ANNE RICE - Interviu Cu Un Vampir

Cronicile vampirilor 1

Interviu cu un vampir Anne Rice PARTEA ÎNTÎI

În eleg..., spuse vampirul gînditor i travers încet înc perea, îndreptîndu-se spre fereastr . mase mult vreme acolo, profilîndu-se în lumina slab care p trundea dinspre Divisadero Street i luminat din cînd în cînd de farurile ma inilor care treceau. Acum b iatul putea s vad mai bine mobila, masa rotund din lemn de stejar, scaunele. O chiuvet cu oglind se afla prins pe un perete. Î i puse servieta pe mas i a tept . Cît band ai? întreb vampirul, întorcîndu-se acum în a a fel încît b iatul îi vedea profilul. Destul pentru povestea unei vie i? Desigur, dac e o via bun . Uneori, dac am noroc, iau cîte trei, patru interviuri pe noapte. Numai c povestea trebuie s fie bun . Corect, nu? Cît se poate de corect, r spunse vampirul. Atunci, a vrea s i spun povestea vie ii mele. Tare mult a vrea. Minunat, spuse b iatul i scoase repede micul casetofon din serviet , verificînd caseta i bateriile. Sînt extrem de ner bd tor s aud de ce crezi asta, de ce... Nu, spuse vampirul brusc. Nu putem începe a a. Ai totul preg tit? Da, zise b iatul. Atunci, stai jos. O s aprind lumina. Bine, dar credeam c vampirilor nu le place lumina, spuse b iatul. Dac e ti de p rere c întunericul creeaz mai mult atmosfer ... Dar t cu brusc. Vampirul îl privea, stînd cu spatele la fereastr . Acum, b iatul nu-i putea deslu i deloc chipul i ceva din silueta aceea nemi cat îl z cea. D du s mai spun ceva, dar se ab inu. Apoi r sufl u urat cînd vampirul se apropie de mas i trase de nurul de deasupra ei. Imediat, înc perea fu inundat de o lumin galben tare i b iatul nu- i putu re ine o oar exclama ie cînd se uit la vampir. Se prinse cu degetele de marginea mesei. Dumnezeule mare! opti el i apoi amu i, r mînînd cu privirea a intit asupra vampirului. Acesta era complet alb i neted, de parc ar fi fost sculptat în os, iar chipul lui p rea s fie la fel de neînsufle it ca acela al unei statui, cu excep ia ochilor de un verde sclipitor care îl priveau fix pe b iat, ca ni te fl ri într-un craniu. Dar, în clipa urm toare, vampirul zîmbi aproape cu triste e i substan a alb i neted de pe chipul lui se mi la fel de insesizabil ca liniile unui desen animat. Vezi? întreb el încet. iatul se cutremur i ridic mîna, ca i cum ar fi vrut s se fereasc de o lumin foarte puternic . Privirea îi alunec încet peste haina frumos croit , pe care doar o z rise la bar, pelerina lung i larg , cravata neagr de m tase înnodat la gît i sclipirea gulerului, care era la fel de alb ca pielea vampirului. Se uit la p rul bogat i negru al acestuia, piept nat spre spate peste vîrfurile urechilor i abia atingînd gulerul alb. Deci, tot mai vrei interviul? întreb vampirul. Gura b iatului se deschise înainte ca sunetul s ias . Încuviin , i abia apoi spuse da. Vampirul se a ez încet în fa a lui, i, aplecîndu-se pu in înainte, spuse cu blînde e i pe un ton confiden ial: Nu te teme. Porne te numai aparatul. Dup aceea întinse mîna peste mas i b iatul se înfiora, broboane de sudoare iroindu-i pe obraji. Vampirul îl apuc de um r i spuse: Crede-m , n-o s i fac nici un r u. Îmi doresc prilejul sta. E mai important pentru mine decît pot s i închipui. Vreau s începi. Apoi î i retrase mîna i st tu calm, a teptînd. iatului îi trebui un moment pentru a- i terge fruntea i buzele cu batista, a bîigui c microfonul era inclus în casetofon, a ap sa pe buton i a spune c aparatul era în func iune. N-ai fost dintotdeauna vampir, nu? începu el.

Nu, r spunse vampirul. Eram un b rbat de dou zeci i cinci de ani cînd am devenit vampir, asta s-a întîmplat în anul o mie apte sute nou zeci i unu. iatul fu uimit de exactitate datei i o repet înainte de a întreba: Cum s-a întîmplat? La asta se poate r spunde i mai simplu. Nu cred c vreau s dau r spunsuri simple, zise vampirul. Cred c a vrea s spun adev rata poveste... Da, zise b iatul repede. Împ turi batista i î i tampon din nou buzele cu ea. A fost o tragedie... Începu vampirul. Fratele meu mai mic... A murit. Apoi t cu, a a încît b iatul î i drese glasul i î i terse din nou fa a înainte de a- i îndesa, aproape ner bd tor batista în buzunar. Nu e dureros, nu? întreb el cu timiditate. Pare? întreb vampirul. Nu, spuse el apoi scuturînd din cap. Doar c am mai spus povestea asta unei alte persoane. i asta s-a petrecut cu foarte mult timp în urm . Nu, nu e dureros... Pe atunci tr iam în Louisiana. Primisem ni te p mînt i aveam dou planta ii de indigofena pe Mississippi, foarte aproape de New Orléans... Ah, accentul..., zise b iatul încet. O clip , vampirul privi absent. Am un accent? întreb el apoi i începu s rîd . iatul, fîstîcit, r spunse repede: L-am sesizat la bar, cînd te-am întrebat cu ce te ocupi. Doar o u oar accentuare a consoanelor, atîta tot. Nu mi-am dat seama c era fran uzesc. E-n regul , îl asigur vampirul. Nu sînt chiar atît de uimit pe cît m prefac. Doar c uit, uneori. D -mi voie s continui... Te rog..., zise b iatul. Vorbeam de planta ii. Au avut o mare leg tur cu transformarea mea în vampir. Dar o s ajung i la asta. Via a noastr acolo era i luxoas i primitiv i eram cu to ii convin i c era extrem de atr toare. Vezi tu, tr iam mult mai bine acolo decît am fi putut s-o facem vreodat în Fran a. Poate c s lb ticia pur a Louisianei f cea s ni se par astfel, dar sta era adev rul. Îmi amintesc mobila importat care umplea casa, zise vampirul zîmbind. i clavecinul; era minunat. Sora mea obi nuia s cînte la el. În serile de var se a eza s cînte, cu spatele spre u a cu geamuri deschise. i acum îmi amintesc acordurile acelea delicate i repezi i imaginea mla tinii din spatele ei, chiparo i acoperi i de mu chi care se profilau pe cer. i apoi mai era zgomotele specifice mla tinii, un cor de glasuri ale viet ilor, strig tele p rilor. Cred c ne pl cea foarte mult. Totul f cea ca mobilierul din lemn de trandafir s par i mai pre ios, iar muzica i mai delicat i fermec toare. Chiar i atunci cînd iedera a rupt storurile de la ferestrele podului i s-a strecurat în mai pu in de un an prin pere ii de c mid v rui i... Da, ne pl cea. Tuturor, numai fratelui meu nu. Nu-mi amintesc s -l fi auzit plîngîndu-se vreodat de ceva, dar tiam ce sim ea. Tata nu mai tr ia pe vremea aceea i eu eram capul familiei. Trebuia s -l ap r tot timpul de mama i de sora mea, care voiau s -l ia cu ele în vizite, s -l duc la New Orléans la petreceri, iar el ura astfel de lucruri. Cred c a încetat s mai mearg undeva înainte de a împlini doisprezece ani. Rug ciunile erau importante pentru el, rug ciunile i vie ile sfin ilor legate în piele. Pîn la urm , i-am construit un oratoriu mai departe de cas unde a început s i petreac mai toat ziua i adesea o parte din sear . A fost de-a dreptul o ironie. El era atît de diferit de noi, de toat lumea, iar eu eram atît de normal! Nu era absolut nimic extraordinar în leg tur cu mine, zise vampirul i zîmbi. Uneori, seara, m duceam la el i-l g seam în gr dina din apropierea oratoriului, stînd lini tit pe o banc de piatr , i îi povesteam despre problemele mele, despre greut ile pe care le aveam cu sclavii, despre faptul c nu aveam încredere în supraveghetor, în vreme sau în intermediari... toate problemele care îmi alc tuiau existen a. i el m asculta, f cînd foarte pu ine comentarii, întotdeauna pline de în elegere, a a încît, atunci cînd m desp eam de el, aveam impresia clar c rezolvase totul pentru mine. Nu credeam s -i pot refuza ceva i am jurat c , oricît de mult a fi suferit din cauza pierderii lui, se va face preot la momentul cuvenit. Bineîn eles c m în elam. Vampirul t cu i, timp de o clip , b iatul doar îl privi, dup care tres ri de parc s-ar fi trezit brusc dintr-o stare de profund medita ie i se poticni, ca i cum n-ar fi g sit cuvintele potrivite. Ah... nu voia s se fac preot? întreb el, iar vampirul îl privi, parc încercînd s -i deslu easc expresia, dup care spuse: Am vrut s spun c m-am în elat în leg tur cu hot rîrea mea de a nu-i refuza nimic. i îndrept privirea spre peretele îndep rtat i i-o fix asupra geamului. A început s aib viziuni.

Viziuni adev rate? întreb b iatul, dar ov i din nou, de parc s-ar fi gîndit la altceva. Eu n-am crezut, r spunse vampirul. S-a întîmplat cînd avea cincisprezece ani. Era foarte frumos. Avea o piele extrem de neted i ni te ochi alba tri foarte mari. Era robust, nu slab cum sînt eu acum i cum eram pe atunci... dar ochii lui... cînd m uitam în ochii lui aveam senza ia m aflu singur la cap tul lumii... pe o plaj m turat de vînt. Nu se auzea nimic altceva decît vuietul surd al valurilor. Ei bine, zise el, continuînd s r mîn cu privirea fixat asupra geamului, a început s aib viziuni. La început, a f cut doar aluzii la acest lucru, pentru ca, în cele din urm , s înceteze s mai m nînce. Tr ia în oratoriu. La orice or din zi sau din noapte, îl puteam g si îngenuncheat în fa a altarului, pe dalele de piatr . Oratoriul în sine era neglijat. Încetase s se mai ocupe de lumîn ri, s schimbe pînza de pe altar sau chiar s m ture frunzele. Într-o sear m-am speriat foarte tare cînd am stat în gr dina de trandafiri i l-am privit timp de o or întreag , iar el nu s-a mi cat din genunchi i nici m car o dat n-a l sat în jos bra ele pe care le inea întinse în form de cruce. To i sclavii îl credeau nebun. Vampirul ridic din sprîncene a uimire. Eu eram convins c era doar... prea zelos. C poate ajunsese prea departe cu dragostea lui pentru Dumnezeu. Atunci mi-a spus de viziuni. Atît Sfîntul Dominic cît i Sfînta Fecioar Maria îi ap ruser în oratoriu, spunîndu-i c trebuia s vînd toate propriet ile noastre din Louisiana, absolut tot ce aveam, i s foloseasc banii pentru a se pune în slujba Domnului în Fran a. Fratele meu urma s fie un mare conduc tor religios, s readuc ara la starea de fervoare dinainte, s îndrepte lucrurile împotriva ateismului i a Revolu iei. Bineîn eles c el nu avea nici un ban. Eu trebuia s vînd planta iile i casele noastre din New Orléans i s -i dau banii. Vampirul se opri din nou, iar b iatul st tea nemi cat i îl privea uluit. ... scuz -m , opti el. Ce-ai spus? Ai vîndut planta iile? Nu, zise vampirul cu acela i chip calm de la început. I-am rîs în fa . i el... s-a înfuriat. A insistat c acel lucru i-l cerea îns i Sfînta Fecioar . Cine eram eu s nesocotesc asta? Chiar a a, cine? întreb el încet, de parc s-ar fi gîndit iar i la ce se petrecuse, cine? i cu cît încerca mai mult s m conving , cu atît rîdeam mai tare. Era o prostie, i-am spus, produsul unei min i necoapte i chiar morbide. Oratoriul era o gre eal , i-am mai spus, aveam s pun s fie distrus imediat. Iar el avea s se duc la coal în New Orléans, unde trebuia s i scoat din cap asemenea idei stupide. Nu-mi aduc aminte tot ce i-am spus. Dar îmi amintesc sentimentul. În spatele acelei respingeri dispre uitoare sim eam o furie mocnit i dezam gire. Eram teribil de dezam git. Nu-l credeam absolut deloc. E lesne de în eles, spuse b iatul repede, cînd vampirul t cu i expresia lui de uimire se atenu . Adic , l-ar fi crezut cineva? E chiar atît de lesne de în eles? întreb vampirul, privindu-l. M gîndesc c s-ar putea s fi fost vorba de o vanitate exagerat . D -mi voie s i explic. Cum i-am spus, îmi iubeam fratele i, uneori, îl consideram un adev rat sfînt. Îl încurajam în rug ciunile i medita iile sale, cum ziceam, i eram gata s renun la el, d ruindu-l preo iei. Dac cineva mi-ar fi spus c vreun sfînt din Arles sau Lourdes a avut viziuni a fi crezut. Eram catolic; credeam în sfin i. Aprindeam lumîn ri în fa a statuilor lor în biserici; le cuno team înf rile, simbolurile i numele. Dar nu puteam s -l cred pe fratele meu. Nu numai c nu credeam c avusese viziuni, dar nici m car o clip nu puteam s -mi închipui a a ceva. De ce, m rog? Pentru c era fratele meu. O fi fost el sfînt i chiar ciudat, dar în nici un caz Francisc din Assisi. Nu fratele meu. Fratele meu nu putea fi a a ceva. Asta se nume te egoism. În elegi? iatul se gîndi înainte de a-i r spunde i apoi încuviin i spuse c da, b nuia c în elege. Poate c a avut viziuni, spuse vampirul. Asta înseamn c nu e ti sigur... acum... dac le-a avut sau nu? Nu, dar tiu c nu s-a clintit în convingerile lui nici m car o secund . tiu acum a a cum tiam i în seara cînd a ie it din camera mea tulburat i îndurerat. Nu i-a pierdut convingerea nici o clip . i dup cîteva minute, era mort. Cum a a? întreb b iatul. Pur i simplu a ie it pe u a-fereastr pe verand i a stat o clip în capul sc rii de mid , dup care a c zut. Cînd eu am ajuns jos, era mort, î i rupsese gîtul. Vampirul cl tin din cap consternat, dar chipul îi era tot senin. L-ai v zut c zînd? îl întreb b iatul. i-a pierdut echilibrul? Nu, dar doi servitori au v zut cum s-a întîmplat. Au zis c s-a uitat în sus, ca i cum tocmai ar fi v zut ceva în aer i apoi parc întregul trup i-a fost luat de vînt. Unul din ei a zis c tocmai voia s spun ceva cînd a c zut. i eu credeam c vrea s spun ceva, dar exact în clipa aceea m întorsesem cu spatele la u . Eram cu spatele cînd am auzit zgomotul. Se uit la casetofon. Nu mi-am putut ierta asta niciodat . M sim eam vinovat de moartea lui, mai spuse el. i

to i ceilal i p reau s m cread vinovat. Bine, dar cum au putut s fac a a ceva? Ai spus c l-au v zut c zînd. Nu era o acuza ie direct . Pur i simplu tiau c între noi se petrecuse ceva nepl cut. C ne certaser m cu cîteva minute înaintea c derii. Servitorii ne auziser , mama de asemenea. Mama nu înceta s m întrebe ce se întîmplase i de ce fratele meu, care de obicei era atît de cut, strigase. Pe urm a ap rut i sora mea i bineîn eles c am refuzat s le spun. Eram atît de profund ocat i îndurerat, încît nu mai suportam pe nimeni, eram doar ferm hot rît s nu afle nimeni de „viziunile" lui. Ei nu trebuiau s tie c , pîn la urm , devenise nu un sfînt, ci doar un... fanatic. Sora mea a preferat s se culce, decît s mearg la înmormîntare, iar mama a spus tutoror celor din parohie c în camera mea se petrecuse ceva îngrozitor i eu nu voiam s spun ce anume; pîn i poli ia m-a luat la întreb ri, în urma îndemnurilor propriei mele mame. În cele din urm , a venit preotul vrînd s tie ce se întimplase. N-am spus nim nui. Am zis c a fost o simpl discu ie. Am men ionat faptul c n-am fost pe verand în momentul c derii lui, dar to i priveau ca i cum eu l-a fi omorît. i eu însumi tr iam cu acest sentiment. Am stat dou zile în salon, lîng sicriul lui, gîndindu-m c l-am omorît. I-am privit chipul pîn mi-au ap rut pete în fa a ochilor i era cît pe-aci s le in. Partea din spate a craniului i se zdrobise cînd s-a izbit de pavaj, iar capul lui avea o form ciudat pe pern . M-am silit s -l privesc, s -l studiez pur i simplu pentru c abia suportam durerea i mirosul i am fost tentat de nenum rate ori s încerc -i deschid ochii: Toate acestea erau ni te gînduri i impulsuri nebune ti. Principalul era c rîsesem de el, nu-l crezusem, nu fusesem bun cu el. C zuse din cauza mea. Asta chiar s-a întîmplat, nu? opti b iatul. Ce-mi spui e... adev rat. Da, spuse vampirul, privindu-l f a p rea deloc surprins. Vreau s i povestesc în continuare. Dar cînd î i întoarse privirea spre fereastr din nou, manifest prea pu in interes fa de iatul care p rea prins într-o lupt l untric t cut . Dar ai spus c nu tii nimic despre viziuni, c tu un vampir... nu tii cu siguran dac ... Vreau s iau lucrurile în ordine, s i povestesc totul a a cum s-a întîmplat, spuse vampirul. Nu, nu tiu despre viziuni. Nici pîn acum. tept din nou, pîn cînd b iatul spuse: Da, te rog, te rog continu . Ei bine, am vrut s vînd planta iile. Nu vroiam s mai v d vreodat nici casa, nici oratoriul. În cele din urm , le-am arendat unei agen ii care se ocupa de ele în locul meu, a a încît nu fie nevoie s m duc niciodat acolo, iar pe mama i pe sora mea le-am mutat într-una din casele din New Orléans. Bineîn eles c n-am putut sc pa de fratele meu nici o clip . Nu m gîndeam decît la trupul lui care putrezea în p mînt. Era îngropat în cimitirul St. Louis din New Orléans, iar eu f ceam tot posibilul s -l ocolesc; cu toate astea îns , m gîndeam la el tot timpul. Beat sau treaz, îi vedeam trupul putrezind în sicriu i nu suportam. Visam iar i iar c m aflam în capul sc rii, inîndu-l de bra , vorbindu-i cu blînde e, îndemnîndu-l s se întoarc în dormitor, spunîndu-i cu blînde e c îl credeam, c trebuia s se roage pentru mine s cap t credin . În acel timp, sclavii de pe Pointe du Lac (asta era planta ia mea) începuser s spun c îi vedeau fantoma pe verand , iar supraveghetorul nu-i mai putea st pîni. Oamenii îi puneau întreb ri nepl cute surorii mele în leg tur cu întregul incident, iar ea a devenit isteric . Nu era cu adev rat isteric . Pur i simplu credea c trebuia s reac ioneze astfel i o f cea. Eu beam tot timpul i st team cît mai pu in acas . Tr iam ca un om care ar fi vrut s moar , dar nu avea curajul s i ia via a. Colindam de unul singur pe str zi i alei întunecate; îmi pierdeam cuno tin a în cabarete. Am evitat dou dueluri mai degrab din apatie decît din la itate i îmi doream cu adev rat s fiu ucis. Atunci am fost atacat. Ar fi putut fi oricine invita ia mea era deschis pentru marinari, ho i, maniaci, oricine. Dar a fost un vampir. M-a prins la numai cî iva pa i de u a casei mele, într-o sear , i m-a l sat aproape mort, cel pu in a a credeam. Vrei s spui c ... i-a supt sîngele? întreb b iatul. Da, zise vampirul rîzînd. Mi-a supt sîngele. A a se face de obicei. Dar ai tr it, spuse tîn rul. Ziceai c te-a l sat aproape mort. M-a secat pîn la un pas de moarte, ceea ce pentru el a fost suficient. M-au pus în pat imediat ce m-au g sit, derutat i ne tiind absolut nimic din ce mi se întîmplase. Presupun c m gîndeam c , în sfîr it, b utura îmi venise de hac. De-acum m a teptam s mor i nu aveam chef m nînc, s beau sau s vorbesc cu doctorul. Mama a trimis dup preot. Eu aveam febr i iam spus acestuia tot, despre viziunile fratelui meu i despre ceea ce f cusem, îmi amintesc c mam ag at de bra ul lui, punîndu-l s jure de nenum rate ori c nu va spune nim nui. „ tiu c nu l-am omorît eu", i-am spus în final. „Dar nu mai pot s tr iesc acum cînd el e mort. Nu dup felul cum m-am purtat cu el." „E ridicol", mi-a r spuns el. „Bineîn eles c po i s tr ie ti. Nu-i nimic în neregul cu tine în afar de faptul c cedezi în fa a pl cerilor. Mama ta are nevoie de

tine, ca s nu mai vorbim de sora ta. Cît despre fratele sta al t u, el era posedat de diavol." Am fost atît de uluit cînd l-am auzit, încît nici n-am putut s protestez. Diavolul îl f cea s vad viziuni, mi-a explicat el în continuare. Diavolul era nest pînit. Toat Fran a se afla sub influen a diavolului, iar Revolu ia fusese cel mai mare triumf al s u. Nimic nu l-ar fi putut salva pe fratele meu decît exorcismul, rug ciunile i postul, ni te oameni care s -l in , în timp ce diavolul i se dezl uia în trup i încerca s azvîrle cu el în toate p ile. „Diavolul l-a aruncat pe scar , e cît se poate de limpede", a spus el. „Nu cu fratele t u ai vorbit în camera aceea, ci cu diavolul". Ei bine, asta m-a înfuriat peste m sur . Crezusem c ajunsesem la limit , dar nu era adev rat. A continuat s -mi vorbeasc despre diavol, despre vr jile f cute sclavilor i despre alte cazuri de posedare din alte col uri ale lumii. Atunci m-am dezl uit. Am distrus tot în camer i era cît peaci s -l omor. Dar for a ta... vampirul...? întreb b iatul. Îmi pierdusem min ile, îi explic vampirul. F ceam lucruri pe care nu le-a fi f cut dac a fi fost s tos. Totul mi se p rea acum confuz, vag i fantastic. Dar îmi amintesc c l-am împins pîn la u a din spate, l-am fug rit prin curte i l-am prins lîng zidul de c mid al buc riei, de care l-am izbit cu capul de era s -l omor. Cînd m-am potolit, în cele din urm , extrem de epuizat, mi-a luat sînge. Pro tii. Dar altceva voiam s spun. Atunci mi-am în eles propria vanitate. Probabil c o v zusem reflectat în preot. Atitudinea dispre uitoare a acestuia fa de fratele meu o reflecta pe a mea; vorb ria lui superficial despre diavol; refuzul lui de a accepta car ideea c ceva sfînt trecuse atît de aproape. Dar el credea în posedarea de c tre diavol. Asta-i o concep ie mult mai lumeasc , spuse imediat vampirul. Oamenii care înceteaz s cread în Dumnezeu sau bine, în general, continu s cread în diavol. Nu tiu de ce. Nu, chiar nu tiu de ce. R ul e posibil întotdeauna. Iar binele e întotdeauna dificil. Dar trebuie s în elegi, posedarea reprezint un alt mod de a spune c cineva e nebun. Cred c , pentru preot, asta a fost. Sînt sigur c a v zut nebunia. Poate c o avusese drept în fa i o numise posedare. Nu-i nevoie s -l vezi pe Satana cînd e alungat. Dar s fii în prezen a unui sfînt... S crezi c acel sfînt a avut o viziune. Nu, refuzul nostru de a crede c a a ceva se poate întîmpla unor semeni de-ai no tri e vanitate. Nu m-am gîndit niciodat astfel, spuse b iatul. Dar cu tine ce s-a întîmplat? Ai spus c iau luat sînge ca s te vindece, asta înseamn c erai aproape mort. Vampirul rîse. A a e, chiar a a. Dar vampirul s-a întors în noaptea aceea. Vezi tu, voia Pointe du Lac, planta ia mea. Era foarte tîrziu, dup ce adormise sora mea. Îmi amintesc ca i cum s-ar fi întîmplat ieri. A venit prin curte, a deschis u a-fereastr f s fac cel mai mic zgomot; era un rbat înalt, cu pielea alb , cu un p r blond foarte bogat i cu ni te mi ri gra ioase, ca de felin . Cu blînde e, i-a acoperit ochii surorii mele cu un al i a sl bit lumina l mpii. Ea a adormit lîng lighean inînd pînza cu care îmi tersese fruntea i, pîn diminea , nu s-a clintit. Numai c atunci eu eram extrem de schimbat. În ce consta schimbarea asta? întreb b iatul. Vampirul oft . Se rezem de sp tarul scaunului i se uit la pere i. La început am crezut c era tot vreun doctor sau cineva chemat de rude ca s încerce s stea de vorb cu mine. Dar aceast b nuial mi-a fost imediat înl turat . S-a apropiat de patul meu i s-a aplecat, a a încît chipul i se afla în lumina l mpii. Atunci am observat c nu era un om obi nuit. Ochii cenu ii îi ardeau incandescen i, iar mîinile lungi i albe, care îi atîrnau pe lîng trup, nu erau ca ale unei fiin e omene ti. Cred c , în clipa aceea, am în eles tot i lucrurile pe care mi le-a spus au fost doar ca o urmare. Ceea ce vreau s zic e c , în clipa în care l-am zut, în care i-am v zut aura extraordinar i am priceput c era o f ptur cum nu mai întîlnisem vreodat , am fost redus la zero. Acel orgoliu care nu putea accepta prezen a unui om extraordinar în apropierea lui era zdrobit. Toate concep iile mele, chiar i sentimentul de vinov ie i dorin a de a muri, p reau complet lipsite de importan . M-am uitat pe mine însumi! spuse el, atingîndu- i u or pieptul cu pumnul. M-am uitat complet. i, în aceea i clip , am în eles ce înseamn posibilitatea. De atunci am început s fiu din în ce în ce mai mirat. În timp ce îmi vorbea, spunîndu-mi ce a putea s devin, cum fusese via a lui i cum urma s fie, trecutul meu s-a transformat în t ciuni. Mi-am v zut via a ca i cum a fi stat deoparte, vanitatea, satisfacerea pl cerilor, fuga constant de la o sup rare m runt la alta, vorbele goale adresate Domnului i Sfintei Fecioare i unei mul imi de sfin i ale c ror nume umpleau c ile mele de rug ciuni, f ca nici unul s fie cu-adev rat important într-o existen îngust , materialist i egoist . Mi-am v zut adev ra ii zei... zeii majorit ii b rba ilor. Mîncarea, b utura i siguran a în conformitate. Cenu . Pe chipul b iatului se citea un amestec de derut i uimire.

i a a te-ai hot rît s devii vampir? întreb el, iar vampirul t cu o clip . Hot rît. Nu parte a fi cuvîntul potrivit. Totu i, nu pot s spun c a fost inevitabil din clipa în care el a p it în înc pere. Nu, n-a fost inevitabil. Dar nu pot s spun nici c m-am hot rît. -mi voie s spun c , atunci cînd a terminat de vorbit, nici o alt decizie nu mai era posibil pentru mine i c mi-am urmat drumul, f s arunc nici m car o privire înapoi. În afar de un lucru. Un lucru? Care? Ultimul meu r rit de soare, spuse vampirul. În diminea a aceea înc nu eram vampir. i am v zut ultimul meu r rit de soare. Mi-l aduc aminte perfect; totu i, nu cred s îmi mai amintesc de altul dinaintea aceluia. Lumina a ap rut întîi în partea de sus a u ii-fereastr , o lumin palid în dosul perdelei din dantel i apoi o str lucire din ce în ce mai puternic , sub form de pete printre frunzele copacilor. In cele din urm , soarele a p truns pe fereastr i dantela i-a aruncat umbrele pe podeaua de piatr i peste trupul surorii mele, care continua s doarm , umbrele dantelei c zînd pe alul de pe umerii i capul ei. Imediat ce începu s se înc lzeasc , ea d du alul la o parte f se trezeasc i atunci soarele îi lumin din plin ochii, f cînd-o s strîng din pleoape. Apoi a str lucit pe mas , unde ea î i inea capul culcat pe bra e, i în apa din can . L-am sim it pe mîini, pe cuvertur i apoi pe fa . Am stat în pat, gîndindu-m la tot ce îmi spusese vampirul i pe urm mi-am luat adio de la r rit, începîndu-mi existen a de vampir. A fost... ultimul r rit de soare. Vampirul se uita din nou pe fereastr . Cînd t cu, lini tea se l atît de brusc, încît iatului i se p ru c o aude. Auzi apoi zgomotele de pe strad . Cel scos de un camion era asurzitor. nurul becului se mi ca datorit vibra iei. Dup aceea, camionul disp ru. Î i lipse te? întreb el atunci cu un glas sub ire. Nu chiar, zise vampirul. Sînt atîtea alte lucruri. Dar unde r sesem? Vrei s tii cum s-a întîmplat, cum am devenit vampir. Da, spuse b iatul. Cum te-ai schimbat, mai exact? Nu- i pot spune cu exactitate. Pot s i povestesc despre asta, s i descriu în cuvinte care or s i arate ce valoare are lucrul sta pentru mine. Dar nu pot s i spun exact, a a cum nu pot i spun exact nici ce este experien a actului sexual, în caz c n-ai f cut-o niciodat . Tîn rul vru deodat s -i pun alt întrebare, dar înainte s apuce s vorbeasc , vampirul continu . A a cum i-am spus, acest vampir, Lestat, dorea planta ia. Un motiv lumesc, fire te, pentru a-mi oferi o via care va dura pîn la sfîr itul lumii; dar nu era o persoan care s fac discrimin ri. Nu considera mica popula ie a vampirilor din întreaga lume ca fiind un club select, putea spune. Avea probleme omene ti, un tat orb care nu tia c fiul s u e vampir i nici nu trebuia s afle. Via a la New Orléans devenise dificil pentru el, inînd cont de necesit ile lui i de faptul c trebuia s aib grij de tat l lui, a a c voia Pointe du Lac. Seara urm toare ne-am dus la planta ie, l-am instalat pe tat l orb în dormitorul mare i eu mi-am început schimbarea. N-a putea spune c a constat într-un anume pas de i, bineîn eles, unul a fost cel dincolo de care nu mai exista drum de întoarcere. Dar au fost implicate cîteva ac iuni, dintre care prima a fost moartea supraveghetorului. Lestat l-a ucis în somn. Eu trebuia privesc i s aprob; adic , s asist la uciderea unui om ca dovad a deciziei mele i ca parte a schimb rii. F îndoial , aceasta s-a dovedit partea cea mai dificil pentru mine. i-am spus c nu m temeam de propria mea moarte, îns mi-era greu s -mi iau singur via a. Dar, fa de vie ile altora, aveam un mare respect, iar moartea îmi inspira o groaz recent descoperit datorit fratelui meu. A trebuit s -l v d pe supraveghetor trezindu-se speriat, încercînd s -l îndep rteze pe Lestat cu ambele mîini, apoi zvîrcolindu-se în strînsoarea lui i, în cele din urm , r mînînd nemi cat i moale, sec tuit de sînge. i murind. Nu a murit imediat. Am stat în dormitorul lui strîmt aproape o or , privindu-l cum moare. F cea parte din schimbarea mea, cum am mai spus. Altfel Lestat n-ar fi r mas. Pe urm a trebuit s ne descotorosim de cadavru. Era s le in. Sl bit fiind i avînd febr , nu posedam prea multe rezerve, iar manevrarea cadavrului cu un asemenea scop mi-a f cut grea . Lestat rîdea, spunîndu-mi cu duritate c aveam s simt cu totul altfel odat ce aveam s fiu vampir, i aveam s rîd i eu. S-a în elat. Niciodat nu rîd de moarte, oricît de des i de regulat a provoca-o. Dar, d -mi voie s iau lucrurile în ordine. A trebuit s mergem pe lîng rîu pîn am ajuns într-un cîmp deschis, unde l-am l sat pe supraveghetor. I-am sfî iat haina, i-am furat banii i am avut grij s -i stropim buzele cu b utur . Îi cuno team so ia, care tr ia la New Orléans, i tiam cît de disperat avea s fie cînd se va descoperi cadavrul. Dar sim eam mai mult decît p rere de r u pentru ea, sim eam o durere datorat faptului c nu avea tie niciodat ce se întîmplase, c so ul ei nu fusese g sit beat pe drum, de ni te tîlhari. În timp ce b team cadavrul, învine indu-i fa a i umerii, eram din ce în ce mai excitat. Bineîn eles,

trebuie s în elegi c , în tot acest timp, vampirul Lestat a fost extraordinar. Nu mi se p rea mai uman decît un înger biblic. Dar în tensiunea aceea, admira ia mea fa de el era re inut . Îmi zusem transformarea în vampir în dou lumini: prima era, pur i simplu, vraj ; Lestat m învinsese pe patul mor ii. Celalt era dorin a mea de a m autodistruge. Dorin a de a fi condamnat definitiv. Aceasta era u a deschis prin care Lestat venise de ambele d i. Acum nu distrugeam pe mine însumi, ci pe altcineva. Pe supraveghetor, pe so ia i familia lui. M-am înfiorat i a fi fugit de Lestat, pierzîndu-mi min ile complet, dac el, datorit unui instinct sigur, n-ar fi sim it ce se petrecea. Instinct sigur... spuse el gînditor. Mai exact, acel instinct puternic al unui vampir pentru care pîn i cea mai u oar schimbare a expresiei de pe chipul unei fiin e omene ti e la fel de clar ca un gest. Lestat avea un sim al coordon rii supranatural. M-a f cut m urc repede în tr sur i a dat bice cailor. „Vreau s mor", am început eu s murmur. „E insuportabil. Vreau s mor. Î i st în putere s m ucizi. Las -m s mor." Refuzam s m uit la el, s fiu vr jit de frumuse ea înf rii lui. Mi-a rostit numele încet, rîzînd. A a cum i-am mai spus, era decis s aib planta ia. Dar i-ar fi dat drumul? întreb b iatul. Oricînd? Nu tiu. Cunoscîndu-l pe Lestat a a cum îl cunosc acum, a spune c mai degrab m-ar fi ucis decît s -mi dea drumul. Dar asta i voiam. Nu conta. Nu, asta credeam c vreau. De cum am ajuns acas , am s rit din tr sur i m-am îndreptat ca o momîie spre treptele de c mid pe care c zuse fratele meu. Casa nu mai era locuit de luni de zile, dat fiindc supraveghetorul î i avea propria c su ; c ldura i aerul umed al Louisianei începuser deja s distrug treptele. Prin fiecare cr tur r reau iarb i chiar floricele de cîmp. Îmi amintesc c am sim it umezeala care, seara, era rece cînd m-am a ezat pe treptele de jos i chiar mi-am sprijinit capul de c mid , pip ind floricelele acelea cu tulpini ca de cear . Am smuls un m nunchi din mîntul fragil „Vreau s mor; omoar -m . Omoar -m ", i-am spuse vampirului. „Acum sînt vinovat de crim . Nu mai pot s tr iesc." El a zîmbit cu acea ner bdare a celor care ascult minciunile evidente ale altora. Apoi, deodat , s-a repezit la mine exact a a cum f cuse cu omul meu. M-am zb tut cu frenezie. Mi-am proptit cizma în pieptul lui i l-am lovit cît de tare am putut, sim indu-i din ii înfip i în carne, în timp ce febra îmi zvîcnea în tîmple. Dar cu o mi care a întregului s u corp, mult prea iute ca s-o v d, s-a ridicat deodat r mînînd în picioare lîng trepte. „Credeam c vrei s mori, Louis", mi-a spus el. B iatul scoase un sunet slab i brusc, în clipa în care vampirul i-a rostit numele. Da, sta e numele meu, spuse el i continu . Ei bine, m aflam din nou pus în fa a propriei mele la it i i stupidit i. Poate c astfel direct confruntat cu ele, cu timpul aveam s cap t curajul s -mi iau singur via a, nu s plîng i s m rog de al ii s o fac . Atunci m-am zut r sucind un cu it, lîncezind într-o suferin zilnic pe care o g seam la fel de necesar ca peniten a primit în confesional, sperînd din tot sufletul ca moartea s m surprind pe nea teptate i s m fac s merit iertarea ve nic . De asemenea, m vedeam ca într-o viziune stînd în capul sc rii, exact ca fratele meu, i pr bu indu-m pe trepte. Dar nu aveam timp pentru curaj. Sau, mai bine zis, Lestat nu avea timp pentru altceva decît pentru planul lui. „Acum, ascult -m , Louis", mi-a zis el, a ezîndu-se lîng mine, pe trepte, mi rile fiindu-i atît de pline de gra ie i atît de insinuante, încît imediat m-au f cut s m gîndesc la un iubit. M-am înfiorat. Dar el m-a cuprins cu bra ul pe dup umeri i m-a tras la pieptul lui. Niciodat nu mai fusesem atît de aproape de el i, în lumina aceea slab , i-am v zut str lucirea magnific a ochilor i masca nefireasc a fe ei. Cînd am încercat s m mi c, mi-a acoperit buzele cu degetele mîinii drepte i mi-a spus: „Stai lini tit. Acum o s te sec tuiesc pîn te voi aduce în pragul mor ii i vreau s fie lini te, atîta lini te, încît s i auzi sîngele curgînd prin vine, atîta lini te, încît s auzi acest sînge p trunzînd în vinele mele. Con tiin a, voin a ta, trebuie s te in în via ." Am vrut s m zbat, dar degetele lui ap sau atît de tare, încît tot trupul mi se afla sub puterea lui; de cum am încetat s mai încerc s m r zvr tesc, i-a înfipt din ii în gîtul meu. iatul f cu ochii mari. Cît vorbise vampirul, el se l sase din ce în ce mai mult pe spate i acum chipul îi era încordat i ochii îngu ti, ca i cum s-ar fi preg tit s pareze o lovitur . Ai pierdut vreodat o cantitate mare de sînge? îl întreb vampirul. Cuno ti senza ia? Buzele b iatului formar cuvîntul „nu", dar nici un sunet nu ie i. Î i drese glasul. Nu, spuse el atunci. Lumîn rile erau aprinse în salonul de la etaj, unde pl nuisem moartea supraveghetorului. O lamp cu ulei se leg na în curentul de pe coridor. Toat lumina aceasta s-a unit i început s sclipeasc , de parc o prezen aurie ar fi plutit deasupra mea, suspendat în golul sc rii înv luind u or balustrada, unduindu-se i dezintegrîndu-se ca fumul. „Ascult , ine ochii deschi i", mi-a optit Lestat, mi cîndu- i buzele pe gîtul meu. Îmi aduc aminte c acea mi care a buzelor lui mi-a zbîrlit tot p rul de pe trup, provocîndu-mi o senza ie puternic ce nu era departe de pl cerea pasiunii...

mase gînditor, cu degetele mîinii drepte u or îndoite sub b rbie, primul p rînd s o mîngîie încet. Rezultatul a fost c în cîteva minute, eram aproape paralizat. Cuprins de panic , am descoperit c nu mai puteam nici s vorbesc. Lestat continua s m in , bineîn eles, iar bra ul lui era ca o bar de fier. I-am sim it din ii retr gîndu-se cu o asemenea grab , încît cele dou r ni reau enorme, i dureau îngrozitor. Apoi s-a aplecat peste capul meu neputincios i i-a mu cat propria încheietur . Sîngele curgea pe c ma a i pe haina mea i el privea cu ochii îngusta i i sclipitori. P ru s treac o ve nicie i lumina aceea aurie c dea acum în spatele capului s u ca fundalul unei fantasme. Cred c am tiut ce vrea s fac înainte s o fac i am a teptat, în neputin a mea, parc ani întregi. i-a lipit încheietura sîngerînd de gura mea i mi-a spus categoric, pu in ner bd tor: „Bea, Louis". i am b ut. „U urel, Louis", i „Mai repede", mi-a optit el de cîteva ori. Beam, sugînd din orificii, sim ind, pentru prima oar dup copil rie, acea pl cere deosebit de a suge hrana, trupul i mintea concentrîndu-se împreun asupra unei singure surse de via . Atunci s-a întîmplat ceva. Vampirul se l pe spate i se încrunt u or. Cît de greu e s descrii aceste lucruri care, de fapt, nu pot fi descrise, spuse el aproape în oapt . iatul parc înghe ase. Cît am supt sîngele, n-am v zut decît lumina aceea. Apoi, urm torul lucru, urm torul lucru a fost... un zgomot. La început, un vuiet surd i, pe urm , un bubuit ca al unei tobe, care se auzea din ce în ce mai tare, ca i cum o creatur uria ar fi venit încet dintr-o p dure întunecoas i necunoscut , b tînd în mers într-o tob imens . Dup aceea s-a auzit o alt tob , de parc un alt uria ar fi p it la cî iva metri în urma primului, fiecare din ei fiind atent la propria tob , ignorînd ritmul celuilalt. Zgomotul devenea din ce în ce mai puternic, pîn cînd p ru s -mi umple nu numai auzul, ci toate sim urile, s -mi zvîcneasc în buze i degete, în tîmple i în vene. Îndeosebi în vene, bum i, apoi, cel lalt, bum; Lestat î i trase brusc mîna, iar eu am deschis ochii i m-am ab inut s -i apuc încheietura i s o duc la gur cu orice pre ; m-am ab inut pentru c mi-am dat seama c bubuitul era al inimii mele, iar cel de-al doilea fusese al inimii lui. Vampirul oft . În elegi? iatul d du s vorbeasc , dar apoi se m rgini s clatine din cap. Nu... adic , da, spuse el. Adic ... Bineîn eles, spuse vampirul, privind în alt parte. Stai, stai! zise b iatul tulburat. Banda e pe sfî iate. Trebuie s-o întorc. Vampirul privi r bd tor cum o întoarse. Ce s-a mai întîmplat apoi? întreb b iatul. Fa a îi era umed i se terse repede cu o batist . Vedeam ca un vampir, spuse el încet, cu un glas pu in deta at, ce p rea aproape absent. Apoi î i reveni. Lestat se afla din nou la picioarele sc rii i îl vedeam a a cum nu-l mai v zusem înainte. Mi se p ruse alb, extrem de alb, a a încît, în întuneric, p rea aproape luminos; acum, îns , îl vedeam plin de propria lui via i de propriul lui sînge: era radios, nu luminos. Apoi am v zut c nu numai Lestat se schimbase, ci toate lucrurile. Era ca i cum a fi fost în stare s v d culori i forme pentru prima oar . Eram atît de fascinat de nasturii hainei lui negre, încît, mult vreme, nu m-am uitat la altceva. Atunci Lestat a început s rîd i îl auzeam a a cum nu mai auzisem ceva vreodat . Îi mai auzeam inima ca bubuitul unei tobe, la care se ad uga acum i rîsul acela metalic. Era derutant, fiecare zgomot contopindu-se cu cel lalt, asemeni ecoului unor clopo ei, pîn cînd am înv at s separ sunetele i ele se suprapuneau, fiecare hohot slab dar distinct, crescînd în intensitate, dar totu i discret. Vampirul zîmbi încîntat. Zvonuri de clopote. „Nu te mai uita la nasturii mei", mi-a spus Lestat. „Du-te acolo printre copaci i cur -te de orice urm omeneasc i nu te îndr gosti atît de nebune te de noapte, c te ce ti!" sta, bineîn eles, a fost un sfat în elept. Cînd am v zut lumina lunii c zînd pe dalele de piatr , m-am îndr gostit atît de mult de ea, încît am stat vreo or acolo. Am trecut pe lîng oratoriul fratelui meu f s m gîndesc nici o clip la el i, stînd în mijlocul plopilor canadieni i al stejarilor, am auzit noaptea ca i cum ar fi fost corul de oapte al unor femei, toate chemîndula piepturile lor. Cît despre trupul meu, acesta nu era înc total transformat i, de cum m-am acomodat cît de cît cu sunetele i imaginile, a început s m doar . Toate lichidele erau for ate s ias din mine. Muream ca fiin omeneasc i, totu i, eram complet viu ca vampir; i, cu sim urile treze, am fost nevoit s privesc moartea trupului meu cu o anumit tulburare i apoi, în final, cu team . Dup aceea am urcat treptele în fug pîn în salon, unde Lestat se ocupa deja de

actele planta iei, trecînd în revist cheltuielile i profiturile din ultimul an. „E ti un tip bogat", mia spus el cînd m-a v zut intrînd. „Se întîmpl ceva cu mine", am strigat eu. „Mori, atîta tot; nu fii prost. N-ai ni te l mpi cu ulei? Ai atî ia bani i nu po i s i permi i untur de balen decît pentru lampa aia. Adu-o încoace." „Mor!" am strigat eu. „Mor!" „Ni se întîmpl tuturor", insist el, refuzînd s m ajute. i acum cînd îmi aduc aminte, îl dispre uiesc din cauza asta. Nu pentru c mi-era fric , ci pentru c ar fi putut s -mi fi spus de toate acele transform ri. Ar fi putut s m lini teasc i s -mi spun c aveam s -mi privesc moartea cu acea i fascina ie cu care privisem i sim isem noaptea. Dar n-a f cut-o. Lestat n-a fost niciodat vampirul care sînt eu. Absolut niciodat . Nu o spuse ca o laud , ci ca i cum ar fi vrut cu adev rat s fi fost altfel. Alors, spuse el oftînd. Muream repede, ceea ce însemna c teama îmi disp rea la fel de iute. Regret numai c n-am fost mai atent la proces. Lestat se purta ca un idiot. „Ah, pentru iubirea iadului!" a început el s strige. „Î i dai seama c n-am preg tit nimic pentru tine? Ce prost sînt." Îmi venea s spun „A a e", dar m-am ab inut. „În diminea a asta va trebui s te culci cu mine. Nu i-am preg tit un sicriu." Vampirul rîse. Ideea sicriului a stîrnit o asemenea groaz în mine, încît cred c a absorbit întreaga capacitate de a m îngrozi de care mai dispuneam. Abia dup aceea m-am speriat la gîndul de a împ i un sicriu cu Lestat. În acest timp el se afla în dormitorul tat lui s u, de la care î i lua la revedere, spunîndu-i c avea s se întoarc diminea . „Dar unde te duci, de ce trebuie s ai un asemenea program?" întreb b trînul i Lestat i-a pierdut r bdarea. Pîn atunci fusese politicos cu b trînul, aproape pîn la îngre are, dar acum a devenit brutal. „Am grij de tine, nu? i-am oferit un acoperi mult mai bun decît mi-ai oferit tu vreodat ! Dac am chef s dorm toat ziua i s beau toat noaptea, o s-o fac, afurisit s fii!" trînul a început s scînceasc . Numai emo iile ciudate care m st pîneau i sentimentul neobi nuit de epuizare m-au împiedicat s -mi exprim dezaprobarea. Urm ream scena prin u a deschis , fermecat de culorile cuverturii i de cele aprinse de pe chipul b trînului. Vinele alb strui îi pulsau sub pielea trandafirie i cenu ie. Pîn i galbenul din ilor lui m atr gea, iar tremurul buzelor lui aproape c m-a hipnotizat. „Ce copil, ce copil", spuse el, f s b nuiasc , bineîn eles, adev rata natur a fiului s u. „Bine, du-te atunci. tiu c ai o femeie pe undeva; te duci la ea imediat dup ce b rbatul ei pleac diminea a. D -mi cartea de rug ciuni. Ce s-a întîmplat cu cartea mea de rug ciuni?" Lestat a cîrtit pu in i i-a dat-o... Dar..., zise b iatul. Ce este? întreb vampirul. M tem c nu prea te las s pui întreb ri. Voiam s te întreb, c ile de rug ciuni au cruci pe ele, nu? Ah, zvonul în leg tur cu crucile! spuse vampirul rîzînd. Te referi la faptul c ne-am teme de cruci? Credeam c nu pute i s le privi i, spuse b iatul. Prostii, prietene, absolut ni te prostii. Pot s m uit la orice vreau. i îmi place deosebit de mult s m uit la crucifixuri. Dar zvonurile referitoare la g urile cheilor? C pute i... s v transforma i în fum i s v strecura i prin ele? Cît de mult a vrea s pot, zise vampirul rîzînd. Ce încînt tor. Mi-ar pl cea s trec prin tot felul de g uri de chei i s le simt furnic turile formelor. Nu, spuse el cl tinînd din cap. Toate astea sînt, cum se spune ast zi... rahat? iatul rîse f s vrea. Apoi chipul îi redeveni serios. Nu trebuie s fii atît de ru inos cu mine, spuse vampirul. Ce este? Povestea despre eapa înfipt în inim , zise b iatul i obrajii i se colorar u or. La fel, zise vampirul. Ra-hat, ad ug el, articulînd cu grij ambele silabe, a a încît b iatul zîmbi. Nu exist nici un fel de putere magic . De ce nu fumezi o igar ? V d c ai a a ceva în buzunarul c ii. Ah, mul umesc, spuse b iatul de parc ar fi fost o sugestie minunat , dar dup ce duse igara la buze, mîinile începur s -i tremure atît de tare, încît distruse prima cutie de chibrituri aproape în întregime. D -mi voie, spuse vampirul i, luînd cutia, îi aprinse repede igara. iatul inhal , inîndu- i privirea a intit asupra degetelor vampirului. Acum, acesta se retrase pe scaunul lui cu un fo net u or de haine. E o scrumier pe chiuvet , spuse el i b iatul se duse nervos s o ia.

Se uit la cele cîteva mucuri de ig ri din ea, v zînd co ul de gunoi de dedesubt, o goli i se întoarse repede la mas . Degetele lui l sar urme umede pe igar , cînd o puse jos. Asta e camera ta? întreb el. Nu, r spunse vampirul. E doar o camer oarecare. Ce s-a mai întîmplat atunci? întreb b iatul. Vampirul p rea s urm reasc fumul care se aduna sub bec. Â ... ne-am întors în grab la New Orléans, zise el. Sicriul lui Lestat se afla într-o camer mizerabil , lîng ruine. i ai intrat în sicriu? N-am avut de ales. L-am implorat s m lase s stau în dulap, dar el a rîs uluit. „Nu tii ce ti?" m-a întrebat. „Este fermecat? Trebuie neap rat s aib forma asta?" m-am milogit eu, dar lam auzit rîzînd din nou. Nu suportam ideea; în timp ce discutam îns , nu sim eam deloc team . Era foarte ciudat. Toat via a îmi fusese fric de locurile închise. N scut i crescut în case fran uze ti, cu plafoane înalte i ferestre din podea pîn -n tavan, mi-era groaz s stau închis undeva. M sim eam prost pîn i în confesional, în biseric . Era o team destul de fireasc . În timp ce protestam în discu ia cu Lestat, n-o mai sim eam. Doar mi-o aminteam. M ag m de ea din obi nuin , dintr-o incapacitate de a-mi recunoa te actuala i încînt toarea libertate. „Nu te descurci deloc bine", a spus Lestat în final. „S-a f cut aproape ziu . Ar trebui s te las s mori. i o s mori, s tii. Soarele o s i distrug sîngele pe care i l-am dat, din fiecare esut, fiecare ven . N-ar trebui s mai ai teama asta. E ti ca un om care i-a pierdut un bra sau un picior i continu s insiste c mai simte durere în locul unde ar fi trebuit s fie bra ul sau piciorul respectiv." Asta a fost cel mai inteligent i mai folositor lucru pe care l-a spus Lestat în pezen a mea i m-a dezmeticit imediat. „Eu intru în sicriu", mi-a spus el apoi, pe un ton extrem de dispre uitor, „iar tu te vei a eza deasupra mea, dac i vrei binele". i a a am f cut. M-am întins cu fa a în jos deasupra lui, total derutat de absen a groazei i plin de dezgust, datorit faptului c aflam atît de aproape de el, oricît ar fi fost de frumos i de interesant. Iar el a tras capacul. Atunci l-am întrebat dac eram complet mort. Trupul m mînca peste tot. „În cazul sta nu e ti", spuse el. „Cînd o s fii, doar o s vezi i o s auzi, n-o s sim i nimic. Ar trebui s fii mort pîn disear . Culc -te." Avea dreptate? Erai... mort cînd te-ai trezit? Da, mai degrab , schimbat, a spune. Trupul îmi era mort. A trecut ceva timp pîn s-a cur at de toate lichidele i materia de care nu mai avea nevoie, dar era mort. i, o dat cu realizarea acestui fapt, a ap rut i un alt stadiu în cadrul separ rii mele de emo iile omene ti. Primul lucru pe care l-am observat, chiar în timp ce Lestat i cu mine înc rc m sicriul într-un dric i furam un altul de la o morg , a fost faptul c nu-mi pl cea deloc de Lestat. Eram departe înc de a fi pe picior de egalitate cu el, dar eram infinit mai apropiat de el decît înainte de moartea trupului meu. Nu prea pot s i explic acest lucru foarte clar, pentru simplul motiv c tu ti acum a a cum eram eu înainte ca trupul s -mi moar . Nu po i s în elegi. Dar înainte s mor, Lestat a reprezentat cu siguran cea mai cople itoare experien pe care am cunoscut-o vreodat . igara ta s-a transformat într-un cilindru de cenu . Ah! spuse b iatul strivind repede filtrul în scrumier . Vrei s spui c , atunci cînd distan a dintre voi a disp rut, el i-a pierdut... farmecul? întreb el apoi, cu privirea a intit asupra vampirului i sco înd o alt igar i un alt b de chibrit, cu mai mult u urin decît înainte. Exact, spuse vampirul cu o încîntare v dit . C toria înapoi la Pointe du Lac a fost palpitant . Iar permanenta sporov ial a lui Lestat a fost cel mai plictisitor i mai deprimant lucru pe care l-am cunoscut vreodat . Bineîn eles, a a cum am mai spus, eram departe de a fi egalul lui. Aveam membrele mele moarte cu care trebuia înc s lupt... ca s folosesc compara ia lui. i am aflat asta chiar în noaptea aceea, cînd a trebuit s -mi ucid prima victim . Întinse mîna peste mas i scutur pu in scrum de pe reverul hainei b iatului, iar acesta îi privi speriat mîna care se retr gea. Scuz -m , spuse vampirul. N-am vrut s te sperii. Eu te rog s m scuzi, zise b iatul. Am avut impresia doar c bra ul t u era deodat ... anormal de lung. Ajungi atît de departe f s te mi ti! Nu, spuse vampirul, sprijinindu- i mîinile din nou pe genunchii încruci i. M-am mi cat mult prea repede ca tu s po i vedea. A fost o iluzie. Te-ai mi cat? Nu-i adev rat. St teai exact în locul în care stai acum, cu spinarea rezemat de scaun. Ba nu, repet vampirul cu fermitate. M-am mi cat, a a cum i-am spus. Uite, o s-o fac din nou. O f cu din nou, iar b iatul se uit cu acela i amestec de buim ceal i team . Tot n-ai v zut, zise vampirul. Dar, dac te ui i acum la bra ul meu întins, nu-i deloc

deosebit de lung. i ridic bra ul, cu degetul ar tor îndreptat în sus, de parc ar fi fost un înger gata s transmit Cuvîntul Domnului. Ai avut dovada diferen ei imense dintre felul în care vezi tu i în care v d eu. Mie, gestul mi s-a p rut lent i oarecum lene . i sunetul pe care l-a f cut degetul meu în contact cu haina ta s-a auzit foarte tare. M rturisesc c n-am vrut s te sperii. Dar, poate c astfel o s în elegi c întoarcerea mea la Pointe du Lac mi-a oferit numeroase experien e noi, simpla leg nare a unei ramuri în b taia vîntului fiind o încîntare. Da, spuse b iatul, dar era înc vizibil zguduit. Vampirul îl privi o clip i apoi zise: Vorbeam de... Prima ta victim , spuse b iatul. Da. Mai întîi ar trebui s i spun c planta ia era într-o harababur de nedescris. Cadavrul supraveghetorului fusese descoperit i, de asemenea, i b trînul orb din dormitorul cel mare, i nimeni nu- i putea explica prezen a acestuia. Nimeni nu m putuse g si la New Orléans. Sora mea contactase poli ia i, cînd am sosit eu, cî iva poli ti se aflau la Point du Lac. Se f cuse aproape întuneric i Lestat mi-a explicat repede c nu trebuia s dau voie poli tilor s m vad nici în cea mai slab lumin inînd cont mai ales de starea în care se afla trupul meu, a a c leam vorbit dintre stejarii afla i în fa a casei de pe planta ie, ignorîndu-le rug min ile de a intra. Leam explicat c fusesem la Pointe du Lac cu o sear în urm i c b trînul cel orb era musafirul meu. Cît despre supraveghetor, acesta nu fusese acolo, ci plecase la New Orléans cu treburi. Dup ce acest lucru a fost clarificat, noua mea deta are ajutîndu-m admirabil, am avut de rezolvat problema planta iei în sine. Sclavii mei erau total deruta i i nu munciser nimic toat ziua. Pe vremea aceea aveam o fabric mare pentru producerea vopselei indigo, iar rolul supraveghetorului fusese foarte important. Aveam îns cî iva sclavi extrem de inteligen i, care ar fi putut face treaba lui la fel de bine, dac eu le-a fi recunoscut inteligen a i nu m-a fi speriat de înf area lor de africani i de purt rile lor. Acum i-am studiat cu aten ie i i-am îns rcinat cu conducerea lucrurilor. Celui mai bun i-am dat c su a supraveghetorului. Dou femei tinere au fost aduse în cas pentru a avea grij de tat l lui Lestat i le-am spus c vreau cît mai mult lini te, c vor fi r spl tite dac ne vor l sa în pace pe mine i pe Lestat. Pe atunci nu mi-am dat seama c acei sclavi aveau s fie primii i, poate singurii oameni, care s b nuie c Lestat i cu mine nu eram fiin e normale. Nu mi-am închipuit c experien a lor în ceea ce prive te supranaturalul era mult mai bogat decît cea a albilor. Datorit propriei mele lipse de experien , îi credeam ni te copii s lbatici abia domestici i de sclavie. Am f cut o mare gre eal . Dar, d -mi voie s continui. Voiam s i spun despre prima mea victim . Lestat a stricat totul cu lipsa lui caracteristic de tact. A stricat? întreb b iatul. N-ar fi trebuit s încep cu oameni. Dar sta a fost alt lucru pe care a trebuit s -l înv de unul singur. Lestat i cu mine ne-am îndreptat spre mla tin imediat dup plecarea poli tilor i dup instalarea sclavilor. Era foarte tîrziu i colibele sclavilor erau înv luite în întuneric. În curînd n-am mai v zut luminile de la Pointe du Lac, iar eu am devenit foarte agitat. Din nou acela i lucru: amintirea spaimei, deruta. Dac ar fi fost cît de cît inteligent, Lestat ar fi trebuit s mi explice totul cu r bdare i blînde e c nu trebuia s -mi fie fric de mla tin , c eram absolut invulnerabil fa de erpi i insecte i c trebuia s m concentrez asupra noii mele capacit i de a vedea în întuneric, în schimb, îmi f cea numai observa ii. Îl preocupau numai victimele noastre, încheierea ini ierii mele i continuarea activit ii. Cînd, în sfîr it, am dat de primele victime, m-a gr bit s trec la ac iune. Era un grup de sclavi fugari. Lestat îi mai vizitase i atacase aproximativ o p trime din ei, a teptînd în întuneric ca unul din ei s plece de lîng foc sau ucigîndu-i în somn. Ei nu tiau absolut nimic de prezen a lui. A trebuit s a tept m mai mult de o or pîn cînd unul din b rba i erau cu to ii b rba i a p sit, în sfîr it, lumini ul i a f cut cî iva pa i printre copaci. i-a descheiat pantalonii i i-a satisf cut o necesitate fiziologic foarte fireasc ; în clipa în care s-a întors s plece, Lestat m-a zgîl îit i mi-a spus: „Ia-l". Vampirul zîmbi cînd îl v zu pe b iat f cînd ochii mari. Cred c am fost la fel de îngrozit ca tine, spuse el. Dar atunci n-am tiut c a putea s omor animale în loc de oameni. Am zis repede c nu pot s -l atac. Sclavul m-a auzit vorbind. S-a întors, stînd cu spatele la foc, i a încercat s vad prin întuneric. A scos repede un cu it lung de la centur . Era un b rbat tîn r, înalt, cu bra e puternice, care nu avea pe el nimic altceva decît pantalonii. A spus ceva în dialect francez i apoi a p it înainte. Mi-am dat seama c , de i eu îl vedeam foarte bine, el nu putea s ne vad . Lestat s-a strecurat în spatele lui cu o iu eal care ma uluit i l-a prins pe dup gît, intuind-i bra ul stîng. Sclavul a scos un strig t i a încercat s scape din mîinile lui Lestat, dar acesta i-a înfipt din ii i sclavul a încremenit ca mu cat de

arpe. A c zut în genunchi, iar Lestat s-a hr nit repede, c ci ceilal i sclavi veneau în fug . „Îmi faci grea ", mi-a spus cînd s-a întors lîng mine. Parc eram ni te insecte negre, complet înv luite în noapte, privindu-i pe sclavi cum se mi cau, f s ne observe, cum l-au descoperit pe r nit, l-au tras afar i au r scolit frunzi ul în c utarea atacatorului. „Haide, trebuie s mai prindem unul înainte s se întoarc în tab ." mi-a spus el i am pornit repede dup unul care se desp ise de ceilal i. Eu eram înc foarte agitat, convins c nu puteam s atac i neavînd nici un chef s o fac. Au fost multe lucruri, repet, pe care Lestat ar fi putut s le spun i s le fac . Mi-ar fi putut îmbog i experien a în multe feluri. Dar n-a f cut-o. Ce-ar fi putut face? întreb b iatul. Ce vrei s spui? Uciderea nu e un lucru simplu, spuse vampirul. Nu te îndopi, pur i simplu, cu sînge, ad ug el i cl tin din cap. Este experien a vie ii altuia i, adesea, experien a pierderii acelei vie i prin sînge, încet. Este iar i iar experien a pierderii propriei mele vie i, pe care am cunoscuto cînd am supt sîngele din încheietura lui Lestat i i-am sim it inima b tînd al turi de a mea. E iar i iar celebrarea acelei experien e; deoarece, pentru vampiri, aceasta este experien a suprem . Spuse aceste lucruri cît se poate de serios, ca i cum ar fi contrazis pe cineva care avea un alt punct de vedere. Nu cred c Lestat a apreciat asta vreodat , de i nu tiu cum ar fi putut s nu o fac . S zicem c a apreciat foarte pu in din ceea ce trebuia tiut. În orice caz, nu s-a ostenit s -mi aduc aminte acum, ce am sim it cînd i-am supt încheietura mîinii, nevrînd s -i mai dau drumul, sau aleag un loc unde s -mi pot ucide prima victim cu pu in demnitate. S-a gr bit foarte tare, de parc ar fi fost ceva ce trebuia înf ptuit cît mai repede. Cînd a prins sclavul, i-a astupat gura i l-a inut, dezgolindu-i gîtul. „F -o", mi-a spus. „Nu po i da înapoi acum." Cople it de repulsie i sl bit, m-am conformat. Am îngenuncheat lîng omul care se zb tea i strîngîndu-i umerii cu ambele mîini, mi-am înfipt din ii în gîtul lui. Din ii abia începuser s mi se transforme, a a c a trebuit s -i rup carnea, nu s i-o perforez, dar, odat ce rana a fost f cut , sîngele a început s curg . i, odat ce s-a întîmplat acest lucru, odat ce m-am apucat s beau... totul a disp rut. Lestat, mla tina i zgomotele din tab nu însemnau nimic. Lestat ar fi putut s fie o insect care s bîzîie i apoi s se fac nev zut . Suptul m vr jea; zvîrcolirile calde ale omului erau pl cute pentru mîinile mele încordate; apoi s-a auzit din nou b taia tobei, b ile inimii lui numai c de data aceasta, r sunau într-un ritm perfect cu b ile inimii mele, cele dou repercutîndu-se în fiecare fibr a fiin ei mele, pîn cînd b ile încetinir astfel încît fiecare era doar un murmur slab, care amenin a s continue la nesfâr it. Mo iam, îmi pierdeam greutatea; în clipa aceea, Lestat m-a tras brusc. „E mort, idiotule!" mi-a zis el cu farmecul i tactul lui caracteristice. „Nu mai bei dup ce mor! În elege!" O clip am fost înnebunit, nu mai eram eu însumi, i îi spuneam încontinuu c inima omului mai b tea înc i doream extrem de mult s reped la el din nou. Mi-am trecut mîinile peste pieptul lui i apoi i-am apucat încheieturile. I le-a fi perforat, dac Lestat nu m-ar fi tras în picioare i nu m-ar fi p lmuit. Palma aceea a fost uluitoare. Nu era dureroas în modul obi nuit, ci era un oc de un alt gen, un r it al sim urilor, astfel încît m-am r sucit derutat i m-am trezit privind în gol, neputincios, cu spatele lipit de un chiparos i noaptea îmi pulsa în urechi plin de insecte. „O s mori dac faci asta", îmi spunea Lestat. „Te trage în moarte cu el, dac te ag i de el dup ce moare. i, oricum, ai b ut prea mult; o s i fie r u." Vocea lui m enerva. Îmi venea s m n pustesc asupra lui, dar m sim eam exact a a cum spusese. O durere îmi rîcîia stomacul, de parc un vîrtej mi-ar fi supt runtaiele. Era sîngele care p trundea prea repede în propriul meu sînge, dar atunci nu tiam. Lestat a pornit apoi ca o pisic prin întuneric, iar eu l-am urmat. Capul îmi zvîcnea i durerea din stomac nu mi-a trecut nici cînd am ajuns la casa de la Pointe du Lac. Ne-am a ezat la masa din salon i Lestat a început o pasien pe lemnul lustruit, în timp ce eu îl priveam cu dispre . Bomb nea aiureli. Zicea c o s m obi nuiesc s ucid; nu avea s fie prea greu. Nu trebuia s mi permit s fiu zguduit. Reac ionam prea puternic, ca i cum n-a fi sc pat de „problemele muritorilor". Aveam s m obi nuiesc foarte repede cu lucrurile. „Crezi?" l-am întrebat eu, în cele din urm , dar nu m interesa prea mult r spunsul lui. Acum în elegeam diferen a dintre noi. Pentru mine, experien a uciderii fusese catastrofal . La fel i sugerea încheieturii lui Lestat. Aceste experien e m-au cople it i mi-au schimbat atît de mult felul de a vedea lucrurile din jurul meu, de la tabloul fratelui meu de pe peretele salonului pîn la steaua care se z rea în partea de sus a u ii-fereastr , încît nu-mi puteam închipui cum de un alt vampir le putea lua drept sigure. Eram transformat, definitiv; tiam asta. i ceea ce sim eam în sinea mea, pentru tot, pîn i pentru zgomotul c ilor de joc care erau puse una cîte una pentru a forma irurile lucioase ale pasien ei, era respect. Lestat sim ea ceva cu totul opus. Sau nimic. Era urechea scroafei din care nimic bun nu se putea face. Plictisitor ca un muritor, vulgar i nefericit ca un muritor, tr nc nea în timpul pasien ei, rîzînd de lipsa mea de experien , ignorant în fa a posibilit ii unei experien e proprii. Pîn diminea mi-am dat seama c îi eram net superior i c din nefericire, fusesem

lit, avîndu-l ca profesor. Trebuia s m înve e lec iile necesare, dac mai existau lec ii adev rate, iar eu trebuia s -i tolerez modul de a gîndi, care era o blasfemie a vie ii înse i. Sim eam r ceal fa de el. În superioritatea mea nu exista dispre , ci doar o poft de noi experien e, frumoase i la fel de devastatoare ca uciderea de mai devreme. i, am în eles c , dac voiam s amplific fiecare experien cu care aveam s fiu confruntat, trebuia s m folosesc de propriile mele puteri. Lestat nu mi-era de nici un folos. Trecuse demult miezul nop ii cînd m-am ridicat de pe scaun i am ie it pe verand . Luna se vedea mare deasupra chiparo ilor, iar lumina lumîn rilor r zb tea prin u ile deschise. Stîlpii i pere ii fuseser proasp t v rui i, podelele m turate i o ploaie de var l sase noaptea curat i sclipind cu toate pic turile de ap . M-am rezemat de ultimul stîlp al verandei, atingînd cu capul vrejurile delicate de iasomie care cre teau într-o continu lupt cu iedera, i m-am gîndit la ce a tepta în lume i în timp, hot rîndu-m s m deplasez cu delicate e i cu respect, înv înd de la fiecare lucru cum s ajung mai bine la altul. Nici eu însumi nu eram sigur ce însemna asta. în elegi cînd spun c nu voiam s m gr besc s am experien e noi, c ceea ce sim eam ca vampir era mult prea puternic pentru a fi irosit? Da, zise b iatul repede. Am impresia c e ca atunci cînd e ti îndr gostit. Ochii vampirului sclipir . Exact. E ca dragostea, spuse el zîmbind. i î i spun cum gîndeam în seara aceea ca s i po i da seama c , între vampiri, exist diferen e profunde, i cum se face c am ajuns s fiu altfel decît Lestat. Trebuia s în elegi c nu-l dispre uiam pentru c nu î i aprecia experien a. Pur i simplu, nu puteam pricepe cum de putea irosi asemenea sentimente. Apoi, Lestat a f cut ceva ce urma s -mi arate c mai aveam de înv at. Aprecia nespus de mult bog iile de la Pointe du Lac. Fusese încîntat de frumuse ea por elanurilor folosite pentru cina tat lui s u; îi pl cea s pip ie draperiile de catifea i trasa desenele de pe covoare cu vîrful piciorului. A scos un pahar de cristal dintr-un dulap i a spus: „Mi-e dor de pahare." Numai c a spus-o cu o încîntare mali ioas , care m-a f cut s -l privesc cu duritate. Tare mult îmi displ cea! „A vrea s i ar t un truc", mi-a spus el apoi. „Doar dac î i plac paharele, bineîn eles." Dup ce l-a pus pe masa cu c ile de joc, a venit pe verand , schimbîndu- i din nou purtarea, p rînd un animal de prad . Str punse întunericul cu privirea, uitîndu-se într-un punct de sub ramurile boltite ale stejarilor. Într-o clip a s rit peste balustrad , aterizînd u or pe p mînt, i a nit în bezn , prinzînd ceva în ambele mîini. Cînd a venit din nou lîng mine, am v zut cu uimire c era un obolan. „Nu fii idiot", a spus el. „N-ai mai zut niciodat un obolan?" Era un obolan de cîmp uria , cu coad lung . Îl inea de ceaf ca nu-l mu te. „ obolanii pot fi foarte simpatici", a zis el, dup care s-a dus lîng paharul de vin, a t iat gîtul animalului i a umplut rapid paharul cu sînge. obolanul a fost azvîrlit apoi peste balustrad , iar Lestat a ridicat paharul în lumina lumîn rii, triumf tor. „Po i s tr ie ti i cu obolani din cînd în cînd", a spus el. „ obolani, g ini, vite. Atunci cînd c tore ti pe un vas, trebuie s te mul ume ti cu obolani dac nu vrei s stîrne ti panic i s înceap toat lumea s caute sicriul. Cure i vasul de obolani." Apoi a sorbit sîngele cu delicate e, de parc ar fi fost vin de Burgundia. S-a strîmbat u or. „Se r ce te atît de repede." „Vrei s spui c putem s ne hr nim cu sînge de animale?" l-am întrebat eu. „Da", mi-a zis el, dup care a golit paharul, i l-a azvîrlit în c min. M-am uitat la cioburi. „Nu te superi, nu-i a a?" m-a întrebat el ar tînd spre pahar i zîmbind sarcastic. „Sper s nu te superi, pentru c , oricum, n-ai avea ce s faci." „Ba v-a putea alunga pe tine i pe tat l t u de la Pointe du Lac, dac m-a sup ra," am zis eu. Cred c atunci m-am enervat prima oar . „De ce-ai face una ca asta?" m-a întrebat el, pref cîndu-se speriat. „Înc nu tii tot... nu?" Rîdea i se plimba încet prin camer . i-a trecut degetele peste lustrul spinetei. „Cîn i?" m-a întrebat atunci, iar eu am spus ceva de genul „N-o atinge!" i el a rîs. „Ba o s-o ating dac vreau!" a spus. „De exemplu, nu cuno ti toate felurile în care po i muri. Iar moartea ar fi acum ceva îngrozitor, nu-i a a?" „Trebuie s mai existe i altcineva pe lume care s m înve e lucrurile astea", am spuse eu. „Cu siguran c nu e ti singurul vampir! Tat l t u are vreo aptezeci de ani, probabil. Nu po i fi vampir de prea mult timp, a a c cineva trebuie s te fi instruit..." i crezi c -i po i g si pe ceilal i vampiri de unul singur? Ei ar putea s te vad , prietene, dar tu n-o s -i vezi. Nu, nu cred c ai fi în stare s te descurci în stadiul sta, amice. Sînt profesorul u i ai nevoie de mine, a a c nu prea ai de ales. i amîndoi avem pe cineva de care s ne îngrijim. Tata are nevoie de doctor i, pe urm , mai sînt mama i sora ta. S nu- i treac prin cap le spui c e ti vampir. Doar ai grij de ele i de tat l meu, ceea ce înseamn c mîine sear ai face bine s ucizi repede i pe urm s i vezi de planta ie. Acum, la culcare. O s dormim

amîndoi în aceea i camer ; s nu risc m prea mult." „Nu, p streaz dormitorul pentru tine", am spus eu. „N-am de gînd s stau în aceea i camer cu tine." S-a înfuriat. „S nu faci vreo prostie, Louis. Te previn. Nimic nu te poate ap ra odat ce r sare soarele, absolut nimic. Camere separate înseamn siguran înjum it . M suri duble de precau ie i anse duble de a fi descoperi i." A mai spus o mul ime de lucruri cu inten ia de a m speria i de a m face s m r zgîndesc, dar era ca i cum ar fi vorbit la pere i. Îl priveam f s -l ascult. Mi se p rea fragil i prost, un b rbat f cut din ramuri uscate, cu o voce sub ire i ar goas . „Dorm singur", am spus eu i am stins încet lumîn rile, una cîte una. „E aproape diminea !" a insistat el. „Vîr -te în untru, atunci", i-am spus eu, dup care mi-am luat sicriul i am coborît scara. Am auzit u a-fereastr de la etaj încuindu-se, zgomotul draperiilor trase. Cerul era palid, dar înc spuzit de stele i o alt ploaie slab era purtat de vînt dinspre fluviu, p tînd dalele de piatr . Am deschis u a oratoriului fratelui meu, am dat la o parte trandafirii i m cinii care aproape c îl diser i am a ezat sicriul pe podeaua de piatr , în fa a altarului. Mai c deslu eam chipurile sfin ilor de pe pere i. „Paul", am spus încet, adresîndu-m fratelui meu, „pentru prima oar în via nu simt nimic pentru tine, nimic pentru moartea ta; i, pentru prima oar simt totul pentru tine, simt durerea pierderii tale a a cum n-am sim it vreodat ceva." Vezi tu... îi spuse vampirul b iatului. Pentru prima oar eram cu adev rat vampir. Am tras obloanele de lemn peste ferestrele mici i z brelite i am z vorit u a. Dup aceea am intrat în sicriul c ptu it cu satin, abia z rind luciul materialului în întuneric, i m-am închis în untru. a am devenit vampir. i, iat -te cu un vampir pe care-l urai, spuse b iatul, dup o pauz . Eram nevoit s stau cu el, r spunse vampirul. A a cum i-am spus, m avea la mîn . Mi-a dat de în eles c mai erau multe lucruri pe care nu le cuno team, lucruri pe care trebuia s le aflu i c numai el mi le putea spune. Dar, în realitate, mai tot ce m-a înv at erau chestii practice i nu chiar atît de dificile, încît s nu- i dai seama singur. Cum am putea c tori, de exemplu, cu vaporul, l sîndu-ne sicriele transportate ca i cum ar con ine r ele lume ti ale unor persoane dragi trimise într-un loc sau altul, pentru a fi înmormîntate; cum nimeni n-ar îndr zni s deschid un asemenea sicriu i noi am putea ie i noaptea, pentru a cur a vasul de obolani lucruri de genul acesta. Apoi erau magazinele i oamenii de afaceri pe care îi cuno tea el i care aveau s ne primeasc mult dup ora închiderii, pentru a ne oferi haine pariziene de cea mai bun calitate, i agen ii care erau gata s fac tranzac ii financiare în restaurante i cabarete. În toate aceste chestiuni lume ti, Lestat era un profesor foarte bun. Nu-mi d deam seama i nici nu-mi p sa ce fel de om fusese în via , dar acum p rea s fac parte din aceea i clas cu mine, ceea ce pentru mine nu însemna cine tie ce, cu excep ia faptului c ne f cea via a mai u oar decît dac lucrurile ar fi stat altfel. Avea un gust impecabil, de i biblioteca mea era pentru el „o gr mad de praf" i, de mai multe ori, a p rut furios cînd m-a v zut citind sau notînd cîteva observa ii într-un jurnal. „Prostii de-ale muritorilor", îmi spunea el, dar, în acela i timp, cheltuia atît de mult din banii mei pentru a mobila splendid Pointe du Lac, c , pîn i eu, care nu eram zgîrcit deloc, r mîneam uimit. Iar cînd primeam oaspe i c tori care veneau c lare sau cu tr surile i care ne rugau s -i g zduim peste noapte, aducînd scrisori de recomandare din partea altor plantatori sau oficialit i din New Orléans se purta atît de frumos i politicos, încît cea ca lucrurile s fie mai u oare pentru mine, care eram obligat s stau legat de el i s -i îndur utatea. Dar nu le f cea r u acestor oameni? întreb b iatul. Ah, ba da, dar, dac -mi dai voie, o s i dezv lui un mic secret, care nu e valabil numai pentru vampiri, ci i pentru generali, solda i i regi. Majoritatea dintre noi mai degrab vedem pe cineva murind, decît s fie tratat nepoliticos în casa noastr . Ciudat... da. Dar foarte adev rat, te asigur. tiam c Lestat vîna muritori în fiecare noapte. Dar, dac s-ar fi purtat urît cu rudele mele, cu oaspe ii i cu sclavii mei, n-a fi suportat. Numai c n-o f cea. P rea s -i plac foarte mult s primeasc oaspe i. Spunea c , atunci cînd e vorba de familiile noastre nu trebuie s ne uit m la bani. i mi se p rea c î i r sfa tat l exagerat de mult. Îi spunea în permanen cît de frumoase i scumpe erau pijamalele i halatele lui, ce draperii din import îi pusese la pat, ce vinuri fran uze ti i spaniole aveam în pivni i cît producea planta ia, chiar i în anii slabi, cînd pe coast se vorbea despre abandonarea produc iei de indigo i reprofilarea pe zah r. Alteori, îns , se r stea la b trîn, a a cum i-am mai spus. Se înfuria atît de tare, încît b trînul începea s plîng ca un copil. „Nu am destul grij de tine inîndu-te în lux?" îi striga Lestat. „Nu- i fac toate pl cerile? Înceteaz s te mai plîngi c nu mergi la biseric sau la vechii prieteni! Prostii. Vechii i prieteni sînt mor i. De ce nu mori, s m la i în pace cu banii mei?" B trînul îi spunea încet i

plîng re c toate acele lucruri însemnau atît de pu in la vîrsta lui. Ar fi fost mul umit dac ar fi mas la ferma lui. Adesea am vrut s -l întreb: „Unde e ferma asta? De unde a i venit în Louisiana?" pentru a avea un indiciu în leg tur cu acel loc unde Lestat cunoscuse, probabil, un alt vampir. Dar n-am îndr znit s aduc vorba despre aceste lucruri, ca nu cumva b trînul s înceap s plîng i Lestat s se înfurie. Dar acele crize nu erau mai dese decît momentele de bun tate aproape supus , cînd Lestat îi ducea tat lui s u cina pe tav i îi d dea s m nînce cu bdare, în timp ce îi vorba despre vreme, nout ile din New Orléans i activit ile mamei i surorii mele. Era evident c , între tat i fiu exista o pr pastie foarte mare, atît în ceea ce privea educa ia, cît i rafinamentul, dar nu puteam s -mi dau seama cum de se întîmplase a a. Din aceast situa ie am c tat o deta are oarecum constant . Existen a era posibil , a a cum i-am mai spus. În spatele zîmbetului s u ironic exista întotdeauna promisiunea c tia lucruri minunate sau îngrozitoare, avea leg turi cu niveluri ale întunericului pe care eu nici nu le puteam b nui. i, tot timpul, m umilea i m ataca din cauza iubirii mele fa de sim uri, ov ielii mele de a ucide i senza iei de le in pe care mi-o provoca uciderea. A rîs în hohote cînd am descoperit c m vedeam în oglind i c crucile nu aveau nici un efect asupra mea i m icana cînd întrebam de Dumnezeu sau de diavol. „A vrea s -l întîlnesc pe diavol într-o noapte", a zis el odat cu un zîmbet iret. „L-a urm ri de-aici pîn -n largul Pacificului. Eu sînt diavolul." Cînd eu am r mas cu gura c scat , el a izbucnit în hohote de rîs. Dar, displ cîndu-l, am ajuns s -l ignor i s -l suspectez i, totu i, s -l studiez cu o fascina ie plin de deta are. Uneori, m trezeam uitîndu-m fix la încheietura mîinii lui de unde îmi tr sesem via a de vampir i c deam într-o amor eal atît de total , încît mi se p rea c mintea îmi p se te trupul sau c , mai degrab , trupul lua locul min ii; atunci el se uita la mine cu o ignoran înc înat fa de ceea ce sim eam i voiam s aflu i m zgîl îia cu putere. Suportam cu o deta are care-mi fusese necunoscut ca muritor i am ajuns s în eleg urm torul lucru ca pe o parte din natura unui vampir: faptul c st team acas la Pointe du Lac i m gîndeam ore întregi la via a fratelui meu, v zînd-o scurt i rotunjit în întunericul f fund, în elegînd acum pasiunea f sens cu care îi plînsesem moartea i cu care m n pustisem asupra altor muritori, ca un animal turbat. Toat confuzia aceea era atunci asemeni unor dansatori în cea ; acum, avînd aceast natur ciudat de vampir, sim eam o triste e profund . Dar nu meditam la asta. N-a vrea s ai aceast impresie, c ci medita ia ar fi fost pentru mine o teribil irosire; în schimb, priveam în jur la ceilal i muritori pe care îi cuno team i vedeam cît de pre ioas era via a, blamînd toate sentimentele inutile de vinov ie i toat pasiunea pe care o las s se strecoare printre degete ca firele de nisip. Abia acum, ca vampir, am ajuns s -mi cunosc sora, interzicîndu-i accesul pe planta ie i obligînd-o s tr iasc la ora , lucru de care avea atîta nevoie pentru a- i cunoa te propria via i propria frumuse e i pentru a se c tori, în loc s se gîndeasc la fratele nostru pierdut, la plecarea mea, sau s devin o infirmier pentru mama noastr . Le ofeream tot ce aveau nevoie sau î i doreau, considerînd c i cea mai neînsemnat cerere era demn de aten ia mea imediat . Sora mea rîdea de aceast transformare petrecut cu mine cînd ne întîlneam seara i o luam la plimbare pe cheiul str juit de copaci, savurînd parfumul portocalilor în floare i c ldura mîngîietoare, vorbind ore întregi despre cele mai ascunse gînduri i vise ale ei, fantezii despre care nu îndr znea s spun nim nui i despre care îmi optea doar mie cînd st team în salonul slab iluminat, complet singuri. O vedeam dr gu i plin de via în fa a mea, o f ptur sclipitoare i nepre uit care, în curînd, avea s îmb trîneasc , s moar , s piard acele momente care, prin caracterul lor intangibil, ne promiteau gre it... gre it, nemurirea. De parc aceasta ar fi fost dreptul nostru cî tigat prin na tere, al c rui sens nu îl puteam pricepe decît în acel moment de la jum tatea vie ii, cînd înaintea noastr se întindeau tot atî ia ani cît l sasem deja în urm . Cînd fiecare moment, absolut fiecare moment trebuie mai întîi cunoscut i apoi savurat. Deta area f cea toate aceste lucruri posibile, sublima singur tate cu care Lestat i cu mine ne mi m printre muritori. Toate problemele materiale ne ocoleau. Ar trebui s i spun care era natura practic a acestui lucru. Lestat tiuse întotdeauna cum s fure de la victimele alese pentru îmbr mintea luxoas sau pentru alte semne de extravagan . Dar marea problem a ad postului i discre iei fusese pentru el o lupt teribil . B nuiam c , dincolo de acea masc de domn, era dureros de ignorant în ceea ce privea cele mai simple chestiuni financiare. Eu, îns , nu eram. Astfel c el putea s ob in bani ghea oricînd, iar eu îi investeam. Dac nu buzun rea vreun mort pe strad , se afla la cele mai mari mese de joc din cele mai luxoase localuri din ora , folosindu- i abilitatea de vampir pentru a suge aur, dolari i acte de proprietate de la fiii de plantatori care îl considerau în el tor în prietenia lui, dar atr tor datorit farmecului s u. Numai c acest lucru nu-i oferise via a pe care o dorea i, din acest motiv, m-a adus în lumea supranaturalului, ca s poat avea un investitor i un manager pentru care aceste abilit i din existen a de muritor s devin extrem

de pre ioase în cealalt via . Dar, d -mi voie s i descriu New Orléans-ul, a a cum era pe atunci i cum avea s devin , ca s în elegi cît de simpl era existen a noastr . Nici un ora din America nu era ca New Orléans. Acesta era plin nu numai de francezi i de spanioli din toate clasele sociale care alc tuiau în parte aristocra ia sa caracteristic , dar, mai tîrziu, i de emigran i de toate felurile, îndeosebi irlandezi i germani. Nu erau numai sclavii negri, înc neomogeniza i i fantastici cu hainele lor tribale i cu comportamentul lor deosebit, ci mai era i clasa din ce în ce mai numeroas a oamenilor de culoare liberi, acei oameni minuna i în care sîngele nostru era amestecat cu cel din insule, care au dat na tere unei p turi nemaipomenite i unice, p tura me te ugarilor, a arti tilor, a poe ilor i a celebrei frumuse i feminine. Pe urm mai erau indienii, care umpleau cheiul în zilele de var , vînzînd ierburi i tot felul de obiecte lucrate de mîn . i, printre to i ace tia, prin tot acest amestec de limbi, se aflau oamenii din port, marinarii de pe vapoare care veneau în num r mare s i cheltuie banii în cabarete, s cumpere pentru o noapte femei frumoase, atît brunete cît i blonde, s cineze în cele mai bune localuri spaniole i fran uze ti i s bea vinuri importate din toat lumea. Ad ug apoi la to i ace tia, mul i ani dup transformarea mea, pe americanii care au construit ora ul din susul fluviului, dincolo de cartierul Francez, cu case grece ti magnifice, care luceau în lumina lunii asemeni unor temple. i, bineîn eles, plantatorii, ve nicii plantatori, care veneau în ora cu familiile, în tr suri str lucitoare pentru a cump ra rochii de sear , obiecte din argint i pietre pre ioase, pentru a în esa str zile înguste în drumul lor spre Opera Francez , spre Théâtre d'Orléans i spre Catedrala Sfîntului Louis, prin ale c rei u i deschise acordurile slujbei ajungeau duminicile pîn la urechile mul imii din Place d'Armes, acoperind zgomotul i g gia din Pia a Francez , plutirea cut i fantomatic a vaselor pe apele crescute ale fluviului Mississippi, acesta curgînd pe lîng chei deasupra nivelului la care se afla New Orléans-ul însu i, a a încît vasele p reau s se profileze pe cer. Acesta era New Orléans-ul, un ora magic i magnific în care un vampir, foarte bine îmbr cat i trecînd cu gra ie prin lumina felinarelor cu gaz nu atr gea aten ia mai mult decît sute de alte persoane ciudate dac atr gea, totu i, aten ia, dac cineva se oprea s opteasc în spatele unui evantai „B rbatul acela... ce palid e, cum str luce te... cum se mi . Nu e firesc!" Un ora în care un vampir poate s dispar chiar înainte ca vorbele s ias de pe buze, c utînd alei pe care s vad ca o pisic , baruri întunecate, unde marinarii dormeau cu capetele pe mese, camere de hotel înalte, unde cîte o f ptur singuratic st tea cu picioarele pe o pern brodat , învelite cu o cuvertur din dantel , cu capul plecat în lumina lipsit de str lucire a unei singure lumîn ri, f s vad umbra care trecea peste tavanul înflorat, f s vad degetul lung i alb întins pentru a stinge flac ra aceea fragil . Remarcabil, dac nu pentru altceva, m car pentru c to i acei b rba i i acele femei care st teau din diverse motive, l sau în urm un monument, o structur din marmur , c mid i piatr care înc mai st în picioare; a a încît, chiar i atunci cînd felinarele cu gaz au disp rut i au ap rut avioanele, iar birourile au umplut cl dirile de pe Canal Street, ceva din frumuse e i romantism tot a r mas; poate nu pe fiecare strad , dar pe atît de multe, încît, pentru mine, peisajul pare s fie cel dintotdeauna, iar cînd m plimb acum pe str zile luminate de stele ale Cartierului sau prin Garden District, retr iesc acele vremuri. B nuiesc c acesta e rostul monumentului. Indiferent dac e o c su sau o vil cu coloane corintiene i poart dantelat din fier forjat. Monumentul respectiv nu spune c un anume om a trecut pe acolo. Nu, ci faptul c ceea ce a sim it el într-un anume moment, într-un anume loc, continu s existe. Luna care rea atunci deasupra New Orléans-ului mai r sare i acum. i o s r sar atîta timp cît monumentele vor sta în picioare. Sentimentul, cel pu in aici... i acolo... r mîne acela i. Vampirul p rea trist. Oft , ca i cum s-ar fi îndoit de ceea ce tocmai spusese. Despre ce vorbeam? întreb el deodat , ca i cum ar fi fost u or obosit. Ah, da, despre bani. Lestat i cu mine trebuia s cî tig m bani. i î i spuneam c se pricepea s fure. Dar investi iile de dup aceea erau importante. Ceea ce adunam trebuia folosit. Numai c o iau mereu înainte. Eu omoram animale. O s ajung, îns , i la asta imediat. Lestat omora tot timpul oameni, uneori doi, trei, pe noapte, alteori i mai mul i. Bea dintr-unul doar atît cît s i potoleasc setea, dup care trecea la altul. Cu cît era mai bun, spunea el în felul lui vulgar, cu atît îi pl cea mai mult. O fat era hrana cu care prefera s înceap seara; dar triumful cel mai mare pentru el era atunci cînd ucidea un tîn r. Unul cam ca tine i-ar fi pl cut în mod deosebit. Ca mine? opti b iatul. Se aplecase înainte, sprijinindu-se în coate, pentru a-l privi pe vampir în ochi, dar acum se trase înapoi brusc. Da, continu vampirul, ca i cum nici n-ar fi observat schimbarea expresiei de pe chipul iatului. Vezi tu, pentru Lestat ei reprezentau cea mai mare pierdere, c ci se aflau în pragul

celor mai mari posibilit i ale vie ii. Bineîn eles c Lestat nu în elegea acest lucru. Eu ara ajuns în eleg. Lestat nu în elegea nimic. O s i dau un exemplu de ceea ce-i pl cea lui Lestat. În susul fluviului, mai departe de noi, se afla planta ia Freniere, o întindere magnific de p mînt care avea mari anse s fac o avere de pe urma zah rului, la pu in timp dup ce a fost inventat procedeul de rafinare. B nuiesc c tii c zah rul era rafinat în Louisiana. E ceva perfect i ironic în leg tur cu faptul c acest p mînt pe care-l iubeam producea zah r rafinat. Spun asta cu mai mult triste e decît b nuiesc c i închipui. Acest zah r rafinat e o otrav . Era ca esen a vie ii în New Orléans, atît de dulce, încît putea fi fatal, atît de ademenitor, încît toate celelalte valori erau uitate... Dar î i spuneam c , pu in mai departe de noi, în susul fluviului, locuia familia Frénière, o veche familie francez care produsese în genera ia aceea cinci fete i un singur b iat. Eh, trei dintre tinere erau sortite s nu se m rite, celelalte dou erau înc mici, a a c totul depindea de tîn r. El trebuia s administreze planta ia, a a cum f cusem eu pentru mama i sora mea, trebuia s aranjeze c torii, s strîng zestre cînd întreaga avere a familiei depindea de recolta de zah r a anului urm tor, trebuia s fac afaceri, s lupte i s in întreaga lume material departe de cea a familie Freniere. Lestat a decis c îl voia. i, cînd numai soarta l-a p lit, s-a înfuriat teribil. i-a riscat propria via pentru a pune mîna pe tîn rul Frénière, care se implicase într-un duel. Insultase un tîn r creol spaniol la un bal. Totul era o aiureal , dar ca majoritatea tinerilor creoli, acesta era gata s moar degeaba. Amîndoi erau gata s moar degeaba. Toat casa Frénière era întoars cu susul în jos. Trebuie s în elegi c Lestat tia acest lucru perfect de bine. Amîndoi mergeam la vîn toare pe planta ia Frénière. Lestat dup sclavi i ho i de g ini, eu dup animale. Omorai numai animale? Da, dar o s ajung i la asta mai tîrziu, a a cum i-am mai spus. Amîndoi cuno team planta ia, iar eu m dedasem, uneia din cele mai mari pl ceri ale unui vampir, aceea de a studia oamenii f ca ei s tie. Le cuno team pe surorile Frénière ca pe tufele de trandafiri din jurul oratoriului fratelui meu. Erau ni te femei deosebite. Fiecare, în felul ei, era la fel de de teapt ca i b iatul, iar una din ele, c reia o s -i spun Babette, nu numai c era la fel de de teapt ca el, dar i mult mai în eleapt . Cu toate acestea, nici una nu fusese înv at s se ocupe de planta ie; nici una nu în elegea nici cele mai elementare lucruri în leg tur cu situa ia lor financiar . Toate depindeau complet de tîn rul Freniere i to i tiau acest lucru. Astfel c , împletit cu dragostea lor pentru el, cu convingerea lor ferm c el era baza i c orice iubire conjugal ar fi cunoscut ele vreodat ar fi fost doar o reflectare palid a iubirii lor pentru el, împletit cu asta era o disperare la fel de intens ca dorin a de a supravie ui. În cazul în care Frénière murea în duel, planta ia era distrus . Economia ei fragil , o via de lux bazat pe ve nica ipotecare a recoltei din anul urm tor, se aflau numai în mîinile lui. A a c î i po i închipui panica i am ciunea din casa Freniere în seara în care b iatul s-a dus în ora s se bat în duel. i acum, imagineaz i-l pe Lestat, dezvelindu- i din ii ca un diavol dintr-o oper comic pentru c nu avea s -l ucid pe tîn rul Frénière. Vrei s spui c ... i-era mil de femeile Frénière? Mi-era categoric mil de ele, spuse vampirul. Situa ia lor era îngrozitoare. i mi-era mil i de b iat. În seara aceea s-a încuiat în biroul tat lui s u i a f cut un testament. tia perfect de bine c , dac avea s fie r pus de spad la patru diminea a, familia lui avea s cad odat cu el. Deplîngea acea situa ie i, totu i, nu putea face nimic. Evitarea duelului nu numai c ar fi însemnat pentru el desfiin area social , dar ar fi fost probabil i imposibil . Cel lalt tîn r l-ar fi urm rit pîn l-ar fi for at s se bat . Cînd a plecat, la miezul nop ii, privea moartea în fa ca un om care nu putea s urmeze decît o singur cale, hot rît s o fac cu curaj. Ori avea s -l ucid pe spaniol, ori avea s moar ; acest lucru nu se putea ti dinainte, în ciuda îndemîn rii sale. Chipul u reflecta o profunzime a sentimentelor i a în elepciunii pe care nu o mai v zusem pe fa a nici uneia din victimele lui Lestat. Atunci am avut prima confruntare cu Lestat. De luni de zile îi spusesem s nu-l ucid pe b iat, iar acum voia s o fac înaintea tîn rului spaniol. Goneam c lare, urmîndu-l pe tîn rul Frénière spre New Orléans. Lestat, hot rît s -l ajung din urm , eu, hot rît s -l ajung din urm pe Lestat. Eh, duelul, a a cum i-am mai spus, era stabilit pentru ora patru diminea a, la marginea mla tinii, chiar în apropiere de poarta dinspre nord a ora ului. Ajungînd acolo cu pu in înainte de patru, ne mai r mînea foarte pu in timp pentru a ne întoarce la Pointe du Lac, ceea ce însemna c propriile noastre vie i erau în primejdie. Eram mai furios ca oricînd pe Lestat, care era decis s pun mîna pe b iat. „Las -i o ans !" am insistat eu, apucîndu-l înainte ca el s -l prind pe b iat. Era la mijlocul iernii, foarte frig i umed în zona mla tinii i o ploaie rece ca ghea a m tura lumini ul unde urma s aib loc duelul. Bineîn eles c nu m temeam de aceste elemente, în sensul în care ai face-o tu; nici nu m amor eau i nici nu m puteau îmboln vi. Dar vampirii simt frigul la fel de acut ca oamenii, iar sîngele victimei este, adesea, alinarea senzual a acelei senza ii de frig. Dar ceea ce m preocupa

îndeosebi în diminea a aceea nu era durerea pe care o sim eam, ci excelentul întuneric pe care îl ofereau acele elemente, f cînd astfel ca Frénière s fie extrem de vulnerabil pentru atacul lui Lestat. Nu era nevoie decît s se dep rteze pu in de prietenii lui spre mla tin i Lestat l-ar fi în cat. A a c m luptam fizic cu acesta. Îl ineam. Dar erai deta at, distant, fa de toate acestea? Hmmm..., oft vampirul. Da, i extrem de furios. A se îmbuiba cu via a unei familii întregi mi se p rea din partea lui Lestat un gest suprem de dispre , fa de tot ce ar fi trebuit s vad cu profunzimea specific unui vampir, îl ineam în întuneric, unde m scuipa i m înjura; tîn rul Freniere a luat spada de la prietenul i martorul s u i a pornit spre adversar prin iarba ud i alunecoas . A urmat o discu ie scurt i duelul a început. În cîteva clipe s-a încheiat. Frénière îl nise de moarte pe cel lalt tîn r cu o împuns tur iute de spad în piept. B iatul a c zut în genunchi în iarb , sîngerînd mortal i strigîndu-i lui Frénière ceva de neîn eles. Victoria era foarte clar . Toat lumea vedea c nu exista nici un fel de satisfac ie. Frénière privea moartea ca pe o monstruozitate. Prietenii s i înaintar cu l mpi în mîini, îndemnîndu-l s plece de acolo cît mai repede i s -l lase pe r nit în grija prietenilor lui. În acest timp, muribundul nu l sa pe nimeni s se apropie de el. Apoi, în vreme ce cei trei, printre care se afla i Freniere, se îndreptau încet spre cai, tîn rul c zut la p mînt a scos un pistol. Poate c eu am fost singurul care l-a v zut în acel întuneric, dar, oricum, am strigat la Freniere i am fugit spre arm . Lestat n-a avut nevoie de mai mult. În timp ce eu c utam s -i distrag aten ia lui Freniere i s deviez arma, Lestat, avînd atî ia ani de experien i o vitez mult mai mare, l-a în cat pe tîn r tr gîndu-l printre chiparo i. M îndoiesc c prietenii lui au tiut ce s-a întîmplat. Pistolul s-a desc rcat, muribundul s-a pr bu it la p mînt, iar eu îmi croiam drum prin noroiul aproape înghe at, strigîndu-l pe Lestat. Pîn la urm , l-am v zut. Frénière era întins peste ni te r cini înnodate de chiparo i, cu cizmele afundate în apa întunecat , iar Lestat st tea aplecat deasupra lui, cu o mîn pe mîna în care Freniere mai inea înc spada. M-am repezit s -l dau la o parte, dar m-a lovit cu o asemenea vitez , încît nici nu i-am v zut mîna, i doar m-am trezit eu însumi în ap ; bineîn eles c , pîn -mi revin, Freniere era mort. L-am v zut întins, cu ochii închi i i cu buzele complet nemi cate, ca i cum ar fi dormit. „Afurisit s fii!" i-am strigat lui Lestat i apoi am tres rit, c ci trupul lui Freniere începuse s alunece în mla tin . Apa i-a acoperit fa a i apoi tot trupul. Lestat jubila; mi-a amintit cu asprime c mai aveam la dispozi ie mai pu in de o or pentru a ajunge înapoi la Pointe du Lac i a jurat s se r zbune pe mine. „Dac nu mi-ar pl cea via a de plantator sudist, te-a omorî chiar în noaptea asta. tiu cum s-o fac", m-a amenin at el. „Ar trebui s i împing calul în mla tin . Ai fi nevoit s i sapi o groap i te-ai sufoca!" i a plecat. Chiar i dup to i ace ti ani, tot mai simt furia fa de el ca un lichid fierbinte, curgîndu-mi prin vene. Atunci mi-am dat seama ce însemna pentru el a fi vampir. Nu era decît un uciga , zise b iatul, în a c rui voce se reflecta pu in din emo ia vampirului. Nu avea respect pentru nimic. Nu. Pentru el, a fi vampir însemna r zbunare, împotriva vie ii înse i. De fiecare dat cînd ucidea, se r zbuna. Deci, nu era de mirare c nu aprecia nimic. Nuan ele existen ei de vampir nu-i erau vizibile, deoarece se concentra ca un nebun asupra vie ii de muritor pe care o p sise. Mistuit de ur , nimic nu-i pl cea dac nu era luat de la al ii i, odat ce avea lucrul respectiv, devenea indiferent i nemul umit, nepl cîndu-i lucrul în sine, astfel c pornea în c utarea altuia. zbunare oarb , steril i demn de dispre . Dar î i spuneam de surorile Frénière. Era aproape cinci i jum tate cînd am ajuns la planta ia lor. Zorii aveau s se iveasc la cîteva minute dup ase, dar eram aproape acas . Mam furi at pe coridorul de la etaj al casei lor i le-am v zut adunate în salon; nici nu se îmbr caser de culcare. Lumîn rile arseser aproape în întregime i ele st teau deja ca ni te femei îndoliate, a teptînd vestea. Toate erau îmbr cate în negru, a a cum le era obiceiul în cas , i, în întuneric, siluetele lor negre se contopeau cu p rul ca abanosul, a a încît, în sclipirea lumîn rilor, p reau cinci fantome, fiecare, deosebit de trist , deosebit de curajoas . Numai pe chipul lui Babette se putea citi hot rîre. Era ca i cum ea s-ar fi decis deja s preia conducerea afacerilor, dac fratele ei murise, i avea aceea i expresie pe care o avusese i fratele ei cînd înc lcase pentru a se duce la duel. Ceea ce o a tepta era aproape imposibil. Ceea ce o a tepta era moartea de care Lestat era vinovat. A a c am f cut ceva ce m-a pus foarte mult în primejdie. Mam înf at privirii ei. Am f cut-o printr-un joc de lumin . Dup cum vezi, fa a mea e foarte alb i are o suprafa neted , care reflect lumina asem toare marmurei lustruite. Da, spuse b iatul, cam fîstîcit. E chiar foarte... frumoas , ad ug el apoi. M întreb dac ... dar ce s-a întîmplat? Te întrebi dac eram un b rbat frumos cînd tr iam, zise vampirul i b iatul încuviin . Eram. Nimic structural nu s-a schimbat în mine. Numai c n-am tiut niciodat c eram frumos. Via a vuia în jurul meu cu o mul ime de preocup ri m runte, cum i-am mai spus. Nu m uitam

cu ochiul liber la nimic, nici m car într-o oglind ... mai ales într-o oglind ... Dar s i spun ce s-a mai întîmplat. M-am apropiat de geam i am l sat lumina s -mi ating fa a i am f cut-o în momentul în care privirea Babettei era îndreptat spre geam. Dup aceea am disp rut imediat. Peste cîteva secunde, toate surorile tiau c fusese v zut „o creatur ciudat ", ca o fantom , iar cele dou servitoare sclave refuzau cu înc înare s se duc s vad ce fusese. Am a teptat ner bd tor exact ceea ce voiam s se întîmple: Babette a luat, în sfîr it, un sfe nic de pe m su , a aprins lumîn rile i rîzînd de teama celorlalte, a ie it singur pe veranda rece, pentru a vedea ce este, în timp ce surorile ei se îngr deau în u asemeni unor p ri mari i negre, una din ele strigînd c fratele lor murise i ea îi v zuse fantoma. Bineîn eles, trebuie s în elegi c Babette, fiind puternic , nu a pus nici o clip ceea ce a v zut pe seama imagina iei sau a fantomelor. Am l sat-o s vin pîn la cap tul verandei i abia atunci i-am vorbit, nel sînd-o s -mi vad decît vag conturul trupului în dosul unei coloane. „Spune-le surorilor tale s se duc în untru", i-am optit. „Am venit s i vorbesc de fratele t u. F cum î i spun". Ea a stat nemi cat o clip i apoi a încercat s m vad în întuneric. „N-am decît foarte pu in timp. N-o s i fac absolut nici un r u," i-am zis eu i ea m-a ascultat. Le-a spus surorilor c nu era nimic i s închid u a, iar ele au ascultat-o a a cum ascult cei care nu numai c au nevoie de un conduc tor, dar doresc unul cu disperare. Atunci am p it în cercul de lumin f cut de lumîn rile ei. iatul f cu ochii mari i duse mîna la buze. Te-ai uitat la ea... a a cum te ui i la mine? întreb el. Întrebi asta cu atîta inocen , spuse vampirul. Da, b nuiesc c da. Numai c , în lumina lumîn rilor, am p rut întotdeauna mai pu in supranatural. i nu m-am pref cut c a fi o ptur obi nuit . „Nu am decît cîteva minute la dispozi ie", i-am spus eu imediat. „Dar ceea ce am s i spun e extrem de important. Fratele vostru s-a luptat cu curaj i a cî tigat duelul dar teapt . Trebuie s i spun c e mort. În cazul lui moartea a fost proverbial cea obi nuit , ho ul din noapte împotriva c ruia nici bun tatea, nici curajul lui n-au putut face nimic. Dar nu asta am venit s i spun, ci faptul c po i administra planta ia, p strînd-o. Nu trebuie decît s nu la i pe nimeni s te conving de contrariu. Trebuie s -i iei locul în pofida oric ror scandaluri, oric ror discu ii legate de conven ii, de ce se cuvine sau de bun sim . Nu trebuie s ascul i nimic. Acela i p mînt e aici acum a a cum a fost i ieri diminea , cînd fratele t u dormea lini tit în camera lui. Nimic nu s-a schimbat. Trebuie neap rat s -i iei locul. Dac n-o faci, p mîntul e pierdut i voi la fel. Ve i fi cinci femei condamnate s tr i cu jum tate sau chiar mai pu in din ce v-ar putea oferi via a. Înva ceea ce trebuie s tii. Nu te opri pîn nu afli toate r spunsurile. Gînde te-te la vizita mea pentru a- i da curaj, ori de cîte ori vei ezita. Trebuie s iei totul în mîinile tale. Fratele vostru a murit." Vedeam pe chipul ei c auzise fiecare cuvînt. M-ar fi întrebat ceva dac ar fi fost timp, dar m-a crezut cînd i-am spus c nu era. Dup aceea mi-am folosit toat priceperea pentru a pleca atît de repede, încît s dau impresia unei dispari ii. Din gr din , i-am v zut chipul la etaj, în sclipirea lumîn rilor. Am v zut-o scrutînd întunericul în c utarea mea. Pe urm i-a f cut Semnul Crucii i s-a întors la surorile ei. Vampirul zîmbi. Nu s-a vorbit nimic pe rm despre vreo viziune ciudat , care i-ar fi ap rut lui Babette Frénière, dar dup cîteva zile de jale i discu ii triste despre femeile r mase singure, ea a devenit subiectul unui scandal izbucnit în zon , datorit faptului c s-a hot rît s administreze planta ia singur . A izbutit s strîng o zestre imens pentru sora ei mai mic i, dup înc un an, s-a ritat ea îns i. Lestat i cu mine abia dac ne mai vorbeam. A continuat s locuiasc la Pointe du Lac? Da. Nu puteam fi sigur c -mi spusese tot ce trebuia s tiu. i trebuia s ne prefacem tot timpul. Nu m-am dus la nunta surorii mele, de pild , fiindc aveam „malarie" i ceva asem tor mi s-a întîmplat i în ziua înmormînt rii mamei mele. Între timp, Lestat i cu mine luam cina în fiecare sear cu b trînul, mînuind elegant cu itele i furculi ele, iar el ne spunea s mînc m tot din farfurii i s nu bem vinul prea repede. Plîngîndu-m de dureri de cap îngrozitoare, îmi primeam sora într-un dormitor întunecos, cu p tura tras pîn sub b rbie, spunîndu-i ei i so ului ei c lumina prea puternic f cea s m doar ochii i le d deam sume mari de bani, pe care s -i investeasc pentru noi to i. Din fericire, so ul ei era un idiot; unul inofensiv, dar idiot, produsul a patru genera ii de c torii între veri primari. Dar, de i aceste lucruri mergeau bine, am început s avem probleme cu sclavii. Ei erau cei suspicio i i, a a cum i-am mai spus, Lestat ucidea pe oricine avea chef. A a c , tot timpul se vorbea de ni te mor i misterioase în partea aceea a rmului. Dar i-a f cut s vorbeasc , ceea ce au v zut, i eu am auzit într-o sear , cînd m furi am pe lîng colibele lor. Acum, d -mi voie s i explic mai întîi caracterul acestor sclavi. Era cam prin o mie apte

sute nou zeci i cinci, Lestat i cu mine locuiam acolo relativ lini ti i de patru ani, eu investind banii ob inu i de el, extinzînd terenurile, cump rînd apartamente i case în ora , pe care apoi le închiriam, planta ia în sine producînd pu in... ea fiind pentru noi mai degrab o acoperire decît o investi ie. Am spus „pentru noi". Am gre it. Nu am semnat niciodat vreo hîrtie prin care s -i dau ceva lui Lestat i, a a cum î i dai seama, legal, eu eram înc în via . Dar în o mie apte sute nou zeci i cinci, ace ti sclavi nu erau ca cei pe care i-ai v zut în filme sau despre care ai citit în romanele despre sud. Nu vorbeau frumos, într-un dialect englezesc i nu erau ni te oameni cu pielea ciocolatie, îmbr ca i în zdren e. Erau africani. Insulari; adic unii dintre ei veniser de pe Santo Domingo. Erau foarte negri i complet str ini de noi; vorbeau în limbile lor africane i în dialect fran uzesc; cîntau cîntece africane care f ceau cîmpurile s par exotice i ciudate, adesea însp imîntîndu-m în via a de muritor. Erau supersti io i i î i aveau propriile secrete i tradi ii. Pe scurt, înc nu fuseser complet distru i ca africani. Sclavia era blestemul existen ei lor; înc nu li se luase ceea ce aveau caracteristic. Acceptau botezul i hainele modeste impuse de c tre legile catolice franceze, dar seara î i f ceau tot felul de costuma ii din materialele lor ieftine, confec ionau bijuterii din oase de animale i din buc i de metal pe care le lustruiau ca s semene cu aurul; colibele sclavilor de la Pointe du Lac reprezentau o ar str in , o coast african dup l sarea întunericului, unde pîn i cel mai curajos supraveghetor se temea s se aventureze. Vampirului, îns , nu îi era fric . Pîn într-o sear de var cînd, trecînd ca o umbr , am auzit prin u a deschis a colibei efului lor negru o conversa ie care m-a convins c Lestat i cu mine ne aflam într-un mare pericol. Sclavii tiau c nu eram oameni obi nui i. În oapt , cameristele spuneau cum, printr-o cr tur din u , ne v zuser mîncînd din farfurii goale, ducînd pahare goale la buze, rîzînd, cu fe ele albe i fantomatice în lic rirea lumîn rilor, b trînul orb fiind prost i neputincios în puterea noastr . Prin gaura cheii au v zut sicriul lui Lestat i, odat , acesta o b tuse pe una din ele f mil pentru c o prinsese la fereastra dinspre verand a camerei lui. „Nu-i nici un pat acolo", î i spuneau unul altuia, dînd din cap. „Doarme în sicriu, tiu sigur." tiau cu certitudine, i bazîndu-se pe dovezi concrete, ce eram amîndoi. Cît despre mine, m v zuser sear de sear ie ind din oratoriu, acesta fiind acum doar cu ceva mai mult decît o construc ie f form din mid i verdea , acoperit de ieder prim vara, trandafiri s lbatici vara, mu chiul str lucea pe obloanele vechi i nevopsite care nu se deschideau niciodat i p ianjenii î i eseau pînzele sub arcadele de piatr . Bineîn eles, pretindeam c m duc acolo în memoria lui Paul, dar, din cuvintele lor, era foarte limpede c nu ne mai credeau minciunile. Acum ne aruncau în spinare nu numai sclavii mor i i descoperi i pe cîmpuri sau în mla tin , vitele i cei cî iva cai, dar i alte evenimente stranii; pîn i inunda iile i tunetele reprezentau arme ale Domnului, care se afla într-o lupt personal cu Louis i Lestat. i mai r u era faptul c nu pl nuiau s fug . Eram diavoli. Din puterea noastr nu exista sc pare. Nu, trebuia s fim distru i. La întîlnirea aceea, la care participam nev zut, se aflau i cî iva sclavi de pe planta ia Freniere. Ceea ce însemna c zvonul avea s se întind pe tot rmul. i, de i eram convins c nimeni nu va da aten ie unui val de isterie, nu voiam s risc. M-am dus repede acas pentru a-i spune lui Lestat c jocul nostru de-a plantatorii a luat sfîr it. Trebuia s renun e la biciul sclaviei i la inelul de aur de strîns ervetul i s se mute în ora . S-a opus, fire te. Tat l lui era grav bolnav i era posibil s nu tr iasc mult. Nu avea nici cea mai mic inten ie s fug de ni te sclavi idio i. „Îi omor pe to i", a zis el calm. „Cîte trei, patru odat . Unii or s fug i asta o s fie bine." „Vorbe ti prostii. Adev rul e c vreau s pleci de aici." „Vrei s plec de aici!" a spus el rînjind ironic. Construia un castel din c i de joc fran uze ti de foarte bun calitate. „Tu, un vampir la i plîng re , care umbli noaptea i omori pisici i obolani, te ui i ore întregi la lumîn ri de parc ar fi oameni, stai în ploaie ca o momîie pîn cînd te uzi pîn la piele, miro i ca l zile vechi din pod i ar i ca un idiot uluit la gr dina zoologic ." „Nu mai ai ce s -mi spui i nes buin a ta ne pune pe amîndoi în pericol. Pot s tr iesc foarte bine în oratoriu, în timp ce casa asta se transform în ruin . Pu in îmi pas de ea!" i-am spus i era foarte adev rat. „Da, tu trebuie s ai tot ce n-ai avut în via i s faci din nemurire un magazin de vechituri, în care amîndoi devenim grote ti. Du-te i uit -te la tat l t u i spune-mi cît mai are de tr it, pentru c exact atîta o s mai r mîi, i asta doar dac sclavii n-or s se zvr teasc împotriva noastr !" Atunci mi-a spus s m duc s m uit eu însumi la tat l lui, din moment ce eu eram cel care „se uita" mereu, i am f cut-o. B trînul era, într-adev r pe moarte. Fusesem scutit s asist la moartea mamei, într-un fel, pentru c î i g sise sfîr itul subit, într-o dup -amiaz . O g siser stînd în curte lini tit , cu co ul de cusut al turi; murise a a cum te-ai duce la culcare. Acum, îns , asistam la o moarte natural , care era prea lent , dureroas i con tient . Întotdeauna îmi pl cuse b trînul; era bun, simplu i cerea foarte pu in. Ziua st tea la soare, mo ind i ascultînd

relele; seara, orice sporov ial a noastr îi inea tov ie. tia s joace ah, pip ind cu grij fiecare pies i inînd minte toate pozi iile de pe tabl cu o extraordinar precizie; de i Lestat nu juca cu el, eu o f ceam adesea. Acum respira greu, fruntea îi era fierbinte i ud i pernele erau tate de sudoare. În timp ce el gemea i se ruga s moar , Lestat începuse s cînte la spinet în camera cealalt . I-am trîntit capacul, gata s -i prind degetele. „N-o s cîn i cînd el e pe moarte!" iam spus eu. „Pe naiba, n-o s cînt!" mi-a r spuns el. „O s bat i toba dac vreau!" i, sco înd un platou mare de argint din dulap, î i petrecu un deget printr-unul din mînere i începu s bat în el cu o lingur . I-am spus s înceteze, altminteri îl obligam eu s-o fac . Apoi am t cut deodat amîndoi, pentru c b trînul îl striga. Zicea c trebuie s -i vorbeasc lui Lestat înainte s moar . I-am spus se duc la el. Plînsul lui era sfî ietor. „De ce s m duc? L-am îngrijit to i anii tia. Nu-i de ajuns?" A scos o pil de unghii din buzunar i s-a a ezat la picioarele patului în care se afla b trînul, începînd s i pileasc unghiile lungi. Trebuie s i spun c , în acela i timp, eram con tient de sclavii care se g seau în preajma casei. Priveau i ascultau. Speram din tot sufletul ca b trînul s moar cît mai repede. O dat sau de dou ori avusesem de-a face cu suspiciunile sau îndoielile cîtorva sclavi, dar niciodat nu fuseser atî ia. L-am chemat imediat pe Daniel sclavul c ruia îi d dusem coliba i slujba supraveghetorului. A teptîndu-l, îl auzeam pe b trîn vorbind cu Lestat; acesta st tea cu picioarele încruci ate i î i tot pilea unghiile, cu o sprîncean arcuit i cu aten ia îndreptate asupra unghiilor sale perfecte. „ coala a fost", zicea b trînul. „Ah, tiu c i aminte ti... ce pot s i spun...", a zis el gemînd. „Ai face bine s spui odat , pentru c mai ai pu in i mori", i-a zis Lestat. B trînul a scos un sunet îngrozitor i b nuiesc c la fel am f cut i eu. Îl dispre uiam pe Lestat. Atunci m-am gîndit -l scot din camer . „Doar o tii, nu? Pîn i un prost ca tine tie asta", a spus el. „N-o s m ier i niciodat , nu-i a a? Nici acum, nici dup ce-o s mor", a zis b trînul. „Habar n-am despre ce vorbe ti!" a zis Lestat. Începusem s -mi pierd r bdarea i b trînul devenea din ce în ce mai agitat. Îl implora s -l asculte cu inima deschis . Toat situa ia aceea m cea s m cutremur. Între timp, Daniel venise i, din clipa în care l-am v zut, mi-am dat seama totul era pierdut la Pointe du Lac. Dac a fi fost mai atent, a fi observat mai demult indiciile. privea cu ni te ochi sticlo i. Eram un monstru pentru el. „Tat l domnului Lestat e foarte grav bolnav. Pe moarte", i-am spus eu, ignorîndu-i expresia. „Nu vreau nici un fel de zgomot în casa asta; sclavii s stea în colibele lor. Dintr-o clip în alta trebuie s apar doctorul." Se uita la mine ca i cum a fi min it. Apoi i-a îndreptat privirea curioas i rece spre u a camerei b trînului. Expresia de pe chip i s-a schimbat atît de mult, încît m-am uitat în camer . Lestat, ghemuit la picioarele patului, î i pilea unghiile furios i rînjea într-un fel care l sa s i se vad din ii ascu i i lungi. Vampirul se opri, i umerii îi tres ltar datorit rîsului în bu it. Se uit la b iat, dar acesta privea cu timiditate masa. Totu i, se uitase deja, fix, la gura vampirului. V zuse c buzele îi erau altfel decît restul pielii, m soase i br zdate de linii delicate ca buzele oric rei fiin e omene ti, numai c erau albe, ca de mort; i îi z rise din ii albi, dar vampirul zîmbea în a a fel încît ace tia nu erau dezveli i complet; i b iatul nici nu se gîndise la din i pîn atunci. Î i închipui ce însemna asta, zise vampirul. A trebuit s -l ucid. Poftim? întreb b iatul. A trebuit s -l ucid. A vrut s fug . I-ar fi alarmat pe to i. Poate c situa ia s-ar fi putut rezolva altfel, dar nu aveam timp. A a c l-am prins, dar aflîndu-m în situa ia de a face ceea ce nu mai f cusem de patru ani, m-am oprit. Acela era un om. Avea în mîn un pumnal cu mîner de os, cu care inten iona s se apere. I l-am luat cu u urin i i l-am împlîntat în inim . Imediat s-a pr bu it în genunchi, încle tîndu- i degetele pe lam , sîngerînd pe ea. Imaginea i aroma sîngelui înnebuneau. Cred c am gemut tare. Dar nu l-am b ut, nu voiam s-o fac. Apoi, îmi amintesc l-am v zut pe Lestat în oglinda bufetului. „De ce-ai f cut asta?" m-a întrebat, iar eu m-am întors spre el, fiind decis s nu-l las s m vad în starea aceea de sl biciune. Mi-a spus pe urm b trînul delira i c el nu în elegea nimic din cuvintele lui. „Sclavii tiu... trebuie s te duci la colibe i s -i supraveghezi", am izbutit s -i spun. „M ocup eu de b trîn." „Omoar -l", mi-a zis Lestat. „E ti nebun?" am spus eu. „E tat l t u!" tiu c -i tat l meu!" a zis el. „Tocmai de-aceea trebuie s -l omori tu. Eu nu pot! Dac a fi putut, a fi f cut-o demult, lua-l-ar naiba!" a spus el atunci frîngîndu- i mîinile. „Trebuie s-o întindem de-aici. i uite ce-ai f cut, omorîndu-l pe sta. N-avem timp de pierdut. Nevast -sa o s apar peste cîteva minute, urlînd... sau o s trimit pe altcineva i mai r u!" Vampirul oft .

Era adev rat. Lestat avea dreptate. Auzeam sclavii adunîndu-se în jurul colibei lui Daniel, teptîndu-l. Acesta fusese destul de curajos venind singur în casa aceea bîntuit . V zînd c nu se mai întorcea, sclavii aveau s intre în panic i s devin periculo i. I-am spus lui Lestat s -i calmeze, s i foloseasc toat puterea pe care o avea asupra lor ca st pîn alb i nu s -i însp imînte, dup care m-am dus în dormitor i am închis u a. Am mai avut un oc în noaptea aceea a ocurilor. Pentru c nu-l mai v zusem niciodat pe tat l lui Lestat ca atunci. St tea în capul oaselor, aplecat înainte, vorbind cu Lestat i implorîndu-l s -i r spund , spunîndu-i c îi în elegea sup rarea mai bine decît el însu i. Era un cadavru viu. Nimic nu-i mai inea în via trupul împu inat, în afar de o voin de fier: ochii îi erau i mai afunda i în orbite, iar buzele care îi tremurau f ceau ca gura b trîn i îng lbenit s par i mai oribil . M-am ezat la picioarele patului i, fiindu-mi mil de el, i-am întins mîna. Nu pot s i spun cît de mult m-a zguduit înf area lui, c ci atunci cînd provoc moartea, o fac repede i incon tient, sînd victima ca într-un somn vr jit. Aceea era, îns , o distrugere lent , trupul refuza s se predea timpului vampir care îl supsese ani de-a rîndul. „Lestat", a zis el. „M car o dat nu fi r u cu mine. M car o dat fii pentru mine b iatul care ai fost. Fiul meu." A repetat de cîteva ori cuvintele „Fiul meu, fiul meu"; dup aceea a spus ceva ce n-am deslu it despre inocen i inocen distrus . Dar mi-am dat seama c nu î i pierduse min ile, a a cum credea Lestat, ci era extrem de lucid. Povara trecutului îl ap sa îngrozitor; iar prezentul, care nu însemna decît moarte, împotriva c reia el lupta din toate puterile, nu putea face nimic pentru a u ura povara aceea. tiam c l-a fi putut în ela dac mi-a fi folosit toat priceperea, a a c , apropiindu-m mai mult de el, am optit: „Tat ". Nu era vocea lui Lestat, ci a mea, o oapt slab . Dar el s-a lini tit imediat i am crezut c moare. M inea îns de mîn ca i cum ni te valuri negre l-ar fi tras la fund i eu eram singurul care-l putea salva. A vorbit dup aceea de un profesor de la ar , un nume deformat, care a descoperit c Lestat era un elev extrem de inteligent i care l-a implorat s -l duc la o mîn stire unde s înve e. S-a blestemat pe sine pentru faptul c l-a dus pe Lestat acas i i-a ars c ile. „Trebuie s m ier i, Lestat", a spus el plîngînd. I-am strîns mîna cu putere, sperînd c acest gest putea fi considerat un r spuns, dar el a repetat. „Ai tot ce vrei, dar e ti la fel de rece i brutal cum am fost cu tine atunci, cînd aveam atît de mult de muncit i era frig i foamete! Lestat, trebuie s i aminte ti. Erai cel mai blînd dintre to i! Dumnezeu m va ierta dac m ier i i tu." În clipa aceea adev ratul Esau i-a f cut apari ia în camer . I-am f cut semn s tac , dar el n-a vrut s vad . A a c a trebuit s m ridic repede, pentru ca tat l s nu-i aud vocea de la distan . Sclavii fugiser de el. „Dar sînt afar , se adun în întuneric. Îi aud", a spus Lestat i apoi s-a uitat furios la b trîn. „Omoar -l, Louise!" mi-a spus el i atunci am auzit prima not rug toare din vocea lui. „F -o!" a ad ugat el mînios. „Du-te lîng el i spune-i c -l ier i pentru tot, c -l ier i pentru faptul c te-a luat de la coal cînd erai mic! Spune-i asta acum." „Pentru ce?" a zis el strîmbîndu-se, a a încît fa a lui sem na cu un craniu. „Pentru c m-a luat de la scoal !" A ridicat bra ele i a scos un urlet de disperare. „S -l ia naiba! Omoar -l!" a zis el apoi. „Nu", am spus eu. „Îl ier i. Sau îl omori tu însu i. Haide. Omoar i tat l." trînul implora s -i spunem ce vorbeam. A strigat „Fiule, fiule", i Lestat dansa ca un nebun cînd pe un picior cînd pe altul, fiind cît pe-aci s g ureasc podeaua. M-am dus lîng perdeaua din dantel . Vedeam i auzeam sclavii care înconjurau casa, siluete contopite cu întunericul, apropiindu-se. „Erai Iosif printre fra ii t i", zicea b trînul. Cel mai bun dintre ei, dar de unde era s tiu? Abia cînd ai plecat mi-am dat seama, dup ce au trecut atî ia ani i ei n-au putut s -mi ofere lini te i mîngîiere. Pe urm te-ai întors i m-ai luat de la ferm , dar nu mai erai tu. Nu mai erai acela i b iat." Atunci m-am întors spre Lestat i, practic, l-am tîrît pîn la pat. Niciodat nu-l mai v zusem atît de slab i, în acela i timp, atît de furios. M-a îndep rtat cu brutalitate i s-a l sat în jos lîng pern , privindu-m cu du nie. Eu am r mas ferm pe pozi ie i am optit: „Iart !" „Bine, tat . Odihne te-te. N-am nimic cu tine", a zis el cu o voce sub ire i încordat din cauza furiei. trînul a întors capul pe pern i a murmurat ceva u urat, dar Lestat plecase deja. S-a oprit brusc în prag, as-tupîndu- i urechile cu mîinile. „Vin!" a optit el i, apoi, întorcîndu-se doar ca s m vad , a zis: „Omoar -l. Pentru numele lui Dumnezeu!" trînul n-a tiut ce s-a întîmplat. Nu s-a mai trezit din stupoare. L-am f cut s sîngereze doar cît a fost necesar, cît s moar f s -mi alimenteze pasiunea întunecat . Nu suportam acel gînd. Am tiut c nu avea importan dac trupul era descoperit, pentru c m s turasem de Pointe du Lac, de Lestat i de acea identitate a st pînului prosper. Aveam s dau foc casei i s folosesc de averea pe care o strînsesem sub mai multe nume tocmai pentru un asemenea

moment. Între timp, Lestat a pornit în urm rirea sclavilor. A l sat atîta distrugere i moarte în urma lui, încît nimeni n-a putut s povesteasc nimic în leg tur cu noaptea aceea de la Pointe du Lac, iar eu m-am dus cu el. La fel ca i înainte, cruzimea lui era misterioas , dar acum îmi dezveleam col ii i oamenii fugeau de mine. Numai c mersul meu hot rît m ajuta s le întrec viteza neîndemînatic i jalnic i v lul mor ii, sau al nebuniei, se l sa. Puterea i dovada vampirului erau incontestabile, a a c sclavii s-au împr tiat în toate direc iile. Apoi m-am întors i am dat foc casei. Lestat a venit în fug dup mine. „Ce faci?" a strigat el. „E ti nebun?" Dar fl rile nu mai puteau fi stinse. „Au plecat i tu distrugi tot." Se tot învîrtea prin salonul magnific, în mijlocul splendorii lui fragile. „Scoate- i sicriul. Mai ai trei ceasuri pîn -n zori!" i-am spus eu. Casa era un rug funerar. Focul ar fi putut s i fac r u? întreb b iatul. Categoric! spuse vampirul. Te-ai dus înapoi la oratoriu? Era un loc sigur? Nu. Deloc. Aproximativ cincizeci i cinci de sclavi erau r spîndi i peste tot. Majoritatea nar fi dorit s duc o via de fugar i, mai mult ca sigur c s-ar fi dus la Freniere sau spre sud, la planta ia Bel Jardin, din josul fluviului. Nu aveam de gînd s r mîn acolo în noaptea aceea. Dar nu era nici destul timp pentru a m duce în alt parte. Femeia, Babette! zise b iatul. i vampirul zîmbi. Da, m-am dus la Babette. Locuia acum la Frénière cu tîn rul ei so . Am avut destul timp ca s -mi urc sicriul în tr sur i s m duc la ea. Dar Lestat? Vampirul oft . Lestat a mers cu mine. Voia s se duc la New Orléans i a încercat s m conving s fac i eu acela i lucru, dar cînd i-a dat seama c aveam de gînd s m ascund la Freniere, a vrut i el s m înso easc . Nici n-am fi reu it s ajungem la New Orléans, c ci se lumina de ziu . Ochii muritorilor nu puteau s vad acest lucru, dar Lestat i cu mine, da. Acum, în leg tur cu Babette, o mai vizitasem o dat . A a cum i-am spus, scandalizase coasta r mînînd singur pe planta ie, f un b rbat în cas , f o b trîn m car. Cea mai mare problem a lui Babette era c , de i reu ea din punct de vedere financiar, suferea datorit izol rii sociale. Era atît de sensibil , încît bog ia în sine nu însemna nimic pentru ea; familia, neamul... asta însemna ceva pentru Babette. De i a izbutit s p streze planta ia, scandalul o m cina i, în interior, începea s cedeze. I-am ap rut într-o sear , în gr din . Nedîndu-i voie s m vad , i-am spus cu un glas foarte blînd c eram aceea i persoan pe care o mai v zuse i alt dat . C tiam sufer . „Nu te a tepta ca oamenii s în eleag ", i-am zis apoi. „Sînt ni te pro ti. Vor s te retragi datorit mor ii fratelui t u. i-ar folosi via a ca i cum ar fi, pur i simplu, ulei pentru o lamp . Trebuie s -i înfrun i, dar cu puritate i încredere." Ea asculta în lini te. I-am spus c trebuia s dea un bal într-un scop de binefacere. i scopul trebuia s fie religios. Putea alege o stire din New Orléans, oricare, i s organizeze un bal de binefacere. Trebuia s le invite pe cele mai bune prietene ale mamei ei decedate, pentru a-i fi înso itoare i s fac totul cu o încredere absolut , încrederea absolut era necesar mai presus de toate. Încrederea i puritatea erau extrem de importante. Ei bine, Babette a considerat ideea genial . „Nu tiu ce e ti i nici n-o s -mi spui", a zis ea. i era adev rat, nu i-a fi spus.) „Dar eu cred c e ti un înger." M-a implorat s-o las s -mi vad fa a. Adic , m-a implorat a a cum fac cei de genul lui Babette, care, de fapt, nu implor pe nimeni. Nu c Babette ar fi fost orgolioas , dar era, pur i simplu, puternic i cinstit , ceea ce, în majoritatea cazurilor, face ca implorarea... v d c vrei s m întrebi ceva? Vampirul t cu. Ah, nu, spuse b iatul, care nu voise s se dea de gol. Nu trebuie s i fie team s m întrebi. Dac a fi vrut s i ascund ceva... Cînd spuse acest lucru, vampirul se întunec o clip . Se încrunt i, cînd sprîncenele i se apropiar , o adîncitur îi ap ru pe frunte, deasupra sprîncenei stîngi, ca i cum cineva ar fi ap sat locul cu degetul. Îi d dea un aer de teribil deprimare. Dac a fi vrut s i ascund ceva, n-a fi deschis subiectul de la bun început, zise el. iatul se trezi uitîndu-se la ochii vampirului, ale c ror gene erau ca ni te fire negre sub iri, înfipte în pleoape. Întreab -m , îi spuse el b iatului. Babette, felul în care ai vorbit de ea, zise b iatul. De parc ai fi sim it ceva deosebit. i-am dat cumva impresia c n-a fi capabil s simt? întreb vampirul. Nu, absolut deloc. E evident c i-a fost mil de b trîn. Ai stat s -i oferi alinare cînd tu

însu i erai în primejdie. i ceea ce ai sim it pentru tîn rul Frénière cînd Lestat a vrut s -l ucid ... toate astea mi le-ai explicat. Dar m întrebam... aveai vreun sentiment deosebit pentru Babette? Oare acest sentiment te-a f cut s -i aperi familia? Te referi la dragoste, spuse vampirul. De ce ezi i s pronun i cuvîntul? Pentru c ai vorbit de deta are, zise b iatul. Crezi c îngerii sînt deta i? întreb vampirul. iatul se gîndi o clip . Da, r spunse el apoi. Nu sînt oare capabili de dragoste? întreb vampirul. Nu-l privesc pe Dumnezeu cu o dragoste absolut ? iatul se gîndi o clip . Dragoste sau adora ie, zise el. Care e deosebirea? întreb vampirul gînditor. Care e deosebirea? Era limpede c nu îl întreba pe b iat, ci pe sine. Îngerii simt iubirea, mîndria... mîndria C derii... i ura. Sentimentele puternice ale persoanelor deta ate, în care emo iile i voin a sînt acela i lucru, spuse el, în sfîr it. Se uit la mas st ruitor ca i cum, gîndindu-se mai bine, n-ar fi fost pe deplin mul umit. Aveam pentru Babette... un sentiment puternic. Nu cel mai puternic pe care l-am sim it vreodat pentru o fiin omeneasc , spuse el i î i ridic privirea. Dar era ceva foarte puternic. Babette era pentru mine o fiin ideal în felul ei... Se mi u or pe scaun, pelerina fo nindu-i încet, i î i întoarse privirea spre fereastr . iatul se aplec i se uit la caset . Dup aceea scoase alta din serviet i, cerîndu-i scuze vampirului, o introduse în aparat. M tem c am întrebat ceva prea personal. N-am vrut..., îi spuse el repede. Nici vorb , spuse vampirul, privindu-l. E o întrebare la obiect. Simt iubirea i am sim it-o într-o oarecare m sur pentru Babette, de i n-a fost cea mai mare iubire pe care am sim it-o vreodat . Era conturat în Babette. Ca s revin la povestea mea, balul de binefacere dat de ea s-a bucurat de succes i i-a asigurat reintrarea în societate. Banii ei au înl turat orice îndoieli din min ile rudelor pretenden ilor ei i s-a m ritat. În serile de var , obi nuiam s o vizitez, f s m vad i f -i dau de tire c m aflam acolo. M duceam s v d c era fericit i v zînd-o astfel, eram i eu fericit. Deci, la ea m-am dus atunci cu Lestat. Acesta i-ar fi ucis pe membrii familiei Frénière demult, dac nu l-a fi împiedicat i acum credea c asta inten ionam s fac. „Ce lini te ne-ar aduce asta?" l-am întrebat eu. „Zici de mine c sînt idiot, dar tu ai fost idiot tot timpul. Crezi c nu tiu de ce ai f cut din mine un vampir? Pentru c nu puteai s tr ie ti singur, nu izbuteai s faci nici cele mai simple lucruri. De ani de zile m ocup de toate treburile, în timp ce tu te pretinzi superior. Nu mai ai ce s -mi spui despre via . Nu mai am nevoie de tine. Tu e ti cel care are nevoie de mine i, dac te atingi m car de vreunul din sclavii Frénière, m descotorosesc de tine. Va fi o lupt între noi i nu e nevoie s i atrag aten ia c am mai mult inteligen în degetul mic decît ai tu în toat fiin a. F cum î i spun." Ei bine, asta l-a uimit, de i n-ar fi trebuit; i a protestat c mai avea multe s -mi spun despre lucruri i tipuri de oameni pe care a fi putut s -i ucid, oameni care ar fi putut provoca o moarte subit , despre locuri unde nu aveam voie s merg niciodat i a a mai departe, prostii pe care abia le suportam. Dar nu aveam timp pentru el. Lumina era aprins în coliba supraveghetorului de la Freniere i acesta încerca s -i lini teasc pe sclavii fugari i pe ai lui. Focul de la Pointe du Lac se mai vedea înc pe cer. Babette era îmbr cat i se ocupa de hîrtii, dup ce trimisese c ru e la Pointe du Lac i sclavi care s ajute la stingerea fl rilor. Sclavii fugari i însp imîntati erau inu i separat de ceilal i i, în momentul acela, toat lumea le lua povestirile drept aiureli caracteristice sclavilor. Babette tia c se întîmplase ceva îngrozitor i nuia c era vorba de crim , nici gînd de ceva supranatural. Cînd am dat de ea, se afla în birou, scriind despre foc în jurnalul planta iei. Era aproape diminea . Aveam doar cîteva minute pentru a o convinge c trebuia s m ajute. I-am vorbit întîi, nel sînd-o s se întoarc , iar ea m-a ascultat în t cere. I-am spus c aveam nevoie de o camer s m odihnesc. „Nu i-am f cut niciodat r u. Î i cer acum o cheie i promisiunea c nimeni nu va încerca s intre în camera aceea pîn disear . Atunci o s i povestesc tot." Eram aproape disperat. Cerul începea s se lumineze. Lestat era în livad cu sicriele. „Dar de ce ai venit la mine în noaptea asta?" m-a întrebat ea. „ i de ce s nu fi venit la tine?" am zis eu. „Nu te-am ajutat în clipele cînd aveai nevoie de îndrumare, cînd numai tu erai puternic în mijlocul celor dependen i de tine i slabi? Nu i-am oferit de dou ori sfaturi bune? N-am vegheat de atunci asupra fericirii tale?" îl vedeam pe Lestat la fereastr . Era cuprins de panic . „D -mi cheia unei camere i nu l sa pe nimeni s

se apropie pîn la c derea serii. Î i jur c nu i-a face nici un r u." „ i dac nu vreau... dac eu cred c vii din partea diavolului?" m-a întrebat ea atunci i a vrut s se întoarc , dar eu am stins lumînarea. M-a v zut stînd cu spatele în dreptul ferestrei care se lumina. „Dac nu vrei i crezi c vin din partea diavolului, o s mor", i-am spus eu. „D -mi cheia. A putea s te omor i acum dac a vrea, nu în elegi?" M-am apropiat de ea i m-am ar tat mai mult privirii ei, iar ea a r mas cu gura c scat i s-a dat înapoi, inîndu-se de bra ul fotoliului. „Dar n-o voi face. Mai degrab a muri eu, decît s te ucid. O s mor dac nu-mi dai cheia pe care i-o cer." Am ob inut-o. Nu tiu ce a fost în mintea ei, dar mi-a oferit una din înc perile de la parter unde era inut vinul i sînt sigur c ne-a v zut pe mine i pe Lestat aducînd sicriele. Nu numai c am încuiat u a, dar am i baricadat-o. Cînd m-am trezit, seara, Lestat era în picioare. Deci s-a inut de cuvînt. Da. Ba a mers chiar mai departe. Nu numai c a respectat u a noastr închis , dar a încuiat-o i pe dinafar . i povestirile sclavilor... le auzise? Da, le auzise. Lestat a fost primul care a descoperit c eram încuia i i s-a înfuriat teribil. Inten ionase s plece la New Orléans cît mai repede. Acum era extrem de b nuitor în privin a mea. „Am avut nevoie de tine doar cît a tr it tata", a zis el încercînd s g seasc o ie ire. Locul era o adev rat temni . „S tii c n-o s mai înghit nimic de la tine", mi-a spus el. Nici nu voia s -mi întoarc spatele. M chinuiam s aud glasuri din camerele de la etaj, dorindu-mi ca el s tac , nevrînd s i m rturisesc care erau sentimentele mele fa de Babette sau ce speram. mai gîndeam i la altceva. M-ai întrebat de sentiment i deta are. Unul din aspectele acestui sentiment deta at, cum l-a numi, este c te po i gîndi la dou lucruri în acela i timp. Po i s te gînde ti c nu e ti în siguran i c po i muri i po i s te mai gînde ti la ceva abstract i îndep rtat. A a se întîmpla i cu mine. M gîndeam în clipa aceea, în t cere i cu profunzime, cît de sublim ar fi putut s fie prietenia dintre mine i Lestat; cît de pu ine impedimente ar fi existat i cît de multe lucruri am fi putut împ i. Poate c sim eam asta din cauza apropierii lui Babette, c ci cum altfel a fi putut s ajung s o cunosc cu adev rat decît apelînd la metoda suprem ; s -i iau via a, s devin una cu ea într-o îmbr are a mor ii, cînd sufletul meu s-ar fi contopit cu inima ei, hr nindu-se cu ea. Dar sufletul meu dorea s o cunoasc pe Babette f s fie nevoie s o ucid, f s -i r pesc ultima suflare, ultima pic tur de sînge. În cazul lui Lestat îns , cît de bine am fi putut s ne cunoa tem, dac ar fi fost un om de caracter, un om care s ra ioneze pu in. Mi-am amintit de vorbele b trînului; Lestat, un elev inteligent, un iubitor al c ilor care fuseser arse. Eu nu-l cuno team decît pe acel Lestat care î i b tea joc de biblioteca mea, spunînd c era o gr mad de praf, care îmi ridiculiza mereu lecturile i medita iile. Mi-am dat seama c acum în cas era lini te. Din cînd în cînd se auzeau scîndurile scîr îind sub pa i i, printre ele r zb tea o lumin foarte slab . Îl vedeam pe Lestat pip ind zidurile de mid , fa a lui dur de vampir devenind o masc schimonosit de frustrare omeneasc . Eram convins c trebuia s ne desp im imediat, c trebuia s pun dac era nevoie, chiar i un ocean între noi. i mi-am dat seama c îi suportasem atîta timp datorit faptului c m îndoisem de mine însumi. M p lisem cu gîndul c st team pentru b trîn, pentru sora mea i so ul acesteia. Dar am stat cu Lestat pentru c m temeam c nu cunosc secretele esen iale ale unui vampir, pe care nu le puteam descoperi singur i, mai important, datorit faptului c el era unicul de felul meu pe care îl cuno team. Nu-mi spusese niciodat cum devenise vampir i nici unde a fi putut s mai g sesc m car un altul ca noi. Asta m deranja foarte mult atunci, a a cum m deranjase patru ani. Îl uram i voiam s -l p sesc; totu i, puteam s -l p sesc? în timp ce toate gîndurile astea îmi treceau prin minte, Lestat î i continua discursul: c el nu avea nevoie de mine, c nu avea de gînd s mai înghit nimic, cu atît mai pu in amenin rilor din partea Freniere-ilor. Trebuia s fim preg ti i în clipa în care avea s se deschid u a. „Nu uita!" mi-a spus el în final. „Vitez i for ; în astea nu ne pot întrece. i spaim . ine minte întotdeauna: provoac spaim . Nu fi sentimental! Ne pui în pericol." „Vrei s fii singur dup asta?" l-am întrebat eu. Voiam s-o spun . Eu nu aveam curajul. Sau, mai degrab , nu-mi cuno team propriile sentimente. „Vreau s ajung la New Orléans!" a zis el. „Te-am prevenit doar c n-am nevoie de tine. Dar ca s ie im de aici, avem nevoie unul de cel lalt. Înc n-ai înv at s i folose ti puterile! Nu ai un sim înn scut a ceea ce e ti! Folose te- i puterea de convingere cu femeia asta, dac o s vin . Dar dac vine înso it , atunci fii preg tit s ac ionezi în consecin ." „Adic ?" l-am întrebat eu, pentru c niciodat nu mi se p ruse mai misterios decît în clipa aceea. „Ce sînt eu?" El era v dit dezgustat i i-a ridicat bra ele. „Fii preg tit...", a zis el apoi, dezvelindu- i din ii magnifici, „s ucizi!" S-a uitat brusc la scîndurile de deasupra. „Se preg tesc de culcare, îi auzi?" Dup un r stimp de t cere, timp în

care Lestat s-a plimbat de colo-colo i eu am stat s m gîndesc la ce aveam s fac sau s -i spun lui Babette sau, i mai profund chiar, la r spunsul la o întrebare i mai dificil ce sim eam pentru Babette? dup cîtva timp, deci, am z rit o lumin pe sub u . Lestat era preg tit s sar la oricine ar fi ap rut. Era Babette singur ; a intrat cu o lamp , f s -l vad pe Lestat în spatele ei, ci uitîndu-se fix la mine. Nu o mai v zusem niciodat ca atunci; p rul îi era l sat liber pentru culcare, o bog ie de valuri negre rev rsate peste capotul alb; chipul îi era încordat din cauza grijii i a spaimei. Acest lucru f cea s fie îmbujorat i ochii ei c prui i mari p reau imen i. A a cum i-am mai spus, îmi pl ceau for a i cinstea ei, sufletul ei mare. Nu sim eam pentru ea o pasiune ca aceea pe care ai sim i-o tu. Dar o g seam mai atr toare decît orice alt femeie din cele pe care le cunoscusem în via a de muritor. Chiar i sub capotul acela sever, bra ele i sînii îi erau rotunde i moi; mi se rea un suflet incitant, îmbr cat într-o carne minunat i misterioas . Eu, care sînt dur, chibzuit i devotat unui scop, m-am sim it atras de ea într-un mod irezistibil; tiind c totul nu putea culmina decît cu moartea, i-am întors imediat spatele, întrebîndu-m dac , atunci cînd se uita în ochii mei, îi vedea lipsi i de via i de suflet. „Tu e ti cel care a mai venit la mine", a zis ea, de parc n-ar fi fost sigur . i e ti proprietarul de la Pointe du Lac. Tu e ti!" Atunci mi-am dat seama c auzise povestirile îngrozitoare legate de noaptea precedent i c nu o puteam min i. M mai ar tasem ei de dou ori cu scopul de a-i vorbi; nu puteam s m ascund acum sau s -mi minimalizez înf area nefireasc . „Nu vreau s i fac nici un r u", i-am spus eu. „Am nevoie doar de o tr sur i cai... caii pe care i-am l sat azi-noapte la p scut." Nu p rea s m fi auzit; s-a apropiat mai mult, fiind ferm hot rît s m prind în cercul de lumin . Atunci l-am v zut pe Lestat contopindu-se cu umbra ei pe zidul de c mid ; era ner bd tor i periculos. „Îmi dai tr sura?" am insistat eu. Acum se uita la mine, inînd lampa ridicat ; tocmai cînd am vrut s -mi feresc privirea, am v zut-o schimbîndu-se la fa . Chipul îi era împietrit i gol, de parc sufletul ei i-ar fi pierdut cuno tin a. A închis ochii i a cl tinat din cap. M-am gîndit c , într-un fel, o f cusem s cad în trans f nici un efort din partea mea. „Ce ti?" m-a întrebat ea în oapt . „E ti diavol. Erai diavol i atunci cînd ai venit la mine!" „Diavol!" am zis eu. Asta m-a întristat mai mult decît a fi crezut c era posibil. Dac ea credea acest lucru, atunci î i închipuia c sfatul meu nu era bun; va avea îndoieli. Era bogat i avea o via bun i tiam c nu trebuia s fac una ca asta. La fel ca to i oamenii puternici, a cunoscut întotdeauna un oarecare grad de singur tate; era ca o str in marginalizat , o necredincioas de un anume fel. Iar echilibrul în care tr ia ar fi putut fi tulburat, dac începea i pun la îndoial propria bun tate. Se uita la mine cu o groaz nedisimulat . Parc din cauza groazei, uitase de situa ia precar în care se afla. În clipa aceea, Lestat, care era atras de sl biciune ca un om însetat de ap , a apucat-o de încheietura mîinii, iar ea a ipat i a sc pat lampa din mîn . Fl rile au aprins uleiul v rsat i Lestat o împingea cu spatele spre u a deschis . „Adu tr sura!" i-a spus el. „Adu-o imediat, împreun cu caii. E ti într-un pericol de moarte; nu mai vorbi de diavoli!" Eu am c lcat fl rile în picioare i m-am dus dup Lestat, strigîndu-i s -i dea drumul. O inea de încheieturile ambelor mîini i ea era furioas . „O s treze ti toat casa dac nu- i ii gura!" mi-a zis el. „ i o s-o omor! Adu tr sura... condu-ne. Vorbe te cu b iatul de la grajd!" i-a spus el apoi, împingînd-o afar . Mergeam încet prin curtea întunecat , eu cuprins de o triste e f margini, Lestat în fa a mea, iar înaintea noastr , Babette, avansînd cu spatele, fixîndu-ne cu privirea în întuneric. Deodat s-a oprit. O lumin slab lic rea în cas , undeva la etaj. „Nu v dau nimic!" a spus ea. Eu l-am prins de bra pe Lestat i i-am zis s m lase pe mine s rezolv situa ia. „O s le spun tuturor dac nu m la i s vorbesc cu ea", i-am optit eu. „Atunci, st pîne te-te", mi-a zis el dezgustat. „Fii tare. Nu o lua cu bini orul." „Între timp tu du-te... în grajd i adu tr sura i caii. Dar f s ucizi!" Nu tiam dac avea m asculte sau nu, dar a plecat repede, iar eu m-am apropiat de Babette. Pe chipul ei se citea un amestec de furie i hot rîre. „Piei din fa a mea, Satan ," mi-a spus i eu m-am oprit în fa a ei, mut, privind-o cu aceea i siguran cu care o f cea ea. Nu ar ta c l-ar fi auzit pe Lestat în noapte. Ura ei pentru mine ardea ca un foc. „De ce-mi spui asta?" am întrebat-o eu. „ i-am dat cumva un sfat r u? i-am f cut vreun u? Am venit s te ajut, s i dau putere. Nu m-am gîndit decît la tine, cînd ar fi trebuit s nici nu-mi pese." Ea cl tina din cap. „Bine, dar de ce, de ce-mi vorbe ti a a?" m-a întrebat ea. tiu ce-ai f cut la Pointe du Lac; ai tr it acolo ca un diavol! Sclavii spun tot felul de lucruri îngrozitoare! Toat ziua oamenii au stat pe drumul spre Pointe du Lac; i so ul meu a fost acolo! A v zut casa distrus i cadavrele împr tiate prin livezi i pe cîmpuri. Ce e ti? De ce-mi vorbe ti cu atîta blînde e? Ce vrei de la mine?" Se inea de coloanele verandei, îndreptîndu-se cu spatele, încet, spre scar . Ceva s-a

mi cat în dreptul ferestrei luminate. „Nu pot s i r spund acum la toate întreb rile astea", i-am spus eu. „Crede-m cînd î i spun c am venit la tine doar ca s i fac bine. i nu i-a fi f cut griji i necazuri azi-noapte, dac a fi avut de ales!" Vampirul t cu. iatul st tea aplecat înainte, cu ochii larg deschi i. Vampirul era împietrit, privind în gol, pierdut în gînduri i amintiri. B iatul î i coborî brusc privirea, parc în semn de respect. Apoi se uit din nou la vampir i dup aceea, iar i în alt parte, propriul chip p rînd la fel de întristat ca al vampirului; d du s spun ceva, dar se r zgîndi. Vampirul îl studie, f cîndu-l s se fîstîceasc i s i fereasc din nou privirea, nelini tit. Dup aceea, îns î i în capul i se uit în ochii lui. Înghi i în sec, dar continu s -i sus in privirea. Asta vrei? întreb vampirul în oapt . Asta voiai s auzi? i împinse scaunul în spate f zgomot i se duse la fereastr . B iatul r mase ca tr znit, uitîndu-se la umerii lui la i i la pelerina lung . Vampirul întoarse u or capul. Nu-mi r spunzi. Nu- i ofer ceea ce vrei, nu? Voiai un interviu. Ceva care s poat fi transmis la radio. N-are importan . Arunc casetele dac vrei! spuse b iatul, ridicîndu-se. Nu pot spune c în eleg tot ce-mi spui. Dac a face-o, i-ai da seama c mint..Deci, cum a putea s te rog s continui, decît spunînd c ceea ce în eleg... ceea ce în eleg nu seam cu nimic din ce am în eles vreodat . cu un pas spre vampir. Acesta p rea s priveasc în jos spre Divisadero Street. Apoi întoarse încet capul, se uit la b iat i zîmbi. Chipul îi era senin, aproape afectuos. i, deodat , iatul se sim i stînjenit. Î i vîrî mîinile în buzunare i se întoarse la mas . Apoi se uit ov itor la vampir i spuse: Vrei s continui... te rog? Vampirul se întoarse cu bra ele încruci ate i se rezem de fereastr . De ce? întreb el. iatul nu tia ce s mai spun . Pentru c a vrea s aud, zise el ridicînd din umeri. Pentru c a vrea s tiu ce s-a mai întîmplat. Bine, spuse vampirul, avînd pe buze acela i zîmbet. Se întoarse la locul lui i, a ezîndu-se, întoarse pu in casetofonul, spunînd: Minunat inven ie... dar, d -mi voie s continui. Trebuie s în elegi c ceea ce sim eam atunci pentru Babette era o dorin de comunicare, mai puternic decît orice alt dorin ... În afar de dorin a fizic de... sînge. Aceasta era atît de puternic , încît m f cea s simt profunzimea capacit ii mele de a îndura singur tatea. Cînd îi vorbisem mai înainte, fusese o comunicare scurt dar direct , la fel de simpl i satisf toare ca atunci cînd iei pe cineva de mîn . Cînd i-o strîngi. Cînd îi dai încetul cu încetul drumul. Toate acestea într-un moment de mare nevoie i triste e. Acum, îns , eram potrivnici. Pentru Babette, eu eram un monstru; seam acest lucru oribil i a fi dat orice s -i alung acel sentiment. I-am spus c sfatul pe care il d dusem fusese bun i c nici un instrument al diavolului n-ar fi putut s fac bine, chiar dac ar fi vrut. tiu!" mi-a spus ea, dar prin aceasta, spunea de fapt c nu putea s aib mai mult încredere în mine decît în diavolul însu i. M-am apropiat de ea i s-a dat înapoi. Am ridicat bra ul i s-a înfiorat, încle tîndu- i mîna pe balustrad . „Bine, atunci", am zis eu exasperat. „De ce m-ai ap rat azi-noapte? De ce ai venit singur ?" Pe chipul ei am v zut iretenie. Avea un motiv, dar în nici un caz nu voia s mi-l spun . Îi era imposibil s -mi vorbeasc liber, deschis, s -mi ofere comunicarea pe care o doream. M sim eam sfîr it, uitîndu-m la ea. Era deja tîrziu i auzeam cum Lestat se furi ase în pivni a de vinuri, de unde luase sicriele; sim eam nevoia s plec i alte nevoi, de asemenea... de a ucide i de a bea. Dar nu asta m obosea, ci altceva, mult mai r u. Era ca i cum noaptea aceea ar fi fost numai una dintr-o mie, o lume f sfîr it, o noapte erpuind în alta i formînd un arc uria al c rui cap t nu-l vedeam, o noapte în care hoin ream singur sub stelele reci i indiferente. Cred c i-am întors spatele i mi-am acoperit ochii cu mîna. M sim eam deodat deprimat i obosit. Cred c am scos, f s vreau, vreun sunet i atunci, în acel vast i pustiu peisaj al nop ii în care eu st team singur i Babette era numai o iluzie, am întrez rit deodat o posibilitate la care nu m gîndisem înainte, o posibilitate de care fugisem, sedus cum eram de lume, cople it de sim urile caracteristice unui vampir, îndr gostit de culoare, form , sunet, cîntec, moliciune i varia ii infinite. Babette se mi ca, dar nu observam. Scotea ceva din buzunar; inelul ei mare cu cheile casei zorn ia acolo. Ea urca treptele. Las-o s plece, îmi spuneam eu. „Creatur a diavolului!" am optit eu. „Piei de lîng mine, Satan ", am repetat i

m-am uitat la ea. Încremenise pe trepte, cu ochi mari, b nuitori. Luase lampa de pe perete i o inea în mîn , uitîndu-se fix la mine, strîngînd-o ca pe o pung de valoare. „Crezi c vin de la diavol?" am întrebat-o eu. Ea i-a petrecut repede degetele mîinii stîngi pe dup mînerul l mpii i, cu mîna dreapt , ia f cut semnul crucii, rostind ni te cuvinte latine ti pe care abia le auzeam; s-a albit la fa ia ridicat din sprîncene cînd a v zut c acest lucru nu schimbase nimic. „Te a teptai s m prefac într-un nor de fum?" am întrebat-o eu. M-am apropiat i mai mult, c ci datorit gîndurilor, tasem putere de deta are. „ i unde s m fi dus, în iad, de unde am venit? La diavol, care ma trimis?" M aflam la picioarele sc rii. „Dac i-a spune c nu tiu nimic despre diavol? Dac ispune c nu tiu nici m car dac exist ?" Pe diavol îl v zusem în gîndurile mele; la diavol m gîndeam în clipa aceea. I-am întors spatele. Nu m auzea ca tine acum. Nu asculta. M-am uitat la stele. tiam c Lestat era preg tit. Parc ar fi fost acolo cu tr sura de ani de zile; i ea st tea pe trepte de ani de zile. Aveam senza ia ciudat c fratele meu se afla acolo de ani întregi i c -mi vorbea cu un glas sc zut i agitat, iar ceea ce-mi spunea era extrem de important, numai c îmi trecea pe lîng urechi la fel de repede cum era rostit, ca fuga unor obolani pe grinzile unei case imense. S-a auzit un sc rat i am v zut brusc o lumin . „Nu tiu dac vin de la diavol sau nu! Nu tiu ce sînt!" i-am strigat eu lui Babette, propria mea voce asurzindu-m . „Va trebui s tr iesc pîn la sfîr itul lumii i nici m car nu tiu ce sînt!" Dar lumina a izbucnit deodat în fa a mea; era lampa pe care ea o aprinsese cu un chibrit i pe care o inea acum în a a fel încît s nu-i v d chipul. O clip n-am v zut nimic decît lumina i apoi lampa m-a izbit cu putere în piept, sticla sa spart pe c mizi i fl rile jucau la picioarele mele, în fa a mea. Lestat striga din întuneric: „Stinge-l, stinge-l, idiotule. O s te distrug !" în orbirea mea am sim it ceva aruncat asupr -mi. Era haina lui Lestat. M pr bu isem neputincios lîng coloan , neputincios atît din pricina focului i a loviturii, cît i din cea a realiz rii faptului c Babette a vrut s m distrug , i din cea a realiz rii faptului c nu tiam ce sînt. Toate acestea s-au întîmplat în cîteva secunde. Focul fusese stins i eu am îngenuncheat în întuneric cu mîinile pe c mizi. Sus, în cap tul sc rii, Lestat o prinsese pe Babette din nou. Mam aruncat asupra lui, luîndu-l de ceaf i tr gîndu-l înapoi. S-a întors spre mine furios i m-a lovit cu piciorul, dar m-am ag at de el i l-am tras în jos pe trepte. Babette era îngrozit . I-am zut silueta întunecat conturîndu-se pe cer i lic rirea ochilor. „Haide odat !" a zis Lestat ridicîndu-se. Babette i-a dus mîna la gît. Ochii mei r ni i se chinuiau s o vad . Gîtul îi sîngera. „Nu uita!" i-am spus eu. „A fi putut s te ucid! Sau s -l las pe el s-o fac ! Dar n-am f cut-o. Ai spus c sînt diavol. Te în eli." Deci l-ai oprit pe Lestat exact la timp, spuse b iatul. Da. Lestat putea ucide i bea fulger tor. Dar nu-i salvasem decît via a fizic lui Babette. Asta aveam s-o aflu mai tîrziu. Într-o or i jum tate, eu i Lestat ne aflam la New Orléans; caii erau aproape mor i din cauza oboselii i tr sura oprit pe o strad lateral , la un cvartal distan de un nou hotel spaniol. Lestat a luat un b trîn de bra i i-a pus cincizeci de dolari în mîn . „F ne rost de un apartament", i-a spus el, „ i adu-ne ni te ampanie. Spune c e pentru doi domni i pl te te în avans. Cînd te-ntorci, o s i mai dau cincizeci de dolari. O s fiu cu ochii pe tine, fii convins." Ochii lui sclipitori îl ineau pe b trîn în mrejele lor. tiam c avea s -l ucid imediat ce se întorcea cu cheile i asta a i f cut. Am stat în tr sur , uitîndu-m obosit la omul acela care era din ce în ce mai vl guit pîn cînd, în cele din urm , a murit, trupul pr bu indu-i-se ca un sac cu pietre în dreptul unei u i, cînd Lestat i-a dat drumul. „Noapte bun , dulce prin ", a zis Lestat, i uite- i cei cincizeci de dolari." I-a vîrît banii în buzunar de parc ar fi fost o glum excelent . Dup aceea ne-am strecurat pe u a din curte a hotelului i am urcat în salonul luxos al apartamentului. ampania sclipea într-o frapier rece. Dou pahare se aflau pe o tav de argint. tiam c Lestat avea s umple unul din ele, pentru ca apoi s stea uitîndu-se la acea culoare lbuie. Iar eu, ca un om în trans , m-am a ezat pe canapea, privindu-l ca i cum nimic din ce-ar fi f cut n-ar fi avut vreo importan . Trebuie s -l p sesc sau s mor, mi-am spus eu. M gîndeam c ar fi fost pl cut s mor. Da, s mor. Înainte voiam s mor. Acum doream s mor. Vedeam asta cu o claritate atît de dulce, cu un calm extraordinar. „E ti morbid!" mi-a spus Lestat deodat . „E aproape ziu ." A tras perdeaua de dantel i am zut acoperi urile sub cerul de un albastru închis, iar deasupra, marea constela ie Orion. „Du-te i ucide!" mi-a zis Lestat, ridicînd geamul. A s rit pervazul i l-am auzit aterizînd u or pe acoperi ul de lîng hotel. Se ducea dup sicrie, sau dup unul din ele, cel pu in. Setea cre tea în mine ca o febr , a a c l-am urmat. Dorin a mea de a muri era constant , ca un gînd pur, golit de orice emo ie. Totu i, sim eam nevoia s m hr nesc. i-am spus c nu ucideam oameni. Am pornit pe acoperi în c utarea obolanilor. Dar de ce... ai spus c Lestat n-ar fi trebuit s te fac s începi cu oameni? Ai vrut s spui... vrei s spui c , pentru tine, era o alegere estetic , nu moral ?

Dac m-ai fi întrebat atunci, i-a fi spus c era ceva estetic, c doream s în eleg moartea pe etape. C moartea unui animal îmi producea o asemenea pl cere i o astfel de tr ire, încît abia începusem s o în eleg i doream s p strez experien a mor ii umane pentru gîndirea mea matur . Dar era ceva moral. Pentru c toate deciziile estetice sînt, în realitate, morale. Nu în eleg, spuse b iatul. Credeam c deciziile estetice pot fi complet imorale. Cum r mîne cu cli eul artistului care î i p se te so ia i copiii ca s poat picta? Sau cu Nero, care cînta la harp în timp ce Roma ardea? Ambele au fost decizii morale. În concep ia artistului, ambele au servit unui scop superior. Conflictul e între morala artistului i cea a societ ii, nu între estetic i moralitate. Dar, adesea, acest lucru nu e în eles; în asta const pierderea, tragedia. Un artist care fur tablouri dintr-un magazin, de exemplu, î i închipuie c a luat o hot rîre inevitabil , dar imoral i se vede c zînd în dizgra ie; urmeaz disperarea i iresponsabilitatea meschin , de parc moralitatea ar fi o lume mare din sticl , care poate fi complet sf rîmat printr-un singur gest. Dar nu asta m preocupa cel mai mult atunci. Pe vremea aceea nu tiam aceste lucruri. Credeam c ucid animale numai din motive estetice i m eschivam de la a r spunde marii întreb ri morale dac , prin firea mea, eram sau nu blestemat. Pentru c , vezi tu, chiar dac Lestat nu-mi spusese nimic despre diavoli sau iad, credeam c sînt blestemat în clipa în care m-am dus la el, exact cum trebuie s fi gîndit Iuda cînd i-a pus la ul de gît. În elegi? iatul nu spuse nimic. D du s vorbeasc , dar nu o f cu. Ro ea a îi p obrajii o clip . Erai? întreb el în oapt . Vampirul r mase nemi cat i un zîmbet stins îi juc pe buze ca lumina. B iatul îl privea acum ca i cum l-ar fi v zut pentru prima oar . Poate..., spuse vampirul îndreptîndu-se i a ezîndu-se picior peste picior... ar trebui s lu m lucrurile pe rînd. Poate ar fi mai bine s -mi continui povestirea. Da, te rog... zise b iatul. Eram agitat în noaptea aceea, a a cum i-am spus. M eschivasem de la a r spunde la acea întrebare ca vampir i acum m cople ea, iar în acea stare, nu aveam nici un chef s tr iesc. Ei bine, asta a dat na tere în mine, la fel ca în cazul oamenilor, unei dorin e de ceva care s -mi satisfac cel pu in necesitatea fizic . Cred c am folosit asta ca scuz . i-am spus ce înseamn uciderea pentru vampiri; deci po i s i închipui care e deosebirea dintre un obolan i un om. Am coborît în strad dup Lestat i am parcurs o distan de cîteva cvartale. Pe atunci, str zile erau noroioase, iar cvartalele, insule deasupra rigolelor, întregul ora fiind extrem de întunecat în compara ie cu ziua de azi. Luminile erau ca ni te faruri pe o mare neagr ca smoala. De i zorii se apropiau, numai ferestrele de fronton i verandele înalte se deslu eau în bezn , iar pentru un muritor, str zile înguste g site de mine erau extrem de întunecate. Sînt blestemat? Vin din partea diavolului? Firea mea e cea a unui diavol? m întrebam iar i iar. Dac da, atunci de ce m revolt împotriva acestui lucru, de ce tremur cînd Babette arunc în mine cu lampa aprins , de ce sînt scîrbit cînd ucide Lestat? Ce am devenit cînd m-am transformat în vampir? Încotro s apuc? i, în tot acest timp, datorit faptului c dorin a de moarte m-a f cut s -mi neglijez setea, aceasta a devenit i mai puternic , venele devenind adev rate uvoaie de durere în carnea mea; tîmplele îmi zvîcneau; pîn la urm , n-am mai suportat. Sfî iat de dorin a de a nu face nimic de a muri de foame, de a m chinui cu gîndurile, pe de o parte i decis s ucid, pe de alta m aflam pe o strad pustie, cînd am auzit un copil plîngînd. Era undeva în untru. M-am furi at pe lîng ziduri, încercînd în obi nuita mea deta are s în eleg natura acelui plînset. Era un plîns de fat obosit , îndurerat i îngrozitor de singur . Plîngea de mult timp, a a c , în curînd, avea s se opreasc din pricina oboselii. Mi-am strecurat mîna pe sub oblonul greu din lemn i am tras pîn s-a desf cut închiz toarea. St tea în înc perea aceea întunecoas , lîng o femeie moart de cîteva zile. Camera era plin de cufere i pachete, de parc un num r de oameni s-ar fi preg tit de plecare; dar mama z cea pe jum tate îmbr cat , cu trupul deja în descompunere i nu mai era nimeni acolo în afar de copil. Au trecut cîteva clipe pîn m-a v zut i atunci a început s -mi spun c trebuia s fac ceva s -i ajut mama. Avea cel mult cinci ani i era foarte slab , cu fa a p tat de murd rie i lacrimi. M-a implorat s le ajut. Mi-a spus c trebuiau s se îmbarce pe un vapor înainte s vin molima; tat l ei le a tepta. A început apoi s i zgîl îie mama i s plîng în cel mai jalnic i disperat mod; dup aceea s-a uitat din nou la mine i a izbucnit în plîns. Trebuie s în elegi c ardeam de dorin a fizic de a bea. N-a mai fi rezistat înc o zi f s hr nesc. Dar existau cîteva alternative: obolanii se g seau din bel ug pe str zi, iar undeva în apropiere, se auzea un cîine urlînd. A fi putut s fug din camer , dac a fi vrut, s m hr nesc i s m întorc foarte repede. Dar întrebarea nu-mi d dea pace: Sînt blestemat? Dac da, atunci de ce simt atîta mil fa de ea, fa de acel chip supt? De ce doresc s -i ating bra ele mici i moi,

o in pe genunchi a a cum o i fac, s o simt culcîndu- i capul pe pieptul meu, cînd îi ating or p rul m sos? De ce fac asta? Dac sînt blestemat, trebuie s vreau s-o ucid, trebuie s vreau s fac din ea hran pentru o existen blestemat , pentru c , fiind blestemat, trebuie s-o ur sc. i, în timp ce astfel de gînduri îmi treceau prin minte, am v zut chipul lui Babette schimonosit de ur , cînd inuse lampa ca s o aprind , l-am v zut pe Lestat în minte i l-am urît i m-am sim it, da, blestemat i acela era iadul, a a c , în clipa aceea, m-am aplecat i mi-am înfipt din ii în gîtul ei moale i mic i, auzindu-i ip tul slab, i-am optit, chiar cînd sim eam sîngele fierbinte pe buze: „Nu dureaz decît o clip i pe urm n-o s te mai doar ." Dar ea era legat de mine i, în curînd, n-am mai fost în stare s spun nimic. De patru ani nu mai gustasem un om i acum auzeam acel ritm teribil al inimii, i ce inim nu de b rbat sau de animal, ci rapid i tenace de copil, b tînd din ce în ce mai tare, refuzînd s moar , b tînd ca un pumn micu într-o u , strigînd: „N-o s mor, n-o s mor, nu pot s mor, nu pot s mor...". Cred c mam ridicat în picioare, tot legat de ea, inima ei tr gînd-o pe a mea mai repede, f speran s înceteze, sîngele proasp t curgînd prea iute pentru mine; camera se învîrtea i, f s vreau, mam uitat peste capul ei plecat, i peste gura ei deshis , la chipul mamei ei în întuneric; de sub pleoapele întredeschise, ochii ei m fixau lic rind de parc ar fi fost vii! Am azvîrlit feti a, care a zut ca o p pu dezarticulat . Luîndu-mi ochii îngrozit de la mam i dînd s fug, am z rit o siluet familiar în dreptul ferestrei. Era Lestat, care s-a dat înapoi rîzînd i a început s danseze în strada noroioas . „Louis, Louis", m tachina el, a intind spre mine un deget lung i slab cît osul, da parc ar fi vrut s spun c m surprinsese în flagrant delict. Dup aceea a s rit pervazul, dîndu-m la o parte i a luat cadavrul femeii urît mirositor din pat, începînd s danseze cu ea. Dumnezeule mare! opti b iatul. Da, i mie îmi venea s spun acela i lucru, zise vampirul. S-a împiedicat de copil în timp ce o învîrtea pe mam în cercuri largi, cîntînd în acela i timp, p rul ei încîlcit i-a c zut pe ochi, capul i-a nit brusc pe spate i un lichid negru a început s -i curg din gur . A aruncat-o. Eu am s rit pe geam i am luat-o la fug pe strad , iar el alerga dup mine. „Ti-e fric ? Feti a tr ie te, Louis, ai l sat-o respirînd. S m întorc s-o fac vampir? Am putea s-o folosim, Louis, i gînde te-te la toate rochi ele frumoase pe care am putea s i le cump m. Louis, teapt , Louis, m întorc dac vrei ". A a a alergat dup mine tot drumul pîn la hotel, pe acoperi uri, unde speram s -l pierd, pîn cînd am s rit geamul înapoi în salon, închizîndu-l furios. S-a izbit în el, cu bra ele întinse, ca o pas re care încearc s treac prin geam i a început s -l zgîl îie. Îmi ie isem cu totul din min i. M-am învîrtit prin camer c utînd o modalitate s -l omor. Mi-l închipuiam calcinat pe acoperi ul de al turi. Pîn la urm , furia m-a orbit de tot, a a încît, cînd a spart geamul, ne-am b tut a a cum nu ne mai b tuser m niciodat . Iadul m-a f cut s m opresc, gîndul la iad, la noi doi ca dou suflete în iad care se luptau cuprinse de ur . Mi-am pierdut încrederea, hot rîrea, for a. Atunci m-am trezit la podea i el, deasupra mea, m privea cu ochii reci, de i pieptul îi tresalt . „E ti un prost, Louis", mi-a zis cu o voce calm . Era atît de calm, încît m-a readus la realitatea. „R sare soarele", a spus el apoi i pieptul continua s -i tresalte din cauza luptei, iar ochii i se îngustaser cînd î i arunc privirea pe fereastr . Nu-l mai v zusem niciodat a a. Lupta îl potolise; sau altceva o f cuse. „Intr în sicriu", mi-a spus el atunci, f cea mai mic urm de furie. „Dar mîine sear ... o s st m de vorb ." Eram destul de ame it. Lestat s stea de vorb ! Nu-mi venea s cred. Niciodat nu st tusem de vorb cu adev rat. Cred c i-am descris cu precizie certurile noastre, momentele de furie. Voia cu disperare banii i casele tale, spuse b iatul. Sau poate se temea la fel de mult ca i tine s r mîn singur? La lucrurile astea m-am gîndit i eu. Mi-a trecut prin cap chiar c Lestat avea de gînd s omoare, într-un mod pe care nu-l cuno team. Pe atunci nu tiam de ce m trezeam în fiecare sear cînd m trezeam, dac era ceva automat cînd somnul acela al mor ii m p sea i de ce, uneori, acest lucru se întîmpla mai devreme decît alteori. Era unul din lucrurile pe care Lestat nu voia s mi le explice. i, adesea, el se trezea înaintea mea. Îmi era superior în toate, a a cum iam mai spus. În diminea a aceea am închis sicriul cu un fel de disperare. Ar trebui s i explic acum, totu i, c închiderea sicriului e întotdeauna tulbur toare. E ca i cum i s-ar face o anestezie pe masa de opera ie. Pîn i o gre eal întîmpl toare din partea unui intrus ar putea s însemne moarte. Dar cum ar fi putut s te omoare? N-ar fi putut s te expun luminii, pentru c n-ar fi rezistat el însu i. E adev rat, dar trezindu-se înaintea mea, ar fi putut s bat capacul în cuie. Sau s dea foc sicriului. Principalul era c nu tiam ce ar fi putut s fac , ce-ar fi putut s tie i eu nu. Dar

atunci nu era nimic de f cut i, datorit gîndurilor legate de femeia i feti a moarte i datorit soarelui care r rea, nu mai aveam putere s m cert cu el, a a c m-am culcat i am avut ni te vise îngrozitoare. Visezi! spuse b iatul. Adesea, zise vampirul. Dar, uneori, îmi doresc s nu fi spus a a. Pentru c , niciodat , ca muritor, n-am avut astfel de vise, atît de lungi i de limpezi; i nici asemenea co maruri încîlcite. La început, visele acestea m absorbeau atît de mult, încît m luptam din r sputeri s m trezesc i m gîndeam la ele jum tate din noapte; ame it de ele, adesea, c utam s le pricep. În multe privin e, erau la fel de evazive ca cele ale muritorilor. De exemplu, l-am visat pe fratele meu, care era lîng mine într-un stadiu între via i moarte, i-mi cerea ajutorul. Adesea o visam pe Babette i, tot adesea aproape întotdeauna ap rea în visele mele un pustiu imens, acel pustiu al nop ii pe care îl v zusem cînd fusesem blestemat de Babette, cum i-am spus. Era ca i cum toate siluetele ar fi mers i ar fi vorbit în c minul pustiit al sufletului meu blestemat. Nu-mi amintesc ce-am visat în ziua aceea, poate pentru c -mi aduc aminte prea bine ce am discutat cu Lestat seara urm toare. V d c a tep i cu ner bdare s afli. i, a a cum i-am mai spus, Lestat m-a uluit cu noul lui calm, cu aten ia lui. Dar cînd mam trezit în seara aceea, nu mai era la fel, nu la început. În salon erau femei. Cîteva lumîn ri erau împr tiate pe m su i pe bufetul sculptat, iar Lestat o inea pe dup umeri pe una din femei i o s ruta. Ea era foarte beat i foarte frumoas , o p pu de femeie ame it , al c rei p r dea u or pe umerii goi i pe sînii par ial dezveli i. Cealalt femeie st tea la mas bînd dintr-un pahar de vin. Am v zut c mîncaser to i trei (Lestat pref cîndu-se... ai fi surprins dac ai auzi c oamenii nu observ c un vampir doar se preface c m nînc ), i femeia de la mas era plictisit . Toate acestea m-au f cut s m nelini tesc. Nu tiam ce avea de gînd Lestat. Dac intram în camer , femeia i-ar fi îndreptat aten ia asupra mea. i nu-mi puteam închipui ce s-ar mai fi întîmplat dup aceea, doar c Lestat inten iona s le ucidem pe amîndou . Cea de pe canapea, de lîng el, îl tachina deja în leg tur cu s rut rile lui, cu r ceala i lipsa dorin ei fa de ea. Iar femeia de la mas urm rea totul cu ni te ochi negri, migdala i, care p reau plini de satisfac ie; cînd Lestat s-a ridicat i s-a dus lîng ea, atingîndu-i bra ele goale, s-a înveselit. Aplecîndu-se s o s rute, m-a z rit prin deschiz tura u ii. M-a fixat o clip , dup care a continuat s discute cu femeile. S-a aplecat i a suflat în cîteva lumîn ri de pe mas . „E prea întuneric", a zis femeia de pe canapea. „Las -ne în pace", a spus cealalt . Lestat s-a a ezat i i-a f cut semn s se a eze la el în bra e. Iar ea a f cut-o, petrecîndu- i bra ul stîng pe dup gîtul lui i, cu mîna dreapt , dîndu-i pe spate p rul blond. „Ai o piele rece ca ghea a", a spus ea, înfiorîndu-se u or. „Nu întotdeauna", a zis Lestat i i-a ascuns fa a în gîtul ei. Urm ream totul fascinat. Lestat era foarte de tept i crud, dar nu mi-am dat seama cît de de tept era decît atunci, cînd l-am v zut înfigîndu- i din ii în carnea ei, ap sîndu-i gîtul cu degetul mare i strîngînd-o cu cel lalt bra atît de tare, încît a ut pe s turate f ca cealalt s i dea seama de ceva. „Prietena ta nu rezist vinului", a zis el ridicîndu-se de pe scaun i l sînd-o pe femeia f cuno tin acolo, cu bra ele încruci ate sub obraz pe mas . „E o proast ", a spus cealalt , care se dusese la fereastr i privea luminile. Pe atunci, New Orléans era un ora cu cl diri joase, cum probabil c tii. i, în asemenea nop i senine ca aceea, felinarele de pe str zi se vedeau foarte frumos de la ferestrele înalte ale noului hotel spaniol; i stelele p reau foarte aproape pe atunci deasupra acelor lumini slabe, a a cum par cînd te afli pe mare. „Pot s i înc lzesc pielea aia rece mai bine decît ea." S-a întors spre Lestat i trebuie s m rturisesc c am r suflat u urat, dîndu-mi seama c el avea s se ocupe i de ea. Dar el nu se gîndea la ceva atît de simplu. „Crezi?" a întrebat-o el, luînd-o de mîn , iar ea a exclamat: „E ti cald." Sîngele îl înc lzise, spuse b iatul. Da, zise vampirul. Dup ce ucide, un vampir e la fel de cald ca tine acum. Dup aceea, se uit la b iat i zîmbi. Deci, cum î i spuneam... Lestat îi inea mîna într-a lui, zicîndu-i c cealalt îl înc lzise. Chipul îi era îmbujorat, bineîn eles, foarte schimbat. A tras-o mai aproape i ea l-a s rutat. Remarcînd printre hohotele de rîs c era un adev rat cuptor de pasiune. „Ah, dar pre ul e foarte mare", i-a zis el, pref cîndu-se trist. „Dr gu a ta prieten ..." A ridicat din umeri. „Am epuizat-o." S-a dat înapoi, ca pentru a o invita s se apropie de mas . i ea a f cut-o, arborînd un aer de superioritate. S-a aplecat s se uite la prietena ei, dar i-a pierdut interesul pîn cînd a v zut ceva. Era un ervet pe care c zuser ultimele pic turi de sînge din rana de la gît. L-a luat, chinuindu-se, s -l vad în întuneric. „Las i p rul pe spate", a zis Lestat încet i ea a aruncat ervetul indiferent , desf cîndu- i p rul, a a încît acesta i s-a rev rsat blond i ondulat pe spate. „Moale", a zis el, „atît de moale. Mi te închipui a a, întins într-un pat din satin." „Ce lucruri mai spui i tu!" a zis ea i i-a întors spatele în joac . „ tii ce fel de pat?" a întrebat-o el, iar ea a rîs i a spus c al lui, i închipuia. S-a uitat în spate în timp ce el înainta i, f s i ia m car o dat

ochii de la ea, a împins u or trupul prietenei ei a a încît acesta a c zut de pe scaun, r mînînd pe podea cu ochii fixa i în gol. Femeia a r mas cu gura c scat i s-a dep rtat repede de cadavru, fiind gata s r stoarne o m su . Lumînarea a c zut i s-a stins. „Stinge lumina... stinge lumina", a zis Lestat încet i apoi a prins-o în bra e ca pe o molie care se zb tea, înfigîndu- i din ii în ea. La ce te gîndeai în timp ce priveai? îl întreb b iatul. Ai vrut s -l opre ti a a cum ai vrut -l împiedici s -l omoare pe Freniere? Nu, spuse vampirul. N-a fi putut s -l opresc. i trebuie s în elegi c tiam c ucide oameni în fiecare noapte. Animalele nu-i d deau nici o satisfac ie. La acestea apela doar cînd toate celelalte încerc ri e uau, dar niciodat nu le prefera. Dac am sim it vreun pic de mil pentru femeile acelea, era ascuns adînc în propria-mi tulburare. Înc mai sim eam în piept ile inimii legate de dubla mea natur . Eram furios c Lestat înscenase totul pentru mine, teptînd s m trezesc ca s le ucid pe cele dou femei i m-am întrebat din nou dac a fi putut s m desprind de el, sim ind ura i propria mea sl biciune mai mult ca oricînd. Între timp, el le-a a ezat frumoasele cadavre la mas i s-a apucat s aprind toate lumîn rile, pîn cînd înc perea era luminat ca pentru o nunt . „Intr , Louis", a spus el. „ i-a fi adus o partener , dar tiu c i place s i le alegi singur. P cat c Mademoiselle Frénière prefer s azvîrle cu l mpi aprinse. Asta face ca petrecerea s lîncezeasc , nu crezi? Mai ales cînd te afli într-un hotel." A a ezat-o pe fata cea blond în a a fel încît capul s -i cad într-o parte, pe damascul în care era îmbr cat speteaza scaunului, iar cea cu p rul mai închis la culoare st tea cu b rbia lipit de piept, chiar deasupra sînilor; aceasta se albise i tr turile chipului ei p reau deja rigide, de parc ar fi f cut parte dintre acele femei a c ror frumuse e e creat de focul personalit ii. Dar cealalt p rea s doarm i nici m car nu eram sigur c murise. Lestat f cuse dou r ni, una pe gît i una deasupra sînului stîng i sîngele curgea înc din amîndou . Apoi i-a ridicat încheietura mîinii i, dup ce i-a t iat-o cu un cu it, a umplut dou pahare i m-a invitat iau loc. „O s te p sesc", i-am zis eu imediat. „Voiam s i spun asta." „B nuiam", a r spuns el, rezemîndu-se de speteaz , „ i mai b nuiam, de asemenea, c o s faci un anun pompos, c o s -mi spui ce monstru, ce criminal vulgar sînt." „Nu te judec în nici un fel. Nu m interesezi, în prezent nu m intereseaz decît propria mea fire i am ajuns s cred c nu e cazul s m a tept s -mi spui adev rul în leg tur cu asta. Tu folose ti cuno tin ele pentru puterea personal ", i-am spus eu i b nuiesc c , a a cum fac mul i oameni cînd spun astfel de lucruri, nu m uitam la el, ci îmi ascultam propriile cuvinte. Dar apoi i-am v zut chipul din nou ca atunci cînd spusese c aveam s st m de vorb . M asculta. Deodat n-am mai tiut ce s spun. Sim eam distan a dintre noi la fel de dureros ca întotdeauna. „De ce ai devenit vampir?" l-am întrebat eu brusc. „ i de ce vampirul care e ti? R zbun tor i bucuros s iei vie ile oamenilor, chiar i atunci cînd nu ai nevoie. Fata asta... de ce ai omorît-o cînd una ar fi fost de ajuns? i de ce ai însp imîntat-o atît, înainte s-o ucizi? i de ce ai a ezat-o în acea pozi ie grotesc , de parc ai ispiti zeii s te loveasc pentru blasfemia ta?" Toate acestea le asculta f s spun nimic i, în timpul pauzei care a urmat, m-am sim it din nou încurcat. Ochii lui Lestat erau mari i gînditori; îi mai v zusem astfel, dar nu-mi aminteam cînd, cu siguran nu cînd vorbise cu mine. „Ce crezi c e un vampir?" m-a întrebat cu un glas sincer. „Nu pretind c a ti. Tu pretinzi asta. Ce este?" l-am întrebat, dar el n-a r spuns nimic, ca i cum ar fi sim it lipsa de sinceritate, sfidarea. M privea nemi cat, iar eu am spus: „ tiu c , dup ce o s te p sesc, o s încerc s aflu. O s c toresc prin toat lumea, dac va fi nevoie, ca s g sesc al i vampiri. tiu c trebuie s existe; nu-mi dau seama de ce n-ar exista în num r mare. i sînt convins c voi g si vampiri care vor avea mai multe în comun cu mine decît avem noi doi. Vampiri care în eleg cunoa terea la fel ca mine i care i-au folosit natura superioar de vampiri ca s afle secrete la care tu nici m car nu visezi. Dac nu mi-ai spus tot, o s aflu singur sau de la ei cînd o s -i g sesc." A cl tinat din cap. „Louis!" a spus. „Tu e ti îndr gostit de natura ta uman ! Cau i fantome ale propriului t u eu. Freniere, sora lui... astea sînt imagini a ceea ce ai fost i înc tînje ti s mai fii. În idila ta cu via a de muritor, e ti mort pentru natura ta de vampir!" Am obiectat imediat. „Natura de vampir a fost cea mai mare aventur a vie ii mele; tot ce s-a întîmplat înainte e ca în cea , neclar; am trecut prin via a de muritor ca un orb care orbec ie de la un obiect solid la altul. Abia cînd am devenit vampir, am respectat pentru prima oar tot ce înseamn via a. Pîn atunci nu v zusem nici o fiin omeneasc vie, pulsînd; n-am tiut ce e via a decît cînd aceasta a nit ca un uvoi pe buzele i mîinile mele!" M-am trezit uitîndu-m la cele dou femei, cea brunet c tase o nuan alb struie îngrozitoare. Blonda respira. „Nu e moart !" i-am spus eu deodat . tiu. Las-o în pace", a zis el i, ridicîndu-i încheietura mîinii, i-a f cut o alt crest tur

lîng cealalt care se cicatriza i i-a umplut paharul. „Tot ce spui are sens", mi-a zis el apoi, sorbind din pahar. „E ti inteligent. Eu n-am fost niciodat . Tot ce-am înv at am prins ascultîndu-i pe al ii, nu din i. N-am mers la coal cît ar fi trebuit. Dar nu sînt prost i trebuie s m ascul i pentru c ti în pericol. Nu- i cuno ti natura de vampir. E ti ca un adult care, privind înapoi spre copil rie, î i d seama c n-a apreciat-o niciodat . Nu po i, ca b rbat, s te întorci la gr dini ca te joci i s ceri dragoste i grij numai pentru c acum le cuno ti valoarea. Asta se întîmpl cu tine i cu natura muritorilor. Ai renun at la ea. Nu te mai ui i „printr-un geam, posomorît". Dar nici nu po i s vezi lumea c ldurii umane cu noii t i ochi." tiu prea bine!" am spus eu. „Dar ce e natura asta a noastr ? Dac pot s tr iesc din sîngele animalelor, de ce s n-o fac, în loc s aduc nefericire i moarte oamenilor?" „Î i aduce fericire?" m-a întrebat el. „Hoin re ti prin noapte, hr nindu-te cu obolani ca un ntoc i pe urm dai tîrcoale ferestrei lui Babette, plin de grij i, totu i, neputincios, la fel ca zei a care îl privea pe Endymion noaptea în somn, neputînd s -l aib . i, chiar dac ai putea s-o ii în bra e i ea s se uite la tine f groaz i dezgust, ce-ai face? Ai urm ri-o cî iva ani scur i cum îndur fiecare ceas al vie ii de muritoare, pîn cînd va muri sub ochii t i? Asta î i aduce fericire? E o nebunie, Louis. E zadarnic. Ceea ce te a teapt cu adev rat e natura de vampir, adic uciderea. C ci î i garantez c , dac ai ie i pe strad în noaptea asta i ai ataca o femeie la fel de bogat i frumoas ca Babette, sugîndu-i sîngele pîn i s-ar pr bu i la picioare, n-ai mai dori atît de mult s -i vezi profilul în lumina lumîn rii i nici n-ai mai asculta la fereastr sunetul vocii ei. Ai fi umplut, Louis, a a cum e ti menit s fii, cu toat via a pe care ai putea-o suporta; i dup aceea, i-ar fi foame de acela i lucru, iar i iar. Ro ul din paharul sta ar fi la fel de ro u; trandafirii de pe tapet ar fi la fel de delicat desena i. i ai vedea luna la fel, ca i flac ra lumîn rii. i, cu aceea i sensibilitate a ta, ai vedea moartea în toat splendoarea ei i via a a a cum e cunoscut doar în pragul mor ii. Nu în elegi, Louis? Tu singur dintre toate fiin ele po i s vezi moartea astfel i s r mîi nepedepsit. Tu... singur... sub luna care r sare... po i s love ti ca mîna Domnului!" S-a l sat pe spate i i-a golit paharul, în timp ce se uita la femeia incon tient . Pieptul acesteia tres lta, iar sprîncenele i se încruntau de parc ar fi fost gata s se trezeasc . Un geam t îi sc de pe buze. Nu-mi mai vorbise niciodat a a i nici nu-l crezusem în stare s o fac . „Vampirii sînt uciga i", a spus el apoi. „Viet i de prad , ai c ror ochi atotv tori sînt meni i s le ofere deta are. Capacitatea de a vedea o via omeneasc în totalitatea ei, nu cu o p rere de u sentimental , ci cu satisfac ia tulbur toare de a fi cap tul acelei vie i, de a- i aduce contribu ia la planul divin." „A a vezi tu lucrurile!" am protestat eu. Fata a gemut din nou; chipul îi era foarte alb. Î i rotea capul într-o parte i în alta pe sp tarul scaunului. „A a stau lucrurile", mi-a spus el. „Vorbe ti de g sirea altor vampiri! Vampirii sînt uciga i! N-au nevoie de tine sau de sensibilitatea ta! Or s te vad ap rînd cu mult înainte s -i vezi tu pe ei i or s i descopere sl biciunea; neîncrezîndu-se în tine, vor c uta s te omoare. Ar c uta s te omoare chiar i dac ai fi ca mine, pentru c ei sînt viet i de prad singuratice, care nu caut tov ie mai mult decît tigrii din jungl . Sînt gelo i pe secretul i pe teritoriul lor; iar dac o s se ti mai mul i la un loc, s tii c e doar pentru siguran i unii sînt sclavii altora, a a cum ti tu pentru mine." „Nu sînt sclavul t u", i-am spus eu, dar chiar în clipa în care vorbeam, mi-am dat seama c tot timpul fusesem sclavul lui. „A a cre te num rul vampirilor... prin sclavie. Cum altfel?" a întrebat el, dup care a luat din nou mîna fetei i aceasta a scos un ip t în clipa în care cu itul a t iat. A deschis ochii încet, în timp ce el îi inea încheietura deasupra paharului. A clipit de cîteva ori, chinuindu-se s in ochii deschi i. Parc un v l îi acoperea privirea. „E ti obosit , nu?" a întrebat-o el, iar ea îl privea ca i cum nu lar fi v zut. „Obosit !" a zis el, aplecîndu-se i privind-o în ochi. „Vrei s dormi." „Da..." a gemut ea stins. El a luat-o atunci în bra e i a dus-o în dormitor. Sicriele noastre se aflau pe covor, lîng perete; patul avea un baldachin din catifea. Lestat n-a a ezat-o, îns , pe pat, ci în sicriul lui. „Ce faci?" l-am întrebat eu din prag. Fata privea în jur ca un copil speriat. „Nu..." gemea ea. Apoi, cînd el a închis capacul, a început s ipe i a continuat s ipe în interiorul sicriului. „De ce faci asta, Lestat?" l-am întrebat eu. „Îmi place s-o fac", a zis el. „ Îmi place foarte mult". S-a uitat la mine. „Nu zic c trebuie s i plac i ie. Concentreaz i gusturile de estet asupra altor lucruri mai pure. Ucide repede dac vrei, dar f -o! Înva c e ti un uciga ! Ah!" a exclamat el, ridicînd bra ele dezgustat. Fata încetase s mai ipe. Atunci el a tras un scaun cu picioarele curbate lîng sicriu i, a ezîndu-se picior peste picior, i-a a intit privirea asupra capacului. Sicriul lui era vopsit în negru l cuit, nu

o cutie dreptunghiular simpl ca acelea din ziua de azi, dar îngustat la ambele capete i mai lat în partea în care mortul se presupune a sta cu bra ele încruci ate pe piept. Sugera forma unui corp omenesc. S-a deschis i fata s-a ridicat în capul oaselor, uluit , cu ochii mari, iar buzele vine ii îi tremurau. „Întinde-te, iubito!" i-a spus el, împingînd-o la loc, iar ea s-a întins, aproape isteric , privindu-l fix. „E ti moart , iubito", i-a zis el i ea a început s ipe, r sucindu-se cu disperare în sicriu, ca un pe te, ca i cum ar fi putut s scape prin p ile sau prin fundul co ciugului. „E un co ciug, un co ciug!" striga ea. „Las -m s ies." „Dar, pîn la urm , to i trebuie s ajungem în co ciug", i-a spus el. „Stai lini tit , iubito. sta e sicriul t u. Majoritatea dintre noi nu ajungem s tim cum e. Tu tii!" i-a mai spus el. Numi d deam seama dac ea asculta sau nu, sau dac se agita numai. Dar m-a v zut în prag i atunci s-a potolit, uitîndu-se cînd la Lestat, cînd la mine. „Ajut -m !" mi-a spus ea atunci. Lestat s-a uitat la mine. „M a teptam s sim i lucrurile astea instinctiv, ca mine", mi-a spus el. „Cînd i-am dat prima victim , am crezut c o s i se deschid apetitul pentru alta i alta, c o s te repezi la fiecare via omeneasc ca la o cea plin , a a cum am f cut eu. Dar tu n-ai f cut-o. i, tot timpul sta, b nuiesc c m-am ab inut s te corectez, pentru c erai mai bun slab. Te vedeam jucîndu-te de-a umbra prin noapte, privind ploaia i-mi spuneam: E u or de manevrat, e simplu. Dar tu e ti slab, Louis. E ti naiv. Fa de vampiri, i acum i fa de oameni. Chestia asta cu Babette ne-a pus în pericol pe amîndoi. De parc ai vrea s fim distru i amîndoi." „Nu suport s v d ce faci", i-am spus eu, întorcîndu-i spatele. Sim eam privirea fetei arzîndu-mi pielea. A stat întins tot timpul cît a vorbit el, uitîndu-se la mine. „Ba supor i!" a zis el. „Te-am v zut azi-noapte cu copilul la. E ti vampir, ca i mine!" S-a ridicat i a venit spre mine, dar fata s-a mi cat din nou i el s-a întors s o împing la loc. „Crezi ar trebui s-o facem vampir? S ne împ im vie ile cu ea?" m-a întrebat el i imediat am spus: „Nu!" „De ce, pentru c nu-i decît o tîrf ?" m-a întrebat el. „ i înc al naibii de costisitoare", a ad ugat. „Poate s mai tr iasc ? Sau a pierdut deja prea mult sînge?" „Emo ionant!" a zis el. „Nu mai poate s tr iasc ." „Atunci omoar-o." Ea a început s ipe. Lestat st tea nemi cat. M-am întors. El zîmbea i fata î i ascunsese fa a în satin, suspinînd. Î i pierduse min ile aproape cu des vîr ire; plîngea i se ruga. Se ruga la Sfînta Fecioar s o salveze, acoperindu- i fa a cu mîinile, apoi punîndu- i-le în cap, mînjind rul i satinul cu sîngele care îi curgea din încheietur . M-am aplecat deasupra sicriului. Era, într-adev r, pe moarte; ochii îi ardeau, dar pielea din jurul lor devenise deja alb struie i ea a zîmbit. „N-o s m la i s mor, nu?" a optit. „O s m salvezi." Lestat a venit i i-a luat încheietura mîinii. „Dar e prea tîrziu, iubito", i-a spus el. „Uit -te la încheietur , la sîn". Apoi i-a atins rana de la gît. Ea i-a dus mîinile la gît i a icnit, sco înd un ip t strangulat. M-am uitat la Lestat. Nu pricepeam de ce f cea asta. Fa a îi era la fel de neted cum e a mea acum, mai însufle it din cauza sîngelui, dar rece i lipsit de emo ie. Nu rînjea ca un tic los, nici nu se bucura de suferin a ei ca i cum cruzimea l-ar fi hr nit, ci pur i simplu o privea. „N-am vrut niciodat s fiu rea", spunea ea plîngînd. „Am f cut doar ce a trebuit s fac. N-o s la i s mi se întîmple a a ceva. O s -mi dai drumul. Nu se poate s mor a a, nu se poate!" Suspina uscat i stins. „O s -mi dai drumul. Trebuie s m duc la preot. O s -mi dai drumul." „Prietenul meu e preot", a zis Lestat zîmbind, de parc s-ar fi gîndit la o glum . „Asta e înmormîntarea ta, scumpo. Ai fost la o petrecere i ai murit. Dar Dumnezeu i-a mai acordat o ans de a fi iertat . Nu în elegi? Spune-mi care- i sînt p catele." La început, ea a scuturat din cap, dup care s-a uitat din nou la mine cu ochi rug tori. „E adev rat?" a optit ea. „Eh, presupun c nu te c ie ti, draga mea", a zis Lestat. „Va trebui închid capacul!" „ Înceteaz , Lestat!" i-am strigat eu. Fata a început s ipe din nou i nu mai suportam. Mam aplecat spre ea i i-am luat mîna. „Nu-mi amintesc p catele", a zis ea exact cînd m uitam la încheietura ei, hot rît s-o ucid. „Nici nu trebuie s încerci. Doar spune-i lui Dumnezeu c i pare u", i-am zis eu. „Pe urm o s mori i totul o s se termine." Ea s-a întins i a închis ochii. Miam înfipt din ii în încheietura ei i am început s sug. S-a mi cat doar o dat , ca i cum ar fi visat, i a rostit un nume; apoi, cînd am sim ut c inima îi ajunge la acea încetineal hipnotic , m-am dat la o parte, ame it, z cit pe moment, i m-am prins de tocul u ii. O vedeam ca într-un vis. Cu coada ochiului z ream lumîn rile lic rind. Ea era complet nemi cat i Lestat st tea calm, lîng ea, ca un individ îndoliat. Pe chipul lui nu se citea nimic. „Louis", mi-a spus el. „Nu în elegi? Doar atunci cînd o s po i s faci asta în fiecare noapte a vie ii tale o s i g se ti lini tea. Nu exist alt solu ie. Asta îns înseamn totul!" Glasul îi era aproape tandru. Apoi s-a ridicat i i-a a ezat mîinile pe umerii mei. M-am dus în salon, fugind de atingerea lui, dar nu

într-atît de hot rît încît s -l resping. „Vino cu mine pe str zi. E tîrziu. N-ai b ut destul. D -mi voie s i ar t ce e ti. Z u! Iart -m dac am procedat gre it, dac am l sat prea mult pe seama naturii. Vino!" „Nu suport, Lestat", i-am spus. „ i-ai ales gre it tovar ul." „Bine, Louis, dar nici m car n-ai încercat!" Vampirul t cu. Îl studia pe b iat. Iar acesta, uluit, nu spuse nimic. Era adev rat ce spusese. Nu b usem destul; i, zguduit din cauza fetei, l-am l sat s m scoat din hotel pe scara din spate. Oamenii se întorceau de la sala de dans de pe strada Condé i era aglomera ie. Se d deau petreceri la hoteluri, iar familiile de plantatori care veniser în ora erau numeroase i ne-am strecurat printre ei ca într-un co mar. Agonia mea era insuportabil . De cînd fusesem un om normal nu mai sim isem o asemenea durere mintal . Asta se întîmpla pentru c toate vorbele lui Lestat însemnau ceva pentru mine. Îmi g seam lini tea numai cînd ucideam, doar în clipa aceea; i nu aveam nici o îndoial c uciderea a altceva decît a unei fiin e omene ti nu-mi provoca decît o vag dorin , nemul umirea care m adusese aproape de oameni, le observ vie ile prin geam. Nu eram vampir. i, în durerea mea, m întrebam ira ional, ca un copil: N-a putea s m întorc de unde am plecat? N-a putea s fiu un om din nou? Chiar i atunci cînd sîngele acelei fete era cald în mine i sim eam acea tulburare i for fizic , îmi puneam întrebarea asta. Chipurile oamenilor treceau pe lîng mine ca ni te fl ri de lumîn ri care dansau noaptea pe valuri întunecate. M cufundam în întuneric. M s turasem s tînjesc. învîrteam pe strad i m uitam la stele, gîndindu-m : Da, e adev rat. tiu c ceea ce spune e adev rat, c atunci cînd ucid nu mai tînjesc; nu suport adev rul sta, nu-l suport. Deodat , a urmat unul din acele momente minunate. Strada era înv luit în t cere. Ne îndep rtasem de partea principal a vechiului ora i ne aflam lîng ruine. Nu se vedea nici o lumin , doar un foc într-o fereastr , i nu se auzeau decît ni te rîsete în dep rtare. Acolo îns nu era nimeni. Nu era nimeni lîng noi. Am sim it deodat briza dinspre fluviu aerul fierbinte al nop ii ridicîndu-se i pe Lestat lîng mine, atît de nemi cat, încît p rea o stan de piatr . Pe deasupra irului lung i jos de acoperi uri se z reau formele masive ale stejarilor, care se leg nau i scoteau o mul ime de sunete sub stelele apropiate. Pe moment, durerea a disp rut; z ceala, la fel. Am închis ochii i am auzit vîntul i apa fluviului care curgea cu repeziciune. Era de ajuns pentru un singur moment. tiam c n-o s dureze, c va disp rea asemeni unui lucru smuls din bra ele mele i c eu m voi duce, mai singur i disperat decît orice alt f ptur de pe p mînt, s l aduc înapoi. Apoi, o voce de lîng mine a r sunat adînc în sunetul nop ii, ca o b taie de tob cînd momentul a luat sfîr it, spunînd: „F ce- i dicteaz firea." i momentul a disp rut. Am mas cu fata din salonul de la hotel, ame it i dispus s accept orice sugestie. Am încuviin at i Lestat a f cut la fel. „Durerea e îngrozitoare", a zis el. „O sim i ca nimeni altul pentru c e ti vampir. Nu vrei s continue?" „Nu", i-am r spuns. „O s m simt a a cum m-am sim it cu ea, legat de ea i lipsit de greutate, prins ca într-un dans." „Asta i chiar mai mult". Mi-a strîns mîna. „Nu fugi, vino cu mine." M-a condus repede pe strad , întorcîndu-se de fiecare dat cînd ezitam, întinzîndu-mi mîna, cu un zîmbet pe buze, iar prezen a lui mi se p rea la fel de minunat ca în seara cînd a ap rut în via a mea de muritor i mi-a spus c vom fi vampiri. „R ul e un punct de vedere", a optit el acum. „Sîntem nemuritori. i ne a teapt festinuri bogate, pe care con tiin a nu le poate aprecia i pe care muritorii nu le pot cunoa te f regret. Dumnezeu ucide i la fel vom face i noi; El îi ia în egal m sur pe boga i i pe s raci i la fel o s facem i noi; pentru c nu mai exist f pturi ca noi pe p mînt, nimeni nu seam cu El mai mult decît noi, îngeri negri neîngr di i în limitele urît mirositoare ale iadului, ci colindînd pe p mîntul Lui i în toate regatele acestuia. Vreau un copil în seara asta. Sînt ca o mam ... vreau un copil!" Ar fi trebuit s tiu ce voia s spun . N-am tiut. M fermecase, m vr jise. Proceda ca atunci cînd fusesem muritor; m ghida. „Durerea ta va lua sfîr it", a zis el. Am ajuns pe o strad cu ferestre luminate. Era o zon de pensiuni pentru marinari i pescari. Am intrat pe o u îngust i apoi, dup ce am ajuns pe un coridor din piatr unde îmi auzeam r suflarea ca o adiere de vînt, el s-a furi at pe lîng perete, pîn cînd umbra lui a nit în lumina unei u i, al turi de cea a altui b rbat i amîndoi st teau cu capetele plecate, oaptele lor sem nînd cu fo netul unor frunze uscate. „Ce este?" l-am întrebat eu cînd s-a întors, temîndu-m deodat c entuziasmul avea s m p seasc . Am rev zut acel peisaj de co mar pe care-l v zusem cînd am stat de vorb cu Babette; sim eam frigul singur ii i al vinov iei. „E acolo!" a zis el. „R nita. Feti a ta." „Ce tot spui, despre ce vorbe ti?" „Ai salvat-o", a optit el. „ tiam eu. Ai l sat geamul deschis i oamenii care au trecut pe strad au adus-o aici."

„Copilul. Feti a!" am îng imat eu, dar el m tr gea deja în înc pere, i ne-am oprit în cap tul unui ir lung de paturi din lemn, în fiecare aflîndu-se cîte un copil sub o p tur alb îngust , iar în cel lalt cap t, unde o infirmier st tea aplecat asupra unui birou mic, ardea o lumînare. Am pornit pe culoarul dintre irurile de paturi. „Copii înfometa i, orfani", a zis el. „Copii bolnavi i cu febr ." M-am oprit. Am v zut-o pe feti în pat. Apoi b rbatul a venit i a început s vorbeasc în oapt cu Lestat; cît grij pentru micu ii care dormeau. Cineva plîngea într-o alt camer . Infirmiera s-a ridicat i a plecat gr bit . Doctorul s-a aplecat i a înf urat copilul în p tur . Lestat scosese bani din buzunar i i-a pus pe pat. Doctorul zicea c se bucura foarte mult c venisem dup ea, c majoritatea copiilor de acolo erau orfani; veneau cu vapoarele, unii dintre ei fiind prea mici ca s poat spune care cadavru era al mamei. Credea c Lestat era tat l feti ei. Peste cîteva clipe, Lestat alerga pe str zi cu ea, p tura alb contrastînd cu haina i pelerina lui negre; în ciuda vederii mele foarte bune, în timp ce fugeam dup el, mi se p rea uneori c tura plutea în întuneric f s o in nimeni, o form mi toare c torind pe aripile vîntului, ca o frunz ridicat în picioare i împins pe o alee, încercînd în tot acest timp s se înal e. L-am prins din urm cînd ne-am apropiat de felinarele de lîng Place d'Armes. Feti a z cea palid pe um rul lui, cu obrajii înc plini ca ni te prune, de i era supt i pe moarte. A deschis ochii sau mai degrab , pleoapele i s-au ridicat i, sub genele lungi i ondulate, am z rit o lic rire albicioas . „Lestat, ce faci? Unde o duci?" l-am întrebat eu. Dar tiam prea bine. Se îndrepta spre hotel, avînd de gînd s o duc în camera noastr . Cadavrele erau exact cum le l saser m, unul întins în co ciug, ca i cum un angajat de la pompe funebre s-ar fi ocupat deja de el, iar cel lalt pe scaun, la mas . Lestat a trecut repede pe lîng ele, ca i cum nici nu le-ar fi v zut, în timp ce eu îl priveam fascinat. Lumîn rile arseser toate, singura lumin fiind acum cea a lunii i a felinarelor de pe strad . Îi vedeam profilul înghe at i str lucitor, cînd a eza feti a pe pern . „Vino, Louis, nu te-ai hr nit destul, tiu asta", mi-a spus el cu aceea i voce calm i conving toare pe care o folosise cu pricepere toat seara, îmi inea mîna într-a lui, care era cald i puternic . „Uit -te la ea, Louis, cît de dolofan i dulce pare, de parc nici moartea nu-i poate r pi prospe imea; dorin a de a tr i e prea puternic ! Ar putea s fac o sculptur din buzele ei mici i din mîinile rotunde, dar n-o poate stinge! Adu- i aminte cum ai dorit-o cînd ai v zut-o în camera aia." I-am rezistat. Nu voiam s-o omor. Nu vrusesem s-o fac nici cu o sear în urm . Apoi, deodat , mi-am amintit dou lucruri contradictorii i am sim it ca o sfî iere dureroas ; mi-am amintit b ile puternice ale inimii ei contopite cu cele ale inimii mele i tînjeam dup ele, tînjeam atît de mult, încît i-am întors spatele i a fi fugit din camer , dac Lestat nu m-ar fi inut zdrav n; i mi-am mai amintit de chipul mamei ei, i de clipa aceea de groaz cînd d dusem drumul feti ei i el intrase în înc pere. Dar acum nu- i b tea joc de mine; m z cea. „O vrei, Louis. În elege c , dup ce o s-o ai, o s po i avea pe oricine dore ti. Ai vrut-o i asear , dar te-ai l sat cople it de sl biciune i de aceea nu e moart ." Sim eam c tot ce spunea era adev rat. Sim eam din nou acel extaz de a fi unit cu ea, de a-i sim i inimioara b tînd încontinuu. „E prea puternic pentru mine... inima ei nu vrea s cedeze". i-am spus eu. „E chiar atît de puternic ?" a întrebat el zîmbind i m-a tras mai aproape. „Ia-o Louis, tiu c-o vrei." i o voiam. M-am apropiat de pat i doar am privit-o. Pieptul abia i se mi ca i o mînu îi era încurcat prin p rul lung i auriu. Nu suportam s m mai uit la ea, dorind s nu moar i, în acela i timp, dorind-o; cu cît o priveam mai mult, cu atît îi puteam gusta pielea, îmi sim eam bra ul strecurat pe sub ea, tr gînd-o spre mine, atingîndu-i gîtul moale. Moale, moale, a a era, atît de moale. Încercam s -mi spun c era mai bine pentru ea dac murea altfel ce s-ar fi ales de ea? dar acestea erau gînduri mincinoase. O voiam! A a c am luat-o în bra e i am inut-o cu obrazul încins lipit de al meu, cu p rul c zîndu-i peste încheieturile mele i atingîndu-mi u or genele, parfumul dulce al unui copil puternic i pulsînd în ciuda bolii i a mor ii. A gemut, s-a mi cat u or în somn i asta a fost mai mult decît puteam îndura. Trebuia s-o ucid înainte s se trezeasc i s i dea seama. Mi-am înfipt din ii în gîtul ei i l-am auzit pe Lestat spunîndu-mi cu un glas ciudat: „Doar o ran mic . E un gît mic." i eu lam ascultat. N-o s i spun iar i cum a fost, ci doar c m-a captivat exact ca prima dat , a a cum e întotdeauna cînd ucizi, chiar mai mult, altfel încît genunchii mi-au cedat i, pe jum tate întins în pat, sugeam sim indu-i b ile inimii care nu voiau s încetineasc i s se opreasc . i, dintr-o dat , în timp ce eu continuam, instinctul din mine a teptînd, a teptînd încetinirea aceea care însemna moarte, Lestat m-a tras brusc de lîng ea. „Dar nu e moart ", am optit eu. Totul îns se terminase. Mobila din camer a început s se deslu easc în întuneric. Am r mas uluit, privindo, prea sl bit ca s fac vreo mi care, leg nîndu-mi capul pe t blia patului i ap sînd cu mîinile cuvertura de catifea. Lestat a ridicat-o, vorbindu-i, rostind un nume. „Claudia, Claudia, ascult , treze te-te, Claudia." A scos-o apoi din dormitor, ducînd-o în salon i vorbea atît de încet, încît abia îl auzeam. „E ti bolnav , m auzi? Trebuie s faci ce- i spun, ca s te faci bine." Atunci,

în pauza care a urmat, mi-am venit în fire. Mi-am dat seama ce f cea, c î i t iase încheietura mîinii i i-o oferise ca s bea. „A a, scumpa mea, mai mult", îi spunea el. „Trebuie s bei ca s te faci bine." „Blestemat s fii!" am strigat i el m-a privit cu ni te ochi arz tori. St tea pe canapea, inîndo lipit de încheietur . I-am v zut mîna alb strîngîndu-i mîneca i am observat c pieptul lui tresalt agitat pentru a trage aer i niciodat nu-i v zusem chipul atît de schimonosit. A scos un geam t i i-a optit din nou s continue; cînd am f cut o mi care în prag, mi-a aruncat o privire ucig toare, spunînd parc : „Te omor!" „De ce, Lestat?" l-am întrebat eu în oapt . Acum încerca s o dea la o parte, dar ea nu voia. Cu degetele împletite pe dup degetele i bra ul lui, inea încheietura la gur i scotea un sunet ca un mîrîit. „Gata, gata!" i-a spus el. Era evident c îl durea. S-a desprins de ea i a apucat-o de umeri cu ambele mîini. Ea încerca disperat s ajung la încheietura lui cu din ii, dar nu putea; apoi s-a uitat la el cu cea mai inocent nedumerire. El s-a dat înapoi, întinzînd mîna ca ea s nu se mi te, dup care i-a pus o batist pe încheietur i, dep rtîndu-se de ea, s-a dus spre cordonul clopo elului de care a tras, continînd s i in privirea a intit asupra ei. „Ce-ai f cut, Lestat?" l-am întrebat. Ce-ai f cut?" am repetat eu uitîndu-m la ea. St tea lini tit , ref cut , plin de via , f urm de paloare sau sl biciune, cu picioarele întinse pe damasc, iar rochi a alb i sub ire ca a unui înger îi scotea în eviden trupul micu . Se uita la Lestat. „Nu eu", i-a spus el, „niciodat de acum înainte, în elegi? Dar o s i ar t ce s faci!" Cînd am încercat s -l fac s se uite la mine i s -mi r spund la întrebare, m-a lovit atît de tare cu bra ul încît m-a izbit de perete. Cineva a b tut la u . tiam ce vrea s fac . Am încercat din nou -l opresc, dar s-a întors atît de repede, încît nici nu l-am v zut cînd m-a lovit. Cînd l-am z rit din nou, eram trîntit pe scaun i el deschidea u a. „Da, intr , te rog, a avut loc un accident", i-a spus el b iatului sclav, dup care, închizînd u a, l-a atacat din spate, a a încît b iatul habar n-a avut ce i se întîmpl . În timp ce îngenunchea lîng trupul lui, bînd, i-a f cut semn feti ei, care s-a dat jos de pe canapea i s-a a ezat în genunchi, luînd încheietura oferit i dînd repede la o parte man eta c ii. Mai întîi a ros, de parc ar fi vrut s -i devoreze carnea, dar apoi Lestat i-a ar tat ce s fac . S-a dat la o parte, l sîndu-i ei restul, urm rind cu aten ie pieptul b iatului, a a încît atunci cînd a venit momentul, s-a aplecat i i-a spus: „Gata, moare... Nu trebuie s mai bei dup ce se opre te inima, altfel o s i fie iar i r u i po i s mori i tu. În elegi?" Dar ea se turase i s-a a ezat lîng el, stînd amîndoi pe podea, cu spin rile rezemate de picioarele canapelei. B iatul a murit în cîteva secunde. M sim eam obosit i scîrbit, de parc noaptea ar fi durat o mie de ani. M uitam cum feti a s-a ghemuit lîng Lestat i acesta a luat-o dup umeri, de i privirea indiferent îi r sese fixat asupra cadavrului. Apoi s-a uitat la mine. „Unde e mama?" a întrebat feti a încet. Avea o voce egal cu frumuse ea ei fizic , cristalin ca un clopo el de argint. Era senzual . Ea era senzual . Ochii îi erau la fel de mari i limpezi ca ai lui Babette. În elegi c abia îmi d dea seama ce însemnau toate astea. tiam ce ar fi putut s însemne, dar eram uluit. Apoi Lestat s-a ridicat, a luat-o în bra e i a venit spre mine. „E fiica noastr ", a zis el. „O s tr ie ti cu noi acum". I-a zîmbit, dar ochii îi erau reci, de parc totul ar fi fost o glum oribil ; dup aceea s-a uitat la mine i pe chipul lui se citea hot rîre. A împins-o spre mine. Mam trezit cu ea în bra e, sim ind din nou cît de moale era, cît de întins îi era pielea, ca pielea unui fruct cald ca ni te prune înc lzite de razele soarelui; ochii ei mari i lumino i m fixau cu o curiozitate plin de încredere. „El e Louis, iar eu sînt Lestat", i-a spus el, l sîndu-se în jos lîng ea. Feti a a privit în jur i a spus c era o camer frumoas , foarte frumoas , dar c ea voia la mama. El a scos pieptenele i a început s i-l treac prin p r, inîndu-i uvi ele ca s nu o doar ; rul i se descurca devenind ca satinul. Era cel mai frumos copil pe care îl v zusem vreodat i acum radia un fel de foc rece, caraaeristic vampirilor. Vedeam deja c avea ochi de femeie. Avea devin alb i slab ca noi, f s i piard , îns , forma, în elegeam acum ce spusese Lestat despre moarte, ce vrusese s spun . I-am atins gîtul în locul unde cele dou orificii ro ii mai sîngerau pu in. Am luat batista lui Lestat de pe podea i i-am tamponat gîtul. „Mama ta te-a l sat cu noi. Vrea s fii fericit , a zis el cu aceea i încredere imens . tie c putem s te facem foarte fericit ." „Mai vreau", a spus ea întorcîndu-se spre cadavrul de pe podea. „Nu, nu în seara asta; mîine sear ", a zis Lestat i s-a dus s scoat femeia din sicriul lui. Copilul s-a dat jos din bra ele mele i eu am urmat-o. Se uita cum Lestat a eza cele trei cadavre în pat, învelindu-le pîn sub b rbie. „Sînt bolnavi?" a întrebat ea. „Da, Claudia", a spus el. „Sînt bolnavi i sînt mor i. Vezi tu, ei mor cînd le bem sîngele." S-a dus apoi i a luat-o în bra e din nou. St team a a, cu feti a între noi. Eram fermecat de ea, de ea transformat , de fiecare gest al ei. Nu mai era un copil, ci un copil vampir. „Eh, Louis, voia s ne seasc ", a spus Lestat, uitîndu-se cînd la mine, cînd la ea. „Avea de gînd s plece. Dar acum n-o s-o mai fac . Pentru c vrea s aib grij de tine i s te fac fericit ." S-a uitat la mine. „N-o

pleci, nu-i a a, Louis?" „Tic losule!" am optit eu. „Mizerabilule!" „Un asemenea limbaj în fa a fiicei tale", a zis el. „Nu sînt fiica voastr ", a spus ea cu un glas cristalin. „Sînt feti a mamei mele." „Nu, scumpa mea, nu mai e ti", i-a spus el i s-a uitat spre fereastr , dup care a închis u a dormitorului în urma noastr i a r sucit cheia în broasc . „E ti fiica noastr , a lui Louis i a mea, pricepi? Bun, deci, cu cine vrei s dormi? Cu Louis sau cu mine?" Dup care, uitîndu-se la mine, a ad ugat: „Poate c ar trebui s dormi cu Louis. În definitiv, cînd sînt obosit... nu sînt prea bun." Vampirul t cu i b iatul nu spuse nimic. Un copil vampir! opti el într-un tîrziu i vampirul î i ridic privirea brusc, de parc s-ar fi speriat, de i trupul nu i se mi . Se uit la casetofon ca la ceva monstruos. iatul observ c banda era pe terminate. Deschise repede servieta i scoase o caset nou , pe care o introduse în aparat cu stîng cie. Se uit la vampir i ap pe butonul de înregistrare. Chipul vampirului p rea obosit i supt, pome ii mai proeminen i i ochii verzi i str lucitori, enormi. Începuser cînd se întunecase, ceea ce se întîmplase devreme la San Francisco în acea sear de iarn , i acum era aproape zece. Vampirul se îndrept , zîmbi i spuse calm: Putem s continu m? F cuse asta feti ei doar ca s te in lîng el? întreb b iatul. E greu de spus. Era o afirma ie. Sînt convins c Lestat era o persoan care prefera s nu se gîndeasc sau s vorbeasc nici cu sine însu i despre motivele i convingerile lui. Era unul din cei care trebuiau s ac ioneze. O asemenea persoan trebuie îmboldit foarte mult înainte s se deschid i s admit c exist ordine i ra iune în stilul lui de via . Asta i se întîmplase în noaptea aceea lui Lestat. Fusese împins pîn la punctul în care trebuia s descopere, chiar i pentru sine, de ce tr ia cum tr ia. strarea mea al turi de el f cea parte, f îndoial , din ceea ce îl împinsese la asta. Dar acum, cînd stau s m gîndesc, cred c el însu i voia s cunoasc motivele pentru care ucidea, voia s i examineze propria via . Vorbind, descoperea ceea ce credea cu-adev rat. Voia îns , într-adev r, s r mîn. Al turi de mine ducea o via cum n-ar fi putut s duc dac ar fi fost singur. i, a a cum i-am spus, am avut grij s nu-i las nici o proprietate sub semn tur , ceea ce îl înfuria teribil. Chestia asta nu m putea convinge s-o fac. Vampirul izbucni brusc în rîs. Cîte alte lucruri nu m-a convins s fac! Ce ciudat. A putut s m conving s ucid un copil, dar nu s m despart de banii mei, zise el, cl tinînd din cap. Nu era vorba de avari ie, numai faptul c mi-era team de el m f cea s fiu zgîrcit. Vorbe ti despre el ca i cum ar fi mort. Spui c Lestat era a i pe dincolo. E mort? întreb b iatul. Nu tiu, spuse vampirul. Cred c s-ar putea s fie. Dar o s ajung i la asta. Vorbeam de Claudia, nu? Mai voiam s spun ceva despre motivele lui Lestat din seara aceea. Dup cum i-ai dat seama Lestat nu avea încredere în nimeni. Era ca o pisic , a a cum spunea chiar el, un animal de prad singuratic. Totu i, în noaptea aceea, comunicase cu mine; într-o oarecare sur , se expusese pur i simplu, spunînd adev rul. Renun ase la ironia i la aerul lui de superioritate. Pentru cîtva timp uitase de furia lui permanent . i asta, pentru Lestat, însemna expunere. Cînd ne aflam singuri pe strada aceea întunecat , am sim it în el o comuniune cu o alt persoan cum nu mai sim isem de cînd murisem. Cred c a f cut din Claudia un vampir din zbunare. R zbunare nu numai împotriva ta, ci a întregii lumi, suger b iatul. Da. A a cum i-am spus, motivele pentru care Lestat f cea totul gravitau în jurul zbun rii. Totul a început de la tat l lui? De la coal ? Nu tiu. M îndoiesc, spuse vampirul. Dar a vrea s continui. Ah, chiar te rog. Trebuie s continui! Adic , e abia ora zece, spuse b iatul ar tîndu-i ceasul. Vampirul se uit la ceas i apoi îi zîmbi b iatului. Chipul acestuia se schimb . Era alb ca în urma unui oc. Tot î i mai e fric de mine? îl întreb vampirul iatul nu spuse nimic, dar se dep rta pu in de marginea mesei. Î i alungi trupul, î i întinse picioarele pe scîndurile goale i apoi i le strînse.

Cred c ai fi nebun dac nu i-ar fi, zise vampirul. Dar s nu- i fie. Continu m? Te rog, spuse b iatul ar tînd spre casetofon. Ei bine, începu vampirul, dup cum po i s i închipui, via a noastr s-a schimbat foarte mult de cînd cu Mademoiselle Claudia. Trupul i-a murit, dar sim urile i s-au trezit la fel de mult ca ale mele. Pre uiam foarte mult acele semne. Dar, timp de cîteva zile, nu mi-am dat seama cît de mult o doream, cît de mult voiam s stau de vorb cu ea i s fiu cu ea. La început, m-am gîndit numai s o ap r de Lestat. O luam în sicriul meu în fiecare diminea i dac era posibil nu o sc m din ochi nici o clip cînd era singur cu el. Acest lucru îl voia i Lestat i f cea anumite aluzii, cum c ar fi putut s -i fac r u. „Un copil înfometat reprezint o priveli te îngrozitoare, un vampir înfometat e i mai r u", îmi spunea el. ipetele i s-ar fi auzit pîn la Paris, dac ar fi închis-o pentru a o ucide, zicea el. Dar toate astea erau pentru mine, ca s m apropie i s m in acolo. Temîndu-m s plec singur, nici prin cap nu mi-ar fi trecut s risc împreun cu Claudia. Era doar un copil. Avea nevoie de îngrijire. i era atît de pl cut s ai grij de ea. A uitat repede cei cinci ani de via de muritoare, sau cel pu in, a a d dea impresia, c ci era misterios de t cut . Din cînd în cînd m temeam c î i pierduse min ile, c boala pe care o avusese ca muritoare, combinat cu ocul pricinuit de transformarea în vampir, o aduseser in pragul nebuniei; dar nu era vorba de a a ceva. Era, pur i simplu, atît de diferit de Lestat i de mine, încît nu puteam s-o în eleg; chiar dac nu era decît un copil, era în stare s ucid cu cruzime, cerînd sînge cu pofta caracteristic celor mici. i, de i Lestat înc m mai amenin a c iar putea face r u, pe ea n-o amenin a deloc; fa de ea era iubitor, mîndru de frumuse ea ei, ner bd tor s-o înve e c trebuia s ucidem ca s supravie uim i c noi nu puteam muri niciodat . Ciuma f cea ravagii în ora , iar el o ducea în cimitirele r u mirositoare, unde victimele frigurilor galbene i ale ciumei z ceau gr mad , în timp ce zgomotele lope ilor nu conteneau zi i noapte. „Asta e moartea", îi spunea el, ar tîndu-i trupul în descompunere al unei femei, „pe care noi nu o vom cunoa te. Trupurile noastre vor r mîne ve nic a a cum sînt, proaspete i vii; nu trebuie îns niciodat s ezit m s aducem moartea, pentru c numai a a putem tr i." Iar Claudia privea totul cu ni te ochi umezi, de nedeslu it. Dac în acei ani de început nu exista în elegere, nu exista nici team . T cut i frumoas , se juca cu p pu ile, îmbr cîndu-le i dezbr cîndu-le ore întregi. T cut i frumoas , ucidea. i eu, transformat de instruc iunile lui Lestat, c utam acum din ce în ce mai mul i oameni. Dar nu numai uciderea lor îmi alina durerea care fusese constant în timpul nop ilor întunecate i lini tite de la Pointe du Lac, cînd st team numai în compania lui Lestat i a b trînului; ci i num rul lor mare pretutindeni pe str zile care nu amu eau niciodat , în cabaretele care nu- i închideau niciodat u ile, la balurile care durau pîn în zori, cu muzica i rîsetele care r sunau prin ferestrele deschise; acum erau oameni peste tot în jurul meu, victimele mele care pulsau i pe care nu le priveam cu mare dragoste pe care o sim eam pentru sora mea i pentru Babette, ci cu o nou deta are, ca pe o necesitate. Îi ucideam, victimele fiind foarte diferite i la distan e mari unele de altele, în timp ce str team acel ora în esat i înfloritor, cu vederea mea ager i mi rile mele iu i de vampir, avînd în jur victimele mele care m seduceau, m invitau la cin , în tr surile i bordelurile lor. Z boveam numai pu in, doar cît s iau ceea ce-mi trebuia, leg nat în melancolia mea de faptul c ora ul îmi oferea un ir nesfir it de str ini minuna i. ci asta era. M hr neam cu str ini. M apropiam de ei doar atît cît s le v d frumuse ea care pulsa, expresia unic , vocea nou i plin de pasiune, dup care ucideam înainte ca repulsia, teama i triste ea s se trezeasc în mine. Claudia i Lestat puteau s vîneze i s seduc , s stea mult în compania victimei condamnate, s se bucure de splendidul umor al prieteniei involuntare cu moartea. Dar eu tot nu suportam. Astfel c , pentru mine, popula ia numeroas a ora ului era o binecuvîntare, o p dure în care eram pierdut, incapabil s m opresc, ac ionînd prea repede pentru a mai gîndi sau a mai sim i durerea, acceptînd iar i iar invita ia la moarte, în loc s -i invit eu. În acea vreme locuiam într-una din casele mele cele noi spaniole din ora , de pe Rue Royale, un apartament lung i luxos de deasupra unui magazin pe care îl închiriasem unui croitor, avînd în spate o gr din , ascuns , cu obloane de lemn i cu u a baricadat un loc de un lux i o siguran mult mai mari decît Pointe du Lac. Servitorii no tri erau oameni de culoare liberi, care ne l sau singuri înainte de ivirea zorilor pentru a se duce la casele lor, iar Lestat cump rase cele mai noi obiecte importate din Fran a i Spania: candelabre de cristal i covoare orientale, paravane de m tase pe care erau pictate p ri ale paradisului, canari cîntînd în colivii mari boltite i aurii, zei greci delica i din marmur i vase chineze ti frumos pictate. Eu nu aveam nevoie de lux mai mult decît înainte, dar eram vr jit de noul val de art , me te uguri i desen fixînd cu privirea ore în ir modelul complicat al covoarelor sau urm rind cum lumina l mpii schimba culorile sumbre ale unui tablou olandez.

Claudia g sea toate astea fermec toare, cu încîntarea t cut a unui copil ner sf at i s-a minunat cînd Lestat a angajat un pictor pentru a face din pere ii camerei ei o p dure magic plin de inorogi, p ri aurii i arbori înc rca i de fructe deasupra unor rîuri sclipitoare. O mul ime de croitori i cizmari au venit la noi acas pentru a o îmbr ca pe Claudia cu cele mai la mod haine pentru copii, astfel încît deveni nu numai o întruchipare a frumuse ii copil re ti, cu genele ei lungi i întoarse i cu p rul ei auriu dar i a gustului pentru bonete frumos împodobite, m nu i micu e din dantel , paltoane i pelerine din catifea, rochii albe cu mîneci bufante i e arfe albastre str lucitoare. Lestat se juca cu ea ca i cum ar fi fost o p pu superb ; i eu m jucam cu ea ca i cum ar fi fost o p pu superb ; datorit rug min ilor ei, am renun at la negrul meu demodat în favoarea hainelor elegante, cravatelor de m tase, jachetelor gri i moi, m nu ilor i pelerinelor negre. Lestat considera c cea mai bun culoarea a tuturor timpurilor pentru vampiri era negrul, acesta fiind probabil singurul principiu estetic pe care l-a strat cu înc înare, dar nu se împotrivea nici unui lucru care d dea dovad de stil i exagerare. Îi pl cea la nebunie cum ar tam to i trei în loja noastr de la noua Oper Francez sau de la Théâtre d'Orléans, la care mergeam cît de des puteam, Lestat fiind pasionat dup Shakespeare, fapt care m-a surprins, de i adesea mo ia în timpul spectacolelor i se trezea la momentul potrivit pentru a invita vreo doamn minunat la o cin la miezul nop ii, unde î i folosea toat priceperea pentru a o face s -l iubeasc total, dup care o expedia cu violen în rai sau în iad i venea acas cu inelul ei cu diamante pe care i-l d ruia Claudiei. În tot acest timp, eu o educam pe Claudia, optindu-i la urechea micu c via a noastr ve nic era inutil , dac nu vedeam frumuse ea din jur, crea iile muritorilor de pretutindeni; îi cercetam mereu profunzimea privirii imobile cînd lua c ile pe care i le d deam, cînd optea poeziile pe care o înv am i cînd cînta la pian, u or dar încrez tor, propriile ei melodii ciudate i coerente. Putea s se uite ore în ir la pozele dintr-o carte sau s m asculte citind pîn cînd mînea atît de neclintit , încît imaginea ei m cutremura, f cîndu-m s las cartea jos i s-o privesc; atunci se mi ca, o p pu care prindea via , i spunea cu un glas foarte slab c trebuie mai citesc. La un moment dat, au început s se întîmple tot felul de lucruri ciudate, fiindc de i era înc un copil dolofan i cu degetu e rotunde, o g seam ghemuit în fotoliul meu citind operele lui Aristotel sau Boetius, ori vreun roman nou, care abia traversa Atlanticul. Sau cîntînd muzica lui Mozart, pe care o auzisem cu numai o sear în urm , cu o ureche muzical infailibil i o concentrare care o f cea s par fantomatic , a a cum st tea ore în ir descoperind muzica melodia, apoi basul, dup care, în final, le combina. Claudia era un mister. Era imposibil s i dai seama ce tia i ce nu tia. Iar dac o vedeai ucigînd, te cutremurai. St tea singur în pia a întunecoas , a teptînd ca un domn binevoitor sau o doamn amabil s o g seasc , avînd ni te ochi mai indiferen i decît îi v zusem vreodat pe ai lui Lestat. Ca un copil înlemnit de spaim îi ruga, în oapt pe amabilii ei admiratori s o ajute i, în timp ce ei o luau în bra e pentru a o scoate din pia , ea îi inea de gît, cu limba între din i i cu privirea întunecat de pofta mistuitoare. Î i g seau moartea repede în acei ani de început, înainte ca ea s înve e s se joace cu ei, s -i duc la vreun magazin de p pu i sau la o cafenea, unde ei îi ofereau ce ti de ciocolat fierbinte sau ceai pentru a-i colora obrajii palizi, ce ti pe care ea le împingea la o parte, a teptînd, teptînd, de parc s-ar fi bucurat în t cere de teribila lor bun tate. Dar, dup aceea, era tovar a mea, eleva mea, consumînd din ce în ce mai repede cuno tin ele pe care i le împ rt eam în orele îndelungate pe care le petreceam împreun , împ rt ind amîndoi o în elegere t cut , în care Lestat nu era inclus. În zori, se întindea lîng mine, cu inima b tînd lîng a mea i, de multe ori cînd m uitam la ea cînd cînta la pian sau picta, ne tiind c eu m aflam în înc pere m gîndeam la acea unic experien pe care o cunoscusem cu ea i cu nimeni altcineva, la faptul c eu o ucisesem, îi luasem via a, îi b usem tot sîngele care îi d dea via în acea îmbr are fatal în care îi inusem pe atî ia al ii, al ii care acum putrezeau în p mîntul umed. Dar ea tr ia, tr ia ca s m in de gît cu bra ele, ca s i apese arcul mic de Cupidon pe buzele mele i ca s i apropie ochiul sclipitor de al meu pîn cînd ni se atingeau genele i, rîzînd, ne învîrteam prin camer ca într-un vals nebun. Tat i Fiic . Iubit i Iubit , î i închipui cît de bine era c Lestat nu ne invidia, ci doar ne privea de la distan zîmbind, a teptînd pîn cînd ea se ducea la el. Atunci o lua pe strad i-mi f ceau cu mîna de sub fereastr , dup care plecau s împart ceea ce aveau în comun: vân toarea, seduc ia, uciderea. a au trecut anii. Ani dup ani. Totu i, abia dup ce a trecut cîtva timp, mi-am dat seama de ceva în leg tur cu Claudia. Dup expresia pe care o v d pe chipul t u, presupun c ai ghicit deja i te întrebi de ce nu m gîndisem. Pot s i spun doar c timpul nu e la fel pentru mine, a a cum n-a fost nici atunci pentru noi. Zilele nu se legau una de alta formînd un lan strîns; mai degrab luna era aceea care r rea deasupra valurilor clipocitoare.

Trupul ei! spuse b iatul. Ea nu avea s creasc niciodat . Vampirul încuviin . Avea s fie ve nic un demon copil, spuse el cu un glas sc zut, de parc s-ar fi mirat. Exact a cum eu sînt la fel de tîn r ca atunci cînd am murit. i Lestat? La fel. Dar mintea ei era o minte de vampir. i m str duiam s -mi dau seama cum se transforma în femeie. Începuse s vorbeasc mai mult, de i r sese o persoan gînditoare i m asculta ore întregi f s m întrerup . Totu i, din ce în ce mai mult, fa a ei de p pu p rea s posede o pereche de ochi de adult, absolut con tien i, iar inocen a p rea pierdut pe undeva împreun cu juc riile neglijate i cu dispari ia unei anumite r bd ri. Era ceva îngrozitor de senzual în ea, cînd st tea lungit pe canapea într-o c ma de noapte din dantel i perle; devenise o seduc toare stranie i puternic , a c rei voce era la fel de limpede i dulce ca întotdeauna, de i avea o rezonan oarecum feminin i o duritate care uneori se dovedea ocant . Dup zile întregi de t cere, pufnea deodat , batjocoritor în leg tur cu previziunile lui Lestat referitoare la r zboi; sau, bînd sînge dintr-un pahar de cristal, spunea c nu mai erau c i în cas i c trebuia s facem rost de mai multe, chiar dac eram nevoi i s le fur m, dup care-mi povestea cu r ceal de o bibliotec de care auzise, într-un conac de pe Faubourg St.Marie, unde o femeie colec iona c i ca i cum ar fi fost pietre sau fluturi. M-a întrebat dac nu puteam s-o duc în dormitorul acelei femei. În asemenea momente eram înm rmurit; avea o minte total imprevizibil . Dar apoi se a eza pe genunchii mei, î i strecura degetele prin p rul meu i mo ia lipit de inima mea, optindu-mi încet c nu voi fi la fel de mare ca ea pîn nu înv am c uciderea era cel mai serios lucru, nu ile, muzica. „Mereu muzica...", optea ea. „P pu , p pu ", îi spuneam eu, pentru c asta era. O p pu fermecat . Rîset, un intelect extraordinar, i pe de alt parte un chip cu obraji rotunzi, o guri ca un mugure. „Las -m s te îmbrac eu, las -m s i perii p rul, îi spuneam eu din obi nuin , con tient c ea zîmbea i m privea cu un v l sub ire de plictiseal pe chip. „F ce vrei", îmi optea ea la ureche, cînd m aplecam s -i închei n stura ii-perl . „Numai ucide cu mine în noaptea asta. Nu m la i niciodat s te v d ucigînd, Louis!" Acum voia un sicriu al ei, ceea ce m-a durut mai mult decît am l sat-o s vad . Dup ce am acceptat, ca un domn, am ie it; nu tiam cî i ani dormisem cu ea, ca i cum ar fi f cut parte din mine. Dar apoi am g sit-o lîng m stirea ursulinelor, ca un copil orfan pierdut în întuneric, i a venit în fug spre mine, ag îndu-se de mine cu o disperare omeneasc . „Nu-l vreau, dac te doare", mi-a m rturisit ea atît de încet, încît un om care ne-ar fi îmbr at pe amîndoi n-ar fi auzit-o i nici nu i-ar fi sim it r suflarea. „O s stau ve nic cu tine. Dar trebuie s -l v d, nu în elegi? Un sicriu de copil." Trebuia s mergem la cel care le f cea. O pies , o tragedie într-un singur act: pe ea urma s-o las în salona ul lui, în timp ce îl luam în antecamer i îi spuneam c mai avea pu in de tr it. S i vorbesc de iubire, de faptul c trebuia s aib ceea ce era mai bun, dar f s tie; iar omul, zguduit de acea tragedie, trebuia s i-l fac , imaginîndu- i-o întins în untru pe satinul alb, tergîndu- i o lacrim în ciuda vîrstei... „Dar de ce, Claudia...", o rugam eu. Nu-mi pl cea s-o fac, nu-mi pl cea deloc s m joc de-a oarecele i pisica cu bietul om. Dar, iubind-o la nebunie, am dus-o acolo i am a ezat-o pe canapea, unde st tea cu mîinile împreunate în poal i cu bonetica aplecat u or, ca i cum n-ar fi tiut ce opteam eu despre ea în holul de la intrare. Omul era un b trîn de culoare foarte rafinat, care m-a tras repede de o parte, ca nu cumva s aud copilul. „Dar de ce trebuie s moar ?" m-a implorat el, de parc eu a fi fost Dumnezeu i a fi ordonat acel lucru. „Inima, nu poate s tr iasc ", am zis eu i acele cuvinte au c tat pentru mine o putere ciudat , o rezonan tulbur toare. Emo ia de pe chipul acela ridat m-a tulburat; mi-a venit ceva în minte, un anumit fel de lumin , un gest, un sunet... plînsul unui copil într-o camer urît mirositoare. Apoi a descuiat una dup alta înc perile lui lungi i mi-a ar tat co ciugele; ea voia unul negru cuit, cu argint. Deodat m-am trezit dîndu-m înapoi i ie ind, dup ce am luat-o iute de mîn . „Am dat comanda", i-am spus eu. „Chestia asta m înnebune te!" am ad ugat apoi tr gînd în piept aerul curat, de parc aveam senza ia c m sufoc i am v zut-o cum m studia cu chipul ei lipsit de compasiune. i-a strecurat mînu a înm nu at într-a mea. „ Îl vreau, Louis", mi-a explicat ea cu r bdare. Într-o sear a urcat sc rile atelierului de pompe funebre împreun cu Lestat, luînd co ciugul i l sîndu-l pe b trîn mort pe gr mada de hîrtii pr fuite de pe biroul lui. A a c sicriul se afla acum în dormitorul nostru, iar ea, cînd era nou îl privea uneori cu orele, de parc s-ar fi mi cat, ar fi fost viu sau i-ar fi dezv luit, încetul cu încetul vreun mister, a a cum fac lucrurile care se schimb . Dar nu dormea în el. Continua s doarm cu mine. S-au petrecut i alte schimb ri cu ea. Nu le pot data i nici pune în ordine. Nu ucidea pe oricine. A devenit preten ioas . S cia a început s-o fascineze; ne ruga pe Lestat sau pe mine s o plimb m cu tr sura pe Faubourg St.Marie pîn în apropiere de rîu, unde tr iau emigran ii.

rea obsedat de femei i copii. Lestat îmi povestea lucrurile astea foarte amuzat, pentru c mie nu-mi pl cea s merg i, uneori, nimic nu m putea convinge. Dar Claudia avea o familie acolo, pe ai c rei membri i-a ucis unul cîte unul. Pe urm a cerut s intre în cimitirul cartierului rgina Lafayette, unde hoin rea printre mormintele înalte din marmur în c utarea acelor oameni dispera i care, neavînd un loc unde s doarm , î i cheltuiau pu inii bani pe o sticl de vin i se tîrau în vreun cavou distrus. Lestat era impresionat, cople it. În ce fel o descria, MoarteaCopil, îi spunea el. Moartea Sor i Dulcea Moarte; pentru mine folosea batjocoritor termenul de Moarte Îndur toare, f cînd o plec ciune adînc i îl rostea ca o femeie care b tea din palme, rostind o bîrf extrem de interesant : oh, cerule îndur tor! a a încît îmi venea s -l strîng de gît. Dar nu ne certam. Ne ab ineam. Aveam regulile noastre. Volume str lucitoare legate în piele umpleau pere ii apartamentului din podea pîn în tavan, din moment ce eu i Claudia ne satisf ceam gusturile fire ti, iar Lestat se ocupa de cump rarea obiectelor de lux. Pîn cînd ea a început s pun întreb ri. Vampirul t cu, iar b iatul p rea la fel de ner bd tor ca înainte, de parc r bdarea ar fi necesitat un efort extrem de mare. Dar vampirul î i unise degetele lungi i albe ca pentru a forma o turl de biseric , dup care le-a împreunat i i-a lipit strîns palmele una de alta. P rea c uitase complet de b iat. Ar fi trebuit s tiu, spuse el, era inevitabil i ar fi trebuit s recunosc semnele. Pentru c eram atît de armonizat cu ea; o iubeam atît de total; era tovar a mea în fiecare clip de trezie, singura tovar pe care o aveam, în afara mor ii. Ar fi trebuit s tiu. Dar ceva din mine era con tient de o pr pastie adînc i întunecat ce se c sca foarte aproape de noi, de parc am fi it mereu aproape de buza unui abis pe care îl vedeam brusc, dar prea tîrziu dac f ceam o mi care gre it sau ne pierdeam prea mult în gînduri. Uneori, via a fizic din jurul meu p rea lipsit de substan , cu excep ia acelui întuneric. De parc o gaur în p mînt st tea s se ca te i vedeam cum acea imens cr tur distrugea Rue Royale, toate cl dirile n ruindu- se în praf. Sau, i mai r u, acestea erau transparente, din borangic, ca ni te cortine de m tase. Ah... am luat-o razna. Ce spuneam? C am ignorat semnele pe care le d dea, c m ag am cu disperare de fericirea pe care mi-o oferise. i înc mi-o mai oferea; ignoram orice altceva. Dar semnele existau. A început s fie mai rece cu Lestat, s -l priveasc fix ore întregi. Cînd el îi vorbea, se întîmpla adesea ca ea s nu-i r spund i nu puteai s i dai seama dac o f cea din dispre , sau pentru c nu-l auzea. Lini tea noastr fragil a fost distrus de furia lui. Nu inea neap rat s fie iubit, dar nu suporta s fie ignorat; odat s-a repezit la ea, strigînd c -i trage o palm , iar eu m-am trezit în situa ia îngrozitoare de a m bate cu el, a a cum f cusem cu mul i ani înainte ca ea s apar între noi. „Nu mai e un copil", i-am optit eu. „Nu tiu ce e. E femeie". L-am îndemnat s ia mai u or lucrurile, iar el s-a ar tat dispre uitor i a ignorat-o la rîndul lui. Într-o sear , îns , a venit tulburat i mi-a spus c ea îl urm rise de i refuzase s mearg împreun cu el s ucid , îl urm rise, totu i. „Ce-i cu ea?" s-a r stit el la mine, de parc eu îi dusem na tere i trebuia s tiu. Pe urm , într-o sear , dou din cele mai bune servitoare pe care le avusesem vreodat , mam i fiic , au disp rut. Vizitiul a fost trimis acas la ele, dar tot ce ne-a putut spune a fost c disp ruser , dup care tat l a venit la u a noastr , b tînd puternic cu cioc nelul. St tea retras pe trotuarul de c mid , privindu-m cu acea suspiciune care, mai devreme sau mai tîrziu, ap rea pe chipurile tuturor muritorilor care ne cuno teau de mai mult timp, vestitorul mor ii, a a cum paloarea e semnul unei febre fatale; am încercat s -i explic c nu fuseser acolo i c trebuia s începem c ut rile. „Ea a f cut-o!" a uierat Lestat din umbr , dup ce am închis poarta. „Le-a f cut ceva i ne-a pus pe to i în primejdie. O fac eu s -mi spun !" i a pornit s urce în fug scara în spiral din curte. tiam c ea plecase, se furi ase afar în timp ce eu eram la poart i mai tiam i altceva: un miros urît se sim ea vag dinspre buc ria închis i nefolosit , un miros care se combina nepl cut cu cel al caprifoiului mirosul specific cimitirelor. L-am auzit pe Lestat coborînd în timp ce m apropiam de obloanele deformate, lipite prin rugin de cl direa mic din c mid . Nici un fel de mîncare nu se prepara acolo, nu se lucra nimic, a a c era ca un cavou vechi din mid ascuns de caprifoi. Obloanele s-au deschis, cuiele transformîndu-se în praf i pulbere i l-am auzit pe Lestat inîndu- i r suflarea, cînd am p it în întunericul care duhnea îngrozitor. Erau acolo, pe c mizi, mam i fiic , bra ul mamei înconjurînd mijlocul fetei, capul acesteia lipit de pieptul mamei, amîndou murdare de excremente i n dite de insecte. Un nor mare de în ari a ap rut cînd oblonul a c zut la loc i eu am început s dau din mîini, scîrbit. Furnicile mi unau nestingherite pe pleoapele i gurile celor dou moarte, iar în lumina lunii am putut s observ dîrele argintii nesfir ite ale melcilor. „Afurisit s fie!" a izbucnit Lestat i eu l-am apucat de bra , inîndu-l strîns, adunîndu-mi toate puterile. „Ce ai de gînd s faci cu ea?" l-am întrebat. „Ce po i s faci? Nu mai e un copil care s fac ce spunem noi, numai pentru c a a spunem.

Trebuie s-o înv m." tie!" a zis el, dep rtîndu-se de mine i scuturîndu- i haina. „ tie! De ani de zile tie ce s fac ! Ce trebuie riscat i ce nu. N-o s-o las s fac a a ceva f permisiunea mea! Nu tolerez una ca asta." „Asta înseamn c e ti st pînul nostru? Chestia asta n-ai înv at-o. Trebuia s deduc din supunerea mea t cut ? Nu cred. Acum se consider egal cu noi i pe noi egali unul cu cel lalt. i spun c trebuie s discut m cu ea, s o înv m s respecte ceea ce e al nostru. A a cum ar trebui s facem to i." S-a dep rtat, evident, gîndindu-se la ceea ce spusesem, de i n-ar fi recunoscut în fa a mea. i-a v rsat n duful în ora . Totu i, cînd s-a întors, obosit i s tul, ea tot nu era acolo. S-a a ezat pe canapeaua de catifea i i-a întins picioarele lungi. „Le-ai îngropat?" m-a întrebat. „Numai sînt aici", am r spuns. Nu suportam s -mi spun nici mie însumi c le arsesem trupurile în vechiul cuptor nefolosit din buc rie. „Dar mai trebuie s ne ocup m de tat ", am ad ugat eu. M temeam de el. Îmi doream dintr-o dat s g sim o modalitate în care s rezolv m repede toat problema. Dar el a zis c tat l i fratele nu mai existau, c moartea se dusese la cin în c su a lor de lîng ruine, i c a r mas s spun rug ciunea dup ce toat lumea a terminat. „Vinul e de vin ", a optit el apoi, trecîndu- i degetul peste buze. Amîndoi b user prea mult vin. M-am trezit tînd cu un b în ru ii din gard pentru a crea o melodie", a zis el rîzînd. „Dar nu-mi place ame eala asta. ie- i place?" i, cînd s-a uitat la mine, a trebuit s zîmbesc, fiindc vinul lucra în el i îl înmuia; în clipa aceea, cînd chipul îi p rea cald i în eleg tor, m-am aplecat i i-am spus: „Aud pa ii Claudiei pe scar . Fii blînd cu ea. Totul s-a terminat." Atunci a ap rut ea, cu panglicile bonetei desf cute i cu cizmuli ele pline de noroi. M uitam la ei încordat, Lestat avea un rînjet pe buze, iar ea îl trata ca i cum nici n-ar fi fost acolo. Avea în bra e un buchet de crizanteme albe atît de mare, încît o f cea s par i mai mic . Boneta i-a zut de tot, atîrnîndu-i o clip pe um r, dup care a alunecat pe covor. Prin tot p rul ei auriu am v zut petale înguste de crizanteme. „Mîine e S rb toarea Tuturor Sfin ilor", a zis ea. „ tii?" „Da", am r spuns eu. E ziua cînd, în New Orléans, to i credincio ii merg la cimitire s îngrijeasc mormintele celor dragi. V ruiesc pere ii cavourilor, cur numele s pate în pl cile de marmur i acoper mormintele cu flori. În Cimitirul St. Louis, care era foarte aproape de casa noastr , unde erau îngropate toate familiile înst rite din Louisiana, unde era îngropat i propriul meu frate, erau chiar i b ncu e de fier în fa a mormintelor, pe care rudele puteau s se a eze i primeasc alte familii, care veniser la cimitir cu acela i scop. Era o adev rat s rb toare în New Orléans; turi tilor care nu în elegeau, le-ar fi p rut o celebrare a mor ii, dar era, de fapt, o celebrare a vie ii de apoi. „Am cump rat astea de la unul din vînz tori", a zis Claudia cu o voce slab i inexpresiv , iar ochii îi erau opaci i lipsi i de emo ie. „Pentru cele dou femei pe care le-ai l sat în buc rie!" a spus Lestat cu asprime. Ea s-a întors spre el pentru prima oar , dar n-a zis nimic, ci doar a r mas privindu-l ca i cum nu-l mai zuse niciodat . Dup aceea a f cut cî iva pa i spre el i a continuat s -l priveasc , tot ca i cum l-ar fi studiat. Am înaintat. Sim eam furia lui. R ceala ei. Apoi ea s-a întors spre mine i uitîndu-se cînd la unul cînd la altul, a întrebat: „Care din voi a f cut-o? Care din voi m-a f cut ceea ce sînt?" Orice altceva ar fi spus sau ar fi f cut nu m-ar fi mirat mai mult. i, totu i, era inevitabil ca cerea ei îndelungat s se sfîr easc odat . Cu toate acestea, p rea foarte pu in preocupat de mine. Privirea îi era a intit asupra lui Lestat. „Vorbe ti despre noi ca i cînd am fi dintotdeauna ceea ce sîntem acum", a zis ea cu un glas calm, m surat, tonul de copil fiind întregit de o seriozitate de femeie. „Vorbe ti despre cei de afar numindu-i muritori i pe noi ne nume ti vampiri. Dar n-a fost întotdeauna a a. Louis a avut o sor muritoare, mi-o amintesc. i are o fotografie a ei în cuf r. L-am v zut uitîndu-se la ea! A fost muritor ca i ea, i eu la fel. Altfel, de ce m rimea asta, de ce forma asta?" i-a desf cut bra ele, l sînd crizantemele s cad pe podea. I-am optit numele. Cred c voiam s -i distrag aten ia, dar era imposibil. Valul se întorsese. Ochii lui Lestat ardeau cu o fascina ie extraordinar , o pl cere r ut cioas . „Tu ai f cut din noi ceea ce sîntem, nu?" l-a întrebat ea acuzator. El a ridicat din sprîncene, pref cîndu-se uimit. „Ce e ti?" a întrebat-o. „Ai fi preferat s fii altfel?" i-a tras genunchii la piept i s-a aplecat pu in înainte, f cînd ochii mici. „ tii cît timp a trecut? Po i s te imaginezi pe tine îns i? Trebuie s g sesc o b trîn ramolit ca s i ar t cum ai fi ar tat acum, dac te-a fi l sat?" Ea i-a întors spatele, a stat o clip ca i cum n-ar fi tiut ce s fac , dup care s-a dus spre scaunul de lîng emineu i s-a ghemuit pe el, ca i cel mai neajutorat copil. i-a tras genunchii la piept, haina de catifea îi era descheiat , rochia de m tase strîns în jurul genunchilor, iar ea privea la cenu a din c min. În privirea ei, îns , nu era nimic neputincios. Ochii ei aveau o via independent , ca i cum trupul ar fi fost posedat.

„Ai fi fost moart acum, dac ai fi r mas muritoare!" i-a mai spus Lestat, înt rîtat de t cerea ei i apoi i-a coborît picioarele pe podea. „M auzi? De ce m întrebi asta acum? De ce faci atîta caz? Toat via a ai tiut c e ti vampir." A a i-a continuat tirada, spunînd cam acelea i lucruri pe care mi le spusese i mie de nenum rate ori: cunoa te- i natura, ucide, fii ceea ce e ti. Dar toate astea p reau ciudat de inutile, c ci Claudia nu avea nici un fel de remu ri în leg tur cu ucisul. Ea s-a l sat pe spate i a întors capul încet, studiindu-l din nou, de parc ar fi fost o marionet pe sfori. „Tu mi-ai f cut-o? Cum anume?" l-a întrebat ea, f cînd ochii mici. „Cum ai cut-o?" „De ce i-a spune? E puterea mea." „De ce numai a ta?" l-a întrebat ea apoi, cu o voce rece ca ghea a i ochii îi erau lipsi i de suflet. Cum ai f cut-o?" a întrebat ea deodat cu furie. Era electrizant. El s-a ridicat de pe canapea i eu am nit imediat în picioare, a ezîndu-m în fa a lui. „F -o s tac !" mi-a spus el, frîngîndu- i mîinile. „F ceva cu ea! Nu pot s-o suport!" Apoi a pornit spre u , dar s-a întors i a venit foarte aproape, a a încît o domina, ascunzînd-o în umbr . Ea îl privea f team , plimbîndu- i ochii peste chipul lui cu o total deta are. „Pot s stric ce-am f cut. i cu tine i cu el", i-a spus el, ar tînd cu degetul spre mine. „Bucur -te c team f cut ceea ce e ti", a ad ugat, rînjind. „Sau te fac mii de f rîme!" Ei bine, pacea din cas era distrus , de i era lini te. Zilele treceau f ca ea s mai pun întreb ri, dar acum se cufunda în lectura c ilor despre tiin ele oculte, vr jitoare, vr jitorie i vampiri. Toate astea erau în mare parte pl smuiri, în elegi. Mituri, pove ti, uneori simple pove ti de groaz roman ate. Dar ea citea tot. Citea pîn în zori, a a încît trebuia s m duc s-o iau la culcare. Între timp, Lestat a angajat un valet i o menajer i a pus o echip de lucr tori s construiasc în curte o fîntîn mare cu o nimf din piatr care turna ve nic ap dintr-o scoic larg deschis . A pus s se aduc pe ti aurii i s se introduc în fîntîn l zi cu nuferi cu cin , ale c ror flori pluteau la suprafa a apei i tremurau la continua ei mi care. O femeie îl v zuse ucigînd pe Nyades Road, care ducea spre ora ul Carrolton, i au ap rut tot felul de pove ti în ziar legate de asta, asociindu-l cu o cas bîntuit de stafii din apropiere de Nyades i Melpomene, lucruri care îl încîntau. A fost o vreme fantoma de pe Nyades Road, dup care, în cele din urm , totul s-a uitat; atunci a f cut o alt crim oribil , într-un alt loc public i a pus în func iune imagina ia celor din New Orléans. Dar toate astea con ineau o anumit team . Era gînditor, suspicios, mereu lîng mine, întrebîndu-m unde era Claudia, unde se dusese i ce cea. „O s fie cuminte", îi spuneam pentru a-l lini ti, de i eram înstr inat de ea i îndurerat, de parc ar fi fost mireasa mea. Ea nici nu m vedea acum, a a cum nu-l v zuse pe Lestat înainte, i disp rea uneori chiar în timp ce vorbeam cu ea. „Ar face bine s fie!" mi-a spus el pe un ton nepl cut. i ce-o s faci dac n-o s fie?" l-am întrebat eu mai mult cu team decît acuzator, iar el ia ridicat spre mine ochii reci i cenu ii. „Ai grij de ea, Louis. Stai de vorb cu ea!" a zis el. „Totul a fost perfect i, acum, asta. N-avem nevoie de a a ceva." Am hot rît îns s-o las s vin singur la mine i ea a f cut-o. S-a întîmplat într-o sear devreme, cînd abia m trezisem. Casa era înv luit în întuneric. Am v zut-o stînd în dreptul u iifereastr ; purta mîneci bufante i un cordon roz i privea printre gene via a de sear de pe Rue Royale. Îl auzeam pe Lestat în camera lui, zgomotul apei turnate din can . Parfumul coloniei lui a ajuns pîn la noi i a disp rut asemeni sunetului muzicii de la cafeneaua din apropiere. „Nu vrea -mi spun nimic", a zis ea încet. Nu-mi d dusem seama c tia c deschisesem ochii. M-am dus i am îngenuncheat lîng ea. „Dar tu o s -mi spui, nu? Cum a f cut-o." „Asta vrei s tii cu adev rat?" am întrebat-o eu, studiindu-i chipul. Sau de ce i-a f cut-o ie... i ce-ai fost înainte? Nu în eleg ce vrei s spui cu „cum", pentru c , dac vrei s tii cum a cut, pentru a-i transforma pe al ii la rîndul t u..." „Nu tiu nici m car despre ce e vorba. Ce spui", a zis ea cu o nuan de r ceal , dup care sa întors i i-a a ezat mîinile pe fa a mea. „Ucide cu mine în noaptea asta", a optit ea la fel de senzual ca o iubit . „ i spune-mi tot ce tii. Ce sîntem? De ce nu sîntem ca ei?" m-a întrebat ea aruncîndu- i privirea pe strad . „Nu tiu r spunsurile la întreb rile tale", i-am spus eu, iar chipul ei s-a contorsionat deodat , de parc s-ar fi chinuit s m aud pe deasupra unui zgomot brusc. Apoi a cl tinat din cap, dar eu am continuat. „Îmi pun i eu acelea i întreb ri. Nu tiu. O s i spun cum am fost transformat... c Lestat a f cut-o. Dar modul cum a f cut-o nu-l cunosc!" Pe chipul ei se vedea aceea i încordare. Vedeam primele semne de team sau ceva mai r u i mai profund decît teama. „Claudia", i-am spus eu acoperindu-i mîinile cu ale mele i ap sîndu-i-le cu blînde e pe pielea mea. „Lestat vrea s i spun un lucru în elept. Nu pune întreb rile astea. Mi-ai fost tovar

timp de nenum ra i ani, în c utarea a tot ceea ce puteam s înv despre via a muritorilor i despre crearea lor. Nu fi tovar a mea i în nelini tea asta. El nu ne poate da r spunsurile. Iar eu nu cunosc nici unul." Vedeam c nu putea s accepte, dar nu m a teptasem la întoarcerea brusc , la violen a cu care i-a smuls p rul din cap pentru o clip , dup care s-a oprit, de parc gestul acela ar fi fost inutil i stupid. M-am speriat. Se uita pe cerul întunecat, f stele, pe care norii se deplasau cu repeziciune dinspre fluviu. A mi cat brusc din buze, ca i cum i le-ar fi mu cat, dup care s-a întors spre mine i mi-a spus, tot în oapt : „Deci, el m-a f cut... el a cut-o... nu tu!" Expresia ei avea ceva însp imînt tor i f s vreau m-am îndep rtat de ea. St team în fa a c minului, aprinzînd o singur lumînare în dreptul oglinzii înalte, cînd, deodat , am v zut ceva ce m-a uluit: mai întîi s-a format din întuneric, ca o masc hidoas i apoi a devenit o realitate tridimensional : un craniu descompus. M-am uitat fix la el. Mirosea înc a mînt, dar fusese cur at. „De ce nu-mi r spunzi?" m întreba ea. Am auzit u a lui Lestat deschizîndu-se. Ie ea s ucid sau cel pu in s g seasc prada. Eu nu voi ie i. sam primele ore ale serii s se adune în lini te, a a cum se strîngea foamea în mine, pîn cînd pofta devenea atît de puternic , încît m l sam în voia ei complet, orbe te. I-am auzit din nou întrebarea cu claritate, de parc ar fi plutit prin aer ca reverbera ia unui clopot... i mi-am sim it inima b tînd. „El m-a f cut, bineîn eles! A i spus-o. Dar tu-mi ascunzi ceva. Ceva la care el face aluzie ori de cîte ori îl întreb. Spune c nu s-ar fi putut face f tine!" uitam int la craniu i, totu i, o auzeam, ca i cum vorbele ei m-ar fi biciuit încontinuu, ca s m fac s m întorc pentru a înfrunta biciul. Un gînd m-a str tut brusc, mai degrab ca un fior rece decît ca un gînd, i anume c nimic nu va mai r mîne din mine decît un asemenea craniu. M-am întors i, în lumina care p trundea de pe strad , i-am v zut ochii, ca dou fl ri întunecate pe chipul ei alb. O p pu c reia cineva îi scosese ochii cu cruzime, înlocuindu-i cu un foc diabolic. M-am trezit ducîndu-m spre ea, optindu-i numele, un gînd mi s-a format pe buze, dar apoi a murit, m-am apropiat de ea, dup aceea m-am dep rtat, c utîndu-i haina i ria. Am v zut o m nu mic pe jos, fosforescent în întuneric i, o clip , am avut impresia era o mînu retezat . „Ce se-ntîmpl cu tine...?" m-a întrebat ea apropiindu-se i cercetîndu-mi chipul. „Ce s-a întîmplat întotdeauna? De ce te ui i a a la craniu i la m nu ?" A întrebat toate astea cu blînde e, dar... nu cu destul blînde e. Exista un u or calcul în vocea ei, o deta are de neatins. „Am nevoie de tine", i-am spus eu f s vreau. „Nu suport s te pierd. E ti singura mea tovar în nemurire." „Cu nesiguran c mai sînt i al ii! Doar nu sîntem noi singurii vampiri de pe p mînt!" O auzeam spunînd acele cuvinte a a cum le spusesem i eu, propriile mele vorbe întorcîndu-se acum la mine pe valul con tiin ei ei de sine, al c ut rii ei. Dar nu-i nici o durere, mi-am spus eu deodat . Ci doar ner bdare, o ner bdare lipsit de inim . M-am uitat la ea. „Nu e ti la fel ca mine?" am întrebat-o eu i ea m-a privit. „Tu m-ai înv at tot ce tiu!" „Lestat te-a înv at s ucizi", i-am spus eu, aducîndu-i m nu a. „A a, vino... hai s ie im. Vreau s ies..." morm iam eu, încercînd s -i pun m nu ile. I-am ridicat apoi p rul bogat i ondulat i i l-am a ezat cu blînde e peste palton. „Dar tu m-ai înv at s v d!" a spus ea. „M-ai înv at cuvintele «ochi de vampir»", a ad ugat. „M-ai înv at s beau lumea, s doresc mai mult decît..." „N-am vrut niciodat ca vorbele astea s sune a a, «ochi de vampir», i-am spus eu." „Cînd le pronun i tu, au o alt rezonan ..." tr gea de mine, încercînd s m fac s-o privesc. „Vino", i-am zis eu, „vreau s i ar t ceva..." i am str tut repede coridorul, am coborît scara i am traversat curtea întunecat . Dar nu tiam ce vreau s -i ar t mai mult decît încotro mergeam. Doar c trebuia s m îndrept spre acel lucru cu un instinct sublim i blestemat. Am str tut ora ul, cerul fiind acum de un violet pal, din momentul în care norii disp ruser , stelele erau mici i palide, iar aerul sufocant i înmiresmat chiar i atunci cînd neam dep rtat de gr dinile mari, îndreptîndu-ne spre acele str zi urîte i înguste, unde florile reau printre cr turile pietrelor i unde uria ul oleandru î i în a pe terenuri virane tulpina groas , ca de cear , plin de flori albe i roz, ca o buruian monstruoas . Auzeam pa ii repezi ai Claudiei care se inea dup mine, f s -mi cear nici m car o dat s merg mai încet; în cele din urm s-a oprit, cu chipul extrem de r bd tor, uitîndu-se la mine pe strada întunecoas i îngust , unde cîteva case fran uze ti vechi cu acoperi urile în pant mai r seser printre fa adele cl dirilor spaniole, c su e vechi, cu tencuiala desprins de c mizile ce putrezeau dedesubt. Am g sit casa orbe te, con tient c întotdeauna tiusem unde se afla i o ocolisem, oprindu-m mereu înaintea acelui col neluminat, nevrînd s trec pe lîng fereastra joas prin care o auzisem prima oar pe Claudia plîngînd. Casa mai st tea înc în picioare. Era mai joas decît în trecut, aleea era traversat de frînghii pline cu rufe întinse la uscat, iar cele dou ferestre

erau sparte i acoperite cu pînz . Am atins obloanele. „Aici te-am v zut prima oar ", i-am spus eu, gîndindu-m s -i spun ca s în eleag , de i îi sim eam deja r ceala i distan a din privire. „Te-am auzit plîngînd. Erai acolo, într-o camer cu mama ta. i mama ta era moart de cîteva zile, dar tu nu tiai. Te ag ai de ea, scîncind... plîngînd sfî ietor, cu trupul palid, înfierbîntat din cauza febrei i înfometat. Încercai s-o treze ti din mor i, o strîngeai în bra e s i dea c ldur , de team . Era aproape diminea i..." Mi-am dus mîna la tîmpl . „Am deschis obloanele... am intrat în camer . Mi-a fost mil de tine. Mil . Dar... i altceva." I-am v zut buzele înmuindu-se i ochii devenind mari. „Te-ai hr nit... cu mine?" a optit ea. „Am fost victima ta!" „Da!" i-am spus eu. „A a e." A fost un moment atît de elastic i de dureros, încît era de nesuportat. St tea complet nemi cat în întuneric, ochii ei uria i adunau lumina, iar aerul cald s-a ridicat brusc cu un zgomot slab. Dup aceea s-a întors i i-am auzit boc nitul pantofilor cînd fugea. i a fugit. A fugit. Eu st team încremenit, auzind cum zgomotul se stingea din ce în ce; apoi m-am întors, teama din mine crescînd i devenind insurmontabil , i am luat-o la fug dup ea. Era de neconceput s n-o prind din urm , s n-o ajung imediat i s -i spun c o iubeam, c trebuia s-o am, trebuia s-o p strez i, cu fiecare secund în care fugeam pe strada întunecat , ea p rea s se dep rteze de mine pu in cîte pu in; inima îmi b tea cu putere, nehr nit , r zvr tindu-se împotriva efortului. Pîn cînd m-am oprit brusc. Ea se afla sub un felinar i m privea t cut , ca i cum nici nu m-ar fi cunoscut. I-am cuprins mijlocul cu amîndou mîinile i am ridicat-o în lumin . M-a studiat, cu chipul schimonosit, dup care a întors capul, refuzînd s -mi sus in privirea, ca i cum ar fi trebuit s i mascheze un puternic sentiment de repulsie. „M-ai ucis", a optit ea. „Mi-ai luat via a!" „Da", i-am zis, inînd-o a a încît s -i simt inima b tînd. „Mai bine-zis, am încercat s i-o iau. S i-o beau. Dar aveai o inim cum nu mai întîlnisem vreodat , o inim care b tea, b tea, pîn cînd am fost nevoit s i dau drumul, s te dep rtez de mine, ca nu cumva s -mi înte ti pulsul atît de mult, încît s mor. Lestat m-a descoperit; Louis cel sentimental i prost, se hr nea cu un copil cu p rul auriu, o fiin inocent , o feti . El te-a adus înapoi de la spitalul unde te duseser i n-am tiut ce avea de gînd, în afar de a m înv a propria mea natur . „Ia-o, termin ", a spus i eu am sim it din nou acea pasiune pentru tine. Ah, tiu c acum te-am pierdut pentru totdeauna. V d asta în ochii t i! Te ui i la mine ca la muritori, de undeva de departe, dintr-un loc al independen ei reci, pe care eu nu pot s-o pricep. Dar am f cut-o. Am sim it din nou pentru tine acea poft insuportabil , pentru inima ta care b tea, pentru obrazul sta, pielea asta. Erai trandafirie i frumos mirositoare cum sînt copiii muritori, dulce cu un amestec de sare i rîn . Te-am inut din nou i te-am luat din nou. Iar cînd am avut impresia inima ta m omoar i nu-mi p sa, el ne-a desp it i, t indu- i încheietura mîinii, i-a dat s bei. i tu ai b ut. i ai b ut i ai b ut, pîn cînd era s -l sec tuie ti, f cîndu-l s se clatine. Dar erai deja vampir. i, chiar în noaptea aceea, ai b ut sîngele unei fiin e omene ti, lucru pe care l-ai cut apoi în fiecare noapte." Expresia de pe chipul ei nu se schimbase. Pielea îi era precum ceara lumîn rilor albe; numai ochii con ineau via . Nu mai aveam ce s -i spun, a a c am l sat-o jos. „Eu i-am luat via a", iam zis eu. „Iar el i-a redat-o." „A a, deci", a spus ea foarte încet. „V ur sc pe amîndoi!" Vampirul t cu. Bine, dar de ce i-ai spus? îl întreb b iatul, dup o pauz respectuoas . Cum a fi putut s nu-i spun? zise vampirul, ridicîndu- i privirea pu in uluit. Trebuia s tie. Trebuia s cînt reasc lucrurile. Nu era ca i cum Lestat ar fi r pit-o direct vie ii, a a cum cuse cu mine; eu o r nisem. Ar fi murit! N-ar mai fi putut s duc o via de muritoare. Dar care-i deosebirea? Pentru to i, moartea e o chestiune de ani! Deci, ceea ce ea a v zut atunci mai plastic a fost ceea ce tiu to i oamenii: c moartea vine în mod inevitabil, doar dac cineva nu alege... asta! spuse el i desf cu mîinile albe, privindu- i palmele. Ai pierdut-o? A plecat? S plece! Unde ar fi putut s plece? Era un copil cam de în imea asta. Cine i-ar fi oferit ad post? S fi c utat vreun cavou, ca vampirii din pove ti, unde s stea ziua înconjurat de viermi i furnici i s ias doar ca s bîntuie prin vreun cimitir mic i prin împrejurimile lui? Dar nu de asta n-a plecat. Ceva din ea aducea cu mine. i în Lestat exista asta. Nu suportam s tr im singuri! Aveam nevoie de pu in companie! O sumedenie de muritori ne înconjurau, bîjbîind, orbi, preocupa i, miresele i mirii mor ii.

„Uni i în ur ", mi-a spus ea calm dup aceea. Am g sit-o lîng emineul gol, smulgînd floricelele de pe un fir lung de lev ic . Eram atît de u urat c am v zut-o acolo, încît a fi f cut orice. Cînd m-a întrebat cu o voce sc zut dac aveam s -i spun tot ce tiam, am f cut-o bucuros. C ci restul era floare la ureche, fa de acel vechi secret, c eu îi luasem via a. I-am povestit despre mine a a cum i-am povestit ie, despre felul cum Lestat a venit la mine i ce s-a întîmplat în noaptea în care el a adus-o de la spital. Nu a pus nici o întrebare, ci doar din cînd în cînd, î i ridica privirea. Dup aceea, cînd am terminat i am r mas acolo, uitîndu-m iar i la acel craniu nenorocit, ascultînd zgomotul slab pe care îl f ceau petalele ce c deau pe rochia ei i sim ind o amor eal în membre i în minte, ea mi-a spus: „Nu te dispre uiesc!" M-am dezmeticit. Ea s-a dat jos de pe perna înalt i rotund din damasc i a venit spre mine, purtînd mirosul florilor i inînd petalele în mîn . „ sta-i mirosul unui copil muritor?" m-a întrebat ea în oapt . „Louis. Iubitule." Îmi amintesc c am îmbr at-o i mi-am ascuns fa a în pieptul ei micu , strivindu-i umerii fragili, iar minutele ei mi se strecurau prin p r, alinîndu-m , inîndu-m . „Am fost muritoare pentru tine", a zis ea i, cînd mi-am ridicat privirea, am v zut-o zîmbind; moliciunea buzelor ei a disp rut, îns , foarte repede i, în clipa urm toare, privea dincolo de mine, ca un om care ascult o muzic îndep rtat i important . „Mi-ai dat s rutul t u nemuritor", a spus ea, de i nu mie, ci sie i. „M-ai iubit cu natura ta de vampir." „Acum te iubesc cu natura mea uman , dac am avut a a ceva vreodat ", i-am spus eu. „Ah, da...", a zis ea, tot gînditoare. „Da, i sta-i punctul t u slab, de aceea chipul t u a fost atît de nefericit cînd am spus a a cum spun muritorii „te ur sc", i de aceea acum m prive ti a. Natura uman . Eu n-o am. i nici o poveste despre cadavrul unei mame i despre camere de hotel în care copiii înva monstruozit i nu poate s -mi ofere a a ceva. N-o am. Ochii t i se cesc de team cînd î i spun asta. i, totu i, am limba ta. Pasiunea ta pentru adev r. Nevoia ta de a p trunde cu mintea peste tot, ca ciocul unei p ri colibri, care cioc ne atît de puternic i de iute, încît muritorii au impresia c n-are picioru e i c nu se a az niciodat , c utînd mereu, la infinit. Eu sînt sinele t u vampir mai mult decît tine însu i. i acum, somnul de aizeci i cinci de ani s-a sfîr it." Somnul de aizeci i cinci de ani s-a sfîr it! Am auzit-o i nu puteam s cred, nu voiam s cred c tia i chiar vru-sese s spun ceea ce spusese. C ci exact atîta trecuse din noaptea aceea cînd am încercat s -l p sesc pe Lestat i n-am reu it i, îndr gostindu-m de ea, am uitat de creierul meu fecund i de întreb rile mele îngrozitoare. Acum ea avea pe buze acele întreb ri îngrozitoare i trebuia s le afle r spunsul. S-a dus încet în mijlocul înc perii i a împr tiat în jurul ei petalele de lev ntic strivite. Apoi a frînt tulpina fragil i a dus-o la buze. Dup ce a auzit toat povestea, a spus: „Deci, m-a transformat... ca s i fiu tovar . Nici un lan nu te-ar fi putut ine în singur tatea ta i el nu putea s i dea nimic. Mie nu-mi d nimic... Obi nuiam s -l g sesc fermec tor. Îmi pl cea felul cum mergea, cum lovea dalele de piatr cu bastonul i cum m lua în bra e. i abandonul cu care ucidea, exact cum sim eam i eu. Dar nul mai g sesc fermec tor. Iar tu nu l-ai g sit niciodat . Noi doi am fost marionetele lui; tu ai mas, ca s ai grij de el, iar eu, tovar a ta salvatoare. A venit timpul ca totul s se termine, Louis. A venit timpul s -l p sim." Timpul s -l p sim. Nu m gîndisem la asta, nu mai visasem de mult la a a ceva; m obi nuisem cu el, de parc ar fi fost o condi ie a vie ii înse i. Auzeam un amestec de zgomote, ceea ce însemna c el intrase cu tr sura pe alee i c , în curînd, avea s urce pe scara din dos. M-am gîndit la ce sim eam întotdeauna cînd îl auzeam venind, o vag nelini te i un vag sentiment de necesitate. Apoi, gîndul de a sc pa de el pentru totdeauna a trecut peste mine ca apa pe care o uitasem, valuri i valuri de ap rece. M-am ridicat, optindu-i venea. tiu", a spus ea zîmbind. „L-am auzit cînd a dat col ul." „Dar n-o s ne lase s plec m", i-am optit eu, de i prinsesem sensul cuvintelor ei. Avea ni te sim uri de vampir foarte dezvoltate. tia grozav s stea de paz . „ Înseamn c nu-l cuno ti, dac i închipui c o s ne lase s plec m", i-am spus eu, speriat de încrederea ei în sine. „N-o s ne lase." i ea a zis, continuînd s zîmbeasc : Ah... z u?" Am stabilit atunci c vom face planuri. Imediat. Seara urm toare, agentul meu a venit cu obi nuita plîngere c nu putea s mai lucreze la lumina unei singure lumîn ri am rîte i i-am spus s fac aranjamentele necesare pentru o traversare a oceanului. Claudia i cu mine aveam plec m în Europa cu primul vapor, indiferent în ce port avea s ne duc . i, foarte important era ca un cuf r mare s fie înc rcat de asemenea pe vapor, un cuf r care trebuia transportat cu grij de acas în timpul zilei i urcat la bord, dar nu la bagaje, ci în cabina noastr . Pe urm au fost aranjamentele pentru Lestat. Pl nuisem s -i las cîteva magazine închiriate, casele din ora i cu o mic firm de construc ii, care opera în Faubourg Marigny. Mi-am pus semn tura pe toate

acestea f s ezit. Voiam s -mi cump r libertatea: s -l conving pe Lestat c nu voiam decît s facem o c torie împreun i c el putea s r mîn cu stilul de via cu care se obi nuise; va avea banii lui, nu va mai trebui s -mi cear nimic. To i acei ani îl f cusem s depind de mine. Bineîn eles c îmi cerea bani, ca i cum a fi fost bancherul lui i îmi mul umea cu cele mai caustice cuvinte, dar ura dependen a aceea. Speram s -i alung b nuielile, satisf cîndu-i l comia. i, convins c îmi putea citi pe chip orice emo ie, eram teribil de tem tor. Nu-mi venea s cred c era posibil s scap de el. În elegi ce înseamn asta? M purtam ca i cum a fi crezut, dar nu credeam. Între timp, Claudia flirta cu dezastrul, st pînirea ei de sine p rîndu-mi-se extraordinar cînd citea din c ile ei despre vampiri i îi punea întreb ri lui Lestat. R mînea netulburat în fa a izbucnirilor lui sarcastice i, uneori, îi punea aceea i întrebare iar i iar în alte feluri, rumegînd cu aten ie orice informa ie care îi sc pa f s vrea. „Ce vampir te-a f cut ceea ce e ti?" l-a întrebat ea, f s i ridice privirea din carte i inîndu- i pleoapele coborîte sub atacul lui. „De ce nu vorbe ti niciodat despre el?" a continuat ea, de parc obiec iile lui severe ar fi fost inexistente. P rea imun la iritarea lui. „Sînte i lacomi, amîndoi!" a spus el seara urm toare, plimbîndu-se încoace i încolo prin centrul întunecat al camerei, privind-o r zbun tor pe Claudia, care st tea în col ul ei, în cercul de lumin al lumin rii ei, cu c ile împrejur. „Nemurirea nu v ajunge! Nu, a i c uta de din i calul de dar al lui Dumnezeu! Dac a oferi-o oric rui individ de pe strad , ar fi încîntat..." „Tu ai fost încîntat?" a întrebat ea încet, abia mi cînd buzele. „Dar voi, voi vre i s ti i motivul. Vre i s termin m totul? Pot s v ofer moartea mai u or decît v-am oferit via a!" S-a întors spre mine i flac ra fragil a lumîn rii ei îi arunca umbra peste mine. Îi crea o aureol în jurul p rului blond i îi l sa fa a, în afar de pometele sclipitor, în întuneric. „Vre i moartea?" „Cunoa terea nu înseamn moarte", a optit ea. „R spunde i-mi! Vre i moartea?" „Tu oferi toate lucrurile. Toate vin de la tine. Via a i moartea", a optit ea ironic. „A a e", a zis el. „Tu nu tii nimic", i-a spus ea cu gravitate i vocea îi era atît de slab , încît i cel mai mic zgomot de pe strad i-a acoperit-o, luîndu-i cuvintele, a a încît m-am trezit chinuindu-m s o aud, l sîndu-mi capul pe spate, lipit de scaun. „S zicem c vampirul care te-a f cut nu tia nimic i c vampirul care l-a f cut pe acel vampir nu tia nimic i c nici vampirul dinaintea lui nu tia nimic i a a mai departe, nimic ie ind din nimic pîn cînd nu r mîne nimic! i noi trebuie tr im cu gîndul c nu exist cunoa tere." „Da!" a strigat el deodat , ridicînd mîinile i în glasul lui se sim ea altceva în afar de furie. Apoi a t cut. i ea t cea. Dup aceea, el s-a întors încet, ca i cum eu a fi f cut vreo mi care care îl alertase, ca i cum m-a fi ridicat în spatele lui. Îmi amintea de felul în care se întorceau oamenii cînd îmi sim eau r suflarea foarte aproape i î i d deau brusc seama c , unde se crezuser complet singuri... momentul acela de suspiciune îngrozitoare dinainte de a-mi vedea chipul i s i in respira ia. Acum se uita la mine i abia îi vedeam buzele mi cîndu-se. Atunci am sim it. Îi era fric . Lui Lestat îi era fric . Ea îl fixa cu aceea i privire calm , care nu tr da nici o emo ie, nici un gînd. „Tu ai înv at-o cu astea..." a optit el, dup care a sc rat un b de chibrit i a aprins lumîn rile de pe poli a c minului, ridicînd apoi sticlele afumate ale l mpilor i plimbîndu-se prin înc pere pentru a face lumin , pîn cînd mica flac a Claudiei a c tat putere, iar el s-a rezemat cu spatele de poli a de marmur , uitîndu-se cînd la o lamp , cînd la alta, de parc lumina aceea i-ar fi redat pu in lini te. „M duc afar ", a zis el atunci. Ea s-a ridicat chiar în clipa în care el ajunsese în strad i, deodat , s-a oprit în mijlocul camerei i s-a întins, arcuindu- i spatele mic, ridicîndu- i bra ele cu pumnii încle ta i i a închis ochii o clip , dup care i-a deschis larg, de parc s-ar fi trezit brusc dintr-un vis. Era ceva obscen în gestul acela; camera p rea s lic reasc de teama lui Lestat, s r sune de ecoul ultimului s u r spuns. Acesta ceruse aten ia ei. Probabil c am f cut vreo mi care involuntar pentru a nu m mai uita la ea, c ci a venit lîng bra ul fotoliului meu i i-a lipit mîna pe cartea mea, o carte pe care n-o mai citeam de cîteva ceasuri. „Vino cu mine afar ." „Ai avut dreptate. Nu tie nimic. N-are nimic s ne spun ", i-am zis eu. „Chiar ai crezut vreodat c tie?" m-a întrebat cu vocea ei mic . „O s g sim al ii ca noi", a ad ugat ea. „O s -i g sim în centrul Europei. Acolo tr iesc atît de mul i, încît, povestirile, atît cele false, cît i cele reale, umplu volume întregi. Sînt convins c de acolo au venit to i vampirii, dac au venit de undeva. Am tr it prea mult cu el. Vino afar . Las carnea s instruiasc mintea." Cred c am sim it un fior de pl cere cînd am auzit-o rostind acele cuvinte, Las carnea s

instruiasc mintea". „Las c ile de o parte i ucide", mi-a optit ea. Am urmat-o în jos pe scar , prin curte i pe aleea îngust spre o alt strad . Apoi a întins mîinile spre mine s o iau în bra e, de i, bineîn eles, nu era obosit ; voia numai s fie aproape de urechea mea i s m in de gît. „Nu i-am spus de planul meu, despre c torie, despre bani", i-am zis eu, con tient c e ceva cu ea ce eu nu în elegeam, în timp ce st tea u oar în bra ele mele. „L-a ucis pe cel lalt vampir", a spus ea. „Nu, de ce spui asta?" am întrebat-o eu, dar nu faptul c o spusese m deranja, îmi tulbura sufletul ce sem na cu un ochi de ap care tînjea dup nemi care. M sim eam ca i cum ea m-ar fi condus încet spre ceva, ca i cum ea ar fi fost pilotul plimb rii noastre lente pe strada întunecat . „Pentru c acum tiu", a spus ea cu autoritate în glas. „Vampirul a f cut un sclav din el i el nu voia s fie a a ceva mai mult decît a vrea eu, a a c l-a ucis. L-a ucis înainte s afle ce ar fi putut s tie i, apoi, cuprins de panic , a f cut un sclav din tine. Ai fost sclavul lui." „Nu chiar..." i-am optit eu. Îi sim eam obrazul lipit de tîmpla mea. Era rece i avea nevoie s ucid . „Nu un sclav, ci doar un fel de complice stupid", i-am m rturisit eu, mi-am m rturisit mie însumi. Sim eam febra ucisului crescînd în mine, un nod de foame l untric, zvîcnituri în tîmple, ca i cum venele s-ar fi contractat i trupul mi-era pe cale de a deveni o hart de vase chinuite. „Nu, sclav", a insistat ea pe un ton grav, de parc ar fi gîndit cu glas tare, cuvinte revela ii, piese ale unui puzzle. „ i o s ne eliberezi pe amîndoi." M-am oprit. Mîna ei m ap sa, îndemnîndu-m s merg. Ne-am continuat drumul pe o alee larg din apropierea catedralei, îndreptîndu-ne spre luminile din Jackson Square, apa curgînd cu repeziciune în rigole i sclipind argintie în lumina lunii. O s -l ucid", a spus ea. Am încremenit în cap tul aleii. Am sim it-o mi cîndu-se în bra ele mele i alunecînd în jos, ca i cum ar fi putut s se elibereze de mine i f ajutorul stîngaci al mîinilor mele. Am a ezat-o pe trotuarul din piatr . I-am spus nu i am cl tinat din cap. Aveam acea senza ie pe care i-am mai descris-o, c toate cl dirile din jurul meu Cabildo, catedrala, apartamentele de-a lungul pie ei toate erau din m tase, ni te iluzii care aveau s fie brusc sfî iate de un vînt îngrozitor în mînt c scîndu-se un abis care era realitatea. „Claudia", am îng imat eu, întorcîndu-i spatele. „De ce nu l-a ucide?" a spus ea ridicînd glasul, pîn cînd acesta a devenit foarte ascu it. „Nam ce face cu el! N-am ce s ob in de la el! i-mi provoac durere, ceea ce n-o s suport!" i dac el are pu in nevoie de noi?" am întrebat-o, dar vehemen a aceea era fals . Inutil . Ea se dep rtase de mine, cu umerii mici drep i i hot rî i, cu pasul gr bit, ca o feti care, ie ind duminica împreun cu p rin ii, vrea s-o ia înainte pretinzînd c e singur . „Claudia!" am strigat eu i am ajuns-o imediat din urm . I-am cuprins mijlocul micu i am sim it-o devenind rigid ca fierul. „Claudia, nu po i s -l omori!" i-am optit eu, iar ea a început s mearg cu spatele, dup care a luat-o la fug , nind pe pietre, i a ie it în drum. O cabriolet a trecut pe lîng noi, înso it de un hohot de rîs, de trop itul cailor i de zgomotul ro ilor din lemn. Strada a amu it deodat . Am întins mîna spre ea i am str tut un spa iu imens, g sind-o lîng poarta Pie ei Jackson, cu mîinile încle tate pe gratiile de fier. M-am l sat în jos lîng ea. „Nu-mi pas ce sim i, ce spui, dar nu se poate s vrei s -l omori", i-am zis eu. „De ce nu? Îl crezi atît de puternic?" a întrebat, fixînd cu privirea statuia din pia , ochii ei rînd dou b i imense de lumin . „E mai puternic decît î i închipui! Mai puternic decît visezi! Cum vrei s -l omori? Nu te po i sura cu abilitatea lui. Nu tii!" i-am spus eu rug tor, dar o vedeam cum st nemi cat , ca un copil care se uit fascinat într-o vitrin cu juc rii. Limba i s-a mi cat deodat printre din i i a atins buza de jos într-un mod ciudat, care m-a f cut s simt un fior slab prin trup. Sim eam gust de sînge. Sim eam ceva palpabil i neputincios în mîinile mele. Voiam s ucid. Miroseam i auzeam oamenii pe aleile pie ei, plimbîndu-se de-a lungul cheiului. Tocmai voiam s-o întorc cu fa a spre mine, s o scutur, dac era nevoie, pentru a o face s asculte, cînd ea s-a r sucit i m-a privit cu ochii ei mari i umezi. „Te iubesc, Louis", mi-a spus. „Atunci, ascult -m , Claudia, te implor", i-am optit eu, inînd-o în bra e, îmboldit deodat de un amestec de oapte în apropiere, de vorbirea înceat i articulat a oamenilor care acoperea zgomotele nop ii. „O s te distrug , dac încerci s -l omori. Nu po i face asta. Nu tii cum. i, împotrivindu-i-te, o s pierzi totul, Claudia, i asta nu suport." Pe buzele ei a ap rut un zîmbet aproape imperceptibil. „Nu, Louis", a optit ea. „Pot s -l omor. i vreau s i mai spun ceva, un secret numai al nostru." Am scuturat din cap, dar ea s-a lipit i mai mult de mine, coborîndu- i pleoapele a a încît genele dese aproape c îi atingeau rotunjimea obrajilor. „Secretul e c vreau s -l omor, Louis. O -mi fac pl cere!" Am îngenuncheat lîng ea, f grai, în timp ce ochii ei m studiau a a cum f cuser atît de des în trecut; apoi a spus: „Omor oameni în fiecare noapte. Îi seduc, îi atrag lîng mine cu o foame nepotolit , o permanent c utare a ceva... ceva, nu tiu ce..." i-a lipit degetele de buze,

gura fiindu-i întredeschis , a a încît îi z ream sclipirea din ilor. „ i nu vreau s tiu nimic despre ei de unde vin, încotro merg dac nu-i întîlnesc pe drum. Dar pe el nu pot s -l suf r! Îl vreau mort i îl voi omorî. O s -mi fac mare pl cere. „Bine, Claudia, dar el nu e muritor. E nemuritor. Nici o boal nu-l poate atinge. Timpul nare nici o putere asupra lui. Amenin i o via care ar putea dura pîn la sfîr itul lumii!" „Ah, da, a a e!" a zis ea cu venera ie i respect. „O via care ar putea dura secole întregi. Un astfel de sînge, o astfel de putere. Crezi c o s -mi contopesc puterea cu a lui, cînd o s -l omor?" Eram furios. M-am îndreptat deodat i i-am întors spatele. Auzeam oaptele oamenilor în apropiere. Vorbeau despre tat i fiic , despre o imagine a iubirii devotate. Mi-am dat seama c vorbeau despre noi. „Nu e necesar", i-am spus eu. „Întrece orice nevoie, orice ra iune, orice..." „Ce? Omenie? E un uciga !" a zis ea uier tor. „Un animal de prad singuratic!" a repetat ea în batjocur cuvintele lui. „Nu m împiedica, nu c uta c ai s afli cînd m hot sc s-o fac i nici nu încerca s te interpui..." A ridicat mîna ca s m împiedice s vorbesc i mi-a strîns-o pe a mea cu putere, degetele ei mu cînd din carnea mea chinuit . „Dac o faci, m vei distruge. Nu trebuie s fiu descurajat ." Apoi a rupt-o la fug , cu panglicile bonetei fluturînd i boc nind cu pantofii pe pietre. M-am întors, f s fiu atent încotro mergeam, dorindu-mi ca ora ul s m înghit , con tient acum de foamea care îmi întuneca ra iunea. Aproape c mi-era grea s -i pun cap t. Sim eam nevoia s las pofta i emo ia s -mi întunece mintea i m-am gîndit la victim iar i iar, mergînd încet pe str zi, deplasîndu-m în mod inexorabil spre ea, spunîndu-mi: E o sfoar care m trage prin labirint. Nu eu trag sfoara, ci ea m trage pe mine... i, la un moment dat, m-am trezit pe Rue Conti ascultînd un zgomot surd, familiar. Erau scrimerii din salonul de deasupra, înaintînd pe podeaua din lemn, înainte, înapoi, încruci îndu- i spadele. M-am rezemat de zid, de unde prin ferestrele înalte i f perdele puteam s -i v d pe tinerii care se duelau pîn noaptea tîrziu, cu bra ul stîng îndoit ca al unui dansator, avansînd cu gra ie spre moarte, îndreptînd spadele cu gra ie spre inimi, imagini ale tîn rului Freniere care, cînd î i împingea spada argintie înainte, cînd era împuns de o alta spre iad. Cineva coborîse scara îngust din lemn pîn în strad un tîn r, un b iat atît de tîn r, încît avea obrajii netezi i dolofani ai unui copil; fa a îi era îmbujorat din cauza antrenamentului, iar de sub haina gri elegant i c ma a cu vol nase se sim ea mirosul dulceag de colonie i sare. I-am sim it c ldura cînd a ie it din lumina slab de deasupra sc rii. Rîdea încet i vorbea aproape imperceptibil cu sine, p rul castaniu c zîndu-i pe ochi în mers; a scuturat din cap, oaptele s-au auzit mai tare, apoi s-au stins. Deodat s-a oprit brusc, cu privirea a intit asupra mea. M-a privit, pleoapele i-au tremurat u or i apoi a rîs repede, nervos. „V rog s m scuza i!" mi-a spus în francez . „M-a i speriat!" Apoi, tocmai cînd d dea s fac o plec ciune i s treac pe lîng mine, a încremenit i ocul i s-a a ternut pe fa a îmbujorat . Îi vedeam inima b tînd în carnea trandafirie a obrajilor i îi sim eam mirosul sudorii subite a trupului s u tîn r i încordat. „M-ai v zut în lumina felinarului", i-am spus eu. „ i fa a mea i s-a p rut a fi o masc a mor ii." Buzele i s-au desf cut u or, din ii i s-au atins i a încuviin at involuntar, cu ochii ame i. „Treci!" i-am spus eu. „Repede!" Vampirul t cu i apoi se mi de parc ar fi vrut s continue, dar î i întinse picioarele lungi sub mas i, l sîndu-se pe spate, î i lipi mîinile de cap, ca i cum i-ar fi ap sat cu putere tîmplele. iatul, care se a ezase într-o pozi ie ghemuit , strîngîndu- i bra ele cu mîinile, se relaxa încet. Se uit la band i apoi la vampir. Dar ai ucis pe cineva în noaptea aceea, spuse el. În fiecare noapte, spuse vampirul. Atunci, de ce l-ai l sat s plece? Nu tiu, zise el, pe un ton care nu voia s spun „pe cuvînt nu tiu", ci mai degrab „las-o balt ". Pari obosit, spuse vampirul. Am impresia c i-e frig. Nu conteaz , spuse b iatul repede. E cam frig în camer , dar nu-mi pas . ie nu i-e frig, nu? Nu, zise vampirul zîmbind i apoi umerii îi tres ltar , semn c rîdea u or. Trecur cîteva clipe, timp în care vampirul p ru s se gîndeasc i b iatul s -i studieze chipul. Vampirul arunc o privire spre ceasul b iatului. Ea n-a reu it, nu-i a a? întreb b iatul încet. Sincer, ce crezi? întreb vampirul, dup ce se a ezase din nou rezemat de sp tar, i îl privi

pe b iat st ruitor. C a fost... a a cum ai spus, distrus , zise b iatul i p rea s simt acele cuvinte, a a încît înghi i în sec dup ce spuse „distrus ". A fost? întreb el. Nu crezi c putea s-o fac ? întreb vampirul. Dar el era atît de puternic. Tu singur ai spus c n-ai tiut niciodat ce puteri avea, ce secrete cuno tea. Cum putea ti sigur cum s -l omoare? Cum a încercat? Vampirul se uit la b iat mult vreme, expresia lui fiind de nedeslu it pentru acesta, care î i feri privirea, de parc ochii vampirului ar fi fost ni te lumini orbitoare. De ce nu bei din sticla aia pe care o ai în buzunar? întreb vampirul. Te-ar înc lzi. Ah, asta... spuse vampirul. Voiam s beau, dar... Vampirul începu s rîd . Ai crezut c nu e politicos! spuse el i, deodat , se plesni peste pulp . A a e, spuse b iatul, ridicînd din umeri, dup care zîmbi, scoase sticlu a din buzunarul hainei, îi desf cu capacul auriu i lu o înghi itur . Apoi i-o întinse, uitîndu-se la vampir. Nu, spuse acesta zîmbind i ridicînd mîna pentru a refuza oferta. Dup aceea, chipul îi redeveni serios i, l sîndu-se pe spate, continu : Lestat avea un prieten muzician pe Rue Dumaine. Îl v zusem la un recital în casa unei anume Madame LeClair, care locuia pe aceea i strad , aceasta fiind pe atunci o strad extrem de la mod ; Madame LeClair, cu care Lestat se distra din cînd în cînd, îi g sise muzicianului o camer într-o alt cas din apropiere, unde Lestat îl vizita adesea. i-am spus c se juca cu victimele lui, se împrietenea cu ele, le f cea s -l plac , s aib încredere în el i chiar s -l iubeasc , dup care le ucidea. A a c p rea c se joac cu tîn rul acela, de i durase mai mult decît orice alt asemenea prietenie. Tîn rul scria muzic bun i, adesea, Lestat venea acas cu partituri proaspete, cîntînd apoi la pianul din salon. B iatul avea foarte mult talent, dar î i d deai seama c muzica lui nu avea s se bucure de succes, pentru c era prea tulbur toare. Lestat îi dea bani i î i petrecea sear de sear cu el, ducîndu-l adesea la restaurante unde tîn rul nu i-ar fi permis s se duc niciodat , i îi cump ra hîrtia i peni ele de care avea nevoie pentru a- i scrie muzica. a cum i-am mai spus, durase mai mult decît orice alt prietenie a lui Lestat de acest gen. Nu-mi d deam seama dac , într-adev r, se ata ase f s vrea de acel muritor sau, pur i simplu, preg tea o tr dare i o cruzime senza ionale. De cîteva ori ne spusese, mie i Claudiei, c plecase cu gîndul de a-l ucide pe b iat, dar c nu o f cuse. i, bineîn eles c nu l-am întrebat niciodat ce sim ea, pentru c n-ar fi meritat scandalul pe care l-ar fi stîrnit întrebarea mea. Lestat ata at de un muritor! Probabil c ar fi distrus mobila din salon de furie. Seara urm toare dup cea despre care tocmai i-am povestit m-a agasat teribil, rugîndus -l înso esc acas la b iat. Era extrem de prietenos, a a cum era de obicei cînd îmi dorea compania. Bucuria îl f cea astfel. Cînd voia s vad o pies bun , o oper , un balet. Întotdeauna voia s -l înso esc. Cred c am v zut „Macbeth" de vreo cincisprezece ori împreun cu el. Ne-am dus la fiecare spectacol, chiar i la cele date de amatori, dup care, pe drum spre cas , Lestat îmi repeta replicile i chiar le striga trec torilor, cu un deget întins spre ei: „Mîine i mîine i mîine!" cîndu-i s -l ocoleasc de parc ar fi fost un be iv. Dar efervescen a aceea era nebuneasc , putînd s dispar în orice clip ; un cuvînt, dou pl cute din partea mea, o aluzie cum c i-a fi sit compania agreabil , ar fi putut elimina astfel de lucruri pentru luni întregi. Chiar ani. Dar acum a venit la mine într-o asemenea dispozi ie, rugîndu-m s merg cu el la b iat. Îmi strîngea bra ul în timp ce m îndemna, iar eu, posomorit, catatonic, i-am aruncat o scuz nenorocit gîndindu-m doar la Claudia, la agent i la un dezastru iminent. Îl sim eam venind i m miram nu-l sim ea i el. În cele din urm , a luat o carte de pe podea i a azvîrlit-o spre mine, strigînd: „Atunci, cite te- i afurisitele de poezii! Putreze te!" Dup care a ie it val-vîrtej. Asta m-a tulburat, nici nu- i pot spune cît de mult m-a tulburat. Îl doream rece, impasibil, plecat. M-am hot rît s o rog pe Claudia s renun m la tot. M sim eam lipsit de putere i extrem de obosit. Dar u a ei fusese încuiat pîn cînd plecase i o z risem doar o secund în timp ce vorbea Lestat, o imagine dantelat i minunat , punîndu- i paltonul; mîneci bufante din nou i o panglic violet pe piept, ciorapii albi din dantel z rindu-i-se sub tivul rochi ei i pantofi albi imacula i. Mi-a aruncat o privire rece i a ie it. Cînd m-am întors mai tîrziu, s tul i o vreme prea mole it pentru a-mi l sa propriile gînduri m deranjeze, am început s simt c aceea avea s fie noaptea. Avea s încerce în noaptea aceea. Nu pot s i spun cum de tiam asta. M deranjau anumite lucruri în leg tur cu apartamentul. Claudia se mi ca în salonul din fund, în spatele u ilor închise. i mi s-a p rut c mai aud o voce acolo, optit . Claudia nu aducea niciodat pe nimeni acas ; nimeni n-o f cea în

afar de Lestat, care î i aducea femeile de pe strad . Dar tiam c era cineva acolo i totu i, nu sim eam nici un miros puternic; nu auzeam nici un sunet concret. Apoi am sim it în aer arom de mîncare i b utur . i un buchet de crizanteme se afla în vaza de argint de pe pian flori care, pentru Claudia, simbolizau moartea. Apoi a venit Lestat, cîntînd ceva încet, bastonul lui sco înd un ra-ta-ta pe barele sc rii în spiral . A str tut holul lung i i-am v zut fa a îmbujorat datorit hranei i buzele trandafirii; a a ezat partiturile pe pian. „L-am omorît sau nu?" m-a întrebat el, îndreptîndu- i degetul spre mine. „Ce zici?" „Nu l-ai omorît", am zis eu amor it. „Pentru c m-ai invitat s merg cu tine i nu m-ai fi invitat s împart cu tine acea prad ." „Ah, dar poate c l-am omorît de furie pentru c n-ai vrut s vii cu mine!" a spus el deschizînd capacul pianului. Mi-am dat seama c ar fi fost în stare s continue astfel pîn în zori. Era bine dispus. L-am privit cum r sfoia partiturile i m întrebam: Poate s moar ? Poate, întradev r, s moar ? i, oare, ea chiar avea de gînd s-o fac ? La un moment dat, am vrut s m duc la ea s -i spun c trebuia s renun m la tot, chiar i la c toria propus , i s tr im ca mai înainte. Dar aveam senza ia c , de acum, nu mai exista cale înapoi. Înc din ziua în care începuse s -i pun întreb ri, acest lucru indiferent ce era devenise inevitabil. Sim eam cum o greutate imens m inea nemi cat în fotoliu. A ap sat dou clape cu mîinile. Avea foarte mult talent i, în via , ar fi putut fi un foarte bun pianist. Dar cînta f sentiment; întotdeauna era deta at de muzic , smulgînd-o pianului ca prin farmec, cu ajutorul virtuozit ii sim urilor i controlului s u de vampir; muzica nu trecea prin el, nu o scotea dinl untrul s u. „Ei l-am omorît?" m-a întrebat el din nou. „Nu, nu l-ai omorît", am zis eu iar i, de i la fel de bine a fi putut s spun i invers. M concentram s -mi p strez chipul ca o masc . „Ai dreptate. Nu l-am omorît", a zis el. „Îmi place la nebunie s fiu lîng el i s -mi spun tot timpul c pot s -l omor i c-o voi face, dar nu acum. Apoi s plec de la el i s g sesc pe altcineva, care seam cu el cît mai mult. Dac ar fi avut fra i... i-a fi ucis unul cîte unul. Familia ar fi c zut r pus de o febr misterioas , care le-ar fi secat trupurile!" a zis el imitînd în batjocur tonul unui strig tor. „Claudia are o pasiune pentru familii. i, fiindc veni vorba de familii, b nuiesc c ai auzit. Se pare c pe mo ia Freniere ar exista stafii; nu pot ine un supraveghetor, iar sclavii fug." Asta era ceva ce nu voiam neap rat s aud. Babette murise tîn , nebun , împiedicat , în sfîr it, s se mai duc la ruinele casei Pointe du Lac, insistînd c acolo îl v zuse pe diavol i c trebuia s -l g seasc . Auzisem toate astea sub form de zvonuri. Pe urm a venit vestea înmormînt rii. Din cînd în cînd m gîndisem s m duc la ea, s încerc s g sesc o modalitate de a îndrepta ceea ce f cusem; alterori m gîndeam c totul se va rezolva de la sine, iar în noua mea via în care ucideam în fiecare noapte, m dep rtasem foarte mult de ata amentul pe care-l sim isem pentru ea, pentru sora mea sau pentru orice alt muritor. În sfîr it, priveam tragedia a a cum ai privi-o din balconul unei s li de teatru, mi cat din cînd în cînd, dar niciodat de ajuns pentru a s ri pe scen al turi de actori. „Nu mai vorbi de ea", i-am spus eu. „Foarte bine. Vorbeam despre planta ie, nu despre ea. Ea! Iubita ta doamn , visul t u." Mi-a zîmbit. „ tii, pîn la urm , tot cum am vrut eu a ie it, nu crezi? Dar î i spuneam, de tîn rul meu prieten i cum..." „A prefera s cîn i", i-am spus eu încet, discret, dar cît mai conving tor posibil. Uneori acest lucru d dea rezultate cu Lestat. Dac spuneam lucrul potrivit, f cea ce-i spuneam. i atunci a cut-o: cu un rînjet, care parc spunea „Prostule", a început s cînte. Am auzit u a salonului din fund deschizîndu-se i am auzit pa ii Claudiei pe hol. Nu veni, Claudia, gîndeam eu, sim eam eu; pleac pîn nu vom fi distru i cu to ii. Dar ea a înaintat hot rît pîn la oglinda de pe hol. Am auzit-o deschizînd sertarul m su ei i apoi zgomotul periei de p r. Se d duse cu un parfum cu miros de flori. M-am întors încet ca s-o privesc cînd a ap rut în prag, îmbr cat în alb, i am zut-o îndreptîndu-se t cut spre pian, unde i-a împreunat mîinile pe el, sprijinîndu- i b rbia în mîini i fixîndu-l cu privirea pe Lestat. Vedeam profilul lui i pe ea privindu-l. „Ce mai vrei?" a întrebat el, dînd o pagin i l sîndui mîna s cad pe pulp . „M iri i. Prezen a ta m irit !" i-a îndreptat apoi privirea asupra paginii. „Z u?" a zis ea cu cel mai dulce glas. „Z u". i o s i mai spun ceva. Am cunoscut pe cineva care ar putea fi un vampir mai bun decît tine." Asta m-a uluit, dar nu era nevoie s -l îmboldesc ca s continue. „ În elegi ce vreau s spun?" a întrebat-o el.

„Ar trebui s m sperie?" a întrebat. „E ti r sf at pentru c e ti singurul copil", a zis el. „Ai nevoie de un frate. Sau, mai binezis, eu am nevoie de un frate. M-am s turat de voi doi. Vampiri lacomi, posomori i care ne bîntuie vie ile. Nu-mi place." „B nuiesc c noi trei am putea popula toat lumea cu vampiri", a zis ea. „A a crezi tu!" a spus el zîmbind i în voce i se sim ea o not de triumf. „Crezi c ai putea s-o faci? Presupun c Louis i-a povestit cum s-a procedat i cum crede el c s-a procedat. Nu ai puterea. Nici unul din voi n-o ave i", a zis el i asta a p rut s-o deranjeze. Era ceva la care nu se teptase. Îl studia. Vedeam c nu îl crede în totalitate. i ie ce i-a dat puterea asta?" l-a întrebat ea apoi încet, dar cu o not de sarcasm. sta, draga mea, e unul din lucrurile pe care s-ar putea s nu le afli niciodat . C ci, pîn i acest Erebus în care tr im trebuie s -si aib aristocra ia lui." „E ti un mincinos", a zis ea rîzînd scurt i, exact cînd el a atins clapele din nou, a ad ugat: „Dar îmi dai planurile peste cap.": „Planurile tale?" a întrebat el. „Am venit s fac pace cu tine, chiar dac e ti tat l minciunilor. E ti tat l meu", a spus ea. „Vreau s fac pace cu tine. Vreau ca lucrurile s fie din nou a a cum au fost." Acum el era cel care nu credea. Mi-a aruncat o privire i apoi s-a uitat la ea. „Asta se poate. Doar s încetezi s -mi mai pui întreb ri. S încetezi s m mai urm re ti. S încetezi s cau i pe fiecare strad al i vampiri. Nu exist al i vampiri! Aici locuie ti i aici o s r mîi!" Un moment a rut z cit, de parc ridicarea propriei voci îl derutase. „Am grij de tine. N-ai nevoie de nimic." i tu nu tii nimic, de aceea te enerveaz întreb rile mele. Totul e foarte limpede. A a c acum hai s facem pace, pentru c e singurul lucru pe care-l putem face. Am un cadou pentru tine." „Sper c -i o femeie frumoas , dotat cu lucruri pe care tu n-o s le po i avea niciodat ", a zis el, m surînd-o din cap pîn în picioare. Ea s-a schimbat la fa cînd l-a auzit spunînd asta. Era ca i cum i-ar fi pierdut pu in din controlul pe care n-am v zut-o pierzîndu-l vreodat . Dar apoi a cl tinat din cap i a întins un bra mic i rotund, tr gîndu-l de mînec . „Tot ce am spus e adev rat. M-am s turat s m tot cert cu tine. Iadul e ur , oameni care tr iesc într-o ve nic ur . Noi nu sîntem în iad. Po i s prime ti darul sau nu, pu in îmi pas . Nu conteaz . Numai hai s termin m odat , înainte ca Louis, dezgustat, s ne p seasc pe amîndoi." Îl îndemna s se ridice de la pian, l sînd în jos capacul peste clape i r sucindu-l pe sc unel pîn cînd el a urm rit-o cu privirea pîn la u . „Vorbe ti serios. Cadou, ce vrei s spui prin cadou?" „Nu te-ai hr nit destul, îmi dau seama dup culoarea ta, dup ochii t i. Niciodat nu te-ai hr nit destul la ora asta. S spunem c i pot oferi un moment pre ios. sa i copiii s vin la mine, a optit ea i apoi a disp rut. El s-a uitat la mine, dar n-am spus nimic. Parc a fi fost ame it, îi vedeam curiozitatea i suspiciunea pe chip. A urmat-o pe hol. Apoi l-am auzit sco înd un geam t lung, un amestec perfect de foame i poft . Cînd am ajuns în dreptul u ii, dup cîtva timp, l-am v zut aplecîndu-se deasupra canapelei. Doi b ie i se aflau acolo, cuib ri i printre pernele moi de catifea, total cufunda i într-un somn caracteristic copiilor, cu guri ele trandafirii deschise i cu fe ele mici i rotunde, nespus de netede. Pielea lor era umed i str lucitoare, iar buclele celui mai brun dintre cei doi i se lipiser de frunte. Am v zut imediat, dup hainele jalnice i identice, c erau orfani. Devoraser toat mîncarea ce li se servise în cele mai bune vase de por elan ale noastre. Fa a de mas era p tat de vin i o sticlu pe jum tate golit se afla printre farfuriile i tacîmurile murdare. Dar în înc pere se sim ea un miros care nu-mi pl cea. M-am dus mai aproape s m uit la copiii care dormeau i le-am v zut gîturile dezvelite, dar neatinse. Lestat se l sase în jos lîng cel mai brunet, care era de departe cel mai frumos. Ar fi putut fi zugr vit pe cupola unei catedrale. Neavînd mai mult de apte ani, poseda acea frumuse e perfect care nu apar ine nici unui sex, ci e angelic . Lestat i-a coborît mîna încet pe gîtul lui palid i apoi i-a atins buzele m soase. A scos un oftat, care con inea din nou acea poft , acea dulce i dureroas a teptare. „Ah... Claudia...", a oftat el. „Te-ai întrecut pe tine îns i. Unde i-ai g sit?" Ea n-a spus nimic. Se retr sese pe un fotoliu în întuneric i se rezemase de dou perne mari, întinzîndu- i picioru ele, a a încît gleznele îi atîrnau pu in, astfel c nu se vedeau t lpile pantofilor albi, ci partea curbat din interior i baretele sub iri i delicate. Se uita la Lestat. „S-au îmb tat cu vin", a zis ea. „O înghi itur !" a ad ugat apoi, ar tînd spre mas . „Cînd i-am v zut, mam gîndit la tine... mi-am zis c , dac împart asta cu el, pîn i el va ierta." Era mi cat de m gulirea ei. A privit-o i a întins mîna, atingîndu-i glezna înv luit în dantel alb . „Pui orul!" a optit el rîzînd, dar, dup aceea, a t cut brusc, de parc n-ar fi vrut s -i trezeasc pe copila ii condamna i. I-a f cut semn, intim, seduc tor. „Vino lîng mine. Tu ia-l pe el

i eu pe sta. Haide." A îmbr at-o cînd a trecut pe lîng el i s-a ghemuit lîng cel lalt b iat. Ia mîngîiat p rul umed, trecîndu- i degetele peste pleoapele rotunjite i peste genele dese. Dup aceea i-a pus toat mîna moale pe fa a b iatului, pip indu-i tîmplele, obrajii i maxilarul, masîndu-i carnea neprih nit . Uitase c eu sau ea eram acolo, dar apoi i-a retras mîna i a stat nemi cat o clip , ca i cum dorin a i-ar fi provocat ame eal . A privit în tavan i apoi la acel festin perfect. A întors încet capul b iatului pe sp tarul canapelei, iar acesta s-a încruntat u or i a scos un geam t. Claudia st tea cu privirea a intit asupra lui Lestat; a ridicat apoi mîna stîng i a descheiat nasturii copila ului de lîng ea, dup care i-a vîrît mîna pe sub c as cioas , sim indu-i pielea. Lestat a f cut acela i lucru, dar, deodat , a fost ca i cum mîna lui ar fi c tat via proprie, tr gîndu-i bra ul sub c ma i pe dup pieptul mic al b iatului, într-o îmbr are strîns ; apoi, Lestat a alunecat de pe pernele canapelei, r mînînd în genunchi pe podea, înl uind cu bra ul trupul b iatului i tr gîndu-l mai aproape, a a încît fa a îi era ascuns în gîtul acestuia. i-a plimbat buzele peste gîtul, pieptul i sfîrcul mic, dup care, vîrîndu- i cel lalt bra pe sub c ma , a a fel încît copilul îi z cea neputincios în bra e, l-a ridicat i, inîndu-l strîns, i-a înfipt din ii în gîtul lui. Capul b iatului a c zut pe spate cu buclele atîrnîndu-i, i atunci a scos din nou un geam t stins, iar pleoapele i-au tremurat dar n-a deschis ochii. Lestat, în genunchi, cu b iatul lipit de el, sugea cu poft , spatele fiindu-i arcuit i rigid i se leg na înainte i înapoi, inînd copilul, gemetele lui lungi crescînd i sc zînd în intensitate în ritmul leg natului lent, pîn cînd, deodat , întregul trup i s-a încordat i mîinile reau s caute o modalitate de a îndep rta b iatul, de parc acesta, în somnul lui neputincios, s-ar fi ag at de Lestat; în cele din urm , l-a îmbr at din nou i s-a mi cat încet, l sîndu-l între perne, sunetul suptului fiind mai slab, acum aproape insesizabil. S-a retras. Mîinile lui îl ap sau pe b iat în jos. Apoi a îngenuncheat i i-a dat capul pe spate, a a încît p rul blond i ondulat îi atîrna în dezordine i r it. Dup aceea, s-a pr bu it încet pe podea, r sucindu-se i rezemîndu-se de piciorul canapelei. „Ah... Doamne...", a optit el, cu capul pe spate i cu ochii întredeschi i. Vedeam cum culoarea îi inunda obrajii i mîinile. O mîn îi atîrna pe genunchiul îndoit, tremurînd u or, dup care a r mas nemi cat . Claudia nu se clintise. St tea ca un înger al lui Botticelli lîng b iatul nev mat. Cel lalt se chircea deja, gîtul fiindu-i ca o tulpin frînt , iar capul greu z cea pe pern într-un unghi ciudat, unghiul mor ii. Ceva, îns , nu era în regul . Lestat privea în tavan. Îi vedeam limba între din i. i el st tea nemi cat i limba p rea s încerce s -i ias din gur , s treac de bariera din ilor i s ating buza. P rea s tremure, umerii îi erau scutura i de convulsii... apoi s-a relaxat greoi; totu i, nu s-a mi cat. Un v l i se l sase peste ochii cenu ii i limpezi. Se uita fix în tavan. A scos apoi un sunet. Am f cut un pas din umbra holului, dar Claudia mi-a spus t ios: „Stai acolo!" „Louis...", spunea el. Acum puteam s -l aud... „Louis... Louis..." „Nu- i place, Lestat?" l-a întrebat ea. „Ceva nu-i în regul ", a îng imat el i ochii i s-au m rit, de parc numai pentru a vorbi trebuia s fac un efort extraordinar. Nu putea s se mi te. Vedeam asta. Nu putea s se mi te deloc. „Claudia!" A icnit i i-a rotit privirea spre ea. „Nu- i place gustul sîngelui de copil...?" l-a întrebat ea încet. „Louis..." a optit el, ridicîndu- i în sfîr it, capul, doar pentru o clip , dup care i-a c zut înapoi pe canapea. „Louis, e... e absint! Prea mult absint!" a îng imat el. „I-a otr vit cu absint. Ma otr vit. Louis..." A încercat s ridice mîna, iar eu m-am apropiat pîn cînd numai masa ne desp ea. „Stai acolo!" mi-a zis ea din nou, dup care s-a dat jos de pe canapea, i s-a dus lîng el, privindu-l a a cum el îl privise pe copil., Absint, tat ", a zis apoi, „ i laudanum!" „Diavole!" i-a spus el. „Louis... pune-m în sicriul meu", a zis, chinuindu-se s se ridice. „Pune-m în sicriul meu!" Vocea îi era r gu it , aproape imperceptibil . Mîna îi tremura, a ridicat-o i apoi i-a c zut la loc. „O s te pun eu în sicriul t u, tat ", i-a spus ea, de parc l-ar fi mîngîiat. „O s te pun în el pentru totdeauna." Dup care, de sub pernele canapelei, a scos un cu it de buc rie. „Claudia! Nu face asta!" i-am spus eu, dar ea m-a privit cu o r utate pe care nu i-o mai zusem pe chip i, în timp ce eu st team ca paralizat, ea i-a t iat gîtul, iar el a scos un ip t ascu it, înecîndu-se. „Doamne!" a strigat el. „Doamne!" Sîngele curgea din el, pe c ma i pe hain . Curgea a a cum n-ar curge dintr-o fiin omeneasc , tot sîngele cu care se hr nise înainte de copil i din copil; r sucea tot timpul capul, cînd ca t ietura s se ca te i mai tare. Apoi ea i-a înfipt cu itul în piept i el s-a pr bu it în fa , cu gura larg deschis , cu col ii dezveli i, îndreptîndu- i convulsiv mîinile spre cu it, atingîndu-i mînerul i apoi sc pîndu-l. S-a uitat la mine i p rul îi c dea pe ochi. „Louis! Louis!" A mai icnit o dat i s-a pr bu it într-o parte, pe covor. Ea a r mas cu privirea a intit asupra

lui. Sîngele curgea peste tot ca apa. El gemea, încercînd s se ridice, inîndu- i un bra sub piept i cu cel lalt spijinindu-se în podea. Deodat ea s-a n pustit asupra lui i, înconjurîndu-i gîtul cu ambele bra e i-a înfipt din ii adînc, în timp ce el se zb tea. „Louis, Louis!" îng ima el iar i iar, zb tîndu-se, încercînd cu disperare s o îndep rteze; dar ea îl înc lecase, trupul fiindu-i ridicat de um rul lui, în at i coborît, în at i coborît, pîn cînd s-a dat la o parte i, g sind podeaua repede, s-a dep rtat de el, cu mîinile la gur i cu ochii înce i o clip , dar apoi, limpezi. I-am întors spatele, cutremurat de ceea ce v zusem, incapabil s m mai uit. „Louis!" a spus ea, dar eu am scuturat doar din cap. O clip mi s-a p rut c toat casa se clatin , dar pe urm ea a ad ugat: „Uite ce se întîmpl cu el!" Încetase s se mai mi te. Acum z cea întins pe spate i întregul trup i se zbîrcea, uscînduse, pielea i se îngro a i se încre ea i era atît de alb , încît toate venele mici se vedeau prin ea. Am r mas cu gura c scat , dar nu puteam s -mi iau ochii de la el, nici chiar atunci cînd a început s i se vad forma oaselor, buzele tr gîndu-i-se de pe din i, carnea de pe nas uscîndu-se pîn cînd n-au mai r mas decît dou g uri c scate. Ochii îns îi r seser aceia i, privind înnebuni i spre tavan, irisurile mi cîndu-se cînd într-o parte, cînd în alta, chiar în timp ce carnea i se lipea de oase, transformîndu-se într-un pergament de împachetat oasele, hainele atîrnînd largi pe scheletul care r sese. În cele din urm , irisurile s-au dat peste cap i albul ochilor s-a întunecat. Lucrul acela st tea nemi cat. Un p r bogat, blond i ondulat, o hain , o pereche de cizme sclipitoare i acea oroare care fusese Lestat, iar eu priveam neputincios. Mult vreme, Claudia a stat acolo neclintit . Sîngele se îmbibase în covor, închizînd la culoare florile care alc tuiau modelul. Lic rea lipicios i negru pe scîndurile podelei. Îi p tase rochia, pantofii albi, obrazul. S-a ters cu un ervet mototolit, pe care l-a trecut apoi peste petele de ne ters de pe rochie dup care, a spus: „Louis, trebuie s m aju i s -l scot de-aici!" I-am spus „Nu!" i le-am întors spatele, ei i cadavrului de la picioarele ei. „Ai înnebunit, Louis? Nu poate s r mîn aici!" mi-a spus ea. „ i b ie ii. Trebuie s m aju i! Cel lalt a murit din cauza absintului! Louis!" tiam c totul era adev rat, necesar i, totu i, mi se rea imposibil. Atunci a trebuit s m împing , s m conduc aproape pas cu pas. Am g sit cuptorul din buc rie înc plin cu oasele mamei i fiicei ucise de ea o gre eal periculoas , o prostie. Ea le-a scos i le-a vîrît într-un sac pe care l-a tîrît peste pietrele cur ii spre tr sur . Am legat calul eu însumi, lini tindu-l pe vizitiul ame it de somn, i am condus dricul afar din ora , repede, înspre Bayou St. Jean i mla tina întunecoas care se întindea pîn la Lacul Pontchartrain. Ea a stat t cut lîng mine tot timpul cît am mers astfel, pîn am trecut de cîteva por i luminate de l mpi cu gaz ale unor case de ar , iar drumul s-a îngustat i a devenit accidentat, mla tina întinzîndu-se de o parte i de alta ca un zid imens format din chiparo i i vi ce p rea impenetrabil. Sim eam duhoarea n molului i auzeam zgomotele animalelor. Claudia înf urase trupul lui Lestat într-un cear af, înainte ca eu s -l ating m car i apoi, spre groaza mea, îl pres rase cu crizanteme cu cozi lungi, a a încît avea un miros dulceag i funebru cînd l-am luat, ultimul, din tr sur . Aproape c nici nu l-am sim it, fiind la fel de inert ca i cum ar fi fost f cut din funii înnodate, cînd l-am aruncat pe um r i am început s înaintez în apa întunecat , ap care mi-a intrat în cizme, în vreme ce picioarele mele c utau o c rare în n molul de dedesubt, departe de locul unde-i l sasem pe cei doi b ie i. M-am cufundat din ce în ce mai adînc cu r ele lui Lestat, de i nu tiam de ce. În cele din urm , cînd abia mai z ream fî ia palid a drumului i cerul care se apropia periculos de mult de ora apari iei zorilor, i-am l sat trupul s alunece în ap . Am r mas acolo zguduit, uitîndu-m la forma amorf a cear afului alb de sub apa murdar . Amor eala care m protejase de cînd a ie it tr sura de pe Rue Royale amenin a s dispar i s m lase descoperit, privind i gîndind: Acesta e Lestat. Asta e tot ce mîne din transformare i mister, mort, disp rut în întunericul ve nic. Dintr-o dat am sim it c trage ceva, de parc o for m îndemna s m scufund i eu cu el, s cobor în apa întunecat i s nu m mai întorc niciodat . Era ceva atît de distinct i de puternic, încît f cea ca articularea vocilor s par doar un murmur în compara ie cu el. Vorbea f s foloseasc un limbaj, spunînd: „ tii ce trebuie s faci. Coboar în întuneric. Renun la tot." Dar în clipa aceea am auzit vocea Claudiei, care m striga. M-am întors i, printre vrejurile de vi , am v zut-o dep rtata i mic , asemeni unei fl ri albe pe drumul slab luminat. În diminea a aceea m-a luat în bra e i i-a lipit capul de pieptul meu în spa iul închis al sicriului, optindu-mi c m iubea i c acum sc pasem de Lestat pentru totdeauna. „Te iubesc, Louis", mi-a spus ea de nenum rate ori, în timp ce întunericul venea odat cu l sarea capacului, aducîndu-ne, din fericire, incon tien a. Cînd m-am trezit, ea îi scotocea printre lucruri. Era o ac iune t cut i controlat , dar plin de o furie aprig . A scos totul din dulapuri, a golit sertarele pe covoare, i-a scos hainele una cîte una din garderoba, întorcîndu-i buzunarele pe dos, aruncînd monezile, biletele de teatru i hîrtiu ele. Am r mas în prag, privind-o uluit. Sicriul lui era acoperit de e arfe i buc i de

tapiserii. Sim eam dorin a de a-l deschide, de a-l vedea acolo. „Nimic!" a spus ea, în fîr it, scîrbit , îngr dind hainele în c min. „Nici un indiciu în leg tur cu locul de unde a venit, sau despre cine l-a transformat!" a spus ea. „Nici o hîrtiu ." S-a uitat la mine parc pentru a g si în elegere, dar eu i-am întors spatele. Eram incapabil s-o privesc. M-am dus în dormitorul pe care îl p stram pentru mine însumi, camera aceea plin cu c ile mele i cu cele cîteva lucruri pe care le p strasem de la mama i sora mea, i m-am a ezat pe pat. Am auzit-o la u , dar nu mam uitat la ea. „A meritat s moar !" mi-a zis. „Atunci i noi merit m s murim. În acela i fel. În fiecare noapte a vie ilor noastre", i-am spus eu. „Pleac de lîng mine." Era ca i cum cuvintele mi-ar fi fost una cu gîndurile, mintea fiindu-mi extrem de confuz . „O s am grij de tine, pentru c nu po i s-o faci singur , dar nu vreau s vii lîng mine. Dormi în cutia aia pe care i-ai cump rat-o. Nu veni lîng mine." „Dar i-am spus c am de gînd s-o fac. i-am spus..." a zis ea i vocea nu îi sunase niciodat atît de fragil , atît de asem toare cu clinchetul unui clopo el de argint. M-am uitat la ea, uluit, dar de neclintit. Chipul ei p rea s nu mai fie chipul ei. Nimeni nu introdusese vreodat atîta tulburare în tr turile unei p pu i. „Louis, i-am spus doar!" a zis ea i buzele îi tremurau. „Am cut-o pentru noi. Ca s fim liberi. " Nu suportam s-o mai v d. Frumuse ea ei, aparenta ei inocen i acea teribil fr mîntare. Am trecut pe lîng ea, poate împingînd-o, nu tiu, i ajunsesem aproape lîng balustrada sc rii, cînd am auzit un zgomot ciudat. Niciodat , în to i anii cît tr isem împreun , nu mai auzisem acel zgomot. Din noaptea aceea, cu foarte mult timp în urm , cînd o g sisem prima oar , un copil muritor, ag at de mama lui. Plîngea! Asta m-a f cut s m întorc f s vreau. Totu i, suna atît de incon tient i de neputincios, de parc ar fi vrut s n-o aud nimeni sau de parc nu i-ar fi p sat dac o auzea întreaga lume. Am g sit-o în patul meu, în locul unde st team adesea s citesc, cu genunchii strîn i la piept i cu tot trupul scuturat de suspine. Sunetul era teribil. Era mai adînc i mai cutremur tor decît fusese plînsul ei de muritoare. M-am a ezat încet lîng ea i i-am pus mîna pe um r. A ridicat capul, uimit , f cînd ochii mari i gura îi tremura. Chipul îi era p tat de lacrimi, lacrimi amestecate cu sînge. Ochii îi erau plini de ele i acel ro u decolorat îi p ta mînu a. Nu p rea con tient de asta, nu p rea s vad . i-a dat p rul la o parte de pe frunte i trupul i-a fost str tut atunci de un suspin îndelung i rug tor. „Louis... dac te pierd, nu mai am absolut nimic", a optit ea. „A îndrepta tot, numai s te am din nou, dar nu pot s îndrept ce am f cut." M-a luat de gît, lipindu-se de mine i suspinînd lîng inima mea. Mîinile mele ov iau s o ating , dar, mai apoi, s-au mi cat ca i cum nu le-a mai fi putut opri, i au îmbr at-o, mîngîindu-i rul. „Nu pot s tr iesc f tine..." a optit ea. „Mai degrab a muri decît s tr iesc f tine. muri la fel ca el. Nu suport s m prive ti cum m-ai privit. N-a suporta s tiu c nu m iube ti!" Suspinele ei au devenit i mai puternice, i mai amare, pîn cînd, în cele din urm , mam aplecat i i-am s rutat gîtul moale i obrajii. Prune de iarn . Prune dintr-o livad fermecat , în care fructele nu cad niciodat de pe crengi. În care florile nu se ofilesc i nu mor niciodat . „Bine, draga mea..." i-am spus atunci. „Bine, iubita mea..." i am leg nat-o încet în bra e, pîn cînd a a ipit, murmurînd ceva în genul c o s fim ve nic ferici i, c am sc pat de Lestat pentru totdeauna, c începeam marea aventur a vie ilor noastre. Marea aventur a vie ilor noastre. Ce înseamn s mori cînd po i tr i pîn la sfîr itul lumii? i ce altceva este „sfîr itul lumii" decît o expresie, pentru c , cine tie m car ce e lumea îns i? Tr isem în dou secole, v zusem iluziile unuia complet destr mate de cel lalt, fusesem ve nic tîn r i ve nic b trîn, lipsit de iluzii, tr ind clip de clip într-un fel care m f cea s m gîndesc la un ceas de argint, tic ind în gol: cadranul pictat i limbile create cu delicate e nepotrivite de nimeni, neuitîndu-se la nimeni, luminat de o lumin care nu era lumin , ca aceea în care Dumnezeu a f cut lumea înainte de a crea lumina. Tic ind, tic ind, tic ind cu precizia ceasornicului, într-o înc pere la fel de vast ca universul. plimbam din nou pe str zi, Claudia fiind dus s ucid , parfumul p rului i rochiei ei persistînd pe vârfurile degetelor mele, pe haina mea i ochii mei luînd-o mult înaintea mea asemeni razei palide a unui far. M-am trezit la catedral . Ce înseamn s mori cînd po i tr i pîn la sfîr itul lumii? M gîndeam la moartea fratelui meu, la t mîie i la rozariu. Am sim it deodat dorin a de a m afla în cl direa aceea funebr , ascultînd glasurile femeilor care se în au i coborau în timp ce cîntau „Ave Maria", zgomotul m niilor i s simt mirosul de cear . Îmi aminteam plînsetele. Era ceva palpabil, de parc s-ar fi întîmplat cu numai o zi în urm , doar în dosul unei u i. M vedeam str tînd în grab un coridor i împingînd u a încet. rea a fa ad a catedralei se în a întunecat vizavi de pia , dar u ile erau deschise i am putut s z resc o lumin slab care pîlpîia în untru. Era sîmb seara devreme, iar oamenii se

duceau la spovedanie pentru slujba i împ rt ania de duminic . Lumîn rile ardeau slab în candelabre. În cap tul cel lalt al naosului, altarul se deslu ea în umbr , înc rcat de flori albe. La acea biseric veche îmi aduseser fratele pentru cea din urm slujb , înainte de a-l duce la cimitir i, deodat , mi-am dat seama c , de atunci, nu mai fusesem acolo, nu mai urcasem nici car o dat treptele din piatr , nu mai trecusem pragul acelor u i deschise. Nu mi-era team . Poate chiar tînjeam s se întîmple ceva, pietrele s fream te în clipa în care intram în holul întunecos i vedeam în dep rtare tabernacolul pe altar. Mi-am amintit atunci mai trecusem o dat , cînd ferestrele erau puternic luminate i glasurile care cîntau se auzeau pîn în Pia a Jackson. Atunci ezitasem, întrebîndu-m dac era, oare vreun secret pe care Lestat nu mi-l spusese, ceva care m-ar fi putut distruge dac intram. M sim isem îmboldit s-o fac, dar am alungat acel gînd din minte, eliberîndu-m de fascina ia u ilor deschise i a acelei mul imi de oameni care alc tuiau o singur voce. Avusesem ceva pentru Claudia, o p pu pe care i-o duceam, o p pu mireas pe care o luasem din vitrina întunecat a unui magazin de juc rii i o pusesem într-o cutie mare, învelit în foi i legat cu panglici. O p pu pentru Claudia. Îmi aminteam cum plecasem gr bit cu ea, auzind vibra iile orgii în spatele meu, i ochii mi se îngustaser din cauza luminii puternice a lumîn rilor. Acum m gîndeam la acel moment; teama aceea pe care o sim isem la vederea altarului, cînd auzisem „Pange Lingua". i m-am gîndit din nou, insistent la fratele meu. Vedeam sicriul purtat de-a lungul culoarului central, urmat de o mul ime de oameni îndolia i. Acum nu mai sim eam nici un fel de team . A a cum i-am mai spus, cred c tînjeam dup pu in team , dup un motiv de team în timp ce mergeam încet pe lîng zidurile întunecate din piatr . Aerul era rece i umed, în ciuda faptului c era var . Mi-am amintit din nou de p pu a Claudiei. Unde era, oare, p pu a aceea? Ani de zile, Claudia se jucase cu ea. Deodat , m-am trezit c utînd p pu a, în acel chip neobosit i f sens în care cau i ceva într-un co mar, dînd peste u i care nu vor s se deschid i sertare care nu vor s se închid , luptînd iar i iar împotriva aceluia i lucru lipsit de sens, ne tiind de ce efortul pare atît de disperat, de ce vederea brusc a unui scaun peste care e aruncat un al î i provoac groaz . aflam în catedral . O femeie a ie it din confesional i a trecut pe lîng irul lung de oameni care a teptau. Un b rbat, care ar fi trebuit s intre, nu se clintea; ochiul meu, sensibil chiar i în acea situa ie primejdioas , a observat asta, a a c m-am întors s -l privesc. Se uita la mine. I-am întors repede spatele. L-am auzit intrînd în confesional i închizînd u a. Am înaintat pe culoarul bisericii i, mai degrab din cauza oboselii decît din vreo convingere, am intrat într-o stran goal i m-am a ezat. Fusesem cît pe-aci s îngenunchez, din obi nuin . Mintea mea rea la fel de tulburat i chinuit ca a oric rui muritor. Am închis ochii o clip i am încercat alung toate gîndurile. Auzi i vezi, mi-am spus. i, în urma acelui act de voin , sim urile mi sau eliberat de chin. În jurul meu, în semiîntuneric, auzeam oaptele celor care se rugau, zgomotul slab al m niilor; oftatul stins al femeii care a îngenuncheat acum în fa a celor Doisprezece Apostoli. Dinspre mul imea de strane din lemn a venit miros de obolani. Un obolan mi unînd în apropierea altarului, un obolan în altarul lateral sculptat al Sfintei Fecioare. Sfe nicele aurii sclipeau pe altar; o crizantem alb i bogat s-a îndoit deodat , pic turi sclipeau pe petalele ei înghesuite i un miros acru s-a în at din cîteva vase, din altare i altarele laterale, din statuile Sfintei Fecioare, ale lui Cristos i ale sfin ilor. M-am uitat fix la statui; profilurile f via , ochii nemi ca i, mîinile goale i faldurile încremenite au început deodat s m obsedeze. Apoi trupul mi-a fost scuturat de un spasm atît de violent, încît m-am trezit aruncat înainte, sprijinindu-m cu mîna de strana din fa a mea. Era un cimitir al formelor moarte, al efigiilor funerare i al îngerilor din piatr . Mi-am ridicat privirea i m-am v zut într-o viziune cît se poate de palpabil urcînd treptele altarului, deschizînd sfîntul tabernacol, întinzînd mîinile monstruoase spre cupa sfin it i luînd Trupul lui Cristos, împr tiindu-i hostiile albe pe covor; apoi am c lcat pe Sfintele hostii, plimbîndu-m încoace i încolo prin fa a altarului, f cînd praf Sfînta împ rt anie. M-am ridicat în stran i priveam fix acea vedenie, al c rei în eles îl cuno team prea bine. Dumnezeu nu s luia în biserica aceea; statuetele acelea ofereau o imagine nimicului. În catedrala aceea eu eram supranaturalul. Eu eram singurul lucru nemuritor care se afla con tient sub acel acoperi ! Singur tate. Singur tate pîn în pragul nebuniei. Catedrala se pr bu ea în viziunea mea; sfin ii se aplecau i c deau. obolanii mîncau Sfînta împ rt anie i se cuib reau pe praguri. Un obolan solitar cu o coad enorm a tot tras i a ros învelitoarea putred a altarului, pîn cînd sfe nicele au c zut, rostogolindu-se pe pietrele acoperite de mizerie. i eu mîneam în picioare. Neatins. Neomorît întinzîndu-m deodat spre mîna din ipsos a Sfintei Fecioare, pe care am v zut-o apoi rupîndu-se în mîna mea, a a încît ineam mîna sf rîmicioas în palm , iar ap sarea degetului meu mare o transforma în pulbere. Apoi deodat , printre acele ruine, prin u a deschis dincolo de care vedeam un pustiu întins

în toate direc iile, fluviul înghe at, din care se vedeau r e de vapoare, prin acele ruine a ap rut acum o procesiune funerar , un ir de oameni albi i palizi, mon tri cu ochi sclipitori i haine negre fluturînde, sicriul hodorogind pe ni te ro i din lemn, obolanii mi unînd peste marmura spart i deformat procesiunea înaintînd, a a încît acum o puteam vedea pe Claudia printre acei oameni, privind din dosul unui v l negru sub ire, inînd o mîn înm nu at pe o carte de rug ciuni neagr i cealalt pe sicriul de lîng ea. În sicriu, sub un capac de sticl , am zut, spre groaza mea, scheletul lui Lestat, a c rui piele încre it se contopise acum cu oasele, ai rui ochi nu mai erau decît ni te g vane i al c rui p r blond era r sfirat pe satinul alb. Procesiunea s-a oprit. Oamenii îndolia i s-au împr tiat, umplînd f zgomot stranele pr fuite, iar Claudia, întorcîndu-se cu cartea ei, a deschis-o, i-a ridicat v lul de pe fa i m-a fixat cu privirea, în timp ce degetul ei atingea pagina. „Acum e ti izgonit de pe p mînt", a optit ea i oapta ei i-a g sit ecoul printre ruine. „Acum e ti izgonit de pe p mîntul care i-a deschis gura pentru a primi sîngele fratelui t u din mîna ta. i cînd vei lucra p mîntul, acesta nu va ceda. Un fugar i un vagabond vei fi în p mînt... i oricine te va omorî, r zbunarea îl va lovi de apte ori." Am strigat la ea, am ipat, ip tul în îndu-se din adîncul fiin ei mele asemeni unei for e negre mari care mi-a nit de pe buze, f cîndu-mi trupul s se clatine f voia mea. Un oftat teribil a ie it de pe buzele celor îndolia i, un vuiet din ce în ce mai puternic i, cînd m-am întors, i-am v zut pe to i n pustindu-se asupra mea, împingîndu-m pe culoar spre sicriu, a a încît mam întors s -mi recap t echilibrul i m-am trezit cu amîndou mîinile pe el. Cînd m-am uitat, în untru nu erau r ele lui Lestat, ci trupul fratelui meu muritor. S-a l sat o t cere, ca i cum un v l ar fi c zut peste ei to i, dizolvîndu-le formele sub faldurile lui mute. Îl vedeam pe fratele meu, blond i tîn r i frumos cum fusese în via , la fel de real i cald pentru mine cum fusese atunci, cu atî ia ani i ani în urm , încît nu mi l-a fi putut aminti a a, atît de perfect era recreat, atît de perfect în fiecare am nunt. P rul blond era periat pe spate de pe frunte, ochii închi i de parc ar fi dormit, degetele lui delicate în jurul crucifixului de pe piept, buzele atît de trandafirii i m soase încît nu puteam s rezist s le v d f s le ating. i exact cînd am întins mîna s -i ating moliciunea pielii, viziunea s-a sfîr it. aflam tot în catedral , sîmb seara, mirosul lumîn rilor era greu în aerul nemi cat, femeia din fa a apostolilor plecase i întunericul se întindea în spatele meu, în fa a mea i, acum, deasupra mea. A ap rut un b iat îmbr cat în straie c lug re ti cu un sting tor lung fixat pe o tij aurie, acoperind cu pîlnia mic o lumînare, apoi alta i alta. Eram stupefiat. S-a uitat la mine i, imediat, a întors privirea, de parc n-ar fi vrut s deranjeze un om adîncit în rug ciune. Apoi, cînd s-a deplasat spre urm torul sfe nic, am sim it o mîn pe um r. Faptul c doi oameni puteau trece pe lîng mine f s -i aud, f ca m car s -mi pese, mi-a dat a în elege, undeva în mine, c eram în primejdie, dar nu-mi p sa. Mi-am ridicat privirea i am v zut un preot cu p rul runt. „Vrei s te spovede ti?" m-a întrebat el. „Tocmai voiam s încui biserica." F cu ochii mici în dosul ochelarilor cu lentile groase. Singura lumin venea acum de la irurile de lumîn ri din sticl ro ie care ardeau în fa a sfin ilor; umbrele jucau pe pere ii înal i. „Te fr mînt ceva, nu? Pot te ajut?" „E prea tîrziu, prea tîrziu", i-am optit i m-am ridicat s plec. El s-a dat înapoi, tot f s observe ceva în înf area mea care s -l alarmeze i mi-a spus cu blînde e, pentru a m lini ti „Nu, e înc devreme. Vrei s vii în confesional?" O clip , doar l-am privit. Eram tentat s zîmbesc. i apoi m-am gîndit s-o fac. Dar, chiar cînd îl urmam pe culoar, în umbra vestibulului, tiam c nu avea s fie nimic, c era o nebunie. Cu toate acestea, am îngenuncheat în cutia aceea strîmt de lemn, cu mîinile împreunate pe micul altar, iar el s-a a ezat în partea cealalt i a deschis gemule ul, oferindu-mi conturul vag al profilului s u. L-am privit o clip . Dup care am spus-o, cîndu-mi Semnul Crucii. „Binecuvînteaz -m , p rinte, c ci am p tuit, atît de des i atît de mult timp, c nu tiu nici cum s m schimb, nici cum s m rturisesc în fa a Domnului ce-am cut." „Fiule, puterea Domnului de a ierta este infinit ", mi-a optit el. „Spune-I cum te pricepi mai bine i din inim ." „Crime, p rinte, crim dup crim . Femeia care a murit acum dou seri în Pia a Jackson, eu am omorît-o, la fel ca pe alte mii de oameni înaintea ei, cîte unul sau doi pe noapte, p rinte, timp de aptezeci de ani. Am bîntuit str zile New Orléans-ului în chip de Moarte i m-am hr nit cu vie i omene ti ca s pot exista. Nu sînt muritor, p rinte, ci nemuritor i blestemat, asemeni îngerilor azvîrli i în infern de Dumnezeu. Sînt vampir." Preotul s-a întors. „Ce-i asta, o distrac ie pentru tine? O glum ? Î i ba i joc de un om b trîn!" a spus el trîntind cu zgomot gemule ul din lemn. Am deschis repede u a i l-am v zut stînd acolo. „Tinere, nu te temi deloc de Dumnezeu? tii ce înseamn sacrilegiu?" M-a privit furios. Mam apropiat de el încet, foarte încet i, la început, doar m-a privit mînios. Dup aceea, derutat, a cut un pas înapoi. Biserica era pustie, r sun toare, neagr , sacristanul plecase, iar lumîn rile

aruncau o lumin g lbuie doar pe altarele îndep rtate, creînd o coroan din fire moi i aurii în jurul capului s u c runt i fe ei sale. „Atunci nu exist iertare!" i-am spus eu i, apucîndu-l deodat de umeri, l-am inut într-o încle tare supranatural din care nu putea spera s se desprind i mi-am apropiat chipul de al lui. A c scat gura îngrozit. „Vezi ce sînt? Dac Dumnezeu exist , de ce m suport ?" l-am întrebat. „Vorbe ti de sacrilegiu!" i-a înfipt unghiile în mîinile mele, încercînd s se elibereze, cartea de rug ciuni i-a c zut pe jos i m niile îi zdr ng neau printre faldurile sutanei. Era ca i cum s-ar fi luptat cu statuile însufle ite ale sfin ilor. Mi-am tras buzele înapoi pentru a-i ar ta col ii primejdio i. „De ce suport ca eu s tr iesc?" l-am întrebat. Chipul lui m înfuria, cu teama, dispre ul i furia lui. Vedeam pe el ura pe care o v zusem pe fa a lui Babette i l-am auzit spunîndu-mi uier tor: „D -mi drumul! Diavole!" Era cuprins de o panic tipic muritorilor. I-am dat drumul, privind cu o fascina ie sinistr cum fugea pe mijlocul culoarului de parc ar fi înaintat prin n me i de z pad . Pe urm am pornit dup el, cu o asemenea iu eal , încît, într-o clip , l-am înconjurat cu bra ele, pelerina mea înv luindu-l în bezn , dar el tot continua s înainteze anevoie. M blestema, chemîndu-l pe Dumnezeu la altar. L-am prins chiar pe treptele care duceau spre locul de împ rt anie, l-am cut s m priveasc i mi-am înfipt din ii în gîtul lui. Vampirul se opri din povestit. La un moment dat, b iatul avusese inten ia s i aprind o igar , a a c acum st tea cu ul de chibrit într-o mîn i cu igara în cealalt , neclintit ca un manechin într-un magazin, uitîndu-se la vampir. Acesta privea în p mînt. Deodat , se întoarse, lu cutia din mîna b iatului, aprinse chibritul i i-l întinse. B iatul se aplec s i aprind igara, dup care trase un fum i îl elimin repede. Desf cu sticla i lu o înghi itur , f s i ia ochii de la vampir. Avu r bdare din nou, a teptînd ca acesta s fie gata s reia irul povestirii. Nu-mi aminteam de Europa din copil rie. Nici chiar de c toria spre America. Faptul c n scusem acolo era o idee abstract . Totu i, avea o putere asupra mea la fel de mare ca cea pe care o poate avea Fran a asupra unui colonist. Vorbeam fran uze te, citeam fran uze te, îmi aminteam c a teptasem ve ti despre Revolu ie i c citisem în ziarele pariziene despre victoriile lui Napoleon. Îmi amintesc furia pe care am cunoscut-o cînd a vîndut colonia Louisiana Statelor Unite. Nu tiu cît a tr it în mine muritorul francez. Dar, de acum, disp ruse i r sese în mine o dorin puternic de a vedea Europa i de a cunoa te, ceea ce se na te nu numai din citirea literaturii i filozofiei, ci i din sentimentul c fusesem format de Europa mai profund decît restul americanilor. Eram un creol care voia s vad unde începuse totul. A a c am început s m gîndesc la asta. S golesc dulapurile i cuferele de tot ce nu-mi era esen ial. i foarte pu ine lucruri erau esen iale pentru mine. O mare parte din acestea aveau s r mîn în casa din ora , unde eram convins c aveam s m întorc mai devreme sau mai tîrziu, chiar dac numai pentru a-mi muta lucrurile într-o alta similar i s încep o nou via în New Orléans. Nu puteam s concep s tr iesc ve nic. Nu voiam. Dar mi-am concentrat mintea i inima asupra Europei. A început s se contureze pentru prima oar gîndul c a fi putut s v d toat lumea, dac voiam. eram, a a cum spunea Claudia, liber. Între timp, ea a f cut un plan. A fost ideea ei s mergem mai întîi în centrul Europei, unde vampirii p reau s fie în num r foarte mare. Era sigur c vom si acolo ceva care s ne instruiasc , s ne explice originile noastre. Dar p rea s doreasc mai mult decît ni te r spunsuri: o comuniune cu cei de felul ei. Repeta la infinit „cei de felul meu", i o spunea cu o alt intona ie decît a fi f cut-o eu. M f cea s simt pr pastia care ne desp ea. În primii ani de convie uire, crezusem c Lestat îi insufla instinctul de a ucide, de i avea acelea i gusturi cu mine în orice alt privin . Acum, îns , tiam c era mai pu in uman decît oricare dintre noi, mai pu in uman decît ar fi visat oricare dintre noi. Nu avea nici cea mai slab leg tur cu sentimentele omene ti. Probabil c asta explica de ce în pofida tuturor lucrurilor pe care le f cusem sau nu reu isem s le fac se ag a de mine. Eu nu eram „de felul ei", ci doar cel mai apropiat lucru de a a ceva. Dar n-ar fi fost posibil s-o instruie ti în ale inimii omene ti a a cum o instruise i în orice alt domeniu? întreb b iatul deodat . La ce bun? întreb vampirul pe bun dreptate. Ca s sufere ca mine? A, recunosc c ar fi trebuit s-o înv ceva care s -i înving dorin a de a-l ucide pe Lestat. Pentru binele meu, ar fi trebuit s fac asta. Dar, vezi tu, nu aveam încredere în nimic. Odat c zut în dizgra ie, nu mai aveam încredere în nimic. iatul încuviin . N-am vrut s te întrerup. Spuneai ceva interesant. Doar c puteam s uit ce se întîmplase cu Lestat concentrîndu-mi gîndurile asupra Europei. De asemenea, i gîndul la al i vampiri m însufle ea. Nu fusesem cinic nici m car o clip

în leg tur cu existen a lui Dumnezeu, ci doar rupt de ea. Plutind, supranatural, prin lumea natural . Dar s-a mai întîmplat ceva pîn s plec m în Europa. Ceva chiar foarte important. A început cu muzicianul. Trecuse pe acas în seara aceea, cînd eu fusesem la catedral , i urma s vin din nou seara urm toare. D dusem liber servitorilor, a c l-am primit eu însumi. Înf area lui m-a izbit imediat. Era mult mai slab decît mi-l aminteam i foarte palid, cu o lucire umed pe chip ce sugera febr . i era îngrozitor de nefericit. Cînd i-am spus c Lestat plecase, la început a refuzat s m cread i a zis c Lestat i-ar fi l sat vreun mesaj, ceva. Dup aceea, a pornit în sus pe Rue Royale, vorbind singur despre asta, de parc nar fi fost con tient de cei din jurul lui. L-am prins din urm în dreptul unui felinar. „ i-a l sat, totu i, ceva", i-am spus eu, c utînd repede portmoneul. Nu tiam cî i bani aveam în untru, dar inten ionam s i-i dau. Erau cîteva sute de dolari. I-am pus în mîinile care erau atît de slabe, încît îi vedeam venele alb strui pulsînd sub pielea umed . Acum a devenit entuziasmat i am sim it imediat c era vorba de mai mult decît de bani. „Deci, i-a vorbit de mine, i-a spus s -mi dai tia!" a zis el inîndu-i de parc ar fi fost ni te moa te. „Trebuie s i mai fi spus i altceva!" privea cu ni te ochi bulbuca i i chinui i. Nu i-am r spuns imediat, pentru c , între timp, risem punctele de pe gîtul lui. Dou semne ro ii ca ni te zgîrieturi în partea dreapt , chiar deasupra gulerului murdar. Banii îi fluturau în mîn ; era absent fa de circula ia de pe strad , de oamenii care treceau pe lîng noi. „Bag -i în buzunar", i-am optit eu. „A vorbit de tine, c e important s continui s scrii muzic ." M privea ca i cum ar fi a teptat altceva. „Da? Altceva na mai spus?" m-a întrebat el apoi, iar eu nu tiam ce s spun. A fi n scocit orice dac i-ar fi adus alinare i dac l-ar fi f cut s plece, de asemenea. Mi-era greu s vorbesc despre Lestat; cuvintele mi se evaporau de pe buze. i punctele de pe gîtul lui uluiau. Nu-mi puteam explica asta. Am început s -i spun tot felul de aiureli c Lestat îi dorea numai bine, c trebuise s ia un vapor cu aburi spre St. Louis, c avea s se întoarc , c r zboiul era iminent i c avea treburi de rezolvat acolo... B iatul îmi sorbea fiecare cuvînt, de parc nu se putea s tura i tepta s aud ceea ce voia. Tremura; broboane de sudoare i-au ap rut pe frunte în timp ce m asculta i, deodat , i-a mu cat buza cu putere. „Dar de ce a plecat?" m-a întrebat el de parc nimic n-ar fi fost de ajuns. „Ce este?" l-am întrebat. „Ce- i trebuie de la el? Sînt sigur c ar vrea ca eu s ..." „Era prietenul meu!" mi-a zis el deodat cu o voce sc zut din cauza furiei re inute. „Nu te sim i bine, i-am spus eu. Ai nevoie de odihn . Ai ceva..." am zis eu apoi atent la fiecare mi care a lui... „pe gît." Nici m car nu tia la ce m refer. A c utat locul cu degetele, l-a sit i l-a frecat. „Ce conteaz ? Nu tiu. Insectele astea sînt peste tot", a spus el i mi-a întors spatele. Altceva a mai spus? Am privit mult vreme în urma lui cum se dep rta pe Rue Royale, o siluet în negru de irat i înnebunit , c reia mul imea îi f cea loc. I-am spus imediat Claudiei de rana de la gît. A fost ultima noastr noapte în New Orleans. Urma s ne îmbarc m pe vapor în seara urm toare, chiar înainte de miezul nop ii, pentru a pleca în zori. Stabilisem s ie im împreun . Era ascult toare i pe chipul ei se vedea ceva extrem de trist, ceva ce nu disp ruse dup ce plînsese. „Ce ar putea s însemne urmele acelea?" m-a întrebat ea. „C s-a hr nit cu b iatul în timp ce acesta dormea, c el i-a dat voie? Nu-mi închipui...", a zis ea apoi. „Da, asta trebuie s fie." Dar nu eram sigur. Îmi aminteam ce-i spusese Lestat despre faptul tia un b iat care ar fi fost un vampir mai bun decît ea. Pl nuise s fac asta? Pl nuise s fac un altul ca noi? „Nu conteaz acum, Louis", mi-a amintit ea. Trebuia s ne lu m adio de la New Orléans. Ne dep rtam de mul imea de pe Rue Royale. Sim urile îmi erau extrem de acute fa de toate lucrurile din jur, inîndu-le aproape, ezitînd s spun c aceea era ultima noapte. Vechiul ora fran uzesc fusese ars în mare parte cu mult timp în urm , iar arhitectura, pe vremea aceea, era a cum este acum, spaniol , aceasta însemnînd c , mergînd încet pe strada îngust pe care o cabriolet trebuia s se opreasc pentru a trece alta, l sam în urm ziduri v ruite i por i masive prin care se z reau paradisuri luminate de felinare ca al nostru, numai c fiecare p rea s con inut atîtea promisiuni, atîta mister senzual. Bananieri mari mîngîiau galeriile care duceau spre cur ile interioare i un desi din ferigi i flori astupau intr rile gangurilor. Deasupra, în întuneric, oamenii st teau pe balcoane, cu spatele spre u ile deschise, vorbind optit, iar zgomotul evantaielor abia se auzea din cauza brizei u oare dinspre rîu; iar pe ziduri cre teau ieder i floarea patimilor atît de dese, încît ne atingeam de ele în trecere i ne opream cînd întrun loc, cînd în altul pentru a rupe un trandafir luminos sau vrejuri de caprifoi. Prin ferestrele înalte vedeam iar i iar jocul luminii lumîn rilor pe tavanele tencuite i bogat împodobite i adesea coroana str lucitoare a cîte unui candelabru din cristal. Din cînd în cînd, cîte o femeie îmbr cat în haine de sear ap rea lîng balustrad , cu bijuteriile sclipindu-i la gît, parfumul ei

ad ugind o tent efemer miresmei florilor din atmosfer . Aveam str zile, gr dinile, col urile noastre preferate, dar în mod inevitabil am ajuns la marginea vechiului ora i am v zut mla tina. Tr surile treceau pe lîng noi una dup alta dinspre Bayou Road îndreptîndu-se spre teatru sau oper . Dar acum, luminile ora ului se aflau în urma noastr i miresmele sale amestecate erau acoperite de mirosul greu al mla tinii. Simpla vedere a copacilor înal i i tremur tori, cu ramurile înc rcate de mu chi, îmi f ceau r u, obligîndu-m s m gîndesc la Lestat. M gîndeam la el a a cum m gîndisem la trupul fratelui meu. Îl vedeam afundîndu-se printre r cinile chiparo ilor i stejarilor, acea form zbîrcit i hidoas înf urat în cear aful alb. M întrebam dac viet ile nop ii îl ocoleau, tiind instinctiv c acel lucru uscat, care trosnea, era periculos sau dac îl n deau în apa murdar ciugulindu-i carnea uscat de pe oase. M-am dep rtat de mla tin , întorcîndu-m în centrul ora ului vechi i am sim it strîngerea mîinii Claudiei lini titoare. Adunase un buchet natural de pe toate zidurile gr dinilor i îl inea strîns la piept, lipit de rochi a galben , cufundîndu- i fa a în parfumul lui. Acum mi-a spus atît de încet încît a trebuit s -mi aplec urechea spre ea: „Louis, te fr mînt . Cuno ti remediul. Las carnea... las carnea s instruiasc mintea." Mi-a dat drumul mîinii i am v zut-o dep rtîndu-se de mine, întorcîndu-se numai o dat pentru a opti acela i îndemn: „Uit -l. Las carnea s i instruiasc mintea..." Mi-a adus aminte de cartea de poezii pe care o aveam în mîn cînd mi-a spus acele cuvinte prima oar , i parc vedeam versurile pe pagin : Buzele ei erau ro ii, chipul ei era liber, Buclele ei erau galbene precum aurul; Pielea ei era alb ca lepra, Co marul vie ii-în-moarte era ea, Cea care înghe a sîngele omului îngro îndu-l. Ea zîmbea din col ul str zii, o f rîm de m tase galben vizibil doar o clip în întuneric, dup care a disp rut. Tovar a mea, tovar a mea ve nic . Am apucat pe Rue Dumaine, trecînd pe lîng ferestrele întunecate. Lumina unei l mpi s-a mic orat foarte încet în dosul unei perdele grele din dantel , umbra modelului întinzîndu-se pe c mid , devenind din ce în ce mai slab , apoi transformîndu-se în negreal . Mi-am continuat drumul, apropiindu-m de casa lui Madame LeClair, auzind acordurile vagi, dar sub iri ale viorilor care cîntau în salonul de sus i apoi rîsetele limpezi ale invita ilor. St team peste drum de cas , în umbr , v zîndu-i pe cî iva dintre ace tia mi cîndu-se prin înc perea luminat ; un oaspete trecea de la o fereastr la alta, cu un pahar cu picior plin cu un vin de culoarea l mîii, privind spre lun ca i cum ar fi c utat ceva mai bun i a g sit acest lucru la ultima fereastr , r mînînd cu mîna pe draperia de culoare închis . În fa a mea, o u în zidul de c mid era deschis i o lumin se vedea în cap tul cel lalt al gangului. Am traversat încet strada îngust i am sim it mirosul puternic de buc rie imediat dup ce am intrat pe poart . Mirosul u or gre os al c rnii g tite. Am intrat în gang. Cineva tocmai traversase în grab curtea i închisese o u . Dar apoi am v zut o alt siluet . Lîng focul din buc rie se afla o negres sub ire cu un turban str lucitor în jurul capului, cu tr turi delicate, femeia sclipind în lumin asemeni unei figurine din diorit. Amesteca într-o oal . Am sim it mirosul condimentelor, ovîrvului i foilor de dafin; apoi, ca un val, a venit mirosul oribil al c rnii tite, sîngele i carnea descompunîndu-se în lichidul care fierbea. M-am apropiat mai mult i am v zut-o l sînd jos lingura lung de fier i proptindu- i mîinile pe oldurile generoase, cordonul alb al or ului sco îndu-i în eviden mijlocul sub ire. Zeama din oal d dea pe afar i pic turile c deau pe c rbunii aprin i de dedesubt sfîrîind. Mirosul ei, parfumul ei p trunz tor a ajuns pîn la mine, mai puternic decît cel al amestecului ciudat din oal , ispititor pe m sur ce apropiam mai mult, pîn cînd, în cele din urm , m-am rezemat de un perete îmbr cat în frunze de vi . La etaj, viorile începuser un vals i podeaua din lemn scîr îia sub picioarele dansatorilor. Parfumul iasomiei de pe zid m-a înv luit i apoi s-a retras ca apa ce p se te plaja neted ; i i-am sim it din nou parfumul s rat. Se dusese la u a buc riei, aplecîndu- i cu gra ie gîtul lung i negru cînd s-a chinuit s str pung întunericul de sub fereastra luminat . „Monsieur!" a spus ea p ind în raza de lumin g lbuie, care îi c dea pe sînii mari i rotunzi, pe bra ele lungi, sub iri i m soase i acum pe frumuse ea lung i rece a chipului. „C uta i petrecerea, Monsieur?" m-a întrebat ea. „E sus..." „Nu, draga mea, nu c utam petrecerea, i-am spus eu ie ind din umbr . Pe tine te c utam." Totul era preg tit cînd m-am trezit seara urm toare: cuf rul cu haine fusese trimis pe vapor împreun cu o lad în care se afla sicriul; servitorii erau pleca i; mobila fusese acoperit cu

pînz alb . Imaginea biletelor de vapor, a cîtorva de banc i a altor cîteva hîrtii strînse toate întrun portmoneu negru f cea ca acea c torie s apar în lumina sclipitoare a realit ii. A fi renun at la ucis dac a fi putut, dar m-am ocupat de asta devreme i în grab , ca i Claudia; dar cu pu in înainte de ora la care ar fi trebuit s plec m, m aflam singur în apartament, teptînd-o. Era plecat de prea mult timp pentru starea mea de spirit nervoas . M temeam pentru ea de i putea fermeca aproape pe oricine, f cîndu-i s o ajute dac se afla prea departe de cas i, de multe ori, îi convinsese pe str ini s o aduc pîn la u chiar, la tat l ei, care le mul umea din tot sufletul pentru faptul c îi aduseser fiica r cit . Cînd a venit acum, alerga i, l sînd jos cartea, mi-am închipuit c uitase cît era ceasul. Credea, probabil, c era mai tîrziu decît era în realitate. inînd cont de ceasul meu de buzunar, mai aveam o or . Dar, în clipa în care a ajuns la u , am tiut c m în elam. „Louis, u ile!" a îng imat ea, cu r suflarea t iat i cu mîna pe inim . A rupt-o la fug din nou pe coridor cu mine în urma ei i, în timp ce îmi f cea semne disperat , am închis u ile coridorului. „Ce este?" am întrebat-o. „Ce te-a apucat?" Dar ea se ducea la ferestrele din fa acum, la u ile-ferestre lungi care d deau pe balcoanele înguste de deasupra str zii. A ridicat sticla de pe lamp i a suflat în flac . În camer s-a f cut brusc întuneric, dar apoi, încet-încet, a început s p trund lumina de pe strad . Ea gîfîia, cu mîna la piept i dup cîteva clipe m-a tras lîng fereastr . „M-a urm rit cineva", a optit ea acum. „L-am auzit tot timpul în spatele meu. La început, am crezut c aveam impresia!" S-a oprit s i trag r suflarea, iar chipul îi era alb în lumina alb struie care p trundea pe fereastr . „Louis, era muzicianul", a optit ea. i ce dac ? Te-o fi v zut cu Lestat". „Louis, e acolo jos. Uit -te pe geam. Încearc s -l vezi." rea atît de tulburat , aproape speriat . Ca i cum n-ar fi vrut s stea în prag expus . Am ie it pe balcon, de i continuam s o in de mîn în timp ce ea st tea lîng draperie; m inea atît de strîns, încît p rea s se team pentru mine. Era ora unsprezece i, în momentul acela, pe Rue Royale era lini te: magazinele închise, oamenii care fuseser la teatru plecaser . O u s-a trîntit undeva în dreapta mea i am v zut o femeie i un b rbat ie ind i pornind gr bi i spre col , chipul femeii fiind ascuns sub borurile unei p rii albe enorme. Zgomotul pa ilor lor s-a stins. Nu vedeam pe nimeni, nu sim eam pe nimeni. Auzeam respira ia anevoioas a Claudiei. Ceva s-a mi cat în cas ; am tres rit, dar am recunosut zgomotul ca fiind cel f cut de p ri. Uitasem de ri. Dar Claudia se speriase mai tare i s-a tras lîng mine. „Nu e nimeni, Claudia..." am început eu s -i optesc, dar atunci l-am z rit pe muzician. St tuse atît de nemi cat în dreptul ii magazinului de mobil , încît nu-l observasem i, probabil asta dorise i el. C ci acum s-a uitat la mine i fa a i-a str lucit în întuneric ca o lumin alb . Frustrarea i preocuparea îi disp ruser complet de pe tr turile rigide; ochii lui mari i negri m fixau de pe pielea alb . Devenise vampir. „Îl v d", am murmurat eu mi cînd buzele cît se poate de pu in, în vreme ce continuam s -l privesc în ochi. Am sim it-o venind mai aproape, mîna îi tremura i îi sim eam b ile inimii zvîcnindu-i în palm . A icnit cînd l-a v zut. Dar, în acela i timp, ceva m-a f cut s înghe chiar în clipa în care m uitam la el, f ca el s se mi te. Pentru c am auzit pa i în gangul de afar . Apoi scîr îitul por ii. Dup aceea, din nou acel pas, hot rît, ap sat, r sunînd sub plafonul boltit al gangului prin care treceau tr surile, ap sat, familiar. Acel pas urca acum scara în spiral . Claudia a scos un ip t sub ire, dar a dus repede mîna la gur . Vampirul din dreptul magazinului de mobil nu se clintise. i cuno team pasul de pe scar . Cuno team pasul din curte. Era Lestat. Lestat tr gea de u , lovind acum în ea, zgîl îind-o de parc ar fi vrut s-o scoat din perete. Claudia s-a refugiat într-un col , cu trupul încovoiat, ca i cum cineva îi d duse o lovitur puternic , uitîndu-se înnebunit cînd la silueta din strad , cînd la mine. Loviturile din u deveniser i mai puternice. Atunci i-am auzit vocea. „Louis! a strigat. Louis!" a urlat el apoi dincolo de u , dup care a urmat spargerea geamului din salonul mic. Dup care am auzit sucirea z vorului din interior. Am în cat repede lampa, am sc rat un b de chibrit prea tare i l-am rupt în graba cu care m mi m, dar apoi am ob inut flac ra pe care am dorit-o i am r mas cu micul vas cu petrol lampant în mîn . „Pleac de la fereastr . Închide-o", i-am spus Claudiei, iar ea a ascultat ca i cum acel ordin subit i clar ar fi eliberat-o dintr-un paroxism al spaimei. „ i aprinde celelalte l mpi, acum, imediat." O auzeam plîngînd în timp ce aprindea chibritul. Lestat înainta pe coridor. Apoi a ajuns în dreptul u ii. Mi-am inut r suflarea i, f s vreau, am f cut cî iva pa i înapoi cînd l-am v zut. O auzeam pe Claudia plîngînd. Era Lestat, f nici o îndoial , ref cut i intact, stînd în u , cu capul plecat înainte, cu ochii bulbuca i, de parc ar fi fost beat i ar fi avut nevoie de tocul u ii pentru a nu se pr bu i în camer . Pielea îi era plin de cicatrice, hidoase, de parc fiecare încre itur a „mor ii" lui îi l sase un semn. Era marcat ca de ni te lovituri la întîmplare cu v traiul încins, iar ochii lui, care alt dat fuseser de un cenu iu limpede, acum erau str tu i de vase de sînge.

„R mîi unde e ti... pentru numele lui Dumnezeu..., am optit eu. „O arunc spre tine i o s arzi de viu", i-am zis apoi. Chiar în clipa aceea, am auzit un zgomot în stînga mea, ni te zgîrieturi i rîcîieli pe fa ada casei. Era cel lalt. Îi vedeam mîinile pe balconul din fier forjat. Claudia a scos un ip t ascu it cînd el s-a izbit cu tot trupul în u ile de sticl . Nu pot s i spun exact tot ce s-a întîmplat atunci. Pur i simplu, nu pot s povestesc exact cum a fost. Îmi amintesc c am azvîrlit cu lampa în Lestat; aceasta s-a sf rîmat la picioarele lui i fl rile au cuprins imediat covorul. Apoi am luat o tor , o pînz pe care o tr sesem de pe canapea i îi d dusem foc. Dar, înainte de asta, m-am luat la b taie cu el, lovindu-l cu picioarele i împotrivindu-m feroce puterii lui teribile. Undeva, în dep rtare, auzeam ipetele de spaim ale Claudiei. S-a spart i cealalt lamp . Draperiile erau în fl ri. Îmi amintesc c hainele lui duhneau a petrol lampant i c , la un moment dat, se chinuia înnebunit s sting fl rile. Era stîngaci, bolnav, incapabil s i p streze echilibrul; dar cînd m-a prins, l-am mu cat de degete ca scap din strînsoarea lui. Pe strad se auzeau zgomote, strig te, o sonerie. Camera se transformase repede într-un adev rat infern i, într-o sclipire de lumin , am v zut-o pe Claudia luptîndu-se cu proasp tul vampir, care p rea incapabil s pun mîinile pe ea, sem nînd cu un om neîndemînatic care încearc s prind o pas re. Îmi amintesc c m-am rostogolit la nesfîr it cu Lestat prin foc, sim ind c ldura sufocant pe fa , v zînd fl rile deasupra spatelui s u cînd m-am rostogolit sub el. În clipa aceea, Claudia s-a ridicat i l-a lovit de nenum rate ori cu traiul, pîn cînd el a sl bit strînsoarea i eu m-am chinuit s ies de dedesubt. Am v zut traiul coborînd din nou, iar i iar deasupra lui i auzeam mîrîielile Claudiei în ritmul loviturilor, ca cele ale unui animal. Lestat era cu mîna ridicat , chipul fiindu-i o grimas de durere. Întins pe covor, se afla cel lalt, din capul c ruia curgea sînge. Ce s-a petrecut apoi nu mi-e clar. Cred c am luat v traiul din mîinile ei i i-am dat o lovitur zdrav într-o parte a capului. Îmi amintesc c mi se p rea de neînvins, invulnerabil fa de lovituri. C ldura îmi pîrlea hainele deja, fl rile aprinseser rochi a de borangic a Claudiei, a a c am luat-o în bra e i am rupt-o la fug pe coridor, încercînd s sting fl rile cu trupul meu. Îmi aduc aminte c mi-am scos haina i am stins fl rile cu ea cînd am ie it la aer, iar oamenii urcau sc rile trecînd pe lîng mine. O mul ime de oameni se scurgeau prin gang în curte i cineva st tea pe acoperi ul în pant al buc riei din c mid . O ineam pe Claudia în bra e i fugeam pe lîng to i, ignorîndu-le întreb rile, f cîndu-mi loc cu um rul printre ei. Pe urm eram liber împreun cu ea, auzindu-i gîfîielile i suspinele în ureche, în timp ce alergam orbe te pe Rue Royale, apoi pe prima strad îngust , alergînd, alergînd pîn cînd nu mai exista nici un sunet în afar de cel al pa ilor mei. i ale respira iei ei. Am stat acolo, un b rbat i un copil, ar i, chinui i de durere, tr gînd în piept aerul acelei seri lini tite.

PARTEA A DOUA

Toat noaptea am stat pe puntea vaporului francez „Mariana", uitîndu-m la schela de debarcare. Cheiul lung era în esat de lume, iar petrecerile au durat foarte mult în cabinele luxoase i pun ile gemeau de pasageri i oaspe i. Dar, pîn la urm , pe m sur ce se apropia ivirea zorilor, petrecerile s-au sfîr it una cîte una i tr surile au p sit str zile înguste din fa a debarcaderului. Cî iva pasageri întîrzia i au sosit la bord, o pereche a z bovit cîteva ore lîng parapet în apropiere. Dar Lestat i ucenicul lui, dac au supravie uit focului ( i eu eram convins supravie uiser ) n-au ajuns la vapor. Bagajele noastre p siser apartamentul în cursul zilei; i, dac mai r sese ceva care s ne tr deze destina ia, eram sigur c fusese distrus. Totu i, eram cu ochii în patru. Claudia era încuiat în cabina noastr , stînd cu privirea a intit asupra hubloului. Dar Lestat n-a venit. În cele din urm , a a cum sperasem, agita ia legat de plecare a început înainte de a se face lumin . Cîteva persoane f ceau cu mîna de pe dig i de pe ridic tura acoperit de iarb a cheiului în timp ce vaporul a început mai întîi s se clatine, apoi s se zdruncine violent pe o parte i, dup aceea, s alunece maiestuos în curentul fluviului Mississippi. Luminile ora ului New Orléans se mic orau din ce în ce mai mult pîn cînd se vedeau în spatele nostru ca o palid fosforescen pe cerul care începea s se lumineze. Eram îngrozitor de obosit i, totu i, am stat pe punte atîta timp cît am putut s v d acea lumin , tiind c s-ar fi putut s nu o mai v d vreodat . Peste cîteva clipe, eram purta i în josul fluviului pe lîng digurile de la Freniere i Pointe du Lac i atunci, cînd am putut s v d zidul format din plopi canadieni i

chiparo i care se vedeau verzi în întuneric de-a lungul malului, mi-am dat seama c era aproape diminea . Primejdios de aproape. Vîrînd cheia în broasc , am sim it poate cea mai cumplit epuizare pe care o cunoscusem vreodat . Niciodat , în cursul anilor pe care îi tr isem în selecta noastr familie, nu sim isem teama din seara aceea, vulnerabilitatea, groaza. i nu avea s existe nici o u urare subit . Nici un sentiment de siguran subit. Numai acea u urare pe care o impune, în sfîr it, oboseala, cînd nici mintea, nici trupul nu mai îndur groaza. C ci, de i Lestat se afla acum la atîtea mile distan , cu învierea lui, trezise în mine o încîlceal de temeri complexe de care nu puteam sc pa. Chiar i atunci cînd Claudia mi-a spus: „Sîntem în siguran , Louis, în siguran ", i eu i-am optit cuvîntul „da", îl vedeam pe Lestat în u , vedeam ochii aceia bulbuca i, pielea aceea br zdat de cicatrice. Cum de se întorsese, cum de triumfase asupra mor ii? Cum putea o fiin supravie uiasc acelei ruine zbîrcite care devenise? Oricare ar fi fost r spunsul, ce însemna el nu numai pentru el, ci i pentru Claudia, pentru mine? Eram în siguran fa de el, dar fa de noi în ine? Vaporul a fost atins de o „febr " ciudat . Totu i era uluitor de curat în privin a obolanilor, de i, din cînd în cînd, li se descopereau trupurile, u oare i uscate, ca i cum ar fi murit de cîteva zile. Cu toate acestea, exista acea febr . Lovea pasagerul mai întîi sub forma unei sl biciuni i a unei dureri de gît; uneori existau i ni te semne acolo, alteori, semnele erau în alte p i, sau, cîteodat , nu se vedea nici un semn, de i cîte o ran veche se redeschidea i redevenea dureroas . Uneori, pasagerul, care începea s doarm din ce în ce mai mult pe m sur ce atît vaporul, cît i febra progresau, murea în somn. A a c au avut loc înmormînt ri în apa oceanului de cîteva ori în timpul travers rii Atlanticului. Temîndu-m de febr , bineîn eles, îi ocoleam pe pasageri, nu voiam s m al tur lor în camera de fumat, s ajung s le cunosc povestirile, s -i aud vorbind despre visele i speran ele lor. Îmi luam „masa" singur. Dar Claudiei îi pl cea s -i priveasc , s stea pe punte i s -i vad venind i plecînd seara devreme i, mai tîrziu, s -mi spun încet, în timp ce m aflam lîng hublou: „Cred c ea o s cad prad ..." L sam cartea jos i m uitam prin hublou, sim ind leg narea u oar a m rii, v zînd stelele, mai clare i mai str lucitoare decît le v zusem vreodat de pe p mînt, aplecîndu-m s ating valurile. În anumite momente, cînd st team singur în cabina întunecat , mi se p rea c cerul se coborîse pentru a întîlni marea i c un mare secret avea s fie dezv luit în acea împreunare, o pr pastie imens avea s fie închis pentru totdeauna. Dar cine avea s fac avea dezv luire cînd cerul i marea deveneau un tot i nu mai exista haos? Dumnezeu? Sau Satana? Deodat , mi-a trecut prin cap ce imens consolare ar fi fost s -l cunosc pe acesta din urm , s -l privesc în fa , indiferent cît de îngrozitoare ar fi fost acea înf are, s tiu c îi apar in total i, astfel, s scap pentru totdeauna de chinul acelei ignoran e. S trec printr-un v l care m desp ea ve nic de tot ceea ce numeam natur uman . Sim eam cum vaporul se apropia din ce în ce mai mult de acel secret. Nu exista nici un cap t vizibil al firmamentului; se închidea în jurul nostru cu o frumuse e i o t cere r pitoare. Dar apoi, cuvintele „s scap" deveneau oribile, c ci nu exista sc pare cînd erai blestemat, nu putea s existe; i ce era acel chin în compara ie cu neobositele fl ri ale iadului? Marea leg nîndu-se sub acele stele ve nice stelele însele ce leg tur aveau ele cu Satana? i acele imagini care ni se par atît de statice în copil rie cînd sîntem cu to ii atît de preocupa i de via ,încît rareori ni le închipuim atr toare: serafim privind ve nic chipul lui Dumnezeu i chiar chipul lui Dumnezeu aceasta era eterna sc pare, i acea mare blînd , care ne leg na, era doar o vag promisiune a acesteia. Dar, chiar i în acele momente, cînd vaporul i toat lumea dormea, nici raiul, nici iadul nu reau mai mult decît o închipuire chinuitoare. S tiu, s cred într-unul sau altul... aceea era poate singura salvare la care puteam visa. Claudia, c reia îi pl cea lumina ca i lui Lestat, aprindea l mpile de cum se trezea. Avea un pachet de c i de joc minunate, primit de la o doamn de pe vapor; figurinele erau în stilul celor din perioada Mariei Antoaneta, iar, pe spate, erau crini aurii pe un fundal violet. D dea o pasien în care c ile formau cifrele unui ceas. M-a tot întrebat cum de reu ise Lestat pîn cînd, în cele din urm , am început s -i r spund. Nu mai era zguduit . Dac î i amintea de ipetele ei în fl ri, nu voia s se gîndeasc la ele. Dac î i amintea c , înainte de foc, v rsase lacrimi adev rate în bra ele mele, acest lucru nu producea nici o schimbare în ea; era, ca întotdeauna, o persoan foarte pu in nehot rît , o persoan la care t cerea nu însemna nelini te sau regret. „Ar fi trebuit s -l ardem, a zis ea. Am fost ni te pro ti s -l credem mort numai dup felul cum ar ta." „Dar cum a putut supravie ui? am întrebat-o eu. Doar l-ai v zut, tii ce-a r mas din el." Nu aveam nici un chef, de fapt. Ar fi alungat bucuros acele gînduri într-un ungher al min ii, dar mintea mea nu-mi d dea voie. Ea a fost cea care mi-a dat r spunsurile acum, c ci dialogul avea

loc, de fapt, cu ea îns i. „S zicem c a încetat s ni se mai împotriveasc , a explicat ea, c înc mai tr ia, închis în acel trup uscat i neputincios, con tient i calculat..." „Con tient în starea aceea!" am optit eu. i, s zicem c , atunci cînd s-a scufundat în apa mla tinii i a auzit zgomotul tr surii dep rtîndu-se, a avut destul putere încît s i mi te membrele. În întunericul din jurul lui erau tot felul de viet i. L-am v zut odat rupînd gîtul unei opîrle de gr din i privind cum se scurgea sîngele într-un pahar. Î i închipui tenacitatea voin ei de a tr i pe care o avea, bîjbîind cu mîinile prin ap dup orice se mi ca?" „Voin de a tr i? Tenacitate? am murmurat eu. S zicem c a fost altceva..." i, atunci, cînd a sim it revenirea puterii, poate de ajuns pentru a-l face s ajung la drum, undeva, pe acest drum, a întîlnit pe cineva. Poate s-a ghemuit, a teptînd s treac vreo tr sur ; poate s-a tîrît, adunînd înc atîta sînge cît putea, pîn a ajuns la cocioabele emigran ilor sau la acele case de ar împr tiate. Ce spectacol trebuie s fi fost!" S-a uitat la lampa care atîrna, cînd ochii mici, dup care a continuat cu o voce sc zut , lipsit de emo ie. „ i atunci ce-a cut? Mie mi se pare foarte limpede. Dac nu s-a putut întoarce la timp la New Orléans, cu siguran c a putut ajunge la cimitirul Old Bayou. Spitalul filantropic trimite acolo sicrie în fiecare zi. Parc -l v d scormonind p mîntul moale pîn la un asemenea sicriu, aruncînd con inutul în mla tin i punîndu-se la ad post pîn în seara urm toare în acel mormînt adînc în care nimeni n-ar fi putut s -l deranjeze. Da... asta a f cut, sînt convins ." M-am gîndit la asta mult vreme, imaginîndu-mi, v zînd c s-ar fi putut întîmpla. Apoi am auzit-o ad ugînd gînditoare, în timp ce punea jos o carte i se uita la chipul oval al unui crai cu peruc alb : „Eu a fi putut s-o fac. i de ce m prive ti a a?" m-a întrebat strîngînd c ile, degetu ele ei chinuindu-se s le a eze i s le amestece. „Crezi... c , dac i-am fi ars r ele, ar fi murit?" am întrebat-o eu. „Bineîn eles. Cînd nu exist nimic, nu are ce s învie. Ce vrei s insinuezi?" Împ ea c ile acum, întinzîndu-mi i mie cîteva pe m su a de stejar. M-am uitat la ele, dar nu le-am atins. „Eu tiu... am optit eu. Doar c , poate, nu a existat nici o voin de a tr i, nici un pic de tenacitate... pentru c , pur i simplu, nu era nevoie de nici una din ele." M-a privit st ruitor, f s i tr deze gîndurile sau s -mi dea de în eles c le pricepea pe ale mele. „Poate pentru c era incapabil s moar ... poate este, sîntem... cu adev rat nemuritori?" M-a privit mult vreme. „Luciditate în starea aceea... am ad ugat eu, în cele din urm , ocolindu-i privirea. Dac ar fi a, n-ar trebui s existe luciditate i în alte situa ii? Incendiu, lumina soarelui... ce conteaz ?" „Louis, mi-a spus ea cu un glas sc zut. i-e fric . Nu stai «en garde» împotriva fricii. Nu în elegi pericolul pe care îl reprezint frica. O s afl m aceste r spunsuri atunci cînd o s -i g sim pe cei care ni le pot da, cei care posed cuno tin e de secole, de cît timp exist pe p mînt creaturi ca noi. Cunoa terea asta era dreptul nostru prin na tere, iar el ne-a lipsit de acest lucru. i-a meritat moartea." „Dar n-a murit..." am spus eu. „Ba a murit, a zis ea. Nimeni n-ar fi putut sc pa din casa aia decît dac ar fi fugit o dat cu noi, dac ar fi alergat lîng noi. Nu. A murit, ca i estetul acela triumf tor, prietenul lui. Luciditatea s-a dus." A strîns c ile i le-a pus deoparte, f cîndu-mi semn s -i dau c ile de pe m su a de lîng pat, acele c i pe care le despachetase imediat cum ajunsese la bord, cele cîteva opere alese despre cuno tin ele vampirilor pe care le luase ca îndrumare. Nu con ineau povestiri exagerate din Anglia, nici pe cele ale lui Edgar Allan Poe, nici pl smuiri. Erau doar cîteva relat ri despre vampirii din estul Europei, care deveniser pentru ea un fel de Biblie. În acele ri, oamenii ardeau, într-adev r, r ele unui vampir cînd îl g seau, îi str pungeau inima cu o epu i îi retezau capul. Citea ore întregi acele c i care fuseser citite i recitite înainte s ajung de partea cealalt a Atlanticului i care con ineau relat ri ale unor tori, preo i i savan i. i ea pl nuia c toria noastr , f s aib nevoie de peni sau hîrtie, ci în minte. O c torie care avea s ne duc imediat departe de str lucitoarele capitale ale Europei spre Marea Neagr , unde aveam s ne oprim la Vama i s ne începem c ut rile în zonele de ar ale Carpa ilor. Mie mi se p rea o perspectiv sumbr , fiind obligat s o accept, c ci tînjeam dup alte locuri i alte cuno tin e pe care Claudia nici nu începea s le în eleag . Semin ele acelei dorin e puternice fuseser plantate în mine cu mul i ani în urm i s-au transformat în flori amare cînd vaporul nostru a trecut prin Strîmtoarea Gibraltar intrînd în apele rii Mediterane. Voiam ca acele ape s fie albastre. Dar nu erau. Aveau culoarea nop ii. Cît am mai suferit atunci, chinuindu-m s -mi amintesc m rile pe care sim urile needucate ale unui tîn r le luase drept garantate, pe care o memorie nedisciplinat le l sase prad eternit ii.

Mediterana era neagr , neagr lîng coasta Italiei, lîng coasta Greciei, întotdeauna neagr , neagr cînd, în ceasurile reci dinainte de ivirea zorilor, în timp ce Claudia dormea, obosit de ile ei i por ia slab pe care i-o impunea precau ia, eu coboram o lamp jos, jos de tot prin cea a care se ridica, pîn cînd flac ra ajungea s str luceasc deasupra valurilor; nimic nu se vedea pe acea suprafa unduitoare în afar de lumina îns i, reflectarea acelei raze care torea în permanen cu mine, un ochi nemi cat care p rea fixat asupra mea din adîncuri imi spunea: „Louis, tu nu cau i decît întunericul. Marea asta nu e marea ta. Miturile oamenilor nu sînt miturile tale. Comorile oamenilor nu sînt ale tale." Ah, cît m umplea de am ciune în momentele acelea c utarea vampirilor din Lumea Veche, o am ciune pe care aproape c o puteam gusta, ca i cum aerul i-ar fi pierdut prospe imea. C ci, ce secrete, ce adev ruri ne-ar fi putut oferi acele monstruoase creaturi ale nop ii? Care trebuiau s le fie îngrozitoarele limite, dac , într-adev r, aveam s -i g sim pe to i? Ce puteau spune ni te osîndi i altor osîndi i? N-am it pe rm la Pireu. Totu i, în mintea mea, am fost pe Acropole în Atena, privind luna r rind prin plafonul deschis al Partenonului, m surîndu-mi în imea dup grandoarea acelor coloane, mergînd pe urmele acelor greci care au murit la Marathon, ascultînd oapta vîntului printre slinii str vechi. Acelea erau monumentele oamenilor care nu puteau muri, nu pietrele mor ilor vii; acolo se aflau secretele ce rezistaser trecerii timpului, pe care abia începusem s o în eleg vag. i, totu i, nimic nu m-a întors din drum i nimic nu o putea facem dar cînt ream iar i iar marele risc al întreb rilor noastre, riscul oric rei întreb ri la care se r spunde cu sinceritate; c ci spunsul trebuie s con in un pre incalculabil, un pericol tragic. Cine tia acest lucru mai bine decît mine, care asistasem la moartea propriului meu trup, v zînd tot ceea ce numeam omenesc ve tejindu-se i murind doar pentru a forma un lan puternic care s m in legat de lumea asta i, totu i, s m fac exilatul ei pentru totdeauna. O stafie cu o inim care bate? Leg natul m rii m f cea s visez urît, s -mi aduc aminte cu foarte mare claritate. Într-o noapte de iarn , la New Orléans, pe cînd hoin ream prin cimitirul St. Louis, mi-am v zut sora, trîn i coco at , cu un buchet de trandafiri albi în bra e, ai c ror spini erau înf ura i cu grij într-un pergament vechi, cu capul c runt plecat, pa ii conducînd-o prin întunericul plin de primejdii spre mormîntul unde fusese a ezat placa funerar a fratelui ei, Louis, al turi de cea a fratelui s u mai mic... Louis, care murise în incendiul de la Pointe du Lac l sînd o mo tenire generoas unui fin i tiz pe care ea nu-l cuno tea. Florile acelea erau pentru Louis, de parc n-ar fi trecut jum tate de secol de la moartea lui, de parc memoria ei, ca i memoria lui Louis, nu i-ar fi dat pace. Durerea îi accentua frumuse ea cenu ie i îi încovoia spatele îngust. i, cît a fi dat, în timp ce o priveam, s -i ating p rul argintiu, s -i optesc c o iubeam, dac dragostea nu i-ar fi produs în anii care îi mai r seser o groaz mai cumplit decît durerea. Am l sat-o cu durerea. Iar i iar i iar. i acum visam prea mult. Visam prea îndelung în închisoarea acelui vapor, în închisoarea trupului meu, care era atît de sensibil la r ritul fiec rui soare cum nici un trup muritor nu fusese vreodat . Iar inima îmi b tea mai repede pentru mun ii din estul Europei, în sfîr it, îmi tea mai repede pentru singura speran c , undeva, în acea zon primitiv , am fi putut g si spunsul la întrebarea de ce permitea Dumnezeu existen a unei asemenea suferin e de ce se permitea s înceap i cum i s-ar fi putut pune cap t. i f acel r spuns, tiam c nu am curajul de a-i pune cap t. Cu timpul, apele Mediteranei au devenit apele M rii Negre. Vampirul oft . B iatul st tea sprijinit în cot, cu fa a în palma dreapt , iar expresia lacom de pe chip nu se potrivea deloc cu ro ea a ochilor s i. Crezi c m joc cu tine? întreb vampirul i sprîncenele frumoase i negre i se unir o clip . Nu, spuse b iatul repede. tiu c nu trebuie s i mai pun întreb ri. O s -mi spui totul cînd o s vrei. Apoi t cu i se uit la vampir ca i cum ar fi fost preg tit s -l asculte din nou. Atunci se auzi un zgomot în dep rtare, undeva în vechea cl dire victorian în care se aflau, cel dintîi sunet de acest fel pe care îl auziser . B iatul î i îndrept privirea spre u a care d dea spre coridor. Parc uitase de existen a cl dirii. Cineva c lca ap sat pe scîndurile vechi. Dar vampirul era netulburat. Se uit în alt parte ca i cum s-ar fi deta at din nou de prezent. Satul acela. Nu pot s i spun cum se numea, pentru c nu-mi mai aduc aminte. Îmi amintesc doar c se afla la mile întregi dep rtare de coast i noi c toream singuri cu tr sura. i ce tr sur ! Era opera Claudiei i ar fi trebuit s m a tept; dar, pe atunci, lucrurile m luau întotdeauna pe nea teptate. Din prima clip cînd am ajuns la Varna, sim isem o anumit schimbare la ea, care m-a f cut s -mi dau seama imediat c era i fiica lui Lestat, nu numai a mea. De la mine înv ase valoarea banilor, dar de la Lestat mo tenise pasiunea de a-i cheltui; i

n-a vrut s plece f cea mai luxoas tr sur neagr pe care am g sit-o, cu banchete de piele pe care ar fi înc put cî iva c tori, nu numai un b rbat i un copil care foloseau minunatul interior doar pentru transportarea unei l zi din lemn de stejar împodobit . În spate erau legate dou cufere cu cele mai bune haine pe care le g sisem în magazinele de acolo i goneam pe acele ro i imense i u oare i pe acele arcuri excelente care purtau atîta greutate cu o u urin însp imînt toare pe drumurile acelea de munte. Era ceva tulbur tor cînd nu exista nimic altceva în acel inut ciudat, caii mergînd în galop i u oara aplecare a tr surii. i era un inut cu adev rat ciudat. Izolat, întunecat, a a cum sînt zonele de ar , de obicei, cu castelele i ruinele adesea înv luite în întuneric cînd luna intra în nori, a a încît sim eam o nelini te cum nu sim isem niciodat la New Orléans. i nici cu oamenii nu era mai u or. Eram întotdeauna goi i ci i în micile lor c tune i mereu con tien i c , printre ei, ne aflam într-un mare pericol. În New Orléans, niciodat nu trebuise s ne ascundem a a cînd ucideam. Ravagiile pe care le f ceau febra, molima, criminalii concurau cu noi i ne întreceau. Dar aici, trebuia s facem eforturi extraordinare pentru ca o ucidere s treac neobservat . Pentru c acei oameni simpli de la ar , c rora str zile aglomerate ale New Orléans-ului li s-ar fi p rut însp imînt toare, erau convin i c mor ii chiar mergeau i chiar le beau sîngele celor vii. Ne cuno teau numele: vampiri, diavoli. Iar noi, care ne aflam în c utarea celor mai slabe zvonuri, nu voiam absolut deloc s d m na tere unora. toream singuri, repede i f cînd risip printre ei, chinuindu-ne s fim în siguran în ostenta ia noastr , auzind discu ii despre vampiri foarte u or lîng focurile din hanuri, unde fiica mea dormea lini tit la pieptul meu i eu g seam în mod invariabil pe cîte cineva printre rani care vorbea destul german sau, uneori chiar francez , încît s discute cu mine despre cunoscutele legende. Dar, în cele din urm , am ajuns în acel sat care avea s reprezinte punctul de cotitur al toriei noastre. Nu-mi amintesc cu pl cere de nimic din c toria aceea, nici de prospe imea aerului, nici de r coarea nop ilor. Nici acum nu pot s vorbesc despre ea f s m cutremur pu in. Cu o noapte înainte fusesem la o ferm , a a c nu auzisem nimic care s ne preg teasc numai aspectul dezolant al locului: pentru c n-am ajuns tîrziu, nu destul de tîrziu ca obloanele fie l sate i z vorite sau ca o lamp stins s se legene deasupra intr rii boltite a hanului. Gunoaiele erau strînse în fa a u ilor i mai existau i alte semne care ar tau c ceva nu era în regul . O cutiu cu flori ve tejite a ezat sub vitrina unui magazin acoperit de oblon. Un butoi se rostogolea înainte i înapoi în mijlocul cur ii hanului. Locul ar ta ca un ora bîntuit de molim . Dar, chiar cînd o l sam pe Claudia jos pe p mîntul b torit de lîng tr sur , am z rit un firicel de lumin pe sub u hanului. „Pune- i gluga", i-am spus eu repede. „Vin". Cineva din untru tr gea z vorul. La început, n-am v zut decît lumina din spatele siluetei prin pu inul spa iu care mai r mînea pe lîng ea. Apoi, lumina felinarelor de la tr sur au sclipit în ochii ei. „O camer pentru noaptea asta!" am spus eu în german . i caii mei au nevoie de îngrijire, foarte mare nevoie!" „Noaptea nu e pentru c torit..., mi-a spus ea cu o voce stranie lipsit de orice inflexiune. i cu un copil." În timp ce rostea aceste cuvinte, am observat c mai erau oameni în untru, în spatele ei. Le auzeam oaptele i vedeam lic rirea unui foc. Din cîte îmi d deam seama, în jurul lui erau aduna i în mare m sur rani, în afar de un b rbat care era îmbr cat cam ca mine, cu o hain elegant i cu o manta pe umeri; dar hainele lui erau neîngrijite i ponosite. P rul ro u îi str lucea în lumina focului. Era un str in, ca i noi i era singurul care nu ne privea. Capul i se leg na u or ca i cum ar fi fost beat. „Feti a mea e obosit ", i-am spus eu femeii. N-avem unde s mergem în alt parte." Am luato pe Claudia în bra e. Ea i-a întors fa a spre mine i i-am auzit oapta: „Louis, usturoiul i crucifixul de deasupra u ii!" Nu v zusem acele lucruri. Era un crucifix mic, cu trupul lui Hristos din bronz lipit pe lemn, iar funia de usturoi era înf urat în jurul lui, o funie proasp împletit cu o alta veche, pe care c înile erau ve tejite i uscate. Femeia mi-a urm rit privirea, apoi s-a uitat la mine cu asprime i am v zut cît de epuizat era, cît de ro ii îi erau pupilele i cum îi tremura mîna care inea alul pe piept. P rul negru îi era complet r it. M-am apropiat i mai mult pîn am ajuns aproape de prag, iar ea a deshis u a brusc, de parc s-ar fi decis s ne lase intr m. Cînd am trecut pe lîng ea, a rostit o rug ciune, eram sigur, de i n-am în eles acele cuvinte slave. Înc perea strimt i cu grinzi joase era plin de oameni, b rba i i femei, a eza i de-a lungul pere ilor îmbr ca i în pl ci de lemn, pe b nci i chiar pe jos. Era ca i cum tot satul s-ar fi adunat acolo. Un copil dormea în bra ele unei femei i un altul dormea pe scar , înf urat în p turi, cu genunchii strîn i pe o treapt i cu bra ele servindu-i drept pern pe urm toarea treapt . Peste tot atîrnau funii de usturoi de cuie i ag tori, al turi de oale de g tit i c ni. Focul era singura

surs de lumin i arunca umbre pe chipurile încremenite care ne priveau. Nimeni nu ne-a f cut semn s ne a ez m i nu ne-a oferit nimic dar, în cele din urm , femeia mi-a spus în german c puteam s duc caii în grajd dac doream. M privea cu ochii aceia u or speria i i încerc na i, dar, apoi, chipul i s-a mai îmbunat. Mi-a spus c va sta în u a hanului cu o lamp , dar c trebuia s m gr besc i s las copilul acolo. Îns , altceva îmi atr sese aten ia, un miros pe care îl sim eam dominîndu-l pe cel al lemnului ars i al vinului. Era mirosul mor ii. Am sim it-o pe Claudia ap sîndu- i mîna pe pieptul meu i i-am v zut dege elul îndreptat spre o u de la picioarele sc rii. De acolo venea mirosul. Pîn cînd m-am întors, femeia îmi preg tise o can cu vin i un castron cu ciorb . M-am ezat, inînd-o pe Claudia pe genunchi, dar ea st tea cu capul întors numai spre u a aceea misterioas . Toate privirile erau a intite asupra noastr ca i mai înainte, în afar de cea a str inului. Acum îi vedeam profilul cu claritate. Era mult mai tîn r decît îmi închipuisem i aspectul r it se datora emo iilor. Avea chiar un chip pl cut i prelung, iar pielea alb i pistruiat îl f cea s par un b ie andru. Ochii lui mari i alba tri erau fixa i asupra focului ca i cum ar fi stat de vorb cu acesta i, atît genele cît i sprîncenele, erau aurii în lumin , ceea ce îi dea un aer foarte inocent i deschis. Dar era nefericit, tulburat, beat. Deodat , s-a întors spre mine i am v zut c plînsese. „Vorbe ti englez ?" m-a întrebat el cu o voce care a p rut tun toare în lini tea aceea. „Da", i-am spus, iar el s-a uitat la ceilal i triumf tor. Ei îl priveau ca ni te stane de piatr . „Vorbe ti englez " a strigat el schi înd un zîmbet amar, ridicîndu- i privirea spre tavan i apoi fixîndu- i-o asupra mea. „Pleac din ara asta", a zis el apoi. „Pleac imediat. Ia- i tr sura, caii i mîn -i pîn cad la i, dar pleac !" Umerii au început s -i tresalte scutura i de convulsii, de parc ar fi fost bolnav. A dus mîna la gur . Femeia, care acum st tea lîng perete, cu mîinile încruci ate peste or ul murdar, a spus calm în german : „În zori, po i pleca. În zori." „Dar ce este?" am întrebat-o eu în oapt , dup care m-am uitat la el. M privea cu ni te ochi sticlo i i ro ii. Nimeni nu vorbea. Un bu tean a c zut greu în foc. „Nu vrei s -mi spui?" l-am întrebat eu cu blînde e pe englez. S-a ridicat. O clip am crezut c o s cad . Era mult mai înalt decît mine i capul i-a c zut în fa , apoi pe spate, înainte de a se îndrepta i de a- i propti mîinile de marginea mesei. Haina lui neagr era p tat de vin, ca i man eta c ii. „Vrei s vezi?" m-a întrebat el privindu-m în ochi. „Vrei s vezi cu ochii t i?" Se sim ea un ton u or patetic în glasul lui cînd a rostit acele cuvinte. „Las copilul!" a spus femeia brusc, f cînd un gest iute i imperios. „Doarme", am spus eu i, ridicîndu-m , l-am urmat pe englez spre u a de la picioarele sc rii. A fost o u oar mi care cînd cei care erau mai apropia i de ea s-au dat la o parte i, apoi am intrat într-un salona împreun . Pe bufet ardea o singur lumînare i primul lucru pe care l-am zut a fost un ir de farfurii pictate cu delicate e a ezate pe un raft. La fereastr erau perdele, iar pe perete era o icoan lucioas care îi înf a pe Fecioara Maria cu Cristos copil. Dar pere ii i scaunele înconjurau o mas mare de stejar, pe care se afla întins trupul unei femei tinere, cu mîinile albe încruci ate pe piept, cu p rul castaniu încîlcit i înf urat în jurul gîtului alb i sub ire i sub umeri. Chipul ei dr gu c tase deja rigiditatea mor ii. M nii de culoarea ambrei îi lic reau în jurul încheieturii i pe lîng o parte a fustei de lîn neagr . Al turi de ea se aflau o p rie ro ie din fetru foarte frumoas , cu boruri largi i v l i o pereche de m nu i negre. Era totul preg tit ca i cum ea ar fi trebuit s se trezeasc i s i le pun . Englezul a mîngîiat ria u or, apropiindu-se de ea. Era pe punctul de a se pr bu i. Scosese o batist mare din buzunarul hainei i î i acoperise fa a. „ tii ce vor s fac cu ea?" a optit el uitîndu-se la mine. „Ai idee?" Femeia a venit în urma noastr i l-a apucat de bra , dar el a îndep rtat-o cu brutalitate. „ tii? m-a întrebat el cu o privire aprig . S lbaticii!" „Înceteaz !" i-a spus ea printre din i, dar el a încle tat maxilarul i a scuturat din cap, a a încît o uvi de p r ro cat i-a c zut pe ochi. „Las -m -n pace." Cineva optea în cealalt înc pere. Englezul s-a uitat din nou la tîn ra femeie i ochii i s-au umplut de lacrimi. „Atît de inocent ", a zis el încet, dup care s-a uitat în tavan i a încle tat pumnul drept, optind: Blestemat fii... Doamne! Blestemat!" „Dumnezeule", a optit femeia i i-a f cut repede semnul crucii. „Vezi asta? m-a întrebat el i a dat la o parte cu grij dantela de pe gîtul moartei, de parc nar fi putut, n-ar fi vrut s ating acea carne care se împietrea. Pe gîtul ei, inconfundabile, se aflau cele dou puncte, pe care le mai v zusem de o mie de ori pe tot atîtea gîturi, s pate în pielea îng lbenit . B rbatul i-a acoperit fa a cu mîinile, leg nîndu- i trupul înalt i sub ire pe c lcîie. Am senza ia c o s înnebunesc!" a spus el. „Hai, lini te te-te", a zis femeia, inîndu-l în timp ce el se zb tea, i s-a f cut ro ie la fa ,

deodat . „Las -l în pace, i-am spus eu. Las -l. O s am eu grij de el." Gura ei se schimonosi. „V dau afar pe to i, în întuneric, dac nu înceta i." Era prea obosit pentru a face asta, prea aproape de criz ea îns i. Dar, apoi, ne-a întors spatele, strîngîndu- i alul în jurul trupului i a ie it t cut , cei care se adunaser la u f cîndu-i loc.Englezul plîngea. Îmi d deam seama ce trebuia s fac, dar nu numai c voiam s aflu totul de la el, inima îmi tea de o emo ie t cut . M durea îngrozitor s -l v d astfel. Soarta m-a adus prea necru tor de aproape de el. „O s stau cu tine", m-am oferit eu i am tras dou scaune lîng mas . El s-a a ezat ab tut, cu privirea a intit asupra lumîn rii care pîlpîia al turi. Am închis u a i pere ii au p rut s se dea înapoi, iar cercul de lumin s fie mai str lucitor în jurul capului s u plecat. S-a rezemat de bufet i i-a ters fa a cu batista. Dup aceea, a scos o sticl îmbr cat în piele din buzunar pe care mi-a oferit-o, dar am refuzat. „Vrei s -mi spui ce s-a întîmplat?" El a încuviin at. „Poate po i s aduci pu in lumin pe-aici, a zis el. E ti francez, nu? tii, eu sînt englez." „Da", am spus eu dînd din cap. Dup aceea, ap sîndu-mi mîna i b utura amor indu-i atît de mult sim urile, încît nu i-a sim it r ceala, mi-a spus c numele s u era Morgan i c avea nevoie de mine, mai mult decît avusese de cineva vreodat . În clipa aceea, inîndu-i mîna, sim indu-i ferbin eala, am f cut un lucru ciudat. I-am spus cum m cheam , ceea ce nu dezv luiam absolut nim nui. Dar el se uita la femeia cea moart ca i cum nu m-ar fi auzit, iar pe buze i s-a ivit ceea ce p rea a fi cel mai stins zîmbet i ochii i s-au umplut de lacrimi. Expresia lui ar fi mi cat orice fiin omeneasc ; ar fi putut fi chiar mai mult decît ar fi putut suporta unii. „Eu am f cut asta, a zis el f cînd un semn din cap. Eu am adus-o aici." A în at din sprîncene ca i cum s-ar fi mirat. „Nu, am spus eu repede. N-ai f cut-o tu. Spune-mi cine a f cut-o." Dar, atunci, a p rut derutat, c zut pe gînduri. „Nu plecasem niciodat din Anglia, a început el. Pictam, tii... de parc acum ar mai conta... picturile, cartea! Mi s-a p rut totul atît de ciudat! Atît de pitoresc!" i-a plimbat privirea prin înc pere i glasul i s-a frînt. Mult timp s-a uitat la ea din nou, dup care i-a spus încet: „Emily", i eu am avut impresia c sesizasem ceva de pre în inima lui. Apoi, treptat, povestea a început s curg . O c torie de nunt prin Germania apoi în ara aceea, oriunde îi purtau diligentele, oriunde Morgan g sea peisaje de pictat. În cele din urm , ajunseser în acel loc îndep rtat, pentru c , în apropiere se afla o mîn stire despre care se spunea c ar fi fost foarte bine p strat . Dar Morgan i Emily n-au ajuns niciodat la mîn stirea aceea, c ci tragedia îi a teptase aici. S-a dovedit c diligentele nu treceau pe acolo, a a c Morgan pl tise unui fermier s -i transporte cu c ru a. Dar în dup -amiaza cînd sosiser , era o mare agita ie în cimitirul din afara satului. Dup ce a aruncat o privire, omul a refuzat s se dea jos din ru ca s vad mai bine. „P rea s fie un fel de procesiune, a zis Morgan, oamenii fiind îmbr ca i cu hainele cele mai bune i, unii dintre ei, chiar cu flori în mîini; adev rul e c mi s-a p rut chiar fascinant. Voiam s d. Eram atît de curios, încît l-am l sat pe om s plece, noi r mînînd acolo cu bagajele. Mai în fa se vedea satul. De fapt, mai mult eu voiam decît Emily, dar era atît de maleabil . Pîn la urm am l sat-o a ezat pe valize i am urcat colina f ea. Ai v zut cimitirul cînd ai venit încoace? Nu, bineîn eles c nu l-ai v zut. Slav Domnului c tr sura te-a adus aici teaf r. De i, dac ai fi trecut pe acolo, indiferent cît de obosi i ar fi fost caii..." A t cut brusc. „Care-i pericolul?" l-am îndeamnat eu cu blînde e. „Ah... pericolul! Barbarii!" a murmurat el i a aruncat o privire spre u , dup care a luat o înghi itur din sticl i i-a pus dopul. Ei bine, nu era nici o procesiune. Mi-am dat seama de asta imediat, a spus el. Oamenii nici nu mi-au vorbit cînd am ajuns sus îi tii cum sînt; dar nu mau împiedicat s privesc. Adev rul e c nu i-ar fi venit s crezi c st team acolo. N-o s m crezi cînd o s i spun ce-am v zut, dar trebuie s m crezi, pentru c , dac n-o faci, înnebunesc, tiu asta." „O s te cred, spune", i-am zis eu. „Ei bine, cimitirul era plin de morminte proaspete, am v zut imediat, unele avînd cruci noi din lemn, altele fiind doar ni te movilite de p mînt cu flori înc proaspete; iar cî iva din ranii care se aflau acolo ineau flori în mîini, de parc ar fi vrut s împodobeasc acele morminte; îns , to i st teau nemi ca i, cu privirile a intite asupra a doi b rba i care ineau un cal alb de c stru i ce animal era . D dea din picioare i scutura din cap, de parc n-ar fi vrut s stea acolo; era frumos, chiar splendid un arm sar alb ca z pada. Ei bine, la un moment dat i nu pot s i

spun cum s-au în eles, pentru c nici unul nu scosese un cuvînt unul din b rba i, eful, presupun, a lovit calul cu putere cu coada unei lope i i animalul a nit ca turbat în sus pe deal. Î i închipui c nu-mi imaginam s mai vedem calul o vreme. Dar m-am în elat. Peste o clip a încetinit, întorcîndu-se în galop printre mormintele vechi i coborînd dealul spre cele mai recente. To i acei oameni îl priveau. Nimeni nu scotea un sunet. A venit trop ind peste movile, printre flori i nimeni nu încerca s -l prind de c stru. Apoi, s-a oprit deodat , chiar în fa a unui mormînt." i-a ters ochii, dar lacrimile aproape c disp ruser . P rea la fel de fascinat de povestea aceea ca i mine. „Ei bine, uite ce s-a întîmplat, a continuat el. Animalul s-a oprit, deci, acolo. Deodat , din mul ime, s-a auzit un strig t. Nu, nu era un strig t, era ca i cum to i ar fi gemut, dup care s-a cut lini te. Iar calul st tea acolo i scutura din cap; în cele din urm , omul acela care era eful, a nit în fa i a strigat cîtorva din cei de acolo; una din femei a ipat i s-a aruncat pe mormînt, aproape chiar sub copitele calului. M-am apropiat cît am putut de mult. Am v zut placa funerar cu numele decedatei pe ea; era o tîn , care murise de numai ase luni, datele fiind gravate acolo, iar femeia aceea disperat , în genunchi pe p mînt, se prinsese de plac , de parc ar fi vrut s o smulg . Oamenii încercau s o dea la o parte. Îmi venea s plec, dar nu puteam, nu înainte de a vedea ce aveau de gînd s fac . i bineîn eles, Emily era în siguran , nici unul din oamenii aceia dîndu-ne aten ie vreunuia dintre noi. Ei bine, doi din ei au izbutit, în cele din urm , s ridice femeia, dup care, cel lalt a adus lope ile i au început s sape în mormînt. În curînd, unul din ei era în untru i to i st teau atît de nemi ca i, încît se auzea i cel mai mic zgomot, lopata aceea care s pa i p mîntul care era aruncat gr mad . Nu pot s i spun cum era. Soarele str lucea deasupra noastr , nici un nor nu era pe cer i to i st teau împrejur, inîndu-se unul de altul acum i, chiar i femeia aceea îndurerat ..." A t cut, pentru c privirea îi c zuse asupra lui Emily. A teptam lini tit. Am auzit whisky-ul cînd a dus sticla la gur din nou i m-am bucurat pentru el c era atît de mult acolo, încît putea s bea i s i alunge durerea. „Parc era miezul nop ii pe dealul acela", a spus el uitîndu-se la mine i vocea îi era foarte sc zut . „A a aveam impresia. Apoi l-am auzit pe cel din mormînt, care deschidea capacul sicriului cu lopata! Au ap rut scîndurile rupte. Le azvîrlea în dreapta i în stînga. Deodat a scos un urlet îngrozitor. Ceilal i s-au apropiat i imediat au n lit cu to ii spre mormînt, dup care s-au dat cu to ii înapoi ca un val, sco înd exclama ii, unii din ei întorcîndu-se i încercînd s i fac loc. Femeia aceea parc înnebunise, îndoindu- i genunchii i încercînd s scape din mîinile celor care o ineau. Ei bine, nu m-am putut ab ine s nu m duc. B nuiesc c nimic nu m-ar fi putut împiedica i- i spun c a fost prima oar cînd am f cut a a ceva i, a a s -mi ajute Dumnezeu, a fost i ultima. Acum trebuie s m crezi, trebuie! Acolo, în sicriul acela, unde omul st tea pe scîndurile rupte care mai r seser peste picioarele ei, se afla moarta, i- i spun...Î i spun c era la fel de proasp , de trandafirie", vocea i s-a frînt i st tea acolo, cu ochii mari, cu mîinile ca i cum ar fi inut ceva invizibil, implorîndu-m s -l cred „ca i cum ar fi fost vie! îngropat de ase luni! Giulgiul era dat la o parte de pe ea, iar mîinile îi erau încruci ate pe piept de parc dormea." A oftat. Mîna i-a c zut pe picior i a cl tinat din cap, o clip privind doar. „Î i jur! a spus el. Apoi omul care se afla în mormînt, s-a aplecat i a ridicat mîna moartei. Îti spun c bra ul acela se mi ca la fel de u or ca al meu! Îi inea mîna ca i cum i-ar fi privit unghiile. Apoi a scos un strig t i femeia de lîng mormînt i-a lovit cu picioarele pe cei care o ineau, r scolind p mîntul astfel încît acesta c dea pe fa a i p rul cadavrului. Ah, i era atît de dr gu femeia aceea moart ; dac ai fi v zut-o i ce-au f cut pe urm !" „Spune-mi ce-au f cut", i-am zis eu încet, de i tiam chiar dinainte ce avea s spun . „Pe cuvînt..., a zis el. Nu tim ce înseamn astfel de lucruri decît cînd le vedem!" M-a privit, arcuind o sprîncean , de parc mi-ar fi împ rt it un secret îngrozitor. Nu tim. „Nu, nu tim", am spus eu. „S i spun. Au luat un par, un par de lemn, fii atent, i cel din mormînt l-a apucat împreun cu un ciocan, punîndu-i-l femeii pe piept. Nu-mi venea s cred! Apoi, lovindu-l cu putere, l-a înfipt în ea. Î i spun, nu m-a fi putut mi ca nici dac a fi vrut; prinsesem r cini acolo. Apoi, omul acela, omul acela ca o bestie, a luat lopata i, cu amîndou mîinile, a înfipt-o în gîtul moartei. Capul îi era a a." A închis ochii, i-a schimonosit fa a i i-a l sat capul s cad într-o parte. M uitam la el, dar nu-l vedeam deloc. Vedeam numai femeia aceea în mormîntul ei cu capul retezat i sim eam o repulsie îngrozitoare în adîncul meu, de parc o mîn m-ar fi strîns de gît, intestinele mi-ar fi urcat la suprafa i n-a mai fi putut s respir. Atunci am sim it buzele Claudiei pe încheietura mîinii. Se uita la Morgan i p rea s o fi f cut de mult vreme. Morgan i-a ridicat privirea încet spre mine, i ochii îi erau înnebuni i. „Asta vor s -i fac ei", a spus el. „Lui Emily! Ei bine, n-o s -i las", a spus el cl tinînd din cap cu hot rîre. „N-o s -i las.

Trebuie s m aju i, Louis." Buzele îi tremurau, iar chipul îi era schimonosit acum de acea disperare subit a a încît, probabil, m-am dat înapoi f s vreau. „Acela i sînge curge prin venele noastre, în noi doi. Adic , francez, englez, sîntem oameni civiliza i, Louis. Ei sînt ni te lbatici!" „Încearc s te lini te ti acum, Morgan, i-am spus eu. Vreau s -mi spui ce s-a mai întîmplat apoi. Cu tine i cu Emily...". Se chinuia s scoat sticla. I-am luat-o eu din buzunar i i-am deschis-o. „E ti un om cumsecade, Louis; un adev rat prieten, a zis el cu emfaz . Am luat-o i am plecat repede. Aveau de gînd s dea foc cadavrului chiar acolo, în cimitir; i Emily nu trebuia s vad a a ceva, nu atîta timp cît eu... A scuturat din cap. Nu g seam nici o tr sur care s ne ia de aici; nici unul din ei nu voia s plece acum pentru dou zile cît era necesar ca s ne duc într-un loc normal!" „Dar cum i-au explicat asta, Morgan?" am insistat eu, pentru c vedeam c nu-i mai sese mult timp. „Vampirii! a spus el deodat i whisky-ul i s-a v rsat pe mîn . Vampirii, Louis. Po i s crezi una ca asta?" i a ar tat spre u cu sticla. „O invazie a vampirilor! To i vorbeau în oapt , ca i cum diavolul însu i ar fi ascultat la u ! Bineîn eles c i-au pus cap t. Au împiedicat-o pe femeia aceea nenorocit din cimitir s mai scurme p mîntul noapte de noapte ca s ias la suprafa s se hr neasc cu noi ceilal i!" A dus sticla la gur . „Oh... Doamne...", a gemut el. L-am privit cum bea, a teptînd r bd tor. Si Emily..." a continuat el. A g sit c era fascinant. Cu focul acela, cu cina pl cut i cu un pahar de vin bun. Ea nu v zuse femeia! Nu v zuse ce-i cuser , a spus el cuprins de disperare. Ah, cît de mult voiam s plec de aici; le-am oferit bani. «Dac s-a terminat, le tot spuneam eu, unul din voi ar trebui s vrea ace ti bani, o mic avere doar ca s ne scoat de-aici.»" „Dar nu se terminase..." am optit eu i i-am v zut ochii umplîndu-i-se de lacrimi i gura strîmbîndu-i-se de durere. „Cu ea cum s-a întîmplat?" l-am întrebat eu apoi. „Nu tiu", a zis el stins, cl tinînd din cap, cu sticla lipit de frunte de parc ar fi fost ceva rece, r coritor, dar nu era. „A venit în han?" „Ei spun c ea s-a dus", a m rturisit el cu lacrimile iroindu-i pe obraji. „Totul era încuiat! Au avut grij de asta. U i, ferestre! Apoi s-a f cut diminea , to i vociferau i ea disp ruse. Geamul era larg deschis i ea nu era acolo. N-am stat nici m car s -mi pun halatul. Am rupt-o la fug . M-am oprit brusc lîng ea, afar , în spatele hanului. Era s calc pe ea... z cea întins acolo sub piersici. inea în mîn o can goal . inea strîns o can goal ! Ei spun c a ademenit-o... c încerca s -i dea ap ..." Sticla i-a sc pat din mîini i el i-a astupat urechile, stînd încovoiat i cu capul plecat. Am stat mult vreme i l-am privit; nu aveam ce s -i spun. Iar cînd a spus încet c voiau s o pîng reasc i c ei spuneau c ea, Emily, era acum vampir, l-am asigurat c nu era, de i nu cred c m-a auzit. În cele din urm , s-a mi cat înainte, gata s cad . P rea s se întind dup lumînare i, înainte ca bra ul lui s ia contact cu bufetul, degetul lui a atins-o, iar ceara fierbinte a stins fl ruia. Acum eram înv lui i în întuneric i capul îi c zuse pe bra . Toat lumina din înc pere p rea strîns în ochii Claudiei. Dar, în timp ce t cerea se prelungea i eu st team acolo, întrebîndu-m , sperînd c Morgan nu avea s mai ridice capul, femeia a intrat în camer . Lumînarea ei a f cut s -l vedem, beat, adormit. „Pleac acum, mi-a spus ea mie. Siluete întunecate se îngr deau în jurul ei i vechiul han prinsese via datorit b rba ilor i femeilor care î i tîr îiau picioarele. Du-te lîng foc!" „Ce vre i s face i? am întrebat-o eu, ridicîndu-m cu Claudia în bra e. Vreau s tiu ce ave i de gînd s face i!" „Du-te lîng foc", mi-a poruncit ea. „Nu, nu face i asta, am zis eu, dar ea a f cut ochii mici i i-a dezvelit din ii. Pleac !" a spus ea. „Morgan", l-am strigat eu, dar el nu m-a auzit, nu putea s m aud . „Las -l în pace", mi-a zis femeia cu asprime. „Bine, dar e o prostie ceea ce vre i s face i, nu în elege i? Femeia asta e moart !" am insistat eu pe un ton rug tor. „Louis, mi-a optit Claudia în a a fel încît ei s nu o aud , strîngîndu-mi gîtul cu bra ul pe sub blana glugii mele. Las -i în pace." Ceilal i au intrat în camer , înconjurînd masa, uitîndu-se la noi cu ni te fe e sumbre. „Dar de unde vin ace ti vampiri? am optit eu. Doar a i cercetat cimitirul! Dac sînt cu adev rat vampiri, unde se ascund de voi? Femeia asta nu poate s v fac nici un r u. C uta i

vampirii dac vre i neap rat." „În timpul zilei, a spus ea cu gravitate, f cîndu-mi cu ochiul i încuviin înd încet din cap. În timpul zilei. O s -i g sim în timpul zilei. „Unde, în cimitir, distrugînd mormintele semenilor vo tri?" Ea a scuturat din cap. „La ruine, a zis apoi. Întotdeauna au fost la ruine. Ne-am în elat. Pe vremea bunicului au fost de vin ruinele, la fel i acum. O s d rîm m piatr cu piatr dac va fi nevoie. Dar tu... tu pleac acum. Pentru c , dac nu pleci, o s te d m afar chiar acum!" Apoi, a scos de sub or mîna care era încle tat pe par, ridicîndu-l în fl ruia lumîn rii. „Nu auzi, pleac !" a zis ea i b rba ii s-au adunat în spatele ei, cu gurile rigide i cu ochii sclipind în lumin . „Da..., i-am spus eu. Afar . Prefer asta. Afar ." i am trecut pe lîng ea, aproape r sturnîndo, v zîndu-i pe ceilal i cum se d deau la o parte din calea mea. Am pus mîna pe z vor i l-am tras cu o mi care iute. „Nu! a strigat femeia în germana ei gutural . E ti nebun!" A venit fuga spre mine i s-a uitat la z vor uluit . Apoi i-a pus mîinile pe lemnul aspru al ii. „ tii ce faci?" „Unde sînt ruinele? am întrebat-o eu calm. Cît de departe? Sînt în stînga sau în dreapta drumului?" „Nu, nu", a zis ea scuturînd din cap cu putere. Am deschis u a i am sim it aerul rece pe fa . Una din femeile de lîng perete a spus ceva furioas i unul din copii a gemut în somn. „Plec. Vreau un singur lucru. S -mi spui unde sînt ruinele ca s m in departe de ele. Spunemi." „Nu tii, nu tii", a zis ea i atunci am apucat-o de încheietura cald , tr gînd-o încet afar . Picioarele i se tîr îiau pe scînduri i ochii îi erau speria i. B rba ii s-au apropiat, dar, cînd ea a ie it f voia ei, s-au oprit. A scuturat din cap, p rul c zîndu-i pe ochi i s-a uitat la mîna i la fa a mea. „Spune-mi...", am zis eu. Vedeam c nu se uita la mine, ci la Claudia. Feti a se întorsese spre ea i lumina focului îi zuse pe chip. Femeia nu vedea nici obraji rotunzi, nici buzele uguiate, tiam, ci doar ochii Claudiei, care o priveau cu o inteligen întunecat i diabolic . Femeia i-a mu cat buzele. „Spre nord sau sud?" „Spre nord..." a optit ea. „Pe stînga sau pe dreapta?" „Pe stînga." „Cît de departe?" Încerca disperat s i trag mîna. „Trei mile", a îng imat ea i eu i-am dat drumul, a a încît s-a izbit de u , cu ochii mari de spaim i nedumerire. M întorsesem s plec, dar mi-a strigat deodat s a tept. Am v zut-o desprinzînd crucifixul de deasupra capului ei i întinzîndu-mi-l. Din peisajul de co mar al memoriei am v zut-o pe Babette privindu-m a a cum o f cuse cu atî ia ani în urm i spunînd acele cuvinte: „Piei din fa a mea, Satan ." Dar chipul femeii era disperat. „Ia-l, te rog, pentru numele lui Dumnezeu", a zis ea. „ i mîn repede." Apoi a închis u a, sîndu-ne pe mine i pe Claudia în întuneric. Peste cîteva minute, tunelul nop ii a înconjurat felinarele slabe ale tr surii noastre, ca i cum satul nici n-ar fi existat. Goneam, f cînd ca arcurile s scîr îie, iar luna palid a dezv luit pentru o clip conturul vag al mun ilor de dincolo de pini. Nu puteam s nu m gîndesc la Morgan, s nu-i aud glasul. Totul era împletit cu propria mea ner bdare plin de groaz de a întîlni ptura care o ucisese pe Emily, acea f ptur care era, f îndoial , ca noi. Dar Claudia era cuprins de frenezie. Dac ar fi putut s mîne caii ea îns i ar fi luat h urile. De nenum rate ori mi-a spus s folosesc biciul. Înl tura cu furie cele cîteva ramuri joase care se loveau de felinarele din fa a noastr ; iar bra ul ag at de mijlocul meu era tare ca fierul. Îmi amintesc c drumul a cotit brusc, felinarele s-au cl tinat zdrav n i Claudia a strigat acoperind vuietul vîntului: „Uite acolo, Louis, vezi?" Iar eu am tras cu putere de h uri. Ea st tea în genunchi, lipit de mine, i tr sura se leg na ca un vapor pe mare. Un nor mare, pufos, l sase luna s ias la iveal i sus, deasupra noastr , se z rea conturul întunecat al turnului. Într-o fereastr lung se reflecta cerul palid. Am stat pe loc, încle tîndu-mi mîinile pe banchet , încercînd s potolesc o mi care ce continua în capul meu în timp ce tr sura se oprea de tot. Unul din cai a nechezat. Apoi totul s-a cufundat în t cere. Claudia spunea: „Vino, Louis..." Eu am optit ceva, o nega ie iute i ira ional . Aveam senza ia clar i îngrozitoare c

Morgan era lîng mine, vorbindu-mi cu vocea lui sc zut i pasionat cu care îmi vorbise la han. Nici o vietate nu se mi ca în întunericul din jur. Doar vîntul i fo netul slab al frunzelor. „Crezi c tie c venim?" am întrebat eu i nu mi-am recunoscut propria voce în vîntul acela. aflam în acel salona , de parc n-a fi putut s scap de acolo, de parc p durea aceea deas n-ar fi fost real . Cred c m-am cutremurat. Apoi am sim it-o pe Claudia atingîndu-mi cu blînde e mîna pe care o ridicasem la ochi. Pinii sub iri se leg nau în spatele ei i fo netul frunzelor se auzea i mai tare, ca i cum o gur imens ar fi supt adierea vîntului i ar fi început o vijelie. „Or s-o îngroape la r scruce? Asta or s fac ? O englezoaic !" am optit eu. „Dac a fi avut m rimea ta..., a spus Claudia. i dac tu ai fi avut inima mea. Ah, Louis..." i-a aplecat capul spre mine, dar atitudinea aceea sem na atît de mult cu cea a unui vampir aplecat s s rute, încît m-am ferit de ea; buzele ei, îns le ap sa u or pe ale mele, g sind acolo un punct prin care mi-a transmis suflarea i bra ele mele au înconjurat-o. „Las -m s te conduc..., m-a rugat ea. Acum nu mai exist drum înapoi. Ia-m în bra e, a zis ea, i las -m jos pe drum." Dar mi s-a p rut c am stat o eternitate acolo sim indu-i buzele pe fa i pe pleoape. Apoi ea s-a mi cat, des-prinzîndu- i trupul moale de mine, dintr-o dat , cu un gest atît de gra ios i de iute, încît acum p rea suspendat în aer lîng tr sur , strîngîndu-mi mîna o clip , apoi dîndu-mi drumul. Cînd mi-am coborît privirea, am v zut-o uitîndu-se la mine din drum, din cercul de lumin tremur tor de sub felinar. Îmi f cea semn, mergînd cu spatele, punînd o cizmuli în urma celeilalte. „Coboar , Louis..." pîn cînd amenin a s dispar în bezn . Într-o secund am luat felinarul de unde era ag at i eram lîng ea, în iarb înalt . „Nu sim i pericolul? i-am optit eu. Nu-l respiri ca pe aer?" Unul din acele zîmbete fugare i-a dansat pe buze i s-a întors spre pant . Felinarul lumina o c rare ce str tea p durea. Ea i-a tras mai mult gluga de lîn cu o mînu alb i a pornit. „Stai numai o clip ..." „Teama e du manul t u...", mi-a spus ea, f s se opreasc . i-a continuat drumul, cu pa i siguri, chiar i atunci cînd în locul ierbii înalte au început s apar treptat gr mezi de pietre i p durea a devenit i mai deas , iar turnul din dep rtare a disp rut sl bind lumina lunii i datorit crengilor împletite de deasupra capetelor noastre, în curînd, zgomotul i mirosul cailor au fost acoperite de vîntul slab. „Fii «en garde», mi-a optit Claudia mergînd neobosit , oprindu-se doar cînd i cînd pentru c ramurile încîlcite i pietrele ceau ca locul respectiv s par un ad post. Dar ruinele erau foarte vechi. Nu puteam ti dac ora ul fusese distrus de molim , foc sau vreun inamic str in. Numai mîn stirea r sese în picioare. Acum ceva a optit în întuneric sem nînd cu vîntul i cu frunzele, dar nu era nici una, nici alta. I-am v zut spatele Claudiei îndreptîndu-se i sclipirea palmei albe cînd a încetinit pasul. Atunci mi-am dat seama c era apa care iroia încet în jos pe munte i am v zut-o în dep rtare, printre trunchiurile negre, o cascad dreapt i luminat de lun ce c dea înspumat . Claudia se contura pe fundalul cascadei, inîndu-se cu mîna de o r cin dezgolit din p mîntul moale; apoi am v zut-o c rîndu-se pe stînca aspr , punînd o mîn deasupra celeilalte, bra ul tremurîndu-i foarte u or, cizmuli ele atîrnîndu-i, acum fixîndu-se într-un punct de sprijin, peste o clip leg nîndu-se din nou. Apa era rece i f cea ca aerul din jurul ei s fie înmiresmat i u or, a încît m-am odihnit o clip . Nimic nu se clintea în jurul meu în p dure. Ascultam, sim urile mele separînd sunetul frunzelor, dar nimic altceva nu se mi ca. Apoi, treptat-treptat, ca un val de frig care-mi cuprindea mai întîi bra ele, apoi gîtul i, în cele din urm , fa a, mi-am dat seama c noaptea era prea pustie, prea lipsit de via . Ca i cum pîn i p rile ar fi ocolit acel loc, la fel ca mul imea de viet i care ar fi trebuit s populeze malurile acelui pîrîu. Dar, Claudia, deasupra mea pe stînc , se întindea dup felinar i pelerina ei mi-a atins fa a. L-am ridicat, a a încît, deodat , mi-a ap rut sc ldat în lumin , ca un înger straniu. Mi-a întins mîna de parc , în ciuda micimii ei, ar fi putut s m ajute s urc pe mal. Într-o clip , ne mi m din nou, dincolo de pîrîu, în sus pe munte. „Sim i? am optit eu. E prea nemi cat totul." Dar ea mi-a strîns mîna ca pentru a-mi spune „Taci". Panta devenea i mai abrupt i lini tea aceea era însp imînt toare. Încercam s v d dincolo de lumin , fiecare copac care ne ap rea în fa . Ceva s-a mi cat i am tras-o pe Claudia spre mine brusc. Dar nu era decît o reptil , nind printre frunze cu o plesnitur a cozii. Frunzele s-au potolit din nou. Dar Claudia a mas lîng mine, sub faldurile mantiei mele, apucînd cu fermitate materialul hainei; p rea s împing , iar mantia mea c dea peste a ei. În curînd, mirosul apei a disp rut, iar cînd luna s-a ivit clar dintre nori pentru o clip , am zut chiar în fa a noastr ceea ce p rea un gol în p dure. Claudia a apucat felinarul cu fermitate i i-a închis u a metalic . Eu am dat s-o împiedic, mîna luptîndu-mi-se cu ei, dar mi-a spus încet: „Închide ochii o secund i pe urm deschide-i încet. Atunci o s vezi."

M-a luat cu frig cînd am f cut asta, în tot acest timp inîndu-i um rul strîns. Dar apoi, am deschis ochii i am v zut, dincolo de copaci, zidurile lungi i joase ale mîn stirii i vîrful p trat al turnului masiv i înalt. Mult mai departe, deasupra unei v i imense i negre, str luceau culmile mun ilor acoperite de z pad . „Vino, a zis ea, încet, ca i cum trupul t u n-ar avea greutate." i a pornit f cea mai mic ezitare spre acele ziduri, spre orice s-ar fi aflat acolo. Peste cîteva clipe am descoperit o deschiz tur mare, care era i mai neagr decît zidurile din jur, iedera crescînd pe marginile ei de parc ar fi inten ionat s in pietrele la locul lor. Deasupra, în înc perea aceea neacoperit , în care sim eam puternic în n ri mirosul umed al pietrelor, am v zut, dincolo de firi oarele de nori, o spuzeal slab de stele. O scar larg urc în spiral pîn la ferestrele înguste care d deau spre vale. i, sub primul ir de trepte, din bezn a ap rut vasta i întunecata deschidere spre celelalte înc peri ale mîn stirii. Claudia st tea nemi cat acum, de parc devenise una cu pietrele. În acel spa iu umed, nici car buclele ei moi nu se clinteau. Asculta. Pe urm am ascultat i eu cu ea. Nu se auzea decît vuietul sc zut al vîntului. S-a mi cat încet, cu hot rîre i, cu piciorul, a înl turat p mîntul moale de pe un petec de loc din fa a ei. Am v zut o piatr plat care a sunat a gol cînd am b tut în ea or cu c lcîiul. Atunci i-am v zut l rgimea i faptul c se în a într-un col îndep rtat; atunci mi-a venit în minte o imagine îngrozitor de clar a acelei mul imi de b rba i i femei din sat înconjurînd piatra i ridicînd-o cu un drug uria . Claudia i-a îndreptat privirea spre scar i a mas cu ea a intit asupra u ii ruinate de dedesubt. Luna a sclipit o clip printr-o fereastr foarte înalt . Atunci, Claudia s-a mi cat, atît de iute, încît a ajuns lîng mine f s fac cel mai mic zgomot. „Auzi? m-a întrebat ea în oapt . Ascult ." Era un zgomot atît de slab, încît nici m car un muritor nu l-ar fi putut auzi. i nu venea dinspre ruine, ci de undeva de departe, nu de pe drumul lung i erpuitor pe care urcasem noi, ci de pe un altul, direct dinspre sat. Acum era doar un fo net, un rîcîit, dar era constant; apoi a început s se disting sunetul unui pas. Claudia mi-a strîns mîna i m-a împins încet sub scar . Îi vedeam cutele rochi ei mi cîndu-se u or prin deschiz tura pelerinei. Pa ii se auzeau mai tare i am început s sesisez c un picior îl preceda pe cel lalt ap sat, în timp ce al doilea se tîra pe mînt. Era un pas chiop tat care se apropia din ce în ce acoperind vuietul slab al vîntului. Inima îmi b tea cu putere în piept i îmi sim eam venele tîmplelor încordîndu-se, un tremur str tîndu-mi membrele, a a încît sim eam materialul c ii lipit de trup, rigiditatea gulerului, frecarea nasturilor de pelerin . Apoi, vîntul a adus un miros vag. Era un miros de sînge, care m-a înt rîtat imediat, f voia mea, miros cald i dulceag de sînge omenesc, sînge care iroia, curgea i, pe urm , am mai sim it miros de carne vie i am auzit, în ritmul pa ilor, o r suflare uscat i aspr . Dar, odat cu ea se mai auzea un sunet, slab i împletit cu cel lalt, în timp ce pa ii se apropiau din ce în ce mai mult de ziduri, respira ia întret iat i chinuit a altei f pturi. Auzeam i inima acelei f pturi, b tînd neregulat, un zvîcnit înfrico tor, dar, pe lîng ea, mai era o inim , ale c rei b i constante se auzeau din ce în ce mai puternic, o inim la fel de tare ca a mea! Apoi, în deschiz tura col uroas prin care intrasem, l-am v zut. I-au ap rut întîi um rul imens i un bra lung cu degete încovoiate; dup aceea, i-am v zut capul. Pe um r avea un trup. Dup ce a intrat, s-a îndreptat, a mi cat greutatea i a privit în întuneric direct spre noi. Fiecare mu chi din mine a devenit ca de fier în timp ce m uitam la el, zîndu-i capul conturat pe cer. Dar nimic de pe fa a lui nu se putea z ri în afar de ochii care reflectau lumina lunii de parc ar fi fost un ciob de sticl . Pe urm am v zut-o lic rind pe nasturii lui, care au zdr ng nit cînd bra ul i s-a leg nat liber din nou i un picior lung i s-a îndoit cînd a înaintat direct spre noi. O ineam pe Claudia strîns, gata ca, într-o clip , s o ascund la spatele meu, pentru a m duce spre el. Dar atunci am observat cu uimire c ochii lui nu m vedeau a a cum îl vedeam eu i c abia se tîra din cauza greut ii trupului pe care îl adusese. Lumina lunii îi c dea acum pe capul plecat, pe claia de p r negru i ondulat care îi atingea um rul aplecat i pe mîneca neagr a hainei. Am remarcat ceva la haina lui; clapa buzunarului era sfî iat , iar mîneca p rea descusut . Mi s-a p rut chiar c -i v d pielea um rului. Omul pe care îl inea s-a mi cat i a gemut jalnic. Silueta s-a oprit o clip i a p rut s -l mîngîie. În clipa aceea, m-am desprins de zid i m-am dus spre el. Nici un cuvînt nu mi-a ie it de pe buze, pentru c nu tiam ce s -i spun. tiam doar c înaintam în lumina lunii spre el i capul lui s-a în at brusc; atunci i-am v zut ochii. M-a privit îndelung i am v zut lumina sclipind în acei ochi i apoi pe doi canini ascu i; dup aceea un urlet strangulat p ru s -i ias din gîtlej care, timp de o secund , am crezut c era al meu. Omul s-a pr bu it pe pietre, sco înd un geam t cutremur tor. Vampirul s-a n pustit spre mine, urlînd din nou, i duhoarea r sufl rii lui mi-a umplut n rile, iar degetele lui ca ni te gheare mi-au sfî iat blana pelerinei. Am c zut pe spate, izbindu-m cu capul de zid, dar i-am

apucat capul, strîngînd în mîini o porc rie încîlcit care era p rul lui. Materialul ud i putrezit al hainei lui s-a rupt imediat în mîna mea, dar bra ul care m inea p rea de fier; în timp ce m chinuiam s -i împing capul înapoi, col ii lui mi-au atins gîtul. Claudia a ipat în spatele lui. Ceva l-a lovit cu putere în cap, oprindu-l brusc; apoi a fost lovit din nou. S-a întors ca pentru a o pocni, dar i-am tras un pumn în fa cu toat puterea. O piatr l-a lovit din nou, dup care ea a fugit, i atunci m-am aruncat cu toat greutatea asupra lui, sim ind cum i s-a îndoit piciorul schilodit. Îmi amintesc c l-am izbit cu capul de p mînt iar i iar, gata s -i smulg p rul murdar din r cin , în timp ce col ii îi erau îndrepta i spre mine i mîinile m zgîriau. Ne-am rostogolit pîn cînd l-am intuit din nou sub mine i lumina lunii i-a c zut din plin pe fa . Atunci m-am dat seama, printre gîfîieli, ce era ceea ce ineam în bra e. Cei doi ochi imen i ie eau în afar din ni te g vane i dou g urele hidoase îi formau nasul; o carne putred i ca un pergament îi înv luia craniul, iar zdren ele împu ite i oribil mirositoare care îl acopereau erau pline de noroi i sînge. M luptam cu un cadavru viu i f judecat . Nimic altceva. De deasupra lui, o piatr ascu it i-a c zut direct în frunte i sîngele i-a nit dintre ochi. Sa zb tut, dar o alt piatr a c zut cu atîta for , încît am auzit oasele zdrobite. Sîngele a început iroiasc de sub p rul încîlcit i murdar, îmbibînd pietrele i iarba. Pieptul îi pulsa sub mine, dar bra ele i s-au cutremurat i au r mas nemi cate. M-am ridicat, cu gîtlejul numai noduri, cu inima arzînd i fiecare fibr a trupului m durea din cauza acelei lupte. O clip , turnul a p rut s se încline, dar apoi s-a îndreptat. St team rezemat de zid, uitîndu-m la acel lucru, în timp ce sîngele îmi vuia în urechi. Încetul cu încetul mi-am dat seama c Claudia a îngenuncheat pe pieptul lui i a început s pip ie amestecul acela de p r i oase care fusese capul lui. Îi împr tia ele craniului. Cunoscusem vampirul european, creatura Lumii Vechi. Era mort. Am stat mult vreme întins pe scara aceea lat , neb gînd de seam stratul gros de pe mînt care o acoperea, sim indu-mi capul foarte rece în contrast cu p mîntul, doar uitîndu-m la el. Claudia era lîng picioarele lui, cu bra ele moi pe lîng trup. Am v zut-o închizînd ochii pentru o clip , dou pleoape mici care o f ceau s semene cu o statuet alb luminat de lun . Apoi a început s se legene foarte încet. „Claudia", am strigat-o eu i ea a deschis ochii. Era tras la fa a a cum numai rareori o v zusem. A ar tat spre omul care z cea mai departe pe podeaua turnului, lîng zid. Era înc nemi cat, dar tiam c nu murise. Uitasem de el complet, din cauza durerii care îmi cuprinsese trupul, iar sim urile îmi erau înc amor ite de duhoarea cadavrului din care se scurgea sîngele. Acum, îns , am v zut omul. i, într-un ungher al min ii mele, tiam care avea s -i fie soarta, dar nu m interesa. tiam doar c mai era cel mult o or pîn în zori. „Se mi ", mi-a spus ea i am încercat s m ridic de pe trepte. Mai bine s nu se trezeasc , mai bine s nu se mai treazeasc niciodat , a fi vrut s spun; se ducea spre el, trecînd indiferent pe lîng lucrul acela mort care fusese cît pe-aci s ne ucid pe amîndoi. I-am zut spatele i pe omul care se mi ca în fa a ei, r sucindu- i piciorul în iarb . Nu tiu ce m teptam s v d cînd m-am apropiat, ce ran sau fermier îngrozit, ce nenorocit care v zuse deja înf area acelui lucru care îl adusese acolo. O clip nu mi-am dat seama cine era întins pe jos, era Morgan, al c rui chip palid era acum luminat de lun , pe al c rui gît se vedeau urmele sate de vampir i ai c rui ochi alba tri priveau mu i i inexpresivi. Deodat , ace tia s-au m rit cînd m-am apropiat de el. „Louis! a optit el uluit, mi cînd buzele ca i cum ar fi vrut s formeze cuvinte, dar nu putea. Louis...", a spus el din nou i l-am zut zîmbind. A scos un sunet uscat i hîrîit în timp ce se chinuia s se ridice în genunchi i a întins mîna spre mine. Chipul alb ca varul i schimonosit i s-a încordat cînd sunetul i s-a stins în gîtlej i a încuviin at din cap cu disperare, p rul ro u i r it c zîndu-i pe ochi. M-am întors i am fugit de lîng el. Claudia a nit pe lîng mine i m-a apucat de bra . „Vezi culoarea cerului?" m-a întrebat ea uier tor. Morgan a c zut în mîini în spatele ei. „Louis", a strigat el din nou, cu ochii lic rind. P rea s nu vad ruinele, s nu vad întunericul, s nu vad nimic în afar de un chip pe care îl recuno tea i de pe buzele lui a ie it din nou acel singur cuvînt. Mi-am astupat urechile, îndep rtîndu-m de el cu spatele. Mîna îi era însîngerat acum cînd a ridicat-o. Miroseam sîngele i îl vedeam. i Claudia îl mirosea. S-a l sat repede lîng el, întinzîndu-l pe pietre i trecîndu- i degetele prin p rul lui ro u. El a încercat s ridice capul. Mîinile lui întinse i-au încadrat chipul i apoi, deodat , a început s -i mîngîie buclele aurii. Ea i-a înfipt din ii i mîinile au c zut moi pe lîng trup. Ajunsesem la marginea p durii cînd ea m-a prins din urm . „Trebuie s te duci la el, s -l iei", mi-a poruncit ea. Îi miroseam sîngele pe buze, îi vedeam c ldura din obraji. Îi sim eam fierbin eala încheieturii, dar nu m-am clintit. „Ascult -m , Louis, a zis ea cu o voce disperat i furioas dintr-o dat . L-am l sat pentru tine, dar e pe moarte... nu mai e timp." Am luat-o repede în bra e i am început lungul coborî . Nu era nevoie s fim precau i, s ne

furi m, nu ne mai a tepta nici o gazd supranatural . U a c tre secretele Europei de est ni se închisese în fa . Înaintam prin bezn spre drum. „Vrei s m ascul i?" a strigat ea, dar eu am continuat s merg, în ciuda faptului c m tr gea de hain , de p r. „Vezi cerul, îl vezi?" spunea ea din nou. Aproape c suspina la pieptul meu cînd c lcam prin apa rece ca ghea a a pîrîului, alergînd i utînd cu privirea felinarul de la tr sur . Cerul era de un albastru închis cînd am g sit tr sura. „D -mi crucifixul, i-am strigat eu plesnind din bici. Nu exist decît un singur loc unde s mergem." A fost azvîrlit lîng mine cînd tr sura s-a pus în mi care, pornind în goan spre sat. zînd cea a cum se ridica printre copacii de un maro închis, am sim it ceva foarte straniu. Aerul era r coros i p rile începuser s ciripeasc . Parc st tea s r sar soarele. Totu i, numi p sa. i, cu toate astea, tiam c nu avea s r sar , c înc mai era timp. Era un sentiment minunat i lini titor. Zgîrieturile i t ieturile îmi ardeau carnea i m durea inima de foame, dar îmi sim eam capul minunat de u or. Pîn cînd am v zut formele cenu ii ale hanului i clopotni a bisericii; se vedeau prea limpede. Iar stelele de pe cer disp reau cu repeziciune. Peste o clip b team cu putere în u a hanului. Cînd s-a deschis, mi-am strîns gluga în jurul capului i am inut-o pe Claudia ghemuit sub pelerin . „Satul vostru a sc pat de vampir!" i-am spus eu femeii care m privea uimit . Strîngeam în mîn crucifixul pe care mi-l d duse. „Slav Domnului c e mort. O s -i g si i r ele în turn. Spune-le oamenilor imediat." Am intrat pe lîng ea. Oamenii au început s se agite imediat, dar le-am spus c eram îngrozitor de obosit. C trebuia s m rog i s m odihnesc. I-am rugat s -mi aduc lada din tr sur i s o duc într-o camer bun unde puteam s dorm. Dar c trebuia s primesc un mesaj din partea episcopului de la Varna, i numai pentru asta, puteam fi trezit. „Spune-i bunului p rinte cînd va sosi c vampirul este mort i apoi d -i s m nînce i s bea în timp ce m a teapt ", am spus eu. Femeia se închina. „Î i dai seama c nu puteam s -mi divulg misiunea înainte ca vampirul s fie...", i-am zis eu îndreptîndu-m gr bit spre scar . „Da, da", a spus ea. „Dar nu e ti preot... copilul!" „Nu, am doar mult experien în acest domeniu. Diavolul nu se poate pune cu mine", i-am spus eu, dup care m-am oprit. U a salona ului era deschis , iar pe masa de stejar nu se vedea nimic altceva decît o pînz alb p trat . „Prietenul t u, mi-a spus ea privind în p mînt. A dat buzna afar ... Înnebunise." Eu am încuviin at doar. I-am auzit strigînd cînd am închis u a camerei. P reau s fug în toate direc iile; apoi s-au auzit clopotele bisericii b tînd într-un ritm rapid. Claudia se d duse jos din bra ele mele i m privea grav în timp ce tr geam z vorul. Foarte încet am desf cut oblonul ferestrei i o lumin rece s-a strecurat în untru. Ea continua s m priveasc . Apoi am sim it-o lîng mine. Mi-am coborît privirea i am v zut-o întinzîndu-mi mîna. „Poftim", a spus. Probabil c a v zut c eram z cit. sim eam atît de sl bit, încît îi vedeam fa a lic rind i albastrul ochilor ei jucîndu-i pe obrajii albi. „Bea", a optit ea, apropiindu-se i mai mult. „Bea." i mi-a întins încheietura moale i delicat . „Nu tiu ce s fac; n-am mai f cut-o i alt dat ?" i-am spus eu. Ea a fost cea care a închis bine fereastra i u a grea. Îmi amintesc c m-am l sat în genunchi lîng micul c min i am pip it peretele vechi. Era putrezit dincolo de tencuiala proasp i a cedat sub degetele mele. Deodat , mi-am v zut pumnul p trunzînd în untru i am sim it în ep tura unei a chii în încheietur . Apoi, îmi amintesc c am bîjbîit prin întuneric pîn am prins ceva cald, care pulsa. Am sim it o pal de aer rece i umed izbindu-mi fa a i am v zut întunericul înconjurîndu-m , rece i umed, de parc acel aer ar fi fost o ap t cut care se scurgea prin peretele rupt, inundînd camera. Înc perea disp ruse. Beam dintr-un izvor nesfîrsit de sînge cald care îmi aluneca pe gît, trunzîndu-mi în inima care pulsa i în vene, a a încît pielea mi s-a înc lzit în apa rece i neagr . Acum pulsul sîngelui pe care îl beam a încetinit i întregul meu trup striga s nu încetineasc , inima mea încercînd s fac inima aceea s bat odat cu ea. M-am sim it ridicîndu-m , de parc a fi plutit în întuneric i apoi, întunericul, ca i b ile inimii, a început dispar . Ceva lic rea în le inul meu; tremura u or datorit zgomotului de pa i pe scar , pe scîndurile du umelei, datorit huruitului ro ilor i trop itului copitelor pe p mînt i scotea un clinchet cînd tremura. Era înconjurat de un mic cadru de lemn i în acel cadru a ap rut, printre lic riri, silueta unui b rbat. Îmi era familiar. Cuno team acea construc ie sub ire, acel p r negru i ondulat. Apoi am v zut c ochii verzi îi erau a inti i asupra mea. i în din i, în din i, inea ceva uria , moale i maroniu, pe care îl ap sa cu putere cu amîndou mîinile. Era un obolan. Un obolan maroniu scîrbos, cu picioarele atîrnînd, cu gura întredeschis i cu coada mare i îndoit , încremenit în aer. L-a aruncat urlînd i a privit îngrozit cum îi nea sîngele din gura deschis .

O lumin orbitoare mi-a izbit ochii. M chinuiam s -i deschid i toat camera str lucea. Claudia era chiar în fa a mea. Nu era o feti , ci cineva mult mai mare care m tr gea spre ea cu amîndouâ mîinile. Era în genunchi i bra ele mele i-au înconjurat mijlocul. Apoi s-a l sat întunericul i am strîns-o lîng mine. Capacul a alunecat. Amor eala mi-a cuprins membrele i apoi a urmat paralizia uit rii.

A a a fost în Transilvania, Ungaria, Bulgaria i în toate rile acelea, unde ranii tiu c mor ii vii umbl i legendele despre vampiri abund . În fiecare sat în care întîlneam un vampir, era la fel. Un cadavru f judecat ? întreb b iatul. Întotdeauna, spuse vampirul. Cînd îi descopeream, îmi amintesc de cel mult cî iva. Uneori îi priveam doar de la distan , fiind familiariza i cu capetele lor mari care se b ng neau, cu umerii adu i i cu hainele putrede i zdren uite. Într-un c tun a fost o femeie, moart probabil doar de cîteva luni; s tenii o z riser i o cuno teau dup nume. Ea ne-a dat singura speran pe care am cunoscut-o în urma experien ei cu monstrul din Transilvania i, nici din acea speran nu s-a ales nimic. A fugit de lîng noi, în p dure, i ne-am luat dup ea, prinzînd-o de p rul lung i negru. Rochia alb cu care fusese îngropat era plin de sînge uscat, iar degetele îi erau murdare de noroiul mormîntului. Iar ochii... aiuri i, dou b i în care se reflecta luna. Nici secrete, nici adev ruri, numai disperare. Dar ce erau acele creaturi? De ce erau a a? întreb b iatul, strîmbînd din gur dezgustat. Nu în eleg. Cum puteau s fie atît de diferi i fa de tine i Claudia i, totu i, s existe? Aveam teoriile mele. La fel i Claudia. Dar principalul lucru pe care îl aveam atunci era disperarea. i, în disperare, teama c omorîsem singurul alt vampir ca noi, pe Lestat. Totu i, rea de neîn eles. Dac ar fi posedat în elepciunea unui vr jitor, puterile unei vr jitoare... a fi putut s presupun c reu ise, într-un fel, s ob in o via con tient de la acelea i for e care guvernau acei mon tri. Dar nu era decît Lestat, cel pe care i l-am descris: lipsit de orice mister, puterile lui fiindu-mi în cursul acelor luni petrecute în estul Europei la fel de familiare ca i farmecele lui. Voiam s -l uit i, totu i, se p rea c m gîndeam la el mereu. Era ca i cum nop ile goale ar fi fost f cute ca s m gîndesc la el. i, uneori, m trezeam atît de con tient de el, de parc abia ar fi ie it din înc pere i ecoul vocii lui s-ar mai fi aflat acolo înc . Într-un fel, era o lini te tulbur toare în treaba asta i, f s vreau, îmi imaginam chipul lui nu a a cum fusese în acea ultim noapte, a incendiului, ci în celelalte, în acea ultim sear pe care i-a petrecut-o cu noi acas , plimbîndu- i degetele lene peste clapetele spinetei, stînd cu capul aplecat într-o parte. Sim eam o grea mai mare decît suferin a cînd vedeam ce f ceau visele mele. Îl voiam viu! în nop ile întunecate din estul Europei, Lestat era singurul vampir pe care-l g seam. În schimb, gîndurile Claudiei erau de o natur mult mai practic . M-a pus s -i povestesc de nenum rate ori despre seara aceea din camera de hotel din New Orléans, cînd ea devenise vampir, c utînd iar i iar vreun indiciu care s -i arate de ce creaturile acelea pe care le întîlneam în cimitirele de ar nu aveau nici un pic de judecat . Ce-ar fi fost dac , dup infuzia de sînge a lui Lestat, ar fi fost închis într-un mormînt pîn cînd pofta supranatural de sînge ar fi f cut-o d rîme u a de piatr a cavoului în care se afla, cum ar fi fost mintea ei atunci, cînd ea ar fi fost cumplit de înfometat ? Poate c trupul i s-ar fi putut salva cînd nu-i mai r mînea nici un pic de minte. i ar fi bîntuit prin lume, ucigînd pe unde putea, a a cum v zusem c f ceau acele creaturi. In acest mod i le explica. Dar ce anume le crease, cum ap ruser ? Asta nu- i putea explica i îi oferea speran a unei descoperiri cînd eu, din pur epuizare, nu mai aveam nici una. „Alc tuiesc o specie aparte, e limpede, dar unde î i are ea începutul?" întreba ea. Apoi, undeva, pe la marginea Vienei, mi-a pus o întrebare pe care nu o mai rostise niciodat . De ce nu puteam face i eu ceea ce Lestat f cuse cu noi doi? De ce nu puteam face un alt vampir? Nu tiu de ce, la început, nici m car n-am în eles-o, doar c , datorit faptului c îmi era scîrb de ceea ce eram, temeam în mod deosebit de întrebarea aceea, care era aproape mai îngrozitoare decît oricare alta. Vezi tu, nu pricepeam ceva puternic în mine însumi. Singur tatea m împinsese s m gîndesc la acea posibilitate cu mul i ani în urm , cînd fusesem vr jit de Babette Freniere. Dar am inut-o închis în mine ca pe o pasiune murdar . Dup ea am ocolit via a muritorilor. Ucideam necunoscu i. i englezul acela, Morgan, datorit faptului c -l cuno team, era la fel de în siguran ca Babette în ceea ce privea îmbr area mea fatal . Amîndoi mi-au provocat atîta durere. Nu m puteam gîndi s le ofer moartea. Via a în moarte era monstruos. I-am întors spatele Claudiei, nevrînd s -i r spund. Dar ea, oricît de furioas i ner bd toare era, n-a suportat acest lucru i a venit lîng mine, mîngîindu-m cu mîinile i cu ochii de parc ar fi fost fiica mea iubitoare.

„Nu te mai gîndi la asta, Louis", mi-a spus ea mai tîrziu, cînd ne aflam lini ti i într-un mic hotel m rgina . St team la fereastr , privind la sclipirea distant a Vienei, atît de dornic s v d acel ora , s -i cunosc civiliza ia, m rimea, chiar. Noaptea era senin i cea a ora ului se vedea pe cer. „D -mi voie s i lini tesc con tiin a, de i n-o s tiu niciodat exact ce este", mi-a spus ea la ureche, mîngîindu-mi p rul. „F -o, Claudia, i-am zis eu. Lini te te-te. Spune-mi c n-o s -mi vorbe ti niciodat despre a face vampiri." „Nu vreau orfani ca noi!" a spus ea mult prea repede. Vorbele mele au sup rat-o. Sentimentele mele au sup rat-o. „Vreau r spunsuri, cunoa tere, a zis ea. Dar spune-mi, Louis, ce te face s fii atît de sigur c n-ai f cut asta f s ti?" Era din nou acea înc înare inten ionat în mine. Trebuia s m uit la ea ca i cum n-a fi în eles ce vrusese s spun . Voiam s tac i s fie lîng mine i amîndoi s ne afl m la Viena. Iam dat p rul pe spate i mi-am l sat vîrfurile degetelor s -i ating genele lungi în timp ce priveam lumina. „În definitiv, de ce anume e nevoie pentru a face acele creaturi?" a continuat ea. Acei mon tri hoinari? De cîte pic turi din sîngele t u combinat cu sîngele unui om... i de ce fel de inim pentru a supravie ui primului atac?" O sim eam privindu-mi fa a în timp ce st team cu bra ele încruci ate, uitîndu-m pe fereastr . „Acea Emily cu chipul palid, acel englez nefericit..." a spus ea, neb gînd de seam lic rul de durere de pe fa a mea. Inimile lor n-au fost nimic i nu numai sugerea sîngelui i-a ucis, ci i frica de moarte. Gîndul i-a ucis. Dar inimile care supravie uiesc? E ti sigur c n-ai creat o mul ime de mon tri care, din cînd în cînd, s-au chinuit zadarnic i din instinct s i calce pe urme? Care s fi fost durata vie ii lor, a acelor orfani pe care i-ai l sat în urm o zi ici, o s pt mîn colo, înainte ca soarele s -i transforme în cenu sau s -i distrug vreo victim muritoare?" „Înceteaz , am implorat-o eu. Dac ai ti cît de perfect îmi închipui tot ce descrii, n-ai mai face-o. Î i spun c nu s-a întîmplat niciodat ! Lestat m-a secat pîn m-a adus în pragul mor ii pentru a m face vampir. i mi-a dat înapoi tot acel sînge amestecat cu al s u. A a s-a f cut!" Ea a întors privirea i apoi a p rut s i studieze mîinile. Cred c am auzit-o oftînd dar nu eram sigur. Apoi m-a m surat încet din cap pîn -n picioare, înainte ca privirile s ni se întîlneasc . Atunci a p rut s zîmbeasc . „S nu te sperii de imagina ia mea, a spus ea încet. În fond, hot rîrea final va trebui s-o iei tu mereu. Nu-i a a?" „Nu în eleg", am spus eu i ea a izbucnit într-un rîs rece, întorcîndu-mi spatele. „Î i închipui?" a zis ea atît de încet, încît abia am auzit-o. „O gr mad de copii? Atît a putea ..." „Claudia", am murmurat eu. „Stai lini tit, a spus ea brusc, dar tot cu o voce sc zut , î i spun c , în ciuda faptului c l-am urît atît de mult pe Lestat..." A t cut. „Da..., am optit eu. Da..." „În ciuda faptului c l-am urît atît de mult, cu el eram... comple i." S-a uitat la mine i pleoapele i-au tremurat, de parc u oara ridicare a vocii ei o deranjase ca i pe mine. „Nu, numai tu ai fost complet ...", i-am spus eu. Pentru c , înc de la început, am existat doi, cîte unul de fiecare parte a ta." Atunci am avut impresia c o v d zîmbind, dar nu eram sigur. i-a plecat capul, dar îi vedeam ochii mi cîndu-i-se pe sub pleoape, înainte i înapoi, înainte i înapoi. „Amîndoi al turi de mine, a spus ea apoi. Î i imaginezi i asta a a cum î i imaginezi orice altceva?" O noapte, care trecuse demult, era înc la fel de prezent pentru mine ca i cum ar fi fost chiar atunci, dar nu i-am spus. În noaptea aceea fugea disperat de Lestat, care o îndemnase s ucid o femeie pe care ea o ocolise, speriat . Eram sigur c femeia sem na cu mama ei. În cele din urm , ne-a sc pat, dar am g sit-o în dulap, printre haine i jachete, strîngîndu- i p pu a la piept. Am dus-o în leag nul ei, m-am a ezat lîng ea i i-am cîntat, iar ea m-a privit inîndu- i pu a strîns, parc încercînd orbe te i misterios s potoleasc o durere pe care nu o putea în elege. Po i s i imaginezi, acea atmosfer domestic simpl , lumina slab , tat l-vampir cîntîndu-i fiicei-vampir? Numai p pu a avea un chip omenesc, numai p pu a. „Dar trebuie s plec m de-aici!" a spus Claudia cea din prezent, deodat , de parc acel gînd tocmai se formase în mintea ei cu o grab deosebit . Î i astupase urechea, ca i cum n-ar fi vrut aud un zgomot îngrozitor. „Dup drumurile pe care le-am l sat în urm , dup ceea ce v d în ochii t i acum, pentru c dau glas unor gînduri care pentru mine nu sînt decît ni te simple considera ii..." „Iart -m ", am spus eu cît am putut de blînd, dep rtîndu-m u or de camera aceea din

trecut, de acel leag n cu vol na e, de acel copil monstru speriat cu voce de monstru. i Lestat, unde era Lestat? Un chibrit sc rînd în camera al turat , o umbr c tînd via dintr-o dat , a cum lumina i întunericul prind via acolo unde exist numai întuneric. „Nu, tu trebuie s m ier i...", mi-a spus ea acum în camera aceea de hotel din apropierea primei capitale a Europei Occidentale. „Nu, ne iert m unul pe altul. Dar pe el nu-l iert m; i, f el, vezi cîte lucruri sînt între noi." „Numai acum, pentru c sîntem obosi i i lucrurile sînt îngrozitoare...", i-am spus eu ei, dar i mie însumi, c ci nu exista nimeni altcineva pe lume c ruia a fi putut s -i vorbesc. „Ah, da, i asta trebuie s se sfîr easc . Încep s în eleg c am f cut totul gre it înc de la început. Trebuie s ocolim Viena. Avem nevoie de limba noastr , de poporul nostru. Acum vreau mergem direct la Paris."

PARTEA A TREIA

Cred c numai numele de Paris îmi provoca o pl cere extraordinar , o u urare atît de apropiat de bun stare, încît eram uluit, nu numai pentru c o sim eam, dar i pentru c o uitasem aproape complet. întreb dac în elegi ce însemna. Dup expresia mea de acum nu po i s i dai seama, pentru c Parisul are un cu totul alt în eles pentru mine acum fa de acele zile, acea perioad ; chiar i acum, cînd m gîndesc, simt ceva asem tor cu fericirea aceea. i acum am mai multe motive ca oricînd s spun c fericirea nu e ceea ce voi cunoa te sau voi merita s cunosc vreodat . Nu sînt prea îndr gostit de fericire. Totu i, numele de Paris m face s-o simt. Frumuse ea muritoare îmi provoac adesea durere, iar m re ia muritoare m umple de acea dorin teribil pe care am sim it-o atît de acut pe Marea Mediteran . Dar Parisul, Parisul m-a apropiat de inima lui, în a a fel încît m-am uitat complet pe mine însumi. Am uitat de acel lucru supranatural osîndit i cercet tor care iubea la nebunie pielea i îmbr mintea muritorilor. Parisul cople ea, bucura i r spl tea mai mult decît orice promisiune. Era mama New Orléans-ului, întîi asta trebuie s în elegi; d duse New Orléans-ului via a, primii locuitori; i era ceea ce New Orléans-ul încercase de atîta vreme s fie. Dar New Orléans, de i frumos i teribil de plin de via , era teribil de fragil. Era acolo ceva ve nic s lbatic i primitiv, ceva ce amenin a via a exotic i sofisticat atît din interior, cît i din afar . Fiecare centimetru din acele str zi de lemn, fiecare c mid din acele case spaniole arhipline fuseser aduse din s lb ticia crunt care înconjura ora ul, gata s -l înghit . Uraganele, inunda iile, bolile, ciuma i chiar clima umed a Louisianei i-au l sat amprenta asupra fiec rei du umele din scînduri sau fa ade din piatr , a a încît New Orléans-ul p rea în orice moment un vis în imagina ia locuitorilor s i care f ceau eforturi, un vis p strat intact în fiecare secund de o con tiin colectiv tenace i, totu i, incon tient . In schimb, Parisul, Parisul era un întreg univers, format i modelat de istorie; a a p rea în acea perioad a lui Napoleon al III-lea cu cl dirile sale seme e, catedralele masive, bulevardele largi i str zile erpuite datînd din epoca medieval le fel de vast i indestructibil ca natura îns i. Totul era îmbr at de el, de locuitorii s i lipsi i de griji i fermeca i care umpleau galeriile, teatrele, cafenelele, dînd na tere iar i iar geniului i sfin eniei, filozofiei i r zboiului, frivolit ii i celor mai frumoase arte; a a încît se p rea c , dac ar fi fost ca toat lumea din jur se scufunde în întuneric, ceea ce era bun i frumos, ceea ce era esen ial s-ar fi putut dezvolta acolo foarte bine. Pîn i copacii maiestuo i care împodobeau i ad posteau str zile erau în armonie cu el i apele Senei care erpuiau lini tite i frumoase chiar prin inima lui; a a c mîntul în acel loc, format prin sînge i con tiin , încetase s mai fie p mînt i devenise Paris. Tr im din nou. Eram îndr gosti i i eu unul eram atît de încîntat dup acele nop i lipsite de speran de colindat prin estul Europei, încît am acceptat imediat cînd Claudia a hot rît s ne instal m în Hôtel Saint-Gabriel de pe Boulevard des Capucines, despre care se auzea c ar fi fost unul din cele mai mari hoteluri din Europa, camerele sale imense diminuînd foarte mult amintirea casei noastre vechi, dar, în acela i timp, ne-o aminteau prin confortul lor splendid. Aveam unul din cele mai bune apartamente. Ferestrele noastre d deau spre bulevardul luminat de felinare unde, seara devreme, trotuarele asfaltate erau în esate de oameni care se plimbau i un ir nesfîr it de tr suri se perindau pe lîng ei, ducînd doamne i domni elegant îmbr ca i la Opéra sau Opéra Comique, la balet, la teatre, la balurile i recep iile care nu se mai sfîr eau la

Tuileries. Claudia mi-a explicat motivele ei pentru acele cheltuieli cu blînde e i logic, dar vedeam c începuse s o enerveze faptul c trebuia s comande totul prin mine; era obositor pentru ea. Hotelul, spunea ea, ne oferea o total libertate, obiceiurile noastre nocturne sc pînd neobservate în uvoiul permanent de turi ti europeni, camerele noastre erau între inute minunat de un personal anonim, în timp ce pre ul imens pe care îl pl team ne garanta intimitate i siguran . Dar era mai mult decît atît. Pentru cheltuielile ei exista un motiv foarte întemeiat. „Asta e lumea mea, mi-a explicat ea stînd într-un fotoliu micu din catifea în fa a u ii deschise a balconului, privind irul lung de tr suri care opreau una dup alta în fa a hotelului. Trebuie s am ce-mi place", a zis ea ca pentru sine. i totul era cum îi pl cea, un tapet superb roz cu auriu, o abunden de mobilier îmbr cat în damasc i catifea, perne brodate i ornamente din m tase pentru patul de patru persoane. Duzini de trandafiri ap reau zilnic pe poli a de marmur a c minului i m su ele de mozaic, umplînd camera ei de toalet reflectat ve nic în oglinzi înclinate. i, în final, a decorat u a-fereastr înalt cu o adev rat gr din de camelii i ferig . „Mi-e dor de flori; mi-e dor de flori mai mult decît de orice altceva", a spus ea vis toare. i le c uta chiar i în tablourile pe care le cump ram de la magazine i galerii, pînze minunate cum nu v zusem niciodat la New Orléans de la buchetele executate clasic, ispitîndu-te s atingi petalele care c deau pe o fa de mas tridimensional la un stil nou i tulbur tor în care culorile reau s str luceasc atît de intens, încît distrugeau vechile linii, vechea soliditate, creînd o imagine asem toare acelor st ri pe care le am cînd m aflu foarte aproape de delir i florile îmi apar în fa a ochilor, pîlpîind ca fl rile l mpilor. Parisul inunda acele od i. sim eam acas acolo, uitînd iar i visele de o ireal simplitate, legate de ceea ce îmi oferise blînda insisten a altcuiva, pentru c aerul era la fel de dulce ca cel din gr dina noastr de pe Rue Royale i totul era plin de via datorit luminii puternice care f cea ca pîn i tavanele înalte i decorate s fie lipsite de umbre. Lumina alerga peste înfloriturile aurite, lic rea în becurile candelabrelor. Întunericul nu exista. Vampirii nu existau. i, oricît m-ar fi interesat cercet rile mele, era pl cut gîndul c , pentru o or , tat i fiic urcau în cabriolet dintr-un lux atît de civilizat doar pentru a se plimba pe malurile Senei, peste podul dincolo de care se afla Cartierul Latin, hoin rind pe acele str zi întunecoase i înguste în utarea istoriei, nu a victimelor. Apoi, ne întorceam la ceasul care tic ia i la gr tarele de aram pentru lemne i la c ile de joc întinse pe mas . C i de poezii, programul unei piese de teatru i, peste tot în jurul nostru, zumzetul slab al hotelului, viori în dep rtare, o femeie vorbind întrun ritm rapid i însufle it care acoperea zgomotul unei perii de p r i un b rbat, de undeva, de la ultimul etaj, repetînd de nenum rate ori în aerul serii: „În eleg, tocmai încep s în eleg, tocmai încep s în eleg..." „A a i-ar fi pl cut?" a întrebat Claudia, poate pentru a-mi da în eles c nu m uitase, c ci acum t cea ore în ir; nu mai aducea vorba de vampiri. Dar ceva nu era în regul . Nu era acea veche senin tate, aerul meditativ pe care i-l d deau aducerile aminte, ci o melancolie, o nemul umire mocnit . i, de i acest lucru îi disp rea din ochi atunci cînd o strigam sau îi spundeam, furia p rea s se instaleze foarte aproape de suprafa . „Ah, tii foarte bine ce mi-ar fi pl cut, i-am spus eu, persistînd cu mitul propriei mele voin e. O mansard pe lîng Sorbona, destul de aproape de zgomotul str zii St. Michel, i, totu i, destul de departe. Dar accept ceea ce- i place ie." Am v zut-o înc lzindu-se, dar privind dincolo de mine, spunînd parc : „N-ai nici o speran de vindecare; nu te apropia prea mult; nu-mi pretinde ceea ce- i pretind: e ti mul umit?" Memoria mi-e prea limpede; prea acut ; lucrurile ar trebui s se mai toceasc pe margini i ceea ce este nerezolvat ar trebui s se mai atenueze. Dar a a, scenele sînt aproape de inima mea ca fotografiile din medalioane, numai c sînt imagini îngrozitoare pe care nici un artist i nici un aparat de fotografiat nu le-ar putea surprinde vreodat ; i o vedeam iar i iar pe Claudia lîng pian, în acea ultim sear , cînd Lestat cînta, preg tindu-se s moar , chipul ei cînd el o nec jea, acea contorsionare care, imediat a f cut ca fa a s -i devin o masc ; aten ia i-ar fi putut salva via a, în caz c era, într-adev r, mort. Ceva se aduna în Claudia, dezv luindu-se încet celui mai refractar martor din lume. F cuse o nou pasiune pentru inele i br ri, ceea ce copiii nu purtau. Mersul ei îngîmfat, cu spatele drept, nu era de copil i, adesea, intra în pr lioare înaintea mea i îndrepta un deget poruncitor spre parfumul sau m nu ile pentru care pl tea ea îns i. Nu m aflam niciodat prea departe i întotdeauna m sim eam prost nu pentru c m-a fi temut de ceva în acel ora imens, ci pentru m temeam de ea. Întotdeauna fusese „copilul r cit" pentru victimele ei, „orfana", iar acum rea s fie altceva, ceva iret i izbitor pentru trec torii care îi cedau. Dar acest lucru îl f cea totdeauna singur ; m l sa cîte o or s admir sculpturile catedralei Notre-Dame sau s stau lîng un parc, în tr sur .

Apoi, într-o sear , cînd m-am trezit în patul confortabil din apartamentul de hotel, cu cartea vîrît incomod sub mine, am descoperit c ea nu era acolo. N-am îndr znit s -i întreb pe lucr torii hotelului dac o v zuser . A a obi nuiam s ne facem cît mai pu in remarca i; nu aveam nume. M-am uitat dup ea pe coridoare, pe str zile din preajm , chiar i în sala de bal i o groaz inexplicabil m-a cuprins la gîndul c s-ar fi putut afla acolo singur . Dar, într-un tîrziu, am v zut-o intrînd pe u a lateral a holului, cu p rul sclipind sub borul bonetei din cauza ploii oare, ca un copil care se întorcea în fug dintr-o escapad neastîmp rat , f cînd s se lumineze chipurile b rba ilor i femeilor din jur; a urcat scara larg i a trecut pe lîng mine ca i cînd nu m-ar fi v zut. O imposibilitate, o dispre uire ciudat i plin de gra ie. Am închis u a în urma mea exact cînd ea î i scotea mantia i o scutura de pic turile de ploaie aurii, dup care i-a scuturat p rul. Panglicile turtite de bonet s-au desf cut i am sim it o u urare palpabil cînd am v zut rochi a copil reasc , panglicile acelea i ceva minunat de lini titor în bra ele ei, o p pu ic de por elan. Tot nu mi-a spus nimic; î i f cea de lucru cu pu a. Prinse cumva cu cîrlige sau sîrmulite pe sub rochia cu vol nase, picioru ele ei scoteau un clinchet ca de clopo ei. „E o p pu -doamn , a spus ea privindu-m . Vezi? O p pu doamn ." A pus-o pe m su a de toalet . „A a e", am optit eu. „A f cut-o o femeie, a zis ea apoi. Face p pu i-copii, toate la fel, p pu i-copii, un magazin întreg de p pu i-copii, pîn cînd i-am spus: «Vreau o p pu -doamn »". Era captivant, misterios. St tea acolo cu uvi ele de p r ude br zdîndu-i fruntea înalt , uitîndu-se cu aten ie la p pu . „ tii de ce mi-a f cut-o?" a întrebat ea i eu a fi vrut acum ca în înc pere s fi fost i umbre, s pot s m retrag din cercul cald al focului inutil undeva în întuneric, s nu stau pe pat ca i cum acesta ar fi fost o scen luminat , v zînd-o în fa a mea i în oglinzile ei, mîneci bufante i mîneci bufante. „Pentru c e ti un copil frumos i a vrut s te fac fericit ", am spus eu cu o voce slab pe care nici eu nu mi-am recunoscut-o. Ea rîdea f zgomot. „Un copil frumos, a zis apoi, ridicînd privirea spre mine. Tot asta crezi c sînt?" Chipul i s-a întunecat din nou, începînd s se joace cu pu a, tr gîndu-i gulera ul cro etat spre sînii de por elan. „Da, sem n cu p pu ile ei copii, sînt pu ile ei copii. Ar trebui s-o vezi cum lucreaz în atelierul la; aplecat asupra p pu ilor ei, toate avînd acela i chip, acelea i buze." î i atinse buzele cu degetul. Ceva a p rut s se schimbe brusc, ceva chiar în interiorul acelei camere i oglinzile tremurau reflectîndu-i imaginea, ca i cum p mîntul ar fi oftat din adîncuri. Tr surile treceau uruind pe str zi; dar erau prea departe. Apoi am v zut ce f cea trupul ei de copil: într-o mîn inea p pu a, pe cealalt la buze; iar mîna în care se afla p pu a a zdrobit-o i a izbit-o, a a încît p pu a s-a transformat în f rîme ce-i deau acum din mîna deschis i însîngerat pe covor. A scuturat apoi rochi a creînd o ploaie de particule sclipitoare i eu mi-am ferit privirea, dar am v zut-o în oglinda înclinat de deasupra focului, am v zut cum ochii ei m m surau din cap pîn -n picioare. Apoi am v zut-o venind spre mine, apropiindu-se de pat. „De ce- i fere ti privirea, de ce nu te ui i la mine?" m-a întrebat ea cu o voce cristalin , foarte asem toare cu un clopo el de argint. Dar, dup aceea, a rîs încet, un rîs de femeie, i m-a întrebat: „Credeai c o s fiu fiica ta o ve nicie? E ti cumva tat l pro tilor, prostul ta ilor?" „Tonul t u e r ut cios", i-am spus eu. „Hmmm... r ut cios". Cred c a încuviin at. O vedeam orbitoare cu coada ochiului, fl ri alb strui, fl ri aurii. i ce cred despre tine afar ?" am întrebat-o eu cît am putut de blînd, ar tînd spre fereastra deschis . „Multe lucruri, a spus ea zîmbind. Multe lucruri. B rba ii se pricep de minune s dea explica ii. Ai v zut «oamenii mici» din parcuri, de la circ, pocitaniile acelea pentru care oamenii pl tesc ca s rîd de ele?" „Eu am fost doar ucenicul unui vr jitor! am explodat eu deodat , f s vreau. Ucenic!" am spus i a fi vrut s-o ating, s -i mîngîi p rul, dar mi-era fric de ea, de furia ei ca un b de chibrit gata s se aprind . A zîmbit din nou i apoi mi-a tras mîna în poala ei, acoperind-o cît putea mai bine cu a ei. „Ucenic, da", a zis ea rîzînd. Dar spune-mi un lucru, un singur lucru de la în imea ta. Cum era cînd.... f ceai dragoste?" M-am dep rtat de ea f s vreau, c utîndu-mi ca un muritor prost mantia i m nu ile. „Nu- i mai aminte ti?" m-a întrebat ea cu un calm perfect, cînd eram cu mîna pe clan a de alam . M-am oprit, sim indu-i privirea a intit asupra spatelui meu, ru inat, dup care m-am întors cu un aer de parc m-a fi întrebat: Unde m duc, ce-o s fac, de ce stau aici? „Era ceva gr bit", am spus eu, încercînd s -i întîlnesc privirea acum. Cît de perfect alba tri i reci îi erau ochii. Cît de sinceri. i... rareori savurat... ceva acut care se irosea repede. Cred c

era umbra palid a uciderii." „Ahhh..., a zis ea. Ca a- i face r u a a cum î i fac eu acum... i asta e o umbr palid a uciderii." „Da, doamn , i-am spus eu. Sînt înclinat s cred c a a e." Apoi, dup ce am f cut o plec ciune scurt , i-am urat noapte bun . Dup mult timp dup ce am p sit-o am încetinit pasul. Ajunsesem pe cel lalt mal al Senei. Voiam întuneric. Ca s m ascund de ea, de sentimentele care se adunau în mine i de teama mistuitoare c eram incapabil s o fac fericit sau s m fac pe mine însumi fericit cîndu-i pl cere ei. fi dat toat lumea ca s -i fac pl cere, lumea pe care o posedam acum i care p rea i goal i etern , în acela i timp. Cu toate astea, fusesem r nit de vorbele i ochii ei i, nici un num r de explica ii care-mi treceau acum prin minte, ba chiar formîndu-mi-se pe buze ca ni te oapte disperate cînd am p sit Rue St. Michel, înaintînd din ce în ce mai mult pe str zile vechi i întunecoase ale Cartierului Latin nici un num r de explica ii nu p rea s aline ceea ce-mi închipuiam c era marea ei insatisfac ie, sau propria mea durere. În cele din urm , am renun at la cuvinte, cu excep ia unui refren ciudat. M aflam în lini tea întunecoas a unei str zi medievale i îi urmam orbe te cotiturile, mîngîiat de în imea caselor înguste, care p reau gata s uneasc în orice clip , închizînd aleea aceea sub stelele indiferente ca o cus tur . „Nu pot s-o fac fericit , n-o fac fericit ; i nefericirea ei cre te pe zi ce trece." Acela era refrenul meu, pe care îl repetam ca pe o rug ciune, un descîntec pentru schimbarea realit ii, inevitabila ei dezam gire legat de cercet rile noastre, care ne aduseser în acel prag al iadului, unde o sim eam dep rtîndu-se de mine, reducîndu-m cu nevoia ei imens . Ba am fost teribil de gelos chiar i pe creatoarea de p pu i c reia ei îi ceruse acea micu doamn care scotea un sunet de clopo ei de argint, pentru c femeia aceea îi d ruise ceva ce inea strîns la piept în prezen a mea ca i cum nici n-a fi existat. La ce avea s ajung , unde putea s duc ? Niciodat , de cînd sosisem la Paris cu cîteva luni în urm , nu sim isem atît de complet imensa m rime a ora ului, cum puteam s trec de pe strada aceea erpuit i întunecoas într-o lume a pl cerilor i, niciodat nu-i sim isem atît de puternic inutilitatea. Inutilitatea pentru ea, dac nu putea s îndure furia aceea, dac nu putea pricepe oarecum ceea ce p rea s con tientizeze cu atîta am ciune. Eram neputincios. Era neputincioas . Dar era mai puternic decît mine. i eu tiam, tiusem chiar i în clipa în care i-am întors spatele la hotel c , în ochii ei, exista pentru mine permanenta ei dragoste. Ame it, obosit i acum r cit, am devenit con tient, datorit sim urilor acute de vampir, c eram urm rit. Primul meu gînd a fost ira ional. Ea venise dup mine. i, fiind mai de teapt decît mine, prinsese din urm dup o distan foarte mare. Dar, imediat, un alt gînd mi s-a format în minte, un gînd crud, dac ineam cont de tot ce se petrecuse între noi. Pa ii erau prea grei pentru a fi ai ei. Era doar vreun muritor care mergea pe aceea i strad , îndreptîndu-se f s tie spre moarte. adar mi-am continuat drumul, aproape cît pe-aci s alunec din nou în durerea mea pentru c o meritam, cînd o voce l untric mi-a spus: E ti un prost; ascult . i atunci mi-am dat seama c acei pa i, care se auzeau ca i cum s-ar fi aflat la o mare distan în spatele meu, lcau în acela i timp cu ai mei. O întîmplare. Deoarece, dac erau ai unui muritor, erau prea departe pentru urechea unui muritor. Dar, cînd m-am oprit s ascult, s-au oprit i ei. Iar cînd mam întors spunîndu-mi: Louis, te am ge ti singur, i am reînceput s merg, au reînceput s mearg i ei. În acela i ritm cu mine, au început i ei s mearg mai repede cînd am f cut-o eu. Apoi s-a întîmplat ceva extraordinar, de net duit. Atent cum eram la pa ii din urma mea, mam împiedicat de o igl c zut pe jos i m-am oprit în zid. Iar, în spatele meu, acei pa i au imitat perfect sunetul c derii mele. Eram uluit. i într-o stare de alarm ce dep ea cu mult teama. În dreapta i în stînga mea, strada era întunecat . Nici m car o lumini slab nu lic rea în vreo fereastr de mansard . Iar unica siguran pe care o aveam, distan a mare dintre mine i acei pa i era, a a cum am mai spus, garan ia c nu apar ineau unei fiin e omene ti. Pur i simplu, nu tiam ce s fac. Sim eam dorin a aproape irezistibil de a-i striga acelei f pturi i de a-i ura bun venit, de a-i spune cît mai repede i mai complet posibil c îl a teptam, c îl c utasem i c voiam s -l întîlnesc. Totu i, miera fric . M-am gîndit s -mi continui drumul i s a tept s m ajung din urm ; dar am fost din nou batjocorit de proprii mei pa i i distan a dintre noi r mînea aceea i. Sim eam tensiunea crescînd în mine, iar întunericul din jurul meu devenea din ce în ce mai amenin tor; îmi spuneam iar i iar, m surînd acei pa i: De ce m urm re ti, de ce-mi dai de tire c e ti acolo? Apoi am dat col ul brusc i am v zut o sclipire de lumin la urm torul col . Strada urca în

pant i eu înaintam foarte încet, în timp ce inima îmi b tea cu putere asurzindu-m , ov ind s ar t în cele din urm în lumina aceea. Cînd am ezitat cînd m-am oprit, de fapt chiar înainte de col , ceva a hodorogit i a zdr ng nit deasupra, de parc s-ar fi pr bu it acoperi ul casei de lîng mine. Am s rit înapoi exact la timp, înainte ca o gr mad de igle s cad în strad , una din ele tergîndu-mi um rul. Dup aceea a fost lini te. M uitam la igle, ascultînd, a teptînd. Apoi am dat col ul încet, intrînd în raza de lumin i acolo, în cap tul str zii, sub felinar, am v zut silueta inconfundabil a unui alt vampir. Era imens ca în ime, de i la fel de slab ca mine, cu fa a prelung i alb foarte str lucitoare în lumin , iar ochii lui mari i negri m priveau cu ceea ce p rea a fi o uimire nemascat . Piciorul drept îi era pu in îndoit de parc s-ar fi oprit la jum tatea unui pas. Apoi, deodat , mi-am dat seama c , nu numai c avea p rul negru lung i des, piept nat exact ca al meu i nu numai c purta o hain i o mantie identice cu ale mele, dar îmi imita i pozi ia i expresia la perfec ie. Am înghi it în sec i l-am m surat din priviri încet, încercînd s -mi ascund fa de el pulsul rapid sub privirea lui la fel de cercet toare. Cînd l-am v zut clipind, mi-am dat seama c tocmai clipisem, iar cînd mi-am încruci at bra ele, el a f cut încet acela i gest. Era înnebunitor. Mai r u decît atît. Pentru c , atunci cînd abia am mi cat buzele, abia le-a mi cat i el, iar eu nu g seam cuvintele potrivite pentru a-l face s înceteze. În tot acest timp, vedeam acea în ime, acei ochi negri p trunz tori i acea aten ie extraordinar care era, bineîn eles, o perfect batjocur , dar, cu toate acestea, îndreptat asupra mea. El era vampirul; eu ream a fi oglinda. „Interesant", am spus eu scurt i exasperat, iar el, bineîn eles, a imitat acel cuvînt de cum am apucat s -l rostesc. Înfuriat de acest lucru mai mult decît de orice altceva, m-am trezit zîmbind stins, sfidînd sudoarea care îmi ie ea prin fiecare por i tremurul zdrav n al picioarelor. A zîmbit i el, dar ochii lui aveau o ferocitate animalic , spre deosebire de ai mei, iar zîmbetul îi era sinistru datorit acelei imita ii mecanice. Am f cut un pas înainte i la fel i el; cînd m-am oprit brusc, uitîndu-m st ruitor, la fel a cut i el. Dar, dup aceea, încet, foarte încet, a ridicat bra ul drept, de i al meu a r mas pe loc, i, încle tînd pumnul, s-a lovit în piept cu mi ri iu i, imitînd b ile inimii mele. A izbucnit în rîs. i-a dat capul pe spate, dezvelindu- i col ii i rîsul p rea s inunde strada. Îl dispre uiam. Total. „Vrei s -mi faci r u? am întrebat eu, dar mi-am auzit propriile cuvinte imitate. arlatanule! am spus eu apoi cu asprime. Bufonule!" Cuvîntul acesta l-a f cut s se opreasc . I s-a stins pe buze chiar în timp ce-l rostea, iar chipul i-a devenit rigid. Ceea ce am f cut atunci a fost dintr-un impuls. I-am întors spatele i am început s m dep rtez, poate pentru a-l face s vin dup mine i s m întrebe cine sînt. Dar, mi cîndu-se atît de repede, încît nici nu l-am v zut, mi-a ap rut în fa de parc s-ar fi materializat. I-am întors spatele din nou dar l-am v zut iar i sub felinar, deranjarea p rului negru i ondulat fiind singurul indiciu c se mi case. „Te-am c utat! Am venit la Paris ca s te g sesc!" m-am for at eu s -i spun, v zînd c el nici nu m imita, nici nu se mi ca, ci doar se uita la mine. Acum a înaintat încet, cu gra ie, i am v zut c , atît mi rile trupului, cît i atitudinea îi apar ineau; întinzînd mîna ca i cum ar fi cerut-o pe a mea, m-a împins foarte brusc, dezechilibrîndu-m . Mi-am sim it c ma a ud lipindu-se de piele cînd m-am îndreptat, iar mîna mi se murd rise dup contactul cu zidul umed. M-am întors cu fa a la el dar m-a aruncat complet la p mînt. vrea s i pot descrie for a lui. Ai cunoa te-o, dac ar fi s te atac, s i dau o lovitur zdrav cu un bra pe care s nu-l vezi venind spre tine. Dar o voce untric mi-a spus: Arat -i for a ta; a a c m-am ridicat i m-am repezit spre el cu ambele bra e întinse, numai c am lovit în gol, în noaptea care înconjura acel felinar, stînd acolo i privind în jurul meu ca un prost. Atunci mi-am dat seama c trebuia s fie vorba de vreun test, de i, con tient, mi-am concentrat aten ia asupra str zii întunecoase, golurilor din dreptul intr rilor, oric rui loc unde s-ar fi putut ascunde. Nu aveam nevoie de acel test, dar nu-mi d deam seama cum a fi putut s scap de el. Tocmai m gîndeam la un mod de a l muri acest lucru cînd, deodat , a ap rut din nou, lovindui trîntindu-m pe pavajul în pant alc tuit din pietre unde c zusem înainte. I-am sim it cizma lipit de coaste. Înfuriat, l-am apucat de picior, aproape nevenindu-mi s cred cînd am sim it materialul i osul. S-a izbit de zidul de piatr opus i a scos un mîrîit de furie nere inut . Ce s-a întîmplat apoi a fost o z ceal . Îi ineam strîns piciorul, de i se chinuia s -mi trag o lovitur cu cizma i, la un moment dat, dup ce s-a r sucit i s-a desprins din mîna mea, m-am trezit ridicat în aer de ni te mîini puternice. Pot s -mi imaginez foarte bine ce s-ar fi putut întîmpla. Ar fi putut s m azvîrle la cî iva iarzi mai încolo, c ci era destul de puternic pentru a o

face. Iar eu, epuizat i lovit zdrav n, mi-a fi putut pierde cuno tin a. M deranja foarte mult, chiar i în toiul acelei confrunt ri, c nu tiam dac -mi puteam pierde cuno tin a sau nu. Numai n-a fost nevoie s aflu, c ci, de i eram extrem de confuz, am avut convingerea c altcineva ap ruse între noi, cineva care se lupta cu el, for îndu-l s -mi dea drumul. Cînd mi-am ridicat privirea, m aflam pe strad i, pentru o clip , am v zut dou siluete, ca apari ia vag a unei imagini dup ce închizi ochiul. Apoi, doar o învolburare de haine negre, zgomotul unor cizme p ind pe pietre i s-a l sat t cerea. M uitam în jurul meu, gîfîind, cu sudoarea iroindu-mi pe fa i, apoi, mi-am ridicat privirea spre fî ia îngust de cer palid. Încet, numai pentru c ochiul meu era total concentrat asupra lui acum am deslu it o siluet în întunericul zidului de lîng mine. Ghemuit pe pietrele ie ite în afar ale buiandrugului, s-a întors a încît am z rit o vag sclipire de lumin pe p rul lui i, apoi, chipul alb. Un chip ciudat, mai mare i nu chiar atît de supt ca al celuilalt i un ochi mare i negru care m fixa st ruitor. O oapt i-a ie it de pe buze, de i acestea n-au p rut s se mi te. „E ti teaf r." Eram mai mult decît teaf r. Eram în picioare, gata s atac. Dar silueta aceea a r mas ghemuit , de parc ar fi f cut parte din zid. Am v zut cum o mîn alb s-a strecurat în ceea ce rea a fi buzunarul unei jiletci. A ap rut o carte de vizit la fel de alb ca degetele care mi-au întins-o. Nu m-am dus s-o iau. „Vino la noi mîine sear , mi-a spus aceea i voce optit a acelui chip neted i inexpresiv, care st tea tot cu un singur ochi spre lumin . N-o s i fac nici un r u, a spus el, i nici cel lalt. N-o s permit." Atunci, mîna lui a f cut acel lucru pe care numai vampirii îl pot face, a p rut s se desprind de trup în întuneric i s -mi pun cartea de vizit în mîn , scrisul propriu de pe ea sclipind imediat în lumin . Dup care, silueta, pornind în sus asemeni unei pisici pe zid, a disp rut iute printre frontoanele mansardelor. Atunci am tiut c eram singur, o sim eam. B ile inimii mele p reau s umple str du a aceea pustie în timp ce st team sub felinar i citeam ce scria pe cartea de vizit . Adresa o cuno team foarte bine, c ci de mai multe ori fusesem la teatrele de pe strada aceea. Îns numele era uluitor: „Théâtre des Vampires", i era trecut i ora, nou seara. Am întors-o pe partea cealalt i am descoperit cîteva cuvinte: „Adu-o i pe frumoasa cea mic . Sînte i bineveni i. Armand." Nu era nici o îndoial c cel care mi-o d duse scrisese mesajul. i nu mai avea decît foarte pu in timp s ajung la hotel i s -i spun Claudiei despre acele lucruri pîn la ivirea zorilor. Alergam atît de repede, încît nici oamenii pe lîng care am trecut n-au v zut umbra care se strecura printre ei. La „Théâtre des Vampires" nu se putea intra decît cu invita ie, iar în seara urm toare, portarul mi-a cercetat cartea de vizit o clip , în timp ce ploaia c dea slab în jurul nostru: pe rbatul i femeia care se opriser în dreptul casei de bilete închis , pe afi ele încre ite care înf au vampiri de duzin cu bra ele desf cute i cu pelerinele, care sem nau cu ni te aripi de lilieci, gata s înv luie umerii goi ai unei victime muritoare, pe cuplul care a intrat în holul plin trecînd pe lîng noi; sim eam cu u urin c to i erau oameni, nici un vampir nu se afla printre ei, nici m car acel b iat care ne-a l sat pîn la urm s intr m în amestecul acela de conversa ii, haine umede i degete înm nu ate de dame care aranjau p rii cu boruri de fetru i bucle ude. Am c utat umbra cu febrilitate. Ne hr nisem mai devreme numai pentru ca, în aglomera ia acelui teatru, pielea noastr s nu fie prea alb i ochii prea sclipitori. i gustul acelui sînge care nu-mi cuse nici o pl cere m f cuse s m simt i mai prost; dar nu aveam timp pentru altceva. Noaptea aceea nu era pentru ucis. Era o noapte a revela iilor, indiferent cum avea s se sfîr easc . Eram convins. Totu i, iat -ne în mijlocul acelei mul imi de oameni, u ile s-au deschis pentru public i un tîn r î i f cea loc spre noi, atr gîndu-ne aten ia i ar tîndu-ne, peste umerii oamenilor, spre scar . Aveam o loj , una din cele mai bune din tot teatrul i acel plasator n-a p rut nici s observe, nici s -i pese c sîngele nu-mi închisese pielea complet i c nici nu o transformase pe Claudia într-un copil uman. Ba chiar ne-a aruncat un zîmbet fermec tor cînd a tras draperia, dezv luindu-ne dou fotolii în fa a unei balustrade din alam . „Nu-i crezi în stare s aib sclavi umani?" m-a întrebat Claudia în oapt . „Bine, dar Lestat n-a avut niciodat încredere în sclavii umani", i-am spus eu. Priveam cum se ocup scaunele, cum p riile minunat împodobite pluteau dedesubt printre irurile de scaune îmbr cate în m tase. Umeri albi str luceau în balcoanele din fa a noastr ; diamantele sclipeau în lumina l mpilor cu gaz. „ ine minte, fii iret m car o dat , mi-a optit Claudia stînd cu capul plecat. E ti prea domn." Luminile s-au stins, mai întîi la balcon i apoi de-a lungul pere ilor de la parter. Cî iva muzicieni se aflau în spa iul de sub scen i, la picioarele cortinei verzi din catifea, lumina a pîlpîit i apoi a str lucit mai puternic, publicul disp rînd ca înv luit într-un nor cenu iu prin care numai diamantele sclipeau, la încheieturi, la gîturi, pe degete. i s-a l sat o t cere la fel ca

acel nor cenu iu, pîn cînd tot sunetul s-a strîns într-un tu it persistent. Apoi, lini te. i b taia lent , ritmat a unei tamburine. La aceasta se ad uga sunetul sub ire al unui flaut din lemn, care p rea s ia clinchetul metalic al clopo eilor tamburinei i s -l transforme într-o melodie cu tente medievale. Apoi zdr ng nitul unor corzi care scotea în eviden tamburina. Flautul s-a auzit mai tare cîntînd ceva melancolic, trist. Muzica aceea avea un farmec i to i cei din sal p reau încremeni i i uni i de ea, de parc acordurile flautului ar fi fost o panglic luminoas ce se desf ura încet în întuneric. Nici m car cortina n-a rupt t cerea aceea cînd s-a ridicat. Lumina a devenit mai puternic i se p rea c scena nu era scen , ci o p dure deas , iar trunchiurile aspre ale copacilor i frunzi urile dese sclipeau în lumin sub bolta de întuneric de deasupra; printre copaci se putea z ri ceea ce p rea a fi malul de piatr al unui rîu, dincolo de care se putea vedea chiar apa rîului, acea lumea tridimensional fiind pictat pe un ecran de m tase foarte fin , ce tremura u or datorit unui curent de aer foarte slab. Cîteva aplauze salutar iluzia, c tînd din ce în ce mai mul i aderen i din toate p ile s lii, pîn cînd au atins punctul maxim, dup care s-au stins. O siluet întunecat se mi ca pe scen , de la un trunchi de copac la altul, p ind atît de repede în lumin încît a dat impresia c a ap rut ca prin farmec în centru, un bra ivindu-se brusc de sub pelerin pentru a ar ta o coas de argint, cu cel lalt inînd în dreptul fe ei invizibile o masc fixat pe un b sub ire, o masc ce reprezenta chipul sclipitor al Mor ii, un craniu vopsit. Publicul i-a inut respira ia. Moartea st tea în fa a spectatorilor, cu coasa preg tit , Moartea la marginea unei p duri înv luite în bezn . Ceva a r spuns în mine ca i în ceilal i, nu de team , ci într-un fel omenesc, la farmecul acelui decor fragil, la misterul lumii de acolo, în care silueta aceea cu mantie neagr i v lurit se plimba prin fa a spectatorilor cu gra ia unei pantere, smulgînd exclama ii, oftaturi, oapte de respect. Acum, în spatele acelei siluete, ale c rei gesturi p reau s aib o putere extraordinar exact ca muzica în ritmul c reia se mi ca au ap rut alte siluete din culise. Întîi o b trîn , foarte coco at , cu p rul c runt asem tor mu chiului i cu un bra tras în jos de greutatea unui co mare cu flori. Î i tîr îia pa ii grei pe scen i cl tina din cap în ritmul muzicii i al pa ilor iu i al Mor ii. Cînd a dat cu ochii de aceasta a tres rit, a pus co ul jos încet i i-a unit mîinile ca i cum s-ar fi rugat. Era obosit , capul i-a c zut pe mîini parc pentru a dormi, dup care s-a întins spre ea, implorînd. Dar Moartea a venit spre ea i a privit-o drept în fa , aceasta fiind ascuns privirilor noastre din cauza p rului; imediat, îns , s-a dat înapoi fluturînd din mîn parc pentru a purifica aerul. Cîteva rîsete nesigure s-au auzit izbucnind în sal , dar cînd b trîna s-a luat dup Moarte, toat lumea a început s rîd . Muzica a început acum s cînte mai alert, în timp ce b trîna fug rea Moartea pe scen , pîn cînd aceasta s-a ascuns în spatele unui copac, ascunzîndu- i fa a mascat sub arip ca o pas re. Iar b trîna, obosit i înfrînt , i-a luat co ul în timp ce muzica a încetinit ritmul dup pasul ei, înso ind-o spre culise. Nu mi-a pl cut. Nu mi-au pl cut rîsetele. Am v zut alte personaje ap rînd acum, muzica acompaniindu-le gesturile, schilozi cu cîrje i cer etori în zdren e cenu ii, to i întinzînd mîinile spre Moarte, care trecea învîrtindu-se, sc pînd de unul cu o arcuire a spatelui, dep rtîndu-se de altul cu un gest feminin de dezgust i, în cele din urm , alungîndu-i pe to i cu un gest înfumurat de plictiseal . Atunci mi-am dat seama c mîna alb i sub ire care f cea gesturile acelea comice nu era vopsit în alb. O mîn de vampir smulgea rîsetele spectatorilor. O mîn de vampir s-a ridicat acum spre craniul rînjit, în timp ce scena se elibera, ca pentru a acoperi un c scat. Dup aceea, vampirul, continuînd s in masca în dreptul fe ei, s-a rezemat de un copac de m tase, ca i cum ar fi adormit încet-încet. Muzica ciripea asemeni unor p ri, susura ca apa care curgea, iar lumina care îl înv luia g lbuie s-a sl bit din ce în ce mai mult. O alt raz de lumin a str puns ecranul, p rînd s -l topeasc , pentru a prezenta o tîn care se afla într-un cap t al scenei. Era înalt i învelit într-o mantie voluminoas de p r auriu. Am sim it încîntarea spectatorilor cînd ea a p rut s pluteasc în cercul de lumin , p durea întunecat în îndu-se de jur împrejur, a a încît ea p rea r cit printre copaci. Era pierdut ; i nu era vampir. P mîntul de pe bluza i fusta ei s cioase nu era vopsea de scen i nimic nu-i p tase chipul perfect, care era sc ldat în lumin acum, la fel de frumos i delicat ca al unei sfinte Fecioare din marmur , p rul acela fiind v lul ei. Ea nu vedea nimic, de i to i o puteau vedea. Iar geam tul care i-a sc pat de pe buze în timp ce plutea a p rut s r sune peste melodia romantic a flautului, aceasta fiind un tribut adus frumuse ii ei. Moartea s-a trezit brusc în cercul ei de lumin slab i s-a întors pentru a o vedea a a cum o v zuser i spectatorii i pentru a ridica mîna liber în semn de omagiu i respect. Cele cîteva rîsete s-au stins înainte de a deveni reale. Ea era prea frumoas , iar ochii ei cenu ii erau prea dezn jdui i. Jocul era prea perfect. Deodat , masca a fost azvîrlit în culise i Moartea a dezv luit publicului un chip alb i radios, trecîndu- i mîinile gr bite prin p rul negru

superb, îndreptîndu- i jiletca i îndep rtînd cîteva firi oare de praf invizibile de pe revere. Moartea îndr gostit . Aplauzele au izbucnit pentru acel chip luminos, cu pome i lucio i i ochi negri care clipeau, de parc ar fi fost un jos extraordinar, cînd, de fapt, nu era decît chipul unui vampir, al celui care m acostase în cartierul Latin, al acelui vampir care rînjea ironic, sc ldat în lumina g lbuie a felinarului. Am strîns cu putere mîna Claudiei în întuneric, dar ea st tea nemi cat , ca vr jit . P durea de pe scen , de unde fata aceea muritoare i neputincioas privea spre rîsete f s vad , s-a desp it în dou jum i fantomatice,dep rtîndu-se de centru i permi îndu-i vampirului s se apropie de ea. Ea, care înaintase spre ramp , l-a v zut deodat i s-a oprit brusc, icnind ca un copil. Întradev r, aducea foarte mult cu un copil, de i era, evident, o femeie în toat firea. Numai o u oar încre itur a pielii din jurul ochilor îi tr da vîrsta. Sînii, de i mici, i se z reau frumos contura i pe sub bluz , iar oldurile, de i înguste, ofereau fustei lungi i pr fuite o severitate senzual . În timp ce se dep rta de vampir, i-am v zut lacrimile în ochi asemeni unor sticle în lic rul luminilor i mi s-a strîns inima de team pentru ea, i de dorin . Frumuse ea ei era r pitoare. În spatele ei, cîteva cranii vopsite au început s se mi te în întuneric, siluetele care purtau tile fiind invizibile datorit hainelor negre, cu excep ia mîinilor albe care ineau marginile unei mantii sau faldurile unei fuste. Erau femei vampir, îndreptîndu-se spre victim împreun cu rba ii, i acum, unul cîte unul, au aruncat m tile a a încît acestea au c zut gr mad , be ele asemeni unor oase, craniile rînjind în întuneric. i, iat -i apte vampiri, femeile fiind trei la num r, cu sînii albi sclipind deasupra corsajelor negre i strîmte ale rochiilor, cu chipurile luminoase i rigide privind cu ochi negri de sub bucle de p r negru. Erau teribil de frumoase a a cum reau s pluteasc în jurul acelei f pturi omene ti îmbujorate, totu i, palide i reci în compara ie cu acel p r auriu i cu acea piele delicat trandafirie. Auzeam r suflarea spectatorilor, respira ia lor întret iat . Era un adev rat spectacol, acel cerc de chipuri albe strîngîndu-se din ce în ce mai mult i acel conduc tor, acel Domn Moarte, care se întorcea spre public acum, cu mîinile încruci ate pe inim i cu capul plecat pentru a cuceri simpatia oamenilor: nu-i a a c era irezistibil ? Un murmur de rîsete i oftaturi aprobatoare. Dar ea a fost cea care a rupt acea t cere magic . „Nu vreau s mor...", a optit ea cu o voce asemeni unui clopo el. „Noi sîntem moartea", i-a spus el i, din jurul ei s-a în at oapta „Moartea". S-a întors, mi care ce a f cut ca p rul s i se transforme într-o adev rat ploaie aurie, ceva bogat i viu peste praful de pe hainele ei pr dite. „Ajutor!" a strigat ea stins, de parc i-ar fi fost team s ridice glasul. „Cineva..." a zis ea adresîndu-se mul imii despre care tia c trebuia s se afle acolo. Claudia a rîs u or. Fata de pe scen î i d dea seama vag unde se afla, ce se petrecea, dar tia infinit mai multe decît acea mul ime de oameni care o priveau cu gurile c scate. „Nu vreau s mor! Nu vreau!" Glasul ei delicat s-a frînt, iar privirea i s-a fixat asupra vampirului conduc tor înalt i crud, acel arlatan diabolic care acum a ie it dintre ceilal i, îndreptîndu-se spre ea. „To i murim", i-a spus el. Singurul lucru pe care-l ai în comun cu to i ceilal i muritori e moartea, a ad ugat apoi, ar tînd spre orchestr i spre chipurile distante de la balcon i din loji. „Nu, a protestat ea nevenindu-i s cread . Mai am atî ia ani, atî ia..." Vocea îi era stins , melodioas în ciuda durerii, f cînd-o s par irezistibil , ca i mi carea gîtului ei gol i a mîinii care tremura u or pe el. „Ani! a spus vampirul. De unde tii c mai ai atî ia ani? Moartea nu ine cont de vîrst ! Poate chiar acum ai o boal care te devoreaz deja pe din untru. Sau poate c un b rbat a teapt s te ucid pur i simplu pentru p rul t u auriu!" a zis el cu o voce supranatural groas i sonor , întinzînd degetele spre p rul ei. E nevoie s i spun ce- i rezerv soarta?" „Nu-mi pas ... nu mi-e fric , a protestat ea, cu un glas cristalin care p rea atît de fragil în compara ie cu al lui. Îmi asum riscul..." i, dac i asumi riscul sta i vei tr i mul i ani, cu ce te vei alege? Cu un spate coco at i cu o gur f din i?" a întrebat-o el i i-a ridicat p rul de pe spate, dezvelindu-i gîtul alb. Apoi i-a desf cut încet iretul bluzei. Materialul ieftin al bluzei s-a deschis, iar mînecile i-au alunecat de pe umerii îngu ti i trandafirii; ea a prins-o, dar el a apucat-o de încheieturi, dîndu-i-le la o parte cu brutalitate. Spectatorii au p rut s ofteze în cor, femeile în dosul lornioanelor, b rba ii apleca i în fa pe scaunele lor. Am v zut materialul c zînd, pielea palid i perfect pulsînd odat cu b ile inimii ei i sfîrcurile mici oprind bluza s lunece mai jos, vampirul inîndu-i strîns încheietura mîinii drepte pe lîng trup, lacrimile iroind pe obrajii ei îmbujora i, din ii mu cînd buzele. „Exact a cum pielea asta e acum trandafirie, mai tîrziu o s devin cenu ie i încre it din cauza vîrstei", a zis el.

„Las -m s tr iesc, te rog, a spus ea, ocolindu-i privirea. Nu-mi pas ... nu-mi pas ." „Atunci, de ce i-ar p sa dac ai muri acum? Dac lucrurile astea... ororile astea nu te însp imînt ?" Ea a scuturat din cap, uluit , p lit , neputincioas , îmi sim eam furia în vene la fel de intens ca pasiunea. Cu capul plecat, ea purta întreaga r spundere pentru ap rarea vie ii i era nedrept, monstruos de nedrept ca ea s renun e la ideile proprii în favoarea alor lui în leg tur cu ceea ce era evident i sacru i atît de frumos întruchipat în ea. Dar el a l sat-o f grai, i-a f cut instinctul cople itor s par m runt i confuz. O sim eam murind pe din untru, sl bind, i îl uram. Bluza a alunecat pîn în talie. Un murmur s-a auzit în rîndurile mul imii captivate cînd sînii ei mici i rotunzi s-au oferit privirilor. Ea s-a chinuit s i trag mîna, dar el i-o inea strîns. „S zicem c te-am l sa s pleci... s zicem c Moartea ar avea o inim care ar rezista frumuse ii tale... c tre cine s i îndrepte pasiunea? Cineva trebuie s moar în locul t u. Alegi tu persoana în locul nostru? Persoana care s stea aici i s sufere cum suferi tu acum?" a întrebat-o el, ar tînd spre public. Z ceala ei era extraordinar . „Ai vreo sor ... o mam ... un copil?" „Nu, a îng imat ea. Nu..." a repetat , scuturîndu- i p rul bogat. „Trebuie s existe cineva care s i ia locul, un prieten? Alege!" „Nu pot. Nu vreau..." a zis ea încercînd s i trag mîna din încle tarea lui. Vampirii din jurul ei o priveau, f ca pe chipurile lor s se citeasc vreo emo ie, de parc fe ele acelea supranaturale ar fi fost ni te m ti. „Nu po i s-o faci?" a întrebat-o el batjocoritor. tiam c , dac ar fi spus c putea, el ar fi blamat-o, ar fi spus c era la fel de crud ca el pentru c alesese pe altcineva care s moar , ar fi spus c i merita soarta. „Moartea te poate g si oriunde." A oftat de parc s-ar fi sim it dintr-o dat frustrat. Spectatorii nu puteau s vad acest lucru, eu da. Vedeam mu chii de pe fa a lui neted încordîndu-se. Încerca s o fac s -i sus in privirea, dar ea se uita disperat în alt parte. În aerul acela cald sim eam mirosul de praf i parfum de pe pielea ei, îi auzeam b ile încete ale inimii. „Moartea incon tient ... soarta tuturor muritorilor." S-a apropiat de ea, vis tor, îndr gostit de ea, dar luptîndu-se cu sine. „Hmm... dar noi sîntem moartea con tient ! Asta ar face din tine o mireas . tii ce înseamn s fii iubit de Moarte?" Era gata s -i s rute fa a, urmele sclipitoare ale lacrimilor. „ tii ce înseamn ca Moartea s i cunoasc numele?" Ea s-a uitat la el, cuprins de spaim . Apoi, ochii au p rut s i se înce eze, buzele s i se înmoaie. Privea dincolo de el, la silueta altui vampir care ap ruse încet din umbr . Mult vreme st tuse deoparte, cu mîinile împreunate i cu ochii mari i negri foarte fic i. Atitudinea lui nu era de poft . Nu p rea vr jit. Ea îl privea acum în ochi i durerea ei a sc ldat-o într-o lumin minunat , care o f cea extrem de atr toare. Aceasta capta aten ia publicului, acea durere teribil . Îi sim eam pielea, sînii mici i ascu i, îmi sim eam bra ele mîngîind-o. Am închis ochii i am v zut-o goal în acel întuneric intim. La fel sim eau to i cei din jurul ei, acea comunitatea de vampiri. Nu avea nici o ans . Deschizînd ochii din nou, am v zut-o sclipind în luminile înv luite în fum ale rampei, i-am zut lacrimile aurii cînd cel lalt vampir care st tea la distan a optit: „F durere." L-am v zut pe arlatan devenind rigid, de i nimeni altcineva n-a mai v zut. Ei nu vedeau decît chipul neted, ca de copil, al fetei, buzele ei întredeschise de mirare în fa a acelui vampir, îi auzeau glasul moale repetînd dup el: „F durere?" „Frumuse ea ta e un dar pentru noi." Vocea lui tun toare a umplut sala f nici un efort, rînd s subjuge emo ia care cre tea din ce în ce. Apoi, încet, aproape imperceptibil, a mi cat mîna. arlatanul s-a retras, devenind unul din acele chipuri albe, r bd toare, a c ror poft i sînge rece erau, în mod ciudat, identice. Încet, gra ios, cel lalt s-a dus spre ea. Era moale, uitînd de goliciune; pleoapele i-au tremurat u or i un oftat i-a sc pat de pe buzele umede. „F durere", a spus ea. Nu suportam s-o v d atras de el, s-o v d murind acum, sub puterea acelui vampir. Îmi venea s-o strig, s rup vraja. i o voiam. O voiam, în timp ce el se mi ca, apropiinduse de ea, dup care a întins mîna spre nurul fustei ei, iar ea s-a aplecat spre el, cu capul dat pe spate, i materialul negru i-a alunecat peste olduri, sco îndu-i la iveal sclipirea aurie a p rului dintre pulpe i apoi i-a c zut la picioare. Vampirul a desf cut bra ele, stînd cu spatele la luminile rampei care pîlpîiau, p rul lui castaniu p rînd s tremure cînd cel auriu al ei i-a c zut peste haina neagr . „F durere... f durere...", îi optea el i ea ceda complet. Acum, întorcînd-o încet într-o parte, pentru ca toat lumea s -i vad chipul senin, a ridicato, ea i-a arcuit spatele cînd sînii i-au atins nasturii i i-a înconjurat gîtul cu bra ele palide. S-a încordat i a scos un ip t în clipa în care el i-a înfipt din ii i chipul i-a r mas nemi cat în vreme ce întregul teatru îi împ rt ea pasiunea. Mîna lui alb str lucea pe fesele ei trandafirii, iar rul ei i-o atingea u or, i-o mîngîia. El a ridicat-o de la p mînt în timp ce bea, gîtul ei lic rind

lîng obrazul lui alb. M sim eam sl bit, ame it, pofta cre tea în mine înnodîndu-mi inima i venele. Am strîns balustrada lojei din ce în ce mai tare, pîn cînd am sim it metalul scîr îind. i acel zgomot slab, de sugere, pe care nici unul din acei muritori nu-l putea auzi, p rea s m in oarecum intuit în locul unde m aflam. Am l sat capul în jos; îmi venea s închid ochii. Aerul p rea s miroas a pielea ei s rat , rea sufocant, fierbinte i dulce. Ceilal i vampiri s-au apropiat de ea, mîna alb care o inea strîns a tremurat u or, iar vampirul cu p r castaniu i-a dat drumul, a întors-o, ar tînd-o publicului, capul ei a c zut pe spate cînd el a dat-o mai departe, una din acele frumoase femei vampir ap rînd în spatele ei, leg nînd-o i mîngîind-o în timp ce se apleca s bea. Acum o treceau de la unul la altul, în fa a acestor spectatori vr ji i, iar capul i-a c zut moale peste um rul unui vampir, ceafa fiindu-i la fel de ispititoare ca fesele mici, pielea neted a pulpelor lungi sau cutele din dosul genunchilor moi îndoi i. St team rezemat de speteaza fotoliului, cu gura plin de gustul ei, venele fiindu-mi supuse torturii. Cu coada ochiului l-am v zut pe vampirul cu p r castaniu care o cucerise, stînd deoparte. Ca i înainte, ochii lui negri p rînd s m caute în întuneric, p rînd s se fixeze asupra mea pe deasupra curen ilor de aer cald. Vampirii s-au retras unul cîte unul. P durea pictat a reap rut, alunecînd f zgomot la loc. Pîn cînd fata muritoare, fragil i foarte alb , a r mas goal în acea p dure misterioas , întins pe un catafalc din m tase neagr ca i cum ar fi stat chiar pe p mîntul p durii; muzica reîncepuse, ireal i însp imînt toare, din ce în ce mai tare pe m sur ce luminile se mic orau. To i vampirii au disp rut, în afar de arlatan, care î i luase coasa i masca din umbr i s-a ghemuit lîng fata adormit în timp ce lumina sl bea încetul cu încetul, numai muzica având for în acel întuneric atotcuprinz tor. Apoi s-a stins i ea. O clip , toat lumea a r mas complet nemi cat . Dup aceea, aplauzele au izbucnit din loc în loc pîn cînd, deodat , au r sunat peste tot în jurul nostru. Lumina s-a aprins în ni ele din pere i, spectatorii s-au privit reciproc i discu iile au început. O femeie, de la mijlocul unui rînd, s-a ridicat brusc, luîndu- i repede haina de blan de pe sp tarul scaunului, de i nimeni nu-i f cuse loc înc ; altcineva a ie it în grab pe culoarul acoperit cu covor; imediat s-au ridicat cu to ii i au pornit spre ie iri. Mai tîrziu pu in, zgomotul acela s-a transformat în cel confortabil i lini titor al mul imii sofisticate i parfumate care umpluse holul de la intrare i teatrul mai înainte. Vraja era rupt . ile erau larg deschise l sînd s p trund în untru mireasma ploii, tropotul cailor i vocile care strigau dup taxiuri. În marea de scaune u or strîmbe, o m nu alb str lucea pe o pern de tase verde. Priveam i ascultam, ascunzîndu-mi fa a cu mîna de oricine i de nimeni, stînd cu cotul rezemat de balustrad , pasiunea din mine potolindu-se, i sim ind gustul fetei pe buze. Era ca i cum mirosul ploii i-ar mai fi purtat înc parfumul i în teatrul gol îi auzeam b ile inimii. Am tras aer în piept, inhalînd mirosul ploii i am z rit-o pe Claudia stînd perfect nemi cat , cu mîinile înm nu ate în poal . Sim eam un gust amar în gur i eram z cit. Apoi am v zut un plasator înaintînd pe culoarul de jos, îndreptînd scaunele, adunînd programele împr tiate pe covor. Eram con tient c durerea aceea din mine, z ceala aceea, pasiunea aceea orbitoare care m p sea cu o încetineal înc înat ar fi disp rut complet dac a fi coborît în dreptul uneia din arcadele acelea acoperite de draperii de lîng el i l-a fi tras repede în întuneric, luîndu-l a a cum fusese luat fata aceea. Voiam s-o fac i, totu i, nu voiam nimic. Claudia mi-a spus atunci lîng urechea plecat : „R bdare, Louis. R bdare." Am deschis ochii. Cineva era aproape, la periferia vederii mele; cineva care îmi p lise auzul i sim urile acute se str pungeau ca o anten ascu it chiar i acea neaten ie, sau cel pu in a a credeam. Dar, iat -l, f s scoat un sunet, dincolo de draperia lojei, pe vampirul cu p r castaniu, cel deta at, stînd pe scara acoperit cu covor i privindu-ne. Acum tiam c era, a a cum b nuisem, vampirul care îmi d duse cartea de vizit cu ajutorul c reia intrasem în teatru. Armand. M-ar fi speriat dac n-ar fi stat atît de nemi cat i dac n-ar fi avut acea expresie de visare pe chip. Se p rea c st acolo, rezemat de perete, de mult vreme i atitudinea lui nu s-a schimbat deloc nici cînd ne-am uitat la el, nici cînd ne-am apropiat. Dac nu m-ar fi captivat atît de tare, a fi r suflat u urat c nu era cel înalt i brunet; dar nu m-am gîndit la asta. Acum o sura lene pe Claudia, f s apeleze deloc la obiceiul omenesc de a privi pe furi . Am pus mîna pe um rul ei. „V c ut m de foarte mult timp", i-am spus eu i inima a început s -mi bat mai încet, ca i cum calmul lui mi-ar fi absorbit agita ia i teama, a a cum marea trage în adîncurile ei ceva de pe rm. Nu pot s exagerez aceast calitate a lui. Totu i, nu pot nici s-o descriu i n-am putut nici atunci, iar faptul c mintea mea c uta s-o descrie chiar i pentru mine

însumi m tulbura, îmi d dea senza ia c tia ce fac, iar atitudinea lui calm , ochii lui c prui i adînci p reau s spun c n-avea nici un sens ceea ce gîndeam, sau, în mod deosebit, cuvintele pe care m chinuiam s le formulez acum. Claudia nu spunea nimic. El s-a desprins de perete i a început s coboare scara în acela i timp f cîndu-ne semn s -l urm m; dar toate astea au fost fluide i rapide. Gesturile mele erau ni te caricaturi ale gesturilor omene ti în compara ie cu ale lui. A deschis o u într-un perete de la un nivel inferior i ne-a poftit în înc perile de sub teatru, picioarele lui abia atingînd treptele cînd coboram, el luînd-o înaintea noastr cu o încredere deplin . Apoi am intrat în ceea ce p rea s fie o imens sal de bal subteran , creat dintr-o pivni mult mai veche decît cl direa de deasupra. Sus, u a pe care el o deschisese s-a închis brusc i lumina s-a stins înainte ca eu s apuc s v d bine înc perea. I-am auzit fo netul hainelor în întuneric i apoi zgomotul puternic al sc rii unui chibrit. În lumina aceea, chipul lui a p rut o flac mare. Dup aceea, o siluet a ap rut în lumin lîng el, un b iat care i-a adus o lumînare. Imaginea b iatului m-a f cut s -mi aduc aminte ocat de pl cerea captivant a femeii goale de pe scen , de trupul ei întins i de sîngele ei care pulsa. S-a întors i m-a privit cam la fel ca vampirul cu p r castaniu care aprinsese lumînarea i i-a optit „Du-te". Flac ra a luminat pere ii dep rta i, iar vampirul a ridicat lumînarea i a pornit de-a lungul peretelui, f cîndu-ne semn s -l urm m. Vedeam c ne înconjura o lume de fresce i picturi murale, ale c ror culori vii se z reau deasupra fl rii i, încetul cu încetul, teama i con inutul picturii de lîng noi au devenit clare. Era teribilul tablou intitulat „Triumful Mor ii" al lui Breughel, realizat la o scar atît de mare, încît mul imea de figuri însp imînt toare ne dominau în bezna aceea, acele schelete necru toare ce transportau bie ii mor i pe o ap r u mirositoare, tr geau o c ru cu cranii omene ti, decapitau un cadavru întins sau atîrnau oameni în treang. Un clopot b tea deasupra iadului nesfî it de p mînt pîrjolit i fumegînd, spre care se îndreptau armate numeroase de oameni care înaintau cu pasul hidos i stupid al solda ilor ce avanseaz spre masacru. Mi-am ferit privirea, dar cel cu p rul castaniu mi-a atins mîna i m-a condus mai departe s v d „C derea îngerilor" materializîndu-se încet, cu cei osîndi i arunca i din în imile cere ti în haosul înfior tor al mon trilor ce petreceau. Era atît de perfect, atît de intens, încît m-am cutremurat. Mîna care m atinsese mai înainte a f cut-o din nou, dar eu am r mas nemi cat, ridicîndu-mi privirea spre partea de sus a picturii, unde deslu eam contururile a doi îngeri frumo i cu trîmbi e la gur . Timp de o secund , vraja s-a destr mat. Am avut aceea i senza ie puternic din prima sear cînd intrasem în Notre-Dame; dar apoi a disp rut, ca ceva din borangic i pre ios care mi-a fost smuls. Lumînarea s-a ridicat. i ororile au ap rut peste tot în jurul meu: damna ii pasivi i degrada i ai lui Bosch, cadavrele pompoase în sicrie ale lui Traini, c re ii monstruo i ai lui Diirer i, la o scar insuportabil , o mul ime de gravuri în lemn medievale. Chiar i tavanul era populat cu schelete i mor i în descompunere, cu demoni i instrumente ale durerii, de parc ar fi fost o catedral a mor ii înse i. Din locul unde ne-am oprit, în sfîr it, în mijlocul înc perii, lumînarea p rea s învie imaginile acelea peste tot în jurul nostru. Delirul amenin a i a început acea leg nare a camerei, acea senza ie de c dere. M-am întins dup mîna Claudiei. Ea st tea gînditoare, cu chipul pasiv i cu privirea distant cînd m-am uitat la ea, de parc ar fi vrut s-o las în pace; apoi, deodat , s-a desprins de mine i a rupt-o la fug , pa ii ei pe pietre g sindu- i ecoul între ziduri, ca ni te degete care b teau darabana pe tîmplele mele, în craniul meu. Mi-am dus mîinile la tîmple, uitîndu-m prostit în podea în c utarea unui ad post, ca i cum dac mi-a fi ridicat privirea, a fi fost obligat s v d o suferin cumplit pe care nu voiam, nu puteam s-o îndur. Apoi am v zut din nou chipul vampirului plutind în lumin , cu ochii lui f vîrst înconjura i de gene negre. Buzele îi erau neclintite, dar, în timp ce-l priveam, a p rut s zîmbeasc f s fac nici cea mai mic mi care. L-am privit i mai st ruitor, convins c era vorba de o iluzie puternic pe care a fi putut s-o p trund dac eram foarte atent; i, cu cît îl priveam mai mult, cu atît p rea s zîmbeasc mai mult i, în cele din urm , s fie animat de oapte, gînduri, cîntece mute. Le auzeam ca pe ceva care se onduleaz în întuneric, a a cum se onduleaz tapetul sub fl ri sau cum se coje te vopseaua de pe fa a unei p pu i care arde. Sim eam dorin a de a-l zgîl îi cu putere pentru ca acea fa neclintit s se mi te, s admit acel cîntat stins; i, deodat , m-am trezit cu el lipit de mine, cuprinzîndu-mi pieptul cu bra ul, cu genele atît de aproape, încît le puteam vedea dese i lucioase deasupra ochiului incandescent, îi sim eam pe piele r suflarea u oar i lipsit de miros. Era delir. Am dat s m desprind de el i, totu i, eram tras spre el i nu m mi m deloc, bra ul lui inîndu-m ferm, flac ra lumîn rii str lucind acum lîng ochiul meu, a a încît îi sim eam ldura; carnea mea rece tînjea dup c ldura aceea, dar, deodat , am dat din mîn ca s-o alung, îns n-am putut s-o g sesc i nu vedeam decît chipul lui str lucitor, a a cum nu-l v zusem

niciodat pe al lui Lestat, alb, lipsit de pori, viguros i masculin. Cel lalt vampir. To i ceilal i vampiri. O nesfîr it procesiune a celor de felul meu. Momentul a luat sfîr it. M-am trezit cu mîna întins , atingîndu-i fa a; dar el era departe de mine, ca i cum n-ar fi venit niciodat aproape, nef cînd nici o încercare de a-mi da mîna la o parte. M-am dat înapoi, fîstîcit, uluit. Departe, în noaptea parizian , a b tut un clopot, cercurile surde i aurii de sunet p rînd s str pung zidurile, lemn ria care conducea acel sunet în adîncul p mîntului ca prin ni te evi mari de org . Am auzit din nou acele oapte, acel cîntat nearticulat. În întuneric, l-am v zut pe acel b iat muritor care m privea i îi sim eam mirosul fierbinte al c rnii. Vampirul i-a f cut un semn i el a venit spre mine, cu ochi netem tori i captivan i, i mi-a înconjurat umerii cu bra ele. Niciodat nu mai sim isem asta, nu mai cunoscusem acea experien , acea cedare a unui muritor con tient. Dar înainte s apuc s -l împing pentru binele lui, i-am v zut vîn taia de pe gîtul delicat. Mi se oferea. Acum s-a lipit de mine i i-am sim it sexul tare prin ve minte ap sat de piciorul meu. Un geam t de suferin mi-a ie it de pe buze, dar el a venit i mai aproape, cu buzele pe ceea ce trebuia s fi fost atît de rece i de lipsit de via pentru el; mi-am înfipt din ii în pielea lui, în timp ce trupul îmi era rigid, iar acel sex tare se freca de mine i, st pînit de pasiune, l-am ridicat de la p mînt. Val dup val, b ile inimii lui au trecut în mine, în vreme ce, u or ca fulgul, m leg nam odat cu el, devorîndu-l atît pe el cît i extazul i pl cerea lui con tient . Apoi, sl bit i dornic de aer, l-am v zut departe de mine, iar eu eram cu mîinile goale i gura mi-era înc plin de gustul sîngelui s u. St tea rezemat de vampirul cu p r castaniu, inîndu-l de mijloc i m privea la fel de pa nic ca vampirul, cu ochii înce i i stin i din cauza pierderii vie ii. Îmi amintesc c am înaintat t cut, atras spre el i incapabil s m st pînesc, privirea aceea captivîndu-m , via a aceea con tient învingîndu-m ; trebuia s moar i nu voia; avea s tr iasc în continuare, în elegînd, supravie uind acelei intimit i! M-am întors. Vampirii s-au mi cat în întuneric, iar lumîn rile lor pîlpîiau în aerul rece; deasupra lor pluteau o serie de figuri desenate în cerneal : cadavrul unei femei devastat de un vultur cu chip omenesc, un b rbat gol legat cu mîinile i picioarele de un copac, lîng el atîrnînd torsul altuia, bra ele retezate ale acestuia legate de o alt ramur , iar în vîrf, capul mortului privind drept înainte. Auzeam din nou acel cîntat, sub ire i ireal. Încet-încet, pofta din mine s-a potolit, a ascultat, dar capul îmi zvîcnea i fl rile lumîn rilor p reau s se uneasc în cercuri de lumin str lucitoare. Cineva m-a atins deodat , m-a împins cu brutalitate, a a încît era cît pe-aci s -mi pierd echilibrul i, cînd m-am îndreptat, am v zut chipul îngust i col uros al vampirului arlatan pe care-l dispre uiam. i-a întins spre mine mîinile albe, dar cel lalt, cel dep rtat a venit repede i s-a strecurat între noi. Mi s-a p rut c l-a lovit pe cel lalt vampir, c l-am v zut mi cîndu-se i apoi iar i nu l-am v zut mi cîndu-se; amîndoi st teau ca ni te statui, intuindu-se cu privirea i timpul a trecut a a cum se retrage marea de pe o plaj , val dup val. N-am idee cît am stat acolo, to i trei în întuneric, timp în care mi s-au p rut complet nemi ca i, numai fl rile pîlpîitoare din spatele lor p rînd s aib via . Apoi, îmi amintesc c am pornit cu greu pe lîng perete i am sit un scaun mare din lemn de stejar pe care m-am pr bu it. Mi se p rea c o aud pe Claudia în apropiere, vorbind cu cineva în oapt , dar cu o voce dulce. Fruntea mi-era plin de sînge i înfierbîntat . „Veni i cu mine", a spus vampirul cu p r castaniu. C utam s v d mi carea buzelor care trebuia s fi precedat sunetul i, totu i, aceasta a venit mult mai tîrziu decît sunetul. Dup aceea, am pornit to i trei, coborînd o scar lung din piatr i mai adînc sub ora , Claudia mergînd înaintea noastr i umbra ei lung reflectîndu-se pe perete. Aerul a devenit r coros i proasp t datorit miresmei de ap i vedeam pic turile ce p trundeau printre pietre sem nînd cu ni te m rgelu e de aur în lumina lumîn rii vampirului. Am intrat într-o înc pere mic , unde un foc ardea într-un c min adînc, construit în zidul de piatr . În cap tul cel lalt, se afla un pat vîrît în stînc i înconjurat cu dou por i de aram . La început, am v zut aceste lucruri foarte clar, ca i peretele lung plin de c i opus celui pe care se afla c minul, biroul de lemn i sicriul. Pe urm , îns , camera a început s oscileze, iar vampirul cu p r castaniu m-a luat dup umeri i m-a condus spre un fotoliu de piele. Focul era foarte fierbinte lîng picioarele mele, dar îmi crea o senza ie pl cut , clar , ceva care s m smulg din ame eal . M-am rezemat de sp tar, închizînd ochii doar pe jum tate, i am încercat din nou s d ce era în jurul meu. Era ca i cum acel pat dep rtat ar fi fost o scen i pe pernele de pe scena aceea mic st tea întins b iatul, cu p rul negru desp it la mijloc i ondulat pe urechi, a încît cu aerul acela vis tor sem na cu una din acele creaturi ml dioase i androgine dintr-o pictur de Botticelli; cuib rit lîng el cu mîna ei alb pe pielea lui rumen , se afla Claudia, cu fa a ascuns în gîtul lui. Vampirul cu p r castaniu, plin de încredere în sine, privea, stînd cu

mîinile împreunate; cînd s-a ridicat Claudia, b iatul s-a cutremurat. Vampirul a luat-o cu blînde e, a a cum a fi luat-o eu, ea inîndu-se cu mîinile de gîtul lui, cu ochii pe jum tate închi i din cauza ame elii i cu buzele ro ii de sînge. A a ezat-o u or pe birou i ea s-a rezemat de.c ile legate în piele, mîinile c zîndu-i pline de gra ie în poala rochiei de culoarea lev ic i. Por ile s-au închis în jurul b iatului i acesta, afundîndu- i fa a în perne, a adormit. tulbura ceva în camera aceea i nu tiam ce anume. Nu tiam ce se petrecea cu mine, în afar de faptul c fusesem smuls cu for a, fie de mine însumi, fie de altcineva, din dou st ri mistuitoare: atrac ia fa de acele picturi înfior toare i uciderea c reia m abandonasem în mod obscen, în fa a celorlal i. Nu tiam ce anume m amenin a acum, de ce anume c uta s scape mintea mea. M tot uitam la Claudia, cum st tea rezemat de c i, printre obiectele de pe birou, craniul alb lustruit, sfe nicul, cartea deschis al c rei scris de mîn lucea în lumin ; la un moment dat, am v zut deasupra ei o pictur lucioas în care era reprezentat un diavol cu coarne i copite, f ptura lui însp imînt toare plutind deasupra unei adun ri de vr jitoare. Capul ei se afla chiar sub el, atingîndu-l u or cu buclele; se uita cu ochi mari i întreb tori la vampirul cu ochi c prui. Mi-a venit s-o iau în bra e deodat i, însp imînt tor, oribil, am v zut-o în imagina ia mea înt rîtat , pleo tindu-se ca o p pu . M uitam la diavol, preferînd acel chip monstruos decît nemi carea ei ireal . „N-o s -l treze ti pe b iat dac o s vorbe ti", a spus vampirul cu ochi c prui. A i venit de atît de departe, a i c torit atît de mult." Încetul cu încetul, z ceala mea a disp rut, asemeni fumului care se înal i e purtat de un curent de aer proasp t. St team lucid i foarte calm, uitîndu-m la el în fotoliul din fa a mea. i Claudia îl privea. Iar el ne privea cînd pe unul, cînd pe cel lalt, cu un chip neted i ni te ochi pa nici a a cum fuseser tot timpul, de parc nu s-ar fi petrecut nici o schimbare cu el. „Numele meu e Armand, a spus el. L-am trimis pe Santiago s v dea invita ia. V tiu numele. V urez bun venit în casa mea." Mi-am adunat toate for ele ca s vorbesc i vocea mi s-a p rut ciudat cînd i-am spus c ne temusem c sîntem singuri. „Dar cum a i luat fiin ?" a întrebat el. Claudia a ridicat mîna foarte pu in din poal , plimbîndu- i privirea în mod mecanic de la chipul lui la al meu. Am v zut asta i mi-am dat seama c i el trebuia s fi v zut, dar nu o ar ta prin nimic. Am în eles imediat ce voia ea s -mi spun . „Nu vrei s r spunzi", a zis Armand cu o voce sc zut i chiar mai m surat decît cea a Claudiei, mult mai pu in uman decît a mea. M-am sim it alunecînd iar i în contemplarea acelei voci i acelor ochi, de care a trebuit s m despart cu mare greutate. „E ti conduc torul acestui grup?" l-am întrebat eu. „Nu în sensul de «conduc tor» la care te referi tu, a spus el. Dar dac ar fi s fie un conduc tor aici, eu a fi acela." „N-am venit... te rog s m ier i... s vorbesc despre felul în care am luat fiin , pentru c asta nu reprezint un mister pentru mine. A a c , dac nu posezi nici o putere pe care s-o respect, nu vreau s vorbesc despre aceste lucruri." „Dac i-a spune c posed o asemenea putere, ai respecta-o?" m-a întrebat el. vrea s i pot descrie felul în care vorbea, cum, de fiecare dat cînd o f cea, p rea s se trezeasc dintr-o stare de contemplare foarte similar cu cea în care sim eam eu s plutesc i din care m smulgeam atît de greu; i, totu i, nu se mi ca deloc, p rînd alert tot timpul. Acest lucru uluia i, în acela i timp, m atr gea extrem de mult, la fel cum m atr gea camera aceea, cu simplitatea ei, cu combina ia ei cald de obiecte esen iale: c ile, biroul, cele dou fotolii din fa a minului, sicriul, tablourile. Luxul acelor camere de la hotel p rea vulgar, ba chiar mai mult decît atît, lipsit de însemn tate, pe lîng înc perea aceea. În elegeam tot, în afar de b iatul muritor, care dormea i pe care nu-l în elegeam deloc. „Nu sînt sigur, am spus eu, neputînd s -mi iau ochii de la acel Satana medieval însp imînt tor. A vrea s tiu de unde... de unde vine. Dac vine de la al i vampiri... sau din alt parte." „Din alt parte..., a zis el. Ce înseamn din alt parte?" „Asta!" am spus eu ar tînd spre pictura medieval . „E un tablou", a zis el. „Nimic altceva?" „Nimic altceva." „Atunci, nu Satana... nu o for satanic î i ofer puterea, fie de conduc tor, fie de vampir?" „Nu", a spus el calm, atît de calm, încît mi-era imposibil s -mi dau seama ce gîndea despre întreb rile mele, dac gîndea ceea ce credeam eu. „Nici ceilal i vampiri?"

„Nu", a spus el. „Atunci, nu sîntem..., l-am întrebat eu aplecîndu-m în fa ,... copiii Satanei?" „Cum s fim copiii Satanei? a întrebat el. Crezi c Satana a creat lumea din jurul t u?" „Nu, eu cred c Dumnezeu a creat-o, dac e s-o fi creat cineva. Dar tot El trebuie s -l fi creat i pe Satana i vreau s tiu dac sîntem copiii lui!" „Exact i, în consecin , dac crezi c Dumnezeu l-a creat pe Satana, trebuia s i dai seama toate puterile acestuia provin de la Dumnezeu i c , deci sîntem i copiii lui Dumnezeu. Copiii Satanei nu exist în realitate." Nu mi-am putut ascunde sentimentele cînd am auzit acest lucru. M-am rezemat de sp tarul din piele, uitîndu-m la acea reprezentare a diavolului, eliberat pe moment de orice sentiment de obliga ie fa de prezen a lui Armand, cufundat în propriile mele gînduri, în implica iile de net duit ale logicii lui simple. „Dar de ce te preocup atît de mult asta? Cu siguran c ceea ce spun nu te surprinde, a zis el. De ce la i s te afecteze?" „D -mi voie s i explic, am început eu. tiu c tu e ti un vampir sigur pe tine. Te respect. Dar eu sînt incapabil de o asemenea deta are. tiu ce este, dar n-o posed i m -ndoiesc c o voi poseda vreodat . Accept asta." „În eleg, a spus el încuviin înd. Te-am v zut în sal , suferind, fiindu- i mil de fata aceea. Am v zut c i-a fost mil de Denis cînd i l-am oferit; mori cînd ucizi, ca i cum ai sim i c meri i mori i nu precupe ti nimic. Dar, de ce, avînd aceast pasiune i acest sim al drept ii, vrei te nume ti copilul Satanei?" „Sînt r u, la fel de r u ca orice vampir care a existat vreodat ! Am ucis de nenum rate ori i o s-o mai fac. Am luat b iatul acela, pe Denis, cînd mi l-ai oferit, de i nu puteam s tiu dac va supravie ui sau nu." „De ce te face asta la fel de r u ca oricare vampir? Nu exist grada ii ale r ului? E r ul cumva o pr pastie periculoas în care c dem dup primul p cat, pr bu indu-ne în adîncuri?" „Da, cred c este, i-am spus eu. Nu e logic, a a cum faci tu s par . Dar e acel întuneric, acel gol. i nu exist consolare." „Bine, dar e ti nedrept, a spus el i, pentru prima oar , în glasul lui s-a strecurat o u oar inflexiune. Cu siguran c e ti de p rere c bun tatea e de mai multe feluri. E bun tatea copilului, adic inocen a, apoi e bun tatea c lug rului care a renun at la tot în favoarea celorlal i i duce o via de lipsuri i umilin . Bun tatea sfin ilor, bun tatea gospodinelor. Sînt toate la fel?" „Nu. Dar infinit diferite de r u", am spus eu. Nu tiam c am astfel de idei. Le-am rostit acum ca fiind gîndurile mele. Erau cele mai profunde sentimente ale mele care c tau o form pe care n-ar fi c tat-o niciodat dac nu lefi exprimat cu glas tare, dac nu le-a fi formulat astfel într-o conversa ie cu altcineva. Atunci am crezut c am o minte pasiv , într-un fel. Mai precis, c mintea mea se putea aduna, putea forma gîn-duri din încîlceala de dorin e i dureri, cînd lua contact cu o alt minte, cînd era fertilizat de ea, cînd era foarte înt rîtat de mintea aceea i îmboldit s formuleze concluzii. Sim eam acum cea mai rar i mai acut alinare a singur ii. Puteam vedea i suferi cu urin acel moment din urm cu atî ia ani, într-un alt secol, cînd st tusem la picioarele sc rii lui Babette i, de asemenea, sim eam permanenta frustrare metalic a anilor petrecu i al turi de Lestat; apoi acea afec iune plin de pasiune i blestemat pentru Claudia care f cea ca singur tate s se retrag în spatele toleran ei sim urilor, acelora i sim uri care tînjeau dup victime. i am mai v zut acea regiune dezolant din estul Europei unde înfruntasem acel vampir judecat i îl ucisesem printre ruinele mîn stirii. Era ca i cum marea dorin feminin a min ii mele s-ar fi trezit din nou pentru a fi satisf cut . Sim eam asta în ciuda propriilor mele cuvinte: „Dar e acel întuneric, acel gol. i nu exist consolare." M-am uitat la Armand, la ochii lui mari, c prui, pe acel chip neted, f vîrst , care m privea din nou ca pe un tablou; am sim it modificarea lent a lumii fizice pe care o sim isem în sala de bal pictat , imboldul vechiului meu delir, stîrnirea unei nevoi atît de puternice, încît chiar promisiunea satisfacerii ei con inea posibilitatea insuportabil a dezam girii. i, totu i, exista întrebarea, îngrozitoarea, vechea, obsedanta întrebare în leg tur cu r ul. Cred c mi-am luat capul în mîini a a cum, muritorii, atunci cînd sînt extrem de tulbura i, i acoper fa a instinctiv, de parc ar putea s i ating creierul prin craniu i s -l maseze pîn îl scap de agonie. i cum se cap acest r u? a întrebat el. Cum poate cineva s cad în dizgra ie i s devin într-o clip la fel de r u ca tribunalul Revolu iei sau cel mai crud dintre împ ra ii Romei? Trebuie doar s lipseasc de la slujb duminic , s înghit ostia împ rt aniei? Sau s fure o pîine... s se culce cu nevasta vecinului?"

„Nu..., am spus eu scuturînd din cap. Nu." „Dar, dac r ul n-are grada ii i exist , atunci înseamn c nu-i nevoie decît de un singur cat. Nu asta vrei s spui? C Dumnezeu exist i..." „Nu tiu dac Dumnezeu exist , am zis eu. i, dup mine... nu exist ." „Atunci, nici un p cat nu conteaz , a spus el. Nici un p cat nu d na tere r ului." „Nu-i adev rat. Pentru c , dac Dumnezeu nu exist , atunci sîntem creaturile celei mai înalte con tiin e din univers. Numai noi în elegem trecerea timpului i valoarea fiec rui minut al unei vie i omene ti. Ceea ce reprezint r ul, adev ratul r u, e luarea unei singure vie i omene ti. Fie c un om ar fi putut s moar a doua zi, peste dou zile sau mai tîrziu... nu conteaz . Pentru , dac Dumnezeu nu exist , aceast via ... fiecare secund a ei... e tot ce avem." S-a l sat pe spate, f cînd ochii mici i apoi a intindu- i privirea asupra focului. Era pentru prima oar de cînd venise dup mine cînd se uita în alt parte, nu la mine, i îl priveam f s fiu privit. A stat mult vreme astfel i eu aproape c îi sim eam gîndurile, ca i cum ar fi fost la fel de palpabile în atmosfer ca fumul. Nu i le citeam, te rog s în elegi, ci le sim eam puterea. Mi se rea c posed o aur i, de i chipul îi era foarte tîn r, ceea ce tiam c nu înseamn nimic, rea infinit de b trîn i în elept. Nu puteam s definesc asta, pentru c nu puteam s explic cum de liniile tinere ti ale fe ei lui, ochii lui, puteau exprima inocen , b trîne e i experien în acela i timp. Într-un tîrziu s-a ridicat i s-a uitat la Claudia, cu mîinile lejer împreunate la spate. T cerea ei în tot acel timp era de în eles pentru mine. Acelea nu erau întreb rile ei i, totu i, era fascinat de el, îl a tepta i, f îndoial , înv a de la el în vreme ce el vorbea cu mine. Dar am mai în eles ceva acum cînd îi vedeam privindu-se. El se ridicase avînd trupul complet sub control, lipsit de obiceiul gesturilor omene ti, gesturi înr cinate în necesitate, ritual, fluctua ia min ii; i nemi carea lui acum era nep mînteasc . Iar ea, a a cum nu mai v zusem niciodat , poseda aceea i nemi care. Se uitau unul la altul cu o în elegere supranatural din care eu eram, pur i simplu, exclus. Pentru ei, eram ceva care se învîrtea i vibra, a a cum erau muritorii pentru mine. Cînd el sa întors din nou cu fa a la mine, mi-am dat seama c ajunsese s în eleag c ea nu credea i nu-mi împ rt ea ideile despre r u. A început s vorbeasc f cea mai neînsemnat introducere. „Acesta e singurul r u r mas", a spus el fl rilor. „Da", am spus eu, sim ind c acel subiect mistuitor reînviase, tergînd toate celelalte preocup ri a a cum f cuse întotdeauna pentru mine. „E adev rat", a zis el, uluindu-m , accentuîndu-mi triste ea, disperarea. „Deci Dumnezeu nu exist ... nu tii nimic în leg tur cu existen a Lui?" „Nimic", a zis el. „Nu tii nimic!" am spus eu din nou, f s m tem de simplitatea mea, de durerea mea tipic omeneasc . „Nimic." i nici un vampir de aici nu vorbe te cu Dumnezeu sau cu diavolul?" „Nici un vampir din cî i am cunoscut vreodat , a spus el gînditor i fl rile îi jucau în ochi. i, din cîte tiu ast zi, dup patru sute de ani, sînt cel mai b trîn vampir din lume." Îl priveam uluit. Dup aceea am început s pricep. Era a a cum m temusem întotdeauna, singur tate i o total lips a speran ei. Lucrurile aveau s mearg la fel la infinit. C utarea mea se încheiase. Mam l sat pe spate apatic, privind acele limbi de foc.Era inutil s -l las s o continue, inutil s str bat lumea numai ca s aud aceea i poveste. „Patru sute de ani cred c am repetat eu patru sute de ani." Îmi amintesc c priveam fl rile st ruitor. Un bu tean c dea încet în foc, alunecînd într-un proces care avea s dureze toat noaptea i era pres rat cu g urele în locurile unde lemnul arsese mai repede i prin fiecare din acele g urele dansa cîte o fl ruie în mijlocul celor mai mari: i toate acele fl rui cu gurile lor negre mi se p reau ni te chipuri care alc tuiau un cor; i corul cînta f s cînte. Corul nu avea nevoie s cînte; într-o singur suflare, în foc, în mod continuu, î i cînta cîntecul mut. Deodat , Armand s-a mi cat cu un fo net de haine, o coborîre de lumin i umbr ce trosnea, i a îngenuncheat la picioarele mele, inîndu-mi capul cu mîinile întinse, iar ochii îi ardeau. „R ul sta, conceptul sta, provine din dezam gire, din am ciune! Nu pricepi? Copiii Satanei! Copiii Domnului! Asta e singura putere care te obsedeaz , a a încît trebuie s ne faci dumnezei i diavoli cînd singura putere care exist se afl în noi în ine? Cum po i s crezi în minciunile astea fantastice vechi, în legendele astea, în simbolurile astea ale supranaturalului?" A smuls diavolul de sub f ptura neclintit a Claudiei cu atîta iu eal încît n-am v zut gestul,

ci pe acesta rînjind în fa a mea i apoi trosnind în fl ri. Ceva s-a rupt în mine cînd l-am auzit spunînd acele lucruri; ceva s-a sfî iat înl untrul meu, a încît un torent de sentimente mi-au pus st pînire pe to i mu chii. M-am ridicat, dep rtîndude el. „E ti nebun? l-am întrebat eu uimit de propria-mi mînie, de propria-mi disperare. St m aici, amîndoi, nemuritori, f vîrst , trezindu-ne în fiecare sear ca s ne hr nim nemurirea cu sînge omenesc; acolo, pe birou, lîng acele cuno tin e vechi de veacuri, e un copil la fel de r u ca noi; i tu m -ntrebi cum de pot s cred c o s g sesc o semnifica ie în supranatural! V zînd ce-am devenit, pot s cred absolut orice! Tu n-ai putea? i, crezînd asta, fiind atît de dezorientat, acum pot accept cel mai fantastic adev r: c toate astea n-au nici un sens." Mergeam cu spatele spre u , îndep rtîndu-m de chipul lui uimit, v zîndu-l cum î i inea mîna în fa a buzelor i cum a îndoit apoi degetul, înfigîndu-l în palm . „Nu! Vino înapoi...", a optit el. „Nu, nu acum. Las -m s plec. Doar pentru o vreme... las -m s plec... Nimic nu s-a schimbat; totul e la fel. Las -mi timp s pricep asta... las -m s plec." Înainte de a închide u a am mai aruncat o privire înapoi. Claudia era cu fa a spre mine, de i st tea la fel ca înainte, cu mîinile împreunate pe genunchi. Atunci a f cut un gest, la fel de subtil ca zîmbetul ei care con inea o vag triste e, pentru a-mi da de în eles c trebuia s continui. Voiam s fug din teatru, s ies pe str zile Parisului i s hoin resc, s las multiplele ocuri acumulate s i piard din putere. Dar, bîjbîind prin culoarul din piatr al pivni ei, m-am sim it derutat. Probabil c eram incapabil s -mi impun voin a. Mi se p rea mai absurd ca oricînd c Lestat murise, dac murise cu-adev rat; i, gîndindu-m la el, a a cum se p rea c f ceam mereu, l-am privit cu mai mult simpatie decît alt dat . Pierdut ca noi to i ceilal i. Nu fusese ap torul gelos al unor secrete pe care se temea s le împ rt easc . Nu tia nimic. Nu era nimic de tiut. Numai c nu acela era gîndul care mi-a ap rut treptat clar în minte. Îl urîsem pentru ce nu trebuia; da, era adev rat. Dar înc nu în elegeam complet acest lucru. Z cit, m-am a ezat, în cele din urm , pe una din treptele acelea întunecate, lumina din sala de bal aruncîndu-mi umbra pe podeaua tare; mi-am luat capul în mîini, sim indu-m cuprins de oboseal . Mintea îmi spunea: Dormi. Dar i mai profund, îmi spunea: Viseaz . i, totu i, n-am f cut nici o mi care pentru a m întoarce la Hotel Saint-Gabriel, care acum mi se p rea un loc foarte sigur i pl cut, un loc de consolare subtil i voluptuoas pentru muritori unde puteam s stau într-un fotoliu de catifea c mizie, s -mi pun un picior pe taburet i s privesc cum limbile de foc lingeau placa de marmur , uitîndu-m în oglinzile lungi ca o fiin uman gînditoare. Fugi într-acolo, îmi spuneam, fugi de tot ce te trage înapoi. i, din nou mi-a venit în minte acela i gînd: L-am nedrept it pe Lestat. L-am urît pentru ce nu trebuia. Am optit acest lucru acum, încercînd s -l scot din b ltoaca întunecat i nedeslu it a min ii mele, iar oapta s-a auzit ca un rîcîit în treptele de piatr . Deodat , mi-a ajuns la urechi o voce stins , prea slab pentru a apar ine unui muritor: „Cum a a? Cum l-ai nedrept it?" M-am întors atît de brusc, încît mi s-a t iat r suflarea. Un vampir se afla lîng mine, atît de aproape încît putea s -mi ating um rul cu vîrful cizmei, stînd cu genunchii la piept i cu mîinile împreunate în jurul lor. O clip am avut impresia c m în eal vederea. Era vampirul arlatan, despre care Armand spusese c îl chema Santiago. Totu i, nimic din atitudinea lui nu îl tr da pe cel care fusese înainte, acea creatur diabolic , detestabil pe care o v zusem cu numai cîteva ceasuri în urm , cînd pusese mîna pe mine i Armand îl lovise. M privea pe deasupra genunchilor, p rul îi era r it, gura relaxat , urm de perfidie. „Nu e important pentru nimeni altcineva", i-am spus eu, teama din mine a începînd s dispar . „Dar ai rostit un nume; te-am auzit rostind un nume", a spus el. „Un nume pe care nu vreau s -l mai repet", am zis eu, ocolindu-i privirea. Am v zut cum m lise, de ce umbra lui nu se suprapusese peste a mea; st tea ghemuit în umbra mea. Gîndul se furi ase pe scara aceea pentru a se a eza în spatele meu era pu in tulbur tor. Totul în leg tur cu el era tulbur tor i mi-am reamintit c , în nici un caz, nu trebuia s am încredere în el. Mi se p rea c Armand, cu puterea lui de a hipnotiza, folosise adev rul maxim pentru a se prezenta; îmi aflase starea de spirit f s fie nevoit s apeleze la cuvinte. Dar acest vampir era un mincinos. Îi sim eam puterea, o putere primitiv i zdrobitoare, aproape la fel de mare ca cea a lui Armand. „Ai venit la Paris s ne cau i i acum stai singur pe trepte..., a zis el pe un ton împ ciuitor. De ce nu vii la noi? De ce nu ne poveste ti despre persoana al c rei nume l-ai rostit? tiu cine

era, cunosc numele." „Nu-l cuno ti, n-ai cum. Era un muritor", i-am spus eu apoi, mai mult din instinct decît din convingere. Gîndul în leg tur cu Lestat m tulbura, gîndul c acea creatur ar fi putut ti de moartea lui Lestat. „Ai venit aici s te gînde ti la muritori, la dreptatea f cut muritorilor?" a întrebat el, dar în tonul lui nu se sim ea nici urm de repro sau batjocur . „Nu te sup ra, dar am venit ca s fiu singur. sta e adev rul", am murmurat eu. „Singur, în starea asta de spirit, cînd nici nu mi-ai auzit pa ii... Îmi placi. A vrea s vii sus." i, în timp ce spunea asta, m-a tras u or în picioare lîng el. În clipa aceea, u a camerei lui Armand s-a deschis, aruncînd o raz lung de lumin pe culoar. L-am auzit venind i Santiago mi-a dat drumul. Am r mas locului, buimac. Armand a ap rut la picioarele sc rii, inînd-o pe Claudia în bra e. Ea avea pe chip aceea i expresie n tîng pe care o avusese cît vorbisem eu cu Armand. Era ca i cum ar fi fost furat de propriile gînduri i nu mai vedea nimic în jur; îmi amintesc c am remarcat asta, de i n-am tiut ce s cred c persista înc . Am luat-o repede de la Armand i i-am sim it membrele moi, de parc ne-am fi aflat amîndoi în sicriu, fura i de acel somn paralizant. Atunci, cu o lovitur puternic a bra ului, Armand l-a împins pe Santiago. Mi s-a p rut c acesta a c zut pe spate, dar s-a ridicat din nou i Armand l-a împins spre capul sc rii, toate astea petrecîndu-se atît de iute, încît nu le vedeam decît umbra ve mintelor i nu le auzeam decît zgomotul cizmelor pe piatr . Apoi, Armand a r mas singur în capul sc rii i eu am urcat spre el. „Nu pute i pleca în siguran în noaptea asta, mi-a optit el. V suspecteaz . i datorit faptului c v-am adus aici, simte c e dreptul lui s v cunoasc mai bine. Siguran a noastr depinde de asta." M-a condus încet în sala de bal, dar apoi s-a întors i i-a apropiat buzele de urechea mea. „Trebuie s te previn. Nu r spunde la nici o întrebare. Întreab i vei afla adev r dup adev r. Dar nu dezv lui nimic, absolut nimic, mai ales despre originea voastr ." Dup aceea s-a dep rtat de noi, f cîndu-ne îns semn s -l urm m în întunericul în care erau aduna i to i ceilal i, aidoma unor statui din marmur , cu chipurile i mîinile mult prea identice cu ale noastre. Atunci am avut o puternic senza ie c to i eram f cu i din acela i material, gînd care îmi trecuse prin minte doar ocazional, în cursul anilor îndelunga i petrecu i la New Orléans; i m-a tulburat, mai ales cînd am v zut unul sau mai mul i dintre ceilal i reflecta i în oglinzile lungi care întrerupeau mul imea de picturi murale îngrozitoare. Claudia a p rut c se trezeasc în clipa în care am dat peste unul din fotoliile din lemn de stejar i m-am a ezat. S-a aplecat spre mine i mi-a spus ceva ciudat de incoerent, ce p rea s însemne c trebuia s fac cum zicea Armand: s nu dezv lui nimic în leg tur cu originea noastr . A fi vrut s vorbesc cu ea, dar am v zut c acel vampir înalt, Santiago, ne urm rea, plimbîndu- i încet privirea de Ia noi la Armand. Cîteva femei vampir se strînseser în jurul lui Armand, i am sim it o tulburare profund cînd le-am v zut luîndu-l de mijloc. Nu m-au uimit forma lor perfect , tr turile lor delicate i mîinile gra ioase care erau tari ca sticla datorit naturii de vampir i nici ochii lor r pitori, care acum erau a inti i asupra mea în t cere; ceea ce m-a uimit a fost teribila mea gelozie. Mi-a fost team cînd le-am v zut atît de aproape de el, mi-a fost team cînd el s-a întors i le-a s rutat pe rînd. Iar cînd le-a adus lîng mine, am fost nesigur i ame it. Estelle i Celeste sînt numele pe care mi le amintesc, ni te frumuse i de por elan care o mîngîiau pe Claudia ca ni te persoane oarbe, trecîndu- i mîinile peste p rul ei str lucitor, atingîndu-i pîn i buzele, în timp ce ea, cu ochii înc înce i i reci, suporta tot, tiind ceea ce tiam i eu, iar ele p reau incapabile s priceap : i anume c o minte de femeie la fel de ascu it i distinct ca ale lor era ad postit de acel trup micu . V zînd-o cum se întorcea spre ele, cum î i inea rochia de culoarea lev ic i i cum zîmbea cu r ceal adora iei lor, m-am gîndit de cîte ori trebuia s fi uitat i eu acest lucru, vorbindu-i ca unui copil, mîngîind-o prea liber, luînd-o în bra e cu atitudinea unui adult fa de un copil. Mintea mi s-a îndreptat în trei direc ii: la seara trecut , la Hotel SaintGabriel, care p rea la o distan de un an, cînd ea a vorbit cu ranchiun despre iubire, la ocul meu puternic în fa a dezv luirilor lui Armand sau a absen ei acestora i la absorb ia t cut a vampirilor din jurul meu, care opteau în bezna de sub acele picturi murale grote ti. C ci puteam afla multe lucruri de la vampiri f s fie nevoie s pun m car o singur întrebare, iar via a vampirilor parizieni era exact cum m temusem, exact cum ap ruse pe scena teatrului de deasupra. Luminile slabe erau obligatorii, iar picturile apreciate în totalitate înmul eau aproape în fiecare noapte, cînd cîte un vampir aducea o nou gravur sau un nou tablou realizate de vreun artist contemporan. Celeste, care- i inea mîna rece pe bra ul meu, vorbea dispre uitoare despre oameni ca despre creatorii acelor tablouri, iar Estelle, care acum o inea pe Claudia pe genunchi,

mi-a subliniat, mie, naivul colonist, c vampirii nu f cuser acele orori ei în i, ci doar le adunaser , confirmînd iar i iar c oamenii erau capabili de mult mai mult r u decît vampirii. „E ceva r u în a face asemenea tablouri?" a întrebat Claudia, cu voce ei lipsit de orice nuan . Celeste i-a dat pe spate buclele negre i a început s rîd . „Ce se poate imagina se poate face, a spus ea repede, dar în ochi i se citea o oarecare ostilitate. Bineîn eles, ne chinuim s rivaliz m cu oamenii în crime de tot felul, nu-i a a?" S-a aplecat pu in i a atins genunchiul Claudiei, dar aceasta doar a privit-o cum rîdea cu nervozitate. Santiago s-a apropiat i a adus vorba de camerele noastre de la Hotel Saint-Gabriel; însp imînt tor de nesigure, a zis el, f cînd un gest teatral exagerat din mîini. i precizia cu care cuno tea acele înc peri era uluitoare. tia lada în care dormeam i pe care o considera ceva vulgar. „Veni i aici! mi-a spus el cu acea simplitate aproape copil reasc de care duse dovad pe scar . Tr i al turi de noi i asemenea precau ii n-or s mai fie necesare. Avem paznicii no tri. Dar, ia spune-mi, de unde veni i?" a întrebat el, l sîndu-se în genunchi, cu mîna pe bra ul fotoliului meu. „Vocea ta, cunosc accentul sta, mai spune ceva." Eram pu in îngrozit la gîndul c franceza mea avea un accent, dar nu asta m preocupa acum. Avea o voin de fier i era extrem de posesiv, oferindu-mi o imagine a acelui caracter posesiv care se dezvolta în mine din ce în ce mai mult. Vampirii din jurul nostru continuau s vorbeasc , Estelle explicînd negrul era culoarea potrivit pentru hainele unui vampir, c rochi a pastel a Claudiei era frumoas , dar lipsit de gust. „Ne contopim cu noaptea, a spus ea. Avem o lic rire funebr ." Apropiindu- i obrazul de al Claudiei, a rîs pentru a- i atenua critica; au rîs i Céleste i Santiago, toat înc perea p rînd animat de rîsetele acelea ca ni te clinchete nep mînte ti, vocile supranaturale aflîndu- i ecoul între pere ii picta i i f cînd s pîlpîie fl rile fragile ale lumîn rilor. „Ah, dar s acoperi asemenea bucle", a zis Celeste, jucîndu-se acum cu p rul auriu al Claudiei. Atunci am observat ceea ce trebuia s fi fost evident: to i î i vopsiser p rul în negru, cu excep ia lui Armand; acest lucru, împreun cu ve mintele negre, d dea i mai mult acea impresie sup toare c ar fi fost ni te statui create de aceea i dalt i pensul . Nu pot s i explic prea bine cît de mult m-a tulburat impresia asta. P rea s stîrneasc ceva în adîncul fiin ei mele, ceva ce nu puteam deslu i prea bine. M-am dus spre una din oglinzile înguste i i-am privit pe to i peste um r. Claudia str lucea ca un giuvaer în mijlocul lor; la fel ca b iatul muritor care dormea în cealalt înc pere. Mi-am dat seama c îi g seam îngrozitor de monotoni: monotonie, monotonie oriunde m uitam, ochii lor scînteietori de vampiri repetîndu-se, min ile lor ca un clopot de aram lipsit de str lucire. Numai cuno tin ele de care aveam nevoie m-au rupt de acele gînduri. „Vampirii din estul Europei..., spunea Claudia. Sînt ni te mon tri, ce leg tur au cu noi?" „Mor i vii, a r spuns Armand încet, de la distan , contînd pe acele urechi perfecte ce vor putea s aud ceea ce era mai stins decît o oapt . În înc pere s-a f cut lini te. Sîngele lor e altfel, dezgust tor. Se înmul esc la fel ca noi, dar f pricepere sau grij . Pe vremuri..." A t cut brusc, îi vedeam chipul în oglind . Era ciudat de rigid. „Hai, spune-mi de vremurile alea", a zis Céleste cu o voce pi ig iat , omeneasc . Era ceva ut cios în tonul ei. Santiago i-a luat acela i aer ademenitor. „Da, poveste te-ne despre adun rile vr jitoarelor i ierburile care ne fac invizibili, a spus el zîmbind. i despre arderile pe rug!" Armand i-a a intit privirea asupra Claudiei. „Feri i-v de acei mon tri, a zis el i apoi i-a îndreptat privirea calculat spre Santiago i Céleste. Strigoii aceia v vor ataca ca i cum a i fi oameni." Celeste s-a cutremurat, morm ind ceva dispre uitor, ca o aristocrat ce vorbea despre ni te veri prost crescu i, care purtau acela i nume. Dar eu m uitam la Claudia, pentru c mi se p rea privirea ei era din nou înce at , la fel ca mai devreme. i-a luat brusc ochii de la Armand. Glasurile celorlal i s-au auzit din nou, afectate, povestindu- i despre uciderile din seara aceea, descriind un episod sau altul f nici un pic de emo ie, provoc rile la cruzime izbucnind din cînd în cînd asemeni unor fulgere albe: un vampir înalt i slab era atacat într-un col pentru o romantizare inutil a vie ii muritorilor, lips de spiritualitate, refuz de a face cel mai amuzant lucru aflat la îndemîn . Era simplu, ridica din umeri, vorbea rar i c dea prad unei t ceri lungi stupefiate, ca i cum, aproape înecat cu sînge, ar fi preferat s intre în sicriul lui decît s r mîn acolo. i totu i, a r mas, inut de for a acelui grup nefiresc, care f cuse din nemurire un club al conformi tilor. Ce p rere ar fi avut, oare, Lestat? El fusese acolo? Ce-l f cuse s plece? Nimeni nu-i poruncise lui Lestat era st pînul micului s u cerc, dar ce i-ar mai fi pre uit cu to ii inventivitatea, felul cum se juca cu victimele. i pierderea... acel cuvînt, acea valoare care fusese extrem de important pentru mine ca vampir novice i despre care se vorbea atît de des. Ai „pierdut" ocazia s ucizi acel copil. Ai „pierdut" ocazia s o sperii pe femeia aceea sau s -l aduci

pe omul acela în pragul nebuniei, lucruri pe care le-ai fi realizat cu o simpl prestidigita ie. Îmi vuia capul. O obi nuit durere de cap caracteristic muritorilor. Tare a fi vrut s plec de lîng vampirii aceia i numai f ptura dep rtat a lui Armand m inea în loc, în ciuda avertismentelor lui. Acum p rea foarte departe de ceilal i, de i încuviin a destul de des i rostea din cînd în cînd cîte un cuvînt a a încît s par c f cea parte dintre ei, ridicînd mîna doar rareori de pe laba de leu a fotoliului s u. Îmi cre tea inima cînd îl vedeam astfel, cînd observam nimeni din acel grup restrîns nu îi atr gea privirea, a a cum i-o atr geam eu i c nimeni nu io sus inea din cînd în cînd, a a cum i-o sus ineam eu. Totu i, r mînea departe de mine doar privirea revenindu-i mereu asupra mea. Avertismentul lui îmi r suna în urechi i, totu i, îl nesocoteam. Voiam s plec din teatrul acela i st team ab tut, adunînd, în sfîr it, informa ii care se dovedeau nefolositoare i extrem de plictisitoare. „Dar printre voi nu exist nici o crim ?" a întrebat Claudia fixîndu- i ochii viole i asupra mea, în oglind , în timp ce st team cu spatele la ea. „Crim ! Plictiseal !" a stigat Estelle i a îndreptat un deget alb spre Armand. Acesta a rîs or din locul dep rtat în care se afla, în cel lalt cap t al înc perii. „Plictiseala e moarte!" a strigat ea i i-a dezvelit col ii, a a încît Armand i-a dus lene mîna la frunte într-un gest teatral de team i c dere. Dar Santiago, care urm rea totul cu mîinile împreunate la spate, a intervenit. „Crim ! a spus el. Da, exist o crim . Una pentru care am c uta un alt vampir pîn l-am distruge. Nu ghice ti care?" De la Claudia s-a uitat la mine i apoi din nou la chipul ei ca o masc . „Ar trebui s ti i voi care sînte i atît de secreto i în leg tur cu vampirul care v-a f cut." i, de ce, m rog?" a întrebat ea, f cînd ochii mari, dar continuînd s i in mîinile în poal . Lini tea s-a l sat încet-încet deasupra înc perii, toate acele chipuri albe fiind întoarse spre Santiago, care st tea cu un picior înainte i cu mîinile la spate, dominînd-o pe Claudia. Ochii i-au sclipit cînd i-a dat seama c le cucerise aten ia. Apoi a venit încet în spatele meu i mi-a pus o mîn pe um r. „Nu ghice ti despre ce crim e vorba? Nu i-a spus vampirul maestru?" sucindu-m încet cu mîinile acelea familiare, m-a b tut pe piept în ritmul înte it al inimii mele. „E crima care înseamn moarte pentru orice vampir care o comite. S i ucizi semenul!" „Aaaah!" a strigat Claudia, rîzînd în hohote. Mergea acum, înso it de oapta rochiei de tase i de zgomotul pa ilor. Luîndu-m de mîn , a spus: „Mi-era a a de team s nu fie cea de a te na te ca Venus din spuma m rii, cum a fost cazul nostru! Vampir-maestru! Vino, Louis, s mergem!" mi-a zis ea, tr gîndu-m . Armand rîdea. Santiago st tea nemi cat. Armand a fost cel care s-a ridicat cînd am ajuns la . „Sînte i bineveni i mîine sear , a spus el. i seara urm toare." Cred c n-am r suflat pîn am ajuns în strad . Continua s plou înc i toat strada rea ud i pustie, dar frumoas . Cîteva hîrtii zburau în vînt, o tr sur lucioas trecea încet în tropotul ritmat al calului. Cerul era de un violet pal. Am gr bit pasul, avînd-o pe Claudia al turi, care, la un moment dat, s-a sup rat c f ceam pa ii prea mari i mi s-a urcat în bra e. „Nu-mi plac", mi-a spus ea cu o furie rece, cînd ne-am apropiat de Hôtel Saint-Gabriel. Pîn i holul imens i puternic luminat al acestuia era pustiu la acea or matinal . Am trecut repede pe lîng func ionarii somnoro i. „Am umblat prin toat lumea dup ei i acum îi dispre uiesc!" i-a scos pelerina i s-a dus în mijlocul camerei. O rafal de ploaie a izbit u a-fereastr . Am aprins luminile una cîte una, ridicînd sfe nicul cu mai multe bra e la fl rile l mpilor cu gaz de parc a fi fost Lestat sau Claudia. Apoi, c utînd fotoliul din catifea c mizie la care m gîndisem în pivni a aceea, m-am pr bu it în el, epuizat. Mi s-a p rut c înc perea era în fl ri; cînd privirea mi s-a oprit asupra unui tablou în ram aurie, care înf a ni te copaci pastela i i ape cristaline, vraja vampirilor s-a destr mat. Nu ne puteau atinge acolo i, totu i, tiam c era o minciun , o minciun prosteasc . „Sînt în primejdie, în primejdie", a spus Claudia cu acea mînie mocnit . „Dar cum ar putea s tie ce i-am f cut? i, în plus, amîndoi sîntem în primejdie! Crezi vreo clip c nu-mi recunosc vina? i chiar dac ai fi fost singura..." M-am întins spre ea cînd s-a apropiat, dar m-a intuit cu privirea ei rece i mi-am l sat mîinile s cad moi pe lîng trup. „Crezi c te-a l sa singur în fa a primejdiei?" Zîmbea. O clip nu mi-a venit s cred. „Nu, nu m-ai l sa, Louis. Nu m-ai l sa. Primejdia te ine lîng mine..." „Dragostea m ine lîng tine", am spus eu încet. „Dragostea? a întrebat ea gînditoare. Ce vrei s spui cu asta?" Atunci, ca i cum mi-ar fi citit durerea pe chip, a venit i i-a pus mîinile pe obrajii mei. Era rece i nesatisf cut , la fel cum i eu eram rece i nesatisf cut, înt rîtat de acel b iat muritor, dar nesatisf cut.

„C întotdeauna trebuie s fii sigur de dragostea mea, i-am spus eu. C sîntem uni i..." Dar chiar în clipa în care spuneam acele cuvinte, mi-am sim it veche convingere zdruncinat ; sim eam acela i chin pe care-l sim isem cu o sear în urm , cînd ea mi-a f cut acele repro uri legate de pasiunea caracteristic muritorilor. I-am întors spatele. „M-ai l sa pentru Armand, dac i-ar face un semn..." „Niciodat ...", i-am spus eu. „M-ai p si i el te vrea la fel de mult cît îl vrei tu. Te-a a teptat..." „Niciodat ..." M-am ridicat i m-am dus spre lad . U ile erau încuiate, dar nu i-ar fi putut împiedica pe acei vampiri s intre. Numai noi îi puteam împiedica, trezindu-ne cît de devreme ne permitea lumina. M-am întors spre ea i am chemat-o, iar ea a venit lîng mine. A fi vrut s -mi ascund fa a în p rul ei, s -i cer iertare. Pentru c , de fapt, avea dreptate; i, totu i, o iubeam, o iubeam la fel ca întotdeauna. Cînd am tras-o lîng mine, mi-a spus: „ tii ce mi-a zis tot timpul, s scoat , de fapt, nici un cuvînt? tii care a fost esen a transei în care m-a f cut s cad, a a încît ochii mei nu puteau decît s se uite la el i el m manevra ca i cum inima mi-ar fi fost ac ionat de sfori?" „Deci ai sim it i tu...", am optit. „Deci a fost la fel." „M-a f cut s -mi pierd orice putere!" a zis ea, i am rev zut-o sprijinit de c ile acelea de pe biroul lui, cu gîtul moale i cu mîinile f vlag . „Ce tot spui? C i-a vorbit, c ..." „F cuvinte!" a repetat ea. Vedeam l mpile cu gaz mic orîndu-se, fl rile lumîn rilor prea solide în nemi carea lor. Ploaia r ia în geamuri. „ tii ce-a spus... c ar trebui s mor!" a optit ea. „C ar trebui s te las liber." Eu am scuturat din cap i, totu i, în inima mea monstruoas , am sim it un val de emo ie. Spunea adev rul i îl credea. Avea ca un fel de pelicul pe ochi, sticloas i argintie. „Îmi absoarbe via a", a zis ea i buzele îi tremurau atît de tare, încît nu mai puteam suporta. Am strîns-o în bra e, dar ochii îi înotau în lacrimi. „A scos orice urm de via din b iatul care îi este sclav, din mine care i-a fi sclav . Te iube te. Te iube te. Ar vrea nespus s te aib i n-ar dori -i stau în cale." „Nu-l în elegi!" am insistat eu, s rutînd-o; a fi vrut s-o acop r cu s rut ri, pe obraji, pe buze. „Nu, îl în eleg chiar foarte bine, a optit ea sub buzele mele, exact cînd acestea o s rutau. Tu nu-l în elegi. Dragostea te-a orbit, fascina ia fa de cuno tin ele i puterea lui. Dac ai ti cum bea moartea, l-ai urî mai mult decît l-ai urît vreodat pe Lestat. Louis, nu trebuie s te mai întorci la el niciodat î i spun, sînt în primejdie!" Seara urm toare, devreme, am l sat-o, fiind convins c Armand era singurul dintre vampirii din teatru în care se putea avea încredere. Ea mi-a dat drumul ov ind i am fost extrem de tulburat de expresia ochilor ei. Nu tia ce era acea sl biciune i, totu i, vedeam team i ceva ca o înfrîngere atunci cînd m-a l sat s plec. M-am gr bit s -mi îndeplinesc misiunea, a teptînd lîng teatru pîn cînd a disp rut i ultimul spectator, iar portarii încuiau u ile. Nu tiam ce gîndesc despre mine. Or fi crezînd c eram un actor, la fel ca ceilal i, care nu î i îndep rtase machiajul? N-avea importan . Ceea ce a avut importan a fost faptul c m-au l sat intru i am trecut pe lîng ei i pe lîng cei cî iva vampiri din sala de bal f s fiu oprit, ajungînd, în cele din urm , la u a deschis a lui Armand. M-a v zut imediat, f îndoial c -mi auzise pa ii cu mult înainte i m-a poftit s iau loc. Era ocupat cu b iatul lui muritor, care mînca pe te i carne pe birou, dintr-o farfurie de argint. O caraf cu vin alb se afla lîng el i, de i era cuprins de febr i sl bit dup noaptea precedent , pielea îi era trandafirie, iar c ldura i parfumul lui erau un chin pentru mine. Se p rea c nu i pentru Armand, care st tea pe fotoliul de piele de lîng c min în fa a mea, întors spre b iat, cu bra ele încruci ate pe bra ul de piele al fotoliului. B iatul i-a umplut paharul, ridicîndu-l acum în semn de salut. „St pîne", a spus el, privindu-m cu ochi sclipitori i zîmbind, dar toastul îi era adresat lui Armand. „Sclavul t u", a optit Armand tr gînd aer în piept, cuprins de pasiune. Se uita cum b iatul bea cu poft . Îl vedeam savurîndu-i buzele ude, carnea moale a gîtului în timp ce vinul aluneca. Apoi, b iatul a luat o buc ic de carne alb , f cînd acela i semn de salut, i a mestecat-o încet, cu privirea a intit asupra lui Armand. Era ca i cum el s-ar fi delectat cu masa aceea, sorbind acea parte a vie ii de care nu se mai putea bucura decît cu privirea. De i p rea captivat totul era calculat; nu era deloc acea tortur pe care o sim isem cu ani în urm , cînd st tusem lîng fereastra lui Babette, tînjind dup via a omeneasc . Dup ce-a terminat, b iatul a îngenuncheat cu bra ele dup gîtul lui Armand, ca i cum acea carne rece ca ghea a i-ar fi pl cut cu-adev rat. i mi-am amintit de noaptea cînd Lestat mi-a

ap rut pentru prima oar , cum p reau s -i ard ochii, cum îi lucea fa a alb . A a cum î i par ie acum. În cele din urm , s-a terminat. S-a dus s se culce, iar Armand a închis por ile de aram . Peste cîteva minute, cu burta plin , b iatul a a ipit i Armand s-a a ezat în fa a mea, privinducu ochii lui mari, frumo i, lini ti i i, în aparen , inocen i. Cînd i-am sim it cum m atrag spre el, mi-am coborît privirea, mi-am dorit ca focul s fi ars în c min, dar nu r sese decît cenu . „Mi-ai zis s nu spun nimic despre originea mea, de ce?" l-am întrebat eu, privindu-l. Era ca i cum el mi-ar fi sim it re inerea, dar nu s-a sup rat, ci doar s-a uitat la mine pu in mirat. Eu, îns , eram slab, prea slab pentru mirarea lui, i mi-am ferit din nou privirea. „L-a i ucis pe vampirul care v-a creat? De aceea sînte i aici f el, de aceea nu vre i s spune i cum îl cheam ? Santiago crede c a i f cut-o." i, dac ar fi adev rat, sau dac nu v-am putea convinge de contrariu, ai încerca s ne distrugi?" l-am întrebat eu. „N-a încerca s v fac nimic, a zis el calm. Dar, a a cum i-am mai spus, nu sînt conduc torul aici, nu în sensul în care m-ai întrebat." „Totu i ei te consider conduc tor, nu? i pe Santiago l-ai îndep rtat de mine de dou ori." „Sînt mai puternic decît Santiago, mai b trîn. Santiago e mai tîn r decît tine", a spus el cu o voce simpl , lipsit de mîndrie. Erau ni te realit i. „Nu vrem s ne cert m cu voi." „Cearta a i început, a zis el. Dar nu cu mine. Cu cei de sus." „Ce motiv are el s ne suspecteze?" Acum p rea s se gîndeasc , cu privirea plecat i cu b rbia sprijinit de pumnul strîns. Dup un moment îndelungat, care a p rut interminabil i-a ridicat privirea. „Pot s i ofer destule motive", a spus el. „C e ti prea t cut. C vampirii sînt foarte pu ini i tr iesc cu groaz de concuren , alegîndu- i cu mare grij novicii, asigurîndu-se c îi respect foarte mult pe ceilal i. În cl direa asta sînt cincisprezece vampiri i acest num r e p zit cu gelozie. Se tem de vampirii slabi; i eu pot s spun acela i lucru. E foarte evident pentru ei c ai defecte: sim i prea mult, gînde ti prea mult. A a cum ai spus tu însu i, nu pui prea mare pre pe deta area tipic vampirilor. i, pe urm , mai e i acel copil misterios: un copil care nu poate s creasc niciodat , nu- i poate purta niciodat singur de grij . N-a face un vampir din b iatul sta nici dac via a, care e atît de pre ioas pentru mine, i-ar fi serios amenin at , pentru c e prea tîn r, nu e destul de puternic: i tu vii cu acest copil. Ce fel de vampir a putut s-o creeze, se întreab ei; tu ai f cuto? Deci, vezi, aduci cu tine aceste defecte i acest mister i, totu i, p strezi t cerea. Nu se poate avea încredere în tine. Iar Santiago caut o scuz . Numai c exist i un alt motiv, mai aproape de adev r decît tot ce i-am spus pîn acum. Cînd l-ai întîlnit pe Santiago pentru prima oar , în Cartierul Latin, l-ai numit, din p cate... bufon." „Aaaah", am spus eu l sîndu-m pe spate. „Poate ar fi fost mai bine dac n-ai fi spus nimic". A zîmbit cînd a v zut c în elegeam ironia aceea. Am stat i m-am gîndit la ce spusese i ceea ce cînt rea foarte mult erau avertismentele ciudate ale Claudiei, c acel tîn r cu ochi blînzi îi spusese „Mori" i, mai mult, dezgustul meu din ce în ce mai mare fa de vampirii din sala de bal de deasupra. Sim eam o dorin extraordinar de a discuta cu el despre aceste lucruri. Despre teama ei, nu, nu înc , de i, cînd îl priveam în ochi, nu-mi venea s cred c încercase s i impun puterea asupra ei: ochii lui spuneau: Tr ie te. Ochii lui spuneau: Înva . i, ah, cît de mult a fi vrut s -i rturisesc tot ceea ce nu în elegeam; cum, umblînd prin lume to i acei ani, descoperisem în final, cu uimire, c acei vampiri de deasupra f cuser din nemurire un club al capriciilor i conformismului ieftin. i, totu i, în ciuda acelei triste i, acelei z celi, un gînd era limpede: De ce ar fi trebuit s fie altfel? La ce m a teptasem? Ce drept aveam eu s fiu atît de dezam git de Lestat, încît s -l las s moar ? Pentru c nu voia s -mi arate ceea ce trebuia s g sesc în mine însumi? Care fuseser cuvintele lui Armand? Singura putere care exist se afl în noi în ine..." „Ascult -m , mi-a spus el. Trebuie s te fere ti de ei. Chipul t u nu ascunde nimic. Mi-ai ceda acum dac i-a pune întreb ri. Uit -te în ochii mei." N-am f cut-o. Mi-am fixat privirea asupra unuia din tablourile mici de deasupra biroului, pîn cînd acesta a încetat s mai reprezinte Madona cu Pruncul i a devenit o armonie de linie i culoare. Pentru c tiam c ceea ce-mi spunea el era adev rat. „Atunci opre te-i, spune-le c nu vrem s facem nici un r u. De ce nu po i s faci asta? Tu însu i ai spus c nu sîntem du manii vo tri, indiferent ce-am fi f cut..." L-am auzit oftînd u or. „Deocamdat i-am oprit, a zis el. Dar nu vreau s am asupra lor puterea necesar pentru a-i opri de tot. Pentru c , dac a exercita o asemenea putere, atunci ar

trebui s-o ap r. i mi-a face du mani. Ar trebui s m feresc ve nic de du mani, cînd tot ce vreau eu e un anumit spa iu, o anumit pace. Sau s nu mai fiu aici. Accept acest gen de sceptru pe care mi l-au oferit, dar nu ca s -i st pînesc, ci doar ca s -i in la distan . „Ar fi trebuit s -mi dau seama", am spus eu, continuînd s privesc tabloul. „În cazul sta trebuie s te fere ti. Celeste f cînd parte dintre vampirii cei mai b trîni are foarte mult putere, i e geloas pe frumuse ea feti ei. Iar Santiago, dup cum po i s i dai seama, abia a teapt o cît de mic dovad a faptului c sînte i proscri i." M-am întors încet i l-am privit cum st tea în acea nemi care stranie, de parc n-ar fi fost viu. Momentul s-a prelungit. Îi auzeam cuvintele, de parc le-ar fi repetat: „Tot ce vreau eu e un anumit spa iu, o anumit pace. Sau s nu mai fiu aici." i am sim it o dragoste atît de puternic pentru el, încît a trebuit s fac un efort extraordinar pentru a o ascunde, pentru a sta acolo i a-l privi numai împotrivindu-m sentimentului. Cum mi-a fi dorit eu lucrurile: Claudia s fie oarecum în siguran printre vampirii aceia, nevinovat de vreo crim pe care ei s-o poat descoperi fie de la ea, fie de la altcineva, a a încît eu s pot fi liber, liber s r mîn în înc perea aceea atîta timp cît a fi fost binevenit. Chiar tolerat, acceptat acolo în orice condi ii. Îl vedeam din nou pe b iat, nu dormind în pat, ci îngenuncheat lîng Armand, cu bra ele ag ate de gîtul acestuia. Pentru mine, aceea era o icoan a iubirii. A iubirii pe care o sim eam. Nu era o iubire fizic , te rog s m în elegi. Nu despre asta vorbesc, de i Armand era frumos i simplu i nici un fel de intimitate cu el n-ar fi fost dezgust toare. Pentru vampiri, iubirea fizic atinge punctul culminant i e satisf cut doar în momentul uciderii. Vorbesc despre un alt gen de iubire, care m atr gea spre el ca spre un profesor cum Lestat nu fusese niciodat . tiam c Armand n-ar fi ascuns nici o informa ie. A fi trecut prin el ca printr-un geam, ca s m pot l i în acea cunoa tere, s o absorb i s cresc. Am închis ochii. i mi s-a p rut c -l aud vorbind, atît de încet, încît nu eram sigur. Mi se p rea c spune: „ tii de ce m aflu aici?" M-am uitat la el din nou, întrebîndu-m dac îmi cuno tea gîndurile, dac le putea citi, dac putea s aib o asemenea putere. Acum, dup to i acei ani, îl puteam ierta pe Lestat pentru faptul c nu fusese decît o creatur obi nuit , care nu putuse s -mi arate cum s -mi folosesc puterile; i, totu i, tînjeam dup asta, a fi putut c dea prad , f s opun rezisten . Triste ea a invadat totul, o triste e pentru propria mea sl biciune i pentru propria mea dilem îngrozitoare. Claudia m a tepta. Claudia, care era fiica i dragostea mea. „Ce s fac? am optit eu. S fug de ei, s fug de tine? Dup to i anii tia..." "Ei nu conteaz pentru tine, mi-a zis el, iar eu am zîmbit i am încuviin at. Tu ce vrei s faci?" m-a întrebat apoi, cu un glas cît se poate de blînd i de în eleg tor. „Nu tii, n-ai puterea asta? l-am întrebat eu. Nu po i s -mi cite ti gîndurile ca i cum ar fi cuvinte?" El a scuturat din cap. „Nu în felul la care te referi tu. tiu c primejdia în care v afla i e real , pentru c e real pentru voi. i tiu c singur tatea ta, în ciuda iubirii ei, e aproape insuportabil ." În clipa aceea m-am ridicat. Ar fi p rut foarte simplu s m ridic, s m duc la u is str bat repede culoarul; i, totu i, a trebuit s -mi adun fiecare f rîm de for , orice urm din acel lucru ciudat pe care îl numeam deta area mea. „Î i cer s -i ii departe de noi", am spus eu cînd am ajuns la u , dar nu puteam s m uit la el, nu voiam s -i aud nici m car blînde ea vocii. „Nu pleca", mi-a zis el. „N-am încotro." aflam pe culoar cînd l-am auzit atît de aproape de mine, încît m-am speriat. St tea al turi de mine, la nivelul ochilor mei i inea o cheie pe care mi-a vîrît-o în mîn . „Acolo e o u , mi-a spus el, ar tînd spre cap tul întunecat al culoarului, unde crezusem c era doar zid. i o scar ce d pe o strad lateral pe care n-o folose te nimeni altcineva în afar de mine. Du-te pe acolo, ca s nu te întîlne ti cu ceilal i. E ti tulburat i or s vad imediat." Mam întors repede, de i fiecare p rticic din mine ar fi vrut s r mîn acolo. „D -mi îns voie s i spun ceva, a zis el, ap sîndu- i u or dosul palmei de inima mea. Folose te- i puterea l untric . N-o mai detesta. Folose te-o! i cînd or s te vad pe strad , folose te puterea asta ca s i transformi fa a într-o masc i, în timp ce-i prive ti, spune- i în gînd: fere te-te. Prime te cuvîntul sta ca pe o amulet pe care i-a fi dat-o s-o por i la gît. Iar cînd privirea ta o s-o întîlneasc pe a lui Santiago sau pe a oric rui alt vampir, vorbe te-le politicos, dar gînde te-te numai i numai la acel cuvînt. Nu uita ce i-am spus. Î i vorbesc numai pentru c respec i ceea ce e simplu. Te rog în elegi. Asta-i puterea ta." Am luat cheia, dar nu-mi amintesc exact momentul în care am vîrît-o în broasc sau cînd am urcat scara. Sau unde era el i ce f cea. În timp ce ie eam pe strada întunecoas din spatele teatrului, l-am auzit spunîndu-mi încet de undeva din apropiere: „Vino pe la mine, cînd po i." M-

am uitat în jur dup el, dar nu m-a mirat faptul c nu l-am v zut. La un moment dat mi-a mai spus c nu trebuia s p sesc Hôtel Saint-Gabriel, c nu trebuia s le ofer celorlal i f rîma de dovad a vinov iei pe care o voiau. „Vezi tu, s ucizi al i vampiri e teribil de tentant, de aceea se pedepse te cu moartea", a spus el. Atunci mi s-a p rut c m trezesc. În fa a str zii pariziene sclipind în ploaie, în fa a cl dirilor înalte i înguste care se aflau de o parte i de alta a mea, în fa a faptului c u a se închisese, sînd un zid întunecat în spatele meu i c Armand nu mai era acolo. i, de i tiam c Claudia m a tepta, de i am trecut pe lîng hotel i am v zut-o stînd la fereastr în lumina l mpilor, o siluet mic printre petalele florilor de cear , m-am îndep rtat de bulevard, l sînd str zile mai întunecoase s m înghit , a a cum f cuser adesea cele din New Orléans. Nu c n-a fi iubit-o; dimpotriv , tiam c o iubesc foarte mult, c pasiunea pentru ea era la fel de mare ca aceea pentru Armand. Acum fugeam de amîndoi, l sînd dorin a de a ucide s creasc în mine ca o febr pl cut ce amenin a luciditatea, amenin a durerea. Prin cea a care a urmat ploii am v zut un b rbat venind spre mine. Mi-l amintesc mergînd ca într-un peisaj de vis, c ci noaptea din jurul meu era neagr i ireal . Dealul pe care m seam s-ar fi putut afla oriunde în lume, iar luminile calde ale Parisului formau o lic rire amorf în cea . Cu privirea ager i beat, omul venea orbe te chiar în bra ele mor ii, degetele lui atingîndu-mi oasele fe ei. Înc nu eram înnebunit, disperat. I-a fi putut spune „Treci". Cred c buzele mele au format cuvîntul pe care mi-l spusese Armand, „Fere te-te". i totu i, l-am l sat s i strecoare bra ul îndr zne i beat pe dup mijlocul meu; am cedat în fa a ochilor lui adoratori, glasului care m implora s m picteze i vorbea de c ldur , mirosului puternic i dulceag al uleiurilor care îi tau c ma a ce atîrna pe el. Îl urmam prin Montmartre i i-am optit: „Nu faci parte dintre mor i." M conducea printr-o gr din neîngrijit , prin iarba dulce i ud , rîzînd. „Viu, viu", am spus eu, iar el mi-a atins obrazul, mîngîindu-mi fa a, strîngîndu-mi b rbia între degete, în timp ce p trundeam în p tratul luminos al unei intr ri joase, fa a lui ro ie sclipind în lumina l mpilor cu gaz i c ldura înv luindu-ne, cînd a închis u a, dup noi. Am v zut orbitele mari i str lucitoare ale ochilor lui, vini oarele mici i ro ii care se întindeau spre centrii întuneca i, acea mîn cald arzîndu-mi pofta rece în timp ce m conducea spre un scaun. Atunci am v zut în jurul meu chipuri în fl ri, chipuri ivindu-se prin fumul mpilor, în sclipirea sobei, o lume minunat a culorilor de pe pînze înconjurîndu-ne sub acel acoperi jos, în pant , o explozie de frumuse e care pulsa i zvîcnea. „Stai jos, stai jos..." mi-a spus el, punînd mîinile acelea febrile pe pieptul meu, apucate de mîinile mele, totu i, sc pînd, în timp ce pofta mea cre tea în valuri. Acum îl vedeam stînd mai departe, privind atent, cu paleta în mîn , pînza uria ascunzînd bra ul care se mi ca. F s judec i neputincios, st team acolo cufundîndu-m în picturile lui, cufundîndu-m în acei ochi adoratori, pîn cînd ochii lui Armand au disp rut i Claudia alerga pe culoarul acela din piatr , trop ind, dep rtîndu-se de mine, dep rtîndu-se de mine. „E ti viu..., am optit eu. Oase", mi-a r spuns el. „Oase..." i le-am v zut gr mezi, scoase din mormintele din New Orléans i puse în ni te înc peri din spatele cavoului, pentru ca altcineva s poat fi îngropat în acel loc îngust. Mi-am sim it ochii închizîndu-se, foamea devenind agonie, inima strigînd dup o inim vie; apoi l-am sim it venind spre mine, întinzînd mîinile pentru a-mi îndrepta fa a acel pas fatal, acea mi care fatal . Un oftat mi-a sc pat de pe buze. „Salveaz -te", i-am optit. „Fere te-te." Apoi, ceva s-a întîmplat pe chipul lui str lucitor i umed, ceva a secat vasele sparte ale pielii lui delicate. S-a dat înapoi i pensula i-a c zut din mîn . M-am ridicat, sim indu-mi din ii înfip i în buze, ochii plini de culorile fe ei lui, urechile pline de ip tul lui strangulat, mîinile pline de acea carne puternic ce se împotrivea, pîn cînd l-am tras spre mine, neputincios, i-am sfî iat carnea i i-am supt sîngele care îi d dea via . „Mori, am optit eu, inîndu-l u or acum, cu capul zut pe haina mea, mori", i l-am sim it chinuindu-se s i ridice privirea spre mine. Apoi am ut din nou i din nou s-a zb tut, pîn cînd, în cele din urm , a alunecat la podea moale, ocat i aproape mort. Totu i, ochii nu i se închideau. M-am a ezat în fa a pînzei, sl bit, lini tit, uitîndu-m la el, la ochii lui înce i, propriile mele mîini fiind atît de trandafirii, pielea mea, atît de cald . „Sînt muritor din nou", i-am optit eu. „Sînt viu. Tr iesc mul umit sîngelui t u." Ochii i s-au închis. M-am rezemat de perete i mam trezit privind la propriul meu chip. Nu reu ise s fac decît o schi , o serie de linii negre îndr zne e, care, totu i, îmi reprezentau perfect fa a i umerii, iar culoarea începuse deja s apar sub form de pete: verdele ochilor, albul obrazului. Dar groaza, groaza de a-mi vedea expresia! C ci o surprinsese perfect i nu con inea nimic îngrozitor. Ochii aceia verzi m priveau din forma abia schi at cu o

extraordinar inocen , cu mirarea lipsit de expresie a acelei dorin e cople itoare pe care nu o în elesese. Louis cel din urm cu o sut de ani, cufundat în ascultarea slujbei, cu buzele desf cute, cu p rul în dezordine i cu o mîn îndoit în poal , f vlag . Un Louis muritor. Cred rîdeam, acoperindu-mi fa a i rîzînd cu atîta poft încît aproape c -mi d duser lacrimile; cînd mi-am l sat mîinile în jos, pe degete aveam urme de lacrimi amestecate cu sînge de muritor. Reap ruse deja în mine nelini tea monstrului care ucisese i avea s ucid iar i, care lua acum pînza i d dea s fug din c su a aceea. Cînd, deodat , omul s-a ridicat sco înd un geam t animalic i m-a apucat de cizm , mîinile alunecîndu-i pe pielea acesteia. Cu un curaj colosal care m sfida, s-a ag at de tablou cu mîinile lui ce începeau s se albeasc . „D -mi-l înapoi, a mîrîit el. D -mi-l înapoi!" Îl ineam strîns amîndoi, eu uitîndu-m la el i la mîinile mele care p strau cu atîta u urin ceea ce el c uta i salvase cu atîta disperare, de parc ar fi vrut s -l ia cu el în rai sau în iad; eu, lucrul pe care sîngele lui nu-l putea preface în om, el omul pe care r ul din mine nu-l doborîse. Atunci, ca i cum n-a fi fost eu însumi, i-am smuls tabloul din mîn i tr gîndu-l în sus cu un singur bra , iam sfîrtecat gîtul cu furie. Intrînd în apartamentul de la Hôtel Saint-Gabriel, am a ezat tabloul pe poli a c minului, deasupra focului i l-am privit vreme îndelungat . Claudia era pe undeva prin înc peri i am sim it o alt prezen , de parc o femeie sau un b rbat ar fi stat într-unul din balcoanele de deasupra, emanînd un parfum personal inconfundabil. Nu tiam de ce luasem tabloul, de ce m luptasem pentru el atît de mult încît îmi era mai tare ru ine decît de moartea pe care o provocasem i de ce continuam s -l privesc acolo, pe poli a de marmur , cu capul plecat i cu mîinile tremurînd vizibil. Apoi am întors încet capul. Voiam ca înc perile s capete contur în jurul meu; voiam florile, catifeaua, lumîn rile în sfe nicele lor. S fiu muritor, neînsemnat i în siguran . Atunci, ca prin cea , am v zut o femeie. St tea lini tit la mas , iar Claudia îi aranja p rul; st tea atît de nemi cat , atît de netem toare, cu mînecile din tafta verde reflectate în oglinzile înclinate, cu fustele reflectate, încît nu era o singur femeie nemi cat , ci mai multe femei. P rul, de un ro u închis, îi era desp it pe mijloc i dat dup urechi, de i vreo duzin de cîrlion i mici sc pau pentru a-i încadra chipul palid. M privea cu ni te ochi calmi i viole i i cu o gur de copil, care p rea aproape înc înat de moale, arcul lui Cupidon nep tat de vopsea ori personalitate; gura aceea zîmbea acum i a rostit, în timp ce ochii p reau s arunce fl ri: „Da, e exact a a cum ai spus i îl iubesc deja. E exact cum ai spus." Apoi s-a ridicat, inîndu- i cu delicate e bog ia taftalei, i cele trei oglinzi sau golit brusc. Uluit peste m sur i aproape incapabil s scot un cuvînt, m-am întors i am v zut-o pe Claudia departe, în patul imens, cu chipul ei mic rigid i calm, de i se inea de draperia de tase cu pumnul strîns. „Madeleine", a spus ea încet, „Louis e timid." A privit cu ochi reci cum Madeleine a zîmbit la auzul vorbelor ei i cum, apropiindu-se mai mult de mine, i-a dus ambele mîini la gulerul din dantel , dîndu-l pu in la o parte pentru ca eu s v d cele dou semne mici. Dup aceea, zîmbetul i-a pierit de pe buze, acestea devenind mohorîte i senzuale, în timp ce ochii i s-au mic orat i a optit cuvîntul „Bea". I-am întors spatele, ridicînd pumnul, st pînit de o consternare, pe care nu o puteam exprima în cuvinte. Dar, în clipa aceea, Claudia mi-a în cat pumnul i m-a privit cu ni te ochi neîndupleca i. „F -o, Louis, mi-a poruncit ea. Pentru c eu nu pot." Vocea îi era dureros de calm , toate emo iile ascunzîndu-se în dosul acelui ton dur i m surat. „N-am m rimea i for a necesare! Ai avut grij de asta cînd m-ai f cut! Haide, f -o!" M-am dep rtat de ea, inîndu-m de încheietur de parc mi-ar fi ars-o. Vedeam u a i mi sa p rut c cel mai în elept ar fi fost s plec imediat. Sim eam for a Claudiei, voin a ei, iar ochii acelei femei muritoare p reau s emane aceea i voin . Dar Claudia m inea, nu cu rug min i calde sau cu o lingu ire înduio toare ce ar fi dizolvat acea putere, f cîndu-m s -mi fie mil de ea, în timp ce-mi adunam propriile for e. M inea cu emo ia pe care ochii o emanau chiar i prin ceala ei i cu felul în care mi-a întors spatele, aproape ca i cum ar fi fost înfrînt . N-am în eles felul cum s-a trîntit înapoi pe pat, cu capul plecat, mi cînd din buze cu febrilitate, ridicînd privirea doar pentru a se uita la pere i. A fi vrut s-o ating i s -i spun c acel lucru pe care mi-l cerea era imposibil; a fi vrut s potolesc focul care p rea s o mistuie din interior. Femeia aceea delicat i muritoare se instalase într-u-nul din fotoliile de catifea de lîng foc, înv luit în fo netul i iriza iile rochiei din tafta, ca o parte a misterului ei, a ochilor ei lipsi i de pasiune care ne priveau acum, cu febra întip rit pe chipul ei palid. Îmi amintesc c m-am întors spre ea, îmboldit de gura aceea bosumflat i copil roas . S rutul de vampir nu l sase nici o alt urm în afara r nii, nu produsese nici o schimbare pe pielea ei trandafirie. „Cum î i p rem?" am

întrebat-o eu, v zînd c o privea pe Claudia. P rea fascinat de mica frumuse e, de acea pasiune femeiasc adunat în mîinile cu gropi e. Ea m-a privit atunci. „Te-am întrebat... cum î i p rem? Crezi c sîntem frumo i, fermec tori cu pielea noastr alb i cu ochii no tri care te înghea ? Ah, îmi amintesc perfect de bine cum e vederea muritorilor, sl biciunea ei, i cum frumuse ea vampirului a ars acel v l atît de atr tor i de în el tor! Bea, îmi spui, dar n-ai nici cea mai mic idee ce-mi ceri!" Claudia s-a ridicat atunci de pe pat i a venit spre mine. „Cum îndr zne ti? a optit ea. Cum îndr zne ti s iei hot rîrea asta pentru amîndoi? tii cît de mult te dispre uiesc? tii c te dispre uiesc cu o pasiune care m roade îngrozitor?" Trupul ei mic tremura i mîinile i se plimbau peste rochi a galben . „Nu- i feri privirea! M-am s turat s i tot fere ti privirea, s te tot v d suferind. Nu în elegi absolut nimic. Defectul t u e c nu po i s fii r u i eu trebuie s suf r pentru asta. Ei bine, n-o s mai suf r!" i-a înfipt degetele în încheietura mîinii mele; m-am sucit, dep rtîndu-m de ea cl tinîndu-m în fa a urii, mîniei care se trezea în ea asemeni unei fiare care dormise pîn atunci i care privea prin ochii ei. „M-a i smuls din mîinile muritorilor ca doi mon tri oribili dintr-o poveste de groaz , voi, p rin i orbi! Ta i!" A rostit cuvîntul ca i cum lar fi scuipat. „Las s i se umple ochii de lacrimi. N-ai lacrimi destule pentru ce mi-ai f cut. Înc ase, apte, opt ani... i a fi putut s am forma asta!" A ar tat cu degetul spre Madeleine, care î i dusese mîinile la fa i ai c rei ochi erau înce i. Geam tul ei cuprindea aproape numele Claudiei. Dar aceasta nu o auzea. „Da, dac a fi ar tat a a a fi tiut ce înseamn s merg al turi de tine. Mon trilor! S -mi d rui i nemurirea sub forma asta neputincioas !" Ochii îi înotau în lacrimi. Cuvintele se stinseser îngropate parc în piept. „D -mi-o! a spus ea apoi, stînd cu capul plecat i buclele i-au acoperit fa a ca un v l. D -mio. O faci sau termini ce ai început în noaptea aia, la New Orléans. Nu vreau s mai tr iesc cu ura asta, n-o s mai tr iesc cu furia asta! Nu pot. Nu mai suport!" i, dîndu- i p rul pe spate, i-a astupat urechile, de parc ar fi vrut s acopere zgomotul propriilor cuvinte, respirînd întret iat, în timp ce lacrimile p reau s -i ard obrajii. l sasem în genunchi lîng ea, cu bra ele întinse ca pentru a o îmbr a. Totu i, nu îndr zneam s-o ating, nu îndr zneam nici m car s -i rostesc numele, de team ca propria mea durere s nu erup odat cu prima silab într-un uvoi monstruos de sunete nearticulate. „Aaaah." Scutura din cap, încle tînd din din i. „Înc te mai iubesc, sta-i chinul. Pe Lestat nu lam iubit niciodat . Numai pe tine! M sura urii mele e dragostea asta. Sînt egale! Acum tii cît de mult te ur sc!" M-a privit prin pelicula ro ie care îi acoperea ochii. „Da, am optit eu i mi-am l sat capul în jos. Dar ea fugise în bra ele Madeleinei, care a strîns-o cu disperare, parc pentru a o ap ra de mine ce ironie, ce ironie jalnic s-o apere pe Claudia de ea îns i. Îi optea: „Nu mai plînge, nu mai plînge!", mîngîindu-i fa a i p rul cu o ardoare care ar fi f cut r u unui copil muritor. Brusc Claudia a p rut pierdut la pieptul ei, cu ochii închi i, cu chipul lini tit, de parc toat pasiunea s-ar fi scurs din ea, i a luat-o de gît, l sîndu- i capul s cad pe tafta i dantel . St tea nemi cat , cu dîrele l sate de lacrimi pe obraji, de parc toat acea izbucnire o l sase sl bit i dornic de uitare, ca i cum înc perea din jurul ei nici n-ar fi existat. i, iat -le pe amîndou , o muritoare delicat plîngînd acum în hohote i inînd în bra ele calde ceva ce nu putea în elege, un copil alb, pasionat i nefiresc, pe care credea c -l iube te. Dac nu mi-ar fi fost mil de ea, de acea femeie nes buit i nebun , care flirta cu osîndi ii, dac n-a fi sim it pentru ea toat am ciunea pe care o sim eam pentru inele meu muritor, i-a fi smuls acel demon din bra e i l-a fi strîns la piept, negînd în mod repetat cuvintele pe care tocmai le auzisem. Dar am r mas acolo îngenuncheat, spunîndu-mi doar: Iubirea e egal cu ura; strîngînd acest lucru la piept cu egoism, nedezlipindu-m de el cînd m-am pr bu it lîng pat. Cu mult timp înainte s i dea seama Madeleine, Claudia încetase s mai plîng i st tea neclintit ca o statuie în poala ei, cu ochii umezi a inti i asupra mea, ignorînd p rul moale i ro u care c dea în jurul ei sau mîna femeii care o mai mîngîia înc . St team ghemuit lîng stîlpul patului, uitîndu-m la acei ochi de vampir, incapabil i nevrînd s vorbesc în ap rarea mea. Madeleine îi optea Claudiei la ureche i lacrimile îi picurau în p rul acesteia. Apoi, Claudia i-a spus cu blînde e: „Las -ne singuri." „Nu", a zis ea scuturînd din cap i inînd-o strîns. Dup aceea a închis ochii i tot trupul îi tremura din cauza unui zbucium teribil, unui chin îngrozitor. Dar Claudia a f cut-o s se ridice de pe fotoliu i femeia deveni maleabil , ocat i alb la fa , taftaua verde umflîndu-se în jurul rochi ei galbene de m tase. Sub arcada salonului s-au oprit i Madeleine p rea derutat ; a dus mîna la gît, fluturînd-o ca pe-o arip , dup care aceasta a r mas nemi cat . S-a uitat în jur la fel ca nefericita victim de pe scena de la „Théâtre des Vampires" care habar n-avea unde se afl . Dar Claudia se dusese dup ceva i am v zut-o ap rînd din umbr cu un lucru ce p rea s fie o p pu mare. M-am

ridicat în genunchi ca s m uit la ea. Era o p pu , o p pu reprezentînd o feti cu p rul negru ca abanosul i cu ochii verzi, împodobit cu dantele i panglici, cu chip dr gu i ochi mari, ale c rei picioare de por elan au scos un clinchet cînd Claudia a pus-o în bra ele Madeleinei. Ochii acesteia au p rut s se r ceasc , iar buzele i-au dezvelit din ii într-o grimas , în timp ce-i mîngîia p rul. Rîdea u or. „Întinde-te", i-a spus Claudia i au p rut s se scufunde amîndou în pernele canapelei, taftaua verde fo nind i cedînd cînd Claudia s-a întins lîng ea, luînd-o de gît. Am v zut p pu a alunecînd, c zînd pe jos, dar mîna Madeleinei a bîjbîit dup ea i a inut-o atîrnînd, ea îns i stînd cu capul pe spate i cu ochii strîns închi i, în vreme ce buclele Claudiei îi mîngîiau fa a. Eu m-am a ezat din nou pe podea, rezemîndu-m de cuvertura m soas ce acoperea patul. Claudia vorbea acum cu o voce sc zut , pu in mai tare decît o oapt , spunîndu-i Madeleinei s , aib r bdare, s stea nemi cat . Zgomotul pa ilor ei pe covor m-a îngrozit; la fel i sunetul u ilor care au lunecat separînd-o pe Madeleine de noi, i ura care plutea între noi ca un aer ucig tor. Cînd mi-am ridicat, îns , privirea, am v zut-o pe Claudia stînd încremenit i cufundat în gînduri, i toat sup rarea i am ciunea disp ruser de pe chipul ei, a a încît avea fa a la fel de inexpresiv ca a p pu ii. „Tot ce mi-ai spus e adev rat, i-am zis eu. Î i merit ura. Am meritat-o chiar din clipa în care Lestat mi te-a dat în bra e." Ea p rea s nu fie con tient de prezen a mea i în ochi avea o lumin cald . Frumuse ea ei îmi ardea sufletul, a a încît nu mai puteam îndura i ea a spus mirat : „Ai fi putut s m ucizi atunci, cu toat împotrivirea lui. Ai fi putut s-o faci." Apoi i-a fixat privirea asupra mea, calm . „Vrei s-o faci acum?" „S-o fac acum? Am înconjurat-o cu bra ul, tr gînd-o mai aproape, înc lzit de blîndetea glasului ei. E ti nebun de-mi spui asemenea lucruri? Dac vreau s-o fac acum?" „Eu vreau s-o faci, a zis ea. Apleac -te ca atunci i soarbe-mi sîngele, pic tur cu pic tur din r sputeri, împinge-mi inima în pr pastie. Sînt mic , po i s m dobori. N-o s i opun rezisten , sînt fragil , m po i strivi ca pe o floare." „Chiar vorbe ti serios? Îmi spui în mod serios toate astea? am întrebat-o eu. De ce nu- i înfigi un cu it aici, de ce nu-l r suce ti?" „Ai vrea s mori cu mine? m-a întrebat ea cu un zîmbet viclean i ironic. Chiar, ai vrea s mori cu mine?" a repetat. „Nu pricepi ce se-ntîmpl cu mine? C m ucide, acel vampir-maestru care te-a vr jit, care nu vrea s i împart dragostea cu mine, nici m car o f rîm din ea? Îi v d puterea în ochii t i. Î i v d triste ea, dezn dejdea, dragostea pentru el pe care nu po i s-o ascunzi, întoarce-te, o s te fac s te ui i la mine cu acei ochi care-l vor pe el, o s te fac s m ascul i." „Nu mai spune nimic, nu... N-o s te p sesc. i-am jurat asta, nu în elegi? Nu pot s i-o dau pe femeia aceea." „Dar lupt pentru via a mea! D -mi-o ca s poat avea grij de mine, completeaz înf area pe care trebuie s-o am ca s pot tr i! Atunci, el o s te poat avea! Lupt pentru via a mea!" Am împins-o. „Nu, nu, e nebunie curat , e vr jitorie", am spus eu, încercînd s-o sfidez. „Tu ti cea care nu vrea s m împart cu el, tu e ti cea care vrea fiecare f rîm din dragostea asta. Dac nu de la mine, de la ea. El te cople te cu puterea lui, te dispre uie te i tu vrei s moar , exact cum a fost cu Lestat. Ei bine, la moartea asta n-o s m ai complice, nu la moartea asta! No s-o fac de-a noastr , n-o s condamn o mul ime de muritori, care ar pieri de mîinile ei dac a face-o! Nu mai ai putere asupra mea. N-o s-o fac!" Ah, m car dac ar fi în eles! Nici un moment nu puteam s cred cu adev rat vorbele ei legate de Armand, c , în acea deta are care era mai presus de r zbunare, el i-ar fi dorit de fapt cu egoism, moartea. Dar, nu asta era important acum; se întîmpla ceva mult mai îngrozitor decît realizam, ceva ce abia începeam s în eleg, ceva fa de care furia mea nu era decît o glum , o încercare zadarnic de a m împotrivi voin ei ei extraordinare. M ura, m dispre uia, a a cum recunoscuse ea îns i, i inima mi se strîngea, de parc , lipsindu-m de acea iubire care m sus inuse o via întreag , ea mi-ar fi dat o lovitur fatal . Cu itul era acolo. Muream din cauza ei, muream din cauza acelei iubiri la fel ca în seara în care Lestat mi-a oferit-o, a f cut-o s i îndrepte privirea spre mine i i-a spus numele meu; iubirea aceea care m înc lzise cînd m uram, care îmi permisese s exist. Ah, cum în elesese Lestat i acum planul lui era în sfîr it, dejucat. Numai c era mai mult decît atît, o zon de care m feream plimbîndu-m încolo i încoace, încolo i încoace, încle tînd i descle tînd pumnii pe lîng trup, sim ind nu numai ura în ochii ei umezi: Era durerea ei. Îmi ar tase durerea ei! -mi d rui i nemurirea în forma asta neputincioas ". Mi-am astupat urechile, de parc ea ar fi rostit din nou acele cuvinte i lacrimile au început s curg . To i acei ani m bazasem cu totul pe cruzimea ei, pe lipsa absolut a durerii ei!

i durere era ceea ce-mi ar ta, o durere incontestabil . Ah, ce-ar mai fi rîs Lestat de noi. De aceea îl înjunghiase ea, pentru c ar fi rîs. Pentru a m distruge complet nu trebuia decît s -mi arate durerea aceea. Copilul pe care-l transformasem în vampir suferea. Agonia ei era la fel ca a mea. În camera cealalt se afla un sicriu, un pat pentru Madeleine, în care Claudia s-a retras pentru a m l sa singur cu ceea ce nu puteam suporta. Mi-a f cut pl cere lini tea. i, la un moment dat, în timpul celor cîteva ceasuri, care mai r seser din noapte, m-am trezit în dreptul ferestrei deschise, sim ind picurii m run i ai ploii. Sclipeau pe frunzele ferigilor, pe florile albe i delicate care se înclinau, se îndoiau i, în final, se frîngeau. Un covor de petale se ternuse în micul balcon, b tute u or de ploaie. M sim eam sl bit i teribil de singur. Ceea ce se petrecuse între noi în noaptea aceea nu mai putea fi ref cut niciodat i nici ceea ce-i f cusem eu Claudiei nu mai putea fi îndreptat. Dar, spre surprinderea mea, nu sim eam nici un regret. Poate c de vin erau noaptea, cerul stele, felinarele încremenite în ploaia m runt , care d ruiau o lini te ciudat , necerut de mine i pe care nu tiam, în acea pustietate i singur tate, cum s-o primesc. Sînt singur, îmi spuneam. Sînt singur. Mi se p rea cît se poate de drept. M-am închipuit ve nic singur, ca i cum, cî tigînd acea putere de vampir în noaptea mor ii mele, l-a fi p sit pe Lestat i nu l-a mai fi utat niciodat , ca i cum m-a fi dep rtat de el, neavînd nevoie nici de el, nici de nimeni altcineva. De parc noaptea mi-ar fi spus: „E ti întuneric i numai întunericul te poate în elege i te poate cuprinde în bra e." Una cu umbrele. F co maruri. O pace inexplicabil . Totu i, sim eam sfir itul acelei st ri de lini te la fel cum sim isem scurta mea capitulare în fa a ei; se destr ma la fel ca norii negri. Durerea provocat de pierderea Claudiei m împresura asemeni unei forme adunate din col urile acelei înc peri aglomerate i ciudat de str ine. De afar îns , chiar în timp ce noaptea p rea s se dizolve în vîntul rece, sim eam c m strig ceva, ceva neînsufle it, necunoscut mie. i o for l untric p rea s r spund , nu cu împotrivire, ci cu o putere de nep truns, care te înghea . M-am plimbat t cut prin înc peri, deschizînd u or u ile, pîn cînd, în lumina slab a l mpii cu gaz din spatele meu, am v zut-o pe femeia aceea dormind în umbra mea pe canapea, cu pu a pe piept. Înainte s îngenunchez lîng ea i-am v zut ochii deschizîndu-se i, în întuneric, am sim it cealalt pereche de ochi privindu-m , acel chip mic de vampir care a tepta cu suflarea t iat . „O s ai grij de ea, Madeleine?" Am v zut cum mîinile ei strîngeau p pu a, întorcîndu-i fa a la pieptul ei. Mi-am îndreptat mîna spre ea, de i nu tiam de ce, chiar în timp ce-mi r spundea. „Da!" a repetat ea disperat . „Asta crezi c e, o p pu ?" am întrebat-o eu, cuprinzînd capul p pu ii în mîn , dar ea a smuls-o, strîngînd din din i i privindu-m cu furie. „E un copil care nu poate s moar ! Asta e", a spus ea ca i cum ar fi rostit un blestem. „Aaaah..." am optit eu. „M-am s turat de p pu i", a zis ea, azvîrlind-o pe pernele canapelei. Degetele ei se jucau cu ceva pe piept, ceva ce ar fi vrut s v d i s nu v d, încle tîndu-se în jurul acelui obiect. tiam ce era, îl observasem mai devreme. Un medalion prins cu un ac de aur. A vrea s i pot descrie pasiunea care i-a cuprins tr turile, cum i s-a deformat guri a ca de copil. „Copilul care a murit?" am ghicit eu, privind-o. Îmi imaginam un magazin de p pu i, toate avînd acela i chip. A cl tinat din cap, tr gînd de medalion pîn cînd acul a sfî iat taftaua. Acum am v zut-o cuprins de team , mistuit de panic . Mîna îi sîngera cînd a desf cut-o. Am luat medalionul. „Feti a mea", a optit ea cu buze tremur toare. Era un chip de p pu pe f rîma aceea de por elan, chipul Claudiei, un chip de copil, o dulcea , o întruchipare a inocen ei zugr vit de un artist, un copil cu p rul negru ca al p pu ii. Iar mama, îngrozit , fixa întunericul din fa a ei. „Durere...", am spus eu cu blînde e. „M-am s turat de durere", a zis ea, f cînd ochii mici cînd m-a privit. Dac ai ti cît de mult îmi doresc s am puterea ta; sînt preg tit pentru ea, o doresc cu pasiune." i s-a întors spre mine, respirînd agitat, a a încît sînii p reau s i se umfle sub rochie." Pe chipul ei s-a citit atunci o cumplit frustrare. Mi-a ocolit privirea, cl tinînd din cap i mi cîndu- i buclele. „Dac ai fi fost un b rbat muritor; om i monstru! a spus ea cu furie. Dac i-a putea ar ta puterea mea..., a continuat ea i mi-a zîmbit r ut cios, sfid tor... Te-a face s vrei, s m dore ti! Dar tu e ti nefiresc!" Col urile gurii i s-au l sat în jos. „Ce s i dau? Ce s fac ca s -mi d ruie ti ceea ce ai?" Mîna i se plimba peste sîni, p rînd s -i mîngîie ca mîna unui rbat. Era un moment ciudat; ciudat pentru c n-a fi putut s b nuiesc senza ia pe care mi-au stîrnit-o vorbele ei, felul în care o vedeam acum cu mijlocul ei sub ire i ispititor, umfl tura sinilor i acele buze delicate i bosumflate. Habar nu avea cum era muritorul din mine, cît de

chinuit eram de sîngele pe care tocmai îl b usem. O doream mai mult decît î i închipuia; pentru ea nu în elegea natura uciderii. i, cu mîndria tipic b rba ilor, a fi vrut s -i dovedesc asta, s-o umilesc pentru ceea ce-mi spusese, pentru vanitatea ieftin a provoc rii ei i pentru ochii care s-au întors acum dezgusta i. Dar asta era nebunie, nu motive întemeiate pentru a oferi via ve nic . Am întrebat-o cu cruzime: „Ai iubit acest copil?" N-o s uit niciodat cum a ar tat chipul ei atunci, violen a i ura teribil care i s-au citit pe fa . „Da, mi-a spus ea uier tor. Cum îndr zne ti?" A întins mîna spre medalionul pe care-l ineam strîns. Sentimentul de vinov ie o st pînea, nu dragostea. Era vinov ie acel magazin de pu i pe care mi-l descrisese Claudia, rafturi întregi pline de efigia acelui copil mort. O vinov ie care în elegea perfect finalitatea mor ii. Era în ea ceva la fel de intens ca r ul din mine însumi, ceva Ia fel de puternic. A întins mîna spre mine. Mi-a atins jiletca i i-a r sfirat degetele pe pieptul meu. Iar eu am îngenuncheat, apropiindu-m de ea, sim indu-i p rul care-mi mîngîia fa a. ine-te strîns de mine cînd o s te iau, i-am spus eu, v zînd cum i se m riser ochii i i se deschisese gura. i, atunci cînd senza ia de le in o s fie extrem de puternic , ascult -mi cu aten ie b ile inimii. ine-te strîns i spune- i tot timpul: «O s tr iesc»." „Da, da", a zis ea încuviin înd i inima îi b tea nebune te din cauza emo iei. Mîinile ei îmi ardeau gîtul i degetele i se strecurau pe sub gulerul meu. „Uit -te la lumina aceea; nu- i lua nici m car o secund ochii de la ea i spune- i tot timpul: «O s tr iesc»." A icnit cînd i-am str puns carnea, sînii i s-au strivit de mine, iar trupul i s-a arcuit neputincios, desprinzîndu-se de canapea. Îi vedeam ochii, chiar i dup ce i-am închis pe ai mei, vedeam acea gur icanatoare i provocatoare. Tr geam cu poft , ridicînd-o i o sim eam sl bind, mîinile c zîndu-i f vlag pe lîng trup. „Strîns, strîns, i-am optit eu peste uvoiul fierbinte al sîngelui ei, în timp ce b ile inimii ei îmi r sunau în urechi, iar sîngele ei îmi umfla venele pline. Lampa, am optit eu. Uit -te la ea!" B ile inimii i-au încetinit, au încetat i capul i-a c zut pe catifea, ochii devenindu-i opaci. O clip mi s-a p rut c nu pot s m mi c i, totu i, tiam c trebuia s-o fac , c altcineva îmi ducea încheietura la buze, iar camera se învîrtea ame itor, c concentram asupra acelei l mpi cum îi spusesem ei s fac , în timp ce-mi gustam propriul sînge din încheietur , for îndu-m apoi s i-o apropii de buze. „Bea, bea", i-am spus, dar ea era nemi cat ca o moart . Am tras-o lîng mine i am l sat sîngele s -i iroiasc pe buze. Atunci a deschis ochii i i-am sim it ap sarea u oar a gurii dup care i-a încle tat mîinile pe bra ul meu i a început s sug . O leg nam, optindu-i, încercînd cu disperare s -mi înfrîng senza ia de le in; în clipa aceea am sim it cum m trage cu putere. Fiecare vas de sînge sim ea asta. M destr mam încetul cu încetul, în timp ce ea tr gea i m-am inut strîns de canapea; inima ei tea cu putere, lipit de inima mea i degetele i se înfipseser adînc în bra ul meu, în palma mea întins . M t ia, m cresta, a a încît am scos un strig t, dar totul continua; m dep rtam de ea i, totu i, o tr geam dup mine, via a scurgîndu-mi-se prin bra , iar ea gemea în timp ce sorbea. i acele firi oare care erau venele mele, acele fire pîrjolitoare, tr geau de inima mea din ce în ce mai tare pîn cînd m-am desprins de ea brusc i m-am pr bu it al turi, strîngîndu-mi cu mîna încheietura care îmi sîngera. Ea se uita fix la mine, cu gura deschis murdar de sînge. Mi s-a p rut c a trecut o ve nicie. Se dubla i se tripla în fa a ochilor mei, iar în final s-a contopit într-o singur form tremur toare. i-a dus mîna la gur , f s i ia, îns , ochii de la mine, ace tia p rînd s se reasc pe chipul ei. Dup aceea, s-a ridicat încet, nu ca urmare a propriei voin e ci tras parc în sus de pe canapea de o for invizibil , care o inea privind în timp ce se învîrtea, fusta ei masiv mi cîndu-se rigid, ca i cum ar fi fost turnat dintr-o singur bucat , rotindu-se ca un ornament sculptat, pe o cutiu muzical , ce danseaz , învîrtindu-se dup muzic . Deodat , s-a uitat la tafta i a strîns-o în mîini, f cînd-o s fo neasc , dup care i-a dat drumul i i-a astupat repede urechile, a închis ochii i i-a deschis din nou. Apoi, mi s-a p rut c vede lampa, acea lamp dep rtat i slab din camera cealalt , care d dea o lumin vag prin u ile duble. A alergat spre ea, privind-o ca i cum ar fi fost vie. „N-o atinge...", i-a spus Claudia, îndep rtînd-o cu blînde e. Dar Madeleine z rise florile de pe balcon i a pornit spre ele, mîngîind petalele cu palmele desf cute i lipindu- i de fa pic turile de ploaie. Eu m aflam aproape, urm rindu-i fiecare mi care, cum a luat florile i le-a strivit în mîini, sînd petalele s vad în jurul ei i cum i-a lipit vîrfurile degetelor de oglind , privindu-se în ochi. Propria mea durere încetase dup ce-mi legasem încheietura cu o batist i a teptam, teptam, v zînd c Claudia nu- i mai amintea ce avea s urmeze. Dansau amîndou , în vreme ce pielea Madeleinei devenea din ce în ce mai palid în lumina aurie care pîlpîia. A luat-o pe Claudia în bra e i au început s se învîrteasc , pe chipul feti ei citindu-se nelini te i spaim , în dosul zîmbetului.

La un moment dat, puterile Madeleinei au început s sl beasc . A f cut cî iva pa i în spate, rînd c i pierde echilibrul, dar s-a îndreptat repede i a l sat-o jos pe Claudia cu grij . Stînd pe vîrfuri, Claudia a îmbr at-o. „Louis, a spus ea, f cîndu-mi semn. Louis..." I-am f cut semn s vin lîng mine. Madeleine, care p rea s nici nu ne vad , î i privea mîinile întinse. Chipul îi era alb i supt i, deodat , i-a atins buzele cu vîrfurile degetelor, privind petele întunecate de pe ele. „Nu, nu!" am sf tuit-o eu cu blînde e i am luat-o de mîn pe Claudia, tr gînd-o lîng mine. Un geam t prelung a ie it de pe buzele Madeleinei. „Louis", a optit Claudia cu vocea ei supranatural , pe care Madeleine înc nu o putea auzi. „Moare, lucru pe care mintea ta de copil nu i-l aminte te. Ai fost scutit de asta, n-a l sat nici un semn asupra ta", i-am optit eu, dîndu-i p rul dup ureche, f s -mi iau ochii de la Madeleine, care se plimba de la o oglind la alta, iar lacrimile îi iroiau în voie, în timp ce trupul ei renun a la via . „Bine, Louis, dar dac moare..." a strigat Claudia. „Nu, am spus eu l sîndu-m pe vine, cînd am v zut dezn dejdea de pe chipul ei. Sîngele a fost destul de puternic, o s tr iasc . Dar o s -i fie fric , foarte fric ." Cu blînde e, i-am strîns mîna i am s rutat-o pe obraz. M-a privit atunci cu un amestec de mirare i de team . Acea expresie nu i s-a schimbat în timp ce m urm rea cum m apropii de Madeleine, atras de plînsul ei. Se cl tina acum, cu mîinile întinse, iar eu am prins-o, inînd-o strîns. Ochii ei con ineau deja o lumin ciudat , un foc violet reflectat în lacrimile ei. „E o moarte muritoare, atît, i-am spus eu cu blînde e. Vezi cerul? Trebuie s -l p sim acum i tu s te ii strîns de mine, s stai lîng mine. Membrele or s -mi fie cuprinse de un somn la fel de greu ca moartea i n-o s te mai pot alina. Tu o s stai acolo i o s te lup i cu el. Dar s te ii strîns de mine în întuneric, auzi? S m ii strîns de mîn , fiindc eu o s te in atîta timp cît o s fiu lucid." Pe moment a p rut pierdut în privirea mea, iar eu am sim it uimirea care o înv luia, cum sclipirea ochilor mei era sclipirea tuturor culorilor i cum toate acele culori erau i mai puternic reflectate pentru ea în ochii mei. Am condus-o încet spre sicriu, spunîndu-i iar i s nu-i fie fric . „Cînd o s te treze ti, o s fii nemuritoare, i-am spus eu. Nici o cauz natural a mor ii nu- i poate face r u. Hai, vino, întinde-te." Îi vedeam teama, o vedeam dep rtîndu-se de cutia aceea îngust , satinul nereu ind s-o lini teasc . Pielea începea deja s -i luceasc , s posede acea str lucire pe care o aveam eu i Claudia. Mi-am dat seama c nu avea s cedeze decît dac m întindeam lîng ea. M-am uitat în partea cealalt a camerei lungi la Claudia, care st tea lîng acel sicriu ciudat, privindu-m . Ochii îi erau nemi ca i, dar întuneca i de o suspiciune nedefinit , de o încredere rece. Am l sat-o pe Madeleine lîng patul ei i m-am dus spre ochii aceia. Îngenunchind lini tit lîng ea, am luat-o în bra e. „Nu m recuno ti? am întrebat-o. Nu tii cine sînt?" Ea s-a uitat la mine. „Nu", mi-a r spuns. Eu am zîmbit i am încuviin at. „Nu m urî, i-am spus. Sîntem chit." Atunci ea i-a înclinat u or capul i m-a studiat cu aten ie dup care a p rut s zîmbeasc s vrea i s încuviin eze aprobator. „Pentru c , vezi tu, i-am spus eu cu acela i glas calm, ceea ce a murit în camera asta, acum, n-a fost femeia aceea. Îi vor trebui multe nop i, poate chiar ani, ca s moar . Ceea ce a murit în noaptea asta, aici, a fost cea din urm f rîm de omenesc din mine." O umbr i-a c zut pe fa ; limpede, de parc expresia i s-ar fi destr mat ca un v l. Buzele i s-au desf cut, dar numai ca s trag aer. Dup care a spus: „Atunci ai dreptate, într-adev r. Sîntem chit."

„Vreau s dau foc magazinului de p pu i! ne-a spus Madeleine, aruncînd în focul din c min rochi ele împ turite ale feti ei ei moarte, dantele albe i pînzeturi, bej, pantofiori scîlci i, bonete care miroseau a camfor. Acum nu mai înseamn nimic." S-a dat înapoi, privind fl rile. Dup care s-a uitat la Claudia cu ni te ochi triumf tori i extrem de devota i. Nu o credeam, atît de convins eram chiar dac noapte de noapte trebuia s o trag cu for a de lîng b rba ii i femeile pe care nu mai putea s -i sec tuiasc , atît de s tul era datorit victimelor anterioare, adesea ridicîndu-le de la p mînt în vîltoarea pasiunii ei, sf rîmîndu-le gîturile cu degetele ei ca filde ul în timp ce le bea sîngele atît de convins eram c , mai devreme sau mai tîrziu, acea intensitate nebuneasc avea s sl beasc , c ea avea s i dea seama de capcanele acelui co mar, de propria-i piele sclipitoare, de acele camere luxoase de la Hotel SaintGabriel i c avea s strige c vrea s fie trezit ; s fie liber . Nu pricepea c nu era o experien ; dezvelindu- i din ii în formare în fa a oglinzilor cu rame aurii, se înfuria.

Dar tot nu realizam cît era de furioas i de obi nuit s viseze; i c nu avea s strige dup realitate, ba mai degrab ar fi renun at la realitate în favoarea viselor, un spiridu diabolic ce- i alimenta roata de tors cu himerele lumii astfel încît s i creeze propriul univers asemeni unei pînze de p ianjen. Abia începeam s -i în eleg l comia, farmecul. tase o adev rat îndemînare dup ce crease împreun cu amantul ei b trîn, atîtea copii ale feti ei ei moarte, care, aveam s în eleg, umpleau rafturile acelui magazin pe care urma s -l vizit m în curînd. Pe lîng acest lucru mai poseda i o pricepere caracteristic vampirilor i o intensitate, de asemeni proprie vampirilor, astfel încît, în cursul unei nop i, dup ce-am îndep rtat-o de victime, ea, cu acea sete nepotolit , a creat din cîteva buc i de lemn, cu dalta i cu itul, un balansoar perfect, atît de frumos i bine propor ionat pentru Claudia, încît, atunci cînd st tea în el lîng foc, p rea o femeie. Acestuia i s-au mai ad ugat, cu fiecare noapte, o mas de aceea i dimensiune, i dintr-un magazin de juc rii, o mic lamp cu untur , o ce cu io farfurioar de por elan; iar, din po eta unei femei, un mic carne el de însemn ri legat în piele care, în mîinile Claudiei, devenea un adev rat volum. Lumea se pr bu ea i înceta s mai existe la grani a micului spa iu care, în curînd, a devenit de m rimea camerei de toalet a Claudiei: un pat ai c rui stîlpi ajungeau doar pîn la nasturii mei de pe piept i oglinzi care reflectau doar picioarele unui uria greoi, cînd m-am trezit pierdut printre ele; tablouri ag ate la nivelul ochilor Claudiei; i, în ultimul rînd, pe m su a ei de toalet , o pereche de m nu i negre de sear pentru degetu ele ei, o rochie decoltat de culoarea nop ii i o tiar de la un bal mascat al copiilor. Iar Claudia, giuvaerul care încununa totul, o zîn cu umerii goi, plimbîndu-se cu p rul ei str lucitor printre acele lucruri de pre ale micii ei lumi, în timp ce eu priveam din prag, vr jit, greoi, întins pe covor, a a încît s -mi pot sprijini capul în cot i s -mi ridic privirea spre ochii iubitei mele, v zîndu-i înc lzi i deocamdat în mod misterios de perfec iunea acelui sanctuar. Cît de frumoas era în dantel neagr , o femeie rece, cu p rul b lai, cu un chip de p pu i ochi umezi, care m priveau cu atîta senin tate i atît de îndelung, încît, cu siguran însemna c m uitase; ochii trebuiau s vad altceva în afar de mine care st team acolo pe podea, visînd; altceva în afar de universul stîngaci din jurul meu, care acum era marcat i anulat de cineva care suferise în el, de cineva care suferise întotdeauna, dar care acum p rea s nu mai sufere, ascultînd clinchetul unei cutiu e muzicale de juc rie, punînd o mîn pe ceasul de juc rie. Am avut o viziune a unor ore scurtate i unor minute mici aurii. Aveam senza ia c înnebunesc. Mi-am vîrît mîinile sub cap i m-am uitat la candelabru; mi-era greu s m desprind de o lume i s p trund în alta. Iar Madeleine, pe canapea, lucra cu aceea i pasiune dintotdeauna, de parc nemurirea n-ar fi însemnat odihn , cosînd dantel crem pe satin de culoarea lev ic i pentru micul pat, oprindu-se doar din cînd în cînd pentru a- i terge umezeala p tat de sînge de pe fruntea alb . M-am întrebat, dac nu cumva închizînd ochii, acel t rîm al lucrurilor minuscule ar fi înghi it înc perile din jurul meu i m-a fi trezit asemeni lui Gulliver, legat de mîini i de picioare, un uria nedorit? Am avut viziunea unor case construite pentru Claudia, în ale c ror gr dini oarecii erau ni te mon tri, i a unor tr surici, iar tufele înflorite deveneau copaci. Muritorii erau de vr ji i, încît se l sau în genunchi pentru a privi pe ferestre. Atr geau la fel ca pînza de ianjen. Chiar eram legat de mîini i de picioare. Nu numai de frumuse ea aceea extraordinar acel secret superb al umerilor albi ai Claudiei, sclipirea splendid a perlelor, mole eala vr jit , sticlu a de parfum, acum o caraf , din care se rev rsa o vraj ce promitea Paradisul eram legat de team . C , dincolo de înc perile acelea, unde se presupunea c supraveghez instruirea Madeleinei discu ii întîmpl toare despre ucidere i natura vampirului în leg tur cu care Claudia ar fi putut-o instrui mai bine decît mine, dac i-ar fi manifestat vreodat dorin a de a prelua conducerea c , dincolo de înc perile acelea, unde în fiecare noapte eram asigurat prin rut ri u oare i priviri mul umite c pasiunea plin de ur pe care Claudia o ar tase o singur dat nu avea s se mai întoarc deci c , dincolo de înc perile acelea, aveam s aflu c eram cu adev rat schimbat: partea muritoare din mine era acea parte care iubise, eram convins. Deci, ce sim eam pentru Armand, creatura pentru care o transformasem pe Madeleine, creatura pentru care vrusesem s fiu liber? O distan ciudat i tulbur toare? O durere surd ? Un fior nedefinit? Chiar i din mijlocul acelor lucruri lume ti, îl vedeam pe Armand în camera lui auster , îi vedeam ochii de un c prui închis i îi sim eam acea atrac ie stranie. i, totu i, nu m duceam la el. Nu îndr zneam s descop r ceea ce poate c pierdusem. Nici încerc s separ acea pierdere de o alt idee ap toare: c în Europa nu aflasem nici un adev r care s aline singur tatea, s transforme disperarea. Descoperisem numai mecanismele interioare ale micului meu suflet, durerea din cel al Claudiei i o pasiune pentru un vampir care era, probabil, mai r u decît Lestat, pentru care am devenit la fel de r u ca Lestat, dar în care

vedeam singura promisiune de bine în r u. Totul r sese în sfîr it în urm . Ceasul tic ia pe poli ; Madeleine implora s mergem s vad spectacolul de la „Théâtre des Vampires", jurînd s o apere pe Claudia de orice vampir care ar fi îndr znit s-o insulte, iar Claudia vorbea despre strategie i spunea: „Nu înc , nu acum", în timp ce eu observam cu un oarecare sentiment de u urare dragostea Madeleinei pentru Claudia, pasiunea ei oarb i lacom . Ah, am atît de pu in compasiune în inim sau în amintire fa de Madeleine. Credeam, c doar v zuse primele semne ale suferin ei, nu în elegea moartea. Era atît de u or de înfuriat, atît de u or de împins spre violen . B nuiam, în colosala mea vanitate i autoîn elare, c durerea pentru fratele meu mort fusese singura emo ie adev rat . Mi-am dat voie uit cît de total m îndr gostisem de ochii sclipitori ai lui Lestat, c -mi vîndusem sufletul pentru un lucru multicolor i luminos, crezînd c o suprafa foarte limpede d dea puterea de a i pe ap . Ce-ar fi trebuit s fac Cristos pentru a m determina s -l urmez, asemeni lui Matei sau Petru? Întîi i întîi, s se îmbrace bine. i s aib un p r bogat i blond, bine îngrijit. uram. i mi se p rea, pe jum tate adormit, a a cum eram adesea cînd le ascultam discu iile Claudia optind despre ucis, viteza i îndemînarea caracteristice vampirilor, Madeleine aplecat asupra acului ei neobosit mi se p rea c era singura emo ie de care mai eram capabil: ura de sine. Le iubesc. Le ur sc. Pu in îmi pas dac sînt acolo. Claudia îmi atinge rul, de parc ar vrea s -mi spun cu vechea familiaritate c inima îi e lini tit . Nu-mi pas . i apoi apari ia lui Armand, acea putere, acea claritate chinuitoare. În spatele unui geam, mi se pare. i, luînd mîna juc a Claudiei, în eleg pentru prima oar în via ce simte cînd m iart pentru faptul c sînt eu însumi, acela despre care spune c -l ur te i-l iube te: nu simte aproape nimic." Dup o s pt mîn am înso it-o amîndoi pe Madeleine în misiunea ei de a da foc unui univers al p pu ilor, din spatele unui geam din sticl de oglinzi. Îmi amintesc c m-am dep rtat, dînd col ul i trezindu-m într-o cavern îngust i întunecoas , unde singurul sunet care se auzea era cel al ploii. Dar atunci am v zut sclipirea ro iatic ce mînjea norii. Clopotele au început bat , oamenii s strige, iar Claudia, lîng mine, vorbea încet despre natura focului. Fumul gros care se în a din acea lumin pîlpîitoare m enerva. Sim eam team . Nu o team muritoare, nebuneasc , ci ceva rece ca un cîrlig înfipt în coaste. Teama asta era vechea cas de pe Rue Royale care ardea, Lestat parc dormind pe du umeaua cuprins de fl ri. „Focul purific ...", a zis Claudia i eu am spus: „Nu, focul doar distruge..." Madeleine trecuse pe lîng noi i se oprise în cap tul str zii, ca o fantom în ploaie, b tînd aerul cu mîinile ei albe, f cîndu-ne semn, arcuri albe de licurici albi. i-mi amintesc cum Claudia m-a l sat pentru ea. Imaginea p rului galben pleo tit i r sucit cînd mi-a spus s-o urmez. O panglic a c zut la picioare, fluturînd i plutind într-un vîrtej de ap neagr . Mi se p rea c au disp rut. M-am aplecat s iau panglica de jos, dar o alt mîn s-a întins dup ea. Era Armand care mi-o d dea. Eram ocat s -l v d acolo, atît de aproape, imaginea Domnului Moarte în dreptul unei u i, minunat de real cu mantia lui neagr i cu cravata de m tase i, totu i, ireal ca umbrele, datorit nemi rii lui. S-a v zut o sclipire vag a focului în ochii lui, ro ul înc lzindu-le întunericul pîn la un maro închis. i m-am trezit deodat de parc a fi visat, m-am trezit sim indu-l, mîna lui cuprinzînd-o pe a mea, capul lui înclinat parc pentru a-mi da de în eles c voia s -l urmez m-a trezit propria mea experien tulburat în fa a prezen ei lui, care m mistuia la fel ca în camera lui. Mergeam împreun acum, repede, apropiindu-ne de Sena, mi cîndu-ne cu o asemenea iu eal i îndemînare printr-un grup de oameni, încît ace tia abia dac ne-au z rit, noi abia dac i-am rit. Faptul c ineam pasul cu el cu u urin m uimea. M for a s -mi admit puterile, s realizez c drumurile pe care le alegeam în mod normal erau drumurile oamenilor, pe care nu mai trebuia s le urmez. Doream cu disperare s -i vorbesc, s -l opresc punîndu-mi amîndou mîinile pe umerii lui, doar pentru a-l privi în ochi din nou a a cum f cusem în acea noapte, s -l fixez într-un anume timp i spa iu, astfel încît s pot face fa tulbur rii mele l untrice. A fi vrut s -i spun atîtea, s i explic atîtea. i, totu i, nu tiam ce s -i spun sau de ce i-a fi spus ceva, eram con tient doar c plin tatea acelui sentiment continua s m bucure aproape pîn la lacrimi. Asta m temusem c am pierdut. Nu tiam unde ne aflam, doar c , în plimb rile mele, mai trecusem pe acolo: o strad cu case vechi, cu ziduri-gr dini, intr ri pentru tr suri, turnuri i ferestre plumbuite sub arcadele din piatr . Case în ate în alte secole, copaci noduro i, acea lini te profund care însemna c mul imea era închis afar ; cî iva muritori locuiau în acea regiune a înc perilor cu plafoane înalte; piatra absorbea zgomotul r sufl rii, spa iul unor vie i întregi.

Armand era pe un zid acum, cu bra ul ag at de o ramur , întinzîndu-mi mîna; într-o clip aflam lîng el, frunzi ul ud atingîndu-mi fa a. Deasupra, vedeam etaj dup etaj în îndu-se pîn la un turn care abia se z rea prin ploaia deas i întunecat . „Ascult -m , o s ne c m pîn în turn", mi-a spus atunci Armand. „Nu pot... e imposibil...!" „Nici nu- i cuno ti puterile. Te po i c ra cu u urin . Nu uita, dac o s cazi, n-o s p ti nimic. F cum fac eu. Dar, fii atent. Cei care locuiesc în casa asta m tiu de o sut de ani i m cred un duh; dac te v d din întîmplare sau tu îi vezi prin geamurile acelea, nu uita ce cred ei c ti i nu ar ta c e ti con tient de ei, altfel îi dezam ge ti sau îi z ce ti. Ai auzit? E ti în perfect siguran ." Nu tiam ce m însp imînta mai mult, c ratul în sine sau gîndul c aveam s fiu luat drept un strigoi; numai c n-aveam timp pentru astfel de judec i acum c ci Armand începuse urcu ul, cizmele lui g sind cr turile dintre pietre, mîinile lui prinzîndu-se sigure ca ni te gheare în acele cr turi; iar eu îl urmam, inîndu-m strîns de zid, neîndr znind s privesc în jos, ag îndu-m pentru a m odihni o clip de arcada groas i sculptat de deasupra unei ferestre, prin care mi-am aruncat privirea i am v zut un foc în c min, un um r întunecat, o mîn care mînuia un v trai, o siluet care se mi ca f s aib nici cea mai mic b nuial c era observat . S-a dus. Ne-am continuat c ratul pîn am ajuns la fereastra turnului, pe care Armand a deschis-o repede, trecîndu- i picioarele lungi peste pervaz; l-am urmat i eu, sim indui bra ul pe dup umeri. Am oftat f s vreau cînd am ajuns în înc pere, frecîndu-mi bra ele i rotindu-mi privirea prin acel spa iu ud i ciudat. Acoperi urile de dedesubt se vedeau argintii, foi oare z rindu-se din loc în loc printre coroanele imense i fo nitoare ale copacilor; mai departe str lucea lan ul rupt al unui bulevard luminat. Camera p rea la fel de ud ca aerul de afar . Armand aprindea un foc. Dintr-o gr mad de piese de mobilier putrezite a ales ni te scaune pe care le-a rupt cu urin , în ciuda faptului c erau groase. Era ceva grotesc în aspectul lui, accentuat de gra ia lui i calmul imperturbabil al chipului s u alb. F cea ce ar fi f cut orice vampir, transformînd acele buc i groase de lemn în a chii, totu i f cea ceva ce numai un anumit vampir putea s fac . i nu p rea s posede nimic omenesc; pîn i tr turile frumoase i p rul negru deveniser atributele unui înger formidabil, care avea în comun cu noi ceilal i doar o asem nare superficial . Haina era un miraj. i, de i m sim eam atras de el, poate mai mult decît fusesem atras vreodat de vreo fiin vie în afar de Claudia, m tulbura în alte feluri, care aduceau a team . Nu m-a mirat faptul c , dup ce a terminat, mi-a oferit un scaun greu din lemn de stejar, dar el s-a retras lîng poli a din marmur , înc lzindu- i mîinile la foc, în timp ce fl rile îi aruncau umbre ro ii pe chip. „Îi aud pe cei din cas ", i-am spus. C ldura era pl cut . Sim eam pielea cizmelor uscînduse, sim eam c ldura în degete. „Atunci tii c i eu îi aud", a zis el încet i, de i vorbele lui nu con ineau nici un fel de repro , mi-am dat seama de sensul propriilor mele cuvinte. i dac vin?" am insistat eu, studiindu-l. „Nu- i dai seama dup atitudinea mea c n-or s vin ? m-a întrebat el. Am putea s st m aici toat noaptea i s nici nu pomenim despre ei. Vreau s tii c , dac vorbim de ei e pentru c tu vrei s faci asta." Cum n-am spus nimic, cum, probabil, am p rut u or înfrînt, mi-a zis cu blînde e c încuiaser demult acel turn i c nu mai urca nimeni acolo; iar dac vedeau fumul ie ind pe co sau lumina prin fereastr , oricum nimeni nu se aventura în acel loc pîn a doua zi. Atunci am v zut c , de o parte a c minului, se aflau cîteva rafturi cu c i i o mas de scris. Foile de pe aceasta erau îng lbenite, dar mai erau o c limar i cîteva tocuri, îmi închipuiam c locul acela ar fi putut fi foarte pl cut cînd nu ploua, ca atunci, sau dup ce focul va fi uscat atmosfera. „Vezi tu, mi-a spus Armand, n-ai nevoie cu adev rat de camerele pe care le ai la hotel. În realitate ai nevoie doar de foarte pu in. Dar fiecare din noi trebuie s decid cît de mult dore te. Oamenii care locuiesc în casa asta au un nume pentru mine; întîlnirile cu mine constituie subiect de discu ii timp de dou zeci de ani, dar acestea sînt doar ni te momente izolate în existen a mea, care nu înseamn nimic. Nu pot s -mi fac nici un r u, iar eu le folosesc casa pentru a fi singur. Nimeni de la «Théâtre des Vampires» nu tie c vin aici. E secretul meu." Îl privisem cu aten ie în timp ce vorbea i gîndurile care-mi trecuser prin minte în camera de la teatru îmi treceau prin minte din nou. Vampirii nu îmb trînesc i m întrebam cît de diferite puteau fi chipul i purt rile lui tinere ti fa de un secol sau dou în urm ; c ci, fa a lui, de i nemarcat de lec iile maturit ii, cu siguran nu era o masc . P rea extrem de expresiv , ca i vocea lui discret , iar eu nu puteam pricepe de ce. tiam doar c eram atras de el la fel de mult ca mai înainte i, într-o oarecare m sur , cuvintele pe care le-am rostit atunci erau un sub-

terfugiu. „Dar ce te ine la «Théâtre des Vampires»?" l-am întrebat. „O nevoie, bineîn eles. Dar am descoperit ceea ce-mi trebuie, a zis el. De ce m evi i?" „Nu te-am evitat, am spus eu încercînd s ascund emo ia pe care mi-o provocaser acele cuvinte. În elegi c trebuie s-o protejez pe Claudia, c nu are pe nimeni în afar de mine. Sau, cel pu in, a a era pîn ..." „Pîn cînd Madeleine a venit s stea cu voi..." „Da...", am zis eu. „Dar acum Claudia i-a dat drumul i tu r mîi, totu i, cu ea, r mîi legat de ea ca de o iubit ", a spus el. „Nu, nu e iubita mea; nu în elegi, am zis eu. Mai degrab e copilul meu i nu tiu dac poate -mi dea drumul..." Erau lucruri la care m gîndisem de nenum rate ori. „Nu tiu dac un copil are puterea de a da drumul p rintelui. Nu tiu dac n-o s fiu legat de ea atîta timp cît o s ..." Am t cut. Era cît pe-aci s spun „atîta timp cît o s tr iasc ." Dar mi-am dat seama c era un cli eu muritor superficial. Ea avea s tr iasc ve nic, la fel ca i mine. Dar nu era acela i lucru i cu ta ii muritori? Fiicele tr iesc o ve nicie pentru c ta ii mor primii. Brusc n-am mai tiut ce s spun, dar era con tient în permanen de felul în care asculta Armand; asculta în felul în care vis m c ascult ceilal i, chipul lui p rînd s reflecteze la orice se spunea. Nu s-a gr bit profite de scurta mea pauz , s afirme c în elegea ceva înainte ca întreaga idee s fie exprimat sau s m contrazic dintr-un impuls irezistibil lucruri care, adesea, fac ca un dialog s fie imposibil. Dup o pauz îndelungat , mi-a spus: „Te vreau. Te vreau mai mult decît orice pe lume." O clip m-am îndoit de ceea ce auzisem, pentru c mi se p rea incredibil. Asta m-a dezarmat complet i imaginea lipsit de cuvinte a vie ii noastre împreun s-a extins i mi-a ters orice alt gînd din minte. „Am spus c te vreau. Te vreau mai mult decît orice pe lume", a repetat el, doar cu o u oar modificare a expresiei. Apoi a r mas a teptînd, privind. Chipul îi era la fel de lini tit ca întotdeauna, fruntea lui neted i alb de sub p rul castaniu bogat nepurtînd nici o urm de îngrijorare, ochii lui mari luminîndu-m , buzele lui nemi cate. „Asta vrei de la mine i, totu i, nu vii la mine, a spus el. Exist lucruri pe care vrei s le afli, dar nu întrebi. O vezi pe Claudia sc pîndu- i, totu i, pari incapabil s împiedici asta, ai vrea s se întîmple mai repede i, totu i, nu faci nimic." „Nu-mi în eleg propriile sentimente. Poate c ie î i sînt mai clare decît mie..." „Nu începi s -n elegi ce mister reprezin i!" mi-a spus el. „Dar cel pu in tu te cuno ti perfect. Eu nu pot sus ine acela i lucru, am zis eu. O iubesc i, totu i, nu sînt apropiat de ea. Vreau s spun c , atunci cînd sînt cu tine a a cum sînt acum, nu mai tiu de ea, nu mai tiu de nimeni." „Ea reprezint o perioad pentru tine, o perioad din via a ta. Dac i cînd o s-o rupi cu ea, o s-o rupi cu singura persoan în via care a împ it acea perioad cu tine. i-e fric de asta, de izolare, de povara, de propor iile vie ii ve nice." „Da, a a e, dar asta e numai o mic parte. Perioada nu înseamn prea mult pentru mine. Ea a f cut s însemne ceva. i al i vampiri trebuie s fi trecut prin asta i au supravie uit trecerii prin sute de perioade." „Dar nu supravie uiesc, a spus el. Lumea ar fi plin de vampiri dac ar supravie ui. Cum crezi c am ajuns s fiu cel mai b trîn de aici i de pretutindeni?" a întrebat el. M-am gîndit la asta. Apoi am îndr znit: „Mor prin violen ?" „Nu, aproape niciodat . Nu e nevoie. Cî i vampiri crezi c au puterea s îndure nemurirea? În primul rînd, habar n-au ce-i aceea nemurire. C ci, devenind nemuritori, ei vor ca toate formele vie ii lor s r mîn a a cum sînt, neschimbate: tr surile f cute în acela i mod sigur, hainele croite ca în tinere ea lor, oamenii s fie îmbr ca i i s vorbeasc în modul pe care ei l-au în eles i l-au apreciat întotdeauna. Cînd, de fapt, toate lucrurile se schimb , în afar de vampirul însu i; totul în afar de vampir e supus unei permanente modific ri i transform ri. În curînd, pentru o minte inflexibil i, adesea, chiar pentru o minte cît se poate de flexibil , aceast nemurire devine o condamnare într-un balamuc de figuri i forme care sînt de neîn eles i lipsite de valoare. Într-o sear , un vampir se treze te i î i d seama de ce anume s-a temut poate decenii întregi, c pur i simplu, nu mai ine s tr iasc neap rat. C , oricare ar fi fost stilul, modul sau forma existen ei care f cuse ca nemurirea s i se par atr toare, acesta disp ruse de pe fa a p mîntului. i nimic nu mai r mîne pentru a-i oferi sc parea din disperare, decît actul uciderii. i acel vampir iese ca s moar . Nimeni nu-i g se te r ele. Nimeni nu tie unde a disp rut. i nimeni din jurul lui în caz c ar mai c uta compania altor vampiri nu tie c el e cuprins de disperare. Va fi încetat demult s mai vorbeasc despre sine sau despre orice altceva. Va disp rea."

M-am l sat pe spate, impresionat de acel adev r evident i, în acela i timp, totul în mine s-a zvr tit împotriva acelei perspective. Am devenit con tient de profunzimea speran ei i groazei mele; cît de diferite erau acele sentimente de alienarea pe care o descrisese el, cît de diferite fa de acea disperare îngrozitoare. Acea disperare con inea dintr-odat ceva scandalos i resping tor. N-o puteam accepta. „Dar tu nu i-ai da voie s ai o asemenea stare de spirit. Uit -te la tine, m-am trezit eu spunînd. Chiar dac n-ar mai exista nici m car o singur oper de art în lume... i sînt mii... chiar dac n-ar mai exista nici m car o singur frumuse e natural ... dac lumea ar fi redus la o celul goal i la o luminare fragil , nu pot s te v d altfel decît studiind acea lumînare, furat de pîlpîitul acelei lumini, de schimbarea culorilor ei... cît timp te-ar putea sus ine asta... ce posibilit i ar crea? Gre esc cumva? Sînt un idealist chiar atît de nebun?" „Nu", a spus el i pe buze i-a ap rut un zîmbet vag, o dovad fugar de pl cere. Dar apoi a continuat, pur i simplu: „Tu, îns , sim i o obliga ie fa de o lume pe care o iube ti, pentru c lumea asta, pentru tine, e înc intact . S-ar putea ca propria ta sensibilitate s devin instrumentul nebuniei. Vorbe ti despre opere de art i frumuse e natural . A vrea tare mult s am puterea unui artist ca s reînvii pentru tine Vene ia secolului al cincisprezecelea, palatul maestrului meu, dragostea pe care am sim it-o pentru el cînd eram un b iat muritor i dragostea pe care el a sim it-o pentru mine cînd m-a transformat în vampir. Ah, dac a putea s reînvii acele vremuri fie pentru tine, fie pentru mine... m car o singur clip ! La ce bun? Ce mult m întristeaz faptul c timpul nu terge deloc amintirea acelei perioade, c ea devine i mai fermec toare în lumina lumii pe care o v d ast zi.,, „Dragoste? am întrebat eu. A existat dragoste între tine i vampirul care te-a creat?" am ad ugat eu, aplecîndu-m înainte. „Da, mi-a spus el. O dragoste atît de puternic , încît nu m-a l sat s îmb trînesc i s mor. O dragoste care a a teptat r bd toare pîn am devenit de ajuns de puternic pentru a fi d ruit întunericului. Vrei s -mi spui c n-a existat nici un pic de dragoste între tine i vampirul care tea creat?" „Nici un pic", am zis eu repede i nu mi-am putut re ine un zîmbet amar. El m studia. „Atunci, de ce i-a d ruit aceste puteri?" m-a întrebat. M-am l sat pe spate. „Consideri puterile astea ca un dar!" am spus eu. „Bineîn eles. Iart , dar m uime te faptul c , în complexitatea ta e ti atît de simplu", am zis eu rîzînd. „Ar trebui s-o iau ca pe o insult ?" a întrebat el zîmbind i întreaga lui atitudine nu f cea decît s confirme ceea ce tocmai spusesem. P rea atît de inocent. Începeam s -l în eleg. „Nu, nu din partea mea, am spus eu i pulsul mi s-a înte it, în timp ce m uitam la el. Reprezin i tot ce-am visat cînd am devenit vampir. Vezi puterile astea ca un dar!" am repetat eu. „Dar ia spune-mi... acum mai sim i dragoste pentru acel vanmpir care i-a d ruit via ve nic ? Mai sim i asta acum?" A p rut s se gîndeasc , dup care a spus încet: „De ce conteaz asta?" Apoi a continuat: „Nu cred c am avut noroc sim ind dragoste pentru mul i oameni sau multe lucruri. Dar, da, îl iubesc. Poate c nu în felul la care te referi tu. Mi se pare c m z ce ti, chiar f s faci vreun efort. E ti un mister. Nu mai am nevoie de acest vampir." „Mi s-a d ruit via ve nic , o percep ie extrem de acut i nevoia de a ucide, i-am explicat eu repede, pentru c vampirul care m-a creat îmi rîvnea casa i averea. În elegi? Ah, dar cuvintele astea înseamn mult mai mult. Acest în eles mi se dezv luie atît de încet, atît de incomplet! Vezi tu, e ca i cum mi-ai întredeschide o u prin care se strecoar un firicel de lumin , iar eu tînjesc ajung la ea, s o deschid larg i s p trund în spa iul care spui c exist dincolo de ea! Cînd, de fapt, nu cred! Vampirul care m-a creat reprezenta tot ce consideram c este r u: era la fel de îngrozitor, de prozaic, de searb d, de ve nic descurajator cum îmi închipuiam c trebuie s fie ul! Acum tiu asta. Dar tu, tu e ti ceva ce dep te totul aceast concep ie! Deschide u a larg. Poveste te-mi despre palatul din Vene ia, despre aceast rela ie amoroas cu damnarea. Vreau s în eleg." „Te p le ti singur. Palatul nu înseamn nimic pentru tine, mi-a spus el. U a pe care o vezi duce la mine. La a tr i al turi de mine, cel care sînt acum. Sînt r u cu grada ii infinite i f vin ." „Da, exact", am murmurat eu. i asta te face nefericit, a zis el. Tu, care ai venit în camera mea i ai spus c n-a mai r mas decît un singur p cat, acela de a lua con tient via a unui om nevinovat." „Da..., am spus eu. Cred c ai rîs teribil de mine..." „N-am rîs niciodat de tine, a spus el. Nu-mi pot permite s rîd de tine. Numai cu ajutorul u pot s scap de disperarea pe care i-am descris-o ca fiind moartea noastr . Prin tine trebuie m leg de acest secol al nou sprezecelea i s ajung s -l în eleg într-un fel care s m readuc

la via , lucru pe care îl doresc cu atîta disperare. Pe tine te-am a teptat la «Théâtre des Vampires». Dac a cunoa te un muritor capabil de o asemenea sensibilitate, de o asemenea durere, de o asemenea profunzime, l-a transforma în vampir într-o clip . Dar asta se întîmpl atît de rar. Nu, a trebuit s te a tept i s te caut. i acum o s m bat pentru tine. Vezi cît de nemilos sînt cînd iubesc? Asta ai în eles prin dragoste?" „Ah, dar ai face o gre eal cumplit ", am spus eu, privindu-l în ochi. Abia acum începeam s pricep sensul cuvintelor lui. Niciodat nu-mi sim isem atît de clar frustrarea mistuitoare. Nu puteam s -l mul umesc. N-o puteam mul umi pe Claudia. Nu fusesem niciodat în stare s -l mul umesc pe Lestat. i pe fratele meu muritor, Paul, cît de cumplit, de mortal îl dezam gisem! „Nu. Trebuie s stabilesc o leg tur cu epoca, mi-a spus el calm. i numai cu ajutorul t u pot s-o fac... nu ca s aflu de la tine lucruri pe care le-a putea vedea într-o clip într-o galerie de art , sau le-a putea citi într-o or , în cele mai groase c i... tu e ti spiritul, tu e ti inima", a insistat el. „Nu, nu", am zis eu ridicînd mîinile. Mai aveam pu in i izbucneam într-un hohot de rîs amar, isteric. „Nu în elegi? Nu sînt spiritul nici unei epoci. Sînt în dezacord cu toate i a a am fost întotdeauna! Locul meu n-a fost nic ieri, al turi de nimeni, în nici un moment!" Era prea dureros, prea perfect de adev rat. Dar pe chipul lui a ap rut un zîmbet irezistibil. P rea gata s rîd de mine i, în clipa urm toare, umerii au început s -i tresalte de rîs. „Dar, Louis, a spus el încet. Chiar sta e spiritul vremii tale. Nu vezi? Toat lumea simte ca tine. C derea ta în dizgra ie e c derea unui secol." Eram atît de uimit, încît mult vreme am stat cu privirea a intit asupra focului. Mistuise toate lemnele i nu mai r sese decît o gr mad de cenu fumegînd , un peisaj cenu iu i ro u care avea s se pr bu easc la atingerea v traiului. Totu i, era foarte cald i înc mai d dea o lumin puternic . Îmi vedeam via a în adev rata ei perspectiv . i vampirii de la «Théâtre»?..." am întrebat eu încet. „Ei oglindesc vremurile cu un cinism care nu poate în elege moartea posibilit ilor, o parodiere iluzorie i sofisticat a miraculosului, o decaden al c rei ultim refugiu e autoridiculizarea, o neputin manierat . I-ai v zut; îi cuno ti de o via . Tu î i oglinde ti altfel epoca. Îi oglinde ti inima zdrobit ." „Asta înseamn nefericire. Nefericirea pe care nu po i s-o în elegi." „Nu m -ndoiesc. Spune-mi ce sim i acum, ce anume te face nefericit. Spune-mi de ce, timp de apte zile, n-ai venit la mine, de i ardeai de dorin a de a o face. Spune-mi ce te mai ine înc legat de Claudia i de femeia cealalt ." Am cl tinat din cap. „Nu tii ce-mi ceri. Vezi tu, mi-a fost îngrozitor de greu s o transform pe Madeleine în vampir. Mi-am înc lcat o promisiune fa de mine însumi cum c n-o s fac niciodat asta. Eu nu consider via a noastr ca reprezentînd puteri i daruri, ci un blestem. N-am curaj s mor, dar mite s creez un alt vampir! S provoc aceast suferin altcuiva i s condamn la moarte pe to i acei b rba i i pe toate acele femei pe care vampirul va trebui s -i ucid ! Am înc lcat o promisiune solemn . i, f cînd asta..." „Dac reprezint vreo consolare pentru tine... sigur î i dai seama c am avut i eu un amestec." „C am f cut-o ca s m eliberez de Claudia, s fiu liber ca s vin la tine... da, îmi dau seama. Dar r spunderea final tot pe umerii mei cade!" am spus eu. „Nu. Vreau s spun, în mod direct. Eu te-am f cut s-o faci! Am fost lîng tine în noaptea aceea. Mi-am exercitat cea mai mare putere pentru a te convinge s-o faci. N-ai tiut?" „Nu!" Am l sat capul în jos. „A fi transformat eu însumi femeia aceea în vampir, a zis el încet. Dar m-am gîndit c cel mai bine ar fi s-o faci tu. Altfel nu renun ai la Claudia. Trebuia s tii c vrei asta..." „Detest ce-am f cut!" am spus eu. „Atunci, detest -m pe mine, nu pe tine." „Nu. Nu în elegi. În clipa în care s-a întîmplat aproape c ai distrus acel lucru pe care-l apreciezi în mine! M-am împotrivit ie din toate puterile, cînd nici m car nu tiam c for a ta m dirija. Ceva aproape c a murit în mine! Am fost distrus cînd Madeleine a fost creat !" „Dar acest lucru nu mai e mort, pasiunea asta, umanismul sta, cum vrei s -i spui. Dac nar fi tr it, acum n-ai fi avut lacrimi în ochi. În glasul t u nu s-ar sim i furie", a spus el. Pe moment n-am putut s r spund. Doar am încuviin at. Apoi m-am chinuit s vorbesc din nou. „Nu trebuie s m for ezi niciodat s fac ceva împotriva voin ei mele! Nu trebuie s i exerci i niciodat o asemenea putere..." am bîiguit eu. „Nu, a spus el imediat. Nu trebuie. Puterea mea se opre te undeva în untrul t u, în fa a

unui anumit prag. Acolo devin neputincios. Cu toate astea... Madeleine a fost creat . E ti liber." i tu e ti mul umit", am zis eu, c tînd controlul asupra mea. Nu vreau s fiu dur. M ai. Te iubesc. Dar sînt dezorientat. E ti mul umit?" „Cum a putea s nu fiu?" a întrebat el. „Bineîn eles c sînt mul umit." M-am ridicat i m-am dus la fereastr . Ultimii t ciuni se stingeau. Lumina provenea de la cerul cenu iu. L-am auzit pe Armand venind lîng pervazul ferestrei. Îl sim eam lîng mine, ochii se obi nuiau din ce în ce mai mult cu luminozitatea cerului, a a încît acum îi puteam deslu i profilul i privirea a intit asupra ploii. Sunetul acesteia era pretutindeni i diferit curgînd prin jgheabul care se întindea de-a lungul acoperi ului, b tînd în indril , c zînd u or printre straturile lucioase formate din ramurile copacilor, r ind pe pervazul din piatr în fa a mîinilor mele. Un amestec pl cut de sunete care sc ldau i colorau noaptea. „M ier i... c te-am for at în leg tur cu femeia aceea?" m-a întrebat el. „N-ai nevoie de iertarea mea." „Tu ai nevoie, a spus el. i, prin urmare, i eu am nevoie." Chipul îi era la fel de calm ca întotdeauna. „O s aib grij de Claudia? Va suporta?" am întrebat eu. „E perfect . Nebun ; dar pentru aceste vremuri, asta înseamn perfect. O s aib grij de Claudia. N-a tr it nici o clip singur ; i se pare firesc s fie devotat celor de lîng ea. N-are nevoie de motive deosebite pentru a o iubi pe Claudia. Totu i, are motive deosebite. Exteriorul frumos al Claudiei, t cerea Claudiei, autoritatea i st pînirea de sine ale Claudiei. Sînt perfecte împreun . Dar cred... c ar trebui s plece din Paris cît mai curînd posibil." „De ce?" tii foarte bine de ce. Pentru c Santiago i ceilal i vampiri le urm resc b nuitori. To i vampirii au v zut-o pe Madeleine. Se tem de ea, pentru c ea tie de ei i ei n-o cunosc. Nu-i las în pace pe cei care tiu de ei." i b iatul, Denis? Ce ai de gînd cu el?" „E mort", a r spuns el. Eram uluit. Atît de cuvintele rostite, cît i de calmul lui. „L-ai ucis?" am îng imat eu, iar el a încuviin at. Ochii lui mari i întuneca i p reau fermeca i de mine, de emo ia i ocul pe care nu încercam s le ascund. Zîmbetul lui stins a p rut s m apropie de el; mi-a cuprins mîna pe pervazul ferestrei i mi-am sim it trupul întorcîndu-se spre el, apropiindu-se de el, de parc nu voin a mea, ci voin a lui m-ar fi f cut s m mi c. E cel mai bine a a, a spus el cu blînde e, dup care a ad ugat: Acum ar trebui s plec m..." i a aruncat o privire str zii. „Armand, am zis eu. Nu pot..." „Louis, urmeaz -m , mi-a optit, dar pe pervaz s-a oprit. Chiar dac o s cazi pe caldarîm, o te doar numai un timp. Te vei vindeca atît de repede i de total, încît peste cîteva zile nu se va mai vedea nimic, oasele ref cîndu-se la fel de u or ca pielea; tiind asta permite- i s faci ceea ce po i s faci cu atîta u urin . Hai, coboar ." „Ce m poate ucide?" l-am întrebat eu. S-a oprit din nou. „Distrugerea r elor tale, a spus el. Nu tii? Foc, dezmembrare... ldura soarelui. Nimic altceva. Po i fi v mat, dar te refaci. E ti nemuritor." Priveam în jos în întuneric prin ploaia argintie. O lumin slab a p truns printre ramurile mi toare ale copacilor i strada a început s se întrez reasc . Pietre ude, vi a care se c ra pe zid. O tr sur a atins frunzele de vi , dup care lumina a sl bit, strada s-a transformat din galben în argintie, dup care a devenit complet invizibil , ca i cum copacii întuneca i ar fi înghi it-o. Sau, mai degrab , de parc totul ar fi fost creat din întuneric. Mi-a venit ame eal . Aveam senza ia c se clatin cl direa. Armand m privea de pe pervazul ferestrei. „Louis, vino la mine", a optit el deodat , agitat. „Nu, i-am zis eu cu blînde e. E prea curînd. Înc nu pot s le p sesc." L-am v zut privind cerul întunecat. A p rut s ofteze, dar nu l-am auzit. I-am sim it mîna strîngînd-o pe a mea. „Foarte bine..." a spus el. „Înc pu in timp...", am zis eu, iar el a încuviin at i mi-a b tut mîna u or, parc pentru a spune c era în regul . Dup aceea i-a trecut picioarele peste pervaz i a disp rut. Am ezitat doar o clip , ridiculizat de b ile inimii mele. Apoi am s rit pervazul i am pornit repede dup el, neîndr znind s m uit în jos. Era foarte aproape de ivirea zorilor cînd am vîrît cheia în broasca apartamentului de la hotel. mpile cu gaz aruncau o lumin puternic i inegal pe pere i, iar Madeleine, cu acul i a a în mîn , adormise lîng c min. Claudia st tea nemi cat i m privea dintre ferigile de la fereastr , din umbr . Avea peria de p r în mîn i p rul îi str lucea. Am r mas locului, asimilînd un oc, ca i cum toat pl cerea senzual i dezordinea acelor od i ar fi trecut peste mine ca ni te valuri i trupul mi-ar fi fost îmbibat cu acele lucruri atît de

diferite de vraja lui Armand i de camera din turn în care fusesem. Aici se sim ea ceva lini titor i tulbur tor. M-am uitat dup fotoliul meu. M-am a ezat pe el cu mîinile la tîmple. Atunci am sim it-o pe Claudia al turi i i-am sim it buzele pe frunte. „Ai fost cu Armand", a spus ea. „Vrei s pleci la el." M-am uitat la ea. Cît de delicat i frumos îi era chipul i, deodat , cît de mult îmi apar inea. N-am sim it nici o remu care cînd am cedat dorin ei de a-i atinge obrajii, pleoapele familiarit i, libert i pe care nu mi le mai permisesem cu ea din seara cînd ne certasem. „O s te mai v d; nu aici, în alte p i. O s tiu întotdeauna unde e ti", i-am spus eu. Ea m-a luat de gît, inîndu-m strîns, iar eu am închis ochii i mi-am ascuns fa a în p rul ei. Îi acopeream gîtul cu s rut ri. Îi ineam bra ele rotunde i tari. I le s rutam, s rutam adîncimile moi formate de îndoitura coatelor, încheieturile, palmele desf cute. I-am sim it degetele mîngîindu-mi p rul, fa a. „Cum vrei tu", a zis ea. „Cum vrei tu." „E ti fericit ? Ai ce- i dore ti?" am întrebat-o eu rug tor. „Da, Louis." M inea lipit de rochi , împreunîndu- i degetele pe ceafa mea. „Am tot ce-mi doresc. Dar tu tii într-adev r ce vrei?" Mi-a ridicat fa a a a încît s-o privesc în ochi. „Pentru tine tem, mi-e fric s nu faci o gre eal . De ce nu pleci din Paris cu noi?" a întrebat ea deodat . „Ne a teapt o lume întreag , vino cu noi!" „Nu", am spus eu i m-am desprins de ea. „Vrei s se întîmple ce s-a întîmplat cu Lestat. Nu mai poate fi a a niciodat . N-o s mai fie." „Cu Madeleine o s fie ceva nou i diferit. Nu vreau a a ceva din nou. Eu am fost cea care a pus cap t atunci", a zis ea. „Dar chiar în elegi de ce-l preferi pe Armand?" I-am întors spatele. Era ceva înc înat i misterios în antipatia ei fa de el, în neputin a ei de a-l în elege. A zis din nou c el îi dorea moartea, ceea ce eu nu credeam. Nu- i d dea seama ce realizam eu: c el nu-i putea dori moartea, pentru c eu nu voiam acest lucru. Dar cum a fi putut s -i explic asta f s par pompos i orbit de dragostea mea pentru el? „A a e scris. E ceva de genul sta", am spus eu, ca i cum lucrurile abia ar fi început s se limpezeasc sub presiunea îndoielilor ei. „Numai el îmi poate d rui for a de a fi ceea ce sînt. Nu pot continua s tr iesc m cinat de triste e. Ori plec cu el, ori mor", am zis. „ i mai e ceva, ira ional, inexplicabil i care m mul ume te numai pe mine..." „... i anume?." a întrebat ea. „Faptul c -l iubesc", am spus eu. „Nici nu m -ndoiesc", a zis ea gînditoare. „Dar, atunci, m-ai putea iubi chiar i pe mine." „Claudia, Claudia." Am îmbr at-o i i-am sim it greutatea pe genunchi. S-a ghemuit la pieptul meu. „Sper doar c , atunci cînd o s ai nevoie de mine, o s m po i g si..." a optit ea. „C o s pot s m întorc la tine... Te-am r nit atît de des, i-am provocat atîta durere." Glasul i s-a frînt. Continua s stea rezemat de mine. Îi sim eam greutatea i-mi spuneam: Peste pu in timp n-o so mai am. Acum vreau numai s-o in în bra e. Totdeauna acest lucru simplu mi-a f cut pl cere. Greutatea ei lipit de mine, mînu a ei odihnindu-se pe gîtul meu. Mi s-a p rut c o lamp s-a stins undeva. C , din acel aer rece i umed, lumina a fost retras brusc i f zgomot. Eram în pragul vis rii. Dac a fi fost muritor, mi-ar fi pl cut s dorm acolo. În acea stare confortabil de somnolen am avut un sentiment ciudat i obi nuit muritorilor, c soarele m va trezi cu blînde e mai tîrziu i voi vedea acea priveli te minunat a ferigilor sc ldate în lumina lui, c -l voi z ri sclipind în picurii ploii. M-am l sat prad acelei senza ii. Am închis ochii pe jum tate. Adesea, dup aceea, am încercat s -mi amintesc de acele clipe. Am încercat de nenum rate ori s -mi amintesc ce anume era în acele od i cînd ne odihneam acolo, ce începea s m deranjeze, ce ar fi trebuit s m deranjeze. Cum, fiind neatent, trebuie s fi fost insensibil la schimb rile care trebuiau s se fi petrecut acolo. Mai tîrziu, plin de vîn i, jefuit i înver unat cum nu fusesem nici în cele mai cumplite co maruri, am analizat acele momente, acele clipe somnoroase de dinaintea zorilor, cînd ceasul tic ia aproape imperceptibil pe poli i cerul devenea din ce în ce mai palid; i tot ce puteam s -mi amintesc în ciuda disper rii cu care am prelungit i am fixat acel timp, în care am întins mîinile s opresc ceasul tot ce puteam s -mi amintesc era u oara modificare a luminii. Dac a fi fost atent, nu mi-ar fi sc pat. Derutat de alte probleme, n-am observat. O lamp s-a stins, o lumînare s-a stins i ea din cauza propriei b i de cear fierbinte. Cu ochii închi i pe jum tate, am avut atunci senza ia unui întuneric amenin tor, senza ia c eram închis în bezn . În clipa aceea am deschis ochii, f s m gîndesc la l mpi sau lumîn ri. Dar era prea tîrziu. Îmi amintesc c m-am ridicat brusc, mîna Claudiei a alunecat pe bra ul meu i în fa a ochilor mi-a ap rut imaginea unui grup de b rba i i femei în negru mi cîndu-se prin camere,

ve mintele lor p reau s fure lumina din fiecare ram aurit sau suprafa l cuit , s-o absoarb în întregime. Am strigat-o pe Madeleine i am v zut-o cum se treze te speriat , prinzîndu-se de bra ul canapelei, apoi c zînd în genunchi cînd ei s-au repezit la ea. Santiago i Celeste veneau spre noi, iar în spatele lor, Estelle i ceilal i ale c ror nume nu le tiam, umpleau oglinzile i se strîngeau unii lîng al ii, formînd ziduri mi toare i amenin toare. I-am strigat Claudiei s fug , deschizînd u a. Am împins-o afar i apoi m-am apropiat în ea, lovindu-l cu piciorul pe Santiago. Acea ap rare slab de care d dusem dovad cînd m atacase în Cartierul Latin, nu era nimic în compara ie cu for a mea de acum. Eram prea slab, probabil, ca s lupt cu convingere pentru propria-mi ap rare, dar instinctul de a le proteja pe Madeleine i pe Claudia era cople itor. Îmi amintesc c l-am trîntit pe Santiago pe spate i apoi am lovit-o pe puternica i frumoasa Celeste, care c uta s ajung la mine. Pa ii Claudiei r sunau pe scara din marmur . Celeste s-a cl tinat, a încercat s m ating dup care m-a prins i mi-a zgîriat fa a, a a încît sîngele îmi curgea peste guler. Îl vedeam, str lucind în col ul ochiului. M-am n pustit asupra lui Santiago, r sucindu-m cu el, con tient de for a teribil a bra elor care m ineau, a mîinilor care utau s m strîng de gît. „Lupt -te cu ei, Madeleine", am strigat eu, dar nu-i auzeam decît suspinele. Apoi am v zut-o în acel vîrtej, un lucru neclintit i însp imîntat, înconjurat de al i vampiri. Ace tia rîdeau, cu acel rîs cavernos specific vampirilor care seam cu clinchetul unor clopo ei de argint. Santiago se inea de fa , c ci din ii mei i-o însîngeraser . L-am lovit în piept, în cap, sim ind cum durerea îmi frigea bra ul; ceva mi-a strîns pieptul ca dou bra e, dar eu mam eliberat i am auzit un geam sp rgîndu-se în spatele meu. Dar altceva, altcineva m apucase de bra cu dou mîini i m tr gea cu o putere extraordinar . Nu-mi amintesc s -mi fi pierdut for a. Nu-mi amintesc de nici un moment în care puterea cuiva s o fi întrecut pe a mea. Îmi amintesc doar c num rul lor m-a cople it. Din p cate, datorit num rului i perseveren ei lor, am fost imobilizat, înconjurat i scos afar cu for a. În mijlocul vampirilor, eram silit s str bat coridorul; am c zut pe trepte i, pentru o clip , am fost liber în dreptul u ii înguste din dos a hotelului, dar imediat dup aceea am fost înconjurat din nou i inut strîns. Vedeam fa a Celestei foarte aproape de mine i, dac a fi putut, i-a fi sfî iato cu din ii. Sîngeram puternic, iar una din încheieturi mi-era inut atît de strîns, încît nici nu-mi mai sim eam mîna. Madeleine se afla lîng mine, suspinînd în continuare. Am fost vîrî i într-o tr sur . Am fost lovit de nenum rate ori, dar tot nu mi-am pierdut cuno tin a. Îmi amintesc c ag m cu înver unare de luciditate, sim ind loviturile în ceafa ud de sîngele care-mi iroia pe gît, a a cum st team pe podeaua tr surii. Nu-mi spuneam decît: Simt tr sura mi cîndu-se; sînt viu; sînt con tient. Imediat ce am fost tîrî i în „Théâtre des Vampires", am început s -l strig pe Armand. Mi-au dat drumul, doar ca s m împleticesc pe treptele pivni ei, cu ei gr mad în spatele meu, în fa a mea, împingîndu-m cu ni te mîini amenin toare. La un moment dat, am prins-o pe Celeste, dar ea a ipat i cineva m-a lovit din spate. Atunci l-am v zut pe Lestat cea mai puternic lovitur din toate. Lestat, stînd în mijlocul lii de bal, drept, cu ochii lui cenu ii i p trunz tori, schi înd un zîmbet perfid. Era îmbr cat impecabil, ca întotdeauna, i la fel de superb cu mantia lui neagr i cu pînzeturile fine. Dar cicatricile înc îi mai marcau fiecare centimetru de carne alb . Cum îi mai desfigurau chipul frumos i neted, firele acelea sub iri crestîndu-i pielea delicat de deasupra buzei, pleoapele, fruntea înalt . Ochii îi ardeau de o mînie mut ce p rea alimentat de vanitate, o vanitate îngrozitoare care spunea: „Vede i-m cum sînt." sta e?" a întrebat Santiago, împingîndu-m . Dar Lestat s-a întors furios spre el i i-a spus cu un glas aspru i sc zut: „ i-am zis c o vreau pe Claudia, feti a! Ea a fost!" Acum l-am v zut mi cînd din cap involuntar din cauza izbucnirii i întinzînd mîna spre bra ul fotoliului pe care, îns , a încle tat-o în gol în timp ce m fixa cu privirea. „Lestat", am zis eu, întrez rind acum o porti de sc pare. „Tr ie ti! E ti viu! Spune-le cum te-ai purtat cu noi..." „Nu", a spus el, scuturînd din cap furios dup care a ad ugat: „Întoarce-te la mine, Louis". O clip , nu mi-a venit s cred. O parte mai echilibrat i mai disperat din mine spunea: Discut cu el, chiar în clipa în care un rîs sinistru mi-a sc pat de pe buze. „E ti nebun?" „Î i dau via a înapoi!" a zis el i pleoapele îi tremurau datorit for ei cuvintelor, pieptul îi tresalt i mîna aceea se încle ta din nou, neputincioas , în întuneric. „Mi-ai promis c pot s -l iau înapoi la New Orléans", i-a spus el lui Santiago, dup care i-a privit pe to i, pe rînd, iar r suflarea i s-a înte it i, la un moment dat, a izbucnit: „Unde-i Claudia? Ea e cea care mi-a f cut-o, v-am spus doar!" „Toate la timpul lor", a spus Santiago i, cînd a întins mîna spre Lestat, acesta s-a dat

înapoi, fiind cît pe-aci s i piard echilibrul. G sise bra ul fotoliului de care avea nevoie i s-a inut strîns de el, închizînd ochii, rec tîndu- i controlul. „Dar el a ajutat-o, a sus inut-o..." a zis Santiago, apropiindu-se de el. Lestat i-a ridicat privirea. „Nu", a spus el. „Louis, trebuie s te întorci la mine. Trebuie s i spun ceva... legat de seara aia din mla tin ." Dar apoi a t cut i i-a ridicat din nou privirea de parc ar fi fost încol it, r nit, disperat. „Ascult -m , Lestat", i-am zis eu. „Las-o-n pace pe ea, elibereaz-o... i o s ... m -ntorc la tine." Cuvintele mele aveau o rezonan metalic . Am încercat s fac un pas spre el, s fac în a a fel încît ochii s -mi fie reci i de nedeslu it, s simt puterea emanînd din ei ca dou raze de lumin . M privea, m studia, luptîndu-se tot timpul cu propria-i fragilitate. Celeste m-a prins de încheietur . „Trebuie s le spui", am continuat eu, „cum te-ai purtat cu noi, c noi nu cuno team regulile, c ea n-a tiut de existen a altor vampiri." îmi spuneam încontinuu, în timp ce vorbeam cu acea voce mecanic : Armand trebuie s se întoarc , Armand trebuie s vin înapoi. O s fac înceteze toat povestea asta, n-o s-o lase s continue. Atunci s-a auzit zgomotul unui obiect tîrît pe podea. Auzeam plînsul epuizat al Madeleinei. Mi-am rotit privirea i am v zut-o într-un fotoliu, iar cînd mi-a surprins privirea asupra ei, a rut s fie i mai îngrozit . A încercat s se ridice, dar ei au împiedicat-o. „Lestat", am spus eu. „Ce vrei de la mine? Î i dau orice..." În clipa aceea am v zut ce anume f cea acel zgomot. i Lestat v zuse. Un sicriu cu lac te mari de fier era tîrît în camer . Am în eles imediat. „Unde e Armand?" am întrebat eu cuprins de disperare. „Ea mi-a f cut-o, Louis. Ea mi-a f cut-o. Nu tu! Ea trebuie s moar !" a zis Lestat, iar vocea i-a devenit slab i aspr de parc i-ar fi fost greu s vorbeasc . „Ia chestia aia de-aici, el vine acas cu mine", i-a spus el furios lui Santiago. Dar acesta a rîs doar, a rîs i Celeste i hohotele acelea au p rut s -i molipseasc pe to i. „Mi-a i promis", le-a spus Lestat. „Eu nu i-am promis nimic", a zis Santiago. i-au b tut joc de tine", i-am spus eu cu am ciune, cînd ei deschideau sicriul. „ i-au tut joc de tine! Trebuie s -l g se ti pe Armand, Armand e conduc torul aici", am strigat eu, dar el nu p rea s în eleag . Ce s-a întîmplat apoi a fost disperat, înce at i îngrozitor, i-am lovit cu picioarele, m-am chinuit s -mi eliberez bra ele, urlîndu-le c Armand avea s -i opreasc , s nu cumva s îndr zneasc s -i fac vreun r u Claudiei. Cu toate astea, m-au silit s intru în sicriu, eforturile mele cumplite neservind la nimic în afar de faptul c m f ceau s nu m mai gîndesc la plînsul Madeleinei, la suspinele ei sfî ietoare i la teama c , în orice clip , la acestea s-ar fi putut ad uga i cele ale Claudiei. Îmi amintesc c m-am ridicat, împiedicînd o clip capacul s se închid , dup care ei l-au ap sat cu putere i lac tele au fost încuiate cu un zgomot de chei i metal. Îmi aminteam cuvinte de demult, pe Lestat zîmbind în acel loc dep rtat, unde nu existau necazuri, unde ne certasem to i trei: „Un copil înfometat reprezint o priveli te îngrozitoare... un vampir înfometat e i mai r u. ipetele i s-ar auzi pîn la Paris." Trupul meu ud i tremur tor s-a înmuiat în acel sicriu sufocant i mi-am spus: Armand n-o s lase s se întîmple una ca asta; nu exist nici un loc destul de sigur în care s ne pun . Sicriul a fost ridicat, s-a auzit zgomotul unor cizme i am sim it leg narea; mi-am proptit mîinile de laturile co ciugului, am închis ochii pentru o clip , probabil, nu tiam sigur. Mi-am spus s nu întind mîinile în p i, s nu simt spa iul îngust de aer dintre fa a mea i capac; am sim it sicriul leg nîndu-se i înclinîndu-se cînd pa ii lor au început s urce treptele. Încercam în zadar s disting strig tele Madeleinei, c ci mi se p rea c o strig pe Claudia, de parc aceasta ar fi putut s ne salveze pe to i. Strig -l pe Armand, trebuie s vin acas în noaptea asta, îmi spuneam eu cu disperare. i numai gîndul la acea umilin îngrozitoare de a-mi auzi propriul strig t închis acolo cu mine, inundîndu-mi urechile, dar încuiat cu mine, m-a împiedicat s strig. Un alt gînd mi-a r rit în minte, chiar în timp ce formulam aceste cuvinte: Dac nu venea? Dac , undeva, în casa aceea, avea vreun sicriu ascuns la care se întorcea... Atunci am avut impresia c trupul mi se elibereaz deodat de controlul min ii i am început s izbesc în lemnul din jur i, r sucindu-m , m-am împins cu spatele în capac. Dar n-am putut s fac nimic, era prea bine închis; capul mi-a c zut înapoi pe scînduri i sudoarea îmi curgea pe fa i pe trup. Strig tele Madeleinei amu iser . Nu mai auzeam decît zgomotul cizmelor i al r sufl rii mele. Mîine sear o s vin da, mîine sear i ei or s -i spun , el o s ne g seasc i o s ne elibereze. Sicriul se leg na. Mirosul apei mi-a invadat n rile, r coarea ei fiind palpabil în c ldura din interiorul sicriului; apoi, pe lîng mirosul apei, s-a sim it i cel al p mîntului. Sicriul a fost sat jos cu brutalitate, membrele m dureau i mi-am frecat bra ele, chinuindu-m s nu ating

capacul, s nu simt cît de aproape era, temîndu-m ca propria mea team s nu se transforme în panic , în groaz . Credeam c acum m vor l sa, dar n-au f cut-o. Erau aproape i se ocupau cu ceva; apoi un alt miros mi-a atins n rile, un miros necunoscut mie. Dar, dup aceea, stînd cît se poate de nemi cat, mi-am dat seama c a ezau c mizi, iar acel miros era de mortar. Încet, cu grij , am ridicat mîna s -mi terg fa a. Bine, deci, mîine sear , mi-am spus eu, în timp ce umerii p reau -mi creasc în interiorul sicriului. Bine, deci mîine sear o s vin ; i, pîn atunci, acela avea fie sicriul meu, pre ul pe care-l pl team pentru toate, pentru fiecare noapte. Dar ochii mi se umpleau de lacrimi i am izbit din nou în lemn, iar capul mi se r sucea cînd pe o parte, cînd pe alta, mintea gr bindu-mi-se spre noaptea urm toare i spre cealalt de dup i a a mai departe. Apoi, parc pentru a m desprinde de nebunia aceea, m-am gîndit la Claudia sim indu-i bra ele în jurul gîtului meu în lumina obscur a od ilor de la Hôtel Saint-Gabriel, zîndu-i obrazul în lumin , tremurul u or i lene al genelor, sim indu-i atingerea m soas a buzelor. Trupul mi-a devenit rigid, i-am început s izbesc cu picioarele în scînduri. Zgomotul mizilor disp ruse, la fel i cel al pa ilor în bu i. Am strigat „Claudia", pîn am r gu it, înfigîndu-mi unghiile în palme; încet, ca un uvoi de ap rece ca ghea a a început s m cuprind paralizia somnului. Am încercat s -l strig pe Armand proste te, din disperare, vag con tient în timp ce pleoapele mi se îngreunau i mîinile deveneau moi, c i pe el îl înv luise somnul undeva, st tea nemi cat în locul lui de odihn . M-am mai zb tut o dat . Ochii mei au v zut întunericul, mîinile mele au sim it lemnul. Dar eram sl bit. A urmat neantul. M-a trezit o voce. Era dep rtat , dar clar . Mi-a rostit numele, de dou ori. O clip n-am tiut unde m aflam. Visasem ceva îngrozitor ce amenin a s dispar f s lase vreun indiciu cu privire la ce fusese, ceva oribil, ce doream nespus s alung. Atunci am deschis ochii i am pip it capacul sicriului. În clipa aceea am tiut unde m aflam i tot atunci mi-am dat seama c Armand era cel care m striga. I-am r spuns, dar vocea era închis cu mine i m-a asurzit. Întrun moment de groaz , mi-am spus: M caut i eu nu pot s -i spun c sînt aici. Dar apoi l-am auzit vorbindu-mi, spunîndu-mi s nu-mi fie team . Am auzit un zgomot puternic. Apoi altul. Un rîcîit i c derea tun toare a c mizilor. Mi s-a p rut c unele au izbit sicriul. Dup aceea am auzit cum erau ridicate una cîte una. Am avut impresia c smulge lac tele. Capacul s-a ridicat pu in i o raz sub ire de lumin mi-a sclipit în fa a ochilor. Mi-am inut suflarea i am sim it sudoarea curgîndu-mi pe fa . Capacul s-a deschis i mai mult i, timp de o clip , am fost orbit; apoi m-am ridicat în capul oaselor, v zînd printre degete lumina puternic a unei l mpi cu gaz. „Gr be te-te", mi-a spus el. „Nu face nici un zgomot." „Unde mergem?" am întrebat eu. Vedeam un coridor din c mizi întinzîndu-se din fa a u ii pe care o sp rsese. De-a lungul acelui coridor se aflau u i zidite, a a cum fusese i aceea. Imediat am avut o viziune a unor sicrie în dosul acelor c mizi, cu vampiri înfometa i i descompu i în untru. Dar Armand m tr gea, spunîndu-mi s nu fac nici cel mai mic zgomot; ne furi am pe coridorul acela. S-a oprit în fa a unei u i de lemn i a stins lampa. O clip a fost o bezn total , pîn cînd lumina care se strecura pe sub u a devenit mai puternic . A deschis u a atît de încet, încît nu s-a auzit nici un sunet. Îmi auzeam r suflarea i am încercat s-o opresc. Intram pe culoarul care ducea spre camera lui. Dar, în timp ce alergam în spatele lui, mi-am dat seama de un adev r cumplit. M salva numai pe mine. Am întins mîna ca s -l opresc, dar el m-a tras mai departe. Abia cînd am ajuns pe str du a de lîng „Théâtre des Vampires" am reu it s -l fac s se opreasc . i, chiar i atunci, p rea s vrea s i continue drumul. A început s clatine din cap chiar înainte s apuc s vorbesc. „Nu pot s-o salvez!" mi-a spus el. „Doar nu te a tep i s plec f ea! Au închis-o acolo!" Eram îngrozit. „Armand, trebuie s-o salvezi! N-ai de ales!" „De ce spui asta?" m-a întrebat el. „Nu pot, trebuie s în elegi. Or s se ridice împotriva mea. N-ar avea de ce s n-o fac . Louis, î i spun, nu pot s-o salvez. Risc s te pierd. Nu te po i întoarce." Refuzam s accept c putea fi adev rat. Armand era singura mea speran . Dar pot s spun cu mîna pe inim c nu mi-era fric . tiam doar c trebuia s-o recap t pe Claudia, sau s mor chinuindu-m s-o salvez. De fapt, era foarte simplu; nu era deloc o chestiune de curaj. i mai tiam, îmi d deam seama din pasivitatea lui Armand, din felul în care vorbea, c m-ar fi urmat dac m-a fi întors, c n-ar fi încercat s m împiedice. Am avut dreptate. Am rupt-o la fug înapoi pe culoar i el era chiar în spatele meu, îndreptîndu-ne spre scara ce ducea în sala de bal. Îi auzeam pe ceilal i vampiri. Auzeam tot felul

de zgomote. Traficul parizian. Ceva ce aducea foarte mult a adunare în sala teatrului de deasupra. Cînd am ajuns în capul sc rii, am v zut-o pe Céleste în u a s lii de bal. inea în mîn una din m tile de scen . Se uita la mine. Nu p rea alarmat . P rea chiar ciudat de indiferent . Dac s-ar fi n pustit asupra mea, dac ar fi dat alarma, a mai fi în eles. Dar ea n-a f cut nimic. Doar s-a dat înapoi spre sala de bal; s-a învîrtit, p rînd s -i plac mi carea u oar a fustelor, p rînd s se învîrteasc pentru pl cerea de a le face s se înfoaie, i a plutit rotindu-se pîn în mijlocul înc perii. i-a acoperit fa a cu masca i a spus, încet, din dosul craniului vopsit: „Lestat... a venit în vizit prietenul t u Louis. F -te frumos, Lestat!" A l sat masca jos i de undeva, s-a auzit un hohot de rîs. Am v zut c erau cu to ii acolo, ni te umbre adunate la un loc. Iar Lestat, pe un fotoliu, st tea cu umerii apleca i i cu fa a întoars . Mi se p rea c f cea ceva cu mîinile, ceva ce nu puteam vedea; apoi i-a ridicat privirea încet, p rul lui blond c zîndu-i pe ochi. În ei am v zut team , categoric. Apoi s-a uitat la Armand, care a înaintat în t cere cu pa i len i i fermi, în timp ce to i ceilal i vampiri se d deau la o parte din calea lui, privindu-l. „Bonsoir, Monsieur", a spus Celeste f cînd o plec ciune cînd el a trecut pe lîng ea, masca din mîna ei p rînd un sceptru. El nu o privea, ci se uita la Lestat. „E ti mul umit?" l-a întrebat atunci. Ochii cenu ii ai lui Lestat p reau s -l priveasc pe Armand cu uimire, iar buzele lui se chinuiau s formeze un cuvînt. Îi vedeam ochii umplîndu-se de lacrimi. „Da..." a optit el, fr mîntînd ceea ce inea ascuns sub mantia neagr . Dar, pe urm , s-a uitat la mine i lacrimile au început s -i iroiasc pe fa . „Louis", a spus el cu o voce groas , ce p rea acum înc rcat de ceea ce p rea o lupt insuportabil . „Te rog, trebuie s m-ascul i. Trebuie s te întorci..." Apoi, plecîndu- i capul, a f cut o grimas de ru ine. De undeva se auzea rîsul lui Santiago. Armand îi spunea încet lui Lestat c trebuia s plece, p seasc Parisul; era un proscris. Lestat st tea cu ochii închi i i cu chipul transfigurat de durere. P rea dublura lui Lestat, o creatur r nit i sim itoare pe care n-o cunoscusem niciodat . „Te rog", mi-a spus el cu un glas plin de blînde e. „Nu pot s i vorbesc aici! Nu te pot face s -n elegi. Vino cu mine... doar pentru pu in timp... pîn cînd o s fiu din nou eu însumi!" „Asta-i nebunie curat ... am spus eu, ducîndu-mi brusc mîinile la tîmple. Unde e?" Am privit în jur, la chipurile lor nemi cate i pasive, la acele zîmbete enigmatice. „Lestat". L-am întors, apucîndu-l de reverele din lîn neagr . Atunci am v zut ce inea în mîini. tiam ce era. Într-o clip i-am smuls acel lucru i m-am uitat fix la el, la acel lucru delicat i m sos rochi a galben a Claudiei. El a dus mîna la gur i i-a ferit privirea. A început s suspine u or i în bu it, în timp ce eu îl priveam, în timp ce m uitam la rochie. Îmi plimbam degetele încet peste lacrimile îmbibate din ea, peste petele de sînge, încle tînd mîinile care-mi tremurau cînd am strîns-o la piept. Mi s-a p rut c am stat mult vreme astfel; timpul nu avea nici o semnifica ie, nici pentru mine, nici pentru vampirii aceia cu rîsul lor u or i ireal, care-mi umplea urechile. Îmi amintesc a fi vrut s mi le astup, dar nu puteam s dau drumul rochi ei, nu puteam s încetez s ncerc s o fac atît de mic încît s-o pot ascunde în mîinile mele. Îmi amintesc de un ir de lumîn ri care ardeau, un ir inegal de lumîn ri care se aprindeau una cîte una lîng pere ii picta i. O u era deschis spre ploaie i toate lumîn rile pîlpîiau suflate de vînt, ca i cum fl rile ar fi fost desprinse de fitiluri. Dar se ag au de ele i r mîneau nev mate. tiam c Claudia se afla dincolo de u . Lumîn rile se mi cau, inute de vampiri. Santiago avea i el una i înclinîndu-se, îmi f cea semn s trec pragul. Eram doar vag con tient de prezen a lui. Nu-mi sa deloc nici de el, nici de to i ceilal i. Ceva în mine spunea: Dac -i iei în seam înnebune ti. De fapt, el nici nu conteaz . Ea conteaz . Unde e? G se te-o. i rîsetele lor se auzeau ca de departe, p rînd s aib o culoare i form , dar s nu fac parte din nimic. Apoi, prin u a deschis , am v zut ceva ce mai v zusem o dat , cu mult, mult timp în urm . Nimeni în afar de mine însumi nu tia de acel lucru pe care-l v zusem cu ani în urm . Nu. Lestat tia. Dar n-avea importan . Acum nu avea s tie sau s în eleag . C el i cu mine zuser m acel lucru, stînd în pragul acelei buc rii din c mid de pe Rue Royale, dou pturi chircite care fuseser vii, mam i fiic inîndu-se în bra e, perechea ucis de pe podeaua buc riei. Dar cele dou care z ceau sub ploaia blînd erau Madeleine i Claudia, iar p rul ro u i superb al Madeleinei se încurcase cu cel auriu al Claudiei, care se mi ca i lucea în vîntul ce trundea prin u a deschis . Numai ceea ce fusese viu arsese nu p rul, nu rochia lung , acum goal de catifea, nu c a p tat de sînge, cu închiz tori din dantel alb . Iar lucrul acela înnegrit i ars care fusese Madeleine mai purta înc urma chipului ei viu i mîna care inea strîns copilul sem na cu mîna unei mumii. Copilul îns , Claudia mea, era cenu . Un urlet a crescut în mine, un urlet mistuitor care venea din adîncul fiin ei mele, înte indu-

se ca vîntul acela care învîrtea ploaia toren ial ce c dea pe cenu , r ind pe ceea ce r sese dintr-o mînu sprijinit de c mizi, acel p r blond ridicîndu-se, acele uvi e în îndu-se. Chiar în clipa în care am scos urletul am sim it o lovitur i am apucat ceva ce credeam c era Santiago, îl loveam, îl distrugeam, îi r suceam fa a alb i rînjit cu mîini din care nu se putea elibera, mîini contra c rora se zb tea, strigînd, strig tele lui fiind amestecate cu ale mele, cizmele lui c lcînd pe cenu ; l-am împins în spate, fiind orbit de ploaie i de lacrimi pîn cînd nu s-a mai apropiat de mine, dar m-am repezit la el chiar în momentul cînd a întins mîna. Cel cu care luptam era Armand. Armand, care m for a s m dep rtez de micul cimitir i s m întorc printre culorile, strig tele, amestecul de glasuri i acele rîsete cristaline i arz toare din sala de bal. Lestat striga: „Louis, a teapt -m ; Louis, trebuie s i vorbesc!" Vedeam ochii c prui ai lui Armand aproape de ai mei i m sim eam îngrozitor de sl bit, dîndu-mi vag seama c Madeleine i Claudia erau moarte, iar el spunea încet, poate f sunet: „N-am putut s fac nimic, n-am putut s fac nimic..." i ele erau moarte, pur i simplu, moarte. Iar eu îmi pierdeam cuno tin a. Santiago era pe undeva pe lîng ele, acolo unde ele st teau nemi cate, cu p rul r it de vînt, cu buclele r sfirate pe c mizi. Dar eu îmi pierdeam cuno tin a. Nu le puteam lua trupurile cu mine. Armand î i petrecuse bra ul pe dup spatele meu i m inea de bra , c rîndu-m aproape printr-un loc gol i r sun tor din lemn i mirosurile str zii se sim eau mai puternice, mirosul proasp t al cailor i al pielii i erau tr suri sclipitoare oprite acolo. M-am v zut foarte limpede fugind pe Boulevard des Capucines cu un sicriu mic sub bra ; oamenii îmi f ceau loc, duzini de persoane se ridicau în jurul meselor unei cafenele i un b rbat ridica bra ul. Se pare c m-am împiedicat de Louis, cel pe care îl c ra Armand, i i-am v zut iar i ochii c prui privindu-m i am sim it acea somnolen , acea scufundare. Totu i, mergeam, mi m, vedeam lic rul propriilor mele cizme pe caldarîm. „E nebun, de-mi spune asemenea lucruri?" Vorbeam de Lestat, iar vocea îmi era pi ig iat i furioas , numai sunetul ei lini tinducît de cît. Rîdeam, rîdeam în hohote. „E nebun de legat, dac -mi vorbe te a a! L-ai auzit?" lam întrebat eu, iar ochii lui Armand spuneau: Dormi. A fi vrut s spun ceva despre Madeleine i Claudia, c n-ar fi trebuit s le l m acolo, dar am sim it din nou acel urlet n scîndu-se în mine, acel urlet care înl tura orice altceva; am strîns din din i ca s nu-l las s ias , fiindc era atît de puternic, încît m-ar fi distrus dac l-a fi scos. Atunci am în eles totul foarte clar. Mergeam, era acel gen de mers pe care-l au oamenii atunci cînd sînt be i turt i plini de ur pentru ceilal i, sim indu-se, în acela i timp, invincibili. a mergeam prin New Orléans în seara cînd l-am întîlnit pentru prima oar pe Lestat, acel mers de om beat izbindu-se de lucruri, miraculos de sigur i g sindu- i drumul. Am v zut mîinile unui be iv umblînd în chip miraculos cu un chibrit. Flac ra a atins pipa, tutunul s-a aprins. St team lîng geamul unei cafenele. Omul tr gea din pip . Nu era beat deloc. Armand a tepta lîng mine i ne aflam pe aglomeratul Boulevard des Capucines. Sau era Boulevard du Temple? Nu eram sigur. Eram furios c trupurile lor r mîneau în acel loc oribil. Vedeam piciorul lui Santiago atingînd acel lucru înnegrit i ars care fusese feti a mea! Am urlat printre din ii încle ta i, iar omul s-a ridicat de la mas i aburul s-a întins pe geam în fa a lui. „Pleac de lîng mine", i-am spus eu lui Armand. „Afurisit s fii, nu te apropia de mine. Te previn, nu te apropia de mine." Mam dep rtat de el, pornind în sus pe bulevard i am v zut un b rbat i o femeie dîndu-se la o parte din fa a mea, b rbatul întinzînd bra ul pentru a proteja femeia. Apoi am rupt-o la fug . Oamenii m vedeau alergînd. M întreba, ce i-or fi spunînd cînd vedeau acel lucru nebun i alb, care se mi ca prea repede pentru ochii lor. Îmi amintesc c , atunci cînd m-am oprit, eram sl bit i m sim eam r u, venele arzîndu-mi ca i cum a fi fost înfometat. M-am gîndit s ucid, dar acel gînd m-a umplut de repulsie. St team pe treptele din piatr de lîng o biseric , în dreptul uneia din acele u i mici laterale, s pate în piatr , care era vorit pentru noapte. Ploaia se mai potolise. Sau a a mi se p rea. Strada era mohorît i cut , de i un b rbat trecea în dep rtare cu o umbrel neagr , lucitoare. Armand se afla la distan , lîng ni te copaci. În spatele lui p rea s fie o mare întindere de pomi i iarb ud , iar aburul se în a ca i cum p mîntul ar fi fost cald. Numai gîndindu-m la grea a din stomac, la ame eal i la nodul din gît am putut s -mi recap t calmul. Cînd aceste senza ii au disp rut, mi-am dat seama de tot ce se petrecuse, de distan a mare pe care o parcursesem de la teatru i de faptul c r ele Madeleinei i ale Claudiei se mai aflau înc acolo. Victime ale unei catastrofe, una în bra ele celeilalte. M-am sim it hot rît i foarte aproape de propria-mi distrugere. „N-am putut s fac nimic", mi-a spus Armand încet i, uitîndu-m la el, am v zut c , pe chip, i se citea o triste e imens . Mi-a ocolit privirea, de parc ar fi sim it c era inutil s încerce m conving de asta i îi sim eam triste ea cople itoare, ceva asem tor cu înfrîngerea.

Aveam senza ia c , dac ar fi fost s -mi v rs n duful asupra lui, n-ar fi f cut nimic pentru a-mi opune rezisten . Sim eam acea deta are, pasivitatea din el, ca fiind acel ceva p trunz tor ce se afla la baza cuvintelor pe care mi le-a spus din nou: „N-a fi putut s fac nimic." „Ah, ba da, ai fi putut!" am zis eu încet. „ tii foarte bine c ai fi putut. Doar tu erai conduc torul! Tu erai singurul care- i cuno teai limitele puterii. Ei nu le cuno teau. Nu în elegeau. Capacitatea ta de în elegere o întrecea pe a lor." S-a uitat în alt parte, dar am v zut ce efect avuseser vorbele mele asupra lui. Îi vedeam oboseala pe chip i triste ea opac din ochi. „Aveai putere asupra lor. Se temeau de tine!" am continuat eu. „Ai fi putut s -i împiedici, dac ai fi vrut s i folose ti puterile chiar i dincolo de limitele pe care i le-ai autoimpus. Dar nai vrut s i schimbi p rerea despre sine. Pre ioasa ta concep ie în leg tur cu adev rul! Te în eleg perfect. În tine m v d oglindit pe mine însumi!" Ochii i s-au întors încet pîn i-au întîlnit pe ai mei. Dar n-a spus nimic. Durerea de pe chipul lui era cumplit . Fa a lui era gata s exprime o emo ie îngrozitoare, pe care nu avea s i-o poat st pîni. Se temea de emo ia aceea. Eu nu. Îmi sim eam durerea cu acea imens putere magic ce o întrecea pe a mea. Eu nu-i sim eam durerea. Nu conta pentru mine. „Te în eleg prea bine..." am spus. „Pasivitatea mea a stat la baza tuturor relelor. Acea sl biciune, acel refuz de a compromite o moralitate fisurat i stupid , acea mîndrie îngrozitoare! Din cauza asta m-am l sat s devin ceea ce sînt acum, de i tiam c nu e bine. Din cauza asta am l sat-o pe Claudia s devin vampirul care a devenit, de i tiam c nu e bine. Din cauza asta am stat cu mîinile-n sîn i am l sat-o s -l omoare pe Lestat, de i tiam c nu e bine, c e chiar lucrul care a dus-o la pierzanie. N-am ridicat nici m car un deget ca s-o împiedic. i Madeleine, Madeleine, am l sat-o s ajung aici, de i n-ar fi trebuit s-o transform într-o creatur ca noi. tiam c nu e bine! Afl îns c nu mai sînt acea f ptur pasiv i slab care ese r u de r u pîn cînd pînza devine întins i groas , în timp ce eu r mîn victima ei ridiculizat . Gata! Acum tiu ce trebuie s fac. i te previn, mul umit milei pe care mi-ai ar tat-o sco îndu-m în seara asta din mormîntul acela unde a fi murit: Nu te duce din nou în camera ta de la «Théâtre des Vampires». Nu te mai apropia de acel loc." N-am a teptat s -i aud r spunsul. Poate c nici n-a încercat s -mi dea unul. Nu tiu. Am plecat f s m uit înapoi. Dac m-a urmat, nu mi-am dat seama. Nu c utam s tiu. Nu-mi sa. M-am retras la cimitirul din Montmartre. Nu tiu de ce tocmai acolo, doar c nu era departe de Boulevard des Capucines i, pe atunci, Montmartre era o zon rural , întunecat i lini tit în compara ie cu metropola. Hoin rind printre c su ele joase cu gr dini-buc rii, am ucis f cea mai mic satisfac ie, dup care am c utat sicriul în care aveam s zac ziua în cimitir. L-am golit cu mîinile mele i m-am întins într-un pat scîrbos, umed i plin de duhoarea mor ii. Nu pot s spun c asta m-a lini tit. Mai degrab , mi-a oferit ceea ce voiam. Închis în acel întuneric, mirosind p mîntul, departe de to i oamenii i de toate viet ile cu forme omene ti, m-am l sat prad tuturor lucrurilor care mi-au invadat i mi-au sufocat sim urile. F cînd aceasta, m-am sat prad durerii mele. Dar a durat foarte pu in. Cînd soarele iernii reci i cenu ii a apus seara urm toare, eu eram treaz, sim ind cum amor eala m p sea, a a cum se întîmpla iarna, sim ind întunericul, viet ile care se aflau în sicriu mi unînd pe lîng mine, fugind de trezirea mea. M-am ridicat încet în lumina slab a lunii, savurînd frigul, netezimea pl cii de marmur pe care am dat-o la o parte ca s ies. i, strecurîndu-m printre morminte pentru a ie i din cimitir, m gîndeam la un plan, un plan pentru care eram gata s -mi pun via a în primejdie, cu libertatea extraordinar a unei fiin e reia, de fapt, nu-i pas de acea via , care are for a nemaipomenit de a vrea s moar . Într-o gr din -buc rie am v zut ceva, ceva ce existase doar vag în gîndurile mele pîn cînd am pus mîinile pe ea. Era o coas mic , a c rei lam încovoiat i t ioas era înc murdar de ierburi dup ultimul cosit. Dup ce am cur at-o i mi-am trecut degetul peste lama ascu it , planul a c tat contururi clare i puteam deci, s m ocup de celelalte lucruri: g sirea unei tr suri i a unui vizitiu care s -mi stea la dispozi ie cîteva zile uluit de banii pe care i-am dat i de promisiunile c -i voi da i mai mult; mutarea cuf rului meu de la Hotel Saint-Gabriel în interiorul tr surii i procurarea celorlalte lucruri de care aveam nevoie. Apoi au urmat ceasurile lungi ale nop ii cînd m-am pref cut c beau cu vizitiul, am stat de vorb cu el i i-am ob inut costisitoarea cooperare pentru a m duce în zori de la Paris la Fontainebleau. Dormeam în tr sur , unde starea delicat a s ii mele cerea s nu fiu deranjat sub nici un motiv aceast intimitate fiind atît de important , încît eram mai mult decît dispus s adaug o sum generoas celei pe care i-o d deam deja pentru a nu atinge nici m car mînerul u ii pîn nu

ie eam eu. i, cînd am fost convins c era de acord i destul de beat pentru a uita de orice în afar de apucarea h urilor pentru drumul pîn la Fontainebleau, ne-am îndreptat încet, cu pruden , spre strada pe care se afla „Théâtre des Vampires" i am a teptat la o anumit distan ca cerul înceap s se lumineze. Teatrul era închis. M-am furi at spre el, cînd aerul i lumina mi-au spus c aveam la dispozi ie cel mult cincisprezece minute pentru a-mi duce planul la îndeplinire. tiam c , închi i în el, vampirii teatrului erau deja în sicriele lor. i chiar dac vreunul mai z bovea înc , nu avea cum s aud primele preg tiri. Am a ezat repede ni te scînduri în fa a u ilor z vorite. Le-am tut în cuie, blocînd astfel u ile din afar . Un trec tor a observat ce f ceam, dar i-a v zut mai departe de drum, închipuindu- i, probabil, c închideam cl direa cu permisiunea proprietarului. Nu tiam. tiam îns , c înainte s apuc s termin, i-a fi putut întîini pe acei vînz tori de bilete, pe acei plasatori, pe acei oameni care m turau i puteau r mîne în untru pentru a-i p zi pe vampiri în timpul somnului din cursul zilei. La acei oameni m gîndeam în vreme ce conduceam tr sura pe aleea lui Armand, unde am sat-o, luînd cu mine dou bidoane mici de petrol lampant i îndreptîndu-m spre u a lui Armand. Cheia mi-a permis accesul cu u urin a a cum sperasem i, odat ajuns pe culoar, am deschis u a camerei lui, dar el nu era acolo. Sicriul disp ruse. De fapt, totul disp ruse în afar de mobilier, inclusiv patul b iatului mort. Am destupat în grab un bidon i l-am rostogolit pe cel lalt înaintea mea spre scar , alergînd i stropind grinzile i u ile din lemn ale celorlalte camere. Mirosul era puternic, mai puternic decît orice zgomot a fi f cut. i, de i st team complet nemi cat lîng scar cu bidoanele i coasa, ascultînd, n-am auzit nimic, nici un indiciu c acei paznici s-ar fi aflat acolo, nici un sunet din partea vampirilor. Strîngînd cu putere mînerul coasei, am urcat treptele încet pîn am ajuns în dreptul u ii s lii de bal. Nimeni nu se afla acolo ca s vad stropind cu petrol lampant fotoliile din roshar sau draperiile, sau s m vad ezitînd o clip doar în fa a acelei u i care d dea în curtea mic unde fuseser ucise Madeleine i Claudia. Ah, cît de mult a fi vrut s deschid u a aceea. M tenta atît de mult, încît, pentru o clip , aproape c am uitat de plan. Era s las bidoanele s -mi scape din mîn i s r sucesc clan a. Dar am v zut lumina printre cr turile lemnului vechi al u ii i mi-am dat seama c trebuia s continui. Madeleine i Claudia nu erau acolo. Erau moarte. i ce-a fi f cut dac a fi deschis u a aceea, dac a fi v zut din nou acele r e, acel p r auriu încîlcit i r it? Nu era timp i nu avea rost. Alergam pe coridoare întunecoase pe care nu le mai explorasem, sc ldînd u ile din lemn vechi cu petrol lampant, convins c vampirii se aflau închi i în untru, furi îndu-m pe nesim ite chiar în incinta teatrului, unde o lumin rece i cenu ie care p trunde în untru prin a z vorit de la intrare m-a f cut s m gr besc s arunc o cantitate mai mare pe cortina de catifea, pe scaunele capitonate i pe draperiile din dreptul u ilor care d deau în holul de la intrare. În cele din urm , bidonul s-a golit i l-am aruncat dup care am scos tor a pe care o cusem, am apropiat chibritul de zdren ele îmbibate în petrol lampant din jurul ei i am dat foc la scaune; fl rile au început s mîngîie m tasea groas i umplutura, în timp ce fugeam spre scen i f ceam ca focul s cuprind i cortina cea neagr . În cîteva secunde, teatrul era înv luit de fl ri i întregul lui schelet p rea s scîr îie i s geam cînd limbile de foc îmbr au pere ii, lingînd marea bolt a avanscenei i ornamentele din ghips ale lojilor. Dar n-aveam vreme s admir acest lucru, s savurez mirosul i zgomotul, imaginea ni elor i adînciturilor înv luite de lumina care avea s le mistuiasc în curînd. Am fugit iar i la nivelul inferior, dînd foc canapelei din roshar din sala de bal, draperiilor, absolut oric rui lucru care putea s ard . Cineva c lca ap sat pe scîndurile de deasupra în înc peri pe care nu le v zusem niciodat . Apoi am auzit zgomotul inconfundabil al deschiderii unei u i. Dar era prea tîrziu, miam spus, strîngînd atît coasa, cît i tor a. Cl direa era în fl ri. Aveau s fie distru i. Am fugit spre scar i am auzit în dep rtare un urlet ce întrecea trosnetul i vuietul fl rilor; tor a mea atingea grinzile îmbibate cu petrol lampant de deasupra capului i focul înv luia lemnul vechi, sucindu-se pe tavanul umed. Era urletul lui Santiago, eram sigur; apoi, exact cînd am ajuns la nivelul inferior, l-am v zut deasupra, în spatele meu, coborînd scara, fumul umplînd spa iul din jurul lui, f cînd ca ochii s -i l crimeze i gîtlejul s se sufoce, dar a întins mîna spre mine, îng imînd: „Tu... tu... blestemat s fii!" Am încremenit, f cînd ochii mici din cauza fumului, sim ind cum încep s -mi l crimeze, dar f s -mi iau privirea nici m car o clip de la el, c ci vampirul î i folosea acum toat puterea pentru a ajunge la mine cu o asemenea vitez încît a devenit invizibil. Iar cînd acel lucru întunecat care reprezenta hainele lui a ajuns jos, am învîrtit coasa i am v zut-o lovindu-i gîtul, i-am sim it greutatea gîtului i l-am v zut c zînd într-o parte,

ducîndu- i mîinile la rana îngrozitoare. Aerul era plin de strig te i de ipete i un chip alb a ap rut deasupra lui Santiago, o masc a groazei. Un alt vampir a dat fuga înaintea mea spre acea secret care d dea în alee. Dar eu am r mas nemi cat, uitîndu-m la Santiago, pe care l-am zut ridicîndu-se în ciuda r nii. Atunci am rotit din nou coasa, prinzîndu-l cu u urin . N-a mai fost nici o ran . Doar dou mîini ce c utau un cap care nu mai exista. Capul, cu sîngele nind din gîtul retezat, cu ochii privind înnebuni i sub grinzile în fl ri, cu p rul negru i m sos încîlcit i plin de sînge, a c zut la picioarele mele. L-am lovit tare cu cizma, azvîrlindu-l de-a lungul coridorului. Am fugit apoi dup el, aruncînd tor a i coasa, c ci mi-am ridicat bra ele ca s m protejez de lumina aceea alb care inunda scara ce d dea spre alee. Pic turile de ploaie c deau ca ni te ace sclipitoare în ochii mei, ochi care se chinuiau s vad conturul întunecat al tr surii. Vizitiul somnoros s-a îndreptat imediat la ordinul meu aspru, ducînd instinctiv o mîn neîndemînatic spre bici i tr sura s-a pus în mi care chiar în clipa în care eu deschideam u a; caii goneau în vitez , în timp ce eu m chinuiam s deschid cuf rul; trupul mi-a fost aruncat într-o parte, mîinile arse mi-au alunecat în m tasea r coroas i protectoare, iar capacul s-a l sat în jos oferindu-mi întunericul binef tor. Caii goneau din ce în ce mai tare, dep rtîndu-se de cl direa care ardea. Totu i, înc mai sim eam mirosul fumului, m îneca, îmi ardea ochii i pl mînii, mîinile mi-erau arse i fruntea de asemeni din cauza primelor raze difuze ale soarelui. Dar continuam s ne dep rt m de fum i de ipete. P seam Parisul. Reu isem. „Théâtre des Vampires" ardea pîn -n temelie. Cînd mi-am sim it capul c zînd pe spate, le-am v zut din nou pe Claudia i pe Madeleine îmbr ate în curtea aceea sumbr i le-am spus încet, aplecîndu-m spre p rul lor care sclipea în lumina lumîn rilor: „N-am putut s v iau. N-am putut s v iau. Dar ei or s zac mor i în jurul vostru. Dac focul n-o s -i termine, atunci o va face soarele. Dac nu sînt ar i, atunci oamenii care or s vin s încerce s sting fl rile îi vor g si i-i vor expune luminii zilei. Dar v promit, or s moar a a cum a i murit i voi, to i cei care erau acolo în diminea a asta or s moar . i sînt singurele mor i din cîte am provocat în lunga mea via care mi-au produs o extraordinar pl cere."

Dup dou nop i m-am întors. Trebuia s v d pivni a inundat de ploaie, unde fiecare mid era ars , pref cut în praf i pulbere i unde cîteva grinzi scheletice se în au spre cer ca ni te suli e. Îngrozitoarele picturi murale din sala de bal erau f rîmi ate i amestecate printre rîm turi, un chip pictat ici, o buc ic din aripa unui înger colo, singurele lucruri care mai puteau fi identificate. Luînd ziarul de sear , m-am retras în fundul unei mici cafenele care se afla peste drum i acolo, ascuns de lumina slab a l mpilor cu gaz i de fumul gros al trabucurilor, am citit relat rile despre incendiu. Cîteva cadavre fuseser descoperite în teatrul ars, dar haine i costume erau împr tiate peste tot, de parc celebrii actori vampiri p siser teatrul în grab cu mult înaintea incendiului. Adic numai din vampirii mai tineri r seser oasele, cei b trîni fiind ter i complet de pe fa a p mîntului. Nu se pomenea nimic de vreun martor ocular sau de vreo victim care supravie uise. Cum ar fi putut s existe a a ceva? Totu i, ceva m deranja teribil. Nu mi-era team c ar fi putut sc pa vreun vampir. Nu doream deloc s -i caut în caz c sc paser . Eram convins c majoritatea murise. Dar de ce nu fuseser paznici? Eram sigur c Santiago pomenise de existen a unor paznici i b nuisem c ace tia erau plasatorii i portarii care lucrau la teatru înainte de începerea spectacolului. Eram chiar preg tit s -i întîmpin cu coasa. Dar ei nu fuseser acolo. Ciudat. Mintea nu-mi era pe deplin lini tit din aceast cauz . În cele din urm îns , am l sat ziarele la o parte i m-am gîndit la ce se petrecuse, f s mai conteze ce era ciudat. Ceea ce conta era faptul c eram mai singur pe lume decît fusesem vreodat . C Claudia disp ruse pentru totdeauna. i c aveam mai pu ine motive s tr iesc ca oricînd, i mai pu in dorin . Totu i, am ciunea nu m cople ea, nu m transforma în acea creatur distrus i disperat care m-a fi a teptat s devin. Poate c nu era posibil c îndur chinul prin care am trecut cînd am v zut r ele arse ale Claudiei. Poate c nu era posibil s tiu asta i s continui s exist oricît. M întrebam vag, pe m sur ce orele treceau, ce fumul din cafenea devenea i mai dens, iar cortina decolorat a micii scene luminate de l mpi se ridica i se l sa i femei robuste cîntau acolo, lumina sclipind pe bijuteriile lor false, vocile calde fiindu-le uneori

plîng toare, extrem de triste m întrebam vag cum era s sim i acea pierdere, acea furie i s fii îndrept it s-o sim i, s meri i în elegere i alinare. Nu a fi m rturisit suferin a mea nici unei fiin e vii. Propriile mele lacrimi nu însemnau nimic pentru mine. Atunci, unde s m duc, dac nu s mor? Ciudat cum am primit r spunsul. Ciudat cum am ie it din cafenea, ocolind ruinele teatrului, îndreptîndu-m , în final, spre larga Avenue Napoléon i apucînd apoi spre palatul Luvru. Era ca i cum acel loc m-ar fi chemat i, totu i, nu fusesem niciodat în untru. Trecusem prin fa a lui de o mie de ori, dorind s pot tr i ca un muritor m car o zi, ca s pot s m plimb prin numeroasele sale înc peri i s v d toate acele tablouri magnifice. Eram hot rît s-o fac acum, avînd doar o vag no iune cum c , în operele de art a fi putut g si o anumit mîngîiere, f s produc moarte unui lucru care era neînsufle it i, totu i, poseda via într-un chip atît de magnific. La un moment dat, mergînd pe Avenue Napoleon, am auzit în spatele meu pasul pe care lam recunoscut ca fiind al lui Armand. Îmi d dea de tire c era aproape. Cu toate acestea, n-am cut nimic altceva decît am încetinit i i-am dat voie s m ajung din urm ; mult timp am mers al turi, f s spunem nimic. Nu îndr zneam s m uit la el. Bineîn eles c m gîndisem la el tot timpul i acum, dac am fi fost oameni i Claudia ar fi fost iubita mea, m-a fi aruncat în bra ele lui dezn jduit, atît de puternic , atît de mistuitoare era nevoia de a împ rt i cuiva durerea. Bariera amenin a s se rup acum; totu i, nu s-a rupt. Eram amor it i mergeam ca un om amor it. tii ce-am f cut", am spus eu într-un tîrziu. D dusem col ul i vedeam în fa irul lung de coloane duble ale Muzeului Regal. „ i-ai luat sicriul, a a cum te-am prevenit." „Da", a zise el i la auzul vocii lui, am sim it o mîngîiere subit , de net duit. M-a sl bit. Dar eram, pur i simplu, prea departe de durere, prea obosit. i totu i, e ti aici, cu mine, acum. Vrei s -i r zbuni?" „Nu", a spus el. „Bine, dar erau tovar ii t i, erai conduc torul lor", am zis eu. „ i cu toate astea, nu i-ai prevenit c vreau s -i distrug, a a cum te-am prevenit eu?" „Nu." „Dar sigur m dispre uie ti pentru asta. Sigur respec i vreo regul , o loialitate fa de cei ca tine." „Nu", a spus el încet. Mi se p rea uluitor cît de logic era r spunsul lui, de i nu mi-l puteam explica i nu-l în elegeam. Ceva s-a limpezit, venind din p ile îndep rtate ale gîndurilor mele nest vilite. „Dar erau paznici; plasatorii aceia care dormeau în incinta teatrului. De ce nu erau acolo cînd am intrat? De ce nu erau acolo ca s -i apere pe vampirii care dormeau?" „Pentru c erau în serviciul meu i eu le-am dat liber. I-am concediat", a spus Armand. M-am oprit. În clipa în care privirile ni s-au întîlnit, mi-am dorit ca lumea s nu fi fost o ruin neagr i goal de cenu i moarte, ci s fi fost proasp i frumoas , noi s fim muritori i s ne oferim dragoste unul altuia. „Ai f cut asta tiind ce aveam de gînd?" „Da", a zis el. „Dar erai conduc torul lor! Aveau încredere în tine. Credeau în tine. Tr iau al turi de tine!" am spus eu. „Nu te-n eleg... de ce...?" „Alege orice r spuns vrei", a spus el cu calm i sensibilitate, de parc n-ar fi vrut s m neasc f cînd vreo acuza ie sau ar tîndu-mi dispre , dorind doar s m gîndesc la asta f exagerare. „Pot s m gîndesc la multe. Alege-l pe cel de care ai nevoie i crede-l. E la fel de posibil ca oricare altul. O s i spun adev ratul motiv pentru care am f cut-o, care e cel mai pu in adev rat: voiam s p sesc Parisul. Teatrul îmi apar inea. A a c i-am concediat." „Bine, dar tiind..." i-am spus, a fost adev ratul motiv i cel mai pu in adev rat", a spus el cu r bdare. „M-ai distruge cu aceea i u urin cu care ai l sat s fie distru i?" i-am optit eu. „De ce a face-o?" „Dumnezeule", am optit eu. „E ti foarte schimbat", mi-a zis el. „Dar, într-un fel, e ti acela i." Am continuat s merg un timp i, în fa a intr rii în Luvru, m-am oprit. La început mi s-a rut c numeroasele-i ferestre erau întunecate i argintii datorit luminii lunii i ploii m runte. Dar, dup aceea, am avut impresia c v d o lumin slab mi cîndu-se în untru, de parc un paznic s-ar fi plimbat printre acele comori. Îl invidiam peste m sur . Mi-am concentrat toate gîndurile asupra acelui paznic, calculînd cum ar fi putut un vampir s ajung la el, cum s -i ia via a, lampa i cheile. Planul era confuz. Eram incapabil s fac planuri. F cusem un singur plan adev rat în via a mea i acela fusese dus la îndeplinire.

În cele din urm , am capitulat. M-am întors din nou la Armand i mi-am l sat privirea s-o str pung pe a lui, dîndu-i voie s se apropie de mine ca i cum ar fi avut inten ia s m transforme într-o victim , iar eu am l sat capul în jos i i-am sim it bra ul ferm pe dup umeri. Amintindu-mi deodat i cu precizie cuvintele Claudiei, cele care au fost aproape ultimele ei cuvinte acea afirma ie cum c tia c -l puteam iubi pe Armand pentru c fusesem capabil s-o iubesc pîn i pe ea acele cuvinte mi-au venit în minte ca o ironie, mai pline de în eles decît iar fi putut închipui ea. „Da, sta-i r ul suprem, c putem ajunge atît de departe încît s ne iubim unul pe cel lalt, noi doi", i-am spus eu încet. „Cine altcineva ne-ar ar ta m car o f rîm de iubire, o f rîm de compasiune sau mil ? Cine altcineva, cunoscîndu-ne a a cum ne cunoa tem noi, ar putea face altceva decît s ne distrug ? Totu i, putem s ne iubim." M-a privit îndelung l sîndu- i capul într-o parte i desf cînd buzele, ca i cum ar fi vrut s vorbeasc . Dar a zîmbit numai i a cl tinat din cap u or pentru a m rturisi c nu în elegea. Eu, îns , nu m mai gîndeam la el. Era unul din acele momente rare în care mi se p rea c nu m gîndesc la nimic. Mintea mea nu avea nici o form . Am v zut c ploaia încetase. Am v zut aerul era curat i rece, c strada era luminoas . i voiam s intru în Luvru. Am formulat cuvintele pentru a-i spune lui Armand acest lucru, pentru a-l întreba dac m putea ajuta s fac ceea ce era nevoie pentru a avea Luvrul pîn în zori. El a luat-o ca pe o rug minte foarte simpl i a spus numai c se mira c a teptasem atîta timp. Am p sit Parisul foarte curînd dup aceea. I-am spus lui Armand c voiam s m întorc la Mediteran nu în Grecia, a a cum visasem de atîta vreme. Voiam s merg în Egipt. Voiam s d de ertul i, mai important, piramidele i mormintele regilor. Voiam s iau leg tura cu acei profanatori de morminte care tiu mai multe decît savan ii i mai voiam s cobor în morminte înc nedeschise i s v d regii a a cum erau îngropa i, s v d acele podoabe i opere de art din jurul lor i picturile de pe pere i. Armand era mai mult decît dornic s m înso easc . A a c am plecat din Paris într-o sear devreme cu tr sura, f cea mai mic ceremonie. cusem ceva de care ar trebui s amintesc. M dusesem în camerele mele de la Hotel SaintGabriel cu inten ia de a lua cîteva din lucrurile Claudiei i ale Madeleinei, de a le pune în co ciuge i de a aranja s li se preg teasc ni te morminte în cimitirul Montmartre. Dar n-am cut-o. Am stat pu in în acele od i, unde totul era aranjat i pus în ordine de c tre personal, a a încît aveai impresia c Madeleine i Claudia puteau s se întoarc în orice clip . Broderia Madeleinei se afla împreun cu ghemele de a pe o m su . M-am uitat la ea i la restul lucrurilor i sarcina mea mi s-a p rut lipsit de sens. A a c am plecat. Dar ceva mi se întîmplase acolo; sau, mai degrab , ceva de care fusesem deja con tient a devenit, pur i simplu, mai limpede. În noaptea aceea, m dusesem la Luvru pentru a-mi lini ti sufletul, pentru a g sit o pl cere extraordinar care s -mi anuleze durerea i s m fac s uit chiar i de mine însumi. Fusesem sprijinit. În timp ce st team pe trotuar în fa a u ii hotelului, teptînd tr sura care avea s m duc la Armand, am v zut oamenii care se plimbau mul imea de doamne i domni bine îmbr ca i, vînz tori de ziare, hamali, vizitii toate acestea într-o nou lumin . Înainte, arta con inuse pentru mine promisiunea unei în elegeri mai profunde a inimii omene ti. Acum, inima omeneasc nu însemna nimic. Nu o ponegream, ci, pur i simplu, o uitam. Magnificele tablouri de la Luvru nu erau pentru mine strîns legate de mîinile care le pictaser . Erau desprinse i moarte asemeni copiilor transforma i în piatr . Asemeni Claudiei, desp it de mama ei, p strat de-a lungul deceniilor în perle i aur. Asemeni pu ilor Madeleinei. i, bineîn eles, asemeni Claudiei, Madeleinei i mie însumi, i ele puteau fi transformate în cenu .

PARTEA A PATRA

Cam sta ar fi sfîr itul povestirii. Bineîn eles, tiu c te întrebi ce s-a mai întîmplat cu noi dup aceea. Ce s-a ales de Armand? Unde m-am dus? Ce-am f cut? Dar, s tii c nu prea s-antîmplat nimic. Nimic ce s nu fi fost inevitabil. Plimbarea mea prin Luvru în noaptea aceea pe

care i-am descris-o a fost de-a dreptul profetic . Nu m-am schimbat deloc dup asta. N-am c utat nimic în singura mare surs de schimbare care e umanitatea. i nici în dragostea i preocuparea mea fa de frumuse ea lumii, n-am c utat nimic care s poat fi înapoiat umanit ii. Beam din frumuse ea lumii a a cum bea un vampir. Eram mul umit. Eram plin pîn la refuz. Dar eram mort. i neschimbat. Povestea s-a sfîr it la Paris, a a cum i-am spus. Mult vreme am crezut c moartea Claudiei fusese cauza acestui sfîr it. C , dac a fi v zuto plecînd din Paris în siguran , împreun cu Madeleine, lucrurile ar fi stat altfel între mine i Armand. A fi putut s iubesc i s doresc din nou, s caut o asem nare cu via a muritoare care fie bogat i variat , de i nefireasc . Dar am ajuns s -mi dau seama c nu era adev rat. Chiar dac Claudia n-ar fi murit, chiar dac eu nu l-a fi dispre uit pe Armand pentru faptul c o sase s moar , totul ar fi fost la fel. S ajungi s cuno ti r ul încetul cu încetul sau s fii catapultat în el... Însemna acela i lucru. Pîn la urm , nu voiam nimic. i, nemeritînd altceva mai bun, m-am închis ca un p ianjen în fl ruia unui b de chibrit. Pîn i Armand, care era tovar ul meu constant, unicul meu tovar , exista la o mare distan de mine, în dosul acelui l care m desp ea de toate viet ile, un v l care era un fel de giulgiu. Dar tiu c e ti curios s afli ce s-a mai întîmplat cu Armand. i noaptea e pe sfîr ite. Vreau i spun asta pentru c e foarte important. Povestea ar fi incomplet f acest am nunt. Dup ce-am p sit Parisul, am c torit prin toat lumea, a a cum i-am spus; mai întîi Egipt, apoi Grecia, Italia, Asia Mic oriunde voiam eu, de fapt, i oriunde m împingea dorin a de a g si arta. În cursul acelor ani, timpul a încetat s mai aib sens i eram adesea preocupat de lucruri foarte simple un tablou într-un muzeu, o fereastr de catedral , o statuie frumoas perioade îndelungate de timp. Îns în to i acei ani, eram st pînit de o dorin vag , dar persistent de a m întoarce la New Orléans. N-am uitat niciodat New Orléans-ul. Iar cînd ne aflam în zone tropicale, unde cre teau florile i copacii care existau în Louisiana, m gîndeam la ea intens i sim eam pentru c minul meu singura dorin pe care o sim eam pentru ceva, în afar de neobosita mea c utare a artei. i, din cînd în cînd, Armand m ruga s -l duc acolo. Iar eu, fiind con tient într-un mod politicos de faptul c f ceam foarte pu in pentru a-l mul umi i c , adesea, treceau perioade îndelungate, în care nu-i vorbeam sau nu-l c utam, am vrut s fac asta pentru c m-a rugat. Se p rea c rug mintea lui m-a f cut s uit de o team nel murit c a fi putut suferi în New Orléans, c a fi putut cunoa te iar i umbra palid a fostei mele nefericiri i dorin e. Dar am amînat. Poate c teama era mai puternic decît mi-am închipuit. Am ajuns în America i am tr it o vreme îndelungat la New York. Continuam s amîn. În cele din urm , Armand m-a convins în alt mod. Mi-a spus ceva ce-mi ascunsese înc de cînd ne aflam la Paris. Lestat nu murise în „Théâtre des Vampires". Îl crezusem mort i, cînd l-am întrebat pe Armand de acei vampiri, mi-a spus c pieriser cu to ii. Acum, îns , mi-a spus c nu era a a. Lestat p sise teatrul în noaptea în care fugisem de Armand i-mi c utasem refugiul în cimitirul din Montmartre. Doi vampiri care fuseser f cu i odat cu Lestat de acela i maestru îl ajutaser în aranjarea c toriei spre New Orléans. Nu pot s i explic ce-am sim it cînd am auzit asta. Desigur Armand mi-a spus c m protejase, nem rturisindu-mi acest lucru, sperînd s nu vreau s fac o c torie foarte lung doar pentru a m r zbuna, o c torie care mi-ar fi provocat i durere i suferin în acela i timp. Dar nu-mi p sa. Nu m gîndisem deloc la Lestat în noaptea în care d dusem foc teatrului. M gîndisem la Santiago, la Celeste i la to i ceilal i care o distruseser pe Claudia. Lestat, de fapt, îmi stîrnea sentimente pe care nu dorisem s le m rturisesc nim nui, sentimente pe care a fi vrut s le uit, în ciuda mor ii Claudiei. Ura nu f cea parte dintre ele. Dar cînd l-am auzit pe Armand, a fost ca i cum v lul care m protejase ar fi fost sub ire i transparent i, de i se mai afla între mine i lumea sentimentelor, prin el îl sim eam pe Lestat i faptul c voiam s -l rev d. Acest lucru m-a impulsionat i ne-am întors la New Orléans. S-a întîmplat la sfîr itul prim verii acestui an. De cum am ie it din gar , am sim it c , întradev r m întorsesem acas . Era ca i cum aerul ar fi fost deosebit de înmiresmat i m sim eam extrem de lini tit cînd mergeam pe acel caldarîm cald i neted, pe sub acei stejari familiari, ascultînd acele zgomote vii i neîncetate ale nop ii. Bineîn eles c New Orléans-ul era schimbat. Dar, departe de a deplînge acele transform ri, eram recunosc tor pentru ceea ce p rea s fi r mas la fel. Am g sit în Garden District, care, pe vremea mea, fusese cartierul St. Marie, una din casele impresionante care existaser i atunci, atît de dep rtat de strada lini tit din c mid , încît, plimbîndu-m în lumina lunii pe sub magnolii, am cunoscut aceea i dulcea i pace din trecut; nu numai pe str du ele din Vieux Carré, dar i în zona s lbatic de la Pointe du Lac. Erau acolo caprifoiul, trandafirii, iar coloanele corintice se profilau pe cerul plin de stele; dincolo de poart , se aflau str zile vis toare, alte

case... era o citadel a frumuse ii. Pe Rue Royale, unde l-am plimbat pe Armand printre turi ti, magazine de antichit i i intr rile puternic luminate ale restaurantelor elegante, am fost surprins s descop r casa din care Lestat, Claudia i cu mine f cusem c minul nostru, fa ada fiind pu in schimbat datorit zugr velii noi i tuturor repara iilor f cute. Cele dou u i-ferestre mai d deau înc pe ni te balcona e deasupra unui magazin i am v zut în sclipirea cald a candelabrului electric un tapet elegant, caracteristic acelei perioade dinainte de r zboi. Sim eam foarte puternic c Lestat era acolo, mai puternic decît Claudia i eram convins, de i el nu se afla în preajma acelei case, c aveam s -l g sesc în New Orléans. i mai sim eam ceva; triste ea care m-a cuprins atunci, dup ce Armand plecase pe drumul lui. Dar triste ea aceea nu era nici dureroas , nici pasionat . Era, îns , ceva intens i aproape dulce, ca parfumul iasomiei i al trandafirilor ce umplea vechea gr din pe care o întrez ream printre gratiile de fier ale por ii. Triste ea aceea mi-a dat o satisfac ie u oar i m-a f cut s mîn mult vreme intuit în acel loc; m-a inut legat de ora ; i nu m-a p sit în noaptea în care am plecat. -ntreb acum ce s-ar fi ales de triste ea asta, la ce lucru ar fi putut s dea na tere în mine care s devin mai puternic decît ea îns i. Dar m ia gura pe dinainte. Pentru c , la pu in timp dup aceea, am v zut un vampir în New Orléans, un tîn r sub ire, cu chipul alb, care cu pu ine ore înainte de ivirea zorilor se plimba singur pe trotuarele late ale lui St. Charles Avenue. Imediat am fost convins c , dac Lestat înc mai locuia acolo, acel vampir l-ar fi putut cunoa te i ar fi putut chiar s m conduc la el. Bineîn eles c el nu m-a v zut. Înv asem de mult vreme s -mi z resc semenii în marile ora e, f ca ei s m poat observa. Armand, în timpul scurtelor sale întrevederi cu vampirii din Londra i Roma, aflase c toat lumea tia de arderea lui „Théâtre des Vampires" i c amîndoi eram considera i proscri i. Discu iile în leg tur cu asta nu însemnau nimic pentru mine i le-am evitat pîn în ziua aceea. Dar am început s -l urm resc pe acel vampir din New Orléans, de i adesea m purta la teatre sau în alte locuri care nu m interesau cîtu i de pu in, într-o noapte, îns , lucrurile s-au schimbat în sfîr it. Era o noapte foarte cald i mi-am dat seama, de cum l-am v zut pe St. Charles, c trebuia mearg undeva. Nu numai c p ea repede, dar p rea i pu in tulburat. Cînd, în cele din urm , a dat col ul str zii St. Charles, apucînd pe o str du îngust care a devenit dintr-o dat cioas i întunecat , am fost sigur c se îndrepta spre ceva ce avea s m intereseze. A intrat îns , într-o c su de lemn i a provocat moartea unei femei. A f cut-o foarte repede if s simt nici cea mai mic pl cere; dup ce a terminat, a luat copila ul din leag n, l-a înf urat cu blînde e într-o p turic albastr de lîn i a ie it din nou în strad . Dup numai vreun cvartal, dou , s-a oprit în fa a unui gard de fier acoperit cu vi , care înconjura o curte mare plin de verdea . Printre copaci am z rit o cas întunecoas , cu tencuiala cojit i cu balustradele de fier ale galeriilor de la etaj i de jos pline de rugin . P rea o cas blestemat , r cit printre mul imea de c su e din lemn, iar ferestrele înalte i goale deau spre ceea ce trebuia s fie o îngr deal deprimant de acoperi uri joase, b nia din col i un mic bar al turat. Dar curtea mare i întunecoas protejau oarecum casa împotriva acestor lucruri i eu am fost nevoit s merg cî iva metri pe lîng gard pîn am z rit, în sfîr it, printre ramurile groase ale pomilor o lic rire slab la una din ferestrele de jos. Vampirul intrase pe poart . Am auzit copila ul plîngînd i apoi, nimic. L-am urmat, escaladînd cu u urin gardul vechi i s rind în gr din , dup care m-am apropiat de veranda lung din fa . Cînd am ajuns lîng una din ferestrele lungi cît tot nivelul, în fa a ochilor mi s-a oferit o priveli te uluitoare. C ci, în ciuda c ldurii acelei seri în care nu se sim ea nici cea mai slab adiere de vînt, cînd galeria, chiar i cu scîndurile acelea deformate i rupte, ar fi putut fi singurul loc suportabil atît pentru un om, cît i pentru un vampir, un foc str lucea în c minul din salon i toate ferestrele acestuia erau închise; tîn rul vampir st tea lîng foc i vorbea cu un altul, care se afla foarte aproape de c min, inîndu- i în dreptul focului picioarele înc ate cu papuci i tr gînd tot timpul cu degete tremur toare de reverele halatului albastru jerpelit. De i un fir electric destr mat atîrna dintr-o coroan de trandafiri din ipsos de pe tavan, doar o singur lamp cu gaz dea lumin , pe lîng fl rile din c min, o lamp cu gaz care se afla pe o m su în apropierea copila ului. Am f cut ochii mari, studiind acel vampir adus de spate i tremur tor, al c rui p r blond i lung îi c dea în dezordine pe fa . Tare mult a fi vrut s terg de praf acel geam care nu m l sa fiu sigur de ceva ce b nuiam. „To i m p si i!" a scîncit el cu o voce pi ig iat . „Nu po i s ne ii lîng tine!" a zis cu asprime tîn rul vampir, care st tea picior peste picior, cu bra ele încruci ate pe pieptul îngust, aruncîndu- i privirea plin de dispre prin înc perea pr fuit i goal . „Ah, taci odat !" i-a spus el copilului, care a scos un urlet strident. „Taci, taci."

„Lemnul, lemnul", a spus vampirul cel blond cu un glas stins i cînd i-a f cut semn celuilalt -i dea bucata de lemn de lîng scaunul lui, am v zut foarte bine inconfundabilul profil al lui Lestat, acea piele neted pe care nu se mai vedea acum nici cea mai vag urm de cicatrice. „M car dac ai ie i", a zis cel lalt furios, aruncînd bucata de lemn pe foc. „M car dac ai vîna i altceva în afar de nenorocitele astea de animale..." i a privit în jur dezgustat. Atunci am zut, în umbr , trupurile mici i acoperite de blan ale cîtorva pisici, z cînd gr mad în praf. Un lucru extraordinar, c ci un vampir nu suporta s stea lîng victimele sale moarte mai mult decît suport orice mamifer s r mîn în acela i loc unde- i f cuse nevoile. „ tii c e var ?" l-a întrebat tîn rul, dar Lestat i-a frecat mîinile. Plînsul copilului încetase, totu i tîn rul vampir a ad ugat: „F -o odat , ia-l ca s te-nc lze ti." „Ai fi putut s -mi aduci altceva!" a spus Lestat cu am ciune i, cînd s-a uitat la copil, l-am zut f cînd ochii mici în lumina slab a l mpii afumate. Am sim it o recunoa tere în ochii aceia, chiar i în expresia din umbra p rului blond. Totu i, s aud acea voce plîng rea , s v d acel spate coco at i tremur tor! Aproape f s m gîndesc, am b tut cu putere în geam. Tîn rul s-a ridicat imediat, adoptînd o expresie rea, dar eu i-am f cut semn s r suceasc iv rul. Lestat s-a ridicat din fotoliu, strîngîndu- i halatul la gît. „E Louis! Louis!" a spus el. „D -i drumul în untru." i gesticula disperat, ca un invalid care-i cerea tinerei „infirmiere" s asculte. De cum s-a deschis geamul, am respirat acel aer împu it i sufocant din înc pere. Insectele care roiau în jurul animalelor intrate în putrefac ie mi-au luat cu asalt sim urile în asemenea hal, încît m-am strîmbat f s vreau, în ciuda rug min ilor disperate ale lui Lestat de a m duce lîng el. Într-un ungher îndep rtat se afla sicriul în care dormea, cu lacul cojit pe alocuri, pe jum tate acoperit de teancuri de ziare îng lbenite. O mul ime de oase se vedeau prin col uri, cur ate complet cu excep ia cîtorva petice i smocuri de blan . Dar Lestat îmi strîngea mîinile în mîinile lui uscate, tr gîndu-m spre el, spre c ldur i i-am v zut ochii umplîndu-i-se de lacrimi; numai c gura i-a schi at un zîmbet ciudat de fericire disperat , foarte apropiat de durere, am observat urmele vagi ale cicatricelor. Cît de uluitor i îngrozitor era acel om nemuritor cu chipul netede i lucios, coco at, vorb re i plîng re ca un b trîn. „Da, Lestat", am spus încet. „Am venit s te v d." I-am dat mîinile la o parte cu blînde e i m-am dus spre copilul care plîngea acum îngrozitor, de spaim i de foame. De cum l-am luat în bra e i am desf cut pu in p turica, s-a mai lini tit dup care l-am b tut u or pe spate i l-am leg nat. Lestat îmi optea acum cuvinte pe jum tate articulate, pe care nu le pricepeam, în timp ce lacrimile îi iroiau pe obraji i tîn rul vampir, pe al c rui chip se citea o expresie de dezgust, st tea lîng geamul deschis, cu mîna pe iv r, ca i cum ar fi fost gata s fug în orice clip . „Deci tu e ti Louis", a spus el, fapt care a p rut s amplifice starea de nelini te a lui Lestat, acesta tergîndu- i repede lacrimile cu poalele halatului. O musc s-a oprit pe fruntea copila ului i, f s vreau, am icnit cînd am prins-o între dou degete i apoi i-am dat drumul pe podea, moart . Copilul nu mai plîngea, ci m privea cu ni te ochi extraordinar de alba tri, de un albastru închis, chipul lui rotund lucind din cauza ldurii i un zîmbet i-a ap rut pe buze, un zîmbet care a devenit i mai str lucitor, ca o flac . Nu ucisesem niciodat o fiin atît de tîn i nevinovat i-mi d deam seama de acest lucru acum, cînd ineam copilul cu un ciudat sentiment de p rere de r u, mai puternic chiar decît cel care m cuprinsese pe Rue Royale. Leg nîndu-l încet, am tras lîng foc scaunul pe care st tuse tîn rul vampir i m-am a ezat. „Nu încerca s vorbe ti... e în regul ", i-am spus eu lui Lestat, care s-a pr bu it recunosc tor în fotoliul lui i s-a întins s -mi mîngîie cu ambele mîini reverele hainei. „Dar m bucur atît de mult s te v d", a îng imat el printre lacrimi." Am visat c o s vii... c o s vii..." a ad ugat el, dup care s-a strîmbat, ca i cum ar fi sim it o durere nel murit i, din nou i s-au v zut urmele cicatricelor. Privea în gol cu mîna la ureche, de parc n-ar fi vrut s aud un zgomot îngrozitor. „N-am..." a început el i apoi a cl tinat din cap, iar ochii i s-au înce at cînd i-a m rit, chinuindu-se s -i focalizeze. „N-am vrut s -i las s-o fac , Louis... Adic , Santiago... la, tii, nu mi-a spus ce aveau de gînd." „Totul e trecut, Lestat", am spus eu. „Da, da", a zis el, dînd din cap energic. „Trecut. Ea n-ar fi trebuit... Louis, tii doar..." Cl tina din cap i vocea a p rut s -i capete putere i rezonan în urma efortului. „N-ar fi trebuit s fie niciodat una de-a noastr , Louis", a spus el i, b tînd cu pumnul pieptul scobit, a ad ugat încet: „Noi". Ea. Mi se p rea atunci c ea nu existase niciodat . C fusese un vis ilogic i fantastic prea pre ios i prea personal pentru a-l dest inui cuiva. i de prea mult timp disp rut. M-am uitat la el. L-am privit st ruitor. i am încercat s -mi spun: „Da, noi trei împreun ." „Nu te teme de mine, Lestat", i-am spus eu, de parc a fi vorbit cu mine însumi. „N-am

venit s i fac r u." „Te-ai întors la mine, Louis", a optit el cu vocea aceea pi ig iat . „Te-ai întors din nou la mine, Louis, nu-i a a?" i-a mu cat iar i buzele, privindu-m cu disperare. „Nu, Lestat", i-am spus eu, cl tinînd din cap. S-a agitat o clip , dup care a început s fac un gest, apoi altul i, în cele din urm , i-a acoperit fa a cu mîinile, extrem de dezn jduit. Cel lalt vampir, care m privea cu r ceal , m-a întrebat: „Chiar... te-ai întors la el?" „Nu, bineîn eles c nu", am spus eu, iar el a rînjit, ca i cum acela ar fi fost r spunsul la care se a teptase i a ie it pe verand . Îl auzeam acolo, foarte aproape, a teptînd. „Am vrut doar s te v d, Lestat", am spus eu, dar Lestat n-a p rut s m-aud . Altceva îi distr sese aten ia i privea în gol, cu ochii mari, mi cîndu- i agitat mîinile pe lîng urechi. Atunci am auzit i eu. Era o siren . i, pe m sur ce zgomotul se auzea mai tare, el a închis strîns ochii i i-a astupat urechile. Iar zgomotul devenea din ce în ce mai puternic, auzindu-se de pe o strad din apropiere. „Lestat!" i-am spus acoperind plînsul copilului, care se trezise teribil de speriat din cauza sirenei. Dar agonia lui m-a blocat. Buzele îi dezveleau din ii într-o grimas oribil de durere. „Lestat, nu-i decît o siren !" i-am spus eu proste te. Dup aceea, s-a ridicat de pe fotoliu i m-a îmbr at strîns, iar eu, f s vreau, i-am luat mîna. S-a aplecat, lipindu- i capul de pieptul meu i inîndu-mi mîna atît de strîns, încît m-a f cut s m doar . Înc perea a fost inundat de lumina ro ie pîlpîitoare a sirenei, dup care a trecut mai departe. „Louis, nu mai suport, nu mai suport", a murmurat el printre lacrimi. „Ajut -m , Louis, mîi cu mine." „Dar de ce i-e fric ?" l-am întrebat eu. „Nu tii ce-i asta?" Cînd m-am uitat în jos la el, cînd i-am v zut p rul blond lipit de haina mea, l-am v zut a a cum fusese demult, un domn înalt i impun tor, cu o mantie neagr i larg , cu capul drept, cîntînd cu vocea lui superb o arie din opera de la care abia ne întorsesem, b tînd cu bastonul în pietrele de pe caldarîm în ritmul muzicii, z rind cu coada ochiului o tîn care r sese vr jit , a a încît un zîmbet i-a ap rut pe chip i cîntecul i s-a stins pe buze; pentru o clip , în momentul acela în care privirea lui a întîlnit-o pe a ei, tot r ul a p rut s fie ters în acel tumult de pl cere, acea pasiune pentru simplul fapt c tr ia. Acela s fi fost pre ul pasiunii? O sensibilitate ocat de schimbare, chircit de spaim ? Mam gîndit la toate lucrurile pe care a fi putut s i le spun, cum i-a fi putut reaminti c era nemuritor, c nimic nu-l condamna la izolare în afar de sine însu i i c era înconjurat de inconfundabilele semne ale mor ii inevitabile. Dar nu i-am spus aceste lucruri i tiam c n-o voi face. Mi s-a p rut c lini tea înc perii ne-a înv luit brusc, asemeni unei m ri întunecate pe care sirena o îndep rtase. Mu tele n diser un obolan în descompunere i copilul i-a ridicat privirea spre mine t cut, de parc ochii mei ar fi fost ni te bile sclipitoare, strîngîndu-mi în mînu a cu gropi e degetul pe care-l ineam deasupra guri ei lui ca o petal mic . Lestat se îndreptase, dar numai pentru a se pr bu i la loc în fotoliu. „N-o s r mîi cu mine", a spus el oftînd, dar apoi a privit în alt parte i a p rut deodat preocupat. „Am vrut atît de mult s i vorbesc", a zis el. „În seara aceea, cînd am venit în casa de pe Rue Royale, n-am vrut decît s i vorbesc!" S-a cutremurat violent, cu ochii închi i, iar gîtlejul a p rut i se contracte. Parc loviturile pe care i le d dusem atunci ar fi c zut acum. Privea absent în fa a lui, umezindu- i buzele i vocea îi era sc zut , aproape natural . „Am plecat la Paris s te caut..." „Ce voiai s -mi spui?" l-am întrebat. „Despre ce voiai s -mi vorbe ti?" Îmi aminteam foarte bine insisten a lui nebuneasc de la „Théâtre des Vampires". Nu m mai gîndisem la asta de ani de zile. Nu, nu m gîndisem niciodat . i-mi d deam seama c acum vorbeam extrem de ov itor despre acest lucru. Dar el mi-a zîmbit numai, un zîmbet insipid, aproape apologetic, i a cl tinat din cap. Am zut cum ochii i se umpleau de o disperare stins . Am sim it o u urare profund , de net duit. „Dar r mîi?" a insistat el. „Nu." „Nici eu!" a spus tîn rul vampir din întunericul de afar . A stat o clip în dreptul geamului deschis, uitîndu-se la noi. Lestat l-a privit i apoi a întors capul prostit, iar buza de jos a p rut c i se îngroa i a început s -i tremure. „Închide-l, închide-l" a zis el ar tînd cu degetul spre geam. Apoi a scos un suspin i i-a acoperit gura cu mîna dup care a l sat capul în jos i a început s plîng . Tîn rul vampir a disp rut. I-am auzit pa ii dep rtîndu-se gr bi i pe caldarîm i am mai auzit ng nitul greu al por ii de fier. Am r mas singur cu Lestat i acesta, plîngea. P rea c a trecut

mult timp pîn s-a oprit i, în tot acest r stimp, eu doar l-am privit. M gîndeam la toate lucrurile care se petrecuser între noi. Îmi aminteam lucruri pe care crezusem c le uitasem cu des vîr ire. i eram con tient de acea triste e cople itoare care pusese st pînire pe mine cînd am zut casa de pe Rue Royale, unde locuisem to i trei. Numai c nu mi se p rea a fi triste e pentru Lestat, pentru acel vampir elegant i nep tor care locuia pe atunci acolo. P rea o triste e pentru altceva, ceva mai presus de Lestat, care doar îl includea i f cea parte din imensa i îngrozitoarea am ciune pe care o sim eam pentru toate lucrurile pe care le pierdusem, le iubisem sau le cunoscusem vreodat . Mi s-a p rut atunci c m aflu într-un alt loc, într-un alt timp. i acest timp i loc diferit era foarte real, o înc pere în care insectele bîzîiser a a cum bîzîiau acum, iar aerul fusese închis, înc rcat de moarte i de parfumul prim verii. Eram pe cale de a cunoa te acel loc i de a cunoa te odat cu el, cu o durere teribil , o durere atît de teribil , încît mintea mi s-a ferit de ea, spunînd: Nu, nu m duce înapoi în acel loc i, deodat , totul a disp rut, iar eu eram cu Lestat acolo. Uluit, mi-am v zut propria lacrim picurînd pe chipul copilului. Am v zut-o sclipind pe obrazul lui i am v zut acel obraz rotunjindu-se din cauza zîmbetului de copil. Probabil c vedea lumina din lacrimi. Mi-am ters fa a de lacrimile care chiar existau i le-am privit uimit. „Dar, Louis..." a spus Lestat încet. „Cum po i s fii a a cum e ti, cum de supor i?" m-a întrebat el, privindu-m cu aceea i grimas i cu fa a sc ldat în lacrimi. „Spune-mi, Louis, ajut -m s în eleg! Cum po i s pricepi tot, cum po i s -nduri?" i vedeam dup disperarea din ochii lui i dup tonul mai profund pe care-l c tase vocea lui c i el se îndrepta cu greu spre ceva nespus de dureros, spre un loc în care nu mai fusese de mult vreme. Dar, chiar în timp ce-l priveam, ochii au p rut s i se înce eze deruta i. i-a strîns halatul în jurul trupului i, cl tinînd din cap, i-a a intit privirea asupra fl rilor. S-a cutremurat i a scos un geam t. „Trebuie s plec, Lestat", i-am spus. M sim eam plictisit, s tul de el i de triste ea lui. i tînjeam din nou dup nemi carea de afar , dup acea lini te perfect cu care m obi nuisem atît de mult. Dar cînd m-am ridicat, mi-am dat seama c luam copilul cu mine. Lestat m-a privit cu ochii lui mari, plini de agonie i cu fa a lui neted , f vîrst . „Dar o s te întorci... o s mai treci pe la mine... Louis?" m-a întrebat el. I-am întors spatele i am plecat în lini te, auzindu-l cum m striga. Cînd am ajuns în strad , am privit în urm i l-am v zut în dreptul ferestrei, de parc s-ar fi temut s ias . Mi-am dat seama c nu mai ie ise de mult timp din cas i atunci mi-a trecut prin cap c , poate nici nu va mai ie i vreodat . M-am dus înapoi la c su a de unde vampirul luase copilul i l-am a ezat la loc în leag n.

Nu la foarte mult timp dup aceea, i-am spus lui Armand c -l v zusem pe Lestat. S fi fost vreo lun , nu tiu sigur. Timpul însemna foarte pu in pentru mine atunci, la fel ca i acum, dar pentru Armand însemna foarte mult. Era uluit c nu-i spusesem mai înainte. În noaptea aceea, ne plimbam prin zona unde ora ul las locul Parcului Audubon i cheiul e pustiu, o pant acoperit de iarb care coboar spre o plaj noroioas , unde, din loc în loc, se v d gr mezi de lemne, îndreptîndu-se spre valurile clipocitoare ale fluviului. Pe malul cel lalt se vedeau luminile foarte slabe ale fabricilor i companiilor fluviale, puncte verzi sau ro ii care pîlpîiau în dep rtare ca ni te stele. Luna f cea s se vad curentul larg i puternic curgînd cu repeziciune între cele dou maluri; acolo pîn i c ldura verii disp ruse, iar briza r coroas venea dinspre ap i mi ca mu chiul de pe stejarul r sucit pe care ne-am a ezat. Rupeam iarba i o gustam, de i gustul era amar i nefiresc. Gestul îns p rea firesc. M sim eam aproape ca i cum n-a mai fi vrut s p sesc New Orléans-ul vreodat . Dar ce fel de gînduri mai sînt i astea cînd po i tr ie ti o ve nicie? S nu mai p sesc New Orléans-ul „vreodat "? Vreodat rea un cuvînt tipic uman. „Dar n-ai sim it nici un fel de dorin de r zbunare?" m-a întrebat Armand, care st tea întins pe iarb lîng mine, sprijinindu-se în cot i fixîndu-m cu privirea. „De ce?" l-am întrebat eu calm. Îmi doream, a a cum f ceam adesea, ca el s nu fi fost acolo, fi fost singur. Singur cu fluviul puternic i r coros în lumina slab a lunii. „ i-a primit pedeapsa perfect . Moare, moare din cauza rigidit ii, din cauza fricii. Mintea lui nu poate accepta aceste vremuri. Nu-i nimic senin i gra ios ca moartea vampirilor, pe care mi-ai descris-o la Paris. Cred c moare la fel de stîngaci i grotesc ca majoritatea muritorilor în acest secol... de trîne e." „Dar tu... tu ce-ai sim it?" a insistat el încet. Am fost ocat de calitatea personal a acelei întreb ri i de cît de mult trecuse de cînd nu ne mai vorbisem astfel. L-am sim it foarte intens

atunci, fiin a separat care era, creatura calm i st pîn pe sine, cu p rul castaniu i drept i cu ochii mari, uneori melancolici, ochi care, adesea, p reau s nu vad nimic altceva decît propriile lor gînduri. În noaptea aceea, erau lumina i de un foc stins, neobi nuit. „Nimic", am r spuns eu. „Nimic nici într-un fel, nici în altul?" I-am r spuns c nu. Îmi aminteam extraordinar de bine acea triste e. Era ca i cum triste ea nu m-ar fi p sit deodat , ci ar fi fost tot timpul lîng mine, spunînd „Vino". Dar nu voiam s -i dest inui acest lucru lui Armand, nu voiam s -i dezv lui asta. i aveam senza ia ciudat c -i simt nevoia de a-i spune... asta, sau altceva... o nevoie ciudat de asem toare cu cea de sînge. i-a spus ceva, care s te fac s sim i vechea ur ...?" a murmurat el i, în clipa aceea miam dat seama, cu o nemaipomenit acuitate, cît de tulburat era. „Ce este, Armand? De ce întrebi asta?" El, îns , s-a întins din nou pe cheiul în pant i mult vreme a p rut s priveasc stelele. Stelele îmi aduceau aminte ceva cu totul deosebit, vaporul care ne dusese, pe mine i pe Claudia, în Europa i nop ile acelea de pe mare, cînd mi se p rea c stelele coborau pentru a atinge valurile. „M gîndeam c poate i-a spus ceva legat de Paris..." a zis Armand. „Ce s -mi fi spus despre Paris? C n-a vrut s moar Claudia?" am întrebat eu. Din nou Claudia; numele suna ciudat. Claudia întinzînd c ile pentru pasien pe mas care se înclina datorit leg rii vaporului, lampa scîr îind în cîrligul ei, hubloul întunecat, plin de stele. St tea cu capul plecat i cu degetele deasupra urechii, ca i cum s-ar fi preg tit s i desfac p rul. i am avut o senza ie extrem de deconcertant i anume c , în amintirea mea, ea î i ridica privirea i g vanele ochilor îi erau goale. „Ai fi putut s -mi spui orice despre Paris, Armand", am zis eu. „Demult. N-ar fi contat." „Nici faptul c eu am fost cel care...?" M-am întors spre el, a a cum st tea întins i privea cerul, i am v zut o durere extraordinar pe chipul i în ochii lui. Mi se p rea c ochii aceia erau imen i, prea imen i, iar chipul alb, care îi încadra, prea supt. „C tu ai fost cel care a ucis-o? Cel care a for at-o s ias în curtea aceea, unde ai încuiato?" l-am întrebat eu i am zîmbit. „S nu-mi spui c , to i anii tia, ai fost îndurerat din cauza asta, c nu te cred." Atunci a închis ochii i a întors capul, punîndu- i mîna pe piept de parc i-a fi dat brusc, o lovitur puternic . „Nu po i s m convingi c i pas ", i-am spus eu cu r ceal i am privit spre ap , sim inducuprins din nou de acel sentiment... c a fi vrut s fiu singur. tiam c , peste pu in m voi ridica i voi pleca. Asta dac n-o f cea el întîi. Pentru c eu a fi preferat s r mîn acolo. Era un loc retras i lini tit. „Nu- i pas de nimic..." a spus el i s-a ridicat încet în capul oaselor, întorcîndu-se spre mine în a a fel încît îi vedeam din nou acel foc întunecat din privire. „Credeam c o s i pese car de asta. Credeam c o s sim i vechea pasiune, vechea furie dac -l revezi. Credeam c ceva o s reînvie în tine dac -l vezi... dac te-ntorci aici." „C o s revin la via ?" am spus eu încet i am sim it duritatea metalic i rece a propriilor mele cuvinte, modula ia, controlul. Parc a fi fost rece peste tot, f cut din metal, iar el era dintro dat fragil; fragil, cum fusese, de fapt, de mult vreme. „Da!" a strigat el. „Da, s revii la via !" Apoi a p rut nedumerit, foarte derutat i s-a petrecut ceva straniu. În clipa aceea i-a l sat capul în jos, ca i cum ar fi fost înfrînt, i ceva în felul în care fa a lui neted i alb a reflectat acest lucru pentru o clip , mi-a adus aminte de o alt persoan pe care o v zusem la fel de înfrînt . Mi s-a p rut uluitor c am avut nevoie de un moment atît de îndelungat pentru a vedea chipul Claudiei în atitudinea aceea; Claudia, stînd lîng pat în camera de la Hôtel Saint-Gabriel i implorîndu-m s-o transform pe Madeleine întruna de-a noastr . Acea expresie de neputin , acea înfrîngere care p rea atît de profund , încît orice altceva era uitat. Dup aceea, el, ca i Claudia, a p rut s se adune, s i recapete pu in din putere. Dar a spus încet, în vînt: „Mor!" Iar eu, privindu-l, auzindu-l, singura creatur de pe p mînt care-l auzea, tiind perfect de bine c era adev rat, n-am spus nimic. Un oftat prelung i-a sc pat de pe buze. Capul îi era plecat. Mîna dreapt îi era întins i f vlag pe lîng trup, în iarb . „Ura... e pasiune", a spus el. „R zbunarea e pasiune..." „Nu i pentru mine..." am murmurat eu încet. „Nu acum." Atunci i-a a intit privirea asupra mea i chipul îi p rea foarte calm. „Credeam c-o s i treac c atunci cînd durerea te va p si cu totul, vei redeveni cald i plin de dragoste, plin de

acea curiozitate extraordinar cu care ai venit prima oar la mine, plin de acea con tiin adînc înr cinat i acea dorin de cunoa tere care te-a adus pîn la Paris, în camera mea. Credeam asta era o parte din tine care nu putea muri. i mai credeam c , atunci cînd durerea va disp rea, m vei ierta pentru rolul pe care l-am jucat în moartea ei. Nu te-a iubit niciodat , s tii. Nu în felul în care te-am iubit eu i în felul în care tu ne-ai iubit pe amîndoi. Am tiut asta! Am în eles! i am crezut c o s te pot ine lîng mine. Timpul ni se oferea în întregime i am fi fost profesori unul pentru cel lalt. Tot ce te-ar fi f cut fericit m-ar fi f cut i pe mine fericit; i tefi ap rat de durere. Puterea mea ar fi fost i a ta. For a de asemeni. Dar, pentru mine, tu e ti mort în interior, e ti rece i departe de mine . E ca i cum nici n-a fi aici, lîng tine. i, nefiind aici cu tine, am sentimentul oribil c nici nu exist. E ti la fel de rece i departe de mine ca picturile acelea moderne ciudate, alc tuite din linii i forme bizare pe care nu pot s le iubesc sau le pricep, la fel de str in ca acele sculpturi dure i mecanice ale acestei ere, care n-au nici o form omeneasc . M cutremur cînd sînt în apropierea ta. M uit în ochii t i i imaginea mea nui acolo..." „Ce cereai tu era imposibil!" am spus eu repede. „Nu vezi? i ce ceream eu tot imposibil era, de la bun început." El a protestat, negarea abia formîndu-i-se pe buze i a ridicat mîna, ca i cum ar fi vrut s alunge ideea. „Am vrut dragoste i bun tate în moartea asta vie", am spus eu. „A fost imposibil de la început, pentru c nu po i avea dragoste i bun tate, atunci cînd faci ceea ce tii c e r u, ceea ce tii c e gre it. Nu po i avea decît confuzia disperat , dorin a puternic i c utarea bun ii iluzorii sub forma ei uman . Am tiut adev ratul r spuns la cererea mea chiar dinainte s ajung la Paris. L-am tiut de cînd am ucis prima oar o fiin omeneasc pentru a-mi potoli foamea. A fost moartea mea. i, totu i, nu voiam s-o accept, nu puteam s-o accept, pentru c , la fel ca toate fiin ele, nu voiam s mor! A a c am c utat al i vampiri, pe Dumnezeu, pe diavol, o sut de lucruri cu o sut de nume. i toate erau la fel, toate rele. i toate gre ite. Pentru c nimeni nu mar putea convinge de ceea ce eu însumi tiu c e adev rat, i anume de faptul c am fost condamnat în mintea mea i în sufletul meu. Cînd am ajuns la Paris, mi s-a p rut c erai puternic, frumos i nechinuit de regrete, ceea ce-mi doream cu disperare. Dar erai un distrug tor, la fel ca i mine, chiar mai nemilos i mai iret decît mine. Mi-ai ar tat singurul lucru care puteam spera s devin, ce profunzime a r ului, ce grad de r ceal ar fi trebuit s ating pentru a sc pa de durere. i am acceptat. Astfel, pasiunea aceea, dragostea aceea pe care ai zut-o în mine, s-a stins. i acum nu vezi decît o imagine fidel a ta." A trecut foarte mult timp pîn a vorbit. Se ridicase în picioare i st tea cu spatele la mine, privind în josul fluviului, cu capul plecat la fel ca înainte, i cu mîinile pe lîng trup. i eu m uitam la fluviu i-mi spuneam: Nu mai am ce s spun, nu mai am ce s fac. „Louis", a zis el cu o voce foarte groas , schimbat , ridicînd capul. „Da, Armand", am spus eu. „Mai vrei ceva de la mine, mai ai ceva s -mi ceri?" „Nu", am zis eu. „Ce vrei s spui?" El n-a r spuns. Ci a pornit s se dep rteze încet. La început, am crezut c inten iona s fac doar cî iva pa i, poate s se plimbe singur pe plaja noroioas . Iar cînd am realizat c m p sea, era doar un simplu punct profilat pe clipirea ocazional a luminilor în ap . Nu l-am mai v zut niciodat . Abia peste cîteva nop i mi-am dat seama c disp ruse. Sicriul lui a r mas. Dar el nu s-a mai întors. Dup cîteva luni, am pus ca sicriul s fie dus în cimitirul St. Louis i vîrît în cript , lîng al meu. Mormîntul, de mult timp neglijat pentru c familia mea nu mai exista, a primit singurul lucru pe care el îl l sase în urm . Dar, apoi, chestia asta a început s m deranjeze. M gîndeam la ea cînd m trezeam i, din nou, în zori chiar înainte s închid ochii, într-o noapte, m-am dus i am scos sicriul, l-am f cut buc ele i l-am l sat pe aleea îngust a cimitirului, în iarba înalt . Vampirul acela care era cel mai recent copil al lui Lestat m-a acostat într-o noapte, nu la mult timp dup aceea, i m-a implorat s -i spun tot ce tiam despre lume, s -i devin tovar i mentor. Îmi amintesc c i-am spus c ceea ce tiam cu certitudine era faptul c aveam s -l distrug dac -l mai vedeam. „Cineva trebuie s moar în fiecare noapte a existen ei mele, pîn cînd voi avea curajul s -i pun cap t", i-am spus. „ i tu ai fi o victim foarte potrivit , un uciga la fel de r u ca i mine." Noaptea urm toare am plecat din New Orléans, pentru c triste ea nu m p sea. Nu voiam m gîndesc la casa aceea veche în care murea Lestat. Nici la acel vampir inteligent i modern care fugise de mine. Nici la Armand. Voiam s m aflu într-un loc unde nimic s nu-mi fie familiar. i unde nimic nu avea importan .

sta-i sfîr itul. Nu mai e nimic altceva. iatul st tea t cut, uitîndu-se la vampir. Iar acesta era calm, cu mîinile împreunate pe mas i cu ochii îngusta i i ro ii a inti i asupra benzii care se învîrtea. Chipul îi era atît de supt acum, încît venele tîmplelor se vedeau ca i cum ar fi fost s pate în piatr . i st tea atît de nemi cat, încît numai ochii verzi p reau s -i emane via , iar acea via era fascinat de învîrtirea benzii. Apoi, b iatul se l pe spate i î i trecu degetele mîinii drepte prin p r. Nu, spuse el tr gînd iute aer în piept, dup care repet mai tare: Nu! Vampirul nu p rea s -l fi auzit. Î i desprinse privirea de band i i-o îndrept spre fereastr , spre cerul de un cenu iu întunecat. Nu trebuia s se termine a a! spuse b iatul, aplecîndu-se înainte. Vampirul, care continua s priveasc cerul, rîse scurt i sec. Toate lucrurile pe care le-ai sim it la Paris! spuse b iatul, cu o voce din ce în ce mai puternic . Dragostea pentru Claudia, sentimentul, chiar i sentimentul pentru Lestat! Nu trebuia se sfîr easc , nu a a, nu în disperare! Pentru c asta e, nu? Disperare! Înceteaz , zise vampirul brusc, ridicînd mîna dreapt i privirea i se mut aproape mecanic asupra fe ei b iatului. Î i spun i i-am mai spus c n-ar fi putut s se sfîr easc altfel. Nu accept, zise b iatul, încruci îndu- i bra ele pe piept i cl tinînd din cap cu emfaz . Nu pot! Emo ia p rea s creasc în el, a a încît, f s vrea, împinse scaunul în spate pe scîndurile goale i se ridic , începînd s m soare înc perea în lung i-n lat. Dar, cînd se întoarse i se uit din nou la vampir, cuvintele pe care ar fi vrut s le rosteasc i se stinser în gît. Vampirul îl privea i pe chipul lui se citea acea expresie de furie i amuzament amar. Nu vezi cum faci s par totul? A fost o aventur cum n-o s mai tr iesc în via a mea! Vorbe ti de pasiune, vorbe ti de dorin puternic ! Vorbe ti despre lucruri pe care milioane de oameni n-or s le guste i n-or s ajung s le în eleag vreodat . i, pe urm , îmi spui c se termin a a. S tii... Se afla deasupra vampirului, cu mîinile întinse în fa . Dac mi-ai da puterea asta! Puterea de a vedea, de a sim i i de a tr i ve nic! Ochii vampirului începur s se m reasc încet i buzele i se desf cur . Poftim? întreb el încet. Poftim? D -mi-o! spuse b iatul, încle tînd pumnul i lovindu-se cu el în piept. F -m vampir acum! zise el, în timp ce vampirul îl privea uluit. Ce se întîmpl apoi fu iute i nedeslu it, dar în final, vampirul, în picioare, îl inea pe b iat de umeri i chipul umed al acestuia se schimonosi de spaim , sub privirea furioas a vampirului. Asta vrei? îl întreb el în oapt , abia mi cîndu- i buzele albe. Asta... dup tot ce i-am spus... asta ceri? Un mic ip t ie i de pe buzele b iatului, care începu s tremure din tot trupul, broboane de sudoare ap rîndu-i pe frunte i deasupra buzei. Întinse mîna ov itor spre bra ul vampirului. Nu tii cum e o via omeneasc ! spuse el, gata s izbucneasc în lacrimi. Ai uitat. Nu în elegi nici m car sensul povestirii tale, ce înseamn ea pentru un om ca mine. Un suspin înecat îi întrerupse cuvintele i se ag cu degetele de bra ul vampirului. Doamne, spuse acesta i, dep rtîndu-se de el, aproape c -l trînti de perete. St tea cu spatele la b iat i privea spre fereastra cenu ie. Te implor... mai d -le tuturor o ans . Înc o ans , prin mine! spuse b iatul. Vampirul se întoarse spre el, cu chipul schimonosit de furie ca i mai înainte, dar apoi, încet-încet, acesta se netezi. Pleoapele îi acoperir încet ochii i buzele îi schi ar un zîmbet. Se uit din nou la b iat. Am dat gre , spuse el oftînd i continuînd s zîmbeasc . Am dat gre ... Nu..., protest b iatul. Nu mai vorbi, zise vampirul emfatic. Nu mai am decît o ans . Vezi banda? înc senvîrte te. Nu-mi mai r mîne decît un singur mod ca s i ar t sensul lucrurilor pe care i le-am spus. i se întinse spre b iat atît de repede, încît acesta se trezi c utînd s se agate de ceva, împingînd ceva ce nu exista, astfel încît mîna îi mai era întins cînd vampirul îl trase la piept, cu gîtul plecat sub buzele lui. Vezi? întreb în oapt vampirul i buzele lungi i m soase îi dezvelir din ii i cei doi col i lungi, care se înfipser în carnea b iatului. Acesta scoase un bolborosit, un sunet gutural, chinuindu-se s se prind cu mîna de ceva,

iar ochii i se m rir i apoi devenir lipsi i de str lucire i cenu ii, în timp ce vampirul bea. Acesta p rea la fel de lini tit ca un om în somn. Pieptul îngust i se mi ca atît de u or cînd respira, încît p rea s se înal e de la p mînt i apoi s se coboare din nou cu o gra ie de somnambul. B iatul scoase un scîncet, iar cînd vampirul îi d du drumul, el îl inu la distan cu ambele mîini i se uit la chipul umed i alb, la mîinile lipsite de vlag i la ochii pe jum tate închi i. iatul gemea, iar buza de jos îi atîrna moale i tremur toare ca de scîrb . Gemu din nou mai tare, capul îi c zu pe spate i ochii i se învîrtir în cap. Vampirul îl a ez cu blînde e pe scaun. B iatul se chinuia s vorbeasc , iar lacrimile care-i curgeau acum p reau s se datoreze atît efortului de a vorbi, cît i oric rui alt lucru. Capul îi c zu greu în fa , ca unui om beat, iar mîna i se odihnea pe mas . Vampirul îl privi i pielea alb îi deveni de un trandafiriu sclipitor. Parc ar fi fost sc ldat într-o lumin roz i întregul s u trup p rea s emane acea lumin . Buzele îi erau închise la culoare, aproape ro ii, iar venele de pe tîmple i mîini erau ni te simple dungi pe pielea lui, în timp ce chipul îi era tîn r i neted. O s ... mor? opti b iatul, ridicîndu- i privirea încet i gura îi era ud i f vlag . O s mor? gemu el cu buze tremur toare. Nu tiu, zise vampirul i zîmbi. iatul p ru c vrea s mai spun ceva, dar mîna de pe mas îi alunec în fa pe scînduri i capul îi c zu al turi cînd î i pierdu cuno tin a.

Cînd deschise ochii, b iatul v zu soarele care inunda fereastra murdar i neacoperit , iar o parte a chipului i mîna îi ardeau. O clip st tu nemi cat, cu fa a lipit de mas , dup care cu mare efort, se îndrept , trase adînc aer în piept i, închizînd ochii, duse mîna la locul de unde vampirul îi supsese sîngele. În clipa în care, cu cealalt mîn , atinse din gre eal partea de sus a casetofonului, scoase un strig t scurt, fiindc metalul era fierbinte. Dup aceea se ridic , mi cîndu-se stîngaci, gata s cad , pîn ajunse s se sprijine cu ambele mîini de chiuveta alb . Deschise repede robinetul, stropindu- i fa a cu ap rece i tergîndu-se apoi cu un prosop murdar, ag at într-un cui. Acum respira normal i r mase locului, uitîndu-se în oglind f s se sprijine de ceva. Se uit la ceas. Ce v zu îl oc , f cîndu-l se trezeasc mai mult decît o f cuser soarele sau apa. Arunc repede o privire în camer , pe coridor i, nev zînd nimic i pe nimeni, se a ez din nou pe scaun. Dup care scoase un carne el i un stilou din buzunar. Le puse pe mas i ap pe butonul casetofonului. Caseta se derul repede înapoi pîn cînd el o opri. Auzind vocea vampirului, se aplec înainte, ascultînd cu foarte mare aten ie, dup care ap iar i pe buton, c utînd un alt loc i, dup ce ascult iar, ap înc o dat . În cele din urm chipul i se lumin cînd auzi vocea aceea calm i modulat : „Era o noapte foarte cald i, de cum l-am v zut pe St. Charles, mi-am dat seama c trebuia s mearg undeva..." iatul not repede: „Lestat... În apropiere de St. Charles Avenue. O cas veche i d nat ... zon cioas . Uit -te dup ni te balustrade ruginite." Apoi vîrî repede carne elul în buzunar, casetele în serviet împreun cu micul casetofon i str tu în grab coridorul cel lung, coborînd în strad , unde, în fa a unui bar din col era parcat ma ina lui. ------------------------------------