almanahul scriitorilor romani 1-1912
April 30, 2017 | Author: api-330466930 | Category: N/A
Short Description
Download almanahul scriitorilor romani 1-1912...
Description
ALMANAHUL
SCRIITORILOR
I.
Editura Revistei
www.dacoromanica.ro
pe 1912
PE ANUL
1912 (ANUL I)
BUCURE*TI
EDITURA 83,914.
9 1 2.
www.dacoromanica.ro
A
Institutul de Arte Grafice SAMITCA" Societate anonimä.
www.dacoromanica.ro
PR ECUVANTARE Acest almanah al Scriitorilor trebuie privit numai ca un ca toate inceputurile cu scaderile Lipsesc nume scumve noud tuturor, numele acelor scriitori pe cari deosebite i-au impiedicat ne ceva rdstimpul care am cartea. Partea calendaristicd n am mai cu cale o pentru acesta
toate calendarele sunt
de
n'am mai addogat la
Tot
bliografice ale scriitorilor, in G. Diamandy care date, cum
vreme.
notitele biografice de cele privitoare la D-1
scrise, pot fi privite ca o
literard. Pe viitor almanahul nostru va va un oaspe drag care va
la vreme toate sufletele, cele mai indepdrtate ale tului locuit de tipcirirea acestor almanahuri, marilor nostri prezentul de trecut,
: Mihail Kogälniceana, cari, prin de nesc dragostea
loan Eliade au
in sufletul
literatura
NOTÄ.-Desemnul copertei se datoreste talentatei artiste D-ra Ilustrei Poete Carmen Sylva.
autograful
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CANTARETUL 'n sa pleoapele cäzute Sub cari mocneau necunoscute, Cu-obraji de chinuri, astfel unei cârciumi, In Un cântec nou; doar broastele limbute
Cu cobza
musteriii
cu-orchestra cari
din lac,
din gura, de tabac, glumele ce de-obiceiu le fac a-1
In izul de rachiu
de
ce-s
amorul
nenorocit, lui c'adie
'n
Fiori de-apropiatä nebunie; Spunea ce dulce ea cum pe-o noapte neagra i-a fugit l-a
cu
addnc, adânc mormânt, ea cum gem de jale La freamätul säruturilor sale, - Cum mai dulci nu-s pe i-atunci ea, cum Sub pa$ii ei, cum de nu
-
o 'ncheia melodic;
Un chin nespus,-$i-un biata inimä El Nimic n'a fost nezis Din
crud pe !
www.dacoromanica.ro
!
4
SOCIRTITII SCRIITORILOR ROMINI 1912
Dar ei
el
ei cu In cor cu el, nepricepkndu-i vreme-ce durerea-i Vijelios, in risu-i tot Blestemul greu, cum
prin lume trece ne,stiut, Cu rani deschise, bardul, sub dispretul 'nghetul,
lumi, e Mizeria... Dar de Ce bine zice! E beat ca noi,
Carmen
PRAZNICUL MOLHLOR rochie de
alta la o croitoreasd.
Jost gata
o rochie de
una
cea mai mare
poruncite
aceia$i sear& Se priveau mirate una pe alta,
vestit una
n'aveau
nimic din
nu cuno$teau
zece ani,
alta,-una
nimic de
le aduse s atrne
ca gutuia,
una
ruginte.
La Inceput nu se din nas din dulapul din pricina mirosului al bietei femei, la care ajunseserd. una la alta oarecum disprefuitoare, pánd ce Se
se recunoscurd. Cum ai putut ajunge mai
Din pricina din pricina mai
mdrturisiri de Din pricina $ampaniei multe peste mine, a Dar pe tine, cum te-au
Mie mi-a
zise
Jost purtatd".
dsta?
cea
rochia
de ajuns o ,Fi m'am dus
de dragoste"
'n veci
am mai
Carmen Sylva.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHOL
C. C. Arion.
www.dacoromanica.ro
5
DISCURS prilejul desvelirei statuei lui Mihail Kogálniceanu, la
rostit
Domnilor, Este
de
un vis strdlucit in
care,
infriptui
pe care cu serbdrilor universitare, a avut parte de o abia ie$it din copildrie, el a fcut un vis: Din necunoscute - Muntenia Moldova - cari, expresiunea lui, abia o individualitate istoricd, el a visat Mihail
o
intre
de sine civilizate.
visul lui a realizat ; contribuit mai la trecea
menire
el a Jost dintre aceia cari
marei care pe zi ce tot mai mult o realitate. Dela Unire care incepe
la Berlin, nationald care diplomatia Europei pune sigiliul pe de de Stat independent, numele lui actele mari cari au creat la moartea sa, limp De activitatea de cincizeci de ani, Istoria a se oglinde$te in istoria sale. ; El fu mare, in marea generatiune a rede$teptdrii acea entuziasmul lui aprindea alte entuziasmuri, precum vibrau legenvibrau la care darele harpe Eoliene la toate adierile. Dar ceea ce-1 caracterimai presus de este patriotizmul curajul sdu. in preajma tronului lui Mihail Sturdza, domnul
www.dacoromanica.ro
7
ALMANAIIUL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912
s se arate pe fat printre
Moldovei, el nu se frunte, cari
zilele
scriitor, el cutezd
Istoric
Sale. scrie s
de
spun adevruri
adevaruri se considerá ca o timp in care a spune politic, el nu cunoscit ce este teama ; profesor, din crim ; ! decdt o lecfie... dar ce cauza curajului su el nu aud vorbindu-se de numele lui Minima mi se bate cel mare, lui Mihaiu Viteazul ; cel Bun, lui ru§inez a zice,
ace§ti Mare,
Alexandru
,,mult
sunt mai
pentru
Hanibal, deck Cezar.
sunt mele. pe cei mare interes dela Rázboeni are isbanzile dela Racova lupta dela Termopile, Salamina, pentru acele dela Maraton ,,par mai strälucite mele imi par Chiar locurile de sunt ,,mai pläcute deck locurile cele mai clasice. Suceava Atena; Baia, un Sparta pentru mine mai mult tea are mai mult ,,sat ca toate satele pentru sträin, pentru al Ungariei Corintul, pentrucä in Baia avanul ,,pret Mathei Corvin, viteazul vitejilor, craiul crailor, ränit de sabia uitä drumul patriei noastre. ,,moldoveanä, fu pus in fugä
ce§tia sunt eroii ,,Pentru mine
Ce admirabil Cine mai vorbise vreodat inimile
! de elocvent de iubire de cine mai cutezase s tnflcreze
patriotizmului, s trezeasc conla nationalá cu Ecoul vremurilor eroice de aladat ! care vorbea
libertatea
tnchid
o minune c Vod Sturdza se
cursul. Koglniceanu nu mai fu profesor, dar astzi chiar, cetind-o din roade muritoare, ea a dat sufletul ! ti ptrunde nou, cine nu simte un serbare universitar, salut pe aceast De aceea ! marele profesor al unei
nou, de civilizatiune au fcut s Aspiratiunile de ströintate, o adevrat exod de porneascá, de mult, une$te care a unit formänd nesfdr$it cu
cultura adevrat.
In aceast exod Koglniceanu printre puternic fcu u$or s ias din rdndurile celorlalti. Dus iri ale Apusului ca s se lumineze, el cut la
su s
www.dacoromanica.ro
su
1912
SOCIETÄTII SCTIITORILOR
scrie diferite
prieten al lui Alexandru de Humboldt, el pentru a pe naturalist german,
a lui fu Limba
cea
literatura
acest scop. La 20 de pentru a fi interesant talentul pe care o
apoi mai suprilnate, de
In destul din prima scriitor in acele reviste abia
verva pe biata Aldutd Filosofiei Whist-ului", al lui Kogölniceanu, in sarcasmul su nu
primul
condeiului, ori
pusese
de literat,
ori
vedem träind cugetare
in
un stil
sa de o
puternicd.
La o mai istoricul apare intr' - istoletopsitilor Moldovei, in care scânteia sentimentului patriotic nu adâncului serios fondului. Cele fragmente publicate in limba pentru a pune la demâna savanfilor izvoarele cronicarilor no$tri. Koglniceanu fidel gdndirei sale Berlin, el nu numai ia din cultura occidentului, ci la culturei occidentale. concepfiune pentru acela care fie alcdtuitor de Universitate ; atunci ne vom cuceri un rang intre natiuni, vom raza in comoara de a inteligentei omene$ti. Apoi putere a cugetdrei a talentului, sa o politicei, invöluit atmosfera ei, pasionat enerpe torente de care pe ascultator ca la
altarul chiar al Patriei !
ar fi
acum
rezum
un singur cuvänt toate
aceste aptitudini, toate aceste energii, toate aceste servicii, n'a$i
acela pe care l-a gasit Kogalniceanu : Om al ce sunt". al sale ! Ca al
mele, zicea el, sörbdtorim
! C. C.
www.dacoromanica.ro
nnn n n
DOMNI*OARA LÄURICA Domni§oara Laurica a ramas nemaritatä. Surorile ei, mai puastäzi trei de provincie certându-se cu bärbatii, cu slujnicile, copiii. Domni§oara a fost cu prindere a tot ales petitori. cu veniau mai multi cu atât capul, mai superba. In a sarkit pe nea§teptate, s'a imbolnävit a rit. Surorile pe Läurica la dânsele, ea mai bucuros s'a mutat la un unchiu nici ce din amarul párasirii a singurätätii n'a voit chemarile surorilor. pot ce La voi Imi place le iad are fie". se cu ziva noaptea de cap, in gazetele vechi ale lui unchiu-säu. Acela colectii de gazete de pe la zeci i opt incepand. le frunzäri cu desgust, dar cu lini§tea singurätatea in jurul s'o intevreme reseze tot mai mult foiletoanele, adausul de romane, de doi ani partea din vechile colectii. Unchiul de multeori: Nu ti-e a nepoatá. la-le mai cu rägazul. Eu am cetit din ele o intreaga". Läurica nu-1 c'a pierdut mult din mea trupului, cä-i mai uscatä. In chiar i se a§terne tin alegAtoare,
pe fatä un lustru deosebit, ca de
mai ales pe nas.
tot mai dar nu se pute povata unchiului Dimpotrivá, ce colectiile de gazete ori de unde mereu. Mai un motiv pentru care unchiul nu sa necu vecinicul cetit al LäuricAi. Dumnealui aflase se
www.dacoromanica.ro
10
SCRIITORILOR
1912
poatä-sa e me§terä mare in pregätitul ciorbei de pui, cum des mâncarea predilectä, sä i-o pregäteascA totdeacând nepoata nu unchiul una Läurica. toatä ziva cu slujnica, sburätarea mereu gäinile, tricä se ca uliul printre ele. ratele, de se ascunse, ca Läurica le Simtemintele sale cutiutä. Ea se sä parä altora le-ar fi n'o suflet nid ei, multumitä, un regret. Numai când dela vr'una din cele trei surori vr'o scrisoare cu impotriva bkbatului, Läurica simteä i se varsá dela o bucurie tot trupul. Atunci se fata ei, care, pe toate silintele ce-§i da mereu posomorâtä. Atunci pe unchiul de zece ori cutare din scrisoare, nu se puta destul. Saraca Veturia", särmana Seni", oh, scumpa mea Lucia"-sä trebuiascá sufere Ba nu unchiule sunt de suflet bärbatii? Vezi, eu am lost cuminte. Eu i-am dispretuit totdeauna". Si unchiul ochii mari de multeori. in scrisorile ce le ceteä nu erau adesea deck neinsemnate aluzii, ce cAsnicii. Câteodatä mizerii cari se ivesc ori eu te-a§i sfátui pe Oricum asta-i rAnduiala lumei. trebuie sä alegem pe cea tine te Dintre poverile buza de mai Atunci Läurica se mai desupt tremure putin. ,,Nu, unchiule dragä, prostia asta n'am s'o fac. Multumesc lui Dumnezeu mi-a luminat de rari, ori poate tea. Ce suntem noi femeile? Roabe? sunt bkbati cari sotiile adevärate nu sunt de Luciei". in Uite, de - Lui poti da pace, te-asigur cá-i un Putin cam aspru, dar vrednic. de aceste scrisori n'aduceau nici o veste rea, Läurica le numai deck in cetit. se vr'una din cele trei surori, se toate lamentkile. un adevkat deliciu sä le rica cele mai neinsemnate nimicuri, se chiar ea le surorile din suflet. Dar sosiau ei, ducá acasä strâns imbräti§ati, skutându-se
www.dacoromanica.ro
1912
11
in sufletul se o de moarte cele trei surori sunt du§manele ei cele mai mari. Li s'au tocit toate draga unchiule, nu mai ce-i bunacuviinta, zice Laurica simtind nevoia de a erumpe chip, §ti lui Petricä nu-i plac astfel de observatii.
- Sunt tineri, nepoatä. se iubeasc'ä. Asta nu-i nici o lipsa de bunäcuviintä, batrânul. Dar din in care bärbatul tânguirea surorei Läurica se sa nu mai fatä cu ei. Se carp se sä ceteascä. Ceeace-i foarte cu greu. Domni§oara Laurica nu suferi nici pe fetele tinere. Chiar pe lânga unchiul sä nu mai slujnice nere. O femee mai suta de ori bine",
in
te
cu ea de-o
bätrânul nu o ascultà. putin de tineri, vreme ce se foarte la ei. Daca te-ar domnipara Läurica sä deschizi cutiuta cea de unde cä-§i simtemintele, acolo ai face descosenzationale. Intreg regirnentul eroilor din foiletoanele zetelor, din cetite se mutaserä in cutiuta aceea. toti a§teptau acolo vii cu privirile umede, ca domni§oara Läurica sä-i invredniceascä de atentia sa. mine, - ba pe mine", optesc ei.
domni§oara Läurica inchipuindu-§i-i,
Acesta ba acela-i mai e adevärat, aceastä indeletnicire a rämas sinfatitazia domniparei. vieatä, se de tineri. Dacä vr'unul pe la unchiul Petricä, Läurica nu se prea prin casä. Nu se deosebit, dimpotrivä pärea foarte nenorocitä. dupä ce se tânärul, de räu. Sunt obraznici cu totii" Läurica unchiului Petricä. vara a patra, de când stäteä la unchiul Läurica tresä insoteascá la bäi pe mätu§e-sa, pe care toatä iarna a chinuit-o podagra. Gândul acestei cälätorii o nelini§ti in mäsurä mare pe domnipara Läurica. o pläcut! se cä-i o mare sä piece la drum numai cu mätu§e-sa, se bucure de libertate. Ciudat! cä locuinta asta pe care n'a rasit-o de-atâta vreme, cärtile care le cu sete, o robie continuá. ziva plecärii nu-§i mai ascunde Mätu§e-sa trásurá, dar nu o Se bucurá de câmpul gura se
www.dacoromanica.ro
12
SCRIITORILOR ROMANI 1912
Inverzit, de paserile cântdrete, de soare, de pocnetul ciului cu care sluga sä afle o pentru ajutatä de slugd, calabalâcul, unul dintre oaspetii bäilor cerceteze pe o rudenie un student de de viitor, Mätusa se foarte mult, atipeasc. dar cum frântä de drumul indelungat, in glas, de vorbd. Studentul nu mai räspunde, se spre d-soara Când Läurica, pe care glasul lui o atinsese dela foarte pläcut. - Domnisoara rämâne ?o
- Nu. Eu mä reintorc. - Päcat zise Vieata aici e foarte
Avem
o multime de distractii. Chiar azi am avut o petrecere. e rudenie cu mätusa? Da? Atunci suntem amândoi. Se rudenii depärtate. Läurica ar fi voit dar nu in ; in odae i lumina putin n'o supere pe mätusa care atipise. sede aproape de rudenia aceasta, ca din senin, c'o inconjurd o dulce, dormitoare, care-i simturile. In ochi i se ivi o
- D-ta de mult domnisoara cercetându-i cu admiratie obrajii tineri. e - De douä Mai rämân pe-atâta. Vieata frumoasá. nu vezi. Sau poate d-ta, domnisoarä, nu iubesti vieata? Eu? Da, vieata poate fie pläcutä, - zise cu Läurica, simtind i se ridicä in obraz. - Nu, poate", este,
Numai nu trebuie sä ne
ferim de ea. A te
intr'un oräsel nu-i ceva pläcut. mul nu-i fäcut pentru singurdtate.
- Da, aveti dreptate,-zise Läurica. Vieata la sate, la orase mici e
grea.
- Asa-i?
triumfdtor medicinistul,
in aerul
i se vinul tot tare la cap. De aceea ai face bine sä mai d-ta aici. Pentru mea putin, zise tânärul aplecându-se putin spre Läurica. - Dac'ar fi mine! räspunse ea cu greu, in vreme ce simti o
la apropierea lui.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
13
- D-ta esti Cine poate porunceascA? medicinistul intinzAndu-si bratul cuprinse pe nesimtite Ea nu räspunde. Lumina aceea din ochi i se aceasta nu pärea nici Ea se putin spre masä lumina mai tare. n'o supere pe säraca mátuse. A suferit foarte mult pe
-
drum,-zise ea cu glasul moale, indulcit. Medicinistul o usor.
la ureche. - N'are sä ne - Vai, d-ta copil. Faci prostii, zise ea i-ar fi venit ceva - Prostii? Pentru ce? el, ca de pe ei. Läurica o in minte, senzatie de groazá: S'a terminat! Dar, nu. o din o apropie de sine. adus aminte la ce s'a cineva - Poate mätusa n'ar chiar s'ar mintea aici-zise deodatä Läurica, simtind capul
i se
- Adevärat zise s'a
de In
c'o nuantä in glas, care apropie mai tare aceasta mätusa se trezi, se in pat la
nu
cevá.
mare
zise medicinistului : vei
dar, Cornel tu vei mai veni pe la mine. Poate cu vr'un sfat. - Negresit mátuse, am viu, - zise Cornel särind ca ars domnisoara Läurica.
de
- Acum noapte bun5, Cornel. Sunt foarte zdrobitä. Noapte Apa de-aici are sä-ti Somn bun. Noapte buná. se despärtl de Läurica, aceasta-i cu putere in ureche: Noapte Cornel". La ilustrata ce i-a trimis-o Cornel, domnisoara Läurica i-a räspuns din vará la cu Douá la una la Cornel acasá trei la Viena unde acesta medicina. dela el n'a mai sosit nici o veste. dela de i s'a spulberat cea din nädejde, domnisoara Läurica s'a apucat sá a doua foiletoanele din colectia de gazete a unchiului
-
I. Agarbiceanu.
www.dacoromanica.ro
14
NIITORILOR
ALMANAHUL
1912
HIPPARC - FRAGMENT -
Ca o secere ce-ar in räzvrätirea unui Ian, se toarse in antul de sud, in norodul tulburatelor valuri, snopii de pe intinderea Domolite, altul, talazurile cu ritmice spre tärm dantele de spumä, veniau ante subt fereastra atelierului lui Hipparc.
In port, cheiul vechiu, galerele se la soare i cântece vesele urcau de pretutindeni de pe punti. albe se ici-colo se umflau in vânt, zgomote de lanturi
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII
1912
ancorele grele dela fund se auziau de ce plângeau märgäritare de apä bätaia soarelui se aprinaer. Geana curbä a orizontului deau imensa miscare de unde, tec de ape momia cu graiul pe cei ce stätuse la ce nu stau o din timp Eol trâmbitase mâniile, sä-si incercatele pânze sä piece norocului. Ciocane gräbite loviau cântecele, flamure innältate zugräviau frânturi de curcubee de-asupra catargurilor, un miros greu de catran de se räspândia, semnale se Intetiau, intrebându-se dela prorá la odgoanele mari, desfäcute din belciugile grele, dezrobiau usoarele trireme care, ca supte de puterea alergau vesele, cumpänindu-si scheläria de lemn, dispämiscgoarea curbá unde mai bate reau ca ce
ochiul.
Hipparc singur, ca unul ce incercase furioasele talazuri, mânea surd la toate glasurile acestea fericit de cerul vein ochii Didonei, de lucrul lui. Cu mânecile hlarnidel sumese sus, de-asupra umerilor, tinând inteo mânä o cealaltä un ciocan, el n'auzia nu deck glasul dulce al iubitei lui ce-si pärul cântând un cântec vechiu din ei, imagina pe care blocul de ce-i dinainte i-o cu minuta. ca Dido, vine albästrii abia bänuite se zugräviau pe luciul ei, mânele lui Hipparc, ca cum fi trecut pe un obraz viu, din când in când dalta, se apropiau räceala marmorei vrând se asigure nu seazá. Reci apoi de atingerea pietrei, se de obrazul cel adevärat pe el ca simtä cäldura viului. ele, cea din lut viu cea din rece, ca surori, sau ca una aceeasi in praful alb de ce se in soare, purtând surâs pe buze, unul trecätor celälalt etern, priviau fericite la iubitul Dela surâsul la cel etern, dela gura la aceea sä cânte, se Hipparc inchizând o ochii, afundul sufletului lui vieatá ca pietrei, cuvinte dulci ca dispará dunga de ce s'o facä dar vesniciei.
www.dacoromanica.ro
16
ALMANAHUL
Pe pe celeilalte in timp
le le
1912
SCIITORTLOR
Hipparc, de-opotrivä, ;
pe
una una le
reflexul celeicontinuarea erau
intruparea sufletului lui de de artist. Sfioasä, domoalä lini§titä, venia marea ante subt mai trezi ultimele arpegii ce abia terasa lui, ca o ale unei simfonii pe o spumele ei, urcAndu-i o pe treptele ; nemärginirea valurilor ei supuse frumos a§ezate la orizont ca ni§te doar l-o face uite cA o minuta de norocul ce-i zeii, pe Dido, tase valurile vroise i-o fure... acum, dar Hipparc infiorat amurgul tulca altii, inflorit al tärii lui, valurilor nesigure zilele, plecase cu Didona caute norocul aiurea. Cu minutul pentru totdeauna s'a ridicat, puntea ce-1 tinea de unde se feerie de lumini pe frontoanele templelor, albe sträluciau acantele de molatec se cununile aninate ajun, trist prinosul celor din urmä roze, ce impodobise templele pentru toate descrescurA, se depártarA in ochii celei ce-§i plecase capul pe lui care el Ca in douA oglinzi albastre feeria sA se uite la ce in se stingea treptat, ca ni§te ultimi purtátori de ce s'ar cAutA prin intunerec, ultimele raze, ce mai ici-colo pe frontoane fantasticul se in mare albastrul ochilor ce le toate acestea se negru ca noaptea de ei, se trezi raza luceafär se aprinse
din visuri, Hipparc in de luminile cunoscute ce le icicolo aprinzändu-se sfioase dupA colonadele templelor, un intreg cer de stele cu mi§cAtoarele-i puncte de foc in infinituri albastre. din adancimea abisurilor, ridicä o perdea Un stinse fantasmagorie. de neguri Singurätatea necunoscutului acum, spaima cu liardele de pe care le au valurile in jurul se de-asupra curba cerului, du-se pe abisuri, mai se urcA scufundatA In adAncuri.
www.dacoromanica.ro
SOCIRTATII SCRIITORILOR
1912
17
tumultoase, aprinzAnd fosforescente, se ridicau
Aprige
frumusetea Didonei, unul peste altul o clipä, fluide punti rile fugärindu-se, negre präpästii se se intindeau inspumatul norod nu mai aveâ frumusete a ce le Un abis peste care mii de curbe, intrupase natura, se in mii de-a nu puta fi niciodatä armonios de zigzaguri, cu sine. Capricios contururi, aruna la intAmplare o linie dupá care, nemultumit, trimiteâ o alta ca s'o s'o apoi din nou, de neputintä. Senink ca un nevinovat, frumusetea acum adormise pe lui Hipparc. Cu un brat alb, ca din fäcut, lurile
trecut
grumazul lui, iar cu
mijlocul,
vie cu intunerecul pe ochi cu iubirea suflet, Didona ne§tiutoare de ura abisului ce niciodata nu se poate in deplin, ca prefäcut in rásfrAnge frumosul hodiná le au, dormia lini§titä cu zâmbepe care numai liniile pe gura unei martul divin ce mai trebuiâ mure nesimtitoare. NeliniVit ca acesta peste care plutia, lui Hipparc Ochii lui nu mai priviau, dar mânele lui desmierdAtoare de indrágostit spuneau acum artistului cA divina perfectie a formelor pe care voiau i-o fure talazurile neaPentru ce incredintase dragostea artistului din el, acum dädea ce nebunie a fäcut unde liniile sunt statornice unde
frumusetea se poate ve§nici, modelând o de lut, desmierdând o plämadä de sau sculptând o eternA de marmorä...
De pe inflorite de un punct luminos de spumä, in negre oarbe präpästii de se corabia, ca sA se pluteascA in ne§tire. Ude rigide, franghiile neputincios pilot o stea nu se mai veda intâmplarea acuma injghebarea aceasta de ce plutiA pe infinitul Zorii nu-§i geana de luminä, orbitor rotundul disc innalte
nu
fata
noaptea ziuä nu se mai
nici ziva 2
www.dacoromanica.ro
18
1912
ALMANAHUL
strälucitoarea fatä ca poatä arät cerul mai floritele grädini de stele ce fac podoaba Funebru uraganul oprindu-se, acum pe o creastä, acum pe alta, simfoniile. Din munti de apá slavá apoi in adâncuri, din miliarde de picuri apoi risipiti in sonorá, din mii de perdele de adunate la un apoi
näprasnicul
umblând
nitor peste abisuri. hlamida Didonei mai bine sculpturalele-i forme. Peste nudul ei divin, alba-i infloritá pe margini se lipise acum ca umede ce le un sculptor peste o de lut, iar Hipparc la ea ca cum pentru seamá de comoara ce-o tinea brate. Drägostitor o acoperind'o cu trupul lui, dulce tatele-i mâni la pept, desmierdätor ii pärul o feri de se potoleascá furtuna. valurile ce mäturau puntea, tremurá BiruiDe o zare mäcar mai futalazurile mai torul intunerec mereu rioase par'cá scheläria de lemn se cätärau, altul, ca sä frumuseta Didonei. Dar a pe nisip sau pe este tot una, judrie färá temelii, nonsensul acesta injghebat din funie din lemn, ce sculptat pe prorá un ochiu deschis ca talisman, incheeturile netrainice, aruncând o floare bisului.
lunecând ca o tulbur amurg, in in vesele antece pornise lovituri de lopeti ce se co despletita furflautului ce pe punte, cale o una dupá alta, podoabele... dela Veselä plecase ducând cu ea frumusetea, nebänuind inceputul lumii ea a lost pierzarea pe acolo pe unde trece frumoasä plecase svelta
pe
micile patimi neputincioasele neajunsuri fierb aratä hidoasa notele de flaut cärora se De rnult cau lopetile, cáci cum puteau lupte bietele sunete trezite de suflu omenesc, de simfonie a vântului, ce ei de glasuri... urma ei se frumoasa ce läsase
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETÂTII SCRIITORILOR
1912
19
de marmord, nemai putând vedenia unui furioase de valuri, In adâncuri... piept ridicati in apoi Din muntii de apoi risipiti in pastii, din miliarde de picuri innältati
in prä-
din mii de perdele de neguri adunate la un apoi sfâ§iate in cânte näpraznicul vânt umblând nitor peste abisuri. ici colo se ridicard, duioase Fioroase ajutor rugäciuni fluturard, albe vestminte o ca ni§te giulgiuri luptând cu strAlucirea spumei... Vesel funebrul uragan, oprindu-se acum pe creaspriveascA in abisuri, glasuri de trompete acum pe alta, ca buciumau acum in vuetul lui, hohote de izbucneau pe care in cându-se cu Cuceritoare trecea puterea dealungirl imensei curbe,
zig-
zaguri fluide alergau scriind pe cu lumini de spumä biruinta, giganticd palpita tulburatei simtind in capul
fiinti pe care o râvnise, culcat pe
ei
A lui Hipparc fiinta aceasta, de când desprinsese alb din jurase credintä pe pe ape, fata a furtunilor. La pieptul lui, cum adäpost pe statornicele linii ale gäsi Didona pe a neodihnei. intinse el
timp ce cu cel drept tinea zor de pluteascd pe adâncuri, ce se trezi pe nisipul cald umed al unei dune ce se intindea ca un covor la marginea unei Dido, ca in zori când el, ridicat pe un cot, parte diafanele prostiri inflorite de ca s'o acum subt inflorita dormia diafana horbotä ce o lene§ele valuri Inaintând pe Scoici alge marine acum de juvaerurile nuptiale, stele de mare aveâ ca in negrul ei colorate meduze dealungul ei hlamide, dar mai frumoasä ca totdeauna pärea, pe tarmul acesta pustiu unde aruncase intâmplarea. Umed acum despletit umede lungile ei gene ce sträjuiau globi adormiti. Pe gura ei marea uitase un märgean scoicele albe prefäcute pulbere ninsese pe mânele ei palide... ce pe tärmul acesta necunoscut, Ce se bratul stâng, comoara urmä
intunerecul,
www.dacoromanica.ro
LMANAHUL SOCIETÄTII SCRIITORILOR
1912
nu-§i dete seamd. Obositul lui brat abia sprijinia vuia sgomotul furtunii; abia Dido märgeanul geana zâmbetului ei de aminte de alba pe care plecase din lui caute norocul. ca Ca o secere ce intrase rázvrätirea unui astfel se torsese vântul de sud intrase in norodul tulburatevaluri, culcând snopii de pe Intinderea märii. Domolite, unul altul, talazurile cu ritmice spre sfâ§iatele dantele de veniau drágostitoare picioarele Didonei, dela picioare urce dealungul trupului spre sân, dela trandafiriul punct al sânului urce mai departe, indräznind o de spumä, la luminosul zâmbet zugrávia contururile venia neputincioasa uria§á ce stäpânise o nu putuse pdstreze, val cu val se rididin adâncuri din divina Intrupare ce pierduse, ue mai putând cânte biruinta plângea acum sfárámându-§i in stropi cântarea, suspina abia mai având putere cercuri de valuri neisprdvite, murmura agonia din ce-i mai Trist räspundea ecoul de subt reluând tema Infrângerii, i nimeni, de Hipparc i Didona, nu ce cântá domolita a märii ce indureratele ecouri.
Hipparc
capul In care
D.
www.dacoromanica.ro
SONET Ca
ce
$i-ajung
se 'mpreune, zile bune
ne-am
ne deschidem cale
nu e o minune-
Dar
pe-o zi
Ne-am
Cum se desparte
Ca 'n veci de veci
nu se mai adune...
N'am eu, tu... Ne-au fermecat ne-au atras spre ele Tot alte zari de-atunci, pe fiecare... Am
In drum
deck
vor tot alle stele, ne vom revedea... mare! Z. Bârsan.
www.dacoromanica.ro
SONET noaptea asta Par-c'ar dormi somn de veci Infiorat de sbor de lilieci Ce se rotesc de Ce
par acuma reci cine e de De sufletu-mi azi nu se mai pe sub Ci
tu
Acum
uit la
pare-o mändstire Cu umbre pustii...
'n pacea asta s'o sap S'o darm...
mare,
din ce-i
de zare... Z. Bârsan.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETXTII SCRIITORILOR
DUPA -
23
ACHE
-
Filip Ghindeanu ar fi rämas singur pe lume, dacä un de unchi de mätu§i nu i-ar fi dat zor sä-1 pe casa pärinteascä din strada De cinci ani cam dosnicä, pustiu destul prin prejur ; Câmpului. mick späimântau. el bine, dar cuno§tintele astea vechi jumätate de liceu, slujba Cu patru clase primare trei mii de lei la cassa la Banc6, de armatä economie.
mai läsau in pace: mät4le Ei bäiete! Mai târziu ai sä alergi tu dupä ele n'o sä Nu vezi? ai trecut de treizeci de ani. Mâine, poimâne,
Dar unchii
www.dacoromanica.ro
24
1912
SOCIETATII SCRIITORILOR
pärul. Cine o sä se mai uite atunci la tine ? Nici Aghiutä". Erá un sfiicios
jumätate. De se läsase numai din pricina asta. insä un prieten vechiu, Rache, contabil la o vieata, lini§tea, curajul lui cassä de grâne. Rache Filip. In fata lui Rache, Filip se ca zäpada la soare, ochii in ochii prietenului, ca un cotäcut, zâmbitor, cuminte. La poruncile lui, se orbe§te, fermecat. Ar fi jertfit tot pentru Rache. fi
zis cineva :
- Filip dragä, imprumutä-mä pânä cu cinci lei... L'ar fi luat cu un de ar fi tu§it de douä ori s'ar fi la vorbä : - L.. i... iartä-mä ; n'am nid de tutun.
- Päi, nu futnezi... - Vorba vine !
gräbit, zâmbind Rache se scurt : - Filipe, tu. greoi, Filip lásá
ingânând vorbe de iertare.
el, alene pe rând prin toate buzunarele, se mai odatá pe spre amicul ca nu cumva fi luat seama. Apoi pläte. Si-ar fi dat Vezi Rache aflase släbiciunea: Filip se präpädea dupá oamenii vorbitori indräzneti cu femeile. Nu se cum e cineva stare, in fata unei pene de strut, a unei rochii zorzoane, a unui mare buclat, a unor ochi cercetätori cum au femeile, rämâe neschimbat, piarzá cumpätul, nu se mai poatá färä
sä se Rache
femeile
sä se incurce
cuvintele ; rämânea incremenit ascultandu-l. El nebunie.
sor-
haz la
N'are sä uite niciodatä ce bine au petrecut amândoi Trei mii sute ar fi avut azi la Depuneri dacä El a plätit peste tot. cheltuia atunci douä sute
zile la
nu-i pare a petrecut. De atunci, nu mai tace:
Dar mai
- Rache,
minte ? Oache§ea
präjiturile.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL SOCIRTATII SCRIITORILOR
poveste§te singur:
trei. Rache alege zece eu dau o de zece coroane dea restul, dumnealor se fac nevAzuti. pe fus-promenad, le§inati de Imi
cofetArie
biele mari.
ia pachetul
opreasa. Tocmai pe
i-am
corAbielele. Ce haz am Dar cu englezul?...
!.
Rache m'a pus la Bra§ov raz ziand a-mi §ade mai bine prea cresc rare ; strAinilor le place rase. Ce-am coborIsem dimineata jos restaurantul hotelului, singur. Tocmai ieram la a sorbiturA de de orn, cu haine cadrilate, cafea, o ca mine, se apropie, se spre urechea mea incepe: pe engleze§te. uit la el, il Se uitä Am priceput: semuise cu vre unul el la mine; : Rache in prag, incremenit. Tide ai lui. Intorc capul spre Englezul Nu cea§ca atunci, nu cum s'a mai cum mi s'au párut ochii lui ! Pufuitat Rache mucalit la mine, nici una nici nesc de in cafea. L-am stropit pe englez fata de tot. Mai mare ocara"... adea Toate acestea le numia Filip : poznele lui Rache. povestindu-le. Atunci se el mai guraliv. pentru Rache, ii de de mia, de ori unde, ochii,
de
il
face
batista,
chinuiasa nasul ! Pentru viitor, au pus la cale un drum mai lung, la Viena. Asta cere bani mai multi. Cele trei mii nu le ciunte§te, e Dar in tovAr§ie un unguresc, pe de-o cam Filip. Il se fiecare zi biserica suburbiei la Dumnezeu trece pe face cruci pripite in jurul unui nasture dela vestä. acum, unchii cu insurAtoarea. I-au i-au aflat leacul. Au pus pe Rache indemne. Rache i-a zis:
- InsoarA-te Filipia; e vremea. La inceput se codi; dar prietenul in
Frica lui
el, se vorbi nimic cu nevasta.
la Bra§ov,
de
n'o
www.dacoromanica.ro
nu-i
26
1912
SCRIITORILOR
de amintiri-coräbielele, englezul-li da curaj... In tren, Rache se asezase Filip mireasä, spunându-le snoave Ghindeanu spte el, ascultându-1 cu Ochii lui alunecau zglobiu depe pieptul rumeni, pe barscrobit al cämäsii, când pe obrajii mari betele tunse märunte, când pe roasä a lui Rache. Se tide râs. mireasa vorbeascä cu el pentru intâia ceva, lip se nu Intelese:
- Poftim ? cu acest poftim" o dusá tot
rurnul
multi
dupi aceea. La Intoarcere,
cinci zile, slibise ca un iepure in cuscä.
Noroc ci Rache se mutase pe
ei
im-
Filip aveâ o curticicä bititoriti, cam sáracä de verdeatä. In colt, un sac ghemuit ulucile vecinului. La un de urmuz. Din lui, Filip nu pretuiâ cut amintirilor din copilirie. Stufisul ista cu frunzele lui de praful ulitelor, vara cu märgiritare albe pieclipele de intr'unele amurguri, ceasuri limpezi, bine depinate, acolo par'cä ieri. singura lui bucurie. Uneori, când se dela slujbi, Filip pämântul -nins de boabe. Femeea lui cetind pe un afarä. A fost Rache pe aici? V'ati jucat cu urmuz ? De ce nu l'ai oprit ? Ti-a mai spus vre-o ? si mai astepte povestea, Intr'o Filip trist acasä: troase,
- Rache se'nsoarä. A, de aceea nu mai dase pe la ei de patru zile. Ce man; nu le spue - Am vizut eu nu e sincer, zise ea cu ochii zare, jumulind o pestritä, ce i se vestejise la piept. Cizuse pe gânduri. Cine ce soiu Filip n'o de femee o mai fi, care si nu-1 lase des pe la ei. Doamne, gresala asta ? Vezi la cum i-o fi in se asteptase.
www.dacoromanica.ro
1912
SCRIITORILOR
27
A doua zi
ametit in toate pärtile. Peste putintä târgueli. Atunci ce nemäsurat gol poate face suflet lipsa lui Rache. la miezul noptii târziu prinse acasi. de fel de de o singuri descus cu cerceti, dus
gäseascä.
e hotârit cu tot dinadinsul si-i facä vre-o Rache
Rache
se
:
poate
se
mili:
- Stii haideti
la Bra§ov.
vreti,
o de§teptä, ca
spue.
cununie plecim !
Filip alergi voios la nevasti, cheful scurt:
Dar aceasta
- Ar trebui si n'avem nici pic de obraz, ca si ne cu noi. Auzi, si purtat
de ni§te oameni, care tine! Ce, omorai ?
Filip se
Bra§ovul
risirise
minte,
§indu-i o
care
pân'la
ri incruntati, bombinind, trântindu-se bolovani veniti din vârful muntelui.
coco§ilor. Se
paturi cu putere, ca
ea nu la Filip o acasi, pe jumitate bolnavi, se duse singur. Intr'un buzunar ascuns al avusese grija si-§i pue din ajun o mie de lei sco§i dela
cassa de economie. Mereu Peste câteva ceasuri,
cu prietenii tren. Rache, la mijloc, ca de obicei. Filip, de cele din zile de cearti, ci Obrajii i se Imbujorau, ochii prin§i in vraja vorbelor lui ce, ca jeraticul insufletit de Rache, i se luminau din ce u§ile aceea pe care o
- la
amenintând, o si-i fie de acum o
toarcere Dela
dea hârtie de divort. la tribunal, de-a dreptul !...
Pe seninul fetii lui jucau din când o zi de Septemvrie, dulce se coc atunci.
In vagon, nici un Filip potolise
Puteau
I se
adieri de ca
strugurii ce
vorbi deschis, in plute§te pe o undi
www.dacoromanica.ro
28
SCRIITORILOR ROMANI 1912
ALMANAHUL
mätu§ile se Grija furtunei din ajun, unchii urmä. zilei de nu tremuri mäcar färä timp, fära hotädt, a§, dupä poznele lui Rache. In vagon un sträin. Puteau deschis, liFilip potolise I se cá plute§te pe o Unchii grija furtunei din ajun se topiserá -departe, zare.
departe, In urm. In gar la Sinaia, Rache se duse la restaurant sä cumpere atunci, Filip nu se uitase bine la nevasta prietenului dete pentru seama cä e micä, slabä, cu rotunzi mult, parte castaniu parte ro§cat, cu Acum
Nu-i secundar,
dela Rache e foarte urmase la frantuze§te, lucru care nu-i vene la soco-
tealä. S'ar fi dat jos dupä Rache; dar indatoreze prietenul, sä-i tie de Pe sus, se odorogind. -mirati in tavanul vagonului. Se'nserase lampa. Nu-§i de acolo, de tot, in altä parte. Atunci privirile. Ea
tä
sä-§i
se uitarä in o
ce
timp aprin-
nu isprävi
sfiicios. El se incrun-
tu§i.
- Este frumos Bra§ovul, Domnule Filip? Intrebarea asta
de u§oarä,
vie in fire, ca un sel, tare de tot, aproape
-
fäcii sä-§i
cu
räspunde
lectia. !
cu o roatä a u strangerea buzei de jos in dinti, cu rostogolirea lar vorba
aer, cu
tot ce 1-ar fi putut s'arate de frumos e Bra§ovul. Ei, dar asta fäcuse poftä de vorb cu präjiturile, Rache gäsl povestind pozna cu oache§a u un bel§ug de amänunte, care4 läsä Inmärmurit... loan A. Bassarabescu.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIRTÄTII
ROMANI 1912
29
VULTURUL Vasile Hurmuz de un timp, cam greu, trägänat ; cuvintele veneau ca de undevá de departe izvorau ostenite din gura lui largä, c'un dinte rupt fatä; de multe ori, un vânt altul, se ca o patä de intuneric, un rästimp mai lung de Were. Atunci Hurmuz clipe repede din ochii lui i cu gura intredeschisä, cu fata galbenä. Erá precupet : fructe. Se când se de ziuä, se seara Când prea ostenit, unele vorbe le rosteä ca cum le-ar fi smuls din Intr'o searä se beat, trântl in peste prag ca peste un Gata mâncarea muere?
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
- Mai bine te-i duce
; las-o la cioarele de nu-i nerneri gura. - Cu cine vorbe§ti muere ? ornul cu gura ; se proptl, cu picioarele räschirate, cu in buzunare, fata femeii, privind-o albul ochilor.
te-i
mâncare
- Cu cine e§ti, zise femeea; nu te mai tea mortii la mine; mai bine du-te, omule, te pe picioare de beat...
ca
te
bine vorbele, peste gurä, ca o a omului ; parte, negru in lumina Hurmuz ridice iar mâna, dar femeea, ca fulpe-un cutit fatä : gerul, puse Dacä atingi numai, cutitul in tine..." glasul femeii, lui Hurmuz ii bratul moale jos; rämase, cu de-alungul trupului, privind-o prostit, cu gâtul de§irat, subt urechile Dar nu-§i surä, palma
mari, ro§ii, a§ezate ca ni§te torte, fälcile care se lämureau puternic subt pielea galbenä, tresareau ca cum ar fi mestecat ceva : SA asta nu ti-o iert, oiu muri..." femeea bojdeuca. printre dinti; ie§i trântind de se cutremurä Hurmuz mai câteva cu ochii in gol, gâtul de§irat cu bratele moi dealungul trupului; apoi picioarele, cari se simteau ca ni§te bete in pantalonii largi, pe marginea patului, rämase acolo cu bia proptitä piept, cu mari ciolanoase, a§ezate pe nunchi, cu degetele rA§chirate, privind buimac u§a, pe subt cenele *
*
*
Din ziva aceasta Hurmuz ;
vânoase, muz piezi§.
Pe uliti se DacA
priviri furi§e spre ni§te
la ea cu teamä para. Femeea mai ales, i le
se
Vasile Hur-
uneori murmurând amenintärile femeei! atingi numai, cutitul tine..."
:
Sä
asta nu iert, nici oiu vorbele acestea, totdeauna ii negre, vânoase, de bärbat, ale neveste-sei;
prin suflet o adiere rece.
www.dacoromanica.ro
neaburindu-i
1912
ALMANAHUL SOCIETITH SCRIITORILOR
31
Intr'o searä, acasä, o pe femee ascutind barda; Hurmuz rämase prag, cu ochii deschisi mari, cu spinärii o suflare de gheatä, ca tul uscat; pe
i s'ar fi strecurat printr'o gaurä a cojocului o
din
doul
Ce
femee ?" o
cu un tremur
o
in glas.
- Nu vezi ce fac,
räspunse
cam cu
ascut
barda, cä n'am cu ce face surcele? Lui Hurmuz i se c'a ochii täiosi ai femeei o de care repede s'a ascuns. cosurile sub se pe pat, umbrä, posomorat; deacolo ochii de neguri licäreau subt fruntea incretitä spionand, dupe ce-si ascuti barda, dind fiecare miscare a nevestei. ii cercä cu degetul mare zise : taie ca briciul". Lui Hurmuz, deacolo din umbra in care se ascunse i s'a pärut cä pe fata femeei a trecut un ridicat repede ochii spre lui lung ca un de pasäre de Femeea a barda sub pat, s'a dus la a aruncat un lemn pe foc, a luat o lingurä a gustat carea dintr'o
Hurmuz o spionä din ungherul lui. Se : surcele... A mintit..." Nici n'are unul fata altuia, la masa scundä cu trei picioare, pe care o asezau pe pat. Femeea, dupä prinse a robot! ca in fiecare pe lumina tulbure a care umplea ca un fum luminos, ca o Hurmuz se ca de obiceiu; dar de astä datä se numai doarme ; printre gene, o pas cu pas; din in privirile i se strecurau spre razA dela focul de pe vaträ parcA anume sA scapere ca chinuiascä pe ca cheme mereu privirile. In mai multe i se cA ochii femeei se indreaptä spre se atintesc asupra lui, apoi lunecä peste bartäiusul.
se
DupA ce-si isprävi trebile, femeea stinse lampa la spatele lui Hurmuz.
www.dacoromanica.ro
de
32
ALMANAHUL SOCIETATII SCRIITORILOR
1912
Supt podul negru, care coborâse parcä mai jos, mai o zare de luminä dela jarul de pe vaträ; pe ascutisul bärzii, in ca o de fulger. Femeea se strânse ghem, adormi
Hurmuz, din
când,
de parcä voea cosul pieptului, in care sta ca colivie, sä zbucneascä afarä, se ascundä, sä se mistue undeva. Intr'un târziu se prinse a se de l'ar fi putut n'ar fi bägat de se miscä. Dar, la o miscare mai nestäpânitä, patul izbi in piept ca un ciocan. Incremeni sprijinit in as un rästimp lung, ascultând, apoi mânä, cum se a se räsuci, când vede chipul nevesti-sei, järatecul; cu umerii ascutiti, in lumina pe care o cu pete de intunerec care in fatä präbusituri cu
adânci.
Se aplecä asupra ei, când se din pat, se apropie aplecându-se, se uitä peste umär,
cä doarme, se degetelor de 4i, luä barda
repede supt vaträ, supt maldärul de lemne. Se cula apoi
a-
A doua zi, umblând cu cosurile incärcate pe uliti depärtate, cu fruntea Incretitä, ochii gol, aduse aminte in mai multe rânduri de simti pard täiusul rece pe beregatä. Subt searä, când o spre casä, se opri in fata unei norame din dosul Cismegiului se uitä mult la un vultur care pliscul de sânge bucatä de carne. Apoi plecä
târându-si ostenit imineii grei. Când ajunse acasä Innoptase. dinteodatä, simtl cä i-e fricä sä intre, rämase pironit fata portitei, in burnita rece care cernea tristä in ziva aceea de sfârsit de iarnä, ca zi de toamnä. de vreme o imineilor de-o fecu cosurile in spate; apoi se apropie reasträ se uitä casä: femeea ceva lampä. Ochii lui Hurmuz cäutarä, scormonirä peste tot locul sä gäseasc barda ; când o lucind subt pat, atântiti asupra ei, in noapte ca doi ochi de lup. Când femeea läsä cusätura pe se ridick Hurmuz dintr'o säriturä fu usä, prinse cu zgomot imineii
www.dacoromanica.ro
1912
BOCIETXTII
de tu§ind. Inträ, läsä ungher pe laitg, cu pe genunchi, mormAind: sara bunä" strecurA priviri ascutite spre femee, care se prin preajma vetrei pregAtind mAncarea. Hurmuz
cu coada ochilor barda
zise
Tu, femee, nu
unde-i barda? räspunse dânsa ; vezi, o
- Nu
pe
poate
fi
sub surcele".
se apled asupra
oale. Omul
cu §iretenie
se
Hm, nu DupA ce
se
Hurmuz se fAce cA doarme In astA noapte vra sA mA
repede. se
de asta
pus barda la
sA räsufle femeea se cu fata sus, nu mult incep a Ceasurile treceau unul dupA Hurmuz stA la ; cu incordare,-ascultA astfel, toate puterile trupului lui se adunaserä ; i se aude gonit de näluca cum curge prin vine. cAutA sä-§i
ca un care doarme. StA cu se intoarse fata la perete,
inimii
la pândä.
Aproape de zia, sleit de incordarea aceasta care sA-i tremure toatä fiinta ca o coardä prea tare atipi. numai, un i amorteala aceasta care tin câteva pe plept cAz ceva greu ca de plumb fAit aspru de aripi privindu-I un vultur negru. Hurmuz ca printr'o negurä minte,
de pradä ca
i se li fluturä, ca o cA vulturul erA nevastä-sa ; ea luase chipul chinueascA, ca sA-1 Bratele i se
vânätä care incepuse a se cerne pe ferestre; i se prinserä a se sbate, a se cu degetele par'd sA sugrume un gât. Pliscul Incovoiat se tot mai pieptul care se se uepliscul vulturului rAnd, bolnavul simtl un ca o cange de otel un figându-i-se urlet de durere, drept in picioare, mijlocul cu párul cätä aiurit, cu fruntea asudatä, cu bratele ridicate; ochii albi, la nevastä-sa care se trezise speriatä, sprijinitA intr'o mânä. Hurmuz cA femeea s'a ridicat sA ia barda ucidä. negre
3
www.dacoromanica.ro
34
1911
genunchi,
se
Se
cu
nile,-cu
lui uria§e,-coada lucie, innältânochii,-izbl du-se, cu barda de-asupra capului, izbl un gemät, ca atunci butuci. Toate se petrecurA de repede, femeea n'avusese vreme sä tipe ; ridicase doar o mânä ne§tire deasupra Hurmuz läsä bratele moi dealungul trupului barda jos, cu puterile sleite; nu din pricina gândului ucisese, ci din pricina incordArei prin care trecuse. seamä bine cA omorâse; gândul acesta tern peste fiinta o mare; o lini§te cum nu mai simtise de mult; o pe care lui o cu comia cu care bea apA un drumet fugii, care-i fulgerä pe uciga§ii, dânsul nu-1 simde nimic acum. Puteau sA-1 Nu se mai sA-1 pue in pentru toatä vieata
puteau
lanturi,
in ocne, lui nu-i mai de nimic; nu se mai acum de dânsa, incredintat cA-i cA ei negre n'au mai barda asupra capului lui. se ziuä. auzi pe vecin deschizând u§a, auzi tu§ind. Simtl cA i-e sete, se apropiä de laitä §i luând o duse la gurA lacom, cu capul rästurnat pe spate, muscu donitei spre grindä. Când picioarele in imitätile cu dosul cojocul, nei Un mai
peste urechi, pasul calului nene Hurmuz?
- Multumesc, bine, räspunse
aproape
pe ulitele pe care sA bage de seamä pe lucesc fiecare dimineatA, ca Intotdeauna, la cheiul Dâmbopicäturi de pe malul apei. vitei, spre piatä o tulbure, cu pete mari, Dâmbovita de gaz. Hala se ca de negura sprinten, ca intinerit, fericit a diminetii. Hurmuz se pomeni In fata rece al zorilor. cum In fata portei de zidurilor mohorâte ale politiei. Hurmuz se fier, ridicä ochii asupra ceasului luminat, care i se prive§te ca un ochiu bänuitor, inträ sA spue cA ucis nevasta. N. N. Beldiceanu. mâinile in buzunar.
luA
www.dacoromanica.ro
ROMÂNI 1912
Zaharia
www.dacoromanica.ro
35
ROMINI 1912
36
NUNT Timbale le sund vioarele; la ca i soarele,
Ochesc la mire smerite.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
87
1912
E mândru mirele tiner
- N'auzi fuduliele? Se
soacra cu
Isonul
ei cuscriele
Ce
Dregând
paharele gu$ele. C. Berariu.
TOAMNA Florile-au pierit din câmp Ca pierdute'n lume Peste lanuri se Cojocei de brume.
Pe la casele din sat harnic Toamna mi C. Cernduti.
www.dacoromanica.ro
FACTORUL Factorul drumul pânä sat in douä ceasuri cea po§ta de trei ori pe s5ptämânä. Rar, colete mari, calul la carioll Incolo, cu gentile de cores-
däsagi. pondentä potrivite Calul flämânzia de a§teptare
curtea oficiului po§tal
de
drumul, când prea la mal, când prea de vale : cum e niai Pe muscel, când frâul slab, pe räzoare tezá fata erbei. Pe urmá rontäind tare greu, n'avea cum scape de care pe limbä. Factorul se uitá la marginea de pädure clopotnita bisericii, tocmai
vale,
semn, prin lucirea fie-
rului alb, sä vie mai de se sculá de cântarea rânCa fie la timp ateodatä piroteala de somn mergeâ cu ochii dunicii din cale. Calul, silindu-se liber, tot o postatie se mai rupá iarba, pe mâncare.
se
deabinele
-
se
frâul Factorul se pintenii : gloabá, cä-i tot mâncá curtea lui Vâlcu ? la marginea satului, pe drumul dinspre ora§. Factorul se obi§nuise sä nu tragá drept la primärie. la poarta lui Vâlcu: - Acasä sunt oamenii, nene Vâlcule? se Omul ii räspundeà la bunä ziva la factor, cum jos cu gentile umplute de Aci erau citatiile dela tribunale, copii de chemare judecatá, tári, molimi grozave,-ve§ti din toatá lumea. rásboaie nu ceteascä, dar audá pe fiu cetindu-i din noutáti dela marginea pämântului.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
39
1912
multä bucurie pe factor de el dela primärie. lar s'o fi - D'un de vreme aduci tot multe prin a lume! tâmplat Dar ce o sä poatä - Se multe, nene sä le pe toate? ar fi vrut sä afle mai multe; ales, doritor de De aceea se
cal,
räsboae, pentrud fusese el rsboiul cu Turcii. Ferici pe factor: ce noroc are el, sä tot ce se petrece pe fata tului.
Factorul calul priponit curte, arund la spinare spre primärie. da ulita satului, din un fior peste lumea care in curtea corn primäriei.
se uitau cu jind la In Femeile se opriau din tors se rugau la Dumnezeu le fi venit scrisoarea a§teptatä, sau trimi§i de bärbatul, plecat balt, dupä mund. Mai pe toate le factorul pe - Nimic, Marito, nimic, azi. Du-te mai a§teaptä. femeia tot nu pled. De unde n'o fi scrisoarea fundul gentii. runcatä acolo, le Sultano, de cinste. Ti-a bobi veste pe drum de hai in primärie! Am un pachet, imi miroasä mie a se adreseazA el altuia, urcandu-se pe de primire, factorul gentile gluNotarul miä cu lumea. Nimeni nu s'ar fi supärat pe el pled, päreri de sau veselie. Cei cari nu primiserä nimic, se cu o vrea Dumnezeu! - Ac, poate poimAine, La intoarcere Safta cinsta cu ce se sä in casA : un ciocan de rachiu, glugä de mere, doud-trei oupare...
-
- Ia maid, ial SA duci
-
Safto! Nu
Safto,
la copii !
zu, cum o
mA
tesc eu de dumneavoasträ !
- Las' cä nu e nici o
Ai dumneata cu ce sä te
mai e o
ii-mi bäiatul militar rog pe dumneata sA-mi aduci scrisorile. Uite
www.dacoromanica.ro
o
te
40
1912
SCRIITORILOR
- Fac tot pentru dumneavoasträ. Asta e datoria mea. Toamna le-a plecat la un regiment de tocmai in Dobrogea. singurul copil Safta nu mai din cA militia nu e ca räsboiul, gloantele chipiul pe la urechi, iti spintecä mantaua colo. Pe il dusese la tren, urcandu-se in vagon, se uitase in nu s'a mai fum de ma§inA. Se mai dar tot sägetau pe el cateodatä capul pieptului.
noduri
La trei zile dupe plecare, stat de dimineatä capul tinzii mul
-
vie factorul,
nu mai
a
din ochi dru-
noi vre-o scrisoare dela Mat...! se
fi
ea factorului, cam cu ru§ine. poarta cea mare, ca sä
calul, inter-
repede :
- Taci, femee, din
Bäiatul nici n'o fi sosit acolo... E drum lung, ce crezi? el, cAtre Trei, patru zile... pe urmä mai merge pe jos. Peste trebuie sA primiti scrisoare. de in däsagii facs'a mai lini§tit torului,
tainä :
- Vezi, maicä,
o scrisoare! nimic. Factorului H A trecut a trecut alta li milA ru§ine sA mai lege calul curtea lui de de altul, 11 a§teptau acum cu lacrimile
ochi omul
- Nimic
se calul in
ca dupA mort la gestul din
Nimic.
pled din po§tA, se la toate scrisoriie cA nu e nici una cu adresa lui el un plan mai demult. Acum, zis
Dimineata
se intrista, Se
la masA
scrie: Cogealac, 22
mei pärinti,
Din mila lui Dumnezeu bine cu serviciul. Am venit
sunt
o duc
Tulcea la regiment i
www.dacoromanica.ro
1912
armd am fdcut patru zile pe jos
41
n'am avid timp
Scrisorile vin anevoe, pe nu mi-au ajuns paralele.
vd scriu. eu
sa-mi mai
vreo
lei, cd mdncarea e rea dela cazan putind, de te scoli de la masa mai ca M'ar o o sd ne dea sd vadd, cum imbracat. cd eu sd md pdzesc de primire, dar sd n'aveti nici o dobitocul ndrdvas. De Crdciun nu-mi dd permisie, poate tocmai de Pasti o sd ne mai vedem AI d-voastä flu, care vA dore§te PETRE N.
Se tot
Bätrâna factorul.
soare
i
se
- Ce zici, omule, vine scrisoarea ?
- Stiu
?
- Ba eu cred sat din
vine. N'ai vAzut pAiajenul Ala s'a IApat. am visat azi-noapte faptori
drept
cA erA se e gata. SA scrisoare
satul de ei. Eu am fiert gAina la masA. doamne, cu
Uite, de eri mi se bate mie geana asta e Factorul dupA cal a fácut semn cA e veste S'a dat pede jos, a geanta, a hârtii, a plicând la Safta,
cul tacticos, uitAndu-se cAnd la
se
e
el de bucuria A cetit scrisoarea tare, a mai luat-o la repetitie
- Turcia, cum ? - Nu! Tulcea. - MA miram eu! Ce sA caute el ac ? Ba o fi,
Mai
- Nu e, nu. Las' cA din
glasul intrerupt:
cAnd. Pe
Turcia? CA doar nu
?
eu.
Factorul n'a putut sA scape a stat la cel mic, din anii trecuti
A spus el cum e prin
www.dacoromanica.ro
A bAut au vorbit despre
oastea tot In
42
SCRIITORILOR
Dobrogea. Cum se
vinul
un ban de zece ocaua,
imbrobodite peste fat... Tocmai erá s piece, se aud pa§i de cisme pe sal. se deschide Petre se prag. Dintru'ntaiu
Turcoaicele
senii au crezut c e vre-o aftare.
Petre d toti spune cum 1-au Indrät ora§, s militia mai aproape, fiindc e singur la printi. S'a incontrat cprar i la la inchisoare, de aceea scris nimic acas. - Ai scris, maic! Tocmai azi am primit dela tine.
- Eu? N'am scris.
-
asta ce e? adaug Vâlcu, Intinzându-i plicul. biatul scrisoarea, o o Intoarce, o rsuce§te. s-i cear o Acesta se grbe§tesä uitä la factor; ar calul la primrie. multumeascá
Safta d biatului scaun la mas spune, fi scris, maic! Tu ai scris, prea
-
acolo! Din
frumos
aceea factorul n'a mai dat prin curtea lui
Safta se mir, c ce s fie,
suprase cu I. Boteni.
www.dacoromanica.ro
SOCIETXTI1 SCRIITORILOR
loan Al.
www.dacoromanica.ro
1912
INTUNERIC PREDOSLOVIE
mi-au venit valurile de amAräciune, care incet, pe sufletul de ? adineauri mi-era bine, glumisem,--§i acum, in träsura care mA la gark mA simteam näpädit de o : de de tot... De sigur, vremea mi-o strecurase suflet picAturä cu picA: frigul umezeala acestei seri cenu§ii de iarnä, lipsitä de lnseninarea a vAntului, care frADe nesimtite,
crengile
Gara cu trepte murdare alunecoase, cu inghesuiala unor oameni gräbiti brutali, numai bine sA umple paharul... de vreme pentru trenul meu. Deocamdat5 pe linia lAngA peron, un expres gata de plecare. luminii vii din vagonul restaurant, a luminii discrete din vagonul de dormit, räsuflarea gravA a locomotivei strAlucitoare, pArere de rAu, cA nu-mi erA
mie sA plec
cu cer senin, cu lucruri frumoase de väzut. elegant, care se urce expres, de mine, se oprl o :
departe, Un cu
- Ce mai - Bine.
?
- Nu te-am mai Era
de mult... Ai
vocii toatä compätimire. Un general, care-§i ordonantä, cam i-ar vorbi. cu tonul cu care spui lucruri nicio lui,
lui un fel de o
Apoi, :
- MA duc prin Italia : Roma, Florenta, Neapole... De-acolo la Monte-Carlo pe urmä la Paris. bunä petrecere bunä.
t)
la un volum de nuvele
schite, care va apare In cursul
www.dacoromanica.ro
an
1912
ALVANAHOL
- Multumesc. un pas spre tren, se
-A propos ! Mai
45
:
de unul care a scris ni§te poezii, nuvele, - nu-mi aduc bine aminte... Tu se
?
- Poate. - Ei bravo !
pare bine. Te Parole d'honneur... expresul pied Intunericul noptii, când cu dânsul pard o parte din mine... Singur, compartimentul friguros, cu lampa afumatd, doream un somn adânc vindecätor, când se deschise sgomot, concetäteanul meu la clantä, ca sä poatä Peste cAteva
ghiu.
de pe pieptul scos când InvingAtor.
lui : de pe umbletul indräznet, cu cu capul In sus, - depe când - cineva, bänue§te cä e un
prin toate e Intemeiatä. Invingätor e, mijloacele care i-au stat la Indemânä, fäcut o situatie ades criticatd, dar mai ades pizmuitä. Dupä ce, Infruntând frigul din vagon, scoase paltonul de pe dânsul, zise, zâmbind cu dispretuitoare compätimire : uitam la tine adineauri... ! de, Mete, cine e de tu ca altii ? nu - Dar cine ti-a spus dumitale plec ?
-
- Cine ? Tu cu ochii care ti se scurgeau dupä nu strigai : pres,-cu adânc când a pornit-o. Doar pe mine!" Era
- E!
de adevArat,
nu duceai jindul
visezi, sä nu te care ai plecat
simteam
ro§esc.
pe mine, azi erai departe de ieftine... Dar ti-a
fericiri niciodatä...
pas ti-au luat-o
vremea când tot! cu
tu stai de fleacuri,
astea haz la o Fiecare trece vieata lui printr'o epocA de astea. Poate eu am rimat vieata mea o strofä... Dar m'am trezit. Am
de nuvele, ca un bäetan de 18 ani... Au
rostul am omul odatä trAe§te mare trebuie fericirea pe care poate i-o deA vieata,-§i m'am vindecat de meteahna m'am la fi având scrisul rostul lui, in alte cu mund serioasd...
www.dacoromanica.ro
46
1912
SCRUTORILOR
cetitori nenumärati, unde un scriitor poate sä träiascA numai din munca lui de scriitor ; dar pácätoasä, cu la sutä de carte, dintre care nici a zecea parte nu cetesc !... Dar ti-am mai vorbit eu de-astea, degeaba... se lungi pe canapea Prietenul täcu, ridicä din umeri sub cäpätâiu. o cu ochii : apoi acum prea târziu...
-
o
mai
:
--...'ai ...'ine luai
o mosie de-Academiei... Nu niciun cuvânt... De mai multe ori spuel are somnul la poruncä, dar sese prietenul crezusem... Acum räsuflarea lui egalä uerätoare adormise frumos, läsându-mä gândurilor pe care le sädiserä vorbele lui, sufletu-mi pentru asemenea saduri... mä gândeam : Nu cumva a avut are dreptate ? e. Toatä vieata e un Toate vietuitoarele se luptä aprig, se luptä preget, ca câstige un mai prielnic la masa viedin care va sä scoti e o singurä lume o cu sträsnicie toatä fericirea cu putintä. se merge, poate, in Inclinare care vitejia pas cu rostul lumii... lupta vietii, e o släbiciune care te face sä in urmä, invins nu cumva arta sunt desertäciuni ca toate strivit... desertAciunile ?..."
Mi se
cä vântul care acum ferestre, mea, urlând a pustiu... Cu o astfel de stare sufleteascd m'am coborât sä-mi pär statue de incrucisare, care trenul se teva minute. Restaurantul gol. Numai colo, la masa de sobä, un cäpitan de infanterie, cu tâmplele albe, cu Desfäcând pachecapul rezemat palmä, pe
tul de tigri, mä uitam la el la o
cäpitan
:
de
imprejuräri nenorocite ? ori un Invins ?... Bäiatul care-mi adusese mä numele, mai doresc ceva. La numelui meu, cApitanul se - apoi ridicându-se, codi câteva piul
mânä
De ce o fi rämas
? Vitios ? märginit ? ori
blândetä :
- Dumneavoastra sunteti scriitorul ?
www.dacoromanica.ro
pomenindu-mi
lung la mine, se spre mine cu chi-
1912
ALWANANUL BOCIRTÄTII
47
- Da. multumesc pentru ceasurile de - A! dati-mi voe ricire pe care ni le-ati procurat mie familiei mele, in vacanta masa, foarte bine... Seara, trecutä... Am o fatä care din cartea dumneavoasträ... Ne-ati produs o multumire... ne Ce bine o le park când le-oiu spune v'am cunoscut ! - Domnule capitan, sunt foarte de omagiul... am apucat sä a trebuit sä ies repede, sä nu pierd trenul care pornise. am apucat sä cäpitanului, pe care nu cum chiamä, pe care nu väzut nkiodata, dar pe care niciodata nu-1 voi Acum,
vagon, privind somnul al prietenului, gândeam la glasul al cäpitanului la vorbele lui, vi-mi zicearn : Va sä am dus un strop de fericire casa Câteva clipe i-am fäcut sä uite propriile nefericiri sä se duio§eze deale altora... Are o fatä care cete§te bine... Seara masä... desigur In sufragerie, dupä ce s'au adunat tacamurile frimiturile... Un cerc mare de jos, care familie, ceva cat
un cerc mai mic sus pe tavan... Desigur prâslea cere cäpitanul
dojene§te
degetul arätätor ridi-
Puiule, ti-am spus : cete§te Lenuta, sä stai cuminte". Un strop de fericire am dus eu casa :
!
Nu cum s'a urmat Inläntuirea gândurilor dar peste vreme imi venei sä-rni scutur prietenul, sä-1 trezesc sä-i strig : Nu, nu e numai o fiintä care se na§te, mänâncä, doarme, se moare, ca toate celelalte vietuitoare nu e numai o fiintä care cu §iretenie ori cu brutalitate, strivind pe altii, cautá cucereascá un la ospätul vietii... Omul e o fiintä, care e mai putin pentru dar, spre deosebire de toate celelalte vietuitoare, ca aceastä a cu care a fost häräzit, sä cuprindä o mai mare parte a lumii pe care -o fiintä care, cu bezna de ceastä scântee de dumnezeire, cautä sä impresoarä... Nu, nu e o zädärnicie ca de urmäre§te firea toate zadärniciile. e scopul pe dela Inceputul Inceputului, de vreme ce, lungul lant vietuitoarelor pânä la deosebirea de cäpetenie dela una la
www.dacoromanica.ro
48
ALMANAHOL SOCIETITII SCRIITORILOR
1912
alta, a fost
de pricepere... oameni, cine face fala podoaba omenirii, nn sunt cei ce s'au Infruptat cu bel§ug din bunurile lume§ti, ci acei care au putut cuprinde mintea o mai mare parte a lumii In care au trAit,-acei care au cAutat sA dezveleascA tainele lumii... uneori cu vietii nu, asta nu e o zAdArnicie ca toate zAdarniciile. Artistul ajutA sporului de pricepere. Admiratia, ori induio§area pen-
tru suferintile altora, aduc omului lepadarea de sine, dezrobirea mintii de cele prea pAmânte§ti. Ridicandu-mA
picioare, am dat cu ochii de harta
in päretele vagonului,.§i mi-am adus aminte de cuvintele acum lini§tit : tarA ticaloasä"... prietenului, care - Nu, am : tarä mick nouA, de prefaceri... Cererile de dreptate, care-i rAsunä dela un capät la dovedesc cA se treze§te... mai puternic, mai temeiu al acestor cereri nu e numai alinarea durerii pe care o aduce unui codru mai mare de mai multi ci e cA la adäpostul dreptAtii, vor puteä sä se ridice spre luminä spre adevär, cA din randurile minti luminoase, care sA fie nostru, Implinirea chemärii lui pe lume... Harta asta portretul tärii mele, Araga mea". vor
Imi
neamului
mangâiu...
atunci spre a lui Dumnezeu de inseninarea supe care mi-o aduses'e, sub albe,-läsandu-mä unei vechi metehne, m'am trezit cuvinte pe ritmul trenului: ...raza de lumina... care inseninä... suflet mohorat... Lacrämile mele
Prefä-le 'n märgele SA fac dragei mele la
loan Al.
www.dacoromanica.ro
AGHIOTANTUL Fugaru-le al meu, tu te zbuciumi te miri cd clatin scard! Tu crezi cd mi-e de timpul pierdut? Vai nu, ci de mine cd-s Atunci la plecare pldnsesem tus-trei mama, ei
De-o parte
de-alta de
Std 'n poartd la drum
vorbed 'ncetinel,
zicdndu-mi
frate mai mare Voi singuri ai mumei pe
de el,
el e mort departe de-ai par'cd-mi tot sund cum Dar eu alergam, la prin vdi, S'ajung cu porunca la vreme. Muscase cu gura
de chin
sa De Ludndu-1 La
sdu
'nchegat cu mi-1 duse-i apoi
sub poala pe gene lipitul crunte-ale 4
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
'ncet ridicdndu-1 de spate pufin
la gura Sd prindd din
vr'un picur de vin
Dar moale azut-a iarbd smulgdnd i-am föcut tristd fu vorba ce-mi spuse, nu ce-ap face dintdiu, Dar calul aminte-mi aduse Cd nu Sd-I vdd la reintoarcere Vai, frate, murind, de oftai, Ori poate de mine cd-s fiard?
-
La 'ntoarcere-mi spuse Mai scurt,
un drum pi-a
de iatd-m' acum Departe de poala pddurii,
Departe de unul ce-apteapa 'n
ochii
sbate,
Departe de unul ce poate-a de nevrednicu-i frate? Fugara-le al meu, tu te sbuciumi cdnd te-am bötut eu pe tine? Dar blöstdmul 'nceput plata cea jalnia-mi vine ! mi-e greu Nu 'n fafa ta, Doamne, cd ce 'n apasd: Dar mamei, eu mamei, de fratele
Ce-oiu spune eu mamei George Co§buc.
www.dacoromanica.ro
BCRIITORILOR
1912
St. O. losif, D. Goga, Victor
www.dacoromanica.ro
51
AGMENTE SIMPLICITATEA
Mi s'a fäcut odatä un cap de acuzatie, cä, vorbind despre poeziile unei tinere scriitoare, fi numit numai simple'. Voi räspunde la aceastä observare, cum scriitorii, de tegorie ar fi, sunt datori tinä la calitatea asta, numitä simplicitate". literaturA a fi concis ara scrie in fel, ca fiecare ratiunea sa. Simplicitatea este mai mult o cestiune datoria de de procedurä asezarea gandurilor a simtirei, les artist este de a se face rang al fiedrui scriitor cele mai ascunse intimitäti ale personalitätii sale. In imprejurärile de astäzi, and, cu lupta In contra de cuvinte in vers Ingrämädirile de vorbe goale sumanifestärile tale litot mai däinuiesc, a fi simplu inläntuirea terare un merit. Astäzi fraza curatA a gandurilor, sunt cei mai bineveniti acei scriitori, cari
A fi simplu
monic, rostul
artä
a
numai Ceeace cerem artistului In rAnd este: sA destepte efecte mari cu mijloace simple. Stilul lui sA fie sobru, forma lui fie logica lui se poate de abatere dela aceste il face greoi, manierat, confuz zädärniceste scopul operei. Intrebati-vä de ce nu se mai Paradisul pierdut" din literatura astäzi Mesiada" manA ? De ce s'a uitat seria de poeti emfatici ; de ce sunä ? uneori a de nesincer nota prea potriva datoriei cAtre simplicitate. schimb de ce nu pier minunatele din poezia popularä ? De ce poetii, cari au introdus forma subtilä simplä din popor, sunt cei poeti ? De ce de pildä Heine, cel injurat de
www.dacoromanica.ro
SCRIESORILOR ROMANI 1912
germani, este pururea neprefAcut In cantecele sale pe toatä intinderea germanä ? Fiinda toate cazurile acestea avem de-a face cu simplicitatea cea mai consecventä. *'apoi... mai ales este vorba de scriitoare Astäzi epoca malacoavelor a crinolinelor este de mult rafemeia modernä tinde sä se dezbrace de zorzoane, finarea gustului ei se caracteriseazä tocmai prin introducerea naspui, turaletei toate, poate sä se simtä o poetä umilitä, poate ca o laudä, cA versurile ei sunt simple" ? Vai de noi, cu lumea ! Pare cA n'ar fi auzit lumea de Eleonora Duse de Agnes Sorma, tragediane de azi, cum se trudesc ele se poate de simple pe scenA de naturale rolurile cautä, cu sA pArAparada de vorbe patetice de acum Pare-cA nu s'ar fi aflat nimic pe la noi de renumita Ellen Key, care conferintele, fäcute centrele Europei, a cerut femeii talentate de toate simplicitatea cea mai
GUSTUL SA
toate : la gustul
mai de aproape la acest tiran, care hotäre§te literaturä, la singurul suveran infalibil,
cele mai complicate, cea mai se sfarde puterea convingátoare a gustului. El singur toate, el este arbitrul cel mai competent, el determinA progrese curente. Gustul este o cu care te talent ca oricare altul, pe care mo§tene§ti sA-1 cultivi dezvolti cursul vremii. sufleteascä de a prinde este acea sigur armonie de pede de de manifestärile firei ale vietii omene§ti, de a-ti da seama cu rintä de tot ce-ti atinge mai pläcut simturile face vieata mai frumoasä.
mai mult sau mai Un de gust, un artist, poate fi confundat cu omul de Ratiunea rece, nu poate niciodatä sA ori
calitate, el nu va de vointa
de
puterea gustului, care-ti oferä s'ar cineva numai cäci impresiile din afarä nu artificial adunate, ale fiecAruia.
www.dacoromanica.ro
54
SOCIETITII SCRIITORILOR
1912
In potriva acestui adevär, se mult la noi. Un oarecare culturd, superficiald, sau mai mult chiar, se crede mai chernat sä dea directiuni literare estetice. Lipsit a totul de putinta de a se impresiona de regule fixe, frumosul pe cale fireascä, el se conduce mai norme stabilite de altii, sau gustul priceperea cu neIncetatá frazeologie dibuiri de-a oarba. Arta selectiondrii precise este de judecätori, cari se strecoarä coada fiecärei reviste. iau asupra public
din improvizati lipsiti de gust anevoioasa sarcinä de a se lace mijlocitori ei uitá cä datoria este sä cdut numai
frumosul In toate a-1 cetitorilor. In schimb prin oferitä cu toptanul, numai de unei ambitii proaste de a se prin lipsa de finete nuante In de a ceva, ei corup numai notiunile de bine frumos. literaturd e un belsug de productie, ca astäzi, mijlocitorii ace§tia sterpi, sunt totdeauna o primejdie pervertitoare pentru gustul public. mare Singura noasträ este publicul poponostru care din firea sa este Inzestrat cu destul bun simt,
pentru a nu sä i se falsifice gustul. Neamul nostru vede§te foarte multä pentru artä frumos genere. In dragostea lui pentru naturä traditii legendare, precum pentru ; In simtul lui pentru forme pentru tot ce de mod artise curat ; cunoscuta-i ; toatä firea lui date toate tic costumele dela acele elemente, cari, fie ele uneori de primitive, poartä in sine timbrul gustului ales vor servi vecinic ca izvoare de a artelor a curentelor literare.
Chen&
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRITORILOR ROMANI 1912
55
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR
1912
PATIMILE SE TREZESC... Trecuse de miezul noptii,
lui
nu-i venea
noaptea cea de Mai, parfucare u§or ramurile inflorite ale matä de adierea Ca aceia nu i se mai din lungul intalneascä perechi de care nesinchisandu-se de el, nisipul alb al aleelor, pätat ici colo de umbrele pätate ale boschetelor de liliac meri§or. fäcut ca fiecare boschet adäposteascä taina unei iubiri. Tot aerul de iubirei. Numai lui nu-i optise nimeni. acasä,
prea
www.dacoromanica.ro
ALMÁNAHUL
BCRIITORILOR
1912
ca alte seri, nu-i nimeni cuvinte de prindea un Mai stingher, cu liber, cu u pustiu. La Intorsátura unei lui de iubire, suro pereche care tocmai se pregátea de De tul unui spilcuit se atârnase bratele-i albe o fatá sprinalb, cu albi, ciorapii albi. De sub albá de dantele i läcrämioare, se desfäcuse o coadä care se jos, cu undulärile lene§e ale unei spinär de pisicä. i
seara
o
se uit cu
la haina lui de asemänându-se el singur unui de práválie, in timpul când face slujba. Cärei femei vie gustul se aproprie de ?!... Se stinse de odatä lumina electricä, cu ea se stini de iubire, numai privighetoarei, care nu acum, se distingä. se pe band, nu cu la odihnä, dar nu supere, cu nisipului, adâncä a noptei. Semnalul unui gardist, se ridice. Tocmai atunci se o pereche cea din pereche: Un ungurean voinic, cu la de mijloc, §optindu-i cuvinte ademenitoare. pe färä sá-1 bage erau de adânciti dragostea Urmärindu-i cu ochii pânä ce-i pierd din vedere Vin-
-
Se spre ora§, pe ni§te strázi läturalnice pe care le miná mai mult rásfrângerile lunei deck becurile palide ale felinarelor. Mai la fiecare fereastrá luminatä Vintilá o privire aprinsä de dorinta nepotolitä, par'd sä prin deasä a storului sä surprindä o femeie-or cum fi-desbräcându-se patul ei. Când dela ferestre se luminile, Vintilä se
spre centrul ora§ului. luminat. Trecátorii intárziati, se
Bulevardul
de pe la chefuri. Vintilä o familie de nemti vorbind la laltä cu fetele aprinse de focul halbelor lui Bragadiru sau ale alt fabricant de veselie. Se uitä cu jind la un neamt voinic vesel, cu fata cu mustätile rotunde, care cu glumele lui värat nemte§ti, tresalte de sânurile celor nem-
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
1912
toaice atârnate de bratele lui, tinere, frumoase, päreau se gäsesc la bratul cavalerului Vintilä se pa§i de grupul vesel, din §oldurile, crescute ca cozonaci proaspeti, ale din dreapta. La urmä aruncând o privire de invidie la ceafa gräa neamtului, la dreapta pe o de räu luminatd,
par'd ar fi fäcut parte dintr'o mahala retrasá. Nu se depärtase
gräbit ale perechi de mult, deodatä deosebi un ghete femee§ti. ochii, Inaintând pe celälat trotuar undularea a fuste. Repede strada, când ajunse dreptul se Acela§i lucru necunoscuta. o sau unui nefericit totu§i n'avea pälärie. Cum luna se acoperise de un pretuiascä fata necunoscutei. nu putú Totu§i, strälucirea ochilor, gestul ei putin de§u,chiat modul cum pronunta, se vedeâ bine putin tel
nor
ametitä.
Asta nu
; din
Vintilä
Daradä o la el acasä. Femeia primi pornirä amândoi. se ajungea la o ea trebuia rämânea nehotärItä ca când ar fi chibzuit trebuia meargä sau nu. o prindea de brat o trägea dupe el tot felul de fägädueli. Cu simtea mai atingerea bratului, cu turn de necaz ce
muerea asta de tot se opria la fiecare cotiturä... se oprl lovindu-1 cu un gest peste bordul päldriei, zise cu voce !... da tu e§ti o gestul ei prostesc Cu tot dezgustul pe care tare de brat silinvorbele ei supärätoare, Vintilä o strânse s'o asigure de§l du-se din rdsputeri dovedeascä din
-
nu e om de se apropiard la stânga, Vintilä cu dela colt era luminatä. Ba se auzeau frânturi de cântece acorduri de vioare. Vintilä treacä repede pe dinaintea dar tocmai de bäutori veseli. In ceea, e§ia o câteva galoane de militari. opintiri,
nu
de strada lui. Dar
trebuirä
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
de oameni pe care de obiceiu prin zise La Comp let". Necunoscuta cum mase ca ochii la ei... Vintilä vru s'o dar par'd se Infipsese In Erau un
localurile
- Nu merg, domnule, nu merg! Ce vrei ? Cu de-a sila Atunci se desfAc din de
Se
infruntAtorbastonul,
un spanatec, cu privirea cu päläria pe ceafá,
:
- Da ce-i aici!... Ce-i cu femeia asta
-
Unde o zise:
bratul femeei,
nu-i mergem
tarziu!... Dar ea se smuci cu putere, umärul spAnatecului, sä se - Nu mä lasá pacer.. Vrea pe sus!... Unul din bandá care se depärtase, strigä spanateului:
- Da
Nici nu ochi izbucni :
dracului!... sA
Cu un gest scurt,
- A! ha! violontare cu fortal... spre marea uimire a lui Vintilä,
päläria
te-am prins!... fluere dintr'un
Indatä räsunä pavagiul de un sgomot de cisme, un cogemete gäligan de sergent se apropiä, strigand: domnule gent". Spanatecul
porunci:
Umflä-i!...
se impotriveascA, dar privivru mai rea agentului pornit pe scandal graba care gardistul sä-§i arate zelul, pled o a§tepte cu acestei nepläcute averituri. Ajuns la comisariat, fu bägat, multA abia luminatä, care drept n'avea cele douA de lemn, rezemate de dunga unsuroasA a peretelui care servea de spätar. se pe o band. Nu singur. alti Chiar pe banca pe care nu de parte, un gabond. Era vestá cu picioarele goale. Pe band din au tanguindu-se doui olteni, din fata pA co§urile vagii car', fu a de dimineatä. seserA
www.dacoromanica.ro
60
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
de
era
nid nu
noscuta lui,
de
nici nu se mai la la intrare, agentul o
luase cu el
de
o
se simtea Nu stare usuce doarea pe frunte... ce se de enervare, fu dus biuroul comisarului. biuroului stetea lungit pe o canapea, vorbind natecului care putin mai departe. Cum pe incep ameninte din : individul domnule comisar!... A vrut abuzeze de o femeie un pot sä zic...
-
zici comisarul cu mult interes. domnul are astfel de obiceiuri... A, da... El sä lie monstrul din Matasaru. Eu, eu?... Strada Matasaru ! mirat de spaimä simtind cum un väl de ardea obrazul. Spanatecul se la el cu : - Un
Va
te noi cine - »Nu te mai acum nerusinatule! !" De indignare lui Vintilä veni ochi. venea Drept cine luati? Eu sunt absolvent de le strige
teza, o lucrare despre care
universitate ! In
sunt sigur
se va toate ziarele!" Dar simtind fi lucrarea, fatä de Comisarul ordonä sA fie confrnntat victima din Matasaru. inträ o ca de vre-o ani, un cap de päpuse, luminat de doui ochi negri, mari inteligenti. De sub Tochita-i de cute, esiau pulpe subtiri care se simleau fragede in ciorapii lungi, de coloarea
- Poftim madamo ! la craiul Ala din colt Fetita se cu privirea, se pe
comisarul.-DA-te mai aproape spune-mi dacA ?
spre Vintilä, dar
- Nu-1 cunosc.
- Cum nu-1 natecul
-
?! Uite-te bine la
o
spä-
paecA de räspunsul sA se mai uite, :
cunosc... Acela bine gras de tot! Comisarul nemultumit de confruntare, o trimise de acolo.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR ROMANI 1912
61
fetita se pe spanatecul o clitinand din cap. Fu adusi cealalti victimä". Lui intre pe de ru§ine de buze, privind proste§te toate Acum s'o vadA bine. Fata-i dar o vestejise. Se ci nu de mult timp veniti dela cu toati grija ce pusese casi ori§eanci. ceru si arate cum s'a ea se drept ochii duse la si impiedice izbucnirea Cum privirea a comisarului, se potoll cepu si impotriva lui - M'a luat Eu duceam Noroc c'a venit domnu m'a scipat... zise lui Comisarul din cap, femeie, femeie nu ti-a fost ru§ine te de trAiasci. nenorocitä care ca - Da, din greu muncesc se femeea In acea inträ un subcomisar. Cum dädu ochii de pe
cu ochii
-
ea,
:
:
- Nu ti-e ru§ine !... o
Subcomisarul prinse a
pe
ai ajuns !... comisarul cam mirat ? :
- Cum dracu si n'o cunosc dacA e dela mine din ! Tot
tire.
!
comisarul sArl de pe canapea s'o peste fatA, sete ca ar fi pus pe un care ar fi avut de o socotealä veche. Cu toatä supkarea pe care i-o pricinuise aceasti femeie, ar Vintilä se inimei lui aceia putere, ar fi ajutorul nenorocitei, ca s'o scoatä din Cu
ploaia grea de pumni a comisar. inimei, ca si nu mai vadA. Comisarul mai furia, dete ordin s'o scoatä pe din pricina i se turburase somnul. Ala e vinovat- se amested spanatecul,
www.dacoromanica.ro
pe
62
ALMANAHUL SOCIETITII SCRIITOBILOR
1912
din cap cu o compätimire batjocoritoare comisarul vorbl vinovatului :
- Vai de capul
!... Acu, ce
fac
tine ? Zurbagiule!..
de o sudoare rece. tr'un moment de desnädejde, erá sä izbucneascä, dar se Vintilä
simtl fruntea
din buzele-i care tremurau u§or, nu se strecurä nicio vorbá, niciun sunet. ca unui punga§, cu un gest iertätor Dupä ce-i fäcu trimise sä se plimbe. comisarul RAmase cu capul plecat,
Soväind,
aerul
ie§1
a ploaie. Alergá aproape cu obrajii aprin§i, niciun de räzbunare. alt tel s'ajungä mai repede acasä. acolo, Intuneric, färä sä se mai dezbrace se arunce in pat, capul in perne, plângä, va spála ce umilinta cu lacrämile pe d'abia le mai pute stavill. La o cotiturä, bätaia slabá a lurninei unui felinar, recunoscu cum se obositä, silueta unei femei. indure pe datä. Era nenorocita ceea pentru care a fost de dureroasá umilire. vene sä se la ea ind-o cu putere de umeri, sä-i ceará socotealá : Ce ti-am
? De ce m'ai trimes pe mâna acelor oameni !
ti-ai
luat räsplata! trecu pe lângä dânsa repede ca prin dreptul unui focar de boale molipsitoare. Nu ajunse departe, când deodatá oprindu-se, rämase nehotárit, pe marginea trotuarului... piaturä mare de ploaie atinse mâna, alta obrazul, du-i se Da el rámase locului. Femeia mijlocul sträzei, calcând drept in ca o lunatecä. Cu nervii Incordati peste másurá, cu capul aprins, Vintilä o pândeá se repezi, atinânpe o Cu ochii aprin§i de o lucire cu spaimä, gata sä du-i, pe nesimtite, calea. Ea se trase aplecându-se spre strige. Da el o apucase bini§or de brat stäruitor, de lacrimi lovituri, obrazul ei pe cuvinfe care o
par'd luati din urmä, plecarä Impreunä, desimea ploaiei care se din ce
repede intunericul In ce mai rau...
Al. Cazaban.
www.dacoromanica.ro
63
SOCIETITII SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
PIATRA LUI Pornim dela nästirea Agapia-Vale spre Agapia-Deal. cArare
m until
nele. Se poteca prin desi§ul ecos, când la dreap
ta când la stânga, o supune câte un maidan, o
o tine dar rarea dibue mereu trece peste trunchiuri groase,
la lumini§. Nu duce Inväluitä de soare,
inträ In deasä
se Mergem noi ce
gem, când pe la o vreme, - se mai lärgise poteca, - räsare pe dreapta, sub gura de luminä, o ; pe mare, rotundä. Pare cä e o teastä mari : Piatra lui Aron". Tot ad, latä se nim cä aceastä piaträ a slujit ca aghiazmatar, pentru Agapia din deal, multe veacuri.
Dedesubt mai scrie ceva, scrie o poveste veche, de acum bine, scrie despre Aron când treisute de bletandru venise ca frate" la mänästirea Agapia. Ad sä-1 säu adusese staret carte, cu sä-1 facA pe el firea lui Aron nu prea se rânduiala mänästirii. Nepotul erâ la artägos ii-i cam sA umble pe unde straele Invoiau... *) Din care va apare curând: din Bucovina Valea Dornii.
Peste Dorna",- note
www.dacoromanica.ro
64
SCRUTORILOR
1912
un schit de maici, Nu departe de Agapia se mäicute alese pe spranceanä, - toate de boieri. Fratele Aron ad vacul. cutau la vecernie, - nu la utrenie,-tot La liturghie,-a§i§derea Simte tare evlavios, - §i-1 coco§ului, noapte, aproape de locul Pe la se mântuise numai ce-1 vede pe Aron ie§ind din ograda schitului. Nici una nici douä, staretul pe nepot la trage o de btaie, sorä cu moartea... Fie de ru§ine, fie cä n'a putut altfel sä-§i räsbune pe cum a de sub lui, nici c'a mai dat pela mänäspierdut urma. Nu s'a mai tire. A luat-o rasna prin munti auzit nimic despre fratele Aron. fäcut de petrecanie, zi-
-
ceau cälugärii, Siloam
tare inchis
nästirii, cu sufletul peste zilele lui din urmä.
mai mult bätranetea Intre zidurile mäde ru§inea ce-o aruncase nepotu-säu *
*
*
cu nevoile cu greutätile vremii tam. Plecase dela Domnie Petru Schiopul, Domnitorul cel mai bun cu multä de carte. Plecase cel blajin cu boerii, milostiv cu säracii, Inzesträtorul drag tári. Dar dupä vreme bunk vine dupä
trecut
de
In
ploaie, cu furtunä". Jalete cumplite ies din gura norodului, Domnul nou, trimis dela Tarigrad, a birurile, punând de de däri ; vitele din bätätura oamenilor le nevestele asemenea, pe fete le ru§ineazä; boerii le verile. Se sodom, spre cer, blestemele poporului asuprit batjocorit. Siloam
bejenia care pe gänä capul ofteaa... S'a ridicat soarele de
zilele. Auzise Inaltä ochii spre
el de de sus,
suliti pe cer. Ziva e frumoasä Se isprävise leturghia and, poarta dinainte,-cu mantaua mänstirii, se oprl o ceatä de aläreti. peste umär, prinsä bumb strälucitor sub cu fir de aur, presärat cu margäritare. negrul, iese din chilie de - Ei, ce nu sculat trântorilor ! glasul cäläretului din frunte. codrul
de
-
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
65
cu greu picioarele.
spre negrului desfAcii mantaua la piept,
Staretul
scumpeturile
soare.
vine Domnul cumpátul :
Siloam
?!
- Cum m'ajutá puterile!... Cáläretul se cu pátrundere la staret. Când se apropie mai mult se incruntä.
- 5tii cine sunt
-
?!...
Domnul pintenii coastele calului. nu-1 cuno§ti!...
el
- Dal... Domnul
nu-§i ridicá ochii. mai crunt.
- Domnul tärii,... da.... Aron Vod5,... Siloam sprâncenele stufoase, deschise ochii mari, tremure barba.
- Aron!... tu!...
bratele.
- Eu, pribegitul,-se
mai mult Vodá,-Aron, ne-
descultul,... da,... el... Domnul... Siloam
cu ochii la nepot.
in jos,
Domnitorul incet
cuno§ti acum ?!...
dintii :
- Am indurat ca un dine, am räbdat
chinuri, am slujit
mult... am fost mic,... azi... Mo§u1
bratele.
- Aron - Sunt VodA!... Piei de
mine,
cu nouA suflete
Apoi Intorcând capul: - Potcoavá cu Lungu!... Voastrá, räspunserä dela spate doi albi. ghidani, pe - La butuc,... cincizeci de bete pe tälpi, mai retezati nitel din barbä,... cam la piele"... din gete, printre dinti. fruntea un lar de sub bobul de mei. lacrimä mai gene musti o
-
Arma§ii
Vodá : 5
www.dacoromanica.ro
66
ROMANI 1912
ALMANARUL
- Stati cä n'am isprivit!
s'o iutl soarele, sä-I desmiere, colo pe täpsor, pielea goalä, sä-1 ungeti unde bat mai mult. Sä-1 ciugule numai pânä'n seará bräcati
gAngäniile!...
Dupä câteva
- Si-apoi voi
ce mai e de fäcut!... Voasträ!... ridicarä armasii mâinile la
Prea bine
arund ochii peste ceatä - Sä mergem, cä se aud cornurile celorlalti vânätori. Tu Domnitorul sumuti negrului
condeiul de fier,
logofete Stroici,
veste mare, pe o
aci
trap. Vodá cu capului
scrii
ai
pädure!...
ridicat deasupra
multumit, mai svârH o privire spre
:
- Voi
jumuliti cucuvaia searä!... Ati Inteles, Mária Voasträ!... ...S'a ceata pádure. Potcoavä cu Lungä se
unul la altul par'cä se indeamnä care Sunt vechi meseria asta, n'au in cap au väzut lesinati sub ciomegele nu nici ridice ochii spre chipul alb blând. Dar porunca Domnitorului, e poruncä. n'o unde le stä picioarele le va capul. Desfácurä butucul. a cu ochii pämânt. Cum e barba, i s'a obrazul. Asteaptá picioare. Pe drumusorul din vale goneste galop, un aläret. E port impärätesc. Cum ajunse, calul, numai spume, opri
- Domnitorul n'a fost pe aici? prinde el cuvântul, zorit.
- Fost!
scurt Potcoavä.
- Si'ncotro a apucat?...
- La deal!
-- Sunt trimis dela Tarigrad!... Lungu,
cum
din fire,
:
ce-i porunca?!
cartea, cu mazilirea
Domnitorului... tul,
Lungu butucul din mânä. Lui Potcoavä amândoi holbará ochii, sub fruntea Incretitä. lung, ridicá privirile spre
www.dacoromanica.ro
aluned izbucnl
SCRIITORILOR
- Doamne,...
1912
67
tärii *
*
*
S'a säpat povestea In piatrá, - se zice chiar locul unde a bätut unchiul pe nepot, - s'a pästrat multä vreme, In timpurile mai nouä, când s'a gäsit o blestematä a ras toate slovele. La 1867, cu prilejul cercetärii acestor locuri de dtre M. Sa Regele Carol I, - - s'a säpat din nou povestea pietrei, mai pe Chiru-Nanov.
www.dacoromanica.ro
68
ALMANARUL SOCIETATH ECRUTORILOR ROMANI 1912
Frumoasa mea de-acum sunt ostenit De tine i de mine, vrei, te du bine de uita ca-ai venit.
e prea infinit In ochii 'n sufletu-mi prea ruine, Inc& atunci privesc in tine simt mai mic mai de tot ce mi-ai unui in cale ;
Precum
Ce mi-ar
Dar
din ghiara lut Satan
Ce,
Mi-a fost o
'n pielea tale, cel mai drag tiran !.. N. Davidescu.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR ROMANI 1912
GEORGE
69
DIAMANDY
- AUTOBIOGRAF1E -
la 27 Fevruarie 1867.-Cursul primar 1-am M'am näscut am suferit de la 9 5 fäcut tot In Barlad.-Dela am stat aproape am plecat Franta In acest paludism la Institutele Unite la mare. - Cursul secundar 1-am ani la Paris - Am fost un de unde am cAptat reumatism din
- Am luat de cursurile elev mediocru, cetind mult mai mult prin bunavointa profesorilor, deck prin calaureatul la la candidatului.-Inainte de bacalaureat, am scris la ,Contimporanul" lost voluntar In artilebacalaureat ziare socialiste. urma unor farse din patru am plecat de
www.dacoromanica.ro
70
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
1912
-pe care le consideram ca
regude spirit-Maiorul J. la grajd deck un voluntar In bauncle din primele zile - Am trecut apoi la Regimentul 7 am avut conflicte cu M. care In nu solda. - Lucrul a ajuns de departe decedatul cäpitan le ordin sola declarat v'a trimite la Galata va datilor sä ca - RAspunsul dat Cäpitanului nu de naturA sA Intemeeze raporturile dintre noi astfel am fäcut un serviciu de un an In de voluntariatului, cApitanul, cA m'am civil la o particularä m'a pus la In luna Fevruarie. - Carcera neavând nid lat, spunAndu-mi
ferestre, am Am plecat
un
pneumonie.
la Paris, am studiat Dreptul foarte prost, cA patru ani am luat jumätate de licentä la Paris, dupA alti patru an! ceatimpul acesta am ales membru coresponla dent al Societätii de Antropologie din Paris am scris la urmAtoarele reviste
ziare:
L'Art Social, Le Socialiste, La Petite Republique, La tropologie, La Justice, Le Journal, La Republique de Marseille, La Bataille. reviste marxiste in Franta ,L'Ere Am fost Directorul Nouvelle" la care au colaborat Lafargue, Millerand, Turnot, Fournier, alti ai socialiste din Franta din lumea internationalä, precum literatorl din Montmartre.-Am fost foarte de aproape amestecat mi§carea socialistä din Franta, cu priemei dela Paris : lancu Alexandru Radovici, Procopiu, Al. Säulescu, D-r Al. SlAtineanu, Manny, D. C. Garoflide, Dr. mescu, D. Voinov, C. Crupensky, Emile RacovitA, Dr. Solacolu, Am Infiintat impreunä cu deputat - Alfred Bonnet Zevaes, cerc al Studentimil Socialiste. - Am prezidat congres international al Studentilor la Bruxelles, apoi, cu Emile Racovitä, am fost delegat la congresul International din Zürich. Intorcându-mä In tarA pentru luni, am stat timp mai ca prim redactor al ziarului Lumea NouA" al director delegat I. Nädejde. In grave asupra partidului Socia-
-
list -
de räscoalele din Oltenia - m'am retras din aceastä orga-
dupä aceea, am unor nenorociri familiare, apoi nizatie.
la Paris ; m'am intors din cauza
cu o bunä parte din prietenii dirt citati am intrat In rindurile partidului liberal, unde am jucat un cele mai mute solidar aceasta cu multi dintre prietinii Dar despre politicA sA nu vorbim. In timpul räscoalelor am atins de o infectioasá, in urma mor aproape de 6 ori fiece an. Vieata sedentarä de boalä, m'a la scris astfel de exasperat de boalä am co-
www.dacoromanica.ro
71
ÄLYANAHUL SOCISTITII SCRIITORILOR ROMANI 1912
la Viitorul".-In 1910 am Revista dupä ani.-Am scris Bestia care desi fusese cetitä de Comitetul cu mare greutate s'a jucat de 7 laborat la Vointa
Democratiei Romane, care a
cu elogil de
Lecturä Teatrului National, Tot azi d-nul L BrAtescu-Voinesti, just, nu binevoitor. - Am depus o
care spre desnädejdea mea are elogios al Domnilor Jacques Negruzzi
-un director
ea la pasivul
un raport foarte putinä
Zamfirescu,
Domnul Marin Simionescu Ramniceanu, care aflu e jat de Domnul Reinhardt la teatrul un contract la Berlin cu a Domnul o agentie pentru reprezentarea a piese ale mele; D'Argent, reprezentantul Societätii Dramatici din Paris mi-a Bestia pentru o scenA parisianä. latA vanitatea mea satisfäcutA. Sunt membru al ,Societätii Scriitorilor pentru moment presedinte al ,SocietAtii Autorilor Dramatici'. Ce am de ? scrie In un ziar, cAd nu leleg scriu deck conform credintii mele, scrie teatru.-Am o aproape terminatä ,Fecioara din Soveja una sau
.
Astept primAvara ca pe Spargeval tru mal treaba Doctorilor.
pot
o comedie.
G. Diamandy.
www.dacoromanica.ro
pen-
PASTILE MELE o sinintunecatul trecut al fiintei Din zbuciumatul gurä särbätoare strabate veacurile, binecuvântatä in toate limbile, luminoasa primAvarà. Nu a fost toate unghiurile: vecinica de oameni, de de räzletit sau sau de ucenici ale omenirei, cari nu fi väzut in putinta unei vieti mai ware. Sälbateci, firei, propria barbari, näuci de spaima foametei de groaza duhurilor rele, Greci Romani iubitori de zei omene§ti, Egipteni prea märind in lui Osiris, asemuind astfel mäverei,-nemurirea-cu a Binelui, Serniti stracti Pasha, primävara tuturor, una cu de robia Faraonului, toatä suflarea omeneasa neamului a slävit Primävara In nenumäratele ei cum fi tresärind imboldit de germenii omului, dädeau acestuia lumina, hrana : cele trei mari cari spre dragoste, familiei, a tribului sau a nearnului?... Denii! Dar clopotele spre mine aduc aminte cu jale de care El in neastâmpär a§teptá särbâtoarea unor tainice, vecinic altele. Farmecul a n'a mai fost, Cele mai de semne din acea de patimi erau solemnitäti rituri ; oamenii, chiar cele o de cuvio§ie. boeli pentru Indestularea camarei cu merinde, plämada credinta, ertärei a cozonacilor, toate se no§tri. Limbile clopotelor sfioase, de gre§elilor la denii. Dumnezee§ti denii, licArite, tad, chemau smerite, miros de de miere de busuioc, cu de ob§teascä Denii cu grije nu invie Rstignitul de ceasul Sfintelor Scripturi. preoti
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
De
ori
spre simtire?
73
1912
nu fusese
el la denii, nu atât spre rugä, pátrundea cucernica dragoste de Isus, balsam,
fácându-mi Am
meu,
pe Isus. Nu cel cärora se rugau altii, ci Isusul mai bun deck mine, dar ca noi, prin
lepciune ajuns In ciuda unei
minuni, cari tulburau vijelioase lini§tit, doar voiu
Repede socoteam
de
o
de cuminte. Incercam puterea
prosteau. face
fusesem destul foc mobilelor,
care ardeau totu§i. Aveam credinta", dar n'aveam harul", bunul
dul ce eram,
Gheorghe dela Domneasca. lungi ceasuri de frenezie misticá cu dor de post,
cu apriga nevoe de hartä, de bätälie mai des cu nemárginita nevoe fiu singur. In cucernicul ajun al Pa§tilor mine dureroasä, cu un gräunte de desnädejde cu un alt gräunte de tot atât de De ziva aceia peste tot bel§ug. De team, mergeam in pádurea scäldatá in mireazma pämântului in Mâzga lacomä de coaja copacilor zvâcnind drumul spre de
rea
trezit. Ciripeau
ind, cercau gânguriri sfioase. Chiotele
carilor dela curte nu mai
eau grosolänii vázduh frunzulite crude, ajungeau in depärtare. ...Bäetelul fu nevoit invete. De ? ? De ce sä Nu puteam fi
neprernenite scripci, cernite prin dela fárá
nu
necärturar? De ce de ce Pa§tile tot farmecul nespus. Intr'o zi am destul, ca milostiva minciunä. unor scurte, dar chinuitoare Eram alt negaa Zeului. Au fost ceasuri de trufie rea afirmade robia credintei, rezvrätit slobod. Astfel rea omului nou, tot cre§tinesc apoi scäpátá pentru totdeauna lumea basmelor. Dar §tiinta" cercetarea omului a lumei. De unde venim, cine suntem, de ce sunt eu pe lume ? Quo Vadis ? In contro, Omule ? ici colea o de mai pre sus de mijloacele noastre de cercetare de dumerire.
www.dacoromanica.ro
74
SOCIETATII SCRI1TORILOR
1912
pe tine A, grec viclean ! Cunoaste-te pe tine ? goalA! De mä voiu cunoaste, cu ce mä voiu alege? Imi va mai frumos? cunoscându-mä, de voiu dovedi sunt pofticios de femeia altuia, de avutul lui, de norocul säu, de sänätatea lui, voiu multumi sau stânge pofta din mine, iubitoare de vieatä? cunosc. sunt Cine va pune la omului ce crede el este fericire? Cine când mä va face iubit de femeia pe care o iubesc nu o Cine va când voiu fi eu fratele semenilor ? Cine când sau tot ce doresc, ca datul starneascä, durerea ura vecinului? cine va spune rostul nostru omenesc aceastä lume, In care omul singur firea Nu supun cäci nu primesc apäsare oarbá, potriva cäreia n'am ce decât sfidarea a vointei neputincioase. Cum plec capul, In care vâjie cugetarea nevoia afirmärei eului meu, unei vieti care respinge? Vieata Bunä nu este decât e interesantä pentru cei destepti, dar prosti sunt cei cari prin pentru cei prosti. teleg plictisealä de a fi. trebuinciosi sunt acei prosti multi, .savurä, greutate moartá, care dá vietei aparenta temeipironire. sufletul prin suferintä, Durerea nu dovedeste cä gresesc. suferintei e de trädare de negare a vietei. Ca am putere sä cu barda trebuie sä pot soarta mea, care nu a pus la mea fericirea mea. Numai astfel simtind eu nedreptatea pot compätimi la durerea celorlalti. Dar Ce
ce pot eu In potriva a ce nu este rspunzAtor? Nu am alt chip sä fac deck sorb vietei cu fiintei prea vremelnice sau sä ies din vieata care tine comorile mai pre sus de bratele De ce atâtea micimi minciuni? De ce atâta särkie slutenie trupeascä sufleteascä? Ce rost are o uriasä opintealä tru indeplinirea unui bine de nimic? fi-va omenirea stäpe soarta ei? apoi insul, eul, nu de o potrivä tuturor, mai prejos sau mai presus de fi-va fericit? Atâtea ci de simtire putere de pofte sunt In neputintä ! Nu e cumplit de dureroasä dezarmonia aceasta dintre mai vârstnic toate celelalte puteri mijloace ale peste tot câtä nesiguranta unei vieti
www.dacoromanica.ro
ALMANAHTJL
SCHIITORILOR
1912
75
este vieata Scurtä mult, mult prea scurte peste de reincepere, de prelungire. Mai azi deck eri, e mai repezitA. Mai aprins de dorul zorit sA nouile ale omului de multA tArie trebuie celui ce moare, deapururea, cu seninkatea celor vechi, raiului desmerdatii campurilor Elisee ale Greco-Romanilor sau ametitii sAngerosului al Teutonilor... Ca altA clopotele unei bisericuti de mahala credincio§ii la denii spre rugA CA altii mai pot aveâ Pa§ti, pare bine. Dar mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau sA
am Pa§ti. Vederea aproapelui mA In el este tot tica mine. Multumirea lui prosteascA jignevoia mea sA fiu mut singur. Fug spre mare. Fenicienii, Grecii, Getii barbari, ,,Sauromatii cumpliti" ai bicisnicului Ovidiu, barbarii de de noapte, vor fi impotriva amintirilor tibetane-toti ace§tia
-
pascale...
MA opresc la statuia oricare a lui Ovidiu. Nu vreau sA pe Ovidiu. displace acest epigona§, care Triste, ca Pontice, cA la Tomis nu confortul trebuincios. Plecat slugarnic Cesarului care l'a surghiunit, firea tragicA a de desmierdkile alese ale Iuliei, nici de lautiei nu l'a dele Romei. Inteles cu sculptorul, Ovidiu, ca curmalagiu din spetele mkei melancolic catá spre drumul ce duce la garA. Te-am destul, Romane. Nu e§ti prietenul meu... de clopotele cre§tine. Huitul mkei, UrlA gemanstrigarea muezinului mA dau cu mii de ani dura ca desnádAjduit al vecinicului acoperind Plânge glasul Beznelor. rugAciuni, clopote citi, nervii mA dor. vine sA-mi blestemul. Micile lumini de tremurAnd ca viete de prunci, se strecor prin hudite tiute, sub porti boltite. Sunt veseli midi licurici de Pa§ti. privesc o serbare risifarmecul. Trebuie mers mai departe. a doua zi muind verdele al unui Ian de negrul siniliu al unui ogor proaspät arat. Peste tot din bine cuvântat vie* saltA colori dintr'o scAldate In lumina strAvezie rAsAproprie Dobrogei. Vântul adie. MA scald minunatul ros al rapitei floare. de mal dau privirei drum spre
www.dacoromanica.ro
76
SCBIITORILOR
legi necunosverde, albastru, siniliu, cute. Sus fulgi. Trec pescarii, petice albe pe cer subtiat. plute§te deasupra mea. Incet alb lunea spre rästignit väzduhul alb. spre malul märei prin holda de Sclipesc stelute poleite. Sfios mä nenumäratii, micutii bánuti de P4esc in dor ating firea. Mi§elit deodatá, caut mângâere. Lumina, lumina singura putere cáreia mä cáci este, lumina vointa vietuirei cele mai intunecate desnädájduite ascunsuri ale särmanului meu eu. simt intinerit sute de mii de ani. Sunt cuget, crâmpee de simtire. Stau nespus de mic, mare, cer Rásuflu adânc. mor astfel mreaja luminei. Privesc marea ale valuri chiamä spre adânc. Nu. E prea frumos, ca nu mare.
mai fiu.
din Rapita Cerul nu apasä. Firea nu mi-e Osanah! Sunt beat, mort beat. Voiu trál,
simt
Marea
mä
In mine se suflet de pribeag in trup de barbar. Acum am de ani. Mä plec infometat de dragoste. florile galbene. Plâng in roua gâtuit de nevoia G. Diamandy.
www.dacoromanica.ro
IMPARATUL - POVESTE -
primarä. Tatäl dela inceputul a se sfätui cu mama, ce cu mine, ce mestesugul ; ea oiu din El ii da mä bunicii räzbunicii unchesii lui au fost toti popi ; altii mai eu ce. Cu toate astea, tata rämâne la a lui, nu-i moará neamul mestesugar. ei nu
Eram prin
stiau
mine
alte gânduri : sä
fac
regimentul, pe la noi, pe la a gornistilor. Apoi, eu eram acolo,
Câteodatá
in cântecul mä uitam la ofiterii din ca; altii pe companiilor, cum trec mândri : unii titi numai in fireturi aur mi se in tot ofiterul is eu; plecam oftând cu un de a face eu, mäcar de mititel. Apoi, in dorul militáriei ziva mä jucam cu prietenul Chitarcä, de-a soldatii, cu un spanzurat de bârnet chip de sabie cu indoitá pe o ureche ca dorobantii ti-i leota de copii zoiosi din mahala, mustruluiam sam pe ai mei sä-si batä capul cum or cu soarta mea. Dar vremea trecusem toamna in toate jocuri de copii. Se apropiase iarna, CrAciunul. Mama imi zor invät, tata asisderea. veni postul mare. secului de postul mare, tata Intr'o seará, sobä ; mama päze oalele cu mâncare la foc. Afará, primäverei se auza cum prin stresini, vestind pezei, care nu se dusese ar catrafusele ca intindä primävara scoartele. Eu, suit pe cuptorulu citeam ,,Botezul de o povestire, cum ofiteri iubeau pe aceiasi fatá nu se iridurau unul de altul, au plecat amândol
www.dacoromanica.ro
78
1912
ALMANAHUL SOCIETITII SCRTITOR1LOR
pe
fata se märitase
s'au
de ; povestirea asta tul. altele lacrämi.
scrisä,
fiecare
cä mä fac
ceteam
eu ofiter, merg numai ce aud pe tata :
sä mä bat pentru Mete, sä inveti mestesug. ? ? zise mama, ?... cu gura ? Eu sunt aice ; fac ce vreau in casa mea. Apoi e al meu, räspunse ea domol. ce ? sä spun o vorbä, - Bre, omule, zise el, pe spun : nu mai amestec ; Graf la impäratul. mäi Mete, mestesugul e bräde aur. Eu cu mestesugul am tinut casa. e, ? pe mama capul. zise ea - Acum nu-1 mai lucrez, cä de, is eu bäieti mari mai ei, apoi, am eu mele. Da odatä, erati voi mititei, e-hei, pe noapte gata un suman, ziuä
-- Taci tu, gräl el,
-
!
eram acasä. tin
In
copiii : se vedeai spre
eu minte asta. El iubit tare mult casa la miezul noptii de unde numai ce-1
:
- Hä-hä, bre, dormiti ? bine cä-1 vedeam, cä
tare
mi-aduce
ceva bun.
-
tata :
au fost vremi, Mete, grele. auzii de vremi grele, am cartea m'am pus ascult, vreme ce el povesti Am apucat foametea cea mare, am lucrat o pentru o dimerlie de fäinä tot nu mi-a suferit casa de nimic. reau oamenii de foame ca ; de coajá de de päpusoi, ba copac numai eu popa la altii. inveti, mäi Mete, de c, uite, nu ti-o sä mai subtire nu-i ceva mai bänos vrei, nu-ti fie rusine i stiu ceva, asta am aflat-o poveste :
ce
a fost un care o fatá frumoasä, de mureau craii feciorii de dupä dar cä nu s'o dupä nimeni.
www.dacoromanica.ro
vre-un fecior de bine, cu masä bun5, cu
il pe acolo, frumoasä, ca pe feciori de
Când
dar vorba :
el ii
79
SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
ALMANAHUL
de ce a venit
ce-1
- Bine, bine, mä bucur, da ce spuna bietul bäet cä
petitor,
d-ta ?
câte'n lunä
soare : unul
§tie me§te§ugul bätäliei ca cel mai abitir ghinärar; altul cunoa§te conodria", Alexandria" ,,Psaltichia" pe degete ; altul cä solomonii cetitor stele ; altul cä poate vorbl atâtea
cä are avere de usucá galbenii
limbi
la soare ;
altul
a
atâtea
tot ce ei, ca cum i-ar fi vorbit dsute de bete, cä Impäratul numai le-o täiâ : !
- Toate bune, dragul meu, da ce treabá de
muncitor
?
nimic alta, strälucite impärate, - Nu ce poate la dreptul, un fecior de crai ca mine ?" Avea dreptate fläcäul, ce un fecior de crai crescut chilote in perne moi ?
buie
-
impáratul ii
:
dragul meu, nu
n'am ce-ti face. Mie
tre-
cu me§te§ug.
Omul ista, trebuie fie nebun", ziceau unii coborând rile palatului ; iar altii, mai iuti la fire, se rosteau de auzeau numai dân§ii :
S'o
când s'o
ghiuj bätrân". biata fatá numai care
ce
bunica, de ti-i vorba de a§a, plângea zilele de
din ograda palatului, ii
fie-
prilej
de le§in.
treceau zile treceau luni, poate au trecut : dii veneau se duceau, veneau cu nädejde plecau cu sufletul pe când fata plângek se tot mai frumoasä tot mai pliná de vino Vreti cum ? Ce mai vorbá, Inchipuiti-vä o fatá de frumoasá : la soare te poti dar la dânsa ba. D'apoi ochii ? douä viorele când es la luarea omätului. Inebunise drumetii cáci care trecätor o cu gura dscatá la dânsa lângä acela altul se norod de
www.dacoromanica.ro
80
ALMANAHUL SOCIETATII SCRI1TORILOR
1912
gurä cascä, de ce la ei, ba cu vreo sä-i alunge ; iar fata ce cu fata in perne, de acolo se la ; mile pe se prefäceau boabe de märgäritar.
care au vAzut-o, au dus vestea peste dela o vreme, de tatä-säu ca de popä tuns ;
mAri ; dar
o mai petitorii, ba au prins a nu mai veni de ceeace ingriji rAu pe se imbolnAvi, nu se o intâmplare. poate ar fi murit, Un fecior de tare de departe-poate marginea pämântului-isi puse in gând sä-si incerce el norocul. Auzise el de dar lui nici nu-i nu chipes, da'nvätase la cele mai i-a da-o. LasA cA se de din limbi filosofii pe lume. Pe asta, mai sA cântece. Nu mai vorbesc puteau cea mai pärintii lui erau de bogati pardosi palatul numai cu carboave. ca ce se simte, cu cheltuialä cu daruri multe cu alai la drum. Ce colace bratolete, ce cercei ce pietre scumpe nu ? d'apoi careta : aur pe aur. a fi mers, nu ; cA pe atunci zilele nu sämänau zilele noastre, nici anii cu anii nostri ; ceeace am auzit dela altii fetei, ca de ! ca unul ce-i venise un fecior ii habarul ; de crai de mare, l-a pe l-a intrebat ce a aflat la ce a venit, Toate bune, dar rog, ce dumneata ?" Rämase
- Bre,
inlemnit :
zise dânsul, da cu aista de mintea : Ce el fecior de mare
sA zicä o
iesi puindu-si
se
?"
acasä
vie cu oaste trasä. Auzi, mai mintea, da pe mine, roage, sA i-o nu sä mA de o spre gazdä, unde träsese, cu chip se ducA acasä, vie cu oaste. cum el, bätut de Dumnezeu, mai ce in drum un cu niste rogojini serci in spate. la scoarCe-i träzni bäetanului in supararea lui, se zise : e mestesug" se intele cele de ;
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
ar fi
trebä : ,,oare,
ce-i venl cá
1912
81
facá de acele, i-ar fi dat fata
el
pe
:
- Ce-s acele din spate, ? - Rogojini, Mária ta. grele de fkut? zise rogojinarul, te-a surghiunit pre d-ta Aha He, hei, la nu le-am spus : Mk ticä, vino de ista la mo§u, cá nu-i greu trage folos". Ti-ai spuneau: Ce pricopsealä e aiasta mo§ule, legi nu bete? Impkatul i-am s'au dus". zise feciorului de is grele, da de acolo is ware. De, Märia ta, pânä le Da nu cumva fi pátit cu ceva pe la noi ?" fácii din ochi ru§inat, cá nu i-a cam mers bine ; iar n'audá cei de prin prejur grái Netanului mo§neagul ca fata vino la De, de ti-i habarul de a §tiu cá nu mi-ar fi degeaba". feciorul de ce se gândi, sä mai pânä sau nu ; da mai bine s'o vie cu oaste : a acasá, sit paie
:
toard mai cu mâhnirea in suflet, mai mângâindu-se ca omul, drumul slujitorilor careta la mo§u in schimbä straele lui cele numai fir pietre scumpe in ni§te co§erci. lendre de lucrátor, ba se puse pe rogojini el câteva sAptämâni, ba merse cu câteva probe de prin târg cumpärätura
le
nuele de Atunci,
celui ce-a
cum
pkpälite in foc. el dela de ce impáratul nu-§i dá fata deck me§te§ug.
- Dragul mo§ului, fecior de crai,
zi rogojinu crezi impäratul ista e nebun, dar a tras el multe in vieata lui. a impärat ; dar intr'o noapte se trezi norodul scoate din scaun trimite in surghiun ca abra§; numai cu cât pe dânsul. Ce facä el, skacul, acolo: nimeni nu-i dá sä mänânce ; ajunsese n'aibá ce nici el nici impäräteasa copii, cá, acum umblau pe ici pe colo lucrând pe la oameni. poate cine ce ar fi fost de capul dar se lucrurile s'a dovedit cä l-au scos pe nedreptul narul ;
6
www.dacoromanica.ro
82
1912
SOCIETLTII SCRIITORILOR
1-au chemat inapoi. Atunci läsä cuvânt cu blästäm care va la meserie fata unul care n'a sä-i sece ciomai erte Dumnezeu, chiar cu fata stie ciobotäria. ggsi impäratul avuBäetul, la povestea asta se sese dreptate atunci. când rogojinarul cä Miatul e din scaun scris, care
ter,
zise :
- De acum, du-te,
ta
fata.
mai luând bäetul alte daruri, scoase drosca din
cu straele cele mândre tocml alt alai, se duse pe altä parte de intrá târg, ca sä creadá lumea vine cine de pe unde, da cu tare de teamä, ca nu cumva gätindu-se
impäratului mestesugu1 lui.
nu-i
Impäratul, cunoaste,
tâiu se ispiti
cu
ca sä-1 hai, dupá ce-1 pofti al cui esti,
la vorbá,
la dânsul. Baiatul ii spuse, rosind petit scoase darurile. Da, fetei, nu se domnului mai d'astea,
- Toate bune, Bäiatul ii altele
mai : ar sä tot
de unde...
ce,-il
de tara lui,-nu
ce
se puse masa,
in
ce vânt l'a adus pe
cam cu jumátate gurá, cä a venit orbit de plocoanele lui, spuse :
slavá
d-ta ?
ce-i mai spusese
pe
toate limbile pámântului sfatul nevoe mare, de cunostinti se
a fost in dupá ce tae
apa dela
-- Da ce
?
Aici báiatul numai
uluit ca dar zise dânsul. - Apoi, de eu, unul ; dar de... - Care ? glásul sárind sus de bucurie. - De, te-i fi asteptând la cine ce grozávie, de...
ochii in jos, ca o fatá mare,
eu, s'o prinde...?
- Da, spune odatá, ce
- Stiu,
- Ce
eu, ?
fac.., impäratul
nerábdátor fac... rogojini... bine.
www.dacoromanica.ro
fetei.
ALMANAHUL
1912
SCRI1TORILOR
- Rogojini - spunse el mai tare. - Bravo Mete! impratul sä-mi dai o probä,
83
peste spate :
Impäratul.
- De ce nu,
bAeatul.
lovind du§umeaua de trei ori cu piciorul la feciori
papurä dos ni§te co§erci de-i merse acolo
-
nuele bAetului.
feciorul de la inimä
rogojini
strigä:
Mete, mi-ai luat fata, iar lovi du§umeaua de trei ori cu piciorul feciori: masä mare azi, cu alese spune-i fetei mele sä lase plânsul se cu haina fericirii; zâmbetul sä-i gura, pärul sä coc sä vie sä-§i vazä mirele.
- Brava bäete, mai gläsul odatä mai mult ca o nu mä cä ti-a
Me§te§ugul
cä de-i din scaunul nevasta de foame, cä ai o nuntä ca aceea, de au rämas poftiti
Si-a trântit cu gura cäscatä se minunau toti feciorii de crai. ca unul ce am fost eu la nunta aceea i-am auzit vorbind: unii - Ce mirele de i-a dat fata?" Ba nu puiau cä cine ce minunAtii, sä fad; iar când se svoni co§erci, se cu palma peste frunte decât rogojini -ziserä:
- Cum Dumnezeu nu ne-a dat nouä prin minte ceva; altii cari vorbiserä cu rogojinarul, se cäiau de ce nu l-au cultat: nu de alta fata erâ lunä de frumoasä rochia ei de mireasä: da lui, i-au pus de ciudä o poreclä; päratul Rogojinä" zice azi de n'o fi murit. sau pornit
de-atunci,
craii, mäi bade,
ca nu cumva vr'un Imprat cu
sä-§i dee feciorii la de
pe lângä a
ceva. tam,
de atunci mai
:
crai unul stoläria, al-
tul ciubotäria, altul croitoria; fiecare
fi, n'o fi pe
gustul lui. alti oameni, care träesc Dar ceace vreâ s'arate povestea e cä
gul e brätarä de aur,
Dumnezeu
Mete.
uite Si-acum, dragul tätucäi, ia-ti pe cu mine alaturea, putin putin, ai sA vii dela vezi cA ai sA te simti In tine alt
www.dacoromanica.ro
84
1912
SLMANAHUL BOCIETITII
vacanta din anul acela,
m'am pomenit
am
tata imi spune:
- Stii,
tu lucri mai repede ca mine ?,..
- S'apoi, eu tot
zise: am sä-1 fac.
bäete, mama care in
-
zise tata, mitropolit, da e vorb i popia are §arturile ei. Para eu n'am vrut fac da D-zeu aice n'a vrut. Vezi e dela cel de sus. Eu nu mer-
geam la mänástire la Slatina am dat-o s'o hop drumul meu, venea-ti dela mánastirea unche§ul cojocarul dela Horonceni, pe
mi-a luat tu máta
ducea-ti la mi-am schimbat
gândurile.
nu zise nimic. n'am lucrat, mie imi la pove§ti cântece; am oameni de sumánárie hârtie, toatä
mama
me§te§ug,
am
sborul la ce
ziva
la
soldati
numai mä
tin de drácii;
al
se
me§te§ugul meu repede, repede. tata la lucru Litenii Tot atunci, Bucovinei. Aici cumnati, pe un mântuitor. am tras la vornicul. Pe acolo lumea nu-i ca la noi. rog, ice e satul Horodniceni; vale de el, e hranita de apa Somuzului dincolo Litenii. Dumineca, la noi, se la la ei, merg la biserica, iar : unii la la vornicul, la pâlcuri, de oameni se pe drum, gätiti sumane noi de in, sfätuesc. Oamenii mai carte ca la noi. Zic ei nemte§te, o pe cea româneasca, dar is mai a§ezati mai cu rost. inteo la vornicul, printre alti Petrea cumnatul
- Ia aista
-
un altul,
nu
ti-o ceti, zise el, intrece pe popa. dau Ghisul Maicei Domnului, zise
zice. mâna
curea.
- Sä-i dau eu alta, zise vornicul, aduse o terfeloagá de carte
ducându-se erau ni§te
Dulce Bucovinä, Vesell
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL SOCIETITII
când au auzit, au rämas cu gura cAscat5, de bine ce le-am cetit. Aista, rath,
altul rath curat. - la sä vedem Ghisul, altul celui ce b5gase mâna in curea.
--
Maicei Domnului, zise tata, d'apoi pe dinafarä. din oameni, izbindu-se cu palma de nunchiu, uitându-se mirat in parte ; d'apoi aista e de minune. de e, zise vorniceasa. a venit un cu la noi. rog, tinut - Apoi, noi nu vornicul, doar brate.
- Da, dati-i Ghisul, - Ia, sä vedem,
neräbdätor Petrea. ; aista e greu al meu. In adevár, de atâtea ori cetisem cArticica asta o pe
de rost, dar nu mi se lucru de ispravá, cetesc un u§or, da fiinda zisese omul a lui e mai greu, mi se toatá mândria in mine am prins gura mea
-
repede
cuvintele.
cel cu Visul, izbindu-se cu palma frunte, da, istia zice : aista e adevärat e rath. la inceputul Mormânt al Aceastä rugáciune s'a la prea sfintei de Dumnezeu a. ,,Aceastä rugäciune
o va purt
pe
va
sine, acela va
multe isbäviri
la
ziva se
sufletului
va
- Auzi, auzi, zise alt - Apoi, de ce crezi
-
tin la mine,
ráspunse
cArticelei.
pe
Petrea unui cu Nichita, zise datá mânicile la suman odatä, la Dumitru.
- Ira, cä bine zice,
Vorniceasa.
Vezi, de asta uitasern.
- Apoi
omul.
vie
Ionia cá ti-oiu da un - Poicum, omul. seara a venit un bäet Du-te,
luat m'a dus cu mustata cu
mai tânärá
m'a tânär nu o femee mai una ferneia cea s'a repezit la icoane
aice pe o pletos, cu ochii cel ce mä copii.
www.dacoromanica.ro
un
1912
mi-a dat Visul. le-am cetit, atâta s'au au oamenii ceia, de-ar fi fost cerul cu tot se deschidel sä vezi minune : a doua zi bolnavul lacäte sänätos. se mai in trei zile se la
nicul
Apoi de atunci satul huiâ de la o el are la câteva zile gräl ;
mea, la
vor-
Cernäuti, sä mä
- Mäi Mete, e bine sä de toate in lume, de ce ti-i dat nu te la§i, a scrie a zugrävl is me§te§uguri. Vád eu unde bati tu. De aceia du-te pe drumul te-am invätat
meu o lead.
de atunci, nu m'a mai pus tata la lucru ; säraca mama a vrut sä la Seminar a Târziu, o iarnä am adunat târziu de tot, am mai lucrat cu bune lovele apoi am venit incoa ; in locul sumänäriei am deprins a scrie intâmpläri de ale vietei, care povestea asta care ea e un me§te§ug cine-1 poate Ion Dragoslav.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR ROMANI 1912
87
MOARTEA LUI HOMER se Din vdzduh, pe temple de In buchete resfirate, floarea Viscoleste. Nu e nimeni prin cetate... Miezul bate. pe la Doar un orb ca un de Glasul lui, mor... ce cad noianul Se topeste de Nu-i deschide nimeni. Orbul se scoald, pipaind usor Se din unghii pe coarde
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
Un acord
1912
se zbate, -
de
E-n zadar!
noianul fulgilor ce cad mor ca un ce frig, ce frig! e de cald acum prin case Cei bogati petrec nu vor la lase! Glasul
se
In zadar se roag orbul pe la le cânte rapsodia lui
Ulyse!
aedul cel din urm
rapsodul cel pe drumuri cu lira Va muri! 41 simte moartea! Vede coasa ce scânteie s'apropie. Inlâturi! Noaptea pare-o epopee Lung... Vântu-i biciul lui Neptun, obrajii tot mai aprig, mai ; Care-i Fulgii par un raiu de furnici ori de albine Care zumzie ziva nu mai vine cum nimeni nu-i deschide, cade bietul cer$itor. tace. lar zöpada Va
Noaptea scade. Au gsit zori de
bar pe lira-i
un mo,sneag ucis de ger, -
cear, mâna lui 'nghetat Lira lui
coarde
Victor
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR ROMANI
1912
89
1NMORMÂNTARE D-lui P. Gusty.
Cu Monsieur Jack" Stäm câte-§i trei ne a§teptam cafenelei. mâncasem, cu prietenul Goräscu ne intâlnisem la bietii zi de lie in care Bucure§tiul arde ca un cuptor, se ducä oameni cari n'au putut-o scoate la capät cu cheltuelile, undeva, la räcoare, se präjesc ca ni§te jimble. Monsieur Jack" e pe un frantuz cAlätor, un librar parizian care o carte postalä: Imi trebuie tregul cuprins al Europei. Ii tare carte... Banii sosesc". Monsieur Jack" ti-o trimete, banii, de dânsul cutreerä continentul, se cele mai multeori, nu sosesc,
www.dacoromanica.ro
SOCIETÂTII SCRIITORILOR
1912
expres, plead scoboarä dintr'un de persoane sä se urce din Moscova pentru CernAuti, se ridid apoi spre Stockolm, reaua reu la voia nici un prin lume. a ii dä prilejul In stransese ceva parale de pe la datornici ; vesel, in fata svartului care de o pe masa de ne de piece marmorä, Monsieur seara asta la Cairo. Nici n'apudm sorbim cum trebuie din pe naintea ferestei largi, vedem din greu strada un convoiu: o cu preotul dasdlul, un dric cu doi cai, urma mortului un singur cu capul plecat. Monsieur Jack" ceasca din :
- A! le pauvre homme!"
-
se apropie mai bine de geam nu-i Sandu?
zice deodatä:
eu:
- Sandu-i! 'ntr'o amintii primisem un bilet de desfac. deslusim tare pe care lenea nu-mi rAstimpul lui Monsieur Jack" cine e särmanul orn". repede mA
- Trebuie sA mergem cu el... Cine i-o fi murit, noi sA-1
Ne
de pe masA,
grAbiti. Monsieur Jack" spue o vine
pachetul cu noi, murmurand
mereu : A! le pauvre homme !" Ajungem dricul. prietenul nostru. El ne multumeste c'o inclinare a capului care-i desprinde de pe gene un de lacrimi. Linistindu-se apoi, tind, suspinand ne : Biata mama,... venise sá mA vad,.. Am plimbat-o trAsura,... a rAcit,... o pneumonie... Doctorii,bratele mele, trei, - nu i-au mai putut face nimic... A murit ca un copil..." nouA ochii, DupA un care ne umezeste dupA cum vezi, Sandu Am poftit pe toti prietinii n'a venit nimeni... vA multumesc vouA, dragii multumesc!" ne adusese Noi, cam rusinati numai pasul potolit urma dricului. Monsieur Jack", putin mai de piciorul drept de care
www.dacoromanica.ro
1912
91
sângeros cum este terge fata mereu de näurm ; rotund du§eal. Nu mai vorbim nimeni ; fiecare ne aducem aminte de o urma creia merseserm tot cu capul plecat, scump cu ochii lacrimi, cu pieptul sfâ§iat de suspine. Incetul mâhnirea ni se strecoarä adânc suflet. Uneori primim clipele de jale, sau durere, rscumpärare a jungului de zile in care fiinta noasträ se minte pe ea plângem Aceasta ne fäce pe noi, pe Monsieur Jack, cu prietenul nostru, multumiti putearn un alt mort. sicriul, pentru fiecare din noi, Trectorii, rari, se descopereau. Vizitiul dricului cam teasc, Pe ce din stradele unde casele se una alta, mai cu Monsieur Jack" cártile de sub un brat sub celälalt. Suntem cam obositi. Trecem pe sub dealul Mitropoliei. Copacii de pe marginile atipesc pard ei de ; din când când o undä de le frunzele, ne fata ca o jilavá. Ne de cimitir. Las pe lângä Sandu sä iau de brat pe Monsieur Jack" care mân putin mai deabia mai p§e§te. le pauvre homme !" el, pricu ochii uzi, - ni§te ochi indurerati de copil. piere din ce ce. Suntem printre grádini. Când pe poarta cimitirului, aerul Improspätat de atâta verdeatá ne Invioreazá. Mirezmele florilor plutesc molatec. Mirosul de mereu räscolitá pätrunde de pe la vreun mormânt de curând. E atâta lini§te! Par'cä nici pasii cailor, nici ai nostri, nu se mai aud. nu mai lunedm ca ni§te bre. Glasul clopotelor pare sträbate din depärtare cä n'are puterea distrame aerul, ci doar In urechile noastre ca suflete. Printre bratele ramurilor verzi sclipesc când ne-ar albe. Razele soarelui astern pe buzele statuelor zâmbete !
La marginea glasul preotului, mormäitul dascälului gonesc pacea a de odihnä . toate astea, oricum ar fi spuse, cuvintele de ve§nica pomenir e" iti sfâ§ie Sufletul strainului le-a se vede,- Monsieur Jack" mâinile batista de tine cu la ochi...
www.dacoromanica.ro
92
ROMANI
1912
Prietenul roagä sä-1 läsäm singur. Ii strângem mâna; adunä cärtile de pe jos. Plecäm. De gäMonsieur Jack" rece, ne La cafenea sim o la locul lui.
Cerem altul ; täcuti, sorbim
Monsieur Jack " numai suspinä din când in vre homme!"
ne§tire, fiecare rob gândurilor lui. suflä nasul, ochii ! le pauvre homme !" le pau-
Em. Garleanu.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR
93
1912
CUGETARE
-
e
de
tr&mbifat ou exagerare.
mai
e pur Ion Qom.
www.dacoromanica.ro
PRIVEGHITORI
CIOCARLII
va Cum impletiti din razele de din vremuri de ei uitarea?... Ce le-a 'ngropat voi cuiburile voastre sihastre,
v'ati pus la 'ntrecere nebund Cu huhurezi bufnite 'mpreund?... Demult, ;
'n ochii vostri tulburi dulce 'nfiorare, lacrima pdrerilor de lacrimi
de minciund ochii-mi dau dovadd... Ce sunteti doar' voi pe v'ascult, vremii de demult?... morminte,
Ce dezgropati a vremii dezgropati ascunsul ei tezaur, gd-1 dati pe pretul frunzelor de laur... nu vd vreu cununa, nici de mort putregai e 'ntr'însa... zbuciumd
omenire,
www.dacoromanica.ro
1912
SOCIETATII SCRIITORILOR
cere premenire,
Nedeti, s'a zmuls din pacea lui patimi trece 'n goand secerd bolnavi în parte... Nedeti, un neam cum e ajuns de moarte, alte cad, boala le supune... cine-mi spune: mai trezesc adormite Nietele de ?... uite-acum ziva de pierzare Xecuitor purcede coboare, omorâtorii.
ta-i cântarea, ori ce strigare care struna mea tresare ; e$ti izvorul lacrimilor mele, povata vietuirii grele ; mea spre tine se aduci un leac din vechime ranelor dreaptd,astept viitorimel glasul
voi intârziati poeti :
De-ar fi
de 'ndurerat de duke picurat, Ca glasul de privighetori vostru Wrivighetoare-i sord cu amurgul pe
Noi de zori, Noi suflarea diminetii 2e-a lumii Trem vesteascd soare Nrem ciocarlii! Octavian Goga.
www.dacoromanica.ro
96
1912
ALMANAHUL
UN INSTIGATOR... DENUNTAT Când s'a anuntat aparitia noului volum : Un instigator", am crezut prietenul meu Sadoveanu, s'a sä scrie o tâmplare din propria lui sä precum par'cä numai el ceea ce a când a fost denuntat el ca instigator.
Pe vremea räscoalelor din 1907, Sadoveanu a fost concena plecat, nu cu regitrat ca ofiter de rezervä, mentul din care facea parte. Fiindu-i prietin,
urcam, din
and, pe ulita
abateam pela casa lui, ca sä mai aflu ve§ti desnoi - când pleacä la care - rämâe vorba telecum se face, dar cam ocole§te po§ta vr'un drum, nu da§änilor, pre
graful.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETITII SCRIITORILOR
1912
97
zi i-am gäsit casa in fierbere. Pe fetele tuturora ceteai ceva neobisnuit.
cä s'a
tocmai
fusese.
In dimineata aceea se opreste o sanie fata casei lui doveanu; din ea se coborâ un dornn posomorât, politaiul orasului un gardist - domnul posomorat procurorul Tribunalului, pe procurorul bätea la de din fatä, in curtea lui doveanu intrase, pe din dos, prin fundul grädinei, un comisar alti gardisti, cari puserä stäpânire pe toate casei. Procurorul venea sä perchizitie in casa lui Sadoveanu. Ce spaimä au mai cei din casá ! eu cred nu i-a atâta, faptul unei perchizitii, i-a zit persoana procurorului... Doamne sfinte !... Procurorul s'a instalat, ca la el acasá, pe fotoliul din fata biuroului de cärti de a descuiat toate sältarele, a räscolit toate ungherile, a filä cu toate manuscrisele, si-a aruncat ochii pe toate scrisorile, a stat multe ceasuri ce misiunea", pentru multimea scrisorilor primite de Sadoveanu, se iau la intrecere cu multimea lui de nuscrise.
Se vede cá procurorul nu gäsise nimic suspect, nici promitätor arhiva lui Sadoveanu, cä n'a oprit nici un al foarte contrariat, se uita mereu prin cask delictului" ; dar
cu ochii un lucru misterios, pe care dupä ce se adreseazä
gäse
politaiul se plictisise, procurorul cineva de ai casei, :
- Dar masina de iipärit unde este ? Cum am aflat cele petrecute, am dat fuga la parchet m'am lämurit pe deplin. Procurorul primise o denuntare, scrisä iscAlitä, in care se spund cä Sadoveanu are casa lui o cu care prin sate, cu ajutorul manifeste revolutionare, pe care le cari vin la el ziva noaptea, etc., etc. unei mari multimi de denuntului pornise dela un mare proprietar, care vedea numai instigatori, soldatii trägând salve, cázând cu piepturile sträpunse de gloante, denuntul fusese scris de un mare proprietar, care o vieatä - la anurnite ocazii - suman opinci, jucase la nuntile
www.dacoromanica.ro
98
CRI1TORILOR ROMANI 1912
nilor pe care-i cununase, facuse chefuri la botezul copiilor de rani pe care-i cre§tinase, racnise, cu glasul lui sträbatator de depártäri, e obijduit proprietarii sunt ni§te infami. Toate le pricepeam: agentii secreti informase pe cei drept, ideile revolutionare ale lui Sadoveanu, despre taranii cari mi§unau prin casa lui, - lucruri care pot fi crezute sá fie dovedite ; dar ce cu ma§ina de tiparit ? M'am dumerit asupra acestei chestiuni. In adevär, prietenul Sadoveanu avek casa lui, o ma§iná de ma§ina aceasta a stat tot timpul sub nasul procurorului, pe biuroul scotocit vreme de atâtea ceasuri, s'o fi putut ghici : cu ma§ina aceasta, Sadoveanu aveä putinta tipáreascd, cernealá, carti de vizitá numai cu numele lui. relief
Artur Gorovei.
www.dacoromanica.ro
IIUL
ROMANI
99
1912
CORTINA Nu poate fi pe lume, care sä nu fie stäpânit de o räbdätoare curiozitate, in fata unei cutii nu se poate sä nu simti o pläcere cât de in când desfaci curiozitate, care te capacul. afli totdeauna, se ce se etrece in dosul unui zid sau care pe altii ii face cea mai delicioasá senuite prin geam, trec pe stradä, zatie la teatru in fata cortinei läsate. ce Perdeaua asta care se ridia se lasá mai ti-a
vezi
ce
se petrece in
www.dacoromanica.ro
ei
care
SOCIETATII
ROMANI 1912
se ridicä, din nou, ca sá-ti arate ceva, iar cade iar se ce te-a lámurit pe deplin, are ceva din gaura cheei, prin care te uiti, e§ti mic, in de Cortina n'a fost fAcutá la Teatru, numai pentru a a§ezarea decorului, ci ca sä-ti dea sentimentul ästa de curiozitate, care te de când te-ai näscut vrei sä ce este când mori vrei ce este moartea. cutie cu capacul spre tine capacul ridici sau il cobori, cum cobori ridici fereastra vagon de tren,-tatä cortina. dá capacul, de fiecare când se cá e cutie ! Goethe spunea de ridicá gäse§ti altceva pe care spargi ca sá vezi ce se petrece odae zidul unei poate mai sugestiv e Rostand, când o asemue§te cu un zid ce-§i ia zborul :
Le rideau c'est un mur qui s'envole". cortina se sä-ti arate un colt de cu toate timile ce-o främântä, cu toate nAzuintele näzäririle ; apoi cade din nou ca sá-ti dea sá cugeti asupra celor väzute auzite, acolo in fundul cutiei sunt fiinte vii care se sunt vii care o o virtute, un colt al fletului omenesc, sfori care sä le puná in mi§care, sá le facä umble ca teatru de päpu§i, dar cu sfori, neväzute, care pe actor de vointa autorului. Deoparte de alta a ei, neastampär, neräb-
dare. Cei din salä vor sä vadá, cei de pe scenä vor sA se arate. Curiozitatea nerAbdarea e de mare deoparte de ceape scenA se strigä, se se vorbe§te mult se se bate din palme, face fiecare pare un ceas. nimic Spectatorii din salA nu pot la ridicarea cortinei ; lumea de pe scenA, pe semne, mai nerAbdátoare, a mijlocul, sA pätrundä taina de dincolo de rampA, printr'o deschicare-ti sA vezi tot nu väzut de nimeni. nu s'au strecurat pe-acolo! Ale regisorului, care sA dea semnalul; ale actorilor emotionati, care se de puterea obiceiului care, preocupati de rol, nu väd nimic;
ale autorului nelini§tit de sala ce se umple greu. fata gurä de balaur ce stA gata te lucru la toti : o
www.dacoromanica.ro
SOCIETÄTII SCRIITORILOR
1912
101
stai sä te uiti prin perdeaua asta care dä cea mai la un moment dat, te arate, pe tine, multimei care te ; stai te uiti prin perdeaua asta, de al numär de ridicäri consacrarea ta, ca autor dramatic, te sträbate un fior straniu vin minte ochii glorie ; care se
tora, care s'au Incercuit cu inelul din jurul deschizAturei, ochi care au culmea, care s'au Inältat de unde au privit jos, cu bunätate altii au väzut präpastia din fundul sus cu s'au uitat Perdeaua asta s'a ridicat de atâtea ori, ca sä lase sä sträbatä rampa, opere neperitoare ; s'a legänat de-atAtea ori de ori la auzul armonia divinä a versurilor, s'a usor, ca o ploae de petale, cruzimi din ; s'a pe succesul unui scriitor care sau pe creatia unui artist de talent ; s'a cu melancolie, ca un zbor de frunze vestejite pe cäderea unuia sau altnia pe nädejdea amAndorura. In cutia al capac e, pästreazA cortina gloriile literaturei ale scenei; ea e hotarul vis vieatä pentrucä lasä se Intrevadä, totdeauna, un colt al sufletului nostru, poate simbolizeazä prin vesnica el ridicare coborAre, vesnica .Inältare umilire a sufletului omenesc. pentru ce, gAndindu-mä la frumusete, linistea Intunericul ce se face de odatä salä, un firea ca catedralä mi se pare cuminecAturä. preotul catolic ridicAnd, cu aicea din durerea omenirei. Ne
se ridicä,
A. de Herz.
www.dacoromanica.ro
Draga mea
ochii-albastri e
Lasd-mi-te-usor
fac
Ca din
pe gura-ti culeg mitrgäritare 'ncepi o Dintr'o de
o privire
din lubitoare,
minte vesnic,
nu pot
te mai uit;
din Ce-o
visez
s'o
dai la mine, tine. A. de Herz.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR ROMANI 1912
103
SPOVEDANIE AMINTIRI DIN COPILARIE -
A odatä, de demult, ca in poveste. ca din poveste räsar icoane vii acoperite de prin care mintea mea cautä sträbatä, iimpezind-o. A fost departe, - nu tocmai peste mári dar peste cei mai greu de sträbätut ca marea,-a fost un orä§el munti o fi crescut acum, ca de vreo trei mii de suflete pe atunci. nu n'am mai umblat pe acolo. focul unui dor Dar decateori ochii sufletului meu lantul ruginit al vietii, lume topesc ceata vremei, de zboarä peste cei munti spre apus - un pe cer senin - se opresc la un pripor primejdios.... Jos dincolo de acel verde, toate mi se
limpezesc... Prietenoase cäsutele albe ascunse in verdeatä, livezi, de stejar ziduri negre de ruini... Colo valea mä
www.dacoromanica.ro
104
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
1912
mbie mai trec odatä puntile ei, sprintenä de unda zgomotoasä spumoase repezi... Ici oblo anele verzi sunt inchise, colo ferestrele deschise...
pe cunosc pe toti cine stau in case. tele cum se spre mine: - Da' vino In chiote de bucurie alintäri
stai?
Ce
topesc grija, gAndurile mohorite, teama de lantul ruginit, de zidurile acele negre, din vremuri turburi, cari vor sä iar in vraja alerg pe ca argintul, in lungul ascult susurul apei, mamei culeg prind tovar5§e cu fetitele dragi, ne in iarbä ne odihnim iar alergam prin lumini§uri albAstrele pe maluri,
de soare
de noase amintiri...
fermeatoare, cu scumpe lumi-
aceea I
*
E primävar. Clopotele mai tAnguitor, mai trist ca
*
cu un E
melancolic, mare,
patimilor MAntuitorului nostru.
In grädina noastr au
ghioceii
lumina cäldurii de sus eu le scoteau capetele de subt plapuma topitá de negru cum au putut ie§l curate albe gälbioare? Din noroiul negru... stau aplecatä, §utele sorb floricelelor, ridic ochii mä uit imprejur sufletul meu se cutremurä pentru oarä de adAncimea tainei acesteia: Ce poate sä mai fie acolo, in fundul tul sorbise ricdele, cum soare... Din
rsunä cu dangät stäruitor. Tresar
in
surorile mä chiamä la bisericä. Mama ne gäte§te ca de särbätoare ei drag parc tremurä putin ne albastre ne luati seama bine, ascultati frumos, in genunchi, intea altarului... Inaintea altaruluil Niciodatä väzusem de aproape strälucitorul al hului acum voi fi acolo, in genunchi, fata Surorile mele mai mari imi potrivirä rochita; - una dintre ele mä prinse de serioasä totu§i de hranä in dimineata aceea, doar ca de obicei, Nu
-
-
www.dacoromanica.ro
RIITORILOR
ALMANARUL
1912
din chisaua uitatá pe mask le-am ascuns in ne fi fost Trebuia a tutulor päcateziva márturisirii, a vorbele noastre"... Imi räsunau in voi fi pe suflet. varä mi se de
nu le-am mâncat,
!
Oare sora mea, mai mare cu trei ani, - eu implinisem n'avea niciunul? Toate sunt ale noastre, aste mici, mereu certate,
eu päcate? hartuite, pentru stricAciuni, neascultare ori mai Desigur le-a isp4it pe cele vechi altele noi n'a mai fäcut - pe eu?... Poate... Am ajuns la de ad cu vreo treizeci de fetite din toate clasele altarului. In strälucitoarea de aur lumini orbitoare abia cutezam ridic ochii la minunea din jurul meu... Cum
tea Maica Domnului aproape de mine cu micul Isus in brate, frumos care s'a näscut la Cräciun in cântece de bucurie, de daruri, fiul lui Dumnezeu acum tignit pe cruce, pentru päcatele noastre! Il in icoana asta colt, la dreapta altarului, cu capul plecat, picurandu-i crimile din ochi sângele din fäcute de cuie... cuiele acele insangerate s'ar fi toate in
mea, 4 de cumplit Pentru
dureau. noastre..." obida, nedumerirea.
Nu este Oare Cum
eu? eu... face Doamne ca
niciunul?
Preotul se apropie de noi cu crucea : - Ei ce ati päcdtuit? Ati ascultat intotdeauna de vo§tri? Nu v'ati bätut cu fratii, cu surorile ? N'ati fäcut vreo stricasei s'o märturisiti punând vina pe altii ? Ori spus alte minciuni... Cine se simte vinovat iertare minciuna e mare päcat... Cu strânsä uitam la felele mai mari, dar niciuna nu rdspunse.
cäciune
- Ei? Ori poate
ati luat ceva din casä, dela pärintii
vo§tri, sau dela vecini, ca sä nu nu nimeni ? Asta se ai furat. voi una dintre cele mai aspre porunci ale sfintei scripturi este, nu A e un
www.dacoromanica.ro
106
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
aproape as de mare ca
1912
acela de a ucide.
nu se poate
iertá.
Fete le se uitarä o clipá pe
una la alta, eu ascultam
rásuflarea opritä.
- Cáci luând ceva din averea altuia e cas1 când ai lu o parte din vieata lui. Omul munceste ca sa-si agoniseascä un lucru, iei rozilele, puterea, sanAtatea poate, tu vii hoteste dul cu truda lui. faci bänuitor, pânditor, mänos cele din urmä, cá numai are apoi nici liniste vie*, nicio multumire de munca averea Nu-i asta tot de mare pácat ca când 1-ai fi omorît? Ce mai pretuieste vieata omului dacá i-ai luat linistea multumirea sufleteascä ?
Piatra de sub genunchii mei se muia, pard
cufundam
limpede auzeam oftatul mamei : ce scump cât mai poate päzi toti banii ei se duc pe zahar! - Toate celelalte se pot copilului ; - continua preotul; párintii, surorile fratii se supara se minciuna se uitá pe spui adevärul, dar furatul, ce n'ai pá-
ea trece!
lucru furat - nu se iartá. In zadar
te-ai
ai
ascurtde, ochiul lui Dumnezeu te-a väzut, s'a ori unde te vede, te urmareste... Nu ce a zis preotul, pámântul s'a sub mine, s'a despicat, záceam fundul iadului negru, fierbinte deasupra mea din tavanul albastru, stele poleite, din trele acelea lunguete de din icoana maicei, din razele de aur altarului, de pretutindeni, un ochiu mare, nios, care se la mine musträtor... Nu cum am sarutat crucea, cum am luat anafora, cum am iesit din biseric... soare, adieri racoritoare, fetitele se de vorbá, la joacá prin curtea bisericii. Eu m'am dus acasá. Când speriatá
- Ce-ai,
mama,
prinse
brate,
fetita mamei ?... Vai de mine, ai rácit, ai
obosit?
Incep
cerceteze genunchii ro§ii,
-
ei calde. Eu mi-am ascuns fata in sânul ei drag Imi sárutá fruntea rece, ochii aiuriti...
www.dacoromanica.ro
frece cu mâinile am plâns
ALMANAHUL SOCIETATII SCRIITORILOR
- Cine ce Eu
1912
107
fácut? gâtul, obrajii dulci, suspinând:
- Nu mai iau mamá, numai iau... strângând in pumni cele
päcátoase
de zahár
sá le trec in mâna ei. puteau Puteâ de-atunci sá stee pace chiseaua pe sa aibä oricâte bunätati, - de mine nu mai trebuiau ascunse. Ochiul acela pâtrunzator imi strabtuse sufletul. surorile
Constanta
www.dacoromanica.ro
NOAPTE INSTELATÁ din basme M'au impresurat, Aripi de fantasme Poate-au scuturat
Aur peste ele? Cine dete oare de
Gândurilor
Stau incremenit
N'am mai pomenit 'nstelatcl,
Floare de Mai Tril mai De privighetoare. Luna iese-acum
'n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de oapte;
www.dacoromanica.ro
1912
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
'n vis grddinii, narcis, crinii, Trandafirii Sub catapiteasma Instelatei unesc mireasma.
din pove$li
-
'n
Unde
Dulcea mea de
'nduri de
Nu
-
Tu,
Care 'n
floare
un curcubeu Tu,
Razn
! St. O. Josif.
www.dacoromanica.ro
109
110
SCRIITORILOR
MYRTALA in care natura .i-a pus comorile-i toate Urzindu-ti din norii de-argint spuma Un trup mai alb de verzile
in care natura Turnat-a prin buzele calde Tot.
ce-1 stoarse
rdscoapte de soare, cum vremea Ca marea cu valuri spumoase, Din
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
SCRIITORILOR
1912
Ce muge sdlbatic Spre uitdrii de-apururi Spre Hades negru trist.
De-aceia tu toarnd nectarul In cupa uitatd de zei, Tu toarnd sorbi-vom 'n argint ; Din cupa
lar
muri-va Suspinul sfioaselor nimfe,
Pdndite cu ochi de jeratic, De Fauni, Satyri Sylvani, luna
In raze de
foc,
Tu vino in &-acolo pe Cduta-vom cu Cu buze de jar
in floare, cel verde, aprinse,
de-adorare etern fecund ; cum vremea Ca marea valuri spumoase Ce muge Spre Un
Lui Pan
Spre Hades cel D.
www.dacoromanica.ro
att.
112
ALMANAHLL SOCIRTITII SCRIITORILOR ROMANI 1912
SÁ NU Când,
PLÂNGE de
Unui amor sperjur, am vrut Batjocorindu-1
Un duh
sting ura, mi-a apärut
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR
MINI 1912
mi-a zis: Iart-o; cáci e-n lume
Un
O
mai
päcat,
mai färä nume ; Sä prihäne§ti ce-ai adorat".
Când, mai pe urmä, suferinta Din amintiri mi-a dat sä Când mi-oträveam astfel fiinta disperat, vream sä Simteam deodatä cum : Suspinu-ntregei mele
E o durere mai E sä nu ai nici amintiri". lar azi, marea vinovatä, Nesimtitoare cum a fost, In patru scânduri e-ngropatd, când redeapän, rost,
Ce-a mai rämas dintr'o poveste, Azi, prea târziu am priceput cea mai crudä jale este nu plânge ce-ai pierdut. Haralamb Lecca.
www.dacoromanica.ro
113
114
1912
SOCIFTATII
CETATEA MORTII1 singur dinaintea Apoteozei ... nese din Palatul Dogilor, Zeita páru cä se a
:
-- 0 nedumerire te apasä... dar pustii ale
vie*
lui Paolo Vero-
de pe zid
un
:
unele
cetätile au o
altele ; unele vesele träesc, deschise la puternicä se fumul
cu ochii atintiti spre ziva de toate inoirile, a cäror de fabricä, a dror vieatä se *) Din volumul
pe
voind sä-i prinzi sufletul.
FanteziP, in editura
www.dacoromanica.ro
nävala gloatei spre
SCHIITORILOR ROMANI 1912
ALMANAHUL
fericire, pe când altele atipesc, cu privirea stinsä slava trecutului pentru totdeauna. Sunt
indreptatä spre ce te
la vieatä, la desfätare, precum sunt altele ce te acopere de o tristet5. Intre dânsele cauti locul Venetiei. Ti se pare l-ai gäsit. Nu. Te in§eli. Crezi Venetia e cetatea a jalei, a a iubirii -nu a iubirii biruitoare zgomotoase, ci a iubirii sfioase ce cepe, inconjurându-se de lini§te de tainä, ce vrea sä fie feritä de atâtea priviri intrebAtoare, a iubirii, care spre a-§i tul la vieatä are nevoe se de melancolie duio§ie, imbinând fräteascä unire vieata cu moartea, pentru a ne iertám izbucnirea uneia prin icoana apropiatä a celeilalte. Crezi Venetia e cetatea gondolelor negre-pásäri de noapte cu aripa fulgeratä ce s'au peste apa adormitä a canalelor, plutind
zboare.
Crezi cá Venetia e cetatea obositilor vietii ce fug de motul de pläcerile lumii, nädäjduind c se vor pe ei pe când altii ii vor uitat, fugind de toate, sá flân§ii... umbre triste ce a§teaptä ca laguna se Apa Letei.
de
Nu.
a palizilor a oboa mortii... vremialtminteri, ca pe o minune ie§itä din incordarea vointel o omene§ti, pästratä prin incordare, ca pe o cetate falnick aprigä de putere de doritoare de nu de vieata mai ideal mai sträveziu, ci de vieata ce are ea mai ale voluptátii, räsfrângerile cele mai joase, in pläcerile pe care le aduce in desläntuirea patimilor, in toate nul, toate simturilor. Venetienii au fost ni§te soli ai vietii dionisiace. Din apa moartä durat cetatea s'au apoi, puterea peste Bergam, Brescia, Verona, Vicenta Padova ; corábiile au dus leul lui San-Marco, Zara in Zante, in Corfu in in Nauplia In Corint, Creta Cipru, in Dardanele ca Marea Neagrá... nu din zadarnica dorintá a slavei, a puterii pentru putere. Nu. venetian n'a curs decât din läcomia n'au fost pentru vre-o sau dintr'un banului... Räsboaele Venetia nu-i cetatea
sitilor vietii-nu-i cetatea
imbold de civilizare, ci din dorinta c4tigului cuprinzätor de bun
www.dacoromanica.ro
116
ALMANAHOL
SCRIITORILOR
1912
de desfatare... clipä de vitejie poate aduce dupá vársat vieatä de bel§ug. Pentru acest bel§ug nu pentru nici pentru cruce, nici pentru vre-o adese kleie... De nu vedeau ocoliau mai bine rásboiul. In 1421,
trai sine o
când Florenta ceruse ajutorul Venetiei impotriva Milanului procurator Francesco Foscari pentru cumpätatul doge Mocenigo Prin gura lui vorbi
litor,
Dar
Venetie : Venitienilor, le zise el, aveti un print virtuos
tos, care v'a
o pace atât de rodnicá
voi sunteti sinizvorul tuturor märfurilor pe care le peste tot pämântul. Lumea vá iube§te vá vede cu pläcere. Aurul intregului glob vine publica Veti fi timp va träl va aceastä politicá. Italia e adâncitä in räsboaie foc, ca ce sträbateti nesupärati
uscatul,
toatä Franta, Spania, Catalonia, Anglia, Persia, Rusia Ungaria. De aceia nu ; voi niciodatä dela vä sfátuesc rmânem pace sä däm Florentinilor puns ca cel de anul trecut". dogele Venetia nu se Pacea prosperitatea
o ispiteau mai mult. sufletul unui neam se resfrânge prin operile lui, prin scriitori, pictori. Poate da. cei mai mari Prive§te atunci cum pictorii muit Venetia. chipul pe dat nemuritorul Paolo Veronese : Sunt fecioara a tuturor obositilor ; am oare ochii cerniti ? sunt visätoare ? sunt ? Nu. repede bujoreazd obrazul; Sunt o adeväratá
cre§te de vieatä de aprocu zâmbetul pe buze izbávitoare,
sol al iubirii pe pämânt, märeatä, ce nu meu stau nimfele lagunelor despoiate, zeite ale nui... In ;
iar
mine Mercur,
icoana
noastre cu-
leasá de pe toate ale indepärtate. Unde vezi deci idealul ? unde vezi poezia ? vezi tristetea sentimentalizmul pe care il totii in apele Din cele patru väzduhuri vin lunal mortii ! E gile prohoduri ale iubitorilor de durere, de lini§te, de poezie bolnävicioasä. Toti se in unda mea pentru a-mi simtl mai de aproape a inimii, pentru a-mi suflarea ostenita. cred au cred mi-au gäsit sufletul inconjurat Venetia,
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII
ROMANI
1912
117
de jale, sä bänuiascä e numai o arkare se ascunde adeväratul suflet al Venetiei, suflet de pasere pe ruide pradä al unui Morosini ce cäutá sä se suflet de pläcere, suflet de curte zaná ce se strävede nile madonele lui Giovanni Bellini. nu altul. Acesta e sufletul Venetiei i Zeita lui Paolo Veronese atunci din Palatul gânditor. Sträbätui piata SanMarco trandafirie sub cununa amurgului ; mä urcai gondolä mä lasai dus dealungul canalelor deasupra cärora nau casele Ingrämädite. Nu asfiintise pe canale noapte. Täcere. Din când când un strigät rägu§it. Treceau gondolele ca sicrie negre. ce jale de jur imprejur!
- Nu, mi-am zis, Venetienii au putut sä nu aibä alt ideal alt ideal decât goana a putut sä nu a putut nu gä farmecul bolnav dupä sufletul al acestor ape verzi, negustori ei au putut sä se runce vieatä de pläceri de orgii al cäror räsunet deck banul, vitejia
din povestirile bätrânilor cronicari, dar aceste sunt lucruri de mult Fusul vremurilor s'a räsucit. märilor a luat alte ; ne; desfrâul a mole§it cea norocirile s'au abätut peste cetatea
din urmä vlagä a sufletelor. Paskea mortii s'a läsat asupra lagunelor. Marmura palatelor a ; päräginirea s'a pretutindeni. unui Babilion de lumini de petreceri, Venetia e acum un palat ruinat, cu geamurile sparte, care vântut §uerä a moarte, un palat de stafii de lilieci ce aripi.
...Veniti deci fecioare ale Albionului
ale Indepärtatei
blânde fecioare chinuite de un gol sufletesc timpuriu, mânate de de vreme, veniti suflete stinghere, un dot tainic, obosite suflete nemângâiate ce nu mângâierea, ci din potrivä aceastä voluptatea durerii, a täcerii, a singurätätii, veniti, cropolä a unei slave trecute, dacä aici odinioarä torta desfätärilor, flacära s'a stins. Venetia e acum cetatea mortii, de aceia, poate, o veti mai mult ! E. Lovinescu.
www.dacoromanica.ro
DID
SUNTEM NEBUNI ? Omul este o fiintä Creatiu
sau este o abatere smintitä a
?
Timpul - acest suprem inamovibil judecAtor al vietei,-a consacrat numai 7 intetepti vrednici populeze panteonul mintiei omene§ti. Dar, numai oameni au fost intelepti, atunci cum e restul omenirei ? Max Nordau sustine arti§tii sunt nebuni ; Lombroso - curioasä potrivire ! i pe criminali la marea
-categorie a smintitilor. nebuni sunt arti§tii criminalii, sunt Va ilumai ai omenirei. Bine. Atunci cum sunt ceilalti oameni ?
... Intr'o searä, mai multi prieteni - un profesor, un bäcan, un judeator de instructie, un membru al Academiei i eu - ne strânsesem cu veselie jurul unei mese bogate. Profesorul, pe care indeletnicirea-i didacticä il fäcuse sA la darul... limbutiei, de-o elocventä torentialä. Ce vervä, ce poftä de ce obraji trandafirii seara aceea profesorul! - Ascultati ce spun eu ! Toti suntem nebuni cei 4apte intelepti ai omenirei au mai nebuni toti nebunii ! Ochii profesorului strAluceau de bucurie. - Fiecare din noi are un gräunte de nebunie..., - urmä -el. Nebunia este blazonul inteligentei noastre... Membrul Academiei aproba. Bäcanul Judecätorul de instructie se uitau la altul : Judecätorul de instructie ca când când ar fi incercat ar fi vrut aresteze pe bäcan, bäcanul ca pe judecAtor la ca vedeti cä am dreptate, ascultati ce mi s'a
-
www.dacoromanica.ro
119
1912
SOCIETATII SCRIITORILOR
mie odata, - zice profesorul. Fiindcä eu sunt nebun ! A, eu sunt nebun !... Ce nu ?... numai noi am ne de nebunia lui, izbucneascä in irezistibile cascade de indignare. - Credem, credem !..., noi, hohot. - Atunci, ascultati... Eram la Paris... sub vraja rilor rede§teptate, ochii profesorului profesor de matematici profesorul nostru! - se sub sprancenele-i arcuite, nu mai
deodatä,
cu ele, un
pe nas. Nu
sub frunte coace,
ori
scanteetor 3,
a§ezat
de ce, dar dela o vreme
un profesor de matematici care
sau care e
- li se
matematici
sau
de rar profesorilor de
! - mi se pare cä toate
se
träsäturile fetei lui sunt alcatuite numai din treiuri care se suesc, se ciocnesc, se räzboesc ele. Poate am viziune in copilárie totdeauna am avut la aritmetica numai nota 3. dar, profesorul
povesteasca :
- Eram la Paris... Intr'o zi primiräm vestea
prin capitala Pericle DiurFrantei va trece marele patriot De bucurie, patru cu mine cinci, pe in cinstea lui sub pre§edentia mea, o sectiune a Ligei Culturale initiativa unei grandioase primiri... Marele patriot Pericle Diurnopol sose§te. Cum aude de nobila noastra hotarire, de emotiune, nu s'a putut sä nu tie un discurs... Sunt oameni cari, de ori ajung gará, ori scrie numai deck o simt nevoia imperioasä cui, chiar Ei bine, marele patriot Pericle Diurnopol fäce parte din acea categorie de muritori cari, ori de nu tie un ori ajung nu se pot discurs...
-
deauna! -
(knit? -
in cor. gräuntele lui de nebunie,
d'aia I-am stimat tot-
profesorul. Membrul Academiei : Profesorul
cu admiratie.
- La gark marele
patriot
a fost primit
de toti membrii Ligei Culturale ai sectiei Paris, - patru cu mine cinci. Cum ne-a väzut, veneratul Diurnopol a sä vorbeascä.
www.dacoromanica.ro
120
1912
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
a vorbit, a vorbit... Eu sa-i ra'spund... ia-I pe Popescu-Paraschiv Popescu pe profesor-de unde nu credeti... Dispärusern... De ? N'o Pentrucä tot timpul discursului atât de mult m'a chinuit strâmbätura patriotica pe care Diurnopol o ori ori rostea cuvintele neamul nostru rotnânesc", mereu am fost ispitit a vorbit, a
!
ochii douä degete de sfredelitoarea dorintä de tare stäpanise acest nebun ai patriotului... plec, fug ca nu cu degetele capriciu a trebuit Pericle Diurnopol... in ochii venerabilului patriot *
Toti au cu
Membrul Academiei
cu
insä mai
toti.
- E§ti nebun, de sigur repetä el de mai multe ori, printre hohote de Dar atunci eu sunt nebun. Fiindcä sä ce mi s'a membrul Academiei - un profesor foarte gray, despre care studentii lui spunea la cursuri mai gray gravul Filip al II-lea In palatul lui, Escurial - Incep urmátoarea
- Eram,
povesteascä
;
la un mare restaurant cu prietenul
meu Deluvione Sesostris, celebrul arheolog Aläturi de noi, stetea la o singur, un domn. lumea
Numai vecinul acesta care stetea singur la o masa mare, cu cap. ce ? Un joben ! incá ce joben ? Niciodatá n'am väzut un joben mai Malt mai strälucitor ca : cel joben. Intreb pe prietenul Deluvione Sesostris, arheolog cu joben ?" Nu räspunde. Nu $ii cine e domnul Incep Curios ! uit iar la el. Nu-i väd deck jobenul simt foarte nelini§tit. Razele luminei electrice se resfrangeau strälucirea de oglindä a jobenului. jocul mod ciudat
acesta de lumini Imi dedea senzatii curioase de tot.
- Ce fel de senzatii ? -
cu totii ?
cine e domnul - Stati sä vedeti. Chem un chelner. Nu Nu räspunde. Azi a venit Asta cu joben ?",
pentru prima oarä". Nelini$ea pe chelner. Mi se fie stare sä-mi spue cine
mereu.
venea
o necuviintá färä seamän nu proprietarul acelui joben,
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
121
Dar numai decât : de ce un chelner nu mai mult un membru al Academiei ? generos lini§te§te putin. Totu§i vederea jobenului care strMu-
scormonea nervii, mi-i schin-
bätaia razelor electrice Ingrozitor.
Dar ce ai
prietenul Deluvione
atât de enervat. Ce
arheolog
pund eu. Grozav
am ?",
räs-
pe domnul fundul Dar ce ! eu turbam. M'am
sä
benului". Prietenul Sesostris terii birtului se la noi. El
dar in cele din urmä ciudata mea dorintä M'am sculat dela masä, m'am apropiat de vecinul cu joben, m'am aplecat cu respect fata lui i-am spus: D-le, mä recomand Charles Pescaru, membru al Academiei române, declar mi-e peste isprävesc cina, dar, cu cel putin in fundul jobenului. nu voi mai profund respect rog dati voie Domnul cu joben, foarte mägulit de dorintele pe cari mi le modestul lui joben, s'a sculat la lui, a luat o atitudine solemnä cu glasul cel mai gray din lume, mi-a räspuns : Gadilati-mä !" 1-am i ne-am salutat din nou ceremonios. ne-am despärtit. a doua drept multumire, i-am trimis operile mele complecte de filologie comparatä. nit m'a
m'am
*
nebunqte. mijlocul general, torul de instructie de biruntä : nebun !... E§ti nebun de-al binelea !... Dar atunci eu nu sunt zdravän... Ascultati ce mi s'a mie... povestit judecatorul de instructie scrântelile lui. le-am povestit eu pe ale Numai a täcut. El Am
-
nici o meteahnä. Spre cinstea comertului
el singur d-voastra cum biata omenire atunci se adunä la un un membru al Academiei, un profesor de matematici, un judecätor de instructie, un publicist un bäcan, dintre toti, singur premiul Intelepciunii.
Acum chibzuiti
P. Locusteanu.
www.dacoromanica.ro
122
1912
SOCIETIVI
SONET zic: de-i lacrima fierbinte frige, inima, nu $i-o simti Nesocote$te-a lutului blesteme: In ceruri toate lacrimile-s sfinte! picure-nainte...
laurii durerii, nu te teme; o vreme ca Supt roua ta nu minte. Vei s'o tdcerea-n lar diminefii vast, Din
o
cerne
Tot aural pe fruntea mea jertfa'n cer a
A.
www.dacoromanica.ro
PUBLIUS
LYDIA
(Fragment)
Adevdrat sd fie cd tata mi-e dusman Precum duman este, pentr'un capriciu van? -adevdrat sd fie cd nstrdin de De n'am vre-odatd ce-i sbuciumul plansul, Vai, Publius, de-acuma voi ndoiald ! tintuiascd ochii
ochii mei
Sd md pe-o masd de torturd, de abea-mi spusese cd-i sunt a In copilei, ca cristalul, Un n'ar n'ar pumnalul ! Din
precum venise, mostenit de
se va De-acum, Nici vis nici nddejde !... Dar voiu mai face-un drum Md voiu ruga de mama !... M'a bund... poate a dragostei Ea va cer
cine de
ea va
sd-mi schimbe nehorocul
md roade, md 'nspdimantd, Cu cat mai mull spre dansa Nu... mama-i slabd... mama, e-o n umbra lui... va privi !... Atuncea, cui, In culmea deznddejdii mai sd-mi strig De cat doar tie singur durerea-mi searnd? !... tu?.. Nu mai am nu mai am nici simt casa asta e mi-e frig!... de iubire vrea, caldd, dela tine, pe fruntea mea cade-n Mai pe-o !.. Nevoie am de-o !... Mi-e la tine gandul la Dar trupul greu ca plumbul e de suferinti: ! Pentr'o md de A.
www.dacoromanica.ro
ROMANI 1912
124
cu acea searä. Nici senina de miros a unui sclipirile de stele, nici adierea dulce al viorelor nu-1 puteau de teiu, nici chiar tovarA§ii multumiti la. pretextand durere de cap, singuri frufavorit, ca sä admire masa din umbra pled spre mosul farmec al acestei seri de
Par'c'avei o presimtire
In
'n mangAioase,
tocmai
mare notele pluteau
a
din nou de lin, a§ de dulci
o se pa0. A stat locului 1-ar fi rugat mai de note, care In astA acest
www.dacoromanica.ro
par'd ele a ascultat
ALMANAHUL
fäceau sä viseze, ci gânditor
SCRIITORILOR
räniau par'cä la
125
1912
când
trist lui, a§tepte vreme
la
fereastra deschisà, ce
ce va dispare se va lini§tl, creerul cu greutate de fier. care de Aveâ un prieten, pe care '1 mult. poate singurul pe care '1 numi cu adevärat prieten. Firea purtarea sa erau Intruparea vie a sentimentului prieteniei. de aceia lui al su. mult, nu cum, nu-i puta aceluia care-i mai scump pe lume. nu mai räzimat de pervaz cu coatele amortite ca un ochiu privirile incremenite pe o stelutä palidä, ce-1 de mort, la hotärit caute grAdinä
cärti.
sä trecii inc'odatä prin minte durerea desperatA a prietenului. Pärintii se Impotrivesc cAsätoriei cu femeia pe care o iube§te de mult, i-a fägäduit sä-i inchine vieata. iubirea pentru dânsa pentru ei sufletul säu bun dar slab se sbuciumä ca un vultur ränit douä stânci fär sä se pe una din care präpastia peirii. trebuie sä nu de mult, aduce aminte, a datä a surprins in atunci pentru privirile prietenului zâmbetul de milä. Mila pentru cel dela care totul care poate nimic. nu poate spune de o veselie ori de a fost realitate sau ba, acea privire nea§teptatä, nebun, la care se biruinta unei mari, acea supremä de a multumi pe toti pe nimeni. tremurtoare a aprinse abia alungase umbrele veselä luminele pe masA prin colturile scrisul prietenului cu tremuo scrisoare. Cunosc de nerAbdare vrol plicul. Dar in urun puternic de ghiatä Ii Incremenl degetele nu sA se a aflA cuprinsul, pe care Se lasA moale pe scaun, capul Inchise ochii. prin vinele mânii ce tremurând, scrisoarea,
par'd a se puirea
de
la creer, una una slovele. gândurilor se
www.dacoromanica.ro
'n
un cap
ALMANAHUL
SCHIITORILOR
126
1912
palid, gAurit la ochii sticlo§i pe din cari se schinteere palidä un zimbet de multumire supremä. Se deschidä plicul. Nu mai puteâ suferl bätäile nebune ale inimei. deschise privirile a alunecâ desnAdAjduite pe lung de slove in cuvântu-
-
lui care-i va spune totul. dragä!
te väd cum
scrisoarea mea. Cum ti se bate de repede Vestea ce vei din mele, desigur ai sau te-ai la ea. greu aceastä Stiu te va
in
de
mai de mult
pe care o fac
ta prieteneascä. Dar, vezi, nu se puteâ nedreaptA din faptul nu-ti faci cândva o invinuire crudä nu m'ai putut scäpA". Ai incercat, am eu n'am izcer
butit. va Nu ori de te-ai cândva ce a mea iubirea pentru scumpa mea Adina iubitii de cele eventualitäti, Poate nu te-ai umileascä, mai este o a treia. Sau dacä ai ce trebuiau n'ai crede voi pentru ea. Ai crezut nu voi aveâ curajul iau o astfel de hotäsau aveai convingerea privesc acest pas, de o cu lupta La§itate! Spui acest cuvânt, ce nu nu vrea lupte, este de cele mai multe ori viteaz. invingerea nu te mistui nebune§te intr'o in care prevezi poate rämâne de partea celui ce drept vitejqte, nebun, sä crezi dela o lume legi dreptate, poate chiar rAsplatä! Iti scriu aceste in deplinä. Cred nu vei des-. din ei tremurate o care tulburare a sufletului meu. vorbesc cu rece a unuia ce ar povesti de despre o cälätorie ce o va face bine unde merge de ce merge. De ce i-ar glasul de emotie? La cá nu se va mai intoarce? Ei, dar când trebuie pled, dore§ti sä nu te preocupA reine toarcerii. E natural Or fi poate oameni, cari se ucid intr'un moment de tulburare a mintii, adese n'au avut puterea lupte sA biruiascA. Eu sunt convins de
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR
1912
Si
127
nu-i vitejie, apoi desigur nu-i lasitate hoca al schilod, un traiu care n'a putut birul pe dusman, acum e poarte ränile sub privirea batjocoritoare, e mai bine preferi moartea. Ce dovezi mai aduc, ca arät indreptätirea sinuciderii mele, ? pe mine mi-ai fost un credincios scump prieten, cu mai drag neuitat, fiindcä nu m'ai sA atunci nu m'ai putut ies biruitor din voesc sA-ti dau un sfat. E din cuvAnt, pe care, mi mie, azi poate a-si fi aläturi 1-ar fi spus cineva de cu vreme tine: nu Nu ta iubire unuia singur sau unora fie din egoizm josnic sau din prietinie inteleasä, vor face tine, poale voia o jertfä. cere ta tuturora, nu-ti va singur jertfirea vietii! cu bine; tAu, Dinu". In
sä
i
www.dacoromanica.ro
FRAGMENT DESPRE ODOBESCU In lärgimea nemäsuratä a spatiului, slàbiciunea anumite de astre : Cumpäna, Gemenii,
neascä Fecioara, Leul...
deosebite, de
altele
Stele de mrimi
lumini diferite, sunt väzute
depärtäri apropiere
fäcând pentru ochiul nostru o imaginä, ca cele din lumea realä. Tot scriitori cu daruri deosebite, din osebite epoce sunt apropiati adesea de cugetul nostru in chip de constelatii liDacä ne-ar fi o asemenea comparatie, am zice, mai mult ca o impresie personalä, cä Odobescu face parte din constelatia Winckelmann-Merimee (archeolog acesta), la care se adaugá depärtarea secolelor evdemonistul Horatiu, modelul comun.
lubitor de poezie popularä aristrocrat in apudturile sale, ; arheolog de anticitate, ca Winckelmann ; in cugetul säu despre lume, Odobescu a fost de partea filosofiei realiste a lui Horatiu. In dosul minunatei a iluziilor cugetärii simtirii el bänuiA-aveâ aproape convingerea deplinä-despre o eternitate care nici nu bucurä, nici nu Intristeazä. In Câmpiile-Elysee, el sä gäseascä ni§te umbre mult melancolice, nädejde i se päreau de prisos. Moartea i se ca o prea fireascä schimbare. Când toatä realitatea e in prezent, la ce te ce va fi mAine : quid futurum cras, cum poetul dela fântâna Blanduziei? pätrundeA totu§i cAnd i se Un de nemurire spre ale artei. Dar aci, incordarea prea delungate nu l-a supärat niciodatA. In eleganta sa primblare din Pseudo-Kyneget.cos, a dovedit cA poate spune in binecuvântata ca
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
1912
SCRIITORILOR
129
alte limbi spre a tot ce pot spune altii i s'a pärut admirare pentru operele de artä. A dovedit... de ajuns. el, plinätatea puterii de a produce, activitatea lui deapururi neisprävitä, ca s'a curmat dinteodatä, a basmul Bisoceanului. Un copac frumos, fulgerat pe nenteptate. va desigur peste cum este, pietatea literatilor sutelor de ani, tinerimea, care de obiceiu marginea zecilor din socote§te literatura cea mai bunä e cea va recunoascä in opera lui Odobescu un model vrednic de admiratie. noasträ
prive§te omul, mai fie ingAduit un aceastä zi de ultimA comemorare a lui din DupA trecerea ani, se apropie ad de dreptate. Cei senini la cuget seamä cA natura are gile sale de tainicä compensatie. Insu§irile mari se uneori cu calitäti sau chiar cu mari lipsuri. De ori e vorba de artA amintirea urma§ilor precumpAbinele. Intre o tArie o rodnicä tura artelor, Indoialä, contemporanii aleg sunt liberi dupA cum dreapta asprime a momentului. ma§ii pentru care cele vremelnice nu mai au privesc numai ceeace e divin §i etern fiecare Pentru ei, deasup ra tuturor amintirilor, voe au o ritul ca alba floare de lotos plutind peste apele tulburi ale unui misterios, ce ve§nic se pierde pe veci necunoscute.
In aceastä depärtatä perspectivä, multe distinctiuni ale contemporanilor se pentru cei ce se din binele adevärul unei vieti care a prinosul cel mai pios e poate duioasa vorbä de pe pietrele funerare antice : tu semper carus... In vecii vecilor scump. S. Mehedinti.
9
www.dacoromanica.ro
GLASUL MORILOR Glasul
de
morilor de vänt Glasul morilor severe care
-
Zile lor de
datator de 'n alb
Care
speranta, Glasul morilor severe care i dezgroapd De sub Glasul morilor de Glasul morilor de vänt de
Ore 'ntregi
zile 'ntregi supus ca'n
inspirarea,
pe
tu cu apa tu cu
sa-1
e glasu 'n care 'ndestularea. noaptea
prin scocuri,
Cand prin aripi
morilor,
apa doarme ca'n sicriu trece cu aceia$i nepasare
www.dacoromanica.ro
1912
SOCIETATII
Ca prin i
piatra morii
131
unei nave pare
pecetie domneascd
din arhiva
hrisoave,
te gnde$ti la care face lama, de sub piatra morei Tu
amintesti de glasul care Zilelor de Glasul de
-
Romania
Ion Minulescu.
www.dacoromanica.ro
DIN SONETE PORTUGHEZE" de ELIZABETH BARRETT BROWNING
I.
In prima zi
mi-ai jurat iubire,
A$teptam seara ca Un
zdrobit temeinic,
de repede legat. Ziceam, grabnic este-a grabnic ; De-amorul nimic nu-mi göseam vrednic; Cu o Ce-i zdruncinatd, Ce maestru A
de strune ? viersul pe dela prima iar. lubite :
in
Un cánt perfect sub Din arcu$. i sufletele mari Dintr'o ating neintrecutul.
la tine. In preajma-ti se 'mpletesc A mele cum se Pe-un trunchiu de pom o cu-a ei i foi ascunde
Sub o podoabd de falnic arbor ! Te rog mi-e$ti mai drag Tu, mult mai mai
lemnul. totu$i,
a mele ! Deci, nu
www.dacoromanica.ro
LMANAHUL
1912
SCRITORILOR
133
ramurile tale, zdrobite,
ce-or
Aste cununi care te fericire-i te umbra-ti sorb
nu mai pot
te-aud, noua,
sunt prea aproape.
Scrisori de-a lui... Foi mute, albe, moarte... 's vii se 'nfioard. tremurand deznod a panglicd, 'n pe genunchi le 'ntind.
asta-i scris: Prieteneste,
i-e dor Ici, alege
zi de Maiu pentru-a Nimicuri, §i-am cetind-o.... lar aici scris,
-
!-
ce-i
iubesc".
§i-am tremurat ca de cerescul asta, zice ,,Sunt al
Para s'a
de-a
Aceasta-apoi... Zadarnic mi-ar fi scris-o De-as spun ce zice in ea! Traducere de Marg. Miller-Verghy.
www.dacoromanica.ro
134
SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
IDIU LA TOMIS la ce-odatä, cu falnic destin, voluptatea augustelor gratii, vieata fiindu-i un dulce festin libatii, Erá neintrecut la ce-odatä forum Podoabe lauri slävindu-I In mers, In gestu-i poetic un ritrn
*i'n fiece zicere-un vers, -
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
Azi singur la Tomis, pe termul steril, Departe de-al Romei etern Capitoliu, bolnavi ve§mânt de exil Pe sufletu 'n de doliu, Toti zeii puternici din nou S'adoarmä mânia din vântul de nord, Ca 'n lira-i zdrobitä ecou Sä zmulgä un ultim acord... mare, ce ve§nic aduni
Pe muntii de valuri zäpada de i zarea cernind-o cu vMuri de brumA mi§ctoarele duni, Strune§te-ti o vântoasele
Ce däntue 'n umede i 'nchide 'n stâncoasele tale A zeilor pontici centurii! Ca s'aparA in cerc de Sublim faetonul purtat de centaur, Phoebus, din culmea albastrelor tremure scutul de aur; gonindu-i din metalic SA scalde 'n luminä imperiul ceresc, clipä din nou träesc Un vis din pämântul italic...
cu cer de smarald,
....Departe,
Prin vAi portocalii
aroma,
E dorul puternic La Sub
cugetul cald, sufletul la Roma! tusculane, de searä, mbrA de cedri
E dulce La sânul frumoasei Romane... Din
picur exotice vinuri, vinovate de-un zâmbet se murmur - fântânele
www.dacoromanica.ro
136
ALMANAHUL
1912
ROM
plácute
E noapte in - in párul ei noapte, Cresc stele pe ceruri ei stele, In sufletu-i cântä privirile mele, Pe luminá de trupul
mers plutitor §i'mládie,
La piept
fald,
al
aláturi de mine se 'mbie, M'apas la sânul ei cald ; Cu limpezi Indemnuri din glasul M'atrage, mä m'alungä, dornic ne prindern logodnici pläcerii unul de altul ni-i
Pe gur se
zâmbind särutarea, Päcatul scântee ochii buzele mute imi ard respirarea Ca douä stilete fierbinti... nici zvon, nici suspine. ...Nici Doar glas de arome curgând din migdal,
Ecoul tkerii pe cäi apenine cântec de stele pe val... Maecena, Horatiu, zadarnic vi-i sfatul,
Zadarnic orgoliul - zadarnicä slava, sterp e gândirea, rod sfânt e päcatul dulce e numai otrava! Tu, Caesar, crede Voios dau vieata mea nemurire
Pe-o singurá clipä de rará iubire La sânul eroticei !
III
Dar mâna augustä lovi neinduratä; Pierdut plânge 'n umbrä norocul s'aratä zorii din noapte cu torta iubirii s'a stins. singurá victimi douá cere, e mutä gândul umil,
www.dacoromanica.ro
NI 1912
ALMANAHUL
137
In suflete doua aceia§i durere Dar numai un singur exil ! pe
pusti e
Privirea 'mpietritä in larguri mi-o port De curge vieata trupul meu vieE pururea sufletul mort. Dar seara, Lucifer sue 'n eteruri Si'n vaduri albastre se luna, privirea cu spre ceruri
Imi zmulg de pe frunte cununa, desperarea,
Si'n Pe
furie ecoul,
1
marea !
Culeg de pe strune suprema Ca 'n ritmuri funebre iambi care gem, 'ntr'o
ura 'ntr'un singur blestem!
'n Pontus topiti sunt
Ce-mi
ve§ti dela Roma sosi-vor din ura lui Caesar nu are fruntarii lar ruga mea-i ecou... Ce-mi Phoebus cu Pe termuri insuli i cerul sperantei e ve§nic cu ve§nic departe!
cu noi,
Avar fu destinul iubirii n'am
de !
depArtarea,
Pontiful fu ager - isbitu-m'a greu. Pe
amintirea In ochii
Dar totu§i,
Pe valuri Invie
mereu uitarea! limpezi argintii,
luna
www.dacoromanica.ro
e
138
1912
ALMANAHUL SOCIETÄTII SCRIITORILOR
pare cA vii birui furtuna,
C'un albe
pe fruntea mea ningi: Petale eterne de rece 'nflorire, pleoapa-mi truditä usor o atingi asfintita-i privire!
vino ! Pe splendide culmi, Artemis,
Din fire de aur raze märunte, Din Pontus la Roma drum a deschis Zidind o punte... vino, amica penatilor mei, de stropitä 'n safire, In mistica noapte s'avem Pe drumuri de zei ! In
zorii vin Galere romane Vintrelele albe se
in larg, vederii,
pe catarg corabierii.
...Nici SA strig,
ertarea,
poate
-
mai blestem, ar fi
SA
desert, !
Corneliu Moldoveanu.
www.dacoromanica.ro
1912
SINFONIA VALURILOR - FRAGMENT -
vanitatum et
vanitaa:.
Pe o
din stancosul 'n ca statuia Impietrit de Un n Onditor, peste-abisul roteste ochii
www.dacoromanica.ro
140
1912
ALMANAHUL
se zbate Inaintea lui oceanul se revara oarba lui imensitate 'nspre De talaze curgatoare care cresc 'ncetare, mai tare Se se tot mai peste
se
de valuri, alte valuri sunt fruntea'n ceruri, s'o spargd 'n
cum cade-un
Risipind
alte valuri, De talaze se preface 'n
cale tare,
de spume...
pe
pe
de spume...
imensitatea se
se zbate,
valuti peste valuri sar ca fiarele turbate, Alba unet se 'n depdrtare se 'n pe mare, un sol al vigil ce-o 'n o zice : Cine Cine sperante-amdgitoare N'au pe vecie cu-acea bara peritoare! Ca in a pornit de nu unde $i acum se in acel de unde". Pe
o
cum
Pe marea Alte valuri vin lume de talaze,
Se preface 'n praf
se-afunde, vieata ei 'ncetare: se 'n tare lume spume! Donar Munteanu.
www.dacoromanica.ro
W. SHMSSPEARE
OTHELLO - FRAGMENT *cena Montano
actul
de unde se marea gentilomi din lui.)
MONTANO.
De colo din
stâncei, vezi GENTILOM.
E marea Par de amestecate cer apá la olaltä. nu zäresc ; Ca de päcurä-i vázduhul! nordic ne'ntrerupt e. De-astä noapte pe uscaturi, De pe turnul cel de piaträ crestele rupte. Dacá pe 'ntinsul märii au suflat asemeni Au ce coaste de coräbii, frânte din N'au troznit adânc scoabe de stejar, când munti de apä Prävälitu-s'au clocot pe-al pântec?-Cine scapä ?
-
Auzi-vom de
!
Al
GENT1LOM.
E lezne de ghicit Sigur, flota otomanä s'a colea, in vale, la piciorul stâncei, cum e! In scena
autorul dezválueste entuziasmul curat al lui Cassio
nentul lui Othello) pentru Desdemona, - arm de care se va servi intrigantul lago. cinismul rece gi spiritual al lui lago, madrigalele ce le
www.dacoromanica.ro
asupra femeilor
genere.
142
1912
ALMANAHUL
Val s'alung valuri; ce mânie fierbe spume!... Dar in larg! ai crede apa,-cerului cä asalt Celui prea Par'c'ar Uite apa scuturânduli coama ei spumegatoare, Biciuind fruntea Ursei mari, schanteetoare, la poluri ale astrelor luciri. Vrea 'nece N'am väzut vre-odatá marea 'nvrajbä, MONTANO.
e acum ca
Da, escadra
de n'ar fi,-de
port GENTILOM
Al
vioi).
veste mare,-§i e zvon adevärat: eri, mai s'a 'necat. Ne-a sosit un vas de-al nostru,-a avut el de Dar in cale, nimicitá a zärit escadra turd. Veste
flotá
MONTANO
Oare
bucurie).
fie? Al
GENTILOM.
Spun ce e, nu spun ce crez. De altminteri vasul ästa, dat de burgul Veronez Ancorat e 'n port. Vázut-am de departe bastimentul. din el Cassio Mihail, locotenentul lt vestitului Othello! am les, Va generalul mai in purces sose§te ca guvernator, se spune, Cypru, Intärit de sfatul Lui de-acum ne vom supune. MONTANO.
Cu atât mai bine! Cypru are-un domn, ne intrecut! Al
GENTILOM.
de§i-i vesel c'a Flota turcilor zdrobitä, dus5,-inima lui Pentru soarta lui Othello, de nelini§te e strânsä. Cáci de valuri mânioase de vântul turbat, Nava lui de-a lui Othello, foarte mult s'a depärtat. Dar locotenentul
www.dacoromanica.ro
1912
SOCIRTÄTII SCRIITORILOR
MONTANO.
Dumnezeu sä scape teafär, Maurul de vijelie. Am slujit pe omu-acesta. tiu marea vitejie E de vitä-aleasd näscut deä porunci. Haide 'n port acum cu totii... Vom vorbi atunci lui Cassio;-aicea un rämas de Va in vremea asta. Poate 'n ceva vazä. (Un marinar trece prin fund).
'n depärtare, tine-i mult coräbier unde-i apä, unde-i cer. Pânä nu mai vezi Al Ill-lea GENTILOM
Da, mäsura-i foarte bunä. din ceas in ceas o Poate veste. -Jos la port, färä lad,
(Tocmai
Cassio, cu
portului)
CASSIO (dtre Montano).
Multumiri ti-aducem tie prea iubite guvernor, Pentru cinstea cä alesa-i pe Ceru 'n paza lui sä-1 tie de primejdie de moarte Cäci pe marea viforoasä räzletitu-l-am departe. MONTANO
Cum e vasul care-1 duce? A mai
pe
cercat?
CASSIO
Zice-se cA-i o minune, cum arar s'a mai lucrat. Are pilot pe dânsul, ce te scoate din primejdii De aceia pAn'acuma nu pierd reazämul nädejdii. VOCI (de
Vine-o
vine-o
de CASSIO
Ascultati! GENTILOM
CAtre multimi de oameni, vin in pâlcuri speriati, E fierbere ora§ul! Case le-au rAmas de§arte.
Pretutindeni e un
vine-o
de departe.
www.dacoromanica.ro
143
144
ALIMANHUL
1912
SCRIITORILOR
CASSIO
El
Glasul presimtirei nu e 'n§elAtor
!
tun se descard).
II-lea GENTILOM
Nu mai e Salva asta e un semn prietinii-s aproape, nu du§manii.... !
CASSIO (cätre
bun
Domnul este noua veste?
cerceteze
(Gentilomul se
cu politete).
doilea
ese).
MONTANO
Apropös locotenente... De prin lume am aflat, Maurul s'ar fi 'nsurat. de prea Cam ce ce crezare, e de pus pe-asemeni zvonuri? CASSIO
E adeyArat. Othello, de-ar fi cucerit tronuri, N'ar fi fost mai De sotie ales ce din cer i s'a trimes. Cel mai dulce dintre Frumusetea ei? Ce voce ar vreodat' s'o ante? Dar virtutea-i? Farul al luminei ne Infrânte! Cu podoabele ce Domnul i le-a dat, - ea a Un buchet ales sä 'mbie, cum nici firea n'a fAcut! al doilea
care
Cine a sosit? Othello ? Ah,... el e... de bunä seamä. GENTILOM
Al
Nu. -E Sublocotenentu-i. Mi s'a spus
cheamä.
A sosit cu Desdemona. CASSIO !
A
cerul insu§i,
ce drum biruitor! oaspe
din 'nältime! Cäci nici marea Nici a vAnturilor rele furie descAtu§atä, Nici a stAncilor gherdapuri, nämolul Ce täiu§ul navei s'o rAstoarne dintr'un salt,
www.dacoromanica.ro
1912
ALKANAHUL SOCIRTÄTII SCRIITORILOR
N'au putut a i
145
urgie potolit sä nu-si treacä 'n pace a catargurilor frâne, Desdemonei s'au plecat!
Imblanzite,
MONTANO
i ce muritoare poartä acest nume descântat? CASSIO
Este numele femeei, sau mai bine al reginei, luminei. Cärei Maurul se 'nchinä ca la Credinciosul Jago, avu grija 'n deosebi, S'o aducá pAn'aice: zile, - când te 'ntrebi Cum räzbirä-atâta cale prin Nu e Dar Othello nu Doamne, nava lui Ocroteste de primejdii bratul lui cuceritor, Cu puternica-ti suflare, 'u calmu-i zbor, CMre portul unde dorul asteaptä soseascá! Dä-1 iubirei Desdemonei mai curând sä-1 fericeascä, Ciprului, dA-i pacea, Tu ce 'nfrâni talaz, Si-i aseazA soarta 'n mâna ne 'ntrecutului viteaz. (Intrá: Desdemona,
deghizat, suita
Jago,
Ce minune E PAmânteni din Cypru! Fruntea la (Cassio
3
MA 'nchin luminatá Cea mai dulce-a lui
se
oameni din
mai
plecati profund
Desdemonei).
Dumnezeu, din ochii spre tine 'ntâi! DESDEMONA
Multumesc iubite Cassio... Spune-mi repede o veste Dela dragul meu Othello... Ai aflat-o? Care este? CASSIO Incurcat...
N'a sosit... Nu duceti grija pretioasei lui vieti, vedeti. Astäsearä, chiar, sau poate mai curând o DESDEMONA
Oh, sunt tare tulburatä... Lämureste-mä, räspunde, Cum v'ati despártit de dânsul?
www.dacoromanica.ro
!
146
SCRIITORILOR
1912
CASSIO
RezvrAtirile de unde, le-a rAzletit;... ce s'apropie tihnit....
a noastre nave dar
vine-o
VOCI
vine-o
Vine-o
tunuri).
II-lea GENTILOM
Auziti, din nou Dedeparte
cäpitanul
Nava e dintr'ale noastre... CASSIO (cAtre al
gentilom).
un drum 'n port acum?
bun
sä 'ntrebi, al cui e vasul ce
Jago). Bun sosit iubite Jago! (cAtre Emilia)
doamnä, dumitale Imi Un
drept cu toatä cinstea, sä pretind, sä pui la cale ceva mai dulce? (ii curtenitor; Vorba e d'un furti§ag; cum drag5... Eu rApesc tot ce mi-e drag! JAGO
risipitoare Seniore tot de-ar fi In säruturi, cum cu mine-i limba ei cicAlitoare, Apoi n'o sä scapi prea lezne, de plictis o mori. DESDEMONA
Ea? de felu-i nu JAGO
Ba, prea multe uneori. Mai ales eu sunt gata adorm. A! vorba-i place! Dar de o la lucru, mai are biet, ce face Este-adevArat, -spre cinstea-i insumi am recunoscut, peste i-a mai pus'o,-§i-a tácut. la ceartä. tot mä Dar nu tace, ca sä tad... In
www.dacoromanica.ro
147
ALRANAHUL SOCIETITI1 SCRIITOR1LOR
EMILIA
N'ai avut la ce te plânge
te-a§i cleveti,-mA JAGO
femeea! Ce-i femeea vreai
cu-adevArat?
Când e 'n lume, e o mutA.-Acas'-drac *i-o pisicA,... numai ghiare... le ascunde, sau le cre§te... pe ea te love§te. Când aerul de focul ne aprins. Doarme la amor... vulcan nestins!... pat,-de-o DESDEMONA
Mincinos portret ! JAGO
nu-i pans, nu-mi ziceti mie Jago ! Da, voi spune sus i tare, picioare ? In pat femeea simte Ea viseazA,-nu e !
EMILIA
0!
de
Un cuvânt bun dela dânsul, niciodat' n'am a§teptat : JAGO
Bine faci. DESDEMONA
Dar pentru mine, n'ai scris nici un panegiric. JAGO
! Nu-i genul meu acesta! Sunt din fire prea satiric. DESDEMONA
5tie cineva poate? ....Dar trimisul cela
cuno§ti dar, e greu... n'a sosit! Ce dumnezeu! JAGO
Va
www.dacoromanica.ro
148
1912
ALMANAHUL
DESDEMONA
Cine ti-a (Lui
Când fierbi o suflet, väpaia a§teptärii vreodatá, alinarea ? Cum ai sä mä lauzi oare? Pune-ti
'n
JAGO
'n rolu-acesta, n'o sä mä pricep de n'are nici o lecuire. Este lipicios ca cleiul când e prins d'un smoc de fire. Smulge pärul,-numai färä dei Muza 'ncearc5, dar n'ajunge, vai ! la nici un Doar la versurile acestea, care astfel se : mi-i
Cäci
din
!
CAnd frumoasä-i,
'nteleaptA o femee
1-are spirit pe deasupra, - frumusetea I se dete tineretea,
spiritul, - s'o pue 'n calea e frumoasä femee de ce Frumusetea de nu cui s'o ! DESDEMONA
Nu e räu! Dar ce se când o femee, Este neagrk - dar c'un spirit fin, ales, ? JAGO
podoaba ce-o sä-i stee ca o va Dându-i farmecul demonic, ce nu-I are pielea albä ! DESDEMONA (Cu orgoliu.)
Lezne-i de vorbit aceasta... De aflat, nu-i prea u§or. EMILIA
Dar când cea frumoasà-i
?
JAGO
proastä? Nu existä ! Minte, Sau cel ce-o spune, e nestiutor. ea tot are in cap-atAta minte, sä-si toarne un mostenitor!
www.dacoromanica.ro
ROMANI 1912
ALMANAHUL
DESDEMONA
e§ti batjocoritor!
Doamne, glumele acestea din ce
le-ai cules ?
EMILIA
mai ales?
când femeea-i proasta, JAGO
Nid o Din
nu-i atM de
nu la o
-
cea frumoasä ai din
face posn a, 'n
DESDEMONA
!
dulce ironie).
gustul dumitale, am Prea cu dinadinsul calitatea osebitä ! A venit acum i la femeea cea cinstitä.
Asta, fie zis intreacat, drept nici nu vrea. pune lacAtul la gura rea. Deck lauda, JAGO
femee care nu-i de Care liberd la vorM, totu$i fine-a fi discretd, Care-avdnd de-avere nu voe$te-a risipi,
Care
cu
Care 'ntr'o Dar jignirilor
poftd-a$i potoll,
are 'n mdnd rdzbunarea
cu tdcerea uitarea, la masd somn, totu$i ia morun cd nu luxul e la masd lucru bun, i se fin de trena rochii femee, arunce ochii Nici viseazd femee ca aceasta, 'n lume totu$i e, Jur pe legea mea cd este vrednicd de... Ce-ar
DESDEMONA
...
?
EMILIA curioasa.
De
www.dacoromanica.ro
?
149
1912
SOCIETITII SCRIITORILOR
JAGO
sä fie doicA, or nevastä de dea vitele la ap5, vadä de celar ! DESDEMONA
Ce sentintä (Emilie» Draga mea,
! Demnä d'un mintos bArbat. ai nevoe de un sfat mai luminat
Cautä-1 in altä parte, nu la sot. -E (Lui Cassio) Nu se simte-aice sfatul bun de cea mai grea Viclenia unui demon ce spre ? CASSIO : Jago, e mai bun soldat Nu uitati moralist : Vorbe§te ce e drept, cu arogantä.
Des demonei
i
impreuna.Convorbirea se
se
Incet)...
JAGO (Observându-i).
-
! cu câtä Iatä... iatä... dä §optesc... InainteazA, hai, deacum ti-e latu 'ntis...
dulce,
ne'nvins,
cum
Or ce vorbA-a ta e firul cursei mele ce te 'mbie, ! sä nu te mire dac' aceasta fantezie Te va face sä-ti pierzi spilcuit !
de
'n mierea de van, nu mai e nici o 'ndoialä. Un särut ? s'a pus pecea nu-i ? ce bine tu Cassio sä - pre legea Iti
Pentru
ce
!
!
(Cassio in vremea asta face semnul indicat de Jago).
? degetele se apropie de Cum nu-s ele fierul ro§u, scos acum, Ce
?
din spuzä! Traducere de D. Nanu.
www.dacoromanica.ro
1912
SCRIITORILOR
SUNT LACRIMAE RERUM vieata vieatä o
färä
ne
seama, se organi-
- de multe ori mai durabilä
mai
interesantä deck a oamenilor : aceea a lucrurilor. Mobilele, hainele, uneltele aceste negräitoare o ce-au au ele spetä, se adapteazá unei functiuni dintr'o unel erarhii. individualitatea Lucrurile ajung oamenii. ca cu
www.dacoromanica.ro
ori cum
fac parte se Se
ROMANI 1912
152
nu te-ai mai pe unele cu timpul le pätrund färä voie te desparti de ele, sunt altele cari simti o mare multumire in casä, ti-s antipatice, le ajungi sä scapi de ele. suflet, päcare Dar chiar cu cele ce-au sä-ti fie dragi, trebuie sä te deprinzi de tine pare nouä te cä-ti
ceva din personalitatea ta,
trebuie oarecare vreme
stäpânire, s'o sä ti-o aservqti, s'o iei cu adevärat ea tu, cel adevärat. sä te simti ge§ti, casä pästreazä un rästimp mobilä intratä de curând din atitudinea negustorului. Te ceva din atmosfera magazinului ? fricä : oare nu te ti-e uiti la ea cu neincredere peretii ori unde-o pui, nu-i la locul ei.
ungherele au aerul cä se feresc de ce e intrus. puternid simpatie ne de ce In schimb suflet capätä fiecare vieata noasträ, tot ce se odatá ce 1-am luat cu drag in stäpânire !... Cine n'a simtit veche ori sä se despartä o ceasta când a trebuit fi intrebuintatä ? ce nu mai Ca o dovadä mai mult, iatä ce-mi scrie o prietenä : tot ce trece, prin cu zi se distramä sufletul nostru, insträinead. Bucäti sfâsie, pradä, ori se pästreazd, dar zi cu largul lumii, se plânge tot ce-a pierdut. nemângäiat zi el DintrInsul rupem in scrisoarea pe care o trimetem, In desvieatä tuturor täinuirea pe care o facem, dinteinsul când le Insträinäm le pierdem pe lucrurilor ce ne inconjoarä, vieata noasträ se räspândesc
.dânsele,
pierdem.
vechiturile. Acuma cred cä-ti explici mania mea de a cu volane cu panglici, dar cu garnituri de Am cutii mai ales cu rochii ce nu mai puteau fi transformate in a nu câtea modä. Cu mobilele sunt mai pästrätoare. Sunt... dar vai !... Tocmai con§tiinta, nu-mi am fäcut un sacrilegiu !... Nu mä m'am apucat u§urez mai mult ca sesc astâmpärul, scriu tie. pe care o numeam eu salona§" numai Imi tovärä§ia canapelii ce tihnitä stätea lângä un perete,
www.dacoromanica.ro
SCRIITOHILOR
unei mesute, a câtorva scaune, hate ca amintiri.
1912
vie-o douä-trei tablouri
Tineam la canapeaua mea ca la o prietenä din oräsel de provincie, mult de-atunci... Erá departe, de Intr'o ogradä mare, fäcusem pe pämânt o la cum pe atunci, cu pärul retezat, cu rochita nunchi, nu multämire mai mare, decât sä sar cior mut cu vârful ghetei o petricicd dintr'un patrat altul. portile liaLa un moment dat, se deschid in mali cu pestelci de sac pririd sä descarce niste mobile dinteun le ducá in casa noasträ. Am alergat eu, sä väz, am stat câtva timp In la apoi cum toatä lumea se incurcá de mine, am poftitä afarä, am iesit nepäsätoare, reIncepând cu fericire sä sar picior
sä-mi plimb pietricica.
Au trecut câtiva ani, in cari prea putinä simpatie mä de onita unde stätea canapeaua cu scaunele ei, ca o clo§cä A venit o hotärâtoare Aveam de pregätit un concurs, desi nu pierdusem cu totul gustul jocului meu favorit. Un raft cu cárti, o mäsutä au fost instalate aläturi de canapea, la un moment dat, s'a deschis iar eu intram de mânä ca templu al eruditiei. Intimitatea mea cu bratele catifelate de atunci a inceput. Eram subtirid mä pierdeam in fundul canapelii ceteam glas tare räspicat in de istorie, Inchizând ochii din când când pentru ca sä väz mai minte grädinile lui Nabucudurusur, mumiile din piramide ori pe boul Apis. Mai târziu, am mostenit canapeaua luat-o cu mine. Se vede cä nu destul pustiu in casa mea de-a trebuit sä mä päräseascä credincioasä tovaräsä, ai teles cred cä a plecat canapeaua din casa mea. Demult i se desprinsese un brat cu greu mai potriveam la : demult un de reumatism ii paralizase picioarele ; de mult o calvitie o atinsese din in dar toatea astea nu le bägam in sticlä de cernealä värsatä pe ea a pus capät ruinii. In fata dezastrului am Ingälbenit, am cäzut pe un scaun turi, rämas cu privirea Pe mäsurä ce pata se 'ntindea,
www.dacoromanica.ro
154
ALMANAHUL
mi se párea cá zmulgá un suflet.
SCRIITORILOR ROMANI
1912
neagra mânä a mortii care
o dureroasá agonie,
nemai putând
sä ochii.
am
Atunci, un glas straniu ca un ajunge In auz, 'n ceea fi jurat cá-i glasul canapelii:
Se
amurgul unei zile de razá se räsfrânse prizmä de oglindä de lumini spectrale In salonas, din In Inveselind inflorind cuprinsul de semi-Intunerec... Tu bratele mele ca o panglicä moasá a venit de ti-a fruntea raza cu colori... sunt sapte ani de atunci !... Ca cá-ti chipul din alba bogata rochie de museliná. Cu ochi priviai In jos intorceai pe deget galbena verigä de aur a logodnei. Parfum de plutia odae, trandafirii amestecau de clestar, cele colori nenumärate cordele pretutindeni alergau, se prindeau In rochia ta, In bratele spetezele mele, s'aninau de lampá sus, se furi§au pe la oglinzi, apoi la picioarele tale se desfásurau pe covor ca o punte multicolorä eu ghiceam cá tu vezi In ea puntea care duce in paradis. Senine erau visurile, eu läcrámam de duio§ie!...
Ca o cortinä grea vremea s'a läsat pe toate,
pe seninul
sufletului au nävälit nourii, fulgere ti-au sägetat am fost ceasurilor tale amare !... Pe o zi de iarnä viscoloasá am amândouä lacrimile iti inghetau pe obraji, zäpada vieti odatä erau gata moarä In tine.
cä ne
De-atunci, toate adäposturile ce le-am mai aflat vremelnice au fost hursuze stäpânirea mortii... De-atunci, ca un uragan ce bântue pustiul, desnädejdea ti-a sufletul.
Greu se lasá intunerecul, de nu lickia o Adânc gemeai, inpingeai unghiile in catifeaua mea, spornice lacrimile iti curgeau, eu mä frângeam de mila ta. De suferintele tale am suferit eu, numai suspine lacrimi am aflat preajmä-mi, doar când când un cântec de durere izbucni din ta sAngeratä.
www.dacoromanica.ro
165
1912
ALMANAHUL
infrigurat era cuibul nostru, zi de zi simtiam sting de jalea voasträ!... acum mi-a sunat ceasul din Mor asta nu cine spun lacrimile au mai darul povestirii, suspinele au mai zbuciume pieptul. din ochii Urmeazá ca acum iube§ti florile te trage tot vieata-i una pe pámânt, mai spre lumea simti cá tulpina se frânge, o floare ori o e§ti tu, seva Intreagä. urmeazä legea pe care glasurile a noptii, la lumina dicteazá mintea in adeväratá a stelelor generoasâ Trist
eu
inima de fria
La ultimul cuvânt am tresärit, mi-a §i-am ie§it din odae ...
cu pestelei In amurgul plängátor al zilei de ieri, doi de sac au pätruns ca pe-un mort au scos
peaua mea. au pornit cu ea au pus-o pe-o Ca pe-o pe drrm... Am urmärit-o dela fereastrá, dar ceata era
nu s'a mai lume !... Unde se duceau Un cimitir mi-a apärut câteva pagini din vieata mea?... Ce capitole imi mai pástreazä oare
filele
lar când vine moartea cu adevärat, ce putin ni mai sä-i däm spuneam am fäcut un sacrilegiu, am mustrári de cuget fiinda ori cum e barbar felul de lucruri. de a ne Abia mi-a venit mai bun lucru e tot crematoriul... de s'alege pe urma lucrurilor ca pe urma oamenilor. De aceea, casa mea, voiu fixa In care ca muzeu vor sta urmele tuturor lucrurilor ce mi-au tinut o vremelnica mea vieatä!.... Pe multä vreme nemângälatá, a ta etc...
i are dreptate buna mea prietená. Natalia Negru.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
ACTRIT din ultima
Teatrului National din Bucuresti
care a fost
ACTUL al SCENA IV
Lizeta.
merge in fata unei oglinzi
se
Sunt pregAtitä de lupt?... Da.
pri-
in fata mesei de
de cot. Eugen mä va crede? Eugen. (apare prin fund).
Lizeta. bine pare
se
ziva, Lizeto. merge cu
ai venit.
www.dacoromanica.ro
Ce
1912
SOCIETXTII SCRIITORILOR
Eugen.
M'ai chemat.
157
la ceasornic). Uite-te ce exact sunt :
am venit cu 10 minute mai Lizeta. multumesc... Aveam mare nevoie sä te
ad
mine. cochetärie... ce
când o femeie e
ce a fost uitat
Nu
plad
vrea
cä trecutul a fost
?
fie
cu mirare). Te cunosc prea bine Lizeto, dintr'o intr'alta.
Eugen.
nu
flagrand delict de cochetä,
lAngi ea). M'ai surprins
dintr'acele femei cari se Lizeta. Când nerecuno§tinta ti-a
cA
ea se im-
pietre§te.
Nu la
ca tine. odinitoate astea sunt vindecatA... Ulte, reamintesc pe acela ce'mi fusese amant... Ei bine, n'ai sA crezi, nu-i ? Nu puteam reamintesc träsurile fetei lui. Se o ceatä peste memoria mea, chipul lui sta nedefinit in mijlocul cete... Asta cA iubesc, el nu (aratA nici ad (aratA capul). Eugen.
Lizeta.
amorului ?... 0 inchipuire, o nerozie... E de ajuns ca o fi suferit o nemeritatk ca fie cuprinsä mai de spasmul durerei... iar efectul reactiunei fie uitarea... Uite-te la el, cum prive§te ochii lui mari mirati, pe o poftä nebunä sA-i särut... Acum de ce te-am chemat ? Eugen. Nu... Chiar de fi priceput, rolul ce vodai, durerea ta, dorinta ce o ai de a te Te-am Lizeto, ca iubirea mea fie tulburatä, de vre-o patimä degradatoare... Nu merit sA fiu räsplatit In chip. Lizeta. (SculAndu-se). Copil ce e§ti!... cA (Merge la cA se Eugen. (DupA o pauzi). Lizeto, adevArat,
in picioare,
pe mine?
pe tine?... Nu. (Merge de
Lizeta. ambele
pe
in
lui
spun drept, de care ride lumea. despAgubesc de vieata
lui Eugen).
Eugen? m'am säturat de vieata asta Voesc fiu eu la träesc sA mea din trecut. Eugen. m'ai ales pe mine pentru asta? Lizeta. Nu m'ai tu pasiune? am gäsesc eu, un amant sincer, mai iubitor, mai pasionat ca tine? (Devine insinuantd. lAngA el, capul de In bratele tale gAsi uitarea trecutului, fericirea... am fiu a ta,
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
ALMANAHUL
vei vol tu, ziva te vei mine... 'mi vei spune: Destul, e destul ca o dragoste Eugen.
auzi din gura mea un tu... vei fi a mea o
cuvânt. Te voiu iubl
Lizeta. (Privindu-I drept in
nu, nu vei vei vol
cu capul tot pe pleptul lui
unei dragoste cum eternitatea Vieata... e o clipA... Amorul tine doar
nimic... nu-mi face
Nu
la fel, ca
§it... (Inchide ochil).
ne-ar fi fost la o din acea
nu mai vorbim din basme, din lu-
mea visurilor. (LuAndu-i capul a ?... a ta?.
altá
tu de
iube§ti?...
Eugen.-*i-ti voiu voiu face Lizeta de Te iubi... a§ cum se cuvine. Lizeta. (Se scoali) cum mi se cuvine? Dar bine, Eugen,
din piese... cum mi se cuvine?... ce am fost amanta unuia au atâti alti la mine? nu... voesc un amor pasionat, buzele se lipesc fiori fiinti, deodatA... Nu ce va fi voesc ce voiu simtl cA mi se mA in brate, cu oasele... ne vom desmeteci vom de vieata pe pasiunei, ne vom poate, sA ne tu-mi
baze mai trainice. (RAzAnd nebuneste). N'ai vol, poate, sA mA aduci la ofiterul stArei civile? (Se trece la extremitatea provocitoare. lui trage de ureche). ce !
idolul?.., de ce 'mi riEugen. De ce 'mi sipe§ti idealul? VirtuoasA celalt, de ce schimbarea asta tine? SA ti-o spun : Voe§ti ascunzi durerea sub unei a simturilor,-care bine. Lizeta.-Nu mA crezi? Copil ce e§ti !...
Eugen.-Nu te cred... Nu te cred, eu cunosc pe Lizeta aceea al izvorea din adancimea Intelepciunei, pe Lizeta aceea care o dragoste din Lizeta aceea nu s'a putut de dintr'o zi Lizeta (RAzind).
meea pilule
! d-le actor, mA sperii talentul d-tale. idolul, domnul meu, va fenu mai vine (Tare). Aide, cotoate patimele ei (Aparte). de ani intregi acest moment
www.dacoromanica.ro
1912
159
bem un pahar de
imi faci pe moralistu... Vrei Vrei ?... Dar vorbe§te odatä !
?...
Eugen.-Fie. Lizeta.-Bine
ti s'a dezlegat limba... Visul spumos te va ultimul scrupul. ! Eugen, nu ne de mari ne face sacrificiul, cum ne va
§tii
deasupra mizeriilor
aceste
tinAndu-1 de ambele
Eugen. (Nedumerit) Nu
Lizeta. regreti sacrificiul de bArbie)
zic... n'ai Anicuto, fetito,
Vreau din trecut. (Anicutel care
beau cu noul
ne aduci §ampanie. Am
pe Eugen.
Lizeto!
(Cu
Lizeta. - Da cu noul nu
Ce te uiti
(Merge repede la Eugen,
crezi ?...
la mine ?...
cuprinde
bratele
va lua... Pe el, E al meu nimeni nu §ampanie, repede. acum, du-te de 'mi
ucid...
'I
(Aparte) Ce o fi
(ese)
Eugen.- Este, dar,
Lizeto ?... nu
?...
Lizeta. S'a dus piedica care ne fi aruncat de te iubeam,
nu
?... spune.
(ii
Lizeta. Nu ad, pe buze. (Apare,
Lizeta. ?
la de
indelung). IncremenitA).
o vede !
se
de
o
!
pozitie). Ce ai !
!
logodnei noastre... Eugen.
Ai fost
la
pahare.
Tine. (Il un Lizeta. - Du-te Anicuto. (Anicuta ese). Pentru dragostea (Clocneste; Vezi ? beau.) Tot, sA-1 bei tot, Eugen...
1-am
tot. ($ade In fata mesel unde e
Eugen
picioare
eu fata
Lizetei)
Eugen.
indelung). Mi se pare cA e un vis.
Lizeta. - De ce ?... nu-ti datoram iubirea mea?... Spune, de iube§ti ?... de
Eugen. - 0
suferi ?
am spus-o... mele?... nu mi-ai spus-o ?
tu n'ai ghicit chinurile
www.dacoromanica.ro
16
BCRIITORILOR ROMANI 1912
ALMANAHOL
Lizeta.
ce se petrecepe
Da, da...
Eugen. - Ce
?
d Lizeta. ametit... Mai toarng-mi.
Nimic... E curios, un singur pahar m'a
-
Lizeta - Din potrivg... fiinda se
(Pe
Eugen. - Lizeto, pari Lizeta. - Eu ? te face. (Merge de
ea merge
Eugen
trAsuri. Aparte) Nu-i el.
zgomotul
bem.
ce bine 'mi
paharul).
de speteaza canapelei
pe canapea,
Eugen.-Te simti
in depArtare).
acest thnp, se aude din depArtere
automobil care se apropie).
motul
Lizeta.- (Merge la
se
El e... vine... (Se
Cu
- (0 sustine). Vezi ? ti-e räu. Lizeta
Din
de fericitg... Vino, vino ad,
simt mine.
sunt
de pe canapes
el).
Even (care Te voi iubl, Lizeto, o rerei nu va
ea, o cuprinde in brate).
faci atât de fericit. lacrima
intreagg. Vei fi a mea ochi frumo§i.
ochii. Automobilu)
s'a oprit. in darsilindu-se Nu ochii... nu-i mai vezi... Buzele... gura ta... lipe§te buzele tale de ale mele fie patimei de o fie a amorului curat de o vieatg... cu pasiune pe amanta sau pe sotia ta.
Lizeta (Cu
se zice
(Cu Pasiune). Lizeto, te ador.
Lizeta.- Buzele tale, iti Lizeta se derea lui Ernest, ea perindu-si pe
un tip&
(El o cupnnde brate din fund, in asteptare, de teroare durere,
o
La
pe
Emil Nicolau.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
161
ISPITA Tu dor
ce'n
de des,
chemi De In
vii
cine
mi te-a trimes ?
- De nu m'ai cere vin,
Eu
nu m'aude De care sunt 11
www.dacoromanica.ro
162
SCRIITORILOR
ALMANAHTIL
- Eu nu mai
1912
de'n
Vii singur ori te chem, Dar simt voe bucur
- Te
riAdejdea
nu te temi de poate
Ci
Prea marele noroc.
-
in tine
de
ce-ai sä-mi ceri ?
Ce-mi dai
dau un veac de vieatä
dau un veac de vieatä In care-ai Minuni ce nu'ndräznit-ai Mäcar
le
$i'n schimb Ar
cer ce
sä-mi ceri; uiti din vieatd-ti
ziva cea de eri, nu mai nimica Din tot ce-ai fost träit, numai Norocul negräit.
vine
- Primesc
de-acurna,
ce noroc, sä pot De tot ce suferit-am
Sä-mi uit de tot... de tot...
- Ca sä ajungi
tintä
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
Sunt drumuri ce le Dar trebuie sä-ti fie
dor pustii ; -
De
Ci-ti vei Si bine-ai
ochii te'ncrezi,
nu-i ertat o clipä vrei sä vezi. Doar asta-i incercarea Si-apoi in veci de veci Nu le-ai mai cunoa§te De-o fi sä le mai treci.
si-acum inchideti ochii
hai la drum
Mä duc, dar uite, nu Ce jale m'a cuprins... Nu'ncape jale'n drumul Eternului noroc, ochii Vezi nu uitä N'ai sä-i deschizi de *
Sunt
cäi piezi§e
si'n mijloc drumul drept, Tu, dor mä'nvatä Pe care sä má'ndrept?
- Pe drumul Spre
din
mergi intins.
- Pe drumul drept odatá mi s'a stins
- Atunci pe
din dreapta.
www.dacoromanica.ro
163
164
LMANAHUL
SCRIITORILOR
1912
- Nu, dorule, nu merg, Sunt urme dragi pe care nu le
- Când tinta e aceea§i, drumurile-s trei,
Nu-i greu, - pe Pornqte-o
din stânga vrei.
- Pe drumul
din stânga? Nu, dorule E-o cruce'n fata Nu pot nu mä'nchin... E-o cruce'n fata Nu pot nu plec, n'am pot in preajmä-i tree... Cu ochii orbi
a pierit ispita ai
pe
Biet suflet ce pornise§i Spre
noroc.
crucea in preajma N'ai vrut treci sträin E
amintirea
Celui mai mare chin... Elena Farago.
www.dacoromanica.ro
1911
SCRIITORILOR
LMANAHUL
RONDEL
D-soarei Arethia A.
din barbie Pentru ideal de dulci Ispita unei o poezie! Mi-a
Cine n'ar da o
tezaurul din Pentru gropita din barbie Cuib ideal de
i
Arethie,
sunt ghicilori, -Cu toate mutele-ti te Posteritatea gropita din
Cincinat Pavelescu.
www.dacoromanica.ro
1912
SCRIITORILOR
166
RONDEL De
cu
cu ochii spune unde
lubirea 'n rochea ei cernita Ca umbra trece pe sub De dor cu
morti!
Si peste groapa pustiitä la Un trandafir floarea pe cei Parca De dor Cincinat
RONDELUL OCHILOR ALBASTRI (Inteo excursie)
am cules aceste senine,
peste negrile ruine picau lumini de zori. pe 'n mine, senin pe cer am cules aceste
i cum
senine.
Ca niste ochi ispititori spre mine Din umbra de fiori, la tine i-atunci de ce am cules aceste Cincinat Pavelescu. 1911.
Sinaia.
www.dacoromanica.ro
sä scrânte§ti ceafa, de sus, Te uiti la catul s'au dus depe schelä. Cum au läsat de lucru, pe numai el a mai rämas sus drege ceva: pune coarda bine sä o dreagä trebuie s'o lase, Dar nici la o jos, o zmulge pripit fuge cu ea de alti s'a§eazä lângä un morman de nisip, cu trage nici cu totul. Frati tot unul Sunt trei viorei mare, - deocamdatä, nu seamänä cu trece frac a drui ani, e ca de vre-o pe jos ca o se restul genunchi, pe de restúl de Eleganta hainä a scutit pe acest de tine vine direct pe piele lege elegant de tots de tot, chiar de ghete. Ca sA fie veste räsfrânte are fracul este deschis in fatä pe la coate. cu un ochii negri, vioi, lung complecteazä arätarea artistului acesta, care strâmbAnd din o arie vioarei hodorogite. din obraz, cautA sA ingrijit: e e ceva este ca de 5
greu,
cat direct pe piele cu o veste, care ajunge la genunchi, vesta e nasturi, pe lAngA aceasta, picioarele d-sale surit intre deodatä anume ca ghete largi, ele. Ghetele vin acestui artist ceva mai jos de genunchi ele la scoase afará, ciulite, parc'ar ascultâ au urechile o gurA enormä mai cascä fiecare cântec. Dar iar prin rupturile astea se vád degela micul parc'ar pe cAnd tele Mezinului
Incheiatä vArAte
www.dacoromanica.ro
168
SCRIITORILOR ROMANI 1912
ALMANAHUL
gura el vioara. sä apuce tot fie de trei mai mic
sprâncenele ridicate,
de incordarea atentiei, : dar in schimb ce filosof,
ce maturitate, ce
pe grämada de nisip foarte ocupat ; d-sa este la nas. In ii vine e pe cu un joben, care piciorul drept d-sa are un ciorap, dar din cauza curei lui Voinicul
Restul costumului nici cálcâi nu ciorapul n'are costum al lui Adam ce s'a väzut mai este poate dungi de var, pe pulpe ceva noroi, pe piept vreodatä. Pe veche, la gât o cravatä gräsime, ceva nisip extrem de impozantd acestui tânär gomos. dau o afacere gravä : trage dintr'un muc de Domnul e ocupat
tigarä stins, dar trage
serios, le nu
trec näd,i§elile, in acela§i
se
apuce vioara,
degetele ocupat cu tigara, Totu§i,
timp mare.
Deodatä, repede
de scrumul rece. la cântecul celui mare fe-
dar väzând cä i s'a smuls vioara strigä
gura :
- Tata m000!"
Mezinul fuge cu vioara - pe când cel mare se täväle§te fracul pe jos, plângând, - rdpitorul instrumentului trage cu peste coarde. din toatä de sus: S'aude glasul
- Da-i dibla
m000! !"
Cel mare se scoalä din nisip tatäl säu, inainteazä spre vioarä. tinde scripca zicând:
- Uite
fiinda se
sustinut de
terminä aria §1 apol
vázu§i m000? !" trece
- mai mâneca peste pe coarde. - apoi trage mult de se zvarcoleascá Dar celälalt, Mezinul, deodatä strigá indignat: lui mari par'd ar fi apucat din iele : ! Nu - Häpäi, nu-i ca sä-§i tinä Posesorul vioarei, ridicá un picior treilea - cu d'al la care E o fratele la ridicânduli jobenul c'un deget ca sä poatá vedea, mucul - prive§te foarte interesat. mare o
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
la
SCRHTORILOR
1912
169
Mezinul are o inspiratie: päräse§te lupta dreaptá recurge s'apleack o mânä de nisip o azvârle In ochii vioarei a väzut mi§carea, a ghicit ochii, a cäscat gura strigand:
- Tatä m000 Dar pumnul de nisip i-a umplut gura, obrazul ochii. Färä mare scuipg, pune vioara jos, se repede sä mai parlamenteze, la Mezin, de pär, §'amândoi se rostogolesc In nisip colindu-se ca Tämbäläu sunt ca de purcei junghiati. pe când de sus restabileascA statu quo ante bellum" Prâslea leapädä pune pe fuge ea, In partea a grämezei de nisip o scârtAie din de un cot. toatä strâmbAnd obrazul, scotând limba din Cum vede pe sosind, capul pe fericit cä a pus el mâna pe ea, strigä, glasul lui pitigAiat, de sub joben :
- Di ghioara taticule..." Vasile Pop.
www.dacoromanica.ro
170
1912
ALMANAHUL
MEDALIONUL sprijinindu-se Pe balustrada pridvorului ce da statui antice, bratele albe, z5pezii ca ale spre zi, pe Inserate, cu privirea catä o zäream in de plopi. stajuite de un fundul Sträbätând aleea arcuitä ce trecea pe sub cerdacul ei, o presimteam de departe, aream albul fäpturei ei diafane
In coate,
du-se fantastic prin vedeniei acestea, a sufletul de bucurie.
verde
al ramurilor, gândul mintea, umplandu-mi
nici nu se pe cineva. Poate neclipind nici din nimeni. Atât stätea de ce dädeau o adâncime de pele catifelate de gene
www.dacoromanica.ro
la
1912
ALMANAHUL
171
ochilor care se resfrAngea pard misterul parcului dela picioarele ei. Incremenitä ca o soclul ei-de multe ori m'a o fApturA vie, sau numai o scornire a inchipuirei mele chinuite de perfectiile lumei de altA datA. La sporirea acestui nenorocit ce trebuia sA stApâneascA din ce ce mai mult, proportiile disperante ale unei obsesiuni, la märirea i a chinului acesta nespus se adause täcerea mortalA, neIntreruptä care casa cu vechile cerdacuri mister. Par'd nu stätea nimeni ea. i de cine când cu nu mai cAlcase picior de prin curtea pietruitä, de buruene, al cAror miros te fäcea sA descoperi ici colo gu§teri in bunA pace. Gratiile portilor grele ruginite nu se mai clintise din o adeväratä spaimä mA cuprinse când, uitându-mä cu luare aminte, zärii dreptul gArliciului pivnitei o pereche de papuci de lemn, a§teptând sA iasä cineva de sub boltile vechei case pAräsite. »Dar visul de frumusete cu care mA ispitea fiece casa din grädinei, fiorul de fericire ce mA petrecea de sus jos când silueta albA Mind o de fundul sufletului meu, tot ce mi se nedeslusit se
Am rAmas seara aceea de Mai, eu prins de un fel de letargie de marmurk am Incremenit de un copac sub cerdacul fermecat. Si privirea tristk mai tot ce-i privirea, trist pe lume, privirea catifelatA se apleck apoi
o
ochii mei ca
adâncul unei ape
oglindindu-se fund.
lncredere
nu Cat vom fi stat Când mi-am venit In fire, de ce mi-am dat seama a Intunericul margini In care mA afundasem, fArA sA simt disparitia visiunei mele de aveam ochilor, ii privirea Intuneric, mistuindu-mi ochii, arzandu-mi sufletul, silindu-mA sA umblu cu ochii o
mai putut robit focului nimicitor ce sA scap a fost zadarnic.
de vraja ochilor aceia. Am rAmas suflet,
www.dacoromanica.ro
tot ce-am fAcut
172
ALNANHuL
ROMÂNI 1912
Somnul nu mi s'a lipit de ochi trei nopti in du-mi mereu neclintiti, vie, ca o statuie frumusetea seam5n pe care o iubeam, o idolatrizam ca un A patra sear5, räpus de friguri, aiurind, m'am dus s'o simteam un fir de peste
nirea parcului, silindu-mä sä ies din ca un lunatic, dau seama de ce fac s'o pornesc spre ea, impins de o putere nu puteam supun. Era acolo, sus, neclintitA ca albul marmorean al divinei
cum m'a zárit mi-a fácut un semn, apropii. de ochii ei am ajuns sub cerdac cu ochii
ei
de un foc ce-mi ardea sufletul,
ritori,
de o
nelini§te,
peste cerdac
de bucurie
am stat locului s'a aplecat putin mai repede"...
Vino de
Si nu mai
ce a spus
de a-mi
un
giuvaer de aur ce prin aer, la picioare in In care pierea ea din cerdac. Am ridicat din nisip medalionul pe care-I la acest medalion de aur din care chipul ei de contenit de atunci, trist, indurerat nu m'am dus s'o scap, s'o liberez dintr'o in care trebuia Insä o am aici vie, perfectä, neschimbatA ca pe care nu-1 mai poate nici un muritor. meu de Si o iubesc mai mult ca atunci nu ce-i rerea pe lume, iar chipul ei imi potole§te zbuciumul mintei adoarme
patimi".
Nebunul cu fata estaticA, cu ochii mAriti peste hi gol, se la micul medalion deschis. argintate ne infiorA nebunul cu ochii de copil cu cu povestea lui. dintre noi, mai curios, se apropie de el voi se uite peste umär la medalion, simtl ascunse medalionu in
dupA
: medic ne nu se vede nimic, n'are nici un portret acolo, albA ca numai o bucatä de la care se i se pare cA ceeace nimeni nu poate nici intelege
Un
N. Pora.
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR
1912
173
SCRISOARE ai 1-ai curat ? un tu ce Dar tu nu mai mult, mult mai mult dedt azi-§i mai de sufletul täu nu s'a ocupat nimeni: toti ti-au
numai exteriorul de femee frumoasä,
ceeace
Nimeni nu s'a trudit sä gäseascä ceeace tiebuie cum nici n'ai fi avut inimä! Socote§te bine vezi ce tat. Ca neinsemnatä deosebire au fäcut oamenii aceea tine oricare din obiectele ce le folosesc zilnic. atâta vreme distinctiunea ta vor atrage luarea aminte a tutulor, timp trecerea ta ar parfum Imbätätor ne inspirä dorinte de tot felul, vreme vei ceeace---vai va pierzi mai de grabä sau mai de sigur nu vei au
pricepe ce
un
neIntinat.
www.dacoromanica.ro
174
SCRIITOIIILOR
Vezi tu: prin a
1912
ar fi cineva, de noroaie fi tävälit straele lui colt de suflet un ales,
curat de tot, o pentru clipele de durere.
mai de
fi
singur dar
un refugiu
Poate tu, când nu vei mai fi tânärä-vezi mä feresc de acela uricios, ce-mi vine sub condei-când anii nemultumirile vor pulbere de argint párul bogat, când vremea va urmele pe obrajii catifelati pe cari
i-au mângäiat atâtea buze, când in urma ta nu va mai suspina nimeni-nici chiar aceia cari o fac din obicei-când vei trece prin lume ca prin pustiu, nici prietenii nu vor mai sa-ti la ureche sau gura mare complimente obraznice, abia atunci poate vei tu comoara singurä gândul neintinat, aceasta care se putin, ai fi putut rea, brutalä sau Imprejurare necinstitä n'ai de mare te simti ochii poti zici : - N'aveam intind mâna fi fericit : un ar fi stea la eu peste durerea mea-n'am din de uneltiri, din toate momentele trAite, cine acesta nobil nu este cel luminos.
Eu te cunosc bine, frumoas-o: ai multe fapte de parfumate ; fotografii pitite scrisori albastre tinut minte;
pe unde pop; cuvinte ametitoare in
urechii sufletului ;
unele urme discrete, §entulete mititele, imprimate pada corpului nu de vre-un animal, ci de dintii adorabililor in
chiar
se apropie de bestie... dar pe toate le vei uitá toate te vor rece vreme, ca cum nu le-ai fi nu fi auzit, nu le-ai fi simtit niciodata. acesta curat care te de mine, acesta curat care nu te va
de mine, va fi candela vietii Const.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHOL SOCIRTITII SCRIITORILOR
MÄRTURISIRE *) Doamnei Fanny R... : Iatá se ... Multi cred mea! Vi-o dau... n'am nevoe de dânsa... Mie nu mi-e de chinurile mie nu-mi de tremurkile infrigurate ale iubirii! De-un feresc: sä nu fiu banal ! sufár singur lucru
din dinti, pärul sä adorm lacrimi ! Astfel, cel putin, genele muiate träesc, telege, poate, ce insemneazä a iubl... Dar zilele trec, ve§nic aceplictisitoare, ca viata mea se scurge searbäde pot
o iubire ; eu nu
netrebnice... Eu nu pot
viata unei
iubiri. lubirile acestea Din volumul
räsar repede,
care va apare in curând.
www.dacoromanica.ro
176
ROMÂNI 1912
apoi pier, dispar pentru totdeauna, par'c'ar fost ni§te ce te-ai desteptat din visuri pe cari le uiti eu credeam nu pot eu inchipuiam femeile cari nu sA fie vina nu este mine ci in ele,
o
!
iubite !...
cA iubirea este
AstAzi
pentru
nu vor puteâ iubi
umili, cA
cA nu au mereu, sA
ei nu vreau sA cucred, in cA In lubire poftele poate poate se vor de
;
ei
succesul e tot. Dorintele vor fi multumite, da... dar, vai, iubirea n'au s'o viata
ca credinta. CAci iubirea cere supunere, o supunere In iubire n'ai sA convins niciodatA, n'ai sA probe niciodatA, n'ai sA doresti sA cauti succese niciodatä. Tot ce nu e supunere devotament nu e iubire.
trebuie
Trebuie sA
ca inima ta ambitiosi,
mândri,
suferi
trebuie sA pri-
stare a primi iubirea. obraznici nerecunoscAtori nu pot la mai multi dintre noi fie
ce este iubirea, atunci când sA intelegem de cincizeci de e prea mi-a mulcomit Pe mine viata m'a frAmântat, m'a umilit sA ele nu am ajuns sA nu mai spun glasul. am sA iubesc lubite, ci sA strig pretutindeni : a plânge, a suspinä a mA sA fiu eu sA nu iubesc, ambitios, cuceritor.,. Dintr'asta se vede cA sunt !
din syrinx
DacA
datA in
de lunA,
duce
unde IncA nu s'a incuibat la ureche cântecul celor iutu cA iubirea nu ceeace
omeneascA biti. Atunci, poate, ai pricepe lumea nume§te a fi iubit. Te iubesc mA iubesti : acesta e un schimb, dar nu te iubesc, si nimic mai mult ; te iue iubire. Te iubesc besc numai te iubesc : aci iubirea. multumesc din suflet cA te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul nu zice : te iubesc
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
1912
bunä. Omul te iubesc pentrud oache§ä, cu toate besc cu toate sau dacä ai fi rea. ai fi chiar
bunä,
177
zice : te iute-a§i iubl
Poezia, zic unii, a fal§ificat iubirea. Poezia a fäcut cântece, firesc ce a fost statui, versuri din sentimentul simplu dealmintrelea, oarä iubirea, a fäcut nebuni din oamenii cari, din oamenii cari rau cam Inclinati spre nebunie, a Infometati. atunci erau nu existä poet, muzicant, pictor sau sculptor Eu zic poezia mai mare ca un Indrägostit. Pentru ca artistul sä sä fi fost Ingrägostit. cea mare a suferintei trebue, mai iubirea, ci iubirea au fäcut pe poeti ! lar eu, Nu poetii au fac o pläcere a a§terne pe care citesc bucuros stele umile slovele noastre slod, pot jur hârtie slovä sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat. Cäci cel ce iubirea oamenilor! pricepe viata stelelor, pricepe necredincios. nu cunoa§te cuvintele credincios zicä eu nu te iubesc : acesta nu e Iube§ti pe altul, va nu zice niciodatä : m'ai cântecul iubirii. Omul cere socotealä de särutärile ce ai dat sau nu ai lubirea cerceteazä trecutul dat altora. lubirea nu-ti prezentul. Viitorul este nädejdea ; viitorul este egoismul ei. dejdea cea desnAdäjduitä, mângäierea cea nemângAiatä sunt balsaiubirea. de dulce ca suferinta, ca mul ei care e tot troita iubirii. : suferi, trezesc suflet setea, dar lacrimile Särutdrile särupe cari nu ti le pot doruri mari, istovitoare Wile. Din ochi picurä lacrimile, izvorul cel ve§nic al iubirii ; din cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel ve§nic al laiubire crimilor.
bobitä de lacrimä ce tremurä sfioasä pe geana iubitei e o mai pretioad mai mare rile tuturor femeilor din lume...
vanitas, vanitatum vanitas ! - zice profetul. un glas din Toate suferintele sunt
!-
12
www.dacoromanica.ro
178
ALMANAHUL
SCRIITORILOR
1912
lacrimi, iubire : toate sunt de§ertäciuni mari, nimide durere... totu§i, pentru aceste nimicuri de§arte, pentru aceste de§erdau tot ce am mai stare fi táciuni nepätrunse vieata... stare sä-mi dau fi scump pe lume, curi
e bine ceeace fac sau e räu, dar simt cä, dinNu tre toate de§ertäciunile lume§ti am ales pe cea mai frumoasä, care e cea mai de§artä dintre toate... e cea mai frumoasä, L. Rebreanu.
www.dacoromanica.ro
ALMANAIIUL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912
SONET bate ; Un ceas, departe, miezul 'ncetul moare... ecoul cum In lume-acum e mare sárbátoare: rázbate. Un an s'a dus, altu 'n
trista mea singurdtate, Uitat, Aud uralele triumfdtoare, A Reveillon-uluiR solemnitate.
www.dacoromanica.ro
179
180
1912
ALMANAHUL SOCIRTZTII SCRITTORILOR
cum i se cuvine; Sus cupele
toate
!
Sd ante 'ntruna muzica
!
de-oparte-a grijilor robie,
nebuni de veselie, a mai trecut un an din Radu D. Rosettf.
www.dacoromanica.ro
1912
CA Ne iubim Nu ni-am spus-o mare prin lume trecem Co ascunsa
Ca doi
ce
noapte
un bogat tezaur se tem sd se Ca aur, Ci-1 ascund de teama de Intr'o i trec luni ei comoara Tot n'au
www.dacoromanica.ro
181
182
SCRIITORILOR
1912
noi pe ei tim o floare Sub a inimei Floare din Ca
ca
De priviri bdnuitoare ca doi Ne Si-ocolim ascunsa floare.
G. Rotia.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
ROMANI
183
IN SATUL SARICHIOI (FRAGMENT)
Sarichioi, cea mai intinsä a§ezare a Lipovenilor din Tulcea, pe o ling, spre apa Razelmului, nenumäratele acoperi§uri de stuh. Lacul färä hotar, departe, spre Mare, räsárit, jucânduli apele tremurând in el luminile cele din urmä ale asfintitului. la pas care se deoparte de alta a drumului, o bucatä bunä, de intrarea satului ; potele cailor dela träsurä sunau u§or. Femei multe se intorceau pe marginea §antului, Imbräcate cu fuste dela lucru, Dinteo
de
impresii din Delta
www.dacoromanica.ro
184
BCBIITORILOR
1912
broboade viu colorate ; ele copii lepäiau märunt prin umblau numai cämä§uici ro§ii, cu picioarele desculte de
cu
indreptau
;
vii spre noi ochii de supt de pär plävan. vii mare, se se urmau ; paznic cu spre un foi§or de pazä, ridicat pe furci Ispas, vizitiul nostru, Incep a vorbi : toate acestea, zise el, numai femeile lucreazä. umblä cu pe Razelm ies la Marea, femeile muncesc jumätate de an färä Intrerupere.
- In adevär, räspunse unul dintre noi, väd cA in sat inträ numai femei.
- Femei, vorba vine, observA neica Ispas; mai bine am zice roabe". Ispas are dreptate. Cele mai dintre care umblau pe marginea mai ni§te arätäri sex, ofilite, triste, zdrobite de obosealä, cu picioarele diforme, cu ochii A§a-s femeile Lipovenilor, iar Ispas; vai de ! Nu m'a§i insura niciodatä sat lipovenesc: nici fete, nici mueri frumoase nu Vizitiul nostru privi cu spre sexul frumos al Sarichioiului, la marginea drumului. pe o femee. Ascultä, Palaghie, bärbatu-täu e la ori la ?" Femeia spre el ochi expresie. Nu nu räspunse. mormäl Ispas, cum nu s'a Dumnezeu de voi, vA scuteascä de ! - Viile acestea, vorbi el spre noi, nu le au de mult Lipovenii. Este o poveste care spune pe furtunä, pe marea o corabie povenii, la Portitä, unde Razelmul Marea, stäteau la Erau ca lupii cari adulmed vifornitä. Apoi au descArcat ei adus la mal de vite tocmai din rabia lieneascA... de-atunci ei vii, de-atunci a pornit .
muerilor
Ispas vorbea
amänunte despre
cel
care a dus pe päscäri ca la o prädäciune, furtuna In sat. verii sunt lungi, nu se intunecase. In lumina ro§ie, un lucru de mirare ne atrase
www.dacoromanica.ro
1912
SCRIITORILOR
185
de case se la margina satului ; case goale u§i, färä ferestre, pornite spre risipire. Ispas se ne spue acelea sunt case lipovene§ti; locuitorii au satul, s'au dus, locul nu s'a mai a§ezat nimeni, cei du§i au läsat blestem pe urma aminte : un
Dar din ce pricinä s'au
- Asta nu pot s'o
?
Eu cred
de asta are mai bine domnul primar..." Cu codiri§ca pe drum : un voinic strae nemte§ti, spre noi. primarul ; fusese vestit prin telefon de sosirea noasträ. Se ne salutä cu plecAciune. Ispas Domnul primar spuse numele : Niculescu. Ne o mare
pe
asprA. Ne
lui rumenitä de un
Ati venit
cu ochi mici
veseli. Pe fata
un zâmbet prietinesc. el. lack vedeti satul nostru ? ne mare,
noi... Domnul primar
din cap cu tristete cu resemnare. Apoi capul a cA ne interesAm de casele pustii, ca cum de povesteascd o Aha! uitati la casele astea pustii ? el. au stat tot Lipoveni. Erau multi, dintre cei mai mai habotnici. Când a intrat administratia noasträ in sate, a venit cu slujba§i, cu cu registrele civile cu cea habotnicii s'au späimantat s'au burzuluit. Ce este ? ce
numärätoare? ce condici? - Se uitau unii la altii speriati, se sfätainä ziceau se apropie lumii unii,
tuiau
frico§ati, s'au ridicat cu
cu cu purcel pribegit. unde. Poate s'au ascuns trestii, pe DunArea veche. Acolo nu mai poate nimeni de träesc ca baticii. Ori poate s'au dus Sibiria, unde s'aude cA le dA mult. Cine poate ? cu domnul Niculescu. Ne zilele cu ei. Vai de capul nostru! Vai de viata noasträ ! Dumneavoasträ, acolo in tarA, cA träiti, - da noi.,." un gest cu Domnul primar pe mustatä §'av o räsfrangere dureroasä de buze. Apoi porniräm pe ulitele largi curate ale satului. Domnul primar priveâ cu mândrie asprime la supu§ii pe care
S'au dus nu se
!
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
SCRIITORILOR ROMANI 1912
din ochi la plecAciunile ne pe In adevär admiram atitudinea lui regeasd. Ad, ne el, un primar are putere mare. La urma urmei, trebue sä respectat, ne el tainic, trebue sä ai prestigiu... Nu-i Dar domnul primar prea vesel cu prea prietenie. Se cA malul lacului e un tärm de podgorii. Cercetaram pe dinafarä una din bisericile mare o catedralä de ora§, vopsitä in toate curcubeului, dar mai ales de albastru. Sfintii aveau Man, bärbi mari nasuri de o trandafirie, coloare pe care o probabil cu vremea functionarilor statului, telegeam privind la tovarA§ul nostru. In bisericä cu greu pätrunzi, zise primarele din cap. E Ei zic cA noi suntem
Ceea ce zic Lipovenii despre noi
pe domnul Nicu-
lescu sA iar, cu obrazul incretit cu Trecuräm apoi pe multe cetätui.
mid ca ni§te puncte.
Numai
mari,
ca
la ulitä, primAria
lämurl domnul primar Dimitrie Niculescu. sat ce se bine, apoi un popas mic la acolo un blajin destul de plictisit de lui. E greu, domnule, sA ani ani de pe oamenii care se multämesc numai lipovene§te..." ne el cu voce inceatä. in jurul lui jurul nostru se repede ascutit o femeiu§d care nevasta Invätätorului, nu pärea de plictisitä. Ba prea mult ca o Grecoaicä unele sunete De tinti" conducAtoarea grädinei de copii din pe puii de lipoveni. de cA nu se poate duce mai unde are o multime de rude de famides la Tulcea la lie bunä! nobile, spunea dumneaei zambindu-ne Am rude bune privindu-ne pe subt sprancene cu ni§te ochi de dulce Foarte rar putem noi ie§1 la lume din sAlbaticeN. Domnul primar o prigol.
www.dacoromanica.ro
ROMANI
1912
187
Aid baluri n'avem, sindrofii alte petreceri, concerte teatru n'avem... c'o voce tânguitoare invAtátoarea. ! eram la Galati !" In exclamatia aceasta un mare dureros. torul privi nedumerit sotia. Domnul Niculescu
c'un deget nasul, apoi
incep a
para o
horbotele de pe divanuri, cutiutele sticlutele asezate pe dinaintea oglinzii, portretele Regelui tarului, sangeroase cromolitografii lupte Greci macaturile
Turd-in care toti pägânii fugeau ori cädeau Grecii biruiau, frumosi
falnici.
de ce, pe cadâna noasträ mai vemai gratioasä, domnul primar a c'un de räutate ori durere neexplicabilä, ne sä ne plimbarea. »Ca sä mai vedeti satul, zise el, inträm gosponu
Pânä la poartá, ne vorba subtire a femeei märunte ce trecuräm iar pe cu rude nobile la Tulcea la Galati ; ulitele satului, ne impresurä umbra. Garduri mari, porti Lumini strecurau raze lungi prin ferestre dosite. clipeau in tot satul ; unele se räsfrângeau Stele apa neagrä a lacului, vale... Sadoveanu.
www.dacoromanica.ro
190
1912
ALMANAHOL
JUDECATÁ PRELIMINÄRILE
Curtea se constituise.
Judecatorii, Ministerul public, Juratii, Apärarea, putinul pucegrefierul. blic din salä, ascultau rechizitorul pe care numai uneori se auzeau unele vorbe :... de repede, acuzatul... omor... Acuzatul picioare, Când a introdus in salä,
o privire spre judecätori fruntea
soldati cu baioneta la rar, cu fruntea sus.
veni o ametealä parcä. Cu dosul de odatá, pe
ochii spre báncile din salä. Privirile lui pe ale lui tatá-säu o clipá se uitará unul la altul, cercetandu-se ; rudele mortului adâncul sufletului. Nevastä-sa
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
191
1912
privirä rece, numai un bäiat al lui se uitá lung cu dragoste nu te pui cu tata cä-i acurna spuneau privirile fläcäului Toader Dima cä ai lui moarte de orn, dar la acuzat... Ti-am spus bade
rämâneau pe drumuri Nistor nu niciodatä sä se cu dânsul, ca oamenii. Grefierul continua cetirea rechizitorului, indeplinind de sigur o formalitate cerutä de vreun paragraf din lege. Pre§edintele dorceilalti doi judecatori, mai tineri, se uitau plictisiti salä. Juratii, unii altii mestecau bomboane. Pre§edintele cu pe burn, cu arätätorul un lant gros,
de aur. Se vede bine cä er mândru de rolul joace. N'a
niciodatä
Acuzatul lungului rechizitoriu voind par'cä
ce-i
dat
timpul dezbaterilor.
cu cea mai mare bägare de seamä cetirea din
când
capul mai bine Intelesul vorbelor pe care le pe jumätate grefierul. Toader Dima e de staturä potrivitä. Un cap frumos, cu plete putin bogate ; fruntea mare, sub ea, ochii negri, blânzi buni. Barba i-a crescut de când e prevenpe, pielita obrazului i s'a nälbit, ceeace o distinsä chiar cu totul
un pas, sä
simpaticä.
E singurul din salä care ascultä cu atentie cele ce se petrec. Tresare din când in când, ar sä facä o mi§care, sä schiteze un gest, dar se singur pe piept ca unul care se la In viatä, care sä vadá ce s'ar mai Un suflu de somnolentä Curte. Grefierul se vede, când se apropie de sä rar, tare atunci pleoapele tuturor se ridicä greoi ; unul din judeatori trage de robä, pe pre§edinte, când rechizitoriul e gata, un fo§net sträbate sala, un de scaune jurapi pozitia de pe scaun un infioreazä de tälpi ar vreá sä de§tepte parchetul. Publicul sus capul, desmortindu-se el. Acuma curtea se agitä. Apärarea foiletoneazä un cod. nisterul public tu§e§te, pregätindu-se sä-§i sustie acuzarea. pe Aprodul intrá Glasul lui, când va deschide jumätate capul dent poruncitor...
martorii, va
www.dacoromanica.ro
stri-
192
1912
SCRIITORILOR
ALMANAHUL
VERDICTUL.
Acuzatule, ce ai de spus in ? Curtea d dreptul solemn domnul Pre§edinte. - Domnul pre§edinte spune... se s intervie Apararea. Acuzatul de ce vorba pentru viata lui auzise pe altii vorbindu-i de un drept ce i se d.
s te aperi !
curaj
vorbi :
- Am tras
ogorul meu ca in an, vara. Când am ajuns la capul brazdei, dinspre apus, cälare pe roilui,
teptat. Suflarea mi se
mâncând dela
Am oprit boii
1-am
de ce-1 ve-
s'apropie.
deam
de pe cal mea. M'am dat un pas
drept in fata
Incruntat,
ce are s se
prime a
ti-am spus eri
n'ai voe
te atingi de pämântul meu. Tu s pleci de pe el de aiurea, c de nu, e greu de tine ai ti. Pämântul al nostru din tata räsbunicul pe el s'au eu plec
cauti
tâmple.
c'a§a
Nistor
? I-am
cu bini§orul :
bunicul dimineatä Nistore, tu
n'are nimeni altul drept pe pämântul deck eu: Toader tu dac zici al täu, ori cine te-a Dima. Acte am ne judecm. spui atunci nu ni se cade nouä, gosAcuma, la ce s ne gâlcevim, §tii
cinstiti.
S pleci !" strig la mine, punându-mi mâna piept. M'am zmucit din bratele lui, fug, el m'a pleznit in räscrucile ochilor cu o de bou... Inaintea ochilor am vzut Dumnezeu erte, n'am ce mai fac. M'am näpustit asupra lui, i-am pus mâinile beregatä, Nistor numai cap... Atka doar a mai : Boerul m'a
dat ochii peste
Toader, in cu petecu meu pe care voise nenumärate cumpere. a väzut vând, 1-a pe Nistor s spune c-i al lui lui Dumnezeu i-a luat mintile, s lase pe drumuri cu
mo§ia boerului,
de
Acte am dup regula... - Mai ai ceva de spus ? Intreb Toader Dima
din umeri
www.dacoromanica.ro
cu glas muiaL
ALMANAIILL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912
sala.
tAcere
Toti
Primul jurat se scula de pe pe inimA--pe constiinta de hârtie. tremura
litera tremurand
prezidential, cu o tinând o foae
in
verdictul
verdictul
afirmativ. a introdus in acuzatul. Fata lui albk de hârtie pleoapele un mort. Nemiscat asculta. Un an inchisoare, cinci sute de lei descivile, drept de recurs. un hohot de Aprodul se repezi sA scoatá
-
Pe ca
pe
ce
- Mai ai ceva de spus ?
intrebat din nou acuzatul. - Doamne, eu nu mai am nimic de spus, vorbi Toader Dima. MA doare aici la suflet, c'am moarte de pentru asta nimeni nu Eu ce pe dânsul altul l-a sA la averea mea, pe acela va pedepsi cel de sus. Toader Dima uitându-se din nou pe toti ai lui §1 neamurile mortului, privindu-1 jalnic, ochii in crimi. Atunci veni o ametealk se in bratele soldatilor, care-1
pe sus afark Vasile Savel.
13
www.dacoromanica.ro
SCUWORILOR
194
1912
CEA MAI FRUMOAS LUME pacea sufletului täu, in singurätatea ta don'. Numai cea mai frumoasá lume, pe care ti-o ninä, fie sufletul o grädin, pe care s'o plivesti de toate buruenile ale simcu dragoste de amäräciunei, In tine
tirei tale.
mai buni se pot intoarce impotriva ta. Norocul Prietenii tot lumii de le-ai cel mai darnic te poate cu sine. Poti sä-ti nu-i sufletul nu vei fi basme; aspra suflare ca sperante, o din când nu te a,tepti. a vietei o va
www.dacoromanica.ro
SOCIRTÄTII SCRIITORILOR ROMANI
196
1912
pástrezi pacea sufletului Dar ce aduni poate zmulge nirnenea. Acolo infloresc amintiri credinte, de-acolo totdeauna, izvoresc energii nebänuite ; acolo te vei mândru, chiar de te vei crede päräsit de toti ternic de toate ale lurnii. de tine, viata are glasuri de sirene. Ascultä-le de In cetatea sufletului täu nu le Cine ce departe, in chip de cheruvim, ar te piardá...
In tine dacá ai un suflet cu sine, vei auzl glasuri duioase, de mamá, de tata, de frati, de surori, de credincioasä mireasá. glasurile acestea de vei fi singur ca un tot vei träl cea mai lume, pe care ti-o
Trimite in lupta vietei matate, härnicia, entuziasmul
ta, vointa ta de adevär dezinteresarea ta.
Nu te plecá nu desnädäjdul, de s'ar intoväräsi, ca doboare toti cu de orn. Nu te lkomi la lumii nu te späimântà de durerile ei, de crud de intetit te-ar boy!.
te
Dar in sufletul täu, in lumea cea de pe care o poti stäpâni ca un Domn nebiruit, pástreazä pacea seninul noptilor cea de varä. Atunci vei spune, cea mai viata ta ar fi numai jale mai bogata lume, chiar Ion Scurtu.
www.dacoromanica.ro
1912
196
PE DRUMUL
*)
-
-
oras, inconjurat de jur imprejur de päduri solemne Inconjurat de jur Imprejur sAlbatice ca noaptea sfâsiatá de evocatori ca pustiul frámântat de soare de de munti sälbatici bratele albá ca o singurätate, se castelul alb cu portile deschis ce castel nu portile erau vesnic datá ?! el portile o portile erau vesnic lumea, dela un timp, ca valurile oceanului a valurile au put se agite. celelalte orase in urmä au izbutit sä tad, dela räsárit la apus, dela miazä-noapte la miazä-zi. * Din volumul de
cu
www.dacoromanica.ro
care va apare.
1912
MANHUL
197
lumea a inceput curga, ca o turmä condusä de un tor misterios, ca odinioarä cruciadele spre lerusalim. cei ce au ajuns intâiu, obositi de sete, de praf de drum, au la pämânt. cei ce au ajuns pe urmä au bätut in portile castelului portile nu s'au deschis dân§ii n'au mai avut putere batä din nou. cei ce au ajuns in urmä de tot au fortat portile castelului, dar castelul i-a privit ca o fantomä albá cu bratele incruci§ate.
târziu a ajuns cel care plecase cel din urmä. atât de albi ingerii albi care intrarea castelului din aripi portile se confundau cu lumina zilei- au ca cälätor careli s'au deschis. cälätorul a pä§it
cunote Si iatä-1 pe cälätor ajuns in odaia cea albä. fecioara a vorbit cälätorul a ascultat : ,,Uite-te in ce ochii mei---vezi ce senini sunt ?-ca sä nu-i niciodatä pururi sä-i pretue§ti, du-te sä nu te intorci nu vei gäsl lacul, care sä fie tot de senin de albastru ca ochii mei. Prive§te-mi obrajii-vezi ce ro§ii ce sunt ?-penpururi sä-i du-te tru ca sä nu-i ve§teje§ti niciodatä fie tot de sä nu te 'ntorci nu vei gäsi trandafirii, care de ca obrajii mei. pärul- vezi ce mätäsos ce blond e? ca sä nu-1 cärunte0i niciodatä sä-1 pretue§ti, du-te s nu te pän nu vei care sä aibä apele tot de blonde ca pärul meu.
mäinile-vezi ce fine ca de-apururi
fine
albe
ce albe sunt -pentru pururi
le
du-te
sä nu te 'ntorci pânä nu vei gsi porumbelul, care aibä aripele tot de fine de albe ca mele. sânul - vezi ce rotunzi ce fragezi sunt ? pentru ca deapururi rotunzi fragezi du-te nu te 'ntorci nu vei fie tot de rotunde de fragede ca sânii mei.
www.dacoromanica.ro
sä-i precare
198
ROMANI
vezi ce curatá, albá rámâi curatä nu vei te 'ntorci de curatá de albá ca
tru ca de-apururi
nu
du-te
tot
cälätorul a plecat
1912
ce albá sunt ? pururi sá má muntii, care sá poarte corpul meu
au
din aripi
portile
s'au
a plecat dupä ani ani a gäsit lacul 'n când a privit in fundul lui, albastrul ochilor ei s'a tulburat. gäsit, dupä ani ani a gäsit râul 'n blondul párului ei a aruntit. dupä ani ani a porumbelul 'n privit, ei 0-au perdut podoabele dupä ani ani a rodiile 'n le-a pierdut podoabele
ei
ani a ajuns in muntii cu zäpada - ca zäpada a ajuns, corpul ei pierdut
ani
corpului ei -
'n
lui.
au fâlfâit din aripi
cälätorul s'a s'au deschis.
alätorul s'a intors tele
portile
fecioara albä a vorbit: Intinde
mä cuprinde Dar cälätorul a 'ncremenit : n'o mai
fecioara - cu glasul tremurAtor de spaimä - a din
mä cuprinde o staná de atât de obosit,
bratele
:
Dar
ingerii au
din aripi
ingerii au zburat.
Alexandru Teodor Stamatiad.
www.dacoromanica.ro
1912
Caton Theodorian
Traian Demetrescu
www.dacoromanica.ro
202
SCRIITORILOR
1912
apoi aerul pe trecerea ei. Sä ameteascä o oaste. Numai cocoanele o priviau piezi§. mai mai deck ele toate. rog, o ce
feturä.
s'au prietinii buni ai adormitului pe la viata pe care o räspandi Steluta. Puterea ei una 1-ar fi numai din piroteala mäsuratä sä 'ncerce teascä singurätatea.
ne-
stärue pe lâng el. Din co§ciugul lui, perdea väzul
a deschis ochii, dar n'a bratele-i tremurau
le
de pe genunchi, ca sä turbure lini§tea ce-1 Dar cu bini§orul, cu momeli, cu vorbe au izbutit mi§te. Dupä cinci ani bâiguieli, ca de copil care acuma sä vorbeascä, i le-a auzit moartei, de pe i-a icoana pa§i i-a fäcut grädina säditá cu florile ei. Cu vremea i-au ucenic cu
de
; 1-au dus la mo§ia lui
ca p'un
treburilor uitate. L-au fäcut sä ; i-au furat un surâs amar. Ochii, purtau säpatá cetea chinului cordeluta dela rämäsese tot neagrä. Târziu, i-au vorbit de a priceput greu ; iar mai destelenit, intr'o pe poarta hotelului Frascati a pä§it §i-a auzit läutarii, a deschis ochii mari ca un lunatic. Ascultätor ca un copil, s'a a§ezat Mai pe urmä, legänându-se mers, a Steluta, ca un de cu viatä, cu parfum cu veniau ca o doinä ; privirea, un ; mirezmele ce Infloritä de dimineat ; nestimatele ce erau dintr'o vine dintr'o lume de domnite nu din ni§te luceferi. duios tot roiul fetelor de viatä. Se frumos, cum povestea nefelucruri de cuviintä. Cochetäriile o prindeau lui Cordea cu mäsurä nu i se sperie... scosese rilor un glas ceresc ; iar dacä ni§oarä ie§itä oarä In
rota se läsá cu 'ncetul Cordea
vii. Nu
läutadomol, c'o domSburdälniciile copiläre§ti alt farmec.
la petrecere cum pot fi arätärile intre nimic, nici pläcere, nici dezgust, doar viersul
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR
ALMANAIRIL
1912
203
de§ertase mai multe pahare miezul noptii, merse obiceiu, Steluta, cam de el supere c'o mie de minciuni limba ca ginga§e. legätura ca Nu-i pläceä nodul cravatii lui o mai bogatä. din buze, un fum, se 'nec i-o iar lui, intrebanNumai
deck se
boti§orul In pa-
frumos de nu-i e silä de gura ei.
bea numai deck.
harul lui cu
i se voe, ei bine jocurile nebunatice i se joace cu prin ori trece fäceau pe Cordea mure bratul jurul mijlocului ei subtire. dup'aceea Steluta sä joace. Pe bratele prietelin, lunecá u§or ca o fecioarä, se nilor lui Cordea ca o picioarele-i micute särutau podelile, ochii. st Incetinel din bratele cu gratia obi§nuite la Palat, se oglindä cu batista fácutá pämätuf. Cordea nu mai sufletul departe de veselia pretätitä lui simtimant de pentru Steluta, sortitä lui prin d'un de impotrivire. fiece vals, ea gudurandu-se gale§, el ca o care sä-§i asigure jocul nu i-a nimicit credinta, tinea sä-i arate seara aceea mäcar, i-a curat ca argintul nici inchipuirea n'a gre§it. e asta in ochii ei, cäldura cu care-§i tovarä§ul, in alintarea a obrajilor palizi ai lui Cordea, chipul cum obrazul imbujorat de umärul lui osos, pläcerea cu care din cupa-i cu §ampanie, ca dinteo aiazmä, peel primeascá grijania... cum de besmeticä-i mintea, Cordea nu nu numai lini§tite pe Steluta pute skutatul fugar al pleoapelor ochilor ei ce focuri galbene, ori ei Cu Steluta se mai cununä pe pieptenii din pär din cozile-i lungi pra capului lui. Deschiotorase de diamante prin
tele
Dar
de cu
de pe ei de zambile
in
i
pe ochi.
le
se
buzele-i
www.dacoromanica.ro
de
204
1912
SCRIITORILOR
lar de nu mai ce scorni, se gurä, o fum pe jumätate tusind de parfum.
de
poi
de-i râzând, i-o iarä degetele-i sub-
tiri in funda lui dela din pieptii
nasturii de märgäritare negre in paharul din care cu sete Atâtea sbenguri nevinovate ce-i zâmbet al lui Cordea, pânä strânsoare peste cu bratu-i ce treca d'un lucru oprit. Când ochii ei de descoperirá pe inelarul lui, verigheta de aur ce dedesupt cordeluta cea i-o de pe deget se joace cu ea. Dar Cordea smuci d'o c'o miscare cumplitä, de nebun or de fiará. atingere verigheta par'cä arsese mâna ce-o ca p'un lucru sfânt. Tot trecutul amortit sufletul lui gol. se stäpaneascá, mai rosu ca postavul, clátinându-se, feri de Steluta, Biata
apere talismanul.
care nu cunoscuse deck tezase s'o umileascd atunci, intelese mâinile pe cari curteni, de o durere Tiganii cari se lungiau la un pahar trunderea ce au, simtind vijelia, prinserá Dar cântecul se cu plânsul. Strâmtorati, prietenii ca pacea Avel
nimeni nu ce necurate-i
feti frumosi le se frânse. odaia
cu
s'apucarä arcusurile.
se facá
intre
Steluta.
Când se pe Cordea.
cântecele tácusera. Diademul Stelutei
pe genunchii lui lege rana cu cordeluta cea neagrá
capul ei de domnitá ea
verigheta Caton Theodorian.
www.dacoromanica.ro
1912
ALMANAHUL
MANGALIEA ochii, clocotul de aluri norii stau la 'n cer, spre maluri i 'n glas de cu cetini de Ca niste trece, crainic al pierzdrii, $i plänge peste larguri 'n negurile Ca un blestem, se lui Un chip uitat, de dincolo de lume, 'ncet in zbuciumul de spume, Se face... negie-addncuri semn Spre 'n
plec, dar nu sfânt al soarelui mi-asterne liniste
ce putere cere,
pace. G. Tutoveanu.
www.dacoromanica.ro
205
206
ALNANARUL
SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
IMN DE RASBOI Camarazilor din Regim. Suceava.
- INAINTE DE
Doamne, ne-ascultd
-
fierbinte,
batalie ne pe arma Tu ne Tata Prea Sfinte ! Ne du 'nainte Sub steagul falnic legati prin fim prin moarte, Legati
in neagra zare, Tunul crunt Lung clocot fierbe pe vdi puternic, glasul cucernic ceasul mare ! Zangat de arme, tropotul frunte, pe-a Fulgere cei de munte stejarii !
Cu
in
datoria E pentru
lege,
: foc ne Patria-Mamd i pentru Rege !
www.dacoromanica.ro
N. Vulovici.
TABLA DE Pag. . CAntäretul, (Poezie), de Carmen Praznicul Moliilor, de Carmen . Discurs rostit cu prilejul desvelirei statuei . . de C. C Domnisoara Läurica, de I. Hipparc Didona (Fragment), de D. Sonet (Poezie), de Z. . .
.
.
.
.
Mihail Kog5lniceanu, .
6 9
.
.
14 21
.
A.
Vulturul, de N. N. (Poezie), de C. BERARIU
Toamna (Poezie), , Factorul, de I. . . . Intuneric Luminä (Predoslovie), de Aghiotantul (Poezie), de Fragmente, de IL. CHENDI
.
.
AL.
.
.
.
.
patimile se de AL. . Piatra lui Aron, de (Poezie), de N. George L Diamandy (Autobiografie) . mele, de G. .
.
ImpAratul Rogojinä (Poveste), de los DRAGOSLAV
Moartea lui Homer (Poezie), de VICTOR de .
.
Cugetare, de
.
O
GORUN .
.
.
.
Privighetori CiocArlii, dupA Petöfi (Poezie), de Un instigator... denuntat, de ARTUR
Cortina, de A.
HERZ
.
.
.
. .
.
(Poezie), de A. DE . . . . . spovedanie (Amlntiri din copilärie), de CONSTANT&
Noapte instelatä (Poezie) de
O. losw
Myrtala (Poezie) de D. KARNABATT
SA nu Cetatea
. .
(Poezie) de HARALAMB
de E.
.
.
Suntem nebuni
P. . . . . Sonet (Poezie), de A. MINDRU Lydia cAtre Publius (Fragment), de A. MINORU . . . . ScAparea, de
Fragment despre Odobescu, de S. morilor (Poezie), de los
3 4
.
la
Sonet (Poezie), Rache (Schitä)
.
. .
www.dacoromanica.ro
.
22 23 29 36 37 38 44 49 52 56 63 68 69 72 77 87 89 93 94 96 99 102 103 108 110 112 114 118 122 123 124 128 130
208
SOCIETATI SCRIITORILOR ROMANI 1912
Pag.
Portugheze, de Elisabeth Barrett Browning, tradu-
Din
. . . MOLDOVANU
132 134
Simfonia Valurilor (Fragment), de DONAR MUNTEANU
139
Othello (Fragment), traducere de D. NANO
141 151
cere de MARG. MILLER-
Ovidiu la Tomis (Poezie), de Sunt lacrimrie rerum, de NATALIA NEGRO
Actrip, de
156
.
Ispita de ELENA FARAGO
.
Rondel (Poezie) de CINCINAT
.
161
.
AVELESCU
Rondel (Poezie) . ,, , Rondelul Ochilor Albastri (Poezie) de CINLINAT Artistii de ASILE . . Medalionul de N.
.
AVELF
Scrisoare de CONST.
Märturisire de L. BREANU D. ROSSETTI Sonet de Ca doi de G. . In satul Sarichioi de IHAIL SADOVEANU Ce cer de plumb (Poezie), de M. de VASILE SAVEL
.
.
Cea mai frumoasä lume de ION Pe drumul iubirei de
165 166 166 167 170 173 175 179 183 188
. .
STAMATIAD
Verigheta de CATON . Mangaliea (Poezie) de G. TUTOVEANU
de Räsboi de N.
.
.
www.dacoromanica.ro
190 194 196
200 205 206
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE
SAMITCA" SOCIETATE
Lei 2,50.
www.dacoromanica.ro
View more...
Comments
