Anatomie Curs 10

Anatomie curs 10 Glandele suprarenale

Organ pereche situat retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale in spatiul unghiular dintre coasta XII si vertebra L1 si in stransa legatura cu rinichiul. Glanda suprarenala stanga este situata mai sus ca si rinichiul, fata de dreapta, in general fiind doua, dar sunt si cazuri de tesut glandular suprarenalian ectopic. In situatia in care tesutul suprarenalian se gaseste la nivelul rinichiului(in alta parte decat situatia normala) + la nivelul ficatului, pancreasului sau in mezenter, acesta poseda si medulara si corticala. -

In situatia in care se gaseste in apropierea organelor genitale, structura este corticala. In situatia in care se gaseste in raport cu plexurile vegetative abdominopelvine in special cu plexul celiac sau solear, structura este medulara.

Topografia glandei suprarenale Se gaseste intr-un spatiu patrulater format astfel: -

Medial de corpurile vertebrale T12, L1 Lateral de hilul rinichhiului Inferior de pediculul renal Superior de ficat

In aceasta pozitie, glanda suprarenala poate fi de pozitie joasa, deasupra pediculului renal; Pozitie inalta – deasupra rinichiului; Pozitie medie(cea mai frecventa) – care ocupa 1/3 superioara a rinichiului spre polul superior al acestuia. Aceasta pozitie corespunde medial vertebrelor T12 + spatiului intervertebral T12-L1. Forma glandei suprarenale Este variabila, astfel ca in luna a 3-a IU este ca o lentila, iar spre nastere ia aspect triunghiular. La adult se spune ca este tronconica sau se aseamana cu o virgula, fiind cu aspect diferit in dreapta spre stanga. In stanga are baza scobita(este ca o semiluna), iar in dreapta baza e mai rectilinie(putem spune ca este triunghiulara).

Greutatea este de 10-15g, dintre care 80% corticala cu dimensiunile de 5/3/1cm. Culoarea difera. Corticala are un aspect mai inchis brun-galbui, medulara este alb-galbuie. Dupa moarte, corticala devine cenusie si medulara sufera un proces de autoliza. Ca si consistenta, este moale la nivelul medularei, mai ferma la corticala si in ansamblu, foarte friabila. Este un organ friabil si vascularizat puternic, de aceea poate fi distrusa in anumite traumatisme. Mijloace de fixare: In primul rand este fixata de rinichi. Rinichiul este invelit de o capsula care se reflecta din cele 2 foite pe suprarenala, dupa suprarenala, foitele se ancoreaza de diafragm, astfel ca ptoza renala nu e insotita si de ptoza glandei. Intre rinichi si suprarenala, exista septul reno-suprarenalian LAJARET. Alte mijloace de fixare sunt realizate prin pediculii vasculo-nervosi care abordeaza glanda in jurul carora tesutul conjunctiv se condenseaza, formand ligamente perivasculare: -

Suprarenocav Suprarenoaortic Suprarenohepatic Suprarenodiafragmatic

Raporturi: Descriem suprarenalei trei fete: a. Antero-laterala b. Postero-mediala c. Bazala sau inferioara Prezinta si un varf si 2 margini: Interna si externa. Fata antero-laterala este acoperita de peritoneul parietal posterior si prezinta infero-medial hilul organului. In dreapta, prin intermediul peritoneului parietal posterior vine in raport cu VCI si cu ficatul, la nivelul celor 2 organe(suprarenala si ficat) avem reflexia peritoneului =foita inferioara a ligamentului coronar al ficatului. Restul acestei fete vine in raport cu ficatul extraperitoneal = area nuda, unde suprarenala lasa si o impresiune.

In stanga vine in raport prin intermediul peritoneului bursei omentale in 2/3 superioare ale glandei cu stomacul. In 1/3 inferioara, exista un raport nemediat de peritoneu cu coada pancreasului si vasele splenice. Fata postero-mediala(sau dorsala) e separata de planul osos sau de vertebrele T12, L1 si coasta XII prin intermediul diafragmului si a recesului costodiafragmatic din partea respectiva. Intre fata postero-mediala a suprarenalei si planul osos trec lantul simpatic lombar, nervii splanhnici, venele lombare ascendente(originea sistemului venos Azygos) si ganglionii celiaci. Fata inferioara (sau baza) priveste spre rinichi, despartit prin septul Lajaret si vine in raport cu polul rinichiului respectiv spre marginea mediala a acestuia, pozitiile fiind diferite spre hil.

Marginea externa in raport cu diafragmul. Marginea interna cu raporturi mai variabile: -

Arterele frenice inferioare Plexul celiac In dreapta: VCI cu ligamentul suprareno-cav In stanga: Aorta cu ligamentul suprareno-aortic

Varful ancorat de diafragma prin ligamentul suprareno-diafragmatic si confera stabilitate glandei. Proiectia pe peretele toracal posterior: Doua linii orizontale, una trece prin spatiul dintre T11-T12, iar a 2-a trece prin spatiul T12-L1. Doua linii verticale ce le intersecteaza: -

Cea mediala, la nivelul fetei laterale a coloanei vertebrale Cea laterala, la 5cm fata de linia mediana sau spinoasa

Structura glandei Este un organ capsular, la exterior are o capsula de natura conjunctiva ce trimite in interior septe radiare ce contin vase si nervi. Intre aceste septe se gaseste parenchimul glandular ce are 2 componente: a. Cortexul glandei ce contine celule asezate in cordoane in raport cu vasele sangvine, celule care contin un pigment ce confera culoarea cenusie cortexului.

Cortexul elaboreaza hormoni steroizi(Glucocorticoizi, mineralocorticoizi si hormoni sexuali). b. Medulara este in interior. Este o substanta mai moale albicioasa stralucitoare, care este formata din celule in cordoane anastomozate, in ochiurile carora se gasesc capilare sinusoide. Aceasta portiune a glandei secreta catecolamine(Adrenalina/Noradrenalina). Vascularizatia si inervatia glandei Arterele: 1. Arterele suprarenale superioare in numar de 2-3 pentru fiecare glanda cu origine in artera frenica inferioara 2. Artera suprarenala medie, ram din aorta abdominala 3. Arterele suprarenale inferioare, in numar de 2-3, ram din arterele renale Particularitatea vascularizatiei este ca bogatia vasculara este disproportionala fata de volumul si greutatea glandei si proportionala cu rolul ei functional. Astfel, arteriolele din aceste surse arteriale patrund in glanda fiind arteriole scurte pentru corticala si lungi, care ajung in medulara pana la nivelul de capilare sinusoide. Venele: Sunt 2 grupuri venoase: 1. Un grup superficial ce aduna sangele venos din corticala si din diafragm, rinichi, capsula adipoasa 2. Un grup profund, care aduna sangele venos din medulara, sange care se colecteaza in vena centrala a glandei suprarenale ce iese din hilul organului, varsandu-se in dreapta in VCI si in stanga in vena renala stanga Limfaticele Sunt atat in medulara cat si in corticala, existand legaturi intre vasele limfatice, ies prin hilul organului si se duc spre ganglionii limfatici pre si lateroaortici. Inervatia Este bogata, datorita rolului glandei. Sursele sunt: -

Plexul celiac Plexul frenic Nervul splanhnic mare, cu mentiunea ca la nivelul corticalei inervatia este mai saraca deoarece este controlata hormonal de adenohipofiza.

Lanturile simpatice in spatiul retroperitoneal

Lantul simpatic paravertebral lombar Este in continuarea lantului simpatic toracal si se continua cu cel sacral. Se intinde de la diafragm pana la linia arbitrara ce trece prin promontoriu. La nivelul diafragmului se situeaza intre pilierul diafragmatic respectiv si arcada mm. Psoas sau ligamentul arcuat medial. Este o formatiune pereche cu traseu oblic, dinspre superior spre inferior. Fiind retroperitoneal primar, raporturile se fac cu organele retroperitoneale fara interpunerea peritoneului sau prin interpunerea acestuia. Astfel, lantul simpatic din dreapta vine in raport cu VCI prin intermediul peritoneului parietal posterior, care face aici un sant si in stanga cu aorta abdominala descendenta si cu vasele mezenterice inferioare. Ambele lanturi mai vin in raport cu vasele renale, suprarenale si gonadale. Fiecare lant simpatic se sprijina(raport posterior) pe procesele costiforme lombare si pe marginea mediala a mm. Psoas. Ca raporturi laterale mai la distanta sunt: -

Ureterele in ambele parti Marginea mediala a rinichilor In stanga, arcul vascular al lui Treiz(incrucisarea retroperitoneala dintre artera colica stanga si vena mezenterica inferioara).

Alcatuirea lantului simpatic Patru perechi de ganglioni uniti prin fibre interganglionare. Aferentele acestor ganglioni se numesc fibre preganglionare. Originea e in coarnele laterale ale maduvei spinarii toraco-lombare in coloana intermedio-laterala prin radacina anterioara a nervului spinal si mai departe prin ramura comunicanta alba. Sinapsa se realizeaza in ganglionii paravertebrali.

Eferentele sunt fibrele postganglionare, care au urmatoarele cai: -

-

Nn. Splanhnici lombari, care vor deveni lombari ai plexului hipogastric ce se distribuie viscerelor pelvine Ramuri vasculare cu rol vasomotor Ramuri somatice ca ramuri comunicante cenusii cu traseu recurent in nervul spinal si care se alatura nervilor spinali lombari, asigurand inervatia vegetativa a membrului inferior. Fibre cu rol pilomotor Fibre cu rol secretor pentru glandele sebacee si sudoripare regionale

Lantul simpatic paravertebral sacral Continua in pelvis lantul simpatic lombar, este format si el din 4-5 ganglioni uniti prin fibre interganglionare, urmeaza traiectul descendent spre medial si se unesc cu cel de parte opusa precoccigian in ganglionul WALTER. Situatia este retroperitoneala pe fata pelvina a sacrului, medial de gaurile sacrale pelvine(sau anterioare) intre vasele sacrale laterale, ramuri din hipogastrica si vasele sacrale medii, ram din aorta, posterior de ampula rectala. Aferente: Fibrele preganglionare pornesc din maduva lombara L1-L2, coarne laterale, coloana intermedio-laterala pe calea fibrelor comunicante albe. Sinapsa in ganglionii paravertebrali sacrali Eferente: -

-

Fibrele postganglionare pot deveni aferente ale plexului hipogastric cu distributie spre viscerele pelvine pentru organele perineale, erectile si pentru regiunea anorectala pe calea nervului rusinos. Prin ramurile comunicante cenusii se alatura nervilor spinali sacrali asigurand inervatia vegetativa a regiunii fesiere si membrului inferior. Fibre vasomotorii. Fibre pilomotorii. Fibre cu rol secretor pentru glandele sudoripare, sebacee regionale.

Nervul rusinos si plexul rusios

E anexa a plexului sacral. Originea in nervii sacrali S4 cu conexiuni S5 si S3. Astfel, putem sa spunem ca este situat intre plexul sacral si coccigian, deoarece se uneste cu plexul sacral prin anastomoza S3 si cu plexul coccigian prin anastomoza S5.

Topografic e in prelungirea plexului sacral, anterior de fibrele posterioare ale mm. Levator ani si mm. Ischiococcigian. Posterior de vasele sacrale laterale.

Ramurile: -

Musculare pentru Levator ani si Ischiococcigian Viscerale pentru viscerele pelvine: Rect si vezica urinara la barbat, ducand la formarea nervilor hemoroidali medii(sau rectali medii) si vezical inferior; La femeie, cu distributie spre rect, vezica urinara si vagina(nn.Vaginali).

Nn. Rusinos intern Este ramura terminala a plexului rusinos. Iese din pelvis prin orificiul infrapiriform, formand cu vasele rusinoase interne un MNV. Inconjura spina ischiadica, patrunde in fosa ischio-rectala pe fata laterala a ei, unde fascia mm. Obturator intern se dedubleaza formand canalul ALCOCK. In fosa ischio-rectala da nastere nn. Hemoroidal inferior, ce se distribuie mm. Sfincter anal extern si tegumentului perineului prin nn. Perineal. Nn. Perineal e continuarea nn. Rusinos intern, da fibre motorii pentru mm. perineului: -

Mm. Mm. Mm. Mm.

transvers superficial al perineului transvers profundal perineului ischiocavernos bulbospongios

Dupa aceste ramuri, se divide si in ramuri secundare: -

O ramura superficiala, care merge la tegumentul din perineul anterior(scrot sau labii mari) O ramura profunda, care se distribuie corpilor cavernosi, luand denumirea de nn. Dorsal al penisului sau nn. Dorsal al clitorisului