Alvin Toffler

Alvin Toffler (n. 3octombrie 1928) este un cunoscut scriitor și futurolog american.Pentru mai mult de patru decenii, Alvin Toffler, a fost una dintre cele mai influente și bine cunoscute voci din domeniul afacerilor și din cel intelectual. Odată cu publicarea primei sale lucrări "Șocul viitorului", Toffler a creat o nouă disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii. Acesta are un deosebit dar pentru definirea forțelor și tendințelor ce ne modelează viitorul în economia actuală bazată pe informații. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informatii, acceptarea mariajelor homosexuale si accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit in anii care au urmat. În afară de “Șocul viitorului “ și “Al treilea val”, Alvin și Heidi Toffler au scris și alte cărți printre care se numără Război și antirăzboi, Puterea în mișcare și, recent, Crearea unei noi civilizații. Toffler este un important consultant pentru comunitățile militare și de spionaj din lume, laureat al Fundatiei McKinsey pentru contribuția în literatură și de asemenea copreședinte onorific al Comitetului American privind Dezvoltarea Fondului Națiunilor Unite pentru Femei. Alvin Toffler deține diplome onorifice în literatură, drept, ștințe, și management de la Universitatea Keio din Japonia.

2

Descrierea cărții: Șocul Viitorului, este prima carte scrisă de Toffler, avînd însă un impact major în studiul schimbării și impactului acesteia asupra afacerilor și culturii. Atît istoricii cît și sociologii au dezbătut asupra "excepționalismului american", fară a lua în considerare că aici s-a produs evoluția istorica a dinamicii industriale și a puterii capitalismului. Alvin Toffler se întreabă dacă se poate trai intr-o asfel de societate, lipsită de control social. Această carte este reprezentativă societații americane din ani `60, cînd s-a produs o puternică sufocare urbană și puternice repercursiuni în viața socială, datorată progresului tehnologic, lovindu-se de explozia rasiala, rebeliunea din universitați, adaugîndu-se și "criza ecologica", descoperindu-se ca poluarea apei, aerului și solului sunt o amenințare asupra existentei umane. Esența acestei cărți este prezentarea decalajului între adaptarea umană la rapidele schimbări din mediul inconjurător, sau cum spunea Toffler "acest conflict intre o tehnologie avansată și o societate întarziată", un adevărat " cancer al istorie". Este tratat modul în care reușește sau nu, omenirea să se adateze viitorului .Toffler vorbește despre lucruri aparent banale, comunitate, subculturi noi, pe care le cercetează și investighează, despre prietenie, sex si nu in ultimul rand familia viitorului. Cartea are ca scop, trezirea constiinței omenirii, pentru a controla schimbarea, pentru a-și îndruma propria evoluție, pentru a umaniza viitorul îndepartat...În același an, Alvin Toffler a declarat că știința și tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atat de rapid, încît cei mai mulți oameni nu vor putea sa "digere" acest aflux de informații și vor fi tentați să se "deconecteze" de la acest ritm de viața mult prea trepidant. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informații, acceptarea mariajelor homosexuale și accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit in anii care au urmat. Pentru urmatoarele patru decenii, Alvin Toffler afirmă că un numar tot mai mare de oameni își vor cultiva propriile legume și își vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai putin de marii producători și distribuitori din industria alimentară. Internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferințele, devenite deja o practică curenta în zilele noastre, le vor permite angajaților din viitor să nu mai meargă la birou și să lucreze din orice colț din lume. Doar cîteva țari vor mai fi considerate în viitor "state politienesti" - în principal Coreea de Nord 3

si Iran.China își va consolida statutul de putere economică majoră, se va alia cu Brazilia și cu India pentru a influența ratele de schimb ale monedelor, dar și cu Venezuela și cu cîteva state africane pentru a-și asigura necesarul energetic. Statele Unite ale Americii vor depinde de China pentru a se aproviziona cu sapte metale rare, indispensabile pentru fabricarea unor bunuri de larg consum, dar și a unor dispozitive și produse specifice, precum radarele, armamentul, instalațiile eoliene si automobilele hibrid. Dezvoltarea unor forme alternative de energie va crea "perdanți într-o lume post-hidrocarburi", precum Arabia Saudita, Iran, Irak, cîteva state din zona Golfului Persic, dar și Rusia și Venezuela. Creștinismul se va extinde în țarile din emisfera sudica, iar musulmanii vor emigra in numar mare catre țarile din Occident. Schimbările climatice vor genera o serie de conflicte, iar topirea ghețarilor va conduce la descoperirea unor noi zacaminte minerale și petroliere. Creșterea nivelului apelor mărilor și oceanelor va provoca o deplasare masivă a populației din zonele de coastă. Fenomenul de îmbatrînire a populației va conduce la creșterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile si cu îngrijirile acordate persoanelor în varsta, iar sistemul american al asigurarilor de sănatate va inceta să existe în forma sa actuală. La randul lor, femeile vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmaînd să atingă un nivel de neimaginat în urma cu cațiva ani.

4

Ideile de bază Tehnologia nu acţionează în mod direct asupra vieţii sociale şi politice, ci prin intermediul forţelor sociale, al claselor şi naţiunilor, şi de aceea consecinţele umane şi sociale ale revoluţiei tehnologice nu sunt identice în toate tipurile de organizare socială, după cum cunosc grade şi intensităţi diferite în raport cu nivelul de dezvoltare economică al unei ţări sau alteia. Asemenea fenomene descrise de Toffler sub noţiunea de „tranzienţă”, ca rochiile de hârtie purtate o singură dată şi apoi zvîrlite la coş, ca şcolile construite temporar pentru a fi ulterior mutate după necesităţi sau ca automobilele care nu trebuie să dureze decât doi, maximum trei ani, potrivit concepţiei „demodării planificate”, ţin în mod evident de un sistem economic care are nevoie de o stimulare artificială a consumului pentru a maximiza profiturile şi a preîntâmpina crizele de supraproducţie. Am ajuns la o cotitură dialectică în dezvoltarea tehnologică a societăţii. Iar tehnologia nu numai că nu ne va restrânge individualitatea, ci, dimpotrivă, va -multiplica alegerile şi libertatea noastră. Dacă omul e pregătit să facă faţă acestei alegeri dintr-un număr mare de bunuri materiale şi culturale ce-i vor sta la dispoziţie este însă o cu totul altă problemă. Căci vine un moment când alegerea, în loc să-l elibereze pe individ, devine atât de complexă, de dificilă şi de costisitoare, încât se transformă în contrariul ei. Cu alte cuvinte, vine o vreme când op ţiunea se transformă în exces de opţiuni, iar libertatea în nelibertate. Pentru a înţelege cauzele acestor mutaţii, trebuie să ne ocupăm mai îndeaproape şi de alegerea socială. Dacă nu ne programăm o mare parte a comportamentului, irosim pe banalităţi o parte uriaşă a capacităţii de prelucrare a informaţiilor. Acesta este motivul pentru care ne formăm deprinderi. O explicaţie mai simplă constă în faptul că programarea menţine capacitatea de prelucrare a informaţiilor. Alegerea aceluiaşi ne scuteşte de nevoia de a căuta şi a evalua alte posibilităţi. Este adevărat că unii oameni pot tolera un volum mai mare de schimbare decât alţii. Ritmul optim diferă pentru fiecare dintre noi. Şi totuşi numărul şi tipul de decizii cerute de la fiecare nu depind numai şi numai de noi. Societatea este cea care determină în esenţă ce fel de decizii trebuie să luăm şi în ce ritm. În prezent există un conflict latent în viaţa noastră între presiunea exercitată de acceleraţie şi cea exercitată de noutate. Una ne obligă să luăm deciziile mai operativ, pe când cealaltă ne impune să luăm deciziile cele mai dificile şi care consumă mai mult timp. Schimbarea înseamnă viaţă. Dar schimbarea exagerată, nedirijată şi nestăpânită, schimbarea accelerată care nimiceşte nu numai mijloacele de apărare fizică ale omului, dar şi procesele sale decizionale, o asemenea schimbare este duşmana vieţii. De aceea, primul lucru şi cel mai 5

presant pe care trebuie să-l facem noi înainte de a începe să dirijăm destinul nostru evoluţionist, înainte de a construi un viitor umanizat este acela de a stăvili acceleraţia frenetică care supune mulţimile primejdiei şocului viitorului şi care totodată intensifică toate problemele cărora trebuie să le facă faţă.

Concluzie: Aceste pagini iși vor fi atins scopul în măsura în care vor ajuta omul să ajungă la conștiința necesară pentru a controla schimbarea, pentru a-și îndruma propria sa evoluție. Căci, folosind în mod imaginativ schimbarea pentru a o canaliza, putem nu numai sa ne scutim pe noi inșine de traumatismele șocului viitorului, dar putem chiar încerca sa umanizam un viitor îndepartat. Problema esenţială pe care o ridică Toffler însuşi, cea a controlului social, fără de care omul nu poate domestici forţa tehnologiei moderne şi năvala ei în viaţa socială, rămâne deschisă. Autorul nu oferă nici o reţetă în această privinţă. El nici măcar nu se întreabă dacă se poate realiza controlul social întrun sistem care funcţionează pe baza proprietăţii şi a iniţiativei private şi al cărui stimulent principal este profitul maxim. Controlul social reclamă transformări profunde şi radicale nu numai în suprastructura, ci şi în bază, reclamă schimbarea întregului sistem. Scopul acestei cărţi este deci de a ne ajuta să cădem la o înţelegere cu viitorul – de a ne ajuta să facem faţă în mod mai eficient atât schimbărilor din viaţa personală cât şi celor din viaţa socială, prin cunoaşterea mai profundă a modului cum răspund oamenii la schimbare. În vederea realizării acestui obiectiv, cartea prezintă o nouă şi cuprinzătoare teorie a adaptării. Mai simplu spus, şocul viitorului este reacţia umană faţă de suprastimulare.

6

7

8

9