amintirile luptatorilor anticomunisti

In afara zecilor de grupuri mici, raspandite pe toti versantii Carpatilor, au ex istat si cateva mari organizatii de rezistenta armata, conduse de militari de ca riera: colonelul Gheorghe Arsenescu, organizatia capitanului Toma Arnautoiu in M uscel sau a capitanului Sabin Mare din Fagaras. Lupta a fost intotdeauna inegala. Impotriva fiecarui grup de partizani, erau tr imise forte considerabile ale Securitatii, Ministerului de Interne si chiar Arma ta. Companii, batalioane, caini dresati, avioane. Era riposta unui regim care fu sese adus de tancurile sovietice. Poate nu intamplator Bucovina este prima care in primavara anului 1944 se ridica impotriva armatei sovietice de ocupatie. Cand frontul sovietic a ajuns pe linia Putna-Sucevita-Gura Humorului, bucovinenii au fost pusi in fata alternativei: ori evacuarea spre interiorul Uniunii Sovietice , ori bejenia in munti. Multi dintre cei peste o suta de mii de bucovineni dislo cati de Sovietici la 30-40 km, si mai mult, in spatele frontului au revenit pe f uris in apropierea liniilor romano-germane, refugiindu-se pe versantii Obcinei M ari. Intre ei, fratii Vatamaniuc impreuna cu familiile. Gavril Vatamaniuc povesteste aceasta experienta: "Acolo, prin vagaunile muntilor, si-au construit colibe si au ramas acolo. Erau pe comuni, oarecum, grupate, si pe familii. De exemplu coliba condusa de fratel e meu Ion Vatamaniuc, care a fost comandant de partizani. Numara pan' la cinspedouazeci de indivizi in fiecare coliba. Si au luat masuri de siguranta, pentru c a oamenii stiu ca din nouasutesaispre'ce ce'nsamna Muscal, ce'nsamna Rus, si au fost si pe front, si acolo, fiind hotar cu ei, stiam ce'nsamna bolsevismu', ce'n samna comunizmu'! "Fratele meu folosea o ascunzatoare intr'o vagauna de parau foarte adanca -- cu scara coborau; dupa ce coborau acolo, luau scara. Si supt malu' acestui parau, ca un fel de grota, s'ascundeau acolo." Pentru asemenea ascunzatoare, in fundul unei vagauni, din prea multa grija pent ru viata clanului sau, Ion Vatamaniuc traieste tragedia pierderii primului sau c opil, nascut in zilele de bejenie. "In momentul cand au venit Rusii, au coborit in grota respectiva, acolo in fund ul paraului, unde a si fost botezat copilu', o fetita numita Ioana, deosebit de frumoasa, cu ochi albastri, colo'n fundu' paraului era foarte frig. Si, in momen tul cand Rusii i^mblau pe la colibe, scotoceau, trageau cu automatele prin impre jurimi, copilu' a inceput sa scanceasca din cauza frigului probabil. Atunci, tat al, vazand nenorocirea, pentru ca Rusii dadeau grenadi pi ei, acolo, sau ii scot eau de-acolo si-i duceau in Siberia, cum s'a intamplat cu altii, a pus o perna p e fatza copilului. Si Rusii s'au invartit cam mult pe-acolo. Cand au plecat Rusi i, cand a luat perna, copilul era fara viata!" Hartuite de Sovietici, cateva mii de familii se refugiaza intr'o noapte in spat ele liniilor romanesti. Din ordinul marelui stat major, o parte dintre barbatii refugiati aveau sa formeze un batalion "Fix"[?]: "Astfel, generalul Camarasu cu colonelu' Constantinescu [...] au fost numiti sp ecial sa se ocupe cu organizarea luptei de rezistenta, a partizanilor, in Bucovi na. Asa a luat fiinta batalionul "Fix[?]--Bucovina". Acest batalion, compus dint r'o mie trei sute de oameni, erau n u m a i bucovineni. Dar tre' sa fac o preciz are: aproximativ trei sute erau din Bucovina de Nord si din U-cra-i-na! Din orga nizatia lui [Stepan] Bandera" [n.m.: Bandera a fost asasinat prin '58 in Mu:nchen cu un pistol special cu car tus de cianura de catre agentul KGB Stasinski, care dupa un an a revenit in Germ ania unde s'a predat autoritatilor]. In acelasi timp, au fost constituite si grupe mobile de partizani, avand misiun i precise. "Una condusa de Vladimir Macovenciuc, una condusa de Cenusa Constantin si una c ondusa de Vatamaniuc Ion, fratele meu. Macovenciuc avea misiunea mai mult sa atace pe posturile fixe din fatza si din spatele liniilor. Cenusa Constantin, cu informatiile -- foaaarte-foaaarte pretio ase informatii aducea! --, iar Vatamaniuc Ion numai misiunea s'aduca prizonieri!

La 23 August, batalionul "Fix" s'a imprastiat, ce-a mai ramas din lupta cu Rusi i, s'au imprastiat in felu' urmator: o parte a urmat trupele germane. Nu-se-stie-nici-azi-ni-mic de urma acelor oameni!!! O parte a ramas in munti...". Acesti luptatori aveau sa continue impotrivirea fata de sovietizare si comunism , alaturi de celelalte grupuri de rezistenta din intregul lant carpatic. De ce s i-au parasit rostul in floarea vietii atatea sute de oameni? Vasile Valusescu di n grupul Teregova , Banat, a avut pe frontul de Rasarit revelatia a ceea ce ins eamna comunismul: "Majoritatea celor care au fost cu mine in Rusia credeau ca mizeria care o'ntal neam e datorita razboiului. Eu am stat de vorba cu multi cetateni de acolo. Si m i-am dat seama ca acest dezastru e cauzat de regimul comunist care a stapanit la ei. Si am ajuns sa-mi dau seama ca s^ntem in aceeasi situatie. Si asta m'a facu t sa iau calea muntilor, in-di-fe-rent care va fi rezultatul! Lucru clar: prefer am moartea vietii care ni se oferea!!" Pentru Mihai Timaru, partizan in grupul Ion Paragina din Vrancea, rezistenta arm ata avea un rost bine determinat, chiar daca s'a dovedit ulterior iluzoriu: "Se credea in coflict atuncea intre Tito si Stalin. Si trebuia sa treaca apele rusesti aicea, in Tara Vrancei, si noi aveam un rol important! Rostu' si rolu' n ostru era sa mentinem o atmosfera de nadejde, de speranta, c'a inceput destramar ea..." Regimul comunist i-a numit intotdeauna "banditi & legionari" pe toti aceia care , luand calea codrului, cu arma in mana, alesesera viata de fugar haituit de Sec uritate si, pana la urma, moartea. Acesti oameni erau de fapt tarani, studenti s i elevi, ofiteri deblocati din armata romana de catre noul regim. Toti se impotr iveau comunismului, sovietizarii, ateismului -- angajandu-se intr'o disperata lu pta de guerrilla. In Valea Prahovei, de pilda, a existat o organizatie, numita "Sumanele negre", formata numai din fosti ofiteri, condusa de Gavrila Olteanu, fost comandant al g arzilor lui Maniu. Acestia voiau sa initieze o miscare nationala de rezistenta. In Mai '46, cei mai multi sunt arestati, iar Gavrila Olteanu se sinucide in timp ul anchetei dela Securitate. Cand a luat drumul muntilor, Ioan Gavrila Ogoranu avea 24 de ani si era student in ultimul an la Agronomie, in Cluj. In '49, formase alaturi de fratii Hasiu or ganizatia "Armata Nationala Romana", care a rezistat pana in 1955. Cum era ea st ructurata? "Eram, asa-sa-zic, organizati pe 'etaje'. Cei care dintre noi isi rupsesera ori ce punti de legatura in urma, ei practic..., nici o impacare nu mai putea fi cu comunismul..., prin insusi faptul c'ai pus mana pe-o arma, se termina!... Au fos t in jur de 20 de oameni, majoritatea studenti, elevi, tarani de [...] si ofiter i. Erau dup'aceea altii care-ar fi..., erau gata sa vina oricand la noi cand luc rurile ar fi avut o intorsura favorabila noua si care intre timp ne sprijineau.. ." Luptatorii lui Ioan Gavrila au primit un sprijin considerabil de la grupul cond us de invatatorul Ion Pridon. El organizase oamenii din satele invecinate dupa t oate regulile militare. Mihai Timaru, fost ofiter de cariera [n.m. deblocat! vezi si serialul "Memorial ul durerii", de Lucia Hossu-Longin], cu convingeri anticomuniste, isi agatase sa bia in cui si isi cultiva via. A intrat in grupul Paragina-Voinea din Vrancea in ca dela inceput, in '48. Cartea de vizita era intotdeauna: increderea. "Grupul era format din doua echipe. Ambele grupuri erau in jur de 35 de oameni. Asa eram impartiti ca masura de siguranta, deci in doua bordeie. Centrul, de fa pt, era pe Paraul Porcului, pe locul unde a murit Ecaterina Teodoroiu [= in prim ul razboi mondial]. Era un consens intre noi, ca nu ne intrebam unul pe altul un de am fost. Numai cu Paraginu, eu cu el si el cu mine, ne dadeam socoteala fieca re ce am facut." In Dobrogea, organizatia condusa de Gogu Puiu si fratii Fudulea era astfel stru cturata, incat niciunul dintre membri nu-si cunostea legaturile, nici dupa nume, nici dupa adresa. Zoe Radulescu, fiica lui Gogu Puiu, s'a nascut in inchisoarea de femei [din] Mislea, unde fusese aruncata mama ei. De la fosti camarazi de ar

me ai tatalui sau a aflat amanunte uimitoare: "La modul general, ei erau asa de bine organizati, ca nu se cunosteau unii pe al tii! Aveau curieri. Iar curierii erau alesi in asemenea fel, incat ei sa nu se c unoasca, sa nu stie cum il cheama, sa nu stie de unde sa-l ia, sa nu aiba nici u n reper!" Cum traiau insa acesti oameni? Gavril Vatamaniuc a stat cinci ani in ascunzator ile Obcinei Mari, ducandu-si viata dupa reguli respectate fara gres. De pilda, a legerea locului pentru construirea bordeiului. "Desisul sa fie in asa fel, incat numa' mistretul sa poata intra! Oamenii insa intrau foaaarte greu acolo! Si sa fie auziti de la mare distanta, sute de metri, cand ^ntra in desisul respectiv! Sa fie un parau prin apropiere, incat [-umu'?? ?] sa fie antrenat de curentii de pe parau la vale, s'nu fie lucrare forestiera in imprejurimi, sa nu poata i^mbla femei la smeura sau la ceva, sa fie un desis fara fructe. Panzele de paianjen de pe poteci noi sa nu le rupem! Noi le ocoleam , pentru ca acele era reper pentru noi. La o anumita inaltime, ca acolo, daca tr ecea lupu', mistretu', nu putea ajunge -- numa' omu' sau cerbu'!" N'a fost usoara viata -- isi aminteste Ioan Gavrila Ogoranu --, caci mergea gre u si cu aprovizionarea, si cu pastrarea alimentelor: "Pastram branza, pastram carne in munte. Mai trebuia sa ducem niste grau, niste porumb. Am avut si-o moara! O moara de mana, dar, in cele din urma, am ajuns... , graul il fierbeam si porumbul la fel." Fara ajutorul familiei, prietenilor si adesea al unor necunoscuti, luptatorii di n munti n'ar fi putut rezista. Au fost si situatii, isi aminteste Gavril Vataman iuc, in care partizanii se furisau in propriile gospodarii unde, in gropi stiute numai de ei, dosisera grau, porumb, legume si fructe uscate. Ciobanii si muncitorii forestieri erau un pretios sprijin pt. luptatorii din mu nti. "Apelam la cate 2-3 muncitori pe care-i cunosteam, si ne-aducea, nu prea mult, c a nu putea, ca ei era suspect ca le facea control: 'Pentru cini duci atata manca re?' 'Merg pt. o zi'. Si atunci, multi dintre ei lasa mancarea lor pentru o zi, munceau flamanzi..." De unde aveau insa arme si munitie? Regimul comunist a acreditat, nu numai idee a ca partizanii erau parasutati din strainatate, dar si ca alimentele si armamen tul veneau pe aceeasi cale. Or, din marturiile supravietuitorilor nu reiese aces t lucru. Ioan Gavrila Ogoranu: "Dupa o buna traditie locala, tot soldatul care se'ntorcea din razboi nu venea cu mana goala, si-aducea o pusca cu ceva munitii si le punea de-o parte, ca nu s e stie... In plus de asta, noi am avut oameni inca in armata, activi, ofiteri & subofiteri, chiar l-as aminti pe plutonierul Partenie Cosma, care era seful depo zitului de munitie de langa Fagaras si care era trup si suflet alaturi de [noi?] ." Sprijinul localnicilor mergea pana acolo, incat, din unele depozite de armament , partizanii ieseau cu camionul -- povesteste Zoe Radulescu, fiica lui Gogu Puiu din Dobrogea: "Simpatia fata de miscarea organizata de tata (si de tata) era atat de mare, in cat militieni, sefii de post, lasau efectiv usile deschise, din camerele cu muni tie, ca ei sa poata sa se duca sa mai..., si dupa aceea spuneau ca 'banditii i-a u devastat'. Aveau, in diverse unitati militare, si din Constanta, si din judet, oameni ai lor care le furnizau arme! Va dati seama: cum putea sa iasa cu un cam ion incarcat cu arme dintr'o unitate militara?" Acesti luptatori din rezistenta cautau sa pastreze vie speranta populatiei ca, odata cu inrautatirea relatiilor cu Moscova, Occidentul, Americanii in primul ra nd, vor veni si vor elibera tara de sub ocupatia sovietica. Lupta partizanilor a vea un caracter devensiv si de pregatire, in asteptarea unui moment favorabil in terventiilor armate. Gogu Puiu, seful rezistentei din Dobrogea, era se pare preg atit in acest sens, dupa cum a aflat fiica lui, Zoe Radulescu: "Tata stia ca in primavara lui '48 ca va avea loc un foarte mare val de arestar i -- un fel de 'noapte a cutitelor lungi', cea din 14/15 Mai, cand au fost arest ati o mie de studenti si dusi la Pitesti si a'nceput 'fenomenul Pitesti'--, tata stia ca va fi o astfel de noapte de arestari, care va fi semnalul pentru el sa

porneasca lupta, pentru ca vor veni Aliatii sa-l ajute!"... Aliatii n'au venit insa niciodata! Dar partizanii n'au cedat, cu toate ca le de venise de acum clar ca sacrificiul lor avea sa fie inutil. Au continuat sa lupte impotriva Securitatii si Militiei, fara a comite insa acte de sabotaj impotriva unor obiective militare sau industriale! N'au aruncat poduri sau cai ferate in aer, n'au terorizat sate! In schimb, acolo unde au putut, au alungat autoritatil e comuniste nou instalate, au avut ciocniri cu Militia si Securitatea, care se a flau pe urmele lor. Intr'o astfel de lupta, a pierit in '47 Vladimir Macovenciuc din Bucovina. Poves teste Gavril Vatamaniuc: "Atunci, ce-a mai ramas din grupul lor au fost incercuiti intr'o casa, si, dupa o zi de lupta, de dimineata pana pe'nserate, casei i s'a dat foc, si n'a scapat nici unu'". Cu toata indarjirea, iscusinta si masurile conspirative ale luptatorilor, misca rea de rezistenta armata din muntii Romaniei a sfarsit prin a fi innabusita. Gru purile cadeau rand pe rand dintr'un singur motiv -- spune Ioan Gavrila Ogoranu: "Practic am cazut prin acelasi procedeu, prin acelasi (sa zic) pacat al, al ist oriei noastre, prin care au cazut toti luptatorii: deci __prin vanzare__. Si chi ar destul de curand am aflat cum s'au petrecut lucrurile, si-i vorba de un ofite r de Securitate care s'a caznit s'ajunga preot in satele de sub munte. Preotul a devarat a fost arestat, a fost adus el. Aici e-o problema un pic delicata, pentr u ca nu putea primi un ofiter de Securitate unda verde intr'un sat de sub munte, daca n'ar fi fost... _ajutat_ de cineva!... Ei, o coada de topor... Ei, acesta, dupa propria lui marturisire cu care se lauda ([...] asta pe timpul lui Ceauses cu), a fost ca , spune el, . Lumea isi inchipuia ca are un preot in fatza. Si unii stiau, altii erau mai prudenti... Pana cand s 'a gasit o femeie care a spus parintelui. Securitatea actiona pe mai multe cai, spre a-i sili pe cei ce stiau cine si und e se ascunde in munti, sa marturiseasca. Familiile partizanilor erau arestate, s upuse unor chinuri cumplite, alte ori rudele si prietenii erau amenintati cu dep ortarea. Aceste presiuni deveneau de nesuportat si nu rare au fost cazurile cand luptatorii din rezistenta s'au predat spre a-si cruta familiile.