B`t`i \n dialog Pricini de g\lceav` la romåni
Almanah Academia Ca]avencu 2006
R`zboaiele romånilor s\nt tratate cu pace Doru BU{CU Privit` de la \n`l]imea potrivit`, harta pa[nic` pe care tr`im arat` ca un c\mp de lupt`. Dou`zeci de milioane de solda]i romåni se bat zilnic \ntre ei, f`r` imagina]ie, f`r` o idee clar` asupra victoriei [i f`r` s` dea semne de oboseal`. O armat` \n debandad`, grupat` spontan \n regimente sau risipit` \n indivizi, [arjeaz` orbe[te, cu nervii la p`m\nt, spre pieptul aproapelui. O b`t`lie f`r` mor]i, dar cu mul]i r`ni]i \n orgoliu, se porne[te la fiecare r`s`rit de soare. Pro[ti contra de[tep]i, pitici contra \nal]i, bucure[teni contra provinciali, fum`tori contra nefum`tori, filologi contra ingineri, s`raci contra boga]i, femei contra b`rba]i. Tr`im \ntr-un paradis al r`zboiului de mas`, \n care Sun Tz\ sau Clausewitz [i-ar fi dat o m\n` ca s` poat` filozofa. Nimeni nu se pl\nge, nimeni nu g\f\ie: toat` lumea respir` normal conflictul generalizat. Na]ia \ntreag` poart` \mbr\nceala \n codul genetic. E at\ta confruntare surd` \ntre romåni, \nc\t te [i miri c` am reu[it s` ne \nmul]im. Ra]iunea nu a stabilit \nc` de unde vine acest chef general de lupt`. Din b`t`ile elementare ale neoliticului? Din uneltirile Fanarului? Din vechile frustr`ri ale unui popor fug`rit? Din marile rat`ri istorice? Din diversitatea antropologic` a unui neam cu origini vagi? Sociologii nu ne explic`, fiind ocupa]i s` se lupte cu istoricii. Psihiatrii nu ne diagnosticheaz` cauzele urii, fiind ocupa]i s`-i dispre]uiasc` pe psihologi. Inginerii s\nt absorbi]i s` fac` blocuri str\mte pentru filologii adver[i. Tinerii sap` b`tr\nilor gropi etice [i profesionale. |nal]ii pozeaz` \n arieni suficien]i, iar piticii \n genii concentrate. Iubitorii de c\ini \i ur`sc pe iubitorii de pisici. Metropolitanii s\nt irita]i de provinciali. B`utorii nu dau doi bani pe abstinen]i, iar fum`torii idealizeaz` lin[ajul militan]ilor antitabac. Fiecare dintre noi face parte din panorama b`t`liei. Nu e romån care s` nu trag` zilnic sabia \ntr-o vrajb` personal` cu r`d`cini misterioase. R`fuiala inter-ego are o vigoare cotidian` demn` de o cauz` mai rentabil`. Almanahul Academiei Ca]avencu v` invit` \n acest parc na]ional de distrac]ii. Traumele na]iunii se reg`sesc integral \n micul nostru grup de b`t`u[i t`cu]i. A[a c` redactorii [i colaboratorii no[tri [i-au asumat r`zboaiele romånilor [i s-au aruncat \n \nv`lm`[eal`. Ve]i citi, a[adar, elogii [i \njur`turi consacrate unor altare absurde, \nc`ier`ri sincere \ntre oameni cu aparen]e normale. E un exerci]iu de sinceritate, exorcism [i umor care vrea s` \ncurajeze mugurii p`cii. P\n` la pace \ns`, preg`ti]i-v` de r`zboi!
ardeleni vs. reg`]eni
Ardealul se spune c` \i fruntea. P`i, dac` ne uit`m la hart`, iar Ardealul ar fi fruntea, picioarele Romåniei ar fi sc`ldate de Marea Neagr`. Nu vre]i, domnilor din Ardeal, ca m`car timp de vreo 10 ani s` lua]i locul Dobrogei? Nu de alta, dar parc` nu \i vedem pe unguri sp`l\ndu-v` pe cap, mai ales c` Balatonul e departe.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Ardeleni [i mitici Mircea TOMA |mi iau inima-n din]i [i risc o m`rturisire grozav`: nu sunt microbist. Ba, cred c` ar trebui s` fiu mai necru]`tor cu soarta imaginii mele \n ochii vo[tri: nu m` intereseaz` fotbalul. Poate c` asta explic` de ce timp de foarte mul]i ani am fost ferit de tenta]ia de a reduce rela]iile dintre oameni la rela]ii de partid`, \n care tu joci contra celuilalt. Ba a[ putea agrava aceast` confesiune sinuciga[`: adolescen]a mi-a fost sc`ldat` \n edulcorata reverie c` to]i oamenii de pe p`månt sunt ardeleni. Mai precis, clujeni. V` imagina]i \n ce hal eram cånd am fost para[utat la Bucure[ti? Ca ardelean? Un miel legat de toate picioarele, atårnat \n cårligul miticilor, asta am fost. {i asta \n ciuda studiilor de antropologie cultural` cu care m` \mb`tasem \n facultate. OK, sunt de acord c` `sta nu-i un argument, pentru c` nimeni nu confund` via]a cu biblioteca. Dar am avut ocazia ca, pe lång` inutilizabilele teorii [tiin]ifice, s` ascult, ici-colo, impresiile unor clujeni mai experimenta]i – oameni care reveniser` vii de Dincolo – despre mitici. Nici un efect. Am re]inut cu titlu pur anecdotic mici povestioare suprarealiste despre ni[te dih`nii care nu puteau fi reale. S` v` explic. Omul (ardeleanul) este o fiin]` demn` [i ra]ional`. El r`måne biped chiar dac` nu se mai ]ine pe picioare de cåt a b`ut; r`måne \n picioare oricåt i-ai plimba feromoni de fluturoaic` \n c`lduri pe sub n`ri; [i r`måne \n picioare \n fa]a unei sponsoriz`ri de talie considerabil`, chiar dac` r`måne \n picioarele goale. Iar pentru a se \mp`ca cu toate aceste frustr`ri, el \[i p`streaz` un special sim] al umorului: autoironia. V` invit s` nu trece]i cu u[urin]` de mitici peste acest detaliu. Asta, pentru c` el vorbe[te
despre inutilitatea oric`rei alte specii de humanoizi: omul (clujeanul) este superior, nu are nevoie de nimeni ca s`-l critice, pentru c` se poate critica foarte bine de unul singur. {i iat`-m`-s, clujean, \n capital`. Mai bine m` expediau direct \n jungla iadului. Am \ntålnit primul b`iat. Mi-a vorbit vreo jum`tate de or`, prietenos. Dup` dou` zile am \n]eles c` toate propozi]iile fuseser` la
6-7
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
mi[to. Paradigma rela]iei era s` fii mai [mecher. O competi]ie \n care viteza de reac]ie era esen]ial`, deci m` elimina din start. {i cam a[a am r`mas, eliminat, pån` ast`zi. |n schimb, am fost mai activ \n rela]iile cu studentele la discotec`: am luat b`taie, \n Club A, de la o fat`. Femeia de Bucure[ti. Povestea din Club A. (Nu v` pot l`sa a[a, nedumeri]i, reg`]eni de c`cat ce sunte]i.) Eram cu un prieten (corect, din Cluj), ascultam muzici, roteam ochi, ne uitam la bucure[teni, deci ne sim]eam ca la gr`dina zoologic`. |n fa]a mea, la mas`, se a[eaz` o tån`r` cu o personalitate bine definit`, care, din cauza celor doi clujeni holba]i [i mu]i din preajm`, a tr`it, probabil, o senza]ie de gol de aer. A \ncearcat s`-l umple cu cuvinte: mi-a tråntit vreo dou` \ntreb`ri idioate, de bucure[teanc` istea]`. Am \n]eles c` fiin]a vrea s` comunice [i i-am propus standardul de Cluj: exerci]iul autoironiei. Dup` ce [i-a epuizat a 3-a tentativ` de a intra \n vorb`, am ridicat ochii spre ea [i am \ntrebat-o sec: „Auzi, de fapt, dumneata drept cine m` iei?“. Am privit-o \n pupil`, indignat ca orice fecioar` h`r]uit` sexual. Surpriz`: a intrat \n joc! Pentru cåteva minute am interpretat, inversånd rolurile, sceneta fetei agresate de mitocan. Eu – fata, [i ea – mitocanul. S-a ridicat, apoi, [i a plecat råzånd ca o ardeleanc`. Ce eroare! Dup` nici o jum`tate de or`, cånd am \ntålnit-o din nou, pe treptele de la ie[ire, am \ntrebat-o – semn c` eu, mironosi]a, abandonasem lupta – cåt \mi ofer` s` accept, totu[i, compania ei. Mi-a tråntit o geant`-n mecl` de nu m-am v`zut. Nu observasem c`, \ntre timp, lång` partenera mea de joac` ardeleneasc` ap`ruse un bucure[tean. Unul fa]` de care ea nu-[i mai permitea s` fac` glume de-alea greu de explicat. De unde am dedus c` reg`]encele pot fi recuperate, dar sunt salvate repede de bucure[teni. B`rbatul de Bucure[ti. Exemplu de salvare a bucure[tenilor de ardeleni. M` deplasez cu un indigen (de Titan) pe Magheru, pe la ora 12. Este o or` la care, dac` nu e[ti la [coal` sau la serviciu, e[ti pe strad` cu o treab` foarte important`: s` o freci! Ei bine, Bucure[tiul la ora 12 – ziua! – era aglomerat. (|n Cluj, la aceea[i or`, nu vezi decåt cå]iva trec`tori care se strecoar` pe sub zidurile medievale, privind jena]i \n asfaltul lor latin.) Pe Magheru erau foarte multe fete. Multe erau plictisite de frecat [i \[i c`utau un tovar`[ c`ruia s`-i comunice cele 3 adev`ruri eterne [i universale: c` sunt dr`gu]e \n trei feluri. |n ce m` prive[te, era evident c` nu eram omul potrivit: mi se citea pe figur` c` singura ofert` de care eram \n stare era o partid` de lectur` la BCU (Biblioteca Central` Universitar`) sau o analiz` pasional` a unei celebre partide de bridge. (Noi, clujenii, suntem mai emancipa]i.) Amicul din Titan a optat pentru cåteva abord`ri \n regim single. Adic` m-a
rugat s` r`mån cå]iva pa[i \n urma lui, s`-l las pe el s` vorbeasc` cu fetele. Pe la a 5-a abordare am auzit [i eu ce le povestea: „Nu v` sup`ra]i, domni[oar`, c` \ndr`znesc. Dar e o problem` uman`. |l vede]i pe b`ie]a[ul din spatele meu? Nuuu, nu v` \ntoarce]i imediat, v` rog! Este, vede]i bine, un b`iat simplu, o rud`. |ndep`rtat`. E ardelean! Dac` v` pute]i imagina, nu a avut niciodat` curaj s` fac` dragoste, desigur, cu o fat`. Are o problem` de contact. |n Ardeal, se pare c` femeile sunt extrem de dure. Are nevoie de pu]in` c`ldur`, de pu]in` \n]elegere. Crede]i c` l-am putea ajuta?“. Iar eu, cu mecla mea, f`r` s` fac vreun efort [i – mai ales – f`r` s` [tiu, devenisem o momeal` perfect`. Amicul meu, care era matematician (\[i d`dea doctoratul la Foia[, dac-o mai [ti cineva de acest Nadia Com`neci al matematicii), a calculat [i o statistic` a succesului acestui algoritm: 3 fete din 5 au r`spuns pozitiv. Evident, singurul beneficiar a fost, de fiecare dat`, el \nsu[i. Era din Titan. Eu eram prost. Atunci am \nceput s` \n]eleg de ce, de[i eram ciuca mi[tourilor, r`m`sesem foarte popular pentru bucure[teni. Au fost mul]i cei care mi-au rezolvat problemele de comunicare. Ceea ce, \ntr-un fel, mi-a asigurat supravie]uirea. Epilog. Dup` cum se poate constata din exemplele de mai sus, diferen]a dintre reg`]eni [i ardeleni – sau, mai specific, dintre mitici [i clujeni – este net \n favoarea noastr`, a ardelenilor: cånd bucure[tenii se vor fi epuizat sexual, noi vom fi preg`ti]i s` r`spundem b`rb`te[te bucure[tencelor violente.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Ardelenii se puteau na[te în RAI Ioan T. MORAR Io îs ardelean din tat`-n fiu. Numai c` fiul meu, de[i este produs, integral, de p`rin]i ardeleni, se consider` bucure[tean: da, s-a n`scut în Bucure[ti. A[a c` nu pot ataca foarte tare miticii, c` am [i eu unul în cas`. Dar o paralel` tot pot face. Pot s` demonstrez ce am f`cut noi, ardelenii, pentru el, bucure[teanul: l-am crescut, l-am îmbr`cat, l-am dat la [coal`, l-am îmbr`cat din nou, cînd i-au r`mas hainele mici, l-am plimbat prin excursii, i-am dat bani de buzunar. {i, evident, l-am g`zduit. A[a sîntem noi, ardelenii, am f`cut multe pentru bucure[teni. Pentru munteni, mai pe larg. Nu vreau s` jignesc pe nimeni, voi continua doar cu analogia fa]` de situa]ia din familia mea: noi, ardelenii, v-am dat la [coal` pe voi, bucure[tenii. C` Universitatea din Bucure[ti o fost fondat` de un ardelean, Gheorghe Laz`r, din Avrig. Ei, [ti]i ceva, socrul meu o fost din Avrig, no. {i un v`r primar de-al so]iei mele îi primar în Avrig. Deci nu m` laud, nu ne d`m mari, dar noi, ardelenii, chiar v-am f`cut [coal`, nene! Ca s` v` pute]i întîlni la Universitate, ca s` pute]i face sta]ie de metrou [i chiar Revolu]ie, noi, ardelenii, am pus baza (v` rog s` nu face]i bancul `la c` voi a]i pus acidul, c` nu ]ine!). Deci, v-am dat [coal`, v-am dat [i imn. C` doar imnul `sta de acum nu zice „De[teapt`-te, mitic`!“ [i, în vreme ce voi v-a]i luptat s` v` mitici]i, noi, ardelenii, ne-am luptat s` r`mînem români. {i dac` tot v-am f`cut [coal`, v-am dat [i ceva literatur`, s` nu v` plictisi]i: Slavici, Rebreanu, Co[buc, Agårbiceanu. S` ave]i ce da elevilor la român` la Bac! Iar b`t`lia a fost pe toate planurile. Pentru c` dragostea, chiar [i cea de ]ar`, trece prin stomac, noi ne-am luptat cu paprica[ul [i cu gula[ul, în vreme ce voi o d`dea]i cu [aormele [i cu, pardon de expresie, rahatul (în sensul pl`cut, de lokum) turcesc. Dac` [ed [i m` gîndesc mai bine, poate c` merit`m s` face]i mi[to de noi. C` sîntem mai înce]i, în general [i mai rari la vorb`, în special. Chiar merit`m s` ne lua]i peste picior [i s` ne lipi]i eticheta de fraieri. Sîntem fraieri de tot. {i cel mai tare moment cînd am fost fraieri e `la cu Marea Unire. Ne-am unit cu voi, în loc s` facem Republica
Ardealului Independent` (prescurtez pentru voi, `[tia mai iu]i de minte: RAI). Noi aveam rînduial`, aveam curent, aveam ghez`[ (tren, în româna voastr`), aveam [i ie[ire la Balaton. St`team lini[ti]i, poate c` aveam capitala la Viena, poate la Budapesta, [i nu trebuia s` mai trecem mun]ii ca s` venim la Bucure[ti. În plus, f`ceam Caritasul numai pentru noi [i ne bucuram de via]` cump`rînd bun`t`]i de la METRO-ul din Szeged! P.S. Bunicul meu, Ioan Morar, din comuna Apateu, jude]ul Arad, o mers pe jos, împreun` cu un cons`tean, pîn` la Blaj, în 1918. {i o zis c` vrea Unire. N-am dreptul s` m` plîng, nu?!
8-9
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
O ]ar` numit` Miticia Marius BOR}EA |n primul [i \n primul r\nd, toate r\urile ajung prin v`rsare la noi \n Regat. |n al doilea r\nd, e mai bine la noi \n Regat dec\t la ei \n Imperiu pentru c` n-am auzit spun\ndu-se „Dau un imperiu pe un cal“. Deci Regatul e moned` de schimb, pe c\nd Imperiul nu prea e. Apoi, eu, ca bucure[tean, s\nt m\ndru de eticheta „mitic“. Pe la mine, prin Miticia, trece D\mbovi]a cea frumos curg`toare, \n care ardelenii care au ceva de comentat se pot arunca oric\nd doresc d\n[ii, leg\ndu-[i de g\t sau un bolovan, sau un alt ardelean. Diferen]ele s\nt nesemnificative. Ardelenii spun c` Miticia e plin` de manele, dar, v` m`rturisesc, mai multe manele ca \n Ardeal nu am auzit nici \n palatele de l\ng` Sibiu. Sibiul este un ora[ foarte drag mie, [i de aceea a[ vrea s` nu-l socotesc parte din Ardeal. Sibiul este, din punctul meu de vedere, \n Miticia. Atunci c\nd Miticia se va extinde p\n` acolo unde \i e locul, adic` p\n` la nivelul de cea mai mare metropl` a lumii, Sibiul va fi un cartier al ei. Va fi ultimul cartier al Miticiei. Pentru c` Miticia va refuza s` se extind` mai departe, de team` ca nu cumva, f`r` s` bage de seam`, s`-[i
treac` \n lista cartierelor [i Clujul, Doamne feri! Miticia va deveni primul regat din lume organizat \n cartiere [i nu va avea nici un motiv s` se fac` imperiu. Dimpotriv`, va ocoli acest pericol. De ce \i spun pericol? Pentru c` Miticia va fi vecin` la Nord cu o regiune care, cum apare un imperiu, cum se las` cucerit` de el. O regiune care [i-a f`cut un titlu de noble]e din faptul c` a fost mai tot timpul sub o ocupa]ie sau, din contr`, sub alta. Vom r`m\ne, a[adar, regat, Regatul Miticia. {i atunci le vom putea spune lini[ti]i ungurilor s` nu ne mai oboseasc` cu Ardealul lor. Le vom spune: b`i, ungurilor, mai scuti]i-ne, nu ne mai cere]i at\ta Ardealul `la, noi s\ntem Regatul Miticia [i nu ne intereseaz`! Cere]i-l de la moldoveni, e al lor, nu al nostru! Cam at\ta ar fi de zis despre Miticia [i Ardeal. De fapt, cam at\tea ar fi de zis despre Ardeal, c` de Miticia am mai putea vorbi [i l`uda, dar ne vom opri aici, pentru c` e o lupt` nedreapt`: ardelenii oricum nu pot ]ine pasul cu ritmul ame]itor al argumentelor noastre. O singur` chestiune mai trebuie l`murit`, [i n-o s-o l`s`m nel`murit`. {ti]i de ce nu s-a umplut Bucure[tiul, viitorul Regat Miticia, [i de ardeleni, ci doar de moldoveni? Pentru c` moldovenii au fost uni]i [i s-au aten]ionat reciproc strig\ndu-[i „S\rm```, b`!“. Ardelenii nu s-au aten]ionat, ba chiar s-au bucurat c\nd era dobor\t c\te unul de pe tren, de s\rm`. S-au sabotat unul pe altul; astfel c`, la sf\r[itul c`l`toriei, pe trenul care intra \n Gara de Nord nu se g`sea dec\t un singur ardelean. Din fericire pentru noi, reg`]enii, este vorba de Mircea Toma.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Ardelenescu Florin IARU Patria mea este Bucure[tiul. Iar Parisul e doar Bucure[tiul cel mare. Dar, spre deosebire de Ora[ul Luminilor, ora[ul meu e mai miraculos. Cel mai mare sat al Romåniei, \nconjurat de cele mai ur\te blocuri din lume, invadat de cele mai barbare triburi [i cotropit de cei mai r`i c\ini reu[e[te, \nc`, s` schimbe destinul fiec`rui locuitor, nativ sau de \mprumut, [i reu[e[te s`-[i perpetueze semin]ia. |n urm` cu dou`zeci de ani, asistam neputincios la invazia ardelenilor. ~[tia erau cei mai r`i, c` veneau cu nasul pe sus [i ocupau g`rile, po[ta [i telecomunica]iile. |naintea lor, trecuse valul moldovenesc. Numai c` `sta fusese unul umil, secerat, la intrare, de celebra s\rm`, astfel \nc\t supravie]uitorii lor s-au ascuns la periferie [i, dac` n-or fi murit, mai tr`iesc [i azi, sereni [i ferici]i. Iar urma[ii lor \nc` se \ncurc` prin b`l`riile c\mpului cu care se m`rginesc. Nu, valul, [arja, invazia ardeleneasc` au fost dure, carnivore [i f`r` mil`. Primele vorbe pe care le rosteau, invariabil – „Am venit s` v` radem, reg`]eni nenoroci]i!“ –, p`reau \nv`]ate. Erau un fel de parol` cu care se recuno[teau [i se propulsau \n func]ii, \[i acordau facilit`]i, case, pozi]ii sociale. Ocupau Bucure[tiul sistematic, str\mb\nd din nas [i ]in\ndu-se de el. Pentru c` urmau repro[urile. Biet ora[ de c\mpie: haotic, dezordonat, murdar, necivilizat, \mpr`[tiat, neserios. Da, da, de trei ori da! Ora[ul lui Mitic`! Puah! {i, amintindu-[i de Clujul ordonat [i imperial, l`crimau amarnic. Urma ca ei, ardelenii, s` ne \nve]e s` tr`im, s` ne civilizeze, s` readuc` moralitatea pe uli]a noastr`. Eu, unul, \nghi]eam \n sec. Pentru mine, toate defectele at\t de precis [i drastic enumerate fuseser` calit`]i: bucuria, lenea, vorb`raia, aglomera]ia, modernitatea t\rzie. Pl`cerea de a tr`i, pl`cerea de a petrece f`r` cu]itul \nfipt \n mas`, ca avertisment, pl`cerea de a contempla [i a pierde timpul deveneau, \n ochii ocupantului gomos, tot at\tea c`i ale
pierzaniei. Arhitectura aerisit` era de c`cat. Fetele cu lumini]e vii \n priviri erau curve. Intelectualii erau neserio[i. Locuitorii erau ni[te \nlocuitori. Localurile erau balcanice. Iar trenul (din Gara de Nord) nu era ]ug! |nghi]eam \n sec. Defectele astfel revelate nu m` \mpiedicau s`-l iubesc cu disperare. {i nu voiam s` v`d cresc\ndu-i din ruine zidurile aspre ale stilului egoist ardelenesc. Dar nu \n]elegeam de ce se \nc`p`]\nau s` soseasc` an de an, cu acelea[i vorbe \n v\rful buzelor: „Am venit s` v` radem, reg`]eni nenoroci]i!“. P\n` c\nd am aflat secretul. Tot noi, bucure[tenii, eram de vin`, pentru c`, \n ipocrizia [i perfidia
10-11
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
noastr`, fixasem abuziv capitala \ntre sm\rcurile lui Bucur. Dac` n-am fi fost noi, acum toate for]ele neamului ar fi fost reunite la Cluj (Napoca) sau, hai s` zicem, la Bra[ov! Ce nedreptate istoric`! Ce ora[ de c`cat! S` fii nevoit s` ba]i at\ta drum pentru c` ni[te dobitoci au hot`r\t, acum un secol, de unde s` r`sar` soarele! Veneau pentru c` marele destin ce le fusese h`r`zit \n leag`n decisese ca ei s` se afirme, s` sufere [i s` triumfe \n Bucure[ti. Alt loc pe lume nu era, din p`cate. Ei, cu acest „din p`cate“ pronun]at cam prin al treilea an de [edere, se termina [i dormitul din c`mine, [i masa de la cantin`. Trecuser` anii. Ardelenii mei se \ncurcau (corpul cere) cu fete din C\mpia B`r`ganului, \[i luau cas` la bloc, se a[ezau. Func]ia b`tea organul. De[i dispre]ul pentru traiul nostru [mecheresc le lumina orice discu]ie \n contradictoriu, deveneau, f`r` s` bage de seam`, ap`r`torii stilului de via]` bucure[tean. C`l`toriile spre magica lume de acas` se r`reau, pe mese ap`reau musacalele, tochiturile, micii, ciorbele de burt`… Accentul se \nmuia, asprimea de regiment f`cea loc fandoselilor metafizice, iar dulcea lene oriental` \i cotropea pas cu pas. Dup` dou`zeci de ani, s\nt ardeleni numai cu vorba. Dar, \n rest, s-au schimbat – la fel ca romånii de pretutindeni. Au devenit de-ai casei. |n inima lor se recl`desc bisericile distruse, se surp` blocurile muncitore[ti confort doi, trei [i patru (dac` poate exista a[a ceva), casele boiere[ti se redecoreaz`, Lipscanii forfotesc, Cotrocenii se
umplu de frunze, gr`dinile de var` – de roman]e [i l`utari. {i a[a mai departe. C\nd prind c\te un june venetic, \ncep a[a: „Aici, la noi…“ sau „Noi, bucure[tenii…“. Nici nu-[i dau seama c` leg`tura de s\nge care i-a m\nat prin secoli, m\ndria celei de-a patra na]iuni a Imperiului s-au dus dracului. Bucure[tiul i-a \nvins, de fapt, i-a domesticit, a[a cum micul prin] a domesticit vulpea s`lbatic`. Ei, asta-i poezie. Ardelenii nu s\nt nici vulpi, nici vulpi]e. Dar, aleg\nd cu \nc`p`]\nare destinul de bucure[tean, au p`]it aidoma tuturor str`inilor care au \nt\rziat prin p`r]ile acestea. {i-au pierdut min]ile. Iar noi, bucure[tenii get-beget, \i privim cu ironie [i resemnare. Pentru c` obiectul pasiunii noastre nu se schimb`. Acela[i ora[ de c\mpie, haotic, murdar, aglomerat, r`sfirat, sufocant, de str\nsur`. Dar eu vorbesc? Ce dac` m-am n`scut aici? P`rin]ii mei se stabileau prin p`r]ile astea acum o jum`tate de veac.
Doamna Roza, n`scut` Knobloch [i m`ritat` Popescu Cornel IVANCIUC Doamna Roza, n`scut` Knobloch [i m`riatat` Popescu, se \mbrac` tacticos \n dormitor, \n fa]a unei oglinzi uria[e, fixat` \n ram` de bronz aurit, sprijinit` pe parchet pe patru picioare \n form` de labe de urs, care abia dac` mai face fa]` volumului ei impozant [i n`valnic. {i-a tras ciorapii de m`tase neagr` [i acum \i fixeaz` \n clemele portjartierului [i dup` o clip` de ezitare renun]` s`-[i mai pun` chilo]ii pe ea, pe care-i arunc` pe pat, dup` ce [i-a desf`cut larg picioarele [i [i-a [ters cu ei secre]iile vaginale. Cånd degetele \i ating fofeaza ca din \ntåmplare, geme de pl`cere, se las`
moale pe un taburet [i, cu picioarele tot mai l`rgite, \[i mångåie iedera rebel` de culoarea ro[ie-acajú a toamnelor tårzii, c`]`rat` pån` sub buric, apoi måna coboar` tremurat` spre sfårleaz`, prin intimitatea frunzelor [i torpoarea vrejurilor, pe care o treze[te la realitate [i ea nu st` mult pe gånduri, o]`råndu-[i mugura[ul mai rotunjor ca aluna [i mai umed ca boticul de c`prioar`,
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Cornel Ivanciuc, un Macho Pichu cu fa]a acoperit` de Peru
pentru a sim]i pl`cerea pe propria lui spinare, complet exhibat [i nedus la biseric` – ce pråsnel pervers – [i doamna Roza [i-a plecat capul pe spate, cu ochii \ntredeschi[i, ca s`-[i petreac` buricele degetelor prin gur`, s` le sug` [i s` le \nmoaie \n saliv`, pentru a le \ntoarce la locul faptei – o dat`, ah – [i \nc` de dou` ori, oooh. Azi e ziua Tuturor Sfin]ilor, zis` [i a Lumina]iei, [i doamna Roza, care s-a n`scut catolic`, \n familia func]ionarului de banc` Erwin Knobloch, se preg`te[te s` plece la cimitirul ortodox, ca s` aprind` lumån`ri la mormåntul soacr`-sii, Maia Popescu, care era din Regat, s`raca. Maia Popescu a emigrat \n Maramure[ prin anii ’30, [i a murit de b`tråne]e \n urm` cu [ase ani, [i odihne[te al`turi de fiul ei, cumnatul doamnei Roza [i fratele so]ului ei, Cincinat Popescu, inginer tehnolog la fabrica de [uruburi din Sighetul Marma]ei, iar Fl`vi[or a disp`rut prematur la vårsta de opt ani[ori, r`pus de pneumonie: – |n veci nu te vom uita, \ngera[ul nostru, zice doamna Roza. Flavius l-a l`sat pe Cincinat unicul mo[tenitor al unei averi destul de consistente, care al`tur` mai multe p`duri [i p`månturi \n ]inutul lor de ba[tin`, care este Cåmpia Dun`rii, unor p`duri [i p`månturi \n ]inutul care i-a adoptat, care este Maramure[ul: Vezi, de ce n-o s` te uit`m niciodat`, uuuh, Flaviuhuhuuus?, zice doamna Roza [i \[i [terge o l`crimu]` cåt un briliant de rou`, care i s-a prelins ho]e[te, printre pleoape.
Dezbr`cat`, doamna Roza n-are nici cea mai vag` leg`tur` cu huiduma rev`rsat` \n z`ri, [i carnea ei de ivoriu a sleit pe buci rotunjimea a doi dovleci mai \nvårto[a]i ca piatra, [i ]å]ele nu numai c` nu-i atårn`, dar \i sunt \ntr-atåt de \nf`lo[ate, \ncåt [i-au ]uguiat sfårcurile \n sus ca t`rt`cu]ele, pentru a disp`rea imediat dup` aceea \n temni]a unui sutien negru, pe care måinile ei \l z`brelesc cu tact, pl`cere [i \ndelung` r`bdare. Un sfårc se \nc`p`]åneaz` s` tot umble creanga [i cornul lui de culoarea smochinei, pe care lumina plafonierei a desenat reflexe zmeurii, se las` apucat \n cele din urm` de ar`t`torul drept [i tåråt energic \n`untru: – Obr`znic`tur` mic`, \l alint` doamna. Doamna Roza \[i trage apoi furoul [i jupa, de aceea[i culoare neagr`, dup` care rochia ei din ca[mir vi[iniu, \ncununat` cu trandafiri roz [i cu frunzi[oare verzi-aurii, \i va ascunde trupul pån` mai sus de glezne. |n camer` e nemilos de cald [i doamna Roza se las` str`puns` de vocea Mari[c`i, fata din cas`, care o smulge din mrejele pl`cerii, de undeva din spatele u[ii: – Doamn` Roza, a sosit domnul Popescu [i v` roag` mult s`-i spune]i repede dac` v-a]i tras ghetele [i sunte]i gata de plecare, c` el v` a[teapt` \n hol, deja ferchezuit [i cu p`l`ria pus` pe cap. Ce s`-i spun? – Da, Mari[c`, r`spunde-i domnului c` m-am g`tit [i cobor acumaaah. Uuh, unde mi-am pus pardesiul [i p`l`riaaah? Strada Drago[ Vod` pare o stråmtoare ce d` peste ghizduri de mul]imea care se prelinge spre cimitir, [i la orizont, nimbul Lumina]iei a \mpurpurat roata cerului. Peste cripta familiei Popescu s-a arcuit
12-13
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
coroana unei tise mature [i \ngera[ul din marmur` alb`, coco]at pe mormåntul micu]ului Flavius, fålfåie vesel din aripi, ca un aeroplan care \nva]` s` zboare. Doamna Roza \[i aranjeaz` gulera[ul de mardurin` de la palton [i \[i trece degetele prin penele de stru] de la p`l`rie, \nainte de a scoate lumån`rile din po[et` [i a le aprinde una dup` alta, de la chibritul \ntins de domnul Popescu, [i de a le potrivi pe laturile unui p`trat, pe fiecare dintre cele dou` lespezi. Cånd ultimele mogålde]e au p`r`sit cimitirul, domnul Popescu \i d` poalele peste cap [i o \mpinge u[or spre \nger, iar ea \i apuc` aripile cu n`dejde [i \[i propte[te påntecele \n cre[tetul lui buc`lat, ca \ntr-un cuib obi[nuit cu asemenea maniere de pas`re nedus` la biseric`: – Ah, Cinci, nu m` cru]a [i fii fiar` cu mine! Timp de mai bine de cinci minute, cripta va fi zguduit` de [arjele domnului Popescu, atacånd pe la spate, iar bucile doamnei Roza
vor tres`lta frenetic \n lumina ireal` a lumån`rilor, acum mai pu]ine cu una, care dispare \ntre degetele domnului Popescu, culeas` din zbor de pe mormåntul Maiei Popescu, din care \i pic` ceara pe noad`, iar pe carnea ei voluptatea sfåråie ca desfrånata, desenånd liniile dante[ti ale unei frunze de scaiul popii. – Cåt de cumin]i ]i-au fost aripile [i de data asta, Flavius, [i lumånarea va disp`rea \ntre picioarele doamnei Roza, ap`sat` u[or cu måna domnului Popescu, apoi scoas` [i \mpins` de mai multe ori la rånd. – Fie-]i ]`råna u[oar`, mam`, c` doar [tii bine cåt de mult` e nevast`-mea! – zice domnul Popescu din Regat, \n timp ce se apleac` pe vine [i iedera doamnei Roza, n`scut` Knobloch, \i linge \nfrigurat` roua ultimelor cuvinte. – Iart`-m`, soacr`, c`ci n-am [tiut ce fac, geme doamna Roza. – Fii serioas`, Roz`, c` nu ne-a auzit, o asigur` domnul Popescu. – {i dac` ne-a auzit, totu[i? – Nu ne-a auzit, crede-m`, pe cuvånt, c` [i cåt a tr`it, a fost o surd` notorie. – |mi garantezi tu c` nu ne-a auzit? – Pe onoarea mea de inginer, \[i asigur` nevasta domnul Popescu [i \i s`rut`, ap`sat [i scurt, gulera[ul de mardurin`.
Ce c`uta maramure[eanul Ivanciuc \n de[ert? C`milele [tiu r`spunsul.
be]ivi vs. neveste
{ti]i gluma aia cu b`rbatul care vine acas` beat [i v`z\nd-o pe nevast` cu o m`tur` \n m\n`, o \ntreab`: «Faci curat sau ai de g\nd s` zbori undeva?«. Aceea[i replic` ar putea s` o dea [i nevestele: «Ai venit acas` sau ai trecut doar ca s` te culci p\n` m\ine?«.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Grupul nevestelor care beau doar ap` de la chiuvet` salut` be]ivii cu sat\rul! Simona TACHE Domnule, deci nu s\nt nevast`, dar c\nd am auzit c` e r`zboi \n via]` pentru c` avem foarte mult` treab`. \ntre ele [i be]ivi am hot`r\t s`-mi pun, la modul simbolic, bigudiTrebuie s` v` ascult`m r`bd`toare v`ic`reliurile [i tradi]ionalul capot cu flori, s` \n[fac cu hot`r\re cu o m\n` le [i gemetele insuportabile [i s` v` c`r`m la f`c`le]ul [i cu cealalt` oala aia mare pentru sarmale [i s` pornesc la pat tone de remedii pentru mahmureal`. lupt`. Pentru c` – [i din acest moment m` voi adresa direct lor, Trebuie s` uit`m c`, azi-noapte, t\rziu, be]ivilor – b`i, nene, b`i, b`ie]i, a[a nu se mai poate, ne-a]i adus la c\nd a]i venit (iar!) pe [apte c`r`ri, avea]i cap`tul r`bd`rii pe noi, nevestele. Nu ne mai intereseaz` dac` impresia c` s\nte]i sexy [i irezistibili [i ne-a]i s\nte]i din categoria „timizi care, odat` alcooliza]i, cap`t` curaj“, alergat prin cas` chem\nd-o cu limba din grupa „bl\nzi care, \n stare de ebrietate, pun m\na pe topor“, \mpleticit` pe Angelina Jolie la \ndeplinirea din segmentul „depresivi care, dup` 10 beri, devin Doru Octavian urgent` a angajamentelor conjugale. TreDumitru“, din regimentul „duri care, dup` o navet`, devin pl\ng`buie s` uit`m c`, dup` ce a]i constatat c`, cio[i“ sau din batalionul „introverti]i care, dac`-i \mbe]i, spun [i ce oricum, nu s\nte]i \n stare s-o face]i fericit` au supt de la m`-sa“. Nu ne mai intereseaz` nici motivele pentru pe Angelina Jolie, ne-a]i povestit pentru a care v` \mb`ta]i. Mersi, copil`rii nefericite am avut [i noi, [i via]a miliarda oar` via]a voastr` trist` care nu ne noastr` e de rahat, [i noi am fi preferat s` ne facem femei de afaintereseaz`, printre altele, [i pentru c` o ceri \n loc de neveste de be]ivi, [i [efii no[tri s\nt ni[te idio]i, [i noi [tim pe de rost. Trebuie s` ne prefacem, am vrea s` mergem la pia]` cu Maserati, [i noi am vrea s` fim Nicoleta Luciu [.a.m.d. A[adar, ne enerva]i [i, \n visele noastre cele mai secrete, vis`m c` v-am \mpu[cat \n cap, dup` care am tr`it fericite, p\n` la ad\nci b`tr\ne]i, mai \nt\i cu vecinul de la 3 [i, dup` aia, cu fostul nostru iubit din liceu care ne ducea la cofet`rie [i ne plimba de m\n` prin parc. Din nefericire, \ns`, c\nd ne trezim, trebuie s` ne ]inem de pere]i \n drumul c`tre tubul de Emetiral, singurul care ne mai poate salva de duhoarea infernal` cauzat` de respira]ia voastr` infect` de be]ivi. De fapt, ne este chiar interzis s` Pe Simona Tache nu o deranjeaz` s` se urce pe be]ivi, cu tractorul cr`p`m. E musai s` r`m\nem
16-17
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
sur\z`toare, c` n-a]i f`cut pipi \n farfuria c\inelui [i nu a]i pl\ns, \n genunchi, \n fa]a televizorului \nchis pentru c` v-a]i amintit c` a luat b`taie Steaua acum dou` s`pt`m\ni. Aaa, bine\n]eles c` \n atribu]iile noastre de neveste de be]ivi intr` [i aceea de a-i explica vecinei de la etajul inferior de ce i-a]i sunat azi-noapte (iar!) la u[` [i de ce, dup` ce femeia v-a rugat politicos s` mai urca]i un nivel, i-a]i bor\t pe pre[ \n semn de protest. {i tot noi, fire[te, trebuie s` le convingem pe mamele voastre care v-au f`cut [i v-au crescut cum v-au crescut c` nu s\nte]i disponibili pentru o convorbire telefonic` deoarece a]i f`cut multe ore suplimentare \n ultima vreme, deci s\nte]i realmente rup]i de oboseal`, deci dormi]i.
Ce s` mai discut`m, adev`rul adev`rat, b`i, nenoroci]ilor, e c` v` dorim moartea. Pentru c` nici m`car prostia aia cu „in vino veritas“ nu e valabil`. Ce dracu’, dup` ce c` ne face]i existen]a mizerabil`, ne mai lua]i [i de proaste! Parc` noi nu ne-am prins c`, dac-ar fi valabil` chestia aia, ne-ar chema [i-n buletine Angelina Jolie... Huoo! Jos be]ivii! Nevast` p\n` la moarte! Campi-oaaanelee, campi-oaaa-nelee!
Omagiu doamnei Agopian Alin IONESCU Nu s\nt nici so]ie, nici de b`ut nu beau, dar am ales s` fiu de partea doamnei Agopian, so]ia scriitorului {tefan Agopian. Acum, pentru cei care n-au auzit de el (pu]ini la num`r, ar zice d\nsul), {tefan Agopian este un om m`run]el, care umbl` mai tot timpul
sictirit [i cu musta]a pus`. St` u[or aplecat de umeri ca [i cum \n`l]imea l-ar incomoda s` treac` lejer pe sub tocul unei u[i. Pare tot timpul ]\fnos [i limba i se dezghea]` ca r\urile prim`vara doar atunci c\nd aroma unui vini[or ro[u sau m`car a unui Jidvei alb \i adie prin cerul gurii. Altfel, domnul Agopian e un om de toat` isprava [i dac` la o prim` privire furi[` [i neatent` poate p`rea ceva mai prost dispus, este pentru c` \n ziua aia ceva i-a mers prost. Adic` un m`run]i[, o nimica toat`. O m`tu[` care l-a sunat s`-l \ntrebe c\nd e ziua lui, un ziarist de la o revist` cultural` care i-a solicitat un interviu, un vecin care a sunat la u[` s`-l \ntrebe c\t e ceasul, toate aceste m`run]i[uri au darul de a-i strica dlui Agopian buna dispozi]ie [i de a-l aduce \n situa]ia s` simt` nevoia de a bea ceva ca s` se binedispun` la loc. Principalele pl`ceri ale domnului Agopian pe lumea asta s\nt cititul, scrisul, b`utul [i vorbitul. Ordinea se poate schimba, dar asta e mai pu]in important acum. Esen]ial este c` la un moment dat, dup`
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
at\ta \nchidere \n sine, domnul Agopian simte nevoia s` ias` din cas` pentru a sta de vorb` cu diverse persoane agreabile, printre care m` num`r [i eu, despre cele citite, scrise, g\ndite. |n astfel de ipostaze chipul domnului Agopian devine mult mai destins [i, parc`, mai cald. De regul`, ziua asta de pomin` \n care dl Agopian catadicse[te s`-[i scoat` trupul din vizuin` pentru a se pune la dispozi]ia lumii e joia. Invariabil, dup` [edin]a de redac]ie a publica]iei unde lucreaz`, dl Agopian se a[eaz` pe scaunul s`u din c\rciumioara „Red Lion“, al`turi de subsemnatul [i de colegul [i amicul Viorel Mo]oc. {i-ncep palavrele. Se vorbe[te despre orice, se trece de la una la alta aiurea [i f`r` nici un avertisment prealabil, iar discu]ia se scurge lent \n ritmul sticlelor de Jidvei [i al celor de ap` mineral`. Uneori, atunci c\nd atmosfera atinge punctul maxim de fierbere intelectual` [i, din diverse motive, opiniile difer`, dl Agopian devine din ce \n ce mai vorb`re], astfel \nc\t la un moment dat ajunge \n situa]ia de a sporov`i \ncontinuu, f`r` g\ndul c` cei doi amici ar mai putea fi interesa]i \n vreun fel de spusele lui. Practic, acesta este [i farmecul domnului Agopian. Dar, \n acele
momente, g\ndul meu se \ndreapt` c`tre doamna Agopian, cea la care domnul Agopian se \ntoarce seara dup` ce Bachus i-a dezlegat limba de orice inhibi]ii. Iar a-l avea \n preajm` pe acest om joi seara mi se pare un act de eroism. Nu-mi pot imagina chinul la care poate fi supus` aceast` femeie atunci c\nd dl Agopian nu se mai poate ab]ine de la a \ntreba tot ceea ce-i trece prin cap \ntr-un ritm de arm` automat`. Tocmai de aceea am \ncercat s`-i aduc aici, \n acest text minor, a[ zice, dar plin de o empatie profund`, omagiul meu celei care suport` consecin]ele unei combina]ii absolut halucinante: alcoolul [i gura lui Agopian. M` mir c` exista]i, doamn` Agopian.
De ce beat clopotele, Mitic`? Alexandru DU}U |n disputa dintre be]ivi [i neveste disperate – p`rerea mea – cele din urm` pleac`, din capu’ locului, cu [ansa a doua. Ca s` nu mai spun c`, pe la 7 diminea]a, unele mai [uc`rite pleac` direct acas`, cu tot cu [ansa asta a doua, cu primul troleu sau cu ultimul taxi, [i te las` dracului de t\mpit. De ce e a[a? P`i, lumea spune c` nu are rost s` te cer]i cu un om beat. Iar, \n genere, cine o face nu d` dovad` de prea mult` inteligen]`. Dac` vrei musai s` te amesteci \n polemic`, po]i, eventual, s` \ncerci s` despar]i doi machitori mai agresivi. Sau s` ascunzi cheile de la ma[in` vreunuia dintre ei, [i cam asta e toat` gloria la care po]i spera. P`i, crede]i c` degeaba reclama aia la bere nem]easc` spune r`spicat: „Cheia e la tine!“? Se adreseaz` gagicilor care-[i r\d \n barb`: „Cheia de la ma[in` e la mine, p`pu[`!“. Duduile mai zavragioaice ar trebui s` [tie c` un litigiu sau o ciocnire cu un b`rbat afumat dureaz` de obicei foarte mult; de altfel, acesta nu este singurul fel de ciocnire \ntre o femeie [i un b`rbat afumat care ]ine foarte mult. |n astfel de partide alcoolul d` masculului for]a de a-[i men]ine dreapt` o parte a caracterului s`u, b`rb`]ia. {i chiar dac` partenera \i mai bag` ceva contre, pl`cute de altfel, el dovede[te o rezisten]` neb`nuit`, care
o poate uneori surprinde pl`cut chiar [i pe ea. |n timp ce el las` impresia c` nu va termina niciodat`. Ba mai mult, se poate \nt\mpla ca el chiar s` nu termine deloc. Faptul c` el se repet` din ce \n ce mai des, \n vorbe, g\f\ieli [i mai ales \n mi[c`ri, nu este chiar at\t de plictisitor pe c\t ar p`rea. Spre deosebire de [pri]angii, suratele noastre nu se pot l`uda cu un „Dumnezeu al so]iilor“. Dar \n momente precum cel descris mai sus, ele \ncep s` vad` c` nu au suferit degeaba [i c` exist` un soi de justi]ie divin`, \mp`r]it` generos de Cel de Sus sau de cel de deasupra lor. |[i pot spune, deci: tot r`ul spre bine; sau spre mine, m` rog. C\t despre „Dumnezeul be]ivilor“, pot s` v` spun, cu o m\n` pe inim`, cu una pe gard [i cu ambele m\ini ale unui prieten sus]in\ndu-mi fruntea, c` oamenii ace[tia
18-19
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
s\nt foarte credincio[i. |mi amintesc de p`]ania unui cunoscut de-al meu, manechin consacrat la Vinalcool SA. |n seara de |nviere, dup` ce abia „venise de luase lumin`“, omul se chinuia s` protejeze focul sacru, cl`tin\ndu-se cu o sticl` de vin \n cealalt` m\n`. La ceas de mare praznic robul lui Dumnezeu Bogdan M. a gl`suit asemeni unui Hyperion: „|ntr-o m\n` ]in lumina – [i ridic` u[or lum\narea –, iar \n cealalt` |ntunericul“ – [i \nchin` c`tre enoria[i butelca. Trebuie s` recunoa[te]i c` asemenea hierofanii anuleaz` distan]ele \ntre lumea sacrului [i cea a profanului. A[a cum, c\teva ore mai t\rziu, colegul meu \[i anulase toate leg`turile cu lumea real`. S` revenim \ns` la conflicul fondator, cel \ntre fanii lui Johann Sebastian Bachus `sta [i consoartele ‘mnealor. Cred c` aceasta este o problem` fals` sau, mai bine zis, una contraf`cut`. {i nu doar fiindc` a \nceput s` m` cam doar` capul. P`i, [tim cu to]ii c`, pe la 8 diminea]a, atunci c\nd depresia post-alcool \ncepe s`-[i arate r\njetul, bronfagii au obiceiul s`-[i sune fostele. Ce poate denota mai mult` grij` dec\t s`-]i \ncepi ziua cu un astfel de telefon? E
drept, aici e vorba de foste, dar tot un fel de neveste s\nt [i ele p\n` la urm`. |ns` peste toate efectele negative, alcoolului \i r`m\ne totu[i un mare merit. El este un fel de psihanaliz` a s`racului. La be]ie sco]i cumva afar` tot ce-i mai r`u \n tine. Dai la boboci tot ce ai pe suflet sau \n stomac. In vino veritas. Or poate tocmai asta le deranjeaz` pe femei, despre care [tim bine ce vor: „Minte-m`, iubitule! Minte-m` frumos!“. Iar noi ne trezim diminea]a implor\nd: „Minte-m`, ur\to!“. Acum, asta nu trebuie luat` ca o invita]ie la a v` bea min]ile. Dar dac` tot vre]i s` o face]i, m`car \nainte m\nca]i-v` bine min]ile. Este recomandat mai ales pentru cei cu ulcer.
Sau de ce trebuie s` bei ca un porc Drago[ MU{AT Se dedic` lui IT La \nceput, moartea nu exista. Oamenii munceau, f`ceau dragoste [i apoi disp`reau. De altfel, nimeni nu era sup`rat pentru asta. Primul om care a murit fu Sveon Hooplaankg, lene[ul satului din Laponia. El avertizase: „Vede]i c` peste dou` s`pt`m\ni voi muri!“. Nimeni nu l-a luat \n serios, astfel c`, timp de dou` s`pt`m\ni, oamenii din Laponia continuar` s` munceasc`, s` fac` dragoste [i, \n final, s` dispar`. |n preziua mor]ii, tinerii satului din Laponia se adunar` la casa lui Sveon Hooplaankg. „Sveon, [i zi-ne acuma, m\ine ai s` mori, a[a cum ai promis?“ – \l luar` \n batjocur` tinerii din sat. „Da, da, nu r\de]i, m\ine voi muri!“ – spuse Sveon Hooplaankg, dup` care \nchise poarta. Diminea]`, oamenii merser` ca \ntotdeauna la muncile lor, care la v\n`toare, care la cusut de piei pentru regele vikingilor, care la f`cut dragoste. Mai mult, \ntre timp, al]i doi b`tr\ni disp`rur` f`r` s` \i par` r`u cuiva din sat. Seara, \n fa]a casei lui Sveon se adun` toat` suflarea satului. „{i
sus]ii c` vei muri?“ „Da!“ „|n seara asta?“ „|n seara asta“ – spuse Sveon Hooplaankg senin, [i \ncepu s` c\nte la un acordeon. {i Sveon Hooplaankg c\nt`. La orele 11 ale nop]ii, Sveon Hooplaankg \nc` mai c\nta la acordeon o melodie. Obosi]i de munca de dup` zi, primii plecar` b`tr\nii. „S` ne povesti]i [i nou` m\ine cum a murit Sveon!“ – le spuser` \n]elep]ii satului, care \[i luar` c\inii [i merser` la nevestele lor ur\te ca s` fac` dragoste [i s` se culce, ca s` fie \n form` pentru a doua zi de munc`. La 11 [i jum`tate, plecar` [i femeile. „Am mai v`zut noi din `[tia care mor! E plin` lumea de ei!“ – ziser` cu n`duf fetele, care \[i ridicar` pieile pe care se \ntinseser` sub poarta casei lui Sveon Hooplaankg [i o luar` \ncet \nspre cas`. Pe la 12 f`r` un sfert, mai r`m`seser` vreo doi-trei care nu aveau
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
somn [i care oricum abia a[teptau diminea]a, ca s` mearg` la lucru. Apoi, Sveon Hooplaankg \[i ]inu promisiunea [i, la 12 fix, muri. Cei doi-trei care mai r`m`seser` puser` m\inile pe g\tul lui Sveon [i constatar`: \ntr-adev`r, Sveon Hooplaankg murise, a[a cum promisese. Diminea]`, la \mp`r]irea muncilor, b`tr\nii fur` primii care \ntrebar`: „{i zice]i, m`, chiar a murit Sveon nebunul?“. Cei doi-trei care asistaser` la moartea lui Sveon confirmar`, cu fe]ele palide, c`, \ntr-adev`r, Sveon Hooplaankg murise, a[a cum promisese \ntregului sat. „Ei, a murit… Se d` [i el mare! Sigur o s` apar` de undeva m\ine, cu c\inii!“ – se \ncurajar` laponii [i apoi merser` la lucru ca de obicei. Seara, la casa \n]eleptului satului se adunar` cam to]i b`rba]ii din sat, [i femeile. Nimeni nu \n]elegea ce se \nt\mplase, \ns` era clar c` ceva lipsea. St`tur` cam o or` f`r` ca nimeni s` zic` nimic, dup` care vrur` s` se \mpr`[tie fiecare pe la casa lui. {i se \mpr`[tiar`, \n final, \ns` \n seara aceea nimeni din sat nu f`cu dragoste cu femeia lui. Nu puteau. Parc` lipsea ceva. |n nici un caz Sveon, pentru c` nimeni nu credea c` murise. Aceasta fu prima noapte c\nd \n Laponia nu fu conceput nici un copil. Diminea]`, ca de obicei, to]i se adunar` pentru \mp`r]irea muncilor. Veseli sau serio[i, to]i se bucurau de ce le d`dea Natura: ghea]` [i pe[te, iar care era mai norocos mai prindea c\te un pinguin pentru ciorb`. |n a doua zi de c\nd muri Sveon Hooplaankg, oamenii se adunar` din nou la \n]eleptul satului. „Da’ dac` chiar a murit Sveon?“ – \ndr`znir` c\]iva mai tineri s` ridice vocea, dar fur` repede redu[i la t`cere de privirile dezaprobatoare ale celor mai b`tr\ni. |n a treia zi, deja lucrurile luaser` o turnur` ciudat`. Nimeni nu mai avea chef de vorb` – [i, mai mult, nimeni nu st`tea s` asculte vechile bancuri proaste cu vikingi. C\teva neveste chiar o luar` pe cocoa[` pentru c` ceruser` bl`nuri mai multe pentru c\inii care le \nso]eau. |n]elep]ii satului de-abia reu[eau s` ]in` mul]imea \n fr\u. Deja \ncepur` s` se aud` primele voci care \ntrebau cutez`tor: „Spune]i-ne, Sveon Hooplaankg chiar a murit?“ – \ns` aceia fur` privi]i cu cea mai mare dezaprobare de c`tre mai-marii satului, care nu mai [tiau nici ei ce s` r`spund`, dar se bazau pe reputa]ia lor.
Trecu cam o s`pt`m\n` de la moartea lui Sveon, \ns` nimeni nu primi nici un r`spuns conving`tor despre moartea lene[ului satului. „Oricum, era cel mai lene[ dintre noi! Oricum, era cel mai nefolositor dintre noi to]i!“ – \ncercau \n]elep]ii satului s` le explice oamenilor, dar se vedea clar c` oamenii, [i \n special tinerii, nu erau mul]umi]i de acest r`psuns. „S` ne bucur`m de ce ne d` natura: ghea]`, frig [i pe[te!“ – sunau toate predicile \n]elep]ilor din satul lui Sveon, dar se vedea clar c` nimeni nu \i mai credea. Dar nici unul nu \ndr`znea s` se revolte, pentru c` nu [tiau \mpotriva cui s` ia pozi]ie: a mor]ii? a lui Sveon? a \n]elep]ilor satului? Ar fi fost omor\]i, a[a c` cei mai mul]i \[i p`strau \ntreb`rile pentru ei. Apoi, \ntr-o sear`, fu Balul Laponilor. Laponii dansau cu femeile lor, apoi cu femeile celorlal]i, apoi cu b`rba]ii femeilor femeilor b`rba]ilor lor, apoi \ntre ei. Atmosfera era aceea[i \ntotdeauna: tinerii dansau, b`tr\nii \[i priveau femeile cum dansau, tinerii \[i \mp`r]eau femeile pe care tocmai le cuceriser` cu prietenii lor, c\nd, de nic`ieri, [i de nicic\nd, ap`ru un ]igan.
20-21
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Nimeni nu [tia de unde era acest ]igan, \ns` fur` to]i fermeca]i de c\ntecul lui, care povestea despre moartea lui Sveon Hooplaankg. Adev`rul e c` nim`nui nu-i trecuse prin cap s` fac` un c\ntec cu Sveon Hooplaankg, pentru c` Sveon Hooplaankg, pentru ei, \nc` nu murise. Apoi, ]iganul scoase un burduf din care \ncepu s` \mpart` la to]i o licoare ciudat`. La \nceput, tuturor le p`ru acr`. Mai mult, c\]iva \[i v`rsar` ma]ele pe l\ng` Balul Laponilor, \ns` nici m`car acestora nu li se p`ru suficient. Drept pentru care \i mai cerur`, dar ]iganul le zise: „Aminti]i-v` de Sveon Hooplaankg!“, dar nimeni, dintre cei lovi]i de ciud`]enia licorii ]iganului, nu mai [tia cine este Sveon Hooplaankg. {i nici nu se bucurar`, [i nici nu se \ntristar` – dar to]i mai vrur` din licoarea ]iganului. „Iote-te c` nu mai este!“ – zise ]iganul [mecher, dup` care le spuse: „Peste dou` zile este ziua de na[tere a pe[telui meu, un ton pe nume M. Am s` dau o petrecere \n cinstea lui! Dac` mai vre]i din licoarea aceasta minunat`, l`sa]i-v` nevestele acas` [i veni]i dup` 12 noaptea \n fa]a casei lui Sveon Hooplaankg!“, dup` care \[i \mpachet` sculele [i se f`cu nev`zut. Trecu o zi, trecu [i a doua. Ne\ncrez`tori, laponii se adunar` \n fa]a casei lui Sveon [i-l a[teptar` pe ]igan, dar pentru c`
nu [tiau sau nu se g\ndeau, \nc`lcar` sfatul ]iganului [i venir` cu nevestele lor, machiate cu ulei de ren [i parfumate la subra] cu parfum de sardele. La 12 noaptea, ]iganul \[i f`cu apari]ia, cu dou` care de licoare [i \nc` doi ]ig`nu[i cu acordeoane. „V-am zis s` nu v` lua]i nevestele!“ – le spuse ]iganul, dup` care \ncepu s` le toarne mesenilor din licoarea acr` pe care o c`ra cu el \n dou` butoaie mari. Iar laponii \ncepur` s` bea: o vadr`, dou` vedre, un butoi, un car. Apoi, laponii \ncepur` s`-[i aduc` aminte: c` nevasta lui cutare dansase cu t\n`rul nu [tiu care, c` t\n`rul nu [tiu care \i pusese m\na sub bl`nuri femeii lui cutare, dup` care \ncepur` s` se ia la har]`. Cei mai v\njo[i dintre ei chiar \[i luar` vecinul la lupt` dreapt`. Laponii scoaser` cu]itele. C\]iva dintre cei mai tineri fur` h`cui]i scurt pe sub mese. Astfel \ncepur` s` dispar` primii dintre laponii tineri. }iganul se uita la ei, c\nta \n continuare [i le tot spunea, pe c\nd cei mai b`tr\ni \i h`cuiau pe cei mai tineri: „V-am spus s` v` l`sa]i nevestele acas`! {i v-am spus, laponi t\mpi]i…“ – se t\nguia ]iganul. Dup` ce to]i tinerii din Laponia fur` omor\]i, cei mai \n v\rst` \i spuser` ]iganului s` le mai toarne din licoarea cea blestemat`, dar at\t de bun`. Iar ]iganul continua s` c\nte: „Sveoooon, Sveon Hooplaankg…“ Apoi mesenii care r`m`seser` \n via]` \[i aduser` brusc aminte c` vor muri. Ca Sveon Hooplaankg. Nu mai era nici o \ndoial`: moartea exista, iar Sveon Hooplaankg fusese primul dintre ei care murise cu adev`rat! {i, deodat`, \i apuc` o melancolie ie[it` din comun: \[i aduser` atunci aminte de Sveon, de ta]ii lor, de fra]ii lor care disp`ruser`, de nevestele lor care dansaser` cu to]i ceilal]i [i se \mbujoraser`, iar ei nu observaser` asta p\n` acum, de c\inii lor care muriser` pentru ei \nghe]\nd ca s` \i acopere cu c`ldura corpului lor \n zilele geroase de var`, de pe[tii pe care \i m\ncaser` ca s`
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
supravie]uiasc` – milioane de pe[ti! –, de mamele lor care disp`ruser`, de prietenii care n-apucaser` s` le zic` „Mul]umesc!“, de soarele care nu ap`rea dec\t o dat` pe an… Dar ei nu [tiau s` spun` astea cu cuvintele lor. {i \l rugar` pe ]igan. Iar ]iganul le c\nt` povestea [i triste]ea vie]ii lor, le umplu iar`[i paharele de licoarea aceea ciudat`, [i c\nt`. O dat`. De dou` ori, de parc` \i [tia fiec`ruia povestea [i mama. {i a treia oar`. Apoi \[i puse sculele \ntr-un recipient. Dar laponii \l rugar` s` mai stea. M`car o melodie. A mia melodie. Dar ]iganul le zise c` trebuie s` plece, pentru c` e t\rziu. {i pentru c`, oricum, Sveon Hooplaankg murise. Atunci, laponii \l implorar` s` le mai c\nte despre moartea lene[ului satului: de ce murise, de ce tocmai Sveon Hooplaankg, de ce. }iganul le mai c\nt` o dat`, apoi se \ntoarse cu spatele, semn c` avea s` plece de data asta. }iganul fu din nou rugat s` mai r`m\n`. Pentru c` nimeni nu [tia mai bine s` le spun` povestea lor. Pentru c` nimeni nu [tia s` pl\ng` cu adev`rat. Pentru c` nimeni nu [tia c` va muri. Pentru c` tocmai atunci, c\nd ]iganul le d`du din licoarea miraculoas` – care se numea „vin“, dup` cum \[i amintesc ast`zi str`-str`-str`-nepo]ii
laponilor –, to]i \[i aduser` aminte c` vor muri. Ca [i Sveon Hooplaankg. Dup` ce le mai c\nt` povestea vie]ii lor de trei ori, ]iganul se \nfurie [i se preg`ti de plecare: ceru carul s`u [i vioara. Apoi ]iganul, f`r` ca nimeni s` vad` de unde veni cu]itul, fu omor\t. El le explicase oamenilor c` moartea, pe care to]i o [tiu, chiar exist`. }iganul fu al doilea mort din Laponia. Dup` moartea ]iganului, Sveon Hooplaankg fu numit sf\nt – \ns` \n anul urm`tor nici un copil nu se n`scu \n zodia Scorpionului. |n luna aceea din anul precedent, nimeni nu f`cuse dragoste, ci se g\ndiser` to]i doar la moarte. Apoi licoarea ]iganului, care se numea „vin“, fu interzis` pentru vecie, pentru ca nimeni s` nu-[i mai aduc` aminte de moarte. Sveon Hooplaankg tr`ie[te [i azi, \n Laponia.
Be]ivii vechi [i noi sau
A[chia nu sare departe de trunchi {tefan AGOPIAN N-am avut eu norocul `sta, dar nici departe n-am fost. S` m` nasc \ntr-o c\rcium`, vreau s` zic. {i nu l-am avut fiindc` maic`-mii nu-i pl`cea c\rciuma, dar \i pl`ceau be]ivii. Taic`-meu se \ncadra perfect la categoria asta, a[a c` viitoarea mea mam` aproape s-a \ndr`gostit de el, cu toate c` era cu vreo optsprezece ani mai t\n`r`. |i pl`ceau be]ivii pentru simplul motiv c` atunci c\nd el st`tea \n c\rcium`, la „Odobescu“ sau la „Mihalache“, c\rciumi vechi pe care le na]ionalizaser` comuni[tii [i le numiser` pur [i simplu „restaurant“, dar toat` lumea le zicea dup` numele patronului care, dac` nu era \n pu[c`rie, era angajat pe post de chelner \n fosta lui c\rcium`, cum spuneam, la „Odobescu“ sau la „Mihalache“, \n timpul `sta c\nd el bea [i tr`nc`nea cu prietenii, fie pe armene[te, fie pe turce[te, fie pe grece[te, dar [i pe romåne[te, dup` cum se nimereau prietenii s` fie \n seara aia, armeni, turco-armeni, greci
sau romåni, \n timpul `sta ea \[i putea face de cap. Chestie care n-a \mpiedicat-o pe maic`-mea, cum spuneam, s` se \ndr`gosteasc` de taic`-meu, nu pentru mult` vreme desigur, dar destul` c\t s` aib` timp s` r`m\n` bor]oas` cu mine [i apoi s` se laude la toat` lumea c` a r`mas bor]oas` cu Ar[ag, armeanul `la frumu[el, chiar dac` mai b`tr\n, dar plin de bani [i cu g\ndul numai la petreceri [i la curve. Numai c` uite, una din curvele astea care umpleau Bucure[tiul \l p`c`lise. El se va opri o zi, dou` din be]ii [i crail\c [i se va \nsura cu ea la biseric`, a[a cum face orice b`rbat c\nd \i
22-23
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
cade cu tronc o muiere. A[a visa maic`-mea, numai c` tipul, taic`-meu vreau s` zic, n-avea nici un chef de biseric` [i popii \l enervau mai abitir dec\t chelnerii indolen]i. A[a a fost s` fie. S` nu m` nasc \ntr-o c\rcium`. Cu toate c` nu e loc mai frumos pentru a veni pe lumea asta dec\t o c\rcium`. Acolo po]i s` bei un ]ap cu bere [i s` m`n\nci ]\ri (eu) [i s` ascul]i pove[ti \nfrico[`toare despre ce au f`cut b`rba]ii pe frontul romåno-sovietic [i cum au dezertat dup` aia, c\nd s-au \ntors lucrurile. Sau ce-au f`cut ru[ii c\nd au intrat \n Bucure[ti. Tot felul de chestii, care de care mai interesante: despre Crucea de Piatr`, de exemplu. Maic`-mea, cum spuneam, nu a reu[it s`-i pun` pirostriile pe cap, dar n-a disperat. Era t\n`r` \nc` [i, \n definitiv, mai fusese m`ritat` de dou` ori. Prima oar` o d`duse bunic`-mea dup` un cizmar din Craiova, c\nd nu \mplinise \nc` [aptesprezece ani [i, din c\nd \n c\nd, dup` mai bine de [aizeci de ani de la \nt\mplare, o mai admir \nc` pe maic`-mea \n poza \n care, mireas` fiind, m` prive[te u[or nedumerit`, a[ezat` ]eap`n` al`turi de un b`rbat oarecare, ce n-a apucat s`-mi fie tat`. Pentru simplul motiv c` viitoarea mea mam` l-a l`sat balt` \n apele lui [i a fugit la Bucure[ti ca s` se angajeze v\nz`toare la Magazinele La Fayette, pe Calea Victoriei. |n timp ce f`cea pe v\nz`toarea s-a \ncurcat tot cu un cizmar, un Boris, [i a f`cut un copil (b`iat) cu el. ~la n-a luat-o de nevast` nici la biseric`, nici la Prim`rie, copilul a murit [i a \nceput r`zboiul. Atunci l-a cunoscut pe taic`-meu, al treilea cizmar din via]a ei. Pesemne o
excita mirosul de piele, talp`, me[in` [i pap care \i \nv`luia pe cizmari. Cum spuneam, n-am avut norocul s` m` nasc \ntr-o c\rcium`, dar am avut norocul s` cresc \ntr-o c\rcium`. Asta din cauz` c` maic`-mea, \ntr-o binecuv\ntat` zi de aprilie, a hot`r\t c` trei cizmari reprezint` prea mult pentru o singur` via]` de femeie [i, dup` ce a \nc`rcat toate lucrurile \ntr-o c`ru]`, a pornit, m\ndr` [i ne\nduplecat`, spre o alt` via]`. Eu am privit c`ru]a care zdr`ng`nea pe pietrele cu care era pavat` Calea Mo[ilor, mi-am f`cut c\teva cruci cu limba (eram totu[i pionier [i nu se cuvenea s` amestec crucile cu cravata ro[ie care-mi at\rna la g\t) [i imediat m-am g\ndit c` \n Rai nu exist` mame. {i pe urm` mi-am \nchipuit Raiul ca pe o c\rcium` nesf\r[it`, unde mirosul mititeilor se amestec` cu mirosul mujdeiului, cel al fleicilor \n s\nge cu mirosul \mb`t`tor al ciorbei de burt`, al tuslamalei [i al rinichilor fragezi, abia perpeli]i pe gr`tar. Madam Nusenbaum, o evreic` ]\]oas`, nevasta dentistului Nusenbaum [i mama copilului Benedict, care tocmai se \ntorcea de la cump`r`turi, a privit [i ea c`ru]a [i a zis cu o urm` de invidie \n glas: „Femeia asta are pe dracu’ \n ea!“, ceea ce nu era departe de adev`r, deoarece maic`-mea, \n afar` de faptul c` f`cea pe croitoreasa jumulindu-[i clientele, cea mai mare parte a timpului [i-o petrecea f`c\nd vr`ji. Vr`ji care aveau, \n mare, un singur scop: s`-l fac` pe taic`-meu a[a cum visa ea c` trebuie s` fie un b`rbat adev`rat: prost`l`u c\t s` nu se vad` ceea ce vedea toat` lumea, muncitor [i supus ca un rob, s` \nghit` pe ner`suflate toate pove[tile pe care le inventa ea [i s` ocoleasc` c\rciumile cum ocole[te dracu’ bisericile. Dar nici broa[tele r\ioase, nici argintul viu n-au reu[it mare lucru cu bunul meu tat`, care a r`mas toat` via]a acela[i client fidel al c\rciumilor de cartier, [i nu numai.
dumnezeu vs. diavol
Ohohooo, `sta e un subiect \n care omul nu prea are ce s` caute. Dac` e s` ne raport`m la o scal` galactic`, pe Terra, \n anul 2006, omul e ca o furnic`, strivit de Dumnezeu [i tras \n jos de Diavol. Deci nu prea ai multe op]iuni, dec\t s` te duci \n Iad.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
|n numele Cesiului, [i-al Potasiului, [i-al Propil-Benzenului, Acetil! Marius BOR}EA Nu [tiu de ce o fi crezut lumea c` eu a[ fi \n stare s`-i ]in partea lui Dumnezeu, da’ asta e acum, o s` \ncerc. Mai \nt\i a[ vrea s` spun c` Dumnezeu ar fi trebuit s` se ocupe singur de problem`, s` scrie El \nsu[i un text pentru Almanah, ba chiar un text cu har, fiindc` de-aia s-a f`cut Dumnezeu [i nu Ion Cristoiu. A[ mai vrea apoi s` spun c` nu-i deloc frumos s` scrii de bine despre diavol [i nici s` faci poante despre Dumnezeu. A[ mai vrea [i s`-i denun] pe cei care au scris Biblia hazlie: \ntre a face cu u[urin]` poante despre Dumnezeu [i a te ab]ine, e mult mai greu s-o faci pe a doua. De ce e mai bine cu Dumnezeu dec\t cu diavolul? Mi se pare foarte simplu. |n primul r\nd, pentru c` e mai prudent s` ]ii cu \nving`torul. |n al doilea r\nd, pentru c` despre Dumnezeu nu exist` bancuri ca acela cu „pauza s-a terminat, capul la fund!“. |n al treilea r\nd, pentru c` e ca la fotbal: trebuie s` ]inem cu ai no[tri, indiferent c` ne intereseaz` sau nu fenomenul. |n al patrulea r\nd, pentru c`, \n compara]ie cu Dumnezeu, diavolul n-are nici un haz. S` lu`m un exemplu de poant` f`cut` de Dumnezeu: femeia. A f`cut-o auster, dintr-o singur` coast`, [i apoi i-a inventat tot felul de farduri, creme [i coafuri, ca s` arate [i ea c\t de c\t. Alt exemplu: girafa. Trebuie s` ai mult haz ca s` creezi un animal at\t de caraghios [i nici s` nu-i dai apoi, a[a cum i-ai dat femeii, [ansa s` mai \ndrepte lucrurile. Dup` p`rerea mea, girafa este un fel de \mbun`t`]ire a poantei cu femeia, de care Dumnezeu n-o fi fost foarte mul]umit. A f`cut poanta cu femeia, a v`zut c` sfin]ii au r\s, dar nu foarte tare, [i, din ambi]ie, a f`cut dup` aia poanta cu girafa, ca s`-i dea gata. Alt exemplu: p`m\ntul rotund. El a f`cut de la \nceput p`m\ntul rotund, dar le-a zis oamenilor c` e plat. Omul a trebuit s`-l trimit` pe Columb la mama dracului, \n timp ce Dumnezeu st`tea relaxat \n ceruri [i paria cu ai lui: Ce zici, sfinte Toma, ajunge sau nu ajunge? Alt exemplu: teoria relativit`]ii. El o [tie, dar nu ne-o spune [i nou`. A \nceput s` i-o spun` lui Einstein,
\ns` numai pe jum`tate, c\t s`-l oftice. Acum vin [i v` \ntreb, dragi colegi atei/simpatizan]i ai dracului: [tie dracul teoria relativit`]ii?; dar Darwin, Darwin o [tia?; ca s` nu mai \ntreb c\te girafe a f`cut Darwin, c` atunci chiar v-am \ncuiat. {i, la urma urmei, mi se pare plictisitor s` fii ateu pentru simplul motiv c`, dac` te-apuc` dorul s`-]i faci o cruce, n-ai ce s` zici mai mult de „|n numele Cesiului, [i-al Potasiului, [i-al Propil-Benzenului, Acetil!“.
26-27
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Stili[tii lui Dumnezeu [i stilul preferat al diavolului Cornel IVANCIUC Ion Caftanat este un stilist din Ive[ti. Stili[tii sau staroverii sunt ortodoc[ii care ]in calendarul iulian decalat cu 13 zile fa]` de cel gregorian, iar Ive[ti sunt o comun` g`l`]ean` situat` pe råul Bårlad, afluent al Siretului. Stili[tii din lunca Siretului sunt romåni sadea, cu obiceiuri neao[ ruse[ti: poart` b`rbi venerabile, \nnodate pån` sub buric, rub`[ti peste care se \ncing cu un bråu de lån` \n dou` culori, alb [i ro[u, cizme \nalte de cavalerist [i beau de sting de diminea]` pån` seara. |n rest, nu \nceteaz` s`-l laude pe Dumnezeu [i s`-i \nchine Lui vie]ile lor nevolnice. |n timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, Ion Caftanat a fost capturat de c`petenia beat` a unui pluton de ru[i, pe nume Ihor Galcenko, [i pån` atunci
numele acesta nu cunoscuse \nc` \nfrångerea. |nainte de a se face soldat pentru o cauz` pe care o considera mai mult obligatorie decåt nobil`, Caftanat [i-a cump`rat [ase umbre de pruni [i amintirile a opt mucenici, de la un arenda[ aflat pe un pat de moarte plin de scuipa]i de ]igani, din Br`ila. Pentru c` nu mai avea nimic de pierdut, [tiind c` de-acum \l a[teapt` calea cea lung` a gulagului siberian, Caftanat s-a apucat s`-i pomeneasc` pe to]i staroverii, ce au r`posat fiecare cu moartea lui de martir \n zilele de vineri [i såmb`t`, \n numele dreptei credin]e [i acuma [ed la loc de verdea]` [i r`coare, \n ne\nc`p`torul sån al lui Avraam: pe protopopul Avvakum Petrov, cel mai \nsemnat frunta[ al cre[tinilor de rit vechi din veacul al XVII-lea, adormit la anul 1682; pe boieroaica Evdokia Morozova, de sfaturile c`reia a ]inut cont ]arul Rusiei pån` la o vreme [i care mai apoi a fost supus` de acela[i ]ar, cånd i-a \ntunecat Dumnezeu min]ile, la mari cazne [i persecu]ii [i priva]iuni [i pierderi de avere, [i a \nchis superbii ei ochi[ori alba[tri la anul 1675. Pe diaconul Aleksandr din Kerjene], a c`rui minte binecuvåntat` de El a n`scocit una dintre cele mai nepre]uite opere polemice ale credin]ei staroverilor \ncercate \n foc [i l`murite \n lan]uri, prin care nu \ncet`m a-I l`uda Numele, R`spunsurile diaconului Aleksandr din Kerjene], ceaslov pe care Ion Caftanat n-a izbutit s`-l duc` decåt pån` la pagina 6, \ntrucåt i l-a smuls våntul din måini [i i l-a azvårlit \n apele murate ale Siretului, care nu i l-au mai \napoiat, c` Siretul este un mare colec]ionar de lite-
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
ratur` religioas` [i poart` \ngropate \n påntecele lui biblioteci \ntregi, mort ca martir la Anul Domnului 1720. Ciudat este c`, de[i Ion Caftanat f`cea pomenile \n cea mai neao[` limb` ruseasc`, nici unul dintre interlocutorii lui nu se gr`bea s`-l \n]eleag`, de be]i [i de atei ce erau, c`ci be]ia [i ateismul merg mån` \n mån`. Ca s` sensibilizeze o ]år` sufletele \mpietrite ale bol[evicilor care-l capturaser`, [i care nu pricepeau o iot` \n limba mumei lor, Caftanat s-a apucat s`-l pomeneasc` pe Herodot: – Pomene[te-l, Doamne, [i pe robul T`u Herodot, care a zis atåt de mi[c`tor \n cartea a patra a Istoriilor sale – „Melpomene“ – c` de-a lungul Niprului se afl` p`[uni frumoase cu iarb` uimitor de \nalt` [i c` apa lui este foarte dulce la gust [i curge limpede pe lång` ape måloase, [i la gura lui sarea se alege de la sine \n gr`mezi uria[e de bulg`ri, [i pe Arsenii {ve]ov, episcop, teolog starover, autor a zeci de opuri \nchinate ap`r`rii calendarului iulian [i b`rbilor venerabile care lungesc slava b`rbii Tale, Doamne, mort la anul una mie nou` sute opt. Pe bol[evicul din dreapta lui Caftanat \l chema Vassilii Hodakievsky [i era din stepa calmuc` [i \n ]inuturile lui diavolul arase nisipurile de[ertului cu un plug de sticl`, nisipuri care scoteau ni[te sunete \nsp`imånt`toare cånd le s`ruta våntul. Hodakievsky avea obrajii atåt de scofålci]i [i de palizi, \ncåt p`rea c` vampirii i-au supt sångele sute de nop]i de-a råndul. – Pomene[te-l, Doamne, pe Osip Semionovici Goncear, adormit la anul una mie opt sute [aptezeci [i [ase, ataman al cazacilor nekrasovi]i din Dobrogea, pân` la 1864, anul trecerii \n nefiin]` a celei care ne-a fost organiza]ia c`z`ceasc`, de c`tre sultan, s` n-aib` parte p`gånul de odihna cea dreapt` [i dracul s`-i afume femurele la nesfår[it, deasupra unui cazan de smoal` topit`. Pe Ilarion Gheorghievici Kabanov zis Ksenos, renumit teolog starover \ntre cei mai renumi]i [i autor al unei cirezi \ntregi de opere de apologetic` [i istorie bisericeasc`, mort la anul una mie opt sute optzeci [i doi. Pe bol[evicul Hodakievsky \l puse dracul pe \njurat, [i p`rea un animal påndit de jigodie, cu ochii \ncol]i]i de team`, cånd auzea numele Måntuitorului.
– Pomene[te-l, Doamne, pe episcopul de Kolomna, Pavel, primul opozant pe fa]` al reformelor nikoniene, mort la anul 1656. Hodakievsky era \nsurat cu o muiere n`r`va[` c`reia i se zicea Ascu]itoarea, pentru c` strunjise cu fofoloanca ei, dat` naibii, creioanele tuturor b`rba]ilor poten]i din ]inuturile dintre Nipru [i Don, Anatema o chema pe numele-i adev`rat, care era dat de un tat` starover [i de o mam` vr`jitoare. – Pomene[te-l, Doamne, pe Andrei Denisov, nobil [i ctitor al m`n`stirii de pe râul Vâg din nordul Rusiei, în apropierea actualei grani]e cu Finlanda, ]ar` \n care vie]uie[te la Rovaniemi Mo[ Cr`ciun, un alter ego al T`u, Doamne, las`, las`, c` [tiu eu foarte bine care este adev`rul adev`rat, oricåt m-ai contrazice [i ai \ncerca s`-mi spui c` nu este a[a, [i \n care tr`ie[te un popor cu p`rul transparent [i sångele roz [i
28-29
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
a c`rui limb` seam`n` cu suspinele ursului alb, cu oftatul morselor [i cu murmurul renilor, a[ez`månt c`rtur`resc de cea mai mare însemn`tate pentru staroveri \n veacul al optsprezecelea, autor al celei mai cunoscute opere polemice din acele nemaipomenite vremuri, R`spunsurile din Pomorie, din care n-am priceput o iot`, c` nu m-a ajutat gleava, c` sunt s`rac cu duhul, vai de p`catele mele, repausat la anul una mie [apte sute [i parc` treizeci [i ceva. Anatema era inadecvat` pentru a putea comunica – exact cum \i era numele – [i mut` de uimire \n fa]a f`lo[iei b`rbatului – a[a cum \i ar`tau porecla [i faptele –, care o hipnotiza pur [i simplu. – Pomene[te-l, Doamne, pe Simeon Denisov, fratele lui Andrei Denisov [i urma[ul lui la st`re]ia m`n`stirii Vâg, pisar, gr`m`tic, dragoman [i autor al unor opere f`r` seam`n pentru literatura religioas` rus` din veacul al optsprezecelea, mort la anul una mie [apte sute patruzeci [i unu, dac` nu m` \n[eal` ]inerea de minte. La anul 1900 a pus Hodakievsky fråiele pe limba t`t`reasc`, pentru a sc`pa de supliciul unei c`snicii care nu i-a adus absolut nici o bucurie, [i nu le-a sl`bit pån` ce nu avea s-o struneasc` temeinic, juråndu-[i s` nu se opreasc` din drumul s`u de soldat decåt la cap`t, oricare va fi fost cap`tul. – Pomene[te-l, Doamne, pe Ignat Nekrasov, c`petenie temut` a r`scoalei lui Bulavin dintre anii una mie [apte sute [apte [i una mie [apte sute opt, [i ataman al cazacilor de rit vechi [i tot mai vechi [i fondator al comunit`]ilor surghiunite mai apoi în acea Dobroge ve[nic primitoare, începând cu anul una mie [apte sute patruzeci fix, mort la anul una mie [apte sute treizeci [i [apte fix. Pe contele Matvei Ivanovici Platov, general de cavalerie, ataman al cazacilor de pe Don, doctor honoris causa al Universit`]ii din Oxford, mort la anul una mie opt sute optsprezece. T`t`reasca se potrivea cu firea aspr`, de arm`sar s`lbatic, a lui Hodakievsky tot atåt de bine cum se potrive[te biciu[ca cu botul boului [i pintenii cu burta calului. – Pomene[te-mi-l, Doamne, dac` nu-}i cer prea mult, [i pe Feodor Evfimovici Melnikov, care n-a murit \nc` [i s-a n`scut la 1874, Tu s`-l ]ii \n via]` cu s`n`tate [i \mbel[ugare \n bra]ele Tale de Dumnezeu de n`dejde, de atlet \ntre atle]i [i de soldat
ne\nfricat \ntre voinici, care L-ai biruit cu o[tile Tale de arhangheli pe diavol [i L-ai slobozit pentru o vreme \n lume pentru a-[i face lucrarea, teolog starover [i autor a numeroase opere dedicate ap`r`rii dreptei credin]e. Pe Innokentii Usov, care n-a mierlit-o nici el, s`r`cu]ul, auzi-m`, Doamne, [i iart`-m` c`-mi poate trece prin cap o asemenea prostie, c` are abia 49 de leat [i este episcop \n floare, apologet de toat` isprava [i curajos lupt`tor împotriva ateismului, prezent aici de fa]`, prin reprezentan]ii s`i cei mai plin de råvn`, caporalul Vassilii Hodakievsky, da, da, tovar`[e caporal, degeaba te ui]i la mine cu privirea aia tåmp` de melc ame]it, c` la dumneata m` refer, c` [tim noi doi bine c` `sta este adev`rul gol-golu], care e bol[evic sadea, pe care rogu-Te s`-l \n]elegi c` e beat pra[tie [i nu [tie ce face, [i care a zis mai adineauri c` religia e opiul popoarelor. Pe Savva Morozov, mort la 1860, unul din cei mai de vaz` industria[i ru[i staroveri, proprietarul unei adev`rate legiuni de fabrici, de uzine, de ateliere de reparat locomotive [i de b`nci doldora de b`nu]i, din care [i-a hr`nit precum hultanul puii, biserica Ta [i pe slujitorii ei, Doaaamne. Pomene[te-m`, Doamne, [i pe mine, robul T`u, Ion – ini]iala tat`lui Gheorghe – Caftanat, la dreapta Judecat` de Apoi [i ap`r`-m` [i izb`ve[te-m` de bol[evicii `[tia un pic mai sp`la]i ca mine, care mi-au pus gånd r`u, [i ascunde-m`, Tat`, \n r`coarea siberian` a b`rbii Tale, pån` va trece primejdia, acum [i-n vecii vecilor, amin.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Nu mai cred \n Biseric`. Acum cred [i-at\t Iulian T~NASE Tata m` suspecta c` ajunsesem s` cred \n Dumnezeu din interes. M` \ntreba: „Ai mai spune Crezul \n biseric`, dac` preotul nu ]i-ar mai da nici un ban?“. Nu aveam mai mult de 9 ani [i [tiam la perfec]ie liturghia de duminic`, nu ratam nici una din aceste slujbe. C\nd preotul rostea cuv\ntul „u[ile“, inima \ncepea s`-mi bat` mai tare, m` desprindeam din locul unde m` aflam, m` apropiam de altar, \ngenuncheam [i spuneam, cu voce tare, Crezul. Tata avea dreptate: m-ar fi deranjat dac` preotul nu mi-ar mai fi dat, la sf\r[itul rug`ciunii, h\rtia aceea de 10 lei. Dup` o vreme, str\nsesem c\teva sute bune din Crezul pe care-l rosteam, \n fiecare duminic`, cu emo]ie [i intona]ie. Bombonel era un tip mic [i sfrijit, la vreo 40 de ani, cu o droaie
de copii acas`, un fel de semi-pseudodasc`l, f`r` [coal`, dar cu o voce sub]ire [i pi]ig`iat`. Era un semi-alfabetizat talentat. C\nta \n stran`, al`turi de dasc`lul oficial al preotului [i de al]i amatori \ntr-ale fredon`rii ortodoxismului, printre care m` num`ram [i eu. Bombonel nu m` privea cu ochi buni. Eram un b`iat de 8-9 ani, dar sfrijitul cu voce pi]ig`iat` [i p`l`rie neagr`, ponosit`, vedea \n mine un concurent serios la h\rtia aceea de 10 lei cu care preotul \l miluia pe cel care spunea Crezul. La auzul cuv\ntului „u[ile“, Bombonel tres`rea, \l vedeam bine, dar jena \l oprea s` se repead` \n fa]a altarului, pentru a spune el Crezul. M` l`sa pe mine, c`ci eram un copil. Tata avea dreptate: rivalitatea dintre mine [i Bombonel era una hilar`. |n timp ce st`team \n genunchi, spun\nd Crezul cu g\ndul la h\rtia de 10 lei, sim]eam de multe ori \n ceaf` r`suflarea pi]ig`iat` a lui Bombonel. |ntr-o zi, sfrijitul `sta a l`sat la o parte jena, s-a repezit \n fa]a altarului [i a \nceput s` spun` Crezul. M-a deranjat, recunosc, dar, de[i nu aveam mai mult de 9 ani, l-am \n]eles: Bombonel era un am`r\t, \n timp ce tata era unul din cei mai gospodari oameni din sat, cu o situa]ie material` mult peste medie. De[i r`mas f`r` sf\nta surs` de bani, am continuat, totu[i, s` cred \n Dumnezeu, [tiam pe dinafar` tot felul de psalmi [i alte rug`ciuni, pe care le g`sisem \n diverse c`r]i de-ale mamei, o religioas` convins`. Dup` ce am mai crescut [i m-am \nt\lnit, ca mai tot adolescentul, cu Cioran,
30-31
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Dostoievski [i Nietzsche, credin]a mea \n Dumnezeu, \n Dumnezeul acela care \mi b`ga \n buzunar c\te 10 lei pe s`pt`m\n`, a disp`rut. Ajutat \n primul r\nd de Nietzsche, dar [i de al]i autori pe care \i frecventam, am ajuns s` cred c` preo]ii s\nt ni[te [arlatani. Nu mai mergeam la biseric`, nu mai credeam \n Dumnezeu, mi-era jen` c` s\nt cre[tin [i m` feream ca de dracul s`-mi fie mil` de cineva. Singura iubire fa]` de aproapele pe care o practicam era aceea fa]` de fetele care se apropiau prea mult de mine. Era o trufie, desigur, din partea mea, s` m` cert cu Dumnezeu, personal, s`-i spun de la obraz c` a f`cut multe erori, c` propov`duie[te smerenia [i iubirea, dar tolereaz` trufia [i ura. Nu devenisem ateu, c`ci ateii nu se pot certa cu cineva care nu exist`, \ns` sigur devenisem un fel de antiteu. La 24 de ani nu mai credeam \n Dumnezeu [i sim]eam c` nici Dumnezeu nu mai crede \n mine. Atunci l-am f`cut pe Dumnezeu, pentru prima [i ultima oar`, prost. Sim]eam \ns` c`, f`r` credin]`, nu po]i s` faci prea multe \n via]`. Am \nceput atunci s` cred \n mine, g\ndindu-m` c`, dac` exist`, Dumnezeu nu poate exista \n afara mea. |n fond, eram un nenorocit ca to]i ceilal]i [i, a[a cum 1 con]ine toate cifrele din lume, a[a cum plec\nd de la un fir nisip po]i reconstitui anatomia unui \ntreg ocean, la fel [i eu puteam avea acces la arhetipuri, incon[tient colectiv [i alte groz`vii reprezentative pentru to]i oamenii. Treptat, am re\nceput s` cred \n for]a aceea care ordoneaz` lucrurile, \n
transcenden]a care d` fragmentelor o coeren]` [i \ntregului un sens. Am re\nceput s` cred \n Dumnezeu, p`str\ndu-mi aversiunea fa]` de popi [i biseric`. |n definitiv, de ce ar fi Dumnezeul cre[tin mai mi[to dec\t cel islamist, de ce ar fi hinduismul mai atr`g`tor dec\t confucianismul, [i budismul mai cool dec\t daoismul? |n fond, religiile s\nt f`cute de oameni, dup` cum i-a t`iat capul [i i-a tr`snit revela]ia. Religiile au o predispozi]ie evilsceral` c`tre extremisme, pe c\nd credin]a pur`, care nu ]ine de vreo religie anume, are o textur` agresivital`, nu agresiv`. |ncercam s`-mi g`sesc argumente \n favoarea unei credin]e rupte complet de popi [i tot felul de al]i ideologi, ceea ce, \n cele din urm`, s-a [i \nt\mplat. S\nt un credincios care, acum, se simte bine al`turi de Dumnezeul intern, [i nu, nu mi-e deloc dor de vremurile c\nd tata m` suspecta c` mergeam la biseric` din interes. Pesemne c` tata avea dreptate.
Triste]ea \ngerilor ce-au c`zut (text care \ncepe u[uratic, se face serios [i se termin` cu r\s)
Nic SÅRBU M-am \ntrebat mereu ce dracu’ face (el \nsu[i, Prin]ul |ntunericului), \n timpul lui liber… C` eternitatea e destul de lung`, [i sigur exist` [i timpi mor]i: oric\t de r`i ar fi oamenii, nu cred c` se lucreaz` \n flux continuu nici acolo, jos. Mai ies [i demonii la c\te o ]igar` (c` doar oameni s\nt [i ei), m`car \ntre marile conflagra]ii mondiale. Iar avoca]ii sigur nu mor nici `[tia c\te unul pe secund`… Nu cred c` Lucifer ia o pauz` de la \ncins cazane, scoate blocnotes-ul din buzunar, ia creionul chimic de dup` ureche, \l umeze[te pu]in pe v\rful limbii [i continu` s` fac` planuri de cucerire a cerurilor. Sau \[i arunc` un ochi asupra clauzelor con-
tractuale concepute de departamentul achizi]ii (de suflete disperate). Nu. Nu-i dracu’ chiar at\t de negru. Mai degrab` mi-l \nchipui a[ez\ndu-se obosit pe o piatr` (cum ziceam, eternitatea e destul de lung`), cam ca G\nditorul lui Rodin, sau poate `la din Hamangia, doar c` prive[te \n sus, c`tre al nou`lea cer. {tie c` acolo \ngerii se adun` diminea]a [i seara s` formeze corurile celeste. |nc` \i sun` \n cap lini[tea acordurilor divine, \ncearc` s` le fredoneze \ncet, pentru el, dar nu aude
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
nimic. T`cerea \i sf\[ie urechile, precum trebuie s`-l fi durut [i pe Beethoven, privind corul simfoniei a noua la premier`, inhal\nd extazul spectatorilor. {i atunci diavolul pl\nge. E singura parte din el primit` \n rai. Pentru c`, \n \n`l]area lor, lacrimile se opresc la noi, cei din every-man’s-land, noi le sorbim [i le ducem dincolo de nori, de unde au plecat. Este Golgota lui, asumat` c\nd s-a r`zvr`tit. |nainte ca Prometeu s` pl`teasc` pentru micul dar al focului furat de pe Olimp, Luceaf`rul serii a c`zut, tr`g\nd dup` el o treime din stelele cerului, [i ne-a adus ceva infinit mai pre]ios: liberul arbitru. {i poate singura lui mul]umire este s` ne vad` folosind darul pe care l-a visat \ntotdeauna [i niciodat` nu l-a avut. A [tiut c` trebuie s` cad`, pentru ca noi s` vrem s` ne \n`l]`m. La fel cum Iisus a [tiut c` trebuie s` moar`, pentru ca noi s` PUTEM s` ne \n`l]`m. Spre deosebire de Prometeu, \ns`, care l-a avut pe Heracles s`-i rup` lan]urile, por]ile raiului s-au \nchis definitiv \n urma celui care va s` devin` diavolul. Am citit undeva c` singura justificare a unei revolte este victoria. Poate faptul c` Lucifer a pierdut ne face s`-l demoniz`m at\t. Nu ne plac loser-ii. Sigur, \ntotdeauna s\ntem de partea celui mai slab, \ns` odat` c`zut, \l uit`m [i ne \ntoarcem f`]arnici s`-l felicit`m pe \nving`tor. {i mai ales uit`m c` el a fost primul rebel, \ntr-adev`r f`r` cauz`, a c`rui r`zvr`tire [i \nfr\ngere dau sens tuturor micilor noastre victorii. C\]i [tiu acum c` Lucifer \nseamn` „purt`torul luminii“? P\n` la urm`, este exemplul LUI care este urmat de to]i marii creatori, de to]i cei \ndeajuns de bravi pentru a ridica pumnul \mpotriva statu quo-ului, pentru a schimba paradigmele. De la Giordano Bruno p\n` la Einstein, de la pictorii Altamirei p\n` la Chagall, prin Michelangelo, Darwin, Beethoven, to]i cei care prin crea]ia lor ne bucur` sufletul \i datoreaz` o p`rticic` din nemurirea lor. To]i avem un pact cu diavolul. Dar exist` [i un
fineprint. O prieten` mi-a spus odat` c` ne displac la ceilal]i atributele propriilor noastre defecte. Singura problem` pe care o are Lucifer este cu vanitatea oamenilor. Cum ar zice chiar el, „mai degrab` st`p\ne[ti \n iad dec\t s` sluje[ti \n rai“. Deci cred c` exist` \n contractele noastre o clauz`, mic` [i obscur`, de n-o [tiu nici cei din junior management-ul iadului, [i care spune a[a: „\n eventualitatea \n care BENEFICIARUL (your name here) distribuie cu succes mai sus men]ionatele lacrimi ale FURNIZORULUI (eu, Lucifer) c`tre ter]e p`r]i (de ex. omenire [i/sau corul \ngerilor), toate prevederile prezentului contract devin nule [i neavenite“. Liberul arbitru. Curiozitatea. (S` nu uit`m c` dup` ce Dumnezeu i-a pl`m`dit,
32-33
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
diavolul i-a f`cut oameni pe Adam [i Eva.) {i mai e ceva. Am primit z\mbetul din ceruri. R\sul ne-a venit dinspre subsol. Am eu o teorie mai veche, privind originea umorului. E \ncurcat` tare, are de-a face cu binele [i r`ul, [i presupune o mic` parantez`. (C\nd eram mai fraged, am citit o proz` scurt` SF. Pe o planet` oarecare, un virus distrusese aproape toat` popula]ia masculin`. Paradisul care a urmat – practic, islamic, cu c\te [aptezeci
de virgine pe cap erect de locuitor – i-a plictisit repede pe supravie]uitori. Au inventat o ma[ina pentru crearea de universuri paralele. Majoritatea [i-au creat paradisuri \nc` [i mai luxuriante, [i au murit \ncet de suprasaturare. Unul singur [i-a creat un iad hibernal, cu o scorpie de muiere, cu fiare s`lbatice [i cu pericolul real de a da de dracu’. Concluzia fireasc` – [i comun` de-acum – era c` nu po]i aprecia paradisul dac` n-ai gustat din infern. Mi-a pl`cut enorm.) Revin la r\s: de ani de zile caut o excep]ie de la regula c` r\dem c\nd cuiva i se \nt\mpl` ceva r`u. Roadrunner \l omoar` pe Willy E. Coyote de trei ori pe episod. Stan arunc` o banan`, Bran alunec` pe ea. Regele animalelor nu [tie c` ariciul \i aduce un morcov. R\dem pentru c` nu ni se \nt\mpl` nou`, r\dem pentru c` se poate [i mai r`u. {i n-ar fi fost posibil f`r` diavol. S`-l l`s`m, a[adar, pe Lucifer s` pl\ng`. {i, r\z\nd, s`-i ducem lacrimile c`tre arhangheli. Gata. Am scris destul. {i m` cheam` un drac de fat`, ceva cu ni[te fructe. Dar \nainte de a pune punct, Rug`ciune à la Tetelu: Doamne, m-o pus dracu’ [i m-am b`gat avocatul diavolului. Aj vrea ca Dom’ {ef (adic` tata) s` nu dea tare. {i aj mai vrea ca Iulian T`nase s` nu m` penalizeze cu 1 milion pentru \nt\rziere, c` banu-i ochiul dracului.
femei vs. b`rba]i
Femei contra b`rba]i. Sexul tare versus sexul frumos. Practic, nu e o lupt` clasic`. Adic` avem nevoie unii de al]ii ca s` facem alte sexuri tari [i alte sexuri frumoase. {i tot a[a. Mai bine ne tragem deoparte, `[tia cu sexul tare [i astea cu sexul frumos, [i l`s`m ca lupta s` se dea \ntre sexul moale [i sexul ur\t. Adic`, practic, o m\n` de b`rba]i care se ceart` \ntre ei.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Femeile, o etern` surs` de pizm` Alexandru DU}U |nc` din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupa]i de femei; sau istoria femeilor se pierde \n negura vremurilor. Cam `sta era, invariabil, preludiul scolastic al oric`rei discipline de manual din tinere]ea mea studioas`. Preludiu..., cam st\ngaci; o tar` de care se resimte \n orice abordare ca de la b`rbat la femeie. Nu [tim exact c\nd au ap`rut primele femei. Poate c` \n China antic` sau \n Grecia protoistoriei arheologii vor fi consemnat ni[te dispozitive incipiente [i instala]ii rudimentare care s` fi stat mai t\rziu la baza invent`rii femeii. Poate c` primul om de [tiin]` care a descoperit femeia cu ardere intern` a fost un b`rbat. Ardere intern` nu \nseamn` neap`rat c` se arde \n`untru. Misoginii ar spune c` primul inventator care a pus la punct o femeie... \n toate detaliile, a fost, evident un b`rbat, sau poate chiar c` prima femeie a fost un b`rbat. Ei, spre clamoarea `stora din urm`, trebuie s` v` reamintesc c` mai \nt\i se pare c` au fost femeile. {i nu at\t \n ordine cronologic`, ci structural`. Eu nu v` cunosc p`rin]ii, dar la prima \nt\lnire mai romantic` tat`l matale, \nv`luit \ntr-o melancolie violet`, s-a prezentat cu un trandafir ciordit din jardinierele aflate \ntre liniile de tramvai, o semicursier` ruseasc` second-hand de \mprumut, entuziasm, o umfl`tur` \n br`cinari, un [pri] \n nas [i 23 de cromozomi. Nu vom p`trunde cu bocancii \n intimitatea porumbeilor [i vom ignora primele 22 de perechi de cromozomi care s\nt absolut identice la ambele sexe. Mama dumneavoastr`, de[i de familie bun`, nu avea atunci, \n a 23-a pereche, dec\t doi cromozomi X. {i cam cu `[tia a r`mas toat` via]a, de[i nu era ur\t` deloc, dar n-a avut noroc, ce s`-i faci! X-ul `sta e un cromozom mare, ca un fund de v`dan`, [i este responsabil de multe alte sarcini \n afar` de fixarea caracterelor sexuale. De pild`, capacitatea de a distinge ro[ul de verde. De-asta e probabil ca
[oferi]ele s` fie mai des \njurate de mam` [i nu de tat`. Dac` v` mai aminti]i, pe X `sta vi l-a strecurat, cu o c`ldur` m`t`soas`, s`rmana m`icu]` \n identitate. Tata a dat vinul, serviciul de cafea de la m`-sa, s-a f`cut c-a pl`tit l`utarii [i a depus \nc` un l`n]ic de-`sta de gene. Dac` tata a pus un X, atunci iese fat` (XX), nu meci egal cum credeam eu, mai ales c` el a jucat \n deplasare. Iar dac` tata a venit c-un Y, s` [ti]i c` nu e musai s` face]i armata. Ideea este c` \mb\rlig`tura asta genetic` (XX sau XY)
36-37
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
imprim` oric`rui embrion tendin]a funciar` de a evolua \n mod natural, firesc s` zicem, spre stadiul de femeie. {i numai dac` ceva intervine [i disturb` cumva acest proces – ac]iunea vreunui Y mic – lucrurile iau o turnur` diferit`. Dac` Y-ul `la mic, cople[it de colegul Goliath X, exist`, dar nu se manifest`, vom avea de-a face cu o femeie, care genetic este b`rbat. Fiziologul Jared Diamond, de la UCLA, descrie acesat` situa]ie cam a[a: „Feminitatea poate fi privit` ca stadiul natural al umanit`]ii, \n contextul c`reia b`rba]ii s\nt doar o abera]ie patologic` ce trebuie tolerat`, din p`cate, ca pre] pentru producerea mai multor femei“. Iar endocrinologul Alfred Jost spune: „A deveni b`rbat este un proces de lung` durat`, dificil [i riscant; este un fel de lupt` \mpotriv` tendin]elor inerente c`tre feminitate“. Unii vor merge mai departe [i vor caracteriza procesul de devenire a unui b`rbat ca un act de eroism, iar postura de femeie ca ocupare comod` a unei pozi]ii inferioare, pe canapea, cu fondantele \n m\n`. Paremiologia traduce adev`rul geneticii spun\nd c` un b`rbat trebuie s` fac` ceva ca s` devin` b`rbat, \n timp ce femeia este pur [i simplu femeie. O femeie poate s` nu fie moral`, de[teapt`, frumoas`, fermec`toare, bogat`, sau a ta, dar
r`m\ne femeie. Un b`rbat risc` s` nu fie b`rbat, \n via]` ca [i-n genetic`. |n alchimia lui XY, pe parcursul irumperii b`rbatului din femeie, ambiguit`]ile de identitate s\nt, de fapt, b`rba]i neispr`vi]i. Deci b`rba]ii rata]i r`m\n femei; sau mai jos de femeie nu pot s` cad`. Po]i c`dea frecvent la rigol`, \n dimine]ile r`coroase impregnate de aburii alcoolului. Dar \n aceste momente feminitatea care e cu tine func]ioneaz` ca o plas` de siguran]`, te culege [i te duce acas`. Sau dac` reu[e[ti s` te mobilizezi [i s` mergi pe propriii genunchi, fosta feminitate va fi \ntr-adev`r ultimul liman care s`-]i aline contactul cu realitatea crud` [i dubl`. Oric\t de jignitoare ar p`rea o asemenea manipulare a datelor [tiin]ifice, mitologiile (care zugr`viser` acest peisaj de nunt` cu mii de ani \naintea [tiin]ei) ofer` interpret`ri mult mai mature. Recunoa[tem \ndeob[te c` femeile nu au un apetit debordant pentru g\ndirea discursiv`. Cine mai are \nc` \ncredere \n puterea logicii nu a stat de vorb` cu o femeie – se spune. Dar tocmai exersarea nes`buit` a inteligen]ei bareaz` de multe ori accesul spre o anume de[tept`ciune sau \n]elepciune. De obicei, cele mai tari calit`]i ale cuiva pun \n lumin` [i cele mai mari defecte ale sale. Cam a[a stau lucrurile cu inteligen]a sublim` de tip masculin, care \n absen]a unui reglaj din`untru (de tipul unui termostat pe baz` de feed-back), se autostimuleaz` [i se tureaz` p\n`-i plesne[te chiulasa [i cade pe partea cealalt` a calului, din sublim \n ridicol. Gloria omului este ra]iunea, dar gloria ra]iunii este c` [tie s`-[i circumscrie singur` limitele. Or, \n lumea de azi, intelectul, acest viclean copil de cas` – b`iat bun, de altfel, da’ anturajul [i banii l-au stricat – comite impenitent [i cu non[alan]` b`ie]easc` tot soiul de abuzuri [i prostii. Iar acest incontinent intelect, cu alur` de enfant terrible, are sinapsele m\njite p\n` la
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
cot de testosteron, iar \n ochi sclipiri de rachete ghidate prin laser, bombe cu fuziune nuclear` sau avioane invizibile. Andabatul scandalagiu, cu faim` de Erostrat, mahmur de propria-i luciditate, se-nv\rte ca un testicoi \ntr-o c`ldare. Din p`cate, contraponderea feminin` a[teptat`, a cump`t`rii [i modera]iei, pare din ce \n ce mai anemic` [i chiar masculinizat`, dac` m` uit la manechinele aseptice din ziua de azi. Dac` gagicile ar fi pus m\n` de la m\n`, iar ciocnirea de azi dintre civiliza]ii ar fi fost negociat` la o cafea de americance [i ar`boaice ca-ntre fete, [i mai ales ca-ntre mame, poate nu se l`sa cu at\ta bor[ pe nas. Dar c\nd colo, ce crede]i c`-mi fac feministele din State? Americanii, corec]i politic, au cooptat \n trupele de comando cele mai hard femei. Dup` doi ani de r`zboi \n Irak, unit`]ile care lupt` \n cele mai dure [i riscante condi]ii de r`zboi, un fel de linia 0 a frontului, au raportat c` procentul femeilor care au murit este cov\r[itor mai mare dec\t al b`rba]ilor. Yankeii misogini au retras domni[oarele, hot`r\nd c` o astfel moarte e o chestiune care ]ine exclusiv de competen]a [li]ului. ONGistele au luat foc. Bine c` nu au propus o discriminare pozitiv`: pentru a se recupera decalajul istoric care a dus la incapacitatea de azi, pentru un timp se vor \ncorpora mai multe dudui. Eu credeam c` sminteala agresiv` este apanajul domnilor. {i dac` tot am ajuns la capitolul „Ei vs. Ele“, trebuie s`-mi exprim nemul]umirea fa]` de proasta croire a lumii `steia. |n rela]ia dintre sexe, b`rba]ii s\nt victima unei nedrept`]i organice. {i anume: dac` un nene \ncearc`, prin diverse mijloace, s` fac` sex cu o tanti [i este refuzat, totul este aproape OK. Dar imagina]i-v` o femeie care se hot`r`[te, dup` \ndelungi ezit`ri [i deliber`ri, s` se d`ruiasc` unui b`rbat care, pus \n fa]a realit`]ii nude ca [i femeia, zice pas. {tim cu to]ii c` \n acel moment [i-a dat foc la valiz` [i [i-a c\[tigat un du[man de moarte. De[i nu are erec]ie, putem spune c` a cam belit-o. „Etern-Femininul ne / Trage \n sus“, cum spunea Goethe*, dar o parte esen]ial` din noi prive[te la bocanci, adic` se cam scoal`-n jos, [i nu trage deloc \n sus, de parc` i s-ar fi turnat plumb \n picioare, cum spun comentatorii de fotbal ai lu’ neam]u’ `la abia citat. Refuzul dumnealui atrage aproape \ntotdeauna dup` sine dec`derea drastic` din postura de b`rbat. |n timp ce, \n mod
cu totul asimetric, \n aceea[i situa]ie, femeia r`m\ne bine merci instalat` \n postura care a consacrat-o. Ca [i cum b`rba]ilor nu li s-ar recunoa[te c\tu[i de pu]in dreptul de a alege. |n adolescen]` mi se p`rea al naibii de greu s`-mi ticluiesc cuvintele care s` fac` o femeie s`-mi cedeze. Mai t\rziu am \nv`]at c` infinit mai greu este s`-]i g`se[ti cuvintele care trebuie s` evite, nu s` provoace o acuplare; s` vezi cum sco]i c`ma[a atunci c\nd, de fapt, vrei s-o p`strezi pe tine. Aceast` discriminare ontologic` \mi creeaz` frustr`ri de moarte, [i trebuie s` recunosc c` reprezint` un imens avantaj pentru care le pizmuiesc pe cucoane. |n rest, ce-a[ mai putea spune: c` ele fac copii. Dar n-am spus-o de la \nceput fiindc` a[a nu ar mai fi avut rost toat` discu]ia. Pentru c` \n fa]a acestui „mic detaliu“ teluric [i ira]ional se duce dracului de r\p` toat` superioritatea masculinit`]ii, depozitar` a spiritului [i a ra]iunii. Sper`m totu[i la c\t mai pu]ine americance de-alea. S` ni se conserve m`car privilegiul de a m\nca b`taie [i de a muri \n r`zboaie pentru c\te o femeie, a[a cum ne place nou` de mii de ani. * (Chorus Mysticus) „Alles Vergängliche / Ist nur ein Gleichnis; ... ... ... Das Ewig-Weibliche / Zieht uns hinan“, Goethe, Faust 2, act V, 12.104-12.105; 12.110-12.111. (trad. {tefan Aug. Doina[); am devenit cu bun` [tiin]` prolix ca s` vede]i [i matale c`, \n astfel de situa]ii, oric\t` logoree \n german`, latin` sau trigonometrie din poe]ii romantici ai avea, dac` nu percutezi/marchezi/punctezi decisiv nu face doi bani.
38-39
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
De rerum naturae feminae (sau cherchez l’infame) Nic SÅRBU Suspectez c` am ales tema asta mai mult din cauza [uturilor \n cur primite, \n trecut, de la diverse domni[oare pe care am f`cut gre[eala s` le plac mai mult dec\t era dezirabil. Pentru ele. B`iat finu], am crezut c` nu le \n]eleg suficient pentru a merita s` fim \mpreun`. De-a lungul tuturor acestor tribula]ii romantice, m-am \ntrebat mereu un lucru: ce vre]i voi, femeile? R`spunsul imediat ar fi c` nici voi nu [ti]i. Dar hai s` abord`m problema pu]in mai [tiin]ific. Conform unui studiu1 pe care l-am citit eu, pentru majoritatea femeilor b`rbatul ideal este, aparent, cam a[a: 1) le trateaz` frumos, 2) le face s` se simt` confortabil cu ele \nsele, 3) \i pas` de fericirea [i bun`starea lor, 4) este atent [i generos, 5) este dispus s` se angajeze \ntr-o rela]ie serioas`, 6) e cinstit [i de \ncredere, 7) este dispus s` coopereze, s` ajung` la compromisuri [i s` comunice, 8) este capabil s` exprime [i s` accepte afec]iunea, 9) le
respect` independen]a, dar [i vulnerabilitatea [i 10) le sus]ine \n loc s` intre \n competi]ie cu ele. B```i, mincinoaselor! Hai s` traduc [i pentru b`ie]ii mai naivi: 1) are bani, 2) are bani, 3) are bani, 4) are bani, 5) este de acord s`-i cheltuie doar cu ele, 6) pe bune! 7) le d` dreptate, 8) prefer` s` vad` Out of Africa \n loc de finala UEFA, 9) e de acord ca ele s` plece „cu fetele“ la disco, dar nu le las` singure pentru un poker cu prietenii [i 10) le d` |NTOTDEAUNA dreptate. |ntr-un cuv\nt, ipocrizie. De la machiaj p\n` la simularea orgasmului. {i asta nu se opre[te aici. C\te palme (morale sau propriu-zise) a]i dat iubitului pentru c` a \ntors capul dup` o tip` pe strad`? {i doar e normal s` te pleci \n fa]a frumuse]ilor naturii, nu? Pe c\nd dac` voi v` uita]i dup` fundul unui b`rbat (da, b`ie]i, chiar dac` nu a]i remarcat, se \nt\mpl`, le plac tipii cu „personalitate“), nici m`car nu mai [tim dac` nu v` uita]i cumva la m`rimea portofelului. C\t despre palme, morale sau nu, nici nu poate fi vorba, c` intr`m la violen]` conjugal`. Dar sta]i a[a, c` tocmai mi-am adus aminte: ce satisfac]ie pervers` ob]ine]i din a ne repro[a, la fiecare m`runt` gre[eal`, [i faza aia de acum doi ani de zile, c\nd am \nt\rziat o or` fiindc` aveam pan` pe spate [i a]i intrat singure la Sp`rg`torul de nuci? V` sun` familiar non bis in idem2? Normal c` nu prea, la ora de latin` era]i prea ocupate s` v` reface]i machiajul, c` se uita tipul din col], `la cu Kawasaki-ul nou parcat pe locul directorului liceului.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Pe de alt` parte, hai s` presupunem c` ce spune]i voi acolo e adev`rat. {ti]i unde g`si]i toate calit`]ile de mai sus? La b`rba]ii `ia care ajung nu \n patul vostru, ci \n sufragerie. A[a-zi[ii nice guys. S\nt sufletele alea pierdute care trebuie s` v` asculte lament`rile, de fiecare dat` c\nd motociclistul cu care v` culca]i \n s`pt`m\na respectiv` v-a dat papucii. {i de c\te ori tipii de treab` \ncearc` ceva mai mult, le repro[a]i c` nu se g\ndesc dec\t la sex. A[a [i este. Pentru c` singura chestie care se \nt\mpl` \ntr-o rela]ie de cuplu [i nu se \nt\mpl` \ntr-o prietenie, singura diferen]` esen]ial` \ntre genul de rela]ie pe care voi spune]i c` o c`uta]i [i rela]iile „de prietenie“ cu tipii de treab` este sexul. {tiu, pentru c` am trecut [i eu prin asta. Fi]i sincere: de c\te ori nu s-a \nt\mplat s` interac]iona]i cu un tip, s` ajung` s` v` plac`, s` v` spun` asta [i s` \i servi]i celebrele cuvinte „N-a[ vrea s` stric prietenia dintre noi“? Fetelor, s` v` spun un secret, pe care ar trebui s`-l [ti]i deja, c` toate v-a]i uitat la When Harry Met Sally (ee, haihai, c` unele l-a]i v`zut de c\teva ori, \l [ti]i sigur, `la cu Meg Ryan, din care a]i \nv`]at cum se simuleaz` orgasmul \n restaurante): dac` petrecem ceva timp cu voi, este dintr-un singur motiv, [i anume sexul. {i s` n-aud c` „am o gr`mad` de prieteni care nu vor s` se culce cu mine“. N-ave]i. Cu excep]ia a dou` cazuri: 1) tipul are o iubit` mai fain` (asta e, nu pute]i fi toate Cathy Zeta-Jones) sau 2) e homosexual. Nu m` crede]i? Face]i proba. Lua]i-l pe prietenul `la, care nu respect` criteriile de mai sus, duce]i-l acas` [i ie[i]i goale din baie, cer\ndu-i o noapte de sex. |l [i aud: „Scuze, honey, dar nu vreau s` afectez frumoasa rela]ie dintre noi cu aceste complica]ii sexuale“. S-a \n]eles, fetele? Deci, mai u[urel cu prietenia, da? Pentru c` nu sim]im pornirea s` ne aplec`m prietenii peste masa din buc`t`rie [i s` \i regul`m p\n` la loc comanda... Iar \n \ncheiere, c\teva reguli care s` v` fac` [i vou`, dar mai ales nou`, via]a mai u[oar`: Nu mai interpreta]i tot ce spunem, c`ut\nd \n]elesuri ascunse. Noi nu facem din astea. {i e enervant la culme. Renun]a]i la sadismul de a ne face s` a[tept`m pentru c` nu v-a]i terminat machiajul. „La 7“ \nseamn` „la 7“. Nu 7,15, nu 7,30 [i, cu siguran]`, nu 8. Dac` vre]i sinceritate, nu mai \ntreba]i „crezi c` este mai fru-
moas` ca mine?“. Unele s\nt. Noi nu \ntreb`m „crezi c` o are mai mare?“. C` doar nu s\ntem pro[ti. Nu mai proba]i zece rochii \nainte de o \nt\lnire. Chiar nu ne pas`. Dac` ie[im \mpreun`, \nseamn` deja c` singura chestie care ne intereseaz` la rochia respectiv` este cum se scoate. Aa, [i era s` uit: Take me to bed or lose me forever3, bitch4! 1. Dac` v` intereseaz`, trimite]i un e-mail la
[email protected] [i m` ofer s` v` ofer detalii la o cafea. 2. Principiu juridic, stipuleaz` faptul c` o gre[eal` se pedepse[te numai o singur` dat`. 3. Meg Ryan c`tre Goose \n Top Gun. 4. De la to]i tipii de treab` c`tre toate femeile care au folosit vreodat` sintagma „doar prieteni“.
40-41
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
E greu s` fii femeie atunci c\nd e[ti b`rbat (elogiu femeii care m` anima, \n interior) Iuliana T~NASE Ce simplu ar fi dac` tot ceea ce a[ avea de spus despre mine s-ar putea rezuma la c\teva lucruri exterioare, de o subiectivitate perfect obiectiv`! A[ face, \n acest caz, o impecabil` teorie (nici m`car!) a formelor f`r` fond, din care nu ar lipsi, totu[i, fondul de ten pe care nu m-a[ sfii, la o adic`, s` \l folosesc ca ultim argument. Eu s\nt femeie, recunosc, [i asta nu e pu]in lucru. Dac` a[ spune c` am 32 de ani [i o \n`l]ime de 1,81 m (lucruri perfect adev`rate!), ar \nsemna, oare, c` vorbesc despre mine? Bine\n]eles! Ar \nsemna, \ns`, c` vorbesc numai despre mine? Nicidecum, de[i m` \ndoiesc c` toate femeile de peste 1,80 m, c\te or fi ele, v`d lumea la fel. C\nd eram mic` \mi pl`cea s` dorm pe burt`. |mi \ntindeam m\na dreapt` pe l\ng` [old, cu st\nga f`ceam un „L“ exemplar, pe
care \l a[ezam pe pern` al`turi de mine, [i visam ni[te lucruri pe care mi-era [i fric` s` le povestesc. Apoi am \nceput s` cresc, au \nceput s` \mi creasc` s\nii – ei s\nt motivul pentru care de vreo 15 ani nu mai pot s` dorm dec\t \ntins` pe spate sau, \n cel mai fericit caz, \ntins` pe o parte (dreapta). Acum [i visele s\nt altele. Recunosc: nu pot dormi dec\t singur`. Recunosc: nu pot visa dec\t singur` [i neatins` de nimeni. |ntr-o vreme mi se \nt\mpla de multe ori ca diminea]a, dup` ce m` trezeam, s` \ncep deodat` s` pl\ng. N-aveam nici un motiv s` fac asta, [i tocmai de aceea m` speriau dimine]ile c\nd, f`r` motiv, \ncepeam deodat` s` pl\ng. Apoi, brusc, am uitat cum e s` pl\ngi. S` v` spun ceva: c\nd ascult Kate Bush sau Laurie Anderson simt nevoia s` fumez. Dansul este [i el tot o nevoie din acea zon` care m` \mpinge s` \mi aprind o ]igar`. Feministele m` plictisesc – asta nu are nici o leg`tur` cu fumatul [i nici cu dansul! Pe vremea c\nd eram o debutant` \ntr-ale menstrua]iei, \mi era team` c` mi se va scurge tot s\ngele din mine. |mi era ciud` c` s\ngele menstrual nu iese afar` prin venele u[or \ntredeschise ale antebra]ului meu st\ng. Mi-a[ fi dorit mult s` am un bra] menstrual, s` fiu singura femeie din lume care, o dat` pe lun`, s` umble prin lume cu bra]ul st\ng bandajat. C\nd vine un b`rbat la mine [i \ncepe s` \mi spun` tot felul de t\mpenii pe care el [i le \nchipuie drept complimente, \mi vin \n cap cele mai nea[teptate re]ete. |n aceste momente, g`sesc de cuviin]` s` r`spund cu
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
fraze de genul: „Uleiul de cui[oare, care este extras din muguri, din frunze [i din tulpin`, este foarte folositor, fiind un puternic antiseptic [i conservant“. Sau: „Ingredientele pentru aluat se fr`m\nt` [i se las` la odihnit o or`. Se ung roti]ele [i se unesc c\te dou` cu crem`“. Sau, preferata mea: „Se cur`]` carnea de pieli]e [i tendoane, se spal` bine, apoi se taie \n buc`]i potrivite [i se pr`je[te \n ulei circa zece minute“, [i a[a mai departe. Re]etele astea, v` asigur, le taie neaveni]ilor orice poft`. Eu, una, m`rturisesc c` m-a[ \ndr`gosti f`r` ezitare de b`rbatul care ar veni la mine [i ar \ncepe s` \mi vorbeasc` \ntr-o limb` absolut necunoscut`, cum ar fi limba bine sau chiar limba borbro. S\nt excentric`? M`car de-ar fi vorba despre asta! Cu oglinzile am o rela]ie tensionat`. Am \nt\lnit o singur` oglind` \n care m-am recunoscut, era ca un fel de dublu al meu, mi-era greu s` \n]eleg de care parte m` aflu. |ntins` pe spate, am visat de multe ori c` m` transform \n b`rbat [i mi-a pl`cut atunci c\nd am citit undeva c` femeia care se viseaz` b`rbat este unul din rafinamentele specializ`rii profesionale. Mi-a pl`cut, fiindc` nu o dat` m-am g\ndit c` a fi femeie (sau b`rbat) este, de fapt, o profesie. De mai bine de 10 ani eu s\nt femeie, o femeie \nalt` (dac` bine s-a re]inut) [i \mi pare r`u c` b`rba]ii de 1,60 m \mi pot fi cel mult prieteni, poate chiar prieteni de familie, iar cei de 1,70 m doar amici. P\n` la 30 de ani, v\rst` pe care \nc` o am, m-am culcat cu nou` b`rba]i. N-a fost dragoste, a fost atrac]ie [i at\t. Eu nu [tiu s` fiu sentimental`, doar pasional`, de aceea [i s\nt singur`. Am multe straturi de piele [i nici unul din b`rba]ii aceia cu care m-am culcat nu a trecut de primul strat. Pe EL nu l-am \nt\lnit, de[i \l cunosc foarte bine. B`rba]ii s\nt ni[te idio]i dac` \[i \nchipuie c` ceea ce au ei \ntre picioare, \ntre picioarele acelea nici m`car gra]ioase, este ceva cu care po]i da gata o femeie. De c\nd a avea dou` m\ini sau dou` picioare sau doi ochi reprezint` un atu pentru un b`rbat sau o femeie? P\n` s` \l cunosc pe el [i mult` vreme dup`, singur`tatea mi-a
fost o foarte bun` prieten`. C\nd st`team mai mult timp singur`, mi se \nt\mpla adesea s` m` port ca un b`rbat, s` m` port ca \n visele \n care eram b`rbat. B`rbatul din mine st`tea de vorb` cu femeia care eram, era foarte curtenitor [i dr`gu], m` sim]eam bine l\ng` un asemenea b`rbat care eram chiar eu. Nu o dat` mi-am dorit s` m` c`s`toresc cu b`rbatul care \mi ap`rea \n fa]a ochilor, atunci c\nd contemplam singur`, \n oglind` (alt` oglind`!), femeia din mine. Recunosc: m-a[ \ndr`gosti f`r` ezitare de b`rbatul care, povestindu-i un vis de-al meu cu el, mi-ar spune doar at\t: „|]i mul]umesc c` m-ai visat!“. Pu]ine femei ar putea \n]elege asta, cele mai multe sigur ar exclama: „Vai, dar pentru a[a ceva nu se mul]ume[te!“. Recunosc: \mi pl`cea de b`rbatul cu
42-43
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
care vorbeam \n vremea aceea, dar nu l-am l`sat s` m` ating`. Eram acas` la el, vorbeam, \l sim]eam contorsionat [i chinuit, privirea lui m` str`pungea de parc` ne-am fi aflat \ntr-o carte po[tal` pe care o [tiam eu. E-adev`rat, m` mi[cam greu cu toate acele cu]ite \n mine, dar nu l-am l`sat s` m` ating`. I-am d`ruit, \n schimb, o poveste adev`rat`, mi-a fost recunosc`tor [i l-am pre]uit pentru asta. „|mi place s` tr`iesc la suprafa]a lucrurilor, pentru mine ad\ncul este o pat` de culoarea pielii, ad\ncul este dincoace de suprafa]`, ca un parfum. Eu s\nt indiferent` fa]` de via]`, nici nu [tiu, de pild`, de c\nd nu am mai pl\ns. Totul a \nceput atunci c\nd, deodat`, nu am mai [tiut s` pl\ng, uitasem ceea ce, c\nd m-am n`scut, [tiam foarte bine. Pl\nsul acela inexistent a f`cut ca, \ntr-o bun` zi, pielea mea s` \nfloreasc`. Pe suprafa]a ei s-au format mici noduli pe care medicii i-au g`sit plini cu lacrimi.“ Asta e povestea pe care, c\]iva ani mai t\rziu, am g`sit-o scris` \ntr-o carte.
|n loc s` v` spun toate aceste lucruri care, tocmai pentru c` s\nt adev`rate, s\nt greu de crezut, ar fi fost mult mai bine dac` m` descriam ceva mai impersonal, poate chiar la persoana a treia, a[a cum se obi[nuie[te la casele mari, de la nr. 5: „I.T. este o bucure[teanc` de 32 de ani, care se consider` \nc` t\n`r`. Are 1,81 m \n`l]ime [i dimensiunile 92-60-90. Ador` c`l`toriile, dansul [i psihologia, dorindu-[i, totodat`, s` realizeze fotografii din ce \n ce mai interesante [i s` viziteze cele mai exotice locuri din Asia, Europa [i America, mai ales cea de Sud“.
A[a \i enerv`m pe to]i de moarte Simona TACHE |n caz c` nu v-a]i dat deja seama, dup` semn`tur`, vreau s` \ncep prin a v` aduce la cuno[tin]` faptul c` s\nt femeie [i am ales s` iau partea b`rba]ilor \n r`zboiul dintre ei [i sexul c`ruia \i apar]in. Apoi, a[ vrea s` men]ionez c` nu am must`]i, nu s\nt cheal`, nu am 420 de kile, nu m` apropii de v\rsta pension`rii, de]in ambele picioare, am doar -0,25 la ochelari, \i port strict ocazional (cam de dou`, hai, trei ori pe an), iar din]ii \i am, to]i, la locul lor. La fel [i luciditatea, cu ajutorul c`reia (de[i greu!) am reu[it s` con[tientizez cam ce \i enerveaz` pe ei, b`rba]ii, la noi, cam ce ne face at\t de diferite [i, c\teodat`, insuportabile. Citi]i mai jos o list` a motivelor care le fac lor via]a mai plin`, mai alert` [i mai grea. Lacrimile. Pentru c` par dr`g`la[e, interesante [i incitante oric`rui b`rbat aflat la \nceputul vie]ii amoroase, dar \i enerveaz` cumplit pe cei care au asistat deja la v`rsarea a mai mult de zece g`le]i. Pentru c`, de[i universul se apropie cu pa[i mari de disolu]ie, ei n-au reu[it \nc` s` \nve]e cum s` reac]ioneze atunci c\nd noi pl\ngem. Cum s` \nve]e, s`racii, din moment ce, dac` \ncearc` schema cu luatul \n bra]e, vom pl\nge [i mai tare pentru urm`toarele dou` ore, iar dac` aleg datul cu basca de p`m\nt [i bocancii \n mobil`, vom pl\nge mai
\ncet ca intensitate, dar p\n` diminea]`? Zodiile. Pentru c` s-au s`turat s`-[i sune mama, la \nceputul fiec`rei noi rela]ii, ca s-o \ntrebe a nu [tiu c\ta oar` la ce or` s-au n`scut pe motiv c` noua iubit` ]ine musai s` le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea ]ine [i ei minte de la o rela]ie la alta, dar le e [i-a[a destul de greu s`-[i memoreze zodia. Pisiceala. Pentru c` apare \n cele mai nepotrivite momente ale vie]ii lor. Exemplu: Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gindacel, muncesti? :-P Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ! Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu r`spuuuunzi?:(( El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tirziu
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic :x Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :(( El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee :( Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii }inutul \n bra]e. Pentru c` dac`, \ntr-o noapte, s\nt foarte obosi]i [i uit` s` doarm` cu noi \n bra]e, a doua zi diminea]` avem bot. Declara]iile de dragoste. Pentru c` trebuie s` r`spund` de minimum zece ori pe zi la \ntreb`rile „M` iube[ti?“ [i „C\t de mult?“, iar dac` de la a opta oar`-ncolo r`spund plictisit, e nasol.
facem figuri [i mai mari. Pentru c` plec`m la mama doar ca s` se roage de noi s` r`m\nem [i, dac` n-o fac, s\ntem de p`rere c` ne-au umilit. Absurdul. Pentru c` uneori \i iubim doar dac` ne arat` c` nu-i interes`m, iar dac` se poart` prea frumos [i curtenitor, \i consider`m blegi. Pentru c` dac` ne \n[al` s\nt ni[te m`gari, iar dac` n-o fac ni se par cam papagali. Dramele amoroase ale altora. Pentru c` prietena noastr` cea mai bun` sun` exact atunci c\nd ei au chef de joac`, iar noi alegem s` pl\ngem \mpre-
Complimentele. Pentru c`, dac` nu observ` c` ne-am schimbat rujul, c` am fost la coafor sau c` avem o rochi]` nou` [i nu verbalizeaz` observa]ia prin ni[te cuvinte dr`gu]e ([i originale!), iar e nasol. Micile crizuli]e. Pentru c` punem bot din senin [i ne enerv`m dac` ei nu observ`. Iar dac` observ` [i ne \ntreab` ce am p`]it, nu vrem s` r`spundem. Iar dac` insist`, pl\ngem. Capriciile. Pentru c` ne apuc` pofta de biscui]i cu crem` la 1,36 noaptea. Pentru c` ne d`m cu fundul de p`m\nt c\te o s`pt`m\n` s` ne duc` la munte, iar cu o or` \nainte de plecare nu mai vrem s` mergem nic`ieri fiindc` ne doare burta [i avem o depresie. |ntreb`rile. Pentru c` vrem s` [tim la ce se g\ndesc exact c\nd ei n-au chef s` vorbeasc` cu nimeni. Fi]ele. Pentru c` vrem s` ne umple pre[ul de la u[` cu flori, iar dac` se \nt\mpl`,
44-45
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
un` cu ea c` a p`r`sit-o porcul \n loc s` ne g\dil`m cu ei [i s` ne batem cu perne.
Hainele. Pentru c` oric\t s-ar str`dui s` se \mbrace civilizat [i \ngrijit, noi tot mai g`sim ceva de comentat.
Dezorientarea \n spa]iu. Pentru c`, dup` 30 de minute de explica]ii, tot n-am \n]eles cum se ajunge \ntr-un loc \n care am mai fost m`car de dou` ori. |nt\rzierile. Pentru c`, dac` ei \nt\rzie patru minute, s\nt nesim]i]i [i nu ne respect`, iar dac` noi \nt\rziem 30 s\ntem prin]ese. Curele de sl`bire. Pentru c` \i plictisim cu ale noastre, iar dac` se \nt\mpl` s` ia [i ei un kil \n plus, \n frigider nu se va mai g`si dec\t iaurt. Mama. Pentru c` ne apuc` migrenele de c\te ori trebuie s` bif`m o vizit` la a lor, dar \i trimitem s-o ajute pe-a noastr` s` care saco[ele cu gogonele de la pia]`. Baia. Pentru c` le oferim mereu o baie supraaglomerat` de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude c\nd fac du[.
Telefonul. Pentru c` dac` ne sun` doar de dou` ori pe zi, tragem concluzia c` nu ne iubesc suficient, iar dac` ne sun` de trei ori se cheam` c` ne bat la cap. Dispre]ul fa]` de fostele lor iubite. Pentru c`, de[i nu le-am v`zut niciodat`, ni le imagin`m curve, proaste, inculte, analfabete, pitice [i buboase. „Vreau asta [i o vreau acum!“ Pentru c`, dac` le cerem un CD rar pe care ei s\nt nevoi]i s`-l comande unui prieten din America, ni se pare c` nu s\nt \n stare s` ne \ndeplineasc` imediat o dorin]`, deci nu-i interes`m, deci nu mai vrem nici un CD. Transferul de vinov`]ie. Pentru c`, de[i nu le-o spunem explicit, reu[im \ntotdeauna s`-i facem s` se simt` vinova]i de faptul c` noi am bu[it ma[ina, \ntr-un moment \n care ei erau pleca]i din ]ar`. Logoreea. Pentru c` ne ia 20 de minute s` le comunic`m o informa]ie care, \n mod normal, ar putea fi transmis` \n maximum 10 secunde. Uita]i-v` la mine, am reu[it, f`r` mari eforturi, s` scriu un text dublu \n raport cu dimensiunea permis` de layout-ul acestui almanah. Iar dac` o s` m` pun` cineva s`-l scurtez, o s` pl\ng p\n` r`m\ne exact cum \l vreau eu.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Missy + joe = friky-friky Cornel IVANCIUC Hannah Pakula a numit-o „ultima romantic`“. Contele de SaintAulaire a \mpr`[tiat vorba prin toat` Europa c` România avea un singur b`rbat, adic` pe ea. Pentru noi, a r`mas \n istorie drept Regina Maria. Pentru Nando, b`rbat’su, adic` Ferdinand de Romånia, a r`mas drept Missy. Despre ea \ns`[i, Missy scria c` este o fiin]` electric`: „În fiecare ceas al zilei sim]eam în mine via]a, ca o for]` aproape electric`. Acestea le [tia so]ul meu“. A[a s-a confesat regina \n povestea vie]ii ei, reeditat` la Bucure[ti, la Editura Eminescu, \n 1991. S` fi fost Nando singura persoan` care [tia am`nuntele astea despre regin`? Dar prin]ul Barbu {tirbei de ce nu le-ar fi [tiut? Dar colonelul Joseph Boyle, zis Joe? „{tia, de asemenea, c` felul meu de a discuta era decis [i ne[ov`ielnic, c` eram totdeauna gata de lupt`.“ Adic` Nando [tia. „Astfel, luase încetul cu încetul obiceiul s` se întoarc` spre mine când era nedumerit.“ Adic` Nando luase obiceiul `sta. C` Nando era din ce \n ce mai nedumerit. C` Missy era tot mai electric`. C` avea adic` exces de foliculin`. C` era decis` s`-i spun` [i prin]ului {tirbei chestia asta. C` era ne[ov`ielnic` [i gata s`-i cad` cu tronc lui Joe Boyle. C` lui {tirbei \ncepuse s` i se cam fålfåie de sarcina electrostatic` a reginei. „Regele Ferdinand avea o fire sfioas`; nu-i pl`cea s` se impun` [i ar`ta o oarecare încetineal` când trebuia s` ia o hot`râre.“ A[a scria Missy. Cea mai mare \ncetineal` o resim]i cånd trebuie s` te coco]i \n patul conjugal, cu sentimentul c` te-ai r`t`cit \ntr-o gar` de provincie, cånd tu, de fapt, c`utai toaleta. Nando era neam] [i legea salic` nu-i permitea s` recunoasc` \n public calit`]ile femeilor. Asta se poate transforma \ntr-un avantaj de negr`it, atunci cånd nevasta \]i pune o instala]ie din coarne de cerb de toat` frumuse]ea, a[a cum i le-a
pus Missy, cånd s-a combinat cu alde {tirbei sau Boyle. Onoarea prusac` l-a obligat pe Nando s` nu recunoasc` ceea ce vedea un popor \ntreg. De unde [i vorba lui Missy din confesiuni: „Avea încredere în mine: eram o tovar`[` plin` de veselie, uneori cam nesupus`, care îns` niciodat` nu-l dezam`gea“. Frumos, nu? |nainte de a deveni regina Romåniei, la 16 ani, Maria Alexandra Victoria a fost principes` de Marea Britanie [i Irlanda. Pån` s` ajung` \n Romånia, unde a devenit amantul reginei, aventurierul Joe Boyle a c`utat aur \n Klondike, \n nordul Canadei. Pân` s` urce pe tron, în 1914, Missy a n`scut o ciurd` de copii, dintre care trei vor ajunge regi [i regine: pe Carol, viitorul rege al României, pe Elisabeta, viitoarea regin` a Greciei, pe M`rioara, viitoarea regin` a Iugoslaviei, pe Nicolae, viitor regent al
46-47
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
României, [i pe Ileana [i Mircea. Pare-se c` Ileana era f`cut` cu {tirbei, iar Maria cu o tån`r` uniform` militar`, cu trese de locotenent. Dar nu conteaz`, c` n-a stat nimeni s` stabileasc` paternitatea odraslelor cu probleme, c` ADN-ul nu se inventase \nc`, iar zvonurile r`ut`cioase cu privire la aventurile reginei [i la progeniturile ei par s` fi fost r`spåndite de du[mancele de moarte ale lui Missy, Zoe Sturdza [i Martha Bibescu. Joe era cam bolnav [i b`tråior cånd i-a c`zut cu tronc reginei, care era [i ea cam s`rit` deja de o juma’ de secol. La 19 iunie, dup` un zbor \n Basarabia, Boyle simte \mpuns`turile unei crize cardiace [i va fi internat \ntr-un spital din Chi[in`u, iar mai apoi, regina l-a instalat discret \ntr-o caban` de lâng` Bicaz. „M` fascinezi. |i mul]umesc providen]ei c` mi te-a scos \n cale“, i-a susurat Missy \ntr-o scrisoare. Prim-ministrul Marghiloman era de cu totul alt` p`rere, [i ar fi preferat ca soarta s` nu i-l scoat` niciodat` \n drum pe Boyle, pe care \l detest` [i \l ponegre[te \n toate mediile. „N-am s` te p`r`sesc niciodat`, Missy, regina inimii mele“, a asigurat-o Joe. „Strångerea ta de mån` este ca o promisiune c` nici un om sau zeu nu te vor face s` m` abandonezi, atåta timp cåt eu [i ]ara mea avem nevoie de tine“, i-a [optit regina \ntr-o alt` scrisoare. „I love you. |]i sunt recunosc`tor pentru sentimentele pe care mi le por]i [i te ador enorm. Dar prefer, crede-m` pe onoarea mea, s` te [tiu al`turi de Nando [i Carol. Instruie[te-l cu grij`, \nva]`-l s` fie b`rbat [i om. Suport`-l pe Nando \mpotriva tuturor lichelelor care mi[un` la palat“, i-a r`spuns Joe. Pe licheaua de serviciu o chema Marghiloman. Iar complet sc`pat de sub control, prin]ul Carol o [terge la \nceputul lui septembrie, cu un pa[aport fals, \mpreun` cu ordonan]a lui, locotenentul Henry Serdici, din regimentul de vån`tori de munte de la Tårgu-Neam], unde \l ostracizase regele, la Odessa, unde se c`s`tore[te \n cel mai teribil secret cu Ioana Maria Valentina Lambrino. Casa regal` este disperat`, Missy s-a pr`bu[it r`pus` de migrene pe o sofa [i prin]esa Ileana \i apas` tåmplele cu vat` \mbibat` \n
camfor, iar Nando se plimb` ca leul \n cu[c` prin iatac, [i pån` la urm` sor]ii decid ca Boyle s`-l bat` la cap pe prin]ul Carol s` desfac` mariajul, [i el \l va convinge s` renun]e m`car vremelnic la Zizi. Cånd comenteaz` \ntr-o scrisoare ultimele \ntåmpl`ri, regina Maria amestec` o englez` naiv` cu o francez` arhaic`, ambele pres`rate cu grosolane gre[eli gramaticale, scriind c` Boyle este iubit la palat, dar c` o anumit` parte a presei \i poart` såmbetele: „Boyle is tremendously bien vue by George and the whole english royal family, but there is a set who give him «une mauvaise presse»; for me it is lucky heis liked in the Palace“. Missy respir` greoi \n englez`, viseaz` poticnit \n francez` [i scrie mai liber ca o ]`ranc` din Carpa]i. Zvonurile despre iubirea dintre regin` [i Boyle zburd` acum \n libertate. Presiunile asupra casei regale pentru eliminarea lui devin tot mai insistente [i perechea regal` accept` s` fac` jocul lui Br`tianu. De Sånzienele anului 1920, Missy \l implor` s` p`r`seasc` ]ara cu prima ocazie, [i el se va conforma, ca s` dea col]ul \n Anglia, pe 14 aprilie 1923, unde a fost \ngropat la Hampton Hill. |n acela[i an Missy i-a vizitat mormåntul, lång` care a s`dit o cruce veche de piatr` de rit ortodox, la picioarele c`reia se mai \ntrez`re[te conturul \nverzit de mu[chi [i licheni al literei M. Pe 29 iunie 1983, Boyle va fi re\nhumat \n p`måntul Canadei, cu tot cu crucea lui Missy, care \i ]ine de uråt.
cu armat` vs. f`r` armat`
Exist` o vorb` cum c` din armat` te \ntorci b`rbat. Practic, conflictul `sta de idei se d` \ntre oamenii care s\nt b`rba]i pentru c` s-au \ntors b`rba]i [i oamenii care s\nt b`rba]i, de[i nu au plecat niciodat`. Partea proast` este c`, din cauza expresiei `steia, armata pare un mare cabinet de chirurgie plastic` \n care totul e decorat stil camuflaj.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Armata, somnul, fasolea [i b`[ina Alin IONESCU Am picat la facultate [i de-aici a \nceput totul. To]i prietenii mei [i-au g`sit care o rud` la comisariat, care o hepatit` nedescoperit` dinainte, care un \nceput de platfus, numai eu a trebuit s` ajung s` simt mirosul unei caz`rmi de cinci stele, unde ordinea [i disciplina f`ceau parte din por]ia zilnic` de t\mpenie care era, [i cred c` mai e \nc`, armata romån` de pufani. Timp de un an [i patru luni am p`]it tot ce se poate numi nasol pe lumea asta. Atunci c\nd ai 18 ani, nu te-ai b`rbierit niciodat` [i ai ochelari c\t sifonul tra[i peste o fa]` de fost licean care inspir` arogan]` de tocilar, cel mai \mpu]it ghinion posibil e s` nimere[ti pufan \ntr-o unitate de gagii pe care nu i-a dus capul s` absolve mai mult dec\t o am`r\t` de [coal` profesional` de l`c`tu[imecanici. Fiindc` nici apevi[tii `ia care se ocupau de \ncorpor`ri nu erau t\mpi]i [i lipsi]i de frustr`rile clasei muncitoare, a[a c` ne puneau \n caz`rmi ca pe sandvi[uri: ciclul unu cu liceul la baz`, ciclul doi cu [coala profesional`; un strat de muncitori, unul de intelectuali, astfel \nc\t ura de clas` se \nv\rtea de la sine, la nesf\r[it, ca un perpetuum mobile stupid \n care bunicii cu profesionala din ciclul doi b`teau ca dracii la pufanii ciclului unu de liceeni [i tot a[a p\n` suna apa-n cap tututor genera]iilor de fo[ti militari \n termen. {i totu[i, dincolo de toat` nasoleala asta, armata are delicii pe care nu le po]i reg`[i niciunde pe lumea asta, pl`ceri interzise muritorilor de r\nd care n-au s`rit \n via]a lor gardul unei unit`]i militare \n c`utarea unei sticle de bere [i a unui mic \nfulecat \n vitez` cu scobitoarea de pe un carton m\njit cu mu[tar apos [i acru ca pi[atul. O s`-ncep cu cea mai mare dintre toate pl`cerile lumii: somnul din armat`. Timpul c\t dormi acolo, printre zecile de picioare nesp`late [i miile de b`[ini de toate soiurile, face din trupul t`u care sfor`ie ghemuit un cet`]ean al celei mai s`n`toase democra]ii biologice. Nu ai co[maruri, nu ai
vise amare, nici un g\nd nu-]i tulbur` mintea \nainte s` adormi ca o vit` \ntr-un staul originar. A a]ipi \n armat` e ca [i cum ai intra pe furi[ \n trupul lui Seneca tocmai c\nd s\ngele i se scurgea din vene \nro[ind apa cald` a termei, iar sufletul i se bucura de senin`tatea unei mor]i venite ca o adiere de aripi de albin`. Acolo, \n paturile alea de metal care alung` orice intimitate, devii doar trupul t`u care adoarme. Dup` cinci-
50-51
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
sprezece ani \nc` n-am mai sim]it vreodat` somnul acela ca o carne crud` m\ncat` \n lumina focului pe[terii primordiale. Acum adorm \n fiecare sear` chinuit de g\nduri [i planuri pestri]e. Pe locul doi a stat fasolea. Iahnie sau ciorb`, nu conta, fasolea la cazan era f`cut` [i pus` \n farfurii de tabl` cu polonicul lui Dumnezeu. Ca s` nu mai vorbesc de aromele trupe[ti ale celor cincizeci de oameni din dormitorul comun care se transforma prin vot unanim \ntr-o oaz` de libertate. Conven]ia asta ipocrit` antiflatula]ie, care ne va distruge \ntr-o sut` de ani m`runtaiele, cade acolo ca o cortin` de cabaret. Dup` o mas` cu fasole, tol`ni]i \n paturi, cu bur]ile pline [i min]ile golite de orice urm` de interes pentru vreo idee c\t de t\mpit`, asta devine reversul banchetului socratic. Poate o form` de purga]ie a
spiritului printr-un hedonism elementar, \n care \]i con[tientizezi instinctele ca pe niste mecanisme perfecte de supravie]uire. Dup` ce-am p`r`sit cazarma, nu m-am mai b`[it niciodat` cu at\ta libertate. |n civilie trupul ascult` de rigori, nu de sine. Instinctele se filtreaz` social [i fasolea \[i pierde gustul. M\ncarea revine \n farfurii de por]elan [i flatula]ia se transform` \n tabu. Pentru somnul, fasolea [i b`[inile din cazarm` a[ mai face armata \nc` o dat`.
Servici umilitar obligatoriu Viorel MO}OC „Armata e bun`, b`! Te-nva]` s` fii ho], par[iv [i mincinos!“, zicea Ioan Costin, comandantul nostru de companie. S-a eliberat [i el, la un an de zile dup` noi, c\nd a expirat contractul semnat cu Ministerul Ap`r`rii, la \nceputul [colii militare. Cred c` i-a prins bine plecarea \n civilie, \ntruc\t – cel pu]in pe vremea noastr` – omul d`dea semne evidente de inadaptare. C\nd se enerva, azv\rlea cu scaune [i b`ncu]e p\n`-n mijlocul dormitorului, iar la controalele inopinate mai sp`rgea c\te o valiz` unde descoperea efecte civile, flanele sau izmene chineze[ti aduse de acas`. Bine\n]eles c` respectivele corpuri delicte erau imediat c`lcate \n picioare [i riguros sf\[iate, cu un fel de voluptate sadic`. O dat` ne-a alergat vreo dou` ore \n baza sportiv`, ne-a dat t\r\[uri [i culcaturi prin noroi, cu masca pe figur`… Altfel, comandantul nostru nu era un om r`u. Ba chiar a[ zice c`, \n felul lui mai abrupt, era un om bun. Dup` cum b`iat bun era [i nepotul lui, caporalul Jenic` Ioni]`, adus \n unitate de la Regimentul de Gard`, ca s` ne instruiasc` pe noi, bibanii de la T.R. M-a umilit [i m-a futizat c\teva luni (i se pusese pata pe mine, la muncile agricole) p\n` c\nd i-a venit [i lui sorocul s` se lase la vatr`. Ne-am desp`r]it f`r` resentimente. De fapt, fusesem [i eu cam obraznic atunci, pe c\mp, c\nd el mi-a ordonat de c\teva ori „Culcat! T\r\[! Drep]i! Culcat! Salt \nainte!“, iar eu imediat l-am \njurat de mam`. C\t despre comandantul de pluton, pe atunci locotententul-major Ilie, nu prea am ce s` povestesc.
Era mai pu]in spectaculos \n rigurozitatea lui cazon` [i \l re]in mai ales prin ordinul pe care mi l-a dat pe c\mpul de instruc]ie din Ghencea: „Explozie atomic` din direc]ia pu[c`ria de femei!“. Acum ar trebui s` fie cel pu]in colonel. Nu mai [tiu prea bine ce s-a \nt\mplat cu un alt ofi]er, supranumit Mubarak. |n tab`ra de preg`tire de la munte, c\nd simulam o ambuscad`, [i-a \ndrumat plutonul \ntr-o direc]ie complet opus` [i, mult prea t\rziu, c\nd i-a picat fisa, le-a ordonat b`ie]ilor „Fuga, \napoi!“, 270 de pa[i pe minut, prin p`dure, pe o culme abrupt`, cu treij’ de kile \n spinare. La sf\r[itul exerci]iului, g\f\ind asudat, camaradul meu Liviu Uleia zicea cu g\ndul la Mubarak: „Dac` eram pe front, \l \mpu[cam!“. Ca zvon, am auzit c` bravul ofi]er ar fi fost r`nit sau chiar ucis la Revolu]ie, dar sper s` nu se fi \nt\mplat a[a ceva. Totu[i, [tiu cu certitudine c` la Revolu]ie au c`zut c\]iva ofi]eri din batalionul nostru. C`pitanul Larger a sc`pat doar cu ni[te r`ni \n tot corpul, pu]in
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
ciuruit de o rafal` tras` de militarii care ap`rau Comitetul Central de terori[ti. C\nd a reu[it s` ias` din TAB, s-a t\r\t s\nger\nd p\n` la comandantul plutonului de tr`g`tori, i-a pus pistolul la t\mpl`, i-a zis parola [i a[a a sc`pat cu via]`. Papà Larger venise la noi de la un deta[ament de munc`, diribau, unde apucase s`-i prind` pe ni[te grada]i care au cusut cu s\rm` buzele unui recrut prea vorb`re]. Era un tip chiar simpatic, aducea cumva cu actorul Pierre Richard f`r` p`r sau chiar cu – acuma m` g\ndesc – un B`sescu \n mizerie. Spre deosebire de el, al]ii nu erau chiar at\t de haio[i. Asum\ndu-mi riscul de a denigra glorioasa institu]ie a Armatei, pot afirma c`, \n r\ndul a[a-numitelor „cadre“, ofi]eri [i subofi]eri, am \nt\lnit o larg` concentrare de be]ivi, obseda]i sexual, mitocani, [p`gari, sadici, isterici sau pur [i simplu pro[ti. To]i oamenii `[tia trebuiau s` fac` din noi – cum se zice – b`rba]i. Dac` a fi b`rbat \nseamn` s` execu]i ni[te ordine stupide [i s` \nduri ni[te priva]iuni f`r` sens, atunci, da, [i-au f`cut bine treaba. Nu-s pu]ini `ia care mai cred [i acum c` ordinele superiorilor nu se discut`, se execut`, func]ia bate gradul [i, \n general, e bine s` ai o func]ie c\t mai mare, ca s`-]i [tie de fric` subordona]ii: te-au futut pe tine c\nd erai biban, fu]i [i tu c\nd e[ti veteran. Dar ca s` afli toate astea nu-i nevoie s` pierzi complet aiurea ni[te luni bune din via]`, la cea mai frumoas` v\rst`. Te prinzi [i singur, un pic mai t\rziu, c\]i dintre semenii no[tri consider` c` via]a civil` e un fel de armat` \n variant` soft, chiar dac` un pic mai extins` ca durat`. Sigur c`, pesemne, \ntre timp lucrurile s-or mai fi schimbat [i-n armat`. Totu[i, pentru un t\n`r care se g\nde[te c` armata te face b`rbat, r`spunsul meu va r`m\ne acela[i: nu-i nevoie, se poate [i altfel. C\nd s-a \ntors acas` \n vara lui ‘87, pu[tanul aiurit care se \nrolase \n septembrie \[i pierduse valiza de lemn, c\teva m`sele din gur` [i ni[te iluzii de adolescen]`. Mi-a trebuit ceva timp p\n` s` le recap`t,
iar din]ii mi i-am pus [i mai t\rziu. De[i-s frumo[i, de por]elan, chiar ai mei nu mai s\nt. Dup` o lung` iarn` petrecut` la 2-3 grade \n dormitor [i -15 \n postul de gard`, acum m` cam dor genunchii. {i nici nu mai ]in minte ce anume am f`cut toat` vara, c\nd m-am \ntors din armat`. |mi amintesc doar c` eram foarte bronzat, ca un ]igan, dup` o lun` de dat la sap` \n gospod`ria unit`]ii. A[a c` nici n-a mai fost nevoie s` m` duc la mare.
52-53
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
S` cre[ti AMR [i voinic! Daniel GOACE De ce s` nu faci armata? Uite, eu, spre exemplu, pentru c` am ulcer duodenal. |ns` am prieteni care nu au f`cut-o pentru c` au avut fie platfus, fie o familie de \ntre]inut, cursurile la o a doua facultate, la o a treia, la o a patra, certificat de nebun de la Spitalul 9 sau un v`r la comisariatul militar. Ce este armata? Este a doua p\rghie important` prin care sistemul mai are o [ans` de a-l supune (eufemism pentru „\ndobitoci“) pe individul \nc` neformat, \n cazul \n care l-a ratat o dat` prin intermediul [colii. E [utul \n fund dat acelora dintre tineri care \[i fac iluzii c` ei s\nt altfel dec\t restul. Armata este doza de umilin]` pe care t\n`rul trebuie s` o \ngurgiteze \nainte de a s`ri gardul \n via]a care-l a[teapt` de-acum \ncolo cu poarta \ncuiat` oricum. Armata e atunci c\nd e[ti obligat s`-]i serve[ti ]ara la momentul la care tu nu mai [tii cum s` fugi dracului mai repede din ea. Ce mai este armata? Este bocancul cu dou` numere mai mare sau cu un num`r mai mic care-]i revine la magazia de efecte al`turi de tunica rupt` \n fund [i ciorapii f`r` nasturi. Este musca moart` din ciorba de fasole cu pietricele de la popot`. Este pu[ca din primul r`zboi mondial cu care trebuie s` execu]i programul de instruc]ie [i, dac` se poate, s` \i supravie]uie[ti muni]iei expirate care, din cauz` c` percutorul e stricat, nu e exclus s`-]i treac` ceva prin cap \n momentul \n care tragi. Armata este WC-ul unit`]ii frecat cu periu]a
(personal`) de din]i. Este adunatul apei a dou` g`le]i, v`rsate special pe jos \n dormitor, cu [iretul. Este „trenule]ul“ pe care \l faci cu colegii pifani, merg\nd de-a bu[ilea prin fa]a geamului unit`]ii [i ]in\nd fiecare \n m\n` c\te o creang`, astfel \nc\t s` le creezi senza]ia bibanilor din`untru c` s\nt \ntr-un tren aflat \n mers. Sau „metroul“, atunci c\nd tu e[ti locomotiva [i valizele – vagoanele pe care tu trebuie s` le \mpingi t\r\[, pe burt`, pe sub toate paturile din dormitor. Armata mai e mirosul de ciorapi nesp`la]i de trei s`pt`m\ni ai m\rlanilor cu care e[ti obligat s` fii coleg de camer`. Armata e concursul de b`[ini de la miezul nop]ii care mai ies [i cu stropi, c` nu pu]ea destul numai a transpira]ie \n salon. E laba f`cut` noaptea pe sub p`tur`, atunci c\nd la televizor se d` un film \n care apar femei goale, iar \n dormitor nu exist` nici un televizor. Tot armat` e [i atunci c\nd un cretin cu patru clase primare ajunge s` aib` la cheremul s`u un deta[ament de studen]i la filosofie sau matematic`. {i c\nd moldoveanul ajunge s`-l aib` la m\n` pe ungur sau românul pe ]igan. {i invers. De asemenea, armat` e atunci c\nd vreun frustrat care n-a avut animale \n copil`rie ajunge caporal sau sergent [i poate s` „culcat/sculat“ [i „\nainte, mar[“ o unitate \ntreag` de bipezi. Armata e condi]ia necesar` pentru a putea ajunge \ntr-un post c`ldu] dac` tat`l lucreaz` \n vreun serviciu de informa]ii sau mama pe la Garda Financiar`. Armata e atunci c\nd toat` lumea se \mparte \n civili [i cadre militare. Armata mai e o gr`mad` de alte lucruri ur\te, din cauz` c`rora eu, unul, \mi cer scuze, da’ prefer s`-mi servesc ]ara la alt` mas`.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Calul Tony [i r`zboiul bunicului meu Cornel IVANCIUC Singurul personaj din familie care f`cuse r`zboiul era bunicul. St`team [i-l ascultam ca tåmpitul ore \n [ir, \n timp ce-mi povestea c` a f`cut armata la vån`torii de munte [i a ajuns ordonan]a generalului de divizie Leonard Mociulski, [eful Diviziei 3 vån`tori, a Corpului de munte. Toate amintirile lui, [i singurele de pe p`månt, erau legate de armat`. De cum a fost el \n aplica]ie la Piatra Neam] [i a traversat creasta Carpa]ilor pe jos ca un apucat, din Mun]ii Rodnei pån` \n Mun]ii Ceahl`u; de ce om nemaipomenit era generalul; de cum au m`r[`luit \n mun]i trei luni \ncheiate, \n care au f`cut tot felul de n`zbåtii; de cum au locuit ei \n corturi [i nu s-au desc`l]at niciodat`, pån` la destina]ie, unde la marea aplica]ie a participat [i regele Carol II; de cum [i-a desf`cut moletierele [i a v`zut c` erau lipite de picior, [i a[a p`]iser` to]i solda]ii; de cum [i le-au dezlipit cu ap` fiart`, [i [i-au scos bocancii din picioare cu tot cu piele [i carne [i au pu]it z`rile o zi [i o noapte, [i s-au ofilit florile de duhoare [i au c`zut frunzele din copaci r`puse de miasme. Bunicul meu se ocupa, de fapt, de calul lui Mociulski, pe care \l chema Anton, [i-i zicea Tony. |i d`dea de måncare ov`z, \l ducea la p`scut, \l ]es`la, \l peria, \l \n[eua, \l de[eua, \i piept`na coama [i i-o tundea scurt, ca la solda]i, \l \njura de mam`, \l suduia de tat`, \l l`uda, \l scuipa \n bot, \i cånta \n strun`, \l leg`na, \i spunea pove[ti cu calul n`zdr`van al lui F`t-Frumos [i \l adormea cu capul pe um`r [i apoi, a doua zi, o lua iar`[i de la cap`t, c` mai aveau ceva distan]` pån` \n Piatra Neam]. Nu l-au mobilizat pe bunicu’, \ntrucåt avea acas` o ciread` de copii. |n r`zboi, Corpul vån`torilor a fost preluat de cel de-al III-lea Reich, care l-a numit coman-
dant pe generalul de corp de armat` Hugo Schwab, \n decembrie 1943. |n Crimeea era o iarn` a dracului de grea [i trupele romåno-germane au fost \ncercuite [i luate ca din oal` de cele sovietice \n istmul Perekop, \n noiembrie 1943. A[a a fost numit Schwab la comanda corpului o lun` mai apoi, [i Mociulski i-a devenit subaltern, cu tot cu hahalera aia de cal de care avusese grij` bunicul. Participarea bunicii mele la ma[ina de r`zboi a fost urm`toarea: \ntr-o bun` zi a
54-55
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
unui an neprecizat din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, un cal de artilerie a fost atins de un glonte r`t`cit lång` gar` [i a decedat pe loc. L-a t`iat \n buc`]i, l-a adus acas`, a f`cut din el chiftele [i le-a våndut Armatei Ro[ii, c` era dup` marea tr`dare de la 23 august 1944, iar Armata Ro[ie a mai vrut [i a mai cerut, dar s-a terminat calul, c` nu era chiar un cal uria[ [i inepuizabil, a[a cum ar putea crede din neb`gare de seam` domniile voastre. Calul Tony a dat col]ul \n eternitate la sfår[itul frumoasei veri a anului 1944, la Storojine], \n apropiere de Cern`u]i, dup` ce armata romån` \i tr`dase pe nem]i [i pactizase cu bol[evicii. Era o diminea]` rece [i v`l`tucii de cea]` se ridicau din toate cotloanele mun]ilor. Tråmbele de abur care ie[eau din n`rile cailor erau atåt de groase, \ncåt aveai senza]ia c` te po]i c`]`ra pe ele pån` la soare. Caii au [arjat ca la comand` [i de sub bur]ile lor au ]å[nit pe dreapta s`bii sclipitoare, strånse \n pumnii aproape degera]i de frig. Calul Tony, care tr`dase [i el, a fost r`nit de un obuz, care i-a despicat crupa \n dou`. A \nceput s` plång` cu lacrimi de om, a cabrat ca o statuie ecvestr` c`l`rit` de un erou beat, s-a mototolit pe
genunchi sprijinit pe enormitatea lui de m`dular de culoarea gresiei, [i-a f`cut o cruce larg` cu copita dreapt`, dup` care a recitat extrem de mi[c`tor primele versuri din „Moartea poetului“ a lui Lermontov [i, \n timp ce murea, din m`dularul lui \nsp`imånt`tor de mult [i de gros s-au prelins literele de sånge ale cuvåntului kone], dup` care [i-a dat duhul, \ntr-un nechezat dramatic, \n timp ce o invoca pe Fecioar`, c` Tony, am uitat s` v` spun, era de confesiune catolic`: Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum, benedicta tu in mulieribus, et benedictus fructus ventris tui Iesus. Sancta Maria Mater Dei, ora pro nobis peccatoribus, nunc, et in hora mortis nostrae. Amen.
capital` vs. provincie
Am cunoscut un tip care zicea c` provincia ar trebui ras` de pe fa]a p`m\ntului. Am cunoscut alt tip care spunea invers, c` Bucure[tiul trebuie exilat \n alt` ]ar`. P\n` la urm`, e bine s` ne \n]elegem cu to]ii ca fra]ii. C` dac` stai s` te g\nde[ti bine, [i Bucure[tiul tot \n provincie e.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Capitala e o curv` ajuns` la v\rsta a doua Doru BU{CU Capitala e o curv` pu]in trecut` de 40, \n]olit` ca nevasta burghezo-mo[ierimii \n filmele lui Sergiu, cu forme expirate, dar bine ambalate \n cute [i franjuri, o cocot` sclifosit` care \]i spune cu buzele ]uguiate „pui[or“, te ia de b`rbie [i-]i sufl` \n ochi fumul aluziv din port]igaret. Pentru boboci, cotoroan]a are farmec. {tiin]a clipitului cu sub\n]eles, oftatul intim, miorl`ielile care aproximeaz` orgasmul, atingerile calculate care par \nt\mpl`toare, decolteulamfiteatru [i p`tura groas` de parfum cu raza de cinci metri aprind imagina]ia provincialului t\n`r. Care, orbit de luminile ora[ului, se d` jos din tren \n Gara de Nord [i, ca s` nu rateze prima ]eap`, ia un pie]ar. Dac` asta e mama, s`-i c\nt`rim pu]in pe copii. Bucure[tenii s\nt m\ndri to]i de descenden]a lor urban`. Psihologic, aceast` mul]umire de sine e \nregistrat` ca o ascensiune personal` \n raport cu valorile jude]ene. Cei c\]iva centimetri de avans tehnologic, adu[i de ultimul model de troleibuz, de exclusivitatea metroului, de mall-uri sau de prezen]a coloanelor oficiale pe str`zi, le m`soar` lungimea zilnic` a vanit`]ii. |nainte de moartea lui Ceau[escu, aerele de superioritate ale bucure[teanului erau ceva mai sonore dec\t azi [i miroseau ca ale unui c`prar deranjat la burt`. Cele dou`zeci de statui \n plus fa]` de ora[ul Mizil, silueta monstruoas` a Na]ionalului [i bulevardul stalinist preg`tit pentru Comitetul Central f`ceau din buletinul de Bucure[ti o legitima]ie de [mecher. Aceast` [mecherie era distribuit` \n geografia social` dup` clopotul lui Gauss: mai mult \n centru [i mai pu]in la periferii. Bunul-sim], prezent \n cantit`]i farma-
ceutice, era ostracizat, culmea, \n mahalale. Snobismul [i suficien]a bucure[teanului, bazate, cum ziceam, pe fantomele unei urbanit`]i \nchipuite, au z`cut [i mai zac \nc` \ntr-un recipient periculos cu otr`vuri. Licoarea [i-a mai pierdut din coroziune, dar, c\nd [i c\nd, bucure[teanul dependent simte nevoia s` mai trag` c\te o du[c`. Exist` a[adar un sevraj, o nevoie ca iluzia s` fie prelungit`. O cere s\ngele sub]iat prin
58-59
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
S`m\n]a vl`jganului neatent se risipe[te periodic \n pliurile [i volanele Capitalei cu generozitate [i dezinteres. Din ea se na[te speran]a reabilit`rii speciei urbane, \n ea zac energiile relans`rii. Ea poart` germenii vitali ai prospe]imii, ai inteligen]ei care respir` aer curat, ai umorului hr`nit [i ai bunului-sim] natural. F`r` violul consim]it al provinciei, metropola e infertil`. Lichidele coclite din burta Capitalei produc urma[i gata pierdu]i. F`r` mi[carea provincial` de [ale, ni[te [ale spirituale, desigur, mo[tenirea genetic` a bucure[teanului ar fi doar [mecherie [i ar]ag. Bucure[tiul se masturbeaz` \njur\nd provincia, dar \[i dore[te ca acest futai s` nu se termine niciodat`.
\ncruci[`ri de familie, elaborate \n perimetrul concentra]ionar al Bucure[tiului. Degenerarea biologic` a fiilor Capitalei, tr`i]i \n praf [i poluare, enclaviza]i \n snobism [i \ncremeni]i \n suficien]`, se cere acoperit` cu pardesiul arogan]ei. Agresivitatea lor social` \ndreptat` contra provinciei imit` gesturi aristocratice goale, executate cu st\ng`cia parvenitului. Prostia cu fireturi are str`mo[i \n mahala [i se revars` asupra triburilor calme, sosite din provincie. Dac` numim Bucure[tiul, prin abuz de limbaj, metropol`, voi spune c` provincia e \n deplin`tatea farmecului ei c\nd se afl` suficient de departe de metropol`. La o distan]` sigur`, \n afara zonei de contaminare urban`, tr`ie[te o lume pictat` \n alte culori umane, cu o alt` geografie mintal` [i o meteorologie sentimental` complet diferit`. Provincia are mari rezerve de bunsim], e un depozit nesf\r[it de frumuse]e brut` [i o neobosit` furnizoare de recru]i pentru metropol` – celebra carne de metrou. Dac` r`m\nem \n metafora curvei, provincia e un cioban v\nos, timid [i naiv care vine la ora[ s-o reguleze pe doamna [i s`-[i ia blugi.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Sunt câ]iva mor]i \n ora[, iubito… Drago[ BUCURENCI Sunt zile când nu v` mai suport. Cu regionalismele voastre. Cu saco[ele voastre de plastic trântite pe peronul g`rii. Cu pove[tile voastre de-acas`. Cu mâncarea voastr` de-acas`. Cu po[irca aia din sticle de Borsec aduse de-acas`. Cu patriotismul vostru local. Cu sarmalele voastre locale. Cu fi]ele voastre de provinciali. M-am s`turaaaaaat! E momentul s` iau atitudine. Ani de zile m-a]i \ntrebat, ca s`-mi face]i un compliment, de unde sunt. {i v-am r`spuns, u[or ru[inat, c` sunt n`scut [i crescut aici, \n Bucure[ti. Ciudat, nu pari, mi-a]i zis cu voce mieroas`. Dar p`rin]ii [i bunicii, ei de unde vin? Aici mai scoteam [i eu c`ma[a: ei vin de peste tot. {i din Oltenia, [i din Ardeal, [i din Moldova. N-am eu un pedigree foarte curat, dar m`car nu sunt bucure[tean de mai mult de-o genera]ie. {i gata, cu asta rezolvam problema originii mele. Ca dup` aia s` v` apuca]i s`-mi povesti]i cum sunt bucure[tenii \n compara]ie cu oltenii, cu ardelenii, cu b`n`]enii, cu moldovenii… M` rog, pân` la moldoveni. Pe asta cu moldovenii n-am \nghi]it-o niciodat`. Mi-am pierdut ore importante din via]` aflând pentru a nu [tiu câta oar` cum [tiu ardelenii s` se poarte, ce vinuri au b`n`]enii, ce lubeni]e au oltenii, cum [tiu moldovencele s` fut`, ce parastase [tiu s` fac` oltencele, ce mare au const`n]enii, cum [tiu s` se bronzeze la piscin` ar`denii, ce mucenici gusto[i fac ie[enii, ce frumos vorbesc sibienii, ce club de club au timi[orenii, ce pogrom au f`cut or`denii, \n fine, ce super-discotec` au lere[tenii. Destul!
decât ofer` vederea panoramic` de pe dealul Feleacului sau de pe oricare dintre colinele Ia[iului. N-are rost s` nega]i chestia asta, de-aia a]i venit puhoi la Bucure[ti, c` doar nu v-au dat perspectivele afar` din locul de ba[tin`. Doar c` v` e greu s` accepta]i c`, \n ciuda pozi]ion`rii pe hart`, Bucure[tiul e cel mai vestic loc din România. M-am s`turat s` aud c` Occidentul \nseamn` cur`]enie [i polite]e. Londra nu e curat`. {i parizienii nu sunt politico[i. Capitalele sunt murdare [i agresive pentru c` se dezvolt` cel mai rapid, ora[ele mici
Achtung, b`i provincialilor! V` vorbe[te un bucure[tean! (Observa]i, v` rog, pronun]ia curat`, f`r` accent.) Am crescut \ntr-un ora[ care are mai multe biblioteci decât num`rul de c`mine culturale de la voi din jude]. {i mai multe perspective profesionale
60-61
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
nici m`car o dat` pe malul Her`str`ului? N-a]i ascultat niciodat` un concert la Ateneu? A[, ]i-ai g`sit cu cine s` vorbe[ti. O ]ine]i una [i bun`: ora[ul vostru, jude]ul vostru, c`minul vostru. Sunte]i \ntr-a[a un hal de provinciali c` n-ave]i inim` s` iubi]i un ora[ mare [i frumos. Achtung! Cel mai nesuferit lucru \n Bucure[ti sunte]i voi!
sunt curate [i politicoase [i plicticoase. De-acolo veni]i voi. Dar n-a]i \nv`]at, cu toat` polite]ea voastr` proverbial`, c` nu se face s` intri \n casa omului [i s` te plângi de praful de pe de mobil`, de [or]urile servitorilor [i de lipsa de gust a bucatelor. De fiecare dat` când v` vizitez \n provincie, v` laud taximetri[tii, v` admir cl`dirile, v` ridic \n sl`vi mânc`rurile [i vinurile [i v` ascult vechile istorii despre cum sunt bucure[tenii. Pe voi, \n schimb, nu v-am auzit nici m`car o singur` dat` vorbind de bine Bucure[tiul. Achtung! N-ave]i ochi? Nu v-a]i plimbat niciodat` pe Kisseleff noaptea? N-a]i mâncat
Perspectivele voastre meschine [i cultura voastr` minor` au ajuns s` dea tonul \n Capital`. Cine sunt b`ie]ii de b`ie]i care paraziteaz` cu ma[inile lor de prost-gust intr`rile \n cafenele sâmb`t` sear`? Beizadelele baronilor locali. Cine sunt panaramele care fac cluburile de nefrecventat cu gen]ile lor Bucci [i parfumul Dihor? Odraslele de moravuri u[oare ale [tabilor din provincie. Repet: sunt zile când nu v` mai suport. Cu provincialismele voastre ieftine [i nostalgiile voastre de neam prost. Sunt zile când mi-a[ face catrafusele [i m-a[ c`ra la Paris. Dar m` enerveaz` numai gândul la Cartierul Latin, unde-a locuit un mare provincial de-al nostru, un tip a c`rui retoric` plâng`cioas` a reu[it s` arate c`, nici la Paris, provincia nu se dezminte. De fiecare dat` când mi-l imaginez pe Cioran plimbându-se prin Jardin du Luxembourg [i repetând obsesiv „À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii? À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?“, \mi vine s`-l iau la palme [i s`-i spun de la obraz: Vraiment, ma\tre, à quoi bon?
fum`tori vs. nefum`tori
Cum spunea un nene la televizor: «{i ce dac` nea Cutare a fumat toat` via]a [i a tr`it 100 de ani? Dac` nu fuma, tr`ia 150». Este interesant cum to]i oamenii care ar tr`i 150 de ani se apuc` brusc de fumat c\nd s\nt tineri, ca s` nu treac` de sut`. Se pare c` via]a e, \ntr-adev`r, plictiseala dintre dou` ]ig`ri.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
S` v` fum! Gabriel DROGEANU Ca s` intr`m mai bine \n atmosfer` – plin` de fum de ]igar`, evident – v` propun o [tire din 2004, care, de[i pare a fi una de la pagina 5, a ap`rut \ntr-un ziar extrem de serios, nu conteaz` cum \i spune, nu insista]i: O maimu]` din China s-a apucat de fumat O maimu]` de la o gr`din` zoologic` din China s-a apucat de fumat. Feili, o femel` cimpanzeu de 13 ani, cer[e[te ]ig`ri de la vizitatorii gr`dinii zoologice din Zhengzhou, provincia Henan, [i \i scuip` pe cei care o refuz`. Norvegia. Vreme ploioas`. Valerenga-Steaua. Romånii s\nt condu[i cu 3-0. Coafura rezist`. Ovidiu Ioani]oaia nu mai rezist`: \[i aprinde o ]igar`. Un steward vine [i \i spune c` \l \n]elege, dar trebuie s` sting` ]igara.
ton` de Pronto; dup` ce po[te[te cu voi c\teva milioane de ]ig`ri pe zi, p`rul meu luce[te [i e gras, deci s`n`tos; abia a[tept s`-mi \nec privirea \n apa cea opac` [i dizgra]ios curg`toare [i neagr` ca un fund de sob` care iese din hainele alea \mpu]ite cu care plec de la serviciu. }ine]i-o tot a[a, b`ie]i! Hai, c` n-am vrut s` v` sup`r, eu zic s` ne a[ez`m [i s` fum`m \mpreun` pipa p`cii. P\n` la urm`, cine s\ntem noi, nefum`torii, s` protest`m? Sus ]igara, jos mafia! Ce-o s` facem, o s` cerem universit`]i pentru nefum`tori, locuri \n Parlament, autonomie teritorial`, prefect nefum`tor, emisiune \n limba nefum`torilor?
Romånia. Vremuri de rahat. |n ]ar` curge (sau curg?) lapte [i scrumiere. B`ie]ii \[i aprind ]ig`rile. Dragi colegi, v` rog, stinge]i ]ig`rile. Vre]i s` m` sup`r pe voi? Unii ru[ina]i, unii surprin[i de faptul c` fumau – care mi-ai dat, b`, ]igara asta nenorocit`?! –, al]ii de-a dreptul sc\rbi]i, b`ie]ii le strivesc sub bocanci. S\nt \nduio[at. Ba chiar \mi pare r`u c` am putut fi at\t de crud. Nu meritau. Hai, m`, c` am glumit, nu trebuie s` m` lua]i \n serios. Serios, n-am vrut, nu [tiu ce mi-a venit… De fapt, mie \mi place s` miros a fum de ]igar`, vreau s` m` ung pe corp [i pe pl`m\ni cu fum de ]igar`, ca s` fiu galben-maroniu, precum t\mpl`ria asta alb` de PVC din birou la care am frecat asear` cu o
64-65
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Uite, am observat c` fumatul s-ar putea s` fie chiar o form` de respect pentru cei din jur: eu c\nd n-am ap` acas`, ca s` fac un du[, cobor s`-mi cump`r – la fel procedeaz` [i colegii mei: c\nd r`m\n f`r` ]ig`ri, coboar` s`-[i cumpere. Corect? Singurul lucru care m` \ngrijoreaz` este c` tot apar ni[te cercet`tori, binecunoscu]ii cercet`tori americani sau britanici, care, periodic, descoper` roata: cic` fumatul este, probabil, pe primul loc \n topul activit`]ilor care nu aduc nici un beneficiu. Ba dimpotriv`: am auzit c` dac` avansezi \n cariera asta de fum`tor ri[ti ca la un moment dat „]igara de dup`“ s` devin`, simplu, „]igara“.
O maimu]` s-a l`sat de fumat dup` 16 ani Un cimpanzeu femel` din China a reu[it, dup` 16 ani, ceea ce pentru mul]i oameni este doar un vis: s` renun]e la tutun. AiAi, în vîrst` de 23 de ani (…) a fumat [i mai multe ]ig`ri pe zi. Îngrijitorii de la Qinling-Safaripark din provincia Shaanxi [i-au dat seama c` este timpul s` ia m`suri [i au supus-o pe fum`toarea împ`timit` la o cur` intens` de dezintoxicare, cu plimb`ri regulate, terapie cu muzic` [i exerci]ii de sport. De[i la început a fost destul de dificil, maimu]ica a început u[or-u[or s` nu mai duc` dorul ]ig`rilor.
Hai, nu v` speria]i. Uite, ca s` \nchei pe un ton pozitiv, v` propun o alt` [tire, probabil la fel de inventat` ca aia de la \nceput, dar care mie mi-a demonstrat c` se poate. Deci, se poate:
Demitizarea anti-miturilor despre fumat C`t`lin MATEI Sta]i a[a, s`-mi aprind o ]igar`. Mi-am aprins o ]igar`, am deschis o pagin` de web [i am tastat \n fereastra de Google: 9 mituri despre ]ig`ri. Hmm. Ia s` vedem dac` anti-miturile s\nt adev`rate. Mitul 1: S` renun]i la fumat poate fi dificil pentru al]i oameni, dar eu pot s` fac asta oric\nd. Anti-mitul 1: De fapt, 35 de milioane de oameni \ncearc` s` se lase de fumat \n fiecare an, dar numai 7% reu[esc \ntr-adev`r. Anti-anti-mitul 1: Am un prieten care are un prieten care are o metod` infailibil` de a te l`sa de fumat. Fumezi timp de o lun`, iar toate mucurile de ]ig`ri ]i le depozitezi \ntr-un borcan cu ap`. Dup` o lun`, bei. Dup` ce bei, vomi]i instantaneu tot [i dup` ce creierul t`u trece prin trauma aia, cic` n-o s` te mai apropii niciodat` de ]igar`. Dar nu v` imagina]i c` metoda asta va fi trecut` vreodat` pe vreun afi[ dintr-o farmacie. Mai bine \]i scot ochii cu fumatul.
Mitul 2: Fumatul nu d`uneaz` nim`nui altcuiva dec\t mie. Anti-mitul 2: Fumatul pasiv omoar` de la 35.000 la 65.000 de oameni \n fiecare an. Anti-anti-mitul 2: Fumatul real omoar` milioane. ~[tia 35.000 s\nt victime colaterale. Mitul 3: Fumatul mic[oreaz` tensiunea arterial`. Anti-mitul 3: Nu e adev`rat. Dimpotriv`, \]i cre[te presiunea arterial`. Anti-anti-mitul 3: {i atunci c\nd pierd autobuzul \mi cre[te presiunea arterial`. Ce mai conteaz` dac` \mi aprind o ]igar` p\n` la urm`torul autobuz? Mai prelungesc un pic tensiunea arterial`. Ce, sexul nu se
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
bazeaz` pe aceea[i idee? Mitul 4: Fumatul \]i \mbun`t`]e[te starea de spirit. Anti-mitul 4: Un studiu a demonstrat c` adolescen]ii care fumeaz` s\nt de patru ori mai susceptibili la depresii dec\t cei care nu fumeaz`. Anti-anti-mitul 4: Adolescen]ii care fumeaz` s\nt de patru ori mai susceptibili pentru c` au de patru ori mai multe motive: nu au bani de ]ig`ri, nu fumeaz` niciodat` dup` sex pentru c` nu fac sex, \i mai sup`r` diriga c\nd \i prinde fum\nd [i ]ig`rile se scumpesc de la o zi la alta, via]a fiind tot mai scump` \n Romånia. Mitul 5: Dac` fumez numai c\teva ]ig`ri pe zi, e OK. Anti-mitul 5: Nu e OK. Fiecare ]igar` con]ine 1 p\n` la 2 miligrame de nicotin`, care ajung la creier \n 10 secunde dup` ce inhalezi. Anti-anti-mitul 5: Hai, c` am \nceput s` m` enervez. Dar ce s\nt eu, euglen` verde, s` \mi fac probleme pentru 1 sau 2 miligrame de nicotin`?
Anti-anti-mitul 7: P`i, normal c` ajung. Asta e [i ideea. Dac` nu ajungeau, sugeam aer printr-un pai. Mam`, dar greu v` mai prinde]i. Oricum, m` simt mai bine acum, c` am aflat c` am discutat p\n` aici despre ]ig`ri f`r` filtru. Pfuu, mi s-a luat o piatr` de pe pl`m\n. Mitul 8: Fumatul m` face s` ar`t cool [i sexy. Anti-mitul 8: Fumatul \]i \ng`lbene[te din]ii, \]i face riduri [i face g`uri \n hainele tale. |ntr-un sondaj recent, 86% dintre adolescen]i au afirmat c` mai degrab` s-ar \nt\lni cu un nefum`tor dec\t cu un fum`tor. Anti-anti-mitul 8: |n primul r\nd, s\nt convins c` dac` sondajul era realizat \n r\ndul adolescen]ilor care fumeaz`, 86%
Mitul 6: Cancerul de pl`m\ni este singura afec]iune de care pot suferi. Anti-mitul 6: Fumatul poate cauza mult mai multe afec]iuni, cancer la pancreas, rinichi, vezic`, boli de inim` etc. Anti-anti-mitul 6: Cam nesigur` afirma]ia. „Poate cauza“. Adic` nu e nimic sigur. „Poate s` nu cauzeze“, de ce s` nu vedem paharul plin? A[adar, propun s` fim optimi[ti [i s` scriem pe pachete: „Fumatul poate s` nu cauzeze cancerul“. Oricum, nefum`torii nu le citesc. De ce s` nu facem o bucurie fum`torilor? E prea mult? Pe avioane de ce nu scrie „Acest avion poate c`dea“? Mitul 7: Dac` fumez numai ]ig`ri cu filtru sau mentolate, o s` fiu \n siguran]`. Anti-mitul 7: Fum`torii de ]ig`ri cu filtru au tendin]a s` exagereze [i s` fumeze mai mult. |n ciuda filtrului, nicotina [i alte substan]e ajung totu[i \n pl`m\n.
66-67
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
dintre ei s-ar fi \nt\lnit mai degrab` cu un fum`tor. |n al doilea r\nd, din]ii nu mai conteaz` dac` ai o limb` mi[to. |n al treilea r\nd, ridurile s\nt sexy. {i \n al patrulea r\nd, e o mare diferen]` de verticalitate \ntre a ag`]a o gagic` cu textul: „E[ti frumoas` ca un m`r“ [i a o ag`]a cu „Ai cumva un foc?“.
Altminteri, nu o s` mai am bani s` tr`iesc \nc` 5 ani. Oricum, [tiu cu siguran]` c` Nostradamus a zis c` un arab sau un chinez, nu mai ]in minte, o s` fie st`p\nul lumii c\nd eu o s` mai am 5 ani de tr`it. {i la c\t` shaorma [i pui cu ananas bag \n mine acum, chiar nu o s` mai merite s` tr`iesc \nc` 5 ani. S` tr`iesc \nc` 5 ani doar pentru un porc cu ciuperci „urechi de lemn“, mai bun? Naa.
Mitul 9: Fumez de ani de zile, a[a c` nu are sens s` m` opresc acum. Anti-mitul 9: Dac` fumezi, \]i tai ani din via]`. Un om de 35 de ani va tr`i cu 5 ani mai mult dac` se va l`sa de fumat. Anti-anti-mitul 9: Mda. Aici nu am de comentat. Am zis clar c` m` las de fumat c\nd trec ]ig`rile de 50.000 de lei/pachetul.
ingineri vs. arti[ti
Toat` lumea [tie gluma aia etern` cu inginerii care «nu [tiu s` comunice, dar au privirea inteligent`». Dac` e s` discut`m [i despre arti[ti, din acela[i punct de vedere, putem spune c` arti[tii s\nt cam la fel. «Nu [tiu s` comunice dec\t prin art`, dar au ni[te crea]ii inteligente».
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
|n ap`rarea inginerului romån Doru BU{CU |n 212 \.e.n., dup` asediul Siracuzei, o sabie roman` a perforat pl`m\nul st\ng al celui mai cunoscut inginer din toate timpurile. Arhimede s-a ar`tat prea absorbit de precizia cercurilor sale din nisip, insult\ndu-l astfel, prin apatie, pe centurion. Corpul \n agonie al \nv`]atului s-a pr`bu[it peste bisectoare [i tangente, a deranjat definitiv simetriile desenate pe p`m\nt [i a acoperit o problem` de geometrie a c`rei solu]ie ne f`cea poate s` tr`im ast`zi mai comod. Pus` fa]` \n fa]` cu matematica, ignoran]a soldatului a avut nevoie de pu]in` gimnastic` de pedepsire. Aceast` interven]ie ostil` \ntr-o chestiune a min]ii, care \ncepe s` defineasc` tipul recuno[tin]ei publice fa]` de savan]ii-tehnicieni, este o sugestie \narmat` pentru ceea ce vor p`]i inginerii peste dou` mii de ani. Polivalentul Arhimede e prototipul istoric [i intens mediatizat al inginerului care, pentru a-[i pune opera \n func]iune, pentru a-[i face mecanismele s` mearg`, pentru a ridica P`m\ntul cu un singur
punct de sprijin, a str`b`tut marile \ntinderi ale [tiin]elor exacte. Adierea legendei ne ofer`, peste milenii, un Arhimede genial [i predispus la anecdote, cu toate c`, aproape sigur, c\]iva poe]i contemporani \l priveau de sus pentru finalitatea practic` a g\ndirii lui [tiin]ifice. Trei mii de ani \naintea celebrei \njunghieri, inginerii au fost trata]i cu simpatia tipic` a epocii. C\nd [i c\nd, ei erau \ngropa]i la temelia edificiului sau decapita]i ceremonial la inaugurarea unei ma[ini de r`zboi, dar nimeni n-a v`zut \n asta premeditare sau consens. Ba dimpotriv`, execu]iile de rutin`, \ntemeietoare, la care au fost supu[i inginerii antici se \ncadrau mai degrab` \n stilul momentului, erau practicate cu sinceritate [i nu aveau c\tu[i de pu]in germenii persecu]iei culturale de azi. Prigoana organizat` asupra inginerului a \nceput dou` milenii mai t\rziu, \n vremuri c\nd ea era baza politicii de stat, a unui stat care administra frustr`rile [i la[it`]ile de popor mic, est-european, cu reparti]ie balcanic`. Aici, miori]a stalinist` a explodat \ntr-o mul]ime de comportamente [i patologii sociale cu un grad ridicat de castrare public`. Prin imita]ie [i prin complexul tiraniei r`sturnate, o parte a mediului universitar romånesc [i o parte a produselor sale din anii ’70-’90 s-au n`pustit asupra politehnicii cu o ironie rea. Fire[te c`, statistic, inginerimea exprima, \n acea perioad`, un exces, dar un exces al politicii, nu al profesiei. Contextul, \ns`, n-a contat. Procuratura universitar`, adic` studen]imea cu studii ne-inginere[ti, a intentat procese de insuficien]` cultural` unui inculpat c`ruia, totu[i, i se datora \mbl\nzirea zilnic` a materiei [i formula palpabil` a lumii
70-71
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
domestice. Dou` decenii [i ceva, centurionii locali au \nfipt cu]itul batjocurii \n spinarea unui Arhimede romån supranumerar, discreditat de ambi]iile tehnologice ale socialismului [i de ridicolul unor elanuri care nu erau ale lui. S`-i examin`m \ns` pe prigonitori. Ei s\nt, \n primul r\nd, copiii sclifosi]i ai [colii umaniste, trecu]i prin facult`]i f`r` cifre, studen]ii alunga]i de matematici \n bra]ele nuvelei, filfizoni cu profesii bazate pe ortografie [i lecturi. Nu doar fugi]i din calea culegerilor de fizic` [i nu doar izgoni]i de legea Boyle-Mariotte, ci \ngrozi]i de tot ce \nseamn` logic` [i rigoare, de tot ce presupune un rezultat exact. Spaima de verdictele categorice, exprimate \n litere grece[ti sau \n propozi]ii ireductibile, i-a f`cut refugia]i \n teritoriile vagului, \n f\[ia Gaza a frazei literare, \n teritoriile ocupate deja de toleran]a semenilor refugia]i [i ei. Aici, \n ]ara f`g`duin]ei poetice, unde orice dobitoc scoate un volum de versuri f`r` s` se pr`bu[easc` un pod, aici unde ecua]iile sofisticate ale lui Maxwell nu ridiculizeaz` lentoarea de g\ndire a nici unui scriitor, aici unde prostia se nuan]eaz` prin metafora de breasl`, aici unde, \n absen]a numerelor, impostura e joc de societate, aici unde, f`r` paza militar` a [tiin]elor naturii, frustrarea [i insuficien]a logic` se v\nd ca produse culturale, aici e cartierul general al prigoanei inginerului. Zidurile de protec]ie s\nt ridicate la comun, din amintiri de gimna-
ziu [i liceu. Spaimele min]ii din \nv`]`m\ntul secundar, c\nd Pitagora [i Newton erau mun]i de netrecut, compun contraforturile [i zid`ria acestei cazemate ipocrite. |nfrico[at de ecua]ii, urechiat de Gheba [i Olivotto, cotonogit de trigonometrie, poporul fricii s-a repliat \n cetatea f`r` de criterii. La ad`postul toleran]ei reciproce, v`ic`reala devine ideologie [i imn, iar sl`biciunea ajunge un soi de vinul casei. Be]ia de grup devine agresiv` [i se apuc`, fire[te, s`-i \njure pe cei ce pot. Pe ingineri. A[a c`, atunci c\nd, instalat \n confortul obiectelor fermecate care \]i u[ureaz` existen]a, \]i vine s` ironizezi un inginer, g\nde[te-te, drag` filologule, c` din v\rful acestor piramide casnice te privesc cinci milenii de inginerie. F`r` ele, scriai poezii pe pere]ii unor pe[teri, te [tergeai la cur cu pietre [i te ironizai cu ursul brun.
Apocalipsa merge [i a[a Drago[ BUCURENCI Când vezi o mutr` uimit` privind piramidele [i \ntrebându-se cum au reu[it egiptenii s` care toate pietroaiele alea, e bine s` te fere[ti pentru c` tocmai a deschis gura un inginer. Dac`-l provoci, e \n stare s`-]i spun` pe loc num`rul de ore de munc` pe care ar trebui s` le presteze o sut` de echipaje de constructori pentru a termina lucrarea. Totul \n valori medii, cu o eroare ignorabil`, pe care n-au decât s-o calculeze statisticienii, care a \nv`]at [i ei carte. Inginerul n-are gust pentru nuan]e, a[a cum n-are \n]elegere pentru simboluri: beneficiarul a cerut un mormânt neconven]ional, P+24, interior piatr`, scar` exterioar` pe toate laturile [i acces prin subteran, inginerii vremii au pus la punct câteva inova]ii tehnologice [i lucrarea s-a f`cut. Pe inginer nu-l nelini[te[te ritualul funerar al regilor-zei, cel mult \l contrariaz` risipa: dom’le, `sta era un conduc`tor iresponsabil, p`i f`ceam câteva mii de locuin]e
egiptene confort II cu materia prim` de pe [antierul `sta. Pe inginer nu-l intereseaz` cât de poetic locuie[te faraonul, e cel mult curios s` afle cum locuie[te el acolo f`r` bideu. Când nu e bântuit de platitudini absolute, inginerul e fr`mântat de curiozit`]i meschine. Dar inginerul nu trebuie condamnat pentru stupizeniile pe care le debiteaz`, pentru c` meseria lui ingrat` e s` lucreze cu tot felul de prostii. Gândi]i-v` c` vorbim de un individ care nu poate admite failibilismul [tiin]ei decât cu riscul de a-[i pierde
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
slujba. Pe m`sur` ce construie[te noi [i noi aplica]ii pentru teorii de mult fumate \n rândul oamenilor de [tiin]`, inginerul \l fug`re[te pe bietul savant pe culoarele academiei, \l trage de redingot` [i se laud`: ia uite, dom’le, ce idee mi-a mai venit! Iar savantul \i \ng`duie verbozitatea academic` \n lazareturi special amenajate, numite „universit`]i politehnice“, pentru ca nu cumva tinerii cu IQ peste medie s` le confunde cu adev`ratele academii. |ntr-o civiliza]ie dezvoltat` armonios, inginerii \[i cunosc foarte bine locul, dar cultura româneasc` a ajuns \ntr-un hal de minorat deplorabil, \n care clasa intelectualilor e compus`, faute de mieux, din doctori, avoca]i [i ingineri. Adic` din tot felul de me[te[ugari, oameni c`rora, prin natura profesiei lor, le este interzis accesul la idee. |ntr-o ]ar` \n care doctorii sunt \nvesti]i cu sacerdo]iul, iar avoca]ii devin izvoare de drept, era fatal ca inginerii s` ocupe locul rezervat filosofului-rege. Timp de 50 de ani, inginerii au alc`tuit o masonerie proletar`, lucrând la propriu cu echerul [i compasul \ntru gloria marelui arhitect al comunismului neao[. |n ultimii 15 ani s-au repliat \ntr-o fals` adormire [i au continuat s`-[i exercite influen]a pe toate nivelurile, m`surând politica cu [ublerul [i dreptatea cu firul de plumb. Pericolul legionar, gol`nia activi[tilor civici, moftul propriet`]ii au fost mostre necenzurate de gândire inginereasc` [i nu anacronisme kaghebiste, cum le-a pl`cut multora s` cread`.
„dom’le, a[a ceva nu exist`“ nu se va sfii s` se manifeste la fel de necioplit [i \n fa]a balivernelor unei noi teorii [tiin]ifice. Dar \n ]ara me[terului Manole, oamenii de [tiin]` zapeaz` mai frecvent pe canalul Discovery decât pe Arte, a[a c` inginerii au fost l`sa]i s` scoat` poe]ii la produs [i s`-i disciplineze cu bâta când au avut tupeul s` ias` \n strad`. Când inginerii \[i vor \ncheia tura de lucru pe [antierul numit România, ne vom trezi cu o ]ar` proiectat` \n \ntregime de politehni[ti: balamalele [i teoriile noastre vor scâr]âi, iar din ]evile [i din poeziile noastre se va scurge un lichid greu, urât mirositor.
Când a scris Republica, Platon a comis un artificiu poetic [i a vorbit despre sufletul omului ca despre o cetate, a comparat pasiunile cu poe]ii [i le-a izgonit din alc`tuirea sa teoretic`. Oameni obi[nui]i s` citeasc` dic]ionare, manuale [i ghiduri, inginerii l-au conspectat pe Platon mai mult pe s`rite [i nu s-au sfiit s` le cear` poe]ilor s` ias` la munc`, nu la-ntins mâna. |ntr-o cetate ideal`, oamenii de [tiin]` le-ar fi s`rit \n ajutor exila]ilor, pentru c` dispre]ul fa]` de metafora artistic` e un simptom al suficien]ei mentale. Cel obi[nuit s` desconsidere o pictur` abstract` cu exclama]ia
72-73
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Sfår[itul biocalculatorului din Kutub Cornel IVANCIUC |n istoria antic` a Indiei, regele Asoka, nepotul lui Chandragupta, a impus o figur` de neuitat. Supranumit calculatorul viu, Asoka p`rea mai degrab` artist decåt inginer, de[i era capabil s` numere toate frunzele dintr-un copac din goana calului. Nu o dat` f`cea pariuri cu curtenii c` eroarea de calcul nu va dep`[i cifra de zece frunze, \n plus sau \n minus. Dar nici o eroare nu poate desfrunzi mintea mai eficient ca istoria. Dup` ce regele trecea ca vijelia pe lång` copac, solda]ii \i rupeau frunzele [i \ncepeau s` le numere pe \ndelete cotoarele. F`r` excep]ie, Asoka a cå[tigat toate pariurile. Detractorii au scos la iveal` urm`torul detaliu:
regele \[i alege copaci din familia platanului sau a pipalului, care au frunze mari, num`rate scrupulos cu o sear` \nainte, de o armat` de sclave cu mult` dexteritate \n recoltarea ceaiului, [i prin aceasta s-a v`dit c` mintea lui de inginer o \ntrecea pe cea artistului. Asoka n-a negat acuza]iile, dar a cerut s` fie dus \ntr-o p`dure de deodari, cu cetina dezvoltat` luxuriant, care sunt cedrii mun]ilor de sub Himalaya [i difer` vizibil de pipali, [i acolo a repetat opera]ia, uimindu-[i \nc` o dat` asisten]a cånd a \nregistrat o eroare de numai dou` cifre. Nimeni n-a reu[it s` clarifice taina abilit`]ii regelui. Ilustrul matematician american de origine rus` George Gamow, care a transformat matematicile \n art`, a \ndr`znit s` afirme, printre pu]inii, c` Asoka num`ra doar frunzele unor copaci simetrici, ceea ce dup` teoria probabilit`]ilor u[ureaz` nesperat efortul calculului. Psihologii moderni au atacat o alt` pist`: gåndirea hindusului difer` radical de cea a europeanului, [i este una eminamente abstract`, adic` de tip ingineresc, care utilizeaz` zona cerebral` ce guverneaz` sediul opera]iunilor logice. Ei n-au putut s-o [i demonstreze, dar au argumentat c` jum`tate din personalul NASA este de origine indian` [i c` hindu[ii exprim`, \n chip str`lucit, forma cea mai rafinat` pe care o cunoa[te prelungirea min]ii umane \n computer. |n 1992, hindusul Swami Harikesa din Kutub se convertea la Islam, sub numele Ali ibn Yaqub ibn Ghazni, scårbit de jertfele pe care trebuia s` le aduc` unor zei pe
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
de-a-ntregul mor]i [i total neconvins de tribula]iile conduitei cre[tine. Localitatea Kutub, de lång` New Delhi, este celebr` prin coloana ei de fier, pe trupul c`reia n-au \nflorit mugurii ruginii de mai bine de dou` milenii. La scara timpului, o mie de ani \nseamn` niciodat`, iar dou` mii, o ve[nicie. Ali ibn Yaqub ibn Ghazni a sus]inut c` Asoka era, de fapt, autist [i c` mai toate calculatoarele vii, capabile s` uimeasc` prin rapiditatea cu care fac din minte opera]ii matematice complexe, acuz` probleme psihice, fie c` se refer` la sechele ale meningoencefalitei, fie la diverse forme de epilepsie. Ali ibn Yaqub ibn Ghazni era un admirator sincer al lui Asoka, dar a deplåns limitele min]ii umane [i ale calculatorului viu, supus unui sever proces de degenerescen]`. Ibn Yaqub este considerat, \ndeob[te, descoperitorul biosiliciului, un izotop complet necunoscut al acestui element chimic, biodegradabil \n timp. Maestrul s`u spiritual, Abu’l Baraqa ibn Baraqa ben Baraqa, l-a descusut dac` descoperirea poate s` fie pus` \n slujba Organiza]iei. „Orice inven]ie apar]ine Organiza]iei“, i-a r`spuns sobru Ibn Ghazni, [i a continuat zåmbind: „Dac` mintea are limitele ei biologice, fiind påndit` de nebunie [i e biodegradabil`, [i computerul le va avea de acum \nainte. O s` facem o arm` teribil`, prin care Organiza]ia va distruge civiliza]ia informa]ional` din temelii, a[a cum n-a f`cut-o nici un virus“. Cel mai nevisat proiect al omenirii a primit numele de opera]iunea „Anti-Silicon Valley“, iar planurile lui au fost ad`postite \ntr-o pe[ter` de pe \ntinderile ]inutului Paktia-Paktika, din ]ara Aryana. Implementarea planului consta \n fabricarea, de acum \nainte, a unor cipuri din biosiliciu, extras din paie de graminee, care vor duce la distrugerea progresiv` a tuturor calculatoarelor de pe p`månt. Ele vor fi realizate \n Malagamba, ]ar` islamic` cu mån` de lucru ieftin`, [i unul dintre cei mai importan]i parteneri ai Statelor Crucii \n produc]ia de microelectronic`. |ntr-o bun` zi, a unui an neprecizat din viitor, a izbucnit un conflict intertribal \n regiune [i, dintr-o regretabil` eroare, planul „AntiSilicon Valley“ a nimerit \n måinile du[manilor lui Ali ibn Yakub ibn
Ghazni. La scurt` vreme, teribilele p`s`ri de foc ale crucia]ilor au bombardat zile \n [ir Aryana, [i trupele speciale ale mai multor state ale Crucii au des`vår[it cur`]enia, nel`sånd viu nici un membru al Organiza]iei. Corpul sfå[iat de o grenad` al lui Ali ibn Yaqub ibn Ghazni, n`scut Swami Harikesa, a putut fi v`zut, zile \n [ir, expus \ntr-una din pie]ele ora[ului Kabura, pe o stiv` de hoituri de studen]i rebeli, din care se \nfruptau vulturii. Un martor ocular sus]ine c` din ]easta cr`pat` a lui ibn Ghazni s-a scurs, \nc` de la primele ceasuri ale instal`rii mor]ii, un lichid biodegradabil, ce aducea aminte de ceea ce fusese cåndva un creier de hindus, sedus de o himer`.
74-75
hetero vs. gay
Alt subiect care a st\rnit valuri de discu]ii \n [edin]a de preelaborare a almanahului. Nici noi nu [tim de ce a st\rnit valuri de discu]ii pentru c` deocamdat` s\ntem to]i heterosexuali. Dar se pare c` nu e deloc greu s` te pui \n locul unui homosexual. Nu trebuie dec\t s` te \mbraci bine. Sau nici m`car at\t. Oricum, ai numai colegi hetero care n-ar \n]elege efortul.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Totul e invers (homocomedie tragisexual`, \n trei acte [i patru cadavre)
Iulian T~NASE Personaje Rudolpho, tat` [i gay, aproximativ 50 de ani Cerasela, mam` [i lesbian`, aproximativ 45 de ani Mario, fiu [i gay, aproximativ 25 de ani Consuela, fiic` [i lesbian`, aproximativ 20 de ani Stephano, iubitul lui Rudolpho, 45 de ani Ingrid, iubita Ceraselei, 35 de ani Costi, iubitul lui Mario, 30 de ani Carmen, iubita Consuelei, 25 de ani Un interior foarte luxos. Pe pere]i at\rn` tablouri originale de Dalí, Picasso, Goya, Vermeer, Rembrandt, Van Gogh, Nicolae Grigorescu. Camera, care arat` ca o \nc`pere de muzeu, este \mp\nzit` de statui [i statuete, de Rodin, Michelangelo, Paciurea, Bråncu[i. O muzic` rafinat`, poate clasic`, poate preromantic`, poate jazz, se va auzi \n surdin`. Peste tot s\nt \mpr`[tiate c`r]i de filozofie, beletristic`, psihanaliz`, gr`din`rit. |n primplan, dou` fotolii de epoc`, cu tapi]erie opulent`. |n st\nga o canapea de epoc`, \n dreapta o canapea de epoc`, identic`. Peretele din fundal este o oglind` imens`, care va multiplica imaginile, personajele, gesturile [i cuvintele acestora. Toate personajele s\nt \mbr`cate \n smoking, b`rba]ii, [i \n rochii de sear`, femeile. De preferat ar fi ca toate femeile s` fie \mbr`cate \n rochii identice.
Mario (pu]in st\njenit, c`tre Rudolpho): Scuze, tat`, n-am [tiut c` s\nte]i aici. Costi: Ne scuza]i, n-am [tiut c` s\nte]i aici. Rudolpho (c`tre Mario): Nu face nimic, fiule. Pute]i s` r`m\ne]i, dac` vre]i. Ne cunoa[tem doar. Mario: Nu, nu vrem s` deranj`m. Costi: Nu, nu vrem s` deranj`m. Rudolpho: Nu deranja]i. Rudolpho \l s`rut` pe Stephano. C`tre Costi: Ar`]i foarte bine, Costi. Costi: Mul]umesc, Rudolpho, [i tu ar`]i foarte bine. Stephano (c`tre Rudolpho): Nici Mario nu arat` deloc r`u. Mario: Mul]umesc, Stephano, [i tu pari a fi \ntr-o excelent` form`. Mario [i Costi ies prin st\nga, nu \nainte de a se s`ruta. Cei doi tineri nu le v`d pe Cerasela [i Ingrid, care \n tot acest timp \[i v`d de tandre]urile lor. |n \nc`pere intr`, prin st\nga, Consuela [i Carmen, ]in\ndu-se de m\n`. Dau cu ochii de Cerasela [i Ingrid.
Actul I Pe canapeaua din st\nga, Rudolpho [i Stephano se ]in de m\n`, se m\ng\ie, se s`rut`. Rudolpho [i Stephano pot s` stea, pe r\nd, unul \n bra]ele celuilalt. Pe canapeaua din dreapta, Cerasela [i Ingrid se ]in de m\n`, se m\ng\ie, se s`rut`. Cerasela [i Ingrid pot s` stea, pe r\nd, una \n bra]ele celeilalte. Din c\nd \n c\nd, cuplurile \[i arunc` priviri [i \[i fac cu m\na. Tandre]urile pot dura 2-3 minute. |n \nc`pere intr`, din dreapta, Mario [i Costi, ]in\ndu-se de m\n`. Dau cu ochii de Rudolpho [i Stephano.
Consuela (pu]in \ncurcat`, c`tre Cerasela): Scuze, mam`, n-am [tiut c` s\nte]i aici. Carmen: Ne scuza]i, n-am [tiut c` s\nte]i aici. Cerasela (c`tre Consuela): Nu face nimic, draga mea. Pute]i s` r`m\ne]i, dac` vre]i. Ne cunoa[tem doar. Consuela: Nu, nu vrem s` deranj`m. Carmen: Nu, nu vrem s` deranj`m.
78-79
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Cerasela: Nu deranja]i. Cerasela o s`rut` pe Ingrid. C`tre Carmen. Ar`]i splendid, Carmen. Carmen: Mul]umesc, Cerasela, [i tu ar`]i minunat. Ingrid (c`tre Cerasela): Nici Consuela nu arat` mai pu]in minunat. Consuela: Mul]umesc, Ingrid, [i tu pari a fi \ntr-o excelent` form`.
mele, Stephano este o feti]` foarte ascult`toare, ne \n]elegem foarte bine, vrem s` facem un copil \mpreun`. Cerasela: {i eu s\nt fericit`, am \nt\lnit, \n sf\r[it, femeia vie]ii mele, Ingrid este foarte b`rbat. A[ putea s` spun chiar c` este mult mai b`rbat dec\t tine. Rudolpho: }i-am f`cut, totu[i, doi copii minuna]i. Nu [tiu ce alt gay ar mai fi f`cut una ca asta. Cerasela: Am fost o proast`, de[i \mi iubesc foarte mult copiii. Rudolpho: La \nceput nu i-ai iubit. Cerasela: M-am sim]it \n[elat`. C\nd ne-am \nt\lnit atunci, \n acel bar, p`reai cea mai frumoas` femeie din lume, aveai o rochie str`lucitoare, roz cu buline verzi, \nc` mai visez noaptea acea rochie. Rudolpho: {i tu p`reai cel mai dr`gu] b`rbat din lume, aveai un costum foarte [ic, galben cu dungi mov. {i must`cioara aceea à la Dalí…, erai irezistibil. Nici nu mi-am dat seama c` e[ti femeie. Cerasela: Nici nu mi-am dat seama c` e[ti b`rbat. Mi-am dat seama abia dup` nou` luni, c\nd l-am n`scut pe Mario. Rudolpho: Dup` 5 ani ne-am \nt\lnit din nou, \n alt bar. Cerasela: Dup` 9 luni de la a doua \nt\lnire am n`scut-o pe Consuela. Rudolpho: Iubitul meu de atunci, Carl Gustav, un elve]ian de 1,99 metri, sensibil ca o c`lug`ri]` abstinent`, era c\t pe ce s` \nnebuneasc` de durere c\nd i-am spus c` am doi copii. Mi-au trebuit c\teva ore ca s`-l lini[tesc. Cerasela: Iubita mea de atunci, Mizuko, o japonez` foarte viril`, virgin` shintoist` din Nagasaki, c\nd a v`zut c` \mi cre[te burta, m-a jignit foarte tare, m-a f`cut c`]ea heterosexual`. Apoi m-a p`r`sit. N-a[ putea spune c` nu am suferit. |mi pl`cea s` v`d galben \n fa]a ochilor. Rudolpho: A[a cum am v`zut eu c\nd
Consuela [i Carmen ies prin dreapta, nu \nainte de a se s`ruta. Cele dou` tinere nu \i v`d pe Rudolpho [i Stephano, care \n tot acest timp \[i v`d de tandre]urile lor. Actul II Acela[i interior. |n fotoliul din st\nga, Rudolpho \mplete[te un pulov`r. |n fotoliul din dreapta, Cerasela repar` un pick-up vechi. Rudolpho: S\nt foarte fericit, am \nt\lnit, \n sf\r[it, b`rbatul vie]ii
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
ne-am \nt\lnit prima oar`. Cerasela: N-ai ce spune, purtam un costum b`rb`tesc foarte frumos. Gianni Versace m-a sunat timp de doi ani de zile, \n fiecare sear`, ca s` i-l v\nd. I l-am v\ndut p\n` la urm`, mi-a oferit 1 milion de dolari. Tu mai ai rochia aceea roz cu buline verzi? Rudolpho: Nu, i-am v\ndut-o lui Naomi Campbell, m-am trezit cu ea la u[`, o adusese un iubit de-al meu, un critic de fashion din New York, Naomi mi-a dat 500.000 de dolari pe rochie. Cerasela: Numai at\t?! O zg\rcit`! Rudolpho: S-a pus \n genunchi \n fa]a mea, a pl\ns, a \nceput s` m` s`rute pe jean[i, era transpirat` toat`, mirosea a femeie, i-am dat rochia, am luat banii [i am poftit-o afar`, ca s` nu-mi \mput` casa cu feromonii ei ciocolatii. Cerasela: Trebuia s` \i dai num`rul meu de telefon. Rudolpho: Naomi e prea hetero, nu e genul t`u. Cerasela: O plicticoas`! Rudolpho: Nu e fat` rea. Cerasela: O arogant`! Rudolpho: Jose Mourinho e mai arogant dec\t ea. Cerasela: Nu [tiu cine e Mourinho. E cel care a scris Alchimistul? Rudolpho: Nu, `la e Coelho. Cerasela: Mereu \i \ncurc. |n \nc`pere intr` Stephano, iubitul lui Rudolpho. Cerasela: Stephano, ce pl`cere s` te rev`d. Stephano (\ntiz\ndu-i m\na Ceraselei, care i-o s`rut`): Bun` seara, Cerasela, ce pl`cere! Stephano se duce la Rudolpho, \l s`rut` pe gur`, se a[az` \n bra]ele lui. Rudolpho (lui Stephano): Ce faci, pisoi? }i-a fost dor de mine? Stephano: Sigur c` mi-a fost, prostu]ule, ce \ntrebare e asta?! |n \nc`pere intr` Ingrid, iubita Ceraselei. Ingrid: Bun`, fetelor! Bun`, iubito! Rudolpho (\ntinz\ndu-i m\na lui Ingrid, care i-o s`rut`): Bun`, scumpo! Stephano (\ntinz\ndu-i m\na lui Ingrid, care i-o s`rut`): Bun`, fato!
Ingrid se a[az` \n bra]ele Ceraselei, o s`rut` pe gur`. Ingrid (Ceraselei): Ce faci, m`mic` nebunatic`, ]i-a fost dor de mine? Cerasela (d\ndu-i lui Ingrid o palm` peste fund): Sigur c` mi-a fost, b`rb`]el catifelat, ce \ntrebare e asta?! Actul III Acela[i interior. |n fotoliul din st\nga, Mario. Are o fa]` r`v`[it`, descompus`. Este disperat. |n fotoliul din st\nga, Consuela. Are o fa]` r`v`[it`, descompus`. Este disperat`. |n surdin`, se aude un requiem. Mario: Totul s-a sf\r[it. Consuela: Nu-mi vine s` cred c` poate fi adev`rat. Mario: Dac` am putea da timpul \napoi… Consuela: M`car ziua de ieri s` o putem da \napoi. Mario: Ast`zi s` fie ieri, ieri s` fie m\ine [i poim\ine s` fie alalt`ieri. Consuela: Din p`cate, nu este posibil. L-am sunat pe Stephen Hawking, l-am rugat s` ne ajute s` d`m timpul \napoi, mi-a cerut zece milioane de dolari. De unde s` str\ngem at\]ia bani? Mario: E clar, totul este invers, totul ne este \mpotriv`. Consuela: Ce-ai f`cut cu cadavrele? Mario: N-am f`cut nimic, le-am l`sat sus, \n dormitor. Tu ce-ai f`cut cu cadavrele tale? Consuela: Nimic, le-am l`sat \n dormitorul de al`turi. Mario: Nu pot s` cred c` tata [i Costi au putut s`-mi fac` una ca asta. |nainte de a-i \mpu[ca, i-am \ntrebat, se iubeau de un an, n-am [tiut nimic.
80-81
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Consuela: Nici mie nu-mi vine s` cred c` mama a putut s`-mi fac` tocmai mie a[a ceva. S` \mi fure iubita, pe Carmen a mea, incredibil. |nainte de a le \mpu[ca, le-am \ntrebat, de doi ani se \nt\lneau pe ascuns, nici prin cap nu mi-ar fi trecut una ca asta.
caschet` de poli]ist. Mario (mirat): Stephano?! Consuela (mirat`): Ingrid?! Stephano (lui Mario): |n numele dragostei, al legii [i-al sf\ntului trup, e[ti arestat. |i pune c`tu[e. Ingrid (Consuelei): |n numele dragostei, al legii [i-al sf\ntului trup, e[ti arestat`. |i pune c`tu[e.
Se aude, o dat`, soneria. Mario [i Consuela se ridic` speria]i. Mario: Cine o fi? Consuela: A sunat o singur` dat`. Mario: Po[ta[ul sun` \ntotdeauna de dou` ori. Consuela: Nu e po[ta[ul. Se mai aude, o dat`, soneria. Mario [i Consuela r`sufl` u[ura]i. Mario: A sunat de dou` ori, e po[ta[ul, s\ntem salva]i. Consuela: M` duc s`-i deschid. |n \nc`pere intr` Stephano, iubitul lui Rudolpho, \n smoking, are m`nu[i negre, din piele, [i caschet` de poli]ist. Este \nso]it de Ingrid, iubita Ceraselei, \n rochie, are m`nu[i negre, din piele, [i
Stephano \l ia pe Mario de bra], \l trage dup` el, \l culc` pe canapeaua din st\nga [i \ncepe s`-l s`rute, s`-l m\ng\ie. Mario este \n extaz. Ingrid o ia pe Consuela de bra], o trage dup` ea, o culc` pe canapeaua din dreapta [i \ncepe s` o s`rute, s` o m\ng\ie. Consuela este \n extaz. Requiemul de la \nceputul actului se transform` \ntr-o muzic` triumfal`, optimist`. Cortina
Homo non-sapiens vs. Homo Sexualus Nic SÅRBU Am participat, \n San Francisco, la o orgie homosexual` interna]ional`. (Poate nu [ti]i, Frisco e capitala tuturor celor pe care plictico[ii care nu [tiu dec\t pozi]ia misionarului \i numesc „devian]i sexuali“.) De fapt, \mi trebuia o introducere impetuoas` (la textul `sta, obseda]ilor! Numai la prostii v` g\ndi]i! Da’ uite c` v-am captat aten]ia), a[a c` am exagerat pu]in. Nu era \n San Francisco, ci pe-aproape. {i n-a fost chiar o orgie homosexual`. Doar interna]ional`. {i nici m`car nu a fost o orgie. Hai s` v` explic: jucam un joc infantil, dac` v` spun c` era derivat din sitcom-ul Prietenii t`i o s` r\de]i de mine. Deci nu v` spun. Eram patru b`ie]i [i patru fete, [i chiar eram de peste tot: Europa, Americi, Iran, ba chiar [i Thailanda. Se juca pe echipe (ele vs. noi), iar pedeapsa perdan]ilor era ca mem-
brii/membrele (ho! neru[ina]ilor, la fete m` refer) s` se s`rute, pe gur`, cu implicare activ` a limbii. Bine, dac` nu eram noi suficient de torpila]i, nu ne b`gam, c` le [tiam de [mechere, dar perspectiva combin`rilor de patru luate c\te dou` = [ase french kissuri \ntre tipe era mult prea tentant`. Evident, ele au tri[at, [i a trebuit s` ne execut`m. Dup` c\te [ase shot-uri de tequila (pentru curaj [i uitare), ne-am preg`tit ]ig`rile de dup`, [i am trecut la treab`. Precum vede]i, faza cu uitarea n-a ]inut, dar n-a fost nevoie. Nu ne-a c`zut p`rul de pe
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
piept, nu am \nceput s` purt`m haine \ncurcubelate, ba mai mult, pentru efectul artistic, unul dintre noi l-am dat pe spate pe altul, ca \n filme. {i am r`mas la fel de afemeia]i (aveam to]i b`rbi, c` altfel cine [tie…). Povestea asta – real`, adev`rat` [i autentic` – este pentru {efu’, care a \ntrebat, la alegerea subiectelor, dac` am s`rutat vreodat` un b`rbat. Nu unul, ci patru. E bine, dom’ Mihaiu? Iar acum s` intr`m \n subiect (z\mbete \n sal`. B`i, s\nte]i incorigibili!). De ce \i ap`r pe homosexuali? Foarte simplu: 1) am destui prieteni gay de ambele sexe [i \mi ap`r \ntotdeauna prietenii, [i be) am o real` problem` cu dictatura majorit`]ii [i cu aplicarea principiului chimi[tilor `lora de Le Chatelier [i Brown \n sociologie. Hai, c` abia mai \nv`]a]i [i voi. E `la cu reac]iunea sistemului spre minimizarea abaterilor de la echilibru. Care s\nt trase \napoi \n front de plictico[ii `[tia de mediocri. Uneori cu parul. De fapt, m` adresez mai mult b`rba]ilor homofobi. Care, \n machismul vostru, s\nte]i, poate, [i motivul pentru care femeile par mai \n]eleg`toare cu \nclina]iile homosexuale ale prietenelor lor. P`i, normal! O femeie [tie cum vrea s` fie atins` [i \ncins`, iar tot ce [ti]i voi e „pe la spate, pe la spate, c-a[a vor fetele toate“. Am auzit de en[pe mii de ori de la `[tia ca voi c` dac` un homosexual v-ar face avansuri, a]i m`tura barul cu el. Ce ]`rani! Ar trebui s` zice]i mersi, omul v` face, \n esen]`, un compliment! Ciudat \ns`, nu p`re]i a avea aceea[i aversiune pentru cuplurile de lesbiene. V` imagina]i \ntre ele, \n cea mai banal` fantezie masculin`, nu? Dac`, \ns`, doi b`rba]i se s`rut` sau se ]in de m\n` pe strad`, imediat s`ri]i \n sus. V` oripileaz` poate ipostaza de participant activ (sau pasiv)? Da’ ce, v-a \mpins cineva \ntre ei? Sau poate v` deranjeaz` doar afec]iunea, c` de marinari, de pu[c`ria[i, de c`lug`ri sau de preo]ii catolici nu pomeni]i niciodat`. La b`rba]ii `[tia adev`ra]i homo-sexul e mai u[or de \nghi]it (no pun intended), datorit` condi]iilor de izolare? (Bine, la clerici e grav, dar aici religia e di vin`, iar \nainte de a ajunge sfin]i s\ntem oameni, [i trop`ie hormonu-n noi.) Aaa, „nu e natural“? Dar pe delfini, r`]oi sau c\ini, pinguini, gorile [i somoni (c\teva din aproape cinci sute de specii cu comportament homosexual documentat) i-a]i \ntrebat? La oameni este
cu at\t mai natural, cu c\t s\ntem cam singurii pentru care pl`cerea sexual` a devenit scop \n sine, [i nu doar un stimulent pentru perpetuarea speciei. {i atunci, ce e mai firesc dec\t pl`cerea provocat` de cineva care-]i face pl`cere? Fie el [i de acela[i sex? Poate v-a]i b`ga mai pu]in picioarele \n coastele lor de homosexuali, dac` a]i \ncerca s` vi le b`ga]i \n pantofii lor. {i lua]i-o personal, c` \n grup to]i s\nte]i tari. Dac` vine cel mai bun prieten, sau fratele, [i v` zice c` e gay, refuza]i s`-i mai str\nge]i m\na? Nu v` fie fric`, nu e molipsitor. {i r`m\ne exact acela[i om. Oricum, ce se \nt\mpl` \n dormitorul lui (sau sufragerie, sau pe masa de buc`t`rie) nu e treaba voastr`. El nu vine s` v` stigmatizeze pentru cele trei minute de misionariat oferite partenerei (sau mai degrab` vou`). Cum e cu
82-83
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
proverbul `la, cu prostul care moare de grija altuia? Hai s` v` dau o list`, lung` dar distins`. Pe devian]ii `[tia nu-i mai pute]i lua la b`taie (au cam murit, dar s\nt mai vii ca voi): Socrate, Platon, Alexandru Macedon, Virgiliu, Traian, Sf. Anselm, Donatello, Mahomed al II-lea, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Cellini, Montaigne, Marlowe, Shakespeare, Humboldt, Byron, Gogol, Whitman, Ceaikovski, Henry James, Rimbaud, Wilde, Gide, Proust, Diaghilev, Mann, Maynard Keynes, T.E. Lawrence, Wittgenstein, Cocteau, García Lorca, Eisenstein, Sir John Gielgud, Visconti, Tennessee Williams, Bernstein, Truman Capote, Foucault, Warhol, Ginsberg, Nureyev… Ei nu v-ar cere s`-i iubi]i, doar s`-i l`sa]i pe ei s` se iubeasc`.
Am p`strat pentru final argumentul suprem care ar trebui s` v` fac`, dac` nu mai \n]eleg`tori, m`car mai toleran]i. B```i \ncuia]ilor, fiecare cuplu de homosexuali \nseamn` \nc` dou` femei disponibile pe care s` le plictisi]i [i stresa]i voi \n baruri cu textele voastre r`suflate [i cu apropourile voastre f`r` perdea, [i care, din lips` de op]iuni mai bune (sau a banilor), poate v` scot din monotonia labei `leia triste cu Hustler-ul \n fa]`, deschis la pictorialul cu lesbiene.
Cafeaua a fost descoperit` de un fustangiu, la asediul Vienei, \n cortul unui sodomizat Cornel IVANCIUC Petrecut \n anul de pomin` 1683 [i condus de marele vizir Kara Mustafa, asediul Vienei a al`turat o oaste de dou` mii de moldoveni, a domnitorului Gheorghe Duca, la alte patru mii de munteni ai lui {erban Cantacuzino. Printre solda]i erau, a[a cum se \ntåmpl` la oaste, oameni b`rba]i [i oameni femeie. Aleksa Tarangul, un rus de origine t`t`reasc` cu sånge de moldovean, n`scut \n Moghilo [i ajuns mai tårziu sfetnic de tain` al principelui Dimitrie Cantemir, comanda o trup` de geni[ti \ns`rcinat` cu construc]ia unui pod care n-a mai fost terminat niciodat`, ca mai toate proiectele ambi]ioase ale Evului Mediu romånesc, \ncremenit [i el \n proiect. |n]ele[i cu austriecii, prin ambasadorul Germaniei \n Constantinopol prin care ]ineau leg`tura, romånii i-au abandonat pe turci cånd le-a fost lumea mai drag`: n-au luptat nici de partea lor, dar nici n-au avut curajul s`-i refuze, preferånd s` prind` ultimii fluturi ai toamnei, ce \nro[eau h`]i[urile de dracil` crescute ca o barb` de imam pe malul drept al Dun`rii. Cantemir nu avea \ncredere \n romåni [i se bizuia, \n cele mai sensibile afaceri, exclusiv pe cre[tinii de origine t`t`reasc` de care s-a \nconjurat mai toat` via]a, ca \ntre faldurile unui halat de m`tase brodat cu siluete de cacodemoni [i stimfalide. Pe la \nceputul lui septembrie 1683, zidurile Vienei \nc` rezis-
tau eroic, de[i artileria turceasc` f`cuse pe alocuri ni[te g`uri atåt de vizibile \n creneluri, \ncåt puteai trece lini[tit prin ele c`lare pe o c`mil` \nc`rcat`. Cum osmanlåii r`m`seser` f`r` muni]ie, au \nceput s` recupereze noaptea ghiulelele pe care le tr`geau ziua [i care nu se \nfigeau \n ziduri. R`zboiul acela ciudat \ncepuse s` semene deja cu ni[te tentative de viol e[uate. |n clipele acelea de grea cump`n`, \mp`ratul Germaniei, Karl de Lorena, se g`sea pe malul stång al Dun`rii \mpreun` cu regele Jan Sobieski al Poloniei [i cineva trebuia s`-l anun]e, indiferent cum, c` Viena are nevoie grabnic` de ajutorul lui. Un sårb muieratic, care umpluse lumea de copii din flori, pe nume Kolschitzky, angajatul unei companii de m`rfuri coloniale din Levant [i care vorbea perfect turce[te, [i-a oferit serviciile pentru a-l \n[tiin]a pe \mp`rat c` foamea pårjole[te ochii
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
vienezilor de mai bine de dou` s`pt`måni. Deghizat \n straie de l`ncier oriental, el a traversat tab`ra turceasc`, pentru a se l`sa atras \ntr-un cort, din care adia o muzic` mieunat` de oud, de måna moale a unui locotenent sodomizat, ce i-a \ntins mieros o cea[c` de cafea de por]elan pictat` cu sori [i luceferi aurii pe fond alb`strui, complet ame]it de cåntecul lui de filomel`, cu care Kolschitzky \[i croise drum printre primejdii. – M` cheam` Amad Al-Tani, i-a zis locotenentul, [i sunt sirian din Palmyra. Mi-am f`cut p`gubosul obicei de a gåndi logic, doar sub cerul \nstelat. Asta m-a costat pre]ul unui picior, pe care aveam s`-l pierd \ntr-o b`t`lie purtat` sub bolta unei zile \nnorate, \nainte de a calcula consecin]ele nes`buite ale unui atac pornit cu totul nelatimpul lui. R`mas singur pe cåmpul de b`t`lie, piciorul m-a chemat \napoi cu lacrimi \n ochi [i schel`l`ituri \n glas o bun` bucat` de vreme, ca un cåine credincios, care [i-a urmat pån` atunci pretutindeni st`pånul, \ns` nu mai aveam urechi s`-l aud [i ochi s`-l v`d, c`ci se l`s` noaptea [i gåndii a[a sub valtrapurile cerului pe care scår]åia oi[tea luminoas` a Carului Mare: un cåine [chiop este mai bun decåt un leu mort. Azi, \mi ]ine loc de picior un trunchi de pin de Alep. Fii iubitul meu. Capul lui Amad Al-Tani p`rea \nf`[urat \n turbanul unui surås resemnat, iar pe degetul dragostei purta un inel mare de argint, acoperit cu lespezi groase de onix, ca ]iglele unui turn \ntunecat de cetate. Avea ochii de culoarea unei r`ni deschise [i capul lui mic [i ascu]it nu sem`na cu al nici unei rase umane. Kolschitzky [i-a sorbit con]inutul ce[tii ca [i cum [i-ar fi s`rutat ibovnica, apoi s-a aruncat \n Dun`re cu hainele pe el, furi[åndu-se printre obuzele camarazilor care-l luar` drept inamic [i, ajuns prin dreptul satului Nußdorf, linia lui de \not`tor greoi [i noptatic aducea deja cu cea a unui strigoi \nghe]at. S-a pr`bu[it stors de vlag` \n fa]a \mp`ratului [i i-a transmis cu o voce de \necat mesajul celor din cetatea \mpresurat`, din care o ureche atent` [i o minte pe m`sur` ar fi deslu[it o seam` de cuvinte pline de \ndr`zneal`, dup` care a le[inat exemplar pentru \ntåia oar` \n vie]i[oara lui plin` de mirosuri de muiere [i lipsit` pån` atunci de orice fel de evenimente faste, pentru a se trezi \ntr-un alt
timp [i \ntr-un cu totul alt destin. |mp`ratul i-a ordonat lui Sobieski s`-i salveze pe vienezi [i victoria lui fulger`toare i-a ajutat pe turci s`-[i abandoneze toate proviziile \n corturi, pentru a-[i sc`pa sufletele. Drumul regelui polon nu avea s` se mai opreasc` decåt \n iatacul lui Gheorghe Duca, principele Moldovei, pe care l-a smuls dintr-un somn lene[ de putoare levantin`, \n care se visa c`l`rind pe de[elate iapa sultanului printr-o sem`n`tur` de linte, ca s`-l desc`p`]åneze dou` s`pt`måni mai tårziu \n Lvov, pentru atac cu måna armat` \mpotriva cre[tin`t`]ii. Timp de [apte zile [i [apte nop]i vienezii [i-au r`zbunat foamea, desf`tåndu-se
84-85
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
cu cele mai alese månc`ruri din buc`t`ria lui Allah. Pe Kolschitzky \l umplur` de bani [i de onoruri, l`såndu-l s` practice absolut orice meserie i-ar fi fost pe placul inimii. El a g`sit o mul]ime de saci plini de ni[te misterioase gr`un]e cafenii, cu miros de menstrua]ie de fecioar` får[erot`, pe care le-a luat drept måncare pentru c`mile. Abia cånd le-a amu[inat cu luare aminte [i-a dat seama c` din ele se prepar` licoarea aceea \mb`t`toare, cu care \i ame]ise n`rile locotenentul turc sodomizat, [i care \l f`cu s` viseze la o c`l`torie pe m`rile Sudului. Legenda spune c` cine viseaz` a[a ceva, ziua \n amiaza mare [i f`r` absolut nici o leg`tur` cu realitatea, [i f`r` s`
aib` mirosul s`rat al valurilor m`rii prin preajm`, se va \mbog`]i peste noapte. Pe 27 februarie 1684, pe Domgasse, la num`rul 6, a deschis prima cafenea din Viena, botezat` spre anul 1700 „La butelca albastr`“. Cånd aburii cafenelei te luau \n primire cu numele `sta, Kolschitzky era deja mort [i \ngropat de zece ani \n l`cri]a str`mo[ilor s`i, care plutea ca o sticl` trist` de naufragiat pe oceanul \nnegurat al mor]ii.
pisicari vs. c\inari
M-a \ntrebat cineva recent dac` vreau s` \mi d`ruiasc` o iguan`. Ce s` fac eu cu o iguan`? – am \ntrebat. Nu am destule probleme cu c\inele? Dac` o s` \nceap` iguana s` latre pe hol? Dac` o s` \nceap` s` se scarpine [i s` bat` cu piciorul \n p`m\nt? Sau dac` o s` intre \n c`lduri [i o s` vrea s` c`l`reasc` cu penisul ei mic [i verde maidanezele din cartier? Nuu, frate, nu m` risc la iguane.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Tase Dan STANCIU De-a lungul vremii (care mai mult pleac` dec\t vine), au locuit (nu mai mare), dar fioros de zici c`-l are \mpreun` cu mine, pe r\nd – la r`u [i la bine al`turi st\nd –, feluchiar pe dracu-n oase [i o [tie. |n felul s`u rite feline. Nu pot spune exact ([i n-a[ vrea s` m` fac de ru[ine) de de a dormi se vede (dac` te pricepi s` vezi) unde se iveau (din ce zone cumva str`ine), pentru ce \mi erau triadev`rata-i m`iestrie. C`ci doarme ([i unemise ([i cu ce g\nd) sau de c`tre cine. Erau menite, poate, a recl`di ori \]i pare c` visezi c\nd el viseaz`) a[a cum ceva din ruine ori a-mi reda – cur\nd – pierduta (de-at\tea ori) doarme, vara, un m`r pe o tipsie – cu-ntreaculoare a unei v\rste senine, f`r` de nori. Aruncate, cel mai adesea, ga lui fiin]` adormit`, dar cu r`suflarea de m\ini haine, de muncitori (din blocurile vecine), \n voia unei treaz` (auzi, \n fiece clipit`, cum \i palpit` soarte meschine (de-]i venea s`-i omori, \n chinuri [i suspine, pe nara). Doarme \ncovrigat (ca [arpele autori), toate erau – [i au r`mas mereu – regine. (Fie ele masculi Ouroboros care-[i \nghite coada), pe pat cu aere leonine [i pasul greu sau femele divine cu pa[ii u[ori, sau pe o foaie de h\rtie, alb` ca z`pada. Pe cuv\ntul „regine“ li se cuvine, cred eu, ca unor f`pturi st`p\ne peste un ziar de ieri (pe care l-a citit atent cu vaste comori.) {i toate aveau pe retine aur, smaralde [i rubine, iar gheara) sau pe dulap, unde – c\nd toarce – \n priviri str`lucirea aceea (pe care-o are un zeu) a unei alte parc` [i-ar acorda ghitara. Iar c\nd se-nlumine. (De-ar pre]ui-o cum ar trebui – adic` de n-ar da-o pe un toarce pe o parte [i te prive[te (de acolo, leu – [i de-ar avea orbiri mai pu]ine, lumea s-ar opri din mersul ei, dintre vise) cu ochiul lui cel clar, sim]i cum de rabl`, pe vechile-i [ine – \n dosul aceleia[i cortine de tabl` – cite[te-n tine ca-ntr-o carte – un abecedar, [i-ar trece apoi de la sferele goale c`tre sferele pline.) cu toate tainele deschise. |n pas vioi, l`s\ndu-mi pe obraz lacrimi [uvoi [i un puhoi de regrete, unele au plecat de timpuriu dintre noi, spre alte (mai de soi) planete. Au fost [i unele (ce-i drept, rare) care ne-au dat – mie [i celei ce \mi e so]ie – prilejul de-a ne socoti eroi [i privilegiul de-a-mp`r]i cu ele, am\ndoi, sc\ndura tare sau a[ternuturi moi, un timp mai \ndelungat. Dar (\ndeob[te, \ntr-un anotimp cu ploi), c\nd ceasul le-a sunat, [i astea s-au supus vreunei legi de-a lor [i duse-au fost. {i ne-au l`sat f`r` odor, cu ochii goi, t\njind amar [i neafl\ndu-ne un rost, p\n` c\nd ap`rea – dintr-un neant, de undeva, asemeni unui dar – un nou pisoi. Acum (fiindc` \ntotdeauna un acum ne poart` [i ne l`s`m purta]i de el), conlocuim cu Tase, un Tase (pentru care, c\ndva, lumina aruncase polen), motan rebel, un tigru c\t o p`l`rie aici (pe a sa „canapea“) \ntr-o atitudine Zen
88-89
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
De ce iubim pisicile Iulian T~NASE Pe pisica mea o cheam` Herta [i, \n timp ce eu scriu aceste r\nduri, Herta st` \n bra]ele mele [i se uit` la ceea ce scriu eu aici. |n vederile ei largi – care, cu totul, \nsumeaz` 280 de grade – mai intru [i eu uneori. Dar, din motive numai de ea [tiute, brusc m` v`d expulzat din generosul ei unghi de vedere, [i atunci Herta \[i vede de-ale ei [i eu \mi v`d de-ale mele [i continuu s` scriu despre ea [i despre altele, continuu s` scriu despre aceast` umanitate pisiceasc`, numit` pisicitate. Herta este nefum`toare, lucru obi[nuit pentru pisicile de v\rsta ei. Ori de c\te ori \mi aprind o ]igar`, Herta m` dezaprob` vehement [i devine foarte serioas`. |ns` oric\t de mult mi-a[ iubi pisica, nu m` pot l`sa de fumat. Prefer s`-i pl`tesc Hertei desp`gubiri pentru fiecare ]igar` fumat`, prefer s`-i dublez ra]ia de pe[te dec\t s` renun] la ]ig`ri. Herta pare s` accepte acest schimb, de[i cum \mi aprind o ]igar`, cum fuge din bra]ele mele. Herta \mi tolereaz` fumatul, [i asta pentru c` m` iube[te. Dup` ce sting ]igara, Herta se \ntoarce \n bra]ele mele. |i s\nt recunosc`tor c` m` accept` cu toate defectele [i viciile mele. {i, totu[i, de ce iubim pisicile? Eu le iubesc pentru c` s\nt mai feminine chiar dec\t \nse[i femeile, femei pe care, uneori, le iubim doar pentru c` s\nt aproape la fel de feminine [i de senzuale ca [i
pisicile \nse[i. Iubesc pisicile pentru c` au un schelet miraculos; pentru c` \ntotdeauna cad \n picioare; pentru c` au nou` vie]i; pentru c` v\neaz` cu mult` gra]ie, pentru c` v\neaz` f`r` s` se foloseasc` de arme; pentru c` s\nt subtile [i fertile; pentru c` o pisic` poate na[te, \n cele nou` vie]i ale ei, 28 de pui, [i acest num`r se suprapune peste durata ciclului selenar; pentru c` s\nt un exemplu de independen]`; pentru c` s\nt fiin]e libere; pentru c` se pot dresa doar \n m`sura \n care un tigru poate fi dresat; pentru c` detest` sclavia, \n care c\inii se complac, vai, at\t de mult; pentru c` pisicile l-au \nv`]at pe om s` priveasc` dincolo de ceea ce poate fi v`zut; pentru c` pisica a fost primul animal divinizat de egipteni; pentru c`, \n antichitate, pisicile au fost purt`toarele mesajului divin [i, poate, \nc` mai s\nt; pentru c` pisica i-a salvat via]a, \n de[ert, profetului Mahomed; pentru c`, pentru pisic`, \ntunericul nu exist`; pentru c` Gellu Naum iubea pisicile; pentru c` e foarte adev`rat ce spunea Gellu Naum despre diferen]a dintre pisici [i c\ini, citat aproximativ: „Una e s` fii st`p\nul unei fiin]e libere [i alta e s` fii st`p\nul unui sclav“; pentru c`, scormonind \n blana pisicii, oamenii \[i g`sesc lini[tea; pentru c` Eugène Ionesco iubea pisicile; pentru c` pisicile s\nt poe]i, \n timp ce c\inii s\nt cel mult esei[ti; pentru c`, \n timp ce murea, regele Bérenger, din Regele moare, [i-a amintit de pisica lui iubit`, [i povestea este una foarte frumoas`, trebuie s` o [ti]i: „Aveam o pisicu]` ro[cat`. O poreclisem Ovreicu]a. O g`sisesem pe c\mp, fusese furat` de la maic`-sa, se s`lb`ticise de-a binelea. Avea cincisprezece zile, poate ceva
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
mai mult. {tia s` zg\r\ie [i s` mu[te. Era ca o fiar`. I-am dat de m\ncare, am dezmierdat-o, am luat-o cu mine. A devenit pisica cea mai bl\nd`. O dat`, s-a ascuns \n m\neca hainei unei musafire. Era f`ptura cea mai politicoas`, o polite]e fireasc`, o prin]es`, nu altceva. Venea s` ne salute, cu ochii c\rpi]i de somn, c\nd ne \ntorceam la miezul nop]ii. Se ducea iar s` se culce, buimac`. Diminea]a ne trezea ca s` se culce \n patul nostru. |ntr-o zi a g`sit u[a \nchis`. A \ncercat s-o deschid`, o \mpingea cu spatele, s-a sup`rat foc [i a f`cut un t`r`boi nemaipomenit; o s`pt`m\n` a stat bosumflat`. |i era groaz` de aspirator, era o pisic` fricoas`, lipsit` de ap`rare, o pisic`-poet. I s-a cump`rat un [oricel mecanic. A \nceput s`-l miroas`, cam speriat`. C\nd am \ntors cheia [i [oarecele a pornit-o din loc, a \nceput s` scuipe [i a dat fuga s` se ascund` sub dulap. C\nd s-a f`cut mare, alte pisici se tot foiau pe l\ng` cas`, \i f`ceau curte, o chemau. Asta o f`cea s`-[i piard` cump`tul, nici nu se mai clintea din loc. Am vrut s-o fac s` cunoasc` lumea. Am pus-o pe trotuar, l\ng` fereastr`. Era ab`tut`. |n jurul ei zburau porumbeii; \i era fric` de porumbei. M-a chemat disperat`, gem\nd, lipit` de perete. Animalele, ca [i celelalte pisici, erau pentru ea fiin]e stranii, \n care
n-avea \ncredere, sau du[mani de care se temea. Nu se sim]ea bine dec\t cu noi. Noi eram familia ei. De oameni nu-i era fric`. Le s`rea pe um`r pe nea[teptate, \i lingea pe p`r. Credea c` noi s\ntem pisici [i c` pisicile s\nt altceva. |ntr-o bun` zi, totu[i, [i-a zis c` trebuie s` ias` [i ea \n lume. A fost omor\t` de dul`ul vecinilor. Era ca o pisic`-juc`rie, o pisic` ce g\f\ie, cu ochiul scos, cu o lab` rupt`, da, ca o p`pu[` stricat` de-un copil sadic. Ce r`u mi-a p`rut dup` ea! Era bun`, era frumoas`, era cuminte, toate calit`]ile. {i m` iubea, m` iubea. S`rmana mea pisic`, singura mea pisic`!“. Pentru toate aceste motive [i pentru multe alte motive, care acum nu se las` transcrise, iubesc eu pisicile, [i bravo miaaaaaau, pardon, bravo mie!
Pisici exotice [i cåini molosoizi terorizeaz` ]inuturile romåne[ti Cornel IVANCIUC Ghepardul este o pisic` cu ghearele neretractile, foarte ata[at` de om, care a putut fi v`zut` sporadic \n Carpa]i, pån` la \nceputul secolului trecut. Principele Gheorghe Rákóczy I, unul dintre cei mai respectabili vån`tori ai vremii sale, folosea pentru vån`toare inclusiv ghepardul persan, pe care transilv`nenii \l confundau, de pro[ti ce erau, cu pantera. Ghepardul a fost descris \n scrisoarea lui Francesco Massaro, secretarul oratoriului Vene]iei la Buda, c`tre Zuan Batista Ramusio, secretarul dogelui Antonio Grimani, din 1 florar 1520, ca un animal care avea p`rul, aspectul [i r`getul ca de leu, de nuan]` alb` cu pete mai \ntunecate pe sub påntece, cu coada scurt` [i vårful negru [i cu smocuri lungi [i negre de floci pe sfårcurile urechilor [i cu c`c`rezele compacte de culoarea curcubeului. Ramusio a citit scrisoarea oratoriului c`lare pe servanta lui, Irene, o sicilianc` cu must`]i cåt fuioarele de cånep`, cu ]å]ele cåt dou` t`rt`cu]e [i cu bucile cåt o desag`, pe care o poseda pe la spate, gåfåind ca un cåine, transpirat ca o trifoi[te, [i cu måna
dreapt` petrecut` lene[ pe dup` umerii unui pocal de argint b`tut, din care d`dea pe gåt cåte o du[c` mic` de Chianti o dat` la un sfert de ceas, nu mai mult de atåta. |n acest timp, pe partea oriental` a Carpa]ilor, moldovenii utilizau \n total` cuno[tin]` de cauz` ciob`nescul romånesc, care a fost inventat de str`mo[ii romånilor, printre care se num`r` [i agatår[ii, de[i pot`ile agatår[ilor nu sunt relevante pentru evolu]ia molosoizilor, adic` a raselor na]ionale, reprezentate de ciob`ne[ti. Pe molosoizii romåne[ti \i durea \n toh`s de problemele Evului Mediu [i de r`cirea climei. Indiciile despre ghepardul persan,
90-91
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
importat din Persia [i folosit pentru vån`toarea regal`, apar \n Transilvania pån` \n 1550 [i dispar pentru aproape o jum`tate de mileniu, ca s` \nfloreasc` \n toat` speldoarea lor \n insula Ada Kaleh, la Anul Domnului 1906 [i 1284 de la Fuga Profetului. La Congresul de la Berlin, din 1878, participan]ii uit` s` dezbat` [i situa]ia insulei Ada Kaleh, astfel c` \n 1906, teritoriul apar]inea de jure Imperiului Otoman, dar de facto, Romåniei. Insula va intra \n componen]a Regatului Romåniei \n urma referendumului din 1920. Un c`l`tor austriac, pe nume Alois Povlevsky, consemneaz` la 1906 c` ostrovul era o adev`rat` arc` a lui Noe, \n care erau crescute maimu]e, cameleoni, papagali, pitoni, varani, ichneumoni, un ghepard pe nume Re[id [i o himer` botezat` Iblis. Leul Melhisadik, \n etate de aproape trei decenii, decedase la anul 1904, [i duhul lui se al`turase sufletelor zbuciumate ale str`mo[ilor s`i, \n Raiul leilor, care \[i are s`la[ul \n constela]ia cu acela[i nume [i care seam`n` \n chip izbitor cu Abisinia, [i fusese ultimul leu de \mb`rb`tare de pe ostrov. Ada Kaleh era singurul loc de pe \ntinderile Imperiului Otoman care mai p`strase acest str`vechi obicei, cånd \ntr-o anumit` zi, numit` a |mb`rb`t`rii, era purtat \n les` un leu, de jur \mprejurul zidurilor cet`]ii, de [apte ori la rånd, [i \n care se crede c` for]a animalului se r`sfrånge asupra pietrelor, insuflåndu-le curaj [i \mb`rb`tåndu-le \n timpul asediului. Dac` se \ntåmpla ca leul s` se
pi[e pe vreo umbr` de piatr` de la temelia zidului, gestul era interpretat ca semn al unei izbånzi sigure. Ghepardul Re[id fusese cump`rat ca pui \n Assmara, liman la Marea Ro[ie, \n urm` cu 15 ani, de marinarul Refik Nureddin, [i crescut de atåta amar de vreme printre oameni, devenise mai blånd ca o må]` [i mai sp`imos ca un iepure, mai cu seam` c` era [i jug`nit, iar \n balegile lui de culoarea curcubeului, vr`jitoarele ghiceau ursitul fetelor de m`ritat. |n timpul zilei, umbla ca n`uc, de-a lungul [i de-a latul ostrovului, oprindu-se adesea \n fa]a tarabelor cofetarilor, pe care-i privea cu o c`ut`tur` plictisit`, \ntr-un fel aproape omenesc, dup` care se c`ca curcubee, iar noaptea dormita \ntr-o volier` din lemn de salcåm. St`pånul s`u Refik \l hr`nea cu m`runtaie de oaie [i cu ciolane de bou, [i se \ntrecea pe sine ca s`-i dea bojocul [i prapurul cel mai ar`tos. Cånd Refik Nureddin \l cump`r` din Assmara, Re[id mai [tia \nc` Tat`l nostru \n ge’ez, limba sfånt` a cre[tinilor etiopieni. Se oprea \n coad` [i \ncepea s` latre [i s` cåsåie rug`ciunea, din morm`ieli, miorl`ieli [i schel`l`ituri muzicale, a[a cum \i auzise, poate, pe c`lug`rii cop]i din Axum [i Lalibella: „Abuna za ba samajat. Jet qaddas semeka temsa mangeschteka. Wajekun faqadeka bakama basamaj kamahu bameder. Sisajana zalala elatena habana jom. Hedeg lana abbasana wagegajana kama nehnani nehdeg laza abbasa lana. Itabeana egzio westa mansut alla adhenana wabalehana emkwellu ekuj, Amen“. Ca s`-l treac` la Islam pe ghepard, Refik l-a \nfometat pån` ce-a uitat Tat`l nostru [i i-a dat de måncare abia cånd Re[id a \nv`]at chemarea la rug`ciune a muezinului, c` acuma, de cånd \l cump`rase, considera c` dihania trebuie s` treac` la dreapta credin]` a Profetului: „Allaaahu
Natur` vie cu un motan cu blan` ]in\nd \n bra]e un ziarist cu barb`
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Akbar! Allaaahu Akbar! Allaaahu Akbar! Allaaahu Akbar! ‘Ashhadu an la ilaha illa ‘Llahu wahdahu la sharikalahu wa ‘ashhadu anna Muhammadun Rasulu ‘Llah!“, a[a \l puteai auzi pe ghepard zicånd dimine]ile. |n acest timp, pe partea oriental` a Carpa]ilor, moldovenii utilizau \n total` cuno[tin]` de cauz` ciob`nescul romånesc, care a fost inventat de str`mo[ii romånilor, printre care se num`r` [i agatår[ii, de[i pot`ile agatår[ilor nu sunt relevante pentru evolu]ia molosoizilor, adic` a raselor na]ionale, reprezentate de ciob`ne[ti. Pe molosoizii romåne[ti \i durea \n toh`s de problemele Congresului de la Berlin [i de tulbur`rile de erec]ie ale gheparDul`ul Ilie veghind la lini[tea [i bun`starea pisicilor Corinei M\]` dului Re[id din Ada Kaleh. |ntr-o zi, pe insula Ada Kaleh s-a comis o nal, mul]umindu-se cu relatarea oral` a crim` de mutilare f`r` autor, [i vina c`zu pe umerii bietului gheunui arhivar costeliv, cocårjat [i resentipard, pe care lumea voia acum s`-l lapideze. Ca s`-l scape de umimentar, pe care a redat-o ad litteram, litoarea moarte, st`pånul s`u Rekif hot`r\ s`-l exileze \n tain` \n \ntr-un text lapidar [i stupid, intitulat Romånia. Ajuns la m`n`stirea Topolni]a, ghepardul fu \ncredin]at „Reportaj de nic`ieri“: „Comuni[tii din Est apocrisiarului Galaction, [i acolo Re[id auzi pentru prima dat` \n au r`mas, dup` mii de ani, acelea[i popoare via]a ei slujbe cre[tine[ti \n grai romånesc, din glasul c`rora \l recus`lbatice, aducåndu-[i cu ei din Asia, din noscu pe Mesia [i ochii-i l`crimar` de fericire cånd \i deslu[i timpuri imemoriale, obiceiurile stranii pe Numele. care le p`streaz` [i ast`zi cu sfin]enie, [i nu {irul \ntåmpl`rilor care s-au precipitat \n ultimele luni ale anune face nici o pl`cere s` ne referim aici la lui 1906 este de un absurd grotesc. Un raport al trupelor de cårdurile de pantere dresate, care le p`zesc gr`niceri austrieci, cantonate \n punctul strategic Domogled, de pe oile. Senza]ia de jen` [i stupoare pe care o frontiera cu Romånia, aminte[te c` oltenii posed` cåini ciob`ne[ti, \ncerci cånd le str`ba]i ]inuturile este c` te de talia [i aspectul unei pantere. |n acest timp, pe partea oriental` afli \n Afganistan sau \n Ka[mir“. a Carpa]ilor, moldovenii utilizau \n total` cuno[tin]` de cauz` |n acest timp, pe partea oriental` a Carciob`nescul romånesc, care a fost inventat de str`mo[ii romånilor, pa]ilor, moldovenii utilizau \n total` cuprintre care se num`r` [i agatår[ii, de[i pot`ile agatår[ilor nu sunt no[tin]` de cauz` ciob`nescul romånesc, relevante pentru evolu]ia molosoizilor, adic` a raselor na]ionale, care a fost inventat de str`mo[ii romånilor, reprezentate de ciob`ne[ti. Pe molosoizii romåne[ti \i durea \n printre care se num`r` [i agatår[ii, de[i toh`s de problemele Imperiului Austro-Ungar [i de crizele de pot`ile agatår[ilor nu sunt relevante pentru hernie ale \mp`ratului. evolu]ia molosoizilor, adic` a raselor Raportul gr`nicerilor a fost pus la p`strare \ntr-un fond al na]ionale, reprezentate de ciob`ne[ti. Pe arhivei secrete a Ministerului de R`zboi de la Viena, care consemmolosoizii romåne[ti \i durea \n toh`s de neaz` evenimentele de pe frontiera militar` a imperiului, [i scos tribula]iile r`zboiului rece [i de \nc`lzirea pentru a fi dat publicit`]ii \ntr-un mod v`dit distorsionat [i \ntr-un global` a climei. context cu atåt mai nefericit, cu cåt va fi tip`rit abia \n anii ’60, \n plin r`zboi rece. Karl Popper, autorul articolului publicat \n subsolul ultimei pagini a lui Kurier Wien, n-a v`zut documentul origi-
92-93
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Animalele din via]a mea C`t`lin MATEI E clar, eu fac parte din categoria iubitorilor de viet`]i. Deci, prin ghearele mele au trecut urm`toarele animale. C\inele Scaunus, maidanez cu acte, \mprumutat de la un coleg de [coal` general`. Scaunus avea cap de lup [i corp de vulpe gri, dar \mi pl`cea de el c` m` urm`rea. A stat la mine la bloc cam jum`tate de zi, dup` care a disp`rut cu totul din lumea asta. Complet misterios [i f`r` urm`. Un p`ianjen cu cruce de care eram \ngrozit. |l ]ineam \ntr-o cutie transparent`. Mi-l prinsese un b`iat de la bloc. Mi-a fost at\t de fric` de el, chiar [i \n cutie, \nc\t l-am aruncat p\n` la urm`. Pisicile Costic` [i \nc` una al c`rei nume nu \l mai re]in. Costic` a fost prima mea pisic` alb-negru. Cealalt` era gri, dar nu conta. Vizite foarte scurte pe la mine prin cas`. Pasagere uitate de istorie. Un gup (pe[te mic [i ieftin, paria acvariilor) primit de la alt coleg de [coal` general`, c` lui \i n`scuse gupoaica [i avea cam 800.000 de gupi minusculi. Gupul meu a stat \ntr-un borcan o vreme. De revelion, pentru c` m` plictiseam, m-am uitat la el, mi
Dup` cum se vede [i din expresia fe]ei, Jazz (c\inele lui Matei) nu era de acord cu set`rile de luminozitate ale aparatului foto, dar nu a putut s` zic` nimic.
s-a p`rut apa cam rece [i am pus borcanul pe calorifer. {i l-am uitat acolo pentru c` se d`dea ceva mai interesant la revelion. Gupul a fiert p\n` a doua zi, c\nd l-am aruncat [i am m\ncat cozonac. Doi pui de g`in`. Erau un coco[el portocaliu [i o g`inu[` alb`. G`inu[a alb` am c`lcat-o eu de i-au ie[it ma]ele pe fund c\nd am cobor\t de pe balcon. Coco[elul a tr`it destul de mult, \mi prindea g\ndacii de buc`t`rie noaptea, c\nd aprindeam lumina. |l chema Grigore. |l puneam pe nas [i el se uita \n ochii mei. |ntr-o zi a disp`rut [i `sta. Motiva]ia a fost c` cic` a m\ncat detergent. Eu am m\ncat pui, de[i la vremea respectiv` nu am f`cut leg`tura. Un vierme de m`tase. Nu avea nume. C\nd am fost cu forma]ia „Valurile Dun`rii“ din Br`ila, unde interpretam orice fel de muzic` la chitar` [i mandolin`, la un moment dat am avut un concurs de interpretare la Ciocile. |ntre forma]ii, eu am ajuns \ntr-o hal` \n apropiere de C`minul Cultural din Ciocile, unde erau mul]i viermi de m`tase care o frecau. Am luat unul, mare [i alb, [i l-am dus acas`. L-am ar`tat la [coal`, am fost zeu printre colegi. P\n` m-am \ntors acas` de la [coal`, viermele deja \ncepuse s` \[i construiasc` un cocon. L-am luat din cocon [i l-am b`gat \n borcanul unde fiersese gupul. Dup` o vreme, din coconul `la gri-maroniu \nchis a ie[it un fluture gri-maron \nchis, foarte transpirat, care a stat o vreme a[a, cu aripile ude, dup` care a t`iat-o undeva prin cartierul Hipodrom din Br`ila, unde tr`ie[te [i azi. O broasc` ]estoas`. Am fost la un concurs de [ah la Clubul Pionierilor [i am pierdut toate meciurile. C\nd am plecat, \ntr-o
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
lad` era o broasc` ]estoas`, iar cei de acolo mi-au spus c` trebuia s` i se fac` diferite sec]iuni de c`tre micii biologi. Speriat de moartea broa[tei, am luat-o \n geac` [i am dus-o la [coal`. Am fost zeu din nou. Seara, a venit tat`l colegului de la care \l luasem pe Scaunus [i a dus-o la Gr`dina Zoologic`. Pisica Mi[u. Dup` cum se vede, de mic aveam probleme cu identificarea sexului. |i ziceam Mi[u, era portocalie, o strecuram \n fiecare diminea]` \n cas` s` \i dau jum`tate din laptele meu praf cu cacao. I-l puneam \ntr-o scrumier` pe care nici \n ziua de azi nu \n]eleg cum nu uitam s` o sp`l. Vorbea foarte mult pisica asta. |ntr-o zi, a r`mas \ns`rcinat` cu un motan f`r` coad`, care mirosea foarte ur\t. Pot s` jur c` am v`zut-o noaptea sub motan, st\nd am\ndoi \n pozi]ia misionarului. Mi s-a p`rut incredibil c` pisica st`tea cu fa]a \n sus sub motan, dar nu conteaz`. Ceea ce conteaz` este c` a r`mas bor]oas` [i a luat-o o vecin` la ]ar`, unde m-a min]it c` a murit n`sc\nd, de am pl\ns aleg\nd fasole. Papagalul Tom. Era verde. A avut [i partener`: Betty. Betty a fost o ]eap` albastr`, \n sensul c` era s`lbatic` [i b`tr\n`. Nu numai c` se d`dea cu capul de to]i pere]ii dac` \i d`deam drumul, dar a [i mierlit-o la scurt timp dup` ce am luat-o. Tomi]` a tr`it mult [i bine, p\n` a r`cit la mine \n buzunar, c` \l tot duceam iarna la vecinul Gabi, s` \l vad` [i el. De-asta, ori de b`tr\ne]e, ori de frig, a murit. M-am trezit \ntr-o diminea]` [i, \n timp ce \mi beam cafeaua cu lapte f`r` Mi[u, am observat c` a disp`rut din cu[c` papagalul. Am \ntrebat: „Unde e Tomi]`?“. Taic`-miu mi-a r`spuns: „A zburat la cer“. Am \nceput s` pl\ng [i, cobor\nd privirea, l-am v`zut pe Tomi]` \n g`leata de gunoi, sub ni[te coji de cartofi. O alt` pisic`, f`r` nume, pe care a luat-o maic`-mea de la o prieten` ca s` ne scape de un [oarece. Pisica asta avea epilepsie, \n sensul c` mergea c\t mergea [i brusc c`dea lat` undeva, [i era perfect ]eap`n`. C\nd era s` o duc la gunoi, crez\nd c` e moart`, se trezea [i pleca, leg`n\ndu-se. Dup` care iar \n]epenea. {i tot a[a. A[a ne-a p`c`lit [i a ajuns afar`, \ntr-un copac de unde nu a mai cobor\t niciodat`. {oarecele pe care trebuia s` \l prind` pisica epileptic` m-a chinuit multe nop]i pentru c` venea la mine \n spatele patului [i rodea patul. Eu tocmai v`zusem primele dou` filme de groaz` din via]a mea [i credeam c` erau fie extratere[tri, fie un p`ianjen gigant care
zg\ria cu piciorul o ma[inu]` de fier forjat. Dup` aia a urmat Mi]a, care este cea mai tare pisic` din lume [i care tr`ie[te [i azi. Nimeni nu mai [tie c\]i ani are, arat` ca o par` pentru c` am sterilizat-o dup` 6 genera]ii de pisoi care mi-au epuizat toate numele care \ncep cu „M“ din memorie. Opa. Iat` \nc` unul: „Memory“. Hmm. E prea t\rziu. Dup` aia a fost un cocker destul de trecut, de care voia s` scape st`p\na [i pe care l-am dus \napoi dup` o or` pentru c` deja distrusese dou` perechi de papuci [i voia s` m` omoare pentru c` nu \i d`deam de m\ncare. Acum este basset-ul Jazz, care dac` ar fi femeie, l-a[ lua m\ine de nevast`. A[a nu putem dec\t s` fim fra]i. Nu putem s` ne d`m cu p`rerea despre problema pisicilor pentru c` el nu a v`zut a[a ceva dec\t la veterinar. El nu le \n]elege, iar eu \ncerc s` le uit.
94-95
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Planeta pisicilor Drago[ BUCURENCI S` zicem c` pisicile sunt mai inteligente decât noi, cum le tot place pisicarilor s` sus]in`. |n cele ce urmeaz`, am \ncercat s`-mi \nchipui ce-ar fi f`cut pisicile dac` ar fi ajuns \n fruntea speciilor. Sunte]i liberi s` privi]i textul meu ca pe o simpl` ipotez`. El a fost \ns` scris ca un \ndemn la revolt`. Dar mai \ntâi s` arunc`m o privire spre realiz`rile noastre ca specie-conduc`toare. De j’de sute de mii de ani muncim ca dispera]ii pentru c` ne \nmul]im ca iepurii. Iar strategia noastr` de lupt` \mpotriva muncii a fost gre[it` de la bun \nceput. Ce-am f`cut pân` acum ca s` sc`p`m de ea? Am automatizat uneltele [i i-am convertit pe vechii muncitori cu sapa [i ciocanul \n muncitori cu butonul [i maneta. Adic` i-am l`sat a[a cum i-am g`sit: muncind. Ast`zi sper`m s` cre`m inteligen]` artificial`, pentru ca industria automatizat` s` lucreze singur`. Cum spuneam, o strategie de cacao. Ne chinuim s` gref`m inteligen]` regnului mineral. Am uitat complet c` cea mai mare realizare \n epoca primitiv` a fost domesticirea animalelor, adic` a unor fiin]e inteligente. |n loc s` le folosim ca pe ni[te unelte vii, pe care s` le \nv`]`m s` munceasc` inteligent \n locul nostru, am preferat s` confec]ion`m unelte din
piatr`, fier [i siliciu. S` m` pupe Henri Bergson undeva, dar omul va mai crea \nc` zece mii de ani unelte de creat unelte [i tot nu cred c`-i va plezni prin minte prototipul uneltei de creat timp liber. Unealta care s` m` lase naibii s` m` odihnesc. Pentru c` omul e atât de prost \ncât s` spere c` siliciul va munci \ntr-o zi de unul singur. Acum, ce cred eu c` au f`cut \n locul nostru pisicile, dac` ne-au dep`[it cu adev`rat \n inteligen]`? Dup` ce-au domesticit maimu]ele, adic` pe noi, [i ne-au \nv`]at s` le prindem pe[te, s-au prins c` ele pot s` toarc` lini[tite \n timp ce noi ne chinuim s` le asigur`m hrana. Dac` s-ar fi oprit aici, le-am fi prins pe[ti [i \n zilele noastre, \n timp ce ele s-ar fi chinuit s` ating` culmi neb`nuite ale progresului cibernetic. Dar pisicile au fost mai inteligente decât noi. Probabil c` s-au prins [i ele c` diviziunea muncii e porti]a de ie[ire din era primitiv`. Dar au v`zut [i neajunsurile care vin odat` cu deschiderea porti]ei – inegalitatea social`, orele peste program, con[tiin]a de clas` [i cafeaua decofeinizat`. A[a c` au scos castanele din foc cu mâinile (pe atunci labele) noastre. Ne-au l`sat pe noi s` ne dezvolt`m [i s` s` domesticim animale mai proaste ca noi, pe care s` le folosim f`r` prea mult` imagina]ie. Pisicile au continuat s` toarc` \n timp ce noi ne-am apucat de f`cut unelte [i unelte de creat unelte. Nu s-au oprit din tors nici m`car când am inventat motorul cu aburi, pentru c`, de[i lor nu le folosea la nimic, nou` ne mai d`dea cât de cât o ocupa]ie. |n tot timpul `sta, ele au continuat s` tr`iasc` pe lâng` a[ez`rile noastre, iar
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
noi le-am \ndestulat nevoile de hran`, ad`post [i securitate. A]i v`zut vreo pisic` mul]umind pentru hrana care i se ofer`, cum fac, de exemplu, câinii când dau din coad`? Nici n-o s` vede]i. A[a cum n-o s` vede]i vreo ]`ranc` mul]umind vacii pentru c` i-a dat lapte. E o simpl` chestiune de a[ezare \n lan]ul trofic. Vaca e sub noi. Noi suntem sub pisici. Bun, dar dac` suntem, cu adev`rat, domina]i de aceast` specie, cum se face c` noi nu suntem con[tien]i de lucrul `sta? De ce nu ne informeaz` pisicile, ca pe Moise: „Noi suntem zeii vo[tri“? De ce nu primim ordine de la pisici? Cum de suport` s` le c`lc`m uneori cu ma[inile? Cum de permit progeniturilor noastre s` le trag` de coad` pe progeniturile lor? Ei bine, lucrurile nu au fost dintotdeauna a[a. Exist` dovezi c` omul venera pisicile \nc` din neoliticul timpuriu. Iar un basorelief din mileniul IV \.Chr. ne arat` pedepsirea oamenilor de c`tre feline. |ntre timp, \ns`, pisicile au ales s` se retrag` \ntr-o domina]ie t`cut`. E posibil s` fi aflat, \n marea lor
\n]elepciune, c` nu le folose[te la nimic ca noi s` [tim cine ne conduce, pentru c` asta nu poate duce decât la revolt`. Oamenii liberi muncesc mai bine [i mai eficient decât sclavii. A[a c` pisicile ne-au redat liberul arbitru [i ne-au l`sat s` credem c` muncim pentru noi. Ne d`m de ceasul mor]ii s` facem rost de mâncare, de cas`, de ma[in`, de credit la banc`, de ]oale [i de educa]ie pentru copii [i, \n timpul `sta, primim o pisic` \n cas`, \i d`m s` m`nânce, \i cur`]`m con[tiincio[i excre]iile, o sc`rpin`m când are chef [i nu a[tept`m \n schimb din partea ei nici m`car un „Miau!“. Din perspectiva evolutiv` a pisicilor, am ajuns ni[te vite cu multiple extra-op]iuni. Am ajuns unealta perfect`.
C\inar p\n` la moarte Alexandru C~UTI{ S\nt c\inar cam din clasa a treia, c\nd am auzit o poveste de la tovar`[a \nv`]`toare, cu un c\ine ciob`nesc care s-a proptit cu labele pe st`p\nu-s`u [i nu l-a l`sat s` intre \n colib`. Ciobanul s-a enervat, a vrut s`-i dea cu b\ta-n cap c\inelui, dar nu a apucat, c`ci s-a st\rnit un cutremur. De la cutremur, o st\nc` s-a pr`v`lit peste colib` [i a f`cut-o ]`nd`ri. Atunci a \n]eles ciobanul ce c\ine sofisticat are, c\ine seismograf. Fiindc` nu am auzit la acea v\rst` pove[ti cu pisici care presimt cutremure [i \[i mut` puii din locurile periculoase, cu g`ini care \ncep s` cotcod`ceasc` cu cinci minute \nainte s` se zguduie p`m\ntul, nu am devenit pisicar convins, nici g`inar (m` rog, cu mici excep]ii), ci m-am f`cut c\inar convins. {tiu toate rasele de c\ini, dup` blan`, \n`l]ime, culoare, pot s` spun zona geografic` de origine, depistez \ncruci[`rile dintre rase [i toate astea nu-mi folosesc la nimic. Mi-am \nc`rcat memoria cu un lucru inutil, din dragoste pentru c\ini. Contrar \nt\mpl`rii din desenul animat 101 dalma]ieni, eu nu am ag`]at niciodat` vreo fat` cu c\inii mei [i cu cuno[tin]ele mele despre c\ini. Am avut \ns` un coleg care a z`p`cit o gagic` cu cuno[tin]ele lui despre viermii de m`tase. Ai lui cre[teau viermi [i b`iatul a \nv`]at f`r` s` vrea tot felul de lucruri despre ei, care i-au
folosit la cucerirea singurei fete de 15 ani de pe glob, dintr-o discotec`, pasionat` de viermi de m`tase. O dat` \n via]`, deci, pot spune c` am regretat c` nu m-am f`cut [i eu viermar-m`t`sar. Bun, revin la c\ini. Ce foloase aduce omului un c\ine? Nu ou`, nu br\nz`, nu l\n`, nu lapte, uneori carne. Principalele foloase aduse de c\ine s\nt l`tratul [i mu[catul. S\nt l`tr`turi [i mu[c`turi de calitate [i s\nt unele mai de doi lei (vechi). Depinde de ras`. A[a cum o vac` din rasa Hollstein d` mai mult lapte, la fel [i un c\ine din rasa Pitbull d` mai mult` mu[c`tur`, iar unul din rasa Mioritic, s` zic, d` mai mult l`trat. Fiind ahtiat dup` l`trat [i mu[cat de calitate, mi-am luat numai c\ini care promiteau rezultate bune. Am ales ciob`ne[tii carpatini, nu d-a[tia cu pedigree, \ndosaria]i, standardiza]i, f`cu]i la indigo. Ci carpatini cu istorie
96-97
Almanahul Academiei Ca]avencu
Alexandru C`uti[, un ziarist cu c\ine la cap
\n spate, cu vitejia-n s\nge, cu p`rin]i care-au mu[cat din urs, lup, porc mistre], c\ini f`cu]i la st\n`, dup` criterii naturale, nu cu inten]ii de show-dog. Or fi fost c\inii mei lei]i la caracter cu p`rin]ii lor, dar odat` adu[i \n ora[, deda]i la joac`, obi[nui]i s` alerge mingiuca, [i nu vreo n`luc` din p`dure, s` mu[te a prietenie m\na celui care-i m\ng\ie [i le face o poz` [i nicidecum s` sf\[ie, bravii mei c\ini ciob`ne[ti au c`p`tat aptitudini de c\ini de circ. Le-au r`mas \nfior`toare doar alura [i l`tratul gros, ca tunetul \ntr-un butoi. Cine-i vede [i aude pe ursulini se sperie, se crispeaz`, sare-n
2006
l`turi, iar c\inii mei iau asta drept tonul de \nceput de joac` [i \ncep s` se gudure, uria[ii. C\inii mei par r`i [i fioro[i o singur` secund`, la primul contact cu un om de pe strad`, \n rest s\nt de plu[. Pe aceast` cale \i invit pe to]i ho]ii din lume la mine acas`. Pot intra lejer, pot lua ce vor ei, c\inii mei \i vor privi emo]iona]i, cu ochii umezi. N-or s` zic` nici p\s. Veni]i, dragi ho]i, v` primesc cu c\ine [i sare! A, am uitat s` zic un am`nunt, neimportant, cred. C\inii mei s\nt ghidu[i cu oricine doar dac` s\nt [i eu de fa]`. C` altfel, la orice intrus apare \n lipsa mea, uria[ii mei de plu[ \[i amintesc brusc cine s\nt, din ce neam de s`lb`ticiuni vin [i rup lan]ul, pap` ho]ul cu totul, de ru[ine, cred, fa]` de bunicii [i p`rin]ii lor, care a[a i-au \nv`]at pe la st\ni s` se poarte [i le-au zis s` nu se gol`neasc` la ora[ [i s` devin` bol\nzi ca ni[te pisici castrate. La c\ini, cei [apte ani de-acas`, m` rog, cele dou` luni de-acas`, \nseamn` invers dec\t la oameni: s` se poarte c\t mai ur\t. Un c\ine bun e un c\ine care e r`u.
C\inele e angelic, iar pisica e feminist` Alin IONESCU {ti]i cum \[i \ncep antisemi]ii discursurile despre poporul ales spun\nd c` n-au nimic cu evreii, dar... A[a [i eu cu pisicile! N-am nimic cu ele, dar le consider o ras` enervant`. Nu, p`rerea asta n-are nici o conota]ie fascist` [i nu vreau s` crede]i c` fac din pisic` cauza dec`derii economiei mondiale [i a \nmuierii moravurilor c`]eilor. Nu, dar pur [i simplu pisica \mi face r`u. Am alergie la ea [i atunci c\nd o v`d simt un ghemotoc de p`r imaginar, c\t o claie de f\n, care mi se pune \n g\t. {i de-aia am fost nevoit cumva s` dezvolt [i o teorie antipisicist` cu care s`-mi justific bete[ugul. A[adar, de ce prefer c`]elul [i m` feresc de pisic`? P`i, \n primul r\nd, c`]elul e un animal compatibil cu rasa noastr`, pare s` fi fost creat ca s` dea din coad` printre oameni. Oric\t ar fi de prost, po]i s` ai cu el o comunicare, \n]elege de vorb` din prima, ascult` de st`p\n [i, cel mai important, are o fire transparent`. Te ui]i \n ochii lui [i
\n]elegi ce are. |n schimb, pisica e o fiin]` metafizic`, un animal care tr`ie[te \ntr-o lume paralel` cu a noastr`. Ea e sinonimul animal al femeii sau chiar al extraterestrului. Pare s` n-aib` nici o treab` cu noi, oamenii, [i cel mai adesea tr`ie[te \n lumea ei, ermetic`, autist`, mereu \nconjurat` de o aur` de deta[are care frizeaz` dezinteresul. E, cum ar veni, un animal monad` pentru care diferen]a dintre un picior de mas` [i unul de om este neglijabil`. Afec]iunea este un sentiment pe care pisica [i-l ia din mediul \nconjur`tor atunci c\nd are ea chef. Pare s` n-aib` nevoie de st`p\n, care e un fel
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
de supus al ei, un personaj decorativ \n via]a-i de suveran` r`sf`]at` [i plin` de ifose. Din c\nd \n c\nd o apuc` plictisul [i se coboar` pe lumea asta ca s` m`n\nce sau s` miorl`ie isteric, f`r` ca nici ea s` [tie prea bine de ce. Vede]i, pisica seam`n` prea mult cu un anumit gen de femei pe care nu prea le agreez: pisicitele. |ntre pisici [i pisicite nu e prea mare diferen]`, poate doar c` femeile din specia asta nu las` at\ta p`r, precum surorile lor cele feline. {i mai e o chestie pe care trebuie s-o spunem pe [leau: c\inii se dreseaz`, iar pisicile ba. Iar eu ca fiin]` suveran`, ca st`p\n consacrat al lumii animalelor, ca specie cu verv` comunicativ`, am nevoie de supu[i credincio[i [i inteligen]i, c`rora s` le ofer oase, cr`n]`nele, afec]iune [i mai ales vorbe. {i vreau ca animalele s`-mi r`spund` la r\ndul lor cu aceea[i moned`. S` \n]eleag` un „{ezi!“, un „Aport!“, un „Ho]u’!“ [i s` m-ajute \n via]` la ceva. De-aia omul s-a apucat \n paleolitic sau mezolitic, nu mai [tiu exact, s` dreseze c\ini [i nu pisici. Ce s-ar fi f`cut ciobanii ancestrali cu o droaie de pisici la st\n`?
V` imagina]i ni[te persane puturoase, care nu se scoal` c\t e ziua de lung` de pe calorifer, s`rind la g\tul ursului [i risc\ndu-[i via]a? H`, h`, s` fi]i voi s`n`to[i! Ca s` nu mai zic de povestea aia din copil`rie cu soldatul care moare [i c\inele lui se a[eaz` pe marginea morm\ntului, r`m\n\nd acolo fl`m\nd [i \nsetat p\n` la cap`t. O pisic` n-ar sta l\ng` tine nici cinci minute \ntr-o astfel de situa]ie. Ar face st\nga \mprejur [i s-ar aciua la prima farfurie de lapte \nt\lnit` \n cale. De-aia zic, c`]elul e o \ntrupare angelic`, pe c\nd pisica e chipul femeii \n regnul animal. Hai, z\t de-aici cu cozile voastre lascive [i insidioase, c`-mi umple]i textul cu fire de p`r!
De ce nu iubesc c`]elele Daniel GOACE (Hot DG) Bun` ziua, domnilor [i, respectiv, v` ling m\na, doamnelor! Eu s\nt pisica vecinei lui Daniel Goace. C\teodat`, c\nd st`p\na mea las` geamul deschis la balcon, mai traversez parapetul [i m` duc s` m` mai joc cu mouse-ul de la calculatorul lui. ...Mam`, ce m` mai enerveaz` c` [i-a luat mouse optic! Mou[ii optici n-au nici un farmec. Cine naiba o fi venit cu ideea s` \nlocuie[ti o bil` dr`gu]` de cauciuc pe care po]i s-o rostogole[ti pe mas` cu o lumin` ro[ie care nu fuge nic`ieri? |n fine, altceva voiam s` v` spun. |ntr-o zi am v`zut c` se apucase s` scrie un text \n leg`tur` cu c\inii, a[a c` am a[teptat s`-i sune telefonul [i, c\t timp s-a dus s` vorbeasc`, am tastat eu cu l`bu]ele chestia asta [i apoi am dat „Send“ pe mail la
[email protected]. Dup` p`rerea mea de pisic`, iubitorii de c\ini (vorbesc de cei maidanezi) se \mpart \n mai multe categorii: 1) |n primul r\nd s\nt `ia din specia „Vorbe[te cu ei, mam`, c` nu-]i face nimic!“ Cum s-or sim]i oamenii atunci c\nd vin obosi]i de la servici [i \i \nt\mpin` o ditai javr` \n fa]a blocului, care latr` de mama focului? Acu’, fie vorba-ntre noi, dobitocul nu latr` a r`utate, c` eu mai \n]eleg c\te o boab`, deoarece maic`-mea a stat la curte cu c\ini. De cele mai multe ori, c\inele zice „Mrrr... omule, tu intri acum \n cas`
la c`ldur`, da’ io o s` r`m\n aici la -15 grade, ’te-n cap p` m`-ta! N-ai o bucat` de salam? Ham-ham!“. A[a, [i \n timp ce tu dai s` te aperi de c\ine cu saco[a [i nu [tii cum s` te mai faci c` apuci de pe jos s` dai dup` el, apare o tanti care \]i zice s` vorbe[ti cu c\inele. P`i, s` nu-i dai cu c\inele \n cap? 2) |n al doilea r\nd s\nt fal[ii iubitori de c\ini. ~ia care trebuie s` se \mprieteneasc` cu javrele din parcare ca s` poat` s` se urce diminea]a \n ma[inile personale, respectiv s` nu doarm` seara pe bancheta din spate, din cauz` c` maidanezii din parcare s\nt h`mesi]i. Pe `[tia \i vezi cobor\nd din bloc cu felii zemoase de jambon din `la de 164.000 de lei rupt din senvi[u’ pentru la [coal` al lu’ `la micu’. Sau cu cutii mari de Chappy [i Pedigree cump`rate special, de r\d c\inii de ei [i cu fundu’.
98-99
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
4) |n al patrulea r\nd s\nt iubitorii de pui de c\ini. „Doamne, ce mici [i ce dr`gu]i s\nt! Uite cum dau din c`pu]! Pisi, nu lu`m [i noi unul acas`?“ – unde Pisi nu s\nt eu, s` fie clar. Ci t`l\mbul de so] care se uit` \nsp`im\ntat cum mama „dr`gu]ilor de puiu]i“ \i ferfeni]eaz` tivul pantalonului \n timp ce so]ia sa m\ng\ie c\inu]ii pe burtic`. 5) S` nu-i uit pe chinezi, unii dintre cei mai mari [i mai mul]i amatori de c\ini. ~[tia nu-mi plac pentru c` eu am avut [i ni[te experien]e nepl`cute cu ei. Ni[te prietene cu care mai organizam bairrrrame \ntr-un pod de pe M\ntuleasa au ajuns \ntr-o sear` \n meniu la restaurantul chinezesc. De-atunci nu-mi mai plac nici resturile de m\ncare chinezeasc`.
3) Dup` aia mai s\nt iubitorii de c\ini care nu i-ar omor\. Adic`, nu le-ar da m\ncare, nu ar vorbi cu ei dec\t la nevoie [i nici nu i-ar lua acas`, nu mai zic de m\ng\iat pe sub bot... |ns`, c\nd se pune problema s` vin` hingherii s`-i ridice de sub balcoane din cauz` c` s-au \nmul]it peste m`sur`, se opun cu vehemen]`: „Hai, dom’le, c` s\nt ni[te suflete [i ei l`sate de la Dumnezeu! Nu e vina lor c` s-au n`scut. Ia pune-te [i mata \n locul lui! Dac` ar veni cineva [i te-ar b`ga \ntr-o cu[c`? H``?!“. Adic` cu ce a gre[it omul `la s` trebuiasc` s` se pun` \n locul c\inelui? Sau s` trebuiasc` s` vorbeasc` cu el?
6) Ar mai fi [i iubitorii de c\ini pe bani. Adic` `[tia de pe la asocia]iile pentru protec]ia animalelor at\ta vreme c\t exist` fonduri de-afar` alocate \n acest scop. ...Din p`cate, trebuie s-o tulesc \napoi pe balcon, c` se-ntoarce omul la calculator. {i-a[a v`d c` zice de vreo jum`tate de or` numai „Bine, mami! Bine, hai c`... Da, da, bine, las’ c` mai vorbim noi... Aha, bine... Am ce s` m`n\nc, da! E plin frigiderul! Nu trebuie s`-mi aduci nimic... Bine... Mai vorbim... Aha...“.
dragoste vs. sex
Dragoste versus sex. S` faci dragoste versus s` faci sex. O disput` etern`. Totu[i, dac` e s` iei ad litteram aceste dou` expresii, nici una dintre ele nu are sens. Dragostea nu se face, se \nt\mpl`. C\t despre sex, nu po]i s` faci, efectiv, sex. Po]i doar s` faci sexul s` se simt` bine. Sau s` faci sexul opus s` te simt` bine. Dac` ai noroc.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Dragostea Viorel MO}OC Draga mea, }i-am mai zis: dup` cercet`ri \ndelungate [i laborioase, ni[te savan]i occidentali, angaja]i \ntr-un colectiv de studii multi-pluridisciplinare, au ajuns la o concluzie c\t se poate de interesant`. Dragostea, sus]in ei, reprezint` cel mai patologic moment din existen]a fiin]ei umane. Nu presupune morbiditate [i nici boal`. |nseamn` doar – folosesc cuvintele lor – pierdere de sine. Or, \n societatea contemporan`, unde individualismul [i performan]a personal` s\nt valori foarte importante, se poate spune c` exist` mul]i b`rba]i [i foarte multe femei care n-au cunoscut niciodat` acest sentiment. M` rog, tu niciodat` nu ]ii minte ce-]i povestesc eu… Dar fii sigur` c` altfel m-a[ \n]elege cu copilul nostru (orice, numai b`iat s` fie!), \nc` de c\nd s-ar na[te. L-a[ zg\l]\i zdrav`n \n leag`n [i i-a[ striga: |ndr`goste[te-te, fiule, \ndr`goste[te-te! Pe urm`, c\nd ar cre[te mare – ce mai, ditamai fl`c`ul! – a[ \ncerca s`-l conving de utilitatea acestui, ca s`-i zic a[a, sentiment. (Apropo, tu ai observat cum s\nt pu[tii din ziua de azi? Tot timpul \ntreab`: „Da’ chestia asta la ce-mi folose[te?“.) Ne-am duce, deci, \n buc`t`rie, ca s` nu te deranj`m, ne-am turna c\te un p`h`rel [i am porni o discu]ie serioas`, ca \ntre b`rba]i. A[ \ncepe \n primul r\nd prin a-i spune c` dragostea, \n sine, nu folose[te la nimic. Lucru care mi se pare supercool, marf` de marf`. Dar, a[a cum o fi ea, dragostea prezint` o serie de avantaje. Nu neap`rat \n opozi]ie cu sexul, care [i el e bun, ba chiar, uneori, bun-bun de tot. Totu[i, s` fim sinceri, cam c\t dureaz` cea mai tare partid` de sex? O or`, dou`, trei, hai, o noapte [i \nc-o zi dup-aia, cu inevitabile pauze. |n schimb, c\nd e[ti \ndr`gostit, iube[ti tot timpul. S-au v`zut cazuri c\nd o dragoste adev`rat` a durat o via]` \ntreag`. Ar fi, deci, problema duratei. {i, ca s` fiu un pic m`gar, mi-a[ \ncheia expunerea la acest capitol, zic\nd verde, tot ca \ntre b`rba]i: „Partea mi[to cu dragostea, fiule, este c` nu termini niciodat` prea devreme“. M-a[ dedica apoi explic`rii aspectelor de ordin sanitar [i
medical. Dragostea, a[a, patologic`, cum zic cercet`torii `ia c-ar fi, folose[te din plin s`n`t`]ii. Se [tie doar c\te boli se transmit pe cale sexual`. Or, ce naiba po]i p`]i dintr-o dragoste curat`? Cel mult s` te alegi – dulce suferin]` – cu o grip` zdrav`n`, dup` o plimbare pe ploaie sau ninsoare. Aici, pesemne, copilul nostru va replica [i m` va informa c`, de decenii bune, s-a inventat prezervativul. Va fi un bun prilej pentru mine s` trec, subtil, la lec]ia urm`toare. |n miezul problemei. |i voi mai turna [i lui un pahar [i-i voi zice: „P`i, vezi c` nu te-ai prins, b`i fraiere?! C\nd te \ndr`goste[ti de-adev`ratelea, te \ndr`goste[ti neprote-
102-103
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
jat!“. A accepta dragostea \nseamn` un gest de suprem curaj. N-ai de unde s` [tii ce ]i se poate \nt\mpla [i, cu toate astea, accep]i pierderea de sine. Dragostea – zicea mai de mult un prieten de-al meu – este singura iluzie acceptabil`. Cel care iube[te [i/sau este iubit mi se pare cel mai mare [mecher. La o adic`, aproape oricine poate pl`ti pentru sex. Pe c\nd dragostea este gratuit`, prin \ns`[i natura ei, [i tocmai de aceea n-are pre]. Cu acest ultim argument de factur` economic` (cred c` ai observat [i tu c\t de aten]i s\nt la bani `[tia micii) mi-a[ \ncheia \nv`]`turile c`tre fiul nostru nen`scut. El ar zbughi-o iute \n ora[, cu b`ie]ii, eu a[ mai r`m\ne o vreme
\n buc`t`rie, p\n` c\nd te-a[ auzi c` m` chemi iar`[i la tine, iubita mea mereu imaginar`. Stai s` termin ]igara [i-]i voi spune c` te iubesc la fel ca-n prima zi, [i chiar mai mult, de c\nd m-am convins care-i treaba cu dragostea: \n fond, n-ai nimic de pierdut. {i chiar dac` e s` te g\nde[ti la cel mai r`u lucru care ]i se poate \nt\mpla, glumesc, descoperi c` nu-i mai r`u dec\t \n sex. R`m\ne doar, cel mult, triste]ea de dup`.
Dragostea e mai tare ca sexul Alexandru C~UTI{ Aten]ionare Acest text nu v` face s` v` \ndr`gosti]i brusc, nu d` metode de \ndr`gostire pentru \ncep`tori, nu ofer` teste de dragoste pentru avansa]i, nu d` topul celor mai \ndr`gosti]i oameni din lume [i nu \ngra[`. Dac` apar reac]ii adverse, adresa]i-v` medicului, farmacistului sau amantei (amantului). Autorul articolului men]ioneaz` de la bun \nceput c` informa]iile pe care le ve]i afla \n continuare nu au fost verificate cum cere deontologia jurnalistic`, prin \ndr`gostirea de trei surse. Orice asem`nare cu realitatea trebuie luat` ca o simpl` coinciden]`. Dragostea este posibil` [i este permis` la orice v\rst`. Nu e deplasat [i nici periculos dac` un copil sau un puriu se \ndr`gostesc. Pe c\nd sexul e complet aiurea, s` zicem, la 3 ani [i devine aproape imposibil de la o anumit` v\rst`. Pentru cine mai e totu[i \n stare de un zv\c sexual [i la 70 de ani, apare o alt` problem`: sexul poate fi fatal, c`ci sculatul de diminea]` d`uneaz` grav s`n`t`]ii, \n special cardiacilor [i hipertensivilor. |ndr`gostitul cap`t` o for]` fantastic`, se spune c` poate muta [i mun]ii din loc. Pe c\nd sexistul, \n afar` de muntele lui Venus,
pe care-l zg\l]\ie doar, nu e \n stare de lucruri ie[ite din comun. (Apropo, tuturor b`ie]ilor le place s` se laude cu mun]ii de fete \n care [i-au \nfipt ei alpen[tocul. E la... \ndem\n`, ca s` n-o zic p-aia dreapt`, care uneori poate fi [i un pic str\mb`, s` faci sex cu multe partenere \n via]`. Nici nu cost` mult \n Romånia. Se practic` din totdeauna, mare scofal`! Dar e, cum s` spun, o com-
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
peti]ie stupid`, fiindc` to]i ader` la ea. Ca [i cum pe lume ar exista un singur sport, caiac-canoe, [i toat` lumea, indiferent de epoc`, numai asta ar practica [i nu [i-ar dori altceva dec\t s` dea la rame. Mult mai interesant` mi se pare o competi]ie nou`, de iubire. Se poate juca pe echipe sau individual. Pe echipe: se iau dou` cupluri [i se las` s` se \ndr`gosteasc` \n paralel. Se apreciaz` viteza cu care s-au \ndr`gostit. Se d` proba de rezisten]` \n care se vede care cuplu e \n stare s` se iubeasc` mai mult timp. Se bag` [i cursa de obstacole ap`rute \n via]`. Individual: se pun doi concuren]i s` iubeasc` aceea[i persoan` [i se m`soar` performan]ele de iubire dup` un criteriu simplu: iese c\[tig`tor concurentul care reu[e[te s` iubeasc` mai intens, mai mult timp persoana respectiv`, aten]ie, \n condi]iile \n care ea \l respinge [i-l prefer` pe cel`lalt. M` rog, probe de iubire se pot inventa multe, mai multe chiar dec\t pozi]iile de f`cut sex [i ar fi mult mai originale dec\t de-to]i-practicatul „tu c\te-ai avut, m`?“) |n dragoste, ca [i la sex, num`rul conteaz`. |n continuarea celor de mai sus, performan]a \n iubire, ca [i \n sex, se num`r` pe degete, cu abacul, cu calculatorul, cum vre]i. Dar e o num`r`toare diferit`. |n sex, cu c\t ajungi la un num`r mai mare de partenere (parteneri), cu at\t e[ti mai tare, deci recordul r`m\ne deschis tot timpul. |n dragoste, performan]a maxim` e cifra 1.
Recordul e stabilit pentru totdeauna. Iube[ti [i e suficient. Nu ai nevoie s`-]i faci opera]ie de m`rire a dragostei, s`-]i bagi silicoane \n dragoste, ca s-o faci mai tare. (E drept, cei tr`da]i \n dragoste simt uneori nevoia s`-[i mic[oreze profund iubirea fa]` de tri[or, ca s` le fie u[or s` se rup` de el. Dar [i aceasta constituie o diferen]` fa]` de sex, unde nu prea se solicit` opera]ii de mic[orare.) P.S. E o tactic` a b`ie]ilor s` aga]e fete vr`jindu-le cu texte de iubire, cu ce bun`-i dragostea [i cum mai [tiu ei s` iubeasc` de profund. Spre lini[tirea so]iei mele, dragi cititoare frumoase, v` avertizez c` nu ]in s` v` cunosc. Accept totu[i – [i so]ia mea \mi d` voie – s` primesc din partea voastr` pe mail felicit`rile pentru text, cu num`rul dvs. de telefon, ca s` v` pot suna [i, bine\n]eles, mul]umi pentru felicit`ri.
jos iubirea, sus Sexul! Alex. Leo {ERBAN Poetul englez W.H. Auden a spus odat` (v` place cum încep, nu?) c` po]i zice „te iubesc“ a[a, la modul general [i absolut, dar c` e mult mai greu s` afirmi ceva simplu [i concret, gen: „te iubesc mîine diminea]` la ora 8“... M` rog, probabil c` nu se referea la sex. Pentru c` oricine [tie c` e foarte u[or s-o faci: sexul de diminea]` pune zîmbetul pe fa]`. O pui, ]i-l pune. Nu mai e nevoie de gimnastic` matinal`; de fapt, chiar e gimnastica matinal`! Începi ziua re-montat. Iar dac` o mai [i termini a[a, te culci [i mai re-montat. Exist`, îns`, un du[man definitiv al sexului, [i acela este iubirea. Din cîte mi-am dat seama, exist` un singur beneficiu imediat al acestei activit`]i: sl`be[ti. Cînd e[ti îndr`gostit pîn` peste cap – de unde se vede c` îndr`gostirea dep`[e[te puterea de în]elegere a
unui om [i se duce în sus, probabil în nori –, începi s` suferi din orice: c` nu trece mai repede timpul între dou` întîlniri, c` v-a]i v`zut, dar timpul a trecut prea repede, c` v-a]i v`zut, dar n-ai avut timp s`-i spui tot ce-ai fi vrut, c` suni, dar nu r`spunde ca s`-i spui tot ce-ai uitat, c` nu te sun`, [i n-ai nici un r`spuns la chestia asta decît c` nu te mai iube[te, c` nu-]i r`spunde la sms, de[i tu-i scrii atît de des, c` parc` ]i-a vorbit a[a, mai nu [tiu cum, de[i tu i-ai vorbit la fel ca-ntotdeauna, c` parc` te-a privit într-un anume fel, iar tu ]i-ai dat seama c` nu era-n acela[i
104-105
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
fel, c` sim]i c` nu mai e la fel ca la-nceput, c` ce bine era atunci, la început, c` totul s-a sfîr[it, dar de ce, de ce s-a sfîr[it, DE CE A TREBUIT S~ SE SFÎR{EASC~... De la marii clasici la O-Zone, literatura pe acest subiect este nesfîr[it`: toat` lumea sufer` din dragoste – sufer` atît de mult [i de lung, 24/24, c` te [i întrebi cînd mai au timp s` fac` [i chestia ailalt`. Dar o fac, c`ci amorul platonic nu mai e la mod` [i e mai bine s` suferi înainte sau dup` decît în loc de. Unii s-au sinucis din amor (vezi Werther), de unde se mai vede c` îndeletnicirea asta are înc` o calitate: restabile[te echilibrul demografic. În general îns`, iubirea este ceva care se consum` repede, ca un fast food; nu prea exist` veterani ai amorului – adic` indivizi încremeni]i într-o adora]ie perpetu`, cu nasu-n aceea[i sup`, care iubesc cu intensitate egal` din momentul 1 [i pîn` la moarte. Ace[tia se numesc misionari sau sfin]i [i, dup` cum se [tie, sînt pu]ini. Dac` vorbim îns` de oamenii obi[nui]i, ace[tia consum` de regul` amorul înainte sau dup` pat. Bunicii no[tri se-ndr`gosteau pîn-ajungeau în pat; noi – la pat; cînd deja se trece de pat, se cheam` c`snicie [i asta rimeaz` cu silnicie. Iubirea de partener
devine o form` de m`mo[enie, dovad` chestiile gen „Mami, unde mi-ai pus papucii?“ sau „Nu mai avem unt, pui!“. Aici intervin [i diminutivele („iubi]el“, „pisoia[“, „pufule]“ etc.), care sînt primii copii ai cuplurilor. Cu cît un cuplu avanseaz` cu rela]ia înspre „deplina maturizare“, cu-atît coeficientul latent de infantilizare este mai mare. Iubirea „adult`“, aceea în care „se contopesc trupul [i sufletul“ [i se distribuie responsabilit`]ile cuplului, nu este decît o gr`dini]` cu program prelungit în care copiii au înv`]at s` fac` o contabilitate ca la carte; din cînd în cînd, în zile [i la ore fixe, copiii consum` [i sexul, pentru c` este inclus în meniu. Dar nu este decît un meniu, c`ci sexul „à la carte“ este rezervat libertinilor. Sau se consum` în afara c`s`toriei. S` revenim. Problema cu amorul (`la f`r` sex, sau cu sex mult la-nceput [i tot mai pu]in dup`) este c` n-are un orar fix. Or, în lumea tot mai haotic` în care tr`im, chestia asta pune capac! Care va s` zic` tu te îndr`goste[ti, OK, exist` [i catastrofe mai mari; întrebarea este cum procedezi mai departe. Toate manualele, toate sfaturile practice sînt ni[te mari bullshit-uri: e ca [i cum ]i s-ar recomanda s` fii punctual cînd ejaculezi... Regula este, tocmai, c` nu exist` nici o regul`. Totul e varz`. Inima n-are ceas. Numai mintea (de pe urm`) are ceas de[tept`tor: te anun]` c` ai intrat în prelungiri [i c` partida e pe terminate. Iar acest moment trebuie salutat ca lucrul cel mai de[tept care ]i se poate întîmpla dup` ce n-ai fost de[tept atîta amar de timp. Dup` ce ai considerat c` merit` s` sacrifici orice pentru I*U*B*I*R*E: dac` e[ti cu capul pe umeri, [tii c` nu merit`; dac`-]i revine capul la locul lui, afli c` nu merit`; iar dac`, dup` ce îndr`gosteala te-a aruncat în afara creierului (de unde rezult` c` iubirea e-un fel de tumb` peste urechi), înc` mai e[ti
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
amator de sporturi extreme cu capul propriu, î]i meri]i soarta. În acest din urm` caz, vei repeta acelea[i gre[eli over & over. Vei fi servit cu aceea[i varz` f`r` program fix. Vei fi o ve[nic` pagub` colateral` a acestui instrument de tortur` numit inim`. Reclama ar putea suna cam a[a: Vrei s` nu mai dormi, s` nu mai m`nînci, s` nu mai po]i lucra, s` pierzi vremea visînd la ce-a fost, la ce (nu mai) e, la ce-ar fi putut s` fie? Încearc` „LOVE minus“! Î]i ia capul cu mîna. Da, [tiu ce-o s` spune]i: c` Omul nu poate tr`i f`r` Iubire! C` e-un sentiment sublim [i în`l]`tor, în vreme ce sexul e o activitate riscant` [i degradant`... Iar eu o s` v` spun c` nu [tiu de unde v` lua]i informa]iile astea, da-s varz`, frate! În primul rînd, a[a o sta treaba cu „Omul“ – nu [tiu, nu l-am cunoscut –, dar în ce-i prive[te pe oameni, `[tia nu prea zic pas la sex [i, de cîte ori s-au îndr`gostit ca urmare a acestei activit`]i (riscante, vezi mai sus), s-au cam fript, iar acum sufl` [i-n iaurt. Amorul e „sublim“? O fi, dar ce-i lipse[te (cu des`vîr[ire) este m`sura; dac` ]i-ar spune cineva Ia fii atent(`) aicea: te-ndr`goste[ti pe 11 aprilie la ora 18,21 [i te dezîndr`goste[ti pe 4 noiembrie la ora 21,08, sînt convins c` doritorii de amor ar sta la coad`... (Adic`, totu[i – î[i face [i omu’ ni[te planuri, nu? ) [i-apoi, sublim` e [i Venus din Milo, dar n-am auzit s` se fi îndr`gostit cineva de ea. (Admit c` bra]ele pot fi o problem`.) „În`l]`tor“? Da, mersi! „Pîn` peste cap“. Toat` lumea [tie c` cine umbl` cu capu-n nori d` în gropi. Sau mai r`u – d` o ma[in` peste tine, na[pa r`u de tot. Po]i cunoa[te ora, minutul, secunda precis` cînd – pam! – te treze[ti din îndr`gosteal` pe trecerea de pietoni, pe culoarea ro[ie a semaforului, înainte s` fie prea tîrziu? Nu! Stai acolo strivit sub ro]i, ca un cîine, [i nimeni n-o s` [tie c-ai murit din dragoste… (De parc-ar mai conta…) În ce m` prive[te, chiar n-am nici o dilem`. Sexul bate de departe îndr`gostelile. Nu zic, au fost bune [i astea, c` acum [tiu cu ce se m`nînc` [i vorbesc în cuno[tin]` de cauz`. {i ce nu te omoar` te face mai puternic, blabla. Am r`mas prieten cu fostele iubiri – am dat focul mai mic, acu’ merge a-ntîia! Dar n-a[ mai trece nici mort prin chinurile iubirii (noroc c-au fost pu]ine), [i cred c` cei care-[i doresc a[a ceva sînt pu]in masochi[ti. Sau,
nu [tiu, au inima prea mare – un exces de ventricul sau de auricul, parc` a[a le zice. Un sfat: ori apela]i la chirurgie, ori încerca]i [i pozi]ia cealalt`. V` spun eu, e mai s`n`toas`. Masoch sucks, [i to]i cei care ne-au b`gat pe gît amorul ca re]et` a fericirii au fost ni]el scrînti]i, p`rerea mea. Nu, n-are nici un sens s` iube[ti pentru ca apoi s` suferi. {i n-are nici un rost s` suferi pentru c` nu iube[ti – sau nu e[ti iubit(`). Exist` destule chestii care s` te fac` s` suferi (Boala, Moartea etc.), e total aiurea s` mai suferi [i din dragoste… Dac`-]i place cineva, pune-o. Pam-pam! Dar cînd sim]i c` devine o chestie „serioas`“, arde-o la goan`: e-un semn c` nea Masoch a venit în vizit`. {i, cum spunea [i biata Lady Di, „trei e cam aglomerat, într-o rela]ie“. Dar e num`rul ideal pentru a începe un sex.
106-107
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Triumful sexului (anti-comedie \ntr-un singur act static) Iulian T~NASE Personaje: Domnul Pu (f`r` v\rst`) Doamna Pi (f`r` v\rst`, so]ia domnului Pu) Actul I [i ultimul Non-ac]iunea se petrece \n dormitor. Domnul Pu cite[te ziarul, \ntins \n pat. Doamna Pi cro[eteaz`, \ntins` \n pat. Am\ndoi s\nt pe jum`tate goi, transpira]i, g\f\ie de parc` tocmai ar fi \ncheiat o partid` de sex. Poart` ochelari de soare. |n dormitor este aproape \ntuneric. Domnul Pu: Nu am mai f`cut de mult sex. M` \ntreb de ce. Doamna Pi: Da, am l`sat-o cam moale cu sexul \n ultimii ani. M` \ntreb [i eu de ce. Domnul Pu: {i p\n` c\nd? Doamna Pi: {i cum e posibil a[a ceva? Domnul Pu: {i de ce ni se \nt\mpl` tocmai nou`, care ne iubim de c\nd ne [tim, [i chiar \nainte de asta? Doamna Pi: Chiar a[a: noi de c\nd ne [tim? Domnul Pu: P`i, s` tot fie vreo 237 de ani. Doamna Pi: Numai at\]ia? Eu credeam c` ne iubim de-o ve[nicie. Domnul Pu: A[a credeam [i eu, \ns` nu s\nt dec\t 237 de ani de c\nd ne cunoa[tem [i cel mult 235 de c\nd ne iubim la nebunie. Doamna Pi: Timpul trece greu c\nd iube[ti. Domnul Pu: Eu a[ fi zis exact contrariul: timpul trece u[or c\nd nu mai faci sex. Doamna Pi: Tot aia e. Domnul Pu: A[a zic [i eu. Doamna Pi: M` bucur c` ne \n]elegem at\t de bine \n pat. Domnul Pu: Ne ajut` [i patul, avem un pat foarte comod. Doamna Pi: P`cat c` nu \l mai folosim dec\t pentru dormit. Domnul Pu: Nu mai s\ntem nici noi tineri. Doamna Pi: Am fost vreodat` tineri? Domnul Pu: Nu cred. Doamna Pi: A[a zic [i eu.
Domnul Pu: M` bucur c` ne \n]elegem \n pat. Avem un pat foarte \n]eleg`tor. Suport` totul cu mult stoicism. Doamna Pi: Patul nostru este abstinent de mai bine de 114 ani. Domnul Pu: Nu mai este nici el t\n`r. Doamna Pi: A fost vreodat` t\n`r? Domnul Pu: Nu cred. Doamna Pi: A[a zic [i eu. |]i mai aminte[ti c\nd am g`sit patul peste canapea? Domnul Pu: Da, patul nostru a iubit mult la via]a lui. C\nd a murit canapeaua, a suferit enorm, i-au s`rit mu[tarul, patru arcuri [i trei nasturi. Doamna Pi: Nu e u[or s` fii pat \n ziua de azi. Domnul Pu: Trebuie s` supor]i tot felul de lucruri. |n pat se \nt\mpl` lucruri cumplite. Lumea este condus` din pat. {i este condus` din ce \n ce mai prost. Doamna Pi: Crezi c` patul nostru este mai fericit acum? Domnul Pu: Nu [tiu. Doamna Pi: A[a zic [i eu. Domnul Pu: M` bucur c` ne \n]elegem, \ns` nu mi-a fost deloc u[or c\nd a trebuit s`-l castr`m. Un pat castrat este un pat m\ntuit. Doamna Pi: De c\nd l-am castrat, patul nostru nu mai umbl` pe str`zi, nu mai intr` \n casele vecinilor, nu mai sparge magazinele cu mobil` fin`. Crezi c` aude ce vorbim acum? Domnul Pu: Sigur c` aude, doar nu e surd. Doamna Pi: {i nu se simte prost c` vorbim despre el \n prezen]a noastr`?
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Domnul Pu: Nu cred. Doamna Pi: A[a zic [i eu, m` bucur c` ne \n]elegem \n pat. P`cat c` nu \l mai folosim dec\t pentru dormit. Domnul Pu: Ne iubim prea mult. Doamna Pi: Dragostea ne ocup` tot timpul, nu mai avem timp s` facem sex. Ce p`cat! Domnul Pu: Ce fericire! Doamna Pi: A[a zic [i eu, ce bine ne \n]elegem la pat! Domnul Pu: Ne \n]elegem at\t de bine la pat, \nc\t nici nu mai merit` efortul. Doamna Pi: Nu mai merit` deloc efortul s` facem sex. Domnul Pu: {i-apoi de ce s` mai facem sex, c\nd deja avem c\te unul? Doamna Pi: Eu am un sex. Domnul Pu: {i eu am tot un sex. Doamna Pi: |n total, avem dou` sexuri. Domnul Pu: Diferite. Doamna Pi: De[i sem`n`m foarte mult. Domnul Pu: Am [i petrecut ni[te ani \mpreun`. Doamna Pi: 237 de ani reprezint` o via]` de om, a[a cum a fost ea. Domnul Pu: Timpul trece repede c\nd faci sex [i dragoste \n acela[i timp. Doamna Pi: Acum nu mai facem dragoste, nu mai facem sex, nu mai facem cump`r`turi, nu mai facem reclama]ii la Avocatul Poporului, acum ne iubim [i-at\t. Domnul Pu: S\ntem foarte ferici]i. Doamna Pi: Avem o v\rst`, ne permitem s` fim foarte ferici]i. Domnul Pu: Ne [i \n]elegem foarte bine. Doamna Pi: Din priviri. Domnul Pu: S\ntem orbi. Doamna Pi: Am orbit am\ndoi \n aceea[i zi. Domnul Pu: Parc` [i v`d ziua aceea: diminea]a am luat micul dejun, la pr\nz am luat masa de pr\nz, seara am luat masa de sear`, apoi am orbit, nu \nainte \ns` de a face sex [i dragoste, \n acela[i timp. Doamna Pi: Dragostea e oarb`, iar noi ne-am iubit prea mult. Domnul Pu: Am f`cut sex, am f`cut excursii \n str`in`tate. Doamna Pi: Am v`zut lumea [i apoi am orbit. Domnul Pu: Nu mai aveam ce vedea. Doamna Pi: {i eu zic la fel.
Domnul Pu: C\nd f`ceam dragoste, ce preferai s` facem: dragoste sau sex? Doamna Pi: Sex. Domnul Pu: {i eu zic la fel. Doamna Pi: {i eu zic la fel. Domnul Pu: {i eu zic la fel. Doamna Pi: {i eu zic la fel. Domnul Pu: C\nd faci sex, nu suferi. Doamna Pi: C\nd faci dragoste, ri[ti foarte mult. Domnul Pu: C\nd iube[ti, timpul trece greu. Doamna Pi: C\nd nu faci sex, timpul trece foarte repede. Domnul Pu: {i eu zic la fel. Ce bine ne \n]elegem noi \n pat! Doamna Pi: P`cat c` nu \l mai folosim dec\t pentru dormit. Domnul Pu: Noapte bun`! Doamna Pi: {i eu zic la fel. Cortina
108-109
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Iubita mea [i curvele lui Tata Cornel IVANCIUC Taic`-meu a fost un fustangiu sinistru. Ion Margine. Un cordaci f`r` scrupule. A \n[elat-o p` maic`-mea cåt tr`ia, cu sor’sa, var’sa [i nepoat`-sa. Asta, \n zilele lui bune. |n alea rele, s-a \ncurcat cu cine s-a nimerit. Cu flor`reasa nebun`, Bözsy Varga, care cump`ra garoafe doar de la Grigoreni. Lua un bra], såmbetele [i duminicile, [i le vindea \n restaurante. Se oprea pe un maidan [i le cur`]a de bobocii de la baza tulpinei. Apoi Taic`-meu a prins-o \n mreje pe Mari[ca, zis` Rogneanca, o v`duv` de o jum`tate de secol, \ntre picioarele c`reia p`ianjenii \[i f`cuser` pånze de treizeci [i ceva de ani, c` n-o mai \ntreba nimeni dac` are chef de b`rbat. C` Mari[ca era cea mai a naibii femeie din univers. Cu Mari[ca nu te puteai pune. Era o v`duv` de o]el. O femeie b`rbat. Construise la via]a ei [ase case. Toate din c`r`mid`. F`cut` de ]igani, \n cuptoarele lor ca \n India. Mari[ca i-a cedat lui Taic`-meu, \ntr-o sear` umed` de septembrie. Apa ploilor, care nu mai conteneau, i-a distrus cuptorul de
|ntr-o via]` anterioar`, Cornel Ivanciuc sus]ine c` a avut un tat` negru.
c`r`mid`. S-a prelins prin acoperi[ul lui de carton asfaltat. S-a strecurat printre råndurile de sus, pån` la vatra \n care se perpeleau bl`nile de lemn de fag, lungi de un metru [i ceva. A sfåråit apa, ca ceapa pr`jit` pe vatr`. A bolborosit \nfundat, ca varul pus la stins, \ntr-o lad` mare de lemn. A distrus c`r`mida, a compromis-o iremediabil, a f`cut-o una cu p`måntul. Mari[ca s-a \ncovoiat de plåns. S-a luat cu måinile de cap cånd a v`zut paguba. A c`zut f`r` sim]ire la p`månt. S-a trezit cu måna lui Taic`-meu mångåindu-i p`rul, pe sub batic. Måna lui s-a plimbat \n voia ei pe obraji. I-a [ters lacrimile. A coboråt la vale [i s-a \ntålnit cu un sån adormit. Eu urm`ream scena ascuns \ntr-o glug` de p`pu[oi, f`cut` \nainte de vremea t`ierii porumbului. Måna lui Taic`-meu era extraordinar de priceput`. I-a desf`cut nasturii unul cåte unul. Uneori se oprea \n pauze lungi, de cåteva zeci de secunde [i se f`cea c` ascult` cåntecul panicat [i aduc`tor de nenorociri al unei cucuvele prip`[ite \ntr-un pod din preajm`. C`ma[a Mari[c`i s-a desf`cut \n dou`, ca o u[` batant` de magazin de lactate. I-a luat sfårcul \ntre degete. I l-a masat u[or, ca pe un uger de capr`, cånd \l speli cu ap` rece \nainte de muls. I l-a luat \n gur` [i l-a supt \n vr`jm`[ie. Eu am avut senza]ia c` beau lapte cov`sit. Mama era moart` de trei ani. Am scuipat din reflex, ca atunci cånd bagi \n gur` un pumn de vi[ine \nc` necoapte [i le azvårli cu limba f`cut` catapult`. Pålpåitul fl`c`rilor cuptorului, atåta cåt mai r`m`sese din ele, desena vag spatele lui taic`-meu, \n timp ce o fr`gezea pe Mari[ca. Asta a fost mi[carea unu a lui Taic`-meu. La mi[carea doi, degetele lui i
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
s-au strecurat pe sub fust`. Mari[ca a icnit. Eu mi-am dus måna la prohab. Aveam treisprezece ani. Måna lui Taic`-meu i-a ridicat fustele. Mari[ca a r`mas pe jum`tate goal`. Avea o pitulice ro[ie \ntunecat`, cu penele ca m`tasea porumbului, pus` la uscat sub strea[ina casei, ca s` faci din ea un ceai bun pentru toate bole[ni]ele din lume. Eu mi-am desf`cut prohabul. Cånd a murit, mama avea cancer la sån. La mi[carea trei, trupul Mari[c`i a fost acoperit de spatele lui Taic`-meu, care a \ngenunchiat peste ea, ca pe mormåntul bunicii mele, de ziua Tuturor Sfin]ilor, cånd \i aprindea lumån`ri, plångea din to]i r`runchii [i o bocea a[a: „Mam````, cui m-ai l`sat?!“. Pi]igoiul mi s-a zb`tut neputincios \ntre degete. Mari[ca se sprijinea cu piciorul drept de cuptor, iar cu stångul \i ara [i gr`pa spinarea Tat`lui meu, cu degetele r`[chirate. Am terminat \nainte de Tata. Am nechezat ca un månz \n]epat de un t`une. La mi[carea patru, Tata mai era \nc` ocupat. La mi[carea
cinci, Mari[ca i-a zis s`-[i schimbe pozi]ia. Mari[ca s-a \ntors \n patru picioare ca o c`]ea, iar Taic`-meu a \nc`lecat pe ea ca pe o biciclet`. Cånd s-a ridicat, pitulicea ei ro[ie \ntunecat`, ca un [omoiog de m`tasea porumbului, a sc`p`rat ap`sat [i a aprins pentru o clipit` \ntunericul nop]ii. Mari[ca gui]a [i Tata a prins s` groh`ie ca un porc \njunghiat. La un moment dat, a scos un r`get atåt de puternic, \ncåt m-am speriat [i am luat-o la fug` \n patru genunchi prin gluga de coceni, am ie[it pe partea cealalt` [i m-am oprit cu fruntea \ntr-un gard umed.
Mai avem timp s` facem dragoste din cauza sexului? Iulian T~NASE & www.sicktir.org Aceasta este o mas` rotund` sicktirit`. Pe mas` se afl` dou` farfurii p`trate, una albastr` [i una roz. |n farfuria albastr` st` dragostea \n suc propriu. |n cea roz se afl` sexul, tot \n suc propriu. |n jurul mesei, \n picioare, care \mbr`ca]i, care dezbr`ca]i, se afl` doamne, domni, domni[oare, fete [i b`ie]i. Cineva \ntreab`: ce-a fost mai \nt\i, oul sau dragostea, sexul sau g`ina? Ceilal]i r`spund, care cum le vine la socoteal`. DOMNUL SICK: Eu cred c` sexul a ap`rut atunci c\nd unul din ei s-a g\ndit mai \nt\i la m\ncare. A dansa la o nunt`, obligat [i st\ngaci – cu asta pot compara eu sexul acum. FANTOMA LUI URMUZ: Poate c` n-ar fi r`u dac` la nun]i s-ar fura doar sexul miresei, c` doar `la conteaz`, nu? Ce zici, domni[oar` V? DOMNI{OARA V: C\nd faci dragoste, s`ru]i fiecare milimetru de piele, fiecare aluni]`, fiindc` le iube[ti, fiindc` fac parte din persoana iubit`, tr`ie[ti fiecare moment al`turi de ea, sim]i c` te tope[ti \n bra]ele ei, \n c`ldura ei… Sexul, \n schimb, e ceva mecanic [i foarte practicabil \n ziua de ast`zi. DOMNUL GRIM: Am avut [i eu o perioad` \n care credeam \n
diferen]e de genul `sta… Probabil, [i pentru c` pe atunci nu aveam prea mult` experien]`. De aceea, combinat cu faptul c` nu \mi p`sase de persoanele cu care fusesem p\n` atunci, \mi creasem iluzia c` f`cusem sex [i c`, \n momentul \n care o s` fac dragoste, o s` fie mult mai bine. Concluzia dup` x ani de atunci? Nu exist` a face sex [i a face dragoste, exist` diferite tipuri de sex, [i aici clasifica]i cum vre]i: bun sau prost, tandru sau mai dur, \ncet sau mai repede etc., depinde de potrivirea dintre cei doi (sau mai mul]i dac` vre]i) sau, mai bine spus, de cum se adapteaz` [i se „citesc“ unul pe cel`lalt. DOMNUL ILCHE: Cred c` astfel de antinomii, sex-dragoste, ascund ad\nci frustr`ri. Avem nevoie de filozofie c\nd ne lipse[te via]a. |n fond, chestiunea devine comic` dac` realizezi c`, a[a cum se \nt\mpl` ade-
110-111
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
sea, totul se reduce la disputa lexical`, despre semantic`. A]i fi surprin[i c\te r`zboaie, divor]uri [i avorturi au fost declan[ate din cauza problemelor de interpretare. FANTOMA LUI TERENTE: Sexul e tare, dragostea te mole[e[te. Hai, Br`ila! DOMNUL ILCHE: A face sex sau a face dragoste? Grea dilem`. Acum, sfatul meu este s` o face]i oricum. S` nu se ghideze via]a dup` semantica vorbelor, ci acestea din urm` s` \ncerce, pe c\t posibil, s` urmeze via]a. Elibera]i-v` de cli[ee lexicale [i tr`i]i [i, uneori, mai [i fute]i-v`. DOMNI{OARA OVER: Eu a[ spune c` majoritatea face sex – e f`r` obliga]ii, responsabilit`]i [i alte b`t`i de cap. Tr`im \ntr-o lume \n care oamenilor le este fric` s` mai iubeasc`. S` fie din cauza costurilor?! Am senza]ia c` majoritatea are preten]ia c` a g`sit persoana potrivit` – c\t trece p\n` \[i d` seama c` s-a \n[elat?! Foaaaaarte pu]in, luni, chiar s`pt`m\ni, [i c`utarea \ncepe din nou. DOMNI{OARA NE: Cred c` ast`zi facem mai mult sex dec\t dragoste, e OK, ne sim]im bine [i apoi plec`m fiecare \n alt` direc]ie. Sim]i atingerea, dar nu m\ng\ierea. Nu mai sim]im acel tremur, acea uitare de sine, care apare numai c\nd facem dragoste. DOMNI{OARA ARKA: Eu am timp s` fac sex. Primesc \ntre 5 [i 7, pe-nserat.
DOMNI{OARA GOGO: |n perioada interbelic`, unde mi-am petrecut cei mai mul]i ani din via]`, nimeni nu zicea nimic despre sex. Toat` lumea se „iubea“. Deh, o chestiune de lexic, de bun-sim] [i respect mai degrab`. Azi, mai rar. Azi s\ntem pro[ti. DOMNUL MICRO: Creierul decide [i d` drumul la hormon! DOMNUL SLEDGI: Nu [tiu de unde g`si]i voi curajul s` folosi]i asemenea cuvinte… Sexul nu este rezultatul unui izvor de dezinformare, al unei anomalii genetice, o muta]ie nou`, people enjoy fucking, mereu a fost a[a, [i chiar am convingerea c` \n zilele noastre oamenii s\nt mai liberi s` iubeasc` dec\t \nainte. Sexul este o dorin]` ad\nc \nfipt` \n creierul nostru [i nu e corelat` cu dragostea. Dar, combinat` cu dragostea, are, e drept, alt feeling, mult mai intens. Dar nu po]i s` m`n\nci mereu budinc`. Dragostea [i sexul s\nt dou` nevoi diferite. Dar, cum dragoste exist` [i f`r` sex, [i sexul poate exista f`r` dragoste. DOMNUL UAT: Facem dragoste, iar dac` nu se mai g`se[te, facem noi rost cumva! C` doar s\ntem romåni, nu etiopieni. DOMNUL JEAN: Ideal e \nt\i s` o fu]i pe una [i, pe urm`, s` faci dragoste cu ea… DOMNUL ILCHE: Eu a[ reformula: mai avem nu timp, ci mai avem LOC s` facem dragoste din cauza sexului? Apropo, am auzit ultima b\rf` \n ora[, cic` s-a \ndr`gostit dragostea de sex. Cu c\t da]i kilu’ de dragoste, domnu’? FANTOMUL ELENEI LUPESCU: Dragostea e un num`r cu so], sexul e f`r` so]. DOAMNA Z~: B`i deprimatule, las’ c` te \nsori tu [i probabil vei face [i dragoste. DOMNI{OARA Z|: Trebuie s` fii c`s`torit ca s` faci dragoste? DOMNUL OI}A ROZ: Eu fac jumate sex, jumate dragoste, dar nu m` pune]i s` spun cu care \ncep!
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
DOMNUL NOL: Dragostea este un fel de sex cu perversiuni. DOMNI{OARA GOGO: …„making love“ [i „having sex“… Cred \n continuare c` e o chestiune de lexic. DOMNUL ILCHE: Ce rost are s` mai fac sex c\nd am unul deja? DOMNI{OARA QUER: Sexul f`r` dragoste este ca [i cum ai m\nca o pr`jitur` stricat` – \n final, provoac` grea]`. Dragostea f`r` sex este ca [i cum ai m\nca prea multe pr`jituri – \n final, ajungi tot la grea]`. DOMNUL ILCHE: |ntotdeuana am poftit dup` metaforele
culinare \n domeniul sexului… Oricum, eu cred c` sexul mai trebuie rumegat. |n acest moment, sexul sare din farfuria roz \n farfuria albastr`, lu\nd dragostea [i \ntreaga asisten]` prin surprindere. Aplauze, \mbr`]i[`ri, muzic`.
Str`-str`bunicul meu avea harem Cornel IVANCIUC M` numesc Alin Avram. Din partea mamei am sånge turcesc. Pe str`-str`bunicul meu l-a chemat Ömer Abibulla, era poreclit Salamalekum [i a fost aga sangeacului Novi Pazarului. Era un ins cu pielea g`lbuie, must`]i cåt veveri]a [i nesfår[it de \nalt, umbla \mbr`cat \n haine nem]e[ti [i nu obi[nuia s` poarte fesul decåt \n geamie [i de s`rb`tori, c\nd simpla lui prezen]` umplea inima muierilor de o team` nedeslu[it`, care este, de regul`, fie \nceputul respectului, fie al unei nel`murite dorin]e trupe[ti, ce le jil`vea p`s`relele. Avea un mers alegoric, [i picioarele lui de lungan vorbeau despre atrocit`]i, despre r`ni dobåndite \n r`zboaie, [i niciodat` \nchise pe de-a-ntregul, cåt [i despre amintirea unui c`l`rit din vremuri imemoriale, c` asta p`straser` picioarele lui r`[chirate, amintirea acelei spin`ri arhetipale de cal, care-l cr`c`nase cu totul [i de pe care p`rea c` se d`duse jos cu o clip` \nainte, dup` sute de ani de galop de-a proasta, prin pustiurile Asiei. Lui Salamalekum \i era foarte greu s` se \mpart` \ntre sex [i dragoste. Pe cea mai b`trån` [i iubit` dintre nevestele lui o chema Nadire, zis` Tamarisca mea \n floare. Salamalekum, care era aproape surd [i s`rit h`t bine de 60 de ani, mai ]inea \nc` dou` neveste, pe Båb\ [i pe Bülbül. Cu Tamarisca mea \n floare, o bab` p`trat` [i must`cioas`, ai c`rei såni o luaser` la vale ca puhoaiele, se consulta \n treburile casei; cu Båb\, care era o muiere de nici 30 de ani, poreclit` Um`rul pe care plång såmb`t` seara, \[i amintea c` e b`rbat, o dat` la cel mult dou` luni, cånd \[i \nmuia stamina lui stafidit` \n pistilul ei \necat \n uleiuri durdulii [i b`lane, [i f`cea ca o mår]oag` care mai necheaz`, pentru ultima oar`, \nainte de a-[i
da duhul; iar cu Bülbül, zis` Ciocårlie sau privighetoare?, o codan` de aproape 17 ani, cu ochii migdala]i [i ]å]ele ]uguiate, [i care nu cunoscuse \nc` b`rbatul, se giugiulea pe sub corlatele cu p`pu[i de tutun negru, puse la uscat printre migdalii [i cai[ii din livad`. Pesemne c` port \n sånge haremul str`bunului meu, de[i o ador pe Pupy, nevast`-mea. La 32 de ani, pe care abia i-a \mplinit, Pupy se consider` deja o bab`. Cum mai mult ca sigur c` b`tråne]ea este \nceputul ve[niciei, bag sam` c` [i prostia are partea ei de eternitate. Mai mult decåt de moarte, lui Pupy \i este cel mai fric` de prostie [i ar da oricåt de pe lume s` nu \mb`tråneasc`, [i pentru asta \[i stinge umbrele spaimei \n tinctur` de dre]e. Cånd era mic`, Pupy credea c` m`riti[ul este ceva dureros. |n ultima vreme o doare doar cånd n-o mai pic cu cear` [i nu-i biciuiesc fesele cu r`bdarea unui gåde. Dup` ce \i fac carnea zdren]e, Pupy umbl` la borcanele de alifii, \[i \nmoaie degetul \n pomada de odolean [i se plimb` cu el \n lungul [i-n latul feselor, \nfioråndu-se de pl`cere.
112-113
Almanahul Academiei Ca]avencu
Suferin]ele lui Pupy sunt ceva mult prea complicat de descris \n cuvinte, deoarece \ncep ca o senza]ie dureroas` [i se termin` ca o pl`cere cu mai multe grade de intensitate. E ca scara de la beci – obi[nuiesc s` zic adesea – care are zece trepte. Cea mai intens` este ultima, de pe care am \ntotdeauna impresia c` m` ca]`r direct \n pat, printre picioarele lui Pupy. Afar` ciripesc vr`biile [i ai zice c` bate våntul, dar nu este decåt o iluzie, deoarece vecinul Mi[u Pogonat \[i bate covorul [i apoi nevasta, c` a g`sit tot felul de pretexte pentru a nu bate ea \ns`[i covorul. Ilonka, fata \n cas`, se spal` \n baie [i crede c` trupul ei este un m`r, pentru care nu s-a g`sit \nc` gura care s`-l mu[te cu sete. Carnea profesoarei de englez` a lui Pupy, Caroll Aldrin, o ameri-
2006
canc` lung` ca o pr`jin`, este un m`r cu atåtea urme de guri pe el, \ncåt \]i vine s`-l arunci scårbit la gunoi. Pupy are atåtea feluri de carne pe trupul ei, \ncåt ar fi putut \ndestula cele mai \nfometate guri de pe p`månt. Se zice c` cele mai nepotolite sunt gurile solda]ilor, urmate \ndeaproape de cele ale matelo]ilor [i abia pe urm` de cele ale intelectualilor. Eu am amintiri de c`tan`, gur` de marinar st`tut [i pofte de [oarece de bibliotec`. Cånd \mi \nfig måinile \n carnea lui Pupy, nechez ca o c`tan`, asud ca un matroz [i gåfåi ca un universitar. |n biografia mea intim` \[i fålfåie aripile de gaie hr`p`rea]` anumite zile, cånd cele trei personaje se suprapun \n poftele mele \ntreite [i cånd fiecare \n parte, atåt soldatul, cåt [i matelotul [i cu atåt mai mult intelectualul, \[i cere violent dreptul la existen]`. Pentru c` o ador pe Pupy, alalt`ieri m-am destr`b`lat pån` la ziu` cu ea, \mpreun` cu profesoara Caroll [i cu servanta Ilonka. Coco[ismul meu ascunde o pl`m`deal` destul de slab`, un caracter uneori de la[ [i o sumedenie de complexe, unul mai p`gubos decåt cel`lalt, dar de mine este numai spurcata asta de gur`, care-mi turuie \ntruna. Avantajul e c` [tiu s` [terg, pe parcursul unei partide de sex \n grup, toate diferen]ele culturale dintre o americanc`, o unguroaic` [i o romånc`, dar nimeni nu-mi d` nici o medalie pentru atari performan]e, care \n diploma]ie ar fi r`spl`tite cu \ns`rcin`ri de ambasador extraordinar [i plenipoten]iar.
scunzi vs. \nal]i
Diferen]a dintre scunzi [i \nal]i nu e o mare chestie, p\n` la urm`. Totul se rezum` la un punct de vedere. La oamenii \nal]i, punctul de vedere este mai sus, la cei scunzi este mai jos. Totu[i, exist` [i excep]ii. Cunosc oameni scunzi care au un punct de vedere foarte sus, dar [i oameni \nal]i care, \n ciuda faptului c` au un punct de vedere foarte jos, nu au g`sit niciodat` mai mult de 1.000 de lei pe jos. Chestie de noroc, [i \n`l]imea asta.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Alice \n }ara Piticilor Liviu MIHAIU Motto: Big is normal / Small is beautiful / Beauty is evil |nal]ii. Hmm... Dintotdeauna m-a enervat standardul `sta hollywoodian de frizerie de lux: dark, tall and handsome. Pentru un singur motiv, unul singur: Eu. Eu sunt blond, small and interesting. E clar?! Adic` s` fii nu numai tall, dar [i dark pe deasupra!?! Cu brune]ii n-am avut emo]ii niciodat`: impresia de virilitate a celor care au avut bunici negri. Nici nu-]i trebuie prea mult antijoc \n cazul latinoizilor. Brune]ii nu reu[esc s` m` complexeze, a[a cum [obolanii albi, prefera]ii savan]ilor, nu s-au sinchisit prea tare, \n confruntarea de laborator, de [obolanii gri. |n plus de asta, F`tFrumos, Alexandru Macedon, John F. Kennedy [i Brad Pitt sunt blonzi. Blonde is rare, dark is ordinary. |n schimb, asta cu \nal]ii m` cam såcåie. {i ca s` v` demonstrez c` nu v` mint: de foarte multe ori, cånd m`-ntålnesc cu oameni pe strad`, m`-ntåmpin` urm`toarea replic`: Domnu’ Mihaiu, am crezut c` sunte]i mai \nalt dup` cum ar`ta]i la televizor! Cum s` nu te enervezi?! Sau, mai r`u, cånd frumoasa de nevast`-mea, vorba aia, sufletul pereche, r`måne gravid` [i-mi spune generic, dar delicat: Sper ca `sta micu’ s` fie \nalt! \]i vine s` ie[i \n strad`, s` dai o lovitur` de stat \n lume [i s` faci un holocaust cu `[tia \nal]i. Ah, gata, i-am desfiin]at! {ti]i care-i cel mai \nalt om din lume? Yeti! {ti]i care-i cel mai celebru \nalt al Hollywood-ului? Tarzan! {ti]i care-i cel mai \nalt membru al redac]iei Academia Ca]avencu? Un subaltern! Sau, ca s` fie pe via]` [i pe moarte: [ti]i care sunt cei mai longevivi dintre \n`ltu]i [i `[tia mai mici? A]i ghicit! ~[tia micii! Cic` noi suntem mai inimo[i decåt \n`ltu]ii pe motiv c` sångele circul` mai des \n scunzi decåt ajunge s` urce, \n ciclu complet,
\n \nal]i. Ca s` nu mai spunem c` sunt mai mul]i oameni mari mici decåt oameni foarte mari mari. Eminescu [i Napoleon au fost ni[te pitici insuportabili, ca s` v` dau dou` exemple de oameni mici care au f`cut ]`rile mari. E adev`rat, de[ira]ii aga]` mai bine, mai cu u[urin]` decåt noi (s` recunoa[tem, ei au inventat femeile minione), dar, nu-i a[a, sunt destule organe, organisme, scule [i divaisuri pentru a cuceri o femeie [i f`r` s` ai 1,85 metri. Ce mai, am rezolvat disputa [i mi-am umilit complexul: lunganii sunt efemeri, mai pro[ti [i mor mai repede.
116-117
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
|n`l]imea mea, G`bi]` Gabriel DROGEANU Poftim?? Zi mai tare, c` de acolo, de jos, nu se aude!! A, s` scriu un text despre… Bine, scriu, de ce s` nu scriu? Uite, m` a[ez pe scaun, \n fa]a calculatorului, [i m` apuc de scris. Asta \n timp ce unii, \n loc s` se a[eze, trebuie – nu? – s` se urce pe scaun. Ca s` fie limpede pe ce pozi]ii ne afl`m, ]in s` fac \nc` de aici, din al nou`lea cer, o precizare: avantajul nostru fundamental \n fa]a scunzilor este acela c` noi putem fi [i \nal]i [i scunzi, pe c\nd scunzii pot fi doar scunzi. De aceea, pe unii dintre ei \i \n]eleg. Se [tiu ei. Cum ar veni, noi, \nal]ii, s\ntem un fel de „doi \n unu“. M-am g\ndit s` l`muresc problema asta pentru c` am fost \ntrebat, adesea, dac` m-am trezit, brusc, cu 196 de centimetri pe cap. Mai mult
C\nd va cre[te mare (acum n-are dec\t 1,96 metri), Gabriel Drogeanu va putea privi girafele \n ochi
de-at\t nu cred s` fi avut vreodat`, dar mai pu]in, da. Uite, o iau a[a, ordonat, matematic, [i povestesc vreo dou`-trei etape din cariera mea de \nalt. Din prima etap`, \n care am jucat pe gazon propriu, la maternitatea din Medgidia, nu mai ]in minte mare lucru. Presupun \ns` c` eram cel mai \nalt dintre (super)bebelu[ii lansa]i de barz` \ntr-o frumoas` zi – sau noapte – de la sf\r[itul unui septembrie s`n`tos, copt [i ro[u \n obraji ca strugurii `ia de la Murfatlar (cunoscu]i [i \n str`in`tate). Nu conteaz` anul maxirecoltei mele, istoriei \i va fi de ajuns s` re]in` c` a fost un an bun. Etapele au trecut, centimetrii s-au adunat, am crescut \ntr-un an c\t al]ii \n vreo cinci [i, \n scurt timp, \n`l]imea mea a devenit aproape o certitudine. Conform directivelor din epoc`, am dep`[it planul, dar nu la hectar (ha), ci la \n`l]ime (h). Confirmarea a sosit – [i pot s` pun pariu pe vreo 5 centimetri c` nu v-a]i fi a[teptat la a[a ceva – cu autobuzul. Autobuzul cu care mergeam la liceu (da, existau autobuze \n Medgidia!) era un „3 barat“ pe care-l prindeam \ntotdeauna la limit`, c\t s` intru la or` la un minut dup` profesorul de matematic`. Uria[` coinciden]`, profesorul Ga]achiu era poreclit pe alocuri, pentru stilul s`u de roac`r sup`rat [i pontos, „Ga]avencu“*. Ei bine, \n momentul \n care n-am mai \nc`put \n autobuz am \n]eles c` lumea nu mai poate ]ine pasul cu mine. Am plecat \n lumea larg`. Am v`zut multe blocuri \nalte [i multe decolteuri ad\nci, dar [i mult` m`trea]`. Academia Ca]avencu era la eta-
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
jul 6, a[a c` ne-am \n]eles destul de bine. Cur\nd, mi-a fost dat s` aud [i poante bune despre \nal]i. Exemplu: „Bine, m`, c` e[ti tu \nalt!“. Totu[i, punctul culminant al carierei, echivalentul cadrului \n care Bruce Willis mai salveaz` un avion de la moarte, a fost \n perioada \n care am constatat c` a[ fi putut s`-i las fratelui meu mai mare hainele care-mi r`m\neau mie mici. Observa]i, v` rog, c`, \n afar` de micile r`ut`]i de la \nceput, nu m-am apucat s` discut aici despre semenii mei care au ales s` nu fie at\t de \nal]i, de[i titlul almanahului este oarecum instigator. Despre scunzii complexa]i a[ putea umple un almanah, dar nu `sta este scopul pentru care ne-am adunat aici. De aceea, voi da un exemplu de scund de treab`. La fel ca [i colegul Matei – care mai are pu]in [i m` \ntrece – am trecut \n fa]a necunoscu]ilor, mai ales a celor str`ini, drept american, englez, rus, s\rb, t`tar [i a[a mai departe, v\rful graficului fiind \n dreptul op]iunii „german“. Unde vreau s` ajung: \ntr-un lift din UE, unde un pensionar german cu schnaps-ul \n nas se mir` r\z\nd c` mai am pu]in [i dau cu capul de tavan. R\d [i eu, e simpatic nazistul `sta cu pensia ceva mai mare dec\t salariul meu. M` \ntreab` dac` s\nt baschetbalist; nu, dar am fost fotbalist. „H`, h`, [i vedeai mingea?“… H`, h`, bun`, am r\s \mpreun`. Dar v`d c` mi-a ie[it un text cam \nalt, a[a c` mai bine \nchei. |nainte, \ns`, da]i-mi voie s` observ c` omul a avut \ntotdeauna o \nclina]ie – dac` pot spune a[a – c`tre \n`l]imi. |n`l]imea l-a fascinat. De-aia se [i spune „Cea mai \nalt` treapt` a podiumului“, „|nt\lnire la nivel \nalt“, „De \nalt` precizie“, „De \nalt` fidelitate“ sau „|nalta Curte de Casa]ie [i Justi]ie“. De aceea s-au str`duit oamenii s` cucereasc` cele mai \nalte v\rfuri din mun]i. {i tot de aceea n-au spus niciodat` „Citius, Scundius, Fortius“.
* Iat` [i un exemplu din „Ga]avencu“, rememorat zilele trecute \mpreun` cu domnul avocat C`t`lin T\rziu (are 1,75 m, dar mi-a zis s` scriu 1,76 m), fostul meu coleg de banc` din liceu: Mar]i, la ora de matematic`, profesorul Ga]avencu g`se[te pe jos, \n clas`, o moned`; se uit` la ea, \ntreab` a cui e, nu zice nimeni nimic, o bag` \n buzunar. Miercuri, \n[ir`m mai multe monede \ntre u[` [i catedr`; le vede, le adun` [i \ntreab`: „Ale cui s\nt astea?“. Noi doi, [mecheri: „Ale Statului!“. El: „Statul s\nt eu!“. {i le bag` [i pe astea \n buzunar. (Precizare: dup` fiecare din cele dou` ore, monedele au r`mas pe catedr`.)
118-119
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
De ce e \n`l]`tor s` fii \nalt C`t`lin MATEI Da, s\nt \nalt [i e bine. Adic` e bine [i foarte rar nu e bine. Dar \n general \mi place s` fiu \nalt. |mi place mult. E una din chestiile la care m` \ntreb mereu: „Ce am f`cut ca s` merit asta? Sigur am f`cut o fapt` bun` pe la 15 ani, c` m-am n`scut \nalt“. Filozofia mea despre \n`l]ime cunoa[te multe aspecte. S` m` explic. |n ciuda sentimentelor de negare prin care trec oamenii scunzi, chiar este mai bine s` fii \nalt. S` nu ne mai am`gim. S` punem punct acestei [arade. Exist`, totu[i, o industrie de film care tr`ie[te din a face actori mici s` par` \nal]i. |n rest, e Pixar. Succesul televiziunii se datoreaz` \n mare parte tocmai lipsei de referin]`. Nimeni nu s-ar mai uita la Mircea Radu dac` ar [ti c` are 1,60. C\t despre via]a de zi cu zi, exist` ceva unic [i magic \n \nt\lnirea dintre
Ghi]` Mure[an [i-a dorit s` fie la fel de \nalt ca Gabriel Drogeanu [i C`t`lin Matei la un loc. {i a reu[it!
doi oameni \nal]i. Oamenii \nal]i s\nt showman-ii trec`torilor. Nimic nu e banal la 1,90. B`rbat cu b`rbat, femeie cu b`rbat, mo[ cu bab` sau tat` cu fiu, \n`l]imea face aceast` experien]` a cunoa[terii sau a re\nt\lnirii mult mai intim`. S` m` explic. C\nd doi oameni \nal]i se \nt\lnesc, din start exist` \ntre ei quelque chose, o comunicare nonverbal` a centimetrilor lor. E ca [i cum s-ar \n]elege din priviri: „Aha, deci [i tu e[ti \nalt. Cool. Uite, avem ceva \n comun. Sigur vom fi prieteni“. Cu at\t mai mult \n cazul femeilor. S` treci pe l\ng` o femeie \nalt` la metrou, \n pasajul de la Unirii, \nalt fiind, \nseamn` c` ai cu 89% mai multe [anse s` se uite la tine [i s` z\mbeasc` dec\t altui b`rbat sub 1,80. Po]i s` fii [i descul], ochii se opresc la nivelul lor. E o chestie din priviri. „Uite un tip mai \nalt ca mine. El chiar ar putea s` m` protejeze“. Chiar dac` n-ar putea. O s` zice]i c` femeile \nalte se pot da, la fel de u[or, [i piticilor cu bani. Posibil. |ns` ele or s` iubeasc` \ntotdeauna \n secret un tip \nalt [i s`rac, care nu le-a dezvirginat, dar le-a s`rutat [i le-a pip`it \n parc cu m\na lui cea mare. |nt\lnirile trec`toare dintre doi oameni \nal]i s\nt asem`n`toare cu \nt\lnirile dintre posesorii de VW broasc`. De[i nu se cunosc, se fla[ureaz` cu farurile, se apreciaz` reciproc [i se reg`sesc unul \n cel`lalt. E o experien]` \n`l]`toare. {i ca s` \nchei \ntr-o not` optimist`, ]in s` spun doar at\t. Chiar [i atunci c\nd voi muri, iar convoiul meu funerar se va \nt\lni cu convoiul funerar al unui om scund, iar eu voi fi c`rat \n ARO cu platform`, iar el \n Mercedes cu perdelu]e, sicriul meu tot va fi cu 30 de centimetri mai lung. Na.
st\nga vs. dreapta
De obicei, se spune c`, \ntr-un stat ideal [i echilibrat, st\nga ar trebui s` coexiste armonios cu dreapta, iar doctrinele opuse s` se corecteze reciproc. Totu[i, tr`im \ntr-o ]ar` care a inventat expresia «Nu [tie st\nga ce face dreapta». Ar fi [i `sta un caz ideal. Din p`cate, st\nga [tie ce face dreapta: joac` fripta cu st\nga [i cam at\t.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Cine st` la dreapta Tat`lui nu st` niciodat` la stånga Lui Liviu MIHAIU Nu e bine s` fii de dreapta [i nici de stånga \n ]ara noastr`. Nemaipunånd la socoteal` c` starea de a fi orice \n Romånia, sus sau jos, inginer sau poet, prost sau de[tept, råu sau ram, bogat sau s`rac nu e prea confortabil`. Nu [tiu dac` po]i auzi vreo categorie, vreun regn sau vreo falie afirmånd: eu sunt vatmani]` blond` [i nic`ieri nu e mai bine pentru blondele care s-au f`cut vatmani]e ca \n Romånia. Poate m\rlanii s` fac` excep]ie. Dac` e[ti de stånga pesemne c` e[ti ori vreun muncitor c`ruia ]i-a dat StatulMam`[iTat` cas`, serviciu [i metrou [i uneori ]i-a f`cut rost chiar [i de nevast` (tovar`[e Costel, a[ vrea s` ]i-o prezint pe tovar`[a Lenutza! E destoinic`, s` [tii!), ori vreun intelectual cu ascenden]` \n regimul comunist, ori vreun colabora]ionist \mbog`]it peste noapte cu „principii“, ori vreun pensionar nostalgic ce-[i va admira necondi]ionat tinere]ea, ori \n ce hal va fi fost ea. Adic`, ori e[ti neo, cripto, gauche-caviar sau pur [i simplu o fosil` comunist`, e[ti, de fapt, un sinistru (din latinescul sinister, stånga). Pentru natul nostru traumatizat de comunism nu este un mare „ghe[eft“ s` fii nici de dreapta, a[a cum, nici h`t \n Fran]a Monic`i Lovinescu (citi]i-i, v` rog, Jurnalul), decåt s` fii un „fascist“ de dreapta, ai fi „dat“ mult mai bine dac` erai un porc de stånga ca Jean-Paul Sartre, care se-mb`ta cu conducerea CC al PCUS. Chiar dac` \n epoca interbelic` intelectualitatea romån` a fost preponderent de dreapta, chiar dac` marele }u]ea spunea c` e bine s` fii de stånga pån` la 30 de ani, dar dac` o ]ii tot a[a [i dup` e[ti un idiot, stigmatul dictaturilor „de dreapta“ interbelice [i al mi[c`rii mistico-legionare inhib` chiar [i ast`zi orice chef de a te declara un om de dreapta. A fi de stånga a ap`rut mai \ntåi ca o rela]ie spa]ial` \n St`rile Generale franceze din 1789, unde, mai \ntåi, oamenii din popor st`teau \n stånga regelui, pentru c` nobilii de]ineau pozi]ia de onoare, \n dreapta lui, pentru ca mai apoi, \n timpul Revolu]iei franceze, s` devin` un obicei ca radicalii [i egalitari[tii s` se a[eze \n partea stång` a s`lii, fa]` de locul pre[edintelui. Care va s` zic` unde exist` onoarea este dreapta, unde exist` sl`biciunea (måna stång` este, \n mod normal, mai slab` dintre cele dou`) este stånga. {i \n cel`lalt stat, cel religios, \n Biseric`, b`rba]ii (sexul tare) stau pe dreapta, femeile (sexul slab) pe stånga, Iisus, Måntuitorul nostru, st` la dreapta Tat`lui, iar Sfåntul Duh la stånga Sa. Pån` [i
tålharul r`stignit odat` cu Måntuitorul [i de-a dreapta Sa era mult mai de treab` decåt cel r`stignit la stånga Sa. |n ordinea principiilor politice, a fi de stånga include urm`toarele orient`ri: egalitarism, sprijin pentru clasa muncitoare (organizat`), sprijin pentru na]ionalizarea industriei, ostilitate fa]` de \nsemnele ierarhiei, opozi]ie fa]` de politica extern`, ap`rare na]ionalist`. Simplificånd abrupt, a fi de stånga \nseamn` s` fii de partea celor slabi [i mul]i, a fi de dreapta \nseamn` s` fii de partea celor puternici, „ale[i“ [i de
122-123
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
onoare. Voi, oportuni[tii mei cititori, cam pe unde vre]i s` fi]i \n aceast` \mp`r]eal` universal`? S` nu veni]i s`-mi spune]i c` sunte]i de centru, c` nu sunte]i nici de stånga, nici de dreapta, c` s` fii om conteaz` cel mai mult! Eu, unul, m-am hot`råt de ceva vreme: sunt de dreapta. Suntem pu]ini, de-a dreptul minoritari, \n fine, \ntotdeauna vor fi mai multe femei sau c`r]i uråte decåt frumoase [i mai mul]i pro[ti decåt de[tep]i. De cele mai multe ori, f`r` s` dezavu`m for]a unei colectivit`]i, a unei na]iuni, individul, de oriunde ar fi el, a dominat masele, a
f`cut istorie [i progres influen]åndu-le. Mozart f`r` orchestr` ar r`måne poate un geniu neascultat, dar ce-ar fi orchestra f`r` Mozart? Ronaldinho, de exemplu, joac` \ntr-o echip`, \n fa]a tribunelor, a sute de milioane de oameni, dar, cum ar zice marele om de gioale [i dude Cornel Dinu, „el face diferen]a pe teren“. Acum te-ai hot`råt cu cine votezi?
Cum am intrat, cu st\nga, \n r\ndul celor drep]i Alexandru DU}U Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar eu nici frumos p\n` la 20 de ani nu am fost, nici de st\nga p\n` la treizeci de ani (c-am tr`it \n România), nici de dreapta dup` 30 (c` nu am \mplinit \nc`) n-am fost, [i cred c` nici bogat p\n` la 40 nu voi fi. Dar tare mi-e c` nici n-o s` m` dea s`r`cia afar` din vile [i ma[ini. Vilele altora, \n care intri doar noaptea, de te alearg` c\te-un Iovan cu pu[cociul. Dar mai s`rac cu duhul [i mai indecis ca anul acesta, ca anul trecut, [i ca de c\nd – [i c\t de bogat – m` [tiu, parc` n-am fost niciodat`. Habar nu am, ca extrem` ascuns`, pe ce parte a politicii joc. Apropo, dac` politica este o curv`, cu cine ar fi mai bine s` te destr`b`lezi: cu o t\rf` de st\nga sau cu una de dreapta? A[a cum uneori mai mult \nseamn` mai pu]in, tot a[a mai la st\nga poate \nsemna, de fapt, mai la dreapta, sau invers. Curat` criz` de identitate, coane F`nic`! B\ntui deci \n zona unde extremele se \nt\lnesc [i anuleaz` \ns`[i problema: s\nt un extremist de st\nga [i de dreapta, dar mod cert un extremist. Poate, dac` m` mai maturizez, voi reu[i s` evoluez spre „extremismul de centru“. Dar, de dragul conven]iilor rutiere, voi merge pe dreapta p\n` m` provoac` vreunul la dep`[iri \n tromb`, sau la derapaje teribiliste. Plus c` iner]ia mea decizional` e tulburat` de semnale nu tocmai m`gulitoare. Nevast`-mea mi-a zis: Fii [i tu, m`i mototolule, mai de dreapta, ce dracu’! Uite [i tu la `la de la 3 ce g`leat` de gunoi de dreapta [i-a luat. Prietenii mei, oameni proactivi, dinamici, \ntreprinz`tori, st`p\ni pe propriul destin, mi-au aruncat-o de la obraz: Ce naiba, nene, ai [i tu o v\rst`! A[a c` m-am hot`r\t. M` bag la `[tia.
Privind la ciracii dreptei, am observat c`, paradoxal, cel mai mare du[man al omului de dreapta este tot omul de dreapta [i nu cel de st\nga, a[a cum mi se p`rea mie dup` spumele de la gura inamicilor socialismului. P`i, g\ndi]i-v` c` pre[edintele lui General Motors, s` zicem, ar fi pus s` aleag` cam a[a: prefera]i s` nu mai existe \ntreg sindicatul tr\ntorilor `lora scandalagii [i bol[evici din industria auto sau v-a]i dori ca m\ine s` dispar` de pe fa]a p`m\ntului firma concurent` Ford sau Chrysler, reprezentat` de o m\n` de oameni de dreapta ca matale? S\nt convins c` ar alege f`r` ezitare a doua variant`, fiindc` cele mai multe insomnii i le provoac` respira]ia din ceaf` a concuren]ei. Las`, nene, c` m`-n]eleg eu cumva cu sindicatul `sta, o dregem noi, c`-i prostesc mai u[or p-`[tia dec\t pe banditul `la! Deci, dup` ura pe care o resimt uneori fa]` de cei mai mul]i oameni de dreapta \nt\lni]i, a[ spune ca s\nt foarte de dreapta. Admir afaceri[tii „adapta]i“, dar asta la o cafea [i-un [pri] ideologic, pentru c` nu mi-ar conveni \n ruptul capului s`-i am parteneri de
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
negocieri. Prefer \ns` o mas` amorf`, cu mai pu]in` con[tiin]` b`noas` de sine, de st\ngi[ti ideali[ti cu o priz` mai moale la bani, ca atitudine, [i cu o apeten]` diminuat` pentru ca[caval. Pe urm`, m` simt de dreapta fiindc` \mi place profitul. {i \mi place at\t de tare, \nc\t de dragul lui a[ fi \n stare s` fiu [i de st\nga. Dac` a[ avea o firm` de propagand` (acum \i zice PR), de dragul bilan]urilor c\t mai pozitive, nu m-a[ da \n l`turi de la a promova cea mai de[`n]at` ideologie tro]kist`. Totul cu factur`, t`ticu’, legal, civilizat, cu plata impozitelor! Ba, mai mult, a[ pune um`rul la instalarea unor guverne de st\nga, dac` asta s-ar traduce \n c\[tiguri consistente pentru mine. Dac` a[ lucra cu statul, a[ vota oric\nd pentru o politic` de „solidaritate social`“ care m`re[te impozitele, pentru c` numai a[a vor dospi mai bine fondurile publice din care m` hr`nesc. Cineva \mi [opte[te c` \n cazul acesta a[ deveni, \n realitate, un pilon al st\ngii. Dar eu m` consider de dreapta, din moment ce profitul este catehismul meu. Problema e c` cifrele nu au culoare sau ideologie [i pot glisa u[or dintr-o extrem` \n alta. S\nt de dreapta fa]` de to]i cei mai s`raci dec\t mine, fiindc` nu a[ vrea s`-mi \mpart averea cu ei [i m-a[ desconsidera compar\ndu-m` cu ei. Dar s\nt nevoit s` fiu de st\nga \n raport cu cei mai boga]i ca mine, pentru c` mi-ar prinde bine s` se redistribuie, par]ial-exclusiv c`tre mine, o parte din averile lor. {i mai am [i un motiv de echilibru interior sau de amor propriu, nu doar cel al eficien]ei. S\nt mai vanitos din fire, asta pentru c` am \ncredere \n for]ele mele [i \n valoarea mea. Cred c` fiecare prime[te ceea ce merit`. Deci, dac` eu a[ avea o ma[in` de 25.000 de euro – s` zicem – a[ avea toate motivele s`-mi alimentez orgoliul, fiind convins c` s\nt de 5 ori mai valoros dec\t unul cu o ma[in` de 5.000. Dac`-i prost [i lene[, ce s`-i fac eu?! Cum?! Ce spune]i? C` s\nt unii care au ma[ini de milioane de euro? Deci, dac` accept aceast` logic`, trebuie s` accept c` eu, de fapt, s\nt de sute de ori mai fraier ca `ia? C`, practic, de la \n`l]imea miliardelor `lora, s\nt un vierme ca [i `sta cu Dacie sau Tico? Nu e, dom’le! ~ia au furat, d`-i naibii
de arogan]i. Societatea nu e just`. Nu exist` dreptate social`. Unii muncesc [i al]ii fac bani. HUUUOOO! Respectul pentru om, Umanitatea, solidaritatea, sistemul de valori, principiile, cultura. Asta-]i d` valoare, nu banii, d`-i dracului de bani! Cum? Ce spune]i? C\te c`r]i am citit? C\te principii am? P`i, ce s` faci, nene, cu principiile sau cu ceasloavele matale? P`i, degeaba cite[te ei p` latine[te sau p` elve]iana aia a lor. Dac` nu face bani, degeaba are cultur` [i principii. Acu’ \n capitalism, e[ti de[tept, faci bani, nu, la revedere, r`m\i aurolac, cu tot cu morala [i cultura ta. Dup` cum observa]i, exersez o versatilitate care [i pe mine m` uime[te, \i spune adaptabilitate. Parez metodic [i abil arogan]a celor de deasupra mea cu gargar` st\ngist`. |n timp ce cu cei
124-125
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
de sub mine aplic programatic o fatuitate de serviciu, dar, mai ales, de timp liber. |ntruc\tva chestia asta m` indispune, sincer. Sper s` ajung \ntr-o bun` zi st`p\nul tuturor bog`]iilor de pe planet`, pentru c` atunci, urm\nd aceast` logic`, \mi voi permite luxul s` fiu doar de dreapta, a[a cum \mi place mie. Ce m-a mai adus la `[tia. S\nt mai conservator, tat`, de felul meu, c` fizicu’ [i mentalu’ nu mi-au permis s` joc v\rf \mpins sau mijloca[ ofensiv. {i mai s\nt cu religia. {i cu familia. Bunicu’, Dumnezeu s`-l ierte, pe care Securitatea \l b`rbierea cu cle[tele [i \i f`cea pedichiura cu patentul periodic, ca erou de r`zboi [i ca fost t\n`r legionar, p`stra mereu, ca pe o icoan`, o... icoan`; pe care o purtase \n buzunarul de la inim` pe toat` perioada frontului, de la Cotul Donului, unde-[i dezlipea carnea de pe t`lpi fiind \ncercuit de ger, de foame [i de ru[i, p\n`-n Mun]ii Tatra. Icoana avea \n ea gaura unui glon] care n-a mai reu[it s`-[i s`v\r[easc` menirea uciga[`. Tocmai de-asta el a avut [ansa s`-mi povesteasc` primul despre acele lucruri pe care, laolalt` cu periu]a de din]i [i trusa de b`rbierit, trebuie s` le iei cu tine peste tot: libertatea, democra]ia, proprietatea privat`, vot liber, libera exprimare, capitalism (el chiar le-a luat cu el \n morm\nt) [i, mai presus de toate, americanii, pe care i-a a[teptat p\n`-n ultima lui clip`. Lumea spunea c` a fost boier sau industria[ v\ndut [i de-asta e c\rcota[. |mi pare r`u c` nu mai tr`ia c\nd, \n sf\r[it au venit yankeii, dar eu fac afaceri cu ei acum \n memoria lui. Ei, proasp`t desc`leca]i, [i cu mine, facem afaceri, mai nou, cu cine al]ii dec\t cu alde Ristea Priboi. Pe motiv c` biznismanul patriot e eficient [i produce bani av\nd rela]ii (connections, le spun ei) \n teritoriu. I-am spus asta la morm\nt lu’ tataie. Era gagiul la un tabinet cu alde soldatul Ryan, [i p`l`vr`geau tot de-ale lor din armat`, cu libertate, dreapta, tra-la-la-uri. Schimb de experien]` \ntre cele dou` r`zboaie mondiale. |i [ti]i c`-s cam senili oleac`, da’ simpatici foc. B`tr\nei, ce s` le faci? Elisabeta Rizea le aducea c\te-un pahar de ap` [i-o dulcea]` pe furi[, noaptea, s` n-o vad` Dej. C\nd a auzit Ryan de Ristea `sta s-a schimbat un pic la fa]`, dar p-orm` a z\mbit, semn c` \n]elesese gluma. Pune m\na pe telefon [i-l sun` pe un nepot de-al lui de cuscru vitreg, mare executiv pe la o multina]ional` \n extindere: „Ce f`cu[i, m`?! Iote ce-mi spune un prieten tovar`[ de-al meu de-aicea… P`i, m` faci de r\s la oamenii `[tia? A[a te-am educat eu?“. ~la de la cap`tul firului \ncepe s` zbiere la mo[ulic`: „Dar ce vrei, dom’le? Ce-ai cu Priboi `sta? Face bani, se descurc`, are viziune [i proiecte? Parc-a]i \nnebunit cu securi[tii vo[tri! (acu-l imit`, sc`l\mb`indu-se [i vorbind pe nas) V-am str\ns de[tele la u[`, am luptat cu totalitarismul comunist niiiee-niiiie, niiiee-niiiee. Ce, te-am trimis io s` debarci
acolo-n Europa? Se extindea cancerul st\ngii \n lume?! Eeee, ce s` spun, c` dac` nu era]i voi...?! {i-a[a n-a]i f`cut vreo br\nz`, c` tot s-a extins. (acu’ pe ton ridicat) Ce, ai ceva cu oamenii care fac bani? Voi s\nte]i comuni[tii! Huuuooo! Hai, c` m-ai albit cu Procesul Comunismului. Nu ]i-am zis deat\tea ori c` s-a f`cut un market research [i acum nu ar fi rentabil? Nu e momentul, cum zicea [i-un pre[edinte de la ei. Dai tu banii, pentru caii verzi pe pere]i [i din capul t`u?? Ta-ta-ie (accentueaz` sugestiv-didactic fiecare silab`), ascult`-m` cu aten]ie tu [i to]i ramoli]ii t`i de dreapta, chipurile, care habar n-ave]i s` deschide]i un mail: Lumea se mi[c`, frate!“. „P`i, v`d, zice Ryan, c` [i noi ne cam r`sucim \n morm\nt.“ Nu cred c` l-a mai auzit, fiindc` managerul tr\ntise deja telefonul. Urmeaz` un schimb de priviri descump`nite \ntre Ryan, Rizea [i bunicu-meu. Mai harcana, pe prispa unei bodegi d`r`p`nate, Lenin, care auzise tot, pr`p`dindu-se de r\s, le spune: „V-am zis io, m` fraierilor, cu americanii vo[tri! Hai \n`untru s` v` dau o cafea [i-un trabuc cubanez. {i nu mai pune]i la inim`. Hai, veni]i, c` peste o or` m` v`d cu cretinul `la de Ceau[escu. S` vezi ce-o s` r\d` c\nd o s`i povestesc de Priboi, care le e mai drag capitali[tilor dec\t voi, apostolii dreptei.“ Lenin nu se poate ab]ine [i-n treac`t \l mai tachineaz` o dat` pe bunicu-meu imit\ndul pe managerul `la: „Ce vrei, dom’le, dac` are viziune, are proiecte [i face bani?!“. Da’ las` c` am eu grij` s`-i fac hat\rul [i anacronicului `stuia de bunic, c` mi-e drag de el, chit c` n-a \n]eles idealurile dreptei. Angajez o firm` specializat` de consultan]` care, cu o campanie de promovare bun`, \i trece prin urechile acului [i c`mila, [i criminalii comuni[ti, [i securi[tii.
stat vs. privat
Excelent` potrivire de cuvinte, care reflect` \ntocmai situa]ia de zi cu zi. Munca la «stat» e ca atunci c\nd «stai», normal, pentru c` fiind o \ntreprindere pe stil vechi, nu te supravegheaz` nimeni. La «privat» e mai greu s` g`se[i o potrivire. Singura care \]i vine \n minte este c` e privat, adic` ]i se asigur` un loc, un job, un autoturism doar al t`u \n care s` stai.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Statul e o inven]ie Marius BOR}EA Statul este de departe cea mai neinspirat` inven]ie a omului. Dec\t s` inventeze statul, omul mai bine ar mai fi inventat o dat` roata. Ar fi avut la momentul respectiv dou` ro]i cu care ar fi putut pune ceva \n mi[care – pe c\nd cu statul n-a mi[cat niciodat` mai nimic. Teoretic [i practic, statul este cea mai p`guboas` inven]ie. Statul a f`cut \n Romånia 80-90% din Top 300. Dar nu asta-i principala problem` a statului. Din cauza mi[c`rilor greoaie [i a lipsei de eficien]`, statul a \nceput s` aib` concuren]i serio[i. Exist` \n ziua de azi companii multina]ionale mai puternice dec\t statele. De altfel, probabil c` \n scurt timp multina]ionalele vor prelua rolul [i func]iile statelor. {i atunci s` vezi distrac]ie: Panasonic va invada Adidas ca s`-i ia resursele de cash-flow, OMU (Organiza]ia Multina]ionalelor Unite) se va autosesiza [i va trimite inspectori prin birourile agresorului, iar Coca-Cola [i Bentley vor interveni
pentru a restabili ordinea [i pentru a \nl`tura dictatura de la Panasonic. CEO-ul dictator de la Panasonic va fi judecat de un tribunal interna]ional, iar expertul contabil, adev`ratul autor al agresiunii, va fugi s` se ascund` prin mun]ii de bilan]uri contabile, c`lare pe un m`gar. Fire[te, b`ie]ii no[tri nu se vor putea ab]ine, astfel c` Silcotub [i Antibiotice Ia[i vor participa, al`turi de Coca-Cola [i Bentley, la for]a de men]inere a p`cii [i profiturilor din zona cu probleme Panasonic. De asta ]in \n acest moment cu statul, pentru c` nu vreau s` fiu guvernat de multina]ionale. Chiar nu am chef s` merg din 4 \n 4 ani s` votez CEO-ul, CA-ul [i brandmanagerul. Al doilea motiv pentru care ]in cu statul: pentru c` m-am s`turat de curajo[ii care \njur` statul din toate pozi]iile, statul fiind, a[a cum se [tie, o proast` care tace [i \ncaseaz` [i nici nu te spune familiei. Al treilea motiv este c` trebuia s` ]in` cineva [i cu statul \n Almanahul `sta, [i nu prea s-a \nghesuit nimeni. |n fine, ultimul motiv pentru care ]in cu statul este c`, din cauza \nt\rzierii la predare a acestui text, [`fu’ care se ocup` de Almanah m-a amendat cu un milion ROL. Statul m-ar fi iertat sau m`car m-ar fi ree[alonat.
128-129
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Am stat degeaba [i-am citit Alin IONESCU S` aperi statul are o oarecare logic` doar dac` lucrezi sau ai lucrat pentru el [i ai reu[it s` extragi c\teva avantaje minore din treaba asta. Altfel, se [tie, statul e cel mai prost patron. {i asta atunci c\nd nu e un mare ho]. Dar s` d`m cuv\ntul avocatului ap`r`rii statului, angajat din oficiu \n treaba asta ingrat` \n care nu s-ar fi angajat nimeni de bun`voie. A[adar, am lucrat patru ani ca func]ionar public \n Ministerul Culturii, la Secretariatul de Stat pentru Culte. Dup` ce am c\[tigat concursul [i mi-am luat \n primire biroul, o bibliotec` plin` de c`r]i vechi, nu m-a mai \ntrebat nimeni nimic timp de [ase luni. Veneam diminea]a la 8 [i jum`tate [i intram \n birou. Apoi \ncepea o zi obi[nuit` de munc`. |mi f`ceam cu meticulozitate o cafea la fierb`tor, apoi \ncepeam s` citesc ziarele p\n` pe la ora 11. St`team tol`nit \ntr-un fotoliu vechi [i frunz`ream presa \n timp ce [efii mei f`ceau acelea[i lucruri prin birourile lor. Mai suna c\te cineva ca s` m` \ntrebe fel de fel de lucruri plictisitoare [i \l expediam trimi]\ndu-l cel mai adesea la texte de lege care \i cereau s` completeze o ton` de formulare [i apoi s` le depun` la secretariat. |l asiguram c` se va rezolva, asta bine\n]eles dac` \n dosare se reg`sesc toate h\rtiile pe care le cere legea. Normal c` nu erau. Pe la 11,30 \mi invitam colegii din alte birouri la [uet` [i puneam de urm`toarea cafea. Sporov`iam la ralanti despre situa]ia politic`, ne \njuram [efii, le b\rfeam resentimentar [oferii [i secretarele. Pe la 13 mi se f`cea foame [i ie[eam s`-mi cump`r c\te una-alta. Reveneam pe la 14, c\nd m` apucam s` citesc vreo carte, mai jucam un joc pe calculator, mai vorbeam la telefon cu un coleg din facultate [i uite a[a se f`cea ora 16, c\nd d`deam s` spargem poarta institu]iei. Se dusese \nc` o zi de munc` f`r` s` fac nimic. Regimul `sta de via]` a durat [ase luni, \n care huzurul [i salariul au mers m\n`
\n m\n`, f`r` nici o treab`. |n final, au \nceput [i ei s` se prind` c` nu am nimic de f`cut [i, \n loc s` m` dea afar`, au \nceput s`-mi dea de lucru chestii perfect inutile. M-au pus s` pun \n ordine colec]iile de ziare, apoi de c`r]i [i, \n final, s` fac baze de date pe care nimeni nu s-ar fi \nvrednicit vreodat` s` le consulte. Asta cu bazele de date e o chestie pe care n-am \n]eles-o niciodat`. A[a c`, dincolo de inconvenientele pe care le ofer` munca la stat, pot s` spun cu m\na pe inim` c` exist` [i avantaje destul de mari. Avantajul cel mai mare este acela de a fi pl`tit, chiar [i mizerabil, pentru a citi ni[te c`r]i.
]`rani vs. or`[eni
Cum se face c` a ajuns cuv\ntul «]`ran» o injurie, nu o s` \n]eleg niciodat`. }`ranii duc o via]` foarte s`n`toas`, fumeaz`, m`n\nc` [i beau s`n`tos, respir` aer curat, stau de vorb` cu animalele s`n`toase, tr`iesc o sut` de ani. Acum, de c\nd cu conservele astea cu E-uri, sper`m [i noi, or`[enii, s` mai reducem din handicap.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Ni[te ]`rani de pripas [i ideile lor socialiste Cornel IVANCIUC Timp de un deceniu, \ntre 1870 [i 1880, Romånia a fost o cloac` socialist din capital`, pe care \l mut` la imund` a emigran]ilor politici ru[i [i, \n loc s`-[i vad` de treburi [i Ploie[ti, \n mediul uvrierilor de la schelele s` se dedice onorabilei \ndeletniciri de geamba[, ace[tia au prefede extrac]ie a ]i]eiului. |n timpul r`zboiului rat s` se consacre agita]iilor anarhiste. Liderul lor era Constantin ruso-romåno-turc \[i procur` un pa[aport Dobrogeanu-Gherea, un ]`r`noi n`scut \n 1853 \n localitatea american fals, pe numele Robert Jenkes, Slaveanka, din gubernia Ekaterinoslav, care la 17 ani \[i \ncepe nume de vierme ce-[i pierduse banii [i via]a activit`]ile subversive, sub acoperirea firmei unui atelier de potla jocurile de baccara [i poker din tripourile cov`rie. Cåt pe-aci s` fie \nh`]at de agen]ii Ohranei, se evapor` la Bucure[tilor, \ntr-o \nc`ierare cu crupierii timp \n Crimeea, unde se pite[te o vreme \n sånul comunit`]ii gerpe care i-a acuzat c`-l fur`. mane din Sevastopol, pe cånd mai to]i tovar`[ii lui de crez [i Autoritatea militar` rus` din Bucure[ti ac]iuni vor fi ridica]i de poli]ie, judeca]i \n prip` [i atårna]i \n \nghite momeala cu pa[aportul [i \i acord` [treang. Scap` cu fuga din nou \n Romånia, \n 1875, ascuns printre lui Gherea concesiunea de a sp`la rufele boccelele puturoase ale unei cete de contrabandi[ti de arme [i ]ig`ri, [i intr` ucenic la patronul unei dughene de cizm`rie din Ia[i, apoi apare \n Berna, unde marteleaz` decoruri de sc`ri forjate \ntr-un atelier al unui maistor italian. |[i continu` periplul la Geneva, unde ia contact cu cercul revolu]ionarilor ru[i, ce-[i f`ceau veacul \n cårciumile de pe Riviera, iar peste doi ani revine iar`[i \n ]ar`, pentru a supraveghea un transport clandestin de manifeste [i bro[uri anarhiste destinate Rusiei [i contacteaz` cercurile intelighen]iei de la Ia[i. |n toamn`, sosesc din Rusia fra]ii Arkade]ki [i Ciubarov, doi periculo[i agitatori, da]i \n urm`rire pe o suprafa]` de un milion de kilometri p`tra]i, dintre care cel de-al doilea se va re\ntoarce \n lumea tulbure a limanelor de la Marea Neagr`, pentru a activa la Odessa sub numele conspirativ „C`pitanul“. Aici este prins, \n sfår[it, condamnat definitiv [i ridicat \n [treang, \n dosul cur]ii unei garnizoane militare, lång` o latrin` desfundat` \n care se b`l`ceau mangali]ele. Gherea se mut` la Bucure[ti, unde conspir` pe mai departe, sub firma unui atelier de l`c`tu[erie Cornel Ivanciuc are de ce s` fie mul]umit: [i, \mpreun` cu dr. Russel, un or`[ean ceva mai anul acela a fost unul bun pentru p`trunjel. sp`lat al emigra]iei ruse[ti, pune bazele cercului
132-133
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
spitalelor ruse[ti din Ploie[ti, Buz`u [i Br`ila. Cånd va comite \ns` un [ir nedefinit de agita]ii \n spatele frontului ]arist [i va fi suspectat de acte de spionaj [i propagand` revolu]ionar`, va fi invitat, printr-o fals` telegram`, \n numele Crucii Ro[ii, la Constan]a, iar cånd va fi scos de pe teritoriul Romåniei, va fi \nh`]at de ru[i [i deportat la \nchisoarea Petru [i Pavel din Petrograd. Dup` o judecat` obiectiv` [i o sentin]` \nc` mult prea blånd`, soldat` cu un exil pe via]` \n colonia Mezeni de lång` Arhanghelsk, pe ]`rmul M`rii Albe, singurii s`i interlocutori, pe care nu-i mai poate \ns` agita, c` nu le [tie limba, sunt ur[ii albi, balenele albastre, morsele gestante [i o iarn` tiranic`, dezumanizant`, f`r` mam` [i tat`, care dureaz` pe pu]in trei sferturi din zilele unui an. Cu fondurile deturnate de la Crucea Ro[ie rus`, Gherea a mituit paznicii [i a evadat din Mezeni, \mpreun` cu deportatul Preferanski. O balenier` norvegian` \i va pescui de pe coastele Arcticii, \n dreptul taberei Navolok, unde se refugiaser` dup` un mar[ de o s`pt`mån`, \ntr-un ad`post de vån`tori, \n care au lins untura rånced` de foc` [i au lip`it scoicile putrezite lep`date de valuri [i algele albastre ce \mb`lo[au falezele de granit. Vasul \i va depune, aproape epuiza]i [i cu gingiile roase de scorbut, \n portul Narvik, de unde Gherea se
va \ntoarce \n Romånia \n septembrie 1879, pe care nu o va mai p`r`si de-atunci niciodat`, iar Preferanski o va lua pe drumul pierzaniei, spre temni]ele Belgiei, din care nu va mai ie[i decåt cu picioarele \nainte, pentru atac cu måna armat` \mpotriva unui ciopor de babe din Bruges, pe care le-a jefuit de banii de co[ni]` [i de scufiile de dantel`. Ob]ine de la autorit`]i concesiunea restaurantului g`rii din Ploie[ti, sub motivul c` i-a ajutat pe emigran]ii moldoveni din Basarabia, c` le-a f`cut rost de acte false, de bani de buzunar [i de bilete de c`l`torie, de culcu[uri prin magherni]e, poduri [i demisoluri [i de locuri de munc` la c`ile ferate romåne. Cu veniturile atrase finan]eaz` mi[carea revolu]ionar` din Rusia [i, din ce-i r`måne, \[i continu` agita]ia socialist` \n Romånia. |n 1880, public`, sub pseudonimul Caius Grachus, „Scrisoare deschis` c`tre I. Br`tianu, Ministru-pre[edinte“, care este prima platform`-program a mi[c`rii socialiste, iar \ntre 1882-1884 scoate Contimporanul. Lupta lui \mpotriva intereselor romåne[ti va fi omagiat` de Leon Tro]ki, care nu uit` s`-l t`måieze [i pe Hristo Racovschi, un alt ]`r`noi sinistru, ce [i-a ortografiat mai apoi numele \n Cristian Rakovski: „Racovschi nu este romån, ci bulgar, din acea parte a Dobrogei care a fost anexat` la Romånia dup` tratatul de la Berlin din 1878. A vrut istoria ca Racovschi, bulgar de origine, francez [i rus dup` educa]ia sa politic`, cet`]ean romån dup` pa[aport – care a fost expulzat din Romånia de mai multe ori pentru activitatea sa intransigent` revolu]ionar` – s` ajung` \n fruntea guvernului sovietic din Ucraina, cu care Romånia este vecin` apropiat` [i are rela]ii neclare. Trebuie s`-]i cuno[ti vecinii, mai ales pe aceia care sunt atåt de nesiguri ca Romånia“. Tro]ki a vizitat Bucure[tii \n vara anului
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
1913 [i a r`mas profund mi[cat de aspectul occidental al capitalei Romåniei, despre care ru[ii aveau \nc` vii \n memorie \nsemn`rile din jurnalul lui Tolstoi, consemnate cu aproape o jum`tate de veac \n urm`, \n care acesta descrie un cap`t de lume pr`fuit [i puturos, cu uli]ele desfundate [i femeile de pl`cere cotropite de mai toate bolile venerice. Tro]ki l-a c`utat apoi pe Gherea la Ploie[ti, \mpreun` cu Rakovski, prilej cu care a comunicat cu fo[tii matelo]i de pe vasul „Potemkin“, r`zvr`ti]i \n 1905, [i a participat la o \ntrunire a g`zarilor de pe Valea Prahovei, care huiduiau pe str`zi interven]ia Romåniei \n r`zboiul balcanic. La finele lui august se deplaseaz` la Constan]a, ca oaspete al lui Gherea, [i ceva mai tårziu a scris c` la gar` au fost \ntåmpina]i de un potemkinist, Kozlenko, „care servea ca vizitiu la mo[ia unui prieten medic bulgar, cu care c`l`toream \mpreun`. Dup` ce m-am sc`ldat \n mare [i am cump`rat pentru drum ni[te fructe de la un albanez, am plecat pe \nserate \ntr-o tr`sur` mic`, ce m-a zdruncinat teribil. Drumul este cam rusesc [i pr`fuit, \ntocmai ca acela de lång` Kersonul nostru, [i chiar g`inile se \mpr`[tie de sub copitele cailor \ntr-un mod aidoma rusesc, iar \n jurul gåtului cailor sunt legate m`rgele ruse[ti, iar umerii lui Kozlenko tot ruse[ti sunt“, a consemnat or`[eanul Tro]ki \n jurnalul s`u. Rakovski a f`cut liceul \n Bulgaria, fiind eliminat pentru propagand` socialist`. |[i va p`r`si ]ara, iar mai apoi va urma cursuri universitare \n Fran]a [i Elve]ia. La Geneva s-a intersectat cu cercul sociali[tilor ru[i, condus de Plehanov [i Vera Zasulici, [i a publicat articole incendiare anti]ariste [i antiruse[ti, sub numele de \mprumut H. Inzarov. Va fi expulzat din Berlin \n 1894, pentru leg`turi primejdioase cu anarhi[tii ru[i. Dup` terminarea studiilor vine \n Romånia, [i de aici pleac` \n Rusia, unde se amestec` direct \n mi[c`rile subversive. Este expulzat din Petrograd, la 1900, ca s` revin` \n capitala Rusiei pentru \nc` un an, dup` ce a corupt cå]iva func]ionari din poli]ie. Apoi se duce \n Fran]a, de unde revine \n Romånia, \n 1903. Din ini]iativa lui Rakovski [i cu concursul permanent al lui Gherea, mentorul care i-a supravegheat atent pa[ii, la 9 ianuarie 1905 \ncepe s` fac` agita]ie printre muncitorii din Bucure[ti, care se \ntrunesc public pentru a exprima „condolean]e poporului rus oprimat“, \n urma revolu]iei ruse[ti din ianuarie, transformat` \ntr-o baie de sånge. Amorseaz` greve printre muncitorii din factoreriile de tutun [i chibrituri din Constan]a, unde au
loc mai multe manifesta]ii de strad`, dintre care cel pu]in una a fost dublat` de o contramanifesta]ie energic` a oamenilor de bine, care au cerut ordine [i lege [i au prosl`vit poli]ia [i guvernul. Num`rul emigran]ilor ru[i spore[te cu \nc` vreo cåteva sute, dup` debarcarea potemkini[tilor. |n iulie 1905, matelo]ii de pe cuirasatul „Potemkin“ \[i ucid comandan]ii [i se refugiaz` cu vas cu tot \n portul Constan]a, unde cer permisiunea s` debarce \n ora[. La r`spunsul negativ al C`pit`niei, amenin]` c` vor bombarda portul [i, ca s` dea [i mai mult` greutate inten]iilor lor, trag dou` salve de tun de intimidare, aproape paralel cu ]`rmul. Pån` la urm`, autorit`]ile accept` s` negocieze dolean]ele matelo]ilor tocmai cu Rakovski. El urc` la bordul cuirasatului [i \i asigur` pe r`zvr`ti]i c` pot cobor\ lini[ti]i \n ora[, f`r` riscul de a fi extr`da]i \n Rusia, dac` renun]` la amenin]`ri. Romånia se treze[te cu o plea[c` de 700 de criminali pe cap, pu[i pe cele mai negåndite rele. O parte dintre ei, condu[i de matelotul Matu[enko, vor \ncerca \n lunile urm`toare s` pun` bazele unei celule comuniste \n Constan]a, dar proiectul e[ueaz` \n clipa \n care Gherea [i Rakovski \l momesc pe Matu[enko cu doctrina socialist`, pe care o \nghi]iser` deja mai toate centrele proletariatului romånesc. Ca mai to]i membrii echipajului de pe „Potemkin“, [i mujicul Matu[enko era membru al sectei scopi]ilor, dar nu renun]ase niciodat` la coaie, pe care [i le purta ca pe o boccelu]` atårnat` la gåt, la cap`tul unui lan] gros de argint, laolalt` cu un crucifix din lemn de chipru.
134-135
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Giorgi [i Gheorghe Alin IONESCU Pentru unul care a copil`rit la ]ar`, printre ]`rani de la coada vacii, care m`turau \n fiecare diminea]` \n fa]a cur]ii sau care adunau baleg` de cal de pe uli]` [i-o amestecau cu lut galben ob]in\nd astfel o mastic` antiseptic` cu care \[i cur`]au podelele de p`m\nt ale caselor, noul ]`ran de ora[ plin de bani e o provocare [i o jignire. La urma urmei, mai to]i or`[enii `[tia de adop]ie s\ntem descenden]i ai primei sau, cel mult, celei de-a doua genera]ii de ]`rani care [i-au c\[tigat p\inea din p`m\nt. Tocmai de aceea, eticheta de ]`ran trebuie cur`]at` de arogan]a gonflat` a celor care p\n` mai ieri [tergeau vaca la fund, iar acum nu suport` s`-[i sprijine m\inile dec\t pe un volan de piele. Asta e povestea lui Gheorghe care, \ntr-un interval prea scurt pentru inteligen]a [i obrazul lui, a ajuns s` se recomande George, sau mai pe engleze[te Giorgi. Cine este, de fapt, Giorgi [i ce m` enerveaz` cel mai tare la el? P`i, Giorgi m`n\nc` stridii, apoi \[i d` seama c` nu s-a s`turat [i comand` ni[te sarmale. Lui Giorgi \i place s` umble \mbr`cat la costum; asta i se pare culmea elegan]ei [i, mai mult, e convins c` trebuie s`-[i asorteze singurul costum scump cu ciorapi albi, impecabili. Asta ca s` arate c`-s cura]i, s` sublinieze c`, de c\nd a plecat din sat, de la ai lui, e un dandy, se aranjeaz`, ]ine la imagine. Plus c` Giorgi are grij` de rudele sale [i vrea tot timpul s` le arate c` el, [i nimeni altul, e `la care are grij` de ei, care se ocup` s`-i aranjeze, care cunoa[te oriunde pe cineva, care [tie s` se descurce [i s` fac` rost. Totul e s`-i dai un „bip“ pe mobil, c` te sun` el. Giorgi tr`ie[te cu Gina. Gina a terminat un liceu veterinar, dar nu i-a pl`cut s` stea la coada v`cu]ei, a[a c` a plecat la Bucure[ti [i s-a descurcat. L-a \nt\lnit pe Giorgi la firma unde a venit s` se angajeze secretar` [i, dup` o s`pt`m\n`, s-a culcat cu el. Se \n]eleg bine, mai ales c` Giorgi e un domn, \i cump`r` inele de aur, o duce la supermarket, \i ia chilo]i scumpi, d-`ia la care face reclam` R`duleasca. La \nceput a l`sat-o s` duc` ea facturile la banc`, dar acum Gina a f`cut ni[te cursuri de marketing la o particular` [i are [i ma[in`, un Opel, cu care conduce nebune[te. Intr` pe contrasens, se bag` [i \njur` mai ceva ca atunci c\nd m\na vaca cu nuielu[a la ea \n sat. Ai
dracu’ ]`rani, se mi[c` ca mor]ii. Ea se gr`be[te c`-nt\rzie la banc`. A[a e-n afaceri, timpul \nseamn` bani. Au fost [i-n Grecia anul `sta \n vacan]` [i a fost extraordinar. Au cheltuit o gr`mad` de bani, dar a meritat. Atunci Giorgi [i Gina [i-au dat seama c` via]a pentru asta e f`cut`: s` c`l`tore[ti, s` vezi lumea. C` o via]` are omu’ [i, p\n` la urm`, d-aia stau ei de diminea]a p\n` seara la firm`. M`car \n concediu s` ias` afar`. La anul Gina vrea s` mearg` la Paris, s` se plimbe [i ea pe {an]elize, s`-[i cumpere de la Faiet ni[te fusti]e, c\teva bluzi]e mai decoltate, c`, na, are ce s` arate. {i nu vor s` plece doar ei doi. Vor s-o ia [i pe mama Ginei s-o \mbrace de la Paris, de la boutique. Acest cuplu pe care-l vedem zilnic prin ora[ele patriei e un exemplu c` din acel Gheorghe a lu’ Pizdoc al copil`riei mele s-a ales praful. Gheorghe umbla \n gumari toat` s`pt`m\na, iar duminic` diminea]a, c\nd o lua pe nevast`-sa [i mergea la biseric`, \[i punea pantofii. Gheorghe \[i iubea vaca [i nu se ru[ina c` p`rin]ii lui n-aveau dec\t patru clase, dar munciser` toat` via]a p\n` s` vin` comuni[tii s` le ia tot. Lui Gheorghe \i pl`cea s` mearg` la femei [i d-aia lumea \l numise „a lu’ Pizdoc“. Dar Gheorghe nu s-a smintit la cap [i nu s-a g\ndit s` plece la ora[ [i s` se fac` gigolo. A r`mas l\ng` nevasta lui [i a continuat s` mulg` vaca din grajd. {i s` iubeasc` femeile din sat.
tineri vs. b`tr\ni
Hahaha. Tineri versus b`tr\ni. P`i, dac` s-ar duce o lupt` corp la corp a tinerilor \mpotriva b`tr\nilor, ar c\[tiga tinerii de departe. Singurul lucru pe care ar miza b`tr\nii ar fi experien]a. Dar degeaba. Nu mai au v\rsta la care s` se suie pe dealuri [i s` arunce cu buc`]i de st\nc` \n tinerii care m`r[`luiesc prin trec`toare.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
B`tr\nii s\nt muritori (para-comedie dramatic`, gerontofob`, \n dou` acte, unul mai scurt, altul mai lung)
Iulian T~NASE Personaje T\n`rul (\ndr`gostit) T\n`ra (\ndr`gostit`) B`tr\nul I (pensionar) B`tr\nul II (pensionar) Iulian T`nase (coordonator almanah) B`tr\na I (maseuz`) B`tr\na II (maseuz`) Actul I Un local, cu trei mese. La masa din dreapta stau doi tineri \ndr`gosti]i. Vorbesc \n [oapt`, se ]in de m\n`, fumeaz`. Celelalte dou` mese s\nt, deocamdat`, goale. O muzic` \n surdin`. T\n`rul: A[ vrea s` \mb`tr\nesc \mpreun` cu tine. T\n`ra: {i eu a[ vrea s` \mb`tr\nesc \mpreun` cu tine. T\n`rul: |n ochii t`i minuna]i v`d viitorul, m` v`d pe mine b`tr\n, cu o saco[` \n m\n`, plin` ochi cu cartofi, ]elin`, leu[tean, br\nz` [i bile]ele de dragoste pentru tine. T\n`ra: Pe mine m` vezi \n ochii mei? T\n`rul: Sigur c` da. |n ochii t`i te v`d [i pe tine, e[ti o b`tr\nic` dr`gu]`, stai \ntr-un fotoliu ponosit, ]ii \ntr-o m\n` un roman de Kafka, \n cealalt` m\n` un roman de Coelho, iar la picioare ai mai multe medicamente pentru inim`, minte, reumatism [i literatur`. T\n`ra: {i tu ce faci? Tu unde e[ti? T\n`rul: Eu m` uit la televizor, la un meci din UEFA Champions League. Beau ceai [i citesc Academia Ca]avencu. T\n`ra: Crezi c` o s` mai existe Academia Ca]avencu peste 50 de ani? T\n`rul: Sigur c` o s` mai existe. T\n`ra: De unde [tii? T\n`rul: P`i, nu [tiu, s\nt convins. T\n`ra: |mi place c` e[ti un b`rbat cu convingeri. |mi doresc foarte mult s` \mb`tr\nim \mpreun`, de[i a[ prefera mai degrab` s`
\ntinerim \mpreun`. T\n`rul: B`tr\ne]ea nu are v\rst`. T\n`ra: Nici tinere]ea nu are v\rst`. T\n`rul: Dac` ne iubim, dragostea nu mai conteaz`. T\n`ra: Dac` \mb`tr\nim \mpreun`, tinere]ea nu mai are nici o importan]`. T\n`rul: Dec\t o iubire nesigur`, mai bine o b`tr\ne]e f`r` griji. T\n`ra: Dec\t o dragoste necoapt`, mai bine o v\rst` \naintat`. T\n`rul: Pisi, vrei s` fii b`tr\na mea, p\n` c\nd tinere]ea ne va desp`r]i? T\n`ra: Da, pisi, da, vreau s` fii b`tr\nul meu, p\n` c\nd via]a ne va desp`r]i, la bine [i la greu. Cei doi se s`rut` prelung. |n timp ce se s`rut`, \n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul I, cu o saco[` \n m\n`. Se apropie de masa tinerilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas` [i iese gr`bit din local. Tinerii continu` s` se s`rute. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul II, cu dou` saco[e \n m\ini, se apropie de masa \ndr`gosti]ilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas` [i iese gr`bit din local. Tinerii continu` s` se s`rute, ca [i cum nu s-ar fi \nt\mplat [i nu ar fi auzit nimic. Actul II Acela[i local. Aceia[i \ndr`gosti]i, care continu` s` se s`rute [i s` practice diverse gesturi tandre. La masa din centru se afl`
138-139
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Iulian T`nase, autorul acestei paracomedii gerontofobe. Bea un pahar de vin [i fumeaz`. Arunc` o privire \nspre st\nga, c`tre masa \ndr`gosti]ilor, [i z\mbe[te. La masa din dreapta se afl` cele dou` b`tr\ne care discut`, la \nceput \n [oapt`. Iulian T`nase se \ntoarce spre dreapta, le arunc` o privire b`tr\nelor, face o grimas` [i \ncepe s` vorbeasc`. Iulian T`nase: B`tr\nii `[tia s\nt \n]elep]i, e-adev`rat, dar \[i cam dau aere. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul I, cu o saco[` \n m\n`, se apropie de masa \ndr`gosti]ilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas` [i iese gr`bit din local. Iulian T`nase: Babele astea din spate or fi ele \n]elepte, dar s\nt insuportabile, Harms avea dreptate c\nd spunea c` ar trebui prinse cu arcanul. B`tr\nii prea au aerul c` le-au v`zut [i auzit pe toate. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul II, cu dou` saco[e \n m\ini, se apropie de masa \ndr`gosti]ilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas` [i iese gr`bit din local. Iulian T`nase: Am devenit gerontofob a[a cum Beckham a devenit fotbalist. Sau a[a cum Michael Jackson a devenit megastar. Pentru a ajunge gerontofob, ai nevoie de [ans`. Eu am avut [ansa s` fiu violat de o b`tr\n` \ntr-un moment c\nd [ansa de a ajunge fotbalist \mi sur\dea din ce \n ce mai mult. Eram t\n`r, nu \mplinisem \nc` 121 de ani, c\nd s-a \nt\mplat povestea asta. |nc` mai am \n n`ri mirosul de femeie b`tr\n` \n c`lduri. B`tr\nele \n c`lduri au un miros strident de rexona, naftalin`, ceap`, busuioc, scor]i[oar`, bergamot, banane, foi de dafin, ghimbir, mu[tar mentolat [i guanilat de sodiu. E un amestec foarte pl`cut, n-a[ dori nim`nui a[a ceva. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul I, cu o saco[` \n m\n`, se apropie de masa \ndr`gosti]ilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas` [i iese gr`bit din
local. B`tr\nele de la masa din spate se uit` admirativ c`tre B`tr\nul I. Vorbesc tare. Iulian T`nase le ascult` cu aten]ie [i se enerveaz`. B`tr\na I: Frumos t\n`rul cu saco[`, nu p`rea s` aib` mai mult de 80 de ani. B`tr\na II: Avea un aer foarte pl`cut. L-a[ cam fi luat acas`, s`-i fac o ciorbi]`, cum [tiu eu. B`tr\na I: Eu i-a[ fi f`cut [i un felul doi. Poate chiar [i-un desert. B`tr\na II: Eu i-a[ fi f`cut [i un masaj. B`tr\na I: Eu i-a[ fi f`cut un masaj erotic. B`tr\na II: Eu nu m-a[ fi sup`rat dac` s-ar fi dat la mine.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
B`tr\na I: Eu n-a[ fi a[teptat s` se dea el la mine. M-a[ fi dat eu la el. B`tr\na II: Eu i-a[ fi f`cut un strip-tease de relaxare, pe muzic` l`ut`reasc`. B`tr\na I: P`rea un b`rbat foarte bine. B`tr\na II: P`cat c` a p`r`sit localul at\t de repede. B`tr\na I: Da, mare p`cat, iar o s` m` culc singur` [i ast`zi. B`tr\na II: Da, foarte mare p`cat, iar o s` m` culc singur` [i ast`zi. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul II, cu dou` saco[e \n m\ini, se apropie de masa \ndr`gosti]ilor, se uit` la ei cu dispre], face un gest a lehamite, d` o b`[in` zgomotoas`, arunc` o privire \nspre masa b`tr\nelor [i iese gr`bit din local. Iulian T`nase continu` s` le asculte pe b`tr\ne [i devine din ce \n ce mai iritat.
Iulian T`nase trage din ]igar`, se \ntoarce spre cele dou` b`tr\ne, le arunc` o privire ur\t`. Iulian T`nase: Gura sau v` omor! B`tr\nele tresar. Iulian T`nase: Da, a]i auzit bine: gura sau v` omor! B`tr\na I: Cum adic`, ne omori? Iulian T`nase: Uite-a[a! V` omor [i gata. Eu v-am f`cut, eu v` omor! B`tr\na II: Cum adic` dumneata ne-ai
B`tr\na I: Ai v`zut? B`tr\na II: Da. B`tr\na I: Ce b`rbat minunat! B`tr\na II: S-a uitat la noi. B`tr\na I: P`cat c` nu a \ndr`znit. B`tr\na II: Avea dou` saco[e pline. B`tr\na I: Nu era fitecine. B`tr\na II: Avea un aer foarte pl`cut. L-a[ cam fi luat acas`, s`-i fac o ciorbi]`, cum [tiu eu. B`tr\na I: Eu i-a[ fi f`cut [i un felul doi. Poate chiar [i-un desert. B`tr\na II: Eu i-a[ fi f`cut [i un masaj. B`tr\na I: Eu i-a[ fi f`cut un masaj erotic. B`tr\na II: Eu nu m-a[ fi sup`rat dac` s-ar fi dat la mine. B`tr\na I: Eu n-a[ fi a[teptat s` se dea el la mine. M-a[ fi dat eu la el. B`tr\na II: Eu i-a[ fi f`cut un strip-tease de relaxare, pe muzic` l`ut`reasc`. B`tr\na I: P`rea un b`rbat foarte bine. B`tr\na II: P`cat c` a p`r`sit localul at\t de repede. B`tr\na I: Da, mare p`cat, iar o s` m` culc singur` [i ast`zi. B`tr\na II: Da, foarte mare p`cat, iar o s` m` culc singur` [i ast`zi.
140-141
Almanahul Academiei Ca]avencu
f`cut, dumneata ne omori? B`tr\na I: Poate chem`m poli]ia… Iulian T`nase: |n piesa asta, nu exist` poli]ie. B`tr\na II: Nu exist` poli]ie? B`tr\na I: Nu exist` poli]ie? Tinerii se opresc din s`rutat. T\n`rul: Nu exist` poli]ie? T\n`ra: Nu exist` poli]ie? Iulian T`nase (c`tre \ndr`gosti]i): Nu, nu exist` poli]ie. B`tr\na I: {i pe noi cine ne ap`r`? S\nt at\]ia violatori pe aici. B`tr\na II: Iar o s` fim violate singure ast`zi. Iulian T`nase (c`tre b`tr\ne): Am spus: gura sau v` omor! Ce \nseamn` „gura sau v` omor“? B`tr\na I: „Gura sau v` omor“ \nseamn` c` am putea muri \n orice clip`.
2006
Iulian T`nase se ridic`, scoate un pistol [i trage dou` focuri de arm`. B`tr\na I cade. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul I, cu o saco[` \n m\n`, se apropie de masa b`tr\nelor, d` o b`[in` zgomotoas` [i \ncepe s` pl\ng`. B`tr\nul I (\n genunchi, l\ng` B`tr\na I, moart`): G\sca mea nepre]uit`, ai murit, pensia mea nu mai are acum nici un sens. B`tr\na II (aparte, privindu-l pe B`tr\nul I): Ce b`rbat frumos, nu cred s` aib` mai mult de 80 de ani. T\n`rul (c`tre B`tr\nul I): Hai, tataie, las` vr`jeala, c` n-a p`]it nimic. Iulian T`nase (c`tre B`tr\nul I): Cine nu exist` nu poate s` moar`. T\n`ra (c`tre B`tr\nul I): Dup` ce c` te-ai v\nturat pe aici [i ne-ai luat aerul, acum vrei s` te credem… B`tr\nul I: O iubeam foarte mult, \mi f`cea un strip-tease de te lingeai pe degete. T\n`rul: Las`, tataie, c` exist` strip-tease [i dincolo. Iulian T`nase (c`tre B`tr\nul I): Dac` te mai smiorc`i, te omor! B`tr\nul I (pl\ng\nd din ce \n ce mai tare): Abia divor]asem de ea, dar \nc` ne mai iubeam. Era cea mai experimentat` maseuz` a Asocia]iei de locatari. B`tr\na II (c`tre B`tr\nul I): Ba eu eram cea mai experimentat`. Pre[edintele Asocia]iei mi-a [i f`cut o reducere de 30 la sut` la \ntre]inere dup` ce i-am f`cut un body-masaj, pe muzica lui Pink Floyd. Iulian T`nase (c`tre B`tr\na II): |nseamn` c` ]i-ai tr`it via]a. Trage dou` focuri de arm` \n B`tr\na II, care cade f`r` via]`. |n local intr`, \n v\rful picioarelor, B`tr\nul II, cu dou` saco[e \n m\ini, se apropie de masa b`tr\nelor, d` o b`[in`
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
zgomotoas` [i \ncepe s` pl\ng`. B`tr\nul II (\n genunchi, l\ng` B`tr\na II): Maseuza mea nepre]uit`, privighetoarea mea cu p`r alb, ai murit, de ce ai murit, nu puteai s`-]i ]ii gura, doar te-a avertizat domnul Iulian T`nase, nu exist` poli]ie \n piesa asta, s\nt distrus, s\nt falit, mi-am dat to]i banii pe ulei de masaj, dou` saco[e pline ochi, s\nt distrus. Scoate din saco[e c\teva flacoane cu ulei de masaj, se dezbrac` p\n` la br\u [i se unge cu ulei. T\n`rul (c`tre B`tr\nul II): Hai, tataie, las` vr`jeala, c` mai exist` [i alte priveghetori care fac masaj de relaxare, masaj erotic, body-masaj [i ce mai vrei matale. B`tr\nul I (c`tre B`tr\nul II): {i mie mi-a omor\t-o domnul Iulian T`nase, [i doar o avertizase s`-[i ]in` gura. S\nt distrus. B`tr\nul I [i B`tr\nul II (\n timp ce dau b`[ini): Dintre sute de maseuze, care las` corpurile, c\te oare le vor sparge v\nturile, valurile… Iulian T`nase (c`tre cei doi b`tr\ni): S\nte]i ni[te b`[ino[i patetici! B`tr\nul I [i B`tr\nul II (\n acela[i timp): Ala-baba-portocaba. Jingle-bell cu p`rul cre] fur` apa din ocean. Ala-baba-portocaba, pac, hop, ]op, zv\rrr, m\rrr, ah, oh, vai, au, miau, miorlau. Iulian T`nase (c`tre cei doi b`tr\ni): Gura, c` v` omor! T\n`rul: B`tr\nii s\nt ni[te tineri ceva mai \n v\rst`. T\n`ra: B`tr\nii s\nt ni[te copii de v\rsta a treia, mult mai \n v\rst` dec\t copiii din clasa a patra. B`tr\nul I [i B`tr\nul II (\n acela[i timp): Ala-baba-portocaba. Jingle-bell cu p`rul cre] fur` apa din ocean. Ala-baba-portocaba, pac, hop, ]op, zv\rrr, m\rrr, ah, oh, vai, au, miau, miorlau.
Iulian T`nase (c`tre cei doi b`tr\ni): Gata, am dep`[it de mult num`rul de semne, trebuie s` v` omor. Trage un foc de arm`, B`tr\nul I cade. T\n`rul (se a[az` \n genunchi l\ng` B`tr\nul I, pl\nge): Bunicule, de ce ai murit, cine \mi mai face masaj de relaxare?! B`tr\nul II (c`tre T\n`rul \ndurerat): |]i fac eu. Iulian T`nase (c`tre B`tr\nul II): M` \ndoiesc. Trage un foc de arm`, B`tr\nul II cade. T\n`ra (se a[az` \n genunchi l\ng` B`tr\nul II, pl\nge): Bunicule, de ce ai murit, cine \mi mai face masaj erotic? Iulian T`nase (c`tre cei doi tineri): Trebuia s`-mi fi spus c` s\nt bunicii vo[tri, poate \i l`sam \n via]`. T\n`rul [i T\n`ra (\mbr`]i[\ndu-se, pl\ng\nd): Nu ne-am dat seama dec\t \n ultimul moment. Iulian T`nase: Hai, gata, nu v` mai smiorc`i]i, c` am dep`[it de mult num`rul de semne. Nu mai e spa]iu.
Cortina
142-143
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Tån`r [i nelini[tit printre babe Cornel IVANCIUC Am fost crescut de surorile mai mici ale bunicii mele, Flavia [i Aura Margine. Dou` fete b`tråne, ciudate [i suspicioase. Dou` teroriste \mpu]ite. Cu tabieturi din alte vremuri. „Nu pune måna!“, asta \mi auzeau urechile de diminea]a pån` seara. „Treci la col] [i stai \ntr-un picior, pån` la loc comanda!“ era cel mai frumos compliment de care aveam parte. Iar „Stai cu genunchii pe boabe de porumb, orfan nesuferit ce e[ti!“ devenise un fel de alint sau cåntec de leag`n. Ca [i „S` nu-mi vii dup` opt seara acas`, c` jar m`nånci. C`, dac` mai deschizi gura, Lulule, te trimit la [coala de
corec]ie. S` mor io. S` nu m` mai cheme pe mine Flavia Margine, dac` nu m` ]in de cuvånt. Parol, Lulule!“. „{i nici pe mine Aura Margine, dac` te mai prind c` te masturbezi pe sub p`tur`, Lulule.“ Casa baborni]elor era o cazarm`. Educa]ia lor, o administra]ie militar`. Toat` copil`ria am fost terorizat de b`b`ciuni. Abia mai \ncolo, m-am prins c` diferen]a dintre mine [i restul fraierilor se datoreaz` milit`riei b`b`ciunilor. C` \n timp ce eu am ajuns un domn adev`rat, c`lit [i discret, colegii mei nu erau decåt ni[te boi ieftini, jug`ni]i [i tri[ti. Ni[te c`c`nari pro[ti. Ni[te pu]oi oarecare. Cånd am v`zut diferen]a, din clipa aceea, m-am måndrit cu hoa[tele [i n-am \ncetat s` le laud \n public. Le regret dispari]ia [i acuma. Flavia a mierlit-o \n somn. Gura i-a \mpietrit parc` tot \ntr-o comand` militar`. Parc` papi]a ei de pe urm` ar fi zis a[a: „M`tur` casa, Lulule, executarea, c` te sparg!“. Aura a dat col]ul \n drum spre cas`. Venind de la pia]`. C`rånd pl`[ile de gogonele pentru mur`turi. S-a pr`v`lit \ntr-un genunche [i a r`mas stan`, ca o statuie de general turc, \nfrånt \n luptele de la Plevna. Gogonelele au evadat din pl`[i. Au luat-o la vale [i s-au oprit \ntr-o gur` de canal. A dreacu’ [i cu b`b`ciunile astea, Flavia [i Aura Margine. S` le fie ]`råna u[oar`. Executarea, ]`råno!
nudi[ti vs. textili[ti
Atunci c\nd e[ti nudist, nu prea mai ai multe de spus. Corpul t`u gol le spune despre tine. Adic` e clar, atunci c\nd te ui]i la un om gol, cam ce vicii [i posibilit`]i are. {i chiar dac` ar spune ceva, tot nu ai putea fi atent. Adic` oricine ar prefera oric\nd s` se uite la un om gol, dec\t s`-l asculte. De-aia nu exist` casete audio cu pornografie.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Textila ucide visele Drago[ BUCURENCI Presocraticii, zeii greci [i \ngerii lui Michelangelo au fost nudi[ti. Cardinalul Carafa, iacobinii [i jandarmul din Saint-Tropez au fost ni[te textili[ti plictico[i. |n textilism, e[ti condamnat s` crezi. |n nudism, e[ti liber s` cercetezi. Textilistul e robit modei prêt-à-porter [i când merge la plaj`: trei sferturi sau slip, deuxpièces sau bikini, tanga sau budig`i. Nudismul, \n schimb, e singurul catwalk pe care colec]ia haute-couture nu se schimb` niciodat`. Textilistul d` bani ca s` semene cu al]i zeci de purt`tori de slip de pe litoral, nudistul \[i permite s` arate original f`r` s`-l coste un leu.
filosofia: contempla]ia nimicului. Cu fiecare textilist care-[i trimite gheara \n c`utarea integrit`]ii scrotului, pitorescul \[i \ngroa[` obrazul. Cu fiecare nudist care-[i pune \ntreb`rile ancestrale „De unde venim?“, „Unde m`-ta ai disp`rut?“, „Ce vin` am eu pentru toate astea?“, se na[te un poten]ial metafizician. Sunt convins c`, atunci când textili[tii vor triumfa [i nudi[tii vor disp`rea cu totul, filosofia se va sc`rpina tacticoas` \ntre picioare.
Textilismul e moartea pasiunii Mie, de exemplu, \mi place mai mult pielea brun` decât culoarea sp`l`cit` a rasei albe. Nimic nu mi se pare mai caraghios decât o pereche de sâni parc` trecu]i prin clor [i lipi]i de un corp altfel bine bronzat. Ca s` nu mai vorbesc de triunghiul albicios care semnalizeaz` circula]ia \n ambele sensuri din zona median`. Trebuie s` ai mult tupeu ca s` te prezin]i nud` [i \nsemnat` ca pentru pro[ti la ceasul copula]iei: iubi, aici am r`mas alb` pentru tine! Nu trebuie decât s` urmezi linia punctat` pentru a ajunge la maaaaaaaaareeeeleeeee premiu! (|n parantez` fie spus, cred c` de-aia s-au inventat sutienele cu [nur \n fa]`, ca s` [tie limba care-i mersu’…) Admit c` exist` metode pentru a ignora imperfec]iunile corpului feminin: dar nu s-a inventat \nc` scandilicul care s` te lase discromat pentru o noapte. A[a c` bietele textiliste sunt condamnate la oricare dintre urm`toarele dou` perversiuni: sex cu perna pe sâni [i cear[aful pe pubis sau sex cu lumina stins`, care e cea mai trist` cucerire a contrarevolu]iei sexuale. Nudismul e triumful metafizicii Când iese din ap`, textilistul se scarpin` \ntre picioare, pentru c` filosofia lui de via]` \l \ndeamn` s` nu cread` decât \n existen]ele care se las` atinse cu mâna. Eliberat de fantomele pozitiviste care-l bântuie pe purt`torul de slip, nudistul se las` prad` reveriei. Privirea lui scarpin` sensurile ultime ale transform`rii podoabei virile \n trompa microscopic` pe care o recunoa[te ca f`când, totu[i, parte din alc`tuirea sa. Triste]ea nudistului la ie[irea din ap` are aceea[i consisten]` cu mirarea din care se zice c` s-a n`scut
Drago[ Bucurenci face nudism computerizat.
146-147
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Nud de mireas` la Cavarna, lång` Balcic Cornel IVANCIUC Ori de cåte ori fac nudism la Cavarna, lång` Balcic, \mi aduc aminte de povestea bunicului meu, petrecut` \n urm` cu mai bine de 70 de ani, prin p`r]ile astea. „Niciodat` aerul n-a frem`tat mai magic ca \n acea zi“, \mi povestea bunicul, „[i nic`ieri iarba nu p`rea mai scånteietor de verde ca \n acel loc, [i nicicånd misterul mai de nep`truns ca \n acele \mprejur`ri, cånd aveam s-o v`d pentru prima dat` pe cea care avea s`-mi devin` so]ie, pe Ondine. {i crede-m` c` ceea ce am s`-]i m`rturisesc n-am mai spus-o nim`nui, dintr-un sentiment de jen` care nu m-a sl`bit o clip`, de cånd m` tot \ncearc` [i m` roade f`r` mil`. |n acea zi de pomin`, cånd m`
plimbam aproape f`r` nici un rost pe malul stång al Tisei, am asistat f`r` voia mea la un spectacol unic, care mi-a marcat complet existen]a. Ajuns cam \n dreptul gr`dinii lui Mar]ole, venind pe marginea porumbi[tei, crescut` deja prin iarba aceea de culoarea smaragdului ca la un stat de copil, aud un plesc`it ciudat, asem`n`tor \ntrucåtva cu aruncatul unui n`vod \n ap`. Cånd m` aplec imediat dup` aceea peste mal, v`d ceva absolut cutremur`tor [i, cum asta m` face s` cred c` asist f`r` de voie la o tain` cumplit`, aproape un ritual p`gån, m` arunc instantaneu la p`månt, påndind \n continuare priveli[tea aceea \ngrozitoare, \ntins pe burt`. Plesc`itul venea de la p`rul Ondinei, care era pe vremea aceea o copili]` ca la vreo 16 ani. Cei patru veri ai lui Mar]ole o ]ineau pe Ondine de måini [i de picioare, o ridicau cåt puteau de sus, pe deasupra capetelor, \i f`ceau vånt de mai multe ori, dup` care ea \[i rotea brusc capul, azvårlindu-[i pletele \n ap` [i abia \n clipa aceea am realizat c` n`vodul era p`rul ei, ce parc` nu se mai sfår[ea, \ntr-atåt era de lung, de neobi[nuit de lung. Dup` patru sau cinci minute de a[teptare, care mi s-au p`rut anii ve[niciei, timp \n care Ondine nu \nceta s` fie sprijinit` pe bra]ele haidamacilor, acum ceva mai sl`bite de efort, le f`cea semn s` fie l`sat` la p`månt [i ei o coborau u[or, [i o a[terneau cu burta pe iarb`, dup` care \i tr`geau podoaba din ap`, dac` alc`tuirea aceea de alge, de m`taseabroa[tei [i de r`g`lii de tot felul mai putea fi numit` p`r, din care scoteau, dup` lungi
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
c`ut`ri cu latul palmei, \n care \i despicau [uvi]ele \ncålcite \ntr-o re]ea dens`, raci, cleni [i mrene. Au continuat s` trag` din ap` cei aproape trei sau chiar patru metri de p`r ai Ondinei, care p`reau s` nu se mai termine, [i cum nu m-am putut ab]ine, m-am ridicat \n picioare [i i-am \ntrebat aproape r`stit dac` nu-mi vånd mie fata aceea goal` pu[c`. Ei mi-au r`spuns c` trebuie s` discute mai \ntåi cu Mar]ole, [i au f`cut-o de fa]` cu mine, iar Mar]ole mi-a cerut pe ea patru galbeni. I-am zis c` m` \nvoiesc, dup` care i-am pus o sumedenie de \ntreb`ri fire[ti, legate de originea fetei, de p`rin]i [i rude [i a[a mai departe. Tot mai \ncurcat, Mar]ole mi-a zis c` fata este rusalc`, [i ei a[a au pescuit-o din apele Tisei, \n urm` cu dou` veri. |nota goal` pe valuri [i cånta \ntr-o limb` necunoscut`, care i-a p`rut c` sem`na \ntrucåtva cu germana. Au momit-o [i au tras-o de limb` s` le spun` cine l-a \necat pe un alt v`r de-al lui \n Tisa, \n urm` cu [ase s`pt`måni. {i ea nu zicea nimic, \[i vedea pe mai departe de scald`, f`r` s` \i bage \n seam`. |n timp ce Mar]ole o ]inea de vorb`, verii lui s-au repezit acas`, au adus n`vodul [i au ridicat-o din valuri \ntr-o clipit`, ca pe-o \ncre]itur` de val, \ntr-atåt era de u[oar`, [i ea n-a zis nici pås, nu s-a zb`tut, n-a ]ipat [i nici n-a c`utat s` scape. Mar]ole a scos-o cu dou` degete din n`vod, a a[ezat-o pe iarb` \n picioare, iar rusalca s-a uitat la ei cu fa]a numai zåmbet [i le-a dat de \n]eles din gesturi [i priviri c` \n]elege s` fie pedepsit`, atåta doar c`, pentru a-[i putea duce cazna la bun sfår[it, trebuie s` m`nånce [i s` doarm` \n ap`. Apoi au \ntrebat-o la ce se pricepe cel mai bine, [i rusalca le-a f`cut semn c` la pescuit cu p`rul de pe cap.“ Bunicul [i-a cump`rat nevasta [i a adus-o acas` la ad`postul unei cale[ti cu perdelele trase [i pe c`i ocolite, pentru a o proteja de orice indiscre]ie, c`ci avea fa]a albastr` [i p`rul verde. Din clipa aceea s-a trezit \n mijlocul unei \ntåmpl`ri care avea s`-l antreneze \n activit`]i nea[teptate, \ncepånd cu menajul, cu \ngrijirea [i educa]ia unei s`lb`ticiuni a naturii, c`reia i-a fost deopotriv` [i mam` [i tat`, [i sor` [i frate, [i pe care a trebuit s-o \nve]e cele mai elementare lucruri, ca de pild` vorbitul, ea vorbind [i cåntånd pån`
atunci doar \n limba scalzilor, [i sfår[ind cu schimbarea alimenta]iei, ea måncånd [i bånd pån` atunci doar pe[te crud [i zeam` de alge. Ceva mai \ncolo, s-au mutat \ntr-o cas` de \n`l]imea, f`lo[enia, adåncimea [i misterul unei doctrine acvatice, iar maestru le-a fost patul, mare cåt o \mp`r`]ie, \n care legea sim]urilor \[i f`cea mendrele, ca acas` \n elizeul apelor, atåta doar c` Ondine i-a cerut s`-i pun` baldachinul vremurilor de odinioar`, [i bunicul meu i l-a f`cut din m`tasea-broa[tei, la st`ruin]a ei expres`. |ncepånd de atunci, afar` de r`s`ritul lunii, noaptea n-a mai pus nimic interesant deoparte pentru ei. Nunta lor a fost o nebunie mai m`rea]` decåt orice \nchipuire, [i au f`cut-o la Cavarna, lång` Balcic. Bunicul meu era \mbr`cat \ntr-un costum de mire luat de la Paris, iar Ondine era cånd goal`, cånd \nve[måntat` \ntr-o rochie de mireas` alc`tuit` din aripi de pesc`ru[ \n zbor. Ca nunta[i, au avut un cård de [aizeci de narvali veni]i anume din Oceanul Boreal, pentru a le s`rb`tori fericirea. Supranumit inorog de mare, narvalul era vånat pentru col]ul lui r`sucit, lung de doi stånjeni, din care regii Danemarcei \[i f`ceau stålpii baldachinului nup]ial. Nunta[ii au petrecut al`turi de \nsur`]ei, la cå]iva pa[i de ]`rm, trei zile [i trei nop]i \ntr-o baie de spum` alb`, care le-a fost [ampania, dup` care s-au \ntors acas` \n Nordul \ndep`rtat, \n Ultima Thule.
148-149
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
un nud hot`r\t nudismului Marius BOR}EA Niciodat` n-am \n]eles nudismul la Vama Veche. Dup` mintea mea, nudismul la Vama Veche se bate cap \n cap cu b`utul-p\n`-nepi[`m-pe-noi la Vama Veche. |i \ntreb pe vamaio]i: cum v` mai pi[a]i pe voi dac` face]i nudism? Asta nu pot s` \n]eleg: cum e posibil ca Vama Veche s` fie plin` de nudi[ti [i de pi[a]i-pe-ei \n acela[i timp? Personal, n-am mai fost la nudi[ti de c\nd aveam 4 sau 5 ani (iar la Vama Veche de vreo 4 ani, ceea ce \mi doresc \n continuare). Ce-mi amintesc de atunci: un bo[orog onanist [i coco[at c`ruia \i at\rnau diverse, printre care sexul [i restul pielii de pe corp; o gras` cu fundul at\t de l`sat c` r`m\neau d\re pe nisip \n urma ei; alte grase, alte grase, al]i onani[ti [i lista ar putea continua. Cum ar veni, omenirea s-a chinuit at\tea veacuri s` fac` cruciade, catedrale, ora[e-porturi [i geci FUBU (parc` a[ trece pe lista marilor realiz`ri ale omenirii [i podul de M`r`cineni) pentru ca o m\n` (e vorba de dreapta) de ochelari[ti [i de nerase s` ia acum cu asalt plajele, cu poalele ridicate. Da’ alt` form` de \ntoarcere la natur` nu s-o mai g`si? De ce s` te dai cu sexul gol pe litoral, c\nd te po]i \ntoarce la natur` la fel de frumos b`t\nd p`durile [i b`g\ndu-]i vreascuri prin p`r]ile esen]iale, alea descoperite? P`i, de-aia am murit noi la revolu]ia industrial`, ca s` ne trezim c` ne sperie copiii pe plaje ni[te indivizi care arat` ca [i c\nd tocmai au ie[it din prima mare diviziune a muncii? Nu [tiu dac` sesiza]i enormitatea absurdului. Omenirea a inventat electricitatea [i becul, a trecut prin dou` r`zboaie mondiale, a comis circuitul integrat [i acum e
\n stare s` \nmagazineze biblioteci \ntregi pe cip-uri de m`rimea unui bob de orez ([i, mai mult, se aude c` pe undeva, prin Japonia, se lucreaz` de zor la miniaturizarea bobului de orez); \n plan politic, omenirea a inventat ONU, americanii au f`cut NATO, europenii au f`cut euro, iar romånii au f`cut Turcia [i Germania. Ei bine, pe c\nd cea mai mare parte a p`m\ntenilor au trecut cu succes peste aceste hopuri, un p\lc de acneici [i cr`c`nate \nc` mai bat litoralul l`s\ndu-[i sexele s` r\d`-n soare argintii. La finalul acestui aberant articol, v` las s` v` c`sca]i ochii (sau ochiul, \n cazul nudi[tilor) la imaginea de mai jos. Colegii mei au pus [i o s`geat`, nu cumva vreunul dintre voi s` scape informa]ia. S` sper`m c` s`geata are sensul corect.
manele vs. anti-manele
Manele, primesc. Dar anti-manele? Ce s\nt alea antimanele? Nici nu exist`. Cum zicea un ilustru manelist, pe nume Elvis, «manelele s\nt un fenomen cum a fost Beatles \n Anglia». {i dac` Elvis spune asta, trebuie s` \l credem. |n plus, ar fi de ajuns ca un singur violonist din trupa lui Bursuc s` se curenteze la mixer, c` manelele ar fi un fenomen cum a fost AC/DC.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
R`zboaiele civile ale muzicii Alexandru V~RZARU 1. Unde-s vremurile c\nd depe[arii luau ciomege de la rockeri? Cu filfizonismul lor apretat, cu hainele lor de bun gust, sp`l`]ei [i bine b`rbieri]i, cum s` nu-]i vin` s` le dai un cap \n gur`? Erau snobii snobilor, erau ca sectan]ii lui Bivolaru, se pretindeau crema iaurturilor doar pentru c` ascultau DM. Se d`deau to]i foarte inteligen]i [i p`reau genul care, dac` ar fi emigrat \n America, \[i g`seau imediat locul. Jum`tate din liceele bune din Bucure[ti pu]eau de ei. {i admirau pe cine? Pe lunganul `la de Dave Gahan, cu aerele lui de rebel de trei lei. Pe blonda de Martin Lee Gore, care f`cea pe t`cutul misterios. Andrew Fletcher [i Alan Wilder… vi-i mai aminti]i? ~[tia erau `ia doi f`r` personalitate care st`teau ca ni[te blegi prin spate [i nu ziceau nimic Pe de alt` parte, nici cu rockerii nu mi-era ru[ine. Ce \mpu]i]i! Ce jeg! Ce blugi negri de at\ta purtat! Boschetarii anilor ’80-’90. Cu
p`rul `la plin de m`trea]` [i soios, cu hainele pe care nu [i le mai scoteau de pe ei cu anii, scrise cu pixul (o inova]ie venit` din s`r`cie, b`nuiesc c`, \n Vest, rockerii de acolo nu se coborau la a[a ceva, cred c` aveau bluze cu imprimeuri). Ca s` nu mai zic de pantalonii de piele str\n[i pe cur [i picioare. Asta era culmea penibilului: c\nd \i vedeai pe strad` \n vreo ga[c` aveau un aer de s`m\n]` de Mardi Gras b`gat` pe p`m\nt romånesc, de „noi s\ntem m\ndri poponari cu to]ii“, de-]i venea s` sco]i piatra din caldar\m [i s` arunci dup` ei. Z`u dac` nu-]i venea s` simpatizezi cu ]iganii care, pe unde mi-i prindeau, [tergeau cu ei pe jos, [i le d`deau [i bor[ul pe nas. Iar \n licee era jale. C\t` arheologie s-ar putea face dac` am [ti pe unde zac vechile b`nci [i mese din clase! Un om de[tept ar trebui s` fac` un muzeu al inscrip]iilor scrijelite pe b`nci. Toate semifilozofiile alea de trei parale cu „Kill’em all“, „All you need is love“ [i „Sent your daughter to the slaughter“ care pream`reau forma]ii \n care clocotea c`catul: Alice Cooper, Nirvana sau Judas Priest. Pe Ozzy care m\nca pisici pe scen`, AC/DC care cheliser`, Red Hot Chili Peppers care erau cam satani[ti, Megadeth-ul cu solistul lor mincinos care spunea c` versurile melodiei „A tout le monde“ de pe albumul Youthanasia \i fuseser` dictate \ntr-un vis de Kurt Cobain, care tocmai murise. {i cu curul r\deai de rockerii `[tia. {i mai exista printre ei subrasa aia, orcile alea de rockeri care f`ceau trash sau thrash, care g\j\iau, r\g\iau, se scremeau, tr`geau ni[te b`[ini pe gur` [i ziceau c` asta-i muzic`. S` fie la voi acolo, potlogarilor! Ciomege! |n ultima vreme am crezut c` specia s-a
152-153
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
stins, c` b`tr\nii rockeri au murit, c` se sting pe undeva prin garsonierele lor, cu frigiderul plin de sticle de bere goale, r`mase de prin 1995. Totu[i, c\nd mai vine c\te o forma]ie de pe afar`, ie[it` la pensie, se cam adun`. Ciudat! Ooooooh! Era s` uit. Ciuma, buba neagr`, cancerul! Raperii. Dac` a existat vreodat` ceva cu adev`rat penibil, ceva at\t de jos, scursura muzicii, ceva ce numai oamenii f`r` creier [i care nu au citit nici o carte puteau numi muzic`, asta era rap-ul. To]i ]iganii ascultau rap. Rap-ul nu merit` nici `stea cinci r\nduri, care de nervi s-ar putea transforma \n 10 pagini. Maneaua asta interna]ional`! Fund`tura, calea gre[it` pe care au luat-o camioanele cu voci mi[to ale negrilor. Mai bine m` opresc aici.
\n muzic`. Tot timpul auzeai: i-am prins pe depe[ari [i le-am f`cut; erau ni[te rockeri, am m`turat cu ei; ce picioare \n gur` ne-au dat ]iganii `ia etc., etc., etc. Dar totul avea s` se schimbe.
2. Antagonismul anilor `lora era \n floare. Nu puteai s` fii [i alb [i negru. Nu aveai voie s` \]i plac` [i una [i alta. Plutea \n aer conflictul, [i T\rgu-Mure[ul ar fi fost mic copil pe l\ng` ce se putea isca
3. {i totu[i, un avertisment primisem. |n liceu, \n ga[ca local` de rockeri de la real, se distingea, prin albea]a pielii, o rockeri]` cu aspect nordic. Nu genul de rockeri]` puturoas`, pe care ]op`ie p`duchii. Era o rockeri]` mai cur`]ic`, blond`, cu pielea foarte alb`, o ciud`]enie printre brunetele mioritice uzuale. Genul mai unguroaic`. |n momentul c\nd am terminat liceul, [tiu sigur c` avea carnet de membru al acestei adun`turi de rockeri. Dup` vreo doi-trei ani, st\nd ag`]at de bar` \ntr-un autobuz 311, pe cine [i cu cine v`d eu jos \n sta]ie, la Iancului? Pe rockeri]`! Pup\ndu-se de mama focului cu un ]igan \mbr`cat cu pantaloni din `ia de stof`, negri, pe care \i poart` oamenii care nu au auzit de blugi. P`rea chiar \ndr`gostit`, dincolo de faptul c`-l pupa. Tr`dase, c`]eaua! Tocmai ea! Chintesen]a rock-ului de bun` calitate, ca s` zic a[a, trecuse \n barca ailant`. 4. Azi. Am Internet acas`. Am programul DC++ instalat. Intru pe hubb-uri. Hubb-urile, pentru cine \nc` nu [tie, s\nt acele comunit`]i de useri care \[i pun laolalt` c\te ceva din ce au pe computer. Un mare magazin cu autoservire gratis, t\rgul [i b\lciul Internetului. Mii [i mii de oameni stau acolo cu calculatoarele deschise, iar tu r`scole[ti printre vechituri [i mai alegi c\te ceva. Uite un nene cu nume interesant: Brabus. Ce are el pe-aici? Un album Greenday, mult Placebo (ni[te cretini, fie vorba \ntre noi), Nightwish, Nirvana, The Cult [i Adi Minune cu Stana: „D`-mi Inelul“. Cum se \mpac` una cu alta? {i ce mai are? Are Puya&Blat, Jargon&
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Nico&Silviu: „S`-mi por]i numele c\ndva“ [i Nicolae Gu]` cu Nicoleta Gu]`: „At\t de aproape“, dar [i Hooverphonic cu un album \ntreg. {i ca el s\nt mul]i. S\nt mii [i zeci de mii pe hubb-uri, cu gusturile completamente alandala. {i to]i au semnat pacea pentru vremurile alea de dulce antagonie din anii ’90. P\n` [i eu, dac` m` caut` cineva pe propria tarab`, am un Yello,
[i un Death in Vegas, [i o Aimee Mann care stau m\ndre l\ng` ni[te ar`beasc` de petrecere [i un Rud`rel. Dac` a[ scrie titlurile pieselor lui aici, ar lua foc tot almanahul de ru[ine. S` scriu totu[i: „Pentru zdrean]a penal`“, „Am coaie de necherman“. Ani ’80, ce s-a ales de voi?
Manelelor din lumea-ntreag`… C`t`lin MATEI Lumea versus manele? De ce? Pentru c` mi s-a \nt\mplat de prea multe ori s` cunosc sau s` aud de oameni care, odat` ajun[i \n str`in`tate, s` tr`iasc` o dram` a izol`rii at\t de puternic` \nc\t s` aplece urechile la manele [i alte chestii. De pild`, „Dor de cas`“ este un post de radio care emite din Spania, fiind recep]ionat de toat` planeta pe Internet. Dar este, evident, m\na p`tat` de roz a c`p[unarilor. |n plus, mi-a c`zut \n gheare, la un moment dat, o selec]ie muzical` realizat` special pentru ni[te studen]i de la o universitate american`, de prietenii lor din Romånia. Manele? Muzic` greceasc` de petrecere? Of course. {i atunci, nu e firesc s` \]i pui \ntrebarea: ce sens are maneaua \n str`in`tate? Se desface oare de sensuri [i de propriet`]i? Este ca un chip al gagicii pe care nu o mai vezi, ajung\nd s` \i ui]i toate defectele? S` analiz`m pe scurt tematica. „S` moar` du[manii mei“. |n str`in`tate nu ai timp s` \]i faci nici prieteni, d-ap`i du[mani. {i de ce s` moar` ni[te oameni cumsecade? Sau dac` e vorba de du[manii din Romånia, de ce s` moar` dac` tot nu po]i s` le dansezi „Vali Vijelie pe morm\nt“? „Aten]ie, osp`tarii, \n seara asta cheltui banii“. Pu]in probabil. O sum` impresionant` de valut` intr` \n Romånia \n fiecare an de la rudele care muncesc \n str`in`tate. Dac` nu s-ar str\nge la pung` oamenii din Spania, asta nu s-ar mai \nt\mpla. „Pe la spate, vrea fetele toate“. Caracteristicile psiho-erotice, reflectate \n practic`, demonstreaz` c` exist` diferen]e mari de la na]ie la na]ie. |n plus, dac` nu \n]elegi nimic din limb`, nici nu e recomandat s` te ri[ti cu penisul. „Cine este namb`r oan, Adi [i Daniela“. Anul trecut, la MTV Music Video Awards, la categoria „Best Dance Video“, lupta s-a dat \ntre Jennifer Lopez, Shakira, Destiny’s Child, Ciara [i a c\[tigat
Missy Elliott. Deci nu. „Tu e[ti femeia visurilor mele / C\nd s\nt cu tine parc` simt pl`cere“. De fapt, pl`cerea este rezultatul gener`rii unor endorfine de c`tre creier. Tot speciali[tii americani au demonstrat c` acelea[i endorfine s\nt produse de creier [i atunci c\nd joci poker sau c\nd m\ng\i o pisic`. Deci versurile manelei redau un adev`r general valabil \ntr-un caz particular. Na[pa. „Tu e[ti iubirea vie]ii mele / Dar ce p`cat c` e[ti femeie m`ritat`“. Michael Jackson are o pies` care e cam a[a: „The lady in my life“. Versuri: „Lay Back In My Tenderness / Let’s Make This A Night We Won’t Forget / Girl, I Need Your Sweet Caress / Reach Out To A Fantasy“. Care sun` mai bine? Hmm. E greu de ales, sincer. Dar m`car Michael e alb. „Poate c` intr-o noapte / C\nd va mai c`dea o stea / Se va \mplini [i dorin]a mea“. Aiurea. „Stele c`z`toare“ e un fals binecunoscut. S\nt, de fapt, meteori]i care se aprind \n atmosfera P`m\ntului. Ce dorin]` s`-]i \ndeplineasc` un meteorit? Meteori]ii n-au f`cut dec\t belele de la Predator 1 \ncoace.
154-155
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Vocea manelistului na]ionale C`t`lin MATEI Dac` ar fi s` am un prieten c\nt`re] de manele, el ar fi Liviu Mititelu. Vorbesc serios. Am f`cut un research online \n r\ndul celor mai tari c\nt`re]i de manele [i, dintre to]i, cel mai tare m-a impresionat Liviu Mititelu. Dintre to]i. Poate s\nt unii mai cunoscu]i, unii au show-uri pe la televizor, al]ii se bat \n ring. Dar Liviu Mititelu e un caz special. Adic` niciodat` nu ajungi s`-l cuno[ti pe Liviu Mititelu cu adev`rat, p\n` c\nd nu intri la el pe site. Are un site simpatic, \ns` autobiografia este cea care ne intereseaz`. Adic` ce poate fi mai l`untric pentru un om dec\t autobiografia? S` \ncepem cu \nceputul. Totul a \nceput \n vara anului 1979, cind
mititelul Liviu a v`zut lumina zilei. {i a[a i-a r`mas numele. Un pic mai t\rziu, Liviu Mititelu a ajuns, a[a cum era [i normal, s` c\nte manele [i s` urasc` minciuna [i tr`darea. A ajuns s`-i plac` Steven Seagal, Sharon Stone, Michael Jackson [i Elvis Presley. Partenera lui ideal` ar fi fost sufletist` [i \n]eleg`toare. |n zilele noastre, Liviu are ca loc preferat de relaxare casa lui. De ce zic toate astea? P`i, cum s` nu vrei ca Liviu s` fie prietenul t`u c\nd \[i trece \n CV, la capitolul „Cea mai penibil` amintire“, faptul c` a fost c`lcat de aceea[i ma[in` de trei ori \n aceea[i zi? P`i, cum s` nu-l iube[ti? Cine a mai p`]it a[a ceva? Cine mai cunoa[te o vedet` care s` ias` \n ora[, s` fie c`lcat` de o ma[in`, dup` care s` se ridice de jos, s` mai fie c`lcat` o dat`, dup` care s` ia [oferul la b`taie, s` plece de la locul accidentului [i, \n timp ce pleac`, s` mai fie c`lcat` o dat`? Mi se pare un om care chiar [tie s` tr`iasc`. Iar \n final, o s` m` \ntreba]i: „Dar ce treab` are Liviu Mititelu cu subiectul? Parc` discutam de manele versus restul lumii“. „P`i, da“, v` voi r`spunde, „e suficient doar s` citi]i ce prefer` Liviu Mititelu s` m`n\nce [i ce detest`.“ Liviu Mititelu prefer` s` m`n\nce: m\ncare tradi]ional` romåneasc`, iar m\ncarea pe care o detest` este „panette gratinati con frutti di mari“. Cu alte cuvinte, ce e aia rafinament culinar, ce dracu’ vrea lumea cu molu[tele alea, Romånia rulz cu sarmalele ei. S` moar` du[manii Mititeilor cu mu[tar!
pro-America vs. anti-America
Acum e u[or s` fii pro-America sau anti-America dac` stai \n Romånia. Adic` ai putea s` stai \n America [i s` ai o atitudine, dar de aici, e u[or useless, cum zic americanii [i Depeche Mode. Adic` ai putea s` crezi c` p`rerea ta are o valoare dac` te-ai g\ndi c` locuie[ti \n buricul Europei, \ns` doar atunci c\nd Europa st` pe o parte.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
America! FUCK, YEAH! Nic SÅRBU ~``, sta]i o secund`. That didn’t come out right. S` mai \ncerc o dat`: „America? HELL, NO!“. O s` m` explic printr-o poveste. De trezit copiii. Din p`cate, e adev`rat`. O s` v` spun ce am v`zut de c\nd, \n secolul trecut, pe \nserat, am plecat [i eu, ca tot studentul romån care-a v`zut prea multe filme made in Hollywood, c`tre t`r\mul f`g`duin]ei. Oricum, n-aveam nimic de pierdut. Era pe c\nd, \n Romånia, se potcoveau cei cin[pe mii de speciali[ti cu nou`jnou` de siviuri, [i s`reau p\n` \n \naltul cerului de nu-i mai vedea nimeni, nici m`car \mp`ratul lor (nu `la Ro[u, el oricum se uita numai c`tre R`s`rit), cunoscut \n istorie mai ales ca |mp`ratul Albastru. De Pelikan. Sau Hero, misterul n-a fost \nc` elucidat pe deplin, but nobody gives a shit anyway. |n America, era la putere |mp`ratul Alb al XLII-lea. (Pentru cititorii mei americani: dac` n-a]i plecat \nc` spre cel mai apropiat McDonald’s, XLII=42. Se cheam` cifre romane. Na, \n ce m-am b`gat: acum tre’ s` explic ce e aia „roman“. Nevermind.) |mp`ratul Alb al XLII-lea era pe buzele tuturor, pentru c` fusese \ntre buzele unei slujnicu]e din palatul s`u, Castelul Alb, [i ascunsese fapta. Cred [i eu, era cam ur\]ic`. Fata, nu fapta. Timpul a trecut, iar pe tron a ajuns, printr-o fraud` cum nici \n co[mar nu co[marezi, un alt |mp`rat Alb. Desigur, al XLIII-lea. I se spune Tuf`, pre limba lor. Fin’c` asta [i este. V-a]i prins deja, oricum, c` to]i \mp`ra]ii lor s\nt albi. Necum negri sau galbeni. C\t despre \mp`r`tese, nici nu poate fi vorba. A avut Pakistanul prim-ministres`, a avut Africa de Sud pre[edinte negru, dar \n ]ara tuturor posibilit`]ilor, a[a ceva ar fi fost, [i va mai fi pentru o vreme, o imposibilitate. (Au f`cut ei o mic` \ncercare, prin ’60, cu un \mp`rat care nu era protestant, ci catolic. |ns` l-au rezolvat rapid, cu ni[te gloan]e magice, c` aveau un Vietnam de invadat.) Dar haide]i s` cobor\m pu]in \n istorie (m` rog, poate-i cam mult spus): pe la \nceputuri, acum c\teva sute de ani (oricum nu conteaz` c\te, de vreo zece ori mai pu]ine dec\t b`tr\na Europ`), aveau [i ei (americanii) o republic`. Republica a crescut, s-a f`cut c\t un continent. |nc` era bine, nu se b`gau \n ciorba nim`nui, \[i vedeau frumos de cre[terea lor economic`, de holocaustul apa[ilor, siuc[ilor [i a `lorlal]i de-i [ti]i din c`r]ile cu Winnetou, de pus chinezi la construit c`i ferate, de cules bumbac alb cu m\nu]e negre, m` rog, de trebile ]`rii. Nu prea aveau du[mani, fin’c` nu prea aveau vecini. Dar iat` c`, \n secolul trecut, pe la \nceput, [i-au
cerut [i ei voie afar`. {i de-atunci nimeni nu-i mai poate prinde prin curtea planetar` s`-i bage la loc. Republica a trecut de pubertate [i a ajuns un imperiu mare [i frumos, dar cam prost-crescut. Le scuip`-n cap bie]ilor bunici germani, francezi [i de care-or mai fi, iar pe str`bunica Inglitera, dup` ce c`-i pune piuneze pe scaun, o mai [i t\r\ie dup` el pe la toate chefurile geostrategice (=petrol, tot pentru fanii mei din America). |i ia la b`taie pe `ia mai mici [i mai fraieri, iar c\nd e vorba de pl`tit geamurile sparte de tehnologia militar` cam prea avansat`, arat` cu degetul tot c`tre sus-pomeni]ii bunici. {i `[tia pl`tesc, pentru c` a[a s\nt ei, mai inimo[i. Acum, cred c` vreun sfetnic mai dezghe]at al |mp`ra]ilor Albi a citit bro[uricile alea dou` anticomuniste, Ferma animalelor [i 1984, [i le-a confundat cu Principele, c` prea se \nt\mpl` totul ca la carte pe acolo: avem dublu-g\ndit? Nuuu? S` facem, dar s`-i spunem political correctness! {i cu oamenii ce facem? (va fi \ntrebat unul din \mp`ra]i) Dom’le, uite care-i treaba: to]i s\ntem egali, desigur, dar albii anglo-saxoni protestan]i s\nt un pic mai egali dec\t ceilal]i, c` doar noi am fost primii aici, nu? Iar pe ceilal]i, oricum, tot noi fie i-am adus, fie i-am l`sat s` intre… Cum e cu manifestul `la, c` to]i au dreptul la c`utarea fericirii? Hai s`-i ajut`m, c` doar de-aia s\ntem Big Brother. P`i, se [tie c` ignorance is bliss, nu? Deci s`-i ]inem ignoran]i, c` nu-i greu. Le d`m m\ncare ieftin` [i circ prost (huo, tot de la R\m se trage [i asta!), iar ei devin comozi [i obezi. Atunci au nevoie de ma[ini ca s` se deplaseze, nu? {i ne folosim de mult-pomenitul spirit de competi]ie, ast-
158-159
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
fel \nc\t \n loc s` omoare capra vecinului, \i facem s`-[i ia ei giraf`. Dar la ce bani c\[tig`, pu]ini \[i permit, deci le d`m credite. Pe care n-or s` le poat` pl`ti dec\t cu c\te dou` slujbe [i 16 ore de munc` pe zi. C\nd ajung acas`, mor]i de obosi]i, tot ce mai pot face e s` se uite la teveu (great invention, by the way), s` vad` mai multe reclame, s` cumpere mai mult. Pe credit. Astfel, nici nu mai apuc` s` pun` [i ei m\na pe o carte (dec\t tot de credit). Perfect circle, no? Le d`m [i pu]in crea]ionism, dar [i cea mai mare fabric` de pornografie din lume. {i ca s` nu observe milioanele de s`raci, miile de droga]i, sutele de \mpu[c`turi din [colile care [i-a[a s\nt proaste, facem rost de un inamic extern. Cum adic` nu mai exist` Uniunea Sovietic`? P`i, noi cu cine ne batem? Irak!? De ce nu? C`
tot au ei petrol, [i noi avem nevoie! Iar bunicilor g`sim noi ceva s` le spunem, nu [tiu, weapons of mass distruction, preemptive war, democra]ie, frec]ie… Oricum, ocupa]i cu jocul `la, de-a Europa Mare, `i b`tr\ni au uitat deja de celelalte dictaturi \n care nu ne b`g`m, c` ne s\nt bune a[a cum s\nt! |n realitate, problema acestui adolescent precoce numit America nu este puterea \n sine. Asta este problema celorlal]i. |n fond, au mai fost imperii, [i mintea ne duce c`tre negurile istoriei (acum vorbim pe bune), tot la romani (pentru yankei: da, `ia de mai sus, cu cifrele f`cute din litere). Dom’le, `[tia c\nd plecau la cucerit, spuneau cinstit c` o fac pentru c` pot, pentru c` vor, pentru c` au nevoie de aur, m\ncare, sclavi... {i oricum, pe unde distrugeau cu r`zbelul, mai ridicau [i ei un pod, un viaduct, un forum, ceva. Noua Rom`, pe de alt` parte, e o ]ar` a contrastelor. |ntre ce spune [i ce face. {i ne mai [i explic`, superior, cum devine chestia cu drepturile omului. C` asta a fost, de altfel, ultima pic`tura \n cutia aia de Budweiser pe care mi-au servit-o, noua g`selni]` a \mp`ratului Tuf`: ap`rarea libert`]ilor supu[ilor prin restr\ngerea lor. {i a f`cut un MinAdev mai bun ca originalul, {i i-a spus Homeland Security Department. Genial, dar s-a mai dat. Prin Estul S`lbatic al Europei. A[a c` mi-am b`gat picioarele \n el de land of the free (f`r` adida[i, c` m-au desc`l]at \n aeroport) [i am venit s`-mi \ncerc [i eu norocul \n Statele Unite ale Europei. Ce frumos a fost \n America! P`cat c` s-a schimbat.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
European mediu, vånd loc de veci America. A[tept provincie Asia. Cornel IVANCIUC |ntr-o zi veneam cu trenul de la Antwerpen la Rotterdam. Un domn privea foarte atent [oseaua paralel` cu calea ferat`. Mi-am imaginat c` se uit` la o ma[in`, care merge cu aceea[i vitez` ca a trenului, [i c` \n ma[in` vede o femeie foarte frumoas`, de care s-a \ndr`gostit brusc. M-am \ndr`gostit [i eu de femeia aceea imaginar`, pe care am \ncercat s-o privesc cu ochii lui. Dup` ce am trecut de Dordrecht, domnul acela continua s` priveasc` la fel de preocupat cåmpia. Atunci, \mpins de curiozitate, m-am ridicat de pe scaunul de pe partea stång` a trenului, unde aveam loc, [i m-am uitat spre dreapta, unde privea el: cåmpia era plin` de cai s`lbatici, cu coama pån` la p`månt, de o splendid` culoare galben`. I-a]i v`zut? – l-am \ntrebat \nfrigurat. „Ce?“, mi-a r`spuns el plictisit. Caii – i-am zis. „Care cai? Eu m` uitam la teren [i m` gåndeam ce profit formidabil a[ ob]ine, dac` a[ cultiva pe el soia. Dan Mich, fermier din Maine, \mi pare bine.“ |nainte de c`l`toria \n Olanda, via]a mea depindea mai pu]in de coinciden]e, [i mult mai mult de planificare. Iar coinciden]ele nu mi le pot planifica niciodat`. Coinciden]a face s` m` fi n`scut european, un european care nu-[i va planifica niciodat` s` emigreze [i s` moar` \n America lui Dan Mich. Pentru mine, America lui Dan Mich este un frigider foarte mare, plin de lapte de soia [i de h`lci de carne de vit`, dar c`ruia \i lipsesc aromele de gutuie [i de par` pergamut` din c`mara bunicii. De fapt, Americii \i lipse[te mitologia. Deosebirile dintre mine [i un american de rånd sunt de nuan]e [i percep]ii. Bun`oar`, nu sunt de acord ca to]i oamenii s` vorbeasc` aceea[i limb` precum vacile [i oile, a[a cum [i-ar dori-o ta]ii fermieri ai savan]ilor americani. Limba este o chestie de instinct cultural, care \i deosebe[te pe
oameni de vite. O Europ` unit` va fi prin excelen]` [i una multicultural` [i multilingvistic`. Ast`zi exist` o tendin]` tot mai manifest` de re\nviere a unor limbi europene amenin]ate cu omorul, dar pe nici un yankeu nu l-am auzit perpelindu-se de \ngrijorare c`, odat` cu zecile de triburi amerindiene decimate din diverse motive, care invoc` de fiecare dat` un amendament, dispar implacabil tot atåtea limbi. |n schimb, \n Olanda se desf`[oar` cu succes
160-161
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
un program de salvare a limbii friziene sau frizice. |n Sco]ia, tot mai mul]i oameni \nva]` limba gedhelsh sau sco]iana, aproape disp`rut`. Acela[i fenomen este \ntålnit [i \n }ara Galilor, unde limba galez` sau kymric, amenin]at` cu dispari]ia, se \nva]` deja \n [coal`, ca [i \n Irlanda, unde irlandeza sau gaelic a fost \nlocuit` de englez`, de sute de ani. |n Catalunya, limba catalan` a ajuns a doua limb` a Spaniei. A treia ca importan]` este limba basc` sau euskara, din }ara Bascilor, iar a patra, limba galician` din provincia Galicia, din nordul Portugaliei. Limbile mari, vorbite pe mari suprafe]e cultivate cu soia, au tendin]a natural` de a se diviza \n dialecte sau hibrizi, care cu timpul vor deveni noi limbi. Din fericire, americana nu va ajunge niciodat` o limb` universal`, atåta vreme cåt ea acuz` deja probleme acute de identitate [i unitate. |n Statele Unite se formeaz`, \n zilele noastre, dou` noi idiomuri, provenite din amestecul englezei americane cu spaniola. Unul se nume[te spanglish, spaniolaenglez`, vorbit \n California, Arizona [i New Mexico, iar altul, texmex, sau texana-mexican`, vorbit pe frontiera dintre Texas [i Mexic, de o parte [i de alta a frontierei. A[a \nc\t ce limb` american`, dintre cele trei pomenite mai sus, vor s` impun` yankeii ca limb` unic` a viitorului globalizat? |ncepånd de aici, nu mai v`d lucrurile nuan]at, ci \n alb [i negru. Am un prieten futurolog, care sus]ine c` \n secolul XXI lumea liber` se va \mp`r]i \n dou` mari superputeri: SUA [i SUE, adic` Statele Unite Europene. |n SUE vor intra cu anasåna toate
]`rile Europei, inclusiv Rusia, Ucraina, Belarus, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, ba chiar [i Turcia, dar poate mai pu]in Elve]ia, care tinde s`-[i p`streze v`duvia. SUE vor dispune de propria lor for]` armat`, care va divor]a, cu mare scandal, de NATO. Prietenul meu zice c` proiectul l`rgirii Uniunii Europene va dep`[i fruntariile continentului [i va cuprinde inclusiv statele din bazinul estic [i de sud al Mediteranei. Conform previziunilor sale, care \mi dau uneori fiori, \n viitor se va produce o ruptur` grav` \ntre SUA [i SUE, care va degenera \n sala de lupte. Spre sfår[itul secolului XXI, o nou` Americ`, u[or cretin` [i \n restul timpului confuz`, condus` foarte diferit de cum e condus` \n zilele noastre, va rupe rela]iile cu }ara Sfånt`. Problema nu este dac` pot sau nu pot fi de acord cu prietenul meu, ci dac` mai merit` s`-mi bat capul, ca european, cu proiectele americanilor, de cultivare a soiei pe mari suprafe]e, pe care se va vorbi o singur` limb`: engleza american`, spanglish sau texmex.
p`ro[i vs. chelio[i
P`ro[i. Chelio[i. Cu to]ii s\ntem oameni. S\ntem la fel. Nu exist` p`r \n vreo parte a corpului care s` fie lipsit` de utilitate. De pild`, m` \ntrebam de ce avem p`r sub buric. Am citit undeva c` nu las` transpira]ia s` ajung` la organele sexuale. P`i, [i dac` transpiri direct la organele sexuale? Ei, atunci este evident rolul p`rului de pe picioare, desigur.
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Puterea p`ro[ilor, \n dictatura chelio[ilor Cornel IVANCIUC Pån` \n urm` cu zece ani citeam cel pu]in [ase titluri de literatur` SF pe an. |n c`r]ile astea abund` extratere[trii care au r`spuns la orice \ntrebare [i farfuriile lor zbur`toare care te las` masc`. Dileme: oare de ce majoritatea extratere[trilor sunt cheli, zbanghii [i au picioarele \n form` de X? Despre cå]i extratere[tri cu plete a]i citit \n c`r]i sau cå]i a]i v`zut \n realitate sau \n filme? Oare de ce inteligen]a extraterestr` este cheal`, cu capul mare [i ochii dep`rta]i [i sa[ii? Se nasc extratere[trii f`r` p`r sau le cade p`rul de la o vårst` foarte fraged`, pentru c` peisajele de unde vin sunt poluate la maximum cu g`ina] de grip` aviar` [i c`c`reze de oaie clonat`? Mai avem nevoie de p`r, reformulez: cåt` vreme p`rul va mai fi un criteriu de frumuse]e la femei, \n condi]iile \n care inteligen]a este asociat` cu chelia, puterea de concentrare cu strabismul [i imagina]ia cu rahitismul? Este B`sescu un extraterestru \n
adev`ratul sens al cuvåntului [i dac` da, de ce n-a vrut s`-[i taie nici picat cu cear` [uvi]a [i s-a ag`]at de ea ca \necatul de pai, pån` \n ultima clip`? A vrut s`-[i ascund` originile extraterestre, dar s-au bunghit stili[tii la timp [i l-au obligat s`-[i dea arama pe fa]`? Exist` bi[ni]ari extratere[tri, care \n tinere]e f`ceau trafic de carpete cu r`pirea blugilor [i kentanelor din serai? Este Elena Udrea o amant` cheal` de extraterestru, cu peruc` blond` re[apat`? Lumea seam`n` cu un avion care se pr`bu[e[te o dat` pe lun`. Azi e vineri, ziua mea norocoas`, [i o s` v` rog s` \nchide]i u[a \n timp ce vorbesc eu, pentru c` s-ar putea ca gåndurile mele de p`ros s` se aud` cu totul altcumva de pe cealalt` parte a u[ii, unde trag cu urechea chelio[ii. S` v-o zic pe aia dreapt`: nu cred \n dreptatea [i adev`rul proferate de Alian]`. |n vechea cultur` a politicii romåne[ti, ni[te megie[i p`ro[i voiau capul unor domni cu probleme de calvi]ie, iar acum e invers, de cånd Cheliosul cel Barosan a pus måna pe puterea p`ro[ilor. Acesta este motivul real pentru care n-am vrut s` respir aerul fals amical, am`gitor festivist [i profund viciat al Pie]ei Universit`]ii, imediat dup` anun]area scorului electoral din decembrie 2004, [i am preferat s` fug la Paris, unde mi-am iubit nevasta \ntr-un hotel de dou` stele din Montmartre, timp de zece zile [i nop]i. Ani de zile, mi-am reprimat sila de a-i suporta pe cei pe care i-am c`rat \n spate [i a trebuit s`-i votez, \n perioada lor de hedonism cronic. Ast`zi, cei care \[i tårau bråul
164-165
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
de ]u]eri obosi]i pe miri[te [i-au tras asistente [i aerul grav, preocupat, de sofi[ti tehno, cu studiile f`cute la ni[te [coli ajut`toare de filozofie pentru [oferii defavoriza]i. Ace[ti noi manageri, de care te ciocne[ti la fiecare cotitur`, te asigur` c` se zbat pentru binele [i prop`[irea ]`rii. Atåta doar c` noii manageri, sunt c`li]i \n cacealmale de cartofori [i surclasa]i de noianul de provoc`ri c`rora trebuie s` le fac` fa]`, [i de \ntreb`rile mele f`r` r`spuns, pentru care au g`sit [i rezolvarea: cåte un specialist pentru fiecare \ntrebare la care n-au g`sit r`spunsul. Asta, \n condi]iile \n care veniturile mele nu dep`[esc 50.000 de dolari pe lun`. Asta, \n condi]iile \n care ple[uvii de la putere se bat cu c`r`mida \n piept c`, \n economie [i
administra]ie, manageriatul conteaz` \n propor]ie de 70 de procente. Asta, \n condi]iile \n care chelii \mi repro[eaz` c` nu m` preocup` binele ]`rii [i \mi scot ochii c`, \n loc s` scriu [i s` tac, conspir la o nou` ordine a lumii, lipsit` de calvi]ie. Cum e mai bine pentru imaginea Romåniei? S` conspiri pentru salvarea ]`rii tale de la o plag` necunoscut` sau s` te faci frate cu chelul pån` ce treci puntea [i te integrezi \n UE?
Che(l)ia e la tine Alexandru DU}U Ce po]i s` ai, dom’le, cu chelio[ii? Nu e deloc elegant s` fii \n r`sp`r cu oamenii ace[tia. {i nu doar pentru c`, dac` nu au p`r, logic, este practic imposibil s` aib` [i r`sp`r. Ci pentru c` nu este frumos s` r\zi de defectele fizice ale cuiva. Dac` omul mai este [i chior, pe l\ng` c` e chel, cu at\t mai neelegant. Dar dac` peste toate astea b`iatul mai este [i pre[edinte, atunci \ncepi s` te enervezi de-a dreptul. Prea multe defecte la un loc. Ei, vede]i, de-asta s\nt, domnule, nu at\t \mpotriva chelio[ilor, c\t \mpotriva unui chelios anume. {i, sincer, a \nceput s` mi se cam fac` p`rul m`ciuc`, de c\te ori \i v`d sclipirile pe sticl`. Nici nu mai [tiu de c\te ori n-a c\ntat coco[ul de la alegeri \ncoace c` B`sescu, zis [i sp\nul inelelor, iar a s`rit la carotida PSD, at\ta c\t mai este ea irigat` de o inim` cu cinci stenturi, proasp`t frezat` \nainte de alegeri [i luat` pierdut r`u de tot pe la spate la ultimul congres. I-a pironit cu o ochead` metalic` pe obraznicii clasei politice – care acum, contrar obiceiului, stau \n sau sub b`ncile din fa]` ale Parlamentului. Ne-am obi[nuit ca la r`stimpuri marinarul s` scoat` din dotare ochiul cel r`u [i fosforic (zis [i ochiul pentru corup]i, ochiul populist sau ochiul de curat), rezervat puseurilor belicos-justi]iare. Cu ochiul cel`lalt (ochiul de ciorn`, de r\s [i de dans) \l scaneaz` condescendent pe T`riceanu 24 din 24. Acest ochi posed` [i capacitatea paranormal` de a vedea prin [eful PNL. {i ce vede c\nd prive[te prin el sau dincolo de el? Pe Patriciu, bine\n]eles, care are bani, c\t n-avem noi p`r \n cap. {i toate astea
\n timp ce m\na de pistolar trecut prin rele se odihne[te cu un tremur abia perceptibil pe tocul \n care se-nghesuie de-a valma serviciile secrete [i un PD r`mas mai din vechi, dar cu valoare sentimental` [i strategic`. Antipesedistul Traian [tia bine un lucru. Ochii care nu se scot se uit`. {i mai [tie c` scurt`tura spre democra]ie [i bun`starea României trece musai prin spulberarea PSD-ului. {i nu at\t a partidului PSD, c\t a ceea ce reprezint` [i, mai ales, deserve[te el, dimpreun` cu toat` m`trea]a sistemului tic`lo[it. Acum, odat` ce matale, ca pre[edinte [i ca om, zic, plonjezi direct pe paliere de-asta mesianice, hop [i contradic]ia. Chelie cu c`rare pe centru, pe dreapta sau pe st\nga? Dilema \ncuietoare, [i veche de c\nd unii oameni s-au trezit c` trebuie s` fac` bine altora, sun` cam a[a: scopul spre care duce scurt`tura de mai sus poate fi scuzat [i de mijloace mai pu]in ortodoxe, protestante, catolice [i democratice? V` da]i seama c` p\n` [i preacuvioasa [i preacucernica \ntr-ale drepturilor omului Macovei va
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
fi adormit cel pu]in o dat` b\ntuit` de Corneli Zelea Codreni, magistra]i corup]i [i pistoale pe sc`rile tribunalelor. C\]i dintre noi, privind jurnalele TV, nu am r`mas cu m\inile \ncle[tate pe pahare \ncerc\nd s` ne amintim cum se asambleaz` un Kala[nikov? |n literatura totalitar` de specialitate, solu]ia inject`rii \n doz` de [oc a democra]iei prezint` avantajul eficien]ei [i rapidit`]ii. Democra]ia este cronofag`, mai ales una cu jiglerele [i carburatorul \nfundate ca a noastr`. Dar fund`tura logic` nu este doar a lui B`sescu, ci [i a noastr`. C`-l mai \njur` pe N`stase, treac`-mearg`. Cu ocazia asta i se mai zburle[te ni]el coama, m`car aia care i-a mai r`mas pe la ceaf`. Dar ce facem, tat`, cu omul dac`, dup` doar un an de mandat, el se zbor[e[te deja la pres` [i la societatea civil`? P`i, putea s` ne bage [i el un preludiu, o m`slin`, un jeleu, [i abia prin al patrulea an de mandat s` i se urce la cap [i s` ne gratuleze cu: „M`i toanto, c` doar mi-a zis mama s` nu te iau! E[ti [i tu ca Bombo [i ca toate celelalte!“. Uite c` lupul de mare [i-a dat jos [uvi]a, dar n`ravul, ba. Nucleul dur de sus]in`tori ai solu]iei incorecte, dar morale a B`sescului ar fi vadimi[tii, care cu o mitralier` vor s` fac` prim`var` [i cred c` adversarii trebuie tun[i [i da]i cu DDT. Modera]ii s\nt cei care cred c` omul asum` o duplicitate bine gestionat`, eficace, care \n definitiv ]ine de strategia politic` [i nu poate perturba igiena psihic` a celui care o exercit`. At\ta timp c\t un ochi se rote[te ca s`-i ]in` spatele, iar ochiul de b`taie cauterizeaz` r`nile trecutului, numite pe scurt PSD, totul e \n grafic. A[a cum ne-am obi[nuit, un ochi se face c` pl\nge, unul r\de. Separa]ia constitu]ional` a puterilor \ntre ochi [i judicioasa lor folosin]` va asigura deznod`m\ntul mult a[teptat. Dar ce facem c\nd omul mai \ncurc` ochii sau, [i mai r`u, reu[e[te s`-i focalizeze pe am\ndoi pe o direc]ie, f`r` s` mai disting` \ntre obiective principale [i secundare? Atunci problema se pune dincolo de bine [i de PSD. Excesul de testosteron, care de obicei duce la calvi]ie, se manifest` acum f`r` discern`m\nt [i, din complex, mai
ales \mpotriva unuia mai boier, cum este T`riceanu, (p`r)os domnesc. Atunci c\nd z\mbea complice – nu c\nd r\dea – despotul de ziua a [aptea f`r` [uvi]` p`rea s` realizeze \nc` faptul c` mai nimeni nu a ie[it \ntreg dup` ce s-a aruncat cu ]easta dezgolit` \nainte, \n v\ltoarea \ndr`gostirii de putere. C\nd \njura PSD-ul p`rea s` spun`: „|ntoarce]i-v` pu]in c\t \l fac eu p-`sta. A[tepta]i-m` vreo cinci ani mai \ncolo. Vede]i c` e o r`scruce a istoriei, undeva pe dreapta!“. La un astfel de paricid terapeutic, ecua]ia miz`-risc-succes r`m\ne aceea[i. Totul e ca B`sescu s` ne spun`, celor care \l a[tept`m s` ias` cu scalpul
166-167
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
corup]ilor \n m\n`, cam a[a cum spun killerii din filmele cu Pacino c\nd pleac` la o ac]iune \ntr-un apartament: „Dac` \n cinci minute nu ies de-acolo [i m-a luat de cap puterea, veni]i dup` mine [i m` scoate]i de la guvernare!“. Sau s`-[i poat` impune singur regula de aur a marilor juc`tori la cazinouri. Joci \ntotdeauna maximum zece minute. Dup` aceea, indiferent dac` ai pierdut sau ai c\[tigat o avere, ie[i afar`, ca s` nu te prind` vertijul. Dac` ai chef, revii mult mai \ncolo, dup` un mandat, eventual.
Morala ar fi c`, \n sine, lipsa de p`r nu este chiar o solu]ie imoral`. At\ta timp c\t bretonul poftei de putere nu-]i \ntunec` privirea [i a[a sa[ie. Dar \ntr-o tranzi]ie [i a[a stufoas`, p`roas` [i n`cl`it` ca a României, uite c` nici chelia nu face cas` bun` cu pre[edin]ia.
mare vs. munte
Din c\te am observat, oamenii care s-au n`scut la mare iubesc muntele. Iar oamenii care s-au n`scut la munte iubesc marea. Tragedia este c`, \n Romånia, o mare parte din oameni s-au n`scut la [es. Nimeni nu are vreo fascina]ie pentru peisajul de la [es. Cu o singur` excep]ie. Bucure[tiul. Care face onoare [esului atr`g\nd un mare num`r de oameni de la munte [i de la mare. Poate tocmai pentru c` este mai mare dec\t un munte.
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Tr`iasc` Romånia la Mare! Viorel MO}OC
© Fotobine
„Pentru c` exist`!“, r`spund m\ndru b`rba]ii adev`ra]i, oamenii crestelor \nz`pezite, c\nd \i \ntrebi de ce mama dracului se tot cocoa]` pe mun]i, p\n`-n v\rf. Mi[to g`selni]`, nimic de zis. Ai nevoie de o asemenea justificare sfid`toare, u[or nebuneasc`, pentru a putea continua o activitate complet lipsit` de sens: s` tot urci g\f\ind costi]ele abrupte, cu rucsacuri grele \n spinare [i alte acareturi dup` tine, la deal printre t\r[uri, leoarc` de sudoare, zg\riat prin cr`ci [i julit de to]i bolovanii, ohoo, asta s` fie la ei! Pentru mine, fra]ilor, vorba lui Vladimir V\so]ki, cei mai frumo[i mun]i r`m\n aceia pe care nu \i vei urca niciodat`. Recunosc, nu-i r`u nici s` contempli culmile tol`nit la poale, \n curtea cabanei, cu lada de bere susur\nd \n apele reci ale izvorului. Merge [i seara, la foc, cu
un gr`tar, o frig`ruie al`turi. {i cam at\t. Brr, mun]ii – c\t or fi ei de existen]i – nu-s pentru mine. Cu marea, \n schimb, e altceva. Din dorin]a de a le da o replic` mun]arilor puri [i duri, voi \ncerca s` explic f.f. scurt de ce-mi place marea, de ce merg la mare: pentru c` marea nu exist`. Spre deosebire de mun]i, \ncremeni]i \n posomoreala lor de uria[i bolovani r`s`ri]i pe Terra \n urma succesivelor orogeneze, ei da, marea – marea! – nu este niciodat` aceea[i. Mai este [i, practic, nesf\r[it`: c\nd zici c` se termin` o mare, \ncepe imediat alta. La munte, ai ajuns \n v\rf [i, cu asta, gata. Or, la mare, prive[ti orizontul, ajungi p\n` acolo [i descoperi c` ]i se deschide un alt orizont, [i altul, [i altul, tot numai ap`. |n plus, fluid` prin \ns`[i natura ei, marea conserv` un principiu misterios, puternic [i profund feminin: mereu schimb`toare, capricioas`, evanescent`, uneori te m\ng\ie cu undele ei calme, alteori se burzuluie[te f`r` motiv. |nv`luitoare, te atrage necontenit. Dac` nu e[ti atent, poate s`-]i ia [i min]ile. Cert e c`, de plictisit, nu te plictise[ti niciodat` cu ea. V` zic asta cu toat` r`spunderea, \ncerc\nd s` fac [i eu un pic pe filosofu’. Ca simplu turist de ast` dat`, [i nu ca idealist sceptic, mai pot g`si [i alte argumente \n favoarea m`rii. M` refer, desigur, la m`rile calde, nu la Baltica sau la Oceanul |nghe]at. Nu vorbesc nici m`car de mare pe timpul iernii. Acum ni[te ani, am petrecut un Revelion romantic pe Litoral. A fost super, deprimant. M` g\ndesc, a[adar, doar la mare \n sezonul c\nd \nc` se mai poate sta pe plaj` [i intra \n ap`. {i n-am s`
170-171
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
prosl`vesc neap`rat bronzatul [i \notul (am f`cut vreo dou` b`i \n cin[pe zile, anu’ `sta), ci voi ar`ta doar avantajele colaterale ale statului la mare. Ei da, am zis bine: statul! La mare chiar po]i s` stai. Spre deosebire de munte, care vr\nd-nevr\nd te oblig` s` faci ceva, marea \nseamn` spa]iul mirific al lenevelii [i – de ce nu? – al contempla]iei. Dac` [tii s` evi]i sta]iunile hiper-aglomerate [i ]`rmurile complet pustii, \nc` mai po]i g`si locuri unde micile bucurii consumeriste te vor convinge s` preferi marea \n locul muntelui. Ia g\ndi]i-v`! |]i aduce cineva un gin-tonic la [ezlong \n PiatraCraiului? Po]i comanda o por]ie de guvizi [i un vin alb sec pe Negoiu? E posibil s` te legeni ascult\nd Cohen la cinci diminea]a pe Jepii Mari? C\]i practican]i ai nudismului a]i v`zut pe v\rful Aconcagua? {i c\te fete frumoase, mai mult sau mai pu]in dezbr`cate, pot fi \nt\lnite [i admirate pe Everest? Eheei, [i ar mai fi at\tea de spus… Dar \mi dau seama c`, oric\te a[ mai spune,
marea \i atrage pe to]i cei care o iubesc printr-un farmec indefinibil, o tain` ad\nc`, imposibil de exprimat \n cuvinte. {i tocmai de aceea ea, marea (a]i observat c` la noi cuv\ntul „munte“ este masculin?), este at\t de frumoas`, vara. |nv`luitoare, te farmec`, te \nrobe[te, te livreaz` \n bra]ele unei st`ri de dulce ame]eal` – o plutire, o be]ie, un vis. O stare de abandon etern, curmat brusc, \nspre toamn`, c\nd se las` frigul. Aveau dreptate b`ie]ii `ia care c\nt` o melodie la mod`: Wake me up when September ends.
Hai-de]i, fra]ilor! Vultu-rii Carpa]ilor! Nic SÅRBU Afar` era prim`vara lui 1982. |n`untru era trimestrul al II-lea. Eu eram \n clasa I A, la {coala de Aplica]ie a Liceului Pedagogic din Bac`u. Un coleg mi-a dat o carte, Cire[arii lui Constantin Chiri]`, primul volum. |ntr-o s`pt`m\n`, le devorasem deja [i pe celelalte patru. Bibliotecarei de la [coal` nu-i venea s` cread`, a[a c` m-a testat cu \ntreb`ri ca la tez`. }in minte c` m` ascundeam sub p`tur` cu lanterna s` le citesc, mult dup` ora de culcare. Probabil c` de acolo mi se trage miopia din prezent. Fast-forward cinci ani de zile, p\n` \n iarna ’86-’87. Cinci ani \n care am recitit cele cinci volume la \nceputul fiec`rei vacan]e de iarn` [i de var`. |n total, de dou`sprezece ori. (De fapt, mint pu]in: totalul e mai mare, le-am recitit p\n` \ntr-a zecea \n acela[i ritm [i, recunosc, le-am mai citit o dat` [i \n State, \naintea unei vacan]e pline de peripe]ii prin Mun]ii St\nco[i. A[a e, lista mea de lecturi ar fi trebuit s` evolueze p\n` atunci, \ns` m` lovise nostalgia. Deci total general: peste dou`zeci de ori. {tiu c`r]ile alea pe de rost. V` provoc, lua]i-m` la \ntreb`ri.). Atunci am reu[it, gra]ie volumelor pe care le primisem cadou \ntre timp, s` mai \ndoctrinez \n spirit
cire[`resc \nc` trei-patru colegi, [i ne-a venit ideea: organiz`m o expedi]ie pioniereasc`! (Da, \nc` se purtau cravate ro[ii cu tricolor, c\ntam imnul la \nceputul fiec`rei zile de [coal`… habar n-au `[tia micii ce au pierdut.) Zis [i f`cut. Am ales un munte care ne suna nou` mai interesant – Retezatul – [i am \nceput s` facem planuri, sa stringem materiale, s` distribuim func]ii (aveam nevoie de c`pitan, jurnalist, biolog, geolog, buc`tar, m` rog, tot tac\mul). Ne-am \nscris la Expedi]iile „Cutez`torii“, [i a \nceput una dintre cele mai cumplite a[tept`ri din via]a noastr`. Num`ram nu zilele, ci secundele p\n` la plecare. Timp de vreo lun`. Dou` milioane cinci sute nou`zeci [i dou` de mii de secunde. |n sf\r[it, \ntr-o bun` zi de var`, „Vulturii
B`t`i \n dialog (pricini de g\lceav` la romåni)
Carpa]ilor“ (a[a am hot`r\t, orgolio[i, s` ne numim) au ajuns la poalele Retezatului. Ne-am \nh`mat la rucsacurile mai grele dec\t noi, ni[te [oareci \n, de-acum, a VII-a, [i am pornit plini de entuziasm c`tre cabana Buta. Dou` ore mai t\rziu, \njuram (cu pu]inele noastre posibilit`]i de atunci) tot ce mi[c`-n ]ara asta, r\ul, ramul, dar mai ales codrul frate cu romånul [i mun]ii no[tri care aur poart`. {i s-a mai pornit [i o ploaie ca la \nceputul lumii, \nc\t perspectiva unei nop]i \n corturile aproape milit`re[ti ajunsese, \n min]ile noastre de pionieri, echivalent` cu a z`cea \n tran[eele de la M`r`[e[ti, numai \n izmene [i c`m`[i. Trei zile mai t\rziu, \ns`, c\nd am cucerit v\rful Peleaga (2.509 metri, al cincilea din ]ar`) [i atingeam cu fruntea norii, am uitat [i de febra muscular` crunt`, [i de fulgii de fasole cu gust de m\ncare second-hand, [i de ie[irile \n natur` pe dup` vreun copac mai gros, cu riscul ca p`r]ile noastre cele mai sensibile s` cunoasc` un pic prea bine c\te o urzic` r`t`cit`. Cu ochii m`ri]i, cu gurile c`scate, \ncepuser`m s` \n]elegem cum trebuie s` se fi sim]it zeii grecilor \n v\rful Olimpului. Nu era doar peisajul dureros de frumos, nu era numai senza]ia c` ne aflam deasupra lumii. Transpira]ia, [i chinurile ascensiunii, [i v\ntul t`ios care ne p`trundea p\n` la oase au dat secundei `leia \n care am atins culmea propor]ii de eternitate. {tiam c` meritam s` fim pe v\rf. Nimeni nu ni l-a d`ruit, l-am luat singuri. Era al nostru. Mai t\rziu, ne-am l`sat c\te un strat de piele pe grohoti[uri, urm`rind capre negre p\n` ne-am r`t`cit \n rezerva]ie (unde, aparent, se r`t`ciser` [i ni[te baze de rachete, pentru c` am fost alunga]i de doi solda]i foarte nervo[i). Am l`sat c\teva kilograme \n natur` din cauza unor ciuperci despre care [i acum cred c` erau pu]in otr`vitoare. Ne-am mai l`sat un strat de piele [i \n apele glaciale ale t`urilor suspendate \ntre creste. Dar mai ales ne-am l`sat o parte din suflet acolo, \ntre p`m\nt [i cer. |ntr-una dintre nop]i, \ntr-o poian` ca-n vis, un cioban ne-a spus c` dac` bem din p\r\ul Pelegii ne vom \ntoarce pe munte [apte ani mai t\rziu. Am z\mbit [i am plecat mai departe. |n vara aceea am luat premiul „Egreta de filde[“ pentru cel mai bun jurnal
(avea [i o floare de col] – protejat` de lege – pe undeva \ntre pagini). De atunci, \n fiecare var`, dup` ce m` plictiseam cel mult cinci zile prin bazarul litoralului (doar pentru c` \mi trebuie [i marea), luam cortul, rucsacul, ceva m\ncare [i \mi alegeam c\te un v\rf. Am f`cut traseul de creast` al F`g`ra[ilor \n z`pad` p\n` la genunchi. M-am speriat de ur[i imaginari \n miez de noapte \n inima Rodnei. M-am r`t`cit \n pe[terile din Apuseni. Niciodat` la fel, niciodat` u[or. Dar a meritat s` trec pe acolo. Dup` primul an de facultate, \n 1994, ne chinuiam s` ridic`m corturile, s` facem focul [i s` aducem ap` de la r\u, \n Poiana Pelegii. Ni[te salvamonti[ti ne-au v`zut chinuindu-ne s` t`iem, \n juma’ de or`, ni[te cop`cei pe care ei i-au dobor\t \n cinci minute, evident, dup` ce s-au \mpr`[tiat de r\s. Ne-au chemat la focul lor (al nostru se dovedise foarte recalcitrant), ne-au ar`tat unde ascund ei conserve sub pietrele r\ului, la \nceputul verii, pentru a le folosi de c\te ori urcau pe munte, [i [i-au \mp`r]it cu noi p`linca, dep`n\nd pove[ti p\n` t\rziu \n noapte. Abia atunci mi-am amintit ce ne-a spus ciobanul acela. Trecuser` [apte ani. {tiu ce-o s` fac la var`. Mai citesc o dat` Cire[arii, \mi iau rucsacul [i cortul [i m` \ntorc pe Retezat.
172-173
Almanahul Academiei Ca]avencu
2006
Dup` at\tea r`zboaie [i r`zboieli, dup` ce dragostea a lovit sexul sub centur`, iar heterosexualii [i homosexualii [i-au \ntors, reciproc, spatele, dup` ce reg`]enii le-au spus un „no“ hot`r\t ardelenilor [i viceversa, dup` aprige p`ruieli \ntre chelio[i [i p`ro[i, dup` at\tea priviri de sus ale \nal]ilor \ndreptate c`tre scunzi [i at\tea priviri de jos ale scunzilor aruncate \nspre \nal]i, dup` ce avoca]ii b`rba]ilor [i cei ai femeilor au alergat prin almanah mai ceva ca [oricarul [i pisica, dup` toate acestea a venit momentul s` intervin` cineva pentru a pune caftul \n raft. Pesemne c` marele nuvelist Radu Cosa[u era cel mai \n m`sur` s` transforme aceste b`t`i almaniheiste \n str\ngeri de m\n` forte.
Proiect de reconciliere Radu COSA{U Reconcilierea, reconcilierea, reconcilierea na]ional` \n ]ara asta centrifug` [i plin` de „eu mor“, \mp`carea general`, aici, unde tiranul n-a avut du[man mai aprig ca \mp`ciuitorismul, substantiv fastuos [i mortal pentru to]i cei care \ncercau „s` lichideze lupta de clas`“, prieteni de-ai mei lu\nd mul]i ani de [omaj fiindc` se plimbaser`, se jucaser` [i c\ntaser` cu mine \n perioada \n care eram o javr` mic-burghez` „care inspir` prin felul ei de a fi o bl\nde]e dezgust`toare“ (citat dintr-o gazet` de perete, 1958), reconcilierea, c`derea dulce a unora \n bra]ele altora, desigur f`r` a uita, nu se poate rezuma la o slujb` enorm` \n toate bisericile ]`rii, la trasul intens al clopotelor, cu at\t mai pu]in [i mai inadecvat la un sf\[ietor sunet al sirenelor de pe blocuri [i locomotive, nu, ar fi inefiecient de solemn, nu, la noi, printre codrii verzi de brad [i \n pacea aerului mai poluat dec\t „la Kioln“, mai s\nt de luat \n seam`: 1) un fastuos spirit ludic, 2) o presant` neseriozitate \n momente de gra]ie divin`, 3) un haz \n tragic imposibil de reprimat |NC|T: dup` slujbe [i s`rut`ri, colive, batiste,
multe sticle de vin, chef, roman]e, ar trebui s` se lase peste toate ora[ele [i satele ]`rii, din bloc \n bloc [i prisp` peste prisp`, un atotcuprinz`tor [i atoateiert`tor joc de table, un cosmic zuruit de zaruri, fo[tii, actualii [i viitorii p`c`to[i bucur\ndu-se de „un mar] ca la carte“, de „o biat` linie“, de „o poart` \n cas`“, to]i ur\ndu-le celorlal]i „s` prind` o gherl`“ [i c\nd, astfel, p\n` [i „gherla“ plurisemantic` va trece prin purgatoriul jocului, atunci se va realiza acel fior sf\nt [i na]ional, acea \mp`care general` de intensitatea unui gulfstream [i frumuse]ea unui curcubeu. Atunci, la ora unui „[ase-[ase“ \n ultima m\n`, noi, cei c\]iva extremi[ti de centru, vom \n]elege c` nu mai avem nici un sens.
La tensionarea acestui almanah au contribuit, \n ordinea intr`rii \n ring, urm`torii: Mircea Toma, Ioan T. Morar, Marius Bor]ea, Florin Iaru, Cornel Ivanciuc, Simona Tache, Alin Ionescu, Alexandru Du]u, Drago[ Mu[at, {tefan Agopian, Iulian T`nase, Nic Sårbu, Viorel Mo]oc, Daniel Goace, Doru Bu[cu, Drago[ Bucurenci, Gabriel Drogeanu, C`t`lin Matei, Dan Stanciu, Alexandru C`uti[, Alex. Leo {erban, Liviu Mihaiu, Alexandru V`rzaru, Radu Cosa[u. Lovituri cauzatoare de carte: Iulian T`nase Copert` categoria „Mu[c`“: Octav Mardale Desene contondente: Ion Barbu, Octav Mardale Arbitru de tu[: Dan Stanciu Lay(knock)out: Florin Iaru Tehnoredactare f`r` violen]`: Corina M\]` Medaliat cu aur la publicitate: Mircea Ionescu Impresar-manager general: Sorin Vulpe
Tipar executat la MEGA press
