Anna Harrington - The Secret Life of Scoundrels 1 Un Duce Pentru Totdeauna

'a

,w

'

w-

*-*

An n a HARRINGTON C

i n

i / u

c

c

SERIA „VIAŢA SECRETĂ A BURLACILOR"

Edward Westover, duce de Swarthmore, este mânat de o urâ profunda faţa de omul care i-a ucis din inconşti­ enţa fratele şi apoi a scăpat nepedepsit. Planul de răzbu­ nare ţesut cu răbdare are succes deplin, aşa că, după ce intră în posesia bunurilor duşmanului său, toate posesiunile acestuia - dar şi fiica lui - ajung să ii aparţină Iui Edward. Prin urmare, se decide să angajeze o guvernantă, s-o liniş­ tească pe copilă şi apoi să-şi vadă de propriul drum. însă are parte de surpriza vieţii lui. Pentru că noua sa pupilă nu este o fetiţă, ci o femeie frumoasă, aprigă şi cu totul irezistibilă... Kate Benton este stupefiata. Cine este acest barbat arogant şi enervant care vine nepoftit în casa ei şi preia controlul asupra vieţii sale ?Jurământul ei este să facă tot ce-i stă în putinţă ca să-l convingă s-o lase în pace şi să plece de la Brambly. Şi totuşi, pe măsură ce zilele răcoroase se transformă în nopţi fierbinţi, Kate începe să întrevadă crâmpeie de bunătate sub faţada rece a lui Edward... şi o fire pasională care îi taie respiraţia. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştie despre trecutul misterios al acestui bărbat. Oare poate risca să aibă încredere şi să-şi ofere inima acestui duce aparent diabolic? Anna Harrington a debutat în anul 2015 cu seria Viaţa secretă a burlacilor şi s-a remarcat imediat datorită stilului ei inedit şi subiectelor pline de prospeţime, ceea ce i-a adus aprecierile cititorilor din întreagalume.

ANNA HARR1NGTON

â c n ir u y

a

tu

u

l

Pe câmpul de luptă din San Cristobel, Spania Noiembrie, 1813 -înainte! strigă colonelul Edward Westover peste bubuitul împuşcăturilor şi zăngănitul asurzitor al baionetelor de oţel, ri zise Edward,7 cu diferenţa > că Benton nu avea un suflet care să poată fi răpit. Dealerul întoarse şi ultima carte.

-— ------------- î l nna 'J-farrington ---------------------

Benton făcu ochi mari, zgâindu-se la ea, nevenindu-i să creadă că pierduse. Când îl văzu pălind, Edward fu străbătut de un fior de satisfacţie: -Jocul s-a sfârşit, Benton. „Şi la fel şi tu.“ Acum am să iau ce îmi datorezi. Savurând plăcerea de a-1 distruge pe Benton, Edward se întinse după biletul la ordin şi i-1 aruncă. Tot ce îmi datorezi, Benton se forţă să afişeze un zâmbet împăciuitor. -N u am întreaga sumă la mine în seara asta, desigur. Edward îl privi posomorât. Judecând după purtarea lui aro­ gantă, era evident că Benton încă nu avea habar cine era el, nici nu era conştient de tragedia care îi lega. Insă avea să afle cât de curând, iar în acel moment Edward intenţiona să îl facă să regrete pentru tot restul vieţii acţiunile care îi aduseseră laolaltă. Benton îi făcu semn administratorului cazinoului, chemându-1 la masă: -Thompson, iar am dat de bucluc. Cu un râs forţat, Benton adoptă un ton vesel în contradicţie cu situaţia sa disperată. Vrei te rog să mă ajuţi în problema apărută cu prietenul meu aici de faţă - însă privirea mânioasă şi dispreţuitoare pe care i-o aruncă Edward nu fu nici pe departe prietenoasă - oferindu-mi un îm­ prumut suficient cât să-mi achit pierderea? Thompson tuşi jenat, privirea alunecându-i spre Edward. -M ă tem că nu pot face asta. -Thompson! strigă Benton, nevenindu-i să creadă, suficient de tare ca bărbaţii de la mesele din jurul său să ridice privirea. Co­ borî vocea: S-a întâmplat vreodată să nu-ţi plătesc? Te-am înşelat vreodată chiar si cu un bănuţ? i -A i fost întotdeauna un client bun. Benton se lumină la fată. -Atunci adu-mi hârtie şi am să-ţi scriu o promisiune de plată. Cuvântul meu e valabil. Thompson se întoarse stânjenit spre Edward: - Ce doriţi să fac, domnule? -D e ce îl întrebi pe el? vru Benton să ştie. -Fiindcă eu deţin toate promisiunile tale de plată, spuse Edward tărăgănat, găsind o plăcere imensă în a vedea expresia confuză care apăru pentru o clipă pe chipul bărbatului. y

y

y

7

12

1

-------------—'Un duceyenxru totdeauna -------------Benton pufni dispreţuitor: -Thompson le deţine. -Le-am cumpărat de la Thompson, îi explică Edward, rezu­ mând în câteva cuvinte eforturile îndelungate cărora le dedicase o mare parte din timpul său în ultimele douăsprezece luni, până la momentul respectiv, la fel cum ţi-am cumpărat şi toate datoriile. Tot ceea ce înseamnă credit datorat furnizorilor, chiria pentru lo­ cuinţa ta, notele de plată de la grajduri şi absolut toate datoriile tale, până la ultimul sfanţ, acumulate în toate casele de pariuri din Londra. Benton deveni stacojiu. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce se petrece aici? Thompson! Managerul clătină din cap. -Aveai prea multe promisiuni de plată, Phillip. încă îmi eşti dator de toamna trecută. Când am primit oferta de cumpărare a tuturor datoriilor tale... -Cumpărare a datoriilor mele? Vocea lui răsună cu ecou în tavernă, oprind jocul la toate celelalte mese. Bărbaţii se întoarseră să se uite la el, iar încăperea se umplu de şuşoteli discrete. -Domnule, doresc o explicaţie! -Ţi-am cumpărat datoriile, îi explică Edward cu răceală, detestându-1 pe individ tot mai mult cu fiecare clipă ce se scurgea, iar acum îţi cer să le plăteşti. Pe toate, -N u poţi să-mi ceri aşa ceva. - Legea îmi dă dreptul să revendic plata cu o notificare prea­ labilă de două săptămâni. Consideră asta ca fiind notificarea ta. Edward ştia răspunsul, însă găsi o plăcere perversă în a întreba: Doar dacă nu cumva nu poţi plăti? -Bineînţeles că pot plăti! Indignarea lui Benton răsună sufici­ ent de puternic în încăpere încât să o audă toată lumea, dar când se prăbuşi înapoi în scaun, cu umerii căzuţi, coborî vocea: Dar nu în două săptămâni. -N u poţi deloc, îl corectă Edward, savurând înfrângerea băr­ batului. Chiar dacă ţi-ai vinde toate posesiunile pe care le deţii, tot mi-ai rămâne dator. Exact asa cum si merita ticălosul. >

*

i

»

13

-—

--------- - î l una

'Harrington -----------------—

In pofida căldurii din sala de jocuri, Benton se înfioră. Pri­ vi biletul la ordin de pe masă ca şi cum şi-ar fi privit propriul mormânt. -Ai fi în stare să mă arunci în închisoarea datornicilor? întrebă Benton cu o voce gâtuită. Oh, Edward se gândise să o facă de multe ori în anul care trecu­ se - să îl arunce într-o închisoare rece si fără ferestre si să îl lase să putrezească în propria mizerie în spatele zidurilor de piatră. -N u. îşi dorea o răzbunare publică, în care să deţină controlul asupra fiecărui aspect din viaţa individului. Dacă nu îl putea spân­ zura pe ticălos, avea cel puţin să-l facă să-şi dorească moartea. Nu era nici urmă de îndurare în el în seara aceea. Indurarea murise cu un an în urmă, odată cu Stephen şi cu Jane. Dar am să-ţi iau casa, spuse el, aruncându-i muşcător şi veninos fiecare promisi­ une, tot ce se află în casă, calul, hainele... îi făcu semn unui băr­ bat cu un aer distins care aştepta jenat la intrarea în sală. Până la ultimul sfanţ. -N u o să-mi mai rămână nimic. Benton îşi tamponă fruntea cu batista, apoi lăsă să-i scape un hohot de râs jalnic. Nimic, în afară de fiica mea. -Atunci o să ţi-o iau şi pe ea, spuse Edward cu o afectare de gheaţă. Şi până la ultima panglică din părul ei. - Cine eşti? întrebă Benton din nou, furios de a fi fost umilit în public. Bărbatul ajunse lângă masa lor: -D a, Excelenţă? Benton clipi surprins, apoi tună: -Excelentă? -Acesta este William Meacham. Edward arătă scurt din cap spre avocatul care reprezenta de multă vreme familia sa. El te va informa despre aranjamente. -înghiţi-te-ar iadul! Benton îşi încleştă pumnii. Nu accept nimic din toate astea. Benton îşi mută privirea asupra lui Meacham, iar Edward des­ luşi gândurile frenetice care goneau prin mintea individului. Vă­ zuse aceeaşi disperare furioasă şi pe chipurile inamicilor înfrânţi, odată bătălia încheiată, când se negociau condiţiile de predare. 7

}

7

7

---------------‘U n duce pentru totdeauna — ---------- Cât de puţin se schimbau oamenii de pe câmpul de luptă în saloa­ nele cluburilor. Iar în ceea ce-1 privea pe acest bărbat, predarea era necondiţionată. Pe acest inamic nu avea să-l cruţe câtuşi de puţin. - Dacă refuzi condiţiile mele, Benton, îi făgădui Edward, atunci chiar am să te arunc în închisoare. Chipul lui Benton se întunecă de furie. -Ai fi în stare să fad aşa ceva... Ai fi în stare să îmi distrugi viata? -Da. -D e ce? - Fiindcă tu ai distrus-o pe a mea. Benton îşi simţi răsuflarea oprindu-i-se în gât. -Cine eşti? -N u mă recunoşti? Edward se ridică de pe scaun, înălţându-se impunător la cei un metru optzeci ai săi. Acesta era momentul pentru care se pregătise pe tot parcursul anului care trecuse, muncind cu o înverşunare aproape oarbă, şi, după cum se aş­ teptase, îi aduse o tresărire plăcută de satisfacţie zdrobitoare. Edward Westover. - Westover... Numele îl izbi pe Benton, făcându-1 să se cutre­ mure violent. Eşti colonelul Westover? Ţintuindu-1 cu privirea pe Benton, inundat de întreaga forţă a urii şi a dorinţei sale de răzbunare, care veni să alunge scurta clipă de satisfacţie şi plăcere pe care o trăise cu doar câteva momente în urmă, Edward se aplecă peste masă pentru a-1 studia necruţător. -S u n t fratele bărbatului pe care Dai ucis. Se răsuci pe călcâie, întorcând spatele mesei, şi traversă cu paşi mari cazinoul, pornind spre uşa de la intrare şi lăsând ca întrea­ ga lungime a încăperii să îl despartă de Benton înainte de a ceda impulsului de a-1 sugruma cu mâinile goale. Pierdut în gândurile mânioase ale răzbunării sale, nu îl observă deloc pe bărbatul care aştepta într-un colţ şi care, după ce privise desfăşurarea eveni­ mentelor din seara aceea, veni acum în urma lui, potrivindu-şi pasul după al lui. Trăsura îl aştepta la intrare şi urcă în ea. Pajul închise portiera. i

j

>

t

î

*

15

- -------- - ‘Arma ‘n arrmgton ----------— închizând ochii, Edward inspiră adânc şi aşteptă pacea de care ar fi trebuit să se bucure, uşurarea si fericirea de a-1 fi făcut în sfârsit pe ticălos să plătească. Insă acestea nu se făcură simţite, şi chiar şi tresărirea de satisfacţie pe care o simţise în clipa în care Benton îşi dăduse seama cine era dispăruse acum. Simţea doar nevoia de a-1 distruge pe Benton, care trăise în el în ultimul an, temperată de golul profund pe care îl simţise din acel moment când, aflat în San Cristobel, aflase despre moartea lui Stephen. Portiera se deschise larg, iar bărbatul care îl privise din umbră sări înăuntru. Bătu cu pumnul în plafon, făcându-i semn vizitiu­ lui să dea bice echipajului, pornind în întunericul nopţii. -Colonele Westover. Thomas Matteson îl salută scurt, în timp ce trăsura se puse în mişcare cu o smucitură. O seară interesantă. -Căpitane Matteson. Edward îi aruncă o privire prietenului vechi care îi devenise ca un frate cât timp luptaseră împreună în Spania şi pe care îl văzuse ultima dată cu mai bine de un an în urmă, într-o altă ţară. Şi pe care acum voia să îl strângă de gât pentru că se băga în viaţa lui. Dă-te naibii jos din trăsură. Ignorându-1, Thomas se relată pe pernele banchetei cu aerul nepăsător al cuiva care fusese invitat înăuntru, în loc de a se fi aruncat în ea. - Ne aflăm în Londra. Aici sunt lordul Chesney, dacă n-ai nimic împotrivă. Thomas îi aruncă un rânjet fermecător, acelaşi care se­ dusese inimile femeilor de pe întregul continent. Edward nici nu mai ţinea minte de câte ori fusese nevoit să îl salveze din mâinile furioase ale unor taţi spanioli de fete. Sunt marchiz acum, dacă îmi permiţi. -Am auzit. La scurt timp după bătălia de la San Cristobel, tatăl lui Tho­ mas moştenise titlul de duce de Chatham,* ceea ce însemna că t neînfricatul căpitan de altădată era acum marchiz de Chesney şi moştenitor al unui ducat. Ceea ce însemna că viaţa lui era prea importantă pentru a fi riscată în armată. Moartea în bătălie era o opţiune bună pentru un al doilea născut, dar niciodată pentru nobili înalţi sau moştenitori - o lecţie pe care Edward o învăţase cât se poate de temeinic. '

y

Hi

?

7

»

-— ---------- Tin duce pentru totdeauna -------------Ţi-am demonstrat că te-ai înşelat. Thomas îşi întinse pieziş picioarele lungi. Ai spus că nu va fi niciodată nimic de capul meu. -Am spus că eşti nesăbuit şi ai să sfârşeşti ucis, îl corectă Edward solemn, nereuşind să îşi ascundă îngrijorarea din voce. încă îi era teamă că prietenul său avea să-i demonstreze că avusese totuşi dreptate. -Acum ne îndreptăm amândoi către Camera Lorzilor. Thomas îi rânji. Spune o rugăciune pentru Parlament. Insă Edward nu avea chef de glume în seara aceea, mai ales având în vedere condiţiile în care soarta le hărăzise acele titluri nobile şi unuia, şi celuilalt. Ironia era lipsită de umor. -Unde e Grey? Edward nu ar fi fost surprins să descopere că individul se afla afară, atârnat de trăsură, chiar în acel moment. - Undeva în Anglia. Răspunsul lui Thomas nu era o glumă. După ce fusese rănit în război, legăturile lui Grey cu păturile de jos ale societăţii îl făcu­ seră suficient de valoros ca lordul Bathurst, ministru de Război şi al Coloniilor, să insiste ca acesta să se alăture Ministerului de Război. Grey era unul dintre cei mai buni agenţi ai lor, iar a spune că se afla „undeva în Anglia” era cea mai exactă localizare pe care i-o putea cunoaşte cineva. Edward se întinse spre portieră, ferm hotărât să îl împingă pe Thomas afară, în întuneric. - Iţi sugerez să i te alături. Marchizul plescăi din limbă. - De când eşti duce ai devenit cam încăpăţânat, colonele. Cred că îl prefer pe bărbatul care obişnuia să dea foc corturilor inamice. El era mai rezonabil. - Habar nu ai, bombăni Edward. Apoi expiră şovăitor, ştiind că prietenul său cel tenace nu avea să-l lase în pace până nu obţi­ nea de la el ceea ce venise să obţină. Indiferent cât de al naibii de iritantă era această trăsătură, Edward nu putea să îi poarte pică. Era aceeaşi tenacitate care îi permisese căpitanului de altădată să rămână în viaţă în Spania. Ce cauţi aici? -Am nevoie de ajutorul tău, răspunse Thomas solemn. Am un prieten care are nevoie de mine ca să îl salvez de el însuşi. >

17

-— --------- îln n a Qfarrington -------------Edward îl privi posomorât printre umbre. Şi-ar fi lăsat bu­ curos viaţa în mâinile lui Thomas, dar de această dată mergea prea departe. - Dacă aş fi vrut ajutorul tău, mârâi el, ţi l-aş fi cerut acum un an. - Nu erai pregătit să-l accepţi atunci. Edward pufni dispreţuitor: - Şi crezi că acum sunt pregătit? -Cred că eşti la fel de încăpăţânat cum ai fost dintotdeauna, răspunse Thomas, din vocea lui răsunând afecţiunea în ciuda cu­ vintelor sale, însă nu am să te las să distrugi o viaţă fără a încerca să te opresc. -Adică pe lui Benton. -A ta. Edward strânse din dinţi, dar chiar si acea manifestare măruntă de indignare fu forţată. Nu era neapărat furios pe Thomas, cât pe ceea ce reprezenta acesta - viaţa lui de dinainte, cea pe care fusese nevoit să o lase în urmă. Insă acea viaţă dispăruse pentru totdeauna. -D e unde ştii despre planurile mele în privinţa lui Benton? întrebă el. -D e la mătuşa ta Augusta. Ea m-a rugat să te conving să renunţi la planul ăsta al tău. -Atunci poţi să-i spui că e prea târziu, îl asigură Edward. Meacham stabileşte detaliile aranjamentului chiar în acest moment. -încă mai poţi să-l laşi pe Benton să scape. Thomas susţinu privirea lui Edward cu o expresie de compătimire profundă. Ceea ce i s-a întâmplat fratelui tău e de neiertat şi ar fi meritat să fie spânzurat drept pedeapsă. Dar nu a fost. Magistraţii l-au lăsat să scape basma curată, iar acum trebuie să-1 laşi şi tu să scape, înain­ te să-ţi distrugă şi ţie viaţa. Edward îl fixă cu o privire goală, fără un cuvânt. în trecut le-ar fi cerut sfatul lui Grey şi lui Thomas şi cel mai probabil l-ar fi şi urmat, aşa cum ar fi făcut şi cu propriul frate, însă acel trecut era înainte ca lumea sa să se fi schimbat. Colonelul Westover alături de care Thomas înfruntase flăcările războiului dispăruse. Era ca şi cum ar fi murit pe câmpul de luptă. }

18

7

7

-------------- Tin

ducepentru totdeauna — -----

~ Mi-ai salvat viaţa, colonele, în repetate rânduri. Thomas se aplecă în faţă, cu o expresie intensă pe chip în umbrele întunecoa­ se proiectate de felinarele legănate ale trăsurii. Şi nu am să te las să-ti nenoroceşti viata acum. Edward aproape râse. Thomas nu ar fi putut să facă nimic nici pentru a-1 opri, nici pentru a-1 ajuta, în afară de... - Poţi să îl supraveghezi pe Benton? Am nevoie ca o persoană de încredere să stea cu ochii pe el până se rezolvă toată treaba. Părând să înţeleagă că era timpul să abandoneze acea bătălie în speranţa de a câştiga la un moment dat războiul, Thomas acceptă fără prea multă tragere de inimă: -Am să iau legătura cu Grey să văd dacă îmi poate da câţiva oameni. Dar promite-mi că ai să te gândeşti la posibilitatea de a-1 lăsa pe Benton să scape. „In nici un caz n-am s-o fac.“ Edward îi susţinu privirea si minţi: -Am să mă gândesc. Dar nu avea să se răzgândească vreodată. Benton era prizonie­ rul lui acum, în cel mai concret mod posibil, ca şi cum 1-ar fi ţintuit el însuşi în lanţuri între zidurile închisorii Newgate, şi nimic nu ar fi putut să îl facă vreodată să-l elibereze pe ticălos câtă vreme propriul lui frate zăcea mort în cimitir. - Noapte bună, atunci, colonele. Şi transmite-i salutări mătuşii Augusta. Thomas deschise portiera trăsurii şi sări afară, aterizând în stradă şi dispărând în beznă. Pufnind iritat, Edward trânti portiera în urma lui. Thomas se înşela. Răzbunarea se dovedise uşoară. Nu fusese nevoit să îl spânzure pe Benton; nici măcar nu fusese nevoit să-i ofere suficientă frânghie cât să se spânzure singur. Nu avusese altceva de făcut decât să stea în spatele lui şi să culeagă resturile odată ce se făcuse zob. Fusese atât de simplu! Câştigase. Obţinuse răzbunarea şi îl îngenunchease aşa cum îşi dorise, aducându-1 pe Benton exact unde îi era locul - în în­ chisoare şi fără nimic din tot ceea ce îi era drag. La masa de joc, când Benton îşi dăduse seama cine era şi ce făcuse, fusese copleşit >

*

j

#

r

K

>

7

y

19

-------------- ‘A nna 'tiarrington -—---------de o satisfacţie imensă, care nu se putea compara cu nimic din ceea ce mai trăise până atunci. Insă senzaţia pălise, şi încă repede, până nu îi mai rămăsese decât acelaşi gol de dinainte. în locul fericirii şi al uşurării la care se aşteptase, se simţea gol pe dinăuntru, ca şi cum i-ar fi lipsit jumătate din viaţă şi habar nu avea unde să o caute. Katherine Benton îşi dădu pe spate capişonul pelerinei când intră în casa fierarului, strângând ferm în cealaltă mână geanta ei de piele. -Tertaţi-ne, domnişoară, o întâmpină doamna Dobson, că v-am chemat aşa în toiul nopţii. Ea îi zâmbi liniştitor. -A ţi făcut ceea ce trebuia trimiţând după mine. Mama îngrijorată mută sugarul din braţele ei pe celălalt şold, în timp ce un alt copil izbucni în plâns undeva de la etaj, iar doi băieţi porniră în fugă unul după altul, alergând prin încăperi. Erau acum zece copii în casa mică, dar îngrijită, ultimul fiind adus pe lume chiar cu ajutorul lui Kate. -F iţi binecuvântată, domnişoară, oftă doamna Dobson recu­ noscătoare şi, pentru o clipă, Kate văzu scânteierea unor la­ crimi de extenuare în ochii ei, că aţi venit să ne-ajutaţi cu tot cu belele de pe capul dumneavoastră. Belele de pe capul ei... Ignorând junghiul de umilinţă, ştiind că femeia nu o spusese pentru a o jigni, Kate îşi puse alinător mâna pe braţul doamnei Dobson înainte ca aceasta să înceapă să detali­ eze acele belele sau să-i aducă aminte că domnul Dobson avusese bunătatea de a-i cumpăra calul anul trecut, când avusese nevoie de bani. - Unde e Tom? Doamna Dobson arătă spre scări, apoi alungă doi copilaşi care se agăţaseră de fustele ei. -Vreţi vă rog să aduceţi sus un ceainic cu apă fierbinte şi o cană? Femeia dădu din cap, iar Kate urcă în grabă scările. Probabil Tom se simţise cu adevărat rău în seara aceea dacă întreaga casă era cu fundul în sus, copiii ridicaţi din pat şi alergând de capul lor, i

20

Tin duce -pentru totdeauna de la cel mai mare, de paisprezece ani, până la bebeluş. „Probleme la stomac" era ceea ce-i spusese băiatul care fusese trimis să o aducă. „Te rog, Doamne, fă să fie ceva ce să pot remedia." Inspirând adânc pentru a se întări sufleteşte, păşi în micuţa încăpere de sub streaşină care servea drept dormitor pentru toţi cei şase băieţi ai familiei Dobson, cele trei fete şi bebeluşul împăr­ ţind o odaie de la parter. Un băiat tânăr stătea ghemuit pe patul din colţ, lângă tatăl care încerca în zadar să îi aline suferinţa, şi se ţinea de abdomen, gemând de durere. Kate îl împinse blând pe domnul Dobson la o parte, îşi puse geanta pe marginea patului şi o deschise, apoi coborî privirea spre băiat. -Bună, Tom. - Bună seara, domnişoară, replică el, forţându-se să vorbească printre dinţii încleştaţi. Fruntea îi era acoperită de broboane de sudoare. Faţa îi era palidă, iar braţele nu i se descleştau nici o clipă de pe mijloc. Kate se încruntă. -Jam es zicea că te doare stomacul. - Teribil de tare, domnişoară. îşi înăbuşi un nou geamăt de durere. -Arată-mi exact unde. Băiatul ridică o privire nesigură spre tatăl lui, care dădu din cap în semn de permisiune, iar Tom coborî pătura până la şolduri, cu o mână, şi cu cealaltă îşi dezgoli abdomenul mic şi plat, ridicându-şi cămaşa de noapte. Kate îi atinse burta cu grijă, începând din stânga jos şi urcând de-a curmezişul. -Aici? Băiatul clătină din cap, dar gemu, punându-şi degetele peste un punct aflat mult mai sus, în mijloc, imediat sub stern. -Aici? Kate îl apăsă pe abdomen, iar băiatul ţipă. Ochii i se îngustară şi, pe baza a ceea ce ştia deja despre acel băiat, începu să bănuiască... Deschide gura, Tom. Băiatul deschise larg gura, iar când Kate se uită înăuntru, se posomori, întreaga îngrijorare din sufletul ei dispărând. Acum ştia sigur. 21

fA nna Q-farnngton -Te-ai furişat din pat în noaptea asta, nu-i aşa? Băiatul făcu ochi mari - fusese prins. - Domnişoară? -Şi, judecând după dureri, aş zice că cel mai probabil în jur de miezul nopţii. Nu-i aşa? Cu o expresie confuză de suferinţă şi de vinovăţie trecând pes­ te chipul lui tânăr, băiatul încuviinţă din cap. Kate se aşeză din nou pe pat şi ridică dintr-o sprânceană dojenitoare: -Te-ai băgat în tutunul tatălui tău. Băiatul îi aruncă o privire îngrijorată tatălui său şi gemu. Fap­ tul că fusese prins - şi teama de pedeapsa care urma - nu făceau decât să îi înrăutăţească durerile de stomac. -Fiul dumneavoastră şi-a stricat stomacul, îi informă Kate pe cei doi soţi, care rămăseseră în prag, soţia ţinând în continuare bebeluşul în braţe şi cu un copilaş tenace încă agăţat de fustele ei. Se va simţi mai bine până dimineaţă, adăugă ea, aruncându-i băiatului o privire piezişă, şi sunt convinsă că, după noaptea asta, n-o să se mai atingă niciodată de tutunul dumneavoastră, nu-i aşa, Tom? Băiatul clătină sumbru din cap. -Bun. Asta ar trebui să te ajute. Scoase din geantă o sticluţă cu un praf alb şi turnă din ea în cana pe care i-o întinse doamna Dobson când Kate îi făcu semn să To aducă împreună cu ceai­ nicul. Adăugă apă fierbinte şi amestecă. Bea asta. Când băiatul se încruntă temător spre amestecul ce părea să fiarbă, îi explică: Este bicarbonat de sodiu. Bulele îţi vor ajuta stomacul să se liniş­ tească. Haide, bea-1 tot! Schimonosindu-se ca un om torturat, Tom înghiţi amestecul, apoi icni dezgustat. -Te vei simţi mai bine peste câteva ore. Kate aruncă o privire spre cei doi părinţi, evident copleşiţi de numărul mare de copii. Câţi ani ai, Tom - nouă sau zece? -Unsprezece, domnişoară. -Chiar mai bine. Eşti destul de mare să lucrezi, deci. Vino să mă vezi la Brambly mâine. Ne-ar prinde bine un băiat la grajduri. *

i

22

'

Un duce pentru totdeauna Ceea ce era o minciună. La Brambly nu era nicidecum nevoie de grăjdari, fiindcă la Brambly nu mai existau grajduri. Deoarece la Brambly nu mai rămăsese nici un cal în afară de unul bătrân şi deşelat pe care nu i l-ar fi luat nimeni de pe cap nici plătit. Dar ştia şi că un copil în minus cu care să îşi bată capul ar fi ajutat familia Dobson să se mai scuture de griji, chiar dacă nu era sigură cum avea să reuşească să mai hrănească încă o gură în familia ei. Dar urma să se descurce. Cumva,7 reuşea întotdeauna să se descurce. > îşi închise geanta şi se ridică să plece. -Domnişoară, sunteţi sigură că vreţi să-l luaţi pe Tom să lu­ creze la dumneavoastră? insistă doamna Dobson, urmând-o pe Kate la parter. Cei doi soţi nu erau săraci, dar nu erau nici bogaţi, şi deşi a-1 trimite pe Tom să lucreze pentru Kate însemna mai puţini bani cheltuiţi cu el, mai important era că însemna un copil mai puţin de supravegheat. - Ne-ar prinde bine o mână de ajutor în plus. Judecând după tresărirea de pe buzele femeii, era evident că nu o credea pe Kate, dar nici nu i se împotrivi: -N e-ar ajuta mult, domnişoară. E întotdeauna greu când ai copii, nu-i aşa? Ca la un semn, bebeluşul izbucni în plâns. Femeia oftă şi des­ chise usa. Kate ieşi în întuneric şi frig, gândindu-se fără urmă de entu­ ziasm la cei câţiva kilometri pe care avea să fie nevoită să îi facă până acasă prin întuneric. -A r trebui să vă consideraţi » norocoasă,7 domnişoară, } 7 că nu aveţi copii cu care să vă bateţi capul şi pe care să-i certaţi mereu. Kate făcu un efort pentru a nu-şi lăsa zâmbetul să pălească, în ciuda junghiului de invidie. Nu, ea nu avea copii ai ei şi cel mai probabil nu va avea niciodată. Să facă sacrificiile necesare pentru a obţine un soţ şi o familie... Era ceva ce pur şi simplu nu se putea îndura să facă. - Da, răspunse ea trăgându-şi capişonul, sunt într-adevăr foar­ te norocoasă. *

23

■— ------ —91nna O-farnngton ------------în camera sa de lucru, Edward îşi turnă un pahar de whisky. Luă o înghiţitură care îl făcu să icnească şi savură senzaţia de ar­ sură, apoi se întoarse spre şemineu, unde mai scânteiau câţiva tăciuni incandescenţi. Ii împunse cu vătraiul de alamă până stârni o flacără fără vlagă, mai mult pentru a-şi descărca fizic frustrările acumulate în el decât pentru a înteţi focul. In jurul lui, reşedinţa urbană era cufundată în linişte si întuneric, căci mătuşa sa Augusta şi servitorii se bucurau de ultimele ore de somn înainte de ivirea zorilor. îi invidia. El nu mai dormise bine de peste un an. Şi ştia că nu avea să doarmă nici în noaptea aceea. Era pur şi simplu obosit. Acesta era motivul pentru care nu simţea acea fericire de durată la care se aşteptase în momentul când avea să facă dreptate în privinţa lui Benton, şi to t din acelaşi motiv se lăsa înghiontit de cuvintele lui Thomas. Dimineaţă, oda­ tă ce reuşea să doarmă şi începea să înţeleagă cu adevărat succe­ sul răzbunării sale, avea să cunoască şi plăcerea revanşei. Atunci urma să fie fericit. Fericit? Dumnezeule! S-ar fi bucurat să poată simţi orice. Blestemând, dădu pe gât ce mai rămăsese din whisky şi se hol­ bă la foc. - Excelentă? Ridică privirea şi îl văzu pe Meacham aşteptând în prag. Edward îi făcu semn să intre, bucuros de sosirea acestuia. Cu cât lămureau mai repede tot ceea ce ţinea de situaţia lui Benton, cu atât mai bine. Meacham salută politicos din cap. Avocatul familiei Westover de aproape treizeci de ani, William Meacham se dovedise în repe­ tate rânduri un specialist excelent şi un angajat devotat. Ocazio­ nal, de-a lungul anilor, chiar şi un prieten. Când tatăl lui Edward murise, şi Stephen devenise moştenitor, iar cei doi fraţi nu aveau decât douăzeci, respectiv nouăsprezece ani, Meacham fusese un sfetnic preţios, iar Edward îi datora mai multă recunoştinţă decât ar fi putut admite sau decât ar fi fost acesta dispus să accepte. însă în ciuda trecutului care îi lega, Meacham nu şi-ar fi per­ mis niciodată să devină familiar cu el şi nu ar fi încălcat niciodată eticheta, nici măcar la patru dimineaţa. Acum că era noul duce, >

24

i

'

>

'lin ducepentru totdeauna Edward ar fi trebuit să fie încântat de respectul care îi era arătat, însă îl sâcâia. De când moştenise titlul, nimeni nu mai era deschis şi sincer cu el. Buzele i se strâmbară uşor. Aparent, nimeni în afară de Thomas Matteson. -îm i cer scuze pentru ora târzie, spuse Edward încet. “ Nu este cazul, Excelenţă. Meacham băgă mâna în interiorul paltonului şi scoase hârtiile pe care le pregătise. Benton a accep­ tat termenii dumneavoastră şi, în schimb, a semnat transferul asupra tuturor posesiunilor sale, exact cum aţi cerut. Este ruinat. Apoi adăugă încet: Felicitări, domnule. Edward aruncă o privire peste hârtii doar cât pentru a se asigu­ ra că semnătura lui Benton se afla la baza fiecăreia dintre acestea, apoi se întoarse din nou spre foc. Se terminase, deci. Phillip Benton era acum sărac lipit pămân­ tului, viaţa sa fiind complet şi public distrusă. Urma să trăiască în micuţa cameră din Cheapside pusă la dispoziţie de Edward, cu un ajutor lunar de o singură liră acordat de Edward, supravegheat clipă de clipă şi fără a putea mişca nimic fără permisiune - de­ venise prizonier, sau atât de aproape de statutul de prizonier pe cât era posibil fără a fi încuiat efectiv în spatele gratiilor. Viaţa lui ajunsese în mâinile lui Edward, iar Edward o putea distruge, la fel cum Benton o distrusese pe a lui. Atunci de ce nu era fericit? -Mulţumesc, Meacham. Am terminat pe seara asta. Avocatul ezită: - Mai este ceva,r Excelentă. > - Ce anume? -Are o fiică. Edward se încruntă spre foc, Benton menţionase existenţa unei fiice, dar nu îl luase în serios. In lunile de când pusese ca Benton sâ fie urmărit, investigatorii săi nu văzuseră, nici nu auzi­ seră să se pomenească vreodată de vreun copil. Insă nu ar trebui să-l surprindă să afle că Benton avea o fiică atât de lipsită de importanţă pentru el, încât nu mergea niciodată s-o vadă, nici nu lua legătura cu ea. Ticălosul îşi distrusese propria viaţă cu jocuri de noroc, curvăsărit şi băutură, şi în acelaşi timp r

7

25

—îTluna (Harrmgton îi distrusese şi fiicei sale viaţa, refuzându-i grija pe care o merita. Un astfel de bărbat nu avea suflet să iubească un copil. Meacham continuă prudent: - Benton a cerut să deveniţi tutorele ei. -N u, -Dacă îmi permiteţi, domnule, cred că ar trebui să vă mai gândiţi. Mama ei este moartă, iar dată fiind situaţia actuală a tatălui ei... O privire tăioasă din partea lui Edward îl făcu să se oprească. Bun. Meacham şi Thomas puteau amândoi să-şi păstreze pentru ei nenorocitele lor de opinii legate de Benton. -Trebuie să vă gândiţi la reputaţia dumnea... - Naiba s-o ia de reputaţie! bombăni el. Meacham se crispă. -Excelentă, nu cred că vorbiţi serios. Edward îl privi cu ochii îngustaţi. Meacham nu mai fusese ni­ ciodată atât de aproape de a trece graniţa dintre ei, de a-şi per­ mite o asemenea familiaritate, încât să încerce să îl mustre. Insă Meacham nu se înşela. Lui Edward nu-i păsa câtuşi de puţin de ce se alegea de reputaţia lui, dar acum, că devenise duce, era respon­ sabil de reputaţia familiei Westover şi a titlului ei nobiliar, indife­ rent dacă îi convenea sau nu. - Domnule, l-aţi adus pe tatăl ei într-o situaţie în care nu o mai poate susţine financiar. Din punct de vedere moral, a devenit responsabilitatea dumneavoastră. E mai bine să legalizaţi acest aspect. Avocatul adăugă sec, cu o expresie paternă cum Edward nu mai văzuse niciodată: Dacă nu aveţi grijă de ea, iar situaţia ei ajunge la urechile lumii, veţi deveni un paria în societate. Şi aceeaşi soartă ar fi aşteptat-o şi pe Augusta. Mătuşa lui era singura familie pe care o mai avea acum şi nu ar fi făcut nimic care să o rănească. - î n regulă. Se întoarse nepăsător către foc. Scrie contractul. -Este decizia corectă, domnule, îl asigură Meacham. Ar fi fost regretabil pentru dumneavoastră dacă ar fi avut de suferit o hm l.i inocentă. litlw.nd nu spuse nimic, incapabil să găsească în el suficientă i'hmtuţir Cu o plecăciune uşoară, Meacham se retrase din camera de lucru. Edward îşi umplu din nou paharul şi învârti lichidul auriu cu un aer gânditor. Deci, Benton are o fiică. Avea. Era a lui acum, atât de aproape de a fi ca propria lui fiică pe cât era posibil fără a avea acelaşi sânge, şi devenise responsabilita­ tea lui să o crească, să o educe şi, în cele din urmă, să-i găsească un soţ, odată ce ajungea la maturitate. Sau, mai exact, devenise 27

ftnna rhfarrmgton responsabilitatea lui Meacham, căci el nu avea de gând să-şi mai bată capul vreodată cu acea copilă după ce îşi încheia vizita în Sussex. . Era un aspect pe care nu îl planificase, dar acum că fata făcea parte dintre consecinţele bătăliei câştigate, statutul de tutore al ei nu avea decât să-i facă răzbunarea cu atât mai dulce. Era o pradă de război şi nu intenţiona să-i permită lui Benton să o mai vadă. Viaţa unei fiice, în schimbul vieţii unui frate. O compensa­ ţie corectă. - Strathmore? Mătuşa Augusta apăru în prag. în pofida orei târzii, îşi ţinea capul drept, cu un aer regal - contesă din cap până în picioare. Edward îşi întoarse privirea spre foc. Dumnezeule, cât era de extenuat... -N u, doar Edward. - Doar Edward? El îşi dădu ochii peste cap în faţa asediului pregătit de Augusta şi a devotamentului ei neclintit faţă de poziţia socială. Cum nu avusese copii, mătuşa lui, rămasă văduvă, îi crescuse pe el şi pe Stephen după ce mama lor murise când ei erau încă băieţandrii, în calitate de soră a ducelui ei revenindu-i sarcina de a-i ţine în frâu şi a-i feri de scandaluri. Cei doi îi dăduseră multe bătăi de cap, însă îi strunise cu porunci severe şi priviri tăioase. Era una dintre puţinele persoane din lume capabile să îl mustre, fiind încă în stare să-l facă să tremure dintr-o singură privire. Precum cea pe care o aţinti acum asupra lui. -E şti totuşi ducele... -A sta e ceea ce doresc în noaptea asta. Politeţea forţată era ultimul lucru cu care voia să aibă de-a face, toate acele detalii care îi aminteau cât de mult se schimbase viaţa lui. în noaptea aceea voia să fie din nou doar Edward. Te rog, noaptea asta, las-o aşa. Mătuşa lui îşi îndreptă umerii, adoptând postura de capitulare posacă pe care o lua de fiecare dată când ştia că insistase atât cât era omeneşte posibil, dar nu avea să câştige. -îm i cer scuze că te-am trezi, interveni Edward, sperând să o îmbuneze si să evite alte conflicte. t

\>n

f

V n duce pentru totdeauna -Am auzit usa. - Era Meacham, îi spuse el blând. Ar trebui să te întorci în pat şi să-ţi faci somnul. îţi voi ţine companie la micul dejun. -Ai nevoie de ceva? Să trim it după Huddleston? Edward clătină din cap. Huddleston era un valet bun, mereu dornic să ajute şi să îi facă pe plac, dar Edward se simţea sufocat de atenţia lui. Prefera să se îmbrace singur, aşa cum o făcuse şi în Spania, chiar dacă avusese o ordonanţă la dispoziţie, căci ţinea la intimitatea sa. Dacă ar fi putut s-ar fi lipsit complet de valet, dar, în calitate de duce, acest lucru era imposibil, şi cum Huddleston fusese valetul lui Stephen, Edward îl păstrase pentru el. - Somn uşor, atunci. întorcându-se să plece, se opri să îşi pună o mână pe bra­ ţul lui. Insă Edward se feri. Nu voia grija ei maternă în noaptea aceea, preferând să fie lăsat în pace în nefericirea lui. Sau ceea ce ar fi fost nefericire dacă ar fi fost capabil să simtă măcar atât. Chipul ei se îmblânzi. -N u ţi-e uşor să porţi povara titlului, nu-i aşa, Edward? Lăsându-şi umerii să cadă, Edward îşi feri privirea, nedorind ca ea să vadă suferinţa din ochii lui. - Era o povară pe care ar fi trebuit s-o poarte Stephen, nu eu. -Fratele tău nu a considerat-o nici o clipă o povară. O privea ca fiind moştenirea lui. -E u sunt soldat. Clătină din cap. Viaţa asta nu mi-a fost sor­ tită mie. - Dar este viaţa ta acum. Băiete drag, poţi să-ţi iroseşti timpul încercând să te convingi singur că eşti tot un colonel de armată, dar nu mai eşti. Lăsă să i scape un suspin adânc, nu de milă sau de jale, ci născut din dorinţa ca Edward să îşi accepte noul statut aşa cum o făcuse si ea. Si nu vei fi niciodată doar Edward. Sărutându-1 blând pe obraz, ieşi din încăpere. Preţ de câteva clipe Edward nu făcu decât privească în urma ei, incapabil să trezească în el suficientă emoţie cât să fie furios sau jignit de cuvintele ei. însă nu simţea nimic. îşi sprijini braţul t

i

>

29

- "Arma 9-farrtngton obosit pe poliţa căminului, prea apatic chiar şi pentru a-şi reumple paharul şi a bea până uita de el. Fiind al doilea născut, fusese crescut să îşi croiască singur drum prin viaţă, şi o făcuse bucuros, cumpărându-şi un grad de ofiţer în armată odată ce terminase universitatea. Pe câmpul de luptă nu mai conta deloc faptul că familia sa era una dintre cele mai puternice din Anglia. Ceea ce era important era caracterul. Capacitatea lui de a îndeplini ordinele cu un devotament fără cusur fată * de oamenii săi îl făcuse să iasă în evidentă. > Si f excelase la acest lucru, câştigându-şi pe câmpul de luptă cinci avansări în grad. Apoi, printr-un capriciu crud, soarta îi furase tot ceea ce obţi­ nuse cu atâta trudă. Din clipa în care moştenise titlul, viaţa colo­ nelului Westover se sfârsise, ca si cum ar fi murit si el în ziua aceea în accidentul de trăsură care curmase viata > fratelui si > a cumnatei lui. Fusese obligat să ia locul fratelui său şi să ducă moştenirea mai departe. De drept, acum ar fi trebuit să lupte pe continent, iar Stephen ar fi trebuit să fie încă în viaţă. Cu Jane. Chiar şi acum simţea o strângere de inimă când se gândea la ea. In noaptea când Edward o întâlnise pentru prima dată, când ea intrase în sala de bal pentru a-şi face debutul în societate, fu­ sese fermecat. Era un sentiment pe care nu îl mai trăise cu nici o altă femeie până atunci. Cu părul ei întunecat şi ochii căprui, nu era o frumuseţe englezească tipică, dar avea o vitalitate care îl atrăsese, un farmec pe care regulile rigide ale societăţii engleze nu i-1 răpiseră încă. Edward reuşise cumva să obţină un vals cu ea, iar pe când orchestra ajunsese la ultimele înflorituri ale valsului şi el o oprise cu o piruetă râzând în braţele lui, era deja pierdut, deşi ştia că nu îi era sortită lui. Fiind fiica unui conte, era născută să devină soţia unui nobil înalt, iar viitorul ei - şi alegerile ei în materie de soţi - nu îi apar­ ţinuseră niciodată cu adevărat. Şi, la drept vorbind, nici nu îi pro­ misese nimic vreodată. Chiar şi aşa, el îi făcuse curte în maniera nesocotită care îl caracterizase când era mai tânăr, dând naibii orice urmă 30

lin duce-pentru totdeauna de prudenţă şi gândul la eventualele consecinţe. însă fusese prea Iânăr, cu prea puţină experienţă în ceea ce priveşte femeile şi lumea, şi mult prea arogant pentru a înţelege că existau lucruri pe care nu îi era hărăzit să le aibă vreodată. Indiferent cât de mult şi le-ar fi dorit. Iar pe ea o dorise, nu doar pentru o avenl ură, ci pentru tot restul vieţii, însă nu bănuise nici o clipă că ea nu împărtăşea aceleaşi dorinţe privind un viitor împreună. Astfel că, într-o după-amiază caldă, stând amândoi încâlciţi în aş tem u Luri într-o cameră de oaspeţi nefolosită de la Hartsfield Park, îi declarase că o iubea. închise strâns ochii pentru a alunga amintirea. Zece ani mai târziu, încă mai auzea sunetul chicotului ei speriat şi vocea ei ulu­ ită, la fel de limpede de parcă s-ar fi aflat, chiar în clipa aceea în cameră cu el. Iubire? Cel puţin avusese bunul-simţ de a~şi acoperi gura cu mâna, într-un gest de scuză stingheră, când murmurase: „Doar nu crezi cu adevărat că m-aş putea căsători vreodată cu un ofiţer de armată... O, Edward, nu...“ Ochii ei măriţi de surpriză căpăta­ seră apoi o expresie blândă, de milă. „Credeam că înţelegi../' Aparent, nu înţelesese deloc. 0 săptămână mai târziu, plecase la război, pentru a fi cât mai departe de ea, intenţionând să nu se mai întoarcă niciodată. Şi, două luni mai târziu, fratele lui, Stephen, duce de Strathmore, îşi anunţase logodna. Cu Jane. în ciuda infernului războiului şi a furiei stârnite de trădarea ei de a se fi căsătorit cu fratele lui, avusese nevoie de câţiva ani până să reuşească să şi-o alunge din minte. Se năpustise în atacuri ne­ socotite în numeroase bătălii si se oferise să ia locul unor soldaţi de rang inferior în misiuni periculoase, nu fiindcă şi-ar fi dorit să moară, ci fiindcă nu îi mai păsa ce se alegea de el, dacă trăia sau murea. în cele din urmă şi-o alungase şi din trup, cu ajutorul unui lung şir de femei anonime. Nimic din toate acestea nu ajunsese la urechile fratelui său, care fusese cândva cel mai bun prieten şi confident al lui. La început îi fusese prea ruşine pentru a i împărtăşi lui Stephen cum se îndrăgostise de o femeie care - ar fi trebuit să înţeleagă >

>

31

■—

----------------------

51nna (H arrmgton —

----------------------

de la bun început - nu ar fi putut fi a lui. Apoi, când aflase despre logodna lor, această a doua umilinţă profundă, venind din partea femeii care devenise cumnata lui, schimbase totul între cei doi bărbaţi, iar Edward ştiuse că nu avea său poată spune vreodată adevărul. încrederea pe care şi-o acordaseră reciproc de când erau băieţandrii fusese în mod irevocabil distrusă, iar el îşi pierduse nu doar inima, ci si fratele. Consecinţa, îşi spuse el acum, era o carieră militară remar­ cabilă si o enormă neîncredere fată de femei. îsi dădea voie să se bucure de flirturile şi de atenţiile lor şi accepta bucuros orice plăceri i-ar fi oferit acestea de bunăvoie, dar nu avea să îşi mai încredinţeze 7 niciodată inima unei femei. Apoi, intr-o secundă, lumea lui se sfârşise. Stephen şi Jane plecaseră la Londra pentru a sărbători ves~ tea că ea era în sfârşit însărcinată cu mult aşteptatul moştenitor al titlului Strathmore. Insă Philip Benton, beat şi furios după o noapte în care pierduse bani la cărţi, gonise cu faetonul său pe străzile înguste, năpustindu-se orbeşte de după un colţ şi izbindu-se de trăsura care venea din faţă. Cele două atelaje se ciocni­ seră într-un amalgam de lemn şi metal, sânge şi carne. Stephen şi Jane fuseseră răpuşi în floarea vârstei, în timp ce Benton scăpase nevătămat. Edward se aflase la o ţară distanţă când se întâmplase totul, fără să aibă habar de schimbările oribile şi monstruoase pe care soarta le aruncase asupra familiei sale. întreaga povară a moştenirii Strathmore căzuse asupra lui ca o avalanşă, smulgându-1 din fruntea oamenilor săi şi forţându-1 să se întoarcă în Anglia şi să îşi găsească locul într-o viaţă pe care nu o mai cunoscuse niciodată până atunci, nici nu şi-o dorise. Peste noapte, devenise unul dintre cei mai puternici oameni din regat, răspunzător pentru moşii şi pentru toţi ocupanţii şi angajaţii de pe acestea, pentru conturi bancare ce valorau fiecare o mică avere, un loc în Parlament şi confidenţele private ale prinţului regent însuşi. Fratele lui si Jane fuseseră ucişi, însă Edward fusese aruncat În iad. 1

i

7

7

7

32

7

'

3

— Un ducejpentru totdeauna

CapitotuC2 Casa Bramhly Sussex, Anglia Katherine Benton întinse încet lingura către bolul aşezat înl r-o poziţie precară deasupra lămpii, având grijă să nu zgâlţâie întreaga construcţie în timp ce amesteca... - Domnişoară Kate! Mâna îi tresări. Din gât îi scăpă un geamăt în timp ce se uita neputincioasă cum tripodul se răstoarnă, izbindu se pe podeaua din piatră şi vărsând conţinutul vasului pe partea din faţă a ro­ chiei ei, lăsând în urmă o pată maronie şi urât mirositoare: - Pe toţi dracii! înjurătura deloc elegantă pentru o doamnă îi zbură de pe buze înainte să apuce să o stăpânească. Răsuflă lung, apoi se aplecă să culeagă rămăşiţele experimen­ tului distrus. Se alesese praful din munca ei de o zi. Lumina soarelui cădea oblic prin fereastra laboratorului pe care îl amenajase în vechea afumătoare şi în care îşi efectua expe­ rimentele şi îşi amesteca leacurile şi în care, ca bonus - de obicei se bucura de linişte pentru a lucra în pace, îşi păstra cele mai importante cărţi şi notiţe şi trata rănile minore ale sătenilor. în cazul rănilor mai grave mergea acasă la ei, de regulă pe jos, deoa­ rece Brutus, ultimii dintre caii de la fermă, nu se putea deplasa mai repede decât la pas, zguduindu-ţi spatele în tot acest timp. întinzându-se după jurnalul legat în piele în care îşi nota observaţiile, îşi şterse de pe frunte o picătură încăpăţânată de mizerie. „Prima încercare eşuată", mâzgăli ea, apoi şterse o picătură de mâzgă maronie de pe pagină şi o aruncă pe podea. „Voi face o a doua încercare mâine,*în condiţii j mai bine controlate." -Domnişoară, veniţi repede! Vocea stridentă a lui Dorrie sfâ­ şie liniştea după-amiezii. Bucătăreasa, pe care Kate o ţinea la Brambly fiindcă de-abia era în stare să fiarbă apă şi, astfel, nu şi-ar >

33

------------ 'Arma tâarrînaton -------- fi putut găsi de lucru nicăieri altundeva, era mai eficientă decât un clopot de biserică atunci când era vorba să atragă atenţia. Aveţi un oaspete! Un oaspete i?nportant! -Vin. Lăsându-şi umerii să cadă, stinse lampa, închise jurnalul şi traversă curtea, pornind spre casă. Casa Brambly era superbă după-amiaza, în special în zilele de primăvară timpurie precum aceasta, când soarele se revărsa au­ riu şi cald pe zidurile clădirii. Faţada acesteia trăda cinci extinderi realizate în trecut, fiecare dintre ele de o altă dimensiune, astfel că întreaga casă arăta mai degrabă ca o serie de blocuri întrepă­ trunse, aşezate la întâmplare unul lângă celălalt, decât ca o casă ridicată pe baza unui proiect arhitectural stabil. însă asimetria nu făcea decât să contribuie la farmecul clă­ dirii, din punctul de vedere al lui Kate. Iubea fiecare centimetru bizar din ea. Şi nu doar casa îi stârnea un sentiment de mândrie. Proprie­ tarii moşiei Brambly reuşiseră totodată de-a lungul anilor să îşi câştige o reputaţie respectabilă ca fiind oameni care aveau grijă de sat, iar Kate spera să facă şi ea la fel. Satul nu avea doctor; cea mai apropiată persoană cu pretenţii de pregătire medicală locu­ ia la peste cincisprezece kilometri depărtare, în Oxbridge, iar ea nu ar fi dat pe mâna acelui beţiv incompetent nici măcar o pisică moartă. Astfel că, la doar şaptesprezece ani, intrase ea în acest rol, străduindu-se să ajute cât mai mult posibil cu bandajele şi leacurile ei preparate în casă. Fusese o vocaţie născută din nevoie, însă Kate descoperise în ea un scop pentru viaţa ei şi o dragoste profundă faţă de medicină, mergând până la sticluţele din labora­ torul ei în care se aflau cele mai preţioase mixturi ale ei. Mai mult, toti sătenii o cunoşteau > i si aveau încredere în ea. Crescuse practic pe uliţele satului, un copil care se dovedise mai mult decât dificil de controlat pentru doamna Elston, femeia care îi fusese angajată ca guvernantă când Kate îşi pierduse pe neaşteptate mama, la doar doisprezece ani. La fel, ştiau cu toţii că gospodăria Brambly fusese lovită de vremuri grele din punct de vedere economic şi că ea făcuse tot ceea ce îi stătuse în putere pentru a reduce cheltuielile. 1

34

y

- Un duce pentru totdeauna Insă în ultima vreme îşi făcea griji că nici măcar acest lucru nu ni,ii era suficient. Chiar dacă pământul genera venituri, banii nu îi ajungeau ni• iodată ca să plătească reparaţiile necesare, să refacă proviziile in hambar, să plătească lefurile servitorilor... cheltuielile nu se sfârşeau niciodată. Aşa că repara acele clădiri care erau în cea mai proastă stare, ţinea doar o mână de animale si reuşea să ducă o existenţă la limită, chiar dacă modestă, în casa pe care o iubea, lături de câţiva servitori care deveniseră familia ei. Şi toate acestea erau gestionate în întregime de ea. Uneori, res­ ponsabilitatea o îngrijora atât de mult, încât se traducea în nopţi nedormite, dar nu ar fi renunţat niciodată la fermă. Moşia Erambly era de drept a ei, fiindu-i lăsată moştenire printr-un titlu spe­ cial de către bunicii ei din partea mamei, pentru a o ţine departe de mâinile ginerelui lor. Phillip Benton nu le cucerise niciodată inimile aşa cum o făcuse cu fiica lor. Iar bunicii ei fuseseră pe bună dreptate îngrijoraţi, şi Kate era de acord cu prudenţa lor. Deşi o durea sufletul să recunoască, tatăl ei nu fusese niciodată un om pe care să te poţi baza. Din egoismul lui se iscaseră certuri furioase şi acuzaţii aspre la adresa mamei ei, iar mai apoi, după ce Kate preluase controlul asupra fermei moştenite, acelaşi egoism crease mai multe greutăţi şi lacrimi decât ar fi vrut să recunoască. Dar problema era că bunicii ei nu prevăzuseră moartea prema­ tură a mamei ei, înainte să se mărite Kate, punând moşia Brambly sub protecţia soţului ei. Cum ea era necăsătorită, legea îi acorda tatălui ei întreaga res­ ponsabilitate asupra ei. Deci, chiar dacă pământul îi aparţinea lui Kate, veniturile modeste pe care Ie genera îi aparţineau tatălui ei, la fel ca întregul mobilier al casei, uneltele de la fermă şi toate ani­ malele, până la ultimul purceluş. De fiecare dată când tatăl ei ve­ nea în vizită, o parte din acestea plecau întotdeauna cu el... câteva sfeşnice de fildeş, un ceainic de argint, o cutiuţă pentru amintiri toate erau duse la Londra si vândute. Chiar si acum avea momente de tristeţe când se gândea câte pierduse de la moartea mamei sale. Iar acea nelinişte era însoţită de furia neputincioasă că tatăl ei insista să pună diverse planuri de afaceri destinate eşecului mai presus de siguranţa familiei sale. '

•

*

i

>

*

*

>

i

j

i

35

!Afina ‘liarrington Existaseră câteva certuri monstruoase între ei de la moartea mamei sale, când tatăl ei îi ceruse făţiş să îi predea proprietatea, dar ea îl refuzase întotdeauna şi avea să o facă şi pe mai departe. Brambly era casa ei, şi nu avea să renunţe vreodată la ea. Insă îl ajuta de fiecare dată când putea. O, Phillip Benton nu era nici pe departe sfânt, dar era totuşi tatăl ei, şi singura rudă care îi mai rămăsese, deci nu putea să îl abandoneze pur şi sim­ plu, chiar dacă nu îl vedea decât rar. Iar o parte din ea încă se mai agăţa de speranţa, oricât de măruntă, că într-o bună zi avea să găsească investiţia corectă într-o afacere şi să câştige suficienţi bani cât să poată avea grijă de ea şi de Brambly. Deşi, îşi spuse ea, muşcându-şi buza şi gândindu-se cu tristeţe la cămările goale şi la camerele pustii, dacă mai trebuia să aştepte mult, i-ar mai fi rămas ceva de salvat? -Domnişoară Kate! îşi dădu ochii peste cap: -Vin! Kate coti în grabă pe după zidul grădinii şi o văzu pe Dorrie fluturând nerăbdătoare din mână din pragul uşii. - Ce este? întrebă Kate, intrând în casă. Cine a venit? -Acolo. Bucătăreasa arătă din cap spre încăperea care servise cândva drept salon oficial, pe vremea când încă mai trăia mama ei. - Cine? - Edward Westover. Kate nu cunoştea pe nimeni cu numele de Westover, iar dintr-o privire rapidă prin foaier văzu că acesta nu îşi bătuse capul cu formalităţile, nelăsând nici o carte de vizită, nici o scri­ soare de prezentare. Dorrie adăugă cu ochi scânteietori: -U n duce! Lui Kate i se tăie respiraţia, surprinsă şi nedumerită. Ce naiba ar fi putut să caute un duce la Brambly? -Ducele de Strathmore, adăugă Dorrie cu un aer impresionat, ca şi cum titlul complet ar fi ajutat la ceva. Insă Kate nu era genul de persoană care să atragă atenţia vreunui nobil înalt, indiferent >

36

Tin cfuce pentru totdeauna ■I■• motiv. A cerut anume să o vadă pe doamna Elston, dar bătrâna b.igâcioasă a plecat în sat. -Va trebuie să discute cu mine în locul ei. Bun, atunci, adăugă Kate, punând mâna pe uşa salonului, să nu îl lăsăm pe Excelenţa Na să aştepte. Dorrie îi aruncă o privire de avertizare pe care Kate o ignoră instantaneu, la fel cum alungase grijile materne ale femeii şi când avusese doisprezece ani. Chiar şi aşa, ezită o clipă, apoi renunţă la orice urmă de prudenţă şi, afişând un zâmbet agreabil, deschise farg uşa. Bărbatul care aştepta înăuntru se întoarse, iar Kate încremeni. Inima i se opri Bărbatul aţinti asupra ei o pereche de. ochi întunecaţi, atât de întunecaţi, încât îi evocau catifeaua neagră şi, pentru o clipă, nu fu în stare decât să se holbeze la el, hipnotizată. Un fior neaştep­ tat îi coborî pe şira spinării, încingând-o complet până în vârful degetelor de la picioare. înghiţi un nod. Mare. As} a arăta un duce? Zvelt si » musculos,7 înalt si > de o frumuseţe > întunecată, cu o bărbie fermă şi umeri laţi întinzându-se sub ja­ chetă... O, vai. Poate că subestimase cu mult ducii. Bărbatul se încruntă şi, oripilată, Kate îşi dădu seama că se holba la el. Dumnezeule bun, se holba la el! - cu neruşinare. înainte să apuce să-şi smulgă privirea de la el, faţada atent construită de pe chipul bărbatului alunecă pentru o clipă, lă­ sând să se vadă o expresie între amuzament şi surpriză confuză. Dar într-o fracţiune de secundă aceasta fu înlocuită de o mască impenetrabilă: - Colonel Edward Westover, se prezentă bărbatul. Apoi, aproa­ pe ca şi cum ar fi uitat. Duce de Strathmore. - Excelenţă, spuse ea, făcând o reverenţă, bine aţi venit la Casa Brambly. -Mulţumesc. Ezită, încruntându-se spre ea. Eşti bine? Ea clipi surprinsă: -M ă scuzaţi? -Te simţi bine? repetă el, mai tare şi mai rar. Si vizibil mai nerăbdător. '

:

j

37

--- ------------------------------- —

*Auna Qiarrington

-—

--------------------- ----

- Sunt în regulă. Când privirea lui se mută asupra petei mari şi maronii lăţite pe partea din faţă a rochiei ei, îşi dădu seama la ce se referea. O! Am vărsat ceva din greşeală pe mine. Se uită la pată şi mai încruntat. - De câte ori? -Doar... Nu contează. Se îmbujoră toată de ruşine. Ducele nu spuse nimic, însă Kate îi simţi dezaprobarea. Era palpabilă. Iritarea luă rapid locul stânjenelii, şi ridică revoltată bărbia: -îm i cer scuze că nu am fost pregătită pentru sosirea dumnea­ voastră neaşteptată, Excelenţă. Nu se obosi să îşi ascundă enerva­ rea. Ce vă aduce la Brambly? -Afacerile, răspunse el simplu. -Afacerile? îi studie derutată ţinuta lejeră, alcătuită dintr-o jachetă maro peste o cămaşă albă cu guler, pantaloni cafenii şi vestă asortată, şi cizme negre uzate. Era îmbrăcat ca pentru o zi de călărie sau de vânătoare, nu pentru a face afaceri. Nu purta nici măcar lavalieră, pentru numele lui Dumnezeu! Şi, cu siguranţă, nu îşi putea imagi­ na ce fel de afaceri ar fi putut atrage un duce la Brambly. Apoi el o derută şi mai tare ridicând în aer o păpuşă: -S unt noul tutore al lui Katherine Benton. - Poftim? spuse ea sufocându-se. Ce anume tocmai spusese? Ducele se holbă la ea ca şi cum ar fi fost ţicnită, apoi lăsă să-i scape o răsuflare exasperată, enervat că trebuia să repete totul: -E u sunt noul tutore al domnişoarei Benton. Preţ de o fracţiune de secundă,7 Kate încremeni,7 uluită si nevenindu-i să creadă. Apoi izbucni în râs, mai întâi chicotele scăpându-i necontrolate, apoi acestea crescând în hohote care îi zgâlţâiră umerii si îi făcură mâinile să tremure atât de tare, încât abia reuşi să ia păpuşa din mâna lui. -îm i pare rău, se scuză ea, stăpânindu-şi râsul. Doar că totul e puţin cam... absurd! Pe chipul lui apăru o expresie încordată. j

}

»

i

38

i

'

>

-—------ — Von duce pentru totdeauna -— ------- — - Te asigur, doamnă Elston, că prezenţa mea aici nu este deloc absurdă. -N u, aveţi dreptate în această privinţă. Cu siguranţă, nu sunleţi - îşi înclină capul cu o expresie curioasă, studiindu-1 - o per­ soană pe care aş putea s-o consider absurdă. Ochii ei verzi îl măsurară din cap până în picioare, studindu-i făţiş lăţimea umerilor lui, pieptul care i se îngusta într-o talie sub­ ţire, coapsele musculoase de sub pantalonii cafenii. Părul negru şi cârlionţat îi accentua ochii de un negru necruţător, atât de întu­ necaţi, încât erau aproape la fel de negri precum părul lui. Era în mod evident un bărbat obişnuit cu munca fizică si activităţile în aer liber,? neavând nimic în comun cu ceilalţi> bărbaţi> din aristocraţie pe care îi văzuse, acei filfizoni pântecoşi care făceau parada modei şi se purtau ca nişte copii răzgâiaţi. Insă bărbatul acesta - ei bine, nu era nimic moale sau răzgâiat la acest bărbat care umplea încăperea cu prezenţa lui şi care nu avea neapărat un aer regal cât mai mult unul mândru, încrezător... Periculos. Kate înghiţi un nod, amuzamentul ei de mai devreme risipindu-se în faţa acelor ochi duri. - Mă tem că e o greşeală la mijloc. îi întinse păpuşa pentru a i-o da înapoi. Eu sunt Katherine. -T u eşti Katherine Benton? întrebă el scrâşnind din dinţi si întunecându-se la faţă. Tu eşti fiica lui Phillip Benton? -Da. Fu rândul ei să îl fixeze cu privirea. - Câţi ani ai? vru el să ştie. Surprinsă de mânia lui bruscă, Kate decise cu înţelepciune că nu era momentul oportun pentru a-i spune că întrebarea lui era nepoliticoasă. -Aproape douăzeci şi unu. Şi, după cum puteţi vedea, nu am nicidecum nevoie de un tutore. Luând cuvintele ei drept o invitaţie, Edward îşi lăsă privirea să o măsoare din cap până în picioare, iar Kate se înfioră, simţindu-şi pielea ca de găină peste tot unde trecea privirea lui. -Cumva s-a îmbolnăvit tatăl meu, Excelenţă? întrebă ea, cu o străfulgerare de vinovăţie la gândul că nu îi trecuse prin minte t

t

f

}

t

>

>

>

r

39

------------ - Tlnna ‘yfarrington —

----- -

de la bun început să întrebe despre tatăl ei şi, în acelaşi timp, în speranţa de a-i distrage atenţia şi a-i abate privirea cercetătoare. Ochii lui se aţintiră reci intr-ai ei. -Nu. -Atunci îmi cer scuze, domnule, dar cineva face o glumă. -A cui glumă, domnişoară Benton - a ta sau a tatălui tău? Ei i se tăie respiraţia. Tonul de gheaţă al vocii lui era chiar mai înspăimântător decât fusese furia lui cu doar câteva clipe în urmă. Cine era bărbatul acesta? Si era convins că fusese numit tutorele ei - o, Dumnezeule bun, ce-o mai fi pus la cale tatăl ei? Habar nu avea, dar era timpul ca bărbatul să plece, oricât ar fi fost el de duce şi de chipeş. Porni spre uşă pentru a-1 conduce afară. -îm i cer scuze, sincer, că aţi făcut atâta drum pentru a vâna himere... Oprindu-se ca să arunce o privire în urmă, observă iritată că bărbatul nu se clintise nici un centimetru, deşi era evident că ea voia să îl vadă plecat. O, aroganţa individului era pe măsura titlu­ lui său! Susţinându-i privirea, ducele băgă mâna în buzunarul jachetei şi, fără un cuvânt, scoase o coală de hârtie, apoi i-o întinse. - Ce-i asta? întrebă ea circumspectă. -Contractul de instituire a tutelei. Ezitând, Kate îl luă. în termeni legali, purtând inclusiv peceţile şi semnăturile oficiale, contractul era clar - Phillip Benton îşi cedase sub semnătură toate drepturile şi responsabilităţile privind-o pe fiica sa, Katherine Anne Benton, aceasta urmând a fi plasată sub tutela Excelenţei Sale Edward Westover, duce de Strathmore, conte de Hampstead, viconte Loudon, până la mo­ mentul căsătoriei ei, când întreaga responsabilitate privind îngri­ jirea ei se va transfera asupra soţului ei. Kate rămase cu gura căscată, nevenindu-i să creadă. Nu, aşa ceva era imposibil! Tatăl ei era egoist şi iresponsabil, dar nu s-ar fi coborât niciodată să o dea pur şi simplu pe mâna unui străin ca şi cum ar fi vândut animale de la fermă. Şi, cu siguranţă, nu ar fi renunţat la drepturile sale indirecte asupra moşiei Brambly, însă o făcuse. Semnătura lui acoperea partea de jos a paginii. 40

-------------

l i n ducepentru totdeau na -— ------- —

Ridică ochii şi surprinse privirea ducelui aţintită asupra ei, ur mărindu-i atent reacţia. Acei ochi negri... Nu mai văzuse nicioda­ tă nimic care să semene cu ei, nici cu bărbatul din spatele lor, şi se cutremură. - Nu e adevărat, şopti ea. “ Te asigur că e, declară el sec. Aparent, domnişoară Benton, avem multe de discutat. Văzându-i expresia sumbră, fiori reci îi inundară tot corpul. Indiferent ce ar fi făcut tatăl ei, era ceva teribil de serios dacă avea legătură cu un bărbat ca acesta. - Da, spuse ea, simţind cum sângele i se scurgea din obraji, aşa s-ar părea. Când ducele luă contractul din mâna ei, Kate nu reuşi să descifreze emoţiile din spatele acelei expresii impenetrabile, dar îşi dădu seama că o studia, o contempla. Ca pe un soi de problemă pe care trebuia să o rezolve. Stomacul i se strânse în noduri, lovit de confuzie şi îngrijorare bruscă, ca o avertizare de a nu avea în­ credere în el. -Dacă nu te deranjează, propuse el calm, aş dori să rămân aici câteva zile. Vreau să mă asigur că totul e pus la punct cum trebuie înainte de a pleca. Să rămână acolo? O, nu... Nu, nu! Dar chiar şi chinuită de spai­ mă îşi dădea seama că nu avea încotro. Nu putea refuza un duce, în special unul care avea un document legal prin care era desem­ nat să îi fie tutore, indiferent cu câtă ardoare si-ar fi dorit să îl dea afară cu un sut în dosul lui aristocrat. Si încă ce dos minunat,7 îsi spuse ea consternată. Prea bine, acceptă ea fără tragere de inimă, apoi adăugă atât de politicos cât era posibil scrâşnind din dinţi: Aş fi onorată să-mi fiţi oaspete. Ce-ar fi să aşteptaţi aici până pun să ni se servească o gustare? El ridică o sprânceană întrebătoare, plimbându-şi privirea prin încăperea goală: -Să aştept... unde? O, blestemată să fie Dorrie că nu îl condusese în camera de zi! Inspirând răbdătoare, îi oferi un zâmbet greţos de dulce. - îmi daţi voie să vă sugerez la Londra, Excelenţă? »

j

>

41

TKnna O-farrmgton----------------------- --

-— — ------- — f

Cu aceste cuvinte se răsuci pe călcâie şi se năpusti afară din încăpere, cu mâinile încleştate în pumni pe lângă corp. Edward se încruntă în urma ei. Fetişcana era cam dificilă. Sfidătoare, cu o voinţă puternică şi lipsită de respect faţă de autoritate - nu ştia dacă să râdă de ea sau să o strângă de gât. Stând acolo în fata lui asa cum o făcuse, cu un aer atât de cuminte cu mâinile împreunate şi lumina soarelui căzându-i pe umeri, ar fi putut fi luată drept un înger. Dar chiar dacă trupul ei părea modelat de o mână divină, personalitatea ei îi aparţinea în între­ gime diavolului. însă era ceva la ea care îl nedumerea şi îl făcu să arunce o privi­ re prin încăperea goală. La mijloc era mai mult decât un contract de instituire a tutelei. în grajd nu existau nici cai, nici grăjdar, animalele de curte erau puţine, mobilierul din casă era şi mai mo­ dest - care era, mai exact, situaţia ei aici? Aparent, nimic din viaţa lui Phillip Benton nu era ceea ce părea a fi. Inclusiv fiica sa. Nu era un copil, şi totuşi Benton transferase sub semnătură drepturile părinteşti asupra ei. Dar de ce? Voia pur şi simplu să îi provoace belele, era propria lui răzbunare măruntă? Sau era în joc ceva mai ticălos de atât? Deşi ea nu trădase nici printr-o clipire că l-ar fi recunoscut atunci când îşi rostise numele, iar reacţia ei faţă de contractul de instituire a tutelei părea prea surprinsă, prea sinceră pentru a fi fost jucată, putea avea încredere în fiică mai mult decât în tată? Indiferent care ar fi fost motivele lui Benton, Edward nu putea renunţa la tutelă. Era de neconceput să o elibereze de sub contrac­ tul lor câtă vreme nu ştia exact ce anume urmărea Benton. Cum era zicala pe care o tot auzise când îi servise drept aghiotant ge­ neralului Putnam? „Ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii şi mai aproape." în acel moment era imposibil de stabilit dacă Katherine Benton era prieten sau duşman, şi se îndoia, îşi spuse el, surprin­ zând urma de parfum de caprifoi rămasă în urma ei, că ar fi putut s-o ţină mai aproape de atât fără a o compromite. )

42

>

'

U n duce pentru totdeauna -— Era însă ceva ce ştia cu certitudine. N-avea de gând să plece de ■îcolo până nu obţinea răspunsuri. Dacă era cu adevărat inocentă şi nu avea habar despre tutelă, 11 rma să o ajute atât cât putea. Dar dacă încerca să îl înşele, atunci f )umnezeu să o aibă în pază! Căci avea să o distrugă. Urcând în fugă scările, Kate se chinui panicată să-şi tragă ră­ suflarea şi să-şi potolească inima care-i bătea furtunos. Se simţea ca şi cum cineva har fi smuls un covor de sub picioare. Un covor? O, era cu mult mai rău - viaţa ei fusese răsturnată cu susul în jos. Şi habar nu avea ce să facă. Se năpusti în camera ei şi îşi surprinse reflexia în oglinda măsuţei de toaletă, oprindu-se cu piciorul în aer. O expresie de oroare se întinse pe chipul din oglindă când observă întreaga am­ ploare a petei lăsate de amestecul vărsat pe rochia ei şi urmele mânjite de pe fruntea ei. Era complet de groază, cu rochia mur­ dară şi părul ciufulit scăpându-i din împletitură. Dumnezeule, arăta ca un derbedeu de pe uliţă. Care se tăvălise prin noroi. Câ­ teva zile la rând. Ei bine, aşa se explica în mod clar de ce se holbase astfel la ea. Insă cum rămânea cu tutela? Ce anume ar fi putut explica aşa ceva? Sau ce l-ar fi împins pe tatăl ei să recurgă la o astfel de faptă. In ultima vreme, în rarele ocazii când venea în vizită, avusese im­ presia că tatăl ei nu făcuse altceva decât să se certe cu ea în privin­ ţa drepturilor de proprietate asupra moşiei Brambly. Şi totuşi, era încă tatăl ei şi nu ar fi renunţat la ea printr-o simplă semnătură ca si cum nu ar fi fost nimic mai mult decât un mărunţiş de vândut în beneficiul lui.,. Sau da? Nu. Ar fi însemnat să meargă prea departe, chiar şi pentru ta­ tăl ei. Tutela era în mod evident o greşeală, atât că Edward Westover nu părea genul de om care să facă greşeli. Duce sau nu, el era dife­ rit de toţi oamenii pe care îi cunoscuse vreodată. Şi nu avea nici o fărâmă de încredere în el. Dar dacă tutela fusese instituită legal, dacă viaţa ei era cu ade­ vărat la mila lui... A

>

>

>

43

Se înfiora. Văzuse cât de nefericită şi plină de nelinişte fusese viaţa mamei ei sub controlul tatălui ei, ce însemnase ca libertatea şi alegerile ei să depindă de un bărbat care nu o iubea şi o vedea doar ca pe o povară. Mama ei renunţase la tot pentru dragoste şi suferise cumplit din această cauză. Tatăl ei nu o iubise niciodată, însă o făcuse să regrete în fiecare zi a căsniciei lor faptul că ea îl iubea. Doar prin moarte reuşise în cele din urmă să scape de sub controlul lui. Nu, să-şi trăiască viaţa supusă voinţei altcuiva nu era o opţiune. Doamna Elston bătu la uşa ei, însă femeia cea rotofeie nu mai aşteptă un răspuns înainte de a se năpusti înăuntru, gâfâind şi pufăind, chinuindu-se să-şi tragă sufletul după ce urcase în gra­ bă scările: -Tocmai m-am întors... din sat. Cuvintele îi ieşiră sacadat si şuierat. Am văzut-o pe Dorrie... Un duce? ... Ce naiba? -Slavă Domnului că eşti aici! Kate se duse rapid la măsuţa ei de scris. Vreau să te duci înapoi în sat... -înapoi în sat? icni femeia. - Da. Mâzgăli o scrisoare, apoi o împătură cu grijă înainte de a o închide cu o picătură de ceară şi de a i-o înmâna doamnei Elston. Asta trebuie să ajungă la tatăl meu cu poşta de azi. Doamna Elston clătină viguros din cap, deja extenuată de pri­ mul ei drum până în sat. - Nu, decât dacă e o problemă de viaţă şi de moarte... - Se prea poate să fie, o asigură Kate cu gravitate. Te rog, du-te. Am să-ţi spun totul odată ce te întorci. Cu un oftat, bătrâna guvernantă luă scrisoarea şi porni greoaie spre uşă. ?

*

- Dacă nu coboară în cinci minute, o avertiză Edward pe doam­ na Elston, scrâşnind din dinţi, urc în camera ei şi o târăsc perso­ nal până jos! 44

------------—'Un cfucejpentru totdeauna -— --------Bătrâna guvernantă se burzului: -După cum v-am spus, domnişoara Kate nu e în apele ei... O înjurătură neaşteptată explodă de pe buzele lui, spunându-i exact ce părere avea despre brusca îmbolnăvire a dom nişoa­ rei Kate. -Excelenţă! exclamă ea ofensată, arcuindu-şi sprâncenele, cu tot respectul... Edward îşi dădu ochii peste cap, ştiind că orice ar fi avut de gând să spună avea să fie complet lipsit de respect. -... ati dat buzna în casa noastră fără nici o avertizare,1 ati tulburat-o atât pe micuţa mea Katie, cât şi întreaga casă, iar acum împărţiţi porunci ca şi cum aţi fi stăpân peste casa asta. - Chiar sunt stăpân aici, spuse el tărăgănat. -Casa Brambly a fost lăsată moştenire, îl informă ea tăios. Este deţinută exclusiv de către domnişoara Kate,1 urmând a fi ce> > dată doar gentlemanului cu care se va căsători. Sublinierea ei su­ geră clar că, în pofida titlului său, pe el nu îl considera gentleman. Dacă doreşte să se lipsească de compania dumneavoastră, ar tre­ bui să aveţi decenţa de a o lăsa în pace! Se înfipse temeinic în faţa lui, blocând accesul spre scări ca un buldog care îşi păzeşte cina. Chiar dacă în mod normal ar fi găsit acea loialitate admirabilă, în seara aceea era gata să o strângă de gât pentru ea. -Doamnă Elston, mârâi el, obosit după o zi lungă pe drumuri, iar acum şi flămând, având în vedere că cina întârziase cu o oră, dacă domnişoara Benton nu coboară, jur că voi... -Veţi ce, Excelenţă? îl sfidă o voce blândă de pe palier. Edward ridică privirea, iar când o văzu restul ameninţării îi dispăru de pe buze. Sfinte Lucifer, era ca o zână! Deşi demodată de vreo zece ani, rochia de mătase albastră-deschis pe care o pur­ ta era croită suficient de atent cât să ispitească fără a fi vulgară, corsajul mulat al acesteia accentuând talia ei subţire, iar decolteul dezvăluind doar puţin din sânii fermi de dedesubt. Când coborî spre el, cu părul roşu scânteind ca flăcările, rochia jucă în ape se­ ducătoare peste rotunjimile ei cu fiecare mişcare. Kate se opri cu două trepte înainte de parter, cu ochii la acelaşi nivel cu ai lui şi doar o sugestie de zâmbet încrezător pe buze. i

>

45

-— ------- Urina oJarrington -— ------ Parfumul de caprifoi alunecă spre el ca un nor, iar măruntaiele i se încleştară sub o tresărire de dorinţă nepoftită. Femeia neîngrijită care îl întâmpinase mai devreme se trans­ formase într-o femeie superbă, precum o omidă într-un fluture, îl lăsă mut. -C e anume veţi face? insistă ea. Buzele lui tresăriră diabolic, zâmbind la ameninţarea acum goală. -Am să te pun peste genunchii mei şi-am să te bat la fund. -Excelentă! Doamna Elston îl săgetă cu privirea, indignată că era capabil chiar şi să sugereze aşa ceva. Kate ridică sfidător capul, ochii ei verzi scăpărând. - As vrea să vă văd încercând. Dumnezeule! Mădularul îi tresări în faţa ispitei. -Domnişoară Kate! spuse doamna Elston pe negândite, con­ sternată de purtarea scandaloasă a elevei ei. Ignorând-o pe bătrâna guvernantă şi înăbuşindu-şi un chicot amuzat, Edward îi întinse mâna. -Armistiţiu? Ea ezită. -C el puţin până la desert? Kate îşi puse mâna înmănuşată într-a lui şi îi permise să o con­ ducă pe ultimele două trepte, apoi spre sufragerie. - Până la desert, Excelenţă. -Edward, te rog, o corectă el. -Atunci trebuie să-mi spui şi tu Kate, insistă ea, cu o sclipire poznaşă în ochi. Toţi tutorii mei aşa îmi spun. -A i o mulţime de tutori, nu-i asa? întrebă el sec. -O , da. Flutură jucăuş din mână, gestul batjocoritor arătând cât de ridicolă i se părea situaţia lor şi cât îşi dorea să scape de ea. în ultima vreme am impresia că apare câte unul nou în fiecare zi. Edward se opri cu piciorul în aer şi îi aruncă o privire iritată, în timp ce ea îşi continuă drumul, retrăgându-şi mâna de pe braţul lui pentru a intra înaintea lui în încăpere. Când Edward îşi lăsă privirea să coboare pe fundul ei, curbele de sub rochie şi legănatul j

'

j

p

j

3

46

7

>

--------------- lin duce pentru totdeauna — --------- blând al şoldurilor ei îi amintiră din nou că nu era o copilă care să aibă nevoie de un tutore. Era femeie. Mai grav, îşi spuse el sumbru, în calitate de bărbat responsa­ bil din acest moment de a-i păzi reputaţia, era superbă. Din clipa în care îşi făcea lansarea în societate, toţi bărbaţii aveau să pună ochii pe ea. Şi nu cu intenţia de a o lua de soţie. Dumnezeule îndurător, dăduse serios de bucluc. Un servitor bătrân într-o uniformă uzată de majordom aştep­ ta lângă uşă şi se înclină de la mijloc. Edward se strâmbă văzând atâta formalism. Nu îsi dorea decât o cină liniştită, ca la tară: -Excelenţă, spuse Kate, atingându-1 uşor pe braţ, am plăcerea de a vi-1 prezent pe Arthur, majordomul casei Brambly, Este anga­ jatul familiei noastre de peste patruzeci de ani, nu-i aşa, Arthur? -D a, domnişoară, răspunse bărbatul, înclinând mândru capul. -A rthur, acesta este Excelenţa Sa, ducele de Strathmore. Edward se încruntă, luat prin surprindere de prezentare. De ce naiba ar fi vrut să-1 prezinte unui servitor? Insă ea îi zâmbi adorator bătrânului majordom. -Vrei te rog să te ocupi de Excelenţa Sa cât timp se află aici? Nu are valet. -A s fi onorat, Excelentă. - Nu e necesar. Nu avea nevoie de valet şi, oricum, se îndoia că mâinile artritice ale lui Arthur l-ar fi ajutat prea mult. Mai mult, bănuia că pentru bătrânul valet trecuse de mult ora la care se retrăgea în mod normal la culcare si nici măcar nu se aşezaseră să ia cina încă. 1 Până terminau, Edward nu ar fi fost surprins dacă bărbatul ar fi aţipit. - Excelentă, îl mustră Kate blând. îşi plimbă privirea între ea şi majordom şi văzu o expresie de dezamăgire trecând o clipă pe chipul ridat al lui Arthur, iar obrajii ei îmbujorându-se. Atunci îşi dădu seama - formalismul din jurul vizitei sale nu era de dragul lui, ci era pentru servitori. Cel mai probabil nici unul dintre ei nu se aflase vreodată în aceeaşi casă cu un duce, iar bătrânul majordom avea să se pensioneze putând spune că îl servise cândva pe ducele de Strathmore. >

)

>

*

*

t

>

f

j

’

47

■*— -------- — 7 acea onoare,7 si > simţi > fierbinţeala mâniei lui Kate când aceasta îl privi cu ochii îngustaţi. -Voiam să zic că aş dori un vin de Porto lângă foc înainte de a mă retrage, se corectă Edward repede. Desigur, îl vreau pe Arthur ca valet. Avu grijă să îşi păstreze pe faţă o mască neutră, pentru a as­ cunde minciuna rostită doar pentru a-i face pe plac lui Kate. Şi, nu în ultimul rând, pentru a menţine armistiţiul şi după desert. Urmă o nouă plecăciune, de data aceasta atât de adâncă, încât Edward avu impresia că bătrânul risca să se răstoarne: -Sunteţi prea bun, Excelenţă. - Da, oftă el, aşa se pare. Părând îmbunată, Kate porni mai departe spre masă. Urmând-o, Edward aruncă o privire prin sufragerie, care era la fel de golaşă ca restul casei, având chiar şi draperii lipsă la două dintre cele patru ferestre. Masa se întindea pe toată lungimea camerei, însă, deşi ar fi trebuit să fie suficiente scaune pentru şaisprezece oaspeţi, nu mai rămăseseră decât cinci, şi toate bufe­ tele de pe margine dispăruseră. Nu spuse nimic despre mobilierul lipsă din încăpere, în timp ce o ajută să ia loc, observând că masa era pusă cu farfurii de la bucă­ tărie şi argintărie desperecheată. în mod cert era ceva în neregulă aici, şi, aşezându-se la locul lui, hotărî să afle ce anume. Arthur servi cina. La fel ca în toate celelalte aspecte, mâncarea nu se dovedi a fi ceea ce se aşteptase el. Ar fi trebuit să fie de trei ori mai multe feluri, platouri cu brânzeturi, sticle de vinuri albe şi roşii pentru fiecare fel şi boluri cu fructe şi nuci servite între acestea. Insă această cină nu avu nimic din toate acestea. Friptura de găină a fost mică şi simplă, vinul îndoit cu apă, şi nu apăru nici un lacheu care să îi servească şi să strângă după ei, nimeni, în afară de Arthur, ale cărui mâini noduroase tremurară atât de tare când turnă supa cu polonicul, încât Edward se temu că avea să sfârşeas­ că prin a pune mai multă pe faţa de masă decât în boluri. însă Kate îi zâmbi radios majordomului, cu afecţiune făţişă. -Ţ ii foarte mult la el, comentă Edward când Arthur plecă la bucătărie. A

48

_ _ _

------------

'lin duce pentru totdeauna --------------

- Foarte mult. Zâmbetul ei păli când îşi îndreptă din nou aten­ ţia asupra lui şi a conversaţiei lor, iar el bănui că stătea la îndoială cât de mult ar fi. putut, mai exact, să îi acorde din încrederea ei. A fost angajat de bunicii mei ca lacheu, iar când părinţii mei s-au căsătorit, bunicul a insistat ca Arthur să o însoţească pe mama la Brambly. De atunci tot aici a fost. —îti e devotat. -S i eu lui,f recunoscu ea încet,7 cu vocea încărcată de afecţiune. Buzele lui tresăriră a zâmbet în acel moment. Nici o lady din înalta societate nu ar fi făcut vreodată un astfel de comentariu, şi cu siguranţă nu în timpul cinei, când servitorii nu erau aduşi în discuţie decât dacă existau plângeri la adresa lor. Era încă un detaliu care îi amintea cât de diferită era Kate de lumea bună. Era o diferenţă pe care ar fi găsit-o îmbucurătoare, dacă nu i-ar fi amintit de Jane. Din punct de vedere fizic, cele două femei nu semănau deloc Jane fusese înaltă şi brunetă, dar capul roşcat al lui Kate de-abia dacă ajungea până la umărul lui. Jane fusese şic, subţire, urbană şi întotdeauna atentă la regulile de bună-cuviinţă, chiar şi atunci când nu le respecta, în timp ce Kate... ei bine, ea îl întâmpinase purtând o rochie pătată. Chiar dacă erau opuse ca aspect, ambele femei aveau aceleaşi personalităţi deschise şi vivace care luminau o încăpere din clipa în care intrau în ea, acelaşi umor isteţ şi ace­ leaşi zâmbete largi. Şi ambele aveau taţi care încercaseră să con­ troleze vieţile fiicelor lor. Edward o studie peste buza paharului de vin, îngustându-şi ochii. Jane cedase manipulărilor tatălui ei. La fel avea să facă si Kate? In timp ce mâncară, o întrebă despre istoria moşiei Brambly, iar ea, în calitate de gazdă, îi făcu pe plac, povestindu-i despre mica fermă şi despre cei câţiva arendaşi şi servitori, despre gră­ dini şi despre sat. Ii captă interesul când îi spuse cum îi îngrijea pe sătenii bolnavi şi fu fascinat de felul în care se luminau ochii ei când descria studiile medicale pe care le făcuse de capul ei, labora­ torul şi experimentele ei: -D in nefericire, recunoscu ea după o clipă de ezitare, uneori dau greş. *

>

j

49

•*— -------- ‘Ă nna Q-farrington -—--------- Deci, aşa se explica aspectul ei din după-amiaza aceea! -A şa ţi-ai pătat rochia? - în mod tragic, spuse ea, oftând autoironie, lucrurile au luat-o razna exact când ai sosit tu. -C hiar şi aşa, sunt impresionat. Iar când văzu cât de frumos se colorară în trandafiriu obrajii ei la auzul acelui compliment, se bucură că îl făcuse. - E responsabilitatea care îmi revine pentru norocul de a locui aici, îi explică ea nevinovată. Edward o privi uluit. Mătuşa lui ar fi fost oripilată de atitudi­ nea ei caritabilă. Nu, reflectă el. Augusta ar fi suferit deja un atac de apoplexie dacă i-ar fi fost prezentată majordomului. Dar, deşi ignorantă în materie de reguli ale societăţii, Kate pur şi simplu îl intriga. Cum Arthur lipsea din încăpere, Edward îşi permise să reumple singur paharele de vin. -Spune-mi mai multe despre fermă. Ea îl privi circumspectă. -C e anume vrei să ştii? Edward ridică din umeri pentru a-i alunga bănuielile. -T u ai crescut aici. Cum a fost? Ea ezită, apoi, gândindu-se probabil că nu era nimic riscant în a-i povesti despre copilăria ei la fermă, îi spuse despre servitorii din casă, despre răposata ei mamă, despre săteni... totul, în afară de tatăl ei. Absenţa lui din conversaţie era bizară. Cu siguranţă ştia despre rolul jucat de tatăl ei în moartea lui Jane şi a lui Stephen. Cum ar fi putut să nu ştie, având în vedere gravitatea accidentului? însă nu dăduse nici un semn că ar fi ştiut cine era el. Viaţa ei la Brambly trebuie să fi fost atât de izolată, atât de solitară... Dar chiar aşa era. O singură privire asupra fermei dovedea acest lucru. Nu existau ziare, nici vecini apropiaţi şi prea puţine contacte cu oricine, în afară de o mână de săteni din împrejurimi şi de nişte medicii risipiţi prin toată Anglia cu care comunica prin poştă. Poate că, până la urmă, chiar nu ştia nimic despre adevărata legătură dintre el şi tatăl ei. Iar acest lucru ar fi fost mai mult decât 50

--------------flin duce pentr u totdea una ------------- bizar. Ar fi fost o adevărată uşurare. Nu doar faptul că nu avusese nimic de-a face cu acel contract, ci şi fiindcă îi făcea rolul de tutore mai uşor. Ce-i drept, avea cunoştinţe limitate despre ce presupu­ nea tutela, dar bănuia că era oricum cu mult mai plăcută atunci când pupila nu îşi detesta tutorele pentru că acesta căuta să se răzbune pe tatăl ei. Până terminară si desertul, eforturile lor de a face conversaţie politicoasă se risipiseră intr-o tăcere stingheră. Acum cina se sfâr­ şise oficial si 7 7 la fel si 7 armistiţiul lor: - Iţi mulţumesc pentru cina plăcută, Excelenţă. Kate îşi împă­ turi şervetul lângă farfurie. Arthur te va conduce în camera de zi, apoi te va ajuta să te retragi la etaj. O seară plăcută. Când Kate se ridică de pe scaun, Edward se ridică şi el. -Domnişoară Benton, o clipă. Ea se opri. Privirea lui fugi către Arthur, care aştepta răbdător lângă uşă. -Putem discuta între patru ochi? -N u poate aştepta până mâine? Din tonul ei răzbătu o uşoară prudenţă speriată. Sunt foarte obosită. - Nu va dura mult. Dacă lămureau totul în seara aceea, putea pleca la prima oră a dimineţii si să nu mai fie nevoit să se gândească la ceea ce ştia despre tatăl ei. Sau despre el. -Prea bine. Cu o expresie temătoare, îl conduse în camera de zi. Spre deosebire de celelalte încăperi, aceasta era încă mobilată, cu obiecte de mobilier uzate, dar confortabile, aranjate în jurul şemineului în care un foc mic ţinea la distantă răcoarea nopţii. Draperiile erau trase împotriva nopţii reci, iar mesele erau aco­ perite cu vrafuri de cărţi aşezate pe unde se nimerise, pe lân­ gă mici statuete de porţelan, cutii de lemn sculptate şi vaze de flori delicate. Dar ceea ce îi captă atenţia şi îl făcu să încremenească fu pictura de deasupra şemineului, un portret al unei femei superbe aproape identice cu Kate. Aceeaşi faţă ovală şi acelaşi nas obraznic, gât elegant, ochi vii de culoarea smaraldului, păr roşu ca focul - chiar si aceeaşi rochie albastru-deschis. T

7

j

f

7

O

>

>

>

JT

y

i

51

-——-------- A { nna Oiarrington — ---------- Mama mea, îi explică Kate. A fost foarte frumoasă, nu-i aşa? Când îşi smulse ochii de la portret şi coborî privirea spre ea, aşa cum stătea lângă şemineu, văzu dublu. Asemănarea era tulburătoare. - Foarte, murmură el. - Mama avea doar cu doi ani mai mult decât am eu acum când a pozat pentru acest portret. A fost comandat de tatăl meu ca dar aniversar. Edward încremeni când ea pomeni de tatăl ei, căci era prima dată în seara aceea. -C e gest atent din partea lui, spuse el tărăgănat. Probabil a iubit-o foarte mult. -N u, răspunse ea încet, sincer, fără a auzi tonul sarcastic pe care Edward nu reuşi să şi-l îndepărteze din voce la gândul că Phillip Benton ar fi avut suficient suflet cât să iubească pe oricine. Dar ea 1-a iubit pe el. Privirea ei nu se desprinse nici o clipă de pe portretul ma­ mei ei. Iar privirea lui nu se desprinse nici o clipă de pe ea. -Ş i tu? îi urmări îndeaproape reacţia. Pe tine te iubeşte? -Fireşte că da. - De unde ştii? o sfidă el. Kate îi aruncă pieziş o privire sarcastică. -Fiindcă îmi trimite tutori care să aibă grijă de mine. „Ce limbă ascuţită are fetişcana asta!“ -Atunci, te rog, spuse el, arătând spre canapea, să discutăm despre tutelă. Ea ezită, apoi se aşeză ţeapănă pe perne. - Nu avem nimic de discutat, deoarece nu am nevoie de un tu­ tore. Mâinile i se împreunară cu delicateţe în poală. E clar că s-a făcut o greşeală. Edward ştia că nu era aşa. Nu era nici o greşeală. Phillip Benton dorise să îl facă tutorele ei. Ceea ce nu ştia era de ce. -Avocatul meu a discutat direct cu tatăl tău în privinţa con­ tractului, îi explică el. E un contract cu valoare legală care te plasează în grija mea. t

t

52

— U n duce pentru totdeauna - De ce m-ar pune tatăl meu în grija unui tutore - acum, la vâr­ sta mea? îşi înclină capul când îl privi, ca şi cum ar fi fost un obiect într-o vitrină de curiozităţi. Şi de ce te-ar fi ales pe tine? Edward îsi încrucisă indignat braţele. - Ce nu e în regulă cu mine? -Nimic, din câte îmi dau eu seama. Privirea ochilor ei verzi se pogorî asupra lui, iar el rămase perfect nemişcat cât timp îl studie, coborând pe trupul lui lung, urcând din nou... coapse, piept, umeri, gură - când ochii ei îi întâlniră pe ai lui, se opri şi îl fixă, iar el, drept răspuns, arcui amu­ zat o sprânceană. Surprinsă, Kate făcu ochi mari de ruşine şi îşi feri privirea. Edward zâmbi, savurând răutăcios disconfortul ei, chiar simţindu-se uşor flatat de atenţia ei inocentă. începând cu anul tre­ cut, femeile îl studiau în permanenţă, fără a se obosi să-şi ascundă dorinţa de pe chip. Era uluitor cât de mult creştea popularitatea unui bărbat odată ce moştenea un titlu de duce. Insă nu mai trăise o astfel de apreciere critică din partea unei fete precum Kate, o fată căreia îi era perfect indiferent ce titlu purta. O fată atât de inocentă şi totuşi îndrăzneaţă. O diavoliţă virgină. Experienţa era... nu tocmai neplăcută. Kate îşi drese vocea: -E şti un om complet străin şi, ei bine, nu faci parte din cercu­ rile sociale în care se învârte tatăl meu. In această privinţă avea dreptate. El era duce, chiar dacă fără voia lui; tatăl ei era cel mai sărac dintre gentlemeni. Iar Edward se străduia să nu se învârtă în nici un cerc social. - Eu şi tatăl tău am pus la punct un aranjament de afaceri. Ar fi putut fi oarecum adevărat, dacă respectivul aranjament nu ar fi fost forţat, iar afacerea, de fapt, răzbunare. însă nu avea de gând să îi spună acest lucru, nu câtă vreme nu ştia încă dacă putea avea încredere în ea. Dacă nu ştia nimic despre uneltirile tatălui ei, adevărul nu ar fi făcut decât s-o rănească. Iar dacă îi era complice, nu voia să îi pună la dispoziţie informaţii care săd servească drept muniţie împotriva lui. Kate se ridică în picioare, întrebând atentă: ;

*

O

*

53

------------ —ţTlnna T-farrington --------------- Ce fel de aranjament? Edward simţi o strânsoare în piept. Judecând după expresia ei plină de speranţă, nu ştia nimic despre situaţia în care îl for­ ţase pe tatăl ei să ajungă, nici cât de mari erau datoriile tatălui ei şi cât de aproape fusese de a sfârşi în închisoarea datornicilor sau ucis de unul dintre bărbaţii pe care îi înşelase. -Am devenit executorul tatălui tău, îi explică el, alegându-şi cu grijă cuvintele şi trecând convenabil peste detaliile dezagreabi­ le. Mi-am asumat obligaţiile lui. - Deci, tu îi gestionezi activităţile de afaceri acum? întrebarea ei sugera recunoştinţă mai degrabă decât re­ proş. Dând din cap, simţi un junghi de vinovăţie înfigându-i~se în stomac. Ea îi zâmbi radios si îsi > aruncă mâinile în aer. - Ei bine, asta explică totul! - Ce anume explică? -Tata încearcă de atâta vreme să găsească o afacere de suc­ ces... Izbucni în râs uşurată. Când a semnat contractul de instituire a tutelei, probabil credea că semnează doar un alt document de afaceri. Pe neaşteptate, îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui şi îl îmbră­ ţişa, râzând fericită şi îngropându-şi faţa în gâtul lui. - O, mulţumesc! Preţ de o clipă, Edward o lăsă să se apese peste el, bucurându-se cu neruşinare de plăcerea stârnită de moliciunea ei, savurându-i parfumul de caprifoi şi căldura trupului. Apoi o prin­ se de umeri şi o desprinse din îmbrăţişare înainte să uite că era pupila lui încă fecioară. Şi fiica inamicului său. - Pentru ce să-mi mulţumeşti? întrebă el prudent. Făcuse un salt uriaş de la a crede că tutela era o greşeală la a-i mulţumi cu atâta recunoştinţă nestăpânită. -Mi-am făcut atâtea griji, spuse ea, cuvintele revărsându-se din ea într-un torent de uşurare. Tata n-a avut parte decât de un lung şir de afaceri eşuate, una după alta, companii care au dat faliment, acţiuni în companii comerciale de care s-a ales praful. Şi Brambly - nu cred că a mai rămas nimic de vândut. Mulţumesc! Râse din nou, apoi se ridică în vârful picioarelor pentru a-i prinde faţa în palme, ochii ei verzi scânteind de fericire. Privirea j

>

54

lui coborî asupra gurii ei voluptoase, gândindu-se că era posibil chiar să îl sărute de încântare. Şi, pentru o clipă, dorindu-şi să

t

86

'

>

-— -------- U n (fiice pentru totdeauna

-------- -

pentru a se sprijini. I se puse un nod în gât. O, Doamne, îl rănise pe Edward? -C e a...? - Nu ai voie să îl contactezi fără permisiunea mea, ai înţeles? - E tatăl meu, Edward. Dacă are probleme, trebuie să îl ajut.,. - Nu îl mai poţi ajuta acum, Kate. E prea târziu. Când ea refuză să accepte scrisoarea, Edward o puse pe masa de lângă ea, apoi întinse mâna şi îi prinse bărbia în palmă pentru a o ţine nemişca­ tă, aţintindu-şi privirea în ochii ei. Vreau să-mi dai cuvântul tău de onoare că nu îl vei contacta fără permisiunea mea şi că îmi vei spune dacă va încerca să te contacteze din nou. Nu avea să accepte aşa ceva. Edward era tutorele ei, dar nu avea dreptul să o controleze astfel. Nu avea nici un drept să îi impună pe cine putea sau nu să contacteze, mai ales când venea vorba despre tatăl ei. Tatăl ei nu ţinuse niciodată la ea, ştia acest lucru acum, dar chiar şi aşa, era singura ei rudă în viaţă şi bărbatul pe care mama ei îl iubise. Trebuia să existe o oarecare loialitate pe baza acestor lucruri, era datoria ei de fiică,... sau nu? Dacă refuza să îl ajute tocmai când el avea mai mare nevoie de ea, atunci nu ar fi însemnat că era şi ea la fel de crudă şi de nepăsătoare ca el? -Vreau să pot avea încredere în tine, Katherine. Când ea nu spuse nimic, Edward adăugă încet: Şi vreau ca tu să ai încredere în mine. Insă neîncrederea era emoţia care se învolbura în ea. Si confuzia. Cum putea să aibă încredere într-un bărbat pe care nu îl cu­ noştea, acum când nu mai avea încredere nici măcar în tatăl ei? -N u lua legătura cu Phillip Benton. Nu va ieşi nimic bun din asta. Neavând altă opţiune decât să facă ceea ce îi cerea el, Kate în­ cuviinţă din cap, ferindu-şi faţa cu un junghi de vinovăţie care îi întoarse stomacul pe dos. - Bun. Edward porni spre uşă. Ies la o plimbare să evaluez gar­ durile proprietăţii. Ne vedem la cină, deci. Se opri să îi arunce peste umăr o privire răbdătoare. Şi te rog să nu mă obligi să mă caţăr din nou în pod după tine. >

j

t

'

87

‘Arma Tiarrington Apoi dispăru, iar ea se sprijini vlăguită de masă, lăsându-şi capul în mâini. Tremura din tot corpul. Cum se întâmplase totul atât de rapid? In doar cinci zile viaţa ei fusese complet dată peste cap, iar acum controlul pe care îl mai avea atârna de un fir de păr. Pierduse controlul asupra moşiei Brambly, însă Edward îi pro­ misese să o ajute s-o repare şi s-o renoveze. îşi pierduse totodată şi tatăl, cu acea scrisoare, deşi ştia că ceea ce deplângea era pierde­ rea visului de a avea în viaţa ei un tată afectuos. Iar când Edward o ţinuse în braţe pentru a o alina, aproape că îşi pierduse minţile. îşi lăsă umerii să cadă, copleşită de disperare. Nu mai ştia în cine să aibă încredere sau pe cine să creadă. Edward pretindea că tatăl ei era periculos, că le făcea rău oa^ menilor, dar cum ar fi fost posibil aşa ceva? Phillip Benton fusese un tată rău şi un soţ rău, din câte ştia eşuând pe deplin în to t ceea ce încercase să facă. Dar să facă rău cuiva în mod intenţionat... Pur şi simplu nu avea curaj pentru aşa ceva. însă ajunsese să îl cunoască pe Edward destul de bine în ultima săptămână, de când apăruse la uşa ei şi se vârâse în viaţa ei, iar ceea ce aflase era că Edward nu era genul de bărbat care să intre într-o luptă fără a fi bine pregătit. Dacă într-adevăr credea că tatăl ei îi rănise familia, atunci.... o, Dumnezeu să-l aibă în pază! Se desprinse de masă şi începu să se învârtă prin încăpere, rozându-şi unghia în timp ce se învârtea prin camera mică şi încer­ când să-si dea seama ce să creadă, ce să facă... Tatăl ei renunţase oficial la ea, avea acum dovada. Dar în acelaşi timp ceruse instituirea tutelei. Chiar dacă Edward avea dreptate - şi nu ar fi exclus ca tatăl ei să fi sugerat aşa ceva din pură răutate şi în propriul beneficiu - tot avusese prezenţa de spirit de a se gândi la ea în momentul cel mai de jos al existenţei sale. Fără îndoială,7 acest lucru trăda o oarecare afecţiune fată > > de ea, indiferent cât de sucit ar fi fost motivul. Trebuia să fie astfel! Fiindcă alternativa era că tatăl ei nu doar că nu ţinea deloc la ea, dar nici nu o privea decât ca pe un pion în jocul lui. Iar un astfel de gând era pur şi simplu imposibil de îndurat. Muşcându-şi buza de jos, aruncă o privire spre scrisoare. îi ce­ ruse bani, iar ea îi dăduse întotdeauna. Ce mai conta dacă îi dădea şi acum puţinul care îi mai rămăsese? »

88

— -------- - Tin duce pentru totdeauna — --------Doar că Edward îi interzisese acest lucru. El îi ceruse să se abţină de la orice contact cu tatăl ei, fără per­ misiunea lui, iar Kate ştia că nu i-ar fi dat voie niciodată să îi tri­ mită chiar şi puţinii bănuţi rămăşi, fiind convinsă că el considera că tatăl ei luase deja destul de la ea, crezând în mod greşit că el ar fi rănit-o. însă tatăl ei avea nevoie de ea şi, pentru prima dată în viaţa ei, intervenţia ei putea avea un impact hotărâtor asupra lui. îşi frecţionă tâmplele, neştiind ce să facă. Căruia dintre băr­ baţi îi datora loialitate? Privirea ei alunecă de la scrisoare la sertarul mesei în care ascunsese cele trei monede. Edward nu ştia despre existenţa lor. Le câştigase personal, nu proveneau din veniturile moşiei Brambly, deci îi aparţineau şi putea să facă orice dorea cu ele. Inclusiv să i le trimită tatălui ei într-o ultimă încercare de a-1 ajuta. Inima ei îşi acceleră bătăile când îşi făcu planul în minte. Dacă i le trimitea, putea apoi să renunţe pentru totdeauna la speran­ ţa de a-1 mai avea pe tatăl ei în viaţa ei, fără a se simţi vinovată. Urma să ştie că făcuse tot ceea ce-i stătuse în putinţă, ultima în­ cercare de a-1 iubi as a cum ar fi trebuit să îl iubească o fiică. Iar Edward nu ar fi descoperit niciodată ce făcuse. îşi luă în grabă jurnalul şi smulse o pagină goală, apoi puse mâna pe peniţă şi mâzgăli: „Tată, poftim puţinii bani pe care îi am şi pot să ţi-i dau“. Ezită, ţinând monedele în mână. Era mai mult decât ar fi câstigat Arthur, Dorrie şi doamna Elston la un loc, într-o lună întrea­ gă, şi închise strâns ochii pentru a alunga junghiul de vinovăţie stârnit de gândul că alesese să îi trimită acei bani tatălui ei, în loc de a-i plăti lor. Dar în acel moment el avea mai mare nevoie de bani decât ei,7 si era ultima dată când îi mai trimitea. Trei monede mici... Nu tocmai treizeci de arginţi, dar tot nu se putea scutura de sentimentul că tatăl ei o trădase semnând acel contract prin care renunţa la ea. Ezită, cu vârful peniţei suspendat deasupra hârtiei - apoi adă­ ugă dintr-un impuls, nereuşind să alunge complet dorinţa de a-1 face să o iubească, chiar şi acum. „Cu ce altceva pot să te ajut? Fiica ta iubitoare, Kate.“ >

*

>

>

j

89

- - - ----------------------------------------------------

‘Arma 'yfarrington

-—

----------------------------------------

-*v»

împături scrisoarea, închizând cu grijă monedele în interiorul ei, apoi se duse în grabă la uşă şi îl strigă pe Tom. Băiatul veni tropăind din grajd, unde fusese ocupat, fără îndoială, cu ţesălatul calului lui Edward. In ultimele câteva săptămâni fusese grăjdar in­ tr-un grajd fără cai, iar acum, că avea în sfârşit unul instalat acolo, nu voia să mai lase armăsarul în pace. Ar fi fost un miracol dacă bietul cal nu rămânea complet fără păr până se întorcea Edward, în cele din urmă, la Londra. Kate îl trase pe Tom în laborator, departe de orice ochi iscodi­ tori, şi îi puse scrisoarea în mână. -D u-i asta domnului Guerson de la hanul de poştă şi spune-i să o trimită imediat la Londra. Băiatul dădu din cap şi se îndepărtă în grabă. - Da, domnişoară! „Naiba s-o ia de scrisoare!” Edward luă o piatră de pe malul râului şi o aruncă violent, cu toată forţa de care era capabil. „Şi naiba să4 ia pe Phillip Benton!” Chiar şi în ultima lui scrisoare către fiica lui, când individul recunoscuse că îi păsa atât de puţin de soarta ei încât era dispus să o dea pe mâinile unui străin doar pentru a se descotorosi de ea, ticălosul avusese neobrăzarea de a-i cere bani. Ce-i drept, Edward nu ar fi trebuit să fie surprins, căci Kate încercase ani buni să îi cumpere afecţiunea. I-ar fi admirat loialitatea dacă nu ar fi fost îndreptată către cineva atât de profund nedemn de ea. De pe malul înălţat al râului desluşea în depărtare afumătoarea de cărămidă pe care Kate o folosea drept laborator. Chiar şi după puţinul timp petrecut înăuntru, încă mai simţea mirosul de ierburi şi de chimicale al leacurilor ei, la fel cum simţea şi parfu­ mul vag de caprifoi care încă plutea în jurul lui după ce o ţinuse în braţe cât timp plânsese, mai violent decât văzuse orice altă femeie plângând. Atât de violent încât avusese impresia că era gata să se spargă în bucăţi. Se simţise neputincios, incapabil să o consoleze. Apoi, brusc, îmbrăţişarea se transformase în altceva, iar el nu îşi mai dorise să o consoleze. Sfinte Lucifer, îşi dorise să o siluiască. îşi dorise să o împingă cu brutalitate pe masă şi să se înfigă între coapsele ei până când hohotele ei de durere ar fi devenit 90

-—

------------ 'U n

duceyentru totdeauna ------- ---------- --

strigăte de pasiune. Şi, pentru o clipă, când îi simţise pulsul go­ nind sub degetele lui, fusese sigur că şi ea îşi dorea acelaşi lucru. Până când ea avusese prezenţa de spirit de a se retrage din bra­ ţele lui. Şi slavă Domnului că o făcuse! Situaţia lor era cel puţin dificilă, de-a dreptul conflictuală acum că ea aflase prin ce împrejurări de­ venise tutorele ei, iar complicaţiile care ar fi apărut inevitabil dacă şi-ar fi sedus pupila fecioară... Dumnezeule mare! Mai era şi problema încrederii. învăţase printr-o lecţie us­ turătoare că nu putea avea încredere în oameni, în special în femei. Dar îsi dorea să aibă încredere în Kate si îsi dorea să creadă că, măcar de data asta, o femeie îi putea oferi pacea după care tânjea. însă astfel de gânduri erau periculoase. Sugerau o importanţă în viaţa lui pe care nu era dispus să o acorde nici unei femei, cu atât mai puţin celei care era fiica lui Benton. Ar fi putut la fel de bine să se arunce de pe acum în flăcări. Dar focul ei s-ar fi dovedit delicios. Cu o înjurătură de nemulţumire, sări de pe mal şi se aruncă în apele reci ale râului, complet îmbrăcat. >

7

>

*

CapitoCuC7 Nouă zile mai târziu -O , la naiba! Kate îşi dădu ochii peste cap văzând firul de la­ vandă perfect sănătoasă pe care îl ţinea în mână. Apoi coborî privirea spre peticul de grădină în care începuse să plivească şi îşi lăsă umerii să cadă, certându-se amarnic când văzu bucata de teren de aproape un metru de pe care smulsese temeinic toate plantele utile, lăsând doar un şir de buruieni. Săpând cu degetul o gaură în care să replanteze firul de lavan­ da, se blestemă că dăduse greş şi la această sarcină. Aşa cum făcu­ se şi când încercase, mai devreme, să sorteze o cutie de bandaje 91

^

____________________

!Anna Q-farrington

- —

------------------- ----

si aproape le aruncase pe cele bune, rămânând doar cu cele proaste; tot ceea ce încercase să facă în ziua aceea mersese prost. Si ştia si de ce. El. Edward Westover, oftă ea îndurerată, o copleşea. Şi dacă ar fi fost vorba doar de cum arăta - cu acei umeri laţi şi braţe muscu­ loase, cu acel rânjet fermecător care se putea transforma intr-un zâmbet obraznic intr-o fracţiune de secundă şi cu acei ochi fasci­ nanţi aceiaşi a căror întunecime o înspăimântase la început, dar care acum îi evocau o atingere de catifea - ar fi putut să îl ignore şi să îşi vadă de activităţile normale ale vieţii ei de zi cu zi. însă era mai mult decât simplul fapt că era atât de atrăgător. Dumnezeule mare, constata că ajunsese efectiv să î l ... placă! în cele două săptămâni de când se afla la Brambly, nu o deran­ jase să petreacă timpul cu el discutând pe îndelete la cină. Nu îi displăcuseră nici plimbările lungi pe care le făceau pe câmpuri. Partidele de şah pe care le jucau seara. Povestirile pe care i le spu­ nea despre viaţa în armată, despre Spania şi Portugalia. Nici mă­ car comentariile lui generoase când ea îi vorbea despre activităţile ei medicale, în pofida nedumeririi lui făţişe legate de motivul pen­ tru care ar vrea o femeie să fie om de ştiinţă. Şi, cu siguranţă, nu îi displăcea nici cum o fixa cu privirea de fiecare dată când credea că ea nu îl vede. O, continuau să se înţepe reciproc cu orice ocazie, dar începuse să-l găsească o provocare încântătoare, ceea ce o tulbura profund, îi dăduse complet lumea peste cap şi îi răpise capacitatea de a se concentra la orice. în afara de el. Acesta era motivul pentru care stătea acum în genunchi în mij­ locul unui strat de buruieni, gândindu-se nu la plantele şi leacu­ rile ei, ci la el, şi începând să se întrebe dacă nu cumva, poate, se gândea şi el la ea. -Domnişoară Kate! Doamna Elston se sprijini greoaie de zidul grădinii şi se chinui să-şi tragă sufletul după ce venise în grabă din casă. De teamă, Kate simţi cum i se strânge inima în piept, când se uită pe sub borul larg al pălăriei ei pleoştite. De fiecare dată când i

»

>

>

92

9

>

---------------- -

%In duce-pentru totdeauna ---------------------- -

•l*unuia Elston apărea în fugă din casă, declanşa un semnal de il.n mă în ea, pentru că era ceva ce se întâmpla foarte rar. Ce. este? Ducele... vrea să iasă călare în după-amiaza asta... insistă să îl însoţeşti. Şi, gâfâi ea, refuză să-ţi dea voie... să spui nu. Călare? întrebă Kate, derutată. Dar eu nu am cal. în afară de Brutus, şi se îndoia că bătrânul cal deşelat ar fi pu~ iul purta chiar şi o şa goală. -Exact aşa a spus. Călare. Şi să fii gata într-o oră. Voia să refuze. Ar trebui să refuze. îşi dădu ochii peste cap, cedând - nu putea să refuze. Nu când el îi dăduse un ordin direct. Aşă că, oftând adânc, îşi scoase mănuşile de grădină şi se ridică în picioare ca să se ducă în casă şi să se îmbrace pentru o ieşire de după-amiază cu un duce care insista să meargă să călărească, aparent pe un covor magic. O oră mai târziu era curată, îmbrăcată cu o pelerină veche de călărie verde şi o pălărie asortată, care îi aparţinuseră cândva ma­ mei ei, şi pregătită să nu meargă nicăieri călare. Răsuflând hotă­ râtă - si alegând să nu-si ia cravaşa de călărie cu ea de teamă să nu îl plesnească pe Edward peste cap înainte să se sfârşească plimbarea - îsi luă mănuşile si coborî. Edward aştepta în foaier, într-o ţinută relaxată, purtând ace­ eaşi jachetă maro, vestă şi pantaloni cafenii pe care îi avusese şi în după-amiaza sosirii sale. Aceeaşi după-amiază, cu două săptă­ mâni în urmă, îşi aduse ea aminte, când el crezuse că nu avea să petreacă la Brambly mai mult de câteva ore, înainte de a-i întoarce spatele pentru a nu-şi mai bate vreodată capul cu ea. Se încruntă. Nu doar viaţa ei fusese complet dată peste cap de acţiunile tatălui ei. Edward schiţă o plecăciune deasupra mâinii ei. - Katherine,1 arăţi minunat! Ea se strădui să nu roşească. - Mulţumesc. - Si îti mulţumesc că îmi vei tine companie. Ea îşi retrase mâna, uşor înţepată. -N u cred că am avut de ales,*Excelentă. * j

}

O

L

>

f

f

)

j

3

>

?

>

>

>

JT

93

---------------------- -

{Anna 0 4 arrington - --------------------- -

-N u mă poţi învinovăţi. Zâmbi, văzându-i iritarea şi, ca reac­ ţie, Kate simţi o fierbinţeală cuprinzându-i braţele şi picioarele. O însoţitoare frumoasă dă mai mult farmec oricărei activităţi. Kate rămase cu răsuflarea tăiată. Cumva... flirta? Imposibil! Dacă ar fi fost oricine altcineva, poate că şi-ar fi dat voie să creadă aşa ceva. Dar nu cu el. îl privi cu ochii îngustaţi, sfâşiată de bănuieli. O, bărbatul aces­ ta putea fi foarte fermecător atunci când voia, ceea ce o făcea să se întrebe ce anume mai pusese la cale de data aceasta. El îi oferi braţul. -Mergem? O conduse afară, la grajd, unde aştepta roibul lui, înşeuat şi pregătit. Kate se opri, studiind calul şi pe proprietarul acestuia cu o expresie la fel de neîncrezătoare. - Ziceai că mergem să călărim. -A sae. t -M ă gândeam că, poate, te refereai... La o trăsură, la drept vorbind. Sau chiar bătrânul Brutus. Dar nu se aşteptase la aşa ceva, nici la junghiul de dezamăgire. îşi lăsă umerii să cadă. -Amândoi pe un singur cal? -D e ce nu? Dar îşi feri privirea, strângând buzele într-un fel ciudat. - E ruşinos, şi ştii asta. îşi desprinse mâna de pe braţul lui şi de pe muşchii tari pe care degetele ei îi simţiseră sub mânecă. O zi bună. Posomorându-se, se întoarse spre casă, Edward o deranjase de la muncă şi o făcuse să se schimbe - pentru aşa ceva? în mod evi­ dent îi făcuse un fel de farsă, dar ea nu era deloc amuzată, - Deci, nu îţi vrei cadoul, atunci? Mâna lui se închise peste cotul ei din spate, oprind-o. înăbuşindu-şi tresărirea din stomacul cuprins de spasme, Kate îi arunca o privire nesigură peste umăr. Oricât de multă neîncre­ dere i-ar fi stârnit această parte fermecătoare din el, tot reuşise să îi trezească puţin curiozitatea şi să o atragă spre el. - Cadou? >

>

y

94

-

Un ducepentru totdeauna

Zâmbind diabolic, conştient că o înhăţase ca pe un peşte în cârlig, Edward scoase un fluierat ascuţit, iar din grajd ieşi imediat Tom, cu un cal în urma lui. Kate clipi surprinsă. Nu se putea aşa ceva... - Misty? Nu îşi putea crede ochilor. Calul ei! Cel pe care îl crescuse de când era mânz, dar fusese nevoită să îl vândă pentru a plăti factu­ ra morarului. Sub şaua şi căpăstrul noi, părul negru al iepei fusese ţesălat până ajunsese să strălucească precum abanosul lustruit, iar lângă iapă stătea Tom, rânjind. Coborându-şi mângâietor mâna pe botul catifelat, Kate se hol­ bă la Edward, nevenindu-i să creadă. -T u ai făcut ast... Tu ai adus-o acasă.. El ridică din umeri în faţa acuzaţiei ei surprinse, cu un zâmbet pe buze şi fără a-şi desprinde nici o clipă privirea ochilor lui de catifea de ai ei. - Nu credeam să o mai văd vreodată, şopti Kate, incapabilă să vorbească mai tare, acum că pieptul i se strânsese brusc. Era cea mai frumoasă surpriză care îi fusese oferită vreodată. Clipi din nou, de data aceasta pentru a-şi ţine în frâu lacrimile de fericire care ameninţau să i se rostogolească de pe gene. Nu ştiu cum să-ti mulţumesc. -Brambly avea nevoie de un cal de călărie, replică el relaxat, ca şi cum nu i-ar fi fost deloc greu să dea de urma calului şi să i-1 răscumpere. Nu poţi să te plimbi de colo-colo prin tot satul pe un cal bătrân de povară. Se aplecă spre ea, cu ochii scânteindu-i amuzaţi. E rusinos. Ea râse şi îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui, îmbrăţişându-1 strâns. - Mulţumesc! -Katberine! Vocea lui îi trădă surpriza când mâinile lui urcară pe spatele ei într-o îmbrăţişare stângace. Kate încremeni. Cumva... o îmbrăţişa şi el? Preţ de o fracţiune de secundă îi simţi forţa trupului solid apăsându-se de al ei şi sim­ ţi ca o arsură peste tot unde trupurile lor se atingeau. *

j

}

t

95

-------------------

cA mia tâarrm gton ---------------------

Apoi el îşi coborî capul şi îşi trecu uşor buzele peste tâmpla ei, murmurând: - Kate. Speriată, ea sări în spate, dar nu înainte de a surprinde expre­ sia înflăcărată din ochii lui. Se revărsă peste ea precum o ploaie caldă de vară şi se cutremură de ceea ce văzu în privirea lui. Nu era apreciere pentru recunoştinţa ei, deşi după felul în care se uita la ea bănuia că nu i-ar fi displăcut dacă s-ar fi aruncat din nou în braţele lui pentru a-1 îmbrăţişa - nu, ceea ce văzu fu excitare. -A r trebui să mergem. Vocea îi ieşi mult mai gravă decât intenţionase şi continuă să îl fixeze cu privirea, ochii ei refuzând să se desprindă de ai lui chiar şi pentru o clipă, de teamă că ar fi putut să sară pur şi simplu pe ea dacă îşi abătea privirea. -Atunci vino încoace, îi porunci el blând. Inima ei tresări când aruncă o privire în jurul ei. Nu era nici un bloc de lemn prin apropiere, nimic de care să se poată folosi pentru a-şi încăleca iapa. Ceea ce însemna... Edward îi întinse mâna. Inţelegându-i intenţiile, Kate îşi făcu de lucru cu mănuşile. - Pot să încalec şi singură, Excelenţă. Cu buzele curbate într-un rânjet, Edward o ignoră şi o prinse de talie, întorcând-o pe călcâie şi trăgând-o cu spatele spre el. To­ tul se petrecu într-o clipă, dar Kate avu timp suficient să simtă muşchii picioarelor lui apăsându-se pe spatele coapselor ei, piep­ tul lui tare lipit de spatele ei. Apoi Edward o ridică. Când ea se aşeză cu grijă în şa, mâinile lui alunecară îi jos de pe talie, oferindu-şi o atingere furată pe piciorul ei. Gestul nu fusese gândit ca o dezmierdare. Ştia că nu făcuse decât să o ajute să încalece. Insă pielea o ardea unde o atinsese el, si se înfioră. Părând să nu aibă habar de dorinţa pe care o trezea în ea, Ed­ ward îi dădu frâiele iepei, apoi sări pe calul lui dintr-o singură miş­ care rapidă şi fluidă. Dădu pinteni şi porni, dar apoi opri brusc când văzu că ea nu se clintise, şi îi aruncă o privire în spate. Kate arcui o sprânceană. 7

-—

--------------- - T

in duce pentru totdeauna

------------------- —

- Să înţeleg că Tom ne va însoţi pe jos sau va sta în şa în spa­ tele tău? Edward îi aruncă băiatului o privire indiferentă. -Nici una, nici alta. -Vom avea nevoie de un însoţitor. Excelentă. Dumnezeule bun - un însoţitor? Judecând după cum pulsa trupul ei chiar şi după acea mângâiere de o clipă, îi era teamă că ar fi avut nevoie de doi însoţitori. - Nu e necesar. îşi aduse calul înapoi lângă al ei. Nu ai nevoie de însoţitor. Lovi uşor iapa peste crupă, iar animalul porni la trap pe alee. Nu când eşti cu tutorele tău. - Ce convenabil, murmură ea, în timp ce calul lui îşi potrivi pasul cu al ei. - Nu eu fac regulile, spuse el tărăgănat, cu o scânteiere jucăuşă în ochi. Eu doar mă bucur de ele. Când se aplecă din şa şi îşi puse o mână înmănuşată peste a ei, aparent pentru a-i aşeza mai bine frâiele în mâini, inima ei zvâcni. O, le-ar fi trebuit o duzină de însoţitori... -Ş i dintr-un motiv sau altul, Kate, adăugă el, pe un ton îndul­ cit de o notă subtilă de curiozitate, ca şi cum nici lui nu prea i-ar fi venit să creadă, constat că îmi face plăcere compania ta. Foarte mare plăcere. Iar în clipa aceea inima ei se opri cu totul. Fu nevoită să înghită înainte ca gura ei să găsească forţa de a rosti: - Dar nu facem decât să ne certăm! Un zâmbet uşor îi atrase atenţia asupra gurii lui senzuale. -Ştiu. Apoi îşi retrase mâna de pe a ei şi se îndreptă în şa. Ea se uită la el clipind şi nevenindu-i să creadă, încercând să înţeleagă ceea ce tocmai se petrecuse. Ce-i drept, zâmbetul lui era plin de aroganţă, ca şi cum ar fi provocat-o să îl contrazică, fi­ ind totodată convins că nu avea să o facă. Dar cu lumina soarelui scânteind pe părul lui negru şi umerii lui laţi, şi cu coapsele mus­ culoase ţinând strâns şaua sub pantalonii strâmţi, arăta atât de incredibil de viril, atât de masculin, încât nu se putu abţine să nu se holbeze la el, şi o făcu atât de mult încât, după câteva momen­ te, el arcui o sprânceană. I

7

7

j

97

-----------

91

nna tfarrington

---------

Intorcându-şi faţa pentru a-şi ascunde explozia de roşeaţă fier­ binte din obraji, Kate mută repede conversaţia asupra lui, forţându-se să adopte un ton jucăuş şi glumeţ când îl întrebă: -Ş i ce altceva mai fac tutorii, în afară de a-şi forţa pupilele să iasă la plimbări scandaloase de după-amiază? -E i bine, replică el încet, ca şi cum ar fi reflectat şi el destul de mult la această întrebare, în mod normal le asigură o educaţie de calitate. - Prea târziu, mă tem. O am deja pe doamna Elston. Ii văzu buzele tresărind amuzate pe seama doamnei Elston. - Ei bine, atunci eventual aş putea găsi o guvernantă respecta­ bilă pentru ea. Umorul făţiş pe care îl întrezări în el făcu să-i crească inima în piept de bucurie, şi râse. Era atât de plăcut să vadă şi o latură mai veselă a lui, nu doar aerul posomorât şi întunecat care părea înti­ părit în permanenţă pe fruntea lui. Deşi detesta să o recunoască, Edward putea fi destul de amuzant. Când nu o înfuria. - Presupun că o altă opţiune e pensionul, adăugă el. Râsul i se opri în gât. Nu era nimic amuzant în acea afirmaţie. - Deci,7 intenţionezi să mă trimiti de aici? In ciuda tonului jucăuş, Kate îşi aminti avertismentul doamnei Elston că Edward voia să îi crească valoarea pentru a putea să-i găsească un soţ. - Ar funcţiona? întrebă el cu un aer diabolic şi o privire viclea­ nă spre ea. Fiindcă sunt sigur că am putea găsi unul în îndepărta­ tul nord al Scoţiei unde... - Nu. Fu rândul lui să râdă, de data aceasta de privirea aprigă şi furioasă pe care i-o aruncă ea doar pentru că sugerase aşa ceva. “ Credeam că ţi-ar plăcea asta. Rânji din nou, dovedindu-i cât de multă plăcere găsea în a o aţâţa cu atâta cruzime. Ai învăţa toate lucrurile importante în viaţă, cum ar fi tehnica adecvată de turnare a unei ceşti de ceai, să vorbeşti pocit franţuzeşte, cum să aranjezi oaspeţii la masă la dineuri plictisitoare... - Mi-ar plăcea să rămân la Brambly. Ii plăcea viaţa ei exact aşa cum era, fericită şi lipsită de riscuri, în casa ei, cu activităţile ei medicale si cu servitorii ei. Era o viată >

'

98

>

i

7

i

---------------------- ~

Un ducepentru totdeauna -—

----------------

lipsită de spectaculozitate, dar importantă, una la care nu ar fi renunţat niciodată de bunăvoie. -Am impresia, Excelenţă, spuse ea, mânându-şi iapa pe dru­ meagul ce se întindea pe malul râului, că un tutore nu prea are cu ce să mă ajute, aşa că ar fi mai bine să mă eliberezi de sub restric­ ţiile acelui contract. Ignorând încercarea ei făţişă de a-1 face să anuleze contractul, Edward spuse în schimb atât de încet şi atât de serios, încât îi captă imediat întreaga atenţie: - De fapt, e ceva cu ce pot să te ajut. Ea îşi ţinu respiraţia, îngrijorată. -P o t să-ţi sponsorizez debutul în societate, spuse el, rămâ­ nând cu privirea ferm aţintită asupra urechilor ciulite ale calului său, şi să-ţi asigur prezentarea la curte. -E şti nebun! Smuci brusc frâiele calului, căscând gura la el ca şi cum i-ar fi crescut un al doilea cap pe umeri. In nici un caz! El îi aruncă o privire nedumerită, vizibil surprins de reacţia ei. -C a pupilă a unui duce, vei fi una dintre cele mai dorite tinere... - In ce scop? întrebă ea, brusc iritată. -M ăritiş, desigur, replică el, ca şi cum răspunsul ar fi fost de la sine înţeles. -M ăritiş?îi aruncă ea pe un ton gâtuit, înspăimântată de moar­ te. Tutorele ei, discutând planuri de măritiş - tocmai el, care era singura persoană care avea în acel moment puterea de-a o forţa să accepte o astfel de întemniţare. Măritişul ar fi însemnat sfârşitul pentru ea. Niciodată! Acea reacţie îl făcu pe el să oprească pe neaşteptate. -N u intenţionezi să te măriţi vreodată? -N u. El clipi. - Dar de ce nu? - Fiindcă nu am nevoie de un soţ. - Lăsând nevoia la o parte, s-ar putea să-ţi placă viaţa de feme­ ie căsătorită. Kate arcui o sprânceană, în semn de sfidare, şi îl ţintui cu pri virea ochilor ei îngustaţi. 7

99

?lnna Q-farrington -D ar tu eşti căsătorit, Edward? -Nu. - Dar de ce nu? -Fiindcă nu am nevoie de un soţ, replică el perfect serios. Apoi dădu pinteni calului şi porni într-un galop uşor, punând capăt conversaţiei şi nelăsându-i altă opţiune decât să îl urmeze. îndepărtându-se de râu, traversară câmpuri deschise şi nu încetiniră decât pentru a trece tropăind printr-un pârâu puţin adânc. Iapa ei intră în apă fără şovăială, dar calul lui Edward ezită. O pauză de doar o clipă, însă suficient ca ea să ajungă la câteva lungimi distanţă în faţa lui. -Cine ajunge primul la Brambly câştigă! îl provocă ea, dând pinteni iepei şi pornind în galop. Cu un chiot, Edward porni după ea. Salturile uriaşe ale calului lui îi permiseră să avanseze mân­ când pământul şi o ajunse din urmă la marginea pădurii, însă ea continuă să înainteze neînfricată. Pălăria îi zbură şi rămase în urma ei pe câmp, iar părul îi flutură despletit, dar ei nu îi păsa. Cursa era palpitantă! Nu mai ţinea minte când se simţise ultima dată atât de liberă, atât de vie. Radiind de fericire, se aplecă mai mult peste grumazul iepei şi îi dădu pinteni să gonească şi mai repede. -Predă-te! îi strigă Edward, aducându-şi calul în dreptul iepei ei. -Niciodată! -N u mă poţi întrece. Nu era nevoie să îl întreacă, doar să fie mai vicleană decât el. Smuci brusc frâiele şi coti spre dreapta, iar micuţa ei iapă se năpusti pe o cărare îngustă în pădure. Edward se dădu înapoi, surprins de manevra ei rapidă, dar calul lui masiv avea nevoie de mai mult timp decât al ei pentru a coti, galopul acestuia fiind prea intens pentru a putea opri rapid. Râzând de cât era de vicleană, întoarse expert calul într-un cerc strâns şi pomi în goană după ea. O ajunse din urmă uşor, însă cărarea nu era suficient de largă pentru a-i permite să o depăşească. 100

------------—- lin duce pentru totdeauna -------------•Am să ţi-o iau înainte odată ce ajungem în câmp deschis, o avertiză el din spate, iar Kate îşi simţi pulsul accelerându-se sub ■•inotia cursei si sub efectul vocii lui catifelate învolburându-se m ea. -Probabil, îi strigă ea peste umăr, aruncându-i un zâmbet poznaş. -Am să câştig! -B a nu! Când ieşiră din pădure, iar cărarea se pierdu în câmpul deschis, lidward îşi înfipse călcâiele în coastele calului său şi ţâşni înainte, copitele animalului zdrobind iarba când trecu fulgerător pe lângă iapa ei neagră. Din poziţia ei strategică, Kate îi văzu muşchii puternici jucând sub jachetă şi ţinându-i-o întinsă peste umeri şi coapsele strân­ gând puternic şaua, O fascina. Era complet fluid când se afla în şa, ca şi cum acolo s-ar fi născut, şi nu văzuse în viaţa ei un călăreţ mai bun. Ar fi putut să îl privească astfel, călărind, ore întregi. Dar îşi dorea mai mult să câştige cursa. Se aplecă tare în faţă şi dădu pinteni iepei. Galopau în câmp deschis acum, despărţiţi de curtea fermei doar de un zid scund de piatră şi de o pajişte de câteva sute de metri. Nu mai erau cărări înguste sau copaci printre care să se ascundă, dar iapa ei era mică şi rapidă. Putea câştiga uşor trecând peste garduri... - Pe acolo! îi strigă el şi arătă spre pajişte pentru a o face să se îndepărteze de zid. Calul lui tânăr ar fi vrut să sară peste zid şi să meargă direct la grajd, scuturându-şi capul şi luptând să scape de sub controlul lui, dar Kate îşi dădu seama din felul în care mâinile lui puter­ nice ţineau expert frâieîe calului că Edward nu credea că ea ar fi putut să sară gardul fără probleme şi că ar fi fost mai bine să se întoarcă la Brambly pe ruta mai lungă. Dar dacă făceau acest lucru, el ar fi câştigat. -P o t să-l sar! ţipă ea. - Ocoleşte-1 ! îi porunci el. Lăsându-1 să i-o ia cu câţiva metri înainte, Kate îşi opri calul, schimbă direcţia şi se năpusti direct spre zid. >

}

101

— ‘A nna 1-farnngton - Kate, nu! Chiar când se pregătea să sară cu iapa, zări cu colţul ochiului calul lui Edward ridicându-se în aer şi întorcându-se pe picioarele din spate, apoi pornind după ea. Se apropia fulgerător, salturi­ le uriaşe ale calului lui mare reducând distanta dintre ei înainte ca iapa să apuce măcar să-şi ridice copitele de la sol. Aterizând cu uşurinţă de cealaltă parte a zidului, auzi tropotul asurzitor al calului lui Edward chiar lângă umărul ei, animalul neieşindu-şi din ritm nici măcar pentru a executa săritura. Edward înşfăcă în pumn căpăstrul iepei şi opri brusc ambii cai. Lăsând să-i scape o înjurătură tăioasă, sări din şa. îşi încleştă bra­ ţul în jurul taliei ei şi o smuci de pe calul ei, trântind-o cu spatele la pieptul lui cu o bufnitură ce-i făcu dinţii să clănţăne. Preţ de o clipă o ţinu suspendată la pieptul lui, cu picioarele atârnându-i în aer. -Edward? şopti ea temătoare. în replică, el o duse la zid şi o aşeză pe el, fundul ei lovindu-se de pietre şi făcând-o să se crispeze. Apoi îşi puse palmele de-o parte şi de cealaltă a ei şi se aplecă spre ea, prinzând-o sub trupul lui. Ea se înfioră şi ridică privirea spre el. Expresia de pe chipul lui era ucigătoare. Femeie afurisită! Scrâşnind din dinţi, Edward tremură, atât de furie, cât şi de groaza care îl cuprinsese când o văzuse cotind spre zid. Neghioabă, nebună - voia să-şi rupă gâtul ăla mic şi blestemat? îsi fălcile cu atâta forţă, obrazului > încleştă > > ' încât muşchiul » îi zvâcni. - Ce dracu ţi-ai închipuit că faci? Incruntându-se iritată şi confuză, Kate se împinse în umerii lui, încercând să îl dea la o parte, însă el nu avea de gând să se mişte din loc. -A m sărit. - într-o şa nouă şi aflându-te pe un cal pe care nu Lai mai călă­ rit de câteva luni - ai fi putut să-ţi pierzi viaţa. i

f

102

i

'Un duce pentru totdeauna Văzuse acest lucru de prea multe ori în timpul războiului, când ste bariere, când curelele câte unei şei noi se rupseseră pur ;i simplu. Chiar şi călăreţi buni îşi pierduseră viaţa sub caii lor, /.(Irobiţi de copitele lor agitate, cu gâturile şi spinările rupte când dădeau de pământ. Iar când se gândea că şi Kate ar fi putut să 4 adă... Mâinile îi tremurau doar imaginându-şi aşa ceva, iar inima ii bubuia dureros între coaste. -Am aterizat cu bine. -Ţi-am spus să îl ocoleşti! se răsti el. Ea încercă în van să îl împingă la o parte, apoi se încruntă din nou iritată. - Mă întreceam cu tine şi nu puteam câştiga dacă nu săream.., Edward o prinse de umeri şi o scutură o singură dată. Violent. Kate deschise larg ochii. Bun. Acum îi captase atenţia. -E responsabilitatea mea să te protejez. Dacă ai fi căzut, dacă ai fi fost rănită... Mâinile lui se încleştară mai strâns pe braţele ei. Hristoase, Kate! Ea icni când el o prinse de bărbie şi o forţă să îl privească. Din reflex, mâinile ei se întinseră spre umerii lui pentru a se ţine să nu cadă pe spate de pe zid, iar degetele ei se înfipseră în muşchii de sub jacheta lui. - Să nu îmi mai încâlci niciodată ordinele, o avertiză el. Bărbia ei se ridică semeaţă, ca de fiecare dată când o supăra. Ceea ce părea sa se întâmple tot timpul -Am făcut o săritură... - Dacă o faci, îţi jur, clocoti el, am să te trim it de aici. Kate îşi simţi răsuflarea oprindu-i-se în gât şi rămăsese cu gura căscată, holbându-se la el. - Nu ai îndrăzni! Dar ar fi făcut-o - ar fi alungat-o de acolo şi nu i-ar mai fi per­ mis niciodată să se întoarcă. O făcuse cu oamenii lui în Spania, când îi încălcaseră ordinele, şi în mod cert ar fi făcut-o şi cu ea, dacă ar fi fost necesar pentru a o proteja şi a-i salva viaţa. -A m s-o fac. -A sta e casa mea. Nu am să plec niciodată de aici. Ochii ei scânteiarâ cutezători. Şi chiar dacă ai arde Brambly din temelii I

J

7

103

!Arma J-farriryton pentru a mă forţa să plec, aş instala un cort în cenuşa casei şi m-aş încălzi dormind pe tăciuni! Edward se încordă ca reacţie la atitudinea ei îndărătnică. Kate avusese dreptate în privinţa lui. Nu era obişnuit să fie contrazis şi, cu siguranţă, nu de o femeie. însă această scorpie de fată nu era o femeie obişnuită. Chiar şi acum, în loc să fie intimidată şi speriată, îl privea cu îndrăzneală, cu mâinile încleştate în pumni şi cu buzele ei pline strânse cu în­ căpăţânare. Era atât de copleşită de furie faţă de el, încât gâfâia, sânii ei ridicându-se şi coborând ispititor sub pelerină la fiecare răsuflare scurtă şi sacadată, şi simţea căldura trupului ei prin ja­ chetă şi de-a lungul picioarelor lui, acolo unde coapsa lui se apăsa peste ale ei. -Ia r tu vei înceta să îmi mai tot dai ordine! 1 1 plesni pes­ te mână pentru a-şi elibera faţa. Nu sunt unul dintre oamenii tăi, colonele! El o prinse din nou de bărbie. -Crede-mă, îngeraş, spuse el aspru, cu vocea uşor răguşită, şi ridicându-i faţa spre el, de asta sunt perfect conştient. Gura lui coborî furtunos şi se lăsă peste a ei. Sărutul fu atât de brusc, atât de brutal, încât ea icni sub buzele lui, iar trupul ei înţepeni în braţele lui, însă nu schiţă nici un gest de a- 1 împinge deoparte, astfel că nici el nu făcu nici un efort de a tempera asediul gurii lui care o răvăşea pe a ei. Apoi ea se înmuie în braţele lui cu un scâncet tremurat de abandon, arcuindu-şi trupul şi ridicându-1 de pe zid pentru a se apăsa de al lui, şi sărutându-1 la rândul ei. Mâinile ei încleştate pe umerii lui nu se mai ţineau de el pentru a nu cădea, ci pentru a-1 trage cât mai aproape. Vârful limbii îi ieşi şovăitor pentru a o atinge pe a lui... Edward gemu şi îşi înfipse adânc degetele în părul ei ciufulit, nu pentru a-i dezmierda buclele despletite, ci pentru a-i prinde capul în căuşul palmei, pentru a-i ţine gura lipită de a lui. Limba lui îi forţă buzele să se deschidă şi se năpusti înăuntru, revendicând-o prin acel sărut aşa cum îşi dorise să o facă încă din clipa când o văzuse coborând cu graţie scările în acea primă sea­ ră la Brambly, arătând în acelaşi timp atât de dezirabilă, dar atât MM

— -------—T1n duce pentru totdeauna------------ de inaccesibilă. Sărutul ei era exact pe cât de minunat şi-l imagi­ nase. Aromat şi dulce, umed şi fierbinte - avea gust de caprifoi şi de femeie şi era incredibil de plăcut. - Edward, gemu ea, numele lui vibrând ca o rugăminte pe bu­ zele lui şi făcându- 1 să se înfioare până în vârful mădularului. Tânjea să o atingă, iar mâna aflată pe şoldul ei începu să se strecoare încet în sus, spre sân... -Domnişoară Kate! Excelenţă! Strigătul strident al doamnei Elston răsună peste câmpuri. Unde sunteţi? Edward se dădu înapoi, întrerupând sărutul, dar fără a-i da drumul din braţe. Doar atât cât să poată arunca o privire peste umăr şi să vadă în depărtare că Tom prinsese ambii cai când aceş­ tia alergaseră înapoi la grajduri, şi că doamna Elston stătea pe te­ rasa din faţă a casei, uitându-se înnebunită în jurul ei, încercând să îi găsească. - Dă-mi drumul, şopti Kate. - Stai liniştită, spuse vocea lui, fierbinte şi sacadată, la urechea ei. Nu ne poate vedea de acolo. Insă mâinile ei îl împinseră deoparte, lovindu-1 în umeri şi în piept. - Dă-mi drumul! Eliberând-o imediat, Edward o luă de mână. - Stai liniştită, îi repetă el calm, încercând să o facă să înţeleagă că reputaţia ei era în siguranţă. E prea departe... -D e ce m-ai sărutat aşa? vru ea să ştie, obrajii colorându-i-se într-un roşu intens, deşi nu îşi putea da seama dacă de furie sau de ruşine. -Fiindcă mi-am dorit asta. Era o replică foarte copilărească, dar adevărată. îşi dorise să o sărute. Cu disperare. Şi la fel şi tu. Ea nu negă - nu ar fi putut să nege, nu după cum îi răspunsese la sărut. însă chipul ei fu traversat de o expresie de uimire totală. Tulburarea si vinovăţia erau evidente în ochii ei scânteietori. -Dumnezeule, fetiţo, murmură el surprins, a fost doar un simplu sărut. Mâna ei se ridică si îsi atinse buzele, încă roşii si umede de la ale lui. -N u, spuse ea, ferindu-şi faţa, nu a fost doar un sărut. ?

j

j

>

y

1

^

t

105

'Arma (hfarrinaton Nu fusese doar un sărut? Ba fireşte că da. Nu fusese nimic mai umil decât... O, Doamne! I'rimul ei sărut. încercând să nu îşi lase surpriza şi remuşcările să i se reflecte j m1 chip, nedorind să o facă să se simtă şi mai ruşinată decât era deja, îşi desprinse încet mâna de pe a ei. -îm i cer iertare, Kate, spuse el blând. Nu mi-am dat seama... -N u, şopti ea. Edward, te rog... nu spune nimic. Şi, de data asta, fără împotrivire, el făcu întocmai ceea ce-i ce­ ruse ea.

Capitofuf 8 Kate stătea la fereastra dormitorului ei, cu privirea pierdută în noaptea ploioasă. Camera era rece, focul din cămin stins, dar nu avea nici energie, nici voinţă suficientă să îl aprindă. Oricum, nu voia să înfrunte lumina, nu în seara aceea. In seara aceea voia să se ascundă. îşi sprijini capul în mâini, cu stomacul chinuit de spasme de ruşine şi vinovăţie. Ce făcuse? Primul ei sărut, tocmai primul ei sărut... O, Doamne! - de ce trebuise să fie cu el? Individul începuse să îi distrugă viaţa. Bărbatul care preluase controlul asupra moşiei Brambly. Cum putea fi atât de slabă şi de neghioabă? Dintre toţi bărbaţii, tocmai el! Când Edward o dăduse jos de pe cal şi o mustrase ca pe un copil, fusese furioasă pe el. Cum îndrăznea să îi vorbească ast­ fel? Controlul asupra moşiei Brambly îi fusese luat cu forţa, via­ ţa ei fusese întoarsă cu susul în jos ", iar el se enervase fiindcă

}

>

»

>

i

121

---------- —*Auna Q-farrington — ---------Aproape miezul nopţii. - Ce s-a întâmplat? -A venit băiatul Emmei Mulderry să vă cheme... -Bebeluşul! Trezindu-se instantaneu, Kate sări din pat şi se duse în grabă la măsuţa de toaletă. Coboară repede la bucătărie şi trezeşte-1 pe Tom, îi porunci ea. Spune-i să-mi înşeueze calul, apoi adu-mi coburii din laborator. Şi pune în geantă şi sticla de vin din camera de zi, bine? -D a, domnişoară! Dorrie dispăru în fugă din cameră. Kate se îmbrăcă în pripă, renunţând la eleganta ei pelerină de călărie în favoarea unor vesminte mai groase, si încăltă o pereche de cizme vechi. îşi făcu de lucru cu părul doar cât să-l răsucească într-un coc la ceafă, apoi îşi luă haina şi o pălărie cu bor larg pen­ tru a-i feri faţa de ploaie. Când plecă, luă şi faţa de pernă de pe patul ei. Când ajunse la uşa de la intrare, genţile ei de piele o aştep­ tau, pline cu instrumente medicale şi cu leacuri. Echipamentul ei nu era prea consistent, dar ţinea totul pregătit în caz de urgenţă, pentru a ajuta oricât ar fi putut. încalecă pe iapa ei şi dispăru ra­ pid în furtună. Drumul de pământ care ducea spre sat era acoperit de noroi şl apă. în mod normal ar fi tăiat-o peste câmpuri, traversând râul prin vad, în punctul unde se lăţea, puţin mai jos de dig şi de ve­ chea căsuţă a paznicului. însă în noaptea aceea râul era învolburat şi violent, umflat de ploi, aşa că merse mai departe pe drum şi îl trecu pe podul de lemn aflat la nord de sat. Casa simplă, de trei camere, şi cu pereţi exteriori comuni cu ai caselor vecine, în care locuiau Emma Mulderry cu soţul ei John şi cei cinci copii ai lor, se afla în capătul îndepărtat al satului. Fiul lor mijlociu stătea afară în ploaie, aşteptând neliniştit sosirea ei. Kate descălecă şi îi întinse frâiele. Fără a mai bate, deschise larg uşa îngustă de la intrare. Camera mare nu era luminată decât de două lumânări scurte şi groase şi de un foc palid, însă în lumina scăzută îi văzu pe cei trei copii mezini ai familiei aşezaţi pe scaune lângă perete, privind 122

----- -------- - U n ducepentru totdeauna -—------- spre dormitor cu ochi îngrijoraţi. In odaia aceea se desluşeau silu­ ete vagi, soţia fiind culcată în pat, iar soţul ţinând-o de mână. Emma Mulderry dădu din cap la vederea lui Kate şi, gemând, îşi lipi strâns podul palmelor de lateralele abdomenului ei umflat, cuprinsă de o contracţie. -Am venit cât de repede am putut, se scuză Kate, apoi se apucă imediat de lucru, aşezându-şi coburii pe masa din mijlo­ cul camerei mari şi scoţându-şi cele necesare. De cât timp a înce­ put travaliul? Ochii obosiţi de pe chipul chinuit erau înconjuraţi de cercuri negre, iar fruntea îi era acoperită cu broboane de sudoare. - De la primele ore ale după-amiezii. -L a ce distantă sunt durerile? Kate adusese pe lume suficienţi copilaşi cât să înţeleagă in­ tervalele dintre dureri şi să poată estima cât mai dura până la naştere. -S unt aproape, şopti femeia, relaxându-se când contracţia se potoli. Cum deja năştea cel de-al şaselea copil, Emma avea mai mul­ tă experienţă decât Kate în această privinţă, dar Kate avea să se străduiască să o ajute. Se întoarse spre cea mai mare dintre cele două fiice aşezate pe scaune. La opt ani fata era destul de mare să o asiste. -Eliza, vreau să pui pe foc un ceainic de apă şi să mi-o înfier­ bânţi, bine? Eliza dădu din cap şi, aruncându-i o privire şovăitoare mamei ei, se apropie de cămin, unde se afla un ceainic de cupru atârnat pe un cârlig mare de metal. îl luă şi ieşi cu el la fântână. Exact când fata ieşea, în casă intră fiul mijlociu, care tocmai îi dusese calul în grajd. -Jacob, îi ceru Kate, arătând din cap spre cei doi copii mai mici, du-te cu surorile tale la doamna Bailey şi rămâneţi acolo peste noapte. Băiatul încuviinţă din cap, vizibil uşurat să fie trimis altundeva. -D a, domnişoară! j

123

------------- Arma y-farrington — -------Apoi îi scoase pe cei doi copii mai mici pe uşă, ieşind în ploaia care acum cădea în valuri grele peste întregul sat. “ Acum, domnule Mulderry, spuse Kate, întorcându-se spre soţ, vă rog să plecaţi şi dumneavoastră, Aruncându-i o ultimă privire soţiei sale, acesta dădu din cap şi ieşi fără să protesteze. Bărbaţii nu aveau ce să caute într-o cameră de naşteri. Rămasă în sfârşit singură cu Emma, Kate se aşeză pe scăune­ lul de lângă pat şi o luă de mână, afişând mai mult curaj decât simţea. “ Copilul va veni pe lume fără nici o problemă. In faţa acestei promisiuni neconvingătoare, femeia dădu din cap, însă strânse din buze cu un aer sumbru. Cărând ceainicul greu cu ambele mâini, Eliza intră în casă legănându-se. Kate turnă o parte din apă într-un lighean, apoi puse ceainicul în cămin şi, în doar câteva minute, apa începu să cloco­ tească. Kate puse o linguriţă dintr-un amestec de plante într-o cană, o umplu apoi cu apă fierbinte şi i-o întinse Emmei, cerându-i blând să bea amestecul pentru a-i uşura durerile. Apoi înmuie o cârpă în bolul cu apă rece şi i-o puse pe frunte, ajutând-o să se întindă pe spate. Cu multă delicateţe, Kate pipăi cu palmele abdomenul umflat al femeii, căutând poziţia bebeluşului. -Totul pare în regulă, spuse ea, oftând cu o uşurare profundă. Acum nu avem altceva de făcut decât să aşteptăm. Se întoarse lângă pat şi îşi petrecu următoarea oră ţinând-o de mână pe Emma cât aceasta fu chinuită de dureri. Afară furtuna se înteţea. Turna cu găleata, iar satul răsuna de tunete, în timp ce vântul bătea din ce în ce mai tare. Ploaia şi vân­ tul îl făcuseră pe John Mulderry să se întoarcă în casă, renunţând la hambar, iar acum se învârtea agitat prin camera mare. Kate nu se îndura să-i ceară să plece din nou. Cineva bătu violent la uşă, dar Kate ignoră întreruperea şi ră­ mase concentrată la Emma, care îşi încleştă strâns mâna pe a ei, căutând alinare. Bebeluşul se pregătea să vină. In curând. -O caut pe Katherine Benton, răsună vocea masculină, la fel de pătrunzătoare ca tunetele care se rostogoleau din ceruri. ?

124

------- ------------ T in

duce pentru totdeauna -—

------------—

Edward. Inima ei bubui furtunos, pradă unui amestec confuz *\o emoţii. Strângând scurt mâna Emmei şi promiţând să se înloarcă imediat, se strecură în camera mare. Edward păşi în casă venind din ploaia torenţială, iar prezen­ ta lui masivă umplu instantaneu casa minusculă. Apa şiroia de pe paltonul lui lung şi cizmele pline de noroi, iar ochii lui întu­ necaţi, aproape ascunşi sub borul pălăriei, scrutau încăperea slab luminată. Apoi o văzu. Cu o expresie în care se împleteau furia şi uşu­ rarea, traversă încăperea până la ea, o prinse de braţ şi o trase intr-o parte. -E şti nebună, vru el să ştie, având grijă să nu ridice vocea, de ai ieşit singură din casă în toiul furtunii? Ea ridică din umeri. -Am ieşit de multe ori noaptea pe vreme mai rea decât asta. - Ploaia din noaptea asta s-a transformat în inundaţie, o co­ rectă el, cu trăsăturile chipului asprite de furie şi îngrijorare. Ar fi trebuit să-mi spui. Cu siguranţă, nu avea nevoie de permisiunea lui pentru a ieşi din casa ei. -E u nu,., - Aş fi venit cu tine să mă asigur că eşti bine. Inima ei tresări. Oricare ar fi fost replica tăioasă pe care ar fi vrut să i-o arunce, dispăru. Pentru a se asigura că era bine... îşi făcea griji pentru ea? O căl­ dură plăcută o învălui. Poate că începea totuşi să însemne ceva mai mult pentru el decât povara unei tutele. I se tăie respiraţia - de unde naiba apăruse un astfel de gând? Ce-i drept, cu doar câteva ore în urmă el o învăţase să sărute, iar ei îi făcuse plăcere. Mai multă decât ar fi trebuit. însă aceea fusese doar o lecţie practică, arătându-i cât de puţin ştia despre el. Şi era evident că nu îl cunoştea nici pe departe suficient de bine cât să se întrebe dacă venise după ea prin furtună fiindcă era pupila lui sau fiindcă ţinea la ea. - Nu am vrut să te trezesc, se mulţumi ea să-i spună. - Nu dormeam. Murmurul lui senzual îi stârni un fior care i se încolăci pe şira spinării. Eram încă perfect treaz, din cauza ta. 125

---- ------------------------------------------------------

‘Amur‘liarrmgton

-

—

---------------------------------—

Kate îi studie fără un cuvânt faţa încă umedă de la ploaie. Ve­ nise călare prin furtună, traversând o zonă rurală care nu îi era familiară, pentru a o căuta. Pentru a o proteja. Nimeni nu mai făcuse vreodată aşa ceva pentru ea şi, de emoţie, simţi cum i se pune un nod în gât.. Acelaşi efect avându-1 şi ceea ce sugerase răs­ punsul lui. Că îl tulburase suficient cât să îl împiedice să doarmă. Iar acest lucru o făcu să tremure. Edward răsuflă zgomotos, şi uşurarea bruscă făcu să se risi pească tensiunea din umerii lui laţi. - Să nu mai fugi aşa niciodată, Katherine. Să fugă? Nicidecum. In acel moment nu-şi dorea nimic mai mult decât să îşi încolăcească braţele în jurul gâtului lui, să se li­ pească de el, să îl sărute... înghiţind un nod, dădu din cap. Şi când se gândea că nu trecuseră decât câteva zile de când pre­ zenţa lui o înspăimânta şi nu-şi dorea nimic mai mult decât ca el să plece şi să nu o mai deranjeze niciodată! Când privirea lui alunecă spre dormitor, Kate înţelese că avea să fie timp mai târziu pentru a lămuri ce însemnau toate acestea. Dar acum era nevoie de ea aici. -E u cu ce pot să te ajut? o întrebă el, ca şi cum i-ar fi citit gândurile. Kate scoase sticla de vin din cobur şi i-o puse în mână. - Du-te cu domnul Mulderry în grajd. El încuviinţă din cap, înţelegând. Când ea dădu să se întoarcă din nou spre dormitor, Edward o opri cu o atingere uşoară pe braţ. îi fură o clipă cât să îi ia blând o buclă de pe fruntea obosită şi să i-o petreacă pe după ureche. Un gest mărunt, dar care îi făcu inima să tresalte de bucurie simţind liniştea şi căldura pe care i le oferea. - Domnule Mulderry. Edward îşi petrecu braţul pe după ume­ rii bărbatului şi îl împinse spre uşă. N-avem noi, bărbaţii, ce să căutăm aici. Ţineţi-mi companie în grajd la un pahar de vin. Ieşiră în vântul urlător şi ploaia torenţială, închizând uşa în urma lor. Iar Kate se întoarse lângă pat, exact când începea partea cea mai grea a travaliului. într-un final, după un timp ce păru să se dilate în ore întregi, apăru şi copilul, iar Kate îl luă în braţe cu mâini tremurătoare. 126

-----------------

'lin

duce pentr u totdeaun a -—

----------- -

mic, dar trandafiriu şi sănătos. Cutremurându~se violent, copilul incepu să plângă. La început nu fu decât un susur fin, până se chinui să îşi umple cu aer plămânii minusculi şi să respire pentru prima dată în noua sa viaţă, apoi din ce în ce mai tare până deveni un scâncet răsunător. Kate duse bebeluşul la lighean şi turnă blând apă caldă peste el, apoi îl înfăşură în faţa de pernă pe care o luase de pe patul ei şi puse nou-născutul în braţele Emmei. Obrajii mamei erau scăldaţi în lacrimi. -E o fetiţă, îi şopti Kate, luptându-se cu emoţiile contradicto­ rii din sufletul ei. Era atât de fericită pentru Emma, şi în acelaşi timp atât de tristă că nu avea să cunoască niciodată bucuria de a deveni mamă ea însăsi, -Mulţumesc. Emma trase copilaşul mai aproape de pieptul ei. O, mulţumesc! Kate fu gâtuită de emoţie la vederea scenei de dragoste din fata ei. - Mă duc după soţul tău, se oferi ea. Dar nu fu nevoie. Plânsetele copilaşului ajunseseră până în grajd, chiar şi prin ploaia torenţială, iar domnul Mulderry venise în fugă. Când văzu copilaşul, zâmbi radios şi năvăli în casă, ve­ nind lângă soţia sa. Kate privi cu o fascinaţie fericită cum bărbatul uriaş dădu blând la o parte faţa de pernă, folosindu-şi arătătorul masiv, şi studie uluit nou-născutul. O mână se aşeză posesivă pe şoldurile lui Kate. -E şti cea mai fantastică femeie, spuse Edward încet din spa­ tele ei. - Eu n-am făcut nimic. Se strădui să nu roşească la acest compliment. Felul în care scânteiară ochii lui Edward îi arătă că nu era de acord, dar în loc să o contrazică, el îşi plecă fruntea şi îşi trecu uşor gura peste tâmpla ei. -E şti superbă. Atunci chiar roşi, colorându-se de ruşine într-un stacojiu aprins. >

’

i

>

127

ZLnna J-farriryton -A răt îngrozitor, -N u mă refeream la cum arăţi, în acel moment răceala pe care se obişnuise să o asocieze cu el dispăru complet, locul ei fiind luat de o fierbinţeală surdă, mistu­ itoare, pe care o simţi prin tot corpul, până între picioare. Nu îşi găsi cuvintele pentru a-i răspunde. - Haide, murmură el, să mergem acasă, O ajută să-şi îmbrace paltonul, apoi o întoarse cu faţa spre el şi îi încheie nasturii până sus, sub bărbie, pentru a se asigura că era ferită de furtună. O proteja din nou, aşa cum făcuse deja atât de multe pentru a o ajuta cu Brambly. Gâtul ei se încleştă de emoţie în faţa generozităţii a tot ceea ce făcuse pentru ea, acest bărbat care, cu nici două săptămâni în urmă, afirmase că era capabil să facă rău şi nu merita îndurarea ei. Se înşelase atât de amarnic! El se încruntă spre ea, punându-şi uşor mâinile pe umerii ei. - E ceva în neregulă? -Edward, eu... Clipind rapid pentru a-şi ţine în frâu emoţiile care creşteau în ea, ar fi vrut să îi spună cât îi era de recunoscătoa­ re că ţinea la ea, că faptul de a-1 avea aproape îi alunga singurăta­ tea şi teama. Dar tot ce reuşi să îngaime fu: Mulţumesc, înfăşurându-şi mâinile în paltonul lui, se trase în braţele lui şi îsi atinse buzele de ale lui. Edward încremeni pentru o clipă, sărutul luându-1 prin surprindere, apoi îi şopti numele, iar braţele lui urcară încet pe spatele ei. Când vârful limbii lui desenă conturul buzelor ei, gustându-i colţul gurii, ea se înfiora. Kate coborî pe călcâie şi se desprinse din îmbrăţişare, zăbo­ vind o clipă cu mâinile încă împletite în reverele paltonului lui şi cu fruntea sprijinită de umărul lui, nereuşind să se forţeze să-i dea drumul cu totul. Cu un oftat tremurător, făcu un pas şovăitor în spate. -A r trebui să plecăm acum. Dând din cap, Edward o luă tăcut de mână şi o conduse afară, în furtună. O ajută să urce în şa şi porniră prin ploaia rece ce se revărsa peste ei, udându-i până la piele. Edward mergea în faţă, ţinându-şi 7

128

-■— ---------- -- l i n

duce pentru totdeauna

------------------

calul în frâu şi înaintând încet, ca iapa lui Kate să îşi poată croi drum mai atent pe uliţele pietruite ale satului, apoi peste stratul alunecos de noroi când drumul coti către sud. Calul lui era calm, bine dresat şi mergea liniştit, ignorând furtuna dezlănţuită în ju­ rul lor. Insă iapa lui Kate era sperioasă, tulburată de tunetele bubui­ toare şi de fulgere, tresărind la fiecare umbră. Kate se chinuia să nu cadă din sa. Edward se încruntă spre ea. - Crezi că te descurci cu ea dacă mergem la trap? -D a, afirmă ea, dinţii care îi clănţăneau ascunzându-i ezitarea. Cum mâinile îi erau atât de reci încât de-abia le mai putea închide peste frâie, pur şi simplu nu ştia dacă putea sau nu, dar re­ fuza să o recunoască. îngheţată până în măduva oaselor, tremura violent, şi îi era atât de frig, încât o durea tot corpul, nedorindu-şi nimic mai mult decât să se întoarcă la căldura casei Brambly cât mai repede posibil. Edward porni încet la trap, iar ea îl urmă. Când ajunseră la râu, Kate opri lângă el şi încercă să scrute­ ze întunericul, dar bezna era prea adâncă, iar râul învolburat, prea negru. -Podul e inutilizabil, strigă el peste vacarmul curentului tumultuos. Arătă spre ceva în întuneric. Ochii ei se îndreptară în aceeaşi direcţie şi văzu - un torent de cel puţin jumătate de metru înălţi­ me se revărsa peste pod. - Mai există o altă cale? întrebă el. - S-ar putea să reuşim să trecem prin vad pe lângă dig. -Arată-mi. Kate îl duse pe malul râului, Edward venind pe lângă ea şi ţinându-se aproape. Rafalele de vânt biciuiau copacii, ramurile acestora gemând şi rupându-se zgomotos şi adăugându-se vacar­ mului produs de râul torenţial de lângă ei, sporind spaima calului ei. De-abia când următorul fulger lumină bezna nopţii Kate ob­ servă că Edward stătea aplecat în faţă în şa, cu mâna ferm încleş­ tată pe căpăstrul iepei, pentru a o împiedica s-o ia la fugă. >

129

‘Arma Q-Carrington

---------------------------------------------------- -------

- —

—

---------------------------------

Când. ajunseră la dig, Edward opri ambii cai. Cu o expresie impenetrabilă, scrută segmentul de râu larg şi puţin adânc şi se întrebă cât de adâncă era apa şi cât de rapid curentul. Clătină din cap. -N e întoarcem în sat. Kate îl prinse de braţ, scuturând din cap. Era mai mult decât obosită, şi îi era atât de frig, încât o dureau dinţii de la cât clăn­ ţăniseră; nu putea îndura gândul de a parcurge călare toţi acei kilometri înapoi până în sat, când Brambly era la mai puţin de trei kilometri depărtare pe celălalt mal al râului. - Putem încerca să traversăm? Chiar şi în întuneric, Edward se încruntă sumbru văzând cum tremura din tot corpul, iar Kate îi văzu hotărârea risipindu-se în faţa ochilor ei rugători. - în regulă, consimţi el cu jumătate de gură, dar rămâi cu picioarele scoase din scări până ajungem pe celălalt mal, şi nu-ţi înfăşură mâinile în hăţuri. Kate dădu din cap neliniştită. -Vino după mine şi stai aproape. Lovind cu călcâiele în coastele calului său, Edward porni cu animalul să traverseze râul. Curentul era rapid, iar nivelul apei ridicat. După doar câţi­ va paşi prin râu, apa urcă până aproape la burta micuţei iepe. Dar când merseră mai departe, nivelul apei rămase acelaşi, iar pe la mijlocul traversării Kate începu deja să se concentreze pe celălalt mal. Din senin, o creangă mare se ridică din apa întunecată şi se năpusti spre iapa lui Kate. Răsucindu-se în curentul clocotitor, ramurile izbiră crupa calului. Iapa îşi pierdu echilibrul în to­ rentul furios şi căzu în apă, împroşcând din picioare şi neche­ zând frenetic. - Edward! Kate căzu în apa îngheţată. Se chinui să înoate, dar curentul era prea puternic pentru trupul ei deja obosit, efortul prea mare în apa îngheţată care i se îmbibase în fuste, îngreunându-le şi trăgându-le la fund. Degetele *

130

y

-— ------------- T In

duce pentru totdeauna

-----------------—

îi amorţiră, iar muşchii din braţele şi picioarele ei refuzară să se mai mişte. Ţipând, alunecă sub suprafaţa întunecată a apei. Un braţ puternic se încolăci în jurul ei şi o ridică din apă. Se agăţă cu disperare de el, iar degetele ei se înfipseră în muşchii tari ai antebraţului lui, în timp ce Edward o trase spre mal. Ţinându-i bine în braţe trupul ud, o scoase din râu şi o aşeză blând pe pământul noroios. Ea icni şi se chinui să respire. îngenunchind, Edward se aplecă peste trupul ei ud leoarcă, apoi începu să îi frecţioneze energic braţele şi picioarele pentru a-i pune în mişcare sângele cald. Pielea îi era rece şi umedă, plă­ mânii îngheţaţi, dar era în viaţă. Mulţumită lui Edward. îşi ris­ case viaţa pentru a o salva pe a ei şi ştia că nu avea să-l poată răsplăti vreodată. - Poţi să te ţii pe picioare? întrebă el peste vacarmul furtunii. Kate încuviinţă din cap, iar el o ajută să se ridice. - Caii? -Au dispărut, spuse el cu o grimasă. Şi e prea departe până în sat. Vom îngheţa înainte să ajungem. Trebuie să ne găsim adă­ post aici. -Există acolo o veche căsuţă a paznicului digului. Arătă cu o mână tremurătoare spre o cărare îngustă care pornea de la râu. Dar e abandonată... -Are acoperiş? Ea dădu din cap, tremurând de frig. -Atunci va fi în regulă. O luă de mână şi o trase spre cărare, dar picioarele ei slăbite se poticniră. Edward o prinse şi o ţinu la pieptul lui până îşi reveni, apoi, când îşi continuară drumul, rămase cu braţul în jurul taliei ei, ţinând-o aproape. Căsuţa apăru din beznă, ascunsă în spatele tufelor şi copacilor crescuţi haotic. Obloanele de lemn atârnau deschise, cu balamale­ le rupte, iar treapta din faţă era teşită până aproape la sol. întrea­ ga structură părea gata să li se prăbuşească în cap în orice clipă. Dar nu aveau de ales. Aveau nevoie de adăpost, fiindcă degetele ei de la mâini şi picioare îi amorţiseră deja. y

131

—

*Auna ‘narrington

Găsind uşa de la intrare încuiată, Edward se izbi cu umărul în ea, lovind neobosit până când zăvorul ruginit cedă. Deschise larg uşa şi o conduse pe Kate înăuntru. La lumina ocazională a fulgerelor ce se strecura printre obloa­ nele stricate, Kate văzu câteva articole de mobilier acoperite cu cearşafuri pentru a le proteja de praf şi paragină. Un şir de trepte urca în pod, iar peretele era ocupat în cea mai mare parte de un şemineu mare. Nu era mare lucru de capul ei, dar acoperişul era încă întreg şi ţinea ploaia la distanţă. Edward o trase spre cămin şi căută pe poliţa acestuia cutia cu iască. Kate auzi, foarte vag, că şi dinţii lui clănţăneau uşor, şi îşi dădu seama că probabil îi era şi lui la fel de frig ca şi ei, dar nu o lăsase să vadă acest lucru până acum, ţinându-şi în frâu propriul tremurat pentru a putea să pară puternic în faţa ei şi pentru a nu o lăsa să intre în panică. Se uită la el. Cum era posibil să se fi înşelat atât de mult în privinţa lui? Cum de îl crezuse vreodată crud şi egoist? Focul mic pâlpâi timid, câteva flăcări de mărimea unui deget chinuindu-se să se agaţe de lemnul vechi, proiectând o lumi­ nă palidă în întuneric, însă acea lumină fu suficientă pentru ca Edward să găsească lemnele vrăfuite în apropiere şi să le arunce pe foc până când flăcările se înălţară mari şi fierbinţi. Kate se apropie, precum un fluture atras de căldură şi lumină, continuând să tremure violent. El îi luă mâinile şi i le frecţionă ra­ pid între ale lui pentru a-i repune sângele în mişcare, însă palmele lui păreau la fel de îngheţate ca ale ei. -îm i cer iertare. îi duse mâinile la gură şi îşi trecu uşor buzele peste încheie­ turile degetelor ei. Inima ei zvâcni. Acel gest reuşi mai bine să le inunde de căldură decât dacă le-ar fi apropiat de foc. -N u e vina ta că am rămas captivi aici. îşi trase încet nasul. Şi eu am crezut că vom putea traversa râul. -N u, o corectă el blând, îmi cer iertare pentru ceea ce trebuie să-ti cer să faci. Kate îl privi nedumerită. -Ce anume... - Dă-ţi jos hainele, Kate. A

j

-----------------— fl i n

duceyentru totdeauna -—

-------------

Preţ de o fracţiune de secundă, ea încremeni, apoi îi aruncă feroce: -Nu! -Suntem amândoi uzi leoarcă, îi explică Edward calm, mâinile lui rămânând strânse peste ale ei, forţând-o să asculte, şi trebuie să ne dezbrăcăm de hainele astea. -D ar am aprins focul acum... - Hainele tale sunt ude şi îţi ţin de frig pe piele. Câtă vreme eşti îmbrăcată cu ele,*nu vei reuşi > niciodată să te încălzeşti. > Kate îşi smulse mâinile dintr-ale lui, apoi şi le încleşta peste partea din faţă a paltonului, ca şi cum Edward tocmai ar fi încer­ cat la propriu să i-1 smulgă de pe ea. -Nu-mi dau jos hainele! -N u toate hainele, adăugă el răbdător, tonul lui devenind tot mai calm şi mai liniştitor pe măsură ce propria ei voce se apropia de isterie. Desuurile tale ar trebui să se usuce repede dacă stai în fata focului. - Si j tu unde vei sta? - Chiar lângă tine. -Nu. Edward scrâşni din dinţi, pierzându-şi răbdarea. -N u am sfâşiat niciodată hainele de pe o femeie care mi s-a împotrivit, dar dacă nu le dai tu jos acum, te arunc eu la podea şi te dezbrac cu mâinile mele. -N u ai îndrăzni! El ridică tăcut o sprânceană. Răsuflarea lui Kate se poticni. Chiar vorbea serios - voia ca ea să-şi dea jos hainele şi să stea goală în faţa focului. Chiar lângă el. - Doar hainele de exterior. Poţi să rămâi în cămăsută. -N u port cămăşuţă pe sub rochie, murmură ea ferindu-şi pri­ virea,1 ca el să nu-i vadă ruşinea. - Poftim? - Nu port cămăşuţă! repetă ea furioasă şi jenată. La început bănuitoare, apoi întunecându-se de neîncrede­ re, privirea lui o măsură intens, ca şi cum ar fi încercat să vadă prin rochia ei, până la cămăşuţă inexistentă de dedesubt. Valuri >

i

i

>

}

133

-— ------- (Anna‘Harrington ------------de fierbinţeală se ridicară de pe trupul ei peste tot unde se oprea privirea lui, crescând în sânii ei şi revărsându-se până pe interio­ rul coapselor. înghiţi un nod. Mare. Dacă o mai privea mult astfel, nu avea să mai aibă nevoie de foc pentru a se încălzi. - Bun, atunci, spuse el încet, alegându-şi cu grijă fiecare cuvânt ca şi cum i-ar fi fost teamă că avea să-l plesnească, porţi totuşi ceva pe sub rochie? -Bineînţeles! Apoi faţa ei fu năpădită de o roşeaţă fierbin­ te când răspunse, într-o şoaptă aproape inaudibilă. Un corset şi... pantaloni... Edward încremeni, prea surprins pentru o clipă pentru a pu­ tea spune ceva. Apoi repetă încet, ca şi cum nu era sigur că au­ zise bine: - Pantaloni? Ferindu-şi privirea, Kate îşi încrucişa braţele peste piept. - îmi place să port pantaloni când am de călărit pe distanţe mari, îi explică ea iritată, mai ales pe frig. Cum el tăcu, nu fu nevoită să îi citească gândurile pentru a-şi da seama că cel mai probabil se întreba cât de înapoiată şi primi­ tivă era. Pantaloni. O, cât era de umilită! Doamnele lui din societa­ tea londoneză nu ar fi îmbrăcat niciodată as a ceva. - Deci... moşeşti copii în pantaloni? întrebă el stângaci, părând la fel de jenat cum se simţea ea. Murind de ruşine, } ' Kate închise ochii. -D a, spuse ea scrâşnind din dinţi, sunt rezistenţi. - înţeleg. îşi drese vocea. Ei bine, nu contează. Tot vei fi îmbră­ cată cu ceva. Făcu o pauză, apoi îi ceru blând. Katherine, dă-ţi jos hainele ude acum. Era îngrozită, chiar dacă între timp continua să tremure de frig. Ceea ce îi cerea el era complet necuviincios şi ar fi fost nebu­ nă să o facă. Udă leoarcă sau nu, ultimul lucru pe care şi-ar fi dorit săT facă era să se dezbrace şi de cel mai mic articol de îmbrăcă^ minte în faţa lui. Ar fi preferat să îşi petreacă noaptea tremurând si chinuindu-se. Dar îl cunoştea de suficientă vreme deja cât să-şi poată da sea­ ma în ce stare de spirit se afla şi ştia când putea să i se împotri­ vească si când nu ar fi trebuit să îndrăznească. Iar acesta nu era 9

y

>

134

-—---------- Un duce pentru totdeauna ------------ un moment în care să i se împotrivească. Cel mult putea să spere că rochia avea să i se usuce cât mai repede posibil. -Bine, oftă ea, cedând morocănoasă, întoarce-te. Şovăitor, şi făcând apel la întreaga lui educaţie de gentleman, Edward se întoarse cu spatele pentru a-i oferi intimitate. Dar propriile lui haine erau la fel de ude ca ale ei, prin urma­ re îşi scoase şi el paltonul, apoi îşi trase cizmele, strâmbându-se când din acestea curse apă. Erau distruse. Apoi veni rândul vestei, urmată de cămaşă, pe care o scoase din pantaloni şi şi-o trecu pes­ te cap, dezlipind ţesătura udă de pe pielea lui umedă. Stând lângă foc, lăsă căldura să i se răspândească în muşchii acum reci, gol în afară de pantaloni şi gândindu-se să şi-i scoată chiar şi pe aceia. Ar fi început Kate să ţipe de ruşine dacă ar fi fă­ cut-o? Rânji doar pentru sine. Cel mai probabil micuţa diavoliţă s-ar fi năpustit asupra lui cu vătraiul. Pentru o clipă însă, se gândi să o facă. Merita riscul de a fi în­ junghiat doar ca să-i vadă reacţia. Din spatele lui auzi foşnet discret de material când Kate îşi scoase hainele, iar mintea lui îşi imagină rochia alunecându-i de pe pielea fină. Mădularul îi zvâcni. Inspirând adânc pentru a se calma, regretă că nu îl refuzase şi a treia oară, doar pentru a-i da pretextul de a-i smulge personal hainele de pe ea. -Ai nevoie de ajutor la descheiatul nasturilor? întrebă el peste umăr. - Nu. Nu te întoarce! -încerc doar să te ajut cu ce pot. - Ca un lup paznic la oi, bombăni ea. - Poftim? -Am zis că sunt aproape gata! Edward îşi înăbuşi un hohot de râs. Nu ţinea minte să mai fi cunoscut vreodată o femeie care să îl scoată din sărite si în acelaşi timp să îl amuze aşa cum o făcea ea. Ar fi trebuit să îl enerveze. In schimb îi făcea plăcere. Era greşit să savureze consternarea ei. Dar, în acelaşi timp, i se părea atât de firesc. -Am terminat, şopti ea în cele din urmă. Intoarce-te, dacă tre­ buie neapărat. i

»

135

- 51una Oiarrington

— ----------------

--------------------- -

Clătinând din cap în faţa pudorii ei nejustificate, se întoarse. -N u e... O văzu, iar argumentul îi pieri pe buze. Kate stătea sfioasă în faţa lui, îmbrăcată doar în lenjerie, iar el simţi o gheară în piept când îşi lăsă privirea să îi alunece încet peste trupul ei. Un corset lung legat cu şireturi până sub sâni, cu două bucăţi mici de panglică peste umeri dezvăluind petice ne­ tede de piele dezgolită, iar sub acel corset incredibil de feminin purta o pereche de pantaloni băieţeşti, scurtaţi până deasupra genunchilor şi închişi strâns cu nasturi pe talie. Dumnezeule! Combinaţia dintre corsetul din partea de sus şi pantalonii băieţeşti ar fi trebuit să o facă să arate ridicol. In schimb, arăta... adorabil. Kate îşi încrucişa jenată braţele peste sâni, încă neîndrăznind să îl privească. Edward îsi drese vocea emoţionat. -Dă-mi rochia şi am s-o pun la uscat lângă foc. Cu ochii aţintiţi în podea, ea îi întinse rochia. Edward trase cearşaful de pe un scaun de lângă cămin şi îl aruncă deoparte, apoi întinse rochia pe spătarul acestuia şi propriile lui haine peste braţele scaunului. Când se întoarse, văzu că ea deja luase cearşaful aruncat şi îl înfăşurase în jurul ei ca pe o togă. Nu ştiu dacă să râdă de pudoa­ rea ei sau să plângă de dezamăgire. în schimb, se încruntă. Kate stătea în capătul încăperii, depar­ te de foc. -K ate, vino mai aproape şi încălzeşte-te. -M i-e bine aici. El ar cui o sprânceană. -A i buzele vinete. La aceste cuvinte ea ridică în sfârşit ochii pentru a-1 privi. Edward se aşteptă ca ea să nege, să susţină vehement că nu îi era deloc frig. însă nu o făcu. în schimb, se mulţumi să îl fixeze cu privirea, fără un cuvânt. Uitându-se nu în ochii lui, pentru a-i arăta cât de mult curaj avea să îl înfrunte astfel, nici la gura lui, aşa cum făcea când îşi dorea ca el să o sărute - ci la umărul lui. La cicatricea adâncă >

>

136

i

-------------

Tln duceyentru totdeauna

—

şi neregulată din locul în care fusese străpuns de glonţ cu atâţia ani în urmă. Edward înlemni. Când îsi scosese cămaşa, uitase - Kate îi distrăsese atenţia, iar el uitase complet... Foarte încet, Kate se apropie, fără a-şi desprinde nici o clipă privirea de pe umărul lui. - Edward? Ii rostise numele cu o şoaptă nedumerită. -Am fost împuşcat, recunoscu el încet, ştiind la ce se referea. Auzi şuieratul fin al aerului când ea inspiră poticnit, iar ochii ei se ridicară doar pentru o clipă spre ai lui înainte de a se întoarce asupra cicatricei. Dar nu văzu nici şoc, nici milă în ochii ei, ca în cazul altor femei care îi văzuseră pentru prima dată cicatricea. Nu, ea nu îl privea cu ochi de femeie, ci ca doctor, ca o persoană care mai văzuse astfel de răni şi care ştia că suferinţa era mai pro­ fundă decât urmele fizice lăsate la suprafaţă. Când mâna ei tremurătoare se întinse spre el, Edward rămase perfect nemişcat, dar când vârfurile degetelor ei îl atinseră uşor pe umăr, atingerea îl arse ca o flacără, ca şi cum rana ar fi fost încă deschisă. Tresări şi inspiră şuierat printre dinţii încleştaţi. - Când mi-ai povestit despre războaie nu mi~ai pomenit nicio­ dată de asta. Aproape că nu putu să o audă peste zgomotul ploii izbind acoperişul. Probabil ai... „Avut dureri mari", termină el în locul ei. „Probabil ai avut dureri teribile. Sau ai fost înspăimântat. Probabil ai fost atât de înspăimântat..." Era ceea ce auzise de la fiecare femeie care îi vă­ zuse cicatricea. Fireşte că avusese dureri mari. Fireşte că fusese înspăimântat. Umărul îi fusese sfâşiat de un glonţ, pentru numele lui Dumne­ zeu! Dar habar nu avuseseră cât de puţine ştiau despre iadul prin care trecuse dacă acesta era singurul lucru la care se gândeau când îi vedeau rana care aproape îl costase viaţa. Aşa că renunţase la a-si mai scoate cămaşa de fiecare dată când era cu o femeie. Până în noaptea aceea cu Kate. Când ajunsese să se simtă atât de în largul lui cu ea, încât uitase să îşi ascundă cicatricea. Dar era prea târziu pentru a o mai ascunde acum, aşa că îşi ţinu respiraţia şi aşteptă reacţia ei... 7

y

7

'

y

137

-

—

------

—

'Arma Jiarrington ------- -------

- Probabil ai fost... copleşit de singurătate. I se strânse pieptul auzind cuvintele ei neaşteptate. Coborî surprins privirea spre ea, însă atenţia ei era în continuare con­ centrată pe umărul lui. Şovăitoare, degetele ei desenară contu­ rul hidoasei răni, o atingere blândă şi reconfortantă, şi cu fiecare mângâiere uşoară ca fulgul, vechea durere mai pălea puţin. -A tât de singur, atât de departe de casă, şopti ea. Apoi se aplecă în faţă şi îşi trecu uşor buzele peste cicatrice. Edward rămase cu respiraţia tăiată, pregătindu-se pentru chinul de a-i simţi gura pe el, însă tresărirea de durere la care se aşteptase nu se mai produse. In schimb, simţi doar plăcere, deli­ cateţe şi alinare, şi rămase nemişcat sub buzele ei ca şi cum săru­ tul ei ar fi putut să se întoarcă în timp şi să îl consoleze din clipa în care glonţul îi sfâşiase carnea. Senzaţia buzelor ei calde pe pielea lui goală, oferindu-i săru­ turi uşoare ca un fulg, pulsă prin el, făcând ca dorinţa de a o avea să devină tot mai fierbinte cu fiecare bătaie de inimă, răsuflarea lui devenind neregulată şi sacadată. -îngerul meu... Gemând, îi prinse bărbia în palmă şi îi ridică uşor capul, coborându-şi flămând gura peste a ei, făcând cearşaful să cadă pe podea la picioarele lor.

CapitofuC10 Kate gemu când buzele lui se mulară peste ale ei, mâinile lui alunecând în jos pentru a o prinde de şolduri şi a o trage spre el. îşi dorise această îmbrăţişare încă din clipa în care Edward apăru­ se în pragul casei familiei Mulderry, acest sărut fierbinte şi lacom, acest sentiment de dorinţă şi de posesiune pe care doar Edward i-l putea oferi. Oricât de delicioase ar fi fost săruturile lui de până atunci, nimic nu se putea compara cu acesta, cu felul în care gura lui o răvăşea pe a ei şi cu dorinţa brutală pe care o simţea crescând între umerii şi pieptul lui lat. 138

‘Un duce pentru totdeauna Pieptul lui gol, încercă să nu se gândească la cum stătea acolo pe jumătate gol, cu trupul lipit cu forţă peste al ei, însă când Edward se întorsese spre ea după ce se dezbrăcase, iar ea îl văzuse stând acolo, desculţ şi fără cămaşă, şi cu muşchii umezi şi cizelaţi ai pieptului şi braţe­ lor sale scânteind în lumina focului de la picăturile de apă ce încă se agăţau de pielea lui... Ei bine, acel piept gol era singurul lucru la care se putea gândi - pieptul lui şi cât de mult îşi dorea să îşi pe­ treacă vârfurile degetelor peste acei muşchi, pentru a vedea dacă putea să-l facă să se înfioare. îşi smulse gura de sub a lui pentru a trage aer în piept, dar bu­ zele lui coborâră imediat pe gâtul ei, depunând cu delicateţe câte un sărut pe rând în scobitura de la baza gâtului ei, plimbându-şi jucăuş limba peste pulsul ei înnebunit. -Edward, şopti ea, şi se topi în braţele lui, ştiind că nu ar fi putut să-i ascundă cât de mult o stârneau săruturile lui, cum îi făceau sângele să clocotească şi trupul să pulseze. El îşi îngropă obrazul în umărul ei gol, începutul de barbă cres­ cută peste zi zgâriindu-i seducător pielea. - Eşti încă rece, -N u. Nu sunt, spuse ea, dar se cutremură, deşi mai mult de la limba lui, lingând sub breteaua de pe umăr a corsetului ei, decât de la frigul pe care deja nu îl mai observa. Edward o întoarse spre foc, aşezând-o direct în faţa flăcărilor. Focul o încălzea din faţă, iar trupul lui Edward o încălzea de la spate, dar când el coborî uşor cu mâinile pe braţele ei goale, tre­ muratul ei nu făcu decât să se înteţească. -Ai să te încălzeşti în curând. Dar şoapta lui alunecându-i pe ceafă o făcu să simtă nu căldu­ ră, ci o durere intensă. -E din cauza ta, nu a frigului, recunoscu ea. Tu mă faci să tremur. El râse, un sunet profund şi bogat, care i se rostogoli pe şira spinării. îşi petrecu braţele în jurul taliei ei şi o trase spre el, murmurând: - Si > tu mă faci să tremur. j

>

w

139

-----■ — ——■Auna y-Carrington — ------ — Fierbinţeala lui întunecată se răsuci în ea, revărsându-se până între coapsele ei. înghiţi un nod, simţindu-şi brusc gura uscată. -D e ce? Edward o mângâie pe obraz cu încheieturile degetelor. - Fiindcă eşti atât de frumoasă! Kate încremeni în braţele lui. îi mai spusese şi altă dată că era frumoasă, dar nu îl crezuse nici atunci. Nu putea fi atât de naivă, mai ales în acel moment, îmbrăcată în pantaloni băieţeşti - nu, el era un duce, iar acasă la el, la Londra, era înconjurat de femei cu mult mai sofisticate si » mai rafinate,* cu mult mai frumoase. Si, )■ * cu siguranţă, putea alege dintre ele. -N u mă crezi, Kate? Ea recunoscu încet: - Nu ştiu. > -Atunci crede-mă că te doresc, murmură el excitat, cu vocea răguşită. Cuvintele lui o lăsară fără aer si simţi reacţia în adâncul ei, o foame blândă care creştea şi pulsa cu fiecare bătaie de inimă, până când se răspândi în fiecare fibră a trupului ei. Se simţea ca şi cum atunci s-ar fi trezit, fiecare nerv din corpul ei însufleţindu-se, şi conştientizând fiecare loc în care trupurile li se atingeau. Şi, Dum­ nezeule îndurător, încă îşi dorea ca el să o atingă chiar mai mult. Ca şi cum bar fi ghicit dorinţa, mâna lui alunecă în sus pe corsetul ei şi, trăgând uşor, dezlegă funda dintre sânii ei. Kate împietri, conştientă doar de gesturile degetelor lui, străbătută de febra fierbinte a excitaţiei si a nerăbdării. -N u ştiu de ce, spuse el, agăţându-şi degetul mare în şiretul în zigzag ce strângea partea din faţă a corsetului şi desfăcându-1 încet, şi nu ştiu de ce tu, de ce acum. Şiretul ieşi din găici, iar corsetul se deschise. Dar când am crezut pentru o clipă că te-am pierdut, în noaptea asta, m-am speriat de moarte. Când şiretul alunecă şi din ultima gaică, Edward se dădu în spate doar cât să-i poată îndepărta corsetul de pe umeri, coborându-i-1 pe spate şi lăsându-1 să cadă la podea. Kate închise ochii, nu fiindcă ar fi speriat-o să stea astfel expusă lângă el, ci fiindcă nu putu rezista tentaţiei de a se abandona senzaţiei delicioase pro­ vocată de aerul blând care îi gâdila sânii dezgoliţi, eliberaţi din >

j

140

j

»

»

—---------- - Tln duce pentru totdeauna - ---------- — corsetul sufocant şi încălziţi de foc. Frigul dispăruse acum când corpul îi era scăldat în şiroaie subţiri de căldură lichidă, coborându-i pe braţe şi picioare, până în vârfurile degetelor de la mâini şi de la picioare. -E şti atât de frumoasă. Vocea lui o invadă brutală şi fierbinte, în timp ce el depuse un sărut tandru pe ceafa ei. Orice dubii ar mai fi avut în privinţa lui se evaporară complet, toate ezitările ei de a rămâne singură cu el alunecând acum în cealaltă extremă, în care tânjea să fie atinsă, sărutată, mângâiată. Când mâinile lui urcară şi îi prinseră ambii sâni în palme, căl­ dura atingerii lui se dovedi insuportabilă şi nu îşi putu înăbuşi un scâncet gutural, nici nu se putu abţine să nu se arcuiască fără ruşine, venind în întâmpinarea atingerii lui, până când spatele ei dezgolit ajunse să se frece de pieptul lui. Degetele lui mari se învârtiră încet în jurul sfârcurilor ei, care se întăriră ca nişte pietricele sub dezmierdările lui, senzaţia traversându-i imediat tot corpul şi concentrându-se în pulsaţia dureroasă tot mai intensă dintre coapsele ei. Nu mai putea să o ignore acum, această nevoie pe care el o crea în ea şi pe care doar el o putea satisface, iar când el îşi întinse larg palmele pe sânii ei, strângându-i sfârcurile între degete... -Edward! icni ea şi îi acoperi mâinile cu ale ei, brusc panicată şi simţind nevoia să se agaţe de el pentru a nu cădea. El gemu şi îşi coborî o mână pe abdomenul ei până ajunse la betelia pantalonilor. -U n înger în haine băieţeşti, murmură el, plecându-şi capul şi sărutând-o pe umărul gol. Cuvintele lui o făcură să vibreze de ruşine, obrajii ei arzând de umilinţă la gândul că el îşi alesese tocmai acest moment pentru a o tachina, când ea deja se simţea nesigură şi vulnerabilă. -N u râde de mine, îl mustră ea, împingându-i mâna deoparte de pe talia ei. Nelăsându-se descurajat, el îi luă mâna şi i-o duse la buze, trecându-şi jucăuş limba peste palma ei, iar senzaţia coborî fulgeră­ tor prin braţ până la sânii ei, făcându-i sfârcurile deja întărite să crească în vârfuri imposibil de semeţe. 7

141

'Arma ‘H arrington -N u râd de tine. Când îşi împinse şoldurile în faţă, înspre ea, mădularul lui ex­ citat se lipi de trupul ei, tare şi uriaş, iar ea se înfiora simţind dorinţa > din el. Pentru ea, -N u îti dai seama cât de mult te doresc? Kate lăsă să-i scape o răsuflare tremurătoare, şi capul începu să i se învârtă, întorcându-i lumea cu susul în jos. Cu doar câteva zile în urmă, Edward ameninţase să preia controlul asupra vieţii ei, ceea ce o înfuriase şi o înspăimântase în acelaşi timp, iar acelaşi bărbat îi spunea acum cât de mult o dorea. Şi ştia că era adevărat. Fiindcă şi în ea ardea aceeaşi dorinţă nestăpânită pentru el. - Nu am mai cunoscut niciodată o femeie ca tine. Mâna lui tra­ sa cercuri lente pe abdomenul ei dezgolit, iar ea inspiră tremură­ tor, nerăbdătoare, de fiecare dată când mâna lui cobora tot mai mult spre locul care pulsa dureros între coapsele ei. Trebuie să te ating, Kate. Trebuie să te simt. I se păru că aude un tremur în vocea lui, dar când el îi descheie pantalonii şi îşi strecură mâna peste pielea fină din partea de jos a abdomenului ei, singurul lucru pe care îl mai conştientiza cu cer­ titudine fu fiorul scânteietor de emoţie clocotind imediat sub vâr­ furile degetelor lui şi cât de mult îşi dorea ca el să o atingă acolo... -Te rog, îl imploră ea, apoi se mişcă astfel încât să-şi poată depărta picioarele mai mult, în semn de invitaţie. Când Edward coborî în sfârşit cu dezmierdările printre cârliontii i ei si i atinse carnea fierbinte sir umedă,* Kate se înfioră. Isi * înăbuşi un geamăt, în timp ce mâinile i se încleştară pe coapsele lui tari ce o sprijineau din spate, şi îşi înfipse unghiile în muş­ chii lui sculptaţi, în timp ce degetele lui o mângâiau uşor, înteţind focul dulce ce se răspândea dintre coapsele ei. - E atât de plăcut, gâfâi ea. Nu am ştiut niciodată... - Devine şi mai plăcut, îi promise el, apoi îngenunche în spate­ le ei pentru a-i trage încet pantalonii peste şolduri şi coapse, împingându-i în jos peste gambe şi scoţându-i cu totul, dezgolind-o complet în lumina focului. O sărută în locul unde curbura spatelui ei se întâlnea cu fese­ le, apoi urcă încet cu limba pe şira spinării ei, în timp ce se ridi­ că. O, ceruri, o degusta! Bucurându-se de spatele ei gol aşa cum 7

142

-— -------—(Un ducepentru totdeauna ------------ un om flămând ar fi savurat o masă încărcată cu de toate. înfiorându-se, gemu de plăcere, nevenindu-i să creadă că gura unui bărbat putea stârni senzaţii atât de păcătoase şi de minunate în acelaşi timp. Urcând cu dezmierdări ale gurii pe trupul ei, îşi trecu seducă­ tor mâinile peste spatele picioarelor ei, ajungând Ia coapse, apoi la fundul ei rotund, trecând apoi peste şoldurile ei şi mutându-se în faţă, de unde coborî printre cârlionţii ei. De data aceasta, când mâna i se strecură între picioarele ei, nu mai întâlni nimic care să-i împiedice degetele curioase să se dedea mângâierilor lungi şi profunde, acele mângâieri după care ea tânjea cu atâta disperare. Nimic nu-1 mai opri să îi depărteze şi mai mult picioarele, împingându-le uşor de la spate cu genunchiul lui, pentru a obţine acces şi mai larg, dând la o parte cu blândeţe pliurile ei şi strecurând două degete înăuntru. - Edward! Se tensionă, apoi se relaxă în braţele lui când el începu să-şi plimbe degetele în ea, blând, dar insistent, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâia sânii, iar strigătul speriat al numelui lui pe buze­ le ei se topi într-un scâncet. -Dumnezeule, îngerul meu, gemu el, plecându-şi fruntea pentru a o sprijini o clipă pe umărul ei gol, eşti pregătită şi atât de repede... - Pregătită? Se înfioră în jurul degetelor lui, fiecare terminaţie nervoasă din trupul ei concentrându-se acolo, între coapsele ei, unde dege­ tele lui îşi continuau asediul blând. îşi stăpâni cu greu un scâncet rugător de a-i oferi mai mult când degetul lui mare se aventură în pliurile din miezul ei. - Pregătită să fiu în tine. - Dar eşti deja în mine, gemu ea, în timp ce degetele lui, răsucindu-se, o înfierbântau dinspre interior spre exterior. -N u aşa cum vreau eu, o corectă el cu o voce răguşită şi fierbinte. Ştia la ce se referea - voia să îi răpească inocenţa. Ar fi trebuit să fie înspăimântată de ceea ce-şi dorea el de la ea sau de controlul pe care ar fi trebuit să îl cedeze. Dar când simţi

143

- (Anna rtarrmgton focul vibrant crescând şi gata să explodeze în ea, pornind de la micul mugur de carne pe care îl mângâia cu degetul mare şi revârsându-se în sus prin abdomenul ei şi sâni, îl primi cu dragă inimă, cu fiecare fibră a fiinţei ei. Muşchii ei minusculi se încleştară în jurul degetelor lui într-un spasm ce îi tăie respiraţia - icni, iar Edward o prinse în braţe când genunchii ei cedară şi căzu la podea, întinzând-o blând pe covorul din fata căminului. Când răsuflarea şi bătăile inimii îi încetiniră, oftă adânc, O plă­ cere profundă şi fără seamăn faţă de tot ceea ce cunoscuse până atunci îi inundă tot corpul, iar ea râse, pradă unei fericiri absolu­ te. Nu îi era ruşine că stătea goală sub privirea lui flămândă, în lumina focului. Nu îi era ruşine că îl lăsase să o atingă într-un mod atât de intim. Si > voia să o facă din nou. Şi nu îi fu ruşine nici când Edward îşi întinse încet trupul peste al ei, după ce se dezbrăcase de pantaloni şi îndepărtase şi ultima barieră rămasă între ei. El îi dădu la o parte de pe frunte o buclă încă umedă. -Ţi-a plăcut? - Foarte mult, oftă ea, cu trupul saturat de plăcere. - Bun. încântat, o sărută tandru. Fiindcă va fi si mai bine. Kate îi zâmbi, ştiind însă că nu era posibil să existe o senzaţie mai minunată decât plăcerea pe care tocmai o stârnise el torenţial în ea. Fusese atât de minunat. Pur şi simplu năucitor. O, cu sigu­ ranţă * îsi * dorea ca el să o facă din nou,r să simtă încă o dată acea tânjire dureroasă până exploda în ea într-o străfulgerare de foc si lumină. Dar să existe ceva chiar mai plăcut? Imposibil! -Te doresc,* Katherine,* si să te fac să fii a mea. > intenţionez > Ochii lui negri scânteiară în lumina focului şi coborî spre ea o privire plină de dor. Deci dacă vrei să ne oprim, trebuie să-mi spui acum. Peste tot unde trupul lui îl atingea pe al ei, pielea îi devenea electrizată, vibrantă şi fierbinte, şi ultimul lucru pe care şi 1 ar fi dorit ar fi fost să se oprească. Ii şopti cu răsuflarea tăiată: - Sărută-mă. - Cu plăcere. f

>

144

-------------- TM

duet pentru totdeauna - ---- —

Când îi asedie gura cu a lui, Kate nu fu pregătită pentru inten­ sitatea din el, nici pentru torentul de excitaţie care pulsă prin ea într-un mod ce o făcu să se simtă seducătoare, posedată şi com­ plet dorită, toate deodată. Până în acel moment Edward se stăpânise, îşi dădu ea seama, şi atunci când o sărutase pe câmp, şi în camera de zi. Chiar şi atunci când o dezmierdase cu degetele, ducând-o la punctul culminant, cu doar câteva clipe în urmă, avusese grijă să îşi ţină în frâu pro­ pria dorinţă. Dar acum nu mai era nici urmă de stăpânire în el. Mâinile îi rătăceau peste sânii şi şoldurile ei, dinţii o muşcau de gât şi de umeri, buzele îi sugeau puternic sfârcurile, vârful limbii lui dese­ na curba urechii ei - iar din gâtul ei răzbeau gemete joase, trupul ei pulsând fierbinte şi rece la fiecare sărut apăsat şi atingere laco­ mă. Era inundată de străfulgerări de foc, dar în acelaşi timp pielea înfiorată i se încreţea în piele de găină, iar miezul de fierbinţeală ce creştea între coapsele ei pulsa în acelaşi ritm cu pulsul ei înne­ bunit. Era o tortură sublimă, cea mai delicioasă plăcere-durere pe care o cunoscuse vreodată. Edward o sărută fierbinte şi cu toată gura. Limba lui se îm­ pinse printre buzele ei, asediindu-i adâncurile umede ale gurii ei, la fel cum mâinile lui îi răvăşeau trupul. Durerea vibrantă dintre coapsele ei începu să se armonizeze cu ritmul penetrării profunde şi insistente a limbii lui, până când nu mai reuşi să-şi dea seama dacă pulsaţia neîncetată provenea din ea sau se revărsa în ea din el. Nici nu îi păsa, câtă vreme continua să o sărute astfel, alimen­ tând focurile delicioase din ea. Trase lacom aer în piept, iar gura lui se smulse de pe a ei şi îi coborî pe gât, dinţii lui muşcând mărunt pielea ei delicată. Când buzele lui îi găsiră sânul, se cutremură, gâfâind rapid şi sacadat cu fiecare trecere agonizantă a limbii lui peste sfârcul deja sensibilizat. Apoi el i-l supse, intens şi îndelung, iar ea se zvârcoli sub el, nereuşind să rămână nemişcată sub gura lui obraznică. -E şti atât de delicioasă, îi murmură el la ureche, trecând la celălalt sân, încolăcindu-şi limba şi în jurul acelui vârf întărit dureros. 145

------------- ‘Anna J-farrincjton

-------

Ea se arcui spre el, unghiile ei înfigându-se în umerii lui în în­ cercarea de a4 aduce cât mai aproape posibil, până când el ajunse să stea întins peste ea, cu toată greutatea lui apăsându-se peste trupul ei. Dar chiar şi aşa nu îi fu suficient. - Edward, spuse ea, rostindu-i numele într-o rugăminte confu­ ză, aş vrea... Se chinui să articuleze cuvintele de pe buzele tume­ fiate de excitare. Aş vrea... te rog. -Asta? O mână mare se apăsă pe umărul ei gol, ţintuind-o pe co­ vor pentru a o ţine nemişcată, în vreme ce cealaltă începu să o dezmierde între coapse. Ea tresări la atingerea lui, ridicându-şi şoldurile de la podea şi depărtându-şi fără ruşine coapsele, deschizându-se larg sub el. - Da, gâfâi ea. Se zvârcoli sub degetele lui, care se plimbau pes­ te ea, desenând atent cercuri în jurul ei, dar refuzând să o atingă exact unde îşi dorea mai mult, torturând-o neîncetat şi împiedi­ când-o să ajungă la plăcerea delicioasă pe care i-o oferise mai de­ vreme. Edward, te rog! El îşi coborî trupul înalt şi se instală între coapsele ei. Cu un scâncet gutural de dorinţă, ea îşi încolăci instinctiv picioarele în jurul taliei lui, prinzându-i şoldurile peste ale ei. Apoi el băgă mâna între ei, de data aceasta pentru a-i descoperi blând sexul cu degetele lui şi a o deschide cât mai larg pentru el. Ea simţi capul fierbinte al mădularului lui atingând-o, cuibărindu-se între pliu­ rile ei, pregătit şi aşteptând la intrarea în ea. Ţinându-şi respiraţia, pradă unei nerăbdări neliniştite, închise ochii şi îi simţi şoldurile apăsându-se uşor în faţă, erecţia lui întă­ rită alunecând în ea. Avansând chinuitor de încet, centimetru cu centimetru, se cu­ fundă în ea, iar ea oftă tremurător, trupul ei excitat tânjind după momentul când avea să o umple cu totul. însă în loc să intre mai adânc, el se retrase până când nu mai rămase în ea decât capul tumefiat: al bărbăţiei lui. -Nu! Se agăţă de umerii lui şi îşi ridică şoldurile pentru a-1 trage îna­ poi în ea, acolo unde şi-l dorea cu disperare să îl simtă. 146

---------------— T in

duce pentru totdeauna --------------- —

- încet, iubire, o avertiză el, cu trupul tensionat de efortul de a se controla. Trebuie să ne mişcăm încet pentru prima dată. -N u vreau să ne mişcăm încet. E atât de... Gemu adânc când el se împinse din nou în ea, de data asta cu un centimetru mai adânc decât înainte, rămânând în ea o clipă mai mult înainte de a se retrage din nou până ieşi aproape com­ plet din ea. Ea scânci, protestând, mâinile ei încleştându-se frustrate în pumni pe spatele lui. -A i încredere în mine, îngerul meu. Coborî capul pentru a~şi apăsa scurt buzele peste ale ei. O nouă penetrare lentă, un nou geamăt drept răspuns... Edward repetă mişcările controlate cu grijă, iar Kate îşi simţi sexul lărgindu-i-se treptat, pe măsură ce corpul ei îl primea tot mai adânc în ea, învăluind şi învăluit în acelaşi timp. Apoi el se opri, sprijinit pe antebraţe deasupra ei. - Nu va durea decât o dată, murmură el, închizând şi el ochii cu o expresie aproape suferindă, doar acum, prima dată. -D ar nu doare. Ai avut dreptate. Presără un şir de săruturi pe umărul lui, gustând transpiraţia dulce-sărată de pe pielea lui. Chiar a devenit mai bi... El se împinse în faţă şi se cufundă în ea, sfâşiind stratul subţire ce îi opuse rezistenţă până ajunse cu totul învăluit în ea, cu şoldu­ rile apăsate peste ale ei. Kate lăsă să-i scape un icnet simţind durerea tăioasă, dar scurtă, şi se tensionă, întregul ei corp încremenind şi unghiile înfigându-i-se în spatele lui. Edward rămase nemişcat pentru o clipă, sărutând-o pe frunte şi murmurându-i numele până când respiraţia ei se calmă, iar de­ getele ei se descleştară, iar atunci începu să se mişte, legănându-şi trupul peste al ei. Ea se relaxă sub el, iar locul disconfortului fu luat de o plăcere senzuală care îi stârni un val de căldură por­ nind din partea de jos a abdomenului ei şi urcându-i până la sâni. Răsuflă adânc, oftă prelung - apoi nu mai ştiu nimic în afară de senzaţia minunată a trupului lui alunecând fin într-al ei, braţele lui puternice învăluind-o şi ţinând-o strâns, şi greutatea lui apăsându-se peste ea. Era posedare pură şi i se abandonă fericită. i

147

—------- --

Arma 'Harrington -—

-------- —

“ Miscă-te odată cu mine, o învăţă el. Ii prinse şoldurile în mâini şi îi arătă cum să se ridice pentru a veni în întâmpinarea fiecărei penetrări, pentru a se uni în ritmul primordial al trupurilor lor îmbinate. Ea gemu şi îşi îngropă faţa în umărul lui. Incredibil - pur şi simplu nu îi venea să creadă cât de plăcut era să se afle atât de aproape de el, să îl primească în ea, completând-o atât de minu­ nat. Era pur şi simplu divin! Edward făcea ca totul să fie perfect pentru ea, şi simţi lacrimi umezindu-i genele sub imperiul emo­ ţiei ce o copleşi. Nimeni în afară de Edward nu ar fi putut fi atât de tandru cu ea, atât de răbdător, şi nu avea să regrete niciodată că îi oferise inocenţa ei în noaptea aceea. Apoi ritmul lor se schimbă, iar mişcările lui deveniri mai rapi­ de şi mai intense. Cu fiecare penetrare se izbea tot mai tare de ea, alimentând pulsaţia fierbinte din ea până când flăcările îi ajunse­ ră în vârfurile degetelor de la picioare. Fiecare muşchi din trupul ei se încleşta şi pulsa în ritmul acelei nevoi atotcuprinzătoare, cu alunecările lui rapide şi insistente în ea. Gleznele ei se încrucişară laolaltă pe şalele lui, braţele i se agăţară de umerii lui, şi se ţinu cu disperare, copleşită de senzaţia că se prăbuşea peste buza unei prăpăstii, căzând în gol chiar în timp ce el o apăsa tot mai tare în podeaua de sub el. Răsucindu-şi şoldurile între coapsele ei depărtate, Edward mârâi şi se împinse cu pelvisul peste sexul ei... Iar ea explodă sub el într-o cascadă de flăcări şi fiori, ţipând peste vacarmul furtunii dezlănţuite în jurul lor, cu trupul cuprins de spasme violente. Prinzându-i braţele şi ridicândud-le deasupra capului, se înfip­ se în ea rapid şi brutal, penetrând-o furios sub imperiul dorinţei. Cu o ultimă cufundare profundă, gemu şi se descărcă şi el, iar ea icni descoperind senzaţia brută a focului lui lichid pulsând în ea, a încleştării bruşte, urmate de relaxare, a trupului lui învăluindu-1 pe al ei. Edward se prăbuşi peste ea, epuizat şi satisfăcut. Preţ de câte­ va minute, nici unul din ei nu se clinti. Apoi greutatea lui masivă se mută de pe ea când se rostogoli pe o parte alături. j

148

'

j

‘Un duce pentru totdeauna Deschizând ochii, Kate îl văzu privind-o şi ridică o mână pen­ tru a-i da la o parte părul de pe frunte, umed de la transpiraţie şi ploaie. Străbătută delicios de valuri tot mai vagi de plăcere a descărcării, se simţi legată de el, mulţumită să stea pur şi simplu întinsă acolo, înconjurată de căldura şi de forţa braţelor lui, fără a se gândi nici o clipă la lumea din afara căsuţei. Explodase în braţele lui, iar sentimentul fusese atât de uluitor, încât nu putea suporta gândul că nu îl cunoscuse şi el sau că nu simţise şi el ace­ eaşi conexiune între ei pe care o simţise ea faţă de el în această manieră nouă şi minunată. Iar când el îsi * atinse buzele de ale ei,7 cu mai multă tandreţe ? decât şi-ar fi putut imagina vreodată, ştiu că la fel simţise şi el, - Eşti bine, îngerul meu? Ea îşi puse mâna pe pieptul lui pentru a simţi cum îi bătea ini­ ma. Pentru ea. -M ă simt perfect. -O , da, murmură el, închizându-şi mai strâns braţele în jurul ei şi trăgând-o mai aproape, cu siguranţă chiar aşa eşti.

Carul cu fân se legănă cu un scârţâit răsunător când trecu peste o groapă în drum, iar Edward se întinse protector să prindă mâna lui Kate, care stătea întinsă pe grămada de paie lângă el. Deşi se lăfăia într-o poziţie relaxată, privind fără un cuvânt crengile copa­ cilor pe lângă care treceau şi norii albi de pe cer, gândurile care i se învolburau prin minte nu aveau nimic relaxat în ele. Nu îi spusese prea multe de când se treziseră la prima geană de lumină, preferând să păstreze o tăcere contemplativă în dimi­ neaţa aceea. Din fericire, unul dintre fermieri, care venea dinspre Butonby, se oferise să îi ia în spatele carului său, ceea ce însemna că nu avea să fie nevoit să întrerupă acea tăcere. Proximitatea că­ ruţaşului îi împiedica să înceapă conversaţia serioasă pe care era necesar să o poarte, ceea ce însemna că i se oferea un scurt răgaz

149

- —

----------------------------------- ------

Auna tâarrmgton

- —

--------------------------------------- --

de la a reflecta la întreaga suită de consecinţe a evenimentelor din noaptea precedentă. Insă a sta întinşi în fân împreună, învăluiţi amândoi în tăcere, se dovedea a fi cel mai dificil moment dintre ei de când Edward îi poruncise să se dezbrace de rochie. Era ironic că se simţea mai în largul ei în preajma lui atunci când era goală puşcă. Ei bine, avea să fie nevoit să ia măsuri ca episoadele în care Kate era goală puşcă să se întâmple frecvent şi pentru perioade mari de timp. Inima îi crescu în piept, în sfârşit exista în viaţa lui ceva ce pu­ tea anticipa cu nerăbdare. Şi nu era vorba doar de sex, deşi acela fusese fantastic. Erau şi râsul ei, mintea ei ageră, bunătatea ei şi încăpăţânarea ei - Kate îl însufleţea cum nu o făcuse nici o altă femeie vreodată. -E şti teribil de tăcut în dimineaţa asta. Colţurile gurii lui se ridicară într-un zâmbet. Ar fi trebuit să ştie că nu putea păstra tăcerea, nu ea, dar în loc de a fi iritat, o găsi înduioşătoare. - Doar mă gândeam. - La ce anume? Drept răspuns, el arcui o sprânceană, tăcerea lui fiind mai mult decât grăitoare. - Oh. Roşi, iar el ştiu că nu aerul răcoros al dimineţii îi colorase obrajii. Regreţi? - în nici un caz, se grăbi el să răspundă. Apoi ezită. Dar tu? - Nu - ai făcut să fie... Ii strânse mâna. Perfect. Mai încântat de acest compliment simplu decât ar fi avut drep­ tul să fie, Edward îi trase mâna pe pieptul lui, ştiind chiar în clipa aceea că îi putea simţi bătăile inimii. Dumnezeule, cum îi făcuse pulsul să gonească noaptea trecută! Şi când o posedase a doua oară, când o trezise în zori şi lent, tandru, blând, se strecurase în ea, Kate ajunsese la climax nu exploziv, ci cu un oftat - şi îi acce­ lerase din nou bătăile inimii. - Nu mai făcusem... asta niciodată, recunoscu ea atât de încet încât de-abia o auzi. Edward se întoarse spre ea pe paie şi îşi apropie gura de ure­ chea ei: t

}

t

150

'

>

7

------------—U n duce-pentru totdeauna -—------- — -S e numeşte a face dragoste, murmură el, nereuşind să-şi stă­ pânească un rânjet în faţa lipsei ei de experienţă* Ea îl privi printre genele coborâte, cu o expresie pe jumăta­ te inocentă, pe jumătate seducătoare, iar mădularul lui se trezi la viată. > -N u mai.,, făcusem dragoste niciodată, şopti ea. - Ştiu. > Riscând să fie surprinşi de căruţaş dacă acesta s-ar fi uitat pes­ te umăr, Edward îşi atinse buzele de ale ei, apoi se rostogoli şi se îndepărtă de ea, punând o distanţă respectabilă între ei. -A şa că nu ştiu - adică mă întreb... Inspiră din nou adânc. Ce se întâmplă mai departe? Edward nu spuse nimic preţ de o clipă prelungă, apoi murmură spre cer: -Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu. -N u mai poţi rămâne ca tutorele meu acum. -Ştiu, răspunse el, deşi ştia cât se poate de bine că ar fi putut. Nu existau legi care să îi interzică unui bărbat să se culce cu pupila lui, şi cunoscuse câţiva bărbaţi care profitaseră de situaţia lor pen­ tru a-şi transforma pupilele în amante. însă el nu avea să fie unul dintre ei. Avem câteva opţiuni. - Iar una dintre ele este să ne prefacem că noaptea trecută nu s-a întâmplat şi să ne vedem fiecare de viaţa lui, şopti ea. Continuând să-i strângă ferm degetele, Edward îi aruncă o pri­ vire piezişă, ţintuind-o cu o expresie hotărâtă. -Asta nu e o opţiune. A nu o mai vedea niciodată pur şi simplu ieşea din discuţie, acum că gustase din pasiunea ce trăia în ea. Nu, problema consta în a o păstra. Refuza să o facă amanta lui. Ce-i drept, majoritatea bărbaţilor din înalta societate aveau amante, iar mulţi nici nu se oboseau să le ascundă. El era ducele de Strathmore, pentru numele lui Dum­ nezeu, iar gurile rele ar fi clevetit nu că îşi luase o amantă, ci s-ar fi întrebat de ce nu~si luase una mai de mult. Dar nu Kate. Ţinea prea mult la ea pentru a o face de râs doar ca să-şi satisfacă propriile pofte. Nu că ea ar fi acceptat vreodată o astfel de propunere. Nu ea. Majoritatea doamnelor din înalta y

151

----------- —9lnna ‘ifarrington ------------societate afişau un aer de cuminţenie care era pură prefăcătorie femeile care i-ar fi întors dispreţuitoare spatele unei lady drept pedeapsă pentru îndrăzneala de a fi vorbit cu un crai erau tot acelea care s-ar fi grăbit să îşi ridice fustele pentru acelaşi der­ bedeu de îndată ce ar fi reuşit să rămână singure cu el. Insă bunul-simt al lui Kate era real, si Edward constata că îsi dorea să îl protejeze. Şi pe ea. Presupunea că ar fi trebuit să o ia de soţie. în fond, aces­ ta era comportamentul unui gentleman adevărat după ce compromitea o lady de viţă nobilă, iar el trebuia să îşi accepte responsabilitatea. însă nu îşi făcuse planuri de căsătorie şi de a-şi întemeia o fa­ milie, fiind hotărât să lase titlul de Strathmore vărului său. însă acest lucru fusese valabil înainte de a o cunoaşte pe Kate. Ea era genul de femeie care ştia cum să facă uz atât de farmec, cât şi de spirit, care era excesiv de bună la suflet, inteligentă şi frumoasă. Şi după cum o demonstrase noaptea trecută, se potriveau bine şi fizic. Majoritatea căsniciilor din înalta societate aveau la bază mai puţin de atât. Dar... căsătorie. Dumnezeule mare! Avea curajul să facă un asemenea pas? Chiar dacă el ar fi fost dispus să o ia de soţie, Kate îi spusese foarte clar că ea nu era dispusă să se mărite cu nimeni. Societatea nu permitea doamnelor nobile să moşească bebeluşi, să vindece bărbaţi bolnavi sau să se ocupe de orfani contagioşi, şi în mod cert nu şi-ar fi putut continua activităţile medicale dacă ar fi de­ venit ducesă de Strathmore. însă nu era dispus să renunţe la ea. Era a lui acum; îşi asumase responsabilitatea pentru viaţa ei când apăruse la uşa ei, iar noaptea trecută îi revendicase trupul. Habar nu avea ce intenţiona să facă mai departe cu ea, dar ştia că nu voia să trăiască fără ea. - întoarce-te la Londra cu mine, îi sugeră el încet. - La Londra? scânci ea, vizibil luată prin surprindere. Nu era o soluţie pe termen lung, ştia, ci mai degrabă o cale de a evita să ia o decizie. Dar dacă ar fi luat-o cu el când se întorcea »

152

*

i

»

--------------------------------

Un ducepentru totdeauna - -------------------------------

la Londra, ar fi câştigat timp cât să poată lua o decizie adevărată şi ar fi putut s-o ţină aproape de el până atunci: - Mătuşa Augusta va fi încântată să te cunoască. Vei putea să îţi cumperi noua garderobă de care ai nevoie şi să te bucuri de cât a mai rămas din sezon. îi duse mâna la buze. Si j vei fi cu mine. - Dar nu pot să plec, protestă ea sumbru. E nevoie de mine aici, la Brambly. întorcându-se pe o parte pentru a fi cu faţa spre ea, Edward întinse mâna şi îi prinse obrazul în căuşul palmei. O expresie de mâhnire trecu pentru o clipă peste chipul ei, iar el simţi un junghi de remuşcare la gândul că o forţa să plece de acasă pentru propri­ ile lui scopuri egoiste. Dar alternativa, de a o lăsa acolo fără a şti când ar fi putut să o revadă, era de neconceput. -Vino cu mine la Londra, o ispiti el, şi voi avea grijă să poţi veni în vizită la Brambly în fiecare lună până la încheierea sezonului. -Vei.., serios? - Nu e un drum lung din oraş şi... Luându-1 prin surprindere, Kate îşi petrecu o mână pe după gâtul lui şi îl trase spre ea, dezechilibrându-1 şi nelăsându-i altă opţiune decât să se rostogolească peste ea pentru a nu cădea din căruţă. Buzele ei se topiră sub ale lui şi, pentru o clipă, Edward fu prea năucit de îndrăzneala ei pentru a reacţiona. Apoi îi răspunse cu la fel de multă ardoare, iar gustul dulce al sărutului ei crescu lacom în promisiunea certă a ceva mai mult. Când gura lui se deschise sub alunecarea şovăitoare a limbii ei peste buzele lui, ea se năpusti înăuntru, iar bărbăţia lui se întări instantaneu. Inspiră şuierat. Nu mai avusese niciodată o reacţie atât de rapidă, în special cu o femeie atât de lipsită de experien­ ţă. Era oare conştientă ce efect avea asupra lui, ce putere ţinea în mâinile ei? Ferească Dumnezeu să afle vreodată! -Continuă să faci asta, o avertiză el, ridicând capul pentru a se verifica dacă bărbatul de capră era în continuare departe de a bănui ce se petrecea în fân în spatele lui, şi vom fi prinşi. Ii prinse sânul în căuşul palmei şi îi mângâie sfârcul prin rochie. Iar apoi nu vei mai avea încotro şi vei fi nevoită să fugi la Londra pentru a-ţi salva reputaţia. 153

--------------- ‘A rma O-farrivgton -—------- — - Când trebuie să decid în privinţa venirii la Londra? Lăsă să-i scape un scâncet şi îşi muşcă buza de jos pentru a-şi înăbuşi restul geamătului. Când ea se arcui excitată sub mâna lui, Edward îsi dori să îi poată cere un răspuns imediat. In schimb îi sugeră: - Nu voi pleca până nu soseşte Brannigan. “ O, e bine aşa... e foarte bine aşa, murmură ea. Edward rânji, nefiind prea sigur dacă acel compliment se refe­ rea la faptul că îi lăsa timp să decidă sau la felul în care mâna lui îi dezmierda sânul. Oricum ar fi fost, avea să îl accepte bucuros. Se întoarse şi se îndepărtă de ea, ştiind că deja îşi forţaseră no­ rocul. Naiba să o ia de bună cuviinţă. Nu-şi dorea decât să o tragă peste el, să se înfigă în ea şi să o lase să-l călărească până la capăt, chiar acolo, în fân. Din ce în ce mai frustrat, se întoarse în poziţia sa iniţială, cu braţul petrecut pe sub cap, aţintindu-şi privirea asupra cerului nesfârşit al dimineţii şi punând deja la cale un plan pentru a o face pe Kate să rămână singură în podul cu fân. Carul trecu pe lângă râu şi, în scurt timp, sub privirile lor apă­ rură pietrele care marcau aleea ce ducea la casă. Căruţaşul opri. Edward sări jos, apoi o ajută şi pe Kate să coboare, lăsându-şi mâinile să zăbovească pe talia ei mai mult decât ar fi fost necesar. Kate îşi luă rămas-bun de la căruţaş, făcându-i cu mâna, iar acesta îşi scoase pălăria în semn de salut, smuci hăţurile şi se îndepărtă. Edward luă braţul lui Kate şi îl petrecu pe sub al lui şi împre­ ună porniră spre casă. Insă când aleea coti şi le dezvălui casa, se opriră. Clădirea zbârnâia de activitate. Usa de la intrare era blocată de mai multe căruţe,7 iar Dorrie coordona mulţimea de bărbaţi care descărnau diverse obiecte si Ie cărau în casă. Articole masive de mobilier, zeci de butoaie şi saci de pânză, suluri de materiale - era ca si cum cineva s-ar fi mutat în casa ei si si-ar fi adus toate bunurile personale. Precum şi patrimoniul întregului British Museum. Şi o bună parte din conţinutul prăvăliilor de pe Bond Street. Bătrânul Arthur probabil rămăsese cu aceeaşi impresie, căci stătea la baza treptelor de la intrare şi se agita, în timp ce doi r

j

f

t

»

t

>

154

j

i

?

----------------- l i n

duceyentru totdeauna -------------- —

bărbaţi trecură pe lângă el în drum spre foaier, cărând o canapea de catifea albastră ridicată peste capetele lor. Chiar şi grajdurile şi hambarele erau cuprinse de aceeaşi acti­ vitate frenetică. Un cal sur, cu şaua pusă, păştea în padoc lângă murgul lui Edward şi iapa ei neagră, care se întorseseră acasă pes­ te noapte, şi alţi cai negri stăteau legaţi lângă o şaretă mică. Doi bărbaţi descărcau o căruţă plină până la refuz cu saci de ovăz, ba­ loturi de fân şi harnaşamente pentru cai. Găini scurmau în curtea hambarului, vaci de lapte se adăpau la jgheab, o scroafă guiţa zgo­ motos spre o capră maronie, protejându-şi cei şase purcei... Kate rămase cu gura căscată. -Ce naiba...? -A sosit Branningan, răspunse Edward sec. Cu o privire cu subînţeles, îi eliberă braţul de sub al lui, apoi porni singur spre casă, pentru a-1 întâmpina pe administratorul de moşie venit să îşi ocupe noua poziţie. Un strigăt răsună de pe scările de la intrare când Kate îşi făcu apariţia. Când o văzu, Dorrie ieşi în fugă din casă, petrecându-şi braţele în jurul ei şi îmbrăţişând-o atât de strâns încât aproape o lăsă fără aer. - Slavă îngerilor din ceruri, sunteţi vie! Kate încercă să desprindă braţele lui Dorrie de pe ea şi să îşi tragă sufletul, temându-se pentru o clipă că bătrâna bucătăreasă avea să izbucnească în lacrimi. -S u n t bine. - Când caii s-au întors azi-noapte fără voi, am fost toţi foarte îngrijoraţi. O lăsă în sfârşit pe Kate să se desprindă din braţele ei şi se dădu în spate. Arthur era hotărât să pornească după voi, dar doamna Elston s-a postat direct în pragul camerei lui pentru a-1 împiedica să plece de acasă. Acolo a şi dormit, pe cuvânt! Privirea ei o măsură din cap până în picioare, apoi ezită. Sunteţi bine? Kate se strădui să nu roşească, temându-se pentru o clipă că Dorrie învăţase cumva să citească gândurile oamenilor şi ştia exact ce se întâmplase noaptea trecută. De două ori. -Am pierdut caii lângă râu şi am fost nevoiţi să ne petrecem noaptea în apropierea satului. 155

- — ------- — T ln n a

(tfarritwton -—

-------------

Dorrie îi aruncă o privire întrebătoare. -Dar... -Oh! Bmma Mulderry a născut o fetiţă superbă, o întrerupse Kate, disperată să îi distragă atenţia. Atât mama, cât şi copilaşul sunt bine. -Slavă cerurilor! Dorrie se încruntă şi îşi îndreptă din nou atenţia asupra lui Edward. Şi ducele? El unde... -Uite! Kate arătă spre casă. Ce se petrece? Văd că bucătăriile încep să se umple cu provizii cât pentru ditamai depozitul. Vai de mine! Ala e un dulap cu două uşi? Bucătăreasa bombăni uluită şi clătină din cap. - Domnişoară Kate, pur şi simplu n-o să vă vină să credeţi câte au venit. Cu atenţia distrasă suficient de mult cât să nu mai pună între­ bări iscoditoare, Dorrie îşi petrecu braţul pe sub cel al lui Kate şi o conduse spre casă. La fiecare pas bătrâna bucătăreasă îi dădea de­ talii despre carele întregi de produse care începuseră să sosească imediat după ivirea zorilor, însoţite de un bărbat pe nume Rrannigan care pretinsese că era noul administrator al moşiei. - E adevărat, recunoscu Kate încet. Excelenţa Sa 1-a angajat. Dar nu-ţi face griji. O bătu liniştitor pe braţ. Mi-a dat cuvântul lui de onoare că nu va face nici o schimbare majoră fără apro­ barea mea. -Ş i asta aţi aprobat-o? pufni Dorrie, arătând cu degetul spre canapeaua de catifea. Mie mi se pare că promisiunea a fost deja încălcată. Kate se încruntă. Dorrie avea dreptate. Nu aprobase nimic din toate acele provizii şi obiecte, şi totuşi iată-le acolo, în curs de a fi descărcate în casa ei cu precizia unei manevre militare. - Si mai e ceva, domnişoară. -O h? Kate se pregăti sufleteşte, nefiind prea sigură dacă mai putea îndura să i se întâmple şi altceva în dimineaţa aceea. - Când a sosit acel individ Brannigan şi nu eraţi acasă, eu şi doamna Elston ne am gândit că poate vom găsi în camera de lu­ cru instrucţiuni în ceea ce-1 priveşte. Aşa că, adăugă ea, lăsându-şi i

156

'

f

-------------- 1In ducejpentru totdeauna -—----------'

umerii să cadă cu un aer de vinovăţie, am căutat printre hârtiile de pe masa de scris. - înţeleg. Acum nu avea să mai poată păstra secretul faţă de servitori în privinţa planurilor lui Edward de a renova Brambly şi tot ceea ce avea să tulbure existenţa lor liniştită de până atunci. -Am găsit asta. Dorrie scoase o hârtie din buzunarul sortului. Kate aruncă o privire peste ea. Era acoperită cu scrisul de mână al lui Edward, lăbărţat în aceleaşi trăsături de peniţă îndrăzneţe pe care le folosea şi pentru a trece notiţe în registrele de eviden­ ţă ale moşiei; documentul detalia ce condiţii voia să fie cuprinse intr-un act de pensionare, iar în partea de jos, cu un scris mult mai lizibil, se afla şi răspunsul. „Voi executa conform solicitărilor, Excelenţă. Actele vor fi trimise într-o săptămână. Meacham.“ Kate se holbă la scrisoare, iar ochii i se umplură brusc de lacrimi de recunoştinţă. Un act de pensionare pentru Arthur, doamna Elston şi Dorrie! Şi încă unul foarte generos, cu prevederi pe care ea nu şi-ar fi permis niciodată să le includă în contract, dacă nu ar fi fost el. Aveau să primească fiecare câte o căsuţă, o rentă, bani pentru haine, totul binemeritat pentru iubirea şi loialitatea cu care o serviseră: -O , domnişoară Kate - îmi pare atât de rău! O expresie de groază şi remuşcare trecu pentru o clipă peste chipul lui Dorrie când îi văzu lacrimile. Nu am vrut să provocăm probleme. Am cre­ zut că poate vom găsi vreo explicaţie sau instrucţiuni în privinţa livrărilor... Zâmbind printre lacrimi, Kate îşi puse mâna pe braţul bucătă­ resei şi i-1 strânse pentru a o linişti. încercă să recitească scrisul de pe hârtie, însă nu reuşi, căci vederea îi era prea înceţoşată de lacrimile stârnite de bunătatea lui Edward şi de generozitatea sa tinută în secret. Fără îndoială, Edward luase primele măsuri în acest sens cu mai bine de o săptămână în urmă, nu în încercarea de a-i intra în graţii sau de a o seduce şi a o aduce în braţele lui, cum se întâm­ plase noaptea trecută, ci pur şi simplu fiindcă îşi dorea să o ajute şi să le facă dreptate servitorilor. Pieptul îi fu inundat de căldura i

>

157

------------------

îl

una ‘Harrington —

-------------

unei fericiri nemărginite la gândul că descoperise în sfârşit băr­ batul adevărat de dincolo de masca de duritate pe care o afişa în faţa lumii. In faţa ei îşi dezvăluise sufetul, iar sufletul lui era bun şi generos. Ii strigă unuia dintre cărăuşii care purta pe umăr un sac de făină de porumb. -Trebuie să vorbesc cu ducele. Ştii unde s-a dus? - Da, domnişoară. A intrat în camera de lucru. Kate îi mulţumi. Pornind spre casă, avu impresia că se afla într-un vis. Un vis minunat şi fericit! In mai puţin de douăzeci şi patru de ore totul se întorsese cu susul în jos. Brambly începuse să se transforme din nou într-o fermă adevărată, servitorii se pregăteau să se pen­ sioneze în condiţii * excelente,1 iar ea... ei bine,7 totul era diferit si > în ceea ce o privea pe ea. Şi totul datorită lui Edward. Nereuşind să-şi stăpânească pasul vesel şi nerăbdarea de a ajunge la el, coti spre camera de lucru. Uşile duble stăteau larg deschise în hol, iar lumina intensă a dimineţii se revărsa prin fe­ restrele înalte, făcând bordura zugrăvită în alb şi rafturile de cărţi să strălucească orbitor. Edward se afla în spatele mesei de scris, având în mână mai multe documente şi cu un munte de hârtii acoperind suprafaţa de dinaintea lui, iar Kate se opri cu neruşinare în prag pentru a-1 privi. Arăta ca şi cum acolo i-ar fi fost locul dintotdeauna, stăpân peste casă şi controlând fiecare centimetru pătrat din întreaga proprietate. Puternic. Autoritar. Delicios de masculin. Un zâmbet îi jucă pe buze. Acum ştia exact cât de blândă şi de generoasă era inima lui, cât de obraznic era trupul lui. Aşa era, oare, când aveai un soţ prezent în casă? Nu se putea imagina trăind sub acelaşi acoperiş cu cineva atât de puternic şi de hotărât, dar după ce îşi petrecuse ultimele câteva săptămâni cu el, nu îşi putea imagina nici cum ar fi fost să nu îl aibă acolo. Iar acum, după noaptea trecută, îşi dădu ea seama cu o tresă­ rire de fericire, nu mai avea nici un motiv pentru care nu şi l-ar fi dorit în viata ei. Un val de fericire vibră cald în ea când se gândi la posibilităţile deschise de acea revelaţie. >

>

i

158

------------ - Tîn duce neutru totdeauna -------------Când Edward ridică privirea şi ochii lui întunecaţi se încinseră la vederea ei, pulsul ei se acceleră sub imperiul unei excitaţii imediate. -închide uşile, Katherine, îi porunci el pe un ton senzual, şi vino încoace. Făcând întocmai, Kate lăsă uşile să se închidă si ocoli masa de scris până ajunse lângă el. Trupul îi vibra de nerăbdare electrizan­ tă, începând deja să se înfierbânte şi să pulseze. Poate că, până la urmă, nu era chiar aşa de rău să se supună ordinelor lui. -T u eşti răspunzător pentru toate astea, spuse ea, fluturând din mână pentru a indica haosul în plină desfăşurare în jurul ei. Nu-i asa? - I-am spus lui Brannigan să comande toate cele necesare pen­ tru a întemeia o gospodărie. Se pricepe să execute ordinele. -A şa se pare. îşi încrucişa braţele, prefăcându-se iritată, ştiind că dacă nu îşi punea mâinile la adăpost, avea să le întindă spre el. Ceea ce nu ar fi făcut decât să stârnească probleme. Şi încă proble­ me dintre cele mai rele şi desfrânate. O canapea de catifea? Chiar asa, Edward... Dintr-o singură mişcare fluidă el o prinse de talie şi o aşeză pe masa de scris. Se aplecă peste ea, cu gura ispititor de aproape de a ei. -îngerul meu, acea canapea e al doilea cel mai bun articol de mobilier din casa asta. Ii ridică fusta până peste genunchi şi murmură aprins. Primul e patul meu. Un torent de fierbinţeală se revărsă în trupul ei, concentrăm du-se între coapsele ei când îşi aminti senzaţia minunată a mă­ dularului lui strecurându-se în ea si cât de femeie se simţise când fusese învăluită de virilitatea lui. Scânci încet,3 dorindu-si } cu disperare să-l simtă acolo din nou. -O să-ţi placă. îţi promit. Băgă un deget pe sub decolteul rochiei ei şi, trăgând blând de material, îi dezgoli umărul. Pielea ta cremoasă frecându-se goală pe catifeaua moale... Când coborî gura pentru a-i gusta umărul cu limba, ea gemu. -Ai încuiat usa? -D a, şopti ea, înfiorându-se de tonul plin de sugestii păcătoa­ se al vocii lui. }

7

7

159

‘A rma Tfarrington - Bine ai făcut. O muşcă mărunt de gât, iar mâinile lui se strecurară la spatele ei, descheindu-i rapid rochia. Fiindcă trebuie să te am. -Aici? scânci ea. “ Chiar aici. Se cuibări între coapsele ei şi se aplecă peste ea până când ea fu nevoită să se lase pe spate pe masa de scris, apoi se întinse şi el peste ea. Chiar acum.

Edward o sărută, fierbinte şi posesiv, limba lui forţându-i buzele să se deschidă pentru a se năpusti adânc în gura ei, în­ curajând-o să răspundă cu aceeaşi intensitate a dorinţei lui. Cu un oftat înfiorat, Kate îi răspunse, invadându-i gura la fel cum o făcuse si el. El gemu şi îi prinse limba între buzele lui, sugând puternic şi trăgând-o mai adânc în gura lui. Dumnezeule, era delicioasă, iar răspunsul ei entuziast îl încânta. Fusese cu mădularul pe jumă­ tate întărit încă de când îi dezmierdase sânul în carul cu fân, iar acum bărbăţia îi deveni instantaneu rigidă când văzu trupul ei stârnindu-se atât de rapid, înfiorându-se de dorinţa de a se îm­ preuna cu al lui. Ii smulse agrafele din păr şi i-1 lăsă să cadă liber pentru a putea să-i strângă buclele în pumn, ţinându-i astfel bu­ zele cât mai nemişcate sub ale lui, răvăsindu-i neobosit sărutul la fel cum intenţiona să îi răvăşească şi trupul. Kate îşi smulse gura de sub a lui, chinuindu-se să respire, însă gâfâitul ei nu făcu decât să îl stârnească şi mai mult. - Eşti atât de frumoasă, spuse el, ridicându-i fusta până la ta­ lie. Atât de neobişnuită... atât de diferită de toate celelalte femei pe care le-am cunoscut. îşi băgă ambele mâini sub fusta ei şi o dezbrăcă de pantalonii băieţeşti. Ea deschise larg ochii. Rânjindu-i dintre coapsele acum goale, Edward ridică panta­ lonii precum un steag capturat. Mâinile ei se grăbiră să îi acopere 9

j

160

j

>

—------- —1In duce pentru totdeauna -—-------- — gura când din gât îi explodă un chiţăit surprins, apoi râse din toa­ tă inima când el îi aruncă peste umărul lui. O dorise si > înainte,7 dar acum când îi văzu ochii scânteind de râs, simţi că ar fi luat foc dacă nu o poseda chiar atunci. îşi strecură mâinile în sus pe interiorul coapselor ei, deschizând-o seducător şi pregătind-o pentru el. Degetele lui o găsiră, cufundându-se adânc în fierbinţeala ei umedă, iar ea, în sune­ tul discret al gemetelor şi scâncetelor ce îi scăpau de pe buze, se zvârcoli pe masă sub tortura lui dulce. Mâna lui o dezmierdă pe dinăuntru, însă nu tandru sau blând, ci autoritar, brutal, aspru - Kate era a lui acum şi intenţiona să revendice fiecare milimetru din ea. îşi înclină capul şi îşi îngropă faţa în triunghiul ei de cârlionţi, inspirând adânc parfumul ei feminin, de caprifoi dulce şi sex fier­ binte, care deja i se imprimase în minte. -Am să te degust, îngerul meu, o avertiză el pe un ton întune­ cat, răsuflarea lui revărsându-se fierbinte peste ea. Degetele ei se încleştară mai strâns pe umerii lui. - Edward... El îşi trecu limba peste sexul ei, şi orice protest ar fi fost pe punctul de a exprima se dizolvă într-un geamăt gutural de plăcere intensă. Trupul i se relaxă sub senzaţia gurii lui pe carnea ei, în timp ce limba lui îi dezmierdă cu atingeri adânci şi prelungi pliu­ rile, înainte ca buzele lui să îi găsească mugurul de plăcere, deja umflat şi sensibilizat de excitaţie, închizându-se în jurul lui. Supse uşor - iar trupul ei fu cuprins de spasme şi începu să tremure peste buzele lui. El supse din nou, de data aceasta mai tare. Şoldurile ei se ridi­ cară de pe masa de scris şi se împinseră către gura lui, în timp ce din gât îi scăpă un scâncet implorator de dorinţă. însă mâna lui pe coapsa ei o ţinea ţintuită sub el în timp ce o tachina, degetele lui răsucindu-se în ea chiar în timp ce continua să muşte mărunt şi să sugă, fierbinţeala gurii lui marcând-o invi­ zibil, asemenea unui fier încins, ca fiind a lui. Edward ridică scurt capul pentru a o privi. îşi ţinea ochii strâns închişi, iar buza de jos îi era prinsă între dinţi, încercând să îşi 161

--------------------------------------

(J\nna tâarrington

- --------------------------------------

înăbuşe dorinţa dureroasă tot mai intensă ce creştea în ea, în loc de a i se abandona. El zâmbi obraznic văzând acestea. Trupul ei era încă prea lipsit de experienţă în privinţa sexului pentru a şti cum să primească descărcarea, chiar şi atunci când tânjea după ea cu atâta disperare, şi fu mistuit de o plăcere egoistă la gândul că el era bărbatul care avea să o înveţe acest lucru* Stând între coapsele ei, se descheie la prohab şi îşi eliberă mă­ dularul întărit. Dovada că ea era pregătită pentru el scânteia pe buzele trandafirii ale pliurilor ei de carne, iar el era mai mult decât pregătit pentru ea. Atât de pregătit de a se cufunda în teaca ei caldă şi strâmtă încât vârful bărbăţiei îi lucea deja sub o picătură de rouă. - Eşti a mea acum. O prinse de talie şi o trase în faţă până când fesele ei aproape atârnau pe marginea mesei de scris, apoi cobo­ rî mâna şi îşi prinse mădularul, împingând capul erecţiei lui pulsande în scobitura fierbinte din centrul fiinţei ei. Şi am să iau ce e al meu. Ea scânci nerăbdătoare, cu trupul tremurându-i de dorinţă. însă acum nu mai era vorba de dorinţă. Dorinţa o adusese în braţele lui noaptea trecută şi îi oferise pace şi salvare. Acum - îşi înclină soldurile astfel încât să intre doar cu vârful mădularului dincolo de rezistenţa strânsă opusă de buzele ei interioare, dar nu mai departe - acum era vorba de posedare. Ea se zvârcoli sub el, implorându-1 cu trupul ei să intre în ea şi să o ia cu totul: - Edward, te rog - te rog, acum! El făcu un pas în faţă şi se înfipse în ea până la capăt. Kate ţipă de plăcerea de a fi posedată atât de complet, atât de brusc, dar de data asta nu mai simţi nimic din durerea de dinainte, nici o rezistenţă. Iar când el începu imediat mişcă­ rile de penetrare, trupul ei se coborî peste al lui, venindu-i în întâmpinare. -E şti a mea, mârâi el, înfigându-se în ea. Spune-o, Kate - spune-mi că eşti a mea. Ea gemu. -Spune-o, îi porunci el, prinzând-o de şolduri şi trăgându-le spre ale lui. Eşti a mea. >

7

j

162

f

'

-------- - (Un duce pentru totdeauna — ----------Sunt... sunt a ta! Un fior de abandon o străbătu din cap până în picioare. Arcuindu-şi spatele, îşi încrucişa strâns gleznele peste şalele lui, deoarece fiecare mişcare puternică de penetrare o făcea să alunece în sus pe masa de scris, mâinile lui pe şoldu­ rile ei trăgând-o înapoi pentru a se înfige din nou în ea. Sunt a ta, Edward... Cu un mârâit sălbatic, el îi trase în jos corsajul rochiei şi îi des­ făcu brutal corsetul pentru a-i expune sânii, iar în timp ce şoldu­ rile lui se legănau ritmic între coapsele ei, mâinile lui se întinseră peste trupul ei pentru a-i strânge cu asprime sânii şi a o trage de sfârcuri. Răsuflarea ei ieşea gâfâit, în scâncete guturale, însă sunetul ei nu mai ajungea şi la urechile lui, prea ocupate cu propriile gemete animalice de dorinţă. Braţele ei fluturară haotic prin aer, ne reu­ şind să găsească nimic de care să se prindă pe masa netedă, iar trupurile lor împreunate răsturnară teancurile de hârtii, registre şi cărţi, aruncându-le pe podea într-o grămadă dezordonată. Cu un geamăt teribil, el îi trase şoldurile înspre el şi se înfipse în ea, rămânând acolo, scuipându-şi sămânţa adânc înăuntrul ei. Trupul îi fu cuprins de spasme de plăcere delicioasă, braţele şi picioarele tremurându-i de epuizare în timp ce mădularul i se con­ tracta, golindu-se până la ultima picătură în ea. Insă ea nu terminase şi se zvârcoli peste el, implorându-1 să îi ofere descărcare. Lăsându-şi mădularul epuizat în ea, el o prinse de glezne şi îi ridică picioarele peste umerii lui, iar din acest unghi nou, cu trupul apăsându-Tse greoi peste al ei, îşi frecă pelvisul cu forţă de al ei, stimulându-i sexul larg deschis şi mugurul de carne expus din centrul ei. Ea icni, iar el o făcu din nou, ridicându-şi propriile şolduri pentru a se izbi şi a se freca de ea. Ea explodă de plăcere, braţele ei încleştându-se disperate în jurul umerilor lui, în timp ce şoldurile i se arcuiră sălbatic sub el. Edward îi acoperi gura cu a lui, pentru a înăbuşi ţipătul ce îi izbucni din gât, şi îi simţi sexul tremurând în jurul mădularului lui încă îngropat în ea, fiecare val al climaxului ei pulsând prin ea si revărsându-se în el. A

t

163

—

------------------ 9 1

una (bfarrington —

--------------- -

Cu o tandreţe pe măsura brutalităţii cu care se consumase îm­ preunarea lor, o sărută încet pe gât, apoi îşi sprijini fruntea de umărul ei dezgolit. Preţ de o clipă prelungă, apoi, nici unul dintre ei nu se clinti, pierduţi amândoi în goana inimilor lor ce băteau înnebunite şi a răsuflării lor gâfâite. -Edward? şopti ea în cele din urmă. El îşi ridică fruntea de pe umărul ei gol, simţind în piept un junghi de îngrijorare la gândul că poate o rănise. “ Şi tu eşti al meu. Cu un zâmbet, îl atinse pe obraz, cu vo­ cea răguşită de dorinţă satisfăcută. Spune-o, îi porunci ea blând, cu un oftat foarte feminin, trecându-şi uşor degetele peste bărbia lui. - Sunt al tău, îngerul meu. Buzele lui le dezmierdară blând pe ale ei, apoi, şovăitor, se re­ trase din ea. Scoţându-şi lavaliera şifonată, o folosi pentru a şterge atent trupurile lor, apoi o aruncă în flăcările din cămin. îi luă mâinile şi o ajută să coboare de pe masa de scris, simţind o tresărire de vino­ văţie când ea se crispa de durere şi îşi frecţionă spatele. Se folosise de ea cu brutalitate, dar nu se putuse abţine. Şi îşi dădu seama cu o zvâcnire de satisfacţie că nici ea nu putuse. Fără ca el să i-o ceară, Kate coborî mâinile pentru a-1 încheia la pantaloni. Dacă nu avea grijă, îşi spuse el, strâmbându-se când vârfurile degetelor ei îl atinseră accidental, avea să se trezească înapoi pe masă, descoperind cât de insaţiabilă era dorinţa lui pen­ tru ea. -Deci, spuse ea încet, îndreptându-i vesta, Brannigan a sosit mai devreme. -Da. Urmându-i exemplul, îi legă şireturile corsetului, apoi îi ridică şi corsajul rochiei pentru a-i acoperi umerii. Am să plec la Londra mâine-dimineaţă. întinse mâinile la spatele ei pentru a-i închide rochia. Era ciudat că putea găsi aproape la fel de multă plăcere în a o îmbrăca precum găsea în a o dezbrăca. Iar tu o să mă însoţeşti. -Vreau să fiu cu tine, chiar vreau. Coborî privirea şi îşi netezi fusta. Dar nu pot veni la Londra, nu atât de curând. - De ce nu? insistă el. 164

— --------- Tinduceyentru totdeauna ------------După pasiunea pe care tocmai o descoperiseră împreună, nu s-ar mai fi simţit în stare să se separe de ea. Kate închise ochii, iar el văzu o tresărire de dezamăgire şi do­ rinţă neîmplinită trecând peste chipul ei. “ Trebuie să mă asigur că Brannigan se va potrivi aici. Arthur, doamna Elston, Dorrie - ei sunt tot ce am. -Acum mă ai şi pe mine, o informă el, privind-o cum se îndepăr­ tează de el pentru a~şi răsuci părul în coc şi a-1 prinde cu agrafe. Ea rămase cu spatele spre el, ascunzându-şi chipul, însă Edward îi văzu limpede tremurul degetelor în timp ce încercă, fără succes, să-şi prindă şi ultima agrafă. - Si totuşi,7 nu. “ De asta vei veni cu mine la Londra... Ea clătină din cap, renunţând la agrafă cu un oftat frustrat. - Şi după ce se încheie sezonul? Ce legătură voi mai putea pre­ tinde a avea cu tine atunci, în afară de povara de a-ţi fi pupilă şi târând după mine o fermă înglodată în datorii? Edward inspiră adânc pentru a neutraliza nodul de emoţie ce i se formase în stomac. Ştiuse ce avea de făcut încă de noaptea trecută, când o văzuse stând în faţa focului în pantaloni băieţeşti şi corset de femeie, când îşi dăduse seama că nu se mai putea ab­ ţine să nu o facă a lui. Şi poate că astfel ar fi reuşit să o convingă să vină cu el la Londra,1 să îi ofere sansa de a se bucura de cât mai » multe nopţi cu ea... -Am să renunţ la tutela asupra ta. Kate se răsuci pe călcâie, lăsând agrafa să-i cadă dintre dege­ tele uluite. In tăcerea care urmă, în timp ce se holba la el, agrafa zdrăngăni uşor când ateriză pe podea. -Am să renunţ la tutelă, repetă el încet, ştiind că era decizia corectă dacă voia să îi câştige încrederea suficient cât să o deter­ mine să îşi petreacă sezonul cu el. Voi lua legătura cu Meacham şi îi voi cere să redacteze un nou contract, unul prin care vei de­ veni o femeie independentă, liberă chiar şi de sub autoritatea tatălui tău. Ea îşi ţinu respiraţia. - Şi Brambly? El îi rânji. i

!

--------------------

rAnna‘Harrington ------------------- -

A

- Iţi va rămâne ţie să dispui de moşie după bunul tău plac. Apoi se pregăti ca ea să îi sară în braţe de bucurie şi să-şi arunce braţele în jurul gâtului Iui - eliberarea de sub tutela lui era ceea ce îşi dorise încă de când apăruse el în pragul uşii ei, recăpătându-şi astfel controlul deplin asupra vieţii şi asupra casei ei. Insă ea nu se mişcă, singurul ei gest fiind de a ridica o mână pentru a-şi şterge ochii scânteind de lacrimi şi de a-1 privi ca şi cum în loc de a-i fi oferit ferma, el îi jurase că avea să o distrugă. Derutat, Edward se încruntă şi se întinse spre ea. -Kate... -N u. Ea îl făcu să dea înapoi cu o expresie atât de profundă de abandon şi mâhnire încât îi tăie respiraţia. Aveai de gând să salvezi Brambly, iar acum... -Intenţionez în continuare să te ajut cu Brambly; asta nu s-a schimbat. îţi dau cuvântul meu de onoare. Insă ea nu făcu decât să clatine aprig din cap. Şi abia atunci înţelese Edward adevăratul motiv pentru care nu voia să vină la Londra cu el, şi se simţi ca un neghiob nenorocit pentru că nu îşi dăduse seama mai repede... - Moşia Brambly e a ta, îngerul meu, o asigură el. Nu ţi-o va lua nimeni câtă vreme lipseşti. în ochii ei, atunci, văzu teama transformându-se în încrede­ re şi uşurare, iar fericirea surprinzătoare care îl inundă aproape îl copleşi. -Mulţumesc, Edward. Se ridică în vârful picioarelor pentru a-1 săruta, mâna ei alune­ când posesiv peste pieptul lui. Petrecându-şi braţele în jurul ei şi trăgând-o aproape, Edward îi murmură pe buze: -Vom merge la Londra. Nimic nu putea să-l convingă să re­ nunţe la acest lucru, dar... Pot să mai rămân la Brambly câteva zile să mă asigur că Brannigan se instalează cum trebuie. Kate se arcui în îmbrăţişarea lui, iar lui i se tăie răsuflarea când îi simţi sânii apăsându-se pe pieptul Iui. - Iti mulţumesc! A

>

)

166

>

i

*

'— -------------

Vn duceyentru totdeauna

----------—

Cu un geamăt stăpânit, dorindu-şi să o posede sălbatic din nou, chiar acolo, pe podea, dar ştiind că ar fi fost prea mult pentru ea, şi prea repede, îşi coborî gura la urechea ei. -D ar sper totodată că eşti conştientă, adăugă el, răsucindu-şi limba în urechea ei şi fiind răsplătit cu o înfiorare fermecătoare, că nu intenţionez nicidecum să mă ţin departe de tine. Ea lăsă să-i scape un geamăt şoptit: -A şa sper şi eu! El îşi dădu capul pe spate şi râse, mai fericit în acel moment decât se simţise vreodată în ultimii câţiva ani. Ultimii zece ani, de fapt. -O să mă laşi fără suflare, o dojeni el. Haide, şterge-o de aici. O întoarse spre uşă, apoi o plesni jucăuş peste fund pentru a o face să plece în grabă. Ai o casă plină de lucruri care trebuie despachetate, iar eu am un vraf de hârtii care trebuie sortate. - Hmmra... îmi trec prin minte activităţi mai interesante decât sortatul hârtiilor, îndrăzni ea să îi arunce peste umăr, legănându-şi şoldurile seducător în timp ce se îndreptă încet spre uşă. Eu voi fi în camera de zi în care se află canapeaua de catifea, în cazul în care te plictiseşti... -Desfrânato, o tachină el, zâmbetul lui rapace fiind o promi­ siune flămândă despre ce o aştepta în seara aceea. Aruncându-i o ultimă privire, Kate oftă plină de dor şi ieşi din încăpere. Edward clătină din cap, chicotind fericit, şi încercă să se con­ centreze pe hârtiile lui, deşi acest lucru se dovedi de-a dreptul im­ posibil câtă vreme în jurul lui încă mai plutea parfumul ei, iar pe buze încă mai avea gustul ei. Cine ar fi crezut că o asemenea vulpoaică mică putea să îi sucească în asemenea hal capul? Dar era exact ceea ce îi făcea această femeie. îl făcea să o dorească, şi nu doar pentru jocuri amoroase, deşi acestea se dovediseră mult mai speciale decât şi-ar fi imaginat vreodată. Nu, recunoscu în sinea sa, sortând hârtiile, aruncând câte o scurtă privire peste fiecare dintre ele înainte de a o pune deopar­ te, Kate îl făcuse să îşi dorească să o audă râzând, să se bucure de flirtul ei jucăuş, de bunătatea şi de loialitatea ei, chiar şi să îi vadă 167

- —-------- ‘Anna‘1-farrington -— -------aerul încăpăţânat cu care îşi împingea în faţă bărbia. Şi ea îl dorea la rândul ei, la fel de mult. Poate că se înşelase. Poate că o căsătorie nu ar fi fost până la urmă chiar atât de impo... Cineva bătu la uşă. Edward ridică privirea. Un bărbat îndesat şi crăcănat, cu pu­ ţinul păr rămas pe cap pieptănat de-a curmezişul cheliei, stătea şovăitor în prag, ţinându-şi pălăria în mână. Purta haine simple şi ghete de lucru solide, nu avea lavalieră, vesta îi era pătată, iar pata de roşeaţă intensă din obrajii lui arăta că începuse deja să bea, în ciuda faptului că era atât de devreme dimineaţa. - Domnul Brannigan se ocupă de livrări, îl informă Edward, îndreptându-şi din nou atenţia asupra hârtiilor. 11 găseşti probabil jos în beci. -Vă cer iertare, milord. Bărbatul păşi în încăpere. Sunt Guerson de la hanul de poştă. -Domnul Guerson, desigur. Edward îi ieşi în întâmpinare cu un zâmbet, întinzându-i mâna. îmi cer scuze. La câtă activitate e pe aici azi, am crezut că eşti unul dintre oamenii de la livrări. Strânse mâna bărbatului. Ce te aduce la Brambly? -E vorba de domnişoara Kate, Excelentă. Katherine. De-abia dispăruse de sub ochii lui de nici cinci mi­ nute. Cu siguranţă nici măcar o diavoliţă ca ea nu ar fi putut să dea de bucluc atât de repede. Se încruntă: - Ce este? -E i bine, domnule, ar trebui să stiti că noi toti în sat avem o părere foarte bună despre fetişcana asta. N-am vrea să i se întâm­ ple vreodată ceva rău. Un val de îngrijorare bruscă îi crescu în piept. - Ce s-a întâmplat, domnule Guerson? -Asta. Scoase o scrisoare din buzunarul jachetei. Tânărul Tom mi-a adus-o acum câteva zile, zicând că domnişoara Kate vrea să fie trimisă cu poşta. Dar cu atâtea furtuni şi ploaie, trimiterea poştei a fost amânată, aşa că m-am gândit că ar trebui s-o vedeţi dumneavoastră mai întâi, acum că sunteţi tutorele ei şi răspunză­ tor pentru fată. i

•

168

7

'

>

>

i

>

V n duce pentru totdeauna - —

-

—

------------------------- —

Chipul lui Edward se înăspri când luă scrisoarea si îsi aruncă privirea peste adresă, Phillip Benton. - în mod normal nu aş fi deranjat pe nimeni cu aşa ceva. Dar e adresată tatălui ei, înţelegeţi. Şi toată suflarea din sat ştie că indi­ vidul e un mişel de două parale. Cuvintele îi scăpară pe negândite, iar bărbatul se chinui bâlbâit să se scuze. Adică, vreau să zic, nu e un om bun. -N u, confirmă Edward, scrâşnind din dinţi, nu e. - Şi nu mi-ar plăcea ca domnişoara Kate să facă vreo neghiobie si > să aibă de suferit,* acum că sunteti> dumneavoastră aici să aveţit grijă de ea. -Mulţumesc, Guerson. Ai făcut ceea ce trebuia aducându-mi asta. Arătă din cap spre uşă cu un aer rigid. Treci pe la Brannigan înainte să pleci şi spune-i să-ţi dea o monedă pentru bunăvoinţa ta. -Foarte generos din partea dumneavoastră, Excelenţă, îşi puse pălăria pe cap şi se grăbi să plece, pornind cu pas vioi spre capătul casei şi scările ce duceau în beci. Edward rupse sigiliul de ceară şi deschise scrisoarea, iar cele trei monede căzură cu un zăngănit pe podea la picioarele lui. Holbându-se la ele, fu năpădit de aceeaşi trădare crudă pe care o cunoscuse cu zece ani în urmă, învăluindu-1 brusc ca o ceată întunecată, strecurându-se şi învolburându~se în el, tăindu-i răsuflarea. Privirea lui se ridică încet de la cele trei monede la scrisoa­ rea pe care o ţinea în mână. Cu fiecare cuvânt pe care îl citea, pulsul îi devenea tot mai grăbit, mai violent, ca şi cum ar fi încer­ cat să îi demonstreze că încă mai avea o inimă în pieptul cuprins de întuneric. însă el ştia că nu era asa. Ştia ce însemna a fi înşelat şi cunoscuse pe propria piele iadul în care trădarea putea duce sufletul unui om. Acum se coborî din nou peste el când privi scrisoarea, colţii ei brutali sfâşiindu-i pieptul pentru a-1 răpi... îngerul lui îl osândise să se întoarcă direct în iad. j.

j

'

'

.

i

>

i

>

*

>

>

3

>

t

In salon, Kate îşi făcu de lucru aranjând mobilierul proas­ păt adus şi sortând toate obiectele încă nedespachetate din lăzi. Insă privirea îi aluneca mereu spre canapeaua de catifea din colţ, 169

----------------- -

Anna tâarrington ------------------ -

mintea ei evocându-i ceea ce-i spuse Edward despre ea. Deşi se străduia să respire normal, inima încă îi gonea, iar trupul îi vibra electrizat când îşi amintea cu câtă îndrăzneală i se oferise chiar acolo, pe masa de scris. La fel cum intenţiona să i se ofere şi în noaptea aceea, pe canapeaua respectivă. Râse cu neruşinare, ducându-şi rapid mâna la gură. Nici măcar nu se dezbrăcaseră! El o numise desfrânată, şi poate chiar era. Dar dacă a fi desfrâ­ nată îi permitea unei femei să se simtă atât de bine, atât de feri­ cită, ei bine, era de-a dreptul uluitor faptul că întreaga populaţie feminină a Angliei nu era ocupată să prindă bărbaţii la înghesuia­ lă, cerându-le să le transforme în desfrânate. Şi totul i se datora lui Edward. Tânjea după el, atât de mult încât tocmai îl implorase să o posede şi recunoscuse de bunăvoie că devenise a lui. A lui. Mâinile lui pe trupul ei, greutatea lui apăsându-se atât de plăcut peste ea, bărbăţia lui dezmierdând^o pe dinăuntru - nu doar că îşi dorise să i se supună, ci chiar savurase abandonul. Iar în acel moment nu îşi dorea nimic mai mult decât ca el să o posede din nou până redevenea neputincioasă în braţele lui. Toată viaţa ei nu reuşise niciodată să înţeleagă cum putu­ se mama ei să îl iubească pe tatăl ei cu atâta loialitate, în ciuda felului oribil în care se purtase acesta cu ea, a abuzurilor pe care le îngrămădise pe capul ei. De ce renunţase mama ei la viaţa ei de li­ bertate pentru a-i deveni soţie? Şi de ce îi rămăsese credincioasă, chiar ştiind că el nu o iubise niciodată? Dar acum Kate ştia. Cunoscuse ea însăsi torentul de emoţii care făceau o femeie să îsi dorească să-si sacrifice libertatea de dragul unui bărbat. Insă ea nu avea să facă aceeaşi greşeală pe care o făcuse mama ei. Ea nu s-ar fi căsătorit niciodată cu un bărbat care nu o iubea, şi nu era atât de naivă încât să creadă că Edward nutrea sentb mente tandre faţă de ea. Ideea măritişului era destul de înspăi­ mântătoare în sine, dar când i se adăuga tot ceea ce ar fi avut de pierdut... Brambly, activităţile ei medicale, inima ei. Dacă soţul ei ar fi decis să îi ia toate acestea, nu ar fi putut face nimic pentru a-1 împiedica. *

170

>

i

-— -----------

lin

ducepentru totdeauna -—

--------- —

Cu Edward nu se pusese problema de căsătorie, ceea ce o bu­ cura. Chiar dacă el i-ar fi propus aşa ceva, ea ar fi refuzat. Dar o invitaţie la Londra era foarte departe de o cerere în căsătorie, astfel că avea să îl însoţească fiindcă nu putea suporta gândul de a-şi refuza acel timp petrecut în compania lui, chiar dacă nu îşi putea imagina un viitor pentru ei doi dincolo de sfârşitul sezonu­ lui. Chiar dacă îi promisese că avea să o protejeze şi chiar dacă o făcea să simtă că a fi în braţele lui era ceva foarte special, Edward nu o iubea. Inima i se strânse, goală şi mâhnită. Dar ar fi putut vreodată? "Katherine. Auzind vocea gravă a lui Edward în spatele ei, inima ei tresări, inundată de speranţă. Poate că totuşi începea să ţină la ea. Râse fericită şi se întoarse spre el. - Cred că ar trebui... Râsul îi pieri sufocat în faţa răcelii de gheaţă a privirii lui întu­ necate. Intr-o fracţiune de secundă fericirea ei dispăru fără urmă, locul ei fiind luat de un junghi brusc de îngrijorare ce îi sfârtecă stomacul, iar teama îşi încleşta degetele reci peste inima ei. Edward veni spre ea, forţând-o să se dea înapoi până ajunse cu spatele la perete, ţintuită sub el. El îşi sprijini o mână pe perete în dreptul umărului ei şi se aplecă spre ea până când faţa îi ajunse atât de aproape de a ei încât răsuflarea lui jucă pe buzele ei, iar ochii lui îi sfredeliră necruţători pe ai ei. Kate înghiţi un nod, brusc înspăimântată. - Edward, ce s-a întâmplat? -Am găsit ceva ce îţi aparţine. Vocea îi era ca un sloi de gheaţă. M-am gândit că poate o vrei înapoi. - Ce anume e? şopti ea, atât de terorizată de schimbarea brus­ că apărută în el încât trupul ei începu să tremure când văzu rea­ părând asprimea întunecată pe care şi-o amintea de prima dată când îl întâlnise. Chipul lui rece şi controlat ascundea furia pe care o simţea clocotind în el. - Scrisoarea ta. -Scrisoarea mea? repetă ea circumspectă, chinuită de o furtu­ nă de teamă si confuzie. )

171

-— ---------------

(A nna ‘îiarrington

-— -------------

Când Edward îi răspunse, vocea lui rece nu mai trăda nici urmă de emoţie faţă de ea, fiind atât de distantă şi de nepăsătoare încât îi stârni un fior de panică în piept. - Către tatăl tău. Inima i se opri. Şi când reîncepu să bată, durerea se dovedi mis­ tuitoare. Ştia că îi scrisese tatălui ei,7 ştia că îi sfidase ordinele... 0, Dumnezeule, ce făcuse? Cu trupul copleşit de panică şi disperare, inspiră adânc pen­ tru a se întări sufleteşte şi spuse cât de calm putea, simţind între timp cum întreaga ei lume îi fugea de sub picioare. -Edward, te rog lasă-mă să-ţi explic... -Ţi-am cerut să nu iei niciodată legătura cu el. Cu mişcări len­ te, dovedind un autocontrol si o furie bine tinută în frâu care nu făcură decât să-i intensifice spaima, îi luă mâna şi îi puse în palmă bucata de hârtie botită. Dar tu i-ai scris oricum. > -D a, spuse ea, cu ochii arzându-i de lacrimi pe care nu voia să le verse. Aşa e. E tatăl meu. E singura rudă de sânge care mi-a mai rămas. Nu puteam să îi întorc pur şi simplu spatele când avea nevoie de mine. Se aşteptase la blesteme, furie - în schimb el o privi cu o expre­ sie care nu era decât o mască goală, fără urmă de emoţie. -I-ai trimis bani. - Fiindcă avea nevoie de ei. Ai zis că e ruinat, adăugă ea, fiecare cuvânt o răsuflare disperată, dorindu-şi cu ardoare să îl facă să o creadă. îmi pare rău, Edward, nu ar fi trebuit să o trimit. Dar nu a fost decât o scrisoare... - E mai mult decât o simplă scrisoare, Kate, spuse el, pe un ton acuzator şi rece. L-ai ales pe el în locul meu. - Ba nu! Am vrut să-ţi spun despre scrisoare, dar... El îşi ridică sceptic o sprânceană. -Ai fost prea ocupată să mă seduci pentru propriile tale interese? Ea îl plesni, palma ei izbindu-se răsunător de obrazul lui. Un sentiment sfâşietor de pierdere şi de trădare se stârni fier­ binte în ea, atât de brutal şi teribil încât nu mai putu să respire. Fusese târâtă într-un coşmar oribil, când tot ce îsi dorea era să se trezească, la adăpost în braţele lui, aşa cum se trezise în dimineaţa *

>

r

j

j

172

>

’

i

Tin ducepentru totdeauna aceea. însă el o acuza de lucruri atât de oribile, îngrozitoare - îşi încleştă mâna în pumn, cu palma încă usturând-o după contactul cu obrazul lui. Edward încremeni, singura lui reacţie fiind o scânteiere a ochi­ lor lui negri. Apoi ridică încet mâna la locul unde începea deja să se formeze o urmă roşie, iar Kate văzu un amestec de regret şi vinovăţie trecându i pentru o clipă pe chip. însă nu spuse nimic pentru a-şi cere scuze. -N u aş face niciodată aşa ceva, se forţă ea să spună, cu inima sfâşiată. Edward înţelesese totul pe dos, complet greşit! Ea îi ofe­ rise inocenta ei fiindcă ţinea la el, fiindcă voia să fie în braţele lui, şi nu avusese nici un alt motiv. Cum poţi să crezi... Se sufocă, copleşită de o nefericire disperată ce se învolbură în ea. -N u e prima dată când se întâmplă, spuse el cu răceală. -D ar nu din partea mea. îl împinse de umeri, încercând să-l dea la o parte, tortura fierbinte din inima ei devenind insuporta­ bilă la gândul că o credea capabilă de aşa ceva. însă el nu se clinti, nici măcar pentru a se îndepărta puţin, iar ea lăsă să-i scape un strigăt uşor de frustrare anxioasă. Edward, eu nu aş face niciodată as a ceva. El îi aruncă o privire îngheţată de dispreţ necruţător. -T o t aşa cum nu m-ai trăda niciodată luând legătura cu ta­ tăl tău? Inima ei se sfărâmă în bucăţi. în clipa aceea simţi distanţa uriaşă ce îi despărţea, apatia rece luând locul afecţiunii calde pe care i-o arătase nu mai demult de noaptea trecută şi în diminea­ ţa aceea. -Mi-am dorit să am încredere în tine, Kate, mai presus de oricine. Se îndepărtă de ea, lăsându-şi mâinile să-i cadă pe lângă corp ca şi cum ar fi abandonat-o complet acum, ca şi cum nu ar mai fi putut suporta să stea în preajma ei, şi fiecare cuvânt al lui stârnea un tremur de nefericire în toată fiinţa ei. Dar tu ai distrus asta, iar acum nu pot să mai am încredere în tine. Privirea ei deveni atât de înceţoşată de lacrimi încât aproa­ pe nu îi mai putu desluşi trăsăturile feţei, dar nu clipi pen­ tru a-şi limpezi ochii, căci nu voia să vadă răceala neiertătoare i

i

;

*

>

>

173

--------—(Anna ‘narrington — --------- de pe chipul lui. Nu mai era nici urmă de tandreţe în el acum, ni­ mic blând sau cald, nimic din bărbatul pe care îl iubea. Stând la mai puţin de un metru distanţă de ea, Edward murise pentru ea. Pajul deschise uşa trăsurii. -Am ajuns, domnişoară. Coborî scara. Greymoor. Kate privi dincolo de el, prin ploaia măruntă, studiind casa. Era mare şi sumbră, cu faţada de piatră cenuşie pierzându-se în norii joşi din spatele ei, şi se înălţa izolată pe fundalul mlaşti­ nilor pustii. Doar o mână de anexe sugera că era mai mult decât o simplă casă abandonată în sălbăticie. Nu era nici urmă de viaţă primprejur, nici un animal prin curte, nici un servitor ieşind în fugă în întâmpinarea trăsurii. Coşurile de fum împungeau cerul, însă lipsa fumului ridicându-se din ele făcea întreaga scenă să pară şi mai rece, şi mai lugubră. Deci aceasta avea să fie noua ei casă. Se cutremură. Pajul scoase din trăsură mica ei valiză şi îi întinse mâna pentru a o ajuta să coboare. Drumul fusese lung, aproape două zile întregi de când fuse­ se urcată în trăsura lui Edward, în zorii zilei, conform ordinelor lui, şi luată cu forţa de la Brambly şi de la tot ceea ce cunoscuse vreodată, singurele opriri fiind pentru a schimba caii şi a înlo­ cui vizitiii, înainte de a continua călătoria prin noapte. Ii era frig, era obosită şi îi era foame, şi se simţea mai singură decât fusese vreodată în toată viata ei. Dar, mai ales, se simţea furioasă. Edward o alungase fiindcă nu mai avea încredere în ea şi astfel o trimisese la peste jumă­ tate de ţară distanţă pentru a o ţine departe de tatăl ei... şi de el. Şi, în acelaşi timp, ca pedeapsă. Acesta era motivul pentru care nu putuse să îi dea voie să rămână la Brambly. Era convins că ea îl trădase într-o încercare de a se elibera de sub tutela lui si că dacă s-ar fi mulţumit să se întoarcă la Londra şi să o lase singură la fermă, i-ar fi oferit exact ceea ce presupunea el că încercase ea să obţină de la el prin manipulare - vechea ei viaţă, într-o casă proaspăt mobilată şi echipată cu de toate. Ceea ce nu înţelese­ se el însă era că adevărata ei pedeapsă nu era faptul că fusese j

174

-— ------- 'lin ducepentru totdeauna -— -------— trimisă în sălbăticia acelor ţinuturi mlăştinoase, ci faptul că fuse­ se alungată de lângă el. însă cu fiecare kilometru ce o ducea tot mai departe, creştea şi hotărârea ei de a se întoarce la Brambly. Se uită în jurul ei, la mlaştinile pietroase şi aspre care se întindeau în toate direcţiile, si îsi muscă buza de jos. Avea să reuşească. Cumva. Uşa de la intrare se deschise larg. O femeie masivă, în unifor­ mă neagră, umplea întregul cadru al uşii, cu părul gri oţel prins într-un coc sever. -Domnişoara Benton? întrebă ea cu un pronunţat accent german. -Da. - Lutz, se prezentă ea, apoi îi luă valiza de la lacheu. Kate îl privi pe paj întorcându-se la trăsură. De îndată ce sări la locul lui pe capră, vizitiul plesni din bici, iar atelajul se puse în mişcare prin noroi, cotind spre drum şi lăsând-o pe ea în urmă. Kate rămase în ploaia măruntă şi îi privi până dispărură, ducând cu ei şi ultima ei legătură cu Brambly. Doamna Elston, Dorrie, dragul de Arthur... ei erau motivul pentru care se afla acolo, pentru care nu îşi pusese încă în aplica­ re evadarea. Edward îşi respectase promisiunea şi îi pensionase, lăsându-i să rămână în căsuţe pe moşia Brambly, dar îi spusese foarte clar - dacă fugea, avea să anuleze pensiile şi să le taie ren­ tele. Ştiind că se ataşase de servitori pe parcursul şederii sale la Brambly, Kate nu era sigură că ar fi făcut cu adevărat aşa ceva, dar nici nu era o ameninţare pe care să fie dispusă să o pună la încercare. Aşa că îşi părăsise casa fără a opune rezistenţă. Pensiile lor în schimbul exilului ei. Era un pact cu Diavolul însuşi. Dar dacă învăţase ceva urmărind purtarea tatălui ei în toţi aceşti ani era faptul că pactele şi contractele puteau fi întotdeauna manipulate. Avea să găsească o soluţie pentru a rescrie tutela şi a obţine libertate pentru ei toţi, indiferent la ce ar fi fost nevoită să recurgă pentru a-şi îndeplini acest scop. -Vino, îi porunci doamna Lutz. Kate o urmă în casă. întunecată şi neprimitoare, cu mobilier greoi aruncat la întâmplare prin casă şi fără banchete, fără perne, ;

)

i

t

t

175

- —

-----------------------------------------------

Arma (hfarrington

----------------------------------------------------- ---

fără draperii care să îndulcească atmosfera încăperilor, casa era la fel de severă precum mobilierul din ea. în pofida întunericului acelei zile cenuşii şi ploioase, nu era nici o lumânare aprinsă nică­ ieri, iar şemineurile erau toate reci. Doamna Lutz o conduse sus,1 deschise o usă si îi făcu semn să intre. Kate se opri. Camera era dominată de un pat masiv, cu dra­ perii grele, restul mobilierului constând doar dintr-un dulap, o masă de toaletă şi un singur scaun de lemn. Pereţii erau goi, la fel şi podeaua. -D a, repetă doamna Lutz dând din cap, iar Kate înţelese că aceasta avea să fie camera ei. Ordinele Excelentei Sale. -O , sunt sigură de asta, bombăni ea. Când intendenta, care aparent nu ştia decât vreo câteva cuvinte în engleză, se holbă la ea cu o expresie goală, Kate oftă. Nu contează. Doamna Lutz arătă spre capa şi pantofii lui Kate. -Nu. Aparent, în limba doamnei Lutz Nu însemna dezbrăcare, iar Kate îşi scoase pelerina şi pantofii şi le puse în mâinile femeii, care doar atâta şi aşteptase. După un nou şir de indicaţii prin gesturi şi o nouă serie de Nu, şi neavând altă opţiune decât să se supună, Kate îşi scoase încet rochia de muselină şi ciorapii până rămase doar în cămăşuţă, apoi le predă şi pe acestea. După care privi, uluită, cum intendenta îi luă valiza, îi în­ desă hainele în ea, apoi aruncă întregul pachet afară în hol. Când Kate dădu să meargă după ele, doamna Lutz o opri cu un braţ musculos. ~Mi-ai luat hainele! strigă Kate, nevenindu-i să creadă. Simţi o usturime strecurându-i-se în ochi. Fusese smulsă din casa ei, iar acum forţată să renunţe la hainele ei, ca pentru a şter­ ge complet orice legătură, oricât de mică, ar mai fi avut cu Brambly. Forţându-se să respire lent, se bucură că furia din ea avea cel puţin darul de a-i ţine în frâu hohotele de plâns. - Hainele vechi nu bune. Doamna Lutz deschise dulapul. Haine noi, o asigură intendenta cu un zâmbet mândru. Haine de mlaş­ tină. Haine puternice. t

176

>

-------------- - 'lin ducepentru totdeauna — ---------în dulap stăteau atârnate două rochii, complet negre şi croite grosolan din lână pieptănată, sub acestea aflându-se o pereche de ghete de lucru solide. Mai erau două seturi de cămăsute albe si ciorapi gri de lână, precum şi o singură cămaşă de noapte, dar nici o altă culoare, nici un singur articol moale, din muselină brodată sau satin. Haine de mlaştină, într-adevăr. Noua ei garderobă era la fel de severă precum pustiul sălbatic din jurul ei. Deci acesta era planul lui. Edward dorise să o smulgă din lume şi să o alunge din viaţa lui, mergând până la a-i impune ce să poar­ te. In fond, îşi spuse ea vag confuză, nu la fel se proceda şi cu prizonierii de război - li se luau uniformele şi erau îmbrăcaţi în ţinuta de închisoare, pentru a le refuza confortul propriei identi­ tăţi şi a propriului loc în lume? Dar Edward se înşela dacă îşi imagina că o garderobă puritană avea să o frângă. Nu erau decât haine, şi învăţase la Brambly să se lipsească de atâtea lucruri, atât de mult timp, încât era obişnuită cu austeritatea si utilitatea duse la extrem. Ce mai contau câteva ajustări în materie de haine când primăvara trecută fusese nevoită să cerşească de la morar un sac de făină cu care să se hrănească? Haine! Aproape izbucni în râs la acest gând, Edward avea să fie nevoit să facă eforturi mult mai serioase dacă ţinea neapărat să 0 frângă. -Da. Doamna Lutz arătă spre rochia neagră, apoi ieşi din încăpere. Aruncând spre uşă o privire furioasă, cu ochii îngustaţi, Kate luă rochia neagră. Singura modalitate de a se elibera era dacă îi făcea jocul şi aştepta orice ocazie de a-şi câştiga libertatea care 1s-ar fi oferit. -Excelenţa Sa, ordinele sale, spuse ea batjocoritor, îmbră­ când rochia. Prinzându-şi părul într-un coc, îşi aruncă o scurtă privire în oglinda mesei de toaletă. Când văzu cum arăta, lăsă să-i scape un hohot mic de râs. îşi apăsă mâna pe buze, dar nu reuşi să se oprească, iar chicotitul se transformă în râs în toată regula. Ştia că dacă nu ar fi râs s-ar fi sfărâmat sub forţa durerii si a mâniei ce o sfâsiau, A furiei faţă de ea însăşi că fusese atât de neghioabă încât să creadă

O

j

>

j

i

>

i

>

177

—----------- T ln rta 'narrington -— ------că tatăl ei ar fi putut să o iubească vreodată şi a disperării absolute de a şti că de acum înainte Edward nu avea să o mai facă niciodată. O, nu era nimic amuzant în situaţia ei, dar nu se putea abţine. Era sigură că Edward voia să o ştie în acea rochie neagră, cu guler înalt şi mânecile lungi, anume pentru a-i ascunde întreaga femi­ nitate, aceeaşi feminitate pe care, credea el, o folosise pentru a-1 amăgi. O continuare a pedepsei care începuse cu alungarea ei de la Brambly. Dar nu arăta ca o fiinţă lipsită de gen - arăta ridicol! îşi înăbuşi hohotele de râs şi îşi impuse să fie calmă, apoi îi spuse persoanei din oglindă: -N u mă vei frânge, Edward. Edward credea că se folosise de trupul ei pentru a-1 amăgi. Că minţise, complotase, se prefăcuse. Dar cum naiba ar fi pu­ tut să mimeze toate acele senzaţii minunate pe care el le crease în ea când făcuseră dragoste? Sau felul în care i se oferise cu abandon deplin? Sau sentimentele ei faţă de el, când îl ţinuse atât de strâns la pieptul ei după aceea, nevoind să-i mai dea dru­ mul vreodată? Insă în disperarea ei de a găsi o cale de a-1 face pe tatăl ei să o iubească, îi oferise un motiv temeinic pentru a nu mai avea în­ credere în ea. Intr-adevăr îi trimisese bani tatălui ei si într-adevăr îi ceruse lui Edward să renunţe la tutelă după ce făcuse dragoste cu el. Pentru numele lui Dumnezeu, tot ceea ce îi spusese ea, tot ceea ce îi propusese, totul ar fi putut fi interpretat ca fiind menit să ajute la îndeplinirea acelui scop. Ar fi râs şi de acest lucru dacă nu ar fi fost atât de furioasă că Edward se grăbise cu atâta uşu­ rinţă să o creadă capabilă de aşa ceva. Era nebunie curată! întreaga situaţie. Singurele păcate pe care le comisese erau de a fi crezut pe ne­ drept în tatăl ei şi de a-1 fi iubit pe Edward, iar pentru aceste gre­ şeli, soarta o pedepsea acum. Iar prin acest deznodământ, îşi dădu ea seama ironică, devenise exact precum mama ei. Insă ea nu avea să se dea bătută şi refuza să mai verse o singură lacrimă pentru el. Pur şi simplu refuza! -N u mă vei frânge, repetă ea aprig. Şi sigur voi găsi o cale de a pleca de aici. i

178

Chiar dacă îl pierduse pe Edward, nimic nu avea să o împiedice ’;.yse întoarcă acasă.

Londra, trei săptămâni mai târziu -A id erai, Edward. Augusta intră maiestuos în camera de lucru a Casei Strafhmore, purtând o rochie de brocart la fel de luminoasă pe cât era de posomorâtă vremea acelei zile de aprilie. Edward se ridică de la biroul său de mahon pentru a-i veni în întâmpinare, iar ea se încruntă spre teancul de hârtii care îl ţinu­ se ocupat toată după-amiaza. După ce se întorsese din Spania, Edward se îngropase în tot ceea ce ţinea de administrarea finanţe­ lor familiei, la început din simpla dorinţă de a descoperi cuprinsul proprietăţilor şi al bogăţiei familiei sale. Acum însă, după recenta sa întoarcere de la ţară, era sigură că îşi petrecea atât de mult timp studiind personal registrele doar fiindcă acestea reuşeau să îi distragă atenţia pe toată durata după-amiezii, până putea să iasă la cină la clubul White, urmată de o noapte de băutură şi cărţi. - Ai în slujba ta mai mulţi contabili şi administratori, îi aminti ea, arătând spre hârţogării. Nu se cuvine ca un bărbat de rangul tău să fie atât de preocupat de propria bogăţie. - Şi cum poate un bărbat să rămână bogat dacă nu se ocupă de asta? glumi el sec, apropiindu-se pentru a-i oferi un sărut afec­ tuos pe obrazul pe care i-1 întinse şi pentru a o ajuta să-şi dea jos şalul. Apoi i-1 dădu lacheului care aştepta. - Ei bine, mă gândesc că ar fi putut fi şi mai rău. îşi scoase mă­ nuşile. Ai putea fi la clubul lui White din nou, pierzând banii la jocuri de noroc. - Eu nu pierd banii la jocuri de noroc. Ea pufni în râs. 179

-------------- — ‘A nna

‘l iarrington ---------------- -

A

- încerci să-mi spui că nu joci cărţi? -N u, replică el calm, afişând pe buze un zâmbet vag care însă nu i se regăsi şi în ochi, îţi spun că eu nu pierd. Dar Augusta ştia că nu era aşa. In ultimele trei săptămâni de când se întorsese de la ţară, în­ cepuse să frecventeze clubul lui White aproape în fiecare noapte, întotdeauna până atunci clubul i se păruse plictisitor, nivelul la care se paria la mesele de joc nefiind suficient de ridicat pentru abilităţile lui, iar compania nesuferită. Dar acum se obişnuise să meargă acolo în fiecare noapte, jucând cărţi până la orele mici ale dimineţii, iar Augusta bănuia că era din cauză că nu voia să înfrunte tăcerea ce domnea noaptea în reşedinţa lui din oraş. Mai mult, începuse să piardă. Inima ei tresărise plină de speranţă când auzise această in­ formaţie interesantă printre bârfele circulate noaptea trecută la operă. Dacă nepotul ei pierdea la cărţi, însemna că nici măcar ac­ tivitatea de la club nu fusese suficientă pentru a-i distrage atenţia suficient cât să-i aducă o oarecare pace. Indiferent ce s-ar fi întâm­ plat în Sussex, încă îl bântuia. -Ce pot să fac pentru tine în după-amiaza asta, Augusta? Ea scoase o scrisoare din săculeţul ei de mână şi o puse pe masa lui de scris: -A sta a sosit la biroul lui Meacham. Edward scrâşni din dinţi când coborî privirea spre scrisoare. Apoi îşi aţinti ochii reci asupra ei şi întrebă: -Cum dracu’ au făcut rost de adresa lui Meacham? Augusta învăţase cu mult timp în urmă să nu se lase intimi­ dată de privirile bărbaţilor din linia Westover şi se mulţumi să arcuiască o sprânceană. -Presupun că la fel cum au reuşit să îţi trimită scrisori la Hartsfield Park, apoi aici la Casa Strathmore, spuse ea calmă, ad­ mirând în sinea ei perseverenţa foştilor servitori de la Casa Brambly în a implora întoarcerea stăpânei lor. Câte sunt până acum, şapte scrisori în total? -Zece, o corectă el crispat. Deci fusese atent. Interesant. 180

"—--------- - rUn duce pentru totdeauna — ------- — -Dacă doamna Elston a făcut efortul de a ţi-o trimite pe asta prin avocatul tău, poate ar trebui să o citeşti. Ignorând scrisoarea, Edward se sprijini de masa de scris, cu braţele încrucişate peste piept. O expresie rece şi distantă masca furia care, după cum bine ştia, clocotea în adâncul lui. Era postura unui bărbat încăpăţânat şi cu o voinţă puternică, genul de fermitate pe care îl mai întâlnise şi înainte la toţi bărbaţii din linia Westover. Cu ei, ştiuse că nu era cazul să insiste, dar cu Edward, în acel moment, voia să îi aţâţe cât mai mult frustrarea. Fiindcă furia era bună. însemna că era încă în viaţă, că nepotul ei pe care îl iubea supravieţuise undeva în interiorul bărbatului rece care stătea acum în fata ei. Clătină din cap. -N u poţi s-o ţii pe biata fată prizonieră în mlaştini pentru tot restul vieţii ei. -B a chiar pot, spuse el complet indiferent. O are pe doamna Lutz să aibă grijă de ea, iar acolo între mlaştini nu poate provoca probleme. Nici, îşi spuse Augusta, să îl forţeze să rezolve oricare ar fi fost situaţia neplăcută apărută între ei în cursul vizitei lui, acesta fi­ ind, mai degrabă, adevăratul motiv, având în vedere cât de bine îşi cunoştea nepotul. De data asta nu putea să plece la război pentru a scăpa de femeia care îi făcuse probleme, aşa că alesese să o alun­ ge pe femeia respectivă. -Ş i nu poţi nici să ignori la nesfârşit scrisorile acelea, adă­ ugă ea. -B a şi asta pot. - Pentru numele lui Dumnezeu, Edward, oftă ea exasperată, ce ţi-a făcut acea copilă inocentă de ai ajuns să o urăşti atât de tare? -N u e o copilă, îi aminti el încet. Şi nu e inocentă. Augusta strânse din buze. -Când te-am văzut atât de hotărât să te răzbuni pe Phillip Benton din cauză că tribunalele nu au făcut nimic pentru a-1 pe­ depsi, am încercat să te fac să te răzgândeşti, îi explică ea calm. Ba chiar am luat legătura cu Thomas Matteson şi Nathaniel Grey în speranţa că vor reuşi ei să-ţi bage minţile în cap. Dar când a devenit evident că nimic nu te va face să te răzgândeşti, am cedat >

181

— --------- ‘A nna T -C a rrin g to n -------- şi te-am lăsat să-ţi duci la îndeplinire planurile fiindcă mi-am dat seama de ceva de care tu nu erai conştient. El îşi păstră o expresie impasibilă. - Ce anume? -C ă preluând controlul asupra vieţii lui, nu făceai, de fapt, decât să îl salvezi de el însuşi şi să îi oferi o şansă de a trăi. Edward râse dispreţuitor. - E adevărat. Dacă nu ai fi intervenit tu, individul fie ar fi băut până dădea ortul popii, fie ar fi supărat pe cine nu trebuie şi ar fi sfârşit ucis în stradă. Făcu o pauză pentru a-i lăsa răgaz să reflec­ teze la cuvintele ei. Din acelaşi motiv nu m-am împotrivit nici când ţi-ai asumat tutela. Pentru a o salva pe fata aceea. Devenind pupila unui duce câştigă şansa la o viaţă normală, şansă pe care patima pentru cărţi şi alcool a tatălui ei i-a refuzat-o. Edward se întunecă la fată: -Augusta, nu e treaba... Ea îl întrerupse cu o fluturare din mână: -D ar acum ai mers prea departe. Ai smuls-o din casa ei, răpindu-i tot ceea ce îi e drag. Clătină din cap. Ea nu e tatăl ei. -N u, replică el, iritarea crescând în el în spatele aparentului calm, ea e mai rea decât el. Tatăl ei e un beţiv prost şi neglijent, dar ea, spuse el, împingându-se de marginea mesei, apoi ocolind-o şi oprindu-se în spatele ei, cu umerii tensionaţi de resentimente clocotitoare, are un talent la fel înnăscut în a amăgi oamenii ca orice altă femeie pe care am cunoscut-o vreodată... - Dar prin ce ţi-a făcut rău, mai exact? Ignorându-i întrebarea, Edward coborî o privire de dispreţ ab­ solut spre scrisoarea nedeschisă de pe masa lui. Apoi întrebă pe un ton îngheţat, cu o voce atât de rece încât îi provocă un fior pe şira spinării: -Vrei să mă ocup de scrisori? -Da. El îşi puse un deget pe scrisoare şi o împinse pe masă până la ea, refuzând să se căiască sub privirea ei plină de reproş. -Atunci arde-le. Asta o să le rezolve. Augusta nu spuse nimic. Luă încet scrisoarea şi o băgă îna­ poi în săculeţul ei de mână, intenţionând să i-o dea înapoi lui >

182

------------- U n ducepentru totdeauna ------------ Meacham ca acesta să o păstreze până când Edward era pregătit să o citească, împreună cu toate celelalte. Cu trei săptămâni în urmă nepotul ei se întorsese din Sussex într-un hal cum nu îl mai văzuse niciodată. Până atunci furia lui se manifestase întotdeauna sub formă de dispreţ rece şi detaşare, iar în cazul lui Phillip Benton, sub forma unui plan calculat de răzbunare. Dar acum era altceva. Acum era fătis » >furios. Meacham îndurase efectele mâniei lui, la fel şi biata fată care avusese ghini­ onul de a-i deveni pupilă. Iar Augusta era încântată de acest lucru, deoarece însemna că încă mai avea o inimă capabilă de sentimente mistuitoare. Habar nu avea ce anume îi declanşase furia, Deşi începea să bănuiască... -Cel puţin oferă-i o zestre şi ajut-o să:şi găsească un soţ care să ţi-o ia de pe cap. -S ă o las să abată nenorociri pe capul unui alt biet bărbat? însă dincolo de tonul sarcastic al vocii lui mai răzbătuse ceva, o emoţie pe care Augusta o văzu scânteind fierbinte şi profundă în ochii lui. Era posesivitate. -A r fi mai bine să existe un alt bărbat care să se chinuie cu ea, primind-o în viaţa lui în locul tău. Apoi adăugă, privindu-1 îndea­ proape: Şi în patul lui. O altă scânteiere fierbinte adânc în ochii lui reci - si de data asta nu mai era loc de interpretări. Era bântuit de gelozie. -Ce idee excelentă, spuse el tărăgănat. Doar că Dumnezeu nu a creat încă bărbatul care să poată suferi o asemenea diavoliţă. în loc să o supere pe mătuşa lui, cuvintele lui stârniră o căldu­ ră încurajatoare în inima ei. Dacă putea fi atât de furios pe Katherine Benton atunci poate că, în sfârşit, putea să-şi dea voie să simtă si alte emoţii. Edward se întoarse în scaunul lui şi îşi îndreptă atenţia asupra documentelor pe care începuse să le citească înainte să sosească Augusta, arătându-i astfel că discuţia lor se încheiase. Ea aşteptă răbdătoare, iar după câteva clipe de tăcere spuse: - Edward. -Da? Răsfoi hârtiile, păstrându-şi privirea aţintită asupra lor. f

7

183

‘A nna O-farrington -Katherine Benton. “ Ce mai e acum?întrebă el pe un ton iritat. -S -a îmbolnăvit* “ S-a îmbolnăvit? Ridică ochii cu o expresie intensă, îngrijora­ tă. In ce fel s-a îmbolnăvit? -Febră, friguri, tuse... - Nu e ceva de la stomac, deci? Augusta se încruntă. Pentru o clipă i se păru că Edward era gata să pălească, - Oare de ce ai crede aşa ceva? Edward se lăsă pe spate în scaun, pe chipul lui trecând pentru o clipă o expresie ciudată. - Fără un motiv anume. -A fost nevoită să rămână în pat mai multe zile. Doamna Lutz a îngrijit-o. Făcu o pauză. Dar cred că ar trebui să mergi la ea. Refuzând cu încăpăţânare să mai discute despre pupila sa, Edward îşi îndreptă atenţia asupra hârtiilor din faţa lui. -Spuneri doamnei Lutz să trimită după un doctor. Eu nu mă duc acolo, iar ea nu pleacă. Ştiind că nu avea să obţină de la el mai mult de atât, Augusta încuviinţă din cap: -Am să te ţin la curent cu starea ei. El se mulţumi să mormăie drept răspuns. Augusta ştia că nu era cazul să insiste. Aceeaşi asprime şi încă­ păţânare care o făcuseră să îi iubească pe bărbaţii din linia Westover o învăţaseră şi când era inutil să li se mai împotrivească. Dar şi în venele ei curgea mândru acelaşi sânge, şi ştia că discuţia nu se încheiase nici pe departe. Iar atunci când se încheia, ea avea să fie victorioasă. Lăsându-1 să-şi vadă de muncă şi ştiind că avea să fiarbă în su­ cul propriilor emoţii legate de Katherine Benton, urcă maiestuoa­ să scările curbate spre camera ei de la etaj, cu pasul vioi şi vesel. O, aşa ceva chiar era neaşteptat! în cele cinci săptămâni de când devenise tutorele lui Kathe­ rine, Augusta îl văzuse pe Edward arătând mai plin de viaţă decât în cei zece ani scurşi de când îl trădase Jane. Ce-i drept, majori­ tatea emoţiilor care îl animau acum erau ranchiună si duşmănie,1 >

184

>

t

-— -------- - ‘l in duce pentru totdeauna ------------ dar cel puţin fetişcana îi stârnise oarecare sentimente, indiferent de natura lor. Nimeni altcineva nu reuşise acest lucru. Zâmbi amuzată. Aparent, din moment ce Edward voia să ştie dacă îmbolnăvirea ei subită semăna cu greţurile de dimineaţă, era clar că femeia stârnise şi pasiunile nepotului ei. -Ei, ei, o fetişcană simplă de la ţară, chicoti ea doar pentru sine. Cine ar fi crezut? Edward se holbă la cărţile din mâna lui. Pierduse. Din nou. Făcându-i semn dealerului să nu îi mai dea, se ridică de la masă şi îşi croi drum prin sala de jocuri a clubului lui White, ieşind în salonul alăturat destinat fumatului. Clubul era aglomerat în ciuda orei târzii, mesele de joc fiind înconjurate de grupuri de bărbaţi bine îmbrăcaţi care dădeau gata mână după mână, pahar după pahar. Unii aruncau nepăsă­ tori sute de lire pe pariuri necâştigătoare şi cărţi nenorocoase, iar câţiva > erau atât de beţi> încât se clătinau chiar si > când stăteau ase> zaţi. Fiecare dintre ei era considerat a face parte din înalta socie­ tate, crema imperiului britanic. însă Edward îi dispreţuia aproape pe toţi. Cel puţin cei mai mulţi dintre ei aveau bunul-simţ de a-1 lăsa în pace. Unul însă, un bărbat unsuros cu început de chelie şi burtă mătăhăloasă, îl fixase cu privirea toată noaptea. Edward îl ignoră, considerându-1 o simplă prezenţă iritantă. îi făcu semn valetului să îi aducă un whisky, apoi se instala într-un scaun în faţa focului. îşi pierduse complet concentrarea, în asemenea măsură încât în noaptea aceea nu mai reuşea să urmărească nici măcar cărţile care îi erau puse în faţă, cu atât mai puţin să ţină în minte eviden­ ţa celor rămase în pachet. Cu două luni în urmă ar fi fost în stare să facă socoteli care să-i permită să ştie exact ce se afla în două pachete de cărţi. Dar cu două luni în urmă nu o cunoscuse încă pe Katherine Benton. Ea reuşise să se lege legal de el, îi invadase gândurile şi visele, îl manipulase până ajunsese în braţele lui... apoi îl trădase. 185

-— -------- *Atina ihfarrington -—--------- Ar fi trebuit să se aştepte. în fond, era fiica lui Phillip Benton şi femeie, inamic pe ambele fronturi. însă vicleşugul ei fusese cu atât mai sadic fiindcă el ajunsese să aibă încredere în ea. Se amă­ gise singur cu gândul că era diferită de alte femei, iar la sfârşit ea se dovedise a fi exact ca restul. Mai rău, îşi dăduse voie să o dorească. Dumnezeule, încă o dorea. Peste zi îşi distrăgea atenţia cu munca şi reuşea cumva să îşi înăbuşe dorinţa persistentă pe care o simţea faţă de ea. Insă noaptea, când era singur, în casa cufundată în întuneric şi tăcere, era năpădit de amintiri nedorite despre cât de delicios fusese gustul ei, cât de dulce atingerea ei, cu cât entuziasm răs­ punsese trupul ei propriului lui trup. Iar când i se arăta în vise, nu scene de sex îl făceau să se trezească brusc, tremurând ca după un coşmar. Ci felul în care îl ţinea pur şi simplu în braţele ei, alinându-1, cum nu o mai făcuse nici o altă femeie vreodată. Aşa că îşi petrecea serile la club şi primea cu dragă inimă orice activităţi oferite de club care ar fi putut să îi distragă atenţia. Aici, cel puţin, putea fi lăsat în pace. -Colonele. Pe toţi dracii! îşi dădu ochii peste cap, fără a se obosi să îi arun­ ce o privire bărbatului care se aşeză neinvitat în scaunul de lângă al lui. -Grey. Maiorul Nathaniel Grey îşi întinse picioarele şi îşi sprijini cizmele îndelung purtate pe grătarul şemineului, în ciuda privi­ rii încruntate pe care i-o aruncă managerul clubului. Jacheta lui maronie era grosolană, cămaşa albă de dedesubt la fel de simplă precum pantalonii lui cafenii. Neavând nici vestă, nici lavalieră, ţinuta lui era teribil de nepotrivită pentru o noapte la club. însă bărbatul neîngrijit cu faţa acoperită de barbă nerasă de două zile era totodată unul dintre cei mai buni agenţi ai Ministerului de Război şi se afla pe lista permanentă a clubului în calitate de invi­ tat personal al lordului Bathurst, ministru de Război şi al Colonii­ lor, ceea ce îi dădea dreptul de a se afla în club oricând ar fi dorit. Dar nici măcar managerul clubului nu ar fi îndrăznit să îl cri­ tice pe Grey în faţă pentru ţinuta sa neglijentă. Nu când se afla 186

—

—

------------------------------------- --

Vn duceyentru totdeauna

-------------------------

în compania ducelui de Strathmore. Şi nu cu reputaţia care îl urma peste tot. Şi cu siguranţă nu când toată lumea putea vedea limpede umflătura în formă de pistol de sub jacheta lui. Edward acceptă paharul de la valet. în pofida faptului că îi întrerupea solitudinea, se bucura să îl vadă pe Grey. Individul fu­ sese cel mai bun căpitan al său în Spania şi, alături de Thomas Matteson, cel mai apropiat prieten al său, iar prezenţa lui acolo, în noaptea aceea, îi aducea aminte de vremuri mai fericite. -Ce caută aici un derbedeu ca tine? în pofida cuvintelor glumeţe, vocea îi trăda afecţiunea. -U n derbedeu reformat, îl corectă Grey. Sunt un bărbat res­ pectabil de ceva vreme. îi rânji fostului său colonel, scoase două trabucuri din buzunarul jachetei şi îi oferi unul dintre ele lui Edward, ca şi cum s-ar fi aflat din nou aşezaţi în faţa unui foc de tabără, în armată, şi nu în cel mai exclusivist club din Anglia. Am auzit diverse zvonuri despre tine, colonele. A trebuit să vin să mă conving personal. Edward râse: -Ai auzit zvonuri că Strathmore e la clubul lui White, jucând cărţi? Ce noapte plictisitoare. - Nu, am auzit că Strathmore a început să piardă. Edward tăie capătul trabucului şi îl aruncă în foc. - Eu nu pierd niciodată. -Te-am văzut o dată pierzând o sută de lire în faţa unei dansa­ toare spaniole de flamenco, îi aminti Grey. -A trişat, îi explică Edward, aprinzându-şi trabucul de la lam­ pa cu ulei de pe masă, şi am lăsat-o să câştige. - De unde ştii că a trişat? -Am găsit cărţile pe care le ascunsese sub fuste. Grey îi rânji cu o expresie de admiraţie neruşinată vechiului său prieten. -Vulpoiule! Un zâmbet strâmb apăru pe buzele lui Edward. - De ce crezi că am lăsat-o să câştige? Grey râse peste trabucul pe care îl ţinea strâns între dinţi. Era aproape ca în vremurile de altădată. >

»

187

-— -------- TLnnaJ-farrington ----------- - Dar dacă ai început să pierzi la cărţi, colonele, ceva e în nere­ gulă. îşi scoase trabucul din gură şi îi studie vârful incandescent, evitând să îl privească pe Edward în ochi când recunoscu: Desigur, eu nu-mi fac griji pentru tine... -Fireşte că nu. -Insă Thomas, da. Edward fu năpădit de iritare la gândul că Thomas şi Grey se băgau nepoftiţi în viaţa lui personală - însă, la drept vorbind, cel mai probabil nu ar mai fi fost în viaţă în momentul acela dacă nu ar fi vegheat ei doi asupra lui cât timp se aflaseră în Spania împre­ ună. Nu avea să-i poată răsplăti vreodată pentru faptul că îi salva­ seră atât viata, * j cât si * sănătatea mentală,7 în acele zile întunecate. Aplecându-se în faţă şi sprijinindu-şi coatele pe genunchi, Edward răsuflă zgomotos şi recunoscu sobru, ca de Ia un prieten la altul: - Mi-am pierdut concentrarea. Nu avea nici un rost să o nege. Grey îl cunoştea prea bine pen­ tru a se lăsa păcălit. - Gura lumii e plină şi de explicaţii pentru asta. Grey se lăsă pe spate în scaun şi chicoti. Favorita mea e că Strathmore îşi caută soţie. Edward râse, dar bănuiala lui era prea aproape de adevăr pen­ tru a se simţi în largul lui. -M ai nou frecventezi saloanele de peţit, Grey? Nu eşti genul care să bea limonadă şi să umble după fuste nobile. -N u subestima niciodată valoarea unei fuste de calitate, colo­ nele. Ii rânji obraznic. Eu cu siguranţă nu am făcut-o niciodată. Nu, cu siguranţă Grey nu o făcuse niciodată. Chiar şi în pe­ ninsulă, în toiul războiului, reuşise să găsească femei dornice să se dedea unor aventuri fără viitor sau lipsite de importanţă, tre­ când cu mult farmec de la una la alta după cum îi dictau poftele. Iar când aventurile se sfârşeau, iar regimentul pleca mai departe, fiecare femeie credea că el îi făcuse ei o favoare convingând-o să îi acorde câteva nopţi de plăcere. Căsătoria nu fusese niciodată luată în calcul. Era ironic. Grey petrecuse ani buni ca soldat, iar acum îşi risca viaţa pentru Ministerul de Război, şi nu i se părea nimic extraordinar în a se năpusti călare, cu toată înverşunarea >

188

•----

'Un duce pentru totdeauna -—-----------

posibilă, sub tirul de artilerie, pentru a ataca duşmanul faţă în laţă. însă gândul de a se aşeza la casa lui îl înspăimânta de îl .scotea din minţi. Grey privi fumul trabucului ridicându-se în aer. -A m auzit şi alte zvonuri. Vocea îi rămase caldă, însă acum căpătă un ton mai serios. Cum că Strathmore ar avea o pupilă nouă. Edward îi aruncă o privire bănuitoare. -A sta nu ai auzit-o într-un salon de petit. -Nu. - Mai nou mă spionezi, Grey? Luă o duşcă zdravănă de whisky şi lăsă să-i scape un hohot de râs. Nu sunt suficient de important pentru asta. - Prinţul regent are un parlament plin de bărbaţi în care nu are încredere, spuse vechiul lui prieten, coborând vocea, şi ştie foarte bine ce li se întâmplă conducătorilor atunci când oamenii devin prea puternici. Iar tu - noul duce de Strathmore, fost colonel de armată ai cărui oameni ar trece prin foc dacă le-ai cere-o, cu pre­ tenţii nu tocmai îndepărtate la tron - şi întoarcerea ta au stârnit o nelinişte profundă în sufletul lui George. Deci când faci ceva surprinzător, faptele tale atrag atenţia la cele mai înalte niveluri. Grey îl privi îngrijorat, cu un ton subtil de avertizare în voce. Iar tutela pe care ţi-ai asumat-o atât de brusc a atras atenţia. Edward nu spuse nimic, străduindu-se să îşi înăbuşe iritarea tot mai puternică stârnită de pomenirea lui Kate. Ultimul lucru pe care îşi dorea să îl discute în noaptea aceea era nenorocita de tutelă. Şi cu siguranţă nu cu Grey. Thomas deja îl scotea din minţi pe această temă, îndemnându-1 în continuare să renunţe la răzbu­ nare, iar Augusta îl tot cicălea să o ducă pe Kate înapoi la Brambly. Iar el nu era dispus să facă nici una, nici alta. -N u cred că îţi faci prea bine treaba de a mă spiona dacă ai ajuns să îmi spui în faţă, glumi Edward cu jumătate de gură. Bathurst ar trebui să-ţi ceară să renunţi la noul tău grad. - O, sunt sigur că o va face mai devreme sau mai târziu. Cu un oftat resemnat, clătină din cap. Nu te spionez, colonele, dar fiind prietenul tău îmi pun şi eu aceeaşi întrebare. Ce l-ar face brusc pe Strathmore să devină tutorele cuiva? 139

‘Anna tâarrington EI ridică din umeri. -Copila avea nevoie de ajutorul meu. - Şi ce fel de ajutor, mai exact, intenţionai să îi oferi unei tinere de douăzeci de ani? Mâna lui Edward încremeni în aer, ducând paharul spre buze. Privirea îi alunecă pieziş spre Grey, fixându-1 cu o expresie mâni­ oasă preţ de o clipă prelungă, iritarea acumulată în el ieşind scurt la suprafaţă. în loc să fie intimidat de acea privire ucigătoare însă, nenorocitul nu făcu decât să zâmbească mai larg. - Familia ei nu are legături cu nimeni din politică, nu are bani, nu are titluri - per total, e o fată complet neinteresantă. I-am asigurat pe toţi cei care şi-au pus această întrebare că interesul lui Strathmore a fost un simplu act de caritate. Grey pufăi din trabuc şi rânji pe seama lui Edward. Caritate faţă de propria per­ soană >adică. -Mulţumesc, îi aruncă el sarcastic. Cum ai reuşit să scapi fără a fi împuşcat de propriii tăi soldaţi? -Am un cal rapid, răspunse el cu o expresie perfect serioasă. Scutură scrumul de la capătul trabucului, împreunându-şi sprân­ cenele. Desigur, noi doi ştim că nu ăsta e adevăratul motiv pentru care ai devenit tutorele ei. Tu nu ai fost niciodată nevoit să recurgi la vicleşuguri pentru a seduce o femeie. Deci poate că celălalt zvon este, de fapt, adevărat, că Strathmore nu doar îşi caută o soţie, spuse el, făcând o pauză cu subînţeles, ci chiar şi-a găsit una. - Ridicol, bombăni Edward, dând pe gât ce mai rămăsese din whisky, dintr-o singură înghiţitură arzătoare, şi dorindu-şi să fie pur şi simplu lăsat în pace. Ridicând din umeri, Grey îşi plimbă gânditor trabucul prin­ tre degete. -începi prin a face din ea pupila unui duce, iar valoarea ei în ochii societăţii va creşte imediat. Apoi, când o prezinţi înveşmân­ tată în mătăsuri şi bijuterii, nu va tresări nimeni surprins dacă vei anunţa logodna. Te alegi cu soţia pe care ţi-o doreşti, fără scandal. Asta e planul tău? Luă paharul de la valet şi îi aruncă bărbatului o monedă. Dacă nu negi, asta e ceea ce voi raporta su­ periorilor mei. 190

— --------- - Tln (Cucepentru totdeauna

--------- -

lidward nu ar fi putut să nege. Era exact ceea ce se gândise să l.iră, însă înainte de a descoperi trădarea lui Kate. -D e când este interesat Ministerul de Război de viaţa mea |i

>

191

3.nna T-Carrington ei prin clubul aglomerat. Grey se ridică încet în picioare, cei trei bărbaţi întorcându-se umăr la umăr şi formând un front solid şi plin de forţă, la fel cum făcuseră de multe ori în trecut, în Spania. -Strathm ore. Bărbatul pe jumătate chel se opri în faţa lui Edward. John Litchfield, baronet. Privirea aspră a lui Edward îl studie cu răceală. - Nu am fost prezentaţi. Apoi îi întoarse spatele bărbatului şi se îndepărtă. Nu avea răb­ dare în noaptea aceea pentru o altă conversaţie fără sens, nici ca Grey şi Thomas să îl tortureze cu amintirea lui Kate, târând-o ca pe un ghimpe pe sub pielea lui. -Jo h n Litchfield, repetă bărbatul spre spatele care se îndepăr­ ta al lui Edward, logodnicul pupilei tale, Katherine Anne Benton. Edward se opri şi se întoarse încet. Ce dracu9spusese? O expresie înfumurată se întipări pe chipul bărbatului. -A sta îţi e suficient ca prezentare? Edward strânse din fălci, pumnii încleştându-i-se pe lângă corp. -Ei, ei, murmură Grey, plimbându-şi privirea între cei doi bărbaţi. Thomas dădu din cap, consimţind: - Seara tocmai a devenit interesantă. Ignorându-i, Edward îl ţintui pe Litchfield cu o privire de gheaţă. - Pupila mea nu are nici un logodnic. -Am semnat un contract cu tatăl ei, spuse Litchfield suficient de tare pentru a atrage atenţia întregii încăperi, bucurându-se în mod evident să se afle în centrul atenţiei mulţimii din club, totul pe seama lui Edward. Ţi-ai bătut joc de logodna mea. La acest cuvinte Edward ridică din umeri si îsi continuă drumul. îşi bătuse joc de numeroase logodne, inclusiv cea a propriu­ lui frate, şi nu-i păsa câtuşi de puţin ce semnase nenorocitul acela de Benton... - Mi-ai furat ceea ce îmi aparţine de drept! Un icnet colectiv se desprinse de pe buzele tuturor celor aflaţi în încăpere, urmat de şoapte şi de priviri de curiozitate făţişă, t

192

>

fUn duce pentru totdeauna Ilărbaţii lungind gâturile pentru a vedea reacţia lui Edward. Toată lumea se holba la ei, inclusiv personalul clubului, şi aştepta cu ră­ suflarea tăiată să vadă reacţia lui Strathmore. Edward se întoarse încet spre Litchfield, negru la faţă. - Ce anume, întrebă el, pe un ton cu atât mai ameninţător cu cât era perfect controlat, pretinzi că ţi-aş fi furat? -Logodnica mea şi zestrea ei. -O femeie încăpăţânată şi o fermă înglodată în datorii. Râse amar. Ar trebui să te consideri norocos că ai scăpat. Barone tul ridică o hârtie împăturită. -Am un contract care îmi dă drepturi asupra ei şi a zestrei ei. Dar acum mi le-ai furat pe amândouă. Edward întinse mâna, iar Litchfield îi trânti contractul în palmă. Edward aruncă o privire rapidă peste document. - Nu are semnătura ei, spuse el tărăgănat, cu un aer nepăsător, şi i-1 dădu înapoi. -N u e nevoie si de acordul ei. Eu si tatăl ei am încheiat acest contract cu cinci ani înainte ca ea să devină majoră. - Eu refuz să îl onorez şi în mod cert îl va respinge şi ea. Privirea lui îl măsură dispreţuitor pe bărbatul pântecos şi pe jumătate chel. Şi pe tine. O expresie de indignare apăru pe chipul lui Litchfield. - Chiar asa, asta e o insultă... -Haide, colonele! Thomas se băgă între cei doi bărbaţi, ridi­ când intenţionat tonul pentru a le distrage atenţia unul de la ce­ lălalt şi de la bătaia cu pumnii ce stătea să izbucnească. Nu ţi-ai dat seama încă? Nu îl interesează fetişcana. Ceea ce îsi doreşte sunt banii. în ochii lui Litchfield scânteie o furie fulgerătoare. Deschi­ se gura să protesteze, dar Thomas îl întrerupse cu o fluturare din mână. -O , e suficient de frumoasă pentru a fi luată de soţie, fără îndoială, dar e şi îngropată în datorii. Iar tu ştii asta, nu-i aşa, Litchfield? Thomas îl bătu pe bărbat peste spate, lovindu-1 sufici­ ent de tare pentru a-1 forţa să facă un pas în spate. E pupila unui duce acum, ceea ce înseamnă că valorează mult mai mult decât zestrea la care te-ai înţeles tu. Aşa că acum faci scandal în public 7

7

I

>

j

j

193

-— -------- - Anna ‘H arrington -— --------fiindcă speri ca el să anuleze contractul şi să te plătească să îl laşi în pace. Litchfield îmbrânci braţul lui Thomas cu o încruntare furioasă care îi dovedi că avusese dreptate. -Strathm ore, anunţă el îndrăzneţ, suficient de tare pentru a fi sigur că era auzit de toată lumea din club, îţi cer să faci dreptate! La aceste cuvinte gura lui Edward se curbă drăceşte într-un zâmbet de amuzament întunecat. - Mă provoci la duel? Grey clătină din cap, avertizându-1 muteşte pe baronet să se oprească înainte de a merge prea departe, însă Litchfield îl ignoră. - Dacă se ajunge la asta, clarifică el, nefiind suficient de deştept pentru a pleca imediat. Vreau să mi se facă dreptate pentru nedreptăţile pe care le-ai comis faţă de... - I n regulă! mârâi Edward. Pistoale în zori pe pajiştea oraşului. Litchfield începu să se bâlbâie: -D ar asta e... -E u îţi voi fi secund, se oferi imediat Thomas. - Şi eu, adăugă Grey. -Bun. Edward se răsuci pe călcâie şi ieşi furtunos din club. în urma lui rămaseră şoapte şi priviri holbate, apoi atmosfera reveni încet la normal, bărbaţii întorcându-se la trabucurile şi la cărţile lor de joc, iar personalul clubului la muncă, însă zumze­ tul bârfelor entuziaste despre Strathmore şi duel rămaseră vii şi aveau să continue până în zori, deşi nimeni din acea încăpere nu credea cu adevărat că onoarea ducelui ar fi fost nici pe departe pusă la îndoială. Baronetul se holbă în urma lui, cu gura larg deschisă şi ochii mari. - Chiar... chiar vrea un duel? - Colonelul caută sămânţă de scandal de câteva luni, îi explică Thomas. întâmplarea a făcut ca tu să fii doar primul neghiob care i-o oferă. -N u eu am cerut duelul! El a fost cel care m-a provocat... 194

- Tfrt ducepentru totdeauna Litchfield, sunt sigur că managerul va dori să-ţi plăteşti datoi iile în noaptea asta, spuse Grey, băgându-şi trabucul între dinţi. 111 fond, vei fi mort în zori. -Asta ar trebui să mă înspăimânte? întrebă el, privirea lui indignatăplimbându-se între cei doi bărbaţi. -O, cu siguranţă. Thomas îl plesni din nou pe Litchfield peste umăr si îl simţi si de data aceasta tresărind. Edward e al doilea cel mai bun ţintaş din Anglia. Bărbatul încremeni. -Şi cine e primul? - Eu, răspunseră amândoi bărbaţii deodată, apoi se uitară unul la celălalt şi îşi rânjiră. Litchfield păli. - Oricum ar fi, spuse Grey ridicând din umeri, ar trebui să fie un spectacol interesant. Thomas îl măsură pe bărbat din cap până în picioare, cântărindu-1 fătis si constatând la fel de fătis că nu era mare lucru de capul lui. - Nu va dura prea mult, însă. - Păcat. Grey clătină din cap, plin de regret, şi cei doi foşti căpitani se îndepărtară. în urma lor lui Litchfield i se tăiară picioarele şi se prăbuşi în scaun pentru a nu ajunge direct pe podea. }

>

1

}

7

i

>

>

Zorii luminau cerul de deasupra Londrei. Lumina rece şi palidă a dimineţii crea o ceaţă subţire sub copacii din jurul poie­ niţei de la marginea Hyde Park, unde aşteptau Edward şi Thomas, umăr la umăr, îndreptaţi în direcţii opuse, ca nimeni să nu îi poa­ tă lua prin surprindere. - Crezi ca o să-şi facă apariţia? Thomas îşi ridică gulerul pentru a se proteja de frig, -D a, răspunse Edward încet, lăsându-şi privirea să alunece peste întinderea goală de verdeaţă. Dacă Litchfield avusese îndrăzneala de a-1 provoca în faţa tutu­ ror clienţilor din clubul lui White, în mod cert avea să se prezinte la duel. 195

'

—

-------------- Arma

arrmgton -—

---------------

-A fost din cauza Iui Benton,*ştii. » Răsuflarea lui Thomas formă un norişor în aerul încremenit. Motivul pentru care Litchfield a insistat cu acel contract şi faptul că ştia despre tutela ta. Cel mai probabil au convenit să împartă banii. - Ştiu. Iar Edward intenţiona să îi facă pe amândoi bărbaţii să plăteas­ că amarnic pentru fiecare bănuţ. Sunetul cailor ce se apropiau sfâşie liniştea. Thomas arătă din cap spre cărare. -A sosit omul nostru. Edward îşi îngustă ochii, privindu-i pe Litchfield şi secundul acestuia descălecând. îmbrăcat în negru, cu o cicatrice neregulată întinzându-se pe toată lungimea obrazului şi dispărând sub lavalieră, secundul lui Litchfield rămase în urmă lângă cai, ţinându-i de căpăstru în loc să îi lege. Era în mod evident un nelegiuit, cel mai probabil angajat de Litchfield fiindcă individul nu avea nici un prieten care să accepte să-i fie secund. Baronetul se apropie frângându-şi mâinile înmânuşate. - Strathmore. - Litchfield, răspunse Edward rece. în continuare eşti hotărât să mergi până la capăt? - In continuare sunt hotărât să fiu despăgubit pentru nedrep­ tăţile pe care mi le-ai făcut. - Ei bine, spuse Edward, ridicând privirea spre cer, care acum se luminase într-un galben auriu, măcar ţi-ai ales o dimineaţă fru­ moasă să mori. Chipul lui Litchfield fu inundat de sânge. - Nu are nici un rost să încerci să mă intimidezi. - Nu încerc. Edward îl studie dezgustat. Cine e secundul tău? - Harry Pinkerton. - Cu cât l-ai plătit să se afle aici? Văzând expresia vinovată care se întipări pe chipul lui Litch­ field pentru o clipă, înainte de a scrâşni din dinţi cu o ostilitate dispreţuitoare, Edward îşi dădu seama că avusese dreptate. Thomas interveni între ei: 7

A

196

-— -------- - Tin duce pentru totdeauna -— -------- - Putem să terminăm odată cu povestea asta? E al naibii de Irig, iar pe mine mă aşteaptă un pat moale şi o femeie caldă. Atenţia le fu distrasă de mişcare şi gălăgie de pe marginea t âmpului, O duzină de bărbaţi care se aflaseră în clubul lui White ru o noapte în urmă şi care auziseră întâmplător provocarea la duel începură să traverseze încet panta dealului, încă pe jumătate beţi de noaptea trecută şi veniţi fără nici un alt scop în afară de a căsca gura. Printre ei se afla şi Nathaniel Grey, care primise sarcina de a aduce un chirurg pentru cazul puţin probabil în care cineva ar fi fost rănit. Insă judecând după expresiile sumbre de pe chipul lor, nici unul dintre cei doi nu era fericit, chirurgul încruntându-se cu un aer de ranchiună ucigaşă, iritat că fusese trezit atât de devre­ me pentru a fi prezent la un asemenea spectacol ridicol, iar Grey schimonosindu-se la gândul că el fusese cel care îl trezise. Când văzu chirurgul, Litchfield îşi lăsă umerii să cadă. -N u e nevoie să mergem până la capăt cu asta, cred. Edward nu spuse nimic. Thomas scoase două pistoale de sub jachetă şi le întinse cu mâ­ nerul înainte înspre Litchfield, lăsându-1 să îşi aleagă arma, Litchfield ezită la vederea pistoalelor. - Cu siguranţă, Strathmore, înţelegi situaţia mea, Edward îl privi pe Thomas rânjind şi împingând din nou pis­ toalele spre Litchfield, savurând vizibil pantomima acelui fiasco. Litchfield alese şovăitor, cu mâna tremurătoare, unul dintre pistoale. -N u e nevoie să... Edward luă pistolul rămas. -P e câmp. îşi dădu jos jacheta şi se îndepărtă cu paşi mari. Baronetul îndreptă o privire plină de speranţă către Thomas. Conform codului de onoare, în calitate de secund al bărbatului provocat la duel, era de datoria lui să încerce să intermedieze o anulare a duelului înainte ca adversarii să îşi ocupe poziţiile şi să se ajungă la schimbul de focuri. însă acesta nu făcu nimic pentru a obţine scuze şi a ajunge la un acord. 197

fAuna tâarrington -Este o zi excelentă pentru a muri! declară Thomas, plesnindu-1 pe bărbat peste spate, apoi porni după Edward spre mijlocul poieniţei. Litchfield căscă larggura, pălind. Pinkerton rămase în continua­ re departe, pe margine, nepăsându-i suficient cât să intervină. Litchfield nu avu încotro şi făcu un pas în faţă. Genunchii îi tremurau de teamă. -Cunoaşteţi amândoi codul. Doisprezece paşi, ţintiţi, foc, le explică Thomas, în cele din urmă, adăugă. Doar dacă nu cumva sunteţi dispuşi amândoi să recunoaşteţi că toată treaba asta nu a fost nimic mai mult decât o neînţelegere. - Dar am fost nedreptăţit, se smiorcăi Litchfield. E în joc onoa­ rea mea. -O, pentru numele lui Dumnezeu! Edward băgă mâna în bu­ zunarul vestei şi scoase un teanc de bancnote. Ia naibii banii. Vom număra doisprezece paşi, apoi tu vei trage în aer. Am să-ţi accept scuzele şi ai să rămâi în viaţă. Iar dacă mă mai deranjezi vreoda­ tă, adăugă el pe un ton de gheaţă, am să-ţi înfig un glonţ direct în inimă. Litchfield îi smulse banii din mână şi îi îndesă în buzunarul jachetei sale. -M ă bucur c-am scăpat de fetişcană, la drept vorbind. Ea şi ferma aia de două parale mi-ar fi supt şi ultimul bănuţ din cont. Un rânjet satisfăcut i se întinse pe chip. Faptul că ai tăvălit-o tu e cel mai bun lucru pe care ai fi putut să-l faci pentru mine, Strathmore. Banii sunt doar unbonus... Pumnul lui Edward se izbi în obrazul bărbatului, forţa loviturii făcându-l pe acesta să cadă lat la pământ. - Să nu o mai insulţi vreodată! Litchfield gemu şi îşi acoperi gura cu mâna, din buza spartă începând să i se prelingă un firicel de sânge. Thomas îl prinse pe Edward de braţ şi îl împinse în spate, aruncându-i o privire peste umăr lui Litchfield, supraveghindu-i simultan pe ambii bărbaţi şi împiedicându-1 pe Edward să îl uci­ dă cu adevărat pe baronet în dimineaţa aceea. în celălalt capăt al câmpului, secundul lui Litchfield rămase neclintit, prezenţa aces­ tuia fiind complet de formă. 7

198

7

--——----- —Tfn ducepentru totdeauna -------------•Te simţi mai bine acum? îl întrebă Thomas sardonic. - Mult. Edward îi aruncă o privire mânioasă lui Litchfield, în vreme ce .11 esta se ridică stângaci în picioare şi îşi şterse buza însângerată

>

i

9

CapitofuC14 Kate căscă larg. Nu era obosită, dar nu voia să mai îndure broderia de seară nici măcar cu un minut mai mult decât era necesar, şi deja se prefăcu­ se bolnavă de atât de multe ori încât doamna Lutz chiar trimisese după un medic, deci nu avea cum să mai apeleze la acest vicleşug pentru a scăpa. însă intendenta părea ferm hotărâtă că brodatul 200

-— --------- 'Un duce pentru totdeauna

---------- -

lictisea de moarte şi, în loc să stea să-şi înţepe degetele, ar fi pre­ levat să se afle în camera ei, punându-şi la cale evadarea. Trecuseră deja trei săptămâni de când se afla la Greymoor, iar viaţa ei intrase într-un ritm bine ordonat. Graţie doamnei Lutz şi ordinelor Excelentei Sale. Intendenta o trezea pe Kate în fiecare dimineaţă în zori, penIru două ore de studiu a Bibliei - în germană, astfel că oricare era revelaţia religioasă pe care şi-o imagina femeia, era evident că nu avea să se producă vreodată după care urmau ore întregi de făcut curat, cârpit, gătit. Şi brodat la lumina focului până la ora opt, când Kate era trimisă prompt în camera ei. Fuseseră trei săptămâni dificile sub supravegherea doamnei Lutz, dar Kate era mai hotărâtă ca niciodată să găsească o cale de a se întoarce acasă. Şi chiar avea să plece. Cumva. încă nu avea nici un plan concret pentru a se întoarce la Brambly, dar încercările ei de a ticlui ceva îi dădeau speranţă, iar furia ei fată de Edward îi alimenta motivaţia. Dacă în trecut îsi dedicase aproape fiecare clipă de timp liber experimentelor şi leacurilor ei, aici în ţinutul mlaştinilor planurile ei de evadare erau ceea ce dă­ dea un tel vieţii ei. Intre timp, însă, nu ştia câte astfel de zile disciplinate în com­ pania doamnei Lutz avea să mai poată îndura. Când intendenta nu se opri din brodat, Kate căscă din nou, de data aceasta făcând un zgomot intens, exagerat. Doamna Lutz ridică în sfârşit privirea. -îm i cer iertare, spuse Kate, mimând regretul şi un alt căscat. Am să mă retrag la culcare acum. Şi reluăm totul mâine. Se ridică în picioare înainte ca femeia să apuce să o oprească. Gute nacht. Doamna Lutz dădu să îi arunce o privire încruntată de deza­ probare, dar apoi chipul bătrânei se îndulci şi oftă ca o persoană îndelung suferindă. - Ja, Gute nacht. Ei bine. Asta chiar era o surpriză. Cu siguranţă că severa vădu­ vă nu fusese cucerită încă de partea ei, dar poate că începea să se înmoaie, oricât de puţin... >

*

*

>

*

201

-------------- %nna (Harrington------------De afară răsună tot mai tare un huruit, urmat de strigăte. Tăcerea serii fu spartă de sunetul copitelor unui cal pe pietrele de pavaj, oprind scurt după un galop, şi câteva secunde mai târziu un pumn izbi cu forţă în uşa de lemn. -U n mesaj! Printre bătăi răsună vocea unui bărbat. De la Londra! Fugind la uşă, Kate o deschise larg. Pe trepte se afla un călăreţ tânăr, cu pălăria şi pelerina umede de la ploaia ce cădea mărunt. Cizmele îi erau stropite cu noroi, sub ochii obosiţi avea cercuri întunecate, şi mirosea a transpiraţie şi a cal. - Un mesaj de la Londra, repetă acesta, plimbându-şi privirea între cele două femei. Care dintre dumneavoastră este Katherine Benton? - Eu, şopti Kate, cu gâtul sufocat brusc de un nod de teamă, începu să tremure. Se întâmplase ceva teribil de rău. Ce este? -Contesa de Tourney v-a trimis un mesaj. Scoase un bilet de sub manta şi i-1 întinse, apoi ochii lui obosiţi se opriră dincolo de ea, în căldura uscată a casei. Am venit în galop de ieridimineaţă, domnişoară. Dacă nu vă supăraţi, aş vrea să mănânc ceva şi să dorm înainte de a porni înapoi. - Desigur. Kate se holbă la biletul din mâna ei tremurătoare şi îşi stăpâni impulsul neliniştit de a-1 deschide rupândud. Găseşti tocană în bucătărie şi un pat pentru tine la etaj. - Mulţumesc, domnişoară. ’ îşi atinse borul pălăriei cu un salut politicos din cap şi ieşi pen­ tru a se ocupa de cal. Inspirând adânc, tremurător, Kate coborî privirea spre bilet, simţind cartonul greu între degetele ei, iar inima îi făcu un salt uriaş de spaimă tot mai mare, atât de intensă încât îi trezi o dure­ re în piept. Ce ar fi putut să vrea mătuşa lui Edward de la ea? Nu însemna nimic pentru femeia aceea, şi cu siguranţă nu era cineva demn de un mesager special. - Excelenta Sa? întrebă doamna Lutz neliniştită. -N u, răspunse Kate grav, nobila doamnă, contesa. - Contesa? repetă doamna Lutz pe un ton uluit. Deci mesajele speciale din partea contesei nu ajungeau decât rar la Greymoor, iar această revelaţie nu făcu decât să îi înte­ ţească spaima din stomac. Neputând să mai reziste, cu degetele ^

/

202

y

•— -------- - rUn ducepentru totdeauna

-------- -

I remurând, Kate rupse sigiliul şi despătură hârtia. Privirea îi tre

-— -------

l i n duce pentru totdeauna

-— ----------- -

( u inima gonindu-i neliniştită, Kate aşteptă doar atât cât să «■asigure că doamna Lutz era cufundată adânc în rugăciunile ei, înainte de a se furişa nevăzută în bucătărie, unde pelerina a pălăria încă ude ale mesagerului fuseseră întinse peste un a a un în faţa sobei pentru a se usca. Fără a ezita, şi le puse şi se •il recură în tăcere pe uşa bucătăriei* în câteva minute înşeuă calul în grajdul cufundat în întuneric. Animalul pufăi obosit şi se scutură simţind din nou în spinare igreutatea şeii. -îm i pare rău, frumosule, ştiu că vrei să te odihneşti, dar nu am de ales* Eşti singurul cal de aici. Muşcându-şi buza plină de regrete, îşi trecu mângâietor mâna peste botul moale al calului. I)acă promit că n-am să te pun să galopezi, ai să fii cuminte pen­ tru mine? Doar câţiva kilometri până în următorul sat, unde voi avea grijă să primeşti din belşug ovăz şi fân. Calul scurmă pământul cu copita. Interpretând acest gest drept singurul consimţământ pe care avea să-l primească, puse piciorul în scară şi urcă în şa, aşezându-se bărbăteşte. Spunând o scurtă rugăciune, plescăi încet din limbă şi porni călare spre satul de unde putea lua diligenţa şi, într-un fel sau altul, să ajungă la Londra. Şi la Edward. Majordomul se încruntă iritat, fără cea mai mică intenţie de a se da la o parte pentru a-i permite lui Kate să intre în holul mare al Casei Strathmore. -Vorbeşte mai încet! o mustră el. A bătut de miezul nopţii deja. -Te rog, lăsă-mă să intru, îl imploră Kate din galeria de la intrare. Sunt Katherine Benton. Când expresia lui goală îi arătă că nu avea habar cine era, repetă încet. Kate Benton, adăugând şovăitoare. Sunt pupila lui Strathmore. Majordomul se încruntă sceptic. - Nici o tânără bine educată nu ar umbla noaptea singură, la o asemenea oră, bătând la uşi şi cerând să fie lăsată să intre - şi cu siguranţă nu arătând aşa! 205

— ------------- -

*Anna J-farrtngton ----------------- --

Arătă din cap spre haina şi pălăria mesagerului, amândouă îm­ bibate de ploaie, pe care încă le purta, şi spre ghetele ei pline de noroi şi rochia neagră de dedesubt. O, Kate ştia că arăta de toată groaza - şi, judecând după nasul încreţit al majordomului, probabil mirosea şi mai urât dar fuse­ se prea îngrijorată pentru a se opri sau a se îngriji puţin de când plecase de la Greymoor cu două nopţi în urmă. Ştiind că oricum nu ar fi putut să doarmă, nu câtă vreme mintea ei îngrijorată se tot întorcea la Edward, îşi continuase pur şi simplu drumul, mai întâi călărind prin beznă, apoi atât de rapid cât îi permisese diligenţa, când o ajunsese în cele din urmă. Nu era naivă. Edward îşi închipuia tot ce putea fi mai rău despre ea, iar pentru acest lucru Kate se îndoia că ar fi putut vreodată să îl ierte. Insă nu putea îndura gândul că Edward ar fi putut să moară detestând-o până în ultima clipă. -T e rog, trebuie neapărat să îl văd pe Excelenţa Sa! Majordomul dădu să închidă uşa. -N oapte bună! Ochii lui Kate se umplură de lacrimi de extenuare. Ajunsese atât de aproape şi ştia că Edward zăcea în pat la etaj - dacă lăsa usa să i se închidă în fată era ca si cum ar fi rămas încă în tinuturile mlăştinoase de unde fugise. Nu, refuza să plece! Făcând rapid un pas în faţă, se înfipse în cadrul uşii. Acum ma­ jordomul ar fi trebuit să o taie în două pentru a-i închide uşa. -Doam na contesă, spuse ea frenetic, mi-a trimis un mesaj. Degetele i se înfipseră în buzunar, căutând biletul. Am venit cât de repede am putut. Când el o privi mânios, cu o expresie de scep­ ticism, Kate scoase un mic strigăt de frustrare şi împinse biletul spre el. Te rog! Spune-i că sunt aici. Fu năpădită de o teamă dispe­ rată. Trebuie să îl văd pe Strathmore. Trebuie neapărat... -Domnişoară! Nobila contesă nu primeşte... - Kingsley, strigă o voce de femeie de pe scări. Ce Dumnezeu se petrece acolo? O femeie subţire de circa cincizeci şi ceva de ani apăru pe treapta de jos a maiestuoaselor scări de marmură. în pofida orei târzii şi a evenimentelor din ultimele câteva zile, avea un aer alert şi impunător, imposibil de regal în rochia violet-închis şi şalul j

206

»

>

>

---------- — T Irt

—

ducepentru totdeauna —

------------ -

de caşmir de aceeaşi culoare, cu părul cenuşiu-auriu prins sus. Ochii ei o studiară cu răceală pe Kate, care încă stătea înfiptă cu încăpăţânare în cadrul uşii. Mătuşa Augusta. Era imposibil de trecut cu vederea asemănarea fizică dintre ei. - îmi cer scuze că v-am deranjat, milady. Kingsley se dădu la o parte de lângă uşă şi îşi înclină capul. Această femeie refuză să plece. Kate se strecură pe lângă el şi ajunse în holul de la intrare, lăsându-se într-o reverenţă stângace, cu trupul înţepenit şi chinuit de dureri. - îm i cer iertare, milady, dar nu puteam aştepta până dimineaţă. -Această casă nu primeşte vizitatori, o întrerupse Augusta fluturând din mână. Scoate-o afară, Kingsley. -Da, doamnă, replică acesta, întinzându-se după braţul lui Kate. Ea se eliberă cu o smucitură. - Edward - trebuie să4 văd! Traversă în grabă foaierul, oprindu-se în faţa Augustei şi privind-o implorator, ridicând mâna cu o expresie frenetică pentru a-1 împiedica pe Kingsley să o scoată afară cu forţa. Este... Vocea i se opri în gât, nereuşind să articule­ ze cuvântul mort - mai bine? Ochii Augustei scânteiară a recunoaştere. -T u trebuie să fii domnişoara Benton. Kate dădu din cap. -Am venit cât de repede am putut. - Mesajul nu ţi~a fost trimis ca invitaţie. Dar dacă tot eşti aici... Contesa o studie pe Kate din cap până în picioare, strâmbând din nas când o văzu în ce hal îi erau rochia şi părul - şi cu siguranţă în ce hal mirosea. Având în vedere că nepotul meu s-a luptat în duel pentru tine, mă îndoiesc că va fi prea bucuros să te vadă când se va trezi. în pofida avertismentului sumbru al mătuşii lui, Kate sim­ ţi apăsarea din pieptul ei uşurându-se, agăţându-se de o ultimă speranţă. -înseam nă că.„ nu am ajuns prea târziu? - Strathmore e în viaţă. 7

207

-----

—91nna Qiarrmgton -------- —

Un zâmbet obosit apăru pe buzele contesei* Un val de uşurare copleşitoare o inundă din cap până în picioare, stârnindu-i lacrimi fierbinţi în ochi. -O , slavă Domnului... E aici? Ridicând privirea spre scări, nu ezită decât o clipă înainte de a trece în fugă pe lângă Augusta. Edward! Ajungând pe palier la etaj, Kate văzu un lacheu stând în faţa uneia dintre uşile de la capătul holului larg şi alergă spre camera respectivă. Edward era înăuntru, era sigură! -T e rog, lasă-mă să trec, se rugă ea, însă ar fi fost pregătită să îl îmbrâncească deoparte şi să se năpustească în cameră dacă era nevoie. Lacheul aruncă o privire peste capul ei, spre Augusta, când contesa ajunse în vârful scărilor, iar când această dădu din cap în semn de consimţământ, se dădu la o parte. Inspirând adânc pentru a se pregăti sufleteşte pentru ceea ce ar fi p u tu t să vadă, Kate intră încet, îşi plimbă privirea prin camera încăpătoare, trecând peste obiecte de mobilier mari şi greoaie şi ţesăturile de catifea si > > mătase de culoarea vinului. în semineu > ardea un foc vioi, iar draperiile de la ferestrele înalte erau trase complet pentru a ţine departe umezeala nopţii. Insă ceea ce-i atrase atenţia fu patul - o piesă masivă, cu patru stâlpi de mahon sculptaţi în formă de butuci de viţă de vie înălţându-se în spirală spre tavan şi ajungând la peste trei metri şi jum ătate înălţime, cu aproape aceeaşi lăţime. Draperiile de culoa­ rea vinului erau legate cu cordoane aurii, iar în spatele acestora, în aşternuturile de satin negru scânteind în lumina focului... - Edward, şopti ea* Edward zăcea sprijinit pe perne, gol de la brâu în sus, în afară de bandajul întins care îi ştirbea din frumuseţea muşchiului în locul unde umărul i se întâlnea cu pieptul. Cu ochii închişi, părea să doarmă liniştit, însă când se apropie Kate îi văzu broboanele de sudoare presărate pe frunte, buzele uscate şi chipul palid, Se aşeză pe scaunul de lângă pat şi se întinse după mâna lui. -Edward? Sunt eu, Kate. Sunt aici. îi mângâie blând părul umed, dându-1 la o parte de pe fruntea încinsă de febră. Mă auzi? 9

A

208

-------------------

R in

duce pentru totdeauna

— ----

-Domnişoară? O voce surprinsă întrerupse tăcerea grea* Ce crezi că faci? Kate ridică privirea şi văzu un bărbat cu părul cenuşiu, îmbră­ cat în haine întunecate, ridicându-se de pe un scaun din colţ. Era, evident, medicul, veghindu-1 peste noapte. Hotărând rapid să îl ignore, îşi îndreptă imediat atenţia asupra lui Edward. -Cine sunteti... - Doctore, vă rog. Nu avea acum răbdare pentru întrebări des­ pre ea însăşi. Spuneţi-mi, cum e? Sincer* Acesta îi aruncă o privire contesei, iar Augusta încuviinţă din cap: -N u prea bine, mă tem, răspunse el blând. în ultimele zile a fost când conştient, când inconştient, iar .eu m-am străduit din răsputeri să îi scad febra şi să îl ajut să-şi păstreze forţele. Kate îşi ţinu respiraţia, având nevoie să afle ce era mai grav... - I s-a infectat rana? -A pierdut enorm de mult sânge, însă rana i-a rămas curată. Din fericire era de faţă un chirurg.., Ea ridică brusc privirea, cu stomacul încleştându-i-se de teamă. -Deci nu i-aţi scos personal glonţul? Medicul strâmbă din nas, dezgustat de gândul la o asemenea treabă sângeroasă. - Eu sunt doctor, domnişoară. -Ş i sunt sigur că vă descurcaţi remarcabil, îl asigură ea pen­ tru a-1 linişti, forţându-se să îi zâmbească. Privirea îi coborî spre umărul lui Edward. Dar mă întrebam, în legătură cu rana... Acesta e pansamentul original? - Desigur, răspunse el, ca şi cum i-ar fi făcut pe plac unui co­ pil. Rana trebuie să se vindece neîntreruptă până i se vor scoate firele mâine. Mâine. Inima i se strânse în piept, lovită brusc de îngrijora­ re. Patru zile cu bandajele originale şi rana cusută - tratamentul medical standard pentru rănile provocate de gloanţe. însă prac­ ticile adoptate de către doctorii de la ţară prevedeau altceva, lă­ sând firele la locul lor mai mult timp, pentru a lăsa carnea să se repare singură. 7

209

------------- < A nna O-farnngton -—---------Mai tulburător însă era faptul că nu i se schimbaseră deloc pansamentele. Rana nu mai fusese verificată după extragerea glonţului. - Pot să o văd? Se întinse spre bandajul de pe pieptul lui Edward, Doctorul o prinse de braţ. - Ce crezi că faci? „Ii salvez viaţa!“ Inspiră adânc pentru a se calma. - Nu i-aţi verificat rana, îi explică ea cât mai blând posibil, în ciuda spaimei teribile ce îi strângea pieptul ca o menghină. Ar pu­ tea fi infectată. - I-am administrat medicamente care să prevină infecţiile. Kate clătină din cap. - Dominique-Jean Larrey scria într-o lucrare iarna trecută că păstrarea pansamentelor iniţiale creşte riscul de infecţie... - Un chirurg, se burzului doctorul, încruntându^se dezgustat. Si încă unul francez! - Doctore Brandon, îl întrerupse contesa încet, vrei te rog să ne laşi singure pentru o clipă? - Da, milady. In pofida iritării vizibile de a-şi vedea competenţa medicală pusă sub semnul întrebării, şi încă de către o femeie, îşi înclină politicos capul şi ieşi din cameră. Augusta încuviinţă din cap. -P oţi să continui, domnişoară Benton. - Mulţumesc, îi şopti Kate recunoscătoare contesei. Se întoarse din nou spre rană, încercând să ignore cât de ne­ ajutorat arăta Edward aşa cum zăcea acolo nemişcat. Mâinile îi tremurară când îndepărtă bandajul, desprinzându-1 cu grijă din sângele închegat şi carnea care începuse să se întărească în jurul ţesăturii. Când reuşi în cele din urmă să îl dea jos, studie atent şi îndelung rana. Despicătura prin care scormonise chirurgul pentru a scoate glonţul era închisă cu suturi negre, făcute la întâmplare, iar pielea era vânătă şi umflată. Inima îi fu mistuită de durere când văzu acestea. O rană atât de urâtă şi atât de neglijent tratată... Dar nu se vedea nici un semn de infecţie şi lăsă să-i scape un oftat răsunător. O, slavă Domnului, slavă Domnului! V

210

--------------- ‘Un duce pentru totdea una — -------- — întinse mâna după cârpa din ligheanul de lângă pat, o înmuie în apa rece, apoi o puse cu blândeţe pe rană, curăţând-o cât de bine putea fără a deranja suturile. Şi-ar fi dorit să aibă la ea un borcan din unguentul făcut de ea, deşi probabil că vederea leacului ei ţărănesc ar fi riscat să îi provoace doctorului Brandon un atac de apoplexie. Augusta o privi îndeaproape. - Deci, chiar ştii ce faci? - Da,* ştiu. > Luă bandajele curate de pe noptieră, fără îndoială puse acolo pentru a fi la îndemână dimineaţa, când fusese programată înde­ părtarea firelor. - Strathmore mi-a spus că prepari diverse leacuri şi îi îngrijeşti pe săteni. Kate acoperi cu grijă rana. - Deci, a vorbit despre mine. -Da. De rău, fu sigură Kate, judecând după răspunsul ei monosila­ bic. însă contesa încă nu o dăduse afară din casă, deci cel mai pro­ babil mătuşa lui nu ştia încă totul. Măcar în acest lucru mai putea găsi puţină speranţă. -Când am primit biletul dumneavoastră, mi-a fost teamă... Vocea îi pieri fără urmă. Apoi, scuturându-se efectiv pentru a-şi ţine în frâu extenuarea şi emoţia, înfăşură umărul pentru a fixa noul pansament şi întrebă încet. Ce s-a întâmplat? -U n duel prostesc. Augusta se posomori, aţintindu-şi pri­ virea asupra chipului pământiu al nepotului ei. Cu baronetul Litchfield. Nerecunoscând numele, Kate îşi concentră atenţia asupra lui Edward şi înmuie cârpa în apa rece din lighean, apoi îi tamponă faţa încinsă de febră. Pielea îi era atât de fierbinte, atât de palidă, încât măruntaiele i se înnodară de spaimă. - Fostul tău logodnic. Mâna ei încremeni pe obrazul lui Edward într-o expresie de surprindere uluită. Un logodnic? Imposibil! -Vă înşelaţi, milady.

‘Anna Q-farrington — -Acum cinci ani tatăl tău a semnat un contract, logodindu-te cu baronetul Litchfield. Când Kate o privi cu gura căscată, Augusta o întrerupse cu un fluturat din mână înainte să apuce să protesteze că nu avea habar. Iar acesta l-a acuzat pe Strathmore că i-a compromis logodna. Sunt sigură că se aştepta să plătească despăgubiri în bani, dar situaţia a scăpat de sub control. - Habar nu am avut, şopti ea, lovită de un val greţos de vi­ novăţie, privind faţa palidă a lui Edward. Neliniştea îi strânse inima ca o mânuşă de fier la gândul că fusese rănit din cauza ei şi se forţă să respire. Nu aş face nimic care să-l rănească. Eu... îl iubesc. -Spune-mi, atunci, domnişoară Benton. Contesa o privi cu ochii îngustaţi. Eşti aici din grijă faţă de nepotul meu sau din dorinţa de a te întoarce la casa Brambly? O furie subită o străbătu ca un fior electric. Cum putea mătuşa lui să îi pună o întrebare atât de oribilă?! -A m venit pentru Edward, îi aruncă ea aspru, dar văzând ex­ presia sceptică a contesei clătină din cap şi îşi îndreptă din nou atenţia asupra lui Edward. Nu mă credeţi. Ei bine, nu-mi pasă nici cât negrul sub unghie dacă nu! - Domnişoară Benton! Augusta fu consternată de obrăznicia ei făţişă. încep să înţeleg de ce nepotul meu e atât de preocupat de tine, fiindcă împărtăşiţi aceeaşi lipsă completă de respect faţă de bunele maniere. - Da, presupun că aşa e. Un zâmbet vag îi apăru pe buze când conştientiză această legătură dulce-amăruie dintre ea şi Edward. Ştiu că puteţi să vă chemaţi lacheii şi să-i puneţi să mă scoată efec­ tiv afară. Dar ar trebui să ştiţi că în ultimele câteva săptămâni am fost alungată de acasă, apoi forţată să fug chiar şi din locul meu de exil pentru a veni în fugă aici. îşi sprijini tandru mâna de obrazul lui Edward. Aşa că după ce am trecut prin toate astea, nu prea mai aveţi cum să mă faceţi să-mi fie teamă de dumneavoastră. -E i bine, nu am încercat niciodată... Augusta se opri. Apoi expresia ei deveni curioasă. Spune-mi, întrebă ea pe un ton ne­ aşteptat de blând, cum ai ajuns totuşi de la Greymoor până aici, domnişoară Benton? 7

212

7

(Un ducepentru totdeauna-

-----------------------------------------------------

---------------------- - ------------------------- —

Hotărând că nu mai avea nimic de pierdut, Kate ridică privirea şi o privi curajoasă în ochi. - Când mesagerul a adus biletul dumneavoastră, i-am luat ca­ lul şi am mers călare toată noaptea până am ajuns din urmă diligenţa. Apoi am vândut calul şi mi-am cumpărat un bilet până la Londra. Chipul Augustei îi ascunse cu grijă gândurile, ceea ce era o altă asemănătoare izbitoare cu Edward. - Diligenţa nu vine până în Mayfair în toiul nopţii. -Am traversat pe jos ultimii cinci kilometri prin Londra. Kate văzu în ochii contesei scânteierea a ceva ce aducea a admiraţie încântată, însă aceasta dispăru instantaneu. - Deci pupila ducelui de Strathmore e o hoaţă de cai, comentă sec Augusta. Gândul îi trecuse şi ei prin minte, cât traversase călare ţinutu­ rile mlăştinoase. -Am să i-1 plătesc lui Edward... cumva. Se încruntă, conşti­ entă că i-ar fi fost imposibil să o facă apelând strict la veniturile modeste ale moşiei Brambly. Deci acum presupun că intr-aăevăr puteţi să-mi faceţi rău. Puteţi pune să fiu arestată. -Am să ţin minte asta pentru viitor, în cazul în care se va do­ vedi necesar, o asigură ea. Buzele îi zvâcniră într-un zâmbet. Fără îndoială Strathmore va fi impresionat când va afla ce ai făcut. La aceste cuvinte obrajii lui Kate fură inundaţi de sânge, deşi se îndoia serios. In clipa în care se trezea avea cel mai probabil să o trimită înapoi la Greymoor. -Vă mulţumesc că mi-ati dat voie să îl văd. -îm i doresc tot ce-i mai bun pentru nepotul meu. Kate simţi lacrimile înţepându-i ochii. - Si eu. Apoi ambele femei îşi îndreptară privirile asupra lui Edward, al cărui trup era teribil de nemişcat în afară de ridicarea şi coborârea lentă a pieptului său bandajat. - Nu mai poţi face nimic pentru el în noaptea asta, o informă Augusta încet, punându-şi blând o mână pe umărul lui Kate. In­ tendenta îţi va pregăti o cameră ca să te poţi odihni. îşi încreţi nasul când simţi mirosul de cal. Şi să faci o baie. +*

t

j

i

213

9lnna O-farrington - Lăsaţi-mă să rămân cu el, o imploră ea. Nu am să îl încurc cu nimic pe doctor, vă promit, -P rea bine, consimţi Augusta, arcuind regal o sprânceană, deşi mie mi se pare, domnişoară Benton, că mai degrabă doctorul Brandon ar trebui să aibă înţelepciunea de a nu te încurca pe tine. - Şi vă rog, adăugă Kate, ridicând privirea şi aţintind-o rugător în ochii contesei, nu îi lăsaţi să scoată firele mâine. Mai lăsaţi-le câteva zile. Augusta o contemplă, ca şi cum ar fi cântărit situaţia, apoi dădu din cap* - Dacă aşa consideri tu că trebuie... Insă Kate deja se întorsese înapoi spre Edward, ţinându-i strâns mâna în mâinile ei. - Edward, îi şopti Kate, disperată să îl facă să o audă, te rog trezeste-te. Nu primi nici un răspuns. Ochii lui rămaseră închişi, iar trupul nemişcat. - încăpăţânat ca întotdeauna, văd, îl mustră ea, străduindu-se să adopte o voce de guvernantă, deşi îi tremura de îngrijorare. Ei bine, eu nu plec de aici, ai auzit? Se aplecă în faţă şi îşi atinse buzele de fruntea lui febrilă, în­ chizând ochii când îi simţi căldura, parfumul masculin familiar şi gustul lui sărat. Se întâmplaseră atât de multe între ei, atâta vulnerabilitate şi dorinţă, apoi tandreţea se transformase subit în animozitate... Şi totuşi era încă în viaţă, cu sângele încă pulsând prin el, şi era tot ceea ce conta acum. - Cum ştiu cât de mult mă deteşti, spuse ea cu vocea gâtuită, ai face bine să te trezeşti şi să-mi porunceşti să plec, dacă vrei ca tortura prezenţei mele să înceteze. Altfel, dragul meu, tot pe capul tău o să stau. Lăsându-se pe spate în scaun, se pregăti să petreacă noaptea acolo, hotărâtă să îl aducă înapoi la ea, iar dacă într-adevăr o pu­ tea auzi, avea să fie furios când se trezea. Dar dacă mânia îl făcea să se însănătoşească, urma să o accepte bucuroasă. Ar fi făcut ori­ ce era necesar pentru a-1 repune pe picioare. >

214

------------ - 'Un duce pentru totdeauna -—-------- — Apoi intenţiona să~l strângă de gât până aproape îl lăsa fără suflare pentru că o făcuse să se îngrijoreze astfel. -M -ai exilat în mlaştini, aşa că mi s-ar părea corect să îţi plă­ tesc cu aceeaşi monedă, povestindu-ţi despre fiecare minut pe­ trecut acolo la Greymoor. Făcu o pauză. Eşti gata să te trezeşti? Nu? In regulă, atunci, nu îmi dai de ales. Să începem cu studiul Bibliei, în germană. Nu o văzu pe Augusta privind-o şi ascultând-o în tăcere din prag înainte de a se retrage în cele din urmă în propriul ei aparta­ ment, cu o privire cu subînţeles. Cu puţin înainte de ivirea zorilor Edward deschise şovăitor ochii, clipind confuz. Mintea lui înceţoşată habar nu avea unde se afla, ce se întâmplase, cât era ceasul. Corpul îi era în acelaşi timp amorţit şi chinuit de dureri, înţepenit şi rece, membrele prea gre­ le pentru a le putea mişca. Nu îşi putea ridica nici capul de pe pernă. Fu nevoit să recurgă la întreaga sa forţă doar pentru a-şi împiedica pleoapele să se închidă din nou. Insă simţi o apăsare uşoară pe mâna lui... caldă, moale, sigură. Coborî privirea... Şi o văzu. Dormea, aşezată pe un scaun lângă pat, dar cu trupul aple­ cat în faţă peste marginea saltelei şi capul odihnindu-i-se uşor pe antebraţul stâng, în timp ce mâna ei dreaptă o ţinea strâns pe a lui chiar şi în somn, cu degetele împletite cu ale lui. Ca şi cum i-ar fi fost teamă că ar fi putut să îi alunece din mâini. -îngerul meu, şopti el. Apoi închise ochii şi îşi pierdu din nou cunoştinţa.

CapitoCuC15 Augusta o găsi pe Kate, a doua zi dimineaţă, încă aşezată la că­ pătâiul lui Edward. Clipind pentru a alunga ceaţa confuză de după somn, aceasta se ridică şi îşi întinse spatele înţepenit.

----------- —‘Arma J-tarrmgton -—--------- Stătuse la căpătâiul lui toată noaptea, aplicându-i comprese reci pe frunte şi înfăşurând cearşafuri umede peste trupul lui până când febra cedase în cele din urmă, cu puţin timp înainte de ivirea zorilor, dar odată ce se întâmplase acest lucru Kate conti­ nuase să îl şteargă pe frunte, să îl mângâie cu vârfurile degetelor pe faţă*., orice pentru a putea să îl atingă în continuare şi pentru a-i simţi pulsul vibrant şi cald ce devenea din ce în ce mai puter­ nic. Când extenuarea o copleşise în cele din urmă, căzuse într-un somn adânc, dar agitat. -Doctorul Brandon ar dori să îl examineze pe Edward între patru ochi, o informă Augusta. Kate îi aruncă o privire medicului când acesta intră în came­ ră, cu geanta de piele în mână, apoi acceptă şovăitoare să iasă, ştiind că nu avea încotro. - Cum nu vei fi lângă el o vreme, îi spuse Augusta, petrecându-şi un braţ peste cel al lui Kate şi conducând-o pe hol, ai pu­ tea să te îngrijeşti puţin între timp. Am pus să ţi se pregătească această cameră. Augusta o conduse înăuntrul elegantului dormitor în galben şi crem în care o aştepta deja o baie aburindă. -Am să pun să ţi se aducă o tavă cu micul dejun. - Mulţumesc, acceptă Kate, prea obosită pentru a protesta. în ciuda dorinţei ei de a rămâne la căpătâiul lui Edward, o du­ rea tot corpul, iar o baie fierbinte şi liniştitoare o tenta mai mult decât ar fi vrut să recunoască. La fel şi micul dejun, având în vede­ re că nici nu mai ţinea minte când mâncase ultima oară. Odată ce Augusta plecă, se dezbrăcă rapid şi se cufundă în apa fierbinte, lăsând să-i scape un oftat prelung de recunoştinţă când căldura îi înmuie muşchii înţepeniţi. Nici o baie din istoria ome­ nirii nu mai fusese vreodată atât minunată. Kate rămase în cadă până când apa deveni călduţă, iar ten­ siunea se risipi din trupul ei, iar după ce se spălă în sfârşit de mi­ zeria şi mirosurile acumulate în timpul evadării ei din ţinuturile mlăştinoase, se simţi cu mult, mult mai bine. Dar, ceruri, era ex­ tenuată! Cineva îi pregătise un halat de casă, aşa că îl îmbrăcă, apoi, neputând să se stăpânească, se băgă în pat. Ochii grei i se închiseră şi se cufundă într-un somn dulce. 216

•'——------- Ttn duce pentru totdeauna — -------- Când se trezi câteva ore mai târziu ceasul cu pendul de pe pa­ lierul scărilor bătu de ora unu, iar lumina soarelui se revărsa prin ferestrele înalte. Se dădu jos din pat şi se întinse. Uşa se deschise, iar o cameristă intră aducând o tavă. *- Ceai, domnişoară? Zâmbindu-i lui Kate, puse tava pe masă. Contesa a poruncit să vă fie servit. - Mulţumesc. Kate fu înduioşată de bunătatea contesei, căci ar fi putut să o dea afară din casă. Avusese noroc cu familia Westover. De data aceasta. Cum se simte Excelenţa Sa? - Nu ştiu, domnişoară. Turnă ceai într-o ceaşcă şi i-o întinse lui Kate. însă doamna a cerut să fie anunţată când vă treziti. Dacă nu aveţi nevoie de mine, am să merg să îi spun. - Mulţumesc. Camerista dădu din cap. -încercaţi biscuiţii cu lămâie, o îndemnă ea cu un aer complice. Sunt delicioşi! Kate îşi înăbuşi un zâmbet văzând exuberanţa micuţei came­ riste. în loc de a-şi lua un biscuit, puse mâna pe platoul acoperit cu biscuiţi şi mici prăjituri glazurate şi i-1 întinse fetei. -Te rog, serveşte-te - n-am să spun nimănui. Camerista ezită, gestul fiind, în mod evident, o încălcare a eti­ chetei din casa respectivă, apoi luă recunoscătoare doi biscuiţi cu lămâie si îi strecură în buzunarul sortului. - Sunteţi foarte bună la suflet, domnişoară! Ochii îi scânteiară. Eu sunt Mary, una dintre cameristele de la etaj. Dar doamna mi-a cerut să vă fiu cameristă personală cât veţi sta aici. Aproa­ pe ca şi cum abia atunci şi-ar fi amintit, făcu o mică reverenţă, apoi recunoscu emoţionată. Nu am mai fost niciodată camerista unei doamne. -Atunci ne vom înţelege excelent, o asigură Kate, fiindcă nici eu nu am mai avut niciodată o cameristă doar a mea. -Ei! O doamnă atât de fină ca dumneavoastră! Kate simţi o roşeaţă urcându-i în obraji la acest compliment sincer. Nu era nici pe departe o doamnă fină. - Ce-ar fi să o cauţi pe contesă şi să-i spui că sunt trează? -Da, domnişoară! Se întoarse şi dădu să plece în grabă. »

>

7

>

j

*

'

»

i

217

91una Q-Carrington - Oh, Mary? - Domnişoară? Kate aruncă o privire prin încăpere: - Unde îmi sunt hainele? - Zdrenţele acelea negre şi murdare? Micuţa cameristă strâmbă din nas. Kate dădu din cap, ridicând ceaşca şi sorbind din ceai. - Păi le-a pus contesa pe foc! Lui Kate i se opri ceaiul în gât* Micuţa cameristă ieşi din încăpere, iar Kate, înăbuşindu-şi un hohot de râs amuzat, aruncă o privire atentă prin noua ei came­ ră. Draperii de catifea brodate cu dantelă se întindeau din tavan până la podea, asortate cu draperiile patului încadrat de patru stâlpi, iar în faţa unui şemineu mic, cu poliţă de sidef sculptat, se afla o canapea de două persoane acoperită cu un vraf de perne moi. Pereţii erau decoraţi cu tablouri cu flori. Camera era frumoasă şi feminină, plină de materiale moi, cu totul minunată şi atât de complet diferită de camera ei de la Greymoor. Simţi un nod în gât. în ultimii câţiva ani, chiar şi la Brambly, uitase cum era să te bucuri de astfel de luxuri fine. - Domnişoară Benton, te-ai trezit. Augusta intră elegantă în încăpere, privind-o cu un ochi critic. Te-ai şi odihnit bine, deci? - Da - si Excelenta Sa? El cum se simte? Un vag zâmbet de uşurare apăru pe buzele femeii. - Brandon crede că merge spre bine. Pulsul i-a devenit mai pu­ ternic, iar culoarea mai pronunţată. Şi l-am convins să nu scoată firele, nu încă. - O, slavă cerurilor, oftă ea, apăsându-şi o mână pe pieptul chi­ nuit de îngrijorare şi inspirând adânc, uşurată. Kate bănuia că nobila contesă nu neapărat îl convinsese pe doctor cât mai degrabă îi poruncise pur şi simplu să lase firele în pace, iar Kate se îndoia că exista cineva care să îi încalce po­ runcile. Insă constata că începea să îi placă această femeie care îi amintea atât de mult de Edward. Erau înzestraţi amândoi cu acel exterior dur, tipic familiei Westover, dincolo de care se ascundeau resurse de bunătate sufletească si umor autentice. Contesa strigă peste umăr: j

f

t

>

>

7

218

Tfn ducepentru totdeauna -— - Mary? Tânăra cameristă intră în grabă în cameră ducând o rochie dra­ pată peste braţ, I~o întinse contesei. Augusta o ridică în faţa lui Kate, verificând dacă i se potrivea mărimea şi lungimea. Din muselină verde salvie şi decorată cu broderie cu model vegetal, cu dantelă crem mărginind decolteul pătrat şi mânecile bufante, cădea graţios până la podea de la talia înaltă. Contesa dădu din cap mulţumită, -A sta o să ţi se potrivească până îţi soseşte garderoba nouă. - Garderobă? întrebă Kate, nefiind sigură dacă auzise corect. Dar nu am nevoie de o garderobă nouă. - Draga mea, spuse Augusta, ţintuind-o cu privirea, eşti pupila ducelui de Strathmore şi nu poţi să te plimbi prin Londra ară­ tând ca o nemţoaică puritană. Clătină din cap. Ce-o fi fost în capul doamnei Lutz când ţi-a dat acea monstruozitate neagră? -Excelenţa Sa, ordinele sale, bombăni Kate. Contesa o ignoră, dar lui Kate i se păru că vede o zvâcnire de consternare pe buzele femeii. -E ste responsabilitatea lui Edward, în calitate de tutore al tău, să îţi asigure o garderobă adecvată. Asta, adăugă ea, dându-i rochia înapoi cameristei, şi alte câteva lucruri pe care intenţionez să îl informez că le va face pentru tine, înainte ca Kate să apuce să întrebe care erau aceste alte lucruri, Mary o ajută să îmbrace rochia, i-o închise până sus la spate şi îngenunche să îi scurteze tivul cu cincisprezece centimetri, la ce­ rerea Augustei. - E superbă. Kate nu mai purtase niciodată o rochie atât de la modă. A cui e această rochie? Stilul era unul mult prea tineresc, deci nu îi aparţinea contesei, iar Edward nu pomenise vreodată de existenţa unei surori, -A fost una dintre rochiile lui Jane, dar ea nu a purtat-o niciodată. -E minunată. Când Mary o ajută să-şi ia pantofii şi boleroul asortat, Kate îşi privi reflexia în oglindă. Cine e Jane? Augusta ezită: -Edward nu ţi-a pomenit niciodată despre Jane? Sau Stephen? -N u. *

219

1TKnna tâarrington -— - Chiar nu ştii nimic despre accident? Se uită la ea, nevenindu-i să creadă. Dumnezeule, nu ţi-a spus nimeni niciodată, nici Edward, nici tatăl tău... -N u, Kate îşi ţinu respiraţia, aşteptând cu teamă, ştiind că avea să urmeze ceva oribil. Edward îi spusese că tatăl ei îi făcuse rău familiei lui, însă ea crezuse întotdeauna că fusese o problemă de bani. Dar un accident... Spuneţi-mi, vă rog. - Mary, lasă-ne singure, îi porunci Augusta cu blândeţe. Dând din cap, micuţa cameristă termină ultima cusătură la tiv, apoi ieşi din cameră. Augusta închise uşa. Ezită înainte de a se întoarce din nou spre Kate. ca si cum si-ar fi ales cuvintele: -C u puţin peste un an în urmă, tatăl tău a dispărut timp de mai multe săptămâni şi a întrerupt complet contactul cu tine. Kate se schimonosi. Tatăl ei rareori lua legătura cu ea, în afară de a-i cere bani sau a-i porunci să îi dea Brambly pe mâinile lui, însă contesa avea dreptate. Anul trecut tatăl ei păstrase tăcerea pentru o perioadă mult mai lungă decât de obicei. -Plecase la Portsmouth. Investise într-un vas care s-a scufun­ dat si > a fost nevoit să lichideze datoriile. Dar tot ceea ce crezuse că ştia despre tatăl ei se dovedise a fi o minciună, iar inima i se strânse dureros în piept, cunoscând răspunsul chiar înainte de a pune întrebarea. Nu a existat nici un vas, aşa-i? -Nu. -Atunci unde a fost? -L a închisoare, aşteptând să fie judecat. Pulsul lui Kate înce­ pu să îi bubuie în urechi atât de asurzitor şi violent încât aproa­ pe nu auzi când Augusta îi confirmă cele mai negre temeri ale ei. Pentru crimă. Se întări sufleteşte: -Cine? - Fratele si cumnata lui Edward. O, Doamne, nu... Un fior de greaţă o făcu să se cutremure con­ vulsiv, Nu - aşa ceva era imposibil! Lumea se clătină sub ea şi se prinse de braţul Augustei pentru a nu cădea. - Stai jos, draga mea. Augusta o conduse la canapeaua de două persoane. 7

5

>

*

220

-— -------- - Tin ducepentru totdeauna -— ------- Kate se prăbuşi pe perne şi îşi lăsă capul să îi cadă în mâini, chinuindu-se să îşi ţină în frâu furtuna de emoţii ce o zguduia. Şi să îşi amintească, cumva, să respire. -Edward a avut un frate mai mare pe nume Stephen, conti­ nuă Augusta, aşezându-se lângă ea şi prinzând strâns mâna lui Kate. Cei doi băieţi se adorau şi nici unul dintre ei nu avea un prieten mai bun pe lume. Stephen a moştenit titlul de Strathmore, iar Edward a intrat în armată pentru a lupta împotriva lui Bonaparte. Buzele i se strânseră sever intr-o dungă subţire când îşi aminti. Apoi, anul trecut, trăsura în care se aflau Stephen şi soţia lui, Jane, a fost izbită de un faeton. Celălalt vizitiu era beat, gonind nebuneşte cu atelajul său. Stephen şi Jane... Vocea i se frânse şi fu nevoită să şi-o dreagă înainte de a continua: Au fost ucişi amândoi. Kate ştiu instinctiv - tatăl ei fusese celălalt vizitiu, bărbatul care îl lăsase pe Edward fără familie. îşi apăsă mâna pe stomac pentru a se împiedica să vomite, chinuită de o greaţă clocoti­ toare. Simţi ceva umed şi fierbinte pe obraz şi se şterse cu dege­ tele, de-abia atunci dându-şi seama, la cât era de năucită de şoc, că plângea. - Edward se afla în Spania când s-a întâmplat totul. A venit acasă cât de repede a putut, dar deja magistraţii hotărâseră că respectiva coliziune fusese un accident, Edward nu a mai putut să-şi facă dreptate. Kate înţelese brusc totul, iar realitatea căzu asupra ei ca o po­ vară zdrobitoare. Furia pe care o văzuse în Edward, asprimea, răceala. De fiecare dată când o privea, probabil îşi aducea aminte de fratele lui şi de accident, dar chiar şi aşa o protejase, o ajutase cu Brambly - iar ea, în tot acest timp, îi luase apărarea, prosteşte, tatălui ei. Mai grav, îl sfidase pe Edward şi îi trimisese bani. O, nu... Vinovăţia şi remuşcările îi strânseră pieptul ca într-o men­ ghină când îşi dădu seama de ce fusese atât de furios pe ea, de ce îl enervase atât de tare o singură scrisoare. De ce fusese nevoit să o exileze tocmai în ţinutul mlaştinilor pentru a o ţine cât mai departe posibil de el. Edward credea că ea îi luase partea inamicului: >

221

*Anna tâarrington -Edward a jurat sa îl distrugă pe tatăl tău, la fel cum el îl dis­ trusese pe Stephen, aşa că i-a luat toţi banii şi proprietăţile şi l-a instalat într-o cameră în Londra unde este supravegheat clipă de clipa, întreaga lui viaţă este acum controlată de Edward. Kate clipi pentru a-şi limpezi privirea înceţoşată de lacrimi şi clătină din cap. Chiar şi acea pedeapsă era una îndurătoare când tatăl ei ar fi putut să atârne în ştreang pentru uciderea unui mem­ bru al înaltei nobilim ii. -D ar tutela - de ce a acceptat Edward aşa ceva? -D in răzbunare. Kate încremeni. Inima i se opri, -D in răzbunare? - O viaţă în schimbul altei vieţi. Tatăl tău i l-a luat pe Stephen, aşa că Edward te-a luat pe tine de la tatăl tău. Augusta făcu o gri­ masă. Din păcate, când Edward a descoperit că eşti o femeie în toată firea, şi nu o copilă aşa cum se aşteptase el, a fost convins că Benton l-a păcălit, şi bănuiesc că Edward te consideră vinovată şi pe tine de o înşelăciune similară. Fiecare răsuflare devenise sfâşietor de dureroasă. -D ar eu nu ştiam nimic despre tutelă, am fost la fel de şoca­ tă ca Edward. îşi apăsă mâna pe gură, ca şi cum dacă ar fi astu­ pat-o ar fi putut să îşi înăbuşe agonia ce se zbătea în ea. Şi după ce am... Răsuflă înfiorat. O, chiar avea să vomite! Augusta o prinse de mână şi i-o strânse. - După? -D upă ce... ei bine, şopti ea ruşinată. închise ochii, prea jenată pentru a o privi pe mătuşa lui. -Am bănuit eu ceva, recunoscu Augusta încet. Kate deschise ochii. Contesa o privea cu o expresie blândă, înţelegătoare, deloc surprinsă că nepotul ei se culcase cu pupila sa. Roşind pradă unei umilinţe fierbinţi, Kate se ridică în picioare şi îi întoarse spatele, temându-se că dacă nu se mişca avea să ia foc chiar acolo, pe canapea. -N u am intenţionat niciodată să îl rănesc... încercam doar să îl ajut pe tatăl meu, şopti ea, atât de încet încât de-abia acoperi >

222

------------ — T/n ducepentru totdeauna -------------sunetul propriei răsuflări. O, Doamne, cu siguranţă mă urăşte acum. -S ă te urască? O, nu, draga mea, spuse Augusta, înclinându-şi capul gânditoare şi studiind-o pe Kate, nu cred că ură este ceea ce simte faţă d e tine. Kate clătină din cap. - M-a pedepsit luându-mă cu forţa de la Brambly, apoi m-a exi­ lat în ţinu tu l mlaştinilor... - Fiindcă a te avea aproape i-ar fi împrospătat în permanenţă sentimentele faţă de tine. Singura modalitate prin care a ştiut să se protejeze a fost să te trimită atât de departe încât să nu poată ajunge la tin e. Augusta arcui o sprânceană. Problema, domnişoa­ ră Benton, e că nu eşti prima femeie la care Edward a ţinut mult şi care l-a am ăgit la cererea tatălui ei, aşa că a crezut sincer că meriţi să fii pedepsită pentru trădarea ta. Din punctul lui de vedere, exilându-te la Greymoor îşi îndeplinea ambele scopuri. Kate răsuflă tremurător. -N u l-am trădat... Uşa se deschise larg pe neaşteptate, iar Mary dădu buzna în încăpere, roşie la faţă şi entuziasmată. -Excelenţa Sa, reuşi ea să spună, chinuindu-se să-şi tragă sufletul, s-a trezit! Doctorul Brandon... Dar cele două femei nu mai aşteptară să audă restul. Porniră în fugă pe hol. Augusta intră în grabă în camera lui Edward, urmată îndeaproape de Kate. De lângă pat doctorul Brandon ridică privirea spre cele două femei. De-abia atunci ezită Kate, înaintând în vârful picioarelor, cu inima gonindu-i nebuneşte când îşi aţinti privirea asupra lui Edward, căutând orice semn că ar fi fost treaz. însă ochii acestuia erau încă închişi, deşi culoarea îi revenise la normal, iar pieptul i se ridica şi cobora puternic acum. Şovăind, se întinse spre încheietura lui, pentru a simţi bătaia pulsului lui sub degetele ei... Edward deschise ochii şi o privi neîndurător. - Kate, spuse el, numele ei răsunând aspru şi gâtuit. 223

'Anna Jiarrington Icnind, Kate îşi smuci mâna. Nu era nici urmă de iertare în el, şi orice speranţă ar fi nutrit de a găsi vreo cale prin care să îi recâş­ tige încrederea se risipi instantaneu sub privirea lui rece. -Edward. Augusta veni şi sepoziţionă în faţa lui Kate, împiedicându-1 să o mai vadă. Slavă Domnului! Să nu mai faci niciodată o asemenea neghiobie, altfel am să te ucid cu mâna mea! însă încercarea mătuşii lui de a-i distrage atenţia se dovedi a fi în van. - Ce caută ea aici? se forţă el se întrebe, cu vocea răguşită după o pauză atât de îndelungată. Tonul acuzator al întrebării lui îi stârni mânia, agravată de tea­ ma şi de îngrijorarea legate de el pe care le purtase în suflet în ultimele trei zile. - Domnişoara Benton a venit de îndată ce a aflat, interveni Augusta. Te-a îngrijit toată noaptea. Edward îşi lăsă privirea să treacă dincolo de Augusta, aţin­ tind-o asupra lui Kate. -Ţi-ai ratat şansa de a mă ucide, deci? Aşadar, astfel aveau să decurgă lucrurile între ei... Aşa să fie. Kate îşi încrucişă furioasă braţele peste piept. - încă nu e prea târziu. -Terminaţi cu certurile, se grăbi Augusta să îi mustre, deşi Kate nutrea o bănuială derutantă că mătuşa lui era în secret încântată de faptul că se certau. Edward, nu te obosi. Eşti încă prea slăbit. O să aveţi amândoi timp suficient să vă ciondăniţi mai târziu. -M ătuşa dumneavoastră are multă dreptate. Excelenţă, in­ terveni doctorul Brandon. Trebuie să vă odihniţi până vă recă­ pătaţi forţele. -Am suficientă forţă. încercă să se ridice în capul oaselor, însă durerea provocată de rană îl sfâşie, făcându-1 să icnească scrâşnind din dinţi. -Domnule, sutura de pe rană e încă sensibilă, îl avertiză doctorul Brandon. Nu aveţi7 voie să vă mişcaţi! > > Kate se năpusti în faţă şi îl împinse pe Brandon deoparte pen­ tru a-1 prinde de umeri. - Edward, te rog, spuse ea încet, cu vocea gâtuită de îngrijora­ re. Nu-ţi face rău singur. >

^

224

*

'— ------- - Tin duce pentru totdeauna

---------

EI încremeni imediat la atingerea ei, însă ochii îi scânteiară reci ca obsidianul când se ridicară spre ai ei. -Ce cauţi aici? o întrebă el încet. Neîndrăznind să-i spună adevărul, Kate îi evită privirea şi îl întinse uşor pe perne, iar el se lăsă manipulat fără a i se opune, forţele scăzându-i rapid. Dintre toate momentele şi situaţiile în care ar fi putut să-i mărturisească sentimentele ei, în mod cert cel în care el se afla în pat, suferind, înconjurat de medic şi de mătuşa lui, nu era alegerea potrivită. Şi cu siguranţă nu când neîncrede­ rea lui faţă de ea era încă atât de vehementă. - Nu se întâmplă prea des ca un bărbat să fie împuşcat luptând în duel pentru mine, se eschivă ea. Apoi, fiindcă nu voia ca el să vadă cât de multă tulburare provocase acel duel, se forţă să arcuiască o sprânceană cu un aer sardonic. Deşi ai fi putut cel puţin să îl câştigi. Edward râse în ciuda furiei pe care i-o stârnea, apoi se schimo­ nosi imediat de durere. - îmi pare rău că te-am dezamăgit. Un junghi neaşteptat de mâhnire îi străpunse pieptul. Intenţia lui fusese de a o înţepa cu o doză de umor negru, nimic mai mult, însă o dezamăgise deja prin faptul că îşi imaginase tot ceea ce pu­ tea fi mai rău despre ea şi pentru acest lucru, bănuia ea, nu avea să-şi ceară scuze vreodată. Când se aplecă peste el pentru a-i trage plapuma, el îi şopti suficient de încet ca doar ea să audă: -N u te-am iertat. în ciuda dezolării ce creştea tot mai întunecată în ea, Kate îi răspunse la fel de încet înainte de a se îndepărta: - Nici eu nu te-am iertat pe tine. El îşi îngustă ochii. -Kate... - Odihniţi-vă, domnule. Doctorul Brandon se apropie de pat şi interveni între ei, împingând-o blând pe Kate în spate, şi îi zâmbi lui Edward, încântat acum că pacientul său coopera. Doamnelor, am să vă rog să ne scuzaţi. Augusta dădu din cap. -Desigur, şi o prinse pe Kate de cot. 225

----------- — TKnna ‘J-Carrington ---------- — Contesa o conduse în camera de zi alăturată şi închise uşa din­ tre cele două încăperi, iar Kate se aşeză recunoscătoare pe cana­ peaua de două persoane. Tremura din tot corpul, făcând un efort de voinţă să nu plângă, O, ce mai pereche formau! Erau amândoi încăpăţânaţi ca nişte catâri şi se enervau reciproc, dar chiar şi acum încă mai exista în­ tre ei o legătură care nu putea fi negată. Edward era cel mai iritant şi totodată cel mai atrăgător bărbat pe care îl cunoscuse vreodată, iar din clipa în care îl întâlnise tânjise să pună mâna pe el, deşi atât pentru a-1 mângâia, cât şi pentru a-1 sugruma, în egală măsu­ ră. Iar când nu îşi scoteau reciproc ochii certându-se, îşi smulgeau unul altuia hainele în încercarea de a se apropia. El voia să o con­ troleze, dar ea refuza să cedeze. Dar cel mai important, ea încă îl iubea, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase, în timp ce el... nu. Iar acum nici nu avea să o iu­ bească vreodată. -T otul va fi bine, Katherine, o asigură Augusta. Ezită, apoi îi mărturisi, aşezându-se lângă ea şi bătând-o pe mână: El a cerut să te vadă, să ştii. Mesajul pe care ţi l-am trimis - el mi-a cerut să îl scriu când a fost adus acasă. Poate că ştia că vei veni la el când avea nevoie de tine. Ochii lui Kate se încinseră de lacrimile pe care refuza să le ver­ se. Dacă o făcuse, atunci era prea puţin şi prea târziu. Avusese nevoie ca el să creadă în ea cât încă se aflaseră la Brambly. Acum avea să-l mai poată ierta vreodată pentru că o alungase de lângă el, mai ales când el nu o iertase încă? -Deocam dată însă, cred că ar fi mai bine să-i laşi puţin spaţiu. Insă pentru Edward a-i lăsa spaţiu însemna să o exileze în ţinutul mlaştinilor, la jumătate de ţară distanţă de casa ei şi de toţi cei pe care îi iubea. Inclusiv el. Inspiră trem urător şi îşi acceptă soarta. - Deci trebuie să mă întorc la Greymoor. -B a nu ai să te întorci în acea casă oribilă! o corectă contesa indignată. E nevoie de tine aici, pentru a mă ajuta să salvez re­ putaţia numelui de Strathmore. Contesa îi aruncă o privire ce nu lăsa loc de opoziţie. Vei rămâne la Londra pentru restul sezonului, )

226

—--------- - Un cCuce pentru totdeauna ------------ — pentru a fi prezentată drept pupila Iui. Din cauza acelui duel, toa­ tă lumea a aflat despre tine, iar acum a sosit momentul să te vadă cu ochii lor. Sub supravegherea mea atentă, desigur. Kate se holbă la ea, atât de uluita încât rămase fără replică. Sezonul la Londra? Apoi îşi aminti avertismentul doamnei Elston că avea să fie împopoţonată şi plimbată ca la paradă pentru a i se găsi un soţ care să îl elibereze pe Edward de povara tutelei. Buzele i se strânseră într-o linie severă. - Intenţionaţi să îmi aranjaţi o căsătorie, deci? - Dumnezeule, nu! Nu după ce Edward aproape a plătit cu via­ ţa ca să te scape de un astfel de aranjament. în timp ce o privea cu un aer gânditor, undeva în adâncul ochilor Augustei se aprinse o scânteie veselă. Domnişoară Benton, cred că tu şi cu mine ar trebui să încheiem un acord. - Ce fel de acord? întrebă Kate circumspectă. încheiase deja un acord cu un alt membru al familiei Westover şi nu era sigură dacă ar fi supravieţuit încă unuia. -Dacă îţi petreci sezonul la Londra, permiţându-mi să te pre­ zint ca fiind pupila ducelui şi acceptând invitaţii de la potenţiali pretendenţi —când Kate dădu să protesteze, Augusta o întrerup­ se fluturând din mână - fără presiuni de a te căsători cu vreunul dintre ei, adăugă ea, la sfârşitul sezonului ţi se va permite să te întorci la Brambly, iar eu voi avea grijă ca Strathmore să îşi anu­ leze tutela. Adăugă nepăsătoare, ca un gând de ultim moment: Desigur, dacă s-ar întâmpla să iţi găseşti un pretendent cu care să îţi doreşti să te căsătoreşti, decizia ţi-ar aparţine în întregime. Ceva din scânteierea din ochii Augustei îi spuse lui Kate că nu era nimic întâmplător în spatele comentariului ei, însă nu reuşea să-şi imagineze ce intrigă urzea contesa. Clătină din cap. - Edward nu va accepta. Nu vrea să mă aibă prin preajmă. Inima i se frânse când îşi aminti acel moment în carul cu fân când el îi ceruse să vină la Londra cu el. De atunci lumea ei se în­ torsese cu fundul în sus. - Trebuie să ai încredere în mine, draga mea. Kate chiar avea încredere în ea fiindcă şi Edward avea încredere în ea, prin urmare încuviinţă din cap cu un aer sumbru»

-

%nna (hfarrington

-C âtă vreme nu sunt forţată să mă las curtată, repetă ea cu emfază. -O, draga mea, spuse Augusta, rânjind lent cu o expresie ce îi evocă lui Kate o pisică profund satisfăcută de isprăvile ei. Ceea ce am pus la cale pentru tine e cu mult mai plăcut decât a te lăsa curtată. Kate înghiţi un nod. Oare în ce se mai vârâse acum? Edward se trezi clipind mărunt în lumina puternică a soarelui ce cădea pieziş prin ferestre. Mintea îi era limpede acum, şi îşi dădu seama imediat unde se afla şi ce se întâmplase de ajunsese acolo. Amintirea duelului şi a cum fusese adus acasă erau proas­ pete şi tăioase, la fel ca şi durerea din umărul lui. La fel ca şi durerea de a se trezi şi a o găsi pe Kate în dormi­ torul lui. Scrâşni din dinţi când se ridică în capul oaselor, apoi se lăsă din nou pe spate pe perne. Se simţea mai bine, dar corpul îi era încă slăbit, înţepenit, chinuit de dureri, Mai trecuse o dată prin aşa ceva şi ştia că avea să treacă multă vreme până să se simtă normal din nou. Prin setul de uşi glisante din pereţii care separau dormitorul lui de camera de zi a apartamentului o văzu pe Augusta la masa de scris, compunând scrisori cu scrisul ei elegant pe hârtie de pânză de un alb strălucitor. - Bună dimineaţa, îi strigă el. Ea ridică privirea, ezitând doar o clipă înainte de a termina fraza. -Bună după-amiaza, îl corectă ea. Ai dormit aproape şaispre­ zece ore. Ai avut vise plăcute? Vise plăcute? Nimic din visele lui nedorite despre Kate nu fu­ sese plăcut. Fierbinte, fără îndoială, precum şi senzual şi încins... dar nu plăcut, -D a, minţi el. Apoi făcu o pauză. Compui scrisori? - Le scriu rudelor şi prietenilor noştri pentru a-i informa că, în pofida celei mai recente tentative a nepotului meu de a~şi da viaţa prosteşte, se pare că, cel mai probabil, va supravieţui. 228

-— --------- V n duce pentru totdeauna -—--------- Edward făcu o grimasă mută. Augusta îl iubea ca pe ochii din cap şi îi demonstra acest lucru iritându-1 până la Dumnezeu şi înapoi. Ea puse jos peniţa şi se întoarse în lateral pe scaun pentru a sta cu faţa spre el. -Te simţi mai bine? -C u mult. - Şi arăţi mai bine. în ritmul ăsta vei fi gata să încasezi din nou un glonţ cât ai zice peşte. Edward răsuflă zgomotos. Augusta nu avea de gând să îi uşu­ reze cu nimic situaţia. -D e ce nu? replică el glumeţ, în fond, celălalt umăr e încă neatins de gloanţe. Buzele ei se strânseră într-o linie subţire,1 vizibil neamuzată. - Momentan nu mai ai gloanţe în nici unul dintre umeri. Luă o mică bilă de plumb de pe masa de scris. Apoi, întinzându-şi braţul într-o parte, o lăsă să cadă zăngănind dramatic pe podea. Mulţu­ mită talentelor excelente ale chirurgului, ale doctorului Brandon si ale domnişoarei Benton. -Femeia aceea e motivul pentru care am ajuns să încasez un glonţ, bombăni el, umărul lui fiind străfulgerat de durere când se gândi la ea. -Orgoliul tău e motivul pentru care ai încasat un glonţ, îi aruncă ea fără menajamente. în pofida mustrării binemeritate, Edward auzi grija pentru el răzbătându-i din voce. Domnişoara Benton ţi~a salvat viaţa. A stat la căpătâiul tău toată noaptea, tratându-ti rana si febra. Toată noaptea. Aşa se explicau visele vagi pe care le avusese cu ea, chipul ei plutind imediat peste al lui, vocea ei murmurându-i liniştitor. Dar nu explica totul. - Nu a fost doar ea. Isi frectionă absent umărul dureros. A mai fost o îngrijitoare. O nemţoaică citindu-mi din Biblie. Augusta avu grijă să îşi ţină buzele perfect nemişcate. în cele din urmă, după câteva secunde, răspunse: -Aia nu a fost o infirmieră nemţoaică. -Atunci ce a fost? - O răzbunare măruntă. ?

>

>

>

>

;

>

229

TKnna tfarrington Văzându-i nedumerirea, Augusta se ridică şi veni în dormito­ rul lui, întinse mâna spre serviciul de ceai de pe noptieră şi îi tur­ nă o ceaşcă, - Un ceai special creat de domnişoara Benton pentru a-ţi uşura durerile. A dat amestecului numele tău. El arcui o sprânceană. - Die Auferstehung, Ii întinse ceaşca, zâmbindu-i strâmb. Ceai de înviere. Fireşte. Posomorându-se, luă ceaşca şi sorbi. O considera pe femeie în stare să încerce să îl otrăvească,*dar chiar si » otrava ar fi fost bine-venită pentru a mai atenua din durerea ce îi sfâşia piep­ tul, şi nu doar de la glonţ. - Ea unde e acum? -Se odihneşte. Biata fată e extenuată. Brandon a poruncit ca amândoi să nu faceţi nimic altceva decât să vă odihniţi următoa­ rele câteva zile. Edward nu o contrazise. Se simţea mai bine, dar nici pe depar­ te suficient de bine pentru a se da jos din pat. -Va trebui să discut cu doamna Lutz. Va trebui să stabilim... -Doamna Lutz nu e aici, îl informă ea. Domnişoara Benton a venit singură la Londra. Edward se opri surprins, cu ceaşca de ceai ridicată pe jumătate la buze. - Singură? Cum? -A r trebui să o întrebi pe ea, E alarmant cât de multe reguli ale societăţii a încălcat. Buzele ei de obicei severe zvâcniră într-un zâmbet. Pe de altă parte, acum poţi să ceri să fie arestată pentru furt de cai. Edward tuşi, înecându-se cu ceaiul, apoi se crispă când durerea îi fulgeră umărul. - Chiar vreau să ştiu? - O, da. E o poveste interesantă, te asigur. Preţ de o scurtă cli­ pă, Edward avu impresia că detectează o urmă de admiraţie în vocea mătuşii sale. Dar avem probleme mai presante de rezolvat, mă tem. - Ce anume? - Cum să o prezentăm în societate. )

230

------------- - ‘Un duce pentru totdeauna ~— ---------Există o soluţie simplă, spuse el, punând ceaiul deoparte. Ea clipi. -Anume? -N u o facem. Privirea mânioasă şi hotărâtă pe care i-o aruncă Augusta îi ară­ tă că nu o mulţumise răspunsul lui. -Aceasta nu mai este o opţiune. Acel duel prostesc ţi-a răpit orice speranţă de a ţine tutela departe de ochii publicului. Acum toată lumea din Londra vrea să o vadă. Făcu o pauză cu subînţeles. Femeia pentru care Strathmore ar fi fost dispus să-şi dea viaţa. Edward îşi schimbă poziţia pe perne cu o grimasă, umărul pulsându-i cu o durere aproape orbitoare acum, şi spuse scrâş­ nind din dinţi: - Nu aş fi fost dispus să-mi dau viaţa pentru ea! -Contează prea puţin ceea ce declari tu, dragul meu băiat; im­ portant e ceea ce cred ei. - Nu-mi pasă nici cât negrul sub unghie de ce cred ei, bom­ băni el. - Mie da, răspunse Augusta rece. Cea mai bună soluţie pentru a pune capăt clevetirilor din înalta societate este să le dăm acces la ea, să-i lăsăm să vină în vizită şi să o curteze, apoi, la sfârşitul sezonului, după ce zvonurile se vor stinge, o poţi trimite acasă la Brambly. -E a nu va accepta niciodată aşa ceva. Va crede că încerci să îi găseşti un soţ. - Si > asta ar fi chiar asa ’ de rău? Edward scrâşni din dinţi de durere. -Va refuza să se lase curtată. - Nu şi dacă se găseşte ceva care să o convingă. Sunt sigură că din clipa în care această fată de la ţară va îmbrăca prima ei rochie de bal şi va dansa primul vals cu un membru chipeş al înaltei so­ cietăţi, va cădea în cursă. -N u te baza pe asta, bombăni el. Şi vorbea din experienţă. Rochii de bal şi valsuri? Dumnezeu­ le mare! Fusese goală puşcă şi zvârcolindu-se sub el, iar singurul care căzuse în cursă fusese el, }

>

*

231

------------------

Anna Warrington -— ------------- --

- Dar nu asta e principala mea preocupare, replică Augusta pe un ton neutru. Ce mă interesează e sa mai salvez ce se poate din rămăşiţele jalnice ale reputaţiei numelui de Westover. - Eşti cam melodramatică, nu crezi? Aproape îi veni să râdă, până văzu expresia absolut serioasă a mătuşii lui. Ea îl ţintui cu o privire severă. - Uiţi că zaci la pat din cauza unui duel provocat de acuzaţia că ai anulat căsătoria aranjată a pupilei tale doar pentru a putea să o păstrezi pentru tine? Edward îşi fixă mătuşa cu o privire insolentă, profund iritat de recenta ei tendinţă de a se amesteca în viaţa lui personală. -A m câştigat acel duel, îi aminti el. - Ceea ce a avut darul de a-1 face cu atât mai credibil. Clătină din cap, acel gest simplu exprimând exact cât de prosteşti i se pă­ reau toate acestea - tutela, duelul, şi toate zvonurile care circulau acum prin oraş despre el şi despre pupila lui necunoscută. Această familie a trecut prin prea multe în ultimul an şi nu putem lăsa ca reputaţia ei să fie mânjită acum de un astfel de scandal. Edward coborî privirea. Dacă încercase să îl facă să se simtă vinovat, reuşise. Săgeata ei îl nimerise direct în inimă. Augusta îl iubea ca o mamă, iar el o făcuse să sufere din nou, în mod inutil, în ultimele câteva zile. Merita mustrările ei. - Asa e, consimţi el solemn. -A şa că mi-am asumat sarcina de a pregăti o prezentare ca la carte pentru ea, îl informă Augusta. Am angajat-o pe Madame Bernaise să îi creeze garderoba şi, cât de curând posibil, am să o iau în public cu mine, având grijă să fie văzută de cele mai cleveti­ toare persoane din oraş. Edward îsi frectionă braţul, durerea revărsându-i-se acum în valuri până în vârfurile degetelor. -Ş i cum va reuşi asta să pună capăt zvonurilor că o vreau pentru mine? -N u le va pune. De asta ne vom comporta ca şi cum ar fi dis­ pusă să accepte pretendenţi, indiferent dacă ea îi vrea sau nu. Din acelaşi motiv i-am cerut lui Thomas Matteson să răspândească >

i

i

232

>

>

*

- --------- —\in duce -pentru totdeauna — —-----— zvonul că Kate e în căutarea unui sot si că Strathmore oferă o zestre generoasă. -C hiar face aşa ceva? întrebă el, cu buzele zvâcnindu-i a iritare. Ea ridică o sprânceană, provocându-1 să o contrazică. -O zestre foarte generoasă. Edward se schimonosi, ştiind că acea informaţie avea să atragă în casa lui o mulţime numeroasă de vânători de zestre şi amatori de picanterii. - Şi Thomas a acceptat să facă asta? ~E1 şi Nathaniel ţi-au permis să te vâri în acel duel juvenil. Consider că e doar o mică parte din ceea ce îmi datorează. Edward se holbă la mătuşa lui. Se străduise dintotdeauna să protejeze reputaţia familiei, însă eforturile ei de a-i oferi lui Kate sezonul de debut pe care îl planifica depăşeau graniţele oricărei loialităţi faţă de familie pe care o mai întâlnise până atunci la ea. Poate că pierderea recentă a unui duce şi faptul că fusese cât pe ce să îl piardă şi pe cel de-al doilea o zguduiseră mai mult decât îsi dăduse el seama. - Deci îţi pui la bătaie toate forţele pentru sezonul ei. -D a. Strânse din buze dezgustată. Am obţinut chiar şi bilete la clubul Almack. Auzind aşa ceva, Edward izbucni în râs, apoi se crispă imediat de durerea tăioasă. Dacă nobila contesă era dispusă să aventure­ ze în clubul Almack, un loc pe care îl dispreţuia aproape la fel de mult ca el, atunci nu era singurul care suferea din cauza lui Katherine Benton. -M ai este un detaliu de lămurit, adăugă ea. Domnişoara Benton afirmă că e nevinovată de oricare ar fi trădarea de care ai acuzat-o. -M inte. în fond, citise adevărul cu propriii ochi. Augusta îl privi cu o afecţiune calmă. -Atunci de ce a venit aici să aibă grijă de tine? - Pentru a mă convinge să renunţ la tutelă. - în acest caz, remarcă ea blând, ar fi fost mai înţelept din par­ tea ei să te lase să mori. i

>

i

233

-------------- A ‘ rma tfarrington ■ — ------El o privi sumbru, neavând un răspuns la acea observaţie. îşi pusese şi el aceeaşi întrebare. La fel cum nu reuşea să priceapă de ce ar fi încercat să-l seducă pentru a-1 determina să renunţe la tutelă, când el acceptase deja să îi ofere orice ajutor ar fi avut nevoie la Brambly. Ea nu avea nimic de câştigat. Şi, spre deosebi­ re de scrisoare, care nu putea fi negată, susţinuse cu tărie că nu încercase intenţionat să îl seducă. Cu multă tărie. Chiar si acum obrazul îi vibra de durere când îsi amintea. Dar în acel moment nu fusese dispus să o creadă. Fusese prea furios pentru a o asculta, căci se simţise ca un neghiob descope­ rind că dorea din nou o femeie care îl trădase. Şi Sfinte Lucifer, cât de mult o dorise. Chiar si acum măruntaiele i se încleştau la gândul de a fi în ea, amintindu-şi trupul ei ferm şi cald peste al lui, cât de plăcut fusese să îşi audă numele pe buzele ei când ea se abandonase orgasmului sub el... Micul lui înger îi oferise cea mai frumoasă noapte din viaţa lui, doar pentru a-1 trăda dimineaţa. Se înşelase, oare? Fusese inocentă în această privinţă? O des­ coperise purtând pantaloni băieţeşti, pentru numele lui Dumne­ zeu. Ce fel de femeie fatală şi-ar fi propus să seducă un bărbat îmbrăcată în pantaloni? Una superbă, îşi spuse el îndurerat. Dar era în acelaşi timp şi inocentă? -Gândeşte-te la ce ţi-am spus. Augusta se aplecă peste el şi depuse un sărut matern pe fruntea lui, deşi Edward bănui că îl si verifica astfel de febră. Si odihneste-te acum. O privi ieşind din cameră, apoi închise bucuros ochii. Pe toţi dracii! Kate era acolo, locuind în casa lui, dormind într-un pat aflat la doar câteva camere distanţă pe acelaşi hol. Pandora nu se mulţumise să deschidă cutia. Aparent trecuse di­ rect prin ea călare pe un cal furat. In ceea ce îl privea însă, nimic nu se schimbase. îl trădase seriindu-i tatălui ei, iar pentru acest lucru nu o putea ierta. Dacă ar fi fost vorba de orice altă femeie, nu si-ar mai fi bătut nici o clipă capul cu ea. Şi-ar fi permis să savureze împreunările cu ea, luându-şi porţia de plăcere, şi s-ar fi întors la Londra fără mă­ car o privire peste umăr, mulţumindu-se să o lase să putrezească la ţară, unde îi era locul. >

>

»

i

234

>

>

»

-— --------- Tfnduce jpentru totdeauna — ------- Dar nu si ea. Katherine Benton se dovedea a fi femeia care îi intrase în suflet ca nimeni alta» cea pe care nu reuşea să şi-o scoa­ tă din cap, nici măcar după ce o exilase pe îndepărtatele ţinuturi mlăştinoase. Şi, ferească-1 Dumnezeu, femeia pe care încă o dorea. )

t

CapitoCuC16 în după-amiaza următoare Augusta o urcă în grabă pe Kate în landou şi insistă ca vizitiul să petreacă o oră întreagă plimbându-le în cerc prin Hyde Park... din nou şi din nou... până când Kate ajunse să se simtă ca o panglică pe un stâlp decorativ la o petrecere câmpenească. Augusta o forţă să zâmbească şi să le facă prietenos cu mâna domnilor şi doamnelor frumos îmbrăcate din înalta societate, dar îi porunci vizitiului să nu oprească. -D e ce nu? întrebă Kate, văzând că multe cupluri le răspun­ deau călduros la salut. -Scopul nostru este să fii văzută, nimic mai mult, o informă ea cu o plăcere conspirativă. Azi, adăugă ea, făcând cu mâna unui cu­ plu dintr-un faeton elegant, nu facem decât să aruncăm momeala. -Si mâine? Augusta zâmbi obraznic. -M âine vom servi peşte! Repetară plimbarea în fiecare după-amiază în săptămâna ur­ mătoare, şi în scurt timp întreaga nobilime păru să îşi facă apari­ ţia la promenadă, lungind gâturile pentru a o întrezări pe tânăra femeie care se plimba în trăsura familiei Strathmore. De fiecare dată când Kate vedea oameni vorbind pe ascuns în spatele umbre­ lelor de soare sau ale evantaielor, se întreba dacă o bârfeau pe ea. -Bineînţeles că da, o asigură Augusta veselă, ceea ce nu avu darul de a o linişti pe Kate. Apoi plimbările prin parc încetară, locul lor fiind luat de câte­ va dimineţi petrecute cu vizite la cunoştinţele contesei, progra­ mate suficient de devreme cât să se asigure că nu vor fi primite. j

235

îl

nna Qiarrington

Augusta chiar cumpără cărţi de vizită scrise în relief cu numele lui Kate, pentru a putea să lase intenţionat câte o astfel de carte de vizită ca dovadă că pupila lui Strathmore exista cu adevărat şi că era suficient de rafinată pentru a interacţiona cu crema nobi­ limii, chiar dacă nu era nimeni treaz la ora aceea să o primească. Săptămâna asta însă, se terminase cu plimbările şi cu vizitele la cunoştinţe, planificate cu viclenie, astfel încât să fie refuzate. în schimb rămaseră pur şi simplu acasă. -Acum, îi spuse Augusta încrezătoare, vor veni ei la noi. Iar femeile din înalta societate făcură întocmai. Soneria de la intrare începu să sune puţin după ora două după-amiază, şi conti­ nuă până către seară. Diverse femei de toate rangurile şi situaţiile financiare apărură la uşa lor, nerăbdătoare să o vadă pe Augusta şi să o întâmpine călduros pe Kate la Londra, doar pentru a-şi lăsa dezamăgite cărţile de vizită când Kingsley le informa că nobila contesă şi domnişoara Benton nu primeau oaspeţi. în timp ce Kate privea totul pe ascuns de la fereastra salonului de la parter, sub ochii ei se perindă un întreg şir de doamne îm­ brăcate elegant, cu umbrele de soare delicate şi pălării somptuoa­ se, toate fiind, rând pe rând, întoarse din drum. O paradă inversă, în loc de a trece pe lângă ele, aşa cum făcuseră în landou, de data aceasta le lăsau pe ele să treacă pe lângă ea. - Nu înţeleg, spuse ea nedumerită, la plecarea unui alt musafir. De ce am vizitat pe toată lumea săptămâna trecută, dacă acum nu vrem să primim pe nimeni? -E vorba de aşteptare. Augusta zâmbi satisfăcută, ca o pisică în faţa unei porţii de smântână. Face ca totul să fie mai dulce. Kate se gândi din nou la Edward şi la confruntarea inevitabilă pe care urmau să o aibă imediat ce se simţea suficient de bine pentru a ieşi din cameră. Aşteptarea acelui moment nu era nici­ decum dulce. - Ce se va întâmpla mai departe? -Vor începe să sosească invitaţiile, urmate apoi de pretendenţi. Kate îşi înăbuşi impulsul de a-i reaminti Augustei că nu avea nici cea mai mică intenţie de a se căsători. Insă darurile din par­ tea unor gentlemeni excesiv de încrezători, precum şi de la di­ verşi vânători de zestre dornici să încheie o alianţă cu ducele y

236

)

-— ------- - lin ducepentru totdeauna -——------ de Strathmore, începuseră deja să sosească, iar contesa refuza să-i dea voie să le trimită înapoi. -Ţine minte ce~ţi spun, Katherine - în două săptămâni vei fi căutată ca atracţia absolută a acestui sezon. Kate simţi un gol imens în stomac. Nu voia să fie nimic în acest sezon. Totul era copleşitor şi nu îşi dorea nimic din toate acestea. Insă în acelaşi timp tânjea să se întoarcă la Brambly, iar singura cale era de a supravieţui acelui sezon la Londra. Augusta îi zâmbi afectuos. -Ş i sper că te bucuri de debutul tău în societate. - Mă bucur. Era o minciună, dar nu voia să o supere pe Augusta spunându-i adevărul. Şi nu când ea îi zâmbea radios, ca o mamă mândră prezentându-şi propria fiică. -Ai devenit un diamant, draga mea. Kate oftă. -Exact ca Cenuşăreasa. Augusta se arătă complet oripilată de idee. -T u nu te vei transforma într-o spălătoreasă la miezul nopţii. Kate îşi duse rapid mâna la gură pentru a-şi ascunde hohotul surprins de râs, însă nu putu împiedica roşeaţa ce îi coloră obrajii. In puţinul timp de când o cunoştea pe contesă, ajunsese să o ado­ re, în special în astfel de momente. - Mama mea ar fi fost încântată să mi se ofere ocazia de a avea parte de un sezon adevărat la Londra, îi mărturisi ea afectuos Augustei. Şi cred că s-ar fi bucurat să vă ştie aici cu mine. Se aplecă şi o sărută pe contesă pe obraz. Augusta se făcu sta­ cojie la faţă, prea consternată de gestul ei de afecţiune pentru a reuşi să articuleze o replică. Kate se întoarse din nou spre fereastră, sub pretextul de a ur­ mări sosirea altor vizitatori, dar în realitate avea nevoie de un moment pentru a-şi ţine în frâu lacrimile care îi stăteau agăţate în gene. Odată sezonul încheiat, după ce se întorcea lui Brambly, avea să-i simtă foarte mult lipsa mătuşii Augusta. -N u-ţi face griji. Prezentarea în societate se face pe etape, draga mea, ca o campanie militară. Augusta se ridică elegant, in­ terpretând greşit tulburarea lui Kate. Iar în după-amiaza aceasta ne vom pregăti de bătălie. 7

y

237

-

‘Arma ‘Harrington

Kate fu năpădită de un nou val de teamă. - Cum anume? -Făcând cumpărături pe Bond Street! Cu un aer hotărât, se retrase din încăpere. Plecăm într-o oră. Kate o privi plecând, apoi se întoarse din nou spre fereastră exact la timp pentru a vedea o altă trăsură intrând pe alee, adu­ când o altă vizitatoare cu pălărie şi umbrelă de soare care nu avea să fie primită în casă. Clătină din cap. Campanii militare şi bătălii... Oare când se transformase viaţa ei într-un război? -In clipa în care ai cunoscut un colonel de armată înalt şi chi­ peş, murmură ea, lăsându-şi umerii să cadă cu un aer învins. Dacă Augusta avea dreptate, iar prezentarea ei în societate chiar era ca o campanie militară, atunci dăduse serios de bucluc. Ea era o tămăduitoare, nu un soldat, şi nu ştia nimic despre ce presupunea purtarea unei bătălii sau intrarea în război, cu sigu­ ranţă nu genul de război social, şi se îndoia sincer că avea să poa~ tă deosebi vreodată prietenii de duşmani în mulţimea ce alcătuia înalta societate. -Dacă asta va fi ca o campanie militară, se strâmbă ea, atunci mai bine aş începe direct prin a flutura o mănuşă albă în semn că mă predau. - Poate ai nevoie de un soldat cu experienţă care să te ajute. Kate se răsuci pe călcâie, deschizând surprinsă uşor buzele... Edward! Acesta stătea sprijinit greoi de cadrul uşii, ochii lui întunecaţi studiind-o cu răceală. îmbrăcat doar în pantaloni negri, desculţ şi cu o jachetă drapată peste umeri, cu pieptul gol şi cu bandajul alb vizibil limpede pe dedesubt, arăta răvăşit şi obosit, încă slă­ bit. Faţa îi era întunecată de barba crescută neîngrijit, iar părul bogat era ciufulit. Şi nu arătase niciodată mai răpitor. Ducele o măsură încet din cap până în picioare. Deşi era furioa­ să pe el, Kate îşi simţi măruntaiele înfierbântându-se la vederea expresiei seducătoare din ochii lui, fiorul familiar de plăcere stârnindud-se în degetele de la picioare şi urcându-i tocmai în obraji, făcându-i să roşească. f

238

V n duceyentru totdeauna înghiţi un nod şi se forţă să îşi abată privirea de la pieptul lui gol, acelaşi piept pe care îl acoperise cu săruturi în noaptea când fuseseră prinşi de furtună. -A r trebui să fii în pat. Nu cred că doctorul Brandon vrea... -N -ai auzit? Mă simt mai bine. Cu un efort fizic considerabil, se desprinse de cadrul uşii şi păşi în încăpere, dar se clătină nesigur. Kate îşi stăpâni impulsul de a încerca să îl sprijine, ştiind că el ar fi refuzat-o. Chiar şi rănit şi slăbit, afurisitul era prea orgolios pentru a-i cere ajutorul. -Deci, rosti el tărăgănat, Augusta e hotărâtă să te prezinte înaltei societăţi. -D a, răspunse ea prudentă. încă era rece, se vedea după felul în care o privea, după expresia aspră a chipului său. Dar părea să fie mai puţin furios. Pe moment. Mătuşa-ta poate fi foarte cate­ gorică uneori. -încăpăţânată, vrei să spui. Kate oftă, dându-i dreptate. - Milităroasă. Replica ei îi aduse pe buze o urm ă de zâmbet, care îi făcu inima să tresară. îşi aminti cât de m inunat fusese când simţise întreaga forţă a zâmbetelor lui Edward asupra ei, şi îşi dori cu disperare să retrăiască acea experienţă, în ciuda resentimentelor amare pe care încă le nutrea faţă de el pentru că o alungase. - Când e vorba de Augusta, am învăţat că e mai bine să mă dau bătut şi să mă supun voinţei ei. Kate arătă din cap spre bandajul de sub jachetă. - Ei bine, sunt sigură că ceea ce vrea e ca tu să respecţi indica­ ţiile doctorului Brandon şi să te întorci în pat. El îşi îngustă ochii. - îţi faci griji pentru mine, Kate? -Fireşte, răspunse ea sincer. Dar, fireşte, era încă furioasă si rănită. -N u ar trebui să-ţi faci. Ii respinse îngrijorarea cu o flutura­ re din mână care îl făcu să se clatine din nou. De ce ţi-ar păsa de mine? „Fiindcă încă ţin la tine, bărbat enervant şi încăpăţânat ce eşti!“ Inspiră adânc pentru a se calma şi îşi muşcă buza înainte de a răspunde: *

p

9

?

239

-------------- 51 nna tâarrmgton ------------ -N u mi-ar păsa, cred, dacă nu ai fi încă tutorele meu. Mă aflu în continuare în grija şi sub protecţia ta. El râse scurt, nevenindu-i să creadă. -D e asta te afli acum la Londra - în speranţa că te voi elibera de acel contract? Kate îşi simţi inima strângându-i-se în piept, dar avu grijă să nu i se citească nimic pe chip, nedorind ca el să vadă cât de mult o făcea să sufere. Mama ei îsi arătase întotdeauna emoţiile, ceea ce îl făcuse pe tatăl ei să o dispreţuiască şi mai mult. -N u sunt atât de naivă încât să cred că simpla mea prezenţă în casa ta, când tu nu vrei să ai nimic de-a face cu mine, te va con­ vinge să rupi acel contract, nu când ai fost în stare să mă alungi la jumătate de ţară depărtare, adăugă ea, coborând vocea, ca să mă pedepseşti pentru că am făcut dragoste cu tine. -Pentru că m-ai trădat, spuse el lent. Cuvintele lui o străpunseră ca nişte cuţite. Edward era rănit şi furios, dar la fel era şi ea, şi totuşi ştia că n-ar fi ajuns nicăieri dacă ar fi început să se certe cu el. -Am încheiat un armistiţiu la un moment dat, mai ţii minte? îi spuse ea. In acea primă seară la cină. - As a e, încuviinţă el, iar ochii i se luminară când îsi aminti de acel moment. Inima lui Kate tresăltă. Preţ de o clipă îl văzuse pe bărbatul pe care îl cunoscuse înainte, Edward cel bun şi fermecător pe care îl cunoscuse ea, nu străinul care devenise. -Atunci, am putea negocia un altul. Când el nu îi refuză suges­ tia, inspiră adânc şi încercă din nou: Eşti bine? - Sunt bine. Dar se clătină, iar de data asta se întinse spre spătarul unui scaun pentru ase sprijini. O, nu părea deloc bine. Era încă slăbit şi epuizat, iar dacă nu avea grijă exista riscul să i se redeschidă rana, mai ales că firele care o ţineau închisă fuseseră scoase prematur, în pofida protes­ telor ei. Dorul de casă o copleşi. Tânjea să fie la Brambly, unde ni­ meni nu îi punea la îndoială priceperea - sau lipsa ei - în chestiuni ce ţineau de medicină. - Doctorul Brandon zicea că umărul ţi se vindecă rapid. îşi dre­ se vocea şi arătă spre bandaj. îmi dai voie? >

»

r

240

*

»

*

>

'

■—

------------------------------- -----

lin ducepentru totdeauna

- —

--- -------------------------------------- --

Edward ezită, ca şi cum ar fi încercat să-şi dea seama dacă pu­ tea avea încredere în ea chiar şi în legătură cu ceva atât de mărunt. Apoi ridică din umeri, ca şi cum i-ar fi fost complet indiferent. - Dacă-ţi face plăcere. Kate se apropie de el, rugându-se ca el să nu observe cum îi tremurau mâinile când îi dădu la o parte haina, lăsând-o să cadă la picioarele lui, ca ochii ei îngrijoraţi să îi examineze umărul. Ridi­ când cu grijă mână spre bandajul alb înfăşurat în straturi groase, ca pânzele unei mumii, în jurul umărului lui, îşi spuse că nu avea să îl desfacă, dar simţea nevoia să îl atingă, simţea nevoia să pună mâna pe el Când vârfurile degetelor ei atinseră uşor bandajul, Edward in­ spiră şuierat printre dinţii încleştaţi, iar Kate tresări. Dar nu avea cum să îi fi provocat durere - aproape că nu-1 atinsese deloc. Ridică brusc privirea şi văzu o sută de emoţii diferite perindându-i-se pe chip. însă nici una dintre ele nu era ură. Inima îi bubui de speranţă, dorindu-şi cu ardoare să creadă că Augusta avea dreptate. Că Edward nu o ura. El murmură: - De ce eşti aici, Katherine? Abia putea să mai respire. înţelegea la ce se referea întreba­ rea lui şi nu avea nici o legătură cu prezentarea în societate şi cu tutela lui. - Fiindcă ai fost rănit, recunoscu ea cu prudenţă, şi nu pu­ team să te las să treci singur prin asta, nu din nou. Edward se încruntă, chinuindu-se să-şi dea seama dacă putea să o creadă. - Era aici Augusta. Kate clătină blând din cap. -N u e acelaşi lucru, spuse ea, şi îşi trecu atentă vârful unui deget peste umărul lui pentru a-i simţi pielea caldă şi goală. El se înfioră. -Te doare? întrebă ea ezitând. -Da, spuse el cu asprime, deşi degetele ei nu erau nici pe de­ parte lângă rana lui. -N u am făcut-o cu intenţie, şopti ea, te rog să mă crezi, Edward închise ochii pentru o clipă, apoi îi deschise şi o privi. -N u ştiu ce să cred despre tine, spuse cu o sinceritate brutală i

*

241

‘Anna O-Carnngton Cuvintele lui o lăsară fără suflu, făcând-o să se înfioare, cuprin­ să din nou de nelinişte. îi mărturisise totul, în afară de faptul că îl iubea, şi totuşi el nu era în stare s-o ierte. -A sta poţi să o crezi. Edwardîşi schimbă poziţia corpului, aplecându-se aproape im­ perceptibil spre ea, dar Kate simţi mişcarea şi imediat fu năpădită de un val de căldură. -Kate... -Da? Nu se putu abţine şi îşi trecu buricele degetelor peste pieptul lui până pe muşchii tari ai abdomenului. - M-ai trădat scriindu-i tatălui tău. - Da. Veni mai aproape de el, încurajată de căldura trupului lui şi de amintirea momentelor petrecute în braţele lui. Muşchii lui tresăriră sub degetele ei. Regret asta. A fost o greşeală şi mi-aş dori să nu o fi făcut niciodată. Dar celălalt lucru de care m-ai acu­ zat, şopti ea, desenând cercuri blânde pe abdomenul lui şi strecurându-şi degetele printre firele răzleţe de păr negru ce coborau spre betelia pantalonilor lui, e ceva ce nu aş putea să fac niciodată. „Şi niciodată cu tine “ Mâna lui o acoperi pe a ei şi îi opri degetele. îi scrută chipul cu ochii îngustaţi, -Atunci de ce mi te-ai oferit? Ţinându-şi respiraţia, îndrăzni să şoptească: - Fiindcă te-am dorit. Degetele lui o mângâiară pe încheietură, găsindu-i pulsul care gonea nebuneşte. Dovadă a faptului că îl dorea. - încă mă doreşti, murmură el cu căldură în glas, cu ochii scânteindu-i. Ca pentru a-i confirma bănuiala, Kate simţi o durere surdă pulsându-i între coapse. -Edward... El se clătină nesigur, iar ei i se puse un nod în gât de îngrijo­ rare. Era încă prea slăbit pentru a sta în picioare, şi nu voia să aibă de suferit. Nici ca ea să fie nevoită să îi explice Augustei cum ajunsese Edward, pe jumătate gol, să se prăbuşească la picioarele ei în salon. 242

------ ---- — lin duce pentru totdeauna --------------Te rog, sugeră ea blând, luându-1 de braţ, dă-mi voie să te ajut să te întorci în camera ta. - Nu am nevoie de ajutor, bombăni el, dar nu îşi retrase braţul, iar ea se apropie de el pentru a-i susţine o parte din greutate şi îl scoase din cameră. Dormitorul lui era la câteva uşi distanţă pe coridor, însă cu fi­ ecare pas Edward venea tot mai aproape de ea, sprijinindu-şi tot mai mult greutatea pe ea, până când Kate fu nevoită să îşi pe­ treacă braţul în jurul taliei lui pentru a-1 ţine pe picioare. Era încă slăbit, iar în graba lui de a se ridica din pat, făcuse şi un efort care îl istovise. Kate îi deschise uşa împingând-o cu şoldul şi îl ajută să traver­ seze camera până la pat. Alunecând din braţele ei, trupul lui greu se lăsă să cadă pe marginea saltelei. Kate dădu la o parte plapuma şi îl ajută să se întindă pe perne. Edward fu imediat copleşit de extenuare şi se prăbuşi în pat. însă ochii îi rămaseră deschişi, deşi pleoapele grele ameninţau să i se închidă din clipă în clipă. -A r trebui să stai în pat, îi zise ea, trăgându-i plapuma până la brâu. -S unt în pat. Ridică o mână nesigură şi o atinse pe şold. Iar acum eşti si tu. Dându-si seama că şedea la doar câţiva centimetri de el, Kate se ridică brusc în picioare. - La naiba! murmură el cu regret. Kate se uită mirată la el, neştiind ce să spună. O voia în pat cu el? Era încă furioasă pe el pentru că putuse să creadă că ceea ce se petrecuse între ei fusese o încercare de manipulare egoistă... Dar o căldură perfidă se făcu simţită jos, în pântec, imaginându-şi ce s-ar fi putut întâmpla dacă Edward ar fi fost doar puţin mai odihnit, conştientă fiind că nu ar fi avut suficientă voinţă pentru a-1 opri. Nu când încă tânjea după el. Chiar şi aşa nespălat, nebărbierit şi pe jumătate delirând de febră, prezenţa lui o excita şi aproape îl dezbrăcase complet cu doar câteva minute în urmă, în salon. Era o nebunie ce efect avea acest bărbat asupra ei. - Eşti ticnit! >

»

>

»

'

j

>

»

'

i

>

243

-— -------- îtnna tâarrington ------------- Iar tu eşti superbă. Mai ales când spunea astfel de lucruri. Lui Kate i se puse un nod în gât. -Edward... -Augusta are încrede în tine. Ea crede că ar trebui să am şi eu. Ca să-şi ascundă expresia neliniştită de pe chip, Kate se întoar­ se cu spatele sub pretextul de a ajunge la noptieră pentru a-i pre­ para o doză de laudanum. -D ar tu nu o vei face niciodată, nu-i aşa? Amestecă într-un pahar de apă lichidul închis la culoare, adă­ ugând o lingură de zahăr pentru a atenua amărăciunea, apoi se aşeză lângă el pe marginea patului şi îi întinse paharul. în loc să-i răspundă, Edward dădu pe gât licoarea dintr-o înghiţitură, apoi se întinse ca să pună paharul pe noptieră. Când Kate dădu să se ridice, o prinse de încheietură, făcând-o să se dezechilibreze şi să cadă lângă el pe pat. Flutură din braţe, încercând să se redreseze, dar se prăbuşi peste trupul lui solid, cu sânii lipiţi de pieptul lui gol. Gura lui Edward coborî la urechea ei. - Ştiu cum e să fiu în tine, îngerul meu, spuse, iar răsuflarea lui fierbinte îi ardea obrazul, şi ştiu că am fost primul bărbat care a ajuns acolo. -Edward, şopti ea, închizând ochii în faţa torturii dulci a cu­ vintelor lui, în faţa căldurii emanate de mâna lui ce cobora peste şoldul ei pentru a o prinde de fesă şi a o strânge. -Te-am simţit explodând, te-am auzit strigându-mi numele... Buzele lui calde trecură uşor peste lobul urechii ei, făcând-o să se înfioare. Aia nu a fost prefăcătorie. Nu jucai teatru atunci. Şi nu ar fi putut niciodată să o facă. Fiindcă îl dorise la fel de mult cum o dorise şi el pe ea şi încă îl dorea. Edward o sărută tandru pe obraz, muşcându-i uşor colţul gurii. - Dar am văzut şi scrisoarea ta şi nu pot uita asta. Mâna lui se strânse pe braţul ei şi o ridică spre el, lăsându-şi buzele să îi alunece cu totul peste ale ei. Petrecându-şi mâna pe după gâtul lui pentru a-1 trage mai aproape, Kate gemu peste gura lui senzuală, îmbătându-se cu să­ rutul lui, sărutul după care tânjise în ultimele câteva săptămâni 244

------

—Tin ducepentru totdeauna ----------- —

fără el, sărutul care, crezuse ea, avea să-i fie pentru totdeauna re­ fuzat sub imperiul mâniei sale. Dar acum buzele lui le gustau din nou pe ale ei, mâna lui dezmierdându-i rotunjimile trupului, şi singurul lucru care conta era ca el să nu se oprească. Tânjea după atingerea lui şi scânci fără ruşine, implorând mai mult, topindu-se cu o recunoştinţă înfiorată când limba lui îi în­ tredeschise jucăuş buzele şi se strecură înăuntru, dezmierdând-o pe a ei, oferindu-i contactul intim pe care şi-l dorea. Ii simţi dorinţa pentru ea ieşind la suprafaţă, la fel cum îi simţi şi mădu­ larul excitat întărindu-se sub ea. în pofida furiei şi a neîncrederii lui, încă o dorea. Şi, o, Dumnezeule, cât de mult îl dorea şi ea, chiar şi acum! Se arcui spre el, încolăcindu-şi braţele în jurul umerilor lui şi apăsându-se de trupul lui,,. Gemând puternic, Edward inspiră înfiorat de durere şi îşi duse mâna la umăr, închizând strâns ochii şi pălind. -Oh! icni ea. Te-am rănit! -M ai mult decât ştii, răspunse el aspru, gâfâind pentru a reduce durerea. La fel de repede cum o trăsese în braţele lui, îi dădu drumul şi se îndepărtă. Kate se ridică în capul oaselor, confuză, cu trupul năucit de torentul brusc de dorinţă, de dispariţia bruscă a căldurii lui. Chipul lui Edward ardea întunecat, dar ochii îi scânteiau, şi îşi dădu seama că fusese la fel de afectat de sărut ca şi ea. Şi era la fel de confuz. - De ce ai făcut asta? îşi apăsă mâna pe buze, încă fierbinţi şi umede de la buzele lui. El se uită la gura ei, ca şi cum nu ar fi avut curaj să o privească în ochi. -Pentru că încă te doresc, recunoscu el. Lui Kate i se strânse inima. Cât din acea mărturisire îi aparţi­ nea lui Edward şi cât era efectul medicamentului? - Dar nu m-ai iertat. -Nu. închise ochii, iar extenuarea îl împinse în braţele unui somn profund. 245

A ‘ nna ‘H arrington *

Phillip Benton îşi privi fiica şi pe contesa de Tourney avansând încet pe Bond Street, oprindu-se în faţa vitrinelor şi intrând oca­ zional în câte o prăvălie, doar pentru a ieşi mai târziu cu vrafuri de cutii şi pachete înmânate lacheilor în livrea, pe care aceştia le puneau în trăsura de abanos care venea în urma lor. O, Katherine era frumoasă în noile ei haine, arătând cât se poate de firesc, ca şi cum locul ei ar fi fost intr-adevăr printre cei din lumea bună, iar filfizonii si hoastele bătrâne din înalta nobilime se buluceau în jurul ei, cu toţii dorindu-şi să fie prezentaţi noii pupile a ducelui de Strathmore. Şi când se gândea că, doar cu câteva săptămâni în urmă, ea îi trimisese o scrisoare implorându-1 să-i spună că tutela era o greşeală. Kate nu fusese niciodată proastă, dar, la drept vorbind, era ri­ dicol din partea ei să nu înţeleagă că acel contract era asigurarea lui în cazul în care Strathmore se răzgândea şi încerca să îl arunce în închisoarea pentru datornici. Scandalul public care ar fi izbuc­ nit dacă atât de respectabilul duce l-ar fi băgat în închisoare pe tatăl pupilei sale era ceva ce contesa nu ar fi permis niciodată să se întâmple. Apoi Litchfield fusese cât pe ce să strice totul. Nenorocitul idi­ ot avusese tupeul să-l împuşte pe Strathmore, când tot ce ar fi avut de făcut era să ia banii şi să plece, să se vadă cu el într-o cafenea şi să împartă profiturile. Acum baronetul fugise din ţară, luând cu el banii obţinuţi din şantaj, şi obligându-1 s-o ia de la zero în căutarea unui plan prin care să se elibereze. Strathmore avea să plătească pentru că îi distrusese viaţa. Avea să-l facă pe ticălos să regrete ceea ce îi făcuse. Iar dacă tre­ buia să se folosească de fiica lui pentru a-şi îndeplini acest scop, atunci asa să fie. După cum o vedea el, defilând în compania unei contese şi cheltuind cu largheţe banii lui Strathmore, era evident că deja trecuse în tabăra inamică. Cel mai probabil îşi şi împărţea patul cu duşmanul, dacă era să dea crezare bârfelor despre cum reacţio­ nase Strathmore la provocarea lui Litchfield. Nu era surprins. Kate semăna perfect cu mama ei. Căţeaua aceea intrigantă îşi ridicase fustele fără prea multe mofturi, apoi •

246

i

\

-— -------TIn ducepentru totdeauna -— -------- rămăsese grea şi îi ceruse s-o ia de nevastă, doar pentru a se în­ toarce împotriva lui în momentul când el avusese nevoie de ceva bani. Iar fiica ei îi urmase exemplul. Refuzase să îi dea Brambly pe mâini, deşi vinderea fermei i-ar fi oferit siguranţă financi­ ară pentru tot restul vieţii. Nu simţise nici urmă de remuşcare când o abandonase pe mama ei şi, cu siguranţă, nu ar fi simţit nici dacă ar fi trebuit să se folosească de fiica lui pentru a se salva pe el însuşi. Fusese forţat să ajungă în această situaţie, iar acum Katherine avea să plătească pentru toate nedreptăţile pe care le suferise în trecut; avea să aibă el grijă de acest lucru. La fel cum avea să se asigure şi că Strathmore avea să plătească. O, şi cum avea să plătească! Foarte, foarte scump.

CapitoCuC17 îşi pierdea minţile. Pur şi simplu înnebunea! învârtindu-se agitată prin dormitorul ei, Kate îşi arunca mâini­ le în aer, frustrată că o aştepta o nouă noapte de nesomn. Şi totul din vina acelui bărbat enervant, naiba să-l ia! In fiecare noapte de când Edward o trăsese în patul lui şi o sărutase, de când îi şoptise la ureche acele cuvinte despre ceea ce simţise făcând dragoste cu ea, mintea ei învolburată nu mai reuşise să se gândească la nimic altceva în afară de el. Cât de minunat de desfrânată o făcea să se simtă atunci când mâinile lui o explorau, când gura lui o degusta. Cât de decadentă era senzaţia trupului lui greu apăsându-se peste al ei. Cât de dulce era durerea care înflorea în ea, şi cu atât mai dulce momentul descărcării. Năpădită de astfel de gânduri chinuitoare, îşi petrecea din nou noaptea plimbându-se desculţă, în cămaşă de noapte, încercând să alunge prin extenuare fizică nevoia aprigă de el care pulsa du­ reros între coapsele ei şi dorul plin de emoţie din pieptul ei, şi întrebându-se câte traversări putea îndura un covor oriental până să se roadă complet. 247

------------- TKnna O^arrington -—---------Dumnezeule îndurător, încă îl dorea, iar ceea ce făcea tortura cu atât mai chinuitoare era gândul că el ar fi. primit-o bucuros în patul lui dacă s-ar fi dus la el. îşi mărturisise dorinţa - i-o simţise, pentru numele lui Dumnezeu! Şi totuşi, nu se schimbase nimic. El încă o credea capabilă să îl seducă în încercarea de a se elibera de sub tutela lui. Iar ea încă mai era la fel de rănită şi furioasă din această cauză. Inspirând adânc, se opri şi îşi aţinti privirea asupra uşii. Ce gâsculiţă proastă! Era pur şi simplu o neghiobie din partea ei să îl dorească încă. Reluându-şi plimbarea agitată, clătină din cap, ruşinată de propria slăbiciune care o făcea să tânjească atât de mult ca el să o facă să se înfioare cu ardoarea lui... îşi muşcă buza, îndreptându-şi din nou privirea spre uşă. Dor­ mitorul lui era la doar câteva camere distanţă, pe coridor. Dacă mergea la el, Edward ar fi primit-o cu săruturi apăsate şi mângâ­ ieri delicate, nu întrebându-se de ce venise la el, ci de ce aşteptase atât de mult. Şi, la drept vorbind, de ce ar fi trebuit să aştepte? De ce să-şi petreacă nopţile plimbâhdu-se agitată, singură în camera ei, când ar fi putut să fie cu el? Doar mândria ei şi încăpăţânarea lui îi împiedicau să îşi ofere reciproc plăcere. Edward nu o credea în acel moment, nu o iertase şi probabil nu avea să o facă niciodată, deci ce s-ar fi schimbat dacă i se oferea din nou? Odată cu ivirea zorilor, el tot nu ar fi cre­ zut-o, dar ea ar fi rămas cu avantajul de a fi câştigat încă o noapte în braţele lui, de care altfel nu ar mai fi avut parte, şi cu satisfacţia de a se fi aflat în centrul dorinţei lui, chiar dacă nu şi a iubirii lui. Nu aveau nici un viitor împreună, dar puteau avea acea noap­ te. Iar după ce se întorcea la Brambly, va păstra în suflet amintirea acelei ultime nopţi petrecute în braţele lui, conştiinţa faptului că făcuse un bărbat ca Edward să o dorească. Indreptându-şi hotărâtă umerii, traversă în grabă camera şi deschise usa. Şi i se tăie respiraţia. - Edward, Acesta stătea în prag, cu mâna ridicată ca şi cum tocmai s-ar fi pregătit să bată. Purta doar pantaloni şi un bandaj mult mai mic. Rolul acestuia era mai mult ca să îi amintească să nu facă >

248

— ------ *11n duce pentru totdeauna -——------nimic riscant care să îi redeschidă rana, decât ca să îl protejeze, deşi Kate ştia că durerea provocată de glonţ încă nu dispăruse complet, la fel cum ştia că nu mai era nimic slăbit sau şovăitor în el acum. Mâna îi căzu pe lângă corp, iar expresia uimită de pe chip de­ veni mai caldă, pe măsură ce-şi lăsă privirea să se plimbe încet peste ea, observându-i cămaşa de noapte fără mâneci şi cu decol­ teu adânc legat cu o fundă, de sub care ieşeau picioarele ei goale. Când ochii i se întoarseră pe chipul ei, intensitatea din privirea lui îi tăie respiraţia. - Mergeai undeva, Katherine? Murmurul senzual al vocii lui i se prelinse pe şira spinării, înfi­ orând-o până în vârful degetelor de la picioare. - Da, şopti ea, hipnotizată de apariţia lui neaşteptată şi de pro­ pria dorinţă reflectată ca în oglindă în adâncurile întunecate ale ochilor lui. Edward o dorea, iar ea tânjea să fie cu el. -Unde? Aproape că îi sări inima din piept. - In patul tău, şopti ea. Ochii lui scânteiară de plăcere la auzul mărturisirii ei înfiorate, iar ea simţi un val de căldură răspândindu-i-se în pântec. -Atunci invită-mă înăuntru. Kate ezită. Acum că Edward se afla în faţa ei, în carne şi oase, atât de masculin, curajul îi pieri şi îşi muşcă buza, ridicând pri­ virea spre el. Nu se schimbase nimic, absolut nimic... Era oare o neghiobie din partea ei să i se ofere? Ghicindu-i nesiguranţa, Edward veni mai aproape. - M-am tot gândit la tine, recunoscu el, şi la tot ceea ce s-a întâmplat. -A , da? Surpriza din vocea ei se traduse într-un tors gutural. însă el nu se întinse spre ea, mulţumindu-se doar s-o priveas­ că, atât de excitat, încât trupul lui Kateîncepu să vibreze, - Mai spune-mi o dată de ce i-ai trim is acea scrisoare ta ­ tălui tău. 249

----------- —‘R nna O-iarrington

-

-Fiindcă e tatăl meu, spuse ea respirând sacadat, fiecare cu­ vânt sfâşiindu-i inima care îi gonea furioasă. E singura familie care mi-a mai rămas, iar asta ar trebui să însemne ceva. Ar trebui să ne iubim unul pe celălalt, nu? Ar trebui să avem grijă unul de celălalt.,. Chiar şi acum durerea teribilă de a şti că tatăl ei nu avea s-o iubească niciodată îşi înfipse ghearele în ea, făcând-o să inspire şuierător. îmi pare foarte rău că am trimis-o. Te rog, iartă-mă. Edward îşi coborî capul ca pentru a o săruta, dar se opri, rămâ­ nând cu gura atât de aproape de a ei, dar fără a o atinge, încât îi simţi dogoarea căzându-i ca o umbră peste buzele ei. - Te-am iertat deja. Teama şi îngrijorarea se amestecară în ea într-o dorinţă dulce-amăruie. îşi dorea cu atâta disperare ca Edward să o sărute şi să o asigure că vorbele lui fuseseră complet sincere, dar îi era atât de teamă că nu avea să o facă. -Edward... -Ş i mai spune-mi o dată, şopti el, fiecare cuvânt gâdilând-o uşor ca o pană pe buzele ei, de ce mi te-ai oferit? - Fiindcă te doream, recunoscu ea simplul şi fără alt motiv. Chipul lui se crispă, chinuit de remuşcări. - îmi pare rău, Katherine. Am fost un neghiob nenorocit fiind­ că te-am rănit, fiindcă te-am alungat. Am văzut scrisoarea şi am crezut că nu eşti cu nimic mai bună decât... Inspirând zgomotos, clătină din cap ca şi cum nu ar mai fi vrut să-şi amintească neliniş­ tea şi suferinţa pe care Ie provocase amândurora. M-am înşelat, m-am înşelat atât de tare! Apoi îşi atinse buzele de ale ei într-un sărut care abia dacă însemna mai mult decât o răsuflare plină de speranţă. N-am să te mai alung niciodată, îţi promit. Iartă-mă. In ultimele câteva săptămâni de când sosise la Londra, ajunse­ se să îl înţeleagă pe acest bărbat complicat şi ştia de ce se simţise obligat să o exileze în ţinuturile mlăştinoase... nu fiindcă nu ar fi dorit-o, ci fiindcă o dorea prea mult. Cuvintele lui calde o făcură să se sufoce de emoţie când îi şopti la rândul ei: -Te-am iertat deja. Oftând din toti rărunchii de uşurare,7 Edward ridică mâna si îşi trecu degetul mare peste buza ei de jos. Dezmierdarea delicată reverberă în tot trupul ei, anticipând ceea ce urma să se întâmple, dacă îsi dădea voie. A

»

9

250

»

i

— --------- Tin ducepentru totdeauna — -----------Atunci invită-mă înăuntru, Katherine. Ea suspină când Edward îşi îndoi uşor degetul pentru a desena conturul întregii ei guri, buzele întredeschizându-i-se cu delicate­ ţe sub atingerea lui, şi şopti: - încă sunt furioasă pe tine. Gura lui se curbă intr-o jumătate de zâmbet amuzat. -Bun. O durere fierbinte apăru brusc între coapsele ei când zâmbetul lui se încolăci în jurul ei, luând-o prizonieră. Cu inima făcându-i salturi mortale, se uită la el pe sub genele coborâte, incapabilă să îi întâlnească direct privirea, cuprinsă brusc de timiditate în faţa desfrânării ce se abătuse asupra ei cu atâta neruşinare în noaptea aceea. -Ai vrea să... înghiţi speriată un nod. Ai vrea să intri? -Foarte mult, murmură el. Cu respiraţia tăiată, Kate ridică ochii spre el şi se dădu încet în spate. Edward intră după ea, pas cu pas, fără a-şi desprinde privirea din ochii ei, nici măcar când duse mâna la spate pentru a închide usa si a o zăvori. Sângele îi gonea înfierbântat prin vine, atât din pricina sures­ citării, cât şi a dorinţei care pulsa dureros în ea, inima bătându-i atât de sălbatic încât o durea pieptul de la bubuitul ei, iar picioa­ rele îi tremurau în timp ce traversă încăperea cufundată în întu­ neric, mergând către pat, dându-se în spate pas cu pas. Chiar şi în lumina scăzută a focului aproape stins îi văzu pasiunea scânte­ ind în ochii lui negri, strălucind ca ai diavolului însuşi când veni după ea. Kate ajunse la marginea patului şi ridică o mână pentru a-1 opri, la nici un metru distanţă de ea. încurajată de dorinţa pe care o vedea pe chipul lui, îşi duse degetele tremurătoare la funda de pe decolteul cămăşii ei de noapte. -Spune-mi că mă doreşti, îi porunci ea încet. Edward o măsură din cap până în picioare, făcându-i pielea să dogorască peste tot unde se oprea. -Te doresc, Katherine. Ea trase de panglică, iar aceasta se desfăcu, lăsându-i cămaşa de noapte să i se deschidă în jurul umerilor şi dezvăluind doar câţiva milimetri din sânii ei sub pânza albă. r

>

251

- 7\nna 'Harrington -Aşa? şopti ea. Edward o urmări cum ridică mâna şi-şi dezgoleşte umărul stâng, bumbacul alb căzându-i peste braţ şi expunându-i sânul. -Da. Sub privirea lui fierbinte, sfârcul i se întări dureros. - Sau aşa? îl ispiti ea din nou, ridicând mâna Ia celălalt umăr şi lăsând cămaşa de noapte să cadă complet, expunându-şi ambii sâni în faţa privirii lui lacome. Şi, fără pic de ruşine, îl lăsă să se uite, fiecare răsuflare chinuită care ieşea din pieptul lui făcând să pulseze tot mai tare de dorinţă locul acela fierbinte dintre coapsele ei, -O , Doamne, da, gemu el, încleştându-şi mâinile pe lângă corp, luptându-se cu impulsul de a se întinde spre ea, ştiind să îşi joace rolul în jocul ei. întreaga ei nesiguranţă se risipise, înlocuită de nevoia de a-1 face să o dorească mai mult decât dorise orice altă femeie; încân­ tată de puterea ei recent descoperită asupra lui, Kate savură jocul care îl ispitea şi chinuia în acelaşi timp. Era deja udă între picioa­ re, trupul ei fiind pregătit să îl primească pe al lui, dar mai întâi voia să îl tachineze, să îl tortureze, răzbunându-se astfel pentru toate acele nopţi de singurătate petrecut£ în ţinuturile mlăştinoa­ se, pentru toate acele momente în care o făcuse să îl dorească. îşi trecu uşor mâna peste sâni, atingându-şi delicat sfârcurile cu degetele, şi fu răsplătită cu un alt geamăt flămând din par­ tea lui. - î ţ i place să mă priveşti? - Foarte mult, mârâi el încet. -Atunci priveşte bine şi pe săturate. îşi lăsă cămaşa de noapte să cadă pe podea, rămânând în faţa lui goală şi tremurând. îl auzi icnind şi, mulţumită, îşi plimbă mâna pe trup, trecându-şi-o uşor peste sânii, peste abdomen, apoi îşi strecură jucăuş degetele în cârlionţii dintre coapse. Privirea lui fierbinte o urmări peste tot, în fiecare loc unde se atingea cu atâta neruşinare, iar când el îşi umezi buzele la îndrăzneala ei de a coborî cu dezmierdările până între propriile picioare, ea scoase un hohot gutural la vederea re­ acţiei lui. Vrei să-ţi pui gura pe mine, nu-i aşa? -N u, spuse el răguşit. Când degetele ei încremeniră la acest răs­ puns neaşteptat, Edward făcu un pas spre ea, ajungând suficient 252

------------- - 'Un duce pentru totdeauna -—-—-— de aproape ca ea să îi simtă căldura trupului, dar fără a o atinge încă. Era rândul lui să ispitească şi să tortureze. Coborî gura spre urechea ei şi îi şopti cu o răsuflare fierbinte: Vreau să-ţi pui tu gura mică şi obraznică pe mine. Coapsele ei se încleştară spasmodic, şi, gemând, se dădu bătută. -Edward, murmură ea, numele lui răsunând ca o rugăminte înfiorată. El o împinse în spate pe pat. Kate căzu pe saltea, cu un icnet blând de uimire, iar când Edward se urcă peste ea, gura lui o captură feroce pe a ei. îşi înfipse limba între buzele ei pentru a se nă­ pusti înăuntru, răsucind-o şi plimbând-o cu mişcări ample pentru a-i răvăşi gura, iar ea îl primi nerăbdătoare, împletindu-şi braţele în jurul gâtului lui şi arcuindu-şi sânii spre pieptul lui solid. Era o senzaţie delicioasă să-i simtă greutatea apăsându-se peste ea, exact ceea ce îşi dorise cu ardoare săptămâni la rând, şi la fel era şi atingerea mâinilor lui, alergându-i pe trup pentru a-i dezmierda şi explora fiecare centimetru din ea. Insă ceea ce îi lipsise cel mai mult fuseseră forţa şi vârtoşenia lui, acel senti­ ment minunat de prezenţă masculină puternică peste moliciunea ei feminină. Şi, oh, acele degete - acele degete atât de abile care îi încercuiră, mângâiară şi ciupiră sfârcurile până le făcu să pulseze dureros, până când ea începu să se zvârcolească sub el, implorându-1 să-i ofere mai mult. Trecuse prea mult timp de când nu mai fusese în ea, găsind şi oferind plăcere în acelaşi timp, iar corpul ei tânjea după al lui. Acum. Cu un scâncet de dorinţă, îşi desfăcu larg picioarele pentru a-1 primi. - Kate, gemu el, smulgându-şi gura de pe a ei pentru a o muşca uşor de gât. Nu putem, nu aşa. PreţT de o fracţiune de secundă,1 Kate încremeni. Doar nu voia i să spună - nu putea să spună că erau nevoiţi să se oprească! Nu acum, nu când trupul ei îl dorea atât de mult pe al lui încât fiecare fibră din carnea ei tremura de dorinţa dureroasă de a-1 avea, atât de mult încât ar fi izbucnit în flăcări şi ar fi pierit, dacă nu îl sim­ ţea în ea. -Edward, te rog... -Aşa. >

253

Arma tâarrmgton Se rostogoli pe spate, trăgând-o peste el cu un icnet surprins când se trezi călare, cu picioarele de o parte şi de cealaltă a şoldu­ rilor lui. - Oh, şopti ea, coborând privirea spre el şi vibrând de un nou gen de încântare. Edward încercase să-i spună că umărul lui încă sensibil nu i-ar fi permis să stea sprijinit pe braţe deasupra ei pentru a o poseda, aşa cum făcuse până atunci. Ceea ce însemna că voia ca ea să se aşeze peste... Oh! Mădularul lui erect se împingea cu forţă în ma­ terialul pantalonilor, iar când ea decise să îi testeze poznaş stăpâ­ nirea de sine şi îşi plimbă în cercuri fundul peste el, Edward trase cu lăcomie aer în piept, scrâşnind din dinţi, şi se cutremură din cap până în picioare. - O, vai, şopti ea obraznică. Apoi se aplecă peste el pentru a-1 săruta, plimbându-şi limba peste buzele lui până când el se deschise în faţa ei şi o lăsă să-l invadeze pentru a-i degusta sărutul, la fel cum îl degustase el pe al ei. Lăsase în întregime controlul în mâinile ei, iar ea îl accep­ tase încântată. Gura ei se desprinse de a lui pentru a coborî cu muşcături şi dezmierdări ale limbii pe gâtul lui, apoi pe pieptul lui, oprindu-se doar pentru a-i prinde între dinţi sfârcurile plate, de bărbat, înainte de a-şi continua coborârea. Trupţil lui era uluitor şi nu-i venea să creadă că mai exista pe undeva un bărbat care să fie atât de plăcut la atingere, cu muşchii atât de tari şi pielea atât de fină. Şi fiecare milimetru din el era delicios. Limba ei trecu peste cres­ tele tari ale abdomenului lui, urmând poteca îngustă de păr negru până unde dispărea sub betelia pantalonilor. -Ă ştia trebuie să dispară, şopti ea, lăsându-şi degetul să alu­ nece peste pantalonii lui şi mângâindu-i chinuitor umflătura ten­ sionată. In noaptea asta vreau să-ţi simt pielea caldă sub a mea. Edward scoase un geamăt uşor, consimţind, iar ea scoase un hohot de râs jucăuş, prinzându-1 posesiv în căuşul palmei peste materialul pantalonilor. în noaptea asta era al ei şi refuza să-l lase să uite acest lucru. Cu degetele tremurând de nerăbdare, îi descheie nasturii, abia aşteptând să pună mâna pe el. Edward îşi ridică şoldurile de pe saltea pentru a o ajuta când îi trase pantalonii peste picioare şi îi aruncă pe podea. 254

- Xtn duce pentru totdeauna Kate îşi aţinti privirea asupra lui, aproape sufocându-se când îl văzu gol. Bărbăţia erectă îi era mare şi întărită de excitaţia fier­ binte pe care ea i-o stârnise, pur şi simplu superbă în masculinita­ tea ei, şi era în întregime al ei, doar aşteptând ca ea să se servească din ceea ce poftea. îl atinse delicat, cu o mângâiere şovăitoare limitată la vârful degetului, dezmierdându-l pe toată lungimea mădularului, fascinată de senzaţia durităţii lui de oţel sub pielea minunat de catifelată, chiar şi pe această parte a corpului lui, iar el zvâcni sub degetele ei. Kate râse uşor, uluită, şi îl atinse din nou, iar de data asta când tresări sub degetele ei, Edward îi rosti numele pe un ton răguşit şi grav de avertizare. însă ea era prea captivată de puterea pe care o avea asupra lui pentru a se opri şi se întinse din nou spre el, de data aceasta pentru a-şi închide întreaga palmă în jurul lui, strângând uşor. Şoldurile lui se cabrară sub ea, şi, cu un zâmbet drăcesc, Kate începu să îşi plimbe mâna în sus şi-n jos peste el, mimând cu de­ getele ei încleştate mişcarea prin care trupul ei îl dezmierdase pe al lui în trecut* -E atât... de plăcut, spuse el răguşit, gâfâind, cu inima bătându-i atât de iute încât Kate îi simţi pulsul în mădularul tare de sub degetele ei. Nu te opri. Dar ea nu avea nici cea mai vagă intenţie de a se opri, tot mai încântată cu fiecare trecere a palmei ei peste lungimea mădularu­ lui şi savurând felul în care excitarea din propriul corp se înteţea prin simplul fapt că îl atingea. Tremura violent acum, durerea vi­ brantă dintre coapsele ei devenind aproape insuportabilă, şi era atât de aproape de a ajunge la climax doar dintr^atât, doar stând îngenuncheată lângă el şi ţinându-1 în mâinile ei. Dădu glas dorinţei printr-un scâncet neputincios, iar drept răspuns el îşi duse mâna între coapsele ei şi îşi strecură dege­ tele în ea, îngropându-le adânc în teaca ei caldă şi umedă. Kate lăsă să-i scape un geamăt când degetele lui se cufundară şi ieşiră din ea. Pliurile ei de carne tremurară cu neruşinare peste degetele lui, trupul ei savurându-şi propria plăcere chiar în timp ce o oferea. -Edward, te rog, îl imploră ea, pierdută în senzaţia minuna­ tă a bărbăţiei lui cuibărite în mâinile ei, în timp ce degetele lui 255

------------—A ‘ nna O-farrington — -■-------abile îi posedau sexul. Inima îi zvâcnea în acelaşi ritm rapid cu fiecare răsucire chinuitoare a degetelor lui. îmi doresc»*. îmi doresc... acum. El o prinse de şolduri şi o ridică pentru a o aşeza peste el. Coborând mâna între coapsele ei, îi închise din nou palma peste mădularul lui, cu vârful bărbăţiei lui erecte îndreptat spre miezul ei vibrant. -Ţine-mă exact aşa, îngerul meu, îi porunci el, cu vocea aspră şi sufocată de nevoia de a fi în ea. Apoi, încleştându-şi o mână mare pe şoldul ei, iar cealaltă băgând-o între coapsele ei pentru a o deschide larg cu degetele lui, o coborî încet peste el, cufundându-şi fin întreaga lungime a mădu­ larului în carnea ei strâmtă si caldă. Mârâind, îşi ridică şoldurile de pe pat pentru a se înfige vio­ lent în ea, până când ea ajunse să îl acopere complet, cu bărbăţia lui îngropată în ea până la capăt. Ţipând uşor la senzaţia de a fi posedată atât de complet, Kate se prinse de umerii lui pentru a-şi tine > echilibrul. -Savurează-ţi plăcerea, Katherine, şopti el, legănându-şi şol­ durile cu mişcări circulare,' dându-i libertatea să se dezlănţuie. ? > Inspirând adânc, Kate începu să se mişte, legănându-se pes­ te el cu zvâcniri blânde şi uşoare din şolduri. Mişcări mărunte, exploratoare, mutându-se în faţă şi în spate... -Ia-1, o încurajă el aprig, încleştându-şi mâinile pe talia ei. Asa. O ridică pe toată lungimea mădularului lui, apoi o lăsă să cadă, înfigându-se din nou în ea într-un unghi atât de brutal încât îi tăie răsuflarea. Dar, oh, senzaţia era fantastică! De fiecare dată când şoldurile ei aterizau peste ale lui, el se împingea în sus în ea, frecându-se de bobocul de carne ce pulsa deasupra pliurilor ei şi stârnindu-i un fior electrizant care îi străbătea tot corpul. Dar nu era suficient. Cu un scâncet de dorinţă, se aplecă in­ stinctiv în faţă pe genunchi, iar noul unghi îi deschise şi mai mult sexul înspre el, frecându-i în acelaşi timp punctul dureros de pelvisul lui, şi începu să se mişte nu în sus şi în jos, ci în faţă şi în spate peste trupul lui. Lingându-se pe buze, închise ochii şi se prinse de umerii lui, împingându-se şi retrăgându-se de pe el, cu fiecare mişcare y

256

-— ---------Tin duce jpentru totdeauna

--------- -

frecându-se de el, aplicând tot mai multă presiune pe bobocul de carne care pulsa dureros. De pe buzele ei se revărsă un şir de scân­ cete în timp ce îl călărea în forţă, coapsele fiindu-i cuprinse de un tremur violent pe măsură ce galopa spre climax. Mâinile lui îi prinseră fesele în căuşul palmelor, încurajând-o să continue, şi se ridică pentru a-şi închide gura peste sânul ei. Fiecare zvâcnire brutală a gurii lui care-i sugea sfârcul o săgeta prin tot corpul, coborând până în punctul de flăcări lichide dintre coapsele ei în care primea invazia cărnii lui, şi gemu. înfiorându-se, îşi dădu capul pe spate şi îşi încleştă violent coapsele peste şoldurile lui, abandonându-se orgasmului într-o explozie de căl­ dură si electricitate. Braţele lui se încolăciră în jurul ei, trăgând-o în jos peste el şi capturându-i gura sub a lui pentru a-i înăbuşi ţipătul pasional ce îi izbucni de pe buze. Pradă valurilor de plăcere ce pulsau prin ea, Kate nu fu în stare să facă nimic altceva în afară de a zăcea la pieptul lui, scâncind uşor în timp ce el se înfipse în ea de jos în sus, savurându-şi acum propria plăcere. îl simţi zvâcnind între coap­ sele ei, apoi fu inundată de torentul descătuşat de climaxul lui, şi se agăţă de el, dorindu-şi să nu-i mai dea drumul niciodată. Continuând să o ţină strâns, Edward se rostogoli blând cu ea, întorcându-se amândoi pe o parte, şi se retrase din carnea ei cal­ dă. O dezmierdă pe faţă, în timp ce ea rămase cu ochii închişi, bucurându-se de tresăririle tot mai vagi de plăcere care încă pulsa surd prin ea. Edward râse încet şi îşi îngropă faţa pe gâtul ei. -Dumnezeule, fetiţo, gâfâi el, trăgându-şi sufletul, dacă asta se întâmplă când eşti mânioasă, voi avea grijă să rămâi în perma­ nenţă furioasă pe mine. -N u glumi, îl dojeni ea blând, nu pe tema asta. “ îmi cer scuze, murmură el, buzele lui mângâind-o tandru pe tâmplă. Ce-ai zice dacă aş avea grijă să rămâi fericită, în schimb? Inima îi crescu în piept, iar ochii i se umplură de lacrimi fierbinţi care refuzau să curgă. Incapabilă să vorbească peste nodul ce i se pusese în gât, îl atinse tandru pe obraz, bucurându-se de căldura şi de forţa lui sub degetele ei. Edward îşi dorea s-o facă fe­ ricită, dar ce ar fi putut să facă mai mult de-atât pentru a o face 257

91nna rfarrington mai fericită decât era în acel moment, în acel moment pur şi sim­ plu minunat şi perfect, în braţele lui? îl simţi ezitând, apoi adăugă: -Devenind soţia mea. Inima ei se opri. Iar când reîncepu să bată, bubuitul ei dureros îi tăie răsuflarea. - Poftim? - Poţi să te căsătoreşti cu mine, îi explică el încet, atent, ca şi cum i-ar fi fost teamă că era posibil să se sperie şi să fugă ca o căprioară. Năucită, Kate se uită lung la el, nevenindu-i să creadă. Căsăto­ rie? O, era pur şi simplu nebun! - Ne-a fost scris să fim împreună, Kate. Ceea ce s-a întâmplat în noaptea asta o dovedeşte. Ea clătină din cap, iar fericirea care vibra în ea se transformă în suferinţă. Dacă ar fi devenit soţia lui... Dar nu putea să accepte. Nu avea să accepte. Sacrificiile care i-ar fi fost impuse ar fi fost prea mari pentru un bărbat care nu îi mărturisise că o iubea... casa ei, medicina ei, viaţa ei. Inima ei. Propunerea lui Edward nu era o cerere în căsătorie, ci o punea în faţa unei alegeri imposibile. El întinse mâna pentru a o mângâia pe obraz, dar ea se dădu în spate, temându-se brusc să îl lase să o atingă. El se încruntă văzându-i reacţia. - Nu vrei să fii cu mine, Kate? -B a da, răspunse ea sincer, însă atât de încet, încât nu se auzi nimic. ) Bineînţeles că voia să fie cu el, dar cu ce preţ - alegând între căsătoria cu el şi libertatea ei? Nu avea să facă aceeaşi greşeală pe care o făcuse mama ei, căsătorindu-se cu un bărbat care nu o iubea. Nu avea să renunţe la viaţa ei, nu după ce îşi pierduse deja inima. îşi apăsă mâna pe pieptul mistuit de neliniştea şi de neferici­ rea suferinţei şi inspiră şuierat, cunoscând răspunsul lui sfâşietor chiar înainte de a-i şopti: - Dar nu mă iubeşti. -Ş i nici tu nu mă iubeşti, replică el calm. Dar ea îl iubea. Cum ar fi putut să nu îl iubească pe bărbatul acesta, care o protejase şi îi promisese să aibă grijă de ea, care y

j

A

>

258

lin duce jpentru totdeauna o tachina şi o înfuria în acelaşi timp, care o făcea să se simtă frumoasă şi dorită? Şi totuşi, nu ar fi putut să-i spună vreodată, nu atâta timp cât el nu îi împărtăşea aceste sentimente. Şi refuza să devină soţia lui dacă el nu simţea la fel. Viata unei femei căsătorite trecea complet sub controlul soţului ei, inima ei fiind expu­ să riscului de a fi rănită, trupul ei, riscului de a fi bătut sau violat, iar un bărbat care nu-şi iubea soţia nu prea avea motive să fie bun cu ea. Tatăl ei îi demonstrase din plin acest lucru, Edward nu era tatăl ei, dar cu toate promisiunile lui de a o pro­ teja şi oricât ar fi fost de speciale momentele petrecute în braţele lui, nu o iubea. - în plus, s-ar putea să nu avem de ales. Arcui o sprânceană, E posibil să fi rămas grea. Icnind, Kate îşi acoperi abdomenul cu mâinile, ca şi cum ar fi fost deja sigură că în el creştea un copil. Dar nu era aşa, nu putea fi - însă panica din ea nu făcu decât să crească. -Refuz să intru într-o căsnicie fără iubire, Edward. Edward clătină blând din cap, - Dacă porţi în pântece moştenitorul titlului de Strathmore... -D ar nu îl port. -Dacă totuşi da, repetă el, vocea lui calmă nereuşind decât să înteţească furtuna de emoţii care se învolburau în ea, ne vom căsători, indiferent dacă vrei sau nu. - Dar nu îl port, spuse ea ferm, găsind cumva forţa de a-i susţi­ ne cu îndrăzneală privirea. Deci, nu are nici un rost să continuăm această conversaţie. Dădu să se ridice din pat, dar el o prinse de braţ şi o trase înapoi lângă el, - Kate, spuse el blând, îţi cer să devii ducesa mea... -Refuz să renunţ la activităţile mele medicale. Se agăţă de această scuză pentru a evita să-i spună adevărul - şi, oh, cât de jal­ nică ar fi părut în ochii lui dacă ar fi ştiut! Adevărul era că mai degrabă ar fi renunţat la posibilitatea unui viitor cu el decât să renunţe la credinţa ei prostească în iubire. Mai exact, din cauză că ştia exact care erau consecinţele devastatoare ale lipsei iubirii. Se retrase de la pieptul lui, chiar şi acum având grijă să nu îl atingă pe rană. Nu pot fi şi soţia ta, şi doctor în acelaşi timp, ştim amân­ doi asta. Nici un gentleman respectabil nu i-ar permite soţiei sale 259

- —------ — ţAnna T-Carnngton'— ------- — să umble printre bolnavi şi bărbaţi pe jumătate dezbrăcaţi, nici măcar să lucreze ca moaşă. Cu siguranţă, un duce nu ar face-o. Ar avea parte de bârfe şi ar fi tratat cu răceală şi... -N u , nu poţi fi şi una, şi alta, consimţi el sumbru. L-ar fi pus într-o situaţie imposibilă, ştia acest lucru. Chiar dacă Edward nu semăna deloc cu restul nobililor din înalta societate engleză, pur­ ta totuşi pe umeri povara reputaţiei numelui de Westover, iar a-i îndeplini dorinţa imposibilă de a rămâne doctor era prea mult, chiar şi pentru el. 0 ducesă ca doctor ar fi prea scandalos. -Atunci, nu voi fi ducesa ta. îşi feri privirea, sperând ca el să nu îi vadă în ochi spaima teri­ bilă si dezolarea care îi sfâsiau inima. însă el îi luă faţa în mâini şi o forţă să îl privească. -Ă sta e singurul motiv, deci? insistă el, ochii lui întunecaţi scăpărând în timp ce îi scruta chipul în căutarea unui răspuns. Fiindcă nu vrei să renunţi la medicina ta. Ha trase adânc aer în piept şi minţi. -D a. Edward blestemă violent, iar Kate văzu frustrarea trezindu-se instantaneu în el, dincolo de ea clocotind furia. Se ridică brusc din pat şi îşi luă pantalonii, îmbrăcându-i cu gesturi smucite şi încheindu-i mânios. -îm i pare foarte rău, dar nu pot să mă căsătoresc cu tine, Edward, şopti ea cu inima frântă. -A i s-o faci. Rosti cuvintele calm, pe un ton poruncitor, dar Kate desluşi rugăminteadierbinte de dincolo de ele. Poate că tu nu eşti dispusă să renunţi la a fi doctor, îngerul meu, spuse el, sprijinindu-şi mâinile pe saltea şi aplecându-se peste ea, cu ochii arzând de hotărâre când îsi aduse fata la acelaşi nivel cu a ei, dar eu nu sunt dispus să renunţ Ia tine. Gura lui o captură pe a ei într-un sărut pătimaş. Dar complet lipsit de tandreţe, fără a încerca să seducă; fu un sărut prădător şi posesiv, arătându-i fără urmă de îndoială că o însemnase ca fiind a lui, marcânduu trupul cu al lui şi revendicând-o pentru sine, iar acum o voia cu totul, trup şi suflet. însă ceea ce îşi dorea Kate era ceva ce nu ar fi putut avea nicio­ dată, fiindcă ea îşi dorea, pur şi simplu, totul - o casă, munca ei ca medic si iubirea lui Edward. >

*

>

>

260

f

7

'

-— -------- Tin duce pentru totdeauna *— ---------Refuza să se căsătorească pentru mai puţin de atât. Chiar şi cu el.

CapitoCuC18 - Eşti sigur că Benton le-a urmărit? Privirea lui Edward se ridică de la fostul sergent care stătea în faţa mesei lui de scris, pentru a se opri scurt asupra lui Nathaniel Grey când acesta se sprijini cu spatele de pervazul ferestrei. Trecuseră două săptămâni de când Hedley îl văzuse pentru pri­ ma dată pe Benton urmărindude pe ascuns pe cele două femei pe Bond Street, şi le raportase acest lucru lui Grey şi lui Edward, iar activităţile lui Phillip Benton îi îngrijorau pe amândoi. Astăzi acesta fusese surprins urmărindu-le prin Hyde Park. -A existat vreun contact între ei? -N u, colonele, nici unul, îl asigură Hedley. Bărbatul pe care îl angajase Grey pentru a supraveghea fiecare mişcare a lui Benton servise alături de ei în regimentul Canaliilor Roşii şi era demn de încredere. Nu a reuşit nici o clipă să se apropie suficient. Cred că ele nu l-au văzut deloc. - Dar le-a văzut el pe ele. Inconştient, îsi frectionă cu mâna umărul care îl durea. Hedley ezită, alegându-şi cu grijă cuvintele: -N u pot fi sigur, domnule. Dacă le-a văzut, nu a reacţionat nicicum. Nu - Benton ştiuse că Augusta şi Kate erau acolo, Edward nu avea nici o îndoială. Ceea ce nu ştia era ce spera individul să obţină. - Cel mai probabil a fost o coincidenţă. Edward se încruntă. Era o coincidenţă prea mare pentru a sta liniştit. -Alte aspecte neobişnuite? -Nimic, domnule. 261

J '—

------------

fAnna ‘J-farnngton - — ------ -

-Dacă se mai întâmplă vreodată să o urmărească pe contesă sau pe domnişoara Benton, anunţă-mă imediat. Privirea îi alune­ că spre Grey. Şi Litchfield? -S-a îmbarcat pe un vapor spre America. Grey rânji. Cu puţin ajutor. Edward se schimonosi. -Vreau să ştiu natura acelui ajutor? -Nu, domnule, spuse Grey, susţinându-i privirea fără urmă de remuşcare, nu cred că vrei. Hedley interveni: - Mai e ceva, colonele? -Deocamdată nu. Edward se ridică şi îi plăti lui Hedley banii datoraţi. Dar supraveghează^ atent. Ne-a scăpat printre degete în povestea cu Litchfield. Nu am încredere că nu va încerca din nou ceva necurat. Când Hedley încuviinţă din cap, Grey adăugă: -Am putea să-l ajutăm şi pe el să ajungă în America. Gândul la Phillip Benton, legat cu lanţuri şi îmbarcat pe un vapor care se îndrepta către capătul lumii, era tentant. Al naibii de tentant. Iar pentru o clipă privirea lui o întâlni pe a lui Grey şi îl văzu pe bărbat arcuind o sprânceană, într-o sugestie mută. Edward reflectă serios la ea, apoi clătină din cap. - Nu avem nici o garanţie că ar rămâne acolo. - De fapt, domnule, spuse Hedley, dregându-şi vocea şi cobo­ rând tonul, cred că am putea să îl ajutăm şi în privinţa asta. Edward ştia exact la ce gen de ajutor se referea Hedley şi nu putea lăsa să se întâmple aşa ceva, oricât ar fi fost de tentant. -D oar supraveghează-1 în continuare. Ştie că l-am prins fă­ când potlogării cu Litchfield. Poate că asta va fi suficient pentru a-1 face să stea cuminte. - Da, domnule. Mă duc să-l caut chiar acum. Hedley îl salută scurt, milităreşte. Edward ezită înainte de a-i răspunde la fel. Nu mai era ofiţer, dar nu putea nega că îi lipsea viaţa de militar şi devotamentul unor oameni precum Hedley. După ce fostul sergent plecă, Edward se duse la dulapul de băuturi şi turnă două pahare de whisky, dându-i unul lui Grey. Seara de-abia începuse şi era prea devreme pentru băuturi, dar 262

-—

-------------- T in

duce pentru totdeau na

— --------------

nu îi păsa. Veştile aduse de Hedley, cum că Benton le urmărise pe Augusta şi pe Kate, îl zdruncinaseră şi nu făcuseră decât să îi con­ firme ceea ce ştia că era adevărat - Benton era periculos. -Spune-mi adevărul, Grey. Edward se încruntă spre paharul de whisky. Ce căuta Benton în Hyde Park? -Cred că încerca să-şi dea seama ce să facă mai departe. Şi va face ceva, E doar o problemă de timp. -Crezi că ar trebui să-i trimit un mesaj, să-l fac să stea cuminte? - Cred că ar trebui să-i dai drumul. Grey dădu pe gât jumătate de pahar dintr-o singură înghiţitură, -A pus deja să fiu împuşcat. Ce altceva ar putea să-mi facă? - Să nu rateze data viitoare. Pentru a-şi sublinia cuvintele, Grey îl împunse în umărul rănit. Edward inspiră şuierat, scrâşnind din dinţi, şi reuşi cumva să se abţină să nu-i dea un pumn. -A sta nu se va mai întâmpla niciodată. Frecţionându-şi umă­ rul, Edward clătină din cap. Dar nu vreau să-l ştiu dând târcoale familiei mele. -A sta e problema, nu-i aşa? Grey îl studie peste buza paharu­ lui. Katherine Benton nu face parte din familie. Ironia neintenţionată a comentariului îi atinse o coardă sensibilă, lovindu-1 aproape la fel de tăios ca durerea din umăr. Kate nu făcea parte din familie doar fiindcă refuza să devină soţia lui. îşi frecţionă umărul, durerea persistând, la fel ca frustrarea lui crescândă. De când îi ceruse mâna, iar ea îl refuzase, femeia îndă­ rătnică refuzase şi să îi deschidă uşa dormitorului ei peste noapte, iar peste zi nu se dezlipea nici o clipă de Augusta. - în noaptea asta îşi va face debutul, iar potenţialii pretendenţi se vor buluci ca berbecii în jurul ei. Grey ridică din umeri. Las-o să-şi aleagă unul şi apoi descotoroseşte-te de ea, La aceste cuvinte Edward scoase un hohot de râs amar, dar si­ gur pe sine. - Nu se va căsători cu nici unul dintre ei. - Ba o va face dacă îşi găseşte berbecul potrivit. -N u şi ea, bombăni Edward spre pahar, luând o duşcă de whis­ ky şi savurând senzaţia de arsură în gât. Tu nu ştii cum e. Nici măcar nu ai întâlnit-o vreodată. y

7

263

-

------- —!Anna ‘H arrington ----- ---------

—

Pe buzele lui Grey apăru un zâmbet obraznic. - Dar mi-ar plăcea, -N u. Gelozia neaşteptată din acel răspuns monosilabic îl surprin­ se chiar şi pe Edward, şi în loc să aibă efectul scontat asupra prietenului său, de a-1 avertiza să stea deoparte, rânjetul lui Grey se transformă într-o expresie de amuzament făţiş pe seama lui Edward. Grey dădu pe gât şi restul de whisky şi puse jos paharul, apoi se ridică în picioare. -A m să îl urmăresc pe Benton îndeaproape, îl asigură el. Te poţi baza pe asta. -S i Thomas? -E l stă cu ochii pe tine. Replica lui îl irită. -E u n-am nevoie să fiu supravegheat. - O, ba da, ai. Ii aruncă o privire îngrijorată. Pune capăt acestei poveşti, colonele. Trimite-1 pe Benton în America şi fata înapoi la tară. Nu va ieşi nimic bun din toate astea. Dar era prea târziu pentru a se mai opri, acum că trecuse mai bine de un an de când se puseseră în mişcare evenimentele care îl aduseseră în acest punct. Benton merita să fie pedepsit pen­ tru moartea lui Stephen, iar gândul de a o alunga pe Kate din nou... Nu. -Bunătatea n-are nici o legătură cu toate astea, bombăni el. Te conduc până afară. Lăsând la o parte orice gând că era posibil ca Grey să aibă drep­ tate, Edward traversă cu el întreaga casă. Deşi, oricât i-ar fi displă­ cut să recunoască, unul dintre motivele pentru care voia să ajungă în foaierul de la intrare era pentru a vedea ce daruri noi sosiseră pentru Kate. Apariţia ei stârnise o adevărată furtună în societate, deşi nu fusese prezentată la curte decât cu o zi în urmă, iar debutul ei ofi­ cial nu era programat decât pentru seara aceea, la balul contesei de St. James. Insă deja devenise cea mai căutată lady din Londra şi, mulţumită strategiilor bine gândite ale Augustei, principalul subiect de discuţie în sezonul acela. Uşa de la intrare părea să fie în permanenţă deschisă, asaltată de numeroşii vizitatori care r

>

264

i

•— -------- -1In duce pentru totdeauna

---------—

treceau să îşi lase cărţile de vizită şi de personalul de livrări adu­ când daruri. - Dumnezeule mare! Grey se opri brusc în faţa priveliştii. Zeci de aranjamente florale umpleau holul de la intrare, simila­ re cu cele pe care le văzuse deja în salonul de dimineaţă, în salonul de zi, în salonul rezervat micului dejun - Edward alungase un la­ cheu din sala lui de biliard, chiar ieri, când omul încercase să pună acolo un buchet de margarete. Mai erau şi alte daruri..,, bomboane de ciocolată, panglici, coşuri cu bileţele de la tineri care se ofereau să le umple cu mâncărurile ei favorite şi să o ducă la un picnic. Edward se strâmbă când văzu că tăviţa de argint de pe măsuţă era îngropată sub greutatea colectivă a cărţilor de vizită, cele lă­ sate de gentlemeni fiind aranjate separat, într-o parte, la ordinele Augustei. Pe acestea le smulse personal de pe măsuţă. Grey îl privi mirat. -Beeee. -Ieşi! Edward îşi scoase prietenul afară. Ultimul lucru pe care îl auzi când închise uşa fu hohotul de râs al lui Grey. Se posomori. Augusta voia să facă din Kate cel mai mare succes al sezonului, dar situaţia începea să scape de sub control. Flori, coşuri, cărţi, panglici - un filfizon, auzind zvonuri că lui Kate îi lipsea viaţa la ţară, îi adusese o pasăre în colivie, pentru a putea să aibă puţină natură alături de ea în oraş. O pasăre! Dumnezeule mare! Mai lipsea ca vreunul dintre ei să încerce să îi câştige inima cumpărându-i un ponei... încremeni, apoi expiră furios pe el însuşi, şi îşi dădu ochii pes­ te cap. Hristoase! Posomorându-se, se întoarse tropăind în camera lui de lucru şi aruncă în foc teancul de cărţi de vizită. -Neghiob nenorocit, bombăni el, adresându-se lui însuşi. Idi­ ot stupid şi amorezat... Deşi ea susţinea că nu s-ar fi căsătorit cu nimeni, Kate ar fi avut de unde să aleagă până la sfârşitul sezonului, iar unul dintre acei filfizoni ar fi fost fără îndoială dispus să pretindă că i-ar fi permis să îşi continue activităţile medicale. Deşi ar fi fost o min­ ciună - indiferent cu cine s-ar fi căsătorit, nu i-ar fi permis nimeni 9

t

265

mia ‘H arrîngton -— să continue să trateze bărbaţi pe jumătate dezbrăcaţi şi să mo­ şească bebeluşi Edward ar fi pierdut-o fiindcă nu era în stare să facă aceeaşi afirmaţie mincinoasă. Kate nu putea fi şi ducesă, şi doctor în acelaşi timp, iar pieptul i se strânse de teamă la gândul că poate începuse deja să îi alunece printre degete. Iar acum casa era cufundată într-o frenezie de activitate, pregătindu-se pentru evenimentul din seara aceea - debutul ei la balul anual al contesei de St. James, unde avea să fie prezentată societăţii londoneze drept pupila lui. Deja între servitori începu­ seră să umble zvonuri că, îmbrăcată în rochia de bal, Kate arăta ca un înger. Un înger. -Neghiob nenorocit! Invârtindu-se agitat prin camera de lucru, clătină din cap. Nu ştia ce să facă. Kate voia să se întoarcă la Brambly şi la activită­ ţile ei medicale, dar el nu era dispus să renunţe la ea. Medicină! Eiţa ridicol că fetişcana se arăta atât de neînduplecată în privinţa unei profesii care nici măcar nu era deschisă public femeilor, în­ cât era dispusă să renunţe la un viitor cu el pentru a continua să o practice. Ce-i drept, îi ajutase pe săteni, şi o văzuse cu ochii lui aducând pe lume acel copilaş, ceea ce îi făcuse inima să i se umfle în piept de mândrie, mai multă decât ar fi fost îndreptăţit să simtă. Dar dacă se căsătorea cu el, nu ar mai fi putut să îşi continue activi­ tăţile medicale. în calitate de ducesă de Strathmore ar fi fost una dintre cele mai puternice şi mai cunoscute femei din Anglia, fie­ care mişcare a ei fiind urmărită şi analizată. Nu se putea aştepta la modul serios ca el să-i permită să continue să poarte pantaloni şi să fugă de acasă în toiul nopţii. -Edward? Augusta se încruntă din prag, rochia ei de bal de culoarea vinului de Burgundia scânteind la fel de puternic precum tiara ei cu diamante. Te simţi bine? -S unt bine, minţi el, forţându-se să-i zâmbească. Arăţi năuci­ tor de frumoasă. -Mulţumesc. Buzele i se ridicară într-o expresie nedumerită în faţa încercării lui făţişe de a o măguli. Tu arăţi de-a dreptul înspăimântător. - Mulţumesc, se schimonosi el, fără a mai adăuga nimic altceva. 266

Tin duce pentru totdeauna Ultimul lucru pe care ar fi vrut să îl facă era să-i împărtăşească motivul proastei lui dispoziţii. Aruncă o ocheadă dincolo de ea, iar Augusta îi surprinse direc­ ţia privirii. -Dacă speri să o vezi pentru o clipă pe Katherine... -N u sper. O altă minciună. A o vedea era exact ceea ce sperase. -încă se îmbracă. Am vrut să discut câteva minute cu tine în­ tre patru ochi înainte să plecăm. -Oricare ar fi motivul vizitei tale, chiar arăţi minunat. îi luă mâna când Augusta traversă maiestuos încăperea până la el şi i-o strânse scurt. Sper că Isabel Sinclair e pregătită să te accepte ca regină a balului ei. -Această plăcere îi va reveni exclusiv lui Katherine, îl corectă ea, dacă e ca totul să decurgă după dorinţa mea. -Aşa se întâmplă întotdeauna. -N u întotdeauna. îi aruncă privirea de nemulţumire suverană pe care o folosise asupra lui încă din copilărie. In seara asta nu mi se îndeplineşte o dorinţă. Fără a se obosi să-şi stăpânească iritarea, Edward se retrase câţiva paşi şi se sprijini de masa de scris, încrucişându-şi braţele. -Am mai discutat despre asta... -Lady St. James te aşteaptă, iar Alexander Sinclair a acceptat deja să îi acorde lui Katherine al doilea vals. E un mare succes pentru ea să aibă atât un duce, cât şi un conte rezervaţi ca parte­ neri de vals. Zâmbi încântată că bărbaţii se înghesuiseră să umple carnetul de bal al lui Kate chiar înainte ca aceasta să sosească la petrecere şi păru să nu observe junghiul de gelozie care îl împunse pe Edward când şi-o imagină pe Kate în braţele craiului de Sin­ clair, fie el conte sau nu. Aşa că ia-1 pe Huddleston şi schimbă-te ca să ne poţi escorta la bal. -Nu. Ea arcui o sprânceană, nefiind dispusă să renunţe la aceas­ tă bătălie, aceeaşi pe care o ducea cu el încă de când primiseră invitaţia. -Ce scuză să găsesc pentru tine, atunci, dacă tocmai tu, tuto­ rele ei, nu te sinchiseşti să îţi prezinţi pupila? >

267

-------------- îlnna O-farrmgton----------- — - Ei bine, ai putea să le aminteşti tuturor că am fost împuşcat. Augusta îşi îngustă ochii la impertinenţa lui, însă el se mulţumi să ridice dintr-un umăr, adăugând: In fond, dacă a pierde la un duel nu e scuză suficientă pentru a-i permite unui bărbat să evite un bal plicticos, atunci, sincer, la ce mai serveşte? -Aproape ai murit. Vocea îi tremură de emoţie când îl dojeni blând. Nu glumi cu astfel de lucruri. Edward îşi lăsă umerii să cadă. Augusta nu merita nici dispre­ ţul, nici cinismul lui şi se simţea vinovat că Ie dezlănţuise asupra ei. De fapt, nu încerca decât să repare răul pe care îl făcuse reputa­ ţiei familiei Westover, chiar dacă nu fusese intenţionat. Dar continua să îl preseze, iar între sâcâielile ei constante, pe de o parte, şi ispita reprezentată de Kate, pe de altă parte, răbda­ rea lui ajunsese aproape la limită. Şi începea să-şi piardă minţile. -îm i cer iertare, spuse el, răsuflând prelung. Pur şi simplu nu am încă dispoziţia de a ieşi în societate. îşi trase umerii în spate, nereuşind însă să risipească tensiu­ nea care se acumulase în ei în ultimele câteva zile - din momentul în care Kate alesese medicina, şi nu pe el. -Thomas a acceptat să vă escorteze în seara asta, îi spuse el, şi mă va suplini excelent. -D ar Thomas nu e tutorele ei, insistă Augusta. Poţi să pleci mai devreme dacă te simţi obosit, însă nu oboseala Dar fi chinuit dacă ar fi fost fortat să stea lângă Kate toată noaptea, prefăcându-se amândoi că nu erau decât tutore şi pupilă. Mai rău, lumea s-ar fi aşteptat să valseze cu ea, iar gândul de a o ţine în braţe, apoi de a fi nevoit să o lase în mâinile unui alt bărbat... -N u, refuză el ferm. Se duse în spatele mesei de scris, apoi luă teancul de rapoarte de la administratorii moşiilor sale, dorindu-si să îsi concentreze atenţia pe orice altceva, în afară de Katherine Benton. După câteva clipe în care Augusta rămase cu un aer autoritar în faţa lui, fără a spune nimic, fără a se clinti, Edward ridică ochii. Amestecul de emoţii de pe chipul ei îl străpunse ca un cuţit; era un amestec de dragoste maternă, dezamăgire, mâhnire... toate pentru el. -Katherine nu e Jane, comentă ea încet. y

T

268

'

t

7

—-------- Tin duce pentru totdeauna -—-------- Preţ» de o fracţiune de secundă,7 Edward încremeni,1 fiecare > muşchi din corpul lui fiind zguduit de şocul cuvintelor ei. Jane. Aflase despre aventura lor - cumva. Augusta ştiuse! Dumnezeule mare! Ştiuse de la bun început, înghiţi un nod. -Ş i Stephen...? -N u. Fratele tău şi-a găsit sfârşitul fără a şti ce s-a întâmplat între voi doi. Clătină din cap. Nu s-ar fi căsătorit niciodată cu ea dacă ar fi ştiut. Fratele tău ţi-a fost întotdeauna nespus de loial. Edward îşi feri privirea, incapabil să se uite la ea cu ochii plini de vinovăţie. -E u eram în armată, iar ea... - îşi dorea să fie ducesă, încheie Augusta încet. Ai tot dreptul să fii furios pe ea, dar nu ar trebui să-i dai voie să continue să te rănească. E moartă, Edward. Tonul îi deveni mai blând. Renunţă la ea. Cu un gest tandru, se apropie de el şi îi dădu la o parte părul de pe frunte. Acum nu mai era nici urmă de mânie exasperată în tră­ săturile ei elegante, doar o profundă grijă maternă şi mâhnire. -Am renunţat. Se retrase din faţa ei până când ea nu îl mai putu ajunge. Augusta îşi lăsă mâna să îi cadă pe lângă corp. Edward îşi dădu seama că o rănise, dar nu se putuse abţine. - Katherine nu e Jane, repetă Augusta, mai ferm de data asta. Şi totuşi, eşti îndrăgostit de fata asta şi o iubeşti la fel cum ai iubit-o pe Jane, iar asta te înspăimântă, fiindcă ţi-e teamă că te va răni la fel de tare. - Nu sunt îndrăgostit de ea, îi aruncă el, brutal şi nestăpânit. Nu am să mai iubesc niciodată vreo femeie, nici măcar pe ea. Ca pentru a-1 sfida, Augusta îl fixă cu o privire neclintită. - Dacă inima ta e cu adevărat împietrită, atunci aşa să fie - dar Kate nu merită să fie pedepsită pentru păcatele altei femei. Ea merită să fie fericită. Chipul i se întristă. Dacă nu cu tine, atunci cu altcineva. Fie o faci a ta, fie renunţi la ea. întreaga furie, chinul şi umilinţa stârnite de refuzul lui Kate ieşiră la suprafaţă. }

j

269

■ — ------- —firma tâarrington ---------- -Ş i cum anume să fac asta, se forţă el să spună scrâşnind din dinţi, când afurisita de femeie a refuzat să devină soţia mea, dar suntem legaţi prin contractul de tutelă? Augusta încremeni. Apoi clipi o singură dată. - Poftim? -I-am cerut să devină soţia mea, iar ea m-a refuzat, spuse el calm, însă fiecare cuvânt îi sfâşie inima când admise că fata nu-1 dorea de soţ. Refuzul ei îl rănise cu aceeaşi intensitate şi durere precum glonţul care îi străpunsese umărul. Am impresia că vrea să fie eliberată, dar nici măcar asta nu pot să-i ofer, fiindcă, con­ form legii, sunt răspunzător pentru ea până se căsătoreşte, ceea ce ea jură că nu va face niciodată. Râse amar. Suntem blestemaţi, cum ai da-o. Mătuşa lui se uită la el, nevenindu-i să creadă, apoi o expresie de milă îi îndulci chipul. -O , Edward, habar nu am avut.., şopti ea, cu ochii scânteindu-i de dezamăgire. Credeam că voi doi sunteţi încă furioşi unul pe altul. El chiar era furios pe Kate, şi orice gând nepoftit despre ea îi sfâşia pieptul, chinuindu-1 cu o exasperare inutilă şi agonizan­ tă. îsi dorise ca ea să fie diferită de restul femeilor, crezuse că în sfârşit găsise în ea pe cineva în care să poată avea încredere şi pe care să o poată primi în viaţa lui, să o facă soţia lui şi mama co­ piilor lui. Insă ea se dovedise a fi exact ca Jane - o altă femeie care nu îl iubea suficient cât să se mărite cu el. Cu diferenţa că, de data asta, când putea să ofere şi titlul de ducesă odată cu inelul, ea îl refuza­ se afectată tocmai fiindcă nu voia să devină ducesă. Ar fi râs de ironia întregii situaţii, dacă nu i-ar fi mistuit inima de durere. “ Dar de ce? Sprâncenele Augustei se încreţiră într-o expresie de nedumerire. Fata te iubeşte. Asta e limpede ca lumina zilei de fiecare dată când îţi aruncă o privire... -D ar iubeşte medicina mai mult. Respiră zgomotos, lăsându~şi umerii să cadă, şi îi explică: Nu poate fi şi ducesă, şi doctor în acelaşi timp. Ştii asta. -N u, trebuie să fie ceva mai mult de atât la mijloc. Mult mai mult. îşi puse mâna pe braţul lui şi îi porunci cu fermitate: >

270

?

-—---------- XIn ducepentru totdeauna ~—--------Trebuie s-o întrebi din nou, Edward, iar de data asta nu o lăsa să te refuze cu o scuză atât de falsă, El clătină din cap. -Augusta... -întreab-o din nou, îl îndemnă ea. Apoi se apropie de el şi se ridică pe vârfuri pentru a-1 săruta pe tâmplă. Fără să vrea, Edward se supuse, plecându-şi capul. - Fă-o pentru mine, dragul meu băiat. Cu o ultimă atingere pe obraz şi cu ochii scânteindu-i de la­ crimi, ieşi maiestuoasă din încăpere. Edward oftă şi îşi mai turnă un pahar de whisky. „Fă-o a ta sau renunţă la ea.“ Râse caustic. Era exact ceea ce încercase să facă încă din prima clipă când o întâlnise. îşi trecu îmbufnat o mână prin păr. Nu se aşteptase nici o clipă ca ea să îi refuze cererea în căsătorie, nu după ce străbătuse călare jumătate de ţară pentru a veni să-l îngrijească şi să-l readucă la viaţă, nu după felul în care vibrase în braţele lui. Şi totuşi.., Se încruntă. Era oare posibil ca Augusta să aibă dreptate? în mod cert, medicina era unul dintre motivele refuzului ei. Dar nici măcar nu încercase să negocieze un compromis, iar dacă învăţase ceva despre Katherine Renton era că, spre marea lui nemulţumi­ re, femeia voia să negocieze totul. Totul Ar fi trebuit să încerce să negocieze şi acest aspect. însă nu o făcuse. Pur şi simplu îl refuzase. Iar această reacţie nu era deloc tipică pentru drăcoaica pe care o cunoştea el. Punând jos paharul neatins, ieşi cu paşi mari din camera de lu­ cru şi traversă casa, urcând scările câte trei odată pentru a ajunge la dormitoarele familiei din aripa de vest. Uşa lui Kate era deschisă. Când se opri în prag, ea stătea la măsuţa de toaletă în timp ce camerista îi făcea ultimele retuşuri la coafură. îl văzu în oglindă şi îi aruncă o privire circumspectă. Edward nu îi putea reproşa acea atitudine bănuitoare. Nu se sim­ ţea nici el prea demn de încredere în ultima vreme. - Excelentă. Văzându-1, Mary făcu o reverenţă. -Am nevoie de un moment între patru ochi cu domnişoara Benton. Kate ridică bărbia cu un aer sfidător. j

271

Tlnna O-iarrington - Mary, te rog să rămâi. Tânăra cameristă se uită nesigură când la stăpâna ei, când la stăpân, muşcându-şi buza de jos. Edward o ţintui cu privirea. - Pleacă. -D a, domnule! Mary fugi din cameră, încă strângând în mâini peria de păr. Cu ochii scânteindu-i mânioşi şi dezaprobatori în oglindă, Kate puse jos pieptenii pe care îi avea în mână. - Edward, nu poţi să-i porunceşti pur şi simplu... Fără a-şi desprinde ochii de pe reflexia ei, Edward închise uşa dintr-o singură apăsare cu mâna. Kate tresări, o expresie de nelinişte trecându-i fulgerător peste chip înainte de a o înlocui cu o încruntare iritată. -Fie deschizi uşa, fie o chemi înapoi pe Mary. Avem nevoie de companie... Edward trase zăvorul. Kate ezită doar o fracţiune de secundă, apoi se ridică indignată în picioare. El aproape zâmbi la felul în care îi amintea de Augusta şi de aerul ei imperial, având aceeaşi expresie de aroganţă regală... până când Kate se întoarse spre el, iar Edward fu izbit în plin de felul cum arăta în rochia ei de bal din mătase, în nuanţa de albastru a casei Westover, cu diamante şi safire scânteindu-i la gât şi urechi. De data asta nu arăta nici ca un înger, nici ca o fetişcană de la ţară, cu pretenţii de doctor. Nici măcar ca femeia care reuşea simultan să îl înfurie şi să îl excite până îşi pierdea minţile. Arăta ca o ducesă. Era tulburător de frumoasă şi nu doar în rochia aceea. O vă­ zuse murdară şi plină de noroi, în rochii vechi care nu erau chiar mărimea ei, şi odată chiar şi în halatul de casă. O văzuse cu pielea încreţită de somn, în dimineaţa aceea de după furtună, când se trezise în braţele lui. Oricât ar fi vrut să o nege, atracţia pe care o simţea faţă de ea mergea dincolo de frumuseţea ei exterioară. Ori de câte ori se afla lângă ea, chiar şi în mijlocul unei ciondăneli furioase, se simţea viu. Şi pentru prima dată simţea că viaţa lui conta cu adevărat, că existenţa lui însemna şi altceva decât a fi pe locul doi după Stephen. 272

----------- Tin duce pentru totdeauna -——------ Se uită lung la ea, ochii lui negri încercând să găsească un loc în care să o poată privi fără a i se face pielea de găină sub imperiul dorinţei. Sfinte Lucifer! Fu luat complet prin surprindere de focul lichid care-i străbatea şira spinării la vederea ei, de dorinţa mistu­ itoare din pieptul lui de a o lua în braţe. Inima îi bubui cu o durere surdă când revăzu cu ochii minţii o imagine sfâşietoare cu tot ce pierduse prin refuzul ei e a se căsători cu el. - Edward, spuse ea încordată, deschide uşa. -N u. Cu un oftat de suferinţă îndelungată, indicând că ştia că nu avea să cedeze până nu obţinea ceea ce venise să obţină, Kate îşi încrucişă iritată braţele. Ceea ce se dovedi a fi o greşeală, căci nu făcu decât să îi atragă atenţia asupra decolteului generos şi a păr­ ţii de sus a sânilor ei. -E i bine, insistă ea, ce doreşti? - Pe tine. Kate făcu ochi mari. Nu era răspunsul la care se aşteptase, dar exact ceea ce îşi dorea el - o voia pe Kate, trup şi suflet, aparţinându-i doar lui, punându-şi viaţa în mâinile lui. Traversă încet încăperea, apropiindu-se de ea, dar, spre lauda ei, Kate nu se retrase. în schimb rămase fermă pe poziţii, privindu-1 cu ochii îngustaţi. -încetează cu jocurile, Edward! -S u n t cât se poate de serios. -N u voi.... -D e ce, Katherine? vru el să ştie, trecând direct la subiect. Ea înţelese la ce se referea întrebarea lui şi îşi lăsă umerii să cadă. - Ti-am zis. Nu voi renunţa la medicina mea. E nevoie de mine la Brambly. - Iar eu te vreau lângă mine. Făcu încă un pas spre ea şi mai mult o simţi decât o auzi când ei i se tăie respiraţia în faţa insistenţei lui. Kate îşi întoarse capul, neîndrăznind să îl privească. - Nu mă poţi face să mă răzgândesc, Edward. - De asta m-ai ţinut departe de patul tău? Ajunsese suficient de aproape acum cât să îi poată murmura la ureche reproşul calm. 273

— -------- ‘Arma Q -fa rn n g to n -------— şi să simtă fiorul care o străbătu drept răspuns. Ţi-a fost team ă că te voi seduce şi te voi convinge să te căsătoreşti cu mine? - Nu, spuse ea, însă pe un ton deloc convingător, iar tremurul din voce îi contrazise complet răspunsul. Exact acesta fusese motivul, iar Edward o ştia. Trecuse mai bine de o săptămână de la ultima lor întâlnire intimă, iar felul în care Kate închise ochii, ca şi cum ar fi încercat să îi impună trupu­ lui ei să se retragă din faţa lui, chiar în timp ce se înclina către el, îi arătă că simţise absenţa lui la fel de intens ca el pe a ei. -N e dorim unul pe celălalt, Kate. Când îşi puse mâinile pe umerii ei, apoi coborî cu mângâieri uşoare pe braţele ei dezgolite, pielea i se făcu de găină peste tot unde o atingea... Uluitor. Nu avem nici un motiv să nu ne căsătorim, bucurândume de această plăcere oricând dorim noi. -A sta nu contează... -B a contează. Un zâmbet îi înflori pe buze văzând cât era de încăpăţânată. O altă mângâiere uşoară ca fulgul, de data asta urcându-i pe braţe, trecând delicat cu degetele mari peste lateralul sânilor ei în timp ce mâinile îi alunecară în sus. Ea suspină atât de încet, încât aproape nu o auzi, iar mădularul îi zvâcni, începând deja să se întărească sub efectul plăcerii dureroase a excitaţiei. E o parte importantă în căsnicie, după părerea mea. -E u nu... Gemând, Edward îi apăsă trupul moale de al lui şi o sărută grăbit şi pasional, iar ea se topi fără vlagă în braţele lui, agăţându-se de vesta lui şi prinzând-o în pumni pentru a-1 trage impo­ sibil de aproape. Reacţia ei îi stârni un val de adrenalină, pompându-i în vene cu fiecare bătaie sălbatică a inimii lui. Cunoştea acel sentiment acelaşi sentiment pe care îl trăia întotdeauna când era cu ea, din prima clipă când o văzuse. Se simţea viu. -Nici o altă femeie nu a făcut cu mine ceea ce ai făcut tu. îşi desprinse gura de pe a ei şi o muşcă uşor de bărbie. Voia să devoreze fiecare centimetru din ea, iar frustrarea de a fi fost ţinut cu forţa departe de ea nu făcea decât să îi intensifice nevoia urgentă de a o poseda. - Ce? Ce-am făcut? se bâlbâi ea, deşi în clipa aceea Edward nu şi-ar fi putut da seama dacă tremura pentru că tocmai îl auzise 274

------- - l i n ducepentru totdeauna — -------mărturisindu-şi sentimentele sau de la felul în care limba lui îi invadase urechea. - M-ai făcut să te doresc cu atâta disperare. îşi înfipse dinţii în lobul urechii ei, iar când simţi geamătul ei străbătândud din cap până în picioare, se întări instantaneu. Kate îşi încolăci braţele în jurul gâtului lui, dar chiar şi când îşi înfipse unghiile în muşchii lui tari, avu grijă să evite locul sensibil de pe umărul lui în care fusese sfârtecat de glonţ. Iar atenţia ei îl făcu să fie chiar mai disperat s-o aibă. Mâinile îi alunecară pe spatele ei şi îi desfăcu în grabă copcile rochiei. Rochia era prea mulată pe corp şi cu decolteu prea adânc pentru a permite purtarea de desuuri. Neavând nimic între pie­ le şi rochie, Edward îi coborî corsajul de mătase până la talie şi şi se aplecă să-i lingă sfârcul. Ea gemu, trecându-şi degetele prin părul lui şi arcuindu-se spre el, trăgându-i capul mai aproape de ea, împingându-şi sânul mai adânc în gura lui, în timp ce el i-1 sugea lacom. -Te doresc să-mi fii soţie, > 1 Kate. îşi mută gura la celălalt sân, iar palmele îi coborâră pentru a-i prinde fesele. - î ţ i doreşti să mă controlezi, îl corectă ea, cu respiraţia întretăiată. în pofida cuvintelor ei, un geamăt surd de dorinţă îi scăpă de pe buze, iar Edward zâmbi drăceşte. Kate îl dorea la fel de mult cum o dorea si el,’ chiar dacă refuza să se mărite cu el. -Da. O ridică în braţe, apăsându-şi mădularul întărit pe pântecele ei, pentru a nu-i lăsa loc de îndoială despre cât de mult o dorea. Cât de mult voia ca ea să se abandoneze în mâinile lui, renunţând complet la control. Kate se crispă, mâinile ei desprinzându-se de pe vesta lui, şi se dădu în spate, ridicând privirea spre ochii lui. Chipul i se în­ tunecă de tristeţe, iar imaginea îl străpunse pe Edward ca lama unui cuţit. -N u pot... Nu pot să te las să faci asta, şopti ea. Edward... nu. Frustrarea lui ajungând la limită, îi întoarse spatele cu o înju­ rătură şi dădu să plece. Răsucindu-se pe călcâie, se opri la jumă­ tate de cameră distanţă, nefiind prea sigur în acel moment că era i

275

--------------- — 91nna

‘Harrington*— --------------

capabil să se abţină să nu sară din nou pe ea, în încercarea de a o seduce şi a o face să se răzgândească. A naibii femeie! încăpăţânată, îndărătnică - Dumnezeule mare, războiul împotriva francezilor fusese mai uşor de câştigat decât războiul împotriva ei! Kate îşi ridică rochia. -Edward, te rog să înţelegi. Ridică bărbia, în ciuda lacrimilor care-i scânteiau în ochi. Era la fel de supărată şi de tulburată ca el, dar micuţa drăcoaică refuza să o recunoască. Nu pot... Adică nu vreau să renunţ la activităţile mele medicale. El îi studie chipul prin ochii îngustaţi, citindu-i emoţiile şi stră­ fulgerarea de vinovăţie din privire, felul în care îşi muşcă buza de jos - Augusta avusese dreptate. Medicina nu era singurul motiv pentru care îl refuza. Ei bine, dacă micuţa drăcoaică insista să susţină că vocaţia ei de doctor era ceea ce o împiedica să se mărite cu el, atunci avea să îi ofere exact ceea ce îsi dorea si să îi demaşte cacealmaua. -Prea bine. Apropiindu-se încet, îi zâmbi sfidător, iar chipul ei fu cuprins de spaimă la vederea transformării lui bruşte. Dacă te căsătoreşti cu mine, poţi continua să practici medicina. Nu va trebui să renunţi să-i mai ajuţi pe cei bolnavi. - Poftim? Chipul îi deveni alb ca varul. - In calitate de ducesă, va trebui să respecţi anumite norme de conduită, deci nu vei mai putea fugi călare prin furtună, în toiul nopţii, pentru a moşi copii. Voia ca ea să înţeleagă limpede ter­ menii pe care i-i oferea, fiindcă îşi dorea nu doar să-i fie soţie, ci şi să o ştie fericită. Dar poţi să angajezi un doctor pentru satul tău şi să îi supraveghezi activitatea, şi nu văd nici un motiv pentru care nu ai putea sponsoriza un spital. Nu am să te mint - înalta societate nu îţi va face viaţa uşoară. Dar e singura modalitate prin care poţi avea şi una, şi alta. Când ea se mulţumi să îl priveas­ că mută, Edward arcui o sprânceană. îţi propun un compromis, Kate - parţial ducesă, parţial doctor. Asta e ceea ce ţi-ai dorit, nu? Să te căsătoreşti doar dacă îţi poţi continua activitatea medicală. Când buzele ei se întredeschiseră delicat intr-o expresie nău­ cită, nevenindu-i să creadă, Edward îi văzu gândurile alergându-i 7

7

7

>

»

A

276

>

»

}

7

-------------- --

(Un duceyentru totdeauna - —

— ------------- -

nebuneşte prin minte, îi văzu mâna ridicându-se şi apăsându-se peste inima ei, iar ochii i se întunecară de suferinţă.,* -N u, şopti ea. Acel unic cuvânt îi străpunse pieptul ca un cuţit, lovindu-1 atât de dureros, încât îl sili să facă un pas în spate. -Pe toti dracii, Kate! De ce nu? Atunci ea îi şopti adevărul sfâşietor, cuvintele zburându-i de pe buze într-o singură răsuflare chinuită. - Fiindcă nu mă iubeşti. Edward înlemni şi se holbă la ea. Iubire. Despre asta era vorba? Bineînţeles că nu o iubea. Ţinea la ea - era dispus să recunoas­ că acest lucru, la fel cum ar fi recunoscut şi că întunericul care aproape îl înghiţise în ultimii zece ani se risipise acum, înlocu­ it de o pace calmă cum nu mai cunoscuse vreodată. Şi totuşi, în toată viaţa lui nu îşi declarase iubirea decât în faţa unei singure femei, iar aceasta îl trădase, respingându-i nu doar iubirea, ci şi tot ceea ce era el ca bărbat şi tot ceea ce devenise prin atât de multă muncă. Iar el aproape plătise cu viaţa pentru acea greşeală, îşi dorise să moară. La naiba, se străduise din răsputeri să moară! Şi aproape reuşise. Kate nu era Jane, ştia acest lucru. Avea încredere în ea, o do­ rea, îi plăcea să fie cu ea... dar nu avea să se mai expună niciodată riscului de a fi rănit aşa cum îl rănise Jane. Clătină din cap. I-ar fi oferit o căsnicie şi o familie împreună, copii şi continuarea activităţilor ei medicale. Ar fi protejat-o şi ar fi avut grijă de ea, răsfăţând-o cu tot luxul pe care ar fi putut să i-1 cumpere cu bani, creând cea mai bună viaţă posibilă pentru ea. Dar nu ar fi iubit-o niciodată. -Ţ in la tine, Kate, spuse el şi văzu o dezamăgire cruntă aşternându-i-se pentru o clipă pe chip. Nu era ceea ce îşi dorea ea să audă, dar era tot ce era el dispus să îi ofere ca surogat pentru iubirea pe care nu-şi permitea să o simtă. Şi te vreau lângă mine pentru că mă faci fericit. Voi fi un soţ generos şi un tată bun pen­ tru copiii noştri. O prinse de bărbie şi îi ridică faţa pentru a o privi în ochi. Ai încredere în mine? Ea încuviinţă din cap, însă tristeţea fără margini pe care o văzu în ochii ei îi frânse inima. -Atunci acceptă asta ca fiind suficient. 277

91nna Q-farrîngton Ea clătină din cap şi repetă: -N u mă iubeşti. Pe toţi dracii! De ce îi cerea să o iubească, dacă nici ea nu simţea acest lucru? Răsuflă zgomotos, dând frâu liber frustrării: - Nici tu nu mă iubeşti! Preţ de o clipă de agonie, ea nu spuse nimic... apoi şopti cu răsuflarea tăiată: -B a da. Edward văzu fiorul de durere care o străbătu, îi văzu ochii scân­ teind sub povara lacrimilor strânse în ei, văzu expresia de aban­ don deplin şi de deznădejde de pe chipul ei frumos... Şi rămase fără aer în plămâni. Hristoase! Kate era îndrăgostită de el. >

*

Ea îi văzu trupul încremenind şi ochii lui întunecaţi uităm du-se la ea, nevenindu-i să creadă. Preţ de câteva clipe, nici unul din ei nu spuse nimic, nici unul din ei nu se clinti. Kate îşi numără răsuflările, aşteptând ca el să-i răspundă. Să-i spună că o iubea şi el. Sau să-i spună ceva... orice. Când el nu o făcu, Kate îşi feri privirea şi se forţă să ridice din umeri, rugându-se să aibă puterea de a nu ceda nervos în faţa lui. O, era aşa o neghioabă! Bineînţeles că nu o iubea. De ce ar fi fă­ cut-o? Doar fiindcă aşa îşi dorea ea, ca o dorinţă pusă într-o noap­ te înstelată... Ce prostie, ce prostie! întregul trup îi pulsa dureros. Sfâşietor de dureros! Atât de tare, încât nu mai putea respira şi fiecare bătaie a inimii îi părea o lovitură de ciocan în piept. Nu îşi imaginase vreodată că cineva ar fi putut să o rănească atât de tare prin simplul fapt de a nu spune nimic. Forţându-se să respire, se îndepărtă de el, netezindu-şi cu mâini tremurătoare partea din faţă a rochiei, sub pretextul de a-i îndrepta cutele. - E în regulă dacă nu simţi la fel, şopti ea, neîndrăznind să-l privească. Ştiu că tu nu mă iubeşti şi nici nu mă aştept la asta. - Kate, şopti el în cele din urmă, dar nimic altceva nu i se des­ prinse de pe buzele uluite. Ea închise strâns ochii în faţa tăcerii lui, dar, la drept vorbind, ce altceva ar fi putut să spună în afară de a minţi, mărturisind 278

■ -------------- Tfn ducepentru totdeauna

—------- -

sentimente pe care nu le nutrea faţă de ea? Voia să o ia de soţie, să îi ofere o familie şi copii, să o protejeze şi să aibă grijă de ea. Orice femeie ar fi fost încântată să i se propună aşa ceva. Dar nu era suficient pentru ea. Şi nu ar fi fost vreodată. Inspiră tremurător şi îi mărturisi: - Părinţii mei au fost obligaţi să se căsătorească - mama mea rămăsese grea, înţelegi. Preţ de o clipă îşi sprijini mâna pe ab­ domen, apoi o lăsă să cadă, neîndrăznind să spere la minunatul miracol de a avea copilaşul lui Edward în pântecele ei. Ea l-a iubit pe tatăl meu până la ultima suflare. Se cutremură în faţa aminti­ rilor dureroase, vocea ei devenind şovăitoare. Dar el nu a iubit-o niciodată şi i-a făcut viaţa un iad. A furat de la ea, i-a spus lucruri atât de pline de ură, i-a făcut reproşuri atât de oribile... îşi apăsă degetele peste gură. Edward veni în spatele ei şi o atinse pe braţ şi, de data asta, atingerea degetelor lui calde nici nu o alină, nici nu o excită, ci o săgetă până în străfundurile inimii. - Katherine, eu nu sunt ca tatăl tău. Ea clătină din cap, neştiind cum să îl facă să înţeleagă. -V iaţa unei femei măritate nu îi mai aparţine ei. Tot ceea ce posedă şi tot ceea ce face depinde de îngăduinţa soţului ei. Dacă soţul ei nu o iubeşte, însă ea îl iubeşte pe el... Se sufocă, lăsând să-i scape un hohot mic de plâns. Aproape a distrus-o pe mama, Edward. Eu refuz să trăiesc o astfel de viaţă. - Eu nu am să te rănesc niciodată. îşi petrecu braţele în jurul ei şi o trase blând la pieptul lui. Ce pot să fac ca să te conving? „Iubeşte-mă “ Dar nu o iubea, şi nu era sigură dacă ar fi putut să o iubească vreodată. Se retrase încet din braţele lui şi, din fericire, el îi dădu voie să plece fără a se împotrivi. - Dacă nu poţi să mă iubeşti, atunci nu voi fi soţia ta, Edward. -Kate, spuse el, numele ei răsunând chinuit şi răguşit, te rog. Ea clătină din cap, lacrimile fierbinţi care îi înţepau ochii îm­ piedicând-o să mai spună ceva. Dar, la drept vorbind, ce altceva ar mai fi fost de spus, în afară de o declaraţie de iubire pe care el nu i-ar fi făcut-o niciodată? Din clipa în care îl cunoscuse, Edward îi dăduse lumea peste cap în asemenea hal, încât nu mai putea deosebi susul de jos, faţa 279

^—---------- (Arma ‘H arrington ------------- de spate, totul învolburându-se în mintea ei. îi provocase atâta suferinţă si chin, atât de multă furie, dar îi dezvăluise si tandreţea si vulnerabilitatea din el, bunătatea si loialitatea care o făcuseră să se îndrăgostească de el. Chiar şi atunci când o alungase în ţinu­ turile mlăştinoase, o exilase într-o încercare de a se proteja pe el însuşi, pentru a nu-şi lăsa propria inimă să se frângă. Ea îl iertase pentru acest lucru şi acceptase motivele pentru care o făcuse, şti­ ind că nu avea să o mai facă vreodată... Dar nu putea accepta să nu fie iubită. -Cred că ar trebui să pleci acum, spuse ea pe cât de ferm îi permitea vocea tremurătoare. El dădu din cap încet, însă gestul lui hotărât nu reuşi să ascun­ dă de ochii ei angoasa ce îi trecu pentru o clipă peste chip, atât de rapid încât nimeni altcineva nu ar fi observat-o. însă ea o văzu. Ajunsese să îl cunoască atât de bine, încât acum nu-şi mai putea ascunde de ea nici o emoţie în spatele acelei măşti de stoicism exersat pe care o purta în faţa lumii. Nefericirea din sufletul lui era la fel de intensă precum cea care se învolbura în ea, dar nu avea ce să îi facă. Nu se putea forţa s-o iubească, la fel cum ea nu se putea forţa să nu-1 mai iubească. -Vino încoace, îi porunci el încet. Buzele ei se întredeschiseră de uimire şi clipi repede de câteva ori pentru a-şi limpezi ochii. - Poftim? -Trebuie să-ţi închei rochia, îi explică el. -O h! Era dezamăgită, descoperind că i se refuza această ultimă ocazie de a fi în braţele lui, dar găsi cumva forţa de a şopti: Desigur. Când Kate se întoarse cu spatele el se încruntă şi începu să-i aranjeze rochia, ascunzând orice urme ale faptului că o dezgolise până la brâu şi o sărutase. Căldura degetelor lui atât de aproape de pielea ei era o adevărată tortură, dar slavă Domnului că avu grijă să nu îşi lase degetele să o atingă accidental, până îi închise şi ulti­ mele dintre copcile minuscule ale rochiei. Nu ar fi putut suporta. Când termină să îi aranjeze rochia, Kate se întoarse fără un cuvânt la măsuţa ei de toaletă şi luă pieptenii pe care îi avusese în mână când dăduse el buzna înăuntru. De îndată ce o văzu aşezată, Edward îşi îndreptă umerii, inspiră adânc şi deschise uşa. i

i

'

*

>

>

>

280

-— ------- - Tln ducepentru totdeauna

---------

Mary aştepta afară, pe coridor, şi se întoarse în grabă la Kate să îi termine coafura, ca şi cum nu ar fi fost deloc întrerupte, ignorându-1 complet pe Edward acum şi concentrându-se pe părul lui Kate, vizibil mai înspăimântată de gândul că Kate ar fi putut apă­ rea în faţa Augustei cu buclele în dezordine, decât de orice faptă necuviincioasă care s-ar fi putut petrece între ei. Când Edward ieşi pe hol şi se opri să se uite peste umăr, ochii lui Kate îi găsiră pe ai lui în oglindă şi îi susţinu privirea doar pentru o clipă, înainte de a şi-o feri, neputând să suporte furia şi durerea pe care le văzu în el. -Vrei te rog să închizi uşa, Mary? -D a,1 domnişoară. > Camerista ezită, văzând că Edward încă zăbovea pe coridor, apoi îşi muşcă buza în semn de scuze mute şi închise uşa. Mary se întinse şi îi luă pieptenii din mâini, apoi lucră în tăcere preţ de câteva minute, fixând şi ultimele agrafe la locul lor. Jude­ când după cum se purta micuţa cameristă, evitând s-o privească în ochi, Kate îşi dădu seama că bănuia ceva... dar era prea bună la suflet pentru a face vreun comentariu sau a-i arăta că îi era milă de ea. - Perfect. Kate făcu apel la întreaga ei tărie sufletească şi se forţă să zâmbească. Vrei te rog să cobori şi să îi spui contesei că voi avea nevoie de alte câteva minute? -D a, domnişoară. Mary plecă în grabă, uşa închizându-se în urma ei cu un clin­ chet discret. Rămasă singură, Kate se privi în oglindă. Preţ de o clipă nu se recunoscu. Femeia din oglindă era îmbrăcată atât de elegant, în mătăsuri şi pietre preţioase, cu părul pieptănat într-o coafură superbă şi scânteietoare. Avea un aer regal. Şi era frumoasă - în afară de faptul că plângea, lacrimile rostogolindu-i-se pe obrajii palizi. Arăta atât de tristă, atât de îndurerată, ca şi cum şi-ar fi jelit propria moarte. Cel puţin Kate nu fu nevoită să se privească prea mult timp, fiindcă propriii ochi i se înceţoşaseră atât de tare, încât nu mai vedea nimic cu ei. Se terminase. întreaga fericire pe care o cunoscuse cu Edward, toată bucuria pe care o simţise în braţele lui, toate posibilităţile minunate de a avea un viitor cu el... Toate acestea se sfârşiseră. 281

îlnna O-farrington închise strâns ochii, încercând să se apere de durerea agoni­ zantă, şi găsi cumva forţa de a-şi ţine în frâu lacrimile, chiar dacă nu şi suferinţa. Şi era o suferinţă reală, căci îşi plângea acum vi­ itorul pierdut cu Edward cu la fel de multă durere cum plânsese când îşi pierduse mama. O, fusese atât de neghioabă! Cum putuse vreodată să spere... dar nu mai exista nici o speranţă acum. Să iubească un bărbat care nu o iubea la rândul lui, nici măcar acum, după ce se dezvăluiseră atât de vulnerabili unul fată de celălalt - suferinţa era sfâşietoare, iar dacă ar fi continuat astfel, ar fi sfârşit prin a-şi distruge viaţa, asa cum si-o distrusese si mama ei. Edward nu avea s-o iubească niciodată, iar ea nu mai putea să rămână acolo. Trebuia să plece. Să se întoarcă la Brambly, la viaţa şi la munca ei, îngrijindu-şi servitorii şi sătenii, şi să găsească o cale de a merge mai departe, ca şi cum nu l-ar fi cunoscut nicio­ dată. Şi să reuşească, într-un fel sau altul, să găsească împlinire într-o astfel de viată. în seara aceea urma să meargă la bal şi să se pretindă că totul era în regulă. îi datora Augustei să îşi facă debutul ca la carte, şi ţinea prea mult la contesă pentru a nu-i oferi această noapte în care să o prezinte ca pupila lui Edward, restabilind reputaţia nu­ melui de Westover. Iar mâine avea să se poată întoarce la Brambly, însă nu urma să mai fie niciodată cu Edward. Avea să se simtă suficient răsplătită la gândul că îşi dăduse inima pentru a-şi asigura libertatea? în spatele ei uşa se deschise, iar Kate auzi nu paşii uşori ai lui Mary, ci călcătura apăsată a unui bărbat. îşi înghiţi lacrimile, zgu­ duită de un nou val de durere. Edward. Se întorsese cel mai probabil pentru a încerca pentru ultima dată să o convingă să se răzgândească, poate chiar sa o seducă pentru a-i înfrânge rezistenţa şi a o face să accepte să de­ vină soţia lui. In pofida spaimei ce o mistuia, fu năpădită de un val de căldură. Aşa cum urma să se întâmple întotdeauna cu acest bărbat. Avea să îl iubească mereu, chiar dacă el nu avea să o iu­ bească niciodată. Inspirând adânc, rugându-se să aibă tăria de a-1 refuza pentru ultima dată, îsi sterse ochii si se întoarse. t

>

>

>

>

>

*

282

i

j

i

>

*

Tfn ducepentru totdeauna -Edward, te rog... O palmă se închise peste gura ei când ţipă. Edward coborî furtunos scările şi se întoarse în camera lui de lucru, căutând oaza de linişte pe care i-o oferea de regulă încăpe­ rea, dar în seara aceea nu reuşi să se adăpostească din calea ne­ mulţumirii care se învolbura în el, încleştându-i măruntaiele, nici să fugă de tunetul inimii lui, care încă bătea furios după întâlnirea cu Kate. Se întinse spre tava aşezată în colţul mesei de scris ca să-şi pună un pahar de whisky. Mâna îi tremură când turnă lichidul în pahar. Dar nici măcar când dădu pe gât toată băutura dintr-o sin­ gură înghiţitură, savurând senzaţia de arsură în gâtlej, nu reuşi să se scuture de emoţia care îl măcina. Aşa că îşi turnă un al doilea pahar şi găsi la fel de puţină consolare în el. Trecându-şi o mână prin păr, se strădui să îşi înăbuşe tremurul şi senzaţia copleşitoare de gol care ameninţa să-l mistuie. O pier­ duse. Acum dispăruse pentru totdeauna din viaţa lui şi nu avea ce să mai facă în această privinţă. îşi turnă din nou whisky în pahar, hotărât să bea până uita de el. Thomas Matteson sosise deja pentru a le escorta pe Augusta şi pe Kate la bal - când ieşise din camera lui Kate văzuse pe geam tră­ sura marchizului aşteptând pe alee. în curând urmau să se strângă toţi trei în salonul de la capătul holului, bucurându-se de un scurt răgaz de conversaţie liniştită şi de un pahar de vin de Madeira îna­ inte de a merge la bal. în calitate de duce şi gazdă, şi fiind tutorele afurisitei femei, în noaptea când aceasta îşi făcea oficial debutul în societate, ar fi trebuit să fie şi el acolo cu ei. Pe toţi dracii, ar fi trebuit măcar să iasă în întâmpinarea lui Thomas! Dar nu se putea forţa să li se alăture, nu putea să se prefacă în faţa lui Thomas şi a Augustei că nu fusese sfâşiat de refuzul lui Kate. Chiar şi acum avea întipărită în minte imaginea lui Kate stând acolo în rochia ei de bal, arătând perfect în largul ei în rolul de ducesă, mărturisindu-i cu genele înlăcrimate că îl iubea. - Fir-ar al dracului! Aruncă paharul în cămin, făcându-1 să se spargă într-o ploaie de cristal şi flăcări. La ce naiba se aşteptase? Ca el să-şi declare iubirea eternă pre­ cum un flăcăiandru naiv care încă nu cunoscuse pe propria piele 283

-— -------- ‘A nna ‘r farrmgton -— --------durerea şi problemele provocate de dragoste? Ca el să redevină vulnerabil, expunându-se din nou riscului de a fi rănit de o feme­ ie, şi în special de ea? Nu se îndoia de sentimentele ei. Pentru numele lui Dumne­ zeu, străbătuse călare o jumătate de ţară pentru a-i salva viaţa! Iar felul în care i se oferise,7 atât de sincer si cu atâta vulnerabilitate şi pasiune, cu câtă tandreţe îl sărutase apoi... ei bine, nu ar fi pu­ tut să mimeze acele lucruri. Acesta era singurul aspect în privinţa căruia era sigur. O dorise cu atâta disperare în noaptea aceea, în căsuţa paz­ nicului, în noaptea care marcase începutul întregii poveşti - şi încă o dorea, mai mult decât dorise orice altă femeie în toată viata lui. Chiar mai mult decât pe Jane. Dar dacă l-ar fi interesat doar să îşi satisfacă poftele carnale, s-ar fi plictisit deja de ea şi ar fi lăsat-o în urmă fără ezitare. Desigur, nu erau doar pofte carnale. Era tot ceea ce ţinea de ea, inclusiv aerul încăpăţânat cu care îşi ridica bărbia de fiecare dată când o enerva. îşi dorea căldura care îl inunda de fiecare dată când îi zâmbea, şi amuzamentul pe care îl simţea de fiecare dată când se încrunta iritată, felul în care îl tachina ca şi cum ar fi fost prieteni vechi şi cum îi spunea în faţă tot ce avea pe suflet ca şi cum ar fi fost adversari - şi o mie de alte lucruri care nu aveau nici o legătură cu sexul. îşi dorea o viaţă cu ea. Dar nu şi-ar fi permis niciodată să o iubească. Preţul era pur şi simplu prea mare. Din holul de la intrare aflat la baza scărilor principale izbucni un vacarm puternic, urmat de strigăte şi tropot de copite pe aleea pietruită din faţa casei. Cuprins brusc de nelinişte, Edward ieşi în grabă din cameră. - Ce s-a întâmplat? le strigă lui Thomas şi Augustei, care se aflau deja în hol şi erau la fel de nedumeriţi ca el de ceea ce le întrerupsese seara. - Habar nu am, îl informă Thomas, potrivindu-şi pasul cu al lui în timp ce se îndreptară amândoi spre scări. Tocmai am sosit şi îi turnam ceva de băut contesei... - Excelenţă! Strigătul majordomului răsună cu ecou în foaierul de la intrare şi pe scări. Veniţi repede, domnule! t

’

284

i

---- -------- - Tln ducepentru totdeauna ----- ------ Edward coborî în fugă scările. Un grup de lachei se strânseseră în galeria de la intrare, cu fe­ ţele sumbre. Uşa de la intrare era largă deschisă, toate lămpile aprinse, iar Kingsley, majordomul, stătea în mijlocul haosului, arătând extrem de tulburat în propria casă. - Excelenţă! îi strigă Kingsley, când Edward ajunse la baza scărilor, cu sprâncenele împreunate strâns. Aici, domnule. Lacheii se dădură la o parte, din mijlocul lor apărând Hedley, zăcând grav bătut în galeria de marmură, cu hainele sfâşiate şi pline de noroi, apăsându-şi o mână pe frunte pentru a încerca să oprească sângele care îi picura dintr-o rană adâncă la cap. -Colonele. încercă să se ridice în picioare, dar Edward îi puse o mână pe umăr şi îl ţinu jos. - Rămâi nemişcat, îi porunci el. Ce s-a întâmplat? - După ce v-am lăsat cu maiorul, am ieşit prin spate şi l-am văzut pe Benton acolo, pe aleea din spatele grajdurilor. L-am ur­ mărit să văd ce voia să facă... Edward îşi smulse lavaliera pentru a o apăsa pe fruntea bărba­ tului, încercând să oprească sângerarea. -Te-a atacat? Hedley se crispă. -Avea ajutoare. Doi bărbaţi. Edward îi aruncă o privire lui Kingsley. -Trimite după un doctor. - Fugi! Adu-1 pe doctorul Brandon, îi ordona majordomul unu­ ia dintre lachei, care ieşi în grabă din casă. -Ş i ce făcea, Hedley? - încerca să intre cu forţa în casă, domnule. - în casă... îşi simţi sângele scurgându-i-se de pe faţă, iar pieptul i se strânse de teamă, spaima pulsând prin el, ştiind inexplicabil că se întâmplase cel mai negru scenariu posibil. Kate - unde e? -Au luat fata, domnule. Hedley încercă să se ridice în capul oaselor. Au coborât-o pe scările din dos şi au ieşit cu ea prin grădi­ nă. O expresie de regret îi schimonosi faţa mânjită de sânge. Am încercat să-i opresc, dar erau prea mulţi, prea mari... Edward îl prinse de umeri, cu inima bubuindu-i frenetic. 285

- iA nna Q-Carrington -A u rănit-o? -Nu... nu ştiu. -I-ai văzut plecând? interveni o voce calmă din spatele lui Edward. Ochii lui Hedley se ridicară peste umărul lui Edward, oprindu-se asupra lui Thomas Matteson, şi încuviinţă din cap. -D a, domnule. Spre nord. Au băgat-o într-o trăsură neagră cu tapiţerie roşie şi chenar de alamă. Cu lampa din dreapta spartă. - Şi caii? întrebă Thomas cu o expresie sumbră. -Desperecheaţi. Un murg cu şosete albe la picioarele din faţă şi cu stea în frunte, iar celălalt un cal sur. - Şi bărbaţii? vru Edward să ştie. Hedley clătină din cap. -N u am apucat să-i văd bine, colonele, înainte să îmi spargă capul. -Te-ai descurcat bine, Hedley. Edward îl prinse pe bărbat de umăr. Rămâi aici şi aşteaptă doctorul. Thomas ridică privirea spre Augusta când aceasta ajunse la baza scărilor. -Mergem după ea. Trimiteţi după Grey, la casa lui din oraş, îi spuse el contesei, care dădu calmă din cap, în ciuda palorii pă­ mântii a chipului ei. Spuneţi-i să îşi aducă oamenii. - Şi să o ia spre nord, porunci Edward. Ieşi în fugă pe uşa ce dădea spre grajduri, urmat îndeaproape de Thomas. Fără a mai pierde timpul trezind grăj darii, îşi înşeuară rapid caii şi încălecară. Cu fiecare secundă care se scurgea, Edward sim­ ţea crescând în el panica de a o fi pierdut. Acelaşi gust metalic al fricii pe care şi-l amintea din război îl simţea acum pe limbă la gândul că poate nu avea să i se mai ofere şansa de a o mai vedea vreodată, şansa de a o ţine în braţe şi de a-i spune... de a-i spune că o iubea. Şi tocmai când o regăsise. Thomas îşi struni calul agitat, învârtindu-se în jurul armăsaru­ lui masiv al lui Edward. -N u-ţi face griji, colonele, o vom găsi! Edward dădu din cap, cu chipul complet lipsit de expresie, cu spatele şi umerii drepţi. Inconştient, adoptase aceeaşi postură în şa care îi intrase în sânge în anii petrecuţi în armată, chiar înainte 286

de a pomi la luptă. Dar era exact ceea ce făcea şi acum - pornea din nou la luptă, de data asta ca s-o salveze pe Kate. Luă pistolul pe care Thomas îl scoase de sub jachetă şi i-1 întin­ se, fără a fi câtuşi de puţin surprins că marchizul venise echipat cu arme de foc la un bal al înaltei societăţi. - Dacă nenorocitul îi face rău cu ceva, mârâi Edward, am să-l ucid. Apoi îşi înfipse călcâiele în coastele animalului, iar calul se nă­ pusti înainte.

CapitoCuC19 - Deci, ţi-ai ridicat fustele pentru Strathmore, nu-i aşa, păpuşă? Două degete aspre îi smulseră legătura de pe ochi. Kate clipi, limpezindu-şi treptat vederea şi desluşind în cele din urmă chipul tatălui ei. Acesta stătea pe vine în faţa ei. Lumina primelor ore ale dimi­ neţii cădea pieziş în căsuţa abandonată prin ferestrele acoperite doar pe jumătate, în care stătea aşezată pe podea. Cei doi bărbaţi care îl ajutaseră să o răpească jucau cărţi, ignorând-o, în timp ce o fâşie de material ruptă din partea de jos a rochiei ei îi lega mâi­ nile atât de strâns în dreptul încheieturilor încât degetele mari îi amorţiseră. Corpul îi era acoperit de vânătăi şi julituri. îi înfipseseră un pistol în coaste cu atâta forţă, încât atunci când respira simţea vânătaia dintre oase, şi o forţaseră să coboare scările din spate ale casei Strathmore, apoi o împinseseră într-o trăsură, legând-o cu o cârpă la ochi şi punându-i un căluş în gură, ca să nu poată ţipa după ajutor sau să vadă unde o duceau. - Pentru binele tău, îi rânji batjocoritor tatăl ei, să sperăm că i-a plăcut să te tăvălească. Kate ştia că era mai înţelept să nu-i răspundă. Când tatăl ei era nervos, nu se putea discuta raţional cu el. Iar în acel moment era turbat de furie. în schimb îi întinse calmă mâinile. 287

----------- - ‘A nna'narnngton ------------ Vrei te rog să mă dezlegi, tată? -Ş i să te las să fugi? Clătină din cap cu un zâmbet amuzat. Eşti comoara mea, păpuşă. O trase de fustă cum stătea aşezată pe pământ. Nu aş îndrăzni să risc să te pierd, acum că valorezi atât de mult. Chinuindu-se să nu îşi lase chipul să îi trădeze şocul, ştiind că un astfel de tablou i-ar fi făcut plăcere şi i-ar fi dat mai multă putere asupra ei, Kate se forţă să respire normal şi să nu îşi lase mâinile să tremure. Insă măruntaiele îi erau torturate de ghearele reci ale fricii, iar inima îi gonea atât de nebuneşte, încât pieptul îi ardea. încă purta rochia subţire de noaptea trecută. în căsuţă nu ar­ dea nici un foc, iar cu braţele şi picioarele dezgolite în aerul rece al dimineţii, începu să tremure violent. Superba ei rochie era dis­ trusă acum, fusta sfâşiată din locul de unde tatăl ei tăiase o fâşie de mătase pentru a o lega, şi corsajul mânjit de la podeaua de pământ a căsuţei pe care o aruncaseră. Pantofii ei eleganţi şi mă­ nuşile dispăruseră, ciorapii îi fuseseră sfâşiaţi, iar gâtul şi urechile îi erau goale. Se strădui să îşi ascundă tremurul din voce, temându-se să îl lase să descopere cât de tare o înspăimânta dintr-odată. -U nde îmi sunt bijuteriile? -T u unde crezi? pufni el sarcastic. -D ar alea nu sunt ale mele. Augusta îi împrumutase superbul colier cu safire şi diamante, şi cerceii din set, fiindcă se asortau cu rochia ei - albastru de Westover, îi spusese contesa, ca să ştie toa­ tă lumea că acum făcea parte din familie. Trebuie să le dau înapoi. Pot să-ti dau orice altceva dacă... - Brambly, asta e ceea ce vreau. O prinse de bărbie, degetele lui înfigându-se atât de brutal în obrazul ei încât tresări de. durere. Eşti dispusă să îmi dai ferma? Niciodată! Ar fi preferat să moară decât să lase Brambly în mâi­ nile lui. Când Kate nu îi răspunse, Phillip Benton îi împinse capul într-o parte, iar ea icni uşor simţind durerea tăioasă. îşi impuse să nu îi arate că îi făcuse rău, fiindcă ştia că ar fi făcut-o din nou, că i-ar fi făcut plăcere să îi provoace durere şi să o facă să plângă. Aşa cum făcuse şi cu mama ei. A

'

288

r

)

------------- Tin duce pentru totdeauna

--------- -

-Căţea egoistă! mârâi el. Merit proprietatea aia. Aş fi putut să o vând şi să obţin suficienţi bani cât să fiu asigurat pe viaţă. Dar tu ai refuzat, iar asta după tot ce-am făcut pentru tine, după ce te-am crescut şi am avut grijă de tine. Coborî vocea: Dar ai să mi-o plăteşti acum. Până la ultimul bănuţ, Spaima crescu în pieptul ei atât de grea încât aproape o sufocă. Nu era tatăl pe care îl cunoştea. Se schimbase şi devenise cu mult mai rău decât i se arătase ei vreodată. -Ce vrei să spui? - î n ultima vreme ai devenit jucăria favorită a lui Strathmore. Am impresia că va plăti o sumă generoasă pentru a te primi înapoi. Kate se uită la el cu ochii mari, nevenindu-i să creadă, şi stoma­ cul i se întoarse pe dos. Putea fi adevărat? Chiar o răpise pentru a cere o răscumpărare în schimbul ei? Când tatăl ei avea nevoie de bani, recurgea la măsuri disperate, dar un astfel de plan era nebu­ nesc, chiar şi pentru el, Edward avusese dreptate în privinţa lui. Tatăl ei nu ţinea deloc la ea; mai mult, era cu adevărat periculos, după cum o avertizase Edward. Adevărul îi sfâşie pieptul într-un val copleşitor de mâh­ nire si teroare. Si înţelese acum, străduindu-se să îsi ascundă sufe­ rinţa şi privindu-1 în ochii plini de ură, că nu însemnase niciodată nimic pentru el în afară de un mijloc de a-i face rău lui Edward. Tatăl ei strânse legătura din jurul mâinilor ei. -A crezut că poate să mă facă prizonierul lui. Eu eram nevinovat, dar Strathmore a crezut că poate să ia legea în propri­ ile mâini. -Dai ucis fratele, şopti ea. -A fost un accident! Răcni acele cuvinte atât de pătimaş, încât cei doi bărbaţi ridi­ cară ochii din cărţi pentru a-i arunca o privire. Kate şopti, cu vocea tremurându-i de frică şi frig: - Erai băut. - Era întuneric, străzile erau umede - caii au alunecat şi nu am mai putut să opresc. A fost un accident! Am fost găsit nevinovat. - Cum rămâne cu tutela? întrebă ea cu grijă, încercând să nu îl enerveze din nou. Era ultimul fir de speranţă de care se mai putea agăţa, gândul că o dăduse pe mâinile lui Edward pentru 289

-— ---------?lnna (l(arrington -— -------- — a o proteja. Fiindcă renunţând la ea, îi dovedise că ţinea la ea, oricât de puţin... Tu ai cerut-o. Buzele lui se întinseră într-un rânjet încântat. - Devenind pupila ducelui, îţi creştea valoarea pe piaţă. -Valoarea pe piaţă? repetă ea năucită. Nu ţinuse niciodată la ea, nici măcar atât cât să o dea pe mâini­ le altcuiva. Durerea o inundă, revărsându-se torenţial prin piep­ tul ei gol, atât de teribil încât se simţi ca şi cum tatăl ei ar fi murit, atât de complet îl pierduse. -Am să obţin cea mai mare plată de la Strathmore, dar dacă totuşi el nu te mai vrea, atunci am să te vând celui care oferă cel mai mult. Văzând expresia ei oripilată, ridică nepăsător din umeri. Iepele şi căţelele sunt vândute frecvent prin licitaţie. Angoasa ce îşi înfipse ghearele în inima ei îi tăie răsuflarea. Când văzuse pentru prima dată contractul de instituire a tute­ lei, refuzase să creadă, fiindcă ştia că tatăl ei nu ar fi dat-o pur şi simplu pe mâinile altcuiva ca pe un animal de curte, obiect al unei tranzacţii de vânzare şi cumpărare. Dar exact aşa gândea el despre ea. Si nimic mai mult. - O, am să obţin bani frumoşi pe tine, chiar şi în zdrenţe. Râ­ zând, o trase de fustă. Bărbatul care câştigă licitaţia va avea o le­ gătură cu ducele, putând s-o folosească pentru a obţine o poziţie înaltă în societate, plus o soţie frumuşică în care să se golească. Asta ar trebui să valoreze destul de mult, după părerea mea. înăbuşindu-şi impulsul de a ţipa, Kate îşi încleştă mâinile în pumni, înfigându-şi unghiile adânc în palmă, cutremurându-se de o teroare rece ca gheaţa. Fiindcă înţelegea ce plănuia tatăl ei să facă şi era cu mult mai rău decât căsătoria forţată pe care recunoscuse făţiş că i-ar fi impus-o dacă nu o răscumpăra Edward. Privindu-1 pe omul care fusese întotdeauna un străin pentru ea, văzând acum monstrul în care se transformase si întunericul din ochii lui fără de suflet,3 înţelese... s Dacă nu obţinea pe ea banii pe care îi voia, avea să o ucidă. -A şa că pentru binele tău, păpuşă, adăugă el, întinzând mâna şi lovind-o jucăuş peste nas, făcând-o să se retragă dezgustată din faţa atingerii lui, sper sincer că l-ai lăsat pe Strathmore gâfâind şi dorind să te tăvălească din nou. 9

290

— -------- l i n duce pentru totdeauna -— •--------Se ridică pentru a li se alătura acoliţilor lui la masă. înghiţindu-şi fierea care i se ridică în gât, copleşită de o teamă şi nelinişte care îi întoarseră stomacul pe dos, închise strâns ochii şi încercă să continue să respire, însă nu reuşi să împiedice o singură lacri­ mă să cadă peste legătura ce îi imobiliza încheieturile. Singura pe care avea să îşi permită să o verse. - Du asta la biroul lui Meacham. îi întinse un bilet împăturit unuia dintre cei doi bărbaţi. - Ce-i aia? întrebă bărbatul, fără a ridica ochii din cărţi. -Biletul de răscumpărare. Lasă-1 la biroul avocatului şi ai grijă să nu te vadă nimeni. Luând biletul, bărbatul se ridică de pe scaun şi ieşi din căsuţă fără a-i arunca lui Kate nici măcar o privire de remuşcare. Prin ferestrele sparte, ea auzi sunetul copitelor de cal când bărbatul încălecă şi plecă. Apoi totul se cufundă în tăcere, întreruptă doar de zgomotul cărţilor pe masă, tatăl ei ocupând scaunul gol al bărbatului plecat şi continuând partida cu bărbatul rămas. Kate se ghemui neputincioasă pe podea, cu braţele încolăcite în jurul ei în încercarea de a obţine puţină căldură şi alinare, pe care nu le găsi însă. O, Doamne, cât de tare durea! Tot ceea ce crezuse din copilărie nu era nimic mai mult decât o farsă crudă, toate sacrificiile pe care le făcuse în speranţa că tatăl ei avea să o iubească - toate acestea nu însemnaseră nimic. Tatăl ei minţise, îşi bătuse joc de mama ei, le lăsase pe amândouă să putrezească, fără a-i păsa de nimic altceva în afară de banii pe care ar fi putut să îi obţină de la ele, iar ea fusese atât de naivă, atât de stupid de naivă, continuând să îi dea bani, lăsându-1 să îi fure Brambly bu­ cată cu bucată. Fiindcă îşi închipuise că ar fi putut să îi cumpere afecţiunea. Dar el nu o dorise niciodată în viata lui: îsi dorise doar banii şi puţin îi păsase de suferinţa pe care o provocase pentru a-i obţine. > Cu ochii usturând-o de lacrimi, îşi apăsă mâinile legate pe piept pentru a atenua fizic durerea fiecărei bătăi de inimă agonizante. Habar nu avea unde se afla, habar nu avea dacă Edward avea să vină după ea sau cum ar fi putut să o găsească. Dar ştia că trebuia neapărat să fugă. i

>

j

>

291

(Anna tfarrington Târându-se până la perete, se împinse de la podea cu mâinile legate şi se ridică în picioare, sprijinindu-se nesigură de perete până îşi recapătă echilibrul. -T e duci undeva, păpuşă? Tatăl ei nu se obosi să ridice privirea din cărţi. -M i-au înţepenit picioarele, minţi ea. Am doar nevoie să stau puţin ridicată. -A tunci stai acolo. Preţ de câteva minute, Kate stătu sprijinită de zid, lăsând sân­ gele să i se întoarcă în membre, simţind furnicături şi înţepături când acesta îşi reluă circulaţia. Cei doi bărbaţi îşi continuară par­ tida de cărţi, iar ea îi privi în tăcere, concentrându-se să îşi ţină în frâu teama ce o mistuia din cap până în picioare. „Gândeşte!" Trebuia să îşi pună mintea la treabă şi să găsească o cale de a fugi. Avea timp suficient, îi promise ea inimii ce îi bubuia frenetic, fiindcă bărbatul care plecase să ducă biletul urma să lipsească cel puţin două ore. Biroul lui Meacham era în centrul Londrei, şi ju­ decând după lipsa de zgomote ale străzii din jurul căsuţei, chiar şi în cel mai bun caz se aflau undeva dincolo de marginile oraşului, eventual în Richmond sau Hampstead. Câtă vreme era păzită de toţi trei, nu avea nici o şansă. Dar poate că atâta timp cât erau doi, şi dacă reuşea cumva să îi distragă atenţia unuia dintre cei doi rămaşi... îsi drese vocea. -Trebuie să merg la toaletă. -Pişă-te în colţ, îi răspunse tatăl ei. - î n nici un caz! -A tunci pişă-te pe tine, puţin îmi pasă. Kate scrâşni din dinţi, bucuroasă să simtă furia luând locul fricii. - Nu cred că dacă fac pe mine asta o să îmi crească valoarea pe piaţă, ei? -A ş însoţi-o bucuros afară să o ajut să-şi ridice fustele, se oferi acolitul tatălui ei. Ridică ochii spre ea din celălalt capăt al încăperii, iar privirea lui libidinoasă o măsură din cap până în picioare, făcându-1 să se lingă pe buze. înăbusindu-si > > un fior de scârbă, ea ridică bărbia. 292

Tin ducepentru totdeauna -Tată, te rog? Blestemând sălbatic, Phillip Benton îşi trânti cărţile pe masă şi se ridică furios de la masă. O prinse de braţ şi, smucind-o atât de tare încât dinţii îi clănţăniră, o împinse afară pe uşă şi o duse în lateralul căsuţei, la closetul din tufişuri. Kate se opri. - Intră acolo. Ea ridică încheieturile imobilizate. -Dezleagă-mă? El blestemă atât de violent încât o făcu să tresară, apoi desfăcu nodurile şi îi smulse legătura. -A r fi bine să nu încerci nimic. Frecţionându-şi urmele roşii de pe încheieturi, Kate intră în micuţa > clădire si * închise usa. > Privi frenetic în jurul ei. Nu avea zăvor şi nu era nimic înăuntru ce să poată fi folosit drept armă. îşi lăsă umerii să cadă. Oricum, pereţii subţiri ai clădirii nu ar fi putut să îl încetinească dacă ar fi fost nevoit să intre cu forţa după ea. Dar cel puţin ieşirea la toaletă îi oferea un pretext pe care putea să îl folosească din două în două ore, aproximativ, pentru a-i se­ para pe bărbaţii care o păzeau şi a sta puţin cu mâinile dezlegate, în speranţă că, la un moment dat, nodurile aveau să fie refăcute suficient de larg cât să se poată elibera singură de legătură. Iar dacă nu se întâmpla acest lucru, iar lăsarea întunericului îi găsea tot acolo, atunci intenţiona să încerce să fugă în beznă, chiar dacă mâinile i-ar fi fost în continuare legate. Pumnul lui izbi cu forţă usa. -Ai stat destul. -încă o clipă! îi răspunse ea furioasă. Noi izbituri în uşă făcură întreaga construcţie să se zgâlţâie din toţi pereţii. -Ieşi de acolo! Inspirând adânc, Kate deschise uşa şi ieşi, înfigându-şi fu­ rioasă mâinile pe şolduri şi privindu-1 cu ochii scânteind de ran­ chiună rebelă, -Ai cel puţin decenţa de a-mi acorda câteva momente pentru necesităţile private. El o ignoră. >

'

*

7

7

>

\>lx\

5inna O-Carrington -în tin d e mâinile. Kate refuză să îşi ia mâinile de pe şolduri. El o i.prinse de braţ si i-1 suci în fată,' iar ea îsi înăbuşi un tipăt de durere, Ţinând-o de încheietură, se întinse şi spre cealaltă, apoi le legă laolaltă, strângând atât de tare de data aceasta încât Kate tresări când tatăl ei fixă nodurile. Stomacul îi fu izbit de greaţă, nu de durere, ci când descoperi că tatăl ei era dispus să o rănească fizic, -în a p o iîn casă. O îmbrânci către casă, deschise larg uşa pentru a o târî înăun­ tru - şi se opri. Casa era goală; celălalt bărbat dispăruse. -Treci acolo, îi porunci el, aruncând-o în colţ şi trântind uşa. Smythe! Unde eşti? Aşteptă, ciulind urechea la orice sunet sau mişcare de afară. -Poate a ieşit să se uşureze... -Gura! mârâi el, apoi ţipă. Smythe! Nu primi nici un răspuns. în jurul căsuţei, dimineaţa era cufundată într-o încremenire si linişte bizare. Nu bătea vântul, nu se auzeau nici măcar păsări ciripind din copaci Kate inspiră adânc. -Tată, dacă... -Ţine-ţi gura! Fereastra se sparse în bucăţi, iar Kate lăsă să-i scape un ţipăt. Tatăl ei o prinse de gât, trăgând-o spre el. Kate simţi metalul rece şi tare izbindu-se de şalele ei când el îi puse pistolul la spate. -O omor! strigă Benton. I-am pus pistolul la spate. Dacă vii după mine, o împuşc! înspăimântată, Kate îşi ţinu respiraţia, chinuindu-se să audă orice urmă de mişcare de afară, însă neauzind nimic în afară de vuietul sângelui bubuindu-i în urechi. Se făcu din nou linişte, dimineaţa redevenind nefiresc de tăcută. Dar ghici cumva miş­ cările silenţioase ale oamenilor care înconjurau căsuţa, avansând nevăzuţi pe lângă zidurile de piatră ale acesteia. - Las-o să plece, Benton, şi ai să scapi neatins. - Edward! ţipă ea. Tatăl ei îşi încleştă braţul peste gâtul ei, strangulând-o până nu mai putu să respire. Ea îşi înfipse unghiile în braţul lui. 7

>

y

7

7

7

*

i

294

y

i

7

— --------

lin

ducepentru totdeauna -— ---

- N-am de gând sâ-i dau drumul, răspunse el, trăgând-o până lângă fereastră pentru a putea să se sprijine de perete şi să pri­ vească afară, folosindu-i corpul ca pe un scut. Kate nu reuşi să desluşească nimic prin sticla murdară, dar simţi tensiunea crescând în aer. - Căsuţa e înconjurată. Las-o să iasă, o luăm şi plecăm. -Aşa de prost mă crezi? Benton scoase un hohot de râs nebun. în clipa în care îi dau drumul, o să mă omori. -N-am s-o fac, îţi dau cuvântul meu. - Care nu înseamnă nimic! - Ba nu, protestă Kate, cu vocea răguşită, chiar vorbeşte serios. Ascultă-1, te... -Gura! O izbi în tâmplă cu mânerul pistolului. Pentru o clipă Kate văzu negru în faţa ochilor şi un firicel de sânge i se scurse lipicios şi cald pe faţă. -Plec şi o iau şi pe ea cu mine, ai auzit? strigă Benton prin fereastră. Kate se cutremură, genunchii cedându-i sub ea. însă el o smuci cu brutalitate la pieptul lui, sprijinind-o pentru a rămâne în picioare. -Aduceţi un cal la uşă, legaţi-1 acolo, apoi daţi-vă în spate. Când nu primi nici un răspuns, strigă. Acum! Sau o omor pe loc! -Bine. Un sunet discret de copite se apropie de căsuţă, apoi uşa fu deschisă încet de afară. Dincolo de uşă, Kate văzu armăsarul cas­ taniu al lui Edward legat la doar câţiva metri distanţă. - Haide, îi porunci Benton, trăgând-o spre uşă şi mutând pis­ tolul la capul ei. Când păşiră în lumina soarelui, Kate îl văzu din colţul ochiului pe Nathaniel Grey, stând ghemuit lângă partea din spate a căsu­ ţei, cu o pereche de pistoale în mâini. Sub trăsura neagră de lângă grajd stătea întins Thomas Matteson, ţinând câte un pistol în fie­ care mână, şi o altă jumătate de duzină de bărbaţi erau întinşi pe pământ, formând un semicerc în faţa lui. Cineva avea să moară acolo, îşi dădu ea seama cutremurându-se. „Te rog, Doamne, nu!“ >

295

(Anna *}(arrington Bărbatul pentru care se rugase stătea falnic în faţa ei, impu­ nător la cei un metru optzeci ai săi, expunându-se fără teamă sub privirile lui Benton, la doar câţiva metri de uşa căsuţei, având în mână un pistol pe care îl ţinea coborât lângă corp. Părul lui ne­ gru strălucea orbitor în lumina soarelui, pe chip avea o expresie împietrită, iar ochii lui negri erau aţintiţi pe tatăl ei, urmărindu-i fiecare mişcare şi gest. Spatele îi era perfect drept, umerii daţi în spate, iar Kate avu brusc o viziune despre cum arătase în rolul de colonel, conducându-şi trupele în luptă. Era superb. Şi mortal. - Urcăm în şa şi plecăm. Benton apăsă mai tare pistolul pe obrazul ei, iar ea tresări, cu genele împăienjenite de lacrimi de spaimă, - Ba nu, spuse Edward lent şi calm, ca şi cum ar fi făcut o obser­ vaţie despre vreme. Dă~i drumul şi ai să scapi cu viaţă. - Ca să mă poţi lua prizonier din nou? Mai bine mor decât să te las să faci asta. - Cum doreşti, răspunse Edward încet. Ţinând-o pe Kate ca scut între corpul lui şi pistolul lui Edward, Benton o trase în spate spre botul calului. Cobori pistolul de la capul ei pentru a-şi încolăci braţul în jurul gâtului ei, în timp ce cu mâna liberă se întinse să dezlege frâiele. Se chinui stângaci cu curelele de piele, străduindu-se să o ţină bine pe Kate şi să nu-1 piardă din ochi pe Edward. Strânsoarea braţului lui pe gâtul ei slăbi puţin, privirea îi cobo­ ri pentru o clipă spre frâie,,. Cu un ţipăt sălbatic, Kate îşi înfipse dinţii în degetul mare al mâinii lui drepte, muşcând adânc în carne până ajunse la os. Ben­ ton urlă, smucindu-şi instinctiv braţul în spate, iar pistolul îi căzu din mâna mutilată. Kate lovi cu piciorul în pistol, împingându-1 cât mai departe, şi se dădu înapoi clătinându-se, doar atât cât să nu o poată atinge mâinile lui furioase. Edward ridică pistolul, îndreptându-1 spre pieptul tatălui ei. Ea ţipă. - Edward, nu! Edward ezită. Rămaseră astfel toti trei încremeniţi - Edward cu pistolul îndreptat spre tatăl ei, acesta privindu-1 cu o furie ucigaşă şi Kate plimbându-şi frenetic privirea între cei doi bărbaţi, ■

296

t

-—— ------ - lin ducepentru totdeauna ——-------ţinându-şi respiraţia, aşteptând să audă sunetul împuşcăturii şi al morţii. -Edward, îl imploră ea, coboară pistolul şi lasă-1 să plece! Privirea lui nu se desprinse nici o clipă de pe tatăl ei. - I-a ucis pe Stephen şi pe Jane şi te-a rănit şi pe tine. -Ştiu, spuse ea cu vocea gâtuită. - E un ticălos mişel şi un criminal care merită să moară. - Dar e şi tatăl meu, spuse ea, disperată să împiedice un schimb de focuri care s-ar fi soldat cu morţi. - Dacă îl omor, totul se va termina acum şi nu va putea să mai facă rău nici unuia dintre oamenii pe care îi iubesc, îşi îndreptă privirea spre ea la aceste cuvinte, ochii lui întu­ necaţi aţintindu-se într-ai ei doar pentru o clipă înainte de a se întoarce la tatăl ei. Kate îl văzu sfâşiat de indecizie, nevoit să aleagă... ea sau tatăl ei, bărbatul pe care îl ura sau femeia pe care o iubea. Dacă apăsa pe trăgaci acum, ar fi obţinut răzbunarea absolută împotriva ta­ tălui ei şi nu ar fi fost arestat pentru fapta sa, nu după tot ceea ce făcuse tatăl ei. Dar dacă Edward îl ucidea, şi chiar sub ochii ei... avea să-l piardă pentru totdeauna. -T u nu eşti un ucigaş, Edward, spuse ea încet. Nu-1 lăsa să te transforme într-unuL Făcu un pas spre el, mâna ei tremurătoare întinzându-se spre pistolul lui. f

7

Edward îşi simţi respiraţia poticnindu-i-se dureros în piept, privind-o pe Kate punându-se între tatăl ei şi ţeava pistolului, îl iubise şi admirase pe Stephen, dar fratele lui era mort acum. Nimic nu avea să-l mai poată aduce la viaţă. Dar aceeaşi mână a sorţii care îl smulsese pe Stephen din viaţa lui i~o oferise pe Kate, care era vie, caldă şi vibrantă. Când jurase să se răzbune pe Phillip Benton cu orice preţ, se înşelase - nu era dispus să o piardă pe Kate. O iubea, cu fiecare bătaie de inimă şi cu fiecare răsuflare ce-i ieşea din piept. - Edward, te rog. Când Kate veni spre el, Edward înţelese că avea nevoie ca ea să îl salveze, poate că avusese nevoie de ea dintotdeauna, la fel 297

■ — ------- — 91una 'J-farrington

------- —

cum înţelese şi că ea avea să facă orice ar fi fost necesar pentru a reaprinde lumina în inima lui. Ea era lumina lui acum. -Kate, spuse el, rostind numele ei într-o şoaptă plină de teamă. Privindu-1 în ochi, ea îşi coborî mâna pe braţul lui într-o mân­ gâiere blândă şi îi luă uşor pistolul din mână. - E totul în regulă, dragul meu, îl asigură ea, aplecându-se pen­ tru a pune pistolul pe pământ, la picioarele lui, apoi ridicându-se în braţele lui. Totul va fi în regulă. Blestemând, Benton sări în spinarea calului. Matteson şi Grey se încordară, îşi îndreptară pistoalele spre el... - Nu! ţipă Kate. - Nu trageţi! strigă Edward, fluturându-şi braţul drept în aer pentru a le atrage atenţia şi în acelaşi timp strângând-o pe Kate lângă el cu braţul stâng, îngropându-i faţa la pieptul lui pentru a-i acoperi ochii. Nu trageţi! Calul se ridică pe picioarele din spate, apoi se năpusti înainte. Ţâşni în tufişuri înspre câmpul deschis şi pădurea de dincolo de acesta. In doar câteva secunde, Phillip Benton dispăruse. Kate se clătină pe picioare. Edward o prinse când se prăbuşi, luând-o pe sus în braţe şi întinzând-o blând în poala lui după ce se aşeză pe pământ, apoi îşi încolăci braţele în jurul ei şi o ţinu strâns la piept, coborându-şi capul pentru a-şi îngropa faţa în părul ei. Inima îi bubuia dureros, răsuflarea îi era sacadată şi rapidă şi de-abia acum îşi permise să se gândească la pericolele prin care trecuse, la cât de aproape fu­ sese de a o pierde. -Kate, eşti bine? Degetele lui îi atinseră delicat tăietura de la tâmplă. -S unt bine... Edward îi prinse bărbia în palmă şi îi ridică faţa ca s-o sărute, întreaga uşurare din sufletul lui revărsându-se acum în ea. Un fior o străbătu din cap până în picioare, apoi se transformă în tremurat şi oftă peste buzele lui; iar atunci când o simţi ridicându-se pen­ tru a veni în întâmpinarea îmbrăţişării lui, Edward ştiu, în sfârşit, că pentru ei coşmarul se încheiase. Era în siguranţă în braţele lui şi nimeni şi nimic nu avea să i-o mai răpească vreodată. 298

'Un duceyentru totdeauna - Colonele? Nathaniel Grey veni lângă ei. Edward dădu din cap, iar Grey fluieră ascuţit de două ori. Alte două fluierături ascuţite îi răspunseră din pădure, urmate de tro­ potul surd al unor cai care se îndepărtau în galop. -S -a rezolvat, domnule. Oamenii mei îl vor prinde înainte să ajungă la râu. Kate icni. -N u puteţi să-l ucideţi! - Eu lucrez pentru Ministerul de Război, milady. Grey se aplecă lângă ea, lăsându-se uşor pe călcâie şi, scoţând un cuţit din cizmă, trecu blând lama acestuia pe sub legătura care îi strângea încheie­ turile, eliberând-o. Nu îl vor ucide dacă nu vor fi nevoiţi să o facă, dar e al naibii de sigur că nici nu îl vor lăsa să scape. Băgă cuţitul la loc. îl voi aresta pe tatăl tău, pentru a mă asigura că nu va mai avea niciodată ocazia să vă facă rău, nici unuia dintre voi. Judecând după paloarea de pe faţa lui Kate, Edward îşi dădu seama că ea înţelesese ce îi spusese Grey, El şi oamenii lui nu aveau să îl ucidă pe tatăl ei, însă pentru delictul de a fi răpit şi ameninţat viaţa unui membru al înaltei nobilimi, cel mai proba­ bil tatăl ei urma să atârne în ştreang pentru ceea ce făcuse. Dar Edward înţelese totodată, văzând scânteierea hotărâtă din ochii ei verzi, că şi acum, după tot ce făcuse tatăl ei, Kate tot avea să se roage de magistraţi să îi cruţe viaţa. Aşa era îngerul lui drag, îşi spuse el, ducându-i la buze mâinile eliberate, îndurătoare chiar şi cu cei care nu o meritau. Se bucu­ rase de aceeaşi îndurare şi el şi voia să-şi petreacă restul vieţii demonstrându-i că o meritase. Dar avea să fie timp pentru toate acestea mai târziu. Acum nu voia decât să o tină în braţe, unde îi era locul. - Haide, spuse Thomas, punându-şi o mână pe umărul lui Grey. Ajută-mă să înham caii ca să o putem duce acasă. Când cei doi bărbaţi se retraseră spre trăsură, Edward o strânse mai tare în braţe. Nu voia să-i mai dea drumul, şi îi apăsă capul pe pieptul lui, sperând ca ea să-i poată simţi bătăile inimii pe obrazul ei şi să înţeleagă exact cât de înspăimântat fusese. - Când te-au răpit, murmură el în părul ei, mi-a fost teamă că te-am pierdut pentru totdeauna. t

j

»

*

299

--------------'Anna O-farrington — ---------- Braţele lui Kate se strânseră în jurul lui şi îşi dădu capul pe spate pentru a-şi ridica privirea spre el, ochii ei verzi scânteind de lacrimi. Cuvintele pe care nu reuşi să le articuleze i se stinseră pe buzele întredeschise. -Am fost un neghiob. îi dezmierdă obrazul cu un deget. Cre­ deam că pot să-mi construiesc o viaţă cu tine, dar să-mi păstrez inima doar pentru mine, fiindcă mi-era atât de teamă că mi-o vei frânge. Ştiam că nu mi-aş mai fi revenit niciodată dacă... Kate îşi înfăşură mâinile în reverele jachetei lui, ca şi cum i-ar fi fost teamă că avea să îi alunece printre degete. însă Edward nu avea nici cea mai vagă intenţie de a mai pleca vreodată de lângă ea. - Eu sunt soldat, Kate, îi spuse el, şi întotdeauna asta voi fi, in­ diferent ce titlu aş avea, şi nu cunosc vorbele meşteşugite ale po­ eţilor şi frazele înflorite ale scrisorilor de dragoste. Inspiră adânc, cutremurându-se din tot corpul când expiră. Nu pot să-ţi spun decât ceea ce simt. Că mă faci să mă simt viu si cald si însemni totul pentru mine. Şi... te iubesc, îngerul meu. -Poftim? şopti ea, făcând ochi mari de mirare. -Te iubesc, Katherine, repetă el, de data asta venindu-i mai uşor să rostească aceste cuvinte. Ştiu asta acum. Nu mi-am dat seama cât de mult însemni pentru mine, cât de mult te iubesc cu adevărat, până nu am crezut că te-am pierdut. M-a speriat gândul că nu voi putea să ţi-o mai spun vreodată. Cu degete tremurătoare, îi prinse faţa în mâini. Şi nu am să te mai las să pleci niciodată. O lacrimă se rostogoli pe obrazul ei, şi îi zâmbi radios, un zâmbet strălucitor plin de fericire şi de speranţă. Iar în acel zâm­ bet Edward văzu viitorul întinzându-se în fata lor, unul în care aveau să se bucure împreună de casă, de copii şi de iubire. Multă, multă iubire. -A r fi bine să nu, şopti ea. Râzând, Edward îşi coborî capul şi o sărută. t

300

>

Trei săptămâni mai târziu Casa Strathmore, Londra Inelul cu safire şi diamante scânteia în lumina focului. Era oficial acum. Era logodită. O, vai. Inima îi bubui când se întinse pe pat, încă purtând rochia de bal, şi îşi trecu afectuoasă vârful degetului peste inel. Edward î~l pusese pe mână în seara aceea, la balul lor de logodnă, care era deja descris ca fiind cel mai de seamă eveniment al sezonului, depăşit doar de nunta propriu-zisă, programată să aibă loc peste trei săptămâni la catedrala St. Paul, Augusta refuzase chiar şi să ia în considerare ideea de a ţine ceremonia oriunde altundeva, la fel cum refuzase o logodnă mai scurtă de şase săptămâni, în pofida faptului că obţinuseră o licenţă specială. Mai puţin de şase săptămâni pentru a planifica atât un bal de logodnă, cât şi o nuntă era pur şi simplu imposibil, declarase Augusta. Imposibil! Prin urmare, Kate îşi petrecuse ultimele trei săptămâni într-o frenezie de planuri şi aranjamente, probe de ro­ chii şi ieşiri la cumpărături pentru a-şi alcătui trusoul, precum şi primind un şir nesfârşit de vizitatori. Părea că toată lumea din Anglia voia s-o cunoască pe femeia care cucerise inima ducelui. Dar aşteptarea nunţii nu fusese chiar atât de neplăcută, reflec­ tă ea cu un zâmbet, întinzându-se peste plapumă. Fiindcă îl avu­ sese pe Edward lângă ea. De dragul convenienţelor sociale, Edward se mutase din Casa Strathmore în casa de burlac a lui Grey, dar venea în fiecare di­ mineaţă la micul dejun, în fiecare seară la cină, şi o scotea la plimbări prin oraş, picnicuri în parc, excursii cu barca pe Tamisa, focuri de artificii la Vauxhall... toate acele ieşiri minunate pe care

-—■ --------- - Tknna (hfarrington ------------- gentlemenii le organizau pentru viitoarele lor soţii atunci când le făceau curte. închiriase chiar si un balon cu aer cald si o sărutase în timp ce se ridicaseră deasupra Londrei. Un balon cu aer cald! Când ea protestase că o răsfăţa excesiv, Edward o privise ca şi cum şi-ar fi pierdut minţile şi îi răspunsese: -Fireşte că da. Fireşte. Şi mai fuseseră şi nopţile. Edward zăbovea adesea în Casa Strathmore şi după cină, cu scopul făţiş de a merge în camera ei după ce Augusta se retrăgea la culcare. îşi începuseră luna de miere mai devreme şi îi părea bine, atât de bine! Lăsă să-i scape un hohot de râs - şi când se gândea că la un moment dat se certaseră pe această teamă, ea dorindu-şi o logodnă mai lungă! Doar când se gândea la a-1 avea pe Edward în patul ei trupul începea să îi vibreze de nerăbdare. Acesta era motivul pentru care nu-i dăduse voie lui Mary s-o dezbrace. Fiindcă ştiuse că Edward avea să vină la ea în noaptea aceea, ca să facă dragoste cu ea, şi voia ca el să fie cel care îi des­ pletea părul şi îi dezlipea rochia de mătase de pe piele, rochia al­ bastru de Westover care fusese făcută anume pentru a o înlocui pe cea distrusă de tatăl ei. Fusese atât de oarbă în privinţa tatălui ei. Strâmbându-se de ruşine şi mâhnire, îşi aminti cum îi luase apărarea în faţa lui Edward când acesta îi arătase pentru prima dată contractul de instituire a tutelei. Subestimase răul pe care era capabil să îl comită, dar, slavă Domnului, nu subestimase niciodată binele din Edward. De-abia când apăruse în faţa magistraţilor, la judecata tatălui ei, rugându-i să îl deporteze, în loc să-l condamne la moarte, îşi dăduse seama cu adevărat cât de mult o iubea Edward, căci acesta nu scosese nici un cuvânt pentru a o face să se răzgândească, chiar dacă a-1 vedea pe tatăl ei în ştreang ar fi însemnat că se făcuse în sfârşit dreptate pentru moartea lui Stephen şi Jane. Insă Phillip Benton nu mai ajunsese în Australia. Fusese ucis când încercase să evadeze de la Newgate, iar Edward o ţinuse în braţe cât timp plânsese, la aflarea veştii, nu după cine fusese aces­ ta cu adevărat, ci după tatăl pe care nu îl avusese niciodată. -Katherine! >

>

/

302

>

---------- - rUn dacepentru totdeauna - —------ Ridicând capul la auzul vocii lui profunde, îşi întoarse privirea la Edward, care stătea în prag. In hainele lui de seară, cu vesta albastră peste o cămaşă şi o lavalieră albe ca zăpada, pantaloni albi şi o jachetă neagră foarte elegantă, cu părul strălucindu-i în lumina focului, era atât de frumos, încât îi tăie răsuflarea! II con­ siderase întotdeauna mai chipeş decât restul bărbaţilor, cu bărbia lui fermă şi cu pomeţii înalţi, cu adâncurile întunecate ale ochilor lui... Dar în noaptea aceea era pur şi simplu superb. Kate îi întinse mâna. închizând uşa în urma lui, Edward veni şi se întinse pe pat lân­ gă ea. împletindu-şi degetele cu ale ei, îi duse mâna la buze şi i-o sărută. Preţ de câteva minute, rămaseră culcaţi unul lângă celă­ lalt, în tăcere, umăr lângă umăr, cu privirea aţintită asupra balda­ chinului, bucurându-se pur şi simplu unul de prezenţa celuilalt. -Deci, spuse el, mângâindu-i inelul cu degetul lui mare, te-ai simţit bine la petrecerea ta? Ea îi strânse mâna, simţind că nu fusese în viaţa ei mai fericită. -Enorm. Se simţise cu adevărat ca o Cenuşăreasă,7 dansând în braţele Făt-Frumosului ei şi schimbându-şi partenerii doar pentru a le oferi cadriluri lui Grey şi Thomas şi cel de-al doilea vals prinţului regent, care îi surprinsese pe toţi făcându-şi apariţia la bal. -L-am călcat pe prinţ pe degete. Chicotind uşor, se întoarse spre el pe o parte şi îi zâmbi. Când mi-am cerut scuze, a spus că i se pare corect, având în vedere că el te calcă pe nervi de câţiva ani deja. Edward râse. Rostogolindu-se spre ea, îşi încolăcibraţele în ju­ rul ei şi îşi îngropă faţa în părul ei. Râsul lui o inundă de căldură, şi simţi în partea de jos a pântecului stârnindu-i-se durerea deja familiară a dorinţei. Oftă şi se cuibări mai strâns la pieptul lui. Dumnezeule mare, cât de mult îl iubea pe bărbatul acesta! -Ţi-am adus cadoul de nuntă, îi spuse el. Vreau să ţi-1 ofer în noaptea asta. - Dar mi-ai oferit deja atât de multe! Şi îl avea pe el. Nu avea nevoie de nimic altceva. Edward scoase o hârtie împăturită din buzunarul interior al jachetei. >

j

>

303

—--------—‘Anna tfarrmgton -—--------- I-am cerut azi-dimineaţă lui Meacham să-l redacteze. Kate se întinse spre hârtie, apoi se opri şovăitoare, cu mâna încremenită în aer. -N u aşa a început totul? Inima îi tresări speriată. Cu un docu­ ment redactat de Meacham. - Crede-mă, îngerul meu. Acesta o să-ţi placă. Kate luă hârtia cu grijă şi o despături. Lăsându-şi privirea să alunece peste pagină, încremeni şi reciti documentul. Chiar scria că...? Inima dădu să-i sară din piept de fericire. O, nu ar fi îndrăz­ nit niciodată să spere că ar fi putut să îl aibă şi pe Edward, şi ceea ce îi oferise acesta acum. Dar urma să devină soţia celui mai bun şi celui mai generos bărbat din lume şi ce altceva ar fi putut să îi ofere, în afară de darul de nuntă perfect pentru ea? -Brambly, şopti ea, găsindu-şi în cele din urmă glasul. îmi oferi Brambly. Bunicii ei stiuseră când îi încredinţaseră moşia ca moştenire directă faptul că tatăl ei nu avea să-i dea vreodată o zestre şi că ferma urma să fie singurul substitut în acest sens, prin urmare, prevăzuseră ca, în momentul în care se căsătorea, ferma să treacă în mâinile soţului ei. Era singura proprietate pe care o aducea în acest mariaj şi era jalnic de mică în comparaţie cu ceea ce ar fi avut de oferit orice altă femeie care s-ar fi căsătorit cu un duce. însă Edward consimţise să îşi cedeze toate drepturile asupra moşiei Brambly, punând complet şi pentru totdeauna dreptul de proprietate asupra fermei în mâinile ei... şi lăsând-o moştenire viitoarelor lor fiice. Edward îi dăduse Brambly înapoi. El o atinse pe umăr. -Te face fericită? - O, atât de fericită! îi luă mâna şi îşi împleti degetele cu ale lui, nedorind să-i mai dea drumul vreodată. -Bun. Se aplecă peste ea şi îşi atinse tandru buzele de ale ei. Fiindcă aşa intenţionez să îmi petrec restul vieţii, Kate. Făcându-te fericită. O trase spre el şi îşi coborî gura peste a ei. Cel mai dulce sărut de care avusese parte vreodată, pasional şi posesiv, plin de iubire şi de tandreţe. Ceruri! Chiar simţea gustul fericirii pe buzele lui. t

304

>

*

>

—------- Tiu ducepentru totdeauna

----- —

El presără un şir de săruturi fierbinţi pe linia obrazului ei, urcând până la ureche. - Mai e ceva ce pot face pentru a te şti fericită? Trupul ei vibră înfiorat, mintea fiindu-i invadată de gânduri desfrânate despre toate modurile în care ar fi putut să o facă fe­ ricită, chiar acolo, în patul ei. Insă se mulţumi să îi zâmbească şi, trecându-şi degetele prin părul negru şi mătăsos de pe ceafa lui, îl tachină. - Căsătoreşte-te cu mine chiar mâine, ca să nu trebuiască să mai aşteptăm trei săptămâni pentru a deveni soţ şi soţie. - Ei, domnişoară Benton, spuse el, dându-se în spate şi ridi­ când din sprâncene, prefăcându-se şocat de sugestia ei, cumva îmi ceri să fugim şi să ne căsătorim pe ascuns? Kate îşi aţinti privirea asupra lui, cu mintea ameţită de iureşul de gânduri. Nu făcuse decât să glumească, dar... Ar fi fost o idee chiar atât de extravagantă? - încă mai avem licenţa specială, sugeră ea. Chiar am putea să ne căsătorim mâine! ... O, Edward! exclamă ea, încleştându-şi mâinile pe vesta lui, dacă am pleca în noaptea asta, am putea să ne căsătorim la Brambly mâine-dimineaţă. El ezită, ca şi cum ar fi contemplat cu adevărat ideea, apoi clătină din cap cu regret. -Augusta ar fi devastată dacă nu ar fi prezentă la nunta noastră. -Atunci o vom lua cu noi. Sărutându-1 pe obraz şi râzând fericită, se strecură din braţele lui şi traversă în grabă încăperea, oprindu se în faţa dulapului. Băgă mâna înăuntru şi îşi scoase valiza de călătorie. Edward se ridică de pe pat şi veni după ea. - Stai să văd dacă am înţeles bine - vrei să fugim în lume cu mătuşa mea? - Da! Nu-i asa că ar fi. minunat? -E u nu as folosi chiar cuvântul ăsta,7 bombăni el sumbru. Când ea îşi puse în valiză rochia de zi verde, Edward luă cămaşa de noapte pe care Mary i-o lăsase pe scaun şi i-o puse în valiză. Grey şi Thomas ne vor fi cavaleri de onoare. Nu putem să facem nunta fără ei. Ea se ridică pe vârfuri pentru a~l săruta pe obraz. i

>

m r>

--------------- ----------- --

‘Anna O-farniyton -- ----------------------- -

-Atunci îi luăm şi pe ei. - Minunat, repetă el bombănind sardonic. Şi doamna Elston, Arthur, Dorrie... -Ş i pe ei - îi luăm pe toţi! Râse de fericire şi încântare, aruncându-şi braţele în jurul gâtului lui. Vom face o ceremonie la Brambly, doar pentru noi şi familia noastră, pentru a ne începe luna de miere şi viaţa ca soţ şi soţie, apoi ne vom căsători şi la catedrala St. Paul, peste trei săptămâni, aşa cum am plănuit, sub ochii întregii lumi, Edward râse. - Facem lucrurile exact pe dos, îngerul meu. Da, probabil că aşa era. însă nimic din povestea lor de dragoste nu fusese tradiţional, deci de ce ar fi trebuit tocmai nunta să fie? îl atinse iubitoare pe obraz. - Cu noi, crezi că ar fi posibil altfel? Edward o ridică în braţe. “ Te iubesc. - Ştiu. Cu un oftat, îşi sprijini capul de umărul lui. Dar să nu încetezi niciodată să mi-o spui. -Niciodată. Coborî scările cu ea în braţe, trecu pragul şi ieşi din casă.

306