Anne Murray-In Tara Gheizerelor

ANNE MURRAY

|n ]ara gheizerelor Traducerea [i adaptarea \n limba român` de S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS

Capitolul 1 |ntr-o mân`, Beth ridic` husa de aluminiu \n care-[i ]inea camerele de filmat, iar \n cealalt` valiza. Se opri o clip`, urm`rind avionul islandez cu ruta Akureyri-Reykjavik, care tocmai decola; apoi, \[i mut` privirea \n direc]ia vârfurilor muntoase, \nz`pezite, care str`juiau micul ora[ pierdut \ntre fiorduri. Z`pada str`lucea \n b`taia soarelui ca o crust` zaharisit` deasupra unei pr`jituri imense. Avea s` fie o noapte senin`. Poate ar fi trebuit s` mai fac` \nc` ni[te poze… Dar se ab]inu, zâmbind \n sinea ei. Nu doar c` filmul \i era pe terminate, dar deja \l auzea pe Oliver cum se plânge : – Nu \nc` un apus, Beth. Oliver era impresarul extraordinar care-i ob]inuse câteva deplas`ri. Deseori se certau pe tema tipului de poze pe care clien]ii [i le doreau \ntr-o bro[ur` turistic`, \n reclame, \n ghiduri sau \n calendare.

6

ANNE MURRAY

Oliver prefera ceea ce el numea "poze practice", pe teme comune. Deviza lui era "Ce-i \n mân`, nu-i minciun`" ; astfel, c` prefera peisaje cu flori sau animale, cu ambarca]iuni ancorate \n porturi sau cu hoteluri luxoase. |n schimb, Beth prefera s` capteze ineditul unui loc: cea]a care \ncepea s` se ridice de pe un lac la primele ore ale dimine]ii, coama valurilor sau momentul \n care acestea se sp`rgeau de stânci, norii cu diversele lor ipostaze, fragmente de roci [i alte asemenea. De multe ori, cei doi aveau discu]ii aprinse, pentru ca \n cele din urm` s` ajung` la un compromis. Astfel, Oliver reu[ea s`-i ofere lui Beth de lucru, iar ea \[i p`stra pl`cerea de a imortaliza ineditul peisajelor doar \n timpul liber. Nu c`l`torea nic`ieri f`r` mapa maronie \n care-[i ]inea cele mai reu[ite fotografii, dup` p`rerea ei; poze pe care le f`cuse de pl`cere [i pe cheltuiala ei. Pentru unele, a[teptase ore \n [ir ca s` surprind` momentul \n lumina potrivit`. Pentru altele, trebuise s` se târasc` sau s` se chirceasc` \n diverse pozi]ii, tocmai pentru ca animalul focalizat s` n-o observe. Era con[tient` de faptul c` aceste poze \i dezv`luiau harul artistic [i fotografic mai bine decât tot ce realizase pân` atunci. |ntr-o bun` zi avea s`-[i demonstreze adev`rata valoare. |nc` se afla la vârsta tinere]ii; avea dou`zeci [i cinci de ani. |ntre timp, \ns`, trebuia s` se conformeze regulilor ce-i erau impuse. Analizându-[i pe rând colegii, realiz` c` niciunul nu avea tot ce-[i dore[te. Hofi [i Gunnar, prietenii la care avea s` locuiasc` aici, de exemplu ; erau c`s`tori]i, iar mariajul lor era unul solid. Cuno[tin]ele lui Gunnar despre insul` [i \ndemânarea lui ca mecanic \l recomandaser` drept unul dintre cei mai c`uta]i

|N }ARA GHEIZERELOR

7

speciali[ti \n domeniul \ndrum`torilor de trasee sau al celor ce le alc`tuiau. Iar Hofi – practic` [i priceput` \n a \ncropi o mas` cald` \n doar câteva minute. Cei doi se potriveau de minune. Aveau o afacere prosper`. {i totu[i, le lipsea un singur lucru: un copil, pe care [i-l doreau enorm de mult. Beth \ns`[i, \[i construise o carier` satisf`c`toare, care-i ocupa \ntreg timpul, [i care o f`cuse cunoscut` peste tot. Mânca fotografia pe pâine. Nu avea pic de timp liber, nici m`car s` viseze cu ochii deschi[i la c`s`torie sau la copii. |[i aranj` mai bine caseta pe um`r. |ncerc` s` se concentreze asupra altui am`nunt, minunându-se de aerul limpede [i t`ios. Aproape toat` c`ldura necesar` industriei era ob]inut` din izvoarele termale [i din c`ldura emanat` de vulcani, care se g`seau cu zecile pe insul`. Astfel c` atmosfera nu era poluat` de furnale sau de co[urile fabricilor. De[i era mijlocul lui iulie, vântul pi[ca destul de tare, mai ales c` insula se situa exact sub cercul arctic. Beth petrecuse o s`pt`mân` \n sudul ]`rii [i \n fiecare zi se g`sea ceva care s-o surprind` \n aceast` ]ar` a contrastelor; \n fiecare zi v`zuse câte un am`nunt demn de a fi imortalizat. Astfel c` se \ntorcea cu un material de dou` ori mai bogat decât \[i propusese. Ie[i din aeroport [i c`ut` un taxi. La câ]iva metri de ea se auzi scrâ[netul unui Fiat vechi. Portiera se trânti \n l`turi [i din`untru ap`ru o femeie cu o statur` impozant`, purtând un pulover gri [i pantaloni ro[ii. Aceasta se repezi spre Beth cu bra]ele deschise [i-i ur` bun venit. P`rul auriu [i bogat al femeii era strâns \ntr-o coad` la spate.

8

ANNE MURRAY

– Hofi ! Nu m` a[teptam s` vii! }i-am spus la telefon c` am s` iau un taxi. – Nu era nevoie, [i-i lu` valiza din mân`. }i-ai terminat filmele? Beth nu-i r`spunse, dar se strâmb`. – {tiam eu, râse Hofi. Te-am avertizat. O s` oprim [i mai cump`r`m. – Cred c` n-am l`sat nimic nefotografiat, zise Beth \n timp ce se urca \n ma[in`. Oricum, totul este incredibil de scump pe-aici; \n plus, de azi \nainte, se zice c` sunt \n vacan]`. Deci, nu cred… – Crede-m`, o s` ai nevoie, [i porni motorul. Zgomotul asurzitor al ma[inii \ngreuna conversa]ia. Beth se mul]umi doar s` afle c` Gunnar e bine [i c` afacerea le merge bine, dup` care \ncepu s` admire p`[unile [i câmpurile pe care p`[teau vaci, oi, uneori [i cai islandezi. |n spatele acestora se \n`l]au crestele abrupte, maronii ale mun]ilor. |ntr-adev`r, Hofi opri pentru a cump`ra ni[te filme pentru aparat, de[i pre]ul, dup` calculele lui Beth, era unul exorbitant. Apoi, ajunser` [i la casa g`lbuie cu acoperi[ de un ro[u-aprins \n care locuiau prietenii ei. Undeva \n lateral era parcat un Land Rover, \n dreptul c`uia se vedea o construc]ie anex`, probabil un studio de lucru, cu garaj [i cu depozit de materiale. – Când te \ntorci la Londra? o \ntreb` Hofi. – Ar trebui s` fiu acolo la sfâr[itul s`pt`mânii. Trei zile \mi ajung ca s` stau pu]in cu tine [i ca s` aflu ultimele bârfe. {tiu c` e[ti destul de ocupat` acum [i nu vreau s` deranjez. – Nu se poate. Ultima oar` când ai fost la noi, ai stat tot câteva

|N }ARA GHEIZERELOR

9

zile, asta dup` ce te plimbasei o s`pt`mân` prin ]ar`. {tiu totul, insist` Hofi, de[i Beth \ncerca s`-i explice situa]ia. Ne bucur`m c` e[ti aici. Nu te \ntreb pentru c` vreau s` te [tiu plecat`. N-ai nimic de lucru acas` [i cred c` [i tu vrei s` stai. Iar dac` r`mâi, te asigur c` n-ai s` stai degeaba ! – Adic` ? se entuziasm` Beth. – O expedi]ie, zise cealalt` pe un ton obi[nuit. De-a lungul câmpiilor de lav` [i-mprejurul acestora. Spre izvoarele termale [i pe la pe[terile de ghea]` de la ghe]arul Vatnajokull… – Poftim? exclam` tân`ra. Nu [tiam c` au voie [i turi[tii… – Nu e vorba de o excursie obi[nuit`. E o expedi]ie \n scopuri [tiin]ifice. Am aranjat totul. O s` avem al`turi de noi [i un geolog. – Ce s-a \ntâmplat cu ghe]arul ? De ce merge]i ? Beth ar fi vrut s-o \ntrebe atât de multe lucruri [i nu [tia cu care s` \nceap`. – Se preg`tesc pentru o erup]ie. Au trecut cinci ani de la ultima [i se pare c` stratul de z`pad` de deasupra e destul de mare, iar presiunea din`untrul vulcanului pare c` n-are s` mai \ntârzie prea mult s` ias` la suprafa]`. Beth se pierdu cu privirea \n zare. – O s` fim [apte. Opt, dac` vii cu noi. I-am sugerat domnului Brennan, finan]atorul expedi]iei, c` ai putea fi fotograful nostru oficial. Mi-a zis c` o s` se mai gândeasc`. Oricum, i-am spus [i c` ai putea s` ne aju]i la g`tit. Trebuie s` vii, Beth. Beth continua s` priveasc` spre dep`rt`ri. Buc`tar [i fotograf, \n acela[i timp…Amintirile \i creeau un disconfort la fel de nepl`cut ca \n urm` cu doi ani.

10

ANNE MURRAY

|n timpul unei [edin]e foto \n Elve]ia pentru o marc` de echipamente sportive, \ncercase s` mearg` \ntr-o expedi]ie de-a lungul ghe]arului Ron. Nu g`sise al]i doritori. {i totu[i, reu[ise s` ajung` \n locul respectiv [i s` fac` pozele pe care le dorise; [i asta numai datorit` faptului c` buc`tarul echipei de geologi care-i \nso]ea, \[i scrântise piciorul, \ntârziind astfel echipa. Atunci \l cunoscuse pe Allan. Allan Bryce – singurul b`rbat pe care-l iubise. Cel cu care se c`s`torise, dar nu \n adev`ratul sens al cuvântului. Cel care o r`nise [i care-i distrusese \ncrederea. Dac` n-ar fi fost atât de absorbit` de munca ei… – Beth? o auzi pe Hofi. Trezit` din amintirile acelea dureroase, Beth reu[i s` surâd`. – N-ai nicio [ans` s` pleci f`r` mine! Preocupat` de alte asemenea amintiri, Beth uit` s-o \ntrebe pe Hofi, care era obi[nuit` s` g`teasc` pentru foarte multe persoane, de ce ar mai fi avut nevoie de \nc` un ajutor. U[or, u[or, \ncepu s` -[i revin`. – E extraordinar, Hofi. E o [ans` unic` \n via]`. – A[a e; [i n-ai voie s-o pierzi. – Nici vorb`, o anun]` Beth \n timp ce-[i lua bagajele din spate. O s`-l conving pe domnul Brennan c` nu poate pleca f`r` mine. E[ti o prieten` minunat`, Hofi. – Sper… Mirosul de cafea proasp`t f`cut` \i l`s` lui Beth gura ap`, amintindu-i c` nu mâncase de mai bine de [ase ore. Hofi l`s` valiza prietenei ei \n capul sc`rilor :

|N }ARA GHEIZERELOR

11

– Hai s`-i cuno[ti pe ceilal]i \nainte s` urci la tine \n camer`. – Cu to]ii stau aici? se mir` ea. – Acum patru s`pt`mâni, zâmbi Hofi, am pornit spre Myvan cu o echip` de zoologi. Au fost zece [i a trebuit s`-i hr`nim \nainte de a pleca la drum. |ntr-un fel, e mai u[or. {tii m`car c` ai pe toat` lumea [i c` po]i s`-i urne[ti mai devreme. Ei \nc` nu-[i dau seama ce important e \n Islanda s` porne[ti orice expedi]ie la primele ore ale dimine]ii, ca s` te obi[nuie[ti cu vremea [i cu schimb`rile bru[te. Cel pu]in, de data asta am avut camere destule, iar noi n-a trebuit s` renun]`m la a noastr`. Dar…tu va trebui s-o \mpar]i pe a ta, se scuz` ea din priviri. Te superi ? – Fire[te c` nu ! Face parte din farmecul expedi]iei. Cu toate acestea, [i-ar fi dorit s` aib` m`car o singur` noapte de relaxare. S`pt`mâna trecuse \ntr-un ritm foarte alert, cu toate c`l`toriile [i cu orele lungi de \ncordare. Iar amintirea lui Allan iscat` pe nepreg`ite, o tulburase foarte mult. Cel pu]in, se consola cu ideea c` drumurile lor nu aveau cum s` se intersecteze aici. Potrivit revistei "Natural World", domnul Allan Bryce se afla \ntr-o expedi]ie \n Alaska. Beth avea revista cu ea, pentru c` i se publicaser` câteva poze cu flori, \n plin peisaj de iarn`. O \ncercaser` senza]ii ciudate când le v`zuse acolo, dar avea s` se obi[nuiasc`; trebuia s` se obi[nuiasc`. Dar se consola [i cu ideea [ansei unice pe care avea s` o experimenteze. |mp`r]irea camerei era unul din compromisurile pe care le f`cea. – Presupun c` va trebui s` \mpart [i cortul. – {tiam c` vei \n]elege situa]ia, r`sufl` u[urat` prietena ei. Eu am avut câteva probleme \n a-i explica doamnei Brennan. Nu \n]elegea

12

ANNE MURRAY

c` \n Land Rover nu \ncap decât câteva lucruri esen]iale [i c` n-am cum s` iau câte un cort pentru fiecare. – Iar eu nu [tiu cum de ai r`bdare s`-i explici. – De obicei, oamenii \n]eleg situa]ia. Dar uneori…sunt pu]in mai dificili, [i cele dou` schimbar` priviri sugestive. Hofi deschise u[a. Dup` r`ceala cu care fusese primit` \n hotelurile prin care trecuse, Beth afl` aici o c`ldur` [i o familiaritate reconfortante. Dintr-o singur` privire, realiz` c` mobilierul de lemn, sitemul de iluminare [i draperiile grele erau exact a[a cum le l`sase data trecut`. Doi b`rba]i [i o femeie care st`teau \n col]ul cel mai \ndep`rtat al camerei \[i \ncetar` conversa]ia, cercetând-o pe Beth, curio[i [i interesa]i de ceea ce vedeau, \n acela[i timp. – Ea e Beth… \ncepu Hofi. – Farrell, interveni tân`ra repede. De ceva timp, \i spusese lui Hofi c` va reveni la numele de fat`; [i nu dorea gre[eli din acest punct de vedere. Oricât de ridicol p`rea, de câte ori auzea numele lui Allan, se sim]ea r`nit`. Un b`rbat scund [i \ndesat, de vreo [aizeci de ani, se ridic` dintr-un fotoliu [i se repezi la Beth. – Presupun c` tu e[ti fotograful de care ne-a povestit domni[oara Petursson. Hofi \[i mu[c` buzele. – Se refer` la mine, [opti ea. Eu sunt Hofi, domnule Brennan. |n Islanda, femeile nu adopt` numele b`rba]ilor lor dup` c`s`torie. – La naiba cu Mi[carea de Eiberare… se \ncrunt` musafirul. – Eugene! se auzi vocea unei femei de pe canapea.

|N }ARA GHEIZERELOR

13

Era o doamn` cam de cincizeci de ani, cu o nuan]` ro[cat` \n p`r. – So]ul meu are anumite fixuri. Crede c` fiica noastr` a divor]at a doua oar` din cauza Mi[c`rii Feministe, ad`ug` [optit. – {i a[a este! strig` el. – {i cam uit` c` nu to]i b`rba]ii sunt la fel de…direc]i ca el. Eugene, zise ea cu glas dulce, u[or amuzat`, fii atent cum vorbe[ti. Eu sunt Lucille Brennan, reveni ea. Spune-mi, draga mea, de ce nu folosi]i numele so]ilor vo[tri ? Vreau s` spun c` nu e un nume prostesc sau neconven]ional sau mai-[tiu-eu-cum. Ar trebui s` vezi ce nume sunt \n ]ara noastr`. Iar Petursson e chiar un nume dr`gu]. – Mul]umesc, zise Hofi, v`dit impresionat` de amabilitatea femeii. {i mie-mi place. Dar aici, nu exist` nume de familie. Petursson \nseamn`, de fapt, fiul lui Petur. Numele b`rbatului vine de la numele tat`lui s`u. Iar pe socrul meu \l cheam` Arni Jonsson. – {i e fiul lui Jon? se interes` Lucille. La fel e [i pentru femeie? – Eu m` numesc Hofi Karlsdottir, \ncuviin]` gazda, adic` fiica lui Karl. Ne adres`m unul altuia pe numele mic. A[a se obi[nuie[te \nc` din cele mai vechi timpuri. – Ok. Dac` a[a se face pe-aici… B`rbatul scutur` din cap, dar Beth \n]elese dup` privirea lui Hofi c` nu se mul]umise doar cu acea explica]ie. – Domnul Brennan e din Texas, o inform` Hofi pe prietena ei. – Cred c` nu trebuia s` men]ionezi, nu-i a[a, feti]o ? |nc` o dat`, Beth \[i d`du seama c` b`trânul spune mai mult decât o ar`tau figura lui sever` [i hainele tipice pentru un om din vest.

14

ANNE MURRAY

– Cu ce te mai ocupi pe lâng` asta? \ntreb` el. – Cum adic` pe lâng` asta? zise Beth nedumerit`. – Adic` pe lâng` faptul c` faci poze. – Doar cu asta, domnule Brennan. Fotografia e…profesia mea; era pe punctul de a spune "via]a mea". – Câ[tigi mult ? |ntrebarea o [oc`. B`rbatul trecuse foarte repede la ceea ce-l interesa pe el. |l privi discret. – M` descurc. – Cât de bine? – Bini[or. Domnul Brennan \[i ascu]i privirile. – Abia a[tep]i ocazia s`-mi ar`]i, nu? ad`ug` el dup` o scurt` t`cere. Ea d`du din cap, iar el \ntinse mâna. – Bine ai venit! [i-i scutur` mâna cu o mi[care ferm`. Eu am pornit cu vite, am ie[it pe pia]` [i am f`cut câ]iva dolari, iar acum pot s` fac ceea ce-mi place. – Adic`, domnule Brennan? \ntreb` Beth. – Mai bine spune-mi Eugene. |mi place s` c`l`toresc. M` fascineaz` lumea \n care tr`im. Mun]ii, v`ile, junglele, apele, vulcanii, ghe]arii. Sunt o istorie vie. Geologia e un hobby al meu. N-am avut niciodat` parte de lec]ii \n adev`ratul sens al cuvântului, dar m` ocup foarte serios de asta. Presupun c` sunt un om norocos. |mi permit s` fac ceea ce-mi place, [i am o so]ie care \mi accept` aceast` pasiune, [i se \ntoarse c`tre Lucille. Lucille zâmbi \n semn de r`spuns.

|N }ARA GHEIZERELOR

15

– Dragul meu, ai catalogat-o pe domni[oara Farrell ? – Spune]i-mi Beth, v` rog, insist` tân`ra, strângând mâna plin` de inele a femeii. – {i eu care v` credeam foarte formale pe voi, englezoaicele, remarc` femeia, f`r` urm` de repro[. – E greu s` r`mâi distant, mai ales \ntr-o expedi]ie. – Sper s` ai dreptate. Beth \[i ridic` ochii ca s` vad` cine vorbise. Era un b`rbat care st`tuse \ntr-un fotoliu din col] pân` atunci, [i care acum se afla la um`rul ei. Era pu]in mai \nalt decât ea. Afi[a o figur` provocatoare \ntr-un sens admirativ, care o uimi pe Beth. Se afla foarte aproape de ea, a[a c` nu avu \ncotro [i-i accept` mâna \ntins`. – Rob Wilson, treizeci [i unu de ani, celibatar [i domesticit. Calm, \n general, dar r`spund provoc`rilor [i ador expedi]iile. Apropo, sunt geolog. Mâna lui o re]inu pe a ei mai mult decât ar fi fost necesar. Beth [i-o trase delicat, râzând f`r` menajamente. – A fost o reclam` sau o fi[` de prezentare? – Se nume[te comunicare. Lic`rirea juc`u[` din ochii lui \i spunea lui Beth c` el nu vorbea neap`rat serios, [i c` ac]ionase astfel doar ca s` fac` impresie [i ca s` fie ]inut minte. Oricum, modul lui de a se prezenta era ceva nou [i amuzant \n acela[i timp. – |n]eleg, surâse Beth. Cel pu]in, domnule Wilson, nimeni n-are s` v` acuze de reticen]`. – Rob, te rog. Nimeni nu mi-a mai spus pe nume de ani de zile; cu excep]ia mamei, dar nu suntem \n termeni prea buni.

16

ANNE MURRAY

Beth se holb` la el, pentru a-[i da curând seama c` doar o tachina. – M` doare sufletul pentru tine. Dar va trebui s` m` scuza]i; a[ vrea s` m` r`coresc pu]in, [i-[i lu` caseta. – Voi num`ra secundele pân` la \ntorcerea ta, spuse Rob cu ambele mâini pe piept. Beth \[i re]inu un zâmbet. Nu era bine s` se arate impresionat` \nc` din prima clip`. Poate c` lui Rob \i lipseau anumite calit`]i, iar mândria era una dintre ele, al`turi de sim]ul umorului. |ndat` ce ie[ir`, Beth schimb` cu Hofi priviri amuzate. – O s` fie o expedi]ie al naibii de interesant`. O s` fie [i o domni[oar` Brennan ? Hofi confirm` din cap [i-i ar`t` o u[` de baie, \n spatele c`reia se auzea apa du[ului. – Tat`l ei zice c` arat` foarte bine; joac` tenis [i face aerobic, zise Hofi nemul]umit`. E dr`gu]`, dar, zic eu, nu e fericit`. |i deschise lui Beth u[a de la camera pe care o locuise la ultima ei [edere aici. Amândou` r`maser` \n prag, ca tr`snite. Camera ar`ta de parc` fusese devastat` de o tornad`. Pe unul dintre paturi de aflau dou` valize r`v`[ite. Rochii, c`m`[i, pantaloni, lenjerie – toate erau \mpr`[tiate, inclusiv pe cel`lalt pat. Dou` pulovere pe jos al`turi de dou` perechi de pantofi [i una de cizme nou-nou]e. M`su]a de toalet` gemea sub num`rul \ngrozitor de mare de tuburi – creme de fa]`, de mâini, pudre, o trus` mare de farduri, perii [i altele. – Când a sosit familia Brennan? murmur` Beth uluit`. – Azi dup`-amiaz`…Au fost primii care au sosit. I-am servit cu

|N }ARA GHEIZERELOR

17

cafea, dup` care domni[oara a urcat aici. {i n-a mai coborât. – Iar eu \mpart cortul cu…ea? morm`i Beth. O fi ea frumoas`, dar nu mi se pare c` ar avea prea mult` experien]` \n a \mpacheta pentru o expedi]ie. – Mama ei \mi spunea c` fata n-a fost prea \ncântat` s` vin`. Dar ei i s-a p`rut mai \n]elept s` n-o lase singur` acas`. Niciuna dintre ele nu-[i putea lua ochii de la dezordinea din camer`. Amândou` erau uimite de haosul iscat \n doar câteva ore. – Câ]i ani are ? – E de-o vârst` cu tine: dou`zeci [i cinci. – Ce? {i eu care credeam c` e o adolescent` zv`p`iat` [i r`sf`]at`. {i dezordonat`! Beth \[i f`cu loc printre lucrurile aruncate peste tot, spre unul dintre paturi; culese de pe el un sutien minuscul [i o pereche de ciorapi [i le arunc` pe mormanul de haine de al`turi. |[i puse jos caseta [i aparatul de fotografiat [i, dintr-o mi[care, ridic` un bra] din hainele fetei [i le plas` deasupra unei valize desf`cute, apoi \[i lu` valiza ei din mâna lui Hofi. – {i a divor]at de dou` ori…\i aminti Hofi. – Uitasem. Crezi c` asta a contribuit la… ? – Cine [tie, scutur` prietena ei din umeri. Cred c` Gunnar mi-a fi tras o b`taie… – Unde e Gunnar ? schimb` Beth subiectul, care \ncepea s` devieze. Hofi \i era foarte apropiat`, singura \n care avusese \ncredere [i c`reia \i m`rturisise durerea tr`d`rii. Chiar [i atunci, abia dup` un an de suferin]`. La un an dup` ce, deschizând u[a, se pomenise fa]`

18

ANNE MURRAY

\n fa]` cu frumoasa negres` Shalana. Un an \n care \ncercase disperat` s`-l uite pe Allan Bryce, s`-[i [tearg` din minte acele patru luni superbe pe care le tr`ise cu el. Acum, durerea nu se mai vedea. Dar nici nu se vindecase; chiar [i dup` \nc` un an, orice nume, poz`, miros \i tulbura amintirile, aproape insuportabil. Oare când avea s` se sfâr[easc`? Se zice c` timpul vindec` toate r`nile. De ce nu o vindeca [i pe-a ei? – A…ie[it pu]in, ezit` Hofi. Trebuia s` aduc` cealalt` ma[in`, [i benzin`, [i se uit` la ceas. Ar trebui s` apar`. M` duc s` preg`tesc cina. Mai avem câte ceva de \mpachetat \nainte de a pleca mâine diminea]`. Ai tot ce-]i trebuie? Am l`sat un prosop curat… [i cu o cut` \ntre sprâncene, \l scoase din mormanul de haine mutate de Beth. Iat`-l. Coboar` \ndat` ce e[ti gata. Vreau s` [tiu tot ce-ai mai f`cut \n ultimul timp. Beth se descheie la geac`, apoi \[i trecu degetele sub]iri prin p`rul ondulat [i-[i mas` gâtul \ncordat. Desf`cu [i caseta. Era normal ca Hofi s` fie pu]in stresat`, gândi ea, mai ales când avea pe cap opt oameni, c`rora trebuia s` le asigure confortul timp de o s`pt`mân`. Faptul c` mai f`cuse acela[i lucru ani de-a rândul, nu-i u[ura munca; fiecare expedi]ie aduna oameni diferi]i, fiecare cu preferin]ele [i cu preten]iile lor. |[i scoase prosopul [i pijamaua [i se uit` la ele nemul]umit`. Comparativ cu lenjeria alb` a colegei ei de camer`, ale ei p`reau total lipsite de feminitate. Oft`. Cel pu]in se consola cu c`ldura sacului de dormit, [i asta conta cel mai mult \ntr-o ]ar` care era acoperit` de ghea]` \n propor]ie de zece la sut`, [i \n care "Mica epoc` de ghea]`" se \ncheiase abia cu trei sute de ani \n urm`.

|N }ARA GHEIZERELOR

19

Beth se cufund` pe patul ei, privind hainele fetei. Garderoba ei avea mai multe perechi de blugi decât de fuste. Bine\n]eles, c` [i munca \i impunea o anumit` ]inut`. Nimeni n-ar fi luat \n serios o femeie fotograf care ap`rea \ntr-un peisaj s`lbatic \mbr`cat` cu o fusti]` [i pe tocuri \nalte. |[i mut` privirea spre trusa de cosmetice, apoi se analiz` pe sine \n oglind`. Tot ce folosise ea, era un ruj discret. Se analiz` astfel timp \ndelungat. Avea o piele frumos colorat`, poate din cauza aerului proasp`t pe care-l inspira zilnic. Acesta era unul din am`nuntele incitante ale carierei ei, care presupunea o via]` tr`it` sub cerul liber indiferent de condi]iile atmosferice; astfel c` trecuse prin umezeal` cât s` nu uite niciodat`. Ochii ei verzi-c`prui erau umbri]i de sprâncene dese [i negre. Nasul \i era potrivit. Pân` acum nu observase nici conturul negru din jurul ochilor [i nici ridurile gurii. Fiecare am`nunt al figurii ei \[i g`sea o justificare. La fel [i \mbr`c`mintea – ni[te pantaloni verzi, o c`ma[` g`lbuie [i un jerseu, care \i \mbr`cau trupul sub]ire. Ceea ce conta, la urma urmei, era faptul de a fi recunoscut` ca fotograf, nu ca femeie. Faptul c` Rob Wilson o remarcase \nc` din prima clip`, precum [i mijloacele pe care domni[oara Brennan le afi[a pentru a se \nfrumuse]a, veniser` ca un [oc. Beth se r`suci pe c`lcâie \n momentul \n care auzi o u[` deschizându-se. Hofi o catalogase pe fat` drept "dr`gu]`". |ns` nu era dr`gu]`, era superb`. Purta un neglijeu de m`tase crem, iar p`rul blond \i curgea \n valuri pe umerii goi. Pielea bronzat`, ochii migdala]i [i buzele

20

ANNE MURRAY

voluptuoase \ntregeau imaginea fetei. De altfel, \ntreaga ei fiin]` inspira senzualitate – cu pieptul bogat, [olduri \mplinite [i o talie minuscul`. Manichiura [i pedichiura \i erau perfecte. Vâzând-o pe Beth, tân`rta se opri \n loc, u[or nemul]umit`. Beth se ridic`, resim]ind acut simplitatea propriei persoane, [i-[i lu` pijamaua \ndreptându-se spre baie. Când acceptase propunerea lui Hofi, nu [tia ce o a[teapt`. Hofi ar fi putut s-o avertizeze. Probabil c` domni[oara Brennan, fiic` de om bogat, femeie divor]at` de dou` ori, era tipul perfect de scorpie care tortura pe oricine venea \n contact cu ea. Astfel c` Beth [i-ar fi dorit un cort separat, acum mai mult ca oricând. Beth \nghi]i \n sec, preg`tindu-se de ap`rare, dar \nainte de a rosti ceva, o auzi pe cealalt` : – Scuze pentru deranj. Glasul \i era moale [i r`gu[it. Involuntar, Beth se \ntreb` dac` din cauza ]ig`rilor sau a lacrimilor v`rsate. – De obicei, nu sunt a[a de…sau poate c` sunt, scutur` ea din umeri. Dar nu inten]ionat. Se pare c` lucrurile mele s-au cam…\mpr`[tiat. Se repezi la un prosop [i la câteva sticlu]e de pe noptier`. – Sunt Gaynor, zâmbi ea. Gaynor Brennan. Beth se prezent` [i ea. – Sper c` nu te superi c` ]i-am dat la o parte câteva lucruri. – Presupun c` a trebuit s-o faci, [i se uit` la deranjul din camer`. Nici nu [tiu cum o s` mi le pun \napoi \n valize. Se pare c` am mai multe decât credeam. Beth r`sufl` u[urat`. Imaginea dezordonat`, precum [i prima

|N }ARA GHEIZERELOR

21

impresie despre blonda frumoas` din fa]a ei, o preg`tiser` pentru ce e mai r`u, dar vulnerabilitatea tinerei o surprindea [i o amuza \n acela[i timp. – Nu e u[or s` te preg`te[ti de vacan]`, remarc` Beth. Am citit undeva c` e bine s`-]i faci o list` cu lucrurile necesare, apoi s` le \njum`t`]e[ti. E un sfat bun, de[i nici eu nu m` limitez doar la ce se spune. – Trebuie s` ne aranj`m pentru seara asta? \ntreb` cealalt`. – Nu, de obicei purt`m ceea ce vom \mbr`ca [i a doua zi. Eu r`mân a[a. – C`l`tore[ti mult? se interes` Gaynor, cotob`ind printre haine. – Sunt norocoas`, surâse Beth. Slujba m-a dus \n toate col]urile lumii. Sunt fotograf, ad`ug`, vâzând-o pe tân`r` ]inând dou` rochii \n mân`, nedumerit`. – Ce interesant! |]i plac lucrurile astea? Se referea la rochii. – Nu chiar, [i se repezi spre un jerseu care st`tea s` cad` de pe marginea patului. Specializarea mea este studiul vie]ii s`lbatice, al mediului \n care tr`im [i alte asemenea. – |nseamn` c` ai talent, o admir` cealalt`. Presupun c` ai concuren]`. – La fel ca-n orice profesie. Dar eu sunt norocoas`, am un impresar de treab`. El g`se[te clien]ii, eu fac pozele. – Adic` ignor` faptul c` e[ti femeie, s`ri Gaynor. – N-o s` fie a[a la nesfâr[it, o lini[ti Beth. N-am de gând s` m` limitez la bro[uri turistice [i la publicitate toat` via]a mea. Tocmai de aceea sunt foarte \ncântat` de expedi]ia asta. E o ocazie extraordinar` s` pot face ni[te poze adev`rate.

22

ANNE MURRAY

– Asta zic [i eu curaj, clipi cealalt`. Ce zici de… ? |nainte de a termina fraza, Beth \i ar`t` o c`ma[` [i un pulover. Poate c` mintea \i zbura la pre]ul pe care Gaynor \l pl`tise pentru toate acele lucruri. – Ai o hain` c`lduroas`? se interes` Beth. }i-ar trebui una impermeabil`, [i pantaloni c`lduro[i. Plus c`ciul` [i m`nu[i. |n caz de furtuni, ad`ug`, c`ci tân`ra p`lise. – Suntem \n iulie! – Dar ninge \ncontinuu. – Cred c` tata s-a ocupat de astea. {i se duse la dulap, de unde \i arat` lui Beth o jachet` crem, f`cut` din cea mai fin` piele, cu bl`ni]`, de nurc` poate, gândi Beth. – E bun`? Beth abia \[i st`pâni râsul. Gaynor n-ar fi \n]eles-o [i nu-[i dorea s-o r`neasc`. – Mda…se mul]umi ea s` spun`, a[a cum o f`cea de cele mai multe ori. – Uite ce e…Poate c` o s` m` crezi o nesim]it` c` fac asta dup` doar câteva clipe, dar…ai putea s` m` aju]i s` \mpachetez? – Credeam c` nu mai \ntrebi niciodat`, râse Beth.

Capitolul 2 Dup` o or`, amândou` coborâr` pentru cin`. Terminaser` de \mpachetat. Nu fusese o treab` u[oar`; aproape la fiecare lucru pe care \ncerca s`-l elimine, Beth \ntâmpina protestele lui Gaynor: – Dar \mi trebuie… Cu toate acestea, Beth se \nc`p`]ânase s` umple o \ntreag` valiz` cu ce avea s` r`mân` acas`. Renun]aser` la majoritatea produselor de \nfrumuse]are, cu toate c` Gaynor le includea \n obiecte absolut necesare. Creme de corp, rujuri, pe toate le l`saser` deoparte. Cel mai mult se impacientase Gaynor pentru deodorantele de la firma Carmen. Doar gândul c` va trebui s` se despart` de ele o \ngrozea. – Pentru Dumnezeu, nu-]i cer s`-]i tai o mân` sau un picior, protest` Beth. – Dar e la fel. |n cele din urm`, neputându-se dispensa de ajutorul lui Beth pentru a \mpacheta, Gaynor se consol` cu ideea c` \ncepând de a

24

ANNE MURRAY

doua zi va ar`ta jalnic, [i se decise a se aranja cât putea mai bine pentru acea sear`. Astfel c`, \ntorcându-se de la du[, Beth o g`si complet fardat`, aranjat` [i \mpopo]onat` cu tot ce avea mai de seam` \n trusa de machiaj. – Deci? Ce zici? – E[ti extraordinar`, o admir` Beth. Nu pari a fi machiat` [i totu[i… – {tiu. Ochii \mi par mai expresivi, iar gura mai mare. Vorbea de propriile ei tr`s`turi de parc` erau ale altcuiva. – Acesta e tot farmecul, nu? O iluzie. Eu sunt o iluzie. Remarca o l`sa pe Beth f`r` cuvinte. Rob Wilson nu [tia la care s` se uite mai repede, la Beth sau la Gaynor, care-l salut` printr-un gest discret, \nainte de a traversa camera spre locul unde se aflau p`rin]ii ei. F`r` a o sl`bi pe tân`r` din ochi, Rob lu` bra]ul celeilalte. – Cine e asta? [opti el. Beth \n]elese c` Rob ajunsese dup` familia Brennan. – E fata lor. O cheam` Gaynor [i e foarte dr`gu]`. Nu se [tie din ce motiv ad`ugase [i acel atribut. |n spatele fardurilor [i a imaginii prefabricate, Beth sim]ise o urm` de triste]e, lipsa siguran]ei, [i nu-[i dorea s-o mai vad` suferind. – Nici nu m`-ndoiesc. Un sentiment de invidie o \ncerc` \n acea clip`. Nimeni n-o admirase [i pe ea la fel. Dar \[i reveni la fel de repede – nici ea nu ar`tase la fel de bine nicicând. Amintindu-[i observa]iile lui Gaynor privind iluzia pe care o crea, Beth se \ntreba dac` frumuse]ea nu cerea un pre] mult prea mare.

|N }ARA GHEIZERELOR

25

– S` te prezint? \l \ntreb` Beth. Nu c` ai avea nevoie de ajutor; te descurci [i f`r` mine. – Aia a fost o alt` situa]ie, iar Beth realiz` imediat diferen]a. Adic`…Scuze, \mi pare r`u. – Nu-i nimic, zâmbi ea, v`zându-l c` ro[e[te. – Nu c` tu n-ai fi atr`g`toare. E[ti, dar ea e… – Uimitoare? complet` ea – Una ca ea…Dumnezeule…te m`tur` de pe picioare. Beth \l privi curioas`. – Vreau s` zic, doar dac` o prive[ti. Cred c` m-ar face buc`]i-buc`]ele \n doar câteva minute. – Cum po]i s` spui a[a ceva? Nici m`car n-o cuno[ti. Nu e vorba despre un monstru, ci despre o fiin]`. |ntr-adev`r, e minunat`, dar la urma urmei, e doar o fiin]` uman`. Care are acelea[i probleme ca [i noi. Beth surprinse mirarea lui Rob; chiar [i ei \i era neclar motivul pentru care s`rise \n ap`rarea lui Gaynor, dar realiz` imediat c` citise \n cealalt` durerea pe care ea \ns`[i o tr`ise. – Mie mi se pare o fire care se autocontroleaz` \n tot ce face. – Cu to]ii afi[`m o anumit` ipostaz` \n public. Beth vorbea din perspectiva femeii de carier` care nu avea nici timp, nici iluzii pentru rela]ii de lung` durat`. Aceasta era masca sub care se ascundea, a[teptând ca r`nile s` i se vindece, uneori chiar \ntrebându– se dac` va mai apuca acea zi. Allan fusese primul b`rbat [i etalonul dup` care \i m`sura pe to]i ceilal]i. |n ciuda modului \n care se sfâr[ise totul [i a felului cinic \n care se debarasase de ea, nu mai \ntâlnise pe nimeni asem`n`tor.

26

ANNE MURRAY

Sau poate c` nici nu mai acordase vreo [ans` altcuiva… |i ]inuse la distan]`, ferindu-se s` se implice serios, mai mult decât un simplu s`rut – astfel \[i câ[tigase reputa]ia de femeie frigid`, poate chiar mai r`u. |ns` realitatea era cu totul alta. Câte nop]i nu se rugase pentru a fi eliberat` de amintirile trupului s`u puternic care o domina, \n cele mai intime momente; de senza]ia atingerii lui delicate, a s`ruturilor [i a mângâierilor care o desc`tu[au [i o ridicau pe culmile fericirii? Bra]ele lui care o acopereau, lumea din jurul lor explodând, ea ag`]ându-se de el, apoi cufundându-se…adâncindu-se \n valurile ce-i purtau pe amândoi departe [i unde r`mâneau \ncle[ta]i, tr`indu-[i clipa de pace [i de extaz. Nici chiar \n somn nu-[i mai g`sea refugiul. El \nc` se afla acolo, \n visele ei, a[teptând-o. Oare nu se va elibera de el niciodat`? – Crezi c` ar trebui? o trezi Rob din reverie. Ru[inat` de gândurile ei la fel de pertinente ca \ntotdeauna, i-ar fi mul]umit lui Rob c` o salvase cu poblemele care-l m`cinau pe el. – Oricum, va trebui s` vorbe[ti cu ea la un moment dat. O s` c`l`torim \mpreun`. De ce nu spargi ghea]a acum? Poate va fi pu]in rezervat`, la \nceput, dar cred c` doar din timiditate. Are un sim] al umorului extraordinar, [i nu e doar o blond` proast`. – Nu e[ti geloas`? se mir` el. – Din cauza ei? – Nu voiam s` spun asta… ro[i el. – A[ min]i s` spun c` n-a[ vrea s` schimb nimic la mine. "Sufletul, de exemplu, continu` \n sinea ei. L-a[ \nlocui cu o pies` de o]el, nou`, neatins`, imbatabil`. "

|N }ARA GHEIZERELOR

27

Se uit` la Gaynor, care-[i tr`sese un scaun al`turi de mama ei. Dup` felul \n care gesticula, se vedea c`-i povestea mamei aventura \mpachetatului. Din când \n când, Eugene mai sorbea câte o \nghi]itur` din lichidul maroniu din paharul pe care-l ]inea \n mân`. " Nu, continu` Beth, nu sunt geloas` ". – Deci, se auzi vocea tat`lui, sunte]i amândou` preg`tite de plecare? Am auzit c` ne punem \n mi[care destul de devreme mâine. S` v` aduc ceva de b`ut. – Pentru mine, nu, mul]umesc, zise Beth. Eu sunt gata; mai am doar de cur`]at aparatele [i lentilele. O s` m` ocup de ele dup` ce mânc`m. Apropo, ar trebui s-o ajut pe Hofi. V` rog s` m` scuza]i… – Bine\n]eles, zise Eugene. Dar tu, b`iete? se adres` el lui Rob. Din prag, Beth \l v`zu pe tân`r surâzând incert, \ncercând s` par` demn. |ns` \n timp ce f`cea cuno[tin]` cu Gaynor, pe fa]a lui se putea citi nesiguran]a. Buc`t`ria era mare, echipat` cu toate ustensilele necesare; dulapurile erau f`cute din lemn de brad, iar podeaua fusese gândit` \n a[a fel \ncât s` fie u[or de cur`]at. Nuan]ele de ro[u [i maro d`deau spa]iului o not` de intimitate. Masa era preg`tit` pentru opt persoane. Undeva lâng` u[` a[teptau mai multe boluri pline cu mâncare, precum [i farfuriile. O salat` fran]uzeasc`, asezonat` cu crudit`]i [i cu mur`turi, precum [i produse de patiserie [i un tort de ciocolat`. Din tava de pe aragaz venea un miros savuros. Hofi sp`la vasele. – Mor de foame. Ce mânc`m azi? Hofi tres`ri, speriat`.

28

ANNE MURRAY

– Scuz`-m`. Am crezut c` m-ai auzit când am intrat. Te ajut cu ceva? Hofi se [terse pe un prosop alb, \nc` tremurând, [i-[i aranj` o [uvi]` r`zlea]` de p`r. – Nu-i nimic. M` gândeam… [i se uit` repede la ceas. Ar trebui s` m` concentrez la ceea ce fac. Deci, vrei s` m` aju]i, [i privi \n jurul ei dezorientat`. – Te sim]i bine? – Da, normal, r`spunse cealalt`, f`r` s-o priveasc` pe Beth. Totul e preg`tit. Dac` tot avem musafiri din America, m-am gândit s` nu fac prea mult` mâncare specific islandez`. Am f`cut sup` de g`in`. Mâine, pe drum, o s` mânc`m carne rece. Iar ca felul doi, am preg`tit o specialitate de pe-aici, [i zâmbi satisf`cut`. Lui Beth i se f`cu gura ap`, amintindu-[i de costi]ele de miel afumat. – Nu-mi mai spune. Deja m` doare stomacul. – Mai avem [i salat` de hering [i crudit`]i, iar desertul e la alegere. Afar`, se auzi zgomotul unei ma[ini. Hofi se \ntoarse c`tre Beth, \mbujorat` [i cu ochii sclipind de fericire. – A venit Gunnar, [i-ncepu s`-[i desfac` [or]ul de buc`t`rie. |i chem pe restul la mas`. – M` duc eu. – Nu, o repezi femeia, pentru ca apoi s`-[i controleze glasul. Trebuie s` fac pe gazda bun`, [i s` stau pu]in [i cu ei. Am fost atât de ocupat` cu alte lucruri. – Sunt sigur` c` te \n]eleg. Mai ales c` te ocupi [i de proviziile

|N }ARA GHEIZERELOR

29

pentru drum. – Chiar [i-a[a, trebuie s` facem totul cum se cuvine. Dac` \ntr-adev`r vrei s` m` aju]i, \nc`lze[te te rog supa. {i po]i s` pui pe mas` salata [i pâinea. E \n dulap. Nu te superi, nu? Spre mirarea lui Beth, prietena ei p`rea foarte agitat`. Dup` atâ]ia ani \n care se ocupase cu aprovizionarea diverselor expedi]ii, ar fi trebuit s` fac` toate acestea legat` la ochi, gândea Beth. Dar toat` lumea trecea prin momente mai dificile… – Bine\n]eles c` nu, râse ea. Du-te [i f` pe gazda. Sunt gata imediat. Beth scoase din dulap opt castrona[e. Ezit` \nainte de a le pune pe mas`. – Hofi, de ce opt? Sunt trei de la familia Brennan, cu Rob patru, tu, eu [i Gunnar – suntem… |nainte de a avea r`gaz s` r`spund`, u[a se trânti \n l`turi [i \n prag ap`ru o matahal` de om, \mbr`cat \ntr-o geac` pufoas` care-i accentua [i mai mult statura. Cu p`rul lui blond [i lung [i cu barba stufoas`, p`rea un viking din vechile legende nordice. – Beth, strig` el surâzând [i \mbr`]i[ând-o. M` bucur s` te v`d. – {i eu m` bucur c` sunt aici, Gunnar, murmur` ea când se v`zu eliberat` din strânsoare. – {i, e[ti mul]umit` de ce ]i-a spus Hofi ? |ntre timp, \ncepuse s` se dezbrace. So]ia lui \i atinse u[or bra]ul, iar el o s`rut` u[or pe frunte. De[i era obi[nuit` cu dovezile de afec]iune ale celor doi so]i, Beth se \nduio[` urm`rindu-i ; imaginea \i sfâ[ia sufletul, for]ând-o s` admit` singur`tatea \n care tr`ia [i pe care refuza s-o vad`. |i

30

ANNE MURRAY

aminti de pierderea suferit`, de[i \i era clar c` se simte mai bine f`r` Allan. Nu merita s` plâng` pentru un cinic lipsit de sensibilitate. {i nici nu mai dorea acest lucru. – Absolut, râse Beth, \ncepând s` pun` sup` \n boluri. – Da? M` gândeam c` poate… – Bine\n]eles c` e mul]umit`, \l \ntrerupse Hofi [i-l trase pe so]ul ei spre sufragerie. Beth o s` fac` multe poze de excep]ie \n expedi]ia asta? {i o s` scoat` bani, o s` câ[tige premii [i o s` devin` faimoas`. Acum, hai s`-]i \ntâmpini musafirii. Gunnar p`rea cam nedumerit de situa]ie. |ncepu s` vorbeasc` pe limba lor, u[or nelini[tit, iar Hofi \i r`spunse cu greutate, ceea ce-l nemul]umi [i mai mult. |ns` ea \l scoase din buc`t`rie, \nainte ca el s` mai adauge vreun comentariu, [i \nchise u[a \n urma lor. Beth \[i v`zu de treab` mai departe. La un moment dat auzi pa[i din direc]ia sufrageriei; nu [tia cine poate fi, dar se a[tepta ca cineva s` bat` la u[`. B`taia \ntârzie, pân` când, dintr-o dat` u[a se deschise. Un b`rbat \nalt [i brunet p`[i \nainte. Ducea cu el un rucsac \nfundat cu de toate; era echipat de plecare, cu o geac` impermeabil` [i cu bocanci solizi. Pe sub pantalonii gro[i [i mula]i pe picioare i se vedea musculatura format` \n urma multelor expedi]ii \ntreprinse de-a lungul vie]ii. Beth tres`ri \n momentul \n care observ` chipul str`inului; sc`p` bolul din mân`, iar acesta se f`cu ]`nd`ri. Pentru o clip`, chiar [i el p`ru mirat, [ocat chiar, de \ntâlnirea nea[teptat`. |ntr-o frac]iune de secund`, \ns`, \[i rec`p`t` controlul, \ncordându-se, ascu]indu-[i privirea de ghea]`. – Ce naiba cau]i aici? zise el.

|N }ARA GHEIZERELOR

31

Trecuser` doi ani de când discutaser` ultima oar`, dar glasul lui nu se schimbase deloc. Niciodat` nu-l mai auzise atât de acru. O trecur` fiorii. Beth se aplec` s` strâng` cioburile. Sim]ea c` se sufoc` [i c` picioarele n-o mai ascult`. Inima st`tea s`-i sar` din piept. Gândea incoerent. |n minte \i ap`reau tot felul de imagini tr`ite \n ultimele ore [i care acum \ncepeau s` capete sens: agita]ia lui Hofi, ezitarea cu care-i r`spundea la unele \ntreb`ri, opt tacâmuri. Hofi [tia c` va veni [i Allan. Oare planificase aceast` \ntâlnire ? Sau ea [i cu Allan se \ntâlneau acum din pur` coinciden]`, iar prietena ei t`cuse pentru a nu tulbura atmosfera? – Deci? se r`sti el. Beth se ridic` \ncet, ]inând cioburile \n ambele palme. |i vâjâia capul. – Credeam…c` e[ti \n Alaska, bâigui ea. – Dup` cum vezi, nu sunt. Am terminat acolo. Deci, vizita lui nu era una de pl`cere. – |nc` nu mi-ai spus ce cau]i aici. – Aici, \n Islanda sau aici, \n casa aceasta? – Ambele. Beth arunc` la gunoi resturile, dup` care \[i relu` treaba. |nc` tremura. – Am avut de lucru \n sud, o s`pt`mân`. Hofi [i Gunnar m-au invitat la ei câteva zile, \nainte de a m` \ntoarce \n Anglia. |[i amintea cât de mult insistase prietena ei, motivând c` \i este dor de ea [i c` vrea s-o vad` \n carne [i oase. Acum \n]elegea de ce. – Dar tu? Pot s` te \ntreb ce faci aici?

32

ANNE MURRAY

Intui]ia \i [optea c` motivul nu poate fi decât unul singur, dar voia s`-l aud` din gura lui. – Am fost chemat \n calitate de ghid pentru proiectul Grimsvotn. – La ghe]arul Vatnajokull ? – {tii despre el? – Mi-a povestit Hofi. Dar n-a men]ionat numele t`u. Allan t`cea, analizând informa]ia. – Tu conduci expedi]ia, remarc` ea, f`r` urm` de interoga]ie. – Da, [i-[i l`sa jos rucsacul, iar peste el \[i puse geaca. Din sufragerie se auzeau râsete [i frânturi de conversa]ie. – La ce or` ai avion? se interes` el. – Ce avion? – Cel cu care te \ntorci la Londra, zise el \ncepând s`-[i piard` r`bdarea. Beth se sprijini de dulap, transpirat` [i \mbujorat`. Allan p`[i repede spre chiuvet` pentru a se sp`la pe mâini. Cu siguran]`, el \i observase mi[c`rile. – Nu…nu [tiu, bângui ea, nervoas` c` sosirea lui nea[teptat` o afectase atât. – Cam târziu, nu? – Nu cred, r`spunse ea cu capul sus. Am destul timp, nu m` \ntorc la Londra pân` s`pt`mâna viitoare. Replica \l bulversase de-a binelea, iar Beth sim]i o satisfac]ie imens`. – Am ajuns abia azi. – Dar…nu po]i r`mâne singur` aici. – Hofi nici nu mi-a sugerat a[a ceva. Eugene m-a acceptat \n

|N }ARA GHEIZERELOR

33

expedi]ie ca fotograf [i ca ajutor de buc`tar. Amintirile primei lor \ntâlniri \ncepeau s` lucreze, dar merita durerea pe care o pricinuiau acum, mai ales pentru [ocul ce se citea \n ochii lui Allan. {i el \[i amintea. – Nu, n-am s` accept a[a ceva, hot`r\ el. Pân` \n acel moment, Beth uitase de expedi]ie. Cu cât pleca mai repede din Islanda [i cu cât se \ndep`rta mai mult de Allan, cu atât va putea s`-[i ling` r`nile \n lini[te. Aceast` \ntâlnire \i \ntrecuse toate a[tept`rile, iar [ocul fusese extrem de mare, dar avea s`-[i revin`. Dar [i dac` abandona acum, ar fi l`sat impresia c` prezen]a lui \nc` o mai influen]a, chiar dac` acesta era singurul lucru care o mai punea \n mi[care. Oare nu era mai interesant s` r`mân` acolo unde nu era dorit`? Dar cine nu o dorea? Era clar c` Hofi \[i asumase anumite riscuri, incluzând-o [i pe ea \n expedi]ie. Gunnar o primise foarte bine, [i \[i dorea compania ei. La fel, [i ceilal]i se ar`taser` foarte deschi[i cu privire la prezen]a ei. Din punct de vedere profesional, aceasta era [ansa pe care o a[teptase toat` via]a. {ansa de a fotografia natura \n toat` splendoarea ei. Nu putea s` ignore o asemenea ocazie f`r` a se mai gândi pu]in. |[i aminti cuvintele tat`lui, de când era copil : "Fii atent`, Beth, ocazia ]i se ive[te sub cele mai nea[teptate chipuri, poate chiar sub masca unui cer[etor. Dac` o respingi, s-ar putea s` n-o mai prinzi a doua oar`." – Nu cred c` e datoria ta s` decizi, \l \nfrunt` ea. Nu \ncerca s` dea na[tere la o ceart`, dar se sim]ea \ndrept`]it`

34

ANNE MURRAY

s` se afle acolo. |ncerca s` se st`pâneasc`, pentru a nu fi cople[it` de caracterul lui. – Cum dore[ti, se mul]umi el s` r`spund`. Victoria \i provoca grea]`. De fapt, nu câ[tigase nimic, pentru c` el nu se va da b`tut. Era pur [i simplu o alegere pe care ea o f`cuse cu bun` [tiin]`. U[a de la sufragerie se deschise, iar Gunnar \i pofti pe to]i la mas`. |i cercet` din priviri pe Beth [i pe Allan, mul]umit de sine. – Te sim]i bine, murmur` el? trecând pe lâng` Beth. – N-am v`rsat sânge, nu? [opti [i ea, \ns` el nu \n]elese. Sunt bine, Gunnar. Pu]in [ocat`, dar altfel, totul e \n regul`. – Hofi v` dore[te numai binele… Beth \l b`tu pe um`r. Se zice doar c` drumul spre iad e pavat cu bune inten]ii. "Iadul meu, inten]iile lui Hofi" ofta Beth \n sinea ei. O c`ut` pe prietena ei din priviri [i observ` c` aceasta tocmai \ncepuse o discu]ie aprins` cu Lucille. Rob f`cea eforturi disperate s-o impresioneze pe Gayor, care p`rea cople[it` de flec`reala musafirului. – Allan! strig` Eugene. Bine ai venit! A[ fi dat orice s` fiu [i eu cu tine la erup]ia vulcanului Hubbard. – A fost o experien]` extraordinar`. Am f`cut ceva poze [i le am la mine; dac` vrei, le vezi mai târziu. – Dac` vreau?! Auzi]i ce spune! Toat` lumea se \ntoarse spre cei doi. Beth reu[i s` surprind` ochii lui Hofi, care \nc` se agita de colo-colo, l`sând-o a \n]elege c` aveau ceva de discutat \ntre patru ochi. Aceasta din urm` r`sufl` u[urat`, ca [i cum i s-ar fi luat o povar` de pe suflet.

|N }ARA GHEIZERELOR

35

– F`r` discursuri acum, Eugene, se plânse Lucille. Am venit s` mânc`m, nu s` st`m dup` tine. – Taci, femeie. Vreau s` spun un singur lucru: avem privilegiul de a avea cu noi, \n aceast` expedi]ie, pe unul dintre cei mai renumi]i [i mai experimenta]i geologi, chiar dac` e foarte tân`r \nc`. – Nu mai sunt tân`r, \i repro[` Allan, ar`tând firele albe ce-i crescuser`. {i pe care Beth nu le observase pân` atunci. Dar nu p`reau s`-l \mb`trâneasc`, ci-i d`deau, mai degrab` un aer autoritar. Are treizeci [i patru de ani, gândi ea. Treizeci [i patru de ani, [ase luni [i dou` s`pt`mâni. – Oricum, continu` b`trânul, vreau s` \nv`] de la el cât de mult, [i v` sf`tuiesc s` face]i asemenea. N-o s` mai ave]i aceast` ocazie. Iar acum, poate ar fi bine s` facem [i prezent`rile. Ea este domni[oara Farrell. Sprâncenele lui se arcuir`, iar ea \l \nfrunt` la fel de mândr` ca [i mai \nainte. Faima pe care [i-o construise nu avea nimic de-a face cu numele lui. Dac` s-ar fi folosit de el, ar fi avut multe de câ[tigat, dar pe nedrept. Astfel c` acum era complet pe picioarele ei, independent`. – Ne [tim. Tocmai am f`cut cuno[tin]` cu domni[oara Farrell. – Beth e fotograf de prim` mân`, mi s-a spus. M` bazez pe ea ca s` imortaliz`m locurile prin care trecem. Am \n]eles c` o s` fie [i un ajutor pentru gazda noastr`, dar nu [tiu cât timp va mai g`si [i pentru asta. Deci, Beth, vreau s` te v`d tot timpul cu aparatul \n mân`. De mâncat, putem mânca oricând, dar locurile sunt irecuperabile. M-ai \n]eles?

36

ANNE MURRAY

– Perfect. – Bun. Ea e so]ia mea, Lucille. Ultima oar` când ai fost la noi \n State, era la sora ei. Se ocup` de toate colec]iile mele, le catalogheaz`. Se pricepe foarte bine. Allan d`du mâna cu Lucille, care nu se putu ab]ine s` nu arunce o privire [i fetei ei, aluzie la o posibil` leg`tur` \ntre cei doi. – Iar ea este fiica mea, Gaynor. Ea nu face prea multe, \n afara faptului c`-mi cheltuie banii. Dar pentru asta sunt fetele frumoase, nu ? [i râse cu poft`, determinând-o pe fat` s` fac` la fel. – |mi pare bine, domnule Bryce. Beth observ` demnitatea cu care se prezenta Gaynor, precum [i vocea ei r`gu[it`. – Sper s` fiu mai mult decât un simplu pasager. Poate dac` Beth e prea ocupat`, a[ putea s`-i iau eu locul la preg`tirea mânc`rii. – {i ce [tii tu, m` rog, despre cum se g`te[te? o ironiz` tat`l ei. Nici m`car nu… – O s`-mi fie de ajutor, domnule Brennan…Eugene, se repezi Hofi. Se g`se[te de lucru. Lucille \l \nghionti pe so]ul ei care ar mai fi vrut s` mai spun` ceva [i care se l`s` p`guba[. – Niciodat` nu iau pasageri cu mine, zise Allan, \nc` ]inând mâna fetei \ntr-a lui. Rob \i privea pe cei doi cu o mutr` cam descump`nit`. – Haide]i s` ne a[ez`m, \i invit` Hofi. Eugene \l prezent` [i pe Rob. |n câteva minute, Allan era pus \n tem` cu toat` via]a tân`rului, cu studiile [i cu specializ`rile pe care acesta le urmase.

|N }ARA GHEIZERELOR

37

Beth st`tea \ntre Hofi [i Rob; \i pierise pofta de mâncare [i sorbea supa cu foarte mare greutate. – E[ti sup`rat` pe mine? [opti gazda, \n timp ce strângeau vasele. – Tu ai planificat totul ? – Eu ? A[ vrea eu s` am asemenea puteri. Soarta v-a adus \mpreun`, \]i jur. Allan ne-a scris \n leg`tur` cu faptul c` a fost contactat s` mearg` \n aceast` expedi]ie. Se pare c` el [i cu Eugene sunt prieteni de mul]i ani… |nc` un am`nunt pe care Beth nu-l [tia. – Cred c` s-au \ntâlnit \n timp ce Allan era invitat la divese facult`]i pentru a ]ine ni[te cursuri. Allan nu trebuie s` stea neap`rat la ghe]ar, dar Eugene a ]inut mor]i[ s` vad` personal ghe]arul Vatnajokull. Astfel c` i-a oferit lui Allan resursele materiale, cu condi]ia ca el s` organizeze totul, astfel \ncât s` se poat` vedea cât mai multe. Apoi s-a consultat [i cu noi \n privin]a datei, apoi ai sunat tu [i…Beth, nu e bine c` v-a]i desp`r]it. – Hofi, o opri Beth, nu puteam sta \mpreun`. – E ridicol ce spui, r`spunse cealalt`, trântind vasele \n chiuvet`. Dac` au existat vreodat` doi oameni f`cu]i unul pentru cel`lalt, atunci tu [i Allan sunte]i aceia. Chiar [i Gunnar mi-a spus-o. Când ne-am \ntâlnit \n luna voastr` de miere, mi-a zis c` sunte]i cel mai potrivit cuplu, \n afar` de noi. Deci nu-mi spune mie c` nu pute]i sta \mpreun`. Beth sim]i un nod \n gât. Nu mai avea ce s`-i repro[eze. Nici m`car mama ei nu [tia adev`ratul motiv pentru care-l p`r`sise pe Allan. Când se vedea nevoit` s` dea explica]ii, f`cea apel la nepotrivirea de caracter; apoi, \ncerca s`-l uite…dar nu reu[ea.

38

ANNE MURRAY

– Hofi, se auzi glasul r`gu[it al lui Gunnar, ne-ai pus la mas` ca s` ne dai de mâncare. Unde e mâncarea? – Acum, acum, se gr`bi femeia. Beth se a[ez` la loc, con[tient` c` Allan o urm`rea. Dup` cin`, urc` \n camera ei, sperând c` poate câ[tiga o clip` de lini[te, pentru a se reculege. |ns` Gaynor ap`ru [i ea la scurt timp – pentru a se mai aranja. Era foarte fericit` c` toat` lumea se purtase foarte bine cu ea. Cum nu se putea preface c` are o migren` sau alte asemenea, Beth se v`zu nevoit` s`-[i ia aparatul [i s-o urmeze pe fat`.

Capitolul 3 – Nu exist` doi ghe]ari identici, le explica Allan musafirilor \n mometul când Beth se al`tur` grupului. Fiecare are propriile-i curburi [i forme. |i zâmbi \n]eleg`tor lui Gaynor, care se a[ez` \ntre Rob [i mama ei. Pe Beth o ignora total. – Chiar [i-a[a, ghe]arii sunt foarte imprevizibili. Se mi[c` \ncontinuu, uneori poate cu doar câ]iva centimetri pe an; dar, din motive \nc` necunoscute nou`, la un moment dat pot exploda brusc. – Cum s-a \ntâmplat cu Hubbard, interveni Eugene. – La un moment dat, o parte din ghe]arul Hubbard a \nceput s` avanseze foarte rapid. Cum se \ntâmpl` cu toate râurile, centrul avanseaz` mai repede decât marginile, care sunt \mpiedicate de contactul cu stâncile laterale ale albiei. Dar aici nu e vorba doar de ap`, ci de tone de ghea]` care galopeaz` spre ie[irea din fiord. {i nu e o mas` compact`, solid`. Exist` numeroase scurgeri, [an]uri care

40

ANNE MURRAY

apar la suprafa]`, [i care curg mai repede decât baza. Presiunea formeaz` fisuri care se propag` la sute de metri adâncime. |i fermecase pe to]i cu pove[tile lui, gândea Beth. Chiar [i ea \ncetase a-[i cur`]a aparatul, ascultându-l nemi[cat`; tonalit`]ile vocii lui \i trezeau [i mai multe amintiri. Revenindu-[i, plec` privirea, continuând s` [tearg` lentilele. Beth nu-[i putea \nchipui motivul pentru care Allan era chemat s` ]in` cursuri. |[i iubea munca, dar \n ciuda faptului c` prefera s` stea \n aer liber, s` cerceteze, nu se pricepea s`-[i comunice experien]ele \n public. |[i prezenta cursurile \mpreun` cu diverse poze [i astfel reu[ea s`-i ademeneasc` pe cei ce-l ascultau; le povestea experien]e amuzante sau \nfrico[`toare de pe parcursul expedi]iilor, \ncât auditoriul se sim]ea ca [i cum ar fi tr`it pe propria piele toate acele \ntâmpl`ri. Chiar [i Beth \[i aminti cum se l`sase furat` de una din prelegerile lui. La zece luni de la desp`r]irea lor, Allan se afla la Londra pentru un astfel de curs. Se f`cuse mult` publicitate pe seama lui, iar ea era convins` c` trecuse peste ce fusese mai greu, peste toat` furia ce se acumulase \n ea. Se hot`râse s`-l asiste, doar a[a, ca un fel de test, convins` c` se va putea concentra exclusiv la ce i se ar`ta. Apoi, reu[ise s` se strecoare afar` \nainte de aprinderea luminilor, pentru ca nimeni s` nu-i vad` lacrimile din ochi. Eugene \ncepu s` r`sfoiasc` printre pozele oferite de Allan, fluierând admirativ. Instinctiv, [i ceilal]i se aplecar` pentru a se uita la ele. Beth \[i ridic` privirea [i-l surprinse pe Allan urm`rind-o cu un surâs rece pe buze [i cu un lic`r demonic \n priviri. Era o provocare.

|N }ARA GHEIZERELOR

41

Nu-i p`sa dac` ea avea s` se uite sau nu la fotografii. Dar dac` nu o f`cea, se putea ca cineva s` se \ntrebe de ce, iar el a[tepta s`-i vad` reac]ia. Eugene salv` situa]ia, punându-i \n bra]e toate pozele : – Ce zici de astea, feti]o? A[ezându-[i aparatul pe podea, Beth \ncepu s` le examineze atent`. Cu to]ii a[teptau r`spunsul ei. Era o situa]ie incomod`, de[i nimeni nu mai [tia \n afar` de ea [i de Allan. Cu to]ii se a[teptau la acela[i r`spuns. Dac` le admira, [i-ar fi pus \n pericol integritatea profesional`, [i-ar fi c`lcat pe mândrie. Sim]i cum privirile lui o sfredeleau; atmosfera dintre ei se \ncinsese, iar lupta era deja una deschis`, invizibil` pentru ceilal]i. – Imaginile sunt unice, \ncepu ea, privindu-l incert pe b`trân. – Dar… ? se auzi glasul lui Allan. Beth trase puternic aer \n piept. – Dar, ca tehnic`…{i nu vreau s` v` jignesc, domnule Bryce, se vede c` sunt f`cute de un amator. Voia doar s` spun` adev`rul. Dac` ceilal]i aveau s-o interpreteze drept un atac frontal, n-avea ce s` fac`. Allan o privi curios, nelini[tit, uimit [i nesigur pe el, \n acela[i timp. – Dezvolt` pu]in, \i suger` el, f`când-o s` \nghe]e. – Chiar a[a, cum adic`? Mie mi se par al naibii de bune, o provoc` [i Eugene. Beth alese una [i le-o ar`t`. – De exemplu, acest munte de ghea]` este o imagine superb`. Dar \n lipsa compara]iei cu o fiin]` uman`, nu ne d`m seama cât de

42

ANNE MURRAY

imens este de fapt. Nu a[tept` reac]ii, ci merse mai departe. – Domnul Bryce [i-a ales bine unghiul, se poate vedea [i pu]in` verdea]`, pe locul din care face poza. Dar dac` ar fi stat [i mai departe [i dac` ar fi pus pe unul dintre colegii lui la marginea sau la mijlocul pozei, poate chiar unul \mbr`cat \ntr-o geac` portocalie sau galben` ca s` contrasteze cu ghea]a, impactul ar fi fost mult mai mare. Allan \ntinse mâna, iar Beth \i d`du fotografia pe care el \ncepu s-o examineze, \ncruntat. Musafirii \ncepur` a [u[oti. – Ai dreptate. |n ochii lui se putea citi atât admira]ia cât [i respectul pentru ea. F`r` ca altcineva s`-[i dea seama, Beth r`sufl` u[urat`. – Se pare c` [tii meserie, morm`i Eugene. Cam a[a ceva a[ vrea s` duc \napoi \n Texas. Crezi c` po]i? – Nu pot s` promit o erup]ie, dar am s` m` str`duiesc pentru restul. – Dosarul t`u Beth, murmur` Hofi. |ntotdeauna \l ai cu tine. Adu-l jos. Dac` Eugene mai are \ndoieli…Fac cafea \ntre timp. Beth ezit`, dar Gaynor se oferi imediat. – M` duc eu. M`car atât pot s` fac pentru tine. Spre dezam`girea ei, trebuia s` le arate acele poze. Erau foarte personale, o colec]ie alc`tuit` \n ultimii doi ani, \n care fiecare poz` reflecta dispozi]ia ei, emo]iile tr`ite \n acel moment. Fiecare reprezenta o p`rticic` din propria ei persoan`. Dar Hofi avea dreptate. Erau poze care nu l`sau loc la comentarii privind profesionalismul ei. Reapari]ia lui Allan \i distrusese to]i

|N }ARA GHEIZERELOR

43

pilonii de sprijin [i o pusese fa]` \n fa]` cu singur`tatea \n care tr`ia. Era vulnerabil`, lipsit` de ap`rare. Avea nevoie de un punct de sprijin, iar munca ei reprezenta acel punct, acel spa]iu intim \n care se putea retrage. – Cât de mult trebuie s` ne ]inem de tine ca s` ne ar`]i capodoperele tale? zise Rob. E nevoie de v`rsare de sânge? De m`seaua mea de minte? |]i cânt [i o arie dac` vrei. Beth accept`, \n cele din urm`. Dispre]uia falsa modestie [i n-avea de gând s`-[i alc`tuiasc` o imagine pornind de la astfel de tactici. – E o map` cu fermoar, de culoare maro, \i spuse ea lui Gaynor. Se afl` chiar la suprafa]`. Gaynor disp`ru sus, iar Hofi \n buc`t`rie, pentru cafele. B`rba]ii \ncepur` s` discute despre eventualele pericole ce puteau s` apar` pe parcursul c`l`toriei. Beth \[i relu` activitatea de cur`]are a aparatelor. O umbr` ap`ru \n dreptul palmelor ei, [i-[i ridic` privirea. Rob o urm`rea. – Ai avut dreptate, se ghemui el lâng` Beth. – Cu ce ? \ntreb` ea distrat`, lustruind lentilele. – Cu Gaynor. Nu e deloc a[a cum mi-a[ fi imaginat-o. – Femeile sunt \ntotdeauna imprevizibile. – Tu nu pari s` te conformezi regulii, râse el. – Ah, Rob. Atât de curând… \i repro[` ea, \n]elegând aluzia. – E ridicol, nu-i a[a? Abia am cunoscut-o, dar [tiu sigur c` ea e aleasa. Beth nu coment` nimic, dându-[i seama c` vorbe[te cu ea [i mediteaz`, totodat`.

44

ANNE MURRAY

– Dar cum s-o fac s` reac]ioneze la fel? E amabil`, dar prea formal`, totu[i. {i asta e diferen]a dintre noi; ca [i cum ar p`stra \n mod deliberat o distan]` fa]` de restul lumii…sau fa]` de mine. Dup` un moment de gândire, Beth se decise s` sparg` ghea]a; la urma urmei, p`rin]ii fetei nu f`cuser` un secret din drama ei. – Are doar dou`zeci [i cinci de ani, Rob, [i a trecut deja prin dou` divor]uri. Nu e doar o fandosit` cu bani mul]i. Cred c` se auto\nvinov`]e[te pentru e[ecul ei ; a suferit foarte mult. Deci, nu e de mirare c` nu se arunc` imediat \ntr-o alt` rela]ie. Poate dac`-i acorzi pu]in timp; s` n-o sufoci sau s` n-o gr`be[ti. {i s-o la[i [i pe ea s` vorbeasc`, din când \n când… – A fost chiar atât de evident? Beth confirm` din cap. – La mas`, p`rea exasperat`. – Nici nu [tiu de ce m` mai agit, scutur` el din umeri. Adic`, e clar c` n-o interesez. {i cu o astfel de concuren]`, ce [anse a[ avea? – Care concuren]` ? \nm`rmuri ea. – El, murmur` cel`lalt. Domnul Allan Bryce. "Nu se poate!" se \nfior` Beth. – {i [tii ce e mai grav? continu` el, scormonind durerea ren`scut` \n sufletul lui Beth. – Nu… Nu conta pentru ea; Allan putea face orice, cu oricine. Nu-i mai p`sa. – Toat` lumea \l admir`. {i eu \l admir, la naiba ! – Cred c` doar ai impresia, murmur` ea, sec`tuit`. – A[ vrea eu.

|N }ARA GHEIZERELOR

45

– S` fim serio[i, se enerv` ea. Cu o asemenea atitudine, n-ai s-o cucere[ti niciodat`. Iar mie nu mi s-a p`rut c`-i acord` lui Gaynor o aten]ie special`. – Pentru c` nu l-ai urm`rit. Eu da. {i ceea ce-am v`zut, nu m` \ncurajeaz` prea mult. – Atunci…nu [tiu ce s`-]i spun, bolborosi ea. – Nici nu trebuie, zâmbi musafirul. Nu e problema ta, nu ? A, cafeaua, mul]umim. Hofi a[ez` tava pe m`su]` [i \ncepu s` \mpart` ce[tile. |ntre timp, Gaynor coborâse cu mapa. – Ai f`cut [coal` ca s` \nve]i toate astea? se interes` fata. Beth se mul]umi s` plece capul [i deschise dosarul, atingând u[or fiecare fotografie, ca [i cum din ele [i-ar fi extras curajul [i \ntreaga for]` interioar`. – Am f`cut un Master la Colegiul de Arte Plastice, timp de doi ani. Acolo am \nv`]at despre diversele tipuri de aparate foto, de lentile, moduri de utilizare, tipuri de poze [i felul \n care le se imprim`; am \nv`]at [i cum s` facem filme sau clipuri, precum [i diverse utiliz`ri ale luminii. Gaynor, \ns`, \ncetase s-o mai asculte. |[i lungise gâtul pentru a se uita \n`untru, trecând la repezeal` prin mai multe pagini. – Sunt fabuloase. Uit`-te [i tu, Rob. {i-i ar`t` un amurg surprins \ntre ni[te dealuri, un amestec de nuan]e de violet [i purpuriu, \nv`luite \ntr-o cea]` sub]ire ce se l`sa deasupra v`ii de dedesubt. – Nu-i a[a c` sunt minunate? – Cu siguran]`, confirm` el mul]umit.

46

ANNE MURRAY

– Hofi? r`sun` glasul gros al lui Gunnar. – Eu…m` \ntorc imediat. Beth, toarn` tu, te rog, cefeaua. – Sigur c` da. |nmân` dosarul lui Rob [i lui Gaynor, care se a[ezar` pe covor, iar ea se ridic` \n picioare. Pentru a ajunge la m`su]`, trebuia s` treac` de Allan, care p`rea foarte prins \ntr-o conversa]ie cu Eugene. De[i \n mod sigur auzise rug`mintea gazdei, el nu f`cu nicio mi[care pentru a se da din calea lui Beth. Astfel c` nu-i l`sa acesteia alt` posibilitate decât s` ocoleasc` sau s` se strecoare pe lâng` el. Ceea ce [i f`cu, scuzându-se. Mi[carea o intimid`, oferindu-i lui prilejul de a schi]a un zâmbet ironic, drept pentru care Beth [i-ar fi dorit s`-l fi c`lcat pe degete f`r` mil`. Musafirii \i admirau fotografiile, trecându-le din mân` \n mân`. Eugene urma, apoi Allan. O u[oar` nesiguran]` o cuprinse pe Beth \n timp ce servea cafeaua. Oare el avea s` p`trund` dincolo de imagini? |ncerc` s`-[i [tearg` din minte orice idee anticipat`. Era absolut neconcludent faptul c` voia s`-i ghiceasc` gândurile sau reac]iile. Sau, \n orice caz, nu trebuia s`-i pese de acestea. |ntinse ce[tile lui Gaynor [i doamnei Brennan, apoi b`rba]ilor. Pe Allan \l l`s` la urm`. |i turn` [i lui, ad`ugând doar o linguri]` de zah`r. Apoi se ridic`, pentru a duce ustensilele la buc`t`rie. I se p`ru c`-l aude mul]umind [i-[i \ntoarse privirea. |n schimb, \i surprinse doar rânjetul ironic, cu o not` de triumf. O privea pe deasupra ce[tii. |n acel moment, ea realiz` gre[eala pe care o f`cuse. |mbujorat`, se repezi la bolul de fri[c` pentru a i-l oferi. |nainte ca ea s` fac` vreo mi[care, Allan se \ntoarse pe jum`tate, \ncât doar ea

|N }ARA GHEIZERELOR

47

\l auzi [optind: – Dup` atâta timp…M` \ntreb ce altceva \]i mai aminte[ti, domni[oar` Farrell. Parc` ap`sase acel nume. – Nimic, [uier` ea, aproape fugind spre buc`t`rie, \nainte ca paloarea fe]ei s-o tr`deze mai mult decât o f`cuse deja. Se rezem` \n spatele u[ii de la buc`t`rie pentru a-[i rec`p`ta suflarea. Ceva nu era \n regul`. Ea juca rolul victimei, a celei ce fusese tr`dat`. Iar el p`rea atât de afectat [i de mânios, de parc` ea ar fi fost de vin`. Abia atunci realiz` Beth c` prietena ei nu se mi[case pentru a vedea cine a intrat \n buc`t`rie, de[i auzise zgomot. Hofi se afla \n dreptul chiuvetei, privind pe fereastr`. – Te sim]i bine? O \ntrebare retoric` ; se vedea clar c` Hofi nu era \n apele ei, mai ales c` ardea toat`. – Hofi ? Ce s-a \ntâmplat ? – Nimic… zâmbi femeia. Am sim]it c`… nu-[i g`sea cuvintele, [i desen` un cerc deasupra capului. – C` ame]e[ti? – Da, dar acum sunt bine. Serios, Beth, [i-[i [terse fruntea cu podul palmei. M-am aplecat [i cred c` m-am ridicat prea brusc. – {i mie mi s-a \ntâmplat de câteva ori. Dar acum e[ti bine ? – Da. De ce ai venit? – Pentru cafea. – Te rog, f`-o tu. Mirosul…nu mai pot… [i-[i puse ni[te ap` \ntr-un pahar, din care sorbi pân` când \i reveni culoarea \n obraji.

48

ANNE MURRAY

Gata, sunt bine. Vezi? {i tu? – Eu? Beth \ncepu s`-[i fac` de lucru la cafetier`. Splendid. – Nu…M` refeream la tine [i la Allan. – Acum \mi spune pe numele de familie. "Cu ur`", ar fi ad`ugat. – La fel \i zic [i eu. Ceilal]i [tiu c` abia ne-am cunoscut. Mi se pare cel mai bun mod de a interac]iona [i de a trece peste momentele jenante. – Dar n-o s` sta]i toat` expedi]ia \ntr-o asemenea… [i continu` \ntr-o \n[iruire de cuvinte islandeze. – Nu v`d alt` cale, zise Beth oprind aparatul [i punând lichidul fierbinte pe tav`. Mai ales c` niciunul dintre noi nu vrea s` p`r`seasc` expedi]ia. – |nseamn` c` exist` o speran]`. O s` fi]i \mpreun` toat` s`pt`mâna. O s` v` aminti]i de toate clipele petrecute \mpreun`, de… – Taci ! strig` Beth. E prea târziu, Hofi. Orice-ar fi fost \ntre noi, acum s-a terminat. "Min]i", \i dicta propria con[tiin]`. – Nu te cred, r`spunse Hofi. Dac` ar fi \ntr-adev`r cum spui, atunci n-ai mai suferi atât. Allan \nc` mai face parte din tine. |l ai \n sânge. Iar el te adora. Te privea când nu erai atent` [i te sorbea din ochi ; pe chipul lui se putea citi toat` dragostea pe care ]i-o purta. Se lumina dintr-o dat`. Nici nu mi-a venit s` cred când mi-ai spus c` v-a]i desp`r]it. Nu vedeam rostul vorbelor tale. {i niciodat` n-am \n]eles ce… {i dintr-o dat` se opri, uimit` de revela]ia pe care tocmai o tr`ia.

|N }ARA GHEIZERELOR

49

– Nu te-am \ntrebat niciodat`. Poate nu e prea târziu s` te \ntreb acum… Beth [tia ce va urma, [i pentru prima oar`, nu fugea din calea cuvintelor. Voia, [i chiar avea nevoie s` se confeseze cuiva, iar Hofi era cea mai apropiat` prieten` a ei. – Ce s-a \ntâmplat, Beth ? Ce n-a mers? Beth sim]i un nod \n gât. Ochii i se pierduser`, usca]i de atâtea lacrimi, rev`zând a nu-[tiu-câta oar` acea scen` \n care se pomenise cu o alt` femeie \n apartamentul lui Allan. |n doar câteva secunde, \ntregul univers se pr`bu[ise. |[i \ntoarse fa]a de la Hofi. Nu dorea s` plâng`; v`rsase prea multe lacrimi \n cei doi ani care trecuser` de atunci. – El a fost tot ceea ce-mi dorisem. Tr`iam ferici]i, \mplini]i. Dar, a uitat s`-mi spun` ceva…Era deja c`s`torit. Beth lu` tava [i se gr`bi spre sufragerie, l`sând-o pe Hofi f`r` cuvinte. Fotografiile ei se aflau \n mâinile tuturor. – E[ti foarte talentat`, Beth, zise Gaynor admirativ. Sper s` \nv`] [i eu câte ceva de la tine. Dar n-o s` te \ncurc prea mult. Mi-am adus [i eu aparatul. E unul dintr-alea care face poze singur. {tii, la care doar ape[i un buton. Crezi c` o s` m` descurc? Replicile fetei veniser` ca o porti]` de salvare. Ar fi fost imposibil s` n-o placi pe Gaynor. – Cu siguran]`. Mai [tii ce marc` e? – Cred c` Hassell…nu-[tiu-cum, se \ncrunt` cealalt`. – Hasselbald, complet` Beth. Era de a[teptat. Fata avea unul din cele mai scumpe aparate de

50

ANNE MURRAY

mici dimensiuni, pentru care mul]i profesioni[ti, chiar [i Beth \ns`[i, ar fi dat orice. Iar fata vorbea de el ca [i cum ar fi fost doar o juc`rie. – O s` te descurci, ad`ug`, u[or ironic. Apoi \ncepu s` se plimbe prin camer`, umplând ce[tile acolo unde era cazul, r`spunzând la diverse \ntreb`ri referitoare la poze, la loca]ii [i la felul \n care procedase pentru a surprinde un anumit moment. |ncerca s`-[i g`seasc` mereu o ocupa]ie pentru a-l evita pe Allan, \ns` de fiecare dat` ceva o atr`gea spre el, doar pentru a se \nfiora sub privirile lui de ghea]`. La un moment dat, Beth puse cafetiera la loc pe tav`; tremura prea tare [i nu dorea s` devin` prea evident. |[i ]inea capul sus. Mândr`, \ndr`znea]`, se preg`tea de lupt`. De[i el p`rea blând deocamdat`, presim]ea amenin]area unui atac, iar inima \ncepu s`-i bat` puternic. Allan ridic` \n mâini dosarul. – Mi-a[ fi dorit s` pot spune c` domni[oara Gaynor habar n-are ce vorbe[te, c` acestea sunt doar ni[te rebuturi sentimentale…dar nu pot. Poate c` e[ti o scorpie, o la[`, o tr`d`toare de prim` mân`, domni[oar` Farrell, dar ai talent la fotografie. {i arunc` dosarul spre ea. – Cum…\]i…permi]i? bâigui ea, [ocat`. – Ba bine c` nu, rânji el. Doar amintindu-mi ce-ai f`cut, [i-mi este mult mai u[or, [i se \ntoarse dezgustat spre musafiri. Dar ce f`cuse ea? |n afara faptului c`-l p`r`sise pe cel ce se c`s`torise cu ea, de[i mai avea o alt` so]ie, [i c` tr`ise \ntr-o mare minciun`? Ce altceva f`cuse? Nu avea niciun drept s-o acuze; el era cel vinovat. |[i mu[c`

|N }ARA GHEIZERELOR

51

buzele pân` la sânge. Ea fusese cea tr`dat`. – Pu]in` aten]ie, v` rog, zise Allan, ridicând bra]ele. Se f`cu lini[te [i toate privirile se \ndreptar` spre el. – Cred c` e momentul potrivit s` deschidem oficial aceast` expedi]ie [i s` mergem afar`, pentru o poz` cu apusul. – Ce idee romantic`, se auzi glasul inocent al lui Gaynor, care r`suci [i mai adânc cu]itul \n rana lui Beth. – |nainte de asta, a[ vrea s` l`muresc ni[te lucruri. |n primul rând, \n calitate de conduc`tor de grup, eu fac legea. Nu e nimic egoist \n asta, totul ]ine doar de siguran]a voastr`. |n al doilea rând, f`r` alcool, nici m`car spirt. Se auzi murmur din direc]ia lui Rob [i-a lui Eugene, pe care so]ia lui \l reduse la t`cere cu un ghiont. – |n Islanda, legea este foarte strict` \n privin]a b`uturilor. |n afar` de-asta, fiecare dintre voi trebuie s` fie preg`tit s` conduc` ma[ina la un moment dat. Mai ales \n trec`tori, unde poate va trebui s` le remorc`m. Sunte]i preg`ti]i s` accepta]i aceste condi]ii? Cum fiecare consim]ea \n felul lui, Allan se \ntoarse spre Beth. – Mai vrei s` participi ? Ea [tia c` se a[teapta la un abandon. Chiar [i a[a, Beth avea \ncredere c` Allan nu va abuza de autoritatea lui. N-ar fi pus \n pericol siguran]a grupului, sau propria lui reputa]ie. Dar, \ntr-un fel sau altul, ochii lui alba[tri o avertizau asupra unei iminente r`zbun`ri. Beth \l \nfrunt`. Deja era prea târziu s` renun]e, iar miza profesional`, precum [i mândria ei erau mult prea mari ca s`-[i poat` permite a[a ceva.

52

ANNE MURRAY

– Bine\n]eles. – Cum vrei… Ea fugi sus pentru a-[i aduce trepiedul [i un film nou, \ncercând \n acela[i timp s` ascund` toat` nelini[tea ce o tulbura.

Capitolul 4 B`rba]ii aranjau bagajele pe capota ma[inilor [i le legau, pentru mai mult` siguran]`. Gunnar f`cuse plinul ambelor ma[ini. Mâncarea fusese preg`tit` \n buc`t`ria mobil`, [i toate erau puse \n portbagajul lui Gunnar, cu excep]ia mesei pentru ziua respectiv`. Hofi preg`tea ni[te co[uri, pe care avea s` le lege de sp`tarele scaunelor din spate. Gaynor \[i prinsese o coad` la spate, l`sând la vedere pielea de pe ceaf`, ceea ce-i conferea un aer [i mai vulnerabil. F`r` machiaj, ar`ta proasp`t` [i mult mai tân`r`. Cu toate acestea, puloverul de lân` de culoare bej [i c`m`[a mov, o f`ceau s` par` a fi sosit de la o tur` de cump`r`turi. Beth \[i trecu mâna prin p`r, [i-[i mas` u[or ceafa, \ncercând s` se elibereze de tensiunea acumulat` pe parcursul nop]ii nedormite. Gaynor f`cu o poz` mamei sale, care ducea la ma[in` un covora[. – La ce-]i trebuie? Nu e frig. – Dar cine-a zis c` ar fi? Am mai fost \n astfel de excursii. M`

54

ANNE MURRAY

deranjeaz` toate zgâl]âielile [i toate vibra]iile. La vârsta mea, am nevoie de tot confortul posibil. Beth se plimba printre ei, f`când poze. Reu[i s` surprind` palmele \ncle[tate ale lui Rob [i ale lui Eugene, \n timp ce strângeau o funie. Apoi, pe Gunnar [i pe Allan, \n timp ce presau bagajele, iar pe fundal ap`rea soarele – o poz` pe care o considera foarte bun`. Allan \[i ridic` privirea [i o fix` un scurt moment. Din cauza soarelui care se \n`l]a \n spatele lui, Beth nu putu s`-i citeasc` expresia fe]ei. Apoi, el se aplec` la loc. "Nu e pentru mine, ar fi vrut ea s` strige. E pentru Eugene. Pentru asta m` pl`te[te". |n schimb, \[i \nghi]i vorbele. – Bun, zise Allan. Sunte]i gata? O trecur` fiorii, la fel ca pe ceilal]i. Allan s`ri jos de pe capot`, [i-[i \mbr`c` puloverul. Purta o c`ma[` scoas` din pantaloni, care \i punea \n eviden]` mu[chii spatelui [i ai umerilor. De[i hainele \i acopereau \ntreg corpul, Beth ghicea c` sl`bise, chiar dac` ar`ta \nc` foarte bine. Compara]iile permanente pe care le f`cea \ntre atunci [i acum, revigorau amintirile despre ei, [i nu voia ca situa]ia s` se prelungeasc` prea mult. Beth se gr`bi s` a[eze aparatul la locul lui. Hofi \ncuie u[a, dup` care se apropie de prietena ei. – Ar`]i cam obosit`, [opti ea. N-ai dormit? – Iar tu ar`]i de mii de ori mai bine, o evit` Beth. }i-ai revenit din ame]eal` ? – Nu era nimic serios, zise Hofi, plecând ochi [i ro[ind. N-ai mai spus nim`nui, nu-i a[a? Beth o privi mirat`.

|N }ARA GHEIZERELOR

55

– Ba da, am dat un anun] \n tot ora[ul. Normal c` n-am spus. Nici n-aveam cui. – Lui Gunnar, o fulger` Hofi. – Nu i-am spus. Mi-ai spus c` e[ti \n regul`…{i, ca s` fiu sincer`, am [i uitat incidentul. M` preocupau alte lucruri. Dar acum sper c` e[ti bine, se \ncrunt` ea. – Nu e nimic grav, o asigur` femeia, strângând-o de mân`. Gunnar e foarte \ngrijorat pentru mine [i nu vreau acest lucru. – Ok, accept` prietena ei, de[i surprins` de culoarea aprins` a femeii. Hofi alerg` iute spre so]ul ei, \l s`rut` repede pe obraz, apoi urc` \n spatele uneia dintre ma[ini. Beth trase adânc aer \n piept. Oare cu cine avea s` c`l`toreasc`? Nici nu [tia unde s` se urce. Dac` mergea cu Hofi, trebuia s` \nfrunte \ntreb`rile acesteia. Deja observase preocuparea ei \nc` din seara precedent`, iar Hofi nu se va da b`tut`, mai ales c` nici nu voia s` vorbeasc` despre propria persoan`. Dac` ar fi mers cu Allan, ar fi \nr`ut`]it situa]ia dintre ei. El fiind [eful, ar fi putut s-o atace oricând [i oricum. Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Allan se \ntoarse spre ea: – Tu [i cu Gaynor veni]i cu mine. Beth \ncuviin]` din cap, pe când cealalt` se lumin` toat`. Rob deveni u[or impacientat, pentru ca apoi s` r`sufle mul]umit, c`ci Allan \l chem` [i pe el \n ma[in`, pe scaunul din fa]`. Se instalar` repede; Beth st`tea chiar \n spatele lui Allan, cu aparatul foto pe picioare. |n`untru era un fâ[âit \ngrozitor, iar Gaynor \ntreb` de unde vine. B`rba]ii zâmbir`, iar Allan \i ar`t` o

56

ANNE MURRAY

sta]ie. – Cu asta, putem comunica \ntre noi, \n caz de urgen]`. Fiecare am`nunt conteaz`. Pornir`. Gunnar era primul, Allan \l urma. – Nu-i a[a c`-i extraordinar? strig` Gaynor ca s` acopere zgomotul motorului. Beth o aprob`, mul]umit` c`, cel pu]in \n timpul drumului, discu]iile aveau s` fie reduse la maximum. Primul lucru pe care-l vedea \n fa]` erau umerii lui Allan [i p`rul lui negru [i bogat. Se tunsese de curând, \ncât firele nu-i mai st`teau \ncol`cite, ci drepte. |ntr-o frac]iune de secund`, ochii lui o surprinser` prin oglinda retrovizoare. Ea \[i feri privirea imediat, neputând s`-[i ascund` emo]ia. Privi pe geam, \n schimb. P`[unile erau pline de turme de vite; verdele viu al ierbii contrasta puternic cu nuan]ele maroniu-\nchise ale stâncilor gola[e din apropiere [i cu apele râului ce curgea \n stânga lor, spre gura fiordului. N-ar fi trebuit s` vin`, gândea Beth. Poate c` o f`cuse din mândrie; dar [i s` stea dou`zeci [i patru de ore al`turi de el, \ntr-o tensiune permanent`, i se p`rea mai mult decât putea \ndura. Ura lui [i atacurile pe care le f`cea la adresa ei deveneau din ce \n ce mai evidente, cu toate c` ceilal]i pasageri \nc` nu-[i d`deau seama. Poate c` amândoi erau preocupa]i de alte gânduri ; sau poate se plictiseau. F`r` a-[i \ntoarce capul, Beth \ncerc` s`-l priveasc` din nou. {i de data asta, el o urm`rea. Nu putea s` conduc` [i s` se uite la ea \n acela[i timp! Sau poate c` sim]ise momentul exact…El \[i feri primul privirea, brusc, ca o lovitur`.

|N }ARA GHEIZERELOR

57

Beth se trase mai spre u[`, pentru a ie[i din raza lui. |[i \ntoarse [i piciorul, pentru a nu lovi caseta cu aparatele. Nu st`tea comod [i [tia c` nu va rezista mult, dar se ab]inu pe cât posibil. Gaynor se \ntinse pe toat` bancheta, antrenându-se \ntr-o discu]ie animat` cu ambii b`rba]i. Allan \i r`spundea, \ntors pe jum`tate spre ea. Râdeau, veseli, de[i Rob p`rea pu]in fals. Beth \l comp`timea, dar continu` s` se uite pe geam, amintindu-[i de seara precedent`. Dup` cafea, grupul se r`spândise, fiecare \n camera lui. Beth \[i f`cuse toaleta de sear`, dup` care se urcase \n pat; Gaynor nici nu se demachiase \nc`, [i avea chef de vorb`. Despre Allan. – Nu ]i se pare c` e diferit? murmur` ea. Are un fel de…[arm. Nu crezi? Beth r`spunse ceva \nfundat [i-[i aranj` mai bine perna. – Serios acum, nu crezi c` are ceva special? Arat` bine, e inteligent, [i are un fel de a se uita \n ochii celuilalt…S`-]i spun sincer, mi se \nmoaie genunchii doar când m` prive[te. Beth afi[` un zâmbet cât mai larg, de[i fierbea \n sinea ei. Nu [tia ce s` fac`. "Nu te \ndr`gosti de el, ar fi vrut s`-i strige. Ai s` suferi din nou. E deja c`s`torit. Era c`s`torit [i când m-a luat pe mine". Dar nu reu[i s`-i spun` aceste lucruri \n fa]`. Allan nu se ar`tase interesat a le explica celorlal]i c` ei doi se cuno[teau. {i ea avea partea ei de vin`, pentru c`-i l`sase pe ceilal]i s` cread` acela[i lucru. I se p`ruse cel mai potrivit la momentul respectiv, dar deja \ncepeau s` apar` problemele. Dac` ar fi \ncercat s-o avertizeze pe Gaynor, ar fi trebuit s` fac` apel la propria ei rela]ie cu Allan. Iar Gaynor ar fi putut deduce c` Beth e geloas` [i c`-l vrea pe Allan pentru ea. |ns`

58

ANNE MURRAY

Dumnezeu \i era martor cât de mult suferise. |n plus, Gaynor va dori s` afle de unde [tia Beth un asemenea detaliu. Dac` recuno[tea experien]a prin care trecuse, va dori detalii. {i dac` el avea s` nege ulterior? Allan \ncepea s` fie faimos \n cadrul grupului. Cu \nf`]i[area lui pl`cut` [i cu vârsta acceptabil` pe care o avea, putea foarte bine s` abordeze orice femeie, chiar dac` n-o cuno[tea de prea mult timp. Chiar [i când erau \mpreun`, obi[nuia s` râd` cu Beth pe seama acestui am`nunt. |ns` acum, totul se schimbase. Ochii lui cenu[ii deveniser` acuzatori, plini de repro[. Putea foarte bine s-o acuze [i pe ea de acela[i p`cat. Astfel c`, \n ochii lui Gaynor, ar fi ap`rut drept o proast`, ceea ce avea s` compromit` rela]ia lor. |n urm`toarea s`pt`mân`, trebuiau s` \mpart` cortul. {i-a[a, expedi]ia va isca multe probleme, nu era cazul ca acestea s` apar` \nc` de pe-acum. A[a c` Beth \nghi]i \n sec. Gaynor trebuia s` afle pe propria-i piele, la fel cum i se \ntâmplase [i ei. – Da, arat` bine, recunoscuse. Nu i-am remarcat farmecul. Mai ales c`, fa]` de ea, se purtase ca un [arpe veninos. Apoi, Beth se pref`cu obosit` [i reu[i s` reduc` discu]ia la câteva ur`ri de noapte bun`. Chiar [i dup` câteva ore, Beth \nc` se mai uita \n tavan. Când \ntr-un final reu[i s` adoarm`, \l vis` pe Allan, un vis tulbur`tor, \n care ap`rea mânios [i r`zbun`tor. Se trezise o dat`, pe când mijea de ziu`, tremurând toat`. Apoi c`zuse din nou \ntr-un somn adânc, pân` când veni Hofi s` le trezeasc`, anun]ându-le c` micul dejun era gata \n zece minute.

|N }ARA GHEIZERELOR

59

– Ne oprim la Godafoss, anun]` Allan. Casacadele sunt una din cele mai impresionante priveli[ti din Islanda, mai ales vara. – Super, se entuziasm` Gaynor, apoi se l`s` pe sp`tar. De ce? continu`, spre Beth. Aceasta din urm` se \ntreba de ce nu-l \ntrebase direct pe Allan, pentru ca apoi s`-[i dea seama c`, de fapt, fata nu dorea s` par` nepoliticoas` fa]` de restul lumii. Era clar c`-l admira pe Allan. – Pe timp de iarn`, din cauza \nghe]ului, curgerea lor se reduce la minimum, explic` Beth \n timp ce-[i seta aparatul. Dar vara, apele se alimenteaz` de la to]i ghe]arii \nvecina]i. Allan opri \n spatele lui Gunnar. Toat` lumea cobor\. Din loc \n loc se vedeau petice verzui de p`mânt, semn c` [i la o asemenea altitudine cre[tea iarba. – Faci poze, Beth? se gr`bi Eugene. – |ncerc. Stai acolo, \n dreptul cascadei, ca s` fii \n centru. B`trânul s` gr`bi s-o asculte; Lucille i se al`tur`. Cascada curgea \ntre dou` stânci acoperite cu iarb`, care p`reau precum doi col]i uria[i. |mbr`c`mintea celor doi contrasta puternic cu spuma alb` a c`derii de ap`, Eugene purtând ro[u, iar Lucille, gri. Când termin`, se \ntoarse spre ma[in`, exact la timp pentru a-l observa pe Allan aplecat asupra lui Gaynor, oferindu-i câteva instruc]iuni \n leg`tur` cu aparatul. Prinzând culoare \n obraji, Gaynor \l \ntreb` ceva, iar Allan neg` printr-un gest scurt din mâini. Dezam`git`, Gaynor \i f`cu semn lui Rob, care fugi spre ea ca un c`]el ascult`tor. F`cur` câ]iva pa[i \mpreun` pe marginea stâncoas`, nehot`râ]i cu privire la cine s` fac` poza. – Probleme? se oferi Beth.

60

ANNE MURRAY

– Mi s-a blocat obiectivul [i mi-e fric` s`-l for]ez, nu cumva s`-l rup. Apoi, f`r` s` vad` Rob, trase cu ochiul. Beth \[i mu[c` buzele [i se \ntoarse spre Hofi, care se b`l`cea la soare. – St`m pentru o cafea? – Nu suntem \ntr-o croazier` de lux, se auzi vocea lui Allan. N-am f`cut nici m`car o or` pe drum. Replica o t`ie precum lama unui cu]it, dar se ab]inu. – Nu era o aluzie, ci o \ntrebare. – |n cazul acesta, s` [tii c` nu st`m [i pentru cafea. O s` prânzim la Myvatn, [i dormim la Namaskard. Ar trebui s` ajungem acolo pân` la patru, [i se ridic` \n picioare. |ntotdeauna se pierde mai mult timp cu ridicarea corturilor \n prima zi. Oricum, zona aceea este una foarte activ`, iar tu va trebui s` te faci util`. – Mul]umesc, mim` Beth polite]ea, atâta voiam s` [tiu. Gunnar deveni \ngrijorat, aruncând priviri fugare so]iei sale, care \ns` surâse senin`. – Ai fost [i la Strokkur, când ai trecut prin sud ? – Da, a fost fantastic, r`spunse Beth, mul]umit` de schimbarea subiectului. Am f`cut câteva poze superbe. C`derea de ape cred c` avea mai mult de dou` sute de metri. De ce nu mai erupe ghe]arul de la Geysir ? – Nu se [tie, scutur` femeia din umeri. Poate din cauza altor izvoare care au ap`rut \n zon`, [i care au dus la u[urarea presiunii. Sau poate c` [i turi[tii au contribuit la secarea lui. – Cum ?

|N }ARA GHEIZERELOR

61

– Gheizerele sunt imprevizibile. Pot erupe chiar [i când sunt moarte. Dac` mi[ti doar o pietricic`, imediat vezi cum tâ[ne[te apa. Poate c`, din ner`bdare, unii oameni i-au gr`bit erup]ia. Acum c` toate izvoarele calde din lume au adoptat acest nume de gheizer, cel de aici a r`mas doar o balt` inert`. Se l`s` t`cerea. – {i ce-ai mai v`zut ? – Mai bine \]i spun ce n-am v`zut. Tot timpul am fost \ntr-o continu` mi[care, chiar [i când dormeam. Am trecut prin sate \n care se cultivau fructe exotice \n sere \nc`lzite de gheizere. Am v`zut câmpii udate de astfel de ape, am v`zut cum se extrage pietri[ din apele ghe]arilor, am v`zut lagunele pe care le formeaz` [i pe care plutesc aisberguri. – {i colonii de p`s`ri? Sau foci ? – De toate erau. M-au [i atacat. A fost enervant. M` sim]eam ca-n filmul lui Hitchcock. – {i ce ]i-a pl`cut cel mai mult ? Beth se rezem` [i ea de ma[in`, al`turi de Hofi. Amândou` st`teau \n lumina soarelui, ne[tiind c` Gunnar \ncepuse a-i aduna pe ceilal]i. – Iubesc ]ara asta. Dar cel mai mult…cred c` mi-a pl`cut pe coast`. Nici nu mai [tiu cum se numea locul. – De ce a fost atât de special? \ntreb` Hofi. Ai avut companie ? – Nu, r`spunse cealalt`, calm. Am fost singur`. Plouase cu o noapte \nainte [i majoritatea grupului decisese s` schimbe ruta din cauz` c` râul se trecea foarte greu. Eu am r`mas \ntr-un sat. Vântul a continuat s` bat` cu putere, iar marea era destul de agitat`. Norii

62

ANNE MURRAY

luau forme superbe, iar culorile…ce s` mai zic. Allan se afla undeva \n apropiere, legându-[i [ireturile. Se f`cea c` nu ascult`, dar nici nu se mi[c` din acel loc dup` ce termin`. – La ce te gânde[ti când e[ti singur`? zise Hofi. Beth oft`. |ntrebarea i se p`rea incomod`. Aplecat, Allan, se \ncrunt` [i strânse pumnii. Pe obrajii lui Beth sclipir` dou` lacrimi m`runte. – Nu…Nu pot s` … Ceea ce tocmai se \ntâmplase \n acea zi, pe plaj`, când plânsese \n voie, eliberându-se. Acum, doar o lacrim` \i sc`p`. – Adic`… ? – Nu, o opri Beth. Am destule pe cap. Sunt o femeie singur` care trebuie s`-[i cl`deasc` o carier`. Hofi nu realiz` tonul agresiv al prietenei ei. – M` gândeam c`… – Mai bine nu. N-are rost. {i se trezi. Allan se afla la doar câ]iva metri distan]`, palid. Beth tres`ri [i se gr`bi s` urce \n ma[in`, trântind u[a. – S` mergem! Drumul \ncepu s` urce printre mun]ii acoperi]i din ce \n ce mai gros de z`pad`. Beth \ncerc` se evite a privi \n oglinda retrovizoare. {tia c` se uita la ea din când \n când. |l sim]ea. De ce oare? Doar \i ar`tase clar c` era ultima fiin]` din lume cu care dorea s` interac]ioneze. Iar ea avea aceea[i p`rere. Oare \[i d`duse seama de efectul pe care-l avea asupra ei ? Sau poate c`-l ignora, continuând s-o tachineze, s-o h`r]uiasc`. Era clar c`-[i dorea r`zbunare.

|N }ARA GHEIZERELOR

63

{ocat` de apari]ia lui, Beth nu f`cuse altceva decât s` ac]ioneze instinctual. De[i \n fa]a celorlal]i se pref`ceau, ar fi fost o nebunie s` se prefac` [i fa]` de propria persoan`. Trebuia s` \nfrunte situa]ia. Tr`iser` \mpreun`, se iubiser`. Fuseser` apropia]i, atât fizic, cât [i psihic. Sau poate c` era doar o impresie a ei? {i totu[i, \mp`r]iser` f`r` \ndoial` o parte din via]`. Singura solu]ie pentru a trece peste acest moment, gândi Beth, era s`-l \nfrunte. – E[ti cam t`cut`, Beth, remarc` Rob. Nu te prea bagi \n seam`, nu? – Bine\n]eles c` nu, s`ri Allan, spre mirarea celorlal]i doi. Domni[oara Farrell c`l`tore[te tot timpul. Face parte din slujba ei. De data asta, Beth nu rezist` tenta]iei de a se uita \n oglind`. |ns` el era atent la drum, ceea ce-i conferi satisfac]ie. Replica \i sc`pase f`r` s` vrea. O mic` sc`pare \n masca lui de ap`rare, care \i sporea \ncrederea \n sine. – |n caz c` cineva are r`u de ma[in`, am adus ni[te medicamente, zise Gaynor , cotrob`ind prin geant`. {i o sticlu]` cu ap` de colonie. Bunica mea se \ncredea \n efectul lor, [i scoase la iveal` un tubule] de plastic. |l port cu mine \nc` de când mi-am cump`rat prima mea geant`. Dar nu l-am folosit niciodat`, [i zâmbi larg, for]ând-o pe Beth s` fac` la fel. M` rog; de ce nu v` tutui]i voi doi. Nu v` agrea]i unul pe cel`lalt ? \ntreb` Gaynor cu inocen]`. Beth uitase perspicacitatea fetei. Schimb` priviri fugare cu Allan. – Cum poate s`-]i displac` cineva pe care abia l-ai cunoscut? r`spunse Allan. |mi st` \n fire s` fiu mai formal. De-acum \nainte ne tutuim, ca-ntre prieteni, bine, Beth?

64

ANNE MURRAY

Ochii lui o c`utar` \n oglinda retrovizoare, iar Beth sim]i o nou` amenin]are. |ns` nu putu g`si alternativ` la \ntrebarea lui. – Bine\n]eles…Allan. Ca s` aiba o ocupa]ie, Beth \[i frec` \ncheieturile cu pu]in` ap` de colonie. Mirosea pl`cut. Pu]in mai târziu, ajunser` [i la Myvatn. – Uite ce de p`s`ri, s`ri Gaynor. Niciodat` n-am v`zut atâtea. – Myvatn \nseamn` Lacul cu Musculi]e, explic` Allan. O s` vede]i de ce. Dar nu \n]eap`, [i din cauza lor apar aici atât de multe specii de p`s`ri. Gaynor st`tea ag`]at` de scaunele din fa]`, v`dit interesat` de subiect; nu era sigur dac` o interesa \ntr-adev`r explica]ia lui Allan sau persoana acestuia. – V`d acolo ni[te cratere foarte mici, zise Rob. Sunt vulcanice ? – Da, dar n-au ap`rut din cauza magmei. N-au ap`rut \n urma contactului lavei cu solul umed. Apa din interior s-a transformat \n aburi din cauza c`ldurii, [i a erupt. Craterul s-a format \n momentul \n care crusta de lav` s-a pus deasupra lui. F`r` s` vrea, Beth se pomeni apropiindu-se de cel din fa]a ei, dornic` s` afle mai multe, s` \nve]e. Când erau \mpreun`, obi[nuia s` stea ore \n [ir ascultându-l pe Allan, rugându-l s`-i povesteasc`, fascinat` de cuno[tin]ele lui. Chiar \nainte de nunta lor, se afla \mpreun` cu el \ntr-o caban` \n locul de campare; ea st`tea la picioarele lui, \n fa]a [emineului, cu capul pe genunchiul s`u, iar el se juca \n p`rul ei. La un moment dat, el \ncepuse s` râd`, acuzând-o c`-l dore[e exclusiv pentru mintea pe care o are. Bine\n]eles c` ea negase acest lucru. Allan o

|N }ARA GHEIZERELOR

65

s`rutase u[or. – O s` vede]i ni[te forma]iuni vulcanice destul de interesante pe cealalt` parte a lacului. Ne uit`m la ele dup` prânz. {i Eugene o s` vrea s` le vad`, [i presupun c` o s` cear` [i poze. Astfel, Beth \[i vedea ruinate iluziile de a se concentra doar asupra stolurilor de p`s`ri. – Pot s` vin [i eu? \ntreb` Gaynor. – Nu [tiam c` te intereseaz` geologia, remarc` el pe un ton pref`cut, determinând-o pe Beth s` se crispeze \n sinea ei. – Nu vreau s` pierd nimic, se \mbujor` fata. – Atunci, po]i s` vii. Oprir`. Ner`bd`toare s` g`seasc` o clip` de intimitate, Beth \[i lu` mâncarea cu ea [i plec` \n c`utarea unor instantanee cu p`s`rile [i cu vegeta]ia pe care n-o cuno[tea. Dar curând, Eugene o strig`. Hofi [i Gunnar r`maser` la ma[ini, iar ceilal]i se l`sar` condu[i de Allan pe cealalt` parte. Se urnir` din loc dup` o or`. Rob [i Gaynor discutau, el \ncercând s-o impresioneze, ea \ncercând s`-i atrag` aten]ia lui Allan. Nimeni nu remarcase faptul c` el [i cu Beth se retr`seser` din peisaj, t`cu]i. – De unde vine fumul acela? ar`t` Gaynor spre o cl`dire mare la orizont. – Nu e fum, e abur, r`spunse Allan. E o fabric`. Folosesc resturile anumitor plante \n industria chimic`. – Da? – Allan, po]i opri o clip`? ceru Beth.

66

ANNE MURRAY

Nici nu observase fabrica \n sine, ci vaporii care se ridicau printre cr`p`turile drumului. F`r` a-i r`spunde, Allan \l anun]` pe Gunnar prin sta]ie [i opri. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Gaynor. – Nimic. Vreau doar s` fac ni[te poze. Suntem \ntr-o zon` geotermal`. Rob r`mase s`-i explice tinerei no]iunile, iar ea s`ri din ma[in`, urmat` de Allan. – Ai grij`, zise el. Gunnar spune c` au ap`rut noi fisuri. Nu e bine s` p`[e[ti pe noroiul acela deschis la culoare. Ea \l privi, mirat` de grija nea[teptat` pe care o ar`tase. – Dac` cedeaz` solul, te pr`je[ti. Am \ntârzia foarte mult expedi]ia dac` va fi necesar s` te spitaliz`m. – O s` am grij`, zise ea, strângând aparatul \n mâini. N-am de gând s`-]i creez nepl`ceri. – Ce dr`gu] din partea ta. Nu crezi c` e cam târziu ? Allan vorbea calm, st`pân pe sine; Beth sesiz` o not` agresiv` \n tonul lui. – Haide, f` pozele, [i se \ntoarse la ma[in`. Ajunser` la Namaskard aproape de \nserare. Locul era str`juit de coama unui munte stâncos; solul activ \n interior avea nenum`rate nuan]e, de la ro[u [i maroniu, la galben [i alb. Sub ei, se aflau izvoare sulfuroase, precum [i mici cratere umplute cu noroi, iar din p`mânt ]â[neau câteodat` jeturi de ap` fierbinte. – Puah ! se strâmb` Gaynor din cauza mirosului. – Nu e chiar parfumat, nu? remarc` Rob. – Miroase a ou` stricate.

|N }ARA GHEIZERELOR

67

– E gaz sulfuric. Ai grij` la g`uri, [i o prinse repede de mân`. Vaporii con]in acid clorhidric, printre altele. Gaynor r`mase la bra]ul lui un timp, iar Rob nu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire. Beth \i ignor`, str`b`tut` de senza]ii ciudate. |l observ` pe Eugene apropiindu-se gesticulând. Beth \i ar`t` c` totul este sub control; b`trânul voia s` se asigure c` se fotografia cât mai mult. Ea [i-ar fi dorit s` lucreze nesupravegheat`, liber`, de[i sfaturile lui erau bine inten]ionate, dar nefolositoare. Beth se aplec` asupra unei b`l]i mari de noroi. Lichidul vâscos forma mici bule de aer pe m`sur` ce ie[ea la suprafa]`. Beth reu[i s` surprind` una dintre acestea exact \n momentul \n care exploda, r`spândind picuri de noroi \n aer. Apoi, trecu la minivulcanul din apropiere. Mirosea dulce-acri[or, iar gura conului avea pete galbene din cauza pudrei de sulf. Mai f`cu alte câteva poze. Cu coada ochiului, \l z`ri pe Allan \ndreptându-se spre ea. Ce mai voia acum ? Se pref`cu a nu-l vedea, [i-[i potrivi aparatul, \naintând spre cr`p`turile stâncilor. |[i dorea s` fie l`sat` \n pace, mai ales c` nu-l deranja cu nimic. Din fisurile conului ie[eau vapori alb`strui, verzui, g`lbui [i ro[ii, sclipind \n soare ca ni[te bijuterii. Priveli[tea era fabuloas`. Beth se aplec` pe un c`lcâi, [i prinse câteva instantanee. |n spatele ei se auzea un zgomot \nfundat de pa[i, dar \l ignor`. Dintr-o dat`, cristalele devenir` opace, ca [i cum cineva ar fi suflat asupra lor, dup` care inspir` ceva \nec`cios, care-i bloc` respira]ia, f`când-o s` tu[easc`. |ncerc` s`-[i cure]e lentilele. Instantaneu, o for]` invizibil` o \mpinse la p`mânt. Din instinct,

68

ANNE MURRAY

Beth ridic` mâna \n care ]inea aparatul, pentru a nu-l sparge. Fusese trântit` pe cel`lalt bra]. {ocat`, \[i \ntoarse privirea pentru a vedea cauza; ceva cald [i greu st`tea deasupra ei. Cu ambele mâini, Allan \i ]inea capul la pieptul lui. Ea \ncerc` s` se zbat`, dar el o imobiliz`: – Taci [i nu te mi[ca, ordon` el. Beth \l ascult`, sim]ind un pericol dup` inflexiunea vocii lui. Apoi auzi [i ea un morm`it \nfundat ce se \nte]ea cu fiecare clip`. Sub ei se sim]eau vibra]iile solului. O cuprinse panica [i gura i se usc` brusc. Apoi, ca [i cum ar fi trecut un tren de mare vitez`, aburul din fisur` explod` cu un [uierat asurzitor. |n pozi]ia anterioar`, apa fierbinte ar fi izbit-o direct \n fa]`. Se cuib`ri la pieptul lui, speriat`. Erup]ia p`rea s` dureze o ve[nicie. Peste ei ploua cu picuri fierbin]i; unii o atingeau pe pielea bra]ului l`sat la vedere. Apoi craterul se lini[ti, [i se l`s` t`cerea. |ns` niciunul dintre ei nu se mi[c`. Cople[it` de situa]ia \ngrozitoare care ar fi putut rezulta, Beth \ncerca s`-[i explica cum tocmai Allan o salvase [i o proteja; acela[i Allan care o tr`dase cu atâta cinism. Mintea ei se zb`tea \n incertitudini. Acum, a[tepta \ncordat` s` plou` [i cu o mul]ime de acuze; [tia c` le merita. Dar el nu scoase nicio vorb`. Trupul lui ap`sa greu [i nemilos, ca [i cum fiecare mu[chi [i fibr` erau \ncordate. Respira]ia lui cald` [i rapid` \i ardea fa]a. Apoi, din dep`rtare se auzir` pa[ii celorlal]i, care se gr`beau spre ei. Inspirând adânc, Allan se d`du la o parte, [i Beth se ridic`, ]eap`n`. Se scutur` [i-[i drese gâtlejul uscat.

|N }ARA GHEIZERELOR

69

– De ce n-ai strigat? \ntreb` ea, m`cinat` de curiozitate. – Nu te-ai fi dat la o parte \n timp util, o privi el \ntunecat. Nu c` n-ar fi putut, dar nu l-ar fi ascultat. Deci, avea dreptate, [i amândoi erau con[tien]i de acest lucru. L-ar fi ignorat, s-ar fi pref`cut c` nu-l aude. {i ar fi putut fi r`nit`, chiar mortal. Allan \i asigur` pe ceilal]i c` situa]ia e sub control. Beth se eliber` din \mbr`]i[area lui, l`sându-l s` se scuture. – |]i…datorez scuze, murmur` ea. – |mi datorezi mult mai mult, [uier` el \ncordat, iar degetele \i alunecar` spre inima ei. – Dumnezeule, Beth, strig` Gaynor, bra]ul t`u! Cu uimire, Beth constat` c` \ntreg antebra]ul \i fusese ars. Sângele i se uscase \n [iroaie. – Hai cu mine; aduc trusa de prim-ajutor, zise Hofi. – Arat` mai r`u decât se simte, serios. Beth mai avea pu]in [i-i d`deau lacrimile, [i nu-[i putea explica motivul. – {i aparatul? se interes` Eugene. – E \n regul`. N-are nimic. Lucille \l \nghionti pe so]ul ei, care bâigui o justificare. – P`i, s-a r`nit destul de grav. Nu se poate \ntoarce s` mai fac` poze. " Nu m` pot \ntoarce…Nu m` pot \ntoarce… " repeta mintea ei. Beth se uit` peste um`r [i-l v`zu pe Allan urm`rind-o, dar Hofi o trase c`tre trusa de prim-ajutor.

Capitolul 5 Soarele cobora lin \napoia muchiilor cu peticele lor de verdea]`. Dealurile erau sc`ldate \ntr-o lumin` cald`; spre culmile muntoase, ghe]arii sclipeau ca ni[te bijuterii aurite. La câ]iva metri distan]`, un pârâu cu ape reci [i limpezi clipocea \n albia lui stâncoas`. Hofi \[i f`cuse de lucru, acum c` echipajul desc`rcase corturile [i ustensilele. Beth se afla sub o foaie de cort, \ncercând s` sorteze pilonii de sus]inere. Mirosul de ceap` pr`jit` \i l`sa gura ap`. La solicitarea lui Hofi, Gaynor \i s`rise \n ajutor. Beth era scutit` de aceast` treab`, având alte ocupa]ii. De câteva ori, o surprinsese pe tân`r` urm`rind-o, [i sim]ea c` tot mai multe \ntreb`ri se isc` \n mintea acesteia. – Ce faci? o abord` Rob. – Bine, mul]umesc. – Credeam c` ai nevoie de o mân` de ajutor pentru cort. Cum ]i-e bra]ul ? – M` doare pu]in, se uit` ea la bandaj. S` nu te aud c` am fost

|N }ARA GHEIZERELOR

71

norocoas`. {tiu mai bine ca oricine la ce riscuri stupide m-am expus. Singura mea scuz` este c` pe moment nu mi-am dat seama. Ceea ce n-ar fi contat prea mult dac`-mi pierdeam capul. De[i f`cuse o glum`, Beth se cutremur` doar la gândul c` fusese atât de aproape de moarte. – Bine, bine; deci, v`d c` ]i-ai \nv`]at lec]ia. – {i-nc` cum! – Mi[carea conduc`torului nostru a fost una foarte exact`. Ar fi trebuit s` joace rugby \n echipa na]ional`. – A jucat, r`spunse Beth instantaneu, dar apoi realiz` dezv`luirea care-l mir` pe Rob. Mi-a spus-o Hofi. |l cunoa[te de ceva timp. Se pare c` a jucat \n echipa universitar` – Aha… zise Rob observând \mbujorarea interlocutoarei sale. – Dac` ai venit s` m` aju]i, pune te rog funiile \n piloni. Cum ]i s-a p`rut la Detifoss ? – Având \n vedere c` e cea mai mare cascad` din Europa, cu o c`dere de ape de aproape dou` sute de metri, [i cu nou`zeci de tone de ap` pe secund`, a[ zice c` nu e prea r`u. Replica acid` a lui Rob o amuza. Ea ie[i la lumin` [i continuar` s` discute, s` râd` [i s` se tachineze, \n timp ce fixau pilonii [i cuiele \n p`mânt. – Hei, \i ar`t` el lui Beth la un moment dat, vine Allan Bryce, iar dup` figur`, a[ zice c` nu e prea bine dispus. Beth sim]i un fior str`b`tându-i \ntreg corpul. Se ridic` \ncordat`, cu capul sus. – Ai putea s`-l aju]i pu]in pe Gunnar, se adres` el lui Rob pe un ton calm, de[i se vedea clar c` o spusese ca pe o comand`.

72

ANNE MURRAY

– Sigur, se scutur` cel`lalt de p`mânt. Cu ce ? – O s`-]i spun` el imediat, zâmbi Allan. |ndat` ce-i \ntoarse spatele, Rob privi \napoi c`tre Beth, aluziv, mai ales c` ea se \mbujorase din nou. Allan a[tept` ca el s` plece, [i abia când acesta se afla la o distan]` considerabil`, se uit` la Beth. {i el era \ncordat, iar ochii \i luceau puternic. – Mi se pare c` te \n]elegi bine cu tân`rul Wilson, remarc` el. O replic` ironic`, mai ales c` nu erau decât vreo trei ani diferen]` \ntre ei. – A[a e. E foarte simpatic. – {i a venit aici ca s` lucreze, zise cel`lalt serios, deranjat de amuzamentul ei. – Cu to]ii suntem. N-am de gând s` intervin \n munca lui. Dar sunt sigur` c` pu]in` destindere cât suntem… – Numai s` nu-l duci pe bietul om de nas [i, f`r` a se mai putea ab]ine se r`suci pe c`lcâie. – Poftim? p`li ea. Remarca o umpu de furie. Cum \ndr`znea s`-i repro[eze a[a ceva dup` ce-i f`cuse ? – Unde naiba vrei s` ajungi? – Chiar nu se vede? se uit` el \napoi. – E ridicol. Pentru Dumnezeu, l-am cunoscut abia ieri. {i, pentru cuno[tin]ele tale, n-am dus pe nimeni de nas, niciodat`. Rob [i cu mine nu avem inten]ii de alt` natur` decât cele profesionale, dac` asta vrei s` insinuezi. {i nu c` ar fi treaba ta ce facem noi. – Treaba mea ? se \ntunec` el. Am fost c`s`tori]i. Sau ai [i uitat?

|N }ARA GHEIZERELOR

73

Modul \n care-i aruncase \n fa]` acest lucru o [oc`. Allan se purta cu ea ca cu un str`in [i cu mai pu]in` amabilitate decât o ar`ta celorlal]i. De ce-i spunea aceste lucruri tocmai acum ? Ce mai voia ? – Dac` am uitat ? murmur` ea. Dumnezeu [tie cât de mult am \ncercat. Poate c` ]ie ]i s-a p`rut a fi un mariaj, dar mie nu. Conteaz` foarte mult sinceritatea [i \ncrederea \ntr-o asemenea rela]ie. Iar ]ie ]i-au fost indiferente. |n ce-l prive[te pe Rob, el deja s-a cam \ndr`gostit de Gaynor. Deci sunte]i doi. |n clipa \n care rosti ultimele cuvinte, [tia c` f`cuse o gre[eal`. N-ar fi mers a[a de departe, nu i-ar fi spus ce observase, dac` insisten]ele lui n-ar fi adus-o \n pragul disper`rii. Allan tres`ri, \ns` ea era mai preocupat` de propriile tr`iri decât de ale lui. – E[ti geloas`? \ntreb` el, oarecum sarcastic. Beth \[i aminti toat` suferin]a pe care o \ndurase; constat` cu am`r`ciune c` toate clipele pe care le tr`iser` [i care erau \ntip`rite \n memoria ei, erau inutile. C` se folosise cu cinism de \ncrederea ei, chiar [i atunci când \i spunea c` o iube[te, c` e cel mai important lucru din via]a lui. – Nu, r`spunse ea scurt. Nu sunt geloas`. N-ai decât s-o iei pe Gaynor, dar cred c` Rob este mai potrivit pentru ea; n-a[ vrea s-o v`d suferind. Scuz`-m`, [i se aplec` pentru a-[i lua caseta s-o pun` \n cort. |ns` Allan o prinse de bra], for]ând-o s` se ridice. – Crezi c`-]i po]i monopoliza durerea astfel? rosti el furios. Ai idee prin ce-am trecut? Era palid. Degetele lui \nfipte \n carnea ei tremurau de

74

ANNE MURRAY

nervozitate. – Nu, nu am. Poate a[ [ti, dac` a[ fi avut un alt so] pe care-l ascundeam… – N-am terminat discu]ia, [uier` el, eliberând-o brusc [i \nfigându-[i mâinile \n buzunare. – Te \n[eli. Am terminat-o acum doi ani. El deja \i \ntorsese spatele, \ndreptându-se apre cortul lui. Beth \ncepu s`-[i frece bra]ul r`nit. De ce o l`sase a[a, dintr-o dat`? Apoi, aplecându-se din nou dup` caset`, o v`zu pe Gaynor \n u[a buc`t`riei mobile, de unde tocmai ie[ise. Pe chipul ei se citea nedumerirea, c`ci Allan trecuse pe lâng` ea f`r` m`car s-o priveasc`. Beth tocmai \[i scosese pijamaua [i obiectele pentru toaleta de sear`, când tân`ra ap`ru \n u[a cortului. – Hofi are nevoie de tine, se strecur` fata \n`untru. – Mul]umesc, vin acum. – Ce facem dac` avem nevoie la baie? – De obicei, Hofi [i Gunnar vin cu o toalet` ecologic`; are un cort separat. Cred c` Gunnar o s-o instaleze undeva \n spatele ma[inilor. Iar ca s` ne sp`l`m, o s` trebuiasc` s` te mul]ume[ti cu o g`leat` sau cu un lighean. Mai e [i apa din râu, dar e foarte rece. O s-o rog pe Hofi s` \nc`lzeasc` ni[te ap` dup` cin`. – Bine… Beth ar fi vrut s-o \ntrebe pe Gaynor dac` o deranja ceva, dar se ab]inu, considerând c` asta \i va da ap` la moar`. {i nu dorea s` fie bombardat` cu \ntreb`ri. – Cum merge? o \ntreb` ea pe Hofi, intrând \n mica buc`t`rie. Spa]iul, pentru dou` persoane, era plin de dul`pioare. Pe aragaz

|N }ARA GHEIZERELOR

75

se aflau câteva tig`i \n care fierbea ceva, iar pe o m`su]` se vedea o bucat` de carne rece. – Gaynor pune multe \ntreb`ri, r`spunse femeia, sco]ând vesela. – Despre mine ? – {i despre Allan. – {i ce i-ai spus ? – Foarte pu]ine. Mai degrab` despre munca voastr`. Dar nu asta o intereseaz`. Deocamdat` e prea timid` ca s` \ntrebe mai mult, dar o va face. |n curând va trebui s`-i spun c` voi \nc` v` iubi]i. – Hofi, [tii foarte bine c` e o nebunie ceea ce spui, i-o t`ie Beth. – Oare? [i-i lu` mâinile \ntr-ale ei. Allan ]i-a salvat ast`zi via]a. – {tiu, [i-i sunt recunosc`toare. Dar [i dac` a[ fi ajuns scrum, n-ar fi c`p`tat o reputa]ie favorabil`, nu? – Crezi c` a f`cut-o pentru el? N-ai v`zut ce fa]` avea când [i-a dat seama ce vine. Chiar [i el ar fi putut fi grav r`nit. {i-ar fi pierdut func]ia, la care, oricum, ]ine foarte mult. Dar nu s-a gândit la a[a ceva. S-a gândit doar la tine. – El ]i-a spus-o? oft` Beth. {tiu c` ai inten]ii bune, dar n-are rost, Hofi. Tu vezi doar ceea ce vrei s` vezi, nu neap`rat adev`rul. – Poate, murmur` Hofi. Dar dac` sunt chiar a[a de naiv`, poate-mi spui [i mie de ce Allan vrea s` te \mpiedice s` rela]ionezi cu Rob ? – |l sup`r` faptul c` m` aflu aici, clipi Beth senin. E un mod de a m` \ndep`rta. – Aha. Deci, nu se pune problema c` ar fi gelos… – Allan? S` fie gelos? râse cealalt`. Nu mai reprezint nimic pentru el, \n afar` de o piedic`, o amintire a unui trecut pe care amândoi

76

ANNE MURRAY

vrem s`-l uit`m. – Deci, din cauza faptului c` te ur`[te [i c` vrea s` te uite, \[i risc` via]a pentru tine…Nu mi se pare prea logic. – Iar tu nu mai gânde[ti bine \n englez`, \ncerc` Beth s` salveze situa]ia [i se repezi la sertarul cu tacâmuri. – Nu glumesc, Beth. Mi-ai spus c` l-ai p`r`sit pe Allan pentru c` avea deja o so]ie. Ceea ce nu e adev`rat. – Crezi c` te-a[ min]i ? – Nu, nu…Dar n-a avut o so]ie. L-am \ntrebat pe Gunnar. Gunnar [i Allan sunt buni prieteni, se cunosc de mul]i ani, iar el spune c` Allan n-a avut o so]ie. {i c` n-a fost c`s`torit pân` nu te-a cunoscut pe tine. – Hofi, nu-mi pas` ce spunee Gunnar. Am v`zut-o cu ochii mei, zise Beth tulburat`. A venit la Allan. Noi tocmai ne \ntorseser`m din luna de miere…Oricum, eu am r`spuns la u[`, iar ea m-a \ntrebat cine sunt. I-am spus, iar ea a \nceput s` râd`. De[i foarte frumoas`, \mi p`rea ciudat`, isteric` aproape, parc` sub influen]a unei mari dureri. Poate c` a[a [i era. Mi-a spus c` n-am cum s` fiu so]ia lui, pentru c` ea este aceea. {i mi-a dat o scrisoare pentru el, dup` care a disp`rut. Hofi r`mase cu gura c`scat`, dup` care o \mbr`]i[` pe prietena ei, spunându-i \n islandez`: – Biataa de tine. {i tu ce i-ai spus? – Nimic. Mi-am f`cut bagajele [i am plecat \nainte ca el s` se \ntoarc`. Ce-a[ fi putut face altceva? o \ntreb` ea pe Hofi. Ce om ar fi putut ac]iona astfel ? Trecusem printr-o ceremonie religioas`; a declarat \n fa]a martorilor c` nu exist` piedici \n calea c`sniciei

|N }ARA GHEIZERELOR

77

noastre. {i-n tot acest timp, avea pe altcineva… – {i nu te-ai mai \ntâlnit cu el? Ca s` discuta]i? – Ce s` discut`m? M` min]ise. Ce rost mai avea s` ascult alte minciuni? Mi-am petrecut copil`ria observând-o pe mama f`când acest lucru. Se pref`cea c` totul e \n ordine, când de fapt nu era. |l credea pe tata când el \i spunea c` nu se mai repet`, [i tot acolo ajungeau. – |mi pare a[a de r`u, Beth,o strânse ea la piept. Nu [tiam. – De unde s` [tii? zâmbi Beth. N-am spus nim`nui. Erau c`s`tori]i de doisprezece ani la na[terea mea. Eu am fost unicul lor copil. M-au iubit foarte mult, dar sosirea mea pe lume a \mpiedicat-o pe mama s`-l mai \nso]easc` pe tata \n c`l`toriile lui de afaceri, a[a cum obi[nuia. Datorit` slujbei bune pe care o avea el, mama nu avea nevoie s` munceasc`, a[a c` s-a concentrat exclusiv asupra mea. De câte ori se \ntorcea din vreo c`l`torie, tata \mi aducea o groaz` de juc`rii, iar pentru mama, foarte multe lucruri scumpe. Pe m`sur` ce am crescut, am \nceput s` nu mai asociez \ntoarcerea lui cu juc`rii, ci cu ]ipetele din spatele u[ilor \nchise [i cu certurile pe care nu le \n]elegeam. Mama ie[ea cu ochii \nro[i]i [i umfla]i de lacrimi, iar tata se \nchidea \n sine. Situa]ia s-a reflectat \n activitatea mea [colar`. Nu m` puteam concentra. |i iubeam pe amândoi, dar faptul c` m` \mp`r]eau \ntre ei m` f`cea s` am mustr`ri de con[tiin]`. Mi se p`rea c` din cauza mea nu erau ferici]i. Când am f`cut unsprezece ani, m-au trimis la o [coal` din str`in`tate. La \nceput, le-am dus dorul foarte tare, dar \ntr-un fel eram mul]umit` c` sc`pasem de certuri. Dac` nu mai eram lâng` ei,

78

ANNE MURRAY

nu mai aveam nici sentimentul responsabilit`]ii. – {i ai fost fericit` la noua [coal`? Nu te-ai \ntors acas`? – La prima \ntoarcere, ardeam de ner`bdare s`-i v`d. A fost cea mai frumoas` vacan]` a mea. Ei tocmai se \ntorseser` dintr-o c`l`torie \n State, [i p`reau mai ferici]i ca niciodat`. Dar mama nu [i-a ar`tat niciodat` adev`ratele tr`iri. |n curând am ajuns s` aflu care era natura afacerilor tat`lui meu, ceea ce a cristalizat \n sufletul meu de copil ideea c` n-am s` permit nim`nui s`-mi fac` [i mie astfel. Allan n-a avut o simpl` aventur`, continu` ea cu pumnii \ncle[ta]i. Avea o so]ie. Nimic din ce-ar fi spus nu i-ar fi motivat atitudinea. – Beth, nu vreau s`-l justific. Te-a r`nit…Dar poate a avut un motiv. Ceva care l-a determinat s` fac` astfel. L-ai fi putut l`sa m`car s`-]i explice. Beth se crisp`. Nu dorea s` afle mai multe. {ocul tr`it trezise toate amintirile din copil`rie. La fel ca atunci, [i acum fugise. Era pentru prima oar` când recuno[tea acest lucru, de[i o punea \ntr-o lumin` nefavorabil`. – Cel pu]in, n-a fost nevoie s` trec printr-un divor]. N-a[ fi suportat s` fiu târât` prin s`lile de judecat`. Cum Hofi se ar`t` nedumerit`, trebui s`-i explice. – Mariajul unui bigam e considerat nul. Nu exist`, legal, deci nu aveam ce s` rupem. – |nseamn` c` prima oar` când v-a]i vorbit dup`… – A fost ieri, la tine \n buc`t`rie, suspin` Beth. – Cred c` e timpul s` mânc`m, \nghi]i prietena ei \n sec. A fost o zi extraordinar de solicitant`.

|N }ARA GHEIZERELOR

79

– Cred [i eu… Dup` cina care se servi pe p`mânt, \n jurul focului, Lucille preg`ti cafeaua, iar Gaynor se apuc` s` spele vasele. Hofi disp`ru la toalet`; Beth observ` c` nu arat` prea bine, dar nu acord` prea mare aten]ie. Era mult mai preocupat` s` prind` ni[te instantanee cu \ndeletnicirile fiec`ruia. Dup` care trecu la o serie de poze cu vegeta]ia din jurul corturilor. Allan [i Gunnar efectuau un control de rutin` al ma[inilor. Rob [i Eugene \i ajutau, lipind farurile cu band` adeziv` pentru a evita posibila lor spargere \n caz c` se loveau de pietre. La \ntoarcere, Beth g`si \n fa]a cortului o g`leat` cu ap` murdar`. Gaynor era \n`untru, \mbr`cându-[i haina de blan` peste pijamaua sub]ire de m`tase; tocmai se sp`lase pe p`r. – Te las singur`. Mama vrea s` discute cu mine. Cred c` e despre domnul Bryce. Cum Beth se ar`t` curioas`, fata explic`. – Mama le face [i le desface, iar acum crede c` Allan ar fi un so] bun pentru mine. – {i tu ce crezi despre asta? o \ntreb` Beth cât se poate de calm, \ncepând a-[i \mp`turi lucrurile. – Nu [tiu, zise ea indecis`. Dar zic c` arat` superb…Adic`, cine n-ar spune asta. Dar nu pare s` fie disponibil. Oricum, nici trecutul meu nu e unul prea str`lucit. Deja am avut doi so]i. – Mama ta ne-a spus, zâmbi cealalt`. – Nu pierde nicio ocazie s-o spun`. {i tata? El nu v-a spus câ]i bani a cheltuit cu educa]ia mea, cu aparatele dentare, cu opera]iile la ochi ca s` nu port ni[te ochelari care mi-ar fi sc`zut [ansele de

80

ANNE MURRAY

m`riti[? – Nu…N-a zis.. r`spunse Beth, [ocat`. – Nu-l cuno[ti pe tata. }`ranul tot ]`ran r`mâne. Eu am fost un fel de marf` pentru el. Mi-a corectat toate gre[elile ca s` m` vând` la cel mai mare pre]. De[i Beth era vizibil afectat` de ceea ce auzea, fata continu` amarnic. – Ai mei m-au crescut s` fiu ascult`toare [i s`-i respect, s` cred c` \mi vor doar binele. Cu cine s` m` cert? Ce [tiam eu? B`rba]ii pe care mi i-a ales tata erau tineri boga]i, provenind din cele mai bune familii din State. Problema era c` [i ei aveau defectele lor, [i nimeni nu m-a avertizat, iar când am aflat, era deja prea târziu. Fata \[i \nf`[ur` mai strâns haina pe ea, ca [i cum i-ar fi fost frig. Beth l`s` hainele pentru mai târziu, \n]elegând c` Gaynor sim]ea nevoia s` vorbeasc` despre ceva ce t`inuise mult timp. – Primul meu so], Jeff, era comerciant de calculatoare. Unul dintre cei mai buni. Dar competi]ia dintre astfel de firme era foarte mare, iar el avea o problem` \n ce prive[te lucrul sub presiune. Priza cocain`, [i credea c` petrecerile nu sunt reu[ite dac` nu ajungi acas` cu so]ia altcuiva..sau cu so]ul…N-am mai suportat, iar el a refuzat s` m` lase s`-l ajut. Apoi a fost Cal. Lucra \n industria petrolier`, director la una din firmele tat`lui s`u. El nu priza, \ncerca s` se men]in`. F`cea jogging [i juca squash. M-a \ncurajat s` fac aerobic. La un moment dat, mergeam [i de patru ori pe s`pt`mân`. Dac` mai pui [i [edin]ele de \nfrumuse]are, nu mai aveam pic de timp liber…|ntotdeauna voia s` ar`t perfect. De aceea n-a vrut s` avem copii. Voia ca so]ia [i casa

|N }ARA GHEIZERELOR

81

lui s` arate perfect \n cazul \n care veneau musafiri. "Ar trebui s` m` simt norocoas`", gândi Beth. Gaynor nu-[i dorise neap`rat un astfel de stil de via]`, ci-i fusese impus. – Cred c` ai avut mult de furc` aranjând meniurile, zise ea \n schimb. – Nu m` l`sa s` g`tesc, o privi ea \n ochi. |ntotdeauna avea profesioni[ti care se ocupau de toate, chiar [i de flori. To]i se minunau ce cuplu frumos alc`tuim…|n luna de miere, am mers \n Hawaii. Cal spunea c` e cel mai romantic loc din lume. Mai târziu, am aflat c` [i-a dus secretara la acela[i hotel. Poate c` m-a[ fi obi[nuit cu ideea. Dar apoi am aflat c` mai continua s` se culce cu ea…To]i prietenii no[tri [tiau de câteva luni. Se pare c` cei doi aveau o rela]ie de câ]iva ani. Ea \l p`r`sise pentru altcineva, iar el se c`s`torise cu mine. Dar ea, aflând de rela]ia noastr`, se \ntorsese, iar el n-o putuse refuza. Toat` lumea [tia. Mai pu]in eu. Poate credeau c` [i eu [tiu, dar ignor situa]ia. La urma urmei, duceam o via]` fericit`, nu munceam, nu aveam responsabilit`]i, aveam destui bani [i timp pentru a m` ocupa de so]ul meu [i de prietenii lui. Poate ar fi trebuit s` r`mân cu ei, ca tata s` nu se supere pe mine, [i s` nu o fac pe mama de ru[ine pentru c` nu sunt \n stare s`-mi p`strez so]ul. – N-ai putut s` le ascunzi problemele tale? Ca s` nu te for]eze s` stai cu un b`rbat care te \n[ela pe fa]`. Poate c` sunt doar preocupa]i… – Am fost crescut` s` devin o so]ie model, o \ntrerupse Gaynor. Din perspectiva tatei, am irosit dou` mari ocazii.

82

ANNE MURRAY

– Dar nu puteai s` r`mâi cu niciunul dintre ei. – Multe ar fi putut. Dar eu nu, ai dreptate. Problema e c` am dat gre[ \n calitate de nevast`. Poate a[ fi fost mai bun` de amant`, zise ea cinic. Nu exist` b`rbat care s` reziste tenta]iei. Sunt sigur` c` dac`-mi pun mintea la contribu]ie, a[ putea s`-l cuceresc pe Allan, cu toat` seriozitatea pe care o afi[eaz` el! Beth r`mase mirat`. Cum adic` seriozitate? Ei nu i se p`ruse astfel. Dar Gaynor avea mai mare experien]` \n a citi b`rba]ii, nu? Fata o cercet` atent pe Beth, care c`zuse \ntr-o stare meditativ`. – Dar cred c` nu ]i-ar conveni ]ie. – Ce te face s` crezi asta? \ntreb` ea, aranjând hainele. Nici m`car nu-mi place tipul. – Cum poate s`-]i plac` cineva pe care abia l-ai cunoscut? \l cit` Gaynor pe Allan. {tiu c` e ceva \ntre voi, nu sunt atât de proast`, chiar dac` sunt blond`. – Ok, ne-am \ntâlnit \nainte, recunoscu Beth, considerând c` nu mai are rost s` se ascund`. – {tiam eu, radie cealalt`. V-am citit \nc` de când am plecat. E cam mult` tensiune \ntre voi doi. A]i fost apropia]i? Adic`, v` [ti]i bine? Beth nu r`spunse. Apropia]i? Da, foarte apropia]i, precum dou` jum`t`]i ale aceluia[i tot. Cel pu]in, a[a crezuse ea. – {tii cum e...Câteodat` crezi \n persoana respectiv`, apoi \]i dai seama c` n-o cuno[ti deloc. – {i? Acum c` v-a]i \ntâlnit din nou? – Nu [tiam unul de cel`lalt. A fost o coinciden]`. – Deci, n-a[ intra pe un teritoriu periculos?

|N }ARA GHEIZERELOR

83

Beth \ncerc` s` râd`. De ce-i c`dea a[a de greu? – S` [tii c` mi-ar prinde bine pu]in` distrac]ie. Un flirt, poate chiar o aventur`. |mi lipse[te un b`rbat. Beth ro[i. Era obi[nuit` cu asemenea confesiuni, având pu]ine prietene apropiate. Apoi, concrete]ea cuvintelor lui Gaynor o izbi direct \n moalele capului; imaginea lui Gaynor \n bra]ele lui Allan, bra]ele care o protejaser` pe ea \n acea dup`-amiaz`, \n ciuda du[m`niei dintre ei – aceast` imagine o f`cu s` tresar` vizibil. Gaynor crezu c` e o reac]ie involuntar` a corpului, [i \ncepu s` chicoteasc`. – {tii ce? Chiar \mi place s` joc rolul de vamp`. Mi se pare c` ele se aleg \ntotdeauna cu ce e mai bun. – Eu…a[ fi mai atent` \n locul t`u…Din câte \l cunosc pe Allan, e un b`rbat care trebuie tratat cu aten]ie. O s` ai impresia c` ai prins leul de coad`. – Hm! Sun` tentant! – Mda. Dac` acesta e tipul de distrac]ie pe care-l cau]i…Fericirea e maxim`, dac` dureaz`. Dar se pr`bu[e[te la p`mânt imediat ce nu mai arde, precum artificiile. Chiar cau]i a[a ceva ? – Ok, domni[oara {tie-Tot. Atunci, ai o idee mai bun`? – S` [tii c` da. Poate c` Rob Wilson n-are farmecul lui Allan, dar e \nnebunit dup` tine. Gaynor tres`ri, surprins`. Beth realiz` c`, \n ciuda seriozit`]ii [i a st`pânirii de sine pe care miza, fata nu era deloc un bloc de marmur`. – Serios? Am crezut c` doar flec`re[te. {i s` [tii c` nu-l mai opre[ti, dac` se porne[te!

84

ANNE MURRAY

– Pentru c` are emo]ii, zâmbi Beth. |ncearc` s` te impresioneze. – Dar m` plictise[te. S` nu m` \n]elegi gre[it, nu c` nu-mi place. Nici n-are ce s`-mi displac`. Arat` bine, are umor, dar…\i lipse[te ceva, [tii tu… {tia foarte bine. Niciun b`rbat nu reu[ise s`-l \nlocuiasc` pe Allan sau fericirea pe care o cunoscuse al`turi de el. Gaynor era mai norocoas`, cel pu]in nu trebuia s` se confrunte cu aceea[i problem`. – Poate c` reu[e[ti s`-i ignori acea lips`, dac`-i acorzi o [ans`. Rob are mai mult decât sim]ul umorului. E darnic [i delicat, a[a cum pu]ini mai g`se[ti \n zilele noastre. M` refer la dragoste, la grij`. N-ar r`ni pe nimeni, zic eu. Nu cred c` e foarte bogat, dar cred c` e destul de bun \n munca pe care o face; altfel nu s-ar afla aici. – Mi se pare c` [i pe tine te-a impresionat. – Da, ca prieten`. Chiar acum, nu caut o rela]ie. – Vreun motiv anume? – Sunt o femeie de carier`, [i sunt foarte ocupat`. Nu stau prea mult \n acela[i loc. Nu-mi r`mâne prea mult` energie pentru alte lucruri. Apropo, ar cam trebui s` trag pe dreapta. Parc` spuneai c` te a[teapt` mama ta. – Ah, da ! Uitasem. Nu s-ar bucura prea tare dac` i-a[ strica planurile. – Ai grij`, Gaynor, e via]a ta. |n loc s` te la[i pe mâna altora, mai bine \ncearc` s` te \ncrezi \n propriile for]e. – Dac` nici acum nu reu[esc, o s` [tiu m`car c` eu am f`cut alegerea. O oarecare consolare, nu? – Nu te mai gândi c` o s` dai gre[. Rob crede c` e[ti cel mai bun

|N }ARA GHEIZERELOR

85

lucru care s-a inventat de la foc \ncoace. Trebuie doar s` te relaxezi, s` v` cunoa[te]i, [i s` vezi ce sim]i. Nu e nevoie s` te arunci cu capul \nainte. – Ai dreptate, zise Gaynor. Asta am s` [i fac. Pe fa]a ei se citea o u[oar` nelini[te la ideea c` avea s`-[i \nfrunte mama. Ie[i. Beth goli g`leata [i merse la buc`t`rie pentru a aduce alta. Hofi l`sase o oal` mare la \nc`lzit, pe care o turn` \n g`leat` [i o reumplu pentru altcineva. Când s` ias`, aproape se ciocni de Rob. – Pun pariu c` ai luat totul [i mie nu mi-ai l`sat nimic, o acuz` el. – Primul venit, primul servit. Zi mersi c` am umplut oala din nou. Nu dureaz` mult pân` se \nc`lze[te. – Ce dr`gu] din partea ta. Presupun c` va trebui s`-]i car apa la cort? – Cât` generozitate. M` bucur c` ]i-am pus o vorb` bun` pe lâng` domni]a ta. – Serios? radie Rob smulgându-i g`leata din mân`. E[ti o scump`. Pentru asta, te duc [i pe tine \n spate dac` vrei. – Nu e nevoie. Haide, vreau s` m` culc; ziua de azi m-a cam obosit. – Nu e corect, deveni el serios. – Chiar se vede? oft` ea. – Spune-i un al [aselea sim], sau, dac` vrei, cine [tie, cunoa[tere. |n ma[in`, am sim]it c` rena[te ceva, iar la Namaskard, cu accidentul t`u, mi-a devenit mai clar. Un fel de dragoste cu ur`, nu ? – Cam a[a ceva, murmur` ea.

86

ANNE MURRAY

Nici nu dorea s` se gândeasc` la toate acestea acum. Era prea mult. – Dar cum sunt foarte egoist, parc` \i citi Rob gândurile, m` intereseaz` doar faptul c` mi-ai pus o vorb` bun`. – Am f`cut imposibilul [i tu-mi ceri acum un miracol? se pref`cu ea. – Haide…Spune-mi. Ce i-ai spus? Sau ce ]i-a spuss ? Beth \i rezum` discu]ia dintre ele, precum [i sugestiile pe care le f`cuse ea. – Acord`-i pu]in timp, Rob. – Timp? Am doar o s`pt`mân`… – Acum, da. Dar dac` \ntr-adev`r v` potrivi]i, o s` ave]i tot timpul din lume, nu? Rob l`s` g`leata \n fa]a cortului [i lu` fa]a lui Beth \n mâini. – E[ti atât de bun`, [tiai? – Mda, [tiu c` e doar o vorb` spus` pentru cei ce fac pe Cupidon. – Mul]umesc. Apreciez gestul t`u, [i o s`rut` pe obraz. – Acum, totul depinde de tine, \l b`tu ea pe um`r. {i \nc` un lucru. – {tiu…S`-mi ]in gura. – Asta e! Acum, noapte bun`.. – Noapte bun`. Zâmbind \nc`, Beth lu` g`leata pentru a intra \n cort. |n acel moment, auzi sunet de pietricele rostogolindu-se. La câ]iva metri distan]`, silueta lui Allan se ar`ta pe fundalul cerului purpuriu. Beth se crisp` \n sinea ei. Cu siguran]`, v`zuse când Rob o s`rutase. {i, cu

|N }ARA GHEIZERELOR

87

siguran]`, acum era nervos. Allan p`rea un pachet de nervi gata s` explodeze, iar Beth se trase câ]iva pa[i \anpoi. Era furios c` nu-l ascultase pentru a sta departe de Rob. |ns` nu-i datora o explica]ie. Voia s`-l lase s` cread` ce dorea. |l ignor`, calm`. – Stai pe loc, ordon` el. Vreau s` vorbesc cu tine. – Eu nu vreau. – M` bucur; e timpul s` facem o schimbare. Putem s` st`m aici [i s` discut`m probleme personale, ca s` ne aud` to]i, sau putem s` facem o plimbare. Tu alegi. Beth \nghi]i \n sec. Situa]ia era [i a[a destul de complicat`, f`r` a-i mai implica [i pe ceilal]i. – S`-mi iau haina. |l urm` de-a lungul unor dealuri, \nfundându-[i capul \n gulerul hainei [i mâinile \n buzunare. Fiorii pe care-i sim]ea nu erau din cauza aerului r`coros, ci din cauza emo]iilor dinl`untrul ei. |ntr-un final, el se opri, undeva aproape de vârf. Corturile se vedeau \n lumina amurgului, la câteva sute de metri \n jos; erau singurul semn de via]` \n pustietatea aceea. – Stai jos, zise el. Beth \l ascult`, c`ci n-avea rost s` se certe. |[i \mpreun` genunchii la piept. El se a[ez` al`turi, cu mâinile \mpreunate. Nu o atingea, dar fiecare fibr` a ei era atent` la mi[c`rile lui. Pulsul i se accelerase, ca [i ritmul respira]iei. A[tepta, \ncordat`. Cum t`cerea se prelungea, Beth \ncepu s` tremure, un semn de avertisment pentru Allan. – E timpul s` l`murim câteva lucruri, \ncepu el.

88

ANNE MURRAY

– Mi se pare c` totul e destul de clar, r`spunse ea, str`duindu-se s`-[i st`pâneasc` nervozitatea. – Nu chiar… – Ce rost are? s`ri ea. Cu ce drept vii tu, dintre toate persoanele, s` m` judeci? Nu te-ai r`zbunat destul? – Adic`? o privi el calm. Chiar crezi c` acesta este scopul meu? – {i? Nu e? Allan nu r`spunse imediat. – A fost o vreme când a[ fi fost \n stare s` te omor. – N-ai niciun drept… p`li ea. – Niciun drept? Ce leg`tur` are asta? Te-am iubit. Ai fost via]a \ntreag` pentru mine. Am crezut, ca un prost ce sunt, c` [i tu m` iube[ti. – Te-am iubit, zise ea, r`nit` de vorbele lui. – Sigur c` da! |nseamn` c` nu [tii adev`ratul sens al cuvântului. De ce mi-ai aruncat \n fa]` ideea despre \ncredere [i onestitate? Tu ai fost cea care a plecat f`r` nicio explica]ie. N-am [tiut nici de ce ai plecat [i nici unde erai. – Aveai scrisoarea de la Shalana, r`bufni ea. Allan p`rea mirat, ca [i cum ea ar fi men]ionat ceva ie[it din comun. – {i ce leg`tura avea asta cu tine? Acum era rândul ei s`-l priveasc` nedumerit`. Nu-i venea s` cread` c` vorbe[te serios. Toate dubiile privind comportamentul ei de la \nceputul c`l`toriei erau acum alimentate de o furie intens`. – Mi s-a p`rut destul de clar. Cred c` am fi fost cam mul]i \n trei, nu ? |n plus, n-a[ fi suportat atâtea minciuni.

|N }ARA GHEIZERELOR

89

– Dar nu te-am min]it niciodat`, zise el senin. – A, nu? s`ri ea, retr`ind acele clipe când toat` lumea ei se pr`bu[ise. Poate ]i-a sc`pat din vedere c` deja aveai o so]ie când te-ai c`s`torit cu mine. – Nu-i adev`rat. – Adic` Shalana a fost doar \n imagina]ia mea? Am visat-o pe acea femeie frumoas` ap`rând la u[a ta, spunându-mi c` e so]ia ta. Allan o privi mirat [i meditativ \n acela[i timp. Acum primise [i el r`spunsul pe care-l a[tepta de atâta vreme. – Deci…Shalana nu este so]ia mea. – Dar ea a spus…Crezi c` sunt proast`? – Nu cred nimic. Am \ncetat s` cred \n ziua \n care ai plecat. Beth vru s` se ridice, dar el o prinse de bra], for]ând-o s` r`mân` pe loc. – Fugi din nou, Beth. De data asta ai s` ascul]i toat` povestea, fie c`-]i place sau nu. Ea se zb`tu din nou, dar el o strânse [i mai tare. – Lini[te[te-te; altfel am s` te r`nesc. – M` amenin]i din nou ? – Nu, de data asta e o promisiune. M-ai r`nit mai mult decât crezi [i-o s` am satisfac]ia de a-]i pl`ti cu aceea[i moned`. Pre] de câteva clipe Beth \l \nfrunt`, dorindu-[i ca el s` pun` \n practic` promisiunea. |ns` nici privirea lui de ghea]`, nici strânsoarea nu d`deau semne de \mblânzire, [i ced`. – Am cunoscut-o pe Shalana la universitate, \ncepu el. Eram \n aceea[i grup`. Era o fat` inteligent` [i serioas`. Dup` ce am terminat, ea a vrut s` r`mân` pentru Master [i pentru doctorat, \ns`

90

ANNE MURRAY

familia ei a for]at-o s` se \ntoarc` \n India [i s` se c`s`toreasc`. Pentru c` refuza acest lucru, tat`l ei a amenin]at-o c` nu-i mai trimite bani [i c` o declar` imigrant` ilegal. Se pare c` de pe urma unei asemenea tactici prestigiul ei ar fi avut de suferit. |[i mai domoli strânsoarea, dar degetele lui calde continuau s-o ]in`. – N-a [tiut ce cale s` aleag`. La \nceput n-a vrut s` ne spun` nici m`car nou`, prietenilor apropia]i. |n cele din urm`, am convins-o. Jack [i Ian aveau deja rela]ii de lung` durat`, Richard era logodit. Eu eram singurul r`mas liber. |n fa]a lui Beth se deschise o pr`pastie f`r` fund. – M-am c`s`torit cu ea ca s` poat` dobândi cet`]enie britanic`. Totul s-a petrecut f`r` fast, \n lini[te, \ntr-o zi de luni din decembrie. Ploua. N-a fost deloc ca… Cu durere \n suflet, Beth \[i aminti ziua frumoas` de var` \n care ei doi se c`s`toriser`, cu mult` veselie, flori, muzic`, mâncare [i o petrecere pe cinste. Chiar [i oamenii locului se l`saser` antrena]i \n mirajul bucuriei lor, al`turi de to]i membrii expedi]iei. Tr`iser` o zi magic`. – Eu [i cu Shalana am continuat s` fim prieteni, nu aman]i. N-am locuit niciodat` \mpreun`, nici \nainte, nici dup` ceremonie. Shani avea idei foarte drastice despre c`s`toriile mixte, ad`ug` el cu un zâmbet ironic \n col]ul gurii. Nu le agrea. Visa la un indian din rasa ei, care s`-i respecte inteligen]a. Dar \[i dorea [i liberatatea de a-l alege. {i a avut noroc; acum are trei copii frumo[i. C`s`toria noastr` a fost una de convenien]`. La dou` luni dup` ceremonie, eu am intentat divor], a[a cum ne hot`râser`m.

|N }ARA GHEIZERELOR

91

Beth n-ar fi fost \n stare s` se ridice acum; n-ar fi ascultat-o picioarele. |[i plec` privirea, cufundându-se \n propriile gânduri. Avusese doar pe jum`tate dreptate. Vorbele lui r`sunau ca un ecou \n mintea ei: nu te-am min]it niciodat`. |ncerc` s` vorbeasc`, dar cuvintele nu voiau s` se materializeze. – De ce nu mi-ai spus niciodat`? [opti. – Pentru c` nu mi-ai dat ocazia, se auzi glasul lui grav. – A[a e. Dar m` refeream la faptul c` nu mi-ai spus \nainte s` ne c`s`torim. – De când am terminat facultatea, am avut o via]` destul de agitat`. Lucram prin toat` lumea, munca m` absorbea complet. Ceea ce realizasem atunci \n doar dou` ore, nu m-a marcat chiar a[a de tare \ncât s`-mi amintesc [i peste unsprezece ani de zile. {i odat` ce te-am \ntâlnit pe tine… Ochii lui se \nfl`c`rar`. Beth sim]ea c` le[in`. – Odat` ce te-am \ntâlnit pe tine, nu m` mai puteam gândi la altceva. Nu ]i-am spus pentru c` uitasem complet. Beth \[i sim]ea gâtlejul dureros de uscat. |[i frec` tâmpla cu mâna liber`. – De ce venise la tine? {i de ce a deranjat-o ce i-am spus? De ce mi-a spus c` e so]ia ta ?

Capitolul 6 – Pentru c` \nc` se considera a[a. Ideea a deranjat-o [i pe ea la fel ca pe tine. Dar tu nu te-ai gândit la asta. Pur [i simplu ai crezut \n vorbele unei femei oarecare, [i nici nu i-ai dat, sau nu mi-ai dat [ansa de a-]i explica. Beth \l privi, [i observ` cum \ncerca din r`sputeri s` se controleze. – |n diminea]a respectiv`, v`zuse \ntr-un ziar o not` care le cerea lui Allan Bryce [i Shalanei Prakesh-Bryce s` se prezinte de urgen]` la o firm` de avocatur`. Shani a recunoscut sigla firmei unde intentasem divor]ul. Astfel c` a \ncercat s` ia leg`tura cu mine imediat ce so]ul ei plecase la munc`. A dat mai multe telefoane unor persoane cu acela[i nume ca al meu, f`r` s` m` g`seasc`, [i s-a decis s` mearg` ea singur` la avocat. Aparent, cel care se ocupase de caz f`cuse delapidare de bani. La scurt timp dup` ce noi depusesem actele [i-i pl`tisem un avans, tipul fugise \n Spania. Pentru a-[i acoperi spatele, l`sase \n urma lui o groaz` de hârtii

|N }ARA GHEIZERELOR

93

nerezolvate. Unul dintre colegii lui le descoperise [i pe ale noastre [i ne-a scris la adresele care figurau acolo, dar cum noi ne mutaser`m, scrisorile n-au mai ajuns. Shani nu-i spusese so]ului ei despre leg`tura noastr`, iar dac` mariajul \nc` nu era desf`cut, \nsemna c` avea patru copii nelegitimi. Pân` s` m` g`seasc`, se preg`tise pentru ce era mai r`u. – Dumnezeule…reu[i Beth s` murmure, dup` [ocul tr`it. Nu… Nici \n cele mai rele vise nu-[i \nchipuise o asemenea situa]ie. Dac` ar fi invitat-o pe fat` \n`untru, dac` i-ar fi cerut explica]ii, ultimii doi ani n-ar mai fi fost la fel. Dac` [i-ar fi \nfruntat temerile din copil`rie, f`r` a se l`sa cople[it` de ele, dac` n-ar fi fugit de fric` s` nu p`]easc` la fel ca mama ei. Oricum, suferise mai mult decât [i-ar fi dorit. F`r` rost. Dac` ar fi avut \ncredere \n el. |nainte s`-[i fi dat seama, el se ridic` \n picioare. Ea \nc` mai analiza informa]ia primit`. Allan o privi de sus, inert, cenu[iu, f`r` nicio expresie pe chip. Beth avu brusc o revela]ie. O for]ase s`-l asculte; se sp`lase pe mâini \n fa]a ei. – E prea târziu… El d`du s` plece. Beth se ridic` din câteva mi[c`ri. – Allan…stai…te rog. Divor]ul…Ce s-a \ntâmplat cu el? – Dup` ce-am citit scrisoarea de la ea, m-am dus s-o caut [i ne-am dus \mpreun` la biroul de avocatur`. Am rezolvat totul \ntr-o jum`tate de or`. Beth sim]i c` i se face pielea de g`in`, sim]ind aluzia. Mintea i se umplu cu imagini \n care el se \ntorcea acas`, a[teptând-o, plimbându-se nedumerit prin cas`, \ntrebându-se unde e ea [i de ce

94

ANNE MURRAY

n-a l`sat niciun bilet. Apoi, câteva ore mai târziu, \ngrijorat de moarte, \l vedea \n dormitor, c`utând vreun indiciu, apoi deschizând dulapul gol. |nghi]i \n sec. Buzele o ardeau, uscate. – |nseamn` c`…Nu \n]eleg…Dac`… Abia acum \[i d`dea seama [i nu-i venea s` cread`. – A[a e, zâmbi el sarcastic. |nc` sunt c`s`torit. La fel ca [i tine. {i o l`s` \n urma lui, f`r` cuvinte, iar el se \ntoarse la corturi. A doua zi diminea]`, Beth se trezi devreme dup` o noapte alb`. L`sând-o pe Gaynor s` doarm`, se strecur` afar` pentru a se sp`la \n pârâul rece. Savurând momentele de lini[te, dup` tumultuoasa zi care tocmai trecuse, \[i lu` [i aparatul pentru a surprinde momentul r`s`ritului. Nu era o zi obi[nuit`, de[i ceea ce f`cea se \nscria \n activit`]ile de rutin` ale unei expedi]ii. |nc` o dat` , via]a ei cuno[tea o turnur`. Contrar ideilor ei, cum c` fusese victima unor minciuni, a tr`d`rii, era de fapt o femeie c`s`torit`. Era prea mult de suportat dintr-o dat`. |[i ridic` privirea spre \naltul cerului. P`rea c` fâ[iile de nori alc`tuiau un avertisment, pe care ea, \ns`, nu-l putea recep]iona. Era mult mai absorbit` de nuan]ele rozalii-ro[ietice ale orizontului. Dealurile din dep`rtare ar`tau parc` pictate \n culori vii. Iar foile corturilor se plecau sub greutatea picurilor de rou` care str`luceau \n lumina r`s`ritului. Plimbându-se pe marginea pr`pastiei, \[i arunc` privirea \n jos pe coast`, [i \nghe]` dintr-o dat`. Acolo, jos, \l z`ri pe Allan, apropiindu-se. "So]ul meu", [opti ea pentru sine. Cuvintele p`reau rostite

|N }ARA GHEIZERELOR

95

\ntr-o alt` limb`, dar vibrau \nl`untrul ei. El mergea cu capul plecat, cufundat \n propriile gânduri, p`[ind agale. Din instinct, ea vru s` se fereasc` din calea lui, pentru a evita coliziunea, dar ceva o \mpiedic` s` se mi[te. Chiar \n acea clip`, el se uit` \n sus. Pentru o secund`, [i el p`ru a ezita. Pe Beth o cuprinse emo]ia. Dac` ar fi b`tut \n retragere acum, tot l-ar fi \nfruntat a doua sau a treia zi. Cel pu]in acum, diminea]a, erau singuri, feri]i de ochii curio[ilor. Astfel c` nu se clinti din loc. Se a[tepta ca el s` treac` pe al`turi f`r` a o b`ga \n seam`. Putea s-o salute doar; sau s-o ignore. Tensiunea cre[tea. Allan se opri la oarecare distan]`. – Te-ai trezit devreme. N-ai putut s` dormi? Beth r`sufl` u[urat`; nu pl`nuia nicio scen` nepl`cut`. – Nici nu m` a[teptam. Ziua de ieri a fost…Mi s-a p`rut c` noaptea a trecut foarte repede. Nu-i a[a c` e o diminea]` superb`? schimb` ea subiectul. – De obicei a[a sunt pe-aici, remarc` el, concentrat. Ai f`cut ni[te poze bune ? – Niciodat` nu sunt suficient de bune. Câteodat` mi se pare c` e cea mai pl`cut`, dar [i cea mai solicitant` slujb` din lume. |l privi, dar tr`s`turile lui nu tr`dau nicio urm` de sarcasm. |[i puse aparatul la picioare. Amândoi respirau aerul curat al dimine]ii, cercetând orizontul, recep]ionând mi[c`rile naturii, mi[c`ri care n-aveau nicio leg`tur` cu subiectul discu]iei lor. – Ai fost departe? zise ea.

96

ANNE MURRAY

– Pân`-n iad [i-napoi, o fix` el rece. – M`…refeream, acum, tres`ri ea, \ncercând s` nu devieze discu]ia. – Acum? Am f`cut câ]iva kilometri. Beth se mir`. |nseamn` c` era treaz de mai bine de o or`. – N-ai putut dormi? \ntreb` ea retoric. Pentru o clip`, crezu c` Allan n-are s`-i r`spund`. Continua s` scaneze linia orizontului cu ochii miji]i. Beth urm`ri acel chip pe care-l cuno[tea atât de bine, dar care-i era totu[i atât de str`in. Era c`s`torit` cu el de doi ani, [i tr`iser` \mpreun` doar dou` s`pt`mâni. Când el se \ntoarse spre ea, ceva se schimbase \n privirea lui. Mânia lui ren`scuse. Ea se d`du \napoi, \mpiedicându-se de aparat. Bra]ul lui se repezi \nainte, prinzând-o de ran`. Beth suspin`, retr`gându-se. Degetele lui se \nfipser` \n umerii ei. – De ce te gr`be[ti s` pleci? |n sfâr[it, dup` atâta timp, purt`m [i noi o conversa]ie civilizat`, [i tu te gr`be[ti s` fugi. De ce, Beth? O trase spre el, dar ea \ncerc` s`-i reziste, \mpingându-se \n pieptul lui. |i sim]i b`t`ile puternice ale inimii. {i ale ei se \nte]ir`. – Allan, te rog, nu. |ncerca s`-[i p`streze calmul vocii, ]inând capul plecat, evitând a-l privi direct \n fa]`. El \[i strecur` o mân` pe talia ei, [i o trase spre el. Impactul cu trupul pe care-l adorase odat` veni ca un [oc pentru Beth. Allan \i ridic` b`rbia, for]ând-o s`-l priveasc` \n ochi. – Nu, ce? Noaptea trecut` nu mi s-a p`rut c` te \mpotriveai prea

|N }ARA GHEIZERELOR

97

tare. – Noaptea trecut`? Dar nici… Apoi \[i aminti de scena cu Rob. – E[ti gelos? \l \nfrunt` ea, fericit` c`-i putea r`spunde cu aceea[i moned`. – Pe un b`iat care \ncearc` s` fac` treaba unui b`rbat? râse el. Beth \ncerc` s`-i ignore atitudinea. O c`ldur` izvora dinl`untrul ei. Era tentat` s` \nceteze a se mai zbate [i s` uite tot ce s-a \ntâmplat. De ce s` nu se ad`posteasc` la pieptul lui, a[a cum f`cea alt`dat`? De ce s` nu se rezeme de acel trup puternic, dup` doi ani de zile tr`i]i \n singur`tate? De ce s` nu se lini[teasc` \n bra]ele lui? |n ale cui, dac` nu \ntr-ale lui? Oare nu el o transformase, r`bd`tor [i delicat, dintr-o feti]` lipsit` de experien]` \ntr-o femeie \mplinit`? |i sim]ea tres`ririle [i respira]ia cald` \n obrazul ei. Degetele lui \i dezmierdau gâtul. Beth se cutremur` sub atingerea lui. "Allan, so]ul meu". – |]i aminte[ti, Beth? [opti el, aplecându-se. Nemaiputând suporta, Beth \nchise ochii. Buzele lui calde \i mângâiau pielea. – Aminte[te-]i, repet` el. {i pe el \l trecu un fior. Strânsoarea lui deveni mai aprig`, ap`sând-o. Buzele sale le desc`tu[ar` [i pe-ale ei, inundând-o cu valuri fierbin]i. Ea se ag`]` de puloverul lui, tremurând. S`rutul lui deveni mai profund, anulându-i toate motivele de \mpotrivire. Dar, dintr-o dat`, ea se trase \napoi. – Nu… Allan o privi pe cea care st`tea neajutorat` \n bra]ele lui, cu

98

ANNE MURRAY

obrajii aprin[i la fel ca buzele moi [i rozalii din cauza s`rutului. Vulnerabilitatea ei era ucig`toare. Ar fi vrut s-o sfâ[ie, s-o…Se lupta cu propria-i dorin]`. Pl`nuise s` trezeasc` [i \n ea aceea[i dorin]`, s-o foloseasc` spre propria-i satisfac]ie, s`-[i vindece r`nile. Dar planul care i se p`ruse atât de simplu, d`duse gre[; nu putea r`mâne indiferent. O iubise ca pe nimeni altcineva. Ea \i cucerise inima [i \ntreg trupul. Pentru ca apoi s`-l p`r`seasc` f`r` nicio explica]ie. Sub impactul cu propriile sentimente, amestec de dorin]` [i ur`, Allan o eliber`, \nfundându-[i mâinile \n buzunare. Ame]it` \nc` de senza]iile pe care el le dezgropase, Beth se repezi spre el. |ns` Allan \[i [terse buzele cu podul palmei, cu o mi[care lent`, deliberat`. – Naiba s` te ia! rosti el [i se r`suci pe c`lcâie, \ntreptându-se spre cortul pe care-l \mp`r]ea cu Rob. Beth \i \ntoarse spatele. |i era grea]`. Ochii i se \mp`ienjenir` de lacrimi pline de ciud`, de ru[ine, [i de \nc` ceva nedefinit. – Nesim]itul, nesim]itul. |n lini[tea dimine]ii, o auzi pe Gaynor c`scând [i \ntinzându-se. Eugene tu[ea. Cu to]ii \ncepeau s` se trezeasc`. Beth cobor\ la râu [i-[i sp`l` fa]a \n apa rece. La ora nou`, se aflau din nou pe [osea. Micul dejun trecu la repezeal`, mult mai pe fug` decât \n ziua precedent`. Fiecare era ner`bd`tor s` afle ce le rezerva c`l`toria, astfel c` preg`tirile de plecare nu \ntârziar`. |n timp ce Gaynor o ajuta pe Hofi s` strâng` buc`t`ria, Beth \mpacheta bagajele fetei, dar [i pe ale ei, \n acela[i timp. Când Rob

|N }ARA GHEIZERELOR

99

se oferi s-o ajute, c`ci el terminase, \l refuz`. – Cred c` Allan are o sarcin` pentru tine, zâmbi ea, ca s` atenueze din refuzul brusc. Nu dorea s`-i ofere acestuia din urm` motive de repro[. {i \n orice caz, n-avea de gând s`-l implice pe Rob \ntr-o situa]ie cu care el nu avea nimic a face. – A[a e, zise el \ncepând s` demonteze cortul. – Te-a trimis s` m` aju]i? – De ce te miri? Gaynor o ajut` pe Hofi, deci nu e cu tine. Oricât de mult o ador, nu sunt atât de orb \ncât s` nu observ c` e atât de dezordonat` \ncât \]i d` de dou` ori mai mult de lucru. {i nici n-are experien]` cu camparea, deci cel mult te poate \ncurca. I-am spus lui Allan, iar el mi-a sugerat s` te ajut. – M` descurc, \n caz c` aveai alt` treab`. Chiar nu m` sup`r. Spunea adev`rul. Ar fi preferat s` lucreze singur`, mai ales \n acea diminea]`. Scena de mai devreme o marcase profund. Nu doar s`rutul lui Allan, de[i era ultimul lucru la care se a[tepta. Mai degrab` felul \n care ea \ns`[i reac]ionase, dup` doi ani de abstinen]`, doi ani \n care \ncercase s`-[i reconstruiasc` via]a distrus`; reac]ionase ca [i cum nimic nu mai conta \n afar` de persoana lui, [i nu-[i putea ierta acest lucru. – Indiferent c`-]i place sau nu, domnul m-a trimis aici [i n-am de gând s` ripostez. Nu e \n toane prea bune \n diminea]a asta. L-a repezit chiar [i pe Gunnar. – Pentru? – Cine [tie? Cred c` Gunnar s-a interesat cum ]i-e bra]ul. Chiar, cum e?

100

ANNE MURRAY

Beth \[i aminti c` Allan o prinse exact de ran`. Din cauza puloverului gros, nu se vedea nimic, dar el se ar`tase destul de \ngrijorat imediat dup` ce f`cuse acea mi[care gre[it`. Dar nici nu-[i ceruse scuze. Poate gândea c` [i-o merit`. La urma urmei, era doar vina ei. – E bine. Mai doare pu]in, dar era de a[teptat. |mpreun`, strânser` cortul [i-l \mpachetar`. – {tiai c` mama lui Gaynor \ncearc` s` m` \ndep`rteze pe mine [i s` i-l bage pe Allan pe gât fetei? – Poftim? Oare Gaynor nu-i spusese mamei ei despre inten]iile lui Rob? Sau Lucille ignora dorin]ele fetei, considerând c` doar ea are dreptate ? – S` [tii ca \n spatele dr`g`l`[eniei pe care o afi[eaz`, st` ascuns` o adev`rat` scorpie. – Nu te \ngrijora, \l lini[ti Beth. Cred c` Lucille trece printr-un [oc. Nu degeaba Gaynor e fiica ei. Poate ea s` viseze \n continuare, dar cred c` Gaynor are alte planuri, dac` cineva, care nu e prea departe, ar avea mai mult` \ncredere \n el. – }i-a vorbit de mine? se lumin` Rob la fa]`. – Cred c` a vorbit pu]in [i despre tine… – {i am vreo [ans`? zise el, luând cortul \ntr-o mân`, [i valiza ei \ntr-alta. S` [tii c` dac` nu eram promis alteia, te luam pe tine, Beth. – Nu m` amenin]a, zâmbi ea. |mpreun` se deplasar` spre ma[in`. |n câteva minute, totul era \nc`rcat. Apoi, când Allan cobor\ de pe ma[in`, Rob \ndr`zni s`-l \ntrebe dac` se sup`r` ca el [i cu Beth s` fac` schimb de locuri.

|N }ARA GHEIZERELOR

101

|nc` de la incidentul din acea diminea]`, Beth \l evitase pe Allan. Dorin]a lui Rob \i strica toate planurile; la fel [i pe ale lui Allan, care reac]ion` imediat. O sfredeli pe Beth cu privirea. Ea se a[tepta la un refuz [i se preg`tea s` ias` cu fruntea ridicat` din acea scen`. – Ai ceva \mpotriv`? o \ntreb` el. Surprins` de \ntrebare, ea nu-[i g`si pe moment r`spunsul. Dar cum ar fi putut s` refuze, [tiind ce serviciu \i f`cea lui Rob? Lucille, \n schimb, nu se ar`t` prea mul]umit`. – Nu, zise Beth, f`cându-i cu ochiul lui Rob, care deschise u[a pentru Gaynor. – Bun, atunci, haide]i s` pornim. Cel pu]in, \[i zicea Beth, nu va mai trebui s`-i evite privirea \n oglinda retrovizoare. P`r`sir` zona deluroas` [i trecur` \ntr-una nisipoas`, cu dune acoperite de pietri[ \nchis la culoare. Beth se uita pe geam, \ncercând s` se concentreze la peisaj pentru a-l evita pe cel de lâng` ea. Allan \[i d`duse jos geaca, suflecându-[i mânecile pân` la cot, dezvelindu-[i bra]ele puternice, bronzate. Trecur` pe o potec` pietruit`. Ma[ina se zgâl]âia din ce \n ce mai tare la contactul cu pietrele dure. La un moment dat, Allan \ncerc` s` mearg` pe al`turi, pentru a mai atenua din disconfort, dar ma[ina \ncepu s` nu-l mai asculte. Dup` aproape dou` ore, to]i pasagerii se plângeau de dureri de spate. Apoi, trecur` \ntr-o zon` vulcanic`. Allan \l urma pe Gunnar printre platourile stâncoase. Acesta din urm` anun]` c` Eugene dorea ni[te poze cu zona. Allan opri. Pân` s` ias` din ma[in`, el \i aduse haina.

102

ANNE MURRAY

– O s` ai nevoie de ea. Avea dreptate. Sufla un vânticel t`ios, care p`trundea prin orice material. – Mul]umesc. |nc` un gest suspect din partea lui. Beth se \ntreba care avea s` fie urm`toarea mi[care. Avea s` mai fac` \nc` o dat` pe omul amabil, \nainte de a ataca din nou ? – De ce e atât de frig? se plânse Gaynor. – Din cauza ghe]arului, explic` Rob. – Dar mai avem câteva zile pân` s` ajungem acolo. – Pe Vatnajokull e mai mult` ghea]a decât \n \ntreaga Europ`, r`spunse Allan. Beth sim]i o u[oar` \ngrijorare \n vocea lui. |ns` \ncerc` s`-[i vad` de treab`. Alese câteva peisaje pe care le considera mai speciale. Se \ntinse pe burt` pentru a surprinde aburii lavei ce emanau printre cr`p`turile stâncilor. Eugene se repezi spre ea, chiar când voia s` se ridice. – E[ti sigur` c` ai f`cut totul? Nu te gr`bi. Hai s` mai facem câteva. Beth observ` \ncruntarea lui Allan. Era clar c` \ntârziau destul de mult. Nu dorea s` dea na[tere la discu]ii, mai ales c` f`cuse toate pozele necesare. – Cred c` ajung, Eugene. {i sunt bune. O s` mai d`m [i de alte forma]iuni vulcanice. Imperceptibil pentru ceilal]i, Allan o felicit` printr-un gest subtil. – Dac` nu ne limit`m, s-ar putea s` r`mân f`r` film \nainte de a ajunge la ghe]ar. Nu-mi scap` nimic, \]i promit. Cred c` Allan vrea s`

|N }ARA GHEIZERELOR

103

plec`m. Vremea nu prea ]ine cu noi, iar locul acesta nu e foarte primitor. – Ai dreptate, accept` el. Rob [i Gaynor, veseli [i \mbujora]i, se gr`bir` [i ei spre locurile lor, urma]i de Allan. Pornir` din nou. Un timp, \[i urmar` drumul de-a lungul câmpului vulcanic. Acela[i disconfort din cauza potecii impracticabile. Ma[ina ocolea ficare stânc` sau bloc de lav` uscat`, fiind nevoie de foarte multe manevre. Beth se ]inea strâns de scaun pentru a nu fi aruncat` \ntr-o parte sau alta. |[i d`duse drumul la centur` pentru c` nu mai suporta strânsoarea. Capul \ncepuse s`-i vâjâie \ngrozitor din cauza hurduc`ielilor. – Te sim]i bine? se interes` Gaynor. Beth arunc` o privire spre profilul grav al [oferului. Se sim]ea mai r`u ca niciodat`, dar nu \ndr`zni s` spun`. Incidentul din tab`r` o marcase. Probabil c` reac]ia fusese una tipic`, având \n vedere c`-l revedea pe Allan dup` atâta vreme [i descoperea c` \nc` mai e c`s`torit` cu el. – Dar tu? Brusc, el schimb` viteza, balansându-i pe to]i \ntr-o curb`, pe lâng` o stânc`. Gaynor se strâmb`. – Ce e? \ntreb` el, uitându-se \n oglind`. – Nu m` simt prea bine. – |nc` pu]in. Ie[im imediat \n zona de[ertic`. D`-te cu pu]in` ap` de colonie de la bunica, \i suger` el. – Cum de nu m-am gândit la asta? s`ri Rob, ]inând-o pe dup` umeri pe Gaynor, ajutând-o s` caute \n geant`.

104

ANNE MURRAY

Mirosul de parfum se r`spândi \n aer Beth sim]i c` i se contract` stomacul. |l prinse pe Allan de bra]. – Opre[te! Acum! El ap`s` brusc pe frân`. |nainte chiar ca ma[ina s` se opreasc`, Beth se ascunse dup` ni[te stânci din apropiere. Starea ei era mai jalnic` decât s-ar fi a[teptat. |l rev`zu pe Allan [tergându-[i gura dup` ce o s`rutase. {tia c` o va mustra. – Beth? o auzi pe Gaynor. – Sunt bine. Vin imediat. Inspir` adânc de câteva ori. Nu putea r`mâne acolo. Cu siguran]`, el era deja furios pentru \ntârziere, [i o va face s` pl`teasc` Cineva \i puse o cârp` umed` pe ceaf` [i o can` cu ap` rece \n mân`. – Mul]umesc, Gay… dar d`du cu ochii de chipul \mpietrit al lui Allan. Sim]i c` o iau din nou fiorii; fiecare fibr` a corpului ei se \ncord` \n a[teptarea furtunii ce avea s` se abat` asupra ei. Allan se ghemui [i-i duse cana la buze. N-o sc`p` din ochi cât timp lu` câteva \nghi]ituri. Apa o mai calm`, [i-i cl`ti gâtlejul uscat. Apoi, el \i puse \n palme cârpa umed`. – {tege-te pe fa]`. Beth \l ascult`. Sim]ea c`-[i recap`t` puterile, pu]in câte pu]in. – Sunt mai bine acum, zise ea \ntr-un final. Haide, putem pleca oricând vrei. Niciodat`…Nu [tiu de ce…Nu mi-a mai fost r`u pe ma[in` pân` acum. M` simt ridicol. – Nu e nevoie, o lini[ti el. La fel sunt [i Hofi cu Gaynor. Oricum,

|N }ARA GHEIZERELOR

105

la tine nu cred c` e vorba de r`u de ma[in`. Ea ridic` privirea, \ntreb`toare. – Ai trecut prin câteva [ocuri \n ultimele zile. Rostea cuvintele f`r` grab`, inexpresiv, dar ochii lui sormoneau parc` \n sufletului ei. Oare de ce ? se gândea Beth. – Dac` e[ti sigur` c` te sim]i mai bine, se ridic` el \n picioare, du-te pân` la Hofi. A \ntrebat de tine. – Da, sigur c` da. Allan deja p`[ea spre ma[in`, iar Beth r`mase [i-l urm`ri. De ce venise tocmai el? De ce nu trimisese pe unul dintre ceilal]i pasageri? Se \ntoarse [i ea. Rob umbla \n sus [i-n jos dup` Gaynor, [i ea foarte palid`. Lucille era v`dit nemul]umit` de situa]ie. – Hofi? o \ntreb` Beth pe femeie. Aceasta \i ar`ta un loc \ntre stânci, unde Beth o g`si pe prietena ei chircit`. – E \n regul`. Eu sunt, anun]` ea. – Ah, Beth, nu credeam c` vom ajunge astfel. – Acum vreau s`-mi spui adev`rul, o opri Beth. Ce s-a \ntâmplat? Nu e[ti \n apele tale de când am ap`rut eu. Nu te mai po]i preface. Gunnar \ncepe s` se \ngrijoreze; [i eu la fel. – Nu s-a \ntâmplat nimic, r`spunse ea surâzând. Cred c` sunt \ns`rcinat`. – Hofi, m` bucur a[a de mult pentru tine, s`ri Beth fericit`, strângând-o de mân`. Apoi, amintirile n`v`lir` din nou. Odat`, se gândise [i ea la copii. Nu [i-i dorise pe loc. Nu dorea s`-l \mpart` pe Allan cu nimeni, nici chiar cu rodul iubirii lor. Din cauza temerilor ei, a planurilor de

106

ANNE MURRAY

carier`, a amân`rilor, trecuse prin doi ani tumultuo[i, de singur`tate, ani \n care munca nu reu[ise s` umple golul din sufletul ei. Probabil c` toate aceste gânduri i se citeau pe fa]`, c`ci Hofi o consol` imediat. – Beth… \ns` mâna celeilalte o opri. – Haide, \ncerc` ea s` par` vesel`, mai bine ne \ntoarcem. Rob face ni[te ceai. Sunt sigur` c` te vei sim]i mai bine. – Voi, englezii, crede]i c` toate r`spunsurile se afl` \ntr-o can` cu ceai, o ironiz` femeia. – Poate nu chiar toate, dar câteodat` s` [tii c`-]i d` idei. – Beth, te rog s` nu-i spui lui Gunnar despre copil. – Bine\n]eles c` nu, accept` Beth, cu toate c` era surprins`. Tu trebuie s`-i spui. – |nc` nu. Cel pu]in, pân` nu ajungem \napoi. – Nu po]i a[tepta chiar atât de mult, se \ncrunt` Beth. Dac` ]i se face din nou r`u? Gunnar deja \[i face griji. Dac` nu-i spui, \l aduci \n pragul nebuniei. – Te rog…Nu-i spune. O s`-i spun eu la momentul potrivit, atunci când am s` fiu sigur`… Se opri tremurând, iar Beth \n]elese imediat. – }i-e team` de o alt` dezam`gire? – Alt`dat` nu era a[a, plec` ea ochii; n-am avut niciodat`.. [i-[i frec` pântecul. – Bine, dar te rog s`-i spui. Nu te feri de el. Te iube[te [i o s`-[i doresc` s` \mpart` cu tine totul – fie c` sunt clipe fericite sau triste. – Dar nu m` tr`dezi, nu? insist` Hofi.

|N }ARA GHEIZERELOR

107

– Nu. Allan verifica pneurile ma[inii, \n timp ce ceilal]i erau aduna]i \n jurul micii buc`t`rii. Gaynor, complet ref`cut`, \mp`r]ea mâncare [i ceai. Observându-le, f`cu o glum` pe seama r`ului de ma[in` – era pentru prima oar` când se confrunta cu a[a ceva. Gunnar \[i \mbr`]i[` dr`g`stos so]ia [i o s`rut` de câteva ori, fericit c` o vede s`n`toas`. Imaginea lor era pentru Beth \nc` o dovad` a pierderii suferite; \l c`ut` din priviri pe Allan. F`r` ca ea s`-[i dea seama, el se al`turase grupului. Lucille se apropiase de el pe furi[, iar acum \l ]inea de vorb`. Allan o asculta aplecat, \ns` nu o privea pe b`trân`, ci pe Beth. Ochii lui sc`p`rau; se putea citi \n ei un amestec de ur` [i de dorin]` ne\mplinit`, care o sec`tuia pe Beth de orice putere. |nv`luit` de privirea lui, Beth tres`ri speriat` când Gaynor o strig` la un moment dat. – Vrei ceva? Allan a spuss c` e mai bine s` mânc`m acum, ca s` nu ne mai oprim mai \ncolo. Am f`cut ni[te sandvi[uri. Rob \ncerc` s-o prind` pe fat` de talie, dar aceasta \l respinse chicotind, de[i se vedea clar c` nu reac]ionase serios. – Cred c` pute]i lua o pauz`, zise Beth. M` ocup de prânzul meu. – Ce amabil` e[ti, râse Gaynor. – Iar eu sunt de acord cu ea, \nt`ri Rob, primind-o pe fat` \n bra]ele lui. Eugene observ` c` cei doi tineri se \ndep`rteaz` [i ceru explica]ii. – Mergem s` vedem [an]urile de lav`, r`spunse Rob. Veni]i ?

108

ANNE MURRAY

– Nu, le-am v`zut deja. Se \ntoarse la grup, \nfruntând c`ut`turile iritate ale so]iei sale, care nu-l mai sl`bea cu observa]ile ei. Beth \[i turn` ni[te ceai ; se sprijini de mas`, ]inând cana \n ambele mâini. Nu voia s` m`nânce, de[i [tia c` ar trebui s` ia ceva \n gur`. Allan intr` [i el \n buc`t`rie, \ntunecând spa]iul cu statura lui. Acum, locul i se p`rea lui Beth claustrofobic, a[a c` se retrase \ntr-un col]. Ignorând-o, Allan \[i turn` cafea [i se servi cu un sandvi[. Beth \ncepea s` fiarb` de furie. De ce nu spunea nimic? Chiar avea de gând s-o ignore? Ca [i cum ea nu s-ar fi aflat acolo? Auzind-o parc`, se \ntoarse spre ea, sprijinit de mas`. – Spune-mi ce s-a \ntâmplat cu Hofi. Preocuparea lui venea ca un balsam peste grijile lui Beth, de[i nu-i \n]elegea atitudinea. Probabil c` citise pe figura prietenei ei problemele cu care se confrunta. – |mi sunt prieteni apropia]i, [i vreau s` [tiu adev`rul. Beth fr`mânta cana \n palme, ne[tiind ce s` r`spund`. |[i d`duse cuvântul de onoare \n fa]a lui Hofi. – Hofi e prietena mea cea mai bun`… – {i te-a rugat s` nu spui nim`nui, ghici el. Beth \ncuviin]`, u[urat`. – Uite ce e, fiind conduc`tor de grup, am responsabilitatea tuturor. – {tiu, \l privi ea \n ochi. Nu s-a \ntâmplat nimic. Adic`, nu e bolnav` sau…E doar… – E \ns`rcinat`? se lumin` Allan.

|N }ARA GHEIZERELOR

109

– {i \ngrozit` c` dac`-i spune lui Gunnar \nainte ca vestea s` fie confirmat` de doctor, o s`-l piard`. {tiu c` sun` ridicol, dar e foarte vulnerabil` din punct de vedere emo]ional. I-am promis c` n-o s`-i dezv`lui nimic lui Gunnar. Faptul c`-i vorbea lui Allan despre problema lui Hofi o f`cea s` uite toate animozit`]ile dintre ei, precum [i teama pe care i-o inspira. – |[i doresc un copil de atâta vreme. |n ultimii ani au avut mai multe alarme false. Tocmai de aceea se teme [i mai mult, acum c` \ntr-adev`r poate reu[i. E singura ei metod` de a nu trece printr-o alt` dezam`gire. – {i vrea s` continue sarcina normal? – Da. Dar nu v`d cum o s` reu[easc`. – Nici n-are cum, zise el ferm. Nici nu discut`m. O s` aranjez s` fie spitalizat` când ajungem la Herdubreidarlindar. Gaynor poate prelua sarcinile ei de la buc`t`rie; \i d`m astfel [ansa de a se face util`, s`-[i pun` \n valoare calit`]ile. Beth \i \ntoarse spatele, \ncercând s`-[i ascund` impulsul de gelozie ce o \ncerca [i care i se p`rea ridicol. Gaynor era frumoas`, amuzant`, iar acum c` Rob o adora, Allan admitea [i el c` o g`se[te atractiv`, ceea ce-i f`cea via]a un chin. – Bine\n]eles; nu trebuie s` prejudiciem expedi]ia. Allan trânti cana [i sandvi[ul pe mas` [i o prinse pe Beth de umeri, for]ând-o s`-l \nfrunte. – La naiba cu expedi]ia. Hofi deja a riscat prea mult. E [i copilul lui Gunnar. Are dreptul s` [tie ce se \ntâmpl`, pentru numele lui Dumnezeu. Crezi c` mie… ? Dac` am fi avut…

110

ANNE MURRAY

O eliber`, oprindu-se \n u[`, cu capul plecat. – Spune-i lui Hofi c` eu te-am silit s`-]i \ncalci promisiunea. D` vina pe mine, [i disp`ru. Beth \[i frec` locul unde \nc` mai sim]ea strânsoarea lui. "Dac` am fi avut…" Ca \ntr-o revela]ie, abia acum \[i d`dea seama cât de mult suferise [i el. N-o mai \ncercau sentimente de furie sau de mândrie, ci o nesfâr[it` senza]ie de vid interior, irecuperabil. Clipi de câteva ori pentru a alunga lacrimile. – Allan, [opti ea, oare ai s` po]i vreodat` s` m` ier]i? Când ie[i, \i g`si pe cei trei prieteni discutând. Allan p`rea foarte serios, Hofi indecis`, iar Gunnar confuz. La un moment dat, Hofi [opti ceva la urechea lui Gunnar. Figura acestuia se schimb`, de la incertitudine la exaltare. Strig` de fericire, [i o cuprinse pe Hofi \n bra]e, rotind-o \n aer ca pe-un fulg, s`rutând-o continuu. – Un copil, strig` el! To]i ceilal]i alergar` s` afle ce s-a \ntâmplat. – O s` am un copil!

Capitolul 7 Trecuse de ora amiezii când se puser` din nou \n mi[care, intrând \n ]inutul nisipos. Deasupra lor se a[ternuse o perdea grea de nori; din ce \n ce mai mul]i se adunau pe cer, amenin]`tori, antrena]i de vântul puternic. Ma[inile mergeu contra rafalelor reci, t`ind aerul cu furie. – E cam s`lbatic pe-aici, observ` Gaynor. Niciun semn de via]`; nu se vedeau nici p`s`ri, nici plante, nici m`car vreun firicel de iarb`. Beth se juca nervoas` cu aparatul din poal`, \ncercând s` se auto\ncurajeze. Combina]ia dintre cerul plumburiu [i ]inutul acela uscat i se p`rea complet neprimitoare [i dezolant`. Chiar [i lumina p`lise. Din când \n când, ochii \i alunecau spre profilul \ncordat al lui Allan. Trebuia s` vorbeasc`. De data asta, ea va fi cea care va deschide discu]ia [i-i va da explica]ii. |ndat` ce va afla despre tat`l ei, va \n]elege de ce a…fugit. Cât de la[` fusese! Vorbea despre

112

ANNE MURRAY

dragoste, ca [i cum doar ea ar fi fost implicat`. Se \ntoarse repede la priveli[tea de afar` [i-l prinse instinctiv pe Allan de bra]. – Ce e aia? se alarm` ea, ar`tând un vârtej \ntunecat care se l`sa din \naltul cerului. Alan se uit` [i el pe geam, \njur`, [i ap`s` pe frân`. Apoi, \i rug` pe pasageri s`-[i pun` centurile de siguran]`. – O furtun` de nisip. |l anun]` pe Gunnar prin sta]ie. Acesta din urm` nu oprise, ci continua s` traverseze de[ertul. Beth s`ri afar` din ma[in`. Vântul \i r`v`[i p`rul ; ea \[i mic[or` ochii ataca]i de mii de particule de nisip. O pi[cau de pielea fe]ei [i a mâinilor. Reu[i s` prind` câteva instantanee, cu toate c` perdeaua de nisip amenin]a asupra lor din ce \n ce mai jos. Pe jum`tate \ntoars`, prinse Land Roverul lui Gunnar la câ]iva metri mai \ncolo, chiar \n momentul \n care un fulger str`pungea orizontul, luminând totul \n jurul lor. – Beth! |ntoarce-te! ordon` Allan. – Vin, [i mai f`cu \nc` o poz`, dup` care intr` repede \napoi. Ziua se f`cu noapte; totul vâjâia; particulele de nisip se izbeau \ncontinuu de metalul caroseriei [i de sticla geamurilor. Gaynor scâncea, panicat`, iar Rob o lini[tea. Beth [i-i \nchipuia strân[i unul \n bra]ele celuilalt, iar invidia o m`cina adânc. }inând aparatul \ntr-o mân`, Beth se prinse cu cealalt` de scaun. Vântul \ncepea s` zgâl]âie ma[ina, ca [i cum ar fi \ncercat s-o ridice de la sol. Era con[tient` de ceea ce se \ntâmpla, dar pe m`sur` ce [uieratul se \nte]ea [i aerul devenea irespirabil din cauza nisipului, sim]ea c` cedeaz` nervos. |ntunericul punea st`pânire pe \ntreaga zon`.

|N }ARA GHEIZERELOR

113

Sim]i cum Allan se foie[te. |nchidea ventila]ia. – Verific` geamul; s` fie bine \nchis. Gura [i nasul \i erau pline de nisip. |i era greu s` respire. |ncerc` s` \nghit`, dar nu reu[i din cauza usc`ciunii. Nu vedea chipul celui de al`turi. Vântul, incredibil de puternic, \ncepea s`-i \nghit`. – Beth, \i aminti el, fereastra. Beth l`s` aparatul din mân` [i se prinse de mânerul u[ii. Ma[ina scrâ[ni din toate \ncheieturile, lovit` din toate p`r]ile de vijelie. Beth lu` o gur` de aer [i tu[i. Allan se lungi pân` la u[a ei, tr`gând de ea. {uieratul se mai domoli pu]in. Apoi, el vru s` se retrag` pe scaunul lui. Cu o mi[care involuntar`, Beth se ag`]` de el, aproape incon[tient`; sim]ea nevoia unei fiin]e umane lâng` ea. Pentru o clip`, el nu reac]ion`, apoi degetele lui \ncepur` a-i masa \ncheieturile, lini[titor. Teama \ncepea s-o p`r`seasc`. Allan \[i strecur` un bra] pe sp`tarul scaunului [i se apropie de ea. Beth oft`. Gura lui \i atingea urechea. – Ar trebui s` prime[ti un premiu dac`-]i ies pozele, rosti el destul de tare ca s` acopere zgomotul de-afar`. – Dac`… ai spus bine. Glasul ei era \necat, \ngrozit de ceea ce s-ar fi putut \ntâmpla dac` s-ar fi r`sturnat cu tot cu ma[in`. – Cred c` aparatul e plin de nisip. Dar a meritat. Nici n-am avut timp s` gândesc. Era pus pe declan[are automat`, râse ea. |i sim]ea atingerea cald` [i puternic`. |i conferea siguran]`. |ntreg trupul lui emana c`ldur`. Din spate se auzeau fâ[âieli [i

114

ANNE MURRAY

murmure. |ncerc` s` le ignore semnifica]ia, \ns` \[i aducea aminte de primul ei s`rut cu Allan, iar trecutul o bântuia din nou cu dorin]e ce nu mai puteau fi \mplinite. Revela]ia propriilor sentimente c`zu asupra ei precum fulgerul ce str`pungea \ntunericul cerului. |nc` \l iubea. Buzele lui moi \i mângâiau obrazul ; mi[carea lor era una provocatoare, ca [i cum ar fi ac]ionat \mpotriva voin]ei lui. Inima lui Beth \ncepu s-o ia la goan`, iar accelera]ia ei \nlocui orice alt zgomot \nconjur`tor. Se trase mai aproape de el. |l sim]ea lipit de ea; \[i l`s` capul \n bra]ele lui, iar Allan \[i lipi obrazul de al ei. Tr`ia o clip` de pace interioar` cu tot tumultul de-afar`. Gura lui o surprinse pe a ei, o atingere incredibil de delicat`. Apoi, Allan \i lu` fa]a \ntre palme, dezmierdându-i pielea gâtului. Beth \ncepu s` tremure. Uitase for]a miraculoas` a atingerilor sale. Ceea ce sim]ea acum era o senza]ie nou`, de[i atât de familiar`. Gura ei se deschise precum o floare, d`ruindu-se buzelor lui. |[i r`sfir` degetele prin p`rul lui, recunoscându-i particularit`]ile. Allan \i \ndep`rt` geaca pentru a-[i plimba degetele pe formele trupului ei. Incapabil` s` se mai sustrag` senza]iilor reprimate atât de mult timp, Beth se arcui \n bra]ele lui. O mân` o trase [i mai aproape de el, prinzând-o de talie. Dintr-o dat`, aparatul de fotografiat devenise o barier`. Cei doi se oprir` \ncercând s`-l \ndep`rteze, respirând rapid. Chiar când Allan prinse cureaua aparatului, ridicându-l, \ntunericul \ncepea s` se destrame. Pentru o clip`, niciunul nu f`cu vreo mi[care. |n v`lul nop]ii, ochii lui aveau o lucire s`lbatic`, \nfometat`, care o s`get` pe Beth

|N }ARA GHEIZERELOR

115

precum un pumnal. Apoi, reluându-[i pozi]ia ini]ial`, Allan d`du drumul curelei. Amândoi plecar` ochii. Obrajii ei ardeau; \ncepu s` se scuture de nisipul din p`r [i de pe haine. Apoi trecu la lentile. Era perfect con[tient` de b`rbatul de al`turi [i de flac`ra ce ren`scuse. La fel de repede precum se iscase, furtuna se calm`. Prin valurile de nisip l`sate pe geamuri \ncepea s` se \ntrevad` lumina zilei. Rob [i Gaynor sl`bir` \mbr`]i[area \n care erau \ncle[ta]i, fo[nind din nou, [i chicotind. – Hei, râse fata, asta chiar a fost bun`! – Fiecare cu ce poate, o ironiz` Rob. – M` refeream la furtun`, \l \nghionti ea. – Normal, la ce altceva? Am aranjat o furtun` de nisip special pentru tine. Furtunile de nisip sunt specialitatea noastr`. Nu-i a[a, Beth? – Nu m` include [i pe mine \n asta, râse ea peste um`r. Eu nu iau parte la deciziile majore. |mi aduc [i eu contribu]ia ca simplu participant. Allan se asigur` c` totul e \n regul` \n ma[ina cealalt`. Apoi, cu o cârp` moale, \ndep`rt` nisipul de pe parbriz [i-[i v`zur` de drum. Beth privea afar`, pierdut`. Nu era de fapt atent`. Poate c` ea \l iubea pe Allan, dar el? Chiar dac` erau din când \n când arunca]i unul \n bra]ele celuilalt, atitudinea lui fa]` de ea nu se schimbase deloc. Dar nici nu era de mirare! Ea \i \n[elase \ncrederea o dat`. Umbrele trecutului se dovediser` mai puternice decât dragostea ce i-o purta. N-ar fi putut s`-l \nvinuiasc` pentru c` \ncerca s` se ]in` la

116

ANNE MURRAY

distan]`. Deci, trebuia s` g`seasc` o metod` de a-i recâ[tiga \ncrederea [i de a-i dovedi c` merit` dragostea lui. Dar avea oare curajul s` fac` o asemenea mi[care? Abia ieri, el \[i [tersese buzele de urma s`rutului ei, ca [i cum acesta l-ar fi contaminat cu ceva. {i o blestemase pe fa]`. Iar acum, cu câteva momente \n urm`, \i ar`tase o cu totul alt` latur` a sa. |n cele câteva clipe trec`toare, toat` suferin]a [i durerea trecutului disp`ruser` \n nevoia pe care o sim]eau unul pentru cel`lalt. |ns` când nu mai erau \mpreun`, el se distan]a, [i-i p`rea lui Beth c` se retrage undeva unde ea nu-l putea ajunge. Se temea. Se afla pe marginea pr`pastiei [i nimic n-o putea opri s` fac` urm`torul pas. {i nici ea nu era con[tient` de ceea ce vrea s` fac`. Land Roverul frân` brusc, trezind-o la realitate. Allan coborâse \n fug`. L`sase portiera deschis`, iar vântul \ncepea s` aduc` din nou nisip \n`untru. |naintea lor se deschideau malurile unui râu \nvolburat. Luând aparatul, Beth s`ri [i ea din ma[in`. Rob [i Gaynor o urmar`. Gunnar deschisese trapa. Eugene se interesa dac` este totul \n ordine. Hofi \i d`du so]ului ei o folie de plastic [i banda adeziv`. – Trebuie s` izol`m motorul, explic` Hofi, ca s` trecem râul. S` sper`m c` nu se stric` nimic. Allan scoase din portbagaj o pereche de cizme de cauciuc [i o frânghie, \ntorcându-se la ma[ina lui Gunnar. Apa \i ajungea pân` la pulpe. Cei doi b`rba]i \ncepur` s` lege frânghia de bara de metal a primei ma[ini.

|N }ARA GHEIZERELOR

117

– De ce fac asta? se interes` Gaynor. – O s` trag` Land Roverul prin ap`, r`spunse Rob. – Serios? – Da; o s`-l vezi imediat cum prinde funia cu din]ii [i trage. Hofi [i Beth schimbar` priviri amuzate, \n timp ce Gaynor a[tepta cu sufletul la gur` ca Allan s` fac` urm`toarea mi[care. Rob nu se mai putu ab]ine [i izbucni \n râs, iar fata, realizând c` o tachineaz`, \ncepu s`-i trag` palme u[oare. – M` tot duci de nas, iar eu pic de fraier`! El o \mbr`]i[`, [i-i s`rut` nasul. – Trebuie s` g`sesc o cale s`-]i curm apuc`turile violente. – A, da? Tu [i \ngrijitorii de vaci din Dallas. Gaynor p`rea mai fericit` ca niciodat`, iar p`rul l`sat \n b`taia vântului [i chipul nemachiat o ar`tau mai frumoas` ca oricând. Beth reu[i s`-i surpind` pe cei doi \ntr-o ipostaz` foarte romantic`. Lucille interveni imediat, cu un zâmbet fals pe chip. – Gaynor, draga mea, mai bine am ajuta [i noi \n loc s` pierdem vremea. Sunt sigur` c` e ceva de f`cut. Nu-i a[a, Hofi? Amândou` prietenele \ncercau s` se ab]in`. – Da, cred c` da. Allan testeaz` apele deocamdat`. Dar ar fi o idee bun` s` golim ma[inile. La scaunele din spate o s` g`si]i ni[te folii de plastic. V` rog s` pune]i tot ce ave]i \n ele. Apoi, o s` le leg`m pe capote. Lucille f`cu un semn c` a \n]eles, iar Hofi se \ntoarse spre fiica ei. – Gaynor, vino cu mine. Trebuie s` ne ocup`m de mâncare. {i \ncepu s`-i explice ce era de f`cut. Apoi, \ntorcându-se, constat` cu stupoare c` Lucille nu se clintise din loc.

118

ANNE MURRAY

– E vreo problem` ? Lucille pufni de câteva ori, aruncând s`ge]i veninoase spre Rob, [i \nc` o privire nemul]umit` spre fiica ei. Apoi \nchise gura, \ntorcându-se spre ele. – Cred c` ar cam trebui s` ne gr`bim, anun]` Hofi. Beth se gr`bi s` fac` o poz` femeii, care mergea mândr`, autoconsolându-se. {tia c` Lucille \ncearc` s` fac` totul pentru fat`, iar dup` standardele ei, Allan era mai potrivit decât Rob. Nu-i era u[or s` accepte faptul c` [i Gaynor avea dreptul s` aleag` de una singur`, mai ales când alegerea nu era una dintre cele mai r`s`rite. |n câteva minute totul era preg`tit, [i toat` lumea se instalase pe malul râului pentru a-l urm`ri pe Allan. – De ce s-a dus a[a de departe? \ntreb` Eugene. Acolo, râul e de dou` ori mai mare. – Pentru c` acolo apa nu e la fel de \nvolburat` ca aici. Prin obiectivul aparatului, Beth vedea apa trecând de genunchii lui Allan. La un moment dat, piciorul lui alunec`, iar el se rostogoli pe o piatr`. Inima ei tres`ri. – Ce face? murmur` b`trânul. De ce n-o ia direct? Dac` merge a[a, o s` ajung` mult mai departe de locul din care a pornit. – Curentul e foarte periculos, explic` Rob. Deci, ma[inile o s` fie pu]in târâte la vale. E mai bine s-o lege \n amonte, iar noi s` trecem râul \n diagonal`. Astfel, o s` plutim odat` cu curen]ii \n loc s` ne lupt`m cu ei [i o s` ajungem exact \n locul \n care vrem. |ns` apele nu p`reau foarte promi]`toare. – Cu pu]in noroc, ad`ug` Rob. – De ce-l trecem acum? Parc` Allan spunea c` e mai bine s`-l

|N }ARA GHEIZERELOR

119

trecem diminea]a, când are cel mai sc`zut nivel. – Aici nu se va sim]i diferen]a, zise Gunnar. Cu siguran]`, apele vin de la ghe]ar, iar cum \n iulie [i-n august ghea]a se mai tope[te, nivelul e crescut zi [i noapte. Pentru Hofi, trebuie s` trecem acum, o privi el pe so]ia lui. Dac` nu, s-ar putea s` nu mai prindem leg`tura cu avionul de mâine. Apoi se duse s`-l ajute pe Allan. – Bun, deci eu am s` trec primul, da? zise Gunnar. – Da, \ncuviin]` Allan. Dar, ca m`sur` de precau]ie, s` nu-]i pui centura. Dac` dai peste o piatr`, ri[ti s` iei ap` [i nu mai ai sc`pare. Cu to]ii \l privir` pe Gunnar cum trece cu ma[ina [i cu buc`t`ria remorcat` spre malul stâncos, spre locul \n care apa se adâncea. Apoi, \ntorcând-o spre direc]ia curentului, se lans` \ntre valuri. Ambele vehicule erau duse de ape cu mare u[urin]`, uneori chiar \n direc]ii opuse. Cei doi b`rba]i aveau mult de furc`. De multe ori ro]ile se loveau de pietrele de pe fund, dar nimeni nu avea cum s` [tie ce se afl` dedesubt. Beth f`cu ni[te poze, dup` care l`s` aparatul, urm`rindu-i \ncordat`. – E mai r`u ca un co[mar, murmur` Gaynor. A[teptarea asta m` omoar`. De ce merg a[a de \ncet? – Ca s` nu dea peste un val mare, o \mbr`]i[` Rob. Ar putea lua ap` la motor. Tot de aceea nu trebuie s` se opreasc`. |nc` pu]in [i a ajuns. Chiar \n acele clipe, Land Roverul p`ru c` \ncepe s-o ia la vale, apoi \n]epeni \ntr-o pozi]ie incomod`. Gunnar cobor\ geamul.

120

ANNE MURRAY

– Te-ai \mpotmolit sau te-ai lovit ? \ntreb` Allan. – Cred c` la roata din fa]`, zise cel`lalt \ncercând s` porneasc` din nou motorul. – Rob, ai ni[te cizme? Rob f`cu semn c` da [i se duse dup` ele. – Uite cum o s` fac pneumonie, strig` el [i p`[i \nainte. – Scuze, dar trebuie s` m` aju]i. N-am cum s`-l scot pe Gunnar dac` nu-i t`iem cauciucul. Beth \[i cufund` mâna \n ap`. Era rece ca ghea]a, aproape imposibil de stat \n ea. Pentru o clip`, degetele p`reau c`-i iau foc, pentru ca dup` aceea mâna s`-i amor]easc` aproape complet. {i-o retrase. St`tuse a[a mai pu]in de treizeci de secunde. De[i [osetele groase [i bocancii \i salvau de la impactul cu pietrele de pe fund, b`rba]ii nu se puteau \mpotrivi apelor, care \n anumite locuri ajungeau peste genunchi. Chiar [i cu cizme de cauciuc, tot se sim]ea senza]ia de r`ceal`. Gunnar \ncerca din r`sputeri s` ambaleze motorul. – Beth! strig` Allan, f`r` a sc`pa din ochi ma[ina. Vreau s` preiei tu volanul de la Gunnar pân` pe cel`lalt mal. O fulger` cu ni[te ochi reci, iner]i, care iscar` \n ea un sentiment de furie, chiar dac` totul se f`cea de dragul situa]iei. De ce nu putea [i ea s` reac]ioneze la fel? De ce atunci când \l privea, \i sim]ea \nc` gustul, c`ldura trupului, atingerile care-i ap`sau carnea? Cu un efort suplimentar, \[i [terse din minte toate aceste imagini, \ncercând s` se concentreze la solicitarea lui. – Pierdem timpul dac` va trebui s` intru [i eu cu ma[ina ca s` o scot pe asta. Dac` se opre[te motorul…

|N }ARA GHEIZERELOR

121

Cu toate cuno[tin]ele limitate pe care le avea despre o asemenea treab`, Beth \[i d`dea seama c` nu era nici timpul [i nici locul potrivit pentru alte \ntreb`ri. Dac` pierdeau un vehicul, ar fi trebuit s` abandoneze expedi]ia, [i ar fi avut probleme [i cu transportul \napoi spre lumea civilizat`. – Po]i s-o faci? Ea accept`. – De ce nu pot eu s` fac asta? scrâ[ni Eugene. Vreau s` ajut. – Nu cred c` ai mai condus a[a ceva, zise Allan. – Nu, dar ce naiba poate fi… – Beth a condus, \l \ntrerupse Allan, [i nu mai e timp. Oricum, ea ea mai u[oar` decât tine [i vreau o greutate cât mai mic` pe partea cu roata afectat`. – De unde naiba [tie c` ea a mai condus? se mir` Eugene spre so]ia lui. – Nu m` \ntreba pe mine. Se pare c` se petrec multe lucruri de care noi nu [tim. – Bun; urc` pe spatele meu, [i ]ine-]i picioarele sus. Beth \nghi]i \n sec, ]inând strâns aparatul. – Nu-l la[i mai bine la mal? E cam scump [i nu cred c` vrei s`-l \neci. – Nici nu m` gândesc, se \nc`p`]ân` ea. Pentru asta am venit aici, nu uita. – N-am uitat nimic, r`spunse el lini[tit. – Oricum, sim]i ea nevoia s` adauge ceva, dac` nu m` scapi, nu p`]esc nimic. – Bine, dar s` [tii c` prioritatea e…

122

ANNE MURRAY

– {tiu ce trebuie s` fac. Gata? |l prinse de umeri [i se c`]`r` pe el, ]inându-se strâns cât timp el travers` râul, p`[ind cu grij` pe fiecare piatr`. Allan o strângea [i el tare. Beth \i atingea p`rul cu obrazul. |i adulmeca mirosul pl`cut [i o str`b`tu un fior cald prin tot trupul. La un moment dat el p`[i gre[it [i se dezechilibr` u[or, dar, eliberându-[i una din mâini, reu[i s` se men]in` la suprafa]`. – E[ti bine? \ntreb` el cu un glas ciudat. – Da, r`spunse ea. {i dintr-o dat` adev`rul ie[ea la iveal`. |n ciuda situa]iei critice, Beth n-avea nici cea mai mic` team` c` ar putea s-o scape, chiar dac` deja \nghe]ase \n ap`. – Dac` ar fi fost altcineva…\ncepu el f`când-o s` tresar` risipindu-i toate ideile de dinainte. Deci, n-o rugase pentru c` avea \ncredere \n ea, ci pentru c` era ultima porti]` de salvare. – Dar nu este, \l \ntrerupse ea. Nu-]i face griji, Allan. O s` fac tot ce pot s` duc ma[ina dincolo f`r` s-o distrug. – Nu m` refeream la afurisita aia de ma[in`, s`ri el; ar fi vrut s` continue, dar tensiunea era atât de mare, \ncât Beth nu \ndr`zni s`-i cear` detalii. Ma[ina st`tea de-a latul apei, cu partea [oferului opus` sensului de curgere, astfel \ncât apa o ocolea. Când Gunnar deschise u[a, valurile se ridicau pân` aproape de caroserie. Chipul lui schi]` o grimas` \n momentul \n care apa \i intr` \n cizme. Apoi, cu mi[c`ri iu]i, o trecu pe Beth de la Allan \n`untru. Ea puse piciorul pe pedale imediat. Motorul se \nec`, dar ea \l

|N }ARA GHEIZERELOR

123

tur` de câteva ori. Picioarele \i tremurau; cu greu reu[ea s`-[i dea seama cât de mult trebuie s` apese pedalele. Transpirase toat` a[teptând, sub presiunea timpului ce se scurgea, comenzile lui Allan. {tia c` fiecare clip` \l cost` foarte scump. – P`streaz` cea mai mic` vitez` [i n-o brusca, \i aminti el \nainte de a \nchide u[a. Dac` motorul murea [i expedi]ia se anula, va fi doar vina ei. – O s` desfac buc`t`ria, apoi o s` strig, iar tu va trebui s` porne[ti, bine ? Ea \ncuviin]`. Nu avea mult de mers. |ndat` ce ro]ile din fa]` atingeau malul… – Beth, zise el prin geamul deschis, o s` te descurci, draga mea; relaxeaz`-te. Beth se \ntoarse spre el, dar nu-l mai prinse. Dintr-o dat`, se sim]i singur`. Ceea ce era ridicol, \[i zicea. Allan, Rob [i Gunnar se aflau la doar câ]iva metri dep`rtare. Ap`s` din nou pedala [i se uit` \n oglinda din stânga, s` vad` ce se \ntâmpl`. "Draga mea", \i spusese. Hofi se urcase \n cealalt` ma[in` [i cobora u[or spre râu. – Gata, Beth, du-te! De[i a[teptase \ncordat` acel semnal, tres`ri \n clipa \n care se auzi strigat`. La fel se \ntâmpl` [i cu talpa care mu[c` din pedal`, motorul se zvârcoli pu]in, dându-i emo]ii. "Nu muri, te rog, nu la mine", se ruga ea. Mut` schimb`torul \n prima vitez` [i se ag`]` de volan ca [i cum acesta ar fi echivalat cu via]a \ntreag`. Nici n-avea timp s` se \ntrebe cum se descurca prietena ei sau dac` b`rba]ii nu \nghe]aser` de cât timp st`teau \n apele reci ale

124

ANNE MURRAY

râului. Motorul \ncepu s` prind` via]`. Automobilul vibr`, de[i Beth \ncerca s` men]in` aceea[i presiune. – Haide, haide, scrâ[ni ea. Ma[ina se ridic` din spate. Ro]ile alunecar` pe pietrele de la fund. Beth \[i mu[c` buzele din cauza tensiunii ce ap`sa pe umerii ei. Apoi, se mi[c`. |nnebunitor de lent. Centimetru cu centimetru, \ncepu a se târ\ spre mal, balansându-se deasupra bolovanilor. Mi[carea \i d`dea fiori. Beth urm`rea fâ[ia de uscat din fa]a ei de parc` ar fi fost hipnotizat`, dorindu-[i ca aceasta s` fie mai aproape. O atinse, \ntr-un final, [i r`sufl` u[urat`. Conduse ma[ina pân` \n vârful movilei. Acolo opri [i \nchise ochii pentru câteva secunde. O dureau to]i mu[chii corpului, ca [i cum ar fi alergat pentru un concurs. Dar reu[ise. Zâmbi fericit`. S`ri afar`, urlând de bucurie, s`rind \n sus. Se sim]ea oarecum aiurea pentru gestul ei, dar nimeni n-o remarc`. Hofi ajunsese \n ap`, \n fa]a buc`t`riei. Dar se afla prea \n amonte, iar cei trei b`rba]i se trudeau s` \ntoarc` remorca pentru a o prinde de Land Rover. Fundul ma[inii atinse o piatr` mare [i scrâ[ni agonic. B`rba]ii strigau din toate p`r]ile. Land Roverul coti, \ntorcându-se pe sensul de curgere. Cu to]ii \ncepur` s` trag` de remorc`; chipurile lor se contorsionar`. Pân` \n acel moment, Eugene se mutase de pe un picior pe altul, ner`bd`tor [i nemul]umit c` fusese dat la o parte. – S` v` dau o mân` de ajutor, izbucni el dintr-o dat`. – Nu! Stai pe loc! strigar` Gunnar [i Allan, dar prea târziu. B`trânul intrase \n apa \nspumat`, [i sângele i se scurse automat

|N }ARA GHEIZERELOR

125

din obraji. Se prinse cu mâna de inim`. – Dumnezeule! \l auzir`, iar el se dezechilibr` [i se pr`bu[i \n genunchi. Lucille [i Gaynor \ncepur` s` ]ipe. Cu o ultim` sfor]are, b`rba]ii \mpinser` [i reu[ir` s` urneasc` cele dou` vehicule. Gunnar s`ri \n locul [oferului, plasând-o pe Hofi \n partea cealalt`. Rob [i Allan, se repezir` spre Eugene, prinzându-l chiar \nainte ca acesta c` cad` cu fa]a \n ap`. |l traser` afar`; nu mi[ca. Gunnar duse ma[ina pe cel`lalt mal [i amândoi s`rir` imediat afar`. – Beth, vino repede s` m` aju]i, se agit` Hofi gâfâind. Trebuie… – Nu, Hofi. Sarcina… – Dar Eugene… – Eugene a trecut doar printr-un [oc, zise Gunnar sever. – E[ti sigur? De unde [tii? \ntrebar` amândou` femeile. – Cred. Dar [i dac` m` \n[el, cu ce te ajut` dac` vei pierde copilul? A[a c` tu preg`te[te un sac de dormit [i haine uscate pentru Eugene, apoi faci ceva cald de b`ut, \i ordon` so]iei. Beth, vii cu mine. – Nu doar Eugene are nevoie de haine uscate, \l corect` Beth ar`tând spre cel`lalt mal. Allan st`tea aplecat asupra corpului inert al b`trânului. Lucille \ngenunchease [i ea lâng` so]ul ei. Rob o consola pe Gaynor. "Dumnezeule, doar n-a…" |ns` chiar \n clipa aceea Allan \i f`cu semn, iar Eugene ridic` brusc capul, c`utând-o din priviri. – Te gânde[ti c` Allan ar putea r`ci, surâse Gunnar. – Allan \[i poate purta singur de grij`, r`spunse ea, \nro[indu-se.

126

ANNE MURRAY

– Sunt sigur de asta. La fel ca [i tine. Deci, de ce nu sunte]i ferici]i \mpreun`? Dar nu-i mai l`s` timp s` r`spund`, luând-o cu el. Situa]ia trezise \n ea for]e de care nu era con[tient`. |l ajut` pe Gunnar s` desprind` remorca. Hofi desc`rc` bagajele de pe capot`, iar b`rbatul urc` din nou la volan, \ntorcându-se \n râu.

Capitolul 8 Oare acele cuvinte \i sc`paser` ? Sau le spusese doar pentru a o \ncuraja [i pentru a-[i atinge scopul, adic` de a trece ma[ina \n siguran]` pe cel`lalt mal ? "Draga mea". |i trezea atâtea amintiri. Beth \i urm`rea pe Allan [i pe Rob cum ridicau cortul. Campau \ntr-o p`durice din apropierea râului. Ochiul se putea delecta cu verdele ierbii m`runte ce cre[tea \mprejur, dar [i cu spectacolul \nser`rii. Izvorând de undeva de sus, un firicel de ap` c`dea de la o \nl`]ime de zece metri, formând un mic lac cu ap` curat` [i rece. Ma[inile fuseser` parcate la intrarea \n p`durice. |ntre ele, femeile atârnaser` o sfoar` pentru uscarea hainelor. Aveau s` se usuce destul de repede datorit` vântului. Cizmele erau o alt` problem`. Cum nu aveau lemn pentru foc, nici nu le puteau usca mai repede. Rob sugerase cuptorul, dar Hofi, temându-se de efectele negative [i de mirosul nepl`cut, refuzase. |n plus, to]i b`rba]ii, \n afar` de Eugene, aveau perechi de rezerv`. Beth urm`rea toate acestea de undeva de pe o movil`, aflat`

128

ANNE MURRAY

\ntre ma[ini [i corturi. Gunnar schimbase roata distrus`. Hofi [i Gaynor strângeau resturile r`mase de la mas`. Eugene, \nf`[urat \n sacul de dormit, st`tea sprijinit de o stânc`. Refuzase s` r`mân` \n cort sau \n ma[in`, de team` s` nu piard` ceva. Apa clipocea \n spatele lui Beth, care juca pe degete un creion; \ncerca s` scrie un fel de jurnnal al expedi]iei. Ideea \i venise \n timpul mesei, la sugestiile lui Rob. Greut`]ile \ntâlnite pe parcurs \i adunase pe to]i \mpreun`. Acum, chiar [i Eugene glumea pe seama sl`biciunii lui. Beth realiz` c` incidentul \l afectase mai mult decât \ncerca s-o arate, nu doar fizic, dar [i psihic, f`cându-l s`-[i dea seama c` nu se poate compara cu un om mai tân`r decât el. |n timpul mesei, glumise vesel, al`turi de ceilal]i. Dar acum, l`sat singur, ar`ta [ubrezit [i firav. Pentru Beth, ideea unei c`r]i scrise [i ilustrate de ea \ncepea s` prind` contur, ca o nou` provocare pentru cariera ei. Nu [tia care va fi reac]ia lui Oliver. Ca impresar, el trimitea de obicei pozele unor editori, care f`ceau propriile comentarii asupra imaginilor. Acum, \ns`, nu voia s` se despart` de nicio fotografie f`cut` pe parcursul expedi]iei. {i nici nu era nevoit` s-o fac` ; era \n timpul ei liber, iar Eugene \i ceruse doar copii ale pozelor, pentru a le publica. |n trecut, vânduse multe din fotografiile f`cute \n timpul liber. Dou` dintre acestea chiar câ[tigaser` premii, Beth reu[ind astfel s`-[i acopere costurile c`l`toriilor. De data asta, era diferit. Nimeni n-ar fi putut s`-[i dea cu adev`rat seama de frumuse]ea acestei ]`ri, \nc` \n formare, mai ales dac` n-o sim]ea pe propria piele. O ]ar` a ghe]arilor, a gheizerelor, a

|N }ARA GHEIZERELOR

129

de[erturilor nisipoase, a vulcanilor ce scuipau lav` fierbinte. Abia acum, constata Beth cu uimire cât de ata[at` era de pozele ei. Apoi, ca printr-o revela]ie, \n]elese – Allan. El era asemenea acestui teritoriu – un b`rbat al contrastelor, atât de rece [i de resping`tor la suprafa]`, dar la fel de pasional [i de subtil \n interior. Pu]ini oameni erau accepta]i dincolo de masca pe care el [i-o formase \nc` din copil`rie, ca m`sur` de protec]ie \mpotriva tat`lui s`u autoritar. Acesta din urm`, ca mul]i angaja]i \n armat`, nu fusese capabil s`-[i arate adev`rata afec]iune fa]` de fiul s`u, c`ci ar fi \nsemnat o sl`biciune din partea lui. C`snicia p`rin]ilor se destr`mase când Allan avea unsprezece ani, iar la insisten]ele tat`lui [i pe cheltuiala lui, fusese trimis la o [coal` din str`in`tate, "pentru a deveni b`rbat". Cu toat` \mpotrivirea mamei, totul se f`cea spre binele lui. |n plus, femeia mai avea pe cap [i dou` fete. |nc` [i acum, momentul \n care Allan \[i declarase iubirea pentru ea \i ap`rea lui Beth foarte viu [i pregnant. Se dovedise o clip` \n care el oscilase \ntre agonia recunoa[terii [i triumful eliber`rii de urmele trecutului. Era pentru prima oar` când vorbea despre trecut, astfel c` Beth realiz` pasul mare pe care-l f`cuse spre inima lui, din moment ce i se confesase. De fapt, era un pas mare pentru amândoi. Allan recunoscuse c` o iube[te, iar c`s`toria completa rela]ia. La câteva s`pt`mâni dup` aceea, pecetluiser` prin jur`mânt leg`tura lor, iar Beth descoperi fericirea suprem`. Pentru ca apoi s` apar` fatoma trecutului, Shalana, [i s` distrug` tot acel univers. Chiar [i \nainte de a [ti adev`rul, o mic` flac`r` a speran]ei o

130

ANNE MURRAY

men]inuse \n via]`. Pe atunci, refuza s` recunoasc` prezen]a ei. Acum, nu mai avea \ncotro. Tocmai de aceea fotografiile erau foarte importante pentru ea, de aceea n-ar fi l`sat pe altcineva s` le scrie comentariul. Expedi]ia reprezenta un punct de cotitur` \n via]a ei. |nc` o dat`, soarta i-l adusese pe Allan al`turi. Din punctul ei de vedere, flac`ra pasiunii \nc` ardea, ceea ce-i cre[tea adrenalina. Ba mai mult, erau [i c`s`tori]i. Observa]ia lui Gunnar cum c` niciunul dintre ei nu era fericit, o marcase. Putea oare s` spere c` [i el mai p`stra o urm` din vechile sentimente? Pân` la episodul cu furtuna de nisip, raporturile dintre ei fuseser` exclusiv marcate negativ. Dar acel s`rut schimbase totul. Tandru, intim, o reamintire a fericirilor apuse, dar [i o promisiune a celor ce aveau s` urmeze. Dorin]a ren`scu \n inima ei. Când se afla acolo, \n apele râului, Allan \i spusese "draga mea". – Aten]ie la mine pu]in, se auzi glasul acestuia. Rob ie[i din cort, apropiindu-se, luminându-se când o observ` [i pe Gaynor. Beth, cufundat` \n gândurile ei, nu-l auzi la \nceput, [i sc`p` creionul din mân`. Instrumentul c`zu pe caseta de aluminiu cu zgomot, f`cându-l pe Allan s` se \ntoarc` spre ea. Beth ro[i, aplecându-se dup` el. Decise ca pân` nu era sigur` de sentimentele amândurora, nu trebuia s`-[i mai fac` speran]e sau s` mai dea na[tere la situa]ii confuze. |n câteva minute, se adunar` cu to]ii. Pe fe]ele tuturor se citeau schimb`rile survenite \n ultimele zile. Se vedea clar c` depindeau unul de cel`lalt, c` efortul \i familiarizase mai mult decât ar fi crezut.

|N }ARA GHEIZERELOR

131

|n aceast` c`l`torie, fiecare avea s`-[i descopere o alt` latur` a personalit`]ii sale. Allan \ncepu s` le prezinte ruta pentru a doua zi. – Va fi destul de dificil`. Avem \nc` un platou vulcanic \n fa]a noastr`, [i alte dou` râuri de trecut. Se auzir` murmure. – Dar, Gunnar m-a asigurat c` nu vom mai \ntâmpina dificult`]i ca ast`zi. Apropo, a]i fost cu to]ii formidabili. Hofi [i Gunnar s-au comportat ca ni[te profesioni[ti ce sunt. Având \n vedere sarcina pe care o poart`, Hofi putea fi scutit` de efort, dar s-a implicat foarte mult. Apoi, Allan se \ntorse spre Beth. – Cred c` ]i-a fost al naibii de urât singur` \n mijlocul râului, a[teptând ca noi s` debloc`m remorca, [i [tiind c` dac` se opre[te motorul, expedi]a e compromis`. Ea f`cu ochii mari – exact ceea ce gândise atunci. – E nevoie de mult curaj \n astfel de situa]ii. Din nou murmure, dar ochii lui Allan o scrutau, cenu[ii. – Din fericire, Beth [i-a dovedit adev`rata valoare [i mul]umit` ei, putem continua. Rob \ncepu s` fluiere [i s` aplaude. De[i zâmbea, \n sinea ei se sim]ea mai r`v`[it` ca oricând. Doar ea putea \n]elege adev`ratul \n]eles al frazei. Trebuia s` discute cu el cât de curând. Trebuia s`-i explice. Dar o va asculta oare? Sau furia \l va \mpiedica? Trebuia, oricum, s` \ncerce. Dintr-o dat`, Beth realiz` c` Allan \[i terminase discursul [i c`

132

ANNE MURRAY

ceilal]i se r`spândiser`. Se sim]i tras` de mânec`: Rob o aten]iona cu privire la atitudinea lui Lucille. – Femeia asta nu vrea s` se dea b`tut`. Lucille \i f`cea ochi dulci lui Allan. – Tot o mai dore[ti pe fiica ei? – Cu cât o am mai repede, cu atât mai bine; \nainte ca ea s`-[i pun` planul \n aplicare. – Un b`rbat are nevoie de un c`min primitor [i de o so]ie care s`-l \ntâmpine, zicea femeia, cu Gaynor de fa]`. Allan ridic` ochii spre Beth, o frac]iune de secund` care o electrocut`. – Unii poate m` consider` demodat`, dar cred c` fericirea unei femei const` \ntr-un b`rbat iubitor, un c`min [i copii de care s` aib` grij`. Astfel ne-am crescut noi fata. Bine\n]eles c` a f`cut ni[te gre[eli, dar se poate \ntâmpla oricui… – Mam`, [uier` Gaynor. – Ascult-o pe mama ta, s`ri Eugene. Nu vorbe[te degeaba. Hofi [i Gunnar se priveau nedumeri]i. Rob fierbea de furie. – Ne place foarte mult de ea… bângui Allan, chiar dac` o [tim de pu]in` vreme. Beth era con[tient` c` nu-i lipsea mult [i i-ar fi dat o lec]ie femeii, dar nu voia s-o fac` pe fat` de ru[ine. – Sim]ul umorului, dorin]a de a ajuta [i curajul ne-au f`cut s-o \ndr`gim. Urm` un murmur general, iar Gaynor ro[i, c`utându-l pe Rob din priviri.

|N }ARA GHEIZERELOR

133

– Fiind [i frumoas`, m-a[ sim]i onorat s` m` c`s`toresc cu ea, continu` Allan. Fata r`mase cu gura c`scat`. Rob [i Beth se uitar` unul la cel`lalt, [oca]i, de[i fiecare cu motivele lui. Lucille nu preget` s`-[i arate mândria triumfului. – Dar… Allan \ndep`rt` mâinile femeii care deja se ridicaser` pentru a-l \mbr`]i[a. Beth \ncetase s` mai respire. – Gaynor a ales deja. Sper c` nu m` consider` indiscret dac` i-a[ spune c` a f`cut alegerea corect`. Ea [i cu Rob alc`tuiesc o pereche extraordinar`. Beth plec` ochii \n p`mânt, incapabil` s` suporte [ocul. Chipul lui Lucille se schimonosi. – Dar credeam c`…tu… – Mam`! Rob o \mbr`]i[` repede pe fat`, care se cuib`ri imediat la pieptul lui. – Eu? se mir` Allan. Nu aveam nicio [ans`. |n plus, sunt deja c`s`torit, [i o fix` pe Beth. Hofi [i Gunnar \ncepur` a vorbi pe limba lor, uitându-se când la Allan când la Beth. Aceasta din urm` surâse; prietena ei \nc` nu aflase adev`rul despre Shalana. – Dar \ncerc s` recuperez situa]ia, continu` el, f`r` a-[i lua ochii de la Beth. |n spatele ei se auzea clipocitul cascadei. Sunetul cre[tea din ce \n ce mai tare, pân` când sim]i c` se \neac`. Brusc, o lu` ame]eala [i frigurile; o durea \ntreg trupul. Nu, nu vorbea serios. Nu acum. Abia

134

ANNE MURRAY

ce se…Trebuia neap`rat s` discute cu el. – Vrei s` te ajut cu controlul? se oferi Gunnar, v`zându-l pe Allan c` se \ndep`rteaz`. – M` plimb pu]in. Odihni]i-v`, deocamdat`. – |mi ceri imposibilul, dar o s` \ncerc`m. Se \ndep`rta tot mai mult. Beth lu` aparatul. – Eu…m` duc s`… [i ar`t` spre peisaj. – Nu-]i face griji pentru caset`, strig` Gaynor. O duc eu \n`untru. Beth se \ndep`rt` [i ea; nu voia s` se uite \napoi. – Se pare c` nu pierde timpul, o auzi \ns` pe Lucille. Dar nici n-ar fi avut vreo [ans` dac` Gaynor a noastr` ar fi fost interesat`. "Femeie proast`, gândi Beth. Nu \n]elegi." Dar nici n-avea cum. Nu [tia despre ce mariaj vorbea Allan. Beth gr`bi pasul; Allan era deja foarte departe. |n mintea ei se aglomeraser` o sumedenie de amintiri, frânturi de situa]ii. |i spusese "draga mea". |n ma[in`, o s`rutase atât de tandru, de parc` ar fi fost un obiect pre]ios. Momentul de tandre]e le inspirase amândurora clipele petrecute \mpreun`, iar [ocul vibrase \n ei; \n amândoi. {i reac]ia lui la aflarea ve[tii despre sarcina lui Hofi: "Dac` am fi avut… " – Allan ! El se opri, ca [i cum ar fi a[teptat strig`tul ei. Avea capul plecat; nu se mi[c` pân` nu-l ajunse din urm`. – Te rog, stai. Trebuie s`-]i spun ceva. El se \ntoarse. Privirea lui arz`toare o cutremur` pe Beth. Apoi, observ` c` ochii se \ntunecau, [i, undeva \n str`fundul con[tiin]ei ei,

|N }ARA GHEIZERELOR

135

Beth auzea ca un ecou: prea târziu, prea târziu. – Vreau s` divor]`m, zise el. O s`-]i spun pe scurt. Am stat desp`r]i]i doi ani de zile. Cred c` cel mai bine se potrive[te sintagma separare total`. – Nu, Allan, te rog. Soarta, coinciden]a, spune-i cum vrei, dar suntem din nou unul lâng` cel`lalt. Nu putem s` mai \ncerc`m o dat` ? Beth auzea disperarea sufletului ei. Mândria personal` nu mai conta. Acum se lupta pentru viitorul ei. – |nc` o dat`? }i-am dat tot ce aveam. Te-am iubit. Dar n-a fost de-ajuns. La prima problem` care a ap`rut, ai fugit. Chiar m` crezi prost? M-ai r`nit mai mult decât a[ fi crezut c` pot suporta. Dar [tiu c` nicio femeie n-are s` mai pun` st`pânire pe mine cum ai f`cut tu. – M-am \n[elat, se plânse ea. Ar fi trebuit s` te a[tept s` discut`m. Dar mi-a fost team`. Tat`l meu… Chipul lui \mpietrit n-o ajuta deloc. Nu era sigur` c` o va \n]elege. – Tat`l meu a avut diverse…leg`turi. Mama \l iubea [i când afla, ceea ce se \ntâmpla de fiecare dat`, el \i tot promitea c` nu se va \ntâmpla a doua oar`. Mama \l credea, pentru c` dorea s` p`streze familia \ntreag`. Dar se \ntâmpla mereu, iar eu am crescut \n acea atmosfer` \nc`rcat` de suspiciuni, de tr`dare, de nesiguran]`. Mi-am jurat c` n-o s` las s` mi \ntâmple niciodat`….Iar când a ap`rut Shalana…Nu mi-am pierdut sim]ul realit`]ii, dar am redevenit copil; [i am fugit. Cu nervii \ncorda]i la maximum, Beth a[tepta reac]ia lui. – Nu mi-ai spus niciodat`, spuse el calm. Nu mi-ai spus

136

ANNE MURRAY

niciodat`… Pentru o secund`, masca sever` c`zu pentru ca apoi s` revin`, [i mai aprig`. – Nu mai conteaz`. N-am fost tat`l t`u. – Nesim]itule! Adic` tu faci regulile, dar nu te supui lor? Asta vrei s` insinuezi? Dac` te-ai fi obosit s`-mi spui despre Shalana, nu s-ar fi \ntâmplat toate acestea. El t`cu. Tensiunea cre[tea. Dar chiar când ea \ncepea s` capete un lic`r de speran]`… – E prea târziu. Po]i s` te \mpaci cu ideea. Pentru o clip`, se sim]i tentat` s`-l asculte. Mândria, respectul de sine [i con[tiin]a o \ndemnau s` ac]ioneze astfel. {i ea suferise, dar s` continue la fel, s` sufere [i mai mult, \i era peste putin]`. Ceva dinl`untrul ei \i dicta c` cererea lui de divor] nu era una \ntemeiat`. – Nu, \l \nfrunt`. Nu accept. El tres`ri, mi[cat de refuz. – Te-am r`nit [i-mi asum responsabilitatea. Dar v`zându-te \n fiecare zi, aflând adev`rul, m-a f`cut s`-mi dau seama cât de mult…cât de mult te iubesc. Chipul lui schi]` acela[i gest de uimire. – Nu-mi pas` cât ai s` negi, dar [tiu c` undeva, \n adâncul t`u, [i tu m` iube[ti, \n ciuda furiei ce a pus st`pânire pe tine. – Pentru c` te-am s`rutat? Nu fi atât de naiv`. Ea se aprinse. – Nu, Allan, n-am s`-]i acord divor]ul. El nu se putu ab]ine [i-[i arunc` ochii \n l`turi. Dubiu? Nelini[te? – E doar o hârtie…

|N }ARA GHEIZERELOR

137

– La fel ca certificatul de c`s`torie, anun]` el. – Chiar nu-]i dai seama? Nu conteaz` bucata de hârtie. Tu [i cu Shalana a]i fost c`s`tori]i \n acte, dar nu [i \n realitate. Noi doi, am fost. De[i pentru scurt timp, dar mi-a n`ruit toat` \ncrederea s-a ren`scut temerile din copil`rie. – Oare? o ironiz` el. – N-a fost o separare total`, Allan. Ai fi putut intenta divor] oricând \n ace[ti doi ani; puteai s` invoci motivul p`r`sirii c`minului, dar n-ai f`cut-o. El \[i feri privirea f`r` a comenta. – Dumnezeu [tie c` mi-am isp`[it p`catele. {i am s` pl`tesc \n continuare pentru tot timpul pe care l-am pierdut. Dar totul e trecut. Nu trebuie s` devin` [i viitor. Allan nu r`spunse. Beth nu \ndr`znea s` continue. Acum trebuia s`-i dea timp de gândire. Avea tot dreptul s` fie mânios; suferise. Dar [i ea trecuse prin acela[i chin, iar faptul c` totul se \ntâmplase din vina ei, sporea durerea. – Noapte bun`, Allan, [opti [i se \ntoarse la tabar`, mai obosit` ca niciodat`. El nu r`spunse, dar r`mase \n urma ei, \ngândurat. De câte ori trebuia s` fie luat de fraier pentru a-[i \nv`]a lec]ia? De ce nu [i-o putea [terge din minte? Din via]`? |n anul ce trecuse abia dac`-[i amintise de existen]a ei. Eventual \n momentele când era cu adev`rat deziluzionat. Când un anumit parfum, cântec sau sunet o re\nvia, cu o claritate paralizant`. Se obi[nuise cu aceste senza]ii. |nv`]ase s-o urasc`, iar ura \i anestezia sim]irile. Reu[ise cu succes s` treac` peste toate, pân`

138

ANNE MURRAY

când intrase \n buc`t`ria lui Hofi [i o v`zuse la chiuvet`. {ocul fusese ucig`tor. |ncepând cu acea clip`, \ncetase s` fie un simplu spectator, atras de o for]` invizibil`; se dispre]uia pe sine pentru acest moment de sl`biciune. O atinsese, o strânsese \n bra]e, gustase din apropierea trupurilor lor, din dulcea]a buzelor ei. Chiar [i-a[a, tot mai \ncerca s` se aga]e de acel sentiment de ur` fa]` de ea, de[i \[i dorea cu disperare s` aib` din nou acel trup firav pe care-l posedase o perioad` foarte scurt` de timp, [i al`turi de care aflase o pace interioar` necunoscut` pân` atunci. |ns` ea fugise. |ntr-adev`r, nu [tia despre Shani, iar vestea o [ocase. Iar \ntâmplarea cu tat`l ei l`sase urme vizibile. Dar nici m`car nu a[teptase o explica]ie. Ce fel de iubire era aceea? Iar dac` aveau s-o refac`, ce se va \ntâmpla \n ziua \n care se vor certa ? Va pleca din nou ? Niciodat` nu va mai putea avea \ncredere \n ea. La naiba cu dragostea! Nu se sim]ea \n stare s` mai treac` prin aceea[i situa]ie \nc` o dat`. Ochii lui devenir` dintr-o dat` iner]i. Din nou se autocontrolase. Luase o decizie.

Capitolul 9 Beth dormea \nf`[urat` strâns \n sac. De dou` ori se trezise \n mijlocul nop]ii, v`rsând lacrimi fierbin]i. |nainte de a-[i da seama, \ns`, adormea la loc, visându-l pe Allan. Se trezi la atingerea lui Gaynor cu toate sim]urile amor]ite, ceea ce era o eliberare. Nu mai reac]iona la nimic. Tot tumultul interior disp`ruse, iar acum era nea[teptat de calm`. – E timpul s` plec`m. Te sim]i bine? – E din cauza aerului proasp`t [i al efortului, murmur` Beth. Avea ochii umfla]i. Nimeni n-o observase seara precedent`, la \ntoarcerea \n tab`r`. Cu to]ii se aflau la corturile lor, \n afar` de Gaynor, care fusese cu Rob. Fata dormise tun, deci n-o auzise plângând. – A cui e rândul s` aduc` ap`? c`sc` Beth. – Cred c` al meu… [i-ncepu s` desfac` marginile cortului. S` [tii c` e foarte frig \n diminea]a asta; hei, fii atent`! – Ce anume?

140

ANNE MURRAY

– Ninge; \n iulie! – Asta e Islanda. Imposibil de prezis ce va fi mâine. Beth \ncepu s`-[i strâng` lucrurile. Se sim]ea complet abandonat`. Oare care va fi r`spunsul lui? |ncerca s`-[i [tearg` din minte orice aluzie negativ`. – Beth, o auzi pe Gaynor, despre asear`… Beth \nghe]` cu mâna pe [ireturi. – Nu [tiai, nu? C` e c`s`torit. – A fost pu]in [ocant… zise ea. – Da, dar mi se pare c` are de gând s` pun` cap`t acelui mariaj. Beth tres`ri, dar nu-[i ridic` fa]a palid`. Nu mai avea cuvinte. – S` nu te superi pe mine, [tiu c` ai spus c` nu te intereseaz`, dar când a intervenit toat` povestea, am v`zut pe fa]a ta…Adic`, vreau s` spun c` s-ar putea s` ai o [ans`. Beth nu [tia dac` trebuie s` plâng` sau s` râd`. Ambele reac]ii ar fi fost aproape de incertitudinea \n care se zb`tea. – Allan s-a ar`tat foarte interesat de persoana ta, continu` Gaynor, ignorând faptul c` cealalt` nu r`spundea. Dar s-a ab]inut s-o arate pe fa]`, dac` \n]elegi ce vreau s` spun. El trebuie….trebuie s` aib` grij` de to]i. E treaba lui, de fapt. – {tiu… ; Beth nu \n]elegea unde vrea Gaynor s` ajung`. – Da, dar pe tine te urm`re[te, la propriu. Poate crede c` n-a observat nimeni. Poate c` n-a[ fi observat dac`…dac`…nu mi-ar fi dat prin gând s`…Dar nu mai conteaz`. Ai avut dreptate cu Rob. Chiar e un tip special. Oricum, de câte ori cineva \ntreba de tine, Allan [tia \ntotdeauna unde e[ti, ce faci. – Cât` imagina]ie! o ironiz` Beth, de[i inima ei sângera.

|N }ARA GHEIZERELOR

141

– Râzi tu, dar fiind un om \nsurat, Allan se arat` prea interesat de tine. Cum Beth nu-i r`spunse, Gaynor nu era sigur` dac` avea sau nu dreptate. Dintr-o dat`, Beth sim]i nevoia de a-i m`rturisi adev`rul, dar \[i mu[c` limba. Nu putea face asta. De[i avea nevoie de un um`r pe care s` plâng`, era o problem` intim`, \ntre ea [i Allan. Dac` implica o a treia persoan`, i-ar fi \n[elat \ncrederea. Mai era Hofi, cu care amândoi erau prieteni. Putea vorbi cu ea. – S` te ajut s` \mpachetezi? se oferi fata. – Mai bine o aju]i pe Hofi la buc`t`rie. E mai u[or dac` r`mâne o singur` persoan` \n cort. Dup` ce termin`, ie[i, luând [i aparatul cu ea. O zi senin` se \ntrez`rea la orizont. Z`pada sclipea precum diamantele, acoperind culmile gola[e ale stâncilor, uniformizând tot peisajul. Hofi sun` dintr-o lingur`, chemând pe toat` lumea la mas`. Beth se uit` dup` Allan. Acesta discuta cu Rob [i cu Gunnar. {tia c`-i simte prezen]a [i c` se fere[te s-o priveasc`. Altfel n-ar fi r`mas atât de mult timp indiferent. |n timp ce treb`luiau prin tab`r`, c`r`rile lor se \ntâlnir` de mai multe ori, dar niciodat` \ndeajuns pentru a putea schimba câteva cuvinte. |ntre ei exista o coard` sensibil` ce vibra ori de câte ori se \ntâlneau, [i pe care doar ei doi o sim]eau. Allan o avetizase \nc` din prima sear`. {tia c` avea s-o fac` s` pl`teasc`, deschizând cutia cu amintiri, dar [i cu durerile suferite. Acum, Beth era cea care refuza, perfect con[tien`, orice iluzie de a se retrage din lupt`. Refuza s` mai g`seasc` motive, s` se prefac` indiferent` sau mul]umit` cu singur`tatea \n care tr`ia, sau c` pl`tise

142

ANNE MURRAY

prea scump. Acum, miza era prea mare. F`r` dragostea lui, via]a ei era lipsit` de sens. F`r` Allan, ea \ns`[i \nceta s` mai existe. Din punct de vedere material, era pe picioarele ei ; profesional, reu[ise s` se afirme de una singur`. Dar emo]ional, era la p`mânt. Nu voia s`-l piard`. O trecu un fior amintindu-[i privirea lui t`ioas`. |n seara precedent`, el \i admirase curajul la trecerea râului, \ns` acele senza]ii nici nu se puteau compara cu \ncurajarea de care avea nevoie pentru zilele ce aveau s` vin`. F`r` a for]a lucrurile, Allan \i gr`bea discret pe to]i. Trebuia s` ajung` la zona de decolare a elicopterelor pân` la amiaz`, [i n-aveau de unde [ti ce-i a[tepta pe drum. Astfel c`, \n scurt timp, grupul se puse din nou \n mi[care. Rob [i Gaynor discutau animat \n spate. Beth st`tea t`cut` al`turi de Allan. Privea afar`. Z`pada \ncepea deja s` se topeasc`. Printre stânci se formau mici pârâuri care curgeau spre râul mare pentru a se uni cu acesta. Pe m`sur` ce se apropiau de platoul vulcanic, drumul se \ngreuna. Ma[inile \ncetiniser` aproape la maximum, scuturându-i, jonglând printre stânci. Gaynor se aplec` \n fa]`. – Scuze, dar nu mai pot. N-a[ putea s` merg pe jos? Promit s` nu r`mân \n urm`; mai ales c` nu ave]i cum s` \nainta]i prea repede pe o suprafa]` ca asta. Dar… Allan frân` brusc. St`tea cu mâinile pe volan, cu ochii fic[i \n fa]`. {i Gunnar se oprise. Hofi s`rise din ma[in`, fugind dup` un bolovan. Allan o privi \ngrijorat pe Beth, pentru prima oar` \n acea zi. – Am eu grij` de ea, zise Beth. Poate e mai bine s` mergem [i noi

|N }ARA GHEIZERELOR

143

pe jos. El \ncuviin]`. Imediat ce pasagerii coborâr`, ma[ina \[i relu` ritmul lent. Oare când avea s`-i vorbeasc` ? Doar nu avea s` \ncheie expedi]ia f`r` a scoate o vorb`, nu? O cuprinse un sentiment de panic`, de[i \ncerca din r`sputeri s` se relaxeze. Mai aveau \nc` dou` zile de mers. Probabil c` el a[tepta cel mai potrivit moment. Poate avea s` fie chiar \n acea sear`, dup` ce o \mbarcau pe Hofi \n siguran]`. Atunci, el \i va vorbi [i-i va da un r`spuns.. Cele dou` prietene mergeau bra] la bra]. Beth \i povesti totul lui Hofi, exact a[a cum aflase de la Allan. – Deci \nc` sunte]i c`s`tori]i, se bucur` aceasta din urm`. Ce bine! – Hofi…cred c` e prea târziu. Femeia se opri [i o \ntoarse pe Beth cu fa]a spre ea. – Niciodat` nu e prea târziu. Noi am a[teptat zece ani pentru copilul acesta. Am sperat, m-am rugat, am avut \ncredere c` \ntr-o zi are s` vin`. Da, am avut [i momente de \ndoial`, dar le alungam. Gunnar spunea c` nu conteaz`, c` ne avem unul pe cel`lalt [i c` suntem noroco[i. Avea dreptate, dar \n sufletul meu, eu tot speram. Cu dragoste, totul e posibil. {i puse mâna lui Beth pe abdomenul ei, \nc` plat. – Aici e copilul nostru. |n]elegi ce-]i spun? Beth d`du din cap. – |nc`-l iube[ti. Beth \ncuviin]` din nou. – N-am \ncetat niciodat` s`-l iubesc, de[i am \ncercat…

144

ANNE MURRAY

– Atunci, lupt`-te. Dragostea te va ajuta. Beth \[i mu[c` buzele. Dac-ar fi fost a[a de u[or. Trebuia s` se lupte nu doar cu teama de a fi respins`, ci [i cu \ndoiala lui. Treptat, \ncepea s` prind` curaj. – A[a am s` fac. Am s` dau totul din mine. Dar… – F`r` dar. {i f`r` incertitudini. Gânde[te-te doar la Allan [i la cum era \nainte… Beth strânse mai tare bra]ul prietenei ei. Drumul decurse f`r` alte incidente; mai traversar` alte dou` râuri pân` s` ajung` la fâ[ia de p`mânt unde g`sir` o caban`, vopsit` \n ro[u. Pista de decolare era doar un platou pu]in mai mare, demarcat prin bolovani. Ie[ir` din ma[ini. Imediat ap`rur` [i problemele. – Eugene nu se simte bine, anun]` Gunnar. Ar trebui s` plece [i el \mpreun` cu Hofi. – Sunt bine, strig` b`trânul, de[i tu[ea din ce \n ce mai zdrav`n; avea obrajii aprin[i [i respira foarte greu. Am doar o r`ceal`. De ce v` agita]i ? Allan \i puse o mân` pe frunte, dar b`trânul i-o \ndep`rt`. – Gata b`trâne! spuse el calm. Ai febr` mare; cu pulsul pe care-l ai acum ai face de ru[ine chiar [i o turm` de vaci! – Adic` am r`cit r`u [i-atât, se \nc`p`]ân` Eugene. – Eu i-a[ spune un \nceput de pneumonie. Ai nevoie de odihn` [i de antibiotice. |mi pare r`u. – |]i pare r`u! pufni Eugene, tu[ind foarte urât mai multe minute. Mda, poate c` e un pic de r`ceal`. La naiba! – Las`, te po]i \ntoarce oricând.

|N }ARA GHEIZERELOR

145

– Aici? – Poate c` nu anul acesta, depinde când \ncepe s` ning`. {i poate nu pe acela[i traseu. Dar dac` nu te pot aduce eu, aranjez cu unul dintre colegi. – |]i mul]umesc foarte mult, se \nduio[` Eugene, prinzându-l pe Allan de mân`. Femeie, pune pe unul din b`ie]i s` ne dea jos bagajele. Plec`m; tusea \l \mpiedic` s` spun` mai multe. – Bine, bine. Nu te agita. O s`-]i fac ceva cald s` bei. Restul lumii se \mpr`[tie care-ncotro. – Sau mai bine o rog pe Hofi, se r`zgândi Lucille. R`mân cu tine. Allan se r`suci pe c`lcâie, speriind-o pe Beth. {i el p`rea surprins s-o vad` acolo. Pentru o clip`, chipul s`u tr`d` o durere adânc` [i confuzie. – Preg`te[te-]i lucrurile. {i tu pleci, o anun]` el.

Capitolul 10 Parc` o lovise ceva \n moalele capului. – Nu, se revolt` ea. – Poftim? – Nu plec. N-am de ce s` plec. – Ba da. Nu te vreau aici, [i ochii \i sclipir`. Inima ei \ncepu s` bat` cu furie. Se ruga \n sine pentru a c`p`ta puterea [i curajul de a-l \nfrunta. {tia c` nu va fi u[or, dar chiar a[a… – Nu m-ai vrut aici \nc` de la \nceput, de ce te mai deranjeaz` \nc` o zi sau dou`? Dac` Eugene nu mai poate continua, pozele mele au s` conteze de dou` ori mai mult. Am o treab` de dus la bun sfâr[it. |n plus, mi-am dat cuvântul de onoare, sc`p` ea f`r` s` vrea. – Cum adic`? surâse el. De când au devenit promisiunile atât de importante pentru tine? Aceste vorbe erau menite a-i aduce aminte durerea pe care o pricinuise.

|N }ARA GHEIZERELOR

147

Se auzir` strig`te [i amândoi \ntoarser` capetele. – Nu, mam`, protesta Gaynor, \ncerci doar s`-mi strici rela]ia cu Rob. – Gaynor, draga mea, tat`l t`u e bolnav. Am nevoie de tine. Avem atâtea de f`cut; doar nu crezi c` o s` m` descurc singur`. – Gaynor, poate e mai bine s` te duci cu p`rin]ii t`i, interveni Rob. – Rob…Doar nu vorbe[ti serios? – Uite ce e draga mea, [i o prinse de umeri. Mâine sau poimâine ajungem la ghe]ar, dup` care ne \ntoarcem. Iar voi pleca]i oricum acas`. N-am cum s` te iau la ghe]ar cu mine. |n plus, ai t`i au nevoie de tine. – Deci a[a… p`li ea. Am fost doar o distrac]ie? – Ah, ce prostie. Nu, nu e adev`rat. Eu r`mân acolo trei luni de zile, gândindu-m` la tine \n fiecare minut…sau, m` rog, aproape \n fiecare minut. O s`-]i duc dorul. Imediat ce termin aici, m` urc \n primul avion pentru Texas [i vreau s` te v`d a[teptându-m` la aeroport, s`-mi spui c` ]i-am lipsit la fel de mult. – Oh, Rob, [i s`ri \n bra]ele lui. – {i sper ca data viitoare când ne vedem, s` fie \ntr-un ceas mai bun, se adres` el lui Lucille. Femeia \[i mai reveni. – Tinere, v`d c` nu te dai b`tut, nu ? {tiu c` sunt ni[te hoteluri mai ieftine prin ora[ pentru tine… Rob deveni grav, Beth \ncepuse a-[i pierde orice speran]`, dar femeia \nc` nu terminase. – Dar nimic nu se compar` cu un pat bun [i cu mâncarea g`tit`

148

ANNE MURRAY

\n cas`. Dac` nu te deranjeaz` ospitalitatea noastr`, vom fi bucuro[i s` te avem ca oaspete. – Iar eu doamn`, m` voi sim]i onorat, r`spunse el, strângând-o [i mai tare pe Gaynor \n bra]e. – Vine avionul, s`ri Hofi. Cu to]ii se gr`bir` s` descarce bagajele fetelor, care \[i luar` r`mas-bun. – D` jos [i bagajul lui Beth, \i ordon` Allan lui Gunnar. Beth \nghe]`. Imposibil. – De ce? – Toate femeile pleac`; \n calitate de conduc`tor de grup, cred c` e mai bine s` plece [i ea. – Dar…pozele mele, ripost` Eugene. |nc` nu [i-a terminat treaba. – Te rog, interveni Beth furioas`, nu po]i face una ca asta… dar zgomotul avionului acoperi restul cuvintelor. – Hofi ar trebui s` aib` pe cineva al`turi, o ignor` el. Direct la ]int`, gândi Beth, mai ales c` prioritatea lui Gunnar era so]ia sa. Islandezul deja \ncepea s` dea semne de retragere. Spre uimirea tuturor, Hofi izbucni \n lacrimi. – N-o vreau lâng` mine, [i se ag`]` de bra]ul so]ului ei. Noaptea trecut` am avut un vis urât. Spune-i cum vrei, Gunnar, dar te rog, no l`sa s` urce \n avion cu mine. O avem pe Vidgis al`turi; o s` vin` ea la noi, dac` e nevoie. {ocat de comportamentul necontrolat al so]iei, Gunnar o mângâie [i-i [opti ceva pe limba lor. Apoi, o privi pe Beth ru[inat – islandezii erau foarte supersti]io[i. Dar reac]ia lui Hofi o scoase [i pe

|N }ARA GHEIZERELOR

149

ea. |ntotdeauna o considerase cea mai ra]ional` persoan` din câte cuno[tea. Mai vorbiser` ele [i alt` dat` de co[maruri, dar \n al]i termeni. Probabil c` acum, totul se tr`gea de la o schimbare de hormoni. – E[ti conduc`torul, dar [i prietenul meu, zise Gunnar sever. Te respect. Dar consider c` Beth trebuie s` r`mân`. Trebuie s` mai fac` poze; [i avem nevoie [i de un buc`tar. Dup` ce pleac` avionul, o s` ne mi[c`m repede. Poate chiar ajungem \n seara asta. Apoi, ea poate s` se \ntoarc` \mpreun` cu mine. Dar acum, mai bine r`mâne. Cei doi se privir` intens; niciunul nu voia s` cedeze. Tulburarea interioar` a lui Allan i se reflect` pe chip. – Poate c` ai dreptate. Hai s` nu-l re]inem pe pilot. |n timp ce ajuta la \nc`rcarea bagajelor, Beth observ` tr`s`turile lui aspre. Mul]umit` lui Hofi, putea s` continue. Dar posibilitatea de a-l convinge pe Allan s`-[i refac` viitorul al`turi de ea, i se p`rea mai firav` ca oricând. Urm`ri \mbarcarea [i aranjarea pasagerilor, apoi, u[a se \nchise. Hofi ap`ru la geam, al`turi de Gaynor [i de Lucille. Nici urm` de lacrimi sau de grijile de mai \nainte. Râdea. Dintr-o dat`, Beth realiz` ce f`cuse prietena ei. Allan o urm`rea [i el, \ntunecat. – Nu [tiam… murmur` Beth, dar el \i \ntoarse spatele. |n sinea ei, \i mul]umea. – Sper c` nu te superi, \l auzi pe Gunnar \n spatele ei. – Bine\n]eles c` nu. Cred c` e efectul sarcinii… – Beth, e[ti o femeie extraordinar` [i o prieten` de n`dejde. |]i doresc numai fericire. Allan e un prost, nu vede cât e de norocos.

150

ANNE MURRAY

Nu trebuie s` stai cu el dac` e nervos. Vino \n ma[ina mea. O s` te fac s` râzi din nou. – Merge cu mine, interveni Allan. Oare de cât timp se afla acolo? Cât auzise din conversa]ie? Inflexiunile glasului s`u \i d`deau fiori reci pe [ira spin`rii. Gunnar ezit` o clip`, indecis, apoi se dep`rt` spre ma[ina lui. – Ai luat ni[te date meteo? – Da, r`spunse b`rbatul. Se preconizeaz` o furtun`; poate azi, poate mâine. "Cred [i eu, gândi Beth. Fii mai ra]ional`. E mai sigur." Nu mai avea cale de sc`pare. – Bun, deci trebuie s` ajungem la ghe]ar \n seara asta. – Vitez` maxim`? – Pân` la cap`t, apoi se \ntoarse serios c`tre ea. F` ni[te sandvi[uri [i ni[te cafea cât verific`m ma[inile. O s` fie un drum foarte lung. |n expresia fe]ei lui se citea determinarea de a nu-i u[ura via]a, deci Beth se preg`ti pentru ce era mai r`u. Pornir` \n mai pu]in de o or`. |n ciuda denivel`rilor de teren, nu mai mergeau cu vitez` redus`. |[i legaser` centurile, dar vibra]iile le \ntorceau stomacurile pe dos. Poate c` nu fusese o idee bun` s` m`nânce \nainte. Dar Beth nu sufl` o vorb`, con[tient` de reac]ia pe care ar fi primit-o. – De ce naiba nu te-ai dus cu ei? izbucni el, \n cele din urm`. Ajunseser` aici! |ntr-un fel, era mai bine. A[teptarea se dovedise insuportabil`. – Nu puteam l`sa lucrurile nerezolvate \ntre noi.

|N }ARA GHEIZERELOR

151

– De ce? Sunt exact a[a cum au fost [i \n ultimii doi ani. – Ba nu. Atunci, nu [tiam toat` povestea. Era unica ei [ans` de a riposta, iar tesiunea cre[tea tot mai mult. Totul depindea de ea acum. – Nu mai conteaz` ce-a fost, conteaz` prezentul. El nu r`spunse, aparent concentrat la drum, dar ea sim]ea c` ceva vibreaz` [i-n sufletul lui. Trecur` pe lâng` un vulcan stins, apoi pe lâng` un râu ce se v`rsa \ntr-o cascad`. Stâncile ce formau canionul erau mâncate de vreme, iar râul \[i croia albia tot mai adânc \n piatra dur`. Beth f`cea poze, dar, pentru prima oar` \n carier`, munca nu era principalul ei obiectiv. Intrar` \ntr-o zon` nisipoas`. Praful se infiltr` [i \n ma[ini, \n ciuda faptului c` ventilatoarele [i geamurile erau \nchise. Atât Allan, cât [i Beth \[i d`duser` jos gecile. Rob le dicta prin sta]ie instruc]iuni primite de la Gunnar. O vreme, Allan \ncercase s` conduc` doar cu o mân`, cealalt` fiind pe sta]ie, dar n-avea stabilitate, a[a c`-i \ntinse lui Beth o bucat` de hârtie. – F`-te util`. Uit`-te de ce am ie[it de pe drumul marcat. Beth \l ascult`, \n ciuda tonului s`u neprietenos. Trebuia s` se concentreze la ce-i spunea [i Rob. Brusc, realiz` ce b`t`i de cap d`dea acest drum [oferului. – Se pare c` vechiul drum e impracticabil din cauza nisipurilor mi[c`toare. Au ap`rut de curând, de aceea nu exist` marcaje. Allan f`cu semn c` a \n]eles. Era transpirat [i firicelele de praf accentuau \ncordarea lui. Mai trecu o or` \n care singura conversa]ie purtat` viza obstacolele din calea lor. Atmosfera era tensionat`, dar

152

ANNE MURRAY

era o tensiune de alt` natur` decât pân` atunci. Abia ce intraser` \ntr-o astfel de zon` nisipoas`; Allan duse mâna la frunte pentru a se [terge de transpira]ie. Beth privea atent` \n fa]a ei, când, dintr-o dat`, sim]i c` ceva nu e \n regul` cu drumul. Dar era prea târziu. Cu toate c` Allan frân` la timp, ro]ile din spate fugir` \n l`turi, mâncate de nisip. Allan izbi volanul \njurând [i ie[i pentru a constata ce f`cuse. – Scuze, zise Beth al`turându-i-se. Ar fi trebuit s` ]ip mai devreme. El \[i cufund` fa]a \n palme; vorbele erau de prisos. – Ce te-a f`cut s` urli? Eu nu v`zusem nimic? Glasul lui nu mai p`stra urmele nervozit`]ii de adineauri. Fusese doar o \ntrebare care \ncepea s`-i redea speran]`. – Faptul c` nu sunt alte urme de cauciucuri. Probabil c` Gunnar a luat-o pe alt` parte, ca s` evite zona. |nainte de a-mi da seama, a fost prea târziu. Allan se ghemui lâng` o roat`. – Nu faci poze? zise el r`sfirând nisipul fin printre degete. – Am…Nu mi s-a p`rut corect. – Uite cum se pr`bu[esc cei puternici… – Amândoi suntem \n aceea[i situa]ie, zâmbi ea ironic. – Mai bine \ncepem s` s`p`m, rosti Allan dup` o clip` de medita]ie. – S`-l anun] pe Gunnar? – Nu; nu mi-ar ierta aceast` gre[eal`. Iar eu n-a[ putea tr`i cu con[tiin]a \nc`rcat`, rânji el sarcastic. Beth \[i prinse mâinile la spate doar pentru a le \mpiedica s`-l

|N }ARA GHEIZERELOR

153

ating` [i s`-l consoleze. – Ai putea s` dai vina pe mine… – Nu; de data asta nu. Aduc lope]ile. Vezi dac` g`se[ti ceva cu care s` tragem de sub ro]i. Beth se sim]ea mult mai lini[tit` acum. Se uit` \n ma[in`; nu g`si nimic util, a[a c` lu` gecile lor. Se consola cu ideea c` ro]ile nu erau prea murdare. Dup` ce Allan \ndep`rt` din nisip, ea \nfund` hainele sub cauciucuri. – |mi spui când e[ti gata, anun]` ea. O s` ]in hainele \n`untru. – Tu conduci. Eu m` ocup de trac]ionare. – {i dac`… – S` nu te aud. Condu. {i nu-mi spune c` nu po]i. Amândoi [tim c` e[ti \n stare, [i o privi \n ochi. – Dac` \ncepe s` se duc` la fund… – Am lopata. O s-o arunc sub roat`, r`spunse el nelini[tit. – N-o s` ajung`. Se uit` \n jur, dar nu g`si altceva. Mai era…Lu` de caseta \n care se aflau filmele de rezerv` [i i-o arunc` \n bra]e. Allan se uit` la ea nedumerit. – E tot ce am. El o accept`. Beth \nchise u[a; porni motorul. Strângea cu atâta putere de volan \ncât oasele p`reau s`-i ias` prin piele. Când sim]i c` ma[ina mu[c` din p`mânt, l`s` frâna de mân`, iar Land Roverul \naint` lent dar sigur. Opera]iunea durase câteva minute – ore \n gândurile ei. Când Allan deschise u[a, tremura toat`; mai avea pu]in [i c`dea peste el. – Sunt bine, \l asigur` ea, ca s` nu cread` c` joac` teatru.

154

ANNE MURRAY

Allan scutur` gecile, iar Beth \[i lu` caseta de pe jos. – Ai uitat s-o gole[ti. – N-am uitat…Dar nu mai era timp. – Se pare c` situa]ia se repet`, surâse el amar. – Faptul c` te scot din situa]iile dificile? \ntreb` ea inocent`. – Prefer s`-i spun lucru \n echip`. – Sunt de acord… Prin sta]ie se auzi vocea lui Rob, care-i \ntreba dac` e totul \n ordine. – Da, r`spunse Beth. A trebuit s` facem o scurt` oprire. – Vre]i s` v` a[tept`m? Beth trecu microfonul lui Allan [i se gr`bi s` urce la locul ei. Allan o privi scurt \nainte de a porni din nou. – V` ajungem din urm`… Acum aveau o scuz` \n plus de a nu se uita unul la cel`lalt; trebuia s` se ]in` foarte atent dup` urmele lui Gunnar pentru a nu risca un alt dezastru. Cu toate acestea, atmosfera se schimbase, iar Beth sim]ea o u[oar` vibra]ie interioar`. Spre zona muntoas`, nisipul deveni pietri[, apoi bolovani uria[i. Beth f`cea poze \ncontinuu. Peisajul era unul s`lbatic, aspru, pustiit, cu povârni[uri abrupte str`b`tute de râuri repezi. Apele \nspumate [i gândul travers`rii lor o f`ceau s` se crispeze, dar \i [i aminteau de propria lor experien]`. Allan se bazase pe ea. Iar ea nu-l dezam`gise. |ntr-adev`r, trecur` dou` râuri mai mari, dar f`r` probleme. Soarele devenise o minge de foc ce \mpr`[tia o pulbere aurie \mprejur \n clipa \n care cele dou` ma[ini atinser` vârful unei coline. De partea cealalt`, \n fa]a lor, se \ntindea ghe]arul Vatnajokull,

|N }ARA GHEIZERELOR

155

sclipind \n lumina \nser`rii. Beth inspir` adânc, impresionat` de frumuse]ea [i de dimensiunea ghe]arului. Allan r`mase f`r` cuvinte [i opri din proprie ini]iativ`. Beth s`ri afar`, deja preg`tit` de ac]iune. Din corpul prinicipal pornea o pant` mare de ghea]`, ce str`b`tea o fâ[ie vulcanic`. Petele de culoare de la baza acesteia marcau mai multe fisuri [i pe[teri formate \n timp. P`reau ni[te guri [tirbe. De sub \nveli[ul gros izvorau pârâuri– toate sulfuroase – din care ie[eau aburi. Dup` ultima poz`, Beth se \ntoarse \n ma[in`. Cu durere \n suflet, constat` c` ajunseser` la finalul c`l`toriei. Din reflex, \l privi pe Allan, care strângea volanul [i fixa priveli[tea dinaintea lui. I se puse un nod \n gât. El fusese cel care-i salvase via]a la Namaskard; \i adusese ap` când i se f`cuse r`u; \i \ncredin]ase soarta expedi]iei la râu; la fel [i la nisipurile mi[c`toare. – Nu, Allan, te rog nu m` respinge, [opti. Ai \ncredere \n mine. – Nu…Nu pot, [i porni din nou \n vitez`, pân` când \l ajunse pe Gunnar. Opri, apoi o anun]` sever : – Ai vrut poze pentru Eugene. Dup` ce le faci, s` preg`te[ti ceva de mâncare. – Allan… Dar el \i \nchise u[a \n nas [i se \ndrept` spre Gunnar. Aerul t`ios mirosea puternic a sulf. – Salut! o \ntâmpin` Rob vesel. Ce s-a \ntâmplat? Ea se [terse cu mâneca de lacrimi, dar se murd`ri [i mai tare din cauza nisipului.

156

ANNE MURRAY

– Ce s-a \ntâmplat ? O mare nenorocire. M-am n`scut, aia s-a \ntâmplat. – Pot s` te ajut? Beth oft`. – S` [tii c` da. Ce [tii s` g`te[ti? – Vrei s` preg`tesc eu cina? – Ar fi frumos din partea ta, zâmbi ea fals. Nu te superi? – Ce altceva s` fac? Gunnar a luat leg`tura cu echipajul de pe ghe]ar [i se pare c` vremea e \nc` bun`. Sper` ca ei s` ajung` aici \ntr-o or`, pentru ca el s` se \ntoarc`. B`iatul pe care-l \nlocuiesc o s` conduc` ma[ina restul drumului. |nc` o or`. Beth plec` privirea, nefiind \n stare s` mai spun` ceva, iar Rob se uit` \n alt` parte, ca s` n-o intimideze. Un gest subtil din partea lui. – Du-te [i f` poze. |]i iau eu locul. Pentru prima oar` \n doi ani, Beth nu reu[i s` se lini[teasc` prin munca pe care o f`cea. Termin` un film [i \ncepu altul. Chiar urm` cursul unui râu prin fisura pe care acesta o forma \n interiorul ghe]arului. G`si por]iuni de ghea]` plutitoare, ]ur]uri; printr-o mic` deschiz`tur`, se vedea cerul auriu. Dar nimic din toate acestea nu-i bucura sufletul. Dintr-o dat`, o cuprinse disperarea. Se pr`bu[i lâng` un perete de ghea]`, ghemuindu-se cu genunchii la piept. St`tu a[a o vreme, pentru a se lini[ti. Se sim]ea goal` pe din`untru; complet amor]it`. Avea ochii umfla]i de atâtea lacrimi. Cum nu putea ap`rea \napoi a[a, se gândi s`-[i cl`teasc` fa]a. Apa cu miros de sulf era c`ldu]`; irezistibil de pl`cut` la atingere. |ncepu s` se dezbrace. Membrele \i

|N }ARA GHEIZERELOR

157

amor]iser` de la pozi]ia incomod` de pe scaun. Intr` pân` aproape la umeri \n ap`. O trecu un fior de eliberare. Se l`s` cu capul pe o stânc`. Deasupra, se vedea cerul printr-o alt` crest`tur`. |[i l`s` to]i mu[chii corpului s` se relaxeze; \nchise ochii. |mpreun` cu apa, formau o singur` fin]`. Lini[tea din jur o ajut` s` se elibereze de toate grijile [i durerile acumulate. Plutea…u[or… Dintr-o dat`, apa \i n`v`li \n nas [i-n gur`. Se sim]i tras` de ceva puternic. Se \nec` [i \ncepu s` tu[easc`. Auzi un glas de b`rbat, \njurând. Repeta numele ei, necontenit. Bulversat`, tr`gând cu furie aer \n piept [i plângând, deschise ochii. – Mul]umesc lui Dumnezeu, striga Allan. Am crezut… Ea clipea, atârnând neajutorat` \n bra]ele lui, \ncercând s`-[i revin` din sperietur`. Era \nc` \n ap`. La fel [i Allan – \mbr`cat. – Ce s-a \ntâmplat ? De ce … ? dar se opri, iar sângele \i pieri din obraji. – Am crezut c`… ezit` el. Beth, ai … ? – Nu! Te-ai \n[elat. Cred c` am adormit. Sunt atât de obosit`… – Nu mi-ai spus nimic. – Nu mi s-a p`rut o idee bun`, r`spunse ea, oarecum amuzat`. – Ah, Beth… – Te iubesc, Allan. El o trase la pieptul lui. Degetele ei se \nfundar` \n puloverul lui umed. Obrazul lui aspru \l zgâria pe-al ei, dar dorin]a de a-l sim]i aproape era mai mare decât disconfortul; lacrimile ei nu conteneau s` curg`.

158

ANNE MURRAY

– Nu mai pot lupta cu tine, se auzi vocea lui r`gu[it`. Am prea mare nevoie de tine. Se aplec` [i-i atinse buzele, iar ea \l \mbr`]i[`, la fel de sec`tuit` de dorin]` ca [i el. Mâinile lui coborâr` \ncet pe coloana ei, apoi pe [olduri. Cufund` din nou trupul ei \n ap`, iar ea se l`s` purtat` de bra]ele lui puternice. La ceva timp dup` aceea, auzir` glasul lui Gunnar : – Allan? Vine ma[ina. – Vin imediat, r`spunse el din ap`, ud pân` la piele. Se gr`be[te s` ajung` la Hofi. Beth \[i mu[c` buzele. Ce se va \ntâmpla cu ei? Oare când avea s`-l revad`? S`-i vorbeasc`, sau mai bine nu? Allan ie[i, [i o trase [i pe ea afar`. Beth \ncepu s` tremure, mai mult de emo]ie decât din cauza temperaturii joase. Allan lu` tricoul ei [i \ncepu s-o [tearg`. Beth \l conduse spre sânii ei, iar mâna lui nu se \mpotrivi. – Allan, despre divor]… – Nu. F`r` divor]. Nici acum, nici alt`dat`. A fost un test. Dac` acceptai… Deci, avusese dreptate. – Dar am fost de acord, [i se uit` spre palma lui, care-i inunda pieptul cu c`ldura [i cu fericirea atingerii lui. – Da, a[a e. Ai fost de acord \n sensul c` ai vrut s`-mi ar`]i c` divor]ul ar fi fost inutil. Dar eu am \ncercat s` m` lupt cu influen]a pe care o ai asupra mea. Abia când te-am v`zut \n ap`, dormind, cu ochii \nchi[i…am…Dumnezeule… Fa]a lui se contorsion`, amintindu-[i acea imagine.

|N }ARA GHEIZERELOR

159

– N-ai s` [tii ce… |[i plimb` degetele de-a lungul chipului ei, peste ochi, gur`, gât, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` e \ntreag`. – Iart`-m`, draga mea. Te-am f`cut s` suferi \n ultimele zile. Dar…e[ti sigur`, nu? N-a[ suporta s`… – Niciodat` n-am fost mai sigur` ca acum, \l opri ea. Tu e[ti prima, ultima [i singura mea dragoste. El \i s`rut` fiecare centimetru al fe]ei, sfâr[ind cu buzele. Beth se ag`]` din nou de gâtul lui, uitând de tricoul care c`zu la picioarele lor. – Allan, e[ti bine? Beth… ? – Totul e \n regul`, strig` el \napoi. De fapt, totul e minunat! D`-mi jos bagajul, te rog. Am nevoie de ni[te haine uscate. Am… Beth se chinuia, a[a ud` cum era, s` se \mbrace. – Am vrut s` fac o baie. – |mbr`cat? se mir` Gunnar. Beth reu[i s`-[i pun` puloverul, [i-l privi amuzat` pe Allan amuzat`. Dragostea din ochii lui o \nc`lzea [i-i alina sufletul. – A fost o decizie de moment. {i te rog, coboar` [i bagajul lui Beth. So]ia mea r`mâne cu mine.

Sfâr[it