Analiza-tranzactionala Eric Berne

CURSUL 101 de ANALIZA TRANZACTIONALA

SOCIETATEA ROMANA

1

DE ANALIZA TRANZACTIONALA CUPRINS I Scopul cursului 101 II Definita si filosofia AT si ariile sale de aplicare a. Definitia analizei tranzactionale b. Principiile filosofice c. Metoda contractuala d. Arii de aplicare – diferente in procesul aplicarii 1. Clinic 2. Educational 3. Organizational 4. Altele III Scurt istoric al dezvoltarii AT a. Eric Berne 1. Cine a fost Eric Berne? 2. Dezvoltarea ideilor 3. Carti scrise de Eric Berne b. Dezvoltarea AT 1. Seminariile de Psihiatrie Sociala de la San Francisco 2. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA) 3. Asociatiile regionale si nationale de AT IV. Analiza structurala a. Definitia starilor eului b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului c. Descrieri comportamentale (Parinte normativ, Parinte Grijuliu, Adult, Copil Liber, Copil Adaptat) d. Contaminarea si excluderea V Analiza tranzactionala propriu-zisa a. Tranzactii 1. Definitia unei tranzactii 2. Tipuri de tranzactii 3. Reguli de comunicare (Berne) b. Mangaieri 1. Definitia unei mangaieri 2. Foamea de stimuli si de recunoastere 3. Tipuri de mangaieri c. Desconsiderari 1. Definitia desconsiderarii (comportament sau proces intern) 2. Nivele de desconsiderare 3. Motive de desconsiderare

2

d. Structurarea sociala a timpului 1. Foamea de structura 2. Sase modalitati de structurare a timpului VI Analiza jocurilor a. Definitia jocurilor b. Motive pentru jucarea jocurilor c. Avantajele jocurilor d. Exemple de jocuri e. Gradele jocurilor f. Modalitati de analiza a jocurilor folosind diagramele 1. Diagrama tranzactionala 2. Formula J 3. Triunghiul Dramatic VII Analiza sentimentelor parazite a. Semnificatia proceselor interne intrapsihice b. Definitia sentimentelor parazite si a timbrelor c. Relatia dintre sentimente parazite si tranzactii, jocuri si script VIII Analiza de script a. Pozitiile de viata 1. Definitia pozitiilor de viata 2. Cele patru pozitii de viata 3. Relatia dintre pozitiile de viata, jocuri si script b. Script 1. Definitia scriptului 2. Originea scriptului in copilarie 3. Procesul dezvoltarii scriptului (injonctiuni, contrainjonctiuni, decizii precoce, atribuiri) 4. Schimbarea scriptului c. Autonomie 1. Constiinta clara 2. Spontaneitate 3. Capacitatea de a fi intim GLOSAR

3

I Scopul cursului 101 Scopul cursului 101 este de a oferi informatii coerente si precise despre conceptele AT.

II Definitia si filosofia AT si ariile sale de aplicare a. Definitia analizei tranzactionale „AT este o teorie a personalitatii si o metoda de psihoterapie care are in vedere o crestere si o schimbare personala”. Aceasta este definitia propusa de Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala. Ca teorie a personalitatii, AT ne arata cum sunt structurati oamenii din punct de vedere psihologic. Pentru aceasta, AT utilizeaza un model format din trei parti: modelul starilor eului, care ne ajuta sa intelegem cum functioneaza oamenii si cum isi exprima personalitatea in termeni comportamentali. AT este, de asemenea, o teorie a comunicarii, a carei aplicare poate furniza o metoda de analiza a sistemelor si organizatiilor. AT propune o teorie a dezvoltarii copilului. Conceptul de script explica cum schemele de comportament din viata noastra actuala au luat nastere in copilarie. In interiorul cadrului scriptului, AT furnizeaza explicatii despre modul in care continuam uneori sa reutilizam strategii din copilarie in viata adulta, chiar cand acestea duc la rezultate dureroase sau infructuoase. In consecinta, AT propune o teorie a psihopatologiei.

b. Principii filosofice AT se bazeaza pe un numar de principii filozofice, care sunt afirmatii privind oamenii, viata si obiectivele (scopul) schimbarii. Iata-le: Oamenii sunt OK. Toti oamenii au capacitatea de a gandi. Oamenii decid asupra destinului lor si aceste decizii pot fi schimbate. Din aceste principii decurg doua principii de baza ale practicii AT: - Metoda contractuala - Comunicarea directa c. Metoda contractuala

4

Daca tu esti practician AT si eu sunt clientul tau, noi ne luam impreuna responsabilitatea de a duce la bun sfarsit schimbarea pe care o doresc. Aceasta pleaca de la principiul ca tu si cu mine suntem intr-o relatie de la egal la egal, nu este obligatia ta sa-mi faci ceva si nici eu nu vin la tine in speranta ca tu vei face totul pentru mine. In masura in care amandoi facem parte dintr-un proces de schimbare, este important ca amandoi sa stim cum este repartizata sarcina si in consecinta incheiem un contract. Acest contract reprezinta declararea responsabilitatii partilor. Ca si client, spun ce vreau sa schimb si ce sunt gata sa fac pentru aceasta schimbare, iar tu, ca practician, vei confirma ca esti gata sa lucrezi cu mine pentru asta. Te vei angaja sa utilizezi cat mai bine competenta ta profesionala si-mi vei spune ce compensatie doresti in schimbul serviciului tau. Berne a definit un contract ca un angajament bilateral explicit, pentru o actiune cu un curs bine definit. Agream de asemenea si definitia lui James si Jongeward: „Un contract este un angajament Adult cu tine si/sau cu altcineva, pentru a face o schimbare”. Contractele specifica: - cine sunt cele doua parti; - ce urmeaza sa faca impreuna; - cat va dura; - care va fi scopul sau finalul procesului; - cum stim ca am ajuns acolo; - cum va fi acest lucru benefic si/sau agreabil pentru client. Claude Steiner a precizat patru conditii de baza pentru elaborarea unui contract sanatos. Acestea deriva din practica contractelor juridice. (1)

(2)

(3)

Consens mutual. Aceasta inseamna ca ambele parti trebuie sa-l accepte. Practicianul nu impune aranjamente de afaceri, nici scopuri pentru terapia clientului. Nici clientul nu le poate impune practicianului. Contractul se va stabili pe baza negocierii intre parti. Acceptarea contraprestatiei. In limbaj juridic, contraprestatia se refera la o forma de compensatie in schimbul timpului sau lucrului cuiva. In contextul AT, compensatia va fi de obicei sub forma de bani, platiti de client practicianului. Competenta. Atat practicianul, cat si clientul trebuie sa fie competenti sa faca ceea ce au consimtit prin contract. Pentru practician, acest lucru inseamna sa aiba abilitati profesionale specifice, necesare facilitarii schimbarii dorite de client. Clientul trebuie sa fie capabil sa inteleaga contractul si sa aiba resurse fizice si mentale sa continue. De exemplu, o persoana cu afectiuni organice cerebrale poate sa nu fie capabila sa intre intr-un tratament contractual. Deasemenea, o persoana aflata sub influenta alcoolului sau a drogurilor nu poate face un contract competent.

5

(4)

Obiect licit. Scopurile si conditiile contractului trebuie sa fie in conformitate cu legea. Pentru practician, „obiect licit” implica, de asemenea, si aderarea la principiile etice ale corpului profesional din care face parte.

d. Arii de aplicare – diferente in procesul aplicarii 1. Clinic Terapia este un proces menit sa ajute oamenii sa-si atinga scopurile personale. Autoterapia Unii autori au dat o atentie deosebita dezvoltarii cailor prin care AT poate fi folosita in autoterapie. Unul dintre cei mai importanti este Muriel James 1. Ea a castigat premiul Eric Berne2, pentru lucrarea sa despre crearea unui model parental propriu3. Acesta este un sistem prin care o persoana poate construi un „nou Parinte”, care furnizeaza mesaje noi, pozitive, care le inving pe cele negative, restrictive, care ar fi putut fi date de catre parintii nostri. Implica o combinatie de tehnici, inclusiv chestionare, contracte, fantezii, vizualizare si teme pentru schimbari comportamentale. Intr-un anumit sens, toate terapiile sunt autoterapii. AT recunoaste ca fiecare este responsabil pentru propriul comportament, ganduri si sentimente. Asa cum nimeni nu te poate face sa simti ceva, nimeni nu te poate face sa te schimbi. Singura persoana care te poate schimba esti tu. De ce terapie? Asa ca, dat fiind ca oamenii sunt responsabili pentru schimbarea lor, ce rost are sa lucrezi cu un terapeut? O cale pentru a raspunde la aceasta intrebare este in termenii desconsiderarii si ai cadrului de referinta. Toti am investit in stergerea unor aspecte ale realitatii care ne-ar putea ameninta imaginea despre lume, pe care am creat-o in copilarie. De cate ori intru in script la varsta adulta, voi desconsidera pentru a-mi apara cadrul de referinta. Pentru a rezolva problemele si a face o schimbare eficienta, am nevoie sa devin clar in legatura cu aspectele realitatii pe care le-am desconsiderat. Dar aici apare capcana. Prin simplul fapt ca le desconsider, aceste aspecte ale realitatii sunt „pete oarbe” pentru mine. As putea fi capabil sa detectez si sa corectez propriile desconsiderari prin efortul Adultului meu. Armele si uneltele AT sunt de mare ajutor. James M – “Self-reparenting: Theory and process”, TAJ, 4 , 3, 1974, 32 – 9 James M – It’s never too late to be happy. Reading Addison – Wesley, 1985 2 Eric Berne Memorial Scientific Award 3 Self-reparenting 1

6

Cu toate acestea, exista unele parti ale cadrului meu de referinta pe care, din Copil, le vad ca fiind deosebit de importante pentru supravietuirea mea. Pe acestea le voi apara cu energie deosebita. Voi face acest lucru inconstient, mentinand petele oarbe asupra perceptiei realitatii, care ar putea periclita aceste desconsiderari cruciale. Pentru a face schimbari in aceste parti, am nevoie de opinia cuiva, care nu are aceleasi pete oarbe. Prietenii si membrii familiei nu sunt cele mai bune surse pentru aceste opinii. In mod tipic, membrii familiilor au pete oarbe pe care au fost educati sa le impartaseasca. Este posibil sa-mi aleg prietenii si sotul/sotia sau partenerul datorita petelor oarbe pe care le au in comun cu mine. Unul dintre scopurile lucrului cu un terapeut sau participarii la un grup de terapie este acela ca imi ofera o sursa de feedback care nu este influentata de petele mele oarbe. Daca folosesc aceste feedback-uri si incep sa-mi modific cadrul de referinta, este posibil sa ma simt speriat, in Copil. Pentru a putea face schimbarea, as putea avea nevoie de suport si protectie. As putea, de asemenea, beneficia din confruntarile ulterioare, deoarece voi folosi tot felul de tehnici de diversiune, inconstiente, pentru a ma apara impotriva schimbarii. Voi gasi ca este mai usor sa fac schimbarea si sa o stabilesc intr-o maniera permanenta, daca primesc mangaieri si incurajari de la ceilalti. Toate aceste beneficii le obtin lucrand cu un terapeut sau cu un grup. Cine poate beneficia de terapie? Exista un dicton AT, care spune: „Nu e nevoie sa fii bolnav pentru a fi mai bine”. Nu e nevoie sa fii neputincios, dezavantajat sau tulburat, pentru a obtine un beneficiu din terapie. De fapt, nici nu e nevoie sa „ai probleme”. Poti fi o persoana care functioneaza bine, implinita si sa intri in terapie doar pentru a obtine mai mult din ceea ce doresti de la viata. Nimeni nu este liber de script suta la suta, indiferent cat de norocosi am fost cu parintii nostri. Pentru cei mai multi dintre noi, exista unele zone ale vietii in care ne cream probleme, prin intrarea in script. Daca este asa, am putea descoperi ca merita sa investim timp, bani si angajament pentru a intra in terapie si a rezolva aceste probleme legate de script. Acestea fiind spuse, terapia AT poate fi utila tuturor celor care au probleme personale, de la dificultati temporare in relatie, pana la tulburari severe mentale. Tratamentul tulburarilor serioase necesita un context potrivit, cu suport psihiatric. Caracteristicile terapiei AT Practica terapiei AT se bazeaza pe un cadru teoretic coerent. Pietrele de temelie ale acestei teorii sunt reprezentate de modelul starilor eului si de conceptul de script. Schimbarea personala este vazuta in termenii modelului decizional. Fiecare dintre noi decide in copilarie pattern-urile de comportament, gandire si

7

sentimente din script. O premisa a terapiei AT este ca aceste decizii precoce pot fi schimbate. Tratamentul AT se bazeaza pe metoda contractuala. Atat terapeutul, cat si clientul isi impart responsabilitatea pentru atingerea scopurilor contractuate. Aceste scopuri sunt alese pentru a promova iesirea din script si dobandirea autonomiei. Relatia terapeutica in AT se bazeaza pe premisa ca oamenii sunt OK. Atat clientul, cat si terapeutul sunt vazuti ca fiind la acelasi nivel, nu unul mai jos si celalalt mai sus. Comunicarea deschisa este incurajata. Terapeutul si clientul vorbesc o limba comuna, folosind cuvinte simple. Clientul este incurajat sa invete despre AT. De obicei, terapeutii cer clientilor sa urmeze cursuri introductive sau sa citeasca carti AT. Daca terapeutul ia notite de caz, acestea sunt puse la dispozitia clientului, daca acesta doreste. Prin toate aceste cai, clientul este investit cu putere, pentru a lua parte activ si informat la procesul terapeutic. O alta caracteristica a terapiei AT este aceea ca este orientata spre schimbare, si nu doar spre obtinerea insight-ului. Bineinteles, AT pune accent pe intelegerea naturii si surselor problemei. Dar aceasta intelegere nu este niciodata vazuta ca finalitate. In schimb, este o unealta folosita in procesul activ al schimbarii. Schimbarea consta in luarea unor decizii de a actiona diferit, decizii care apoi sunt puse in practica. Avand aceasta orientare, practicienii AT nu au considerat valoroase terapiile interminabile. Nu se asteapta sa-i ia clientului luni sau ani pentru a intelege, inainte de a face schimbarea. Berne a subliniat acest lucru in faimoasa recomandare pe care o facea clientilor: „Fa-te bine intai si vom analiza mai tarziu, daca o mai doresti”. In acelasi timp, AT nu este doar o abordare „terapeutica-scurta”. Pentru rezolvarea unor probleme, uneori este necesara o relatie terapeutica de lunga durata si acest lucru poate fi facut intr-un context AT. Cele trei scoli de AT Uzual, in zilele noastre, se considera ca exista trei mari „scoli” de AT. Fiecare dintre ele a pus accent pe un punct teoretic diferit si pe anumite tehnici terapeutice. Scoala clasica Scoala clasica este numita asa, deoarece urmeaza indeaproape abordarea terapeutica dezvoltata initial de catre Berne si asociatii sai. Practicienii conservatori folosesc o gama larga de modele analitice pentru a facilita intelegerea Adulta si a „agata” in acelasi timp motivatia Copilului (Triunghiul Dramatic, egograma, profilul mangaierilor, optiuni, etc). In abordarile clasice, primul pas pe care trebuie sa il faca clientul este de a intelege in ce fel s-a instaurat problema. Apoi stabileste un contract pentru a face schimbari comportamentale care il vor ajuta sa iasa din script si sa dobandeasca 8

autonomia. Este recunoscut ca, pe masura ce clientul isi schimba comportamentul, incepe sa se si simta diferit, dar incurajarea exprimarii sentimentelor nu este punctul central al AT clasice. Scoala clasica sustine puternic terapia de grup. Procesul grupului este considerat deosebit de important. Interactiunile clientului cu ceilalti membri ai grupului sunt considerate reluari ale situatiilor ramase nerezolvate in copilarie. Rolul terapeutului este de a lasa sa se dezvolte procesul de grup si apoi sa intervina, ajutandu-i pe membrii grupului sa constientizeze jocurile, parazitarile si celelalte pattern-uri ale scriptului, pe care le-am exteriorizat in relatia cu ceilalti membri ai grupului si cu terapeutul. In viziunea scolii clasice, o functie importanta a terapeutului este de a-i da clientului noi mesaje Parentale. Pat Crossman4 a sugerat „cei trei P” pe care terapeutul trebuie sa ii ofere, pentru a face acest lucru in mod eficient: permisiune, protectie si putere3. Acordarea permisiunii se refera la faptul ca terapeutul ofera clientului mesaje care contrazic activ injonctiunile sau contrainjonctiunile negative din script. Acestea pot fi transmise verbal, ca de exemplu: „Este in regula sa simti ce simti!”, sau „Inceteaza sa lucrezi atat de mult!” Permisiunile pot fi oferite de asemenea prin faptul ca terapeutul se ofera ca model. Ca sa accepte permisiunea terapeutului, Copilul clientului trebuie sa perceapa Parintele terapeutului ca fiind mai puternic - avand mai multa putere decat parintele real de la care a venit mesajul negativ original. De asemenea, clientul trebuie sa-l vada pe terapeut ca fiind capabil sa ofere protectie impotriva fricii legate de consecintele dezastruoase care ar putea aparea prin nesocotirea comenzilor negative date de parinti. Scoala redecizionala Bob si Mary Goulding sunt intemeietorii abordarii terapeutice care combina teoria AT cu tehnicile terapiei gestalt dezvoltata de catre Frederick (Fritz) Perls. Sotii Goulding au subliniat faptul ca deciziile precoce sunt luate dintr-o pozitie mai mult simtita decat gandita. Asa ca, pentru a iesi din script, persoana trebuie sa ia din nou contact cu sentimentele Copilului din perioada precoce, sa termine treaba, exprimand aceste sentimente si sa schimbe decizia precoce cu o noua decizie, mai adaptata. Acest lucru poate fi obtinut prin fantezie sau prin vis stimulat, sau prin „lucrul cu scene precoce”, in care clientul se intoarce pana la amintirea scenei initiale traumatice si o retraieste. Bob si Mary Goulding sunt de acord cu Pearls in ceea ce priveste credinta ca, daca cineva este „blocat” intr-o problema, acest lucru indica faptul ca doua parti ale personalitatii trag cu forta egala in directii opuse. Rezultatul este ca persoana foloseste o mare cantitate de energie, dar nu ajunge nicaieri. Aceasta situatie poarta numele de impas. Sotii Goulding au dezvoltat teoria lui Pearls, imaginandu-si ca impasul apare intre stari diferite ale eului. In terapie, rezolvarea impasului este facuta, de obicei, folosind tehnica gestalt, cunoscuta sub numele de „tehnica celor doua scaune”. Clientul isi imagineaza cele doua parti aflate in 4

Crossman, P. “Permission and protection” – TAB, 5, 19, 1966, 152-4

9

conflict, asezate pe doua scaune diferite, „devenind” pe rand, fiecare dintre aceste doua parti si purtand un dialog cu scopul de a rezolva conflictul. In timpul acestui proces, sentimentele reprimate ale Copilului pot fi deseori aduse la suprafata. Comparativ cu ceilalti practicieni AT, terapeutii redecizionali pun chiar mai mult accentul asupra responsabilitatii personale. In munca redecizionala, contractul terapeutic nu este vazut ca o intelegere intre doua parti: clientul si terapeutul; este un angajament pe care clientul il ia cu el insusi, terapeutul fiind martor. Terapeutul nu-i „da clientului permisiuni”. Clientul isi da permisiunea de a se comporta si de a simti intr-un nou mod, cu terapeutul, care este un model pozitiv. De asemenea, puterea este vazuta ca o resursa pe care clientul o are deja, mai degraba decat ca ar fi oferita de terapeut. Terapeutii redecizionali lucreaza frecvent cu grupuri, dar nu pun accentul pe procesul grupului. In schimb, terapia este facuta individual, ceilalti membri ai grupului comportandu-se ca martori si oferind mangaieri pozitive pentru a incuraja si reintari schimbarea. La fel de important pentru client este sa faca un contract pentru schimbarea comportamentala, sa-si exerseze si sa-si consolideze noua decizie.

Scoala Cathexis Familia Schiff a infiintat Institutul Cathexis, ca centru pentru tratamentul clientilor psihotici. Ei au folosit o abordare pe care au numit-o reparentare. Aceasta se bazeaza pe premisa ca nebunia este rezultatul unor mesaje parentale distructive si incoerente. In tratament, clientul este incurajat sa regreseze pana la mica copilarie. Facand asta, isi debranseaza „Parintele nebun”, retragandu-i astfel energia. Apoi i se ofera posibilitatea de a-si retrai cresterea, de data aceasta terapeutul oferind mesaje Parentale pozitive si coerente. Din fericire, aceasta a doua crestere se desfasoara mai repede decat prima. Chiar si asa, reparentarea inseamna ca „copilul” adult va fi foarte dependent, un timp, de noua „mama” si de noul „tata”. De aceea, acest tip de tratament are nevoie de un mediu sigur si de un grad mare de angajament din partea terapeutului, ca si de sprijin psihiatric. Metoda schiffiana s-a dovedit de asemenea eficienta in terapia clientilor nepsihotici. Aici se pune accentul asupra confruntarii constante a desconsiderarilor si redefinirilor. In loc de a fi pasivi, oamenii sunt indemnati sa gandeasca si sa actioneze pentru rezolvarea problemelor. Angajamentul terapeutic intens necesar in cazul reparentarii nu este potrivit in lucrul cu clientii nepsihotici. Cu toate acestea, terapeutul schiffian poate face un contract de parentare cu clientul sau. Terapeutul face contractul de a fi mereu la dispozitia clientului, fara limitarea timpului si serveste ca „parinte de substitutie”, oferindu-i clientului definitii Parentale noi si pozitive, in locul mesajelor restrictive care ar fi putut fi primite de la parintii reali. 10

Cand terapia schiffiana are loc in grup, grupul este vazut ca mediu reactiv. Aceasta inseamna ca toti membrii grupului, inclusiv terapeutul, trebuie sa raspunda activ la actiunile celorlalti membri. Daca tu faci in grup ceva ce mie nu imi place, se asteapta de la mine sa iti spun: „Nu-mi place ce ai facut acum. In loc de asta, as vrea sa faci X”. Daca cineva din grup intra intr-un comportament pasiv sau desconsiderare, se asteapta ca ceilalti membri ai grupului sa-l confrunte imediat si sa ceara rezolvarea problemei in mod activ. Aici, „confruntarea” nu inseamna Persecutare. Implica o cerere directa facuta celeilalte persoane, din pozitia Eu+Tu+. Persoana care face confruntarea o face in scopul autentic de a se proteja si de a ajuta cealalta persoana. Familia Schiff a folosit formularea „confruntare binevoitoare” pentru a exprima aceasta idee. Dincolo de cele „trei scoli” Unele dintre cele mai importante contributii AT din zilele noastre nu apartin nici uneia dintre cele trei „scoli”. Doua exemple importante sunt Sistemul parazitarii al lui Erskine si Zalcman si Miniscriptul lui Kahler. Fiecare dintre aceste modele teoretice a generat propria abordare terapeutica. Una dintre caracteristicile pozitive importante in AT a fost abilitatea de a incorpora idei si tehnici ale altor terapii. Acestea s-au dovedit imediat compatibile cu fundamentele teoretice ale AT. Rezultatul este ca terapeutul AT modern poseda o gama larga adaptabila de tehnici, care sunt puse in slujba nevoilor clientului. Cei mai multi practicieni AT s-au format si in alte modalitati terapeutice, aducandu-le pe acestea in munca lor AT. Am vorbit deja despre combinatia AT- gestalt, folosita in terapia redecizionala. Terapeutii AT pot folosi de asemenea concepte si tehnici extrase din psihanaliza si din abordari terapeutice scurte, bioenergie, programare neuro-lingvistica, teoria sistemelor, vizualizare si tehnici de modificare a imaginii de sine, terapia Ericksoniana, psihologia comportamentala, teoria dezvoltarii si numeroase alte domenii, in functie de formarea si interesul practicianului. Cu toate acestea, modelul starilor eului si teoria scriptului raman principii de baza, care ghideaza folosirea acestor tehnici variate in interiorul cadrului AT.

2. Educational Autonomia implica gandire clara si rezolvare eficienta a problemelor. Scopul educatorului este de a-si ajuta elevii sa-si dezvolte aceste abilitati. De aceea autonomia, ca tel global, este la fel de importanta in educatie ca si in munca clinica. In general, educatorul are posibilitatea de a fi in relatie cu elevii sai o perioada mai mare de timp si intr-o maniera mai personala decat practicianul 11

organizational. Prin natura contextului educational, este foarte probabil ca elevii sa-i „puna o fata” profesorului, iar acesta, in schimb, poate intra in aceste reluari ale trecutului, luand rolul de Parinte. Poate evita acest lucru dobandind cunostinte despre teoria scriptului si intelegand continutul propriului script. Teoriile AT in legatura cu dezvoltarea copilului il pot ghida pe educator pentru a face fata eficient tinerilor aflati in diferite etape de dezvoltare. Starile eului Modelul de baza al starilor eului este inteles de catre copii, din primii ani de scoala. Limbajul simplu al AT ii ajuta sa-l invete usor. Examinand continutul si motivatia tuturor celor trei stari ale eului, elevii devin mai capabili sa invete, cunoscandu-si clar intentiile si dorintele. Chiar procesul invatarii este mai eficient daca apeleaza la toate cele trei stari ale eului. Este deosebit de important sa se cunoasca ca sursa creativitatii si a energiei unei persoane este Copilul Liber si aceasta parte are nevoie sa fie inclusa in procesul de invatare. Si educatorul are nevoie sa aiba acces liber la cele trei stari ale eului. Cea mai mare parte a timpului se va afla in Adult, rezolvand probleme. Deseori va avea nevoie sa stabileasca granite clare cu Parintele Normativ pozitiv sau sa ofere bunavointa, ingrijire, din Parintele grijuliu pozitiv. Poate intra in Copil, pentru a oferi un model de spontaneitate, abilitate intuitiva si bucurie de a invata. Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului Analiza tranzactiilor este utila in mentinerea unei comunicari clare, productive, si lipsite de agende ascunse intre profesori si elevi. Folosirea optiunilor ii poate ajuta atat pe profesori, cat si pe elevi sa „sparga” interactiunile „blocante” Parinte-Copil. Detectarea si evitarea comportamentului din driver poate fi de asemenea de mare ajutor in clarificarea comunicarii. Este o mare diferenta intre a invata ceva si a incerca sa inveti. Profesorii sunt mai bine intelesi cand isi iau timp, in loc de a se grabi. Elevii isi imbunatatesc metodele de studiu cand sunt satisfacuti ca au invatat suficient, in loc sa intre in Fi Perfect, ca sa acopere totul. Acordarea atentiei pattern-ului mangaierilor si structurarii timpului este la fel de importanta in educatie, cat si in munca organizationala. Salile de curs si amfiteatrele reprezinta un teren bogat pentru jocuri si parazitari. Elevii pot juca jocuri cum ar fi: Prostul, Nu Ma Poti Obliga sau Fa Ceva Pentru Mine (cu comutarea sa potentiala - Uite Ce Am Facut Din Cauza Ta). Profesorii pot juca Uite Cat De Tare Ma Straduiesc, Incerc Doar Sa Te Ajut, De ce nu…? sau Cusurgiul. Cunoasterea analizei jocurilor ii ajuta pe profesori si elevi sa evite aceste interactiuni neproductive si sa se ocupe de predare si invatare. Folosirea contractelor ii ajuta pe profesori si pe elevi sa obtina o intelegere clara, deschisa, despre care e treaba lor acolo si cat de bine o pot face.

12

Confruntarea pasivitatii In contextul educational, ne putem astepta, in mod special, sa apara simbioze. Aceasta asteptare poate fi declarata deschis in unele culturi, in care profesorii sunt imaginati in mod traditional in rolul de Parinte si Adult, in timp ce elevul joaca Copilul. Noile abordari educationale sunt de acord cu cele ale AT, vazand acest lucru ca pe o desconsiderare a abilitatilor ambelor parti. Cunoasterea conceptelor schiffiene ajuta profesorii si elevii sa nu intre in simbioze si sa-si foloseasca la maxim toate cele trei stari ale eului. Educatorii pot invata sa recunoasca cele patru comportamente pasive si sa le confrunte, in loc sa intre in jocuri. Daca contextul institutional o permite, pot fi organizate seminarii care sa ofere un mediu reactiv, in care profesorii si elevii sa-si asume responsabilitati comune pentru a promova gandirea clara si rezolvarea problemelor in mod activ.

3. Organizational AT are in munca organizationala un scop global, care corespunde scopului autonomiei din AT terapeutica. Roger Blakeney sugereaza criteriul eficacitatii. El subliniaza ca organizatiile, ca si indivizii, pot dezvolta pattern-uri disfunctionale si ineficiente de comportament, similare comportamentului din script al unei persoane. Iesirea din „scriptul organizational” va fi semnalata de o imbunatatire a eficacitatii in indeplinirea scopului dorit. Starile eului Organizatiile nu au stari ale eului, dar au elemente care functioneaza in mod similar. Au pattern-uri de credinte, eticheta si reguli care corespund starii eului de Parinte. Au tehnologii si strategii de rezolvare a problemelor care sunt similare Adultului. Si au pattern-uri de comportament si sentimente similare starii eului de Copil. Analistul organizational poate examina cantitatea de energie pe care o organizatie o dedica fiecareia dintre aceste trei elemente, in acelasi fel in care terapeutul examineaza distributia energiei la nivelul starilor eului unui individ. La un nivel si mai evident, comunicarea si interactiunile intre indivizi, intr-o organizatie, pot fi imbunatatite prin cunoasterea modelului starilor eului. De exemplu, managerii pot realiza ca adopta pozitia Parintelui negativ, in timp ce angajatii raspund din Copilul Adaptat negativ, fiind rebeli sau prea supusi. Pentru a creste eficacitatea, atat managerii, cat si angajatii pot actiona pentru a folosi mai mult Adultul. Ar putea face un contract clar de utilizare justa a Parintelui pozitiv, pentru manageri, si a Copilului adaptat pozitiv, pentru angajati. Copilul Liber si deci satisfactia de a lucra, poate fi incurajat prin mijloace cum ar fi un loc de munca mai luminos si mai confortabil. Unele firme japoneze ofera angajatilor 13

papusi impaiate, cu figurile sefilor si bastoane mari de lemn. Cand un angajat este suparat pe seful lui, poate sa se duca, in orele de lucru, sa bata replica managerului. Aceasta este prin excelenta eliberarea Copilului Liber. Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului Analiza tranzactiilor a fost aplicata pe larg in formarea personalului care are contact direct cu publicul, cum ar fi receptionerii si cei care se ocupa de rezervari. Ei invata cum sa mentina fluxul conversatiei usor si confortabil, prin mentinerea tranzactiilor paralele, sau cum sa contracareze o eventuala discutie Parinte-Copil, prin incrucisarea unei tranzactii. Analiza pattern-urilor mangaierilor si-a gasit aplicatii evidente pentru imbunatatirea motivatiei la serviciu. Managerii pot avea nevoie sa invete sa ofere mangaieri pozitive pentru o munca bine facuta, in loc sa ofere mangaieri negative pentru una facuta prost. Se aplica principiul „mangaieri diferite pentru oameni diferiti”: in timp ce tu poti obtine cea mai mare satisfactie fiind laudat de un superior pe care il respecti, eu poate prefer sa obtin mangaieri sub forma unei cresteri salariale sau a unei vacante mai lungi. Cand se examineaza structurarea timpului intalnirilor de lucru, uneori reiese ca aceste intalniri constau mai mult in pierderea timpului, cu putina activitate. Ca si in cazul jocurilor, acestea reprezinta probabil cea mai mare pierdere de timp si de resurse umane in organizatii. Indivizii recurg deseori la jocuri in organizatii cand sunt plictisiti, nerecunoscuti sau insuficient provocati. Schimbarea pattern-ului mangaierilor si cresterea oportunitatilor pentru stimularea pozitiva pot face minuni in eliminarea jocurilor si cresterea productivitatii. Procedurile AT referitoare la contracte pot ajuta de asemenea pentru directionarea energiei organizationale catre actiuni constructive si nu spre urmarirea agendei secrete. Confruntarea pasivitatii Conceptele schiffiene s-au dovedit deosebit de utile in cadrul aplicatiilor organizationale. Matricea desconsiderarilor furnizeaza o metoda sistematica pentru rezolvarea problemelor. Este deosebit de utila in situatii in care informatiile si instructiunile sunt „trecute la subsol”, ceea ce poate duce la pierderea din vedere a detaliilor sau la distorsionarea lor. Constientizarea desconsiderarilor verbale, a tranzactiilor tangentiale si blocante duce la imbunatatirea comunicarii si creste eficacitatea intalnirilor.

4. Altele EATA ofera actual a patra specializare, consilierea. Printre numeroasele aplicatii, notam utilizarea sa de catre lucratorii sociali, politie, autoritatile responsabile de detinuti si eliberari conditionate si de catre preoti.

14

AT poate servi deasemenea in orice domeniu in care intelegerea indivizilor, relatiilor si comunicarii este importanta.

III Scurt istoric al dezvoltarii AT 2. Eric Berne 1. Cine a fost Eric Berne? Eric Berne, pe numele sau real Eric Lennard Bernstein, s-a nascut la Montreal, in 1910. Tatal sau era medic generalist si mama scriitoare. Primii sai ani au fost foarte fericiti si ceea ce ii placea cel mai mult era sa il insoteasca pe tatal sau, cand mergea la consultatii. Apoi, cand Eric avea doar noua ani, tatal sau a murit. Pierderea lui l-a afectat profund pe baietel si aceasta ar putea fi o influenta majora in dezvoltarea ulterioara a lui Berne. Incurajat de ambitioasa sa mama, Berne a intrat la Facultatea de Medicina si a devenit medic in 1935. La scurt timp, s-a mutat in America si si-a inceput rezidentiatul in psihiatrie. A devenit cetatean american si si-a schimbat numele in Eric Berne. In 1941 si-a inceput formarea in psihanaliza, intrand in analiza la Paul Federn. A intrerupt aceasta formare cand a inceput al doilea razboi mondial. Berne a intrat in Corpul Medical al Armatei in 1943, ca psihiatru. In aceasta perioada a inceput sa faca terapie de grup. Deja incepuse sa adune notite critice despre psihiatrie si psihanaliza, care vor forma baza scrierilor sale de mai tarziu. Dupa eliberarea din armata, in 1946, Berne si-a reluat formarea psihanalitica, de aceasta data cu Erik Erikson. A inceput regimul intens de munca, care a caracterizat toata viata sa, combinand practica privata cu diferite functii oficiale si cu o agenda incarcata de angajamente literare. Prima sa carte, The Mind in Action, a fost publicata in 1947; a fost revizuita in 1957, purtand titlul A Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis. In 1949, Berne a publicat primul dintre cele sase articole profesionale referitoare la natura intuitiei. De atunci, pana in 1958, Berne a prezentat in aceste articole ideile care au stat la baza dezvoltarii AT. In acest timp, Berne si-a continuat formarea in psihanaliza. In 1956, a facut cerere de a deveni membru al Institutului de Psihanaliza, dar a fost respins. Stimulat de aceasta respingere, Berne a decis sa mearga pe cont propriu si sa elaboreze o noua abordare psihoterapeutica. Pana la sfarsitul acelui an, a terminat inca doua din seria articolelor despre intuitie, in care a prezentat pentru prima oara conceptul de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si a folosit termenul de „analiza structurala”. Aceste articole au fost publicate in 1957. Berne a continuat, scriind un nou articol, pe care l-a prezentat Asociatiei Americane de Psihoterapie de Grup, in noiembrie 1957. Era intitulat „Transactional Analysis. A new and Effective Method of Group Therapy.

15

In acest articol, care a fost tiparit anul urmator, Berne reia conceptul de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si introduce notiunile de joc si script. Deci, cadrul de baza al teoriei AT era deja complet. Ce fel de om a fost Berne? Persoane diferite care l-au cunoscut au amintiri diferite legate de personalitatea sa complexa. Unii spun ca era jovial, protector, vesel, cald. Altii isi amintesc ca avea limba ascutita, era competitiv si distant. Ceea ce e sigur e ca era un ganditor clar si cerea si celorlalti sa gandeasca clar. Aceasta calitate apare din structura coerenta a teoriei AT. Toata cariera sa, Berne a fost interesat constant de functia intuitiei. Aceasta s-a reflectat in dinamismul formularilor conceptelor AT, cat si in forta cu care a insistat asupra conceptului de „Gandire Martiana”: intelegerea mesajelor ascunse, la fel ca si a celor explicite. Berne a fost un individualist, chiar un rebel. Noi doar putem ghici daca respingerea sa de catre miscarea psihanalitica a fost imboldul real pentru dezvoltarea AT. Dar, oricum, el a reusit sa creeze o metoda originala in cadrul psihoterapiei, care a „spart regulile” stabilite, asa cum le vedea Berne in acel timp. Ideea sa era aceea de a vindeca oamenii repede si nu de a-i ajuta sa „faca un progres”, in timpul unor ani de terapie. A spus ca AT trebuie sa aiba un limbaj profan, simplu, in locul celui sufocant, cu cuvinte din greaca si latina, astfel incat clientul si terapeutul sa poata coopera mai usor, in procesul vindecarii. Paradoxal, unele dintre cele mai indragite idei de catre Berne au izvorat direct din formarea sa medicala. Poate ca asta reflecta nu doar formarea sa medicala, ci si amintirea copilariei fericite, petrecute alaturi de tatal sau. Cand Berne a scris „Transactional Analysis in Psychotherapy”, a facut o dedicatie in latina: „In memoria tatalui meu, David, Doctor in Medicina, Profesor de Chirurgie si doctor al saracilor”. Pentru Berne, un terapeut eficient trebuie sa fie un „doctor adevarat”. Berne nu se referea la faptul ca doar medicii pot fi terapeuti. Din contra, voia sa spuna ca orice terapeut trebuie sa accepte responsabilitatile asteptate de la un doctor. „Doctorul adevarat”, spunea Berne, este intotdeauna orientat catre vindecarea clientilor sai. Trebuie sa-si planifice tratamentul in asa fel incat sa stie in fiecare faza ce face si de ce face acest lucru. Aceste calitati sunt cerute si azi pentru acreditarea practicienilor AT.

2. Dezvoltarea ideilor Anul 1964 a fost un an hotarator pentru istoria AT - publicarea cartii Games People Play. Berne a avut intentia sa scrie o carte pentru un numar restrans de profesionisti. In schimb, aceasta a devenit un best-seller. Pe masura ce vanzarile explodau in toata lumea, limbajul si teoriile AT prindeau imaginatia unui public numeros. 16

Succesul comercial al cartii Games People Play nu a produs o crestere imediata a numarului profesionistilor care utilizau AT. In 1965, numarul membrilor ITAA nu era decat de 279. Cu toate acestea, acesti membri au continuat dezvoltarea sustinuta a teoriei si practicii AT. In 1965, familia Schiff, acum stabilita in estul USA, a inceput lucrul cu clientii psihotici. Cartea lui Berne „Principles of Group Treatment“a fost publicata in 1966 si, in acelasi an, a aparut articolul lui Steiner „Script si contrascript”, in TAB. In 1968, membrii ITAA ajunsesera la 500, iar Triunghiul Dramatic al lui Stephen Karpman a fost publicat pentru prima oara in TAB. In acelasi timp, Berne si-a continuat rutina continua a muncii intense. Pana in iunie 1970, a finalizat manuscrisele altor doua carti: „Sex in Human Loving” si „What Do You Say After You Say Hello?”. Dar nu a mai apucat sa le vada publicate. Spre sfarsitul lunii iunie, a suferit un atac de cord si a fost dus repede la spital. Cu toate ca initial s-a recuperat, a avut un al doilea atac si a murit pe 15 iulie 1970. Primul numar al Transactional Analysis Journal, aparut in ianuarie 1971, a fost un volum memorial in onoarea lui Berne. In acest numar, Aaron si Jacqui Schiff au publicat articolul lor novator despre „Pasivitate” si Stephen Karpman a prezentat conceptul sau despre „Optiuni”. Ca si lucrarile lui Berne, alte doua best-selleruri au crescut interesul publicului pentru AT. Cartea lui Thomas Harris „I’m OK, You are OK” a aparut in 1967. Spre deosebire de Games People Play, era menita in special publicului larg si prezenta teoria de baza a AT intr-un mod care atragea imediat si uneori era cu totul deosebit. In 1971, Muriel James si Dorothy Jongeword au publicat „Born to Win”, aducand impreuna ideile AT cu abordarea gestalt a lui Fritz Pearls. Asa ca interesul publicului a crescut ca un bulgare de zapada. Numarul membrilor ITAA, care era de 1000 in 1971, a crescut la peste 5000. A continuat sa creasca, pana cand a atins un varf in 1976 - 11.000. In acest timp, cele trei „scoli” de AT au fost foarte ocupate cu avansarea tehnicilor si practicii. Articolul original al lui Jack Dusay „Egograms” a aparut in 1972 in TAJ. In acelasi an, Bob si Mary Goulding au publicat articolul care prezenta ideile lor despre o noua decizie si injonctiuni, iar familia Schiff a fondat Institutul Cathexis. Cercetarile lui Taibi Kahler despre driveri si miniscript au fost prezentate pentru prima data in 1974, intr-un articol in TAJ, marcand un nou demers in AT. Ideile lui Kahler nu se incadrau in nici una dintre cele trei mari „scoli”. Si astfel, teoria miniscriptului a prins radacini in teoria de baza AT, introducand concepte noi, de care Berne nu auzise pana cand a murit in 1970.

3. Carti scrise de Eric Berne Pentru o bibliografie completa a scrierilor lui Berne, vezi Cranmer, R., „Eric Berne: adnnotated bibliography”. Transactional Analysis Journal, 1, 1, 1971, 23-9. Iata urmatoarele opt carti ale lui Berne, enumerate in ghidul ITAA pentru Cursul 101 AT: 17

Berne, E., Intuition and egostates. (McCormick, P., ed.). San Francisco: TA Press, 1977. Un volum de articole publicate de Berne in revistele profesionale, intre 1949 si 1962, referitoare la diferite subiecte legate de intuitie. Acestea includ primele sale opinii privind teoria de baza a AT. Berne, E., A layman’s guide to psychiatry and psychoanalysis. New York: Simon and Schuster, 1957; a treia editie publicata in 1968. Alte editii: New York Grove Press, 1957; si Harmondsworth: Penguin, 1971. O revizuire a cartii The mind in action, publicata initial in 1947. Editia din 1967 a cartii A layman’s guide introduce un capitol de analiza tranzactionala, scris de John Dusay. Berne, E., Transactional analysis in psychotherapy. New York: Grove Press, 1961, 1966. Prima carte care se ocupa integral de AT. Contine formularile originale si definitive ale lui Berne despre starile eului, impreuna cu expunerea dezvoltata a altor elemente ale teoriei de baza, introduse in articolele anterioare. Berne, E., The structure and dynamics of organisations and groups. Philadelphia: J. B. Lippincott Co., 1963. Alte editii: New York: Grove Press, 1966: si New York: Ballantine, 1973. Continutul cartii este descris in titlu. Include unele concepte AT, cum ar fi analiza tranzactiilor si a jocurilor. Berne, E,. Games people play. New York: Grove Press, 1964. Alte editii: Harmondsworth: Penguin, 1968. Best-sellerul, celebru in toata lumea, prezinta ideile despre analiza jocurilor, dezvoltate de Berne de la inceputul anilor ’60. (revizuite partial, ulterior). Deasemenea, cuprinde o lista de jocuri, ale caror nume au fost date atunci. Berne, E,. Principles of groups treatment. New York: Oxford University Press, 1966. Alte editii: New York: Grove Press, 1966. Un text despre teoria si practica terapiei de grup, in domeniul clinic, inclusiv aplicatiile AT in acest domeniu. Berne, E,. Sex in human loving. New York: Simon si Schuster, 1970. Alte editii: Harmondsworth: Penguin, 1973. O explorare a sexului in relatiile personale, analizat in context AT. Berne, E., What do you say after you say hello? New York: Grove Press, 1972. Alte editii: London: Corgi, 1975. O expunere largita a teoriei scriptului, asa cum a fost dezvoltata de catre Berne si asociatii sai, pana in anii ’70, cu aplicatii in terapie. 18

b. Dezvoltarea AT 4. Seminariile de Psihiatrie de la San Francisco Inca de la inceputul anilor ’50, Berne si asociatii sai tineau seminarii clinice regulate. In 1958, au format Seminariile de psihiatrie Sociala de la San Francisco (SFSPS)5, intalnirile avand loc in fiecare marti, la Berne acasa. Cu toate ca au avut loc numeroase schimbari de nume si locuri de intalnire, aceste intalniri se tin si azi. In primii ani, seminariile de la San Francisco au oferit un teren propice pentru aparitia noilor idei ale AT. Cartea lui Berne, „Transactional Analysis in Psychotherapy”, prima dedicata in intregime AT, a aparut in 1961. A fost urmata, in 1963, de „The Structure and Dynamics of Organisations and Groups”. „Transactional Analysis Bulletin” - TAB a inceput sa fie publicat in ianuarie 1962, Berne fiind editorul. Printre membrii SFSPS se aflau multi dintre cei care astazi sunt figuri binecunoscute ale „scolii clasice” de AT, cum ar fi: Claude Steiner, Jack Dusay, Stephen Karpman si Franklin Ernst. De asemenea, printre participantii primelor seminarii, se aflau Jacqui Lee Schiff. In plus, Bob Goulding a inceput supervizarea clinica cu Berne, la inceputul anilor ’60. Asa au fost sadite semintele dezvoltarii celorlalte doua „scoli” principale actuale in AT. In 1964 numele Seminariilor de la San Francisco a fost schimbat in Seminariile de Analiza Tranzactionala de la San Francisco.

5. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA) In 1964, Berne si colegii sai au decis sa formeze International Transactional Analysis Association - ITAA, ca recunoastere a faptului ca AT era practicata de un numar crescand de profesionisti in afara USA. ITAA este o asociatie educationala nonprofit, in termenii legali americani. Formarea profesionala si acreditarea AT se fac conform standardelor recunoscute international. Ele sunt administrate de ITAA si de European Association for Transactional Analysis (EATA). Interesul pentru AT in afara USA a inceput inainte de principala perioada de expansiune. In 1965, membrii ITAA includeau un numar important de terapeuti din afara USA. O data cu cresterea interesului international pentru AT, pana in 1976, membri din afara USA se ridicau la 2000, in total peste 10 000. Un fapt interesant a fost acela ca, pe masura ce membrii AT scadeau, membrii nonUSA continuau sa creasca. Astfel incat ITAA a devenit cu adevarat internationala. Ca recunoastere a acestui fapt, la sfarsitul anilor ’80, ITAA a trecut la un program radical de afiliere internationala. In 1991 numarul total de membri ai ITAA era din nou in crestere. In prezent, organizatia numara in jur de 7000 de membri, din peste 60 de tari. 5

San Francisco Social Psychiatric Seminars - SFSPS (n.t.).

19

Societatea Europeana de Analiza Tranzactionala a fost fondata in 1974 si are acum mai mult de 4000 de membri. A organizat primul congres in 1975, iar acesta a fost urmat de primul congres pan-american in 1976.

6. Asociatii regionale si nationale de AT Prezentam mai jos o lista cu tarile din fiecare continent, din datele ITAA si EATA, care au asociatii nationale si regionale active din martie 1991. Unele tari pot avea mai mult de o singura asociatie. Europa: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Italia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Germania, Iugoslavia. In fiecare dina ceste tari exista cel putin o asociatie afiliata la EATA. America de Nord: Canada, SUA. America Centrala si de Sud: Argentia, Brazilia, Republica Dominicana, Mexic, Peru, Puerto Rico, Venezuela. Asia: India, Japonia. Oceania: Australia, Noua Zeelanda. Africa: Africa de Sud.

IV Analiza structurala a. Definitia starilor eului Eric Berne definea starea eului ca un ansamblu constant de ganduri si trairi, direct asociat unui ansamblu corespunzator de comportamente. Cat timp ma comport, gandesc si simt ca atunci cand eram copil, se spune ca sunt in starea eului de Copil. Cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera copiata de la parintii mei sau de la alte figuri parentale, se spune ca sunt in starea eului de Parinte. Si cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera care este o reactie imediata aici si acum, la evenimentele care se produc in jurul meu, utilizandu-mi capacitatile mele adulte, se spune ca sunt in starea eului de Adult. In practica AT cotidiana, spunem pur si simplu: eu sunt „in Copil”, „in Parinte”, „in Adult”. Punand cele trei stari ale eului impreuna, obtinem reprezentarea personalitatii prin modelul starilor eului, model care reprezinta inima teoriei AT. S-a convenit sa fie reprezentate sub forma a trei cercuri suprapuse (Figura 1.1).

20

Deoarece facem frecvent referiri la aceste trei stari ale eului prin initialele lor, aceasta diagrama se mai numeste si diagrama PAC. Versiunea de baza a diagramei, in care cercurile starilor eului nu sunt subdivizate, poarta numele de diagrama structurala de ordinul I. Diagrama structurala de ordinul II prezinta subdivizarile starilor eului (fig. 1.2). Procesul de analiza a personalitatii in termeni de stari ale eului poarta numele de analiza structurala.

21

b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului Eric Berne a enumerat 4 modalitati de a recunoaste starile eului: Diagnosticul Diagnosticul Diagnosticul Diagnosticul

comportamental social istoric fenomenologic.

Berne a insistat asupra faptului ca este mai bine sa utilizezi cel putin doua dintre aceste modalitati, in acelasi timp. Pentru a stabili un diagnostic complet, toate cele patru trebuie folosite, in ordinea de mai sus. Diagnosticul comportamental este cel mai important dintre cele patru si celelalte trei il confirma.6

6

Vezi Berne – AT si psihoterapie, cap 7, Structure and Dynamics of organizations and Groups, cap 9; Woollams si Brown, TA, cap 2)

22

Diagnosticul comportamental In diagnosticul comportamental, apreciati in care stare a eului se afla o persoana, observandu-i comportamentul. Facand asta, puteti vedea sau auzi: - cuvinte - intonatii - gesturi - posturi - expresii faciale. Diagnosticul social Ideea sustinuta prin diagnosticul social este ca altii sunt frecvent in relatie cu mine, plecand de la o stare a eului complementara cu cea pe care eu o utilizez. In consecinta, notind starea eului din care ei reactioneaza, pot verifica starea eului pe care am utilizat-o. Diagnosticul istoric Pentru diagnosticul istoric, punem intrerbari pentru a sti cum era persoana in copilarie. Vom pune intrebari despre parintii sai sau despre figurile parentale, ceea ce ne va permite sa verificam de doua ori impresiile noastre despre starile functionale ale eului sau, cat si despre structura lor. Diagnosticul istoric cuprinde simultan procesele si continutul. Diagnosticul fenomenologic Uneori pot retrai trecutul in loc de a mi-l reaminti pur si simplu. Berne a scris ca: “ …validitatea fenomenologica nu se produce …. decat daca individul ajunge sa retraiasca ansamblul starilor eului, cu toata intensitatea posibila”.

a.

Descrieri comportamentale (Parintele Normativ, Parintele Grijuliu, Adult, Copil Liber, Copil Adaptat)

23

b.

Contaminarea si excluderea

Plecam de la principiul ca puteti diferentia mereu continutul unei stari a eului de alta. Presupunem de asemenea ca oamenii pot trece constient dintr-o stare a eului in alta. Dar ce se intampla daca se amesteca continuturile a doua stari ale eului ? Sau daca o persoana poate intra, sau nu poate iesi, dintr-o anumita stare a eului ? Eric Berne le-a dat nume acestor doua probleme: contaminare si excludere, ambele facand parte din patologia structurala7. Contaminarea Daca iau o parte din Copil sau din Parinte pentru Adult, spunem ca Adultul este contaminat.

7

(E. Berne Transactional Analysis in Psychotherapy, cap 4)

24

Este ca si cum o stare a eului ar interfera cu granitele alteia. Aratam acest lucru pe schema, trasand cercuri care se suprapun si hasurand partea comuna, care reprezinta contaminarea. In figura 3.1.a., vedem o contaminare din Parinte, in care Parintele se suprapune peste Adult. Fig. 3.1.b prezinta o contaminare din Copil, iar figura 6.1.c prezinta o dubla contaminare din Parinte si din Copil, ambele interferind Adultul.

Contaminarea din Parinte Sunt in contaminare din Parinte cat timp confund sloganurile lansate din Parinte cu realitatea Adultului; iau ideile primite ca fapte. Berne numea acest lucru prejudecati. De exemplu: “Toti scotienii sunt zgarciti” “Negrii sunt lenesi” “Albii te exploateaza” “Lumea e un loc ingrozitor” “Nu putem avea incredere in oameni” “Daca nu reusesti din prima, fa eforturi, incearca in continuare” Daca cred ca o afirmatie de acest gen este o expresie a realitatii, atunci ma aflu intr-o contaminare. Cand o persoana vorbeste despre sine si spune: “tu” in loc de “eu”, este probabil ca acel continut care urmeaza, sa fie contaminat din Parinte. Contaminarea din Copil

25

Cand sunt intr-o contaminare din Copil, imi impovarez gandirea cu credinte din copilarie. Acestea sunt fantasme create de sentimente, pe care le iau ca fapte reale. Berne a utilizat uneori termenul de iluzie pentru a descrie acest gen de credinte tipice, care apar din contaminarile din Copil. Unele sunt banale, de tipul: “Nu sunt bun la ortografie/matematica/limbi” “Oamenii pur si simplu nu ma plac” “E ceva in neregula cu mine “ “M-am nascut gras(a)” “Nu pot inceta sa fumez” Daca continutul unei contaminari din Copil provine foarte devreme din copilarie, aceasta iluzie pare mai stranie, mai ales daca persoana a suferit numeroase traume in copilarie. “Omor oamenii prin simpla mea prezenta” “Daca mor, atunci mama ma va iubi” “Oamenii incearca sa ma omoare cu raze cosmice”. Dubla contaminare Dubla contaminare se produce cand persoana repeta un slogan din Parinte, sustinuta de o credinta din Copil, confundindu-le pe cele doua cu realitatea. De exemplu: (P) “Nu poti avea incredere in oameni”, cuplata cu: (C) “Nu pot avea incredere in nimeni” sau: (P) “Copiii trebuie sa treaca neobservati”, cuplata cu: (C) “Pentru a trece prin viata, trebuie sa stau linistit” Unii autori AT moderni, considera ca toate contaminarile sunt duble. Pentru acestia, continutul contaminarii duble este reprezentat de catre toate credintele deformate pe care o persoana le are despre sine, despre altii si despre lume. In limbaj AT, acestea sunt credintele scriptului. Excluderea Uneori, dupa Berne, o persoana blocheaza una sau mai multe stari ale eului. Acest lucru se numeste excludere. Figurile 3.2 a, b si c prezinta cele trei posibilitati de excludere a starilor eului. In aceste scheme, reprezentam excluderile cu o cruce situata pe starea eului exclusa si tragand o linie intre aceasta si cea vecina.

26

Cei care exclud Parintele functioneaza fara reguli prestabilite in raport cu lumea. In locul acestora, ei creaza propriile lor reguli pentru fiecare situatie noua. Sunt buni in a-si utiliza intuitia de “Mic Profesor”, pentru a simti ce se intampla in jurul lor. Acestia sunt de obicei “afaceristi”: politicienii inalti, persoane de succes sau nasi ai Mafiei. Daca exclud Adultul, debransez capacitatea mea adulta de a face fata realitatii si nu ascult decat dialogul meu interior Parinte-Copil. Actiunile, gandurile si sentimentele reflecta acest conflict permanent. Pentru ca nu folosesc in totalitate capacitatile mele adulte, pentru a testa realitatea, se poate intampla ca actiunile si gandurile mele sa devina stranii si sa fiu diagnosticat psihotic. Cineva care exclude Copilul, inchide accesul spre amintirile stocate in copilarie. Daca-l intrebam : “Cum era viata ta cand erai mic”, raspunde: “Nu stiu. Nu-mi amintesc nimic”. Cand ne exprimam sentimentele, ca adulti, suntem deseori in Copil. Deci, o persoana cu Copilul exclus va fi privita frecvent ca un “peste rece” sau “tot numai cap”. Daca doua stari ale eului sunt excluse, se spune ca cel care ramine in starea functionala este constant sau exclusiv si apare pe schema cu un cerc ingrosat. Figurile 3.3 a, b, c arata cele trei posibilitati.

27

O persoana in Parinte constant se comporta in viata avand acces doar la regulile parentale. Daca o intrebam “Cum credeti ca putem dezvolta acest proiect ?” va raspunde: “Ei bine, cred ca este un plan bun. Tineti-va de el, acesta este sfatul meu”. Ca raspuns la “Cum va simtiti ?”, e posibil sa raspunda: “In momente ca acestea, trebuie sa ramai calm, nu credeti ?”. Dupa Berne, cineva care este in Adult constant este incapabil sa se amuze cu ceilalti. Functioneaza in principal ca organizator, colector de informatii sau procesor de date. O persoana in Copil constant se comporta, gandeste si se simte in permanenta ca si cum ar fi inca copil. Confruntata cu o problema, aceasta persoana are ca strategie supralicitarea sentimentelor, ceea ce exclude capacitatea adulta de a face fata realitatii si ansamblului de reguli parentale. Aceasta persoana este susceptibila de a fi perceputa de ceilalti ca “imatura” sau “isterica”. Excluderea nu este niciodata totala. In schimb, este specifica in anumite situatii. De exemplu, daca vorbim de cineva care are un “Copil exclus”, ceea ce vrem sa spunem este ca aceasta persoana se afla rar in Copil, cu exceptia unor momente privilegiate. Oamenii nu pot functiona fara a avea un minim de Copil. Nu pot functiona intr-o institutie fara o parte de Adult si nu pot iesi in societate fara a avea un embrion de Parinte.

V Analiza tranzactionala propriu-zisa 28

a. Tranzactii 1. Definitia unei tranzactii O tranzactie are loc cand propun o anumita forma de comunicare si tu imi raspunzi. In limbaj stiintific, mesajul de deschidere se numeste stimul. Reactia se numeste raspuns. Aceasta ne da definitia formala a unei tranzactii ca fiind un stimul tranzactional plus un raspuns tranzactional. Berne spunea ca o tranzactie este “unitatea de baza a discursului social”.

2. Tipuri de tranzactii Tranzactii complementare Eu te intreb: “Cat e ceasul ?”. Tu raspunzi: “Ora 1”. Am schimbat o informatie aici si acum. Cuvintele pe care le-am utilizat sunt adulte, intonatia si indicatiile corporale confirma starea eului de Adult. Figura 4.1 arata acesta tranzactie Adult-Adult, sageata indicand directia fiecarui mesaj. In limbaj AT, aceste sageti se numesc vectori, S semnificand “stimulul” si R “raspunsul”.

Cerandu-ti aceasta informatie, eram in Adult, ceea ce este reprezentat prin sageata S care pleaca din Adultul din PAC. Scopul meu era ca tu sa primesti mesajul in Adult, deci sageata soseste in Adultul din PAC. Prin raspunsul tau neutru si tu pleci din Adult si te astepti ca eu sa primesc raspunsul tau in Adult. In consecinta, sageata R revine din Adultul tau in al meu.

29

Aceasta ilustreaza o categorie de tranzactii complementare pe care le definim astfel: O tranzactie complementara este o tranzactie in care vectorii tranzactionali sunt paraleli si in care starea eului vizata este cea care raspunde. Deoarece tranzactia complementara este reprezentata pe schema prin sageti paralele, o numim deseori tranzactie paralela. Tranzactii incrucisate Te-am intrebat: “Cit e ceasul?”. Tu te ridici, devii rosu si strigi: “Ceasul! Ceasul! Nu mai intreba cit e ceasul! Esti in intarziere! Pentru Dumnezeu! Ce faci?”. Nu este raspunsul Adult pe care il asteptam la intrebarea mea Adulta. Din contra, tu ai intrat in Parintele furios si nemultumit, incitindu-ma sa ies din Adult pentru a intra in Copil. Figura 4.2 reprezinta schema tranzactionala a schimbului nostru.

Acesta este un exemplu de tranzactie incrucisata. Se numeste astfel deoarece sagetile de pe schema de acest tip de tranzactie se incruciseaza. “Incrucisat” este deasemenea o descriere buna despre ce simtim in acest gen de schimb. Cand imi incrucisezi tranzactia, tipind la mine, pentru mine este ca si cum ai rupe cursul conversatiei noastre. Definitie: o tranzactie incrucisata este o tranzactie in care sagetile nu sunt paralele sau in care starea eului vizata nu este cea care raspunde. Tranzactii ascunse

30

Intr-o tranzactie ascunsa sunt emise doua mesaje in acelasi timp. Unul este un mesaj deschis, la nivel social. Al doilea este un mesaj ascuns, la nivel psihologic. In cea mai mare parte a timpului, continutul nivelului social este A-A. Mesajele psihologice sunt de obicei P-C sau C-P. Sotul: Ce ai facut cu camasa mea? Sotia: Am pus-o in sertarul tau. Daca privim doar la cuvintele scrise am putea spune ca aceasta este o tranzactie complementara A-A, ceea ce si este la nivel social. Dar sa privim scena cu sonor si imagine. Sotul (sec, cu vocea coborand la sfirsitul propozitiei, muschii fetei tensionati, sprancenele apropiate): Ce ai facut cu camasa mea? Sotia (voce tremuratoare, intonatie care urca, umerii stransi, capul aplecat inainte, privind in sus, sprincenele ridicate): Am pus-o in sertarul tau. Nivelul psihologic este un schimb paralel P-C, C-P. Daca am pune cuvintele mesajului emis la acest nivel, ar fi cam asa: Sotul: Te bagi mereu in treburile mele! Sotia: Ma acuzi mereu pe nedrept! Acest lucru apare in schema tranzactionala din fig. 4.3.a Desenam sagetile stimulului si raspunsului de la nivel social prin sageti notate Ss si Rs. Sagetile punctate reprezinta stimulul si raspunsul nivelului psihologic, notate Sp si Rp.

31

Toate tranzactiile ascuse de acest fel, in care mesajul social A-A acopera un schimb la nivel psihologic P-C (mai rar C-C sau P-P) se numesc tranzactii duble. Fig 4.3.b prezinta o tranzactie ascunsa dubla: nivel social A-A, nivel psihologic CC: Ss: “Vrei sa vezi colectia mea de CD-uri?” Rs: “Da!” Sp: “Hai sa facem sex!” Rp: “Bine!”

Tranzactii unghiulare Eric Berne a descris un alt fel de tranzactie ascunsa, pe care a numit-o unghiulara: eu ma adresez cu un stimul social A-A, dar trimit si un mesaj secret din Adult, vizand Copilul tau. Exemplul tipic este cel al vanzatorului care spera sasi agate clientul prin sentimente. Vanzatorul: “Bineinteles, domnule, acest aparat foto este cel mai bun pe care il avem. Dar cred ca este prea scump pentru dumneavoastra!” Clientul (cu un aer provocator): “Il iau!” Schema tranzactionala din fig. 4.4 prezinta unghiul intre sagetile Ss si Sp, care da numele tranzactiei.

32

Tranzactii de redefinire Exista doua tranzactii distincte care dau evidenta verbala clara a redefinirii. Acestea sunt tranzactiile tangentiale si tranzactiile blocante. Tranzactia tangentiala este una in care stimulul si raspunsul se refera la subiecte diferite sau se adreseaza aceluiasi subiect, dar din perspective diferite. Terapeutul: “Cum te simti ?” Clienta: “Cand am vorbit despre asta data trecuta, m-am simtit furioasa”. Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord ?” Managerul: “Nu suntem satisfacuti cu conditiile pe care le-ati propus pana acum”. Intr-o tranzactie blocanta, scopul este de a evita abordarea unui subiect prin dezaprobarea definitiei acestuia. Terapeutul: “Cum te simti?” Clienta: “Te referi emotional sau fizic?” Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord?” Managerull: “Va referiti la ce vrem sau la ce credem ca putem obtine?”.

3. Reguli de comunicare (Berne) Prima regula a comunicarii: cat timp tranzactiile sunt complementare, comunicarea poate continua la infinit. A doua regula a comunicarii spune: cand o tranzactie este incrucisata, rezulta o intrerupere a comunicarii si va fi necesar ca unul dintre cei doi sau ambii sa schimbe starea eului pentru a reincepe comunicarea. A treia regula a comunicarii: comportamentul care rezulta dintr-o tranzactie ascunsa este determinat de nivelul psihologic si nu de nivelul social.

b. Mangaieri 1. Definitia unei mangaieri Mergeti pe strada si observati un vecin care se apropie. Cand va intalniti spuneti: “Ce timp frumos”, vecinul zimbeste si spune: “Da, asa este”. Ati schimbat mangaieri. O mangaiere este definita ca o unitate de recunoastere.

2. Foamea de stimuli si de recunoastere Eric Berne a descris anumite nevoi, pe care le avem toti. Una dintre ele este nevoia stimularilor fizice si mentale, pe care o numea foamea de stimuli. El atragea atentia asupra cercetarilor despre dezvoltarea umana si animala. Intr-un studiu foarte cunoscut, Rene Spitz a observat bebelusi crescuti in

33

orfelinate8. Acestia erau hraniti bine, tinuti curati si la caldura. Si cu toate acestea ajungeau sa aiba mai multe probleme fizice si afective decat copii crescuti de propriile lor mame sau de o alta persoana. Spitz a tras concluzia ca acesti copii din orfelinate sufereau din lipsa stimulilor. Nu aveau prea mult de contemplat toata ziua, in afara de peretii albi ai camerelor lor. Dar, mai presus de toate, aveau foarte putine contacte fizice cu cei care se ocupau de ei. Le lipseau atingerile, mangaierile si recunoasterea, asa cum au nevoie copiii. Berne a ales cuvintul “stroke” (mangaiere) pentru a descrie nevoia micutului de a fi atins. Dupa el, ca adulti, avem inca nevoie teribila de contact fizic, insa invatam deasemenea sa substituim atingerea fizica prin alte forme de recunoastere. Un zambet, un compliment, sau chiar o ridicare de sprancene sau injurii, toate acestea ne arata ca existenta noastra este recunoscuta. Berne a utilizat termenul de foame de recunoastere pentru a descrie nevoia noastra de a fi recunoscuti de ceilalti.

3. Tipuri de mangaieri Dupa tipul lor mangaierile se pot clasifica in: - verbale sau nonverbale - pozitive sau negative - conditionate sau neconditionate

c. Desconsiderari 1. Definitia desconsiderarilor (comportament sau proces intern) Desconsiderarea se defineste ca ignorare inconstienta a unei informatii utile pentru rezolvarea unei probleme (Shea Schiff). Identificarea desconsiderarilor Putem deduce desconsiderarea, care nu este observabila prin ea insasi, din faptul ca persoana manifesta unul sau altul din comportamentele pasive. Exista numeroase alte modalitati pentru a identifica desconsiderarea. Un comportament manifestat sub influenta unui driver releva intotdeauna o desconsiderare. Atunci cand manifest un driver, imi repet interior mesajul din script: “ sunt OK daca…fac eforturi, produc placere, etc.”, cand de fapt sunt OK, chiar daca ma supun sau nu acestor mesaje constrangatoare. Schiff precizeaza ca anumite disfunctii ale gandirii indica desconsiderarea. Una dintre acestea este supradetalierea. In timp ce i se pune o intrebare simpla, persoana care se afla in supradetaliere, raspunde printr-o tirada de detalii 8

(Spitz- Hospitalism: Genesis of Psyhiatric Conditions in Early Childhood”)

34

sicaitoare. Suprageneralizarea este inversul. Persoana exprima opinii in termeni globali si generali : “ Ei bine, problema mea este uriasa. Oamenii ma urmaresc. Totul ma darama.” Sentimentele parazite, jocurile si comportamentele din triunghiul dramatic confirma deasemenea prezenta desconsiderarii. Indicatii verbale O arta a AT este aceea de a indentifica desconsiderarea ascultand cuvintele pe care le folosesc oamenii. De exemplu, cand cineva zice “ Nu pot..”, cel mai frecvent desconsidera. Testarea inseamna sa va intrebati: “Bine, pot, fie acum, fie intr-un alt moment ?” “Voi incerca sa…” este de obicei o desconsiderare, deoarece persoana zice de fapt: “Voi incerca, dar nu voi reusi”. Exista si alte verbalizari ale driverilor. Desconsiderarea plecand de la “Fii puternic” este extrem de raspandita: “Ce-mi spui ma plictiseste.” “Sunt depasit de aceasta problema” “Tocmai mi-a venit in minte un gand”. Indicatii nonverbale Capacitatea de a repera desconsiderarea plecand de la indicatiile nonverbale este desemenea importanta. Desconsiderarea este relevata de o inadecvare intre cuvintele pronuntate si semnele nonverbale care le acompaniaza. Rasul spanzuratului (rasul macabru) O indicatie frecventa pentru desconsiderare este rasul spanzuratului (macabru). Persoana rade spunand ceva ce nu e amuzant: “Oh! A fost o prostie din partea mea ! Ha ! Ha !” ”Mi-am lovit usor masina venind aici, ho ho !”. Exagerarea9 Fiecare desconsiderare este acompaniata de o exagerare a unui aspect al realitatii. Expresia “Sa faci din tantar, armasar” descrie bine acest tip de distorsiune. La fel cum un aspect al situatiei este sters sau minimalizat prin desconsiderare, un alt aspect este umflat fara masura, prin exagerare. Exista patru tipuri de comportamente care indica fara dubiu ca o persoana desconsidera. Iata cele patru tipuri de comportamente pasive: A nu face nimic Supraadaptarea 9

grandiosity

35

Agitatia Incapacitare sau violenta.

2. Nivele de desconsiderare Desconsiderarea are ca rezultat probleme nerezolvate. Deci, daca ajungem sa elaboram un sistem pentru identificarea naturii si intensitatii lor, atunci vom avea un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor. Acest intrument poarta numele de matricea desconsiderarilor si a fost pus la punct de catre Ken Mellor si Eric Sigmund10. Matricea desconsiderarilor a aparut din ideea ca putem clasifica desconsiderarile dupa 3 criterii diferite: - zona - tipul - nivelul. Zonele de desconsiderare Exista 3 zone in care oamenii pot desconsidera: ei insisi, altii si situatia. Tipuri de desconsiderare Cele trei tipuri de desconsiderare se refera la stimuli, probleme si optiuni. Nivele (moduri) de desconsiderare Cei doi termeni, nivel si mod, sunt intersanjabili, dar “nivel” da o idee mai clara despre ceea ce intelegem aici. Cele patru nivele ale desconsiderarii sunt: existenta, semnificatia, posibilitatile de schimbare si abilitatile personale.

Diagrama matricei desconsiderarilor Aceasta matrice se compune din toate combinatiile posibile ale tipurilor si nivelelor de desconsiderare. Obtinem astfel diagrama din figura 5.

10

Mellon, K and Sigmund, E – “Discounting”, TAJ, 5, 3, 1975, 295-302

36

3. Motive de desconsiderare Pe masura ce viata mea se deruleaza, am in permanenta probleme cu care ma confrunt. Cum sa traversez strada fara sa fiu lovit ? Cum sa duc la bun sfarsit lucrul care mi-a fost incredintat ? Cum sa reactionez fata de o manifestare calduroasa sau agresiva din partea celorlalti ? De fiecare data cand sunt confruntat cu o problema, am doua optiuni. Pot folosi toata capacitatea de adult pentru a gandi, simti si actiona pentru a rezolva problema sau pot trece in script. Alegand a doua optiune, incep sa percep lumea astfel incat sa se potriveasca cu deciziile pe care le-am luat in copilarie. Fara indoiala, voi sterge din constiinta unele aspecte ale situatiei reale. In acelasi timp, voi supraevalua alte aspecte ale problemei in cauza, sub aspect gigantesc. In loc de a actiona pentru a rezolva problema, voi conta pe “situatia magica” propusa prin scriptul meu. Sper, din starea de Copil, ca functionand aceasta magie, voi putea manipula lumea pentru a primi solutia. In loc de a fi activ, devin pasiv. Desconsiderarea poate releva prezenta unei contaminari. Adica, atata timp cat desconsider, percep realitatea astfel incat sa cadreze cu credintele scriptului pe care le am in starea de Parinte sau de Copil, credinte pe care le consider ca fiind Adulte. Excluderea poate fi o alta forma de desconsiderare. In acest caz ignor anumite aspecte ale realitatii, deoarece neglijez una sau mai multe stari ale eului. Daca exclud Copilul, nu tin seama de nevoile, sentimentele sau intentiile care vin din copilarie si care de fapt m-ar putea ajuta la rezolvarea problemei actuale. Daca exclud Parintele, renunt la regulile si definitiile despre lume pe 37

care le-am invatat de la figurile parentale, care si ele mi-ar fi de folos pentru a rezolva problema actuala. Excluderea Adultului semnifica ca desconsider propria capacitate de a evalua, de a simti si de a actiona in reactie directa la aspectele situatiei prezente. Cum este de asteptat, excluderea Adultului este cea mai daunatoare, in sensul intensitatii desconsiderarii. Scriptul constituie o parte din cadrul de referinta. Acesta este constituit, in ansamblul sau, dintr-un numar mare de definitii, dintre care unele antreneaza desconsiderari si altele nu. Scriptul este compus din toate definitiile cadrului de referinta care antreneaza desconsiderari. Cand intru in script, exclud aspectele situatiei actuale care ar fi utile pentru rezolvarea unei probleme. Desconsider. Facand asta, imi repet definitiile perimate despre mine, despre altii si despre lume, care implica aceste desconsiderari. Fiecare simbioza este o tentativa pentru a satisface nevoile care nu au fost satisfacute in copilarie. Asa cum se intampla intotdeauna cu comportamentele din script, persoana aflata in simbioza foloseste strategii depasite, in tentativa de a-si satisface nevoile. Aceste strategii reprezinta tot ceea ce a gasit mai bun aceasta persoana in copilarie, dar acum acestea nu mai sunt adaptate vieti de adult. In simbioza, persoana isi desconsidera optiunile adulte si face acest lucru in mod inconstient. De fiecare data cand intram in simbioza, retraim involuntar vechile situatii din copilarie in care nu ne-au fost satisfacute nevoile. Reinstauram relatia din trecut cu unul dintre parintii nostri sau cu o alta figura parentala si reproducem aceasta situatie in incercarea de a-l manipula pe celalalt pentru a ne satisface nevoia ramasa neindeplinita.

d. Structurarea sociala a timpului 1. Foamea de structura Noi toti avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii. Aceasta nevoie este numita foamea de structura.

2. Sase modalitati de structurare a timpului De cate ori oamenii se intalnesc in grup sau perechi, isi pot petrece timpul in 6 modalitati diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare a timpului astfel: - izolarea - ritualuri - trecerea timpului - activitati

38

-

jocuri intimitate.

Acestea au fost enumerate in functie de riscul emotional implicat, de la cel mai mic la cel mai ridicat.

VI Analiza jocurilor a.

Definitia jocurilor

Un joc psihologic este definit de catre Berne ca o “serie de tranzactii complementare ulterioare, care duc catre un final predictibil, bine definit”. b.

Motive pentru jucarea jocurilor 1. Evitarea intimitatii (avantaj intern social). 2. Mentinerea cadrului de referinta (avantaj extern psihologic). 3. Mentinerea pozitiei de baza in viata (avantaj existential) 4. Obtinerea unei cantitati mari de mangaieri (avantaj biologic). 5. Justificarea credintelor scriptului (avantaj intern psihologic). 6. Colectionarea si folosirea “timbrelor”. 7. Avansarea scriptului. 8. Structurarea timpului. 9. Ceva despre care sa vorbim (avantaj extern social). 10. Mentinerea credintelor interne si a stabilitatii psihice. 11. Mentinerea simbiozei. 12. Mentinerea oamenilor in jurul tau.

c. Avantajele jocurilor Cele “sase avantaje” ale lui Berne In Games People Play, Eric Berne a enumerat “sase avantaje” ale jocurilor. Astazi, nu se face des referire la ele in practica AT. Fiecare poate fi inteles mai simplu in termenii altor idei AT. Sa le revedem, pe scurt. Pentru ilustrare, vom spune ca eu sunt un jucator de “Loveste-ma”. (1) Avantajul intern psihologic. Jucand jocuri, mentin stabilitatea setului meu de credinte din script. De fiecare data cand joc “Loveste-ma”, reintaresc credinta ca am nevoie sa fiu respins pentru a primi atentie.

39

(2) Avantajul extern psihologic. Evit situatii care ar fi provocari pentru cadrul meu de referinta. Asfel, evit anxietatea pe care as simti-o in fata provocarii. Jucand “Loveste-ma”, evit sa ma confrunt cu intrebarea: “Ce sar intampla daca as cere direct celorlalti mangaieri pozitive?” (3) Avantajul intern social. Berne spune ca jocurile “ofera un cadru pentru relatii pseudo-intime, acasa sau in intimitate”. O parte din jocul “Lovestema” poate fi o lunga serie de schimburi “de la inima la inima”, cu partenerul de joc. Ne simtim astfel si cand suntem deschisi unul cu celalalt. In realitate, aceasta nu este intimitate. Sub mesajul de la nivel social exista mesaje ascunse, care confirma ca jucam (4) Avantajul extern social. Jocurile ne ofera subiecte de discutie in cercul nostru social mai larg. Cand sunt in bar cu o gasca de alti barbati, jucatori de “Loveste-ma”, putem petrece timpul sau sa parazitam pe tema “Nu-i asa ca femeile sunt groaznice?” (5) Avantajul biologic. Acesta se refera la posibilitatea de a obtine mangaieri jucand. Din “Loveste-ma” se obtin mai mult mangaieri negative. Copil fiind, am decis, ca deoarece mangaierile pareau a fi greu de obtinut, era mai bine sa gasesc o cale de a obtine lovituri, pentru a supravietui. Deasemenea, de cate ori reiau jocul, imi satisfac nevoia de structura si de mangaieri. (6) Avantajul existential. Acesta este rolul jocurilor in “confirmarea” pozitiei de viata. “Loveste-ma” este jucat din pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”. De cate ori iau cate o lovitura jucandu-ma, imi reintaresc aceasta pozitie.

d. Exemple de jocuri Exemplul 1: Jack o intalneste pe Jean. Se indragostesc si decid sa locuiasca impreuna. La inceput totul merge bine. Dar pe masura ce lunile trec, Jack incepe sa-i faca viata grea partenerei sale. Ii ignora dorintele si sentimentele. Striga la ea si uneori o impinge. Se imbata si vine tarziu acasa. Cheltuie banii lui Jean si “uita” sa ii dea inapoi. Jean sta cu el in ciuda tratamentului rau. Pe masura ce el devine mai agresiv, Jean ii gaseste mai multe scuze. Asa merg lucrurile de aproape trei ani. Apoi, fara a-l preveni, Jean il paraseste pe Jack pentru un alt barbat. Cand Jack s-a intors acasa, a gasit pe masa din bucatarie un bilet in care ea spunea ca pleaca definitiv. Jack e stupefiat. Isi spune: “Cum Dumnezeu mi se intampla asta?” O cauta pe Jean si o roaga, fara succes, sa se intoarca inapoi. Cu cat el o roaga mai insistent, cu atat ea il respinge mai dur, iar el se simte mai rau. Jack petrece mult timp simtindu-se deprimat, abandonat si lipsit de valoare. Incearca sa inteleaga ce nu e in regula cu el: “Ce are barbatul ala si nu am eu?”. Lucru ciudat este ca Jack a mai trecut si inainte prin astfel de situatii. A avut doua relatii si doua respingeri care au urmat acelasi pattern. De fiecare data si-a spus: “Nu se va mai intampla niciodata”. Dar s-a intamplat din nou si de fiecare data Jack a fost surprins si s-a simtit respins.

40

Jack joaca jocul numit Loveste-ma11. Si Jean a mai trecut prin asta. Si ea a mai avut cateva relatii inainte de a-l cunoaste pe Jack. Se pare ca ea alege barbati care la inceput se poarta bine cu ea, dar care, foarte curand incep sa o trateze prost, asa cum a facut si Jack. De fiecare data ea le-a suportat comportamentele jucand un timp rolul “micutei sotii”. Deasemenea, de fiecare data, brusc s-a razgandit si l-a parasit abrupt pe acel barbat. Cand face asta se simte nevinovata si intr-o oarecare masura triumfatoare. Isi spune: “Stiam eu. Toti barbatii sunt la fel”. Cu toate acestea, dupa un timp incepe o relatie cu un alt barbat si intreaga secventa se reia. Jocul lui Jean este: ”Acum te-am prins, ticalosule”12. Exemplul 2: Molly este asistent social. E in birou, vorbind cu un client care tocmai a intrat. El pare abatut. Clientul spune: “Mi-e teama ca ceva groaznic se va intampla. Proprietarul m-a dat afara si nu am unde sa ma duc. Nu stiu ce sa fac” “O, draga, asta e rau” spune Molly incruntandu-se ingrijorata “Ce pot sa fac sa te ajut?” “Nu stiu”, spune clientul trist. “Uite cum facem” spune Molly, “Ce-ar fi sa cautam in ziar si sa gasim pentru tine o camera de inchiriat?”. “Asta e problema” spune clientul lui Molly si mai deprimat “Nu am destui bani sa platesc chiria”. “Sunt sigura ca pot aranja sa primesti un ajutor social”. “Dragut din partea ta” spune clientul. “Dar sincer, nu vreau mila nimanui” “Bine, ce parere ai daca iti pregatesc un pat in adapost, pana cand gasesti un loc unde sa stai?” “Multumesc”, spune clientul “Dar nu cred ca as putea sta cu toti acei oameni, cand ma simt asa cum ma simt”. Se asterne o tacere in timp ce Molly cauta alte idei. Nu ii vine niciuna. Clientul o priveste lung, se ridica si da sa plece. “Bine, multumesc oricum pentru ca ai incercat sa ma ajuti”, spune posomorat si dispare. Molly se intreaba: “Ce Dumnezeu s-a intamplat?”. Intai se simte surprinsa, apoi inadecvata si depresiva. Isi spune ca nu prea stie sa fie de ajutor celorlalti. In acelasi timp, clientul ei merge pe strada simtindu-se indignat si furios pe Molly. Isi spune: “Nu o credeam capabila sa ma ajute si asa a fost”. Atat pentru Molly cat si pentru clientul ei, aceasta scena este o repetitie a altora care au avut loc in trecut. Molly intra deseori in acest tip de interactiuni. Ofera ajutor si sfaturi clientilor si apoi se simte rau cand ei nu le accepta. Clientul ei este si el familiarizat cu acest final. Cumva si el sfarseste prin a respinge mereu ajutorul oferit, in timp ce se simte furios si abandonat de catre cel care i-a propus ajutorul.

11 12

Kick Me Now I’ve Got You, Son of a Bitch – sau pe scurt NIGYSOB

41

Molly si clientul ei joaca o pereche de jocuri care foarte des se joaca impreuna. Jocul lui Molly este “De ce nu ….?”13. Clientul ei joaca “Da, dar … “14. Unele jocuri comune Adesea sunt clasificate in functie de schimbarea pozitiilor din Triunghiul Dramatic, facute de jucatori in momentul comutarii. Comutarea din Persecutor in Victima Este tipica jocului Loveste-ma, pe care l-am ilustrat mai sus. Hotii si Vardistii15 este o versiune a acestui joc, care se joaca in context judiciar. Aici, jucatorul incepe cautind sa persecute fortele de ordine si legea. Dar, in final, face in asa fel incat sa fie prins si sfarseste prin a fi o Victima. In Cusurgiul16, jucatorul gaseste cusururi celorlalti, criticandu-le aparitia, cuvintele, imbracamintea etc. Poate face acest lucru timp nedefinit, ca tema pentru parazitare, fara a comuta neaparat. Insa, cusurgiul poate fi respins de catre cei pe care ii critica, sau face in asa fel incat sa fie auzit “accidental”, atunci cand vorbeste pe la spate despre defectele cuiva. Apoi trece din Persecutor in Victima, in Triunghiul Dramatic, transformind parazitarea in joc. Jucatorul de Daca nu ai fi fost tu17, se plange mereu despre cum ceilalti il impiedica sa faca ceea ce doreste. De exemplu, o mama ii spune copilului: “Daca nu ai fi fost tu, as fi putut calatori in strainatate”. Imaginati-va ca se intampla ceva, care ii intrerupe parazitarea pe aceasta tema. Poate mosteneste o suma de bani suficienta ca sa plateasca o ingrijitoare pentru copil. Sau copilul se face mare si nu are nevoie de prezenta ei. Credeti ca ea va pleca in strainatate ? Nu. Descopera ca e prea speriata ca sa-ti paraseasca tara. Facand asta, comuta si intra in pozitia de Victima.

Comutarea din Victima in Persecutor Acest pattern este exemplificat de catre: Te-am prins, ticalosule18. Acesta este jocul jucat de Jean, intr-unul din exemplele noastre de la inceput. In acest joc si in toate variantele sale, jucatorii incep cu un fel de “avans” din pozitia de Victima. Cand partenerul de joc inghite momeala, jucatorul ofera sutul de Persecutor. 13 14 15 16 17 18

Why Don’t You … ? Yes, But … Cops and Robbers Blemish – cusur, defect If it weren’t for you Now I’ve Got You, Son of a Bitch

42

In Da, dar…19, jucatorul incepe prin a cere sfaturi si refuza toate sugestiile oferite. Comutarea se produce cand cel care da sfaturi, le epuizeaza si jucatorul de Da, dar…, profita de moment, respingandu-le. Va amintiti cum a facut acest lucru clientul lui Molly din exemplul nostru. Este un joc uzual in serviciile de asistenta sociala si alte servicii de “ajutor”. Rapo20 este versiunea sexuala a jocului Te-am prins, ticalosule. Jucatorul emite semnalele unui avans sexual. Cand partenerul ii da curs, jucatorul de Rapo il respinge indignat. Jucatorul de Rapo poarta un tricou care are scris in fata: “Sunt disponibil!”, iar in spate: “Dar nu pentru tine, ha, ha !”. Rapo de gradul unu este o sursa obisnuita de mangaieri la petreceri, si implica un refuz sexual minor la final. In Rapo de gradul trei, jucatorul poate astepta pana cand a avut loc contactul sexual si apoi sa comute, strigand “Viol !”. Exista cateva jocuri construite pe schema Te-am prins, ticalosule, in care pozitia initiala de Victima este mentinuta ca parazitare, iar comutarea nu se produce pana cand aceasta situatie nu este amenintata. Jucatorii de Prostul21 sau Saracul de mine22, incep parazitarea din pozitia de “Nu pot gandi” si respectiv “Nu ma pot ajuta singur”. Pot fi satisfacuti sa ramina in pozitia de Victima, atata timp cat mangaierile continua sa vina. Daca cineva ii confrunta pe acesti jucatori, cerandu-le sa se gandeasca sau sa faca lucruri pentru ei, acestia pot sa faca comutarea, devenind furiosi sau acuzatori: “Eh ! Trebuia sa ma gandesc ca nu-mi vei fi de nici un ajutor !”. Piciorul de Lemn23 este o varianta a jocului Saracul de mine, cu un tricou pe care scrie “La ce te astepti de la cineva care…are o mama ca mine/este un alcoolic ca mine/a crescut la periferie/(sau orice alta scuza)”. Jucatorul de Fa ceva pentru mine24, cauta pe ascuns sa-i manipuleze pe altii pentru a gandi si actiona in locul lui. De exemplu, un student care este intrebat ceva in clasa, poate lua aerul de prost, mestecandu-si stiloul si asteptind ca profesorul sa ofere raspunsul. Atata vreme cat obtine ajutorul asteptat, jucatorul poate ramine in pozitia de Victima neajutorata. Dar, mai tarziu, poate comuta colectand o recolta mai mare de mangaieri, acuzindu-l pe sfatuitor ca i-a dat sfaturi proaste. De exemplu, acelasi student se poate duce la director dupa examen si se poate plange ca profesorul nu a fost clar in prezentare. Aceasta pozitie adoptata la sfarsitul acestui joc, a primit uneori un alt nume, Uite ce am facut din cauza ta25. Comutarea din Salvator in Victima Prototipul acestui joc este Incerc doar sa te ajut26. Acest titlu poate fi folosit pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi “ajutor” din pozitia de Salvator, 19 20 21 22 23 24 25 26

Yes, but… Rape - viol Stupid Poor Me Wooden Leg Do Me Something See What You Made Me Do I’m Only Tring To Help You

43

apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o “ajuta”, fie respinge ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul “sfatuitor” colecteaza atunci beneficiul negativ, care consta in timbre de inadecvare. Jocul pe care il juca Molly, in exemplul nostru, De ce nu…? este o variatie pe aceasta tema, care implica acordarea de sfaturi, care sunt respinse de partenerul de joc. Comutarea din Salvator in Persecutor Uite cat de mult imi dau osteneala27 incepe ca si Incerc doar sa te ajut, cu “sfatuitorul” in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita. Imaginati-va, de exemplu, o femeie care a facut-o pe “mama sufocanta”, in relatia cu fiul ei, inca de cand era mic. Acum el este un adolescent rebel care o anunta ca vrea sa plece de acasa. Comutand jocul, mama striga: “Dupa tot ce am facut pentru tine ! Sper sa capeti ceea ce meriti ! Ma spal pe maini de tine! Auzi ?”.

e. Gradele jocurilor Jocurile pot fi jucate cu diferite grade de intensitate. Un joc de gradul unu, are un final pe care jucatorul vrea sa il impartaseasca celor din cercul sau social. In jocurile prezentate la inceputul capitolului, toti jucau jocuri de gradul unu. Molly isi descria sentimentul de indoiala asupra propriei capacitati de a oferi ajutor, in timp ce se afla cu colegii, in pauza, la o cafea, iar clientul sau, in timp ce bea cu prietenii sai un pahar, bombanea despre cat de nefolositoare a fost ea. Prietenii si colegii vor privi acest comportament ca pe ceva acceptabil. De fapt, jocurile de gradul unu, ofera de obicei o mare parte a structurarii timpului, la petreceri si intalniri. Jocurile jucate la nivelul doi de intensitate aduc finaluri mai grele, pe care persoanele prefera mai degraba sa nu le faca publice. De exemplu, presupuneti ca acel client al lui Molly nu doar a bombanit, dar s-a dus si a facut o plangere pentru incompetenta ei. Atunci Molly ar fi intrat intr-o depresie profunda, poate chiar ar fi demisionat. In acest caz, este mai putin probabil ca ea sa discute cu prietenii despre acest lucru. Jocul de gradul trei, in acceptiunea lui Berne “….este unul care se joaca serios si care sfirseste la spital, in sala de de judecata sau la morga”. Daca Jack si Jean ar fi jucat la acest nivel de gravitate, Jack ar fi putut sa o maltrateze pe Jean. Jean ar fi putut aduna furia, pana intr-o zi cand ar fi luat un cutit din bucatarie si lar fi injunghiat. f.

Modalitati de analiza a jocurilor folosind diagramele 1. Diagrama tranzactionala

27

See How Hard I’ve Tried

44

Figura 6 prezinta versiunea lui Eric Berne referitore la diagrama tranzactionala a jocurilor28. Aceasta descrie tranzactiile de deschidere schimbate intre Jack si Jean: Jack (nivel social Ss): “Mi-ar placea sa te cunosc mai bine”. Jean (nivel social Rs): “Da, si mie mi-ar placea”. Jack (nivel psihologic Sp): “Loveste-ma, te rog”. Jean (nivel psihologic Rp): “O sa te prind, nenorocitule !”. “Mesajele secrete” din Sp si Rp se afla in afara constiintei jucatorilor, pana cand apare momentul comutarii.

2. Formula J Berne a descoperit ca fiecare joc trece printr-o secventa de sase etape29. Le-a numit astfel : 29

sau folosind initialele:

28

Berne – AT in psychotherapy, cap 10 Berne – Games people play, cap5 29 E. Berne – What Do You Say, cap 2

45

El a numit aceasta secventa Formula J sau Formula Jocului.

3. Triunghiul Dramatic Stephen Karpman a conceput o diagrama simpla, dar elocventa, pentru analiza jocurilor, numita Triunghi Dramatic (Fig. 7)30

El sugereaza ca atunci cand oamenii joaca jocuri, ei intra intr-unul dintre cele trei roluri din script: Persecutor, Salvator si Victima. Persecutorul este cineva care ii pozitioneaza pe ceilalti mai jos si ii minimalizeaza. Persecutorul ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Salvatorul, deasemenea ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Dar Salvatorul raspunde oferind ajutor dintr-o pozitie de superioritate. Crede ca: “Trebuie sa ii ajut pe ceilalti deoarece nu sunt destul de buni ca sa se ajute singuri”. Victima se simte inferioara si non-OK. Uneori Victima cauta Persecutorul ca sa il puna in pozitia de inferioritate si sa il trateze rau. Sau Victima poate sa fie in cautarea unui Salvator care isi va oferi ajutorul si va confirma credinta Victimei: “Nu pot face fata de unul singur”. Fiecare rol din Triunghiul Dramatic implica o desconsiderare. Atat Persecutorul cat si Salvatorul ii desconsidera pe ceilalti. Persecutorul desconsidera valoarea si demnitatea celorlalti. Persecutorii extremisti pot desconsidera drepturile la viata si sanatate fizica ale celorlalti. Salvatorul 30

Karpman, S - Fairy tales and script drama analysis TAB, 7, 26, 1968, 39-43

46

desconsidera capacitatea celorlalti de a gandi pentru ei si de a actiona in functie de propria initiativa. Victima se desconsidera singura. Daca cauta un Persecutor, accepta desconsiderarea acestuia si se vede ca o persoana care merita sa fie respinsa si minimalizata. Victima care cauta un Salvator, crede ca are nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a gandi bine, pentru a actiona si a lua decizii. Toate cele trei roluri din Triunghiul Dramatic nu sunt autentice. De obicei, cineva care joaca un rol va incepe dintr-o pozitie si apoi va trece la o alta. Aceasta comutare in Triunghiul Dramatic este aceeasi cu cea din Formula J. In “Loveste-ma” jucat de Jack, el a inceput din pozitia de Persecutor, pe care a mentinut-o pana in etapa de raspuns a jocului sau. Cand a avut loc comutarea, Jack a trecut in pozitia de Victima.

VII Analiza sentimentelor parazite a.

Semnificatia proceselor interne intrapsihice

In momentele de stress, o persoana poate intra in script. Acest lucru este posibil daca situatia de aici si acum seamana cu o situatie stresanta din copilarie – daca exista un elastic. In astfel de momente, oamenii retraiesc sentimente si credinte din prima copilarie. Daca o persoana percepe ca partenerul “il indeparteaza”, raspunde inconstient ca si in copilarie. Sub nivelul constientizarii, incepe sa simta frica si durerea. Facand asta, reproduce credintele scriptului. “Explica” respingerea pe care a perceput-o, spunandu-si interior, fara a o constientiza: “Sunt de neiubit, pentru ca ceva fundamental este in neregula cu mine”. Astfel persoana isi “justifica” sentimentele de frica si durere. Si de fiecare data cand retraieste aceste sentimente, restabileste credintele scriptului pentru a-si “explica” cum se simte. In acest fel credintele si sentimentele scriptului sunt reutilizate. Aceasta este ilustrata prin sagetile intrerupte in Figura 8. Erskine si Zalcman subliniaza ca acest proces este intrapsihic – adica are loc in capul persoanei. Deoarece persoana are deja o “explicatie” din script despre ceea ce a perceput ca respingere, nu permite credintelor scriptului sa fie reactualizate in functie de realitatea de aici si acum. Din contra, de fiecare data cand repeta procesul, isi intareste perceptia ca realitatea a “confirmat” credintele scriptului. b.

Definitia sentimentelor parazite si a timbrelor

47

Definim sentimentul parazit ca o emotie familiara, invatata si incurajata in copilarie, traita in numeroase situatii stresante si neadecvata ca mijloc adult de rezolvare a problemelor. Definim parazitarea ca un ansamblu de comportamente din script adoptate inconstient pentru a manipula mediul si care determina persoana sa resimta un sentiment parazit. Cand simt un sentiment parazit, pot face doua lucruri. Il pot exprima aici si acum sau il pot depozita pentru a-mi servi mai tarziu. Facand asta, se spune ca am colectionat un timbru. c.

Relatia dintre sentimentele parazite, tranzactii, jocuri si script

In primul rand, tineti seama ca exista o relatie constanta intre script si sentimentele parazite: de fiecare data cand simtiti un sentiment parazit va aflati in script. De ce colectioneaza oamenii timbre ? Eric Berne propune urmatorul raspuns: deoarece schimband aceste timbre, avanseaza catre beneficiul final al scriptului lor. Circuitul sentimentelor parazite se defineste ca un ansamblu distorsionat de sentimente, ganduri si actiuni care se autointaresc, mentinute de individ sub influenta scriptului. Este compus din trei elemente legate intre ele si dependente unul de altul: credintele si sentimentele scriptului, manifestarile parazitarii si amintirile care intaresc credintele scriptului. Apar prezentate in Figura 8.

48

VIII Analiza de script a. Pozitiile de viata 1. Definitia pozitiilor de viata Pozitia de viata se defineste ca ansamblul de credinte fundamentale pe care o persoana le are despre sine si despre altii si pe care o utilizeaza pentru asi justifica deciziile si comportamentul.

2. Cele patru pozitii de viata Berne emite ipoteza conform careia copilul mic, la debutul procesului de formare a scriptului “poseda deja anumite certitudini despre sine si despre lumea inconjuratoare, certitudini pe care le va conserva fara indoiala toata viata si pe care le putem rezuma astfel: 1. Eu sunt OK sau 2. Eu nu sunt OK; 3. Tu esti OK sau 4. Tu nu esti OK. Daca combinam aceste enunturi in toate modurile posibile, obtinem patru afirmatii despre noi si despre altii: 1. 2. 3. 4.

Eu Eu Eu Eu

sunt OK, tu esti OK nu sunt OK, tu esti OK sunt OK, tu nu esti OK nu sunt OK, tu nu esti OK.

Aceste patru enunturi sunt cunoscute sub numele de pozitii de viata. Unii autori le numesc pozitii de baza, pozitii existentiale sau doar pozitii. Ele reprezinta pozitiile fundamentale pe care le adopta o persoana in raport cu valoarea intrinseca pe care o acorda lui si celorlalti, ceea ce reprezinta mai mult decat o simpla opinie despre comportamentul sau si al altora.

3. Relatia dintre pozitiile de viata, jocuri si script

49

Odata ce un copil a adoptat una dintre aceste pozitii, e susceptibil sa construiasca tot restul scriptului ca urmare a alegerii sale. Berne scria: “Fiecare joc, script si destin are ca fundament una din aceste pozitii de baza”. Copilul care alege: “Eu sunt OK, tu esti OK” isi va compune fara dubiu un script de invingator. Se considera demn de dragoste si demn de a exista. Pentru el, parintii sunt demni de dragoste si de incredere si ca urmare, el extrapoleaza aceasta viziune asupra lumii in general. Daca micutul adopta pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”, isi va compune fara dubiu un script banal sau de invins si pentru a cadra cu aceasta pozitie de viata isi va construi scriptul in jurul temei victimei si a situatiilor de inferioritate in raport cu ceilalti. “Eu sunt OK, tu nu esti OK” poate constitui baza unui script care poate parea invingator la prima vedere, dar acest copil va avea convingerea ca este superior si ii va pune pe altii in pozitie de inferioritate. El va reusi sa faca asta pentru un anumit timp si sa-si duca proiectele la bun sfirsit, dar doar cu pretul unei lupte continue. Apoi oamenii din jurul sau, saturandu-se sa fie denigrati, il resping. Atunci va trece de la pozitia de “invingator” aparent, la aceea de mare invins. Pozitia “Eu nu sunt OK, tu nu esti OK” este aceea care conduce sigur la un script de invins. Acest copil este convins ca viata este ceva futil si exasperant. El se considera inferior si nedemn de a fi iubit. Crede ca nimeni, niciodata nu il va

50

ajuta deoarece oamenii, ca si el, nu sunt OK si isi construieste un script in care ii respinge pe ceilalti sau el este cel respins.

De exemplu, persoane ca Jack, care joaca “Loveste-ma”, isi reintaresc pozitia de viata: “Eu nu sunt OK, tu esti OK”. Aceasta pozitie “justifica” jucatorul sa fuga de ceilalti. Jucatorul de “Te-am prins nemernicule”, cum ar fi Jean, crede ca isi confirma pozitia “Eu sunt OK, tu nu esti OK”, de fiecare data cand obtine beneficiul de Persecutor, “justificandu-si” astfel strategia de a scapa de ceilalti. Daca pozitia de viata a cuiva este cea din stinga-jos a cadranului OK “Eu nu sunt OK, tu nu esti OK” aceasta persoana, foarte probabil isi va folosi jocurile pentru a-si “justifica” faptul ca nu ajunge nicaieri in relatiile cu ceilalti oameni. Este exemplul lui Molly, care sfirseste astfel de fiecare data cand joaca “De ce nu …?”.

b. Script 1. Definitia scriptului

51

In Principles of Group Treatment, Berne defineste scriptul ca: “un plan de viata inconstient”. Mai tarziu in What Do You Say After You Say Hello? a dat o definitie mai completa: “un plan de viata elaborat in copilarie, intarit de parinti, justificat de evenimentele ulterioare si care culmineaza cu o alegere privilegiata”. 2. Originea scriptului in copilarie De ce luam aceste decizii importante, despre noi, despre altii si despre lume cand suntem mici? Care este ratiunea lor? Raspunsul se gaseste in doua caracteristici cruciale ale formarii scriptului. 1. Deciziile scriptului reprezinta strategia cea mai buna pe care micutul a gasit-o pentru a supravietui intr-o lume care ii pare deseori ostila, chiar amenintatoare pentru viata sa. 2. Deciziile scriptului sunt luate de micut pe baza emotiilor sale si a manierei sale de a percepe realitatea31. Raspunsul fata de o lume ostila Un bebelus e mic si din punct de vedere fizic vulnerabil. Pentru el lumea e locuita de giganti care fac zgomot. Un zgomot neasteptat ii poate indica ca viata sa este intr-un pericol imediat. Lipsit de cuvinte si de ganduri coerente, el stie ca daca tata sau mama pleaca el va muri si daca se enerveaza prea tare pe el, il pot anihila. In plus, copilul nu are notiunea adulta de timp. Daca ii e foame sau frig si mama nu vine, atunci poate ca ea nu va mai veni niciodata si asta inseamna moarte si chiar mai rau decat moarte: posibilitatea de a fi abandonat pentru totdeauna. Cand copilul are doi sau trei ani si soseste un frate sau o sora, copilul acum mai marisor stie ca probabil nu va muri, dar toata atentia mamei pare concentrata pe acest nou sosit. Poate nu exista destula dragoste pentru toata lumea si bebelusul o va lua pe toata. Amenintarea acum, este de a pierde dragostea mamei. In toti anii formarii scriptului, copilul se gaseste intr-o pozitie de inferioritate si isi percepe parintii ca avand toata puterea. La varsta asta aceasta putere reprezinta viata sau moartea. Mai tarziu va fi vorba despre puterea pe care o au de a-i satisface sau nu nevoile. Ca reactie, copilul elaboreaza strategiile pentru a ramine viu si a obtine cea mai buna satisfacere posibila a nevoilor sale. Perceperea realitatii si emotiile timpurii

31

Stan Woollams – from 21 to 43

52

Un copil mic nu gandeste ca un adult si nu simte emotiile in aceeasi maniera. Ia deciziile scriptului plecand de la aceasta maniera aparte de a gandi si simti. Emotiile pe care le simte un copil mic sunt furia, disperarea, teroarea sau extazul absolut. El ia deciziile precoce ca reactie la aceste sentimente intense. De aceea nu este uimitor ca aceste decizii sunt deseori exagerate. De exemplu, trebuie sa fie spitalizat pentru o operatie, ceea ce nu este amuzant nici pentru un adult. Sugarul poate trai aceasta ca pe un eveniment terifiant. Resimte frica si in acelasi timp tristetea groaznica datorata absentei mamei, care poate nu va mai reveni niciodata. El este deasemenea incremenit de furie pentru ca ea a permis sa i se intample acest lucru si poate decide: “Acesti oameni vor sa ma ucida si mama ii lasa, atunci si ea vrea sa ma ucida ! As face mai bine sa-i omor eu inainte de a ma prinde !” In logica micutului exista regula de a judeca de la particular catre general. De exemplu, sa presupunem ca mama este inconsecventa in maniera de a-i raspunde copilului. Uneori vine cand plinge, dar in alte momente il ignora. Copilul nu concluzioneaza doar ca: “Nu ma pot baza pe mama”, el poate decide: “Nu pot avea incredere in oameni” sau “Nu pot avea incredere in femei”. O fetita de patru sau cinci ani poate simti furie contra tatalui sau pentru ca nu-i mai acorda atentia pe care i-o acorda cu generozitate cand era mai mica. Ea poate decide nu doar ca: “Sunt furioasa pe tata” ci “Sunt furioasa pe barbati”. Copilul poate compensa sentimentul sau de lipsa de putere, imaginindu-si ca este atotputernic si magician. Aude ca mama si tata nu se inteleg bine si mai ales daca este copil unic poate decide: “E vina mea” (“E din cauza mea”). Daca parintii se bat, el poate crede ca rolul sau este de a-l proteja pe unul din parinti contra celuilalt. Daca un copil simte ca este respins de unul din parinti, isi poate atribui responsabilitatea “E ceva in neregula cu mine”. E dificil pentru copii mici sa faca diferenta intre dorinta si fapte. Un copil simte: “Doresc sa-l ucid pe acest nou bebelus care obtine toata atentia” si apoi concluzioneaza “Sunt un asasin, sunt ingrozitor de rau”. In viata adulta, aceasta persoana ramane cu un vag sentiment de culpabilitate pentru “crima” pe care nu a comis-o niciodata. Un atu major al AT este atentia pentru acest tip de logica infantila. Lingvistii vorbesc despre sprachgefuehl: sensibilitate la un limbaj. Daca vreti sa folositi AT in terapie, trebuie sa capatati aceasta sensibilitate asupra limbajului scriptului unui copil. Pentru a ameliora intelegerea acestui limbaj cititi operele lui Erikson, Piaget si a autorilor care au studiat dezvoltarea copilului32. Pentru a avea 32

Donaldson – Children’s Minds Piaget sau interpretarea teoriilor sale: Meier – Three Theories of Child Development Erik Erikson – Copilarie si societate - Identity, Youth and Crisis Mahler– The Psychological Birth of the Human Infant Fanita English – What Shall I Do Tomorrow. Reconceptualizing TA Paul Levine – Becaming the Way we Are - The Cyrcles of Development (A luat premiul E. Berne. Afirma ca evolutia scriptului nu se opreste in adolescenta, etapele de dezvoltare parcurg noi cicluri toata viata individului.)

53

o idee despre ce semnifica acest lucru pentru voi, fiti atenti la visele voastre. Acestea ne apropie cel mai mult in viata adulta de amintirile lumii care ni se parea ostila cand eram mici.

3. Procesul dezvoltarii scriptului contrainjonctiuni, decizii precoce, atribuiri)

(injonctiuni,

Mesajele scriptului si perceptia copilului Copilul ia deciziile scriptului in functie de propria perceptie a ceea ce il inconjoara. Aceasta se bazeaza pe maniera sa de a simti si de a aborda realitatea. In consecinta, mesajele pe care bebelusul le percepe din partea parintilor si a lumii exterioare pot fi complet diferite de cele pe care le percepe adultul. Copilul mic, care tresare datorita unui zgomot violent, poate concluziona non-verbal :” Aici e cineva care incearca sa ma omoare!”. In acelasi moment in care parintii sai, plini de dragoste, poate se felicita pentru atmosfera securizanta pe care i-o ofera copilului. Tipurile mesajelor scriptului Mesajele pot fi transmise verbal sau nonverbal sau printr-o combinatie. Atat mesajele verbale cat si cele nonverbale pot fi date prin modelul parintilor. Mesajele verbale pot fi transmise sub forma de ordine sau atribuiri.

Mesaje verbale vs. nonverbale Inainte de a poseda limbajul, copilul foarte mic interpreteaza mesajele celorlalti in termeni de semne nonverbale pe care acestia le emit. Copilul are o perceptie ascutita a expresiilor, tensiunii corpului, miscarilor, intonatiilor si mirosurilor. Daca mama il tine strans, cu caldura, luandu-i forma corpului, el percepe fara indoiala mesajul : “Te accept si te iubesc”. Dar daca ea este rigida si il tine drept, putin la distanta, el decodeaza astfel:” Te resping si nu te vreau langa mine”. Mama poate fi total inconstienta de tensiunea sa si de distanta pe care o pune intre ea si copil. Uneori , copilul poate elabora mesaje plecand de la evenimentele din jur, care nu sunt produse de parinti. Zgomotele violente, miscarile bruste, perioadele de separare de parinti, cum ar fi spitalizarea, pot aparea pentru copil ca o amenintare a vietii. Pentru ca el presupune ca parintii sunt responsabili pentru realitate, poate ajunge la concluzia ca aceste amenintari vin de la ei. Mai tarziu, cand copilul intelege limbajul, comunicarea nonverbala ramane o componenta importanta a mesajelor scriptului. Agresiunea fizica sau tentativa

54

pot semnifica pentru copil ca parintii il resping sau poate vor sa moara. Cand i se adreseaza, el interpreteaza ce-i spun in lumina semnelor nonverbale asociate. Amintiti-va a treia regula de comunicare a lui Berne: cand tranzactiile sunt ulterioare, nivelul psihologic este cel care contine sensul. Imaginati-va o mica scolarita intoarsa de la scoala cu cartea sa cea noua. Incepe sa citeasca parintilor si se poticneste la un cuvant pe care nu l-a intalnit niciodata. Tatal spune : “Ai pronuntat gresit acest cuvant“. Aceste cuvinte pot fi insotite de numeroase semne nonverbale, fiecare avand un sens pentru copil in termenii unei eventuale decizii in cadrul scriptului. Tatal poate vorbi cu voce dura si puternica, stramband din nas si incruntandu-se. Poate sa-i smulga cartea si s-o pocneasca. Pentru copil, mesajul este: ”Nu te vreau aici, te vreau moarta!”. Tatal poate pronunta aceste cuvinte cu o voce plata, fara a-si ridica ochii din ziar. Din aceste semne nonverbale, fiica poate interpreta mesajul astfel: “ Nu esti importanta pentru mine !”. Isi poate insoti cuvintele de un clipit si un cotcodacit. Folosind strategia Micului Profesor, fetita cotcodaceste la randul sau. Merge, taticul zambeste si mai mult. Ea decodeaza mesajul astfel “Ca sa-mi placi, trebuie sa te comporti stupid!”. Tatal poate pronunta cuvintele cu o voce egala, asezat langa ea si aratandu-i cuvintele din carte. Ii da timp sa revada cuvantul. In limbajul “martian” al fetitei inseamna: “Este OK sa gandesti”. A fi un model Copiii mici sunt observatori care percep bine modul in care se comporta oamenii. Remarca cum mama si tata sunt in relatie intre ei si cu ceilalti membri ai familiei. Utilizand strategia Micului Profesor pentru a aborda realitatea, copilul cauta mereu raspunsuri la intrebarea : “Care e cea mai buna metoda pentru a obtine ce vreau ?“. O fetita poate remarca ca mama, atunci cand vrea ceva de la tata, obtine ce vrea incepand sa faca o scena si apoi izbucnind in hohote de plans. Fetita deduce: “Pentru a obtine ce vreau de la oameni, mai ales de la barbati, ce am de facut este sa incep prin a face o scena si apoi sa izbucnesc in hohote de plans”. Un baietel si-a pierdut fratele. El remarca ca parintii merg saptaminal la cimitir cu flori. Cea mai mare parte a timpului sunt tristi si am putea spune ca se gandesc mai mult la cel care a murit decat la cel care traieste. Copilul concluzioneaza: “Cei care mor primesc toata atentia”. El nu are capacitatea adultului de a intelege finalitatea mortii. Atunci poate decide :” Pentru a obtine atentia pe care o doresc de la parinti, trebuie sa mor ca si fratele meu”. Ordine directe vs. atribuiri

55

Mesajele pot lua forma ordinelor directe: ”Nu ma plictisi ! Fa ce-ti spun ! Dispari ! Grabeste-te! N-o face pe smecherul !Daca nu reusesti din prima, incearca, incearca, incearca din nou !”. Cea mai mare parte a parintilor isi bombardeaza copiii cu sute de ordine de acest fel. Puterea impactului lor depinde de frecventa lor si de semnele nonverbale care le insotesc. Uneori, nu se zice copiilor doar ce trebuie sa faca, dar si ce este. Acest tip de mesaj se numeste atribuire : ”Esti idiot !”. “Esti micuta mea dulce !”. “Vei sfarsi in puscarie !”. “N-o sa reusesti niciodata !”. “Esti bun la citit !”33. Continutul poate fi pozitiv sau negativ. Impactul lor variaza in functie de semnele nonverbale care le insotesc. “Esti idiot!” , zis dur, insotit de o palma, determina un mesaj diferit de cel emis de aceleasi cuvinte pronuntate pe un ton vioi si insotite de o mangaiere. Uneori, atribuirile sunt emise in maniera indirecta, ceea ce inseamna ca parintii vorbesc despre copil cu o alta persoana, fie in prezenta sa, fie astfel incat el sa auda ecourile: “Acela e cel mai linistit !”. “Jill e asa draguta !”. “Nu e asa puternic, stii ?”. “Ne ingrijoreaza, este asa de rea !”. “Tata zice ca esti o pacoste”. Acest gen de atribuiri indirecte, par in mod deosebit susceptibile de a fi percepute de copil ca un puternic mesaj . Pentru el, parintii sunt cei care determina realitatea si auzindu-i vorbind astfel despre ei, considera ca spusele lor sunt un fapt stabilit. In unele familii, atribuirile se transmit din generatie in generatie prin mesaje la nivel psihologic. Se refera la pozitia pe care o persoana o are in familie sau la numele pe care il poarta. Ellen, de exemplu, vine in terapie de teama de a nu innebuni. Analizandu-si scriptul, realizeaza ca alte doua femei din familie, botezate Ellen, matusa si bunica ei, au devenit psihotice, la o varsta apropiata de cea a lui Ellen. Mesajul, la nivel psihologic, care nu a fost niciodata verbalizat, era : “ Femeile din familie care se numesc Ellen devin nebune la 35 de ani!”. Matricea scriptului Tatal si mama au fiecare un P,A,C si au transmis mesajele scriptului din toate aceste stari ale eului, mesaje pe care copilul le-a primit si le-a stocat in toate cele trei stari proprii ale eului. Plecand de la acest fapt, Claude Steiner a elaborat unul dintre cele mai importante modele in AT, matricea scriptului, reprezentata in Figura 11. 33

Acestea sunt atribuiri spuse copilului direct.

56

Mesajele provenite din starea de Parinte a mamei si a tatalui se numesc contrainjonctiuni. Le stocam ca parte a continutului propriului nostru Parinte. Modelul oferit sau mesajele de tipul “Iata cum se face”, de la Adultul din parinte catre Adultul din copil, compun ceea se numeste program. Mesajele care sunt emise de Copilul din parinti sunt de doua tipuri: injonctiuni si permisiuni care sunt stocate in Copilul nostru. Contrainjonctiuni Aceste mesaje de la Parinte-la-Parinte au fost numite initial contrainjonctiuni, deoarece s-a crezut ca se puteau opune injonctiunilor. Astazi se stie ca uneori se pot opune injonctiunilor, dar pot deasemenea sa le intareasca sau sa nu aiba nici o legatura cu acestea. Si cu toate acestea, termenul de contrainjonctiune s-a pastrat. Contrascriptul este ansamblul deciziilor pe care le ia copilul pentru a se supune contrainjonctiunilor. Acestea sunt comenzi referitoare la ceea ce se face sau ceea ce nu se face, cat si definitii despre lume si despre altii. Primim mii de acest fel de la parintii nostri si de la alte figuri parentale. Iata unele foarte cunoscute : “Fii cuminte !”. “Nu fi rau !”. “Fii printesa mea !“.

57

“Lucreaza din greu !”. “Fii primul din clasa !”. “E rau sa spui minciuni !”. “Ce se intampla in familie nu priveste pe nimeni !”. Cea mai mare parte a timpului, ne folosim contrascriptul intr-o maniera pozitiva, pentru a avea grija de noi si pentru a trai armonios in societate. Odata adulti nu avem nevoie sa reflectam pentru a sti daca rigaim la masa sau daca este politicos sa dam din umar spre ceea ce nu vrem sa mancam. Aceste cunostinte, sunt deja in noi, inscrise in contrascriptul pozitiv. In aceeasi maniera, nu alergam pe strada in fata masinilor si nu punem mina in foc. Totusi, cei mai multi dintre noi condensam cateva mesaje ale contrascriptului pe care decidem sa le utilizam ca parte a scriptului negativ. Sa presupunem ca am acest ordin parental: “Lucreaza din greu”. Pot sa-l folosesc ca sa intru la Universitate. Pot face cariera lucrand din greu si avansand. Dar pot lucra si pana la surmenaj sacrificand placerile si prietenii. Daca am un script hamartic voi utiliza mesajul “Lucreaza din greu” pentru a obtine beneficiile ulcerului a atacului de cord sau a crizei cardiace. Exista cinci ordine mai speciale care joaca un rol specific in contrascript: Fii perfect Fii puternic Fa eforturi Fa placere (altora) Grabeste-te. Sunt denumite mesaje constrangatoare sau driveri. Denumirea de “driver” se foloseste deoarece copilul simte o compulsie de a le urma. Noi toti avem toate aceste cinci mesaje in contrascript, in proportii variabile. Cand traim interior un mesaj de acest tip, manifestam un complex de comportamente tipice. Aceste comportamente declansate de driver sunt aceleasi, cat timp exista individul. Studiindu-le, putem defini in maniera fiabila unele trasaturi importante ale scriptului. Programul Programul este compus din mesaje care indica cum se fac lucrurile. Cand stabilim matricea scriptului, formulam frazele incepand astfel: “Iata cum …”. Fiecare dintre noi invata mii de mesaje provenind de la parintii nostri sau de la alte figuri parentale. De exemplu: “Iata cum … sa numeri pana la zece sa-ti scrii numele sa prepari terciul sa-ti inchei pantofii sa fii un barbat ( femeie) sa fii dragut sa fii primul in clasa 58

sa-ti disimulezi sentimentele”. Ca si pentru contrascript, folosim cea mai mare parte a mesajelor intr-o maniera pozitiva si constructiva. Dar putem avea deasemenea o parte negativa in acest program. De exemplu, un baiat va urma modelul tatalui sau: “Iata cum sa lucrezi din greu, sa te surmenezi si sa mori tanar”. O fetita poate invata de la mama sa: “Iata cum sa-ti ascunzi sentimentele si sa ajungi depresiva.” Am putea arata mai precis, in matricea scriptului, aceste mesaje negative ale programului care provin din Adultul contaminat al parintelui si care sunt stocate in Adultul contaminat al copilului. Pe de alta parte, numeroase mesaje “Iata cum…”, ar fi vazute mult mai clar ca furnizand o parte a continutului Micului Profesor (A1) din parinte fiind stocate in A1 din Copil decat in A2. Dar diagrama nu este in general trasata atat de minutios. Injonctiuni: 1. nu 2. nu 3. nu 4. nu 5. nu 6. nu 7. nu 8. nu 9. nu 10. nu 11. nu 12. nu

exista (don’t be) fi tu (insuti) (don’t be you) fi copil (don’t be a child) creste (don’t grow) reusi (don’t succed) (face) (don’t) fi important (don’t be important) apartine (don’t belong) fi apropiat (don’t be close) fi sanatos / nu fi bine (don’t be sane/well) gandi (don’t think) simti (don’t feel)

Permisiuni34: 1. a fi, a exista, a ocupa spatiu 2. a trai din plin 3. a trai propriile experiente 4. a fi aproape in mod adecvat, a avea incredere, a te simti in siguranta 5. a influenta mediul (a fi important) 6. a trai propriile sentimente, intr-o gama larga de emotii 7. a fi conform propriului sine (potrivit varstei, personalitatii, sexului) 8. a simti ca apartii (familiei, prietenilor, comunitatii, culturii) 9. a te simti OK cu tine, cu ceilalti, cu lumea 10. a-ti permite sa fii alintat si ingrijit 11. a experimenta si a schimba (si deasemenea de a gresi, simtindu-te in siguranta si de a folosi greseala in mod productiv)

34

Scripts: The role of Permission – James Allen si Barbara Allen, 1998, TAJ, 1

59

12. a (a 13. 14. 15.

gandi clar si a rezolva problemele intr-o varietate larga de modalitati fi sanatos mental) a raspunde empatic celorlalti a reusi in dragoste si profesie a face/gasi un sens.

4. Schimbarea scriptului

c. Autonomia Idealul propus de Eric Berne era autonomia. El nu a oferit niciodata o definitie acestui cuvant, dar a descris autonomia ca fiind “manifestata prin eliberarea sau recuperarea a trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea si intimitatea”.

1. Constiinta clara Claritatea constiintei este capacitatea de a vedea, auzi, simti, gusta si mirosi ca impresii senzoriale pure, in felul in care o face nou-nascutul. Persoana clara nu interpreteaza si nu filtreaza experienta sa in lume, astfel incat sa se potriveasca cu definitiile parentale. Este in contact cu propriile senzatii corporale cat si cu stimulii externi. Pe masura ce crestem, cei mai multi dintre noi suntem antrenati sistematic sa ne diminuam claritatea. In schimb, invatam sa ne dedicam energia denumind lucruri si criticand propriile performante, sau pe ale altora. De exemplu, sa presupunem ca sunt la un concert. In timp ce muzicianul canta, pot fi antrenat intr-un monolog interior: “Asta a fost scrisa in 1856, nu-i asa ? Hm, ritmul este usor cam rapid. Ma intreb cand se va termina ? Trebuie sa ma culc devreme, am mult de lucru maine …” Daca imi permit sa devin clar, intrerup aceasta voce din cap. Ma las pur si simplu purtat de muzica si de raspunsurile mele corporale.

2. Spontaneitatea Spontaneitatea inseamna capacitatea de a alege dintr-o gama larga de optiuni de simtire, gandire si comportament. Asa cum persoana clara percepe lumea, persoana spontana va raspunde lumii: direct, fara a sterge portiuni din realitate si fara a o interpreta, in asa fel incat sa se potriveasca definitiilor parentale. Spontaneitatea implica faptul ca persoana poate raspunde liber, din oricare dintre cele trei stari ale eului. Poate gandi, simti si se poate comporta ca o persoana adulta, folosindu-si starea de Adult. Daca o doreste, poate intra in Copil si isi poate recupera creativitatea, puterea intuitiva si intensitatea sentimentelor 60

pe care le avea in copilarie. Sau poate raspunde din Parinte, reluand gandurile, sentimentele si comportamentele pe care le-a invatat de la parinti sau de la alte figuri parentale. Indiferent de starea eului folosita, isi va alege liber raspunsul pentru a face fata situatiei prezente si nu va folosi comenzile parentale depasite.

3. Capacitatea de a fi intimi Intimitatea inseamna impartasirea deschisa a sentimentelor si dorintelor, cu o alta persoana. Sentimentele exprimate sunt autentice, asa ca intimitatea exclude posibilitatea parazitarii si a jucarii de jocuri. Cand o persoana este intima, va trece in Copil Liber, asigurandu-si intai siguranta, prin contract Adult si protectie Parentala.

GLOSAR

A DOUA REGULA DE COMUNICARE: “cand o tranzactie este incrucisata, rezulta o intrerupere a comunicarii, si pentru a restabili comunicarea, unul sau ambii indivizi au nevoie sa-si schimbe starile eului”. A NU FACE NIMIC (DOING NOTHING): comportament pasiv in care persoana isi directioneaza energia pentru a-si opri actiunile, in loc de a rezolva problemele. A PERIA (MARSHMALLOW-THROWING): (a da cuiva nalbe) a oferi aprecieri pozitive nesincere. A TREIA REGULA A COMUNICARII: “comportamentul care rezulta dintr-o tranzactie ascunsa, este determinat de nivelul psihologic si nu de cel social”. A1: Adultul din Copil. A2: starea eului de Adult. 61

A3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul introiectat al Adultului din parinte sau alta figura parentala. ACTIVITATE: modalitate de structurare a timpului, in care cei implicati au ca obiectiv atingerea unui scop declarat deschis si nu doar discutii in legatura cu atingerea acestuia. ACUZATORUL (BLAMER): a treia pozitie din miniscript, reflectand pozitia de viata Eu + Tu - . ADULT INTEGRAT: starea eului de Adult care incorporeaza calitatile pozitive ale Copilului si Parintelui. ADULTUL DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, reprezentind strategiile micului copil pentru testarea realitatii si rezolvarea problemelor. AGITATIE: comportamentul pasiv in care persoana isi directioneaza energia intro activitate repetitiva, fara tel, in loc de a o folosi pentru rezolvarea problemei. ANALIZA STRUCTURALA: analiza personalitatii, sau a unor serii de tranzactii, in termenii modelului starilor eului. ANALIZA TRANZACTIONALA: (Definitia ITAA) o teorie a personalitatii si o psihoterapie sistemica care duce la cresterea si schimbarea personala. ANALIZA TRANZACTIONALA: (definitia lui Berne) un sistem psihoterapeutic bazat pe analiza tranzactiilor si a lanturilor de tranzactii care apar in timpul sedintelor de terapie; (2) o teorie a personalitatii, bazata pe studiul starilor specifice ale eului; (3)o teorie a actiunii sociale, bazata pe analiza riguroasa a tranzactiilor, in interiorul unui numar complet si finit de categorii, bazate pe starile specifice ale eului implicate; (4) analiza unei singure tranzactii cu ajutorul diagramei tranzactionale (aceasta este analiza tranzactionala propriu-zisa). ANTISCRIPT: parte a scriptului pe care o persoana o intoarce in opusul sau, folosind in locul mesajului original, mesajul opus. ATRIBUIRE: un mesaj al scriptului care se refera la ceea ce ii spun parintii copilului ca este. AUTONOMIE: acea calitate manifestata prin eliberarea sau recuperarea celor trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea si intimitatea; orice comportament, gandire sau sentimente care sunt un raspuns la realitatea aici si acum si nu un raspuns la credintele scriptului.

62

BANCA DE MANGAIERI: colectia de amintiri ale mangaierilor obtinute in trecut, pe care individul le poate refolosi. BENEFICIU NEGATIV (PAY OFF): (al jocurilor) sentimente parazite simtite de jucator la incheierea jocului; (al scriptului) scena finala spre care este directionat scriptul. C1: Copilul din Copil. C2: starea eului de Copil. C3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul introiectat al Copilui unui parinte sau al unei figuri parentale. CADRANUL OK (OK CORRAL): diagrama in care cele patru pozitii de viata sunt corelate cu operatii sociale specifice. CADRU DE REFERINTA: structura raspunsurilor asociate care integreaza diferitele stari ale eului ca reactie la stimuli specifici; furnizeaza individului un set global perceptual, conceptual, afectiv si de actiune, folosit pentru a se defini pe sine, pe ceilalti si lumea. CATHEXIS: (in teoria energiei) constructie teoretica reprezentind energia psihica, postulata de Berne, pentru a explica schimbarea intre starile eului; (ca nume propriu) numele institutului format de familia Schiff si a “scolii” de AT care foloseste abordarea lor. COEFICIENTUL MANGAIERILOR: un amestec preferat al individului, referitor la diferitele tipuri de mangaieri. COMPORTAMENT PASIV: una din cele patru modalitati de comportament (a nu face nimic, supraadaptare, agitatie, incapacitare sau violenta) care indica prezenta desconsiderarii si care sunt folosite de individ ca o incercare de a-i manipula pe ceilalti sau mediul pentru rezolvarea problemelor sale. COMUTARE (SWITCH): punct dintr-un joc in care jucatorul schimba rolul, pentru a obtine beneficiul negativ. CONFUZIE (CROSSUP): moment de confuzie trait de jucator, imediat dupa comutare. CONSTANT: (despre starile eului) la fel ca exclusiv. CONSTIINTA CLARA (AWARENESS): capacitatea de a trai impresii senzitive pure, in maniera copilului nou nascut, fara interpretare.

63

CONTAMINARE: parte a continutului starii eului de Copil sau Parinte, pe care individul o confunda cu continutul Adult. CONTINUT: (al starilor eului) amintirile si strategiile stocate, clasificate ca apartinind diferitelor stari ale eului sau subdiviziunilor starilor eului, in modelul structural - cu alte cuvinte ce contine fiecare stare a eului; (al scriptului) setul de decizii precoce, unice fiecarui individ, care specifica ce se afla in scriptul individului. CONTRACT: un angajament bilateral explicit pentru o actiune care are un curs bine definit; un angajament Adult cu sine si/sau cu altcineva pentru a face o schimbare. CONTRAINJONCTIUNI: mesaje ale scriptului emise de Parintele parintelui, care sunt inmagazinate in Parintele copilului. CONTRASCRIPT: setul contrainjonctiunilor.

deciziilor

luate

de

copil

cand

se

supune

COPIL LIBER: o subdiviziune a Copilului, in modelul functional, care indica modul in care individul poate folosi aceasta stare a eului in exprimarea sentimentelor sau dorintelor, fara cenzura si fara a avea ca repere regulile sau cerintele sociale. COPIL NATURAL : Copil Liber. COPILUL ADAPTAT: o subdiviziune a Copilului in modelul functional, care indica in ce fel poate folosi individul aceasta stare a eului, in conformitate cu regulile si cerintele societatii. COPILUL REBEL: (folosit de anumiti autori) mod de exprimare a Copilului Adaptat, prin care individul se razvrateste impotriva regulilor, in loc de a le urma. COPILUL SOMATIC : Copilul din Copil. CURSUL VIETII: ce se intampla de fapt in viata individului (in opozitie cu scriptul, care reprezinta ce a planuit sa faca persoana, in prima copilarie). DE GRADUL DOI (SECOND-DEGREE): (despre jocuri sau scripturile de invins) a avea un beneficiu negativ suficient de important, pentru a nu fi acceptabil pentru o conversatie in cercul social al individului. DE GRADUL TREI (THIRD-DEGREE): (despre jocuri si scripturi de invins) a avea un beneficiu negativ care poate fi moartea, rani sau boli grave, sau probleme legale. DECIZIE PRECOCE (EARLY DECISION): la fel cu decizie. 64

DECIZIE: concluzia referitoare la sine, la ceilalti si la calitatea vietii, adoptata in copilarie, ca fiind cea mai buna cale disponibila de supravietuire si implinirea nevoilor, limitata de modalitatile copilului de a simti si de a testa realitatea. DESCONSIDERARE: ignorarea inconstienta a informatiilor relevante pentru rezolvarea unor probleme. DIAGNOSTIC COMPORTAMENTAL: o judecata facuta prin observarea comportamentului unui individ, referitoare la starea eului in care se afla individul. DIAGNOSTIC FENOMENOLOGIC: judecarea starii eului in care se afla o persoana, stare aratata de faptul ca individul retraieste evenimente din trecutul sau. DIAGNOSTIC ISTORIC: judecarea starii eului in care se afla un individ, strangand informatii reale despre parintii individului, figuri parentale si copilaria proprie. DIAGNOSTIC SOCIAL: judecarea starii eului in care se afla individul, prin observarea starii eului pe care o folosesc ceilalti in tranzactionarea cu acel individ. DIN SCRIPT (SCRIPTY): (despre comportamente, sentimente etc) aratate de individ cand este in script. DISPERARE (DESPAIR): a patra pozitie in miniscript, reflectind pozitia de viata Eu - Tu -. DRIVER PRIMAR: driver-ul pe care un individ il prezinta cel mai des, de obicei fiind si primul pe care il prezinta ca raspuns la stimulul tranzactional. DRIVER: una din cele cinci secvente comportamentale, aparuta intr-o perioada de timp cuprinsa intre o jumatate de secunda si cateva secunde, care reprezinta manifestarea functionala a contrascriptului negativ. ECONOMIA MANGAIERILOR: un set de reguli Parentale restrictive, referitoare la mangaieri. EGOGRAMA: o diagrama sub forma de coloane care prezinta o evaluare intuitiva a importantei fiecarei subdiviziuni din modelul functional al starilor eului din cadrul personalitatii fiecarui individ. ELASTIC (RUBBERBAND): un punct de similaritate intre situatia stresanta de aici si acum si o situatie dureroasa din copilaria persoanei, amintire care de obicei nu este constienta, la care persoana raspunde de obicei intrand in script. 65

ELECTROD: (folosit de anumiti autori pentru a descrie) Parintele din Copil. EPISCRIPT: un mesaj negativ al scriptului pe care parintele il transmite copilului in speranta magica ca facand asta parintele va fi eliberat de impactul acestui mesaj. EXAGERARE (GRANDIOSITY): exagerarea unei anumite trasaturi a realitatii. EXCLUDERE: eliminarea de catre individ, a uneia sau mai multor stari ale eului. EXCLUSIV: (referitor la starile eului) singura stare a eului ramasa operationala, cand celelalte doua sunt excluse. EXECUTIV: (despre stari ale eului) acea stare a eului care dicteaza comportamentul, in sensul posedarii controlului asupra aparatului muscular. FILTRUL MANGAIERILOR: un pattern individual de respingere si acceptare a stroke-urilor, astfel incit acestea sa fie conforme cu imaginea de sine. FOAMEA DE RECUNOASTERE: nevoia de recunoastere din partea celorlalti. FOAMEA DE STIMULI: nevoia stimularilor fizice sau mentale. FORMULA J: o formula care prezinta sase etape ale jocului (Momeala, Stratagema, Raspunsul, Comutarea, Confuzia, Beneficiul Negativ). FORMULA JOCULUI: la fel cu Formula J. FUNCTIE: (despre starile eului) cum sunt folosite sau exprimate starile eului. GRADUL UNU (FIRST-DEGREE): (despre jocuri sau scripturi de invins) a avea un beneficiu negativ, pe care persoana este gata sa il discute in cercul sau social. ILUZIE (DELUSION): (utilizat de Berne referitor la) contaminarea Adultului de catre Copil. INCAPACITARE: comportamentul pasiv in care persoana se face neputincioasa, in incercarea de a forta mediul sa rezolve o problema. INCONGRUENTA: nepotrivirea intre continutul deschis al comunicarii si semnele comportamentale prezentate de individul care comunica. INJONCTIUNI: mesaje negative, restrictive ale scriptului, emise de Copilul parintelui si inmagazinate in Copilul copilului.

66

INTIMITATE: mod de structurare a timpului in care oamenii isi exprima sentimentele si dorintele autentice, fara cenzura. INVINGATOR (WINNER): cineva care isi duce la indeplinire scopul declarat. INVINS/RATAT (LOSER): cineva care nu isi indeplineste scopul declarat. IPOTEZA CONSTANTEI: (in egograme) ipoteza conform careia atunci cand o stare a eului creste in intensitate, alta sau altele trebuie sa descreasca pentru a compensa schimbarea energiei psihice aparute, astfel incit cantitatea totala de energie sa poata ramine constanta. IZOLARE: mod de structurare a timpului in care individul nu tranzactioneaza cu ceilalti. JOC: (definitia lui Joines) procesul de a face ceva cu un motiv ascuns (1) care se afla in afara constiintei Adultului, (2) nu devine explicit pana cand participantii nu comuta modul in care se comporta si (3) care duce la faptul ca fiecare se simte confuz, neinteles si doritor de a da vina pe celalalt. MANGAIERE CONDITIONATA: o mangaiere legata de ceea ce face individul. MANGAIERE CONTRAFACUTA: o mangaiere care la suprafata pare pozitiva, dar care contine o “intepatura” negativa. MANGAIERE DE PLASTIC: o mangaiere pozitiva nesincera. MANGAIERE NECONDITIONATA: o mangaiere referitoare la ceea ce este individul. MANGAIERE NEGATIVA: o mangaiere pe care cel care o primeste, ol traieste ca neplacuta. MANGAIERE POZITIVA: o mangaiere, pe care cel care o primeste o percepe ca placuta. MANGAIERE: unitate de recunoastere. MARTIAN: interpretarea comportamentului si comunicarii umane care implica observatia fara prejudecati. MATRICEA DESCONSIDERARILOR: un model care analizeaza desconsiderarile in termenii zonei, tipului, nivelului MATRICEA SCRIPTULUI: diagrama in care transmiterea mesajelor scriptului este analizata in termenii starilor eului. 67

MESAJ INHIBITOR (STOPPER): cea de a doua pozitie din miniscript, reflectind pozitia de viata Eu - Tu -; o injonctiune pe care individul o aude cand se afla in aceasta pozitie. MESAJ LA NIVEL PSIHOLOGIC: un mesaj ascuns, de obicei transmis prin semne nonverbale. MESAJ LA NIVEL SOCIAL: un mesaj deschis, transmis de obicei prin continutul verbal. MESAJUL SCRIPTULUI: un mesaj verbal sau nonverbal de la parinti, pe baza caruia copilul isi formeaza concluzii despre sine, despre altii si despre lume in timpul procesului de formare a scriptului. MICUL PROFESOR: Adultul din Copil. MINISCRIPT: o secventa de comportamente din script si sentimente parazite, care incepe intotdeauna cu un driver, in care individul isi joaca scriptul intr-un timp scurt sau mediu, intarindu-si astfel scriptul. MOD: (de desconsiderare) la fel cu nivel. MODEL DECIZIONAL: punct de vedere filozofic conform caruia oamenii isi decid propriul destin si ca aceasta decizie poate fi schimbata. MODEL FUNCTIONAL: un model al starilor eului care divide starile eului pentru a ne arata cum le folosim (procesul lor). MODELUL (STRUCTURAL) DE ORDINUL DOI: un model structural in care starile eului sunt subdivizate, pentru a arata structura starii eului de Copil a individului si figurile parentale incorporate in Parinte. MODELUL DE ORDINUL UNU: un model al starilor eului, in care cele trei stari ale eului nu au subdiviziuni. MODELUL PAC: la fel cu modelul starilor eului. MODELUL STARILOR EULUI: un model care prezinta personalitatea in termeni de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil. MODELUL STRUCTURAL: un model al starilor eului, care arata ce apartine fiecarei stari a eului sau fiecarei subdiviziuni a starilor eului (arata continutul). MOMEALA (CON): un stimul tranzactional, care la nivel psihologic contine o invitatie la joc. 68

NEINVINGATOR (NONWINNER): un script in care beneficiul negativ nu implica nici castiguri mari, nici pierderi mari. NIVEL: (de desconsiderare) se refera la desconsiderarea existentei, semnificatiei, posibilitatilor de schimbare si abilitatilor personale. NOUA DECIZIE (REDECISION): inlocuirea unei decizii precoce care te limiteaza, printr-o noua decizie, care tine cont de resursele depline pe care le are adultul. OPTIUNI: tehnica de alegere a starilor eului in tranzactionare, pentru a iesi din schimburile “blocante” familiare si neconstructive cu ceilalti. P1: Parinte din Copil. P2: starea eului de Parinte. P3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul introiectat al Parintelui din parinte sau alta figura parentala. PARAZIT (RACKET): un set de comportamente din script, inconstiente, care intentioneaza sa manipuleze mediul si care duc la trairea sentimentului parazit. PARAZITARE (RACKETEERING): mod de tranzactionare in care individul cauta atentii de la ceilalti pentru sentimentul parazit propriu. PARINTE CRITIC: acelasi cu Parintele Normativ. PARINTE DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, care reprezinta versiunea fantasmata si magica pe care micul copil a receptionat-o de la parinti. PARINTE GRIJULIU (NURTURING PARENT): o subdiviziune a Parintelui, in modelul functional, care indica modul in care individul poate folosi aceasta stare a eului pentru a ingriji, a educa, a ajuta. PARINTE NORMATIV (CONTROLLING PARENT): o subdiviziune din Parinte, in modelul functional, care indica in ce fel poate utiliza un individ aceasta stare a eului pentru a critica, a dirija si a controla. PARINTELE MAGIC: Parintele din Copil. PARINTELE PORC (PIG PARENT): (folosit de unii autori pentru a desemna) Parintele din Copil. PASIVITATE: modul in care oamenii nu fac ceva, sau nu o fac eficient.

69

PATOLOGIA STRUCTURALA: contaminarea si/sau excluderea. PERMISIUNE (ALLOWER): opusul pozitiv al unui driver. PERMISIUNI (PERMISSIONS): (in script) mesaje pozitive, care te elibereaza de script, emise de Copilul parintelui si inmagazinate in Copilul din copil. PERSECUTOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ii considera pe ceilalti mai jos si ii minimalizeaza. PLANUL JOCULUI: serii de intrebari folosite pentru a analiza etapele jocului unui individ. POZITIA DE BAZA: aceeasi cu pozitia de viata POZITIA DE VIATA: credintele de baza ale unei persoane despre sine si despre altii, care sunt folosite pentru a justifica decizii si comportamente; atitudinea fundamentala pe care o are persoana in legatura cu valoarea esentiala pe care o percepe despre sine si despre altii. POZITIE EXISTENTIALA: la fel cu pozitia de viata. PRIMA REGULA DE COMUNICARE: “atata timp complementare comunicarea poate continua indefinit”.

cat

tranzactiile

ramin

PROCES: (al starilor eului) modalitatile in care un individ exprima starile eului in timp – cum sunt exprimate starile eului; (al scriptului) – modalitatile in care persoana isi traieste scriptul in timp – cum este trait scriptul. PROFILUL MANGAIERILOR: o diagrama cu coloane folosita pentru analizarea preferintelor individuale referitoare la a da, a lua, a cere, sau a refuza sa ofere mangaieri. PROGRAM: set de mesaje ale scriptului, transmise de Adultul parintelui si inmagazinate in Adultul copilului. RASPUNS: (intr-o tranzactie) comunicarea care este raspuns la stimul; (intr-un joc) serii de tranzactii ulterioare care urmeaza dupa Momeala si Stratagema si care reflecta mesajul lor ascuns. REDEFINIRE: distorsionarea modului in care persoana percepe realitatea, astfel incat sa se potriveasca cu scriptul sau. RASUL SPANZURATULUI (GALLOWS): o comunicare in care individul zimbeste, sau ride in timp ce face o afirmatie in legatura cu ceva dureros.

70

SALVATOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ofera ajutor altora, dintr-o pozitie de superioritate, avand credinta ca “ei nu sunt destul de buni sa se ajute singuri”. SCRIPT HAMARTIC: la fel cu scriptul de invins de gradul trei. SCRIPT: un plan de viata inconstient, facut in copilarie, reintarit de parinti, “justificat” de evenimentele ulterioare, care culmineaza cu alegerea unei alternative. SCRIPTUL APROAPE (ALMOST SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta: “Aproape am reusit, dar nu chiar”. SCRIPTUL BANAL: acelasi cu scriptul neinvingator. SCRIPTUL DE INVINGATOR (WINNING SCRIPT): un script in care beneficiul este fericit sau implinit si/sau implica succes in indeplinirea scopului propus. SCRIPTUL DE INVINS (LOOSING SCRIPT): un script in care beneficiul negativ este dureros sau destructiv si/sau care duce la esecul indeplinirii scopului declarat. SCRIPTUL DESCHIS (OPEN - ENDED SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta: “Dupa un anumit timp, nu voi sti ce sa mai fac”. SCRIPTUL DUPA (AFTER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta: “Daca astazi se intampla ceva bun, trebuie sa platesc maine”. SCRIPTUL MEREU (ALWAYS SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta: “Trebuie sa stau mereu in aceeasi situatie nesatisfacatoare”. SCRIPTUL NICIODATA (NEVER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta: “Nu pot obtine niciodata ceea ce imi doresc cel mai mult”. SCRIPTUL PANA CAND (UNTIL SCRIPT): procesul scriptului care reflecta convingerea: “Nimic bun nu se poate intampla, pana cand nu se intampla ceva mai putin bun”. SEMNALUL SCRIPTULUI: un indiciu corporal care indica ca individul a intrat in script. SENTIMENT AUTENTIC: sentimentul original necenzurat, pe care individul invata in copilarie sa il acopere cu un sentiment parazit.

71

SENTIMENT PARAZIT (RACKET FEELING): o emotie familiara, invatata si incurajata in copilarie, traita in mai multe situatii stresante si neadaptata rezolvarii problemelor de catre adult. SIMBIOZA DE ORDINUL DOI: o simbioza aparuta intre P1 si A1 a unei parti si C1 a celeilalte parti. SIMBIOZA: o relatie in care doi sau mai multi indivizi se comporta ca si cum ar forma o singura persoana, deoarece nu-si folosesc toate starile eului. SISTEMUL PARAZITARII (RACKET SYSTEM): un sistem de sentimente, ganduri si actiuni distorsionate si care se autointaresc, mentinut de granitele scriptului individului. SPONTANEITATE: abilitatea de a alege liber dintr-o gama larga de optiuni de simtire, gandire si comportament, inclusiv alegerea starii eului. STAREA EULUI DE ADULT: un set de comportamente, ganduri si sentimente care sunt raspunsuri directe la aici si acum si care nu sunt copiate de la parinti sau de la figurile parentale si nici nu sunt reluate din copilaria individului. STAREA EULUI DE COPIL: un set de comportamente, ganduri, sentimente reluate din copilaria individului, cu alte cuvinte o stare a eului arhaica. STAREA EULUI DE PARINTE: un set de comportamente, ganduri si sentimente care au fost copiate de la parinti sau alte figuri parentale: cu alte cuvinte o stare a eului imprumutata. STAREA EULUI: un pattern coerent de sentimente si experiente legat direct de un pattern coerent de comportamente corespunzatoare. STIMUL: comunicarea initiala din tranzactia individului (dupa care urmeaza raspunsul). STRATAGEMA (GIMMICK): un raspuns tranzactional care transmite la nivel psihologic ca persoana a acceptat invitatia de a juca. STRUCTURA: (in modelul starilor eului) clasificarea comportamentului, sentimentelor si experientelor individului, in termenii starilor eului. STRUCTURAREA TIMPULUI: felul in care oamenii isi petrec timpul cand sunt perechi sau in grup. SUPRAADAPTARE: comportament pasiv in care persoana se supune dorintelor pe care crede ca le au altii, fara a tine cont de propriile dorinte.

72

TIMBRU (STAMP sau TRADING STAMP): un sentimenta parazit, pe care individul il stocheaza, cu intentia de a-l schimba mai tarziu pentru un beneficiu negativ. TIP: (despre desconsiderare) daca desconsiderarea se refera la stimuli, probleme sau optiuni. TRANZACTIA BLOCANTA: o tranzactie al carei scop este evitarea unui subiect prin manifestarea dezacordului asupra definirii subiectului. TRANZACTIA DUBLA: o tranzactie ascunsa care implica patru stari ale eului. TRANZACTIE DE REDEFINIRE: o tranzactie tangentiala sau blocanta. TRANZACTIE INCRUCISATA: o tranzactie in care vectorii tranzactionali nu sunt paraleli, sau in care starea eului vizata nu este cea care raspunde. TRANZACTIE PARALELA: la fel cu tranzactie complementara. TRANZACTIE TANGENTIALA: o tranzactie in care stimulul si raspunsul se refera la subiecte diferite, sau se refera la acelasi subiect, dar din perspective diferite. TRANZACTIE ASCUNSA: o tranzactie in care mesajul deschis este transmis in acelasi timp cu cel ascuns. TRANZACTIE UNGHIULARA: o tranzactie ascunsa care implica trei stari ale eului. TRANZACTIE: un stimul tranzactional si un raspuns tranzactional; unitatea de baza a discursului social. TRECEREA TIMPULUI (PASTIME): mod de structurare a timpului, in care oamenii vorbesc despre un subiect dar nu au nici o intentie de a actiona in legatura cu acesta. TRICOU (SWEATSHIRT): un motto, semnalat nonverbal de catre o persoana, care actioneaza ca o invitatie ascunsa la joc sau parazitare. TRIUNGHIUL DRAMATIC: diagrama care ilustreaza felul in care persoanele pot adopta sau schimba cele trei roluri din script (Persecutor, Salvator, Victima). VECTOR: sageata, intr-o diagrama tranzactionala, care leaga starea eului din care porneste comunicarea, cu starea eului careia ii este adresata.

73

VICTIMA: (in Triunghiul Dramatic) persoana care se vede ca fiind inferioara si care crede ca merita sa fie minimalizata sau ca este incapabila sa se descurce fara ajutor. VIOLENTA: un comportament pasiv, in care persoana isi directioneaza energia destructiva in exterior, in incercarea de a forta mediul sa rezolve o problema. VRAJITOARE (WITCH): (folosit de unii autori) Parintele din Copil. VRAJITOR (PARINTE): (folosit de unii autori) Parintele din Copil. ZONA: (de desconsiderare) in care desconsiderarea se refera la sine, la altii sau la situatie.

74