America Centrala Si de Nord

america centrala si de nord america de nord

PDF generat folosind librăria cu sursă deschisă mwlib. Vedeți http://code.pediapress.com/ pentru mai multe informații. PDF generated at: Sun, 03 Jul 2011 15:18:02 UTC

Conținut Articole America de Nord

1

Anguilla

4

Antigua și Barbuda

6

Aruba

7

Bahamas

9

Insulele Bermude

11

Insulele Virgine Britanice

13

Belize

16

Barbados

19

Canada

21

Insulele Cayman

33

Insula Clipperton

35

Costa Rica

37

Cuba

45

Dominica

52

Republica Dominicană

53

El Salvador

56

Groenlanda

57

Grenada

62

Guadelupa

66

Guatemala

71

Haiti

74

Honduras

77

Jamaica

82

Martinica

86

Mexico (dezambiguizare)

90

Montserrat

91

Insula Navassa

93

Antilele Olandeze

94

Nicaragua

96

Panama

100

Puerto Rico

103

Saint Barthélemy

105

Sfântul Cristofor și Nevis

107

Sfânta Lucia

109

Insula Sfântul Martin

112

Saint Pierre și Miquelon

117

Sfântul Vicențiu și Grenadine

121

Trinidad-Tobago

129

Insulele Turks și Caicos

130

Statele Unite ale Americii

132

Insulele Virgine Americane

141

America Centrală

143

Referințe Sursele și contribuitorii articolului

145

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor

147

Licențele articolului Licență

153

America de Nord

1

America de Nord America de Nord

Suprafață

24.709.000  km²

Populație

528.720.588(est. iulie 2008)o[›]

Densitate

22,9 locuitori/km²

Țări

23 (lista țărilor)

Limbi

Limba engleză Limba franceză Limba spaniolă altele

Cele mai mari orașe Mexico City, New York, Los Angeles, Chicago, Miami, Philadelphia, Toronto, Dallas, Boston, Houston, Atlanta și altele Fus orar

multiplu de la UTC-10 la UTC)

America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic,la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arctic și la sud de Marea Caraibelor si de America de Sud. America de Nord are o suprafață de 24.709.000 km² ce reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei sau 16,5% din uscat.Populația continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni.Este al treilea continent ca suprafață, după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa. Dacă se consideră continentul american ca un întreg, cuprinzând atât America de Nord și Centrală (în emisfera nordică a planetei nostre), și, respectiv America de Sud (care este situată în emisfera sudică a Terrei), atunci America are o suprafață totală de peste 42.000.000 km2, care este foarte apropriată de a Asiei. Ambele Americi sunt situate în emisfera vestică a planetei noastre. Harta politică a Americii de Nord

America de Nord

2

Etimologia Teoria care se bucură de cea mai largă aceptare este aceea conform căreia Americile au fost denumite după exploratorul italian Amerigo Vespucci de către cartografii germani Martin Waldseemüller și Matthias Ringmann. Vespucci după ce a explorat America de Sud între 1497 și 1502 , a sugerat ca Americile sunt de fapt un nou continent, fiind primul european care a realizat că acestea nu sunt Indiile de Est.

Istoria Pentru detalii, vezi: Istoria Americii de Nord.

Geografia Pentru detalii, vezi: Geografia Americii de nord. În partea sa nordică, America de Nord are două mari lanțuri muntoase: Munții Stâncoși în vest și Apalași în est. Între ei se întind câmpii fertile brăzdate de Mississippi. Între Canada și SUA există Marile Lacuri. Cele mai mari chei ale lumii, Marele Canion, din sud-vestul SUA, este una din minunile naturale ale Americii de Nord.

Fauna Continentul nord-american reprezintă un mediu propice pentru numeroase specii de animale. În zonele umede, care includ lacuri, râuri, mlaștini se găsesc păsări de apă și mamifere semiacvatice. Fauna pădurilor de conifere include porci spinoși, iepuri sălbatici, lupi, râși.

Țări și teritorii Țara sau Teritoriul

Densitatea Suprafața Populația [1] [1] (pe km²) (km²) (est.iulie 2008)

Capitala

Anguilla (UK)

102

14108

138.3 The Valley

Antigua și Barbuda

443

84522

190.8 St. John's

193

101541

526.1 Oranjestad

[3]

307451

431

281968

654.2 Bridgetown

22966

301270

13.1 Belmopan

53

66536

153

24041

[3]

33212696

262

47862

6

0

51100

4195914

110860

11423952

103.0 Havana

754

72514

96.2 Roseau

Republica Dominicană

48730

9507133

195.1 Santo Domingo

El Salvador

21040

7066403

335.9 San Salvador

[2]

Aruba (Netherlands) Bahamas Barbados Belize

10070

Bermuda (UK) Insulele Virgine Britanice Canada Cayman (UK) Insula Clipperton (France) Costa Rica Cuba Dominica

9984670

30.5 Nassau

1255.4 Hamilton 157.1 Road Town 3.7 Ottawa 182.7 George Town 0.0 — 82.1 San José

America de Nord

3 Groenlanda (Danemarca) Grenada

2166086

57564

0.027 Nuuk

344

90343

262.6 St. George's

[4]

[4]

Guadeloupe (France)

1780

452776

254.4 Basse-Terre

Guatemala

108890

13002206

119.4 Guatemala City

27750

8924553

321.6 Port-au-Prince

112090

7639327

68.2 Tegucigalpa

10991

2804332

Haiti Honduras Jamaica

[4]

Martinique (France)

1100

[4]

436131

255.1 Kingston 396.5 Fort-de-France

[3]

109955400

102

5079

5

0

960

225369

234.8 Willemstad

[3]

5785846

48.1 Managua

78200

3309679

42.3 Panama City

[3]

3958128

446.2 San Juan

Saint Barthélemy (Franța)

21

7492

356.8 Gustavia

Sfântul Cristofor și Nevis

261

39817

Sfânta Lucia

616

159585

259.1 Castries

54

29376

544.0 Marigot

242

7044

Saint Vincent și Grenadine

389

118432

[2]

5128

1047366

430

22352

[3]

303824640

[3]

109840

24646412

528720588

Mexico

1923040

Montserrat (UK) Insula Navassa (SUA) Antilele Olandeze (Olanda)

[2]

Nicaragua

120254

[2] [6]

Panama

Puerto Rico (USA)

8870

Saint Martin (France) Saint Pierre și Miquelon (France)

Trinidad și Tobago

Turks și Caicos (UK) [7]

United States

Insulele Virgine Americane (USA) Total

9826630 346

57.2 Mexico City 49.8 Plymouth; Brades[5] 0.0 —

152.6 Basseterre

29.1 Saint-Pierre 304.5 Kingstown 204.2 Port of Spain 52.0 Cockburn Town 33.2 Washington, D.C. 317.5 Charlotte Amalie 22.9

America de Nord

4

Demografie Pentru detalii, vezi: Demografia Americii de Nord.

Vezi și • Listă de fluvii din America • Pasajul de nord-vest

Referințe [1] Suprafața și populația sunt luate din The 2008 World Factbook care utilizează date valabile în iulie 2008. [2] În funcție de definiție, Aruba, Antilele Olandeze, Panama, și Trinidad și Tobago sunt țări ce au teritorii și în America de Sud și în America de Nord. [3] Water area makes up a considerable portion of this entity's total area. Therefore, for a more accurate figure on which to calculate population density, this figure includes land area only. [4] Estimates as of July 2006. Since Guadeloupe and Martinique have been upgraded from overseas departments to regions of France, they are no longer listed separately in The World Factbook. Therefore, these figures are from the last edition in which they appear -- 2006 (http:/ / www. umsl. edu/ services/ govdocs/ wofact2006/ index. html). [5] Due to ongoing activity of the Soufriere Hills volcano beginning in July 1995, much of Plymouth's de jure capital was destroyed and government offices were relocated to Brades. [6] Panama is generally considered a North American country, though some authorities divide it at the Panama Canal; land area and population figures are for the entire country. [7] Includes the U.S. state of Hawaii, which is distant from the North American landmass in the Pacific Ocean and is, thus, commonly included with the other territories of Oceania.

kbd:Ишъхъэрэ Америкэ

Anguilla Anguilla

Deviză: Strength and Endurance (engleză: Putere și Anduranță) Imn: God Save the Queen

Anguilla

5

Capitală

The Valley Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=18°3′N63°3′V18.05, 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7=type:country(102 km²) 8= 9=

Cel mai mare oraș

The Valley

Limbi oficiale

engleza

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - 

Regină

Elisabeta a II-a

 - 

Guvernator William Alistair Harrison Independență Suprafață

 - 

Total

102 km² km² (locul Locul 220)

 - 

Apă (%)

neglijabil Populație

 - 

Estimare 

13.477 (locul Locul 221)

 - 

Densitate

132/km² loc/km² 

Monedă Prefix telefonic

Dolar est caraibean (XCD) ++1-264

Domeniu Internet

.ai

Fus orar

UTC4-4 modifică

[2]

 

Anguilla este o insulă în Antilele Mici. Are o suprafață de 91 km², și 12.000 locuitori (2000). Împreună cu încă câteva insule de corali mici și nelocuite, Anguilla a fost o colonie a coroanei britanice între 1650 și 1967. Din 1968 până în 1980 a aparținut statului insular Saint Kitts și Nevis, iar din 1980, Anguilla a primit autonomie internă, dar a rămas dependentă de Regatul Unit. Sediul administrației se află în The Valley (cca. 600 loc.)

Vezi și • Steagul Anguillei

Legături externe • Anguilla în CIA factbook [3]

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Anguilla& language=ro& params=18_3_N_63_3_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Anguilla?action=edit& section=0 [3] http:/ / www. cia. gov/ cia/ publications/ factbook/ geos/ av. html

Antigua și Barbuda

6

Antigua și Barbuda Antigua și Barbuda Antigua and Barbuda

Deviză: Each Endeavouring, All Achieving Imn: Fair Antigua, We Salute Thee

Capitală

Saint John's 24,226 (2000) Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=17°7′N 61°51′V 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7=type:country(442 km²) 8= 9=

Cel mai mare oraș

Saint John's

Limbi oficiale

Engleza

Sistem politic

Monarhie constituțională

 - 

Regină

Elisabeta a II-a reprezentată de Sir James Carlisle, Guvernator General

 - 

Prim-ministru

Baldwin Spencer Independență

 - 

De Regatul Unit pe 1 noiembrie, 1981 Suprafață

 - 

Total

442 km² km² (locul Locul 180)

 - 

Apă (%)

neglijabil Populație

 - 

Estimare 

67.448 2002 (locul Locul 185)

 - 

Densitate

152 km² loc/km² 

Monedă Prefix telefonic

Dolarul Est Caraibean (EC$) = 100 cenți +1-268

Antigua și Barbuda

7

Domeniu Internet

.ag

Fus orar

UTC/UTC+4 modifică

[1]

 

Antigua și Barbuda este o țară insulă localizată în estul Mării Caraibelor la limita cu Oceanul Atlantic. Antigua și Barbuda sunt situate în mijlocul insulelor de sub vânt în estul Caraibelor, la 17 grade nord de ecuator. Antigua și Barbuda sunt două insule din arhipelagul Antilelor Mici, arhipelag care conține arhipelagul Guadeloupe la sud, Montserrat la sud-vest, Saint Kitts și Nevis la vest și Saint Barthélemy și Saint Martin la nord vest.

Istoria Pentru detalii, vezi: Istoria Antiguei și Barbudei. Descoperită de Cristofor Columb în 1493, Antigua este colonizată de englezi începând din 1632 și cedată oficial de Spania Angliei în 1667. În 1967 devine teritoriu autonom al Uniunii Indiilor de Vest, stat asociat cu Regatul Unit. Antigua și Barbuda își proclamă la 1 noiembrie 1981 independența în cadrul Commonwealth-ului.

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Antigua_%C8%99i_barbuda?action=edit& section=0

Aruba Aruba

Capitală (și cel mai mare oraș)

 - 

Oranjestad Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=12°33' lat.N, 70°06' long.W 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7= 8= 9=

Limbi oficiale

Olandeza

Sistem politic

Republica Democratica

Regina

Beatrix a Olandei

Aruba

 - 

8 Prim-ministrul

Nelson O. Oduber Independență

 - 

componenta a Regatului Olandei Suprafață

 - 

Total

193 km2 km² (locul Locul -)

 - 

Apă (%)

0% Populație

 - 

Estimare 

71.891 loc. (locul Locul 195)

 - 

Densitate

65 loc./km2 loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 

 - 

Total

2.130.000$ 

 - 

Pe cap de locuitor

21.800$ 

Monedă Prefix telefonic

Florin-ul aruban(AWG) ++297

Domeniu Internet

.aw

Fus orar

UTC - 4 modifică

[1]

 

Aruba este o insulă și un teritoriu dependent (180 km², 88.000 locuitori, capitală Oranjestad) făcând parte din Regatul Țărilor de Jos în America centrală caraibeană. Situată în Marea Caraibelor puțin la nord de peninsula Paraguaná (Venezuela), este o insulă de mică altitudine și aridă. Economia bazată pe rafinăriile de petrol, a fost recent diversificată prin sectoarele turism și finanțe off shore. Aruba a făcut parte din Antilele Olandeze, de care s-a separat la 1 ianuarie 1986. Era prevăzută obținerea independeței în 1996, dar tranziția a fost oprită în 1994 printr-un acord între guvernele Olandei, Arubei și Antilelor Olandeze.

Vezi și • Listă de insule • Bonaire • Curaçao

Personalități marcante • Bobby Farrell, cântăreț

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Aruba?action=edit& section=0

Bahamas

9

Bahamas Bahamas Commonwealth of The Bahamas

Deviză: Forward Upward Onward Together Imn: March On, Bahamaland

Capitală (și cel mai mare oraș)

Nassau Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=24°4′ N 77°20′ W 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7= 8= 9=

Limbi oficiale

Engleza

Sistem politic

Monarhie constituțională

 - 

Regină

Elisabeta a II-a

 - 

Prim-Ministru Hubert Ingraham Independență

 - 

10 iulie 1973 Suprafață

 - 

Total

13.940 km² km² (locul 155)

 - 

Apă (%)

28% Populație

 - 

Estimare 

301.790 (locul 168)

 - 

Densitate

21/km² loc/km² 

Monedă Prefix telefonic

dolar din Bahamas (BSD) +1-242

Domeniu Internet

.bs

Fus orar

UTC – 5

Bahamas

10

modifică

[1]

 

Bahamas este un stat nord-american, format din două mii de atoli și 700 de insule. Este localizat în Oceanul Atlantic, la est de Florida și Statele Unite ale Americii și la nord de Cuba.

Istorie Descoperiri arheologice recente indică faptul că oamenii au trăit pe insulele din arhipelagul Bahamas începând cu anii 300-400 e.n. Acești oameni probabil veneau din Cuba și foloseau oceanul ca sursă de hrană. În secolul al X-lea (aproximativ 900-1500 e.n.), în Bahamas s-au stabilit indienii Lucayan - un subgrup al indienilor Arawaks. Lucayan-ii părăsiseră Antilele Mici pentru a-și evita dușmanii, indienii Carib, care erau războinici neînfricați și canibali. Un grup pașnic, indienii Lucayan erau fermieri care locuiau în colibe de paie, foloseau unelte de piatră și își fabricau singuri vasele de olărit, fiind avansați din punct de vedere politic, social și religios. În căutarea drumului spre Indii, Cristofor Columb a dat peste un paradis necunoscut. Prima i-a apărut în fața ochilor Insula Guanahani (așa cum o numeau indienii Lucayan), pe care a numit-o San Salvador. La 12 octombrie 1492, marele navigator a fost primit cu brațele deschise de amerindienii caraibieni care locuiau în aceste teritorii. Observând marea puțin adâncă din jurul insulei, el a spus "baja mar" ("mare puțin adâncă" în spaniolă) și a numit regiunea Bahamas. La momentul sosirii lui Cristofor Columb, pe insule trăiau aproximativ 40,000 de indieni Lucayan. Trei ani mai târziu, aceștia au fost duși ca sclavi în Hispaniola; două decade mai târziu, societatea Lucayan a încetat să mai existe datorită sclaviei, războiului și bolilor. După exterminarea populației Lucayan, insula a rămas neocupată până în 1647, când pe insule s-a stabilit un grup de coloniști englezi în căutare de libertate religioasă. Următoarea fază a istoriei Bahamas-ului s-a derulat în perioada de sfârșit a secolului XVI-începutul secolului XVII. În această perioadă Bahamas a devenit un loc în care pirateria a înflorit. Pirați celebri ca Sir Francis Drake, Blackbeard au folosit Bahamas ca port. Bahamas a devenit colonie a coroanei britanice în 1717. Aproximativ 8000 de americani loiali Angliei s-au mutat împreună cu sclavii lor în Bahamas după 1783. Sclavia a fost abolită în Imperiul Britanic în 1834, mulți sclavi din America alegând să înfrunte pericolele Atlanticului în speranța unei vieți libere în Bahamas.

Economie Vezi și • Saipem 7000

Referințe externe 1. http://www.bahamas.com/bahamas/about/general.aspx?sectionid=1597

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Bahamas?action=edit& section=0

Insulele Bermude

11

Insulele Bermude Anguilla

Deviză: Quo Fata Ferunt (latină: Unde ne trimite destinul) Imn: God Save the Queen

Capitală

Hamilton Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=32°18′N64°47′V32.3, 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7=type:country(53,3 km²) 8= 9=

Cel mai mare oraș

Hamilton

Limbi oficiale

engleza

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - 

Regină

Elisabeta a II-a

 - 

Guvernator

Sir John Vereker Independență Suprafață

 - 

Total

53,3 km² km² (locul Locul 224)

 - 

Apă (%)

neglijabil Populație

 - 

Estimare 

65.773 (locul Locul 205)

 - 

Densitate

1.234/km² loc/km² 

PIB (PPC)  - 

estimări  Total

$4,5 miliarde 

Insulele Bermude

 - 

12

Pe cap de locuitor Monedă Prefix telefonic

$69.900  Dolar bermuda (BMD) ++1-441

Domeniu Internet

.bm

Fus orar

UTC4-4 modifică

[2]

 

Insulele Bermuda, cunoscute mai ales ca Bermuda, sunt un arhipelag situat în Oceanul Atlantic, constituind un teritoriu autonom din Regatul Unit al Marii Britanii. Capitala sa este orașul Hamilton. Orașul vechi St. George și fortificațiile aferente de pe insula Bermuda au fost înscrise în anul 2000 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Vezi și • Locuri din patrimoniul mondial • Listă de state dependente după continent

Harta insulelor Bermude

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insulele_Bermude& language=ro& params=32_18_N_64_47_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Insulele_bermude?action=edit& section=0

Insulele Virgine Britanice

13

Insulele Virgine Britanice Insulele Virgine Britanice British Virgin Islands

Deviză: Vigilate (latină: Fiți vigilenți, vegheați) Imn: God Save the Queen

Capitală (și cel mai mare oraș)

Road Town 18°25.883′N 64°37.383′V18.431383,

Limbi oficiale

engleza

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - 

Regină

Elisabeta a II-a

 - 

Guvernator David Pearey Independență Suprafață

 - 

Total

153 km² km² (locul Locul 216)

 - 

Apă (%)

1,6% Populație

 - 

Estimare 

22.016 (locul Locul 215)

 - 

Densitate

260/km² loc/km² 

Monedă Prefix telefonic Domeniu Internet

Dolar american (USD) ++1-284 .vg

Insulele Virgine Britanice

Fus orar

14 UTC4-4 modifică

[2]

 

Insulele Virgine Britanice (în engleză British Virgin Islands sau BVI) sunt un teritoriu britanic din Marea Caraibelor, cu capitala la Road Town, situat la est de Puerto Rico. Insulele formează arhipelagul Insulelor Virgine, împreună cu Insulele Virgine Americane.

Ruinele Bisericii Sfântul Filip, Tortola, una dintre cele mai importante ruine istorice din zonă.

Geografia Insulele Virgine Britanice cuprind aproximativ șaizeci de insule, de la cea mai mare, Tortola (20 km lungime și 5 km lățime), unde se află și capitala, Road Town, la insulițe mici și nepopulate. They are located in the Virgin Islands archipelago, a few miles east of the U.S. Virgin Islands. The North Atlantic Ocean lies to the north of the islands, and the Caribbean Sea lies to the south. Most of the islands are volcanic in origin and have a hilly, rugged terrain. Anegada is geologically distinct from the rest of the group and is a flat island composed of limestone and coral. Pe lângă principalele patru insule (Tortola, Gorda Virgină (Virgin Gorda), Anegada și Jost Van Dyke), alte unsprezece sunt populate, printre care și: Insula Cărnii (Beef Island), Insula Cooper, Insula Ginger, Insula Guana, Insula Norman, Insula Petru (Peter Island), Insula Sării (Salt Island), Insula țânțarilor (Mosquito Island) și alte insule mici, adunate în jurul Canalului Sir Francis Drake.

Harta Insulelor Virgine Britanice

Insulele Virgine Britanice

15

Tortola.

Economia Ca paradis fiscal,[3] Insulele Virgine Britanice au una dintre cele mai prospere economii din Caraibe, cu PIB of around $38,500 (2004 est.)[4] Cei doi "stâlpi" ai economiei sunt turismul (45% din venitul național) și serviciile financiare (52% din venitul total provine din licențele pentru companii străine). In 2000 KPMG reported in its survey of offshore jurisdictions for the United Kingdom government that over 41% of the world's offshore companies were formed in the British Virgin Islands. Începând cu 1959, moneda oficială a Insulelor Virgine Britanice a fost dolarul american, folosit și în Insulele Virgine Americane.

Road Town, Tortola

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insulele_Virgine_Britanice& language=ro& params=18_25. 883_N_64_37. 383_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Insulele_virgine_britanice?action=edit& section=0 [3] Islands resent crackdown of the tax havens by G-20 - The Times Herald Business: Norristown, PA and Montgomery County (timesherald.com) (http:/ / www. timesherald. com/ articles/ 2009/ 05/ 09/ business/ doc4a04ef4f516e1869586320. txt) [4] CIA. Economy: British Virgin Islands (https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ vi. html). The World Factbook, CIA publications, 19 December. 2006. Retrieved 25 December. 2006.

Legături externe Site-uri oficiale • • • • •

Guvernul Insulelor Virgine Britanice (http://www.bvi.gov.vg) Cabinetul din Londra (http://www.bvi.org.uk/the_london_office.asp) British Virgin Islands: Nature's Little Secrets (http://www.bvitouristboard.com) (departamentul de turism) Autoritatea Portuară a IVB (http://www.bviports.org/) Parcuri Naționale ale IVB (http://www.bvinationalparkstrust.org/)

Belize

16

Belize Belize

Deviză: Sub Umbra Floreo (latină) Imn: Land of the Free Imn regal: God Save the Queen

Locația statului Belize în America Centrală. Capitală

Cel mai mare oraș

Belmopan [1] 17°15′N 88°46′V17.25, Belize City

Limbi oficiale

engleză

Sistem politic

Monarhie constituțională

 -  Regină

Elisabeta a II-a

 -  Guvernator General Sir Colville Young  -  Premier Independență

Dean Barrow față de Regatul Unit

 -  21 septembrie 1981 Suprafață  -  Total

22.966 km² (locul 146)

 -  Apă (%)

0.7 Populație

 -  Estimare 2010[2]

333,200 (locul 170)

 -  Densitate

15 loc/km² (locul 198)

Belize

17

PIB (PPC)

estimări 2010

 -  Total

2,651 miliarde de $

 -  Pe cap de locuitor

7.895 $

PIB (nominal)

estimări 2010

 -  Total

1,396 miliarde de $

 -  Pe cap de locuitor

4.158 $

IDU (2010)

▲0.694

Monedă Prefix telefonic

[3]

[3]

[3]

[3] [4]

 (ridicat) (locul 79)

Dolarul din Belize

[5]

(BZD)

+501

Domeniu Internet

.bz

Fus orar

CST (UTC-6) modifică

[6]

 

Belize este o țară mică situată pe coasta de est a Americii Centrale, în Marea Caraibelor marginită de Mexic la nord vest și Guatemala la vest și sud. Țara este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară care o recunosc pe Elisabeta a II-a ca Suverană. Pe mare Hondurasul este cel mai apropiat vecin, 75 km distanță peste Golful Honduras. Numele țării se trage din cel al Râului Belize la fel și orașul Belize, capitala anterioară și cel mai mare oraș al țării. În spaniolă de obicei i se spune Belice. A fost cunoscută ca și Hondurasul Britanic până în 1973, Belize a fost o colonie Britanică mai bine de un secol. În anul 1981 a devenit o națiune independentă. Belize este membră a Comunitații Caraibelor (CARICOM) și al Sistema de Integracion Centro Americana (SICA) și se consideră că ar face parte atât din Caribe cât și din America Centrală.

Istorie Pentru detalii, vezi: Istoria Belize. Teritoriul Belize este locuit în Evul Mediu de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli până în 1798. A devenit colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iunie 1973 ia numele de Belize și își proclamă, la 21 septembrie 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența Belize, face necesară continuarea prezenței militare britanice aici.

Organizare administrativă Belize este divizat, din punct de vedere administrativ, în șase districte, care la rândul lor sunt alcătuite din 31 de de circumscripții. Districtul Belize Districtul Cayo Districtul Corozal Districtul Orange Walk Districtul Stann Creek Districtul Toledo

Belize

18

Orașe • • • • • • •

Belmopan Benque Viejo del Carmen Corozal Dangriga Orange Walk Punta Gorda San Ignacio

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Belize& language=ro& params=17_15_N_88_46_W_type:country(22. 966) [2] „ Belize (https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ bh. html)”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. . Accesat la 9 September 2008. [3] „ Belize (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2011/ 01/ weodata/ weorept. aspx?pr. x=96& pr. y=12& sy=2008& ey=2011& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=339& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=)”. International Monetary Fund. . Accesat la 20 April 2011. [4] „ Human Development Report 2010 (http:/ / hdr. undp. org/ en/ media/ HDR_2010_EN_Table1. pdf)”. United Nations. 2010. . Accesat la 5 November 2010. [5] http:/ / publications. europa. eu/ code/ ro/ ro-5000500. htm [6] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Belize?action=edit& section=0

Vezi și • America Centrală • Mezoamerica

Barbados

19

Barbados Barbados

Deviză: Pride and Industry (Mândrie și muncă) Imn: In Plenty and In Time of Need

Capitală (și cel mai mare oraș)

Bridgetown

Limbi oficiale

limba engleză

Sistem politic

Monarhie parlamentară

 - 

Monarh

Elisabeta a II-a

 - 

Prim-ministru

Freundel Stuart

Independență  - 

30 noiembrie 1966 Suprafață

 - 

Total

430 km² km² (locul 181)

 - 

Apă (%)

neglijabil Populație

 - 

Estimare 

276,607 (locul 171)

 - 

Densitate

642/km² loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 

 - 

Total

$4 000 miliarde 

 - 

Pe cap de locuitor

$14,457 

Monedă Prefix telefonic

dolar barbadian +1-246

Barbados

20 Domeniu Internet

.bb

Fus orar

UTC - 4 modifică

[1]

 

Barbados este un stat insular situat între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Face parte din Antilele Mici.

Istoria Primii locuitori din Barbados erau amerindieni nomazi. Trei valuri au imigrat pe drumul către America de Nord. Primul val a fost format de un grup de agricultori, pescari și olari care au ajuns în canoe din valea fluviului Orinoco, în Venezuela, în jurul anului 350. Populația arawak a fost al doilea grup care a migrat dinspre America de Sud în anul 800. În secolul al XIII-lea, caraibienii au venit dinspre America de Sud în al treilea val de imigranți deplasând cele două populații anterioare și trăind izolați pe insulă.

Date geografice Barbados este insula cea mai estică a arhipeleagului Antilele Mici din Oceanul Atlantic. Spre deosebire de celelalte insule vecine, Barbados nu este de origine vulcanică, ci o ieșire la suprafața mării a unor munți calcaroși, submarini. Punctul cel mai înalt al platoului calcaros al insulei este Mount Hillaby cu altitudinea de 336 m. De Barbados aparține și insulița din apropiere, Culpepper Island.

Clima Insula are o climă tropicală, cu o temperatură medie anuală de 26 °C. Precipitații abundente există numai în anotimpul ploiois, care durează din mai până în octombrie, când ating în regiunile centrale mai înalte de pe insulă o valoare de 2.000 mm. Cu toate acestea din cauza rocilor calcaroase poroase din adâncime nu există ape curgătoare pe insulă. Barbados este amplasat în Atlantic, în regiunea unde bântuie uraganele.

Flora și fauna În trecut toată insula era acoperită de păduri tropicale. În prezent există numai mici regiuni păduroase în Turner's Hall Wood, (circa 18 ha). Pădurile au dispărut datorită extinderii culturilor agricole de trestie de zahăr. Fauna insulei este destul de săracă, fiind reprezentată prin maimuțe, manguste, iepuri și șopârle. În lunile aprilie și mai, broaștele țestoase își depun ouăle pe coasta mării. Păsările sunt reprezentate prin colibri, papagali și o serie de păsări acvatice ca pescăruși și stârci. În apropiere de țărmul insulei se pot întâlni pești zburători, baracude și pești papagal.

Barbados

21

Parohiile Statul Barbados este divizat în unsprezece parohii: 1. Christ Church 2. Saint Andrew 3. Saint George 4. Saint James 5. Saint John 6. Saint Joseph 7. Saint Lucy 8. Saint Michael 9. Saint Peter 10. Saint Philip 11. Saint Thomas St. George și St. Thomas, localizate în mijlocul insulei sunt singurele parohii care nu au deschidere la ocean. Harta parohiilor din Barbados

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Barbados?action=edit& section=0

Canada Canada

Deviză: A Mari Usque Ad Mare (De la ocean la ocean în latină) Imn: O Canada

Canada

22

Capitală

Ottawa Cel mai mare oraș

Toronto, Montreal

Limbi oficiale

Engleza, Franceza

Sistem politic

Monarhie constituțională

 - 

Monarh

Elisabeta a II-a

 - 

Prim-ministru

Stephen Harper

Independență  - 

față de Regatul Unit 1 iulie 1867 Suprafață

 - 

Total

9.984.670 km² km² (locul Locul 2)

 - 

Apă (%)

8,62% Populație

 - 

Estimare 

34.014.149 (locul Locul 35)

 - 

Densitate

3,26/km² loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 

 - 

Total

958,7 miliarde 

 - 

Pe cap de locuitor

29,800 

Monedă

Dolarul canadian (CAD)

Prefix telefonic

+1

Domeniu Internet

.ca

Fus orar

UTC-3.5 până la UTC-8 modifică

[1]

 

Canada

23

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Ca suprafață, Canada este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americii. Populată la început în mod exclusiv de populație aborigenă, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este, din 1867, un dominion britanic, deci o monarhie constituțională. În realitate, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt: • British North America Act (Documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867 • Statute of Westminster, 11 decembrie 1931 • Canada Act, 17 aprilie 1982. În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei, David Lloyd Johnston. Șeful guvernului este primul ministru al Canadei, actualmente Stephen Harper. Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării. Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie Wikipedia:Citarea_surselor.

Istorie Pentru detalii, vezi: Istoria Canadei.

Politică Pentru detalii, vezi: Politica Canadei. Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe tradiții democratice solide. Sistemul politic care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie. Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă din textul scris [2], precum și din convenții și tradiții nescrise. Guvernul federal și guvernele a nouă provincii au agreat „patrierea” constituției, permițând promulgarea de amendamende conform unei formule canadiene, nu prin intermediul Parlamentului britanic de la Westminster. Această decizie, luată la

Blocul Central al Parlamentului Canadian, Colina Parlamentului, Ottawa, Ontario.

Canada

24

o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie 1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Quebecului, iar naționaliștii din Québec continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca „Noaptea Pumnalelor Lungi” . Constituția a inclus și adoptarea Cartei Canadiene a Drepturilor și Libertăților, care garantează drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi, în mod normal, ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene. Carta conține, totuși, o clauză care permite parlamentelor federal și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei, în mod temporar, pentru perioade de câte cinci ani.

Monarh și Guvernator General Canada este o monarhie constituțională și o țară a Commonwealth-ului care o recunoaște în mod formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui, monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952. Reprezentantul monarhului in Canada este Guvernatorul General, care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică, a liderilor militari și a mass-mediei sau a altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale, ceremoniale și simbolice ale monarhului, inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Mesajului Regal anual (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații, semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor. Actualmente, Guvernatorul General a Canadei este David Lloyd Johnston.

Executiv Poziția de prim-ministru, șeful guvernului canadian, aparține liderului acelui partid politic ce reușește să obțină încrederea majorității în Camera Comunelor. Primul-Ministru și cabinetul sunt învestiți oficial de Guvernatorul General. În practică, membrii cabinetului sunt aleși de șeful guvernului, iar Guvernatorul General, prin convenție, respectă opțiunile acestuia. Cabinetul este în mod tradițional ales din rândurile parlamentarilor partidului la putere din ambele camere, dar sunt membri ai Camerei Comunelor aproape în unanimitate. Puterea executivă este exercitată de prim-ministru și cabinet, aceștia devenind miniștrii ai Coroanei. Primul-ministru are o putere politică semnificativă, mai ales în ceea ce privește numirea altor oficiali din cadrul guvernului și al administrației publice. Stephen Harper, liderul Partidului Conservator, a devenit Prim-ministru pe data de 6 februarie 2006.

Stephen Harper, Primul-ministru al Canadei

Canada

25

Legislativ Parlamentul federal este alcătuit din Regină și două camere parlamentare: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Senatul, ai cărui membri sunt în general numiți. Fiecare membru al Comunelor este ales dintr-o anumită circumscripție electorală, prin sistemul „first past the post” , zis și „the winner takes it all” sau „pluralitate simplă” candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul. Data alegerilor generale este decisă de Guvernatorul General, la sfatul primului-ministru. Conform constituției, alegerile au loc intervale de maxim cinci ani. Senatorii, ale căror locuri sunt împărțite pe criterii regionale, sunt aleși de primul-ministru și învestiți oficiali de Guvernatorul General, servind până la vârsta de 75 de ani. Partide politice federale Canada are astăzi patru partide politice importante. Partidul Liberal a format guvernul Canadei pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Singurele alte partide care au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste/de dreapta. Actualul guvern a fost constituit de Partidul Conservator, înființat în 2003 prin fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene. Partidul Progresist Conservator a format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în Canada secolului al XIX-lea. Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party, NDP) este partidul federal cel mai de stânga, promovând politici social-democrate. Blocul Québécois promovează independența Québecului și deține majoritatea locurilor din Comune alocate provinciei Québec. Nici unul dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente reprezentate în Parlament, chiar dacă lista partidelor care au reușit să intre în Parlament, istoric vorbind, este destul de extinsă.

Magistratură

Curtea Supremă de Justiţie a Canadei se află în Ottawa, lângă Colina Parlamentului, într-o clădire masivă, construită în stilul Art Deco, concepută de Ernest Cormier și terminată în 1946.

În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor și are puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituția. Curtea Supremă de Justiție a Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de curți judiciare și este arbitrul final al disputelor legale. Cei nouă membri ai săi sunt numiți de cabinet. Toți judecătorii tribunalelor superioare federale și a curților de apel provinciale sunt selectați și învestiți de primul-ministru, după consultarea cu barourile provinciale. Cabinetul federal numește și judecătorii tribunalelor superioare provinciale și teritoriale. Numai magistrații de la judecătorii sunt numiți de guvernele provinciale și teritoriale.

Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puțin în Québec, unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian. Dreptul penal este de competența exclusivă a guvernului federal și este, astfel, uniform în toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv judecătoriile penale, se face de către provincii, dar multe din ele au delegat puterile polițienești Poliției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police, RCMP).

Canada

Relații internaționale Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniță terestră fără supraveghere militară din lume. Cele două țări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare. Canada are relații istorice cu Regatul Unit și Franța, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei. Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie. În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.

Armata Membru fondator al NATO, Canada are 62.000 militari activi și 26.000 în rezervă. Forțele Armate Canadiene sunt alcătuite din forțe terestre, navale și aeriene. Echipamentul de bază încorporează 2.400 de tancuri, 34 de nave militare și 140 de avioane de luptă. Forțele armate canadiene au participat la diferite conflicte armate, inclusiv al doilea război al burilor, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Coreea, războiul din Golful Persic și recent, invazia Afganistanului. De la prima misiune ONU Soldaţi canadieni în Afganistan. de menținere a păcii, propusă de Lester B. Pearson în 1965, armata canadiană a servit în 50 de astfel de operațiuni - mai multe decât oricare altă țară. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Canada era a patra puterea militară a lumii, cu efective mult în spatele Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice. Canada a participat în diferite capacități la operațiunile NATO din fosta Iugoslavie, și menține în continuare personal militar în Kosovo, ca parte a KFOR. Din 2001, Canada are trupe în Afganistan ca parte a intervenției NATO în această țară. Canada participă de asemenea și în Forța ONU de Asistență pentru Securitate în Kabul. În 2005, armata Canadiană a fost implicată în Misiunea ONU de Stabilizare în Haiti, iar Echipa Canadiană de Asistență în caz de Dezastru (Disaster Assistance Response Team, DART) a participat la cele două misiuni majore de asistență: Uraganul Katrina în septembrie 2005 în Statele Unite și cutremurul din Kașmir în octombrie. Aceeași echipă de intervenție rapidă a fost în centrul eforturilor de ajutorare în Asia de sud-est ca urmare a tsunamiului din decembrie 2004.

26

Canada

27

Provincii Pentru detalii, vezi: Provinciile Canadei. Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie față de guvernul federal, în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta. Guvernele provinciale sunt responsabile pentru multe dintre programele sociale canadiene (precum sistemul medical, învățământul și asistența socială) și colectează venituri fiscale totale mai mari decât cele ale guvernului federal - o caracteristică aproape unică între federațiile lumii. In anumite provincii cetatenii canadieni pot vota prin internet la alegerile locale. Guvernul federal poate iniția programe naționale, din care O hartă geopolitică a celor 13 diviziunilor administrative subnaţionale de prim rang ale provinciile pot opta să fie excluse. În Canadei. realitate, astfel de autoexcluderi sunt rare. Guvernul federal face plăți de egalizare pentru a asigura standarde de deservire și impozitare relativ uniforme între provinciile bogate și sărace. Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de cîte un premier, selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Fiecare provincie are câte un Locotenent-Guvernator, numit de Prim-ministrul Canadei, care reprezintă Regina la nivel provincial în același fel în care Guvernatorul General reprezintă coroana la nivel federal. Provinciile și teritoriile Canadei sunt: Steag

Provincie

Capitală

Anul intrării în Confederație

Fus orar (UTC)

Regiune (împărțire în Senat denumire comună - jumătate

British Columbia (Columbia Britanică)

Victoria

1871

-8 (Pacific), -7 (Mountain)

Vestică

Alberta

Edmonton

1905

-7 (Mountain)

Saskatchewan

Regina

1905

-7 (Mountain), -6 (Central)

Manitoba

Winnipeg

1870

-6 (Central)

Pacifică

Prerii

Vestică

Canada

align="left

Steag

28 Ontario

Toronto

1867

-6 (Central), -5 (Eastern)

Ontario

Québec

Orașul Québec

1867

-5 (Eastern) -4 (Atlantic)

Québec

New Brunswick (Noul Brunswick)

Fredericton

1867

-4 (Atlantic)

Maritimă

Nova Scotia (Noua Scoție)

Halifax

1867

Prince Edward Island (Insula Prințului Eduard)

Charlottetown

1873

Newfoundland și Labrador

St. John's

1949

-4 (Atlantic), -3.5 (Newfoundland)

Teritoriu

Capitală

Anul intrării în Confederație

Fus orar (UTC)

Regiune (împărțire în Senat denumire comună)

Yukon

Whitehorse

1898

-8

Nordică

Northwest Territories (Teritoriile de Nordvest)

Yellowknife

1870

-7

Nunavut

Iqaluit

1999

-7, -6, -5,

Centrală

Estică

Atlantică

Arctică

Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Canadei.

Vedere a Canadarm, braț robotic pentru misiuni în spațiu, folosit pe navete spațiale.

Canada

29

Biosfera din Montreal este un dom geodezic creat inițial pentru a găzdui pavilionul Statelor Unite pentru Expoziția Mondială din 1967.

Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt proeminenți în regiunea arctică și în Munții Stâncoși, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu (St. Lawrence) (în sudest) o zonă care găzduiește o mare parte din populația Canadei. Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o graniță comună la sud cu cele 48 de state Vedere din satelit a Canadei. adiacente ale SUA și la nordvest cu Alaska, întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la nord se găsește Oceanul Arctic. Din 1925, Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din Canada (și din lume) este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. Ca suprafață totală, Canada este a doua țară a lumii, după Rusia. Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume. Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei. Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei Québec. New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțile de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții Stâncoși, care le separă de British Columbia.

Canada

30 Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră și, în final, pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.

Muntele Logan în Teritoriul Yukon; la 5.959 metri, cel mai înalt punct din Canada și al doilea din America de Nord.

Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre în multe zone ale țării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.

Economie Pentru detalii, vezi: Economia Canadei. Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, membră a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) și G8. La fel ca în alte țări dezvoltate, economia canadiană este dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei sferturi din populație. Totuși, Canada este neobișnuită între țările dezvoltate în ceea ce privește importanța industriilor primare, printre care cele forestieră și extractivă de țiței sunt două dintre cele mai importante ramuri industriale. Parțial datorită acestui fapt, Canada este dependentă de comerțul exterior, în special cu Statele Unite. Astfel, menținerea independenței față de Statele Unite a reprezentat întotdeauna o chestiune politică de cea mai mare importanță. Canada deține o industrie producătoare activă, cu centrul în sudul provinciei Ontario, unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate. Canada de astăzi este o societate industrializată bogată, asemănându-se îndeaproape cu Statele Unite în ceea ce privește orientarea spre economia de piață, metodele de producție și nivelul de trai ridicat. În ultimul secol, creșterea impresionantă a industriei producătoare, mineritului și a sectorului de servicii a transformat națiunea dintr-o economie eminamente rurală într-una predominant urbană și industrială. Canada are depozite vaste de gaze naturale pe coasta de est și în vest, și o multitudine de alte resurse naturale care contribuie la independența energetică.

Toronto, Ontario

Canada este o economie de piață, în care intervențiile guvernamentale sunt ceva mai prezente decât în Statele Unite, dar semnificativ mai reduse decât în majoritatea națiunilor europene. În mod tradițional, Canada are un PNB pe cap de locuitor mai mic decât cel al vecinului sudic, dar mai ridicat decât al principalelor țări vest-europene. În ultimul deceniu, urmând o perioadă de turbulențe, economia Canadei s-a dezvoltat rapid, pe fondul unui șomaj scăzut și al unor excedente bugetare în creștere la nivel federal.

Canada

31

Demografie Pentru detalii, vezi: Demografia Canadei. Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație. Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând 3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație. Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși (1,14%) și filipinezi (1,11%). Majoritatea francezilor din Canada trăiesc în provincia Québec. O parte dintre ei doresc să fie independenți și au organizat două referendumuri în acest scop, pierzând la limită în 1995. 77% din populația Canadei este creștină, majoritatea romano-catolici, deși există un număr important de anglicani și baptiști. Musulmanii reprezintă 2% din populație, iar evreii 1,1%. 16% din populație nu este afiliată nici unei religii.

Montreal, metropola francofonă a Americii de Nord

În Canada există un număr de 200.000 de imigranți de origine română [3] . În prezent, Canada își propune să atragă 250.000 de imigranți pe an, din toată lumea[3] .

Limbi oficiale Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza, vorbite de 56,3% și respectiv 28,7% din populație. Pe 7 iulie 1969, Legea limbilor naționale a pus franceza pe picior de egalitate cu engleza la nivelul guvernului federal. Astfel a fost inițiat procesul care a permis redefinirea Canadei ca o națiune bilingvă. Engleza și franceza au statut egal în tribunalele federale, în Parlament și în toate celelalte instituții federale. Publicul are dreptul, acolo unde există cerere suficientă, să fie deserviți de guvernul federal atât în engleză cât și în franceză. Chiar dacă Un semn bilingv în Québec. Bilingvismul este o caracteristică multiculturalismul este politica oficială, pentru a deveni definitoare a culturii canadiene. cetățean este imperativ să poți vorbi fie engleza, fie franceză, 98% dintre canadieni putând vorbi una sau ambele dintre limbile oficiale. În pofida faptului că națiunea rămâne bilingvă, majoritatea canadianilor sunt fluenți numai în engleză. Franceza este vorbită în cea mai mare parte în Québec, precum și în regiuni din New Brunswick, estul și nordul Ontario, Saskatchewan, țărmul sudic al Nova Scotia și sudul Manitoba. Dintre cei care vorbesc franceza, 85% trăiesc în Québec. Franceza este desemnată ca limba oficială în provincia Québec, unde guvernul provincial nu promovează folosirea englezei. New Brunswick este singura provincie oficial bilingvă. Engleza este desemnată ca limbă oficială în toate celelalte provincii. Câteva limbi aborigene dețin statut oficial în Teritoriile de Nordvest (Northwest Territories). Inuktitut este limba majoritară în Nunavut și are statut oficial în acel teritoriu.

Canada

32

Limbile neoficiale sunt de asemenea importante în Canada, unde 5.470.820 de locuitori au una dintre limbile neoficiale ca limbă maternă (incluzându-i pe cei cu mai mult de o limbă maternă). Printre cele mai importante limbi neoficiale sunt chineza (853.745 vorbitori nativi), italiana (469.485), germana (438.080) și punjabi (271.220). peste 5 milioane de locuitori ai canadei sunt crestini ortodocsi.

Cultură Pentru detalii, vezi: Cultura Canadei.

Religie Religia în Canada (2001 Census) Religie

Procent

Creștinism

77.0%

Fără Religie

16.2%

Islamism

2.0%

Iudaism

1.1%

Budism

1.0%

Hinduism

1.0%

Sikhism

0.9%

Simboluri naționale Articol principal: Simbolurile naționale ale Canadei Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea, ea fiind prezentă pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă. Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul Guvernatorului General, pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor, pe ecusoanele Forțelor Armate Canadiene, a multor regimente și forțe polițienești, precum și pe multe clădiri și semne rutiere. De asemenea, imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare și școli, pe timbre, pe bancnotele de 20 de dolari și pe reversul tututor monedelor. Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse, și pentru fauna bogată, cu elani, castori, caribu, urși polari, urși grizli și numeroase rațe și gâște canadiene. Statutul emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a Canadei este bazată pe comerțul cu blănuri. Astfel, alte produse derivate din resurse naturale, cum ar fi siropul de arțar, sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei.

Frunza de arţar este un important simbol naţional al Canadei.

Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul, sportul cel mai popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie. Mai recent, alte simboluri au devenit o sursă de mândrie: campania publicitară „Eu sunt canadian” a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de bere. În mod ironic, după un timp de la lansarea

Canada

33

reclamei, firma Molson a fost cumpărată de compania americană Coors. .

Vezi și • Listă de fluvii din Canada

Note [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Canada?action=edit& section=0 [2] http:/ / lois. justice. gc. ca/ en/ const/ index. html [3] en Peter Van Loan: „Canada așteaptă 250.000 de imigranți“ (http:/ / www. adevarul. ro/ interviurile_2_plus_1/ Peter_Van_Loan-_-Canada_asteapta_250-000_de_imigranti_0_304769822. html), 26 iul 2010, adevarul.ro, accesat la 22 august 2010

kbd:Канада

Insulele Cayman Cayman Islands

Drapel

Stemă Deviză: He hath founded it upon the seas (engleză: El le-a fondat dincolo de mări) Imn național: God Save the Queen

Capitală

George Town 19°20′N 81°24′V19.333, [1]

Oraș principal

George Town

Limba oficială

engleza

Insulele Cayman

34

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - Regină

Elisabeta a II-a

 - Guvernator

Duncan Taylor

Suprafață  - Total

260 km² km² (Locul 206)

 - Apă (%)

1,6%

Populație  -

45.017 loc. (Locul 208)

 - Densitate

139,5/km² loc./km²

Monedă

Dolar Cayman (KYD)

Fus orar

UTC-5

Domeniu Internet

.ky

Prefix telefonic

++1-345

Insulele Cayman sunt un teritoriu al Regatului Unit aflate în vestul Mării Caraibelor și cuprinzând insulele Grand Cayman, Cayman Brac, și Little Cayman. Este al cincilea centru financiar ca mărime de pe glob, și totodată una dintre cele mai populare destinații pentru scufundări subacvatice.

Geografie Insulele Cayman sunt un fragment al unui lanț muntos subacvatic. Cu timpul, insulele au fost înconjurate de recife de corali. Ele fac parte din Arhipelagul Antilele Mari. Arhipelagul este format din trei insule coraligene :Grand Cayman (cea mai mare dintre ele cu o lungime de 30 kilometri și cu lățimea de șase kilometri), Little cayman și Cayman Brac. Pe cele două insule mai mici, situate la o distanță de aproximativ 140 kilometri la nord de Grand Cayman, trăiesc numai 1.500 de oameni, din care mai puțin de o sută pe Little Cayman.

Economie Baza economiei o reprezintă industria serviciilor financiare internaționale și turismul. Ca în cazul Elveției, Insulele Cayman sunt un adevărat paradis fiscal, ceea ce face ca numeroși străini bogați să se stabilească aici și să își depună banii în băncile locale. În prezent, străinii reprezintă aproximativ 40% dintre locuitorii insulelor, iar vilele luxoase sunt o dovadă grăitoare a bogăției lor. Până nu demult, locuitorii arhipelagului trăiau exclusiv din vânzarea nucilor de cocos și a produselor obținute prin prelucrarea acestora, dar în prezent baza existenței lor este asigurată de turism. Cele trei insule Cayman din mijlocul Mării Caraibilor și în special, plajele lor albe nesfârșite reprezintă unul dintre cele mai populare locuri de odihnă de pe glob. Agricultura constă în : culturi de cocotieri, orez, fructe tropicale; creșterea animalelor și a broaștelor țestoase de mare. Pescuit : țestoase de mare, bureți de mare și scoici producătoare de perle. Industria cuprinde industria alimentară (rom).

Insulele Cayman

35

Personalități marcante • Selita Ebanks, model

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insulele_Cayman& language=ro& params=19_20_N_81_24_W_

Insula Clipperton Île de Clipperton Insula Clipperton

Drapel

Capitală

Nu este cazul

Limbă oficială

franceză

Sistem politic

Teritoriu francez

Administrator

Ministrul teritoriilor de peste mări²

Suprafață  • Totală  • % apa

8.91 km² 77

Populație  • Totală  • Densitate

0 (2007) n/d

Monedă

Euro (€, EUR)

Fus orar

UTC-8

Insula Clipperton

36 Domeniu internet

n/d

Prefix telefonic

n/d

1

teritoriul este format dintr-un atol de 1,7 km² ce înconjoară o lagună de 7.2 km² ²în 2008 Michèle Alliot-Marie Toate statele lumii Insula Clipperton (franceză Île de Clipperton) sau Insula pasiunii (franceză: Île de la Passion) este un atol de corali nelocuit în Oceanul Pacific la 1280 km sud-vest de Mexic și la vest de Costa Rica la 10°18′N 109°13′V10.3, [1]. Insula face parte din domeniile statului francez, cu acest titlu fiind sub directa autoritate a primului ministru, autoritate delegată de acesta înaltului comisar al Republicii Franceze în Polinezia Franceză, acesta acordând autorizațiile de vizitare a atolului sau concesiunile de explorare.

Istoric Navigatori francezi au descoperit și cartografiat insula în 1711, dar se presupune că aceasta era baza unui pirat, John Clipperton, în jurul anului 1705. Aceștia au explorat-o în câteva rânduri și în 1858 au anexat-o. Ulterior insula a fost ocupată de către mexicani ce au început o exploatare de guano. Ulterior a fost ocupată de Statele Unite iar în 1906 guvernul mexican instalează o bază militară care în urma revoluției mexicane nu a mai fost aprovizionată, ducând la moartea majorității locuitorilor săi. În 18 iulie 1917 un vapor american a recuperat ultimii supraviețuitori, 3 femei și 8 copii. În 1931 suveranitatea franceză a fost recunoscută internațional printr-o decizie a Curții Internaționale iar în 1944 aceasta este ocupată din nou de Armata Statelor Unite care s-a interesat de posibilitatea instalării unei baze militare. În 1945 insula este retrocedată definitiv Franței și din a doua jumătate a secolului XX este o importantă destinație a expedițiilor științifice ce studiază ecosistemul acesteia.

Geografie Insula Clipperton este cel mai mic teritoriu francez în Pacific, aflat la 1280 km de cea mai apropiată coastă, cea de lângă Acapulco din Mexic și la 945 km de Insula Socorro înspre nord. Cel mai apropiat teritoriu francez sunt Insulele Marchize din Polinezia Franceză, la 4018 km sud-vest. Insula se prezintă sub forma unui atol de corali cu o formă circulară, cu o circumferință de aproximativ 12 km. Din suprafața totală de 9 km² laguna reprezintă aproximativ 7 km², restul fiind teren uscat cu o înălțime maximă de 29 m. Datorită faptului că evaporarea apei din lagună este mai lentă decât precipitațiile, apa din aceasta este dulce la suprafață, iar de la 6 m profunzime este sărată și puțin acidă. Adâncimea medie este de 20 m, iar adâncimea maximă este de 90 m, și datorită faptului că laguna este închisă, în interiorul acesteia mediul nu este propice existenței coralilor. Insula este lipsită de vegetație mică, în 2001 o expediție numărând doar 674 cocotieri. În timpul colonizării mexicane, au fost introduse numeroase plante și se creșteau porci pe insulă. După dispariția acestora, vegetația mică a dispărut, fiind consumată de diverse păsări și de către crabi, care se găsesc în număr foarte mare în jurul insulei (estimați la peste 11 milioane).

Insula Clipperton

37

Resurse Exploatarea intensivă a fosfaților și a guano-ului la începutul secolului XX au dus la epuizarea acestor rezerve. Principalul interes economic este Zona Economică Exclusivă din jurul insulei, ce, cu o suprafață de 435,612 km² este comparabilă cu suprafața Franței continentale. Cu toate că zona este bogată în pește, tonul este cam singurul tip de pești pescuit, insula permițând Franței să facă parte din Comisia Inter-Tropicală a Tonului (engleză Inter Tropical Tuna Fish Commission).

Legături externe • fr Sit oficial [2] • en Insula Clipperton la CIA World Factbook [3] • fr sit-ul expediției lui Jean-Louis Etienne (2004-2005) [4]

Referințe [1] [2] [3] [4]

http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insula_Clipperton& language=ro& params=10_18_N_109_13_W_ http:/ / www. outre-mer. gouv. fr/ outremer/ front?id=outremer/ decouvrir_outre_mer/ clipperton_1049905838308 https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ ip. html http:/ / www. jeanlouisetienne. com/ clipperton/ default. cfm

Costa Rica Costa Rica República de Costa RicaRepublica Costa Rica

Deviză: "¡Vivan siempre el trabajo y la paz!" Imn: Noble patria, tu hermosa bandera

Capitală (și cel mai mare oraș)

San José, Costa Rica [1] 9°56′N 84°5′V9.933,

Limbi oficiale

Spaniola

Sistem politic

Republică

Costa Rica

38

 -  Președinte

Laura Chinchilla Independență

 -  15 septembrie, 1821 Suprafață  -  Total

51.100 km² km² (locul Locul 125)

 -  Apă (%)

0.7% Populație

 -  Estimare 

4.401.000 (locul 119)

 -  Densitate

210.8/km² loc/km² 

Monedă

colón

Prefix telefonic

++506

Domeniu Internet

.cr

Fus orar

UTC -6 modifică

[2]

 

Costa Rica, numele oficial fiind Republica Costa Rica (în Spaniolă: Costa Rica sau República de Costa Rica, IPA: [re'puβlika ðe 'kosta 'rika]), este o țară în America Centrală, mărginită de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul Pacific la vest și la sud și de Marea Caraibilor la est. Costa Rica a fost prima țară din lume care prin constituție a abolit existența armatei.

Istoria Costa Ricăi În timpurile pre-columbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costa Rica făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane și andeane. Aceste lucruri au fost de curând actualizate să includă și influența zonei Isthmo-Columbiene în regiunea Atlanticului de Sud a țării, definită prin prezența unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan. Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costa Rica, între 200 ÎC și 1600 DC.

Cucerirea Țara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra sa expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanța și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zonă era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigenă, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară în luptele de rezistență. De asemenea, lipsa de resurse minerale și faptul că solurile fertile se aflau în partea centrală a țării (Valea Centrală) au întârziat mult efortul de colonizare. Toate aceste circumstanțe au făcut din Costa Rica, cea mai sudică parte din Căpitănia Generală a Guatemalei, cea mai săracă și mai lipsită de importanță regiune. Totuși, coloniștii care au făcut călătoria plină de greutăți în Valea Centrală au stabilit o capitală provincială la Cartago.

Costa Rica

Independența În 1821, vântul libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își câștigaseră de curând independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală. Pentru că Costa Rica era cea mai sudică provincie, a făcut ca vestea independenței sale să fie primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împușcătură nu a fost necesară pentru a obține independența a făcut din Costa Rica o națiune iubitoare a păcii. Printre documentele primite din Guatemala, se afla și un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest document se numește "Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document guvernul nicaraguan, care era în acea vreme mult mai dezvoltat și din această cauză mai apropiat legilor coloniale, insista ca statul să nu își proclame imediat independența, ci să aștepte ca "norii zilei" să dispară, până să ia o decizie finală. Totuși, din cauză ca acest document a ajuns numai în Costa Rica, el a avut o influență limitată. După câștigarea independenței, Costa Rica, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitala mexicană și de existența altor conflicte, statele central-americane, incluzând Costa Rica au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala a fost mutată la San José. În 1838 Costa Rica și-a proclamat independența ca națiune suverană și independentă, sub conducerea lui Braulio Carrillo Colina. În 1856 armata Costa Ricană, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă de William Walker. În bătălia de la Santa Rosa, Rivas și campania de la San Juan, armata invadatoare a fost nevoită să renunțe la intențiile sale. Eroul național Juan Santamaría a luptat în bătălia de la Rivas unde a incendiat "Mesón", unde se refugiaseră invadatorii.

Secolul 20 Costa Rica a evitat violența care se răspândea în America Centrală; ea este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune. De la sfârșitul secolului 19, numai două perioade scurte de violențe au tulburat dezvoltarea sa democratică. În 1949, José Figueres Ferrer a abolit armata; făcând din Costa Rica prima țară din lume care să opereze într-un sistem democrat fără asistența unei armate (un exemplu urmat mai târziu și de către alte țări, precum Panama). Costa Rica (termenul spaniol pentru "Coasta Bogată"), a fost o națiune preponderent agricolă. Totuși, în ultimele decade, Costa Rica a ajuns să aibă un standard ridicat de viață. Industria electronicelor se dezvoltă rapid fiind cea mai importantă ramură industrială, alături de turism, ajutat de stabilitatea socială și de bogăția mediului înconjurător.

Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Costa Ricăi. Costa Rica este situată pe istmul Americii Centrale, la 10° nord de Ecuator și 84° vest față de primul meridian. Este mărginită de Marea Caraibilor (la est) și de oceanul Pacific (la vest), având o coastă cu o lungime totală de 1 290 kilometrii (212 km la Caraibe și 1,016 km la Pacific). Costa Rica se învecinează de asemenea cu Nicaragua la nord (309 km de graniță) și Panama la sud-sudest (639 km graniță). În total, Costa Rica se întinde pe 51 100 kilometri pătrați, plus 589 000 kilometri pătrați de ape teritoriale. Cel mai înalt punct al țării este Cerro Chirripó, cu 3 810 metri, cel de-al doilea vârf ca înălțime din America Centrală, după vulcanul Tajumulco din Guatemala. Cel mai înalt vulcan al țării este vulcanul Irazú (3 431 m). Cel mai întins lac din Costa Rica este lacul Arenal.

39

Costa Rica Costa Rica include de asemenea și câteva insule. Insula Cocos se remarcă prin distanței față de aria continentală (24 km², 500 km față de coasta Puntarenas), dar cea mai mare este insula Calero cu o suprafață de 151.6 km². Costa Rica își protejează peste 25% din teritoriu în cadrul parcurilor naționale. Ea posedă de asemenea cea mai mare densitate de specii din întreaga lume.[3]

Politică Costa Rica este o republică democratică cu o constituție puternică. A fost una dintre cele mai stabile țări din America Latină. Costa Rica a evitat violența care se răspândea în America centrală și este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune, numită chiar "Elveția Americilor". Responsabilitățile executive sunt acordate președintelui, care este centrul puterii statele. Există de asemenea doi vice-președinți și un guvern numit de către președinte. Președintele, vice-președinții și cei 57 de deputați sunt aleși pentru un mandat de patru ani. Un amendament constituțional votat în 1969 limitează numărul mandatelor pe care președintele și deputații îl pot avea la unul singur, cu toate că un deputat care a avut deja un mandat poate candida din nou, dacă cele două mandate sunt neconsecutive. Un amendament al constituției care să permită un al doilea mandat prezidențial a fost propus, interzicerea unui al doilea mandat prezidențial fiind chiar disputată la tribunal. În Óscar Arias Sánchez, câștigător al premiului Nobel pentru Pace, Președinte al Republicii Costa aprilie 2003, această interzicere a fost oficial recunoscută ca fiind Rica (2006-2010). ani-constituțională. Astfel, la alegerile din 2006, a fost posibil ca Óscar Arias (Premiul Nobel pentru Pace, 1987) să candideze la președinție pentru un al doilea mandat, câștigându-le după niște rezultate foarte strânse. Arias este un susținător al comerțului liber și promovează acordul de comerț liber cu Statele Unite ale Americii. Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costa Rica, eventuale proteste fiind posibile în toată țara. Costa Rica folosește un sistem proporțional de reprezentare în corpul legislativ. Guvernatorii provinciilor sunt numiți de către președinte, dar nu se bucură de foarte multă putere, pentru că nu există legislaturi provinciale. Agențiile autonome de stat se bucură de o considerabilă autonomie de operare; ele includ telecomunicațiile și monopolul producerii de energie electrică, băncile comerciale naționalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor și agenția de pensii sociale. Costa Rica nu are armată prin constituție, dar are poliție domestică și Garda Națională care este armată și este folosită pentru a menține stabilitatea internă.

Provincii Costa Rica are șapte provincii: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Alajuela (centrală; la nord de capitala San José, agricultură și industrie) Cartago (fosta capitală provincială Costa Ricană în timpul erei coloniale) Guanacaste (nord-vest, zonă importantă din punct de vedere turistic și agricol) Heredia (centrală; la nord de capitală, industrie și inima industriei IT din Costa Rica) Limón (coasta caraibiană, agricultură și zonă eco-touristică) Puntarenas (de-a lungul coastei pacifice) San José (Capitală) (centru politic și economic al Costa Ricăi, vezi imaginea de mai jos)

40

Costa Rica

Economie Conform tradiției, economia Costa Ricăi se baza pe agricultură, incluzând aici producerea de cafea, banane, ananas. În ultima vreme, ecoturismul, produsele electronice, produsele farmaceutice, outsourcing-ul financiar și software-ul au devenit principalele ramuri aducătoare de venituri. Localizarea Costa Ricăi pe istm-ul Americii Centrale îi facilitează accesul la piețele americane, ajutată fiind de faptul că se află pe aceeași zonă de timp cu partea centrală a Statelor Unite ale Americii. Un alt plus este și accesul direct prin intermediul oceanelor la Europa și Asia. Economia s-a dezvoltat în Costa Rica și datorită programului de șapte ani susținut de guvern, de dezvoltare a industriei high tech. Statul oferă o scutire de impozit celor care sunt interesați să investească în Costa Rica. Nivelul înalt de pregătire al rezidenților face ca țara să fie și mai atrăgătoare din perspectiva investițiilor. Mai multe corporații au început să dezvolte aici bunuri, printre ele putându-se enumera producătorul mondial de chip-uri Intel precum și companii farmaceutice precum Procter & Gamble sau Glaxo Smith Kline. Comerțul cu Asia de sud est și Rusia a avut o dezvoltare extraordinară în 2004 și 2005, iar Costa Rica se așteaptă să obțină statul de membru deplin al Asia-Pacific Economic Cooperation Forum (APEC) în 2007 (Costa Rica se bucură de statutul de observator din anul 2004). Pentru anul fiscal 2005 Costa Rica a avut un deficit de 2.1%, o creștere a venitului intern de 18%, exporturile au crescut cu 12.8%, iar numărul turiștilor a crescut cu 19%, ajungând la valoare de 1.5 milioane de persoane. Creșterea economică a fost de 4.2%. Totuși nu trebuie uitat că inflația a fost de (14%) iar deficitul balanței comerciale de 5.2%. Moneda națională este colón (CRC), care are o valoare de aproximativ 1/500 dolari americani, sau 1/600 euro.

Afaceri externe Costa Rica este membru al International Criminal Court și a refuzat oferta Statelor Unite de găzdui un centru de antrenament care poate fi folosit in scopuri militare. Statele Unite a înființat un astfel de centru în El Salvador, țară suspectată de a avea o tradiție din nerespectarea drepturilor omului. Costa Rica nu are ambasadă în Cuba, dar are ambasadă în Israel, și are relații diplomatice cu Republica Chineză din Taiwan, nu cu Republica Populară Chineză. Costa Rica este membru curent al grupului Cairns, o alianță a țărilor care se opun compensațiilor agricole din țările dezvoltate. Obiectivele principale ale Costa Ricăi sunt să aibă grija ca drepturile omului să fie respectate și ca să dezvoltarea armonioasă pentru a-și asigura stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung. De exemplu, în timpul Războiului Rece, Costa Rica a fost prima țară central americană care să aibă relații diplomatice cu Uniunea Sovietică pentru a-și mări exporturile de cafea, spre uimirea administrației Nixon.

41

Costa Rica

42

Flora și Fauna Costa Rica este căminul unei varietăți bogate de plante și animale. Deși țara are aproximativ 0.1% din suprafața mondială de teren, ea conține 5% din biodiversitatea mondială. Costa Rica neavând armată, ci o abundență de viețuitoare sălbatice, se spune că soldații țării sunt furnicile tăietoare de frunze, piloții sunt papagalii macaw iar navele sunt balenele. Mai multe de 25% din suprafața Costa Ricăi este formată din păduri protejate și rezervații. Există un parc național care este faimos printre ecologiștii internaționali pentru biodiveristatea sa (incluzând feline mari și tapiri) și unde vizitatorii pot vedea o abundență de viețuitoare sălbatice, numit Parcul Național Corcovado. Anhinga uscându-și penele.

Parcul Național Tortuguero (numele Tortuguero se poate traduce ca vânătorul de țestoase, sau se poate interpreta ca plin de țestoase) este căminul maimuței păianjen, howler și a maimuței white-throated Capuchin , a three-toed sloth, 320 specii de păsări (incluzând specii de papagali), varietăți de reptile. Totuși, lucru care îl face cel mai cunoscut este faptul că parcul este cel mai important loc unde cuibăresc anual țestoasele verzi, specie aflată în pericol de dispariție.

Rezervația Monteverde Cloud Forest adăpostește 2 000 de specii de plante incluzând numeroase orhidee. Peste 400 tipuri de păsări pot fi întâlnite aici, ca și peste 100 specii de mamifere. Costa Rica, per total, are mai mult Costa Rica Colibrì de 600 specii de păsări. Organizația care are dreptul de a face prospecții genetice și biochimice în patrimoniul ecologic al Costa Ricăi este INBIO (Instituto Nacional de Biodiversidad), și are dreptul să perceapă taxe pe orice descoperire biologică, dacă aceasta se dovedește a avea importanță medicală.

Costa Rica

43

Demografie Pentru detalii, vezi: Demographics of Costa Rica. În 2005, Costa Rica avea o populație de 4 016 173 persoane. Majoritatea populației din Costa Rica descinde din imigranți spanioli. Spre deosebire de populațiile vecine, nu au fost prea multe amestecări ale populațiilor colonizatoare și cele indigene. Din această cauză, marea majoritate a costaricanilor au fie origini spaniole fie origini indigene. În plus, mai există și un număr destul de mare de costaricani de origine italiană, germană, evreiască, sau poloneză. Împreună, descendenții europeni și metiși alcătuiesc 94% din populație. 3% din populație este de origine africană, cunoscuți drept afro-latino americani, și puțini descendenți jamaicani negri , vorbitori de engleză, aduși în secolul 19. Restul de 1% este format din etnici chinezi. În zilele noastre, populația indigenă numără mai puțin de 1%, sau aproximativ 29 000 de indivizi. În Provincia Guanacaste, o parte semnificativă a populației descinde dintr-un amestec de amerindieni localnici, africani și spanioli. Există de asemenea o comunitate restrânsă de pensionari expatriați americani și canadieni.

Pe Río Savegre, chiar lângă San Gerardo de Dota în munţii Talamanca din Costa Rica.

Cultură Localnicii se numesc între ei tico sau tica (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecventă a sufixului diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). Tico-ul ideal este un om foarte prietenos, foarte săritor, liniștit, nerepezit, educat și cu cunoștințe despre protejarea naturii, lipsit de grijile termenelor limită. Vizitatorii din Statele Unite sunt deseori numiți gringos. Zicala "Pura Vida" (literal pura viață) este un motto foarte comun în Costa Rica. Ea încapsulează ideologia locală de a trăi viața într-o stare de calm, lipsit de frustrări, apreciind viața înconjurată de natură, de familie și de prieteni.

Valle Central din Costa Rica.

Anumite persoane pot folosi apelativul maje sau mae (forma scurtă de la "omule", de fapt maje înseamnă "prost") pentru a se adresa altei persoane, cu toate că acest apelativ poate suna un pic a insultă pentru anumiți indivizi. Tradițiile și cultura Costa Ricane au încă o puternică influență spaniolă. Accentul vorbirii se aseamănă mai degrabă anumitor Catedrală foarte veche în Cartago, Costa Rica. zone din Columbia decât vecinilor central americani. Costa Rica a fost martora unei istorii variate. Costa Rica este locul unde culturile native mesoamericane și sud americane s-au întâlnit. Partea de nord-vest a țării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de

Costa Rica

44

influență culturală Nahuatl când cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mică cultura modernă cost ricană, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costa ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduși în secolul 19, pentru a lucra la construcția căilor ferate care uneau populația urbană a platoului central cu portul Limon de pe coasta caraibiană. În secolul 19 imigranți italieni și chinezi au venit de asemenea să lucreze la construcția sistemului de căi ferate.

Costa Ricani celebrii • Óscar Arias Sánchez, câștigător al premiului Nobel (1987) și președinte al Republicii între anii1986–1990, reales pentru un al doilea mandat în 2006.

Intriorul Teatro Nacional din Costa Rica, teatrul naţional Costa Rican.

• José Figueres Ferrer, National caudillo și președinte al Republicii între (1948–1949, 1953–1958, și 1970–1974. • • • • • •

Rafael Ángel Calderón Guardia, politician și reformator al societății. Președinte al Republicii între 1940–1944. Franklin Chang Díaz. Astronaut Clodomiro Picado Twight. Toxicologist Claudia Poll. Câștigătoare de medalie olimpică Juan Santamaría. Erou național Paulo Wanchope. Jucător profesionist de fotbal care a jucat în Premier League din Anglia, La Liga din Spania și golgheter al tuturor timpurilor al Costa Ricăi.

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Costa_Rica& language=ro& params=9_56_N_84_5_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Costa_rica?action=edit& section=0 [3] Instituto Nacional de Biodiversidad - INBio (http:/ / www. inbio. ac. cr/ es/ biod/ estrategia/ estudio. html)

• Some of the material in these articles comes from the CIA World Factbook 2000 and the 2003 U.S. Department of State website. • Economic information for 2005 comes from the UN Economic Commission for Latin America and the Caribbean, Preliminary Balance Document for 2005 (in Spanish) (http://www.eclac.cl/cgi-bin/getProd.asp?xml=/ publicaciones/xml/8/23218/P23218.xml&xsl=/de/tpl/p9f.xsl&base=/tpl-i/top-bottom.xslt)

Costa Rica

45

Legături externe Guvern și administrație • Casa Presidencial (spaniolă) (http://www.casapres.go.cr), Site-ul prezidențial oficial • Instituto Nacional de Biodiversidad (http://www.inbio.ac.cr/en/default.html), Institutul Național al Biodiversității. • Costa Rica (http://www.costaricaforyou.com) • Costa Rica Colon Dolarul SUA (spaniolă, engleză) (http://cambiodeldolar.com) • Rica En (http://www.travelinparadisecr.com/'''Costa)

Cuba Pentru alte sensuri, vezi Cuba (dezambiguizare).

Republica Cuba spaniolă República de Cuba  es

[1]

Imn național: La Bayamesa  ("The Bayamo Song")

Capitală

Havana 23°8′N 82°23′V23.133,

Cel mai mare oraș

capitală

Limbi oficiale

Spaniolă

Grupuri etnice Sistem politic  - 

Președinte

[]

65.05% Albi (Spanioli, alții), 10.08% Africani, 23.84% mulatri și Metiși Unitar republică, Stat comunist Raúl Castro

[3]

Cuba

46

 - 

Prim-vicepreședinte

J. R. M. Ventura

 - 

PCC prim-secretar

Raúl Castro

 - 

Președintele Adunarea Națională

Ricardo Alarcón

Independență

de la Spania 

 - 

Declared

10 octombrie 1868 

 - 

Republic declared

20 mai 1902 de la Statele Unite 

 - 

Cuban Revolution

1 ianuarie 1959  Suprafață

 - 

Total

109,886 km² (locul 105)

 - 

Apă (%)

neglijabil

[4]

Populație [4]

 - 

Estimare 2009

11.239.363

 - 

Recensământ 2002

11.177.743

 - 

Densitate

102 loc/km² (locul 103)

 (locul 75)

[4]

PIB (PPC)

estimări 2009

 - 

Total

$111.1 miliarde  (locul 62)

 - 

Pe cap de locuitor

$9.700 (locul 86)

[]

PIB (nominal)

estimări 2009

 - 

Total

$67.26 miliarde

 - 

Pe cap de locuitor

$5.984 (locul 78)

[4]

[5]

IDU (2007)

0.863 Monedă

 (locul 62)

 (high) (locul 51)

Cuban peso(CUP) [6] Cuban convertible peso (CUC)

Prefix telefonic

+53

Domeniu Internet

.cu

modifică

[7]

 

Republica Cuba este un stat în nordul Americii centrale, situat pe cea mai mare insulă din Antile, care se află la confluența Mării Caraibelor, al Golfului Mexic și Oceanului Atlantic. La nord se află SUA și Bahamas, la vest Mexic, la sud Insulele Cayman și Jamaica, iar la sud-est Haiti.

Cuba

47

Etimologie Denumirea „Cuba” provine din limba taino și, deși semnificația exactă nu este clară, aceasta poate fi tradusă ca „teren fertil” (cubao) sau ca „loc minunat” (coabana). Se spune că numele „Cuba” a fost dat de Cristofor Columb după orașul Cuba din districtul Beja din Portugalia.

Istorie Articol principal: Istoria Cubei Populațiile originale amerindiene (Taino, Siboney și Guanajatabey) au căzut sub dominația Spaniei în secolul al XVI-lea. În mai puțin de 200 de ani, populația indigenă a fost practic exterminată total. Lupta coloniei pentru independență a început în 1868 și a continut de-a lungul secolului al XIX-lea până la Războiul spaniolo-american din 1898. Statele Unite au ocupat insula până când i s-a recunoscut independența în 1902, limitată totuși de Amendamentul Platt (revocat în 1934), SUA continuând să aibă o influență majoră în politica cubaneză. Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Raúl Castro Ruz și armata lor de rebeli a fost unul dintre grupurile numeroase de gherilă care se opuneau dictatorului Fulgencio Batista. 'Mișcarea 26 iulie' a lui Castro a absorbit rapid toate aceste mișcări și a cucerit puterea, formând guvernul în 1959, după victoria împotriva forțelor militare loiale lui Batista. În momentul în care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetățenilor străini și companiilor străine (în special nord-americane). Noul guvern revoluționar a adoptat reforma agrară și a confiscat cea mai mare parte a proprietăților agricole ale companiilor străine. În scurtă vreme, relațiile cu SUA s-au deteriorat. La început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar în cele din urmă s-a declarat comunist, explicând că încearcă să construiască socialismul în Cuba. Au fost stabilite relații deplomatice cu Uniunea Sovietică. Un guvern nou, condus de renăscutul Partid Comunist Cubanez, a început să pună în practică reformele economice promise de Castro. Printre alte lucruri, asistența medicală și învătământul au devenit gratuite pentru toți cubanezii pentru prima oară. Cu o oarecare întârziere, o constituție de inspirație sovietică a fost adoptată în 1976. Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subvenție) masiv din partea URSS, în schimbul zahărului cubanez, sovieticii livrând petrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumată în Cuba, iar restul era vândut pe piața mondială pentru un profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenții sovietice, Cuba sprijinea mișcărle comuniste din toată America Latină (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia și Chile) și din Africa (Angola, Mozambic și Etiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitură economică grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populația la "perioadă specială" de refacere. În ciuda faptului că i-a fost interzis accesul la împrumuturile de la FMI și Banca Mondială, deoarece Cuba este în zona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de milioane de dolari, economia țării nu s-a prăbușit, deși venitul pe cap de locuitor este încă mai mic decât era în 1989 (dar în creștere lentă). Economia cubaneză are ca ramuri importante agricultura (tutun, zahăr, citrice), mineritul (nichel) și turismul. În 1996, administrația Clinton a emis Legea Helms-Burton. Această lege stabilește, printre altele, că orice companie străină care "face în mod conștient operațiuni comerciale în Cuba cu proprietăti ale cetățenilor SUA confiscate fără compensație" va intra în litigiu cu statul american, iar conducătorilor respectivelor companii li se va interzice accesul în Statele Unite. Sancțiuni pot fi aplicate companiilor din afara SUA, care fac comerț cu Cuba. Această legislație a fost aplicată după doborârea a două avioane civile de către armata cubaneză. [8] [9]. Această legislație extrateritorială este considerată foarte controversată, iar embargoul SUA a fost condamnată pentru a 13-a oară în cadrul Adunării Generale a ONU din 2004 de 179 de state. Mai mult, membri ai Congresului SUA din amândouă partidele au criticat în mod deschis creșterea cheltuielilor pentru întărirea embargoului. [10] Cei mai importanți parteneri comerciali ai Cubei sunt: Spania, Canada, Franța, Italia, Anglia și Japonia. Embargoul SUA împotriva Cubei se aplică tuturor bunurilor, cu excepția produselor medicale și a mărfurilor agricole, care sunt

Cuba autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere să exporte în Cuba, cu condiția plății în avans în bani gheată. Călătoriile cetățenilor americani sunt în mare parte interzise prin lege. Totuși, unii cetățeni americani vizitează în mod ilegal Cuba, călătorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari dacă sunt puși sub acuzare. Însă, autoritățile americane nu sunt foarte stricte cu turiștii obișnuiți care nu sunt implicați în activități criminale.

Declinul puterii lui Fidel Castro În iulie 2006, datorită unor probleme de sănătate, Fidel Castro predă provizoriu puterea fratelui său, Raúl. În februarie 2008, Fidel anunță că, după 50 de ani de putere, renunță la președenția Cubei. Raúl Castro, care se pare că va fi succesorul, anunță reforme economice, având ca obiectiv, printre altele: sistemul de salarizare, susținerea proprietății private asupra locuințelor, a ternurilor agricole și alte drepturi și libertăți (care anterior erau interzise de către regimul dictatorial al lui Fidel Castro), cum ar fi dreptul de a cumpăra și deține un telefon mobil, un calculator.

Politică Articol principal: Politica Cubei Cuba este un stat socialist, sau o republică parlamentară condusă de un partid comunist care deține monopolul puterii politice. (Toate partidele de opoziție sunt considerate ilegale de constituția cubaneză care afirmă că "Partidul Comunist Cubanez ... este forța supremă călăuzitoare a societății și a statului"). Fidel Castro a fost șeful statului și șef al guvernului din 1959 până în 2008, la început ca prim-ministru și după desființarea acestei funcții în 1976, ca președinte al Consiliului de Stat și de Miniștri. Este de asemenea membru al Adunării Naționale a Puterii Populare din partea municipalității orașului Santiago de Cuba din 1976, Prim Secretar al Partidului Comunist Cubanez și comandant suprem al forțelor armate. Din motive de sănătate, în august 2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui său, Raúl Castro, care în februarie 2008 este numit președinte al Cubei. Parlamentul unicameral cubanez este Asamblea Nacional del Poder Popular (Adunarea Națională a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt aleși pentru un mandat de cinci ani și nu există opoziție. Candidații, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizați de organizațiile politice și sociale proguvernamentale. Partidul Comunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar îi este interzis prin lege să nominalizeze candidați. Totuși, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales în parlament de la victoria revoluției. În 2001 Oswaldo Payá Sardiñas și membrii Proiectului Varela au încercat să facă un plebiscit folosind prevederile Constituției Cubaneze care permite inițiativa cetățenească. Dacă ar fi fost acceptată de guvern și aprobată de votul popular, amendamentele ar fi stabilit noi libertăți precum cele de asociere, a cuvântului, a presei, ca și libertatea de a începe o afacere privată. Petiția a fost până la urmă respinsă de Adunarea Națională, iar măsurile luate ulterior au dus la întemnițarea a 75 de prizonieri politici cu condamnări de până la 28 de ani pentru învinuiri de colaborare și primire de fonduri de la guvernul SUA. În august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici.[11] Vezi de asemenea Drepturile omului în Cuba

48

Cuba

49

Provincii Articol principal: Provinciile Cubei Cuba este împărțită în 14 provincii cu 169 de municipalități și o municipalitate specială (Isla de la Juventud).

•

Isla de la Juventud

•

Ciego de Ávila

•

Pinar del Río

•

Camagüey

•

Havana (La Habana)

•

Las Tunas

•

Orașul Havana (Ciudad de La Habana) •

Granma

•

Matanzas

•

Holguín

•

Cienfuegos

•

Santiago de Cuba

•

Villa Clara

•

Guantánamo

•

Sancti Spíritus

Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Cubei. Insula alungită Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe și este mărginită la nord de Strâmtoarea Florida și de Oceanul Atlantic de Nord, la nord-vest de Golful Mexic, la vest de Canalul Yucatan, la sud de Marea Caraibelor iar la est de Strâmtoarea Windward. Cuba ocupă întreaga insulă și alte insulițe învecinate (în total mai mult de 4000), precum Isla de la Juventud, Harta Cubei cunoscută și sub numele de Insula Pinilor. Excepție face Golful Guantanamo, o bază navală care a fost închiriată de Statele Unite încă din 1903. Insula principală La Isla grande este a 15-a după mărime din lume cu o lungime de circa 1250 km și o lățime de la 35 la 145 km. Relieful insulei e variat: câmpii întinse până la cele ușor vălurite, dealuri abrupte și munți în principal în partea de nord. Cel mai înalt vârf este Pico Real del Turquino (1.974 m). Clima este tropicală îmblânzită de vânturi regulate. Este un sezon uscat din noiembrie până în aprilie și unul ploios din mai până în octombrie. Havana este cel mai mare oraș al țării și capitala. Alte orașe importante sunt: Santiago de Cuba și Camagüey. Printre cele mai cunoscute orașe mici se numără Baracoa (prima așezare spaniolă din Cuba), Trinidad și Bayamo.

Cuba

Economie Articol principal: Economia Cubei Economia Cubei este una a proprietății de stat, cu câteva mici întreprinderi private. Turismul a devenit principala sursă de venituri, iar între 1993 și 2004, dolarul SUA devenise monedă oficială (economia folosea un sistem cu două valute). Economia Cubaneză a fost greu lovită de colapsul Uniunii Sovietice și al CAER-ului, cu statele căruia făcea comerț în principal. Printre problemele mai recente se numără prețul ridicat al țițeiului, recesiunea piețelor principalelor sale produse de export, zahărul și nichelul, distrugerile provocate de uragane, (uraganul Charley a făcut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea în turism și condițiile nesigure din economia mondială. La sfârșitul lui 2003 și începutul lui 2004, atât turismul cât și prețul nichelului au avut creșteri. Un factor important al restabilirii economiei cubaneze sunt banii expediați de americanii de origine cubaneză (care reprezintă aproximativ 3% din economia tării, după unele estimări). Cuba face comerț cu aproape toate țările lumii, inclusiv cu SUA. Totuși, Cuba datorează miliarde de dolari țărilor Clubului de la Paris precum Franța, Japonia și Germania. Cuba remarcată pentru inițiativa națională de practicare a agriculturii organice pentru a hrăni populația amenințată de foamete. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare și cea mai mare parte a importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat și chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi științifice pentru găsirea de soluții organice, Cuba a reușit rapid să convertească cu succes toată agricultura la producția organică. În ziua de azi, numai agricultura organică este permisă de lege.

Cultură Articol principal: Cultura Cubei • Lista Cubanezilor • Muzica Cubei

Religie Articole principale: Santería, Palo Monte, Catolicism Peisajul religios al Cubei este marcat puternic de sincretismele de diferite tipuri. În era postrevoluționară, religia a fost descurajată, iar din 1962 până în 1992, Cuba a fost în mod oficial un stat ateu. După această dată, prin amendarea constituției, Cuba a devenit formal un stat secular. Deși vizita Papei Ioan Paul al II-lea a revigorat catolicismul oficial, cubanezii sunt de mai multe confesiuni, de la catolicismul popular la peste 50 de versiuni ale protestantismului sau la spiritism sau credințe originare din Africa. Cele mai importante curente necreștine sunt Regla de Ocha (cunoscută și ca Santería), care derivă din credința Yoruba, Regla de Palo Monte, care derivă din credințe locale Congoleze, și Sociedad Secreta Abakuá, care derivă din credințele societăților secrete masculine din regiunea Calabar, din sud-estul Nigeriei. Alte credințe sunt bisericile Penticostale. Se crede că Santeria și catolicismul popular sunt cele mai larg răspândite religii în Cuba, deși nu este neobișnuit ca indivizii să aibă mai multe credințe în același timp și să fie mebri al Partidului Comunist în același timp. De asemenea credința penticostală se dezvoltă rapid. Cuba avea odată o comunitate evreiască mică dar activă, în Havana mai sunt una sau două sinagogi în funcțiune. În Cuba, ziua de 6 ianuarie este ziua "Dia de los Reyes Magos", ("Ziua celor trei magi ") și comemorează ziua când în care cei trei magi au venit să se închine lui Iisus, după cum este scris în Evanghelii. Ca în cele mai multe țari latino-americane și în Spania, această zi este sărbătorită împreună sau în locul Crăciunului. Alte sărbători religioase importante sunt cele ale "Virgen de la Caridad del Cobre" (Fecioarei din Cobre, sfântul patron al Cubei, sincretizat cu Ochún al Santeriei) din 8 septembrie și san Lázaro (Lazăr) (sincretizat cu Babalu

50

Cuba Ayé), pe 17 decembrie.

Referințe [1] „ National symbols (http:/ / mipais. cuba. cu/ cat_en. php?idcat=91& idpadre=83& nivel=2)”. Government of Cuba. . Accesat la 2009-09-07. [2] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Cuba& language=ro& params=23_8_N_82_23_W_type:country(109,886) [3] Government type (most recent) by country (http:/ / www. nationmaster. com/ red/ graph/ gov_gov_typ-government-type& ob=ws), Nationmaster.com [4] Anuario Estadístico de Cuba 2009. Edición 2010 (http:/ / www. one. cu/ aec2009/ esp/ 20080618_tabla_cuadro. htm), Oficina Nacional de Estadísticas, República de Cuba. Accessed on November 6, 2010. Note: An exchange rate of 1 CUC to 1.08 USD was used to convert GDP. (https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ cu. html) [5] http:/ / hdr. undp. org/ en/ media/ HDR_2009_EN_Complete. pdf [6] From 1993 to 2004 the United States dollar was used alongside the peso until the dollar was replaced by the convertible peso [7] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Cuba?action=edit& section=0 [8] http:/ / www. cnn. com/ US/ 9602/ cuba_shootdown/ 26/ 3pm/ [9] http:/ / www. cnn. com/ US/ 9602/ cuba_shootdown/ 27/ [10] http:/ / www. sfgate. com/ cgi-bin/ article. cgi%3Ff=/ news/ archive/ 2004/ 04/ 29/ national1842EDT0787. DTL [11] Cf. Comisiei cubaneze pentru drepturile omului, citată de agenția Reuters, 13 august 2009

Legături externe • Poze si Informatii calatorie Cuba (http://www.aberr.com/1/north-america/cuba) — (aberr.com) • STATE DEPARTMENT (http://www.state.gov/p/wha/rt/cuba/commission/2004/c12237.htm)— US State Department views on Cuba • CUBANET (http://www.cubanet.org/cubanews.html) — News articles from Cuba's independent journalists and a digest of Cuban news by international newspapers • Granma (http://www.granma.cu) — Communist Cuban Party Newspaper • Encuentro en la Red (http://www.cubaencuentro.com) — Independent news and cultural site on Cuban matters • Cubaweb (http://www.cubaweb.cu) — Official Cuban Government online directory • AfroCubaWeb (http://www.afrocubaweb.com) • No Castro nor his regime (http://nocastro.com) — the website of anti-Castro opposition • Cuba Photos (http://www.travel-impressions.de/cuba/cuba_mix/waves.htm) Sights, Daily Life, Santeria, Havana, Malecon, CDR (Comités de Defensa de la Revolución), Old American Cars • Free Cuba Foundation (http://www.fiu.edu/~fcf/index.html) — website helping Cuban dissidents • CANF (http://www.canf.org/2004/principal-ingles.htm) — Cuban-American National Foundation, the largest political party of Cubans in exile • Details the Cuban dissident situation (http://www.bosnewslife.com/article/2/1/2/21/2.aspx) • Movimiento Humanista Evolucionario Cubano (Cuban Evolutionary Humanist Movement) (http://ourworld. compuserve.com/homepages/MHEC) • Cuba AIDS Project (http://www.cubaaidsproject.com) HIV and AIDS in Cuba • Spain and the Spaniard (http://www.infidels.org/library/historical/robert_ingersoll/spain_and_spaniard.html) A contemporary opinion of the Cuban uprising • Wikitravel Guide (http://wikitravel.org/en/article/Cuba) — Wikitravel visiting guide • Cuba-Pictures.com (http://www.cuba-pictures.com) — a Lonely Planet author's travel photos from all across Cuba • LaHabana.com (http://www.lahabana.com) — City guide to Havana. • Kuba-Cuba.com (http://www.kuba-cuba.com) — a Link Guide to Cuba. • Cuba Study Tour (http://webhost.bridgew.edu/jhayesboh/cuba/cubamaps.html) — A geography professor shares his experience and impressions • UN HDI (http://hdr.undp.org/statistics/data/country_fact_sheets/cty_fs_CUB.html) — Human Development Index for Cuba from UN

51

Cuba

52

• • • •

Cubamusic (http://www.cubamusic.biz) — All about cuban music Site of the Cuban government (http://www.cubagob.cu/) CUBA NUESTRA - Sweden (http://www.cubanuestra.nu/web/folder.asp?folderID=72) Google maps (http://www.google.com/maps?ll=21.730957,-79.409180&spn=10.437012,16.215820&t=k& hl=en) • Some disturbing photos of life in Cuba (http://www.therealcuba.com/) • Infoportal of Cuba (http://www.mi-cuba.de/) kbd:Куба

Dominica Dominica

Deviză: "Après Bondie, C'est La Ter"  (Antillean Creole) "After God is the Earth" Imn: Isle of Beauty, Isle of Splendour

Capitală (și cel mai mare oraș)

Roseau

Limbi oficiale

engleză

Sistem politic

Republică parlamentară

 - 

Președinte

Nicholas Liverpool

 - 

Prim-ministru

Roosevelt Skerrit Independență

 - 

3 noiembrie 1978 Suprafață

 - 

Total

754 km² (locul $SUP_LOC)

 - 

Apă (%)

$PROCENT_APA Populație

Dominica

53  - 

Estimare 

69.029 (locul $POPULATIE_LOC)

 - 

Densitate

91,55 loc/km² 

Monedă

Dollar

Prefix telefonic

+$PREFIX_TEL

Domeniu Internet

.dm

Fus orar

UTC + $FUSORAR modifică

[1]

 

Dominica este un stat insular din Marea Caraibelor, aflat la sud de Guadelupa și la nord de Martinica. A fost numită Insula Naturii a Caraibilor, datorită frumuseții sale și a naturii neatinse de mâna omului. Pe insulă se află păduri dense în care se află multe specii de plante și animale rare. Denumirea ei vine de la cuvântul duminică, deoarece ziua în care Cristofor Columb a descoperit-o, 3 noiembrie 1498, era duminică. Ea a devenit colnie britanică în 1805. În perioada 1958-1962 ea a fost o parte a unui stat care a existat puțin, Federația Indiilor de Vest. Dominica și-a obținut independența în 1978.

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Dominica?action=edit& section=0

Republica Dominicană Republica Dominicană República Dominicana

Drapel

Stema

Deviză națională Dios, Patria, Libertad  (Spaniolă) "Dumnezeu, Patria, Libertatea" Imn național Quisqueyanos valientes

Republica Dominicană

54

Capitală  • Coordonate

Santo Domingo 19°00′N 70°40′V

Cel mai mare oraș

Santo Domingo

Limbă oficială

spaniola

Sistem politic

Republică prezidențială

Președinte

Leonel Fernández

Suprafață  • Totală  • % apa

48.730 km² n/d

Populație  • Totală  • Densitate

9.760.000 în iulie 2007 201 loc./km²

PIB (PPC)  • Total  • PIB per capita

$89.87 milioane $9,208

Monedă

PESO

Fus orar

UTC-4

Domeniu internet

do

Prefix telefonic

+1809 Toate statele lumii

Republica Dominicană este un stat din America Centrală, în nordul Mării Caraibilor, situat în partea de est a insulei Hispaniola. Are ca vecin în vest statul Haiti. Această insulă a fost numită imediat după descoperire de către Cristofor Columb La Española, în românește: Mica Spanie, datorită faptului că a fost declarată cel mai frumos pământ din Lumea Nouă. Coastele insulei au un decor muntos de o frumusețe dramatică, culminând cu vârful Pico Duarte (3175 m). Republica Dominicană are capitala la Santo Domingo. Ea ocupă două treimi din suprafața Insulei Hispaniola, a doua insulă ca mărime din Arhipelagul Antilelor Mari.

Republica Dominicană

55

Geografie Santo Domingo, capitala Republicii Dominicane, este cel mai mare oraș al țării și cel mai vechi oraș din Lumea Nouă. Distanțe în kilometri, între principalele orașe Nume

Barahona Higüey Jarabacoa

La Las La Montecristi Nagua Puerto Punta Samana San San Santiago Santo Sosua Romana Terrenas Vega Plata Cana Francisco Pedro de los Domingo de de Caballeros Macoris Macoris

Barahona

0

345

245

310

415

275

345

355

365

410

400

280

275

305

200

391

Higüey

345

0

290

35

386

265

415

320

355

60

385

280

70

290

145

410

Jarabacoa

245

290

0

265

178

30

165

135

95

365

205

65

215

50

155

143

La Romana

310

35

265

0

335

225

375

285

320

105

355

245

35

255

110

350

Las Terrenas

415

386

178

355

0

149

290

48

243

435

40

110

297

179

225

169

La Vega

275

265

30

225

149

0

145

110

90

335

175

40

195

36

125

124

Montecristi

345

415

165

375

290

145

0

240

135

480

305

170

345

115

270

139

Nagua

355

320

135

285

48

110

240

0

140

390

65

70

245

125

180

122

Puerto Plata

365

355

95

320

243

90

135

140

0

425

210

110

285

69

215

25

Punta Cana

410

60

365

105

435

335

480

390

425

0

455

345

140

365

205

450

Samana

400

385

205

355

40

175

305

65

210

455

0

135

315

190

245

155

San Francisco de Macoris

280

280

65

245

110

40

170

70

110

345

135

0

200

55

135

158

San Pedro de Macoris

275

70

215

35

297

195

345

245

285

140

315

200

0

225

70

321

Santiago de los Caballeros

305

290

50

255

179

36

115

125

69

365

190

55

225

0

155

94

Santo Domingo

200

145

155

110

225

125

270

180

215

205

245

135

70

155

0

240

Sosua

390

410

143

350

169

124

139

122

25

450

155

158

321

94

240

0

El Salvador

56

El Salvador El Salvador República de El Salvador

Deviză: Dios, Unión, Libertad (Dumnezeu, Uniune, Libertate) Imn: Saludemos la Patria orgullosos

Capitală

San Salvador Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=13°40′N89°10′V13.667, 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7=type:country(21,040 km²) 8= 9=

Cel mai mare oraș Limbi oficiale

San Salvador Spaniolă Sistem politic

 - 

Președinte

Mauricio Funes Independență

 - 

15 septembrie 1821 Suprafață

 - 

Total

21,040 km² km² (locul Locul 149)

 - 

Apă (%)

1.4% Populație

 - 

Estimare 

6.948.073 (locul Locul 98)

 - 

Densitate

318,7/km² loc/km² 

PIB (PPC)  - 

estimări  Total

43,676 miliarde USD 

El Salvador

 - 

57 Pe cap de locuitor Monedă

Prefix telefonic

7.551  Dolarul SUA ++503

Domeniu Internet

.sv

Fus orar

UTC - 6 modifică

[2]

 

El Salvador este cea mai mică țară din America Centrală. Relieful accidentat include peste 20 de vulcani. Din punct de vedere economic, El Salvador se află în perioada de refacere după un război civil (1972-1992) și după cutremure majore în 2001. Uriașe întinderi de pădure de cedru, stejar și mahon au fost tăiate pentru export și pentru a face loc culturilor de cafea.

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=El_Salvador& language=ro& params=13_40_N_89_10_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ El_salvador?action=edit& section=0

Groenlanda Kalaallit Nunaat Grønland Groenlanda

Drapel

Stema

Imn național Nunarput utoqqarsuanngoravit (Țara noastra care a devenit astfel veche) Nuna asiilasooq (Țară de marea lungime)

Groenlanda

58

Capitală  • Populație  • Coordonate

Nuuk 15.047 (2007) 64°10′00″N, 51°45′00″W [1]

Limbi oficiale

groenlandeză și daneză

Sistem politic

teritoriu autonom

Regina Prim Ministru

Margareta a II-a a Danemarcei Kuupik Kleist

Autonomie – dată

din Danemarca 1979

Suprafață  • Totală  • % apa

Loc 13 2.166.086 km² 81,1

Populație  • Totală  • Densitate

Loc 214 57.100 0,026 loc./km²

PIB (PPC)  • Total (2001)  • PIB per capita

$1,1 miliard $20.000

Monedă

coroană daneză (DKK) = 100 øre

Fus orar

UTC -4 la 0

Domeniu internet

.gl

Prefix telefonic

+299

Siglă pentru mașini KN Cod ISO

304 / GRL / GL Toate statele lumii

Groenlanda (în groenlandeză Kalaallit Nunaat - "Țara oamenilor", daneză Grønland) este un teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei.

Groenlanda

Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Groenlandei. Teritoriu insular în nordul Oceanului Atlantic situat între Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic, format din insula cu același nume (cea mai mare insulă de pe glob urmată de Noua Guinee) și o mulțime de insule și insulițe din apropiere. Locuit de eschimoși și europeni. Administrat de Danemarca Alte orașe: Sisimiut/Holsteinsborg (4900 loc.), Ilulissat/Jakobshavn (4200 loc.), Maniitsooq/Sukkertoppen (3135 loc.) Relief de podiș și de munte (cea mai mare parte acoperită de straturi groase de gheață). Clima arctică. Vegetație săracă.

Politică Pentru detalii, vezi: Politica Groenlandei. Groenlanda este condusă de către monarhul Danemarcei, actualmente Margareta II. Guvernul danez, condus de regină, numește un Rigsombudsmand ("Înalt comisar") care reprezintă guvernul și monarhia daneze. Groenlanda are un parlament compus din 31 de membri, numiți în urma alegerilor generale. Șeful de guvern este primul-ministru, care este de obicei liderul partidului majoritar din Parlament. Actualul prim ministru este Hans Enoksen. Groenlanda nu este parte a Uniunii Europene (a părăsit în 1985 predecesorul UE, Comunitatea Europeană), deși Danemarca este stat membru al UE.

Economie Pentru detalii, vezi: Economia Groenlandei. Astăzi Groenlanda este critic dependentă de exporturi de pescuit și de pește. Industria de pescuit creveți este de departe cel mai mare venit salariat. Compania petrolieră de stat NUNAOIL a fost creată cu scopul de a contribui la dezvoltarea industriei de hidrocarburi în Groenlanda. Compania de stat Nunamineral a fost lansată pe Bursa din Copenhaga pentru a ridica mai mult capital și pentru a crește producția de aur. Depozitele miniere de rubiniu a început în 2007. Alte minerale sunt exploatate in functie de prețurile care sunt in crestere în creștere. Acestea includ uraniu, aluminiu, nichel, platina tungsten, titan si cupru. Sectorul public, inclusiv întreprinderilor de stat și municipalități, joacă un rol dominant în economia din Groenlanda. Aproximativ jumatate din veniturile guvernului provin din subvenții de la guvernul danez, un supliment important la produsul intern brut (PIB). Produsul intern brut pe cap de locuitor este echivalent cu cel al mediei economiilor in Europa Groenlanda a suferit o contracție economică la începutul anilor 1990, dar din 1993 economia sa îmbunătățit.The Greenland Home Rule Government (GHRG), a urmat o politică fiscală austeră, deoarece la sfarsitul anilor 1980, a ajutat la crearea de excedente in bugetul public si o inflatie scazuta. Mai recent, noi surse promițatoare de rubin au fost descoperite pentru a aduce si o noua industrie de export in țară.

59

Groenlanda

Demografie Pentru detalii, vezi: Demografia Groenlandei.

Subdiviziuni Pentru detalii, vezi: Diviziuni Administrative ale Groenlandei.

Galerie imagini

Vezi și • Listă de superlative geografice

Bibliografie • Alley, Richard B. The Two-Mile Time Machine: Ice Cores, Abrupt Climate Change, and Our Future. Princeton University Press, 2000, ISBN 0-691-00493-5. • Bardarson, I. (ed. Jónsson, F.) "Det gamle Grønlands beskrivelse af Ívar Bárðarson (Ivar Bårdssön)", (Copenhagen, 1930). • CIA World Factbook, 2000. • Lund, S. 1959. The Marine Algae of East Greenland. 1. Taxonomical Part. Meddr Gronland. 156(1), pp. 1–245. • Lund, S. 1959. The Marine Algae of East Greenland. 11. Geographic Distribution. Meddr Gronland. 156, pp. 1–70. • Steffen, Konrad, N. Cullen, and R. Huff (2005). "Climate variability and trends along the western slope of the Greenland Ice Sheet during 1991-2004," Proceedings of the 85th American Meteorological Society Annual Meeting (San Diego). • Stern, Pamela R. Historical dictionary of the Inuit. Scarecrow Press, 2004. ISBN 978-0-8108-5058-3

60

Groenlanda

Legături externe Guvernare • Greenland Home Rule [2] official government website (in English) • Greenland.com [3] from the Greenland Tourism & Business Council • Statistics Greenland [4] Informații generale • • • • • •

Country Profile [5] and Timeline [6] from BBC News Greenland [7] la The World Factbook Greenland [8] from UCB Libraries GovPubs Legături externe pe tema Groenlanda [9] Greenland Map [10] Atlasul Wikimedia pentru Greenland

• Greenland banknotes [11] • Greenland-wiki [12] Alte legături • Dallas Morning News article by Dave Levinthal, Staff Writer [13] • Greenland Braces for Independence and Wealth [14] by Manfred Ertel, Der Spiegel, November 11, 2008 • Greenland Expedition 2010 [15] • vifanord [16] – a digital library that provides scientific information on the Nordic and Baltic countries as well as the Baltic region as a whole

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Groenlanda& language=ro& params=64_10_00_N_51_45_00_W_{{{9}}} [2] http:/ / uk. nanoq. gl/ [3] http:/ / www. greenland. com/ [4] http:/ / www. stat. gl/ [5] http:/ / news. bbc. co. uk/ 1/ hi/ world/ europe/ country_profiles/ 1023393. stm [6] http:/ / news. bbc. co. uk/ 1/ hi/ world/ europe/ 1023448. stm [7] https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ gl. html [8] http:/ / ucblibraries. colorado. edu/ govpubs/ for/ greenland. htm [9] http:/ / www. dmoz. org/ Regional/ North_America/ Greenland [10] http:/ / www. norden. org/ web/ 1-1-fakta/ sk/ gr_kort. htm [11] http:/ / www. numismondo. com/ pm/ grl/ [12] http:/ / socialsynergyweb. com/ cgi-bin/ wiki2/ GreenLand/ FrontPage [13] http:/ / www. dallasnews. com/ sharedcontent/ dws/ fea/ travel/ thisweek/ stories/ DN-greenland_0302tra. ART. State. Edition1. b83ac1. html [14] http:/ / www. spiegel. de/ international/ world/ 0,1518,590078,00. html [15] http:/ / arctic2010. webs. com/ [16] http:/ / www. vifanord. de/ index. php?id=1& L=1& rd=243343734

61

Grenada

62

Grenada Acest articol se referă la o țară din Marea Caraibe. Pentru alte sensuri, vezi Grenada (dezambiguizare).

Grenada

Deviză: The Land, the People, the Light Imn: Hail Grenada

Capitală (și cel mai mare oraș)

Saint George's Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=12°06'N,61°74'W 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7= 8= 9=

Limbi oficiale

Engleza

Sistem politic

Monarhie constituțională

 - 

Regină

Elizabeth II

 - 

Prim-ministru

Tillman Thomas Independență

 - 

7 februarie, 1974 Suprafață

 - 

Total

344 km² km² (locul Locul 217)

 - 

Apă (%)

0 Populație

 - 

Estimare 

89 502 (locul Locul 198)

 - 

Densitate

259,5/km² loc/km² 

Monedă Prefix telefonic

East Caribbean Dollar (XCD) ++1-473

Grenada

63 Domeniu Internet

.gd

Fus orar

UTC -4 modifică

[1]

 

Grenada este o țară insulară în partea sud-estică a Mării Caraibelor, ce are capitala la Saint George's. Grenada este a doua dintre cele mai mici țări din emisfera vestică (după Saint Kitts și Nevis). Se află la 200 km nord de Venezuela, între Trinidad-Tobago (la sud) și Saint Vincent și Grenadines (la nord).

Istorie În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula Concepción. În 1650, francezii au reușit să cucerească insula, după mai multe încercări nereușite ale englezilor de a-i înfrânge pe indigeni. Insula rămâne sub dominație franceză până în 1763, când, prin tratatul de la Paris ce încheie Războiul de Șapte Ani, intră în mod oficial în proprietatea britanicilor. Între 1958 și 1962 a fost parte a Federației Indiilor Vestice, o federație ce a luat ființă cu scopul de a se obține o unitate politică între statele constituente, și pentru ca acestea să-și câștige independența față de Imperiul Britanic sub forma unui singur stat. În 1967, Grenada a obținut statutul de "stat asociat Regatului Unit", ce însemna independență în afacerile interne; Regatul Unit rămânea responsabil cu afacerile externe și cu apărarea. În 1974, Grenada a obținut independența, avându-l pe Eric Gairy drept primul prim ministru. Guvernul lui Eric Gairy a devenit din ce în ce mai autoritar și dictatorial, până la lovitura de stat din 1979 a liderului carismatic de stânga, Maurice Bishop. Bishop nu a organizat alegeri, iar socialismul se apropia considerabil de comunismul din Cuba. Politica Grenadei a devenit incomodă pentru vecinii săi Trinidad-Tobago, Barbados, Dominica și, mai ales, pentru Statele Unite. Bishop a fost executat în 1983, în urma disensiunilor dintre adepții săi și o facțiune stalinistă loială Moscovei, condusă de generalul Huson Austin. CIA precizează că la aceasta au participat 50 de consilieri militari cubanezi și 700 de muncitori înarmați. După șase zile, insula a fost invadată de o forță de coaliție formată din trupe americane, dominicane și a altor cinci state caraibiene. Acțiunea militară (Operation Urgent Fury) a fost declanșată la cererea primului ministru de Dominica, Eugenia Charles. Mai târziu, guvernatorul-general al Grenadei, Paul Scoon, a recunoscut că a cerut invazia. Invazia s-a încheiat cu capturarea sutelor de partizani comuniști, dintre care mulți erau muncitori cubanezi la situl aeroportului finanțat de Cuba. Construcția aeroportului a fost încheiată după multă vreme de americani. În 1984, după invazie, Statele Unite au acordat $48,4 milioane drept asistență economică Grenadei. În același an, în cadrul alegerilor, CIA a sponsorizat cu $650.000 un candidat pro-american. În octombrie 2003, un raport al Amnesty International denotă drept proces justițiar necorespunzător arestarea și judecarea a 17 dintre organizatorii loviturii de stat din 1983 ce a dus la invazia americană. Procesul celor 17 a fost organizat și finanțat de Statele Unite. După 2000, o comisie "de adevăr și reconciliere", condusă de preotul catolic Mark Haynes, a fost însărcinată cu descoperirea nedreptăților din timpul acțiunilor din 1983, a celor din timpul regimului lui Bishop, și a celor dinainte. Acest demers are la origine un proiect de școală, ce trebuia să cerceteze faptul că nu a fost găsit cadavrul lui Maurice Bishop. Proiectul a atras multă atenție, inclusiv din partea Miami Herald. Raportul final a fost publicat de studenți în cartea Big Sky, Little Bullet.

Grenada

64

În 7 septembrie 2004, insula a fost lovită de uraganul Ivan, primul după 49 de ani. În acel moment era uragan de categoria 3; a distrus peste 90% din case. În 14 iulie 2005, insula a fost lovită din nou, de această dată de uraganul Emily, producând pagube în valoare de $110 milioane, mult mai puțin decât pagubele în urma uraganului Ivan. Grenada a recuperat rapid în urma dezastrelor, inclusiv datorită sprijinului acordat de comunitatea internațională. Până în decembrie 2005, 95% din camerele de hotel erau disponibile, iar clădirile fuseseră întărite conform noilor reglementări ale construcțiilor.

Demografie Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Indigenii (caraibieni și arawak) au fost exterminați de francezi la Sauteurs. Din cauză că sunt emigranți câtă populație are Grenada, în alte țări caraibiene, și încă o dată acest număr în alte țări (Statele Unite, Regatul Unit etc.), în Grenada locuiește doar o treime din totalul populației acestei țări. Limba oficială, engleza, este vorbită de toți locuitorii. În afară de o comunitate mică de rastafarieni și indieni musulmani, majoritatea locuitorilor sunt creștini: jumătate catolici, restul în mare parte protestanți anglicani, restul presbitarieni și adventiști de ziua a șaptea.

Evoluţia demografică a ultimelor decenii. Populaţia exprimată în mii de locuitori.

Grenada

65

Climă Clima Grenadei este caldă tot timpul anului, temperaturile variază între 21(iarna) și 33(vara)de grade celsius. Grenada are două sezoane ca toate insulele carabiene, unul secetos si unul ploios. Sezonul ploios ține din iunie până în decembrie.

Imagini

Harta Grenadei

Legături externe • ro Guvernele_lumii_Grenada [2] • ro Jurisdicție [3]

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Grenada?action=edit& section=0 [2] http:/ / documentare. rompres. ro/ gouverns. php?q=GRENADA [3] http:/ / www. laveco. com/ ro/ jurisdiction_grenada. html

Insula Union

Hillsborough Carriacou

Guadelupa

66

Guadelupa Région Guadeloupe

Drapel

Stemă Imn național: La Marseillaise

Capitală

Basse-Terre 16°0′N 61°43′V16, [1]

Oraș principal

Basse-Terre

Limba oficială

Franceză

Sistem politic

Departament de peste mări

 - Președinte Consiliu Regional Victorin Lurel  - Președinte Consiliu General

Jacques Gillot

Suprafață  - Total

1.703 km² km²

 - Apă (%)

0,26%

Populație  -

438.820 loc. loc.

 - Densitate

258 loc./km² loc./km²

Monedă

Euro (EUR)

Fus orar

UTC - 4

Guadelupa

67

Domeniu Internet

.gp

Prefix telefonic

+590

Guadelupa (franceză Guadeloupe) este un arhipelag în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer sau prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Guadelupa este una dintre cele 26 regiuni ale Franței (région d'outre-mer) fiind parte integrală a Republicii Franceze și a Uniunii Europene.

Istoric Guadelupa este populată încă din secolul III î.Hr. de triburile amerindiene Arawak și ulterior de tribul Carib ce au gonit tribul Arawak până în Secolul VIII și au redenumir insula "Karukera" sau "Insula apelor frumoase". Insula a fost descoperită de către europeni în cea de a doua expediție a lui Cristofor Columb la data de 14 noiembrie 1493. Acesta a botezat-o Santa María de Guadalupe de Extremadura, după Fecioara Maria venerată la o mănăstire regală spaniolă din Guadelupa în regiunea Extremadura. După colonizarea insulei St. Cristophe (acualmente St. Kitts din Sfântul Kitts și Nevis), Compania Franceză a Insulelor Americane a decis colonizarea unei alte insule. Guadelupa a fost aleasă în detrimentul Martinicăi. Insula a intrat în posesia Franței în 1653 și a fost anexată de Franța în 1674. În secolul următor insula a fost ocupată de mai multe ori de trupele britanice dar în 1763 Franța, învinsă în urma unui război, a abandonat pretențiile teriotirale asupra Canadei în schimbul recunoașterii suveranității franceze asupra Guadelupei. În perioada de haos care a urmat Revoluției Franceze, trupele britanice au ocupat insula în 1794 între 21 aprilie și 2 iunie. Francezii au recucerit insula și, conform principiilor revoluționare, au abolit sclavagismul. A urmat o revoltă a sclavilor care au atacat foștii proprietari de sclavi și deținătorii plantațiilor de trestie de zahăr. Datorită amenințării diverselor interese financiare, Napoleon a trimis o expediție militară care a înăbușit revolta și a reinstaurat sclavagismul, peste 10.000 oameni murind în urma acestei acțiuni. În 4 februarie 1810 britanicii au ocupat iar insula, în data de 3 martie 1813 au cedat-o Suediei ca o consecință a Războaielor Napoleoniene. În 1814 insula a revenit sub suzeranitate franceză, lucru consfințit de Tratatul de la Viena din 1815. Finalmente sclavagismul a fost abolit definitiv în insulă în anul 1848 la inițiativa lui Victor Schoelcher. La începutul secolului XX datorită reducerii profiturilor obținute din cultivarea trestiei de zahăr, Guadelupa a început să se orienteze spre alte domenii, în 1923 aceasta exportînd primele banane. Între 1940 și 1943 insula a fost sub controlul Guvernului de la Vichy care a instaurat un regim de muncă forțată. În 1946 aceasta a devenit un departament de peste mări în care au fost incorporate ulterior și alte insule.

Administrația Guadelupa este în același timp o regiune și un departament de peste mări francez. Prefectura este situată la Basse Terre și împreună cu Martinica, situată 150 km mai la sud, și cu Guiana Franceză, situată în nordul Americii de Sud, formează departamentele franceze din America (franceză départements français d'Amérique, prescurtat DFA). Guadelupa este divizată în 3 arondismente, 43 cantoane și 34 de comune. Guadelupa este parte a Uniunii Europene cu statutul de regiune ultraperiferică, ceea ce îi permite să beneficieze de măsuri specifice, adică adaptări ale dreptului comunitar la caracteristicile și constrângerile particulare ale regiunii. Astfel, Guadelupa folosește moneda Euro dar nu face parte din Acordurile Schengen. Locuitorii votează în alegerile europene într-o circumscripție electorală specială a departamentelor franceze de peste mări care, la ultimele alegeri europene, a desemnat 3 parlamentari. În 2003 a fost propusă o reformă administrativă, prin care instituțiile regiunii urmau să fuzioneze cu cele ale departamentului. Propunerea a fost refuzată prin referendum, în cele 2 arondismente ale arhipelagului Guadelupa, dar a fost acceptată în arondismentul din nord, al insulelor Saint Barthélemy și Saint Martin. Astfel, acestea vor fi reorganizate sub forma unei colectivități de peste mări separate de Guadelupa, dar aflată tot în cadrul Uniunii

Guadelupa Europene (spre deosebire de celelalte colectivități de peste mări). Reforma se așteaptă să aibă loc în cursul anului 2007, fiind acceptată de către Parlamentul Franței la sfârșitul anului 2006.

Geografie Guadelupa este situată în Caraibe în insulele Antilele Mici, la 600 km nord de coastele Americii de Sud și la 600 km la est de insula Hispaniola, cam la aceeași longitudine cu Labrador și Insulele Falkland și la aceeași latitudine cu Tailanda sau Honduras. Arhipelagul Guadelupa conține următoarele insule: două insule principale, Basse-Terre și Grande-Terre, separate printr-un canal îngust numit Râul Sărat (franceză la Rivière Salé, și câteva insule mai mici adiacente: Insula La Désirade, Insula Marie-Galante și Insulele Les Saintes, un arhipelag format din 9 insule din care două sunt locuite. Basse-Terre se întinde pe o suprafață de 848 km² și are un relief abrupt vulcanic, Insulele din componenţa Guadelupei punctul culinant, de asemenea cel mai înalt din Guadelupa, vulcanul Soufrière aflat încă în activitate, are o înălțime de 1467 m. Grande-Terre se întinde pe o suprafață de 588 km² și are un relief format din dealuri și câmpii plate iar substratul este calcaros. Înspre nord, insulele Saint Barthélemy și partea franceză din insula Saint Martin sunt tot sub jurisdicția Guadelupei, dar în 7 decembrie 2003, ambele au votat să devină colectivități de peste mări (collectivité d'outre-mer), lucru care se așteaptă să se întâmple în cadrul anului 2007. Acestea sunt separate de Guadelupa de insulele Sfântul Kitts și Nevis, Montserrat și Antigua și Barbuda

Economia Situația economică a Guadelupei este puternic deficitară, aceasta înregistrând rate ale șomajului de peste 20% și un deficit la export de peste 5%. Ramurile tradiționale ale agriculturii: cultivarea trestiei de zahăr, a bananelor, a altor vegetale și mai recent a florilor subzistă doar datorită subvențiilor de la Uniunea Europeană și a politicii protecționiste franceze. Majoritatea suprafețelor agricole (aprxomativ 50.000 ha) este consacrată culturilor pentru export, din care principalele produse sunt bananele (cu peste 50% din exporturi), trestia de zahăr și pepeni. Activitatea agricolă este în declin datorită puternicei concurențe din partea țărilor din America Latină și Africa unde mâna de lucru este mult mai ieftină - trebuie menționat faptul că Guadelupa trebuie să respecte nivelul de salariu minim al Franței de minim 440€. Sectorul industrial este slab dezvoltat, principalele activități fiind prelucrarea produselor agricole (fabrici de băuturi alcolice, de rom în special, fabrici de zahăr, etc.) sau prelucrarea produselor de import. De asemenea, există și industria cimentului pentru materiale de construcții. Sectorul terțiar ocupă 65% din populația activă și este reprezentat de sectorul public (administrație, învățământ, ordine publică, etc) ce grupează 25% din active și de turism, puternic încurajat de statul francez. Litoralul de sud al insulei Grande Terre găzduiește zonele cele mai turistice, presărat de numeroase hoteluri situate în apropierea plajelor de nisip alb protejate de recifi coralieni. Totuși, datorită costului redus al altor destinații caraibiene și al scăderii traficului aerian după 11 septembrie 2001 și al unei serii de accidente din vara lui 2005, sectorul are de suferit.

68

Guadelupa Ca o imagine de ansamblu, Guadelupa apare în cadrul regiunii caraibiene ca o insulă bogată, cu o rată de alfabetizare net superioară și un sistem de sănătate și securitate socială echivalent cu cel al țărilor dezvoltate. Această situație însă nu este generată local, ci este datorată în principal transferului de fonduri din Franța metropolitană. Acest lucru pe lângă faptul că permite menținerea sistemului social avantajos și al infrastructurii excepționale, are dezavantajele sale, cum ar fi: descurajarea inițiativei private, creșterea dependenței de statul francez, lucru ce nu permite nici un grad de autonomie, o rată de șomaj puternică și o balanță comercială deficitară.

Demografie Guadelupa are o populație de 453.000 locuitori conform estimărilor din anul 2006. Se înregistrează o rată de creștere a populației de peste 1% și o speranță de viață de peste 70 ani (73 ani pentru bărbați, 80 ani pentru femei). Limba oficială este franceza, local existând un dialect creol, iar analfabetismul nu depășește 10%. Religia prinicpală este catolicismul pentru peste 90% din locuitori, alte religii fiind religii protestante, hinduiste sau aniniste africane. Mare parte din populație (peste 90%) este de Evoluţia demografică a Guadelupei (în mii de locuitori) origine africană, negri sau multatri, descendenți ai sclavilor. Alte grupuri importante sunt europenii, existând și importante comunități indiene, libaneze sau chineze. Datorită faptului că etnia nu face parte din datele recensămintelor franceze, nu există date exacte.

Cultura Cultura Guadelupei se remarcă prin reușitele literare ale unor locuitori, cel mai de seamă fiind poetul Saint-John Perse, pseudonimul utilizat de Alexis Léger, care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1960. Comunitatea literară din Guadelupa a fost și este foarte numeroasă, cuprinzând numeroși scriitori, poeți, romancieri, eseiști și jurnaliști, între care nume ca Maryse Condé, Ernest Pépin și Simone Schwartz-Bart. De asemenea, artele plastice sunt foarte importante, în special pictura și sculptura. Muzica și dansul sunt foarte populare, interacțiunea dintre influențele africane, franceze, indiene și levantine dând naștere unor forme noi, specifice arhipelagului, cum ar fi muzica la biguine sau gwo ka à l base sau dansurile zouk sau toumbélé. În Guadelupa au loc numeroase festivaluri internaționale, cum ar fi Festivalul de Blues Creol, Festivalul Marie-Galante etc. Vestimentația tradițională feminină este unică, formată din numeroase straturi de materiale colorate, un rol important avându-l bijuteriile, în special din aur, din Guadelupa fiind originari și câțiva croitori celebri. Bucătăria din Guadelupa este din ce în ce mai apreciată, inclusiv peste hotare și în restaurantele șic din Paris. Un eveniment important, ce are loc odată la 4 ani, în luna noiembrie, este cursa transatlantică în solitar La Route du Rhum între Saint-Malo în Bretania și Point-à-Pitre, aceasta fiind considerată ca una dintre cele mai dure competiții de navigație solitară.

69

Guadelupa

70

Galerie

Vârful Soufrière 1467m

Lacul Flamarion - masivul Soufrière

Insulele Les Saintes văzute din Guadelupa

Legături externe • • • •

fr Prefectura regiunii Guadelupa

[2]

fr Consiliul regional al Guadelupei fr Consiliul general al Guadelupei

[3]

[4]

Les Iles de Guadeloupe [5] - Saitul Oficiului de Turism

Referințe [1] [2] [3] [4] [5]

http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Guadelupa& language=ro& params=16_0_N_61_43_W_ http:/ / www. guadeloupe. pref. gouv. fr/ http:/ / www. cr-guadeloupe. fr/ http:/ / www. cg971. fr http:/ / www. lesilesdeguadeloupe. com/

A treia cascadă a râului Carbet

Guatemala

71

Guatemala Guatemala República de GuatemalaRepublica Guatemala

Deviză: El País de la Eterna Primavera "Țara eternei primăveri" Imn: Himno Nacional de Guatemala

Capitală (și cel mai mare oraș)

Ciudad de Guatemala Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=14°38′N90°33′V14.633, 2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7= 8= 9=

Limbi oficiale

Spaniola (Oficială) (23 limbi indigene sunt recunoscute oficial, dar toate tranzacțiile se efectuează în spaniolă)

Sistem politic

Republică prezidențială

 - 

Președinte

Álvaro Colom Caballeros (2008-)

 - 

Vice-președinte

Rafael Espada Independență

 - 

15 septembrie 1821 Suprafață

 - 

Total

108.890 km² (locul Locul 106)

 - 

Apă (%)

0,4 Populație

 - 

Estimare 

14,000,000 (locul Locul 70)

 - 

Densitate

134,6 loc/km² 

Monedă

Quetzal

Guatemala

72

Prefix telefonic

+502

Domeniu Internet

.gt

Fus orar

UTC - 6 modifică

[2]

 

Guatemala, oficial Republica Guatemala (Spaniolă: República de Guatemala, IPA: [re'puβlika ðe ɰwate'mala]), este o țară din America Centrală, în partea de sud a Americii de Nord, ce se învecinează cu Mexic la nord-vest, Oceanul Pacific la sud-vest, Belize și Marea Caraibelor la nord-est și cu Honduras și El Salvador la sud-est.

Orașe • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Alotenango Amatitl Antique Guatemata Asuncin Mita Ayutla Barberena Barillas Chajul Chimaltenango Chinaulta Chiquimula Chiquimulilla Ciudad de Guatemala Ciudad Vieja Coatepeque Cob Comalapa Cuilapa El Estor El Tejar Escuintla Esquipulas Flores Guastatoya Huehuetenango Jalapa Jocotenango Jutiapa Malacac Mazatenango Mixco Nebaj Nueva Concepcin Ostuncalco Pal

Guatemala • • • • • • • • • • • • • • • • •

Patzic Patzn Petapa Poptn Puerto Barrios Quezaltenango Retalhyleu Salam Salcaj San Andrs Itzapa San Benito San Jos San Jos Pinula San Juan Sacatepquez San Lucas Tolim San Pedro Ayampuc San Pedro Carch

• • • • • • • • • • • • • • •

San Pedro Sacatepquez Sanarate Santa Catarina Pinula Santa Cruz del Quich Santa Luca Cotzumalguapa Santa Mara de Jess Santiago Atitl Santiago Sacatetpquez Solol Sumpango Tecpn Guatemala Tiquisate Totonicap Villa Nueva Zacapa

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Guatemala& language=ro& params=14_38_N_90_33_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Guatemala?action=edit& section=0

73

Haiti

74

Haiti Haiti République d'Haïti Repiblik d Ayiti

Deviză: L'Union Fait La Force Imn: La Dessalinienne

Capitală (și cel mai mare oraș)

Port-au-Prince

Limbi oficiale

franceză și creola haitiană

Sistem politic

Republică prezidențială

 -  Președinte

René Préval

 -  Prim-Ministru

Jean-Max Bellerive Independență

 -  de Franța, declarată la 1 ianuarie 1804, recunoscută în 1825 de Franța, iar în 1863 de către SUA. Suprafață  -  Total

27,750 km² km² (locul Locul 143) Populație

 -  Estimare 

7 900 000 

 -  Densitate

286/km² loc/km² 

Haiti

75 Monedă

Gourde

Prefix telefonic

++509

Domeniu Internet

.ht

Fus orar

UTC -5 modifică

[1]

 

Haiti este un stat din America Centrală, în Marea Caraibelor, situat pe treimea de vest a insulei Hispaniola (din grupul de insule Antilele Mari). Are graniță cu Republica Dominicană la est. Capitala se află în orașul Port-au-Prince.

Istorie 1492: Cristofor Columb descoperă insula Hispaniola, care era locuită de triburi amerindiene. El întemeiază prima așezare spaniolă din America. 1503: Deoarece cei mai mulți băștinași fuseseră decimați de molime, proprietarii de plantații încep să aducă negri din Africa pentru a-i transforma în sclavi.

Harta Republicii Haiti

1697: Spania cedează treimea vestică a insulei (teritoriul haitian de azi) francezilor. 1749: Întemeierea capitalei Port-au-Prince. 1791: După Revoluția Franceză în Haiti a avut loc o revoltă încununată de succes a populației negre și mulatre împotriva elitei puțin numeroase reprezentată de albi (francezi și englezi). Haitienii au fost nevoiți să lupte pentru abolirea sclaviei împotriva trupelor britanice și spaniole, trimise să îi înfrângă. În 1804 a fost întemeiat regatul independent Haiti sub conducerea lui Jean-Jacques Dessalines, primul stat al negrilor de pe insulă. În 1806 a survenit diviziunea între statul negrilor din nordul insulei și republica mulatrilor din sud. De pe urma conflictului dintre negri și mulatri a profitat generalul Henri Christophe, care s-a încoronat în 1811 drept rege al statului sub numele de Henri I. După revolta din 1844, în tot estul insulei a fost proclamată Republica Dominicană. În această perioadă Haiti are parte de conducători foarte autoritari. 1915-1934: Haiti este sub ocupația SUA. 1957-1971: Guvernul lui François Duvalier („Papa Doc”) se caracterizează prin brutalitate și decizii după bunul plac. 1971-1986: Continuarea dictaturii sub Jean-Claude Duvalier („Baby Doc” / „Bébé Doc”), fiul lui François Duvalier. 16 decembrie 1990: primele alegeri prezidențiale libere din Haiti. Președinte al statului devine preotul Jean-Bertrand Aristide, sub controlul ONU. Septembrie 1991: puci militar. Aristide e nevoit să fugă în Venezuela, iar mai târziu în SUA.

Haiti

76 1994: Aristide revine în funcția de președinte de stat. În 1995, o coaliție în frunte cu partidul lui Aristide „Lavalas” câștigă alegerile parlamentare. 1996: René Préval, care până atunci fusese prim-ministru, devine președinte. 2000: Aristide este reales președinte. Situație de război civil în tot Haiti. 2004: Aristide este din nou alungat. Pentru stabilizarea situației, ONU trimite în Haiti 7.000 soldați. Uraganul „Jeanne” provoacă 3.000 de morți. 2006: Préval devine din nou președinte ales. Alegerile sunt supravegheate de o misiune a Organizației Națiunilor Unite. 2008: Țara este lovită de 4 uragane, care distrug 2/3 din recolta acestei țări, și așa foarte sărace. 12 ianuarie 2010: un foarte puternic cutremur de pământ a lovit Haiti, ucigând peste 220.000 de oameni. Octombrie 2010: Din cauza aprovizionării precare cu apă potabilă izbucnește o epidemie de holeră. Încă din primele zile sunt numărați sute de morți. Vezi și articolul Listă de conducători ai Haitiului.

Economia haitiană Pentru detalii, vezi: Economia Haiti. La ora actuală (2010) Haiti este unul din cele mai sărace state ale lumii, cu un nivel de trai din cele mai scăzute.

Cutremurul de la 12 ianuarie 2010 Pentru detalii, vezi: Cutremurul din Haiti (2010). La 12 ianuarie 2010 Haiti a fost lovit de un cutremur grav, de 7,0 grade pe scara Richter. Epicentrul s-a aflat în imediata apropiere a capitalei statului Haiti, Port-au-Prince.

Limbi oficiale Limba franceză și limba creolă haitiană sunt cele două limbi oficiale folosite în Haiti, cea din urmă (limba creolă haitiană) având un statut social inferior limbii franceze.

Vezi și • • • • • • •

Hispaniola Republica Dominicană Jean-Jacques Dessalines Henri Christophe La Dessalinienne Vaudou Limba creolă haitiană

Haiti

77

Legături externe • Fotografii din Haiti [2]

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Haiti?action=edit& section=0 [2] http:/ / www. pbase. com/ perrona/ haiti_photo_haiti

Honduras Honduras República de Honduras

Deviză: "Libre, Soberana e Independiente" (Spaniolă) "Liberă, suverană și independentă" Imn: Tu bandera es un lampo de cielo

Localizarea Hondurasului în Emisfera de Vest Capitală (și cel mai mare oraș)

Tegucigalpa 14°6′N 87°13′V14.1, [1]

Limbi oficiale

spaniolă

Etnonim

hondurian, hondurieni

Sistem politic

Republică prezidențială

 -  Președinte

Porfirio Lobo Sosa

 -  Vicepreședinte

María Antonieta de Bográn

Honduras

78 Independență

 -  față de Spania

15 septembrie 1821 (parte a Imperiului Mexican)

 -  față de Imperiului Mexican

(parte a RFAC)

 -  declarată

5 noiembrie 1838  Suprafață

 -  Total

112.492 km² (locul 102) Populație

 -  Estimare 2010

8.249.574 (locul 94)

 -  Recensământ 2007

7.529.403 

 -  Densitate

64 loc/km² (locul 128)

PIB (PPC)

estimări 2010

 -  Total

33,631 miliarde de $

 -  Pe cap de locuitor

4.417 $

PIB (nominal)

estimări 2010

 -  Total

15,347 miliarde de $

 -  Pe cap de locuitor

2,015 $

Gini (2007)

55.3

IDU (2010)

▲ 0.604

[2]

[2]

[2]

Monedă Prefix telefonic

[2]

[3]

 (ridicat)  [4]

 (mediu) (locul 106)

Lempira (HNL) +504

Domeniu Internet

.hn

Fus orar

CST (UTC+ 6) modifică

[5]

 

Honduras (IPA: [hɑnˈduːrəs], denumirea oficială în spaniolă, República de Honduras) este o țară independentă și suverană, o republică din America Centrală. Țara a fost cunoscută anterior sub numele de Hondurasul spaniol pentru a o diferenția de Hondurasul britanic, al cărui nume este astăzi Belize. [6] Republica Honduras este mărginită la vest de Guatemala, la sud-vest de El Salvador, la sud-est de Nicaragua, la sud de Oceanul Pacific, prin Golful Fonseca, iar la nord de Golful Honduras și de Marea Caraibilor.

Istorie Pentru mai multe detalii, vedeți Istoria Hondurasului. Honduras, în perioada precolumbiană, a fost locuit de popoare amerindiene cum ar fi: lenca, maia, tol, pech și miskito. Cristofor Columb a ajuns în Trujillo, Honduras în 1502. În 1524 spaniolii, conduși de Hernan Cortes, au ajuns în Honduras venind din Mexic. O mare parte a Hondurasului a fost cucerită în următoarele două decenii, la început de către trupe loiale lui Cristóbal de Olid, mai apoi de către trupe fidele lui Francisco Montejo și a fost terminată de către Pedro de Alvarado. In 1821, Hondurasul și-a declarat independența față de Spania și a făcut parte

Honduras

79

între 1821 și 1823 din Primul Imperiu Mexican. Din 1823 și până în 1838 a fost membru al Republicii Federale a Americii Centrale. Hondurasul a devenit un stat suveran în 1839. El Salvador a invadat pentru scurt timp statul, în iulie 1969, în timpul Războiului de 100 de ore, după un meci de fotbal ce a exacerbat tensiunile dintre cele două țări. Din 1972 până în 1983, Hondurasul a fost condus de către o juntă militară. După o criză constituțională,[7] [8] președintele, Manuel Zelaya a fost înlăturat de la putere de către armată și deportat în Costa Rica, o țară neutră. ONU și Uniunea Națiunilor Sud-Americane au condamnat acțiunea armatei, dar SUA a considerat că destituirea a fost constituțională.[9] Alegerile prezidențiale s-au desfășurat la data de 29 noiembrie 2009 și au fost câștigate de Porfirio Lobo Sosa, acesta a fost învestit la 20 ianuarie 2010.

Organizare administrativă Vezi și: Municipalitățile din Honduras, Departamentele din Honduras, și Municipaluras

Hondurasul este organizat în 18 departamente, divizate în 288 de municipalități. Capitala Tegucigalpa este situată în departamentul Francisco Morazán, fiind capitala acestuia. 1. Atlántida 2. Choluteca 3. Colón 4. Comayagua 5. Copán 6. Cortés 7. El Paraíso 8. Francisco Morazán 9. Gracias a Dios

10. Intibucá 11. Islas de la Bahía 12. La Paz 13. Lempira 14. Ocotepeque 15. Olancho 16. Santa Bárbara 17. Valle 18. Yoro

Departmentele din Honduras

Demografie Primul recensământ al populației din Honduras a fost realizat de către Episcopul Fernando Cardiñanos în 1791, populația fiind un pic peste 90.000. Ulterior, populația Hondurasului a crescut constant. În 1887 Honduras se înregistrau deja 330.000 de locuitori. Prin 1940 populația Hondurasului a ajuns la un milion. Potrivit datelor furnizate de Centro Centroamericano de la Población de la Universitatea Costa Rica, și CEALC, populația statului înregistrează una ditre cel mai rapide creșteri din America Latină.[10] În 2010 populația Hondurasului era de 8.045.990 de locuitori, din aceștia, 4.128.652 stau în mediul urban și 3.917.338 în mediul rural, conform recensământului populației și locuințelor, realizat de Institutul Național de Statistică din Honduras. Departamentului cel mai populat din Honduras este Cortés cu o populație de 1.570.291, din aceștia 810.815 sunt femei și 759.476 bărbați. Departamentul cu cea mai mică populație din Honduras este Islas de la Bahía cu 49.158 locuitori din aceștia 25.182 de femei sunt 23.976 bărbați.[11] Piramida grupelor de vârste.

Cea mai mare parte a populației este alcătuită din persoane între 20 și 59 de ani (3.601.947), urmate de copii cu vârste între 0 și 9 ani (2.114.366), adolescenți între 10 și 19 ani cu 1.839.806 de persoane. Acest lucru face ca populația Hondurasului să fie destul de tânără. Potrivit cifrelor recensământului publicate de INS doar 489.871 inși au peste 60 de ani.[11]

Honduras Această creștere rapidă a populației a dus la o scădere a PIB-ului pe cap de locuitor și a crescut presiunea asupra accesului la serviciile de bază. Acest lucru a dus la creșterea numărului emigranți, principalele ținte fiind Mexic, Belize, Spania, dar mai ales din SUA; în căutare de condiții de viață mai bune. În plus, această creștere a populației a accelerat urbanizarea.

Economie Honduras se număra printre cele mai sărace state din America Latină și înainte ca uraganul să se abată asupra sa. În prezent, are statut de țară în curs de dezvoltare, care nu ar avea șanse de supraviețuire în lipsa ajutorului extern.

Agricultura Honduras este asociat cel mai adesea cu așa-numitele republici bananiere. Și pe bună dreptate: marile plantațiile din Honduras ocupă peste 80% din terenurile agricole, iar bananele și cafeaua sunt produsele de bază ale exportului.

Minerit În Honduras sunt întîlnite minereurile de zinc, plumb, aur, argint, etc.

Industria Prelucrarea lemnului, alimentară și textilă.

Politică Cadrul instituțional Honduras este o republică prezidențială în baza Constituției din 1982. Votul este obligatoriu pentru toți cetățeni de peste 18 ani.

Președintele Președintele, ales pentru un mandat de patru ani, are atât funcția de șef de stat cât și cea de șef al guvernului, exercitând puterea executivă. Președintele este ales direct de către majoritate, împreună cu vicepreședintele. Mandatului său durează patru ani. Articolele 237 și 374 din Constituție nu permit o prelungire a mandatului prezidențial sau in al doilea termen. El are puterea de a numi guvernatorii din cele 18 departamente. În cazul în care, președintele nu este în măsură să își exercite mandatul, acesta va fi înlocuit de vicepreședinte până la sfârșitul mandatului constituțional, sau de către Președintele Parlamentului, atunci când vicepreședintele nu îl poate înlocui. Sediul central al Președinției Hondurasului este Palazzo Jose Cecilio del Valle Tegucigalpa. Președinți din 1982 (revenirea la democrație): • • • • • •

Roberto Suazo Cordova (PLH): 1982 -1986 José Azcona del Hoyo (PLH): 1986 - 1990 Rafael Leonardo Callejas (PNH): 1990-1994 Roberto Carlos Reina (PLH): 1994 -1998 Roberto Carlos Flores Facusse (PLH): 1998-2002. Ricardo Maduro (PNH): 2002-2006

• Manuel Zelaya Rosales (PLH): de la 27 ianuarie 2006 la 28 iunie 2009, în ziua destituirii sale de către Curtea Constituțională. • Roberto Micheletti: interimar, pentru a încheia mandatul lui Zelaya, 28 iunie 2009 la ianuarie 2010.

80

Honduras • Porfirio Lobo: din ianuarie 2010

Legislativ Legislativul, în conformitate cu constituția din 1982, este unicameral și se numește Congresul Național din Honduras (Congreso Nacional), acesta are 128 de membri (Diputados), aleși direct pentru un mandat de patru ani, prin reprezentare proporțională. Înainte de 1997, delegații erau aleși indirect, pe liste. Constituția atribuie exclusiv legislativului puterea de a reforma Constituția, excepție făcând dispozițiilor articolelor nemodificabile indicate în art. 374 din Constituție. Congresul se reunește în Palatul Legislativ (Palacio Legislativo) din Tegucigalpa. Hondurasul are un sistem bipartid, la putere alternând: • Partidul Liberal din Honduras - Partido Liberal de Honduras (PLH) și • Partidul Național din Honduras - Partido Nacional de Honduras (PNH).

Sistemul judiciar Dreptul din Honduras se bazează pe Codul lui Napoleon, acesta fiind puternic influențat și de sistemul judiciar din Statele Unite. Judecătorii sunt numiți de către deputați pentru un mandat de patru ani. În ultimii ani, țara se confruntă cu o rată a criminalității în creștere, cauzată de bande de copii (Maras): o comisie permanentă interministerială pentru integrarea morală și fizică a copiilor a identificat 744 de crimele comise minorilor între 1998 și 2005.

Note [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Honduras& language=ro& params=14_6_N_87_13_W_ [2] „ Honduras (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2011/ 01/ weodata/ weorept. aspx?sy=2008& ey=2011& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=268& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=& pr. x=51& pr. y=9)”. International Monetary Fund. . Accesat la 21 April 2011. [3] 1992-2007, Human Development Report Office, United Nations Development Programme. „ Human Development Report 2009 - M Economy and inequality - Gini index (http:/ / www. webcitation. org/ 5kbHWMLQA)”. Arhivat din original (http:/ / hdrstats. undp. org/ en/ indicators/ 161. html) la 17 October 2009. . Accesat la 17 October 2009. [4] „ Human Development Report 2010 (http:/ / hdr. undp. org/ en/ media/ HDR_2010_EN_Table1. pdf)”. United Nations. 2010. . Accesat la 5 November 2010. [5] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Honduras?action=edit& section=0 [6] Environmental - Archeological Investigations in the Bay Islands, Spanish Honduras (http:/ / www. aboututila. com/ UtilaInfo/ William-Strong/ AI-Environmental. htm) [7] „ General Assembly condemns coup in Honduras (http:/ / www. un. org/ apps/ news/ story. asp?NewsID=31314& Cr=honduras& Cr1)”. Un.org. 2009-06-30. . Accesat la 2010-06-27. [8] „ Oas Suspends Membership Of Honduras (http:/ / www. oas. org/ OASpage/ press_releases/ press_release. asp?sCodigo=E-219/ 09)”. Oas.org. . Accesat la 2010-06-27. [9] http:/ / en. mercopress. com/ 2009/ 09/ 25/ us-congress-report-argues-zelayas-ousting-was-legal-and-constitutional [10] CEPAL, ed. „ Dinamica demográfica en el Caribe y Latinoamerica (http:/ / www. eclac. org/ publicaciones/ xml/ 6/ 21136/ LCL2235e-P. pdf)”. . Accesat la 18 februarie 2010. [11] Instituto Nacional de Estadísticas de Honduras, ed. „ Población y Vivienda (http:/ / www. ine. gob. hn/ drupal/ node/ 35)”. . Accesat la 18 februarie 2010.

Vezi și • Geografia Hondurasului

81

Jamaica

82

Jamaica Jamaica

Deviză: engleză: "Out of many, one people" (română: "Din cei mulți, un popor") Imn: God Save the Queen

Capitală

Kingston Cel mai mare oraș

Kingston

Limbi oficiale

engleză

Sistem politic

Monarhie parlamentară

 -  Monarh

Elisabeta a II-a

 -  Prim Ministru

Bruce Golding Independență

 -  față de Marea Britanie (6 august 1962) Suprafață  -  Total

10,991 km² (locul Locul 166)

 -  Apă (%)

1,5 Populație

 -  Estimare 

2.651.000 (locul 138)

 -  Densitate

252 loc/km²  Monedă

JMD - Dolarul Jamaican

Jamaica

83

Prefix telefonic

[[+1-876]]

Domeniu Internet

.jm

Fus orar

UTC - 5 modifică

[1]

 

Jamaica este un stat insular din Marea Caraibelor, membru al Commonwealthului Națiunilor și fostă colonie britanică.

Istorie Locuită în vechime de indieni arawaki, a fost descoperită de Cristofor Columb la 5 mai 1494. În secolul al XVI-lea, Spania a început colonizarea insulei aducând sclavi negri din Africa pentru munca pe plantațiile de zahăr. Din anul 1665 a devenit posesiune engleză. În 1944 Jamaica a adoptat prima constituție, iar în 1953 și-a câștigat autonomia. Din ianuarie 1958, Jamaica a făcut parte din Federația Indiilor de Vest, componentă a Imperiului britanic. În urma referendumului din septembrie 1961, ea a ieșit din Federație, iar la 6 august 1962 a devenit independentă. Șeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general numit de ea la recomandarea primului ministru al Jamaicăi.

Geografie Jamaica este un stat situat în America Centrală, pe Insula Jamaica (Arhipelagul Antilelor Mari). Suprafața: 10.991 km2. Procentajul de apă: 1,5%. Relieful Jamaicăi este constituit în cea mai mare parte dintr-un podiș calcaros, mărginit de culmi muntoase în nord și est (altitudinea maximă: 2256 m - vf. Blue Mountain) și de câmpii litorale în sud și vest.

Diviziuni teritoriale Statul Jamaica este organizat, din punct de vedere administrativ, în 14 parohii grupate în trei comitate, care nu au valoare administrativă:

Parohiile statului Jamaica

Jamaica

84

Parohia

Suprafața Populația Reședința parohiei (km²) (2010) Comitatul Cornwall

1

Hanover

450,4

2

Saint Elizabeth

3

Saint James

594,9

4

Trelawny

874,6

5

Westmoreland

1.212,4

807

68.000 Lucea 148.000 Black River 200.000 Montego Bay 74.000 Falmouth 141.000 Savanna-la-Mar

Comitatul Middlesex 6

Clarendon

1.196,3

7

Manchester

8

Saint Ann

1.212,6

166.762 Saint Ann's Bay

9

Saint Catherine

1.192,4

615.560 Spanish Town

830,1

10 Saint Mary

610,5

237.024 May Pen 190.000 Mandeville

115.000 Port Maria

Comitatul Surrey 11 Kingston (parohie)

21,8

96.052 Kingston

12 Portland

814

81.000 Port Antonio

13 Saint Andrew

430,7

555.828 Half Way Tree

14 Saint Thomas

742,8

100.000 Morant Bay

Jamaica

10.990,5 2.847.232 Kingston

Floră și faună Flora statului Jamaica este reprezentată în mare parte de vegetația montană și de savană. 19% din întreaga suprafață a Jamaicăi îl ocupă pădurile tropicale, care cuprind sute de specii de amfibieni (prezenți pe tot teritoriul Jamaicăi), reptile, păsări, un număr redus de mamifere, plante ierboase, arbuști și arbori.

Jaçana (Irediparra gallinacea)

Pasărea Soarelui (Eurypyga helias)

Broasca ţestoasă de baltă (Trachemys scripta)

Iguana verde (Iguana iguana)

Peştele pensetă (Chelmon rostratus)

Coati (Nasua nasua)

Furnicarul gigant (Myrmecophaga tridactyla)

Peştele-leu roşu (Pterois volitans)

Jamaica

85

Economie Economia Jamaicăi este bazată pe exploatări miniere, agricultură și turism. PIB (2008): 14,4 mld. $USD (18% din agricultură, 17,7% din industrie, 64,3% din servicii). PIB/loc.: 5.335 $USD. Se extrag bauxită (este al treilea producător de bauxită de pe Glob), minereuri de fier, mangan, metale colorate. Funcționează mici întreprinderi de prelucrare a materiei prime industriale și agricole. Se cultivă trestie de zahăr, arbori de cafea și de piper, bananieri, plante citrice, orez, grâu, porumb, batați, manioc, tutun. Se practică creșterea animalelor pentru carne și lapte. De asemenea, turismul reprezintă principalul venit intern al țării, astfel că plajele sunt des asaltate de mulți turiști. Se produc ciment, textile, zahăr, rom, conserve. Pescuit intens. Exportă bauxită, alumină, rom, cafea, zahăr, piper. Importă mijloace de transport, combustibili, echipamente și utilaje industriale. Comerț extern cu SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania ș.a. Căi ferate: 400 km. Căi rutiere: 16.735 km.

Demografie În anul 2001 Jamaica înregistra o populație de 2.607.631 loc., în 2002 2.680.000 loc., în 2007 2.682.100 loc., în 2008 2.804.334 loc., în 2009 2.695.164 loc., iar în 2010 2.847.232 loc. După statisticile de mai sus se poate constata că rata creșterii anuale a populației este pozitivă (+ 0,8%). Densitatea (2010): 252 loc./km2. În următorul tabel sunt prezentate cele mai populate orașe ale Jamaicăi (în ordine descrescătoare): Rang

Numele orașului

Populația (2010)

1

Kingston (capitala) 944.964 loc.

2

Montego Bay

175.127 loc.

3

Spanish Town

162.359 loc.

4

Mandeville

72.000 loc.

5

May Pen

60.000 loc.

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Jamaica?action=edit& section=0

Martinica

86

Martinica Région Martinique

Drapel

Stemă Imn național: La Marseillaise

Capitală

Fort-de-France 14°35′N 61°04′V14.583, [1]

Oraș principal

Fort-de-France

Limba oficială

Franceză

Sistem politic  - Președinte Consiliu Regional Alfred Marie-Jeanne  - Președinte Consiliu General

Claude Lise

Suprafață  - Total

1.128 km² km²

Populație  -

381.472 loc. loc.

 - Densitate

338 loc./km² loc./km²

Monedă

Euro

Fus orar

UTC - 4

Domeniu Internet

.mq

Martinica

Prefix telefonic

87 ++596

Martinica (franceză Martinique) este o insulă în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer, prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Martinica se constituie într-una dintre cele 26 de regiuni ale Franței (région d'outre-mer) și este totodată o parte integrantă a republicii și de asemenea parte a Uniunii Europene ca o regiune ultraperiferică.

Geografie Insula are o suprafață totală de 1.128 km² și este orientată pe o axă nord-vest - sud-est pe o lungime maximă de aproximativ 60 km și o lățime maximă de 20 km. Insula este situată în arhipelagul Antilelor Mici, între insula Dominica la nord și insula Sfânta Lucia la sud. Este situată la 7000 de km de coastele europene și la 400 de km de coastele Americii de Sud.

Martinica văzută din satelit

Relieful este accidentat, insula fiind de origine vulcanică. Partea din nordul insulei este o zonă umedă cu o vegetație luxuriantă și cu un relief abrupt, Muntele Pelée, punctul culminant al insulei cu o altitudine de 1.397 m, fiind situat în mijlocul acestei zone. Acesta este un vulcan activ, ultima erupție având loc în 1902. În 8 mai, în acel an, erupția a luat prin surprindere orașul Saint-Pierre, aflat pe coasta de vest a insulei, la poalele vulcanului, omorând aproape toată populația, refugiații precum și persoanele din vapoarele din portul orașului, pentru un total între 28.000 și 30.000 persoane. Numărul supraviețuitorilor este infim de mic,

doar 2, sau după unele surse 3 persoane fiind găsite în viață. Sudul insulei este mai puțin abrupt cu o atmosferă mai puțin umedă și vegetație mai puțin abundentă. Din punct de vedere al climatului, anul se divide în două sezoane distincte de durate inegale: sezonul uscat, din noiembrie până în iulie și sezonul umed, din august până în octombrie. Vânturile sunt constante, suflând mai puternic înspre dimineață, și ajută la temperarea senzației de căldură umedă legată de climatul tropical. Temperatura medie este de 26 °C, lunile cele mai calde fiind între martie și aprilie, iar cele mai răcoroase fiind decembrie și ianuarie. Insula nu mai posedă decât un număr mic de specii animale indigene, cele mai multe din speciile existente fiind introduse în perioada colonială. Există numeroase specii de păsări printre care 4 specii de colibri specifice Martinicăi iar datorită climatului tropical țânțarii sunt nelipsiți. Fauna acvatică în schimb este foarte bogată, fiind formată dintr-o multitudine de specii de pești tropicali, corali, stele de mare, etc. Vegetația este bogată, insula fiind numită și "insula florilor". Partea nordică este ocupată de o vegetație luxuriantă formată din păduri de acaj, mahon și altele, vegetația mai mică fiind formată din ferigi arborescente, unele de 2 m înălțime, și alte ierburi și liane. În partea de sud, există plante xerofile, și ierburi înalte. Palmierii, importați din America de Sud sau din regiunea Oceanului Indian sunt des întâlniți pe insulă și fac parte din peisaj acum.

Martinica

88

Istorie Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui Pierre Belan d'Esnambuc în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în 1658 insula devine parte a coroanei franceze. Economia se baza pe produția de zahăr, cocaină și cafea iar principala forță de muncă a insulei au fost sclavii negrii din Africa de Vest. Olandezii și englezii au încercat în mai multe rânduri să ocupe insula și au încurajat comerțul cu diverse tipuri de droguri. În timpul războiului de șapte ani, între 1762 și 1763, apoi după Revoluția franceză, între 1794 și 1802 și apoi iar în timpul războaielor napoleoniene între 1809 și 1814 insula a fost ocupată de către britanici. Sclavagismul a fost interzis în 1848 iar ulterior în insulă au fost aduși muncitori din India și China. În timpul regimului lui Napoleon al III-lea insula a fost marcată prin revenirea la un sistem centralizat și anihilarea puterii locale. Ulterior, în anii 1880, în insulă au avut loc reforme importante, cum ar fi introducerea libertății presei și a sufragiului universal. În timpul primului război mondial locuitori din insulă au fost mobilizați și au participat la marile bătălii ale războiului. În 1938 consiliul general al insulei votează pentru asimilarea integrală a statutului departamental, lucru ce a trebuit să aștepte până la sfărșitul anilor 1940. În timpul celui de-al doilea război mondial, între 1940 și 1943 insula a fost controlată de regimul de la Vichy, iar ulterior a fost controlată de către forțele armate ale Franței Libere.

Administrație Ca un departament de peste mări francez, Martinica este condusă de către un consiliu general ales prin vot universal. Împreună cu Guadelupa și Guyana Franceză departamentele formează Departamentele franceze din America (franceză Départements français d'Amérique). de asemenea, Martinica este una dintre cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme constituționale, Martinica a devenit o regiune, cu aceleași puteri cu ale unei regiuni franceze. Martinica este o regiune formată dintr-un singur departament, condusă de un consiliu regional. În 2003 a fost propusă o reformă administrativă ce presupunea reorganizarea Martinicăi într-o comunitate teritorială cu un consiliu unic ce înglobează puterile celor două consilii deja existente. Reforma a fost supusă unui referendum, respins cu 50,48% în data de 7 decembrie 2003. Martinica

Reprezentantul guvernului francez este prefectul, bazat în reședința Martinicăi, Fort de France. Martinica are 6 locuri în Parlamentul Franței, 4 de deputat și 2 de senator. De asemenea, ca regiune ultraperiferică locuitorii participă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul circumscripției electorale Franța de peste mări. Partidele politice locale pot fi clasificate în trei categorii, partide asimilaționiste, ce doresc apropierea de Franța, partide autonomiste, ce doresc o mai mare autonomie a Martinicăi în cadrul Republicii Franceze și partide independentiste.

Martinica

89

Martinica este subdivizată administrativ asemenea celorlalte departamente franceze în 4 arondismente, 45 cantoane și 34 comune. Împreună cu celelalte departamente de peste mări, sunt singurele departamente franceze cu un număr mai mare de cantoane decât comune.

Demografie La recensământul din 1999, populația Martinicăi era de 381.427 de locuitori, la o suprafață de 1.128 km², ceea ce înseamnă o densitate a populației de 338 loc/km², spre deosebire de o densitate de 106 la nivel național a Franței. Majoritatea populației este de originea neagră, urmași ai sclavilor africani, aproximativ 45%. Aproximativ 15% din populație este de origine europeană, restul fiind formată din descendenții muncitorilor indieni, chinezi sau sunt metiși, Martinica fiind o regiune cu un puternic metisaj. Evoluţia demografică a Martinicăi

Economie Economia Martinicăi se bazează pe agricultură, turism, industria ușoară și servicii. Turismul este o activitate cheie, împreaună cu serviciile reprezentând 83% din PIB. Agricultura a fost până la mijlocul secolului XX domeniul principal de activitate al insulei, cultura tradițională fiind cea a trestiei de zahăr. Datorită scăderii rentabilității economice, aceasta a fost treptat înlocuită cu alte tipuri de culturi gen banane (actualmente principalul produs de export), flori și altele. În prezent, contribuția agriculturii reprezintă doar 6% din PIB fiind devansată și de industrie cu 11% din PIB. În 2005 PIB-ul total al insulei era de 6,177 miliarde de dolari, ceea ce corespunde cu 14.400 dolari pe locuitor, sau 70% din media Uniunii Europene, situând Martinica în zona regiunilor sărace, astfel fiind o regiune cu importante investiții structurale din partea UE. Balanța comercială este puternic deficitară, cu 2,5 miliarde USD valoare mărfuri la export comparativ cu 12,8 miliarde USD valoare mărfuri de import, acest deficit fiind acoperit anual de către subvenții din partea Franței. Șomajul este destul de ridicat, peste 25% din populația activă în anul 2005, adică aporximativ 50.000 persoane. În ciuda acestor date, Martinica prezintă o creștere economică foarte importantă, fiind a doua insulă bogată din Antilele Mici după Barbados. Pentru îmbunătățirea situației economice, Martinica a sporit schimburile economice cu vecinii săi din continentul american, având actualmente al doilea port din Caraibe și beneficiind de o serie de infrastructuri la nivelul țărilor foarte dezvoltate (universități și centre de cercetare, centre spitaliere la nivel mondial, comunicații moderne). De asemenea, beneficiează și de o serie de indici demografici benefici: creștere demografică importantă și o rată de alfabetizare importantă pentru regiune de 97,7%.

Cultura Fiind un departament de peste mări al Franței, cultura Martinicăi este un amestec de influențe europene și caraibiene. Limba oficială este limba franceză, dar limba creolă, ce încorporează multe elemente de spaniolă, engleză, portugheză și limbi africane, este vorbită de mulți locuitori. Muzica antileză este un element important al culturii locale, existând numeroase concerte, festivaluri și carnavale de-a lungul anului. Bucătăria este și ea un amestec al bucătăriei franceze cu cea creolă, existând numeroase restaurante unde se servesc fructe de mare și alte specialități regionale dar și numeroase restaurante cu specific regional francez sau braserii în stil parizian. Majoritatea populației este de origine africană, urmași ai sclavilor aduși în perioada colonială. Spre deosebire de celelalte insule caraibiene, locuitorii beneficiează de un nivel de viață superior, având acces la studii, inclusiv în Franța metropolitană datorită burselor statului francez. Astfel, Martinica este considerată intelectualitatea antilelor,

Martinica

90

numeroși artiști, scriitori și alți intelectuali fie fiind originari din insulă, fie sunt rezidenți ai acesteia.

Legături externe • • • • •

fr Consiliul general

[2]

fr Consiliul regional fr Prefectura

[3]

[4]

fr Martinica în cifre, conform institutului statistic național francez fr Situl Oficiului de turism

[5]

[6]

Coordonate: 14°40′N 61°00′V14.667, [7]

Referințe [1] [2] [3] [4]

http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Martinica& language=ro& params=14_35_N_61_04_W_ http:/ / www. cg972. fr/ http:/ / www. cr-martinique. fr/ http:/ / www. martinique. pref. gouv. fr/

[5] http:/ / www. insee. fr/ fr/ insee_regions/ martinique/ [6] http:/ / www. martiniquetourisme. com/ [7] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Martinica& language=ro& params=14_40_N_61_00_W_

Mexico (dezambiguizare) Mexico se poate referi la: • Mexic, o republică federală în America • Ciudad de México, capitala acestei țări • Estado México, un stat al republicii federale Mexic Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie. Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.

Montserrat

91

Montserrat Pentru alte sensuri, vezi Montserrat (dezambiguizare).

Montserrat

Deviză: 'Each Endeavouring, All Achieving' ' (engleză Fiecare încercând, toți reușind) Imn: God Save the Queen

Capitală

Plymouth

1

Limbi oficiale

engleza

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - 

Regină

Elisabeta a II-a a Marii Britanii

 - 

Guvernator

Deborah Barnes-Jones

Independență Suprafață  - 

Total

102 km² km² (locul Locul 219)

 - 

Apă (%)

neglijabil Populație

 - 

Estimare 

4.488 2 (locul Locul 225)

 - 

Densitate

44/km² loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 

 - 

Total

$29 milioane 

 - 

Pe cap de locuitor

$3.400 

Montserrat

92 Monedă Prefix telefonic

1 2

Dolarul est caraibean (XCD) [[++1 - 664]]

Domeniu Internet

.ms

Fus orar

UTC - 4

Abandonat în 1997, cladirile guvernului fiind mutate la Brades care este capitala de facto. Aproximativ 8000 de refugiați au părăsit insula în urma erupției vulcanice din 1995, unii dintre ei întorcându-se modifică

[1]

 

Montserrat este o insulă din Marea Caraibelor, din lanțul de insule Antilele Mici, un teritoriu britanic de peste mări. Are aproximativ 16 km lungime și 11 km lățime și 40 km de coastă. Numele i-a fost dat de Cristofor Columb în cea de a doua expediție spre America efectuată în anul 1493. Capitala Plymouth a fost distrusă în urma erupției unui vulcan de pe insulă în 1995, erupție care încă continuă dar la o scală mult mai mică.

Harta insulei Monserat

Referințe [1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Montserrat?action=edit& section=0

Insula Navassa

Insula Navassa Insula Navassa (Franceză: La Navase) este o insulă mică, nelocuită din Marea Caraibelor. Guvernul SUA consideră insula un teritoriu neorganizat și neîncorporat, administrând-o prin intermediul Departamentul de pescuit și vânătoare. Insula este de asemenea revendicată de Haiti.

Geografie și topografie Insula Navassa are 5.2 km pătrați. Amplasarea sa este una strategică, la 160 de km depărtare de baza SUA de la Guantanamo, Cuba. Atinge o elevație maximă de 77 m. Latitudinea și longitudinea insulei sunt 18°24′10″N, 75°0′45″W. Terenul insulei Navassa este format, în mare parte, de coral și calcar, insula fiind încercuită de dealuri albe, cu înălțimi cuprinse între 9 și 15 metri, dar este prezent și destul teren fertil astfel încât să permită supraviețuirea turmelor de capre. Sunt prezente și zone des populate cu un tip de pomi asemănători smochinului cât și cactuși răsfirați. Topologia și ecologia insulei este asemînîtoare cu cea a insulei Mona, o mică insulă de calcar aflată în canalul cu același nume, între Puerto Rico și Republica Dominicană. Din Harta insulei Navassa punct de vedere istoric aceste insule posedă o istorie asemănătoare. Pescari haitieni și alții campează pe insulă, dar insula este nelocuită. Nu are porturi de nici un fel și singura resursă naturală prezentă pe insulă este guano. Activitatea economică de bază este pescuitul.

Istorie În 1504, Cristofor Columb, eșuat în Jamaica, a trimis câțiva membrii ai echipajului către insula Hispaniola, în căutare de ajutor. Aceștia au descoperit insula în drumul lor, dar pe aceasta nu era prezenta apă. Au botezat-o Navaza (nava însemnând câmp) și a fost evitată de marinari în următorii 350 de ani. A fost revendicată în 1857 de către Peter Duncan, un căpitan de navă american, fiind a treia insulă revendicată sub legea Insulelor Guano din 1856 din cauza depozitelor de guano. Aceste depozite au fost exploatate între 1865 și 1898. Haiti a protestat împotriva anexării și a revendicat insula, însa Statele Unite au respins cererea și din octombrie 1857 este revendicată de SUA ca teritoriu neîncorporat.

Surse și legături externe • Profilul insulei Navassa [1] - Biroul de afaceri insulare • Un ghid fotografic al insulei Navassa [2] - USGS • Date despre Insula Navarra [3] - CIA

Despre disputa SUA-Haiti • Henry Jones, Plff. in Err., v. United States [4] • Fabio Spadi, "Navassa: Coșmaruri legale într-un paradis biologic?" [5]

93

Insula Navassa

94

Referințe [1] [2] [3] [4] [5]

http:/ / www. doi. gov/ oia/ Islandpages/ navassapage. htm http:/ / coastal. er. usgs. gov/ navassa/ https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ bq. html http:/ / books. google. com/ books?ie=UTF-8& vid=0o8D92BSLx8OdcZDXZ& id=jvwEmNgQy4sC& pg=RA71-PP1& printsec=2 http:/ / www. dur. ac. uk/ ibru/ publications/ showpubs/ ?id=195

Antilele Olandeze Antilele Olandeze Nederlandse Antillen

Deviză: Libertate unanimus (latină:Uniți prin libertate) Imn: Anthem without a title (Imnul fără nume)

Capitală (și cel mai mare oraș)

Willemstad Format eronat la {{Coord}}. Parametri: 1=12°7′0″N,68°56′0″V2={{{latm}}} 3={{{latNS}}} 4={{{longd}}} 5={{{longm}}} 6={{{longEW}}} 7= 8= 9=

Limbi oficiale

Olandeză, Engleză, Papiamento

Sistem politic

Monarhie constituțională (este parte a Țărilor de Jos)

 -  Monarh

Beatrix

 -  Prim-ministru

Emily de Jongh-Elhage Independență Suprafață

 -  Total

800 km² (locul 184)

 -  Apă (%)

neglijabil

Antilele Olandeze

95 Populație

 -  Estimare 

192.866 (locul 185)

 -  Densitate

241 loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 

 -  Total

2,45 miliarde 

 -  Pe cap de locuitor

11 400 

Monedă Prefix telefonic

Gulden Antilele Olandeze +599

Domeniu Internet

.an

Fus orar

UTC-4 modifică

[2]

 

Antilele Olandeze (limba neerlandeză: Nederlandse Antillen) sunt o parte din Antilele Mici, compuse din două grupuri de insule din Marea Caraibelor: Aruba, Bonaire și Curaçao (așa-numitele Insule ABC, lângă Venezuela) și Sint Eustatius, Saba și Sint Maarten (localizate la sud-est de Insulele Virgine). Insulele au format o parte autonomă a Țărilor de Jos. Economia insulelor este dependentă de turism și de industria petrolieră. Între iunie 2000 și aprilie 2005 a avut loc un referendum pentru a defini viitorul statut al fiecărei insule. Cele patru opțiuni care puteau fi votate au fost: • • • •

legături mai strânse cu Țările de Jos rămânerea în cadrul Antilelor Olandeze tranformarea într-o țară autonomă în cadrul Țărilor de Jos (status aparte) independența

Din cele cinci insule, Sint Maarten și Curaçao au votat pentru status aparte, Aruba, Bonaire și Saba au votat pentru legături mai strânse cu Țările de Jos, iar Sint Eustatius a ales rămânerea în cadrul Antilelor Olandeze.[3] La data de 10 octombrie 2010 Sint Maarten și Curaçao au devenit state independente în componența Regatului Olandez.[4] Insula Curaçao are peste 190.000 de locuitori și se află la 65 km de Venezuela, iar Sint-Maartin are o populație de 37.000 de locuitori și este situată pe aceeași insulă (Insula Sfântul Martin) cu teritoriul francez Saint-Martin, alipit Guadelupei.

Legături externe • GOV.an Pagina guvernului [5] • Harta insulelor [6] • CIA World Factbook: Antilele Olandeze [7]

Note [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7]

http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Antilele_Olandeze& language=ro& params=12_7_0_N_68_56_0_V_{{{9}}} http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Antilele_olandeze?action=edit& section=0 Rezultatele referendumului (http:/ / www. bonairetalk. com/ newsgroup/ messages/ 36/ 180624. html) http:/ / channel6newsonline. com/ 2010/ 10/ dutch-caribbean-islands-curacao-and-sint-maarten-become-independent-countries/ http:/ / www. gov. an http:/ / www. lib. utexas. edu/ maps/ americas/ nethantillesaruba. jpg https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ nt. html

Antilele Olandeze

96

Nicaragua Nicaragua República de Nicaragua

Deviză: Pro Mundi Beneficio (lat.) Imn: Salve a ti, Nicaragua

Locația Nicaraguei Capitală (și cel mai mare oraș)

Managua [1] 12°9′N 86°16′V12.15,

Limbi oficiale

Spaniolă

Sistem politic

republică prezidențială

 -  Președinte

Daniel Ortega

 -  Vicepreședinte

Jaime Morales Carazo Independență

 -  față de Spania

15 septembrie 1821  Suprafață

 -  Total

130.373 km² (locul 97)

 -  Apă (%)

7,14 Populație

 -  Recensământ 2010 5.666.301 

Nicaragua

97

 -  Densitate

43 loc/km² 

PIB (PPC)

estimări 2010

 -  Total

17,711 de miliarde $

 -  Pe cap de locuitor

3.045 $

PIB (nominal)

estimări 2011

 -  Total

6,551 de miliarde $

 -  Pe cap de locuitor

1.126

Gini (2007)

40,1 (mediu) 

IDU (2010)

▲ 0.565

Monedă Prefix telefonic

[2]

[2]

[2]

[2]

[3]

 (mediu) (locul 115)

Córdoba oro (NIO) +505

Domeniu Internet

.ni

Fus orar

(UTC-6) modifică

[4]

 

Nicaragua (spaniolă República de Nicaragua, IPA [re'puβlika ðe nika'raɰwa]) este o republică din America Centrală. Cu toate că este cea mai mare țară din regiune, are cea mai mică densitate de locuitori. Nicaragua se învecinează la nord cu Honduras, lungimea graniței fiind de 922 km, iar la sud cu Costa Rica, pe o lungime de 309 km. Coasta vestică este la Oceanul Pacific, iar la sud este Marea Caraibilor. Lungimea totală a țărmului este 910 km. Numele țării este un derivat al numelui Nicarao, numele dat de tribul de origine Nahuatl, locuitori ai malurilor Lago de Nicaragua înainte de cucerirea Americilor de catre spanioli, și al cuvântului spaniol Agua, care înseamnă apă, datorită multitudinii de lacuri din regiune.

Geografie Litoralul mlăștinos din estul țării este aproape nelocuit. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zona marilor lacuri Nicaragua și Managua. Lacul cel mai mare, Nicaragua, a fost cândva parte a oceanului, de care a fost separat din cauza activității vulcanice care a determinat apariția lanțului muntos din vestul țării (Condillera Maribios și Condillera Chontelena). Cu timpul, bazinul a devenit un lac cu apă dulce, ceea ce a dus la transformări ale faunei. În prezent, aici trăiește unica specie de rechini de apă dulce din lume.

Nicaragua

Economie Țară săracă, bazată în cea mai mare parte pe agricultură: ea asigură aproximativ 75% din veniturile din export ale țării. Culturi de bumbac, arbori de cafea, trestie de zahăr, bananieri, arbori de cacao, susan, creșterea bovinelor.

Orașe • • • • • • • • • • •

Bluesfields Boaco Camoapa Chichigalpa Ciudad Dar Ciudad Sandino Condega Corinto Diriamba Diriomo El Crucero

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

El Rama El Sauce El Viejo Estel Jinotega Jinotepe Juigalpa La Paz Centro Managua Masatepe Masaya Matagalpa Mateare Matigu Nagarote Nandaime Nueva Guinea Ocotal Puerto Cabezas Quilal Rivas Ro Blanco San Rafael del Sur Sbaco Siuna Somotillo Somoto Ticuantepe

• Tipitaga

98

Nicaragua

99

Organizare administrativă Pentru detalii, vezi: Organizare administrativă a Nicaraguei. Nicaragua este o republică unitară. Republica Nicaragua este divizată în 15 departamente (departamentos) și 2 regiuni autonome (regiones autónomas) bazate pe modelul spaniol. Departamentele sunt la rândul lor divizate în 153 de municipii. Cele două regiuni autonome sunt Regiunea Autonomă Atlanticul de Nord (Región Autónoma Atlántico Norte) și Regiunea Autonomă Atlanticul de Sud (Región Autónoma Atlántico Sur) formau un singur departament, Departamentul Zelaya, până în 1985 când au primit statutul de regiune autonomă.[5]

Departmentele Nicaraguei

Department

Capital city

1

 Boaco

Boaco

2

 Carazo

Jinotepe

3

 Chinandega Chinandega

4

 Chontales

Juigalpa

5

 Estelí

Estelí

6

 Granada

Granada

7

 Jinotega

Jinotega

8

 Leon

Leon

9

 Madriz

Somoto

Department

Capital city

10

 Managua

Managua

11

 Masaya

Masaya

12

 Matagalpa

Matagalpa

13

 Nueva Segovia

Ocotal

14

 Rivas

Rivas

15

 Río San Juan

San Carlos

16

 Región Autónoma del Atlántico Norte Bilwi

17

 Región Autónoma del Atlántico Sur

Bluefields

Nicaragua

100

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Nicaragua& language=ro& params=12_9_N_86_16_W_ [2] „ Nicaragua (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2011/ 01/ weodata/ weorept. aspx?sy=2008& ey=2011& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=278& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=& pr. x=43& pr. y=13)”. International Monetary Fund. . Accesat la 2011-04-21. [3] „ Human Development Report 2010 (http:/ / hdr. undp. org/ en/ media/ HDR_2010_EN_Complete. pdf)”. United Nations. 2010. . Accesat la 5 November 2010. [4] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Nicaragua?action=edit& section=0 [5] „ Background and socio-economic context (http:/ / documents. wfp. org/ stellent/ groups/ public/ documents/ vam/ wfp073961. pdf)” (PDF). p. 9. . Accesat la 2007-05-09.

Panama • Acest articol se referă la Republica Panama, un stat din America Centrală. Pentru alte sensuri, vezi Panama (dezambiguizare).

República de PanamáRepublica Panama

Imn național: Himno Istmeño  es

Capitală

Panamá 8°58′N 79°32′V8.967,

Cel mai mare oraș Limbi oficiale

Panamá Limba spaniolă

Panama

101 Sistem politic

Republică preziențială

 - 

Președinte

Ricardo Martinelli

 - 

Vicepreședinte

Juan Carlos Varela

Formare  - 

Independeța față de Spania

28 noiembrie 1821

 - 

Independeța față de Columbia

3 noiembrie 1903

Suprafață  - 

Total

75.517 km²

 - 

Apă (%)

2,9 Populație

 - 

Estimare 2006

3.283.959 (locul 129)

 - 

Densitate

37 loc/km² 

Monedă Prefix telefonic Domeniu Internet

Balboa (PAB) +507 .pa

modifică

[2]

 

Panama, denumire oficială Republica Panama, în original în spaniolă, República de Panamá, este un stat din America Centrală, situat pe partea cea mai îngustă a istmului ce unește cele două Americi. Se învecinează la nord-vest cu Costa Rica, la nord cu Marea Caraibilor, la est cu Columbia, iar la sud cu Oceanul Pacific.

Istoria Articol principal: Istoria Republicii Panama

Epoca precolumbiană Acum 20 de milioane de ani a început procesul de formare a istmului Panama, după care statul Panama și-a luat denumirea. Finalizarea procesului în pliocen, acum 3 milioane de ani, a avut drept consecință întrepătrunderea faunei și florei din două zone izolate între ele până atunci. Dolores Piperno a aproximat prima populare umana a istmului în timpul glaciarului târziu. Olga Linares susține ideea că existența istmului a avut un impact în răspândirea umană, a agriculturii și tehnologiei de-a lungul Americilor de la apariția primilor vânători și culegători până în perioada formării orașelor și satelor.

Geografia Articol principal: Geografia Republicii Panama Statul Panama are o formă alungită, pe direcția est-vest, atingând lățimea maximă, de aproape 200 km, în dreptul Peninsulei Azuero și cea minimă, de 87 km, în zona Canalului Panama. Pe aceeași direcție se desfășoară un lanț muntos, cu altitudini reduse, dominat însă de culmi vulcanice. Restul țării este alcătuit din dealuri înalte și depresiuni de-a lungul pe râuri. Țărmurile sunt crestate, cu multe locuri ideale pentru porturi și însoțite de numeroase insule.

Panama

102

Economia Pentru detalii, vezi: Economia Republicii Panama. Datorită poziției sale geografice, în Republica Panama, economia e dominată de sectorul serviciilor, căreia îi revine aprox. 80 % din PIB. Serviciile bancare, logistice, turistice, medicale având un rol cheie în economia țării. Sectorul primar, agricultura, a scăzut treptat contribuția la PIB, cât și ocuparea forței de muncă în acest sector, datorită dezvoltării altor sectoare. În exporturile agricole, bananele erau pe primul loc, urmate de alte produse precum zahărul, cafeaua. Guvernul este implicat activ în acest domeniu, prin intermediul companiilor de stat, cât și a subsidiilor oferite pentru dezvoltarea anumitor culturi agricole. Sectorul secundar, industria, este în general dominat de procesarea producției sectorului primar, agricultura și mineritul. Construcțiile și Energia dețin cote importante în acest sector. Dezvoltarea industrială între 1965 și 1980, avea indicele mediu de dezvoltare 5,9% anual ; între 1980 și 1985, rata a fost negativă 2,2 %. Guvernul a construit fabrici de ciment și zahăr, pentru a fi competitive cu cele exsitente în sectorul privat. Spre sfârșitul anilor 80 se dorea o mai mare prezență a capitalului privat în industrie, și o lansare industrială cometitivă internațională.

Societatea Demografia Articol principal: Demografia Republicii Panama

Cultura Articol principal: Cultura Republicii Panama

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Panama& language=ro& params=8_58_N_79_32_W_type:country(75. 517) [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Panama?action=edit& section=0

Puerto Rico

103

Puerto Rico Pentru alte sensuri, vezi Puerto Rico (dezambiguizare).

Estado Libre Asociado de Puerto Rico Commonwealth of Puerto Rico Statul liber asociat Puerto Rico

Drapel

Stemă Imn național: La Borinqueña

Capitală

San Juan 18°29′N 66°8′W

Oraș principal

San Juan

Limba oficială

spaniolă, engleză

Sistem politic

Commonwealth

 - Guvernator

Luis Fortuno

Suprafață  - Total

9,104 km²

 - Apă (%)

1,6

Populație  -

3.916.632 loc.

Puerto Rico

104  - Densitate

434 loc./km²

Monedă

Dolar american

Fus orar

AST

Domeniu Internet

.pr

Prefix telefonic

+1-787 și +1-939

Puerto Rico (în engleză, The Commonwealth of Puerto Rico, în spaniolă, Estado Libre Asociado de Puerto Rico, conform pronunției IPA [es'taðo 'libɾe asosiaðo de 'pweɾto 'riko]), este un stat insular asociat (commonwealth, în engleză) Statelor Unite ale Americii situat în nord-estul Mării Caraibilor, la est de Republica Dominicană. Puerto Rico, ca stat insular, constă din ansamblul format de insula Puerto Rico, cea mai mică dintre insulele Antilelor Mari, și un număr de insule mai mici și arhipelaguri, incluzând Mona, Vieques și Culebra. Natura relațiilor politice dintre Statele Unite ale Americii și Puerto Rico este subiect perpetuu de discuții pe insulă. Cei care susțin menținerea statului de Commonwealth aduc ca argument major intrarea voluntară a Puerto Rico într-o asociație statală cu SUA și beneficiile acestui statut, iar cei care se opun menținerii stării de statu quo susțin că Puerto Rico nu este nimic altceva decât un teritoriu organizat al SUA, deci subiect al puterilor depline ale Congresului american. Steagurile statelor SUA și a altor diviziuni politice ale Statelor Unite ale Americii Alabama | Alaska | Arizona | Arkansas | California | Colorado | Connecticut | Delaware | Florida | Georgia | Hawaii | Idaho | Illinois | Indiana | Iowa | Kansas | Kentucky | Louisiana | Maine | Maryland | Massachusetts | Michigan | Minnesota | Mississippi | Missouri | Montana | Nebraska | Nevada | New Hampshire | New Jersey | New Mexico | New York | North Carolina | North Dakota | Ohio | Oklahoma | Oregon | Pennsylvania | Rhode Island | South Carolina | South Dakota | Tennessee | Texas | Utah | Vermont | Virginia | Washington | West Virginia | Wisconsin | Wyoming American Samoa | Guam | Northern Mariana Islands | Puerto Rico | Virgin Islands | Washington, D.C.

Saint Barthélemy

105

Saint Barthélemy Saint Barthélemy este o insulă în Marea Caraibelor în Insulele Antile. Este o comună franceză din regiunii de peste mări Guadelupa. Ca parte a Guadelupei este parte a Uniunii Europene ca Regiune ultraperiferică. În urma unui referednum din anul 2003 cu privire la statutul administrativ al regiunii Guadelupa, arondismentul Insulele din nord, din care fac parte insulele Saint Barthélemy și partea franceză a insulei Saint Martin, au aprobat reorganizarea sub forma unei colectivitate de peste mări cu asamblare unică, spre deosebire de restul regiunii Guadelupa care a votat împotriva. În urma acestui vot și a deciziilor Parlamentului francez insulele vor forma o colectivitate separată în cursul anului 2007.

Harta regiunii Guadelupa Insula Saint Barthélemy este în nord-vest

Geografie Saint-Barthélemy se situează la 230 km nord-vest de insula Guadelupa și la 25 km de insula Saint-Martin. Este de asemenea situată la 230km est de Puerto Rico și în apropierea insulei Anguilla. Insula are un relief abrupt și are o suprafață de 21 km² (25 km² împreaună cu toate insulele adiacente) iar singurul teren plat este ocupat de aerodromul de pe insulă. Insula are o lungime totală a coastelor de 32 km, existând 20 de plaje care sunt una dintre principalele atracții ale insulei. Punctul culminant este colina Vitet cu o înălțime de 286 m.

Vedere din satelit a insulei

Istorie

Insula a fost descoperită de Cristofor Colomb în timpul celui de al doilea voiaj în America din 1493, acesta botezând-o în onoarea fratelui său. Acesta a revendicat-o în numele Spaniei. A fost ocupată pentru prima dată de francezi, în 1648, în urma deciziei comandorului Lonvilliers de Poincy din Lorient. Din 1651 în 1656, insula este guvernată de către Cavalerii de Malta. A fost ulterior abandonată iar în 1659 a devenit colonie franceză. În ciuda faptului că potențialul economic al insulei era considerat redus datorită solului foarte sărac și al climatului uscat, potențialul strategic al insulei era mult mai important datorită situării în nordul Amtilelor Mici.

Saint Barthélemy

106

În 1785, insula este vândută de către regele Ludovic al XVI-lea regelui Gustav al III-lea al Suediei. Drept omagiu, alcesta va dispensa locuitorii insulei de plata impozitelor iar cel mai important oraș a fost redenumit Gustavia. Acesta a devenit un port liber. În 16 martie 1878 Suedia revinde insula Franței, aceasta atașând-o Guadelupei. În 1957, David Rockefeller a cumpărat o proprietate de 27 ha pentru câteva mii de dolari lucru ce a declanșat transformarea progresivă a insulei într-un "sit excepțional, ce asigură turiștilor o ambianță familială și confidențială în timpul sezonului turistic și cu un grad Panneau à l'entrée de Gustavia, écrit en français, ridicat de securitate, ceea ce o distinge de celelalte insule din Caraibe. suédois et anglais. Actualmente prețurile imobiliarelor sunt foarte ridicate iar dificultățile accesului cu avionul, care este posibil doar pentru avioanele mici, permite captarea clientelei de top, doritoare de păstrarea confidențialității destinației.

Administrație in 1962, comunele Saint-Martin și Saint-Barthélemy formează cel de al 3-lea arondisment (insulele din nord, franceză les îles du nord) al Guadelupei, și sunt administrate de către un subprefect situat în Saint-Martin dar care dispune de un birou și de o reședință secundară și în Saint-Barthélemy. În 7 décembre 2003, locuitorii din Saint-Barthélemy au aprobat, prin referendum, cu o participare de 78,71% și 95,51 % de voturi exprimate, un proiect instituțional de transformare a insulei într-o colectivitate teriotrială cu asamblare Gustavia, Cea mai mare localitate din insulă. regională unică detașată de regiunea Guadelupa. Legea organică ce propune noul statut al insulei se afla în dezbaterea parlamentului la sfârșitul lui 2006, aceasta trebuind să devină o nouă colectivitate în 2007.

Demografie La ultimul referendum, din 1999, populația recenzată a insulei a fost de 6.845. Majoritatea locuitorilor sunt în marea majoritate descendenți ai colonilor bretoni și normanzi. Este singura insulă franceză din Caraibe ce nu are o populație de origine africană, datorită faptului ca după abolirea sclavagismului, în 1847, deoarece insula nu dispunea de terenuri agricole pe care să le exploateze, populația neagră, proaspăt eliberată, a emigrat. Actualmente insula găzduiește numeroase reședințe secundare ale multor celebrități internaționale, fiind un fel de Monte Carlo al Antilelor.

Saint Barthélemy

107

Economie Agricultura este puțin dezvoltată datorită lipsei teritoriilor și a aridității solului. Principala activitate economică a insulei este turismul de lux. Chiar dacă insula aparține unui departament de peste mări francez și Uniunii Europene, supus astfel impozitelor normale franceze, insula Saint Barthélemy se bucură de o exonerare de impozite, conservate din perioada colonială suedeză. Astfel insula este o destinație favorită a persoanelor cu averi mari, dar în același timp dispune de aceleași servicii publice ca și celelalte comune franceze. Insula dispune de o Zonă Economică Exclusivă de 4000 km².

Legături externe • Portalul St Barthélemy [1] Coordonate: 17°90′N 62°83′V18.5, [2]

Referințe [1] http:/ / www. st-barth. eu. com [2] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Saint_Barth%C3%A9lemy& language=ro& params=17_90_N_62_83_W_

Sfântul Cristofor și Nevis Federation of Saint Kitts and Nevis Federația Sfântul Kitts și Nevis

Drapel

Stema

Deviză națională "Country Above Self" (Țara deasupra sieși) Imn național God Save the Queen

Sfântul Cristofor și Nevis

108

Capitală  • Coordonate

Basseterre 17°18′N 62°44′V17.3, [1]

Limbă oficială

engleză

Sistem politic

Monarhie constituțională

Monarh Guvernator Prim Ministru

Elisabeta II Sir Cuthbert Sebastian Denzil Douglas

Independență – Față de Regatul Unit

19 septembrie 1983

Suprafață  • Totală  • % apa

Loc 207 261 km²

Populație  • Totală  • Densitate

Loc 209 42.696 (2005) 164 loc./km²

PIB (nominal)  • Total (2007)  • PIB per capita

$527 de milioane [2] $10.155

PIB (PPC)  • Total (2007)  • PIB per capita

$720 milioane[2] $13.873

IDU (2007)

▼ 0,825 (loc 54) – înalt

Monedă

Dolar est-caraibian (XCD)

Fus orar

UTC-4

Domeniu internet

.kn

Prefix telefonic

+1 869 Toate statele lumii

Federația Sfântul Kitts și Nevis (engleză Federation of Saint Kitts and Nevis sau Federation of Saint Christopher and Nevis - ambele denumiri oficiale) este un stat federal ce se întinde pe două insule din arhipelagul Antilele Mici, între Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Este cel mai mic stat de pe continentele Americane atât din punct de vedere al suprafeței cât și al populației.

Istorie Insulele Saint Kitts și Nevis sunt două dintre cele mai vechi teritorii coloniale din Caraibe. Saint Kitts a devenit prima colonie britanică din Indiile de Vest în 1624 și apoi a devenit prima colonie franceză în Caraibe în 1625, atunci când ambele națiuni a decis să împartă insula. Cinci mii de ani înainte de sosirea europenilor, pe insulă s-au stabilit popoarele amerindiene. Ultimii sosiți, populația Kalinago, a sosit de aproximativ 3 secole înainte de europeni. Kalinago au permis europenilor colonizarea insulei Saint Kitts, în vreme încearcările de dinainte de a se stabilei pe alte insule s-au soldat cu imediata distrugere a coloniilor de către indieni. Populația Kalinago a fost în cele din urmă masacrată in marele genocid Kalinago din 1626. Deși, de cele mai multe ori trecută cu vederea in istorie este faptul că, în 1600, în timpul domniei lui Cromwell, Anglia a adus aproximativ 25000 de irlandezi pe St Kitts ca sclavi pentru a lucra pe insulă. [3] Bãtãlia de la Saint Kitts din 1782, așa cum este descrisă de un observator într-o gravură franceză intitulat "Attaque de Brimstomhill".

Sfântul Cristofor și Nevis

109

Insula Nevis a fost colonizată în 1628 de către coloniști britanici de pe Saint Kitts. De acolo, Saint Kitts devenit prima bază pentru expansiunea britanică și franceză, insulele din Antigua, Montserrat, Anguilla și Tortola (britanicii), și din Martinica, Guadelupe și St Barths (francezii) au fost colonizate de pe ea. Deși de mici dimensiuni, și separate de numai 3 km de apă, cele două insule au fost vizitate și guvernate de diferite state până la sfârșitul secolului 19, atunci când au fost unificate forțat, împreună cu insula Anguilla de către britanici. Chiar și în prezent relațiile dintre cele două insule sunt încordate, Nevis acuzând Saint Kitts de neglijarea nevoilor sale. Saint Kitts și Nevis, împreună cu Anguilla, a devenit un stat asociat cu deplină autonomie internă în anul 1967. cei din Anguilla s-au răzvrătit, și insula lor a primit permisiunea de a se separa de ceilalte insule în 1971. Sf. Kitts și Nevis obținut independența în 1983. Acesta este cel mai nou stat suveran din Americi. În august 1998, un referendum în Nevis pentru separarea de St Kitts a căzut cu puțin sub majoritate de două treimi necesară. La sfârșitul lunii septembrie 1998, uraganul Georges a cauzat daune de aproximativ 445 milioane dolari și a limitat creștere PIB pentru acel an. Alexander Hamilton, primul secretar ale Trezoreriei Statelor Unite, s-a născut pe Nevis, el a petrecut copilaria acolo și pe St Croix, atunci aparținând de Danemarca, și acum de Insulele Virgine Americane.

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Sf%C3%A2ntul_Cristofor_%C8%99i_Nevis& language=ro& params=17_18_N_62_44_W_ [2] „ Saint Kitts and Nevis (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2008/ 02/ weodata/ weorept. aspx?sy=2004& ey=2008& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=361& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=& pr. x=12& pr. y=14)”. International Monetary Fund. . Accesat la 2008-10-09.

Sfânta Lucia Saint Lucia Sfânta Lucia

Drapel

Deviză națională "The Land, The People, The Light" (Țara, Poporul, Lumina) Imn național Sons and Daughters of Saint Lucia

Sfânta Lucia

110

Capitală  • Coordonate

Castries 14°1′N 60°59′V14.017, [1]

Limbă oficială

engleză

Sistem politic

Monarhie constituțională

Monarh Guvernator Prim Ministru

Elisabeta II Pearlette Louisy Stephenson King

Independență – Față de Regatul Unit

22 februarie 1979

Suprafață  • Totală  • % apa

Loc 193 620 km² 1,6

Populație  • Totală  • Densitate

Loc 187 160.765 (2005) 298 loc./km²

PIB (nominal)  • Total (2007)  • PIB per capita

$960 de miliarde [2] $5.700

PIB (PPC)  • Total (2007)  • PIB per capita

$1,722 miliarde[2] $10.521

IDU (2007)

0,795 (loc 72) – mediu

Monedă

Dolar est-caraibian (XCD)

Fus orar

UTC-4

Domeniu internet

.lc

Prefix telefonic

+1 758 Toate statele lumii

Sfanta Lucia este situata in arhipelagul Caraibe intre Martinica si Barbados si are capitala la Castries. Populatia este de 150.000 de locuitori. Limba oficiala a insulei este engleza, dar multi localnici vorbesc kweyol, care s-a transformat dintr-un dialect al francezei intr-o adevarata limba cu gramatica proprie. Plajele fine, luxuriantele paduri tropicale, cele doua conuri vulcanice de pe coasta de sud-est a insulei, Gros Piton, cu o inaltime de 797 de metri si Petit Piton, de 750 metri sunt principalele puncte de interes din Sf. Lucia. Climatul este tropical, sezonul ploios dureaza din iunie pana in noiembrie, iar sezonul uscat din decembrie pana in mai. Insula este plina de atractii, puteti sa faceti catarari pe vulcanul Gros Piton, sa va plimbati printre izvoarele sulfuroase ale craterului inactiv, sa faceti tiroliana in padurea tropicala sau sa luati un catamaran din care sa admirati

Sfânta Lucia Gradina Botanica Diamond. Viata locala este plina de culoare si daca vreti sa va intoarceti acasa cu suveniruri exotice vizitati Targul Mestesugarilor din Castries. Pentru snorkeling va recomandam sa alegeti micul orasel de coasta Anse Chastanet, dar exista cu siguranta si alte zone de unde puteti sa priviti recifele de corali si uluitorii pesti tropicali.

Note [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Sf%C3%A2nta_Lucia& language=ro& params=14_1_N_60_59_W_ [2] „ Saint Lucia (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2008/ 02/ weodata/ weorept. aspx?sy=2004& ey=2008& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=362& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=& pr. x=41& pr. y=3)”. International Monetary Fund. . Accesat la 2008-10-09.

Localizare Este așezată în America Centrală insulară, în arh. Antilele Mici, la 40 km sud de Martinica

Relief Relieful insulei este muntos: un lanț vulcanic, străbătând terit. de la N la S; în S se înalță Canaries Mountains cu vulcanul Soufriere (1200 m alt.); în SV munții Pitons, cu înălțimea max. de 786 m.

Clima Este tropical-oceanică, moderată de alizee; temperaturi și precipitații variabile după alt.; cicloane tropicale, uneori devastatoare, ca cel din 1980 (ciclonul „Allen”).

Floră și faună Păduri tropicale, cu esențe prețioase. Faună: păsări, o mare varietate.

Populația Este formată din negri 90%, mulatri, asiatici. Concentrarea max. a pop. de-a lungul țărmului. Rata natalității: 21‰; a mortalității 5,5‰. Rata pop. urbane: 35%.

Resurse și economie Economia bazată pe agricultură: trestie de zahăr, bumbac, bananieri, nuci de cocos; ind. uleiurilor vegetale. Turism.

Transporturi și comunicații Căi rutiere. Aeroport la Castries.

Istoria Insula este descoperită de Columb în cea de-a patra călătorie a sa (1502) spre Lumea Nouă. I s-a dat numele Sfintei din ziua când a fost-descoperită. În sec. XVII-XVIII este disputată de Franța și Anglia, trecând de nenumărate ori când sub puterea uneia, când a alteia. Sunt aduși sclavi negri din Africa. În 1814 devine colonie britanică; în 1979 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului (al 40-lea stat-membru). Inflația și șomajul au marcat viața insulei, care pentru a se redresa, dezvoltă agric, și serviciile (turism).

111

Sfânta Lucia

112

Statul este monarhie constituțională, conform Constituției din 1979. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat și Camera Adunării); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar: din Camera Adunării. Șeful statului; regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Multipartitism.

Insula Sfântul Martin Insula Sfântul Martin (neerlandeză Sint Maarten; franceză Saint-Martin) este o insulă tropicală în nord-estul Caraibelor, la 250 km nord de Guadelupa și 240 km est de Puerto Rico. Insula, cu o suprafață de 98 km² este divizată în părți aporximativ egale între Franța și Țările de Jos, fiind unul dintre cele mai mici teritorii locuite partajate între două națiuni. Partea de sud a insulei este numită Sint Maarten și face parte din Antilele Olandeze iar partea nordică a insulei este numitp Saint-Martin și este parte din regiunea de peste mări franceză Guadelupa.

Insula Sfântul Martin în Caraibe Insula este împărțită în două între Franța și Antilele Olandeze

Principalele orașe de pe insulă sunt Marigot în partea franceză și Philipsburg în partea olandeză. Partea franceză are o suprafață de 53,20 km² iar în 2004 populația insulei era de 33.102 ceea ce înseamnă o denistate a populației de 622 loc/km². Partea olandeză are o suprafață de 34 km² iar în 2001 populația ei era de 30.594, ceea ce repreintă o densitate a populației de 900 loc./km².

Insula Sfântul Martin

Geografie Insulele cele mai apropiate sunt Anguilla și Saint Barthélemy. Insulle Saba, Sint Eustatius din Antilele Olandeze și Insulele Sfântul Kitts și Nevis sunt mai îndepărtate dar totuși sunt vizibile. Litoralul insulei Sfântul Martin este decupat în numeroase golfuri în care există 30 de plaje dar și unele golfuri mărginite doar de pietriș. Există de asemenea și câteva lacuri cu apă dulce cum ar fi: Grand Étang de Simsonbaai, Great bay, Étang aux poissons, Étang de Grand-Case, Étang Chevrise, Étang Guichard, Grand Étang des Terres Basses, etc ce sunt formate în golfuri închise de cordoane de nisip. Restul litoralului este de cele mai multe ori abrupt, cu faleze ce ating uneori 40m. În jurul insulei există câteva zeci de insule mai mici, cea mai importantă dintre ele fiind insula turistică Pinel ce dispune de trei plaje. Vedere din satelit a insulei Sfântul Martin În afară de câteva câmpii aluvionare în apropierea coastelor și în fundul văilor, relieful este abrupt, vârfurile fiind situate la o altitudine ședie de 300 m, înălțimea maximă, Pic Paradis, fiind de 414 m situată în zona franceză. Drumul principal înconjoară insula de-a lungul coastei pentru a evita aceste regiuni înalte. Există câteva surse de apă dulce dar debitul lor este insuficient pentru a forma râuri datorită infiltrării rapide a apei. Insula nu posedă astfel decât ravine, în general seci, în care se formează torente de apă în principal în perioada uraganelor. În urma colonizării insulei, vegetația originală a fost degradată în totalitate datorită activităților umane cum ar fi agricultura, crearea de pășuni și exploatările forestiere pentru construcție și fabricarea cărbunelui de lemn. Actualmente, în afara zonelor urbanizate, vegetația este formată din pâlcuri de pădure mai mult sau mai puțin xerofile în funcție de altitudine, formate din accacii, iar restul teritoriului are un aspect de savană acoperit de ierburi înalte.

113

Insula Sfântul Martin

114

Istorie Primele urme ale poplării insulei sunt datate aproximativ acum 6.000 ani. Sprea anul 800 insula era populată de tribul amerindian Taino iar în secolul XIV insula a fost ocupată de tribuiâl Caraib. În cel de al doilea voiaj al lui Cristofor Columb spre America, în 1493, expediția identifică insula și o numește în onoarea sfântului Martin de Tours, sărbătorit în perioada descoperirii insulei. În același timp, insula era cunoscută de populațiile locale sub numele Oualichi ("Insula sărată") și Soualiga ("Insula femeilor"). Harta detaliată a insulei

Din 1627, după câteva expediții de recunoaștere a salinelor naturale, pe insulă este instalată o mică garnizoană olandeză în zona în care actualmente se află orașul Philipsburg. În același timp, în partea orientală a insulei, câteva familii din colonia franceză din insula Sfântul Kitts cultivă tabacul. În 1638 spaniolii, dorind să protejeze hegemonia lor regională, cucerește garnizoana olandeză și cu ajutor tehnic francez construiesc în locul acesteia porpriul lor fort ce rezistă, în 1644 unui contraatac olandez. În urma acestui atac, spaniolii părăsesc fortul și pe insulă rămăn un grup de francezi și olandezi care se grăbesc să își prevină fiecare guvernul său. După câteva manevre de intimidare reciprocă, cele două părți preferă să își împartă insula în două zone de sueranitate prin stabilirea unor reguli de cooperare mutuală, în 23 martie 1648 cele două părți semnând acordurile Concordia, încă în vigoare la 350 ani după semnarea ei. Ulterior insula a fost atacată în repetate rânduri de pirați, trupele britanice au atacat și ocupat insula în funcție de conflictele internaționale și alianțele din Europa. În Secolul XIX sclavagismul este abolit pe insulă și un marenumăr de muncitori de origine sud-asiatică sau chineză sunt aduși pe insulă ceea ce îmbogățește patrimoniul cultural al insulei.

Statut politic

Insula Sfântul Martin

115

Partajul insulei între Franța și Țările de Jos a avut loc în 1648. Istoria spune că pentru a decide modalitatea de a diviza insula, locuitorii au ales două persoane care au au plecat împreună dintr-o extremă a insulei în direcții diferite. Persoanele nu aveau voie să fugă, iar punctul din cealaltă parte a insulei unde aceștia s-au întâlnit a reprezentat cealaltă extremă a liniei de separație. Aparent francezul a mers mai mult decât olandezul ales, o legendă locală spunând că aceasta se datorează efectelor benefice ale vinului pe care acesta l-a băut, spre deosebire de berea băută de olandez, dar olandezii au acuzat faptul că francezul a fugit în unele porțiuni. Harta indicând partea franceză în nord şi partea olandeză în sud

Sint Maarten Sint Maarten, partea olandeză a insulei, este un teritoriu insular parte din Antilele Olandeze, care la rândul lor sunt parte din Regatul Țărilor de Jos dar care nu fac parte din Uniunea Europeană. Capitala este orașul Philipsburg iar moneda locală este Guldenul Antilez. O restructurare planificată a Antilelor Olandeze prevede un nou statut pentru Sint Maarten, acela de componentă independentă a Regatului Țărilor de Jos, modificare de statut ce poate intra în vigoare încă din iunie 2007. Teritoriul este guvernat de către un consiliu al insulei, un consiliu executiv și un guvernator numit de către Coroana Olandeză. Pentru cetatenii Comunitatii Europene este relativ simplu sa obtina rezidenta pe aceasta insula , datorita intelegerilor existente. Pentru un calator european St Maarten poate fi comparata cu o " anti-camera a raiului" in primul rand datorita peisajelor intalnite , dar si datorita localnicilor care sunt foarte prietenosi. Economia este bazata in primul rand pe turism ( 60-65% din venituri ) , dar in ultima perioada industria a inceput sa castige mai mult teren datorita politicilor guvernamentale.

Saint Martin Saint-Martin este o comună franceză ce face parte din Guadelupa, ce este o regiunie și un departament de peste mări al Franței și astfel este parte a Uniunii Europene ca o regiune ultraperiferică. capitala este orașil Marigot iar moneda locală este Euro. În 2003 populația părții franceze a votat într-un referendum un proiect instituțional de transformare a insulei într-o colectivitate teriotrială cu asamblare regională unică detașată de regiunea Guadelupa. Legea organică ce propune noul statut al insulei se afla în dezbaterea parlamentului la sfârșitul lui 2006, aceasta trebuind să devină o nouă colectivitate în 2007.

În verde sunt indicate teritoriile constituente ale regiunii Guadelupa

Partea franceză, este asemenea tuturor comunelor franceze, condusă de un primar și de un consiliu municipal ales de locuitorii cu cetățenie europeană ce locuiesc aici, conform prevederilor Tratatului de la Maastricht. Numeroșii cetățeni ce locuiesc în partea franceză a insulei ce nu posedă cetățenia unei țări membre ale Uniunii Europene nu au dreptul de vot în alegeri.

Insula Sfântul Martin

Demografie Populația părții franceze a cunoscut o puternică creștere datorată în principal turismului și în urma legii de defiscalizare a teritoriilor franceze de peste mări din 1985. Populația este foarte cosmopolită, existând un mare numpr de imigranți originari din Haiti, Republica Dominicană dar și din Franța metropolitană și Guadelupa. În 1982 partea franceă avea o populație de doar 8.000 locuitori, care a crescut însă până la 31.397 conform unui recensământ din 2002. În ciuda faptului că limba oficială este limba franceză, limba engleză și limba creolă sunt vorbite în mod curent. Și populația părții olandeze prezintă cam aceleași caracteristici, fiind foarte cosmopolită, locuitorii având aproximativ 101 naționalități, dar la fel cu o preponderență a imigranților din celelalte insule din Antile. Populația totală a insulei este de 33.119 locuitori în 2004.

Economie Principala industrie a insulei este turismul, iar partea olandeză este considerată un Paradis fiscal. Insula este dotată de un aeroport în partea olandeză a insulei, Princess Juliana International Airport, cu codul IATA SXM, cel de al doilea aeroport din Caraibele de Est ca trafic de pasageri, după aeroportul din Puerto Rico. Aeroportul are o pistă foarte scurtă, de doar 2.349m, ce corespunde la limită aterizării marilor avioane transcontinentale gen Boeing 747 sau Airbus A340. Pentru a ateriza, acestea trebuie să facă o trecere la doar câteva zeci de metri deasupra unei plaje publice, Plaja Maho, locul fiind astfel o destinație favorită a persoanelor ce doresc să fotografieze avioane. Aeroportul funcționează ca un hub aerian pentru regiune, transportând zilnic un mare număr de turiști. Se estimează la un milion de persoane numărul anual al turiștilor și la aporximativ 400.000 numărul de persoane ce efectuează croaziere marine ce vizitează anual insula. Acomodarea pe insulă este oferită de hoteluri de clasă mondială, cu dimensiuni diferite, unele cu peste 200 de camere, altele cu sub 20 de camere. Închirierea autoturismelor este una din principalele moduri de deplasare pe insulă, teritoriile interioare necesitând automobile cu tracțiune integrală pentru a fi accesibile. În perioadele turistice de vârf, circulația este problematică, blocajele fiind frecvente pe rutele ce conectează cele două capitale și aeroportul. datorită situării insulei în zona de interconvergență tropicală, furtunile tropicale sunt frecvente spre sfârșitul verii și toamna. In St Martin exista cea mai frumoasa plaja privata adresata nudistilor .Ea este situata in ORIENT BAY. Cele mai bune scufundări (shark dive) se fac in zona franceză.

Legături externe • • • •

Oficiul de Tourism din Saint-Martin [1] Portalul oficial pentru Sint-Maarten [2] Camera de comerț și industrie St. Maarten [3] Princess Juliana International Airport, St. Maarten [4]

Coordonate: 18°06′N 63°8′V18.1, [5]

116

Insula Sfântul Martin

117

Referințe [1] [2] [3] [4] [5]

http:/ / www. st-martin. org/ http:/ / www. st-maarten. com/ http:/ / www. sintmaartenchamber. org http:/ / www. pjiae. com/ http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insula_Sf%C3%A2ntul_Martin& language=ro& params=18_06_N_63_8_W_

Saint Pierre și Miquelon Saint-Pierre et Miquelon

Drapel

Stemă Imn național: La Marseillaise

Capitală

Saint-Pierre 56°47′N 56°12′V56.783, [1]

Oraș principal

Saint-Pierre

Limba oficială

franceză

Sistem politic

Colectivitate de peste mări

 - Președinte

Nicolas Sarkozy

 - Președinte consiliu Stéphane Artano  - Prefect Yves Fauqueur Suprafață  - Total

242 km² km² (Locul 208)

 - Apă (%)

neglijabil

Saint Pierre și Miquelon

118

Populație  -

7.026 loc. (Locul 223)

 - Densitate

29/km² loc./km²

PIB  - Total

$$48,3 milioane (Locul 226º)

 - Per capita

$$6.874

Monedă

Euro (EUR)

Fus orar

UTC - 3

Domeniu Internet

.pm

Prefix telefonic

++508

Saint Pierre și Miquelon (franceză Saint-Pierre et Miquelon) este o colectivitate de peste mări franceză situată în Oceanul Atlantic de Nord, la est de coastele canadiene, în apropiere de Newfoundland.

Istoric Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, încă de la începutul anilor 1500. La început, pescari basci utilizau insulele drept locuințe temporare în perioada sezonului de pescuit, iar la mijlocul secolului al XV-lea pe insulă existau rezidenți permanenți. În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea atacurile britanice au obligat locuitorii să părăsească insulele, acestea intrând în posesia britanicilor timp de 50 de ani (din 1713 până în 1763). Francezii au recuperat insulele în 1763 și le-au repopulat. Datorită ajutorului francez dat revoluției americane, britanicii au atacat insulele și au deportat locuitorii francezi. În următorii 38 de ani, atacuri repetate din partea Franței și a Marii Britanii au dus la schimbarea repetată a statutului și la deportarea sau aducerea de locuitori pe insule. După a doua abdicare a lui Napoleon în 1815 insulele au intrat din nou sub posesiune franceză și, datorită industriei de pescuit înfloritoare, au urmat 70 ani de prosperitate. După sfârșitul secolului al XIX-lea, contextul economic și politic a dus însă la declinul activităților de pescuit . A existat o scurtă perioadă de boom economic pe insule, perioadă asociată cu regimul de prohibiție din Statele Unite, când Miquelon și St. Pierre au fost baze importante de trafic de alcool. Sfârșitul profibiției a însemnat însă începutul unei depresiuni economice. În timpul celui de-al doilea război mondial, insulele au fost loiale regimului de la Vichy și autoritățile militare canadiene au intenționat de câteva ori să invadeze insulele. Acestea erau folosite ca bază de propagandă radio de către guvernul de la Vichy și se presupunea că erau folosite și de către submarinele germane. Primul ministru canadian nu a aprobat planurile, dar în decembrie 1941, trupele franceze libere, la ordinul generalului Charles de Gaulle, au luat controlul insulelor, fără a întâmpina rezistență și fără a atenționa în prealabil autoritățile americane sau canadiene.

Saint Pierre și Miquelon

Sistem politic Ca orice colectivitate franceză de peste mări, sistemul politic este organizat sub forma unei democrații parlamentare reprezentative. Consiliul general, similar consiliilor generale ale departamentelor franceze, reprezintă autoritatea locală și este format din 19 membri aleși în cele două comune ale colectivității, pe o perioadă de trei ani. Acesta are competențe lărgite în materie de fiscalitate, controlul vămilor, urbanism și spațiu locativ. Guvernul Franței este reprezentat în teritoriu de un prefect, iar colectivitatea dispune de două locuri în Parlamentul Franței, un deputat și un senator. În insulă se află și un tribunal de primă instanță, un tribunal administrativ și un tribunal superior de apel. În 1992 a avut loc o dispută cu Canada asupra delimitării Zonei Economice Exclusive din largul insulelor, Franța cerând conform convenției Națiunilor Unite despre drepturile asupra mării o zonă economică exclusivă de 200 de mile marine. Această cerere intra în conflict cu definiția canadiană a apelor teritoriale, situația fiind cunoscută ca războiul codului (franceză guerre de la morue). O decizie a Curții Internaționale de Arbitraj a încheiat conflictul, aceasta acordând Franței o zonă continuă de 12 mile marine în jurul insulelor, plus o zonă de 24 de mile marine spre vest și un culoar de 10,5 mile marine lărgime și 200 de mile marime lungime spre sud, reprezentând 18% din cererile franceze. Datorită creșterii prețului petrolului și a faptului că a devenit rentabilă exploatarea lui în zone puțin exploatate până acum, o nouă dispută asupra platformei marine poate cauza noi tensiuni între Franța și Canada.

Geografie Colectivitatea Saint Pierre și Miquelon este compusă dintr-un arhipelag de 7 insule, cu o suprafață totală de 242 de km², insule joase și erodate (cu o altitudine maximă de 240 de metri), de origine glaciară formate în precambrian și parte a lanțului Apalașilor, cu aspect dur și sălbatic. Arhipelagul conține două insule principale: una mai mică, insula Saint Pierre (26 de km² și o lungime de 8 km de la sud-vest la nord-est) și insula mare Miquelon (216 km² și 80 de km de la nord la sud). Insula Miquelon este formată din două insule, Miquelon (110 km²), la sud de care se găsește laguna Grand Barachois și insula Langlade (91 de km²), uneori numite Insula Miquelon mare și mică. Din 1783 sunt legate de un istm nisipos, format și datorită numărului mare de nave eșuate în acest loc. Interiorul este ocupat Saint Pierre şi Miquelon faţă de Canada de turbării și de câteva terenuri împădurite. Numele ei provine din denumirea bască pentru Mihai, iar numele insulei Langlade provine de la numele l'île de l'Anglais (Insula Englezului). În jurul insulei Saint-Pierre se găsesc câteva insule nelocuite: Insula Marinarilor (franceză île aux Marins), Insula Pescărușilor (île aux Pigeons), Insula Învingătorilor (île aux Vainqueurs) și Insula Grand Colombier. Numele insulei Saint Pierre este numele francez al Sfântului Petru, patronul pescarilor. Pe Insula Marinarilor se află un oraș fantomă, cei 700 de locuitori ai acestuia părăsind-ul din anii 1960.

119

Saint Pierre și Miquelon

120

Cele două insule mari sunt separate de un canal cu o lărgime de 6 km străbătut de curenți foarte puternici. Este numit de marinari Gura Iadului, probabil și datorită celor 600 de epave de-a lungul coastelor insulelor. Insula Saint-Pierre se află la 10 km de coastele canadiene, iar insula Miquelon este situată la aproximativ 20 de km de acestea. Insula Verde, situată la limita apelor teritoriale, între Saint-Pierre și Newfoundland nu are suveranitatea bine definită între Franța și Canada. Climatul este rece și umed, insulele având peste 1.500 de mm precipitații anual și o umiditate de peste 80%. Sunt situate de asemenea la confluența dintre curentele de aer rece arctce și masele de aer oceanice, mai calde. Temperatura medie în timpul iernii este de doar -3 °C, cu temperaturi ce coboară rar sub -10 °C, iar media temperaturilor în timpul verii este de 16 °C, cu numeroase zile cu ceață densă în iunie și iulie.

Harta insulelor Saint Pierre şi Miquelon

Economie O treime din activitățile insulei sunt gestionate de către stat (administrație, utilități etc.), principala activitate tradițională fiind pescuitul. Agricultura și zootehnia sunt limitate de climă și de existența a doar 70 ha de terenuri arabile. Majoritatea produselor și hranei sunt importate,iar unele materii, precum carburanții, fiind importate în totalitate. Activitatea de aprovizionare maritimă este indispensabilă și este supusă unor crize episodice. Principalele surse sunt Canada și într-o mai mică măsură, Franța. Cele aproximativ 400 de societăți comerciale se ocupă de pescuit și derivatele sale, construcții, comerț și artizanat. Pescuitul, în principal cel de cod, care a permis dezvoltarea insulelor, este supus puternic cotelor și normelor internaționale. Repararea vapoarelor rămâne o activitate importantă, dar relativ redusă ca amploarre. Astfel, se consideră că arhipelagul nu ar putea subzista fără subvențiile directe și indirecte provenite din Franța metropolitană, Saint Pierre și Miquelon fiind considerată o zonă sinistrată economic, cu o rată a șomajului de peste 12% în 1999. Cu ajutorul guvernului francez se încearcă diversificarea activităților economice, ca de exemplu pescuitul de crabi, ferme piscicole sau turism. Acesta din urmă este un sector ce poate fi dezvoltat, datorită mijloacelor de transport ușor accesibile și este orientat spre turism cultural valorificând istoricul insulelor și al arhipelagului. În prezent se discută situația juridică a platformei maritime pentru eventuale exploatări petroliere sau de gaze naturale. Lucru unic pentru o comunitate atât de mică, aceasta dispune de o rețea educațională bine dezvoltată, existând inclusiv un liceu, existând posibilitatea de a continua studiile în Franța metropolitană. Insulele aparțin din punct de vedere al organizării educaționale de Normandia de Jos, existând local un inspectorat. Se remarcă, din fericire, o dorință destul de puternică de întoarcere în arhipelag a studenților.

Saint Pierre și Miquelon

121

Demografie La recensământul din 1999 populația totală era de 6.316 de locuitori. Dintre aceștia 5.618 locuiau în comuna Saint Pierre și ceilalți 697 în comuna Miquelon-Langlade (toți pe insula Miquelon propriu zisă, ultimul locuitor din Insula Langlade decedând în iulie 2006). Cu toate acestea, insula Langlade este utilizată ca reședință de vară de mulți locuitori din Saint Pierre, populația acesteia crescând în unele perioade la peste 1.000 de persoane. Majoritatea locuitorilor sunt de origine franceză, în principal basci, bretoni sau normanzi (regiuni ale căror steaguri se găsesc pe steagul colectivității), iar limba franceză vorbită de aceștia seamănă cu cea vorbită în Normandia.

Legături externe • • • • •

fr Sit oficial al Primăriei Saint-Pierre fr Informații turistice și generale

[2]

[3]

fr Air Saint-Pierre - Companie aeriană fr SPMNET.com Anuar profesional

[4]

[5]

fr Agenția de Dezvoltare din Saint-Pierre și Miquelon

[6]

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Saint_Pierre_%C8%99i_Miquelon& language=ro& params=56_47_N_56_12_W_ [2] http:/ / www. mairie-stpierre. fr [3] http:/ / www. st-pierre-et-miquelon. com [4] http:/ / www. airsaintpierre. com [5] http:/ / www. spmnet. com [6] http:/ / www. sodepar. com

Sfântul Vicențiu și Grenadine Sfântul Vicențiu și Grenadine Saint Vincent and the Grenadines

Deviză: „Pax et justitia” (latină) „Pace și Justiție” Imn: St Vincent Land So Beautiful

Sfântul Vicențiu și Grenadine

Capitală (și cel mai mare oraș)

122

Kingstown 13°10′N 61°14′V13.167, [1]

Limbi oficiale

limba engleză

Sistem politic

Democrație parlamentară și Monarhie constituțională

 -  Monarh

Regina Elisabeta a II-a

 -  Guvernator general

Sir Frederick Ballantyne Independență

 -  Față de Regatul Unit

27 octombrie 1979

Suprafață  -  Total

389 km² (locul 198)

 -  Apă (%)

neglijabil Populație

 -  Estimare 2008

120,000 (locul 182)

 -  Densitate

307 loc/km² (locul 39)

PIB (PPC)

estimări 2009

 -  Total

1.069 miliarde USD

 -  Pe cap de locuitor

9 976 USD

PIB (nominal)

estimări 2009

 -  Total

567 milioane

 -  Pe cap de locuitor

5 291 USD

IDU (2007)

▲ 0.772 (mediu) (locul 91)

Monedă Prefix telefonic

[2]

[2]

[2]

[2]

dolar est-caraibean (XCD) +1 784

Domeniu Internet

.vc

Fus orar

UTC-4 modifică

[3]

 

Sfântul Vicențiu și Grenadine

Sfântul Vicențiu și Grenadine este o țară insulară în lanțul Antilelor Mici, în special în partea de sud a Insulelor Windward, care se află la capătul sudic al frontierei de est a Mării Caraibelor unde aceasta întâlnește Oceanul Atlantic.

Date generale Este un teritoriu de 389 km2 alcătuit din insula principală Sfântul Vicențiu și două treimi din Insula Grenadine, care sunt un lanț de insule mai mici ce se întinde de la sud de Insula Sfântul Vicențiu către Grenada. La nord de Sfântul Vicențiu se află Sfânta Lucia, la est de Barbados. Sfântul Vicențiu și Grenadine sunt dens populate (peste 300 locuitori/km²) având 120.000 de persoane. Capitala este Kingstown, care este, de asemenea, principalul său port. Țara are o istorie colonială franceză și britanică, iar acum este stat în interiorul organizației Commonwealth și Comunității Caraibelor (CARICOM).

Istoria Insula cunoscută acum sub numele de Insula Sfântul Vicențiu a fost numită Hairouna ("Pământul celor binecuvântați") de către nativii caraibieni. Caraibienii au împiedicat agresiv așezarea europenilor pe insulă până în secolul al XVIII-lea. La acel moment, foștii sclavi africani, care au fost fie naufragiați sau care au evadat din Barbados sau Sfânta Lucia și Grenada, au căutat refugiu pe insula Sfântul Vicențiu. Ei s-au amestecat cu caraibienii și au devenit cunoscuți sub numele de garifuna sau caraibieni negri. Începând din 1719, coloniștii francezi au obținut controlul asupra insulei Sfântul Vicențiu și au început cultivarea de cafea, tutun, indigo, bumbac și trestie de zahăr. Aceste plantații au fost lucrate de sclavi africani. În 1763, Franța a cedat controlul insulei englezilor. Cu toate acestea, francezii au reinvadat insula în 1779. Francezii au recâștigat controlul după debarcarea de la Calliaqua, lângă Fortul Duvernette. Englezii au recâștigat în cele din urmă insula în temeiul tratatelor de la Versailles (1783). Aceste tratate au fost tratate auxiliare la Tratatul de la Paris (1783), prin care Marea Britanie a recunoscut în mod oficial sfârșitul Revoluției americane. Între 1783 și 1796, a existat un conflict între britanici și negrii caraibieni, care au fost conduse de Joseph Chatoyer. În 1796 generalul britanic Sir Ralph Abercromby a pus capăt conflictului, strivind o revoltă a cărei principal instigator a fost francezul Hugues Victor. Mai mult de 5.000 de negrii caraibieni au fost deportați în cele din urmă la Roatán, o insulă din largul coastelor Honduras. Sclavia a fost abolită în 1834. A urmat o perioadă de ucenicie, care s-a încheiat în 1838. După terminarea acesteia, rezultatul a fost scăderea forței de muncă pe plantații, iar acest lucru a dus la imigrarea muncitorilor din alte țări către insula Sfântul Vicențiu. La sfârșitul anilor 1840 mulți imigranți portughezii au ajuns din Madeira și între 1861 si 1888 au sosit muncitori din India de Est. Condițiile au rămas aspre atât pentru foștii sclavi cât și pentru lucrătorilor imigranți agricoli, scăderea prețului zahărului în lume a făcut ca economia să stagneze până la începutul secolului. De la 1763 până la independența în 1979, Sfântul Vicențiu a trecut prin diferite etape ale statutului colonial sub britanici. Un reprezentant a fost autorizat în 1776, guvernul coloniei coroanei a fost instalat în 1877, un consiliu legislativ a fost creat în 1925, și sufragiul universal pentru adulți a fost acordat în 1951. În timpul perioadei sale de control al insulei Sfântul Vicențiu, britanicii au făcut mai multe încercări eșuate de a afilia insula cu alte insule Windward. Acest lucru ar fi simplificat controlul Marii Britanii asupra regiunii printr-o administrare unificată. În anii 1960, mai multe insule regionale sub control britanic, inclusiv Sfântul Vicențiu, au făcut, de asemenea, o încercare de a se unifica independent. Unificarea ar fi fost numită Federația Indiile de Vest și ar fi fost rezultatul dorinței de a-și câștiga libertatea de sub dominația britanică. Încercarea a eșuat în 1962.

123

Sfântul Vicențiu și Grenadine

Insulei Sfântul Vicențiu i-a fost acordat de către Marea Britanie statutul de "asociat al statalității" pe 27 octombrie 1969. Acest lucru i-a dat insulei Sfântul Vicențiu controlul complet asupra afacerilor sale interne. La data de 27 octombrie 1979, în urma unui referendum, Sfântul Vicențiu și Grenadinele au devenit ultimele din Insulele Windward care și-au obținut independența. Dezastrele naturale au făcut parte din istoria țării. În 1902, vulcanul La Soufrière a erupt, provocând moartea a 2.000 de persoane. Multe terenuri agricole au fost avariate, iar economia s-a deteriorat. În aprilie 1979, vulcanul La Soufrière a erupt din nou. Deși nimeni nu a fost ucis, mii de oameni au fost evacuati, și din nou au existat pagube agricole. În 1980 și 1987, Harta Sfântul Vicențiu și Grenadinele uraganele au compromis plantațiile de pe care se recoltau banane și nuci de cocos. 1998 și 1999 au văzut, de asemenea, uragane foarte active, cu uraganul Lenny în 1999, care a provocat pagube importante pe coasta de vest a insulei. La data de 25 noiembrie 2009, a avut loc un referendum, în care alegătorii au fost invitați să aprobe o nouă constituție, care ar transforma țara într-o republică, înlocuind-o pe Regina Elisabeta a II-a din calitatea de șef al statului, cu un președinte. O majoritate de două treimi a fost necesară, dar referendumul a fost respins deoarece a avut 29019 voturi (55.64 la sută) împotrivă și 22,493 voturi (43.13 la sută) pentru.[4]

Politică Sfântul Vicențiu și Grenadinele este o democrație parlamentară și monarhie constituțională în cadrul Commonwealthul Națiunilor, cu Regina Elisabeta a II-a ca șef al statului, care poartă titlul de Regina Sfântului Vicențiu și Grenadinele. Regina nu are reședința în insule și este reprezentată în țară de către Guvernatorul General al Sfântului Vicențiu și Grenadinele, în prezent Sir Frederick Ballantyne. Biroul Guvernatorului General are cea mai mare parte a funcțiilor ceremoniale, inclusiv prin deschiderea "Casei Adunării" și numirea oficialilor guvernamentali. Controlul guvernului revine Prim Ministrului ales și cabinetului lui sau al ei. Există o opoziție parlamentară care este condusă de liderul opoziției. Actualul prim ministru este Dr. Ralph Gonsalves. Țara nu are formal forțe armate, deși poliția include o unitate specială de servicii. Sfântul Vicențiu și Grenadinele este un membru cu drepturi depline și face parte din Comunitatea Caraibelor (CARICOM), Alianța Bolivariană pentru America (ALBA) și Organizația Statelor Est-Caraibiene (OECS). Alegerile generale ale țării au avut loc pe 13 decembrie 2010.

124

Sfântul Vicențiu și Grenadine

125

Geografia

Kingstown

Diviziuni administrative Administrativ, Sfântul Vicențiu și Grenadinele este împărțită în șase parohii. Cinci parohii sunt pe insula Sfântul Vicențiu, în timp ce a șasea este alcătuită din restul insulelor. Kingstown este situat în parohia Sfântul Gheorghe și este capitala și centrul administrativ central al națiunii. Charlotte este cea mai mare parohie.

Parohiile

Sfântul Vicențiu și Grenadine

126

Parohia

Capitala

Charlotte

Georgetown

Grenadines

Port Elizabeth

Saint Andrew Layou Saint David

Chateaubelair

Saint George

Kingstown

Saint Patrick

Barrouallie

Economie

Insula Mustique

Agricultura, dominată de producția de banane, este cel mai important sector al economiei acestei mici țări cu venituri medii. Sectorul serviciilor, bazat mai ales pe o industrie turistică în creștere, este de asemenea important. Guvernul nu a avut succes la introducerea de noi industrii, și o rată ridicată a șomajului de 22% continuă să creeze probleme. Dependența continuă de o singură cultură reprezintă cel mai mare obstacol în calea dezvoltării insulelor. Furtuni tropicale au șters porțiuni importante din culturi atât în 1994 cât și 1995.

Sectorul turismului are un potențial considerabil pentru dezvoltare în următorul deceniu. Recenta filmare a filmului "Pirații din Caraibe " pe insulă, de asemenea, a contribuit la creșterea turismului și expune țara către lumea largă. Creșterea recentă a fost stimulată de puternica activitate în sectorul de construcții și o îmbunătățire în turism. Un nou impuls este de așteptat să fie furnizat de noul aeroport internațional, care este în prezent în construcție. Există un sector de producție mic și un sector financiar mic care a creat îngrijorări din cauza legilor privind secretul bancar. În plus, nativii din Bequia sunt autorizați să vâneze până la patru balene cu cocoașă pe an, în cadrul cotelor de subzistență.

Demografie

Sfântul Vicențiu și Grenadine

Populația astfel cum s-a stabilit în iulie 2009 a fost de 104,574. Compoziția etnică a fost astfel: 66% persoane de culoare, 20% de origine mixtă, 6% din India de Est, 4% caucaziene (în principal origine portugheză), 2% amerindieni caraibieni și 3% alte origini entice. Cei mai mulți sunt descendenți ai oamenilor din Africa care au fost aduși pe insulă pentru a lucra plantațiile. Există alte grupuri etnice, cum ar fi cei de origine portugheză (din Madeira) și cei de origine indiană (India de Est), aceste grupuri au fost aduse pentru a lucra pe plantații după Portul Elizabeth, Bequia. abolirea sclaviei de britanici, mai există și sirieni care trăiesc pe insulă. Există, de asemenea, o populație în creștere din China și o minoritate considerabilă de rase mixte. Sfântul Vicențiu și Grenadinele are o rată înaltă de emigrare. Cu șomajul extrem de ridicat și sub-ocuparea, creșterea populației rămâne o problemă majoră.

Limba În timp ce limba oficială este limba engleză, localnicii vorbesc un dialect cunoscut sub numele de creola vicențiană.[5] [6] [7] Engleza este utilizată, în educație, guvernare, religie și alte domenii formale, în timp ce creola este folosită în situații neoficiale, acasă și între prieteni. Diferite grupuri etnice, de asemenea, încă mai folosesc limba lor maternă, cum ar fi portugheza și bhojpuri (dialect indian).

Sport Sfântul Vicențiu și Grenadinele are o ligă de fotbal proprie, și anume NLA Premier League, și, de asemenea, o echipă de fotbal națională. Cel mai bun fotbalist al țării este Ezra Hendrickson, care este fostul căpitan al echipei naționale. El a jucat la mai multe cluburi din SUA și acum este antrenor secund la MLS Seattle Sounders FC.[8] Sfântul Vicențiu și Grenadinele are de asemenea o echipă națională de rugby, echipă ce se află pe locul 74 în lume.

Muzica Muzica din Sfântul Vicențiu și Grenadinele include toba mare, calypso, soca, steelpan și, de asemenea, reggae. Imnul național este "St Vincent Land So Beautiful", care a fost adoptat după independența din 1979, a fost scris de Phyllis Joyce McClean Punnett iar muzica a fost a lui Joel Bertram Miguel.

Comunicațiile În 2005, Sfântul Vicențiu și Grenadinele a avut 22.500 de linii telefonice terestre. Sistemul său de telefonie terestru este complet automat și acoperă întreaga insulă și toate insulele Grenadine locuite. În 2004, existau 57.000 de telefoane mobile. Există acoperire pentru telefonie mobilă în majoritatea insulelor. Țara are doar nouă posturi de radio FM și o stație AM. Ea are o stație de televiziune și un singur furnizor de televiziune prin cablu.

127

Sfântul Vicențiu și Grenadine

128

• NBC [9] • Star FM [10] • WEFM [11] • Hitzfm [12] • HotFM [13] • Praise FM [14]

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Sf%C3%A2ntul_Vicen%C8%9Biu_%C8%99i_Grenadine& language=ro& params=13_10_N_61_14_W_

Pista aeroportului Mqs

[2] „ Saint Vincent and the Grenadines (http:/ / www. imf. org/ external/ pubs/ ft/ weo/ 2010/ 01/ weodata/ weorept. aspx?sy=2007& ey=2010& scsm=1& ssd=1& sort=country& ds=. & br=1& c=364& s=NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC,LP& grp=0& a=& pr. x=42& pr. y=12)”. International Monetary Fund. . Accesat la 2010-04-21. [3] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Sf%C3%A2ntul_vicen%C8%9Biu_%C8%99i_grenadine?action=edit& section=0 [4] Constitutional reform referendum defeated in St. Vincent & the Grenadines (http:/ / www. antillean. org/ 2009/ 11/ 26/ constitutional-reform-referendum-defeated-in-st-vincent-the-grenadines/ ) [5] Gordon, Raymond G., Jr. (ed.) (2005). „ Ethnologue: Languages of the World, 15th edition (http:/ / www. ethnologue. com/ show_country. asp?name=VC)”. Dallas, TX: SIL International. . [6] „ St. Vincentians (http:/ / www. everyculture. com/ wc/ Rwanda-to-Syria/ St-Vincentians. html)”. everyculture.com. . [7] „ Country Fact Sheet on Saint Vincent and the Grenadines (http:/ / www. irb-cisr. gc. ca/ en/ research/ publications/ index_e. htm?docid=306& cid=0& version=printable& disclaimer=show)”. Research Directorate of the Immigration and Refugee Board of Canada. . [8] http:/ / www. soundersfc. com/ Team/ Coaches/ Ezra-Hendrickson. aspx [9] http:/ / www. nbcsvg. com/ [10] http:/ / www. star983fm. com/ [11] http:/ / www. 999wefm. com/ [12] http:/ / www. svgbc. com/ [13] http:/ / www. hot97svg. com/ [14] http:/ / www. praisefmsvg. com/

Alte lecturi • Bobrow, Jill & Jinkins, Dana. 1985. St. Vincent and the Grenadines. 4th Edition Revised and Updated, Concepts Publishing Co., Waitsfield, Vermont, 1993. • CIA Factbook entry (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/vc.html) • Gonsalves, Ralph E. 1994. History and the Future: A Caribbean Perspective. Quik-Print, Kingstown, St. Vincent. • US Dept of State Profile (http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2345.htm) • Williams, Eric. 1964. British Historians and the West Indies, Port-of-Spain.

Legături externe • Official website of the Government of St. Vincent and the Grenadines (http://www.gov.vc) • Chief of State and Cabinet Members (https://www.cia.gov/library/publications/world-leaders-1/ world-leaders-a/afghanistan.html) • Saint Vincent and the Grenadines (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/vc. html) la The World Factbook • Saint Vincent and the Grenadines (http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/saintvincent.htm) from UCB Libraries GovPubs • Legături externe pe tema Sfântul Vicențiu și Grenadine (http://www.dmoz.org/Regional/Caribbean/ Saint_Vincent_and_the_Grenadines) • Atlasul Wikimedia pentru Saint Vincent and the Grenadine

Sfântul Vicențiu și Grenadine

129

• St. Vincent Paper Money (http://numismondo.com/pm/stv/) • Saint Vincent Bank (http://www.saintvincentbank.com)

Trinidad-Tobago Republica Trinidad și Tobago

Drapel

Stemă

Deviză: "Together we aspire, together we achieve" Imn național: Forged From The Love of Liberty

Capitală

Port of Spain 10°40′N 61°31′

Oraș principal

San Fernando

Limba oficială

engleză

Sistem politic

Republică parlamentară

 - Președinte

George Maxwell Richards

 - Prim-ministru

Patrick Manning

Independență

31 august 1962

Suprafață  - Total

5 128 km²

 - Apă (%)

Neglijabil

Trinidad-Tobago

130 Populație  -

1 305 000 loc. (2005)

 - Densitate

207,8 loc./km²

Monedă

Trinidad and Tobago dollar (TTD)

Fus orar

UTC - 4

Domeniu Internet .tt Prefix telefonic

+1-868

Republica Trinidad și Tobago este un stat format din două insule, Trinidad și Tobago, situate la 17 km de coasta nordică a Americii de Sud (Venezuela), în Marea Caraibelor, facând parte din arhipeleagul Antilelor Mici. Majoritatea populației este concentrată în insula Trinidad. Insula Tobago este mult mai mică, având aproximativ 6% din suprafața țării și 4% din populație. Economia se bazează în principal pe industria petrolului. Un eveniment important în viața insulelor este carnavalul care se ține anual și care atrage turiști din toată lumea.

Insulele Turks și Caicos Turks and Caicos Islands

Drapel

Stemă

Deviză: One people, one nation, one destiny („Un popor, o națiune, un destin”) Imn național: God Save the Queen

Capitală

Cockburn Town 21°29′31″N, 71°30′21″W [1]

Insulele Turks și Caicos

131 Limba oficială

engleza

Sistem politic

Teritoriu britanic de peste mări

 - Regină

Elisabeta a II-a a Regatului Unit

 - Guvernator

Richard Tauwhare

Suprafață  - Total

417 km² (Locul 199)

 - Apă (%)

neglijabil

Populație  -

32.000 loc. (Locul 156)

 - Densitate

61 loc./km²

Monedă

Dolar american (USD)

Fus orar

UTC-5

Domeniu Internet

.tc

Prefix telefonic

++1-649

Insulele Turks și Caicos (engleză Turks and Caicos Islands, prescurtat TCI) este un teritoriu britanic de peste mări format din două grupuri de insule din Marea Caraibelor, situate la sud-est de Bahamas, la 914 km de Miami.

Harta insulelor Turks şi Caicos

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insulele_Turks_%C8%99i_Caicos& language=ro& params=21_29_31_N_71_30_21_W_{{{9}}}

Statele Unite ale Americii

132

Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii United States of America

Deviză: In God We Trust (oficial) E Pluribus Unum (latină Din multe, Una [Out of Many, One]; tradițional) Imn: The Star-Spangled Banner

Capitală Cel mai mare oraș Limbi oficiale Etnonim Sistem politic

Washington, DC New York Nu este specificată la nivel federal. În fapt, este limba engleză pentru întreaga națiune. American Republică federală

 -  Președinte

Barack Obama

 -  Vicepreședinte

Joe Biden Independență față de Regatul Unit

 -  declarată în

4 iulie 1776

 -  recunoscută în

3 septembrie 1783 Suprafață

 -  Total

9.826.630 km² (locul Locul 3)

 -  Apă (%)

6,76%

Statele Unite ale Americii

133 Populație

 -  Estimare 

308,745,538 (recensământ 2010) 303.290.000 (locul Locul 3)

 -  Densitate

31 loc/km² (locul Locul 179)

PIB (PPC)

estimări 

 -  Total

$10.871.095 milioane 

 -  Pe cap de locuitor $37.352 Locul 2  Monedă Prefix telefonic

Dolarul american ($) ++1

Domeniu Internet

.gov .edu .mil .us .um

Fus orar

multiplu de la UTC -5 la UTC -10 modifică

[1]

 

Statele Unite ale Americii (engleză: United States of America) este numele unei țări din America de Nord, situată între Canada, Mexic, Cuba, Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. În prezent SUA este a doua țară din punct de vedere economic (după China) și militar (după Rusia), are influență culturală și politică și deține unele din cele mai avansate nivele de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică pe plan mondial. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României măsurând peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și 2.000 de kilometri de la granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud). Federația este alcătuită din 50 de state, dintre care 48 sunt state continentale învecinate (formează un teritoriu contiguu), iar două state, Alaska și Hawai, sunt exclave, fiind despărțite de teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obținut prin donații egale de la statele Maryland și Virginia.

Istoria Statelor Unite ale Americii Pentru detalii, vezi: Istoria Statelor Unite ale Americii.

Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40 în anul 1200 î.e.n.

Statele Unite ale Americii

Religie Spre exemplu și ca fapt real părintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, cunoscut in S.U.A. cu numele puțin modificat (Vasilachi), a fost director al Mitropoliei Moldovei și al Sucevei, precum și slujitor și predicator la Catedrala din Iași, între anii 1935-1939, iar după aceea, secretar al Patriarhiei și predicator al Catedralei patriarhale din București (1940-1944), predicile sale fiind transmise în toata țara de Radio Romania. A ajuns apoi stareț al Mănăstirii Antim din Capitală, în anii de efervescență ai mișcării cultural-religioase "Rugul Aprins” (1944-1948), de unde a fost însă nevoit să plece la presiunea autorităților comuniste. S-a retras în Moldova fiind egumen al Schițului Pocrov din județul Neamț timp de zece ani (1949-1959). Apoi, după câțiva ani de nedreapta detenție, a ajuns preot paroh în satul istoric Bobâlna din județul Cluj (1964-1969), de unde a plecat pe continentul american la solicitarea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Victorin Ursache, Intâistătătorul românilor din Cele Două Americi la acea vreme. În Canada și în Statele Unite ale Americii, Părintele Vasile Vasilache a desfășurat o impresionantă activitate păstoral-misionară ca paroh in Windsor-Ontario, Southbridge, Detroit și New York, dar și ca vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de pe continent. Părintele Vasile Vasilache a fost un foarte mare misionar ortodox și predicator precum și un cărturar de seamă, dovada fiind cărțile sale de mare valoare publicate atât în România cât și în S.U.A., multe dintre acestea găsindu-se în Biblioteca Academiei Române și în Biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București, fiind recomandate și astăzi studenților ca surse de adâncă învățătură. Dar cea mai mare lucrare, la care a trudit timp de 25 de ani până la plecarea sa în S.U.A., o reprezintă o nouă traducere a Bibliei, care se află în manuscris la Biblioteca Academiei Române.

Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele 15 și 16, au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare. În secolele 16 și 17, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei. Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii.

134

Statele Unite ale Americii

135

Crearea națiunii În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie Revoluția Americană (1775 - 1783) și au format Statele Unite. Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Războiul Civil Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite. Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcție două mandate, între 1789 și sudice considerau că acest sistem era necesar pentru 1797. continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850). Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație. În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârșitul confederației, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA. Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, și e considerat un punct focal în istoria țării, când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse.

Expansiunea Pe parcursul secolului 19, națiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni continuu se mutau înspre vest. Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, Statele Unite în anul 1829 populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte situații, Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra

Statele Unite ale Americii pământurilor în America de Nord de către SUA, esențial, a fost de o natură colonială. În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică.

Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial. Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA. În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean și Războiul Vietnamez, și, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită. În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, și Golful Persic.

Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak.

Geografie Pentru detalii, vezi: Geografia Statelor Unite ale Americii. Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Appalacilor - la est, și câmpiile întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale.

Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții Stâncoși, Munții Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna Kea, Munții Appalachi etc.) formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).

Clima Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California).În Alaska, climatul este rece subpolar, în Nevada deșertic temperat și în Hawai tropical umed. Temperatura variază în iulie între 18 grade în Seattle și 28 grade în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 grade la Minneapolis și 13 grade la Los Angeles. Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele

136

Statele Unite ale Americii

137

joase și 100-150cm în zonele muntoase.Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu, cu cei mai mulți afluenți. • Vezi și: Listă de fluvii din SUA și Listă de fluvii din America

Vegetație Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawai.

Economie Pentru detalii, vezi: Economia Statelor Unite ale Americii. Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă. Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite,[2] în anul 2008, în economia SUA erau ocupate 134.354.250 de persoane, dintre care: Industria

Număr de angajați

% din totalul angajaților

Agricultură, silvicultură, pescuit, cinegetică

385.730

0,3%

Minerit

644.070

0,5%

Utilități

542.230

0,4%

Construcție

7.671.680

5,7%

Producție (confecții)

13.960.700

10,4%

Vânzare angro

5.964.920

4,4%

Vânzare cu amănuntul

15.642.700

11,6%

Transport și depozitare

5.306.240

3,95%

Industria informațiilor

3.019.040

2,25%

Finanțe și asigurări

5.990.930

4,6%

Industria imobiliară, chirii și arende

2.143.100

1,6%

Servicii profesionale, științifice și tehnice

7.519.060

5,6%

Administrarea (managementul) companiilor și întreprinderilor

1.915.250

1,4%

Managementul administrativ, al resurselor și deșeurilor și servicii de remediere 8.506.680

6,3%

Servicii educaționale

12.455.550

9,3%

Ocrotirea sănătăți și asistență socială

16.006.410

11,9%

Arte, distracții, recreere

1.923.380

1,4%

Statele Unite ale Americii

138

Cazare și servicii alimentare

11.341.810

8,4%

Alte servicii (cu excepția administrației publice)

3.881.410

2,9%

Administrația federală, de stat și locală

9.533.390

7,1%

Guvernul Statelor Unite ale Americii Pentru detalii, vezi: Guvernul Statelor Unite ale Americii. Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând ocupa maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor. Cabinetul include Vice-președintele și 15 șefi ai departamentelor executive. Aceștia sunt Secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și servicii umane, Securitatea patriei, Locuințe și dezvoltare urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanțe, Afacerile veteranilor, și Justiție. Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali, precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerul de Externe în alte țări. Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări. De exemplu, FBI (poliția federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne și cel al educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări. Spre deosebire de alte țări, în SUA nu se folosește cuvântul minister. Șeful de Cabinet al Președintelui (White House Chief of Staff, adică șeful funcționarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administrației). Sub președintele George W. Bush, patru alți oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget, Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[3] Actualul președinte american este Barack Obama.

Congresul Statelor Unite ale Americii Pentru detalii, vezi: Congresul Statelor Unite ale Americii. Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat, camera superioară, și Camera Reprezentanților, cea inferioară.

Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii are o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de tradiție recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și, în anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdicție de primă instanță . Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de justiție.

Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deține suveranitate legală, are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populația statului, guvern condus de acesta și sistem juridic propriu, inclusiv curte supremă de justiție. Foarte multe responsabilități (de exemplu, poliția, justiția civilă și criminală, educația), care, în alte țări, sunt prerogativa autorităților centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are și sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri, federal și de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuși, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații. Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții, în acest fel autoritățile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale.

Împărțire administrativă Statele Unite cuprind 50 state și singurul district federal.

139

Statele Unite ale Americii

140

•

Alabama

•

Dakota de Sud •

Kentucky

•

Nebraska

•

Rhode Island

•

Alaska

•

Delaware

•

Louisiana

•

Nevada

•

Tennessee

•

Arizona

•

Florida

•

Maine

•

New Hampshire •

Texas

•

Arkansas

•

Georgia

•

Maryland

•

New Jersey

•

Utah

•

California

•

Hawaii

•

Massachusetts •

New Mexico

•

Vermont

•

Carolina de Nord •

Idaho

•

Michigan

•

New York

•

Virginia

•

Carolina de Sud

•

Illinois

•

Minnesota

•

Ohio

•

Washington

•

Colorado

•

Indiana

•

Mississippi

•

Oklahoma

•

Virginia de Vest

•

Connecticut

•

Iowa

•

Missouri

•

Oregon

•

Wisconsin

•

Dakota de Nord

•

Kansas

•

Montana

•

Pennsylvania

•

Wyoming

•

Districtul federal Columbia

Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe - ale așa-numiților indieni.

Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009, adică 43% din totalul mondial[4] . Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 63,9 miliarde dolari[4] .

Note [1] [2] [3] [4]

http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Statele_unite_ale_americii?action=edit& section=0 Occupational Employment and Wages (http:/ / www. bls. gov/ news. release/ ocwage. toc. htm) President Bush's Cabinet (http:/ / www. whitehouse. gov/ government/ cabinet. html) de pe situl Casei Albe Cât cheltuim pentru război (http:/ / www. capital. ro/ articol/ cat-cheltuim-pentru-razboi-135589. html), capital.ro, accesat la 2 iunie 2010

kbd:Америкэ Штат Зэгуэт ltg:Amerikys Saškierstuos Vaļsteibys

Insulele Virgine Americane

141

Insulele Virgine Americane Insulele Virgine Americane

Imn național: Virgin Islands March, Star-Spangled Banner

Capitală (și cel mai mare oraș)

Limbi oficiale Grupuri etnice Sistem politic

Charlotte Amalie 18°21′N 64°56′V18.35, Engleză 73% Afro-Caribbean, 22% Puerto Rican, 5% Caucasian Teritoriu fără personalitate juridică

 - 

Președinte

Barack Obama (D)

 - 

Governator

John de Jongh (D)

 - 

Guvernator Locotenent

Gregory R. Francis (D) Teritoriu SUA

 - 

Treaty of the Danish West Indies

31 martie 1917 

 - 

Revised Organic Act

22 iulie 1954  Suprafață

 - 

Total

346.36 km² (locul 202)

 - 

Apă (%)

1.0 Populație

 - 

Recensământ 2010

109,750 

Insulele Virgine Americane

 - 

Densitate

142 354 loc/km² (locul 34)

PIB (PPC)

estimări 2003

 - 

$1.577 miliarde 

Total Monedă Prefix telefonic

US$ (USD) [[++1 (spec. +1-340)]]

Domeniu Internet

.vi și .us

Fus orar

AST modifică

[2]

 

Insulele Virgine Americane sînt un grup de insule în Marea Caraibelor care aparțin Statelor Unite ale Americii. Geografic aparțin de Insulele Virgine și sînt compuse din 4 insule principale și mai multe insule mici. Suprafața totală este de 346,3 km pătrați iar populația era de 108,612 locuitori (2000).

Istorie Insulele Virgine și-au primit numele în 1493 de la Cristofor Columb. Populația inițială era formată de triburile ciboney, caribian și aravac. În 1754 insulele au devenit colonie daneză. În 1917 Statele Unite au pus stăpînire pe insule, cumpărîndu-le de la Danemarca cu 25 milioane dolari, iar insulele au fost denumite „Insulele Virgine Americane”. În 1927 locuitorilor li s-a oferit cetățenia americană.

Referințe [1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Insulele_Virgine_Americane& language=ro& params=18_21_N_64_56_W_ [2] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Insulele_virgine_americane?action=edit& section=0

America Centrală

143

America Centrală

Localizarea Americii Centrale pe glob

Nume:

America Centrală

Suprafața:

521,499 km²

Populație:

42,382,000 (2006)

Densitate:

81 loc/ km²

State:

7

Produsul social brut:

107.7 bilioane $

Limbi vorbite:

spaniola, engleza, garifuna, creola, mayaneza, etc.

Orașe mai mari:

Guatemala City, San Salvador, San José, Managua, Tegucigalpa, Panama City, Belize City

Fus orar:

UTC - 6:00, UTC - 5:00

America Centrală este o regiune centrală a celor două Americi. Nedefinită exact, regiunea geografică este considerată a fi porțiunea sudică a continentului nord-american.

Geografia fizică Din punct de vedere geografic, America Centrală reprezintă un istm îngust al sudului Americii de Nord, întinzându-se de la Istmul lui Tehuantepec din Mexic către sud-est spre Istmul Panama unde se întâlnește cu Câmpiile Pacificului din Columbia în nord-vestul Americii de Sud. Având o suprafață de circa 523 000 km², regiunea include porțiunea din Mexic aflată la est de Istmul lui Tehuantepec — respectiv statele mexicane Campeche, Chiapas, Quintana Roo, Tabasco, și Yucatán. Oceanul Pacific de Nord se află la sud-vest, Marea Caraibelor se află la nord-est iar Golful Mexicului se află la nord. Țările Americii Centrale aveau o populație totală de 39 267 000 locuitori în 2006.

Hartă a Americii Centrale

Cea mai mare parte a Americii Centrale se află pe Placa Caraibelor. Regiunea este activă din punct de vedere geologic, având loc uneori erupții vulcanice și cutremure. În 1931 și 1972 două cutremure au devastat Managua, capitala statului Nicaragua. Solurile vulcanice fertile au permis existența populațiilor dense în zone deluroase producitve din punct de vedere agricol.

America Centrală

144

Geografia umană Din punct de vedere geopolitic, America Centrală este formată din următoarele țări: • Belize • Costa Rica • El Salvador

America Centrală şi Placa Caraibelor.

• • • •

Guatemala Honduras Nicaragua Panama *

* Canalul Panama, cu o lungime de 77 km, taie Istmul Panama, legând Marea Caraibelor (o mare marginală a Oceanului Atlantic de Oceanul Pacific. Deși din punct de vedere fiziografic Panama este o națiune transcontinentală, ea este considerată ca făcând în întregime parte din America de Nord.

Istoria Articol principal: Istoria Americii Centrale A existat o națiune a Americii Centrale în prima jumătate a secolului XIX, formată din statele actuale Guatemala, Honduras, El Salvador, Nicaragua și Costa Rica (și o parte a statului mexican modern Chiapas). Această țară era cunoscută sub numele de Provinciile Unite ale Americii Centrale sau Statele Unite ale Americii Centrale.

Vezi și • Listă de fluvii din America

Mexic şi America Centrală în anul 1829

Sursele și contribuitorii articolului

Sursele și contribuitorii articolului America de Nord  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5481389  Contribuitori: Andrei Stroe, Carismagic, Danutz, Eu tu si Ovidiu, Gebeleizis, Ionutzmovie, Jcmenal, Laur2ro, Laurap, Luciandrei, Miehs, Minisarm, Ommiy-Pangaeus, Orioane, Palica, Parvus7, Pixi, Placet experiri, Purodha, Rebel, Ronline, Scbatar08, Scymso, TMLutas, Urzică, Vali, Wars, 37 modificări anonime Anguilla  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5462711  Contribuitori: Andre Engels, Danutz, Luciandrei, Miehs, Moeng, Orioane, Palica, Radufan, Rsocol, Suisui, Traian tomenco, 1 modificări anonime Antigua și Barbuda  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5463233  Contribuitori: Andrei Stroe, Andynomite, Emily, Ionutzmovie, Iulianu, Luciandrei, Olario, Orioane, Parvus7, Scymso, 3 modificări anonime Aruba  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5463220  Contribuitori: Anarchyzer, Danutz, Hashar, Luciandrei, Lutwaffe, Meszzoli, Orioane, Palica, Parvus7, Saxonul, Sixtus, Tico, Wars, 6 modificări anonime Bahamas  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5411043  Contribuitori: AnaZ, Anclation, Andrei Stroe, Daniela.Gheorghe, Iulianu, Luciandrei, Minisarm, Orioane, Parvus7, Ronline, Rsocol, Scymso, 6 modificări anonime Insulele Bermude  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5423477  Contribuitori: Chris sb, Danutz, Hashar, Ionutzmovie, Luciandrei, Orioane, Palica, Parvus7, Suisui, Tico, Traian tomenco, Wars, 4 modificări anonime Insulele Virgine Britanice  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5432314  Contribuitori: Danutz, Firilacroco, Hashar, Jokes Free4Me, Luciandrei, MSClaudiu, Mihai Andrei, Orioane, Romanm, Schekinov Alexey Victorovich, Suisui, 3 modificări anonime Belize  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5465834  Contribuitori: Andynomite, Arthur1953, Conan 2007, Emily, GEO, Iulianu, Luciandrei, Olario, Orioane, Scymso, Wars, 1 modificări anonime Barbados  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5451591  Contribuitori: Adrian ach, Alin, Ampel, Andrei Stroe, Emily, HC1947-CumP7-EdwY22-W099ro, Ion arsu, Ionutzmovie, Iulianu, Luciandrei, Marc1917, Orioane, 2 modificări anonime Canada  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5464640  Contribuitori: Abp, AdiJapan, Adrian ach, Adrian two, Alin, AnaZ, Anclation, Andrei Stroe, Andreidude, Ark25, Babu, Bekuletz, Bossady1, Brgh, CaptainFugu, CommonsDelinker, Daniel Predoiu, Danutz, Emily, Ionutzmovie, Iulianu, Jcmenal, KlaudiuMihaila, Laurap, Luciandrei, MSClaudiu, MagicPixel, Minisarm, Mirken 68, Mocu, NeaNita, Nerissa-Marie, Olahus2, Ommiy-Pangaeus, Orioane, Palica, Parvus7, Pixi, Qyd, Rebel, Remigiu, Roamata, Romihaitza, Ronline, Slaja, Thereen, Tico, Victor Blacus, Wars, ‫טראהנייר ירעל‬, 89 modificări anonime Insulele Cayman  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5424051  Contribuitori: Adrian ach, AnaZ, Andrei Stroe, Miehs, Orioane, Saxonul Insula Clipperton  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5016134  Contribuitori: GilliamJF, Nerissa-Marie, Orioane, Whiteman, 2 modificări anonime Costa Rica  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5398109  Contribuitori: BaboneCar, CaptainFugu, Cecil, Guayacancr, Herbythyme, Iulianu, Laurap, Lokal Profil, Luciandrei, Minisarm, Mocu, Oneagoe, Orioane, Saxonul, Scymso, TXiKi, Timichal, Wars, 29 modificări anonime Cuba  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5441384  Contribuitori: Adrian ach, Ark25, Bourge, Danutz, Gikü, Iulianu, Kalatorul, Laslau Catalin, Laur2ro, Laurap, MSClaudiu, Miehs, Minisarm, Mishuletz, Mocu, Msdan, Mycomp, New World Order, Nicolae Coman, Omul21, Orioane, Qyd, Remigiu, Vali, Wars, 22 modificări anonime Dominica  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5449194  Contribuitori: Andrei Stroe, Iulianu, Jeckel76, Luciandrei, Orioane, Scymso, Wars, 1 modificări anonime Republica Dominicană  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5493422  Contribuitori: AnaZ, Andrei Stroe, Crokis, Danutz, Dumiac, Frankozil, Hu12, Identifier8ot, Iulianu, Lucian GAVRILA, Miehs, Minisarm, Mocu, Mycomp, Orioane, Rocket speed, Wars, 4 modificări anonime El Salvador  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5452436  Contribuitori: Ady777, Cezarika1, Eu tu si Ovidiu, Iulianu, Luciandrei, Minisarm, Orioane, Palica, 8 modificări anonime Groenlanda  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5441457  Contribuitori: Al, Alexander Tendler, AnaZ, Andrei Stroe, Babu, CaptainFugu, Cekli829, Edym, Hashar, Ionutp, Ionutzmovie, Iulianu, Mecanicul, Mihai, Minisarm, Moeng, Mycomp, Orioane, Palica, Parvus7, Planck, Remigiu, Roamata, Vertaler, ‫טראהנייר ירעל‬, 6 modificări anonime Grenada  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5452559  Contribuitori: Afil, Ark25, Emily, GEO, Ionutzmovie, Iulianu, Luciandrei, Mishuletz, Mtfr, Orioane, Rad Urs, Scymso, Wars Guadelupa  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5463189  Contribuitori: Danutz, Orioane, Pocor, Remigiu, Rsocol, Whiteman, 2 modificări anonime Guatemala  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5485387  Contribuitori: Andrei Stroe, CaptainFugu, Cezarika1, Conan 2007, Iulianu, Luciandrei, Mari0us, Miehs, Mocu, Orioane, Rad Urs, Radufan, Wars, 11 modificări anonime Haiti  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5483412  Contribuitori: Babu, Bourge, Cipika, Ionutzmovie, Iulianu, Lucian GAVRILA, Luciandrei, Luciengav, Mocu, Moeng, NeaNita, Orioane, Qurqa, Rebel, 11 modificări anonime Honduras  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5477569  Contribuitori: Adrian ach, Ady777, AlternoBreak, Babu, Eu tu si Ovidiu, Iulianu, Luciandrei, Miehs, Mocu, Moeng, Orioane, Tgeorgescu, The Assistrat, Wars, 3 modificări anonime Jamaica  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5492165  Contribuitori: AnaZ, Andrei Stroe, Babu, DjKlax, Ionutzmovie, Iulianu, KlaudiuMihaila, Luciandrei, Mihai Andrei, Minisarm, Nilfanion, Orioane, Pedrosito, でふりんぴっく, 18 modificări anonime Martinica  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5472937  Contribuitori: Danutz, Orioane, Remigiu, Whiteman, 1 modificări anonime Mexico (dezambiguizare)  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5026980  Contribuitori: Danutz, Hashar, Palica, Pandur, Ronline, Suisui, Vlad, 3 modificări anonime Montserrat  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5297255  Contribuitori: Luciandrei, Mateicaltia, Orioane, Parvus7, Remigiu, Wars Insula Navassa  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5382691  Contribuitori: DjKlax, Laurap, Nenea hartia, Orioane, Parvus7, 1 modificări anonime Antilele Olandeze  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5303862  Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Eddie Nixon, Emily, Indexum, Luciandrei, McJeff, Miehs, Minisarm, Mycomp, NeaNita, Orioane, Rad Urs, Rebel, Sandhu, Sixtus, Tico, 4 modificări anonime Nicaragua  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5492656  Contribuitori: Basyc3l3m3nt97, Cocoloi, Conan 2007, Iulianu, Luciandrei, Mocu, Oneagoe, Orioane, Wars, 11 modificări anonime Panama  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5450956  Contribuitori: CaptainFugu, Futurewolf, Iulianu, Kalatorul, MSClaudiu, Minisarm, Mocu, Moeng, Myty77, Ommiy-Pangaeus, Orioane, Parvus7, Rgarciacq, Romihaitza, TouristicZone, Victor Blacus, Wars, 13 modificări anonime Puerto Rico  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5464032  Contribuitori: AMC22, Anclation, Ark25, Firilacroco, Gikü, Ionutzmovie, Jorunn, Orioane, Placet experiri, Radufan, Rebel, Remigiu, Roompick, Scymso, Wars, 2 modificări anonime Saint Barthélemy  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5466612  Contribuitori: Orioane Sfântul Cristofor și Nevis  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5315192  Contribuitori: Adrian ach, Andrei Stroe, Ark25, Ionutzmovie, Iulianu, Orioane, Pixi, TXiKi, Vl1175

145

Sursele și contribuitorii articolului Sfânta Lucia  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5450950  Contribuitori: AdiJapan, Adrian ach, Gikü, Iulianu, Laur2ro, Mircealazar, Orioane, Pixi, Radufan, TouristicZone, 7 modificări anonime Insula Sfântul Martin  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5452758  Contribuitori: Flavio, Mihai Andrei, Orioane, Parvus7, 4 modificări anonime Saint Pierre și Miquelon  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5492642  Contribuitori: Gleb Borisov, Orioane, Whiteman Sfântul Vicențiu și Grenadine  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5455476  Contribuitori: Adrian ach, Ark25, Compactforever, Cumanul, Danutz, Ionutp, Iulianu, Minisarm, Orioane, Pixi, Rebel, Strainu, TXiKi, Tiberiu Balint Trinidad-Tobago  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5378374  Contribuitori: FeodorBezuhov, Ionutzmovie, Iulianu, Mpcv, Orioane, Remigiu, Stefi gabi2000, Tiberiu Balint, Wars, 1 modificări anonime Insulele Turks și Caicos  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5423295  Contribuitori: Minisarm, Orioane Statele Unite ale Americii  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5493386  Contribuitori: AdiJapan, Adrian two, Alexander Tendler, AnaZ, Anclation, Andreeeadiana150, Andrei Stroe, Andykordo, Arado, Ark25, Bekuletz, Bobbo Bobby, Bria, Cacanaru, CaptainFugu, Carmabelle, Chelaru.Oct.Dumitru, Chris sb, Clasa7a, Cornel Grad, Danutz, Dc76, Dhr.Koster, Dope, EMINESCU, Elerium, Floddinn, GEO, Gikü, Goliath, Hashar, Ionutzmovie, Iuli, Iulianu, Jcmenal, Jorunn, Korneliuss, Laliy, Laur2ro, Laurap, Laurentiu laurentiu, Luciandrei, MSClaudiu, Marlboro, Miehs, Mihai, Minisarm, Mravinszky, Mx3, Nrares, Olahus2, Ommiy-Pangaeus, Orioane, Ovidiu pos, Palica, Parvus7, Placet experiri, Purodha, Rad Urs, Rebel, Remigiu, Ristel, Romihaitza, SirJibby, Sufitul, Suisui, TMLutas, TSO1D, Terraflorin, Tibs, Ultratomio, Vlad, Vladimir-Adrian, Wars, 126 modificări anonime Insulele Virgine Americane  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5430921  Contribuitori: Anclation, Andrei Stroe, LaZ0r, Laurap, MSClaudiu, MariusM, Nerissa-Marie, Orioane, Parvus7, Schekinov Alexey Victorovich, 1 modificări anonime America Centrală  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5429917  Contribuitori: Adrian ach, Olahus2, Oneagoe, Parvus7, Wars, 1 modificări anonime

146

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Fișier:Location North America.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Location_North_America.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Bosonic dressing Fișier:North america.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:North_america.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: DieBuche, Electionworld, Moyogo, Petr Dlouhý, Sanao, 1 modificări anonime File:Flag of Anguilla.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Anguilla.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vectorized by Froztbyte Fișier:Flag of Antigua and Barbuda.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Antigua_and_Barbuda.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Dbenbenn File:Flag of Aruba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Aruba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Anime Addict AA, ChongDae, Duduziq, Enbéká, Fry1989, Homo lupus, Mattes, Moipaulochon, Neq00, TFCforever, Vzb83, Wester, Zscout370 Imagine:flag of the Bahamas.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Bahamas.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bahamas government File:Flag of Barbados.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Barbados.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Denelson83 File:Flag of Belize.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Belize.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Caleb Moore Imagine:flag of Bermuda.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Bermuda.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Version 1: Made by Caleb Moore from the Open Clip Art website and uploaded by Nightstallion Version 2: Made by Nameneko from version 1 of Image:Flag of Bermuda.svg and version 2 of Image:Coa Bermuda.svg by Cronholm144. Fișier:Flag of the British Virgin Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_British_Virgin_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: CeleritasSoni, Cäsium137, Dbenbenn, Denelson83, DenghiùComm, Denniss, Duduziq, Eugenio Hansen, OFS, Fry1989, Homo lupus, Ludger1961, Mattes, Neq00, Nightstallion, Xenophon, 2 modificări anonime File:Flag of Canada.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Canada.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:E Pluribus Anthony, User:Mzajac Fișier:Flag of the Cayman Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Cayman_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Collard, Denelson83, Duduziq, Finavon, Fry1989, Guy0307, Krun, Lokal Profil, Mattes, Neq00, Nightstallion, Theda, Zscout370, 7 modificări anonime File:Flag of France.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_France.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Limba englezăengleză This graphic was drawn by SKopp. Limba spaniolăspaniolă Este archivo fue realizado por el usuario SKopp. File:Flag of Costa Rica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Costa_Rica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Drawn by User:SKopp, rewritten by User:Gabbe File:Flag of Cuba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Cuba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: see below File:Flag of Dominica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Dominica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion File:Flag of the Dominican Republic.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Dominican_Republic.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion File:Flag of El Salvador.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_El_Salvador.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: user:Nightstallion Fișier:Flag of Greenland.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Greenland.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Jeffrey Connell (IceKarma) File:Flag of Grenada.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Grenada.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:SKopp File:Flag of Guatemala.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Guatemala.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: From the xrmap flag collection 2.9. Modifications by Denelson83 and Vzb83. File:Flag of Haiti.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Haiti.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: (colours and size changes of the now deletied versions) Madden, Vzb83, Denelson83, Chanheigeorge, Zscout370 and Nightstallion Coat of arms :Lokal_Profil and Myriam Thyes File:Flag of Honduras.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Honduras.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: D1990, Denelson83, ECanalla, Feydey, Fred J, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Mattes, Matthew hk, Neq00, Oak27, Pumbaa80, Rocket000, RubiksMaster110, SKopp, ThomasPusch, Tocino, Vzb83, Yuval Madar, ZooFari, Zscout370, 10 modificări anonime File:Flag of Jamaica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Jamaica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Drawn by User:Madden File:Flag of Mexico.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Mexico.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex Covarrubias, 9 April 2006 Based on the arms by Juan Gabino. Fișier:Flag of Montserrat.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Montserrat.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Fry1989, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Mattes, Nightstallion, Porao, 3 modificări anonime File:Flag of the United States.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_United_States.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Dbenbenn, Zscout370, Jacobolus, Indolences, Technion. File:Flag of the Netherlands Antilles.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Netherlands_Antilles.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Fry1989, Homo lupus, Mattes, Nightstallion, Pumbaa80, TFCforever, Zscout370, 1 modificări anonime File:Flag of Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Nicaragua.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion File:Flag of Panama.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Panama.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: -xfi-, Addicted04, Duduziq, Fadi the philologer, Fry1989, Klemen Kocjancic, Liftarn, Mattes, Nightstallion, Ninane, Pumbaa80, Reisio, Rfc1394, TFCforever, Thomas81, ThomasPusch, Zscout370, Ö, Фёдор Гусляров, 17 modificări anonime File:Flag of Puerto Rico.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Puerto_Rico.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Madden File:Flag of Saint Kitts and Nevis.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint_Kitts_and_Nevis.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Pumbaa80 File:Flag of Saint Lucia.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint_Lucia.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: SKopp File:Flag of Trinidad and Tobago.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Trinidad_and_Tobago.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: AnonMoos, Boricuaeddie, Duduziq, Enbéká, Fry1989, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Madden, Mattes, Nagy, Neq00, Nightstallion, Pumbaa80, SKopp, Tomia, 10 modificări anonime Fișier:Flag of the Turks and Caicos Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Turks_and_Caicos_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Finavon, Fry1989, Homo lupus, Krun, Lokal Profil, Mattes, Neq00, Nightstallion Fișier:Flag of the United States Virgin Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_United_States_Virgin_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Dbenbenn Imagine:Flag of Anguilla.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Anguilla.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vectorized by Froztbyte Image:Coat of Arms of Anguilla.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_Arms_of_Anguilla.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vectorized by Froztbyte Imagine:LocationAnguilla.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationAnguilla.png  Licență: Public domain  Contribuitori: Dbenbenn, Electionworld, Knutux, Ramiy, Schaengel89, TUBS, TarmoK, Telim tor, Ultratomio Image:Gtk-dialog-info.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.svg  Licență: GNU Lesser General Public License  Contribuitori: David Vignoni Imagine:Flag of Antigua and Barbuda.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Antigua_and_Barbuda.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Dbenbenn Imagine:LocationAntiguaAndBarbuda.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationAntiguaAndBarbuda.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of Aruba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Aruba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Anime Addict AA, ChongDae, Duduziq, Enbéká, Fry1989, Homo lupus, Mattes, Moipaulochon, Neq00, TFCforever, Vzb83, Wester, Zscout370 Imagine:LocationAruba.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationAruba.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of the Bahamas.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Bahamas.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bahamas government Imagine:LocationBahamas.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationBahamas.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion

147

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Imagine:Flag of Bermuda.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Bermuda.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Version 1: Made by Caleb Moore from the Open Clip Art website and uploaded by Nightstallion Version 2: Made by Nameneko from version 1 of Image:Flag of Bermuda.svg and version 2 of Image:Coa Bermuda.svg by Cronholm144. Image:Coat_of_arms_of_Bermuda.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Bermuda.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: First version: User:Escondites Second version: User:Cronholm144 Imagine:LocationBermuda.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationBermuda.png  Licență: Public domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:20040623160203!Bermuda.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:20040623160203!Bermuda.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Michael w at de.wikipedia. Imagine:Flag of the British Virgin Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_British_Virgin_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: CeleritasSoni, Cäsium137, Dbenbenn, Denelson83, DenghiùComm, Denniss, Duduziq, Eugenio Hansen, OFS, Fry1989, Homo lupus, Ludger1961, Mattes, Neq00, Nightstallion, Xenophon, 2 modificări anonime Image:Coat of Arms of the British Virgin Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_Arms_of_the_British_Virgin_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Tobias Jakobs Imagine:LocationBritishVirginIslands.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationBritishVirginIslands.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:St Phillips Church, Tortola.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:St_Phillips_Church,_Tortola.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Legis at en.wikipedia Fișier:BritishVirginIsland map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BritishVirginIsland_map.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: David Legrand, Electionworld, ILA-boy Fișier:Tortola.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tortola.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contribuitori: Photo: Henry A-W (Henry aw 23:34, 10 July 2006 (UTC)) Fișier:Roadtown, Tortola.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Roadtown,_Tortola.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Photo: Henry A-W (Henry aw 23:34, 10 July 2006 (UTC)) Imagine:Flag of Belize.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Belize.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Caleb Moore Image:Coat_of_arms_of_Belize.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Belize.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original by Caleb Moore Extracted by Himasaram Imagine:Bh large locator.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bh_large_locator.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: Gargolla, Pgbk87 Fișier:BelizeNumbered.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BelizeNumbered.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Jafeluv, Lawikitejana, Maksim Imagine:Flag of Barbados.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Barbados.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Denelson83 Image:Coat of arms of Barbados.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Barbados.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Mr. Neville Connell Imagine:LocationBarbados.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationBarbados.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Barbados parishes numbered.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Barbados_parishes_numbered.png  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contribuitori: User:Golbez Imagine:Flag of Canada.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Canada.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:E Pluribus Anthony, User:Mzajac Image:Coat of arms of Canada.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Canada.svg  Licență: necunoscut  Contribuitori: Andrei Stroe, Cornel Imagine:Canada (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canada_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution 3.0  Contribuitori: Ssolbergj Fișier:Canada Parliament2.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canada_Parliament2.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Bawolff, Docu, Fagairolles 34, Jkelly, Ronaldino, Skeezix1000, TomAlt, 2 modificări anonime Fișier:Harper,-Stephen-Jan-23-06.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Harper,-Stephen-Jan-23-06.jpg  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: Ted Buracas Fișier:Supreme Court of Canada.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Supreme_Court_of_Canada.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Geofrog, Jkelly, Man vyi, Peregrine981, Riba, Skeezix1000, 6 modificări anonime Fișier:Canadian soldiers afghanistan.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canadian_soldiers_afghanistan.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Jeff3000, Jkelly, Orlovic, Sherurcij, Zaccarias, 1 modificări anonime Fișier:Map Canada political-geo.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Map_Canada_political-geo.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was E Pluribus Anthony at en.wikipedia Later versions were uploaded by AThing, Heqs, Cogito ergo sumo at en.wikipedia. Fișier:Flag of British Columbia.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_British_Columbia.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: specification sheets by Christopher Southworth, -xfi-'s source code Fișier:Flag of Alberta.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Alberta.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Kooma Fișier:Flag of Saskatchewan.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saskatchewan.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Duduziq, Fry1989, Homo lupus, Kooma, Kurykh, Makaristos, Mattes, Meno25, Multichill, Skeezix1000, Óðinn, 7 modificări anonime Fișier:Flag of Manitoba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Manitoba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: James Leigh Fișier:Flag of Ontario.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Ontario.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bosonic dressing, Dancingwombatsrule, David Newton, Dbenbenn, Denelson83, Duduziq, E Pluribus Anthony, Fry1989, Homo lupus, Io Katai, Jkelly, Kooma, Mindmatrix, Mpdimitroff, RTCNCA, Skeezix1000, Telim tor, UpstateNYer, WhisperToMe, Zscout370, 6 modificări anonime Fișier:Flag of Quebec.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Quebec.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: DarkEvil Fișier:Flag of New Brunswick.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_New_Brunswick.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Drawn and adapted by E Pluribus Anthony from and in accordance with above noted website. Fișier:Flag of Prince Edward Island.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Prince_Edward_Island.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:E_Pluribus_Anthony Fișier:Flag of Newfoundland and Labrador.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Newfoundland_and_Labrador.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Robert Crosbie Fișier:Flag of Yukon.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Yukon.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: ChuchoHuff, Duduziq, Homo lupus, Jcb, Kooma, Skeezix1000, Telim tor, 1 modificări anonime Fișier:Flag of the Northwest Territories.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Northwest_Territories.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: ABF, Badseed, Connormah, Cwbm (commons), Duduziq, Homo lupus, Kooma, Mattes, Svgalbertian, Telim tor, Zscout370, 5 modificări anonime Fișier:Flag of Nunavut.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Nunavut.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: James Leigh Fișier:Canada arm.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canada_arm.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bricktop, Fook, Sanao Fișier:Biosphère Montréal2.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Biosphère_Montréal2.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User Jeff3000 on en.wikipedia Fișier:Canada-satellite.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Canada-satellite.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Anchjo, DrKiernan Fișier:Mount Logan.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mount_Logan.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Gerald Holdsworth Fișier:Toronto Roy Thomson Hall from CN Tower.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Toronto_Roy_Thomson_Hall_from_CN_Tower.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Zwergelstern Fișier:Montreal Twilight Panorama 2006.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Montreal_Twilight_Panorama_2006.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Diliff Fișier:Montreal-Place Vauquelin, Note.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Montreal-Place_Vauquelin,_Note.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Gabbe, GeorgHH, Gilbertus, Man vyi, Mike.lifeguard, Moyogo, Phil13, Samuell, Skeezix1000

148

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Fișier:Maple leaf.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Maple_leaf.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Butko, Ies, Jkelly, MPF, Rus, Sandstein, 1 modificări anonime Imagine:Flag of the Cayman Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Cayman_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Collard, Denelson83, Duduziq, Finavon, Fry1989, Guy0307, Krun, Lokal Profil, Mattes, Neq00, Nightstallion, Theda, Zscout370, 7 modificări anonime Imagine:Coat_of_arms_of_Cayman_Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Cayman_Islands.svg  Licență: necunoscut  Contribuitori: User:ChristianBier, User:Frombenny, User:Lokal Profil, User:Ramiy, User:Skipjack, User:Slady Imagine:LocationCaymanIslands.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationCaymanIslands.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Ramiy, Red devil 666, Schaengel89, Siebrand, TUBS, Telim tor, Valentinian Imagine:Flag of France.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_France.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Limba englezăengleză This graphic was drawn by SKopp. Limba spaniolăspaniolă Este archivo fue realizado por el usuario SKopp. Imagine:CarteLocal.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:CarteLocal.gif  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Electionworld, Jost, Schneelocke, Stannered Imagine:Flag of Costa Rica (state).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Costa_Rica_(state).svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Fry1989, HansenBCN, Homo lupus, Lokal Profil, Neq00, Nightstallion, Oren neu dag, Serinde, 7 modificări anonime Image:Coat of arms of Costa Rica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Costa_Rica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: original from xrmap flag collection 2.9, HansenBCN Imagine:LocationCostaRica.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationCostaRica.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:OscarArias.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:OscarArias.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: photographer not credited Fișier:Anhinga b.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anhinga_b.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Lefty Fișier:Costa-Rica-colibri-humming-bird.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Costa-Rica-colibri-humming-bird.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contribuitori: Guayacancr Fișier:Cataract on the Rio Savegre.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cataract_on_the_Rio_Savegre.jpg  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: FlickrLickr, FlickreviewR, Hydrargyrum, MECU, Mircea, Spangineer Fișier:Valle Central de Costa Rica.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Valle_Central_de_Costa_Rica.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: ArquiWHAT, Dysmorodrepanis, Stan Shebs Fișier:Oldchurchcartagocostarica.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Oldchurchcartagocostarica.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Ryan Cragun Fișier:Teatro National de Costa Rica - inside.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Teatro_National_de_Costa_Rica_-_inside.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: self - User:ravedave Imagine:Disambig-dark.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Disambig-dark.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Stephan Baum Imagine:Flag of Cuba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Cuba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: see below Image:Coat of Arms of Cuba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_Arms_of_Cuba.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Miguel Terbe Tolón Imagine:LocationCuba.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationCuba.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Cuba Provinces-numbers.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cuba_Provinces-numbers.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Qyd, Timeshifter Fișier:Cu-map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cu-map.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Conscious, Eirik, EugeneZelenko, Pieter Kuiper, Sanbec Imagine:Flag of Dominica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Dominica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion Imagine:LocationDominica.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationDominica.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of the Dominican Republic.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Dominican_Republic.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion Imagine:Coat of arms of the Dominican Republic.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_the_Dominican_Republic.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: PavelD Imagine:LocationDominicanRepublic.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationDominicanRepublic.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of El Salvador.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_El_Salvador.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: user:Nightstallion Image:Coats_of_arms_of_El_Salvador.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coats_of_arms_of_El_Salvador.svg  Licență: Public domain  Contribuitori: xrmap flag collection 2.9 Imagine:LocationElSalvador.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationElSalvador.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of Greenland.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Greenland.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Jeffrey Connell (IceKarma) Imagine:Coat of arms Greenland.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_Greenland.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Octane Imagine:Greenland (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Greenland_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Connormah Imagine:Greenland-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Greenland-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: ++gardenfriend++, Benchill, Chun-hian, Hoshie, Jonathan Harker, Wolfman, 1 modificări anonime Imagine:Franz Josef Fjord.1.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Franz_Josef_Fjord.1.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Erik Imagine:Franz Josef Fjord.3.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Franz_Josef_Fjord.3.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Erik Imagine:Kejser Franz Josef Fjord.4.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Kejser_Franz_Josef_Fjord.4.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Erik Imagine:Greenland 1693b.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Greenland_1693b.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contribuitori: Túrelio Imagine:Naajaat panorama 2007-08-09 2 cropped USM downsampled.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Naajaat_panorama_2007-08-09_2_cropped_USM_downsampled.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contribuitori: Original photos by Kim Hansen, stitched by Imagine:Nunâ island Upernavik district 2007-08-09 3.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nunâ_island_Upernavik_district_2007-08-09_3.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contribuitori: Kim Hansen Imagine:Moskusokselandet.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Moskusokselandet.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Erik Imagine:Flag_of_Grenada.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Grenada.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:SKopp Image:Grenada Coat of Arms.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Grenada_Coat_of_Arms.jpg  Licență: necunoscut  Contribuitori: Ionutzmovie Imagine:LocationGrenada.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationGrenada.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Grenada demography.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Grenada_demography.png  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: Demmo, Valérie75 Image:Grenada-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Grenada-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Wolfman Image:Unionisland.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Unionisland.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Acp, Mircea, Siebrand Image:Hillsborough Carriacou.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hillsborough_Carriacou.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Man, Telim tor Image:Flag of France.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_France.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Limba englezăengleză This graphic was drawn by SKopp. Limba spaniolăspaniolă Este archivo fue realizado por el usuario SKopp. Image:GuadFlag.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:GuadFlag.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Danutz

149

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Imagine:LocationGuadeloupe.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationGuadeloupe.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: *drew, Afrank99, Bryan Derksen, Conscious, Electionworld, Orioane, Telim tor Fișier:Guadeloupe1.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guadeloupe1.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Electionworld, Juiced lemon, Orioane Fișier:Guadeloupe demography.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guadeloupe_demography.png  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: Demmo, Rémih, Twthmoses, Valérie75 Image:Guadeloupe 114 - Sommet de la Soufrière 1467m - Guadeloupe.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guadeloupe_114_-_Sommet_de_la_Soufrière_1467m_-_Guadeloupe.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Ofol, 1 modificări anonime Image:Guadeloupe 108 - lac Flamarion - sommet de la citerne 1155m - massif de la Soufrière.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guadeloupe_108_-_lac_Flamarion_-_sommet_de_la_citerne_1155m_-_massif_de_la_Soufrière.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Croquant, Ofol, 1 modificări anonime Image:GuadeloupeVue.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:GuadeloupeVue.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: GôTô, Jguk, Mattes, Olivier2, Ske, Smiley Image:Chutes du Carbet.Guadeloupe.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Chutes_du_Carbet.Guadeloupe.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Bohème, Historicair, Jguk, Joolz, KoS, Ske, Spangineer, Wojsyl, 1 modificări anonime Imagine:Flag of Guatemala.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Guatemala.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: From the xrmap flag collection 2.9. Modifications by Denelson83 and Vzb83. Image:Coat of arms of Guatemala.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Guatemala.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Blast, CommonsDelinker, EDUCA33E, FXXX, Hapo, Micheletb, Rkt2312, Túrelio, Ysangkok, 2 modificări anonime Imagine:LocationGuatemala.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationGuatemala.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of Haiti.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Haiti.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: (colours and size changes of the now deletied versions) Madden, Vzb83, Denelson83, Chanheigeorge, Zscout370 and Nightstallion Coat of arms :Lokal_Profil and Myriam Thyes Image:Coat of arms of Haiti.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Haiti.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Lokal_Profil and Myriam Thyes Imagine:Haiti (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Haiti_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Connormah Fișier:Un-haiti.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Un-haiti.png  Licență: UN map  Contribuitori: Jeroencommons Imagine:Flag of Honduras.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Honduras.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: D1990, Denelson83, ECanalla, Feydey, Fred J, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Mattes, Matthew hk, Neq00, Oak27, Pumbaa80, Rocket000, RubiksMaster110, SKopp, ThomasPusch, Tocino, Vzb83, Yuval Madar, ZooFari, Zscout370, 10 modificări anonime Image:Coat_of_arms_of_Honduras.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Honduras.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: El Ágora Imagine:Honduras (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Honduras_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contribuitori: Mexico_(orthographic_projection).svg: Ssolbergj derivative work: Addicted04 (talk) Fișier:Exquisite-kfind.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Exquisite-kfind.png  Licență: GNU General Public License  Contribuitori: Guppetto File:HondurasDivisions.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:HondurasDivisions.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Keith Edkins Fișier:Pyramide Honduras.PNG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pyramide_Honduras.PNG  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: fargomeD Imagine:Flag of Jamaica.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Jamaica.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Drawn by User:Madden Image:Jamaica coa.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jamaica_coa.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: user:Ief Imagine:Jamaica (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jamaica_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Connormah Fișier:Jamaica parishes numbered2.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jamaica_parishes_numbered2.png  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contribuitori: user:ranas File:Irediparra gallinacea1.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Irediparra_gallinacea1.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Factumquintus File:Eurypyga helias -Smithsonian National Zoological Park, USA-8.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eurypyga_helias_-Smithsonian_National_Zoological_Park,_USA-8.jpg  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: Brent Moore from Smyrna, TN, USA File:Redearedslider2.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Redearedslider2.JPG  Licență: Public Domain  Contribuitori: Original uploader was Viewport at en.wikipedia File:Iguana iguana colombia3.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Iguana_iguana_colombia3.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: derivative work: Bobisbob (talk) Iguana_iguana_colombia.jpg: Weimar File:Chelmon rostratus Luc Viatour.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Chelmon_rostratus_Luc_Viatour.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Luc Viatour File:Coati.arp.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coati.arp.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Arpingstone, Snowmanradio File:Giant Anteater.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Giant_Anteater.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contribuitori: Original uploader was Mbz1 at en.wikipedia File:Red Lionfish Pterois volitans Left Side 2460px.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Red_Lionfish_Pterois_volitans_Left_Side_2460px.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Photo by and (C)2007 Derek Ramsey (Ram-Man) Image:Flag of Martinique.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Martinique.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Ahsoous, Denelson83, Enbéká, Fsopolonezcaro, Homo lupus, Mattes, MrPierre100, Porao, ThomasPusch, 1 modificări anonime Imagine:LocationMartinique.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationMartinique.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: *drew, Electionworld, Shinchan-Guillou, Telim tor Fișier:Martinique 14.6346N 61.0051W Landsat7.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Martinique_14.6346N_61.0051W_Landsat7.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: CarolSpears, David.Monniaux, Edward, Olivier2, Telim tor Fișier:Martinique-Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Martinique-Map.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Electionworld, Orioane, Stepanovas, Sémhur, 2 modificări anonime Fișier:Martinique demography.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Martinique_demography.png  Licență: Creative Commons Attribution 2.0  Contribuitori: Bohème, Demmo, Twthmoses, Valérie75, 1 modificări anonime Imagine:Flag of Montserrat.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Montserrat.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Fry1989, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Mattes, Nightstallion, Porao, 3 modificări anonime Image:Coat_of_arms_of_Montserrat.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Montserrat.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Escondites Imagine:LocationMontserrat.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationMontserrat.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Montserrat-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Montserrat-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Wolfman, 1 modificări anonime Fişier:Navassa Island.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Navassa_Island.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Indolences Imagine:Flag of the Netherlands Antilles.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Netherlands_Antilles.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Fry1989, Homo lupus, Mattes, Nightstallion, Pumbaa80, TFCforever, Zscout370, 1 modificări anonime Image:Coat of arms of the Netherlands Antilles 1996.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_the_Netherlands_Antilles_1996.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bryan Derksen, Quistnix, 2 modificări anonime

150

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Imagine:LocationNetherlandsAntilles.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationNetherlandsAntilles.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: user:Vardion Imagine:Flag of Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Nicaragua.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Nightstallion Image:Coat of arms of Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Nicaragua.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Caleb Moore Imagine:Nicaragua_(orthographic_projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nicaragua_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Addicted04 File:Departments of Nicaragua in English.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Departments_of_Nicaragua_in_English.png  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Mbhskid520. Original uploader was Mbhskid520 at en.wikipedia File:Flag of Boaco.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Boaco.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Jinotepe.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Jinotepe.gif  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Bandera de Chinandega.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bandera_de_Chinandega.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: Charlie29 File:Flag of Juigalpa.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Juigalpa.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Sarang, Vrysxy File:Flag of Esteli.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Esteli.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Granada, Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Granada,_Nicaragua.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Sarang, Vrysxy File:Flag of Jinotega.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Jinotega.gif  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Leon, Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Leon,_Nicaragua.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Sarang, Vrysxy File:Flag of Madriz.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Madriz.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Sarang, Vrysxy File:Bandera de Managua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bandera_de_Managua.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Masaya.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Masaya.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Matagalpa.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Matagalpa.gif  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Nueva Segovia.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Nueva_Segovia.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of Rivas.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Rivas.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Flag of San Carlos, Nicaragua.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_San_Carlos,_Nicaragua.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Vrysxy File:Bandera Atlàntic Nord.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bandera_Atlàntic_Nord.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Walden69 File:Bandera Atlàntic Sur.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bandera_Atlàntic_Sur.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Ninane (talk) Imagine:Flag of Panama.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Panama.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: -xfi-, Addicted04, Duduziq, Fadi the philologer, Fry1989, Klemen Kocjancic, Liftarn, Mattes, Nightstallion, Ninane, Pumbaa80, Reisio, Rfc1394, TFCforever, Thomas81, ThomasPusch, Zscout370, Ö, Фёдор Гусляров, 17 modificări anonime Image:Escudo armas Panama.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Escudo_armas_Panama.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Dancingwombatsrule, Dbc334, Deazu, Ed veg, Euroman3, FXXX, Fry1989, Hhofuentes, Huhsunqu, Ief, Joey-das-WBF, Ninane, Patricio.lorente, Prince Kassad, Ramiy, Rkt2312, 2 modificări anonime Imagine:Panama (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Panama_(orthographic_projection).svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Addicted04 Imagine:Flag of Puerto Rico.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Puerto_Rico.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Madden Imagine:Escudo de Puerto Rico 1.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Escudo_de_Puerto_Rico_1.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Share Alike  Contribuitori: HansenBCN Image:LocationPuertoRico.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationPuertoRico.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Flag of France.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_France.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Limba englezăengleză This graphic was drawn by SKopp. Limba spaniolăspaniolă Este archivo fue realizado por el usuario SKopp. Image:Guadeloupe1.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Guadeloupe1.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Electionworld, Juiced lemon, Orioane Fișier:Saint Barts.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint_Barts.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Bollar, Electionworld, Poulpy, Smiley, Telim tor, Verdy p Fișier:StBarths2.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:StBarths2.JPG  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Limba englezăengleză Photo by Martin Lie, Trondheim, Norway. Fișier:StBarths3.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:StBarths3.JPG  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Limba englezăengleză Photo by Martin Lie, Trondheim, Norway Imagine:Flag of Saint Kitts and Nevis.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint_Kitts_and_Nevis.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Pumbaa80 Imagine:Coat of arms of Saint Kitts and Nevis 1983.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Saint_Kitts_and_Nevis_1983.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Coat_of_arms_of_Saint_Christopher-Nevis-Anguilla_1958–1983.svg: Alekjds uploaded the base file on Wiki. I recreated it manually. derivative work: Fry1989 (talk) 06:17, 18 August 2010 (UTC) Imagine:LocationSaintKittsAndNevis.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationSaintKittsAndNevis.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Imagine:Flag of Saint Lucia.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint_Lucia.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: SKopp Imagine:LocationSaintLucia.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationSaintLucia.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Green Arrow Up Darker.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Green_Arrow_Up_Darker.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Edfrommars Fișier:Saint Lucia-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint_Lucia-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Electionworld, Wolfman Fișier:SaintMartinIle.PNG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:SaintMartinIle.PNG  Licență: Public Domain  Contribuitori: Rémih Fișier:Saint Martin.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint_Martin.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: NASA Fișier:Saint-Martin_Island_topographic_map-fr.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint-Martin_Island_topographic_map-fr.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Eric Gaba (Sting - fr:Sting) Fișier:Saint martin map.PNG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint_martin_map.PNG  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: Electionworld, Roke, Sting, Verdy p, 1 modificări anonime Image:Flag of Saint-Pierre and Miquelon.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint-Pierre_and_Miquelon.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:.... Image:Saint-Pierre and Miquelon coa.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint-Pierre_and_Miquelon_coa.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: Gibraltarian, Stannered, Verdy p, 1 modificări anonime Image:LocationSaint-PierreAndMiquelon.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationSaint-PierreAndMiquelon.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Vardion Fișier:Stpierremap.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stpierremap.png  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.5  Contribuitori: Electionworld, Gugganij, Kmusser, Satesclop, TUBS, Urhixidur Fișier:Map of Saint Pierre and Miquelon.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Map_of_Saint_Pierre_and_Miquelon.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: Red devil 666, Taichi, ¡0-8-15!, 1 modificări anonime Imagine:Flag of Saint Vincent and the Grenadines.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Saint_Vincent_and_the_Grenadines.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:SKopp Image:Coat of arms of Saint Vincent and the Grenadines.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_Saint_Vincent_and_the_Grenadines.png  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0  Contribuitori: Coat_of_arms_of_Saint_Vincent_and_the_Grenadines.jpg: Onlydo derivative work: Beao

151

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor Imagine:LocationSaintVincentAndTheGrenadines.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LocationSaintVincentAndTheGrenadines.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Vardion Fişier:Saint Vincent and the Grenadines-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Saint_Vincent_and_the_Grenadines-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Alex Spade, Wolf-Dieter, Wolfman, 1 modificări anonime Fişier:Kingstown.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Kingstown.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Acp, Emijrp, PoM, Rémih, Scanlan Fişier:SVG Parishes.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:SVG_Parishes.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: User:Acntx Fişier:Mustiquebeaches.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mustiquebeaches.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Acp, Edward, Emijrp, PoM Fişier:Port Elizabeth, Bequia.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Port_Elizabeth,_Bequia.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Joyce Hill, uploaded by en:User:John Hill Imagine:Mqsairport.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mqsairport.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Acp, Edward, Mattes Image:Flag of Trinidad and Tobago.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Trinidad_and_Tobago.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: AnonMoos, Boricuaeddie, Duduziq, Enbéká, Fry1989, Homo lupus, Klemen Kocjancic, Madden, Mattes, Nagy, Neq00, Nightstallion, Pumbaa80, SKopp, Tomia, 10 modificări anonime Image:Coattrinidadtobago.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coattrinidadtobago.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Trinidad & Tobago National Emblems Image:Trinidad and Tobago-CIA WFB Map.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Trinidad_and_Tobago-CIA_WFB_Map.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Superm401, Wolfman Imagine:Flag of the Turks and Caicos Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Turks_and_Caicos_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Denelson83, Duduziq, Finavon, Fry1989, Homo lupus, Krun, Lokal Profil, Mattes, Neq00, Nightstallion Imagine:Coat_of_arms_of_the_Turks_and_Caicos_Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coat_of_arms_of_the_Turks_and_Caicos_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Escondites Imagine:Turksandcaicos.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Turksandcaicos.jpg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Adam78, Electionworld, Nascigl, TUBS, Telim tor, Thuresson Fișier:Turks caicos islands sm04.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Turks_caicos_islands_sm04.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alfio, Telim tor Imagine:Flag of the United States.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_United_States.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Dbenbenn, Zscout370, Jacobolus, Indolences, Technion. Image:US-GreatSeal-Obverse.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:US-GreatSeal-Obverse.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: U.S. Government Imagine:United States (orthographic projection).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:United_States_(orthographic_projection).svg  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Ssolbergj Fișier:Gilbert_Stuart_Williamstown_Portrait_of_George_Washington.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gilbert_Stuart_Williamstown_Portrait_of_George_Washington.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: BurakSirek, Docu, Jappalang, Martin H., Peter Weis, Rlbberlin, Sir Richardson, Str4nd, Wknight94, 6 modificări anonime Fișier:USA 1829.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:USA_1829.JPG  Licență: Public Domain  Contribuitori: Olahus, Spyder Monkey Image:Map of USA with state names.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Map_of_USA_with_state_names.svg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0  Contribuitori: User:Andrew c Imagine:Flag of the United States Virgin Islands.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_United_States_Virgin_Islands.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Dbenbenn Image:Coa American Virgin Islands.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Coa_American_Virgin_Islands.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: User:Escondites Imagine:Map_of_USA_VI.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Map_of_USA_VI.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: [User:te wiki] Fișier:Mittelamerika-Pos.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mittelamerika-Pos.png  Licență: Public Domain  Contribuitori: A-giâu, TUBS, Voyager Fișier:CentAmerica.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:CentAmerica.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Joolz, OsvaldoGago, Saperaud Fișier:Tectonic plates Caribbean2.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Tectonic_plates_Caribbean2.png  Licență: necunoscut  Contribuitori: Oneagoe Fișier:Mexiko und Mittelamerika 1829.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mexiko_und_Mittelamerika_1829.JPG  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, Olahus, 1 modificări anonime

152

Licență

Licență Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported http:/ / creativecommons. org/ licenses/ by-sa/ 3. 0/

153