Anatomie - Cursuri anul 1

2010

Embriologie – Anul 1 Note de curs

Prof. Dr. Vlad Marius Seria 5

Herdea Alexandru Dan Seria 5, Grupa 43 7/9/2010

Embriologie – Anul 1 Note de curs

Prof. Dr. Vlad Marius Student Anul I : Herdea Alexandru Dan

2|P a g e

Cuprins Embriologie – sem. I Curs 1 – Ontogeneza........................................................................................................................................................5 Curs 2 – Spermatogeneza...............................................................................................................................................11 Curs 3 – Ovogeneza........................................................................................................................................................14 Curs 4 – Fecundația........................................................................................................................................................18 Curs 5 – Anexele embrionare.........................................................................................................................................22 Curs 6 – Evoluția în săptămânile 2, 3..............................................................................................................................26 Curs 7 – Dezvoltarea de la sfârșitul săptămânii a 3-a.....................................................................................................32 Curs 8 – Dezvoltarea în săptămânile 4-8........................................................................................................................38 Artrologie – sem. I Curs 9 – Notiuni de biomecanica. Artrologia - Sindesmologia........................................................................................45 Curs 10 – Articulația brațului..........................................................................................................................................52 Curs 11 – Articulațiile trunchiului...................................................................................................................................58 Curs 12 – Articulația radio-ulnară...................................................................................................................................65 Curs 13 – Articulația genunchiului..................................................................................................................................71 Curs 14 – Topografia palmei, regiunii mamare și ganglioni............................................................................................76

3|P a g e

Embriologie – sem. II Curs 1 – Craniul................................................................................................................................................................81 Curs 2 – Dezvoltarea craniului.........................................................................................................................................86 Curs 3 – Dezvoltarea feței................................................................................................................................................92 Curs 4 – Regiunea branhială............................................................................................................................................97 Curs 5 – Regiunea branhială (continuare).....................................................................................................................102 Curs 6 – Articulația temporo-mandibulară...................................................................................................................108 Curs 7 – Musculatura masticatorie...............................................................................................................................114 Curs 8 – Cavitatea bucală..............................................................................................................................................119 Curs 9 – Structura dinților, Glanda parotidă.................................................................................................................125 Curs 10 – Faringele........................................................................................................................................................132 Curs 11 – Laringele........................................................................................................................................................137 Curs 12 – Regiuni topografice: cap si gât......................................................................................................................143 Curs 13 – Structura peretelui toracic............................................................................................................................150 Curs 14 – Cordul............................................................................................................................................................156

4|P a g e

Semestrul I Embriologie Artrologie

5|P a g e

Ontogeneza Curs 1- 15.10.2009 Cuprinde toate transformarile si diferentierile pe care le sufera o fiinta de la momentul celulei pana la stadiul de adult. Etapele dezvoltarii ontogenetice sunt perfect stabile in timp si spatiu, iar pentru o specie data ele se succed asemanator sugerand existenta unui program a dezvoltarii individului.  Ontogeneza are o etapa prenatala si o etapa postnatala.

A. Etapa prenatală/intrauterină 1) perioada preembrionara - au loc gametogeneza si insamantarea; 2) perioada de zigot - caracterizeaza evolutia in prima saptamana a dezvoltarii, fiecare etapa cu prinde fecundarea, segmentarea si formarea discului embrionar; 3) perioada embrionara - tine pana la sfarsitul lunii a II-a de sarcina; in aceste perioade se formeaza embrionul si se schiteaza primordiile organelor; 4) perioada fetala - in aceasta perioada se produce organogeneza; tine pana la momentul nasterii. Primordiile de organe se transforma in aparatele si sistemele nou nascutului; are loc nasterea.

B. Etapa postnatală/extraembrionară 1) perioada perinatala - caracterizeaza primele 7 zile de la momentul nasterii; 2) perioada de nou-nascut - tine pana la sfarsitul primei luni de dupa nastere; 3) perioada de sugare - tine pana la sf. primului an de viata; 4) per de copilarie - se intinde pana la varsta de 12 ani la fete, 14 ani la baieti; aceasta perioada se imparte in prima copilarie pana la 7 ani cand apare dentitia si a doua copilarie pana la 12 ani cand apare dentitia definitiva; 5) perioada prepuberala - incepe in jurul varstei de 10 ani la fete, 12 ani la baieti; 6) perioada pubertatii - tine intre 11-14 ani la fete, 13-16 ani la baieti; in aceasta perioada se face tranzitia de la copilla adult, se dezvolta caracterele sexuale secundare, se produce primul ciclu menstrual la fete si prima ejaculare la baieti; 7) perioada postpuberala/adolescenta - se intinde pana la 20 de ani in care organismul atinge maturitatea fizica, sexuala si emotionala; 8) tineretea - de la 21 la 30 de ani; 9) maturitatea - de la 31 la 65 de ani; 10) batranetea - dupa varsta de 65 de ani. Aceste perioade sunt variabile de la individ la individ. Cronologic dezvoltarea intrauterina dureaza 280 de zile sau 9 luni solare sau 10 luni lunare sau 40 de sapt. In evaluarea obstetricala a varstei sarcinii se adauga 2 saptamani de la ultima menstruatie normala astfel incat nasterea are loc in a 40-a saptamana de la ultima saptamana menstruala. Dezvoltarea in etapa prenatala constituie obiectul de studiu al embriologiei. Embrion = ceea ce se dezvoltarea in interior Logos = stiinta  Embriologia integreaza 3 parti care sunt strict corelate: a. reproducerea Reproducerea corespunde perioadei preembrionare. Ea studiaza gametii, gametogeneza si fecundatia. Gametogeneza si fecundatia constituie proontogeneza. Gametii sunt celulele sexuale mature. Gametogeneza consta in 6|P a g e

formarea si maturarea in organele parintilor a unor celule specializate care se numesc gameti. Gametogeneza cuprinde spermatogeneza si ovogeneza. Celulele sexuale au la origine o infatisare comuna insa in perioada pubertatii ele sufera modificari profunde si le dau celulelor sexuale forma si marime cu totul diferita. Spermatozoidul este mic si mobil, ovulul este o celula mare si lipsita de mobilitate. b. embriogeneza Embriogeneza este un complex de procese biologice din partea gametilor si a mamei, duce la formarea zigotului. Embriogeneza este perioada embrionara ce tine de la fecundatie si pana la sf. sapt. a 8-a cand produsul prezinta infatisare general umana si anume de embrion. Are loc schitarea primordiilor de organe. c. organogeneza Organogeneza corespunde perioada fetale, face obiectul embriologiei “specia”, tine de la sf. sapt. a 8-a pana la nastere. Din organele primordiale diferentiate in embriogeneza se edifica organele, aparatele si sistemele fatului, iar embrionul devine fat. Filogeneza/Filogenia = istoria evolutiei si filiatiei speciilor, se intinde de-a lungul erelor geologice. Legatura intre ontogeneza si filogeneza: in cronologia ontogenetica apar unele etape care au fost cunoscute din filogeneza. Ontogeneza este o reproducere prescurtata o filogenezei. Ontogeneza repeta doar pasii mari ai evolutiei speciilor. Reproducerea = functia vietuitoarelor prin care se asigura perpetuarea speciei si transmiterea la urmasi a caracterelor ereditare. Reproducerea este si ea de 3 feluri: a) agametica sau asexuata: este un tip de inmultire caracteristica vietuitoarelor inferioare. Aceasta inm. asexuata se confunda cu diviziunea celulara directa. Aceasta diviziune celulara se poate face prin reproducere de tip scizioparitate (pe din doua). Alte forme de inmultire asexuata: inmultire prin inmugurire si inmultire prin sporulatie. Aceste tipuri de inm. cuprinde unitar procese de multiplicare, de crestere si intinerire. La baza lor sta un metabolism extrem de activ al celulelor respective. b) gametica sau sexuata: este tipul de inm. cel mai lung intalnit in lumea animala, este un tip superior specializata si consta in conjugarea in procesul de fecundare in conjugarea gametului masculin si feminin fiecare avnd un nr. haploid de cromozomi. Ca urmare a procesului de fecundare ia nastere oul/zigotul. Zigotul are un nr. diploid de cromozomi, nr. care este caracteristic fiecarei specii. Vietuitoarele superioare organizate si-au diferentiat organe specializate pentru functia de reproducere. Aceste organe sunt: aparatul genital masculin si feminin. Aceste aparate de reproducere sunt alcatuite din gonade, caigenitale, organe genitale externe si glandeanexe. Gonadele au rol endocrin, secreta hormoni, dar tot ele sunt cele care produc gametii maculini si feminini. Organele genitale masculine si feminine constitituie caracterele sexuale primare. La pubertate apar caracterele sexuale secundare, particulare pentru fiecare sex, apar sub influente neuro-endocrine. Dupa distributia caracterelor sexuale organismele pot fi unisexuate, bisexuate sau hermafrodite si organisme pseudohermafrodite.  Organismele unisexuate - au o diferentiere sexuala exclusiv masculina sau feminina.  Organismele bisexuate - au o diferentiere sexuala ambigena (acelasi individ poate produce gameti masculini si feminini).  Organismele pseudofermafrodite - au o diferentiere sexuala ambigena, poseda ambele gonade insa produc gameti numai de un singur sex (feminin/masculin). Exista 3 tipuri de reproducere sexuata dupa locul dezvoltarii embrionare si legaturii pe care embrionul si le stabileste cu organismul matern: a) oviparitate: reproducerea prin oviparitate este o reproducere sexuata in care dupa fecundare care poate avea loc fie in tractul genital feminin , fie in mediul extern (pesti) oul isi continua dezvoltarea in mediul extern. Acest tip nu presupune legaturi directe intre mama si embrion insa necesita conditia factorului de mediu pentru ca embrionul sa 7|P a g e

se poata dezvolta. b)ovoviparitate: reproducerea prin ovoviparitate este un tip de inmultire specific reptilelor dar si altor specii, oul dupa fecundare se desvolta un timp in tractul genital matern, aici se creaza legaturi morfo-functionale cu organismul mamei dupa care oul este expulzat in mediul extern si isi continua dezvoltarea. c)viviparitate: reproducerea prin viviparitate este un tip de inm. caracteristic omului si mamiferelor, presupune ca intreaga dezvoltare se desfasoara in uterul matern, intre organismul mamei si fat se realizaza legaturi anatomofunctionale prin intermediul placentei.

Gameţii şi gametogeneza Celulele germinale sexuale sunt ovulul si spermia, produse de glandele sexuale, iar prin fecundare asigura perpetuarea speciei si transmiterea caracterelor ereditare. La baza originii gametilor stau celulele germinale primordiale. Celulele germinale primordiale apar intr-un stadiu precoce al dezvoltarii, in ziua 21 de dezvoltare intrauterina sunt celule care se diferentiaza in peretele sacului vitelin in portiunea posterioara a sacului situat langa originea alantoidei. Imaginea embrionului în ziua 21 Ziua 21: in peretele sacului vitelin apar celule germinale primordiale in apropierea alantoidei. Tubul intestinal primitiv este de origine endodermala. Alantoida (alas=cârnat, eitos=formă) - evaginare ventrala a intestinului terminal. Sacul vitelin - anexa embrionara care apare in zilele 13-14 si care are legatura cu intestinul primitiv. Celulele germinale primordiale sunt de origine endodermala. In peretele sacului vitelin apar celulele germinale primordiale in ziua 21, apoi ele migreaza activ prin miscsari ameboidale in lungul mezenterului dorsal al intestinului posterior, migreaza catre creasta genitala unde se cantoneaza. Migratia celulelor germinale primordiale are loc in saptamanile 3-4 de la fecundatie. In saptamana a 5-a fata-n fata cu radacina mezenterului dorsal epiteliul celoc prolifereaza activ si formeaza creasta gonadala/genitala care este viitoarea gonada. Celomul = cavitate In saptamana a 6-a celulele germinale primordiale ajung in peretele sacului vitelin in creasta gonadala. Creasta genitala se gaseste pe fata mediala a mezonefrosului. Ele sunt partea mesajului genetic si vor influenta evolutia gonadei cate unul din sexe. Din aceste celule germinale primordiale vor descinde ovogoniile si spermatogoniile. La sexul masculin celulele germinale primordiale prolifereaza pana in sapt. 21 formand spermatogonii apoi procesul inceteaza pana la pubertate cand va incepe spermatogeneza. La sexul feminin celulele germinale primordiale ajung in creasta genitala din care se va forma ovulul. Aici ele devin ovogonii. Initial celulele germinale primordiale se aseamana cu celulele somatice, se deosebesc prin garnitura cromozomiala diferita din nucleul celor 2 tipuri de celule. In celulele germinale primordiale si in celulele somatice nr. cromozomilor este diploid. La om - 2n (46 cromozomi) insa garnitura cromozomiala a gametilor este redusa la jumatate, gametii au o incarcatura cromozomiala haploida. Din cei 46 de cromozomi 44 sunt autozomi(n) si 2 gonozomi/sexuali (X si Y). Forma cromozomiala la om 44XX/44XY. Cei 46 formeaza 23 de perechi, iar cromozomii fiecarei perechi sunt omologi si identici morfologic, exceptia fiind perechea de cromozomi masculini XY care sunt diferiti intre ei. Cele 23 de 8|P a g e

perechi de cromozomi cu particularitati caracteristice formeaza cariotipul uman. Incarcatura cromozomiala haploida a gametilor se exprima in forma 22+X sau 22+Y. Se deosebesc prin: in cromozomul X exista corpusculul lui Barr constituit din cromatina sexuala si lipseste in cromozomul Y. Reducerea la jumatate a nr. de cromozomi se realizeaza in cursul dezvoltarii de maturatie (meioza). Este evident ca meioza si fecundatia sunt procese compensatorii. In general aspectele meiozei sunt aceleasi atat pentru celulele germinale masculine cat si pentru celulele germinale feminine. Meioza (meios=miscare) - tipul de diviziune indirecta, specifica celulelor sexuale. Este intalnita la toate vietuitoarele cu reproducere sexuata si se asigura mentinerea constanta a nr. de cromozomi la toate generatiile. Meioza consta in 2 diviziuni succesive numite diviziuni de maturatie. Prima diviziune este o diviziune primara, reductionala (heterotipica). A doua diviziune este cea ecuationala sau homotipica. Meioza se produce in interfaza dinaintea inceperii diviziunii reductionale, celulele germinale cresc, ajungem la momentul cresterii reductionale. Momentul diviziunii reductionale are loc in cursul gametogenezei in trecerea de la ovocitul primar/spermatocit primar la ovocitul secundar/spermatocit secundar. Acest proces are 4 etape: 1.Profaza 2.Metafaza 3.Anafaza 4.Telofaza 1. Profaza este foarte lunga, la sexul feminin incepe in viata intrauterina in luna a 3-a, din luna a 6-a ovocitul primar intra intr-o faza de asteptare care corespunde fazei diplotem.Profaza contine urmatoarele sub faze: a) leptotem b) zygotem c) pachitem d) diplotem e) diakinesis Ca durata, acest stadiu din profaza (diviziune primara) tine pana la pubertate. La pubertate procesul se continua cu telofaza diviziune primara a meiozei. Acest stadiu de asteptare prelungit in evolutia gametului feminin este favorizant pentru aparitia unor malformatii. Spermatogoniile - incep sa creasca la pubertate, sunt impinse spre tubul seminifer si vor da nastere spermatocitului primar, iar acesta intra in meioza II. In celulele germinale tinere feminine/masculine jumatate din cromozomi sunt paterni, iar jumatate materni. Sexul genetic se stabileste in momentul fecundarii. Prin meioza, cromozomii materni si paterni se asorteaza in genom in mod diferit. La inceputul profazei creste cantitatea de ADN (se dubleaza din nucleu), are loc replicarea ADN-ului care apare la nivelul cromozomului, apar 2 cromatide care au un capat pe membrana nucleara. a) leptotem - creste cantitatea de carioplasma, cromozomii devin lungi, subtiri si spiralizati, format din 2 cromatide care au aparut anterior. b) zygotem - conjugarea cap la cap in perechi unul matern si unul patern. c) pachitem - cromozomii care s-au imperechiat se scurteaza, sunt spiralati si se ingroasa (cromozomi divalenti). Fiecare pereche de cromozomi are 4 cromatide rezultand tetrada cromozomiala (4 membrii, dupa a 2-a diviziune a meiozei rezulta 4 gameti haploizi) d)diplotem - tendinta de separare a cromozomilor amologi se realizeaza prin departarea celor 2 centromere. Nondisjunctia - ingreunarea procesului de separare Chiasme - exprimare microscopica a schimbului de gene intre cromatidele omoloage patern si matern Crossing-over - recombinarea cromozomilor e)diakinesis - fenomenul de separare a cromozomilor divalenti, cromozomii sunt uniti doar la capat, dispar nucleolii si 9|P a g e

membrana celulara si se formeaza fusul de diviziune. 2. Metafaza - centromerele se prind pe fusul de diviziune, cromozomii au 2 cromatide(diada) 3. Anafaza - cromozomii se deplaseaza de-a lungul fusului de diviziune, nr. haploid de cromozomi (23), cromozomii contin material genetic matern si patern 4. Telofaza - se termina diviziunea reductionala rezultand ovocitul secundar si primul globul polar si doua spermatocite secundare. Diviziunea ecuationala (II): dupa o interfaza scurta, rapida, nu mai are loc replicarea ADN-ului. Se deosebeste de mitoza obisnuita prin prezenta diadelor aparute din timpul meiozei I, se divid centromerele, fiecare cromatida devine un cromozom si in acest fel pe linie germinala se mentine nr. de cromozomi.

10 | P a g e

Spermatogeneza Curs 2- 22.10.2009 Procesul de formare si maturare a spermiilor. Acest proces cuprinde complex de modificari morfo-functie prin care celulele terminale primordiale se transforma in gameti masculini. Spermiile se aseamana cu ovogoniile, deosebirea este ca spermia isi diferentiaza un aparat specific care ii asigura locomotia.  Etapele spermatogenezei sunt: 1. Spermatocitogeneza - are loc transformarea spermatogoniei in spermatociti primari 2. Meioza- proces ce consta in 2 procese: a) diviziune reductionala (heterotipica) b) diviziune egala a meiozei (homotipica) In meioza, in cadrul diviziunii reductionale spermatocitul I se transforma in spermatocit II. Spermatocitul II intra apoi in diviziunea ecuationala a meiozei si din aceasta diviziune vor rezulta spermatidele. 3.Spermiogeneza - spermatidele se vor transforma in spermii. In aceste etape celulele germinale trec printr-o faza de multiplicare, crestere si una de maturare. Celulele germinale se multiplica si ele formeaza un mare nr. de cordoane neregulate - cordoane sexuale primitive ce se vor inconjura progresiv de celule germinale primordiale care in sapt. a 5-a de la fecundatie ajung prin migrare din peretele sacului uterin in creasta genitala. a) Cordoane scurte si groase - nu se indeparteaza de pe epiteliul germinativ-cordoane corticale b) Cordoane sexuale medulare - patrund pana in profunzimea gonadei In acest stadiu gonada se gaseste in stadiu indiferent si prezinta o portiune corticala si una medulara. Medulara va da nastere testiculului. La acesti embrioni corticala va degenera. Cromozomul Y prin antigenul sau va transforma medulara gonadei in testicul, iar cordoanele sexuale primitive medulare devin viitorii tubi seminiferi din structura testiculelor. Initial aceste cordoane sunt cordoane gril (celulele germinale primordiale poarta mesajul genetic al sexului, ele intrecand diferentierea gonadei primitive care in sapt. a 2-a iese din stadiul indiferent si va deveni testicul). Celulele germinale primordiale intra intr-un proces de proliferare, care dureaza pana in sapt. 21. Procesul de proliferare inceteaza si va fi reluat la pubertate cand incepe spermatogeneza. Tubii seminiferi se diferentiaza si cresc in lungime si grosime, iar aceasta crestere se realizeaza sub infliuenta unui hormon poligonadotropina secretata de placenta. La nastere sunt lipsiti de lumen, cresc moderat in volum intre 4-9 ani, apoi intre 8-9 ani toti tubii capata lumen. Ei se ridica in continuare in perioada pubertatii, isi accelereaza cresterea, peretele lor se ingroasa si masoara cam 150µ. La adult diametrul creste pana la 550µ. Structura tubilor: membrana celulara a cordoanelor celulare este formata din 2 tipuri de celule: 1) Celule nediferentiate -care provin din epiteliul celomic si care nu se vor transforma niciodata in celule germinale. Acestea sunt celule unice ce prezinta frecvente mitoze, iar dupa nastere de la 9-12 ani se diferentiaza celulele de sustinere sau celulele Sertoli. 2) Celule germinale primordiale - din care prin diviziuni mitotice vor lua nastere spermatogoniile. Celulele germinale formeaza stratul profund al tubului seminifer si intra in contact cu membrana bazala. In stadiul final al evolutiei spermia se va gasi la coada in lumen, iar coada intr-o masa care constituie sincitiul eolian. Spermatogoniile au un nucleu mare, reprezinta capul de serie al procesului spermatogonic, sunt celule de talie mare. La pubertate spermatogoniile intra intai intr-un proces de proliferare prin mitoza. In acest proces i-au nastere 2 tipuri de celule care se deosebesc dupa aspectul nucleului spermatogonia de tip A si spermatogonia de tip B. Ambele au cate 46 de cromozomi, una din celule va ramane ca atare in timp ce cealalta va urma ciclul spermatogonic pana in stadiul final. Spermatogonia de tip A - celula de origine a liniei seminale (celule Suse); 11 | P a g e

Spermatogonia de tip B - va urma ciclul spermatogoniei pana devine spermie. Unele din celulele spermatogoniilor de tip A se gasesc in repaus altele se gasesc in diverse stadii de evolutie sau se divid si dau spermatogonii de tip B. Spermatogonia de tip B are un nucleu cu granule mari de cromatina, prezinta nucleol si centriol. Prin crestere, spermatogonia de tip B da spermatocitii primari, acestia sunt celulele cele mai mari care se gasesc in tubii seminiferi. Spermatocitul primar se pregateste pentru meioza. In aceasta faza de crestere se dubleaza cantitatea de ADN, iar spermatocitul I se divide reductional si da nastere la 2 spermatociti II. Fiecare din spermatocitul II are jumatate din nr. de cromozomi (23). ½ spermatociti II au in nucleu cromozomul X, cealalta jumatate au in nucleu cromozomul Y. 1. Spermatocitogeneza in care spermatogoniile de tip A si spermatogoniile de tip B. Cea de tip B intra intr-un proces de crestere prin diviziune mitotica si va da nastere la 2 celule care sunt spermatocitii I, acesta se pregateste de meioza. 2. Meioza - din acest proces rezulta spermatocitul II care are in incarcatura lui cromozomiala 23+ X/Y. Dupa interfaza intra in diviziunea secundara a meiozei, din fiecare se vor forma 2 spermatide. 3. Spermiogeneza este ultimul act al maturarii gametului masculin, proces prin care spermatida se va transforma in spermie. Acest proces este un proces care se desfasoara fara diviziune celulara. Nucleul se micsoreaza prin densificarea cromatidei, se dispune excentric, se alungeste si nucleul va forma capul spermiei. Apar o serie de vezicule PAS+ (granule proacrozomale ce fuzioneaza intre ele, formeaza o vezicula numita vezicula acrozomiala, aceasta vezicula cuafeaza colul anterior al nucleului. Intr-o depresiune se dispune acrozomul). Lichidul din vezicula acrozomiala se pierde, iar membrana ei formeaza invelisul capului spermiei. Cei 2 centrioli migreaza catre periferia spermiei. Centrozomul este un organit celular care se gaseste in afara , este alcatuit dintr-o zona medulara, un mic corpuscul cu forma de bastonas. Centriolul proximal al spermatidei se deplaseaza la polul nucleului opus acrozomului. Centriolul distal initial are forma unui con trunchiat si el se va divide in 2 segmente, unul are forma de disc, se deplaseaza spre centriolul distal, celalalt se deplaseaza la polul opus si formeaza in jurul filamentului axial inelul axial. Intre cele 2 segmente ale centriolului distal se formeaza piesa intermediara sau corpul spermiei. Distal de corp se gaseste flagelul sau coada spermiei. Materialul care a ramas nefolosit e eliminat in lumenul tubului sub forma unor corpi reziduali. Aceste celule Sertoli joaca rol de suport si rol nutritiv pentru celulele germinale. Dupa ce spermatidele iau contact cu celulele Sertoli incepe procesul caracterizat de spermiogeneza celulara in care spermatidele se transforma in spermii. Celulele Sertoli sunt influenta FSH-ului, sintetizeaza o proteina care are rolul (ABP) de a lega androgenii, secreta globulina (SHBG), fiecare dintre ele are un rol important . ABP leaga testosteron SHBG leaga dihidrotestosteron (DHT - forma cea mai activa a testosteronului) Celulele Sertoli secreta o substanta de natura bioproteica - inhibina care prin mecanica de feedback scade secretia in exces de FSH (fenomen gonadotrop ce stimuleaza spermatogeneza si activeaza celulele Sertoli). Celulele Sertoli sunt celule care secreta un factor de inhibitie al dezvoltarii canalelor paramezonerotice ale lui Muner. Celulele Sertoli au rolul de a secreta destaliol. Aceste celule au rol important pentru ca ele constituie un element al barierei sange-testicul. Bariera aceasta formata de catre complexele jonctionale dintre celulele Sertoli si aceste complexe jonctionale au rolul de a impiedica trecerea substantelor dinspre lumenul tubului spre exterior. In acest fel nu este permis contanctul printre proteinele plasmatice si eventualii antigeni straini pe care ii contin celulele haploide. In acest fel este impiedicata o reactie antigen-anticorp. Aceste celule sunt mai reduse la nr. fata de celulele germinale. Prezinta prelungiri si invginatii in care patrunde capul spermatidelor ce se vor transforma in spermii. Pe masura ce aceste spermatide evolueaza ele se desprind de sincitiul sertoli si avanseaza spre lumenul tubului. Fagociteaza celulele germinale involuate. Dupa terminarea procesului de spermatogeneza ,spermiile aflate in stadiul matur pierd contactul cu celulele de sustinere, acestea se retrag catre membrana bazala, iar contactul se pierde. Spermiile ajung in lumenul tubului 12 | P a g e

seminifer, capata partial la nivelul cozii si devin mobile dupa contactul cu sincitiul prostatic. Din tubii seminiferi ajung si se varsa in canalul epididimar ce este strabatut in circa 20 de zile, pasiv, datorita gradientului de presiune, ulterior patrund in canalul deferent. Spermiile isi pastreaza un timp proprietatile functionale, daca ejacularea nu are loc, ele dispar. Durata toatala a spermatogenezei la om este de 64 de zile (4-6 cicluri spermatogenetice), fenomen ce poate avea loc pana la varste inaintate.  Spermia: - observata prima data in spermatocitogeneza - are o cantitate redusa de ARN - contine hidrati de carbon in cantitate redusa - are cap, gat si coada - capul are o dimensiune de 4-4,5µ, este format in exclusivitate din nucleu, prezinta la polul anterior acrozomul (contine hialitrolidaza) - capul prezinta o membrana (caciula capului) - are structura formata din 2 straturi si contine enzime necesare fecundatiei - strat subtire de citoplasma - corpul realizeaza legatura cap-coada - centriolul se afla proximal - pe coada se gaseste anulus terminalis care provine din centriolul distal - formatiunile gatului formeaza cu capul o articulatie steroidala - coada prezinta 3 segmente 1) pas medias: lungimea 7µ, iar diametrul de 1µ; de la anulus nuclearis la anulus distalis, este strabatuta de filamentul axial (are in structura 2 miofilamente + 9 fibre dense). In jurul miofilamentului se gaseste vagina mitocondrialis. 2) pas principalis: segmentul cel mai lung (40µ), de la nivelul corpusculului distal, formata de filamentul axial si miozina. La suprafata se gaseste citoplasma si membrana. 3) pas terminalis: format doar din filamentul terminal, structura tipica de flagel.

*Biologia spermiei: - se produc intr-un proces continuu printr-un flux continuu de lichid, spermiile trec prin canalele aferente, ajung in epididim (rol de rezervor) - spermiile ajung catre coada epididimului, prind puterea de a fecunda, rol in procesul de maturare - in epididim spermiile regreseaza si sunt resorbite (daca nu sunt ejaculate) - grad mare de mobilitate - in cea mai mare parte se deplaseaza pasiv, iar in contact cu secretia prostatei si a glandelor seminale capata mobilitate, capata viteza

*Factori modificatori inhibitori - temperatura - sulfamidele etc. 22+X - ginospermii

22+Y - androspermii

-talie mai mare -mai rezistent intr-un mediu acid -supravietuiesc 2-3 zile intr-un mediu acid -mai sensibile la mediul acid -supraviettuiesc numai 24 de ore

Secretia colului uterin este una alcalina. 340 milioane de spermatozoizi sunt sercretati in viata barbatului. 13 | P a g e

Ovogeneza Curs 3- 29.10.2009 Fenomen complex determinat genetic si favorizat ecologic, proces care se desfasoara printr-o multitudine de procese ce se desfasoara in etape succesive si dupa care ovogonia se transforma in celula germinala apta pentru fecudatie. Ovulul - gametul feminin, este elaborat de ovar. Celula mare cu nucleu excentric, cea mai mare celula din organism. Ovarul - glanda feminina pereche de forma ovoidala, organ intraabdominal situat in pelvis, alcatuit din 2 parti: medulara si corticala. Substanta medulara este formata din stroma conjunctiva, vase si nervi, iar in substanta corticala se gasesc ovulele de origine endodermala care sunt inconjurate de celule foliculare a carei origine este mezodermica. Celulele germinale primordiale provin din peretele sacului vitelin si migreaza in sapt 3-4 in creasta germinala care devine gonada feminina. Epiteliul celomic incepe sa prolifereze, iar de la suprafata crestei genitale iau nastere cordoanele genitale in care sunt incorporate celulele germinale primordiale. Apar cordoane genitale in care sunt incorporate celule germinale primordiale. Aceste cordoane poarta numele de cordoanele lui Pfluger. Cordoanele genitale se fragmenteaza si rezulta foliculii primordiali, corticali si medulari. Cordoanele si foliculii medulari degenereaza, iar locul lor este ocupat de mezenchim. In luna 3 epiteliul germinativ incepe o noua si intensa activitate proliferativa care da nastere unei noi corticale secundare. Aparitia acestor noi cordoane sexuale secundare are loc in saptamana 10-12. Pe masura ce aceste cordoane se dezvolta ele incorporeaza celule germinale. In saptamana 16 se desfac legaturile intre celulele germinale secundare apoi cordoanele secundare se fragmenteaza, apar o multime de blocuri celulare fiecare bloc continand cate o celula germinala si acest bloc se numeste folicul cortical primar. Concomitent cu fragmentarea cordoanelor secundare celulele germinale primordiale devin prin diferentiere ovogonii astfel incat celulele germinale care au devenit ovogonii isi incep isi incep evolutia in corticala ovarului incepand cu sfarsitul sapt. 3. Ovogonia primara- celula rotunda, in stadiul cel mai profund celulele corticalei ovariene in apropierea medularei. Ele incep intai activ procesul de proliferare (400-500 mii de ovogonii). Proliferarea inceteaza la 6 luni. O parte din ovogonii se diferentiaza si prin mitoaza dau nastere la ovocitele primare. Ovocitul primar intra intr-o faza de crestere, iar in luna 4 intra in profaza meiozei. In acest moment datorita unei substante inhibitoare procesul stagneaza, iar la nastere ovocitul primar se gaseste intr-o faza de asteptare care corespunde diplotemului meiozei. Din luna 5 ovogoniile care nu s-au transformat in ovociti primari sufera un proces de degenerare pana in luna 7 si apoi dispar. Foliculii degenerati se numesc foliculi atletici. Ovocitele primare se separa intre ele printr-un invelis de celule plate impreuna cu care formeaza foliculul primar. Celulele plate se numesc celule foliculare. La pubertate nr. foliculilor primari variaza cam 400 de mii. Dintre acestia doar 400 se vor matura pana la menopauza. In ovocitele initiale nucleul este excentric, in centrul ovocitului se gaseste corpul vitelin al lui Baldiani sau nucleul vitelin. Este un complex format din centrozomi. In perioada de crestere citoplasma si nucleul isi maresc dimensiunile, nucleul este intens bazofil. Un fenomen caracteristic in evolutia celulei sexuale feminine este producerea in interiorul citoplasmei a unor enclave nutritive care se numeste vitelus. Acest vitelus are rolul de a hrani embrionul in primele faze ale dezvoltarii. Vitelusul contine lipide, glucide, saruri minerale, este putin abundent daca oul se grefeaza in uter la care embrionul se hraneste ca un parazit pe seama materialului nutritiv continut in vasele sangvine materne. Foliculul primar constituit din ovogonie, in jurul ei se gaseste un strat de celule turtite care se numesc celule foliculare. Celulele foliculare si celulele germinale alcatuiesc o unitate morfo-functionala si evolutia acestora se realizeaza in paralel. Modificarile morfologice ce se petrec in corticala ovarului matur legate de evolutia ovulului 14 | P a g e

constituie ciclul ovarian. In cadrul accestui ciclu se disting: ciclul folicular care urmeaza evolutia celulei foliculului si ciclului ovogenetic care inglobeaza transformarile celulelor germinale. Cele 2 cicluri se petec concomitent. Foliculii ovarieni cunsoc 3 stadii de evolutie: foliculul primar, secundar si matur.  Foliculul ovarian primar se gaseste asezat in corticala ovarului asezat pe mai multe straturi, include ovocitul primar in stadiul de diplotem si celulele foliculare care se multiplica, devin cubice, apoi columnare so formeaza o membrana. Membrana Kolicker Slaviansky il desparte de tesutul conjunctiv al corticalei. Aceste celule sintetizeaza o substanta pas pozitiva care se depune in jurul ovocitului primar si care formeaza zona pelucida (este o membrana semipermeabila, elastica , care rasfrange lumina, contine glicoproteine, dispare dupa fecundatie in stadiul de blastocist). In membrana pelucida patrund microvili ce semnifica un schimb de substanta ce corespunde celulei fiice spre ovocit. Intre celulele foliculare apare un spatiu ce se umple cu lichid folicular, aceste spatii initial conflueaza si formeaza atriul folicular.  Foliculul secundar Cavitatea foliculului are forma semilunara, contine in interior hormoni estrogeni. In acest stadiu, foliculul i-a numele de folicul secundar/de crestere. In stadiul in care a aparut cavitatea foliculara la nivelul ovocitului va avea loc diviziunea reductionala a ovocitului I. Aparitia antrului folicular impinge unele celule foliculare la periferia ovulului unde se dispun pe mai multe randuri si formeaza stratul granular al foliculului. Celulele stratului granulos se continua in jurul ovocitului cu celule care formeaza cumulus oferus. Acest strat granulos se continua cu celulele din jurul ovocitului ce formeaza cumulus oferus. In continuare celulele din urul ovocitului devin cilindrice, se dispun radiar si formeaza corona radiata. Teaca foliculului are o teaca interna vasculara, contine o retea sangvina si limfatica, glande cu secretie interna, celulele stromei formeaza cordoane dispuse in jurul capilarelor ce se numesc celule tecale . Substanta actionanta, hormonul FSH hipofizar secreta hormoni estrogeni care sunt capturati de celulele acestei teci. Se continua cu stroma foliculului ovarului si este strabatut de capiole.  Folicul ovarian matur/de Graaf Foliculul matur se caracterizeaza prin diferentierea tecii interne si externe. Foliculul tertiar/de Graaf a fost observat de Renvier (1670) este o formatiune 15-20 mm, in cadrul unui singur ciclu ovarian isi pot incepe evolutia ciclului mai multi foliculi ovarieni, majoritatea foliculilor degenereaza si devin foliculi atletici. Unul singur ajunge la maturare care se apropie de marginea ovarului. Pana la acest stadiu sub influenta gonadotropinelor hipofizare celulele au o actiune inhibitoare. Ovulatia - dependenta de crestere brusca a gonadotropinelor hipofizare. Poarta ovulara se produce ciclic intre zilele 14-16 ale ciclului. Teaca foliculara se subtiaza intr-o zona ischemica care se numeste stigma, presiunea din antrul folicular creste, scade rezistenta peretelui folicular, foliculul se rupe si este urmata de o mica hemoragie (= ovulatia). Dupa ovulatie in locul foliculului matur, sub influenta hormonului LH hipofizar se formeaza corpul galben (glanda cu secretie interna). In cavitatea restanta a foliculului se gaseste lichid folicular, putin sange, stigma este astupata cu un cheag de fibrina. Celulele luteale au rolul de a secreta progesteron care pregateste mucoasa uterina pentru gestatie. Daca ovulul nu a fost fecundat corpul galben devine corp galben de menstruatie dupa care involueaza si se numeste corp albicans. Daca a fost fecundat devine corp galben de gestatie dupa care regreseaza si se numeste corp albicans de sarcina. Ovulatia poate fi indusa de ovulogonadotropine. Ciclul ovogenetic - la pubertate ovocitul I din folicul involuat isi incepe forma de crestere si maturare. La om mecanismele nervoase stau la baza activitatii neocortexului cerebral a sistemului limbici si a hipotalamusului. Legatura hipotalamusului cu hipofiza se realizeaza prin sistemul port-hipofizar si tractul supraoptico port-hipofizar. Scoarta si sitemul limbic moduleaza comportamentul sexual. Hipotalamusul regleaza functiile genitale fiind influentat de neocortexul cerebral si de sistemul limbic. Secretia de neurohormoni hipotalamici si secretia de hormoni gonadotropi hipofizari sunt reglate umoral de mecanisme de feedback in functie de concentratia in sange a 15 | P a g e

hormonilor sexuali care sunt produse de glandele sexuale. Hipofiza produce in lobul anterior hormoni gonadotropi:  FSH - controleaza secretia de estrogeni, induce cresterea granuloasei si a speciei foliculului ovarian si are o actiune scazuta pana la pubertate. Sub influenta hormonului FSH foliculii I devin foliculi capitali care apoi se vor matura. La batranete hormonul FSH initiaza si mentine spermatogeneza, stimuleaza sinteza de catre celulele sertoli, a proteinelor de legare a androgenilor si a globulinei de legare a hormonilor sexuali.  LH - la femeie induce ovulatia, favorizeaza formarea si mentinerea corpului galben, controleza secretia de progesteron si favorizeaza terminarea primei diviziuni de maturare. La barbat hormonul LH stimuleaza secretia de testosteron. Prolactina initiaza si mentine secretia lactat. Ocitocina secretata de hipotalamus, stimuleaza concentratia miometrului in timpul travaliului si declanseaza ejectia laptelui. Rol important are si epifiza care meduleaza bioritmurile si are actiune inhibitoare asupra glandelor sexuale inhiband secretia de FSH si de LH. Estrogenii si progesterona care sunt hormoni sexuali feminini, sunt secretati ciclic de catre ovar sub influenta foliculului stimulant si luteinizant si induc modificari ciclice ale tuberii uterine, ale uterului si vaginei. In sarcina influenteaza pregatiarea endometrului pentru implantare si mentinerea sarcinii pana la formarea placentei. Ciclul uterin este consecinta ciclului ovarian si consta in modificarile care au loc la nivelul mucoasei uterine sub influenta hormonilor ovarieni pregatind-o pentru incuibarirea ovulului. Mucoasa uterina poarta numele de endometru. Endometrul are 3 straturi: un strat bazal in contact cu miometrul (musculatura uterului), care secreta fundul glandei uterine, este indiferent la modificarile ciclice. Celelalte 2 straturi sunt straturi functionale : un strat spongios in care se gasesc portiunile dilatate ale glandelor uterine si un strat compact care delimiteaza cavitatea uterului. Straturile functionale se modifica si sunt eliminate periodic sau iau parte la formarea placentei materne. Ciclul menstrual are o durata de 28 de zile ci limite extreme intre 25 si 31 de zile. Tema menstruatiei poarta numele de menarta la 11 pana la 15 ani, iar acest ciclu inceteaza in jurul varstei de 50 de ani cand se instaleaza menopauza. Faza menstruala este sediul fizic a ciclului ovarian si uterin, dureaza 3-5 zile, in aceasta faza are loc un proces distructiv de eliminare a straturilor functionale ale endometrului, aceasta eliminare a straturilor functionale se face periodic. Urmeaza apoi un proces reparator de reface a mucoasei uterine. Faza foliculara/endrogenica dureaza in final pana in a 14-a zi a ciclului si consta in trecerea si refacerea endometrului sub influenta hormonilor estrogeni foliculari care au un varf de secretie in ziua a 13-a. Glandele uterine cresc in lungime. Faza progesteronica/secretorie/luteala care e controlata de progesteron si mai putin de estrogeni si care cuprinde zilele 15 si 28. Aceasta faza coincide cu formarea corpului galben. Endometrul creste in grosime, glandele andometriale cresc in lungime, se spiralizeaza, celulele stratului spongios isi maresc mentiurile, arterele endometrului cresc in dimensiune, se spiralizeaza, iar capilarele prezinta dilatatii sinusoidale. Faza premenstruala dureaza de la cateva ore pana la 24 de ore inainte de menstruatie, mucoasa uterina devine palida datorita contractiei intermitente a arterelor spirale, arterele raman contractate, peretii lor se rup si sangele patrunde in stroma endometriala, se formeza mici segmente care aceste pungi dezlipesc mucoasa si permit eliminarea ei in cavitatea uterina intr-o cantitate de aproximativ 35 ml de sange incoagulabil. Ciclul se manifesta prin aparitia perioadelor de calduri corespunzatoare cu ovulatia. Este faza in care femeia manifesta interes sexual si acest ciclu estral are mai multe faze respective: estru, menestru, diestru si proestru.

Diferente şi asemănări între spermatogeneză şi ovogeneză In spermatogeneza se formeaza 4 spermii (2 cu 22+X si 2 cu 22+X/Y). In ovogeneza se formeaza un ovul matur si 3 globuli polari fiecare cu incarcatura cromozomiala in 22+X homogametic Ovogeneza incepe in ovar si trompa , se termina in trompa uterina cu o conditie: daca a avut loc fecundatia. Spermatogeneza este un proces care are loc de la pubertate si pana la batranete. 16 | P a g e

Ovogeneza incepe in viata uterina, ramane in stadiu de diplotem pana la pubertate si apoi se continua in cate un ciclu lunar pana la menopauza. In ceea ce priveste morfologia celor 3 gameti lucrurile sunt delicate. Spermatozoidul este o celula mobila, lui ii lipseste citoplasma. Ovulul este celula ce mai mare din organism, are toate elementele structurale ale unei celule cu exceptia centrozomului. Prezenta ovulului si celui de-al 2-lea globul polar ce se divide si el in 2 globuli polari. Ovulul isi continua faza secundara a mucoasei numai daca a avut loc fecundatia, daca nu involueaza si dispare. Determinismul ovulatiei - bioritm dependent de sistem nervos, endocrin si de ovar. Actiunea de maturare a ovocitului si a foliculului de Graaf sunt determinate de actiunea secretorie a hormonilor FSH si LH secretii care sunt controlate de cortex, hipotalamus si hipofiza. Ciclul estral - aparitia perioadei de calduri corespunzatoarecu ovulatia, femeia manifesta interes sexual.

17 | P a g e

Fecundaţia Curs 4- 05.11.2009 La specia umana fecundatia consta in contopirea celor 2 celule sexuale mature prin fuzionarea elementelor nucleare si citoplasmatice complementare se formeaza celula ou (zigot). Pentru ca fecundatia sa aiba loc celuele sexuale trebuie sa fi suferit procesul de maturatie, trebuie sa fie posibila intalnirea si contopirea celor 2 gameti cu formarea consecutiva a zigotului.  Fecundatia propriu-zisa consta in desfasurarea ei in 3 timpi esentiali: 1. intalnirea celor 2 gameti (celule cu nr. haploid de cromozomi) 2. patrunderea a unui singr spermatozoid in ovul 3. fuzionarea nucleului si a citoplasmei cu formarea unei noi celule al carui echipament cromozomial este complet Capacitatia spermatozoidului - fenomen constant si obligatoriu pentru specia mamifera. Spermiile sunt introduse in vagin prin actul popularii realizandu-se insamantarea (3-4 mil de spermatozoizi continuti in 3-4 ml de lichid spermatic sunt depusi in tunelul sacului vaginal prin populare). Uterul se gaseste in antepersoflexie. Unghiul de antepersoflexie este unghiul pe care il fac axul colului uterin cu axul corpului (140-150◦). Unghiul de antepersoflexie este unghiul pe care il face axul vaginului cu axul colului (110◦). In aceasta pozitie colul are orificiul extern indreptat catre fornixul vaginal posterior astfel incat el este scaldat de depozitul de sperma depus prin ovulatie. Lichidul seminal are pH alcalin (7,3-7,5) care protejeaza spermiile contra aciditatii mucoasei vaginale. Spermiile (22+X) poarta numele de gimnospermii (talie mare, mai rezistente). Androspermiile (22+Y) sunt mai sensibile la mediul acid. Viteza de deplasare a spermiilor este aproape egala. Daca raportul sexual are loc in ziua ovulatiei, sunt favorizati androspermiile. Ginospermiile supravietuiec 2-3 zile, androspermiile supravietuiesc 24 de ore, in 4-6 ore alcalinitatea spermiei este neutralizata de aciditatea vaginului. Spermiile se indreapta catre orificiul extern al colului uterin. Apoi ascensioneaza prin col datorita mobilitatii lor, se deplaseaza cu o viteza de 2-3 mm/min si parcurg distanta de 20 cm de la orificiul colului uterin pana in portiunea ampulara a trompei in aprox. 2 ore. La om fecundatia este interna si se produce in portiunea laterala a trompei. Prin ejaculare se introduc in vagin 300-400 mil de spermii, 2/3 strabat cavitatea uterina, trec in tuba prin chemotafism pozitiv, inainteaza datorita unor mici contractii tubare si cu ajutorul fortei de aspiratie. Pentru ca sperma sa devina apta de fecundatie trebuie sa sufere 2 procese: capacitatia si reactia acrozomica. Capacitatia este procesul de activare a spermiilor, are loc in tuba uterina sau in uter sub influente hormonale, in urma acestui proces spermia capata capacitatea de a strabate corona radiata (7 ore) - pierderea lipoproteinelor din membrana plasmatica care acopera acrozomul; acesta poate fi inhibat fav. de glicoproteine factor de capacitatie - se fixeaza pe capul spermiei si il blocheaza. Reactia acrozomica - membrana acrozomului fuzioneaza cu membrana capului spermiei in mai multe locuri, in peretele acrozomului apar mici perforatii si sunt puse in libertate de 3 enzime (printre care acrozina, zonalizina),strabate corona radiata, acrozoina si zonalizina sunt necesare erodarii si strabaterii zonei pelucida. Eliberarea enzimelor are loc in momentul trecerii spermiei prin corona sub influenta unei substante influentata de corona radiata, ovocit si progesterona din lichidul folicular. Ovulatia determina expulzarea din foliculul matur a ovulului care contine un nr haploid de cromozomi. Odata expulzat ovulul este inconjurat de corona radiata si sufera un proces de capacitatie . Odata expulzat ovulul este captat de catre trompa uterina. Se realizeaza contactul dintre infuldiblul tobei si fundul ovarului. Ovulul este captat cu ajutorul fimbrinei. Toate aceste procese sunt hormono-dependente. Ovulul ajunge in portiunea ampulara a trompei in care se realizeaza intalnirea si contopirea celor 2 celule. Fecundarea dureaza 24 de ore si are mai multe faze. 18 | P a g e

Initierea contactului spermatozoid-ovul rezulta raspuns imunologic antigen-anticorp intre fertilizinele ovulului si antifertilizinele spermiei. Are loc dispunerea celulelor foliculare ale coronei radiata si strabatera acesteia. Perforarea zonei pelucida se datoreaza celor 2 substante acrozina si zonalizina. La nivelul zonei pelucida are loc o reactie zonala de restratificare cromozomiala. Prin intermediul enzimelor pe care le secreta se produce un canal tangential prin care spermia inainteaza, In acest moment are loc contactul dintre capul spermiei si ovocit. Cele 2 membrane fuzioneaza, se rup si permit spermiei sa patrunda in ovul. Citoplasma ovocitului se contracta, apare un spatiu intre ovocit si zona pelucida (spatiu vitelin ce se umple cu lichid, obstacol in calea altor spermii). Odata ce a patruns in ovul capul spermiei se detaseaza de cap, gat, coada. Se termina cea de-a 2-a diviziune de maturatie si se formeaza cel de-al 2-lea globul polar. Formarea pronucleilor si fuzionarea lor - in ovul, capul spermiei creste in volum si rezulta pronucleu muscular. La nivelul lor are loc replicarea ADN-ului, pierd membranele, se contopesc si dau nastere zigotului. Cromozomii materni si paterni se amesteca. In protoplasma apar 2 centrioli. Acestia provin din centriolul proximal al spermiei. Intre cei 2 centrioli se formeaza fusul de diviziune, pe acesta se aseaza cromozomii ai caror nr. este diploid (46 de cromozomi). Dupa segregare cromozomii se deplaseaza catre polul celulei si marcheaza sfarsitul fecundarii rezultand procesul de segregatie (noul proces).

Anomalii - superfetatia : in primele 2 luni femeia mai are o noua ovulatie - superfecundatia : proces prin care se elimina mai multe ovule simultan fecundarii (sarcini bizigotice multiple)

Fazele sarcinii 1. faza de conceptie = fecundatia 2. perioada tubara - la 3 zile de la fecundatie pana ce oul patrunde in uter 3. perioada uterina : a.faza de preimplantare - 4-5 zile de la fecundatie b.faza de implantare - blastocistul se fixeaza in interstitiu 4. placentara - functiile placentei 5. nasterea

Embriogeneza Perioada dezvoltarii intrauterine care incepe cu formarea zigotului pana la sfarsitul sapt. 8. Se disting faze cu trasaturi distincte: a) segmentatia b) formarea blastocistului c) gastrulatia d) neurulatia Segmentatia consta in diviziuni celulare multiple si progresive care incep imediat dupa fecundatie, caracteristic evolutiei zigotului in prima sapt. Segmentatia si migratia sunt 2 procese simultane si independente. Diviziuni progresive multiple: diviziunea mitotica a zigotului rezulta 2 celule aproape egale - blastomere. Aceasta diviziune se face in patern replicat. Zigotul - cel mai mare. Intre diviziuni sporeste masa moleculara in timp ce, citoplasma ramane la aceleasi dimensiuni. Al 2-lea plan de segmentare - perpendicular pe primul rezulta 4 blastomere care corespund la 50 de ore de la fecundatie. Continua segmentarea 10-12 blastomere la 60 de ore, nr. mitozelor creste in progresie geometrica, volumul blastomerelor nu creste (diviziune in interiorul zonei pelucida). Din 19 | P a g e

faza de 12-16 blastomere oul poarta numele de morula (4 zile de la fecundatie). Oul strabate tuba uterina, la 72 de ore oul are 58 de blastomere. Incepe diferentierea lor micromere si macromere. Macromerele se dispun in centru si formeaza embrioblastul. Micromerele se dispun la periferie intr-un singur strat rezulta trofoblastul - asigura nutritia oului, fixeaza oul in mucoasa uterina, oul are 108 blastomere din care 70 formeaza trofoloblastul peretelui, 30 formeaza trofoplastul polar. In ziua 4 de la fecundatie, in interiorul oului patrunde o mica cantitate de lichid din cavitatea uterina in spatiile intercelulare ce conflueaza si se formeaza o cavitate ce s.n. cavitatea blastocistului. Prin aparitia cavitatii plina de lichid secretat din interior, embrioblstul este impins catre polul superior si ramane atasat de trofoblast care formeaza colul embrionar. In ziua 5 dispare zona pelucida. In ziua 6 blastocistul se lipeste de endometru. Migratia tubara - proces simultan cu segmentarea = deplasarea oului pana in cavitatea uterina - locul implantarii (5-6 zile). La sfarsitul tranzitului tubar oul se gaseste in stadiul de blastocist adevarat ovoimplantatiei. Cinetica tubara: contractii peristaltice ale musculaturii netede tubare, miscari ciliare sub influente neuro-hormonale. Oul se deplaseaza prin tuba contra curentului dinspre cavitatea uterina spre cavitatea perineala. Oul se gaseste in portiunea istmica ce stagneaza pana la stadiul de blastocist. In cavitatea uterina zigotul ramane liber 2-3 zile timp in care isi continua segmentatia. Nutritiv isi dezvolta procesul de conceptie posibil datorita unor relatii intre ou si organismul matern (genetic prestabilite) implica modificari corespunzatoare la nivelul oului care este adaptat unei vieti parazitare (trofoblast). Implantatia = procesele biologie dintre ou si organismul matern ce au suportat dezvoltari si hranirea oului (la 6 zile de la fecundatie pana in ziua 12).

La 7,5 zile oul este partial implantat si apoi patrunde in endometru in ziua 8. In spatiu procesul de implantare debuteaza cu stadiu de blastocist, iar oul se implanteaza in cavitatea uterina. Implantatia este de tip interstitial (blastocistul taverseaza mucoasa uterina prin implantatie. Daca implantatia se face catre col favorizeaza formarea placentei.

20 | P a g e

Nidatia = cuprinde un complex de transformari in organismul matern care ofera produsului de conceptie conditii optime de dezvoltare. Citotrofoblastul - strat intern Sincitiotrofoblastul - strat extern - secreta enzime ce erodeaza endometrul si patrund in stroma acesteia In ziua 7 are loc primul proces de diferentiere la nivelul blastocistului. Endometrul prezinta 3 portiuni: -decidua bazala (la nivelul implantarii) -decidua capsulara -decidua parietala

Anomalii: - sarcina extrauterina - implantatia blastocistului in afara cavitatii uterine - sarcina ectopica ovariana = intrafoliculara - sarcina cervicala - in canalul cervical al uterului

21 | P a g e

Anexele embrionare Curs 5- 12.11.2009

Cordonul ombilical Este gros cam cat un deget. Se insera pe fata fetala a placentei ,si la nivelul abdomenului, celalalt capat. Cordonul ombilical este avascular si lipsit de inervatie. La suprafata prezinta un invelis epitelial amiotic care in evolutia lui se mareste si inconjoara cordonul ombilical. “Am vazut lectia trecuta cum amniosul, in momentul in care se curbeasza formeaza plicile craniale ,caudale , care se rasfrang.” In momentul in care amniosul se reflecta pe pediculul de fixatie, el strange intr-un singur manunchi elementele care vin si pleaca de la peretele ventral al fatului. Amniosul care inveleste cordonul ombilicului se continua la nivelul acestuia. Cordonul ombilical se formeasza in stadiul de blastocit trilaminat atunci cand se individualizeaza pediculul de fixatie. Pediculul de fixatie = acea punte de legatura intre mezoblastul extra-embrionar splahnopleural si cel somatopleural. Pediculul de fiaxtie este fixat la extremitatea caudal a discului. Concomitent cu formarea pediculului de fixatie se formeaza si sacul vitelin definitiv care leaga discul embrionar si corpul embrionului prin pediculul vitelin. In pediculul vitelin sunt cuprinse vasele viteline, ductul vitelin care leaga sacul vitelin de intestinul primitiv. Apoi in pediculul de fixatie am vazut ca apare la extremitatea caudala discului ductulului alantoidian. Din mezenchimul care inconjoara ductul alantoidian se diferentiaza vasele ombilicale. Amniosul creste , celomul extra embrionar dispare. Pediculul vitelin fuzioneaza cu pediculul lor de fixatie , ia nastere cordonul ombilical ce contine o zona ombilicala. El contine 2 artere ombilicale , artere ale arterei iliace ale fatului ,contine o vena ombilicala ,contine un vestigiu fibrozat al ductului compare enteric , deci canalul leaga vezicula vitelina de intestinul intra embrionar. Mai contine un rest al canalului alantoidian , toate aceste elemente sunt incluse intr-o formatiune gelationasa, un tesut mezenchimal bogat in acid hialuronic. “In final in cordonul ombilical gasim cele 2 artere ombilical .Sa vedem aceste vase..”

Arterele omblilcale Sunt cele care duc sangele fetal bogat in dioxid de carboin , sunt metabolice , catre capilarele vilozitatilor foliale din placenta unde aceste substante sunt trecute in sangele matern. Vena ombilicala transporta sangele incarcat cu oxigen si sunt nutritive de la nivelul vilozitatilor la fat prin ramura stanga a venei ombilicale. Vasele sunt mai lungi decat cordonul , in cordon ele sunt sinuase , si din loc in loc prezinta niste ingrosari si niste noduri false. Dispersia cordonului ombilical pe placenta depinde de modalitatea de implantatie ,si anume cand blastocistul se ataseaza prin colul embrionbar , insertia cordonului este centrala. Daca blastocistul se ataseaza cu alta regiune in colul embriobar , insertia este marginala sau chiar pe membranele fetale la distant de placenta , vorbim in acest caz de insertia felamentoasa. Cum se face circulatia? La nivelul fatului am vazut ca circulatia vitelina care este circulatia initiala nu satisface nevoile metabolice ale fatului astfel incat intra in functiune circulatia ombilicala cracteristica acestei circulatii semnifica, ca sangele circulant cu exceptia celui din prena ombilicala este mai mult sau mai putin amestecat. 22 | P a g e

Sangele arterial contine cam 80% oxigen , pleaca de la nivelul placentei si este drenat prin vena ombilicala catre cord. Exista 2 posibiliati ca acest sange arterial sa ajunga la cord, o cale directa extra hepatica prin intermediul ramurii stangi a arterei ombilicale si apoi printr-un canal: canalul venos al lui Arantius , care se varsa in vena cava inferioara iar de aici sangele incarcat cu oxigen ajunge in atriu drept. O alta cale este calea directa , artera hepatica , sangele transferat se amesteca in interior cu sangele venos adus de vena porta , si prin anastomoza vitelo ombilicala ajunge in reteaua hepatica de unde este drenat prin venele supra hepatice in vena cava inferioara si de aici in atriul drept. Tot in atriul drept se varsa sangele adus de vena cava superioara din portiunea cefalica a embrionului. Acum, curentul adus de vena cava inferioara trece din atriul drept in atriul stang printr-un orificiu care exista, o ramura ovala si care se inchide la nastere. Prin postul venos stang , sangele este impins in ventriculul stang ,iar din ventriculul stang in aorta si in tot corpul si de aici se duce din nou catre placenta. Curentul de sange adus de vena cava superioara ajunge in atriul drept, din atriul drept in ventriculul drept si de aici patrunde in artera pulmonara . Din artera pulmonara exista 2 cai prin care sangele circula : o mica cantitate de sange trece prin artera primara , cea mai mare cantitate a sangelui din artera pulmonara ajunge in aorta datorita unei comunicari care exista intre ramul stang al atriului pulmonar si aorta . Ei bine, obseravti ca sangele in general este amestecat in momentul nasterii; se intampla mai multe fenomene: se suprima circulatia placentara si se stabileste circulatia pulmonara, intra in functie sistemul port , dupa nastere vena ombilicala se transforma in fibros si determina ligamentul profund al ficatului. Canalul venos al lui Arantios se transforma si el intr-un cordon fibros , arterele ombilicale in portiunea dintre ombilic si vezica urinara se transforma fibro si devin ligamentele ombilicale mediale. Orificul dintre atriul stang si drept se inchide , astfel incat circulatia la copil ramane complet separata intre inima dreapta si stanga. Deci, aici avem de inteles ca exista in viata intrauterina cateva lucuri deosebite in circulatie la o comuniacre intre atrii , o comunicare intre ramul stang al pulmonarei si in aorta , arterele ombilicale defapt aduc sangele incarcat cu CO2 de la fat la placenta , iar vena ombilicala duce sange incarcat cu oxigen pe care Il preia de la placenta catre cordul fatului si ca aici eixsta doua posibilitati: fie se amesteca in ficat fie prin canalul Arantius se varsa direct in vena porta.

Placenta Este organul care realizeaza schimburile metabolice din organismul fetal in perioada dezvoltarii intrauterine, este un organ de secretie hormonala. Are forma de disc si diametru de 20 cm , greutate cam 500 grame , prezentand o fata corespunzatoare celor 2 origini ale sale : o fata fetala si o fata materna. Fata fetala este lucioasa rosie albastruie din cauza epiteliului amiotic care porneste de pe cordonul ombilical. Fata materna este compartimentata in 15-20 lobi, aceasta compartimentare se realizeaza prin septurile placentare. Aceste septuri sunt prelungiri care nu ajung la placa coriala. Decidua bazala = lobul unde se insera blastocistul Placenta are o parte fetala si o portiune materna facuta din placa deciduala. Cele 2 parti sunt separate prin spatiile interviloase. Partea materna a placentei ia nastere din mucoasa uterina, deci din endometru, la locul de implantare a oului ca o consecinta a activitatii trofoblastului. Ca raspuns la implantatia blastocistului, endometru prezinta o reactive care poarta numele de reactive deciduala, celulele endometrului cresc in volum, ele devin celule deciduale. Rolul lor este de a 23 | P a g e

asigura nutritia embrionului in nutritia embriotrofa, si in acelasi timp sunt producatoare de hormoni si asigura protectia mucoasei viteline, fata de actiunea eroziva a trofoblastului. Endometrul sau mucoasa vitelina de sacrina poarta numele de decidua. Modificarile endometrului incep in perioada progesteronica , la sfarsitul fazei foliculare. Endometrul este formnat din 3 straturi , straturi bine individualizate , un strat compact , unul spongios si unul bazal. Stratul compact si o parte din stratul spongios reprezinta stratul functional care se elimina cu fiecare menstruatie. Stratul bazal este stratul regenerator, contine tesut conjuctiv , vase si fundul glandelor endometriale, daca nu se produce fecundatia, stratele embrionare sunt eliminate prin menstruatie, iar mucoasa endometriala ia numele de decidua de menstruatie, daca s-a produs fecundatia au loc modificarile de preimplantatie sub influenta unei secretii de progesteron. In acest moment, mucoasa se numeste decidua de sarcina. Modificartile endometrului constau in arterele miometrului ce dau ramuri lungi fetale care cresc in lungime in endometru, se spiraleaza si i-au numele de artere spiralate . Ele formesaza un plex interepitelial, si un plex peri glandular. Celulele stomei sufera transformari , i-au forma poligonoala, forma epitelioida, acumuleaza glicogen in cotosplasma, isi maresc volumul si devin celule deciduale. Evident, dupa implantare, endometrul ca si celule deciduale sufera modificari in continuare. Va mai aduceti aminte cate portiune are decidua ? Deci portiunea care captuseste cavitatea uterina, exceptand zona de incuibarire, poarta numele de decidua parietala. In sfarsit decidua care se gaseste la locul de implantare este stratul compact care formeaza componenta maternala a placentei (decidua bazala ) La locul unde o decidua trece in alta, poarta numele de decidua marginala. Spuneam deci ca partea din decidua bazala care participa la formarea placentei poarta numele de placa bazala. Placa bazala are 2 straturi, unul compact in conexiune cu poliomul care sufera reactii deciduale, si un strat spongios care contine artere spiralate si glande dilatate. La nivelul stratului spongios trece planul spongios care separa mucoasa uterina in expulsie. Pe masura ce embrionul creste, decidua capsulara vine in contact cu decidua parietala, unde se dezvolta. Cavitatea uterina dispare, decidua capsulara fuzioneaza cu decidua parietala, iar in saptamana 22 decidua capsulara se necrozeaza si dispare.

Partea fetală a placentei Isi are originea timpurie in trofoblast , el secreta progesteron ce impiedica caderea corpului galben. In evolutia trofoblastului avem 3 etape : 



In stadiul lacunar in sincitiotrofoblast apar spatii, aceste spatii evolueaza si formeaza niste lacune in ziua 19 , acolo patrunde sangele matern din capilarele sinusoide erodate, si in acest moment incepe tipul de hranire emotrof. Se instaleaza in lacune circulatia lacunara care este un sistem primitive dar eficient pentru schimburile respiratorii. Din scintitiotrofoblat se diferentiaza mezoblastul extraembrionar, din aparitia unor spatii in interiorul lui. Are doua straturi: stratul periferic somato pleural, este impins de celomul extra embrionar sub sincitiotrofoblat, si in acest fel ia nastere testulul mezenchimal.

Circulatuia fetala inlocuieste circulatia vitelina. Sistemul vilozitar care este format din trofoblast si corion, genereaza vilozitati pe intreaga circumferinta, apoi datorita expansionarii amiosului, vilozitatile de pe suprafata corionului corespunzatoarea deciduei capsulare se atrofiaza si dispar si apoi vorbim de corion neted. 24 | P a g e

Corionul neted impreuna cu decidua capsulara de la suprafata lui sunt impinse de catre amniost catre deciudua parietala, fuzioneaza cu decidua parietala, in momentul fuzionarii dspare cavitatea uterine, iar acum in momentul fuzionarii dispare stratul epitelial al endometrului, si ia nastere placenta. Ea face parte din membranele fetale , definitive si contribuie la schimburile materno fetale , pentru perioada intra uterina. Partea fetala a placentei i-a nastere din corionul tromblosului numit si discul placentar, stratul de mezenchim de la faza vilozitatilor formeaza placa corionica care pe fata sa fetala este invelita de amniost. In zona de insertie a cordonului ombilical , placa corionica contine pe langa testut conjuctiv , tesutulu gelatinos a lui Barton care provine din cordonul ombilical si contine ramificatiile arterelor ombilicale (vaselor). Vilozitatile tertiare care au aparut vase de sange formeaza lobii placentari care sunt 15-30. Un lob este format dintr-o vilozitate principala (vilozitate stem sau pedunculara). Baza acestor vilozitati pleaca de la placa coriala iar varful se fixeaza pe lama de cito trofoblast de la nivelul deciduei sau placii bazale, fiind vilozitatea pedunculara ramificata pleaca o serie de proeminente unele libere altele de ancorare , iar cele de ancorare se prind de placa bazala si poarta numele de vilozitati tampon. O vilozitate libera impreuna cu ramificatiile ei formeaza un lob placentar, in aceste vilozitati vasele sangvine ocupa o pozitie centrala, in ramificatiile vilozitatii, vasele se gasesc catre periferie, catre membrane de schimb. Vilozitatile coriale invadeaza decidua bazala, respectand insa, unele portiuni de testut care nu ajung la corion. Aceste portiuni formeaza septurile placetare. Cand trofoblastul ajunge la placa bazala si se ataseaza de ea, spatiile intre viloase sunt imbracate de sincitio trofoblast, si trofoblast. Poarta numele de codiledon ( unde se gaseste o vilozitate). Suprafata totala este foarte mare , cam 14m2 , aproximativ cat suprafata corpului. Placenta umana este o placenta de tip viols , avand aceste spatii inter rugoase, pline cu sangele matern, iar placa coriala se aseaza peste aceste spatii si le obtureaza ca un capat. In placenta se gaseste fibrin si fibrinolinul care sunt substante amorfe, joaca rolul unui schelet de sustinere a placentei si nu numai de sustinere dar si de mentinere a ei in acelasi timp. Ei bine, cum se fac schimburile la nivelul placentei? Se fac prin intermediul membranei de schimb interhema, are 5 straturi. Presiunea sangelui in cavitatile vilozitare este inferioara fata de sangele din spatial intrervilos si acest lucru este explicat de gradientul de presiune mult mai mare care exista in artera ombilicala care aduce sangele din vena omblicala. Functiile placentei : functie metabolica , functie de schimb si functie endocrina. Ea este un organ temporar de schimb intrre organismul matern si fat, toate functiile placentei sunt programate genetic, ea pune in asociatie fluxul sangvin matern cu sangele fetal care in mod normal nu se amesteca. Faptul ca nu se amesteca este datorat membranei inter hemale, sau barierei placentare. Schimburile care se realizeaza prin difuziune simpla sau mecanisme active. Placenta indeplineste temporar o serie de functii care sunt preluate in viata post natala de organse spcifice. Functia de schimb a placentei se face fie prin difuzine simpla , transport activ , sau pinocitoza. Aproape de termen, placenta extrage 20-25 de mm pe minut, din care jumatate este transferata fetusului. Electrolitii trec usor, anticorpii vin in cantitate foarte mica , gamaglobulinele trec prin pino citoza, in ceea ce priveste secretia endocrina placenta utilizeaza produsi de orgine fetala , maternala sau ambele.

25 | P a g e

Stadiile : Săptămâna 2, 3 Curs 6- 12.11.2009

Evoluția în săptămâna a 2-a Se refera la formarea ovulului, si formarea peretilor blastocistului, precum si la aparitia mezoblastului. La sfarsitul primei saptamani oul este partial implantat, blastoicistul, colul reductional, celulele care formeaza endoblastul sincitio si citotrofoblastul. In saptamana a 2a a dezvoltarii au loc procese de diferentiere la nivelul endoblastului in urma carora se formeaza discul embrionar bilaminar. Tot acum apare primodiul cavitatii amniotice si se petrecere dubla startificare a peretilor blastocisului astfel incat blastocistul isi dubleaza structura si devine bilaminar. In acest moment vorbim de stadiul de blastocis bilaminar. Insa pentru a nu se creea confuzii intre denumirea de disc embrionar bilaminar si notiunea de blastocis bilaminar ,in nomina embriologica termenul de disc laminar nu este omologat, ci noi il folosim in mod current. Tot in sapt a 2a, se formeaza sacul vitelin primar, continua diferentierea sincitio si trofoblastului, apar lacunele trofoblastice si continua si se sfarseste implantarea blastocisului in endometru. In zilele 4-5 dispare membrana pellucida , in zilele 5-6 blastocistul se lipeste de endometru , iar in zilele 7-8 , sincitiotrofoblastul erodeaza endometrul si oul este partial implantat. Sincitiotrofoblastul are o functie activa de transport si o functie secretorie. Prezinta la suprafata microvili care vin in contact cu endometru. In citoplasma are mitocondrii, microfilamente, si mici vacuole. In ziua a 9-a vacuolele citoplasmatice de la polul embrionar conflueaza si apar mici cavitati care au fost numite lacune trofoblastice. In acest moment vorbim de stadiul lacunar al trofoblastului. Sincitiotrofoblastul patrunde in stroma endometriala , iar celulele stromei endometriale din jurul zonei de invazie, devin celule deciduale. Unele degenereaza si substantele continute in ele impreuna cu secretiile sincitiotrofoblastului alcatuiesc embriotroful, sau laptele embriotrof. In zilele 9-10, blastocistul depasteste epiteliul, patrunde in stroma endometriala, realizandu-se implantatia interstitiala. Locul de patrundere este ascoperit de un dop fibrinos astfel incat zona de implantatie devine mai proeminenta. Zilele 11-12 enzimele pe care le sintetizeaza sincitiotrofoblastul au o actiune modica , iar prin aceasta erodeaza peretele capilarelor sinusoide. Sangele din aceste capilare sinusoide patrunde in lacunele sincitiotrofoblastului si vine in contact cu sincitiotrofoblastul. In acest moment se realizeaza viitoarea circulatie rudimentara. Lacunele trofoblastului se umplu cu sange matertn si ele vor fi orientate radial , fiind despartite de trabecule de sincitiotrofoblast. Este stadiul trabecular al trofoblastului. In zilele 12-13 citotrofoblastul invadeaza trabeculele sincitiotrofoblastului si se formeaza vilozitatile primare. Tot acum in zilele 12-13 epiteliu endometrial prolifereaza si dispare orice urma a locului de patrundere a blastocistului. 26 | P a g e

Booon..Haideti sa vedem cum se formeaza discul embrionar. Oul are aspectul unei vezicule cu aspect de blastocist. Blastocistul are 3 etape:   

Blastocistul unilaminar Blastocistul bilaminar Blastocistul trilaminar

Blastocistul unilaminar este format din embrioblast si trofoblast In ziua a 5-a de la ovulatie dispare zona pellucida , care va avea rolul de a transmite substante nutritive catre ou , are rolul e a impiedica fixarea oului in tuba uterina , iar disparitia zonei pellucida permite trofoblastului proliferarea acestuia si contactul direct al trofoblastului cu mucoasa uterina.

Formarea discului embrionar bilaminar In ziua a 7-a ,pe partea interna a embrioblastului , in partea orientata catre cavitatea blastocistului se va diferentia un strat unilaminar de celule polietice = endoblastul sau hipoblastul care constituie tavanul cavitatii blastocistului. Stratul supraiacent hipoblastului care este situat sub trofoblast, formeaza o placa care poarta numele de ECTOBLAST. In ziua a 8-a, in acest strat celular al trofoblastului apare un proces de cavitatie care tinde sa separe ectoblastul de trofoblast. In urma acestui proces apare primordia cavitatii amniotice.Embrioblastul ia o forma circular turtita si devine in acest moment disc embrionar in care se disting planseul cavitatii amniotice = ectoblastul care este format din celule voluminoase si endoblastul subiacent.Aceste 2 straturi sunt cele care alcatuiesc discul embrionar. Din straturile care formeaza planseul cavitatii ,se vor forma aproape toate celulele embrionului, celule inalte cu un mare potential proliferativ. In ziua a9-a ,are loc dublarea peretilor blastocistului. Din startul care formeaza plafonul cavitatii blastocistului un numar de celule vor fi impinse in afara discului embrionar si vor forma membrana exocelomica a lui Heuser. Ei bine.. in acest moment sub discul embrionar , peretele cavitatii blastocistului care imediat inainte era unilaminar ,format doar din trofoblast ,in acest moment aparand membrana exocelomica a lui Hauser , blastocistul are un dublu strat  stadiul de BLATOCIST BILAMINAR , Acest proces consta in diferentierea si aparitia pe suprafata interna a cavitatii blastocistului a unui strat subtire de celule , aceasta fiind membrana exocelomica , ea se continua proximal cu endoblastul, de pe circumferinta discului embrionar. Ei bine.. Cavitatea pe care aceasta membrana exocelomica a lui Hauser o delimiteaza poarta numele de sac vitelin primar.

Formarea stratului trilaminar , aproape de stratul bilaminar. Blastocistul trilaminar reprezinta ultimul stadiu al blastocistului si corespunde zilelor 13-14 , (sf sapt a 2-a ). Aceasta etapa se caracterizeaza prin diferentierea celui de-al 3-lea strat al peretelui blastocistului , acest al 3-lea strat purtand numele de MEZOBLAST EXTRAEMBRIONAR . Tesutul mezenchimal extraembrionar se diferenteaza din citotrofoblast , celulele care se diferentiaza din. Deci, celulele trofoblastului incep sa se diferentieze, aceste celule migreaza si se aseaza intre PERETELE SACULUI VITELIN (interior) si trofoblast (situate la ext). In afara acestora vom gasi ovoblastul, citotrofoblastul. 27 | P a g e

Oul este implantat Trebuie sa stiti ca aparitia mezoblastului embrionar precede aparitia mezodermului intraembrionar (el fiind a 3-a foita a discului embrionar), dar mai intai apare mezodermul extraembrionar ,el continuandu-se la periferia discului in sapt 3 cu mezodermul intraembrionar  un tesut aproape lichid bogat in substante nutritive preluate din trofoblast care sunt transmise discului embrionar prin intermediul sacului vitelin. In interiorul mezoblastului extraembrionar se vor forma lacune. Aceste lacune mari vor fuziona si vor forma o cavitate unica care poarta numele de celomul extraembrionar sau cavitatea foliala care dispare in sapt a 9-a. Aceste lacune fuzioneaza si despart mezoblastul extraembrionar in 2 parti :  

Parte care ramane catre citotrofoblast ( mezoblast ) sau somatopleura Parte orientate catre sacul vitelin si catre disc -> sac extraembrionar splahnic sau splanhnopleura

Mezoblastul extraembrionbar somatic impreuna cu trofoblastul formeaza corionul. Boonn… La extremitatea caudala a discului embrionar apare o punte de tesut embrionar intre mezoblastul somatic si ... pe de o parte, si intre mezoblastul splahnic si embrionar pe de alta parte, la acest nivel se va forma cordonul ombilical. Odata cu formarea pediculului de fixatie in zilele 12-13, sacul vitelin primar isi reduce volumul si dispare, resturi din sacul vitelin primar vor forma chisturi exocelomice. Ei bine… Imediat in zilele 13-14 se formeaza sacul vitelin definitiv probabil celulele endoblastului primar prolifereaza, se intind pe toata suprafata sacului vitelin primitiv si inlocuiesc celulele plate ale fostei membrane exocelomice a lui Hauser. In acest moment discul embrionar va avea structua bilaminara, celulele exoblastului devin unilaminare se aseaza pe un singur strat, iar la periferie ele se continua cu celule mari care constituie invelisul cavitatii amniotice, aceste celule tapeteaza, luand numele de amnioblaste. Zona de contact dintre ectoblast si amnioblaste ia numele de jonctiune amnio-ecto-dermala/Blastica. Cavitatea amniotica devine amnios primitiv. Endoblastul, celulele endoblastului devin cubice, ele formeaza in acest moment tavanul sacului vitelin definitiv, in regiunea cefalica a discului celulele endoblastului devin columnare. Se va forma placa precordala , viitoarea membrana orofaringiana. Ei bine.. la sf sapt a 2-a , discul embrionar are cam 0,1 – 0,2 mm, iar daca in aceasta perioada este supus la agenti teratogeni , evident nu vor da malformatii congenitale dar se poate distruge blastocistul si se poate petrece un avort spontan. Pediculul de fixatie indica locul unde se va forma cordonul ombilical. Boon… Intre mezoblastul extraembrionar splanhnopleural si somaotopleurala se formeaza o cavitate care este celomul extraembrionar. Eh..In acest moment blastocistul este implantat , sa dezvoltat celomul extraembrionar , discul embrionar este bilaminar , foita dorsala consituie exoblastul.

Evoluția în săptămâna a 3-a Domnilor...Suntem intr-o etapa complexa a embriogenezei care se ocupa cu formarea mezodermului intraemrbionbar, acest proces prin care discul embrionar vitelin devine trilamiar se petrece intre ziua 14 si 19 , in 28 | P a g e

aceasta perioada avem o crestere rapida a discului (creste in special in lungime) astfel incat spre sf sapt a 3-a, discul embrionar ia forma unui piscot care are 2 mm. Odata cu aparitia mezodermului se individualizeaza cele 3 foite embrionare si odata diferentiate ele se numesc ectoderm, mezoderm si endoderm. Aceste foite constituie primordiile organelor si ele in etapele urmatoare isi continua evolutia in stransa legatura, edificand un organism.In acelasi timp si progresiv se vor dezvolta si anexele embrionare. Trasatura esentiala a evolutiei in sapt a 3-a , o constituie fenomenul de migratie celulara. Este o migratie celulara cu procese de invaginatie. Evolutia in sapt a 3-a  laminarea si stratificarea celor 3 foite embrionare care au ca consecinta aparitia discului embrionar trilaminar. Embrionul ia forma unui disc alungit , disc care apare pe fata ectodermala. Axul lung corespunde viitorului ax cranio caudal al embrionului.Deci...in aceasta perioada discul se polarizeaza si ia forma de scut. Toate aceste procese din sapt a 3-a au fost elucidate prin metode HISTOCLINICE , si cu RADIO IZOTOP. Celulele germinale primordiale care isi au originea in peretele sacului vitelin migreaza in creasta gonadala. Aceasta migratie celulara este un fenomen compelx , si se aseamana cu migratiile celulare din procesele inflamatorii ( intr-un proces inflamator mai multe tipuri de celule macrofage sunt mobilizate de organism unde s-a produs inflamatia ). Boon... unde apar primele fenomene ale gastulatiei? Domnilor..Primele fenomene ale gastulatiei apar la nivelul gastoblastului (Gasto = stomac) si semnifica formarea unei cavitati digestive , acest termen se refera in special la embrionul animal si a fost pastrat si in embriologia umana ). In ziua a 15-a pe linia mediana a partii caudale a discului embrionar apare in plan medio-sagital o mica ingrosare a ectoblastului numita linia primitiva care proemina in cavitatea amiotica.Pe linia primitiva se formeaza un sant numit sant primitiv. La extremitatea craniala a liniei apare o ingrosare numita nodul primitiv al lui hensen.Domnilor..la nivelul nodului apare o depresiune numita foseta primitiva.Linia primitiva se alungeste cu proliferare caudala , iar de la foseta primtiva se dezvolta in sens cranial prelungirea cefalica a liniei primitive ,care se termina in apropierea placii de cordare. Ne aducem aminte ca in zilele 13-14 la polul cranial din ectoderm apare o grupa de celule PRECORDALE si aceste celule sunt strans lipite de ectodermul supraiacent si acest contact dintre celule constituie PLACA PRECORDALA. Ce este linia primitiva? Linia primitiva si nodul primitiv reprezinta o concentrare de celule pluripotente care au o rata de multiplicare mai ridicata decat a restului ectoblastului , linia primitiva incepe din ziua 18 , si va disparea la sf sapt a 4-a . Din linia primitiva pot persista resturi care pot cauza tumorile sacro-coccigiene sau teratoamele , tumori care contin derivate din toate cele 3 foite embrionare. In ziua 16 , incepe formarea celei de a 3-a foite embrionare , mezodermul Epiblastul prolifereaza, celulele care apar in urma mitozelor migreaza spre linia primitiva, se detaseaza de epiblast , pierd legatura cu el si se invagineaza la nivelul santului primitiv. In urma migratiei, ele se aseaza intre ectoderm si endoderm pentru a forma cea de-a doua foita embrionara , mezodermul intraembrionar. Pe partile laterale ale discului mezodermul extraembrionar se va continua cu mezoblastul extraembrionar care inveleste peretele amniostului si al sacului vitelin 29 | P a g e

Celulele se intind pe toata suprafata discului ,dar respecta 2 regiuni :  

In partea cranina ,unde apare membrana orofaringiana In partea caudala, unde apare membrana cloacala

Unele celulele ale mezodermului extraembrionbar imping celulele endoblastului in afara discului embrionar, formand endodermul embrionar definitiv, alte celule isi pastreaza potentialul proliferativ si potentialul de diferentiere in diverse tipuri celulare , aceste celule raspandindu-se in toate celulele corpului unde devin celule MEZENCHIMATOASE (dau nastere aparatului de sustinere , tesutului conjuctiv si stromei glandelor ) … ( aici ceva cu peretele miocardului ) In aceasta regiune a marginii cefalice a discului embrionar mezodermul cardiogen fuzioneaza cu mezoblastul extraembrionar si formeaza septul transvers. Ei bine...aceste celule care deriva din linia primitiva migreaza si caudal patrund in pediculul de fixatie si formeaza mezodermul secundar al pediculului de fixatie , in portiunea caudala , posterior de linia primitiva , ecto si endoblastul vin in contact si formeaza membrana cloacala , imediat in afara granitelor caudale ale discului embrionar, endodermul extraembrionar emite un mic diverticul denumit alantoida, el creste si se dezvolta in grosimea pedicului de fixatie. Lumenul din diverticulul allantoidian devinde canal allantoidian ,iar in mezodermul acestuia se vor forma elemente firgurate ale sangelui , iar ulterior o parte din acest diverticul va lua parte la formarea vezicii urinare. Partea din allantoida care ramane nefolosita la formartea vezicii primare constituie uraca. Ei bine... pana in acest moment discul embrionar s-a alungit treptat , are o forma ovalara si se schiteaza cele 2 extremitati: craniala si caudala , odata cu schitarea extremitatii cefalice , lama precordala ia numele de membrana orofaringiana. Membranele sunt bine individualizate la jumatatea saptamannii a 3-a. Domnilor…In sapt a 3-a se formeaza notocordul. Incepe in ziua a 16-a, se invagineaza in axul median al discului, avand directive anterioare pe linia mediana , un cordon de celule care se interpune intre ecto si endoblast , acest cordon poarta numele de procesorul sau lama notocordala. Boon…In zilele 16-17 , in aceasta lama NOTOCORDALA (numai desenez inca o data sa nu mai pierdem timpul ) , se invagineaza un canal ,care pleaca de la foseta primitiva si strabate lama notocordala in toata lungimea ei si se numeste CANAL NOTOCORDAL In ziua 18, peretele inferior al canalului notocordal fuzioneaza cu endodermul subiacent dupa care planseul canalului notocordal regreseaza , incepand de la extremitatea cefalica, in acest fel canalul notocordal comunica cu sacul vitelin si cu cavitatea amiotica Tavanul canalului este intercalat intre buzele solutiei de continuitate si formeaza placa notocordala care este un cordon longitudinal median in tavanul sacului vitelin. Boon….canaliculul neuroenteric va persisita pana la aparitia primei somite. Placa notocordala se separa si formeaza notocordul definitiv care constituie scheletul axial primitiv embrionar. Notocordul definitiv se intinde de la nodul primitiv pana la membrana orofaringiana, in jurul lui se formeaza o teaca , unde se va forma coloana vertebrala , iar resturile ei formeaza nucleul pulpos al discului intervertebral. Nucelul se reface imediat restabilindu-si drumul , iar canaliculul mioenteric dispare. 30 | P a g e

Notocordul are un efect inductor asupra ectodermului situat deasupra lui pe care il transforma in placa neurala. Notocordul care se intinde de la nodul primitiv la membrana orofaringiana ,isi termina evolutia la sf sap 4 . Concomitent cu dezvoltarea notocordului linia primitiva se scurteaza printr-o miscare de recul, nodul primitiv se apropie tot mai mult de extremitatea caudala. Lama precordala , linia primitiva si notocordul redau planul simetriei bilaterale in relatie cu care se va dezvolta intregul corp al embrionului. Trofoblastul in sapt 3 continua sa se dezvolte. Dezvoltarea este caracterizata prin formarea vilozitatilor secundare , incat in ziua a 15-a in vilozitatile primare patrunde mezoblastul extraembrionar care se aseaza in axul vilozitatilor si acest mezoblast extraembrionar contine fibroblastocise sau celulele lui Hofbauer, sunt celulele active metabolic, astfel incat vilozitatile coriale se alungesc si au tendinte de ramificare. Si acum, intre ziua a 15-a si a 20-a, in axul mezenchimatos, se diferentiaza capilare sangvine care caracterizeaza vilozitatile tertiale. Concomitent se formeaza corionul ce se leaga cu vasele din corionul adiacent ,iar in ziua 21 sangele incepe sa curga prin aceasta retea primitiva La sf sapt a 3-a incepe formarea crestelor neurale .

31 | P a g e

Dezvoltarea de la sfărșitul săptămânii a 3-a până la finalul embriogenezei Curs 7- 26.11.2009

Incepand cu sfarsitul saptamanii a 3-a, au loc diferentieri morfo-specifice ale celulelor embrionare. Aceste modificari incep in regiunile superioare ale corpului, si ca urmare ale acestor modificari, se devzolta primordiile organelor si se definitiveaza forma exterioara a corpului embrionar. Datorita faptului ca la inceputul perioadei embrionare din foita ectodermala a discului se formeaza santul si tubul neural, prima parte a perioadei embrionare a fost numita neurulatie (faza finala a gastulatiei). In perioada neurulatiei, au loc evolutia si diferentierea paralela a celor 3 foite embrionare si constituie substratul organogenezei, fiecare foita embrionara va avea o schema proprie de dezvoltare. Experimental s-a dovedit ca tesutul mezenchimal nu se dezvolta numai din mezoderm, ci si din ectoderm si din endoderm. “Eeehh… Deci cele 3 foite embrionare: ectodermul, mezodermul si endodermul au o evolutie paralela. Ne ocupam de fiecare in parte.”

Ectodermul Formeaza foita dorsala a chistului embrionar, care in acest moment este trilaminata. Ectodermul se continua la periferie cu invelisul epitelial al cavitatii amniotice. Sub influenta inductorie a notocordului si a mezodermului paraaxial, ectodermul care este situat dorsal de notocord se ingroasa, ia forma unei benzi longitudinale care poarta numele de placa neurala. Placa neurala reprezinta primordia sistemului nervos. Ea se intinde de la lama precordala la nodul primitiv. In partile laterale, placa neurala se continua cu ectodermul, iar zona de contact poarta numele de jonctiune neuro-ecto-dermala. In ziua a 18-a, placa incepe sa se invagineze pe linia mediana si se formeaza santul neural. Datorita acestei invaginari, marginile santului sunt strajuite de 2 proeminente laterale, numite plicile neurale. Aceste plici iau nastere prin ridicarea la suprafata a acetiodermului adiacent jonctiunii neuro-ecto-dermale. Zona de jonctiune neuro-ectodermala poate lua nastere in lungul plicilor neurale rezultand crestele neurale. Paralel cu aceste transformari, mezodermul se segmenteaza in mezoderm paraaxial, intermediar si lateral. La sfarsitul saptamanii a 3-a, plicile neurale, vor fuziona in dreptul somitei 6 si formeaza tubul neural. Crestele neurale, care erau adiacente, se dispun dorso lateral de tub, sub ectoderm. In acest moment tubul se separa de ectodermul de invelis si devine liber. Lumenul tubului ia numele de canal neural. Aceasta inchidere a santului neural si formare a tubului neural progreseaza atat cranial cat si caudal, iar tubul ramane deschis la cele 2 extremitati prin 2 orificii, neuropor: anterior si posterior. Aceste extremitati se vor inchide in ziua 25 neuroporul anterior si in ziua 26 neuroporul posterior, odata cu formearea vaselor de sange. Inchiderea acestor orificii marcheaza sfarsitul neurulatiei. In tot acest timp in peretii tubului au loc procese de histiogeneza, iar peretele se diferentiaza pe straturi: un strat ependimar, un start marginal si un strat mijlociu. La sfarsitul saptamanii a 4-a, la nivelul extremitatii cefalice a tubului 32 | P a g e

apare fovea otica , unde se va dezvolta melcul membranos si receptorii si fovea cristalinii din care se va dezvolta cristalinul . Viitorul sistem nervos are o forma circulara, o parte caudala cilindrica, viitoare maduva spinarii si o parte craniala mai larga, care va devein creier. La extremitatea cefalica, se produce aceasta strangulare astfel incat se vor schita cele 3 pedicule cerebrale: Prozencefalul la nivelul caruia se gaseste vezicula optica , mezencefalul si rombencefalul. Concomitent cu aparitia veziculei cerebrale, tubul anterior formeaza 2 culturi : o cultura cervicala si o cultura cefalica, situate in regiunea creierului mijlociu. Eh..am vazut cum se formeaza si se dezvolta tubul neural In timpul fuzionarii plicilor neurale, unele celule ectodermale care erau situate la jonctiunea neuro-ecto-dermala pierd legatura cu celulele vecine si devin celulele mezoblastice ale crestei neurale. Crestele neurale dupa inchiderea santului neural se detaseaza de ectoderm si formeaza dorso lateral de tub 2 coloane longitudinale care migreaza spre santul neural spre sf sapt a 4-a. Din punct de vedere topografic, aceste creste neurale, sunt creste cerebrale si creste neurale mediostice care sunt ceva mai reduse ca numar. Crestele neurale sunt creste neurale prozencefalice, creste neurale rombencefalice si creste neurale mezencefalice. Crestele neurale centrale se dispun in lungul veziculelor cerebrale si ele pot disparea pe masura ce vor genera diverse alte ovulatii cerebrale. Din crestele neurale se vor forma ganglionii si fibrele senzitive ale nervilor cranieni si spinali, se formeaza partea periferica a sistemului nervos vegetativ si medulara suprarenalei. Ei bine..Din mezenchimul acestor creste deriva ectomezenchimul sau mezodermul cum este in nomenclatura. El va da nastere la mai multe tipuri de celule si tesuturi. Ectomezenchimul contribuie la formarea si dezvoltarea normala a feței si a regiunii brahiale, din acest motiv malformatiile feței sunt considerate a fi neurohistopatii pentru ca elementele care formeaza fatza deriva din mezenchimul crestelor neurale.Dezvoltarea ectomezenchimului din crestele neurale demonstreaza lipsa de specificitate absoluta a foitelor embrionare. Aceste celule formeaza populatiile celulare ale sistemelor endocrine in curs , sunt celule care deriva din crestele neurale si cu cat ele se departeaza mai mult de locul de origine seamana cu celulele mezenchimale. Din acestea se formeaza dintii, tesutul conjuctiv al tiroidei, paratiroidei si timusului (in el se formeaza celulele globice). In timpul neurulatiei se diferentiaza si caile nervoase, neuroblastii somatosenzitivi si ganglionii spinali. Se dezvolta neuroblastii multipolari din ganglionii vegetativi si se dezvolta celulele gliale ale lui Schwann . Din el se dezvolta leptomeningele, piamater si arahnoida. Tot din celulele crestelor neurale se formeaza celule endocrine: celulele secretorii de calcitonina, celulele globice.

-

 Derivatele ectodermului embrionar sunt : Tesutului epidermal cu derivatele sale si glandele anexe Sistemul nervos centrtal Sistemul nervos periferic Sistemul nervos autonom Lobul posterior al hipofizei Lobul anterior al hipofizei Cristalinul M. neted al irisului Epiteliul conjuctiv lui Corneil si glanda lacrimala Neuroepiteliul organelor de simt 33 | P a g e

-

Epiteliul cavitatii nazale si a sinusurilor paranazale Epiteliul cavitatii bucale, glandele salivare si smaltul dintilor Epiteliul partii anterioare a canalului anal si a uretrei inferioare

Mezodermul intraembrionar S-a format in prima parte a saptamanii a 3-a . El participa la primordia formarii unor organe si sisteme. Dă forma externa a corpului embrionar. In ziua a 17-a prin proliferare pe o parte si alta a notocordului apar 2 regiuni distale care separa mezodermul in perisegmente:   

Mezodermul paraxial care impreuna cu notocordul formeaza mezodermul dorsal Mezodermul intrermediar Mezodermul lateral care se continua cu mezoblastul extraembrionar

Mezodermul lateral se cliveaza in 2 lame: mezoblastul somatic (somatopleural) si mezoblastul visceral. Cranial se diferentiaza mezoblastul cardiogen (care este primordiul cordului). Eh..sa vedem cum evolueaza fiecare In ziua 20-21, mezoblastul paraaxial se segmenteaza succesiv de la extremitatea cefalica la cea caudala si formeaza niste gramezi metamerice de tesut mezodermal, aceste gramezi metamerice poarta numele de SOMITE. Dupa numarul somitelor se apreciaza varsta embrionului. In dreptul polului cranial se formeaza prima pereche de somite occipitale. Mezenchimul se extinde in jurul celulelor cerebrale si formeaza mezenchimul difuz al capului, acest mezenchim va forma duramater. Odata cu aparitia primelor somite procesul continua si se vor diferentia 42 pana la 44 de somite care se repartizeaza de o parte si de alta a liniei mediane si sunt 4 somite occipitale, 8 somite cervicale, 12 toracice, 5 lombare , 5 sacrale , si 8-10 coccigiene. Dintre aceste somite, primele occipitale si ultimele 5-7 somite coccigiene vor disparea. Din somitele cervicale se va dezvolta craniul si musculatura limbii. Metameria primelor somite constituie baza metameriei cordului. Fiecare somita prezinta o cavitate care poarta numele de miocel. Aceasta cavitate, miocelul, va disparea in momentul in care un numar de celule de tip epitelial cilindric vor prolifera si vor deveni celule mezenchimale. Aceste celule mezenchimale vor migra catre notocord si catre tubul neural, aici vor forma sclerotoame cu dispozitie metamerica. Din aceste sclerotoame deriva fibroblastele tesutului conjuctiv , deriva scheletul axial al trunchiului ( coloana vertebrala). Domnilor.. Pe la sfarsitul saptamanii a 4-a sclerotomul migreaza in intregul embrion. Elementele derivate din sclerotom se diferentiaza in fibroblaste , osteoblaste. O parte din celulele sclerotomului se grupeaza in jurul partii dorsale, ceea ce ramane din somita dupa titrarea sclerotomului poarta numele de dermato-miotop. Din dermato-miotop celulele mezenchimale se aseaza sub epiblast si formeaza tesutul subcutanat, iar miotomul ia o dezvoltare considerabila, cu aspect fusiform, si din el se vor forma mioblastele (primele celule musculare). Sclerotomul migreaza in jurul notocordului care in acest fel devine axul coloanei longitudinale a cordului, aceasta coloana poarta numele originii segmentare. Locurile pe sclerotoame sunt departate in zone mai putin dense, fiercare plan de segmentare cuprinde o parte nervul rahidian. Jumatatea caudala a fiecarui sclerotom va prolifera efectiv si intalneste portiunea cefalica a sclerotomului adiacent si in acest fel se formeaza corpul vertebral precartilaginos. Se formeaza si discul intervertebral dintr-o zona inferioara a jumtataii craniale a sclerotomului. 34 | P a g e

Notocordul regreseaza la nivelul cordului vertebral, persista insa si se largeste la nivelul discului unde va da nastere nucleului mucos al discului intervertebral. Dupa ce din somite celulele sclerotomului au migrat in regiunea craniana, el devine dermato-miotiop. Celulele partii laterale, contine dermatoamele, care sunt formate din celule meodermale din care va lua nastere tesutul subcutanat al tegumentului dorso lateral al trunchiului. Celulele partii mediale formeaza miotomul care prolifereaza, i-au un aspect fusiform si constituie celulele musculare tinere care poarta numele de mioblaste. In saptamana a 5-a , miotoamele se dezvolta considerabil, evolutia lor este mai evidenta in zona toracelui si anume miotomul se intinde in sens dorso ventral si el va da un mic contigent care se numeste epimer si care va forma muschii extensori ai coloanei vertebrale. Un contingent ventral mai intins care poarta numele de hipomer, din care se vor forma muschii flexori laterali si ventrali, muschii intercostali externi si interni si preambulul sternului. Nervul corespondent se divide si el intr-un ram dorsal destinat epimerului si un ram ventral destinat hipomerului. Ce se intampla cu mezodermul intermediar? Pierde legatura cu somitele si se segmenteaza in regiunea cervicala si toracica si formeaza nefrotoame. Portiunea caudala a mezodermului intermediar ramane nesegmentata si formeaza cordoanele nefrogene . Din ele vor lua nastere organele aparatului inghinal care strabate mai multe etape: etapa de pronefros, etapa de mezonefros si etapa de metanefros. Tot din cordoanele nefrogene vor iesi si organele genitale. Mezodermul intermediar este format din mezenchim, se imparte in lant somatic visceral, splahnica, pleura, ce au inclus intre ele celomul intravenos. Mezodermul lateral se extinde lateral de placa precordala si va forma mezodermul cardiogen din care se formeaza sistemul cardiovascular. De o parte si de alta a nodului primitiv exista 2 zone cardiogene care pot fuziona in acest mezenchim cardiogen. Apar celule angio formatoare care poarta numele de angioplaste si care se gasesc initial pe partile laterale ale splahnopleurei aceste celule angio formatoare vor forma o retea capilara primitiva. Tot aici apar veziculele celomice care prelucreaza primordiul cavitatii pericardice. Urmeaza un fenomen, cand discul embrionar se formeaza intr-o formatiune tubulara prin fenomenul de plicatura, cele 2 gene angio formatoare dau nastere tubilor cardiaci. Plin plicatura cei 2 tubi se apropie si vor fuziona in tubii simpli cardiaci ( primordiul cordului ). Din mezodermul lateral in perioada timpurie se formeaza masele musculare ale arcurilor brahiale. Din mezoderm iau nastere mugurii membrelor de unde se devolt scheletulul si musculatura membrelor superioare si inferioare. Mezodermul somatopleurei va forma sfincterul anal din care se va forma si sfincterul urogenital. Tot din mezodermul somatopleurei se formeaza foita parietala.Din mezodermul splahnopleurei se dezvolta tunica submucuoasa si musculara si foita viscerala a pericardului pleurei. Ce este celomul? Este un spatiu de clivaj intre cele 2 foite ale mezodermului lateral din care vor lua nastere cavitatile seroase ale cordului, splahnopleura se aseaza in jurul endodermului, pleura sub ectoderm. Domnilor..Care sunt cavitatile seroase? Cavitatea pleurala, peritoneala si cavitatea vaginala, testiculul.

35 | P a g e

Endodermul Este foita ventrala a discului embrionar, el formeaza tavanul sacului vitelin si se continua cu endodermul extraembrionar. Incepand din ziua a 12-a , discul embrionar incepe sa se curbeaze, intai in jurul axului longitudinal, astfel ca la un moment dat , endodermul ia aspectul unui jgheab intestinal care priveste catre cavitatea vitelina. Santul intestinal devine tub intestinal in sapt a 3-a , prin alipiriea marginilor (deci discul embrionar se curbeaza). Ei bine..se produce simultan la cele 2 extremitati progresand din ambele directii catre portiunea mijlocie. Ei bine..portiunea mijlocie a tubului intestinal comunica cu cavitatea vitelina. Fiecare extremitate va fi ingropata in peretele tubului digestiv. Odata cu transformarea santului intestinal in tub intestinal, se constituie si peretele ventral al corpului embrionului. Boonm..va mai aduceti aminte ca .. La cele 2 extremitati tubul intestinal este inchis prin membran orofaringiana (la extremitatea craniala) si membrana cloacala (la extremitatea caduala) , unde ecto si endodermal sunt strans lipite intre ele. Practic la extremitatea cefalica si caudala, tubul se termina cu un fund de sac, fara sa aibe comunicare cu exteriorul. Segmentul cefalic este inchis de membrana orofarigiana. Membrana orofaringiana incepe sa se dezvolte in saptamana a 3-a. Caudal tubul intestinal este separat prin membrana cloacala, intestinul odata format sufera o crestere liniara importanta ,m aceasta creste ne crest ein amplitudine cresterea generala a cordului , astfek incat p[ortiunea mijl a tubule intestinal ,se alungeste cel mai mult. La extrmitatea cadauala A INTESTINULui se formeaa o cavitate ampulara , cloaca , care serveste pentru excretia renala , si excretia fecala , cloaca nu comunica cu exteriorul ,ifind despartita prin membrane cloacala In saptamana 4 , din extremitatea caudal a mezodermului ia nastere ductul altoidian. Deci tubul intestinal primitiv se intinde cranio-caudal de la membrane orofaruigiiana ,la cea oro cloacala. E asezata in plan hemio sagital , se gaseste in contact cu fata ventrala a tubului medular de care este separata prin aparitia notocordului pleural. Domnilor... Foita splahnica se reflect ape peretele intestinal (si dorsal si ventral). Din aceasta reflectare a foitei pe pereti, tubul este situat sagital de peretele dorsal al trunchiului prin mezenterul comun dorsal, iar de peretele ventral prin mezentereul ventral care formeaza splahno pleura dreapta si stanga care se reflecta la nivelul tubului. Tubulu intestinal primitive are 3 parti, intestinal anterior sau rohentero, mijlo sau mezentero, si intestinul posterior sau prohentero. Ziua 30 se face membrane orofarigniana , si se face legatura cu cavitatea bucala. In acelasi timp somitele se dezvolta , iar dezvoltarea lor impinge tubul intestinal care promemina median in celomul intra embrionar .

-

 Derivatele endodermului : Din prohentero deriva faringele , esofagul , stomacul , o parte a duodenului, ficatul, pancreasul, si aparatul respirator Din intestinul mezentero se formeaza restul duodenului , ansa ombilicala , iar din ansa ombilicala deriva jejunul , ileonul , cecul , colon ascendant si 2/3 din cel transvers. Din instestinul posterior , restul colului , si rectului. Partea mijl. a intestinului ramane temporar in comunicatie cu vezicula ombilicala , in canalul encefalo enteric sau canalul vitelin. Sacul vitelin , ductul vitelin si din ventricului

36 | P a g e

-

alantoidian sunt curpinse in pendiculul embriobar care va devein cordon ombilical. Legatura dintre formatiunile pediculului si embrion corespunde viitoarei rehiuni ombilicale acolo unde se formeaza inelul ombilical. Din endoderm se formeaza ... pt epiteliu tubului digestive si glandelor anexe , cu exceptie cavitatii bucale si anale, se dezvolta parenchimul hepatic si parenchimatic , paratiroida , tiroida si timusul , se dezvolta epiteliul tubei auditiv si al nsuhu cui , epiteliul glandelor sub mandibulare , laringelui , arborelui traheo bronsic , epiteliul vezicii urinare , uretrei , si partial epiteliul vaginal , se dezvolta din endo derm , epiteliul sacului vitelin. Si din endo derm mai deriva celulele germinale primordial de origine endodermale.

37 | P a g e

Dezvoltarea in saptamanile 4-8 Curs 8- 03.12.2009

Sunt cele mai importante saptamani deoarece in aceasta perioada domina organogeneza. Organismul expus la agenti teratogeni se va naste cu defecte. Tot in aceste saptamani se stabileste forma embrionului. Apar primordiile organelor in regiunea cefalica in saptamana a3a si in regiunea caudal in saptamana a4a. 

La inceputul saptamanii a 4-a: embrionul este aproape rectiliniu. Tubul neural are cei 2 neuropori deschisi.

In ziua 24 apar cele 2 arcuri brahiale. Arcurile brahiale , apar pe fetele laterale ale regiunii cefalice, niste proeminente care sunt separate in interior printr-un sant (santurile brahiale). In grosimea arcurilor brahiale se gaseste tesut mezenchimatos din abundent , se gaseste un arc aortic , un trunchi nervos si o piesa cartilaginoasa. In ziua 26 creierul anterior este proeminent, neuroporul anterior este inchis, iar embrionul se curbeaza. Apar primordiile membrelor: intai superioare si apoi plachetele otice .Mai tarziu in ziua 28 apar primordiile membrelor inferioare si placotele cristaliniene. Sunt fenomene importante, in saptamana a 4-a, are loc transformarea discului embrionar in formatiune tubulara, prin procese de grupare a chistului in ax longitudinal si in ax transversal. Aceste fenomene de curbare , duc la aparitia embrionului. Curbarea discului embrionar este datorata ritmului accelerat de crestere si in special a tubului neural, care este nevoit sa-si adapteze forma la limitele spatiului ce-l contine. Curbarea discului duce la ingustarea comunicarii dintre embrion si sacul vitelin, determinand aparitia ombilicului primitiv. Curbarea in plan transversal duce la aparitia a doua plici laterale amniotice. In momentul in care aceste plici laterale fuzioneaza vor forma peretii laterali si ventrali ai corpului. Aceste plici inconjoara o portiune a sacului vitelin care a intra in constitutia interstitiului mijlociu. In acelasi timp discul se curbeaza nu numai transversal, dar si in plan caudal, in acest fel se formeaza alte 2 plici (plica cefalica si plica caudala) care ajung pana la nivelul pediculului de fixatie. 

In saptamana a 3-a, sistemul nervos central proemina in cavitatea amniotica, procesul de crestere in sens cranial a fatului va impinge membrana orofarigniana si placa cardiogena impreuna cu materialul septului transvers (acesta este fixat de portiunea ingustata a embrionului, deci la locul unde se gaseste, care serveste ca ax de rotatie, in acest fel cotul, membrana orofaringiana si septul transvers sunt impinse in portiunea ventrala.



In saptamana a 5-a, tubul neural creste mult, capul creste mult (in ritm accelerat) si crescand vine in contact cu proeminenta cardiaca . Mugurii membrelor sunt bine formati, mugurele membrelor superioare este situat dorsal de proeminenta cardiaca in dreptul somitelor 4-7, ceea ce ne explica si inversatia interna. Mugurele membrului inferior este situat in dreptul somitelor lombare. In saptamana a 5-a, a 6-a capul este enorm in raport cu restul embrionului, apare flexura cervicala, trunchiul si ceafa incep sa se departeze, oletitiile nazale sunt largi, membrele sunt lungi si au aspect cilindric schitandu-se segmentele specifice, se diferentiaza cotul si genunchiul, iar in paletele care sunt aplatizate apar santurile digitale care vor desparti degetele. 38 | P a g e



In saptamana a 7-a, incep sa se diferentieze degetele , membrele superioare sunt aplicate pe proeminenta cardiaca si in aceasta saptamana se intampla un fenomen pe care o sa-l studiem in amanunt, intestinele herniaza in celomul ombilical, tot datorita devoltarii intr-un spatiu inchis.



In saptamana a 8-a, capul embrionului este rotund, cam jumatate din lungimea embrionului. Se schiteaza pleoapele, pavilionul urechii este in pozitie joasa si este definitiv format, degetele membrelor superioare sunt scurte, si incep sa se diferentieze si degetele de la membrele inferioare. Incepe sa se diferentieze sexul copilului. Fatul ia o infatisare umană

Dezvoltarea membrelor Domnilor.. In saptamana a 6-a, pe fetele laterale ale corpului, la limita dintre somatopleura si somite apar, in ziua 27, mugurii membrelor superioare. In ziua 27-28, la 48 de ore dupa aparitia mugurilor membrelor superioare apar mugurii membrelor inferioare. Ei bine..mugurii membrelor superioare apar in dreptul somtielor C4 , iar cei ai membrelor inferioare apar in dreptul ultimelor 4 somite lombare si a primelor 3 somite sacrale. Mugurele unui membru contine un ax mezenchimatos, constituit din mezenchimul somatopleurei si este invelit la suprafata de ectoderm, care la extremitatea libera a mugurelui este ingrosata. Aceasta ingrosare formeaza creasta ectodermala apicala ce are rol inductor asupra mezenchimului subiacent, mezenchim care incepe sa prolifereze si sa se diferentieze , trebuie sa stiti ca evolutia membrului superior este in avans fata de cea a membrului inferior. Prima diferentiere a mezenchimului este intre blastemul mezenchimal, scheletogen si mezenchimul partilor motrice. Ei…deci.. blastemul mezenchimal scheletogen din care se va dezvolta scheletul membrelor si mezenchimul partilor motrice (in acesta apar o serie de axometrii din care rezulta o dezvoltare mai mare a mezenchimului miogen, al musculaturii flexoare si extensoare). Scheletul membrelor se dezvolta prin osificare encondrala si strabate 3 stadii : stadiul de blastem mezenchimal; stadiul cartilaginos; stadiul osos. Exista o exceptie: corpul claviculei care se formeaza prin osificare desmala. Primele condensari ale mezenchimului scheletogen, se vor face evidente in regiunea centurii scapulare si in regiunea centurii pelvine, dupa care urmeaza diferentierea mezenchimului din axul extremitatilor libere. In saptamana a 6-a, in mezenchimul mugurilor apar vasele si patrund radacinele anterioare ale nervilor spinali. Acesti nervi spinali vor fi inversati nu numai de mezenchimul miogen, dar si de somatopleura. Nervii spinali pentru membrul superior pleaca din ultimele 6 metamere cervicale si din primele 2 toracice . Pentru membrii inferiori nervii pornesc din ultimele 4 metamere lombare si primele 3 metamere sacrale. In continuare in aceasta schita a membrelor apare un sant circular distal care individualizeaza la nivelul mugurilor un segment proximal si un segment distal. Segmentul proximal este cilindric latit. Acestea constituie primordia mainii si a picioarelor. In etapa urmatoare la nivelul segmentului proximal se diferentiaza bratul respectiv coapsa sub care se gasesc flexurile membrelor ce sunt regiunile care corespund viitorului cot respectiv genunchi. Distal de ele se schiteaza antebratul respectiv gamba la membrul inferior. Membrele sufera un proces de torsiune in jurul axului longitudinal la 90 de grade segmentul mijlociu se roteaza pe cel proximal, rotatia se face in sens invers la membrele superioare si inferioare astfel incat cotul ajunge in pozitie dorsala, iar genunchiul ajunge in pozitie ventrala. 39 | P a g e

La nivelul placilor latite, mezenchimul se compenseaza in 5 schite radiale , care sunt primordiile degetelor, ele sunt separate prin santuri, ele au dispozitie radiala, si poarta numele de degete conjucte. Apoi ele sunt separate prin membrane intrerdigitale. In saptamana a 8-a apar degetele definitive. In continuare au loc procese de vaporizare si absorbtie prin care se formeaza articulatiile membrelor. Toate aceste procese sunt programate genetic.Distributia asimetrica a mezenchimului este datorata factorului mezenchimal care da si cresterea inegala a degetelor. In sapatamana a 5-a, in blastemul mezenchimal al fiecarui os, apar centri de condrogeneza din care se vor forma insulele cartilaginoase. La sfarsitul saptamanii a 7-a, toate piesele scheletice devin cartilaginoase. In saptamanile 7-8, in diafizele modelelor cartilaginoase apar aproape in acelasi timp centrii primari de osificare. La sfarsitul lunii a 3-a , diafizele oaselor lungi sunt osificate si in toate se formeaza canalul medular primar. In saptamana a 8-a, apar primele elemente ale aparatului articular atat la membrele superioare cat si la cele inferioare. Centrii secundari de osificare apar dupa nastere si sunt centrii epifizari cu exceptia epifizei distale a membrului, si cea proximala a tibiei. La oasele lungi apare cate un punct de osificare in fiecare epifiza, iar la oasele scurte apar puncte de osificare intr-o singura epifiza. Ei bine..aceste puncte de osificare se pot vedea pe radiografii. 1. Primul os care se osifica este clavicula , corpul se formeaza prin osificare desmala, centrul de osificare al corpului apare in sapt a 6-a, centrul de osificare al extremitatii sternale apare la 18-20 de ani,iar centrul de osificare al extremitatii acromiale se subtiaza si devine cartilaj articulant in articulatia acromio-claviculara. 2. Scapula se formeraza prin osificare encondrala in mai multi centri. Primul centru apare in masa endocondrala , in apropierea colului scapulei, apoi coracoidul, iar acromionul ramane cartilaginous pana la 15-18 ani cand apar si centrele de osificare. 3. Diafiza humerusului se osifica in saptamanile 7-8, centri epifizari apar dupa nastere, centrul pentru capul humeral la 6 luni – 1 an, tuberculul mare la 2-3 ani, centrul pentru tuberculul mic la 3-5 ani. Epifiza distala se osifica in centrul trohlear care apare la 12 ani. 4. Radiusul are un centru care apare in saptamanile 6-8, si de aici trece dupa nastere: capul radiusului se osifica intre 5 si 7 ani, tuberozitatea radiala mai putin la 10-12 ani, iar epifiza distala la 1-2 ani, iar apofiza stilodia la 10-12 ani. 5. Ulna la fel ca celelalte, se osifica in saptamanile 7-8 la nivelul diafizei, iar centrul pentru epifiza distala apare la 6 ani, pentru osificarea olecranului la 12 ani . Oasele carpului se osifica dupa nastere prin cate un singur centru de osificare. 6. Coxalul se osifica cu cate un centru pentru fiecare bucata (ilion, ischion si pubis). Pe la 10-12 ani in cartilajul de la nivelul acetabulului apar 2-3 centri de osificare. 7. Femurul are un centru primar in sapt a 7-a, epizifa proximala are 3 centri pentru cap la 1 an, colul anatomic la 16-17 ani. 8. Rotula are un centru de osificare la 3-5 ani. 9. Tibia are un centru in luna a 9-a, iar tuberozitatea tibiei se osifica mult mai tarziu la 11-12 ani. 10. Fibula are centru diafizar in saptamana a 7-a, centrul epifizar prioximal la 3-5 ani, iar cel distal la 2 ani. 11. Oasele carpului au centre de osificare cu varste de aparitie diferite. 40 | P a g e

Ei bine.. Amelia = aplazia totala a extremitatilor

Acodia = piciorul scurt

Fucomelia = aplazia bratului si antebratului

Brahidactilia = degetele scurte

Hemimelia = sunt membrele ciute in care segmentele distale lipsesc

Macrochelia = mana foarte mare

Achelia = absenta mainii Acolia = absenta piciorului Adactilia = absenta degetelor Micromelia = membrele sunt scurte , segmente proportionate

Macrocolia = picior foarte mare Macrodactilia = degete mari Polimelia = membre supranumerare Sindactilia = degetel fuzionate Sirenomelia = fuzionarea membrelor inferioare

Acheria = mana scurta

Anexele embrionare Odata cu implantatia blastocistului in endometru, se dezvolta progresiv o serie de organe specifice cu rolul de a asigura schimburi metabolice si protectia embrionului si apoi protectia fatului. Aceste organe au fost numite anexe fetale: sacul vitelin, alantoida, carion, amniosul, decidua, cordonul ombilical si placenta (principalul organ al schimburilor metabolice si care este legata de cordul embrionului prin cordonul ombilical). Embrioblastul in ziua 7 sufera un process de diferentiere, se diferentiaza in grup de celule asezate intr-un strat unilateral numit endoblast sau hipoblast. Aceste celule constituie tavanul cavitatii blastocistului. Stratul de deasupra endoblastului constituie o placa de celule dispuse neregulat ce formeaza ectoblastul. Peretele cavitatii blastocistului este initial un perete unilaminat, devine trilaminat in stadiul de blastocist trilaminat. In jurul axului se diferentiaza un set de celule numite membrana exocelomica a lui Hauser. Aceasta membrana exocelomica delimiteaza o cavitate care in acest moment ia numele de sac vitelin primar. In acest moment trofoblastul s-a diferentiat intr-un stadiu numit sincitiul trofoblastului. Din citotrofoblast incep sa se diferentieze celule mezenchimale, ce vor forma mezoblastul extraemrbionar.

Evolutia sacului vitelin Pe masura ce celomul creste, sacul vitelin primar descreste si dispare in ziua a 12-a. In zilele 13-14 in stadiul de blastocist trilaminar, se formeza sacul vitelin secundar definitiv, probabil el apare prin proliferarea celulelor endodermale insa modul lui de formare nu este suficient de lamurit. In ziua a 12-a dispare membrana lui Hauser. In acest moment sacul vitelin definitiv are un volum mai mare decat cavitatea amniotica. La sfarsitul lunii a 2-a are un diamtru de 50mm, iar continutul sacului este un lichid vascos dens. 41 | P a g e

 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Celomul :

Este cu rol nutritiv temporar, are rol in angiogenza extracelulara Are rol in hematopoeza extracelulara Are rol in extractia fierului Participa la formarea intestinului primitiv Rol in forma celulelor germinale primordiale Rolul nutritiv temporar Preia substantele nutritive si le transmite discului bilaminat Rol in angiogeneza extracelulara

In saptamana a 3-a, mezenchimul splahnopleural care constituie peretele extern al sacului vitelin are un mare potential de diferentiere: insule sangvine care se unesc si care formeza o retea din care se diferentiaza primele vase si elemente figurate, aproape concomitent cu vasculogeneza extraembrionara (vitelina) incepe si cardiogeneza si vasculogeneza embrionara (ziua 18, in stadiul presomit). In peretele sacului vitelin se formeaza o retea vasculara. Domnilor..reteaua capilara care apare in pretele sacului vitelin, se termina cu 2 vene si 2 artere viteline care se diferentiaza in partea proximala a sacului vitelin. In aceasta retea patrunde lichid interstitial si se formeaza plasma sangvina. Venele viteline strabat mugurele hepatic si septul transvers si se varsa in SINUL VENOS al tubului cardiac. In acest fel venele viteline vor participa la formarea venei porthepatice. Cealalta retea arteriala, arterele viteline se pun in legatura cu aortele dorsale si vor participa la formarea trunchiului celiac si la formarea arterei mezenterice superioare. Boooooonnn…(a cascat aici) .. Odata cu formarea acestei retele viteline se formeaza si vase din pediculul de fixatie din mezenchimul care inconjoara fluxul alantomedian sunt vene si artere ombilicale. Sacul vitelin preia din celomul extra embrionar substante nutritive, unde au ajuns de la mucoasa vitelina prin intermediul trofoblastului si le furnizeaza embrionului prin circulatia vitelina. La inceputul lunii a 3-a, vasele viteline regreseaza si intra in functie vasele ombilicale si se stabileste astfel legatura intre sistemul circulator intraembrionar si vasele dezvoltate in corion. Rolul in hematopoeza extraembrionara. Din mezenchimul sacului embrionar definitiv se formeaza in saptamana a 3-a eritrocitele nucleate,hemoglobina este sintetizata de aceste eritrocite, deci iata si rolul sacului vitelin. Dupa saptamana a 3-a apar hematii fara nucleu, care sunt specializate in transportul fara oxigen, constituind hemtopoeza. etxarembrionara care inceteaza la sfarsitul lunii a 2-a, cand functia hematopoetica va fi preluata de ficat, iar aceasta functie va tine pana in lunile 7-8.

Rolul sacului vitelin in formarea intestinului primitiv. In saptamana a 4-a portiunea proximala a sacului vitelin, acea portiune care alcatuieste tavanul sacului vitelin, ia parte la formarea intestinului primitiv, din epiteliu intestinului primitiv, pot deriva epiteliul aparatului respiratior si organele tractului digestiv. Va mai aduceti aminte? intestinul primitiv are 3 parti,iar mezenterul comunica initial doar cu sacul vitelin. Ulterior aceasta comunicare se ingusteaza si se reduce la un canal stramt care poarta numele de canal vitelin sau canal Compau enteric. Canalul vitelin impreuna cu sacul vitelin este inclus in cordonul ombilical, in jurul acestui canal trec prin embrion vasele viteline pe care le-am desenat adineauri. La sfarsitul lunii a 2-a inceputul lunii a 3-a, inceteaza functia 42 | P a g e

hematopoetica, normal vasele viteline regreseaza, in acest moment intra in functiune vasele ombilicale. Continutul sacului vitelin devine dens, contine structuri celulare, grasime, ramura de calciu, astfel ca sacul degenereaza. La nastere sacul vitelin se gaseste ca un nodul solid galbui situat intre amnio si colio catre locul de insertie a cordonului ombilical pe placenta. Canalul vitelin regreseaza si el odata cu saptamana a 5-a si se transforma treptat intr-un cordon conjunctiv, dupa care dispare comunicarea cu intestinal subtire, dar uneori el poate sa persiste, fie sub forma unui ligament care tine de la intestinul subtire la omblic, ligament care poate sa dea nastere la ocluzii, sau poate sa persiste sub o forma care la copil mai ales dar si la adult poarta numele de diverticulul MECKEL (formatiune ca un deget de manusa, gasit la 70-80 cm de orificiul ileo fecal, diverticul cu patologie foarte importanta). In sfarsit, rol in formarea celulelor germinale primordiale. Cand se intampla chestia asta? Saptamana a 5-a a sacului vitelin in apropiere iau nastere celulele primordiale germinale.

Alantoida Este o invaginare populara a peretului ventral al intestinului, ia nastere in saptamana a 3-a din endodermul tavanului sacului vitelin sau din membrane si patrunde in pediculul embrionar si ia numele de duct alantoidian. Embrionul creste, tubul alantoidian este inclus in pediculul de fixatie, o parte a tubului alantoidian se gaseste inclus partial in corpul embrionului si se deschide in intestinul posterior, dupa ce s-a format ombilical, alantoida are 2 parti. Din mezenchimul care inconjoara ductul alantoidian, se formeaza axul de sprijin pentru vasele ombilicale. Portiunea din intestinul terminal care este situat caudal de locul de emergenta a ductului altoidian devine cloaca endodermala de unde devine vezica. De aici pleaca alantoida spre fata profunda a ombilicului, portiunea proximala a partii alantoidei va forma portiunea caudala a vezicii urinare. “Domnule...Off” Mezenchimul inainteaza si separa cloaca in 2 portiuni: una pt vezxica si una pt restul.Membrana cloacala este divizata in membrane urogenitala , anterior , si membrane anala posterior.Daca vrei sa scrieti… Intre canalul alantoidian si tubul intestinal exista o masa mezodermala de forma unui pintene care prolifereaza si indiferent de lumenul cloacei sub denumirea de sept urorectal. Septul urorectal atinge membrana cloacala in saptamana a 7-a si o divide in membrana urogenitala situata inainte si membrana anala situata inapoi. Partea alantoidei care este cuprinsa intre varful vezicii urinare si ombilic se oblitereaza in zilele 2-4, formand uraca (cordon conjunctiv care indica peritoneu sub forma unui ligament medial). Alantoida se pare ca ar fi avut un rol in excretie, dar daca aceasta obliterare nu se produce apare malformatia numita fistula uraco vezicala. Invelisul embrionar: trofoblastul, mezenchimul embrionar -

Trofoblastul trimite vilozitati prin care embrionul primeste hrana si se dezvolta. Aceste vilozitati se formeaza odata cu patrunderea mezenchimului in vilozitatile primare si vorbim de vilozitatile secundare, iar acest mezenchim are proprietati formatoarea.

-

Invelisul intern este format din cavitatea amniotica ( formata in ziua a 8-a )

-

Stratul care formeaza planseul este format din celule inalte: epiblastul ectodermal din care se vor forma toate celulele embrionului. Celulele epiteliului amniotic se numesc amnioblaste si formeaza membrana amniotica si are rol in transferul de lichide. 43 | P a g e

-

Mucoasa uterina poarta numele de decidua.

-

Mucoasa care inveleste peretii se numeste decidua parietala.

-

Decidua de la nivelul implantarii se numeste decidua bazala.

Amniosul se dezvolta si impinge decidua capsulara si ia contact cu decidua parietala. In acest fel cavitatea uterina dispare, cele 2 epitelii fuzioneaza, iar fatul este adapostit intr-o punga cu lichid amniotic. Dupa nasterea fatului aceste membrane sunt expulzate si impreuna cu placenta si cu cordonul embrionar, constituie paraplacenta. Lichidul amniotic este format din sangele matern ( 500 ml ) si din partea fetusului prin excretia sa urinara la formarea lichidului amniotic. Deci..ihhh….in momentul formarii mezoblastului embrionar si apoi prin aparitia in interiorul mezoblastului embrionar a celomului extraembrionar, am vazut ca are posibilitatea de a se expansiona printr-o crestere, iar prin expansiunea lui celom extraembrionar dispare, amniosul fuzioneaza cu … si asa ajunge la amnios definitiv care contine cavitatea si lichiul amniotic. In a 2-a jumatatea a dezvoltarii embrionare exista 2 surse de productie principale: secretia mioblastelor, in 24 de h elimina in lichidul amniotic 6-8 l de urina hipotona, apoi sursele aditionale, amniosul placii coriale si al .. care devin calea principala de acumulare a apei intrauterine, a 2-a sursa este cordonul ombilical prin transudare. Domnilor , fitogenetic, lichidul amniotic reprezinta spatiul acvatic in care se dezvolta organismul, are rol in pozitionarea fatului, e protejat de socuri exterioare, anuleaza gravitatia si prin miscari asigura mentinerea unei temperaturi constante, si are rol si la nastere unde favorizeaza dezvoltarea colului uterin.

44 | P a g e

Noţiuni de biomecanică Curs 9- 17.12.2009

Miscarea locomotorie este inteleasa ca fiind rezultatul interactiunii fortei interioare ale corpului care sunt actele de vointa , impulsurile nervoase motorii , contractia musculara si parghiile osteo musculare. Aceste forte interactioneaza cu o serie de forte exterioare. Exista o anumita succesiune a fortelor care determina miscarea : -

Fortele interioare determina o contractie musculara , muschii se contracta si actioneaza asupra unor parghii osoase determinand miscarea. Activitatea de baza fara de care nici o actiune musculara nu ar fi posibila se manifesta la muschi prin tonusul muscular ( acea stare de semi contractie pirn care muschiul conserva relieful ) Reprezinta o manifestare legata de schimbarea elasticitiatii musuculare : izometrica sau izotonica ( determina scurtarea muschiului sau deplasarea lui ) si contractia de alungire (atunci cand o forta care se opune miscarii depaseste forta muscular si impinge muschiul )

Parghia osoasa , a 3-a forta care intervine in realizarea miscarii. Segmentele oasase asupra carora actioneaza muschii se comprta ca parghiile din fizica. Se recunosc parghiilor mecanice 3 puncte de aplicare a fortelor [fig1] Un punct de spirjin notat cu S , unul de rezistenta notat cu R , si unul F Parghiile se impart in parghii de gradul 1 : RSF , parghii de echilibru Parghii de echilibbru SRF si parghiile de gradul 3 : SFR Capul este un exemplu de parghie de gr 1 , pct de sprijin se gaseste la nivelul articulatiilor condililor occipitalil cu atlasul, Rezistenta este data de greutatea capului , Forta de contractie este reprezentata de muschili cefei , care opresc caderea capului inainte. Parghia de gr 2 SRF : spirijinul S este legat de capetele metatarsienelor , forta este data de forta muschiului triceps sural care se contracta iar rezistenta este data de proectia centrului de greutate care cade pe articulatia gleznei intre punctul de sprijin si punctul de aplicare a fortei. Parghia de gr 3, SFR este cea de viteza , adica o forta dusa poate sa imprime bratului rezistentei o deplasare mare ( flexia antebratului pe brat ,punct de sprijin se gaseste in cot). Rolul punctului de sprijin este fix , fiindca prin el actioneaza fortele reprezentate de F si care trebuiesc anulate , altfel parghia isi pierde echilibrul.

 Momentul muschiului Raportul dintre muschi si parghia lui , variaza in functie de faza de miscare. In diferitele faze ale miscarii , muschiul poate sa fie mai mult sau mai putin , pentru a se articula pe parghia pe care actioneaza. Faza in care inxcidenta perpendiculara perimte muschiului un maxim de actiune poarta numele momentul muschiului Calculul numeric al fortei cu care actiioneaza un muschi asupra parghiei osoase se complica in biomecanica prin existent a hipomoprionului (pct in care un tendon isi schimba directia si aceasta este scripetele de reflective sau hipomotrionul ) Sectiunea musculara , este o sectiune fiziologica si anatomica

45 | P a g e

Efectul contractiei musculare se traduce prin travaliuul muscular , forta musculara chiar cand e izolata poate sa fie calculata si poate sa fie teoretic masurata. Forta musculara trebuie pusa in raport cu numaruil fibrelor muscular care se contracta . Cantitatea de fibre musculare poate sa fie redata prin factorul suprafetei sectiunii transversale a corpuluui transversal.Secitunea perpendiculara pe axul lung al muschiului in totalitate se numeste sectiune anatomica (ea se confunda cu cea fiziologica doar pt muschii fuziformi cu o singura directie ) Un centimetru patrat de sectiune poate exercita o forta de 5 pana la 8 kg. Centru de greutate este caracteristic pentru statiunea bipeda , ea este confectionata prin relatia centrului de gerutate Poligonul de sustinere este aria celor 2 talpi Centrul de greutate este punctul de aplicare al tuturor fortelor paralele prin care corpul este atras de pamant. Conditia de echilibru pentru un corp sprijinit este cat verticala coborata din centrul de greutate sa cada in interiorul fazei de sustinere. La om G = 55-59% din talie. Coboara de la T7 la 6 luni pana la L1 la adult.

46 | P a g e

Artrologia sindesmologia Articulatiile segmentelor osoase sunt legate intre ele catre extremitatile lor care participa la formarea articulatiilor. O articulatie este un ansamblu de parti moi prin care se unesc 2 sau mai multe oase vecine. Articulatia este o despicatura formata in tesuturi conjuctive ajunse la diverse stadii de evolutie si care, nu se mentine decat daca este supusa unei actiuni fiziologice normale. Dupa gradul lor de mobilitate, articulatiile sau “ossium” se clasifica in articulatii mobile (diartroze), articulatii semi mobile (amfiartroze) , si articulatii fixe (sinartroze).

Sinartrozele (articulatii fixe sau juncture fibrose) sunt articulatii fixe sau cu mobilitate foarte redusa , aceastea nu prezinta o cavitate articulara. Ele au fost clasificate in raport cu procesul de osificare prin care sau format oasele articulare : sincondrozele care s-au format prin osificare cartilaginoasa , sinostozele sau sindesmozele care s-au format prin osificare de membrana ,si simfitrozele . Aceste articulatii au suprafetele articulare plane care contin la nivelul liniei articulare o lama de tesut cartilaginos. Aceasta lama este aderenta pe ambele suprafete articulare si fixeaza cele 2 oase. Articulatia este intarita de periostul care trece de pe un os pe altul. Sincondrozele se pot realiza si intre oase si cartilaje. Periostul se continua cu perocondrul cartilajului , in care exista cartilaj hialin , si cartilajiile de crestere si simfizele . Sindesmozele sau simfibrozele contin la nivelul liniei articulare un tesut fibros care a fost respectat in timpul osificarii ,si aici periostul trece de pe un os pe celalalt si intareste articulatii , majoritatea sindesmozelor se intalnesc la nivelul craniului si poarta numele de sutura : sutura serata (dintata) , marginile articulare sunt conformate ca diviziune in pieptene (fierastrau) si ele se intrepatrund. Structura scomoza , aici suprafata este taiata oblic intr-un sens si cealalta oblic In celalalt sens , exp : articulatia temporoparietala.Sutura plana , suprafetele articulare sunt liniare. De exp: sutura dintre oasele nazale.Sutura schimbilezica a unui os prezinta o creasta osoasa care patrunde intr-un jgheab osos , exp : articulatia sfeno.. Scomfoza , in care unul din oase este scobit iar celaalt patrunde in el ca un cui ,ele sunt legate printr-un ligament de legatura , exp : articulatia dintilor in alveolele mandibulei. Un tip special de sindesmoza il constituie legatura printr-o membrana interoasoasa care se intinde intre 2 oase situate mai la distatanta . acest tip de articulatie permite o oarecare mobilitate insa limiteaza miscarile mai ample. Exp : membrana interosoasa dintre radius si ulna , dintre tibie si fibula. Sinartrozele craniului sunt sindesmoze sau sutur isi sincondroze , cele mai numeroase sunt suturile , si le numim sinostoze. Existenta acestor structuri ofera craniului o oarecare elasticitate. Cele mai mari suturi sunt : structura coronara sau parietala care uneste sutura coronarului cu struct. Ant. A oaselor parrtietale. O alta sutura este sutura alantoida care uneste scoama occipitalului cu marginile occipitale ale oaselor parietale. Sutura sagitala sau cea interparietala uneste marginile superioare ale celor 2 oase parietale. Sutura sagitala are o extremitate parietala la nivelul 47 | P a g e

suturii parietale. Exista sutura metopica intre oasele frontale.Intre sutura coronara si cea sagitala exista fontamela , care este un orificiu care se inchide cam in jumatate de an. Mai exista fontanela posterioara care se ridica intre lunile 3 si 6. Cea anterioara este rombica , cea posterioara este triunghiulara.

Articulatiile semi-mobile (amfiartroze) Aceste articulatii prezinta suprafete articulare si mijloace de unire . Sunt fie plane fie un pic excavate , si sunt tapetate de cartilaj articular , ele insa nu au o cavitate articulara , au insa mijloace de unire ,ele sunt ligamentele interosoase si ligamentele externe. Ligamentele interosoase prezinta tot spatiul dintre ligamentele articulare , iar cele externe sunt benzi conjuctive rezistente care iau aspectul unor capete articulare cu unele portiuni mai ingrosate.

-

 Clasificare: Sincondroze : sunt articulatii cavitare, suprafetele articulare sunt unite printr-un cartilaj hialin , exp : sincondroza sfeno occipital [fig3] Simfize : Exp ; simfiza pubiana. Tesutul conjuctiv dintre oase este fibro cartilaginos, are forma unui disc.

Articulatiile mobile (diartroze) Articulatii complexe ,prezinta suprafete articulare , mijloace articulare si mijloace de articulare , suprafata articulara este acea portiune a osulu care intra in contact imediat cu osul sau cu celelalte componente ale articulatiei. Suprafetele articulare sunt netetde si sunt bine delimitate fie prin santuri (asa cum am vazut capul humeral ) fie prin margini proeminente (asa cum am vazut fosa acetabulara). Suprafetele articulare sunt tapetate cu cartilaj articular hialin. Acest cartilaj articular hialin se muleaza pe suprafetele articulare are rolul de a apara suprafata articulara de a alterna socurile care se produc in articulatii . Cartilajul hilain are o suprafata aderenta la suprfata articulara , o suprafata neteda/libera , c are este umectata de sinovie ,care creste catre cavitatea articulara Carilajul hialin are o margine care se continua cu periostul. La marginea cartilajului hialin se termina membrana sinoviala. Grosimea cartilajului articular este in mod direct cu presiunea care se exercita asupra lui. Cartilajul articular este lipsit de vascularizatie , se numeste din sinovie ,nu se finalizeaza si nu se regenereaza. Portiunea lui marginala primeste oase din vecinatate , si el rezista mai bine decat tesutul osos la factorii agresivi. Daca insa articulatia este imobilizata, apare un proces de fibrozare al cartilajului hialin care nu este altceva decat o reactie la lipsa excitatiilor mecanice din timpul miscarii. Suprafetele articulare nu concorda perfect ,datorita faptului ca una din ele este mai mica sau una din suprafetele articulare nu se muleaza perfect pe celalata suprafata articulara . In acest caz , restabilirea concordantei intre suprafetele articulare se face prin fibrocartilajul articular. Fibrocartilajul de marire se ridica ca o margine proeminenta si permite o mai buna receptare a suprafetei opuse : exp . fibrocartilajul glenoidei. El se mai numeste fibron articular . Are o forma prismatic tringhiulara cu 3 fete. O fata adera la suprafata osoasa , o fata priveste catre articulatie , si o fata externa pe care se insera capsula articulara (fibrocartilajul de marire). Fibrocartilajele cu rol de marire a concordantei sunt discurile sau discul interarticular sau meniscul interarticular. Suprafetele articulare nu intra in contact una cu celalata exp : discul articulatiei temporo mandibulare. Meniscurile inter articulare , un menisc inter articular este o lama fibrocartilaginoasa care se interpune intre 2 suprafete articulare. Discul fibrocartilaginos este incomplet , el prezinta un orificiu, iar la nivelul acestui orificiu , cele 3 suprafete intra in contact . exp : articulatia genunchiului , discurile si meniscurile sunt vascularizate si inervate ,portiunea 48 | P a g e

mijlocie este mai putin bine vascularizata. Ele se insera numai pe una din suprafetele articulare iar insertia se face la nivelul extremitatilor ceea ce permite o oarecare mobilitate si alunecarea acetora in timpul miscarilor. Mijloacele de unire ,sunt reprezentate de capsula articulara, ligament muschi, atriul articular si bineinteles presiunea atmosferica , toate acest elemente au tebndinta de a limita miscarile articulatiei. Capsula articulara este topografic mai groasa , conjunctiva , care se dispune ca un manson , care inveleste suprafetele articulare. Suprafata exterioara a capsulei est e in raport cu partile moi periarticulare , iar suprafata interta a capsule este tapetata de sinoviala articulara. Cum se insera capsula articulara ? Unele se insera pe marginea suprafetelor articulare , si atunci miscarile in articulatie au o amplitudine mica sau capasula se poate insera la distanta de mareginea suprafetei articulare , si in acea articulatiei sunt posibile miscari mai ample . Grosimea capsulei la nivelul articulatiilor cu mobilitate foarte mare , capsula este subtire si din acet motiv ea nu poate limita miscarile articulare. Capsula poate sa fie gorasa ,in articulatiile cu miscari reduse , exp : art. sterno claviculara. Laxitatea capsulei articulare , capsula prezinta o laxitate mare in articulatiile mobile si o laxitate redusa in articulatia in care se practica miscari mai putin ample. In timpul miscarilor, capsula articulara poate sa fie prinsa si traumatizata intre suprafetele articulare. Acest lucru in mod normal nu se intampla pentru ca pe suprafata cavitatii articulare se insera un numar de muschi care trag de capsula in afara si nu permit ca ea sa fie prinsa odata cu suprafetele articulare. Acesti muschi se numesc muschi tensori ai capsulei articulare. Capsula este complet vascularizata si inervata. Ligamentul articular este o banda fibroasa care se insera pe oasele articulate intre ele permitand un contact strans pe suprafetele articulare . Dupa pozitia lor , ligamentele sunt ligamente capsulare care se prezinta ca ingrosari ale capsulei articulare. Ligamente interosoase care se intind intre suprafetele aeticulare , ele nu sunt intraarticulare , ci sunt intracapsulare pentru ca sunt separate prin membrane sinoviale. Ligamentele ca forma, fie sunt latite ,si aici putem enumera membrane interosoase care au forma unui cilindru ( ca si capul femural). Ultimul element de unire este presiunea atmosferica care actioneaza prin diferenta de presiune exercitata pe suprafata articulara si pe suprafata segmentului respectiv. Mijloace de alunecare: Membrana sinoviala , lichidul sinovial ( tapeteaza suprafata int. a capsulei articulare la care ea adera. ) Sinoviala are 2 extremitati . Ea se insera in imediata apropiere a cartilajului articular. Daca insa capsula articulara se insera langa marginea suprafetei articulare , sinoviala se rasfrange imediat pe capsula si tapeteaza suprafata ei interioara. Daca insa capsula se insera la distanat de suprafetele articulare ,atunci sinoviala, pornind de la extrmitatea sa de insertie ,de langa cartilajul articular tapeteaza portiunea de os , ajunge la nivelul de insertie a capsulei si apoi se rasfrange pe capsula pe care o tapeteaza. Astfel, sinoviala are 2 suprafete , o suprafata externa care tapeteaa suprafata interna a capsulei , si o suprafata interioara care va delimita cavitatea articulara. Cavitatea rticulara este spatial virtual pe care il delimiteaza sinoviala articulara. Sinoviala prezinta prelungiri ,ele se desprind atat de pe suprafata ei extrena cat si din cea interna. In unirile externe sunt recesurile care herniaza printr-un mix orificiu al capsulei , si se dispun in jurul membranelor musuclare favorizand miscarea acestora.

49 | P a g e

Foliculii sau criptele care comunica cu cavitatea articulara si se insinuiaza intre ligamentele articulatiei. Prelungirirle interne sunt ciucuri care sunt mici ramificati si vilozitatile sinoviale care umplu cavitatea articulara acolo unde aceasta nu este virtual. Sinvoviala este bogat vascularizata si are o putere redusa de absorbtie. Lichidul sinovial se gaseste in cantitate redusa la o cavitatea articulara . Acidul hial-uronic care este secretat de celulele marginale ale sinoviei , regleaza conpozitia lichidului intra articular. Acest lichid este direct raspunzator de lubrifierea articulatiilor articulare , si are rol preponderant in nutritia cavitatii articulare. Ph 7,4 , 95%apa, 3% proteine, lipide, saruri minerale. El se formeaza din transudatul de lichid plasmatic ajuns in articulatie , lichid care trece prin peretii cavitatlor perisinoviale , deci si prin peretii vilozitatilor ,si in comozitia lor mai sunt produsi de descoamatie ale sinoviale si ale cavitatii articulare care se freaca in timpul miscarilor. Clasificare : Diartrozele , au suprafete articulare de forma multiple. 



  



Enartrozele sau articulatiile cele mai mobile din organism. In aceste articulatii sunt posibile miscari aliate si de amplitudine mare . O suprafata articulara este prezentata de un segment de sfera sau cap sfenoidal , iar cea dea 2-a de o cavitate care receptioneaza capul sphenoid. Art : coxo femurala. Condil artrozele sau articulatio-condiliaris .In aceste articulatii se permit miscari cu o amplitudine mai mica , insa permit miscari variate pentru ca o suprafata articulara este repzrentata de un condil ,iar ceallatra este reprezentata de o cavitate care receptioneaza acest condil , exp : art. Temporo-mandibulara . Artrozele sau giglimus permit miscari putin variate dar cu amplitudine mare , una din suprafetele articulare este un scripete ,c ealalta este o cavitate pentru receptionarea trohleeei. Articulagtiile trohoide. Sunt articulatii unde este permisa doar miscarea de rotatie , una din suprafete este un cilindru gol osteo fibros , cealalta este un cilindru plin osos. Exp : art. Radio-ulnara proximala Articulatiiile prin imbucatura reciproca sau articulation selaris . Acestea sunt articulatii care permit miscari variate . Exceptand variatia , acestea sunt de amplitudine redusa , o suprafata articulara este convexa si , in celalalt plan este concava. Articulatiile plane, sunt permise toate miscarile legale . exp : articulatiile intercarpiene. Clasificarea miscarlilor in raport cu planurile anatomice :

In functie de axul de miscare : in plan frontal se executa flexia si extensia , in plan sagital se executa adductia si abductia , in mai multe planuri se face miscarea de circumductie. In axul lung al segmentului se executa miscarile de rotatie. Flexia este indoirea fata de pozitia ortostatica sau exagererarea acestei pozitii Extensia = revenirea la pozitia ortostatica Flexia si Extensia se executa in jurul unui ax transversal ( flexia antebratului de brat ). La umar, flexia se numeste ante ductie , iar extensia retroductie. La picior flexia gleznei are loc in plan anterior in timp ce flexia labei se face in plan posterior si de aceea se prefera termenul de flexie dorsala si flexie plantara in loc de extensia labei. Miscarile in plan sagital :abductia ( se indeparteaza de planul sagital ) , adductia ( segmentul se aproprie de planul sagital. ) Pentru miscarile distale ale membrelor: Circumductia : segmentul descrie un cerc care are baza mai mare sau mai mica , iar varful colului de miscare este reprezentat de axul articulatiei. 50 | P a g e

Miscare de rotatie , se executa in jurul axului lung al segmentului ,rotatia poate sa fie interna sau externa , la antebrat rotatia interna se numeste pronatie , iar cea extrena supinatie. Exista si o clasificare a articulatiilor in raport cu gradul de dificultate al miscarilor pe care este capabil sa le execute o articulatie in raport cu spatiul. Sunt articulatii cu un singur grad de dificultate , aici intra : art, plane sau mobile , sau cele congruente : permit numai alunecarea. Art. Celicoide , sunt asemanatoare balamalelor , un capat articular cu forma de cilindru sau cu forma unui mosor, iar celalata suprafata articulara este scobita si formata corespunzator Avem articulatie in balama la cot, si articulatie in pivot. Articulatia cu doua grade de libertate , permit flexie , extensie , abductie , adductie . Aici intra articulatiile cu un antecondil ca la genunchi , sau este vorba de o cavitate scobita corespunzator ca la articulatia radioicaripana. Articulatia cu 3 grade de libertate sunt enartrozele, un cap articular aproape globuls , si o cavitate cat mai intinsa sau scobita : art umarului. Aici se pot efectua flexie, extensie, abductie, aductie, rotatie si circumductie.

Mecanica articulara Muschiul se contracta, ia punct fix pe unul din oase si mobilizeaza celalat os care se deplaseaza in jurul unor linii imaginare care poarta numere de axe articulare. Dupa cum o articulatie prezinta 1,2 sau 3 grade de libertate de miscare , tot asa acea articulatie poate sa prezinta 1 , 2 sau 3 axe de miscare. Axul de miscare reprezinta linia imaginara situata intr-un anumit plan in jurul caruia unul din segmentele osoase se deplaseaza fata de celalat . Acest ax de msicare nu este neaparat fix , el se poate deplasa odata cu segmentele in miscare asa cum se desfasoara la nivelul genunchiului.

Conducerea miscarilor in articulatie Este determinata de formarea fetelor osoase articulare Acest lucru joaca un rol important in ceea ce se cheama conducerea articulara. Amplitudinea miscarilor este determinata strict de conformatia suprafetelor osoase . Articulatiile cu conducere musculara : miscarile sunt limitate de actiunea muschilor care manevreaza acea articulatie. Articulatiile cu conducere osoasa au un singur grad de libertate , miscarile se realizeaza intr-un singur plan , axul miscarii este liber si perpendicular pe plan : exp. art tauriculara ( miscare numai in plan sagital ,iar axul este transversal prin maleola. ) Articulatiile cu conducere ligamentara si conducere musculara pot avea mai multe grade de liberate , insa amplitudinea miscarii este mai mare. Miscarile intr-un lant articular dau posibilitatea unor miscari complexe si variate

51 | P a g e

Articulaţiile membrului superior Curs 10- 07.01.2010

1. Articulatia Umărului      

Este o diartroza sfenoidala ,sau o inartroza Suprafetele de articulatie : cavitatea glenoida a scapulei , acoperita de cartilaj hialin, suprafata marita de prezenta unui inel fibros ,fibro-cartilaginos. Labrum glenoidale. In luxatiile humerale, laberumul este desprins impreuna cu capsula. Cealalta articulatie humerala : capul humeral (acoperit de acelasi lichid) Mai mare decat suprafata cavitatii, facuta pentru miscari largi si ample. Capul humeral are forma unui segment de sfera, cu diametrul de 5 cm, avand o cuprindere cam cat o treime dintr-o sfera. Mijloacele de unire, in primu rand capsula reticulata, care are forma unui manson, manson care prin dexteritatea lui scapula se prinde pe fata externa a labrumului glenoidal. In portiunea superioara, capsula articulara paraseste labrumul glenoidal , pt ca intre capsula si labrum se interpune pentonul capatului lung al bicepsului brahial, in acest fel capsula este cuprinsa in sus si se insera pe apofiza coracoida. Ea se insera ca o linie complexa superior si posterior se prinde pe foita laterala a colului anatomic, anterior mentine aceeasi linie de insertie, insa aici intalneste santul intertubercular, sare peste acest sant si il transofmra intr-un canal prin care trece un tendon, este tendonul lungii portiuni a bicepsului. Tot aici se gaseste si o prelungire a sinovialei. In partea inferioara capsula coboara pana la nivelului colulul chirurgical, si include in zona ei de insertie o parte a cartilajului de crestere. Capsula articulatiei scapulo-humerala este o articulatie ce permite miscari ample. Anterior capsula este intarita de ligamnete care limiteaza extensia, iar posterior ea este mai slaba permitand miscarile de flexie.

Structura capsulei articulației umărului Este acoperita din fibre longitudinalae , si fibre circulare. Aceasta capsula este extrem de laxa si exista posbilitatea ca o portiune din capsula sa fie impinsa intre cele 2 suprafete articulare, acest lucru insa in mod normal nu se face pt ca pe capsula se insera o serie de muschi care trag de capsula si nu o lasa sa fie prinsa intre suprafetele articulare. Acesti muschi sunt denumiti muschi tensori ai capsulei articulare, si sunt 3 : m supraspinos, msubspinos si m subscapular. Totodata este intarita si de un nr de ligamente : lig coraco humeral , se gaseste pe suprafata exterioara a capsulei, se intinde de la apofiza coracoida la tuberoztatea mare a humerusului. Acest ligament limiteaza miscarile de flexie. Lig humeral tramnsvers : uneste ligamentul coraco humeral cu lig. supra gleno supra humeral trecand peste culisa bicipitala. Pe fata anterioara a articulatiei se gasesc 3 ligamente glenohumerale merg pana la cei 2 tuberculi ai humerusului : lig. Gleno humeral superior (sau lig. Supra gleno supra humeral), lig. Gleno humeral mijlociu (sau supra gleno pre humeral) si lig. Gleno humeral interior care este lig. Sub gleno prehumeral. Aceste ligamente limiteaza miscarile de extensie si rotatie eterna . Ultimele 2 lig limiteaza si miscarea de abductie. Capsula este invelita de o serie de muschi care trimet fascicule de insertie pe fata externa a capsulei si care se dispun ca un con cu baza in sus si vf in jos, acetsi 2 muschi partticipa la mentinerea capsulei huemrale in articulatie.

Particularități ale articulației scapulo-humerale Este cea mai mobila dintre toatre articulatiile corpului, intre capul humeral si cavitatea glenoida exista o disproportie evidenta, pe departe capul humeral este mai voluminos , iar cavitatea glenoida nu reprezinta decat un sfert din suprafata capului humeral. Labrumul glenoidal este cel care contribuie la invelirea cavitatii glenoide , si permite o mai buna concordanta intre suprafetele articulare. Articulatia are o capsula laxa si slaba costitutie care favorizeaza 52 | P a g e

miscarea de flexie. Observam ca articulatia umnarului nu dispune de un aparat ligmanetar asa cum este la articulatia sterno claviculara , nu dispune nici de o imbucare a capeteleor articulare asa cum o sa vedem. In schimb articulatia umarlui beneficieaza de prezenta unei mari mare mase musculare care inconjoara articulatia de jur impreujur ca un mason. Aceasta masa musculara supeaza prin tonusul si contractia muschilor in lispa unor alte dispozitive de conventie. Insasi dispozitia maselor musculare periarticulare care formeaza anse in toate directiile constituie o dispozitie favorabila mecanismelor de conventie, acestor muschi le revine un rol activ , important jucand rolul unor ligamente care subliniaza insuficienta aparatului ligamentar la nivelul aparatului umarului Booon... Miscarile sunt ample si variate, si acest lucru constituie si o explicatie pt care luxatiile in articulatiile umarului sunt f frecvente. Miscari realizate in articulatuia umaruui : miscarea de flexie, extensie,adductie , abductie. Rotatie externa si miscari de circumductie insemna combinarea in timp a miscarilor de flexie extensie rotatie. Miscarile in articulatia umarului sunt miscari cu conducere musculara datorita faptului ca o capsula subtire nu poate dirija si nici limita miscarile. Domnilor..ca sa intelegem cum merge tre sa intelegem pozitia muschiului fata de axa de miscare Ei bine , in cadrul flexiei si extensiei , muschii situati anterior de ax sunt flexori , iar cei posteriori : extensori. Miscarea de adductie / abductie se face in jurul unui ax sagital. In miscarea de rotatie laterala si mediala , muschii situati anteriori de ax sunt rotatori mediali , cei posterior de ax sunt rotatori laterali. Flexia si extensia se executa in jurul uni ax transversal care trece prin tuberculul mare al humerusului si prin centrul cavitatii glenoide. Amplitudinea flexiei poate atinge 120 de grade , cea a extensiei 30 degrade. In miscarea de proiectie inainte capul humerului basculeaza inapoi de cavitatea glenoida iar in miscarea de proiectie inainte , capul humerusului basculeaza inainte in timp ce extremitatea inferioara se deplaseaza in sens invers pe un arc de cerc dispus sagital Flexia : fiberele claviculare ale bicepsului, pectoralul mare prin fibrele claviculare si fibrele sterno costale , si o actiune mai slaba coraco brahialu. Deltoidul este cel mai puternic dintre toti. Bicepsul este flexor cand anterbratul este in extensie si poate sa ia pctfix pe radius. Miscarea de flexie est elimitata de lig coraco humeral pe peretele post al capsulei , de triceps de rotundul mic si de sub spinos. Extensia : rotundul mare , lat. Dorsi, tricepsul brahial, deltoidul prin fibrele sale posterioare spinale care actioneaza atunci cand bratul se gaseste in lungul corpului. Rotundul mare si deltoidul intervin in miscarea de extensie atunci cand miscarea incepe cu bratul in lungul trunchiului. Pentru readucerea bratului in lungul corpului intervine lat. dorsi care trage bratul in lungul corpului. Mai participa la miscarea de extensie m infraspinos , pect mic si pect mare prn fibrele sale sterno-costale. Extensia este limitata de intinderea partii post a scapulei si de contractia muschiului sub scapular. Abductia si Adductia : se face in jruul unui ax sagital deci un ax antero posterior. Acest ax trece prin portiunea inferioara a capului humeral. Axul biomecanic al miscarii de adductie si abducie, el se proiecteaza pe o zona ovoida datorita dimensiunilor diferiote ale capului humeral si a cavitatii glenoide. Abductia este miscarea prin care bratul se indeparteaza de corp, adductia este miscarea in care bratul revine la corp. Ei bine mai complicata este miscarea de abductie , de ce? Pt k in abductia bratului se gasdesc 2 faze , o prima faza in care bratul este dus pana in pozitia orizontala , la 90 de grade, in aceasta pozitiie tuberculul mare al humerusului intalneste partea superioara a carpului glenoidiian si astfel este impiedicata continuarea miscarii. Faza 2 : consta in ridicarea bratului pana la vertical, dar aceasta faza a miscarii nu se mai petrece in articulatia scapulo humerala, aceasta faza devine posibila datorita unui alt fenomen discutat lectia trecuta , si anume , bascularea scapulei , rotatia cavitatii 53 | P a g e

glenoida in afara si in sus. Agentii motori ai abductiei, in primul rand : deltoidul , subscapularul , si capatul lung al bicepsul brahial care insa joaca un rol secundar.Luxatiile in articulatiile scapulo humerale se fac cand bratul este abdus pt k in aceatsa pozitie capul humerusului apasa pe partile anterioara si interioara a capsulei care sunt sub si si nu sunt intarite de ligamente. Ce rol are deltoidul..? In contractia in masa a deltoidului cu bratul alipit de corp principala functie a deltoidului o constituie presarea capului articular al humerusului in articulatie. Aceata se realizeaza cand fibrele anterioare si posterioare ale deltoidului care pleaca interior de arcul de miscare El devine cel mai puternic abductor daca miscarea a fost initiata de supra spinos. Miscarea de abductie se poate face si fara supra spinos , ea fiind inlocuita de infraspinos si rotundul mic. Forta de actiune a deltoidului creste progresiv si atinge maximul atunci cand bratul se gaseste la 90 de grade. In aceasta situatie forta de actiune a deltoidului este cam de 8 ori mai mare decat greutatea membrului superior. Booonn... Miscarea de adductie. Ei bine? Este usor de inteles ca in orto statism un rol important in miscarea de abductie o reprezinta miscare membrului superior si forta de gravitatie. Aceasta miscarea este controlata tot de muschii abductori, care prin contractia lor izometrica dirijeaza aproprierea bratului de corp (pectoralul mare , capatul lung la tricepsulu, rotundul mare ,lat. Dorsi, bicepsul si chiar fibrele spinale ale deltoidului) Observam ca omul dispune de muschi adductori f puternici si mai numerosi decat cei care face abductia, ca sa ajute pe vechii indieni la catarare . *lol, bună asta+ Rotatiile, miscarea de rotatie se realizeaza in jurul unui ax vertical care trecer prin centrul capsulei humerale. Miscarea de rotatie este o rotatie mediala , si o rotatie laterala. In rotatia mediala capul humerusului se deplaseaza posterior, alunecand pe cavitatea glenoida, iar tuberculul anterior se deplaseaza anterior si inauntru. Miscarea este mai bine reprezentata de m subscapular , de pectoralul mare , de capatul lung al bicepsului , de deltoid prin fasciculul clavicular , de rotundul mare, de lat. Dorsi. Rotatia mediala este franata de fibrele posterioare ale capsulei. Amplitudinea miscarii de riotatie mediala atinge cam 95 de grade, dar ca sa atinga 95 de grade este nevoie ca antebratul sa treaca inapoia trunchiului ceea ce presupune si proiectia inpoi a bratului. Rotatia laterala si in aceata miscare capul humerului aluneca inapoi-inainte pe cavitatea glenoida , tuberculii se deplaseaza inafara si inapoii. Amplitudinea miscarii de rotatie laterala este mai mica cam 45 de grade. Agentii motori care realizeaza rotatia m infraspinos , rotundul mic, fibrele posteriooare ale deltoidului, supra spinosul, capatul lung al tricepsului. Ei bine.. aceasta miscare de rotatie laterala poate sa-si mareasca amplitudinea daca in timpul miscarii de rotatie laterala, oasele centurii scapulare sunt trase posterior de trapez si de m romboizi. MIscarea de rotatie laterala este limitata de intinderea lig, gleno humerale ,si de intindeerea fibrelor anterioare ale capsulei articulare. Miscare de circumductie : o miscarea care insumeaza succesiv comnbinarea miscarilor de flexie , extensie , abductie , adductie rotatie laterala rotatie mediala , in acest fel ea nastere o miscare conica a carui varf este indreptat spre cavitatea glenodia , axul miscarii este reprezentat de rezultanta care trece prin mijlocul acestui con. In miscarea de circumductie, humerusul se conporta ca generatoarea unui con , vf conului este in articulatia umarului , iar baza conului este descrisa de extremitatea distala a humerusului.

54 | P a g e

2. Articulația cotului Este o articulatie complexa , formata din art. Humero ulnara, humero radiala si in final de art. radio ulnara proximala. Ele sunt cuprinse in aceeasi capsula si au o sinoviala comuna. Din punct de vedere fct, descriem o articulatie intre humerus si oasele antebrartului: art humero antebratiala , in care au loc doar miscari de flexie extensie cu conducere osoasa,articulatia radio ulnara superioara in care se executa rotatia laterala sau supinatia si rotatia mediala sau pronatia. Articulatia humero antebratiala, supfatele articulare sunt reprezentate de suprafata articulara a extremitatii distale a humerusului, aceasta suprafata este constituita de trohleea humerala aseazata medial ,si cel humeral situat lateral. Ele sunt separate printr-un sant : santul intercondilo trohlear. Suprafetele articulare ale oaselor antebratului sunt reprezentatea de incizura trohleara a ulnei si de foseta capului radial . Si aici suprafetele sunt acoperite de cartilaj hialin. Acest cartilaj hialin insa nu influenteaza forma spiroida a gatului trohleic cu traect caracteristic dinainte -> inapoi si de sus in jos , si din afara spre inauntru. Trohleea humerusului corespunde incizurii ulnare. Condilul humeral corespunde fosetei capului radial. Exista astfel descrise 2 articulatii o trohio-artroza intre trohleea humerala si incizura ulnara si o condilartroza intre condilul humeral si foseta capului radial. In partea anterioara ea se insera deasupra fosetelor radiala si ulnara, trece lateral de epicondili lasand acestia inafara capsulei, apoi trece pe marginile fosetei olecraniene care este situata posterios. Insertia inferioara: Capsula se insera pe ulna pe marginile inciziruii troghleare pana la marginea incizurii radiale , trece pe sub ea , apoi merge pe radios unde se insera l anivelul colului radial cam la 5-6 cm de capul radisului. Capsula este invelita de ligamente care sunt mai dezvoltatea pe partile laterale ale articulatiei. Ele poarta numele de liogamente colaterale , si ele asigura extensia oaselor. Ligamente colaterale: unul pleaca de la epicondilul lateral pana la partea laterala a lig. Inelar si a olecraniului ,si o portiune mijlocie care se gaseste in tensiune in orice situatie. Lig. Inelar al radiusului porneste din partea anterioara a incizurii radiale a ulnei , inconjoara circumferinta articulara a radiusului, si se insera pe marginea posterioara a ulnei. Acest ligament cuprinde in chinga capul radisului cand se aseaza in contact cu incizura radiala a ulnei. Lig. patrat care leaga incizura ulnei cu colul radisuului, sinoviala articulara tapeteaza capsula si aceasta sinoviala se tapeteaza plina de [ iar a tusit cineva.. ] pe fata ant si post a articulatiei. Sinoviala porneste de pe marginile trohleei si capitulumului , suprinde in cele 3 fosete dupa care se reflecta pe capsula intre sionviala si capsula exista o grasime intra capsulara. Flexorulul superficial al degetelor, brahialul si supinatorului, a brahiala si radiala , posterior tripcesul si anconeul si n ulnar ce trece prin santul interfcondilian. Vascularizatia este data de ramuri din cercul arterial. Domnilor.. desi pare o articulatie solida, luxatiile se pot produce , 100% sunt prin iesirea olecraniului din locul sau. In mod normal in extensie cele 3 proeminente ale cotului reprezentate de cei 2 epicondili ai humerusulii si de vf olecraniului, se situeaza pe o linie orizontala , linia lui Hanter Tilo, in flexia antebratului pe brat, intre aceste pct de reper se reazlieaza un tringhi sisocel format de epicondil si vf olecraniului In luxatii, olecraniul este tras in sus prin contractia tricepsului. Miscari realizate in articulatia cotului : in art. Humero antebrahiala se fac miscarile de flexie si extensie cu ax de miscare transversal care trece prin cei 2 epicondili ai humerusului.

55 | P a g e

Ei bine.. in timpul miscarilor aceste conformatii osoase comprima miscarea de flexie si extensie. In imprimare traectului oblic mai intervine si unghiul humero ulnar care este un unghi deschis lateral. Daca am compara bratul si antebratul cu ramurile unui compas , ar trebui ca ramurile acestui compas sa se intalneasca in miscarea de flexie prin suprafetele lor anterioare dar din cauza factorilor enumerati in niscarea de flexie fata ant a antebratulu nu vine in conatct cu fata ant a bratului iar antebratul este proectat catre regiune pectorala. Miscarea de flexie este mai larga decat cea de extensie , Flexia mai larga este realizata de bicepsul brahial , brahial , brahio radial , extensor radial al carpului si de pronator teres. Flexia este limitata de fibrele post ale capsulei de triceps si de partile moi de pe fata anetrioara a bratului si a antebratului si a apofizei coronoide. In extensie se formeaza intre brat si antrebrat un unghi cu deschiderea laterala , unghi care masoara cam 170 de grade; extensia este limitata de patrunderea olecraniului in fosa olecraniana si d m anteriori ai bratului si antebratului care se intind. In aceasta miscare de flexie si extensie articulatia dintre condilul humeral si foseta capului radial are un rol redus. Radiusul nu face altceva decat sa urmeze pasiv miscarile pe care le realizeaza ulna. In articulatia humero radiala se produce o miscare de alunecare a fosetei capului radial in jurul condilului medial. Observam ca miscarile in articulatia cotului sunt miscari cu conducere pur oasoasa. In extensie antebratul se gaseste rectiliniu in prelungirea bratului si formeaza un unghi obtuz deschis in afara si este datorat orientarii in sus si inapoi a jgheaburilor trohleei huemrale Domnilor.. evident ca exista o serie de variante de miscari in care se excuta flexia – extensia.Extensia este realizata tot de m extensori care se contracta izotonic

3. Articulația radio ulnară proximală Este completata de ligmanetul inelar si care cuprinde ca un segmenet de cilindru gol capul radiusului, cealalta suprafata articulara este capul radial care are forma unor segmente cilindrice, si apoi ambele suprafete articulare sunt acoperite de cartilaje hialine, Articulatia est euna romboida. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulara , o capsula comuna cu cea a cotului. Lig. Inelar pleaca de la marg inferioara a inciziruii radiale , incojoara capul radial , si se terminan pe marg posterioara a incuzirii ulnei , si mentine capul radiusului in articulatie. Miscarile care se fac in basculatie sunt miscari de supinatie si de pronatie , miscarile sunt specifice omuluui. Supinatia : antebratul cu palma inainte se roteaza inainte, torsul prim este rotat inainte , antrebratul se roteaza in unghi Pronatia : invers De asemenea exista hiper pronatie si hiper supinatie , realizate in art,. Cotului. Pt. realizarea lor se adauga art. umarului , trunchiul inclinat , astfel incat mana sa faca o rotatie completa.Forma oaselor antebratului are un rol important pt k radiusul este un os mai lung decat ulna, permite in extremitatea lui superioara sa faca miscari in jurul ulnei. In plus , radiusul nu este un os rectiliniu. Pana la tuberozitatea bicipitala este oblic intors , si aceasta portiune se numeste cotul supinator , pt k aici se insera muschii supinatori , iar de sub tuberozitatea radiala , este oblic in jos numindu-se cotul pronator. In miscarile de pronatie si supinatie , cele 2 articulatii actioneaza concomitent dpdv functional ele fiind o singura articulatie gasita uintotdeasuna in pozitie similara de pronatie sau supinatie

56 | P a g e

Axul biomecanic al mișcării Clasic se considera ca miscarea de supinatie si pronatie care practic este o miscare de rotatie , axul este vertical si trece prin mijlocul [ ..hapciu.. ] radiale , si se indreapta in jos ,atinge marginea stiloidei ulnare si se indreapta spre baza degetului 5. Ei bine dak tinem cont de aceasta teorie, observam ca teoria exclude din start orice prosibilitate de miscare simultana a ulnei. Capul radiusului se misca in articulatia radio ulnara proximala in jurul axului biomecanic, in timp ce extremitatea inferioara a radisului se deplaseaza in articulatia radio ulnara distala in jurul extremitatii inferioare a ulnei. Miscarea se executa excesiv prin rotatia extremitatii superioare a radisului si prin translatia superioare a radisului in jurul ulnei care joaca un rol de punct fix. Ei bine..sa constatat ca in timpul miscarilor ulna nu ramane complet impobila si axul biomecanic al miscarii nu este static si directia lui va fi in raport cu diferitele necesitati de miscare atat ale antebratului cat si a intregului membru superior Ei bine.. si s-au descris 3 tipuri : Daca se pleaca din pozitia de pronatie maxima pentru a atinge pozitia de supinatie maxima, ulna se deplaseaza la inceput in extensie si apoi inauntru iar la sf se deplaseaza in flexie si inspre afara, insa miscarea de literalitate a ulnei nu are o amplitudine mia mare de 10 de grade. Pronatia se face prin actiunea a 2 muschi principali , rotundul pronator si patratul pronator si a mai multor muschi accesori. Rotundul pronator actioneaza cu maximul de forta la inceput, iar patratul pronator actioneaza cu maximum de forta la sfarsitul miscarii de pronatie. La pronatie participa cu actiune mai slaba , brahioradialu ,lungul extensor radial al carpului , palmarul lung si chiar anconeul. Supinatia este data de intinderea ligamentului patrat Membrana interosoasa realizeaza sindesmoza radio ulnara , se insera pe marg, interosoase ale radiusului si ulnei pana suiperios de articulatia radio ulnara distala. Ea poate fi considerata un veritabil lig extralat , are o membrano structura adaptata miscarilor de supinatie si pronatie. In 3 patrimi superioare fibrele sunt orientate oblic de sus in jos ,iar in patrimea inferioara sunt orientate de jos in sus.

57 | P a g e

Articulaţiile trunchiului Curs 11- 14.01.2010 Articulatiile trunchiului se impart in: articulatia coloanei vertebrale cu capul, articulatiile intervertebrale, articulatie coloanei cu coastele, articulatia coloanei cu oasele coxale, articulatia sternului cu coastele.

Articulatia capului cu coloana vertebrala Articulatiile capului cu coloana vertebrala se impart 2 articulatii: una superioara intre occipital si atlas, atlantooccipitala, si una inferioara intre atlas si axis, atlanto-axoidiana.

Articulatia antlantooccipitala Este o articulatie bicondiliana, suprafetele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin si sunt reprezentate de condilii occipitali si fovea articulalis superior care se gaseste pe masele laterale ale atlasului, suprafetele articulare sunt elipsoidale, concave sagital si transversal si au marele ax oblic indreptat anterior si median. Mijloace de unire: capsula articulara, membrana atlantooccipital anterioara si membrana atlantooccipitala posterioara. Capsula articulara este o formatiune laxa care are in structura ei un strat intern si unul extern, este mai groasa pe partile laterale, are forma unui manson care mentine in contact suprafetele articulare. Capsula articulara se insera inferior pe periferia condililor occipitalului, iar inferior pe marginile suprafetei articulare de pe atlas. Sinoviala articulatiei tapeteaza capsula articulara. Membrana atlanto-occipitala anteriora inchide spatiul dintre arcul anterior al atlasului si occipital. Insertiile ei: superior pe marginea anterioara a gaurii occipitale, iar inferior pe marginea superioara a arcului anterior al atlasului. Membrana atlanto occipitala anterioara este acoperita anterior de ligamentul longitudinal superior, de muschiul drept anterior al capului si de faringe, iar posterior acopera ligamentele alare si ligamentul varfului dintelui. Aceasta membrana limiteaza miscarea de extensie a capului. Membrana atlanto-occipitala posterioara inchide spatiul dintre occipital si arcul posterior al atlasului. Se insera pe marginea posterioara a gaurii occipitale, sip e marginea suoperioara a areuclui posterior al atlasului. Acestea impreuna cu arcul postrerior al atlasului delimiteaza un orificiu prin care trec: artera vertebrala si primul nerv spinal cervical. Este acoperita de muschii suboccipitali si limiteaza miscarea de flexie. Articulatia este vascularizata de artera vertebrala si inervata de o parte din ramurile celui de-al doilea nerv cervical.

Articulatia atlanto-axoidiana Atlasul se articuleaza cu axisul printr-o articulatie mediana si doua articulatii laterale. Articulatia atlantoaxoidiana mediana este o articulatie trohoida, fetele articulare sunt: facies articularis anterior a dintelui axisului care este o suprafata ovalara cu marele ax vertical si fovea dentis, se gaseste pe arcul anterior al atlasului si ligamentul transvers al atlasului care trece pe fata posterioara a dintelui. Mijloacele de unire: capsula articulara care se insera pe marginea suprafetei articulare si un numar de ligamente care prind dintele pe occipital. Aceste ligamente sunt ligamentele alare care se prind pe marginile laterale ale dintelui si pe fetele mediale ale condilului occipital. Al 2-lea ligament este ligamentul apicis-dentis, pleaca de la varful dintelui si merge la marginea anterioara a gaurii occipital. Acest ligament adera la membrana atlantooccipitala situata anterior si la ligamentul cruciform care este situat posterior. Ligamentul transversus atlantis : este o parte seroasa intinsa intre cele 2 58 | P a g e

margini laterale ale atlasului, fata anterioara vine in raport cu dintele, fata posterioara vine in raport cu membrana tectoria. De pe marginea superioara si inferioara a ligamentului transvers pleaca 2 fascicule care se insera pe santul bazilar al occipitalului, este fasciulul tramsversus-occipital, iar de pe marginea inferioara a ligamentului transvers, un fascicul care se insera pe fata posterioara a cortului axisului. Ansamblul format din ligamentul transvers si fasciulul longitudinal formeaza un ligament care are forma de cruce si poarta numele de ligament cruciat, care este foarte important pentru ca el impiedica bascularea dintelui axisului si protejeaza bulbul rahidian in hiperflexia capului. Membrana tectoria: o formatiune fibroasa, patrulatera care acopera intregul aparat ligamentar PCV (?) aceasta membrana se intinde intre occipital, axis anterior fata de ligamentul vertebral longitudinal posterior



Articulatii laterale: Articulatia atlando-axoidiana laterala

Este diartroza planiforma, fetele articulare sunt reprezentate de fetele articulare inferioare de pe masele laterale ale atlasului. Pe de o parte fetele articulare inferioare de pe masele inferioare ale atlasului au marele ax oblic posterior, pe de alta parte fetele articulare de pe marginea superioara a axisului au axul mare lateral. Sunt plane alcatuite din cartilaj articular care este mai gros la centru. Suprafetele articulare sunt solidarizate printr-o suprafata articulara care este laxa si care este mai groasa in partea anterioara. Ca mijloace de unire, articulatia este intarita de membrana atlantoaxoidiana anterioara care se intinde de la marginea inferioara a arcului anterior al atlasului pana la fata anterioara a.. ( a tusit.. ),iar posterior se agseste memebrana atlantoaxoidiana posterioara intre arcul posterior al atlasului si cel al axisului.  Miscarile capului sunt flexia, extensia, rotatia si inclinatia laterala. Flexia si extensia sunt miscari care sunt reduse la circa 20-30 de grade. Flexia si extensia se executa in articulatia atlanto-occipitala in jurul unui ax transversal si trece prin centrul condililor. Flexia este limitata de ligamentele posterioare, iar extensia este limitata de intinderea ligamentelor anterioare. Miscarea de rotatie se face in articulatia atlantoaxoidiana. Aceasta articulatie este o …. Axul miscarii este vertical si trece prin dintele axisului si miscarea de rotatie este relative redusa la circa 30 de grade. Inclinarea laterala se realizeaza in jurul unui ax antero-posterior care trece prin fiecare condil. Inclinatia laterala este limitata la circa 15 grade. Agentii motori: • • • •

muschi care fac flexia capului : muschiul lung al capului, dreptul anterior al capului si muschiul sternocleidomastoidian muschiul extensor: muschiul oblic superior al capului muschi rotator: m rotator aI capului, spleniusul, strenocleidomastoidian, trapezul, semispinalul capitis (complexul mare) muschi de inclinatie: oblicul superior, spleniusul si complexul mic sau longissimus.

59 | P a g e

Articulatiile coloanei vertebrale Articulatiile vertebrelor adevarate si articulatiile vertebrelor false Articulatiile vertebrelor adevarate se fac prin: 1. 2. 3. 4. 5.

Articulatiile corpurilor vertebrale Articulatiile proceselor articulare Articulatiile lamelor vertebrale Articulatiile proceselor spinoase Articulatiile proceselor transverse

1. Articulatiile corpurilor vertebrale sunt amfiartroze. Else sunt reprezentate de fetele superioara si inferioara a 2 corpuri vertebrale successive. Aceste suprafete articulare au periferia mai proeminenta astfel ca puse in contact cele 2 suprafete articulare determina intre ele un spatiu lenticular. Aceste suprafete sunt acoperite de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de discul intervertebral si ligamentul longitudinal comun anterior si ligamentul longitudinal comun posterior. Discul intervertebral ocupra spatial lenticular dintre 2 vertebre vecine, este biconvex, inaltimea discurilor intervertebrale creste in sens supero-inferior (discurile au 5-6 mm in regiunea cervicala, iar in zona lombara au cam 9mm). Fiecare disc are 2 parti: un inel fibros si un inel rugos. Inelul fibros este partea periferica care adera la cartilajul hialin care se gaseste pe suprafata corupului vertebral. El este format din lame fibroase la periferie si din lame fibrocartilaginoase in centru, dispuse concentric. Aranjamentul fibrelor in structura acestor lame este un aranjament care corespune tractiunilor si presiunilor la care este supus discul. Partea central a discului intervertebral este formata din nucleul pulpos. Acesta e format dintr-o substanta moale si elastica de culoarea albicioasa si galbuie la cei in varsta. Reprezinta un rest al notocordului. Discul intervertebral joaca rolul principal in miscarile intervertebrale si anume inelul fibros joaca rolul unui ligament care limiteaza miscarile, iar nucleul pulpos care este elastic si strans inconjurat de inelul fibros joaca rolul unui punct de sprijin in jurul caruia se misca corpul vertebrei. Este inexentisibil si incompresibil, are afinitate pentru apa, iar deplasarea lui din bloc reprezinta hernia de disc. Mjloacele de unire: 



ligamentul longitudinal anterior ( panta fibroasa situata pe partea anterioara a corpurilor vertebrale). [fig 3] El este mai gros in partea mijlocie si mai subtire catre margine. In structura lui fibrele superficiale sar peste 3-4 vertebre, iar cele profunde unesc 2 vertebre vecine. ligamentul longitudinal posterior (situat in canalul vertebral pe fata posterioara a corpurilor vertebrale). Se intinde tot de la lama bazilara pana la a 4-a vertebrala coccigiana. Este o panglica pestonata, mai larga la nivelul discului, iar in interiorul canalului sacrat se reduce la dimensiunile unui ligament numit ligamentul sacrococcigian dorsal rotund.

2. Articulatiile proceselor articulare sunt diartroze planiforme in regiunea cervical si toracica si trohoide in regiunea lombara. Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin, acestea fiind legate prin capsule fibroase, capsulele sunt subtiri si laxe si se insera la periferia suprafetelor articulare, fiecare capsula este mai groasa posterior si captusita de sinoviala.

60 | P a g e

Elementele de intarire a capsulei: ligamente mediale intarite de ligamentele galbene (se intind transversal de la apofizele articulare pana la apofizele spinoase unde fiecare ligament galben se uneste cu cel opus. Ele se intind in flexia coloanei prin deplasarea arcurilor vertebrale. In inclinatia laterala si torsiune se intinde cate o jumatate a fiecarui ligament galben , jumatate opusa partii in care se face inclinatia. Ligamentele galbene prin elasticitatea lor contribuie la readucerea coloanei in pozitie normala, ele impiedica flexia excesiva si in acelasi timp asigura controlul miscarilor coloanei vertebrale Lamele vertebrale sunt unite intre ele prin ligamentele galbene, fiecare ligament galben are o forma dreptunghiulara, se insera de la procesul articular la baza procesului spinos si inchid canalul rahidian in partea posterioiara. Va spuneam ca rolul ligamentelor galbene este de a readuce coloana in pozitia normala; dupa ce a fost flexata, impiedica flexia exagereata a coloanei si contribuie la mentinerea pozitiei verticale a coloanei vertebrale. Unirea apofizelor spinoase Apofizele spinoase sunt unite prin 2 elemente: -

-

Ligamentul interspinos: o membrana fibroasa situata vertical si median intre apofizele spinoase vecine. El este situat intre ligamentele galbene si ligamentele spinoase. Ligamentul supraspinos este un cordon fibros care se intinde pe toata lungimea coloanei vertebrale, astfel unind varfurile apofizelor spinoase. Se intinde de la vertebra cervicala 7 si pana la sacru, aderand anterior de ligamentul interspinos. Fibrele superficial sar peste 3-4 vertebre, cele profunde unesc 2 apofize spinoase apropiate. In regiunea cervicala atinge maximum de dezvoltare, unde ia numele de ligament nucal, el se intinde de la protuberanta occipitala externa pana la cervicala 7.

Apofizele spinoase sunt unite intre ele prin ligamentele intertransversale care in regiunea cervicala sunt inlocuite cu o serie de muschi intertransversi care este foarte dezvoltat pt tuberculii articulari accesori de la nivelul vertebrelor lombare Articulatiile vertebrelor: art sacrolombara, intre sacru si coccige: sacro-cocgigiana si ilio-coggiciana  Articulatia lombosacrala se realizeaza intre fata anterioara a vertebrei lombare 5 si fata superioara a corpului vertebrei sacrate 1. La nivelul articulatiei gasim un disc vertebral. Articulatia se realizeaza nu numai prin corpurile vertebrale dar si prin apofizele articulare ale vertebrei lombare a 5-a. Aceasta articulatie determina un unghi: unghiul sacro-vertebral sau promontoriu. Mijloacele de unire sunt: 2 ligamente de fiecare parte, unul supraspinal si unul interspinal, 2 ligamente intertransversale si 2 ligamente intervertebrale, anterior si posterior.  Articulatia sacrococcigiana este o amfiartroza intre varful sacrului si suprafata superioara a bazei coccigelui. Este intarita de ligamentele sacrococcigiene, unul femoral, unul dorsal si cele sacrococcigiene laterale.

Coloana vertebrala executa miscari de inclinatie si miscari de rotatie. Cele de inclinatie sunt flexia si extensia si inclinatia laterala care se realzeaza in jurul unui infinitati de axe orizontale. Axul este orizontal si transversal pentru miscarile de flexie si extensie. Axul este orizontal si sagital pentru miscarea de inclinatie laterala. Miscarile de rotatie se fac in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul discului intervertebral. Miscarile se petrec deodata in articulatia corpurilor si in articulatia apofizelor articulare. Coloana poate executa si miscare de circumductie

61 | P a g e

Flexia coloanei este miscare de inclinare inainte a coloanei, discurile intervertebrale sufera o mai mare apasare in partea anterioara si se inalta posterior. Ligamentul longitudinal anterior se relaxeaza in timp ce celelalte ligament se contracta. Extensia este miscarea de inclinatie inapoi. In miscarea de extensie, ligamentul longitudinal anterior se intinde, in timp ce celelalte ligamente se relaxeaza. Inclinatia laterala este miscarea in care discul se turteste de aceeasi parte in care se face inclinatia si se ridica de partea opusa. In efectuarea acestei miscari , coloana vertebrala joaca rolul unor parghii de gradul-3. Rezistenta este situata la partea superioara, sprijinul este in articulatia sacro-ileo-fecala, iar forta este data de muschii coloanei vertebrale. Circumductia este o miscare care rezulta din executarea alternativa a tuturor miscarilor precedente. Rotatia coloanei vertebrale se face catre stanga/dreapta in jurul unui ax vertical care trece prin centrul discurilor intervertebrale. Dar mobilitatea coloanei vertebrale nu este aceeasi, ci ea difera in raport cu regiunea considerata. Mobilitatea este maxima in regiunea cervicala, mai mica in regiunea lombara si foarte redusa in cea toracica. Felul miscarii este in raport cu regiunea luata in consideratie. In regiunea cervicala sunt posibile toate miscarile (fapt datorat discurilor vertebrale care sunt mai mici, iar orientarea suprafetelor articulare care sunt plane si oblice permite toate aceste tipuri de miscari). In regiunea toracica, sunt posibile miscarile de inclinatie laterala, flexie-extensie mai reduse si rotatia . In regiunea lombara sunt deprinse miscarile de flexie-extensie, care insa sunt miscari de amplitudine mai mare, lucru datorat dimensiunilor discurilor vertebrale si dispozitiei suprafetelor articulare de pe procesele articulare la moblilitatea fiecarui segment in parte, se adauga si mobilitatea coloanei vertebrale in articulatia lombosacrala, care amplifica dimensiunile miscarilor. In vecinatatea promontoriului se pot executa miscari de flexie- extensie, inclinatie si rotatie.

Articulatiile membrului superior Articulatia centurii scapulare si membrului liber  Articulatiile centurii scapulare sunt articulatia sterno-claviculara, acromio-claviculara si adugam aici ligamentele coraco-claviculare si ligamentele scapulei.  Articulatiile membrului superior liber sunt articulatiile umarului, cotului, membrana interosoasa a antebratului, articulatia radio-ulnara distal si articulatiile mainii, adica articulatia radio-carpiana, intercarpiana, mediocarpiana si articulatia osului pisiform. 1. Articulatia sternoclaviculara uneste sternul cu calvicula. Suprafetele articulare sunt inegale ca forma si dimensiune, acestea fiind: incizura claviculara a manubrului sternal, situata in unghiul superior al manunchiului, o suprafata articulara concava frontal si sagital, care primeste superior si lateral. Aceasta suprafata are diametrul sagital mai mic decat fata articulara de pe clavicula. Fata articulara claviculara are 2 fetisoare articulare. Una verticala pentru manubriul sternal si una orizontala mai mica pentru articulatia cu marginea superioara a cartilajului primei coaste. Fetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin, insa intre aceste fete articulare observam ca nu exista o concordanta perfecta si atunci aceasta congruenta este realizata printr-un disc firbo-cartilaginos mai gros la periferie unde adera pe capsula articulara si mai subtire pe partea centrala. Discul articular imparte cavitatea articulara in doua compartimente: unul medial intre menisc si stern si unul lateral menisco-articular. Mijloacele de unire: o capsula articulara care se insera pe marginea superioara a marginilor articulare ca un manson si care este intarit la suprafata de mai multe ligamente: ligamentul sternoclavicular anterior, se insera pe 62 | P a g e

extremitatea mediala a claviculei si pe fata anterioara a manubrului sternal. Ligamentul sternoclavicular anterior se opune retropulsiei, ligamentul posterior se opune antepulsiei. Ligamentul interclavicular este un ligament care are fibre mai lungi si fibre mai scurte, fibrele scurte sunt profunde, fibrele lungi sunt mai superficiale. Fibrele scurte unesc clavicula cu incizura jugulara, fibrele lungi unesc extermitatile mediale ale celor doua clavicule. 2. Ligamentul costo-clavicular : se insera pe impresiunea de pe fata inferioara a claviculei, si pe cartilajul de pe fata anterioara a primei coaste. Articulatia este sinoviala , se insera pe marginea fibro cartilajului articular . Miscarile realizate in articulatie: se asociaza cu miscarile scapulei : miscarea de ridicare si coborare a umarului, proiectie inainte si a inapoi a claviculei si miscarea de circumductie.Ridicarea si coborararea , se fac in jurul unui ax sagital care trece prin insertia lig. costoclavicular si prin extremitatea mediala a claviculei. Acest ax imparte clavicula intrun brat medial mai scurt si un brat lateral mai lung. Aceste brate descriu miscari simultane insa de sens opus. In micarea de ridicare a umarului, extremitatea acromiala a claviculei se ridica in timp ce extremitatea sternala coboara. Miscarea de ridicare este franata de lig. costo clavicular , de fibrele inferioare ale scapulei , in timp ce miscarea de coborare , este franata de ligamentul sterno-clavicular , si de ligamentul inter-clavicular. Care sunt agentii motori ai ridicarii umarului ? SCLM , Trapezu’ , ridicarul scapulei , romboizii si fasciculele superioare ale muschiul dintat anterior. Agentii coboratori , sunt m. subclaviculari , pectoralul mic , fibrele ascendete ale [a tusit cineva aici..] , fasciculele anterioare ale fasc m. dintat anterior. Proiectia inainte si inapoi se executa in jurul unui ax vertical care trece prine extremitatea sternala a claviculei. Proiectia anterioara este preluata de lig. sternoclavicular posterior, si este realizata de pectoralul mic si de fasc. superioare si mijoocii ale dintatului anterior. Participa la aceasta miscare si pectoralul mare . Proiectia posterioara este legata de lig. sterno claviculara anterioara si de lig. costo-clavicular , apoi proiectia o fac trapezul si muschii romboizi. Miscarea de circumductie , rezulta din succesiunea alternativa a miscarilor precendete. In aceasta miscare clavicula descrie 2 conuri ,unul lateral si unul median , unite prin ax la nivelul varfurilor. Axul miscarii este format din inaltimile a 2 conuri care au bazele ovale , odata cu clavicula , se misca si scapula. 3. Articulatia acromo-caviculara , leaga art, claviculara de acromion. Fetele articulare sunt reprezentate de fetisoare articulare gasite pe extermitatea acromiala a claviculei , si fata articulata de pe acromion care are axul mare orientat sagital. Discul articular , aici este mai gros superior, si lateral, are aspectul unui fibro cartilaj, care transforma articulatia intr-o amfi-artroza cu meniscoid. Lig. acromio clavicular care este situat pe fata inferioara a capsulei este gros, fibrele lui se amesteca cu fibrele deltoidului. 4. Ligamentul coraco-clavicular realizeaza unirea la distanta intre suprafetele articulare constituind simdesmoza coraco claviculara , aceasta sindesmoza coraco claviculara are rol in mentinerea integritatii articulatiei acromio toracale. Ligamentul se intinde de la procesul coracoid la fata inferioiara a treimii laterale a claviculei. Are doua parti - Ligamentul trapezoid : este asezat lateral ,iar antero-lateral este orientat sagital si se intinde la fata superioara a procesului coracoid la fata inferioara a claviculei A doua-a componenta a lig coraco-clavicular , este ligamentul gonoid ( sau conoid ) , este situat medial , este turtit are forma conica , si are baza pe apofiza coracoida , iar trunchiul pe tuberculul conoid, aceste ligamente fac ca greutatea membrului superior sa fie suportata in mai mare masura de clavicula si mai puitn de acromion. Ligamentul transvers al scapulei se intinde la baza procesului coracoid , la partea superioara a incizurii scapulare.

63 | P a g e

5. Ligamentul coraco acromial este un ligament lat, baza lui se gaseste pe apofiza coracoida , iar varful lui se gaseste pe acromion. In articulatie se fac miscari de rotatie, de bascula a scaplei , si de revenire a ei. In miscarile de basculatie , unghiul lateral al scapulei este indreptat in sus, unghiul superior in jos , iar unghiul inferior inainte , in sensul acelor de ceasornic. Miscarea de abductie a bratului in articulatia umarului se face doar pana la orizontala , pt k tuberculul mare ia contact cu acromionul si atunci , abductia peste orizontala nu este posibila decat prin bascularea scapulei. Aceasta miscare este datorita legarii scaplei de trunghi, care este art. Acromio-claviculara , si in rest este legata prin muschi. Aceste miscari ale scapulei se executa datorita unui cuplu de forta. Muschiul aceluasi cuplu actioneaza sinergic , si in acest caz axele de tractiune a muschilor sunt paralele. O prima chinga musculara este alcatuita din pectoralul mic care coboara unghiul lateral, levator scapule si romboizii care coboara medical. Fibrele ascendete ale trapezului trag in jos unghiul medial, cealalta chinga musculara care actioneaza in sens opus este alcatuita din dintatul anterior care trage inainte unghiul inferior al scapulei. Revenirea scapulei la pozitia initiala este realizata de muschiul romboid care realizeaza poiectia inapoi a omoplatului si trage in sus unghiul inferior, muschiul levator scaplae trage in sus unghiul medial al scapulei , pectoralul mic trage in jos unghiul lateral al scapulei, mai participa la aceasta miscare si coraco brahialul care are o actiune identica cu pectoralul mic. Cele doua oase ale centurii scapulare sunt solidare executarea miscarilor, si in circumductia umarului , aceasta solidarizare este asigurata de legatura dintre clavicula si scapula , prin intermediul articulatiei acromio claviculare si a ligamentelor. Miscarile de bascula intereseaza numai Scapula si se produc in articulatia acromio claviculara, in jurul unui ax antero posterior care trece prin articulatie. In aceasta miscare de bascula (inainte si in sus) fetisoara articulara a acromionului se roteaza inainte , ca si unchiul lateral; care priveste in sus, unghiul inferior priveste inainte. In sens opus daca privim miscarea din partea stanga, unghiu inferior se deplaseaza in sensul acelor de ceasornic.

64 | P a g e

Articulaţiile membrului superior Curs 12- 21.01.2010

Articulaţia radioulnara distala are o capsula articulara care se insera pe marginile suprafetelor articulare si se continua cu capsula articulatiei radio carpiene. Este intarita de asa zisele ligamente radio ulnare anterioare si posterioare.

Articulatiile mainii -cuprind articulatia radiocarpiana , articulatiile interbrahiene , articulatia mediocarpiana , si articulatia osului pisiform.

Articulatia radiocarpiana  -uneste radiusul cu randul proximal al oaselor carpului.  -Ulna nu participa la aceasta articulatie. Ulna este separata de oasele carpului prin discul articular, al articulatiei radioulnare distale. Articulatia radiocarpiana este o articulatie condiliana; condilul este format de oasele carpului, iar cavitatea glenoida este formata de radius, impreuna cu discul articular.  -realizeaza o proeminenta elipsoidala formata din scafoid ,semilunar, si piramidal, oase care sunt solidarizate prin ligamente interosoase.  -fata articulara carpiana a radiusului, are 2 fetisoare : una laterala - pentru scafoid; una mediala - pentru semilunar  -piramidalul corespunde fizicului articular.

Mijloace de unire O capsula articulara de forma unui manson, care este inserat pe periferia suprafetei articulare radiale si pe periferia discului articular, pe deoparte, iar pe de alta parte la periferia elipsoidului carpian , la limita cartilajului articular al oaselor carpului. Ligamentele acestea sunt : ligamente normale, ligamente dorsale si ligamente colaterale. Ligamentele palmare au forma unui V, au cate 2 fascicule , iar acestea sunt: ligamentul radiocarpian, care pleaca de la marginea suprafetei articulare a radiusului si se termnina pe semilunar , piramidal si pe osul mare; Ligamentul Ulnocarpian , pleaca de la discul articular si merge pana la semilunar, piramidal si osul mare; Ligamentele dorsale sunt: ligamentul radiocarpian dorsal, care merge pana la marginea suprafetei articulare a radiuslui si pana la piramidal.

 Ligamente Colaterale Sunt colaterale: ligamentul carpianradial si ligamentul colateral carpianulnar.  Ligamentul colateral carpian ulnar : pleaca de pe procesul stiloid al radiusului pe centura scafoida.  Ligamentul colateral ulnar carpian: pleaca si el de pe procesul stiloid al ulnei , pana la piramidal si pisiform.

 Articulatiile intercarpiene Acestea sunt articulatii planiforme. Articulatiile intercarpiene se realizeaza intre oasele caropiene ale aceluiasi rand. In randul intai sunt doua articulatii: una intre scafoid si semilunar,iar cealalta intre piramidal si semilunar (lutanum). In randul distal sunt trei articulatii: in prima cele patru oase ale randului intai , fiecare dintre acestea articulatii sunt intarite de un ligament interosos , de un ligament interpalmar si de un ligament interdorsal. 65 | P a g e

Articulatia osului pisiform este o articulatie planiforma, este intarita de un numar mai mare de ligamente dintre care mai dezvoltate sunt ligamentul psi-piso-metacarpian si ligamentul piso-hamat.

 Articulatia medicarpiana Uneste randul proximal al oaselor carpului cu randul distal. Oasele carpului formeaza o suprafata articulara concava, care se articuleaza cu suprafata articulara convexa a randului al doilea. La extremitatea laterala , conformatia este inversa: scafoidul convex interior , se articuleaza cu concavitatea formata de trapez si trapezoid. In acest fel se realizeaza aspectul a doua condil-artroze , asezate sub forma unui S culcat. Capsula articulatiei este laxa , intarita anterior de ligamentul radial al carpului care are forma literei V si se intinde de la osul mare la scafoid si la piramidal.

 Biomecanica articulatiei radiocarpiene Este o articulatie de tip condilian, in ea se executa miscari de flexie , extensie , aductie (inclinatie mediala) , abductie (inclinatie laterala) si circumductie. Miscarile articulatiei mainii se produc simultan, atat in articulatia radiocarpiana , cat si in cea mediocarpiana. In acest fel in flexie , oasele randului distal aluneca pe cele ale randului proximal , iar acestea aluneca pe oasele anterbratului. Articulatiile sunt plane. Ei bine , fiecare in parte permite o miscare de aruncare. Aceasta miscare de aruncare este de mica distanta , si numai insumate miscarile isi pot creste amplitudinea. Flexia si extensia se executa in jurul unui ax transversal. Trece pentru randul proximal prin proc. stiloide , iar pentru randul distal printre capul osului mare. In ambele miscari alunecarea celor doua randuri de oase se produce simultan, in jurul celor doua oase. Flexia se executa in articulatia radiocarpiana , iar extensia se executa in articulatia mediocarpiana. Amplitudinea de la flexie maxima la extensie maxima atinge 170 de grade. Flexia este maxima cand mana este inclinata ulnar si degetele sunt extinse. Extensia este maxima cand mana este inclinata radial , si degetele flexate Muschii extensorii : muschiul extensor ulnar al carpului,muschiul extensor scurt carpian, musciul extensor al degetelor si lungul extensor al policelui. Flexia este limitata de ligamentul radiocarpian posterior si de tendoanele muschilor extensori, iar extensia este limitata de ligamentul radiocarpian anterior si de intinderea tendoanelor muschilor flexori. Aductia si abductia se realizeaza in articulatia radiocarpiana si in articulatia mediocarpiana. Axul miscarii este sagital si trece prin centrul osului mare. In abductie, osul mare se inclina inafara, scafoidul se deplaseaza medial astfel incat corespund suprafetei articulare de pe radius, a semilunarului, iar semilunarul ajunge in dreptul discului articular, In adductie, osul mare se inclina inauntru, semilunarul se inclina inafara iar scafoidul ajunge sa fier degatajat pt pt a putea participa la miscarea de opozitie Abductia este realizata de muschiul flexor si extensor radial al carpului si de muschii profunzi posteriori ai articulatiei . Adductia este executata de muschiul flexor si extensor ulnar al carpului.Aceasta miscare este cu o amplitudine mai mare. Miscarea de aductie este limitata de ligamentul colateral ulnar al carpului si de muschii antagonisti. Aductia este asociata cu o usoara a miscare de extensie.

66 | P a g e

Articulațiile membrului Inferior Articulatii ale centurii pelvine si ale oaselor extremitatii libere Articulatiile oaselor centurii pelvine Realizeaza cu trunchiul o articulatie fixa , articulatia sacroiliaca intre oasele coxale si osul sacru, articulatia situata posterior si o articulatie intre cele doua oase coxale, articulatie care poarta numele de simfiza pubiana care este situata anterior. Acestea sunt articulatii fixe si foarte puternice. Evident ca sunt fixe. Aceasta conformatie articulata deosebeste centura pelivina de cea scapulara . Care sunt articulatiile extremitatii libere ? Articulatia coxofemurala , articulatia genunchiului ,articulatia gleznei si articulatia piciorului. Articulatia coxofemurala : uneste femurul cu coxalul , este o articulatie cu conducere ligamentara. Suprafetele articulare- fiecare dintre cele doua ocupa cate o suprafata articulara sferica . Femurul are o suprafata sferica convexa (capul femural) , coxalul are o suprafata articulara concava care este acetabulul.

Capul femurului Reprezinta cam 2/3 dintr-o sfera , o sfera care are raza de 25 mm la barbat si aproximativ 20 mm la femeie. Aceasta suprafata este orientata oblic si in afara , dar capul femurului prezinta foseta capului fermual cu o adancitura pe care se insera ligamentul rotund sau ligamentul capitis femoris. Suprafata articulara este acoperita de cartilaj hialin care este mai gros in portiunea central. Acetabulul este o suprafata sferica pe faxa laterala a coxalului, circumferinta acetabulara este brazdata de 3 incizuri, de scobituri care corespund locului de sudura a oaselor primitive care au format coxalul. Suprafata anterioara a acetabulului prezinta doua portiuni distcince , o portiune de forma semilunara care este portiunea articulara si care ocupa periferia cavitatii acetabulare , cu o exceptie , portiunea inferioara unde se gaseste scobitura inferioara. Caa dea doua portiune a acetabulului este o portiune patrulatera care ocupa centrul acetabulului. Suprafata semilunara care este suprafata articulara normala este acoperita de cartilaj hialin , grosimea acestui cartilaj creste de la periferie spre centrul aici ca si la umar, in jurul acetabulului exista un fibro cartilaj inelar care are rolul de a mari adancimea acetabulului pana la adancimea a 2/3 unei sfere cat capul femurului. Acest inel cartilaginos poarta numele de lbarum acetabular. In plus, prin circumferinta salabrumul acetabulat stranguleaza capul femural si il mentine in cavitate are o forma triunghiulara, trece ca o punte peste incizura acetabulului si in momentul in care trece peste incizura acetabulara intre labrum acetabular si os ramane un spatiu si se formeaza un .. osteo fibros , orificu ischio pubian prin care trec arterele si venele destinate ligamentului rotund al capului femural , vasele lui insotite de un pachet grasos. Sa vedem care sunt mijloacele de unire… Ei bine , capsula articulara , ligamentele articulare, capul cotiloidian , muschii si presiunea atmosferica.

Capsula articulara Este un manson, de forma unui trunchi de con care se insera pe baza mare medial pe circumferinta acetabulului,iar prin partea ei laterala se insera pe colul femural, insertia pe femur este putin mai complicata , in partea anterioara se prinde pe linia intertrohanterica. 67 | P a g e

In timp ce posterior se prinde cam la 1cm si jumatate medial de creasta intertrohanterica, in acest fel fosa trohanterica si trohanterii raman extracapsulare , lucrul ce este important datorita faptului ca, in fracturile treimii externe a capului femural (frecvente la batrani) fractura anterioara se gaseste intracapsular. Capsula articulara este alcatuita din fibre longitudinal( la suprafata) si din fibre circulare (in profuinzime). Aceasta este o capsula puternica si rezistenta si este putin laxa , cea mai mare grosime a ei se gaseste in partea superioara. Ei bine, aceste ligamente sunt : iliofemurale , ligamentul uofemural, ligamentul Ischiofemural, zona orbiculara. Primul dintre ligamente : ligamentul iliofemural : se gaseste pe fata anterioara a articulatiei si este dispus in evantai, varful lui se prinde sub spina tibiaca anteroposterioara, se indreapta inafara si baza lui se prinde pe linia intertrohanterica. Ligamentul iliofemural are doua fasciule : unul superior, care este aproape orizontal si palpam cu axul colului femuralul , se tremina pe marginea anterioara a marelui trohanter si poarta numele deligamentul ilio pre-trohanterian. Celalalt fascicul al ligamentului iliofemural, fasciculul inferior se insera pe trohanterul mic si poarta numele de iliopretrohianterian. El limiteaza abductia si rotatia inafara ; iliotrofinterianul limiteaza extensia coapsei.Acest ligament joaca un rol important in mentinerea pozitiei ortostatice; el este situat pe fata anterioara a articulatiei si se opune caderii corupului inapoi . In ortostatism el se gaseste in expansiune. Cele doua fascicule ale lui stranguleaza gatul femurului si apasa asupra capului femural , presand cavitatea acetabulara. Este un ligament puternic , rezista la tractiune de 300-650 kg. In pozitie verticala , fara sprijin pe sol atunci cand membrul este suspendat , ligamentul iliofemural ,sustine singur greutatea membrului inferior care este de 14 kg fara interventia muschilor. Ligamentul hugofemural este asezat pe fata anterioara a articulatiei are o insertie mai larga medial , aici se prinde pe eminenta iliopectine , pe creasta superioara a pubelui , iar de aici fibrele lui difera printre micul trohanter. Ligamentul hugofemural impreuna cu cele doua fasciule ale ligamentelor iliofemural deseneaza un fel de M. Hugofemuralul limiteaza abductia si rotatia externa. Fata posterioara a articulatiei : ligamentul ischiofemural. Ligamentul ischiofemural ,asezat pe fata posterioara a articulatiei , se insera pe partea inferioara a sprancenei si incizurii acetabnulare , se ingusteaza lateral si se prinde pe fosa intertrohanterica , fibrele superioara formeaza contingentul supracervical , cele inferioare se amesteca cu fibrele circulare ale capsulei si formeaza fasciculul ischiocapsular.Limiteaza rotati inauntru , si rotatia femurului. Ligamentul femural al lui Hebber reprezinta fibrele circulare profunde ale capsulei , are doua categroii de fibre:unele fibre cu origine osoasa se insera pe spina oiliaca anterioara si inconjoara ca o ansa,iar fibrele proprii paralele cu acetabulul cu rol de a intari primele fibre.

Ligamentul capului femural Este un ligament intra articular, se intinde intre foseta capului fermual si fosa acetabulara ,are cam 30-35 mm si este mai gros la extremitatea lui coxala. Este un ligament rezistent , suporta chiar greutatea de 45 kg. Plecat de pe foseta capului femural , extremitatea lui se insera prin trei radacini ( postero sup , antero sup si una mijlocie ).Fibrele care se intind pe fundul acetabulului ridica cateva placi sinoviale. Sionviala articulatiei soldului are doua parti : una care tapeteaza capsula artiuclara si una care inveleste ligamentul profund. 68 | P a g e

Sinoviala principala captuseste capsula articulara se reflecta pe colul femurului si pe labrumul acetabular ,in partea posterioara a articulatiei sub ligamentul ischioofemural , sinoviala ridica capsula si formeaza un fund de sac. “Ei bine , haideti sa vedem acum..” In jurul articulatiei soldului exista un puternic manson muscular si din topografia muschilor putem intelege si actiunea fiecarui muschi asupra soldului. Muschiul din stratul profund adera pe capsula fara sa aiba vreo influenta ca ligamentele active, deoarece in aceasta articulatia contactul dintre suprafetele articulare se mentine intre insasi conformatia articulatiei la care se adauga presiunea atmosferica si exista si un calcul privind aceasta articulatie care ramane in aceasta pozitie cu o f de 16,5 kg/f , suprafata raticulara este de 16 cm patrati , presiune atmosferica 7.6 , toate acestea inmultite fiind de 65, nushu cat [lol]. Observati ca exista o mare masa musculara in imediata miscare a ligamentului ischioofemural , si o distantare si disperase a muschilor pe fata caudala si pe fata dorsala a articulatiei soldului.

Care sunt rapoartele articulatiei soldului?  Anterior : tendonul muschiului drept femural , psoas , iliacul , pectiuneul , bazele femurale , n femural  Posterior : piriformul , obturatorul, gemenii ,ptartul femural , MNV infrapiriform, fesierul mare / mijl.  Vascularizatia : ramuri din artera iliaca intera ,obturatorie , ischiatica . Dar si ramnuri din A femurala , a circumflexa femurala mediala si laterala care formeaza un cer , o retea arteriala in jurul colului chirugical al tendonului  Inervatia : este data de n femural , obturator , de ischiatic, de cutanatul femural posterior, si de n patratului femural  Miscari realizate in articulatia soldului : Conducerea miscarilor in articulatie ,este o conducere ligamentara , articulatia poseda trei grade de inervare si se poate executa flexie , extensie, abductie, aductie , rotatie , circumductie. Flexia este miscarea din care coapsa se aproprie de peretele anterior al abdomenului , in extensia coapsa se indeparteaza . Amplitudinea acestor miscari depinde de pozitia genunchiului. Daca acesta este intins , flexia este limitata la 90 de grade, iar atunci cand genunchiul este flexat , flexia poate atinge 120 de grade.Miscarea de flexie este insotita de o miscare de rotatie inauntru , extensia este insotita de o miscare de rotatie in afara. Muschii flexori sunt mai puternic, au o suprafata de sectiune mare, insa aceasta suprafata este mai mica decat suprafata de sectiune pe care o au muschii extensori . Cel mai puternic muschi flexor al coapsei este muschiul iliospsoas , este singurul muschi care ridica coapsa peste orizontala .La ridicarea peste orizontala mai participa si fesierul mijlociu si cel mic prin fibrele lor anterioare. Extensia este realizata de fesierul mare, de adductorul mare atunci cand coapsa este flectata , de semimembranos, de fesierul mijlociu din fasciculele posterioare, semitendinosul , bicepsul femural , patratul femural, fasciculele posterioare ale fesierului mic , obturatorul extern si chiar adductorul scurt. Actiune mai slaba au piriforemul si obturatorul intern. Ligamentul iliofemural impiedica extensia coapsei dincolo de verticala, adica impiedica hiperextensia. Hiperextensia este posibila numai prin flexia articulatiilor opuse si accentuarea curburii coloanei lombare., Extensorii sunt muschi scurti , dar puternici, au o suprafata de sectiune mai mare decat o au flexorii.

69 | P a g e

Abductia si adductia se fac in jurul unui ax sagital care trece in jurul curburii unui ax sagital , aceasta curbura se face in jurul unui plan frontla , cand coapsele sunt extinse amplitudinea maxima a abductiei este de 60 de grade. Cand acesta se gaseste in flexie, amplitudinea este ceva mai mare. Abductia este realizata de muschii abductori care sunt situati lateral sau superior de axul miscarii. Abductia este limitata de ligamentul hugofemural si iliofemural, atunci cand coapsa este in extensie. Ea mai este limitata si de contactul colului cu acetabulul. Abductia este realizata de fesierul mijlociu , de fesierul mare , de muschiul tensor al fasciei lata , de dreptul femural , de fesierul mic , piriform , si de sarturios.Abductia este realizata de muschi scurti dar relativ puternici . Adductia este realizata de muschii situati inferior sau medial de axul de miscare , ea este facuta de ligamentul superior iliofemural. Amplitudinea adductiei este cam de 30 de grade

Cine face adductia? Adductorul mare, fesierul mare, adductorul lung, adductorul scurt, semimembranosul, bicepsul femural , iliopsoasul obturatorul intern, cei doi muschi gemeni, obturatorul extern, patratul femural, pectineul, gracelisul, semitendinosul.

Miscarea de rotație laterală și medială Se face in jurul unui ax vertical care trece de sus in jos din centrul curburii spatiului femural si in fosa intercondiliana , capul femoral, atunci ajunge osul la nivelul epifizelor. Miscarile de rotatie se fac intrun plan transversal. Amplitudinea miscarii de rotatie laterala este cam de 15 grade . Amplitudinea miscarii de rotatie laterala are cam 30 de grade. Rotatia laterala este realizata de muschiul mare , de fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu , obturatorul intern , gemenii superior si inferior , ilipsoasul , abductorul mare , piriformul ,fasciculele posterioare ale fesierului mic , dreptul femural , patratrul femural , obturatorul extern. O actiune mai slaba o au pectiuneul si adductorul lung. Miscarea de rotatie laterala este data de ligamentul iliofemural , hugofemural si de ligamentul capului femural. Rotatia mediala este realizata de fesierul mic cu fibrele anterioare , de tensorul fasciei lata , de fasciculele anterioare ale fesierului mijlociu , capatul lung al biceipsului femural si semi membranosul,. Rotatia mediala este franata de ligamentul ischiofemural si de ligamentul iliofemural. Muschii rotatori sunt scurti si relativ slabi. Miscarea de circumductie este o miscare care insumeaza toate celelalte miscari descrise . Se realizeaza intr-o serie de pLanuri succesive ale miscarilor insumate : capul femurului se invarte in cavitatea cotiloida ,descriind un cerc in timp ce epifiza distala a femurului descrie un con.

70 | P a g e

Articulațiile membrului inferior Curs 13- 21.01.2010

 Articulaţia genunchiului Este cea mai mare artic a corpului uman, aceasta uneste femurul cu tibia. Fibula nu ia parte la constituirea artic. Artic este o condilartroza cu conducere ligamentara Supraf artic sunt reprez de epifiz inf a femurului si epifiz sup a tibiei completate inainte de fata post a rotulei. Extram inf a femurului este recurbata inapoi a.i. cea mai mare parte a supraf artic se situeaza inapoia axului osului. Fiecare coindil femural este orientat oblic, iar axul de invartire este indreptat oblic de sus in jos si dinspre spatiul intercondilian catre supraf cutanata. Condilul medial este mai proeminent decat cel lateral. Cond medial coboara pe un plan mai inf decat cel lateral. El este mai ingust si mai lung 10mm decat cond lat. Raza de curbura a celor 2 condili descreste dinainte inapoi; aceasta raza are 45 de mm anterior, post are cam 16mm; acest lucru face ca supraf artic a condililor sa apara ca o curba spirala. Cei 2 condili diverg dinainte inapoi a.i. diametrul transversal al extrem inf a femurlui este mai mare in partea post decat in cea ant. Supraf articulare ale cond femurali se cont anterior cu fata patelara prin care femurul se artic cu rotula sau patela. Cond femurali sunt acoperiti de cartilaj hialin ce masoara 2-3mm grosime. Extremitatea superoara a tibiei participa la artic genunchiului prin fetele sup ale cond tibiali. Cele 2 supraf sunt separate intre ele prin aria intercondiliana pirn eminenta intercond. Supraf artic sunt acoperite de cartilaj hialin ce este mai gros in partea centrala (6-7mm) evident cu rol de A diminua presiunile si socurile de la acest niv. Astfel obs supraf artic care iau parte la artic genunchiului ca sunt incongruente. Aceasta incongruenta este corectata partial prin prezenta meniscurilor intraarticulare=2 fibrocartilaje de forma inelara/semilunara care se dezvolta pe supraf artic ale condililor tibiali. Aceste meniscuri prezinta caractere comune si caractere proprii. Caracterele comune: fiecare menisc prezinta 2 feta: una concava si una plana. Fiecare menisc are 2 circumferinte: una ext care corespunde capsulei artic si una interna care coresp centrului articulatiei. Fiecare menisc prez 2 extrem: una ant si una post, extremitatile s.n. coarnele meniscurilor. Pe sectiune vertic fiecare menisc are forma triunghiulara a carui baza este sit la periferie iar vf catre centru. Cele 2 meniscuri se insera pe platoul tibial la niv coarnelor articulare. Din acest motiv in diversele miscari cele 2 meniscuri aluneca usor pe platoul tibial. Caracterele proprii ale meniscurilor: cele 2 meniscuri difera prin forma, inseritie si dimensiuni. Meniscul lat/extern descrie un cerc aproape congruent si din acest motiv a fost comparat cu litera O, este putin intrerupt catre centru, iar la niv spinei tibiei unde se insera este mai ingust si ceva mai gros. Meniscul medial/intern are forma literei C a.i. intreruperea centrala este mai mare (formula: OECI). Meniscul intern eeste mai lat si mai putin gros 6mm, cele 2 meniscuri sunt unite in partea lor ant printr-o pandeleta transversala care este lig transvers al genunchiului . Ele nu sunt fixe. Desi sunt solidare pe tibie ele se deplaseaza in flexie dinainte inappoi pe platoul tibial si se aproprie intre ele prin extrem lor post. In ext cele 2 meniscuri se deplaseaza dinap inainte si se departeaza usor unul de celalalt. Rolul acestor meniscuri completeaza spatiul liber dintre supraf curba a pendulului si cea plana a tibiei.... Joaca rol de amortizor al socurilor intre extrem osoase si reduc frecarea intre supraf artic. Mij de unire ale artic: supraf sunt mentinute in contact cu ajutorul unei capsule si a mai multor ligg. Capsula se insera sup pe femur, a carui circum inconjoara femurul in timp ce extrem inf inconjoara extrem sup a tibiei. Traseul de insertie al capsulei, insertia pe femuri este serioasa, pleaca sup de la supraf trohleara, coboara pe cond femurali, trece inf de epicondili, lasa cei 2 epicond extracapsular, ajunge post in fosa intercondiliana unde fibrele capsulei se incretesc cu fibrele ligg incrucisate. Pe tibie insertia este mai simpla, se face 2-4m de cartilajul artic, incepe din aria inteercond ant si se termina pe aria intercondiliana post fara insa ca aceasta insertie inf a capsulei sa cuprinda in artic si artic tibiei cu fibula. Structura capsulei: este form din fibre longitudinale, transversale si oblice. Fibrele long sunt fie luingi de la femur la tibie, fie scurte care nu ajung decat pana la niv meniscurilor. Capsula este mai subtire in partea ant unde vine in 71 | P a g e

contact cu lig rotulian. Post capsula este mai groas la niv condililor. Ligg articulare: lig rotulian-este o formatiune fibroasa, are forma trapezoidala, baza acestui trapez se gaseste la vf patelei, iar baza mica se gaseste pe tuberoz tibiei. Lig rotulian continua ap tendinos de insertie al m cvadriceps femural. Post acest lig vine in raport cu corpul adipos infrapatelar si este separat de tibie printr-o bursa=pretibiala. De pe marg sale laterale pleaca cateva fascic aponevrotice ce intaresc capsula si care reprez retinaculele patelei-retinaculul medial si retinac lateral. Lig care se intinde de la femur la peroneu. Lig posterior este sit pe partea post a artic si se compune din 3 parti: una mij si 2 lat. Cele lat iau forma unor calote fibroase si se comfunda cu capsula artic. Partea mij trece peste scobitura intercond ca o punte si se concentereaza in 2 fascic: lig popliteu oblic-se desprinde din tend m semimembranos si se termina pe cond lat, celalalt fascieste lig popliteu care ia forma uni arcade fibroase cu concav sup si care pleaca de la niv cond lat, merge catre fosa intercond, trece pe sub lig popliteu oblic si se pierde in capsula artic. Aceste ligg prezinta mari variatii individuale. Ligg colateralecolateral fibular un cordon rotunjit care s einsera pe capul fibulei si pe epicond lat, cel fibular vine in raport post cu m biceps femural, meidal si post are raporturi cu m popliteu si cu meniscul lateral. Acest lig este relaxat in misc de flesie si intins in extensie. Celalalt colateral este colateralul tibial este ceva mai turit, intins de la epicond medial la tibie, are fibre verticale, oblic asc si oblci descc. Cele vertic se intind de la epicond meidal la tibie, cele oblic descc se intind tot de la epicond medial la meniscul medial, iar cele oblic asc de la cond medial al tibiei pana la meniscul medial. Lig colateral tibial este intins in ext si relaxat in flexie. Ligg incrucisate -sunt 2 ligg sit profund in scobitura intercondiliana care in drumul lor spre pct de insetie se incruciseaza desi ele sunt sit profund ligg incrucisate se gasesc in realitate in afara artic dat faptulu ca sinoviala artic se rasfrange pe fetele lor ext. Dupa situatia si insertia lor tibiala ligg sunt in nr de 2: un lig incrucisat ant si unul posterior. LIg incrucisat ant se insera in aria intercond anterioara, apoi se indreapta oblic in sus si lat pana la fata mediala a cond femural lat. Lig incrucisat post se insera pe aria intercond post inapoia insertiei meniscurilor, apoi i-a un traiect ascc, incurciseaza lig ant si se insera pe fata lat a cond femural medial. Aceste 2 ligg incrucisate sunt oarecum torsionate atingandu-se prin marg lor axiale. Cele d ligg prezinta o dubla oblicitate: o oblicitate consta in faptul ca dir unaia este inversa directiei celuilalt, si reprezinta oi dubla incrucis: in sens antero-post si alta in sens frontal. Lig incrucisat ant este ant prin insertia lui tibiala inferioara si este exterior/lat prin insertia lui femurala. Lig incrucisat post este post prin insertia inf si este intern/medial prin insertia lui sup. Ligg incrucisate se ating prin partile interne si dau insertie capsulei prin c=partile lor externe. Ambele ligg intra in contact cu sinoviala, iar cealalta fata ramane extraarticulara. In extensie se intind fascic int ale lig incrucisat ant si fascic post ale celuilalt. In flexie se intind fascic post ale lig incucisat ant si fasci ant ale lig incurcisat post. Prin dispozitia lor aceste ligg incrucisate constituie o cauza care contribuie la comb misc terminale ale genunchiului, misc care se combina cu misc de rotatie.

Sinoviala genunchiului este cea mai complicata sinoviala articulatie, pleaca de la limita cartilaj articular, urca sub tend m cvadriceps alcatuind aici burasa suporapatelara, apoi se reflecta in jos sis se termina la limita cartilaj artic d epe patela, in cont trece peste corpul adipos infrapatelar si se insera ant pe lig incrucisat ant. Post sinovial capstusetse capsula si s eins la limita dintre cartilaj artic si condili pana la insertia lig incrucisat posta. SInoviala ... si trimite niste prelungiri ca niste funduri de sac ce fav alunecarea tendd muschiurilor. Raporturi: ant artic vine in raport cu ap aponevrotico-ligamentar al rotulei si cu fascia gambei. Post de artic se gasesc elementele continute in fosa politee, mm gastrocnemieni, tend de insertie al bicepsului femural, smitend, semimembr, m popliteu si al m plantar. Lat si medial de artic se gasesc retinaculele patelei. Lat se gaseste tractul iliotibial si rend bicepusului femural. Medial croitor si dr femural. Vascularizatia: vasele vin in a descc a genunchiului prin aa artic supero-lat supero-medila, infero-mediala inferolat si cea mij toate din a poplitee. Biomecanica artic: la inceput este artic uc conducere ligamentara si funct dupa principiul uneiparghii de gr3, rezistenta la niv gambei, forta este reprea de insertia mm fl si extensori, iar sprijinul se gaseste in artic. 72 | P a g e

Miscari: fl, ext, rotatie mediala, laterala si in anumite situatii este posibila si o usoara misc de lateralitate. Flexia este misc in care fata post a gambei se apropie de fata post a coapsei. Fl maxima masoara 50 d egrade. Ext este misc inversa, ampl atinge 150 grade, insa ambele misc se pot efectua dupa o tripla modalitate: fie se deplaseaza femurul pe tibie., fie tibia pe femur, fie cele 2 oase se pot eplsa simultan. Axul misc este un ax transversal, acest ax trece prin cond femurali, insa acest ax nu este fix, el se deplaseaza pe masura ce se deplas miscarea dat faptului ca cei 2 cond femurali nus sunt sferici, supraf lor este mai lunga decat supraf artic de pe tibie, condilii femurali se deplaseaza mai intai prin rostogolire apoi se deplas prin alunecare. Faza de rpstlgolire este mai redusa decat cea de alunecare si comp fe pana la 50grade. Aceasta misc a cond poate fi comparata cu o roata care ruleaza pe sol in timp ce alunecarea este o roata ce patineaza pe sol. Din aceasta cauza axul misc de fl si de ext ocupa poz succesive ce se inscriu pe o curba evoluta care este data de aceste posib de miscare. Misc de alunecare este mai intinsa dat disproportiei dintre supraf cond femurala si cav glenoida a tibiei ce este mais curta, misc de alunecare este mai itninsa si dat ca arcul descris de cond femurali tind sa execute o spirala in partea ant dat faptului ca cond intern are o raza ant de 42mm, o raza post de 16-17mm. Ei bine in poz extreme de fl, ext, misc in artic genunchiului nu mai sunt pure ci sunt combinate intervenind o misc de rotatie. Fl este insotita de rotatia gambei inauntru, ext de rotatia gambei inafara. In fl meniscurile se deplas dinainte inapoi in ext invers. Deoarece in fl se [rodce o rot int a gambei iar in ext o rot ext, meniscul ext este cel care se deplaseaza cel mai mult. Mm care participa: fl de biceps femural, cand gamba este fl bicepsul imprima si o usoara rot de inafara, semitendinos ce imrpima gambei o rot inauntru, cand genucnhiul este fl participa semimebranos, croitor si popliteu., In fl axul de misc se deplaseaza sup si post, in ext axul se deplas invers. In aceste misc sunt antrenate si meniscurile mai subtiri in centru. Spre deosebire de meniscul medial, mniscul lat este mai rezistent si mai mpbi iar misc lor pe tibie det numai o oarecare miscari de forma pt ca extrem lor coarnele sunt fixe pe platoturile tibiale. Flexia este limitata de cvadriceps, lig rotulian, ligg post de fasciculele post ale lig incrucisat ant si fibrele ant ale lig incrucisat post. In fl completa lig colateral fibular se reaxeaza in timp ce colateral tibial ramane intins. In fl medie ambele ligg colaterale se relaxeaza. Extensia:cel mai puternic ext este cvadriceps, apoi m tensor al fasciei lata, au rol atigravitationl. Ext este lim de ligg post ale genunchiului, ligg colaterale, fascic colaterale ale lig incrucisat ant si de fibrele ant al e lig incrucisat post. Misc de rotatie nu se poate decat cu gamba flectata. Axul misc de rot este un ax vert si trece prin centrul eminentei intercond. In rotatia lat meniscul lat este intins post, meniscul medial anterior. Rot lat atinge 40grade si este franata de torsiunea ligg colaterale. Biceps, tensdorul fasciei, si gm lat. Rotatia mediala are o ampl 5-10 grade, franata d eligg incrucisate. Mm situati medial de ax: croptitor gracilis, semitend, semimembr, popliteu si gm medial. In conditii deosebite se poate face si inclinatie lat ce nunpoate fi efectuata in mod normal(cu bolnavul intins).

 Articulaţia gleznei Suprafete articulare: O suprafata gambiera form din cele 2 oase ale gambei prin extrem lor distale, si o supraf tarsiana form din supraf ant a talusului. cele 2 oase form o scoaba ce are in sus supraf artic inf a tibiei, iar pe laturi supra artic ale celor 2 maleole tibial si fibular. Astfel descris avem o supraf concava insens transversal acop de cartilaj hialin 15-20 mm, suipraf artic a tarsului este form din fata sup a talusului ce se comp ca un scripete ce este convex in sens antero-post si concav in sens tranv. Are 2 povarnisuri, mai mare sit lat, 2 margini, marg alt mai inalta, si are un sant sit antero-post. Pe laturi supraf artic a talusului se cont cu 2 fateter: una lat cocava de forma triunchiulara, si una mediala ce are asp unei bile. Atat scripewtele cat si eftele sunt acop de cartilaj hialin. Fiecare din cele 2 segm poate fi consid ca o port dintr-o circumferinta. SUpraf gambiera = 1/5 parte din circumferinta, supraf talusului 1/4 dint-o circumferinta. Din acest motiv scoaba tibio-peroniera este mai mica decat supraf artic talara a.i. totdeauna o port sdin aceasta ramane libera inafara contacutlui cu tiba. Cele 2 segm de circumferinta nu reprez un arc de cerc regulat ci acest arc se form prin reunirea mai multor arcuri u raze diferite. Artic este o trohleoartroza. 73 | P a g e

Mij de unire: capsula artic, un manson fibros ce se prinde sup pe oasele gambei lasnad inafara maleolele, in jos se insera pe talus la niv cartilajului hialin. Capsula este relaxata ant si post recat ep partile lat. Este intarita de fascic fibroase vertic ce nu a valoarea morfologica si funct a unor ligg. In partea ant caopsula vine in raport cu tendd mm extensori, aceste tendd sunt solidare cu capsula si pe langa ea conferesc a sa fie cuprisa intre oasele artic in timpul misc. Lig colateral lat- are 3 fascic independente: ant , mij si pos. Fasciuclele ant si post sunt fibulotalare. Fascic mij est peroneocalcanean. Fascic ant este fascic talofibular ant de la marg NT a maleolei fibulare la fata lat a colului taluslui. FAscic post de la marg post a maloelei fib la fata post a talusului. Ambele fascic au o dir oriz. Fascic mij este fasci calcaneo fibular pana la fata lat a calcaneului dir lui este oblica in jos. Cealalta partea a artic: lig colateral medial este mai complex alc din 2 straturi: superficial=lig deltoidian si un strat profund. Stratul superf are 3 fasci: ant , mij si post. Fascic ant si post sunt tibioastragaliniene cel mij fibulocalcanean. Fascic ant de la marg maleolei tibiale, se indreapta in jos, se dedubleaza sdi o parte se insera ant la colul talususului iar partea poist... Fascic post de la marg post a maleolei tibiale la fata int a talusului. Fascic mij de la maleola pana la calcaneu. Stratul rpofund este scurt, rezistent, de la vf maleolei la fta int a talusului. Artic are o sinoviala ce tapeteaza fata profunda la taluslui., terminandu-se la limita cartilajului hialin. Un fund de sac ant si unul post ca si un diverticul in partea post. Misc: flexie/flexie dorsala, extensie/flexie plantara. In poz vertic piciorul form cu gamba un unghi dr. Fl consta in apropierea fetei dorsale a plantei pe fata ant a gambei. In acets fel unghiul piedogambier se mics, extensia este misc inversa unghiul se mareste. Fl si ext se exec in ujurul unui ax transversal, acest ax trece prin centrul de curbura al scripetului talar. In ambele misc rol imp are scoaba gambiera care in fl se largeste iar in ext se ingusteaza. Fl este exec de mm sit inaintea axului transvrsal: tibial ant care in mers cand piciorul e fixat pe pamant fl gamba si este primul care oboseste, ext comun al degetelor sinergic cu tibial ant in fl dar antagonist cu tibial ant in toate celelalte msic, ext lung al halucelui si peroneul teritus. Fl este limm de tintidnrea fascic post ale ligg colaterale, intinderea tend lui Achile, intalnira marg ant a tibiei cu colul talusului. Fl 15-20grade Extensia este efect de mm sit dorsal de axul transversal. M gm impreuna cu solearul form triceps sural principalul m extensor/fl planytar. Tricepsul predomina ca forta in timpul mersului el contribuie la faptul ca 75% din greutate se sprijina pe stalpul calcanean. In mers el aplica planta pe pamant apoi o ridica pe capetele metatarsienelor si intervine in mentinerea corpului in poz vertiv. Atunci cand corpul est in poz vertic tricpusl impiedica pic ca sa intre in rponatie sub greutatea corpului, solearul impiedica caderea gambei/corpului inainte. Tricepsul solidarizeaza artic genun cu cea a pic. Gastrocnemienii fara solear iau condilii drept hipocomnion si fl gamba pe coapsa. Mai participa m plantar cu act sinergica cu tricepsul sural. M fl al deget ext al piciorului ep gmba cu imp in mers ridicand piciorul pe vf degetelor. Fl lung al halucelui fl degetul mare si ext piciorul, tibialul post si peroneul scurt pearticipa la miscare ce este lim de fascic ant ale ligg colaterale. Fl pantara=45grade.



Articulaţia subtalară,talo-calcaneo-naviculară,calcaneo-cuboidiană

Distincte anatomic dar se comporta ca o unitate functionala. Fiecare ax este propriu de misc, misc ce se realiz in jurul unui ax de compromis. Misc de abductie si add, se executa in jurul unui ax vertical ce trec prin fetisoara lat a talusului. In abd miscarea se face cu halucele departandu-se de linia mediana. Intotdeauna aceste misc se comb cu misc de rotatie, add cu o misc de rot int, abd cu o misc d erot externa. Rot poate fi interna/ misc d einversiuen/supinatie, marg mediala a piliorului se ridica, iar fata plantara priveste catre linia mediana a corpului. Rot externa/eversiunea/pron este misc inversa. Ambele misc se exec in jurul unui ax antero-post i artic subtalara. Acest misc se completeaza in celalalte artic ale tarsului si in primul rand in artic calcaneocuboidiana din cauza particip ameblor artic axul d misc mighreaza si este inlocuit printr-un ax de compromis ce treceprin corpul talusului, prin sunusul tarsului. Agentii motori ai inversiunii sutn sit post si medial de axul de misc si sunt reprez de mm psot ai coapsei. Ag motori ai eversiunii trec lat de axul misc si sunt mm peronieri ajut de m tibial ant. Dina cauza triplei oblicitati a axului de misc supinatia se ascoiaza cu abd si cu un grad de fl dorsala. Pron cu abd si cu fl plantara. In acest fel misc [piciorului sutn misc combinate, talsusul interpus intre oasele gambiere si tarsien scapa de orice insertie musc si se composrta ca un soi da blinda ce exec un joc larg ca o bila ce este interpusa intre 2 elem mobile. In fl, ext este solidarizat cu oasele tarsului, in abd, add sup, pron, talusul se solidariz cu oasele gambei permitand jocul intre ele si celelalte oase ale tarsului.

74 | P a g e

Topografia palmei Mana este segm terminal al membr sup: mana propriu-zisa si degetele care reprez reg falangiana. Mana are o fata ant scobita, o fata post usor convexa in sens transversal, 2 marg. Mana are o reg centrala form din oasele mainii si artic lor acoperite ant e elem musc, tendinoase, vasculare si nevoase constituind reg ant. Post este reg dorsala a mainii unde se gasesc tend mm extensori. Intre ele se gasesc intre oasele metacarpiene 2 palnuri de mm:interososi, fiecare plan este inglobat dpdv topografic in fiecare din cele 2 reg ale maineii. Reg ant a mainii corespunde palmei=reg palmara si o reg care apartine celor 5 dgete=reg ant a degetelor. Palma este limitata sup de un plan transversal care trece inf de osul pisiform si de tuberc osuluii scafoid, aceasta limita corespunde interliniei artic mediocarpiene, iar inf este lim de pliurile digitopalmara. Palma este invelita de fascia palmara imaprtind reg ant ia mainii in 2 reg: reg suprafasciala si reg subfasciala. Reg supra este alc din straturile sit superf de ascie, reg sub este form din partile moi situate intre fascia palmara si fascia interosasoasa palmara. Intre fascia interop ce se intinde peste muchiile ant ale oaselor metacarpiene si fascia intwrosoasa dorsala se gaseste regiunea interosoasa care este form din cele 4 spatii osoase. In reg interosoasa se gasesc suprapusi in 2 planuri mm interososi palmari si dorsali. De obicei fascia interosoasa palmara si mm interososi palmari apartin reg palmare. In reg supra fasciala gasim tegumentul, stratul adipos subcutanat cu fascia si fascia palmara cu 3 portiuni: fascia tenara. aponevroza palmara si fascia hipotenara. Tegum este bogat in gl sudoripare, mobil in reg extrem tenare, aderent la aponevroza palmara si fixat in reg eminentei hipotenare. Tegum est strabatut de pliuri, linia vitalis, linia fortune si plica de flexiune a ultimelor 3 dg/linia mensalis. Tesutul subcutan prezinta tracturi subfibroase, ce delim spatii in care se afla sub presiune lobuli de grasiem care amortizeaza presiuneile. Stratul subadipost nervi si vase superf. Nervii:antebr cutanat + ramura palmara a n radial, in rest n median. Ramurapalmara a radialuli inerv piele eminetei tenrare. Fascia superf absenta in reg palmara mij, foarte subtire in rest si inveleste in reg hipotenara m palmar scurt. Facia palmara este form din 3 port: 2 port conjunctive si una aponevrotica. Acopera mm eminentei tenare. ... Intre ele se gaseste aponevroza palmara=formatiune anatomica care este conditionata de functionalitatea mainii. Astfel in conditiile in care palma etsre intinsa saponevroza palmara ii da o duritate lemnoasa... Aponevroza palmara are forma triunghilara cu baza sit distal, este actionata in ung de insertia palmarului lung si transversal de mm palmar scurt. Are fibrele longitudinale condensate sub forma unei poandelete pretendinoase ce descind divergent spre baza primei falange a ultimelor 4 dg. In partea distala in grosimea pliclor interdigitle se gaseste pe ste pandelete fasciculul trnsvers al aponevrozei palmare=fascic nadator form din foibre transvers lungi/scurte inrttre 2 metacarpiene. Delim orificiile interdigitale prin care herniaza grasimea moticulelor care sunt separati prin insertia distala a pandeletelor pretendinoase. Reg subfasciala este cuprinsa intre fascia palmara si fascia interoasoas palmara. Spatiul est imp in 3 loji, se realiz prin 2 septuri palmare: media uneste marg mediala a aponevrozei palm cu fta ant a metac 5 si septul palmar lateral. Se delim 3 loji: loja tenara lat ed septul palmar lat, loja hipotenara si loja palmara mijlocie intre cele 2 septuri. Loja tenara cuprinde mm eminentei tenare in 3 planuri: superf se gaseste scurt abd al policelui are este perforat de ramura palmara aradiale, planul mij se gaseste m scurt fl al policelui in partea medial care are 2 capete de orig printr care trece tend fl lung si in planul urm se gaseste opozantul policelui sit lateral. In plan profund se gaseste mm adductor al policelui care este strabatut de a radiala. In loja hipotenara superf gasim m palmar scurt sub el se gasesc 3 mm sit in 2 planuri: in paln superf se gaseste m abd al dg mic medial si scurt fl al dg mic sit lat. Profund se gaseste opozantul dg mic. Mm eminentei hipotenare sunt inervati de ramura profunda a n ulnar.

75 | P a g e

Topografia palmei (continuare) Curs 14- 04.02.2010

 Loja palmară mijlocie Contine tendoanele m. flexori ai degetelor intarite de tecile lor sinoviale, anterior de tendonul flexorii se gaseste arcul palmar superf iar post fascia interosoasa palmara si arcul palmar profund. Avem un plan pretendinos care continua arcul palmar superficial cu aa digitale palmare incotite de ramurile digitale ale nn median si n ulnar. Planul musculotendinos alaturi de tendd fl superf, fl profund al degetelor invelite intr-o teaca sinoviala comuna, tend indexului iese din teaca si este invelit pana in reg digitala de teaca difitopalmocarpian mediana. Intre tendd mm fl se gasesc mm lombricali si ramurile nervoase destinate lombr. Primul si al2-lea lombrical se insera decat pe un sg tend spre deosebire de ceilalti lombricali. Lombr 2 se insera numai pe tend fl al mediusului. Planul retrotendinos cuprins intre fata post a tendd fl si fascia interosoasa palmara. In afara fasciei se afla arcul arterial palmar profund insotit de ramurile profunde ale n ulnar care da ram pt interososi, pt lombricalii 3 si 4 si sfarseste in m add al policelui. Pe sub add al pol apare a radiala care se anastom cu ramurile profunde ale a ulnare si imp form arcul palmar profund. Intre fascia interosoasa palmara si dorsala se gaseste loja interosoasa consid ca o reg aparte intre cele 2 fascii interosoase. In loja interos. se gaseste arcul palmar profund, ram profun a ulnarului, si cele 2 planuri ale mm interososi palmari si dorsali. Mm interososi palmari au orig pe oasele metacarp cu exceptia metacarp mij, iar insertia lor pe falanga proxim tot pe fata care priveste axul median al mainii. Interososii palm sunt inerv de n ulnar. Apropie deget de axul manii, fl prima falanga si extinde pe celelalte 2. Interososii dorsali sunt 4, mai mari si mai puternici, orig pe fetele metacarpienelor care se privesc a.i. sunt mm bipenati, se insera pe falanga proxim a deget 2,3,4 pe fetele departate de axul mainii. Inervati de n ulnar, resfira degetele. Interososii palmari fac add, cei dorsali fac abd degetelor. Spatiile palmare sunt pline cu tesut conjunctiv lax in care se gaseste acest plan vasculonervos, pot fi sediul parazitilor. Spatiile palmare atat pre cat si retrotendinoase comunica prin canalul carpian cu spatiile corewsp ale antebr prin care difuzeaza. Comunica dorsal cu tesutul conjunctiv al dorsului mainii, si comunica distal cu tesutul subcutan al degetelor. Reg dorsala a mainii are tegumentul, fascia dorsala a mainii, planultendinos, fascia interosoasa dorsala cu mm interososi dorsali. Piele rweg dorsale este fina, lasa sa se vada reteaua venoasa superficiala, retea din care se form v bazilica si lat v cefalica. In partea mediala se gaseste ramura post a n ulnra, iar lat ramurile din n radial. Ramurile terminale ale celor 2 n curtanati antebr se termina in partea supero-lat. Fascia dorsala a mainii e o fascie subtire, pana la baza degetelor unde adera de apponevroza dorsala. Se gaseste in planul tendinos, superf lungul add, scurtul ext, lung ext ai policelui in partea lat a reg, si pe partea post ext al degetelor, ai indexului ai degetului mic, profund cei 2 ext radiali ai carpului inpartea supero-lat a reg. Acopera imp cu cei 4 mm si arterele metacarpiene dorsale. Planul vascular care cob dn arcul arterialcarpian dorsal. Aceste aa se anastom prin ramurile lor perforante prin cele 2 capete ale planului interosos. Superior se anastomozeaza cu arcul palmar profund, inf cu aa metacarpiene palmare. La interososii dorsali vin ramuri din n ulnar.

76 | P a g e

Topografia regiunii mamare Cuprinde partile coresp marelui pect peste care la femeie se suprapune cu gl mamara care confera o conformatie speciala. Delimitata medial de linia medioclavic, sup de claviucula, lat de marg ant a deltoidului, iar inf de santul subpectoral. Gl mamara se intinde de la a2 sau a3a coasta pana la al6 al 7 cartilaj costal, de la marg sternului pana la libia axilara ant. In realitate tesutul mamar depaseste aceste linii s se extinde pe fata antero-lat a toracelui pe o arie cuprinsa intre clavicula, linia medioclavic si marg ant a dorsalului mare. Conturul glandei, prezinta 4 prelungiri: subclavic, interna/parasternla, inf/submamara dar toate aceste prelungiri sunt mai putin dezv decat cea de-a 4 prelungire reg axilara care se intinde ca o adev coada de racheta a sanului. Aceasta prelungire axilara este vizibila, se mareste premenstrual si in cursul lactatiei. Gla mamara este o gl cutanata modificata care apartine exclusiv mamiferelor. La o specie exista atatea gl mamare cati pui vi naste o data. Gl mamara apare la om in a 2-a luna a vietii embr, apar elem primordiale, cristele mamare se intind din vitoare reg axilara pana cand viitoare reg inghinala, poate ajunge la tegum membrwelor. Apar un nr variabil de noduli mamari, ulterior creasta si nodulii dispar presistand cate un nodul si o creasta mamara. Acest nodul mamari devin plani, apoi se deprima, in luna a 5-a intrauterina fascia profunda a epiteliului prolifereaza in profunzime dand nastere la un nr de 20-25 de muguri epiteliali cu forma cilindrica. Acesti muguri se ramifica si se transf in tubi epiteliali prin deverescenta partii centrale devenind mai tarziu canale excretoare ale gl mamare. Daca nodulii nu disap complet pot sa apara anomalii->sub forma de aleola, matelom, parenchim etc. Anomaliile apar de oicei de-a lungul crestei mamare frecv in axila, reg sub,mamara, 50/5 din cazuri sunt bilaterale.  Lipsa de dezv a gl mamare = amastie  Mai multe gl mamare= polimastie  Mai multe mameloane= politelie  Dezv mamelei la barbati = ginectomastie La nou nascut, la ambele sexe gl mamara are o struct rudimentara cu sist elem al canalelor galactoforme nearanjat in noduli, iar dezv ulterioara a tesutului mamar este lenta pana la pubertate la femei cand incepe dezv gl mamare, la barbati raman in stad rudimentar. Dat infl hormonale de la pubert se produce o profiferare accentuata si a tesutului conjunctiv. Hipertrofia lobulilor existenti si formarea de noi lobului. Infiltratie introplasmocitara care creste vol gl mamare. Secretia lactata contine fragmente mari din celulele acililor glandulari ce se fragm si se elimina. La menopauza gl sufera o invol accent care consta in atrofia si inloc acestora cu tesut conjunctiv. Fiecare mamela contine 1 strat cutanat, adipos subcutan si gl mamara propriu-zisa. Piele mamelei are o port centrala diferentiata in leg cu gl mamara subiacenta, pigemntata si prez in mij o ridicatura=mamelon in care se deschid circa 20 poli galactoformi. In jurul mamelonmuil se gaseste o zona circulara care are un diam de 20-2mm. Ea contine gl sudoripare, sebacee, mamare accesorii. Gl sebacee sunt mari situate superf si se proiecteaza ca mici noduli = tubeculii lui Morgani. In timpul sarcini acesti noduli se maresc de vol = tuberculii lui Mongomerii. Zona centrala a maelolei prez o prot cilindrica=mamelon 10-12mm largime 8-10 mm avand la extrem libera un nr de 15-20 mici orificii=poli galactofori prin care se deschid canalele galactoforme. Sub dermul mamelonar de gaseste o patura subtire de fibre musc netede, constituie mm aleolomamilar, prin contractia carora la alte excitatii mamelonul este pus in erectie. Sub piele tesutul subcutanat inconj gl mamara in totalitate, este dispus intr-un strat premamar si un str retromamar, Stratul premamar format dintr-o serie de lobui adiposi situati in fosete adipoase care se delimiteaza astfel: de pe fata ant a gl pornesc niste proeminente fibroglandulare cu aspect triunchiular pe sectiune = crestele lui Piure. Contine gl mamara, tesut fibros si parenchim mamar. De pe crestele lui piure se desprind cateva tracturi conjunctive = ligg lui Couper - se prind de fata profunda a pieliii delimitand lojile adipoase subcutanate, aceste liggc constiutie o leg mobila si ferma, cu imp deosebita producand retractia pielii in cazul unui cancer mamar. Intre foseta se gaseste grasime subcutanata. Stratul tesutului adipos retromamar este mai subtire si nue eet divizat in fosete Dupa grasime se gas fascia 77 | P a g e

gl mamare ce constituie o capsula fibr ce se imparte intr-un str superf si unul profund fuzionand la periferia gl si se cont in sus pana la clav. Fascia superf are o struc fina, ferestrata ca un ciorap, adera la masa glandulara, dezv in partea superioara, strapunsa de aa,vv limfatice, aceste limfatice unesc fluxul galndular cu fluxul superf subcutanat. Gl mamra propii zisa foma hemisferica, prezinta o fata ant convexa si o fata post plana. Vol glandei variaza in fct de cant tesutului celulo-adipos cat si de desvoldat parenchimului glandular si variaza in cursul vietii sb diversele influente endocrine. Gl mamara este atribuita din tesut glandular form din canalele galactofmre si din tesut consjuncitv, parenchimul gl este format din 20 de lobi gl dispusi radial in jurul maleolei fiecare contuniundu-se cu un canal galactoform ce se deschide izolat=pori galactofori-prezinta la baza mamelonului o dilatatie=sunus galactoform. Fiecare lob gl constituie o unitate morfo-funct a sanului alc din lobuli. cAtre profunzime canalele galactoforem se ramifica inc canel... canalele interlobulare se cont cu cele intralobulare aici gasindu-se formatiunile secretorii=acilii glandulari. Acinii sunt form dintrun epit cu 1 sg rand de celule-cubice sau cilindrice, au la exterior cel turtite de natura mioepiteliala=dispozitiv contractil, stroma gl mamare este alc din tesut conjunctiovo-vascular ce compartimenteaza parenchimul in acini, lobi si lobuli. In reg mamara inafara de fascia gl mamare mai exista si un sist de fascii fibro-conjunctive care inveleste mm pectorali si care iau parte si la struc axilei. Planul muscular superficial este planul m pect mare. Fascia pect mare se cont cu facscia deltoidului., cu fascia axilei si cu fasci dorsalului mare. Fascia pect imbraca m pe ambele fete. Fata profunda pect mare este separata de fata superf a pect mic printr-un interstitiu constructiv diferentiindu-se o lama cat tine pect mare=fascia interpectorala, infe aceasta adera de fascia axilara in interstitiul interpectoral apare in port clavipectorala, v cefalica si a acromiotoracica si ramuri din n toracal anterior. M pect mic este strabatt de fibrele n pectoral medial/toracal antero-medial. Subclaviculara se poate gasi si un ganglion limfatic. Interstitiul interpect pe fata profunda patrund ramuri din nn toracali ant si din a acromio-toracica. Planul profun inapoia fasciei interpect se gaseste panul profund al m subclavic si se cont ant de dinainte vaselor axilare m pect mic. Aceasta fascie inf de pect mic se uneste ci fascia pect si interpect pornind dermul reg axialre, ligg suspensor al axilei. Aceasta fascie clavipectorala cupreinde o zona sup subclavic o zona mij pevasculara, si o zona inf sau pectorala. Prin zona prevasc perforeaza v cefalica... In spatele acestui plan se gaseste fosa axilara de care aecest pln est desp de lig suspensor, Planul musc intrinsec osteomuscular. Vasc gl mamare este data de ramuri perforante ale a intercostale anterioare din a mamara interna. Perforantele din spatiile 2,5, ramuri mamare din a toracica lat, ramuri mamare din aa intercostale 2.,3,4,5,6 si ramuri directe din a axilara. Parenchiumul gl este vasc de ramuri din toracica interna. ceelelalte se distribuie partii moi extragl. In int gl aa formeaza un traiect de-a lungul septurilor interlobulare si se termina printr-oretea de capilare. Ramurile din a mamara ext din toracica lat cob oblicde sus in jos, ramurile din toacica int merg de sus in jos si in afara. Incizile radiale sunt cele mai favorabile. Circulatia venoasa a sanului pare sa fie mai imp decat circulatia arteriala pt ca este implicata in patologia gl mamare. indica limfaticele. Sanul are in evoluta lui regimul impuse de modficarile endocrine, circ venoasa este dispusa sub forma a 2 retele, una superf si una profunda, Cea superf este sit cubcutanat, in jurul mamelonului se form o retea anastomotica numita cercul venos si se varsa in venele superf ale reg in intregime, drenajul catre baza gatului in v uc=gulara ant, reteaua prfunda colect sangele venos si se dirijeaza in 3 directii: mamara int, lat mamara ext, post vv intercostale. Exista mai multe cai prin care sangele venos poate sa duca de la un cancer poate ajunge in vv. perforante, mamare interne. V axilara. Umr cale este cale post ce se realiz prin vv intercostale ce comunica cu vv vertebrale ira vv vertebrale se varsa in vv . Comunicarea inte vv intercostale si v epigastrica inf. In calea post vv intercostale comunica cu plexurile venoase ce se varsa si vv din interiorul corpurilor vert. Modif de presiune intraabdominala schimba directia fluxul sg prin pl vetebral impiedicand sa treaca peste venele cave. Inervatia glandei : fibre sensitive ale pielii, fibre musc pt m , fibre vasculare si fibre secretoare pt tesutul glanduar. trunchiurile nervoase sunt ramurile cutanate ale nn intercostali 2-6, fibre supraclavic din pl cervical , fibre toracale, si fibre perivasculare din sist nervos simpatic. Fascic ervoase patrund in gl urmeaza un drum insotind vasele sagnhivine prin septurile interlobulare formand un pl nervos ce contine fibre...distribuindu-se tesutului glandular. Limfaticele gl mamare - retea limfatica superf si o retea profunda. Reteaua superf are 2 comp: un plex superf al pielii=pl papilar si un pl subdermal. Retesaua profundaeste reteaua gl prorpiu zise. Reteaua superf colecteaza limfa de la niv pielii si a tesutului subcutanat ce acopera gl mamara iar reteaua 78 | P a g e

profunda culege limfa de la gl mamara. Fascia gl separa aceste 2 eterirorii inter care exista 2 tipuri de X limfatice una la niv maleolei mamare si alta la periferia gl mamare. Cele 2 pl superf prezinta o port centrala coresp maleolei si port periferica ce inconjoara estul glandelor. Port centrala=pl areolar. Port periferica=pl subareolar. La perferie acest plex se X cu limfaticele cutanate si subcutanate ale reg vecine. La periferie pl subdermal se unesete cu pl fascial prepectoral in grosimea tesutului submamar. Pl profund =limfaticele parenchimuli mamar, sunt limfatice interlobulare merg in satiile dintre conductele galactoforme=limfatice interdctulare si se varsa in plexul subaleolar. Cea mai mare parte a directiei parenchimatoase are o scurgere centripeta ... Iar de aici curentul limfatic se indreapta centrifug catre directia gl mamare care se X cu pl care apartine m pectoral. La perfiferia gl limfaticele se grupeaza intr-un nr de aferente ce merg ca tre ggl limfatici regionali. Căi: calea axilara(1) prin interm a 2 trunchiuri colectoare, unul lat si unul medial care aduce limfa din jum inf, ambele colectoare se indreapta catre ggl axilari externi. 2. calea princ mamara interna care dreneaza partila limfa din canalul intern si central., colectoarele insotesc vasele perforante, se varsa in lantul ggl limfatic mamar intern., Trunchiurile limfatice se varsa fie in gl supraclaviculrai fie in canalul toacic in dtnaga sua in partea dr sau in confluentul jugulosubclavic. Calea accesorie transpectorala este o cale fie directa fie avand ca statie ggl lui Roter sit mai ales in jurul pediculului vasculonervos a m pect mare. Calea accesorie retropect 2 tr limfatice ce emerg din port sup a sanului si se duc direct in .... Calea accesorie presternala/axilara contralat prin care limfatiele comunica ocazional cu sanul, axila din partea opusa, calea retrosternala e reprez de un lant limfatic ce uneste lantul mamar dr cu st si are X cu limfaticele mediastinale. Calea accesorie Geroda form din tr limfatice ce pleaca din prt infero-int a sanului, insotesc vasele epigastrice sup, perforeaza fascia si m drept abdominal pt a se varsa in gl sit in lig falciform, Explica insamantarile in ggl intraabdominali in cancerul de san. Dpdv clinic exista o clasificare a nodulurilor axilari in 3 spatii(raport cu tend pect mic): ggl sit in vecinatatea si inafara marg pect mic=ggl mamari ext, venei axilare, ggl scapulari, statia a2-a inapoia pect mic=noduli limfatici centrali si ... a3-a in spatiul dinauntrul marg interne a m pect mic=ggl siblcaviculari. Mai exista ggl supraclavic ce ocupa un triunghi form de v sublcavie, jugulara int si m trapez.

 Limfo-ganglioni axilari / limfo-noduli Se impart in 5 grupe: ggl mamari 4-8 pe peretele toracic, in contact ci digitatiile m dintat de-a lungul a toracice lat intre coastele 2-6, imparte acest gr in 2 subgr una sup constanta inantea mamarei ext si un gr inf inconstant in spatiile 4,5,6. A 2-a gr =ggl scapulari sit pe pertele post al axilei 1-12 sunt clasati de-a lungul vaselor subscapulare pana la intrearea vaselor subscap in dorsalul mare. N marelui dorsal incruc lantul ganglionar, iar n rodundului mare trece inapoia vaselor limfatice. Gr 3 =ggl venei axilare 46 asezati frecv de la niv tend mare pana la v toracoacromiala. Gr 4 cei mai mari=limfonolii axilari, in grosimea din centrul axilei, jum peretelui ant si post =ggl axilari cei mai usor de explorat. Gr 5 =ggl limfonodulii vf axilei 6-12 grupati in segm central al v axilare ajungand pana la m sublavic. De la toate gr ganglionare sau de la vasele lifmatice pornesc tr colectoare limfatice maeri ce trec prin vf axilei si se varsa la niv confluentei intre v jugulara interna.

79 | P a g e

Semestrul II Embriologie – formarea viscerelor

80 | P a g e

Craniul 1.03.2010 - Curs 1

1. Stadii evolutive ale craniului Capul si gatul formeaza extremitatea cefalica, la animale formeaza colul anterior, la om capul este partea corpului cea mai ridicata, punctul cel mai inalt al capului poarta numele de vertex. Craniul a devenit si un reper topopgrafic, in nomenclatura initiala, orice element anatomic ce apartine gatului si trunghiului se defineste ca fiind situat cranial, cu cat el e mai apropiat de polul superior. Craniul este rezultatul evolutiei, al adaptarii continue la conditiiile de mediu intern/extern. In anatomia comparata, exista animale unde craniul lipseste, fapt datorat unui stadiu de dezvoltare mic. Pe urma exista animale craniote, cu stadiu superior de existenta. In dezvoltarea lui, craniul strabate 3 stadii succesive care se observa de fapt si in dezvoltarea craniului uman. Care sunt aceste stadii? Stadiul membranos , stadiul cartilaginos , si stadiul osos Stadiul cartilaginos poarta numele de condro-craniu, format dintr-o capsula numita capsula cerebrala. Ulterior in capsula cerebrala vor fi incoblate : - capsula otica care adaposteste receptorul vestibular, destinat echilbrului si receptorul vestibular destinat auzului. - capsula optica care contine receptorul vizual - capsula nazala care contine receptorul olfactiv Ca o forma de adaptare la cresterea presiunii apei in timpul locomotiei , tot la pesti apare craniul osos, apoi sunt vietuitoarele care trec de la viata acvatica la cea terestra, si se produc alte modificari imortante, in primul rand ele isi schimba tipul de hrana, are loc separarea aproape toatala a aparatului respiarator de cel digestiv, astfel incat aceste lucruri determina noi transformari ale extremitati cefalice. Dar primul salt important in evolutia craniului se reazlizeaza cand are loc trecerea de la reptile la mamifere. Al 2-lea salt important in evolutia craniului are loc la trecerea catre craniul uman care se dezvolta si se perfectioneaza continuu. La animale colul cranial se deplaseaza inainte, cu el animalul exploreaza mediul inconjurator in cautarea hranei si in cautarea sexului opus pentru imperechere. Foamea si atractia pentru sexul opus sunt stimulii primitivi ai vietii. Acesti stimuli primitivi ai vietii devin instincte, iar conservarea acestor instincte determina perpetuarea speciilor. Extremitatea cefalica adaposteste encefalul si organele de simt cele mai specializate care participa la coordonarea functiilor de relatie. Sub influenta factorilor stimulativi din mediul etern, encefalul incepe sa se dezvolte si odata cu dezvoltarea encefalului incepe sa se dezvolte si craniul .Au loc o serie de modificarui importane : craniul visceral se reduce odata cu ameliorarea alimentatiei, si se restrange sub craniul neural, baza craniului se frange si apare “unghiul sfeno bazilar” . Orbitele ajung in acelasi plan frontal, iar inclinatia gaurii occipitale face ca punctul Bazion (vbim imediat despre el) sa se afle deasupra orizontalei. Si in sfarsit, articulatia temporo-mandibulara se deplaseaza posterior si este acoperita de solzul osului temporal. Capacitatea craniului neural atinge cam 1450 de metrii cub.Chestiunea este că, cu toate achizitiile asupra culturii, capacitatea craniului nu a crescut prea mult de la inceputul erei cuaternale, circumferinta craniala este diferita pentru diversele varste, la nou anascut are 300-340 de mm, 450-460mm la 1 an, si cam 520 la individul adult. Dupa nomenclatura anatomica, scheletul capului este alcatuit din Osa cranii si Osa facies.

81 | P a g e

 

Osa cranii, sunt : occipitalul , sfenoidul, temporalul, parietalul , frontalul, etmoidul, lacrimalul, nazalul, cornetul nazal infeior si vomerul. Osa facies sunt : maxilarul, palatinul, ,zigomaticul, mandibula si osul hioid.

Odata cu dezvoltarea encefalului, se diferentiaza si o cavitatea osoasa care contine encefalul si il protejeaza. Aceasta cavitate osoasa poarta numele de neuro-craniu. Acest termen nu este insa admis in nomenclatura internationala. Cutia craniana este alcatuita din 8 oase , 4 oase neperechi (Frontal, etmoid, occtipitalul, si 4 oase pereche : partietalele si temporalele). Aceasta cutie craniana are forma unui ovoid. Ii descriem cutiei craniene 2 parti. Calvaria sau bolta situata superior, si baza craniului situata inferior. Oasele fetei formeaza un masiv osos alcatuit din 14 oase, sudate anterior sub neurocraniu. Aceste oase participa la formarea cavitatilor orbitale si nazale in care sunt adapostite segmentele periferice ale organelor de simt. Viscerocraniul este format din masivul facial si osul hiod 1) Masivul facial are un etaj superior ,sau etajul maxilar alcatuit din 13 oase : oasele mnaxilare :zigomatice, lacrimale, nazale, palatine si cornetul inferior , la care se adauga osul vomer. Etajul inferior al masivului facial este alcatuit din mandibula care este articulata prin diartroza temporomandibulara de baza craniului. Din aceste 14 oase vomerul si mandibula sunt oase neperechi, singurul os mobil este mandibula. Din pct de vedere embriologic, oasele fetei se impart in 2 categorii : o prima grupa care se dezvolta din craniul primordial : in nomenclatura inrternationala se considera ca fiind oase ale craniului : nazalul , lacrimalul, cornetul inferior si vomerul. Si o a 2-a grupa care se dezvolta din materialul arcurilor brahiale si care asigura la nivelul segmentului initial al tubului digestiv procesul de masticatie. Observam si o sa vedeti cand studiati craniul ca la alcatuiriea cavitatilor fetei participa si oase ale neurocraniului astfel incat stricta separare a oaselor intre neuro si viscero apare din acest punct de vedere oarecum nejustificat. Domnilor.. Capul este unit cu coloana vertebrala la unirea treimii posterioare a exobazei cu 2/3 anterioare . Ei bine..ia nastere o parghie degradul 1, al carui punct de sprijin este constituit de articulatia atlanto-occipitala pe care (n-am) invatat-o cu mare succes in sem 1. Rezistenta este greutatea capului care are tendinta de a cadea, iar forta este reprezentanta de forta craniana. Este asezat perpendicular pe coloana vertebrala astfel incat axul longitudinal al foselor nazale si al cavitatii bucale fac un unghi aproape drept cu axul faringelui si cu axul laringelui. In acest fel se creeaza o cavitate de rezonanta pentru limbajul articulat. Aparitia acestui unghi este specifica omului, odata aparuta ea conditioneaza marirea capacitatii craniului neural craniul neural creste in inaltime, crest pe laturi, creste in sens pronto occipital, astfel incat craniul se aproprie de forma unei sfere. Sfera fiind corpul geometric care are volumul cel mai mare si suprafata ea mai mica. Marimea craniului in sens lateral determina largirea mandibulei, mandibula isi mareste rezistenta prin osificarea dupa nastere a simfizei mandibulare, se creeaza aici sinostoza mentala, astfel incat se creeaza un spatiu mai mare care este favorabil dezvoltarii cavitatii bucale si dezvoltarii limbii, care serveste limbajului articular.

2. Puncte Craniometrice Domnilor.. evident craniile se pot masura. Ca sa se poata masura trebuie sa avem puncte de reper. S-au stabilit puncte de reper in masurarea craniilor , pct care au fost numite pct craniometrie si care se gasesc atat pe craniul neural cat si pe craniul visceral.

82 | P a g e





Puncte craniometrice mediane: - Vertexul este punctul cel mai inalt al craniului, sau al calotei cranieine. - Lambda este un punct care se gasetse la contactul dintre sutura sagitala cu sututra occipito-parietala. - Opistocranios este un punct situat la nivelul cel mai indepartat al solzului osului occipital. - Ilion se gaseste la nivelul protuberantei occipitale externe - Opistion se gaseste la nivelul marginii posterioare a gaurii occipitale.. - Bazion este un punct situat la nivelul marginii anterioare a gaurii occipitale. - Stafilon este punctul cel mai posterior al boltii palatine. - Gnation este proeminenta anerioara a mandibulei. - Prohstion este un punct situat la nivelul proeminentei anterioare a arcului alveolar superior. Puncte craniometrice laterale : - Eurion, este pct cel mai lateral al osului parietal. - Zigion, punctul cel mai lateral al osului zigomatic. - Goniom pct cel mai lateral al mandibluei. - Polion se gaseste la mijlocul marginii superioare al orificiului auditiv extern. Ei bine.. diametrul antero posterior al craniului se masoara de la clapela(?) la opistocranion.

Aceste diametru antero posterior este intotdeuana mai mare decat diametrul transversal care se masoara intre fosele parietale numite eurion, pct cele mai laterale ale oaselor parietale. La adult , diametrele antero posterioare mai mari de 19 cm si transversale mai mare de 17, sunt exceptii. Ei bine..daca avem aceste pct de reper, putem sa facem masuratori si sa caracterizam diversele tipuri de craniu. In urma acestor masuratori sau stabilit o serie de indici iar acesti indici servesc pentru intrarea craniilor in anumitor categorii : Diametrul longitudinal pe cel trasversal .O sa vedem ca acest indicie corespunde craniului neural care ingobeaza cranii ale tipurilor umane cu valori diferite. Indici intre 75 in 79,9 sunt craniile mezocefale si cand acest indice este intre 80 si 84,9 vorbim de crabniile brahicefale. Tendinta actuala a popoulatiilor tinde catre brahicefalie cu tendinta de a vira spre mezo sau dolico cefalie ( de fapt dolico cefalia sa pastrat strict in sanul unei pop. indigene din Australia ). Alt indice este indicele vertical, naltimea craniului este variata , se poate intocmi un raport procentual intre inaltimea maxima de la baza la bolta si lungime verticala supra diametrul longitudinal ori 100 . Intre 70,1 si 70,5 sunt craniile orto cefale, iar craniile peste 75 sunt tipsi-cefale. Inaltimea cr se masoara si separat pt craniul neural dist de la vertex la linia nazion-ilion, iar pt cr visceral masuram dist dintre nazion-cnation ce este de 18-20cm. Important pt statica craniului este planul orizontal al craniului. Un plan ce trece prin marginea inferioara a orbitei si prin marginea superioara a polului acustic extern. Un plan ce trece prin foramen occipitale magnum inchide cu planul occipital de mai devreme un unghi negativ(post) spre deoseb de animal unde acest unghi este deschis anterior. Acest unghi se num Unghiul lui D... si masoara la om intre -30 si +5 grade. Lungimea maxima a craniului se masoara intre glavela si opistocranion. Inaltimea se mas intre corion si vertex. Latimea maxima intre cele 2 pct eurion. Latimea cr visceral intre cele 2 pct viscion, iar inaltimea cr visceral intre cnation si cnazion. Intre diferitele pct craniometrice ale planului median al cr se masoara arcurile cr. Arcul frontal intre cnasion si bregma, un arc parietal intre bregma si lambda si un altul intre lamda si opistion. Le corespund corzi ce reprez departarea liniara intre pct craniometrice mediane. Indicele facial:lungimea fetei/latimea maxima a fetei) X100. Lungimea fetei se masoara intre cnation si inion. In fct de acest raport craniile se grupeaza in craniu care are raportul intre 80-84,9 indivizi euriprosopi, 85-89,9 indivizi 83 | P a g e

mezoprosopi, 90-94,9 indivizi leptoprosopi. Euriprosopii au fata lata, mezoprosomii au fata mijlocie, iar leptoprosopii au fata alungita. Craniul visceral se mai caract prin unghiul lui Camper/unghi facial.unghi de profil=se creaza printr-o linie verticala ce poate fi dusa prin pct cel mai proeminent al fruntii si al maxilarului in plan medin si un plan ce trece prin planseul cornetelor nazale, prin meatul acustic extern. La copil din cauza ca fruntea e mai bombata iar maxilarul mai mic unchiul e de 90 grade si scade la adult. Acest unghii ajuta sa caract fetei adultului. 70-79,9 craniile pregnante, indiv cu proeminenta accentuata a maxilarului, 80-84,9 cranii mezognate cu prognatism mijlociu, 80-82,2 indivizi ortognati, indivizii cu fata dreapta. In mod obisnuit dintii maxilei acopera dintii madibulei si trec in ocluzie pe dinainte lor, in mod exceptional dintii mandibulei pot acoperii dintii maxilei=cranii progenice mandibula este excesiv de lunga, ramurile ei inclinate si trec catre corpul maxilar redus ca dim, baza craniului si fata sunt inguste, iar regiunile temporale bombeaza. Structura functionala a craniului. Rezistenta si elasticitatea se realizeaza in paralel si sunt date fct multiple pe care acesta le realiz. Oasele boltii sunt unite prin suturi, constituite din 2 table compacte: una int si una ext desp intre ele prin diploe, aceasta diploe este cea care confera o oarecare alunecare a celor 2 tablii. Tabla ext ce face parte dintr-un cerc cu o raza mai mare decat cea interna rezista mai mult la socuri in timp ce cea int se fractureza mai usor. Cutia craniana are o constructie arcuata pe sect transversal. Acest lucru ca si prezenta suturilor joaca un rol important in amortizarea socurilor. Suturile craniilor sunt f rezistente, in caz de traumatisme disjunctia suturilor este exceptionala in comparatie cu fracturile. Elasticitatea craniului este mai mare la copii. Baza craniului este o regiune interna intre calvarie si masivul facial, se concentreaza in mod normal toate presiunile si tractiunile, le risipeste pe suprafata boltita a calotei suferind in acest traiect amortizarea acestor socuri. Baza este asezata intermediar intre actiunile mecanice ce rezulta din sustinerea greutatilor encefalului, pe de alta parte transmiterea presiunilor masticatorii ce sunt rezultatul act mm craniomotori si aceasta act dubla fac inteligibila osificarea frontala a oaselor ce compun baza craniului. Bolta se osifica prin osificare desmala ce se poate osifica prin interventia factorilor de tractiune indirecta ce rezulta din cresterea encefalului. Experimental s-a dov ca presiunea conteaza la form de calus condral.

9. Anomalii de dezvoltare ale craniului Inafara acestor forme normale, exista numeroare forme patologice care se insotesc de cele mai multe ori si de deficite psihice si deficiente nervoase. -

-

Craniul pluri-cefal : este individul care are capul in forma de tut datorita osificarii precoce a suturilor coronare si sagitale. Macro-cefalic : indivizi a caror oase sunt desprinse de o cefalie congenitala. Microcefalia este un individ cu un neuro craniu mic datorat osificarii timpurii a suturilor. Craniul reno-cefalic este un craniu asimetric cu forma de rinichi (reno-cefalic). Craniul oxi-cefalic este craniul ascutit , tot datorita unor deficiente de structura. Craniul scapo-cefalic, este craniul in forma de corabie care este datorat osificarii premature a suturii sagitale. Craniul triunghiular, craniul trigono cefal. Brahio-cefalia este un craniul asimetric datorita inchiderii unilaterle a suturii coronara si lambdoida. Acrocefalia este craniul scurt datorita inchiderii suturii, nu se masoara prin diamtetrul bazilo pregnatic.In diametrul de la bazilon la pregan, supra diametrul longitudinal masoara in jur de 70, sub 70,1 sunt craniile scunde, sau paticefale, craniile cu diametre coronare si a unei lipse de crestere intre pre-sfenoid si etmoid. Cranio stenozis, este vorba de inchiderea premnatura a unor suturi. Cu cauze genetice. Acranie , sau cranio schzisi , lipsa boltii cranieiene , daca aceasta lipsa se intinde si la coloana, vorbim de cranioschizis, aceasta malformatie este insotita de pan-encefalie, si este inciompatibila cu viata. Cauza este constituita de lipsa de inchidere a polului cranial al tubului neural si lipsei de formare a calotei.

84 | P a g e

3. Arcuri sagitale ale neurocraniului Repartitia zonelor cu structura diferita a oaselor nu este intamplatoare, aceasta repartitie e determinata de actiuniea unor factori morfogeneticei care sunt: actiunea encefalului, mm craniomotori, mm masticatori si gravitatia. Exercitarea acestor inf, creierul exercita o presiune ce este transmisa continatorului osos, creierul isi modifica intermitent volumul sau in fct de vol sangvin, cresterea lobilor cerebrali actioneaza asupra creierului ca un masiv in expansiune ce dezvolta o forta de suprafata. Sistemul de lame verticale format din vomer, lama perpendic a etmoidului, peretele lateral al foselor nazale si peretele lateral al creierului. Acest complex de lame osoase este det de presiunile masticatorii. Presiunile ce se exercita la nivelul creierului determina aparitia unor traiecte ce constituie arcurile craniene. Arcurile sagitale ale neurocraniului: exista un arc mediosagital ce trece prin creasta frontala, sutura sagitala, protub occip ext, creasta occip, acest arc poate sa fie descompus intr-un stalp ant si unul post(occipital). Sunt 2 arcuri ce trec prin linia temporala a frontalului, linia temo a osului parietal baza apofizei mastoide si de aici la baza cr, creasta ce indica fisura retroscuamoasa. Aceste arcuri sagitale sunt reunite inainte si inapoi in arcuri transversale. La baza craniului se descrie arcul frontal transvers ce se intinde de-a lungul lingului sfenoidal si a aripilor mici a osului sfenoi dupa care trece cater bolta prin aripile mari ale osului sfenoid. Arcul ce trece prin apofiza mastoida si atinge linia temporala a boltii. Aceste arcuri compacte ale bazei cr cu orientare transv sunt unite pe linia mediana printr-un stalp longit sagital ce se desparte in dreptul şeei turcesti, apoi inconjoara foramen occipitale magnum, si apoi se cont cu arcurile sagitale ale boltii prin creasta occip interna. Tractiunile mm craniomotori contribuie la aparitia si mentinerea arcurilor. Etajul post al bazei craniului este supus activittaii moderatoare a mm cefei in timp ce et ant si mij se gaseste in sfera de actiune a aparatului masticator. Musculatura masticatorie modereaza viscerocr, 20-30kg, puterea de contractie a mm mastcatori atinge 400kg. Viscerocraniul cuprinde 2 componente: una mobila si alta fixa la baza craniului, maxila si mandibula au o arhitectura functionala. Mm masticatori au o supraf mare ce dezv o forta enorma. Intre cele 2 arcade se formeza presiuni care trebuiesc transmise de la locul de transmitere. Evident ca atat maxilarul cat si mandibula au o arhitectura fct. care este det. de procesul de maticatie, pt k muschii masticatori au o suprafata f mare si pot sa dezvolte o forta enorma. Aceste presiuni masticatorii care iau nastere in proc de masticatie se concentreaza si sunt preluate de un arc bazal mandibular, si un arc bazal maxilar. Deasupra radacini dintilor, maxilarul prezinta o strangulare care este formata dintr-un os compact si aceasta strangulare poarta numele de arc bazal reprezentand practic zona de convergenta a presiunilor care pornesc de la fiecare dinte dinti. In mod asemanator, tot un astfel de arc bazal se gaseste si la nivelul mandibulei, insa la mandibula acest arc bazal se gaseste dedesubtul radacinii dintilor, dintii din maxilar sunt infipti in alveole, iar arcul bazal este superior de dinti, la nivelul mandibulei fiind inferior. Prin actiunea muschilor masticatori in timpul masticatiei, intre cele 2 arcade dentare se dezvolta presiuni care se transmit in masivul osos al viscero-craniului. Aceste presiuni se trasmit atat prin componenta mobila: mandibula ,cat si prin componenta fixa : maxilar. O parte din aceste presiuni sunt neutralizate prin elasticitatea si mobilitatea articulatiei diartrozei temporo-mandibulare.

85 | P a g e

Craniul 08.03.2010 – Curs 2

4. Stâlpii de rezistenţă ai masivului facial O alta parte din curentii de presiune care se dezvolta la nivelul arcadelor dentare se pot urmari in stalpii de rezistenta al masivului facial, precum si in mandibula. Domnilor, care sunt stâlpii masivului facial? In masivul facial gasim 3 stalpi principali : 





stalpul fronto-nazal: reprezinta curentul de presiune care se produce la nivelul dintilor canini si incisivi, acest curent de presiune urca prin apofiza frontala a maxilarului si se rasfrange dedesubtul si deasupra orbitei, ajungand pana la marginea supra orbitala a frontalului unde se neutralizeaza din intalnirea cu cel deal 2-lea stalp; stalpul zigomatic: este puternic si reprezinta curentul de presiune care ia nastere la nivelul primului molar. El urmeaza creasta zigomatico alveolara, intalneste peretele lateral al antrului maxilar, trece apoi prin osul zigomatic si de aici se imparte in 2 directii, o prima directie merge de-a lungul marginei laterale a otidei prin apofiza zigomatica a maxilarului, iar a a2-a ramura trece in grosimea arcului zigomatic, se duce catre osul temporal ajunge deasupra articulatiei temporo mandibulare, intre linia temporala superioara; stalpul pterigo-palatin: curentul de presiune ia nastere la nivelul molarilor posteriori, de aici urca prin osul palatin si prin apofiza pterigoida, astfel incat el transmite presiunea direct asupra bazei craniului, in dreptul locului de intalnire al stalpului sagital medial al bazei cu arcul trransvers anterior.

19. Forta si presiunea de masticație Boon.. Masticatia determina presiuni care se transmit si prin mandibula, se descifreaza 3 curente principale de presiune:

1. Curentul dentar aduna presiunea dintilor de la nivelul arcului bazal. Merge de-alungul mandibulei catre condilul mandibulei, de la condilul mandibulei curentul se transmite in bolta craniului si in baza craniului. La baza craniului se trimite stalpului transversal; 2. Curent marginal gasit la nivelul marginii inferioare a mandibulei. Acest curent pleaca de la tuberculul mental, apoi prin unghiul mandibulei ajunge la condil, acest al 2-lea sistem este solicitat si de traciunea muschiului temporal care o sa vedeti ca se insera pe apofiza coronoida a mandibulei.Actiunea muschiului temporal realizeaza in mandibula un al 3-lea curent; 3. Curentul temporal care se concenteraza catre varful apofizei coronoide. Asupra zonelor anterioare si mijlocii a bazei craniului actioneaza nu numai forta de presiune care se devolta in masticatie, cat si forta de presiune care o dezvolta muschii masticatori care se insera pe baza craniului. Presiunea masticatorie iradiaza si in bolta craniului, in linia de contur a fosei temporale unde am vazut ca patrund curentii de presiune masticatorie. Arhitectura viscero-craniului a fost asemauita unui turn Eiffel rasturant, varfu la barbie , iar baza catre neurocraniu. Acest turn este realizat de o serie de platfome constituite din lame osoase, orizontale care sunt consolidate de un sistem de oase asezate vertical. 86 | P a g e

“Eeiii...(desenăm)..hmm hmm.” Va spuneam ca, se formeaza mai multe platforme osoase, platforma cranio-nazala, podeaua si inca ceva pe care la-ti vazut: planseul palatului dur.Presiunile evident se transmit de la arcurile bazale catre bolta, in mandibula se produc presiuni si se duc catre arcul bazal, in interiorul craniului, presiunile se duc catre bolta si apoi se neutralizeaza catre baza..tot asa la nivelul oaselor viscerocraniului. Sistemul de lame :   

Lama palatina : prezinta o ingrosare osoasa (torus palatinus) care este determinata de intalnirea presiunilor laterale ale apofizelor palatine; A 2-a platofrma osoasa este formata din lamele care constituie podeaua orbitelor care este intarita anterior de arcul suoper-cilian; A 3-a platforma este formata din Tavanul orbitelor.

Sistemele verticale de sustiere sunt vomerul cu lama perpendiculara a osului etmoid, peretele lateral al foselor nazale, si a 3-a platforma verticala : peretele lateral al craniului, toate aceste sisteme verticale transmit curentii de presiune masticatorie.

Dezvoltarea craniului – precursor pentru #4, #5, #6 In dezvoltarea lui, craniul trece prin 3 faze : -

faza de blastem mezenchimatos (desmocraniu); stadiul cartilaginos ( condrocraniu primordial); craniul osos definitiv (osteocraniu)

Craniul se dezvolta in regiunea anterioara a embrionului, acolo unde dorsal se gasesc veziculele cerebrale, iar ventral portiunea cefalica a tubului intestinal primitiv. La mijloc intre aceste formatiuni se gaseste coarda dorsala. Cand embrionul are 4mm, se diferentiaza veziculele optice, veziculele auditive si placotele olfactive. Prima vezicula encefalica proemina deasupra si inaintea tubului intestinal primitiv, delimitand stomodeumul sau gura primitiva. Dedesubtul gurii primitive, deoparte si de alta a intestinului cefalic se afla regiunea branhiala sau regiunea arcurilor brahiale. Eh.. in aceasta regiune anterioara a embrionului isi au originea cele 2 componente ale craniului, si anume Neurocraniu care este cutia osoasa care se dezvolta in jurul encefalului si a organelor senzoriale, si Viscerocraniul care o sa vedem noi ca se va dezvolta din materialul arcurilor branhiale. Neurocraniul este divizat din pct de vedere al dezvoltarii in 2 parti: baza sau neurocraniul cartilaginos sau condrocraniul care sufera o osificare encondrala, a 2-a componenta a neurocraniului este bolta sau oasele plate care sufera o osificare de membrana, mai poarta numele de neurocrabniul fibros sau desmocraniul. Viscerocraniul care se dezvolta din materialul arcurilor brahiale cuprinde oasele fetei, aparatul hioidian, si cartilagiile laringelui.

5. Desmocraniul Prima etapa in dezvoltarea craniului o constituie formarea strangului primordial membranos. Acesta mai este cunoscut si sub numele de desmocraniu (craniul primordial membranos). 87 | P a g e

Cum ia nastere desmocraniul? Domnilor, o patura mai densa de elemente menezchimale se muleaza pe intreaga suprafata a encefalului, insa maximul de densitate si de grosime a mezenchimului se observa la baza encefalului si in special in dreptul extremitatii rostrale a Notocordului a coandei dorsale. De pe partile laterale ale condensarilor menzhimale bazale, pleaca lateral si in sus o patura de elemente mezenchimale care imbraca partile laterale si bolta encefalica. In acest fel se inchide cuprinsul craniului membranos, materialul mezenchimal care intra in contact imediat cu encefalul va da nastere meningelor encefale iar restul vor forma oasele craniului. Iata deci ca mezodermul care inveleste tubul neural formeaza in jurul encefalului o capsula completa si aceasta capsula completa reprezinta primordiul membranelor cerebrale, aceasta capsula se cliveaza intrun strat exterior din care deriva duramater, oasele de membrana cu pericraniul si deriva tesutul conjuctiv sub cutan al Calvariei. Cealalalt strat ,stratul intren in care sa cuibat capsula menezechimala,reprezinta stratul profund va da nastere membranelor Piamater si Arahnoida. Desmocraniul sau craniul primordial membranos , am vazut ca inveleste veziculele cerebrale, am desenat noi acolo cum notocordul se intinde rostral pana aproape de membrana faringiana. Ei bine, la un momendat in sapt 5-6 in jurul extremitatii cefalice a notocordului, apare acea condensare de mezenchim care se intinde rostral catre regiunea nazala, se intinde lateral catre mezodermul capului, si ventral se intinde catre mezenchimul segmentat al arcurilor branhiale.

6. Condrocraniul Deci, am vazut cum se osifica calota ,hai sa vedem cum se osifica CondroCraniul. In sapt 7 incepe procesul de condrificare, proces care incepe in regiunea bazei craniului, in acest fel, apare condrocraniul. Acesta, este alcatuit din 2 segmente: segment cordal si segment precordal. Deoparte si de alta a corzii cordale se formeaza cartilajele cordale, reprezinta paleocraniul .Segmentul cordal are o portiune segmentata si o portiune nesegmentata. Portiunea segmentata este formata din 2 cartilagii numite cartilagiile paracordale. Portiunea nesegmentata este formata din capsula auditiva. Rostral in continuarea segmentului cordal se gaseste segmentul precordal care formeaza neocraniul. Cartilajele cordale se vor uni pe linia mediana anterior si formeaza bazi-occipitalul. De la bazi-occipital care sa format pornesc lateral si posterior 2 prelungiri care poarta numele de exo-occipital, si in sfarsit aceste 2 lame exooccipitale sunt unite posterior sau dorsal printr-o lama de mezenchim numita tectul sinotic din care se formeaza supraoccipitalul. Ei bine..? Placa bazala anterioara impreuna cu cele 2 exo-coccipitale situate lateral si cu supra-occipitalul asezat dorsal vor delimita gaura occipitala mare. Portiunea nesegmentata a cartilajului , este format din capsula auditiva., Aceata capsula fuzioneaza medial cu placa bazala intre cele 2 cartilaje ; lateral fuzioneaza cu placa parietala ; rostral capsula auditiva trimite o prelungire care acopera nicovala si extremitratea dorsala a cartilajului lu Mechel constituind creasta parotica. Capsula auditiva va forma stanca temporalului. Creasta parotica va forma Tegmen-Timpani care ia parte la acoperirea osicioarelor auzului. Am zis de cartilajul lui Mechel, poate e bine sa va spun ca fiecare arc brahial are in componenta lui un cartilaj , cartilajul arcului 1 se numeste cartilajul lu Mechel ,cartilajul arcului 2 este cartilajul lui Raihert. Din 1 se dezvolta ciocanul si nicovala , si din 2 se dezvolta scarita si procesul stilodiian , cornul mic al hioidului si portiunea superioara a corpului hioidului . Din cartilajul arcului 3 se devolta coarnele mari ale hioidului iar din arcul 4 se dezvolta trihoidul , tiroidul , aritenoidele care sunt cartilaje ale laringelui. 88 | P a g e

Boonn..Deci , asta este craniul, segmentul cordal, cartilaje paracordale,etc , delimiteaza gaura occipitala mare. Sa vedem celalat segment : Segmentul precordal Ei bine..Segmentul precordal contine anterior creierul si are raport cu capsulele nazale si cu ochiul, astfel incat segmentul precordal formeaza cea mai mare parte a craniului. Este alcatuit din 2 baze cartilaginoase : trabeculele craniului sau cartilagiile lui Rathke. Trabeculele craniului sunt situate in prelungirea placii bazale, apoi in regiunea precordala se gasesc cartilagiile hipo-fizare care flancheaza hipofiza, lasand intre ele un spatiu ovalar sau gaura hipofizara pe unde rudimentul epitelial al hipofizei patrunde in cutia craniana. Trabeculele craniului fuzioneaza rostral si se intind in regiunea etmoidala unde se intalnesc cu capsula nazala. In acest fel ia nastere septul nazal cartilaginos. Capsula nazala comunica cu cavitatea craniana prin orificiile lamei ciuruite, in timp ce caudal este dechisa constituind fisura rostro-ventrala. In luna a 3-a apar in modelul cartilaginos al occipitalului 4 centri, un centru pentru bazi occipitale, 2 pt exo occipital si unul pt supra occipital. Ei fuzioneaza la 4 ani. Osificare sfenoidului mai complicata se face prin 120 cebntri : 3 pt orbito sfenoid, 2 pt ai sfenoid, 2 pentru bazi sfenoid, 2 pt presfenoid si 2 pt lingula. Segmentele sfenoidului care se devolta cartilaj osos de membrana sunt: fata temporala si mandibulara a aripii mari si lama care se osifica printru centru. Tenmporalul : osul pietros se dezvolta ca un cartilaj independent ,in sapt 6 se sudeaza cu placa bazilara si formeaza tectul sinotic. Proc. Mastoidian apare dupa nastere. Etmoidul are o masa mediana si 2 laterale : din cea mediana iese crista gali, din cea laterala se dezvolta labirintul etmoidal. Tesutul mezenchimatos dintre lama mediala si cea katerala constituie lama ciuruita a etmoida care este tsrabatuta de filetele olfactorii. Ei bine.. Ce se intampla posterior? Trabeculele craniului emit lateral 2 lame de cartilaj. O lama posterioara din care va lua nastere alisfenoidul care va forma aripa mare a sfenoidului. Din trabeculele dintre cele 2 lame posterioare va lua nastere bazosfenoidul. Lama anterioara sau orbito-sfenoidul va forma aripa mica a orbitalului fuzioneaza cu capsula nazala. Si intre cele 2 aripi orbitale se va forma un sistem de trabecule iar acest sistem de trabecule intre aripile orbitale va da nastere presfenoidului. Din capsula nazala se dezvolta etmoidul si cornetul inferior. O parte din aceasta capsula nazala se mentine cartilaginoasa si la adult. Domnilor..aripa temporala a sfenoidului este situata pe un plan mai inferior decat aripa orbitala astfel incat dura-mater trece peste ele si lasa un spatiu care poarta numele de cavun-epitelic. Acesta contine ganglionul trigeminal si nervii cranieni 3, 4, 6. Capsulele veziculelor optice se difernetiaza si ele si vor forma o capsula care inconjoara nervul optic si bulbul ocular ele insa nu fac parte din peretele craniuluui Eh..incet incet, procesul de condrificare cuprinde toate lungimea bazei craniului, pe la mijlocul lunii a 3-a, fara ca limitele oaselor sa fie bine diferentiate Initial oasele auzului se gasesc pe suprafata craniului primordial intr-o masa de tesut mezenchimatos si ele vor fi acoperite de solzul osului temporal.

7. Osteocraniul Eh..astfel constituite cartilagiile din care se dezvolta baza craniului putem spune ca -

Din Bazi-Exo si Supra-Occipital ser formeaza osul Occipital. Din Osul pietros se formeaza din cartilaj. 89 | P a g e

-

Din Bazi-Ali si Orbito Sfenoidul formeaza osul sfenoid Din capsula nazala : etmoidul si cornetul nazal inferior

Restul oaselor sunt oase de membrana Buooonn...In luna a 7-a se stabilesc proportiile relative ale craniului. Evident pentru a se dezvolta craniul creste in cele 2 componente : componenta bazala si cea capsulara.baza craniului se alungeste rostro-caudal prin dezvoltarea cartilagiilor de crestere intre etmoid si presfenoid, intre presfenoid si bazi sfenoid, si intre bazi sfenoid si bazi-occipital. La nivelul componentei capsulare cresterea se face la nivelul suturilor in lungime cresterea se face la nivelul suturilor coronara si lantoida, cresterea in latime se face la nivelul suturilor sagitala si scamoasa. Bolta craniului trece direct din stadiu membranmos in stadiu osos.

8. Suturi si fontanele craniene Domnilor ultima etapa prin care trece dezvoltarea craniului este etapata de osificare, o etapa lunga ce se continua si dupa nastere. Unele piese vor avea o osificare mixta, lasate pe seama materialului cartilaginos deja existand , sau prin osificarea directa a materialuluui fibro-cranian. Alte piese sau osificat direct din fibro-craniu fara sa mai treaca prin stadiul cartilaginos. Si, a 3-a varianta, o parte din oase se osifica din materialul mezenchimatos al arcurilor brahiale. Osificare scheletului cutiei craniene la fetus are loc la varste dferite pt fiecare piesa osoasa. Vor exista mai mult pct de osificare. Dezvoltarea oaselor de membrana ale craniului Cand embrionula are 25mm , apar in capsula mezenchimatoasa a boltii de fiecare parte a liniei mediane cate 4 centrii. Unc entru dublu pt osul frontal, acesti centrii sunt separati de sutura metopica care dispare la inceputul celui de al 2-lea an.Osificarea incepe din luna a 3-a, apoi apare cate un centru pt parietal, dar acest centru poate sa fie dublu sau multiplu. Parietalele vin in contact pe linia mediana la varsta de 22 de ani. Sutura sagitala care desparte parietalele se oblitereaza la 30 de ani. Ei bine, si acesti centri dubli sau multipli, incep sa se osifice tot din luna a 3-a (pana la 30 de an). Apoi avem un centru pt scoama temporalului, ce fuzioneaza cu portiunea temporo-mastoidiana ce o acopera. Osificare solzului incepe in luna a 3-a, osificarea stancii mai tarziu in luna a 4-a. Pentru occipital apare un centru dublu pt portiunea supra-occipitala, centru care este situat deasupra lojiei nucale superioare. Osificarea incepe si aici din luna a 3-a. In mezenchimul lamei perpendiculare a etmoidului apar 2 centri din care se va dezvolta vomerul, apoi in mezenchimul regiunii nazale apare un centru din care iau nastere oasele lacrimale si oasele nazale. La nivelul boltii centru de osificare se extinde, extinderea acetui proces de osificare delimiteaza oasele. Care odata delimitate oasele sunt despartite unele de altele prin spatii membranoase largi. Ei bine, unele sunt spatii suturale, se intalnesc intre 2 oase. La intalnirea mai multor oase se gasesc fontanelele. Aceste fontanele isi reduc dimensiunile pe masura ce osul creste. Noul nascut are 6 fontanele , 2 pe linia mediana : fontanela brgematica si lantatica, si 2 fontanele perechi sinetrice, asezate lateral : cea terica si asterica.   

Fontanela bregmatica : are o forma romboidala, cea mai mare ca dimnensiune , cuprinsa intre cele 2 oase parietale si osul frontal, se inchide in jurul varstei de 2 ani Fontanela lambdatica : este unica situata intre occipital si cele 2 oase parietale. Ea se gaseste la locul de contact intre sutura sagitala si sutura lamtatica. Fontanela pterica (anterolaterala) se gasetse intrre parietal, frontal, solzul osului temporal , aripa mare a sfenoidului si are o forma dreptunghiulara

90 | P a g e

Fontanela asterica se gaseste intre occipital parietal si portunea mastoidiana a temporalului, fontanelele lambdatica pterica si asterica dispar in primele 6 luni. Membranele care acopera fondanelele sunt constituite din 3 straturi,un strat extern ce se continua cu periostul oaselor vecine, un strat mijlociu aderent la tesutul osos si care are capacitatea de a se osifica din aproape in aproape, si un strat intern care este format din dura mater. La nivelul fontanelele o sa apara si oase separate : oase volumiene care au rolul de a contribui la procesul de obliterare. Oasele volumiene sunt : adevarate cand se dezvolta prin pct de osificare separate si false care reprezeinta poriuni care nu se sudeaza pe osul respectiv.

91 | P a g e

Craniul 15.03.2010 – Curs 3

 Splahnocraniul In stransa legatura cu dezvoltarea scheteltului fetei. Trebuie sa urmarim procesele morfogenetice care conduc la formarea cavitatii bucale, la formarea cavitatii foselor naszale, datorita faptului ca toate aceste procese se produc concomitent. Viscerocraniul are in compozitia lui 2 teritorii, cel mai important este Viscerocraniul membranos care participa la modelarea masivului facial, la modelarea cavitatilor nazale si celor bucale. Materialul de constructie este furnizat din mezenchimul arcului 1 brahial sau arcul mandibular. Viscerocraniul cartilaginos isi are originea in tesutul mezenchimal al arcului al 2-lea, arcul hioidian si in materialul arcului 3. Viscerocraniul membranos se afla la radacina arcului mandibular si pe marginea lui superioara se formeaza o excerscenta care poarta numele de mugure maxilar. Din viscerocraniul membranos iau nastere modelele fibroase ale viitoarelor oase nazale si maxilare , iar posterior i-a nastere modelul fibros al zigomaticului al solzului osului temporal, inelul osului timpanal, modelul fibros al mandibulei, al ciocanului si al nicovalei. Mandibula apartine tot viscerocraniului membranos si se dezvolta prin osificare intramebranoasa dupa disparitia cartilajului lui Meckel. Viscerocraniul cartilaginos: din el deriva osul hioid, procesul pterigoid, apofiza stiloida si scarita.

51. Dezvoltarea feței Domnilor, procesul de formare a fetei are loc in luna a 2-a de viata embrionara, practic acest proces dureaza 3 saptamani (sapt 5->8 ). La inceputul lunii a 2-a daca privim extremitatea cefalica a embrionului ventral observam ca mezenchimul care inveleste veziculele cerebrale formeaza pe fata lor inferioara o proeminenta puternica care poarta numele de mugurele fronto-nazal. Acest mugure fronto-nazal constituie limita superioara a unei mari cavitati transversale care este gura primitiva sau stomodeumul. In regiunea imediat inferioara gurii primitive, mezenchimul prolifereaza si formeaza regiunea brahiala. Aceasta regiune este o regiune temporara care la om aminteste de sistemul pe care il intalnim la embrionul pestilor. Termenul insa de brahial este un termen abuziv pt ca la om din toata aceasta regiune brahiala nu i-au nastere organe expiratorii. Exista 6 arcuri brahiale insa la embrionul uma sunt vizibile numai 4, ultimele 2 arcuri sunt rudimentare.Intre arcurile brahiale se gasesc depresiuni, iar aceste depresiuni poarta numele de pungi brahiale. Regiunea brahiala insa este importanta, din ea luand nastere o serie de derivate care participa la formarea fetei, a gatului, a urechii externe si medii, i-au nastere unele glande cu secretie interna, i-a nastere limba si faringele. “Va amintiti ca mai jos de regiunea arcurilor brahiale se gaseste proeminenta cordului, iar mai inferior de proeminenta cardiaca se gaseste cordonul ombilical.” 

Cum se unesc mugurii faciali?

Ca urmare a inflexiunii extremitatii cefalice, se schimba pozitia membranei oro-faringiene. Fata endoblastica sau endodermala care initial privea inainte, va privi apoi inainte si in jos si apoi va privi inapoi. In acest fel peretele ectodermal al membranei, devine ventral si acest perete ectodermal va tapeta fundul stomodeumului. 92 | P a g e

Mugurii faciali sunt alcatuiti din mase de tesut mezenchimal iar aceste mase de tesut mezenchimal sunt acoperite de ectoderm, mugurii fetei cresc si la un moment dat datorita cresteri ei vin in contact. Contactul intre muguri se realizeaza prin peretele lor extern care este format de ectoderm. Ectodermul unuia vine in contact cu ectodermul celuilat si fiind alipiti pot prezenta o coalescenta provizorie. Boon , ei bine? Se mai intampla ceva dupa aceasta coalescenta provizorie, trece un timp si aceasta unire intre muguri poate sa dispara daca nu intervine un fenomen care constituie un element de sudura intre mugurii embrionari . Acest element de sudura este mezodermul care penetreaza epiteliul ectodermal ii disociaza celulele si atunci cei 2 muguri se vor uni. Fenomenul se numeste mezodermizatie. Mugurii fetei sunt in nr de 5 sunt separati initial intre ei prin santuri. Acesti 5 muguri circumscriu perimetrul gurii primitive. Dlor mugurele frontal sau frontonazal este un mugure impar si median. Este cel mai voluminos. El formeaza plafonul stomodeumului. 2 muguri mandibulari care fuzioneaza rapid pe linia mediana pt a forma planseul stomodeumului. Acesti muguri reprezinta extremitatea anterioara a primului arc brahial sau arcul mandibular. 2 muguri maxilari care formeaza marginile laterale ale stomodeumului. Acesti muguri sunt muguri secundari care apar pe marginea superioara a extremitatii ventrale a mugurilor mandibulari. Acestea sunt elementele primitive de la care va porni procesul de edificare a scheletului fetei, elemente care duc la modelarea fetei si la organizarea cavitatilor bucale si a cavitatiilor nazale. Transformarile pe care le sufera acestia au loc simultan. Partile moi ale fetei cat si partile osoase vor lua nastere din fuziunea mugurelui frontal cu mugurii nazali, mugurii maxilari si cu mugurii mandibulari. Ectodermul care acopera mugurele frontonazal prolifereaza de o parte si de alta a liniei mediane formand doua ingrosari care poarta numele de placote olfactive (schita mucoasei senzoriale a foselor nazale) ;de o parte si de alta a placotelor, mugurele frontonazal prolifereaza astfel incat placotele raman asezate in fundul unei depresiuni care poarta numele de fosa olfactiva. Placotele se continua post cu un sant numit sant olfactiv care se deschide in plafonul stomodeumului. Prezenta placotelor olfactive determina divizarea mugurelui frontonazal intr-un mugure nazal medial si mugurii nazali laterali. Lucrurile nu se opresc aici, mugurele nazal medial va fi si el divizat printr-un sant median in 2 muguri nazali interni. Santurile olfactive sunt marginite lat de .., iar med de mugurii nazali interni. Aceasta este faza piscina pe care o intalnim la pesti. Mugurii nazali mediali sunt separati la suprafata de o regiune numita aria triunghiulara iar in profunzime sunt separati de o masa de mezenchim care constituie primordiul septului nazal. Ei bine, in acest timp in cursul sapt a 4a, din arcul 1 brahial se schiteaza mugurii maxilari care delimiteaza lateral gura primitiva. Intre mugurele maxilar si mugurele nazal lateral se gaseste un sant, santul nazolacrimal iar la extremitatea laterala a santului se gaseste situata vezicula optica sau placota optica. Ochii la aceasta etapa de dezvoltare sunt lateralizati. In partea inf a gurii primitive se gaseste arcul 1 brahial sau mugurele mandibular. Cei 2 muguri mandibulari se gasesc in contact pe linia mediana si ei vor fuziona la sfarsitul sapt a 2a.In cursul dezvoltarii ulterioare, cei 2 muguri maxilari nu se unesc intre ei, iar globii oculari se vor apropia de linia mediana a fetei. 93 | P a g e

   

Din mugurele frontonazal se constituie portiunea mediana a piramidei nasului Din mugurii nazali laterali se vor forma partile laterale si aripile nasului Din materialul mugurilor maxilari se delzvolta pometii obrajilor si partile laterale a buzelor superioare Mugurii mandibulari constituie buza inferioara si partile inferioare si posterioare ale fetei

39. Derivatele stomodeumului Boon! Domnilor stomodeumul este o cavitate initial buconazala unica. Aceasta cavitate unica va fi separata in 2 timpi dinainte inapoi. In timpul 1 aceasta cavitate va fi separata prin buza superioara si palatul primar care este orizontal si care va delimita gura in jos si fosele nazale initiale in sus. Aceste fose nazale initiale vor fi impartite de un sept median prin partea posterioara a mugurulei nazal intern care va separa fosa nazala primara dreapta de cea stanga. In al 2lea timp inapoia acestui sept va persista o vreme un relicvat posterior al stomodeumului. Ei bine, acest relicvat posterior va fi separat orizontal si vertical ceea ce va determina formarea gurii definitive si a foselor nazale. Palatogeneza implica proliferari tisulare si procese de diferentiere. Aceste procese sunt dependente de prezenta unor elemente moleculare. Aceste elemente inlclud o gena, gena SHH, includ factorul 8 de crestere a fibroblastelor si proteina morfogenetica osoasa, BMP2. Tesuturile care separa cavitatea nazala de cea bucala compun palatul. In sapt a 6a se form palatul primar din procesele maxilare si procesele nazale interne. El separa stomodeumul de santurile olfactive. Mugurii nazali mediali fuzioneaza intre ei si vor forma un segment intermediar din care ulterior va rezulta filtrumul, osul intermediar al maxilei, gingia superioara si palatul dur. Dupa ce fuzioneaza formeaza un mugure nazal intermediar. Prin crestere acesta devine un segment intermaxilar. Din segmentul intermaxilar se formeaza palatul primar care separa initial cavitatea nazala de cavitatea bucala.

52. Formarea palatului primar și secundar Intre saptaminile 6-8 se va forma secundar pe seama proceselor palatine care se dezvolte din mugurii maxilari, palatul primar impreuna cu palatul secundar care vor forma palatul definitiv. Asadar observam in formarea palatului primar procesele maxilare sau mugurii maxilari care vin in contact cu procesele nazale si apoi cu componenta palatina a procesului globular care este segmentul intermaxilar rezultatul din fuziunea extremitatiilor inferioare ale proceselor nazale interne. Intre ele ia nastere miezul mezenchimal al palatului primar. Insa aceasta despartire a cavitatii nazale de cea bucala se petrece in urma unor procese morfogenetice complexe in spatele filtrumului constituit de cei 2 muguri nazali interni care se interpun intre mugurii maxilari. Prin acest fenomen ia nastere premaxila sau mugurele incisiv care constituie segmentul mijlociu al arcadei dentare superioare. Imediat in spatele premaxilei se formeaza lama palatina anterioara sau palatul primar. E, in stadiul urmator se modifica pozitia mugurelui nazal intern si al celor laterali. Urmeaza apropierea mugurilor maxilari. Mugurele nazal medial trimite o prelungire care fuzioneaza cu mugurele nazal lateral si in acest fel transforma santul olfactiv in canal olfactiv. Orificiul anterior al canalului olfactiv este narina. Boon, ei bine, dupa formarea palatului primar sau mai bine zis aproape in acelasi timp de pe peretii interiori ai mugurilor maxilari inainteaza lamele palatine laterale care se vor lipi una de celealta, se vor lipi de palatul primar. Lamele palatine primare isi continua dezvoltarea si ser lipesc treptat una de celealta edificand palatul secundar osos. 94 | P a g e

Intre mugurele maxilar si mugurele nazal lateral se gaseste santul nazolacrimal. La extremitatea lui laterala am vazut ca dispare santul nazolacrimal. Se stabileste astfel continuitatea intre mugurele nazal lateral care formeaza fata laterala a nasului si mugurele maxilar care formeaza buza superioara. Concomitent mugurele nazal medial fuzioneaza cu cel lateral si transforma santul olfactiv in canl olfactiv. Canalul olfactiv are un pol anterior in inarina si un pol posterior care momentan este obturat pana in sapt a 7a de membrana oronazala. Peretele separator dintre canalele olfactive formeaza septul nazal median. Acest sept constituie partea mediana a plafonului gurii primitive, schita unui palat primitiv. Mai fuzioneaza cel medial cu cel maxilar la crestatura superioara a buzei superioare. Aria triunghiulara prolifereaza, ia nastere osul frontal oasele nasului. Initial piramida nasului este lata si turtita. Cam pe la sfarsitul lunii a 2a dispar urmele santurilor mugurilor constitutivi, iar fata incepe sa se apropie de infatisarea umana. Concomitent cu aceasta se formeaza cele 2 lame orizontale : lamele palatine. Ele se apropie una de alta si din mezenchimnul lor i anastere partea osoasa a boltei palatului gurii. Septul sagital si lamele palatine formate din maxilar se intalmnesc pe o linie comuna si se sudeaza in luna a 3-a. Si aici lucruriile sunt poate ceva mai co plicate pt k acest palat secundar care separa cavitratea nazala de cea bucala se dezvolta in 3 stadii. In primu stadiu se dezv proc palatine, in a2-lea se orizontalizeaza, si in a 3-lea fuzioneaza si formeaza palatul definitiv. Eh , mai avem si palatul moale, ce se formeaza pe baza a 2 lame orizonale si mugurii pterigopalatini ce se formeaza in continuarea lamelor pterigopalatine. Completarea arcadelor dentare Arcada dentara inferioara va lua nastere pe margine superioara a mandibulei care rezulta din unirea mugurilor mandibulari, arcada dentara superioara se va forma pe marginea superioara a maxilarelor si va fi completata pe linie mediana de marginea libera a osului incisiv care provine din masa mugurilor nazali interni sudati ulterior la mugurii maxilari superiori. “Domnilor..grosso modo , care sunt derivatele mugurilor faciali?”  

 





Mugurele fronto nazal da osul frontal si o parte din oasele nasului. Mugurii nazali mediali si septul separator vor da partea membranoasa a septului nazal si portiunea mediana a regiunii premaxilare a palatului ( osul incisiv/pre-maxilar), gingia , papila incisiva si fraul buzei superioare.Din materialul septului se diferentiaza bratul medial al cartilajului alar, iar in reg inferioara cartilajul vomero-nazal. Din pericondrul septului cartilaginos primitiv se dezvolta vomerul in a 2-a luna fetala , si lama perpendiculara a etmoidului care se osifica mai tarziu. Din mugurele nazal lateral ia nastere peretele lateral al piramidei nazale, bolta foselor nazale, cea mai mare parte a capsulei nazale cartilaginoase din capsula nazala cartilagionoasa deriva lama ciuruita a etmoidului, oasele laterale cu concile nazale (cornetele superior si inferior), bratul lateral al cartilajului alar si osul lacrimal. Din mugurii maxilari se form o parte a buzei sup , gingia superioara regiunea superioara a fetei. La noul nascut maxila si mandibula sunt inca rudimentare ,dintii lipsesc , cavitatea nazala si sinusul maxilar au dimensiuni mici. Saptamana a 5-a se formeaza palatul dur definitiv din palatul primar si cel secundar. Din menezchimul oaselor maxilari , se mai dezovlta solzul osului temproal, osul zigomatic si cea mai mare parte a maxilarului.

95 | P a g e





Din mugurii mandibulari se formeaza partea inferioara a fetei din care deriva buza inferioara , gingiigle, muschii masticatori, pantecele anterior al epigastrului, m tensor veli palatini, tensorul timpanului, treimea anterioara a limbii si glandele submandibulare si sublinguale. Din cartilajul lui Meckel partea ant. ce corespunde caninului si primului molar.Sinusurile fetei, sinusul maxilar si frontal isi au originea in santul din meatul mijlociu, in luna a 3-a mucoasa nazala invadeaza acest sant , se invagineaza intre trabeculele osoaselor ale maxilei, trabeculele se resorb si apare cavitatea sinusului , sinusul maxilar ramane mic pana la 6 ani cand incepe sa se dezvolte odata cu eruptia dintilor definitivi. Sinusul frontal se desvolta la sf primului an. Sinusul sfenoidal se separa de cavitatea nazala in luna a 3-a si odata cu dezvoltarea acestui sinus comunicaerea lui devine cat un varf de ac , celulele etmoidale sunt mici la nou nascut dar se dezvolta rapid dupa primul an.

96 | P a g e

Craniu 13.03.2010 – Curs 4

53. Anomaliile de dezvoltare ale feței Aceste anomalii sunt consecinta fie a tulburarilior de formare a mugurilor fie tulburarilor de dezvoltare a acestora fie sunt consecinta lipsei de fuziune intre mugurii care constituie fata.Aceste anomalii pot apare si prin deplasari anormale ale mugurilor fetei, prin atrofia sau lipsa unuia dintre muguri, sau prin aparitia unor resturi epiteliale intre mugurii fetei.

a. b.

c. d. a.

b.

c. d.

e. f.

g. h.

a. a. b.

 Anomalii prin atrezii: Aprosopia este atrezia mugurilor faciali in totalitate. Fata lipseste si este inlocuita printr-o cavitate cu peretii neregulati. Proposcips lateralis = malformatie datorata atreziei unui mugure nazal extern => absenta aproape totala a unei parti a nasului. De o parte nasul este normal configurat iar cealalta configuratie este redusa la o mica excrescenta in unghiul al ochiului. Aceasta excrescenta prezinta la extremitatea ei un rudiment de narina. Acnatismul mandibular = malformatie datorata atrezeiei totale a mugurului mandibular => lipsa mandibulei in totalitate Microstoma = atrezia orificiului bucal care ramane la dimensiuni fetale  Anomalii datorate absentei totale sau partiale de fuzionare intre diversi muguri faciali. Coloboma : anomalie care este datorata lipsei de acolare intre muguri; persista fisura intre mugurele maxilar si mugurele nazal lateral in sus si mugurele nazal medial; anomalia este caracterizata printr-o despicatura totala sau partiala a fetei, este practic o fanta oblica care face sa comunice orbita cu gura. Cheiloschizis (buza de iepure) = datorata lipsei de sudura intre mugurele maxilar si mugurele nazal medial. Intereseaza busa superioara si mai rar intereseaza partea osoasa a maxilei, intre incisiv si canin. Aceasta anomalie poate fi unilateral simpla sau bilateral. Palatoschizis (gura de lup) = lipsa de fuziune intre ele a proceselor palatine ale maxilei si lipsa de fuziune a acestora cu septul nazal. Uneori poate fi despicat si palatul primar sau palatul secundar. Schizocefalia = lipsa de fuzionare a mugurilor nazali mediali si lipsei de formare a osului intermaxilar. Se manifesta prin despicatura mediana a buzei superioare. Poate exista si despicatura mediana a buzei inferioare care se datoreaza lipsei masei de mezenchim dintre cei 2 muguri mandibulari. Rinoschizis = lipsa sudura dintre mugurii nazali mediali pe toata intinderea. Se prezinta ca un sant median al nasului si ale buzei superioare. Cicoplia = fuziunea totala a mugurilor nazali mediali si cei laterali pe toata intinderea. Se formeaza un tub nazal unic care este inserat deasupra unui ochi unic. Palatul si buza superioara sunt formate prin unirea mugurilor maxilari intre ei Micrognatismul = hipotrofia mugurilor mandibulari => o mandibula mica Macrognatismul = hipertrofia mandibulei.  Exista cazuri in care se gasesc mai multe anomalii = sindromul primului arc. Care consta in defecte ale mandibulei, defecte ale pleoapei inferioare, ureche externa anormala si deficiente ale urechii medii si ale urechii interne. Sindromul Pierre-Robain: micrognatism, despicatura palatului si deficiente oculare si otice  Anomalii datorate unor defecte de fuziune cu persistenta unor lame si nuclei de insule epiteliale: Fisturile congenitale de origine embrionara a mugurilor si ale aparatului brahial. Aceste fistule sunt mediale si laterale. Tumorile congenitale. Benigne (fibrocondroame, histele seroase si mucoase) si maligne (brahioame). 97 | P a g e

 Regiunea Branhială și derivatele acestei regiuni – precursor pentru #33 si #34 Domnilor, despre regiunea branhiala am mai spus noi unele lucruri : anume , este o regiune temporala, efemera la om, regiune care ne aminteste de sistemul pe care il vedem la embrionul de peste. Pentru specia umana acest termen de branhial este folosit abuziv datorita faptului ca la om din acest sistem branhial nu i-au nastere organe respiratorii (asa k la pesti), insa regiunea branhiala este deosebit de importanta la om pt ca din ea i-au nastere derivate care participa la formarea fetei, a gatului, a urechii externe si medii, din aceasta regiune se formeaza unele glande cu secretie interna, se formeaza limba, si faringele definitiv. Regiunea branhiala se intinde de la nivelul gurii primitive cu care vine in comunicare in sapt a4-a pana la proeminenta cardiaca deoparte si de alta a intestinului cefalic. Aceasta regiune branhiala se aseamana cu regiunea de la pesti. Pana la aparitia acestei regiuni in saptamana a 4-a , embrionul uman nu are gat, capul se gaseste in continuarea trunchiului, asa cum se gaseste la pesti. Regiunea temporala aparatine de regiunea anterioara formata din arcul intai brahial si campul mezobranhi al gurii primitive. Prin portiunea mijlocie, reprezentata de arcurile 2,3,4 , apartine faringelui si gatului. Prin portiunea inferioara, rudimentara, la specia umana reprezentata de arcurile 5,6 , regiunea branhiala apartine toracelui superior. Ei bine, la extremitatea cefalica partea craniala a intestinului superior care este numita intestin faringian , vine in contact direct cu ectoblastul care tapeteaza fundul stomodeumului. Membrana diderimca ecto si endo blastica formata din alipirea acestor 2 elemente este numita membrana faringiana. In saptamana a 3-a , aceasta membrana se rupe si pune in legatura stomodeumul cu intestinul anterior. Cavitatea bucala primitiva este acum constituita din stomodeumul de origine ectoblastica si de extremitatea cefalica a intestinului anterior care este de origine endoblastica. Insertia periferica a membranei faringiene dispare fara ca sa lase urme si in mod arbitrar se considera ca limita dintre aceste 2 parti este o linie situata inapoia gingiilor. Booon, eh in cursul saptamanii a 4-a si a 5-a pe fata interna a peretelui lateral al faringelui primitiv apar in sens cranio caudal 4 pana la 6 santuri. Aceste santuri sunt pungile brahiale interne sau endodermice. Ultimele 2 pungi sunt rudimentare, mai adanci spre extremitatea anterioara si mai superficiale spre extremitatea dorsala In acelasi timp in care apar pungile brahiale interne , succesiv pe membrana ectodermala a embrionului, pe versantul superficial apar 4 santuri ectodermale, care sunt numite pungile brahiale externe sau pungile ectodermale, pungile extrene sunt situate fata in fata cu pungile interne iar aparitia lor este indusa de pungile interne. Tranzitoriu intre pungi se interpune un strat subtire de mezenchim care constituie membrana branhiala. Ei bine.. ectodermul care captuseste pungile externe vine in contact cu endodermul pungilor interne. Fiecare din aceste pungi trimit cate 2 prelungiri, una ventrala si una dorsala. Crestele dintre aceste pungi incep sa devina evidente, pe aceste creste dintre pungi se aseaza tesut mezoblastic care inconjoara primitiv intestinul faringian. Astfel apar in intervalele dintre pungi (adica limitate de aceste pungi), un numar de arcade de tesut mezenchimal dens care constituie arcurile brahiale. La vertebratele inferioare putem gasi 6 arcuri brahiale sau mai multe , embrionul uman nu poseda decat 5 arcuri brahiale , ultimul fiind slab dezvoltat (vizibil mai ales pe fata interna a faringelui sub forma unei proeminente slabe).

33. Pungile brahiale externe Pungile ectobrahiale externe sunt sarace in produse de dezvoltare.La 5 saptamani embrionul are 4 pungi ectorbrahiale , in mod normal pungile ectobrahiale dispar fara a lasa urme, numai prima punga participa la constituirea 98 | P a g e

definitiva a embrionului : partea dorsala a primei pungi brahiale se adanceste patrunde in mezoblastul subiacent si formeaza epiteliul care captuseste meatul acustic extren constituind si foita ectodermala a membranei timpanului. Extremitatile dorsale ale arcului 1 si 2 inconjoara porul acustic extern, fuzioneaza si formeaza primordiul pavilionului urechii. Mezoblastul arcului 2 prolifereaza activ, arcul al 2-lea se dezvolta in directie caudala, acopera arcul a 3-lea si al 4-lea fuzionand cu creasta epicartica. Datorita acestui fapt,a 2-a a -3-a si a 4-a punga ectobranhiala sunt infundate intr-o depresiune a ectodermului si pierd comunicarea cu exteriorul. In aceste fel pungile ectobrahiale vor forma o cavitate tranzitorie tapitzata de ectoblast. Aceasta cavitate tranzitorie poarta numele de sinusul cervical. In fundul sinsului cervical se gasesc partea dorsala a arcului 3 si 4 care isi aproprie marginile apoi se inchide si formeaza o vezicula cervicala care pierde legatura cu ectodermul deinvelis. In mod normal sinsul cervical va disparea prin umplere.

34. Pungile branhiale interne Pungile ectobrahiale interne sunt pungi endodermale sau endobrahiale. Exista la embrionul uman 5 perechi de pungi endodermale situate in lungul fetei laterale a intestinului faringean. Aceste pungi se reunesc ventral fie la nivelul liniei mediane, fie la mica distanta de linia mediana. Ultima punga este considerata ca un diverticul al pungii a 4a si evident este o punga atipica. Ei bine derivatele pungilor endobrahiale sunt numeroase si ele provin din muguri epiteliali care se infunda in mezenchim, se izoleaza de locul de origine si se vor diferentia ca organe aparte. a) Prima punga endobranhiala : Partea ventrala a primei pungi este ocupata de dezvoltare limbii. Partea dorsala trimite o invaginare laterala care poarte numele de canalul tubo-timpanic, care vine in contact cu invelisul ectoblastic al primei pungi ectobrahiale. Partea distala a acestui conduct se largeste ca un sac si va constitui cavitatea timpanica primitiva care reprezinta viitoare urechie medie. Partea proximala ramane ingusta formeaza un canal, canal numit faringotimpanic sau trompa lui Eustachio. Epiteliul endodermal al cavitatii timpanice vine in contact prin intermediul unei paturi subtiri de mezenchim cu epiteliul ectodermal al meatului acustic extern. In acest fel ia nastere membrana timpanica. b) Punga a 2a endodermala : Partea sa ventrala este ocupata de devoltarea limbii. Ceea ce ramane din prelungirea anterioara devine fosa tonsilara. In luna a 3a din epiteliul endodermal al pungii a 2a se dezvolta un tubercul situat in partea ei cea mai profunda si acest tubercul constituie ....... , iar in luna a 4a tuberculul trimite in mezenchimul subiacent un nr de diverticule scurte, care constituie criptele amigdalei palatine. In jurul acestor cripte se aduna limfocite, in care se organizeaza in foliculi. Din mezenchimul din jur se formeaza stroma amigdalei si capsula glandulara. La adult ramane ca rest al lumenului celei de-a 2a pungi brahiale, recesul supratonsilar. c) Punga a 3-a : din fundul sacului endodemral apar in a 5-a sapt de dezvoltare din epiteliul regiunii dorsale, primordiul paratiroidei inferioare. Din epiteliul partii ventrale apare primordiul timusului. Epiteliul prelungirii anterioare prolifereaza in directie caudala, da nastere canalului timpanic orofaringean care trece lateral de pungile 4 si 5. In sapt a 7a acest canal devine ... , iar cordonul se dilata la capatul lui liber, si acest capat liber devine mugurele timic. Cordonul se fragmenteaza iar mugurele timic pierde legatura cu faringele. In acest moment mugurele timic este ancorat de pericard care se agseste in pozitie inalta cervicala.

31 + 32 Raporturi extrinseci/intrinseci glanda parotidă Timusul va incepe odata cu pericardul migratia in directia caudala si mediala si patrunde in cavitatea toracica. Coborarea timisului antreneaza si paratiroida inferioara. Evident arcurile brahiale sunt simetrice, exista santuri deoparte si de celalat ,deci vom avea 2 muguri timici care coboara in cavitatea toracica. In sapt a 8-a cei 2 muguri fuzioneaza in dreptul canalului dintre venele precardinale care reprezinta viitorul tub venos brahiocefalic stang. 2 saptamani mai tarziu , in sapt a 10-a are loc un proces de inmugurire secundara , se formeaza acinii timici care sunt 99 | P a g e

inconjurati de vase de sange. Acinii la randul lor prolifereaza, iar in urma acestei proliferari rezulta corticala si medualara timica. In corticala timusuluis apar celulele limfocitare care i-au numele de timocite, timocietele se organizeaza in folicului si prolifereaza. Exista mai multe supozitii privind aparitia limofictelor in timus. Exista ideea ca epiteliul timic se comporta ca un inductor fata de mezenchimul adus cu vasele sangvine, iar acest mezenchim este transformat in tesut limfoid. Alta supozitie sugereaza faptul ca epiteliul timic are un chimiotactism pozitiv pentru limfocite si atrage aceste limfocite in structura timusului. Exista si ideea ca limfocitele ar proveni din celule sushe care isi au originea in sacul vitelin, celule care migreaza patrund in timus si printr-un proces de inductie va da nastere precursorilor timocitelor. In medulara timusului se gasesc corpusculii concentrici ai lui Hassale. Timusul evolueaza atat timp cat organismul este in crestere activa , maximul lui de dezvoltare este pe la varsta de 7 ani ,cand el are cam 30 de grame , dupa 7 ani stacneaza in dezvoltare pana la pubertate apoi incepe sa involueze Ce se intampla cu paratiroida inferioara? In saptamana a 6-a, primordiul paratiroidei inferioare se desprinde de locul de origine, se ataseaza mugurelui timic cu care coboara pana in dreptul marginii inferioare a mugurelui tiroidian, din care i-a nastere glanda tiroida. Dar uneori mugurele paratiroidei inferioare poate migra anormal, pana in mediastimul superior in vecinatatea timusului, dar in aceasta pozitia el da nastere la tumori. 

Anomaliile paratiroidelor inferioare

Paratiroidele inferioare pot fi paratiroide supranumerare, pot fi paratiroide ectopice si pot fi gasite in torace sau pot fi gasite la nivelul gatului la loculd e bifurcatie al carotidei comune in carotida interna si cea externa  Anomaliile timusului: - Aplazia congenitala a timusului, asociata cu absenta glandei paratiroide - Anomalii asociate : Sindrom Dijoshi, care are os erie de manifestari : hipoparairoidie, malformatii ale gurii, despicaturi nazale, hipoplazie tiroidiana, defecte cardiace si predispozitie la infectii d) Punga 4 : lumenul acestei pungi da la adult recesul piriform. Din epiteliul prelungirii dorsale, i-a nastere glanda paratiroida superioara. Derivatele partii ventrale sunt incerte. Glandele paratiroide superiooare nu isi modifica substantial pozitia initiala, ele pierd conxeiunile cu peretele faringian, coboara si se fixeaza de corpul tiroidei, care si el efectueaza o miscare de migratie caudala. Paratiroida superioara se situeaza definitic pe fata dorsala a tiroidei, celuelle principale ale tiroidelor apar pe fata embrionara, ele au rol si reglarea metabolismului calcic (apar pe la 5-7 ani) e) Punga a 5-a se dezvolta ultima, in mod objnuit este considerata a fi un diverticul a pungii a 4-a. In saptamana 5-6, din epiteliul ei se dezvolta corpul ultimo-brahial ce va fi anexat o sapt mai tarziu glandei tiroidei. Celulele originale la adult pot fi perfect individualizate sub forma unei insule de celule clare, rolul lor fiziologic . Ele devin celule secretoare de calcitonina, fara sa lase urme. 

Anomaliile de dezvoltare a regiunii brahiale

Fistulele cervicale si fistule brahiale : in cresterea lui, cel brahial acopera arcurile 3 si 4, astfel incat sub cel de-al 2 lea arc va exista un spatiu numit spatiul sinusului cervical. In mod normal acest spatiu al sinusului cervical dispare prin umplere, dar din resturile epiteliale ale sinusului si pungilor brahiale incluse in mezenchimul subiacent pot persista resturi sub forma unor chisturi cervicale laterale localizate deobicei in santul auriculo temporal. Ele mai pot fi localizate in regiunea parotidiana , pot fi localizate supra si sub hioidian, deobicei in aproprierea unghiului mandibulei si uneori in dreptul marginii anterioare a sterno-cleido-masotidianului. Ele pot sa nu fie vizibile la nastere aceste chisturi si se 100 | P a g e

manifesta atunci mai tactil cand isi cresc volumul, contin cristale de colesterol si au tendinta de degenerare (pot da cancer epidermoid). Cand aceste chisturi sunt fistulizate se dseschid fie la nivelul pielii fie in punga endobranhiala 2. Sinusul cervical poate persista sub forma unui canal care trece intre cele 2 carotide externa si interna fie trece pe segmentul retrohioidianal faringelui pt a se deschide in recesul supra-tomsilar. Din reteaua limnfatica se dezvolta chisturi seroare uni sau multiloculare. Aceste chisturi cervicale pot sa aiba o sanctiune chirurgicala. Tumorile in regiunea chistului cervical, avand origine endobranhiala pot aparea brahioamele. Fistulele = resturi ale primei pungi ecto sau endodermale sunt situate suprahioidian ele sunt oarbe fie intern fie extern. Resturile pungii a 2a sun situate subhiodian. Resturile pungii a 3-a sunt situate pe linia mediana.

101 | P a g e

Regiunea branhială (continuare)

29.03.2010 – Curs 5

 Arcurile branhiale – precursor pentru #35,

#36, #37 Sunt 5 perechi de proemiente care se observa in jurul intestinului anterior embrionar din ziua a 20-a pana in ziua a 35-a a dezvoltarii. Arcurile sunt numerotate 1,2,3,4,5,6. Numerotarea considera o structura tranzitorie mai ales vasculara. Arcurile branhiale nu persista ca atare, derivatele lor fiind elemente structurale ale capului si gatului. Un arc branhial sau un arc faringian este invelit la exterior de ectoderm, la interior de endoderm, iar intre ele se gaseste mezodermul. Mezodermul care deriva din crestele neurale se dispune la periferia arcului in timp ce mezenchimul mezodermal se gaseste in axul arcului branhial. Fiecare arc branhial contine o artera proprie, contine un nerv al sau, un schelet cartilaginos si un blastem muscular striat. Arterele sunt prima structura care se dezvolta, ele sunt practic un vas comunicant intre aorta ventrala si aorta dorsala. Arterele apar intr-o secventa craniocaudala. Nervii branhuali inerveaza motor si senszitiv arcurile farigniene si derivatele lor, sunt nervi preotici perechea 5-a si a 7-a , situate rostral de capsula otica , si nervi postotici perechea 9, 10 care sunt situati caudal de capsula otica. Fiecare nerv branhial are un ram dorsal si un ram ventral. La randul lui ramul ventral trimite 3 ramuri, unul post-prematic, care continua traiectul nervului in arcul branhial respectiv. Ramul pre-prematic care trece in arcul supraiacent si ramul faringian pentru portiunea dorsala a arcului supraiacent. In acest fel obs. ca un arc branhial este inervat de ramura post-prematica a nervului sau, si de ramura pre-prematica si ramura faringiana a arcului urmator. Cartilagiile : sunt bare cartilaginoase, ultimele structuri care apar in evolutia arcurilor branhiale.Ele deriva din celulele crestelor neurale cefalice pentru arcurile 1,3 si din mezenchimul lateral pentru arcurile 4 si 6. In a 4-a sapt a dezvoltarii embrionare pungile branhiale sunt separate intre ele prin niste proeminente care sunt arcurile branhiale. Fiecare arc branhial are un ax mezenchimatos provenit din mezodermul lateral. Aceste arcuri se vor dezvolta in momentul in care celule din crestele neurale vor migra catre regiunile capului si gatului. Din materialul crestelor neurale deriva ectomezenchimul. Actualmente se considera ca ectomezenchimul i-a parte la dezvoltarea normala a fetei si a gatului si evident a regiunii branhiale. Din acest motiv malformatiile fetei au fost considerate neuro-cristo-patii dupa materialul provenit din cerstele neurale. Ectomezenchimul : are capatitatea de a da nastere la mai multe tipuri de celule si de tesut. Ectomezenchimul se dezvolta din crestele neurale sI aceasta conceptie induce ideea ca foitele embrionare invatate nu au o specificitate absoluta. Ne aducem aminte ce sunt crestele neurale : grupe tranzitorii de celule care se gasesc la jonctiunea neuro-ecto-dermala. Placa neurala se adanceste, da nastere santului neural, iar la jonctiunea neuro ecto dermala se formeaza crestele neurale. In momentul in care tubul se inchide (tubul neural), crestele neurale se gasesc deoparte si de alta a tubului neural. Deci crestele se separa de santul neural inainte ca acesta sa se inchida si sa se transforme in tub neural . Se intampla la sf sapt 4, crestele neurale au fost sistematizate in creste neurale cerebrale mai voluminoase, si creste neurale medulospinale care sunt mai reduse ca volum. Crestele neurale cerebrale vor dispare treptat pe masura ce ele vor genera diverse tipuri de populatii celulare, populatii numite ... . Disparitia crestelor cerebrale progreseaza cranio caudal. Din celulele crestelor neurale vor lua nastere gg. Senzitivi ai nn. Cranieni (fara n. VII) , gg. Vegetativi ai extremitatii cefalice si va lua nastere ectomezenchimul capului si gatului pe care o sa-l vedem bine reprezentat in aceasta regiune. Din acest mezenchim se 102 | P a g e

formeaza mai multe tipuri de tesuturi. Prin diverse metode de embriologie experimentala s-a facut o teriatorizare a crestelor neurale, s-a stabilit directia in care celule migreaza, astfel incat sa stabilit ca celulele crestelor neurale prozencefalice migreaza printr-un spatiu acelular, sub forma unor coroane celulare, si se aseaza in mugurele fronto-nazal. Crestele de la prima vezicula cerebrala (cele proz-encefalice) trimit intr-un spatiu acelular celule care ajung in mugurele fronto-nazal. Celulele din crestele mezencefalice migreaza in regiunea din care se dezvolta ochiul adica in mugurii maxilari si mandibulari. Celulele romb-encefalice migreaza in arcurile branhiale si in arcurile aortice. Toate aceste migratiuni au fost dovedite la om folosindu-se timidina-triata , marker netoxic. In felul acesta au putut fi diferentiate celulele care provin din crestele mezenchimale de celulele provenite din mezoderm. S-a stabilit astfel ca cea mai mare parte a mezenchimului capului este un derivat al crestelor neurale. Derivatele ecto-mezenchimului : tesut osos, cartilaginos, termic, dentina si odonto-blastele dintilor,se diferentiaza tesutul conjuctiv din tiroida , paratiorida, timus si se diferentiaza unele celule ale formatiunilor globice (sau glonice?). Este evident ca prin tesuturile pe care ecto-mezenchimul le da nastere aceste tesuturi poarta numele de videsupra, ectomezenchimul continua dezvoltarea mugurilor fetei, la confluenta acestora , si in final la fuziunea mugurilor fetei. S-a stabulit de asemena ca la nivelul crestelor neurale exista corespondente neurale ale fetei si gatului corespondente encefalo-faciale si encefalo-branhiale. Fuziunea mugurilor fetei necesita o buna calitatea a ectomezenchimului in interiorul mugurilor ca si prezenta unor enzime , enzime lizozomale care actioneaza asupra ectodermului deinvelis, la locul unde acestia se gasesc in contact Enzimele lizozomale distrug ectodermul si determina unirea mugurilor faciali. Celulele crestei neurale inconjoara axul mezenchimatos al arcurilor si produce proeminenta arcurilor pe fetele anterolaterale. Am vazut ca materialul arcurilor branhiale este mezodermal, suprafata lor este acoperita de ectoderm care captuseste si pungile branhiale externe. Pe peretele ventral al faringelui, pe podeaua faringelui exista o zona sub forma triunghiulara cu baza indreptata spre mandibula si in aceasta zona arcurile si pungile branhiale se intalnesc. Aceasta zona a faringelui poarta numele de campul mezobranhial. Arcurile asezate unele sub altele sunt numerotate cranio-caudal. In sapt a 6a arcurile 1 si 2 cresc mai evident in special am vazut lectia trecuta ca arcul 2 creste mai puternic decat celelalte arcuri, acopera celelalte arcuri si fuzioneaza cu creasta epicardica. Ingroapa intr-o depresiune arcurile 3 si 4, o depresiune a ectodermului care se numeste sinusul cervical. Dlor spuneam ca fiecare arc branhial are in constitutia lui un schelet cartilaginos, o artera, un nerv si elemente musculare care ii sunt proprii. Muschii ce isi au originea in mezenchimul arcurilor, sunt inclusi uneori in musculatura viscerala. Sunt muschi striati cu actiune voluntara care la vertebratele superioare servesc masticatia, deglutitia, respiratia, expresivitatea fetei, auzul, iar la om acesti muschi deservesc in plus si limbajul articulat. Dlor mezenchimul fiecarui arc este scheletogen si miogen. Mezenchimul schetelogen este ectomezenchim cu originea in crestele neurale encefalice. Exista si ipoteza ca si cel miogen ar proveni tot din crestele neurale. Dlor unele elemente cartilaginoase din arcuri vor disparea, altele vor evolua sub forma de os, cartilagii sau ligamente. Muschii arcurilor branhiale migreaza in diverse directii, insa putem sa identificam locul lor de origine datorita faptului ca in aceasta migratie isi pastreaza inervatia initiala, deci vor fi inervati de nervul arcului branhial respectiv. Nervii arcurilor apar in sapt 5-6. Nervul arcului 1 este trigemenul, nervul arcului 2 este facialul, arcului 3 este glosofaringeanul, arcurilor 4 si 5 este vagul. 103 | P a g e

Arcurile sunt vascularizate de ramuri aortice care au fost numite arcuri aortice. Sunt 6 astfel de arcuri. In fiecare arc arterial patrunde un arc aortic, el strabate arcul branhial si in final aceste arcuri se reunesc in aortele dorsale. Sunt 6 arcuri arteriale aortice, ultimele 2 indica locul arcurilor branhiale care au devenit rudimentare. La inceput sist. arterial este reprezentat de 2 vase, care pleaca din trunchiul arterial , si care sunt numite aortele ascendente. Acestea urca la nivelul corpului pana la nivelul arcului 1 branhial ,de aici strabat grosimea acestui arc, trec in partea dorsala a arcului unde, formeaza cele 2 Aorte Descendente. Fuzioneaza in decursul lunii a 2-a. Intre aortele asc. si aortele desc observam ca de fiecare parte se formeaza anastomoze. Aceste vase anastomotice strabat arcurile branhiale fiind situate in arcurile branhiale ,i-au si ele forma unor arcuri si de aici le vine si numele de arcuri arteriale sau arcuri aortice. Unele din aceste arcuri aortice vor dispare. Altele, vor da nastere unor derivate vasculare importante pe care evident le gasim la nivelul capului si gatului.

35. Arcul 1 branhial 





 

Cartilajul primului arc, arcul mandibular , este constituit dintr-o scurta portiune dorsala ,numit proc. maxilar care se intinde pana inapoia regiunii oculare. Cealalta componenta a cartilajului este si ea foarte importanta : portiunea ventrala si poarta numele de procesul mandibular. Acesti muguri contin piese cartilaginoase cu origine in ectomezenchimul derivat din creasta neurala corespunzatoare rombomerului al 2-lea. Piesa cartilaginoasa a mugurelui maxilar este un cartilaj numit pterigo-palato-cuadrat , cartilajul celalalt este al lui Meckel. Din cartilajul pterigo cuadatrato palat , deriva priin osificare de cartilaj, procesoul scurt al nicovalei si ariei sfenoidului, situat in peretele orbite si reprezeinta un vestigiu al maxilarului osificat encondral. Din portiunea dorsala a cartilajului lui Meckel deriva Ciocanul. Extremitatea dorsala a cartilajuluii lui Meckel corespunde simfizei Mentale, in timp ce cea dorsala ,portiunii medii.Evident am vazut ca dupa aparitia lui pe marg superioara a arcului 1 , mugurele ,axilar participa la formarea fetei. Cartolajul lui Meckel se transforma fibros, din el rezulta lig sfeno mandibular , si lig anterior al ciocanului, in rest dispare cu exceptia a 2 mici segmente situiate la extremitatea lui dorsala. Dintr-un segmnet se formeaza ciocanul , dintr-unul separat nicovala. Ventral persista o mica portiune ce ia parte la formarea mandibulei, insa mandibula se formeaza secundar prin osificartea membranoasa a partii din mezoblastul care inconjoara cartilajul lui Merckel. Boooooonn.Deci la cartilajul arcului 1 : cartilajul palato-cuadrat al mugurelui maxilar, cartilajul lui Meckel al mugurelui mandibular, derivatele palato-cuadratului, derivatele cartilajului Lui Meckel din nuclei separati : ciocan , nicovala Musculatura arcului 1 : din mezenchimul arcului 1 i-au nastere muschii masticatori : temporalul, maseterul, mm. pterigoidieni (intern si extern) se dezvolta m. milo-hioidian , o parte din planseul bucal si pantecele anterior al digastricului. Toti acesti muschi sunt inervati de trigemeni care sunt nervii arcului 1.Masele premusculare ale celor 4 muschi masticatori formeaza mai intai un ansamblu unic din care se vor diferentia mai intai o grupa externa, grupa temporo maseterina si o grupa interna , pterigoidiana. In plus trigemenul va furniza enervatia senzitiva a pielii care acopera mandibula si cele 2/3 anterioare ale limbii. Arcul aortic 1 , e simplu , dispare in ziua 27, insa persista un mic fragment , care va fi incorporat in artera maxilara. Ei bine, acestea au fost derivatele din mezodermul arcului 1. Din endodermul arcului 1 rezulta limba si o mare parte a epiteliuluiu cavitatii bucale. Din ecto-dermul arcului 1 se formeaza tragusul, buzele, epiderma obrajilor, epiteliul vestibulului bucal si al gingiilor. Se formeaza palatul , emailul dentar, se form. Glandele parotide, submandibulare si sublinguale Din ectomezenchimul arcului 1 prin osificare de membrana se formeaza osul premaxilar, osul maxilar, osul palatin (fara procese orbitale si sfenoidale) , osul zigomatic, scoama osului temporal si cea mai mare parte a mandibulei. Nervul primului arc faringian : mugurele maxilar is cel faringiean primes enervatie din n. maxilar si mandibular. Din n mandibular o ramura trece ext de cartilajul lui meckel (n alveol;ar infderios), o ramura trece intern de cartilaj , i-a o directie frontala, iar acesta este n lingual. 104 | P a g e

36. Arcul 2 branhial - Arcul Hioidian 



 

In axul acestui arc se dezvolta un cartilaj, cartilajul lui Reiher, care si el deriva din ectomezenchim, cartilajul lui Raiher se intinde de la capsula auditiva pana la osul hioid. Din portiunea dorsala care poarta numele de osul timpano-hial , deriva un nucleu separat din care i-a nastere scaritza.Partea posterioara sau stilo-hialul se osifica formand manerul ciocanului parx-oculta si parx-apelta a procesului stiloid. Partea mijlocie poarta numele de ceratohial se transforma fibros si devine ligament stilo-hioidian. Partea ventrala sau apohialul se osifica si formeaza jumatatea superioara a osului hioid, si coarnele mici ale hioidului porin osificare encondrala. In sapt a 7-a se dezvolta musculatura, intiital este o teaca unica pt cap si gat continuta in fascia superficiala. Pentru musculatura arcului 2 este caracteristic fenomenul de migrare. Aceasta musculatura migreaza in directia craniana catre regiunile fetei si capului sau in directie caudala catre manubriul sternal. Unii din m fetei se dispun circular in jurul orificiilor. Tunica musculara are un strat superificla si unul profund. Stratul superficial migreaza si se divizeaza in 3 portiuni: o 1 cervicala : platisma , m occipito-auricular pt ureche si occiput o 2 portiunea faciala din care i-au nastere in luna a 3-a muschii mimici. o 3 stratul profund : m. buccinator, m. orbicular al buzei, triangularul buzei inferioare si patratul buzei.  La nivelul faringelui se formeaza stalpul anterior al faringelui dar tot din materialul arcului 2 se dezvolta m stilo-hioidian, pantecele posterios al digastricului si m. staperius . Inervati de nervul 7, facial.  Ne aducem aminte : cel de-al 2-lea arc branhial se dezvolta excesiv si acopera arcurile 3 si 4 impreuna cu pungile branhiale respective aici formandu-se sinusul cervical care este sortit disparitiei.In acest fel arcul branhial al 2-lea contribuie la formarea partilor laterale ale gatului. Arcul arterialal 2-lea dispare numai in portiunea lui ventrala. Din portiunea dorsala, i-a nastere artera stapediana. Din endodermul arcului al 2-lea da o parte a bazei limbii (epiteliului), o parte din epiteliul faringelui. Din ectodermul arcului 2, rezulta pavilionul urechii si partea superioara a epidermei gatului

37. Arcul 3 branhial    

Cartilajul arcului 3 in portiunea sa ventrala contribuie la formarea coarnelor mari si la partea inferioara a corpului osului hioid. La nivelul faringelui se dezvolta stalpul posterior al valului palatin, si m. stilofaringian. Inervatia arcului este data de nervul groso faringian (IX) . Aceasta inervatie arata ca o parte din materialul arcului 3 i-a parte si la formarea limbii, pentru ca inervatia senzitiva a limbii este asigurata de gloso faringian. Din endodermul arcului 3 i-a nastere o parte a bazei limbii (epiteliu), o parte a epiteliului faringian si o parte a epiglotei. De asemenea se va forma epidermul partii mijlocii a gatului. Arcurile arteriale : la extremitatea proximala se formeaza artera carotida comuna, iar la extremitatea distala se formeaza artera carotida interna. Dintr-un mugure independent v-a lua nastere artera carotida externa (asupra vaselor se va reveni la capitolul CORD).In raport intim cu artera arcului si a nervului IX, se dezvolta un organ cu fct preso-receptoare care este corpusculul carotic. In saptamana a 7-a pe partea mediala a arterei se vad 3 mase celulare neuronale, gg ai n IX , X si gg simpatic cervical. In saptamana a 9-a, corpusculul carotidian se situeaza definitiv la locul de bifurcatie al arterelor carotide.

105 | P a g e

Arcul 4 

  

Din mezenchimul arcului 4 se dezvolta jumatatea superioara a cartilajului tiroid. Tot din el se dezvolta muschii extrinseci ai laringelui , muschii tiro-hioidian , m ridicator al valului palatin , si probabil si constrictorul superior al faringelui. Acest muschi sunt inervati de nervul laringeu superior (ramura a vagului). Din al 4-lea arc arterial la stanga i-a nastere crosa aortei. Din endodermul arcului i-a nastere o parte a limbii, a faringelui si epiglota. Ectodermul arcului 4 se pierde in sinusul cervical. Arcul al 5-lea



este rudimentar si dispare repede prin involutie Arcul 6

   

 

Din mezenchimul arcului 6 se dezvolta partea inferioara a cartilajului tiroid, cricoid, cuneiforme si muschii intrinseci ai laringelui, muschi care sunt inervati de n. laringeu inferior care este ramura din vag. Din ectodermul arcului se dezvolta epiderma partii inferioare a gatului. Nervul arcului 6 este nervul vag prin ramura sa , nervul laringeu recurent. Arcul aortic 6 este arcul pulmonar este prezent bilateral. o In partea dreapta segmentul proximal al acestui arc arterial persista si formeaza prima portiune a arterei pulmonare drepte. In stanga din segmentul proximal se formeaza artera pulmonara stanga in timp ce din segmentul distal se formeaza ductul arterial , in asa fel ca in dreapta prin disparitia segmentului distal al arcului aortic 6, ansa nervului laringeru recurent drept se formeraza si urca inferios de artera sublacive dreapta. o In timp ce in partea stanga persistenta segmentului distal al arcului aortic 6, ductul arterial, mentine in mediastin ansa nervului recurent laringeu stang care s erealizeaza pe sub arcul aortei si pe sub ligamentul arterial. Domnilor , mezenchimul ultimelor arcuri branhiale contribuie impreuna cu materialul miotoamelor cervicale la formarea primordiilor muschilor SCLM si Trapez. Partea care provine din arcurile branhiale este inervata din nervul accesor, partea care provine din miotoamele cervicale este inervata de Plexul cervical.

38. Câmpul mezobranhial - derivate In spatiile interbranhiale dintre arcurile 1 , in stanga si in dreapta se gasesc tuberculii linguali. Pe linia mediana se gaseste tuberculul lingual impar, deoparte si de alta se gasesc tuberculi linguali laterali. Intre extremitatile anterioare ale arcurilor 2 se gaseste o alta proeminenta numita Copola. Ea este separata de tuberecului lingual impar prin o depresiune numita Foramen Cecum.Mai jos de copola intre extremitatile arcurilor 3 si 4 este situata eminenta hipo-branhiala. Portiunea caudala a eminentei hipobranhiale poarta numele de furcula , viitoarea epiglota. Posterior de furcula se gaseste sanul laringo-traheal, care reprezinta viitorul orificiu laringean, ei bine , derivatele campului mezobranhial raman in urma celor derivate din arcurile branhiale. Limba are 2 regiuni , diferite ca dezvoltare. Corpul limbii este de origine ectodermala, situat inaintea v-ului lingual , contine papilele gustative si are rol in masticatie.Portiunea faringiana este de origine endodermala contine glande si tesut limfoid, are rol in deglutitie.Intre cele 2 portiuni se gaseste santul terminal. Pungile branhiale interne , care apar in sapt 4 , in sapt 5 i-au asepctul unor santuri, respectand pe planseul faringelui primitiv un spatiu triunghiular cu vf in jos catre cavitatea bucala si acest spatiu se numeste campul mezobranhial. Derivatele lui sunt : limba, epiglota, glanda tiroida. 106 | P a g e

43. Scheletul osteo-fibros al limbii La om in sapt a 4-a in dreptul capetelor reunite ale primuluiu arc branhial pe linia mediana a faringelui primitiv apare o proemineta numita tuberculul lingual impar. In sapt 5 din arcul mandibular de o parte si de alta a liniei mediane apare cate un alt mugure lingual. Cei 2 vor fuziona intre ei, apoi cu tubercului impar pe care il acopera. Cum se intampla? Mezoblastul subiacent prolifereaza si invadeaza mugurii laterali. Persista un timp intre mugurii mandibulari, creeaza un scurt sant separartor, ce corespunde viitorului sept lingual. In sapt a 6-a vf limbii este bifid. Este reprezentata de o proeminenta care rezulta din extremitatile ventrale ale celui de-al 2-lea arc care este CopOla. Va fi acoperita de o proemionenta a eminentei hipobranhiale. In vf santului terminal care separa tuberculul ce imparte copola, se gaseste o depresune foramen cecum care este locul de unde incepe dezvoltarea glandei tiroide. Caudal de copOla in dreptul arcurilor branhiale 3 si 4 se dezvolta eminenta hipobranhiala , iar lateral de ea fanta traheo-bronsica. Din dezvoltarea mugurilor linguali laterali se constituie cele 2/3 antrerioare ale limbii sau corpul limbii. Linia de unrie a acestor muguri apare sub forma rapeului median al limbii continuat in interiorul limbii cu septul mediosagital al limbii. Dupa fuzionarea acestor formatiuni, limba creste acc. In toate sensurile, pe fata ei anterioara se delimiteaza un sant care o separa de arcul mandibular si de planseul bucal, evidentiindu-se in acest fel portiunea libera a limbii, portiunea orala. Din eminenta hipobranhiala se dezvolta treimea posterioara a limbii. Limita dintre cele 2 portiuni ale limbii o constituie santul terminal in forma de V, care are vf. catre gaura oarba ( foramen Cecum). Inaintea santului terminal se gaseste sirul celor 9-10 papiple caliciforme, viitoarea epiglota.

44. Musculatura limbii Diferentierea musculaturii linguale incepe in sapt 7 din materialul migrat al ultimelor 3-4 segmente occipitale. Originea acestor muschi este aratata de inervatia care este data de n. hipoglos, aici avem o exceptie : muschiul palatoglos -> n vag. Intai se separa muschii extrinseci ai limbii, ei apar la sfarsitul lunii a 2-a, incepand din saptamana a 9-a se diferentiaza papilele filiforme care nu sunt induse de prezenta unui nerv. In luna a 3-a apar papilele circumvualate, care sunt induse de nervul faringian, iar din portiunea profunda a papilelor vualate formeaza Glandele Hepner (?)

45. Vascularizatia si invervatia limbii  

  o

Inervatia profunda este asiguarata de inervatia arurilor branhiale 1,3,4,5. Inervatia senzitiva a corpului limbii este asigurata de nervul trigemen in arcul 1, arcul 2 nu i-a parte la edificarea limbii, dar nervul facial, nervul arcului 2 asigura inervatia senzitiva a tuturor papilelor limbii ,cu excepetia papilelor caliciforme. Inervatia senzitiva a treimii posterioare (radacinii) si a papilelor caliciforme este asiguarat de nervul glosofaringian , n arcului3. Inervatia caudala a radacinii limbii este asiguarat de nervul vag care este nervul arcurilor 4 si 6, inervatia motora este asiguarat de nervul hipoglos, ce se distrb m limbii. Anomalii ale limbii : aglosia -> lipsa totala de dezvoltare, macroglosia -> , microglosia, bifidatea limbii, anchilo glosia , fistulele (resturi ale canalului tireoglos)

107 | P a g e

Craniul 12.04.2010 – Curs 6

38. Câmpul mezobranhial – derivate (continuare) : Tiroida Schita tiroidei este vizibila din ziua 24 cand embrionul are 6 somite. Apare pe linia mediana a endofaringelui tangent cu tuberculul limbar. Epiteliul endoteliului incepe sa se invagineze , si astfel i-a nastere depreseiunea Foramen Cecum. In fundul acestei depresiuni, endodermul incepe sa prolifereze. Se formeaza un diverticul sacular, care incepe sa coboare in mezenchimul subiacent. Pediculul acestui diverticul reprezinta viitorul canal tireoglos. Acest diverticul se transforma intr-un cordon celular plin , apoi cordonul celular plin incepe sa se fragmenteze. Capatul caudal al cordonului se imparte, devine bilobar si in acest fel i-a nastere primordiul glandei tiroide. Primordiul tiroidian isi termina migratia in saptamana 7 cand ajunge in pozitia definitiva pe fata anterioara, a primelor cartilaje traheale. In saptamana 10, rudimentul tioidei da nastere la cordoane celulare care apoi se fragmenteaza in insule celulare prime, care sunt despartite intre ele de cordoane de tesut mezenchimatos vascular. Apoi insulele se caviteaza, iar celulele componente formeaza peretii foliculului tioridian. In cavitatea foliculilor tiroidieni se gaseste o substanta care contine un cordon numit tiroxina. Cea mai mare parte a conductului tireoglos si a cordonului celular, care lega primordiul tiroidei de locul de origine, involueaza. In urma aceste involutii, el se transforma intr-un cordon fibros ce ia numele de tractul tiroglos. Cam la jumatate din indivizi capatul distal al cordonului tireoglos, poate sa persiste si formeaza lobul piramidal al tioidei.

Anomalii de dezvoltare a tiroidei Resturile epiteliale ale canalului tireoglos, dau nastere frecvent histelor tiroidiene sau a unor tumori tiroidiene care sunt situate la baza limbii. Prin anomalii de dezvoltare intelegem ca se poate opri in coboararea ei ceea ce inseamna ca poate da nastere la tumori sau chisturi mandibulare:  

Tiroidele accesorii : le putem gasi la baza limbii, adica tiroidele linguale, sau pe traect. Tiroidele cervicale : tiroida poate sa coboare si sa ramana la nivelul gatului, pana se instaleaza in pozitia ei definitiva.

Va spuneam ca exista si alte anomalii in sensul ca lumenul diverticulului tiroidian poate persista fie sub formna unei fistule care se deschide la piele, putem avea si lipsa de dezvoltare a tioridei (aplazia , hipoplazia tiroidiei), si aceste tioride accesorii ce raman in drum in timpul coborarii primordiului tioridian.

39. Derivatele gurii primitive Inainte de aparitia palatului dur, gura primitiva va da nastere adenohipofizei si pungii faringiene a lui Luchka. Hipofiza are o dubla origine, o parte din ea are origine ectodermala si nervoasa. Adenohipofiza, sau hipofiza anterioara ia nastere din ectodermul care captuseste gura primitiva, iar neurohipofiza ia nastere din diencefal din portiunea anterioara a podelei ventriculului al 3-lea. La sfarsitul sapt a 4-a, apare un mugure epitelial pe linia mediana a tavanului gurii primitive, imediat inaintea membranei oro-faringiene. Aceste mugure epitelial devine o formatiune cavitara care poarta numele de punga lui Ratchke, care se indreapta spre planseul diencefalului si patrunde in mezenchimul care formeaza baza craniului. In acelasi timp din planseul diencefalului se formeaza prin invaginare un alt diverticul numit infundibulul ce porneste din planseul verticulului al 3-lea, din dreptul hipotalamusului. Pediculul pungii lui Ratche dispar. Punga devine o vezicula care se lipeste de infundibul. Intre timp membrana orofangiana dispare. In final peretele anterior al veziculei se ingroase si formeaza lobul anterior al hipofizei iar pediculul 108 | P a g e

post -> lobul intermediar. Cavitatea intre cele 2 formatiuni devine aproape virtuala iar o extindere a hipofizei anterioare va forma un manson in jurul pediculului infundibular edificand partea tubulara a hipofizei epiteliale. Capatul distal al infundibulului se transforma intr-un organ plin care este lobul posterior al hipofizei, iar lobul post este legat de hipotalamus prin tija hipofizei. Materialul celular al hipofizei anterioare se organizeaza in cordoane. Intai apar celule eozinofile apoi bazofile apoi cromofile. Secretia este in cantitate putina.

Anomalii de dezvoltare a gurii primitive    

Agenezia hipofizei – malformatii grave ale encefalului Hipofiza faringeana – nodul hipofizar inglobat in peretele faringelui, anomalie asimptomatica Chistul congenital intrahipofizar - uneori trebuie extirpat chirurgical Punga faringeana a lui Ratche - diverticul care apare pe linia mediana. Daca dezvoltarea este in exces da nastere vegetatiilor adenoide.

10. Suprafețe articulare ale ATM Se stabileste o legatura mobila intre baza craniului si mandibula pe de o parte si permite, pe de alta parte miscarile suprafetei articulare dentare inferioare pe suprafata superioara dentara in vederea efectuarii functiilor primare ale aparatului dentromaxilar. La articulatie participa fata articulara fosei mandibulare si tuberculul articular al temporarului iar pe de alta parte condilul mandibulei. La fata articulara a osului temporal se desprinde in directie anterioara procesul zigomatic. Anterior apofiza zigomatica se articuleaza cu apofiza temporala a osului zigomatic. Aceasta apofiza zigomatica ia nastere prin 2 radacini. O radacina care se continua cu linia temporala, este radacina longitudinala. Prezinta inaintea conductului auditiv extern si a scizurii lui Glasser un tubercul care poarta numele de tuberculul zigomatic posterior. Cealalta radacina este radacina transversala este mai scurta si mai groasa, convexa si articulara. Mai poarta numele de tuberculul articular. Extremitatea acestei radacini este voluminoasa si poarta numele de tuberculul zigomatic anterior. Intre cele 2 radacini se gaseste fosa mandibulara. Tuberculul articular este o veritabila suprafata articulara, reprezinta un segment de cilindru concav transversal. Partea sa concava este articulara. Are o lungime sagitala de aprox 9 mm, oblicitatea varieaza intre 5 si 50 de grade fata de planul orizontal. Inclinatia este in functie de masticatie. Este mai verticala in miscarile masticative si mai lina cand predomina miscarile de lateralitate. Fosa articulara este ovalara, are axul mare paralel cu cel al tubercului articular. Este situata inapoia tuberculului articular evident intre cele 2 radacini ale apofizei zigomatice. Scizura o imparte in 2 divziuni:  

Diviziunea anterioara: este singura si care este si fata articulara. Diviziunea posterioara: formata si de fata externa a conductului auditiv.

Axele converg spre marginea posterioara a gaurii occipitale.Daca acestea sunt mai apropiate de axul transversal al articulatiei, in articulatie se executa predominent miscari de coborare si ridicare. Tablia osoasa care separa tavanul de continutul cutiei craniene nu este supus presiunii mandibulare. Cealalta suprafata articulara este condilul mandibulei sau procesul condilar. Este o eminenta elipsoidala situata in unghiul postero-superior al ramurei mandibulei. Suprafata articulara elipsoidala este mult mai mica decat fata articulara a temporarului. Numai fata anterioara a condilului este articulara. Inferior de fata articulara a condilului avem o mica depresiune pentru insertia m. pterigoidian 109 | P a g e

lateral. Dirtectia axului condilului ca si aceea a fosei mandibulare este dependenta de tipul miscarii. Condilul prezinta 2 versanti: unul ant convex acoperit de cartilaj si unul posterior aproape vertical si aplatizat. La extremitatiile laterale se gaseste cate un mic tubercul condilian, unul extern pe care se insera lig lateral al ATM si un tubercul intern pe care se insera lig intern sau medial al ATM. Ambele suprafete articulare sunt convexe. Adaptarea suprafetelor articulare se datoreaza meniscului intraarticular care se interpune intre condil si fosa mandibulara. Despre discul articular vom discuta ceva mai mult. Acest disc articular este format dintr-un tesut fibro-elastic, el separa complet cavitatea articulara in 2 etaje, unul supradistal, si unul infradistal. Are un contur eliptic, de forma unor lentinle biconcave care este mai subtire in partea centrala . In raport cu periferia, este inclinat in jos si inainte, are 2 fete si o margine. Fata superioara a condilului este mai intinsa decat cea inferioara si prezinta o dubla curbura. In plan sagital este concava inainte corespunzand tuberculului articular si este convexa inapoi corespunzand cavitatii glenoide. Fata inferioara este exclusiv concava si se aplica pe versantul anterior si pe creasta transversala a condilului mandibulei. Marginile interna si ext. sunt legate de condilul mandibulei prin 2 benzi subtiri fibroase in asa fel incat meniscul se poate deplasa dinapoi inainte si dinainte inapoi pe condil, ramanand insa solidar cu condilul mandibulei. Partea posterioara are o grosime dependenda de adancimea fosei mandibulare. Structural, prezinta 2 portiuni: una anterioara mai subtire, cu struct fibroasa, aici a fost descrisa o zona vasculara de Dixon , altii considera ca aceasta zona a fost vascularizata si cu varsta devine avasculara. Propicitatea acestei zone se realizeaza prin inhibitie. Zona posterioara este mai laxa si are 2 subzone, una postero superioara , in care predomina fibrele elastice si aceasta zona se intinde cand discul este tras in jos si inainte prin actiunea muschiului pteriogidian lateral. Cand mandibula revine in miscarea initiala, aceasta banda elastica trage discul inapoi si se opune ca discul sa fie presat intre suprafetele articulare. Aceasta banda elastica limiteaza deplasarile excesive in articulatii. Partea postero-inferioara este mai putin vascularizata. Rol, realizeaza congruenta , izoleaza condilul mandibulei de faza mandibulara si determina 2 cavitati articulare important e ca in fiecare din ele se realizeaza un anumit tip de miscare, amortizeaza evident socurile intre suprafetele articulare si are rol in miscarile de deplasare a condilului mandiblei.

12. Capsula ATM și ligamentele intrinseci Mijloacele de legatura : capsula articulara , o membrana conjunctiva cu rol de protectie si de a mentine in limite fiziologice, miscarile condilului si discului articular. Capsula are forma unui trunchi de con, superior se insera pe marginea ant. a tuberculului articular, la baza spinei sfenoidului apoi pe buza anterioara a scizurii lui Glaserr, si pe tuberculul zigomatic posterior. Inferior, capsula articulara se prinde in jurul condilului mandibulei coborand mai mult posterior decat anterior. Spatiul dintre peretele posterior al capsulei si partea timpanica a temporalului este ocupta de tesut conjuctiv lax. In structura capsulei avem 2 categorii de fibre: profunde care se intrerup la menisc si sunt subdivizate in acest fel in fibre temporo-meniscale de la osul temporal la menisc care posterior formeaza fraul meniscal posterior. Acest frau meniscal posterior este cel care limitreaza miscarea de propulsie a madibulei. A 2-a categorie de fibre subnt fibre care pleaca de la menisc, fibrele menisco-maxilare ,mai putin importane. Si exista fibrele superificiale care sunt fibrele temporo mandibulare care nu au oprire la nivelul meniscului sau discului articular. Peretii mediali si laterali ai capsulei sunt alcatuiti din 2 formatiuni ligamentare inextensibile numite ligamentele intrinseci ale articulatiei. Ligamentele intrinseci sunt unice pt fiecare condil. Ligamentul lateral extern este scurt, are consistena fibroasa, este etalat in evantai, deschis in sus e f puternic si reprezinta singur principalul mod de unire al articulatiei. Se descriu 2 fascicule: coarda zigomatica mandibulara , fascilulu posterior care se intinde de la fosa 110 | P a g e

mandibulara la marginea externa a condilului mandibulei.Ei bine fasciculul posterior, coarda zigomatico mandibulara, iar fasciculul anterior sau bandeleta zigomatico mandibulara care este fetala, oblica in jos si inapoi se intinde de la tuberculul zigomatic al termporalului la marginea externa a condilului mandibulei. Ligamentul medial sau ligamentul lateral intern , se gaseste pe fata interna a capsulei este mai mic, mai putin rezistent, el merge in grosimea capsulei de la marginea interna a fosei mandiulare si spina sfenoidului, pana la fata postero interna a condilului, ambele ligamente franeaza deplasarea laterala a condilului

11. Ligamentele extrinseci ale ATM Ligamentele extrinsci (extracapsulare) alaturi de lig intreinseci se descriu o serie de ligamente accesorii sau lig extrinseci , se gasesc la distanta de articulatie. Domnilor, ligamentele extrinseci sunt ligamentul pterigomandibular, sau rafeul pterigomandibular sau rafeul buco-faringian, se intinde de la carligul procesului pterigoid la extremitatea posterioara a liniei milo-hioidiene. El reprezinta intersectia fibroasa dintre fibrele buccinatorului situat inainte si a constrictorului superior al faringelui situat inapoi. Ligamentul sfeno mandibular este situat medial are un fascicul anterior care se intinde de la spina sfenoidului la unghiul fetei mediale a ramurei mandibulei in jurul orificiului mandibulei acolo unde se gaseste spina lu Sfixx (?) , si are un fascicul posterior de la scizura lui Glaserr pe fata interna a ramurei mandibulei si uneori se individualizeaza sub forma unui ligament propriu care poarta numele de ligamentul timpano mandibular. El formeaza partea posterioara ingrosata a aponevrozei inter-pterigoidiene. Limiteaza impreuna cu colul mandibulei butoniera retrocondiliana a lui Juvara prin care trece a. maxilara si n. auriculotemporal si prin care comunica loja parotidei cu fosa infratemoprala. Ligamentul stilo mandibularul este o bandeleta fibroasa oblica in jos si inainte de la vf apofizei stiloide la vf mandibulei inapoia ligamentului timpano mandibular. Impreuna cu lig. stilohioidian, m. stilohiodoan, m. stiloglos si m. stilofragingian constituie diafragma stiliana. Ligamentul pteriog-spinos uneste spina cu spina lui Civini care se gaseste pe lama laterala a pterigoidei. Acest ligament este deseori osificat, nu deserveste aceasta articulatie, defapt leaga 2 pct ale exobazei. “Domnilor , nu este chiar asa de complicat nu?” Toate aceste ligamente impreuna cu lig lateral extern creaza un aparat de sustinere a mandibulei. Lig extrinseci sprijina articulatia in timpul deschiderii gurii. Ea este normala atunci cand condilul se sprijina pe tuberculul articular. Altfel , se poate produce luxatia mandibulei, unilaterala sau bilaterala. Luxatia este o luxatie infra capsulara, si se face doar distensia capsulei. In acest caz , articulatia este fixata prin agatarea procesului apofizei coronoide de zigomatic sau este intepenita intre aceasta si tuberculul articulat la care se adauga tractiunea maseterului. Ei bine.. articulatia poate fi repusa in pozitie fiziologica prin apasarea arcului mandibular in dreptul ultimului molar cu ambele police. Mijloacele de unire : mijloace de alunecare, sunt reprezentate de membrana sinoviala , o membrana conjunctiva care captuseste partea interioara a capsulei. Ea este divizata in 2 parti distince cate iau parte pe fiecare etaj articular , adik o parte superioara sau o parte inferioara.Cele 2 sinoviale sunt distincte si ele comunica in mod exceptional daca discul este perforat printrun orificiu central, secreta lichiduul sinvoial cu rol lubrifiant.

13. Raporturile ATM Lateral art temporo mandibular are pielea, tesutul celular subcutant cu fibrele temporale in facial care se anastomozeaza cu fibre din n. auriculotemporal, tot lateral se gaseste originea, traectul arterei si venei transverse a

111 | P a g e

fetei. Intre condilul mandibulei si tragus, urca vertical vasele temporale superficiale, n. auriculo-temproal si gg. limfatici preauriculari. 

 

Poterior, in raport cu polul superior al glandei parotide separat de capsula glandei parotidei, sub art temporo mandibulara , art. carotida externa se bifurca in a. temproala superificala si a. maxilara. Artera maxilara incojoara colul si se aseaza in raport cu fata mediala a articulatiei temporo mandibulare trecand prin butoniera retrocondiliana a lui Juvara. Posterior art temporo mandibulara ia raport cu fata anterioara a conductului auditiv extren. Medial de articulatie prin butoniera retrocondiliana a lui Juvara trece A. maxilara dinspre anterior spre posterior prin gaura ovala trece n. mandibular n. auriculotemporal. Anterior se gasetse maseterul si pteriogiidianul extern sau lateral, in sus se gaseste peretele osos al bazei craniului si prin acest perete osos ia raport cu lobul temporal.

14. Particularități funcționale ale ATM Mecanica articulatiei temporo mandibulare Un os unic si nepereche, mandibula se articuleaza mobil si biarticular cu baza craniului. Strasser a numit acest lucru , articulatie bicapsulara monochinetica complexa, pt ca orice miscare in una din cele 2 articulatii influenteaza in mod direct si pe cea de pe partea opusa. Este singura articulatie din corpul uman in care cele 2 fete articulare care vin in conact sunt convexe, fata articulara a colului mandibulei si tuberculul articular al temporalului. Discul articular compenseaza congruenta dintre fetele articulare convexe. Imparte fiecare articulatie in 2 etaje. In fiecare din cele 2 etaje se efectueaza un anumit tip de miscare : miscarea de translatie : alunecarea se realizeaza in etajul superior, iar in etajul infradistal miscarile de rotatie. Discul fibrocartilaginos este aderent in periferia sa de capsula articulara si transforma articulatia bilaterala simetrica practicand 4 articulatii, cate 2 de fiecare parte, si am vb adineauri ca fiecare din cele 2 are o membrana sinoviala distincta. Acest lucru conditioneaza functional cresterea gradelor de libertate in articulatia temporo mandibulara. Astfel conformata, articulatia poate sa fie inclusa in grupul articulatiilor sfenodiale desi suprafetele articulare au o forma elipsoidala. Aparitia discului articular este conditionata de miscare de alunecare anterioara. In miscarile de deschidere a gurii condilul care este coafat de meniscul articular acesta fiind fixat de capsula prin circumferinta sa, ea se deplaseaza odata cu condilul cea ce si justifica denumirea de articulatie transportabila. Carnivorele pot realiza doar miscarea de rotatie (taie si sfasaie carnea si inghit nemesetacat). La rozatoare miscarea este de alunecare inainte si inapoi.

15.-16.-17. Miscarea de coborâre, ridicare, lateralitate a mandibulei Ei bine, omul are o articulatie temporo mandibulara in asa fel constiuita in cat poate sa execute toate cele 3 tipuri de miscare : miscarea de alunecare inainte (anteductie), miscare de alunecare inapoi (retroductie) si miscare de lateralitate. Toate se executa intre menisc si fosa mandibulara (capul condilului mandibulei). Timpul 1: Se produce o rotatie a condilului pe menisc in jurul unui ax transverals care trece prin jurul condilului si corespunde cu insertia inferioara a art temporo mandibulare. Este o miscare tip balama , ce deschide gura 3-4 mm , si corespunde trecerii de la ecluzia dintilor la pozitia de repaus a mandibulei. Aceasta miscare este ghidata de lig. extern si intern ale art. temporomandibulare. Continuarii acestei miscari se opun ligamentele pterigo mandibulare si lig mandibulare, care vor prelua ghidarea pentru timpul urmator. Stimularea baro-receptorilor de la capetele lor de insertie si impulsurile rezultate de aici, pun in evidenta sist. de reglare neuro muscular care regleaza depfat toate miscarile. Timpul 2 al miscarii de coborare are 2 componente : in etajul supradistal se executa translatia inainte discului articular si a condilului mandibulei. Prin aceasta articulatie discul trece de pe versantul posterior al tuberculului articular 112 | P a g e

pe fata inferioara a acestuia. In aceasta miscare este unanim admis rolul muschiului pterigoidian lateral pentru primele faze ale deschiderii gurii. Pterigoidianul lateral poarte executa miscarea mandibulei gratie legaturilor cu discul articular, iar prin intermediul legaturilor cu discul articular, are legatura cu fibrele posterioare ale capsulei. Aceste fibre prelugesc insertia m. pteriogidian lateral pana pe fata posterioara a colului mandibulei. In acest fel inveleste colul mandibulei pe deasupra si inpoi iar contractia lui coboara neaparat mandibula. Pterigoidianul lateral are 2 fasc : fasc superior care trage inainte , si fasc inferior care trage capul mandibulei. Aceasta miscare de deplasare inainte este limitata de punerea in tensiune a fraului superior. In acest fel se realizeaza anteductia mandibulei fara deschiderea gurii. A 2-a metoda de coborare se produce in infradistal, miscarea care se produce intr-un ax transveral ce trece printrun plan asezat imendiat deasupra mandibulei. Discul ramane pe loc si miscarea este limitata de tensiunea laterala. In acesta miscare de deschidere a gurii se realizeaza o presiune a glandei parotide si se realizeaza o secretie a acesteia. Timpul 3 : la sf timp 3 m. maseter si m. pteriogidianul intern sunt intinsi la maxim si devin paraleli cu ramura asc a mandibulei. La un momendat acesti muschi se relaxeaza brusc. Fibrele inferioare ale pterigoidianului intern trag inferior iar fasc superioare trag de menisc inainte. Se produce in acest fel o miscare de translatie inainte a mensicului si o miscare de rotatie inapoi a condilului mandibulei in art inferioara condilo-meniscala. Toata aceste miscari insumate mai deschid gura cu 2 cm.

113 | P a g e

Craniul 19.04.2010 – Curs 7

15. Mişcarea de coborâre a mandibulei Miscarea de coborare este initiata de contractia bilaterala a mm pterigoidian. Este evident ca mm coboratori nu pot sa actioneze decat daca hioidul este fix. Fixarea hioidului se realizeaza prin legaturile pe care le are cu laringele, faringele si cu baza craniului prin ligamentul stilohiodian sau prin contractia muschilor suprahioidieni si pantecele posterior al digastricului. Deschiderea gurii se poate face si cu mandibula fixata si rasturnarea inapoi a craniului prin contractia muschilor cefei. Dupa moarte gura se deschide datorita relaxarii mandibulei. Miscarea de coborare este favorizata de gravitatie.

22. Structura funcțională a muschiul pterigoidian lateral Este un muschi scurt conic cu fibre orientate orizontal si care are un punct fix anterior. Are 2 fascicule, unul superior sau fasciculul sfenoidal care ia nastere pe fata infratemporala a aripii mari a sfenoidului si se termina prin fibre aponevrotice pe marg ant a discului articular si pe fascia ant a condilului mandibulei. Este un fascicul orientat orizontal. Al doilea fascicul, cel inferior sau fasciculul pterigoidian se insera pe cele 2/3 inf a fetei laterale externe a lamei pterigoide si pe apofiza piramidala a palatinului. Aceste fibre se termina in foseta pterigoidiana a procesului condilar. Fibrele pterigoidianului lateral sunt orientate dinainte inapoi, dinauntru in afara si ascendent. Muschiul este situat in fosa infratemporala are raporturi importante cu n mandibular cu a maxilara si cu ramurile a maxilare. In ceea ce priveste raporturile cu a maxilara, aceasta poate fi antepterigoidiana sau interpterigoidiana. Inervat de n intermandibular. Este componenta de propulsie sau de tragere daca se contracta doar de o parte. Trage mandibula in jos. Coborarea nu se datoreaza numai oblicitatii fasciculelor ci este conditionata si de panta tubercului articular care combina orice miscare de propulsie in mod obligatoriu cu o miscare de coborare a capului mandibulei pana sub tuberculul articular. In miscarile rapide de deschidere a gurii, rolul principal il are factorul muscular, gravitatia fiind factor secundar. Muschiul milohiodian: Este un muschi lat patrulater care impreuna cu cel de partea opusa formeaza planseul gurii sau diafragma Oris. Insertia superioara a milohiodianului se face pe linia milohioidiana a mandibulei. Are fibre lungi posterioare care se termina pe fata ant a hioidulu. Fibrele anterioare se insera pe un rafeu care se gaseste median si care se intinde de la simfiza mentala pana la hioid. Este inervat de ramura milohioidiana a n alveolar inf. Are rol in masticatie cand ia punct fix pe hioid. Cand ia punct fix pe mandibula are rol in deglutitie. Muschiul digastric: se prezinta ca un arc cu concavitatea superior. Este compus dintr-o portiune posterioara, portiunea mastoidiana care pleaca de la incizura mastoidiana coboara medial si ant si se termina pe tendonul intermediar care strabate partea inf a m stilohioidian, ajunge de marginea hioidului pe care adera. Aceasta portiune este inervat de n faciala si n glosofaringean, apoi isi schimba directia in sus si se continua cu fibrele pantecelui ant, fibre care se insera pe foseta digastrica a mandibulei. Cand ia punct fix pe hioid coboara mandibula. Cand ia punct fix pe mandibula si pe procesul mastoid, ridica laringele, hioidul, cu rol in deglutitie. Acestia sunt muschii care coboara mandibula. Acuma sa vedem miscarea inversa, miscarea de ridicare a mandibulei.

114 | P a g e

16.Mişcarea de ridicare a mandibulei Practic este vorba de miscarea de inchidere a gurii, ce se realizeaza prin actiunea a 3 perechi de muschi ridicatori, muschii maseteri, muschii pterigo med si muschii temporali. Prin aceasta miscare capul mandibulei ajunge in partea ant a fosei mandibulare. In acest moment cele 2 arcade dentare vin in contact direct. In momentul inchiderii gurii intreaga presiune se produce pe dinti si de aici este transmisa prin arcurile traiectoriale de pe mandibula sau din masivul facial. In aceasta pozitie fata articulara convexa a tubercului articular si suprafata ocluziva a arcadelor dentare se inscriu pe un arc de cerc al carui centru este in orbita. In aceasta miscare de inchidere a gurii, fraul post al discului articular care este elastic, contribuie impreuna cu muschii la readucerea capului mandibulei si a discului articular inapoi. Muschii masticatori sunt muschi craniomandibulari. Ei sunt inervati de n mandibular.

23. Structura functională a muschiului temporal Cel mai puternic este m temporal dispus ca o lama in evantai in regiunea temporala. Se insera pe suprafata totala a fosei temporala pana la linia temporala inf. De aici fasciculele converg catre un tendon care se intind si ajung pe procesul coronoid al mandibulei. Superficial se gaseste n auriculotemporal, vasele temporale superficiale si nervii auriculari ant si sup ca si aponevroza epicraniana. Profund de m temporal se gasesc vasele si nn temporali profunzi si a maxilara. In portiunea inf temporarul este acoperit de maseter si la randul lui acopera mm pterigo, buccinatorul si corpul adipos al obrazului. In struct temporarului deosebim un fascicul ant, ale carui fibre au directie verticala si inervata de temporal ant si trag mandibula in sus. Fibrele mijlocii sunt oblice in sus si inainte, sunt inervati de temporalul mijlociu si trag mandibula in sus si spre post. Fasciculul posterior are fibre asezate aproape orizontal, inervatia din temporal post, trag mandibula posterior. Fibrele ant trag mandibula cam cu 2kg forta, fibrele posterioare cu aprox 10kg forta si au actiune antagonica cu m pterigo lateral. Pozitia oblica fata de axul vertical al fibrelor determina deplasarea mediala a mandibulei cu o forta de 3kg. contractia in totalitate a fibrelor temporalului ridica mandibula o trag post cu o forta de aprox 26kg. este un muschi suprasuficient adica se poate contracta si dupa ce cele 2 arcade dentare vin in contact.

20. Structura functională a muschiul maseter Este un muschi patrulater gros, asezat pe ramura mandibulei, pe fata ei laterala. Are o parte superificiala si o parte profunda. Partea superificiala este oblica se prinde pe marginea inf a arcadei zigomatice in cele 2/3 ant printr-o aponevroza rezistenta. Apoi aceste fibre se indreapta in jos si inapoi si se insera pe unghiul mandibulei unde uneori poate sa exista o tuberozitate, tuberozitatea maseterica. Partea profunda a maseterului porneste de pe marg inf si marg ant a arcadei zigomatice in cele 2/3 post, si se insera tot pe ramura mandibulei. Cele 2 fascicule sunt separate printr-un tesut adipos. Maseterul este acoperit de piele, sub piele se gaseste m zigomatic mare, platisma, a transversa a fetei si ramuri terminale din n facial ca si prelungirea ant a glandei parotide. Maseterul este acoperit de fascia maseterica Daca se insera pe ramura mandibulei, profund se gaseste ramura cu incizura prin care trece mnv maseterin, buccinator, raportul cu care il are cu glanda parotida este important pt ca prin presiunea pe care o exercita, determina stoarcerea glandei si eliminarea salivei. Inervat de n maseterin derivat din facial. Actiunea principala ridicarea mandibulei.Contractia ambilor muschi maseteri este suprasufieicienta si ridica mandibula cu 27 kg/f. Ei bine..asm vazut ca fibree lui sunt oblice , pornesc de pe arcada zigomatica si se duc pe fata laterala a mandibulei. Datorita oblicitatii in plan sagital a a fibrelor superificiale, muschiul capata si o componentade propulsie, si e trasa anterior cu o f de 7kg. Fibrele maseterului au si o oblicitate in plan frontal, si capata o componenta de lateralitate. Fibrele superficiale daca se contracta unilateral (bilateral al ridica mandibula), trag mandibula lateral cu o forta de 8 kg. Cand cei 2 maseteri se contracta simultan in totalitate trag mandibula in sus si anterior.

115 | P a g e

21. Structura functională a muschiul pteriogoidian medial Este un muschi gros, are forma patrulatera este asezat ca si maseterul pe ramura mandibulei numai ca pterigoidianul medial ,este asezat pe fata mediala a mandibulei. El pleaca din fosa pterigoida si de pe procesul piramidal al palatinului, se insera pe fata mediala a ramurei mandibulei si pe unghiul mandibulei. Impreuna cu maseterul formeaza o chinga puternica care i-a forma literei V datorita faptului ca ei pot fi uniti printr-o lama tendinoiasa la nivelul unghiului mandibulei, lateral vine in raport prin intermediul unei formatiuni fasciale care este fascia interpterigoiidiana cu pterigoidianul lateral care il separa de ramura mandibulei. Fascia interpterigoidiana = formatiune fasciala care se insera in sus si inapoi pe scizura lui Glasser pe spina sfenoidului, si pe marginea gaurii ovale. In jos se insera pe ramura mandibulei pe fata ei interna. Inainte ajunge pana la marginea posterioara a aripii externe pteriogidiene, iar in parte posterioara marginea este libera. Mai avem aici o formatiune fasciala, fascia pterigo temporo maxilara care este mai subtire se insera anterior pe marginea anterioara a aripii extrene a pteriogidei, inapoi pe marginea anterioara a condilului, marginea superioara se condenseaza sub forma unui ligament, ligmanetul lui Hirtl. Marginea anterioara libera se pierde pe fata posterioara interna a pterigoidianului lateral. Domnilor, intre cei 2 muschi pterigoidieni se gaseste ligamentul sfeno mandibular care nu este altceva decat ingrosarea posterioara a fasciei interpterigoidiene. Ligamentul sfeno mandibular, colul mandibulei, fata mediala a articulatiei temporo mandibulara, delimiteaza butoniera retrocondiliana a lui Juvara. Pterigoidianul ia raport cu artera maxilara cu vasele si cu nervul lingual si nervul alveolar inferior care se gasesc intr-un spatiu triunghiular inferior spatiul pterigo mandibular, medial insa pterigoidianul medial are raporturi importante, m stilo faringian si m stilo glos, il separa de constrictorul superior al faringelui si de tensorul valului palatin. Este separat de faringe prin elementele spatiului retrofaringian, a carotida ext si int, v jugulara int, ultimele 4 perechi de nervi cranieni, si simpacticul cervical,este inervat de m pteriogidian medial din n mandibular. Actiunea prinicpala a pterigoidianului medial este aceea de ridicare, ridica cu 15 kg/f mandibula, dar are si o componenta de propulsie mai putin importanta datorita unghiului de 120 grade pe care fibrele sale o fac cu verticala , si astfel trage cu 3 kg mandibula anterior, fiind simetric cu pterigoidianul lateral. Cand se contracta unilateral, pterigoidianul medial este antagonist cu maseterul de aceeasi parte si sinergi cu maseterul de parte opusa, realizand deplasarea mediala a mandibulei cu circa 9 kg/f. Cand toti cei 3 muschi masticatori ridicatori se contracta simultan in ambele parti, componentele de lateralitate si cele de retropulsie, propulsie, se contrabalansaza si ramane o rezultanta care constituie ridicarea mandibulei, forta ridicatorilor se manfiesta intre cele 2 arcade prin presiunea masticatorie, ea nu se iroseste la nivelul articulatiei ci toata aceasta forta se distrubuie deasupra suprafetelor dintilor. Forta este considerabila, cam 70kg/f la nivelul molarilor, 20kg/f l anivelul incisivilor. Exista cazuri in care mandibula se fractureaza, ei bine, in aceste conditii, m masticatori in contractie vor determina dizlocarea fragmentelor, framentul anterior al mandibulei este tras in jos de muschi coboratori ai mandibulei, in timp ce fragmentul posterior al mandibulei este tras in sus de muschii ridicatori. Dar mandibula ar o forma de arc si aceasta forma de arc ii confera o elasticitate suficienta pentru a o feri de traumatismele directe, fractura deobicei se realizeaza la nivelul gaurii mentale sau la nivelul alveolei caninului (o alveola mai intinsa), loc de minima rezistenta. Ramura mandibulei este protejata de m masticatori care o imbraca, iar procesul coronoid este protejat de osul zigomatic.

17. Mişcarile de lateralitate ale mandibulei Aceste miscari sunt niste miscari complexe, miscari alternative in care se produce rotatia mandibulei in jurul unui ax vertical care trece prin colul mandbiulei, atunci cand gura este cascata. Ei bine, in aceste miscari consideram unul din condili pe care il numim condil de masticatie, ca avand rolul de pivot, executand miscari de rotatie in etajul infra 116 | P a g e

discal, sau este cel mult impins un pic indarat, celelalat condil poarta numele de condil de balans, este tras inauntru si in jos peste tuberculul articular prin miscari de alunecare in etajul infradiscal. Alunecarea inainte a capului condilului de balans se face pe un arc al carui centru este in condilul de masticatie. Este evident ca aceste miscari n-ar fi posibile daca gura n-ar fi concomitent deschisa, prin aceasta miscare mandibula se abate de la planul medio sagital lateral, de partea condilului de masticatie. Mandibula se abate de la planul medio sagital catre partea opusa. In acest tip de miscari dintii arcadei inferioare sunt purtati pe arcuri de cerc care au centrul in condilul de masticatie. In miscarile din masticatia obijnuita, marimne acestor deplasari, pt dintii frontali este cam cat latimea unui incisiv si jumatate, pentru molari deplasarea laterala este eceva mai mica decat latimea unui molar. In timpul miscarii de lateralitate solicitarea incisivilor este simetrica. Pentru molari solicitarea este asimetrica, in actul de masticatie molarul apasa pe vecinul distal daca el este situat pe mandibula, si pe vecinul proximal daca este un molar pe maxila. In timpul urmator, condilii isi schimba rolul, antagonistul molarului de pe maxilar este impins vestibular. In aceste miscari, un rol important il au pterigoidienii laterali in contractia lor alternativa ajutati si de ceilalti muschi masticatori. Mandibula mai poate efectua miscari de inaintare si retragere in plan orizontal gura fiind usor intre deschisa, Miscarea de anteductie sau de propulsie este efectuata de m pterigoidianul lateral, iar miscarea de retropulsie este realizata de fibrele posterioare orizontale ale muschiului temporal. In acest fel de miscare, contactul intre arcadele dentare nu se pierde perntru ca aceasta are o dubla curbura in plan sagital si frontal. Daca inlocuim arcadele dentare cu un sablon plan paralel contactul intre sabloane se pierde indarat in timp ce este pastrat inainte in timpul miscarilor de inaintare a mandibulei, in plan orizontal si acest lucru poarta numele de Crispensen Sagital. La fel si in miscarile de lateralitate, daca folosim sabloane paralele este vorba de acelasi fenomen, Crispensen Transversal.

18. Dezvoltarea musculaturii masticatorie Muschii masticatori se dezvolta din mezenchimul arcului 1 branhial formand o masa unica care inveleste portiunea post a cartilajului lui Meckel. Se dezvolta mandibula si prin dezvoltarea mandibulei aceasta masa se imparte in 2 grupe care se unesc pe marginea bazilara a mandibulei. In aceasta etapa de dezvoltare insa, majoritatea fibrelor musculare au o directie verticala asa cum se intampla la carnivore si la antropoide la care predomina miscarea de ridicare si coborare a mandibulei. Din luna a 3a de viata intrauterina, grupa musculara externa se diferentieaza in 2 muschi temporalul si maseterul. La nivelul temporarului se dezvolta din luna a 8a fibrele transversale. Masa laterala se diferentieaza si ea in 2 muschi, cei 2 muschi pterigo. Unul din muschii arcului 1, muschiul ciocan se va integra aparatului urechii externe. Observam ca in ansamblu muschii masticatori formeaza un soi de coarde care incing unghiul mandibulei ca o chinga. Este grupa formata din maseter si din pterigo med sau muschii masticatori se resfira radial spre fosa temporala si ramura ascendenta a mandibulei este grupa temporal-pterigo ext. Initial fibrele acestor muschi au fost verticale insa incep sa se diferentieze fascicule cu directie orizontala sau oblica care permit sa imprime mandibulei miscari mult mai diferite si mai complexe decat la alte mamifere. Dupa actiunile lor, aceste chingi musculare care suspenda mandibula se pot imparti in chingi de forta, maseterul fasciculul mijlociu al temporalului, pterigoidianul intern care ridica mandibula cu putere, chingi de directie care imprima mandibulei o pozitie optima pentru o masticatie corecta, fasciculele ant si post ale temporalului. Domnilor la masticatie participa muschii masticatori propriu-zisi, au rol exclusiv de a imobilizeaza mandibula, deriva din arcul mandibular. Dar la masticatie participa si muschi ajutatori, suprahioidieni, muschii limbii, platisma Muschii care deservesc masticatia au o dispozitie radiala in evantai in fiecare din cele 3 planuri ale spatiului. Un muschi in evantai opate efectua cel putin 3 feluri de miscari. Fibrele muschilor masticatori se abat de la verticala in ceea ce priveste directia in 2 planuri. Din acest motiv forta de contractie poate fi folosita in 3 directii, verticala, laterala sau antero-posterioara. Desi toti muschii i-au nastere din primul arc branhial si se dispun pe ambele cavitati orale la 117 | P a g e

suprafata ei ocupa regiunea temporala, regiunea submentala si regiunea maseterina dar ocupa in profunzime si un spatiu in regiunea infratemporala. Muschii masticatori se aseaza inaintea articulatiei temporomandibulare se fixeaza pe mandibula si pe baza craniului fie in fosa temporala fie in planul infratemporal pe procesul pterigoid concentrandu-se spre zona mijlociei a exobazei. Astfel pot face eficient si deschiderea si inchiderea gurii. Acesti muschi sunt asezati in spatiul dintre maxila si mandibula si ridica mandibula sau in spatiul intre mandibula si hioid, si coboara mandibula.

19. Forţa de masticaţie şi presiunea de masticaţie Muschii masticatori actioneaza ca pe ramurile unui cleste realizand o parghie de gradul al doilea cu punct de sprijin in ATM. Temporalul, maseterul si pterigoidianul medial ridica mandibula cu o forta mare. Rezultanta este aproape verticala si este paralela cu muchia ventrala a apofizei coronoide a mandibulei. Parghia asupra careia actioneaza forta musculara este linia care uneste punctul de sprijin din ATM cu locul de rezistenta care este reprezentat de bolul alimentar care trebuie zdrobit. Aceasta linie este oblica si se abate de la orizontala cu atat mai mult cu cat gura este mai deschisa. Dealungul unei asemenea linii, rezultanta nu-si descarca toata forta asupra bolului alimentar. Rezultanta se descompune dupa regula palalelogramului intr-o componenta normala de parghie si una paralela cu parghia. Aceasta din urma impinge indarat condilul. Componenta normala de parghie se descompune dupa regula fortelor paralele intr-o forta care actioneaza asupra bolului si o alta forta care apasa condilul asupra tuberculului articular. Condilul apasa deci in timpul masticatiei in sus si indarat. Ei bine, forta de masticatie este forta aplicata de muschii masticatori in timpul masticatiei. Forta musculara se exprima prin rezultanta musculara = dreapta care uneste centrul suprafetei de origine cu cel al suprafetei de insertie a muschiului. Domnilor forta musculara teoretic posibila este forta care rezulta din calculul teoretic. Substratul anatomic al fortei de masticatie il reprez struct muschilor care pot fi multipenati: muschii pterigoidieni si bipenati, muschiul temporal. Penatia muschilor mareste suprafata de insertie si creste suprafata de sectiune fiziologica a muschilor. Evident forta musculara este proportionala cu sectiunea fiziologica. Unghiul format poarte numele de unghi de penatie, cu cat unghiul este mai mic cu atat mai mare este forta muschiului care este folosita pentru tractiune in directia tendonului si invers. Un cm2 de sectiune fiziologica declanseaza o forta musculara de 10kg forta. Forta musculara teoretica pentru ridicarea mandibulei este de 56kg, pentru propulsie, este de 55kg pentru tractiune laterala 33kg si pentru retropulsie 22kg. In medie aceasta forta este 200kg bilateral si aproximativ cu 50kg mai mare la barbat decat la femei. Forta de masticatie practic posibila este mai mica decat cea teoretica datorita sensibilitatii radacinii dintilor, a gingiei. Forta de masticatie fiziologic necesara pentru macinarea diverslor alimente este mai mica decat forta practic posibila. Depinde de amestecul alimentelor cu saliva, de starea ATM, in raport cu inervatia dintilor. Forta de masticatie care rezulta din muschi se deosebeste de presiunea de masticatie = presiunea pe un 1cm2 de suprafata dentara. Este mai mare la nivelul molarilor decat la nivelul incisivilor Hipersuficienta = aproprie alveolele dentare. A doua contractie determina presiunea de zdrobire a alimentelor intre suprafetele dentare. Sectiunea fizologia a maseterului, temporalului, este de 20 cm2, maseterul este un muschi multipenat, are 5 lame apenevrotice care se intepatrund are o sectiune fiziologica de 2,75 cm2, forta musculara teoretic poisibla este cam de 29 de kg. Temporalul este bipenat, fibrele lui verticale formeaza un unghi cu deshciderea inferioara de 10 grade, are o sectiune fiziologca de 3cm jumate, si o forta musculara teoretic posibila de 36 kg. Pterigoidianul lateral, 6 lame aponevrotice, sectiune 3 cm jumate , forta posibla cam 18 kg. Pterigoididianul lateral, fasc sup si inf, fasc inferior formeaza unghi de 30 de grade cu sagitala care trece prin arcul mandibulei, are o setiune fiziologica mai mica de 1,5 cm dar miscarea de anteductie trage cam cu 3kg, capatul inferior cu 10 kg, 118 | P a g e

Cavitatea bucală 26.04.2010 – Curs 8

Cavitatea bucală (intro) Cavum ois este primul organ al aparutului digestiei. Este situat in etajul inferior al fetei care mai este numit si etajul digestiv ; superior de cavitatea bucala se gaseste cavitatea nazala iar cavitatea nazala reprezinta etajul repirator al fetei. Este o cavitate neregulara situata intre masivul osos facial si mandibula. Gura reprezinta nu numai segmentul initial al tubului digestiv dar si sediul receptorilor gustativi. Evident joaca un rol important in fonatie si in articularea sunetelor. Cavitatea bucala comunica inainte cu mediul exterior prin orificiul bucal, care este marginit de buze, iar posterior este larg deschisa catre faringe. Posterior comunica cu faringle printr-un orificiu numit fauces sau gatlej. Intreaga cavitate bucala este invelita de mucoasa, mucoasa bucala care se continua inapoi cu mucoasa faringiana.

Limitele cavităţii bucale:   

 

Peretele anterior: buze Lateral: obraji Peretele superior: bolta palatina. Este prelungit inapoi prin valul palatului de la care pornesc anterior si posterior pirierii valului care circumscriu regiunea amigdaliana si care merg sa se implanteze in peretele faringelui Inferior: este limitata de m milohioidian, principalul constituent al planseului bucal, separa gura de regiunea subhioidiana. Ei bine, inapoi se gaseste acest istm al faringelui care este un orificiu ovipar, cu axul mare vertical si marginit in sus de marginea libera a valului palatin, iar in partile laterale de stalpii valului palatin si de amigdale. In jos se gaseste baza limbii.

46. Peretele anterior al cavităţii bucale Este format din buze sau labia oris: buza superioara si cea inferioara, marginesc prin marginile lor libere orificul bucal sau rima oris. Atunci cand acest orificiu este mic -> microstomie, cand orificul este mai mare -> macrostomie. Pe lateral cele 2 buze se unesc la nivelul comisurii buzelor sua comisura labiorum. La nivelul comisurii prin palpare se simte o mica formatiune ingrosata care poarta numele de noduli comisurali. Extremitatile libere laterale ale orificului bucal poarta numele de unghiurile gurii sau angulus oris. La suprafata fiecare buza prezinta 3 parti : partea cutanata, partea intermediara sau rosul buzelor,si partea mucoasa sau parx mucoza. Buza superioara se intinde in sus pana la santul nazolabial (marginii inferioara a narilor). Pe linia mediana buza superioara prezinta un sant (filtrum), iar filtrumul se termina la marginea libera a buzei printr-un mic tubercul, in unele cazuri de la acest tubercul la septul nazal se intinde ori ca o creasta fina care poarta numele de rafeul buzei superioare si care marcheaza locul unde au fuzionat mugurii nazali mediali. Buza inferioara este despartita de barbie sau de regiunea mentala printr-un sant care poarta numele de santul mento-labial. Partea cutanata a buzelor este formata din piele care este gorasa, aderenta la planul muscular, este bogata in foliculi pilosi si in glande sudoripare. Portiunea intermediara a buzelor, parx intermedia sau rosul buzelor: are papilele foarte dezvoltate si contine glande sebacee. Are o irigatie sangvina foarte bogata si aceasta irigatie ii si confera culoarea rosu griu care este mult 119 | P a g e

acentuata de unele personane care folosesc rujuri de o culoare rosu si mai griu (caterink). Spre buze converg muschiul orbicularis oris, muschiul buccinator, muschiul rizorius, muschiul depresor al gurii, cei mai multi dintre acesti mushci au rol dilatator al orificului bucal. Parx mucoza, are glande labiale si se continua cu mucoasa gingiei. Pe linie mediana ambele buze prezinta cate o plica mucoasa care are directia sagital si care leaga mucoasa labiala de gingie. Aceasta plica poarta numele de fraul buzei superioare/inferioare. Peretii laterali ai cavitatii bucale / obrajii Peretele lateral se intinde anterior pana la prelungirea inferioara a santului nazolabial, iar posterior pana la regiunea anterioara a ramurei mandibulei. Superior partea laterala a obrajilor este intinsa pana la regiunea infraorbitala si zigomatica, iar inferior se intinde pana la marginea inferioara a mandibulei. Peretele lateral este reprezentat de muschiul buccinator. Acest muschi are fibre oblice si transversale, aceste fibre se insera pe ligamentul pterigomandibular si pe crestele buccinatorii de pe maxilla si mandibula, in acest fel buccinatorul inchide complet spatial dintre maxilar si mandibula. Muschiul este strabatut de canalul de excretie al glandei parotide, este canalul lui Stenon. Intre muschiul buccinator ,maseter si pteriogidianul medial, in grosimea obrazului se gaseste corpul adipos al obrazului. Stratul profund al peretelui lateral al obrazului este reprezentat de tunica mucoasa, careia ii sunt atasate glandele mucoase si molare.

47. Peretele superior al cavităţii bucale Bolta palatina este format din palatul dur, si din palatul moale care separa cavitatea bucala de cavitatea nazala. Palatul dur corespunde partii osoasa a partii palatine. Palatul moale este format din valul palatin care este partea mobila a acestui perete. Valul palatin este situat posterior si in continuarea palatului dur, el se termina in partea mijlocie cu uvula sau lueta sau omusorul. Palatul dur este format din lamele palatine ale maxilarului in cele 2/3 anterioare , lama orizontala a palatinului In 1/3 post, toate aceste suturi se unesc prin sutura cruciata care este pe linia mediana. Palatul dur este acoperit de mucoasa, aceasta muscoasa palatina este groasa si aderenta la planul osos. Pe linia mediana muscoasa formeaza o creasta, rafeul palatin, care ajunge anterior pana la papila incisiva. Anterior mucoasa prezinta o serie de plici transverse, plicile palatine transverse, care sunt perpendiculare pe rafeu, mai dezvoltate la noul nascut. Domnilor, glandele mucoaselor palatine se deschid prin niste orificii uneori vizibile cu lupa. Mucoasa palatina contine un nr mare de receptori nervosi, receptorul de presiune, si receptori termici care au rol in receptionarea senzatiilor de gust. In timpul masticatiei alimentele sunt comprimate pe mucoasa palatina de catre vf limbii si in felul acesta sunt stimulati receptorii gustativi, iar de aici i-au nastere senzatiile gustative. Mucoasa palatine si periostul sunt importante in chirurgia bucomaxilofaciala , in corectia gurii de lup, periostul si mucoasa sunt folosite pentru inchiderea defectului congenital. Alta chestiune importanta este ca prin mucoasa palatina se poate creea o cale provizorie de acces catre fosele nazale. Partea posterioara a peretelui superior este formata din valul palatin. Pe fetele acestei aponevroze dreptunghiulare a valului palatin, se prind muschii care coboara sau urca valul palatin. Pe fata superioara se gaseste levatorul si tensorul velii, in timp ce pe fata inferioara se gasesc muschiul palatoglos si palatofaringian. Levatorul levii palatinii, se insera pe stanca temporalului anterior de gaura carotida si pe partea cartilaginoasa a trompei lui Eustachio, ajunge pe fata superioara a aponevrozei muschiul tensor al valului, fibrele lui trecand de partea opusa. Prin contractie, orizontalizeaza valul palatin in deglutitie si blocheaza in acest fel comunicarea cu partea nazala a faringelui. Este inervat de n. facial. Muschiul tensor al valului palatin : are origine in fosa scafoida, pe fata inferioara a aripii mari a sfenoidului, are un traect vertical spre vf pteriogidei, se continua cu un tendon intermediar care trece pe sub hamulus si se continua cu 120 | P a g e

portiuunea orizontala a muschiului, apoi portiunea lui musculara se lateste, devine aponevrotic si serveste ca insertie pt fibrele muschiului levator. Prin contractie pune in tensiune valul palatin si diata tuba. Este inervat de nervul mandibular. Muschiul uvulei se intinde de la spina nazala superioara al extremitatea inferioara a uvulei. Cand se contracta ridica uvula. Muschiul palatoglos constituie o arcada in grosimea stalpului anterior al valului palatin, aceata acarda poarta numele de arcul palatoglos, muschiul isi are originea pe val, la baza uvulei, si se uneste cu cel de parte opusa in grosimea limbii prin fibrele muschiului transvers al limbii. Avand aceasta directie palatoglosul delimiteaza istmul faringian anterior avand functia unui sfincter care prin contractie in timpul deglutitiei fragmenteaza bolul alimentar si stramteaza istmus claucius. Muschiul palatofaringian se gaseste in grosimea arcului posterior al faringelui. Coboara si el tot de la baza uvulei unde isi are originea, iar de aici fibrele lui ajung in stratul profund al peretelui posterior al faringelui pana la cartilajul tiroid. Prin contractia lui stramteaza istmus claucius si stramteaza faringele. Intre cei 2 stalpi, anteriori si posteriori ai valului, se gaseste vestibulul faringian in care se afla tonsila sau amigdala palatina. Acesti muschi ai valului palatin pot fi paralizati in angina bulbara sau .., iar in acest caz vocea este nazonata iar lichidele reflueaza pe nas. Valul palatin este acoperit de mucoasa ce are 2 caracteristici: pe fata superioara mucoasa este de tip respirator, adica un epiteliu cilindric vibrativ, iar pe fata inferioara un epiteliu pavimentos digestiv. Mucoasa este inervata de vag. La copii operati de gura de lup, valul palatin este scurtat si au o voce nazonata. In timpul somnului profund cu gura deschisa, vibratiile valului palatin, sub actiunea curentului de aer dublu, dau sforaitulul.

48. Peretele inferior al cavităţii bucale Desparte cavitatea bucala de regiunea anterioara a gatului. Este reprezentat de o membrana musculara care se prinde inainte pe linia milohioidiana a mandibulei iar apoi pe marginea arcului hioid. Aceasta membrana musculara este formata din 2 muschi simetrici : m milohioidieni, care se insera pe un rafeu hioidian, impreuna cu cel de parte opusa, constituind diafragma oris. Milohioidianul este intarit in regiunea submentala de pantecele anterior al mushciului digastric, iar superior de mushciul geniohioidian. Pe peretele inferior este asezat corpul limbii si glanda sublinguala.

50. Vascularizaţia şi inervaţia cavităţii bucale Vascularizatia cavitatii bucale: arterele labiale superioare si inferioare , ramuri din artera faciala, aceste ramuri se anastomozeaza prin inoculatie, din a faciala ia nastere a mentala pt glanda submandibulara, pt muschii planseului cavitatii bucale si pt pielea barbiei unde se anastomozeaza cu ramuri din artera mentala si artera labiala inferioara. Pe peretele inferior al cavitatii bucale, artera submentala se anastomozeaza cu a sublingua. In regiunea submandibulara vin ramuri din regiunea ascendenta, ramuri din artera faciala. Artera alveolara inferioara, ram din maxilar : inainte de a patrunde in gaura mandibulei, alevolara inferioara da ramuri milohioidiene de care se anastomozeaza cu artera submentala. Vascularizatia peretelui lateral este data de artera superficiala din a transversa a fetei, a maxilara da artera bucala care iriga partea profunda a obrazului. Peretele superior este vascularizat de artera palatina descendenda prin ramurile ei palatine mici si artera palatina mare. Mai sunt si alte surse, artera palatina ascendenta, artera faringiana ascendenta, ram din caritiuda externa. Venele cavitatii bucale dreneaza in vena jugulara externa si interna, limfaticele dreneaza catre grupele ganglionare care sunt situate circular intre cap si gat iar de la aceste grupe ganglionare pleaca vase aferente spre ganglionii cervicali. Principalele statii de relei limfatici sunt ganglioii limfatici parotidieni, ganglionii limfatici submentali, 121 | P a g e

gg limfatici bucali la nivelul obrazului, ggl linguali care se gasesc pe traectul arterei linguale, si gg retrofaringieni pt vasele palatului dur si moale. Limfaticele buzei superioare dreneaza catre ggl submandibulari iar limfaticele buzei inferioare si ale barbiei dreneaza spre ggl submentali si cei submentali de partea opusa ca si spre ggl submandibulari si cervicali profunzi.

49. Diviziunea topografică a cavităţii bucale Diviziunile topografice ale cavitatii bucale: impartita de arcurile dentare si gingie in 2 parti: vestibulul bucal sau oris, delimitat anterior si lateral de buze si obraji, inapoi de arcadele dentare si de fata externa a marginii alveolare care este tapitata de gingie. In sus si in jos se gaseste mucoasa santului gingivivo-alveolar. Capacitatea bucala propriu-zisa se intinde intre arcurile dentare si gingie, pana la istmul faringian. Este o cavitate bucala in repaus, cu forma ovoida, lunga cam de 7 cm, lata de 4 cm si inalta de 2 cm jumate. Cea mai mare parte a iei este ocupata de limba. Cavitatea bucala propriu-zisa si vestibulul comunica intre ele pe deoparte dea-lungul spatiilor interdentare si pe cealalta parte la nivelul spatiului retrodentar, adika intre ultimul molar si ramura mandibulei.

Limba Un organ cu structura musculara si nervoasa, este un organ al gustului, dar in acelasi timp joaca un rol important in masticatie in deglutitie si in vorbire. Find un organ muscular ea este invelita la suprafata de mucoasa linguala,iar limba proemina pe planseul cavitatii bucale fiind bogata printr-un schelet fibros si prin muschii sai de osul hiod si de mandibula. Limba are 3 regiuni distincte : corp, varf si radacina limbii . Partea inferioara a limbii: radacina este situata in partea postero inferioara a organului fiind infipta in planseul bucal si atasata de osul hioid in jos , de mandibula inainte, si de pilierii valului palatin inapoi. La limita dintre baza, situata oblic, si partea orizontala a limbii, se gaseste santul terminal. Partea mobila a limbii este corpul limbii, care se continua anterior cu varful limbii. Ea formeaza partea orizontala a organului, partea mobila este evident libera in cavitatea bucala, iar corpul si limba constituie marginile limbii. Fata superioara : dorsul limbii, fata inferioara : facies inferios limba. Pe fata inferioara se gaseste fraul limbii frenul lingue, care ataseaza varful limbii de planseu. De ambele parti se gaseste caruncula salivara, pe varful ei se deschid canalele submandibulare, gl submandibulare, si canalul gl sublinguale. Pe fata inferioara a limbii prin transparenta se mai vede artera linguala profunda, si nervul lingual ,iar spre vf se gaseste glanda linguala anterioara. Deoparte si de alta a fraului limbii se gasesc 2 plici rudementare, plicile fibriate care sunt relicve ale limbii membranoase de la vertebratele inferioare.

43. Scheletul osteo-fibros al limbii Boonn..Scheletul osteofibros este o format dintr-un os impar si median care este osul hioid, format din 2 membrane fibroase, aponevroza linguala sau glosohioidiana si septul lingual. Hioidul este un os impar median, situat la inaltimea vertebrei a 4-a cervicale, are forma de potcoava cu concavitatea posterioara. Este format dintr-un corp situat anterior si median este prelungit la extremitatile posterioare prin 2 apofize care sunt coarnele mari ale hioidului.Putin inapoi de baza coarnelor mari, i-au nastere coarnele mici care sunt aproape verticale si oblice in sus si inapoi. Scheletul fibros al limbii, este format din septul lingual si din aponevroza linguala. 122 | P a g e

Septul lingual este asezat in planul mediosagital al organului, este o formatiune fibroasa, ale carei fibre se prind pe fata anterioara a osului hioid. Aponevroza limbii este situata intre musculatura organului si epiteliul mucoasei linguale. De ea adera strans mucoasa care nu se poate plicatura atunci cand limba este contractata. Muschii limbii dupa originea lor embriologica, se impart in muschi extrinseci care vin de la oasele si organele invecinate si care deplaseaza limba inafara cavitatii bucale. Muschii intrinseci se prind cu ambele capete in grosimea limbii, ei sunt orientati spatial, si ca actiune ei deformeaza limba pe loc. Muschii extrinseci suspenda limba de aponevroza velo-palatina, suspenda limba de procesoul stiloid si de peretele faringelui intrand in componenta faringelui .

44. Musculatura limbii Muschii extrinseci i-au nastere din mezenchimul local si preced ca aparitie si dezv mm intrinseci. Muschiul genioglos : cel mai puternic, capatul sup al lui se prinde pe apofizele geni superioare mentale, fibrele sunt dispuse in evantai si invadeaza spre limitele din ambele parti ale septului lingual, se duce pana pe toata aponevroza linguala, trimite un fascicul catre epiglota, fibrele lui merg catre vf si se insera pe aponevroza limbii. Este inervat de nervul IX. Cand se contracta fibrele orizontale, limba este trasa inafara si de partea opusa cand se contracta intr-o parte. Muschiul hioglos : origine pe corpul si coarnele mari ale hioidului, fibrele merg pe partile laterale ale limbii, invadeaza toata aponevroza limbii, cand limba e fixata prin contractia diafragmei bucale, in deglutitie, hioglosul ridica hioidul si laringele, cand hioidul e fix hioglosul duce limba inapoi si in jos. Este inervat de nervul XII. Muschiul condroglos : origine pe coarnele mici ale hioidului, inerv de nervul XII, m stiloglos ajunge pe procesul stiloid si pe lig. Stiloidian, coboara oblic in jos si inainte, la nivelul partii post a limbii se desface in 2 fascicule: unul sup = principal si form relieful marginii laterale a limbii si se termina in partea terminala a septului, fasciculul inf merge catre sept, inervat de facial. Muschii intrinseci Muschiul palatoglos si faringoglos : are fibre orizontale, transversale si verticale. Este inervat de nervul XII. Muschii longitudinali superiori : situati superficial sub mucoasa limbii, sg m impar si median, fibrele post se amesteca cu cele ale m condroglos. Este inervat de nervul XII, contractia lui scurteaza limba. Muschii longitudinali inferiori : muschi dublu situat sub mucoasa inf a limbii, se ins pe cornul osului hioid, trage limba in jos si post, inervat de nervul XII. Muschiul transversul limbii : lateral se prinde pe aponevroza limbii, iar medial pe corp. Prin contractie ingusteaza limba. Muschiul Vertic : turteste limba.

45. Vascularizaţia şi inervaţia limbii Mucoasa liguala : inveleste limba la supraf, se cont cu mucoasa faringiana si bucala, mai subtire pe fata inf a limbii. Poate fi sediul unor placi albe = leucoplastii ce pot rezulta dintr-o irigatie cronica la fumatori, in mod normal e curata, se curata in timpul mesei prin masticatie, la dispeptici limba e savurala(?), acop de depozite albe descuamate, aspect ars in uremie. Limba e steviloasa sau poroasa la cei cu gura insalubra, crescand ciuperci. Limba scrotala e o limba cu mucoasa plicaturata de natura cogenitala. Mucoasa corpului limbii se dezv din cei 3 mugurii, 2 muguri laterali si unul median. Mucoasa rad limbii ia nastere din eminenta hipobranhiale de la niv copolei. Materialul provine din arcurile II, II si IV iar cei 3 muguri din arcul branhial I explicand inerv complexa de catre nn acestor arcuri branhiale. Pe masura diferentierii mugurilor o parte ce deriva din arcul II deservit de n intermediofacial invadeaza teritoriul de orig mandibular odata cu aparitia papilelor gustative. 123 | P a g e

   

arcul I - n mandibular, n V arcul II – m hioidian, n VII arcul III - n IX arcul IV - n X Limita dintre corp si radacina pe fata sup a limbii este data de santul terminal. In mucoasa limbii se gasesc papilele fungiforme, vualate, foliate si filiforme. Terminatiile nervoase din coarda timpanului IX si X au rol in dezv mugurilor gustativi. Pe linia mediana a dorsului se gaseste santul median, la vf santului terminal se gaseste foramen cecum - rest al ductului tireoglos. Papilele foliate situate in partea post a marginilor lat a limbii, iar cele fungiforme sunt dispuse catre vf limbii si au muguri gustativi. Papilele filiforme nu contin muguri situati inaintea v-ului lingual. Glandele linguale sunt de tip mucos, apos si gl mixte: un grup de glande situate post la niv bazei, un grup lat pe marg limbii si un grup antero-inf pe fata inf a limbii. Vascularizatia limbii: fiecare a. linguala vasc o jumatate de limba, la vf limbii cele 2 aa se anastomozeaza dar si prin septul lingual, restabilind rapid circulatia dupa ligatura uneia dintre aa. Mai primeste vase din a. palatina, faringiana desc si din ramura tiroidienei sup. Venele au dispozitie diferita fata de aa grupandu-se in 3 gr: vv linguale profunde satelite a linguale, vv linguale superf satelite a ranine ce merg si se varsa imp cu vv profunde in tr tireolignofacial. Vv. dorsale situate sub mucoasa fetei sup se varsa in vv ranine. Limfaticele limbii se formeaza in int si in submucoasa. In cazul unui cancer al limbii, invazia e rapida de o parte si de alta in ggl limfartici bilaterali. Inervatia limbii e motorie asigurata de n XII, VII ce inerv palatoglosul si stiloglosul, inerv senzitiva generala asig dinapoi inainte de n laringeu ext pt partea cea mai cob a bazei limbii, iX pt partea dorsala sit inapoia v-ului, lingualul ramura din trigemen pt partea sit inaintea v-ului. Caile senzoriale gustative, n gustului primesc excitaitiile prin muguri papilelor gustative, subst sunt sapitde si vin in contact cu mugurii. Sensibilitatea gustativa: n intermediar al lui Wrisberg si IX, protoneuronul in ggl anexati acesto nervi, pt n intermediar ggl geniculat, inermediarul asig inerv senzoriala in cele 2/3 ant ale limbii, iar IX inerv 1/3 post a papilelor caliciforme si foliate. Pt intermediar calea gustativa periferica mege pe traiectul n lingual, trece prin coarda timpanului din facial, pt IX trece direct pe traiectul lui. Prelungirea acestor nn ajung in tr cerebral si se termina in planseul ventriculului IV la niv tractului solitar. Fibreler ce vin de la papilele sit inaintea v-ului lingual ajung in partea sup a nucelului tractului solitar in timp ce ajung aici fac sinapsa cu deutoneuronul,iarde aici calea e mai putin evidentiata (talamus->port mij a hipocampului ianintea centrului olfactv). Rolul functional al limbii - rol in masticatie, deglutitie, fonatie, gust. In masticatie limba intervine prin jocul mm la impingerea alim catre arcadele dentare, iar presiunea completeaza actul de zdroire, limba joaca un rol in form bolului si deglutitie, intervine in timpul bucal sub act mm ridicatori, vf si corpul limbii se aplica pe palat, baza limbii il propulseaza prin actionarea m palatoglos in faringe. In fonatie limba are rol complex cu act statica si dinamica.

124 | P a g e

Cavitatea bucală (continuare)

03.05.2010 – Curs 9

40. Structura dinților Sunt organe calcificate, implantate in alveolele de pe marginea libera a maxilarului si a mandibulei. Deosebim dinti superiori : dentes maxilares, si dintii inferiori: dentes mandibulares. Dintii servesc la masticatia hranei, realizarea vorbirii si pentru influentarea conturului facial. Regiunea gingivivo-alveolo-dentara corespunde crestelor alveolare dentare de pe maxilar si mandibula precum si gingiilor. Gingiile sunt acea parte din mucoasa bucala solidarizata cu aparatul alveolo-dentar fct. Domnilor, aceasta regiune este explorabila si accesibila dpdv operator prin deschiderea gurii. Este practic regiunea unde toata atentia se concentreaza stomatologului, date fiind toate functiile aceste regiuni. Functionalitatea dentitiei este multipla. Dpdv filogenetic dentitia apare la pestii cartilaginosi sub forma de solzi placoizi care se intind initial pe toata suprafata cavitatii bucale. Dentitia a fost o arma de atac, o arma de aparare sau amenintare. Primatele ca si hominizii aveau canini dezvoltati pt a musca sau a ranji amenintator. Sigur ca si adversitatea animala sau umana sunt legate de dezvoltarea aparatului dentar. Coltii mistretului ca si dintii veninosi ai serpilor, sunt o arma de atac, dar si oamenii au expresii de genu “a avea un dinte impotriva cuiva” sau romanii zic “il musca de *****”, toate acestea sunt chestiuni ancestrale despre evo dintilor. Portiunea care se distinge deasupra gingiei si este acoperita cu smaltz, poarta numele de corona dentis, o portiune care este infipta in alveola si care este acoperita de cement. Aceasta portiune infipta in alveola se numeste radacina. Dintii cu 1 radacina = monoradiculari , dintii cu 2 radacini = pluriradiculari. Intre coroana si portiunea acoperita de cement, se gaseste o portiune numita colul dintelui. Varful radacinii dintelui senumeste Apex si prin aceasta zona trece MNV dentar. Domnilor, la fiecare dinte deosebim o cavitate centrala care este camera pulpara, sau pulpa dintelui unde se gaseste MNV si odontoblastii. Deosebim apoi un perete format din dentina. Dentina este acoperita in regiunea coroanei de smaltz, in regiunea radiculara dentina este acoperita de cement, si are asemanari in struct ei cu tesutul osos. Alveola in care este implantat dintele este format din testut osos, care are o caracteristica importanta, este intr-o permanenta remaniera de la aparitia mugurilor dentari pana la caderea dintilor. Aceasta caracteristica este folosita in tratamentul biomecanic in vederea repararii dintilor. Spatiul alveolo-dentar are 0,5 microni, se afla intre peretele alveolei si dinte. Termenii de orientare pt dinti difera de termeni de orientare folositi de noi in nomenclatura internationala. Dintele poseda mai multe fete, de exp fata pituranta se numeste fata ocluzanta sau masticatorie. Dintii frontali, incisivii si canini nu prezinta fata ocluzala ci doar o muchie, numita si margine incizala. Dpdv, pe un dinte tot ce este mai apropiat de fata de masticatie a dintelui poarta numele de ocluzant, tot ce este mai departat de aceasta fata poarta numele de gingival. Apical daca este asezat spre radacina.Fetele orientate spre vestibulul bucal sunt fete vestibulare, fata care priveste spre buze se numeste fata labiala, fata care priveste spre limba poarta numele de fata linguala, tot ce este mai apropiat de fata labiala spunem c a este asezat labial, si tot ce este mai aproape de fata linguala, spunem ca este lingual. Fetele orientate spre cavitatea bucala propriu-zisa sunt fete orale. Si aici avem o deosebire la dintii situati pe maxilari, in loc de labial se mai numesc bucal, numai pt aceasta categorie de dinti in loc de lingual se folosesc palatat. Fata prin care dintii alaturati de pe aceeasi arcada vin in contact unul cu altul , poarta numele de fata de contact. Astfel fiecare dinte are 2 fete de contact, una este fata meziala (sau mediala) pentru dintii frontali aceasta fata este fata care 125 | P a g e

priveste medial,pt dintii posteriori pt premolari si molari, fata meziala este fata care priveste anteriori. Fata distala este opusa fetei meziale, la dintii frontali fata distala priveste lateral in timp ce la premolar si molar fata distala priveste posterior, asta ca sa stiti cand va duceti la stomatolog sa nu va pacaleasca ala cu termeni diversi.

41. Dentiția deciduală și dentiția definitivă Omul prezinta 2 dentitii, una deciduala:  

dintii de lapte : 20 de dinti : 10 sus , 10 jos formula dentara : incisiv 2/2, canin 1/1 , molar 2/2.

A 2-a dentitie are 38 de dinti :   

dintii permanenti, cate 16 pe fiecare arcada Dintre acestia 32 inlocuiesc dentitia temporara, ceilalti 12 nu au predecesori formula este incisiv 2/2 , canin 1/1 , premolari 2/2, si molarii 3/3.

42. Caracaterele de grup ale dinților Incisivii au coroana latita, au o sg radacina:  

conica la cei sup turtita la cei inferiori.

Caninii au un vf pe muchia lor ocluzala, au o sg radacina conica si puternica care este adanc infipta in alveole. Premolarii au 2 tuberculi pe fata ocluzala, unul situat vestibular si unul lingual. Deobicei au 1 sg radacina, insa nu rareori premolarii situati pe maxila au radacina bifida. Molarii au 4 tuberculi pe fata ocluzala, molarii sup au 3 radacina, molarii inf au 2 radacini. Ultimul molar Dens perotinus are deseori radacinile unite intr-un singur con. Dpdv medical este important sa stim ca, calcifierea mugurilor dentari incepe in a 4-a luna uterina, si permite registrului sa fixeze varsta fatului in fct de evo mugurelui dentar.Se pot sesiza si diversele maladii de care a suferit mama in timpul sarcinii care se aplica pe dintii fatului (tetraciclina -> dinti galbeni, distrofie de smaltz dentar). Cei 3 molari definitivi se calcifica la nastere la 3 si la 8 ani. Radacina se inchide la 3 ani de la eruptie. Eruptia dintilor de acelasi fel, se face asemanator. Dintii deciduali inferiori preced pe cei superiori:   

Incisivii centrali 1/1 preced incisivii laterali in eruptie, Incisivii laterali preced molarii de capete, dupa care apare al 2-lea molar decidual. Primul molar permanent 1/1 apare la 6 ani (dintele de 6 ani), al 2-lea molar permanent 2/2 , apare la 12 ani (dintele de 12 ani), iar ultimul molar,maseaua de minte apare de o maniera variabila de la 13 la 30 de ani, acestia sunt adesea inclinati inauntru, au cam in 1/3 acest efect.

Cresterea dintilor se face in pusee, opusa fata de cresterea mandibulei si a maxilei.Dentitia temporara exista singura de la varsta de 3 ani, apoi ea dispare progresiv pt a face loc dentitiei definitive. Caderea dintilor temporari se 126 | P a g e

face in aceeasi ordine cu cea a aparitiei intre 6 si 12 ani. In aceasta perioada dentitia tempoarara si cea definitiva coexista. Caderea dintilor temporari se efectueaza astfel :    

cade incisivul frontal la 7-8 ani invicisivii laterali la 8 ani primii molari la 10 ani canini si premolarii molari intre 10-12 ani.

Boon..Articularea dintilor Dintii infipti in alveole formeaza arcul dentar superior si inferior In procesul de masticatie ei se articuleaza in grupuri de cate 3 cu 2 exceptii, incisivul central superior si ultimul molar superior care au un singur antagonist ( antagonist, adik fiecare dinte superior sau inferior are 2 antagonisiti, unul principal reprezentat de dintele cu nume-superior, si unul secundar care este reprezentat de antagonistul principal). Fiecare dinte este sustinut de 2 dinti sinergici, exceptie dintii capete de rand. Aceasta face ca impovararea suprafetelor impovarante sa se faca dupa o linie franta, o linie care determina repartitia fortelor pe suprafata dentara. Lucru important si in corectarea anomaliilor. Dintii arcului sup formeaza un arc de elipsa pe cand arcul inferior formeaza o parabola. Tipul obisnuit de ocluzie care poarta numele de salidodontie, incisivii si caninii superiori trec cu muchia ocluzala inaintea celor inf pe cand tuberculii vestibulari inf trec in afara sau vestibular fata de tuberculii vestibulari ai premolarilor si molarilor interiori. Acest tip de angrenare a celor 2 arcuri este o cerinta a actului de masticatie, de taiere. Alte tipuri de ocluzie: progenia. Ocluzia labiodonta, marginile ocluzale ale dintilor frontali sup si inf vin in contact pe muchie in timp ce fetele masticatorii ale premoralilor se suprapun exact. Ocluzia stegodonta, dintii frontali superiori depasesc ca o streasina pe cei inferiori. Ocluzia hiatodonta, cand dintii celor 2 arcuri nu vin in contact. Ocluzia evident poate sa fie modificata de faptul ca fetele titurante ale maselelor si dintiilor se uzeaza inaltimea scade si intre dinti iau nastere spatii care fac ca muchiile si fetele lor ocluzale fac o parghie. Acest proces datorat uzajului este compensat printr-o proptuzie gradata astfel incat organismul incearca sa stabileasca continuitatea ocluziei dentare.

Glandele salivare Sa vorbim in continuare despre glandele salivare. Dlor glandele salivare sau glandele oris sunt glande care secreta saliva. Dupa volum se impart in glande mici, mari. Glandele mici se prezinta sub forma unor noduli ovoizi sau piriformi asezati in submucoasa bucala. Se descriu glandele labiale la buze, glandele bucale de la obraji, glandele palatine la nivelul palatelor duri/moale si glande linguale. Glandele mari sunt asezate in afara cavitatea bucale si isi varsa produsul de secretie prin intermediul unor canale excretoare. Dupa topografia lor, glandele salivare se impart in glande ale vestibulului bucal, labiale, bucale si glande migrate care sunt parotida si submandibulara. Dupa forma si struct lor glandele salivare sunt tubulare si mucoase, acinoase (parotida si unele glande linguale), tubuloacinoase (labiale, bucale, molare, sublinguala, submandibulara, linguala ant): 

Glanda linguala. Partea secretorie patrunde pana in partea inferioara limbii si produc saliva serobucoasa.

127 | P a g e

     

Glandele bucale sunt mici, de tip tubuloacinos, produc secretie mixta. Pot fi superficiale sau pot patrunde pana in stratul muscular. Glandele molare sunt 4-5 sunt mici tubuloacinoase au o secretie mixta si evident se gasesc in mucoasa obrajilor din dreptul molarilor. Glandele palatine 2 grupuri de glande mici de o parte si de alta a liniei mediane. Sunt glande de tip tubulos au o secretie mucoasa. Glandele de tip mucos sunt glandele webber sunt situate post. Cele de tip seros sunt ebner . Glandele de tip mixt sunt glandele anterioare la varful limbii, glanda linguala anterioara se gaseste pe fata anterioara spre vf, glanda vf limbii, este de tip sero mucos cu mai multe canale de excretie. Glandele salivare sau glandula oris, umecteaza cavitatea bucala, si prin enzime intervin in proc de masticatie dar mai ales in procesul initial de degestie

Glanda parotidă Glanda parotida este un derivat ectodermanal, glanda sublinguala si submandibulara sunt derivate endodermal, dar se devolta asemnanator. Epiteliu mucoasei prolifereaza, formeaza un mugure, care se insera in mezenchimul din jur, mugurele se ramifica si fiecare ramificatie se termina cu o formatiune sferica care este vitorul acin. Mezenchimul din jurul mugurelui formeaza capsula glandulara si septurile interlobulare. Acest proces se termina in luna a a 3-a intrauterina, abea in luna a 6-a se produce tunelizarea canalelor excretoare, si odata cu tunelizarea apar si celulele specilaizate in secretia enzimelor salivare. Acinii glandulari se diferentiaza dupa nastere. In sapt 6 epiteliul ectodermic al recesului lateral al gurii primitive prolifereaza si apare priomordiul glandei parotide. Ulterior mugurele se separa din lobul de origine, devine superificial, patrunde in mezenchimul care inveleste muschiul maseter, in acealsi timp se dezvolta mandibula si urechea externa, si aceasta dezvoltare determina modificarea raporturilor glandei situanduo in pozitia ei definitiva. Glanda submandibulara apare tot in sapt 6 prin proliferearea epiteliului endodermic care acopera santul alveololingual, patrunde in mezenchimul submandibular iar captul ei rostral ia forma unui sant care devine canalul excretor al glandei Glanda sublinguala, apare in acelaasi loc, dă mai multi muguri care au un canal excretor propriu, este o glanda cu o evolutie lenta, celelate glande salivare de care am vorbit apar si ele prin acelasi proces prolifertiv, tot in luna a 3-a, insa diferentierea glandelor de tip seros are loc in luna a 4-a fetala.

29. Glandele sublinguale Gladele mari salivare Glanda sublinguala ,cea mai mica, situata deasupra diafragmei bucale, este de tip tubulo acinos, produce saliva mixta, are forma ovoidala, cu axul mare paralel cu corpul mandibulei si este formata dintr-un pachet de glande, din acest pachet una este mai mare, situata medial, iar alte 9-10 sunt mai mici si situate lateral. Glanda ridica o proeminenta oblica a mucoasei sublinguale, plica sublinguala care incepe de la caruncula sublinguala si merge posterior si lateral . Pe aceast aplica se deschid 8 pana la 20 de canale exterioare, canalele lui Rivinius. Canalele partii laterale a carunculei i-au raporturi importante cu ductul submandibular. Glanda este inconjurata de testut conjunctiv lax, fara sa aibe loja proprie. Medial se gaseste genio si hioglosul, inferior miohioidianul iar superior muguoasa sub lignuala. Intre glanda si hioglos se gaseste ductul glandei submandibulare, iar posterior locul unde fac sinpasa fb pregg si n excito secretor parasimpatic post gg. Este vascularizata de a sublinguala, venele dreneaza in vena linguala, limfaticele dreneaza in ganglionii submandibulari. 128 | P a g e

30. Glandele submandibulare Raporturi.Inervație.Vascularizație Glanda submandibulara, este a 2-a glanda salivara dupa dimensiuni. Are o forma neregulata, greutate 8-10 grame, se gaseste infeior de planseul cavitatii bucale in regiunea trigonului submandibular (delimitat superior de mandibula iar anterior si posterior de pantecele muschiului digastric). Spatiul ocupat de glanda submandiublara are o forma prismatica si este delimitata de 3 pereti, unul interosos (corpul mandibulei, in dreptul fosei glandei submandibulare), un perete intern muscular de hioidian, hioglos, stilohioidian si constrictorul sup al faringelui, si un perete inferior format de fascia superficiala cuprinsa intre hioid si mansibular. Glanda are o forma neregulata. Este alcatuita dintr-un corp care formeaza o potcoava care inconjoara marg posterioara a m milohioidian, impreuna cu ductul submandiublar. Spatiul glandular depastete limitele superioare ale regiunii, se prelungeste posterior intre pterigoidianul medial si peretele lateral al faringelui ajungand pana in vecinatatea glandei parotide de care este separata de o chinga fibroasa care este situata pe unghiul mandibulei. Fata laterala corespunde fosei mandibulare si muschiului pterigoidian medial. Aceasta fata este incrucisata de artera faciala care vine de pe fata mediala a glandei si vine pe colul posterior al mandibulei, in rest inferior glanda este acoperita de piele, platisma si lama sueprficiala a fasciei superificiale, unde se afla ramuri din m transvers al fetei si ramuri din facial. Intre ramuri si fascie se gasesc ganglioni limfatici submandibulari care pot fi confundati cu tumori sau tumefactii ale glandei. Fata mediala a glandei este profunda , corespunde muschilor care form peretele medial al spatiului glandular. In plan superificial se gaseste digastricul , in al 3-a plan milohioidianul, iar in ultimul plan hioglosul. Intre muschi ramane un interstitiu care este strabatut de prelungirea glandei submandibule si n hipoglos. Canalul excretor al glandei submandibulare este lung de 3-5 cm, are un diametru de 7 mm, paraseste glanda pe fata ei profunda, strabate interstitiu dintre hioglos si milohioidian. Este acoperit de mucoasa cavitatii bucale. Are raportul cu nervul hipoglos inferior si lingualul situat superior,apoi lingualul devine situat medial. Se deschide la nivelul carunculei sublinguale. Inervatia simpatica este din plexul pericarotic , iar inervatia parasimpatik vine din gg submandibular. Limfaticele dreneaz ain gg submandibulari. Explorarea se face usor, un deget in santul alveolo dentar intre limba si corpul mandibulei, si cu cealalta mana aplicam din afara pielea regiunii submandibulare si se poate palpa glanda submandibulara.

Glanda parotidă Glanda parotida, langa ureche, cea mai voluminoasa, ocupa spatiul glandular, poarta numele de loja paroditiana sau fosa retro mandibulara, situata inapoia mandibulei sub conductul auditiv extern. Glanda are o forma neregulata, galben cenusie, cantareste 25-30 grame. Are 2 parti, una superficiala si una profunda, aceste parti sunt unite intre ele de marginea posterioara a marginii mandibulei. Partea superificiala este alungita turtia, cu dimensiuni reduse si este practic considerata o prelungire a glandei. Fata ei profunda ia raport cu fascia muschiului. Pe aceasta fata se gasesc ductul parotidian a lui Stenon si glandele zigomatice si bucale care vin din nervul facial. Anterior este acoperita de piele platisma, reizorius si fascia parotidiana. Parte aprofunda situata posterior de ramura mandibulei, este voluminoasa ia forma prismatica si ocupa loja parotidiana. Loja are 6 pereti, unu lateral format din fascia cervicala superficiala, unul posterior format din procesul mastoid pe care se isensera SCM si digastricul , medial se gaseste apofiza stiloida, procesul stiloid si muschii stilieni impreuna cu cele 2 ligamente stilofaringiene, superior articulatia temporo mandibulara si meatul acustic extern , iar inferior partea din fascia lamei cervicale care se insera dea-lungul mandibulei la ligamentul stilomandibular si care considera despartitoarea submandibulo parotidiana.

129 | P a g e

Dupa cum observati aceatsa loja este tapetata de fascia parotidei. Lama superficiala este reprezentata de fascia cervicala superficiala care de la margine anterioara a SCM trece peste glanda si se continua pe fata laterala a maseterului, lama profunda se desprinde de fascia superficiala la marginea anterioara a SCM merge catre faringe, acopera peretele posterior al lojei, se recurbeaza in afara, tapeteaza peretele anterior si fuzioneaza in loc cu fascia superficiala. Glanda este acoperita de o fascie fibroasa de care adera strans, aceasta capsula sa diferentiat in testul conjunctiv peri glandular, este mai groasa si mai rezistenta in partea inferioara unde suporta greutatea glandei, capsula partii profunde este mai subtire si mai profund diferentiata, prin ea, glanda trimite o prelungire prin care vine in contact cu faringele. Posterior exista o alta zona slaba a capsulei prin care glanda trimite o prelungire. Raporturile glandei parotide: raporturi extrinseci si intrinseci : Raporturile extrinseci sunt cele cu organele invecinate, iar cele intrinseci cu cele care strabat ganda parotida.

31. Raporturile extrinseci ale glandei parotide Fata anterioara vine in raport cu fata superficiala si cu pielea. Intre piele si fascie sunt inclusi muschii rizorius si ramuri superficiale din plexul cervical, nervul auricular mare. Pe aceasta fata se gasesc ganglionii parotidieni cervicali, sunt incizii estetice si nu lezeaza formatiuni importante. Fata posterioara a glandei are un segment posterior care vine in rap cu mastoida pe care se insera SCM si apoi digastricul si apoi un segment intern, unde are raport cu buchetul stilian al lui Riolan, raporturile cele mai imp dpdv chirurgical sunt importante la acest nivel deoarece glanda este separata de gl parotida si de celelalte formartiuni nervoase care se gasesc in spatiul retro stilian. Pe deoparte prelungirea pe care glanda o trimite catre faringe poate ajunge in raport cu peretele faringelui si in acest caz prelungirea este situata intre formatiunile vasculare si nervoase ale regiunii infratemporale. Tot datorita acestor raporturi importante, chirurgia de extirpare a parotidei este f periculoasa din cauza aporturilor vasculo nervoase, exista riscuri de a leza jugulara interna care are peretele mai subtire, putem leza chiar nervul accesor sau hipoglos, de aceea in mod obijnuit se lasa o lama de parotida acolo. Fata anterioara inconjoara pe cea posterioara, parotida vine in raport cu mastoidiana, Intre parotida si ramurile mandibulei exista tesut celular lax care favorieaza alunecarea glandei pe os, atunci cand este comprimata pe os se elimina saliva. Fata laterala este deobicei doar o margine si vine in raport cu marginea faringiana si este desparita de ea prin buchetul lui Riolan. Partea superioara a glandei vine in rap cu fata post a art temporo mandibulare, si cu meatul acustic extern si cu osul timpanal. Rapoartele acestea explika de ce imflamatiile se pot propaga la art temporo mandibulara. Fata inferioara a glandei corespunde glandei submandibulare de care este despartita de despartitoarea submaxiloparotidiana.

32. Raporturile intrinseci ale glandei parotide 32. Raporturile intrinseci : o serie de elemente vasculo nervoase strabat regiunea. O portiune din traectul lor este intraglandular. In partea profunda a glandei unde se dispun in 3 planuri, in grosimea pariotidei se gaseste a caroitida externa, si ramura ei externa a auriculara post. Artera ocupa planul medial profund in timp ce planul mijlociu este planul venos, situat lateral de planul anterior este constituit de vena jugulara externa si de vena retromandibulara. Intr-un plan mai superficial se gasesc formatiunile nervoase intraparotidiene care sunt reprezentate de nervul facial si plexul intraparotidian pe care facialul il formeaz la acest nivel, apoi ramuri din n auricular mare si partea superioara a 130 | P a g e

n auricular. Raportul esential la aceste raporturi este raportul cu faciala, ea se prelungeste ca un eventai, ramurile lui separ corpul glandei in 2 portiuni, una superficiala lateral de nerv si una profunda medial de nerv. Intrand sau iesind din glanda formatiunile descrise sunt pediculii vasculari, ce trebuie ligaturati la parotidonomie. Pediculul post, este format din n facial si a stilomastoidian, nervul iese din craniu prin gaura stilomastodidiana, trece prin pantecele anterior al digastricului si m stilohioidian, intra prin partea ei posterioara o strabate la anterior si apoi se ramifica in aprioprierea ramurei mandibulei impreuna cu plexul parotidian se aseaza ca un evantai intr-o carte in planul cel mai superficial. In tumorile benigne ale parotidei, se ploate face rezectia acestor tumori respectandu-se ramurile facialului. Pediculul superior este pediculul temporal format din a superficiala temporala, trunchiul venei temporale superificiale, si n autiorculo temporal ,n paraseste regiunea infratempoarala prin butoniera retrocondiliana lui juvara, strabate extremitatea laterala a glandei dinspre medial spre lateral, se alatura arterei si venei , inconjoara arcul zigomatic si urca pe regiunea temporala. Pediculul inferior, este format din 2 pediculi venosi reprezentand vena mandibulara si vena jugulara externa, ambele vene se formeaza in interiorul glandei, strabat glanda longitudinal . Dupa ce ies din glande acestea se varsa in jugulara interna iar vena jugulara extrena ajunge pe fata anterioara a scm , pediculul medial este pediculul carotidian, carotida externa urca din trigonul carotic trece prin furca stiliana si abordeaza parotida pe fata ei mediala,. Are traect ascendent intraglandular pana la gatul mandibulei unde se bifurca in temporala superificala si maxilara, artera temporala si venele form pediculul superior. Pediculul profund este alcatuit din vena maxilara trecand pe sub condilul mandibulei se numeste pediculul subcondilian. Ductul parotidian are 3-4 mm lungime, se form in 3imea inferioara a glandei din unirea canalelor interlobulare se aseaza pe fata profunda a partii superificale, trece peste fata profunda, laterala a maseterului insotit de venele transverse ale fetei, trece sub aprox 1 cm de arcada zigomatica, inconjoara corpul grasos la obrazului, perforeaza buccinatorul ,dupa care se deschide in vesituiblulu bucal in dreptul celui de-al 2-lea molar superior. Orificiul se gaseste la nivelul papilei parotidiene care o cautam cand vrem sa facem cateterismul ductului atunci cand este vorba de o lipiaza salivara. Uneori in dreptul marginii maseterului anterior se gaseste glanda parotida accesorie. Vascularizatia din a transversa a fetei si auriculara posterioara, venele se varsa in vena retromandibulara si jugulara externa, limfaticele dreneaza in glandele parotide profunde , si catre gg parotidieni superificiali situiati sub fascia parotidei in aproprierea uerchii. Inervatia parotidei vegetativa simaptik si PS, stimuleaza secretia parotidei cu diferente privind aspectul cantitativ si calitativ al glandei. Fb S si PS au originea in nc salivator inf din bulb, ajung prin glosofaringian, iar apoi prin n timpanic si apoi prin pietrosul mic, fb post gg pornesc de la gg otic. Fb PS au originea in nc salivator superior si ajung pe calea n carotic extren Inervatia senzitiva este data de fibre din n auriculo temporal si n auricular mare care vin din plexul cervical.

131 | P a g e

Faringele 10.05.2010 – Curs 10

54. Raporturile Faringelui Este un conduct musculo membranos la nivelul caruia calea respiratorie care trece de la fosele nazale la laringe se incruciseaza cu calea digestiva, din aceasta cauza se mai numeste si careculul faringian. Trecerea alimentelor si a aerului respirator prin faringe se face succesiv si nu simultan, faringele ventileaza urechea medie, are rol in fonatie, contine un nr de formatiuni limfoide cu rol in functia de aparare a organismului. Faringele este situat inaintea coloanei cervicale, inapoia foselor nazale si inapoia cavitatii bucale. Se intinde de la baza craniului si pana la orificiul superior al esofagului, ce corespunde unui plan orizotal ce trece prin marginea inferioara a cartilajului cricoid. Raportat la schelet limita inferioara a faringelui corespunde vertebrei cervicale 5,6 la adult, iar la copil vertebrei C4. Grosso modo, faringele are forma unei palnii, mai larga in partea sup si care are un perete anterior incomplet, pentru ca prin el se realizeaza comunicarile cu fosele nazale, cu cavitatea bucala, si cu cavitatea laringiana. Eh, astfel imaginat faringele prezinta o baza, un varf si 3 pereti, 2 pereti in partile laterale, si un perete posterior, are o suprafata exterioara care se numeste exo faringe, si una inferioafa endo faringe. Exofaringele de suprafata exterioara coresunde in parte capului si este ceea ce numim portiunea cefalica a faringelui, in parte corespunde gatului si o numim portiune cervicala a faringelui. Endofaringele, corespunde de sus in jos, foselor nazale si poarta numele de nazo faringe, apoi cavitatii bucale , orofaringele, iar ultima portiune corespunde laringelui si poarta numele de laringofaringe.

Raporturile exofaringelui 

 



Baza faringelui se insera pe portiunea bazilara a occipitalului si pe fata inf a stancii temporalului. Aceasta insertie se face sub o linie care deseneaza un trapez, acest trapez fiind incomplet, baza mare a lui trece prin tuberculul faringian si uneste cele 2 spine sfenoidale. Laturile trapezului se intind de la spinele sfenoidale pana la baza proceselor pterigoide. Baza mica a trapezului lipseste, anterior gasindu-se orificiile de comunicare cu orificiile nazale. Extremitatea inferioara a faringelui se continua fara o limita precisa, se continua cu esofagul de la C6 Fata posterioara a faringelui este in raport cu coloana cervicala care la acest nivel este acoperita de muschii prevertebrali, acestia fiind acoperiti de fascia prevertebrala, iar intre faringe si lama prevertebrala a fasciei cervicale se delimiteaza un spatiu retro-faringian. Acest spatiu se inchide in sus prin aderenta fasciilor de la baza craniului, iar inferior se continua la nivelul toracelui in mediastinul posterior, spatiul retro-faringian contine tesut conjunctiv lax, gg limfatici retrofaringieni, si ramuri din artera faringiana transcendenta. Prezenta tesutului conjuctiv lax ofera o oarecare mobilitate faringelui, in cazul in care in acest spatiu se dezvolta flegmoane retrofaringiene, sau abcese periculoase ale vertebrelor, ele imping anterior peretele faringian. Tot asa colectiile purulente din acest spatiu pot migra pana in torace, in mediastinul posterior.Acest raport al faringelui cu coloana vertebrala permite explorarea prin cavitatea bucala a vertebrelor cervicale, explorare ce se face in suspiciunile de fracturi ale vertebrlor . Fetele laterale ale faringelui, portiunea cefalica a exofaringelui delimiteaza impreuna cu ramura mandibulei care este acoperita de muschiul pterigoidian medial si cu coloana cervicala, delimiteaza spatiul mandibulo vertebro faringian. Acest spatiu mandibulo vertebro faringian este despartit prin lama profunda a fasciei parotidiene in 2 spatii secundare : spatiul glandular si subglandular. 132 | P a g e



 



Spatiul glandular contine parotida si organele care o strabat, si acest spatiu are raporturi la distanta cu faringele, iar spatiul subglandular, sau spatiul latero-faringian, este impartit intr-o portiune pre-stiliana, care este situata anterior si o portiune retro-stiliana marginita posterior de un sept care clasic este numit diafragma stiliana formata din muschii si ligamentele care se insera pe procesul stiloid.Sept format dinspre medial spre lateral, de muschiul si ligamentul stilohioidian, muschiul stiloglos, si ligamentul stilomandibular si muschiul stilofaringian.De la procesul stiloid la peretele lateral al faringelui se intinde aponevroza stilofaringiana sau aripioara faringelui asa cum a fost denumita de Toma Ionescu. In spatiul retrostilian (nerecunoscut de nomenclatura) se gasesc a carotida ext si int, vena jugulara , ultimele 4 perechi de n cranieni, gg. cervical sup, gg limfatici, toate aceste elemente vin in raport cu faringele. Spatiul pre-stilian contine artera palatina ascendenta, a faringiana asc., n gloso faringian din care se desprind ramuri ronsilare, gg. otic, si coarda timpanului. Acest spatiu prestilian este sediul flegmoanelor amigdaliene. Segmentul cervical al faringelui este in raport cu MNV al gatului acoperit de SCLM si planurile regiunii carotidiene (comuna si interna, v jugulara int, gg limfatici profunzi). Din carotida ext i-au nastere a tiroidiana superioara, a linguala si a faciala, care se aseaza pe peretele faringelui. In partea inferioara faringele vine in raport cu lobii glandei tiroide, iar in partea superioara faringele este X de nervul hipoglos. Marginile faringelui, 2 margini prinse pe toate formatiunile osoase care se gasesc de la baza craniului pana la cartilajul tiroid.

Endofaringele Spatiul delimitat de peretii faringelui, se numeste cavitatea faringiana, sau cavum faringicus. Ea este mai larga in partea superioara, se numeste fornixul faringelui. Superior corespunde fornixului, care este mai mult sau mai putin boltit in rap cu .. faringian. Dupa comunicarile anterioare, cavitatea faringelui se imparte in 3 parti : partea nazala, partea orala, si partea faringiana.

55. Nazofaringele Partea nazala : clasic a fost numita epifaringe sau rinofaringe sau nazofaringe. Este etajul superior al cavitatii faringelui care comunica anterior cu cavitatea nazala prin cele 2 coane. Se intinde de la baza craniului pana la marginea libera a valului palatin. Aceasta limita este evidenta in deglutitie. Peretele posterior : este neted si nu prezinta detalii deosebite Peretele superior : este boltit . se numeste bolta faringelui, iar pe bolta faringelui proemina tesutul limfoid care formeaza tonsila faringiana. Aceasta a fost descrisa de Luchka si se continua pe peretele superior. In centrul ei se gaseste o depresiunea numita bursa faringiana. Partea nazala a faringelui se opereaza prin rinoscopie posterioara. Peretii laterali : Pe fiecare perete lateral se gaseste orificiul faringian al tubei auditive, orificiu prin care tuba se deschide in faringe. Superior si inferior se gasesc 2 proeminente, tolusul tubar coresp. Cartilajului tubei, si tolusul levatorului, care corespund muschiului ridicator al valului palatin. Mucoasa faringiana din jurul ostiului faringian al tubei, este ridicata de o serie de noduli limfoizi, care formeaza tonsila tubara sau tonsila lui Gerlach. De la orificiul faringian al tubei pornesc 2 plici, una merge anterior, este plica salpingo palatina, care ajunge la valul palatin, o plica pleaca spre post. Este plica salpingo faringiana. Intre aceste plica si peretele posterior se gaseste recesul faringian, numit clasic foseta lui Rossen Muller. Este uneori la adult mai adanca, si este important atunci cand vrem sa cateterizam tuba lui Eustachio sa nu patrundem in foseta lui RosenMuller care este situata mai posterior. Tonsila tubara ca si celellate formatiuni limfoide involueaza cu varsta , la copii hipertrofia constituie vegetatiile adenoidecare daca nu sunt tratate, sunt urmate de tulburari consecutive hipopsiei, deviatia septului nazal, tulburari de vorbire/auz/gust. Prin intermediul tubei se ventileaza casa timpanului si tot prin intermediul tubei imflamatiile de la faringe se pot propaga la ureche si pot da otitele. 133 | P a g e

56. Bucofaringele Partea orala a faringelui (orofaringele) : clasic bucofaringele sau mezofaringele, se intinde de la valul palatin pana la aditusul laringian, comunica anterior cu cavitatea bucala prin gatlej. Posterior corespunde primelor 3 vertebre cervicale, iar inferior sfarseste la nivelul unui plan care trece prin osul hioid. Peretele anterior al orofaringelui prezinta un vast orificiu care este limitat de valul palatului, si de arcul palatofaringian. Portiunea verticala a limbii intre v-ul lingual, santurile glosofaringiene laterale si santurile grosoepiglotice formeaza peretele anterior al peretelui bucal. Pe linie mediana se gaseste gaura oarba care este o ramasita a canalului tireoglos Daca la adult acest canal este permeabil, poarta numele de Canalul lui Bogdalec, poate sa fie lung, in el se pot aduna resturi alimentare, si se fac acolo abcesele linguale. In respiratia linistita, valul palatului sta in plan frontal, se ridica si devine orizontal in deglutitie, atunci cand el separa partea orala a faringelui de partea nazala. Inferior si median valul palatin prezinta o proeminenta mediana care se numeste uvula sau lueta, de la baza uvulei porneste arcul palatoglos, ridicat de muschiul omonim, pana la santul terminal al limbii. Tot de la nivelul uvulei porneste arcul palatofaringian care este situat posterior de primul si care ajunge in peretele lateral al laringelui. Arcurile palatine impreuna cu radacina limbii delimiteaza gatlejul. Portiunea stramtata de arcurile palatine poarta numele de istmul faucius. Intre cele 2 arcuri de aceeasi parte se delimiteaza fosa tonsilara, unde se gaseste amigdala palatina. Inferior fosa tonsilara este delimitata de o plica, plica gloso epiglotica laterala. Amigdala palatina este un organ limfoid, are o forma ovoidala, are axul mare vertical, partea superioara a fosei tonsilara care deobicei nu este ocupata de tonsila palatina poarta numele de fosa supra tonsilara Fosa supra tonsilara este delimitata superior de o plica numita plica semilunara intre arcul palatoglos si arcul palato faringian, si anterior de plica tringhiulara care acopera anterior amigdala. Aceasta plica triunghiulara se intinde de la arcul palatoglos la radacina limbii. Prin intermediul acestor muschi i-a raport cu carotida externa si interna precum si cu glanda parotida. Lucru este important pt k datorita raportului strans cu carotida externa, la acest nivel ea face deseori o crosa si se aproprie de amigdala.In asemenea cazuri se pot intampla accidente nefericite, deoarece se poate leza carotida. Daca individul sufera de o insuficienta aortica, carotidele imprima luetei pulsatii care se deceleaza sincron cu bataile cordului. Muschii palatului sunt muschi striati, muschii valului palatin , muschiul tensor, muschiul uvulei, muschiul palatoglos, muschiul palato faringian.

57. Laringofaringele Laringofaringele : clasic hipofaringele, se intinde de la un plan orizontal care trece la nivelul osului hioid, pana la un plan care trece prin marginea inferioara a cartilajului cricoid. Aceasta parte a faringelui se efectueaza prin laringoscopie. Pe peretele anterior al laringo faringelui se gaseste aditusul faringian si o proeminenta care este data de epiglota si de lama cartilajului cricoid. Lateral se gasesc 2 santuri verticale prin care se scurg lichidele si poarta numele de recesurile piriforme. In partea lor superioara mucoasa este ridicata de nervul laringeu, iar aceasta ridicatura poarta numele de plica nervului laringeu. Raporturile pe care aceasta parte le are cu laringele explica asfixiile mecanice consecutive inghitirii corpurilor straine. Intre radacina limbii si epiglota, se intinde plica groso epiglotica mediana,

134 | P a g e

flancata de alte 2 plici, plicile glosoepiglotice laterale. Intre plica mediana si cea laterala se gaseste un sant, valecula epiglotica. Extremitatea inferioara se ingusteaza treptat, iar fb constrictorului inferior al faringelui determina un fel de sfincter fiziologic, stramtoarea cricoidiana. La acest nivel alimentele trec prin 2 pereti lichizi, posterior coloana vertebrala, inainte se gaseste cartilajul cricoid si este evident ca acesti 2 pereti rigizi creeaza probleme in deglutitie, cand vrem sa inghitim boluri alimentare mari. Tot aici se fac stenozele ingestiei subt. corozive. Explorat pe viu acest spatiu are aspec tul unei semilune sau gaura esofagului al lui Chilian (florin?).

58. Inelul limfatic al lui Waldeyer Peretele faringelui este format de la interior spre exterior, mucoasa, submucoasa musculara, si este acoperit de adventicia faringelui apartinand fasciei cervicale. Mucoasa faringelui captuseste faringele, si se continua cu mucoasa cavitatii nazale, si cu mucoasa tubei auditive. Mucoasa farigelui are o culoare rosie, deivne galbuie in faringite. Este format dintr-un epiteliu de tip respirator intr-o parte, si un epiteliu de tip digestiv in celalata parte. In grosimea mucoaasei se gaseste tonsila faringiana. Toate aceste tonsile constituie Inelul limfatic al lui Waldeyer, dispuse in jurul orificiilor de intrare in faringe, toate aceste formatiuni limfoide au rol in apararea organisemlor. Inelul lui Waldeyer este format din 6 foliculi, bine conturati, voluminosi, tonsilele sau amigdalele. Exista o amigdala faringiana, 2 amigdale tubare, 2 palatine si o amigdala linguala. Tonsila faringiana este un organ limfoid, situata in partea mediana a boltii faringelui, inaintea tuberculului faringian, inapoia coanelor, intre cele 2 orificii de deschidere a tubei. Are culoare galbuie, alcatuita din 6-8 lobuli separati intre ei prin santuri. Suprafata tonsilei este presarata cu o serie de mici depresiuni, numite fosule tonsilare, la nivelul carora se descriu scriptele tonsilare. Tonsila este alcatuita dintr-un epiteliu si un strat limfoid, format din foliculi limfatici. Aceasta tonsila progreseaza in evolutie pana la 14 ani dupa care involueaza. Hipertrofia tonsilei = vegetatii adenoide (probleme mai sus). Domnilor, despre tonsilele palatine, numite si amigdale am vorbit mai inainte si numai insistam. Tonsila linguala, fata faringiana a radacinii limbii este f neregulata si este presarata cu proeminente emisferice, de 1 pana la 4 mm, formate din aglomerari de tesut limfoid, si numiti evident foliculi linguali. In centrul foliculului se gaseste o cavitatea, aceasta cavitate mai adanca prezinta o cripta care se dechide la exterior printr-un orificiu punctiform,. Toate acesrte orificii mici punctiforme care semnifica existenta foliculilor, constituie tonsila linguala. Tonsilele tubare, reprezentate printr-o aglomerare de tesut limfoid, dispus in jurul orificiului faringian al tubei. Mai ales la nivelul recesului faringian al lui Rossen Muller. In afara acestor tonsile bine constituie la suprafata mucoasei faringelui, se gasesc numerosi foliculi limfatici diseminati care unesc intre ei celelalte tonsile de care noi am discutat.

59. Musculatura faringelui Aponevroza faringiana : este mai dezvoltata in partea nazala a faringelui. Acolo ea are o structura fibroasa, formeaza singura peretele faringian si aceasta parte poarta numele de fascia faringo bazilara, fascia faringo bazilara se insera in interior pe procesele pterigoide, posterior se insera intre cele 2 spine ale sfenoidului si trece peste tuberculul faringian. Fascia faringo bazilara este intarita de fibre care vin de la tuberculul faringian de la tuba, si fb care vin din jurul gaurii carotice. Spre partea inferioara se subtiaza se prinde pe hioid si pe cartilajul tiroidian, fascia faringo bazilara serveste pentru insertia muschilor faringieni, avand valoarea uneo aponevroze , numita aponevroza interfaringiana 135 | P a g e

(data tot de Toma Ionescu). Ea este mai bine reprentata pe peretii posteriori si laterali ai laringo faringelui. Inferior se insera pe ligamentul pterigomnadibular, pe linia milohioidiana, pe cartilajul tiroid si pe cel cricoid. Tunica musculara a faringelui, muschi striati, asezati intr-un strat intern cu fb longituidinale, un strat extern muschii constrictori, cu fb circulare. Muschii ridicatori sunt palatofaringianul , descris la muschii palatului, stiolofaringianul si saltingofaringianul. Acesti muschi aduc orificiul inferior al faringelui in fata bolului alimentar, in ultimul act al deglutitiei. Stilofaringianul isi are originea pe procesul stiloid, trece printre constrictorul superior si mijl al faringelui si se termina inevantai pe peretele lateral al faring. Fibrele se fixeaza pe tunica fibroasa si pe epiglota, pe marg sup a cartilajului tiroid si cricoid.Pe peretele lateral vine in raport cu tonsila palatina, actiune : ridicator al faringelui si laringelui, tragand posterior, tragand de peretele posterior al faringelui, dilata faringele, si in felul acesta bolul alimentar se indeparteaza de orificul superior al laringelui. Muschiul Saltingo faringian, situat posterior de stiliofaringian, isi are originea pe portiunea cartilaginoasa a tubei, are rol de a impiedica deplasarea inapoi a stilo fraingianului. Constrictorii faringelui : sup, mijl, inf, se acopera unul pe altul ca tzigla de pe acoperis. Muschii constrictori sup si mijl sunt cefalici, iar cel inf este cervical. Insertiile lor inferoare indica aceasta separatie topografica. Insertiile superioare se fac pe rafeul posterior al faringelui, amestecandu-se fibrele de-al lungul liniei albe. Muschii farignelui formeaza un jgheab cu 2 portiuni, una superioara de la insertiile antero superioare, pana la valul palatin, si acestea inchid in deglutitie, si unele care imping bolul alimentar spre esofag. Constrictorul superior al faringelui, o parte pterigofaringiana pleaca de pe lama proc pterigoid. Fibrele pleaca posterior si s eintalnesc cu cele de parte opusa la nivelul rafeului faringian. Superior se continua pana la baza crabniului cu fascia sau aponevroza faringo bazilara.Rol in micsorarea comunicarii faringelui cu cavitatea nazala in deglutitie Constrictorul mijlociu este format din 2 parti, partea condrofaringiana, cu orig pe coarnele mici ale hioidului, si partea cerato faringiana cu origine pe coarnele mari. Intre constrictorul superior si cel mijlociu, trece stilo-faringianul. Constrictorul inferior este fornat din partea tirofaringiana care isi are originea pe linia oblica a cartilajului tiroid, si partea cricofaringiana care isi are originea pe cartilajul cricoid si pe primul inel traheal.De la aceste origini, aceste 2 parti ocolesc post cartilajul cricoid si se opresc pe rafeul faringina,. Constrictorul superior intervine in deplasarea laringelui amnterior, si in inchiderea glotei in deglutitie.Inveleste faringele la ext, se ingroasa si se continua cu fascia muschiului buccinator.

60. Vascularizaţia şi inervaţia faringelui Este irigat de ramuri din a faringiana ascendenta, ramuri din a palatina ascendenta, ramuri din a tiroidiana superioara si ramuri din artera pterigopalatina. Tonsila palatina este irigata de artera tonsilara ram din palatina ascendenta. Venele faringelui dreneaza intr-un plex submucos, si perifaringian, care in final se varsa in jugulara interna. Limfaticele superioare si posterioare dreneaza in nodulii limfatici faringieni, limfaticele inferioare si anteroare dreneaza catre gg profunzi, inervati de vag, accesor, golosofaringian. Inervatia vegetativa este S si Ps (vag).

136 | P a g e

Laringele 17.05.2010 – Curs 11

Laringele Un organ cavitar situat in regiunea anteromediana a gatului, un organ al cailor respiratorii si constituie principalul organ al fonatiei. Inaintea faringelui, dedesubtul hioidului, si deasupra traheei, C3-C6.Este un organ foarte mobil, are legaturi directe cu osul hioid, si va amintit ca la randul lui hioidul are legaturi directe cu faringele, mandibula si cu baza craniului (ligamente, etc). In partea inferioara laringele se continua cu traheea, la randul ei traheea prin intermediul membranei traheobronho-pericardice, se leaga de diafragma, legatura realizata prin lig freno-pericardic. In acest fel traheea si odata cu ea laringele sunt transformate intr-un resort elastic, dispus intre diafragm si baza craniului. Laringele se deplaseaza vertical in deglutitie si fonatie, pe o distanta de aprox 3 cm. Se ridica in timpul expiratiei si in timpul emisiei sunetelor acute, se coboara in inspiratie si in timpul emiterii sunetelor grave. Antrenat de faringe se ridica in timpul faringian la deglutitiei. Dimensiunile laringelui variaza in rap cu varsta si sexul. La barbat masoara in partea ant. 7cm h, 4cm l, si 3cm anteropost. Cresterea dimensiunilor laringelui nu urmeaza un ritm uniform, de la nastere si pana la varsta de 3 ani, cresterea laringelui este simtitoare, apoi pana la pubertate cresterea este ca si inexistenta. Apoi in perioada pubertatii cresterea laringelui se acc, astfel incat intr-un an corzile vocale isi dubleaza lungimea la sexul masculin si se maresc la jumatatea valorii la sexul feminin. La pubertate in 18 luni pana la 2 ani, laringele cunoaste dezvoltarea aproape completa. Exista variatii individuale ale laringelui, acestea sunt puse in legatura cu inaltimea vocii. Subiectii care au un laringe mic au o voce cu tonalitate ridicata, iar cei cu laringe voluminoase,produc sunete grave. Forma laringelui : ca o piramida cu baza triunghiulara, asezata in sus, si un varf trunchiat orientat in jos. Baza laringelui priveste catre faringe, iar varful se continua cu traheea. Structura laringelui : un schelet cartilaginos, articulatii si ligamente care unesc piesele cartilaginoase, un aparat ligamentar intern, muschii motori ai laringelui, corpii grasosi ai laringelui, mucoasa faringiana, vase si nervi.

61. Cartilagiile laringelui Cartilajele laringiene : 3 grupe -

De sustinere, cartilaje impare si mediane, servesc ca suport : cartilajul tiroid, cricoid, si epiglota Cartilagiile functionale, in numar de doua, care intind corzile vocale, iar mobilitatea remarcabila a acestor cartilaje sta la baza vibratiilor corzilor vocale in fonatie Cartilagiile accesorii : piese diseminate cu rol secundar, mai constante sunt cartilagiile lui Santorini, cartilagiile cuneiforme (lui Morgani), cartilagiile interaritenoide, si cartilagiile sesamoide anterioare si posterioare

Scheletul cartilaginos al laringelui este format din 3 cartilaje nepereche tiroidul, cricoidul si epiglota, si cartilagii perechi, cele aritenoide : corniculate si cuneiforme. Cartilajul tiroid: cel mai mare, situat anterior0, dedesubtul hioidului, si deasupra cricoidului. A fost comparat cu o carte a carei deschidere priveste posterior. El este dispus ca un scut protector inaintea laringelui, ce poate fi palpat sub partile moi ale gatului. Format din 2 lame una dreapta si una stanga, unite inainte si care descriu un unghi diedru de 160170 de grade. Acest unghi usor vizibil si explorabil poarta numele de “Marul lui Adam”. 137 | P a g e

Intre cele 2 lame, superior si median se gaseste incizura tiroidiana superioara, opus acesteia, inferior se gaseste incizura tioridiana inferioara. Pe fata externa a celor 2 lame se gaseste linia oblica, pe aceasta linie se insera 3 muschi, sternohioidianul ,tirohioidianul ,si constrictorul inferior al faringelui. Linia oblica se termina superior si inferior cu un tubercul inferior si superior. Extremitatile marginii superioare ale cartilajului tiroid se prelungesc ascendent cu coarnele superioare. Coarnele superioare masoara cam 15 mm, si pe ele se prind ligamentul tirohioidian, aceasta extremitate a ligamentului tirohioidian, ajunge, si se prinde pe capatul posterior al coarnelor mari ale hioidului. In interiorul acestui ligament, exista mici cartilaje elastice supranumerale, care sunt cartilagiile critice. Intre cartilajul tiorid si osul hioid, se intinde membrana tirohioidiana care este intarita pe linia mediana de un manunchi si fibre elastice, ligamentul tirohioidian medial. La extremitatile marginilor inferioare ale tioridului se gasesc coarnele inferioare de 7mm, se mai numesc si coarne cricoidiene, pt k inferior se articuleaza cu cartilajul tiroid. Pe fata posterioara a cartilajului tiroid, la nivelul unghiului diedru se prinde epiglota si se prind corzile vocale. Cricoidul este piesa scheletala cea ma inferioara a laringelui, sub cricoid incepe traheea, deasdupra cricoidului se gasesc cricoidul si aritenoizii. El are forma unui inel, cu pecetea posterioara , descriind cricoidul ca fiind arcul situat in partea inferioara, si lama in partea posterioara. Aceasta lama a cricoidului formeaza peretele posterior al laringelui si in acelasi timp peretele anterior al laringo-faringelui. Domnilor, in partea superioara si laterala a lamei se gasesc fetele articulare aritenoide, iar in partea inferioara se gasesc inferior si lateral fetele laterale infratiroidiene pt articularea cu coarnele inferioare. Pe marginea superioara se prinde membrana crico-tiroidiana, si muschiul crico-aritenoidian lateral. Epiglota, cartilajul epiglotic formeaza scheletul epiglotei. Este un fibro-cartilaj impar si median, cu structura elastica, situat antero-superior inaintea orificiului laringean superior, de forma unei frunze, cu 2 fete, o baza usor scobita ce priveste in sus, si un varf care priveste in jos si se prinde cu ajutorul unei benzi fibroase de unghiul diedru al cartilajului tiroid, este ligamentul tireo-epiglot. Pe fata posterioara, cartilajul epiglotic este acoperit de mucoasa laringeana, aici se gaseste o ridicatura a mucoasei laringiene care este determninata de tuberculul epiglotic. Se leaga si de fata posterioara a corpului hioidului printr-un ligament, ligamentul hioepiglotic. Fata anterioara a epiglotei are raportul de jos in sus cu baza limbii, cu osul hioid, cu membrana tirohioidiana, si cu fata posterioara a cartilajului cricoid. Pe fata ant mucoasa se reflecta pe limba formand 3 plici gloso-epiglotice. Intre plica mediala si cea laterala se gaseste foseta gloso-epiglotica sau valecula. Sub reflexia mucoasei pe limba, epiglota vine in rap cu osul hioid, si cu membrana tirohioidiana de care este despartita de tesutul adipos sau corpul adipos al laringelui. Cartilagiile aritenoide sunt cele mai mari, au forma unor piramide tringhiulare situate superior de lama cricoidului. Descriem cartilajului aritenoid o baza pe care se gaseste o fata articulara pentru cricoid, un varf intors inainte si acoperit de cartilagiile corniculare, 3 fete si o baza: -

-

fata laterala pt creasta arcuata, desparte 2 suprafete scobite, una inferior de creasta numita Foveea oblonga, pe aceasta suprafata se prinde muschiul tiroaritenoidian. Inaintea crestei arcuate se gaseste o suprafata triunghiulara, foseta triunghiulara, unde se prinde coarda vocala superioara fata mediala priveste catre glota intercartilaginoasa fata posterioara priveste catre peretele poseterior al laringiofaringelui La baza faringelui se gasesc 2 proeminente, anterior procesul vocal, pe care se prinde capatul posterior al plicii vocale, iar posterior procesul muscular, pe care se prinde muschiul crico-aritenoidian posterioir, si muschiul aritenoidian lateral. Posterior cele 2 aritenoide , se unesc cu marginea inferioara si posterioara a cartilajului tiroid. 138 | P a g e

Cartilajele lui Santorini sunt 2 mici nodului situati deasupra artienoizlor Cartilajele cuneiforme (Fritzberg) 2 noduli cartilaginosi Cartilajele sesamoide sunt situate in teritoriul coardei vocale inferioare.

62. Articulațiile laringelui Articulatiile laringelui : unesc intre ele diversele piese scheletale : articulatii diartrodiale : art cricotiroidiana si art cricoaritenoidiana, celelalte legaturi se fac prin ligamente. Art cricotiroidiana este o diartroza, suprafetele articulare sunt plane, se gasesc pe partile laterale ale cricoidului si pe extremitatile coarnelor inferioare ale tiroidului. Mijloace de unire : art are o capsula si 3 ligamente cricotiroidiene (ant post si lat), o sinoviala asigura mobilitatea articulatiei, miscarile din articulatie sunt de miscare in jurul unui ax transversal care trece prin ambele articulatii. Rezulta miscari de alunecare inainte si inapoi a cartilajului tiroid. Este usor de inteles ca deplasarea cea mai mare o face marginea superioara a cartilajului tiroid. Cand bascularea tiroidiana se face inainte, cricoidul ramand fix, distanta dintre tiroid si cartilagiile aritenoide se mareste. Invers, se intampla in revenirea tiroidului. In acest fel corzile vocale, se vor intinde. Aceasta miscare de bascula inainte este facuta de m cricohiodiian superior. Articulatia crico-aritenoidiana : diartroza a carei suprafete articulare are pe sectiune forma de cilindru gol pe dinauntru. Conturul fetelor este eliptic, fata articulara fiind mai mica decat fata articulara cricoidiana. Axul longitudinal al fetelor articulare formeaza un unghi de 40-45 de grade, cu planul orizontal. Forma fetelor articulare conditioneaza 2 tipuri de miscari, miscari de rotatie in jurul axului longitudinal, si miscari de translatie in jurul aceluias ax. La aceasta se mai adauga si miscarea de rotatie in jurul axului vertical al cartilajului aritenoid. Articulatia este o artrodie cu 3 grade de mobilitate. Capsula articulatiei se prinde pe cele 2 cartilaje, si mai are ca mijloc de invelire ligamentul cricoaritenoidian posterior. Rotatia aritenoidului are ca rezultat deplasarea in sens invers a celor 2 apofize. Anterior apofiza vocala, posterior apofiza musculara. In rotatia interna,apofiza vocala se deplaseaza inauntru, in timp ce apofiza musculara se deplaseaza inainte, prin actiunea muschiului cricoaritenoidian lateral. In rotatia externa, apofiza vocala se deplaseaza in afara, in timp ce , apofiza musculara se deplaseaza inapoi.

63. Ligamentele laringelui Cartilagiile laringelui sunt solidarizate intre ele si cu hioidul si cu traheea printr-un sistem de ligamente fibroelastice bine dezvoltate. Partea anterioara a hioidului, tiroidului si cricoidului sunt unite prin membrane care suspenda scheletul laringelui de osul hioid. Membrana tiro-hioidiana: ocupa spatiul anterior si lateral dintre cartilajul tiroid si osul hioid. Lateral membrana tirohioidiana este perforata de nervul laringeu superor, ram din vag si de artera laringiana superioara. Ligamentul crico-tiroidian se fixeaza pe marg. inferioara a cartilajului tiroid si pe arcul cricoidului. Este strabatut de artera cricotiroidiana, ram din a tiroidiana. Domnilor..membrana tiro-hioidiana de care vorbeam este alcatuita din fibre elastice, este intarita lateral de ligamentul tirohioidian, intins intre cornul superior al tiroidului si cornul mare al hioidului. La partea superioara membrana tirohioidiana se dubleaza in 2 lame, una ant mai subtire ce se prinde pe marg ant a corpului osului hioid, si o 139 | P a g e

lama posterioara mai groasa care se prinde pe marginea superioara, acest spatiu este plin de tesut adipos -> bursa hioidiana. Lama posterioara este ingroasata pe linia mediana, si formeaza ligamentul tirohioidian medial. Cel mai inferior se gaseste ligamentul cricotraheal, o membrana elastica intre cartilajul cricoid si primul inel traheal. Ligamentul hioepiglotic leaga fata anterioara a epiglotei de corpul osului hioid. Fixeaza fraul epiglotei de partea superioara a unghiului tiroidic. Ligamentul cricofaringian : se prinde pe cartilajul corniculat, si fata posterioara a lamei cricoidiene si i-a parte la fixarea mucoasei faringiene ce inveleste lama cricoidului. Domnilor, in tunica submucoasa a laringelui , tesutul fibroelastic formeaza membrana fibro-elastica a laringelui situata intre scheletul cartilaginos si mucoasa. Aceasta membrana fibro-elastica, are o parte superioara numita membrana cvartangulara, intinsa de la epiglota si plicile aritenoepiglotice, pana la plicile vestibulare. Ea formeaza conul superior al aparatului ligamentos al laringelui. In partea infraglotica se gaseste partea inferioara a membranei fibroelastica, care este numita colul elastic, intins de la cartilajul tiroid pana la plicile vocale, unde prezinta o ingrosare numita ligamentul vocal. Ligamentele si cele 2 plici formeaza partea superioara mai stramta a colului. Ligamentele vocale sunt mobile, iar atunci cand glota este inchisa, corzile sunt apropiate (abductie), orificul conului este liniar, iar aparatul intreg ia forma unui con. Atunci cand glota este deschisa, corzile sunt in adductie, prin largirea bazei superioare. Aceasta membrana fibroelastica confera laringelui rezonante ce rezulta din unirea a 2 palnii cu varfurile apropiate. In fonatie coloana de aer este concentrata pe corzile vocale. Articulatiile si sistemul fibroelastic al laringelui, se pun in miscare datorita muschilor laringieni : extrinseci si intrinseci

64. Muschii extrinseci ai laringelui Muschii extrinseci : prinsi un un capat pe laringe, si altul pe alt organ, au rol in deglutitie si in fonatie, m cricotiroidian si constrictor inferior al farginelui, inervati de vag. Dpdv fct in aceasta grupa mai sunt sternotioridianul, sternohioidianul, stilofaringianul, si m palatofaringian, inervati de ansa cervicala. M sternohioidian cand i-a pct fix pe stern deplaseaza laringele, sternotiroidianul cand i-a punct fix, ridica laringele in timpul faringian al deglutitiei. Muschiul cricotiroidian isi are originea pe arcul cartilajului cricoid, pe partea anterioara si laterala, are fibre anterioare cu directia verticala,si fibre laterala cu directie oblica,. Aceste fibre se insera pe cartilajul tiroid, pe glanda tiroida, si uneori pe trahee. Este inervat de ramul extern al laringelului superior. Studii confirma cresterea tensiunii corzilor vocale folosind muschiul pt tonalitati joase.Cand i-a pct fix pe cricoid ridica arcul cricoidului si il aproprie de tiroid. Lama cricoidului si aritenoidului care se art pe lama, basculeaza inferior si posterior si pun in tensiune corzile vocale. Cand i-a pct fix pe cricoid basculeaza inainte tiroidul, este muschiul cantatului (lalala).

65. Muschii intrinseci ai laringelui Muschii intrinseci ai laringelui : provin in totalitate din sfincterul muscular intern, sunt inervati de laringeul inferior, se prind cu cambele capete pe cartilajele laringelui, ftc se clasifica in abdcutor sau dilatatori ai glotei, abductori sau constrictori ai glotei (constrictori prin translatie si constrictori prin rotatie) si muschii tensori ai coardelor vocale. Muschii dilatatori : m cricoaritenoidian posterior, este un muschi pereche situat pe partea posterioara a piramidei laringiene, pe fata post se face anastomoza dintre laringeul superior si cel inferior, cunoscuta sub numele de Ansa lui Galien. Originea este pe fata posterioara a lamei cartilajului cricoid, si insertia pe marginea posterioara si 140 | P a g e

laterala a procesului lateral al aritenoidului. Prin contractie, trage posterior si in jos procesul posterior si muscular al aritenoidului deplasandu-l medial. Cartilagiile sufera o rotatie in afara de-a lungul axului vertical. In art. cricoaritenoidiana se produc miscari de alunecare si rotatie. Alunecarea inainte indeparteaza aritenoidele pasiv din cauza planului inclinat al suprafetelor articulare artineoidiene si le aproprie. Procesul anterior vocal se deplaseaza in afara, se departeaza de cel opus, rezulta o marire a spatiului dintre coardele vocale inferioare, datorita deplasarii acestora odata cu apofiza vocala pe care ele se insera. Muschiul este abductor al corzilor vocale si dilatator al glotei. Paralizia unilaterala a acestui muschi duce la tulburari de fonatie si respiratie. Functia complexa a acestui muschi este data de enervatia sa extrem de bogata. Ei sunt muschii constrictori ai glotei prin rotatie, muschiul cricoaritenoidian lateral, origine pe marg laterala a arcului cricoidului si insertie in partea anterioara a procesului muscular al aritenoidului. Cricoaritenoidianul lateral : este abductor al corzilor vocale, si constrictor al glotei, actiunea lui : trage procesul muscular anterior si in sus, deci abductor al corzilor vocale, actiunea lui este opusa cricoaritenoidianului posterior, si actiunea sa caracterizeaza vocea soptita. Este inervat de nervul laringeu inferior. Muschiul vocal clasic muschiul tiroaritenoidian intern, origine pe fata interna a unghiului cartilajului tirtoid, si insertie pe procesul vocal si pe Fovea Oblonga, a cartilajului aritenoid. Are 2 parti, muschiul tireovocal si muschiul arivocal care este mai vechi filogenetic. Fiecare din ei are fibre lungi si scurte care se intretaie in dinti de pieptene. Muschiul arivocal are fibre lungi , cu directie oblica si se insera de-a lungul plicii vocale. Tireovocalul are fibre lungi si scurte, cu origine pe cartilajul tiroid, fibrele scurte se insera pe partea anterioara a corzii vocale, iar cele lungi pe proc vocal al aritenoidului. Acest muschi are capacitate vibratorie, si din aceasta cauza este bogat vascularizat si inervat. Contractia muschiului vocal creaza tensiunea corzilor vocale. In repaus corzile vocale se prezinta ca o plica moale, muschiul contractat este intins si elastic si transforma coarda vocala intr-o plica rigida si vibrativa. Muschiul tiroaritenoidian extern. Origine pe unghiul si fata interna a lamei cartilajului tiroid, insertia pe procesul muscular si fata laterala a aritenoidelor. Este adductor si constrictor al glotei. Muschii constrictori prin trabnsdlatie L muschiul aritenoidian obnlic origine pe fata posterioara a procesului muscular al aritenoidelor si insertia pe procesul aritenoid de parte opusa.Ei bine..este usor de inteles actiunea lui : prin contractie aproprie cele 2 cartilaje artiotenoide fiind constrictori ai partii intercartilaginoase ai glotei. Muschiul aritenoidian transvers origine si insertie pe fetele posterioare ale cartilajelor artienoide, este constrictor al partii intercartilaginoase a glotei. El ocupa spatiul dintre cele 2 aritenoide, este acoperit de fata posterioara a muscoasei laringiene. Muschiul ariepiglotic, este situat in grosimea plicilor ariepliglotice, se intinde de la marginile laterale ale epiglotei, si fibrele lui se continua cu artineoidianul oblic. Muschiul tiroepiglotic origine pe fata interna a lamei cartilajului tiroid, se insera pe epiglota si membrana cvartangulara, este un muschi subtire.

Sfinceterele laringelui : extern care inconjoara faringele si laringele, este format din constrictorii inferiori ai faringelui drept si stang, muschii cricotiroidieni drept si stang, se reazlizeaza in felul acesta un cerc muscular inervat de laringeul superior marginea eterna. Sfincterul intern al laringelui nu formeaza un inel complet, seamana mai repede cu un cleste, bratele clestelui sunt muschii aritenoidieni, realizeaza un oval deformat si intrerupt de unghiul tiroidului.

141 | P a g e

66. Cavum Laringis Cavitatea laringelui : un organ cavitar a carui suprafata anterioara este captusita de mucoasa laringiana. Pe sectiune frontala cavitatea laringelui este formata cu 2 conuri cu baza situata lateral , intrarea in laringe sau orificul superior poarta numele de adidus laringicus, aceasta este marginita anterior de epiglota. Lateral de plicile ariepiglotice care contin muschiul ariepiglotic, pe partile laterale ale cavitatilor laringelui sunt 2 plici cu directie antero posterioare care corespund varfurilor sectionate ale celor 2 conuri laringiene. Plicile vestibulare ridicate de ligamentele vestibulare, deschiderea dintre ele poarta numele de rima vestibului, partea posterioara senumeste vestibulul laringelui. Intre cele 2 plici se delimiteaza ventriculul laringelui, iar cel situat dedesubt se numeste cavitatea infraglotica ce se continua cu traheea.

67. Vascularizaţia laringelui Vasele laringelui provin din carotida externa si din subclavie, i-au nastere din tiroidiana superioara, se indreapta pe sub mushciul tirohioidian si se termina pe sub muschiul cricotiroidian, cu o multime de ramuri. Completarea acestui subiect, precum si a subiectului 68. Inervaţia Laringelui se va face din carte (citat Profu’)

142 | P a g e

Regiuni topografice: cap și gât 31.05.2010 – Curs 12

Gatul este segmentul de legatura dintre cap si gat, un loc de trecere pentru formatiunile nervoase si vasculare ce trec in ambele sensuri, dar constituie si o cale pentru unele viscere Limita superioara : o linie care trece de la protuberanta occipitala externa, merge pe linia nucala superioara, ajunge la baza procesului mastoid, de aici merge pe marginea inferioara a corpului mandibulei si ajunge pana la protuberanta mentala. Limita inferioara a gatului este de fapt limita superioara a toracelui. Este o linie circulara care pleaca de la incizura jugulara a sternului trece prin articulatia sterno claviculara, apoi merge dealungul claviculei pana la art acromio claviculara, si apoi o linie conventionala pana la C7. Descriem gatului o regiunea posterioara, laterala, anterioara si regiune SCM Regiunea posterioara este delimitata de un plan frontal care trece prin linia nucala superioara, prin marginile posterioare ale proceselor mastoide, ajunge la articulatia acromioclaviculara de-a lungul marginii laterale a muschiului trapez. In profunzime regiunea ajunge pana trece de m scaleni si fascia lor, iar acest plan trece prin fata anterioara a proceselor transverse si a corpilor vertebrali : o regiune musculara si fasciala deja studiata. Regiunea anterioara a gatului se intinde intre marginile anterioare ale celor 2 mushci SCM. Limita superioara este data de baza mandibulei, inferior incizura jugulara. Nomenclatura internationala descrie in partea superioara si laterala 2 regiuni simetrice cu aspect triunghiular, trigonul carotic si trigonul submandibular. Trigonul carotic este marginit de marg inferioara a m SCM, de digastric si stilohioidian si omohioidian. Regiunea submnadibulara, anterior si posterior este marginita de muschiul digastric, iar superior se gaseste mandibula. In raport cu osul hioid avem o regiunea suprahioidiana si una infrahiodiana Regiunea SCM corespunde muschiului SCM care si confera forma caracteristica a regiunii. Regiunea laterala are forma triunghiulara care este delimitata de marginea posterioara a SCM, si de marginea anterioara a muschiului trapez. Baza acestui trunchi este reprezentata de segmentul claviculei intre insertiile trapezului si SCM Regiunea laterala este situata intre regiunea SCM si regiunea nucala si se gaseste inferior de regiunea infraclaviculara. In profunzime se intinde pana la proc transrevse, iar inferior pana la cupula pleurala de care este separata de muschii scaleni. Aici este traversata de formatiuni musculare si nervoase stabilind comunicari cu regiunile vecine. In dreptitudinea capului si a coloanei, deasupra claviculei, exista o depresiune, numita scobitura supraclaviculara, corespunzatoare fosei supraclaviculare mari. Superior este limitata de pantecele muschiului omohioidian. Scobitura este evidenta la pers slabe, unde se pot vedea vena jugulara externa si trunchiul plexuluiu. Data fiind pozitia infrafasciala a venei jugulare externe, ea poate fi reperata chiar cand bolnavul este in colaps vascular, deoarece este situata infrafascial si poate fi punctionata.Scobitura este putin vizibila la pers grase, si se sterge complet cand se uita lateral, datorita faptului ca in aceasta miscare clavicula se aproprie de prima coasta. Aceasta este pozitia chirugicala pentru anesteziile plexului brahial si pentru punctia arterei subclaviculare. Fosa subclaviculara este deformata in tumori, adenopatii sau cand exista flicoane (concentrari de grasime) sau cand exista linfazoame chistice.In aceasta fosa putem sa palpam varful pulmonului, acoperit aici de membrana supra claviculara.

143 | P a g e



Straturile

Tegumentul este subtire, mobil pe planurile subiacente, in partea inferioara se gasesc fibre ale muschiului platisma, sub platisma se gaseste testut celular subcutanat, ramuri din artera subscapulara, din cervicala superificala, se gasesc nervi superficiali si vene care dreneaza in vena jugulara externa. Vena jugulara externa coboara intre platisma si lama cervicala superficiala, apoi vena o perforeaza la 3-4 cm superior de clavicula, si patrundein profunzime. Urmeaza lama superificiala a fasciei cervicale, iar sub ea se gaseste pantecele muschiului omohioidiana care imparte regiunea in 2 zone diferite ca stratigrafie/continut. Partea superioara se gaseste intre SCM , trapez si pantecele inferior al omohioidianului , poarta numele de trigonul omotrapezian. Inferior intre SCM , clavicula si pantecele inferior al omohioidianului se descrie celalalt triunghi, omohioidian, sau fosa supraclaviculara mare. Aici fata profunda a lamei superficiale este dublata de un strat conjunctiv lax, care o separa de omohiodian, si de lama pretraheala. Stratul conjunctiv este strabatut de nervii subraclaviculari intermediare, care perforeaza intai platisma si se distrbui tegumentului. Lama pretraheala a fasciei cervicale se intinde intre omohioidian si clavicula si acopera vasele subclaviculare si tr. plexului brahial. Toate aceste formatiuni sunt inglobate intr-o masa conjunctivo adipoasa. In trigonul omoclavicular se gasesc o serie de ganglioni limfatici, sau noduli limfatici, numiti noduli supraclaviculari, se gasesc in jurul vaselor transverse, sunt gg afectati in adenopatii in metastazele de la neoplasmul de san, de la neoplasmul de pulmon. Exista un semn caracateristic, adenopatia supraclaviculara stanga este semul lui Kircodff Bazie, care semnifica existenta unui cancer gastric. Urmeaza planul muscular profund , intai muschii scaleni. In interstitiul dintre scalenii anterior si mijlociu trece artera subclavie si tr plexului brahial. Tr plexului brahial ajung in fosa supraclaviculara mare, parcurg aceasta fosa oblic lateral mergand catre vf axilei. In fosa supraclaviculara se gaseste partea post scalenica a arterei subclavii, aici artera fiind situata mai superficial, artera este inconjurata posterior si inferior de tr plexului brahial.Tr plexului brahial, formeaza intre scalenul anterior si cel mijlociu limita cu regiunea SCM. Artera suprascapulara traverseaza regiunea catre posterior , incruciseaza tr plexului brahial si trec in fosa supraspinoasa. Artera cervicala superficiala este paralela cu precedenta trece in trigonul omotrapezian si de aici ajunge in muschiul trapez. Artera scapulara descendenta care pleaca din a transversa a gatului trece sinuos posterior de scalenul anterior si ajunge in regiunea scapulara. Venele regiunii se aduna in unghiul median si inferior si apoi se varsa in vena juguala externa. Mai sus la trigonul omotrapezian : pielea, tesutul subcutanat cu ramuri externe ale nervului accesor, ramuri din plexul cervical, artera cervicala superficiala, si tr superior si mijl al plexului brahial. Ramura externa a accesorului strabate SCM si se indreapta catre trapez.La marginea posterioara a m SCM apar ramurile cutanate din plexul cervical. Nervul occipital mic si nervii supraclaviculari, trec in trigonul omotrapezian, occipitalul mic urca catre baza craniului perforeaza lama cervicala superficiala a fasciei cervicale si se distribuie pielii care acopera procesul mastoidian. Planul muscular al regiunii este reprezentat de o masa piramidala a muschilor scaleni care pleaca de la vertebre si ajunge la primele 2 coaste apoi muschiul levator scapulae si spleniusul. Pe muschiul scalen anterior gasim nervul frenic, intre scalenul anterior si mijlociu gasim tr superior si mijlociu al plexului brahial, tot aici nervul dorsal al scapulei, nerv colateral al plexului brahial si care trece posterior intre scalenul anterior si mijlociu si se aseaza pe ridicatorul scapulei.

144 | P a g e

IV. 14. Descoperirea arterei subclaviculare In stanga ia nastere din aorta in apropierea vertebrei toracale 2 langa marginea stanga a esofagului, face o curba cu concavitatea in sus, i-a raport cu varful pulmonului apoi devine orizontala in trigonul scaleno vertebral, unde da nastere la a. vertebrala. In dr de la origine pana la clavicula artera subclavie strabate spatiul dintre scalenul anterior si cel mediu, astfel ca din pct de vedere topografic descriem arterei subclavii 3 portiuni: intrascalenica, una interscalenica si una extrascalenica.Primele 2 portiuni sunt mai profunde si greu accesibile, cu atat mai nult cu cat la nivelul lor ies ramurile colaterale. Portiunea extrascalenica nu da ramuri colaterale, este mai usor accesibila si in aceasta portiune se gasesc locul de electie pentru a gasi a subclavie, in regiunea supraclaviculara artera sta pe prima coasta si vine in raport medial si ventral cu scalenul anterior care se insera pe tuberculul lui Lisbank care o desparte de vena subclavie, iar cranial are radacinilie plexului brahial dintre cei 2 scaleni. Artera este incrucisata de vene anterior, cea mai constanta este vena jugulara externa, ce trebuie indepartata la disectie Descoperirea pe viu : pe cubid dorsal, capul si gatul in hiper extenzie, umarul atarna in gol pentru a mari spatiul supraclavicular, iar capul rotat de partea opusa. Se repereaza mijlocul osului si marcam un punct situat la 1 cm de la nivelul sau. Ca sa o descoperim facem o incizie orizontal la 1 cm deasupra claviculei, o incizie lunga cam de 8 cm, incepand de la 2 laturi de deget inafara articulatiei sternoclaviculare. Sectionam pielea , platisma, tesutul conjuctiv subcutanat, fascia cervicala superificiala, si fibrele laterale ale SCM, ajungem la fascia cervicala medie, se sectoneaza in unghiul medial si se indeparteaza lateral odata cu vena jugulara externa. Luam un al 2-lea departator cu care indepartam extremitatea mediala a inciziei, fibrele SCM, introducem indexul stang in plaga, si palpam tuberculul lui Lisfrank. Odata simtit, artera se descopera in spatiul dintre scalenul anterior si mediu asezata pe patul primei coaste in afara tuberculului lui Lisfrank.

IV. 16. Repere anatomice pentru descoperirea venei subclavii Vena subclavie. Este abordata frecvent, pt k este fixa, plina in permaneta si cu un lumen larg, si k poate fi abordata pe cale supra si infra claviculara. Insa abordarea ei are 2 incovenientei : este aproape de domul pleural (pericol de pneumotorax), si faptul ca in inspiratie in subclavie exista presune negativa. Vena descrie o courba cu concavitate inferioar , asezata pe prima coasta pe care lasa o amprenta anterior de insertia scalenului anterior. Ea poate fi pct in unghiul format de insertia cvalviculara a SCM cu marginea superioara a claviculei.

IV. 15. Repere anatomice pentru descoperirea arterei tioroidiene inferioare Artera tiroidiana inferioara, ramura cea mai inferioara care este din subclavcie, ea este flancata inafara de muschiul scalen anterior, spatiul care separa artera de muschi nu depaste niciodata 2 cm, intre a 7-a si a 6-a vertebra cervicala artera devine transversala, crosa sa este totdeauna subiacenta tuberculului lui Chassaignac, trece inainte de artera vertebrala si inapoia pachetului nervos carotidian. Coboara si intalneste lobul tiroidian, la unirea treimii inferioare cu cele 2/3 superioare. Se termina prin 3 ramuri : tiroidiana inferioara da ramuri traheale, esofagiene, laringea posterioara. Este insotita de venele omoloage , este inconjurata aproape de glanda tiroida de un evantai nervos care este mai ales din simpatic. Exidta si fb PS din n recurent. Recurentul trece la mijl b uchetului terminal inferior. Raporturile nu sunt fixe, in general cel stanga este retrioarterial, iar cel stang este retroanterior cu vasul.Recunoasterea tuberculului lui Chassaignac, si a MNV, ne usureaza descoperirea arterei. Se poate ligatura in portiunea verticala, in cea orizontala sau in raport cu corpul tiroidian. 145 | P a g e

In portiunea verticala : incizia Govnic a SCM, se utilizeaza ca reper marginea posterioara a scalenului anteior si cand am gasit scalenul am gasito. Incizia Coher se folosetse pentru operatiile pe tiroida. Perntru ca sa ligaturam in portiunea orizontala reperele sunt marg ant a mastodiianului, incizia se face la 10 cm pe mareg inferoara a a SCM. Indepartam pachetul vasculo nervos carotidian inafara, se inclina corpul tioidului in sus.

IV. 17. Repere anatomice pentru descoperirea arterei carotide comune Se aseaza bolnavul pe cubid dorsal, cu capul in extensie. Linia de proectie a arterei uneste vf procesului mastoid cu articulatia Sternoclaviculara. Incizie de 8-10 cm, sectionam teg platisma, deschidem teaca SCM, dupa care capul este adus in rectitudine pt a relaxa mastodianul, incizam foita profunda a tecii SCM, si observam pantecele inferior al tendonului omohioidianului,. Acesta este considera un reper care separa partea chirurgicala de cea periculaoasa. Se sectioneaza tendonul omohiodianului, se sectioneaza lama pretraheala a fasciei cervicale, unde se gaseste teaca carotica cu aspect conjunctivo fibros, se gaseste in fct de rap cu tuberculul carotic.

IV. 18. Repere anatomice pentru descoperirea arterei carotide externe Ca sa descoperim carotida externa facem o incizie de 7 cm pe linia de reper, incizia este centrata de cornul mare al hioidului, se indentifica trigonul lui Farabeauf. In aria trunchiului se gasesc 2 artere, cea mai anteioara e cea care da ramuri (carotida externa) se observa la nivelul cornului hioidului artera tiroidana superioara si mai sus artera linguala. Carotida se leaga si ea dinafara inauntru. Ca sa descoperim carotida interna tehnica este aceeasi, descoperim pasul situat posterior si care aici nu da nici un fel de ram.

IV. 19. Repere anatomice pentru descoperirea arterei tiroidiene superioare Tiroidiana superioara isi are origine pe fata anterioara a carotidei externe, superior de bifurcatie, sub marginea SCM. Tiroidiana superioara descrie o curba, atinge osul mare al hioidului. In trigonul carotic este acoperita de vena omonima, trece posterior de omohioidian impreuna cu ramura externa a nervului laringeu superior,apoi intra sub muschii infrahioidieni, da ramuri infrahioidienei, ramuri pt SCM, laringeana suoperioara, si a cricotiroidiana. Poate fi ligaturata in trigonul lui Farabeauf.

IV. 20. Repere anatomice pentru ligaturarea arterei linguale Artera linguala este ligaturata in hemoragiile limbii, ea iese de pe fata interna a carotidei externe, descrie o curba cu concavitatea inferioara se aseaza pe constricorul inferior al faringelui, trece pe sub osul hioid, merge pe sub hioglos avand un traect oblic si inainte, in rap cu botul osului hioglos. Ligatura se poate face aproape de origine in triunghiul lui Beclar si a lui Fiodor . Trigonul lui Beclar Este delimitat in sus de pantecele posterio si de tendonul intermediar al digastricului, in jos de cornul mare al hioidiului, iar inapoi de marginea posterioara a hioglosului. In aceasta portiune retrodigastrica , linguala nu da nici o colaterala si este locul de electie pt ligatura. Trigonului Fiodor, in jos si inapoi: tendonul intermdiar al digastricului, inainte: marginea posterioara a muschiului milohioidian si in sus se gaseste nervul hipoglos.In aceasta regiune linguala a emis deja ramurile dorsale ale limbii. Este important raportul cu hioglosul care acopera artera la nivelul ambelor regiuni. 146 | P a g e

Ligatura in trigonul posterior al lui Beglar se face la 5 cm de hiod, se incizeaza aponevroza deasupra reperului osos descoperind pantecele posterior al digastricului care se gaseste inainte, descoperind hipoglosul care se gaseste inapoi, si in portiunea superioara formeaza un unghi al triunghiului iar in aceasta arie se gaseste artera. Ridicam hioglosul cu pensa si in butoniera se cauta artea. Pt ligantura in trignului lui Fiodor facem un incizie la 5 cm de marg inf a hioidului , ne oprim la marg ant a SCM , sectionam tot ce e superficial, dam glanda submandibulara la o parte, se recunoaste tendonul digastricului in jos, hipoglosul in sus, si in spatiul ingust care le separa se prinde cu delicatete hipoglosul, departam cele 2 buze ale butonierei si se cauta artera.

IV. 11. Repere anatomice pentru descoperirea plexului cervical Plexul cervical asigura inervatia cutanata a gatului, parte a capului, agtului, toracelui anterior, inerveaza diafragma si unii din m gatului. Sunt alcatuiti din 4 trunchiuri anastomozate intre ele ,formate din ramurile ventrale ale nervilor spinali C1-C4, au fibre somatice, fibre vegetative, ramurile ventrale de la C2-C4 se impart in 2 ramuri care se unesc si fac 3 anse suprapuse, in dreptul c1-c4. Uneori ansele sunt mai putin bine schitate, ramurile ventrale din c1-c4 se desprind din trunchiul unghiului spinlal corespunzator trigonului carotic, aici formeaza plexul cervical. Ansele plexului sunt situate profund de insertiile muschilor situati medial in rap cu vf proceselor transverse. Anterior ramurile plexului sunt acoperite de rama prevertebrala. Grosso modo ramurile ce inerveaza tegumentul capului sunt din cea mijliocie, pt torace si gat ultima ansa, fibrele din constitutia lor sunt somatosenzitive, secretorii si vasomotorii, dupa ce traversezza tr carotic si apar pe marginea post a SCM, dau occipitalul mic, transversul gatului si supraclaviculari. Cea mai lunga ramura a plexului este nervul frenic, despre care vb imediat.

Anestezia plexului cervical : Se palpeaza vf mastoidei, se insera acul pana intampina o rezistenta.

Repere anatomice pentru anestezia nervului Aronold ( ramura posterioara nerv. C2) Se proiecteaza la 1 cm inferior si lateral de protuberanta occipitala externa

Repere anatomice pentru descoperirea arterei occipitale Descoperire: la 5 cm lateral de linia mediana, sub linia nucala superioara, posterior de procesul mastoid. Protuberanta occipitala externa (POE) – se palpeaza pe linia mediana. Linia nucala superioara – se palpeaza de o parte si de alta a POE.

Repere anatomice pentru descoperirea canalului Stenon Linia de proiectie: orizontala ce uneste aripa nasului cu lobul urechii. Descoperire: incizie orizontala (4 cm) pe linia de proiectie. Centrul inciziei este locul unde se intersecteaza linia de proiectie cu o linie ce uneste tragusul cu comisura bucala

Repere anatomice pentru descoperirea arterei faciale Palpare: locul unde marginea anterioara a muschilor maseteri intalneste marginea inferioara a corpului mandibulei. 147 | P a g e

Descoperire: incizie orizontala (3-4cm), paralela cu marginea inferioara a corpului mandibulei, la 0,5cm sub ea. Mijlocul inciziei corespunde marginii anterioare a muschiului master (anterior se afla vena faciala)

Repere anatomice pentru descoperirea arterei temporale superficiale Palpare: se comprima pe arcada zigomatica inaintea tragusului Descoperire: incizie verticala (3cm) intre tragus si colul mandibulei (anterior se afla vena temporala superificiala, posterior se gaseste nervul auriculo-temporal)

Sindromul Villaret (sindromul

paralitic al spatiului retrostilian) Apare in cursul cancerului parotidian, datorita invaziei formatiunilor nervoase: nervii IX, X, XI, XII si gg. cervical superficial. Se caracterizeaza prin: -

Hemiplagie velopalatina si faringolaringiana (nervul IX) Anestezia velopalatina si a mucoasei laringiene (nervul X) Torticolis (nervul XI): atitudine vicioasa a capului caracterizata prin inclinarea de aceeasi parte si rotatia lui de partea opusa Hemipareza si hemiatrofia limbii (nervul XII) Exoftalmie si midriaza (gg cervical superior): protruzia globului ocular si marirea pupilei

Repere anatomie pentru infiltratia nervului supraorbital Infiltratia se practica la nivelul gaurii supraorbitale situate la 1cm lateral de unghiul intern al orbitei

Repere anatomice pentru infiltratia nervului supra orbital Infiltratia se realizeaza la nivelul gaurii infraorbitale care se gaseste la 8mm sub marginea inferioara a orbitei, pe verticala ce uneste: gaura supraorbitala -> gaura infraorbitala -> comisura buzelor -> gaura mentoniera

Repere anatomice pentru anestezia plexului brahial Se realizeaza in punctul nervos care este situat la jumatatea margini posterioare a muschiului SCM. Repere osoase pentru SCM : procesul mastoid, extremitatea sternala a claviculei

Repere anatomice pentru anestezia nervului frenic Se realizeaza in fosa supraclaviculara mica (intre cele 2 capete de insertie, sternal si clavicular, ale muschiului SCM)

Repere anatomice pentru efecuarea traheotomiei

-

Traheotomie = interventie chirurgicala care consta in incizia traheei cervicale pentru a restabili patrunderea aerului in caile respiratorii. Tipuri de traheotomie: Supraistmica: incizia cartilajelor traheale II-III (deasupra istmului tiroidian) 148 | P a g e

-

Subistmica: incizia cartilajelor traheale III-IV (sub istmul tiroidian) Transistmica: presupune sectionarea istmului tiroidian Tehnica: se fixeaza laringele intre police si medius stang: cu indexul se repereaza marginea inferioara a cricoidului si se traseaza incizia (5-6cm) pe linia mediana, de la marginea inferioara a cricoidului catre jumatatea incizurii jugulare. Repere pentru trasarea inciziei: marginea inferioara a cartilajului cricoid si inciziura jugulara

Repere anatomice pentru punctia pleurala Punctia pleurala se realizeaza in punctul ce mai decliv al colectiei, in plina matitate, de regula in spatiul VIII ic, pe linia axilara posterioara Tehnica: bolnavul este in pozitie sezanda. Cu varful indexului stang se repereaza marginea superioara a coastei IX, si acul se introduce razant la marginea superioara a coastei

-

Observatii: Varful scapulei se afla in dreptul coastei VII Anestezia nervului intercostal se face pe marginea inferioara a coastei datorita dispozitiei manunchiului vasculonervos intercostal

Repere anatomice pentru punctia pericardica Punctia pericardului se poate realiza: -

In spatiul V ic stang p elinia parasternala (la 2cm lateral de stern) In spatiul VI ic stang pe linia medioclaviculara Paraxifoidian stang (in unghiul format de cartilajul coastei VII cu baza apendicelui xifoid) – punctul Marfan Numaratoarea coastelor incepe de la coasta II (unghiul Louis)

Punctia cordului: se realizeaza in spatiul IV ic stang razant la marginea stanga a sternului (pe linia sternala)

Repere anatomice pentru anestezia dintilor superiori Anestezie pe cale bucala: la nivelul vestibulului bucal, la 1 cm deasupra marginii gingivale, in dreptul molarului 2 superior

Repere anatomice pentru anestezia nervului alveolar inferior Anestezia la spina Spix -> repere: creasta temporalului (de pe fata apofizei coronoide a mandibulei), plica pterigomandibulara, fetele ocluzale ale molarilor inferiori Acul se introduce intre creasta temporala si plica pterigomandibulara, la 1 cm deasupra fetelor ocluzale.

149 | P a g e

Structura peretelui toracic 07.06.2010 – Curs 13

Dezvoltarea aparatului respirator Caile respiratorii inferioare se dezvolta din endodermul peretelui anterior al proenteronului Ei bine..regiunea peretelui anterior a intestinului primitiv, din care se va diferentia primordialul aparatului respirator este situata median sub al 4-lea arc branhial si poarta numele de camp sau arie pulmonara. Cand embrionul are 26 de zile (20 de somite) , primul semn al diferentierii este aparitia unui sant numit santul laringotraheal, sant care prin evaginare in directia anterioara ia o forma diverticulara. Capatul superior al diverticulului corespunde viitoarei guri a esofagului, apare un sant superior ce se adanceste treptat si determina aparitia in lumenul intestinului a 2 plici traheo esofagiene. Cu aceste plici traheoesofagiene, ce tind sa separe diverticulul respirator de esofagul primitiv, ramanand doar un oriifciu de comuniacre la extremitatea craniala, fiind viitorul aditus laringicus. Ei bine.. urmeaza separarea diverticulului de intestinul cefalic. Separarea se face in sens craniocaudal, mai intai primordiile bronhopulmonare, apoi traheea, si in cele din urma se separa laringele. La edificarea laringelui participa endodermul planseului faringian primitiv care va conferi material celular al epiteliului care captuseste cavitatea laringelui. Din mezenchimul arcurilor branhiale 4 si 6 se vor dezvolta piesele cartilaginoase si muschii laringelui.Regiunea supraglotica se dezvolta pe seama peretelui ventral al faringelui primitiv, in timp ce regiunea subglotica se edifica pe seama extremitatii craniale, a diverticolului laringo faringian. In saptamana a 4-a, cand embrionul are 5 mm, schita laringelui se aseamana cu laringele pestilor adulti (adik este reprezentata de 2 plici laterale mobile, care strajuiesc comunicarea tubului laringo traheal cu faringele). Aceste plici reprezinta viitoarele corzi vocale, iar spatiile viitoarea glota. In saptamana a 5-a, aditusul laringean este o panta liniara craniocaudala, limitata superior de furcula (partea caudala a proeminentei hipobranhiale), lateral orificiul este flancat de 2 proeminente artienoidiene, reliefurile cartilagiilor aritenoide. Aceste reliefuri cresc cranial, imping furcula care se alungeste, care va pastra legatura cu limba, farringele prin plicile gloso faringo ariteno glotice. In saptamana a 7-a, lumenul laringelui primitiv, situat cranial de plicile ventriculare este astupat de o masa celulara endodermala care ocupa spatiul din dreptul cartilagiului aritenoid. In partea cranioventrala a laringelui se edifica un mic spatiu: canalul vestibular laringean, care uneste trahea cu orificiu laringean. In partea postero inferioara a acestui doc endodermal, se gaseste o comunicare temporala intre trahee si laringe, care este canalul laringo traheal. In portiunea traheala a docului, in saptamana a 8-a se dezvolta in sens lateral 2 cordoane laterale care sunt mugurii ventriculari. Docul se resoarbe, si odata cu resorbtia lui si a prelungirilor se edifica ventriculii laringelui, orificiul de comunicare cu faringele, buzele superioare ale ventriculelor devin falsele corzi vocale, in timp ce buzele inferioare devin corzile vocale adevarate. Canalul laringo traheal se astupa si se intrerupe legatura dintre faringe si trahee. Piesele cartilaginoase ale faringelui apar in luna a 2-a fetala, apar in mezenchimul local. Primul apare cartilajul tiroid din materialul arcului 4, urmeaza cartilajul cricoid, aritenoidele din arcul 4 si 6, ultimul care se dezvolta este cartilajul epiglotic in care spre mijlocul vietii intrauterine, in epiglota se diferentiaza tesut cartilaginos. Muschii laringelui deriva din mezenchimul arcurilor 5-6, si direct din materialul sfincterului esofagian primar. Odata cu separarea aparatului

150 | P a g e

respirator de cel digestiv se separa si fibrele sfincterului care dau m aritenoidian, m cricotiroidieni, si m aritenoidieni oblici. Pana in luna a 5-a, epiglota este situata indaratul valului palatin in plin nazo frainge. Proeminentele aritenoido epiglotice cresc iar comunicarea dintre laringe si faringe capata forma T. In saptamana a 7-a lumenul laringelui situat cranial de plicile orbiculare se oblitereaza printr-un sept epitelial, iar anterior de el se gaseste canalul vestiblar, care uneste traheea cu orificiul laringean, iar posterior se gaseste canaliculul faringo-traheal. Boonn...Domnilor, asta despre laringe, sa vedem ce se intampla..

77. Structura arborelui bronşic Cand embrionul are 4 mm in sapt 3, capatul caudal liber al diverticulului laringotraheal se bifurca in cele 2 bronhii principale, dreapta si stanga. Segmentul cuprins intre locul de bifurcare si cel de origine va deveni trahee. Bronhiile principale se ramifica in continuare. Bronhia dreapta da 2 ramuri laterale (bronhii secundare), una superior, un mijlocie pt lobul mijlociu, iar extremitatea ei caudala ramane sa deserveasca lobul inferior. In stanga, bronhia da o singura ramura pt lobul superior, ea insasi ramanand sa deserveasca lobul inferior al plamanului stang. Aceste ramuri continua sa se divida in acelasi timp. Plamanii se dezvolta din mezenchimnul splahnic, care poarta numele de mezopulmon, si care este situat ventral de esofagul primitiv.

74. Apariția și evoluția mugurilor pulmonari Mugurii pulmonari primitivi, apar devreme cand embrionul are 7mm, si cand bronhiile incep sa se ramifice. La inceput mugurii pulmonari sunt simetrici, apoi cel drept creste mai pronuntat pe directie infero laterala, in timp ce mugurele pulmonar stang se dezvolta mai mult catre lateral. Din mugurii pulmonari primari i-au nastere mugurii lobari, 3 in dreapta 2 in stanga. Ei cresc extensiv in mezenchimul din viitorul mediastin. In interiorul mugurilor lobari, ramificatia epiteliala bronhopulmonara continua sa se divizeze dihotonicm astfel in cat la nastere se formeaza 18 generatii de asemenea ramificatii. Procesul continua si dupa nastere atingandu-se 25 de generatii.In sapatmana a 7-a apar ramurile teriale, 10 pt pulmonul drept, 8-9 pt cel stang, definitivandu-se in acest fel segmentele pulmonare.

70. Etapa pseudoglandulara în dezvoltarea pulmonului Etapa pseudoglandulara : din sapt 5 in sapt 17. In aceasta perioada, prin diviziunea arborelui bronsic s-au format elementele de structura, unde s-au diferentiat : bronhiile si brionhiolele. Insa in aceasta perioada nu s-au dezvoltat elementele schimburilor gazoase. Plamanii au aspect globular, iar la sf lunii a 4-a arborele respirator are peretii alcatuiti dintr-un singur rand de celulel cubice.

71. Etapa canaliculara în dezvoltarea pulmonului Etapa canaliculara: din sapt 16 pana in sapt 25. Lumenul arborelui bronsic se mareste, apar bronhiolele respiratorii iar la capatul acestor bronhiole respiratorii se formeaza sacii terminali. In acest moment respiratia devine posibila. In ramurile terminale care reprezinta rudimentul alveolelor epiteliul cubic este inlocuit de un epiteliu turtit endotelicor.

72. Etapa sacilor terminali în dezvoltarea pulmonului Etapa sacilor terminali de la sapt 25 pana la nastere. Mezenchimul constituie o patura subtire printre alveole. Epiteliul este format din 2 celule alveolare. Unele turtite ce vin in contact cu vasele sangvine si formeaza membrana 151 | P a g e

respiratorie. Celelalte sunt cubice si secreta o subst, surfactant, ce reduce tensiunea superficiala a membr respiratorii si previne atelectazia (turtirea pulmonului)

73. Etapa alveolara în dezvoltarea pulmonului Etapa alveolara de la nastere pana la varsta de 7-8 ani cand alveolele devin mature Mult mai putin numeroase sunt celelulele de tip 2. Sunt rotunde, nu au prelungiri citoplasmatice si prez corpi lamelari bogati in fosfolipide pe care le secreta la suprafata alveolei unde intra in componenta surfactantului. In mentinerea stabilitatii volumului alveolar intervin fibrele cu prop elastice iar pe de alta parte intervine surfactantul pulmonar care diminueaza tensiunea superf de la nivelul supr alveolare. Surfactantul pulmonar se gaseste la supr epiteliului alveolar ca un strat ultramicroscopic acelular. Este un complex de fosfolipide tensioactive dispuse intr-un film subtire ca o subfaza de glucide si polizaharide. Rolul il are lecitina datorita celor 2 radicali de ac grasi pe care ii contine. Tensiunea superf a peliculei de lichid de la supr de alveola este de aprox 20-25 de dine . Cand volumul alveolei scade, suprafata este comprimata, moleculele de surfactan devin mai numeroase pe unitatea de suprafata si se dispun in palisandru. Acest aranjament face ca atractia intermoleculara la nivelul acestei pelicule sa fie minime. Cresterea peliculei suprafetei alveolare odata cu marirea alveolar diminua densitatea de surfactant => cresterea tensiunii superficiale. Scaderea teniunii superf in expiratie evita colabarea alveolelor mici iar un proces identic impiedica in acelasi timp inchiderea Exista situatii in care exista un deficit de surf incriminat in patologia perturbarii functiilor pulmonare prezente in insuficienta respiratorie a nou-nascutului, deficiente provocate de fum de tigara, inhalarea de oxizi de azot sau de administrarea de o2 in concentratie mare timp indelungat. Sindromul de depresie respiratorie, boala membr hialine datorat imaturitatii tesutului pulmonar ce nu poate secreta cantitati suficiente de surfactant sau nu se poate adapta respiratiei postnatale. Acest surfactant poate fi inactivat de diferiti constituenti plasmatici in diferite sindroame de depresie respiratorie. Se pot forma alvelole noi ce se pot forma prin alveole dimensionale. La nastere se formeaza o șesime din nr care le gasim la adult, result se formeaza pana la 10 ani Incepand din luna a 3-a intrauterina, fetusul executa miscari respiratorii slabe si explica micile cantitati de lichid amniotic care se gasesc in caile respiratorii cu exceptia alveolelor pulmonare ce raman colabate. Eiminarea acestui lichid are loc imediat dupa nastere. O parte prin vasele sangvine si limfatice, alta parte expulzata prin instalearea primei respiratii. La nastere jumatatea din capacitatea pulmonilor este plina cu lichid amniotic, ce contine o conc mare de clor, prot putine, mucus, si surfactant. In 4 zile dupa nastere lichidul este eliminat din plamani pe gura , nas si prin presiunea executata pe torace in timpul nasterii. In mod normal un fragment de plaman pluteste la suprafata apei, proba se numeste docemazia negativa. Pus in apa, pulmonul care nu a respirat cade la fund (docimazia primitiva), este o proba legala prin care se dovedeste ca fatul a respirat sau nu cand s-a nascut.

75. Malformaţii şi anomalii în dezvoltarea aparatului respirator Anomalii de dezvoltare Datorita separarii incomplete sau a unei atrezii a esofagului putem avea diverse anomalii traheoesofagiene, traheea se deschide in segmentul inferior al esofagului, iar cel superior se termina in cel de sac. Se poate intampla ca cele 2 extremitati ale esofagului sa se deschida in trahee. Poate exista atrezie traheala , deformari si divgerticule 152 | P a g e

traheale, unoeri canaliculul care uneste traheea si capatul distal al esofagului este inlocuit cu un cordon firbos, putem sa gasim si malformatii pulmonare : agenezie (lipsa de dezvolt a mugurilor pulmonari), hipoplazia pulmonara, la copii cu hernie diafragmatica, putem avea variatii de lobi pulmonari cum e lobul venei azygoss la plamnul din dreapta, sau lobi pulmonari ectopici ce i-au nastere din trahee sau esofag prin existenta unui mugure care se dezvolta independent de cel prinipal.Chisturile pulmonare sunt chisturi congenitale datorate unor dilataii ale bronhiilor terminale.In sfarsit situsul invertus, este o anomalie care intereseaza toate organele toracice, se inverseaza elementele.

Dezovoltarea aparatului cardiovascular 78. Regiunile tubul cardiac primitiv și evolutia lor Originea aparatului cardiovascular este in mezoderm. Catre sf saptamanii a 3-a intre endodermul veziculei viteline si splahnopleura apar insule de celule angioformatoare, apar de ambele parti si devin placa cardiogena.Dorsal de placa o sa apara un mic spatiu de clivaj care reprezinta schita viitoarei cavitati pericardice. Celulele placii cardiogene se grupeaza si formeaza un cordon plin de o parte si de alta a liniei mediane, numit cordonul cardiogen. Acesta se intampla in momentul aparitiei primelor somite la inceputul sapt a 3-a. Santul incepe si se adanceste. Ei bine , la nivelul lor incep sa apara mici spatii astfel ca la un moment dat ele capata lumen si devin tub cardiac. Concomitent cu transformarea discului embrionar, va aduceti aminte ca apar 2 fenomente : discul se curbeaza in plan longitudinal si transversal, si al 2-lea fenomen este rotatia cordului la 180o. La nivelul acestor tubi endoteliali cardiaci incep sa apara primele contractii. Plicatura cefalica a discului embrionar influenteaza prezenta vaselor sangvine embrionare si in particular prezenta cordulul. Insulele angioformatoare care erau formate initial inaintea membranei faringiene in partea cefalica a embrionului se localizeaza definitiv in partea ventrala. Cordul este situat intre mebrana orifaringiana si septul transvers. Ei bine..schita cordului :membrana orifaringiana si mezenchimul septului transvers care reprezeinta viitorul diafragm, sunt aduse anterior si rotate, curbarea discului in sens transversal, face ca cei 2 tubi sa se aproprie progresiv, aproprierea lor se face de la extremitatea craniala, apoi cei 2 tubi fuzioneaza pe linie mediana formand un tub unic.Tubul cardiac este invelit de un gel numit gel cardiac. Booon deci avem un tub unic.

79. Tubul cardiac : formare și evolutie Tubul cardiac este legat de intestin prin mezocardul dorsal si de septul transvers prin mezocardul ventral. Cel ventral dispare foarte rapid. Domnilor lumenul tubului este captusit cu un endoteliu care va forma endocardul. Peretele ext este format din mezenchimul somatopleural ca un manson care va forma muschiul cardiac si epicardul. Intre aceste structuri se gaseste o subst gelatinoasa care contine celule mezenchimale rare, este tesutul subendocardic. Acest gel va fi invadat de celule mezenchimale care va juca un rol in formarea valvulelor. Peretele tubului are 3 straturi   

Endocardul Miocardul Epicardul care reprezinta defapt portiunea viscerala a pericardului

80. Regiunile tubului cardiac și evoluția lor Odata format, tubul creste in lungime si evolueaza. Asezarea lui primitiva este in plan median si este sudat anterior de intestinul primitiv. 153 | P a g e

Initial tubul este rectiliniu. Are un capat caudal ceptor de vase de sange si un capat cranial prin care sangele iese din cord. Este obligat sa se plieze prezentand 5 segmente dilatate separate prin portiuni stramtate. Incepand de la extremitatea caudala, sau venoasa, tubul cardiac prezinta sinusul venos care este un segment dilatat cuprins in grosimea septului transvers si in coarnele caruia se varsa sangele care vine de la vezicula vitelina prin venele viteline, se varsa sangele care vine de la corioalantoida prin venele ombilicale si venele care vin din corpul embrionului prin canalele lui Couvier sau venele cardinale. Sinusul venos este camera receptoare si serveste ca rezervor de sange in timpul contractiei atriale. Este ultimul segment in care apar contractii dar este si coordonatorul al acestor contractii. Atriul primitiv separat de sinusul venos printr-o portiune stramtata printr-un orificiu strajuit de 2 valvule prin care este permis accesul sangelui numai dinspre sinusul venos inspre atrii. Ventriculul primitiv este separat de atriu printr-un canal atrioventricular in lumenul caruia proemina niste perinute endocardice. Bulbul arterial este separat de ventricul prin stramtoarea lui Halen. Bulbul este continuat cranial cu trunchiul arterial din care se vor forma aortele ventrale. Aortele ventrale se vor continua cu aortele dorsale iar aortele dorsale se vor uni intr-un singur vas, aorta mediana. Lumenul bulbului si al trunchiului arterial este micsorat prin prezenta a 2 creste epicardice, una ventrala, si una dorsala. In decursul sapt 4 cordul ramane liber avand fixe doar extremitatile. In cursul sapt a 5-a incep modificarile care vor da pana in sapt a 7a aspectul cordului definitiv. Modificarile se petrec atat in aspectul ext cat si in interior. Pe de o parte sunt datorate cresterii in lungime a tubului cardiac iar pe de alta parte datorate migrarii septului transvers. Tubul cardiac se alungeste insa are cele 2 capate fixate de pericard. Astfel el nu mai are loc in cav pericardica si este obligat sa se plicatureze. Extremitatea venoasa devine dorsala si stanga, in timp ce extremitate arteriala devine ventrala si dreapta.

81. Formarea atriului drept și stang Septul transvers migreaza oblic in pozitie caudala, si trece dorsal ceea ce permite ca extremitatile cordului sa se aproprie una de cealalta. Atriul si sinusul venos ajung cranial si dorsal in timp ce extremitatea bulboventriculara trece caudal si ventral, vine in raport cu bulbul arterial, si dorsal cu sinusul venos. Din cauza acestor raporturi atriul este comprimat pe linie mediana, iar cresterea lui se realizeaza pe lat. Se formeaza 2 evaginatii laterale, care acopera dorsal si pe laturi tr. arterial, si o parte din ventriculi. Aceste 2 evaginatii reprezinta viitoarele atrii. Odata cu cresterea ansei bulboventriculare, ramurile ei se aproprie una de cealalta, vin in contact si fuzioneaza. Septul separator dintre bulb si ventricul dispare, iar bulbul ventricular in cea mai mare parte este incorporat intr-un ventricul unic, pe suprafata ventriculului unic apare santul interventricular in dreptul septului interventricular. Pt k este un spatiu limitat vom avea dublarea cavitatilor inimii. Totodata cordul sufera un procves de rotare in urma caruia ventriculele devin caudale si stangi, iar atriile devin craniale si drepte. In interiorul tubului cardiac, sangele circula de la sinusul venos la bulbul arterial. Unda circulatorie scurteaza in interiorul inimii embrionare si ca o consecinta scoate in relief elemente si particularitati caracteristice circulatiei in timpul vietii intrauterine. Astfel sinusul venos se varsa in atrii printr-o palnie valvulara care se desface mai tarziu intr-una dreapta si stanga a sinusului venos, atriul se deschide in ventricul, printr-un canal ingustat : canalul atrio ventricular. In acest canal apar 2 cute endocardice care se intalnesc si formeaza septul stramptorii atrioventriculari. Stramtoarea bulboventriculara dispare si in interiorul tubului cardiac, apar 154 | P a g e

un nr de creste de cute, de tuberculi si mai tarziu, musculatura tubului cardiac. Consecintele acestui proces sunt formarea atriului drept si stang pe seama atriului primitiv comun, fenomen numit septarea atriului. Septarea canalului atrioventricular, incorporarea sinusului venos in atriul drept, si incorporarea venelor pulmonare in atriul stang, transformarea partiala a bulbului arterial in ventricul drept. Diviziunea trunchiului arterial si a restului bulbului in trunchiul arterei pulmonare si artera aorta, si in sfarsit are lor septarea ventriculelor. Septarea cordului se face in saptamanile 5-6 intrauterine, cavitatile primare ale inimii se impart in 2 astfel ca o sa avem 2 atrii si 2 ventricule, si 2 segmente ale bulbului arterial ce se imparte in artera aorta si artera pulmonara. Chiar inainte de septarea atriilor definitive, cele 2 diverticule ale atriilor primitiv vor primi vase diferite. In diverticulul drept prin cornul drept al sinusului venos se varsa venele viteline drepte, venele ombilicale drepte si venele cardinale drepte. Se varsa un singur vars subtire care este tr comun al venelor pulmonare. In saptamana a 5-a, dispare vena vitelina stanga, dispare ramul stang al venei ombilicale, si dispare vena cardinala comuna stanga Cornul stang se reduce si devine sinus coronar. Cand embrionul are 5 mm, pe mijlocul peretelui dorsal si cranial apare o plica endocardica, de forma semilunara care poarta numele de septul prim, el creste caudal si se indreapta catre orificiu atrioventricular. Septul prim prin alungirea lui lasa un timp numit ostium primum. Prin ostium primum cele 2 atrii comunica partial. Este marginit de 2 perinutze endocardice. Aceste perinutze se unesc intre ele si se unesc formand septum intermedium. Septul prim creste, si se intalneste cu septum intermedium. Prin acest fenoment se separa cele 2 atrii in partea lor inferioara, osteum prim dispare, iar canalul atrioventricular se separa in 2 ostii (stang si drept) pe masura ce celulele mezenchimale invadeaza aceste perinutze , este divizat canalul atrio ventricular in 2 canale stang si drept. Prin presiunea sangelui venos din atriul drept care este mare datorita faptului ca venele ombilicale au un raport important, septul prim cedeaza in partea lui superioara, este perforat, iar in partea lui superioara este format un orificiu “ostium secundum”. Ei bine...in acest moment apare un al 2-lea sept, la dreapta septului prim care cresrte de sus in jos, si care i-a numele de septum secund, astfel ca prin cresterea lui septul secund, micsoreaza ostiumul secund fata de care se comporta ca o valva, un ventil prin care sangele cu presiune mare din Atriul drept nu poate trece in atriul stang. Septul secund formeaza la adult limbul fosei ovale. Nu astupa perfect, ramane gaura lui Botalo, important este ca acest orificiu cand este ca un vf de ac nu are mai importanta ,dar daca orificiul este mare si sangele trece din atriul drept in cel stang, evident ca exista tulburari functionale. Ostiumul persista pe toata durata vietii intrauterine, si defapt constituie o adaptare la tipul de respiratia fetal, in acest fel fiind evidat ciclul de respiratie pulmonar. Dupa nastere insa, se egalizeaza presiunea in cele 2 atrii, prin cresterea presiunii in atriul stang, septul secund se lipeste si fuzioneaza cu primul sept separand complet cele 2 atrii. Va spuneam ca persistenta dupa nasere da tulburari mai mult sau mai putin grave in raport cvu acest orificiu. Al 3-lea sept, este in realitate un sept fals, locul de deschidere al sinusului venos in atriul drept este strajuit de 2 valve, stg si dr, acestea fuzioneaza si formeaza septul fals care fuzionezzza cu septul secund, si delimiteaza foramen ovale in partea ei superioara. Partea dreapta va da nastere la 2 formatiuni, valva lui Eustachio la orificul venei cave inferioare si valva lui Tebessius la orificiul sinusului coronar. Boonn..Domnilor, astfel format, atriul este format din atriul primitiv drept care devine urechiusa dreapta si regiunea muschilor pectineati din jumatatea dreapta a cananlulu atrioventricular care da regiunea situata cranial de valva tricuspida, si din sinusul venios care formeaza sinusul venarium. Atriul stang este format din vestibul prin inglobarea peretilor comuni a arterelor pulomonare, atriul porimitiv stang devine urechiusa stanga si jumatatea stanga a cananlulu atrioventricular.

155 | P a g e

Cordul (continuare)

14.06.2010 – Curs 14

82. Septarea ventriculilor primitivi şi a tubului cardiac Fenomenul de septare a ventriculelor are loc dupa ce atriile s-au septat. La nivelul ventricular al tubului cardiac, musculatura se dezvolta rapid, se aseaza in 2 straturi, unul superficial compact, si un strat profund trabecular. Aceste 2 straturi umplu in intregime lumenul ventriculului. Retea trabeculara intr-o etapa urmatoare se resoarbe, pt a mari cavitatea cordului si aceasta retea persista doar in dreptul liniei mediane a ventriculului primitiv, formand septul ventricular primitiv, iar marginea craniala a acestui sept fuzioneaza cu septul intermediu. Odata cu septarea ventriculului primitiv intr-unul drept si unul stang, are loc si septarea trunchiului arterial.

Septarea trunchiului arterial Inca dinainte, o parte din bulbul arterial a fost inglobata in ventricul, si formeaza conul arterial al ventriculului drept. Separarea bulbului arterial in interiorul bulbului arterial se face prin 2 plici endocardice ce se indreapta una spre cealalta si care vor forma un sept ce poarta numele de septul aortic pulmonar. In acelasi timp bulbul se rasuceste, se torsioneaza, iar septul dintre artera pulmionara si artera aorta, se torsioneaza si el, si acest lucru ne explica raporturile pe care cele 2 oase le au pe inima adulta. La originea ei artera pulmonara este situata ventral si la dreapta aortei, pentru ca in urma torsiunii artera pulmonara va incrucisa anterior aorta si va trece la stanga ei.

Cum se formează valvele atrioventriculare? Orificiile atrioventriculare sunt mici si sunt incojurate de plici endocardice (dependinde ale perinutelor care au luat parte la formarea septului intermediar). Aceste valve apar sub forma unor condensari ale mezenchimului, condensari la marginea buzelor atrio ventriculare. Aceste condensari de mezenchim se desprind de buzele atrioventriculare (nu in totatlitate, partial), impreuna cu fibrele miocardice. Acestea se transforma in tendoane tendinoase ce se fixeaza la marginea libera a valvulelor si de peretele miocardului. Tesutul mezenchimal al valvelor se transforma in tesut conjunctiv, iar valvele sunt acoperite de tesut endocardic.

83. Malformaţii şi anomalii în dezvoltarea aparatului cardiovascular 1. Anomalii de pozitie - Dextrocardia : anomalie datorata faptului ca ansa bulboventriculara se formeaza la stanga in loc de dreapta. Aceasta anomalie este insotita de situs inversus. - Ectopia cardiaca: in dezvoltarea lui, cordul apare in regiunea cervicala, sufera un proces de coborare. Eh..putem sa avem un deficit de coborare (datorita unui deficit al sternului si al pericardului, defect datorat lipsei de fuzione in saptamana 4 a plicilor laterale). Cordul este vizibil pe suprafata toracelui. - Ectopia cervicala: varful cordului este indreptat catre cap, iar baza lui este indreptata catre torace. - Ectopia cardico-toracica: cordul se gaseste la apertura toracica superioara, sternul este defiscient, vf cordului este indreptat catre gat. - Ectopia sternala: cele 2 jumatati ale sternului nu fuzioneaza si cordul ramane acoperit de piele. - Ectopia abdominala: coborarea exagerata a cordului , el se gaseste in abdomen. 2. Defecte septale - anomaliile de sept interatrial - Anomalii de tip sept secund: valva orificilui oval este o valva scurta si nu poate sa acopere intregul orificiu total, sau septul secund este prea scurt si o parte din orificiul oval, ramane deschis. 156 | P a g e

3. Malformatii ale perinutelor endocardice: care se dezvolta la orificiile valvelor atrioventriculare si malformatii ale septului cand perinutele nu fuzioneaza cu septul intermediar. - Malformatiile de tip sinus venos : cauzate de incorporarea incompleta a sinusului venos in atriu. Este o malformatie insotita de deschiderea anormala a venelor pulmonare. - Malformatii de tip aticom : lipseste septul interatrial (neformat), astfel in cat sangele venos + sangele arterial dau maladia albastra. Acest defect septal atrial este prezent de la nastere, orificiul dintre cele 2 atrii se inchide in primele luni si are semnificatie fct numai daca suprafata lui depaseste 0,75 cm2. Dar daca comunicarea este de 4 pe 4cm2, atunci se produce suntul dreapta stanga, stanga dreapta, orice rezistenta crescuta in mica circulatie poate sa inverseze suntul, vorbim de boala cianogena. 4. Malformatii la nivelul ventriculelor – poate sa lipseasca portiunea membranoasa a septului interventricular, iar daca septul lipseste in totalitate vorbim de cordul tricameral. 5. Divizunea arteriala in dimensiuni – se poate ca septul sa lipseasca complet si avem persistenta trunchiului arterial prin lispa de dezvoltare a septului aorto-pulmonar. 6. Transpozitia completa a vaselor mari: aorta este situata anterior de trunchiul pulmonar si isi are origine in ventriculul drept, trunchiul pulmonar iese din ventriculul stang. Aceasta anomalie este asociata cu defecte septale care permit schimbul intre circulatia pulmonara si cea sistemica. Se mai intampla ca septul sa nu fie spiralat si sa fie pur si simplu in pozitie verticala. 7. Anomaliile valvulare : anomalii de asezare si de numar : stenoza de valvule, transpozitii. 8. Anomalii asociate : defectul sterno-atrial, boala bicuspida. 9. Anomaliile cu circulatie pulmonara redusa : - Tetralogia lui Fallot (stenoza/atrezia pulmonarei, dextropozitia aortei, defect septal ventricular superior, si hipertrofie de ventricul drept). - Trilogia lui Fallot consta in stenoza pulmonarei, comunicatie interatriala si hipertrofia ventriculului drept. - Maladia Epstein : absenta tricuspidei si hipoplazia ventriculului drept. Domnilor..dintre toate aceste malformatii congenitale, stenoza pulmonara congenitala ocupa cam 95% din totalul acestor malformatii. Stenoza poate sa fie la nivelul valvelor semilunare sau la nivelul infundibulului, aceasta stenoza produce hipertrofia ventriculului drept.

84. Formarea arcurilor arteriale aortice In fazele timpurii ale ontogenezei, schimburile de materiale nutritive de oxigen si eliminarea deseurilor metabolice se face prin simpla difuziune. Cresterea masei embrionului impune crearea unui aparat cardiovascular capabil sa transporte in organism oxigen si alte elemente necesare organismului. Din punct de vedere embriologic se descrie o retea extraembrionara si intraembrionara, ambele formand retele intercomunicante Dezvoltarea acestor retele se face simultan insa fct lor consta in predominenta temporala a uneia dintre ele. Ambele circulatii desi sunt diferite, folosesc o serie de vase in comun, iar dezvoltarea acestora este terminata si devine functionala atunci cand corpul isi incepe activitatea, in sapt 4 cand embrionul are 40 de somite. Sistemul intramebrionar : in stadiile somitice precoce, aceasta dezvoltare este caracterizata prin aparitita a numeroase insule sangvine, care formeaza progresiv o retea complexa, pe toata intinderea mezenchimului, mai tarziu acestea fuzioneaza dand nastere la vase, iar aceste mici vase, prin unire vor da nastere la tr. vasculare importante.

157 | P a g e

Dintre vasele embrionare, primele care se izoleaza sunt aortele primitive dr si stg, apar in 12 somite, sub forma unor prelungiri ale tubului cardiac, sunt asezate pe fata ventrala a embrionului si poarta numele de aortele asc sau aortele ventrale. Aortele ascendente se recurbeaza la nivelul primului arc branhial, iau numele de primul arc aortic, si apoi devin aorte descendente sau aorte dorsale. Este evident ca la nivelul fiecarui arc branhial aortele ventrale se anastomozeaza cu aortele dorsale, aceasta anastomoza se face prin intermediu a 6 perechi de arcuri numite arcuri aortice, fiecare arc aortic strabate arcul branhial respectiv. Dedesubtul arcului 6 aortele dorsale descendente de fiecare parte a corzilor vocale se alipesc si vor forma un vas unic ce va forma aorta definitiva, aortele dorsale sau ramuri ventrale, ramuri dorsale, si ramuri laterale (vom reveni..) Originea acestor ramuri este in dreptul nivelului de separatie a segmentelor corpului si din acest motiv iau numele de artere intersegmentare. Dintre aceste artere intersegmentare fac parte si arterele viteline dreapta si stanga. Mezenchimul saculu vitelin se diferentiaza in celulele mari, numite angioplaste ce se dispun in cordoane, si i-au numele de insulele lui Corf si Pander. Angioplastele situate la marginea acestor ‘gramezi’ capata caractere endoperiforme si constituie peretii unor capilare sangvine, capilare care se unesc cap la cap si alcatuiesc o retea neregulat calibrata. Aceasta retea vasculara vitelina se conecteaza cu venele si cu arterele viteline, ceea ce face ca in acest moment sa se realizeze jonctiunea dintre reteaua vaselor viteline cu reteaua vitelina intraembrionara. Arterele viteline dupa ce au fuzionat cu aortele dorsale ies de pe flancurile aortei definitive. Artera vitelina din stg se atrofiaza si dispare. Dupa atrofia sacului vitelin sau a veziculei, artera vitelina dreapta ia parte la formarea arterei mezenterice superioare. Reteaua profunda a veziculei viteline, se continua cu o retea venoasa superficiala, din aceasta retea luand nastere venele viteline. Ele strabat septul transvers si ficatul si se varsa in cornul drept si in cornul stang al sinusului venos. Vena vitelina din dreapta isi pastreaza in totalitate segmentul suprahepatic, si partial segmentul subhepatic. Sangele hepatic va fi drenat prin segmentul supra hepatic al venei viteline drepte, acest segment devenind segmentul hepatic al venei cave inferioare, dispare in segment supra si prehepatic, ramand din ea o mica portiune ce va participa la formarea venei porte. Amanunte despre venele viteline in segmentul pre si post hepatic o sa vorbim in anul urmator cand vom vorbi despre dezvolt ficatului/tubului digestiv. In acest timp circulatia ombilicala este abea schitata. Independent de aceasta circulatie vitelina, apare circulatia utero-placentara. Arterele placentare au mai multe ramuri de origine, care fuzioneaza in dretpul lombarei 1, si formeaza un trunchi unic pentru fiecare artera ombilicala. In sapt 4 arterele ombilicale capata conexiuni cu arterele ventrale 5, astfel incat arterele ombilicale apar groso modo ca ramuri terminale ale aortei dorsale. Artera ombilicala urca pe peretele dorsal al abdomenului, intra pe peretele ombilical si se pune in contact cu capilarele prin vilozitatile coriale. “Deci am ajuns la placentă” La nastere, circulatia placentara se intrerupe, segmentul arterial dintre ombilic degenereaza si formeaza reteaua arteriala. De la nivelul placentei sangele este drenat catre cord de artele ombilicare care se unesc. Vena ombilicala strabate si ea cordonul ombilical si se divide in 2 ramuri, una dreapta si una stanga. Fiecare din aceste ramuri se varsa impreuna cu venele viteline in vena cava dr si stg.

158 | P a g e

Sangele pleaca de la cord, merge prin aorta prin arterele ombilicale, ajunge la nivelul capilarelor placentare. Aici au loc schimburile respiratorii si de aici prin venele placentare sangele ajunge in sinusul venos al tubului cardiac.Vasele regiunii cefalice se dezvolta din schema vascularizatiei arcurilor branhiale. Cele 2 artere care continua bulbul arterial urca ventral de faringe, si de aici se vor dezvolta cele 6 perechi de arcuri aortice, fiecare parcurgand arcul branhial respectiv. Aceste arcuri se aduna dorsal formand arcurile dorsale. Din prelungirea cefalica a coarnelor sacului aortic se desvolta arterele carotide externe, iar din capatul cranial al aortelor dorsale iau nastere arterele carotide interne, Important este ca cele 6 perechi arteriale nu pot fi vazute toate deodata, pt k in timpul cand unele (ultimele) arcuri aortice isi fac aparitia, primele dispar. Apoi, traectul acestor arcuri se restructureaza pe masura evolutiei lor. Arcul aortic 1 - arcul mandibular: vizibil in saptamana 4, dispare in saptamana 7. Contribuie la formarea unei parti a carotidei externe, iar o parte din resturile lui i-au parte la edificarea arterei maxilare. Arcul aortic 2 : dispare numai in portiunea ventrala, segmentul dorsal ramane in legatura cu aorta dorsala, si ia numele de artera stapediana. Ea da 2 ramuri : artera meningee, si artera maxilara.

85. Evoluţia arcului arterial III Arcul aortic 3 : da nastere prin extremitatea sa proximala arterei carotide comune, iar apoi prin extremitatea distala, la care se adauga segmentul aortei dorsale da nastere carotidei interne. Booonn..Carotida externa i-a nastere dintr-un mugure independent al arcului 3, ramul maxilar al arterei stapediene pierde legatura cu carotida interna, si vine si se anastomozeaza cu carotida externa. Segmentul din arcul 3 situat sub carotida externa devine carotida comuna. Dupa ce s-a format carotida interna, segmentul din aorta dorsala dintre arcurile 3 si 4 dispare.

86. Evoluţia arcului arterial IV Arcul aortic 4 - un pic mai complicat - are evolutie diferita la dr si la stg. Tr. arterial este in contunare cu arcurile 4 si 6. El se septeaza prin septul aortico pulmonar, in artera pulmonara si artera aortica. Arcul 4 stang isi mareste mult calibru si devine crosa aortei care se continua cu aorta dorsala. Caudal de artera intersegmentara 7, aorta descendenta devine aorta toracica. Din aceeasi artera intersegmentara 7 deriva artera subclavie stanga insa datorita faptului ca exista ritmuri diferite de crestere sublcavia stanga urca cranial, aproape de originea arterei carotide comune stangi. Pe partea dreapta, arcul 4 se continua cu aorta dorsala dreapta pana la nivelul arterei intersegmentare 7 cu care formeaza artera subclavie dreapta. Segmentul mijlociu din aorta dorsala, si ultimul segment al subclaviei drepte este format din artera intersegmentara dreapta 7. Caudal de subclavia dreapta, aorta dorsala dispare, segmentul bulbului aortic din dreapta cuprinzand arcurile 3-4 se lungeste si devine trunchi brahiocefalic. Arcul aortic 5 este inconstant, rudimentar si dispare in saptamana 5.

159 | P a g e

87. Evoluţia arcului arterial VI Arcul aortic 6 sau arcul arterial pulmonar -

in partea dreapta, segmentul proximal formeaza artera pulmonara dreapta, iar segmentul dorsal dispare prin involutie. in partea stanga, segmentul distal persista pana la nastere si formeaza canalul arterial a lui Botalo care face legatura intre artera pulmonara (ram stang) si aorta. Dupa nastere devine ligament aortico pulmonar prin obliterarea sa.

Originile arcurilor 6 din dr si stg sunt apropiate si sunt in continuare directe cu trunchiul arterial care devine artera pulmonara. Dupa septarea trunchiului arterial primitiv cele 2 artere pulmonare primitive devin ramurile drepte si stangi ale arterei pulmonare.Ramurile anterioare ale aortelor dorsale, sunt ramuri ventrale/dorsale/laterale, ele aparand in aceasta ordine. Exista artere segmentare pentru peretii trunchiului, din care la adult raman segmentare arterele intercostale si arterele lombare. Ramurile anterioare ale aortei sunt arterele segmentare ventrale, din ele se formeaza arterele viscerale, trunchiul celiac in sapt 5, artera mezenterica superioara si inferioara. Tot din acest grup fac parte si arterele ombilicale care devin duble. Din segmentele proximale ale arterelor ombilicale se formeaza artera iliaca interna si extrena. Ramurile segmentare laterale dau arterele viscerelor simetrice: rinichiul, glandele suprarenale, gondele si arterele frenice. Intre arterele segmentare dorsale se creeaza anastomoze ce apar perpendiculare pe sistem dorsal si apar alungite dea lungul trunchiului. Initial sunt destinate tubului neural (30 de perechi), se divid ulterior intr-o ramura dorsala si una ventrala. Ramurile dorsale vascularizeaza tubul neural, apoi muschii jgheaburilor vertebrale si tegumentele. Ramurile ventrale devin arterele intercostale si limbare, cea mai imp este artera subclavie care rezulta din ramurile anterioare. Prin anastomoza longitudinala printre aceste vase, i-au nastere artera toracica interna si trunchiul tirocervical + costo cervical. “Eh.. data fiind aceasta complicata schema de formare a sistemului vascular, avem malformatii ale arcurilor aortice”

88. Anomalii în evoluţia arcurilor arteriale 

Cauze : - persistenta unor arcuri sortite disparitiei, sau disparitia unor arcuri care in mod normal au persistat - forfecatia aortei, consta in strambtorarea unui segment aortic. In involutia lui segmentul/canalul lui Botalo poate sa depaseasca limitele dintre cele 2 vase si sa produca o stenoza. - canalul arterial permanent (de 3 ori mai frecvent la femei dekt la barbati) datorita persistentei presiunii distale a arcului 6, apare aceasta anomalie. Defectul poate sa fie corectat chirurgical. - duplicatia crosei aorte : defect ce consta in persistenta arcului 4 si al segmentulu proximal al arterei aorte din dreapta, astfel i-au nastere 2 carje aortice. - Lipsa carjei aortice, anomalie grava, disparitia arcului 4 stang, disparitia arculuiu 4 drept si al segmentului proximal al aortei dorsale din dreapta. Persista doar segmentul distal al aortei din dreapta. - Carja aortei poate sa fie indreptata catre dreapta, apare prin disparitia arcului 4 stang, si persistenta celui drept. Putem avea carotida primitiva stanga cu origine normala, artera subclavie dreapta retroesofagiana datorita disparitiei arcului 4 si a segmentului proximal. Subclavia din dreapta provine din segmentul distal al aortei dorsale din partea dreapta. 160 | P a g e

Notele de curs “Embriologie – Anul 1” se află sub licență GPL (General Public License, http://www.gnu.org/licenses/gpl.html) conform căreia : “Everyone is permitted to copy and distribute verbatim copies of this license document, but changing it is not allowed.” Copyright © 2010 Herdea Alexandru Dan, http://www.herdea.ro/web Mulțumiri speciale domnului profesor Dr. Vlad Marius, ale cărui cursuri îi aparțin! 161 | P a g e