Amagirea - Meredith Duran

.s.

i:

ffi stts.&

k&"d

*&ffi '"Er r l i,

1( ,?

.-ffi

I

,li

offis ;-#5d*'

:

;il,irr:.' ,,:,1,,.,,

IL

lltllll

I )ril{AN

?

{

lfl,

I

L

r

'T',(L

MariusMaria

Capitofuf

t

Londra, TBB5

Olivia se opri si studieze scena urmitoarei sale infracliuni. Era oare doar inchipuirea ei sau casa chiar se profila ameninyatoare? Toate celelalte clidiri de pe stradi pireau politicoase gi elegante, restringAndu-se intre rAndurile de gard viu tuns cu griji. Aceasta, in schimb, se lefeia. Observi un gargui incruntAndu-se la ea de deasupra unei cornige. Era firesc ca ducele de Marwick si aibi un gargui sculptat pe falada casei salel +.^ Igi incrucigi mAinile gi se incrunti la monstrul din piatri. Era o lroafi acum, nu? Nu mai conta ci de douizeci gi cinci de ani iqi ril)unea rugiciunea in fiecare seari gi rimAnea cu gura ciscatd la fiecare imprecafie auzitd. Acum era o infractoare. Infractorilor r u trebuia si le fie frici de nimeni gi de nimic, nici micar de ducele ,lc Marwick, vestit pentru firea sa tiranici. Ce gAnduri vitejegti! Dar stomacul ei protesta de parci ar fi rnincat ceva stricat. Se intoarse, pigind spre gardul viu care demarca urmitoarea 1ir,tdin5. ,,Dumnezeule din ceruri! O astfel de femeie doresc eu si ,l,,vin?" se mustri. igi spusese ci nu avea de ales, dar asta era ,, rrrinciuni. intotdeauna ai de ales. Ar fi putut si plece din nou, '.,i :;t' refugiezein Franfa sau chiar mai departe... Itriza de toamni ii aduse la urechi rAsul unui copil. in parcul ,lrrr rnijlocul piafetei, un pugti se hArjonea cu un cifel. Alerga in r r,rr ur.i, qipAnd de bucurie cAnd cockerul il apuca de picioare. Era ,,.rr,,singur? tirija ei se risipi cAnd vizu cuplul care urmirea baieqelul din rrrrrlrr.r ulmilor. Nu erau guvernanti gi valet, dupd cum era obir.rrrl rji fie insofifi la plimbare tinerii mogtenitori din Mayfair, r

Amdg{.rea ci un cuplu cisitorit. Solul era blond gi suplu, cu un ceas de aur elegant prins de butonieri, iar sotia, durdulie gi imbujorate, il finea de bra! gi zAmbea la fiul ei. Olivia simfi un nod in gAt. Daci pleca acum, ar fi pierdut orice gansi de a-gi intemeia un cdmin. Ar fi rimas intotdeauna singuri.

intotdeauna o fugari. Strict vorbind, holia si frauda erau imorale. Dar motivele ei erau corecte, gi potenfiala victimi, un bdtaug. Marwick merita sd simti pe pielea lui ce Ie ficuse altora. Nu avea si se simti vinovata! igi potrivi ochelarii pe nas gi o porni hotirAti spre casa ducelui. CAnd lovi cu ciocinel de alami in ugi, il simfi alunecAndu-i din palmi. Anuntul era vechi de o siptimdni, era posibil ca slujba de servitoare sd fi fost deja ocupati. Poate ci tot chinul ei fusese in van. Uga se deschise. O tAnere bruneti se sprijini de toc Ai se uiti in sus la Olivia. - Oohoo, inalti ca un birbat, ai? Binuiesc ci ai venit pentru slujbi. ii luase citeva zile Oliviei si o convingi pe Amanda si ii scrie o recomandare, dar igi didu seama cd ar fi, putut la fel de bine si o falsifice ea insiqi. Nimeni nu avea si verifice daci era autentici, din moment ce o angajasera deja pe aritarea aceea care deschisese uga. -Da, zise ea. De servitoare...

- Bine ai venit la casa de nebuni, atunci. Eu mi-s Po1ly. Fata ii ficu semn Oliviei sa intre in hol, un spaliu cavernos pavat cu marmuri in culorile tablei se gah. Cu Jones trebuie si vorbegti. Este in cdmari. Nu intreba ce face acolo, nimeni nu gtie. Olivia o urma pe un culoar care pdrea si fi fost scena unei lupte, intrucAt cioburile unei vaze erau imprigtiate de-a lungul peretelui. Sau poate neglijenta era de vind, deoarece in urnele grecegti delabaza scarilor erau trandafiri ofiligi, iar in aer plutea un miros acru, de parca cineva ar fi dat cu olet in timp ce deretica gi uitase si il mai gi clatt asca. {J

Chiar ci era o casi de nebuni. Olivia presupunea ci stipinul innebunise primul. Fosta ei stipAni, Elizabeth Chudderley (de la carefurase), il numise pe ducele de Marwick un agresiv gi un tiran, din cauzi ci se opusese din rdsputeri ca Elizabeth si se mirite cu fratele lui. Dar aspectul casei sugera ci era mai pufin strict fafi de servitori decAt fali de familie. Cit de ciudat! ,,Un tiran", igi aminti. Marwick era un necioplit, un monstru. Sd il ingele ar fi fost o fapti gravi, dar nu de neiertat, spre deosebire de furtul ei de la Elizabeth. - Deci oi fi auzit despre ducele nostru, zise Polly cAnd intrari pe coridorul servitorilor. Un moment, Olivia crezr cd fata ii citise gAndurile. Imediat insa, igi veni in fire. - Sigur ci da. Ducele de Marwick a ficut atitea lucruri rrrinunate... Pufnetul lui Polly o scuti de sarcina neplicuti de a-Ilauda. -Nu gtii mai nimic. Pe cAnd coborau scirile incepu sa pilivrigeasci, ingirAnd o rrrtrltime de aminunte sordide. Menajera plecase cu noui zile in urmi, dupi o sceni in care du, r.lc aruncase cu un pantof dupi ea. De atunci fugiseri jumitate rlirrtre servitoare. O, plata era inci buni, dar nu te puteai agtepta , ,r un lunatic si mai triiascd mult, nu? Sigur, avea doar treizeci gi , int i de ani, insi. nu iegise din casi de zece luni. Dacd asta nu era ',,'rrrn de nebunie, ce si fie altceva? ll in fiecare zi distraclie de pomini, trase concluzia Polly ,.rrrtl iegird in galeria personalului. Ca gi cAnd ai fi platit sd mergi l.r lr;ilci! Intr-adevir. t )livia avea o uqoari senzatie de greafi. Datoriti scrisorilor pe ,,rr,, Ic furase de la Elizabeth gtia mult mai multe despre situa1r.r rlirr casi decAt ar fi trebuit. $tia chiar gi din ce motiv se purta ,lrr, ,,lt' astfel. ('rr mai multe luni in urmi, Elizabeth intrase in posesia unor ',r rr:i()r'i trimise de riposata sofie a ducelui. Epistolele aritau ci rlr,r'r;.r il ingelase gi il tridase pe duce. CAnd prinsese de veste, ,.1 r,r, transformase dintr-un viduv indurerat intr-un pustnic

-

-

Mered{th

Duran-

jumitate nebun - gi poate gi befiv pe deasupra, cici l-ar fi putut face si arunce cu pantofi dupd jupAneasi? Polly bdtu in uga cimdrii. -Ai una noui! strigi ea. pe

Amdgirea ce altceva

Uga fu lntredeschisi. O mAnd lAgni afard, nigte degete groase

ingficari recomandarea Oliviei, apoi uga se trAnti la loc. Polly igi incrucipi brafele gi bitu din picior. -Asta arati promi;itor, rosti ea tare. Pot si jur ci nu a trimis-o Bradley. AruncAndu-i Oliviei un zAmbet, precizd.: Unul dintre valeti. Credea cd o si fie distractiv si cheme la interviu o femeie de moravuri uSoare. Sirmanul Jones, el nu s-a distrat.

Olivia igi didu seama ci stitea din ce in ce mai feapini. Majordomul nu avea pic de curaj? De ce nu il diduse afard,pevaletul acela, Bradley? ,,Asta nu e treaba ta", igi zise. Dezordinea din gospodirie avea sI 6e in avantajul ei. Intenliona si caute prin lucruriie ducelui, deoarece in scrisorile rdposatei sale neveste se sugera ci strinsese dovezi despre firidelegile sivArgite de citre colegii sai politici. Daci acest lucru era adevirat, Olivia trebuia si le giseasci. Exista un anumit om pe care trebuia neapirat sI il qantajeze. Se aqteptase la o multime de ochi vigilenfi, pregitifi si o prinda in timp ce scotocea. Dar adunitura asta? N-ar fi observat nici micar daci fura argintiria! Asta daci mai ramisese ceva argintirie de furat, desigur. *Egti norocoasi, spuse Polly, trezind-o din reverie. BitrAnul Jones este atAt de disperat, incAt probabil n-o si-i pese ci porfi ochelari. Dar in mod normal, o servitoare care nu vede bine nu e la mare ciutare. -A! Clipind, Olivia iqi impinse ochelarii spre ridicina nasului. Nu se gAndise niciodati la lucrul acesta. * $i va trebui si nu ili mai vopsegti pirul, adiugi Polly dezaprobator. Este o nuanfi drigufi de rogu, dar cam tare pentru locul ista. - Nu imi vopsesc pirul. 10

la o modalitate de a se deghiza, insd nuanfele mai deschise nu prindeau, iar cele mai intunecate nu Se gAndise 1a asta ca

-

aritau natural. Polly ii arunci o privire neincrezitoare. - Da, sigur. Mama Naturi a avut o zimaijuciuqi. - Daci ili spun, aceasta esfe culoarea mea naturali. $i daci chiar gi-ar fi vopsit pirul, in mod cert nu ar fi ales aceasti nuanfi. Uga se deschise. Jones se dovedi a fi un berbat distins in frac negru, cu filci de buldog qi pir argintiu. Tinea in mAni recomandarea Oliviei cu aerul unui individ pe cale sd se inece care se agali de un fir de pai.

-Aceasta pare de-a dreptul mullumitoare,

domniqoard,

Johnson. Polly ii arunci Oliviei o privire curioasi. - D omnis o ani Johnson, deci? Servitoarele simple nu meritau o adresare formali. Olivia avu sentimentul neplicut ci Amanda nu ii urmase instrucfiunile: si omiti din recomandare orice referinfi la educalia ei gi in schimb si-i sublinieze experienfa in ceea ce privea ingrijirea unei case mari. Nu ci ar fi avut weo astfei de experienfi... - Haide, haide, spuse Jones, impingAndu-se prin ugi gi aproape repezindu-se la sciri. Urmeazd-mi, te rog.

-Acesta este salonul nostru cel mai bun, anunti majordomul. ii ficu semn si iasi din incipere, impun6nd un pas alert pe coridor. Ai lucrat doi ani pentru Lady Ripton? Olivia se gribea si fini pasul. Statui romane erau aliniate de-a lungul holuiui, expresiile lor inlepenite urmirind dezaprobator scena aceasta neobignuiti: majordomul, cel care ocupa cea mai inalti treapti in ierarhia servitorilor, ii prezenta casa unei posibile subordonate. - Da, domnule. Am lucrat doi ani ca fati in casi. Aceasta era, desigur, o minciuni. Olivia avea diplomi de secretari, insi norocul ficuse caAmanda, fosta ei colegi de la gcoala de stenografie, si se mirite de curAnd cu vicontele Ripton. Din acest

ll

-

Meredith

Duran-

6sfiv, recomandarea Amandei era valoroasi. Dacd vicontesa de Ripton afirma ca Olivia fusese o servitoare excelenti, atunci sirrnafiul majordom haituit nu avea de ce si se indoiasci. -Mi intreb... mormii Jones scirpinAndu-se pe obraz. Pdrea fe,fte interesat de un smoc de fire de lingi ureche pe care era c1a/ ci il ratase la toaleta de dimineafi. Pirul argintiu era acolo 6ri lung cu cAtiva centimetri decAt restul berbii. Sub privirea ei fxr6inata, el reveni indati la manierele elegante pe care le aritase pAni atunci, roqind cind igi puse mAna inapoi in vesti. $tii qrn'lVa Carte?

fi putut si-i rispundi in francezi, italiand sau germani. |y s-ar fi dat in spectacol - gi nu ar fi fost potrivit pentru o fati y'.r

in

casi.

- Da, domnule, pot si scriu gi si citesc. - Nu cumva gtii gi si socotegti? ;.Iici aceasta nu era un lucru obignuit pentru o slujnici. Dar Friyirea rugitoare cu care o fixa Jones era imposibil de refuzat. q51

de disperat

pirea!

.Ba da, spuse ea. Mi flgurarea se (eva ce pirea a

descurc destul de bine cu cifrele. citi clar pe fala lui Jones, urmati, surprinzdtor, de

fi nelinigte puri. Se opri la o alti ugi. anunfi el, dar, inainte si i-o poati arita, de dupi qsh rasuni un ris rigugit care il ficu si tresari. Astizi este o zi 4.rpl de agitati, spuse el in pripi. Dar te asigur ci in mod nor1nal nu tolerez o asemenea dezordine. gtAnjeneala lui era molipsitoare. CAnd chicotelile se auziri din qe1, Olivia simti cum fafa ei se inrogea Ia fel ca a lui. -Sigur ci nu, domnule. poui slujnice apirurd de dupd colq; una finea o revistd, iar ceJaltd intindea gitul sa se uite in ea. Jones infepeni. .Muriel! fetele tresiriri gi apoi, spre mirarea Oliviei, ficuri stAnga imprejur gi se intoarseri de unde veniseri. Jones se incruntd dupi ele. Dar era un om deja invins, vazu. q1via; in loc si le cheme la o mustrare binemeritati, el ofta 9i s6xt[ri din cap. . Biblioteca,

i2

Amdgirea

-Vrei si imi pui vreo intrebare, domnigoard Johnson? - Pii, desigur, salariul, spuse ea dupi o clipi de gAndire. - Douizeci gi cinci de lire pe an, care vor cregte la treizeci dupd cinci ani. Altceva?

Ea igi stoarse mintea in ciutarea unor probleme obiqnuite intr-o asemenea gospodirie. - CAnd Excelenfa Sa inchide casa, il vom insoti? Sau vom

rimine

aici?

Imediat igi regreti intrebarea, deoarece Jones ii arunci o privire chinuiti. -Nu cred... igi drese glasul. Excelenla Sa nu va inchide casa anul acesta. Nimeni nu rimAnea in Londra pe perioada iernii. Tinira incerci si igi ascundi gocul. - inleleg. -Poate ai auzit... majordomul ezitir. Ag dori si te asigur ci Excelenta Sa are toate calitdtile pe care gi le poate dori cineva de la un angajator. Sdrmanul Jones. Pirea atAt de descurajat de minciuna sa. Olivia se abginu si-i atingi brapl drept consolare. - Nu mi indoiesc, domnule. Un gen de minciuni la care nu s-ar fi agteptat si recurgi in acea zi. Dimpotrivi, binuise ci trebuia sd se umileasci. Aceasta era, pAni la urmi, casa celei mai temute personalitili din politica britanicd: Alastair de Grey, al cincilea duce de Marwick, prieten al printilor, mentor al prim-minigtrilor gi pipugar pentru nenumirafi membri ai Parlamentului. Fusese deci firesc si-gi imagineze ci servitorii sii erau aspri gi fanfogi. Dar daci odati Marwick condusese nafiunea, acum nu mai reugea si igi conduci nici micar propria gospodirie. Servitorii lui ficeau ce voiau. Olivia nu intelegea. Elizabeth il descrisese ca pe un tiran atotputernic, insi un asemenea om nu ar fi permis un astfel de haos sub nici o formi. La final, cAnd avea sd se descopere furtul, acest majordom haituit - singurul care arita o urmi de bun-simt - avea sd fie tras la raspundere pentru ci o angajase.

l3

Amdgirea

*,,,.*

;;

: ::::;

ar n f.s, . dovadi de ticdloUia[e. - Domnule Jolr"t, incepu ed, dar exact atunci, majordomul vorbi: - Domnigoarq l Johnson, ah si-!i fac o propunere extrem de neobignuite. Trqs/e.:"1. i" Piept, ca un inotiior pregitindu-se de siritura in apa.r.Ne.lipsegllo jupAneasi, dupa cum sunt sigur

ci te-au informql , servrtoarele, - Nu au ficut-6 P, minti ea. CAt de jos

cezufel

Domnui.}onus

nu ar fi

trebuit

sd. se

bazeze pe

bArfele personal11, ui- Indatorirea lui era si le impiedice. - Ei, bine, gi-. 6lat demisia,,. destul de brusc. gi eu mi intreb... .Jones igi gterse f,r/rrte." cu obatisti. Adici, m_am gAndit... Lady Ripton a scris dS"ft. drTr"u,, un ton foarte eLgios, chiar a n.

mentionat ci i s.lpare cA te cobori pentru aceasti pozilie, deoacAnd , avut nevoiqaipreluat atributiile de asistenti, domnigoari de cori,mPlie 9i secretari... ii spusese Arrq"fdei si nu sari calul. -Lady Riptorq , fost prea brrna. Da, in rare ocaziiam ajutat... - Pii, acesta u necazul. Vlrbele nivileau una dupi alta, in mod clar, gi Jorl"st era inspiihAntat de propunerea sa gi igi dorea si incheie {irfrti" .a., Tri repede cu putinfi. pind glsim D.l""of de cineva care si indeplineas.a ,tri o inlocuitoare, a\e bufiile doamnei ytrislt, Duhneata gtii carte, cunogti obiceiutot intreb daci nu ai putea si ocupi rile clasei super\o/re. .Md postul, desigur, ,7mai pAni qir6 voi gisi o inlocuitoare. Doar pAni atunci. Olivia igi ginrl ,FsPirafia. Acesta era un noroc mai mare decAt mqru nevoie gi-ar fi putut i-"-siP,'' de o armi, pe care ducele |vea de Marwick o pa"slda firi indslali. Iar o jupAneasi avea permisiunea si caute pr"rte tot. Entuziasmul q 75risi indat{ ce-si didu seama cd tot ar fi fost o inqelitorie. $i Jo ,rns tot ar fi plitit cu slujba sa pAni la urmi. - Nu ag putea., /sPunse ea Emirate. Nu am experienfa... ,itl -Te-ag invifa" {oru, prinzAnd-o de mAni. Te implor, "y', domnigoari Joh1.r90n, si iei ip1 calcul gi marele avantaj purrtr., rece atunci

t4

viitorul dumitale, adiugi el in timp ce strAnsoarea devenea mai puternici. Sa pogi afirma cI ai servit ca jupAneasi la Excelenla Sa. Cine ar visa la o asemenea binecuvintare de la o vArsti atAt de tAniri? Ugor, Olivia igi eliberi mina. El avea dreptate, desigur. Daci ar fi fost realmente camerista Olivia Johnson gi nu fosta secretari Olivia Holladay, care acum se prezenta sub un al doilea pseudonim gi cu o scrisoare de recomandare falsificatd, nu ar fi tefuzat aceasti ocazie. Prin urmare, ca si nu-i trezeasci binuieli, spuse: - Este intr-adevir o mare onoare. Dar trebuie sd imi acordali o zi sau doui de gindire. Si cintiresc singuri gi si vid daci sunt vrednici de ea. Modestia Oliviei ii plicu lui Jones. ZAmbind, fu de acord t u condiqiile ei.

*Ah, tu egti! Doamna Primm se didu la o parte, permilindu-i ( )[iviei si intre in holigorul amirAt. Doamna Primm se purta de parci le facea chiriagilor ei o mare l.rvoare hsandu-i sd stea in cimlrulele acelea cAt cutiile de chibritrrri. in acelaqi timp, economisea la sAnge cirbunii, astfel incAt ei ,rtlormeau tremurAnd in fiecare noapte. in schimb, gitea dumne:rlicgte! Olivia respiri adAnc: mirosul de tocani de vita plutea in .r('r, savuros gi bogat.

Masa e pusi?

Pusi gi strAnsi. Eu nu aqtept pe nimeni. lnghilindu-gi dezamigirea, Olivia urci scirile. Stomacul ii , lrioraia, dar nu avea si moari de foame. AjLrnsd in camera ei, ingenunche gi verifici prezen\a cufirului ',rrlr p;-rt. Triia cu frica in sAn ci cineva i l-ar fi putut fura. ln omnibuz analizase variantele pe care le avea la dispozilie. lrr.r rrrornentul si ia in calcul ceea ce ar fi dorit si evite cu orice 1,r.t f'uga pe Continent, undeva destul de departe incAt Bertram .,.i nu sc gandeasci sd o caute acolo. liri ridicA privirea la imaginile pe care le lipise pe perete. Erau lr..rr;.rf(, idilice decupate din reviste: o cisuli acoperiti de iederd

l5

Amdalrea

i)

ampa

*il

:: ":::;:.;

ei,.,

oeti,tera

acum.

insi, nu mai trebuia si-gi plAngi de mili. Ce sentiment l"l^..ar.ri gi lipicios! Daci te lisai in voia lui prea multd weme, ,..,9u,.

" ,,rururi prins in capcani. . IPi descuie cufiragul gi se consoli cu greutatea linigtitoare a l":l:r"t de bancnote. Elizabeth Chudderley o platise generos gi, '*"tilIticu economiile mamei sale, avea destui bani cat si duci un cateva luni daci nu gisea vreun post de Frriulein,

treiconfortabil st8\2ri7o

sau mademois elle.

banii jos gi apoi scoase jurnalul mamei sale, lucru pe care -,, '*lfrpermisese si-l faci de luni de zile. Coperta din piele incepu_ Lasa

se

$,i,se

crape gi trebuia unsd, dar scrisul pirea

inci proaspit. nu se temuse niciodati de Bertram. Daci ar fi fost ,._u{ma "'atotdeauna un om riu, ar fi fost mai simplu si{ infeleagi acum. ^til peste observatiile despre flori, schimbarea anotimpurirc! rochiile abia sosite de la iondra gi, desigur, despre ea insiqi meu scump a devenit femeie, nici nu gtiu cum s-a in)^n9vUul ;1'lplat'). Ultima noti era ceea ce o atrigea, de fiecare dati. Era sln\urape care nu o infelegea.

,,Adevirul este ascuns acasi."

,-juu adevir? Misterul nu avea si fie dezlegat prea cur6.nd, *'\rece Olivia nu indriznea si meargi laAllen,s End. ,uri un scArtAit pe scari, aga ci impinse cuferagul inapoi o,,*ud "*" pnttocmai cAnd o cheie se risuci in broascd. 'Nuam dreptul la intimitate? exclami ea cAnd uga se deschise. 'Joamna Primm o ignori. -Mai este ceva. Am uitat si mentionez mai deweme.

thrt, ," ridici.

Nu avea ra n" 1"*"irii a" bani din nou! deja noua chirie, doamni. Spuneali cd va fi pre-

,,,, ifu".."ptat r*'{lAal, $i pistrez camera foarte curati... - 0nberbat a venit si. te caute.

l6

O cuprinse groaza.

asa

siropoase, dar nu putea si le disprefuiasci sau si renunfe ,"uUtt ''tl€, oricAt ar fi incercat. ,^irrdta tard ar fi fost vegnic o striind. Obligati si se fereasci "cceiftlgi expatriati pentru a se ascunde, ar fi fost gi mai singuri

- Poftim? ,,Fii calmi", igi impuse, dregAndu-gi vocea. Ce ciudat. Nu pot si imi dau seama cine o fi fost. Doamna Primm avea o fali durdulie, cu obrajii rumeni. ii dadea un aer de bunivoin!5 care contrasta cu tonul ei cinic. -Binuiam ci aga va fi. A venit pe jos. imbracat bine, dar nu vorbea ingrijit. -A spus cum il cheami? Nu gtia cum de reugise sd aibi un ton indiferent. Pielea i se facuse de giini qi trebuia si iqi lini dinlii inclegtali ca sa nu-i clintine. -Munn parci era? Nu, Moore, se corecti doamna Primm, firi sa audi sunetul care ii scipi Oliviei inainte sd se poati stipAni. A ldsat gi o adresi gi a zis si il ingtiin\ez cdnd te intorci. - $i ali ficut-o? igi dedu seama ci se linea de gAt, strAngAnd cum ficuse Moore gre vremuri. igi vAri mAna in buzunar, inchizAnd-o intr-un pumn irrvizibil. Thomas Moore era omul lui Bertram, poate chiar... asa:;inul lui.

l)oamna Primm ridici din umeri. Ei, nu era de la poligie, gi eu nu am pretentii de pefitoare. I .rrn spus ci te-ai mutat. Oh. Olivia clipi repede gi incerci si se stipAneasci, pentru cd :;r'sirntea cuprinsi de avAntul complet nepotrivit de a o imbrifiga 1,r'