2011 - 2014
2015.03
Contents JurnalDeNutritie_website
1
Gem crud din smochine si stafide
1
gem crud smochine, stafide
2
Pilaf de quinoa
3
Salata de naut cu dressing simplu, dar tare gustos
5
Murdardara
7
Bucati divine de ciocolata
9
Alimente fermentate (I)
11
Alimente fermentate (II)
13
Alimente fermentate (III)
18
Supa crema de naut cu muraturi
22
Alimente fermentate (IV)
24
Biscuiti simpli
28
Cum preparam pseudocerealele
34
Dosas sau clatite indiene
48
Tarta Bakewell
53
Salata cu telina si avocado
56
Salata de fasole verde
60
Smoothie cu chefir si fructe de padure
63
Maia pentru paine
65
ginger-ale (bautura fermentata)
77
Prajiturele cu carob
81
Pate oceanic
85
Zer + Portocale = Suc
91
Paine de casa cu maia
93
Grasimile periculoase cotidiene
106
Negrese cu carob
123
Oua vopsite – metoda traditionala
128
Miel dulce-acrisor
132
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului?
135
Viata secreta a leguminoaselor
150
Zeama din oase de vita/miel/gaina
153
De ce zeama de oase
162
Cum facem zer
168
Bors de loboda cu turnatei
178
Biscuitei din nuca
180
Biscuiti din faina de orez
182
Unt crud din smantana adevarata
188
Inghetate colorate
197
Sa ne incredem in copii
202
Update: Sa gatim impreuna!
231
Supa crema servita mai aparte
234
Morcovi, nuci si smochine scaldate in unt
236
Rulouri cu nuca si magiun de prune
238
Saratele si “Sarbatori fericite!”
241
De ce tot animalul?
244
Cu ce micronutrienti suplimentam
247
Sarmalute cu quinoa, mei si multa verdeata
252
Calzone
255
Salata de morcov crud- leac pentru digestie
258
Cum sa faci abuz de Sarbatori si totusi sa supravietuiesti
261
Mananca tot!
263
JurnalDeNutritie (Archive.org)
266
Balsam pentru fundulet _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
266
Balsamuri, cu drag _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
268
Deodorant comestibil _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
269
Despre combinarea alimentelor _ Jurnal de nutritie(earlier)(Archive.org) 271 Maioneza de te lingi pe degete _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
277
Nourishing Traditions _ Jurnal de nutritie(earlier)(Archive.org)
280
Prajiturele cu migdale, legate cu radacina de maranta (arrowroot) _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
282
Raceli si gripe - o altfel de abordare _ Jurnal de nutritie(Archive.org) 284 Radacina de maranta (arrowroot) _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
290
Retete de legume fermentate _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
292
Sa ne indulcim cu masura _ Jurnal de nutritie(Archive.org)
297
Sapunul de casa, pe intelesul tuturor _ Jurnal de nutritie(Archive.org) 301 LecturiDeMamica
305
Cum să ne hrănim sănătos – interviu cu Simona Dinu (health coach) 305 Zeama de oase - un medicament uitat
309
Cum să faci zeamă de oase
312
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinical nutritionist in SUA Nourishing Traditions - Sally Fallon (book excerpts)
314 319
Nourishing Traditions_Guide to food selection
319
Nourishing Traditions_A word on Equipment
321
Nourishing Traditions_Cultured Dairy Products
324
Piima starter culture
326
Piima milk
327
Cultured butter and buttermilk
327
Variation: Sweet butter
327
Creme fraiche (European style sour cream)
328
Piima cream
328
Whole-milk buttermilk
329
Yoghurt
329
Variation: Raw milk yoghurt
329
Kefir
330
Whey and cream cheese
331
Cultured milk smoothie
332
Raw milk warmer
332
Nourishing Traditions_Stocks
333
Fish stock
336
Oriental fish stock
337
Bonito broth
337
Shrimp stock
338
Variation: Crawfish or prawn stock Beef stock
338 339
Variation: Lamb stock
340
Variation: Venison stock
340
Chicken stock
341
Variations: Turkey stock and Duck stock
342
Nourishing Traditions_Breads&Flour_Polenta (Italian Corn Casserole) 343 Nourishing Traditions_Breads&Flour_Basic Muffins
344
Nourishing Traditions_Breads&Flour_Buttermilk Biscuits
345
Nourishing Traditions_Breads&Flour_Pancakes
347
Nourishing Traditions_Snacks_(basic) Crispy Almonds, Cashews
348
Nourishing Traditions_Desserts_Gingerbread
349
Nourishing Traditions_Desserts_Lemon Mousse
350
WestonAPrice.org (articles)
351
westonaprice.org-Cod Liver Oil Basics and Recommendations Cod Liver Oil Basics and Recommendations
351 351
Vitamin A, Vitamin D & Cod Liver Oil: Some Clarifications 351 Vitamin A Dosage
351
Vitamin D Dosage
352
Brand Recommendations – Updated 2014 In the United States
352 353
In Europe
353
In Russia
354
In Australia
354
In New Zealand
354
In Canada
354
In Hong Kong
355
Updates and More Information Food Features
355 356
westonaprice.org-Broth is Beautiful Broth is Beautiful
356 356
Grandmother Knew Best
356
Attention to Detail
357
Cutting Corners
357
A “Brothal” in Every Town
358
Heads and Feet
358
Sauce Basics
358
Recipes
359
Chicken Stock
359
Beef Stock
359
Fish Stock
360
westonaprice.org-Living With Phytic Acid
361
Living With Phytic Acid
361
Preparing Grains, Nuts, Seeds and Beans for Maximum Nutrition 361 PHYTATES IN FOOD
362
DETRIMENTAL EFFECTS
362
THE EXPERIMENTS OF EDWARD MELLANBY 363 PHYTASE
363
THE PHYTATE THRESHOLD
364
PHYTATES AND GERMINATION
365
ROASTING AND PHYTIC ACID
365
ACIDIC SOAKING AND PHYTIC ACID
365
PHYTIC ACID AND YOU
366
RICE
366
NUTS
366
BEANS
367
TUBERS
367
BREAD
367
OATS
368
SEEDS
368
CORN
368
RYE TO THE RESCUE
368
UPDATE ON PHYTIC ACID by Rami Nagel
375
MORE UPDATES
377
westonaprice.org-My Pots and Pans My Pots and Pans
381 381
westonaprice.org-Soups Stews and One-Pot Meals of Slovenia 384 Soups, Stews and One-Pot Meals of Slovenia
384
Slovenians in America
384
Gastronomic Regions of Slovenia
384
The Cooking Pot : Soup , Stews and Casseroles 385 Soups for Fasting Days
386
Soups for Non-Fasting Days
386
CHARCUTERIE
387
ONE-POT MEALS
387
westonaprice.org-Why Broth is Beautiful Essential Roles for Proline Glycine and Gelatin
392
Why Broth is Beautiful: Essential Roles for Proline, Glycine and Gelatin 392 Proline
393
Glycine
393
Gelatin: The Traditional Way to Ensure Adequate Proline and Glycine in the Diet
395
Gelatin and Digestion
396
Gelatin and the Liver
398
Gelatin and Bone Health
398
Not By Gelatin Alone
400
Better Than Pills and Potions: Broth
400
A Recipe for Strong Cartilage, Limber Joints and Beautiful Skin 401 Modern Diseases
404
westonaprice.org-The Great Iodine Debate The Great Iodine Debate
404 404
Iodine in Public Health Campaigns
404
Iodine and Breast Health
405
Other Benefits
405
A History of Iodine Therapy
406
The Challenge
407
The Debate
409
Conclusions
411
Food Sources of Iodine
412
Mysteries of the Goiter Belts
413
Forms of Iodine
413
Iodine on the Skin
414
Atomidine
415
Iodine Loading Protocol
415
Report from Germany
416
Reaction to Iodoral
417
Iodine Content of Foods
417
How Much Iodine?
418
Commercial Vegetable Oils and the Thyroid Gland 419 westonaprice.org-Type 3 Diabetes Metabolic Causes of Alzheimers Disease
422
Type 3 Diabetes: Metabolic Causes of Alzheimer’s Disease 422 PHYSICAL HALLMARKS OF AD: REDUCTION IN CEREBRAL USAGE OF GLUCOSE
423
NEUROFIBRILLARY TANGLES
424
BETA-AMYLOID PEPTIDE
424
INSULIN’S ROLE IN AD PATHOLOGY
425
DISCUSSION
426
LOW CARBOHYDRATE DIETS FOR AD THERAPY 427 FUTURE AVENUES Best Sources of Vitamins & Minerals - Nourished Kitchen
429 437
•
Gem crud din smochine si stafide 01 Feb 02/01/2011 Incercati-l si va veti minuna. Poate fi folosit pentru a inlocui gemurile din comert pline de zahar rafinat si de conservanti, poate fi consumat si pe post de sos pentru anumite mancaruri, ca indulcitor pentru pilafuri etc. Daca gasiti smochine si stafide organice, cu atat mai bine. Evident, puteti combina si alte fructe deshidratate, dupa preferinta. Ingrediente pentru un castronel de gem: - 4 smochine hidratate cel putin 3 ore (6 ore ar fi ideal); - 1 lingura plina de stafide hidratate la fel. Preparare: De indata ce s-au hidratat, scurgeti-le de apa (dar nu aruncati apa inca), apoi faceti-le piure cu ajutorul blenderului de mana. Pe masura ce mixati, pentru a obtine consistenta dorita, adaugati cate putin din apa in care au stat la hidratat. N-as putea sa va spun cat rezista la frigider pentru ca noi l-am terminat de fiecare data in aceeasi zi in care l-am facut. Enjoy! Tags: stafide 0 Comments/ 0 Likes /0 Tweets/posted in Retete 0 replies
1 of 265
1
gem crud smochine, stafide 07 Jan 01/07/2013
0 Comments/ 0 Likes /0 Tweets/ 0 replies
2
2 of 265
•
Pilaf de quinoa 01 Feb 02/01/2011 Cel mai simplu mod de a gati quinoa: Ingrediente: - o cana de seminte de quinoa clatita bine; - 3 cani apa calduta; - 1- 2 linguri zeama de lamaie, zer sau iaurt; - sucul de la 2-3 mere aromate sau alte fructe; - 1 lingura de unt organic sau de unt de cocos; - scortisoara; -gem crud de smochine si stafide (optional). Preparare: Se pune quinoa intr-un castron sau borcan, se adauga apa calduta si zeama de lamaie, zer sau iaurt, apoi se lasa la temperatura camerei pentru cel putin 12 ore. Se adauga restul ingredientelor (cu exceptia scortisoarei pe care o adaugati spre final), se fierbe pentru 1 ora (vezi mai multe detalii despre fermentarea si gatirea pseudocerealelor aici). Adaugati apa daca mai este nevoie, pentru a nu se prinde de cratita. Quinoa se va inmuia si va fierbe usor, insa trebuie lasata mai mult la fiert pentru a scapa in proportie cat mai mare de antinutrienti. Ultima oara cand am gatit quinoa am pus sucul de mere cu tot cu pulpa, am presarat scortisoara si am servit cu gem crud de smochine si stafide. Am savurat cot la cot cu fetita mea, care mi-a mancat mai bine de jumatate din portie. Sugerez sa folositi forme de prajituri pentru a da o infatisare cat mai haioasa mancarii (gasiti la Ikea si in multe alte locuri) si astfel sa-i determinati pe copii sa manance cu pofta, mai ales cand le introduceti un aliment nou.
In speranta ca v-am determinat sa introduceti o vegetala atat de minunata in alimentatie , ma inclin si va zic pofta buna! Tags: quinoa 0 Comments/ 3 of 265
3
Pilaf de quinoa 4 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete Related Posts
Sarmalute cu quinoa, mei si multa verdeata 0 replies
4
4 of 265
•
Salata de naut cu dressing simplu, dar tare gustos 14 Feb 02/14/2011 Multa lume are impresia ca nautul este un aliment anost, care nu prea are ce cauta la o masa copioasa. Cu un dressing adecvat insa, va va rasfata papilele. Ingrediente pentru 2 portii ca atare sau 4 garnituri medii: - 1 1/2 cana naut fiert; - 2-3 fire de ceapa verde sau 1 fir mediu de praz (merge si ceapa normala) tocate foarte marunt; - 2-3 catei mici de usturoi tocati foarte marunt; - 2 linguri Tamari (sos de soia fermentat, fara gluten) sau sare de mare dupa gust; - 2-3 linguri ulei de masline ; - 2 rosii deshidratate (lasate peste noapte la hidratat) (optional); - 1 castravete mediu curatat (optional; mie imi place mult la aceasta reteta); - 1 canita de varza murata tocata marunt. Preparare: Spalati, fermentati si fierbeti nautul urmand instructiunile din aceasta postare. Pregatiti dressingul punand intr-un castronel tamari sau sare, ulei de masline, adaugati apoi usturoiul, ceapa sau prazul si tot restul ingredientelor si amestecati-le bine. Amestecati nautul racit si, ideal, curatat de coaja, cu dressingul. Puteti adauga si marar sau patrunjel tocat la final. Va indemn sa nu omiteti varza murata, pentru ca va ajuta mult la digerarea nautului, care poate pune probleme in cazul anumitor persoane.
Pofta buna! Tags: faina de hrisca, gluten, naut fiert, naut incoltit, rosii deshidratate, salata raw, sos tamari, ulei de canepa, varza murata 0 Comments/ 1 Likes /0 Tweets/posted in Retete, Salate
5 of 265
5
Salata de naut cu dressing simplu, dar tare gustos Related Posts
Alimente fermentate (III) 0 replies
6
6 of 265
•
Murdardara 12 Mar 03/12/2011 Aceasta reteta este o alternativa mai sanatoasa la reteta libaneza clasica de mudardara, care implica, de regula, ceapa caramelizata in ulei vegetal ieftin. Ingredientele le gasiti in mai toate magazinele cu produse naturiste. Poate fi data si piticilor dupa varsta de 1 an. Ingrediente pentru 2 portii sau 4 garnituri: - 1 cana linte galbena organica; - 1,5 cani orez salbatic (sau alb) organic; - 2 linguri de unt; - 1 ceapa taiata fasii sau 1 legatura de chives sau 2-3 fire de ceapa verde; - 2 lingurite chimen (sau dupa gust); - sare; - apa pentru fiert; - ulei de masline. Preparare: Clatiti bine lintea si orezul, puneti-le in vase separate si acoperiti-le cu apa calduta la care adaugati cate 2 linguri de zeama de lamaie sau de zer pentru a le face mai usor digerabile, iar nutrientii din ele usor asimilabili. Puneti la fiert orezul intr-un volum de apa mai mare de 2,5 ori, dati in clocot, adaugati o lingura de unt si fierbeti la foc mic, acoperit, 45 de minute. Separat, puneti lintea intr-o cantitate dubla de apa si fierbeti la foc mic cca 1 ora sau pana cand toata apa s-a evaporat, iar lintea s-a inmuiat bine (amestecati din cand in cand pentru a nu se lipi de cratita). De indata ce au fiert, adaugati lintea peste orez, apoi sarea si chimenul si lasati-le sa se imprieteneasca 2-3 minute. Sotati separat ceapa in unt, doar pana se inmoaie putin si adaugati-o peste amestecul de linte si orez sau tocati chives sau ceapa verde atunci cand serviti. Puneti pe farfurii si turnati nitel ulei de masline de calitate deasupra (organismul va va multumi pentru doza de acizi grasi valorosi si pentru vitamina E).
7 of 265
7
Murdardara Pofta buna! Tags: chives, linte, orez salbatic 0 Comments/ 0 Likes /0 Tweets/posted in Retete 0 replies
8
8 of 265
•
Bucati divine de ciocolata 15 Aug 08/15/2011 Sau cum sa faci un deliciu in cativa pasi simpli. Cu toate ingredientele la indemana va trebuie 2 minute sa faceti compozitia si 15-20 minute sa faceti curse pana la congelator si inapoi in asteptarea minunatiei. Aceasta reteta este ideala pentru atunci cand aveti musafiri neasteptati sau cand pur si simplu nu aveti chef de retete sofisticate – garantat, e la fel de delicioasa precum alte retete de prajituri, care necesita mult mai multe etape si timp. Ingrediente (cantitati aproximative pentru o tava de 16/18 cm): - 1 cana unt de cocos topit; - 1/2 cana cacao; - 1/2 cana nuci maruntite si stafide (folositi orice alte combinatii); - 1/2 lingurita pudra vanilie; - cateva linguri sirop de artar/miere sau alt indulcitor (dupa gust). Preparare: Puneti untul topit intr-un vas, urmat de cacao si amestecati usor pana se omogenizeaza compozitia. Adaugati vanilia, nucile si stafidele, indulcitorul si amestecati din nou. Puneti o hartie de pergament pe fundul unei tavi/cutii, ungeti cu putin ulei de masline ca sa va asigurati ca se va dezlipi bine cand e gata, apoi bagati in congelator pentru 15-20 minute. Scoateti vasul, eliberati bunatate de ciocolata pe un platou si aveti voie sa o faceti bucati. Papilele gustative va vor multumi pentru valul de ciocolata ce va va inunda gura (si simturile). Ce nu consumati imediat, pastrati la congelator pentru ca se topeste repede. Puteti manca bucatile de ciocolata asa cum sunt sau puteti sa le rupeti bucati si mai mici si adauga la inghetate, salate de fructe.
Puteti incerca alte variante ale acestei ciocolate, micsorand cantitatea de unt de cocos si adaugand mai multe fructe uscate sau nuci; untul de cocos va lega oricum compozitia, care se va intari rapid la congelator. La temperaturi sub 25 de grade untul devine tot mai solid, vara insa este lichid (cand este solid se poate incalzi usor la aburi sau direct pe aragaz la foc foarte mic). 9 of 265
9
Bucati divine de ciocolata
Enjoy!
Tags: cacao nibs, ciocolata, prajituri 5 Comments/ 57 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete 5 replies 1. Dana Nica says: 12/19/2012 at 11:56 am simona, ce cacao folosesti? Reply ◦ simona_dinu says: 12/20/2012 at 11:09 am Rapunzel, Kaoka si Bio King Reply 2. IrisT says: 12/27/2012 at 2:50 pm Untul de cocos il cumperi? De care folosesti? Reply 3. Corina says: 01/16/2013 at 9:59 am cacao poate fi inlocuit cu pudra de roscove? bebelusul meu e inca mic si parca nu i-as da inca ciocolata adevarata Reply ◦ simona_dinu says: 01/17/2013 at 7:59 am Sigur. Reply
10
10 of 265
•
Alimente fermentate (I) 05 Jan 01/05/2012 Ma grabesc sa fac aceasta serie de postari despre alimentele fermentate pentru ca m-au rugat cateva mamici sa dau mai multe detalii, dar si pentru ca subiectul mi se pare extrem de important. N-as vrea sa fac un articol foarte mare de-odata pentru ca imi doresc mult sa-l cititi si sa va foloseasca, astfel incat o sa il impart in 2 sau 3 parti; initial putina parte de teorie- foarte importanta, apoi retete simple. Aproape ca nu exista sursa rasfoita de mine care sa nu aminteasca de beneficiile alimentelor fermentate. Indiferent de ce altceva mancam, ne vom ajuta enorm organismul daca incepem sa consumam zilnic, ideal la fiecare masa, legume murate, dar si lichide fermentate precum, bors, kvass (zeama de sfecla rosie murata). Exista si alimente fermentate de origine animala, precum chefir din lapte crud, cu proprietati greu de trecut cu vederea. Chefirul din lapte de nuca de cocos tanara este de asemenea foarte benefic, insa cum noi suntem atat de departe de tropice, e dificil sa ne bazam pe o asemenea sursa si atunci ramanem cu chefirul din lapte de animale (crud, organic, de la animale hranite cu iarba) sau cu apa fermentata cu culturi de chefir. Oamenii consuma alimente fermentate de mii de ani, iar din cauza felului dezechilibrat in care mancam in ziua de azi, avem nevoie mai mult ca oricand de alimente fermentate, intrucat acestea sunt bogate in enzime, bacterii prietenoase, sunt alcalinizante- toate acestea facilitand digestia si echilibrarea organismului pe ansamblu. Alimentele fermentate sunt o sursa excelenta de vitamina Cvitamina care incepe sa dispara din vegetale imediat ce acestea au fost culese, ceea ce inseamna ca avem destul de putine alte surse naturale pe care sa ne putem baza. Legumele fermentate sunt practic predigerate, ceea ce inseamna ca inca dinainte de a le baga in gura, bacteriile prietenoase au tranformat zaharul si amidonul in acid lactic- proces ce este facut in mod normal de saliva si de enzimele digestive. Odata introduse in alimentatie in mod frecvent, muraturile ne vor scapa de pofta de dulciuri. Initial, din cauza luptei dintre bacteriile prietenoase si cele nocive, multe persoane simt disconfort atunci cand introduc alimente fermentate in dieta, insa beneficiile pe care le vor simti dupa perioada de tranzitie merita tot efortul. Copiii din ziua de azi nu mostenesc de la mame bacteriile prietenoase asa cum ar fi fost normal, si asta pentru ca majoritatea persoanelor din generatia noastra nu le-au mostenit la randul lor. Se pare ca prin nastere naturala, apoi prin hranitul la san, copiii primesc de la mama colonii sanatoase de bacterii care le intaresc de la bun inceput sistemul imunitar. Asa cum am mai spus si in alte postari, sistemul nostru imunitar se afla intr-o proportie de 70-80% in intestinul gros. De aceea este extrem de important sa-l populam cu bacterii prietenoase, atat prin suplimente probiotice- mai ales cand sunt probleme serioase- cat si prin consumul permanent de alimente fermentate. 11 of 265
11
Alimente fermentate (I) Foarte important este de asemenea sa evitam antibioticele sau sa le luam doar cand este absolut necesar, urmand ca imediat dupa tratament sa luam suplimente cu probiotice si sa consumam la fiecare masa alimente fermentate. Daca sistemul digestiv nu este sanatos, totul in organism este dat peste cap, nu se mai produc vitamine importante, nu se mai trimit semnalele necesare intre organe, creierul nu mai functioneaza cum trebuie. Se vorbeste tot mai mult despre legatura dintre sanatatea sistemului digestiv si cea a creierului, inclusiv despre faptul ca problemele digestive foarte mari sunt cele care duc la afectiuni grave ale creierului. Exista o legatura extrem de stransa intre sanatatea digestiva si autism, in ideea ca un dezechilibru profund in sistemul digestiv (predominanta bacteriilor neprietenoase in defavoarea celor prietenoase- fenomen sprijinit de lipsa alaptarii, vaccinare, o alimentatie neadecvata) duce la o toxicitate a creierului care il impiedica sa functioneze normal. Sunt cazuri in care persoane cu autism au fost vindecate de indata ce au schimbat dieta cu una ce contine numai alimtente naturale (cum ar fi GAPS) si care include intr-o mare proportie alimente fermentate. O carte foarte importanta pe aceasta tema este cea a Dr. Natasha Campbell-McBride, Gut and Psychology Syndrome- de aici vine numele de dieta GAPS. O dieta asemanatoare se numeste The Body Ecology si este promovata de Donna Gates. Revenind putin la mame si copii- in timpul sarcinii si alaptarii mamele ar trebui sa consume incontinuu alimente fermentate solide si lichide, din motivele enumerate mai sus. De asemenea alimentelele fermentate le vor scapa pe femeile insarcinate de greturi, iar bebelusilor li se pot da cantitati mici de lichid cu lingurita pentru a-i scapa de disconfortul cauzat de colici. Ma opresc aici deocamdata; in urmatoarele parti voi lua pe rand alimentele fermentate, voi da detalii despre beneficiile fiecaruia, apoi voi da cateva retete. Pe curand! Tags: alimente fermentate 1 Comment/ 12 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie, Traditional Related Posts
Alimente fermentate (II) De ce tot animalul? 1 reply
12
12 of 265
•
Alimente fermentate (II) 13 Jan 01/13/2012 Continuam cu seria de postari despre alimente fermentate. Astazi vedetele sunt borsul, Kvass-ul din sfecla rosie si inca o bautura probiotica extrem de simpla. BORS N-am facut niciodata bors, mereu am primit de la mama mea, si nu mi-am pus niciodata problema ca hustile (amestecul din care porneste fermentarea borsului) sunt pentru multe gospodine o enigma- si asta pentru ca in general oamenii iau de undeva husti- ori de la bunica, ori de la o matusa, ori de la o vecina care aprovizioneaza tot cartierul- mama mea a luat de la mama ei de cand lumea si a tot pastrat la frigider. Ma voi folosi astfel de o reteta gasita husti gasita pe terapiinaturiste.ro, urmand sa ma interesez in continuare daca toata lumea face maiaua pentru husti la fel sau daca exista si alte variante. Maia pentru husti- folosita prima data cand umplem bors. “In cazul cand borsul se prepara pentru prima data si nu avem “husti”, se face o maia din 250 gr de malai amestecat cu apa fiarta. Dupa ce se raceste putin, se adauga 2 linguri de faina de grau. Se amesteca si se lasa sa dospeasca 12 ore. ” Update: Am aflat intre timp ca se pot folosi si tarate de grau amestecate cu putin bors pentru a face pentru prima data husti. Reteta de bors pentru un borcan de 5 litri Ingrediente: - 5 litri de apa fierbinte; - aprox. 700 g husti; - 200 g de tarate de grau; - 100 g de malai; - o crenguta subtire de visin de 10-15 cm (proaspat vara, uscat iarna); - cateva fire marar uscat sau proaspat (optional); - 2 frunze de dafin (optional); - 10 boabe de piper (optional); 13 of 265
13
Alimente fermentate (II) Preparare: Se pune apa la incalzit intr-o oala. Separat se face un amestec gros, dar care sa curga, din husti, malai, tarate si apa rece. Cand s-a incalzit bine apa, se da oala deoparte si se adauga mirodeniile, apoi amestecul de husti, malai, tarate si apa rece. Se amesteca cu o lingura de lemn, se va face un fel de spuma deasupra, care se va aduna si se va arunca. Borcanul se acopera cu o farfurioara, apoi se pune o paturica sau cateva prosoape de bucatarie peste tot borcanul, astfel incat lichidul sa-si pastreze caldura cat mai mult timp si sa fermenteze mai usor. Dupa 12 ore se ia capacul si se amesteca din nou. Se lasa apoi sa se limpezeasca si se gusta. Daca este destul de acru, se strecoara, se pune in sticle, iar o parte din husti se pun intr-un borcan la frigider. Daca nu este destul de acru, se mai lasa o jumatate de zi. Dupa ce e transferat in sticle, borsul se pastreaza intr-o camara (daca e destul de rece) sau la frigider. Sunt persoane care il lasa in borcan cu tot cu husti si 2 saptamani. E nevoie insa sa stea neaparat la rece, altfel se va altera in scurt timp. Beneficii: Pe langa toate beneficiile de care am mentionat in postarea anterioara, precum si multe altele (prea multe ca sa incapa intr-o mica postare), borsul, prin faptul ca provine din cereale fermentate, populeaza tractul digestiv cu bacteriile prietenoase necesare digerarii cerealelor. Se pot consuma 2-3 canite de bors pe zi in timpul meselor care contin si cereale. Pentru copii borsul este nemaipomenit si in anotimpul rece, pentru ca ii va feri de raceli. KVASS din sfecla rosie Un fel de bors din sfecla rosie, o bautura ce-si are radacinile in Rusia, si care se prepara in mod frecvent din paine de secara. Eu o sa va dau doar reteta de Kvass din sfecla rosie, foarte usor de facut de catre oricine. Noi obisnuim sa muram sfecla rosie, dar nu exact ca in aceasta reteta, insa o voi face cat de curand pentru ca pitica mea este mare amatoare de zeama de la muraturile care contin sfecla rosie. Ingrediente: - 2 sfecle rosii organice mari, curatate si taiate cuburi maricele (sfecla data pe razatoare ar duce la o fermentare prea rapida si s-ar forma alcool in loc de acid lactic); - *1/4 cana de zer (poate fi obtinut usor prin strecurarea iaurtului printr-un tifon); - 2 lingurite de sare organica de mare (daca nu aveti zer, dublati cantitatea de sare); - apa (plata sau filtrata- cea de la chiuveta, daca nu e filtrata, va impiedica fermentarea din cauza clorului); Preparare: Se pun cuburile de sfecla, zerul si sarea intr-un borcan cu gura larga de 2 litri. Se adauga apa, se amesteca bine si se inchide borcanul bine cu capacul. Se tine 2 zile la temperatura camerei, apoi se pune in frigider. Dupa ce s-a consumat cea mai mare parte din lichid, se adauga din nou apa (cuburile de sfecla se pastreaza) si se reia acelasi proces. Dupa ce s-a consumat lichidul si a doua oara, se arunca sfecla. O parte din lichid poate fi folosit in continuare, pentru urmatorul rand de Kvass, eventual pentru a inlocui zerul. *Intentionez sa experimentez cu mai mult zer si mai putina sare, pentru ca vreau sa-i dau si fetitei in mod frecvent. Beneficii: 14
14 of 265
Alimente fermentate (II) Stim deja cat ajuta sucul de sfecla la detoxifierea ficatului. Adaugati la asta calitatile probiotice, faptul ca valoarea nutritiva sporeste de zeci de ori datorita fermentarii, faptul ca este un tonic, antioxidant si antiinflamator exceptional si va puteti da seama de ce trebuie sa stea mereu pe masa noastra. Lichidul poate fi baut ca atare sau poate fi folosit in loc de otet/lamaie in dressinguri pentru salate etc. Reteta a pornit de la Sally Falon, autoarea cartii Nourishing Traditions si a tot calatorit in lungul si-n latul internetului, insa la noi n-am vazut-o inca, asa ca v-o prezint eu. Cea mai simpla bautura probiotica Cei care nu au timp sa prepare niciuna din sugestiile mele (vor mai fi si altele pe parcurs) pot cumpara suplimente probiotice (interesati-va de unele de foarte buna calitate) si apoi prepara o bautura simpla, dupa cum urmeaza: Ingrediente: - 1 capsula probiotica cu cat mai multe miliarde de microorganisme; - 1/2 litru apa filtrata; - cativa stropi de stevie lichida sau putin praf de stevie (optional). Preparare: Puneti apa intr-un borcan de sticla, desfaceti capsula si rasturnati praful in apa, amestecati, puneti capacul si lasati o zi, acoperit etans, la temperatura camerei. Puneti apoi intr-un pahar dragut de sampanie, adaugati putina stevie, ametecati si savurati. Puteti sa stoarceti cateva mure sau zmeura si sa adaugati sucul rezultat la bautura probiotica. La ingredientele de mai sus puteti adauga vanilie si o lingurita de granule de lecitina si obtineti un fel de “lapte”, foarte benefic pentru cei mici. Oricare dintre aceste bauturi poate fi luata cu usurinta oriunde, eventual intr-un termos sau intr-o sticla. Puteti experimenta pana obtineti ceva ce va place atat de mult incat va promiteti ca nu mai beti niciodata bauturi carbogazoase din comert si, mai mult, nu dati copiilor decat astfel de bauturi. Enjoy si pe curand! Update: Tot pentru a ajuta digestia, in special in cazul proteinelor, se poate consuma o bautura facuta dintr-o lingurita de otet din cidru de mere (se gaseste bio in multe magazine) la o cana de apa calduta. Se soarbe in timpul mesei pentru a creste (initial) usor aciditatea necesara digestiei proteinelor. Tags: alimente fermentate 11 Comments/ 10 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie, Traditional Related Posts
Alimente fermentate (I) De ce tot animalul? 11 replies 1. cristina says: 01/20/2013 at 9:08 am 15 of 265
15
Alimente fermentate (II) Buna ziua ,as vrea sa stiu ce parere aveti despre ciuperca Kombucha daca este daunatoare sau dimpotriva panaceu si daca se poate va sugerez sa schitati un meniu pe o saptamana sau macar pe 3 zile inclusiv al copilului dumneavoastra , am un baietel de 2 ani si 3 luni si as vrea ca familia mea sa manance mai sanatos dar nu stiu de unde sa incep am renuntat la carne , lactate si oua cumparate din comert pentru ca am gasit sursa sigura naturala, am inlocuit sarea iodata cu sare Himalaya, am inlocuit zaharul intai cu brun apoi fructoza folosim si mierea naturala ,dar vreau sa incerc si siropul de artar alte sugestii pentru a ajunge la un mod de nutritie sanatos? multumesc mult , va urmaresc si apreciez Reply ◦ simona_dinu says: 01/21/2013 at 2:57 pm Kombucha este o bautura fermentata foarte indicata pentru digestie, intarirea sistemului imunitar. Incercati sa nu folositi fructoza pentru ca este toxica- nu este utilizata de organism, ficatul incearca sa scape rapid de ea. Mai bine indulciti cu zahar nerafinat de trestie (nu brun), cu miere, cu sirop de artar, cu melasa. Pentru copii este important sa consume alimente dense nutritiv precum ficat de vitel si de pui (de tara), lactate crude fermentate, peste gras oceanic pescuit, icre, multe galbenusuri de ou, grasimi de la animale de tara, supa de oase etc. Reply 2. Alexandra says: 02/22/2013 at 7:03 pm Exista vreo diferenta intre a lua capsula probiotica cu apa si aceasta bautura preparata cu ajutorul ei? Reply ◦ simona_dinu says: 02/25/2013 at 9:18 am Legumele si lichidele fermentate sunt considerate mai potente decat capsulele, cand adaugam capsule in lichidele fermentate asiguram extra culturi de bacterii. Reply ▪ Alexandra says: 02/26/2013 at 6:42 pm 16
16 of 265
Alimente fermentate (II) Ma refeream la bautura preparata doar dintr-o capsula probiotica si apa. Se inmultesc in felul acesta microorganismele din ea? Reply ▪ simona_dinu says: 03/01/2013 at 9:56 am Din cate stiu, nu. Reply 3. Augustyyn . says: 10/07/2013 at 3:28 pm Dupa ce s-a consumat prima parte de lichid de la kvass se adauga doar apa sau si zerul si sarea? Reply ◦ simona_dinu says: 10/19/2013 at 6:58 pm Si zerul si sarea. Reply 4. Augustyn says: 10/11/2013 at 2:09 pm Ai incercat sa experimentezi cu mai putina sare si mai mult zer la reteta de kvass? Reply ◦ simona_dinu says: 10/19/2013 at 6:56 pm da, iese Reply
17 of 265
17
•
Alimente fermentate (III) 19 Jan 01/19/2012 Voi scrie astazi despre (aparent) banalele legume murate (in special varza murata), despre care lumea inca vorbeste, insa pe care tot mai putina lume le prepara acasa si le consuma in mod frecvent. Voi incerca sa scot in evidenta de ce alimentele fermentate (crude, nu pasteurizate si nu cu otet) reprezinta veriga lipsa din dieta moderna si cat de important (si de usor) este sa intarim sistemul imunitar prin consumul de legume fermentate. Ce lucruri minunate fac legumele fermentate: 1. Cresc longevitatea. Putem sa ne gandim la bacteriile prietenoase din legumele fermentate ca la mici fabrici de enzime. Consumandu-le, economisim din enzimele organismului si le folosim pe acestea din urma pentru a elimina toxine, pentru a intineri celulele si pentru a intari sistemul imunitar- toate acestea duc la o viata mai lunga si un organism mai sanatos. 2. Sunt alcalinizante si foarte detoxifiante. Ele ajuta la restabilirea echilibrului organismului cand acesta este toxic si acid. Microflora este extrem de eficienta in a se asigura ca minerale precum calciul si magneziul sunt absorbite din colon, de unde sangele le ia usor si le transporta catre celule. Avand un echilibru optim de minerale, organismului ii este usor sa se mentina alcalin. Cancerul, diabetul, parazitii si virusii nu se pot dezvolta intr-un mediu alcalin. 3. Cu fiecare masa care contine legume fermentate reinnoim gradina interioara de bacterii prietenoase. 4. Bacteriile prietenoase din legumele fermentate ne apara de agentii patogeni. 5. Pe masura ce imbatranim, sistemul imunitar devine tot mai putin eficient, facandu-ne mai vulnerabili in fata bolilor- cu atat mai mult avem deci nevoie de alimente fermentate care sa ne asigure o microflora sanatoasa si deci un sistem imunitar puternic pe termen lung. 6. Legumele fermentate joaca si rol de alchimisti prin faptul ca fabrica vitaminele B acolo unde sunt foarte usor de absorbit, precum si vitamina K2, care joaca un rol foarte important in protectia sistemului cardiovascular si a oaselor (dar si in reducerea simptomelor de diabet). 7. Alimentele fermentate sunt chiar mai potente decat suplimentele probiotice. Microflora obtinuta de la legumele organice crescute in sol formeaza puternice relatii sinergetice pentru a se asigura ca (se) vor prolifera. Ele sunt echipate pentru a supravietui in natura si nu in laborator, asa cum se intampla 18
18 of 265
Alimente fermentate (III) in cazul suplimentelor. Mie imi place mult ideea de a combina ceea ce ofera alimentele fermentate cu suplimente probiotice pentru un efect maxim, prin adaugarea continutului catorva capsule probiotice atunci cand punem la fermentat varza si alte legume. 8. Chiar si atunci cand legumele fermentate nu sunt organice, bacteriile prietenoase vor distruge din pesticide si alte substante nocive si le vor elimina prin colon; chiar si mercurul din peste poate fi distrus prin fermentare (si adaugarea de anumite condimente); 9. Muraturile ajuta si la absorbtia eficienta a nutrientilor din mancarurile impreuna cu care sunt consumate, prin cresterea biodisponibilitatii nutrientilor si corecteaza astfel deficientele. 10. Am mai spus si confirm pentru ca simt pe pielea mea: alimentele fermentate ajuta la controlarea poftelor de dulce. Carbohidratii, zaharul si alcoolul spala mineralele din oase, facand sangele acid. Desi stim cu totii cat de important este sa le evitam, ele provoaca dependenta si celor mai multora dintre noi ne este aproape imposibil sa le rezistam. Alimentele fermentate fac o treaba nemaipomenita si in aceasta privinta, dar si in privinta controlarii apetitului in general. 11. Zaharul din anumite legume (morcov, sfecla) este o problema pentru unele persoane intrucat poate crea dezechilibre la nivelul florei benefice (valabil si pentru fructele dulci); acest lucru se schimba insa atunci cand acele vegetale sunt fermentate; bacteriile vor consuma zaharul, iar noi ne vom bucura si de acele legume care altfel nu sunt optime pentru unii dintre noi; 12. Alimentele fermentate ajuta digestia si prin gustul lor acru dat de acidul lactic. Gustul acru stimuleaza miscarea peristaltica, astfel incat intestinele vor avea parte de o eliminare mai usoara. Un rol important joaca aici si prezenta fibrelor (bauturilor probiotice din postarea anterioara le lipsesc fibrele, insa in rest aduc acelasi set de beneficii precum legumele fermentate). 13. Nu degeaba este bine ca legumele din familia crucifere sa predomine atunci cand punem la murat. Ele sunt extrem de eficiente in lupta cu boli grave precum cancerul. Cruciferele ajuta la schimbarea tendintei estrogenului de a se detoxifica in ficat, in schimb il fac sa gaseasca alte cai de eliminare si astfel scade riscul de cancer ovarian, uterin, de san precum si de boli inflamatorii precum sindromul premenstrual. Ar mai fi si alte lucruri de spus, insa vreau sa am loc si pentru 2 retete usoare. 1. Reteta mea rapida de varza murata Ingrediente: - 1 capatana medie de varza; - 1-2 morcovi medii; - 1 lingurita sare organica de Himalaya; - 1 legatura marar; - 1 borcan de 1 l cu capac. Preparare: Se curata varza si morcovul si se taie bucati mari. Se spala si mararul, apoi se pun toate in robotul de bucatarie (daca morcovii sunt prea tari, pot fi maruntiti primii in robot, apoi se adauga restul legumelor). Pulsam pana cand toate legumele sunt maruntite bine. Transferam amestecul intr-un castron din ceramica sau din inox, adaugam sarea si framantam bine 2-3 minute pana incepe sa iasa zeama din legume. Se pune totul in borcan, se preseaza bine ca sa iasa lichidul deasupra si se pune capacul. Eu nu inchid borcanul etans daca nu pun capsule probiotice, ci il pun cu totul intr-un castron mai mare pentru 2-3 zile, pana imi place gustul, apoi pun borcanul inchis bine in frigider. 19 of 265
19
Alimente fermentate (III) Un astfel de borcan imi ajunge pentru o saptamana (in paralel consum bors, alte muraturi si, mai nou, Kvass). 2. Reteta preluata din The Body Ecology Diet de Donna Gates si Linda Schatz (va iesi o cantitate mult mai mare decat la prima reteta) Ingrediente: - 3 capatani de varza maruntite in robot; - 6 morcovi mari maruntiti in robot; - 4 cm de radacina de ghimbir, curatata si tocata marunt; - 6 catei de usturoi, curatati si tocati. Preparare: Se pun toate legumele intr-un castron mare de ceramica sau de inox. Se iau cateva cani din amestec si se pun in blender, apoi se adauga apa filtrata si se mixeaza pana cand obtinem un suc gros. Sucul obtinut se pune in castronul cu legume tocate, unde amestecam totul bine. Se pune amestecul intr-un borcan mare si se preseaza cu pumnul sau cu un facalet. Se umple borcanul pana aproape de gura lui, lasand doar 2-3 cm liberi. Se ruleaza cateva frunze de varza si se pun peste legume, in spatiul ramas. Se inchide bine borcanul si se lasa la temperatura camerei (ideal, 21 de grade Celsius) pentru cel putin 3 zile. O saptamana e chiar mai bine. La oricare din aceste retete se pot adauga 1-2 capsule probiotice, caz in care este bine sa se tina borcanul inchis etans de la inceput. Ideal este ca la fiecare masa la care se consuma proteine sau amidon, sa se adauge si 4-5 linguri pline de varza murata. Legumele fermentate nu trebuie gatite, altfel se distrug enzimele si bacteriile prietenoase. Stra-stra-stra bunicii nostri nu aveau nevoie sa stie cum se absorb mineralele cu ajutorul alimentelor fermentate, ei nu trebuiau sa stie nici in ce fel microflora benefica le stimuleaza buna functionare a sistemului imunitar pentru ca invatau sa manance sanatos, local, sezonier de la parintii lor. Invatau de asemenea cum sa pastreze hrana pentru perioada iernii. De cateva zeci de ani incoace insa am incetat a mai transmite din generatie in generatie cum trebuie sa mancam pentru a fi sanatosi si iata-ne cu tot felul de dezechilibre pe care incercam sa le corectam prin medicamente sau pe care le ignoram si, desi traim mai mult, traim vieti chinuite de tot felul de boli, mai ales dupa varsta de 40-50 de ani. De ce sa nu ne straduim sa facem cateva schimbari care sa ne imbunatateasca calitatea vietii si de ce sa nu facem un efort pentru copiii nostri, pentru a-i vedea crescand frumosi si sanatosi. Tine doar de noi! Consumul de alimente fermentate nu este singurul pas necesar, este insa printre cele mai importante lucruri ce ar trebui sa ocupe agenda mamelor si bunicilor. Dati-va timp, va trece poate jumatate de an, poate un an sau poate mai mult pana va va intra in reflex sa faceti alte lucruri decat cele cu care sunteti obisnuite in bucatarie. Efortul merita insa cu prisosinta!
Tags: Donna Gates, Linda Schatz, The Body Ecology Diet, varza murata 4 Comments/ 19 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie, Traditional Related Posts
Salata de naut cu dressing simplu, dar tare gustos 4 replies 20
20 of 265
Alimente fermentate (III) 1. MihneaM says: 06/05/2013 at 12:59 pm Ce probiotice poti recomanda? Am vazut o sumedenie de vanzare, insa pe cele la care ma horarasem (produse de firma NOW din SUA) necesita pastrarea la temperaturi scazute, ceea ce ma face sa fiu circumspect datorita transportului inadecvat. Multumesc foarte mult! Reply ◦ simona_dinu says: 06/06/2013 at 5:38 am Gasesti la noi biokult, Mihnea. sunt f bune. http://biovitaprotex.ro/ro/ Reply ▪ MihneaM says: 06/11/2013 at 5:41 pm Multumesc frumos, Simona! M-am uitat pe site-ul producatorului si am vazut ca au 14 tipuri de bacterii, informatia asta lipsea de pe site-ul local. Suna superb, am sa comand cat de curand. Multumesc inca o data. Reply ▪ simona_dinu says: 06/12/2013 at 7:47 am Cu drag! Reply
21 of 265
21
•
Supa crema de naut cu muraturi 20 Jan 01/20/2012
O supa delicioasa, trezita la viata de cubulete de muraturi, numai buna de incalzit spiritul dupa o zi friguroasa. Este usor de facut si foarte satioasa. Marele avantaj al supelor crema este acela ca nu trebuie sa tai legumele marunt, ci sa le ciopartesti putin si sa le arunci in oala. Ingrediente: -1 cana naut organic; -2 linguri de zer sau de zeama de lamaie; -2 linguri de unt/untura sau ulei de masline; -1 ceapa medie; -3 morcovi medii; -1 dovlecel mediu; -1 pastarnac mare; -2 rosii medii bine coapte (am avut din acelea gustoase, pline si s-a simtit diferenta); -putin patrunjel tocat; -2 castraveciori, 1 morcov mic si 1 pastarnac mic (murate doar cu sare) drept topping (pot fi folositi si gogosari murati etc); -2 lingurite praf curry; -sare, piper, chimen. Preparare: Nautul l-am ales, l-am spalat bine, apoi l-am lasat la fermentat pentru 24 de ore in apa calda, la care am adaugat 2 linguri de zer (puteti adauga si zeama de lamaie), pentru a-l face mai usor digerabil, apoi l-am pus la fiert si l-am lasat la foc mediu pana s-a inmuiat bine de tot (de data asta i-au trebuit 4 ore). Vezi aici mai multe detalii despre prepararea nautului si a altor leguminoase precum si cate ceva despre proprietatile lor. Tip: Pentru ca trebuie sa fierbem atat de mult nautul pentru a-l face digerabil, putem fierbe o cantitate mai mare odata si apoi congela cateva portii pentru a fi folosite rapid altadata.
22
22 of 265
Supa crema de naut cu muraturi Dupa ce am fiert nautul, am curatat si taiat legumele, pe care le-am sotat 5 minute in unt (puteti folosi untura sau, daca tineti post, ulei de masline), apoi le-am adaugat in oala in care a fiert nautul. Ideal este sa curatam nautul de coaja, insa stiu ca acest pas face lucrurile mai complicate, asa ca nu insist. Le-am lasat impreuna cca 20 de minute, apoi am dat oala deoparte si am maruntit totul cu ajutorul blenderului de mana pana a rezultat un piure gros. Am pus inapoi oala pe foc, am mai adaugat apa ca sa subtiez supa (si mai delicios ar fi fost daca adaugam zeama de oase in loc de apa) si 2 lingurite de praf de curry, putin piper, chimen, patrunjelul tocat si sare. Au dat impreuna un clocot si gata supa. Am pus in farfurii si am adaugat muraturile taiate foarte marunt, in mijloc. Am adaugat si cateva alge maruntite- fotografiile au fost facute insa inainte de aceasta ultima operatiune:) Morcovii, rosiile, ceapa si pastarnacul dau un gust dulce, placut supei, iar praful de curry si chimenul ii dau un aer oriental, imbietor. Muraturile nu sunt obligatorii, insa astazi am avut pofta de ceva dulce-acrisor, deci ideea a fost binevenita. Desi este o supa simpla, gustul nu este deloc comun- va asigur ca va fi o reteta pe care o veti repeta!
Pofta buna! Tags: muraturi, naut, supa crema 0 Comments/ 13 Likes /0 Tweets/posted in Retete, Supe 0 replies
23 of 265
23
•
Alimente fermentate (IV) 31 Jan 01/31/2012 O alta licoare obtinuta prin fermentare este chefirul. Bautura, ce se trage din zona Caucazului, se obtine prin adaugarea in lapte a granulelor de chefir (ce contin bacterii obtinute in conditii ceva mai speciale). Pe langa granule, exista si pliculete cu praf de culturi de chefir. O alta cale de a face chefir, pe care o folosesc personal, este folosirea de chefir bio (in general de la firma Andechser din supermarket cu aproximativ 6 lei/500ml) din care punem 2-3 linguri la fiecare litru de lapte crud de vaca/capra*. Calitatile chefirului: 1. Este un antibiotic natural ce controleaza dezvoltarea microorganismelor periculoase si, consumat in mod regulat, scade probabilitatea de a mai avea nevoie de antibiotice pe viitor; 2. Captuseste tractul digestiv cu un strat de mucus in care bacteriile prietenoase se pot atasa si unde se pot inmulti in voie (de aceea suplimentele probiotice vor fi si mai eficiente in prezenta chefirului); 3. Stimuleaza miscarea peristaltica si sucurile digestive; 4. Ajuta la dezvoltarea unui tract digestiv sanatos la bebelusi si copii (de luat in seama mai ales daca nu au fost alaptati); 5. Ajuta la refacerea florei bacteriene dupa tratamentele cu antibiotice; 6. Persoanele cu intoleranta la lactoza pot, in general, tolera chefirul, intrucat prin fermentare zaharul din lapte (lactoza) este transformat in acid lactic; 7. Este bogat in calciu, fosfor, vitamine din grupa B, acid folic (acid folic in special chefirul din lapte de vaca); 8. Este o proteina completa, avand toti aminoacizii esentiali (proteina predigerata pentru noi de bacteriile prietenoase ale chefirului si care devine astfel mult mai usor de asimilat); 9. Chefirul este numit si “Prozacul naturii” sau “calmantul naturii” intrucat calmeaza sistemul nervos (prin actiunea triptofanului, care este transformat de organism in serotonina- hormonul fericirii); 10. Vitaminele din grupa B, precum si vitamina K depind de o flora intestinala sanatoasa, iar in lipsa acesteia se produc numeroase dezechilibre; consumul de chefir rezolva si aceasta problema; 24
24 of 265
Alimente fermentate (IV) 11. Dupa un timp incep sa dispara poftele de dulce si de alimente procesate pentru ca organismul incepe sa primeasca nutrientii de care are nevoie, atat direct cat si indirect; 12. Tenul devine mai curat si porii mai putin vizibili (poate fi folosit si extern pentru hidratare);
Nu toata lumea va tolera bine de la bun inceput chefirul, mai ales persoanele care au sindrom de intestin permeabil. Este indicat sa se rezolve aceasta problema prin consumul de alte alimente fermentate, eliminarea glutenului, zaharului din dieta etc si abia apoi sa se incerce consumul de chefir, in cantitati mici la inceput. De asemenea, laptele de vaca este mai acid decat cel de capra, iar chefirul din lapte de capra ar putea fi o solutie mai buna pentru unele persoane. Laptele de capra contine si mai mult calciu, magneziu, fosfor si potasiu, insa nu contine acid folic, astfel incat femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa ia in vedere suplimentarea si/sau consumul de cantitati mari de frunze verzi, broccoli, radacinoase si cereale integrale preparate corect.
Reteta mea de chefir**: Ingrediente: - 2 litri de lapte crud de vaca sau de capra (din sursa cunoscuta, verificata); - 4 linguti chefir bio din comert. Preparare: Pun laptele intr-un borcan cu gura larga, il las sa ajunga la temperatura camerei, apoi adaug chefirul din comert. Il las aproximativ 24 de ore (uneori mai mult, depinde de locul unde il pun, temperatura din camera), iar cand observ ca s-a ingrosat cat de cat si-mi place la gust, il transfer in frigider. Uneori adaug chefir in laptele care a stat la temperatura camerei si s-a transformat in chisleac, caz in care mai las vreo 7 ore sa ma asigur ca s-au cunoscut bine. Cand sunteti aproape de finalul sticlei, puteti opri 50-100 ml din chefirul facut si consumat de voi si puteti incepe o noua tura de chefir. Gustul chefirului este asemanator cu cel al iaurtului, doar un pic mai acrisor, iar consistenta este ceva mai subtire. Ca tot am pomenit de iaurt, diferenta principala dintre iaurt si chefir este aceea ca, asa cum spuneam mai sus, chefirul populeaza tractul cu bacterii prietenoase si le creeaza un mediu propice.
Idei de consumat chefirul: - smoothie dintr-un pahar de chefir si o mana de zmeura/mure sau orice alte fructe de padure (se poate folosi cu usurinta un blender de mana); pentru copiii cu eczeme sau cu ADHD (probleme de atentie) este bine sa se adauge cantitati mici de ulei de in organic si nerafinat in smoothie; se poate indulci cu putina stevie /sirop de artar/ miere (personal prefer sa nu indulcesc bauturile fetitei mele, ci sa le parfumez cu vanilie, scortisoara etc)
25 of 265
25
Alimente fermentate (IV) - inghetata facuta din cateva pahare de chefir amestecate cu putina stevie sau cu putin sirop de artar si vanilie (puteti folosi forme de inghetata pe bat- se gasesc la Ikea); - se poate adauga chefir pe post de dressing pentru legume facute la aburi, salate; - chefirul mai poate fi consumat cu nuci/seminte hidratate; - se mai pot adauga in bauturile cu chefir: un praf de sare organica de mare, granule de lecitina, putin in proaspat macinat, capsule probiotice etc.
Daca din motive etice sau de sanatate nu puteti consuma chefir din lapte de la animale, mai sunt 2 variante, chefirul de apa (care se face la fel ca cel din lapte, doar ca granulele sunt putin altfel) si chefirul din lapte de cocos (care se face cu acelasi gen de granule ca laptele de la animale). Daca aveti de unde procura nuci tinere de cocos, precum si culturi de chefir, puteti prepara o bautura cu proprietati terapeutice excelente, care detoxifiaza ficatul, regleaza hormonal, infrumuseteaza pielea, imbunatateste (desigur) digestia. Stiu ca nuci tinere de cocos (baby coconuts) se gaseau la Metro intr-un timp insa n-am avut ocazia sa cumpar de la ei si nici n-as sti sa spun daca mai au. Dupa ce tractul digestiv este vindecat (prin consumul de multe alimente fermentate- varza murata, zeama de muraturi, chefir din lapte de animale sau cocos, iaurt, bors etc) vom putea consuma din cand in cand alimente dulci, fara ca acestea sa faca ravagii in organism. Atunci cand bacteriile prietenoase sunt in numar destul de mare, ele vor consuma zaharul din alimentele dulci, iar organismul va avea mai putin de furca cu reglatul glicemiei si cu alte sarcini grele.
* Folosesc doar lapte crud, de la vaci sau capre hranite cu verdeata vara si cu lucerna si paie iarna si foarte putine cereale; sper sa-mi conving sursele de unde ma aprovizionez sa renunte de tot la cereale, insa acum asta este tot ce pot gasi mai bun. Consider ca laptele pasteurizat este unul din cele mai periculoase alimente din dieta moderna si e doar o simulare patetica a laptelui de la vaci crescute natural, fara antibiotice, fara cereale, fara hormoni. O varianta rezonabila ar fi aceea de a cumpara lapte pasteurizat bio si sa adaugam in el chefir- in acest fel laptele se mai trezeste putin la viata, lactoza este consumata de bacteriile din chefir, iar eventualele bacterii periculoase vor fi tinute sub control. ** Reteta clasica de chefir facut cu ajutorul granulelor gasiti usor pe internet, eu insa nu am experimentat niciodata si nu va pot da detalii. Surse: Donna Gates si Sally Fallon Toate bune! Bautura, ce se trage din zona Caucazului, se obtine prin adaugarea in lapte a granulelor de chefir (ce contin bacterii obtinute in conditii ceva mai speciale). 1. Este un antibiotic natural ce controleaza dezvoltarea microorganismelor periculoase si, consumat in mod regulat, scade probabilitatea de a mai avea nevoie de antibiotice pe viitor; 3 Comments/ 9 Likes 26
26 of 265
Alimente fermentate (IV) /0 Tweets/posted in Retete, Traditional 3 replies 1. MihneaM says: 07/23/2013 at 1:40 pm Simona, insa ce parere ai despre ciuperca (bobitele) de kefir, cea cu aspect de conopida? Am vazut ca se poate procura si aici, desi provenienta este necunoscuta. In afara neplacerilor legate de intretinerea constanta a ciupercii, la fel ca si la maia, crezi ca mai sunt minusuri? Multumesc frumos. Reply ◦ simona_dinu says: 07/24/2013 at 9:58 am Nu stiu de alte minusuri. Reply
27 of 265
27
•
Biscuiti simpli 21 Feb 02/21/2012 Iata niste biscuiti foarte simplu de facut, din faina integrala fermentata. Desi ideal ar fi sa nu consumam deloc cereale cu gluten, acesta nu este cel mai usor lucru de facut pentru majoritatea (atat din punct de vedere financiar cat si din cauza obisnuintei), astfel incat voi veni cu retete si in aceasta categorie, incercand insa sa gasesc, sa incerc si apoi sa va povestesc despre cele mai nutritive. Aparatura/ustensile necesare: robot de bucatarie (optional), cuptor sau deshidrator, castron mare din sticla sau inox, facalet. Ingrediente: - 2,5 cani de faina integrala de grau, spelta sau secara; - 1 cana de iaurt; - 1 lingurita de sare de mare; - 1,5 lingurite praf de copt bio (se gaseste in unele magazine cu produse bio, eu am luat de la Pukka); - 2 linguri de seminte de susan, chimen, mac etc; - 4 linguri de unt topit (si inca 1-2 linguri pentru uns). Preparare: Se amesteca faina cu iaurtul si se lasa la cald pentru 12-24 de ore. Asta va ajuta la predigerarea glutenului si la neutralizarea, in mare parte, a antinutrientilor. La amestecul de faina si iaurt, dupa ce au fermentat, se adauga sarea, praful de copt si 4 linguri de unt topit. Framantati cu mana, ori puneti totul in robot si amestecati bine. Adaugati si semintele preferate si mai pulsati de 2 ori, daca folositi robotul sau amestecati bine cu mana, daca ati ales sa framantati in stilul clasic. Pe o suprafata pudrata cu faina intindeti cate o foaie foarte subtire de aluat cu ajutorul unui facalet, apoi decupati cu un pahar forme rotunde. Puneti hartie de pergament pe tavile mari de copt de la cuptor sau pe tavile de la deshidrator, ungeti-le cu unt/ulei de masline/unt de cocos apoi asezati biscutii. Pot sta aproape unul de altul pentru ca nu vor creste prea mult. Ungeti fiecare biscuite cu unt 28
28 of 265
Biscuiti simpli (mie imi place sa ii ung cu unt de cocos) si dati la 60-65 de grade Celsius pentru cateva ore, pana cand devin foarte uscati.
O sa va suparati iar pe mine ca va pun la pregatit aluatul dinainte, insa va rog sa va straduiti pana va intra in reflex. Nu e chiar asa de greu, incercati sa aveti mereu in minte beneficiile, mai ales atunci cand si cei mici mananca. Evident ca puteti sa faceti acesti biscuitei cat de grosi vreti si puteti sa le dati orice forma. Eu ii fac de regula rotunzi si foarte subtiri pentru ca pitica mea se multumeste sa rontaie la unul mult si bine, indiferent cat de mare sau de mic este si astfel stiu ca ii ramane loc pentru alte alimente mai nutritive. Nu i-as da deloc cereale cu gluten, insa la noi se mananca paine si a facut o pasiune pentru ea… e fructul ei interzis. In tot cazul, fac destul de rar astfel de biscuiti pentru ca prefer sa ii dau pseudocereale (ce nu contin gluten).
Spor! 19 Comments/ 12 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete 19 replies 1. elfysim says: 03/02/2012 at 12:54 pm Profit de reteta asta fiindca am o nelamurire in ce priveste unul dintre ingrediente si cum e mai bine sa il consumam.E vorba despre unt,e ok sa il topim,gatim,coacem,etc. sau mai bine folosim in locul lui o alta grasime ce rezista mai bine la temperaturi inalte cum ar fi untul de cocos sau uleiul de masline? Multumesc. Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 1:38 pm Cu cat sunt mai saturate grasimile, cu atat rezista mai bine la temperaturi inalte. Untul de cocos e cel mai saturat cu 92%, uleiul de palmier 50%, untul cca 63%, uleiul de masline 13%. Eu folosesc in paralel unt, unt de cocos si untura de palmier. Uleiul de masline il folosesc mai mult crud. Mai pot fi folosite la gatit si alte grasimi animale, toate fiind in mare masura saturate. Reply 2. Raluca says: 03/05/2012 at 3:48 pm Buna! 29 of 265
29
Biscuiti simpli Am facut azi biscuitii. Nu imi vine sa creed cat de buni ies! Prima oara era coca cam lipicioasa, am intins cum am putut, si s-au umflat frumos la cuptor, gen painici. (nu credeam ca ies asa doar cu praf de copt). La a doua foaie am mai framanatat cu faina ca sa nu se mai lipeasca si au iesit mai crocanti. Sa vedem daca le plac fetelor. Merci de idee! Reply ◦ simona says: 03/06/2012 at 5:16 pm Cu mare drag! Reply 3. Alessia says: 03/15/2012 at 10:54 pm Simona, prin ce se diferentiaza praful de copt bio de cel conventional ? Pt ca stiu ca praful de copt nu e chiar OK, intervine la nivelul celulelor creierului producand in timp perturbari nedorite. Pup ! Reply ◦ simona says: 03/17/2012 at 8:57 pm Nu are aluminiu. Contine asa: fosfat de monocalciu, amidon de porumb organic si bicarbonat de sodiu. Reply ▪ naliana says: 03/24/2012 at 8:56 am “Ungeti fiecare biscuite cu unt (mie imi place sa ii ung cu unt de cocos) si dati la 60-65 de grade Celsius pentru cateva ore, pana cand devin foarte uscati.” …Ma gandesc la aceasta temperatura de 60-65 de grade, si vreau sa intreb ce sa intampla cu alimentele preparate la aceasta temperatura. Stiu ca enzimele se distrug la 41 de grade. As vrea sa intreb ce diferenta este intre uscatul la 41 de grade, uscatul la 60-65 de grade si coptul/uscatul la 180 de grade? Multumesc. Reply ▪ 30
30 of 265
Biscuiti simpli simona says: 03/26/2012 at 8:49 am Nu toate enzimele mor la aceeasi temperatura. Chiar si Howell, de la care cei mai multi au retinut o temp. max. de 47 de grade, a concluzionat la un mom. dat ca temperatura optima pentru pastrarea enzimelor este intre 45 – 60 de grade C. John Whitaker spune ca cele mai multe enzime nu sunt dezactivate pana la 60-70 de grade C. Cei care fabrica si distribuie deshidratorul Excalibur au facut si ei testele lor, in urma carora au descoperit ca activitatea enzimatica la alimentele deshidratate/gatite la 63 de grade C era aceeasi cu cea a alimentelor deshidratate la temperaturi mai mici. Enzimele sunt mai usor distruse atunci cand temperatura este foarte mare, iar alimentele au multa apa. Odata ce mare parte din apa a fost inlaturata, enzimele devin mult mai stabile, chiar si la temperaturi de 68 de grade C. Cand mancarea este rehidratata cu apa sau in sistemul digestiv, enzimele devin din nou active. Coptul la 180 de grade distruge enzimele, de aceea- mai ales atunci cand mancam multa mancare gatita cu foc- este bine sa consumam zilnic alimente fermentate. Mai exista si alte ipoteze legate de alimente ce asista sistemul digestiv in lipsa a suficiente enzime… insa prefer sa fac o postare detaliata despre asta la un mom. dat :). Hugs! Reply 4. naliana says: 03/24/2012 at 9:02 am Dintre ingredintele prafului de copt organic, numai amidonul de porumb ma gandesc ca e organic, bicarbonatul de sodiu fiind o substanta obtinuta industrial. Daca nu am am praf de copt organic, pot sa folosec bicarbonat de sodiu simplu? Reply ◦ simona says: 03/26/2012 at 8:57 am Nu cred ca merge simplu. Se poate face praf de copt si in casa, insa nu mi-e clar insa de unde putem procura unul din ingrediente, si anume KC4H5O6 (bitartrat de potasiu). Reply ▪ naliana says: 31 of 265
31
Biscuiti simpli 03/29/2012 at 8:29 pm intr-un final neavand praf de copt bio, am incercat cu bicarbonat de sodiu simplu. Am pus 1/4 lingurita cam la 350 grame de faina. Aluatul a fost mai afantata decat daca nu as fi pus de loc, o parte din compozitie am facut-o fara nici un fel de praf de copt sau bicarbonat si a crescut. Acum amidonul stim ce este, bicarbonatul de sodiu la fel dar acest bitratat de potasiu ce este??? Chiar nu e toxic pentru organism???? Reply ▪ simona says: 03/30/2012 at 10:53 am Nu e toxic… dar nici nu a auzit nimeni de el pe la noi. In engleza se cheama “cream of tartar” si se pare ca rezulta de la fabricarea vinului. Ca substitut pentru bitartrat am gasit ca putem folosi lamaie si otet (de 3 ori fiecare fata de cantitatea de bitartrat). Reteta de praf de copt ar suna asa: - 1 parte bicarbonat de potasiu; - 2 parti bitartrat de potasiu (sau lamaie si otet in parti egale x 3); - 2 parti radacina de maranta (gasesti pe biomania.ro http://www.biomania.ro/catalogsearch/ result/?q=maranta&x=0&y=0). Radacina de maranta este foarte versatila (si sanatoasa) si poate fi folosita la ingrosat sosuri, la prajiturele, biscuiti etc la care nu vrei sa folosesti gluten. Se folosesc cantitati mici, deci o punga te va tine mult.Voi face o postare despre radacina de maranta (arrowroot) la rubrica Practic. Reply ▪ naliana says: 03/31/2012 at 5:42 am Se poate folosi si bicarbonatul de sodiu? Ce diferenta e fata de cel de potasiu. Ma gandesc ca atunci cand vei pune otetul sau lamaia, bicarbonatul se va stinge. Imi amintesc ca mama folosea pe vremuri bicarbonat stins pentru prajituri si atat. Nu mai punea amidon sau radacina de maranta. Deci intrebarea a doua este: se poate folosi numai bicarbonat cu otetsau lamaie si atat? La ce ajuta practic maranta sau amidonul din reteta? ▪ simona says: 04/02/2012 at 8:46 am
32
32 of 265
Biscuiti simpli Cred ca bicarbonatul de sodiu si cel de potasiu reactioneaza cam la fel in mediu acid. N-am folosit reteta de praf de copt de casa pe care ti-am dat-o, eu folosesc din acela bio din care iti spuneam. Nu pot sa te lamuresc nici cum reactioneaza radacina de maranta in combinatia sugerata… poate ca intarzie reactia de “stingere”. Acum ca m-ai stimulat sa aflu informatiile astea si pentru ca am maranta in casa, incerc in curand si iti spun ce s-a intamplat. 5. Elena Bautu says: 08/28/2012 at 10:49 am Pot fi facuti si la cuptor normal? N-am idee ce temperatura se face inauntru…oricum e mare, mult mai mare ca 65 de grade. Dar cred ca ii incerc asa, n-am alta varianta. Praf de copt bio am luat din Auchan. O fi ok? Reply ◦ simona_dinu says: 08/28/2012 at 5:57 pm Sigur ca pot fi facuti in cuptor si la temperatura mai mare. Praful de copt contine de regula aluminiu. Incearca sa-ti iei o punga din aceea de 1/2 kg de pe iherb.com- sigur e fara aluminiu. Reply 6. adriana says: 01/23/2013 at 12:40 pm buna ziua, astazi am descoperitul site-ul si imi place mult! Nu am citit foarte multe, insa am descoperit acesti biscuitei pe care vreau sa-i fac pt fetita mea. Am insa o intrebare : se poate folosi faina de ovaz in locul celei de grau integral? daca da, si aceasta trebuie lasata la fermentat 12-24 h? Multumesc, Reply ◦ simona_dinu says: 01/23/2013 at 3:52 pm Nu stiu daca se vor lega la fel de bine, insa da, si daca pui ovaz trebuie fermentata faina. Reply
33 of 265
33
•
Cum preparam pseudocerealele 21 Feb 02/21/2012 Daca e sa consumam cereale in mod frecvent, macar sa consumam unele de calitate si sa le gatim in asa fel incat sa obtinem maximum de nutritie si minimum de antinutrienti. Cerealele clasice, cu gluten (grau, secara, ovaz etc), vor face obiectul unei alte postari. Si acelea pot deveni mai nutritive atunci cand sunt preparate corect. Astazi vreau sa scriu despre cum este indicat sa preparam pseudocerealele pe care le tot incerc si recomand de ceva vreme incoace: quinoa, amaranth, hrisca si mei. Cele patru sunt de fapt seminte, insa se comporta si se gatesc asemanator cu cerealele. Preparate corect sunt foarte nutritive, mult mai nutritive decat cerealele cu gluten, si tare la indemana, mai ales cand avem copilasi prin preajma. Poate dura un timp pana cand ne obisnuim cu noile gusturi aduse de pseudocereale, insa va promit ca merita efortul. Sunt extrem de versatile si deci pot fi combinate in fel si chip. In primul rand este bine sa ne inarmam cu o strecuratoare fina pentru ca va trebui sa clatim bine de tot pseudocerealele inainte de a le prepara. Sa le luam pe rand! Quinoa- Trebuie spalata bine pentru ca are un strat de saponina care o face amaruie. O cana de quinoa va fi fermentata in 3 cani de apa calduta la care adaugam 1 lingura de zer, iaurt, chefir, lamaie sau otet (doar una din ele- eu va recomand sa folositi iaurt pentru ca va capata un gust foarte bun). Se lasa la fermentat intr-un borcan acoperit cu capac sau intr-un castron acoperit cu un prosop de bucatarie, pentru cel putin 12 ore. Dupa ce a fermentat, se fierbe in apa in care a stat la fermentat sau supa de pui etc pentru 1-1.5 ore la foc mic. De indata ce da in clocot, este bine sa indepartati spuma, pentru ca acolo se aduna multe impuritati. Eu o las mai mult la fermentat si o fierb ceva mai putin. Se poate folosi in aceleasi retete in care in mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactatie. Amaranth- Se fermenteaza precum quinoa, doar ca 2 cani de apa calduta in loc de 3 ii sunt de ajuns si se fierbe ceva mai putin. Are textura oarecum asemanatoare cu grisul (ceva mai gumos), fiind foarte potrivit pentru budinci, dar si pentru ingrosarea supelor crema, drept cereale pentru micul dejun s.a. Hrisca- Se fermenteaza precum quinoa, insa eu prefer sa incoltesc si sa deshidratez o cantitate mai mare, caz in care nu mai este nevoie sa o fermentez. Pentru a o incolti se clateste bine, apoi se pune intr-o sita mai mare deasupra unui castron (sau chiar pe un platou mai mare, intr-un singur strat). O 34
34 of 265
Cum preparam pseudocerealele lasam asa 2 zile, clatind de 2-3 ori pe zi. La final clatim bine de tot si apoi deshidratam intre 47-65 de grade Celsius pana cand devine crocanta (incoltita si deshidratata astfel capata numele de Kasha). Mei- Pentru a-l hidrata si fermenta, la o cana de mei, adaugam 2 cani apa calduta si 2 linguri de zer, iaurt, chefir, zeama de lamaie sau otet. Il lasam intr-un borcan inchis cu capac cel putin 7 ore. Pentru a-l gati, punem amestecul intr-o oala pe foc, dam in clocot, luam spuma, apoi fierbem acoperit, la foc foarte mic pentru 45 de minute. Eu il las uneori mai mult la fermentat (1-2 zile), il clatesc si-l fierb mai putin (15-20 de minute). Din meiul astfel gatit se pot face pilafuri, budinci, 1-2 linguri se pot presara peste salate, se poate adauga la ciorbe etc. Meiul si hrisca pot fi rumenite putin intr-o tigaie incinsa (fara ulei) inainte de a pregati pilaf, ceea ce le va da o aroma excelenta.
De ce este atat de important sa fermentam pseudocerealele? Pentru ca ele, ca si toate cerealele clasice, leguminoasele, semintele si nucile contin anumiti antinutrienti (in special acid fitic) care ingreuneaza digestia si impiedica absorbtia de minerale importante precum cupru, magneziu, calciu, fier si zinc, ducand astfel la carente periculoase. Enzimele, lactobacillii si alte organisme neutralizeaza acidul fitic. Simpla inmuiere in apa cu lamaie etc peste noapte creste foarte mult valoarea lor nutritiva. De asemenea, in timpul fermentarii, proteinele existente in pseudocereale devin mai usor de digerat si de absorbit.
Personal nu as da niciodata cereale din comert bebelusilor/copiilor, in niciun caz din cele instant si in niciun caz de la 4-6 luni. As prefera sa astept pana pe la 8-12 luni si as folosi in special pseudocereale bio integrale, corect preparate.
- Trebuie spalata bine pentru ca are un strat de saponina care o face amaruie. O cana de quinoa va fi fermentata in 3 cani de apa calduta la care adaugam 1 lingura de zer, iaurt, chefir, lamaie sau otet (doar una din ele- eu va recomand sa folositi iaurt pentru ca va capata un gust foarte bun). Se lasa la fermentat intr-un borcan acoperit cu capac sau intr-un castron acoperit cu un prosop de bucatarie, pentru cel putin 12 ore. Dupa ce a fermentat, se fierbe in apa in care a stat la fermentat sau supa de pui etc pentru 1-1.5 ore la foc mic. De indata ce da in clocot, este bine sa indepartati spuma, pentru ca acolo se aduna multe impuritati. Eu o las mai mult la fermentat si o fierb ceva mai putin. Se poate folosi in aceleasi retete in care in mod normal am folosi orez. Quinoa este un excelent stimulant pentru lactatie. 63 Comments/ 787 Likes /1 Tweets/posted in Nutritie, Retete 63 replies 1. Claudia says: 03/01/2012 at 10:00 pm Felicitari pentru noul blog! Cu privire la “schimbarea la fata” cred ca multi cititori sunt de aceeasi parere cu tine. Vor sa faca doar ordine in alimentatia lor fara a exagera si a inabusi nevoile corpului. Invatate sau 35 of 265
35
Cum preparam pseudocerealele native, ele totusi exista. Acu sa trec la cereale, eu am obsevat la quinoa ca ferbe f repede. Poate ca pun eu prea putina apa. Ovazul il pun de cu seara in apa cu putina lamaie, insa nu il fierb. Nu am gasit mai nimic despre acidul fitic decat pe Food Matters. Astept sa scrii mai multe despre asta. Fetita mea are alergie la produsele lactate, descoperita de curand si singura varianta de lapte este cel vegetal pe care il mannaca cu placere alaturi de cereale, seminte, nuci. Care e cea mai buna varianta da e i le oferi, fara a-i face vreun rau exagerand. Multumesc. Te urmaresc cu placere! Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 1:29 pm Multumesc, draga Claudia! Ai incercat cu chefir pentru cea mica? Spre deosebire de lapte, chefirul (si iaurtul, dar chefirul e si mai eficient) este un aliment predigerat si poate chiar ajuta in rezolvarea intolerantei. Poti sa mai adaugi apa calda la quinoa si sa o fierbi ceva mai mult, chiar daca ea se inmoaie repede, mai ales daca a fost fermentata. Stiu ca ovazul trebuie fermentat 7-24 de ore, apoi fiert 5 minute. Reply 2. Ioana says: 03/02/2012 at 7:10 am Buna dimineata! Imi face placere sa te urmaresc si te apreciez. In ceea ce priveste cerealele, eu obisnuesc sa le germinez, in cazul acesta crezi ca mai este nevoie de fermentare prealabila? multumesc! Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 1:22 pm Nu e nevoie de fermentare atunci cand sunt germinate (desi unii sustin ca doar prin incoltire, fermentare si fierbere dispar aproape toti antinutrientii). Reply 3. Liliana says: 03/04/2012 at 3:34 pm Buna Simona, banuiesc ca te-ai referit la acestea sub forma de boabe; daca le cumparam sub forma de fulgi –
36
36 of 265
Cum preparam pseudocerealele fulgi de hrisca, de mei le mai fermentam? dar quinoa expandata? ce parere ai? Multumesc foarte mult! Reply ◦ simona says: 03/05/2012 at 2:28 pm Nu sunt adepta fulgilor, noi consumam foarte rar, pentru ca nu putem fi siguri la ce temperaturi au fost prelucrati (cu exceptia celor care precizeaza asta, cum sunt cei de la Granovit). Cerealele expandate sunt toate, aproape sigur, tratate la temperaturi mari, ceea ce inseamna uleiuri vegetale rancede, deci toxice. Daca vreti sa consumati fulgi, tot fermentati ar trebui consumati. Reply 4. Mari says: 03/08/2012 at 11:54 am Ce parere ai despre apa in care au stat peste noapte taratele de grau, ovaz sau diverse legume taiate marunt, filtrata si consumata a doua zi? Multumesc! Reply ◦ simona says: 03/09/2012 at 12:53 pm Daca apa nu este ajutata de ceva acid, as spune ca in urma hidratarii taratelor de grau vor rezulta antinutrienti care vor bloca absorbita calciului, magneziului etc. Parerea mea este ca toate cerealele ar trebui consumate numai in forma lor integrala si numai dupa ce au fost fermentate intr-un mediu acid inainte de gatire. Despre legume cred ca isi vor pierde din nutrienti si nu stiu daca ii vei recupera pe toti din apa. Prin fermentare 2-3 zile, zaharurile vor fi transformate in acid lactic, legumele vor deveni bogate in vitamina C, iar multi alti nutrienti vor deveni mai usor absorbabili. Reply ▪ Mari says: 03/09/2012 at 1:16 pm Multumesc frumos, sunt destul de bulversata din cauza parerilor contradictorii si in acest domeniu, am urmarit niste videoconferinte ale dlui dr.Marginean si el nu recomanda nimic fermentat pentru ca ar crea aciditate in organism si nici incoltit pentru cei care nu sunt vegani de cel putin 3 ani pentru ca cerealele incoltite ar contine factori de crestere si exista riscul de a “trezi” tumori latente. In schimb recomanda cerealele integrale ca atare.Ce parere ai?
37 of 265
37
Cum preparam pseudocerealele Reply ▪ simona says: 03/09/2012 at 1:35 pm Eu stiu ca oamenii consuma de milenii alimente fermentate si ca lipsa lor din alimentatie duce la probleme de sanatate. N-am citit pe nicaieri pareri asemanatoare cu cele ale dr. Marginean de care spui. Cerealele consumate ca atare pot pune probleme si de aceea societatile traditionale mimau oarecum ce face natura pentru a scapa de inhibitorii de enzime etc.folosind fermentarea in apa calduta cu ceva acid. Reply ▪ Mari says: 03/10/2012 at 8:44 am Multumesc pentru informatii,as vrea sa te mai intreb ceva. Eu ma gandisem sa adaug legume, verdeturi la apa filtrata(osmoza inversa) pe care o bem pentru a o imbogati cumva cu vitamine.Ai o alta idee? Avand in vedere ca al meu copil nu se omoara cu sucurile de legume, abia daca bea o ceasca de suc de morcov cu sfecla pe zi.Multumesc si va doresc o primavara frumoasa! ▪ simona says: 03/11/2012 at 8:33 pm Pentru vitamine m-as baza pe legume si fructe integrale, pe alimente si lichide fermentate si mai putin pe sucuri (cu exceptia sucului de la anumite frunze verzi, castravete, tulpini de telina). Sucurile de morcov si de sfecla contin foarte mult zahar si sunt de parere ca nu trebuie consumate nediluate si nici prea frecvent. Pentru a imbogati apa cu ceva minerale… caci astea ne dispar din apa, am auzit pana acum 3 variante: adaugarea de foarte putina sare organica de mare, adaugarea de 1 lingurita de argila la 1 pahar mare de apa pe zi (ceea ce ar compensa faptul ca solul este sterilizat etc) sau pudra de MSM (mai multe detalii aici http://www.msm-info.com sau in multe alte surse online). De ajutor pot fi si algele marine organice (recomand Clearspring- se gasesc in magazinele cu produse bio) care pot fi rasnite si adaugate in cantitati mici la orice fel de mancare (nu se vor simti) sau chiar sarea de mare care contine si verdeturi si alge precum cea de la Rapunzel (http://www.rapunzel.ro/ condimente/produs-bio-sare-iodata-de-condimentatcu-15-ierburi-si-legume-rapunzel) pe care o folosim si noi. 38
38 of 265
Cum preparam pseudocerealele Pentru a asimila cat mai bine vitaminele din vegetale este indicat ca acestea sa fie insotite de grasimi (putin unt, smantana de tara etc care se pot adauga usor la supe/ciorbe sau chiar peste fructe si legume crude sau gatite usor… s-ar putea chiar sa le accepte mai usor asa). O sa scriu mai multe despre grasimi (in special animale) si rolul lor in dezvoltarea celor mici. O primavara minunata si de la mine! 5. Mari says: 03/12/2012 at 7:50 am Multumesc pentru raspunsuldetaliat.Se pare ca mai am muuuuulte de invatat… Numai bine! Reply 6. carmen says: 04/17/2012 at 8:00 am Buna Simona . As avea si eu o intrebare: am vazut aici sau pe celalalt blog al tau( nu mai stiu) ca spuneai de soia ca este periculoasa. De ce? Te refereai la soia modificata genetic sau la cealalta? Eu din ce am citit, si pe Dr. Calin Marginean si pe Dr Stroescu, am aflat ca nu prea este asa. Din contra. Consumata corect are multe avantaje. Mai mult- am o cunostinta care consuma soia de cel putin 15 ani( vegana fiind) sub toate formele- pate, lapte, tofu, texturata samd si nu are absolut nici o problema. Pate-ul de soia este pentru ea regula zilei si daca ma duc si o caut acum, sigur il are preparat in frigider. Si-o procura din Romania din surse sigure, nemodificata genetic. Mi-am facut si eu pate si este chiar bun, iar omleta din tofu la fel. Ai vreo sursa sigura care afirma contrariul celor doi? mi-o poti da si mie? eu am incredere in cei doi pentru ca – in primul rind sunt romani, sunt doctori, sunt vegetarieni, stiu ce maninca romanii, stiu de ce boli sufera romanii, cunosc realitatile noastre cotidiene de romani, stiu ce se ce vinde in pietele din Romania samd. Crezi ca ma poti ajuta? Multumesc frumos! Reply ◦ simona_dinu says: 04/19/2012 at 9:08 am Buna Carmen! Stiu ca soia este foarte la indemana vegetarienilor si veganilor si, desi am consumat si eu de cateva ori, n-am facut-o niciodata cu inima impacata. Am renuntat de indata de am citit de o mamica ce bea lapte de soia si alapta, ca sa descopere ca fetitei ei incepeau sa i se dezvolte sanii… Ma refer si la soia nemodificata genetic. Singurele produse din soia pe care le consider sigure sunt cele fermentate (sosul de soia, miso etc), consumate in cantitati mici. Stiu ca in Asia se consuma in mod frecvent, insa in cantitati mici- desi se vehiculeaza ca este mancarea lor de baza (pestele este de fapt). In orice caz asiaticii au alta relatie cu soia, au evoluat sa o digere altfel pentru ca o consuma de multa vreme. Si cerealele
39 of 265
39
Cum preparam pseudocerealele le digera altfel (de asta pot manca mult orez fara probleme), ei avand pancreasul mai mare. Ce ma face, concret, sa nu mananc soia: - faptul ca nicio vegetala nu trebuie consumata non stop- toata lumea vorbeste de importanta varietatii si nu vad de ce soia ar fi o exceptie; - faptul ca are antinutrienti de care industria alimentara nu-si face probleme sa scape inainte de preparare; - faptul ca prin prelucrare (altfel decat prin fermentare) uleiurile din soia devin rancede si f toxice; - faptul ca duce la dereglari hormonale din cauza continutului prea mare de estrogeni (f periculoasa pentru bebelusii carora li se da formula cu soia- problemele nu devin evidente decat la pubertate); M-au convins foarte multe surse ca soia nu este ok, dintre care imi vine in minte acum dr. Kaayla Daniel (gasesti pe youtube f bine argumentat de ea). Nu stiu prea multe de dr. Marginean, insa pe dr. Stroescu l-am vazut intr-o emisiune de Paste si m-am sperit… sincer, m-am speriat cand mi-am dat seama cat este de dezinformat. Faptul ca are “dr.” in fata numelui nu-i garanteaza logica. Iarta-mi tonul, nu ti se adreseaza in niciun caz, stiu ca nu vrei decat sa faci ce e mai bine pentru sanatate… am ramas insa cu un gust extrem de amar dupa acea emisiune pentru ca mi-am dat seama ca multa lume va crede ce spune acest om. Mihaela Birlic si dr. Mencinicopschi mi se par de departe mai ok. In privinta alimentatiei romanilor, consider ca principalele probleme sunt: consumul de produse animale cumparate din supermarket, consumul la liber de faina alba, ulei de fl. soarelui, margarina, zahar, mezeluri s.a. produse procesate indepartarea de alimentele traditionale. Dupa toate acestea apar probleme de sanatate pe care le trateaza cu pumni de medicamente. Toate cele bune! Reply 7. Madalina Oanta says: 05/26/2012 at 12:10 pm buna. daca pui la fermentat o cantitate mare de quinoa sau hrisca cum le usuci astfel incat sa nu prinda mucegai? am un bebe mic si nu pot pune tot timpul la fermentat. multumesc Reply 8. simona_dinu says: 05/27/2012 at 7:32 am Ai putea sa congelezi portii mici. Reply ◦ Madalina Oanta says: 05/27/2012 at 4:14 pm 40
40 of 265
Cum preparam pseudocerealele am preparat azi hrisca insa mi se prinde de oala:((. scade mult apa daca fierb 1 ora. ce nu fac bine? Reply ▪ simona_dinu says: 05/28/2012 at 9:36 am Mai pune apa in timp ce fierbe. Reply 9. Elena Bautu says: 07/05/2012 at 12:17 pm Spui asa “Meiul si hrisca pot fi rumenite putin intr-o tigaie incinsa (fara ulei) inainte de a pregati pilaf, ceea ce le va da o aroma excelenta.”. Rumenirea inainte sau dupa fermentare? Reply ◦ simona_dinu says: 07/05/2012 at 12:52 pm In cazul meiului, dupa ce a fermentat. Hrisca se rumeneste dupa ce a fost incoltita si deshidratata. Reply 10. Oana Casandra says: 10/25/2012 at 12:50 pm Simona, meiul ar trebui pus la fiert in apa in care a fermentat, ca si quinoa? Reply ◦ simona_dinu says: 10/26/2012 at 8:27 am Da, se poate fierbe in apa in care a fermentat. Reply 11. Andreea Panait says: 01/26/2013 at 6:14 pm tocmai am citit in formula as ca amaranth-ul este din familia stirului romanesc pe care il mancau oamenii de pe la tara…
41 of 265
41
Cum preparam pseudocerealele Reply ◦ simona_dinu says: 02/01/2013 at 7:31 am Multumim! Reply 12. Cristina Dicu says: 03/21/2013 at 6:29 pm am o intrebare cu meiul; am facut aseara dupa metoda ta si am pus portii mici ( pentru bebe) la congelator…problema mea ( desi poate parea stupid pentru unii) este ca nu stiu cum sa-l decongelez: il scot de cu seara si-l las la frigider pentru a doua zi la micul dejun sau il pot baga in cuptorul incins pana se incalzeste? Reply ◦ simona_dinu says: 03/23/2013 at 3:33 pm Lasa-l in frigider sa se dezghete usor. Reply ▪ Cristina Dicu says: 03/26/2013 at 8:11 pm multumesc mult de raspuns! Reply 13. oana says: 04/11/2013 at 11:15 am obisnuiesc sa fierb quinoa si amaranth in lapte de capra si fac budinci (dupa ce le-am fermentat cum ai scris tu mai sus). E ok pt copii? multumesc Reply ◦ simona_dinu says: 04/20/2013 at 11:33 am Sigur. Reply
42
42 of 265
Cum preparam pseudocerealele 14. anca says: 06/09/2013 at 6:26 pm Buna. Noi consuman dimineata chefir cu fulgi de cereale, dar acum am descoperit ca sunt mai folositoare daca le las la fermentat. Ce parere ai daca le fermentez in chefirul cu care le voi consuma si nu in apa? Reply ◦ simona_dinu says: 06/10/2013 at 10:56 am Dispar in felul asta dintre antinutrienti; si mai multi ar disparea daca cerealele sunt si fierte. Sa alegeti cu grija cerealele, cele de la Granovit sunt ok. Reply 15. Miruna Costache says: 06/12/2013 at 8:21 am Buna Simona. Vreau sa te intreb cum arata si care este rezultatul final al fermentarii si fierberii fulgilor de quinoa. Stiu ca nu esti adepta lor, noi am cumparat fulgi bio de quinoa, iam fermentat asa cum ai descris mai sus, apoi i-am fiert pana au absorbit toata apa. Rezultatul, un fel de “mamaliga”, este putin acrisor, iar combinatia pentru masa de seara, pe care o fac de obicei pentru baietelul meu, si anume iaurt cu branza ambele facute in casa, si cu ceva cereale, nu i-a mai placut ca pana acum. Am fiert cumva quinoa prea mult? E normal sa fie putin acrisoara? Ce-i drept a fermentat mai mult de 12 ore, dar am vazut ca si tu preferi varianta asta, fermentat mai mult si fiert mai putin. Poate nu se aplica metoda asta in acelasi mod si fulgilor? Ma lamuresti te rog? Mi se pare ca ceva nu fac bine. Miruna Reply ◦ simona_dinu says: 06/13/2013 at 10:56 am Incearca sa lasi fulgii mai putin la fermentat decat ai face-o cu boabele intregi, probabil de asta ai obtinut gustul prea acru. Reply 16. Miruna Costache says: 06/13/2013 at 11:03 am da, probabil asa este. Data viitoare le voi lasa mai putin timp la fermentat. Multumesc. Reply
43 of 265
43
Cum preparam pseudocerealele 17. lucia says: 07/16/2013 at 1:41 pm imi cer scuze daca pun o intrebare idioata, dar pui la fermentat la rece? sau la temperature camerei, si atunci nu e prea cald pt lactate? multumesc Reply ◦ simona_dinu says: 07/17/2013 at 7:23 pm La temperatura camerei, nu la rece. Nu este prea cald pentru lactate. Reply 18. Tisha says: 09/12/2013 at 1:35 pm Buna ziua. Sa-mi fie cu iertare daca n am inteles si ma repet… Incep diversificarea curand si nu vreau cereale pt bebelusi sau biscuti pt bebelusi sau…toate minunile. Cu ce pseudo pot sa incep, varsta la care pot da -mei,hrisca, amarath, quinoa, ovaz…? De unde iau? Bio? Integrale? Cu ce se pot combina? Multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 09/12/2013 at 7:19 pm Buna! Intra, te rog, in meniu pe Comunitate si vei ajunge la grupul FB Alimentatia Traditionala. Da un search pt. “Diversificarea traditionala a bebelusului” si vei gasi multe idei. In prima faza a diversificarii sugerez fructe gatite ca principala sursa de carbohidrati. Reply 19. Panait Alina says: 10/10/2013 at 6:36 pm Buna. M-am gandit sa fac terciuri pentru bebelus din faina de mei, si/sau quinoa. In felul acesta nu mai ajung sa fie fermentate. Intrebarea mea este cum este cel mai bine sa consumam fainurile de pseudocereale.? Multumesc. Reply ◦ 44
44 of 265
Cum preparam pseudocerealele simona_dinu says: 10/19/2013 at 6:57 pm Pseudocerealele- faina are sanse mai mare sa aiba grasimi oxidate. Reply 20. Adriana Breban says: 10/24/2013 at 10:58 am buna,am mai multe nelamuriri,sper sa ma ajutati,i-am dat de cateva ori bebelusului meu de 10 luni quineo si mei,pe cine am intrebat inclusiv pe doamna de la plafar cum se prepara imi ziceau ca le lasa in apa rece de seara pana a doua zi,apoi se slapa f bine cu set de apa si se pun la fiert aprozimativ 15-20 de minute si apoi se combina cu pireuri de fructe,legume…intradevar quineo avea un gust mai amar si am vrut sa renunt la pseudocerealele astea gandindu-ma ca nu au nici un gust sau au gust amar…deci daca bine am inteles,quineo se pune in apa calduta cu iaurt,chefir sau zeama de lamaie circa 12 ore si apoi se fierbe 1-1.5 h,asa mult?meiul aproximativ 1 h se fierbe?sau pot fierbe in cantitati mai mari si dupa racire sa le oun in congelator?nu isi pierd din proprietati? migdalele,curmalele cum se folosesc? dar semintele,susan,chia,dovleacul?cu ce merg combinate? sper sa ma dezmeticiti multumesc mult Reply 21. Dora Popa says: 02/01/2014 at 7:56 pm Buna seara, Fulgi de grau, ovaz, secara, porumb, nu se recomanda sub nici o forma? Exista si in alta varianta? Vad ca cei de la Granovit au sub forma germinata. Acestea sunt in regula? Faina de orez, mei, etc daca rezulta grasimi toxice nu se consuma deloc? Nici macar adultii? Ce fac cei care au intoleranta si isi fac deserturi cu aceste tipuri de faina? Fetita mele de 11 luni ii mai facea cu lapte si faina de hrisca sau orez. Orezul seminte nu ii place. Acum daca am inteles bine, cel mai bine consumam doar pseudocerealele prezentate in articol? Fara fulgi sau varianta expandata. Multumesc. O seara placuta, Dora Popa Reply ◦ simona_dinu says: 02/03/2014 at 10:33 am
45 of 265
45
Cum preparam pseudocerealele Sunt ok cerealele Granovit. Este ok faina din orez alb si mei decorticat (orezul e preferat meiului ca frecventa si din cauza antinutrientilor si pentru ca poate afecta tiroida daca este consumat frecvent). Reply 22. Maria Andreea David says: 02/03/2014 at 2:15 am buna ziua! i-am dat fetitei mele de un an si luni amaranth preparat dupa reteta de aici. De mancat l-a mancat foarte bine…problema este ca nu l-a digerat deloc . Daca rasnesc semintele le mai pun la fermentat la fel? Si inca o intrebare : semintele trebuiesc spalate la fel ca si quinoa? multumesc Reply ◦ simona_dinu says: 02/03/2014 at 10:38 am Da, trebuie spalate bine. Cartoful, orezul alb, porumbul, fructele sunt surse bune de carbohidrati pentru copii- nu insistati cu pseudocerealele decat daca ii plac fetitei si le digera bine. Reply ▪ Maria Andreea David says: 02/03/2014 at 2:37 pm multumesc Reply 23. Dumitrasc Ana Maria says: 04/12/2014 at 1:35 pm Buna! Am ales varianta de a incolti si usca hrisca, asa cum ai prezentat mai sus. Acum, deshidratata, cum i-o pot da bebelusului meu? O fierb, o fac faina? Multumesc mult! Reply 24. Andra says: 04/16/2014 at 6:20 am Buna Simona, O intrebare, daca se poate: se frermenteaza faina de hrisca (am cumparat de la solaris, macinata la moara cu pietre)? Daca da, cum anume? As vrea sa o folosesc la biscuiti ptr pitica mea de 8 luni. Multumesc.
46
46 of 265
Cum preparam pseudocerealele Reply ◦ simona_dinu says: 04/29/2014 at 9:07 am Cred ca ar iesi prea lipicioasa faina. Ideal, incoltita, apoi macinata, insa ocazional e ok sa folositi faina (chiar fara procesul de fermentare) (eventual din boabe intregi macinate de tine in robot- se sfarama usor). Reply
47 of 265
47
•
Dosas sau clatite indiene 21 Feb 02/21/2012 Dupa mine, unul din minusurile din bucataria romaneasca este lipsa de imaginatie in privinta ingredientelor. Asa a fost cu mamele noastre (pentru ca au trait vremuri mult mai grele) si, din pacate, asta perpetuam si noi. Foarte multe mamici au o problema cand vor sa pregateasca o gustare de peste zi sau un desert pentru cei mici. Aproape invariabil ne vin in cap aluaturi din faina alba si alte cateva ingrediente. De prisos sa amintesc cat de nociva este faina alba si cat de periculos este consumul exagerat de cereale in general, mai ales a celor cu gluten si mai ales a celor din care s-a inlaturat fibra. Nu mai spun ca si chiar atunci cand optam pentru cereale integrale nu le preparam in asa fel incat sa usuram munca organismului in a asimila nutrientii si asta pentru ca am uitat de cateva generatii incoace cum sa facem acest lucru. De aceea mi-am propus sa scotocesc prin alte bucatarii de pe mapamond si sa impartasesc cu voi ce am gasit bun la ei. Ma uit doar dupa retete ce contin ingrediente nutritive si gustoase in acelasi timp si, pe cat posibil, incerc sa le simplific. Pentru unele dintre ele veti avea nevoie de putina rabdare pentru ca se prepara un pic altfel decat suntem obisnuiti. Haideti sa ne acordam deci putin timp pentru a ne deprinde sa gatim mai altfel si mai sanatos pentru prichindeii nostri. Astazi va propun dosas sau clatite indiene. Puteti sa le spuneti si turtite, depinde de cat de groase le veti face si de cum veti alege sa le coaceti. Va fi nevoie sa programati din timp reteta pentru ca nu se prepara in aceeasi zi, ci dupa o zi si jumatate de dospit (dar e foarte simplu, nu va speriati! ). Aparatura/ustensile necesare: robot sau blender, 2 castroane din sticla sau inox (sau farfurii mai adanci de ciorba), tigaie de clatite sau tava de cuptor si hartie de pergament. Ingrediente (pentru aproximativ 20 de clatite grosute): - 1 cana de boabe de linte (indienii folosesc o linte speciala, numita urad daal, eu insa am folosit linte rosie si galbena si au iesit excelent); 48
48 of 265
Dosas sau clatite indiene - 2 cani orez brun; - 2 linguri zeama de lamaie (sau zer); - 1 lingurita sare de mare; - ulei de masline sau ghee* pentru copt; - orice condimente va plac: chimen, turmeric, coriandru, piper, boabe macinate de mustar, verdeata tocata etc (optional). Preparare: Puneti lintea intr-un castron si orezul in alt castron. Spalati-le bine, apoi acoperiti-le pe fiecare cu apa calda si adaugati cate o lingura de zeama de lamaie la fiecare castron. Acoperiti cu cate un prosop de bucatarie si lasati-le intr-un loc caldut peste noapte. A doua zi scurgeti apa din orez si puneti-l in robot cu putina apa (doar cat sa se invarta bine robotul) apoi pulsati pana cand obtineti o pasta (ar putea dura si 10 minute pana cand se farama bine tot orezul). Puneti orezul inapoi in castron si procedati la fel si cu lintea. Adaugati apoi lintea peste orez, puneti putina apa peste amestecul de orez si linte, cat sa devina ca o smantana grosuta. Puneti peste ele lingurita de sare si amestecati. Acoperiti si lasati intr-un loc caldut pentru 24 de ore. Reteta originala presupune prajitul clatitelor in tigaie, asa cum se procedeaza cu clatitele clasice, doar ca indienii le fac cat foaia de subtiri- ceea ce necesita ceva mai mult antrenament. Eu n-am fost niciodata mare fan clatite in tigaie, asa ca pun dosas pe hartie de pergament la cuptor, dupa ce am uns foaia cu ulei de masline sau cu ghee facut in casa. Ca sa faceti dosas la cuptor, preincalziti-l la 160- 170 de grade Celsius, puneti foaia de pergament pe tava, ungeti cu putin ulei de masline, luati cu lingura din compozitie si faceti clatite mai mari sau mai mici (daca nu este destul de lichida, adaugati compozitiei putina apa). Mie imi place sa le fac si de marimea biscuitilor si sa ii dau fetitei sa rontaie peste zi. Dati tava la cuptor si lasati cca 10 minute pe o parte, apoi inca 5 minute pe cealalata parte. Daca le faceti mai groase va trebui sa le lasati ceva mai mult la cuptor. Ideal este sa se consume in aceeasi zi pentru ca altfel incep sa se usuce si devin mai greu de mancat. Puteti sa le ungeti cu putin unt sau cu diverse creme, pateuri preparate in casa. Pot fi foarte potrivite si pentru pachetul de scoala sau in loc de paine la ciorba.
*Ghee este ceea ce ramane din unt dupa ce a fost inlaturat laptele. Este extrem de apreciat pentru calitatile nutritive, precum si de cei care au probleme cu digerarea proteinei din lapte. Se face usor in casa si este delicios. Inspirat din Nourishing Traditions, Sally Fallon.
15 Comments/ 14 Likes /0 Tweets/posted in Retete 15 replies 1. 49 of 265
49
Dosas sau clatite indiene Angi says: 03/02/2012 at 1:59 pm Buna, Simona! Era inevitabil sa te urmez si aici, de vreme ce mi se pare ca esti un om calculat si constant informat. Tu m-ai obisnuit cu fermentatul cerealelor cate 2 zile pentru mancarea baietelului,( in special nabadaioasa quinoa)asa ca reteta asta mi se pare floare la ureche. Doar citind-o am devenit fan, caci noua nu ne lipseste lilntea din casa, desi cel mai des baietelul o consuma acum. Asteptam noutati cu foaarte mare interes! Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 2:46 pm
Reply 2. Elena says: 03/05/2012 at 8:14 pm Suna tare bine, Simona! Multumesc pentru idee, sper sa reusesc sa o prepar, revin cu informatii cand si daca imi reuseste. Reply ◦ simona says: 03/06/2012 at 5:16 pm Spor la gatit! Reply 3. Ramona says: 03/11/2012 at 5:00 pm Simona, oare ar merge fara orez? Numai cu linte? Mersi. Reply ◦ simona says: 03/11/2012 at 7:56 pm Nu prea cred… n-ar fi destul de lipicios. Reply
50
50 of 265
Dosas sau clatite indiene 4. Mia says: 05/31/2012 at 5:53 pm oare cum ar trebui facut pornind de la faina de linte si orez? Reply 5. simona_dinu says: 05/31/2012 at 6:00 pm Le-as fermenta peste noapte in putina apa, 1-2 linguri de zer sau zeama de lamaie si sare. Reply 6. Anca B says: 06/06/2012 at 10:43 am Le-am testat azi si am o intrebare: gustul acrisor destul de pronuntat e normal sau am facut eu ceva gresit? Oricum, per total, gustul e OK – le-am prajit in ghee – dar gustul se mai si educa. Si picii au gustat si nu s-au strambat. As spune, deci, un succes. Reply ◦ simona_dinu says: 06/06/2012 at 11:20 am E normal, da. Nu vor iesi mereu la fel de acrisoare, cred ca depinde de timpul de fermentare si de lintea folosita. Reply ▪ Anca B says: 06/07/2012 at 8:46 am A fermentat aproximativ 20 de ore si am folosit linte rosie nedecorticata (cea de munte de la Petras). Reply 7. Corina Sovietica says: 10/19/2013 at 6:41 pm Simona, mie imi trebuie sa inlocuiesc lintea cu naut. crezi ca ar fi ok, trecand nautul prin acelasi proces? multumesc! Reply
51 of 265
51
Dosas sau clatite indiene ◦ simona_dinu says: 10/19/2013 at 6:56 pm Nautul e ceva mai moale, nu garantez ca vei obtine acelasi rezultat. Reply ▪ Corina Sovietica says: 10/30/2013 at 8:34 am rezultatul e foarte bun cu naut, as mai face! totusi am o indoiala. e suficient tratat nautul, cu toata fermentarea, dar gatit doar aprox 40 minute la foc mic in cuptor? eu fac dosas la cuptor, intinse in tava, fara grasime. Aceasta a devenit painea noastra nationala de cand ne-am lasat de grau. Multumesc de inspiratie. Reply ▪ simona_dinu says: 11/11/2013 at 9:23 am Nautul e indicat sa fiarba cateva ore, pana cand e foarte moale (eu il fierb cel putin 3 ore). Reply
52
52 of 265
•
Tarta Bakewell 21 Feb 02/21/2012 Imi plac mult de tot unele dintre retetele lui Jamie Oliver si ma motiveaza de fiecare data energia si spiritul lui atunci cand il vad gatind. Mult timp am stat departe de cartile lui pentru ca nu-mi placeau unele ingrediente (cele rafinate), insa de curand am inceput sa adaptez din retete si sa le adaug ingrediente mai sanatoase acolo unde era cazul. Asa s-a intamplat si cu tarta de fata, pe al carei blat l-am schimbat in totalitate cu unul mai sanatos si la a carei crema am adaugat doar un sfert din indulcitor (si nu din ala de care spune el). E o tarta potrivita, zic eu, pentru orice ocazie. Blatul se face de pe o zi pe alta in ideea de a fermenta faina pentru a scapa de acidul fitic si alti antinutrienti, precum si pentru a face blatul mai usor digerabil. Aparatura/ustensile necesare: robot de bucatarie sau rasnita de cafea, tava rotunda de tarta (pe cea din imagine o gasiti la Ikea) cu diametrul de 28 cm (sau alta tava in care sa va incapa compozitia), castron de sticla sau inox, lingura de lemn. Blatul Ingrediente: - 1,5 cani faina integrala organica de grau; - 1 cana de iaurt (de preferinta din lapte crud de tara); - 1 ou de tara batut usor; - putina sare; - 2-3 linguri sirop de artar, Rapadura (rapunzel.ro), miere* sau alt indulcitor; - 1 lingurita praf de copt bio** (gasiti in unele magazine cu produse bio); - 1/2 lingurita pudra de vanilie; - 1,5 linguri de unt topit (tot organic ar fi de preferat; gasiti de la Dorna in supermarketuri). 53 of 265
53
Tarta Bakewell Preparare: Se amesteca faina cu iaurtul intr-un castron si se lasa intr-un loc caldut pentru 12-24 de ore. Tot ce trebuie sa faceti a doua zi este sa incorporati bine restul ingredientelor, sa ungeti tava cu putin unt, sa pudrati cu putina faina si sa turnati blatul in tava. Intre timp veti fi incalzit cuptorul la 160 de grade Celsius. Dati tava in cuptor si lasati cam 30 de minute, timp in care pregatiti crema frangipane. Crema frangipane Ingrediente: - 250 g de migdale hidratate 8 ore, curatate de coaja, uscate in deshidrator sau cuptor si macinate in robot sau cu ajutorul unei rasnite de cafea (sa va opriti din rasnit inainte sa inceapa sa iasa uleiul din migdale, altfel obtineti unt de migdale); - 1 mana de migdale feliate sau tocate cu un cutit; - 200 g unt la temperatura camerei (de preferinta bio); - 3-4 linguri Rapadura sau alt indulcitor nerafinat (sau mai mult, dupa gust); - 2 oua de tara; Preparare: Se macina migdalele in robot/rasnita de cafea pana obtinem o pulbere fina. Intr-un castron, amestecati indulcitorul cu untul pana cand obtineti o crema. Adaugati migdalele macinate si ouale batute usor si amestecati totul bine. Mai aveti nevoie de 3-4 linguri de magiun de Topoloveni (sau pasta facuta din 10-15 curmale inmuiate in apa calda, apoi facute piure in blender- cu doar putina din apa in care au stat- la care adaugati o lingurita zeama de lamaie sau limes). Acest ingredient este optional, insa da un gust grozav. Puteti adauga orice alt gem (capsuri, zmeura, caise), insa n-am recomandat altceva pentru ca cele mai multe sunt doldora de zahar si alte ingrediente nesanatoase. In continuare, scoateti tava din cuptor, intindeti gemul sau pasta de curmale peste blatul aburind, intindeti si crema frangipane, presarati migdalele taiate deasupra si dati din nou la copt pentru inca 30 de minute. Tarta este gata cand crema este aurie si ferma la exterior, iar migdalele usor aurii.
Puteti servi fiecare portie cu o lingura de frisca din smantana de tara (facuta cu miere sau alt indulcitor nerafinat) sau chiar cu o lingura de smantana cruda de tara (asa cum ne place noua). *Mierea as alege-o ultima pentru ca nu este indicat a fi incalzita la temperaturi mari; puteti adauga mai mult indulcitor, dupa gust. **Praful de copt bio este chiar mai ieftin decat cel conventional, intrucat nu se vinde la pliculete, ci de regula la cutii de 100+ g (gasiti la Pukka si la Ki-Life in Piata Amzei cu maxim 12 lei pentru 110 g).
3 Comments/ 54
54 of 265
Tarta Bakewell 3 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete 3 replies 1. Elena says: 03/05/2012 at 8:19 pm Multumesc mult, Simona, si pentru reteta asta, chiar era momentul si la noi sa mai schimbam placa – deserturile – si a venit la fix aceasta reteta. Multumesc! Reply 2. Liana says: 03/11/2012 at 1:47 pm Ce anume este praful de copt bio? Stiu ca praful de copt este un produs chimic care este bicarbonatul de sodiu sau de amoniu. Poate sa fie el organic sau bio? Reply ◦ simona says: 03/11/2012 at 7:59 pm Spre deosebire de praful de copt conventional in cel organic nu avem aluminiu. Reply
55 of 265
55
•
Salata cu telina si avocado 25 Feb 02/25/2012 Am mancat salata asta la un restaurant prin Centrul Vechi si mi-a placut atat de mult incat mi-am notat toate ingredientele pe telefon, cantitatile aproximative si am incercat-o cu prima ocazie. Contine ingrediente despre care n-ati crede ca merg impreuna, insa va invit sa o incercati si sa va schimbati parerea. Este o salata cu care ii veti convinge usor si pe copii sa manance legume. Aparatura/ustensile necesare: cutit, tocator, castron de inox sau de sticla. Ingrediente (pentru 2 portii mari): - 1/2 de avocado* curatat si taiat felii; - 1 telina medie data pe razatoarea mare; - 1-2 oua de tara fierte tari; - 1 ceapa rosie medie (eu nu am avut decat alba); - parmezan ras; - 1 lingura zeama de lamaie; - 2 linguri ulei de masline; - piper; - sare. Preparare: Puneti telina rasa intr-un castron maricel, adaugati zeama de lamaie, uleiul de masline, piper si sare si amestecati bine. Adaugati si ceapa taiata julien si mai amestecati putin. Puneti amestecul pe 2 farfurii intinse si ornati cu felii de ou, felii de avocado si parmezan ras. Pofta buna!
56
56 of 265
Salata cu telina si avocado * Avocado trebuie sa fie bine copt, deci va trebui cumparat cu 2-3 zile inainte sa faceti salata pentru ca la noi in supermarketuri rar il veti gasi copt. Daca vreti sa ii grabiti coacerea il puteti pune intr-o punga de hartie alaturi de o banana coapta sau puteti sa il lasati la temperatura camerei 2-3 (sau chiar mai multe) zile. Atunci cand e copt, trebuie sa intre usor degetul in el, ca intr-o caisa coapta usor. 6 Comments/ 8 Likes /0 Tweets/posted in Retete 6 replies 1. cristina says: 03/02/2012 at 8:11 am Buna Simona, iti urmaresc de mai multa vreme primul blog. Am si eu o fetita de 2 ani si 6 luni si inca una pe drum. Am citit ultima postare cu “schimbarea la fata” si astfel simt si eu. Eu nu sunt raw nici jumatate, insa am inclus in dieta noastra semintele de in/susan/canepa, nucile clasice, migdalele, fructele uscate (curmale, caise, merisoare, stafide, etc), afine din congelator in smoothiuri, drojdia de bere inactiva, pastele integrale si, bineinteles fructe multe + varza murata si chefir Mancam oua de tara, bem lapte de vaca vaca :), insa frigiderul meu de multe luni nu cunoaste carnea… Fetita mea merge la o cresa de stat. Meniul este diversificat, se gateste acolo, nu se cumpara decat iaurtul, fructele (ma refer ca nu se cumpara pate, cremvursti, etc). Bine, le mai dau piscoturi, cozonac, etc. Insa mancarea ei acolo este diversificata, bazata pe carne doar de pui insa. Intrebari: 1. ce parere ai de germeni/vlastari (crescuti acasa). Nu imi amintesc sa fi citit la tine pe site vreo postare despre ei. 2. ce parere ai despre sucul de iarba de grau crescuta acasa, intr-un germinator automat (preconizez sa cumpar…). Ce parere ai de folosit de catre copiii mici? E ok sa bea suc de iarba de grau? Dar sa consume germeni? 3. ce parere ai de spirulina/chlorella puse in smoothiul de dimineata??! In sarcina nu am consumat nici spirulina (sotul ia), chlorella cu atata mai putin, intrucat principala calitate a ei este de a scoate metalele grele prin sange, nu? 4. ce recomanzi pentru copii de 2 ani jumate pentru laptele de dimineata si de seara…. Daria nu prea bea laptele de la “tanti”, i-am mai pus Nesquick(I know!!)si il bea, insa seara nu era o varianta. Ce ii place ei este laptele praf… insa la acesta problema este aluminiul, E-urile, etc….? Am vazut intr-un magazin naturist lapte praf de soia -ce parere ai? De dimineata eu mi-am adus la servici lapte de nuci clasice cu un pic de praf de roscove – prima data consum roscove. Imi place. Sa incerc sa ii dau Dariei lapte de vaca cu roscove? In speranta ca nu te-am deranjat cu atatea intrebari, iti multumesc si iti doresc inspiratie si calauze bune in tot ceea ce faci! Cu drag, Cristina, Cluj Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 1:20 pm Nu toata lumea trebuie sa consume aceleasi produse animale. Sincera sa fiu ouale, untul si pestele oceanic mi se par cele mai importante.
57 of 265
57
Salata cu telina si avocado 1. Este drept ca nu prea am scris despre germeni si vlastari pentru ca nu prea am avut rabdare sa fac acasa, iar din supermarket am cumparat doar ocazional. Cred ca sunt extrem de nutritivi, au vitamine din grupa B, vitamina C, enzime utile. 2. Parerea mea este ca este in regula sa consume germeni dupa 8-10 luni, insa din tot ce am citit pana acum sucul de iarba de grau poate reprezenta o problema din cauza continutului mare de zahar. Si aici sunt 2 tabere si m-am hotarat sa nu incerc pana nu mi-e foarte clar. 3. Spirulina si chlorella sunt excelente, dupa mine, dar cu masura- altfel pot duce la carenta de B12. Da, chlorella este clar recunoscuta pentru capacitatea de a curata metale grele. 4. Consider ca soia este periculoasa, iar in privinta laptelui de oleaginoase, trebuie mare grija la raportul omega 3:6 precum si la faptul ca pot da alergii daca aceleasi oleaginoase sunt consumate prea des. De asemenea ele trebuie neaparat hidratate pentru a scapa de antinutrienti. Aseara am reusit sa ii dau si eu Andreei lapte de vaca crud cu roscove si a baut cam jumatate de cana. Ea accepta cu greu alt lapte decat al meu, insa ceva mai usor este cu iaurtul si cu chefirul. De laptele praf ai spus tu destule Ca sa raspund la intrebarea ta concret, cred ca lapte crud (organic, de tara, din sursa sigura) de vaca si de capra (alternate) precum si iaurt/chefir ar trebui date zilnic. Pe langa roscove eu mai apelez la o bucatica mica de tot de banana pisata, putina scortisoara, vanilie ca sa o determin sa bea. Reply ▪ Alexandra says: 03/28/2012 at 11:11 am Dupa parerea ta, ce cantitate de chlorella si spirulina ar fi recomandata pt. a nu duce la carenta de B12? Si cam ce perioada de pauza ar trebui sa existe? Reply ▪ simona says: 03/28/2012 at 7:07 pm Depinde foarte mult de ce mananci in rest, Alexandra. Daca ai in alimentatie si produse de origine animala, cred ca 1 lingura pe zi din una din ele sau din ambele nu strica. Reply 2. elfysim says: 03/22/2012 at 9:42 pm Am incercat-o si noi si chiar ne-a placut. Sincer am avut ceva emotii cu ea,motiv pentru care am si facut o cantitate mica,pacat ,fiindca s-a mancat tot ,tot.Noi cei mari am mai fi poftit dar nici de la cei mici n-a prea ramas,si asta e 58
58 of 265
Salata cu telina si avocado un mare succes,fiind prima salata cu telina cruda pe care o fac.Acum ca ne-ai deschis apetitul te mai asteptam cu ideei de genul asta,intre timp sper sa incercam si pate-ul oceanic.Prajiturele cu carob au fost preferatele mancaciosului de cacao,n-a simtit diferenta.Multumim. Reply ◦ simona says: 03/23/2012 at 3:00 pm Daca doar citeam reteta undeva si n-o gustam, cred ca nici pe mine nu m-ar fi atras. Iti multumesc ca ai mers pe mana mea si ma bucur ca v-a placut! Ma bucur ca a mancat piticul si din prajiturele! Reply
59 of 265
59
•
Salata de fasole verde 25 Feb 02/25/2012 Fasolea verde este una dintre legumele ce pot fi pastrate cu usurinta la congelator pe timpul iernii. Din fericire se gaseste fasole verde congelata bio si in unele supermarketuri. De multe ori trecuta cu vederea, aceasta leguminoasa este extrem de valoroasa nutritiv, cu o remarcabila capacitate antioxidanta. Prin congelare si apoi prin gatire la aburi isi pastreaza o buna parte din nutrienti. Aparatura/ustensile necesare: vas pentru gatit la aburi sau sita din inox pentru gatit la aburi, castron din inox sau din sticla. Ingrediente (pentru 2 persoane): - cca 300 g fasole verde proaspata sau congelata (eu cumpar congelata de la Cora); - o ceapa mica tocata marunt; - 1 lingurita de capere stoarse si tocate marunt (optional, dar delicios); - 1 lingura mustar granulat bio; - 1-2 linguri de smantana de tara (optional); - 1 lingura ulei de masline; - putina sare; - putin piper. Preparare: Daca aveti fasole verde proaspata, o spalati apoi ii rupeti capetele. Daca aveti fasole congelata, sariti pasul cu spalatul si adaugati fasolea direct in vasul pentru gatit la aburi sau peste sita de gatit la aburi. Eu folosesc sita aceasta de la Ikea pentru ca ocupa putin loc si pentru ca mi se pare foarte practica (vasele din bambus pentru aburi cred ca sunt totusi cea mai sanatoasa optiune). Fasolea proaspata trebuie lasata 5 minute la aburi, insa cea congelata va sta un pic mai mult pentru ca trebuie sa se
60
60 of 265
Salata de fasole verde dezghete mai intai, evident. Ideea ar fi sa isi pastreze culoarea verde intens, pentru ca atunci stim ca pastreaza mare parte din nutrienti. In timp ce fasolea fierbe, puneti intr-un castron ceapa, caperele (daca folositi), mustarul, smantana (daca folositi), uleiul de masline, sare si piper si amestecati-le. Dati fasolea deoparte si lasati-o sa se raceasca. De indata ce s-a racit o adaugati peste amestecul de mai sus si mixati pana cand fasolea este bine acoperita peste tot. Puteti sa o consumati ca garnitura sau chiar ca fel principal atunci cand va doriti ceva usor. Pofta buna! 6 Comments/ 2 Likes /0 Tweets/posted in Retete 6 replies 1. Maria says: 03/02/2012 at 9:14 am Simona, Imi place, place, place!!! Sper sa ai suficient timp si energie sa pui cat de multe retete in care sa combini principiile sanatoase ale dietei raw, cu cele din dieta clasica…noi mancam exact la fel, si avem nevoie de inspiratie Nu uita si de deshidrator Reply ◦ simona says: 03/02/2012 at 1:03 pm Nu uit, draga mea. Chiar, reteta de biscuiti simpli e pentru deshidrator. Diferenta e ca nu se usuca neaparat la aprox. 46 de grade, ci la 65-68 de grade. Deshidratorul mi se pare in continuare extrem de util pentru ca putem face cantitati mari odata. Acum vreo saptamana am incercat o reteta de bezele la deshidrator si au iesit excelent (tot la 68 de grade C). Reply 2. Angi says: 03/02/2012 at 10:00 pm Foarte practica sita aceea de la Ikea, eu am folosit-o mult si la primele etape ale diversificarii, desi nu e chiar cea mai indicata. Vreau sa incerc si eu metoda asta de preparare, intotdeauna mi s-a parut fada fasolea pentru ca o consumam fiarta de regula. Reply ◦ 61 of 265
61
Salata de fasole verde simona says: 03/03/2012 at 9:32 pm Si mie imi parea fada pana sa ii adaug dressingul asta sau altele asemanatoare. Reply 3. Liana says: 03/11/2012 at 2:13 pm cum se foloseste sita aceea pentru legume fierte la abur? Am vazut ca are asa ca o agatatoare. Se agata de ceva in timpul fierberii? Reply ◦ simona says: 03/11/2012 at 7:58 pm Nu, e pentru atunci cand vrei sa scoti sita din oala in care ai gatit la aburi. Ca sa nu te arzi la mana (pentru ca nu prea ai de ce sa apuci) folosesti carligul acela. Reply
62
62 of 265
•
Smoothie cu chefir si fructe de padure 27 Feb 02/27/2012 Am scris despre beneficiile bauturii de chefir pe totmai.ro (vezi articol Alimente fermentate (IV)) iar acum vreau sa va impartasesc despre cum il consum eu de 2 luni aproape in fiecare dimineata. Aparatura/ustensile necesare: blender de mana sau robot de bucatarie. Ingrediente: - o mana de mure sau zmeura congelate (se gasesc in cutii de carton de 300 g la Cora, nestropite); - 250 ml chefir (sau iaurt); - 1 lingurita de ulei de in presat la rece ( rapunzel.ro etc) sau o 1-2 lingurite in organic macinat; - 1-2 linguri de smantana de tara (optional). Preparare: Puneti toate ingredientele in blender si mixati pana obtineti un smoothie cremos si delicios. Nu recomand folosirea de indulcitor, dar daca tineti neaparat, puteti folosi o lingurita de miere sau putin praf de stevie (gasiti pe suplimente.ro). Foarte indicat este si sa adaugam capsule de probiotice la un astfel de smoothie, pentru un aport si mai mare de bacterii benefice. O astfel de bautura da energie, ajuta enorm digestia prin popularea tractului intestinal cu bacterii prietenoase, tine de foame pana la pranz, bucura creierul cu grasimi care-i plac mult, iar in timp poate duce chiar la recapatarea tolerantei la lactoza. Uleiul de in e acolo pentru a regla raportul Omega 3: Omega 6. Enjoy! 4 Comments/ 4 Likes /0 Tweets/posted in Retete 4 replies 1. simona says: 63 of 265
63
Smoothie cu chefir si fructe de padure 03/03/2012 at 2:18 pm Draga Simona, mult succes in ceea ce faci! te citesc cu drag si aici, si pe “totmai”. As vrea sa te intreb, ce probiotice folosesti? Reply ◦ simona says: 03/03/2012 at 9:30 pm Multumesc, Simona! Din comoditate am folosit pana acum doar de la firma Now de pe suplimente.ro. Din pacate nu mai aduc mare parte din ele, insa sunt sigura ca exista si alte firme de luat in seama. M-as feri de cele din farmacii totusi. Reply 2. ana says: 03/04/2012 at 2:05 pm Buna Simona, Eu stiam ca nu sunt ok pentru digestiile combinatiile intre fructe si produsele animale, fiecare din ele au timp de digestie diferiti. Tu ce stii despre asta? Multumesc si numai bine! Reply ◦ simona says: 03/05/2012 at 2:28 pm Fructele acre nu pun neaparat probleme in combinatie cu lactate fermentate. Public azi sau maine un articol legat de combinatiile alimentare. Reply
64
64 of 265
•
Maia pentru paine 10 Mar 03/10/2012
Cine s-ar fi gandit ca maiaua strabunicii va castiga teren in generatia noastra? Strabunica n-ar fi stiut sa ne explice exact de ce maiaua este o alternativa atat de buna la drojdia de bere, pentru noi insa, cu atata informatie in jur, este lesne de aflat diferenta. Atunci cand drojdia este folosita la facutul painii, in urma fermentarii va rezulta alcool, valoarea nutritiva a cerealelor folosite va scadea si painea va fi greu de digerat- iar de aici pot rezulta o multime de probleme de sanatate. Cand painea este pusa la crescut folosind maia, acidul din maia va activa o enzima care va neutraliza acidul fitic, nutrientii din cereale raman intacti si sunt mult mai usor absorbiti de organism. Eu folosesc o varianta inspirata din Nourishing Traditions*, iar pentru a nu relua procesul de fiecare data, tin o parte la frigider pentru urmatoarea tura. Vedeti imediat cum. Aparatura/ustensile necesare: 2 castroane mari din sticla sau inox, prosop de bucatarie, lingura de lemn, borcan de 1 litru cu capac. Ingrediente: - 1 cana de faina integrala bio de secara**; - 1 cana de apa rece; - plus alte 3 cani de faina si 3 cani de apa. Preparare: Ziua 1: Intr-un castron amestecati 1 cana de faina cu 1 cana de apa rece. Acoperiti cu un prosop de bucatarie si lasati la cald pentru 24 de ore; Ziua 2: Mutati amestecul din castronul ce a stat la cald intr-un alt castron curat, adaugati 1/2 cana de faina si 1/2 cana de apa, amestecati bine, acoperiti si lasati din nou la cald. 65 of 265
65
Maia pentru paine Zilele 3-7: Repetati procesul din ziua 2. Cam dupa ziua 3, maiaua incepe sa fermenteze (se vor vedea mici bule) si va capata un miros acid, oarecum asemanator cu vinul. Dupa 7 zile, maiaua poate fi folosita pentru copt. Daca nu o folositi imediat, maiaua poate fi pastrata la frigider intr-un borcan de sticla cu capac (capacul sa nu fie foarte strans). Cand fac paine, iau o parte din maia, pun in loc faina si apa, amestec bine si o pun in frigider in borcanul de sticla (nu este bine ca maiaua sa stea mai mult de o saptamana fara sa i se adauge faina si apa). Este normal ca o parte din lichid sa se separe in timp ce maiaua sta la frigider. Daca am nevoie de 2 cani de maia, pun la loc 2 cani faina si 2 cani apa. Voi face o postare separata in care voi da reteta clasica de paine integrala cu maia. Sper ca tot procesul sa fie mai clar dupa ce postez si reteta de paine.
* Dau aici cantitatile pentru o jumatate din cantitatea propusa in reteta din carte, pentru ca sigur nu face nimeni 6 paini odata (puteti face chiar si un sfert din cantitate si tot veti avea de dat si la vecini) **Faina de secara da cele mai bune rezultate atunci cand facem maia.
55 Comments/ 104 Likes /1 Tweets/posted in Practic, Retete, Traditional 55 replies 1. Brindusa says: 03/11/2012 at 2:42 am Draga Simona, Multumim pentru reteta.Sigur o sa astept si reteta de paine, dar pana atunci as vrea sa fiu sigura ca am inteles bine reteta ta pentru maia. Cand spui “plus alte 3 cani de faina” folosim tot faina de secara sau de grau? Si cand punem la loc, faina si apa, in cazul in care folosim din maiaua din frigider, ce fel de faina folosim? Multumesc. Reply ◦ simona says: 03/11/2012 at 8:09 pm Pentru maia tot la secara ma refer cand spun “plus alte 3 cani”, insa cand punem la loc merge si faina de grau. Reply 66
66 of 265
Maia pentru paine ▪ claudia says: 04/10/2012 at 9:00 pm Buna, Simona. Am pus si eu de maia. A trecut o zi si am adaugat apa si faina. Insa la mine are un miros acru deja si parca mai multe bule decat am citit ca ar trebui. Ce parere ai? Poate a fost prea cald, ca am lasat castronul pe o masa aproape de calorifer?Mersi, Claudia. Reply ▪ simona_dinu says: 04/11/2012 at 7:24 am Pune-o undeva mai departe de calorifer si mai da-i o zi- doua, poate ai noroc totusi. Reply 2. Alina says: 03/11/2012 at 1:02 pm Buna Simona, am o maia f buna, este procurata de la niste prieteni care o au de la alti prieteni , adusa din Franta, se comporta minunat. Daca vrei scrie-mi un mail. Un blog excelent despre paine facuta cu maia este codrudepaine.ro al Codrutei, este un blog foarte bun, retete excelente, am incercat cel putin 10, si explicatii foarte bune despre tehnica. Paine facuta cu maia necesita mai multa pregatire, timp, cantitati exacte si f multa dragoste si pasiune. Maiaua trebuie ingrijita aproape ca un copil. Imi place si acest nou blog. Sanatate si pasiune in tot ce faci! Alina Reply ◦ simona says: 03/11/2012 at 8:07 pm Multumesc mult pentru informatii si pentru gandurile bune! Cred ca a fost un pic norocul incepatorului amestecat cu amintirile din copilarie:) de mi-a iesit din prima maiaua. Reteta de paine pe care o folosesc, de cand am inceput a ma indeletnici si cu asa ceva, cere intr-adevar cantitati precise… insa mi-a iesit fara probleme si la ochi. Reply ▪ Elfysim says: 03/11/2012 at 8:55 pm
67 of 265
67
Maia pentru paine Si eu fac paine cu maia,tot dupa retetele Codrutei,sunt cu totul deosebite retele ei si rezultatele pe masura,intradevar,odata incercata painea cu maia devii dependent de gustul ei,ma bucur sa aud acum de la tine ca este si foarte sanatoasa preparata asa, m-ar interesa foarte mult si reteta ta de paine de secara,chiar vroiam sa te intreb atunci cand ai pomenit de ea.Mult succes cu noul blog. Reply ▪ simona says: 03/12/2012 at 10:40 am Multumesc! Painea cu maia o fac din faina integrala de grau. Inca nu am curaj sa incerc cu secara. Reply 3. Catalin says: 03/12/2012 at 5:10 pm Buna, am anticipat deschiderea ta spre stiinta si lucruri concrete, siteul “raw” are o alta nota fata de cele fanatice, care impanzesc internetul. Scuza-mi lipsa de context cu topicul, vreau sa propun o tema: bibliografia care in momentul de fata ti se pare relevanta pentru munca ta. Reply ◦ simona says: 03/13/2012 at 8:58 pm Buna Catalin! Am de gand sa fac review-uri la mai toate sursele mele si poate fac si o postare la un moment dat in care sa spun exact cine/ce/cum m-a indreptat spre ei. Cei mai relevanti autori de pana acum sunt: Weston Price, Sally Fallon, Henry Bieler, Gary Taubes, Catherine Shanahan, Nina Planck, Robert Lustig, Michael Pollan, Mery Enig, Donna Gates, Natasha Campbell McBride s.a. Reply 4. Ramona says: 03/17/2012 at 8:12 pm Asteptam reteta de paine cu maia. Eu am terminat de facut maiaua de secara sapatamana asta(dupa reteta postata de Egle, intrunul din comentariile din “Schimbarea la fata” si careia vreau sa-i multumesc), iar joi am prestat prima painica din faina integrala de secara. Nu a crescut spectaculos, insa gustul e foerte bun. Maine o sa fac paine dupa reteta asta: http://sourdough.com/recipes/100yo-polish-rye-bread. Ma gandesc ca poate e de interes… 68
68 of 265
Maia pentru paine Reply ◦ simona says: 03/17/2012 at 8:50 pm Multumim frumos! Cum sa nu, e bine de stiut. Chiar o sa o rog pe Egle sa dea un copy/ paste aici. O sa-ti creasca mai bine dupa ce faci de cateva ori si te prinzi ce si cum. Eu am observat ca e mult mai bine atunci cand las maiaua (pe care o voi folosi in ziua respectiva) la temperatura camerei de dimineata pana seara, apoi las painea la crescut 6-10 ore. In timp intra in reflex pregatirile astea care par obositoare la inceput. Reply ▪ Ramona says: 03/19/2012 at 8:23 am Da asa e: eu am combinat starterul cu jumatate de cantitate de faina din reteta. Am lasat la crescut peste noapte, a doua zi am pus restul de faina si apa si am lasat la dospit pt inca 4 ore. A cresut foarte mult, a dat afara din tava :)…in WE viitor repet experimentul. O sa o pun intr-o tava mai mare, sa nu mai dea pe afara. A treia oara o sa iasa o painica perfecta. Reply ▪ simona says: 03/19/2012 at 9:40 am
Reply 5. Diana says: 03/19/2012 at 9:32 am Buna Simona! Citesc cu mult interes postarile tale si pot spune ca toate retetele pe care le-am incercat de la tine au iesit minunat si, de atunci, le includ periodic in meniu. Acum am o mica problema cu maiaua. In prima zi, am pus castronul pe calorifer, iar dupa 24 de ore deja avea bule si mirosea a fermentatie. Ce sa fac? Sa continui asa pana trec cele 7 zile sau sa o arunc si sa o iau de la capat? Multumesc. Reply ◦ simona says: 03/19/2012 at 9:42 am
69 of 265
69
Maia pentru paine Cred ca i-a fost prea cald, Diana draga. Eu zic sa o iei de la capat si sa o pui intr-un colt de bucatarie, dar nu langa sursa de caldura. Eu cand am facut-o erau cam 24 de grade in casa… cred ca de asta mi-a si iesit din prima. Reply 6. Oana says: 04/08/2012 at 11:23 am Buna Simona! Imi place f mult site-ul tau si m-a inspirat s incerc sa pregătesc maia pt pâine. In a 3 a zi apa s-a separat, sta deasupra amestecului, compozitia miroase a fermentatie si pare a fi vascoasa, dar nu stiu dacă e ok sa stea apa separat. Cred ca intr-o zi a fost cam frig in casa…sa continui așa sau la loc comanda? Am început sa pregătesc si pseudocerealele dupa cum spui tu Reply ◦ simona says: 04/09/2012 at 8:42 am Buna Oana! Dupa cum descrii, esti pe drumul cel bun cu maiaua. Spor in continuare! Reply 7. naliana says: 04/10/2012 at 5:12 am buna dimineata, dupa cele 3 zile in care audaugam succesiv apa si o cantitate egala cu faina, lasam pana la 7 zile maiaua la cald, fara sa ii mai facem absolut nimic? Reply ◦ simona_dinu says: 04/10/2012 at 7:58 am Buna Liana, Adaugi apa si faina pana in ultima zi din cele 7. In total o vei “hrani” 7 zile pana sa incepi sa o folosesti sau pana sa o pui in frigider. Spor in continuare! N.B. E un bug pe site, nu va functiona grozav pana nu-i dam de cap. Reply 8. Ralu says: 04/11/2012 at 5:29 pm
70
70 of 265
Maia pentru paine Buna, e gata maiaua si ma apuc de paine, chiar acum. Numai ca daca iau o cana de maia de 300 ml… dupa articolul tau ar trebui sa pun una de apa si una de faina. Daca o tin tot asa, imi inchipui ca n-o sa am un borcan care sa incapa in frigider :)) Nu cumva ar trebui sa inlocuiesc tot cu o singura cana? Jumate faina jumate apa? Sau cumva o cana de apa + o cana de faina = o cana de maia? Iarta-ma ca pun poate intrebari stupide, dar vreau sa inlocuiesc in totalitate painea din comert cu cea facuta de mine cu maia, pentru intreaga familie, si as vrea ca maiaua sa traiasca la mine in bune conditii. Reply ◦ simona_dinu says: 04/11/2012 at 7:56 pm Felicitari pentru valoroasa maia! Fa in asa fel incat sa pui la loc tot atat cat iei si vei avea mereu aceeasi cantitate. O cana de faina plus o cana de apa fac impreuna cam cat o cana de maia. Sa-mi spui, te rog, cum iti iese painea. Daca dupa 1-2 zile ti se pare si tie prea tare, fac update in care o sa scriu sa o lasam ca un noroi mai gros asa, sa nu mai framantam cu mana, ci sa amestecam doar cu lingura. Am incercat asa la sugestia Ramonei si a iesit mai frageda si chiar mai gustoasa. Reply 9. Pupsa Cristina says: 06/26/2012 at 8:59 am Ce inseamna ca nu iese maiaua ? In afara de faptul ca s-ar putea sa nu fermenteze ce se mai poate intampla ? O fermentatie mai rapida de 3 zile, de exemplu dupa prima zi ( cum era un comentariu mai sus ) de ce este de nedorit ? Practic, de unde stim ca ceea ce am obtinut dupa 7 zile nu ar trebui sa folosim mai departe ? Am pus si eu de maia. Dupa prima zi nu se vedeau bule la suprafata, dar in interior arata ca si cum crescuse un pic. Astazi e a doua zi si are deja cateva bule si la suprafata si are un miros acrisor. Reply ◦ simona_dinu says: 06/26/2012 at 9:17 am E posibil sa dureze mai putin de 7 zile fermentarea pe caldurile astea, insa in mai putin de 3 zile nu cred ca acidul lactic are timp sa-si faca treaba. Reply 10. Alina says: 08/01/2012 at 7:08 am Buna! Am facut maia si as dori sa stiu ce cantitate sa folosesc la o painica la care pun 610g faina si 400g apa. Multumesc! Reply 71 of 265
71
Maia pentru paine ◦ simona_dinu says: 08/01/2012 at 7:23 am Buna! Incearca sa experimentezi putin cu cantitatile. Reteta pe care o folosesc eu presupune mai putina apa si n-as sti sa-ti spun exact cata maia sa folosesti pt cantitatile de care spui. Reply ▪ Alina says: 08/01/2012 at 8:09 am Multumesc. Sa incep cu 100 g. Ar fi prea mult? Reply ▪ simona_dinu says: 08/01/2012 at 8:21 am Nu, eu as pune chiar un pic mai multa maia la 400 ml de apa- cam 150-200 ml maia. Reply 11. Mari says: 08/26/2012 at 3:46 pm Simona, am inceput sa fac si eu maia (pentru prima oara), ieri a fost prima zi si astazi o vad deja ca fermenteaza usor , are bule si miros ciudat…o tin in bucatarie pe masa si probabil ca e prea cald, ce ma sfatuiesti, sa tin peste noapte geamul deschis sa fie mai racoare?Sa continui procedura cu ea? Multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 08/27/2012 at 8:07 am Da, e indicat sa stea intr-un loc mai racoros sau sa tii geamul deschis atata timp cat temperatura din casa e peste 24-25 de grade. Reply ▪ Mari says: 08/27/2012 at 12:54 pm
72
72 of 265
Maia pentru paine Multumesc pentru raspns…intre timp am aruncat-o. A fost mai racoare dar azi avea un aspect f. urat, se alesese apa la sufrafata si mirosea ciudat. of, e complicat! Mai incerc o data! Nu-i nimeni pe aici din Constanta care are maia? Sunt dispusa sa cumpar ca sa trec de etapa aceasta Am o presimtire ca n-o sami iasa! Reply ▪ simona_dinu says: 08/28/2012 at 5:54 pm Imi pare rau de maia. Poate gasesti pe grupul nostru fb Alimentatia Traditionala pe cineva din Constanta care poate sa-ti dea maia. Reply 12. Elena Bautu says: 09/02/2012 at 9:36 pm Inca nu mi-a iesit maiaua, dar din ce citesc vad ca poate nu gresisem si am aruncat degeaba. Intrebare: daca dupa ce o inepem, o tinem la frigider, dar adaugam in ea apa si faina…faina aia noua mai fermenteaza? Dc sta la frigider? Sau o mai scoatem afara? Reply ◦ simona_dinu says: 09/03/2012 at 6:35 am Cele 7 zile tine-o afara. Dupa ce ai terminat procesul o vei tine la frigider, o hranesti si iar o pui la frigider. Reply 13. Alicemoldovan82 says: 12/03/2012 at 2:07 pm Ce valabilitate are maiaua tinuta in frigider? Multumesc! Reply ◦ simona says: 12/04/2012 at 5:54 pm Va tine mult si bine in masura in care e hranita la timp. De cele mai multe ori insa, la cateva luni, se intampla sa fie neglijata si sa fim nevoiti sa luam de la capat procesul. Reply 14. 73 of 265
73
Maia pentru paine mihaela says: 12/13/2012 at 2:26 pm chiar zilele trecute citeam cat de pretioasa este maiaua bunicilor…ma bucur ca am gasit acest blog.informatiile sunt pretioase. Reply ◦ simona says: 12/17/2012 at 9:58 am Multumesc, Mihaela! Reply 15. E says: 01/21/2013 at 11:00 pm De ce e important sa fie schimbate bolurile in fiecare zi? daca nu le schimb ce se intimpla? Reply ◦ simona_dinu says: 01/22/2013 at 9:19 am Nu imi este foarte clar nici mie, insa asa este reteta si am respectat-o mereu; nu am incercat fara sa schimb bolurile. Reply ▪ E says: 01/22/2013 at 8:41 pm Am sa te anunt eu ce se intimpla! Reply ▪ simona_dinu says: 01/23/2013 at 3:51 pm
Reply ▪ E says: 01/30/2013 at 8:54 pm
74
74 of 265
Maia pentru paine Maiaua a iesit bine fara sa schimb bolurile. Am facut piinea cu secara, faina integrala si faina alba. A avut o aroma deosebita. Urmatoarea va fi cu seminte. ▪ simona_dinu says: 02/01/2013 at 7:15 am Excelent! 16. lili says: 01/22/2013 at 8:21 pm Buna, am facut maia respectand reteta, dupa cele 7 zile in care a mirosit intr-un anume fel , a bolborosit, am facut prima paine cu maia facuta de mine (toate acestea le-am facut sub privirile critice ale baiatului meu , care vreia sa vada ce a mai invent). Paine a avut un gust acrisor dar a fost bune, am mai facut de atunci vreo 5 paini care au crescut din ce in ce mai mult . Pboblema e ca maiaua din frigidet bolborosecte desupra iar putin mai jos are un star compact de apa (sper ca m-am facut inteleasa) din ea am facut paine care in cuptor s-a desfaut in doua in inaltime ?????!!! Crezi ca s-a stricat maiaua? oare painea este buna de mancat? Reply 17. Madalina Maria says: 06/07/2013 at 5:52 pm Am reusit:! Multumesc din suflet pentru minunata experienta pe care ne-ai impartasit-o si la care am luat deja parte. Am facut si paine, in mai multe variante, este excelenta. Cei carora le spun ca se poate face paine fara drojdie se uita circumspect la mine:))! Unii s-au molipsit, restul, treaba lor:D! In fine, eu multumesc mult de tot, nu doar pt aceasta reteta de maia, ci si pentru restul, atat de multa informatie utila atat pentru fiica noastra, cat si pentru noi. Numai bine, Madalina Reply ◦ simona_dinu says: 06/08/2013 at 4:57 pm Bravo! Multumesc mult pentru feedback! Reply 18. Gust Divin says: 75 of 265
75
Maia pentru paine 06/12/2013 at 8:40 am Si eu fac de mult timp paine cu maia. Insa ma gandeam ieri oare de ce face atat de rau drojdia de bere la paine, din moment ce fulgii de drojdie sau chiar drojdia in sine face atat de bine? Oare sa aibe asa o reactie chimica negativa ? Oricum, la gust este incomparabila o paine cu maia fata de cea cu drojdie. Mihaela Reply ◦ simona_dinu says: 06/13/2013 at 10:55 am Principalele beneficii ale painii cu maia sunt acelea ca, prin fermentare, se scapa de antinutrienti, mineralele sunt “eliberate” si se asimileaza mai bine, glutenul e predigerat. Fulgii de drojdie inactiva sunt apreciati pentru B-uri si alti nutrienti. Drojdia clasica nu duce la acele reactii chimice dezirabile si painea crescuta astfel este greu de digerat si mult mai putin nutritiva. Reply ▪ Gust Divin says: 06/14/2013 at 6:16 am Multumesc Reply 19. Grig says: 06/12/2013 at 10:20 am Am încercat cu făină de secară, integrală şi neagră. După 3-4 zile primele două se umflă uşor peste noapte, iar cea neagră se contrage mai degrabă. Am ajuns în a şaptea zi şi urmează să le verific pe primele două, dar mai încerc şi cu ultima 1-2 zile să văd cum evoluează. Am o nedumerire: “Daca am nevoie de 2 cani de maia, pun la loc 2 cani faina si 2 cani apa”. Nu trebuie completat, la 2 căni luate de maia, una de făină şi una de apă, pentru a reveni la cantitatea şi raportul iniţiale? Reply ◦ simona_dinu says: 06/13/2013 at 9:24 am Nu e f important ce cantitate pui la loc, important e sa pui cantitati cat de cat egale de apa si faina. Reply
76
76 of 265
• 12 Mar 03/12/2012 O reteta de bautura fermentata, ce ne va revigora pe perioada verii si ne va incalzi zdravan iarna. Desi ghimbirul nu creste pe la noi, iar pentru unii este un ingredient nou, putem profita cu totii de proprietatile lui, dublate de beneficiile fermentarii. Ghimbirul este printre cele mai laudate plante cand vine vorba de sanatatea digestiva, superior medicamentelor utilizate in acelasi scop. Elimina balonarea, vindeca peretii intestinali, reduce inflamatia in intregul organism, omoara celulele canceroase (mai ales in caz de cancer ovarian sau de colon), intareste sistemul imunitar, tine patogenii precum candida sub control. Mamele in devenire ar putea gasi in aceasta bautura un remediu nesperat pentru neplacutele greturi, iar cele care alapteaza ar putea sa aiba parte de mai mult laptic atunci cand consuma ghimbir in mod frecvent. Vreau sa accentuez din nou faptul ca valoarea nutritiva a lichidelor creste foarte mult prin lactofermentare; ele devin surse importante de vitamina C, bacterii si enzime valoroase. Zaharul neprocesat folosit va fi predigerat in timpul procesului de fermentare. Se pare ca mierea intarzie proliferarea bacteriilor benefice, astfel incat este de preferat sa folosim alt zahar natural, asa cum veti vedea in reteta. Lichidele fermentate contin minerale in forma ionizata, usor de absorbit, si doar mici cantitati de zahar, alaturi de acidul lactic si lactobacilii deloc de lepadat. Sorbite in cantitati mici in timpul mesei, bauturile fermentate vor ajuta digestia si vor facilita absorbtia nutrientilor. Ingrediente: - 100 g radacina de ghimbir*, curatat si dat pe razatoare sau tocat marunt; - 120 ml suc de lamaie/limes; - 60-100 g de zahar nerafinat **(Rapadura, sirop de artar etc); - 2 lingurite sare de mare; - 60 ml de zer; - 1,8 litri de apa filtrata. Preparare: Toate ingredientele se pun intr-un borcan de 2 litri cu gura larga. Se amesteca bine, bine si se pune capacul. Se lasa 2-3 zile la temperatura camerei (vara, 2 zile sunt suficiente), apoi se da la frigider. Pentru a servi, strecurati din lichid intr-un pahar si adaugati apa filtrata sau apa minerala carbogazoasa. Este de preferat a fi baut cu inghitituri mici si nu foarte rece. Enjoy! 77 of 265
77
* Ghimbir organic gasiti la Pukka Food in Piata Amzei la pretul de 109 lei pe kg. ** Zaharul nerafinat poate parea destul de scump, insa ideea e sa consumam putin zahar si de cea mai buna calitate, cu mineralele intacte si fara aditivii si inalbitorii din zaharul de masa rafinat. Tags: ghimbir, ginger ale 4 Comments/ 4 Likes /0 Tweets/posted in Bauturi, Retete 4 replies 1. Veronica says: 09/27/2013 at 12:42 pm Buna, Simona Doresc sa incerc aceasta reteta si as vrea sa stiu daca pot inlocui siropul de artar cu cel de agave. Multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 09/27/2013 at 8:58 pm Nectarul de agave este un indulcitor procesat; personal nu-l folosesc si nu-l recomand. Reply ▪ Veronica Haralambie says: 09/30/2013 at 9:49 pm Multumesc, Simona pentru raspuns. Intre timp am ¨rasfoit¨ articolele de pe blogul tau si am gasit si post-ul referitor la indulcitori, cu informatii pe care le gasesc foarte utile si valoroase. Nu-mi amintesc cum am ajuns pe blog-ul tau, insa mi-a starnit curiozitatea de la primul articol deschis. Am continuat sa citesc, parcurgand cam tot ce se putea gasi pe acest blog. Mi-a amintit un pic de copilaria mea, mai precis de ¨dieta¨ pe care o aveam la mama acasa: ciorbite de tot felul, cu oase, tacamuri, bors din tarate fermentate;muraturile diverse, racituri; carne din animalele crescute in curtea bunicii din care se profita absolut tot (intestine, grasimi, cap etc); laptele recent muls de tarani, branze de tot felul, iaurturi naturale, smantana etc. dar totul gatit cu ulei de floarea soarelui sau cu untura de porc. Ma regasesc multi ani mai tarziu, cu familia mea si cu tendinte spre veganism tocmai in ideea de a imbratisa un mod de viata mai sanatos. E adevarat ca prevaleaza mult partea etica. Si iata-ma acum confuza si bulversata ca nu mai pot discerne ce anume este santaos sa mancam. Am o fetita de 2 ani si 5 luni pe care inca o alaptez (ma rog, momentan sta la piept foarte putin…pare a fi ca se intarca singurica). Am alaptat-o exclusiv pana la 6 luni, iar apoi am inceput diversificarea cu piureuri de legume si 78
78 of 265
carnita pisata. Cu piureurile de fructe nu prea am avut succes, drept pentru care i-am oferit fructele intregi. La 10 luni putea manca un mar aproape intreg, fara sa fie taiat sau decojit. Nu am fortat-o niciodata, iar de mancat a mancat intotdeauna ce a dorit si cat a dorit. Nu i-am dat niciodata medicamente sau vitamine (si nici eu un am luat), iar pana acum, s-a imbolnavit doar o data (3 zile de febra ). Cum s-ar zice…so far so good si Slava Domnului! Odata cu diversificarea am incercat sa-i dam lapte de formula cu cereale si ne-am trezit cu diagnosticul de ¨intoleranta la proteina de vaca¨. Cum o alaptam, am urmat recomandarile specialistului, care mi-a propus sa scot tot ce inseamna proteína de lapte din dieta (de la iaurturi, lapte, branza si tot ce continea lapte sau proteina de lapte – proteina de lapte se foloseste ca si conservant si se gaseste aproape in tot si in toate…pana si in saramura de masline). La implinirea unui an, situatia s-a ameliorat, stomacul s-a maturizat. Acum poate manca orice, ii plac la nebunie iaurturile, insa laptele il refuza (mai putin cel de formula). Dupa o lunga perioada fara lapte si produse lactate, se pare ca mi-a disparut apetitul pentru acestea, drept pentru care le consum foarte rar. Mananc iaurturi si din cand in cand branza, insa laptele nu-l mai cumpar. Cat despre carne…o cumpar din cand in cand pentru ca am la dispozitie doar supermarket-urile si macelarile despre care nu cunosc multe informatii in ceea ce priveste provenienta carnii (locuiesc in Barcelona). Prefer pestele si fructele de mare. Cumpar, in schimb, lapte de ovaz, de quinoa, de alune etc. iar fetita mea le bea la micul dejun si in timpul zilei (ii dau de fiecare data cand imi cere). Doar dupa ce am citit articolul despre grasimi am inceput sa citesc mai bine eticheta, desi majoritatea nu contin ulei de floarea sarelui (apropos, uleiul de floarea soarelui presat la rece, este la fel de nociv?). Cum vezi ideea de a da unui copil mic tipurile aceastea de bauturi? Atata timp cat nu avem incredere sa cumparam carne din supermarket-uri, si nici alte surse de incredere pe care sa le cunoastem, care ar fi recomendarea? Pe aici se vehiculeaza ideea ca macelariile arabe sunt foarte bune pentru ca vand carnea animalului eliberat de sange. Este sanatos? Gatesc cu ulei de masline, insa, desi sunt marci bune in Spania, daca le citesti eticheta, apar si procentele de grasimi polinesaturate. Alte etichete imi par incomplete: pt. 100 g de ulei sunt 100 g de grasimi, dintre care 15g grasimi saturate. Ce sa inteleg pentru restul? Ca sunt grasimi din cele ¨rele¨? Cat despre untura de Palmieri, este aceesi cu uleiul de palmier? Despre uleiul de palmier am citit numai aspecte negative incercand sa evit tot ce este procesat cu acest ulei. Am atatea nelamuriri si intrebari, atarea de invatat si asimilat… Multumesc pentru rabdarea de a-mi citi mesajul si pentru toata informatia pe care ne-o oferi. Numai bine si Sanarate multa! Reply ▪ simona_dinu says: 79 of 265
79
10/04/2013 at 7:16 pm Din punctul meu de vedere, laptele de nuci/seminte este ok (dar nu indispensabil) ca o gustare din cand in cand din cauza grasimilor polinesaturate care oxideaza usor si din cauza antinutrientilor. Cel mai simplu ar fi sa gatesti cu unt si/sau ghee (vezi pe youtube- ghee e foarte usor de facut). Uleiul de masline as consuma doar crud, in salate, si doar de cea mai buna calitate. Untura de palmier este ok chiar si rafinata pentru ca este foarte saturata, deci foarte rezistenta. Macelariile arabesti sunt o alternativa excelenta, asta recomand si eu in Bucuresti celor care nu au sursa la tara. Pestele si fructele de mare sunt surse excelente de nutrienti si grasimi, adaugati si carne rosie (vita/miel) macar o data pe saptamana (eventual si ficat). Spor Reply
80
80 of 265
•
Prajiturele cu carob 14 Mar 03/14/2012 Pentru ca au trecut cu brio testul, va prezint prajiturelele din care s-a infruptat fetita mea de la inceputul saptamanii incoace. Aceste prajiturele (mai mult un fel de biscuiti) pot fi date fara probleme copilasilor de indata ce le-au dat primii dinti si mesteca binisor. Pentru cei pana intr-un an, este bine de evitat indulcitorul, fie el si natural.
Aparatura/Ustensile necesare: • • • •
castron; lingura de lemn; cratita de inox; tava de cuptor (din aceea cu care sunt dotate standard toate cuptoarele).
Ingrediente (cantitati aproximative pentru o tava de cuptor): • 150 g fulgi de cocos; • 100- 150 g quinoa gatita ca aici (puteti folosi si mei sau alte pseudocereale sau chiar cerealeeu am preferat sa evit glutenul); • 2- 3 lingurite de carob (tot Rapunzel bate la gust, aroma, calitate dupa mine)* • 50 de g de unt bio; • 50 ml apa filtrata; • 2 galbenusuri de la oua de tara sau bio (puteti folosi si albusurile insa eu le evit de cate ori nu sunt indispensabile pentru ca nu sunt nutritive); • 1/2 lingura amidon de radacina de maranta (arrowroot)(optional)** • 1/2 lingurita pudra de vanilie; • 1 lingurita de sirop de artar, miere sau alt indulcitor natural (indulcitorul poate fi omis; carobul si fulgii de cocos vor da oricum un gust dulceag).
Preparare: 81 of 265
81
Prajiturele cu carob Ungeti o foaie de pergament cu putin unt de cocos/ulei de masline/untura de palmier. Preincalziti cuptorul la 150 de grade Celsius. Puneti apa si untul intr-o cratita de inox si topiti untul la foc mic (untul sa fie topit, insa nu foarte fierbinte). Dati cratita deoparte, adaugati carobul si amestecati bine pana cand nu mai raman cocoloase. Adaugati treptat radacina de maranta (daca folositi) amestecand incontinuu, continuati cu galbenusurile de ou si amestecati pana cand sunt bine incorporate. Acum veti avea o crema grosuta la care adaugati restul ingredientelor. Compozitia va fi in continuare destul de moale, astfel incat va veti folosi de o lingurita pentru a o pune in tava. Incercati sa dati o forma cat de cat rotunda cu ajutorul linguritei. Bagati in cuptor, la 150 de grade, pentru 30 de minute, apoi scadeti temperatura la 60 de grade si mai lasati 30-45 de minute pentru a se usca bine.
Spor!
* Pe nazdravanii mai mari, obisnuiti cu gustul ciocolatei, nu ii veti putea trece cu usurinta la carob, iar aici de folos ar putea fi extractul de ciocolata. Curand voi intra in posesia unei sticlute de extract si va voi povesti numaidecat despre el. Carobul are un gust dulceag, de caramel, este bogat in calciu, fier, magneziu, folati si, spre deosebire de cacao, nu contine cofeina, iar astfel cei mici se pot desfata in mod frecvent cu gustul lui. ** Radacina de maranta este destul de putin cunoscuta la noi, eu am gasit-o doar pe biomania.ro. Este foarte practica si poate fi folosita la tot felul de biscuitei si prajiturele atunci cand vrem sa evitam glutenul. Poate fi omisa din aceasta reteta, insa prajiturelele vor fi ceva mai sfaramicioase.
11 Comments/ 7 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete 11 replies 1. elfysim says: 03/15/2012 at 12:16 am Gand la gand cu bucurie,exact ce asteptam pe aici.E adevarat,odata invatati cu gustul de cacao,slabe sanse cu carobul.I-as mai da totusi o incercare celui de la Rapunzel si asa in combinatie cu cocos cred ca diferenta va fi slab perceptibila.Dar esenta de ciocolata…suna chiar bine. Reply 2. flowerbomb says: 03/15/2012 at 2:11 pm Doctorul Calin Marginean prezinta pudra de roscove si cacaoa in antiteza ,concluzia aici: http://drcalinmarginean.blogspot.com/2011/06/paralela-intre-pudra-de-roscove-carobk.html 82
82 of 265
Prajiturele cu carob Reply 3. Raluca says: 03/18/2012 at 5:35 pm Buna! Am facut si eu reteta azi. Ieri am fiert meiul dupa ce a stat la fermentat. (trebuia sa ma gandesc ca e vorba de 150gr gatit si nu crud.Am o gramadaaa de mei acu, sa vedem ce sa fac cu el.. Am facut si praji deci, gustul e pregnant de cocos, nu sunt dulci. Am pus sirop de agave. Trebuie mare atentie cand le intindem in tava, sa le adunam cu lingurita de pe margini asa. Spre surprinderea mea nu sunt sfaramicioase. Nu am avut amidon de maranta, ci am pus si eu jumate de lingurita de dinala normal. Gustul e pregnant de cocos. Data viitoare pun insa mai mult sirop de agave. Ce mai, imi plaaaac! multam de idee si o sa ii mai fac cu siguranta! Reply ◦ simona says: 03/19/2012 at 2:26 pm Multumesc de feedback, Raluca. Noi evitam agave pentru ca este destul de controversat; uite un articol care da cateva detalii. Reply 4. Cris says: 03/28/2012 at 12:18 pm Buna, Simona! De curand te-am descoperit si-mi place tare mult ce citesc. Am incercat si eu biscuitii cu carob, dar nu stiu unde am gresit, ca nu mi-a iesit compozitia bine. Cand am adaugat fulgii de cocos (desi am pus doar 100 de grame ca atat avea punguta), compozitia a devenit foarte sfaramicioasa incat a trebuit sa adaug apa si mai mult mei ca sa inchege cat de cat. Si intradevar, cum zicea si Raluca, gustul e pregnant de cocos. Reply ◦ simona says: 03/28/2012 at 7:09 pm Buna Cris! Compozitia nu poate fi pusa in tava altfel decat cu lingura… dupa ce o pui la copt se va inchega, chiar daca initial pare mai sfaramicioasa. Reply
83 of 265
83
Prajiturele cu carob ▪ Cris says: 03/29/2012 at 7:42 am Aha! Multumesc pentru lamuriri. Pentru ca sunt un novice in ale bucatariei, vroiam sa te intreb ceva si despre mei. Am urmat reteta ta de preparare a meiului prin fermentare. A stat la fermentat 12 ore dupa care l-am fiert 30 de minute si a iesit ca un terci. Asa trebuie sa iasa sau trebuia sa-l fierb mai putin? Ma scuzi daca intrebarile iti par prea puerile:). Reply ▪ simona says: 03/29/2012 at 8:10 am Ca un terci trebuie sa iasa, exact. Nu sunt puerile deloc intrebarile, chiar ma ajuta sa imi dau seama unde nu sunt destul de explicita. Reply ▪ Cris says: 03/29/2012 at 7:26 pm Inca o data multumesc! 5. VreauSăȘtiu says: 04/27/2014 at 11:57 pm Bun găsit Simona !:) Oare pot înlocui gălbenușele și pudra de maranta,cu 2 lingurite de Digesta Cremogen de la SOLARIS ? Mulțumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 04/29/2014 at 9:09 am S-ar putea sa mearga (pudra de maranta sigur poate fi inlocuita cu amidon de porumb). Reply
84
84 of 265
•
Pate oceanic 21 Mar 03/21/2012 Va dau rapid o reteta de care nu ne mai saturam de cand am incercat-o. Este foarte simpla si versatila, numai buna pentru mame ocupate. Veti evita ingredientele periculoase din comert si veti putea jongla cu unele sugerate de mine sau cu altele alese de voi, dupa bunul plac. Pestele oceanic salbatic este cea mai buna sursa de acizi grasi esentiali Omega 3. De asemenea, pestele pescuit in ocean (in special cel de apa adanca) este cel mai sigur, intrucat este mai putin probabil sa fie contaminat cu metale grele, asa cum se intampla cu pestele pescuit in apropiere de tarm. Aparatura/ustensile necesare: • tigaie inox*; • robot de bucatarie sau blender de mana (optional). Ingrediente: • • • • • • • • •
200 g file de somon/cod/hering/macrou/sardine** (pentru familii mari, dublati cantitatile); 1 lingura de unt organic; 1 lingura de smantana (sau chiar 1 lingura de iaurt din lapte integral); 1 ceapa mica tocata foarte marunt (ceapa verde e si mai delicioasa); 1-2 lingurite de capere clatite, scurse de apa si tocate marunt sau catravete murat tocat marunt sau masline curatate de samburi si tocate marunt etc; 1 lingurita mustar granulat bio (optional); verdeata tocata, dupa gust: marar, patrunjel, busuioc in combinatie cu frunzulite tocate de coriandru***; piper macinat putina sare de mare.
Preparare: Lasati pestele la dezghetat in frigider peste noapte (sau de dimineata pana va intoarceti de la serviciu). Scurgeti bine de apa.
85 of 265
85
Pate oceanic Infierbantati usor untul in tigaie. Adaugati fileurile si sotati-le cate 2- 3 minute pe fiecare parte. Dati deoparte sa se raceasca. Intre timp tocati ceapa si caperele, castravetele sau maslinele. De aici, fie maruntiti pestele cu o furculita cat puteti de bine, fie folositi blenderul de mana sau robotul pentru a obtine o pasta (pentru pestele cu oase mici si multe- precum sardinele- va trebui sa folositi robotul, pentru a le marunti bine). Daca folositi robotul sau blenderul, adaugati in timpul mixarii smantana (sau iaurtul). Puneti tot amestecul intr-un castron, adaugati caperele, castravetele sau maslinele, mustarul, ceapa tocata, verdeata si amestecati bine cu o lingura. Pastrati la frigider maxim 2 zile.
Serviti pe tulpini de telina (Apio), pe felii de castravete, pe jumatati de ardei gras (in sezon) sau pe felii de paine integrala facuta in casa cu maia.
Pofta (foarte) mare!
* Chiar daca se mai lipesc unele alimente in tigaile de inox, ele sunt mult mai indicate decat cele din teflon. La Ikea au multe marimi si sunt foarte bune. ** Cautati neaparat in supermarket peste pe care scrie “pescuit in ocean in zona X” sau “peste salbatic” si nu din cel pe care scrie “produs de” (pentru ca este de cultura). Pestele de cultura nu are nici pe departe valoare nutritionala a pestelui salbatic- este hranit cu cereale si cu tot felul de concentrate, alimente care ii schimba pana si proportia acizilor grasi. De asemenea asigurati-va ca pe ambalaj scrie “produs congelat rapid” si sa nu contina nimic altceva in afara de peste si apa. Pana acum am gasit peste oceanic salbatic congelat la Cora si in magazinele Mega Image mari (sigur se gaseste si in alte supermarketuri). *** Frunzele de coriandru au capacitatea de a neutraliza eventualele metale grele. Este drept ca aceste frunze au un gust destul de pregnant, cu care ia un timp sa ne obisnuim.
Rugaminte: Pentru ca nu imi ajunge timpul sa cutreier Bucurestiul in cautarea unei pescarii care aduce peste salbatic proaspat de la mare si de la Dunare, va rog pe voi sa-mi spuneti daca stiti unele care merita abordate. Multumesc!
Tags: pate 12 Comments/ 28 Likes /0 Tweets/posted in Retete 12 replies 86
86 of 265
Pate oceanic 1. Claudia V says: 03/21/2012 at 6:37 pm Super retetea,Simona! Am facut si eu ceva de genul asta dar din pacate nu cu ingrediente asa de sanatoase . Chiar ma intrebam cum sa deosebim pestele “bun” de celalalt. Acum stiu dar mai ramane si sa il gasesc. Vreau sa te intreb, totusi, cand scrii unt organic la ce te referi? La unt facut in casa sau stii o marca anume de unt organic? Si referitor la masline as vrea sa te intreb daca stii care sunt mai bune pentru ca eu am vazut scris pe cutii cum ca ar contine si conservanti. O seara frumoasa! Reply ◦ simona says: 03/21/2012 at 8:29 pm Iar daca iei peste proaspat, sa intrebi discret daca a fost pescuit sau e de crescatorie si cu ce e hranit… daca-i iei repede pe vanzatori, afli tot Unt bio de la vaci care pasc iarba si nu sunt hranite cu cereale. In Bucuresti sunt cateva marci straine plus Dorna, se mai gasesc si cateva magazine cu produse traditionale unde gasim unt de casa (le-am incercat si nu e nicio diferenta intre alea si cel facut de mine). Daca ai o sursa sigura de smantana de vaca, poti foarte usor sa faci unt si acasa, in robot (o sa fac musai postare cu asta si cu ghee de care ti-am promis deja). Sunt si pe youtube o gramada de filmulete. Masline tot organice trebuie sa cautam (contin doar masline si saramura), pentru ca cele gasite la kg in supermarket sunt stoarse de orice urma de nutrient. Partea proasta e ca si cele organice sunt pasteurizate in general, insa sunt clar de preferat. Mie imi plac mult Kalamata. O seara frumoasa si voua! Reply ▪ Claudia V says: 03/22/2012 at 5:48 pm Despre ghee am gasit informatii interesante in “Formula As” : http://www.formula-as.ro/2010/905/medicina-naturii-44/mancarea-sa-tifie-medicament-ghee-untul-clarificat-12096. M-am gandit sa postez linkul in ideea ca poate vrea cineva sa afle mai multe pana postezi tu reteta. Eu abia astept sa vad cum il faci tu. In articolul de mai sus nu sunt trecute cantitatile necesare si nici cam cat ghhe se poate obtine in final. Imi aduc aminte ca in copilarie mancam cascaval facut in casa. Din pacate acum ne e mult mai comod sa cumparam decat sa preparam.:( Reply 87 of 265
87
Pate oceanic ▪ simona says: 03/23/2012 at 2:47 pm Satisfactia e enorma cand incepi sa-ti prepari in casa cea mai mare parte din alimente. Reply 2. Iulia says: 03/22/2012 at 10:48 am in loc sa pun pestele in tigaie cu unt crezi ca il pot face la aburi? Reply ◦ simona says: 03/22/2012 at 10:59 am Cum sa nu, poti sa gatesti pestele cum vrei tu… doar ca atunci cand il faci cu unt iese mai delicios. Probabil iti este teama de grasimi saturate si de faptul ca prin incalzire pot rezulta toxine- nu e cazul cu untul- cu cat sunt mai saturate grasimile, cu atat sunt mai rezistente la temperaturi inalte (si oricum nu vei infierbanta foarte tare). Reply 3. Ramona says: 03/23/2012 at 7:12 am Untul standard are un punct de fum mediu (cca 150 grade C), de asta eu nu il folosesc la gatit, insa, cum a spus si Simona, merge pentru sotat pt ca il tii pe foc putin. Simona, referitor la Dorna, tu te referi la pachetul verde, denumit”Ecologic” sau la toate sortimentele Dorna? Cica ar fi pe piata si un unt din lapte nepasteurizat (ceva cu Alpen…) Referitor la ghee, e bine sa folositi un unt cu procent mare de grasimi (80%) ca sa va rezulte o cantitate mai mare de ghee (prin clarifiere se pierde apa si impuritatile, ramane doar grasimea…). Reply ◦ simona says: 03/23/2012 at 3:08 pm Da, la pachetul verde de la Dorna ma refer. Cand spui untul standard te referi la cel cu 60% grasime, nu? Uite ca n-am observat ca ar fi si marci de unt din lapte nepasteurizat… probabil de asta 88
88 of 265
Pate oceanic unele au costul mai mare. Am gasit in schimb unul care are si culturi lactice (imi scapa numele). Eu in general folosesc Dorna organic, imi fac in casa din smantana de tara sau iau din Piata Amzei de la pravalia “La Maria” (parca asa se cheama)- nu e nicio diferenta la gust intre untul facut de mine si cel luat din Amzei… plus ca se jura ca vacile mananca doar iarba si fan Pretul lor este 35 lei/kg, cu 15-40% mai ieftin decat untul bio din supermarket. Reply ▪ Ramona says: 03/26/2012 at 7:27 am
Prin unt standard ma refer la cel diferit de ghee. Dand un quick search pe google pe “butter smoking point” aflu valori de la 150 la 200 gr Celsius. Eu inclin sa cred ca valorile sunt pt untul de peste 80% grasime pentru ca asta e reteta standard de unt dupa normele UE (si ale SUA): http://webcache.googleusercontent.com/ search?hl=ro&gbv=2&gs_l=hp.3…688l5157l0l5485l16l16l1l7l8l0l188l1062l1j7l8l0.frg rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/10/ 1224&type=HTML+butter+80%25+fat+European+Union&ct=clnk Ideea e ca ghee-ul are un punct de fum mult mai mare decat untul standard, din aceasta cauza prefer sa nu risc si sa folosesc untul ghee pt gatit. Suna bine ideea cu untul facut acasa. Folosesti o centrifuga? Cum il faci? Stii cumva cata grasime iti rezulta? Reply ▪ simona says: 03/26/2012 at 10:34 am Eu am trecut (greu, e drept) peste teama de gatit cu unt… cred ca merge mana in mana cu teama de grasimi animale in general Ghee e delicios la gatit si, de vreme ce dispare orice urma de lapte si ramane doar grasimea, e clar ca rezista mult mai bine la temp. mari… totul e sa ne mobilizam sa-l facem Foarte simplu e de facut unt in casa. Se poate folosi robotul cu lama in forma de S sau chiar si mixerul. Practic pui smantana in robot, pornesti robotul si astepti pana cand se formeaza frisca tot mai groasa, care apoi se taie, adaugi putina apa foarte rece, strecori buttermilk-ul rezultat (sil folosesti la supa), iar untul il pui intr-un vas de sticla/hartie de pergament la frigider/congelator. Untul facut din smantana din lapte integral are 81-82% grasime. Reply 4. Iulia says: 03/25/2012 at 11:19 pm 89 of 265
89
Pate oceanic I-am dat fetitei mele de un an si jumatate de cateva ori diverse tipuri de peste (somon – pescuit sau de acvacultura, sardine, pastrav), preparat in diferite moduri (la abur, in unt, la cuptor), dar de fiecare data a avut ca reactie aparitia unor pete rosii pe barbie si in jurul gurii, la cateva minute imediat dupa ce a mancat cateva bucatele foarte mici. Pentru un timp incetez sa mai incerc sa ii dau. Initial am suspectat ca pestele respectiv ar fi fost cauza, dar probabil ca de fapt are o alergie generala la peste. In rest, tolereaza alte produse animale – carne de pui, oua, lactate. I s-a intamplat vreodata fetitei tale asa ceva sau ai auzit de alte cazuri similare? Reply ◦ simona says: 03/26/2012 at 9:02 am Nu ni s-a intamplat, Iulia draga. Poate incerci sa ii dai numai salbatic (eventual somon, care e poate cel mai important pentru micuti) si sa vezi daca are reactii in continuare… Cum tolereaza micuta cerealele? Pestele de cultura e hranit mult cu cereale si asta poate duce la alergii. Reply
90
90 of 265
•
Zer + Portocale = Suc 26 Mar 03/26/2012 Iata sucul de portocale pe care l-am promis de saptamana trecuta. Contine putin zer, deci nu este vegan, insa este crud, plin de enzime, vitamina C si bacterii prietenoase. Sper sa va placa si sa va hotarati sa faceti si voi pentru masa de Paste. Cand veti gusta, veti avea impresia ca beti Pfanner amestecat cu socata.
Ingrediente pentru aproximativ 1 litru de suc: - sucul de la 6 portocale (de preferinta organice); - 1 lingurita sare organica de mare sau de Himalaya; - 30 ml zer*; - aproximativ 600 ml de apa filtrata; - 5-10 stropi extract de portocala (gasiti pe sugarspice.ro)
Preparare: Se pun toate ingredientele intr-un borcan de 1 litru (sau mai mare, in fuctie de ce cantitate de suc vreti sa faceti), se amesteca, se inchide borcanul bine cu capacul si se lasa la temperatura camerei pentru 2 zile, dupa care se transfera la frigider. Se agita bine inainte de a turna in pahare, pentru ca se va separa in timp ce sta la frigider. Nu se pune indulcitor la fermentat atunci cand facem sucul, ca sa nu rezulte alcool in loc de acid lactic.
Sa nu va mire ingredientele- sucul nu este sarat. Incercati sa gasiti portocale bine coapte si cat mai dulci. In loc de portocale mai puteti folosi grapefruit, kiwi, zmeura sau alte fructe acide. 91 of 265
91
Zer + Portocale = Suc Chiar si persoanele cu candida (sau alte probleme din cauza carora trebuie sa renunte la zahar sub orice forma) pot consuma din acest suc, intrucat in urma fermentarii, zaharurile vor fi predigerate si transformate in acid lactic. Daca cei mici sunt deja obisnuiti cu sucurile din comert, isi vor dori ca sucul sa fie mai dulce, caz in care puteti adauga putina miere organica, putin sirop de artar sau putin zahar integral din trestie (Rapadura)(a nu se confunda cu zaharul brun, care este de fapt rafinat).
* Pentru a obtine zer, cumparati o cutie de iaurt organic de 500 ml (sau faceti lapte prins in casa din lapte crud integral), apoi puneti o sita peste un castron, puneti o bucata de tifon peste sita, turnati iaurtul/laptele prins peste tifon si lasati-l asa cateva ore. Zerul obtinut il puteti tine la frigider 4-6 saptamani si folosi la tot felul de retete care necesita fermentare. Folosind zer, veti reduce la jumatate cantitatea de sare, iar fermentarea va incepe mai repede.
Inspirat din Nourishing Traditions, Sally Fallon.
0 Comments/ 38 Likes /1 Tweets/posted in Retete 0 replies
92
92 of 265
•
Paine de casa cu maia 28 Mar 03/28/2012 Ca sa nu va mai tin in suspans, scriu reteta de paine cu maia (vezi aici reteta de maia). Voi da reteta ca la carte, insa va marturisesc ca eu rar tin cont de cantitati- fac mai mult la ochi si cu toate acestea imi iese de fiecare data. O fi de vina maiaua cu care am dezvoltat o relatie speciala inca din prima zi. Aparatura/ustensile necesare: - lighenas pentru framantat; - tava de copt/cuptor electric pentru paine. Ingrediente pentru 2 paini: - 600 ml de maia lasata la temperatura camerei cel putin 8 ore (asa creste cel mai bine); - 1,2 kg de faina integrala de grau; - 1/2 de cana de apa; - 1/2 lingurita sare. Preparare: Puneti maiaua (ajunsa la temperatura camerei), apa si sarea in lighenas si amestecati cu o lingura de lemn pana se dizolva sarea. Adaugati treptat faina, amestecand incontinuu. Spre final, dati lingura deoparte si framantati cu mana. Daca aluatul este prea gros, puteti sa mai adaugati putina apa. Aluatul nu trebuie sa fie nici prea moale, nici prea tare si ar trebui sa puteti framanta cu usurinta. Framantati 10-15 minute cu mana (daca va este greu cu mana, puteti apela la robotul de bucatarie). Ungeti tavile cu putin ulei de masline/unt si puneti aluatul in tavi, fara sa-l apasati prea mult (painea va creste si va deveni uniforma). Crestati in cateva locuri cu un cutit, acoperiti cu un prosop si lasati la temperatura camerei 4-12 ore (cu cat lasati mai mult, cu atat va creste mai bine). 93 of 265
93
Paine de casa cu maia Painea se coace la 175 de grade C timp de 1 ora. Taiati felii abia dupa ce s-a racit bine. O puteti pastra o saptamana la temperatura camerei. Puteti face painea si in cuptorul pentru paine. Dati la un program scurt si lasati sa framante cam 20 de minute, apoi opriti cuptorul si lasati la crescut peste noapte sau de dimineata pana seara. Dupa ce a crescut, optati pentru un program de coacere (fara framantare). Gustul unei asemenea paini este mai acrisor, textura este mai densa, insa cei care se obisnuiesc cu ea, cu greu se intorc la painea crescuta cu drojdie.
42 Comments/ 64 Likes /0 Tweets/posted in Retete 42 replies 1. Alexandra says: 03/28/2012 at 12:13 pm Se poate folosi orice fel de faina la aceasta reteta? Ma gandeam la cea neagra, cea integrala de grau spelta sau chiar in combinatie. Reply ◦ simona says: 03/28/2012 at 7:07 pm Sigur, poti folosi si spelta sau in combinatie. Si faina de kamut merge. Reply ▪ Oanacasandra says: 10/07/2012 at 6:53 am Simona, pot folosi si faina de mei? Intreb asta datorita aspectului legat de gluten. As fi vrut sa incerc sa-i dau si bebeului meu de 10 luni. Sau, mai bine zis, ai vreo reteta de paine care sa contina faina fara gluten? Reply ▪ simona_dinu says: 10/08/2012 at 7:25 am
94
94 of 265
Paine de casa cu maia Din pacate reteta asta nu merge cu mei. Paine fara gluten ar fi painea din faina de cocos, gasesti multe retete in engleza. Faina de cocos gasesti pe superalimente.ro, pe iherb.com. Mai sunt tot felul de combinatii cu faina de orez etc. Reply 2. Ramona says: 03/28/2012 at 1:13 pm Asteptam cu nerabdare reteta asta E bine de stiut ca exista si o varianta mai scurta. Eu amestecam maiaua cu jumate de cantitate de faina, mai puneam apa sa fie aluatul de consistenta noroiului, apoi lasam peste noapte. A doua zi puneam restul de faina, lasam la crescut 3-4 ore si bagam la cuptor…. Ai incercat si cu faina de secara? Reply ◦ simona says: 03/28/2012 at 7:11 pm Inca n-am incercat cu faina de secara, Ramona. Zilele astea exersez incontinuu lipii si crackersi fara gluten si am neglijat total painea Reply ▪ luiza says: 03/30/2012 at 10:11 pm Draga Simona, Iti multumesc in numele sutelor de novici ca mine, care bantuie prin carti si site-uri in cautare de informatii despre hrana sanatoasa. Ma numar printre cei multi, sunt sigura, pentru care, nu cu mult timp in urma, in vocabular nu existau cuvinte ca “seminte de canepa”, “suc cu frunze verzi”, “ulei de cocos”, etc. Iti multumim (daca mi-e permis sa folosesc pluralul) pentru exercitiul de sinceritate de a ne impartasi din experientele tale. Gandul tau bun si menirea demersului tau au ajuns la noi! As vrea sa-ti cer un sfat, caci instinctul imi joaca feste. Am inceput sa diversific bebele meu cel mic, care a fost alaptat la san exclusiv pana la 6 luni. De doua saptamani, i-am dat doar mar(diverse sortimente dimineata), de doua zile i-am dat si branzica din lapte bio, facuta de mine si traditionala supa de legume (morcov, albitura) si uneori, avocado bine copt. Ieri i-am introdus in supa pasata o bucatica mica de carne de vita (de tara, binenteles). Tu cum vezi acum diversificarea? Cand sa ii dau pseudocerealele? E ok oare sa folosesc cereale fara gluten bio? carnea, galbenusul, iaurtul? cand as putea oare sa incep sa ii dau produse derivate din lapte crud? mi-e frica ca intestinul lui 95 of 265
95
Paine de casa cu maia mic nu e pregatit pt riscurile laptelui crud. am milioane de intrebari in cap si sunt convinsa ca si tu, la randul tau, alte milioane pe diferite teme, asa ca ma limitez aici cu intrebarile. In speranta ca aceste informatii vor folosi multor mamici, Cu drag, Luiza Reply ▪ simona says: 04/02/2012 at 9:45 am Buna Luiza! Iti spun ce as face eu acum daca as avea acum bebelus de 6 luni. I-as da zilnic galbenus de ou de gaina de tara (m-as asigura ca mananca in primul rand lucerna si alte verdeturi, viermisori si mai putin cereale) fiert 3,5 minute. I-as da ficat de vita sau de miel- ideea ar fi sa fie de animal cat de cat liber, care a pascut iarba (se lasa in zeama de lamaie cateva ore, la frigider, pentru a scapa de eventuale impuritati, apoi se fierbe usor si se paseaza) amestecat in supica. I-as da cate o bucatica de somon salbatic de 2 ori pe saptamana (gasesti in supermarket- trebuie sa scrie wild pe el sau pescuit in oceanul x si nu produs de x). Daca gasesti creveti pescuiti in larg, poti sa ii dai si din aceia cate o bucatica… sunt incredibili de bogati in vitaminele A si D. Ias da si altfel de carne, dar n-as insista pe low fat. Supa din legume pasate i-as face-o mereu din altceva, as folosi (pe langa radacinoase) fasole verde, dovlecel, chiar putin broccoli (daca gasesti bio- eventual congelate in perioada asta), spanac, stevie, loboda. I-as pune in supica putina smantana pentru ca altfel va absorbi mai bine nutrientii din vegetale si 1 lingurita de bors crud (pentru enzime si bacterii benefice- toate ii vor facilita digestia). Nu i-as da inca pseudocereale pana pe la 8 luni si nu i-as da multe fructe dulci sau i-as da cel mult o bucatica de fruct dulce o data pe zi. De preferat sunt merele, perele romanesti urate si acrisoare. Daca esti in Bucuresti, gasesti zmeura si mure congelate (in cutii de carton, langa inghetata) la Cora. Cu cat sunt mai mici si mai acrisoare, cu atat sunt mai nutritive si au mai putin zahar. I-as da cate putina zeama de muraturi (1-2 lingurite) pentru a se obisnui cu gustul acru si a-si imbogati flora intestinala cu bacterii benefice (nu mi-as face griji in privinta sarii pentru ca prin fermentare devine mai usor inteleasa de organism, plus ca poti folosi si zer pe langa sare la muraturi). As incepe sa obisnuiesc puiutul cu iaurt si/sau chefir din lapte integral de vaca/capra de tara. Laptele crud de la vaci sanatoase are tot ce ii trebuie pentru a se apara de patogeni. Laptele pasteurizat sau fiert 96
96 of 265
Paine de casa cu maia devine mult mai vulnerabil pentru ca ii mor “soldatii” prin acele procese. Problemele de care s-a discutat in trecut legate de pericolele laptelui crud au fost exagerate si s-au intamplat in special cu lapte pasteurizat sau cu lapte de la vaci crescute in conditii inumane. Ca sa fii si mai linistita, iti spun ca prin fermentare, “soldatii” din laptele crud devin adevarati “Ninja” in fata patogenilor, iar calitatea nutritiva a laptelui lasat sa fermenteze este superioara, proteinele, zaharurile vor fi predigerate. Avocado este foarte indicat, insa as mai amana putin cu alte nuci/ seminte. As exclude total orice fel de alimente din comert: biscuiti, ceaiuri etc. Multa rabdare iti doresc! Pana pe la 2 ani vei avea multa munca cu papa pentru puiut, insa e doar temporar si merita tot efortul tau. Nu uita asta si nu uita cat de mult bine ii faci tu hranindu-l natural, integral, sanatos. Daca pot sa te mai ajut cu ceva sau daca am omis vreun aspect, te rog sa imi spui. Multumesc de gandul bun! Reply ▪ luiza says: 04/03/2012 at 9:33 pm Multumesc mult de raspunsul detaliat. ▪ carmen says: 01/25/2013 at 10:47 pm Nu da shrimp la copii mici sau gravide, este toxic! Sant oameni care au alergii la shellfish printre care shrip-ul este unul din ele. poate fi chiar mortal, daca nu se aplica imediat injectia. ▪ simona_dinu says: 02/01/2013 at 7:31 am Ca orice aliment, trebuie introdus cu grija, urmarite eventuale reactii, trebuie sa ne asiguram ca sunt proaspete (o varianta buna pt cei departe de mare sunt cele congelate rapid). Crevetii sunt foarte bogati in vitaminele A si D, Omega 3. Reactiile alergice sunt rare. ▪ 97 of 265
97
Paine de casa cu maia ana says: 05/27/2013 at 8:39 pm Bun Simona sunt o noua cititoare a blogului tau, am ▪ ana says: 05/27/2013 at 8:45 pm Bun Simona sunt o noua cititoare a blogului tau, am si eu doi copii de 4 ani si de 1 an. Ma documentez despre nutritie si in ultimii ani am evitat proteina animala. M-am ghidat mult dupa blogul Cristelei Georgescu. am vazut ca tu ai renuntat la raw si vad ca si la vegetarian. Nici eu nu am mers pe total vegetarian mai mult pentru ca mi-a fost frica de necunoscut sa zic asa mai ales pentru copii mici. Dar dupa ce am citit studiul China parca tot cu inima stransa le dau carne la copii. Tu ce parere ai despre Studiu China? ▪ simona_dinu says: 06/03/2013 at 2:02 pm Studiul China a fost una din sursele care m-a indus initial in eroare. Vei gasi surse precum aceasta http://rawfoodsos.com/ 2010/07/07/the-china-study-fact-or-fallac/ in care se detaliaza erorile studiului (gasesti si altele, mai avizate, asemanatoare). Graitoare si amuzanta mi se pare remarca despre Studiul China din cartea “The Fat Revolution: Why Butter and REal Fats Actually Make us Slim”. Indiferent de ce zice Colin Campbell, a hrani sobolani cu proteine izolate din lactate nu demonstreaza nimic “pentru ca cei mai multi sobolani nu mulg vaci, iar cei care o fac nu au tehnologia pentru a separa proteinele” :). Cred in continuare ca trebuie sa ne orientam dupa climatul in care ne-am nascut pentru a sti ce sa mancam si sa consumam mancare adevarata si variata- si de origine animala si de origine vegetala. 3. Iuliana says: 04/06/2012 at 6:35 am Buna, Referitor la painea de secara cu maia – am incercat noi si a fost foarte gustoasa doar ca se amesteca mai greu aluatul, faina fiind foarte grea. In general noi mancam paine jumi-juma de secara si grau in care amestecam niste fulgi de ovaz pentru a fi mai pufoasa si deseori seminte de dovleac, de in si de floarea soarelui. Este delicioasa si hranitoare! O paine ne ajunge o saptamana (2 persoane + un copil). De asemenea am facut paine cu maia si cu rosii confiate taiete in bucatele mici, cu usturoi si 98
98 of 265
Paine de casa cu maia ierburi aromate. Dar va sfatuiesc sa nu incercati prea des deoarece veti consuma o paine pe zi…atat este de gustoasa ! Reply ◦ Ramona says: 04/06/2012 at 7:20 am Da, cred ca o sa mai incerc si eu doar cu faina de secara. Am mai vazut retete si cu branza in aluat. Rosii confiate? adica cu zahar? As incerca cu usturoi si ceapa…in fine sunt multe variatiuni. Si cica ar merge si cozonac cu aluat sourdough…A incercat cineva? Voi cand papati painea de secara? Cat e calda? Intreb pt ca am citit ca ideal ar fi ca painea de secara sa fie consumata la 2 zile dupa coacere. Atunci miezul nu mai e asa umed. Reply ▪ simona says: 04/06/2012 at 7:28 am Dupa ce se raceste bine de tot e indicat sa mancam. Apropo, spunea cineva ca pune painea la crescut atunci cand devine ca un noroi mai gros, fara sa o framante cu mainile. Am incercat si eu si a iesit mai frageda si mai gustoasa. Reply ▪ Ramona says: 04/06/2012 at 7:54 am tu te referi la painea facuta exclusiv din faina de secara sau cea cu amestec secara+grau? cu aluatul ca noroiul cred ca eu eram:); asa fac de fiecare data si iese foarte frageda Reply ▪ simona says: 04/06/2012 at 8:02 am La cea de grau ma refeream (chiar, tu erai, multumesc de idee), n-am apucat sa fac cu secara… de fapt stau f putin in bucatarie zilele astea; am adunat o gramada de materiale si nu ma pot opri din citit si vizionat (nutritie, desigur ) 4. Lobesia says: 99 of 265
99
Paine de casa cu maia 04/06/2012 at 6:30 pm Am facut si eu paine dupa reteta aceasta si a iesit f buna! Felicitari ptr toate ideile bune pe care le dai si celorlalti.Am citit si eu mai demult ca drojdia nu prea este buna dar nu stiam ce altceva sa folosesc ptr a o inlocuii. Reply ◦ simona says: 04/06/2012 at 8:08 pm Serios? Ai facut si maiaua? Multumesc si eu pentru feedback! Reply ▪ Lobesia says: 04/09/2012 at 11:45 am Am facut si maia,cu ea am inceput.ai folosit maiaua si la alte retete?de ex biscuiti ,gogosi? Pe mine ma bate gandul sa fac gogosi pe care sa le coc in cuptor(sunt certata cu prajelile de orice fel din cauza unei suferinte hepatice) Reply ▪ simona says: 04/09/2012 at 12:20 pm De regula fermentez cu iaurt 12-24 de ore atunci cand vreau sa fac altceva decat paine (in general crackersi). Imi place reteta asta: 1 cana faina hrisca, 1 cana faina grau integral, 2 cani iaurt- amestecate si lasate la fermentat 12-24 ore. Adaug apoi 2 oua batute usor, 1/2 lgt sare, 1 lgt praf de copt si 2 linguri unt topit. Amestec totul apoi fac un fel de turtite cu ajutorul unei linguri (pe hartie pergament unsa). Poti sa intinzi si foaie intreaga si dupa cateva minute sa delimitezi patrate etc. O sa pun reteta pe site de indata ce am si poze. Reply 5. Liananicolae says: 04/25/2012 at 7:07 am Prin ce este nociva drojdia de bere? Imi amintesc ca unii o recomanda pentru bogatia de vitamine din complexul B, ca se foloseste in masti cosmetice si ca tratament pe cale interna impotriva acneei. Am folosit si eu pentru acnee in liceu dar pana nu mi-am schimbat alimentatia nu m-am vindecat. Dar totusi, nu am inteles de ce un produs naural cum ar fi drojdia, e nociva? Apoi ea exista sub forma de fulgi uscata si se recomanda in alimentatia raw pentru aportul de vitamine. In aceasta forma, e nociva? Si inca o intrebare? Am inteles ca cerealele fermentate sunt cele sanatoase. In procesul de fabricatie al paiini cu maia, practic cerealele foloste la maia fermenteaza cel 100
100 of 265
Paine de casa cu maia mai mult. Graul macinat- 1,2 kg- adaugat ulterior, mai fermenteaza 4-12 ore. Este suficienta aceasta fermentare? Reply ◦ Ramona says: 04/25/2012 at 7:59 am In asteptarea raspunsului Simonei, imi permit sa-mi spun si eu punctul de vedere. Eu nu cred ca Simona a zis ca drojdia de bere e nociva, ci doar ca painea facuta dupa tehnica traditionala este mai nutritiva decat cea cu drojdie comerciala. Prin fermentatia indelungata se distrug o parte din gluten si din antinutrientii prezenti in cereale. Referitor la timpul de fermentare, cu drojdia comerciala, painea fermenteaza 1h 30-2 h pe cand cu maiaua traditionala minim 4 ore. Desigur ca, cu cat fermenteaza mai mult cu atat se distruge o cantitate mai mare de antinutrienti… Referitor la beneficiile drojdiei de bere, crezi ca vitaminele din complexul B se conserva prin preparare termica?Painea o coacem, nu? Reply ▪ Ramona says: 04/25/2012 at 8:08 am Simona, tocmai am citit in “Nourishing Traditions” ca daca papi paine cu miere pe deasupra, digestia se face mai usor. “Raw honey is noteworthy for having considerable plant amylase. The amylase does not come from the bee but is a true plant enzyme, concentrated from the pollen of flowers. … If you wish to predigest a starchy food, such as bread, spread some raw honey on it. The moment the honey and bread come into contact, the honey enzyme starts predigestion; andas you chew more digestion takes place. If the bread with its honey-enzyme coating is allowed to stand at room temperature for 15 minutes before you eat it, there will be less work forsalivary amylase. Edward Howell, MD Enzyme Nutrition” .. If you wish to predigest a starchy food, such as bread, spread some raw honey on it. The moment the honey and bread come into contact, the honey enzyme starts predigestion; and as you chew more digestion takes place. If the bread with its honey-enzyme coating is allowed to stand at room temperature for 15 minutes before you eat it, there will be less work for salivary amylase. Edward Howell, MD Enzyme Nutrition” Mie mi se pare un pont util. Reply
101 of 265
101
Paine de casa cu maia ▪ simona_dinu says: 04/25/2012 at 11:30 am Multumim, te mai asteptam cu astfel de ponturi! Eu nu o am in format electronic si nu pot sa copy/paste ca tine Daca incerci din sutele de retete, sa ne spui si noua cum ti-au iesit. Reply ▪ Ramona says: 04/25/2012 at 7:10 pm Am incercat sa fac o placinta de naut cu telemea folosind principiile din carte. Am pus nautul la incoltit, apoi l-am macinat si l-am pus la fermentat 24 de ore cu un pic de maia de secara. A doua zi am adaugat un ou, iaurt si sare cat sa iasa un aluat ca de clatite. Am pus la copt jumate de aluat timp de 10 minute, dupa am adaugat telemeaua si restul de aluat. A iesit ceva foarte gustos. Eu sunt mare fana foietaje cu branza…mi-a adus aminte de merdenea. Nu se simte gustul de naut, ci mai degraba secara. Are de asemenea un usor gust acidulat de la fermentatie. ▪ simona_dinu says: 04/26/2012 at 9:14 am Nu suna rau deloc ce spui tu. Ne dai si noua cantitatile? Nautul l-ai deshidratat si apoi macinat sau l-ai facut piure cu blenderul/robotul? ▪ Ramona says: 04/26/2012 at 11:50 am Din pacate nu stiu cantitatile. Am facut totul din ochi. Am adaptat cantitatile in functie de cantitatea de naut. Scopul este de a obtine un aluat de consistenta celui de clatite. Nautul l-am germinat, apoi l-am macinat la robot. ▪ Claudia_V says: 04/25/2012 at 1:47 pm In carte sunt foarte multe informatii deosebite si intr-adevar, e bine sa postezi cand gasesti ceva folositor. Doar ca, sper sa nu te superi, Ramona, poate ar fi si mai bine daca ai 102
102 of 265
Paine de casa cu maia posta direct traducerea paragrafului respectiv. Nu toata lumea stie engleza si o persoana, mai in varsta, sa zicem, care nu stie, nu ar putea beneficia de aceasta informatie in totalitatea ei Reply ◦ simona_dinu says: 04/25/2012 at 11:27 am Drojdia de bere hraneste patogeni precum candida. Nu-mi sunt foarte clare toate aspectele aici, va trebui sa mai sap. Maiaua inseamna acid lactic, care incurajeaza flora benefica. Drojdia uscata folosita mult in dieta raw nu este activa si poate fi folosita in cantitati mici si de persoanele cu candida etc. 4 ore sunt suficiente pentru fermentare, insa mai mult e si mai bine, nu doar din punct de vedere nutritional, ci si pentru ca painea creste mai frumos si iese mai pufoasa. Reply 6. Liananicolae says: 04/26/2012 at 2:44 pm Am facut si eu paiinea cu maia din postare. Intr-adevar e buna si frageda. Dar pentru ca iese o cantitate care poate fi folosita si timp de o saptamana, cum e mai bine sa o pastrezi ca sa isi pastreze nutrientii. Ma gandesc ca e un pic umeda in interior si eu am avut tendinta sa pun o parte la congelator ca sa nu putrezeasca. Cate zile poate sa fie pastrata afara la temperatura camerei fara sa se strice? Ma gandesc sa o iau in concediu in vara asta mai ales ca vreau sa incerc experienta sederii la cort cateva zile si a pastrarii alimentatiei sanatoase si in mijlocul naturii. Reply ◦ simona_dinu says: 04/26/2012 at 7:33 pm Rezista o saptamana la temperatura camerei; pentru concediu poate n-ar strica sa o tai felii si sa o lasi in cuptor la uscat la 60-70 de grade dupa ce a fost coapta. Reply 7. Liananicolae says: 04/26/2012 at 2:55 pm in articol se aminteste totusi ca drojdia este nociva: ” Cand drojdia a fost adusa in Franta la curtea lui Louis al XIV-lea, in 1668, aceasta a fost respinsa, intrucat oamenii de stiinta de la acea vreme stiau ca este nociva.” si este de asemenea foarte util ca am aflat ca ea hraneste tulpinile de candida. De varii candidoze sufera foarte multi copii si adulti astazi. Reply 103 of 265
103
Paine de casa cu maia 8. Laura says: 10/23/2012 at 9:12 pm Am facut paine cu maia, insa e foarte, foarte acra. Oare trebuia mai putina maia? Maiaua cred ca a iesit bine, dar cu paine nu-s multumita. E ca borsul de acru! Stiu ca trebuie sa aiba un gust mai pregnant, intepator, am mancat paine cu maia, dar asta de am facut-o nu poti manca decat cel mult coaja… Reply ◦ simona_dinu says: 10/25/2012 at 8:32 am Cum spui, e normal sa aiba un gust mai patrunzator, insa nu trebuie sa fie acra de sa n-o poti manca. Ce pot sa-ti spun sigur e ca painea cu maia nu e ceva care sa-ti iasa din prima, incearca diverse combinatii, pana iti place cum iese. Mai vezi idei pe codrudepaine.ro. Spor! Reply ▪ Roxana says: 06/12/2013 at 12:29 pm Simona, maiaua trebuie hranita inainte cu 8 ore inainte de a fi pusa in aluat..un fel de startar..reactivata? Multumesc Reply ▪ simona_dinu says: 06/13/2013 at 9:22 am nu, nu e nevoie Reply 9. Roxana says: 07/08/2013 at 3:26 pm Ce mai putem face cu maiaua daca avem cantitate prea multa..sau trebuie hranita si nu facem aluat..data cadou sau mai ce.. :D? Nu vreau sa o arunc.. Reply ◦ Ramona says: 07/09/2013 at 4:17 pm eu cand am prea multa maia fac clatite sarate…odata am facut si tort de clatite 104
104 of 265
Paine de casa cu maia o mai pun si pe la congelator…. Reply
105 of 265
105
•
Grasimile periculoase cotidiene 02 Apr 04/02/2012 In foarte multe produse procesate exista cateva tipuri de grasimi incredibil de nocive, de care ar trebui sa ne ferim cu orice pret. Vestea proasta este ca fac foarte rau tuturor, inclusiv copiilor, ca lucrurile astea sunt pitite sub mormanul de reclame inocente si ignoranta si ca este foarte greu sa ne fermim de ele. Vestea buna este ca aflati acum mai in detaliu de ele, va veti speria si veti lua treptat masuri. Mizez in special pe mame, care, motivate de sanatatea copilasilor lor, vor lua aminte si vor transmite aceste informatii mai departe. Vorbim de grasimile hidrogenate, adesea descrise drept “la o molecula distanta de plastic”, si partial hidrogenate (trans) si de uleiurile vegetale polinesaturate oxidate lichide (porumb, canola, soia, floarea soarelui, orez, seminte de struguri, seminte de bumbac), adica obtinute prin presare la temperaturi extrem de mari, ceea ce le transforma intr-o substanta foarte asemanatoare cu trinitrotoluenul (TNT).
Grasimile hidrogenate Majoritatea uleiurilor vegetale folosite in alimentele procesate din comert contin in special grasimi polinesaturate ce oxideaza usor. Cand sunt incalzite ele se transforma in substante toxice, inclusiv in grasimi trans. Hidrogenarea transforma grasimile polinesaturate, care in mod normal sunt lichide la temperatura camerei, intr-o substanta solida (margarina). Pentru a face acest lucru se folosesc cele mai ieftine uleiuri (soia, porumb, bumbac, rapita, rancede deja din urma procesului de extractie la temperaturi extrem de mari) ce se amesteca cu particule mici de metal (de regula oxid de nichel). Substanta astfel obtinuta este prelucrata din nou la temperaturi foarte mari, i se adauga apoi substante emulsionante (asemanatoare prin compozitie cu sapunul) si amidon pentru a capata o consistenta mai placuta. Substanta rezultata este supusa iarasi la temperaturi mari pentru a fi curatata si pentru a scapa de mirosul neplacut. Culoarea naturala a margarinei este gri, ea ajungand la culoarea pe care o stim cu totii, dupa ce este trecuta si printr-un proces de albire. [Cum a aparut margarina? 106
106 of 265
Grasimile periculoase cotidiene Pe la sfarsitul secolului 18, Napoleon al III-lea a oferit un premiu pentru obtinerea unui substitut pentru unt, cu care avea sa hraneasca armata si clasa de jos. Voia un produs foarte ieftin si care sa nu rancezeasca in timpul calatoriilor lungi. Un chimist pe numele lui Hippolyte Mege- Mourie a descoperit ca prin stoarcerea grasimii de vita sub presiune obtinea o substanta care devenea solida atunci cand era amestecata (batuta) cu lapte fara grasime. Produsul gri, neapetisant obtinut avea o stralucire perlata, astfel incat chimistul i-a dat numele de “margarine”- din grecescul margarites (perla). Nu avea gust bun, insa era ieftin. Nu mult dupa aceste intamplari, chimistii americani au gasit o modalitate de a reinventa untul folosind cea mai ieftina materie prima cu putinta. Obtinerea substitutului pentru unt din produse animale li s-a parut prea scump si astfel au inceput sa foloseasca seminte de bumbac!!! Micutele seminte negre erau greu de depozitat pentru ca fermentau usor si incepeau sa miroase oribil. Datorita mirosului urat, chimistii si-au dat seama ca uleiul reactiona cu oxigenul si asta insemna ca putea fi modificat chimic pentru nenumarate folosinte. Nu le-a luat mult timp sa gaseasca modalitatea prin care sa transforme deseurile industriei textile in “hrana” pentru oameni.]
Grasimile partial hidrogenate (trans): Grasimi ce sunt chiar mai periculoase decat cele hidrogenate, din cauza reactiilor chimice din timpul procesului de hidrogenare. La temperaturi mari, oxidul de nichel determina atomii de hidrogen sa schimbe pozitia acizilor grasi din lant. In mod normal (in natura) acizii grasi contin legaturi intr-o configuratie cis (cu atomii de hidrogen de aceeasi parte a moleculei), sunt foarte flexibili, deci lichizi. Hidrogenarea partiala in schimb face doua lucruri: 1. determina unele legaturi cis sa devina complet plate si 2. schimba locul altor legaturi transformandu-le in trans (cu atomii de hidrogen pe ambele parti ale moleculei). Transformarea din cis in trans inseamna o molecula mai teapana. De aceea grasimile hidrogenate partial devin solide precum untul.
Uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) (ganditi-va la vesnicul ulei de floarea soarelui consumat la noi) Ma amuza si ma intristeaza cum descrie dr. Catherine Shanahan in cartea Deep Nutrition probabila reactie a semintelor din care se scoate uleiul la temperaturi mari: “Aaaau! Opriti presa! Ma strangeti prea tareeee!” In loc sa ne bucuram de beneficiile pe care ni le pot aduce semintele si nucile, le transformam in uleiuri periculoase, dar le consumam convinsi fiind ca sunt produse “naturiste”. Si aceste uleiuri trec prin nenumarate faze de dezodorizare si de inalbire. Uleiurile tropicale saturate (cocos, palmier) de pilda sunt usor de extras la temperaturi mici, pe cand cele polinesaturate ies mult mai greu, la temperaturi mult mai mari, iar grasimile din ele au astfel toate conditiile sa se transforme in mutanti periculosi. Chiar si unele uleiuri polinesaturate pe care scrie “presat la rece” contin lipide periculoase.
107 of 265
107
Grasimile periculoase cotidiene Cel mai sigur este ca oleaginoasele care contin in primul rand grasimi polinesaturate sa fie consumate integrale, crude (ideal, dupa ce au fost hidratate si apoi deshidratate la temperaturi mici pentru a scapa de anumite toxine- inhibatorii de enzime).
Ce se intampla cu grasimile vegetale polinesaturate alterate, precum cele de mai sus, atunci cand ajung in organism (putem sa ne uitam la ele ca la niste bande mafiote foarte eficiente): - enzimele din organism aduna acizii grasi modificati (pentru ca ele asta fac- incep un proces de absorbtie a hranei de indata ce am inceput sa mestecam) si nu mai pot scapa de ei, ceea ce poate duce la moartea celulelor; daca mancam multe grasimi trans disfunctia celulara va fi cea care ne va omori; - intrerup metabolismul normal la copii intr-o asemenea masura incat simetria dinamica le este distrusa si devin disproportionati (oasele nu li se dezvolta normal); - afecteaza dezvoltarea sexuala la copii; - odata ajunse in organism, grasimile trans se pot reproduce; mai mult decat atat, transforma acizii grasi normali in acizi grasi modificati periculosi, astfel incat celulele noastre devin partial hidrogenate; - uleiurile vegetale polinesaturate oxidate (lichide) sunt si mai eficiente decat grasimile trans la a transforma acizii grasi normali in frati de-ai lor- de aceea li se mai spune si Mega Trans; - femeile gravide si cele care alapteaza trebuie sa evite cu orice pret grasimile periculoase, tocmai pentru ca ele transforma si eventualele grasimi bune consumate in produsi periculosi- afectand astfel si mama si copilul; - grasimile periculoase duc la formarea de radicali liberi, care nu doar ca tranforma acizii grasi polinesaturati normali in mutanti, dar pot distruge orice parte a organismului: membranele celulelor, cromozomii etc; - exista o legatura clara intre grasimile alterate si cancer (si multe alte boli grave ale generatiei noastre); - MSG (monoglutamatul de sodiu sau E-621), pesticidele, metalele grele sunt mici copii pe langa grasimile vegetale hidrogenate si trans!!! Niciun alt aliment din dieta moderna nu a fost modificat in asemenea masura incat sa fie atat de periculos, precum grasimile.
Sa vedem pe unde gasim grasimi nocive: Margarina si alte creme tartinabile: untul facut in casa si branza de vaci de tara au fost uitate, pe nedrept, in favoarea acestora; incercati sa lasati o cutie de margarina undeva la aer si veti vedea ca rezista mult si bine in aceeasi forma si ca nu se va apropia nicio insecta de ea- o jucarie de plastic ar fi tratata la fel; Dressingurile pentru salata din comert: pe langa apa si otet, in majoritatea gasim ulei vegetal (oxidat), zahar si arome sintetice- o lingura de ulei de masline si putin otet balsamic reprezinta o alternativa incomparabil mai buna;
108
108 of 265
Grasimile periculoase cotidiene Laptele de orez din comert: contine ulei vegetal (oxidat) in proportie foarte mare- exista retete delicioase si sanatoase de lapte de orez de casa; Toate cutiile cu produse de post din supermarketuri: salata de vinete, iahnie de fasole, zacusca (Atentie cu ce ulei faceti zacusca si alte conserve in casa!), salata orientala, chiftelute s.a. contin uleiuri vegetale (oxidate)- ele pot fi facute acasa cu uleiuri presate la rece; Laptele, branza, “carnea” de soia: procesarea distruge membranele celulelor semintelor de soia si astfel acizii grasi polinesaturati se oxideaza rapid si se transforma in Mega Trans; Cerealele pentru micul dejun: cele mai multe sunt obtinute prin extrudare, expandare si alte procedee asemanatoare. Pasta care rezulta este apoi intarita prin invelirea cu un strat de ulei vegetal (evident, din cele ieftine si rancede) care le va pastra forma si le va feri de umezeala. Oleaginoasele prajite (indicate sunt doar cele crude sau calite la temperaturi mici, fara adaos de grasime): cele din comert sunt de multe ori acoperite cu ulei vegetal ieftin si ranced; Biscuitii pentru bebelusi: nu cumparati daca sunt trecute la ingrediente “grasimi vegetale”, ci doar daca se specifica: ulei de masline, cocos, untura de palmier, unt s.a. din lista grasimilor permise; in orice caz, biscuitii facuti in casa sunt de preferat, pentru ca astfel controlati si restul ingredientelor precum indulcitorii, aromele etc. [Chiar astazi am intrat intr-o farmacie sa citesc din nou, de curiozitate, ingredientele de pe pachetele de biscuiti bio pentru bebelusi. Pe unul scria "untura de palmier", pe unul scria "nu contine grasimi trans"- ceea ce nu inseamna ca nu poate contine alte grasimi periculoase, iar pe unul scria "ulei de floarea soarelui organic"- adica potential mutant organic].
Alte alimente care contin grasimi periculoase: Produsele de patiserie (contin margarina si multe E-uri periculoase); Prajiturelele, briosele si biscuitii din supermarket; Pateurile vegetale; Gogoasele de la coltul strazii prajite la nesfarsit in acelasi ulei nociv; Produsele de fast food: uleiurile folosite pentru a face cartofii prajiti sunt folosite de nenumarate ori si devin atat de toxice si de degradate incat nu mai pot fi folosite nici macar drept combustibil; Crackersii si chipsurile de tot felul etc.
Nu se includ la grasimi periculoase: Grasimile saturate (solide sau semisolide la temperatura camerei): unt de cocos, untura de palmier, unt, untura si alte grasimi animale. Datorita formei lor, oxigenul nu are pe unde sa intre nici macar la temperaturi mari. Organismul uman face grasimi saturate din carbohidrati. Grasimile mononesaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C): ulei de masline, arahide, avocado, susan, nuci de macadamia- doar o singura molecula de oxigen se poate strecura in
109 of 265
109
Grasimile periculoase cotidiene ele, insa nu cu usurinta, ceea ce face aceste grasimi potrivite pentru gatit si la temperaturi mai mari. Organismul uman face grasimi monosaturate din acizi grasi saturati.
Pana de curand, grasimile saturate (in special de la animale), erau bagate in aceeasi oala cu grasimile trans in baze de date pe care cercetatorii americani le foloseau pentru a face legatura intre trendurile alimentare si boli. Acesta va fi insa un subiect (drag mie) abordat separat.
Sursa principala: Deep Nutrition, dr. Catherine Shanahan
44 Comments/ 231 Likes /4 Tweets/posted in Nutritie 44 replies 1. Ramona says: 04/02/2012 at 1:00 pm Da,un articol foarte util.E groaznic cum toate produsele din comert contin uleiuri vegetale(inclusiv cele pentru bebelusi!!!). Cand spui “Grasimile monosaturate (lichide la temperaturi de peste 25 de grade C):… ” te referri de fapt la garsimile mononesaturate, nu? Apoi, din cate stiu eu majoritatea uleiurilor vin in varianta presat la rece sau rafinat. Asa ca eu cred ca ar fi bine sa specifici in ultimul paragraf ca te referi la uleiurile presate la rece (de exemplu, exista si ulei de arahide rafinat care nu cred ca este format in preponderenta din garsimi mononesaturate). Si mai am o curiozitate, cu ce tip de ulei gatesti? mare, nu? (adica rafinat)
tre sa folosesti un ulei cu punct de fum
Mersi frumos. Reply ◦ simona says: 04/02/2012 at 1:13 pm Da, mononesaturate, am gresit eu. Corectez acum. Nu neaparat presate la rece, ele rezista si la procesari care presupun incalzire. O sa incerc sa adun informatii complete si pe partea asta. Noi folosim in special unt, apoi unt de cocos, untura de palmier, untura de porc si de vita. Uleiul de masline il folosesc aproape exclusiv crud in salate, spread-uri etc. Reply 110
110 of 265
Grasimile periculoase cotidiene ▪ simona says: 04/02/2012 at 1:40 pm O asemanare frapanta: nucile de macadamia contin 58,87% grasimi mononesaturate, iar untura de porc contine 45% grasimi mononesaturategrasimi considerate atat de bune pentru inima. Reply ▪ Gabriela says: 04/03/2012 at 8:47 am Pe langa grasimi saturate si mononesaturate, untura contine si o cantitate insemnata de acizi grasi polinesaturati (mai ales omega 6!). Acest lucru nu se intampla cu nucile de macadamia care au cei mai putini polinesaturati dintre toate nucile si semintele, iar proportia omega3:omega 6 este foarte buna. Nu mai discut acum de faptul ca untura n-are aproape deloc vitamine sau minerale, polifenoli, steroli etc precum are surata ei vegetala.. Am aflat recent ca uleiul de macnuts ar fi ideal pentru gatit – are punct de fumegare la 212 grade. Din pacate este foarte scump, deci neeconomicos sa-l folosim la prajit cartofi (glumesc:)) Untul are puntul de fumegare cam redus, dar cred ca se poate folosi pentru sotare sau preparare rapida. Uleiul de masline e mai ok, cea mai buna mi se pare gheea. Uleiul de arahide are ingrozitor de multe polinesaturate, majoritatea O6. Reply ▪ simona says: 04/03/2012 at 10:32 am Untura are raport Omega 3: Omega 6 de 1:10, iar macadamia de 1:6,2 (ideal intre 1:1 si 1:4). 11% grasimi polinesaturate in untura si 1,5% in macadamia. Uleiul de arahide contine in primul rand mononesaturate. Pentru gatit, dintre uleiurile vegetale, pentru cine isi permite, cred ca untul de cocos este cel mai indicat pentru ca este 92% saturat, deci foarte stabil. Untura nu are aceleasi calitati ca sursele vegetale, ci altele- este o sursa excelenta de vitamina D (porcii stocheaza vitamina D in grasime, ca oamenii) si este o grasime sanatoasa la indemana in tara noastra, de asta vorbesc mai mult despre ea. Diferenta dintre untura si uleiurile pe care le folosesc femeile de la noi la gatit este enorma. Destul ne sperie media si medicii de untura si ne intoarcem la sanatosul ulei de floarea soarelui.
111 of 265
111
Grasimile periculoase cotidiene Societatile traditionale stiau sa combine mancarea in asa fel incat sa obtina un raport optim O3: O6. Ei mancau peste cu crema de branza, icre cu smantana, frunzoase cu unt, mancau ficat (raport aprox. egal O3:O6) si alte organe. De aceea trebuie sa consumam si noi peste (somonul are de peste 10 ori Omega 3, crapul undeva pe la 1:1, icrele au de 85 de ori mai mult O3 decat O6, uleiul de ficat de cod (se ia doar ca supliment) contine de peste 20 de ori O3 in comparatie cu O6), frunze de tot felul bogate in O3, crucifere etc. Mai am de scris multe informatii despre grasimi, prin aceasta postare am vrut sa atrag in primul rand atentia asupra grasimilor periculoase si am vrut sa dau o solutie care sa indemne la schimbare. Grasimile bune animale sau vegetale (ca si toate alimentele integrale, naturale) trebuie alternate si nu trebuie sa uitam sa le preparam corespunzator (toate semintele au antinutrienti). ▪ Antonia says: 04/23/2012 at 9:02 am Desi nu s-a specficat despre uleiul din samburi de masline(sansa), inteleg ca nici asta nu ar fi bun.Am cautat informatii dar nu am gasit, ai idee ce e cu el? ▪ simona_dinu says: 04/23/2012 at 10:07 am Ba cred ca merge, doar ca trebuie sa fie f scump si e pacat sa-l infierbantam si sa distrugem enzimele:) ▪ theicatheica says: 09/07/2013 at 6:01 pm si, deci, in concluzie cu ce gatim ▪ Gabriela says: 04/03/2012 at 1:21 pm Proportiile O3:O6 sunt cele scrise de tine, eu specificasem ca nucile macadamia sunt cele mai indicate oleaginoase dintre toate pe baza caracteristicilor lor. Proportiile O3:O6 sunt foarte bune comparat cu, sa zicem, nucile autohtone care au o cantitate infernala de O6. Acum, mai importanta decat pastrarea proportiilor intre acizii grasi mi se pare cantitatea 112
112 of 265
Grasimile periculoase cotidiene acestora. Adica degeaba am 9 grame de O3 per 100 gr nuci, daca beneficiile acestora sunt mult diminuate de cele 36 de grame de O6. Sunt de acord ca trebuie alternata alimentatia pentru a tinde spre o proportie ideala de acizi grasi, dar la capatul paginii se trage linie si se vede exact cantitatea de acizi grasi ingerati. Asadar, degeaba contine uleiul de arahide mononesaturate in principal, daca acestea sunt “trase in jos” de cantitatea foarte mare de polinesaturate (in intregime O6). Da, si eu prefer uleiul de cocos pentru ca e aproape exclusiv alcatuit din saturate, imi mai place si uleiul de palmier rosu, dar acestea sunt uleiuri exotice, asadar scumpe, asa ca prefer sa consum ulei de masline (mai aproape de zona noastra) – gandesc si pe principiul ca ne-ar fi mai bine daca am consuma, pe cat posibil, produse cat de cat locale, neimportate de peste mari si tari. Untura de porc in principiu este ok, daca ar fi consumata in cantitate nu prea mare (din cauza acizilor O6) si daca animalul din care a fost luata a fost hranit corespunzator. Pentru ca toxinele se acumuleaza in primul rand in stratul adipos… Pe langa faptul ca stiau ce, cum si in ce cantitate sa consume alimentele, societatile traditionale aveau la dispozitie produse cat mai neatinse de “beneficiile” civilizatiei. Daca e sa ne referim numai la chestiunea polinesaturatelor, cantitatea de O3 existenta in alimentele din vechime, multe din ele salbatice, era net superioara celei pe care o gasim in alimentele sau animalele “hibridizate” de astazi. In concluzie, alternanta e buna, dar sa nu uitam ca se poate evita sau diminua consumul acelor alimente prea bogate in O6 pentru ca poate fi dificil uneori sa contrabalasam ingerarea unei cantitati prea mari de O6 prin consumul de O3 (mai ales ca e de notat faptul ca alimentele nu mai au acelasi profil nutritional ca altadata). ▪ simona says: 04/03/2012 at 1:51 pm Sunt de acord cu tine si-ti multumesc pentru completari. Prin acest site incerc sa iau lucrurile un pic mai relaxat pentru ca am observat ca in felul acesta oamenii sunt mai dispusi la schimbari. Si cei din jurul meu sunt mai receptivi cand eu sunt mai putin vehementa/stricta, le arat intelegere, le arat solutii… iar eu reusesc sa fiu ceva mai zen. Sper ca intelegi ideea mea, nu vreau sa par nerecunoscatoare si te asigur ca apreciez disponibilitatea ta. ▪ Gabriela says: 04/05/2012 at 12:24 pm
113 of 265
113
Grasimile periculoase cotidiene Nicio problema, Simona, iti inteleg pozitia si apreciez diplomatia. Eu vorbesc din pozitita unei persoane cu (foste) grave probleme medicale, la mine nu mai e loc de prea multe “ingaduintze” si “relaxari”. Din fericire au trecut, zic (si simt) eu. ▪ Ramona says: 04/02/2012 at 4:09 pm Da, de ulei de palmier si de cocos presate la rece am auzit numai de bine. Partea proasta este ca nu prea le poti folosi la gatit pt ca au punctul de fum mic. (eu am o obsesie cu punctul de fum dupa cum vezi :)). Si eu folosesc des Nutrition Data, imi e foarte util. Ca veni vorba, daca dai un search dupa “sunflower oil” obtii vreo trei sortimente printre care “high oleic (70 and over)” care are 80 de gr de grasimi MUFA la 100 gr. deci ar fi ok teoretic… Reply ▪ simona says: 04/03/2012 at 10:49 am Uleiurile tropicale sunt cele mai saturate si mai stabile. De ce-ai gati la temperaturi mai mari de 175 de grade (maximul pentru uleiurile tropicale, unt)? Eu gatesc in general intre 120-165 de grade la cuptor, doar painea o fac la 175, iar pe aragaz mereu la foc mic. Eu zic sa ne mai si relaxam un pic Reply 2. Claudia V says: 04/02/2012 at 1:05 pm Interesant articol,Simona. Pe atat de trist pe cat de adevarat. Lectura lui mi-a lasat un gust amar nu atat din cauza informatiilor primite cat mai ales a faptului ca din pacate suntem deficitari la capitolul educatie nutritionala,daca pot sa o numesc asa. Macar noi, ca mame sa incercam sa facem o schimbare cat inca se mai poate. Inca odata felicitari pentru articol! Reply ◦ simona says: 04/02/2012 at 1:15 pm Vestea buna e ca putem schimba directia, Claudia. De asta va povestesc si voua ce descopar. 114
114 of 265
Grasimile periculoase cotidiene Reply ▪ Claudia V says: 04/02/2012 at 1:43 pm Da,ai dreptate, putem schimba directia. Tu ai vazut partea plina a paharului O sa incerc ajut cat pot ca sa fie cunoscuta aceasta informatie atat de utila. Si cred ca vor fi multe discutii despre postarea ta pornind de la afirmatia ca untura de porc e mai buna:) Abia astept si postarea despre untul facut in casa si despre ghee. Reply ▪ simona says: 04/02/2012 at 2:06 pm Untura de porc e asemanator de buna cu nucile de macadamia :). Informatia am aflat-o de pe un site oficial. http://ndb.nal.usda.gov/ Te duci pe “Start your serch here” alegi alimentul care te intereseaza (lard pentru untura), iar in partea din stanga jos a tabelului vei gasi procentele. De asemenea pe nutritiondata.self.com afli, in stanga jos proportia Omega 3: Omega 6 pentru majoritatea alimentelor. Nu te lasa indusa in eroare de faptul ca zic la unele ca au un continut prea mare de grasimi saturate. Reply 3. Ramona says: 04/02/2012 at 4:26 pm Apropo de uleiul de masline, eu prefer sa nu mai consum decat din surse sigure pt ca se falsifica la greu. Uite aici un articol dintr-o publicatie americana: http://www.newyorker.com/reporting/2007/08/13/070813fa_fact_mueller Si daca mai ai rabdare sa citesti, aici este un fragment dintr-un roman de Twain. Este vorba de o discutie intre doi afaceristi despre cum falsifica ei untul si uleiul de masline asta ca sa ai in vedere si punctul de vedere al intreprinzatorului…:) http://classiclit.about.com/library/bl-etexts/mtwain/bl-mtwain-lifemississippi-39.htm Reply ◦ simona says: 04/03/2012 at 10:44 am
115 of 265
115
Grasimile periculoase cotidiene Categoric! Cel ieftin de masline e de fapt ulei ieftin ranced. Interesant fragmentul, am citit ceva asemanator legat de margarina vs unt. Reply 4. Claudia V says: 04/05/2012 at 2:20 pm Postarea ta mi-a dat mult de gandit:) si in incercarea de a intelege mai multe in ceea ce priveste grasimile si uleiurile am inceput sa mai caut informatii. Am vrut sa aflu mai exact cum se fabrica banalul ulei de floarea soarelui,nelipsit din nici o bucatarie. Si uite asa am aflat ca desi presate……….semintele tot se prajesc. Asa ca (pentru cei curiosi) iata ce am gasit intr-o lucrarea de chimie: “Prãjirea se realizeaza înainte de presare, asupra mãcinãturii obtinute la valturi înainte de extractia prin procedee continui, asupra brochenului rezultat in urma presãrii, sau a mãcinãturii materiilor prime ce trec direct la extractie (exemplu soia). Scopul prãjirii înainte de presare este de a realiza anumite transformãri fizico-chimice ale componentelor mãcinãturii, ca si modificãri ale structurii particulelor, pentru obtinerea randamentului maxim la presare, în plus, se realizeazã transformãri chimice suplimentare, care îmbunãtãtesc calitatea produselor finite si o dezodorizare partialã.” Intr-o alta etapa a procesului se mai realizeaza si o inactivare a enzimelor prin incazire,timp de cateva secunde, la temperaturi de 80-85 grade! Cand am citit lucrarea asta am fost foarte surprinsa sa aflu ca uleiul presat………nu e doar presat, si ma intreb….oare stim ce mancam?:( Reply ◦ simona says: 04/05/2012 at 2:37 pm Ca cele vegetale polinesaturate sunt nocive, e clar. Totul e sa bear with me voi toate putin pana reusesc sa va transmit ce e de fapt cu grasimile animale; cer doar putintica rabdare si poate reusim sa scapam de o paradigma ce nu e in favoarea noastra. Va asigur de toate intentiile bune. Nu uitati va rog ca pana acum cateva luni eram convinsa de veganism si aceleasi argumente le-as fi adus si eu Reply ▪ Claudia_V says: 04/12/2012 at 11:40 am Da, Simona, ai dreptate, se pare ca grasimile animale nu sunt chiar atat de rele cum s-a tot spus de ceva vreme. Am gasit un articol interesant (doar ca e in italiana) despre un medic care chiar recomanda grasimile de origine animala si care mai spune si ca, pentru a creste, copii au nevoie de grasimi: http://www.ilgiornale.it/interni/ il_medico_che_prescrive_i_grassi_cosi_vivrete_bene/13-04-2008/articoloid=254299-page=0-comments=1 116
116 of 265
Grasimile periculoase cotidiene Asteptam sa ne spui si tu,cand o sa ai timp, ce informatii ai mai gasit despre acest subiect destul de controversat. Reply 5. Madalina says: 04/11/2012 at 11:04 am De uleiul de palmier rafinat si nehidrogenat,ce parere ai? Reply ◦ simona_dinu says: 04/11/2012 at 11:18 am Decent, daca nu ai incotro. Reply 6. Claudia_V says: 04/25/2012 at 2:16 pm Am cautat azi niste infromatii despre grasimi pe site-uri romanesti. Am dat peste asta: http://www.lunainimii.ro/inima-si-nutritia/grasimi-bune-si-grasimi-rele. Nu ii fac reclama ci antireclama! Ce m-a frapat si intristat in acelasi timp a fost nu neaparat informatia din articol (era evidenta daca tinem cont de cine e in spatele site-ului) ci mai ales numarul mare de fani de pe facebook! Ce trist e ca marile companii folosesc informatii trunchiate pentru a isi spori vanzarile, fara a a se gandi cat de mult rau poate face sanatatii o astfel de minciuna. Si cat de multi oameni cred in minciuna asta! Trist e si ca un site ca al tau, Simona, are atat de putini cititori Reply ◦ simona_dinu says: 04/26/2012 at 9:12 am Cu ocazia asta o sa spun cu “voce tare” ce ma tot intreb de ceva timp: Oare chiar merita banii cu care vinde Nadia Comaneci sanatatea copiilor nostri prin reclame la margarina? Crestem noi, crestem… de asta am nevoie si de voi Reply ▪ Claudia_V says: 04/26/2012 at 10:26 am
117 of 265
117
Grasimile periculoase cotidiene Ma bucur ca nu sunt singura care s-a gandit la cat de mult rau poate face faptul ca o persoana de notorietatea Nadia Comaneci a devenit imaginea acelui produs. Am tinut insa pentru mine acest gand si ma bucur ca acum tu ai pus punctul pe i. Pentru strategia de marketing a producatorului……nota 10. In felul asta nici nu mai te uiti pe eticheta produsului. Nadiei incerc totusi sa ii gasesc o scuza. Ma gandesc ca nu a facut-o pentru bani ci din lipsa de informatii sau mai bine spus informatii eronate. Sper, cel putin sa fie asa Reply 7. Dorel dobre says: 05/24/2012 at 11:59 am Detest si eu faptul ca sportivi si oameni cu moralitate promoveaza tot soiul de produse pe care sunt convins ca in viata personala ei nu le consuma.Grasimi sanatoase gasim destul de greu, o alternativa ce am gasit la margarina e un produs BIO oferit de firma Rapunzel si daca imi permite-ti va impartasesc si adresa de internet de unde il cumpar http://www.rapunzel.ro/ grasimi-alimentare/produs-bio-margarina-prima-cu-omega3-si-ulei-de-in-rapunzel, sper sa fie o informatie folositoare cititorilor Reply 8. Oana Tucudean says: 09/13/2012 at 2:46 pm Ciao Simona, Care ulei crezi ca ar fi cel mai indicat sa-l folosesc pentru rerele ocazii cand mai prajesc una alta? Oare untul de cocos rafinat ar fin bun? Merci si felicitari! Reply ◦ simona_dinu says: 09/15/2012 at 7:35 am Mai bine unt de cocos presat la rece, untura de palmier (gasesti la preturi bune pe rapunzel.ro) sau untura de porc/grasime topita de gaina/rata etc. La untul de cocos rafinat sa te uiti cu atentie ce altceva mai contine si sa nu fie cumva hidrogenat. Multumesc mult! Reply 9. Alexandra says: 01/31/2013 at 11:44 am Buna. O intrebare un pic off topic, legata de consumul untului. Cum ramane cu mucusul produs de lactate si laptele de vaca destinat cresterii viteilor si nu oamenilor? Eu am trecut renuntat la carne de doi ani, acum incerc sa renunt la lactate, dar nu sunt foarte sigura ca 118
118 of 265
Grasimile periculoase cotidiene aceasta este calea cea buna, asa ca am mai consumat peste si carne de tara in ultima vreme. Consider ca cea mai buna alimentatie e cea traditionala si echilibrata, dar volumul de informatii e atat de mare. Imi doresc copii, dar cred ca mai intai trebuie sa gasesc calea cea buna si sa experimentez pe mine si nu pe pe viitorii bebelusi. Cum ramane totusi cu laptele de vaca nepasteurizat? Multumesc si felicitari pentru site. Ar trebui sa gasim niste metode de promovare in plus. Ooo si ma bucur enorm ca ai reluat postarile, fusese o perioada in care am uitat de site. Reply ◦ simona_dinu says: 02/01/2013 at 8:46 am Un bun inceput pentru a mai scapa de confuzie este sa iti imaginezi ce mancau oamenii acum mii de ani. Lactatele sunt foarte benefice pentru cei care le tolereaza. Vorbesc doar de cele obtinute de la animale crescute natural, hranite cu iarba, fan si doar cu putine cereale (max 25% din dieta lor, iarna). Sunt de preferat crude si fermentate (in felul asta multe persoane care nu pot consuma lapte crud pt ca nu au lactaza, se pot bucura de lactate). Noi consumam aproape exclusiv lactate crude fermentate, inclusiv cea mica, de cand am intarcat-o. Problemele mari apar de la lactatele pasteurizate, care sunt intr-adevar toxice pentru organismul uman. Fiindca ma intrebai de mucus- cu totii avem litri de mucus in organism. In cadrul sistemului digestiv el protejeaza esofagul, stomacul, lubrifiaza, ne fereste de patogeni. Si de la laptele de mama se formeaza mucus. Oamenii au inceput sa bea lapte de la alte animale cu aproximativ 8.000 de ani in urma si desi pana de curand se credea ca e nevoie de mult mai mult timp pentru o mutatie se produca (in cazul asta productia de lactaza dupa varsta intarcarii), epigenetica ne spune ca evolutia a devenit mult mai rapida in ultimii mii de ani. In unele zone au fost descoperite schelete care acum 7-8000 aveau o toleranta la lactoza de 25% si care acum 3000 de ani au crescut la 80%. E interesat de vazut in acest studiu (figurile 9 si 12, cat de asemanator este laptele crud cu sangele uman si ce schimbari se produc in urma pasteurizarii). http://www.westonaprice.org/modern-foods/microphotography-of-raw-andprocessed-milk Culturile care nu consuma lactate, au zeama de oase pentru a suplini nevoia de calciu etc. Nu am mai avut activitate pentru ca asteptam al doilea copil spre sfarsitul lui martie. Probabil vor mai fi pauze Reply ▪ Alexandra says: 02/05/2013 at 6:42 pm Atunci sanatate, relaxare si nastere usoara sa aveti! 119 of 265
119
Grasimile periculoase cotidiene Reply ▪ simona_dinu says: 02/11/2013 at 9:30 am Multumesc mult! Reply ▪ theicatheica says: 09/07/2013 at 5:52 pm pai ce sa imi imaginez, ca tocami spun cei de pe “hranavie” ca mincau totul crud. nu mai inteleg nimic, intr-o parte se ridica in slavi mincarea cruda, atat, adica muguri , salata / nimic procesat, inclusive suscurile, ca, na, si ele ar fi procesate prin utilizarea storcatorului, intr-o alta cea raw vegana – adica e o.k. sa le procesezi, sa-ti faci tot felul de retete, important e sa minici crud in cea mai mare parte, intr-o alata ca nu sunt bunele deloc grasimille, dar avem nevoie de protein – dukan, acum ca sunt bune grasimile, ca putem face orice combinatii – placinte, adica faina, cu carne, unt, brinza etc. eu nu mai inteleg nimic. de vreo saptamina de cind am cautat o reteta de slabit sanatoasa si am dat de toate aceste informatii sunt mai bulversata ca niciodata. pt ca nu mai stiu cine spune adevarul, cine are dreptate. pt fiecare e bine documentat, cu studii stintifice si multiple cercetari. deci…… Reply ▪ simona_dinu says: 09/09/2013 at 8:07 pm 1. Nu exista reteta pentru slabit. Cele mai multe cure de slabire duc la un metabolism slabit si la dereglari hormonale serioase. Ca sa ajungi la greutatea ideala pentru organismul tau (nu cea din reviste, nu cea promisa in cartile de slabit, ci cea la care organismul tau functioneaza optim) mananca atunci cand iti este cu adevarat foame si opreste-te cand te-ai saturat. In timp, organismul va ajunge singur la greutatea ta optima, fara ca tu sa intervii. 2. Incearca sa te gandesti ce mancau oamenii la noi acum 150 de ani primavara, vara, toamna, iarna (sau gandeste-te ce mancau parintii/ bunicii tai in fiecare anotimp) si asculta de indiciile date de organismul tau (pofte etc). Reply 10. Diana says: 03/28/2013 at 7:38 am Salut, 120
120 of 265
Grasimile periculoase cotidiene Imi place tare mult site-ul tau. De cand l-am descoperit, il citesc cu aviditate in fiecare zi, cateodata si a 2a si a 3a oara … Cateva intrebari in legatura cu grasimile periculoase: 1. Pentru gatitul de fiecare zi 9 [calitul legumelor pentru o ciorba sau banalii cartofi wedges la cuptor etc ...] crezi ca este OK sa folosim uleiuri presate la rece? Uleiul de cocos si palmier nu imi inspira incredere, intrucat nu sunt prea locale … Iar untura sau untul nu pot fii folosite in perioadele de post, de exemplu. 2. Ai incredere/consumi produse de tofu de la firma Inedit [cei care “garanteaza” ca soia nu este modificata genetic ? Multumesc mult pentru tot ce faci, Diana C Reply ◦ simona_dinu says: 03/28/2013 at 2:15 pm Salut, Diana! 1. Pentru perioada postului, cel mai decent mi se pare uleiul de masline. Chiar daca prin incalzire isi pierde din proprietati, nu va deveni la fel de toxic precum uleiurile vegetale de porumb, floarea soarelui s.a. seminte. Uleiul de masline este relativ stabil pana la temperaturi de 180 de grade Celsius. 2. Nu consumam soia decat sub forma de sos de soia fermentat (tamari). E drept ca soia modificata genetic e cea mai periculoasa, insa nici cea nemodificata nu este o alegere sanatoasa, poate doar ocazional. Iata un site care lamureste foarte pe indelete acest subiect. http://www.wholesoystory.com/faqs/ sau http://www.youtube.com/ watch?v=MVVMrjeYX3M. Ma bucur mult ca iti sunt de folos informatiile! Reply ▪ Diana says: 04/01/2013 at 10:17 am Multumesc mult pentru raspuns. Am studiat deja materialele trimise, le-am spus si prietenilor mei, mari amatori de soia … Nastere usoara si bebe voios si sanatos iti doresc! O sugestie pentru cand vei avea mai mult timp: toata bibliografia de nutritie studiata, referintele pe care le consideri vrednice de crezare, ar fii fain sa existe undeva bine stocata, intr-un articol sau ceva de genu … Reply 11. Iulia says: 05/14/2013 at 12:50 pm 121 of 265
121
Grasimile periculoase cotidiene Simona, ce stii despre uileiul de in? Il gasesc foarte laudat, in articolul tau n-am dat de el nici la bune nici la rele. Si la fel, uleiul de susan. Iti multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 05/15/2013 at 7:29 pm Uleiul de in e ok presat la rece, in cantitati mici si consumat la scurt timp dupa deschiderea sticlei. Nu e potrivit pentru gatit, nu se incalzeste pt ca e in primul rand polinesaturat; se foloseste doar crud in salate, eventual alaturi de ulei de masline. Nu e o sursa pe care sa ne putem baza de Omega 3. Reply 12. Dora Popa says: 04/08/2014 at 1:34 pm Uleiul de nuci ( compozitie 50% extra virgin si 50% rafinat) intra la categoria grasimi mononesaturate? Multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 04/08/2014 at 3:15 pm Nu prea are cum sa fie extravirgin pentru ca grasimile din el sunt in special polinesaturate- grasimi ce rancezesc cand dau de aer. Desi are si grasimi mononesaturate, ele nu predomina (daca vorbim de nucile clasice) si atunci nu este considerat mononesaturat. http://nutritiondata.self.com/facts/fats-and-oils/589/2 Reply
122
122 of 265
•
Negrese cu carob 09 Apr 04/09/2012 Aveti de gand sa faceti prajituri pentru Paste? Daca da, vreau sa va sugerez o reteta foarte simpla de negrese, cu care puteti sa ii bucurati (cu masura ) si pe cei mici, fara sa va faceti prea multe griji in privinta ingredientelor. Vom folosi iarasi fermentarea, lucru ce ne va scapa si de aceasta data de acidul fitic si va face nutrientii din faina integrala de grau pe care o vom folosi, mult mai disponibili. Spre deosebire de negresele cu faina alba, acestea sunt ceva mai dense, iar datorita iaurtului gustul este acrisor, insa va asigur ca sunt concurenti de temut pentru variantele clasice de negrese. Vom folosi carob in loc de cacao si un aromat extract de ciocolata, de veti jura ca negresele noastre sunt doldora de cacao. Aparatura/ustensile necesare: - castron mare din inox sau din sticla; - tava de copt de 20/15. Ingrediente: - 3 cani de faina integrala de grau sau de spelta; - 2 cani de iaurt integral; - 180 g de unt la temperatura camerei; - 1 1/2 cani Rapadura* (gasiti aici); - 4 oua de tara sau organice; - 1 lingura (15 ml) extract de vanilie lichid (gasiti aici); - 1 lingura (15 ml) extract de ciocolata lichid (gasiti aici); - putina sare organica de mare;
123 of 265
123
Negrese cu carob - 170 g de pudra de carob** (gasiti aici sau in alte magazine cu produse bio); - 1 lingura praf de copt organic (in Bucuresti gasiti la Ki-Life in Piata Amzei); - 1 cana nuci pecan tocate (eu am folosit migdale)***. Preparare: Amestecati faina cu iaurtul intr-un castron, acoperiti si lasati intr-un loc caldut pentru 12- 24 de ore. Dupa acest interval, incalziti cuptorul la 175 de grade C si ungeti tava cu unt/unt de cocos/untura de palmier. Frecati bine untul cu Rapadura, adaugati ouale, extractul de vanilie si pe cel de ciocolata, sarea, pudra de carob si praful de copt. Adaugati si amestecul de faina si iaurt si incorporati bine. Turnati compozitia in tava si dati la cuptor pentru aproximativ 45 de minute. Lasati sa se raceasca bine inainte sa scoateti din tava si sa taiati.
* Suc de trestie de zahar deshidratat, cu mineralele intacte. Chiar daca este un indulcitor natural, trebuie folosit cu moderatie, intrucat poate afecta nivelul glicemiei. ** Dintre toate pudrele de carob incercate, cea de la Rapunzel ne-a placut cel mai mult pentru ca se apropie cel mai mult de gustul de cacao. *** Nucile pecan si migdalele au in compozitie in primul rand acizi grasi mononesaturati, ceea ce le face potrivite pentru gatit. Nucile clasice nu sunt indicate intrucat au in compozitie in primul rand acizi grasi polinesaturati ce rancezesc foarte usor.
Inspirat din Nourishing Traditions, Sally Fallon 14 Comments/ 32 Likes /1 Tweets/posted in Deserturi, Retete 14 replies 1. Ramona says: 04/10/2012 at 5:37 am Suna bine reteta. Pacat ca nu am toate ingredientele. Cred ca o s-o incerc si eu insa cu mici modificari. Apropo de Nourishing Traditions, saptamana viitoare fac rost de ea in varianta electronica. Abia astept, mi se pare foarte interesanta ideea de a invata din obiceiurile culinare ale diferitelor popoare. Ai citit Wild Fermentation? Vorbeste despre o groaza de preparate fermentate, foarte utila si aceasta carte… Reply 124
124 of 265
Negrese cu carob ◦ simona_dinu says: 04/10/2012 at 7:55 am O sa-ti placa Nourishing Traditions… iti va oferi mai mult decat retete; te vei linisti sa afli cum mancau oamenii pana acum aprox. 100 de ani si ca le era bine cu lucruri de care noi ne ferim cu indarjire. Trag nadejde ca o sa ma sustii in reintroducerea grasimilor animale Am si Wild Fermentation. Reply ▪ Claudia_V says: 04/10/2012 at 11:16 am Ca tot veni vorba de ce o sa facem de Paste, drept sa zic, de cateva zile nu ma gandesc la ce dulciuri vor fi pe masa ci la cum sa ii conving pe ai mei sa nu mai vopsim ouale cu vopsea din comert. Dar nu am idee cu ce as putea inlocui vopseaua.Citisem undeva ca se poate folosi ceapa rosie. Tu ai, Simona, vreo informatie in legatura cu vopsitul oualelor, ca in trecut cu siguranta nu exista vopsea chimica :D. Ar fi interesanta o postare pe tema asta. Reply ▪ simona_dinu says: 04/10/2012 at 6:59 pm Bine Claudia, postez maine reteta mamei mele luata de la mama ei Reply ▪ simona_dinu says: 04/10/2012 at 7:02 pm Poti descarca de pe Amazon varianta kindle, insa eu recomand din suflet hard copy… e mult mai usor de citit si e altceva sa o ai la indemana in bucatarie. ▪ Ramona says: 04/10/2012 at 7:12 pm Yep, eu consum proteina animala macar la o masa pe zi. Sunt innebunita dupa branzeturi…:) Raw veganismul nu ma convinge…Incerc sa consum totul cu masura, fara excese. Reply ◦ Claudia_V says: 125 of 265
125
Negrese cu carob 04/10/2012 at 11:10 am Ramona, de unde se poate descarca cartea Nourishing Traditions? M-ar interesa si pe mine sa o citesc. Reply ▪ Ramona says: 04/10/2012 at 7:00 pm Claudia intai sa o primesc de la prietena care mi-o promisese si daca vrei ti-o trimit si tie. Ea a descarcat-o de pe Gigapedia (pe vremea cand mergea site-ul ,,,) Reply ▪ Claudia_V says: 04/11/2012 at 4:24 pm Multumesc, Ramona. Intre timp am gasit-o in varianta electronica si am descarcat-o. Intr-adevar am e mai buna varianta pe hartie dar pana imi voi permite sa o comand e destul de pretioasa si varianta asta. Daca vrei pot sa ti-o trimit si tie chiar in seara asta. Reply 2. elfysim says: 04/11/2012 at 2:04 pm Interesanta reteta,o voi incerca cat de curand,acum muncesc la niste cozonaci cu maia,de sarbatori.Am o intrebare pentru tine daca se poate,am cumparat de curand un produs bio cu denumirea de sirop de sfecla de zahar.E foarte consistent,negru si delicios la gust.Ai mai intalnit produsul pana acum,eu azi l-am folosit in loc de zahar la niste briose si au iesit foarte bune dar as vrea sa stiu si opinia ta despre el.Multumesc. Si pe mine m-ar interesa cartea si la fel ca tine prefer variantele hard copy,deci astept momentul cand mi-o voi putea cumpara,pana atunci retetele si articolele tale sunt principala mea sursa de inspiratie. Reply ◦ simona_dinu says: 04/11/2012 at 8:09 pm Nu vreau sa te dezamagesc, insa tare ma tem ca e departe de a fi un produs natural, chiar daca e bio. Ce scrie la ingrediente? Indulcitorii naturali, integrali mai indicati (desi asta nu inseamna ca nu cresc glicemia si ca nu trebuie folositi cu moderatie) sunt mierea, siropul de artar si Rapadura (cel din urma are un pret chiar decent comparativ cu alti indulcitori). Cei care nu afecteaza nicicum glicemia sunt stevia (praf sau lichid), 126
126 of 265
Negrese cu carob xylitol, Lacanto- insa nu se pot folosi oricum, sunt cam scumpi si destul de greu de gasit la noi. Reply ▪ elfysim says: 04/17/2012 at 6:27 pm Multumesc mult pentru raspuns,nici o dezamagire,daca ar fi fost ceva si bun si sanatos sunt sigura ca l-ai fi mentionat pana acum,si nu e nici ieftin.Caut insa un inlocuitor de zahar pentru retetele cu preparare termica.Stiu ca mierea nu trece bine testul focului si pe unele ambalaje nici siropul de agave nu e recomandat a fi gatit.Stevia nu m-a atras inca,cred ca imi e teama de aroma iar xylitol am cautat multa vreme fara succes si in final cand l-am gasit era la un pret mult prea ridicat ca sa fac incercari cu el. Reply ▪ simona_dinu says: 04/19/2012 at 8:25 am Rapadura mi se pare f ok, are si o aroma de caramel foarte placuta. Gasesti direct pe rapunzel.ro sau la Pukka in Piata Amzei. Pretul e aprox. 16 ron/500 g. Reply ◦ Ramona says: 04/23/2012 at 7:12 pm Elfysium ce maia folosesti pt cozonaci? Te referi la maiaua clasica facuta din drojdie comerciala sau la cea naturala? Daca faci cu maia naturala, ne dai si noua niste retete de cozonaci? Ms anticipat Reply
127 of 265
127
•
Oua vopsite – metoda traditionala 11 Apr 04/11/2012 La noi in familie mama impodobeste mereu ouale de Paste, asa incat mie nu mi-a mai revenit aceasta sarcina de vreo 15 ani. Desi acum cativa ani a folosit si mama vopsea sintetica, a revenit la metoda traditionala, intrucat era clar ca vopseaua din comert este plina de chimicale care trec usor prin coaja poroasa a oualor. Sper sa va inspire aceasta metoda si va indemn sa colorati numai oua de tara, doar cu “vopsea” naturala si sa feriti copiii de vopseaua sintetica. O sa dau cantitatile aproximative pentru a vopsi 10 oua.
Aparatura/ustensile necesare: - o cratita/oala pe care nu o iubiti prea mult pentru ca se va inchide la culoare pe interior de la vopsit; - sosete noi de nailon lungi, cat mai subtiri; - carpa pentru finisat.
Ingrediente: - 10 oua de tara; - coaja de ceapa rosie sau alba (3-4 pumni buni de coaja) si/sau 2-3 pumni de floare de tei; - cateva frunzulite de patrunjel, trifoi, coriandru sau orice alte frunzulite aveti la indemana (optional); - o sfecla rosie mica (optional)* - cativa stropi de miere (optional)*; - 1 lingurita de sare; - 1 lingurita de otet; - putin ulei.
128
128 of 265
Oua vopsite – metoda traditionala
Preparare: Spalati bine ouale cu apa rece, apoi stergeti-le cu un servet. Incepeti sa lipiti frunzulite de jur imprejurul fiecarui ou, punand foarte putina miere pe dosul frunzulitelor. Ideea cu mierea mi-a venit in timp ce ma chinuiam sa lipesc frunzulitele si vad ca functioneaza foarte bine. Incepeti sa puneti cate un ou in sosetica de nailon, avand grija sa nu se sifoneze/dezlipeasca frunzulitele. Ideal ar fi sa va ajute cineva, astfel incat o persoana sa bage oul in sosetica, iar o alta (de ce nu, un copil) sa lege bine la capete, in asa fel incat nailonul sa fie cat mai bine intins si sa rezulte cat mai putine incretituri. Puteti sa taiati din soseata de nailon pentru fiecare ou in parte, de indata ce ati legat bine capetele si oul sta foarte bine, sau puteti sa legati ouale in sirag. Puneti apa rece in cratita, apoi adaugati frunzele de ceapa si/sau tei, sfecla curatata si taiata in cateva bucati, sarea si otetul. Adaugati siragul de oua si aveti grija ca apa sa acopere bine toate ouale. Puneti pe aragaz la foc mediu, iar dupa ce apa a inceput sa fiarba lasati 7-8 minute apoi stingeti focul. Nu scoateti ouale din apa pana cand aceasta nu s-a racorit. Cu cat stau mai mult in apa, cu atat vor fi mai colorate. Veti obtine nuante de maro (culoarea initiala a oualor mele era alb), iar mirosul raspandit prin casa, mai ales daca veti folosi tei, va va incalzi sufletele. Puteti sari etapa cu lipitul frunzulitelor, insa pe copii ii incanta foarte tare sa le vada, asa ca merita putina migala. Ouale vopsite si ornate astfel nu vor concura cu cele din Bucovina sau din Maramures, ele au insa avantajul de a fi usor de facut de catre oricine. Dupa ce s-a racit apa, scoateti siragul de oua, taiati sosetele de nailon, stergeti cu grija fiecare ou, apoi ungeti-l cu putin ulei, cu ajutorul unei carpe. Aranjati intr-un cosulet cochet.
P.S. Daca stiti alte trucuri pentru a obtine culori si mai intense, folosind ingrediente naturale, va rugam sa ni le spuneti si noua.
Mult spor!
* Ideile mele ad- hoc- le puteti omite.
7 Comments/ 21 Likes /0 Tweets/posted in Practic, Traditional 7 replies 1. simona_dinu says: 04/11/2012 at 3:42 pm 129 of 265
129
Oua vopsite – metoda traditionala Multumesc Claudiei pentru sugestia de a face aceasta postare! Reply 2. Ramona says: 04/11/2012 at 4:03 pm Da, asa facem si noi ouale rosii, asta e traditia noastra in Moldova :). Sunt foarte “ochioase” fierte impreuna cu diferite frunzulite. Un articol util. Reply 3. Ramona says: 04/11/2012 at 4:09 pm Mi-am adus aminte ca bunica mea le ungea inainte sa le puna in cos cu grasime de porc ca sa luceasca si sa se intensifice culoarea. Reply ◦ simona_dinu says: 04/11/2012 at 8:03 pm Untura luceste si pe ale mele ulei.
dar stiu ca putina lume are in casa, de asta am spus
Reply 4. Alexandra Popescu says: 04/11/2012 at 8:13 pm Asa face si bunica, tot in Moldova. Mie inca nu mi-a venit randul sa fac oua colorate, se ocupa mama si bunica de asta, momentan Reply 5. Anca says: 04/15/2012 at 10:46 am Cu putin google translate daca nu stii germana :) http://www.janatuerlich.at/Produkte___Qualitaet/Wissenswertes/Eier/ Natuerlich_Eier_faerben/Faerbetipps_fuer_Bio_Eier/jn_Content.aspx (sofran pentru galben, afine pt albastru, sfecla rosie pt rosu, suc de merisor pentru roz, spanac pt verde) Reply 6. Cleo C says: 12/21/2012 at 11:03 am 130
130 of 265
Oua vopsite – metoda traditionala eu f. numai coji de ceapa rosie. Culoarea e mai intensa. Pt verde, am vazut in moldova la bunici, cu urzici. Am decis ca doar rosul ar trebui sa faca parte din farfuria noastra de Pasti Reply
131 of 265
131
•
Miel dulce-acrisor 12 Apr 04/12/2012 Asa va arata friptura noastra de miel de Paste. Va fi o friptura frageda, cu gust apetisant, dulceacrisor. Vom consuma toata grasimea pentru ca de acolo ne luam mare parte din nutrienti. Aparatura/ustensile necesare: - castron mare din inox sau din ceramica; - cratita mare din inox.
Ingrediente: - aproximativ 3 kg de carne de miel cu tot cu oase, cartilaje si grasime; - 2 cani de iaurt/lapte batut din lapte integral; - 1 lingura miere organica de albine/ sirop de artar/ Rapadura; - 30 ml sos de soia (de preferinta Tamari organic) sau 1 lingura stearsa de sare organica de mare si 1 lingura de apa; - 10 catei de usturoi (de marime medie) tocati marunt; - 1/2 lingurita chimen; - 1/2 lingurita coriandru macinat; - 1/2 lingurita boia dulce; - 1 foaie de dafin; - putin piper proaspat macinat; - 1/4 lingurita cardamom macinat (optional); - 2 linguri de unt; - 1 lingura de ulei de masline organic, presat la rece. Preparare: 132
132 of 265
Miel dulce-acrisor Puneti intr-un castron iaurtul cu mierea, usturoiul tocat si sosul de soia (sau sarea si apa). Adaugati carnea de miel, portionata dupa preferinta, si acoperiti-o bine pe toate partile cu sosul de iaurt. Lasati carnea la marinat 12-24 de ore. Dupa intervalul de 12- 24 de ore, puneti o cratita mare de inox (sau o oala) pe focul aragazului, infierbantati-o si caliti 2-3 minute coriandrul, chimenul, boiaua si cardamomul, amestecand incontinuu. Dati deoparte si asteptati sa se raceasca putin. Adaugati untul si uleiul de masline, dati pe foc si incalziti. Adaugati acum carnea de miel cu tot cu marinata, dati in clocot, apoi lasati la foc mic, pe aragaz, cca 1 1/2 ore. Spre final adaugati piper proaspat macinat si mai retusati gustul daca este cazul.
O masa de Paste tihnita, cu toti cei dragi in preajma si cu un zambet mereu prezent pe buze! Paste Fericit!
5 Comments/ 18 Likes /0 Tweets/posted in Retete 5 replies 1. Claudia_V says: 04/13/2012 at 6:24 pm Foarte apetisanta friptura:) . Buna ideea de a folosi iaurt si cred ca iese foarte bine asa. Gatita asa pot manca si cei mici? Sa ai si tu, impreuna cu toti cei dragi tie, sarbatori fericite si pline de bucurii! Paste fericit! Reply ◦ simona_dinu says: 04/19/2012 at 8:27 am Sigur ca este ok pentru cei mici, chiar indicata. Imi cer scuze de raspunsul intarziat, nam avut acces la internet acolo unde ne-am petrecut Pastele. Reply ▪ Claudia_V says: 04/19/2012 at 12:09 pm Buna Simona si bine ai revenit din vacanta Mi-am imaginat ca esti plecata undeva mai departe asa ca nici o problema pentru raspunsul intarzaiat:). Mai fac miel si de Inaltare:) si o sa ii dau atunci daca tu zici ca e buna. Din putinul pe care l-am citit pe net despre carnea de miel, am inteles ca din cauza ca acesta e inca imatur ar contine toxine si nu ar fi bun pentru copii mici. Insa inclin sa te cred pe tine mai ales ca am inceput si eu sa citesc Nourishing 133 of 265
133
Miel dulce-acrisor Tradition si pot spune ca e o carte fascinanta si acum inteleg mai mult din ceea ce sustii tu. Pacat ca informatii de genul acesta nu sunt cunoscute de cat mai multe persoane si o carte ca asta e trecuta sub tacere:( Reply ▪ simona_dinu says: 04/20/2012 at 8:52 am Multumesc! Multe alimente traditionale sunt blamate pe nedrept, iar la noi confuzia este teribila. Pentru mine carnea de ovine este cea mai curata, sunt singurele care pasc sigur iarba. Eu am noroc de o sursa excelenta… si porc crescut la stana mancam. Reply ▪ Claudia_V says: 04/20/2012 at 10:58 am Stii care cred eu ca ar fi problema in ce priveste regimul cu carne fata de cel vegetarian sau si mai nou cel raw-vegan? Adica de ce lumea blameaza carnea si grasimile animale? Pentru ca ni s-a spus, printre altele, ca asta ingrasa si de aici atatea persoane obeze. Multi sunt atrasi de veganism tocmai pentru ca sunt multe exemple care ne arata in primul rand asta, faptul ca au slabit. Eu ma tot intreb,daca veganismul ar fi dieta buna atunci de ce B12 nu se gaseste decat in produsele animale?Pai pe vremuri existau pastile? Cred mai degraba ca ar trebui o dieta complexa, echilibrata, cumpatata, care sa le contina pe toate. Si apoi, suntem diversi, suntem unici si ceea ce e bun pentru mine e posibil ca pentru tine sa nu fie. Da, Simona, ai dreptate, e multa confuzie pentru ca sunt multe “tabere” si suntem bombardati cu informatii si nu mai stim pe cine sa credem.:( Nu ne ramane decat sa ne incredem in propria intuitie si sa cercetam pe cont propriu……
134
134 of 265
•
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? 23 Apr 04/23/2012 Pana nu de mult credeam ca nutritia va fi mereu un du-te- vino si ca indiferent cat ne-am stradui nu vom iesi la liman. Credeam ca nu vom scapa nicicand de pofte, ca indiferent care e solutia trebuie sa fie una grea, ca mancarea trebuie sa fie anosta ca sa fie sanatoasa. Odata cu descoperirea unor surse fantastice legate de nutritia societatilor traditionale, imi dau tot mai mult seama cat de simple sunt lucrurile de fapt si cat de mult le complicam noi. Cata intuitie, cata intelepciune, ce relatie cu natura aveau oamenii inainte sa inceapa a manca din cutii. Eu una nu mai vreau sa aud de cuvantul dieta. Strabunii aveau seturi de principii lesne de urmat, nu liste de ingrediente si nu calcule de calorii. Ei au determinat prin incercare si eroare ce le face bine, ce ii ajuta sa conceapa usor, sa aiba urmasi sanatosi, frumosi si destepti. Le sunt recunoscatoare celor care au strans astfel de date, fara de care nu stiu cum am fi rezolvat dilema nutritiei. In zilele noastre am ajuns sa blamam exact alimentele care au hranit omenirea si cu care ne-a fost bine pana acum cca 100 de ani (la noi in tara chiar mai putin de-atat) cand produsele procesate au inceput sa fie tot mai obisnuite pe mesele noastre, iar bolile grave, precum cele de inima sau cancerul au inceput sa fie atat de frecvente, incat nu ne mai indoim ca sunt parte fireasca din noi si uitam ca sunt boli recente.
Mai am multe raspunsuri de aflat, insa cu informatiile transmise de strabuni ca baza, misiunea mea devine una mult mai placuta si mai clara.
Dintre toate sursele care ne duc inapoi in timp, cea mai profunda impresie asupra mea a avut-o Nutrition and Physical Degeneration scrisa de dr. Weston A. Price. Dr. Price era un dentist american ce a profesat intre 1920- 1940, o perioada in care au inceput sa se observe foarte clar efectele alimentatiei moderne asupra noilor generatii de copii. El era intrigat de faptul ca de la an la an avea tot mai multi pacienti cu probleme dentare, vedea tot mai multi copii cu dintii strambi, ce se suprapuneau, cu oasele fetei slab dezvoltate, cu tot mai multe carii. A observat de asemenea ca toti cei care aveau probleme dentare aveau si alte probleme serioase de sanatate, iar cei care aveau dintii sanatosi erau mai sanatosi pe ansamblu. Dr. Price a initiat apoi o calatorie in jurul lumii pentru a vedea daca intr-adevar cei mai sanatosi oameni aveau si cei mai sanatosi dinti si pentru a afla ce mancau cele mai sanatoase populatii traditionale. 135 of 265
135
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Nu putea nimeri un moment mai bun pentru a face o astfel de calatorie, intrucat la acea vreme inca mai existau grupuri izolate de oameni, neatinse de alimentele moderne si intrucat in acea perioada se descoperise aparatul de fotografiat. Nimic nu o sa aiba vreodata acelasi impact asupra mea precum fotografiile facute de dr. Price, fotografii in care se vede foarte clar ce dantura aveau oamenii sanatosi si cat de repede si de grav afecteaza alimentele procesate moderne. Calatorind prin tari de pe toate continentele, Dr. Price a adunat informatii incredibil de valoroase legate de meniurile acelor oameni si le-a testat alimentele in laborator. A descoperit astfel ca societatile traditionale consumau de 10 ori mai multe vitamine liposolubile (A, D, E, K) decat o faceau oamenii “civilizati” din acea vreme si de 4 ori mai mult calciu. Oricat ar incerca sa ne convinga un nutritionist sau altul de succesul unei diete incercate de el pe nenumarati pacienti si oricate studii pe sobolani sau pe alte animale s-ar face, nu vad cum ar putea sa viseze macar la valoarea dovezilor stranse de Weston Price. Societatile traditionale studiate de dr. Price aveau cateva caracteristici comune, dar si multe deosebiri. Ce le diferentia pe societatile traditionale Unele nu consumau deloc vegetale. Unele consumau putine alimente de origine animala. Unele mancau mai mult gatit. Unele mancau preponderent crud. Unele mancau produse lactate, altele nu. Unele mancau cereale, altele nu. Unele mancau fructe, altele nu. Ce nu consumau societatile traditionale Alimente procesate: zahar, faina alba, uleiuri vegetale, grasimi hidrogenate, conserve, lactate degresate si pasteurizate, sirop de porumb, aditivi. Ce alimente de origine animala consumau (produsele animale sunt indispensabile pentru vitaminele A, D, B12, colesterol- de care mai ales copiii au nevoie in cantitati mari, acizii grasi AA, EPA, DHA- vitali pentru dezvoltarea neurologica; tot din produsele animale se absorb cel mai bine calciul, magneziul, zincul, cuprul, fierul, vitamina B6). Nu mancau carne fara grasime, vanau in perioada cand animalele erau cel mai grase (spre deosebire de noi, unele populatii preferau grasimea si organele si aruncau carnea macra la caini pentru ca stiau ce este cel mai nutritiv). Unii o duceau bine ca ovo-lacto- vegetarieni, acest lucru depinzand insa de ce consumasera stramosii lor de-a lungul mileniilor. Consumau: - peste si fructe de mare, inclusiv organele, uleiul, oasele, capetele (oamenii cei mai sanatosi erau cei ce consumau astfel de alimente); - pasari: gaini, rate, gaste etc, inclusiv grasimea si pielea; 136
136 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? - carne rosie: vita, oaie, miel, vanat, de la care preferau organele si grasimea; - produse lactate; - oua; - reptile; - insecte; - toti consumau sare. Consumau de 10 ori mai multe vitamine liposolubile (A, D, E, K) si de 4 ori mai mult calciu din produse de origine animala decat o faceau americanii prin anii ’30 . Vitaminele A si D le luau din: peste, mamifere marine, icre, ulei de peste, fructe de mare, animale de uscat ce pasteau iarba, insecte, unt, smantana, oua, organe, grasime animala (de vita, de porc, de rata, de gasca etc). In produsele de origine vegetala nu exista vitamina A, ci doar precursorii acesteia (ei se pot transforma in vitamina A in organismul uman, insa cu mare dificultate si consum de energie (cu implicarea multor enzime, a vitaminei E, a tiroidei) si numai daca exista grasimi de calitate in dieta). Pentru bebelusi, copii, persoane cu probleme de sanatate, conversia este aproape imposibila. Vitaminele liposolubile sunt cele care activeaza/fixeaza mineralele. Putem consuma cea mai buna mancare organica, dar daca nu avem vitamine liposolubile nu vom beneficia de nutrienti. Un exemplu relevant este acela ca in lipsa vitaminei A (din grasime) organismul nu stie unde sa fixeze calciul si astfel il plimba prin artere, il fixeaza la incheieturi. Din cauza lipsei vitaminelor liposolubile copiii au probleme de comportament, sunt agitati, nervosi. Dr. Price este si cel care a descoperit factorul de activare X, ceva ce parea sa fie extrem de curativ in dietele oamenilor primitivi, un catalizator excelent pentru absorbtia vitaminelor si mineralelor, ce era stocat in grasimile animale. Se pare ca acest factor X era de fapt vitamina K1 pe care animalele o iau din plantele verzi, o transforma in vitamina K2 si o dau omului. Vitamina K2 este extrem de importanta pentru dezvoltarea oaselor, mai ales a oaselor fetei, impotriva calcifierii si inflamatiilor, pentru dezvoltarea creierului si pentru reproducere. Majoritatea populatiilor analizate consumau mare parte din mancare gatita, insa toate consumau si produse de origine animala crude (lapte, unt, smantana, branza, peste crud sau marinat, fructe de mare, mancaruri traditionale din carne cruda precum carpaccio etc.) Gatitul scapa alimentele de anumite toxine, face nutrientii mai disponibili, inmoaie celuloza greu de digerat. Toate societatile traditionale foloseau intr-un fel sau altul toate oasele de la animale, in general pentru a face zeama de oase, pe care o foloseau apoi la supe, pilafuri sau o consumau ca atare. Oasele sunt extrem de bogate in calciu si alte minerale importante, ce sunt extrem de usor de asimilat de organism din astfel de alimente. Zeama de oase este excelenta pentru remineralizarea dintilor. Toate societatile traditionale aveau in dieta alimente bogate in enzime si bacterii benefice necesare pentru detoxifiere si pentru toate procesele mari din organism. Cand primeste enzime din alimente, organismul conserva energie pentru ca nu este nevoit sa mai fabrice enzime. Prin gatire la temperaturi peste 65 de grade C (in unele cazuri la temperaturi mai mari) enzimele sunt distruse si de aceea alimentele si lichidele fermentate trebuie sa fie prezente. Se pare ca inainte oamenii stiau asta din instict, de vreme ce din nicio societate primitiva alimentele bogate in enzime 137 of 265
137
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? nu lipseau. Alte alimente bogate in enzime: lactatele crude, mierea, carnea cruda/marinata, fructele tropicale, uleiurile presate la rece (cocos, masline), vinul si berea nepasteurizate. Bacteriile aflate in alimentele lacto- fermentate sunt de asemenea esentiale pentru sanatate; ele mentin sanatatea sistemului digestiv (care reprezinta peste 70% din sistemul imunitar), digera mancarea, ne ajuta sa asimilam nutrientii, produc nutrienti, ne feresc de bacteriile nocive, impiedica absorbtia de metale grele, pesticide, ne dau stare de bine. Cu doar cateva zeci de ani in urma cerealele erau preparate cu totul altfel decat o facem in ziua de azi. Nu se consuma doar tarata (unde sunt stocati antinutrientii, inhibitorii de enzime si mineralele), doar germenele (unde se ascund vitaminele si acizii grasi esentiali) sau doar carbohidratii (partea “alba” care devine ranceda cu usurinta si de unde luam caloriile, dar foarte putini nutrienti). Cerealele erau consumate integrale, erau macinate cu ajutorul morilor de piatra, iar femeile le gateau lasandu-le mereu mai intai la fermentat, prin adaugare de iaurt sau zer. In felul asta se dezactivau inhibatorii de enzime, mineralele deveneau absorbabile, iar proteinele predigerate si usor de utilizat de organism. Nucile erau consumate in general dupa ce erau hidratate in apa cu sare si apoi consumate crude sau gatite la temperaturi mici (in jur de 65 de grade C). Legumele se consumau in sezon, iar pentru perioada rece erau conservate in special prin lactofermentare. Se consumau multe frunze. Legumele mai putin bogate in fibre erau consumate si crude, insa majoritatea legumelor, in special frunzoasele, erau gatite. Unele populatii nu consumau deloc fructe, insa cele carora natura le oferea si astfel de bunatati aveau la dispozitie o varietate de fructe ce semanau foarte putin cu ceea ce gasim pe piata astazi (fructele din ziua de astazi au fost hibridizate in nenumarate randuri pentru a le creste proportia de zahar, iar in acest fel le-a scazut cantitatea de nutrienti). Astazi cele mai indicate fructe sunt cele de padure (cu cat fructele sunt mai mici si mai inchise la culoare, cu atat sunt mai bogate in antioxidanti, nutrienti si mai sarace in zahar).
Ceea ce a aflat in Africa l-a marcat cel mai mult pe dr. Price. El a descoperit acolo 7 triburi neatinse de “omul alb”, fiecare cu 100 si ceva de oameni. Toti aveau o sanatate dentara excelenta, nu aveau dinti deformati si nici urma de bolile caracteristice acum continentului african, atata vreme cat consumau numai alimentele lor traditionale. Aceasta experienta i-a permis sa compare 3 diete total diferite: Tribul de pastori (cei care cresteau vite si capre) si a caror dieta era compusa aproape in exclusivitate din produse de origine animala: lapte, carne si sange. Barbatii beau pana la 1,5 litri de lapte crud (de regula fermentat) pe zi (echivalentul a 350 g de unt pe zi). Erau in forma fizica foarte buna, erau foarte inalti, nu aveau boli de inima si stateau foarte bine cu colesterolul. Tribul de vanatori- culegatori. Nu cresteau animale, dar vanau si pescuiau, mancau vegetale diverse, iar ficatul era pentru ei mancare sacra (il consumau atat crud cat si gatit). Tribul de agricultori. Nu cresteau animale, nu vanau, ci cresteau porumb, leguminoase si dovleci. Aproximativ 10% din dieta lor o constituiau insectele, in special termitele. Comparand starea de sanatate a acestor triburi, dr. Price a constatat ca primele 2, cele care consumau produse de origine animala, nu aveau nicio carie. Agricultorii aveau aproximativ 6% carii dentare, erau mai scunzi si erau mai grasuti si nu la fel de robusti precum pastorii sau vanatori- culegatorii.
138
138 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Din compararea primelor 2 triburi, se pare ca vanatori- culegatorii, cei care mancau si produse animale, dar si o varietate de produse vegetale erau cei mai puternici si aveau corpurile cel mai bine proportionate. Concluzia dr. Price a fost aceea ca dieta ideala este cea care nu duce in niciuna din extreme: nici prea multe alimente de origine animala, nici prea multe alimente de origine vegetala. In toate zonele in care a calatorit, dr. Price a observat ca imediat ce oamenii treceau preponderent pe alimente moderne, sanatatea avea imediat grav de suferit; copiii nascuti din parinti ce mancau numai alimente moderne aveau tot felul de malformatii, dinti strambi si alte probleme de sanatate.
Chiar daca solul, apa, alimentele din ziua de azi nu mai sunt ce au fost odata, exista masuri pe care le putem lua imediat pentru a ne asigura o stare de sanatate buna pe termen lung pentru noi si pentru copiii si nepotii nostri. Problemele de sanatate sunt reversibile in marea lor majoritate; indiferent de predispozitia spre anumite boli, intotdeauna avem la indemana butoanele de START si STOP prin intermediul alimentatiei. Cu totii putem aplica ceea ce ni se potriveste din aceste caracteristici comune (desi probabil vom sari partea cu insectele) pentru a ne hrani cat mai complet, in functie de varsta, starea de sanatate, buget, zona in care traim. Nu trebuie sa consumam neaparat multe produse animale, dar cele pe care le consumam trebuie sa fie de cat mai buna calitate. Daca nu ne permitem carne de tara de pilda, putem sa consumam in special ficat si alte organe de la animale de tara (care sunt mai ieftine si mult mai nutritive decat carnea macra), oase (din care putem face zeama si extrage o multime de minerale usor absorbabile), putem manca sardine marinate (in casa) in loc de somon, putem opta pentru untura si unt si renunta total la uleiurile vegetale si margarina (vezi detalii aici), putem conserva (fara ulei) cat mai multe legume si chiar fructe si frunze locale pentru a avea destule pe perioada iernii.
37 Comments/ 87 Likes /1 Tweets/posted in Nutritie, Review-uri 37 replies 1. Claudia_V says: 04/23/2012 at 12:52 pm “[...]dieta ideala este cea care nu duce in niciuna din extreme: nici prea multe alimente de origine animala, nici prea multe alimente de origine vegetala[...] Frumos spus! Mi-am permis sa copii si un paragraf scris de tine si sa distribui pe facebook impreuna cu linkul catre articol. Poate asa vor fi si mai multe persoane interesate sa il citeasca si sa invete din el Felicitari pentru articol si……..asteptam si altele Reply ◦ simona_dinu says: 04/24/2012 at 8:22 am 139 of 265
139
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Multumesc! Da-mi tu add pe fb, te rog, pt ca eu n-am reusit. Reply 2. Madalina says: 04/23/2012 at 4:37 pm Super articolul Simona!Dar trebuie adaugat si faptul ca oamenii pe atunci munceau foarte mult fizic.Miscarea fizica este esentiala la un asemenea stil de viata!Societatea moderna,oricat trambiteaza despre miscare,in aplicare se pune foarte putin.Iar nu-i bine nici asa,sa mananci super gras si sa stai toata ziua pe scaun! Reply ◦ simona says: 04/23/2012 at 9:09 pm O sa fii surprinsa, dar grasimile nu au nicio legatura cu ingrasatul, ele nu se depoziteaza sub forma de grasime in organism si e mare nevoie de ele indiferent de cata miscare facem. Nevoia de miscare nu este chiar atat de mare pe cat se mediatizeaza si nu este cea mai mare problema a noastra (ci alimentele procesate, zaharul, stresul, medicamentele si digestia deficitara care se trage, in mare masura, de la acestea). Oamenii se miscau mai mult inainte, insa nu chiar asa cum ne imaginam; femeile trebaluiau pe langa casa, aveau grija de copii (vara aveau mai multe de facut), insa mai stateau si la o barfa, barbatii vanau cat vanau, dar petreceau si zile in care doar socializau cu semenii. Nu spun ca nu e bine sa facem miscare (este f importanta pentru sanatatea oaselor, a inimii) ci ca ne va fi mult mai bine daca nu vom face o obsesie din asta… putem presara toata miscarea de care avem nevoie printre activitatile zilnice. Eu incerc sa respect asa: mers pe jos macar 3 ore pe saptamana, cand ies afara incerc sa o iau brusc la fuga de cate ori am ocazia, ca si cand m-ar fugari cineva (cand traversez etc)(sa nu razi, dar astfel de miscari sunt foarte utile organismului) si am in plan sa-mi iau o minitrambulina (saritul este de asemenea f benefic). Reply ◦ Madalina says: 04/24/2012 at 2:29 pm Multumesc pentru raspuns!Adevarul este ca sunt surpinsa!:) Reply ◦ V Venera says: 04/24/2012 at 2:29 pm 140
140 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Simona, vorbeai undeva de supa de oase. Imi poti spune cum o prepari, ce fel de oase folosesti? Si as dori sa stiu ce parere ai de meniul de pranz format din 2 feluri de mancare (supa + felul 2). Eu asa am mancat toata copilaria, dar acum am vazut ca tot mai multi (inclusiv noi) au trecut la un singur fel de mancare la masa de pranz. Reply ▪ simona_dinu says: 04/25/2012 at 10:47 am Fac supa din oase de vitel, pui, peste (capete in special), urmeaza si rata. Va trebui sa fac postare pt ca sunt multe de zis. Sunt de parere ca nu trebuie sa te gandesti prea mult la cate feluri ar trebui mancate la pranz pt. ca asta te va stresa inutil. Mananca ce simti, cand simti… totul e sa fie mancare naturala (cu exluderea treptata a alimentelor celor mai nocive- zahar, faina alba, ulei de fl. soarelui, margarina, tot ce e cu E-uri), macar in cea mai mare parte a timpului, daca nu tot timpul. Poti gandi asa: oare alimentele astea se mancau acum 150 de ani? Daca raspunsul este da, atunci nu ai de ce sa-ti faci probleme. Pare greu la inceput, insa este mai mult decat posibil sa mananci sanatos. Reply 3. Mari says: 04/23/2012 at 6:10 pm Iti multumesc pentru informatii, eu am incercat sa renunt la carne, dulciuri, lapte…dar sunt prea pofticioasa si nu am reusit, materialul tau m-a mai linistit un pic…Consumul zilnic de bors crezi ca e ok? Reply ◦ simona_dinu says: 04/24/2012 at 8:18 am Borsul crud este plin de enzime si bacterii benefice, poti sa consumi linistita. Este normal sa ai pofte pana ii dai organismului alimentele de care are nevoie. Reply 4. Carmen says: 04/24/2012 at 10:31 am Castigi din ce in ce mai multi “adepti”. Multumim ca impartasesti cunostintele tale!!! Reply ◦ simona_dinu says: 141 of 265
141
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? 04/24/2012 at 11:25 am Vai de mine! Nu vreau decat sa fiu de folos Reply 5. Liananicolae says: 04/25/2012 at 6:53 am Buna, Interesant articolul! Dar de unde putem procura ficat, organe si oase de animale de tara noi cei care locuim la oras? Reply ◦ simona_dinu says: 04/25/2012 at 11:07 am Stiu ca pare greu, dar nu e (foarte)… cu putina organizare. Noi ne-am luat cutii frigorifice din acelea de aprox. 10 kg de la Cora si ne aprovizionam aproape exclusiv de la parintii mei din Moldova (noroc cu experienta din timpul facultatii ). In oraselul din care sunt eu au hala de carne cu produse de la tarani si eu insist sa cumpar de la ei si sa nu ma ating de nimic animal din supermarket (cu exceptia untului si pestelui oceanic salbatic). Ficatul de vitel de tara costa doar 8 lei/kg, iar oasele le luam pe nimic. Mi-e o mila de oamenii aia pentru ca, din cauza unor norme europene, nici la abatoarele din zona nu le mai primesc animalele- se prefera cele cu antibiotic si hormoni. Asa ca noi, cu tot cu trezitul la 4 dimineata ca sa ne ducem la autocar unde ne vine pachetul si cu tot efortul din partea alor mei de a portiona, congela, trimite pachete ne incapatanam sa ne aprovizionam de acolo. Ba am mai adus si altora din Bucuresti. Ce poti face tu? Gandeste-te cine din jurul tau (coleg de serviciu, vecin, prieten de familie) are rude la tara undeva in apropiere de Bucuresti. Ia legatura cu acele rude, viziteaza-le, spune-le cam ce ti-ai dori, vezi ce chimie ai cu ele si daca sunt de incredere. Daca nu, incearca pe altcineva pana esti multumita. Daca timpul este limitat poti sugera si altora sa vi se alature si sa va duceti pe rand sa va aprovizioanti pentru mai multe familii. Roaga rudele de la tara sa te anunte cand sacrifica cineva un vitel, roaga-i sa-ti creasca 3 rate si 2 curcani, iar banii pe care i-ai da saptamanal la supermarket pentru produse care de care mai dubioase indreapta-i spre ei. Pentru produse lactate si unele produse animale poti sa incerci in Piata Amzei la Tanti Maria… la cerere cred ca aduc si alte produse precum lapte proaspat. Aduc si oua de tara si nu vad de ce nu ar aduce si organe/oase la cerere. Astea sunt doar sugestii care sa-ti stimuleze putin imaginatia… sigur vei gasi o solutie. Reply ▪ Liananicolae says: 142
142 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? 04/26/2012 at 5:39 pm Am inteles ca pasarile trebuie sa consume verdeata, viermisori si iarba, ca sa fie bune de consumat insa pe timpul iernii pasarile nu pot primi banuiesc decat cereale care dau apoi o carne daunatoare organismului. In plus imi amintesc foarte bine ca fostii mei socrii- tarani get beget- le dadeau pasarilor portia de porumb si grau in fiecare dimineata indiferent ca era iarna sau vara. Deci ce fel de carne e bine sa consumam? Ar fi bine daca se poate sa fie lamurit in detaliu ce e bine sa consume animalele si pasarile pe care le mancam pentru ca sunt convinsa ca au aparut tot felul de adaosuri pe care orice taran le poate pune in mancarea animalelor absolut cu bune intentii si chestiunea alimentatiei animalelor sa fie chiar una de maxima importanta mai ales in secolul superchimizat in care traim. Reply ▪ Liananicolae says: 04/26/2012 at 5:55 pm In plus as mai vrea concret sa stiu ce carne sa le cer, adica curcanul si rata cat de batrane sa fie? Apoi gaina si puiul sunt bune sau nu? Apoi de la vitel este bun totul? Ficatul de vaca nu e bun? De la vaca se poate consuma si altceva? Oaia e iarasi in totalitate buna, la fel si mielul? Cum e? Reply ▪ simona_dinu says: 04/26/2012 at 7:53 pm Ideea mea, atunci cand insist sa consumam de la tarani (chiar sa facem temporar mici concesii legate de felul cum hranesc ei animalele), este ca trebuie sa incepem de undeva sa controlam ce punem pe masa. Avem asa: Varianta cea mai daunatoare: oua conventionale din supermarket, de la gaini ce nu vad niciodata lumina zilei, sunt hranite cu concentrate si primesc des doze de antibiotic ca sa nu moara. Multe mor oricum si probabil sunt taiate si vandute. Varianta cat de cat acceptabila: oua bio din supermarket. Nu li se face antibiotic, nu li se dau concentrate f daunatoare, insa li se dau cereale si nu stiu cat de mult sunt lasate libere. Varianta mult mai acceptabila: oua de tara de la gaini care mananca si ceva cereale, insa sunt lasate libere si sigur se descurca sa manance si ce le place. Varianta ideala: convingem pe cineva sa le dea doar verdeturi, pentru ca insecte vor gasi ele si doar, din cand in cand, porumb. Gainile crescute in aer liber vor gasi oricum o modalitate sa manance ce le place mai mult si refuza cerealele daca au de unde alege sau mananca f putine cereale. Una din sursele noastre le da iarna lucerna uscata. Ouale de la gaini de tara au galbenusul galben intens in special de la 143 of 265
143
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? betacarotenul din verdeata, de asta cele de la gainile inchise au galbenusul palid. Reply 6. Liananicolae says: 04/28/2012 at 9:36 am “Legumele se consumau in sezon, iar pentru perioada rece erau conservate in special prin lacto- fermentare. Se consumau multe frunze. Legumele mai putin bogate in fibre erau consumate si crude, insa majoritatea legumelor, in special frunzoasele, erau gatite”. Ai dreptate Simona. Imi amintesc ca este destul de controversata pentru unii autori alimentatia cu legume si fructe conservate prin congelare. Adica se prefera fasolea verde de exemplu conservata prin sterilizare cu sare decat congelata. La fel si mazarea. Murate se pot pastra frunzele de vita de vie, varza si celelalte. Incerc sa inteleg de mai multa vreme de ce unii nutritionisti fug de congelare ca fiind un proces care distruge mai mult unii nutrienti decat formele clasice de sterilizare prin fierbere sau pastrarea in sare folosite in vechime. Incerc sa gasesc variante pentru fructe dar nu imi vine in cap decat una singura care nu foloseste zaharul din abundenta si anume deshidratarea prin care in trecut se obtineau vestitele poame din mere si pere uscate la soare. Nu stiu de ce, eu inca am retineri fata de alimentele congelate. Reply ◦ simona_dinu says: 04/30/2012 at 2:23 pm Alimentele organice, de sezon, congelate rapid isi pierd putin din valoarea nutritiva. Cu cele conventionale congelate am o problema in sensul ca nu stiu cat de steril era solul si cat de stropite au fost legumele, plus ca nu stiu cat le-au tinut pana sa le congeleze. Reply 7. Roxana_20_05 says: 04/28/2012 at 6:45 pm Draga Simona, ce articol minunat si bine documentat si frumos organizat! ma bucur sa citesc atat de multe informatii care imi confirma alegerile facute: extremele nu sunt bune, atitudinea echilibrata in orice domeniu, inclusiv in ceea ce priveste alimentatia, este de dorit. Reply ◦ simona_dinu says: 04/30/2012 at 2:24 pm Multumesc! Ma bucur ca iti e de folos! Reply 144
144 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? 8. Llnnaaee says: 05/04/2012 at 10:35 am Simona, ar fi interesant de facut un Menu zilnic. Uite, in cazul fetitei mele am incercat sa o alimentez cat mai natural posibil, cu produse de la matusile mele de la tzara dar parca tot nu a fost suficient. Am avut probleme de sanatate si abia dupa ce am redus proteinele animale a fost mai bine, chiar foarte bine. La ultima viroza, era singura in toata gradinita timp de o saptamana, ei doar i-a curs un pic nasul. Deci, concluzia: Sunt ok proteinele animale dar oare stim in ce masura ? De exemplu, de cat calciu are nevoie un copil in crestere si ce ar trebui sa consume ca sa asigure doza zilnica ? De cat fier are nevoie si cat ar trebui sa consume ? Fierul se asimileaza foarte bine si din sursele vegetale. De cat cupru, magneziu ? La fel si cu vitaminele. Adica eu as merge pe proteina animala la minimum necesar si restul sa fie alte surse. Dar care este acel minim necesar ? Reply ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 2:57 pm Nu suntem cu totii la fel. Va trebui sa vezi tu ce vi se potriveste si in ce masura. Sunt persoane care de pilda se simt bine cu 30% produse de origine animala si persoane care mananca pana la 70%. Sunt persoane care au foarte mare nevoie de grasimi animale si altele care se simt bine cu mai putin. Fetita mea mananca de toate, dupa cum simte. Incerc sa ii pun la dispozitie cat mai multe si o las adesea sa aleaga. Reply 9. Iuliana says: 05/04/2012 at 11:28 am Urmaresc acest blog (la fel ca si totmai.ro) de ceva vreme, am luat multe idei si retete bune de aici dar recunosc ca sunt putin suprinsa de evolutie. Ma refer aici la ultimele articole postate referitoare la dieta bogata in grasimi saturate…Nu e putin periculos si extrem? Adica toate acestea sunt niste elemente prezente intr-o oarecare masura pe drumul spre bolile cardiovasculare, osteoporoza si cancer. Am citit despre Weston Price Foundation si despre ideile pe care le promoveaza, despre studiile care sunt la baza acestei diete; exista multe alte studii care s-au facut de la descoperirile lui Price incoace si care combat usor principiile acestei diete. Sa nu uitam ce speranta de viata aveau unele din populatiile mentionate, sau ca exista unele studii (facute de cercetatori africani) care arata o rata ridicata a mortalitatii cauzata de cancer etc. In incercarea de a descoperi cat mai multe despre o alimentatie sanatoasa, am cunoscut tot mai mai multe persoane care au inceput sa studieze, sa compare, sa caute surse de hrana cat mai sanatoase. Asta este un lucru bun. Intrebarea este unde ne oprim cu studiul, cum filtram informatia, cum mentinem un echilibru in toate si cum ramanem obiectivi. Pana la urma este decizia fiecaruia cum mananca, ce mananca dar, din experienta proprie 145 of 265
145
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? spun, exista tendinta sa interpretam lucrurile in functie de ceea ce ne dorim la un moment dat si mai ales exista tendinta de multe ori sa ne dorim un lucru care nu este tocmai sanatos dar este gustos. Si atunci cautam sa aflam ceva ce seamana a ‘dezlegare’, ceva care sa justifice actiunea noastra. Si atunci e important sa ne gandim de doua ori. Poate ca nu vom avea niciodata ‘the big picture’ relativ la alimentatia sanatoasa, important e sa ne miscam intr-o directie si sa avem grija la ce incercam pe pielea noastra. Reply ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 2:49 pm Inteleg de ce simti asa, stiu ca poate parea extrem. Nu pot insa sa ma uit cu cateva sute/mii de ani in urma si sa-mi imaginez ca oamenii nu mancau multa grasime animala. Mai ales dupa ce am aflat atatea despre cum vanau oamenii cand animalele erau mai grase, cum se bateau pe grasime si pe organe si renuntau la carnea macra. Si in ziua de azi tari precum Franta, in care se mananca foarte multa grasime animala, bolile de inima sunt mai putin prezente decat in alte parti. Avem nevoie de grasime animala, de colesterol, chiar daca nu mananci colesterol, organismul face din tot ce-i dai pt ca fiecare celula din corp are nevoie. Nu trebuie sa ramanem la fundatia Weston Price. Mai sunt surse precum Gary Taubes, Natasha Campbell McBride si multi altii. dr. Shanahan explica totul excelent in Deep Nutrition- why our genes need traditional food. N-o sa auzim prea curand lucrurile astea in media pentru ca nu are nimeni interesul sa mancam din curte. Bolile moderne sunt datorate in foarte mare masura uleiurilor alterate, rancede si carbohidratiolor rafinati in exces. Ma uit tot mai putin la studii recente si caut dovezi in trecut. Reply 10. Llnnaaee says: 05/04/2012 at 5:32 pm Simona, acum 150 de ani chiar nu se manca multa grasime animala,cel putin nu in Romania si nu la majoritate. Poate boierii o duceau mai bine ca taranii erau vai de capull lor, razboaie, foamete, secete. Eu incerc sa privesc mai aproape de niste studii facute pe alte continente. Am exemplul strabunicilor mei care au trait 101, respectiv 100 ani si au murit de batranete dar erau atat de saraci incat nu-si permiteau sa taie gaini si porci prea des. Mancau la camp cate o ceapa cu paine, magiun cu mamaliga, fructe, legume…wow cat de vii imi sunt amintirile astea. Apoi imi amintesc de bunici, care au prins alte vremuri, au tinut vaci pentru lapte, porci pentru carne, gaini. Bunica a facut embolie la 68 de ani si bunicul atac cerebral la 78. Tu vorbesti despre studii care apreciau starea de sanatate la un anumit moment dat, care sincer e relativa. Cum o stabilesti ? Mama mea acum 5 luni avea o sanatate buna, alerga pe banda cate 6 km/zi si nimic nu prevestea ce avea sa vina, nici macar analizele se sange iar acum ne asteptam de la o clipa la alta sa se stinga. De curiozitatate, care era media sperantei de viata la grupele analizate ? Asta cu dinti sanatosi si sanatate de fier imi suna bizar. Reply 146
146 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 5:55 pm Degenerarea fizica e foarte rapida cand trimiti informatia gresita celulelor, iar daca grasimile animale ar fi fost o problema, dispaream de mult sau s-ar fi observat probleme serioase la cei din grupurile studiate care consumau f. multa grasime animala. N-am ce sa-ti povestesc mai mult daca dovada cu dintii nu ti se pare relevanta pentru ca informatia asta ascunde multe altele in spate. Sunt multe alte surse pe care le poti consulta si lua deciziile care ti se potrivesc. N-am de unde sa stiu ce altceva mancau sau nu bunicii tai si ce alte conditii aveau etc. Simplificand in felul asta au fost blamate mult alimente de origine animala. Reply 11. Claudia_V says: 05/05/2012 at 1:00 pm Un raspuns referitor la ultimele comentarii poate o sa il gasiti aici: http://www.adevarul.ro/life/sanatate/adevarul_sanatate-carne-porc-pui-curcan-vitamezeluri-organe-grasimi-proteine-aminoacizi-vitamine-mineraleconsum_0_691731079.html Nu cred ca Simona ne indeamna sa consumam grasimi in nestire ci sa cautam un echilibru in alimentatie deoarece corpul nostru are nevoie de cate putin din toate. Exceptie fac,bineinteles persoanele bolnave care au nevoie de un regim adecvat bolii lor. Si oricum ar fi important e sa avem mereu prezenta in minte ideea ca suntem UNICI si de aceea o dieta care mie mi se potriveste e posibil sa nu fie buna pentru cel de langa mine. Nu cred ca ar trebui sa cautam raspunsuri cuantificate (ce,cat,cum) ci sa ne urmarim intuitia, sa facem ceea ce de mult am uitat, sa ne ascultam corpul. La noi in tara se vorbeste putin despre epigenetica dar daca o sa cautati un pic mai multe informatii o sa intelegeti la ce se refera Simona in raspunsurile date. Reply ◦ simona_dinu says: 05/05/2012 at 8:43 pm Nu sunt de acord cu ei in privinta a ce spun legat de colesterol. De asemenea caloriile in sine nu au asa de mare importanta pe cat se crede, conteaza mai mult din ce vin caloriile si daca se utilizeaza imediat sau se stocheaza. E greu de luptat cu mitul colesterolului si al caloriilor, stiu asta. Reply 12. Aliona Hlusov says: 06/16/2012 at 8:50 pm
147 of 265
147
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Foarte interesant articolul! Mi-am facut si eu notite de pus in practica Vreau sa te intreb cum se fac sardinele marinate in casa? Spuneai ca uleiul de floarea soarelui trebuie evitat (te referi la cel rafinat din magazin sau si la cel de la tara facut in moara de ulei?). Multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 06/18/2012 at 1:50 pm Este programata si reteta de sardine. Uleiul de floarea soarelui nu l-as consuma in mod frecvent pt. ca are prea mult Omega 6, chiar si cel presat la rece. Cel presat la rece, daca ai sursa sigura, poate fi consumat din cand in cand, insa crud si cat mai proaspat, pt. ca rancezeste usor. Reply 13. Grabiela Oy says: 03/11/2013 at 10:47 am Cam tarziu, dar poate gasesc raspuns :). Eu sunt de acord cu cele de pe aici, ca si principiu. Dar vreau sa vad studiul/info de acelasi gen pe populatia noastra, locala. Deci, ce mancau romanii acum sute de ani si-ii mentinea tineri si sanatosi? Atentie! Obiceiurile noastre culinare s-au schimbat mult in ultimele sute de ani (vezi info despre pelagra si cati de-ai nostri au murit din cauza asta); de aceea mi se pare normal sa analizam bine ce model de societate traditionala vrem sa urmam. Eu cred ca nu trebuie sa apelam la fructe/legume exotice, fiindune suficient tot ce gasim local. Dar mai trebuie sa tinem cont si de modalitatile de preparare a mancarii. Eu cred ca noi abuzam iarna de grasimi animale si carne, ca apoi vara sa facem o cura de vegetale. Asta e tipicul nostru, nu trebuie blamat si fugit la triburile din africa bautoare de sange de capra ca asa e mai bine Reply ◦ simona_dinu says: 03/18/2013 at 10:13 am Important e sa fie real food- sigur ca exista varietate in functie de zona. Reply 14. Grabiela Oy says: 03/11/2013 at 10:48 am + ca eu mai cred ca am uitat sa folosim unele fructe si ierburi din gradina proprie Reply 15. Alexandra says: 03/22/2013 at 1:53 pm
148
148 of 265
Societatile traditionale – luminita de la capatul tunelului? Crezi ca pot sa am probleme cu colesterolul daca consum mai des grasimi animale cum ar fi smantana, unt, lapte si untura? Reply ◦ simona_dinu says: 03/23/2013 at 3:44 pm Colesterolul din sange nu este influentat de cel din alimentatie. Daca te-ai ferit mult timp de grasimi animale, bila s-ar putea sa fie mai lenesa, caz in care poti incepe cu cantitati mai mici. Reply
149 of 265
149
•
Viata secreta a leguminoaselor 24 Apr 04/24/2012 Desi multe vegetale sunt benefice atunci cand sunt consumate crude, exista si unele, precum leguminoasele, de care vom beneficia incomparabil mai mult atunci cand le gatim. Nu inainte insa de a le da voie sa treca prin anumite etape premergatoare, asa cum de altfel procedau oamenii pana acum doar cativa zeci de ani. In mod traditional leguminoasele se pregateau cu mare grija, erau lasate in apa mult timp (in unele cazuri doar in apa, in alte cazuri in apa la care se adauga o substanta acida), apa se schimba in timpul fierberii, toata spuma care se aduna deasupra se indeparta cu grija, iar unora li se curata coaja. In felul acesta ele devin complet digerabile, acidul fitic si inhibitorii de enzime sunt neutralizati, iar zaharurile greu de digerat sunt descompuse. Dintre toate leguminoasele, se pare ca bobul (fava beans) contine o substanta greu de neutralizat chiar si prin hidratare, fermentare sau incoltire, ceea ce poate duce la un tip de anemie in cazul persoanelor predispuse. Preparate corect, leguminoasele ne vor darui minerale valoroase si vitamine din grupa B. Ba chiar se pare ca au si proprietati anticancerigene. Ele contin atat acizi grasi Omega 3, in special lintea, fasolea pestrita (in engleza pinto beans), fasolea rosie rinichi (in engleza kidney beans), cat si acizi grasi Omega 6 (nautul). Cele cu un continut mai mare de Omega 3 sunt indicate a fi consumate mai des decat cele cu un continut foarte mare de Omega 6 (raportul ideal Omega 3:6 este intre 1:1 si 1:4). Unele dintre leguminoase sunt mai ingaduitoare si se multumesc cu gatitul timp mai scurt, iar altele, precum soia, nu sunt indicate a fi consumate decat dupa ce au fost fermentate timp indelungat. Sa le luam pe rand si sa vedem cum este indicat sa le gatim pentru a beneficia la maximum de nutrientii din fiecare dintre ele: Leguminoase ce necesita hidratare simpla si/sau usoara fermentare: - fasolea neagra (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2); - fasolea rosie rinichi (kidney beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,6:1); - fasolea pestrita (pinto beans)(cu raport Omega 3:6* de 1,4:1); - fasolea alba (cu raport Omega 3:6* de 1:1,2); 150
150 of 265
Viata secreta a leguminoaselor - fasolea cu ochi negru (black- eyed peas)(n-am gasit raportul Omega 3:6, dar probabil ca este asemanator cu al celor de mai sus). Pentru fasolea neagra, la 1 cana (226 g), se adauga 2 linguri de zeama de lamaie sau de zer, apoi se acopera cu apa calduta. Toate celelalte leguminoase de mai sus se vor acoperi doar cu apa. Se vor lasa intr-un loc cald pentru 12- 24 de ore, in functie de marimea lor. Se arunca apa in care au stat, se clatesc bine, apoi se acopera cu apa curata. Se dau in clocot, se indeparteaza spuma, se da focul la mic si se fierb asa (acoperit) 4-8 ore. Se mai adauga apa atunci cand scade. -nautul (cu raport Omega 3:6* de 1:26). Nautul se acopera cu apa calduta la care se adauga zeama de lamaie sau zer (2 linguri la 1 cana- 226 gde naut crud). Se lasa la cald pentru 24 de ore. Se arunca apa in care a fermentat, se clateste bine apoi se curata de coaja. Se pune intr-o oala, se acopera cu apa si se da in clocot. Se indeparteaza toata spuma, apoi se lasa la fiert, la foc mic (acoperit), timp de 6 ore (sau pana cand boabele devin foarte moi). Astfel de leguminoase merg foarte bine cu alimente acre precum legumele fermentate; se impaca bine si cu condimente precum turmeric, chimen sau plante aromatice precum cimbrul. Pot fi adaugate in salate, acolo unde ceapa le completeaza excelent. Leguminoase ingaduitoare: - lintea (cu raport Omega 3:6* de 1:3). Desi si lintea necesita hidratare si usoara fermentare, timpul de gatire este mult mai scurt. Se acopera cu apa calduta, se adauga zer sau zeama de lamaie (1 lingura zeama lamaie/zer la 1 cana- 226 g- linte cruda) si se lasa intr-un loc mai cald pentru 7 ore. Se clateste bine, i se adauga apa curata, se da in clocot, se indeparteaza spuma, apoi se lasa la fiert pentru aproximativ o ora, descoperit. Se amesteca din cand in cand, ca sa nu se prinda de cratita. - boabele de mazare (cu raport Omega 3:6* de 1:4,3). Mazarea proaspata sau congelata se adauga in apa cu sare, adusa la temperatura de fierbere. Se lasa la fiert doar cateva minute, cat sa se inmoaie putin. Se scurge si se serveste dupa preferinta. - vlastarii de fasole mung (gatite, au un raport Omega 3:6 de aproximativ 1:2,6). Acesti vlastari, deosebit de bogati in enzime, trebuie sa fie foarte proaspeti atunci cand ii consumam. Se clatesc bine intr-o sita, apoi se gatesc la aburi timp de 1-2 minute, pana cand se inmoaie putin. In acest fel vor pastra enzimele intacte. Merg excelent cu sos de soia. Leguminoase ce necesita fermentare indelungata: - boabele de soia scapa de acidul fitic si de inhibitorii de enzime doar dupa ce au fost fermentate timp indelungat. Asiaticii folosesc in special produse precum: sosul de soia, miso, tempeh si natto. Produsele precum tofu, laptele de soia si alte produse din soia care nu au trecut prin procesul de fermentare pot duce la probleme digestive serioase, reduc digestia proteinelor si duc la deficiente cronice. La temperaturi inalte, acizii grasi din soia devin rancezi, deci toxici. Leguminoase de rontait: Nucile de caju si arahidele (ambele cu un continut extrem de mare de Omega 6; arahidele crude de pilda au de peste 5000 de ori mai mult Omega 6 decat Omega 3) fac si ele parte dintre leguminoase, insa dintre cele care trebuie consumate mai rar. 151 of 265
151
Viata secreta a leguminoaselor Nucile de caju contin o substanta toxica aflata intre coaja exterioara si cea din interior, de care se scapa prin spargerea cojii exterioare si coacerea nucilor la aproximativ 175 de grade C, dupa care se sparge si coaja interioara si se coc din nou (asadar nucile de caju din comert nu sunt crude). Pentru a deveni mai usor digerabile se recomanda hidratarea in apa cu sare (pentru 6 ore), apoi coacerea la 90- 120 de grade C (enzimele au fost oricum distruse) pana cand sunt complet uscate. La 1 cana de caju se adauga 1/2 -1 lingurita de sare. Dupa ce s-au uscat se pastreaza intr-un vas inchis ermetic. Arahidele se prepara asemanator cu nucile de caju. La 1 cana de arahide (de preferinta curatate) se adauga 1/2 -1 lingurita de sare, se acopera cu apa si se lasa la cald 7-12 ore. Se clatesc si se usuca la maxim 65 de grade Celsius pentru 12-24 de ore pana cand devin foarte crocante. Se pastreaza intr-un vas inchis ermetic. Mai sunt cateva tipuri de leguminoase care nu se gasesc la noi, precum Lima beans, despre care insa nu voi da detalii.
Sper sa va foloseasca!
*nutritiondata.self.com- pentru leguminoase fierte cu sare. Sursa principala de inspiratie: Nourishing Traditions, Sally Fallon, Mary G. Enig. Tags: leguminoase, Nourishing Traditions 4 Comments/ 54 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie 4 replies 1. Madalina Maria says: 06/25/2013 at 8:19 pm pentru o reteta de falafel, nautul se poate folosi nefiert, insa inmuiat in prealabil? multumesc frumos! Reply ◦ simona_dinu says: 06/28/2013 at 8:59 pm Se poate, insa nefiert va ramane plin de antinutrienti. Reply ▪ Madalina Maria says: 06/29/2013 at 7:18 pm multumesc frumos pentru raspuns! Reply 152
152 of 265
•
Zeama din oase de vita/miel/gaina 03 May 05/03/2012 Ciudata perioada a anului mi-am ales sa fac postarea asta. Tocmai cand ne-a acaparat caldura si toata lumea cauta bauturi reci si soare. Insa pentru ca mi-ati cerut reteta si pentru ca, dupa mine, zeama de oase este unul din cele mai importante alimente pe care ar trebui sa il avem pe masa, indiferent de anotimp, o voi scrie chiar azi. Zeama in sine nu e greu de facut, trebuie doar putina rabdare. Odata ce prindeti mestesugul, o veti putea adauga la multe feluri de mancare, sporindu-le astfel valoarea nutritiva prin minerale de care organismul este insetat si pe care le recunoaste si le asimileaza cu usurinta. Nu mai zic ce gust grozav veti da mancarurilor. Aceasta reteta este o simplificare a tot ce am gasit pana acum. In unele carti retetele de acest gen sunt ceva mai elaborate, insa am preferat sa va prezint lucrurile cat mai simplu. Zeama din oase de peste o voi scrie separat pentru ca e destul de diferita de retetele de zeama din oase de la animalele de uscat. Voi scrie articol separat despre beneficii, pentru ca tin neaparat sa va motivez sa includeti cat mai des in meniu acest aliment traditional.
Aparatura/ustensile necesare: - oala de inox de 8-10 l*, ideal, cat mai inalta si mai ingusta (ca sa se evapore cat mai greu apa); - lingura de lemn.
Ingrediente: - 3-4 kg de oase de vita de tara sau miel (inclusiv oase de la incheieturi) sau 1 gaina** de tara intreaga (sau 1-2 kg de carcase, gaturi, capete, labi taiate in bucati); - 2 cepe taiate sferturi; - 2 catei de usturoi taiati in doua (optional); - 1 morcov; - 1 radacina de telina; 153 of 265
153
Zeama din oase de vita/miel/gaina - 1 radacina de pastarnac (optional); - 1 radacina de patrunjel (optional); - cateva fire de patrunjel; - 1 frunza de dafin; - cateva boabe de piper; - 100 ml otet pentru zeama de vita/miel sau 30 ml otet pentru zeama de gaina; - 6-7 l de apa (apa trebuie sa acopere foarte bine toate oasele).
Preparare: Puneti oasele in oala cu apa, adaugati otetul (adaugarea de acid va facilita extragerea mineralelor din oase) si legumele (taiate in cateva bucati) si lasati sa stea asa timp de 1 ora. Puneti pe foc, dati in clocot si indepartati cu grija toata spuma (in timpul fierberii, incercati sa mai indepartati din spuma si impuritatile care se aduna la suprafata). Fierbeti la foc mic, fara capac, timp de 6- 15 ore (peste 8 ore pentru oasele de vita). Puteti fierbe si mai mult de atat, pana la 72 de ore pentru oasele de vita/miel sau pana la 24 de ore pentru oasele de gaina, insa un interval de 6- 15 ore mi se pare mai realizabil. Focul va trebui sa fie mic, insa nu exagerat de mic (va trebui sa vedeti in 1-2 locuri un mic vartecus) pentru ca altfel nu veti obtine tot ce e mai bun din oase. Mi s-a intamplat sa las focul foarte mic, abia sesizabil, si m-am trezit ca legumele nu erau inca fierte dupa cateva ore. Daca nu puteti sta 6- 15 ore legate in casa, puteti opri focul pentru maxim 3-4 ore, urmand ca atunci cand va intoarceti sa dati din nou in clocot, apoi sa micsorati focul si sa lasati asa pana la sfarsitul intervalului. Cu 10 minute inainte sa stingeti focul, adaugati patrunjelul tocat. De indata ce ati terminat cu fiertul, scoateti oasele din oala si strecurati printr-o sita cat mai fina tot lichidul (strecurati din oala in care a fiert intr-un lighean mare de inox/sticla), apoi raciti-l imediat (altfel riscati sa se inmulteasca bacterii nu tocmai prietenoase) in chiuveta cu apa rece. Dati la frigider sa se raceasca complet si indepartati grasimea de deasupra. Daca ati facut o treaba buna, odata ce zeama s-a racit complet, trebuie sa se ingroase (aproape) precum piftia. Este posibil sa nu iasa excelent din prima, asta insa nu inseamna ca veti renunta sa mai exersati sau ca nu veti folosi oricum zeama obtinuta. Mie mi-a iesit bine cam incepand cu a patra oara. Pastrati o parte din zeama pentru a face ciorba/supa/sos sau pentru a fierbe cereale/pseudocereale (integrale, fermentate) pentru cei mici, iar restul puteti congela, in pungi cu fermoar (ziplock). Mai puteti congela in recipiente pentru cuburi de gheata, apoi depozita in pungi de plastic la congelator; va fi usor apoi sa folositi cantitati diferite, in functie de ce gatiti. Eu fac zeama de oase de 2- 3 ori pe luna. In general imi aleg o zi la 2 saptamani in care fierb oase si leguminoase (si ele necesita mult timp de fierbere- vezi aici cum). Desi poate parea complicat, de fapt in felul asta petrec mai putin timp in bucatarie pentru ca odata ce am zeama la congelator, imi este 154
154 of 265
Zeama din oase de vita/miel/gaina foarte usor sa o dezghet si sa fac rapid o ciorba de pilda, pentru ca nu trebuie decat sa mai fierb legumele. Daca faceti ciorba si vreti sa adaugati si carne, puteti sa portionati din timp carne de vita/ pui etc, sa o tocati si sa congelati portii mici. Puteti astfel face oricand perisoare sau puteti adauga pur si simplu carne tocata la ciorba.
* Puteti face si o cantitate mai mica, intr-o oala mai mica, insa timpul de fierbere va fi acelasi, astfel incat merita investit intr-o oala mare. ** Dintre organe se poate folosi doar pipota. Daca folositi o gaina intreaga, indepartati aripile si gatul si taiati-le in cateva bucati.
Soare mult, oriunde v-ati afla! 33 Comments/ 69 Likes /0 Tweets/posted in Retete 33 replies 1. Claudia_V says: 05/03/2012 at 12:26 pm Intr-adevar, greu de facut zeama de oase pe caldura asta dar oricum reteta e folositoare pentru cand se va mai raci:). Pana atunci asteptam si postarea despre avantajele folosirii ei. As avea o nedumerire. De ce mai pui si legume la fiert? De ce nu doar oasele in ideea ca zeama o folosesti ca baza pentru gatit? Se poate face si din alt fel animal sau pasare ? Sau doar din ce ai trecut tu in postare? Reply ◦ simona_dinu says: 05/03/2012 at 12:30 pm Legumele dau un gust grozav si vin si ele cu ceva nutrienti. La fel si verdeata adaugata la urma. Am facut fara legume si nu mi-a placut gustul, chiar daca l-am imbogatit eu cu de toate dupa. Se mai pot folosi oase de cerb (asa am gasit) sau oase de la orice pasare de curte in principiu. Reply 2. Liananicolae says: 05/04/2012 at 4:49 am Astept cu nerabdare supa de cap de peste. Macroul si heringul salbatic inca se mai gaseste oriunde si pare cel putin mai usor de procurat pana gaseti o sursa de la tara pentru celelalte oase. Reply 155 of 265
155
Zeama din oase de vita/miel/gaina ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 7:35 am O scriu cat de repede. Reply 3. Ramona says: 05/04/2012 at 5:40 am Multumim pt postare Simona. Ce dulciuri mai faci cu cereale fermentate? Eu am incercat sa fac croissante cu maia de secara. La gust au iesit dementiale, foarte aproape de gustul croissantelor autentice insa nu prea au crescut Tre sa mai exersez ca sa iasa si “ochioase” insa cam greu pe caldura asta, mi-e teama sa nu se topeasca untul cand le las la dospit… Reply ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 7:34 am Uite, ultima oara am fermentat o cana de faina de mei cu 3/4 cana chefir (peste noapte). A doua zi am amestecat 1 ou, 1 lingura de unt, 1 lingurita rapadura, vanilie si fulgi de cocos. N-au iesit aratosi, dar gustosi… Andreea se da in vant dupa ei. Reply ◦ After-school Waldorf says: 01/08/2013 at 2:40 pm Ramona cum se fac croissantele cu cerealele fermentate? Chiar daca e off topic aici, nu e off topic la site Multumesc! Reply ▪ Ramona says: 01/12/2013 at 10:27 am Eu am facut dupa reteta Codrutei cu maia de secara. Cred ca am si postat un comentariu pe blog la ea la croissante. Daca esti curioasa, cauta pe google “apa.faina.sare” apoi intra pe reteta ei de croissante. Reply 4. Mari says: 05/04/2012 at 3:54 pm
156
156 of 265
Zeama din oase de vita/miel/gaina Simona, in loc de otet nu se poate pune zeama de lamaie? Multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 6:05 pm Am gasit otet sau vin (la unele) insa cred ca si lamaia merge. Eu cand nu am otet la indemana pun bors. Reply ▪ Adrian says: 08/26/2013 at 7:30 am Ce fel de otet folosesti? Noi nu prea consumam otet si de aceea chiar nu stim de care sa cumparam. Mersi mult Reply ▪ simona_dinu says: 08/26/2013 at 7:33 am Otet din vin alb bio, de regula. Reply 5. Mari says: 05/04/2012 at 8:13 pm Pui aceeasi cantitate de bors ca si de otet sau mai mult? Borsul, lamaia mi se par variante mai sanatoase decat otetul.Si zeama are gust mai placut. Reply ◦ simona_dinu says: 05/04/2012 at 8:33 pm Pun ceva mai mult bors. Reply 6. Elena Bautu says: 05/05/2012 at 9:42 am Merge pus la oala sub presiune? Care ar fi timpul acolo? Legumele, dc le pun la fiert pt 6 ore sau mai mult, mai sunt folositoare? Adica dc e sa folosesc 157 of 265
157
Zeama din oase de vita/miel/gaina zeama ca sa faac ciorba, pun separat din nou legume si verdeata, nu? La ciorbe, taitei/paste/galuste folosesti? Nu cred ca am vazut mentionat. Iarta-ma pt intrebarile multe. Sa ai spor in toate si sanatate! Reply ◦ simona_dinu says: 05/08/2012 at 8:38 am Scuze ca raspund cu intarziere! Nu merge la oala sub presiune, trebuie sa fiarba la foc mic timp indelungat. Vei folosi alte legume proaspete la ciorba, pe cele care au fiert cu oasele le arunci. Nu folosesc niciun fel de fainoase la ciorba- foarte rar pun cateva linguri de quinoa fiarta sau orez brun fiert. Multumesc mult! Reply 7. Anca B says: 05/26/2012 at 7:59 pm Nu stiu de unde as putea gasi oase de vita crescuta cum trebuie. Oasele de vita de la supermarket sunt un compromis acceptabil sau mai bine ma limitez la zeama de pasare de curte? Multumesc. Reply 8. simona_dinu says: 05/27/2012 at 7:36 am Din pacate nu e prea in regula sa folosim doar oase de gaina… incearca sa alternezi macar cu oase/capete de peste. Nu stiu ce sa zic in privinta oaselor de vita din comert… Reply 9. Aliona says: 06/05/2012 at 9:25 am Multumesc mult pt reteta! Baietelul meu are o pb de demineralizare la dintisori si chiar cautam asa retea! Spune-mi te rog cat timp trebuie sa fiarba legumele din supica pe care o faci apoi din zeama de oase? ma refer la morcov, telina, patrunjel, pastarnac, cartof, sfecla rosie. Merci! Reply ◦ simona_dinu says: 06/05/2012 at 11:58 am 158
158 of 265
Zeama din oase de vita/miel/gaina Cu mare drag! Radacinoasele “noi” le fierb cam 15 minute, pe alea de anul trecut cam 30 de minute. Incearca ulei de ficat de cod pt. dintisori. O sursa de mare incredere este greenpasture.org. Reply 10. Alexalex1917 says: 06/18/2012 at 10:10 am din nou intreb,,,site-ul asta se numeste tot mai raw si tu scrii aici inclusiv de carnita… e un amalgam de de toate acest site ..ca nu l-as recomanda numanui…Raw raw cu carnita ..hahaha ha Reply ◦ simona_dinu says: 06/18/2012 at 1:47 pm Site-ul se numeste jurnal de nutritie. Reply 11. Elena says: 07/02/2012 at 10:37 am Cu carnea de pe oase ce facem? Ma refer la cazul cand fierbem o gaina intreaga. Si mai adaugam apa din cand in cand? Sau o lasam asa scazuta. Poti sa ne spui, cu aproximatie, cam cata ramane la sfarsit? Reply ◦ simona_dinu says: 07/02/2012 at 10:53 am Daca am inteles eu bine si te referi la cata zeama ramane dupa ce fierbi oasele/gaina intreaga..n-as putea sa-ti spun exact cat lichid va ramane, pot estima insa ca nu vei pierde mai mult de 20% din cat ai pus la inceput, pt ca vei fierbe la foc f mic. Carnea de gaina o poti folosi la salate, pateuri, tocanite. Reply 12. Elena Bautu says: 07/02/2012 at 10:41 am Ah, si inca ceva? Cu grasimea ce facem? Stiam ca e buna dc e de la pasare de tara, gresesc? Multumesc! Reply
159 of 265
159
Zeama din oase de vita/miel/gaina ◦ simona_dinu says: 07/02/2012 at 10:55 am Grasimea o poti pastra intr-un borcanel si o poti folosi la gatit. Da, grasimea de pasare de tara este foarte buna (e in special mononesaturata). Reply 13. Erika says: 07/25/2012 at 8:16 pm Buna! As dori sa intreb daca mai tot adaugam apa pe parcurs – nefiind acoperita oala, ea se evapora. Dealtfel, de ce trebuie sa fie oala neacoperita? Multumesc frumos! Reply ◦ simona_dinu says: 07/26/2012 at 6:25 am In mod normal nu se evapora foarte mult apa (2-3 cm observ atunci cand fac eu). Ideal, oala este inalta si ingusta, iar focul foarte mic, atat cat sa se vada 1-2 vartecusuri mici. Nu stiu exact de ce trebuie sa stea oala descoperita, insa asa am gasit in toate retetele de zeama. Reply ▪ Alex says: 02/08/2013 at 12:42 pm Oala in care fierbe carnea/oasele trebuie sa stea descoperita pentru a obtine o zeama clara. Daca puneti capac se tulbura de la spuma ce ar trebui sa se formeze. Chiar ieri mi-a reamintit mama, cand m-a vazut ca acopar oala de zeama Reply 14. Elena Lupu says: 10/05/2013 at 11:22 am Pot folosi si oase de porc? Vita n gasesc la o sursa sigura. Mulrumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 10/19/2013 at 6:58 pm Da. 160
160 of 265
Zeama din oase de vita/miel/gaina Reply 15. Gabi says: 02/26/2014 at 8:41 pm Cand dezghet zeama de oase pt a face ciorba mai pot adauga apa sau folosesc simplu zeama la care mai adaug legume? Reply ◦ simona_dinu says: 03/06/2014 at 9:28 am Depinde de cat de concentrata e supa. Eu adaug si apa de cele mai multe ori. Reply
161 of 265
161
•
De ce zeama de oase 16 May 05/16/2012 V-ati gandit vreodata ca unul din motivele pentru care multa lume are probleme cu oasele in ziua de azi este acela ca la gatit nu se mai folosesc oasele si cartilajele de la animale, ci doar carnea macra? De-a lungul timpului oamenii au mancat tot ce se putea manca de la animale, iar oasele au fost mereu la loc de cinste. In anumite comunitati aceleasi oase (in special de la genunchi) erau folosite de mai multe familii- le fierbeau peste noapte si le dadeau mai departe pana cand se “consumau”. Desi in ziua de azi oasele sunt ingnorate intrucat se crede ca nu au nicio valoare nutritiva, aflam ca sanatatea incheieturilor noastre depinde de colagenul (din care rezulta gelatina) din ligamentele, tendoanele si extremitatile oaselor de la animale. Consumand zeama de oase vom hrani toate zonele ce au nevoie de colagen si nu va mai fi nevoie sa schiopatam, sa luam medicamente pentru incheieturi sau sa ajungem la operatii. Odata ajunse in organism, substantele din zeama stiu exact unde sa se duca si ce sa repare. Colagenul nu va folosi doar incheieturilor si oaselor, ci si parului, pielii, arterelor si altor parti din organism, ceea ce inseamna ca zeama de oase este echivalentul unui tratament de intinerire! De asemenea calciul, magneziul, potasiul si alte minerale valoroase din oase, cartilaje, maduva si legumele ce li se alatura, vor fi usor recunoscute si asimilate de organismul nostru. Persoanele care merg la sala vor inlocui usor electrolitii pierduti prin transpiratie, consumand zeama de oase. Cei cu intoleranta la lactoza pot consuma zeama de oase pentru calciu, pentru ca da, asa o sursa valoroasa de calciu este. Dintre toate, zeama din oase de peste este cea mai bogata in calciu. Zeama facuta din capete si oase de peste este o sursa importanta de iod, iar atunci cand si glanda tiroida de la peste este folosita, tiroida celor care o consuma va avea numai de castigat. Desi nu este o proteina completa (contine doar doi aminoacizi), gelatina face ca alimentele gatite alaturi de care este consumata (inclusiv proteinele animale si vegetale), sa fie mult mai usor de asimilat (datorita faptului ca gelatina atrage lichidele la fel ca alimentele crude). Dr. Pottenger spune in Hydrophilic Colloid Diet ca, de vreme ce oamenii se bazeaza atat de mult pe gatitul cu foc, este important sa consume gelatina pentru efectul ei hidrofilic. Gelatina este extrem de eficienta in tratarea problemelor digestive, de hiperaciditate, colita, inflamatii ale colonului. In trecut (in unele locuri obiceiul continua), zeama de oase de pui (numita si penicilina evreiasca) era folosita ca remediu impotriva racelilor si a astmului. Zeama de oase este de asemenea utila in prevenirea multor infectii, precum si in ameliorarea simptomelor lor. Aflam de la Hanna Kroeger prin 162
162 of 265
De ce zeama de oase Ageless Remedies from Mother’s Kitchen ca zeama de oase de pui contine o substanta care ajuta la repararea intestinului subtire, care este strans legat de sistemul nervos. Astfel zeama de oase de pui vindeca nervii, inbunatateste digestia, reduce alergiile, relaxeaza si vitalizeaza. Copiii se vor bucura de oase si incheieturi sanatoase, de o digestie buna si vor fi mai feriti de raceli si infectii daca li se da in mod frecvent zeama de oase (in ciorbe, sosuri etc). In cartea Gelatin in Nutrition and Medicine, N.R. Gotthoffer ne spune ca terapia cu gelatina isi are inceputurile in antichitate, existand inregistrari inca din anul 204 A.D. conform carora gelatina era folosita in China si Japonia pentru oprirea hemoragiilor. Conform unui raport din 1759 al unui autor anonim din Nuremberg, gelatina era folosita in cazuri de dezinterie precum si pentru revigorarea persoanelor bolnave.
Va amintiti cate ore lasa bunica ciorba la fiert pe plita? Probabil nu stia cate minerale si alte bunatati scotea in felul asta din oase, cartilaje si maduva, insa cu siguranta ca cei dintre noi care am avut norocul de a petrece vacantele la bunici ne bucuram inca de oase si dinti mai zdraveni decat restul. In zona in care m-am nascut si am copilarit (nordul Moldovei) femeile faceau pe vremuri “zeama infundata”. Se mai face si acum, dar mult mai rar. Din cate am aflat de la mama mea, cand era ea copil, aceasta zeama se facea la fiecare sfarsit de saptamana (si obligatoriu de sarbatori) prin fierberea in cuptorul de lut a borsului (asa se spune ciorbei in zona noastra). De obicei borsul se facea din gaina intreaga sau din oase, carne si grasime de porc. Se puneau gaina spalata bine sau bucatile de carne de porc in oala de lut, se adaugau legumele si se dadeau la cuptor pentru aproximativ 12 ore (de seara pana dimineata). A doua zi dimineata se adaugau taietei facuti in casa. De multe ori, doar o vecina facea focul in cuptor, iar gospodinele din jur aduceau si ele cate o oala cu zeama pentru a fi gatita alaturi de celelalte. Raciturile (piftia) de pui sau de porc (care nu sunt alceva decat zeama de oase racita) au fost dintotdeauna foarte apreciate in zona noastra. Ce vremuri!
21 Comments/ 458 Likes /2 Tweets/posted in Nutritie 21 replies 1. Danaqql says: 05/17/2012 at 3:57 pm multumim ptr articol chiar recent mi am facut o radiografie deorece am spondiloza cevicala si mi sa spus ca se intampla frecnent ca ,calciul sa fie depus acolo unde nu trebuie….formandu se ciocurile care dau niste dureri cumplite …cred ca toate afectiunile sunt rezultatul modului nostru de viata Reply ◦ 163 of 265
163
De ce zeama de oase simona_dinu says: 05/18/2012 at 9:14 am Dap, depunerea calciului unde nu trebuie se trage mult de la enorma greseala numita low fat. Fara grasime, fara vit. A din grasime, calciul nu stie unde sa se depuna si ajunge la incheieturi, pe artere, printre vertebre… Apropo de asta, zeama de oase a fost unul din alimentele pe care l-am introdus imediat ce mi-am dat seama cat de mult mi-am privat organismul de nutrienti esentiali in perioada raw si am observat dupa cateva luni ca nu ma mai dor ligamentele de la degetele de la picioare. Initial n-am pus asta pe seama dietei si nu stiu daca mi s-a tras de la raw sau doar mi s-a accentuat o problema mai veche, cert este ca acum nu mai simt durerile (le aveam de vreun an). Reply ▪ maia says: 05/21/2012 at 11:17 am ce interesant… dupa o perioada de 2 ani de dieta vegetariana, stii cum m-am intors la carne? cu o pofta nebuna de a manca partea alba de la un gratar – cartilagiu si grasime, care inainte, cand mancam carne, mi se parea oribila. deci nu putea fi “recadere in pacat”, ci un semnal clar de la corpul meu ca asta ii lipsea. asa interpretez acum :) Reply 2. Danaqql says: 05/18/2012 at 11:44 am si eu am observat asta cat timp am fost vegetariana si refuzam cu desavarsire carnea astea pe la 18 ani perioada cea mai dificila in care corpul are cele mai multe nevoi iar acum dupa 10 ani inca ma chinui sa tratez greselile de atunci si ravagiile care le au facut asupra corpului meu lispa proteinelor animale.. Reply ◦ Gabi says: 04/22/2013 at 11:59 am Mi se pare interesat de aflat mai multe de la cei care au fost vegetarieni si au revenit la alimentatia pe baza de produse de origine animala, pentru a ne impartasi din avantaje si dezavantaje, ce fel de produse/alimente au consumat, eventual si daca au facut ceva anailze in perioada respectiva, cum le-au iesit… Reply 3. Lianicolae says: 05/18/2012 at 5:50 pm Asteptam cu nerabdare reteta de zeama de oase din peste. 164
164 of 265
De ce zeama de oase Reply ◦ simona_dinu says: 05/19/2012 at 8:20 am Ti-o trimit pe e-mail luni. Mai aman postarea ei, altfel o sa zica lumea ca nu stiu sa fac decat zeama :)) Reply ▪ Aliona says: 06/29/2012 at 2:23 pm Vreau si eu reteta de zeama de oase de peste, te rog mult mult mult! Reply 4. Elena Bautu says: 07/02/2012 at 10:58 am Ai atata dreptate, Simona! De ceva vreme caut tratamente pt tata, care a cazut din copac si are articulatia umarului afectata rau. Iar niste infiltratii cu diprofos i-au determinat ruperea tendonului (am inmarmurit cand am vazut ce durere a avut atunci … asta e alta poveste). Ca si adjuvante, am gasit ca ar auta mult colagenul (ca suplimente alimentare). Ma uitam pe iherb.com si nu stiu ce sa aleg, sunt atat de multe. Si apoi am dat peste un articol (http://www.easy-immune-health.com/essential-bonebroth.html – te rog sa stergi linkul dc nu vrei sa apara) ce mi-a adus aminte de articolele tale. Si m-a traznit in moalele capului neatentia asta a mea, ca solutiaarfi fost la indemana de ceva vreme.Si noi suntem din Moldova si mama asa face raciturile, cum spui tu la zeama de oase. Am sa le transmit sa consume muuuulta zeama, poate il juta pe tata cu problemele lui…Despre suplimentele cu colagen ai vreun sfat? Reply ◦ simona_dinu says: 07/02/2012 at 11:09 am Din cate am citit eu suplimentele cu colagen pot ajuta, insa nu vor putea vreodata sa contina toata sinergia de nutrienti din zeama de oase. Poate reusesti sa-i convingi pe ai tai sa consume de 2-3 ori/saptamana zeama de oase, racituri- cum le place lor. Si apropo de luat sanatatea in propriile maini (in cazul meu, si sanatatea parintilor mei ), tatalui meu, desi s-a perindat pe la n doctori, doar dupa ce a renuntat la medicamente, a urmat cateva din sfaturile mele si dupa ce a inceput sa ia suplimentele pe care le-am considerat adecvate, i-au scazut f mult trigliceridele. De unele suplimente chiar e nevoie, insa daca putem lua din alimentatie nutrientii necesari- e de departe de preferat. Reply
165 of 265
165
De ce zeama de oase 5. antoaneta says: 01/04/2013 at 12:21 pm interesant articol m-ai pus pe ganduri! baietelul meu a reusit performanta sa-si rupa un ligament la genunchiul drept (aruncandu-se in genunchi dupa ce alerga pe holul lung de 15 m) ortopedul ne-a spus ca abia la 21 de ani il poate opera (sa-i taie 15 cm din tendon ca sa inlocuiasca ligamentul si sa fixeze genunchiul cu un surub) asa ca,pana atunci, va incepe gimnasctica de recuperare ca sa intareasca muschii piciorului si sa poata sustina genunchiul in prezent poarta orteza ma gandeam…speram ca poate ceea ce ai scris tu functioneaza si in cazul lui ma intreb: oare ligamentul se poate reface din tratamente naturiste? Reply ◦ simona says: 01/05/2013 at 12:14 pm Prin dieta, prin anumite terapii alternative, se pot rezolva foarte multe dezechilibre din organism. Reply ◦ simona_dinu says: 01/21/2013 at 3:13 pm Prin dieta plus anumite terapii alternative, se pot rezolva foarte multe dezechilibre din organism. Reply 6. Isabela says: 01/02/2014 at 4:42 pm Salut! Acum am pe foc prima mea zeama de oase! Cum se poate da la bebei? Fierte legume separat si apoi amestecat cu zeama scoasa din congelator? Pt adulti, se poate amesteca o parte zeama si o parte ciorba normala? Merci si sper sa ne iasa din prima Reply ◦ simona_dinu says: 01/06/2014 at 9:21 am Poti sa fierbi legumele in zeama scoasa de la congelator plus putina apa (poti sa adaugi si putina carne tocata proaspat pt o supa completa rapida). Reply 166
166 of 265
De ce zeama de oase 7. simona_dinu says: 03/31/2014 at 8:56 am Sursele vegetale de calciu precum oleaginoasele (si frunzoasele) aduc cu ele si antinutrienti care impiedica absorbtia lui intr-o foarte mare masura. Si a altor minerale de altfel. Un alt factor, deloc de neglijat, este acela ca grasimile majoritar polinesaturate din oleaginoase oxideaza spontan la contactul cu aerul si caldura si sunt toxice pentru organism. Este indicat a nu trece zilnic de 4% grasimi polinesaturate (nu mai mult de o mana mica de seminte/nuci). Oleaginoasele cele mai sarace in polinesaturate sunt nucile de macadamia. Pe nutritiondata.self.com poti gasi detalii legate de profilul lipidic pentru orice alte nuci/seminte te intereseaza. Colesterolul este produs de organism indiferent de dieta, iar un colesterol marit arata dezechilibre, inflamatie, probleme cu tiroida etc. Grasimile saturate sunt de preferat din motivele enumerate mai sus- inclusiv mainstreamul incepe sa vada lucrurile mai clar in directia asta. Calciul este un mineral foarte important, iar daca nu se consuma suficient din alimente, el va fi scos din oase, pentru a avea un nivel normal in sange, ceea ce duce la inflamatie, calcificarea tesuturilor moi etc. Incearca sa nu dai crezare niciunei diete, toate sunt periculoase; daca nu aveti alergii, intolerante, nu exista niciun motiv pentru a exclude grupe intregi de alimente. Reply
167 of 265
167
•
Cum facem zer 23 May 05/23/2012 Pentru ca folosesc zer in multe retete, vreau sa va spun si voua exact cum se face. Metoda este extrem de simpla, insa multe mamici imi marturisesc ca nu reusesc sa se mobilizeze sa faca (in mare masura pentru ca se tem ca e complicat), ceea ce le impiedica sa se bucure de multe alte retete nutritive si usor de facut, in special din acelea ce ne vor da bacterii probiotice atat de necesare.
Aparatura/ustensile necesare: - borcan de sticla de 1 l; - strecuratoare cu diametrul de aprox. 15 cm (optional); - tifon (aprox. 30/30 cm) pentru strecurat; - castron maricel.
Ingrediente: - 1 litru de lapte integral, crud, de la o vaca care sta mult in soare si paste multa iarba :) *
Preparare: Puneti laptele in borcan si lasati-l intr-un colt de bucatarie pentru 1- 1,5 zile pana cand observati ca zerul se separa si ramane in partea de jos a borcanului. Cand e foarte cald afara, e posibil ca zerul sa se separe in mai putin de 24 de ore. Pana aici avem lapte acru. Dupa ce s-a separat zerul aveti 3 variante: 1. turnati laptele acru cu totul intr-un tifon pe care apoi il atarnati de un maner al unui dulap de bucatarie deasupra unui castron; 2. legati tifonul de o lingura de lemn (ce va sta perpendicular peste borcan) si lasati sa se scurga in borcanul in care a stat la prins; 3. puneti o sita peste un castron, acoperiti cu tifon, turnati laptele acru si asteptati sa se strecoare. 168
168 of 265
Cum facem zer Daca folositi varianta cu sita, este bine sa puneti o farfurie deasupra pentru a nu invita musculitele. Daca nu aveti tifon, folositi un prosop de bucatarie mai straveziu. Lasati la strecurat peste noapte sau chiar mai mult, pana cand se scurge tot zerul.
Dintr-un litru de lapte veti obtine cam 3/4 litri de zer. Puteti face si o cantitate mai mare pentru ca zerul sta la frigider si 6 luni- doar este un aliment fermentat. Veti avea astfel la indemana ori de cate ori trebuie sa preparati legume fermentate (morcovi, castraveti, sfecla rosie, gulie, varza, conopida etc), lichide fermentate (Kvass, zeama de varza)(vezi reteta de Kvass catre mijlocul postarii), ori de cate ori trebuie sa fermentati usor peste noapte pseudocereale sau ori de cate ori vreti sa gatiti leguminoase. Pentru ca pe perioada verii copiii va vor cere sucuri racoritoare, va indemn sa tineti mereu zer in frigider ca sa le puteti face cu usurinta sucuri de fructe fermentate in casa (vezi o idee aici). Veti putea adauga putina miere sau sirop de artar, ba chiar si apa minerala, ca sa semene cat mai mult cu sucurile din comert dupa care tanjesc cei mici. Reteta poate fi considerata 2 in 1 pentru ca ceea ce veti obtine in afara de zer este o branzica cruda, dulce, pe care cei mici o vor adora. Adaugati-i cateva seminte hidratate deasupra, zmeura, mure sau capsuni, daca e musai si putina miere organica cruda, si veti obtine un mic dejun (desert/gustare) aromat si nutritiv.
*Daca nu aveti lapte crud de vaca de tara, puteti folosi si iaurt din comert (evitati low fat si preferati bio), insa veti obtine ceva mai putin zer.
Alte scuze?
38 Comments/ 55 Likes /3 Tweets/posted in Practic, Retete 38 replies 1. Claudia_V says: 05/23/2012 at 1:58 pm Multumim pentru idei! Zerul e foarte simplu de obtinut chiar daca nu urmam reteta data de tine doar ca obtinem o cantitate mai mica. Daca ai un lapte bun, de la “o vaca care sta la soare” e suficent doar sa il lasi doar un pic mai mult in afara friguderului si imediat se separa in cana. Eu asa am facut pana acum pentru ca doream cantitati mici si ma interesa sa am si lapte batut Ideea ta insa e foarte buna in cazul in care vrei sa beneficiezi si de branzica si abia astept sa o incerc. Si nu trebuie sa ne temem sa folosim zerul la prepararea bauturilor. 169 of 265
169
Cum facem zer Imi era si mie teama dar m-am inspirat din reteta Simonei si a iesit un suc mai bun decat cel din comert :) Reply ◦ Liananicolae says: 05/24/2012 at 5:14 am Si eu fac de multa vreme zer si ma bucur ca traiesc intr-o tara unde inca se mai gaseste lapte crud. Ma bucur deasemenea de branzica de vaci obtinuta care este cremoasa si geniala, spune fiica mea. O mananca si acum cu placere si i-o fac decand era de 1 an. Acum are 14:). Mi se pare cea mai simpla reteta. La branza ii adaug putina sare de Himalaia, ceapa verde si iese o bunatate. Reply ◦ simona_dinu says: 05/24/2012 at 6:26 am Multumim de feedback, Claudia! Reply 2. Brindusa says: 05/24/2012 at 3:21 am Draga Simona, Ai putea sa-mi spui unde as putea gasi in Bucuresti lapte crud, ideal de capra? Eu locuiesc in Montreal si voi veni cu baietelul meu in Ro, pentru vreo 2-3 luni. In Canada este interzisa comercializarea laptelui crud.Nimeni aici nu risca sa-ti vanda lapte crud de teama puscariei. Ce ridicol! De aceea, as vrea ca pe perioada sederii mele in Romania, sa profit de acesta ocazie. Reply ◦ simona_dinu says: 05/24/2012 at 6:30 am Buna Brandusa! Nu stiam ca si in Canada e interzis laptele crud… credeam ca doar in anumite state din SUA. Pentru Bucuresti gasesti la laptesibranzadecapra.ro. Daca imi amintesc si alta sursa, iti spun. Singurul lucru pe care l-as reprosa lor este acela ca nu scot animalele la pascut, le dau iarba uscata… Sedere placuta in Romania! Reply 3. Anca B says: 05/24/2012 at 7:16 am
170
170 of 265
Cum facem zer Draga Simona, te-as ruga sa ne impartasesti cum folosesti, concret, zerul la prepararea legumelor fermentate – daca ai mai descris metoda, imi poti spune unde, te rog? Legumele astfel fermentate pot fi pastrate peste iarna sau sunt destinate numai consumului imediat? Si, inca doua intrebari: 1. Pot folosi borcanele din Ikea (cele care se inchid etans cu guler de plastic) pentru pastrarea legumelor fermentate peste iarna? 2. Zerul care ramane de la prepararea branzei de vaci in casa (prin incalzirea laptelui prins la maxim 60 de grade) poate fi folosit in scopurile descrise mai sus sau e “mort” si mai bine il arunc? Il pot bea pentru mineralele pe care le contine? Multumesc mult si te urmaresc in continuare cu interes maxim. Reply 4. simona_dinu says: 05/26/2012 at 10:45 am Anca draga, te rog sa apesi pe cuvantul “leguminoase” in postare si te va duce pe totmai.ro la postarea in care explic cum se prepara (ideal) leguminoasele pentru maxima absorbtie a nutrientilor si pt. digestie optima. Leguminoasele se fermenteaza usor pentru a fi gatite imediat, nu pt. a fi pastrate peste iarna. 1. Poti folosi borcane de la Ikea, eu tot din acelea folosesc. 2. Zerul nu e mort daca laptele e incalzit doar pana la 60 de grade, insa nu stiu daca va fi la fel de zdravan ca zerul obtinut din lapte ce nu a fost incalzit deloc. Fa un test cu o cantitate mica si vezi cat rezista la frigider. Multumesc de gandul bun! Reply 5. Anca B says: 05/26/2012 at 8:02 pm Multumesc pentru raspuns. Am scurs azi primul zer crud, insa e tulbure (nu limpede, ca al tau). In borcan era OK, dar cand l-am rasturnat sa se scurga a devenit albicios. E in regula si il pot folosi si asa? Am gresit ceva? Reply 6. simona_dinu says: 05/27/2012 at 7:41 am Nu cred sa fie o problema daca nu il tii foarte mult timp la frigider, daca insa ai facut mult si ai de gand sa-l tii mai mult de 2 saptamani, poate reusesti sa il strecori printr-un tifon mai des. Reply 7. Ramona says: 05/28/2012 at 2:18 pm
171 of 265
171
Cum facem zer Simona, ai mentionat site-ul laptesibranzadecapra.ro: am dat si eu c-da de lapte si telemea. Laptele l_am pus la prins, apoi l-am folosit la o inghetata de fructe. Sincer eu nu am simtit gustul de lapte de capra specific (insa poate o fi din pricina combinatiei cu frcute de padure…si apoi simturile pot fi inselatoare). Telemeaua am primit-o plina cu zer. Erau doua bucati: una avea gust de cas sarat, cealalta de urda…eu sa stii ca am fost destul de dezamgita de ei, nu mai dau c-da… Reply ◦ simona_dinu says: 05/28/2012 at 3:57 pm Oh, multumesc ca mi-ai spus. Daca afli alte surse ok te rog sa-mi spui. Reply 8. elfysium says: 05/28/2012 at 11:00 pm Simona,dar zerul obtinut dupa inchegarea laptelui cu cheag o fi la fel de bun.Fiindca noi avem o sursa foarte buna de lactate,de capra ,oaie si vaca,si doamna ne-a adus pana acum tot ce am cerut,si cu siguranta ca mi-ar da si zer.Si apropo de zer,am cumparat de curand o bautura racoritoare cu 50% zer si a fost delicoasa.Stiu ca nu e o optiune chiar ok,dar ma gandesc ca daca as face eu asa ceva acasa,ar fi si mai bun. Noi suntem din Sibiu,si de curand am primit cel mai mare compliment de la un nutritionist cun oscut venit cu o prezentare la noi in oras,cum ca vacile noastre chiar pasc iarba,ca le-a vazut el,si noi nu avem nici o scuza sa nu cumparam lactate de la ei ci din magazin. Reply ◦ simona_dinu says: 05/29/2012 at 1:40 pm Eu cred ca e chiar mai nutritiv, cu bacterii benefice mai multe si mai diverse. Ce ti-a spus acel nutritionist incerc si eu sa scot in evidenta! Noi inca putem avea parte de produse locale excelente, unii cu mai mult efort decat altii, insa merita din plin. Apropo de asta, zilele urmatoare voi posta neaparat reteta de unt din smantana cruda facut in casa. Am facut zilele astea din smantana de la vaci care pasc numai iarba in perioada asta si a iesit un unt galben nemaipomenit. Mai-iunie sunt lunile cand produsele lactate sunt cel mai bogate in nutrienti; voi explica de ce. Reply 9. Gabriela says: 05/29/2012 at 5:29 pm Cu permisiunea ta, Simona, as da 2 surse online de lactate de capra care mi se par mie mai de incredere: http://www.vesela-ferma.ro/ (au lapte crud, restul lactatelor sunt tratate termic – m-am 172
172 of 265
Cum facem zer interesat) http://www.laptesibranzadecaprabucuresti.com/ (de aici ma aprovizionez eu, mi se pare foarte ok producatorul; pe langa laptele crud, mai are si branzica din lapte crud – are un gust excelent!); mai iau de la dansul si oua de gaini hranite cu cereale si iarba Sper sa ajute informatiile.. Reply ◦ simona_dinu says: 05/29/2012 at 7:52 pm Multumesc mult de surse! Ma intereseaza astfel de informatii pentru ca ma intreaba multa lume. Reply 10. Cristina si Fineas says: 07/10/2012 at 8:59 pm draga mea Simona,ma bucur tare de acest blog al tau cu informatii foarte utile.vreau sa spun ca azi am pregatit si eu pt prima data sucul de portocale cu zer si din neatentie dupa preparare l-am si bagat la frigider dar inainte i-am dat puiului meu de 1,5 ani sa bea o sticluta .vroiam sa intreb daca e vreo problema daca dupa abia 4 ore l-am scos sa il las la temperatura camerei si daca abia dupa 2 zile trebuie consumat sau se poate si inainte?trebuie sa fermenteze? Reply ◦ simona_dinu says: 07/12/2012 at 10:32 am Nu e nicio problema daca l-ai scos dupa 4 ore. Lasa-l sa fermenteze oricum si enjoy! Reply 11. Erika says: 07/25/2012 at 8:36 pm Buna Simona! Am o nedumerire: dupa 2 zile inca nu s-a separat zerul in borcan – am pus lapte de vaca crud, de tara. Ce se intampla? Multumesc frumos! Reply ◦ simona_dinu says: 07/26/2012 at 6:22 am
173 of 265
173
Cum facem zer Buna Erika! E mai racoare la tine cumva? Gusta oricum si daca ti se pare ca are gust de lapte prins, pune-l la strecurat. Reply ▪ Erika says: 07/26/2012 at 12:59 pm Multumesc, draga Simona, pentru raspunsul prompt! Asa am si facut azi. Zerul a inceput sa se separe la suprafata, sub smantana :). Probabil era mai racoare in acel coltisor. O zi senina! Reply 12. Mari says: 08/26/2012 at 4:38 pm Se poate folosi si lapte de capra sau numai de vaca? Iaurtul din comert nu este pasteurizat?Mai are valoare zerul ? Multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 08/27/2012 at 8:11 am Se poate folosi si lapte de capra. Laptele din care este facut iaurtul din comert este pasteurizat. Culturile se adauga dupa. Categoric, zerul din lapte de tara integral crud (chiar si fiert), fermentat in casa, este superior. Reply ▪ Mari says: 08/27/2012 at 6:36 pm Iti multumesc pentru amabilitatea cu care imi raspunzi de fiecare data. De cand am auzit de cazuri de copii cu paraziti transmisi prin laptele crud, imi este teama sa-i mai dau fetitei mele nefiert… Reply ▪ simona_dinu says: 08/28/2012 at 5:53 pm Cu placere Reply 13. 174
174 of 265
Cum facem zer Ana says: 01/18/2013 at 5:02 pm Buna Simona,te rog sa-mi spui daca am gresit ca am lasat capacul pus peste borcan in primele 12-20ore,altfel nu-mi explic de ce nu prea s-a separat .Arata ca un iaurt elastic cu f putina zeama pe fund,au trecut peste 24 h iar in casa am cam 24 de grade celsius. Reply ◦ simona_dinu says: 01/21/2013 at 2:53 pm Nu ai gresit ca ai lasat capacul, Ana. Laptele nu se prinde intotdeauna la fel, mai ales iarna. Daca il pui la strecurat, s-ar putea sa obtii totusi ceva zer. Reply 14. Nic Ioana says: 02/09/2013 at 12:40 pm Buna Simona. Nu se separa laptele meu de 50 de ore. Unde gresesc? Am folosit lapte crud, de tara, l-am pus intr-un castron, are gust de lapte prins, iar imediat sub smantana are o cantitate foarte subtire de zer, cat cutitul de gros. Insa pe deasupra a inceput sa faca bule si pete albe care par sa fie de mucegai. Sa il pun la strecurat asa? Reply ◦ Ioana says: 02/09/2013 at 1:28 pm Am uitat sa precizez ca a avut parte si de cald, gatind la cuptor, iar in casa nu e frig, lam tinut langa aragaz pe bufet. M-am hotarat sa-l pun la scurs asa, dar se scurge lichid albicios, nu e transparent. Nu stiu cu ce am gresit. Reply ▪ simona_dinu says: 02/11/2013 at 9:33 am Poate faptul ca l-ai pus in vas cu gura larga sa fi fost de vina. Reply ◦ simona_dinu says: 02/11/2013 at 9:32 am
175 of 265
175
Cum facem zer Iarna e mai delicat cu laptele prins. Pune in borcan de sticla sau oala de lut, acopera cu capac, pune langa un calorifer si acopera cu o paturica sau cu prosoape de bucatarie. Reply 15. Vozian Tatiana says: 03/14/2013 at 4:35 pm Buna Simona! Multumim tare mult pentru reteta! Nici mie nu mi-a ieşit un zer transparent ca al tău. Spune-mi te rog, ce trebuie să fac, îl folosesc aşa sau îl strecor, fac cumva să se mai separe substanţa solidă…? Reply ◦ simona_dinu says: 03/18/2013 at 10:10 am Buna Tatiana! Daca e doar un film subtire alb, foloseste-l asa, altfel incearca sa-l strecori prin mai multe straturi de tifon. Reply ▪ Vozian Tatiana says: 03/18/2013 at 2:25 pm Multumesc! Eu am folosit zerul asa, oricum am preparat cu el o ciorbita… Dar data viitoare voi folosi un saculet din panza sau mai multe straturi de tifon. Branzica care a razultat e delicioasa! Reply 16. Corina Sovietica says: 08/07/2013 at 3:58 pm Buna Simona. Linkurile din articol nu mai functioneaza. Se mai gasesc undeva? Multumesc. Reply ◦ simona_dinu says: 08/08/2013 at 7:00 pm Parte din postarile pentru care ai gasit link-uri sunt deja mutate de pe totmai.ro aici. Ma voi mobiliza sa refac redirectionarile. Reply 17. Cella says: 09/09/2013 at 5:14 am 176
176 of 265
Cum facem zer Am si eu o intrebare: zerul care rezulta de la branzica de casa mai e bun? Eu fierb laptele si cand da il clocot adaug lapte batut sau zeama de lamaie. Zerul acela, fiert, e bun de ceva? La gust nu e acrisor, ba chiar dulceag, parca ar fi lapte, numai ca e tulbure. As putea face ceva cu el? Parca ma doare sufletul sa-l arunc de fiecare data. Reply ◦ simona_dinu says: 09/09/2013 at 7:58 pm Poti sa il folosesti ca baza pentru o supa/ciorba, in loc de apa. Nu mai este bun pentru folosit la fermentat pt ca nu mai este “viu”. Reply
177 of 265
177
•
Bors de loboda cu turnatei 31 May 05/31/2012 Iata o reteta pe care o veti adora cu siguranta. La noi in familie mai toate bunicile si matusile fac borsul (denumirea moldoveneasca pentru ciorba) asta la trecerea dintre primavara si vara. Gustul dulce- acrisor al lobodei merge excelent cu turnateii si cu smantana groasa, cruda, proaspata. Ingrediente (pentru o oala de 4-5 litri): - 4 maini zdravene de loboda (cam 10 legaturi daca luati din cele filiforme din piata) taiata fasii; - 1 morcov curatat si tocat marunt; - 1/2 de radacina de telina curatata si tocata marunt; - 6-7 cepe noi tocate marunt (inclusiv partea verde); - 1 radacina de patrunjel si/sau pastarnac curatata si tocata marunt; - 1 legatura mare de patrunjel tocat; - 1 legatura mare de marar tocat; - 4 oua de tara; - 4 linguri de aluat de paine cu maia (vezi reteta aici)*; - 600 ml de smantana cruda din lapte integral de tara; - bors acru dupa gust (vezi reteta aici); - apa; - sare.
Preparare: Turnateii se fac amestecand intr-un castron ouale cu aluatul de paine cu maia, dupa care ii vom lasa sa se strecoare in bors.
178
178 of 265
Bors de loboda cu turnatei Pentru a face borsul, punem radacinoasele si ceapa la fiert in apa rece. Dupa 10 minute adaugam restul legumelor si lasam sa fiarba la foc mic 15-20 de minute. Lasam apoi turnateii sa curga usor in bors cu ajutorul unei furculite. Dupa ce borsul da iar in clocot, lasam turnateii sa fiarba 5 minute. Adaugam acum bors acru dupa gust (acum se mai poate adauga si apa daca este nevoie), sare, iar la urma de tot smantana. Dupa ce dau toate in clocot inca o data, stingem focul, punem in farfurii sa se raceasca si savuram.
Pofta buna!
* In mod normal se foloseste faina alba pentru turnatei, insa eu am folosit putin din aluatul pus la dospit pentru a face paine din faina integrala. Persoanele cu intoleranta la gluten pot folosi doar ou. Alte variante: parmezan ras cu ou, radacina de maranta (1-2 linguri) cu ou.
3 Comments/ 11 Likes /0 Tweets/posted in Retete 3 replies 1. MihneaM says: 06/10/2013 at 3:02 pm Borsul nu se degradeaza daca se da in clocot? Eu am facut ciorba fara sa fierb loboda, borsul si smantana si a iesit foarte gustos. Si sper ca este mai nutritiva decat varianta integral fiarta. Reply ◦ simona_dinu says: 06/12/2013 at 7:47 am Ba da, dispar enzimele din bors. Se poate adauga bors crud atunci cand servesti ciorba (dupa ce s-a racit) si/sau smantana cruda pentru ca enzimele din ele sa faciliteze digestia. Loboda prefer sa o fierb pentru ca nu stiu exact cum sta cu oxalatii. Reply
179 of 265
179
•
Biscuitei din nuca 02 Jun 06/02/2012 Inca o reteta ce poate fi facuta cu usurinta de orice mamica dornica de rontaieli sanatoase pentru copiii ei, rontaieli ce pot fi uscate sau coapte usor si in cuptorul clasic si care nu necesita nuci deshidratate in prealabil. Tot ce trebuie sa faceti dinainte este sa lasati nucile la hidratat peste noapte cu putina sare de mare pentru a scapa de mare parte din antinutrienti. Ingrediente (pentru o tava): - 2 cani de nuci inmuiate cel putin 8 ore (ideal 12 ore) in apa calduta cu 1/2 de lingurita de sare; - 3/4 lingurita praf de scortisoara organica*; - 1 lingurita praf de vanilie organica*; - 1 lingura Rapadura sau alt indulcitor natural (optional); - 1 lingura radacina de maranta (optional, insa va lega mai bine); - putina sare.
Preparare: Dupa ce nucile s-au scaldat in apa cu sare, clatiti-le foarte bine sub jet de apa rece, apoi maruntiti-le bine de tot in robotul de bucatarie. Adaugati restul ingredientelor si amestecati totul bine (daca este cazul, mai adaugati cateva linguri de apa, pentru a se lega cat de cat). Puneti hartie de pergament pe o tava, turnati “aluatul” apoi nivelati-l cu o spatula. Incercati sa obtineti o grosime de aproximativ 5 mm, tiparind bine. Delimitati patrate cu ajutorul unui cutit. Dati la cuptor la 100 de grade Celsius pentru 2,5- 3 ore sau pana se usuca bine. Daca aveti deshidrator sau daca stati mai multe ore acasa si puteti supraveghea cuptorul, lasati-i la uscat la 65 de grade Celsius pentru 10-12 ore (sau pana se usuca bine).
180
180 of 265
Biscuitei din nuca Grozavi si la o ceasca de ceai sau ciocolata calda.
Spor!
* La fel de bine puteti sa puneti ceva mai multa sare si chimen/rozmarin drept mirodenii si sa-i folositi pe post de paine prajita. 0 Comments/ 2 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete 0 replies
181 of 265
181
•
Biscuiti din faina de orez 21 Jun 06/21/2012 Daca aveti curaj sa porniti cuptorul pe caldurile astea, va propun niste biscuitei neasteptat de buni, ce vor inlocui fara probleme chipsurile din comert, biscuitii cu gluten, ba chiar pot tine loc si de painea prajita de dimineata. Ingrediente (pentru aproximativ 3 tavi): - 230 g faina bio din orez integral (gasiti in magazinele cu produsele naturiste); - 50 g de fulgi de cocos (optional); - 2 linguri de alge marine maruntite (optional); - 225 ml de apa; - 2 linguri de zer (reteta aici)/zeama de lamaie/bors/zeama de muraturi (fara otet)/iaurt/chefir/ smantana fermentata; - 2 lingurite de praf de copt (gasiti aici fara aluminiu; transportul costa 6 usd); - 1 lingura de unt bio sau de casa la temperatura camerei; - 1 lingurita de sare de mare.
Update: In loc de faina de orez puteti folosi oricare dintre pseudocerealele preparate ca aici, ovaz, orez integral, orez salbatic, pe care le veti fermenta peste noapte cu zer etc (vezi mai sus alte variante), le veti fierbe si le veti marunti cu blenderul de mana sau in robotul de bucatarie. In loc de alge marine puteti folosi busuioc (ideea vine de la o mamica cititoare, careia-i multumesc) sau orice alte mirodenii.
Preparare: Intr-un vas de ceramica sau de inox, amestecati bine faina de orez cu apa, cu zerul si cu sarea, acoperiti si lasati peste noapte (cel putin 7 ore). A doua zi adaugati praful de copt, fulgii de cocos (daca folositi; mie imi plac mai mult cu fulgi de cocos) si untul, apoi omogenizati. La final adaugati algele (daca folositi; vor imbogati biscuitii cu minerale valoroase) si amestecati din nou. 182
182 of 265
Biscuiti din faina de orez Incalziti cuptorul la 160- 180 de grade C si puneti foi de pergament pe tavi. Luati din compozitie cu o lingurita si asezati pe foile de pergament mici gramajoare, pe care apoi le veti intinde si nivela cat puteti de bine. Dati la cuptor si lasati pana cand biscuitii devin crocanti si se rumenesc usor (in jur de 15 minute, depinde de temperatura).
Spor si pofta mare! Tags: Biscuiti, faina de orez 26 Comments/ 61 Likes /0 Tweets/posted in Retete 26 replies 1. Adriana says: 06/21/2012 at 12:47 pm Buna Simona Spune-mi te rog cum se face untul? imi cer scuze daca ai mai spus, dar timpul nu mi-a permis sa caut. Reply ◦ simona_dinu says: 06/21/2012 at 12:50 pm Inca n-am publicat reteta de unt, lucrez la ea. Va fi urmatoarea pe site. Reply 2. Ramona says: 06/21/2012 at 12:54 pm Simona am vazut “perle de tapioca” de la Sanovita. Ai idee cum le putem folosi? Interesanta reteta de biscuiti sarati. Se simte gustul de alge? Apropo de fainuri fara gluten, am facut in premiera o paine cu faina de migdale. Merge de minune si in retete sarate, cu un pic de unt sau branza pe deasupra! Reply ◦ simona_dinu says: 06/21/2012 at 1:01 pm Am facut budinca de tapioca dupa reteta din Nourishing Traditions; e buna la gust, insa tapioca nu e prea nutritiva si n-am repetat. Se simte f putin gustul de alge. 183 of 265
183
Biscuiti din faina de orez Reply 3. Claudia says: 06/21/2012 at 4:02 pm Imi place cum suna reteta de biscuiti mai ales ca nu are zahar Cred ca sunt buni tare. Astept sa treaca putin caldurile astea si o incerc si eu chiar daca nu am alge. Reply ◦ simona_dinu says: 06/22/2012 at 6:31 am Iti vor placea cu siguranta Reply 4. Adriana says: 06/22/2012 at 8:48 am multumesc, astept cu interes Reply 5. Mada says: 07/31/2012 at 8:18 am faina mea e la fermentat acum!:)Simona,pot sa pun si zmeura in ei?Ce zici? Reply ◦ simona_dinu says: 07/31/2012 at 8:20 am Te gandesti la zmeura facuta piure?. De ce nu? Reply 6. Mada says: 07/31/2012 at 4:15 pm geniali biscuitii!am facut jumatate ca tine si jumatate cu zmeura!geniali,geniali!nu ne putem opri,nici noi,nici copilul!mersi,Simona! Reply ◦ simona_dinu says: 184
184 of 265
Biscuiti din faina de orez 08/01/2012 at 7:21 am Da, toata lumea care ii gusta ii adora Reply 7. Pupsa Cristina says: 10/19/2012 at 6:20 am Buna dimineata, Am pus si eu faina de orez la fermentat. Doar ca am uitat de ea … Au trecut 36 de ore. O mai fi buna ? Arata ca o spuma atunci cand o amestec cu lingura, are un miros usor acid si se prezinta ca si cum as fi pus apa minerala peste ea. Ies bulbuci de peste tot. Sa o iau de la capat ? Reply ◦ simona_dinu says: 10/19/2012 at 7:32 am A fermentat ceva mai mult, dar daca nu miroase a ‘stricat’ si daca nu era foarte cald acolo unde a fermentat, poti incerca sa o folosesti. Reply ▪ Pupsa Cristina says: 10/19/2012 at 8:28 am Mirosea bine faina fermentata. De fapt, prima tura de biscuiti e gata deja si nu ma pot opri din mancat … Am adaugat o banana la compozitie, in loc de alge. Au iesit foarte aromati si dulcegi. Abia astept sa se trezeasca puiul de om. O zi excelenta ! Reply ▪ simona_dinu says: 10/25/2012 at 8:29 am
Reply 8. didinuska says: 12/14/2012 at 2:39 pm minunat! trebuie sa recunosc ca eram putin reticenta la combinatia algelor cu nuca de cocos. singura modificare pe care am adus-o retetei consta intr-o eliminare. nu am pus praf de copt. rezultatul este fabulos. fara exagerare. imi satisface poftele de gravida de 35 de saptamani. tot mananc biscuitii simpli, combinati cu smantana, branza dulce si prune uscate. nu ma pot opri. 185 of 265
185
Biscuiti din faina de orez as vrea sa le las si celorlalti…totusi. d-abia astept sa-i incerce si hari (2 ani jumate). sunt incantata! plus ca reteta are o baza menita sa-ti puna imaginatia la incercare. sunt dornica sa o repet si sa inlocuiesc algele. am mai spus ca-s incantata Reply ◦ simona says: 12/17/2012 at 9:58 am Da, bine ca ai amintit- merge fara probleme si fara praf de copt. Ma bucur ca ti-a placut reteta, la noi e clasica deja. Reply 9. Sorina says: 03/06/2013 at 8:54 am Buna, cum se primeste comanda de pe iherb? Cat dureaza. Reply ◦ simona_dinu says: 03/06/2013 at 9:21 am Vine la oficiul postal din cartier cam in 2 saptamani, nu se platesc alte taxe. Daca vei comanda pana in 1,8 kg, pretul transportului e 4 usd pt. comenzi pana in 40 usd si 6 usd pt. comenzi mai mari de 40 usd. Pentru cantitati mai mari costul este in jur de 35 usd. Reply 10. Tatiana Utoi says: 04/04/2013 at 8:35 pm Buna-seara! E ok daca inlocuiesc untul cu ulei vegetal / unt de cocos/ unt de cacao pentru a fi de post ? Algele se hidrateaza sau se pun asa uscate? Multumesc Reply ◦ simona_dinu says: 04/05/2013 at 9:25 am da, e ok, totul e sa fie un unt saturat si nu rafinat. Algele nu le hidratez inainte, doar le faramitez bine. Reply 11. Cristina Dicu says: 186
186 of 265
Biscuiti din faina de orez 04/11/2013 at 9:46 am foarte buni biscuitii tai, am mancat intr-una la ei iar fetita mea de 9 luni saliva la mine :D…cum as putea sa modific reteta ca sa-i dau si ei ( sau daca imi poti recomanda alti biscuiti ar fi tare bine)…inca o intrebare, am luat ei din auchan praf de copt bio, contine: acidifiant tartat monopotasic, agent de ingrosare, bicarbonat de sodiu si amidon natural din porumb…ce parere ai, e ok?…eu nu-mi dau seama daca exista sau nu aluminiu printre astea…Multumesc mult Reply ◦ simona_dinu says: 04/20/2013 at 11:33 am Poti sa ii dai in cantitati mici din acesti biscuiti, sunt de departe de preferat celor din farmacii etc destinati bebelusilor. Evita cat poti biscutii din cereale ce cotin gluten (grau, secara etc), inclusiv pe cei din cereale integrale pentru ca cei din urma antinutrienti ce impiedica absorbtia mineralelor. E posibil sa contina si aluminiu acel praf de copt si sa nu fie specificat, amidonul de porumb nu este indicat, nu se stie ce agent de ingrosare au folosit. Reteta aceasta iese foarte ok si fara praf de copt si e si mai delicioasa daca inlocuiesti apa cu iaurt integral. Reply 12. Silva says: 10/15/2013 at 3:34 pm Excelenta reteta! Am obtinut aprecieri si de la copilul sclifosit si de la sotul sclifosit. Multumim mult! O sa incerc si varianta dulce, cu putin zahar brut si curmale sau stafide in loc de sare si alge, sa vedem daca am noroc. Reply 13. Dana says: 03/06/2014 at 11:04 am Buna, Simona. Sunt noua pe aici, dar incantata de retetele tale. Sa inteleg ca aluatul pentru biscuitii cu orez este mai subtire? Reply ◦ simona_dinu says: 03/31/2014 at 8:34 am Da, mai subtire, nu se leaga precum cel din faina de grau, de aceea se pune cu lingura/ lingurita in tava. Reply
187 of 265
187
•
Unt crud din smantana adevarata 26 Jun 06/26/2012 Cum fac unt? Aparatura/ustensile necesare: - mixer de mana/tel electric (sau robot de bucatarie); - 2 castroane din ceramica/inox; - strecuratoare fina din inox/plastic cu diametrul de aprox. 15 cm. Ingrediente (pentru aprox. 550 g de unt- cantitatea de unt rezultata variaza in functie de smantana): - 1,8 litri de smantana din lapte de vaca de tara (sau cat aveti); - 100-150 ml de apa foarte rece. Preparare: Pentru a face unt, cele mai multe surse vor sugera robotul de bucatarie, insa cel mai simplu mi se pare ca untul sa fie facut cu un mixer/tel electric pentru ca in felul acesta putem folosi orice cantitate de smantana dorim si pentru ca vom murdari mai putine vase. Practic a face unt inseamna a face frisca, a continua sa mixam pana cand aceasta se taie si apoi a strecura. Inainte de a va apuca de treaba, puneti o cana cu apa la congelator pentru a o avea la indemana spre sfarsitul procesului. Puneti smantana in castron (folositi un castron mare ca sa nu va stropiti), apoi porniti mixerul/telul si incepeti sa faceti frisca. O sa tot mixati vreo 10-15 minute (sau chiar mai mult) pana cand frisca devine foarte groasa, iar dintr-o data veti observa ca lichidul se separa (va arata ca o maioneza taiata). Mai insistati 1-2 minute cu telul, apoi adaugati putina apa foarte rece. Scoateti telul din castron, puneti strecuratoarea peste un alt castron si turnati frisca taiata peste strecuratoare. Stoarceti bine cu mana, mai adaugati apa foarte rece, si tot asa pana cand ati scos tot lichidul din unt. 188
188 of 265
Unt crud din smantana adevarata Pastrati o parte din unt la frigider (cam cat consumati intr-o saptamana), iar restul la congelator in vase de sticla sau in pungute de plastic. O alta varianta, doar usor diferita, de a face unt, puteti vedea aici (video in limba engleza; mergeti la minutul 1:58, unde incepe efectiv procesul).
De ce m-am intors la unt (in special crud, facut in casa), in ciuda nenumaratelor informatii mediatizate si impuse agresiv de cativa zeci de ani, ce blameaza untul si grasimile animale in general? Pentru vitaminele liposolubile A, D, K, E ce abunda in untul facut din smantana de tara cruda, daca vacile sunt lasate sa pasca, si care sunt indispesabile pentru sanatate. - Cu vitamina A din unt mergem la sigur, spre deosebire de precursorii ei din surse vegetale care sunt adesea greu convertiti de organism in vitamina A (copiii, batranii, persoanele cu probleme de sanatate se descurca cel mai greu cu conversia). Fara vitamina A din surse animale, proteinele, mineralele si vitaminele hidrosolubile nu sunt optim utilizate de organism. - Intr-un climat ca al nostru, cele mai sigure surse de vitamina D (mai ales in perioada rece a anului) sunt grasimile animale, untul fiind la loc de cinste. Vitamina D este fabricata si de organism in prezenta soarelui, din colesterol, insa nu intotdeauna in cantitati optime (cei mai multi dintre noi avem vitamina D mult sub limite- chiar daca stam vara la soare). Vitamina D este necesara pentru absorbtia calciului si a fosforului, deci pentru sanatatea oaselor, dintilor, pentru dezvoltarea normala a copiilor; tot ea ne fereste de multe boli grave, inclusiv de cancer. - Vitamina E, ce dezactiveaza radicalii liberi, ne mentine tineri si ne fereste de multe boli se absoarbe cu usurinta din unt. - Voci tot mai putin timide coreleaza carenta de vitamina K2 cu numarul ingrijorator de mare al bolilor de inima, dar si al cazurilor de infertilitate. Rumegatoarele iau vitamina K1 din iarba si tot felul de frunze si ne-o dau noua sub forma usor asimilabila, K2; untul din smantana de la vaci lasate sa pasca este o sursa excelenta de K2. Pentru ca organismul uman il cunoaste de mii de ani, iar ficatul nostru preistoric si-l doreste in continuare- de cand a scazut consumul de unt si a crescut consumul de grasimi vegetale polinesaturate (ma refer in special la cele ieftine, oxidate) si a lactatelor degresate, pasteurizate in general, numarul bolilor de tot felul a crescut foarte mult. Pentru sanatatea creierului. Untul contine lecitina, iar aceasta ajuta la asimilarea si metabolizarea optima a colesterolului. Copiii au mare nevoie de grasimi animale saturate pentru dezvoltarea creierului. Pentru colesterol (prezent in cantitate mare si in laptele de mama), care protejeaza impotriva cancerului, bolilor de inima si a celor psihice. Contrar celor auzite/citite in media, colesterolul este unul din principalii detoxifianti ai organismului (prezent in fiecare celula) si nu un dusman pentru sanatate. Indiferent daca mancam sau nu colesterol, organismul nostru fabrica peste 80% din cantitatea de care are nevoie; daca ii dam prin alimentatie, organismul va munci mai putin, iar noi vom aveam mai multa energie. Copiii, femeile insarcinate si care alapteaza au nevoie de cantitati mari de colesterol. Pentru CLA (acid linoleic conjugat), cu proprietati anticancerigene dintre cele mai dezirabile. 189 of 265
189
Unt crud din smantana adevarata Pentru raportul Omega 3 : Omega 6 de aprox. 1:1 (atunci cand vacile consuma doar iarba proaspata). Pentru ca este o sursa importanta de seleniu, mangan, zinc, crom si iod. Pentru ca, la fel ca untul de cocos si laptele de mama, contine acid lauric- cu proprietati antivirale, antimicrobiale si care sustine sistemul imunitar. Pentru ca vreau sa-mi mentin greutatea. Tot acidul linoleic conjugat (CLA) din unt intervine aici, prin marirea masei musculare in defavoarea grasimii. Atunci cand ne ferim de unt si de grasimi animale in general, avem tendinta de a apela la carbohidrati rafinati, ceea ce duce la ingrasare si la probleme de sanatate. Pentru ca imi potoleste usor si pentru mult timp foamea si pentru senzatia placuta cu care completeaza alimentele atunci cand il avem la masa. Pentru ca imi face pielea frumoasa. Prea multe grasimi vegetale polinesaturate duc la aparitia ridurilor, in timp ce grasimile saturate diminueaza ridurile si impiedica aparitia altora.
De ce aleg sa fac muuult unt de casa in special in lunile cu multa iarba verde? Atunci cand sunt lasate sa pasca iarba proaspata in voie, vacile se straduiesc sa ne dea un lapte cu o valoare nutritiva aparte, mai gras si mai bogat in vitamine si minerale. Daca ar fi sa ne luam numai dupa culoare si gust, va pot confirma ca untul facut in aceasta perioada este de un galben intens si are un gust mai acrisor, dovada a prezentei betacarotenului si a mineralelor de cea mai buna calitate.
In satele izolate din muntii Elvetiei, una din zonele pe care le-a studiat Weston Price in anii ’30 in dorinta de a afla ce fel de principii alimentare duc la o stare optima de sanatate, untul de iunie era considerat aliment sacru. O ceremonie religioasa era oficiata pentru a multumi Divinitatii pentru calitatile datatoare de viata ale untului obtinut din lapte de la vacile ce pasteau aproape de ghetari la inceputul verii. Tot in lunile mai- iunie, cand vacile pasteau iarba in apropierea ghetarilor, din laptele gras si deosebit de nutritiv se faceau cantitati mari de branza, cat sa le ajunga locuitorilor pentru toata iarna urmatoare.
Mai ales daca aveti copii, incercati sa gasiti o sursa de smantana de tara si faceti cat mai mult unt in perioada asta, apoi congelati-l si dati-le celor mici cat poftesc!
25 Comments/ 99 Likes /1 Tweets/posted in Retete, Traditional 25 replies 1. 190
190 of 265
Unt crud din smantana adevarata Aliona says: 06/26/2012 at 1:10 pm Multumesc pentru reteta! O asteptam cu nerabdare multa smantana de casa?
Simona, dar de unde faci rost de atat de
Reply ◦ simona_dinu says: 06/26/2012 at 1:22 pm Cu drag! Imi trimit parintii mei, mai gasesc surse pe langa Bucuresti. Reply ▪ Aliona says: 06/26/2012 at 1:26 pm Apropo de ce spune si elfysim mai sus… vroiam sa intreb si eu : stii cumva cam cat se recomanda sa manance un copil baietelului meu ii place foarte mult si il mananca gol, dar este unt cumparat Vreau neaparat sa incep sa fac unt de casa, sunt sigura ca o sa-i placa si mai mult, dar cat de mult poate sa manance? Reply ▪ simona_dinu says: 06/26/2012 at 1:39 pm Cat ii cere lui organismul e normal sa manance. Sa nu-ti fie teama, va sti cand sa se opreasca. Reply ▪ elfysim says: 06/26/2012 at 9:01 pm Exact,nici eu nu o opresc,stie foarte bine cand e de ajuns si nu i-a fost rau niicodata.Cu cat ii interzic mai mult un aliment,sau orice altceva,cu atat abuzeaza de el ,tocmai ca un raspuns la refuzul meu.Stiu foarte bine de ce au nevoie si cat, de foarte mici. Reply 2. elfysim says: 06/26/2012 at 1:23 pm Suuuper,mi-a facut mare placere sa citesc acest articol,o data fiindca suntem mari consumatori de unt,fetita mai ales il mananca gol cu mare placere si mai ales ca tocmai am primit o cutie cu unt crud si intradevar m-a surprins si pe mine culoarea galbena intensa si 191 of 265
191
Unt crud din smantana adevarata gustul usor acrisor.Si ca sa iti sustin declaratia cum ca grasimile animale ajuta la slabit,atat eu cat si sotul meu am pierdut kg considerabile de cand am inceput sa ne aprovizionam exclusiv de la producatorii locali si am reitrodus in dieta noastra grasimile animale de cea mai buna calitate.Unt de casa nu facem fiindca primim gata facut,dar facem zeama de oase si paine cu maia,si multa multa mancarica gatita (sau negatita), acasa. Reply ◦ simona_dinu says: 06/26/2012 at 1:42 pm Dupa ce l-am postat mi-am dat seama ca mai e loc de laude pentru unt, asa ca voi mai scrie si cu alta ocazie. Va astept pe grupul Facebook pe care l-am infiintat ieri, dar care este deja extrem de activ, Alimentatia Traditionala. Reply 3. Aradei Claudia says: 07/18/2012 at 12:17 pm cand eram copil,bunica ca sa ne mai linisteasca ne punea smantana intr-o sticla de 1l si ne punea sa o batem si uite asa faceam untul care era super delicios.Acum avem tehnologie,reteta e aceiasi Reply ◦ simona_dinu says: 07/18/2012 at 12:50 pm Da, da si mie mi-a povestit o bunica de curand ca asa facea ea unt. Imi spunea ca punea apa fierbinte si apoi zgaltaia sticla pana se separau Reply 4. Cri says: 07/26/2012 at 11:54 am Simona, despre casul de oaie ce crezi ( de la piete locale, nu din supermarket)? este sanatos un consum regulat? Am mai vazut pe langa piata din Dr Taberei femei care vand lapte crud, am luat o data si am inteles ca au si smantana, dar trebuie sa mergi mai dimineata la piata, pe la 7-8. Pt un copil alergic la lapte de vaca si oua, cu dermatita atopica foarte puternica, care vomita aproape toata mancarea, acum are 1 an di sase luni ( parintii au devenit vegetarieni, le e frica sa mai consume lapte si oua din cauza alergiilor si a manifestatiilor din cauza laptelui de vaca ) ce ai recomanda sa compenseze lipsa acestor grasimi esentiale? Mititelul nu a luat aproape deloc in greutate,e f slabit si abia acum au inceput sa vada niste efecte pozitive de la polen,propolis si miere. Reply
192
192 of 265
Unt crud din smantana adevarata ◦ simona_dinu says: 07/26/2012 at 12:24 pm Ce rau imi pare sa aud de problemele micutului! Dupa parerea mea, problema nu o reprezinta alimentele, ci dezechilibrele digestive, iar renuntarea la produse animale in cazul celui mic nu cred ca este o solutie. Ti-as sugera sa ii dai un probiotic foarte potent, sa umblati putin la carbohidrati, sa vedeti ce grasimi animale ii priesc. A facut vreun tratament cu antibiotic? E/a fost alaptat? Te rog sa-mi scrii pe e-mail in continuare la
[email protected]. Reply 5. Aly says: 05/10/2013 at 6:50 pm Toata cinstea pentru articol. Reply ◦ simona_dinu says: 05/15/2013 at 1:04 pm
Reply 6. MihneaM says: 05/30/2013 at 10:54 am O lamurire: smantana este dulce sau fermentata? Am gasit un furnizor care vinde din ambele, si nu stiu din care sa ncerc sa fac unt de casa. Multumesc frumos. Reply ◦ simona_dinu says: 06/03/2013 at 1:18 pm merge din ambele Reply 7. Diana says: 06/01/2013 at 2:58 pm Salut Simona.
193 of 265
193
Unt crud din smantana adevarata De curand analizele sotului meu au aratat un colesterol de 234; asta ne-a mirat mult pentru ca anul trecut l-a avut 173, iar noi mancam grasimi, atat animale cat si vegetale, rezonabil. Zic eu De cand am descoperit site-ul tau am aruncat toate uleiurile procesate din casa, deci avem doar uleiuri presate la rece – sau cel putin vandute ca fiind astfel. Si mancam mult unt si smantana cumparate de la taranii din piete. La fel si branzeturile tot din piata le cumparam. Ai ceva sugestii/sfaturi pentru ce sa mancam ca sa scada colesterolul + ce sa evitam? Multumesc mult pentru ce faci. Reply ◦ simona_dinu says: 06/03/2013 at 1:23 pm Colesterolul care iese la analize nu este influentat decat in foarte mica masura de cel consumat. In special stresul si alimentele rafinate (inflamatorii) sunt cele care duc la cresterea colesterolului. Practic atunci cand creste arata ca ceva nu este in regula in organism, nu ca s-ar fi consumat prea multe grasimi animale bogate in colesterol. Mare grija si de unde cumparati, incercati sa va imprieteniti cu taranii de la care cumparati si sa va asigurati ca va dau produse de calitate, fara sa fi adaugat nimic in ele. Ma bucur tare ca ati renuntat la uleiurile rafinate. Reply 8. MihneaM says: 06/12/2013 at 12:38 pm Simona, am cautat in ultima vreme o sursa locala de produse lactate provenind de la animale hranite preponderent cu iarba. Si nu am gasit. Ceea ce folosim acum provine de la vaci care si pasuneaza, si manaca cereale si lucerna de la ei (probabil bio). Dar nu am gasit nimic apropiat de produsele gen Kerrygold din UK/Irlanda, fabricate din lapte ce provine de la vaci ce pasuneaza peste 300 zile/an. La noi oricum fiecare sustine ce vrea si nu e verificat de nimeni, dar cere preturi comparabile cu produse certificate din import. Ai vreo sugestie pentru noi? Multumesc din suflet. Reply ◦ simona_dinu says: 06/13/2013 at 9:21 am Intra pe grupul FB Alimentatia Traditionala si vei gasi sugestii. Reply 194
194 of 265
Unt crud din smantana adevarata 9. nicoleta says: 07/20/2013 at 10:53 pm cum intru si eu pe grupul Alimentatia Traditionala….esti super… de azi vom face chiar tot in casa Reply ◦ simona_dinu says: 07/21/2013 at 10:24 am https://www.facebook.com/groups/258654057572834/ Reply 10. Adrian says: 08/14/2013 at 6:12 am Superba reteta. Extraordinara prin simplitatea ei, uneori complicam prea mult alimentatia si poate si de aici o groaza de probleme. Vroiam sa intreb, tu cum faci iaurtul de casa? Am un bebelus caruia as vrea sa incep sa ii dau lapte prins de mine dar sunt atatea info contradictorii pe internet ca nu stiu cum sa procedez. Lapte fiert vs lapte crud. Adaugare suplimentara de smantana, calciu, cheag, bacterii de la plafar, un iaurt cumparat etc. Sincer, eu as vrea sa nu adaug nimic, sa pun laptele la prins si sa astept. Oare bacteriile benefice se formeaza si asa, ca ma gandesc ca fermenteaza oricum lapticul. Ai vreun articol bun de citit? Eu nu reusesc sa gasesc nimic interesant. Mersi mult pentru ajutor! Reply ◦ simona_dinu says: 08/20/2013 at 4:38 pm Imi cer scuze si aici ca raspund cu intarziere! Sigur ca este ok si laptele prins in casa pur si simplu. Poti adauga sau nu smantana, iaurt, chefir. Adaugand 1-2 linguri de iaurt/chefir vei avea mai multe bacterii prietenoase, insa si laptele prins e ok daca asa iti este mai confortabil. Si eu il las la prins de multe ori fara sa adaug nimic. Legat de crud vs fiert- cand sursa e sigura, vacile mananca in special iarba si igiena ok, laptele poate fi pus direct la prins (laptele crud oricum are capacitatea de a distruge eventualii patogeni, iar prin fermentare- cu sau fara adaugare de fermenti- capacitatea de a distruge organismele nedorite ii creste foarte mult). Daca nu stii foarte bine sursa, infierbanta-l sau chiar da-l intr-un clocot, apoi pune-l la prins- activitatea enzimatica va reincepe oricum. Cele mai multe articole vorbesc de lapte crud fermentat, dar te asigur ca si fiert, apoi fermentat e ok. Reply 195 of 265
195
Unt crud din smantana adevarata 11. Irina Ciochina says: 11/10/2013 at 4:02 pm Buna ziua, Va rog foarte frumos, daca se poate, sa mai detaliati un pic informatiile referitoare la colesterol sau sa ma indrumati spre o sursa de unde sa citesc mai multe in directia prezentata de dvs aici. Va multumesc frumos! ps: am facut si eu unt si e delicios Reply ◦ simona_dinu says: 11/11/2013 at 9:22 am
http://www.westonaprice.org/know-your-fats/cholesterol-friend-orfoe?qh=YToyOntpOjA7czoxMToiY2hvbGVzdGVyb2wiO2k6MTtzOjEyOiJjaG9sZXN0ZXJvbH http://www.bookdepository.com/Great-Cholesterol-Con-Malcolm-Kendrick/ 9781844546107 Reply
196
196 of 265
•
Inghetate colorate 03 Jul 07/03/2012 Nici prin cap nu-mi trecea ce mare bucurie ii voi face fetitei mele daca ii fac inghetata de casa. A tot vazut la copii si la televizor si parea curioasa, insa nu mi-a cerut. Cand insa i-am spus ca i-am facut inghetata si cand a vazut ca are si forma pe care o vede afara la unii copii, a inceput sa se invarta incontinuu pe langa congelator strigand “Uuulaaaa, uuuulaaaa!”. Mi-am propus sa o las sa manance cat vrea ea si a tot cerut 1, 2… 3 in total la interval de 2-3 ore intre ele. Sa nu va imaginati insa ca s-a saturat pentru ca primele ei cuvinte azi dimineata au fost ” Inghetata, mami!”. Si nu, nu cred ca prea mult chefir sau prea multa smantana strica, ca sa nu mai spun ca asimileaza nutrientii din fructe si mai bine in prezenta grasimilor de calitate
Ingrediente varianta 1: - 200 ml chefir din lapte crud de vaca; - 5 caise romanesti bine coapte; - pudra de vanilie bio; - 1-2 lingurite de miere (optional- eu n-am pus);
Ingrediente varianta 2: - 200 ml smantana cruda de tara; - 1 mana de zmeura; - 1 galbenus crud de ou de tara; - 1 lingurita de pudra de maranta (optional- da mai multa cremozitate)(maranta gasiti aici sau aicitransport 6 usd fara alte taxe); - pudra de vanilie bio;
197 of 265
197
Inghetate colorate - 1-2 lingurite de miere (optional- eu n-am pus).
Preparare: Mixati totul cu blenderul de mana, apoi puneti in forme de inghetata sau intr-un vas de plastic la congelator. Daca ati pus toata inghetata intr-un vas, la fiecare 20 de minute scoateti vasul din congelator si amestecati bine pentru a evita formarea de ace de gheata. Fetitei mele i-am pus toata inghetata in forme de la Ikea si n-am avut cum sa amestec, astfel incat sau format ceva ace, insa asta n-a deranjat-o. Pentru copiii mai mari, care sunt obisnuiti cu inghetate din comert, incercati sa procurati radacina de maranta si/sau sa puneti inghetata intr-un vas cu capac in care o veti putea amesteca la fiecare 20 de minute.
Ingrediente varianta 3 (pentru tati): - 800 ml smantana cruda de tara; - 4 galbenusuri crude de la oua de tara (daca ouale sunt mari, 3 galbenusuri sunt suficiente); - 1 lingura de radacina de maranta; - 4 linguri de indulcitor natural (noi am folosit zahar de cocos, insa puteti pune orice altceva: Rapadura (gasiti aici), sirop de artar, chiar si miere etc); - 1 lingurita de praf de vanilie bio; - 1 lingura de vodca de calitate (optional) (n-am folosit, insa am aflat ca da si mai multa cremozitate inghetatei si nu se simte). Preparare: Puneti smantana intr-un castron mai mare sau in robotul de bucatarie si faceti frisca. Adaugati galbenusurile, apoi tot restul ingredientelor si amestecati-le bine in robot sau cu telul/mixerul electric de mana. Puneti inghetata intr-un vas de plastic cu capac la congelator, iar la fiecare 20 de minute scoateti si amestecati bine cu o lingura pentru a evita formarea de ace de gheata. Ca sa fie rasfatul complet, puteti adauga picaturi de ciocolata amaruie (gasiti aici), bucati de nuca, fructe de sezon.
Racorire placuta!
Tip: Cu albusurile de ou care va raman puteti face un topping grozav dupa cum urmeaza: le bateti spuma, adaugati nuci rupte bucati mai mari sau mai mici, putina sare si 1 lingura de indulcitor si le uscati in cuptor la 65 de grade Celsius. Pastrati la congelator si presarati oricand peste inghetate sau alte deserturi delicioase de casa.
198
198 of 265
Inghetate colorate 13 Comments/ 9 Likes /0 Tweets/posted in Copii, Deserturi, Retete 13 replies 1. simona_dinu says: 07/04/2012 at 8:37 pm Mare parte din discutiile noastre s-au mutat pe grupul FB- Alimentatia Traditionala. Reply 2. Ramona says: 07/07/2012 at 6:51 am sunt curioasa cum o fi inghetata cu kefir; tu ai ciuperci de kefir? eu am o reteta de inghetata rapida gata in 5 minute; e luata de pe site-ul culinar si se numeste “Inghetata la minut”: in mare se amesteca in robotul de bucatarie smantana/iaurtul cu orice fruct congelat; iese o inghetata rapida, cremoasa si fara ace; Reply ◦ simona_dinu says: 07/09/2012 at 4:17 pm Inca nu am ciuperca de kefir. Desi am de unde sa o iau, mai astept sa treaca caldurile, apoi sper sa am si eu de dat Reply 3. Oltea Tudose says: 07/10/2012 at 1:47 pm Multumesc pentru retete! Tot astept sa iau maranta din aia… Am impresia ca mi-ar folosi la multe. Vreau sa adaug doua puncte: 1. nu se mai gasesc formele de inghetata la ikea, au fost doar anul trecut de vanzare… cam trist. Daca aflati ca sunt pe undeva, dati-mi va rog de stire si mie! 2. am cumparat de la aldi/lidl (nu mai stiu exact) un aparat care invarte inghetata ca sa nu se faca ace, a fost in oferta, n-am apucat sa il folosesc, cred ca i-a venit vremea… Reply ◦ simona_dinu says: 07/10/2012 at 1:52 pm Multumesc de feedback, Oltea!
199 of 265
199
Inghetate colorate Reply 4. Delia Vanthienen says: 12/26/2012 at 4:38 pm Cred ca prima reteta ma tenteaza cel mai mult! O voi incerca neaparat , dar si cu pudra de arrow!multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 12/27/2012 at 9:50 am Spor! Cu placere! Reply 5. Delia Vanthienen says: 12/26/2012 at 4:39 pm Superb! Reply 6. Oltea says: 05/03/2013 at 12:11 pm Simona, fetita mea imi cere inghetata in cornet. Ai vreo idee cum fac fata acestei cereri? Reply 7. Simona says: 05/03/2013 at 7:38 pm Mă pui la treaba la noi încă functioneaza formele de la Ikea. De ce nu golesti cornetul, ca apoi sa-l umpli cu varianta din Nourishing Traditions? Ramaneti cu cornetul, dar măcar inghetata va fi mai ok. Cu smantana 30% de la andechser mergi la sigur, e mai dulce decât cea de tara si poti face o concesie din cand in cand (ma refer aici la pasteurizare); gasesti la Cora. Reply 8. Oana says: 05/26/2013 at 1:34 pm Tapioca Starch nu merge in loc de arrowroot starch? Fiind vegan, imi place la nebunie gustul de grasime pe car eil da tapioca starch mincarii cind e gatita (tapioca in sine nu are grasime). In plus, tapioca starch e muuult mai ieftina decit arrowroot starch. 200
200 of 265
Inghetate colorate Reply ◦ simona_dinu says: 05/27/2013 at 10:09 am tapioca nu as folosi-o cruda, insa se poate incerca. Reply ▪ Oana says: 05/27/2013 at 1:14 pm Nu mi-am dat seama ca tapioca cruda e toxica cruda. Bine ca nu am folosit-o decit cite putin pentru diferite retete de piine si checuri fara gluten. Reply
201 of 265
201
•
Sa ne incredem in copii 09 Jul 07/09/2012 Vreau sa va spun cate ceva despre o initiativa putin investigata, dar care are multe de transmis. Este vorba de un experiment realizat in anii 30′ de Clara Davis, un medic pediatru din Chicago, impreuna cu echipa ei de asistente. Subiectul mi se pare extrem de interesant, asa ca va povestesc si voua.
In ce a constat experimentul Clara Davis a convins cateva mamici foarte tinere, precum si cateva vaduve care aveau dificultati in asi intretine familia, sa-si lase copiii (copii mici, abia intarcati) in centrul infiintat pentru un experiment, in cadrul caruia copiii aveau sa fie hraniti… intr-un fel aparte. Au participat in total 15 copii, dintre care 2 baieti au fost studiati cel mai mult- 4 ani si jumatate. Tot ce au mancat sau au scuipat cei 2 baietei la fiecare masa timp de 4 ani jumate a fost studiat si notat cu strictete. Au fost notate de asemenea detalii legate de schimbari in greutate si inaltime, de ce fel de scaun aveau si li sau facut radiografii ale oaselor si analize de sange in mod regulat. In contrast cu recomandarile oricarui alt pediatru din acele timpuri (care insistau pe meniuri stricte si pe doar cateva feluri de mancare), Clara Davis a extins foarte mult meniul si i-a lasat pe copii sa manance ce voiau, cat voiau fara urma de incurajari sau descurajari. Li s-au pus la dispozitie in jur de 30 de feluri de mancare si nimeni nu avea voie sa le sugereze copiilor ce sa manance sau in ce cantitate. Asistentele stateau si observau discret, fara sa faca nicio miscare. Aveau la dispozitie urmatoarele feluri de mancare: carne tocata de vita si de miel la cuptor; peste oceanic maruntit, facut la aburi, pui, maduva, glande de tot felul, creier, ficat si rinichi; maduva de oase de vita si vitel la cuptor; zeama de oase; oua crude sau oua ochi; orez integral, grau, porumb, orz- fierte; ovaz si grau crud, biscuiti din secara; mere crude, banane, portocale, ananas, piersici; mere la aburi, banane coapte; rosii crude, salata verde, morcovi, varza, mazare; sfecla, morcovi, mazare, ridiche, conopida, varza si spanac la aburi; cartofi copti. Copilasii puteau sa bea apa, lapte integral, lapte fermentat si, uneori, suc de portocale proaspat. Fiecare copil avea castronelul lui cu sare. La fiecare masa li se puneau la dispozitie cereale, 2-3 feluri de carne, fructe si legume. Felurile de mancare nu erau condimentate si nici amestecate intre ele- nu se foloseau retete. Fiecare copil manca singur, ca sa se evite imitarea si putea folosi fie degetele, fie o lingura pentru a manca. Daca un copil cerea mai mult, asistenta care il supraveghea ii umplea din nou castronelul fara niciun comentariu. Mancarea era mereu cantarita, inclusiv cea scuipata.
De ce a vrut sa faca Clara Davis un astfel de experiment 202
202 of 265
Sa ne incredem in copii Asa cum am sugerat si mai sus, dietele pe care le recomandau in acea vreme pediatrii i s-au parut limitate si nesustinute de dovezi stiintifice. Nu a convins-o ideea de a hrani copiii dupa un program fix si de a le da numai mici cantitati de cartof la 8 luni, supa de legume pasate la 1 an si alte legume la varsta de 2 ani. Banana era considerata greu de digerat de pediatrii americani ale acelor vremuri.
Ce s-a intamplat La masa, alegerile erau de-a dreptul extreme: un copil era in stare sa manance numai maduva de oase, altul sa bea 1 litru de lapte la masa de pranz. Intr-unul din cazuri un copil a mancat 7 oua intr-o zi, iar altul 4 banane, in timp ce alt copil manca intruna sare. Un baietel care adora fructele a mancat timp de cateva zile cate 1 kg de portocale. Copiii nu aveau dureri de burtica sau alte probleme, desi puteau s-o tina asa zile in sir. Pe ansamblu ei aveau o dieta variata, ba chiar mancau mult mai multa carne decat recomandau medicii. Extrem de interesant- tututor copiilor le-a mers foarte bine pe parcursul experimentului. Este de luat in calcul si faptul ca cei mai multi dintre copii fusesera alaptati. De-a dreptul revelator este faptul ca cei mici chiar stiau ce fac- un copilas de 9 luni ce avea rahitism a baut ulei de ficat de cod pana cand problema a disparut, apoi l-a ignorat. Cu alte cuvinte, copilasii lasati in grija Clarei Davis contraziceau toate sfaturile date de toti ceilalti medici.
Poate ca nu este intru totul relevant acest experiment si poate ca e nevoie de mult mai multe date pentru a trage niste concluzii, eu aleg totusi sa pastrez ideea ca pentru a avea copii sanatosi este bine sa le punem la dispozitie alimente naturale, curate si sa ne straduim sa nu-i fortam sa manance. Ducand ideea putin mai departe, pentru ca toti membrii familiei sa fie sanatosi, un pas mare inainte ar fi acela de a exclude toate alimentele procesate, de a calca cat mai rar spre deloc in fast-food-uri, de a gati acasa cat mai simplu, folosind o varietate de alimente animale si vegetale, in marea lor majoritate locale. Vom fi astfel un exemplu pentru cei mici si vom evita multe batai de cap.
Surse: Real Food for Mother and Baby- Nina Planck, Institutul National de Sanatate al SUA
3 Comments/ 415 Likes /3 Tweets/posted in Copii, Nutritie 3 replies 1. Aliona says: 07/11/2012 at 8:09 pm M-ai facut foarte curioasa sa citesc cartea Ninei Planck Pe zi ce trece ma incred tot mai mult in preferintele culinare ale baietelului meu, multumita sfaturilor tale si ale fetelor de pe grup. Si chiar am observat ca mananca ceea ce are nevoie. Daca inainte m-as fi mirat (sau de fapt nu stiu daca i-as fi dat sa manance asta) sa-l vad mancand piele, grasime, oua muuulte si unt, acum imi dau seama ca mananca exact ce are nevoie; si chiar astea ii lipseau. Ma simt si eu mai relaxata cu mancarea, dar incerc totodata sa am mai multe oferte sanatoase pentru el, ca sa aiba de unde alege. M-am relaxat si cu branza poate nu are asa mare nevoie de ea (de calciu adica), daca e alaptat? nu stiu ce sa zic; eu de exemplu simt o nevoie continua de lactate, 203 of 265
203
Sa ne incredem in copii branzeturi si stiu ca aveam Calciul cam redus de cand ma stiu, in schimb la el era problematic cu fierul, dar cu Calciul era cat de cat ok. Multumesc pentru articol, mereu ma linistesc si ma apuc de studiat mai mult dupa ce citesc cate ceva de la tine Reply ◦ simona_dinu says: 07/12/2012 at 10:35 am Asa este- e tare placut sa lasi ghidat de copii si sa nu-ti faci griji tot timpul. Placut si linistitor si pentru noi si pentru ei de altfel, pentru ca din dorinta de a le face bine prin alimentatie le putem crea traume fortandu-i sa manance ceva ce nu le place sau privandu-i de lucruri de care ei simt ca au nevoie (exceptam produsele procesate, fireste). Reply
204
204 of 265
•
205 of 265
205
•
206
206 of 265
•
207 of 265
207
•
208
208 of 265
•
209 of 265
209
•
210
210 of 265
•
211 of 265
211
•
212
212 of 265
•
213 of 265
213
•
214
214 of 265
•
215 of 265
215
•
216
216 of 265
•
217 of 265
217
•
218
218 of 265
•
219 of 265
219
•
220
220 of 265
•
221 of 265
221
•
222
222 of 265
•
223 of 265
223
•
224
224 of 265
•
225 of 265
225
•
226
226 of 265
•
227 of 265
227
•
228
228 of 265
•
229 of 265
229
•
230
230 of 265
Update: Sa gatim impreuna!
•
Update: Sa gatim impreuna! 18 Jul 07/18/2012 Am revenit cu noutati de la eveniment. Ce dovada mai buna ca ne-am simtit excelent, decat fetele satisfacute ale celor mici care sustrageau bombonele cu fiecare ocazie. Biscuitii au avut un real succes, iar pate-ul de peste cred ca a fost deja incercat de cateva persoane.
Indemnati de Evadeaza cu Noi, punem osul la treaba si offline. Vrem sa aratam lumii cat de amuzant poate fi sa gatesti sanatos, unde gasesti ingrediente dintre cele mai bune si cum le asamblezi prin cateva miscari simple. Vom gati impreuna un aperitiv, un fel principal si un desert pe care oricine le va putea repeta acasa, fara ajutorul nostru. Dorinta noastra este sa va determinam sa gatiti mai des acasa, ba chiar sa luati si la pachet gustari nutritive si delicioase.
231 of 265
231
Update: Sa gatim impreuna! Toata tarasenia va avea loc joi, 26 iulie, la ora 7 seara pe strada Putul lui Zamfir. Restul detaliilor le gasiti aici. Va asteptam cu sortul pus! 6 Comments/ 9 Likes /1 Tweets/posted in Evenimente 6 replies 1. Danaqql says: 08/27/2012 at 1:58 pm simona care esti din pozele astea cea blonda cu rochia cu dungi ca nu te mai recunosc…wati fff slaba ;))))) Reply ◦ simona_dinu says: 08/28/2012 at 5:55 pm Ei, hai c-am mai pus pe mine Reply ▪ Danaqql says: 08/31/2012 at 2:17 pm in poza cu bebele de pe facebook esti mult mai plinuta ca acum…..datorita dietei esti asa? Reply ▪ simona_dinu says: 08/31/2012 at 2:56 pm Am slabit f mult de la dieta raw, exagerat de mult (nu recomand!!!) si acum incerc sa pun usurel inapoi. Nu stiu la ce fotografie te referi, o fi vreuna de pe vremea cand mai aveam kg din sarcina Reply ▪ Danaqql says: 09/01/2012 at 10:29 am eu nu reusesc sa scap de celulita ce poti sa imi spui despre ceaiul de urzica e bun ptr eliminarea apei in exces din tesuturi mi a fost recomandat…ms
232
232 of 265
Update: Sa gatim impreuna! ▪ simona_dinu says: 09/03/2012 at 6:34 am E lunga discutia despre celulita si nu cred ca folosirea unui remediu va ajuta f mult. Mai degraba trebuie facute schimbari in alimentatie. Un aliment care ajuta f mult in caz de celulita este zeama de oase (contine f mult colagen, adica ceea ce lipseste din tesuturile afectate de celulita).
233 of 265
233
•
Supa crema servita mai aparte 23 Jul 07/23/2012 Supa crema nu e niciun mister. Luam cateva legume, le fierbem nitel, le sfaramam cu blenderul de mana, mai subtiem daca e cazul si gata. Supa pe care v-o propun azi insa, are pretentia de a fi mai gustoasa si mult mai nutritiva decat media.Legumele vor fi scaldate intr-o cantitate generoasa de unt, vor fierbe in zeama de oase si toate vor avea parte de un “topping” inedit. Se prea poate ca cei care nu se dau in vant dupa legume sa-si schimbe parerea dupa ce vor gusta o astfel de supa. Untul nu doar ca va face supa mai gustoasa, dar ne va ajuta sa asimilam cu usurinta toata bunatatea din legume. Stiinta ne arata tot mai clar ca nutrienti importanti din legume sunt liposolubili si ca de aceea doar in prezenta grasimilor de calitate beneficiem la maximum de ele. De beneficiile zemei de oase va puteti reaminti aici, iar daca inca nu stiti cat de simplu e de facut, aflati aici. Aparatura/ustensile necesare: - oala de inox; - blender de mana. Ingrediente: - 2 dovlecei organici spalati, cu coaja intacta, tocati nu prea marunt; - 2 cepe medii curatate, taiate in cateva bucati; - 1 morcov organic spalat, cu coaja intacta, taiat rondele; - 1 legatura mica de patrunjel tocat; - 2- 3 linguri de unt* organic sau facut in casa (vezi reteta); - 1,5 litri zeama de oase de pui sau apa filtrata; - sare de mare; 234
234 of 265
Supa crema servita mai aparte - alte mirodenii, dupa gust. “Topping” (inspirat din “Gateste-ti o viata frumoasa”, Jamie Oliver) : - 1 felie de paine de casa din faina integrala, fermentata cu maia (optional); - 1 ou ochi (de tara, desigur). Preparare: Puneti untul intr-o oala de inox, infierbantati-l, apoi adaugati legumele. Lasati legumele sa se topeasca putin impreuna, amestecand ca sa nu se prinda. Adaugati apa sau zeama de oase si lasati sa fiarba la foc mic- mediu pentru 15 minute. Spre final adaugati patrunjelul tocat. Dati oala de pe foc si puneti la treaba blenderul de mana. Dupa ce toata supa e un piure mai subtire (daca vreti si mai subtire, adaugati apa si mai dati un clocot), puneti in farfurii, adaugati la fiecare portie cate o felie de paine cu maia (eventual rumenita putin pe gratar) cu un ou ochi deasupra.
O inghititura de paine cu maia si ou ochi, insotita de doua linguri zdravene de supa crema va vor face ziua mai frumoasa, pe cuvant! Cei cu intoleranta la gluten pot renunta la paine, fara sa stirbeasca din savoarea supei.
S-aveti pofta!
*In loc de unt puteti folosi orice alte grasimi de la animale de tara sau grasimi vegetale sanatoase precum unt de cocos, untura de palmier, ulei de masline presat la rece. Va rog sa aveti grija la supele crema si la ciorbele de legume din oras- sunt pline de uleiuri vegetale ieftine rancede, care pot transforma o supa inocenta intr-un cocteil periculos pentru sanatate.
1 Comment/ 18 Likes /0 Tweets/posted in Retete 1 reply 1. Claudia says: 07/23/2012 at 4:02 pm delicios:)) Reply
235 of 265
235
•
Morcovi, nuci si smochine scaldate in unt 11 Dec 12/11/2012 Iata o reteta care, nu stiu de ce, imi vine in minte in preajma Craciunului si pe care o fac si o tot fac odata ce-mi amintesc de ea. V-o recomand cu drag pentru ca sunt sigura ca o sa va placa mult. Aveti nevoie de cateva ingrediente comune, dar care puse impreuna capata ceva aparte. Reteta o puteti folosi ca garnitura la carne de pasare, alaturi de orez brun, mei, quinoa sau chiar ca desert. Ingrediente: - 4 morcovi dulci mari curatati si taiati rondele; - o mana de nuci rupte cu mana (de preferinta hidratate si apoi deshidratate la maxim 65 de grade C); - 3- 4 smochine taiate cubulete; - cateva fire de patrunjel tocat (pe care le puteti omite daca folositi reteta ca desert); - 40-50 g de unt. Preparare: Puneti o lingurita de unt in tigaie, incalziti-l, apoi adaugati nucile. La foc mic- mediu, caliti nucile cateva minute, pana capata o culoare galbuie pe alocuri. Scoateti nucile din tigaie si dati-le deoparte, apoi stergeti tigaia cu un prosop de hartie. Puneti restul de unt in tigaie, lasati-l sa se infierbante putin, apoi adaugati morcovii. Sotati-i vreo 5 minute, amestecandu-i des, adaugati smochinele si mai scaldati totul in unt 5-10 minute- in functie de cat de moi sau de tari va doriti morcovii. Spre final adaugati nucile peste morcovi si smochine, adaugati si patrunjelul tocat pentru cateva secunde, apoi transferati intr-un alt vas. Si uite-asa, tot betacarotenul cu care se lauda morcovul este transformat in vitamina A, datorita untului care va mirosi divin in aceasta combinatie. Pofta buna! Reteta imprumutata de la Lauren Groveman. 5 Comments/ 24 Likes /0 Tweets/posted in Guest posts 5 replies 1. Angela says: 12/11/2012 at 8:11 pm As scoate patrunjelul. Nu il vad asortat cu smochinele…desi nu am incercat niciodata.Sau l-as inlocui cu miere dupa ce se mai raceste putin “mancarica” si un praf de scortisoara. Asta ca sa devina desert! 236
236 of 265
Morcovi, nuci si smochine scaldate in unt Reply ◦ simona says: 12/17/2012 at 9:59 am Sigur, folosesti reteta cum crezi ca ti se potriveste. Mie-mi place sa pun patrunjel chiar si cand mananc pe post de desert. Reply 2. Oana says: 04/03/2013 at 5:52 pm Am facut si eu aceasta reteta de mai multe ori si a iesit excelent de buna. Eu am folosit unt de cocos deoarece am mult facand creme si sapunuri pentru familie si clientele mele, iar cand s-a racit am pus putina miere. Reply ◦ simona_dinu says: 04/04/2013 at 9:33 am
Reply
237 of 265
237
•
Rulouri cu nuca si magiun de prune 18 Dec 12/18/2012 In preajma sarbatorilor ne place sa simtim miros de cuptor in casa, miros care ne aminteste cu drag de iernile petrecute la bunici. Am pentru voi o reteta in care vom folosi faina integrala fermentata cu branzica de vaci, asa cum veti vedea imediat. Ingrediente: - 450 g faina integrala de grau sau spelta (alac)*; - 300 g branza dulce de vaci; - 100 g de Rapadura de la Rapunzel sau zahar activ din trestie de zahar de la Bio King (se gaseste la Ki-Life in Bucuresti etc); - 110 g unt la temperatura camerei sau untura si inca putin unt topit/untura pentru intins pe foi; - 50 g de nuci (de preferat hidratate, apoi deshidratate la maxim 65 de grade C) taiate; - 4-5 linguri de magiun de prune facut in casa sau de Topoloveni (optional); - 1 lingurita sare de mare; - vanilie sau scortisoara. Preparare: Amestecati faina cu untul sau cu untura si cu branza de vaci cu ajutorul robotului de bucatarie sau chiar cu mana (daca framantati cu mana, aluatul nu se va lega pana nu il lasati langa o sursa de caldura pentru cateva ore, dupa care veti framanta iar). Eu prefer a doua varianta, chiar daca efortul fizic e mai mare. Lasati amestecul la cald 12-24 de ore (cu cat lasati mai mult cu atat va creste mai bine). Dupa cele 12-24 de ore, amestecati in aluat zaharul, sarea si vanilia sau scortisoara. Impartiti aluatul in doua si intindeti-l cu facaletul pana la o grosime de 1/2 de cm sau chiar mai putin. Doar daca e nevoie mai adaugati putina faina, aluatul se va lucra foarte usor, nu este prea lipicios. Cu o pensula intindeti un strat de unt sau de untura pe aluatul intins, apoi un strat de magiun (optional) si un strat de nuci tocate. Rulati aluatul si taiati rulouri de 2-3 cm sau chiar mai mici. Daca taiati mai ingust, vor iesi mai crocante, daca taiati rulouri mai late, vor iesi ceva mai moi. Dati la cuptorul preincalzit la 150 de grade C pentru 45 minute- 1 ora. 238
238 of 265
Rulouri cu nuca si magiun de prune Spor si pofta buna!
* Unele persoane digera mult mai bine spelta decat graul clasic, probabil pentru ca e o specie de grau mai putin modificat.
Reteta inspirata din Nourishing Traditions de Sally Fallon si Mary Enig.
Tags: branza vaci, magiun, nuca, rulouri, untura 7 Comments/ 24 Likes /0 Tweets/posted in Deserturi, Retete, Traditional Related Posts
Saratele si “Sarbatori fericite!” 7 replies 1. Rodica says: 12/24/2012 at 2:51 pm Buna, Simona. Spune-mi, te rog, mai reusesc eu sa amestec in aluat zaharul si celelalte ingrediente, intr-un mod uniform? Multumesc pentru reteta, chiar vreau sa o incerc acum de sarbatori. Reply ◦ simona says: 12/24/2012 at 3:15 pm Daca vezi ca e prea uscata compozitia a doua zi, incearca sa o incalzesti putin la bainmarie si/sau lasa parte din unt (topit) pentru a fi adaugata a doua zi. Reply 2. Elena says: 01/10/2013 at 8:28 pm Multumesc mult de reteta, nu aveam mari asteptari de la ea pentru ca am facut-o cu un rest de brinza (proaspata)de capra, dar a iesit foarte buna(am schimbat umplutura cu o crema de migdale si scortisoara). O sa o notez si pastrez. Reply 239 of 265
239
Rulouri cu nuca si magiun de prune ◦ simona_dinu says: 01/11/2013 at 10:09 am Ma bucur mult ca va place reteta ce poate fi tinuta la congelator.
Apropo, se poate face o cantitate mai mare odata,
Reply 3. Edita Sebestyen says: 02/21/2013 at 8:54 am Extraordinara! Am facut in decembrie, si a fost foarte gustoasa. De atunci ma tot gandesc sa mai repet, dar nu am avut timp. Multumesc mult pentru reteta! Reply ◦ simona_dinu says: 02/25/2013 at 9:18 am
Reply
240
240 of 265
•
Saratele si “Sarbatori fericite!” 24 Dec 12/24/2012 Stiu ca vin cam tarziu cu reteta asta si ca nu mai aveti timp sa o faceti pana la Craciun, insa e asa de buna incat va indemn s-o faceti macar pentru Revelion. Baza este cam aceeasi ca la reteta precedenta (Rulouri cu nuca), insa de data aceasta am schimbat restul ingredientelor si am obtinut aroma si textura nemaipomenite. Ingrediente (pentru 2 tavi mari): - 500 g faina integrala de grau sau spelta (alac); - 300 g branza dulce de vaci*; - 185 g untura si/sau unt la temperatura camerei (eu am pus din ambele); - 150 g de parmezan ras* (optional); - 3 linguri de seminte de chimen; - 2 lingurite de sare de mare. Preparare: Amestecati faina cu branza de vaci si cu untul si/sau untura, apoi lasati la cald pentru 12-24 de ore. Dupa ce s-a scurs intervalul in care faina s-a imprietenit cu branza (care a ajutat-o sa devina mai usor digerabila) amestecati restul ingredientelor, presarati putina faina pe blatul de lucru, intindeti coca cu sucitorul pana la o grosime de aproximativ 1/2 de cm, apoi faceti forme de stea (daca aveti; daca nu, faceti-le rotunde cu ajutorul unui pahar). Dati la cuptorul incins de dinainte la 150 de grade C pentru aproximativ 20 de minute.
* Puteti incerca sa inlocuiti branza de vaci si parmezanul cu branza sarata de oi etc.
Sa aveti o masa de Craciun imbelsugata si sa va fie toti cei dragi alaturi! Sarbatori fericite! Tags: branza vaci, chimen, parmezan, saratele 6 Comments/ 241 of 265
241
Saratele si “Sarbatori fericite!” 5 Likes /0 Tweets/posted in Retete, Traditional Related Posts
Rulouri cu nuca si magiun de prune 6 replies 1. Elena Bautu says: 12/25/2012 at 12:04 pm Multumesc de reteta! Am facut si cornuletele si le-au placut la baieti. Deci saratelele sunt pe lista. La multi ani, Simona! Sanatate si noroc in noul an! Reply ◦ simona says: 12/25/2012 at 1:33 pm Sarbatori fericite, Elena! Ma bucur mult ca v-a placut reteta! Reply 2. Nicoleta says: 01/08/2013 at 10:30 am Buna Simona, Sa ai un an nou si mai bun, sa-ti pastrezi entuziasmul si sa continui sa ne luminezi si cu alte informatii! Eu inca sunt bulversata de combinatia alimentelor, evit de exemplu carbohidrati cu proteina (doar daca nu e vorba de fermentare la mijloc). In cazul retetei de mai sus, branza cu faina e o combinatie ok? Branza o faci tu? Cand mai ai timp, ne mai poti ajuta cu niste sugestii de meniu pentru copii? Multumesc mult, Nico Reply ◦ simona_dinu says: 01/08/2013 at 12:08 pm Multumesc mult, Nicoleta! Un an minunat va doresc si voua! Branza de vaci o fac eu (vezi articolul despre zer- acel mod de a face branzica de casa mi se pare cel mai usor, iar gustul si textura sunt grozave) sau o iau de la tara. Ca sa vezi ce combinatii nu-ti priesc, fii atenta la semnele organismului pentru ca intr-un final toate alimentele au si carbohidrati si proteine si grasimi in diferite proportii. Si eu continui sa ma feresc de anumite combinatii daca vad ca nu ma simt bine, insa 242
242 of 265
Saratele si “Sarbatori fericite!” alimentele fermentate le tolerez foarte bine. Zerul care mai ramane in branza de vaci va predigera prin fermentare graul. Am tot zis ca fac meniuri si pentru copii si pentru cei mari, insa sunt destul de reticenta pentru ca suntem cu totii diferiti si e mai delicat. Ar putea sa-ti foloseasca daca intri pe grupul facebook Alimentatia Traditionala http://www.facebook.com/ groups/258654057572834/, acolo unde vei afla si de la mine si de la alte mamici tot felul de idei de retete. Reply 3. Duță Larisa says: 03/28/2013 at 5:52 pm O, ce bine arată ! Reply 4. mio says: 06/27/2013 at 3:00 pm eu fac acesti biscuiti saptamanal pentru a inlocui painea. Inlocuiesc untul cu ulei de masline, muuult mai sanatos! Apoi ma joc cu diferite seminte: susan, susan negru, seminte de dovleac, de floarea soarelui…sau masline!…si lista poate continua:) Reply
243 of 265
243
•
De ce tot animalul? 07 Jan 01/07/2013 Consumul de carne este daunator sanatatii. Auzim asta mereu. Si asa este- consumul de muschi fara grasime, piele, cartilaje si alte tesuturi conjunctive, organe, consumul de carne de la animale crescute in conditii inumane, hranite cu hrana lor nefireasca, carora li se dau hormoni si antibiotice, este daunator. Un articol din Wise Traditions, scris de curand de Chris Masterjohn*, sintetizeaza cat de important este sa consumam atat produsele de origine vegetala, cat si pe cele de origine animala in forma lor integrala pentru ca efectul sinergetic este cel care conteaza in primul rand, si nu fiecare element in parte. Am sa traduc introducerea articolului lui Chris Masterjohn pentru ca e greu sa spui lucrurile astea mai bine decat el: ” Dietele societatilor traditionale de succes (si aici se refera la cele pomenite si de mine in acest articol) veneau cu o gama larga de nutrienti care colaborau intre ei pentru a asigura o sanatate vibranta. Pe masura ce dietele s-au indreptat spre alimente sarace din punct de vedere nutritiv, fortificate cu nutrientii la moda la un moment dat, ne uitam cu stupoare la degenerarea fizica pe care ne-am atras-o cu mana noastra si am inceput sa initiem tot felul de cercetari si sa ne imaginam tot felul de alimente dusman care ne pandesc din umbra. Am pus bolile de inima pe seama colesterolului, mortalitatea pe seama carnii, osteoporoza pe seama vitaminei A si diabetul pe seama grasimii. Se pare insa ca s-au tot pus intrebari gresite. Biologia nu e un razboi intre moleculele bune si cele rele, nici un razboi intre alimente “sanatoase” precum vegetalele si cele “otravitoare” precum carnea. Biologia este un sistem in care partile lucreaza impreuna pentru a produce un context in care fiecare parte beneficiaza de intreg.” Iata doua dintre cele mai relevante exemple: Carnea slaba contine aminoacidul metionina, care ajuta la cresterea si repararea celulelor, la comunicarea dintre celule, la apararea in fata radicalilor liberi si la detoxifiere. Ca toate aceste procese sa aiba loc insa, carnea slaba trebuie insotita de vitaminele din grupa B, colina si aminoacidul glicina ce se gasesc in organele, pielea si oasele animalelor, in galbenusul de ou, in leguminoase, in frunzoase. Dietele moderne contin cantitati mari de carne slaba si putin spre deloc din celelalte parti din animal. In felul acesta, metionina nu-si poate face treaba, in schimb genereaza produsi toxici, ceea ce duce la aparitia bolilor cronice. 244
244 of 265
De ce tot animalul? Vitaminele A, D si K colaboreaza pentru a feri tesuturile moi de calcifiere, pentru a hrani dintii si oasele si pentru a asigura cresterea optima la copii. Consumand organe de la animale, peste gras, grasimi de la animale ce pasc iarba, ulei de ficat de cod, dar si legume galbene si rosii si legume fermentate obtinem toti acesti nutrienti. Atunci cand exista prea multa vitamina A in detrimentul vitaminei D, vom acumula fosfor in loc de calciu, ceea ce va duce la pierderea de calciu. Cand exista prea multa vitamina D, vitamina K nu va reusi sa activeze procesele necesare directionarii calciului inspre oase si dinti, iar acesta se va duce spre tesuturile moi. Pentru ca ne ferim atat de tare de organe si grasimi animale, astfel de dezechilibre sunt greu de evitat. Mai multe detalii despre importanta consumului de cartilaje, piele, oase, gasiti in acest articol. Voi reveni cu articole ce detaliaza importanta consumului de organe animale etc.
*Chris Masterjohn este PhD in Nutritional Science. Site-ul lui este cholesterol-and-health.com.
Imagine preluata de pe sxc.hu. Tags: alimente fermentate, cartilaje, Chris Masterjohn, galbenus de ou, magneziu, oase, organe animale, piele, ulei de ficat de cod, vitamina A, vitamina D, vitamina K 2 Comments/ 115 Likes /1 Tweets/posted in Nutritie Related Posts
Alimente fermentate (II) Alimente fermentate (I) Cu ce micronutrienti suplimentam 2 replies 1. Petra
[email protected] says: 01/11/2013 at 8:15 pm Buna Simona, Sunt o fidela cititoare a acestui jurnal dar si a grupul Alimentatie Traditionala. Sunt f incantata de toate informatiile pe care le am adunat din aceste 2 surse si pot spune ca am facut mari progrese in alimentatia noastra ca familie dar mai ales un inceput bun in al fetitei mele de 1 an. Cu parere de rau din acest punct de vedere, al alimentatiei, pot spune, ne-am mutat de curand in Kuwait unde nu exista agricultura proprie sau animale crescute, totul importat si crescut industrial. alimente organice de origine animala nu am vazut. doar oua. si [este care este pescuit proaspat din mare si vandut la pta locala. Imi permit sa iti cer cateva sfaturi, vis a vis de ce sa aleg care sa fie cat de cat mai ”curat’, nutritiv, din supermarket, referitor la carne. De cand suntem aici, 2 sapy, am mancat, vita, peste si ceva oaie…si am mai luat odata oua organice, dar nu prea m-au incantat, ca provin din Turcia… Daca mi-ai putea raspunde, as aprecia enorm…iti multumesc pt tot ce impartasesti pt noi. Petra. Reply ◦ 245 of 265
245
De ce tot animalul? simona_dinu says: 01/14/2013 at 12:57 pm Buna, Petra! Ma bucur mult ca iti folosesc informatiile de aici si de pe grup. Va puteti baza in special pe peste (incercati sa mancati inclusiv ficatul de la peste, sa faceti zeama din oase si capete de peste) si fructe de mare. Insistati cu pestele oceanic gras, bogat in Omega 3, care va compensa continutul mare de Omega 6 din produsele animale conventionale. Ouale organice cu siguranta sunt mai bune decat cele conventionale si va indemn totusi sa consumati. De asemenea este ok sa consumati carne de vita si de oaie, dar consumati rar sau evitati carnea de pasare din supermarket. Reply
246
246 of 265
•
Cu ce micronutrienti suplimentam 05 Feb 02/05/2013 Carentele de vitamine si minerale sunt de cele mai multe ori motivele pentru care ne simtim obositi, demotivati, pentru care ne ingrasam aparent inexplicabil, pentru care ne imbolnavim usor si ne punem apoi greu pe picioare. Iata cu ce rezonez eu in privinta suplimentarii: Este intotdeauna de preferat sa ne luam vitaminele si mineralele din alimente. Atunci cand insa nu avem la dispozitie o varietate de alimente care sa acopere toata gama de micronutrienti necesari (sau cand alegem sa nu consumam anumite alimente), putem apela la cateva suplimente bine alese, in functie de nevoile fiecaruia. Si datorita faptului ca solul este sterilizat de agricultura moderna si multe minerale dispar sau sunt gasite in proportii mult mai mici decat ar fi normal apare nevoia de suplimentare. La fel de important este si sa tinem cont nu doar de ce nutrienti avem in alimente sau in suplimente, ci si de cat de bine stam cu digestia si implicit cu absorbtia. Suplimentele de vitamine si minerale sintetice sunt, in marea majoritate a cazurilor, de evitat pentru ca fac mult mai mult rau decat bine. Nutrientii sintetici, izolati, au cu totul alt efect asupra organismului fata de cei naturali. Un exemplu bun aici este acidul folic (vitamina B9)- in natura, folatii nu apar sub forma de acid folic, ci sub forma de tetrahidrofolati. Acidul folic din suplimente este cu greu convertit in folati de catre organismul uman. Si chiar daca acidul folic poate preveni spina bifida la bebelusi, el nu vine cu restul efectelor dezirabile ale hidrofolatilor (1). Suplimentarea cu acid folic poate duce la sau adanci carenta de B12 (2). Sunt de asemenea studii care arata ca acidul folic (dar nu si folatii) pot duce la aparitia cancerului (3). Complexele de multivitamine si minerale sunt de evitat, indiferent ca sunt sintetitce sau obtinute din produse naturale; cele sintetice, din motive lesne de inteles, evidentiate putin si mai sus, iar cele obtinute din ingrediente naturale pentru ca au multe hibe care duc la impiedicarea absorbtiei. De pilda, unele minerale si vitamine concureaza pentru acelasi loc in organism, ceea ce inseamna ca nu vor fi absorbite nicicum in anumite combinatii, ba chiar vor duce si la proasta absorbtie a unor nutrienti din alimente. Anumite vitamine si minerale nu trebuie suplimentate, ele trebuie luate doar din alimente; ce mai putem face, asa cum am amintit si la inceput, este sa avem grija de sanatatea sistemului digestiv pentru a asigura o cat mai buna absorbtie din alimente. Un exemplu aici este fierul, foarte toxic atunci cand este in exces si care poate duce la probleme precum constipatie, diaree, arsuri la stomac; mai mult decat atat, in exces, el impiedica absorbtia zincului- un mineral si asa gasit cu greu in alimente si 247 of 265
247
Cu ce micronutrienti suplimentam care este extrem de important in crestere. Este de preferat sa ne asiguram ca absorbim fierul din alimente, avand destule vitamine liposolubile in alimentatie precum si vitamina C (din alimente si/ sau suplimente). Sunt si cazuri in care trebuie suplimentat cu fier, insa decizia trebuie luata cu foarte multa grija. Un alt exemplu este manganul, prezent de altfel in multe complexe de multivitamine si minerale si care este neurotoxic atunci cand este in exces. Este putin probabil sa avem carente de mangan pentru ca este prezent in multe alimente vegetale si animale.
Cu ce e indicat sa suplimentam? Vitaminele liposolubile A, D3, K2 (4)- ce colaboreaza in multe functii ale organismului, printre care imunitate si sanatatea oaselor si a dintilor. Stilul de viata (mai ales petrecutul timpului in spatii inchise), lipsa unor alimente traditionale de origine animala din dieta, precum si solul sterilizat, fac ca cei mai multi dintre noi sa fim deficienti. Vitamina A- necesara pentru sanatatea ochilor, pentru sistemul imunitar, pentru sanatatea oaselor si a pielii, pentru crearea de noi celule, pentru protejarea grasimilor de oxidare etc. Se gaseste in alimentele de origine animala sub forma de retinol. In vegetale gasim carotenoide, precursori ai vitaminei A. Pentru a nu avea carente de vitamina A, este indicat sa consumam galbenusuri de ou, ficat de vitel, unt, legume colorate (alaturi de grasimi, astfel incat carotenoidele sa se transforme in vitamina A). Vitamina A sintetica este toxica (din pacate aproape toate complexele de multivitamine o contin)singurul supliment recomandat pentru vitamina A este uleiul de ficat de cod fermentat, un suplimentaliment (eu il comand de aici). Vitamina D3- importanta pentru mineralizarea oaselor, indispensabila sistemului imunitar. Carenta de vitamina D duce la probleme de sanatate precum: cancer, boli cardiovasculare, diabet, boli infectioase, scleroza multipla. Vitamina D este fabricata de organism in prezenta soarelui (in anumite conditii), dar este prezenta si in grasimile animale (daca animalele respective au stat in aer liber). Intr-un climat rece ca al nostru, pe langa consumul de alimente ce contin vitamina D (untura, somon, sardine, creveti pescuiti, unt, lactate integrale, oua), este indicat sa suplimentam si sa ne asiguram ca ajungem pana ajungem la un nivel de aproximativ 40 nanograme/ ml. Poate fi obtinuta din ulei de ficat de cod, dar se gasesc si suplimente separate de D3. Vitamina K2- o vitamina mai putin pomenita, insa extrem de importanta, ce se gaseste in alimente precum unt si smantana, ficat, galbenusuri de ou, frunzoase, in muraturi (cu sare) si in branza veche, fermentata. Necesara pentru activarea anumitor proteine, inclusiv a celor care controleaza mineralizarea oaselor si prevenirea calcificarii tesuturilor moi. Carenta de vitamina K2 duce la ateroscleroza, cancer, la cresterea ratei mortalitatii din multiple cauze etc. Si vitamina K2 se poate lua din ulei de ficat de cod in amestec cu unt concentrat (butter oil)(se gaseste aici), dar si din suplimente separate (MK- 7 sau MK- 4). Uleiul de ficat de cod in combinatie cu unt concentrat sunt foarte eficiente in tratarea cariilor dentare.
248
248 of 265
Cu ce micronutrienti suplimentam Vitamina C. Suplimentarea cu vitamina C are o multime de beneficii. In cantitati mari este eficienta mai ales in infectii virale. Vitamina C este necesara pentru fabricarea de colagen, carnitina, de diferite enzime. Prezenta in multe fructe si legume, insa concentratia de vitamina C scade insa din momentul in care sunt culese precum si prin gatire. O sursa foarte buna de vitamina C o reprezinta si legumele fermentate. Cautati suplimente ce contin Acerola sau Amla. Seleniu- un mineral foarte important pentru sanatatea glandei tiroide- marimea glandei tiroide este invers proportionala cu aportul de seleniu (5) (alaturi de iod). Mai ales daca nu mancam carne de vita, rinichi, oua, peste si fructe de mare, este indicat sa suplimentam cu seleniu. Sunt studii care arata ca sursele vegetale de seleniu, precum nucile de Brazilia, sunt mai putin optime decat cele de origine animala. Iod- un alt mineral neglijat, important pentru sistemul imunitar, carenta fiind corelata cu prezenta cancerului de stomac (6), dar nu numai. Tarile unde consumul de iod este ridicat (in special din alge marine), au speranta de viata mai mare. Carenta de iod poate avea efecte devastatoare in sarcina (7). Magneziu- mai mult de 300 de enzime au nevoie de magneziu; acest mineral joaca un rol important si in sanatatea oaselor si a membranelor celulelor. Carenta de magneziu este foarte raspandita si periculoasa- vorbim din nou de boli cardiovasculare, dar si de osteoporoza, hipotiroidism, migrene, astm. Vitamina D depinde si de aportul de magneziu. Surse de magneziu sunt algele marine, nucile, semintele, ceaiul, ciocolata. Datorita demineralizarii solului, este indicat sa suplimentam cu magneziu, iar cea mai sigura cale spre un aport optim este uleiul de magneziu aplicat pe piele (spray) (ne asiguram astfel ca nu depinde de sistemul digestiv pentru a fi asimilat). Zinc- un mineral al carui carenta duce la probleme precum intarzierea dezvoltarii sexuale, piticism, probleme de piele, caderea parului, depresie, probleme comportamentale etc. Suplimentarea in exces poate hrani patogenii, astfel incat trebuie precautie in privinta cantitatii. Gasim zinc in ficat de vitel (hranit cu iarba), fructe de mare, seminte de dovleac, de susan etc. Zincul este bine sa fie insotit de o cantitate adecvata de cupru, astfel incat echilibrul obtinut prin consumul de ficat de vitel sau de miel (ce contin cupru) va asigura efecte si mai benefice (reduc impreuna semnificativ riscul de boli cardiovasculare). Cine nu consuma ficat, poate supliementa si cu cupru.
Sigur ca mai sunt si alte suplimente de vitamine si minerale ce aduc beneficii, aleg insa sa ma opresc la cele care mi se par cele mai importante. Vreau sa amintesc din nou ca este foarte important ca alimentele de origine animala sa provina de la animale hranite cu hrana lor naturala, ce petrec destul timp in aer liber, iar alimentele de origine vegetala sa aiba parte de teren fertil si nu de ingrasaminte chimice, pesticide si hormoni- in caz contrar, beneficiile dispar in mare masura.
(1) http://chriskresser.com/beyond-paleo-5 (2) http://www.youtube.com/watch?v=BvEizypoyO0&feature=player_embedded (3) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19190501 (4) Perfect Health Diet de Paul Jaminet, Ph.D. si Shou- Ching Jaminet, Ph.D (5) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12611611?dopt=AbstractPlus 249 of 265
249
Cu ce micronutrienti suplimentam (6) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17497074?dopt=AbstractPlus (7) http://lpi.oregonstate.edu/infocenter/minerals/iodine/
Tags: Acerola, Amla, cupru, micronutrienti, minerale, seleniu, vitamina A, vitamina D, vitamina K, vitamine, zinc 8 Comments/ 45 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie Related Posts
De ce tot animalul? 8 replies 1. Ramona says: 02/20/2013 at 7:24 am Ce parere ai de resveratrol?… As vrea sa l folosesc pt un copil cu predispozitie la astm cand are raceli!!!… Reply ◦ simona_dinu says: 02/20/2013 at 11:21 am Este indicat resveratrolul inclusiv pentru copii. Mai poti incerca sa-i sporesti imunitatea cu suplimente de zinc. Reply 2. ela says: 03/04/2013 at 12:32 pm Buna, Simona! Ce parere ai de uleiul de canepa pentru omega 3-6-9 in loc de ulei de peste? Ce parere ai de suplimente cu alge marine pentru copii? Numai bine! Reply ◦ simona_dinu says: 03/05/2013 at 10:36 am N-as lua altceva in afara de Omega 3, pentru ca din acesti acizi consumam cel mai putin. Desi prezenti si in surse vegetale precum canepa, in, din surse animale se asimileaza incomparabil mai bine. Multe detalii, in engleza, in acest link http://chriskresser.com/podcast-episode-ii-essential-fatty-acids-fish-and-fish-oil. Reply 250
250 of 265
Cu ce micronutrienti suplimentam ▪ ela says: 03/05/2013 at 12:11 pm multumesc! Reply 3. MihneaM says: 06/14/2013 at 10:03 am Oofff, costa mai bine de 21 EUR numai transportul acestor suplimente…. Reply 4. Nico Nicoleta says: 07/31/2013 at 12:07 am Imi puteti spune si mie cat ulei lichid de la Green Pasture se poate da unui prunc de 16 luni? Multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 07/31/2013 at 7:56 am 1/4 de lingurita pana la 1/2 de lingurita (1 lingurita = 5 g). Reply
251 of 265
251
•
Sarmalute cu quinoa, mei si multa verdeata 10 Apr 04/10/2013 O reteta ce o sa va convinga cu siguranta prin simplitatea si versatilitatea ei. In aceasta perioada imi place sa folosesc cat mai multe frunze verzi din padure pentru ca, dintre toate vegetalele la care avem acum acces, ele sunt de departe cele mai nutritive, intrucat cresc in solul cel mai bogat in minerale. Consumand frunzoase primavara ajutam ficatul sa se detoxifieze si aducem in organism minerale dupa care acesta tanjeste. La noi in familie nu este zi in care sa nu mancam salata de untisor, il adaugam si la ciorbe, mai facem pilafuri cu stevie, mancarici cu urzici. Doar untisorul il consumam si crud, restul frunzelor le mancam doar gatite. Quinoa si/sau meiul sunt alternative binevenite, insa sigur ca pot fi inlocuite cu orez brun lasat la hidratat macar 7 ore. Ingrediente pentru cca 30 de sarmalute (depinde de marime): - 1 cana de quinoa fiarta (vezi aici cum se gatesc pseudocerealele); - 1 cana de mei fiert (puteti folosi doar mei sau doar quinoa); - 4-5 cepe medii(chiar si mai mult); - 1 legatura mica de marar; - 2-3 catei de usturoi; - 1 morcov maricel; - 1 radacina de telina maricica; - 2-3 legaturi de untisor tocat (sau urzici tocate); - o mana de fulgi de ardei deshidratati (puteti folosi si suc de gogosari); - piper, sare, putina boia; - cateva linguri de ulei de masline sau de cocos (daca tineti post) sau untura (preferata mea la aceasta reteta); - frunze de varza murata si/sau frunze mai mari de stevie. Preparare: Daca aveti robot de bucatarie veti economisi mult timp, insa puteti toca ceapa si usturoiul marunt si cu un cutit, iar morcovul si telina pot fi date pe razatoare. Eu am folosit robotul, in care am maruntit intai ceapa si usturoiul impreuna, apoi le-am dat deoparte. Am pus apoi in robot morcovul, telina, mararul si le-am maruntit bine si pe acestea. Uleiul il incalziti usor intr-o tigaie (in niciun caz nu trebuie sa sfaraie uleiul sau sa iasa fum), se adauga ceapa, usturoiul si condimentele si se amesteca putin pana devin transparente. Se adauga apoi restul ingredientelor, mai putin meiul si quinoa, care vor astepta alaturi intr-un castron. Puneti ingredientele din tigaie peste pseudocereale, amestecati bine si ati obtinut compozita pentru sarmale. Luati apoi cate o frunza de varza/stevie, puneti cam o lingurita cu varf (sau mai mult) de compozitie 252
252 of 265
Sarmalute cu quinoa, mei si multa verdeata pe fiecare frunza, impachetati si puneti intr-o oala. Cand ati terminat de impachetat adaugati 1-2 cani de apa in oala. Eu pun mereu apa la ochi- sarmalele nu trebuie sa fie acoperite cu apa, mai degraba mai adaugati apa calduta pe parcurs. Imi place sa adaug la fiert pe langa apa, putin bors, suc de rosii si dafin. Dati oala in cuptorul incins dinainte la 175 de grade Celsiul si lasati cca o ora.
Pofta buna!
Tags: mei, quinoa, sarmale 6 Comments/ 147 Likes /0 Tweets/posted in Fel principal, Retete Related Posts
Pilaf de quinoa 6 replies 1. Vozian Tatiana says: 04/10/2013 at 7:25 pm Mhmmmm…de cand vreau sa incerc sarmale vegetariene! Neaparat o sa incerc reteta ta, suna tare bine Reply 2. Andreea Carețu says: 04/15/2013 at 11:54 pm Ce idee buna, sarmale cu mei! Am sa incerc reteta de Pasti cu siguranta. Reply ◦ simona_dinu says: 04/20/2013 at 11:34 am Spor! Reply 3. adriana says: 04/22/2013 at 5:38 pm ce anume se masoara cu cana?semintele in stare uscata sau fierte deja? Reply 253 of 265
253
Sarmalute cu quinoa, mei si multa verdeata ◦ simona_dinu says: 04/22/2013 at 6:42 pm Uscate, insa cantitatile pot fi schimbate. Reply 4. Facebook User says: 04/27/2013 at 12:49 pm Cred ca in primul rand ar trebui sa ne ingrijim de alimentele consumate,care ,din pacate ne otravesc si ingrasa in mod constant,as putea spune la fiecare masa. .Acest obiectiv se poate atinge prin consumul de alimente bio(eco),certificate ecologic, Va recomand ,totodata sa incercati si cosmeticele bio,folosirea acestora este o alternativă sănătoasă, deoarece sunt foarte blânde cu pielea, putând fi folosite chiar și de persoanele care au alergii sau a căror piele este hipersensibilă demarand totodata un adevarat tratament naturist. Reply
254
254 of 265
•
Calzone 11 Jun 06/11/2013 Intr-un mare calzone s-au transformat placintele mele englezesti zilele trecute. Pentru ca timpul imi este foarte limitat, m-am obisnuit sa am mereu in congelator ceva care sa poata fi folosit cu usurinta pentru mai multe feluri de mancare- in cazul de fata, aluatul fermentat cu branza de vaci, deja clasic pe blog. De regula fermentez 1 kilogram de branza dulce de vaci cu 1 kilogram de faina integrala la care adaug 200 g de unt si o lingurita de sare, las 24 de ore intr-un castron, apoi impart in cateva pungute si dau la congelator. Pentru aceasta reteta am scos cam 300 g de aluat din congelator (initial visam la placinte mici englezesti, dar mi-ar mai fi luat cel putin o ora sa le impachetez), iar pentru umplutura am folosit ce aveam prin frigider. Ingrediente: - 300 g aluat fermentat cu branza de vaci (vezi mai sus); - 5 fire de ceapa verde; - 300 g ciuperci; - 150 g jumari din carne de rata; - 200 g cascaval de casa taiat feliute; - un pumn de untisor congelat; - marar tocat; - 1 lingurita de busuioc uscat; - 1 lingura de susan; - 1 lingura de unt; - 1 lingura de ulei de masline;
255 of 265
255
Calzone - sare; - piper; - putina faina alba bio pentru modelat aluatul. Puteti inlocui din ingrediente dupa bunul plac, va sugerez insa sa nu renuntati la cascaval (poate nici la ceapa si ciuperci) Preparare: Puneti aluatul la decongelat in frigider cu o seara inainte. Cand sunteti gata sa va apucati de treaba, curatati cepele si taiati-le cat mai marunt, curatati si ciupercile, apoi sotati-le impreuna in unt, cu sare si piper dupa gust. Dupa ce s-au inmuiat, adaugati in tigaie jumarile, untisorul (puteti folosi spanac) si mararul si busuiocul uscat. Imprieteniti-le bine, apoi dati tigaia deoparte. Intindeti aluatul pe blatul de lucru (incercati sa-l faceti cat mai rotund; se modeleaza extrem de usor, nu e lipicios), puneti pe o jumatate de aluat amestecul din tigatie, acoperiti cu un strat de feliute de cascaval, apoi lipiti grosier marginile aluatului. Stropiti cu ulei de masline, presarati cu seminte de susan si busuioc uscat si dati la cuptor la 165 de grade Celsius pentru aproximativ 20 de minute (verificati sa fie usor rumenit deasupra). Serviti cu o salata imensa! Tags: branza de vaci, calzone, cascaval, untisor 7 Comments/ 34 Likes /0 Tweets/posted in Fel principal, Retete 7 replies 1. Roda says: 06/11/2013 at 9:11 pm Simona, ai putea sa imi spui cum faci branza? Ca presupun ca nu este cea clasica, cu cheag. Si cum se fermenteaza aluatul? Reply ◦ simona_dinu says: 06/12/2013 at 8:08 am Vezi in aceasta postare cum se face branzica de vaci, draga Roda, http://jurnaldenutritie.ro/2012/05/23/cum-facem-zer./ Aluatul se fermenteaza amestecand branza cu faina si lasandu-le intr-un castron pentru 12-24 de ore. E mai usor sa adaugi si untul si sarea de la inceput, ca sa nu fii nevoita sa framanti de 2 ori. Reply ▪ ana says: 06/12/2013 at 1:02 pm 256
256 of 265
Calzone si cascaval de casa de unde ai? Reply ▪ simona_dinu says: 06/13/2013 at 9:19 am E facut dupa reteta clasica din lapte, branza de vaci, unt si bicarbonat. Gasesti reteta pe multe site-uri. Reply ▪ Roda says: 06/14/2013 at 8:16 pm Multumesc mult pentru raspuns. Sigur ca citisem despre zer dar am uitat ca tot asa se face si branza :)). Reply 2. Margot says: 06/12/2013 at 9:35 am Hop si eu, Simona, poate ne scri despre ce pui tu la congelator, eu ca proaspata mamica (adica de 5 luni) e prima oara cand ma gandesc ca trebuie sa fac provizii, sigur tu ai experienta. Reply ◦ simona_dinu says: 06/13/2013 at 9:24 am Incerc Reply
257 of 265
257
•
Salata de morcov crud- leac pentru digestie 30 Jul 07/30/2013 Va propun astazi o combinatie de ingrediente ce ar putea sa va scape de chinul balonarii si al constipatiei, dar si de cel al curelor stricte de detoxifiere. Ingrediente: - 1 morcov organic; - 1 lingurita (pana la o lingura) de ulei de cocos; - putina sare. Preparare: Curatati morcovul de coaja cu ajutorul unui curatator de cartofi. Continuati sa folositi curatatorul pentru a obtine fasii sau dati morcovul prin razatoarea mare. Amestecati toate ingredientele. E de preferat ca salata se se consume dimineata, cu o ora inainte sa mancati, insa poate fi mancata oricand peste zi. Daca timpul nu va permite sa faceti aceasta salata, straduiti-va totusi sa mancati un morcov crud pe zi. Dupa spusele dr. Raymond Peat, aceasta salata ne scapa de endotoxine, unele dintre cele mai daunatoare toxine pentru organismul uman. Endotoxinele afecteaza ficatul, care raspunde atacului lor prin inflamatie sistemica. Morcovul crud, impreuna cu uleiul de cocos, reduc nivelul endotoxinelor, precum si pe cel al hormonilor de stres (estrogenul etc) si cresc nivelul hormonilor “tineretii” (progesteronul, testosteronul etc). Fibrele din morcov au efect antibiotic- de aceea morcovii nu mucegaiesc in sol; ele nu sunt digerate in intestin, ci mai degraba curata in drumul lor, distrugand organismele nocive, ceea ce ajuta la vindecarea sistemului digestiv. Un morcov crud pe zi ajuta ca toxinele din bila sa fie eliminate din corp si impiedica astfel reabsorbtia lor. Sucul de morcov sau morcovii maruntiti in blender nu au acelasi efect. Sucul de morcov are o cantitate mare de beta- caroten, ceea ce poate afecta glanda tiroida. Cand fibra cruda de morcov este consumata, cea mai mare parte din beta- caroten este eliminata.
258
258 of 265
Salata de morcov crud- leac pentru digestie Uleiul de cocos vine de asemenea cu calitati antibacteriene, iar impreuna au un efect cu atat mai puternic. In plus, uleiul de cocos stimuleaza metabolismul, ceea ce va da o senzatie de cald si bine. Sarea ajuta la reducerea nivelului hormonilor de stres, mai ales daca aceasta salata este consumata dimineata, atunci cand acesti hormoni au un nivel ridicat. Sodiumul din sare este un mineral extrem de important pentru tinerea sub control a hormonilor de stres si pentru stimularea metabolismului (aici despre pericolele unei diete sarace in sodium). Tags: balonare, constipatie, endotoxine, morcov, sare de mina, ulei de cocos 4 Comments/ 53 Likes /0 Tweets/posted in Nutritie, Salate 4 replies 1. Molnar Anda says: 07/30/2013 at 12:14 pm Eu am o nelamurire de cand urmaresc retetele de “real food”, aici sau pe-altundeva. Uleiul de cocos si untul de cocos sunt acelasi lucru? Si daca nu, care e diferenta, care e mai bun, se pot substitui unul cu altul in retete? (momentan am unt de cocos in casa – as putea sa-l folosesc pt reteta asta?) Multumesc! Reply 2. simona_dinu says: 07/30/2013 at 12:56 pm Uleiul de cocos este doar grasimea din nuca de cocos, pe cand in untul de cocos se pastreaza si pulpa. Da, se poate folosi si untul de cocos in aceasta reteta. Reply 3. Mari says: 08/14/2013 at 7:08 am Multumim pentru reteta! M-ai cam speriat cu informatia referitoare la sucul de morcovi, in ce fel poate afecta galanda tiroida? Eu am prins curaj cand am citit ca Olivia da zilnic copiilor suc de morcovi si sfecla si i-am dat si eu fiica-mii pe perioade lungi suc de morcov pentru ca ea nu prea manaca legume / verdeturi ca atare…Acum ii dau suc de rosii/patrunjel verde , ardei si ce mai am prin casa.E ok oare? Multumesc! Reply ◦ simona_dinu says: 08/20/2013 at 4:28 pm Imi cer scuze ca raspund cu intarziere. Ideea cu sucul de morcovi ar fi, conform dr. Peat, aceea ca betacarotenul concentrat in suc este estrogenic si astfel afecteaza tiroida. Morcovii ii vrem in special pentru fibra lor cu capacitati antibiotice aparte. 259 of 265
259
Salata de morcov crud- leac pentru digestie Reply
260
260 of 265
•
Cum sa faci abuz de Sarbatori si totusi sa supravietuiesti 20 Dec 12/20/2013 Abia astept sarbatorile de iarna! Stiu ca si voi le asteptati si deja va ganditi cu drag si pofta la masa plina cu de toate. Am pentru voi 5 sugestii care sa va ajute sa va bucurati de mancare, chiar sa va permita sa infulecati din plin, fara sa va simiti rau. Si nu, nu excludem mancarurile si combinatiile delicioase, nici nu ne silim sa ne oprim inainte sa ne saturam pentru a ne ridica de la masa inghitind in sec. 1. Alegeti retete care presupun gatitul cu grasimi precum unt, ghee, untura, smantana sau chiar unt de cocos si untura de palmier. Ce au toate in comun? Grasimi prietenoase cu orgaismul uman, protejate in fata oxidarii. Personal, prefer ghee facut in casa la majoritatea preparatelor. Uitati de alte restrictii, insa evitati cat puteti grasimile hidrogenate si uleiurile vegetale (margarina, ulei de floarea soarelui, porumb, rapita, de seminte de struguri etc). Daca grasimile preponderent saturate protejeaza, asigura integritatea celulelor, cele vegetale, intens procesate si rancede, vor actiona ca niste torpile asupra acelorasi celule. Daca totusi va e pofta de un preparat in care e musai sa folositi ulei vegetal, faceti o cantitate mai mica decat de obicei. Uleiul de masline este in regula daca este folosit crud si daca este organic si de buna calitate. Daca aveti obiceiul de a va abtine de la grasimi in general, s-ar putea ca bila sa fi devenit lenesa, caz in care nu strica sa aveti putin bitter suedez la indemana. 2. Mancati linistiti carne, insa incercati sa nu consumati carne macra in exces, ci alegeti partile mai impanate – sa aveti si niscaiva grasime, dar si cartilaje si oase gatite impreuna. In felul acesta veti avea parte de un mancare mai echilibrata in nutrienti ce va ajuta organismul sa asimileze ce-i trebuie si apoi sa inlature toxinele mai lesne. Daca e sa ma intrebati ce carne e de preferat, va voi spune ca cea de vitel si de miel (pentru care macelariile arabesti sunt surse decente in orasele mari din tara) pentru ca sunt mai bogate in nutrienti si pentru ca au grasimi mai potrivite. Stiu insa ca toata lumea viseaza la porc de Craciun, asa ca va indemn sa il marinati bine inainte de gatire, sa-l insotiti cu multe mirodenii si niscaiva muraturi pentru a-i face fata mai usor. Daca veti gati pui, straduiti-va sa gasiti de tara. 3. Cartofii, orezul, radacinoasele si legumele in general sunt vazute destul de rar pe masa de sarbatori sau in cantitati foarte mici. Va asigur insa ca va veti simti mult mai bine si ca veti ramane cu destula energie pentru a face alte lucruri placute in aceasta perioada, daca pe langa friptura, consumati o portie de piure si o salata de sfecla rosie cu hrean, muraturile deja mentionate si alte variatiuni pe
261 of 265
261
Cum sa faci abuz de Sarbatori si totusi sa supravietuiesti aceasta tema (reteta Morcovi, nuci si smochine scaldate in unt ramane la noi printre favorite). Iar energia ramasa va fi cu atat mai multa cu cat garnitura depaseste portia de friptura. 4. La desert va indemn sa aplicati aceeasi regula cu grasimile. Aici avem o multime de variante delicioase precum frisca din smantana dulce, mascarpone, creme cu unt, inghetata- sunt atat de multe variante care sa ne permita sa inlocuim margarina, incat si cei mai putin priceputi in ale bucatariei pot prepara ceva rapid, gustos si sanatos si la fel de prietenos ca felul principal. Amestecati mascarpone cu putin sirop de artar sau miere, aruncati deasupra fructe taiate cubulete si nuci si veti concura fara probleme cu cele mai elaborate deserturi. Ananasul e in fruntea listei ca ajutor al digestiei la mesele copioase, dar si fructele de padure ce se gasesc proaspete sau congelate in multe supermarketuri va pot veni in sprijin. 5. Putine lucruri sunt mai terapeutice pentru organismul nostru decat somnul dupa o masa buna. Mai ales pentru cei care sunt tot anul pe fuga. Nu va opresc sa va faceti concediul la munte sau in alta tara, daca insa va simtiti stresati si obositi, cel mai bun cadou pe care vi-l puteti face este o saptamana de somn. Daca aveti nevoie de inspiratie pentru retete, indemnul meu ar fi sa evitati cartile de dieta in voga; puneti mana pe-un Jamie Oliver si va veti simti bine cu voi si cu ceilalti! Tags: abuz de mancare, Craciun, Sarbatori iarna, sfaturi sarbatori 0 Comments/ 31 Likes /1 Tweets/posted in Nutritie, Practic 0 replies
262
262 of 265
•
Mananca tot! 04 Feb 02/04/2014 Un obicei pe care multi parinti tind sa il aiba este acela de a controla tot ce mananca copiii, de a le dicta ce, cat si cum sa manance. Fara sa isi dea seama, le schimba in rau relatia cu hrana, le cresc anxietatea si neincrederea in ceea ce simt. Merita ca parintii sa-si schimbe perceptia asupra acestor lucruri, de a le da cale libera copiilor pentru a-si descoperi sau redescoperi mancatul intuitiv. Pentru ca cei mici sa se hraneasca sanatos, atat cat vor si ca sa nu capete tulburari alimentare pe termen lung, nu controlul la fiecare pas este solutia, ci relaxarea si cateva reguli/principii de bun simt: 1. NEUTRALITATEA fata de alimente. Nu laudam, dar nici nu criticam alimentele de pe masa. La fel si in cazul celor mici: nu-i laudam sau certam in fuctie de alegeri, chiar daca in prima faza, cei care au avut parte de restrictii, vor dori doar ceea ce, in mod normal, le era interzis sau li se dadea in cantitate foarte mica. In timp, nu se vor mai simti constransi si vor incerca si alte alimente, isi vor regla apetitul si vor manca tot mai echilibrat. Este recomandat sa nu fie introduse recompensele (pentru ca au mancat tot sau pentru ca au incercat ceva nou etc.). 2. IMPLICAREA lor in bucatarie sau macar la aranjatul mesei. Pentru copiii este o incantare sa ajute in bucatarie. Cu cat sunt lasati sa atinga mai multe ustensile si ingrediente si cu cat fac mai mare mizerie, cu atat mai mult vor savura bucatele. Incercati sa nu va ingroziti de cate aveti de strans in urma lor- ganditi-va ca tocmai ingaduiti unele dintre cele mai placute amintiri. 3. Mancatul IMPREUNA cu toata familia, aceleasi alimente (chiar daca vor fi preferinte intr-o directie sau alta) macar o data pe zi sau doar la sfarsit de saptamana, daca altfel nu se poate. Si in acest fel, micutii vor fi stimulati sa incerce feluri noi, mai ales daca vad la parinti sau la frati ca savureaza mancaruri de care ei nu s-ar atinge. 4. PRINCIPIUL 80/10 sau 80/20. Ideea este aceea de a le permite copiilor ca 10-20% din alimentele cumparate sa fie alese de ei, chiar daca asta presupune si dulciuri. Si aici neutralitatea va face minuni. Daca in cea mai mare parte a timpului au o alimentatie echilibrata, completa, dulciurile isi pot gasi relaxate un locusor. 5. MANCARE GUSTOASA, fireasca, care sa contina proteine, grasimi, carbohidrati, suficienta sare si care sa nu tina cont de reguli impuse de dietele momentului. 263 of 265
263
Mananca tot! Intr-un final, asa cum spune Ellyn Satter in ‘Child of mine: Feeding with Love and Common Sense’treaba parintilor este aceea de a pune la dispozitie alimente, iar a copiilor aceea de a manca atat cat le trebuie. Cum stiti ca ati reusit sa va impacati si voi si copiii cu mancarea? Aplicand testul prajituricii. Dacai oferiti copilului o prajiturica, un desert care-i place mult si (satul fiind) va refuza, stiti ca sunteti pe drumul cel bun. Tags: Ellyn Satter, mancare copii, mancat intuitiv, neutralitatea fata de mancare, testul prajituricii 4 Comments/ 96 Likes /2 Tweets/posted in Copii, Nutritie, Practic 4 replies 1. naliana says: 02/05/2014 at 9:24 am Eu nu am lasat copiii sa-si aleaga 10-20 % din dulciurile preferate, pe cele de pe rafturile de la supermarket daca acestea erua nocive. Mi s-a parut un fel de dezicere gratuita de la niste principii sanatoase, gestul de accepta in sacosa de cumparaturi dulciuri nesanatoase din comert alese de copii. Sunt de acord insa cu consumul acestor dulciuri in comunitate, la aniversari, dupa bunul plac. Sunt de acord deasemenea sa cumpar la aniversari dulciuri din comert pentru copiii invitati obisnuiti cu ele Insa am considerat ca poate deveni un obicei permanent sa iti cumperi 10-20 % din cumparaturile sanatoase, dulciuri nesanatoase daca incepi sa faci asta din copilarie. In al doilea rand, oricat de sanatoase ne este mancarea de ce sa aducem fie si un minuscul aport de hrana proasta? Ce sens are, numai pentru pofta, traditie? Reply ◦ simona_dinu says: 02/05/2014 at 10:01 am Mancatul sanatos poate fi foarte daunator daca sunt impuse reguli foarte stricte, iar copiii nu sunt lasati sa-si foloseasca intuitia. Ei se vor simti vinovati, vor manca pe ascuns (isi vor face de cap la scoala), vor fi mereu conflicte cu parintii pe tema mancarii (vor asocia mancarea cu momente neplacute si pot risca sa stimuleze frecvent reactia la stres- cu efecte metabolice serioase), se pot trezi la adolesenta cu tulburari alimentare serioase (mancat compulsiv, fetitele incep sa tina cure de slabire etc). Sunt dulciuri decente pe piata si m-as asigura mai degraba sa nu contina grasimi vegetale polinesaturate si prea multe E-uri, insa in privinta zaharului, regurgitam aceleasi idei invechite http://www.alanaragonblog.com/2010/01/29/the-bitter-truthabout-fructose-alarmism/. Reply 2. ela says: 02/07/2014 at 8:07 am
264
264 of 265
Mananca tot! Simona, am citit si articolul acesta si cel despre instinctul copiilor de a manca ceea ce ii ajuta mai bine sa se dezvolte. sunt de acord si mi se pare cea mai buna si frumoasa varianta, pe care am si incercat sa o aplic, pentru copilul meu de 4 ani. dar a fost usor atat cat a mancat de toate, carne, lapte, oua, multe multe fructe si legume crude. stiam ca se echilibreaza cumva lucrurile chiar daca intr-o zi manca mai mult dintr-o categorie si in alta mai putin. dar ce sa fac acum cand nu vrea decat dulce, unt, lapte si branza? atat, poate si cartofi sau orez, doar uneori. s-a ajuns la constrangeri – dulce doar dupa masa, nu mai vrea masa, plus tensiuni si certuri. e ok sa aiba copilul de 4 ani libertate in ceea ce priveste mancarea? poate fi sanatos daca mananca doar lactate si dulciuri, asa cum ar vrea? Reply ◦ simona_dinu says: 02/11/2014 at 9:15 am As merge in continuare pe a-i pune la dispozitie cat mai multe alimente si a-l lasa sa aleaga. Insa tu iti cunosti copilul mai bine- daca starea lui fizica si psihica este ok, daca doarme bine, e calm si intelegator, probabil este ok, daca nu- poate ca e undeva o problema ce merita investigata. Reply
265 of 265
265
Balsam pentru fundulet | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130918150447/http://jurnaldenutritie.ro...
La primul copil am umplut dulapul cu geluri de dus si creme bio, am cumparat o sacosa de unguente si prafuri (la recomandarea neonatologului) pe care le-am aruncat expirate. Trei ani mai tarziu, pe fratior il asteapta in dulap doar o crema proaspata pentru fundulet facuta de mine, tifon si alcool de 70 de grade pentru buric si sapun de casa facut de o prietena doar din ingrediente naturale. O sa surprinda ingredientul principal din balsamul pentru fundulet pe care vi-l sugerez azi (untura de vita) insa pentru mine este cel mai firesc si asta dintr-un motiv simplu- contine grasimi din care suntem si noi facuti- grasimi animale saturate si mononesaturate. Membranele celulelor noastre sunt alcatuite intr-o proportie de cel putin 50% grasimi saturate, grasimi ce dau membranelor rigiditate si integritate pentru a functiona optim. Untura de vita contine 50-55% grasimi saturate, restul fiind mononesaturate- tot grasimi stabile. Ce altceva ar putea fi mai compatibil cu pielea nostra decat grasimi aproape identice, grasimi ce contin si valoroasele vitamine liposolubile A, D, K si E? Inainte de aparitia cremelor pe baza de petrol si alte substante rafinate, oamenii foloseau pentru hidratare, dar si pentru tratarea problemelor grave de piele, grasimi animale (in special de la vite, oi si chiar caprioare). In functie de zona in care traiau, adaugau la aceste grasimi si uleiuri vegetale presate la rece, precum ulei de masline. Pielea este cel mai mare organ si absoarbe cam tot ce se aplica pe ea- bun sau rau, astfel incat este de preferat sa nu aplicam pe piele substante pe care nu am putea sa le mancam si sa nu cumparam creme din comert ale caror ingrediente au denumiri pe care nu le intelegem. Balsamul este extrem de usor de facut, totul e sa gasiti untura de vita de tara, de la animale ce au fost hranite in special cu iarba si fan. Ingrediente: - 90 g untura de vita; - 10 ml ulei de masline extravirgin;
266
Balsam pentru fundulet | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130918150447/http://jurnaldenutritie.ro...
- 8-10 picaturi de ulei esential (eu am folosit musetel si lavanda de la Mayam). Preparare: Daca aveti untura gata preparata, nu faceti decat sa o puneti intr-un borcanel de sticla cu gura mai larga, pe care il scufundati in apa fierbinte si asteptati sa se topeasca. Daca aveti o bucata de grasime pe care trebuie sa o transformati in untura, taiati-o cuburi, apoi puneti-o peste o strecuratoare asezata peste o cratita si dati-o la cuptor la 105 grade Celsius. Lasati in cuptor pana se topeste grasimea, amestecand ocazional. Strecurati untura printr-un tifon in recipientul pentru balsam (de preferinta borcanel de sticla cu gura larga). Cat timp untura este inca lichida, insa doar calduta (nu fierbinte), adaugati uleiul de masline si uleiul/uleiurile esential/e. Puneti amestecul la frigider pentru a se raci- in acest fel va avea o consistenta mai catifelata decat daca este lasat sa se raceasca la temperatura camerei.
Untura de vita rezista mult timp fara a avea nevoie de refrigerare. O amestecam cu ulei de masline pentru a deveni ceva mai fluida si mai usor de folosit. Uleiul de masline este dezirabil pentru aportul de vitamina E, dar si de acid oleic (tot o grasime stabila, mononesaturata). Acest balsam poate fi aplicat nu doar pe funduletul bebelusilor, ci si pe picioarele, mainile, fata, buzele oricui. Experimentati cu uleiurile esentiale care va plac, schimbati proportia de untura/ulei vegetal, adaugati alte uleiuri vegetale presate la rece dupa bunul plac. Reteta inspirata din Wise Traditions, iarna 2012.
Facebook Twitter Google +1 Email
Loading...
15 COMMENTS / 65 LIKES / 1 TWEETS / POSTED IN COPII, COSMETICE
267
Balsamuri, cu drag | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130926221627/http://jurnaldenutritie.ro...
De cateva luni experiementez diverse combinatii de creme pe baza de seu. Continua sa ma surprinda cat de compatibil este seul cu pielea noastra, cat sunt de eficiente aceste balsamuri pe pielea crapata, inclusiv in zone unde alte creme nu reusesc sa mentina hidratarea, precum zona coatelor sau calcaielor, cat de frumos calmeaza (unde este cazul) si catifeleaza pielea bebelusilor, dar si cat de elastica mentin pielea pe timpul sarcinii. Si nu spun doar eu asta, ci si alte persoane carora le-am dat sa incerce dintre mixturile facute de mine. Cum v-am mai povestit, proportia de acizi grasi din seul de vita este ideala pentru pielea noastra, care practic primeste nutrientii cei mai potriviti pentru a se mentine sanatoasa. De aceea cremele pe baza de seu vindeca adesea eczema, iritatia de scutec, ba chiar pot vindeca si unghiile incarnate. Pe vremuri, mai ales in zone cu climate reci, oamenii foloseau preponderent grasimile animale pentru ingrijirea pielii. Ideea de a imprumuta din intelepciunea trecutului pentru a crea balsamuri de care sa se bucure cat mai multa lume a inceput sa-mi para, treptat, tot mai fireasca. Si astfel, incepand cu saptamana aceasta, pe rodia.ro, platforma pe care veti gasi si creme din ingrediente vegetale facute cu drag, va vor intampina doua balsamuri hidratante create de mine- BEBE, care contine si unt de cocos – pentru a accentua si mai mult efectul protector/antibacterian/antifungic si COATE SI CALCAIE, care spera sa rezolve probleme sacaitoare de piele atat in sezonul cald, cat si in cel rece.
Share:: Like this:
Loading...
Tags: balsam, BEBE, Coate si Calcaie, creme hidratante, rodia.ro
1 COMMENT / 54 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN COSMETICE
268
Deodorant comestibil | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130929064456/http://jurnaldenutritie.ro...
Pentru ca deodorantele bio din comert m-au dezamagit unul cate unul si pentru ca la cele cu aluminiu si parabeni nu ma intorc nici in ruptul capului, m-am vazut nevoita a experimenta din nou cu retete de cosmetice homemade. Recunosc, ma asteptam la o mare dezamagire si deja ma vedeam comandand deodorante de pe alte meleaguri, in speranta ca altii au descoperit metode si ingrediente de care n-a auzit lumea pe la noi. Mare mi-a fost mirarea insa cand am constatat ca deodorantul meu, facut din ingrediente care nu-mi lipsesc niciodata din bucatarie, e mai eficient decat tot ce am incercat pana acum.
Ingrediente: - 3 linguri de unt de cocos (va recomand Rapunzel pentru raportul calitate/pret)(daca preparati reteta iarna, va trebui sa-l topiti); - 2 linguri de bicarbonat de sodiu; - 2 linguri de radacina de maranta sau de amidon de porumb (radacina de maranta gasiti aici sau aici- transport 6 usd); - 5 picaturi de ulei esential de care aveti (optional- eu ma dau in vant dupa cel de grapefruit- gasiti aici).
269
Deodorant comestibil | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130929064456/http://jurnaldenutritie.ro...
Preparare: Amestecati toate ingredientele intr-un vas de sticla, puneti intr-un recipient vechi de deodorant (spalat bine) sau intr-unul nou si curat precum cele de pe sideris.ro si pastrati la frigider (untul de cocos este lichid la temperaturi peste 25 de grade C). Puteti tine deodorantul si intr-un borcanel/cutie de crema in baie, caz in care trebuie sa agitati bine inainte de a lua din el si a aplica cu mana. Dupa ce aplicati pe pielea curata si uscata, asteptati cateva minute pentru a se absorbi cat mai bine. Puteti folosi si alte unturi vegetale, precum unt de shea, unt de cacao s.a., care nu se inmoaie asa de tare la temperatura camerei; mai puteti adauga si o lingura de ceara de albine, daca vreti ca deodorantul sa fie solid la temperatura camerei, indiferent de anotimp. Daca va hotarati la varianta sugerata de mine si folositi unt de cocos Rapunzel, bicarbonat de sodiu si radacina de maranta, o portie de deodorant va costa cam 7 lei (pentru cantitatile sugerate). Singurul dezavantaj este acela ca, daca transpirati foarte tare, e posibil sa se pateze putin hainele (insa nu vor ramane patate dupa spalat). Cand este foarte cald, as sugera sa folositi acest deodorant ori cand purtati haine deschise la culoare si mai largute, ori cand purtati haine fara maneci.
Nu vreau sa contaminez o postare vesela cu vesti triste, insa stiati ca peste 90% din ceea ce se gaseste in tumorile canceroase de san sunt ingrediente din cosmeticele clasice din comert si in mare masura din deodorante?
Share:: Like this:
Loading...
5 COMMENTS / 54 LIKES / 1 TWEETS / POSTED IN COSMETICE
270
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
271
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
272
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
…
…
…
…
…
273
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
…
…
274
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
…
………
………
275
Despre combinarea alimentelor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20121116083655/http://jurnaldenutritie.ro...
…
……
…… …
…
276
Maioneza de te lingi pe degete | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130819074332/http://jurnaldenutritie.ro...
Iata o alternativa la maioneza clasica, facuta de cele mai multe ori cu (nocivul) ulei de floarea soarelui. Stiu ca maioneza cu ulei virgin de masline nu e cea mai gustoasa, asa ca va invit sa incercati ceva nou. Si nu, maioneza nu e contraindicata din principiu; daca e facuta cu ingrediente sanatoase nu aveti de ce sa va feriti de ea. Holandeza noastra va pastra o buna parte din enzime si va avea parte numai de grasimi sanatoase si de vitamine liposolubile.
Aparatura/ustensile necesare: - cratita de cca 3 litri pentru bain marie (sau vas cu fund dublu); - cratita mica pentru holandeza; - tel mic (sau lingura de lemn).
Ingrediente: - 4 galbenusuri mari, crude de la oua de tara sau bio; - sucul de la 2 lamai medii (cca 3,5 linguri suc); - 1 lingura apa; - 250 g de unt cu 80% grasime, topit;
277
Maioneza de te lingi pe degete | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130819074332/http://jurnaldenutritie.ro...
- 4 cuburi de gheata; - putina apa intr-o canita; - 1/4 de lingurita sare organica de mare; - un varf cutit boia (optional).
Preparare: O sa incerc sa dau pasii cat mai detaliat. Nu este greu, totul este sa faceti o data si veti intelege ca procedeul este de fapt foarte simplu. 1. Puneti untul intr-o cana de ceramica sau orice alt vas din care puteti turna cu usurinta si scufundati cana intr-o cratita cu apa fierbinte. De indata ce untul s-a topit, puneti vasul cu unt topit, la indemana, langa aragaz; 2. Sa aveti pregatit langa aragaz: - untul topit (cum am explicat si mai sus); - cuburile de gheata puse intr-un pahar/canita; - putina apa intr-o canita (pentru cazul in care se taie holandeza); - sarea si boiaua intr-un vas mic. 3. Puneti apa in cratita de 3 litri (sau in vasul cu fund dublu) si asezati-o pe ochiul aragazului. Dupa ce a inceput sa fiarba, dati la foc mic. In continuare, puneti galbenusurile, zeama de lamaie si apa in cratita mica in care veti face holandeza. Puneti cratita mica peste apa ce clocoteste la foc mic. Apa din cratita mare nu trebuie sa acopere fundul cratitei mici cu mai mult de 1 cm. In momentul in care amestecul de galbenusuri, lamaie si apa incepe sa se ingroase putin (20- 40 de secunde) ridicati cratita in care faceti holandeza si continuati sa amestecati cu telul. Stingeti focul. Adaugati cuburile de gheata in cratita cu apa clocotinda. Puneti din nou cratita mica peste apa din cratita mare (in care ati adaugat deja cuburile de gheata pentru a se raci putin) si incepeti sa turnati treptat untul topit, amestecand incontinuu cu telul. Daca observati ca holandeza incepe sa se taie, puneti cativa stropi de apa din canita si amestecati in continuare (ca si la maioneza clasica, apa va lega imediat la loc holandeza). Adaugati sarea si boiaua si continuati sa amestecati cu telul. Dupa ce ati incorporat tot untul, gustati si mai adaugati mirodenii, dupa preferinta.
278
Maioneza de te lingi pe degete | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130819074332/http://jurnaldenutritie.ro...
Puteti folosi holandeza ca dressing pentru orice salata, inclusiv pentru salata de boeuf, doar sa tineti cont ca este mai acrisoara decat maioneza clasica si va trebui sa reduceti sau sa eliminati cantitatea de mustar (daca folositi de obicei) sau de muraturi.
Fiindca tot veni vorba de salata de boeuf, va indemn ca in loc de cartofi sa folositi pastarnac si/sau radacina de telina (mai sarace in carbohidrati si mai bogate in nutrienti- mai ales telina). Daca totusi preferati cartofii, alegeti din aceia rosii pentru ca au continut mai mic de zahar.
Spor!
Share:: Like this:
Loading...
9 COMMENTS / 15 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN RETETE
279
Nourishing Traditions | Jurnal de nutritie
280
https://web.archive.org/web/20120313170244/http://jurnaldenutritie.ro...
Nourishing Traditions | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20120313170244/http://jurnaldenutritie.ro...
Search the
…
…
…
281
Prajiturele cu migdale, legate cu radacina de maranta (arrowroot) | Jurn...
https://web.archive.org/web/20130923011054/http://jurnaldenutritie.ro...
Declar prajiturelele astea drept cele mai bune dintre toate deserturile incercate pana acum din cartea Nourishing Traditions. Sunt crocante, catifelate si incredibil de gustoase. Vestea buna este ca aceste prajiturele nu contin deloc gluten, pe de alta parte trebuie sa pregatiti migdalele de dinainte, pentru a indeparta cea mai mare parte din antinutrientii care ar impiedica altfel absorbtia unor minerale importante.
Ingrediente pentru o tava mare: - 350 g migdale fara coaja*; - 115 g unt la temperatura camerei sau unt de cocos; - 225 g radacina de maranta (vedeti aici de unde o puteti cumpara si la ce altceva o mai puteti folosi); - 80 g Rapadura** (reteta spune 115 g, insa mi se pare cam mult); - 1/2 lingurita de sare organica; - 1 lingurita de extract de vanilie; - coaja rasa de la o lamaie (eu am folosit putin extract de portocala); - migdale intregi pentru ornat.
Preparare: Puneti migdalele deshidratate in robotul de bucatarie si macinati cat se poate de fin (aproximativ 3 minute). Nu insistati pana sa se transforme in unt de migdale- “faina” rezultata trebuie sa ramana uscata. Adaugati restul ingredientelor (mai putin migdalele pentru ornat) si mixati-le in robot pana se omogenizeaza totul.
282
Prajiturele cu migdale, legate cu radacina de maranta (arrowroot) | Jurn...
https://web.archive.org/web/20130923011054/http://jurnaldenutritie.ro...
Formati bile de marimea unei nuci si puneti-le pe tava pregatita deja cu hartie de pergament unsa cu putin unt. Aluatul vi se va parea ciudat, sfaramicios, dar nu deznadajduiti, se pare ca asa trebuie sa fie. Modelati cat puteti de bine bilele, fara sa apasati foarte mult, doar cat sa capete o forma cat de cat. Puneti o migdale peste fiecare prajiturica, apasand usor. Dati tava in cuptorul incalzit la 150 de grade C. Dupa ce au stat 5 minute in cuptor, scoateti putin tava si apasati usor fiecare prajiturica cu o furculita, pentru a se aplatiza putin. In cele 5 minute, grasimile se vor incalzi si va fi usor sa aplatizati prajiturelele si sa le aduceti la forma finala. Dati din nou la cuptor pentru inca 20-25 de minute. Lasati-le sa se raceasca de tot, apoi mutati-le din tava. Ce nu consumati, pastrati in frigider.
Spor si pofta mare! Va garantez ca cei mici le vor adora si le vor prefera altor dulciuri rafinate, chit ca trebuie sa umblati cu aspiratorul in urma lor.
* Cumparati migdale fara coaja (ca sa sariti etapa curatarii lor), puneti-le intr-un castron cu apa filtrata si 1 lingurita de sare organica, apoi lasati-le 7 ore sau peste noapte. Intindeti migdalele pe o tava, apoi uscati-le in cuptor sau deshidrator la maxim 65 de grade C (ideal ar fi sa faceti o cantitate mai mare, din care puteti apoi congela). Eu le tin in deshidrator cca 10 ore, in cuptor s-ar putea sa dureze mai mult si vor trebui verificate din cand in cand. Sigur ca puteti sari etapa hidratarii si apoi deshidratarii migdalelor, insa- mai ales daca mancati frecvent oleaginoase- este de dorit sa capatati obiceiul hidratarii lor. **Zahar nerafinat din trestie de zahar- se gaseste pe rapunzel.ro sau in magazinele cu produse bio de la Bio King sau Longevita;
Share:: Like this:
Loading...
Tags: arrowroot, maranta, migdale, Nourishing Traditions
7 COMMENTS / 34 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN DESERTURI, RETETE
283
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
De cand a dat frigul am tot studiat problema racelilor si a gripelor pentru ca nu am vrut sa fiu prinsa pe picior gresit cu cea mica si, mai ales, n-am vrut sa aleg calea medicamentelor. Trebuia totusi sa am niste solutii de rezerva si uite ca s-au tot adunat informatii. Imi cer scuze pentru limbajul de lemn – oricat am incercat sa fac un post mai cald, tot ca un prospect la paracetamol suna ) Medicamentele nu sunt salvarea noastra, sunt folosite cu mult prea multa usurinta si pot duce la probleme serioase de sanatate pe termen lung. Medicamentele inhiba simptomele firesti ale organismului prin care acesta asigura vindecarea. Hrana de calitate in schimb este una din caile sigure prin care organismul este sprijinit sa se vindece singur atunci cand apar probleme. Asadar: Raceala se ia prin atingerea de obiecte contaminate sau atunci cand dam mana cu o persoana afectata apoi ne atingem ochii, nasul sau gura. Gripa este cauzata de unul dintre virusurile A, B sau C. Se ia in primul rand daca suntem in preajma unei persoane afectate, care tuseste sau stranuta. Raceala si gripa au cauze virale. Problema nu o reprezinta ele in sine, ci faptul ca se incearca a fi tratate in cele mai nepotrivite moduri. De cele mai multe ori sistemul imunitar ramane cu sechele grave dupa ce am “tratat” o raceala/gripa; boala se prelungeste sau se transforma in ceva mai grav.
284
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
Trebuie sa intelegem ca medicamentele, nici macar ANTIBIOTICELE, NU OMOARA VIRUSURILE si nu ajuta la recuperare dupa ce un organism a fost afectat. Cu toate acestea foarte multe persoane sunt sfatuite sai ia antibiotic (inclusiv copiii) pentru boli virale. Antibioticele devin apoi rutina, iar in cazul multor persoane, din pacate si a multor copii, se recomanda cu usurinta iar si iar pentru raceli, bronsite, desi acestea sunt virale si nu bacteriene. Faringita, congestia nazala, sinuzita si tusea sunt virale in majoritatea cazurilor. Mai exista o confuzie legata de culoarea mucusului- multe persoane cred ca o culoare galbena sau verzuie indica existenta bacteriilor si deci se impune tratament cu antibiotice. Cercetarile arata ca nu este relevanta culoarea mucusului in stabilirea existentei bacteriilor. Si virusurile patogene produc mucus galben sau verzui. Deci atunci cand avem o raceala cu febra, durere in gat, dureri musculare, congestie nazala, tuse, mucus galben sau verzui nu este necesar sa folosim medicamente. Medicamentele nu ne vor ajuta sa ne revenim si nu vor preveni eventualele complicatii. Cu atat mai mult ar trebui evitate antibioticele pentru ca acestea vor prelungi boala si pot duce la boli mult mai grave pe viitor. Problema este ca atunci cand ne imbolnavim incepem sa ne simtim inconfortabil si cautam o solutie. Incepem astfel sa cautam prin dulapul cu medicamente sau ne ducem la medic sa ne dea o reteta, eventual cu antibiotice. Din pacate medicii isi asuma un rol de salvator in astfel de situatii, nu vor sa ne dezamageasca si atunci ne scriu repede reteta. De ce sa nu luam antibiotice: - antibioticele duc la distrugerea florei intestinale (poate sa dureze si peste un an pana cand flora intestinala este refacuta, timp in care suntem extrem de expusi la boli- 70% din sistemul imunitar se afla in tractul gastrointestinal); acesta este de departe cel mai mare risc, pe care cele mai multe persoane nu il inteleg- rog mamicile sa se informeze cat mai mult inainte de a accepta sa dea antibiotice celor mici, sunt putine lucruri mai neinspirate/grave pe care le putem face cand e vorba de sanatatea copiilor pe termen scurt, mediu si lung; - se pare ca persoanele care au luat antibiotic in copilarie mai mult de 10 ori, au cu 80% mai multe sanse sa faca limfom nonHodgking’s; de asemenea incidenta cancerului de san este mai mare la aceste persoane; - sunt periculoase in sarcina (prin prezenta sulfonamidelor si nitrofurantoinelor); penicilinele, eritromicinele si cefalosporinele sunt si ele periculoase si pot duce la malformatii; - copiii care iau antibiotic in primul an de viata au sanse mai mari sa faca astm, alergii, autism; - alte riscuri: afectiuni ale rinichilor, diaree, dezvoltarea si inmultirea parazitilor, reactii alergice ce pot fi fatale; - din cauza folosirii excesive a antibioticelor in ultimele decenii, anumite bacterii au devenit rezistente la antibiotic si sunt foarte greu de eradicat. Antibioticele ar trebui folosite numai in cazuri foarte grave, atunci cand avem de-a face cu infectii bacteriene care ameninta viata, ceea ce n-ar trebui sa se intample cu un organism hranit corect; sistemul imunitar este capabil sa ne protejeze daca i se da combustibilul necesar. Incepeti sa mancati mai sanatos, mai integral, evitati alimentele ultraprocesate, zaharul, faina alba, grasimile hidrogenate, produsele animale din supermarket si organismul va fi capabil sa se apere singur. Despre remediile folosite in mod normal pentru raceli si gripe:
285
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
Medicamente impotriva tusei: - Dextrometorfan- il veti gasi pe prospectul majoritatii medicamentelor pentru tuse. Desi este foarte utilizat, nu este eficient; - Codeina- s-a demonstrat ca nu este eficienta impotriva tusei; - Hidrocodonul suprima cat de cat tusea insa nu a fost indeajuns evaluat si are posibile efecte secundare serioase; De fapt e bine ca aceste medicamente nu functioneaza- daca ar functiona, ar impiedica tusea sa-si faca treaba: rolul ei este acela de a impinge in afara mucusul, celulele moarte si particulele din care sunt formate virusurile pentru a nu bloca caile respiratorii. Antihistaminicele- nu s-au dovedit a fi foarte eficiente in raceli; dau doar somnolenta. Combinatia antihistaminice/ decongestionante/sprayuri nazale calmeaza simptomele intr-o oarecare masura, insa nu duc la o recuperare usoara, iar beneficiile pe termen scurt trebuie puse in balanta cu efectele secundare pe care le pot avea (dureri de cap, constipatie, arsuri la stomac, ameteala si chiar anxietate). De multe ori efectele secundare ale medicamentelor sunt confundate cu cele ale bolii in sine. Ibuprofenul si aspirina- sunt oarecum eficiente in ameliorarea simptomelor cauzate de febra, insa nu ajuta la recuperare, ba chiar pot duce la prelungirea bolii. Febra este un lucru bun atunci cand avem viroze sau infectii intrucat sporeste capacitatea celulor albe de omori virusurile si celulele infectate de virusuri. Febra ne arata ca organismul lupta cu infectia. Atunci cand incercam sa suprimam febra, impiedicam organismul sa-si faca treaba in lupta cu boala. Studii facute pe animale au aratat ca, pe masura ce temperatura creste, activitatea virala scade. Tratamentul cu antifebrile prelungeste si perioada in care suntem contagiosi; mai mult decat atat, cu cat luam mai multe antifebrile cu atat inrautatim si prelungim boala. S-a demonstrat ca folosirea de aspirina si paracetamol (acetaminofen) neutralizeaza anticorpii si creste congestia nazala. De regula, daca un copil racit doarme bine, este destul de vioi, mananca cat de cat- nu are nevoie de medicamente, chiar daca are febra. Doar daca acel copil a avut in trecut convulsii de la febra, parintii trebuie sa fie atenti si sa ii administreze medicamente, cu masura. Tylenolul (paracetamol/acetaminofen)- este mai toxic decat ibuprofenul si are efect doar 4-5 ore. Poate afecta functionarea ficatului chiar si in dozele recomandate. In cazul persoanelor care nu pot manca, vomita sau sunt deshidratate de la boala, creste riscul de toxicitate. Acetaminofenul este una din principalele cauze de deces la copii in SUA, in parte datorita faptului ca unii parinti nu inteleg bine cum sa dozeze sau pentru ca, din cauza gustului dulce, de fructe, unii copii isi administreaza singuri doze suplimentare. Acetaminofenul creste riscul de atac de cord si atac cerebral. Avand asemenea potentiale efecte secundare, un astfel de medicament e mai bine de tinut departe de casa. Umidificatorul sau baia cu aburi- in ceea ce priveste raceala, au efecte modeste. Cresterea aportului de fluide- in mod surprinzator, desi auzim mereu sugestia de a bea cat mai multe fluide atunci cand suntem raciti, se pare ca nu exista baza stiintifica pentru asemenea indicatie. Bineinteles ca deshidratarea poate duce la uscarea mucoasei nazale, mai ales cand raceala este insotita de voma, diaree si febra mare. Cu totate acestea, fluidele in exces nu sunt de dorit; nu exista dovezi care sa arate ca marirea cantitatii de fluide ajuta corpul in recuperare, ba chiar, in caz de infectii respiratorii acute, apa in exces poate avea consecinte negative semnificative. Irigatii nazale cu substanta salina- in cazul persoanelor care au infectii cronice ale sinusilor, irigatiile nazale cu substanta salina pot ajuta intr-o oarecare masura, insa testele arata ca nu semnificativ. Asta inseamna ca, de cele mai multe ori, degeaba ne chinuim copiii cu sprayurile nazale de care au oroare. Remedii homeopate- din pacate, cele din farmacii, precum Oscillococcinum nu sunt remedii homeopate in sensul traditional al cuvantul si nu s-au dovedit a fi eficiente impotriva racelilor. Vitamina C (acid ascorbic)- parerile sunt impartite in privinta acestei vitamine. Unii considera ca este foarte utila in
286
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
sporirea rezistentei organismului la raceli si gripe, in timp ce altii sustin ca nu au dovada acestui fapt. Se pare ca, desi nu toti sunt de acord ca ajuta oriunde si oricand la prevenirea afectiunilor in discutie, vitamina C ajuta in cazul persoanelor cu carente alimentare, precum si a persoanelor stresate. Cu alte cuvinte persoanele care nu consuma destule fructe si legume proaspete (cele mai bogate in vitamina C), pot lua vitamina C sub forma de suplimente pentru a-si ajuta organismul la prevenirea racelilor. Daca boala este deja instalata, se pare ca vitamina C nu mai este de mare ajutor. Echinacea- acest remediu pare a fi cel mai eficient atunci cand este luat profilactic pe toata perioada anotimpului rece si nu atunci cand boala este deja instalata. La fel ca andrographis, ginseng, astralagus, golden seal, jneapan si pelargonium (muscata)- echinacea are efect de usoara stimulare a sistemului imunitar si astfel amelioreaza simptomele racelilor. In orice caz, majoritatea remediilor naturale n-au fost testate cu rigurozitate si trebuie luate cu precautie. Usturoiul- nu exista destule studii care sa arate ca acest remediu din strabuni este eficient in lupta cu racelile- exista insa anumite dovezi care arata ca ar fi de leac. Este bine stiut ca usturoiul si ceapa sunt alimente de real ajutor in sprijinirea sistemului imunitar. Resveratrol- acest component fitochimic ce se gaseste in coaja strugurilor rosii, in fructele de padure si in alune pare sa suprime inflamatia si sa lupte impotriva imbatranirii premature; desi este un remediu ce promite rezultate excelente, testele clinice pe termen lung nu i-au confirmat inca beneficiile. In testele pe animale si insecte resveratrolul are efecte anticancer, inhiba dezvoltarea HSV (herpes simplex virus) tip 1 si 2 (in cazul rozatoarelor), prelungeste viata si intarzie imbatranirea. Consumul regulat de fructe colorate, mai ales mure, zmeura, afine, struguri (atentie! struguri doar organici, locali, in sezoncei din import sunt stropiti cu substante foarte toxice). Este indicat ca persoanele cu sistemul imunitar slabit, care se imbolnavesc usor sa ia suplimente cu resveratrol. Zincul- este un mineral esential care joaca un rol foarte important in functionarea sistemului imunitar. Din pacate foarte multe persoane au carenta de zinc (doza zilnica recomandata este de 15 mg), in special veganii si vegetarienii care nu consuma carne zilnic. Carenta de zinc duce la scaderea imunitatii si cresterea numarului de imbolnaviri. Exista dovezi care atesta faptul ca suplimentarea cu zinc duce la protejarea impotriva infectiilor si a cancerului. Suplimentele cu zinc: scad probabilitatea de a face pneumonie si necesitatea de a lua antibiotic; scad durata racelilor si gripei; luat in timpul sarcinii scade probabilitatea de infectii a copilului; scade rata de mortalitate la copii cu peste 50%. Meta- analiza Cochrane arata ca, odata instalata raceala sau gripa, suplimentarea cu zinc reduce semnificativ severitatea simptomelor precum si durata bolii. In cazul persoanelor care iau zinc in intervalul de 24 de ore de la instalarea simptomelor racelii, acestora le-a scazut la aproape jumatate riscul de a mai avea simptome dupa 7 zile. Suplimentele cu zinc, luate preventiv pentru cel putin 5 luni, scad probabilitatea de instalare a racelilor si gripelor. Alimente bogate in zinc: Stridii gatite- 3 stridii- 13 mg Crabi gatiti- un picior- 10,2 mg Muschi de vita- 120 g- 5,6 mg Seminte de susan crude, nedecorticate- 60 g- 4,4 mg Seminte de dovleac crude sau coapte- 60 g- 4,2 mg Fasole Adzuki, gatita- 1 cup- 4,1 mg Seminte de pin crude- 60 g- 3,6 mg Caju crud- 60 g- 3,2 mg Seminte crude de floarea soarelui- 60 g- 2,8 mg
287
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
Orez salbatic gatit- 1 cup- 2,2 mg Edamame (pastai de soia) gatite- 1 cana- 2,1 mg Fasole neagra gatita- 1 cup- 1,9 mg Ciuperci Shiitake, gatite- 1 cana- 1,9 mg Broccoli, gatit- 2 cups- 1,6 mg Tahini crud- 2 linguri- 1,4 mg Frunze gatite de Kale- 2 cups- 1,2 mg Intrucat nu este usor de asimilat din surse vegetale, este indicat ca veganii si vegetarienii sa ia zinc sub forma de suplimente. Vitamina D-este recunoscut faptul ca vitamina D este extrem de importanta din foarte multe puncte de vedere. Toata lumea este de acord ca vitamina D protejeaza impotriva racelilor, aparandu-ne impotriva virusurilor, prin abilitatea ei de a pune la treaba marii jucatori ai sistemului imunitar. Carenta de vitamina D a fost asociata cu cresterea imbolnavirii de gripa. De prisos sa mentionez cat de important este sa suplimentam cu o doza adecvata de vitamina D pe toata perioada anului. Din experienta proprie va spun ca am testat, si eu si sotul, nivelul vitaminei D si amandoi aveam mult sub limita, si asta desi eu luam suplimente care contineau si vitamina D. Nivelul ideal de vitamina D din sange este undeva intre 50-65. Extract de soc (Elderberry)- este un remediu folosit adesea in tratarea racelilor si gripelor. Studiile au aratat ca extractul de soc negru (2-3 linguri pe zi pentru adulti si 1-4 lingurite pentru copii, in functie de varsta) reduc dezvoltarea virusurilor gripale si scurteaza durata simptomelor. Mai mult, cresc nivelul anticorpilor din sange. Flavonoidele din soc cresc functia defensiva a monocitelor impotriva celulelor infectate. Cand virusul este impiedicat sa patrunda in celule, nu se poate inmulti, iar asta duce la micsorarea gravitatii afectiunii. Principalele flavonoide din soc au culoarea rosie, violet, negru si albastru; se mai gasesc si in fructele de padure, coaja vinetelor, coacazelor negre si in coaja strugurilor, cireselor si orezului negru. Aceleasi flavonoide sunt vinovate si de potentialul terapeutic al sucul de cirese amare, care ajuta in cazul bolilor inflamatorii. Boabele bleumarin- negre ale socului nu sunt dulci, insa atunci cand sunt concentrate sub forma de sirop, obtinem un lichid cu o mare contratie, facand absorbtia si mai semnificativa. Acesta este unul dintre putinele remedii sigure si eficiente. Ce am mai gasit ca ar fi eficient: Apa oxigenata (peroxid de hidrogen), 3%- se administreaza cativa stropi in fiecare ureche, se lasa 5-10 minute (timp in care va tot face bule), se scutura urechea respectiva pe o bucata de tifon, apoi se repeta cu cealalta ureche. La fel puteti face si cu argint ionic sau coloidal. Ulei de oregano. Propolis. Extract de frunze de maslin. Ceai facut dintr-o combinatie de flori de soc, codita soricelului, Eupatorium perfoliatum, tei, linden, menta si ghimbir; se bea fierbinte si des, ne face sa transpiram si sa eliminam virusul. Lapte crud, organic, de la animale crescute cu iarba sau proteina de zer (lactatele din comert nu au nicio legatura cu cele organice crude). Alimente fermentate precum chefir, varza murata si alte muraturi, miso- care sunt bogate in probiotice (bacterii prietenoase). Iese din nou in evidenta ideea ca un tract digestiv sanatos inseamna un sistem imunitar puternic. Oua crude, organice. Carne organica de vita hranita cu iarba. Nuca de cocos si ulei de nuca de cocos. Omega 3 de origine animala. Fructe si legume locale.
288
Raceli si gripe - o altfel de abordare | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130911212743/http://jurnaldenutritie.ro...
Ciuperci. Condimente precum turmeric, oregano, scortisoara, cuisoare. Supa de pui de curte- reduce simptomele intrucat contine un aminoacid numit cisteina, care poate subtia mucusul din plamani, ajutandu-ne astfel la eliminarea mai rapida. Cu cat supa este mai picanta (piper, ardei iute etc) cu atat este mai eficienta. Este foarte important, de asemenea, ca atunci cand boala este deja instalata sa se consume cat mai putine alimente si cat mai usoare- astfel incat organismul sa nu fie nevoit a consuma prea multa energie pentru digestie. Nu degeaba avem stari de voma uneori cand suntem raciti sau avem gripa- e felul organismului de a ne avertiza ca nu de mancare are nevoie, ci de odihna, relaxare. In cazul bebelusilor si a copiilor mici, LAPTELE DE MAMA este mai important decat orice tratament, intrucat le asigura nutritie adecvata precum si anticorpii necesari in lupta cu boala. Cand ar trebui totusi sa ne ingrijoram si sa apelam la medic? -cand febra este peste 38.9 grade Celsius (unele surse sustin o limita de sus mai mare); - durere de ureche sau in jurul ochilor, in special insotita de mucus verde; - tuse persistenta, incontrolabila; Ce fac eu? Desi sunt destul de linistita atunci cand fetita mea da semne de raceala, nu ma pot impaca mereu cu ideea de a nu face nimic atunci cand ii creste febra si ii pun sosetele cu otet in picioare, iar 2-3 zile ii dau 50-100 ml de ceai Lapacho (Pau d’arco). La fel fac si cand ne ia si pe mine sau pe tati raceala si se pare ca functioneaza de fiecare data. Indemn mamicile sa foloseasca aceste informatii si sa mai caute si altele- mai sunt multe aspecte de acoperit- si sa elimine treptat toate medicamentele sau sa le foloseasca doar in cazuri extreme. In niciun caz medicamentele nu trebuie folosite preventiv pentru ca astfel nu fac decat sa dea peste cap sistemul imunitar al organismului si sa creasca aciditatea si toxicitatea. Numai sanatate!
Loading... Tags: gripe, Raceli
12 COMMENTS / 27 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN COPII, NUTRITIE
289
Radacina de maranta (arrowroot) | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20131129094209/http://jurnaldenutritie.ro...
Trebuie sa scriu despre ingredientul asta, oricat de peste mana ar parea de procurat, pentru ca il folosesc de cateva luni si mi se pare de real ajutor la gatit, in special atunci cand ne dorim sa evitam produsele cu gluten, atat de utilizate in preparatele din bucatarie. Eu ma straduiesc sa elimin pe cat posibil glutenul, pentru ca, la fel ca multe persoane am intoleranta, care la mine se manifesta in special prin balonare si probleme ale pielii. De asemenea vreau ca fetita mea sa nu consume prea multe produse cu gluten, pentru ca stiu cat de abraziv poate fi pentru sistemul digestiv. Glutenul poate fi motivul principal pentru care bebelusii devin agitati dupa ce incep diversificarea sau pentru care unii adolescenti nu mai scapa de acnee. Se estimeaza ca una din sapte persoane are intoleranta la gluten, simptomele insa sunt diverse si destul de greu de identificat, iar analizele medicale nu sunt intotdeauna relevante. Ma voi stradui sa intru mai in detaliu despre subiectul gluten intr-o alta postare, acum am vrut doar sa va povestesc de aceasta alternativa numita maranta. La ce poate folosita si cam in ce cantitati: La biscuitei/prajiturele pentru cei mici. Maranta nu va ajuta in vreun fel la crescut, insa leaga bine ingredientele, or asta este tot ceea ce ma intereseaza cand vine vorba de rontaieli pentru pitici. Oricum, cred ca v-ati obisnuit deja cu ideea ca nu aspectul conteaza la mine, ci valoarea nutritiva si gustul
. La biscuitei/prajiturele adaug cam 1-2 linguri la o tava (noua o
tava ne ajunge in general o saptamana); de cele mai multe ori las compozitia mai moale si pun cu lingura in tava sau intind toata compozitia pe hartia de pergament unsa cu ulei de cocos si delimitez patratele dupa ce compozitia a stat 5 minute la cuptor la 160 de grade Celsius; La papanasi din branzica dulce de vaci/capra in loc de gris si/sau faina alba (1- 2 linguri de maranta, 1 ou si putin unt la 300- 400 g branzica); La frecatei pentru ciorba pun cam o lingurita la 2 oua;
290
Radacina de maranta (arrowroot) | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20131129094209/http://jurnaldenutritie.ro...
La perisoare (din carne de pui sau vitel de tara) pun cam 1 ou si 1 lingura de maranta la 200 g de carne (puneti 2- 3 perisoare in ciorba, iar daca se sfarama, mai adaugati putina pudra); se pun cu o lingurita la fiert. La sosuri/supe crema in loc de faina alba (1-2 linguri sau mai mult, in functie de cantitatea gatita si de cat de gros va doriti sa iasa sosul/supa); La inghetata de casa- da o cremozitate foarte placuta si impiedica formarea cristalelor de gheata (1 lingura la 700- 800 g smantana); Mai poate fi folosita la budinci, dulceturi, in mancarurile cu specific asiatic sau chiar la deodorante facute in casa.
Ca valoare nutritiva, maranta (arrowroot in engleza) nu este de invidiat si contine in special carbohidrati, insa vom folosi cantitati mici si vom elimina glutenul din multe alimente fara sa simtim diferenta. Mai contine putin fier, potasiu, magneziu, sodiu, folati. La noi am gasit maranta intr-un singur loc, pe biomania.ro. Pretul este de 35 de lei pentru 250 de g, insa o punga poate sa va ajunga si 2 luni, in functie de cat de des obisnuiti sa gatiti dintre mancarurile de mai sus. Produsul mai poate fi cumparat la un pret foarte bun de pe iherb.com (avantajul cu ei este ca il trimit la oficiul postal si nu la vama, ceea ce inseamna economisirea TVA-ului si a taxelor vamale).
Sa va fie de folos!
Share:: 10 COMMENTS / 9 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN PRACTIC
291
Retete de legume fermentate | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130919185141/http://jurnaldenutritie.ro...
Uitandu-ma putin in urma, imi dau seama ca am tot vorbit de alimente fermentate, insa n-am revenit cu prea multe retete. Am schimbat intr-o oarecare masura metoda de fermentare (in principal prin adaugarea de zer din lapte crud de vaca/capra), am capatat avant si am fermentat mult mai multe legume, iar procedeul a devenit atat de banal pentru mine, incat nu mi-am dat seama ca ar trebui sa vin din cand in cand cu retete si aici. Asa cum am povestit si cu alta ocazie, alimentele fermentate fac parte din repertoriul alimentar al tuturor populatiilor de pe glob si asta pe buna dreptate. Folosite in mod frecvent ele pot fi considerate mai valoroase decat cele mai apreciate suplimente nutritive, intrucat imbunatatesc digestia prin coloniile de bacterii benefice si enzime, ajutand astfel absorbtia nutrientilor si stimuland sistemul imunitar. Prin fermentare, valoarea nutritiva creste de foarte multe ori, iar vitamine greu de gasit in alimentatie in general, precum unele din grupa B, devin disponibile. Alimentele fermentate sunt indicate in bucataria fiecarei familii pentru ca ele compenseaza ceea ce se pierde prin gatit, de pilda vitamina C. Nu inseamna ca gatitul este nociv- o gramada de alti nutrienti devin mult mai usor de absorbit prin gatire la temperaturi decente, iar alimentele fermentate completeaza excelent tabloul. In cazul meu, dupa mai bine de jumatate de an de cand consum zilnic alimente fermentate (atat lactate fermentate, cat si lichide si legume fermentate) am simtit schimbari majore in digestie, dintre care cel mai evident este faptul ca diger laptele dulce crud, dupa ce toata viata m-am ferit de el pentru ca imi dadea simptome extrem de neplacute (greata, balonare, dureri de cap). Postarea aceasta va cuprinde retete de legume fermentate, insa voi reveni si cu retete de lichide si de sosuri fermentate. Va marturisesc ca rar respect o reteta anume de legume fermentate si ca indraznesc tot felul de combinatii. De pilda zilele trecute am terminat un borcan de castraveti murati si, pentru ca imi parea rau de toata zeama aceea care a muncit din greu de anul trecut si pana acum sa se umple de bacterii utile, am folosit-o pentru a fermenta dovlecei cruzi alaturi de usturoi, conopida, morcov si telina. A iesit o nebunie! In continuare o sa va dau cateva retete inspirate din surse dragi mie, pe care le puteti lua drept punct de pornire pentru a
292
Retete de legume fermentate | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130919185141/http://jurnaldenutritie.ro...
fermenta apoi tot ce va trece prin minte. Curaj!
1. Morcov cu ghimbir Ingrediente pentru un borcan de 1 l: - 4 cani de morcov dat pe razatoare; - 1/2-1 lingura de ghimbir dat pe razatoare (gasiti conventional in orice supermarket sau organic la Pukka Food); - 1 lingura de sare de mare; - foi de dafin, catei de usturoi, boabe de piper sau orice alte mirodenii, dupa gust; - 4 linguri de zer (vezi aici cum se face) sau inca 1 lingura de sare. Preparare: Spalati morcovii si dati-i pe razatoare (daca sunt organici nu le curatati coaja). Curatati si dati pe razatoare si ghimbirul. Amestecati morcovul si ghimbirul intr-un castron si presati bine cu un facalet sau cu un batator de carne ca sa iasa cat mai mult lichid. Puneti amestecul intr-un borcan cu gura larga de 1 litru si presati in continuare cu facaletul/batatorul de carne pana cand morcovul si ghimbirul sunt acoperite de lichid. Lichidul trebuie sa fie cu cel putin 1,5 cm mai jos de gura borcanului. Acoperiti borcanul cu capacul si lasati la temperatura camerei maxim 2 zile vara si 3 zile iarna, apoi dati la frigider. Puteti sa gustati si sa dati la frigider atunci cand va place gustul; voi hotarati cat de acru sa fie. Aceasta este o reteta care mie imi place foarte mult si pe care va recomand s-o faceti prima daca nu aveti experienta cu fermentatul- este simpla si neasteptat de buna. Este inspirata din Nourishing Traditions de Sally Fallon si Mary G. Enig. 2. Sfecla rosie murata Ingrediente pentru un borcan de 1 l: - 12 sfecle rosii mici sau 6 medii; - 1 lingura de sare; - 4 linguri de zer (vezi aici cum se face) sau inca 1 lingura de sare; - 1 cana apa filtrata. Preparare: Intepati sfecla in cateva locuri, apoi dati la cuptorul incins la 150 de grade pana cand se inmoaie (reteta spune 3 ore, insa mi se pare cam mult). Curatati si taiati julienne (nu este bine sa dam sfecla pe razatoare pentru ca fermentarea ar incepe prea
293
Retete de legume fermentate | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130919185141/http://jurnaldenutritie.ro...
rapid si am obtine alcool in loc de acid lactic). Puneti feliile de sfecla intr-un borcan cu gura larga de 1 litru si apasati-le putin spre fundul borcanului. Amestecati restul ingredientelor intr-un castron si adaugati peste sfecla. Mai adaugati apa daca este nevoie, astfel incat sfecla sa fie acoperita de lichid. Sfecla trebuie sa fie cu cel putin 1,5 cm mai jos de gura borcanului. Lasati la temperatura camerei 2-3 zile, gustati, iar cand va place dati la frigider. Reteta prealuata din Nourishing Traditions de Sally Fallon si Mary G. Enig. 3. Ridiche alba murata Ingrediente: - 1,5 kg ridiche alba curatata si data pe razatoare; - 1 lingura sare de mare; - 4 linguri zer (vezi aici cum se face) sau inca 1 lingura de sare. Preparare: Amestecati toate ingredientele intr-un castron, apoi apasati cu un facalet ca sa iasa sucul la suprafata. Puneti totul intr-un borcan de 1 litru cu gura larga, apoi presati iar cu facaletul pana cand lichidul acopera ridichea (lichidul trebuie sa fie la cel putin 1,5 cm mai jos de gura borcanului). Acoperiti bine cu capacul si lasati la temperatura camerei pentru 2 zile vara si pentru 3 zile iarna. Gustati, iar cand va place, dati la frigider. La aceasta reteta mai puteti adauga o ceapa taiata solzisori, ba chiar si o sfecla rosie curatata si taiata cubulete. Reteta preluata tot din Nourishing Traditions de Sally Fallon si Mary G. Enig. 4. Mix de legume fermentate Ingrediente pentru un vas de 4 litri: - 1,5- 2 kg dintr-un amestec de dovlecei cat mai mici (daca sunt mai mari, taiati-i felii), ardei iuti intregi, felii de vinete; - 3-4 crengute de marar cu flori; - 4-5 catei de usturoi curatati; - 1 mana de frunze de vie, de cires sau de hrean; - cateva boabe de piper negru; - 6 linguri sare de mare sau 3 linguri de sare de mare si 240 ml zer (vezi aici cum se face); Preparare: Spalati bine legumele. Dizolvati sarea in 2 litri de apa. La fundul borcanului in care veti fermenta puneti crengutele de marar,
294
Retete de legume fermentate | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130919185141/http://jurnaldenutritie.ro...
busuioc, frunzele de vie etc, usturoiul si boabele de piper. Adaugati legumele. Turnati acum cei 2 litri de saramura, puneti o farfuriuta curata peste legume, iar deasupra farfuriei o greutate (de pilda un borcan umplut cu apa). Daca saramura nu acopera farfuriuta, mai faceti si mai adagati saramura (respectand proportia apa/sare). Acoperiti vasul in care fermentati cu un prosop de bucatarie si verificati in fiecare zi, dand la o parte cat mai mult din “floarea” ce se aduna deasupra legumelor. Gustati dupa cateva zile, iar cand va place gustul, dati la frigider. Reteta spune ca legumele vor fi gata de consumat si dat la rece in 1-4 saptamani. Daca vi se pare prea complicat sa adunati atatea legume, puteti pune doar 1,5- 2 kg de castraveti. Dau aceasta idee pentru cei care au o camara mai racoroasa sau un beci unde pot depozita borcane mari. Reteta inspirata din Wild Fermentation de Sandor Ellix Katx (mai putin ideea cu zerul). 5. Castraveti cu ceapa si multe condimente Ingrediente pentru un borcan de 2 litri: - 1,5 kg castraveti bine spalati si feliati; - 2 cepe taiate solzisori; - 230 ml suc de lamaie; - 75 ml zer (vezi aici cum se face); - 230 ml miere; - 3 linguri sare de mare; - 1-2 linguri seminte de chimen; - 2 lingurite turmeric; - 1 lingura seminte de mustar galben. Preparare: Puneti castravetii feliati si ceapa intr-un castron si amestecati-le bine. Transferati apoi castravetii si ceapa in borcan, apasandu-le spre fundul borcanului, cu grija, cu ajutorul unui facalet. Amestecati intr-un vas restul ingredientelor si turnati-le peste amestecul de castraveti si ceapa. Daca este nevoie, mai adaugati apa. Lichidul trebuie sa fie la cel putin 1,5 cm sub gura borcanului. Lasati 2-3 zile la temperatura camerei, apoi dati la frigider. Reteta inspirata din Eat Fat, Lose Fat de Mary G. Enig si Sally Fallon.
Loading...
295
Retete de legume fermentate | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130919185141/http://jurnaldenutritie.ro...
19 COMMENTS / 22 LIKES / 1 TWEETS / POSTED IN RETETE, TRADITIONAL
296
Sa ne indulcim cu masura | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130927153331/http://jurnaldenutritie.ro...
De mult voiam sa fac o lista de acest gen si sa va spun parerea ce mi-am format-o de-a lungul timpului in legatura cu indulcitorii de tot felul. Acum voi face o prezentare succinta a indulcitorilor, urmand sa scot in evidenta intr-o postare viitoare ce efecte are zaharul asupra organismului, la ce dezechilibre serioase poate duce si cat de bine stie sa se camufleze.
Indulcitori rafinati: Zahar de masa, sirop de porumb – pe acestia i-am trecut in postare doar ca sa-i fac de rusine asa cum faceau profesorii cand ne scoteau in fata clasei. Sunt ascunsi peste tot in dulciurile procesate pentru ca sunt foarte ieftini si prezerva excelent. In ciuda atrocitatilor de care este capabil, gospodinelor li se spune de decenii ca zaharul de masa este inofensiv si ca pot folosi oricat, iar copiilor li se dau acadele si caramele pline de zahar la liber. In aceeasi masura, siropul de porumb, in care predomina fructoza (foarte nociva mai ales in cazul copiilor) sunt prezente pe lista de ingrediente a foarte multor alimente (inclusiv deserturi pentru copii). Siropurile de fructe sunt in aceeasi oala cu siropul de porumb, intrucat contin mai ales fructoza.
Indulcitori nerafinati sau putin prelucrati: Sunt mai de treaba decat cei de mai sus, insa tot ne cresc glicemia si tot ne ingrasa, asa ca moderatia este cuvantul potrivit lor. Folositi in exces pot duce aproape la aceleasi dezechilibre ca zaharul rafinat. Melasa este substanta maronie ce rezulta in urma prelucrarii zaharului. Daca este extrasa din trestia de zahar ce s-a dezvoltat in sol fertil, va contine minerale precum fier, calciu, zinc, cupru si crom. Miere cruda, organica. Ce gasiti in supermarket sub forma de miere este, in general, sirop de zahar. Cautati organica sau direct de la apicultori in care aveti incredere. Daca nu este incalzita peste 47 de grade, contine o enzima numita amilaza, care
297
Sa ne indulcim cu masura | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130927153331/http://jurnaldenutritie.ro...
digera carbohidratii precum si nutrientii. Intinsa pe paine (preferati mereu de casa, cu maia) sau adaugata in cereale/pseudocereale (integrale, preparate corect) ajuta la digerarea carbohidratilor din acestea. In cazul celor mai multe persoane mierea nu are foarte mare influenta asupra glicemiei. Mierea nu ar trebui data bebelusilor si copiilor mici deoarece ei nu au destul acid in stomac cu care sa dezactiveze sporii bacteriilor. Rapadura este numele comercial pentru sucul deshidratat de trestie de zahar, folosit in India de mii de ani. Este bogat in minerale, are culoarea maro deschis si o aroma foarte placuta de caramel (este cel din fotografie). Poate fi folosit cu succes la copt. Gasiti pe rapunzel.ro sau in magazinele cu produse bio precum Pukka (care s-a mutat in Piata Amzei). Sirop de artar si zahar de artar.Siropul de artar imi place asa de mult incat regret ca nu m-am nascut in Canada. Este bogat in minerale, datorita faptului ca artarul are radacinile foarte adanc infipte in pamant. Poate fi folosit la copt si are o aroma grozava de caramel. Este indicat sa ne asiguram ca nu s-au folosit formaldehide in procesul de prelucrare (desi informatia asta nu este trecuta pe sticle, sper ca firmele mari bio se ingrijesc de aspectul asta). Gasiti in mai toate magazinele cu produse bio precum si in supermarketuri. Pretul este destul de mare (aprox. 40 lei/250 ml). Zaharul de artar este ceea ce rezulta daca seva din care se extrage siropul de artar este fiarta pentru mai mult timp, iar apa se evapora. N-am gasit pe nicaieri pe la noi. Sirop de malt. Sirop facut din boabe de cereale (in special orz) incoltite, uscate si macinate. Acest gen de indulcitor este folosit de mii de ani in Orient. Marele avantaj al siropului de malt este acela ca el contine aproximativ 65% maltoza, dizaharida mult mai putin nociva decat fructoza (ce predomina in majoritatea indulcitorilor). Se gaseste la preturi decente la multe magazine online precum aici sau aici si in unele magazine cu produse bio. Sirop de sorg. Facut din sorg dulce, o cereala inrudita cu meiul. Siropul se obtine prin fierberea sevei sorgului. Contine vitamine din grupa B si minerale precum fier, calciu si fosfor. Poate fi utilizat inclusiv la copt. Nu l-am gasit pe nicaieri. Zahar de curmale. Este facut din curmale deshidratate, insa nu se dizolva cu usurinta si nu poate fi folosit la orice tip de desert. Desi slaba nadejde sa-l gasiti la noi, o sa va spun ca este bogat in triptofan (aminoacid cu efect calmant) ceea ce-l face potrivit pentru copiii hiperactivi. Puteti face sirop de curmale acasa din curmale organice nesulfurate, apa si arome (se gasesc retete crude sau cu foc pe internet). Zahar din cocos (palm sugar). Este zaharul obtinut in urma extragerii sevei din mugurii florilor cocotierului si este folosit de mii de ani in sudul si sud- estul Asiei. Am gasit la Dragonul Rosu, 12 lei/500 g, si l-am luat de curiozitate, dar mi-e frica sa-l folosesc
pentru ca era vecin de raft cu 1 kg de MSG (vorbesc serios !). Update: gasiti si aici
Indulcitori ce se vor nerafinati: Turbinado sau Sucanat, desi nu au trecut prin procese de rafinare precum inalbire sau clorizare, sunt atat de filtrati incat cei mai multi nutrienti din ei dispar. Sirop/nectar de agave. Un indulcitor tot mai controversat, obtinut din seva unei specii de cactus, care se pare ca trece printr-un proces de hidroliza pentru a deveni dulce. Siropul de Yacon. Extras din tuberculii Yaconului ce cresc in zona Anzilor, este preparat in mod traditional printr-un proces de evaporare, similar cu cel folosit la extragerea siropului de artar. Obtinut prin metode traditionale isi pastreaza
298
Sa ne indulcim cu masura | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130927153331/http://jurnaldenutritie.ro...
calitatile naturale, nu influenteaza glicemia si de aceea e preferat de sud- americani. O sa gasiti insa si informatii conform carora cel gasit in general in comert nu e obtinut prin metode traditionale, ci e trecut prin procese chimice de nedorit. Ca si siropul de agave, este apreciat de raw vegani, pe care ii incurajez sa investigheze aspectul mai departe daca au de gand sa-l foloseasca. Le-am incercat si eu pe amandoua, dar am renuntat rapid la ele pentru ca mi s-au parut prea scumpe, nu destul de versatile si prea controversate.
Indulcitori fara calorii si care nu afecteaza glicemia: Stevia este un indulcitor cu care merita sa dezvoltam o relatie cat mai buna. Se inrudeste cu musetelul si este folosita de secole de indienii Guarani din America de Sud. Este de 200- 300 de ori mai dulce decat zaharul, insa are extrem de putine calorii si nu influenteaza glicemia. Poate fi consumata de persoanele cu diabet sau care sufera de alte boli ce presupun reducerea/excluderea zaharului, de persoanele ce au scapat de sub control candida si de oricine vrea sa-si mentina o stare buna de sanatate limitand foarte mult consumul de zahar, de copii. Totul este sa gasiti un brand care sa va convinga cu gustul ei dulce, dar putin altfel decat al zaharului. Poate fi gasita sub forma de pudra sau lichida. Cel mai usor de utilizat atunci cand o adaugam la ceaiuri, in smoothie-uri, budinci crude etc este sub forma lichida. Pudra poate fi folosita la copt, insa nu se vor obtine aceleasi rezultate ca atunci cand folosim zahar. Este decenta ca pret. Lakanto este indulcitorul natural cel mai asemanator cu zaharul, obtinut din 2 ingrediente naturale: eritritol (obtinut pentru Lakanto prin fermentarea zaharului din porumb) si extractul fructului luo han guo din China. Se fabrica in Japonia, este scump, nu se gaseste la noi, dar e bine de stiut ca exista. Eritritolul se gaseste in mod natural in struguri, pere, ciuperci, sos de soia, branza, vin si bere. Este obtinut prin fermentare, ceea ce-l face superior altor indulcitori de acest gen. Organismul il excreta in proportie de aproximativ 90%, ceea ce-l face aproape lipsit de calorii. Xilitolul (obtinut din fructe, legume si celuloza de mesteacan) si eritritolul sunt formati din asa numitii carbohidrati indisponibili sau non-glicemici (fara calorii) pe care organismul nu-i utilizeaza ca energie si astfel nivelul glicemiei ramane stabil.
Eu folosesc la copt in special Rapadura, in rest miere si sirop de artar. Din toate consumam foarte putin, iar cea mica foarte, foarte, foarte putin. Stevia pudra sau lichida gasita la noi nu m-a convins, asa ca o sa incerc cateva marci mult laudate de pe iherb.com si va tin la curent.
Lista va mai suferi completari, de ce nu, si din partea voastra.
Share:: Like this:
Loading...
299
Sa ne indulcim cu masura | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130927153331/http://jurnaldenutritie.ro...
Tags: Eritritolul, Lakanto, Melasa, Rapadura, sirop de agave, sirop de artar, Sirop de malt, Sirop de sorg, Sirop de Yacon, Stevia, Sucanat, Turbinado, Xilitolul, Zahar de curmale, Zahar din cocos
1 COMMENT / 49 LIKES / 1 TWEETS / POSTED IN NUTRITIE
300
Sapunul de casa, pe intelesul tuturor | Jurnal de nutritie
În trecut, când magazinele nu erau peste tot s dai fuga s casei, p strat cu mare grij
https://web.archive.org/web/20130923030845/http://jurnaldenutritie.ro...
i iei s pun i ampon, fiecare gospodin avea într-un loc special al
i ferit de privirile curioase ale copiilor, o sticl cu le ie sau fulgi de sod .
O dat sau de 2 ori pe an, facea s pun, pe care îl foloseau cu totii la igiena zilnic , pentru spalat pe cap, pe corp, dar care era folosit si pentru spalatul rufelor intrucat nu exista detergent de rufe. F cutul s punului era ceva obi nuit. Unele gospodine mai pricepute foloseau pe lâng le ie si gr sime, frunze de pelin i de ment pentru parfum i propriet i dezinfectante. Acum lucrurile s-au diversificat, au evoluat i cei care fac s pun acas nu îl mai fieb îndelung, ci îl las s se matureze la rece, 3-4 s pt mâni. Un s pun f cut în cas prin metoda la rece e incomparabil mai s
tos i mai bun decât cel ob inut prin
procedee industriale. Ca orice preparat de cas nu con ine chimicale i substan e de conservare i asta înseamn enorm pentru p rul i pielea noastr . As vrea s readuc în aten ia mamelor i a gospodinelor acesata practica de mult uitata- prepararea sapunului de casa. Folosindu-ma de soapcalc.net, care ajuta cu estimarea cantitatilor ingredientelor, voi prezenta prepararea s punului prin metoda la rece, care e u or de f cut i care are multe avantaje. Nu distruge prin fierbere uleiurile esen iale care se pun pentru arom
i calit i terapeutice, nu schimb culorile ingredientelor i, în general, nu distruge sau denatureaz gr simile folosite
pentru c temperatura s punului nu va dep i 70 de grade. Dintre grasimile nobile folosite amintesc uleiul de ricin, de sâmburi de struguri sau untul de shea. punul prin metoda la rece are un singur dezavantaj: maturarea îndelungat timp 3-4 s pt mâni care este de fapt un proces de saponificare i de uscare lent . punul are în compozi ie le ie i gr sime. Le ia este o solu ie de sod , ob inut prin turnarea granulelor de soda într-un lichid: ap simpl , ap de ploaie, ap distilat , lapte, ceai, suc defructe, de frunze verzi, cafea concentrat
.a.m.d.
Preparearea s punului presupune 2 etape: I .Prepararea le iei :
Instrumente:
301
Sapunul de casa, pe intelesul tuturor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130923030845/http://jurnaldenutritie.ro...
can cu toart pentru cânt rit soda granule (poate s fie i din plastic); crati
din inox cu mâner;
lingur din inox; cântar electronic de buc
rie;
manu i de cauciuc; ochelari de protec ie (op ional); fa
de mas din plastic pentru protec ia mesei de lucru.
Ingrediente:
sod , preferabil de puritate 99% g si i aici; lichid de dilu ie. Preparare: E bine sa folosim recipiente cu toart
i mâner pentru a le putea manui mai usor. Le ia (solu ia de sod ) e coroziv pentru
alte metale (aluminiu, fier) de aceea vom folosi numai recipiente din inox sau sticl
i vom prepara solu ia folosind m nu i.
sur m cantit ile indicate de programul soap calc i prepar m solu ia turnând soda în lichidul de dilu ie, amestecând u or cu lingura de inox. De exemplu pentru aproximativ 1000 gr de untur vom folosi: 131 gr de sod Este important s re inem c vom turna întotdeauna soda peste ap
i 380 gr de lichid de dilu ie.
i nu invers i c este bine s avem o fereastr deschis în
apropiere deoarece solu ia se înc lze te progresiv pân la 70 de grade i elimin pentru scurt timp( câteva secunde) un fum înec cios. Iata un video care exemplific procedeul:
2. Prepararea propriu-zisa a s punului: Intrumente:
cântar electronic; mixer de mân vertical;
302
Sapunul de casa, pe intelesul tuturor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130923030845/http://jurnaldenutritie.ro...
oal din inox cu mâner; nu i de cauciuc. Ingrediente:
grasime care poate s fie: untur de porc, ulei de m sline presat la rece, ulei de cocos; le ie; ulei de ricin, de cocos- se pun la sf
it pentru c sporesc cl bucul;
forme de s pun: cutii de lapte, forme de cozonac tapetate cu hârtie de copt; pudr de argil sau cafea m cinat pentru culoare sau scrub; uleiuri esen iale de uz intern pentru parfum: se g sesc în magazinele Plafar. Preparare: Topim grasimea solid pe foc, la flac
mic , pân devine lichid . În re eta noastr am folosit untur de porc 1000 gr. Peste
ea turn m le ia, amestecând cu o lingur de inox. Apoi folosim mixerul timp de 10-15 minute amentecând cu pauze. Vom ob ine o smântân sub ire în care ad ug m 5-10 ml de ulei de ricin. Compozi ia final o punem în recipiente mai mici în care adaug m coloran ii naturali ale i i uleiurle esen iale. Turn m apoi în formele preg tite i la sfâr it le acoperim cu o folie alimentar din plastic. L
m în repaus pentru 24-48 de
ore i dup ce s punul s-a înt rit îl scoatem i îl t iem cu cu itul în buc i potrivite. Dac nu se scoate u or, il putem ine la congelator pentru 2-3 ore; dupa ce ingheata se va desprinde mai u or. Buc ile de s pun vor fi p strate pe rafturi sau în cutii, timp de 3-4 s pt mâni pentru saponificare total
i pentru uscare.
si i aici un exemplu de preparare a unui s pun cu ulei de m sline presat la rece:
Sorry, the Wayback Machine does not have this video archived.
Ca s v distra i i s v relaxa i pu in v mai dau un tutorial care exemplific modul cum pot fi combinate diferite culori pentru a ob ine un efect pl cut la final:
303
Sapunul de casa, pe intelesul tuturor | Jurnal de nutritie
https://web.archive.org/web/20130923030845/http://jurnaldenutritie.ro...
Sorry, the Wayback Machine does not have this video archived.
punul nu este greu de f cut i are avantajul c este un s pun natural, cu con inut ridicat de glicerin care hr ne te i catifeleaz pielea. În procesul industrial de fabricare a s punului, glicerina este frecvent extras
i folosit la alte preparate.
punul ob inut poate fi folosit i la sp latul pe cap (dac p rul este mai lung, poate fi cl tit cu 30 ml de o et de mere si 6-7 pic turi de ulei esen ial de lavand de uz intern la 2 litri de ap ). Pe lâng con inutul bogat în glicerin , s punul home made nu con ine îngrediente chimice i are propriet i terapeuticeregleaza secre ia de sebum i elimina m tre a care apare din diverse dezechilibre. Multe dintre aceste dezechilibre sunt determinate de alimenta ia deficitar dar i de utilizarea pe scar larg a produselor cosmetice moderne superprocesate. Spor! Autor: Liana Nicolae Daca vreti sa aflati si mai multe detalii sau daca va impotmoliti pe undeva, o puteti asalta pe Liana Nicolae cu intrebari pe pagina de Facebook “Lianis beauty”.
Share:: Like this:
Loading...
Tags: lesie, sapun de casa
6 COMMENTS / 59 LIKES / 0 TWEETS / POSTED IN GUEST POSTS
304
Cum să ne hrănim sănătos – interviu cu Simona Dinu (health coach) | ...
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/13/cum-sa-ne-hranim...
By Claudia on February 13, 2013
“Cred că este foarte important să ne întoarcem la alimentele integrale (vegetale şi animale), să consumăm alimente naturale cât mai variate şi să “recuperam” din metodele tradiţionale de preparare, în special în ceea ce priveşte prepararea cerealelor şi leguminoaselor.” Astăzi am o invitată specială, dragă mie, despre care, poate, o parte dintre voi aţi auzit, Simona Dinu. Am rugat-o pe Simona să ne vorbească despre ce este sănătos să mâncam, ce alegeri să facem în ce priveste alimentaţia noastră altfel încât să avem o sănătate mai bună, despre legătura dintre fertilitate şi nutriţie şi despre dieta pe care o viitoare mămică ar trebui să o aibă pentru sănătatea ei şi a bebeluşului. 1. Simona, în primul rând îţi mulţumesc pentru că ai avut plăcerea să raspunzi la întrebări şi aş vrea să începem prin a spune cititorilor câteva cuvinte despre tine. Mulţumesc şi eu, Claudia! Sunt o persoană pasionată de nutriţie, intrigată de cât de mult ne-am îndepărtat de ceea ce este firesc să mâncăm, dar şi de cât de mult stilul de viaţă influenţează starea de sănătate. În prezent mă specializez ca Health Coach prin Institutul pentru Nutriţie Integrativă din New York. Site-ul meu este jurnaldenutritie.ro, dar mă găsiţi şi pe grupul Facebook – Alimentaţia Tradiţională, grup pe care l-am conceput ca un loc unde să putem discuta liber despre tot ceea ce ţine de alimentaţia tradiţională. 2. Stiu că timp de un an de zile ai adoptat un stil de viaţă raw-vegan Ce te-a făcut să renunţi la acest stil de viaţă atât de popular astăzi? 305
Cum să ne hrănim sănătos – interviu cu Simona Dinu (health coach) | ...
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/13/cum-sa-ne-hranim...
Da, aceasta a fost prima mea lecţie importantă în ceea ce priveşte nutriţia. Iniţial am văzut în dieta bazată pe vegetale crude răspunsul la multe probleme de sănătate şi am început să consult multe surse ce păreau să aducă argumente pertinente. Carentele însă s-au manifestat vizibil şi foarte insistent la mine, ceea ce m-a făcut să îmi pun întrebări, să citesc în continuare şi aşa am ajuns să înţeleg că numai un echilibru între animal şi vegetal este ideal pentru om. 3. În acest caz, care crezi că ar fi dieta ideală? Nu există nici un dubiu legat de faptul că dieta firească a omului este una omnivoră. În produsele de origine animală găsim nutrienţi importanţi, uşor asimilabili de către organismul uman. Din vegetale luăm de asemenea nutrienţi extrem de importanţi, de multe ori însă cu condiţia ca acestea să fie preparate corect, prin metode tradiţionale. Cele două regnuri trebuie împăcate în funcţie de zona în care trăim, de anotimp, de nevoile fiecăruia în functie de etapa vieţii în care se află (copilărie, preconcepţie şi sarcină etc), de starea de sănătate. Sigur că vorbim de consumul de alimente naturale, curate, organice indiferent că ne referim la cele de origine animală sau la cele de origine vegetală. 4. Suntem mereu sfătuiţi să reducem sau chiar să renunţăm la consumul de carne deoarece aceasta conţine multe grăsimi saturate care ar dăuna sănătăţii noastre. Care este parerea ta despre acest subiect? Carnea din comerţ provine de la animale care nu au consumat hrana lor naturală, cărora li s-au făcut tratamente cu antibiotic, li s-au dat hormoni şi asta sigur că influenţează starea de sănătate a celor care o consumă. De asemenea, în ziua de azi se consumă foarte multa carne macră, fără a se consuma restul părţilor din animal (grăsime, cartilaje, organe), iar asta duce la dezechilibre, toxicitate. Grăsimile animale (care, în general, sunt în proporţii asemănătoare saturate şi mononesaturate) sunt esenţiale pentru sănătate; grăsimile saturate sunt bogate în vitamine liposolubile, de ele depind activitatea hormonala dar şi multe alte funcţii ale organismului. Mitul conform căruia grăsimile animale saturate dăunează sănătăţii pierde tot mai mult teren, studiile care susţin asta au fost efectuate pe grăsimi vegetale saturate artificial. 5. Este adevarat că felul în care te alimentezi poate influenţa fertilitatea? Sigur! Infertilitatea este o problemă tot mai prezentă. Asa cum am spus si mai sus, activitatea hormonală depinde în mare măsură de grăsimile animale, or tocmai acestea sunt cele mai evitate, multă lume caută să consume alimente cu conţinut scăzut de grăsimi, consumă uleiuri vegetale, adesea rafinate şi foarte toxice. De aici tot felul de probleme de la cicluri anovulatorii la endometrioza etc. Fertilitatea este ifluentata in rau si de zahărul rafinat, de produsele din soia (nefermentate şi consumate în exces) precum şi de consumul de calorii goale (junk food). 6. Ce alimente recomanzi a fi consumate pe timpul sarcinii pentru sănătatea mamei şi buna 306
Cum să ne hrănim sănătos – interviu cu Simona Dinu (health coach) | ...
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/13/cum-sa-ne-hranim...
dezvoltare a bebeluşului? În sarcină este foarte important să consumăm în mod echilibrat atât produse curate de origine animală cât şi de origine vegetală. Ideal, femeile însărcinate vor consuma ouă zilnic, ficat (în special de vitel de ţară) măcar o dată pe săptămână, unt, smântână, peşte gras măcar o data pe săptămână, icre, supe din carne şi oase, lactate fermentate, legume de tot felul, legume şi lichide fermentate. Din păcate clinicile de fertilitate abordează infertilitatea ca fiind o problema separată – în cel mai bun caz li se spune pacienţilor să mănânce sănătos, fără însă a li se preciza ce alimente să introducă în alimentaţie sau ce schimbări să facă în stilul de viata pentru a putea creşte şansele de a concepe natural fără a apela la tehnici de fertilizare artificială. 7. Simona, ne vorbeşti de alimente sănătoase, însă nu toata lumea are la îndemână surse de unde să le procure. Ce sfat ne-ai putea da în această privinţă? Da, la prima vedere este dificil să procurăm alimente curate şi asta pentru că supermarketurile sunt mereu la doi paşi de casă şi pentru că astfel ne-am obişnuit să avem totul la îndemână. Pare mult mai complicat să începi să întrebi în stânga şi în dreapta de unde ai putea să cumperi lapte crud de ţară, pui şi ouă, carne roşie şi organe de la animale ce pasc iarbă şi stau în aer liber, legume şi fructe netratate etc. De fapt asta este prima dilema a celor cu care vorbesc despre schimbarea obiceiurilor alimentare. Când însă pui în balanţă avantajele şi dezavantajele, când începi să realizezi ce diferenţă există între alimentele din supermarket şi cele de la ţară, începi să găseşti soluţii. Nu o dată mi s-a întâmplat ca persoane foarte sceptice să se mobilizeze şi să-mi spună mai apoi că au găsit tot felul de surse de unde se aprovizionează în mod regulat. Cele mai deschise la a găsi soluţii sunt mamele care realizează cât de importantă este nutriţia pentru a avea copii sănătoşi. Este important să procurăm lapte de la vaci care sunt lăsate să pască în voie vara şi cărora iarna li se dă în primul rand fân şi mai puţin cereale, este important ca păsările ă aibă şi ele loc să zburde la soare şi să mănânce multă verdeaţă şi insecte pentru ca noi să beneficiem cu adevarat de nutrienţii din ele. În ceea ce priveşte peştele şi fructele de mare, putem apela la supermarketuri, cu codiţia să cumpărăm din cele pescuite din mări şi oceane şi nu din cele crescute în sisteme de acvacultură. 8. Simona, care crezi că sunt cei mai importanţi paşi pentru redobândirea sănătăţii? Cred că este foarte important să ne întoarcem la alimentele integrale (vegetale şi animale), să consumăm alimente naturale cât mai variate, să recuperam din metodele tradiţionale de preparare, în special în ce priveşte prepararea cerealelor şi leguminoaselor. De asemenea va trebui să renunţăm la alimentele procesate, la uleiurile vegetale rafinate, precum uleiul de floarea soarelui rafinat şi margarină care, din păcate, la noi în ţara, sunt foarte populare. Insist atât de mult pe grăsimi pentru că ele sunt alimentul cel mai alterat, mai rafinat din alimentaţia modernă şi (alături de carbohidraţii 307
Cum să ne hrănim sănătos – interviu cu Simona Dinu (health coach) | ...
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/13/cum-sa-ne-hranim...
rafinaţi) cu consecinţele cele mai grave asupra sănătăţii. Cercul vicios continuă şi cu consumul exagerat de medicamente, datorat în mare măsură bolilor declanşate de alimentele procesate. Şi nu în ultimul rând, luatul mesei în linişte, relaţiile sociale de calitate, mişcarea, expunerea la soare ajută la îmbunătăţirea stării de sănătate. 9. Simona, aş vrea să te întreb, în încheiere, ce planuri de viitor ai? Voi face consiliere în nutriţie (mă voi axa în special pe dieta pentru fertilitate şi pe alimentaţia din timpul sarcinii, alăptării, precum şi pe cea a bebeluşilor şi copiilor), voi organiza demonstraţii culinare, voi ţine seminarii pe diverse teme legate de nutriţie şi mă voi stradui să redau locul cuvenit alimentaţiei tradiţionale. Simona, îţi mulţumesc mult pentru interviu, îţi doresc să ai mult succes în noua carieră şi te aştept şi cu altă ocazie să ne mai vorbeşti despre alimentaţia sănătoasă. Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi dă un like&share ca să afle şi ei. Posted in: Interviuri, Sănătate | Tagged: alimentatie traditionala, alimente organice, alimente sanatoase, dieta sarcina, fertilitate, grasimi animale, infertilitate, nutritie, raw vegan
308
Zeama de oase – un medicament uitat | Lecturi de mamica
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/04/zeama-de-oase-un...
By Claudia on February 4, 2013
Supa, sau mai bine spus zeama de oase, facuta prin fierberea oaselor si cartilagiilor animalelor, are un lung istoric. Desi noi astazi ii dam prea putina importanta, in mod traditional supa de oase este folosita din cele mai vechi timpuri ca si aliment si chiar daca astazi putini mai gatim acasa supa de oase. Bucatarii celebri insa o folosesc pentru a imbogati gustul preparatelor pe care le gatesc, asa ca veti observa ca este nelipsita in multe dintre retetele acestora. De obicei se foloseste la prepararea tocanitelor, supelor, ciorbelor, raciturilor (piftiei), sosurilor etc dar si ca adaos (in loc de apa) in diferite mancaruri pe baza de carne, orez, cartofi sau alte legume. Ea este deci folosita ca adaos in diferite mancaruri si nu poate fi considerata un inlocuitor ar carnii deoarece contine trei aminoacizi in loc de opt cat ar fi indicat, nefiind astfel o sursa completa de proteine. Putin dintre noi stim insa ca aceasta atat de folosita supa de oase poate fi considerata nu numai aliment, ci si medicament. Supa de oase a fost consumata in trecut pentru proprietatile ei vindecatoare, fiind in multe culturi un remediu traditional in tratamentul bolilor si slabiciunilor. In medicina populara era folosita in trecut ca tratament impotriva racelilor si gripei precum si a unor boli care afecteaza tesuturile conective, cum ar fi tractul intestinal, incheieturile, pielea, plamanii, muschii si sangele. Traditii populare spun ca supa facuta din peste ajuta baietii sa devina barbati puternici, face nasterea mai usoara si vindeca oboseala, iar cea facuta din pui vindeca raceala si gripa si de aceea mai este numita si “jewish penicillin”. Un proverb sud American spune ca “supa de peste vindeca orice”, zeama obtinuta din capurile pestilor si din carcase furnizeaza iod si alte substante care intaresc glanda tiroida. Cu siguranta va veti intreba de ce este supa de oase atat de buna pentru sanatatea noastra? Ce poate fi atat de folositor intr-o simpla zeama facuta prin fierberea catorva oase?
309
Zeama de oase – un medicament uitat | Lecturi de mamica
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/04/zeama-de-oase-un...
Ei bine, printre ingredientele atat de benefice care sunt extrase din supa de oase se numara glicina si prolina care se gasesc in colagen si gelatina si despre care v-am vorbit deja, glicozaminoglicani (GAGs), dintre care sunt de mentionat acidul hialuronic si sulfatul de condroitin , precum si diferite minerale atat de necesare organismului nostru. Daca despre proprietatile colagenului si beneficiile consumului de gelatina v-am vorbit saptamana trecuta, astazi o sa va scriu pe scurt cateva cuvinte despre celelate substante care se gasesc in supa de oase si care o fac sa fie atat de benefica pentru sanatatea noastra. Glicozaminoglicanii sau mocopolizaharidele, sunt o alta componenta a supei de oase care, ca si colagenul au proprietatea de a se gelifia, iar in cartilagii vom gasi ca reprezentati ai acestei clase acidul hialuronic, sulfatul de condroitina si in mai putina masura sulfat de keratina. Acidul hialuronic este un acid care ajuta la hidratarea pielii, deoarece capteaza apa pe care o mentine apoi in straturile profunde ale acesteia si are un rol important in formarea colagenului, caruia ii da rezistenta si flexibilitate, contribuie la secretia lichidului sinovial, care la randul lui ajuta la lubrifierea componentelor din articulatii etc. Sulfatul de condroidina este o substanta cu aspect de gel si este deja cunoscut pentru proprietatile sale. El este folosit in principal pentru ameliorarea durerilor de incheieturi asociate cu osteoartrita si joaca un rol important in mentinerea integritatii structurale a tesuturilor, fiind o componenta majora a matritei externe, asigurand rezistenta cartilajului, astfel ca o pierdere a acestuia este una din cauzele aparitiei osteoartrozei. Sulfatul de condroidina joaca de asemenea un rol important in reducerea aterosclerozei si scaderea colesterolului. In supa de oase se mai gasesc din belsug si minerale precum calciul, fosforul, magneziul, sodiul, potasiul si sulful, care intra in compozitia oaselor, dar indeplinesc si trei mari functii in corp: asigura baza structurala pentru tesutul conectiv cum sunt oasele de exemplu, creeaza potential electrostatic care permite transmiterea semnalelor nervoase si a miscarii intre membanele celulare si au rol in catalizarea enzimelor in procesele fiziologice, transformand mancarea in energie. Mineralele sunt prezente in supa de oase in forma lor cel mai usor de absorbit, ceea ce face din supa de oase un supliment nutritiv care ar trebui introdus in dieta noastra, cu scopul de a imbunatati sanatatea oaselor. Calciul se gaseste in cea mai mare proportie in oase, fiind prezent atat sub forma de hidroxipatita cat si sub forma de carbonat de calciu. El are o importanta majora in funtionarea normala a conductibilitatii nervoase si a contractiei muschilor, regland chiar si bataile inimii, faciliteaza eliberarea de neurotransmitatori si de hormoni si are deci un rol important in mentinerea balantei endocrine etc. Magneziul, este implicat in mai bine de 300 reactii enzimatice si actioneaza ca si cofactor pentru 310
Zeama de oase – un medicament uitat | Lecturi de mamica
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/04/zeama-de-oase-un...
vitamina B1 si B6, este implicat in siteza acizilor grasi si proteinelor, acidului nucleic si prostaglandinelor, contribuie la excitabilitatea muschilor si permite glandei paratiroide sa functioneze normal. Fosforul, este un component al acidului nucleic care inconjura ADN-ul nostru, a fosfolipidelor care inconjura membranele celulare etc. Sodiul si potasiul sunt doi electroliti cu o influenta majora in balanta osmotica dintre celule si fluidul interstitial (balanta electrolitica), nutralizeaza energiile negative si pozitive dintre proteine si alte molecule si ajuta deci la transmiterea semnalelor nervoase, a contractiei muschilor si eliberarii de neurotrasmitatori si hormoni. Sulful este o component a tesutului conectiv din cartilagii si piele, a proteinelor hormonilor si vitaminelor B (tiamina si biotina) si este implicat in productia de energie, curatarea arterelor, detoxifiere si secretia de bila. Fluorul, desi nu este un mineral esential pentru organismul nostru, are functia de a stimula si intari oasele cand aceste se formeaza. Poate nu stiati ca daca vreti sa o utilizati ca si medicament, o puteti folosi si simpla, ca atare, ca si cum ati bea un ceai tamaduitor. Oricat ar parea de ciudat, se poate afirma ca supa de oase poate fi considerata ca facand parte din categoria ceaiului. La urma urmei un ceai inseamna fie o infuzie, fie un decoct si daca stai sa te gandesti ca supa de oase se obtine prin fierberea indelungata a oaselor si cartilagiilor, am putea spune ca in final avem in fata noastra un … decoct facut din oase. Deoarece miroase bine, este usor absorbita, are gust bun si contine, dupa cum am vazut, o mare concentratie de nutrienti, putem spune ca supa de oase este nu numai un aliment delicios, care nu trebuie sa lipseasca din meniul nostru zilnic, ci si un adevarat medicament! Si nici nu e atat de greu de facut. Dar despre cum se face zeama de oase va voi vorbi saptamana viitoare. ce am citit: lectura 1, lectura 2 Dac ei.
i-a pl cut ce ai citit i crezi c poate fi de folos i prietenilor t i d un like&share ca s afle i
311
Cum să faci zeamă de oase | Lecturi de mamica
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/18/cum-sa-faci-zeam...
By Claudia on February 18, 2013
De ceva timp vă tot vorbesc despre importanţa colagenului, despre beneficiile consumului de gelatină şi despre cât de sănătoasă este zeama de oase. Cred că ar fi timpul să vă spun şi cum să faceţi acasă zeama de oase, pentru a beneficia cât mai mult de beneficiile pe care aceasta le aduce sănătăţii. De ce avem nevoie: 1. O oală mare, strecurătoare, paletă de luat spuma, tifon. 2. Oase de vită, găină, oaie, capră, peşte, crustacee etc. Puteţi folosi oase crude cu sau fără carne pe ele, sau chiar şi oasele care au rămas de la alte mâncăruri. Oasele le puteţi pune întregi sau le puteţi sparge în bucăţi mai mici. E bine de ştiut că oasele care conţin cea mai mult gelatină sunt cele de la picioare şi cap. De asemenea, dacă vreţi să faceţi zeamă din oase de găină, puteţi pune la fiert chiar şi o gaină întreagă, pe care o veţi porţiona (e suficient să îi tăiaţi doar gătul şi aripile). 3. Apă rece doar cât atât cât să cuprindă oasele.
312
Cum să faci zeamă de oase | Lecturi de mamica
https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/18/cum-sa-faci-zeam...
4. Oţet de orice fel – de mere, de vin, alb, roşu, balsamic etc. Se adaugă cam două linguriţe la un sfert de litru de apă. Dacă nu aveţi oţet îl puteţi înlocui cu lămâie. 5. În mod opţional puteţi adăuga diferite vegetale, fie tăiate, fie întregi, cum ar fi ţelină, morcov, ceapă, usturoi, păstârnac, pătrunjel etc. Cum procedezi: Pui oasele într-o oală mare şi adaugi peste ele apă cât să le cuprindă şi oţetul, le laşi să stea împreună cam o oră, după care le aduci la punctul de fierbere. Ai grijă să scoţi cu o paletă spuma şi celelalte impurităţi care se ridica la suprafaţă, după care reduci focul şi laşi să fiarbă înăbuşit astfel: între 6 si 48 de ore, dacă ai oase de pui şi între 12 şi 72 de ore, dacă ai oase de vită. Cu cât timpul de fierbere este mai mare, cu atât va fi zeama de oase mai bogată în nutrienţi şi va avea un gust mai bun. Dacă vrei să reduci timpul de fierbere poti să spargi oasele în bucăţi mai mici. Pentru îmbunătăţirea gustului poţi adăuga şi vegetalele cu jumătate de oră înainte de terminarea timpului de fiert. Tot pentru o savoare în plus, la sfărşitul fierberii (cam cu 10 minute înainte), poţi adăuga şi pătrunjel, care în afara de gust îi va da supei şi un plus de minerale. Poate te-ai întrebat de ce trebuie să adaugi oţet la fierberea oaselor. Există o explicaţie foarte simplă pentru acest lucru: oţetul ajută la extracţia calciului şi a altor minerale care se vor găsi în final în supa de oase. Mineralele, atât de necesare pentru organismul nostru nu sunt uşor de digerat. În stomac, în prezenţa acidului clorhidric, are loc procesul de digestie şi de extragere a mineralelor esenţiale din hrana pe care am consumat-o. O reacţie asemănătoare are loc şi atunci când facem zeama de oase. Un acid este necesar pentru a scoate mineralele din oase şi pentru aceasta trebuie să folosim oţet (acid acetic) sau eventual lămâie (care conţine acid citric). Reacţia chimică prin care se extrag mineralele este o reacţie de tip acid-bază, în care oţetul este partea acidă iar mineralele partea bazică. Iată de ce este important să punem şi oţet la fierberea oaselor. După ce s-a răcit se strecoară supa printr-o sită sau un tifon pentru a îndepărta oasele, legumele sau chiar unele impurităţi rămase în zeamă. Dacă ai şi bucăţi de carne în zeamă, le poţi separa şi folosi la supe, salate, tocăniţe etc. Zeama de oase poate fi ţinută în frigider până la cinci zile sau în congelator pe o perioadă de mai multe luni. Se poate folosi pentru prepararea supelor (adăugând legume, fidea, găluşte) sau a ciorbelor de legume sau carne, în care se adaugă borş de putină, a sosurilor pentru diferite mâncăruri, tocăniţelor, a tradiţionalilor mici, a orezului etc., sau se poate folosi şi simplă ca şi cum s-ar consuma un ceai tămăduitor. Acum că ştii reţeta, nu trebuie decât să încerci să o faci şi tu 313
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinica... https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/16/despre-metabolism...
By Claudia on January 16, 2013
In ultimul secol diferiti cercetatori, independent unul de celalalt, au făcut diverse studii si au ajuns la concluzia ca individualitatea metabolica a fiecarui individ dicteaza nevoile acestuia in ceea ce priveste nutritia. Am rugat-o astazi pe Raluca Schachter, consilier de nutritie de origine romana stabilita in SUA sa ne vorbeasca despre aceasta legatura dintre metabolism si nutritie. 1. Raluca, in primul rand iti multumesc pentru ca ai acceptat imi acorzi acest interviu si pentru inceput te-as ruga sa ne spui cateva cuvinte despre tine si despre munca ta. Am avut intotdeauna o pasiune pentru remedii naturale si intelepciune ancestrala, care m-au ajutat sa absorb cunoasterea de care am avut nevoie mai tarziu in viata. Rezolvarea problemelor mele de sanatate cat si nasterea fetitei mele au fost factorii motivatori principali care m-au determinat sa caut un mod de viata mai sanatos, real, nealterat si sustenabil, aproape de natura si pamant. Am inteles mai mult timp in urma ca aceste lucruri nu pot fi gasite nici in cabinetul medicului, nici la farmacie si nici in supermarket-uri. Dupa ce am terminat facultatea in Bucuresti, am emigrat in America in 2005 si m-am stabilit in California. Aici am studiat nutritia si metodologia Metabolic Typing®, avand oportunitatea sa invat de la experti in mai multe domenii ale medicinii alternative si sa intalnesc de asemenea persoane extraordinare, pasionate, ca si mine, de sanatate naturala si alimentatie traditionala. Cu ajutorul acestui know-how si a mai multor ani de studiu, experiente si practica am reusit sa asigur reversul afectiunilor mele de sanatate. In prezent ajut cat pot de multe persoane sa-si atinga telul in ceea ce priveste sanatatea, asa cum am reusit si eu. Ofer consultatii online, scriu articole de sanatate naturala si nutritie si ma implic activ in educarea populatiei care cauta informatie reala in acest domeniu.
314
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinica... https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/16/despre-metabolism...
2. Raluca ce ne poti spune despre legatura dintre individualitatea metabolica si nutritie? La ce se refera acest concept? Conceptul de individualitate metabolica in medicina nu este un concept nou, ci dateaza din antichitate. In Ayurveda conceptul de “dosha” se refera de fapt la individualitatea metabolica. De asemenea, medicina traditionala chineza se bazeaza pe tratarea “celor 5 elemente”. Medicina traditionala egipteana includea cele sapte sisteme de organe. Grecii antici tratau oamenii pornind de la principiul ca omul care are afectiunea trebuie tratat, nu afectiunea care exista in om. Filosoful roman Lucretius spunea: “hrana unui om este otrava altuia.” Deci acest concept are radacini adanci in medicinile traditionale iar in ziua de azi, cu ajutorul stintei moderne s-a dezvoltat conceptul de “tip metabolic”. Concret, acesta se refera la faptul ca nu exista masuri universale cand vorbim de nutritie. Fiecare om este diferit la nivel biochimic asa cum este la nivel de amprente. Astfel si alimentatia de care are nevoie metabolismul va fi diferita la fiecare persoana in parte. Anumite metabolisme functioneaza ca “tipuri proteina”, altele ca “tipuri carbohidrati” iar altele sunt “tipuri mixte”. Ratiile dintre proteine, carbohidrati si grasimi cat si tipul acestora vor varia mult in fiecare metabolism, cultura si zona geografica. Un exemplu in acest sens este diferenta extrema intre un Eschimos care se hraneste in proportie de 80% cu grasime si proteine animale, si un Indian din partea estica care traieste cu o alimentatie aproape vegetariana. Ambele popoare au trait bucurandu-se de sanatate robusta si vieti indelungate. Dar au consumat acele alimente la care au fost adaptate genetic de-a lungul timpului sa le consume. Cerintele noastre nutritionale sunt determinate de genele transmise de catre generatii trecute, si nu au nimic de-a face cu credinte personale sau filozofii nutritionale “la moda”. 3. Cum ne poate ajuta practic la recuperarea sanatatii determinarea tipului propriu de metabolism? Orice vindecare a organismului trebuie sa inceapa cu hrana pe care o punem in gura in fiecare zi. Aceasta poate fi cel mai puternic medicament sau poate fi cea mai periculoasa otrava. Cu cateva sute de ani in urma oamenii nu se deplasau geografic asa cum o fac in ziua de azi. Nici rasele nu erau asa mixte. Acesti oameni se hraneau cu alimente locale, neprocesate, nealterate. Aceleasi alimente pe care stramosii lor le-au consumat de sute de ani. Acesti oameni nu prezentau nici una din afectiunile societatii moderne (diabet, boli cardiovasculare, obezitate, alergii, etc). In acea perioada cunoasterea “tipului metabolic” nu era neaparat necesara pentru vindecare. In ziua de astazi insa, oamenii traiesc o viata moderna complicata si stresanta, fiind bombardati la tot pasul de poluanti, hrana procesata, facuta in laborator, plina de pesticide, chimicale si multe substante toxice fiind prezente atat in hrana, apa, aer si sol. Adaugam la acest lucru faptul ca multi oameni s-au deplasat geografic schimband tara de origine, hrana locala sau /si s-au amestacat cu alte rase. Traim 315
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinica... https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/16/despre-metabolism...
practic intr-o mare “oala genetica” in care s-au amestecat culturi, alimentatii diverse si s-au adaugat elemente toxice din societatea moderna. Oamenii din ziua de azi nu mai stiu ce alimentatie este corecta pentru tipul lor metabolic unic si nici nu stiu ce anume trebuie facut pentru a asigura reversul afectiunilor. Conceptul de “sanatate” s-a pierdut de asemenea, iar afectiuni comune precum alergiile, infectiile, supraponderalitatea, rezistenta la insulina, problemele digestive, etc sunt considerate “parte normala din traiul modern”. Dar acestea NU sunt normale. Este foarte greu sa revenim la puritatea traiului de altadata fara un ajutor susbtantial in acest sens. Deci cunoasterea tipului de alimentatie si implicit a felului in care functioneaza metabolismul nostru unic, cat si reactiile diferite pe care nutrientii le au in metabolisme diferite, sunt toate vitale pentru a asigura o vindecare pe termen lung. 4. Am citit la tine pe site despre analiza firului de par ca fiind o parte importanta in procesul de restabilire a sanatatii din perspectiva conceptului Metabolic Typing®. In ce consta aceasta analiza si la ce foloseste mai exact? Analiza firului de par este o analiza simpla de laborator, care poate oferi insa informatii unice despre activitatea intracelulara, lucru care nu este posibil cu alte analize standard de sange si urina. Acest test ofera informatii esentiale despre nivelul mineralelor “bune” in corp, despre nivelul metalelor grele (pe care majoritatea persoanelor le stocheaza in prezent) si despre starea generala de sanatate a individului, cat si informatii preliminare despre sanatatea sistemului digestiv si a glandelor suprarenale (de stres). As dori sa accentuez cateva aspecte aici si anume: metalele grele din corp sunt o realitate in ziua de azi; acestea au devenit parte integranta din cultura industrializata. Metale precum aluminiu, cadmium, plumb si mercur se gasesc in mod curent in produse cu care venim in contact in fiecare zi. Exploziile nucleare contribuie in mare parte de asemenea si vin cu elemente toxice si mai periculoase cum sunt uraniul si strontiul. Eliminarea acestor metale grele este vitala deoarce acestea se acumuleaza in organele vitale, dezechilibreaza functiile acestora, inlocuiesc mineralele nutritionale si impiedica acivitatea enzimatica, creand dezchilibru biochimic. Chiar daca testul in sine este foarte usor de facut, o interpretare a rezultatelor intr-un mod integrativ, functional si din perspectiva individualitatii metabolice a individului nu se poate insa obtine de la orice laborator sau clinica locala. Sunt putine persoane experimentate in acest domeniu. Din fericire, sistemul online de consultatii pe care il folosesc permite acest lucru la ora actuala, pentru orice persoana, indiferent de locatie. 5. Vedem mereu la televizor sau citim in presa scrisa despre diferitele diete de slabit care au facut ca vedeta X sau Y sa arata mai bine, sa slabeasca n kilograme. Acest concept “Metabolic typing” este si el tot un alt fel de dieta de slabit? 316
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinica... https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/16/despre-metabolism...
Cu siguranta nu. Chiar daca ne referim la aceasta metodologie ca la “dieta Metabolic Typing®”, din cauza ca totul incepe prin determinarea unui plan nutritional cu alimente “bune” sau “rele” pentru metabolismul propriu, aceasta depaseste cu mult principiul comun din ziua de azi al “dietei prin infometare”. Frecvent, in SUA ca si in multe alte tari care copiaza intr-un mod nefericit tendintele nutritionale la moda, nu se pune accentul pe ceea ce inseamna greutate si sanatate optima pe termen lung si ce inseamna cu adevarat, in mod real, sa obtii acest lucru. Tendintele reflecta de cele mai multe ori descoperirea “pilulei/ suplimentului/ tratamentului magic” prin care toate afectiunile si kilogramele vor disparea ca prin minune. Desigur, doar timpul, nereusitele si diversele teorii nutritionale prost aplicate vor demonstra cat de defectuoasa si chiar periculoasa este aceasta abordare. Folosit corespunzator, Metabolic Typing® este un program de sanatate care asigura reversul afectiunilor existente si asigura echilibrul la nivel biochimic. Ca beneficii imediate se pot observa eliminarea poftelor de “alimente dulci”, a foamei excesive intre mese, controlul greutatii, echilibrul emotional si al glicemiei, energie crescuta, claritate mentala. Pe termen lung, acest sistem este o “unealta” eficienta care poate fi utilizata in multe modalitati pentru a asigura vindecarea organismului. Un aspect foarte important si unic de mentionat este ca prin acest sistem, individul va invata foarte multe despre cum functioneaza propriul metabolism, va invata sa determine si sa interpreteze reactii la alimentatie si cum sa le corecteze, cat si un intreg “know how” despre ceea ce inseamna cu adevarat sa mananci sanatos si curat. Acest concept pune de fapt accentul pe cunoastere individuala, nu pe aplicarea unei dogme! 6. Raluca, am vazut ca ai folosit ghilimele cand ai vorbit despre alimente bune sau rele. Sa intelegem ca nu exita alimente bune si alimente rele? Din perspectiva Metabolic Typing® stim ca atunci cand vorbim de alimente nealterate, ecologice nu exista alimente bune sau rele, decat in ceea ce priveste individualitatea metabolica a fiecarei persoane. Ceea ce este sanatos pentru o persoana, poate sa nu aiba nici un efect nutritional pentru o a doua persoana sau poate chiar face rau unei a treia persoane. Daca vorbim de alimente procesate atunci toate sunt…rele. 7. In final as dori sa te intreb ce planuri ai pentru anul acesta? Planurile sunt marete, sper ca toate lucrurile sa mearga bine pentru a le putea pune in aplicare! In prezent ofer consultatii online clientilor mei din SUA si din afara acesteia si pun la dispozitie informatie zilnica atat pe website-ul meu, guide2health.net, cat si pe pagina de pe Facebook a 317
Despre metabolism si nutritie – un interviu cu Raluca Schachter, clinica... https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/01/16/despre-metabolism...
site-ului. Imi doresc ca din acest an sa ofer aceste lucruri si in varianta romaneasca. Pe Facebook exista deja o pagina noua in acest sens intitulata MetabolicTypingRomania iar in prezent lucrez la lansarea unui nou site in limba romana care sa includa si multe informatii locale cat si o abordare noua a acestei educatii online in domeniul sanatatii naturale. Inca de anul trecut am inceput sa am clienti si din Romania iar feedback-ul a fost grozav de ambele parti! Datorita sistemului convenabil online pe care il pun la dispozitie acest lucru functioneaza foarte bine. Dar cred si sper ca prin ceea ce intentionez sa aduc pe piata romaneasca in curand, informatia cu aspect local, traditional, va fi mai consistenta si mult reinvigorata! Consider ca in Romania, in comparatie cu alte tari vestice, mai exista inca multe sanse pentru populatie sa se reintoarca la valorile traditionale culinare si sa elimine afectiunile unei societati moderne si toxice. Sunt determinata sa lupt pentru acest lucu si sper sa mi se alature multi! Iti multumesc mult pentru amabilitate, Raluca si te asteptam in Romania cu noutatile despre care ne-ai vorbit. Posted in: Interviuri, nutriţie, Sănătate | Tagged: alimentatie, analiza firului de par, DIETA, genetica, individualitate metabolica, Metabolic Typing, Metabolism, metale grele, nutritie, Raluca Schachter
318
319
320
321
322
323
324
325
326
327
328
329
330
331
332
333
334
335
336
337
338
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
349
350
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/health-topics/cod-liver-oil-basics-and-recommendations/
Cod Liver Oil Basics and Recommendations Sally Fallon and Mary G. Enig, PhD
February 9, 2009
Recent Concerns about Cod Liver Oil JUMP TO: Brand Recommendations – Updated 2014 Once a standard supplement in traditional European societies, cod liver oil provides fat-soluble vitamins A and D, which Dr. Price found present in the diet of primitives in amounts ten times higher than in modernized diets. Cod liver oil supplements are a must for women and their male partners, to be taken for several months before conception, and for women during pregnancy. Growing children will also benefit greatly from a small daily dose. Cod liver oil is also rich in eicosapentaenoic acid (EPA) and docasahexaenoic acid (DHA). The body makes these fatty acids from omega-3 linolenic acid. EPA is as an important link in the chain of fatty acids that ultimately results in prostaglandins, localized tissue hormones while DHA is very important for the proper function of the brain and nervous system. Those individuals who have consumed large amounts of polyunsaturated oils, especially partially hydrogenated oils, who are suffering from certain nutrient deficiencies, or who have impaired pancreatic function, such as diabetics, may not be able to produce EPA and DHA and will, therefore, lack important prostaglandins and necessary fats for the brain unless they consume oily fish or take a cod liver oil supplement. Buy cod liver oil in dark bottles and store in a cool, dark, dry place. Please read Vitamin A, Vitamin D, and Cod Liver Oil: Some Clarifications below for amounts to give to adults and children and for recommended brands. Cod liver oil is easy to take when stirred into a small amount of water or fresh juice. Dr. Price always gave cod liver oil along with high-vitamin butter oil, extracted by centrifuge from good quality spring or fall butter. He found that cod liver oil on its own was relatively ineffective but combined with high vitamin butter oil produced excellent results. The butter oil contains what he called Activator X, now considered to be vitamin K 2, which works synergistically with vitamins A and D ( see Chris Masterjohn’s article “On the Trail of the Elusive X Factor: A Sixty-Year Old Mystery Finally Solved”). Your diet should include sources of vitamin K, such as good quality butter from grass-fed cows and/or high-vitamin butter oil, fat from grass-fed animals, cheeses from grass-fed animals and duck or goose liver, along with cod liver oil.
Vitamin A, Vitamin D & Cod Liver Oil: Some Clarifications Several visitors to our website have noted inconsistencies in various statements about vitamin A, vitamin D and cod liver oil. These issues revolve around questions of dosage and safety.
Vitamin A Dosage We have pointed out that concerns about vitamin A toxicity are exaggerated. While some forms of synthetic vitamin A found in supplements can be toxic at only moderately high doses, fat-soluble vitamin A naturally found in foods like cod liver oil, liver, and butterfat is safe at up to ten times the doses of water-soluble, solidified and emulsified vitamin A found in some supplements that produce toxicity.(1) Additionally, the vitamin D found in cod liver oil and butterfat from pasture-raised animals protects against vitamin A toxicity, and allows one to consume a much higher amount of vitamin A before it becomes toxic.(1-3) Liver from land mammals is high in vitamin A but low in vitamin D, and should therefore be consumed with other vitamin D-rich foods such as lard or bacon from pasture-raised pigs, egg yolks, and oily fish, or during months in which UV-B light is sufficient to provide one with adequate vitamin D. As a general guideline, we recommend the following doses of vitamin A from cod liver oil, along with a nutrientdense diet that contains other vitamin A-rich foods:
351
Children age 3 months to 12 years: A dose of cod liver oil that provides about 5000 IU vitamin A daily, obtained from about 1 teaspoon of regular cod liver oil or ½ teaspoon of high-vitamin cod liver oil. Children over 12 years and adults: A maintenance dose of cod liver oil that provides about 10,000 IU vitamin A daily, obtained from 2 teaspoons of regular cod liver oil or 1 teaspoon of high-vitamin cod liver oil. Pregnant and nursing women: A dose of cod liver oil that provides about 20,000 IU vitamin A daily, obtained from 4 teaspoons regular cod liver oil or 2 teaspoons high-vitamin cod liver oil. Please note that these recommended doses are 2-5 times greater than the U.S. RDA for children, 4 times greater than the U.S. RDA for adults and 8 times greater than the U.S. RDA for pregnant women. The RDA values are based on studies conducted in the general population, which is now recognized to be largely deficient in vitamin D. For a discussion of studies showing that vitamin A consumption up to 30,000 IU per day by pregnant women does not result in a greater risk of birth defects, see Vitamin A for fetal development . This article also describes the vital role played by vitamin A in the development of the fetus. Pregnant women may wish to consult their health practitioner about taking cod liver oil during pregnancy. Individuals under stress or wishing to use cod liver oil to treat a disease condition may take much larger doses, even up to doses providing 90,000 IU vitamin A per day, for a period of several weeks.
Vitamin D Dosage Our recommended brands of cod liver oil (see below) will provide with the above recommended dosages for cod liver oil about 500-1000 IU vitamin D for children, 1000-2000 IU vitamin D for adults, 2000-4000 IU vitamin D for pregnant and nursing women and up to 9000-18,000 IU for those taking large amounts of cod liver oil to deal with stress and disease. In 1997, the Food and Nutrition Board of the US Institute of Medicine set the tolerable upper intake level (TUIL) for vitamin D at 2000 IU per day. However, the vitamin D content experts on the Upper Limits Panel objected to this limit, and several prominent vitamin D researchers have called for an upward revision of the limit. Experiments show that even during the winter with a low vitamin D intake, humans will exhaust stores of vitamin D at a rate of 3000-4000 IU per day, an amount that many people require to maintain optimal levels of the vitamin in the blood. Extensive exposure to summer sun at mid latitudes naturally produces levels of vitamin D in the blood equivalent to what is attained by supplementing with a continued daily dose of 10,000 IU, suggesting humans are designed to tolerate such large amounts of vitamin D.(4) If you are a lifeguard or spend a lot of time in the sun, you do not need to take supplemental vitamin D; however you still need to consume adequate vitamin A. Animal studies show that even moderate amounts of vitamin D increase the body’s need for vitamin A, whether the vitamin D is provided in the diet or by UV light (2,5). So, if you cut back or eliminate cod liver oil in the summer, be sure to consume plenty of oily fish, liver, butterfat and egg yolks from grass-fed hens to ensure adequate vitamin A. For a discussion of Vitamin D Toxicity, see http://www.vitamindcouncil.org/vitaminDToxicity.shtml This does not mean we do not recommend that some individuals have their vitamin D levels tested. Such testing can be very useful in determining vitamin D status and the effectiveness of cod liver oil or vitamin D supplements. Optimal serum vitamin D levels should be in the range of 30-50 ng/mL (see discussion at [link “Potential Dangers of Vitamin D, page 24 of Spring 2009]).
Brand Recommendations – Updated 2014 Most brands of cod liver oil go through a process that removes all of the natural vitamins. The resultant product contains very low levels of vitamin A and virtually no vitamin D. Some manufacturers add manufactured vitamins A and D to the purified cod liver oil and until recently, one manufacturer added the natural vitamins removed during processing back into the cod liver oil. Fortunately, we now have available in the U.S. a naturally produced, unheated, fermented high-vitamin cod liver oil that is made using a filtering process that retains the natural vitamins.
352
The high-vitamin fermented cod liver oil is sold as a food so does not contain vitamin levels on the label. However, after numerous tests, the approximate values of A and D have been ascertained at 1900 IU vitamin A per mL and 390 IU vitamin D per mL. Thus 1 teaspoon of high-vitamin fermented cod liver oil contains 9500 IU vitamin A and 1950 IU vitamin D, a ratio of about 5:1. Based on these values, the dosage for the high-vitamin fermented cod liver oil is provided as follows: Children age 3 months to 12 years: 1/2 teaspoon or 2.5 mL, providing 4650 IU vitamin A and 975 IU vitamin D. Children over 12 years and adults: 1 teaspoon or 10 capsules, providing 9500 IU vitamin A and 1950 IU vitamin D. Pregnant and nursing women: 2 teaspoons or 20 capsules, providing 19,000 IU vitamin A and 3900 IU vitamin D. Please note that the fermented cod liver oil contains many co-factors that may enhance the body’s uptake and usage of vitamins A and D; in fact, many have reported results equivalent to those obtained from high-vitamin cod liver oil with half the recommended dose, that is ¼ teaspoon or 1.25 mL for children age 3 months to 12 years; ½ teaspoon or 5 capsules for children over 12 years and adults; and 1 teaspoon or 10 capsules for pregnant and nursing women. As of Fall, 2014, we recommend the following brands of cod liver oil. Sources of high-vitamin fermented cod liver oil and high-vitamin cod liver oil with natural vitamins are in the BEST category; sources of processed cod liver oil with synthetic vitamins in the right proportions (ten or fewer units vitamin A to one unit vitamin D, and with at least 2,500 IU’s of vitamin A and 250 IU’s of vitamin D per teaspoon) are in the GOOD category. We do not recommend brands of cod liver oil that have low levels of vitamin A and/or low levels of vitamin D.
In the United States BEST (Available Online/Mail Order): Green Pasture Products: Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, (402) 858-4818, greenpasture.org Dr. Ron’s Ultra-Pure: Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, (877) 472-8701, drrons.com Radiant Life: Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, (888) 593-8333, 4radiantlife.com Natural Health Advocates: Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, 888-257-8775, buildinghealth.com/ See our list of local chapter leaders and members who sell fermented cod liver oil. Nature’s Answer liquid cod liver oil NutraPro International virgin cod liver oil nutraprointl.com Rosita Real Foods extra virgin cod liver oil www.corganic.com GOOD (and available in Stores): Carlson soft gel Cod Liver Oil Super 1,000 mg capsules NOW Foods double strength Cod Liver Oil capsules Sonne’s Cod Liver Oil Swanson double strength Cod Liver Oil capsules Twin Labs non-emulsified liquid Cod Liver Oil
In Europe 353
BEST: Natural Food Finder: naturalfoodfinder.co.uk/products carries Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, biokult, raw honey, coconut oil, high vitamin butter oil Red23: red23.co.uk carries Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil Q Naturals Webstore – Blue Ice Fermented Cod Liver and High Vitamin Butter Oil www.qnaturals.nl Fermented Cod Liver Oil and High Vitamin Butter Oil: http://www.seventhwaveuk.com/ Green Pasture Fermented Cod Liver Oil products: http://www.jgsupplements.com/fermented-cod-liver-oil/ Spain – Comida Real http://www.evamuerdelamanzana.com/shop/ Ergomax – The Netherlands – Rosita Real Foods extra virgin cod liver oil www.ergomax.nl Holomed Nederland – Green Pasture Products, www.holomed.nl, and for private consumers in Europe – www.codliveroilshop.eu, www.vitavie.nl Croatia – Green Pasture and soon Rosita – Zaslon d.o.o. www.svetahrana.eu GOOD: Healthspan Ltd., 0800 73 123 77, healthspan.co.uk Goldshield
In Russia BEST: Holomed Nederland – Green Pasture Products, www.holomed.nl
In Australia BEST: Green Pasture Products www.gpawholefoods.com.au or email Katrina:
[email protected] (02)9526-1783 Green Pasture Products: Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, www.nourishingecology.com.au or email
[email protected] Green Pasture Cod Liver Oil, butter oil and therapeutics. Order online at www.codliveroil.net.au
In New Zealand BEST: Nature Foods NZ, www.naturefoods.co.nz Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil Green Pasture Cod Liver Oil, butter oil and therapeutics. Order online at www.codoil.co.nz. Green Pasture Cod Liver Oil in Christchurch – Carolyn-Rae: Be Alive – Thrive Limited, 32 Cheyenne St, Sockburn, Christchurch NZ. Ph: 03 967-1040 & 0272733187 E:
[email protected], http://www.bealivethrive.nz
In Canada BEST: eatkamloops.org, carries Green Pasture’s FCLO, FSLO, BO and CO. For more information please read: http://www.eatkamloops.org/eatkamloopsorg-is-now-a-distributor-for-green-pastures/
354
Family Herbal Clinic (AB) carries Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, (780) 419-2699, www.familyherbalclinic.com Mother Earth (ON) carries Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil, motherearthnaturalhealth.ca Ovio Organico Traditional Foods Ltd. carries Green Pasture’s FCLO and BO. www.ovioorganico.ca. St. Francis Herb Farm, Inc., 1-800-219-6226, www.stfrancisherbfarm.com Be Naturally Prepared http://www.benaturallyprepared.com, Wholesalers from Oshawa, Ontario. Carry FCLO, FSLO, BO, and Blue Ice Royal BO / FCLO Blend and can order any Green Pasture product.
In Hong Kong BEST: Leung Chun Sun,
[email protected] carry Blue Ice High-Vitamin Fermented Cod Liver Oil. Green Pasture, Asia – also available in Singapore, Malaysia, http://www.greenpasture.asia/
Updates and More Information Please read the following updates on Cod Liver Oil, published in December 2008: Update #1 Update #2 Read more about Vitamin A and Vitamin D here: Vitamin Primer Vitamin A Saga Vitamin A On Trial: Does Vitamin A Cause Osteoporosis? The Miracle of Vitamin D From Seafood to Sunshine: A New Understanding of Vitamin D Safety References 1. Myhre, et al., “Water-miscible, emulsified, and solid forms of retinol supplements are more toxic than oilbased preparations,” Am J Clin Nutr, 78 (2003) 1152-9. 2. Aburto, et al., “The influence of Vitamin A on the Utilization and Amelioration of Toxicity of Cholecalciferol, 25-Hydroxycholecalciferol, and 1,25-Dihydroxycholecalciferol in Young Broiler Chickens,” Poultry Science, 77 (1998) 570-577. 3. Metz, et al., “The Interaction of Dietary Vitamin A and Vitamin D Related to Skeletal Development in the Turkey Poult,” J. Nutr. 115 (1985) 929-935. 4. Heaney, Robert P., “The Vitamin D requirement in health and disease,” Journal of Steroid Biochemistry & Molecular Biology, 97 (2005) 13-19. 5. Aburto and Britton, “Effects of Different Levels of Vitamins A and E on the Utilization of Cholecalciferol by Broiler Chickens,” Poultry Science, 77 (1998) 570-577. 6. Masterjohn, Chris, “Dioxins in Animal Foods: A Case for Vegetarianism ,” October 17, 2005.
355
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/health-topics/broth-is-beautiful/
Broth is Beautiful Sally Fallon Morell
January 1, 2000
“Good broth will resurrect the dead,” says a South American proverb. Said Escoffier: “Indeed, stock is everything in cooking. Without it, nothing can be done.” A cure-all in traditional households and the magic ingredient in classic gourmet cuisine, stock or broth made from bones of chicken, fish and beef builds strong bones, assuages sore throats, nurtures the sick, puts vigor in the step and sparkle in love life–so say grandmothers, midwives and healers. For chefs, stock is the magic elixir for making soul-warming soups and matchless sauces. Meat and fish stocks play a role in all traditional cuisines—French, Italian, Chinese, Japanese, African, South American, Middle Eastern and Russian. In America, stock went into gravy and soups and stews. That was when most animals were slaughtered locally and nothing went to waste. Bones, hooves, knuckles, carcasses and tough meat went into the stock pot and filled the house with the aroma of love. Today we buy individual filets and boneless chicken breasts, or grab fast food on the run, and stock has disappeared from the American tradition.
Grandmother Knew Best Science validates what our grandmothers knew. Rich homemade chicken broths help cure colds. Stock contains minerals in a form the body can absorb easily—not just calcium but also magnesium, phosphorus, silicon, sulphur and trace minerals. It contains the broken down material from cartilage and tendons–stuff like chondroitin sulphates and glucosamine, now sold as expensive supplements for arthritis and joint pain. Fish stock, according to traditional lore, helps boys grow up into strong men, makes childbirth easy and cures fatigue. “Fish broth will cure anything,” is another South American proverb. Broth and soup made with fishheads and carcasses provide iodine and thyroid-strengthening substances. When broth is cooled, it congeals due to the presence of gelatin. The use of gelatin as a therapeutic agent goes back to the ancient Chinese. Gelatin was probably the first functional food, dating from the invention of the “digestor” by the Frenchman Papin in 1682. Papin’s digestor consisted of an apparatus for cooking bones or meat with steam to extract the gelatin. Just as vitamins occupy the center of the stage in nutritional investigations today, so two hundred years ago gelatin held a position in the forefront of food research. Gelatin was universally acclaimed as a most nutritious foodstuff particularly by the French, who were seeking ways to feed their armies and vast numbers of homeless in Paris and other cities. Although gelatin is not a complete protein, containing only the amino acids arginine and glycine in large amounts, it acts as a protein sparer, helping the poor stretch a few morsels of meat into a complete meal. During the siege of Paris, when vegetables and meat were scarce, a doctor named Guerard put his patients on gelatin bouillon with some added fat and they survived in good health. The French were the leaders in gelatin research, which continued up to the 1950s. Gelatin was found to be useful in the treatment of a long list of diseases including peptic ulcers, tuberculosis, diabetes, muscle diseases, infectious diseases, jaundice and cancer. Babies had fewer digestive problems when gelatin was added to their milk. The American researcher Francis Pottenger pointed out that as gelatin is a hydrophilic colloid, which means that it attracts and holds liquids, it facilitates digestion by attracting digestive juices to food in the gut. Even the epicures recognized that broth-based soup did more than please the taste buds. “Soup is a healthy, light,
356
nourishing food” said Brillant-Savarin, “good for all of humanity; it pleases the stomach, stimulates the appetite and prepares the digestion.”
Attention to Detail Stock or broth begins with bones, some pieces of meat and fat, vegetables and good water. For beef and lamb broth, the meat is browned in a hot oven to form compounds that give flavor and color–the result of a fusion of amino acids with sugars, called the Maillard reaction. Then all goes in the pot–meat, bones, vegetables and water. The water should be cold, because slow heating helps bring out flavors. Add vinegar to the broth to help extract calcium–remember those egg shells you soaked in vinegar until they turned rubbery. Heat the broth slowly and once the boil begins, reduce heat to its lowest point, so the broth just barely simmers. Scum will rise to the surface. This is a different kind of colloid, one in which larger molecules–impurities, alkaloids, large proteins called lectins–are distributed through a liquid. One of the basic principles of the culinary art is that this effluvium should be carefully removed with a spoon. Otherwise the broth will be ruined by strange flavors. Besides, the stuff looks terrible. “Always Skim” is the first commandment of good cooks. Two hours simmering is enough to extract flavors and gelatin from fish broth. Larger animals take longer–all day for broth made from chicken, turkey or duck and overnight for beef broth. Broth should then be strained. The leavings, picked over, can be used for terrines or tacos or casseroles. Perfectionists will want to chill the broth to remove the fat. Stock will keep several days in the refrigerator or may be frozen in plastic containers. Boiled down it concentrates and becomes a jellylike fumée or demi-glaze that can be reconstituted into a sauce by adding water.
Cutting Corners Research on gelatin came to an end in the 1950s because the food companies discovered how to induce Maillard reactions and produce meat-like flavors in the laboratory. In a General Foods Company report issued in 1947, chemists predicted that almost all natural flavors would soon be chemically synthesized. And following the Second World War, food companies also discovered monosodium glutamate (MSG), a food ingredient the Japanese had invented in 1908 to enhance food flavors, including meat-like flavors. Humans actually have receptors on the tongue for glutamate. It is the protein in food that the human body recognizes as meat. Any protein can be hydrolyzed to produce a base containing free glutamic acid or MSG. When the industry learned how to make the flavor of meat in the laboratory, using inexpensive proteins from grains and legumes, the door was opened to a flood of new products including bouillon cubes, dehydrated soup mixes, sauce mixes, TV dinners and condiments with a meaty taste. “Homemade” soup in most restaurants begins with a powdered soup base that comes in a package or can and almost all canned soups and stews contain MSG, often found in ingredients called hydrolyzed porteins. The fast food industry could not exist without MSG and artificial meat flavors to make “secret” sauces and spice mixes that beguile the consumer into eating bland and tasteless food. Short cuts mean big profits for producers but the consumer is short changed. When homemade stocks were pushed out by cheap substitutes, an important source of minerals disappeared from the American diet. The thickening effects of gelatin could be mimicked with emulsifiers but the health benefits were lost. Most serious, however, were the problems posed by MSG, problems the industry has worked very hard to conceal from the public. In 1957, scientists found that mice became blind and obese when MSG was administered by feeding tube. In 1969, MSG-induced lesions were found in the hypothalamus region of the brain. Other studies all point in the same direction–MSG is a neurotoxic substance that causes a wide range of reactions, from temporary headaches to permanent brain damage. Why do consumers react to factory-produced MSG and not to naturally occurring glutamic acid found in food? One theory is that the glutamic acid produced by hydrolysis in factories contains many isomers in the righthanded form, whereas natural glutamic acid in meat and meat broths contains only the left-handed form. Lglutamic acid is a precursor to neurotransmitters, but the synthetic form, d-glutamic acid, may stimulate the
357
nervous system in pathological ways.
A “Brothal” in Every Town Peasant societies still make broth. It is a necessity in cultures that do not use milk because only stock made from bones and dairy products provides calcium in a form that the body can easily assimilate. It is also a necessity when meat is a luxury item, because gelatin in properly made broth helps the body use protein in an efficient way. Thus, broth is a vital element in Asian cuisines–from the soothing long-simmered beef broth in Korean soups to the foxy fish broth with which the Japanese begin their day. Genuine Chinese food cannot exist without the stockpot that bubbles perpetually. Bones and scraps are thrown in and mineral-rich stock is removed to moisten stir-frys. Broth-based soups are snack foods from Thailand to Manchuria. Asian restaurants in the US are likely to take shortcuts and use a powdered base for sweet and sour soup or kung pau chicken but in Japan and China and Korea and Thailand, mom-and-pop businesses make broth in steamy back rooms and sell it as soup in store fronts and on street corners. What America needs is healthy fast food and the only way to provide this is to put brothals in every town, independently owned brothals that provide the basic ingredient for soups and sauces and stews. And brothals will come when Americans recognize that the food industry has prostituted itself to short cuts and huge profits, shortcuts that cheat consumers of the nutrients they should get in their food and profits that skew the economy towards industrialization in farming and food processing. Until our diners and carryouts become places that produce real food, Americans can make broth in their own kitchens. It’s the easy way to produce meals that are both nutritious and delicious—and to acquire the reputation of an excellent cook. Sidebars
Heads and Feet If you’ve ever shopped in Europe, you’ve noticed that calves feet are displayed at the local butchers and chickens come with their heads and feet attached. Hooves, feet and heads are the most gelatinous portions of the animal and fetch high prices in traditional economies. In fact, Tysons exports the feet from American chickens to China. Jewish folklore considers the addition of chicken feet the secret to successful broth. It’s hard to find these items in America. Asian and Latin American markets sometimes carry whole birds and some butchers in ethnic neighborhoods carry calves feet. If you have freezer space, you can buy frozen chicken feet and calves feet in bulk from meat wholesalers that cater to the restaurant trade. Have the butcher cut the calves feet into one-inch cubes and package them in 1-quart bags. For the most satisfactory results, use 2-4 chicken feet for chicken stock and about 2 pounds calves feet pieces for a large pot of beef stock.
Sauce Basics Meat sauces are made from stocks that have been flavored and thickened in some way. Once you have learned the technique for making sauces—either clear sauces or thick gravies—you can ignore the recipe books and be guided by your imagination. Reduction Sauces are produced by rapid boiling of gelatinous stock to produce a thick, clear sauce. The first step is to “deglaze” coagulated meat juices in the roasting pan or skillet by adding 1/2 cup to 1 cup wine or brandy, bringing to a boil and stirring with a wooden spoon to loosen pan drippings. Then add 3 to 4 cups stock , bring to a boil and skim. (Use chicken stock for chicken dishes, beef stock for beef dishes, etc.) The sauce may now be flavored with any number of ingredients, such as vinegar, mustard, herbs, spices, fresh orange or lemon juice, naturally sweetened jam, garlic, tomato paste, grated ginger, grated lemon rind, creamed coconut, whole coconut milk or cultured cream. Let sauce boil vigorously, uncovered, until reduced by at least one half, or until
358
desired thickness is achieved. You may add about 1-2 teaspoons gelatin to promote better thickening, although this should be avoided by those with MSG sensitivities (as gelatin contains small amounts of MSG). Another way to thicken is to mix 2 tablespoons arrowroot powder with 2 tablespoons water. Gradually add this to the boiling sauce until the desired thickness is obtained. If sauce becomes too thick, thin with a little water. The final step in sauce-making is to taste and add sea salt if necessary. Gravies are thickened with flour rather than by reduction. They are suitable for meats like roast chicken and turkey, which drip plenty of fat into the pan while cooking. After removing the roasting fowl and roasting rack, place pan on a burner. You should have at least 1/2 cup good fat drippings—if not, add some butter, goose fat or lard. Add about 1/2 cup unbleached flour to the fat and cook over medium high heat for several minutes, stirring constantly, until the flour turns light brown. Add 4 to 6 cups warm stock , bring to a boil and blend well with the fatflour mixture, using a wire whisk. Reduce heat and simmer 10 minutes or so. Check for seasonings and add sea salt and pepper if necessary. You may also add herbs, cream, butter, whole coconut milk or creamed coconut .
Recipes Chicken Stock 1 whole free-range chicken or 2 to 3 pounds of bony chicken parts, such as necks, backs, breastbones and wings* gizzards from one chicken (optional) 2-4 chicken feet (optional) 4 quarts cold filtered water 2 tablespoons vinegar 1 large onion, coarsely chopped 2 carrots, peeled and coarsely chopped 3 celery stalks, coarsely chopped 1 bunch parsley *Note: Farm-raised, free-range chickens give the best results. Many battery-raised chickens will not produce stock that gels. If you are using a whole chicken, cut off the wings and remove the neck, fat glands and the gizzards from the cavity. Cut chicken parts into several pieces. (If you are using a whole chicken, remove the neck and wings and cut them into several pieces.) Place chicken or chicken pieces in a large stainless steel pot with water, vinegar and all vegetables except parsley. Let stand 30 minutes to 1 hour. Bring to a boil, and remove scum that rises to the top. Reduce heat, cover and simmer for 6 to 8 hours. The longer you cook the stock, the richer and more flavorful it will be. About 10 minutes before finishing the stock, add parsley. This will impart additional mineral ions to the broth. Remove whole chicken or pieces with a slotted spoon. If you are using a whole chicken, let cool and remove chicken meat from the carcass. Reserve for other uses, such as chicken salads, enchiladas, sandwiches or curries. Strain the stock into a large bowl and reserve in your refrigerator until the fat rises to the top and congeals. Skim off this fat and reserve the stock in covered containers in your refrigerator or freezer.
Beef Stock about 4 pounds beef marrow and knuckle bones 1 calves foot, cut into pieces (optional) 3 pounds meaty rib or neck bones 4 or more quarts cold filtered water 1/2 cup vinegar 3 onions, coarsely chopped 3 carrots, coarsely chopped
359
3 celery stalks, coarsely chopped several sprigs of fresh thyme, tied together 1 teaspoon dried green peppercorns, crushed l bunch parsley Place the knuckle and marrow bones and optional calves foot in a very large pot with vinegar and cover with water. Let stand for one hour. Meanwhile, place the meaty bones in a roasting pan and brown at 350 degrees in the oven. When well browned, add to the pot along with the vegetables. Pour the fat out of the roasting pan, add cold water to the pan, set over a high flame and bring to a boil, stirring with a wooden spoon to loosen up coagulated juices. Add this liquid to the pot. Add additional water, if necessary, to cover the bones; but the liquid should come no higher than within one inch of the rim of the pot, as the volume expands slightly during cooking. Bring to a boil. A large amount of scum will come to the top, and it is important to remove this with a spoon. After you have skimmed, reduce heat and add the thyme and crushed peppercorns. Simmer stock for at least 12 and as long as 72 hours. Just before finishing, add the parsley and simmer another 10 minutes. You will now have a pot of rather repulsive-looking brown liquid containing globs of gelatinous and fatty material. It doesn’t even smell particularly good. But don’t despair. After straining you will have a delicious and nourishing clear broth that forms the basis for many other recipes in this book. Remove bones with tongs or a slotted spoon. Strain the stock into a large bowl. Let cool in the refrigerator and remove the congealed fat that rises to the top. Transfer to smaller containers and to the freezer for long-term storage.
Fish Stock 3 or 4 whole carcasses, including heads, of non-oily fish such as sole, turbot, rockfish or snapper 2 tablespoons butter 2 onions, coarsely chopped 1 carrot, coarsely chopped several sprigs fresh thyme several sprigs parsley 1 bay leaf 1/2 cup dry white wine or vermouth 1/4 cup vinegar about 3 quarts cold filtered water Ideally, fish stock is made from the bones of sole or turbot. In Europe, you can buy these fish on the bone. The fish monger skins and filets the fish for you, giving you the filets for your evening meal and the bones for making the stock and final sauce. Unfortunately, in America sole arrives at the fish market preboned. But snapper, rock fish and other non-oily fish work equally well; and a good fish merchant will save the carcasses for you if you ask him. As he normally throws these carcasses away, he shouldn’t charge you for them. Be sure to take the heads as well as the body—these are especially rich in iodine and fat-soluble vitamins. Classic cooking texts advise against using oily fish such as salmon for making broth, probably because highly unsaturated fish oils become rancid during the long cooking process. Melt butter in a large stainless steel pot. Add the vegetables and cook very gently, about 1/2 hour, until they are soft. Add wine and bring to a boil. Add the fish carcasses and cover with cold, filtered water. Add vinegar. Bring to a boil and skim off the scum and impurities as they rise to the top. Tie herbs together and add to the pot. Reduce heat, cover and simmer for at least 4 hours or as long as 24 hours. Remove carcasses with tongs or a slotted spoon and strain the liquid into pint-sized storage containers for refrigerator or freezer. Chill well in the refrigerator and remove any congealed fat before transferring to the freezer for long-term storage.
360
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/health-topics/living-with-phytic-acid/
Living With Phytic Acid Ramiel Nagel
March 26, 2010
Preparing Grains, Nuts, Seeds and Beans for Maximum Nutrition Phytic acid in grains, nuts, seeds and beans represents a serious problem in our diets. This problem exists because we have lost touch with our ancestral heritage of food preparation. Instead we listen to food gurus and ivory tower theorists who promote the consumption of raw and unprocessed “whole foods;” or, we eat a lot of highphytate foods like commercial whole wheat bread and all-bran breakfast cereals. But raw is definitely not Nature’s way for grains, nuts, seeds and beans. . . and even some tubers, like yams; nor are quick cooking or rapid heat processes like extrusion. Phytic acid is the principal storage form of phosphorus in many plant tissues, especially the bran portion of grains and other seeds. It contains the mineral phosphorus tightly bound in a snowflake-like molecule. In humans and animals with one stomach, the phosphorus is not readily bioavailable. In addition to blocking phosphorus availability, the “arms” of the phytic acid molecule readily bind with other minerals, such as calcium, magnesium, iron and zinc, making them unavailable as well. In this form, the compound is referred to as phytate. Phytic acid not only grabs on to or chelates important minerals, but also inhibits enzymes that we need to digest our food, including pepsin,1 needed for the breakdown of proteins in the stomach, and amylase, 2 needed for the breakdown of starch into sugar. Trypsin, needed for protein digestion in the small intestine, is also inhibited by phytates.3 Through observation I have witnessed the powerful anti-nutritional effects of a diet high in phytate-rich grains on my family members, with many health problems as a result, including tooth decay, nutrient deficiencies, lack of appetite and digestive problems. The presence of phytic acid in so many enjoyable foods we regularly consume makes it imperative that we know how to prepare these foods to neutralize phytic acid content as much as possible, and also to consume them in the context of a diet containing factors that mitigate the harmful effects of phytic acid.
361
Six-sided phytic acid molecule with a phosphorus atom in each arm.
PHYTATES IN FOOD Phytic acid is present in beans, seeds, nuts, grains—especially in the bran or outer hull; phytates are also found in tubers, and trace amounts occur in certain fruits and vegetables like berries and green beans. Up to 80 percent of the phosphorus—a vital mineral for bones and health—present in grains is locked into an unusable form as phytate.4 When a diet including more than small amounts of phytate is consumed, the body will bind calcium to phytic acid and form insoluble phytate complexes. The net result is you lose calcium, and don’t absorb phosphorus. Further, research suggests that we will absorb approximately 20 percent more zinc and 60 percent magnesium from our food when phytate is absent.5 The amount of phytate in grains, nuts, legumes and seeds is highly variable; the levels that researchers find when they analyze a specific food probably depends on growing conditions, harvesting techniques, processing methods, testing methods and even the age of the food being tested. Phytic acid will be much higher in foods grown using modern high-phosphate fertilizers than those grown in natural compost.6 Seeds and bran are the highest sources of phytates, containing as much as two to five times more phytate than even some varieties of soybeans, which we know are highly indigestible unless fermented for long periods. Remember the oat bran fad? The advice to eat bran, or high fiber foods containing different types of bran, is a recipe for severe bone loss and intestinal problems due to the high phytic acid content. Raw unfermented cocoa beans and normal cocoa powder are extremely high in phytates. Processed chocolates may also contain phytates. White chocolate or cocoa butter probably does not contain phytates. More evidence is needed as to phytate content of prepared chocolates and white chocolate. Coffee beans also contain phytic acid. The chart in Figure 1 shows the variability of phytate levels in various common foods as a percentage of dry weight. Phytate levels in terms of milligrams per hundred grams are shown in Figure 2.
DETRIMENTAL EFFECTS High-phytate diets result in mineral deficiencies. In populations where cereal grains provide a major source of calories, rickets and osteoporosis are common.10 Interestingly, the body has some ability to adapt to the effects of phytates in the diet. Several studies show that subjects given high levels of whole wheat at first excrete more calcium than they take in, but after several weeks on this diet, they reach a balance and do not excrete excess calcium. 11 However, no studies of this phenomenon have been carried out over a long period; nor have researchers looked at whether human beings can adjust to the phytate-reducing effects of other important minerals, such as iron, magnesium and zinc. The zinc- and iron-blocking effects of phytic acid can be just as serious as the calcium-blocking effects. For example, one study showed that a wheat roll containing 2 mg phytic acid inhibited zinc absorption by 18 percent; 25 mg phytic acid in the roll inhibited zinc absorption by 64 percent; and 250 mg inhibited zinc absorption by 82 percent.12 Nuts have a marked inhibitory action on the absorption of iron due to their phytic acid content.13
362
Over the long term, when the diet lacks minerals or contains high levels of phytates or both, the metabolism goes down, and the body goes into mineral-starvation mode. The body then sets itself up to use as little of these minerals as possible. Adults may get by for decades on a high-phytate diet, but growing children run into severe problems. In a phytate-rich diet, their bodies will suffer from the lack of calcium and phosphorus with poor bone growth, short stature, rickets, narrow jaws and tooth decay; and for the lack of zinc and iron with anemia and mental retardation.
THE EXPERIMENTS OF EDWARD MELLANBY As early as 1949, the researcher Edward Mellanby demonstrated the demineralizing effects of phytic acid. By studying how grains with and without phytic acid affect dogs, Mellanby discovered that consumption of highphytate cereal grain interferes with bone growth and interrupts vitamin D metabolism. High levels of phytic acid in the context of a diet low in calcium and vitamin D resulted in rickets and a severe lack of bone formation. His studies showed that excessive phytate consumption uses up vitamin D. Vitamin D can mitigate the harmful effects of phytates, but according to Mellanby, “When the diet is rich in phytate, perfect bone formation can only be procured if sufficient calcium is added to a diet containing vitamin D.”20 Mellanby’s studies showed that the rickets-producing effect of oatmeal is limited by calcium.21 Calcium salts such as calcium carbonate or calcium phosphate prevent oatmeal from exerting rickets-producing effect. According to this view, the degree of active interference with calcification produced by a given cereal will depend on how much phytic acid and how little calcium it contains, or how little calcium the diet contains. Phosphorus in the diet (at least from grains) needs some type of calcium to bind to. This explains the synergistic combination of sourdough bread with cheese. Historically, the cultivation of grains usually accompanies the raising of dairy animals; high levels of calcium in the diet mitigates the mineral-depleting effects of phytic acid. In Mellanby’s experiments with dogs, increasing vitamin D made stronger bones regardless of the diet, but this increase did not have a significant impact on the amount of calcium excreted. Those on diets high in phytate excreted lots of calcium; those on diets high in phosphorus from meat or released from phytic acid through proper preparation excreted small amounts of calcium. Based on Mellanby’s thorough experiments, one can conclude that the growth of healthy bones requires a diet high in vitamin D, absorbable calcium and absorbable phosphorus, and a diet low in unabsorbable calcium (supplements, pasteurized dairy) and unabsorbable phosphorus (phytates). Interestingly, his experiments showed that unbleached flour and white rice were less anti-calcifying than whole grains that contain more minerals but also were higher in phytic acid. Other experiments have shown that while whole grains contain more minerals, in the end equal or lower amounts of minerals are absorbed compared to polished rice and white flour. This outcome is primarily a result of the blocking mechanism of phytic acid, but may be secondarily the result of other anti-nutrients in grains. Thus, absorbable calcium from bone broths and raw dairy products, and vitamin D from certain animal fats, can reduce the adverse effects of phytic acid. Other studies show that adding ascorbic acid can significantly counteract inhibition of iron assimilation by phytic acid. 22 Adding ascorbic acid significantly counteracted phytate inhibition from phytic acid in wheat. 23 One study showed that anti-iron phytate levels in rice were disabled by vitamin C in collard greens.24 Research published in 2000 indicates that both vitamin A and beta-carotene form a complex with iron, keeping it soluble and preventing the inhibitory effect of phytates on iron absorption.25 Here we have another reason to consume phytate-rich foods in the context of a diet containing organ meat and animal fats rich in vitamin A, and fruits and vegetables rich in carotenes.
PHYTASE Phytase is the enzyme that neutralizes phytic acid and liberates the phosphorus. This enzyme co-exists in plant
363
foods that contain phytic acid. Ruminant animals such as cows, sheep and goats have no trouble with phytic acid because phytase is produced by rumen microorganisms; monogastric animals also produce phytase, although far less. Mice produce thirty times more phytase than humans,26 so they can be quite happy eating a raw whole grain. Data from experiments on phytic acid using mice and other rodents cannot be applied to humans. In general, humans do not produce enough phytase to safely consume large quantities of high-phytate foods on a regular basis. However, probiotic lactobacilli, and other species of the endogenous digestive microflora can produce phytase.27 Thus, humans who have good intestinal flora will have an easier time with foods containing phytic acid. Increased production of phytase by the gut microflora explains why some volunteers can adjust to a high-phytate diet. Sprouting activates phytase, thus reducing phytic acid. 28 The use of sprouted grains will reduce the quantity of phytic acids in animal feed, with no significant reduction of nutritional value. 29 Soaking grains and flour in an acid medium at very warm temperatures, as in the sourdough process, also activates phytase and reduces or even eliminates phytic acid. Before the advent of industrial agriculture, farmers typically soaked crushed grain in hot water before feeding it to poultry and hogs. Today, feed manufacturers add phytase to grain mixes to get better growth in animals. Commercial phytases are typically produced using recombinant DNA technology. For example, a bacterial phytase gene has recently been inserted into yeast for commercial production. Not all grains contain enough phytase to eliminate the phytate, even when properly prepared. For example, corn, millet, oats and brown rice do not contain sufficient phytase to eliminate all the phytic acid they contain. On the other hand, wheat and rye contain high levels of phytase—wheat contains fourteen times more phytase than rice and rye contains over twice as much phytase as wheat.30 Soaking or souring these grains, when freshly ground, in a warm environment will destroy all phytic acid. The high levels of phytase in rye explain why this grain is preferred as a starter for sourdough breads. Phytase is destroyed by steam heat at about 176 degrees Fahrenheit in ten minutes or less. In a wet solution, phytase is destroyed at 131-149 degrees Fahrenheit.31 Thus heat processing, as in extrusion, will completely destroy phytase—think of extruded all-bran cereal, very high in phytic acid and all of its phytase destroyed by processing. Extruded cereals made of bran and whole grains are a recipe for digestive problems and mineral deficiencies! Phytase is present in small amounts in oats, but heat treating to produce commercial oatmeal renders it inactive. Even grinding a grain too quickly or at too high a temperature will destroy phytase, as will freezing and long storage times. Fresh flour has a higher content of phytase than does flour that has been stored.32 Traditional cultures generally grind their grain fresh before preparation. Weston Price found that mice fed whole grain flours that were not freshly ground did not grow properly.33 Cooking is not enough to reduce phytic acid—acid soaking before cooking is needed to activate phytase and let it do its work. For example, the elimination of phytic acid in quinoa requires fermenting or germinating plus cooking (see Figure 3). In general, a combination of acidic soaking for considerable time and then cooking will reduce a significant portion of phytate in grains and legumes.
THE PHYTATE THRESHOLD It appears that once the phytate level has been reduced, such that there is more available phosphorus than phytate in the grain, we have passed a critical point and the food becomes more beneficial than harmful. Retention of phosphorus decreases when phytate in the diet is 30-40 percent or more of the total phosphorus.35 For best health, phytates should be lowered as much as possible, ideally to 25 milligrams or less per 100 grams or to about .03 percent of the phytate-containing food eaten. At this level, micronutrient losses are minimized. (For phytate content of common foods as a percentage of dry weight, see Figures 4 and 5.)
364
White rice and white bread are low-phytate foods because their bran and germ have been removed; of course, they are also devitalized and empty of vitamins and minerals. But the low phytate content of refined carbohydrate foods may explain why someone whose family eats white flour or white rice food products may seem to be relatively healthy and immune to tooth cavities while those eating whole wheat bread and brown rice could suffer from cavities, bone loss and other health problems.
PHYTATES AND GERMINATION Beer home brewers know that in order to make beer, they need malted (sprouted) grains. Soaking and germinating grains is a good idea, but it does not eliminate phytic acid completely. Significant amounts of phytic acid will remain in most sprouted grain products. For example, malting reduces wheat, barley or green gram phytic acid by 57 percent. However, malting reduces anti-nutrients more than roasting.36 In another experiment, malting millet also resulted in a decrease of 23.9 percent phytic acid after 72 hours and 45.3 percent after 96 hours.37 In legumes, sprouting is the most effective way to reduce phytic acid, but this process does not get rid of all of it. Germinating peanuts led to a 25 percent reduction in phytates. After five days of sprouting, chick peas maintained about 60 percent of their phytate content and lentils retained about 50 percent of their original phytic acid content. Sprouting and boiling pigeon pea and bambara groudnut reduced phytic acid by 56 percent.38 Germinating black eyed beans resulted in 75 percent removal of phytate after five days sprouting. Germination is more effective at higher temperatures, probably because the heat encourages a fermentation-like condition. For pearled millet, sprouting at 92 degrees F for a minimum of 48 hours removed 92 percent of the phytate. At 82 degrees F, even after 60 hours, only 50 percent of phytic acid was removed. Higher temperatures above 86 degrees F seem less ideal for phytate removal, at least for millet.39 Sprouting releases vitamins and makes grains and beans and seeds more digestible. However it is a prefermentation step, not a complete process for neutralizing phytic acid. Consuming grains regularly that are only sprouted will lead to excess intake of phytic acid. Sprouted grains should also be soaked and cooked.
ROASTING AND PHYTIC ACID Roasting wheat, barley or green gram reduces phytic acid by about 40 percent. 40 If you subsequently soak roasted grains, you should do so with a culture that supplies additional phytase, as phytase will be destroyed by the roasting process.
ACIDIC SOAKING AND PHYTIC ACID For grains and legumes that are low in phytase, soaking does not usually sufficiently eliminate phytic acid. Soaking of millet, soya bean, maize, sorghum, and mung bean at 92 degrees F for 24 hours decreased the contents of phytic acid by 4–51 percent.43 With these same grains and beans, soaking at room temperature for 24 hours reduced phytic acid levels by 16–21 percent.44 However, soaking of pounded maize for one hour at room temperature already led to a reduction of phytic acid by 51 percent.45 Sourdough fermentation of grains containing high levels of phytase—such as wheat and rye—is the process that works best for phytate reduction. Sourdough fermentation of whole wheat flour for just four hours at 92 degrees F led to a 60 percent reduction in phytic acid. Phytic acid content of the bran samples was reduced to 44.9 percent after eight hours at 92 degrees F.46 The addition of malted grains and bakers yeast increased this reduction to 9298 percent. Another study showed almost complete elimination of phytic acid in whole wheat bread after eight hours of sourdough fermentation (See Figure 6).47 A study of phytates in recipes used typically by home bread bakers found that leavening with commercial yeast was much less effective at removing phytates. Yeasted whole wheat breads lost only 22-58 percent of their phytic acid content from the start of the bread making process to the complete loaf.48
365
PHYTIC ACID AND YOU The purpose of this article is not to make you afraid of foods containing phytic acid, only to urge caution in including grains, nuts and legumes into your diet. It is not necessary to completely eliminate phytic acid from the diet, only to keep it to acceptable levels. An excess of 800 mg phytic acid per day is probably not a good idea. The average phytate intake in the U.S. and the U.K. ranges between 631 and 746 mg per day; the average in Finland is 370 mg; in Italy it is 219 mg; and in Sweden a mere 180 mg per day.49 In the context of a diet rich in calcium, vitamin D, vitamin A, vitamin C, good fats and lacto-fermented foods, most people will do fine on an estimated 400-800 mg per day. For those suffering from tooth decay, bone loss or mineral deficiencies, total estimated phytate content of 150-400 mg would be advised. For children under age six, pregnant women or those with serious illnesses, it is best to consume a diet as low in phytic acid as possible. In practical terms, this means properly preparing phytate-rich foods to reduce at least a portion of the phytate content, and restricting their consumption to two or three servings per day. Daily consumption of one or two slices of genuine sourdough bread, a handful of nuts, and one serving of properly prepared oatmeal, pancakes, brown rice or beans should not pose any problems in the context of a nutrient-dense diet. Problems arise when whole grains and beans become the major dietary sources of calories— when every meal contains more than one whole grain product or when over-reliance is placed on nuts or legumes. Unfermented soy products, extruded whole grain cereals, rice cakes, baked granola, raw muesli and other high-phytate foods should be strictly avoided.
RICE Brown rice is high in phytates. One reference puts phytate content at 1.6 percent of dry weight, another at 1250 mg per 100 grams dry weight (probably about 400 mg per 100 grams cooked rice). Soaking brown rice will not effectively eliminate phytates because brown rice lacks the enzyme phytase; it thus requires a starter. Nevertheless, even an eight-hour soak will eliminate some of the phytic acid, reducing the amount in a serving to something like 300 mg or less. The ideal preparation of rice would start with home-milling, to remove a portion of the bran, and then would involve souring at a very warm temperature (90 degrees F) at least sixteen hours, preferably twenty-four hours. Using a starter would be ideal (see sidebar recipe). For those with less time, purchase brown rice in air-tight packages. Soak rice for at least eight hours in hot water plus a little fresh whey, lemon juice or vinegar. If you soak in a tightly closed mason jar, the rice will stay warm as it generates heat. Drain, rinse and cook in broth and butter.
NUTS In general, nuts contain levels of phytic acid equal to or higher than those of grains. Therefore those consuming peanut butter, nut butters or nut flours, will take in phytate levels similar to those in unsoaked grains. Unfortunately, we have very little information on phytate reduction in nuts. Soaking for seven hours likely eliminates some phytate. Based on the accumulation of evidence, soaking nuts for eighteen hours, dehydrating at very low temperatures—a warm oven—and then roasting or cooking the nuts would likely eliminate a large portion of phytates. Nut consumption becomes problematic in situations where people on the GAPS diet and similar regimes are consuming lots of almonds and other nuts as a replacement for bread, potatoes and rice. The eighteen-hour soaking is highly recommended in these circumstances. It is best to avoid nut butters unless they have been made with soaked nuts—these are now available commercially. Likewise, it is best not to use nut flours—and also coconut flour—for cooking unless they have been soured by the soaking process. It is instructive to look at Native American preparation techniques for the hickory nut, which they used for oils. To extract the oil they parched the nuts until they cracked to pieces and then pounded them until they were as fine as
366
coffee grounds. They were then put into boiling water and boiled for an hour or longer, until they cooked down to a kind of soup from which the oil was strained out through a cloth. The rest was thrown away. The oil could be used at once or poured into a vessel where it would keep a long time.50 By contrast, the Indians of California consumed acorn meal after a long period of soaking and rinsing, then pounding and cooking. Nuts and seeds in Central America were prepared by salt water soaking and dehydration in the sun, after which they were ground and cooked.
BEANS All beans contain phytic acid and traditional cultures usually subjected legumes to a long preparation process. For example, according to one source, “Lima beans in Nigeria involve several painstaking processes to be consumed as a staple.”51 In central America, beans are made into a sour porridge called chugo, which ferments for several days. The best way of reducing phytates in beans is sprouting for several days, followed by cooking. An eighteen-hour fermention of beans without a starter at 95 degrees F resulted in 50 percent phytate reduction.52 Lentils fermented for 96 hours at 108 degrees F resulted in 70-75 percent phytate destruction.53 Lentils soaked for 12 hours, germinated 3-4 days and then soured will likely completely eliminate phytates. Soaking beans at moderate temperatures, such as for 12 hours at 78 degrees F results in an 8-20 percent reduction in phytates.54 When legumes comprise a large portion of the diet, one needs to go to extra steps to make beans healthy to eat. Beans should usually have hull and bran removed. Adding a phytase-rich medium to beans would help eliminate the phytic acid in beans. Adding yeast, or effective micororganisms, or kombu seaweed may greatly enhance the predigestive process of the beans. One website suggests using a starter containing effective microorganisms and cultured molasses for soaking beans.55 At a minimum, beans should be soaked for twelve hours, drained and rinsed several times before cooking, for a total of thirty-six hours. Cooking with a handful of green weed leaves, such as dandelion or chickweed, can improve mineral assimilation.
TUBERS Sweet potatoes and potatoes contain little phytic acid but yams and other starchy staples contain levels of phytate that we cannot ignore. The phytic acid content of arrowroot is unknown, but it may contain a significant amount.56 These foods should be fermented—as they usually are in traditional cultures—if they are a staple in the diet. For occasional eating, cooking well and consuming with plenty of butter and vitamin C-rich foods should suffice.
BREAD Bread can only be called the staff of life if it has undergone careful preparation; otherwise bread can be the road to an early grave. For starters, the flour used in bread should be stone ground. Wheat and rye contain high levels of phytase, but this is destroyed by the heat of industrial grinding, and also lessens over time. Fresh grinding of wheat or rye berries before use will ensure that the original amount of phytase remains in the flour. Rye has the highest level of phytase in relation to phytates of any grain, so rye is the perfect grain to use as a sourdough starter. Phytates in wheat are greatly reduced during sourdough preparation, as wheat is also high in phytase. Yeast rising bread may not fully reduce phytic acid levels.57 Phytate breakdown is significantly higher in sourdough bread than in yeasted bread.58 Yet even with the highly fermentable rye, a traditional ancient recipe from the French calls for removal of 25 percent of the bran and coarse substances.59 As an example of this practice, one small bakery in Canada sifts the
367
coarse bran out of the flour before making it into bread.62
OATS Oats contain very little phytase, especially after commercial heat treatment, and require a very long preparation period to completely reduce phytic acid levels. Soaking oats at 77 degrees F for 16 hours resulted in no reduction of phytic acid, nor did germination for up to three days at this temperature.63 However, malting (sprouting) oats for five days at 52 degrees F and then soaking for 17 hours at 120 degrees F removes 98 percent of phytates. Adding malted rye further enhances oat phytate reduction. 64 Without initial germination, even a five-day soaking at a warm temperature in acidic liquid may result in an insignificant reduction in phytate due to the low phytase content of oats. On the plus side, the process of rolling oats removes a at least part of the bran, where a large portion of the phytic acid resides. How do we square what we know about oats with the fact that oats were a staple in the diet of the Scots and Gaelic islanders, a people known for their robust good health and freedom from tooth decay? For one thing, high amounts of vitamin D from cod’s liver and other sources, helps prevent calcium losses from the high oat diet. Absorbable calcium from raw dairy products, consumed in abundance on mainland Scotland, provides additional protection. In addition, it is likely that a good part of the phytase remained in the oats of yore, which partially germinated in stacks left for a period in the field, were not heat treated and were hand rolled immediately prior to preparation. And some Scottish and Gaelic recipes do call for a long fermentation of oats before and even after they are cooked. Unprocessed Irish or Scottish oats, which have not been heated to high temperatures, are availabile in some health food stores and on the internet. One study found that unheated oats had the same phytase activity as wheat.65 They should be soaked in acidulated water for as long as twenty-four hours on top of a hot plate to keep them at about 100 degrees F. This will reduce a part of the phytic acid as well as the levels of other anti-nutrients, and result in a more digestible product. Overnight fermenting of rolled oats using a rye starter—or even with the addition of a small amount of fresh rye flour—may result in a fairly decent reduction of phytate levels. It is unclear whether heat-treated oats are healthy to eat regularly.
SEEDS Seeds—such as pumpkin seeds—are extremely high in phytic acid and require thorough processing to remove it. Some may be removed by soaking and roasting. It is best to avoid consuming or snacking on raw seeds. By the way, cacao is a seed. Cacao contains irritating tannins and is said to be extremely high in phytic acid, although studies verifying phytic acid levels in cacao could not be located. Some brands of raw cocoa and cocoa powder may be fermented, others may not be. Check with the manufacturer before indulging!
CORN Corn is high in phytic acid and low in phytase. The Native Americans fermented cooked corn meal for two weeks, wrapped in corn husks, before preparing it as a flat bread or tortilla. In Africa, corn is fermented for long periods of time using a lactobacillis culture to produce foods like kishk, banku, or mawe. No such care is given to corn products in the western world! But you can prepare healthy corn products at home. As with oatmeal, the addition of a rye starter or rye flour to the soaking water may be particularly helpful in reducing phytate content—think of the colonial “Ryn‘n’Injun” bread made from rye and corn. In one research project, soaking ground corn with 10 percent whole rye flour resulted in a complete reduction of phytate in six hours.66 Again, more research—and more experimenting in the kitchen—is needed!
RYE TO THE RESCUE For those who need to reduce phytic acid to minimum levels—those suffering from tooth decay, bone loss and
368
nutrient deficiencies—the magic ingredient is rye. To bring the phytate content of your diet to the absolute minimum, add freshly ground rye flour or a sourdough rye culture to rolled or cut oats, cornmeal, rice and other low-phytase grains, then soak in an acidic medium—preferably water with whey, yogurt or sour milk added—on a hot plate to bring the temperature up to about 100 degrees F. This is a better solution than consuming white rice and white flour, which are relative low in phytate but have a greatly reduced mineral content (see Figure 7). The intention of the article is not to impose a decision about whether or not to consume grains, nuts, seeds and beans; rather it is to clarify how to consume them with awareness. This way you can maximize your health by making grain-based foods more digestible and absorbable. Now it is very clear which foods contain phytic acid and how much they contain, what the health effects of phytic acid are and how to mitigate phytic acid in your diet with complementary foods rich in vitamin C, vitamin D and calcium. Methods for preparation of grains, seeds, and beans have been clarified, so that you can estimate how much phytic acid you are consuming. One meal high in phytic acid won’t cause a healthy person any harm. But high phytic acid levels over weeks and months can be very problematic. Fortunately, not only are properly prepared foods better for you, they also taste great. Now you can enjoy some well fermented sourdough bread, together with a piece of raw milk cheese, lots of butter and a slice of meat of your choice and taste the essence of life. Note to readers: This article is a work in progress. Please send additional information or comments to
[email protected]
SIDEBARS FIGURE 1: FOOD SOURCES OF PHYTIC ACID7 As a percentage of dry weight FOOD
MINIMUM
MAXIMUM
Sesame seed flour
5.36
5.36
Brazil nuts
1.97
6.34
Almonds
1.35
3.22
Tofu
1.46
2.90
Linseed
2.15
2.78
Oat meal
0.89
2.40
Beans, pinto
2.38
2.38
Soy protein concentrate
1.24
2.17
Soybeans
1.00
2.22
Corn
0.75
2.22
Peanuts
1.05
1.76
Wheat flour
0.25
1.37
Wheat
0.39
1.35
Soy beverage
1.24
1.24
Oats
0.42
1.16
369
Wheat germ
0.08
1.14
Whole wheat bread
0.43
1.05
Brown rice
0.84
0.99
Polished rice
0.14
0.60
Chickpeas
0.56
0.56
Lentils
0.44
0.50
FIGURE 2: PHYTIC ACID LEVELS8 In milligrams per 100 grams of dry weight Brazil nuts
1719
Cocoa powder
1684-1796
Brown rice
12509
Oat flakes
1174
Almond
1138 – 1400
Walnut
982
Peanut roasted
952
Peanut ungerminated
821
Lentils
779
Peanut germinated
610
Hazel nuts
648 – 1000
Wild rice flour
634 – 752.5
Yam meal
637
Refried beans
622
Corn tortillas
448
Coconut
357
Corn
367
Entire coconut meat
270
White flour
258
White flour tortillas
123
Polished rice
11.5 – 66
Strawberries
12
370
PHYTATES: A BENEFICIAL ROLE? As evidence of the detrimental effects of phytates accumulates, reports on alleged beneficial effects have also emerged. In fact, a whole book, Food Phytates, published in 2001 by CRC press, attempts to build a case for “phytates’ potential ability to lower blood glucose, reduce cholesterol and triacylglycerols, and reduce the risks of cancer and heart disease.” 14 One argument for the beneficial effects of phytates is based on the premise that they act as anti-oxidants in the body. But recent studies indicate that an overabundance of anti-oxidants is not necessarily a good thing as these compounds will inhibit the vital process of oxidation, not only in our cells but also in the process of digestion. Another theory holds that phytates bind to extra iron or toxic minerals and remove them from the body, thus acting as chelators and promoting detoxification. As with all anti-nutrients, phytates may play a therapeutic role in certain cases. For example, researchers claim that phytic acid may help prevent colon cancer and other cancers. 15 Phytic acid is one of few chelating therapies used for uranium removal.16 Phytic acid’s chelating effect may serve to prevent, inhibit, or even cure some cancers by depriving those cells of the minerals (especially iron) they need to reproduce.17 The deprivation of essential minerals like iron would, much like other broad treatments for cancer, also have negative effects on non-cancerous cells. For example, prolonged use of phytic acid to clear excess iron may deprive other cells in the body that require iron (such as red blood cells). One theory is that phytates can help patients with kidney stones by removing excess minerals from the body. However, a long-term study involving over forty-five thousand men found no correlation between kidney stone risk and dietary intake of phytic acid.18 Phytates also have the potential for use in soil remediation, to immobilize uranium, nickel and other inorganic contaminants.19 OTHER ANTI-NUTRIENTS Phytates represent just one of many anti-nutrients in grains, nuts, tubers, seeds and beans. These include oxalates, tannins, trypsin inhibitors, enzyme inhibitors, lectins (hemagglutinins), protease inhibitors, gluten, alphaamylase inhibitors and alkylresorcinols . Anti-nutrients exist in these plant foods because they are part of the process of life. The natural world requires them in order to perform many important tasks, including protection against insects, maintaining freshness of seeds for germination, and protection against mold and fungus. In order to consume these foods on a regular basis we must remove the phytates and other anti-nutrients through processing in harmonious ways. Many people in the health field assure us that if something is from nature, then it doesn’t require processing. Phytates act as the seed’s system of preservatives, like the impossible-to-open plastic packaging of many consumer goods. To get to the item we need—namely, phosphorus—we need to unwrap the phytate-phosphorus package. FIGURE 3: QUINOA PHYTATE REDUCTION 34 PROCESS
PHYTATE REDUCTION
Cooked for 25 minutes at 212 degrees F
15-20 percent
Soaked for 12-14 hours at 68 degrees F, then cooked
60-77 percent
Fermented with whey 16-18 hours at 86 degrees F, then cooked
82-88 percent
371
Soaked 12-14 hours, germinated 30 hours, lacto-fermented 16-18 hours, then cooked at 212 degrees F for 25 minutes
FIGURE 4: PHYTATE41 As Percentage of Dry Weight Sesame seeds dehulled
5.36
100% Wheat bran cereal
3.29
Soy beans
1.00 – 2.22
Pinto beans
0.60 – 2.38
Navy beans
0.74 – 1.78
Parboiled brown rice
1.60
Oats
1.37
Peanuts
1.05 – 1.76
Barley
1.19
Coconut meal
1.17
Whole corn
1.05
Rye
1.01
Wheat flour
0.96
Brown rice
0.84 – 0.94
Chickpeas
0.28 – 1.26
Lentils
0.27 – 1.05
Milled (white) rice
0.2
FIGURE 5: BREAD PHYTATES 42 As Percentage of Weight Cornbread
1.36
Whole wheat bread
0.43-1.05
Wheat bran muffin
0.77-1.27
Popped corn
0.6
Rye
0.41
Pumpernickel
0.16
White bread
0.03- .23
French bread
0.03
372
97-98 percent
Sourdough rye
0.03
Soured buckwheat
0.03
FIGURE 6: REDUCTION OF PHYTIC ACID IN WHOLE WHEAT SOURDOUGH BREAD 47 Percentage of Phytic Acid
Time —- Yeast Fermentation ___ Sourdough Fermentation
PREPARATION OF BROWN RICE 1. Soak brown rice in dechlorinated water for 24 hours at room temperature without changing the water. Reserve 10% of the soaking liquid (should keep for a long time in the fridge). Discard the rest of the soaking liquid; cook the rice in fresh water. 2. The next time you make brown rice, use the same procedure as above, but add the soaking liquid you reserved from the last batch to the rest of the soaking water. 3. Repeat the cycle. The process will gradually improve until 96% or more of the phytic acid is degraded at 24 hours. Source: Stephan Guyenet http://wholehealthsource.blogspot.com/2009/04/new-way-to-soak-brown-rice.html. PHYTATES IN BRAN A survey of indigenous dishes shows that the bran is consistently removed from a variety of grains. The only exception seems to be beer. Traditional beer production—involving soaking, germination, cooking and fermentation—removes phytic acid and releases the vitamins from the bran and germ of grains. The traditional method for preparing brown rice is to pound it in a mortar and pestle in order to remove the bran. The pounding process results in milled rice, which contains a reduced amount of the bran and germ. Experiments have verified the fact that milled rice, rather than whole brown rice, results in the highest mineral absorption from rice.
373
The idea we should eat bran is based on the idea of “not enough.” We somehow believe that grains without the bran do not provide enough nutrients. But solving the problem of a lack of bioavailable minerals in the diet may be more a question of soil fertility than of consuming every single part of the grain. A study of the famous Deaf Smith County Texas, the “town without a toothache”—because of their mineral-rich soil producing fabulous butter fat— found that its wheat contained six times the amount of phosphorus as normal wheat.60 In this case, wheat minus the bran grown in rich soils will have significant amounts or even more phosphorus compared to wheat with the bran grown in poor soil. Low nutrient content in food seems to be better solved by focusing on soil fertility, rather than trying to force something not digestible into a digestible form. There are many studies in which researchers have tried to find out how to make the bran of different grains digestible and to provide additional nutrition. But small additions of phosphorus- and calcium-rich dairy products, such as milk and cheese, or phosphorous-rich meat will make up for the moderate reductions in mineral intakes from grains without the bran. In one study, the calcium, magnesium, phosphorous and potassium in diets made up with 92 percent flour (almost whole wheat) were less completely absorbed than the same minerals in diets made up with 69 percent flour (with a significant amount of bran and germ removed).61 This study involved yeasted bread. With sourdough bread, the phytate content of bran will be largely reduced if a phytase-rich starter is used and the flour is fermented at least twenty-four hours. FIGURE 7: NUTRIENTS IN GRAINS AND OTHER FOODS 67 In milligrams per 100 grams. Calcium
Phosphorus
Iron
Calories
Whole grain wheat flour
34
346
3.9
339
Unenriched white flour
15
108
1.2
364
White rice
9
108
0.4
366
Milled rice
10-30
80-150
.2-2.8 349-373
Brown rice
10-50
170-430
.2-5.2 363-385
Blue corn mush (Navajo)
96
39
2.9
54
Acorn stew
62
14
1
95
Milk
169
117
0.1
97
Free range buffalo steak
4
246
3.8
146
Cheese, mozarella
505
354
0.4
300
SOME FERMENTED GRAIN FOODS FROM AFRICA KISHK, a fermented product prepared from parboiled wheat and milk, is consumed in Egypt and many Arabian countries. During the preparation of kishk, wheat grains are boiled until soft, dried, milled and sieved in order to remove the bran. Milk is separately soured in earthenware containers, concentrated and mixed with the moistened wheat flour thus prepared, resulting in the preparation of a paste called a hamma. The hamma is allowed to ferment for about 24 hours, following which it is kneaded. Soured salted milk is added prior to dilution with water. Fermentation is allowed to proceed for a further 24 hours. The mass is thoroughly mixed, formed into balls and dried. BANKU is a popular staple consumed in Ghana. It is prepared from maize or a mixture of maize and cassava. The preparation involves steeping the raw material in water for 24 hours followed by wet milling and fermentation for three days. The dough is then mixed with water at a ratio of 4 parts dough to 2 parts water; or 4 parts dough to 1
374
part cassava and 2 parts water. Continuous stirring and kneading of the fermented dough is required to attain an appropriate consistency during subsequent cooking. Microbiological studies of the fermentation process revealed that the predominant microorganisms involved are lactic acid bacteria and moulds. MAWE is a sour dough prepared from partially dehulled maize meal which has undergone natural fermentation for a one- to three-day period. Traditional mawe production involves cleaning maize by winnowing, washing in water and crushing in a plate disc mill. The crushed maize is screened by sieving whereby grits and hulls are separated by gravity and the fine endosperm fraction collected in a bowl. The grits are not washed but home dehulled, following which they are mixed with the fine fraction, moistened over a 2- to 4-hour period and milled to a dough. The kneaded dough is then covered with a polyethylene sheet and allowed to ferment naturally to a sour dough in a fermentation bowl, or wrapped in paper or polyethylene. In the commercial process which takes place entirely in a milling shop, the grits are washed by rubbing in water, following which the germ and remaining hulls are floated off and discarded along with the water. The sedimented endosperm grits are subsequently blended with the fine endosperm fraction. The dominant microorganisms in mawe preparation include lactic acid bacteria and yeasts. INJERA is the most popular baked product in Ethiopia. It is a fermented sorghum bread with a very sour taste. The sorghum grains are dehulled manually or mechanically and milled to flour which is subsequently used in the preparation of injera. On the basis of production procedures three types of injera are distinguishable: thin injera which results from mixing a portion of fermented sorghum paste with three parts of water and boiling to yield a product known as absit, which is, in turn, mixed with a portion of the original fermented flour; thick injera, which is reddish in color with a sweet taste, consisting of a paste that has undergone only minimal fermentation for 12-24 hours; and komtata-type injera, which is produced from over-fermented paste, and has a sour taste. The paste is baked or grilled to give a bread-like product. Yeasts are the major microorganisms involved in the fermentation of the sweet type of injera. Source: http://www.fao.org/docrep/x2184e/x2184e07.htm#pre IRISH AND SCOTTISH OATMEAL Commercial oats in the U.S. are heat treated to about 200 o F for four or five hours, to prevent rancidity—oats are rich in polyunsaturated oils that can go rancid within three months, especially at warm temperatures, and oats are harvested only once a year. Heat treatment kills enzymes that accelerate oxidation and helps prevent a bitter taste, although it surely damages the fragile polyunsaturated oils as well. While Irish and Scottish oatmeal is said to be “unheated,” this is not exactly true; these oats are also heat treated —for the same reasons, to minimize rancidity—but usually at lower temperatures. McCann’s Irish steel cut oats are heated to 113-118 o F but Hamlyn’s heats to 212 o F. Truly raw rolled oats are available from www.rawguru.com. The Alford brand, available only in the U.K., is kiln dried for four hours according to their website www.oatmealofalford.com; they do not provide temperatures. Hulless oats that have not been heat treated are available from www.sproutpeople.com; these can be ground or rolled at home before soaking and preparation as oat meal.
UPDATE ON PHYTIC ACID by Rami Nagel The article on phytic acid (Spring, 2010) was written in response to reports of dental decay, especially in children, even though the family was following the principles of traditional diets. Phytates become a problem when grains make up a large portion of the diet and calcium, vitamin C and fat-soluble vitamins, specifically fat-soluble vitamin D, are low. In the diet advocated by WAPF, occasional higher phytate meals will not cause any noticeable health effects for people in good health. Significantly more care is needed with whole grains when the diet is low in fatsoluble vitamins and in diets where two or more meals per day rely significantly on grains as a food source. Vitamin C reduces the iron and perhaps other mineral losses from phytic acid. Vitamin D can mitigate the harmful effects of phytates. Calcium (think raw milk, raw cheese, yogurt, and kefir) balances out the negative effects of phytates. The best indicator of whether dietary phytic acid is causing problems can be seen in the dental health of the family. If dental decay is a recurrent problem, then more care with grain preparation and higher levels of animal foods will be needed. Article Correction , Brown Rice Preparation The article stated: “Soak brown rice in dechlorinated water for 24 hours at room temperature, without changing the water. Reserve 10 percent of the
375
soaking liquid (which should keep for a long time in the fridge). Cook the rice in the remaining soaking liquid and eat. This will break down about 50 percent of the phytic acid.” The soaking water is to be discarded and the rice should be cooked in fresh water. Readers have noted that after the fourth cycle using the brown rice starter the brown rice becomes significantly softer and more digestible. PHYTIC ACID IN potatoes , YAMS AND SWEET POTATOES White potatoes have 0.111-0.269 percent of dry weight of phytic acid, a level approximately equivalent to the amount in white rice. Cooking does not significantly remove phytates in potatoes, but consumption of potatoes with plenty of butter or other animal fat in the context of a nutrient dense diet should be enough to mitigate the effects of phytate. Yams contain an amount of phytate equal to or less than that in white potatoes, and sweet potatoes contain no phytate at all. One idea for corn would be to soak/sour it with wheat such as in the process of making corn bread. Corn generally is prepared without the whole kernel, removing the kernel will reduce the phytate content a little bit. I don’t have further details on corn preparation, an entire article could be written on corn and traditional preparation. PREPARATION OF OATS AND CORN When preparing these grains according to traditional methods, such as those provided in Nourishing Traditions, the best idea is to add one or more tablespoons of freshly ground rye flour. Rye flour contains high levels of phytase that will be activated during the soaking process. This method reflects new information obtained since the publication of Nourishing Traditions. Even without the rye flour, overnight soaking of oats and other low-phytase grains greatly improves digestibility but won’t eliminate too much phytic acid. Another grain that benefits from added rye flour during soaking is sorghum, which is lower in phytic acid than wheat but lacking in phytase. (Buckwheat contains high levels of phytase and would not need added rye flour.) You can keep whole rye grains and grind a small amount in a mini grinder for adding to these grains during the soaking process. PREPARATION OF BEANS If beans are a staple of your diet, extra care is needed in their preparation, including soaking for twenty-four hours (changing the soaking water at least once) and very long cooking. In general, soaking beans and then cooking removes about 50 percent of phytic acid. One report with peas and lentils shows that close to 80 percent of phytic acid can be removed by soaking and boiling. Boiling beans that haven’t been soaked may remove much less phytic acid. Germinating and soaking, or germinating and souring is the best way to deal with beans; dosas made from soaked and fermented lentils and rice is a good example from India. In Latin America, beans are often fermented after the cooking process to make a sour porridge, such as chugo. PREPARATION OF NUTS We still do not have adequate information on nut preparation to say with any certainty how much phytic acid is reduced by various preparation techniques. Soaking in salt water and then dehydrating to make “crispy nuts” makes the nuts more digestible and less likely to cause intestinal discomfort, but we don’t know whether this process significantly reduces phytic acid, although it is likely to reduce at least a portion of the phytic acid. Roasting probably removes a significant portion of phytic acid. Roasting removes 32-68 percent of phytic acid in chick peas and roasting grains removes about 40 percent of phytic acid. Germinated peanuts have 25 percent less phytic acid then ungerminated peanuts. Several indigenous groups cooked and or roasted their nuts or seeds. I notice that I like the taste and smell of roasted nuts. The real problem with nuts comes when they are consumed in large amounts, such as almond flour as a replacement for grains in the GAPS diet. For example, an almond flour muffin contains almost seven hundred milligrams of phytic acid, so consumption should be limited to one per day. Eating peanut butter every day would also be problematic. PREPARATION OF COCONUT FLOUR We do not have enough information about the preparation of coconut flour to say whether soaking reduces phytic
376
acid, but as with other phytic-acid containing foods, the likelihood is that it is at least partially reduced.
MORE UPDATES COCONUT AND PHYTIC ACID I’m writing in regard to the article written by Ramiel Nagel titled “Living with Phytic Acid” (Spring 2010). In the article there are references to the phytic acid content of coconut. Since the publication of this article people have been asking me whether they should soak coconut or coconut flour to reduce the phytic acid. Phytic acid occurs in nuts and seeds in two forms—phytic acid and phytic acid salts [Reddy, NR and Sathe, SK (Eds.) Food Phytates. CRC Press, 2001]. Both are generally referred to as “phytates.” Together, these two compounds make up the total percentage of phytates reported in various foods. However, they do not possess the same chelating power. So the chelating effect of the phytates in corn, wheat, or soy are not the same as those in coconut. You cannot predict the chelating effect based on total phytate content alone. The mineral-binding effect of the phytates in coconut is essentially nonexistent. It is as if coconut has no phytic acid at all. In a study published in 2002, researchers tested the mineral binding capacity of a variety of bakery products made with coconut f lour. Mineral availability was determined by simulating conditions that prevail in the small intestine and colon. The researchers concluded that “coconut flour has little or no effect on mineral availability.” (Trinidad, TP and others. The effect of coconut flour on mineral availability from coconut flour supplemented foods. Philippine Journal of Nutrition 2002;49:48-57). In other words, coconut flour did not bind to the minerals. Therefore, soaking or other phytic acid-neutralizing processes are completely unnecessary. Soaking has been suggested as a means to reduce the phytic acid content in grains and nuts. Some suggest coconut flour should also be soaked. To soak coconut flour doesn’t make any sense. The coconut meat from which the flour is made, is naturally soaked in water its entire life (12 months) as it is growing on the tree. To remove the meat from the coconut and soak it again is totally redundant. After the coconut meat has been dried and ground into flour, soaking it would ruin the flour and make it unusable. You should never soak coconut flour. In the tropics coconut has been consumed as a traditional food for thousands of years. Those people who use it as a food staple and regard it as “sacred food,” do not soak it or process it in any way to remove phytates. It is usually eaten raw. This is the traditional method of consumption. They apparently have not suffered any detrimental effects from it even though in some populations it served as their primary source of food. Bruce Fife, ND Colorado Springs, Colorado REFERENCES 1. Tannenbaum and others. Vitamins and Minerals, in Food Chemistry, 2nd edition. OR Fennema, ed. Marcel Dekker, Inc., New York, 1985, p 445. 2. Ibid. 3. Singh M and Krikorian D. Inhibition of trypsin activity in vitro by phytate. Journal of Agricultural and Food Chemistry 1982 30(4):799-800. 4. Johansen K and others. Degradation of phytate in soaked diets for pigs. Department of Animal Health, Welfare and Nutrition, Danish Institute of Agricultural Sciences, Research Centre Foulum, Tjele, Denmark. 5. Navert B and Sandstrom B. Reduction of the phytate content of bran by leavening in bread and its effect on zinc absorption in man. British Journal of Nutrition 1985 53:47-53; Phytic acid added to white-wheat bread inhibits fractional apparent magnesium absorption in humans1–3. Bohn T and others. American Journal of Clinical Nutrition. 2004 79:418 –23. 6. Srivastava BN and others. Influence of Fertilizers and Manures on the Content of Phytin and Other Forms of Phosphorus in Wheat and Their Relation to Soil Phosphorus. Journal of the Indian Society of Soil Science. 1955 III:33-40. 7. Reddy NR and others. Food Phytates, CRC Press, 2001.
377
8. Figures collected from various sources. Inhibitory effect of nuts on iron absoprtion. American Journal of Clinical Nutrition 1988 47:270-4; J Anal At Spectrum. 2004 19,1330 –1334; Journal of Agriculture and Food Chemistry 1994, 42:2204-2209. 9. Effects of soaking, germination and fermentation on phytic acid, total and in vitro soluble zinc in brown rice. Food Chemistry 2008 110:821–828. 10. Wills MR and others. Phytic Acid and Nutritional Rickets in Immigrants. The Lancet, April 8, 1972, 771-773. 11. Walker ARP and others. The Effect of Bread Rich in Phytate Phosphorus on the metabolism of Certain Mineral Salts with Special Reference to Calcium. The Biochemical Journal 1948 42(1):452-461. 12. Iron absorption in man: ascorbic acid and dose-depended inhibition. American Journal of Clinical Nutrition. Jan 1989 49(1):140-144 13. Inhibitory effect of nuts on iron absorption. American Journal of Clinical Nutrition 1988 47:270-4. 14. Reddy NR and others. Food Phytates, CRC Press, 2001. 15. Vucenik I and Shamsuddin AM. Cancer inhibition by inositol hexaphosphate (IP6) and inositol: from laboratory to clinic. The Journal of Nutrition 2003 Nov 133(11 Suppl 1); Jenab M and Thompson LU (August 2000). Phytic acid in wheat bran affects colon morphology, cell differentiation and apoptosis. Carcinogenesis 2000 Aug 21(8):1547–52. 16. Cebrian D and others. Inositol hexaphosphate: a potential chelating agent for uranium. Radiation Protection Dosimetry 2007 127(1-4):477–9. 17. http://www.phytochemicals.info/phytochemicals/phytic-acid.php. 18. Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 1995 35(6):495- 508. 19 Seaman JC and others. In situ treatment of metals in contaminated soils with phytate. Journal of Environmental Quality 2003 32(1):153–61. 20. Mellanby E. The Rickets-producing and anti-calcifying action of phytate. Journal of Physiology I949 I09:488533. 21. Creese DH and Mellanby E. Phytic acid and the rickets-producig action of cereals. Field Laboratory, University of Sheffield, and the Department of Biochemistry, Queen’s University, Belfast (Received 11 August 1939) 22. Iron absoprtion in man: ascrobic acid and dose-depended inhibition. American Journal of Clinical Nutrition. Jan 1989. 49(1):140-144. 23. Ibid. 24. Rice and iron absorption in man. European Journal of Clinical Nutrition. July 1990. 44(7):489-497. 25. Layrisse M and others. New property of vitamin A and Bcarotene on human iron absorption: effect on phytate and polyphenols as inhibitors of iron absorption. Archivos Latinoamericanos de Nutricion Sept 2000 50(3). 26. Iqbal TH and others. Phytase activity in the human and rat small intestine. Gut. 1994 September 35(9):1233– 1236. 27. Famularo G and others. Probiotic lactobacilli: an innovative tool to correct the malabsorption syndrome of vegetarians? Medical Hypotheses 2005 65(6):1132–5. 28. Malleshi NG. Nutritive value of malted millet flours. Plant Foods for Human Nutrition 1986 36:191–6. 29. Malleshi NG. Nutritive value of malted millet flours. Plant Foods for Human Nutrition 1986 36:191–6.
378
30. Egli I and others. The Influence of Soaking and Germination on the Phytase Activity and Phytic Acid Content of Grains and Seeds Potentially Useful for Complementary Feeding. Journal of Food Science 2002 Vol. 67, Nr. 9. 31. Peers FG. Phytase of Wheat. The Biochemical Journal 1953 53(1):102-110. 32. Campbell J and others. Nutritional Characteristics of Organic, Freshly stone-ground sourdough and conventional breads. http://eap.mcgill.ca/publications/EAP35.htm. 33. Price WA. Nutrition and Physical Degeneration. Price-Pottenger Nutrition Foundation. 8th edition, page 249. 34. Reddy NR and others. Food Phytates, CRC Press, 2001. 35. Gontzea I and Sutzescu P. Natural Antinutritive Substances in Foodstuffs and Forages. Karger AG, Basel, Switzerland, 1968. 36. Antinutritional content of developed weaning foods as affected by domestic processing. Food Chemistry. 1993 47(4):333-336. 37. Effect of traditional fermentation and malting on phytic acid and mineral availability from sorghum (Sorghum bicolor) and finger millet (Eleusine coracana) grain varieties grown in Kenya. Food and Nutrition Bulletin 2002 23(3 supplement). 38. Effects of processing methods on phytic acid level and some constituents in bambara groundnut and pigeon pea. Food Chemistry 1994 50(2):147-151. 39. Reddy NR and others. Food Phytates, CRC Press, 2001, p 118. 40. Food Chemistry 1993. 47(4)333-336. 41. Reddy NR and others. Food Phytates, 1st edition, CRC Press, 2001, pages 30-32 42. Ibid. 43. Lestienne I and others. Relative contribution of phytates, fibers and tannins to low iron and zinc in vitro solubility in pearl millet. Journal of Agricultural Food Chemistry 2005 Oct 53(21):8342-8. 44. Mahgoub SEO and Elhag SA. Effect of milling, soaking, malting, heat-treatment and fermentation on phytate level of four Sudanese sorghum cultivars. Food Chemistry January 1998 61 (1-2):77-80. 45. Hotz C and others. A home-based method to reduce phytate content and increase zinc bioavailability in maize based complementary diets. International Journal of Food Science and Nutrition 2001 52:133–42. 46. Dephytinization of wheat bran by fermentation with bakers’ yeast, incubation with barley malt flour and autoclaving at different pH levels. Journal of Cereal Science 2008 48(2):471-476. 47. Hauspy R. Fabrication du pain au levain naturel. Nature et Progres. Paris 1983, 1:26-28. 48. McKenzie-Parnell JM and Davies NT. Destruction of Phytic Acid During Home Breadmaking. Food Chemistry 1986 22:181−192. 49. Ellis R and others. Phytate:zinc and phytate X calcium: zinc millimolar rations in self-selected diets of American, Asian Indians, and Nepalese. Journal of the American Dietetic Association 1987 Aug 87(8):1043-7; Ready NR and others. Food Phytates, CRC Press, 2001 50. http://www.marciesalaskaweb.com/choctawFood.htm 51. Ologhobo AD and Fetuga BL. Distribution of Phosphorus and Phytate in Some Nigerian Varieties of Legumes and some Effects of Processing. Journal of Food Science 1984 Volume 49. 52. Indigenous legume fermentation: effect on some anti-nutrients and in-vitro digestibility of starch and protein.
379
Food Chemistry 1994. 50(4):403-406. 53. Journal of the Science of Food and Agriculture 1996 71(3). 54. Proximate Composition and Mineral and Phytate Contents of Legumes Grown in Sudan. Journal of Food Composition and Analysis 1989 2:69-78. 55. www.gobeyondorganics.com. 56. Analysis of phytate in raw and cooked potatoes. Journal of Food Composition and Analysis 2004 17:217-226; Ion Chromatography of Phytate in Roots and Tubers. Journal of Agriculture and Food Chemistry 2003 51:350-353. 57. Journal of Agriculture and Food Chemistry 2001, 49 (5), pp 2657–2662 DOI: 10.1021/jf001255z Publication Date (Web): May 4, 2001 Copyright © 2001 American Chemical Society. 58. Journal of Agriculture and Food Science 2001 49(5):2657–2662. 59. http://www.williamrubel.com/artisanbread/examples/ryebread/rye-bread-from-france-painbouilli. 60. Taylor, Edward. Preliminary Studies on Caries Immunity in the Deaf Smith County (Texas) Area. Journal of the American Dental Association. March, 1942. 61. Mineral Metabolism of Healthy Adults on White and Brown Bread Dietaries. Journal of Physiology 1942 101:44-8. 62. http://www.littlestream.com/. 63. Egli and others. The Influence of Soaking and Germination on the Phytase Activity and Phytic Acid Content of Grains and Seeds Potentially Useful for Complementary Feeding. Journal of Food Science 2002 67(9):3484-3488. 64. Phytate reduction in oats during malting. Journal of Food Science. July/Aug 1992 57(4):994-997. 65. Frolich W and others. Studies on phytase activity in oats and wheat using 31P-NMR spectroscopy. Journal of Cereal Science July 1988 8(1):47-54. 66. Egli and others. Phytic Acid Degradation in Complementary Foods Using Phytase Naturally Occurring in Whole Grain Cereals. Journal of Food Science 2003:68(5):1855-1859. 67. http://www.nutritiondata.com/facts/cereal-grains-and-pasta/5744/2.
This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly journal of the Weston A. Price Foundation, Spring 2010.
380
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/health-topics/my-pots-and-pans/
My Pots and Pans Linda Joyce Forristal, CCP, CTA, MTA
February 23, 2004
In the Kitchen with Mother Linda “A pan should be just large enough to hold its contents comfortably. Heavy pans heat slowly and cook food at a constant rate. Aluminum and cast iron conduct heat well, but may discolor food containing egg yolks, wine, vinegar or lemon. Enamelware is a fairly poor conductor of heat. Many recipes therefore recommend stainless steel or enameled cast iron, which do not have these faults.” –Time-Life Editors The above quote comes from the recipe index of the Foods of the World cookbooks published by Time-Life in the 1970s. What this statement was hinting at, but not explicitly stating, is that acidic foods react with aluminum and cast iron. That reactions in aluminum pans are toxic is common knowledge among professional chefs and explains why they would never allow a cheap aluminum pan or pot of any kind in their kitchens. But another underlying fundamental truth behind this statement is, “Why bother to forage for the best organic ingredients if, at the last minute, you compromise the quality of the final dish by choosing the wrong pot or pan to prepare it in?” I started to notice the importance of being vigilant about what foods are prepared in after eating a tomato-based dish at an ethnic restaurant. My stomach churned for a few days and then I got a pain in my lower back– centralized over the kidneys. A savvy alternative practitioner pointed out that not only do acidic foods cooked in aluminum taste metallic, but there is a distinct possibility of heavy metal poisoning–which affects the kidneys. When I returned to the restaurant, I noticed aluminum pots hanging on hooks above the stove and have never eaten there again. You have probably heard of this principle without knowing it. This is why most foods are packaged in steel instead of aluminum. It is also why I caution against drinking sodas, which are acidic, and acidic juices like tomato and grapefruit from aluminum cans. Another no-no is Teflon–a shortened term for tetrafluoride. Yes, that’s right, Teflon is a fluoride product and one that produces a toxic gas when heated to over 500°F. Most teflon product boxes contain a warning about this, although most people overlook the missive. A recent spot on ABC’s 20/20 highlighted how inhaling the fumes produced when a high-heat pan, such as one used to cook bacon, can cause an illness dubbed the Teflon-flu. The manufacturer, Dupont, has known about the “flu” for years and warns about it on its Web site–but not the product container. Over the years, I have weeded out from my kitchen any poor-quality and toxic pots and pans, replacing them with high-quality stainless steel or enameled cast-iron cookware. I highly recommend All-Clad’s beautiful, yet dependable line of high-quality pots and pans for stovetop cooking. If you are throwing out your old collection, why not consider one of their starter sets in their basic stainless line? There are many offers, but most come with a combination of lidded saucepans and open frying pans–but do pass up the offers that include nonstick frying pans. If you have a little more to spend, their Cop-R-Chef line features exquisite copper exteriors and the safe, stainless steel interior cooking surface. I recently bought All-Clad’s butter warmer–a cute pan designed for melting a stick of butter or two for popcorn or a recipe. My next purchase will be one of their stockpots which range in size from 4 to 24 quarts. All-Clad’s smaller Stainless stockpots are constructed of three layers: the whole pot is constructed of aluminum, for even heating, sandwiched between two layers of stainless steel; however, that line’s bigger pots only have the aluminum core on the bottom. Since I want a larger stockpot, I am looking at All-Clad’s better-quality LTD or Master Chef 2 16- or 20-quart stockpots, in which the aluminum core extends up the sides of the pot. Larger stockpots can hold a couple chickens and all the savory vegetables needed to make a beautiful, nutritious and versatile stock.
381
Another indispensable pot in my home is my enameled 5.5-quart Le Creuset Dutch oven with a lid. This is my choice for slow cooking a roast or stew on the stovetop. I have very fond memories of a friend of mine showing me how to make his favorite recipe–a pork and leek stew–in it just before he passed away. Since this pot is enamel-lined, it’s okay to cook acid-based foods in it, but always to be sure to use a wooden spoon–as metal can scratch the surface. I occasionally cook with two kinds of glazed earthenware from Bulgaria. The first is a large, hand-thrown lidded pot for the oven called a gyuvech. It is used to make a meal of the same name–a rich combination of sausage and vegetables slow cooked in the oven. The second is an individual-serving-size version of the first called a gyuveche. It is used to make a meal of sausage, peppers and tomatoes topped at the last minute with an egg. Despite the Time-Life Editors’ admonition against cast iron due to the possibility of its reacting with food, I highly recommend some pieces of Lodge’s non-enameled cast-iron ware–as long as you avoid acidic foods and preseason the pan as directed by the manufacturer. In fact, a good cast-iron frying pan or skillet is a great kitchen tool because it conducts heat so well. I use my 12-inch skillet for frying bacon. Lodge also makes some very nice griddles for making pancakes and tortillas, as well as cornbread pans in fun shapes like perch, cactus and corncobs. Porcelain is a good choice for bakeware and German-made Villeroy & Boch is top of the line. If you only buy one or two pieces, start with Villeroy & Boch’s 10×14-inch lasagna pan, followed by versatile soufflé/casserole dishes that measure 7 3/4 inches wide and 3 1/2 inches deep. I use the “lasagna” pans for baking carrot cakes and roasting chickens. The “soufflé” dishes are my choice for making rhubarb crunch, sweet potato casserole, potatoes Dauphinoise, and numerous other dishes. To put farm-fresh eggs and cream to good use, Villeroy & Boch also makes ramekins for crème brûlée, but I prefer my 5-ounce French-made porcelain ramekins from Apilco. Williams & Sonoma sells a set of four Apilco ramekins in a gift box, along with a kitchen torch. (Don’t forget a bottle of butane to fuel the torch.) If you want to buy them individually, look for Apilco ramekin #1. You need to be alert when purchasing ramekins because there are quite a few inferior imitations on the market; many of them are made in China. I make one exception to banning aluminum from my kitchen. For baking cookies and drying crispy nuts, I use professional-quality aluminum “half-sheets” by Chicago Metallic available through restaurant supply companies and through Sur La Table–but I always line the bottom of the pan with parchment paper to keep the food from touching the metal. To economize, I buy 1,000 parchment pan liners at a time, which are also available from restaurant wholesalers. One box usually lasts about four years. Last, but not least, I cherish my Mauviel tarte tatin pan. It has a copper exterior, but a steel-lined interior, and is specifically designed for preparing a wonderful caramelized French apple dish of the same name. There are several different sizes and models of tarte tatin pans. I prefer Mauviel’s 11-inch 2.1-quart pan with “ear” handles. The handles make it easier to maneuver the pan on the stove and in the oven. So make a New Year’s resolution to cast out the old–your old aluminum and Teflon-lined pots, pans and bakeware, that is–and then replace them with good-quality stainless steel, enameled or well-seasoned cast iron and porcelain. For more information: For Villeroy & Boch products, see www.villeroy-boch.com For Lodge products, see www.lodgemfg.com For All-Clad products, see www.allclad.com For Le Creuset products, see www.lecreuset.com “Can Non-Stick Make You Sick? EPA Studying Whether Teflon Poses Health Risks,” Brian Ross, Rhonda Schwartz and Maddy Sauer reporting, aired November 14, 2003 on ABC News 20/20. Retrieved December 20,
382
2003 from http://abcnews.go.com/sections/2020/Living/Teflon_investigation_031114.html. 2009 Update: If you are very sensitive to nickel, you may need to avoid stainless steel. Even if you are not, you may want to avoid cooking acidic foods in stainless steel, to avoid leaching of certain heavy metals. See the article “Mad as a Hatter” by Kaayla Daniel and Galen Knight. This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly magazine of the Weston A. Price Foundation, Winter 2003.
383
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/health-topics/soups-stews-and-one-pot-meals-of-slovenia/
Soups, Stews and One-Pot Meals of Slovenia Sylvia Onusic
February 11, 2013
This article is dedicated to my Dad, who made Slovenian soups, stews and one-pots meals come alive for me in our Pennsylvania home. He always included a good number of meat bones in his stocks, the goodness of which cannot be duplicated. The special ingredient was Slovenian love. He learned to cook from his mom and his older sister. Did he love to eat soup! I remember how, after he removed the bones from the soup pot, he relished eating a sampling of the bone marrow. He also valued liver, and other organ meats, which were served often in our home. Blood sausage was a special treat in the fall. His jota (a sauerkraut and bean stew described below) was a delicious improvisation on the original Slovenian recipe.
Slovenians in America At the end of the nineteenth century and the beginning of the twentieth century, Slovenian immigrants left Europe to find a new life in America. Many emigrated to Pennsylvania, to the coal and steel-producing regions. The immigrants brought with them their foodways and knowledge about food from Slovenia. Slovenia is a beautiful country in Central Europe, tucked between the foothills of the Alps, the coast of the Adriatic Sea and the beginning of the Pannonian Plains which extend to the East. At the crossroads of Europe, Slovenia is bordered by Italy, Croatia, Hungary and Austria. A scenic and mountainous country, with manicured farms, pastures, vineyards, and orchards, Slovenia is among the most biologically diverse countries in the world and the third most forested country in Europe. Slovenia is rich in subterranean waters and numerous mineral and thermal springs, twenty-seven thousand kilometers of rivers and other watercourses (Hlad &Skoberne, 2001). For a quick peek at this country, see: Slovenia: A Diversity to Discover at http://www.youtube.com/watch?v=ui0FZm3Ib60. Geographic location and early affiliation with the Holy Roman Empire gave the Slovenes a combination of Western culture, folklore, education, and cuisine (Barer- Stein,1999). Slovenia has three distinct climates: the Alpine North has cold winters and warm summers; the Eastern plans bordering Hungary have freezing winters and hot dry summers; and the Western coastal area on the border with Italy has warmer temperatures with cool winters and hot summers, similar to Northern Italy (Bogataj, 2007). These diverse weather patterns affect agriculture, forestry and animal husbandry, and of course cuisine and local foodways. The lower slopes of mountain ranges in the north grow apples, pears and plums, and support animals, such as cattle, sheep and pigs for meat and dairy. Low-lying land is covered with forests full of game, lakes and streams with freshwater fish, fields of cereal crops and grass for pasture. In the warmer western part of the country, olives, figs, and grapes are grown, and ocean life abounds. In the northeast, farmers cultivate large fields of grain, pumpkins for oil and animals.
Gastronomic Regions of Slovenia Slovenia is divided into five basic geographic regions: Primorska, by the sea; Prekmurje, bordering Hungary; Gorenjska, the northern Alpine regions; Dolenjska, middle Slovenia; and Notranjska, in the Karst region and southern Slovenia. Each region is known for its characteristic soups, stews, breads, noodles, dumplings, casseroles, fats and oils, cheeses, honeys and desserts made with local ingredients. Slovenian traditional foods and cuisine are a meat-and-dairy-based diet, incorporating seasonal fruits and vegetables, using lard, butter, olive oil and pumpkin seed oil as fats, depending on location. Poultry is well liked and served often. The regional dishes are mainly influenced by the surrounding geography, topography, weather and local tastes. Experts say that within these areas there are actually twenty-four distinct culinary regions in
384
Slovenia today, each characterized by specific traditional foods and ingredients (Bogataj, 2008). All cuisines, except those of America and the Arctic, have flavorings that account for the distinctiveness and characteristic taste of foods. “A characteristic combination of flavorings is added to most foods of the world’s cuisines, a ‘flavor principle,’ distinct from other cuisines,” says psychologist Paul Rozin, who focuses on food as a system for studying how humans deal with the world. These flavor principles are the main carriers of the identity of the cuisines which gives one the ability to identify that cuisine in the future. Human have a strong attachment to distinct flavor principles (Rozin, 1997). The main “flavor principles” in Slovenian cuisine are salt, tarragon, thyme, rosemary, caraway seed, lovage, marjoram, parsley, garlic, onions, cracklings, bacon, paprika, poppy seed, horseradish, fruits, vinegar, wine, sour cream, clabbered milk, sauerkraut and lacto-fermented turnips (Milhench, 2007). The tradition of cheese making in Slovenia dates back to the sixth century AD. Dairy products are used in many Slovenian recipes, especially sour cream, which is added to soups and stews just before serving.
The Cooking Pot : Soup , Stews and Casseroles From the time that man captured fire and tamed it for cooking, soups have been part of man’s diet. Physical anthropologist Lorin Brace says that people were cooking about two hundred thousand years ago. In his book Catching Fire, Wrangham makes a convincing argument that is was cooking that made us human and developed our brains by allowing for more complete digestion of meats and higher intake of calories (Wrangham, 2009). These first soups put man on the path to larger brain development and higher achievement. Rock-lined pits and natural cooking vessels like turtle shells gave way to the proverbial cooking pot, a universal symbol of hearth and home all over the world. Into the universal soup pot are ingredients found from many parts of the globe, melding flavors and tastes unique to culture. Soups are an appreciated commonality in all cultures (Rumble, 2009). Slovenia had a peasant economy and was ruled by foreign nobility until World War II. Soups and stews played a more important part than bread in the peasant diet (Montanari, 1996). However, cereals were widely used to make soups and porridges. Buckwheat, millet, rice, barley and rye were the main cereal grains in common use. Buckwheat came to Slovenia in the fifteenth century and today is a major grain for pancakes, dumplings, polenta, porridge and casseroles (Bogataj, 2008). It is often paired with mushrooms and sour cream. Buckwheat grows well in very poor soil where the yield of wheat would be low. Pure buckwheat can be used to make gruel, porridge, pancakes and polenta. In order to make bread, buckwheat must be mixed with other grains. Buckwheat polenta came to rival the yellow polenta traditionally made with millet in Italy and Slovenia (Flandrin & Montanari, 1996). Millet was a native grain and is a very important ingredient in specific sausages, soups and stews, while wheat was difficult to grow in Alpine regions and thus a limited ingredient in everyday and traditional dishes. Wheat was highly prized and usually reserved for holidays. Potatoes from South America, another New World food, like peppers, tomatoes and maize, found their way to Slovenia at the end of the eighteenth century but it was not until the nineteenth century that they were accepted as human food (Bogataj, 2008, Zuckerman, 1998). Today potatoes are a common ingredient in many culinary dishes, including soups and stews. Čompe, a dish made with potatoes and cottage cheese, is celebrated with its own holiday in the Alpine areas. Maize (corn) was imported to Europe by Christopher Columbus in 1493 and reached Slovenia in the 16th century. Impressed with its high yields, eighty bushels to one acre, compared to six to one for rye, and less for wheat, landlords compelled peasants to eat greater and greater amounts. Because the corn was not properly prepared, epidemics of pellagra, a consequence of niacin deficiency, were common. Pellagra causes skin eruptions, nervous disorders, insanity and even death (Flandrin et al, 1996).
385
Famines, caused by climatic changes throughout the Little Ice Age from 1300 to 1850 caused grain failures, which were especially severe in the 19th century (Fagin, 2000). Because of food shortages in these periods of famine, New World crops were more accepted (Fernando- Armesto, 2002). The pig has been the mainstay of Slovenian cuisine for centuries and plays a star role in preparation of soups, stews and one-pot meals. “Despite changing eating habits in modern times, the pig is still the biggest Slovenian friend of man. As with many other nations and in our country, the breeding, slaughtering and processing of these animals into a range of fresh, semi-durable and durable meat products has been developed for centuries” (Bogataj, 2008). Soup was one of the most frequently served and most varied of all dishes, which was enjoyed every day for breakfast or dinner. Bone broth was a main type of liquid base used for various soups. Among the most common ingredients used for soups are beef, pork, prosciutto, pig head, tripe, lung, fish, potato, pea, bean, egg, cottage cheese. Soups are routinely thickened with brown roux. Meat soup was required at Sunday lunch and was made mostly from pork or sometimes only from bones. Glavinova zupa was made from the pig head. For holidays and for the sick, the housewife cooked chicken soup, which was considered the tastiest and most healthy soup of all. With the holiday soup, rice or homemade noodles were served, along with cut up chicken or egg (as in egg drop soup). For Easter the typical soup, called fuj (pronounced fuee) is made from the prosciutto bones. Fish soup is usually made from trout cooked in water, to which is added onion, garlic, parsley, marjoram and pepper. The onions and garlic are sautéed in olive oil or lard and added to the fish and vegetables. This soup is usually served with homemade noodles. Fish stew (brodet) is made from sea fish and local vegetables and herbs. Cookbooks at the beginning of the twentieth century offered two categories of soup: soups for non-fast days and soups for fast days (Kalinsek, 1912, Turk, 1922). To give an idea of how intimately the Church was involved in everyday life, consider the “fast days.” Fast days were associated with the Church which dictated the foods that could and could not be eaten on Fridays, during the Advent time preceding Christmas, and the Lenten time preceding Easter. These fast days were strictly enforced by Church authorities and serious sanctions were imposed upon those who did not conform. Avoiding meat and some meat products was considered a sacrifice, although the Pope allowed butter only by dispensation early on to specific towns rather than be subject to the angry congregations. Vegetable oils (sunflower, olive, rape seed and nut oils) were allowed on meatless days (Montanari, 1994), and the fasting soups were made only with oil. Lard was an indulgence and thus forbidden at this time, much like it is today by the “diet dictocrats.”
Soups for Fasting Days A standard winter soup and soup for fasting days was prezganka, which was served almost every day, mostly for breakfast, and on days with bad weather. A brown roux is made from browned flour and fat, usually lard or butter (or oil during fasting soup), and then added to boiling salted water. Caraway seed is added and possibly eggs and chervil at the end (Adamlje, 1997). Cooking experts of the times believed that the best brown roux was made with wheat. The dish was often also on tables of the poor or in lean times. The term prezganka in dialect was ajmoht, which indicated a soup with brown roux, usually made with veal or chicken. This term traveled to America and appeared in Slovenian American cookbooks (Slovenska Druzba, 1995). The brown roux is used in many soups and stews. This soup is still popular and a regular feature in modern cookbooks. Fasting soups were also made with milk and rice. Other fasting soups contained a variety of vegetables, or one vegetable, such as potato, in a meat broth. Sometimes they were based only on a broth to which chopped garlic was added. There are also recipes for beer or wine soups. Fasting soups could be made from fruits, such as apples, plums, and strawberries (Turk, 1922; Kalinsek, 1912).
Soups for Non-Fasting Days 386
The Slovenian Cookbook (Kalinsek, 1912) lists the most commonly served soups as beef stock made with bones and liver, boiled chicken soup, liver soup, brain soup, tripe soup, bone broth from veal or chicken bones, minestrone, veal sour soup, and soup with pig’s head. All of these are still popular today. Pig’s heads can be purchased at farmers markets. Modern Slovenian cookbooks provide recipes for mushroom soup, bean soup, barley soup, chicken soup with liver dumplings and beef soup. A special soup, Styrian sour soup, made from the organ meats, legs, tail, and ears of the pig, and soured with vinegar or white wine, is the most popular dish for after-party nights, New Year’s Eve parties and wedding receptions. People believe it provides renewed health and energy. A special accompaniment to soups, liver dumplings are a great way to use organ meats (see recipes below).
CHARCUTERIE Koline is a special holiday ritual that usually takes place from November through January. During Koline, the pig was slaughtered and all parts were made into many kinds of charcuterie products. These included many kinds of sausages, such as klobasa, made with pork, fat, garlic and seasonings; blood (or black) pudding, made from a mixture of blood, intestines, millet or buckwheat porridge and seasonings; prosciutto; and zelodec (filled pork stomach). Every part of the pig was preserved for future use. Traditionally, neighbors worked together at Koline and exchanged sausages, because each farm family had its own unique recipe (Bogataj, J., personal communication). At Koline many products are made which are later used in soups, stews and casseroles. Specific regions of the country made slightly different pork products during Koline, such as in the Prekmurja region, near Hungary (Minnich, 1979) (Bogataj, 2008). Those parts not made into a specific products were preserved, sometimes potted in pork fat, and used sparingly to flavor soups and stews. In fact, entire hams were preserved in pork fat. This specialty is called prleška tunka (Bogataj, 2008). Pig fat was the staple for eating and preserving other foods. A highfat diet was considered a sign of wealth. Peasants consumed little fat. In 1884, rural Hungarians ate an average of forty-four pounds of pork fat per year while city dwellers consumed an average of fifty-six pounds. Cooking with melted fat, rather than preserved pieces, was an eighteenth-century innovation, a refinement for the upper classes. The thick outer layer of pig fat was preserved with salt, then smoked or air dried (Kurlansky, 2002).
ONE-POT MEALS Golaž (goulash) could be made from sausages, salami, prosciutto, liver, lungs, sheep, wild game, and rabbits. Most golaž was prepared according to a general recipe; it contained meat (usually pork), lard, onion, garlic, sweet and hot paprika, wine, flour, salt and cumin seed (Bogataj, 2008). Bograč, a variation of Golaž, is a stew using beef, pork, bacon with potatoes, onions and garlic, flavored with caraway and sweet paprika, and comes from the Prekmurje region of Slovenia, bordering on Hungary. It is similar to the universally known dish variety of goulash. Toči (tochee) is a type of goulash from western Slovenia, into which diners dip polenta or bread. Toči was a staple diet for breakfast or dinner. Minestre (minestrone) is a one-pot dish and basic staple of the Primorska region near the seaside. It is cooked every day or at least once a week. In the past it was served often for breakfast. Differences in the ingredients manifest themselves during the seasons. In the spring and summer seasons, the dish was made with squash, corn, beans, pears, vegetables and barley, all cooked outside in a special black kettle. Therefore the traditional minestra is called a crni lonec (black pot). In fall and winter it was cooked with turnips, barley, corn, chestnuts and beans, and served with bread or polenta (Reja & Sirk, 1997). Pork bones, ribs, sausage, bacon and cut up meat (pork, beef or mutton), sautéed in lard and onions, make up the stock. All minestres are seasoned with chopped bacon, which gives “power” to the dish. In the Slovenian culinary language zabeliti means “to lard, butter, put drippings into.” An expression, ne zabeljen ne soljen translates as “without fat and salt, food is flat and tasteless” (Reja & Sirk, 1997). The pear minestre, not often made today, consisted of ripe, peeled and cut-up pears, which are cooked with
387
potatoes, to which marjoram and lard were added, and a little wheat flour for thickening. One of the most beloved dishes from the western part of Slovenia and the Karst region is jota ( yota), a “ thick, s moky-flavored, s weet and sour hotpot,” made with sauerkraut (or sour turnips), bacon, kidney beans, onion, garlic and potatoes (Bogataj, 2008). A brown roux can be added to the pot at the end of cooking. My dad had his own version of jota which I really love to make. He cooked a cut of pork with bone in to make a broth, then used this broth as the basis for the jota, adding mashed potatoes, cooked beans and sauerkraut, with lots of garlic and bay laurel. The meat was removed from the bone and shredded into the broth. Chef Emeril LaGasse has a version of jota which calls for olive oil, pork chops or smoked ham hock, pancetta, prosciutto and sauerkraut, but no potatoes or roux, and this is similar to our recipe. Jota is popular in the region of Italy called Fruili near the Slovenian border (Food Network, 2012). A favorite product made from the broth from soup bones for Christmas and Easter was žolce (meat jelly, or aspic). It was made from prosciutto and beef or pork bones, to which was added some meat, garlic and bay laurel leaves. The mixture was cooked eight to nine hours and after cooling, the gelatin thickened into a mixture which could be cut into servings. The žolce is served with vinegar. Žolce was believed to have special curative properties for the sick and to be good food for pregnant and nursing mothers (Reja &Sirk, 1997). The cuisine of Slovenia is based on a tradition of hearty and nutritious broths, using bones and organ meats. Soups and stews are the heart of Slovenian traditional foods, which live on in kitchens in Slovenia and in the U.S., especially around holiday time. Many childhood memories were formed around meals at home begun with hot, filling soups. As an old saying goes, “Love, it’s in every Slovenian” (Onusic, 2011). Special thanks to Janez Bogataj, PhD, for his assistance in writing this article. The DVD “Slovenija Gastronomija (Slovenian Gastronomy)” in English is available by contacting Sylvia Onusic at
[email protected]. For more information about Slovenian food and the DVD visit the website “Taste of Slovenia:” www.foodtourslovenia.wordpress.com.
SIDEBARS
LIVER DUMPLINGS (Beef or Veal) 1/2 pound liver 1 tablespoon chopped parsley 2 egg yolks salt and pepper to taste 1 tablespoon melted fat 1 cup bread crumbs 2 egg whites, beaten stiff 1 tablespoon chopped parsley Grind liver or put through food chopper. It should be the consistency of pulp. Add beaten egg yolks and fat and mix well. Add bread crumbs, parsley and seasoning. Fold in egg whites and mix. Drop in boiling soup or stew with a teaspoon. Simmer for 15 to 20 minutes. CHICKEN LIVER DUMPLINGS 2 chicken livers 1 teaspoon chopped parsley 1 egg 1 teaspoon grated onion 1 1/2 cup flour, or more if needed
388
2 tablespoons bread crumbs Grind livers; add egg, bread crumbs, parsley, onion and flour. Blend well; add more flour, if needed, so mixture is firm. Shape into small balls and drop into boiling soup. Boil 15 to 20 minutes. Recipes from Kuharice iz Willarda, (Cookbook from Willard), pg. 35 Jota 2-3 pig’s feet bay laurel leaf 1/2 pound dried cranberry beans 1 onion chopped 1 tablespoon tomato purée, optional 1 1/2 pounds sauerkraut, drained and rinsed in cold water Roux: 4 tablespoons lard, olive oil or butter and 4 tablespoons wheat flour enough spring water to cover bones, about 7-8 cups 1/2 pound sauerkraut or pickled turnips 3 1/2 ounces rindless smoked streaky bacon, diced* 2 cloves garlic, crushed 1 pound potatoes, diced Soak the cranberry beans overnight in cold water. Drain and place in pan with plenty of cold water. Bring to a boil and cook rapidly for ten minutes. Reduce heat and cook until tender. Peel potatoes, cut into pieces and cook separately. Mash potatoes. Cook chopped onion and garlic in fat. Cook the sauerkraut with the pig’s feet and water for two hours. Remove the bones. Into the sauerkraut mixture put sautéed onions and garlic, cooked chopped sausage (klobasa), cooked cranberry beans with some mashed beans for thickening, as well as mashed potatoes and tomato purée. Prepare the roux by heating the olive oil, butter or lard, adding wheat flour, and cooking until slightly thickened. The roux is added to the jota and the stew is cooked an additional 1/2 hour. Season to taste. The jota is much better the second day. *Variations: some recipes call for bacon, which is fried with the onions and garlic and added to the stock. Pickled turnips can be used in place of sauerkraut. Recipe courtesy of Chef Tomaž Kavčič of Gostilno pri Ložetu (Inn at Louis’s) at the Dvorec Zemono in Vipavska Dolina. http://www.prilojzetu.com/index.php Many consider his restaurant the finest for ‘slow food’ and traditional food. (Digital Studio Slak, 2007). THE STEWS OF SLOVENIA Polšja Obara , or dormouse stew, from the Notranjska region is still popular. Yes, this stew is made from the dormouse, which was a popular figure in Alice’s Adventures in Wonderland. The Romans considered it a delicacy. It can grow up to eight inches long and weigh ten ounces. They are also valued for the fur and the fat is used for medicine. Šara a pork and vegetable stew, is made from pigs’ feet, tail and ear, along with root vegetables and herbs. Ričet is cooked on top of the stove using barley (the whole grain), pigs’ feet, garlic, bay leaf, fava beans, carrots and cider vinegar. Piščančja obara is a chicken stew with chicken, onion, white wine, carrots, garlic, parsley, thyme, marjoram, lemon juice and brown roux, cooked slowly on top of the stove. Pohorje pisker is a meat and vegetable stew made of pork, beef and lamb with the addition of buckwheat and mushrooms in season.
389
Butje repa is a one-pot dish of Prekmurja made in the winter season, cooked with pickled turnips, pig’s head, neck and skin, along with millet. A roux is used, as well as herbs, onion, bay leaf, pepper, garlic, and paprika. Butja repa can be served as an entrée or side dish with buckwheat and millet sausages (Bogataj, 2007).
References • Adamlje, S. et al. (1997). Traditional Slovenian Cookery. Culinary Riches of the Regions of Slovenia. Ljubljana, Slovenia: Zalozba Mladinska Knjiga. • Barer-Stein. T. (1999). You Eat What You Are. People, Culture and Food Traditions . Ontario, Canada: Firefly Books. • Bogataj, J.B., (2009). Gastronomy. Fresh and Tasty from the Sunny Side. Ljubljana, Slovenia: Government Communication Office. Ljubljana, pg. 11 (available online at http://www.emuni.si/Files/Denis/Slovenia/gastronomy.pdf ). • Bogataj, J. (2008). The Food and Cooking of Slovenia. London, U.K.: Anness Publishing Ltd. • Bogataj, J. (2008). Okusiti Slovenijo (Taste Slovenia). Ljubljana, Slovenia: Darila Rochus. • Bogataj, J.B. et al, editors.(2007). Slovenian Wine Roads. Ljubljana: Slovenian Tourist Board Online at http://issuu.com/slovenia/docs/vinske_poti_anglija. • Bogataj, J.B. Koline. (2008). Personal communication. Privately published paper. • Digital Studio Slak. (2007). Slovenija Gastronomija: Okusiti Slovenijo (Slovenian Gastronomy:Taste Slovenia). Ljubljana, Slovenia: Digital Studio Slak.* • Fagan, B. (2000) The Little Ice Age. How Climate Made History 1300-1850 , New York, NY: Basic Books, Perseus Book Group. • Fernandez-Armesto, F. (2002). Near A Thousand Tables. A History of Food . New York, NY: Simon and Schuster • Flandrin, J.L, Montanari, M., and Sonnenfeld, A., editors, (1996). Food. A Culinary History from Antiquity to the Present. New York, NY: Cambridge University Press. • Hlad, B. & Skoberne, P., Editors. (2001). Biological and Landscape Diversity in Slovenia. An Overview . Ministry of the Environment and Spatial Planning. The Environmental Agency of the Republic of the Slovenia. • Kalinsek, S.M.F. (1912). Slovenska kuharica (Slovenian Cookbook). Ljubljana, Slovenia: Zalozila Katoliska Bukvarna. • Kurlansky, M. (2002). Salt. A World History . New York: Penguin Group. • La Gasse, E. Jota-Bean and Pork Soup. Food Network, http://www.foodnetwork.com/recipes/emerillagasse/jota-bean-and-pork-soup-recipe/index.html • Milhench, H.(2007). Flavors of Slovenia. Food and Wine from Central Europe’s Hidden Gem. NY: New York: Hippocrene. • Minnich, G. (1979). The Homemade World of Zagaj. An interpretation of the ‘Practical Life Among Traditional Peasant-Farmers in West Haloze, Slovenia, Yugoslavia. Bergen, Sweden: Social Anthropology Institute: University of Bergen.
390
• Montanari, M. (1994). The Culture of Food. Oxford, UK: Blackwell. • Onusic, S. (2011). Food at the Heart of our Ethnicity. Original Power Point presentation, Slovenian Genealogy Society. Cleveland, Ohio. • Reja, M., & Sirk, T. (1997). Briska Kuhinja. Kuhinja in Kulinaricna Kultura v Goriskih Burdih (The Briski Kitchen. Cooking and Culinary Culture in Goriska Brda) Ljubljana, Slovenia: Viharnik. • Rozin, P. (1997). “The Use of Characteristic Flavoring in Human Culinary Practice.” In C. M. Apt (Ed.) Flavor: Its Chemical, Behavioral and Commercial Aspects. Boulder, CO: Westview Press. • Rumble, V.R., (2009). Soup Through the Ages: A culinary History with Period Recipes . Jefferson, NC: McFarland • Prisland, M. Editor. (1971). Woman’s Glory. The Kitchen. Chicago, IL: Slovenian Women’s Union of America. • Slovenska Druzba. (1978). Kuharica iz Willarda (Cookbook from Willard, Wisconsin), 3rd Printing. Waverly:IA:G&R Publishing Company. • Turk, A. (1922). The Skillful Cook. Ljubljana: Anton Turk. • Wrangham, R. (2009). Catching Fire. How Cooking Made Us Human, New York, NY: Basic Books. • Zuckerman, L. (1998) The Potato. How the Humble Spud Rescued the Western World. New York, NY: North Point Press. This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly magazine of the Weston A. Price Foundation, Winter 2012.
391
westonaprice.org http://www.westonaprice.org/health-topics/why-broth-is-beautiful-essential-roles-for-proline-glycine-and-gelatin/
Why Broth is Beautiful: Essential Roles for Proline, Glycine and Gelatin Kaayla Daniel
June 18, 2003
Several years ago Knox Gelatin introduced a new product named Nutrajoint with great fanfare. This supplement contains gelatin, vitamin C and calcium, and advertisements touted “recent scientific studies” proving that gelatin can contribute to the building of strong cartilage and bones. In fact, the evidence goes back more than a century, and not only established gelatin’s value to cartilage and bones but also to the skin, digestive tract, immune system, heart and muscles. These early studies, however, have fallen off the radar screen of Knox as well as that of nearly everyone else. So it was not surprising in 1997 when the editors of the Tufts University Health & Nutrition Letter advised consumers not to buy Nutrajoint or similar supplements because the idea that gelatin can contribute to the building of strong cartilage and bones “is a theory that has yet to be investigated.” As for the theory itself, they sniffed that it “sounds tidy– rather along the lines of ‘you are what you eat.’” In conclusion, they stated that even if Nutrajoint worked as claimed, it would be totally unnecessary because “the body can manufacture its own proline and glycine as needed and therefore suffers no shortfall.” 1 The notion that the body can create proline and glycine is, of course, the reason that neither amino is considered “essential.” The ability to manufacture them easily and abundantly as needed, however, is probably true only of people enjoying radiant good health.Common sense suggests that the millions of Americans suffering from stiff joints, skin diseases and other collagen, connective tissue and cartilage disorders might be suffering serious shortfalls of proline, glycine and other needed nutrients. To understand why these nutrients might be so critical to joint health, I consulted several textbooks and learned that hyaline cartilage, the most common type in the human body, derives its strength from a dense, criss-crossing, ropey network of collagenous fibers, and its resilience from the gel-like matrix into which these fibers are embedded. According to a textbook on bone disorders, 2 proline and glycine play starring roles in the collagenous fibers built from gigantic proteins containing some 1,000 amino acids each. Glycine contributes one-third of the total aminos. Glycine is a tiny amino with a talent for structuring very tightly packed chains. The other aminos that figure prominently are proline and hydroxyproline, an uncommon team with a passion for twisting themselves into tightly wound, left-handed helixes, then switching directions and twisting to the right into a superhelix. These little twisters form tight, tough, rodlike macro molecules, which in turn form thicker rods called fibrils. No wonder cartilage can have such impressive tensile strength. The remarkable resilience of cartilage comes from its gelatinous matrix. Far from being a jiggling blob of allnatural Jello, this matrix is highly structured with complex proteins and sugars. Best known are the proteoglycans that wind over, under and around the collagenous fiber network. As the name suggests, these giant molecules are comprised of proteins and sugars. Their primary job is to get and hold water, and they were designed to be very, very thirsty. Accordingly, their elaborate structure includes a central strand of hyaluronic acid on which hang as many as 100 of the biggest proteins found in the body. These in turn, divide into chain gangs known as chondroitin sulfates and keratin sulfates. In electrical terms, these chains carry negative charges and so repel each other. By keeping their distance from each other, they create space for the very water they attract.
392
Living amidst the proteoglycans are the cartilage cells–chondrocytes–whose jobs are to regulate cartilage metabolism, manufacture the giant proteoglycan molecules and collagenous fibers and build new cartilage as necessary. To do so, the chondrocytes need the right nutrients delivered in the right proportions by the water and synovial fluid that feeds cartilage. Not surprisingly, those nutrient needs include lots of the very aminos that collagen and cartilage are made of: proline and glycine. Although the textbooks don’t come right out and say so– and the Tufts editors scorn the very concept–common sense suggests that–cartilage wise, at least–we might very well be “what we eat.” In fact there is solid scientific backing for this common sense observation. Research on proline and glycine is far from a growth industry, but a few good studies exist and serve to clarify the essential nature of these supposedly “inessential” aminos. Most of the researchers believe that both proline and glycine should at the very least be considered “conditionally essential” (along with arginine, cysteine, glutamine, serine, taurine and tyrosine) 3, which means that under most conditions, the body cannot make enough of these compounds and must get them from food. Even more interestingly, this modern research suggests that many of the long-forgotten 19th and early 20th century studies should be looked at anew.
Proline Evidence is mounting that proline should be classified as an “essential” amino acid. Research shows that plasma levels fall by 20 to 30 percent when individuals in normal health are put on proline-free diets4 This suggests that the body can produce proline but probably not in sufficient quantities without dietary assistance. The Tufts editors thought proline deficiency highly unlikely because it is found in virtually all food proteins except lactalbumin, and because few Americans suffer malnutrition from starvation. However, people could still have low proline levels if they consume little protein. This is not only possible but probable in America today, given the popularity of high-carbohydrate, low-protein and low-fat diets. For most of these people the way to bring proline consumption up to par is obvious–add protein to the diet. Occasionally, however, the problem is not protein intake but the body’s inability to metabolize proline into the active form of hydroxyproline. Both acute and a chronic deficiency of vitamin C produce a significant increase in the proline to hydroxyproline ratio in urine,5 a sign that the conversion is not being made.5 Iron is another needed cofactor and vitamin C is well known to improve iron assimilation.8, 9, 10, 11 Vitamin C’s function is to maintain the enzyme prolyl hydroxylase in an active form: without this enzyme the proline and lysine in procollagen cannot be hydroxylated.7 As one might expect, proline has been recommended as a supplement that might benefit people interested in soft, non-sagging “youthful” skin. Little hard science backs up this idea, but a popular book by Leon Chaitow DO, ND recommends supplementation of 400-1000 mg per day and always along with Vitamin C. Chaitow cites research by Carl Pfeiffer discussed in Mental and Elemental Nutrients (Keats, 1975), but not apparently in journals.12 A study in the Journal of Gerontology, however, begged to differ, concluding that there were “no significant agerelated variations in the content of proline, hydroxyproline, lysine and hydroxylysine over the range of 0-93 years of age.” What they found was that “changes in cross-links derived from aldehyde may be responsible for the effects of age.”13 Proline and Vitamin C also team up for other vital functions. Linus Pauling and Matthias Rath have proposed that heart patients with elevated lipoprotein (a) levels take a formula consisting of proline, lysine and vitamin C to help reverse the artery-blocking effects of lipoprotein (a).14
Glycine Glycine might also be considered a “conditionally essential” amino acid. As the simplest amino acid, it constitutes a basic nitrogen pool for manufacture of other amino acids, and it is used in the synthesis of hemoglobin, creatine, porphyrin, bile salts, glutathione and the nucleotides DNA and RNA.
393
Glycine is involved in glucogenesis (the manufacture of glucose), and low levels may produce hypoglycemic-like symptoms. Another vital function is detoxification. The human body requires copious amounts of glycine for detoxification after exposure to chemicals, and it conjugates directly with benzoic acid. In that individuals stressed with benzoic acid show inhibition of glutathione synthesis, and glycine is a precursor amino acid for glutathione, some researchers have concluded that glycine might improve the functioning of Phase II hepatic detoxification. “Benzoic acid is used widely in the food industry as a preservative. Under normal circumstances these sources of benzoic acid can be handled with ease at the levels found in the total diet by most normal individuals. However, even these low levels might present a problem to individuals who already have a compromised glycine status in trying to satisfy an increased demand, such as pregnancy or sickle cell disease.”15 Glycine also helps digestion by enhancing gastric acid secretion. Research published in 1976 established that only proteins stimulate gastric acid secretion, but apparently not all amino acids do so. 16 Glycine is one of those that do, a fact that was known in 1925.17 The effects of other amino acids and their related peptides on acid secretion has not been determined, but researchers have proposed that “glycine may have application in the design of chemically defined diets for patients with gastrointestinal disorders.”18 The ability to digest protein obviously plays a vital role in the maintenance of good health. Many popular health writers, including Adelle Davis and Linda Clark, have identified problems caused by widespread hydrochloric acid deficiencies, especially after the age of 40. As Davis put it, “Too little hydrochloric acid impairs protein digestion and vitamin C absorption, allows the B vitamins to be destroyed and prevents minerals from reaching the blood to the extent that anemia can develop and bones crumble.” Strong words, but quite possibly backed by the wealth of studies she cites dating from 1939 to 1961.19 More recently, Robert Atkins, MD, has taken up the cry. “A lack of stomach acid is commonplace, the result of aging, genetics, use of certain medications and a variety of other factors.” Citing 11 studies provided by his chief researcher Robert Crayhon, Dr. Atkins contends that the inability to properly digest protein contributes to asthma, diabetes, food allergies, osteoporosis, iron deficiency anemia, pernicious anemia, candida, rheumatoid arthritis, intestinal infections, psoriasis, vitiligo, hives, eczema, dermatitis, herpetiformis and acne.”20 Glycine also plays a vital role in wound healing. In a study dating back to 1929, as well as more recent studies, evidence points to “a narrow margin between the metabolic demand for glycine and the rate at which glycine can be formed or made available in the body. A marginal state of glycine availability is probably more common than has been appreciated in the past.”21 In other words, when the body needs glycine for repair, it probably cannot make all it needs, and must obtain additional glycine from the diet. Researchers at Rutgers University also studied glycine and wound healing. Rats were fed diets with and without supplements of glycine plus arginine or glycine plus ornithine, and the team found that the glycine-plus-arginine combination significantly improved nitrogen retention in both the traumatized and non-traumatized rats. The researchers theorized that glycine and arginine were the most helpful because both “occur in particularly high concentrations in skin and connective tissue and might, therefore, be required in greater amounts for tissue repair.” They further speculated that the beneficial effect of arginine-plus-glycine is “related to the creatine synthesis needed for wound healing.”22 Yet another group of people likely to be short of glycine consists in patients with sickle cell anemia. “In sickle cell disease the ongoing haemolysis creates a demand for glycine of the order of 1-2 gram per day to satisfy the needs of haem synthesis. A normal dietary intake might just provide this amount of glycine, and endogenous synthesis of glycine must be insufficient to satisfy the remaining needs of the body. These people exist in a chronically precarious state with respect to glycine sufficiency.”23 To meet so many and diverse metabolic demands, glycine must be readily available. The body can make it, obviously, but there are plenty of reasons to think that even normal, healthy people might not be able to make enough. For example, researchers found that the endogenous synthesis of glycine in adult men on low-protein
394
diets failed to satisfy the normal metabolic demand. Studying both glycine and alanine, they found that glycine (but not alanine) synthesis declined when dietary amino acids were removed, especially at the lower intakes. Glycine metabolism (unlike alanine) appears to be “responsive to the amino acid composition of the diet.” Although unsure of the exact metabolic and functional significance of this finding, they concluded that prolonged restriction of dietary nitrogen and/or the supply of glycine and dietary amino acids would probably limit the capacity of tissues to form creatine, prophyrins, purines and glutathione.24 Children and pregnant women also need goodly amounts of glycine in the diet. Research indicates that glycine deficiency could limit growth in infants, and stated that the “demands of the growing fetus for glycine are very high, in both absolute terms and relative to other amino acids, two to ten times as great on a molar basis.” By optimizing the intake of this amino acid, the outcome of pre-term infants could be improved.25 In addition, glycine is the limiting amino acid in children recovering from malnutrition, and it is the limiting amino acid for rapid growth.26 Furthermore, glycine status is an important marker of normal pregnancy. “As pregnancy advances the endogenous production of glycine may be insufficient to satisfy the increasing demands.”27 Another infant feeding study showed that the sum of free amino acids in plasma increases after feeding and the ratio of glycine to valine falls. The type of meal determines how quickly this happens and how soon before normal levels are restored. Breast feeding as opposed to formula feeding produced faster alteration as well as speedier normalization.28 This explains why prior to the mid 20th century, doctors recommended the addition of glycine-rich gelatin to the homemade infant formulas that were used when breast feeding was not possible.29 Taken together these studies strongly support the idea that if glycine is limited during the early months of life, growth could be limited as well. And once children grow up, the need for glycine does not diminish. As noted above, this little amino acid serves many metabolic functions and is not automatically produced in sufficient quantities by the body.
Gelatin: The Traditional Way to Ensure Adequate Proline and Glycine in the Diet For many people the simple act of steering clear of low-protein diets and including sufficient protein might do the trick. Protein eaters who still come up short might choose to self medicate by taking proline and glycine supplements, but would be advised to order a custom-blended amino acid formula based on results of an amino acid assay test. A better solution would be to improve their collagen status by adding gelatin to their diets in the form of gelatin-rich broth used in soups, stews and sauces. This traditional food, which has nearly disappeared from the American table, fits the “you are what you eat” prescription to a T. Manufactured gelatin is also a useful item in that it is nothing less than heat-denatured collagen. However, because manufactured gelatin contains small amounts of MSG, it should be avoided by those who are sensitive to it. Gelatin is especially rich in proline and hydroxyproline. According to a food industry website, it contains 15.5 and 13.3 grams per 100 grams of pure protein respectively. It also contains 27.2 grams of glycine per 100 grams pure protein. Lysine and hydroxoylysine needed for collagen synthesis are present in the smaller amounts of 4.4 and 0.8 grams per 100 grams pure protein. Others sources provide somewhat different figures (depending on the ingredients used in gelatin manufacture and the quality of their sources), but they all consistently show high levels of proline, hydroxyproline and glycine. Gelatin, then, is rich in the proline and glycine components that people need, but weak in methionine, histidine and tyrosine and utterly lacking in tryptophan. Accordingly, textbook writers from the 19th century on have rated gelatin a “poor quality protein.” But in spite of its seeming limitations, gelatin was valued for its medicinal benefits for thousands of years and was long considered a panacea for everything from skin and joint disorders to digestive distress to heart ailments. Gelatin first began to fall out of favor in the 19th century when scientists demonstrated that a diet of bread and gelatin alone could not support life.30 The obvious conclusion–that gelatin is not a replacement for meat or other
395
dietary protein–hardly means that it has no place at all in our diets. On the contrary, a substantial body of evidence exists suggesting that gelatin should have a very big place. Unfortunately, most of these early studies are hard to locate, having been published in 19th century and early 20th century journals that are not found in most medical libraries. The two most valuable sources are a fascinating 1937 article by Francis Pottenger, MD, on the value of gelatin in digestion, and a copy of an obscure but very valuable 1945 book Gelatin in Nutrition and Medicine by N.R. Gotthoffer, Director of Research for Grayslake Gelatin Company, Grayslake, Illinois. In his foreword to this 162-page book, Gotthoffer states that he spent 18 years between 1927 and 1945 studying the scientific literature on gelatin. Dr. Gotthoffer published his findings several years after Dr. Pottenger announced his theories and research on the value of gelatin in health and digestion with great fanfare in 1937, at the Annual Meeting of the American Therapeutic Society in Atlantic City. “Gelatin may be used in conjunction with almost any diet that the clinician feels is indicated,” said Pottenger. “Its colloidal properties aid the digestion of any foods which cause the patient to suffer from ‘sour stomach.’ Even foods to which individuals may be definitely sensitive, as proven by the leucopenic index and elimination diets, frequently may be tolerated with slight discomfort or none at all if gelatin is made part of the diet.”31 By then, Dr. Gotthoffer had already turned up many earlier studies supporting gelatin’s role in digestion. Early in this century researchers showed that gelatin increases the utilization of the protein in wheat, oats, and barley, though not of corn; that the digestibility of beans is vastly improved with the addition of gelatin; and that gelatin helps the digestion of meat protein.32 The last appears to confirm the subjective reports of many people who say that meats found in soups and pot roasts–cooked with bones for a long time in a liquid to which a touch of vinegar has been added–are easier to digest than quickly cooked steaks and chops, and why gelatin-rich gravies are at the heart of many culinary traditions. Confirming recent studies showing that glycine helps infants grow properly, Gotthoffer reports the existence of more than 30 years of research studies showing that gelatin can improve the digestion of milk and milk products. Accordingly, nutrition textbook writers of the 1920s and 1930s recommended that gelatin be included in infant formulas to help bring cow’s milk closer to human milk. Gotthoffer’s explanation was that the “curd obtained from the coagulation of woman’s milk was softer and more easily digested than that of cow’s milk. However, when gelatin was added to cow’s milk, a curd of equally desirable characteristics was formed. In addition, gelatin exerted a very important influence on the milk fat. It served not only to emulsify the fat but also, by stabilizing the casein, improved the digestibility and absorption of the fat, which otherwise would be carried down with casein in a lumpy mass.” As a result, infants fed gelatin-enriched formulas showed reduced allergic symptoms, vomiting, colic, diarrhea, constipation and respiratory ailments than those on straight cow’s milk.33 Likewise Gotthoffer found studies showing that convalesing adults who have lost weight because of operations, dysentery, cancer and other illnesses fare better if gelatin is added to their diet. “It is said to be retained by the most sensitive stomach and will nourish when almost nothing else will be tolerated,” wrote L. E. Hogan in 1909.34 One reason gelatin was recommended so highly for malnourished individuals was that it diminishes the amount of complete protein needed by the body. The “sparing” effects of gelatin on protein were of particular interest to many early researchers. By “sparing protein,” they meant that the body is less likely to cannabilize the protein stored in its own muscles, a common occurrence during fasting or during rapid weight loss from illness. Gelatin thus helps keep the body in what today’s nutritionists call “nitrogen balance.” As Carl Voit, a researcher who spent ten years studying gelatin, wrote in 1872, “By being itself decomposed, it prevented the breakdown of protein in the body and thus exerted its remarkable sparing powers.” He found that gelatin alone, however, was not able to build up protein supplies in the body.35
Gelatin and Digestion Voit also found that gelatin improved digestion because of its ability to normalize cases of both hydrochloric acid deficiencies and excesses, and was said to belong in the class of “peptogenic” substances that favor the flow of gastric juices, thus promoting digestion.36
396
Gelatin’s traditional reputation as a health restorer has hinged primarily on its ability to soothe the GI tract. “Gelatin lines the mucous membrane of the intestinal tract and guards against further injurious action on the part of the ingesta,” wrote Erich Cohn of the Medical Polyclinic of the University of Bonn back in 1905. Cohn recommended gelatin to people with “intestinal catarrh”–an inflammation of the mucus membrane now called irritable bowel syndrome. Interestingly, the type of gelatin used in follow-up experiments done on people with even more serious intestinal diseases was specified as a “concentrated calves foot broth.”37 This form of gelatin would have been rich in cartilage and bone and presumably provide a better amino acid profile than straight collagen. Today clinical nutritionists see more and more cases of dysbiosis–imbalances of “good” and “bad” bacteria in the intestinal tract. In that the fermentative disturbances that result are linked to allergies to grains and/or excessive carbohydrate consumption, it is fascinating to find that a researcher named C.A. Herter spoke directly to that point back in 1908: “The use of gelatin as a foodstuff in bacterial infections of the intestinal tract has never received the attention it deserves. The physician is not infrequently confronted with a dietetic problem which consists in endeavoring to maintain nutrition under conditions where no combination of the ordinary proteins with fats and carbohydrates suffices to maintain a fair state of nutrition. The difficulty which most frequently arises is that every attempt to use carbohydrate food is followed by fermentative disturbances of an acute or subacute nature which delay recovery or even favor an existing infection to the point of threatening life. A great desideratum, therefore, is a food which, while readily undergoing absorption, shall furnish a supply of caloric energy and which at the same time shall be exempt from ordinary fermentative decomposition. Such a food exists in gelatin.”38 Years later Schwick and Heide found that excess hydroxyproline-containing proteins in serum and urine provides a reliable marker of pathological conditions. They posited that the breakdown of collagen most probably results from an antigenic reaction. “Not so long ago the opinion prevailed that gelatin was not antigenic or immunogenic. However, with the introduction of sensitive immunological methods — particularly the haemagglutination techniques –antibodies against gelatin could be demonstrated. It was surprising to find antibodies against gelatin in human and animal serum of individuals who had never been injected with gelatin or collagen.” Schwick and Heide added that this occurs frequently in cases of rheumatoid arthritis and other degenerative joint diseases. 39 Though they offered no explanation for this pathological occurrence, many clinical nutritionists report that rheumatoid arthritis and degenerative joint diseases reverse when priority is given to the healing of the GI tract and of “leaky gut” syndrome (in which incompletely broken down proteins cross the mucosal barrier and enter the bloodstream and tissues only to be attacked by the immune system). Because healing protocols generally involve the avoidance of antigenic foods, Schwick and Heide’s findings might lead some readers to put gelatin on their already long list of foods to avoid. However, gelatin is precisely what the turn-of -the-century doctors ordered, not only to heal digestive disorders and the intestinal mucosa but all allergies. Gelatin was even sometimes injected as a plasma or blood substitute.40 More recently, John F. Prudden, MD, DSci discovered that therapeutic doses of cartilage (which always contains copious amounts of proline and glycine) dramatically improved rheumatoid arthritis as well as other degenerative joint conditions and inflammatory bowel diseases.41 Additional evidence comes to us recently from a team of Russian researchers. In an article in Pathophysiology, they reported that gelatin will protect gastric mucosal integrity, at least in lab rats subjected to ethanol-induced mucosal damages.42 Doctors of the past also once knew the value of gelatin in treating celiac disease. In 1924, a researcher named Haas stated that the response of patients to a low-carbohydrate diet in which gelatin “milks” were given at the noon and evening meals was “striking and almost uniformly good results were obtained over a period of about ten years.”43 Today many people have solved their digestive problems by following the food combining rules popularized in the bestseller Fit for Life by Harvey and Marilyn Diamond (Warner, 1985), which was inspired by the work of natural
397
hygiene pioneer Herbert Shelton. Particularly pertinent here is the rule that warns us never to eat protein foods with starches. The reason is that they are supposedly digested on different timetables in the gut, upping the likelihood of indigestion. Dr. Pottenger, however, found that if gelatin is included as part of the meal, digestive action is distributed throughout the mass of food and digestion of all components proceeds smoothly.44 A more recent theory that has helped many people’s digestion is laid out in the book Eat Right 4 Your Type by Peter J. D’Adamo (Putnam, 1996). Yet the very grains that Dr. D’Adamo has found to be a problem for people with Type O bloods are easily digested if soaked, then cooked in a gelatin-rich broth. Type A people–who typically lack the abundant secretions of hydrochloric acid (HCl) necessary for easy digestion of meats–find meats far easier to digest if they are served with a gelatin-based gravy, cooked in a gelatin broth or served after drinking a cup of properly made soup and, as we have seen, gelatin may even increase their production of HCl. Finally gelatin can alleviate the allergic reactions and sensitivities that Dr. D’Adamo has related to blood Types B and AB. Thus gelatin not only opens up the dietary possibilities for each blood type but can prove a boon for married couples of different blood types who would obviously prefer to eat the same meals.45 Fifty years ago Pottenger pointed out a reason that raw food diets can be so effective in reversing disease and contributing to rejuvenation. “Man’s food in the raw state consists largely of hydrophilic (water loving) colloids. The heat of cooking on the other hand . . . precipitates the colloids of our diet. This change in colloidal state alters the hydration capacity of our foods so as to interfere with their ability to absorb digestive juices.” Happily for those who prefer their food cooked, Dr. Pottenger went on to explain that this digestive problem could be easily remedied by adding one-half ounce to one ounce of gelatin to a cooked meal of meat, potatoes, vegetables and fruits. 46 Edgar Cayce–the “Sleeping Prophet” whose extraordinary psychic readings have often anticipated modern medical science by decades–also had good things to say about gelatin and digestion. In his readings he recommended that gelatin be consumed to help the assimilation of vitamins, help the glands function better and to optimize energy and health. Particularly relevant was Cayce’s counsel that raw vegetables and salads be eaten with gelatin.47
Gelatin and the Liver Early research has also indicated that gelatin helps the liver. This is plausible in that the liver uses the amino acid glycine for detoxification, and its ability to detoxify is limited by the amount of glycine available. Back in 1935, Reuben Ottenberg, MD wrote in the Journal of the American Medical Association : “It has been suggested that the administration of extra amounts of proteins containing an abundance of glycine (such as gelatin) will help the work in the liver. This seems particularly plausible since the recent work of Quick, who has shown that the ability of the liver to perform this protective synthesis is limited by the amount of glycine available.” Ottenberg concluded with the recommendation that patients with jaundice and other liver problems take 5 to l0 grams of gelatin per day either in the form of food or as a powdered medicinal supplement.48
Gelatin and Bone Health Interestingly enough, Gotthoffer didn’t find a lot of studies supporting the role of gelatin in joint and bone health, though a 1907 Italian study established that gelatin injections increased the calcium in the circulating blood, which in turn was shown to stimulate bone building.49 Recent studies, however, do support such use. A Japanese study reported on protein undernutrition, lowered bone mass and osteoporotic fracture. Mice were fed for ten weeks with a low-protein diet containing either 10 percent casein or a combination of 6 percent casein and 4 percent gelatin. The bone mineral content and bone mineral density of the femur were significantly higher in the group given 6 percent casein plus 4 percent gelatin. The researchers concluded, “these results suggest that gelatin has differential effects on bone mineral density and body weight in protein undernutrition.”50 A 1999 German study also proved the truth of the saying “ Man ist was man isst.” Their study was inspired by
398
reports of the positive influence of gelatin on degenerative diseases of the musculo-skeletal system and curiosity about the “therapeutic mechanism and the absorption dynamics.” Mice fed radioactive gelatin hydrolysate were compared to control mice administered radioactive proline. They found that 95 percent of the gelatin was absorbed within the first 12 hours, and the labeled gelatin found in the tissues was similar to that of labeled proline with one exception–the absorption and accumulation of gelatin in the cartilage was twice as high. This suggested a salutary effect of gelatin on cartilage metabolism that would not occur with the ingestion of proline alone. They concluded, “These results demonstrate intestinal absorption and cartilage tissue accumulation of gelatin hydrolysate and suggest a potential mechanism for previously observed clinical benefits of orally administed gelatin.”51 In 2000, Dr. Roland W. Moskowitz of Case Reserve University published the results of his review of the literature on collagen hydrolysate in the treatment of osteoporosis and osteoarthritis. He was particularly impressed with clinical studies that suggested that 10 grams of pharmaceutical grade collagen hydrolysate per day were enough to reduce pain in patients with osteoarthrisis of the knee or hip and that gelatin held a significant treatment advantage over the placebo. For bone patients, Moskowitz concluded that studies of the effects of calcitonin (a hormone known to participate in calcium and phosphorus metabolism with and without a collagen-hydrolysate-rich diet showed that calcitonin plus the gelatin inhibited bone collagen breakdown far better than calcitonin alone.52 The big question is why so many early studies showing the healing power of gelatin have languished in obscurity. The easy explanation is that after the 1930s, pharmaceutical drugs were widely prescribed for ills that were once healed with gelatin. A more complete explanation is that many of the results of the early studies could not be replicated. Reading Gotthoffer’s compendium, it is evident that one scientist would find that gelatin helps prevent, say, muscular fatigue, the next would find some benefit and a third would see no benefit at all. And so on with anemia, jaundice, ulcers and other ailments. Not being able to repeat and verify results, scientists probably moved on to other substances and apparently never found the key to why gelatin sometimes worked well and sometimes did not. Why were the studies so variable in their results? The most probable explanation is that the substance described as “gelatin” was not consistent from study to study. Most commercial gelatins today are brewed exclusively from pigskins or cowhide and so include no cartilage or bones. Years ago, however, some commercial cartilages came from mystery blends of cartilage, bones, skin and other junked animal parts. All these combinations differed in terms of their physical and chemical characteristics and in their physiologic actions. Gotthoffer reported that even glue was sometimes sold as gelatin. Complicating matters further, some of the so-called “gelatin” studies were done with the isolated amino acid glycine.53 Given the inconsistencies and hazards of gelatin manufacture, it is no wonder that studies were inconsistent. As for using gelatin today for therapeutic benefits, the highest quality product would come from making gelatin at home using skins, cartilage and bones from organic chicken or meat. As Dr. Pottenger was wont to say: “A big stock pot is the most important gift a bride could receive.”54 Whatever form of gelatin is used, it should never be cooked or reheated in the microwave. According to a letter published in The Lancet, the common practice of microwaving converts l-proline to d-proline. They write, “The conversion of trans to cis forms could be hazardous because when cis-amino acids are incorporated into peptides and proteins instead of their trans isomers, this can lead to structural, functional and immunological changes.” They further note that “d-proline is neurotoxic and we have reported nephrotoxic and heptatotoxic effects of this compound.”55 In other words, the gelatin in homemade broth confers wonderous benefits, but if you heat it in the microwave, it becomes toxic to the liver, kidneys and nervous system. Another study suggested that the l-configuration and the proper molecular size are both essential for beneficial effects of l-proline upon memory and for the prevention of depression. 56 There is no reason to think that proline is the only amino subject to this kind of destruction, and it is likely that other aminos would be similarly affected. The studies, however, were done on proline. Concerned about possible excesses of the amino acids proline and glycine? Humans have shown a high tolerance
399
for both proline and glycine with no ill effects. When people develop problems attributed to an excess of proline, it is the result of a genetic disorder, not the result of food or supplementation. In those few cases excess proline causes renal and central nervous system dysfunction.57 Glycine excess also can be attributed to a genetic disorder and indicates a very rare genetic metabolism problem that can manifest as severe mental retardation. Although this occurs very rarely, it should be evaluated in any individual who is going to supplement with large doses in pill form.58
Not By Gelatin Alone Historically, gelatin ingestion has caused health problems but nearly all the documented cases occurred when the subjects were fed excessive amounts of gelatin and little else. This occurred quite frequently during the early to mid 19th century when people running hospitals, soup kitchens and poor houses tried to economize by serving gelatin at every meal in the form of bouillon, gelatinous biscuits and other gelatin-based edibles–or inedibles as the case may be. Gelatin bashers have long been fond of quoting one scientific study in which dogs died after a few weeks on a gelatin diet. While it was true that the dogs died, Gotthoffer argued that “no account was taken of the fact that the animals refused to eat the food after a few days.”59 Remember also that the amino acids in gelatin, like all amino acids, can only be properly utilized when the diet contains sufficient fat-soluble activators–vitamins A and D–found exclusively in animal fats. So don’t hesitate to put cream in your broth-based soups and sauces, and include other sources of vitamins A and D in your diet, such as butter, egg yolks and cod liver oil. These days no one is worried about eating too much gelatin, though a lot of people are worried about eating any gelatin at all. The fear is “Mad Cow” disease. An industry website (it does not reveal its sponsor) states that gelatin today is “hide gelatin,” never made from brains, and that processing procedures such as degreasing, acid demineralization, alkaline purification, washing, filtration, ion exchange and sterilization reduce the chance of bovine spongiform encephalopathy to less than zero.60 Whether this is honest information or a public relations spin, or a little bit of both, is not known, and research into this subject is outside the scope of this paper. In 1992, the FDA took the fear seriously enough to forbid the import of any cow products including gelatin from countries where BSE occurs, but lifted the ban on gelatin in 1997. The main reason was that there have been no cases to date implicating either commercial or homemade gelatin in “Mad Cow” disease or any other neurological disorders.61 In favor of gelatin are thousands of years of historical reports and several hundred years of studies, most of which suggest that gelatin-rich broth is the key to turning a quivering blob of ill health into a sturdy specimen of good health. As the South American proverb puts it, “Good broth can resurrect the dead.”62 Sidebars
Better Than Pills and Potions: Broth Many studies now confirm what Grandma always knew–that broth made from bones is a great remedy, a tonic for the sick, a strengthener for athletes, a digestive aid, a healing elixir. And unlike bitter medicines, broth can be incorporated into delicious soups, stews and sauces. In fact, broth is the basis of all gourmet cuisines. “Without broth,” said Escoffier, “one can do nothing.” The basic method is simple. Soak bones (chicken, duck, turkey, beef, lamb, fish, etc.) in water plus a little vinegar for an hour or two. If you are using beef or lamb bones, a better color and flavor will result by first roasting the bones in the oven. Bring the water to a boil slowly and skim any scum that rises to the top. Add a variety of vegetables and herbs and allow to simmer several hours or overnight. Remove the bones (your dog will love them) and strain out the vegetables. You can use the stock as is, or chill to remove the fat that congeals on the top. (There is nothing wrong with the fat, but culinary purists point out the clearest sauces are achieved with stock from which the fat has been removed.) The stock may be kept in the refrigerator for several days or in the freezer for several months.
400
If you have a large enough pot, you can use whole carcasses of birds or fish, and large knuckle bones (full of cartilage) of beef. Our local supplier of farm products prepares broth in a cauldron large enough for the cow’s head–the result is a fantastic, gelatinous broth. The substitute for broth is MSG, which food manufacturers use to achieve the taste of meat in canned and dehydrated soups and in imitation sauces. MSG is toxic to the nervous system but broth–rich in calcium–is protective. One of the most important things you can do to improve your health is to use real broth and avoid imitation foods.
A Recipe for Strong Cartilage, Limber Joints and Beautiful Skin From our friends in Australia promoting the “Optimal Diet,” developed by Polish doctor Jan Kwasniewski, comes this recipe for joint and cartilage health, as well as for beautiful skin. Boil a piece of pig skin for at least 3 hours until it becomes very soft. Eat it as is, with mustard or horseradish, or put it through a mincer and add it to other food. The important thing is regular use–a tablespoon or more every day, along with a diet that contains adequate animal protein and lots of nourishing animal fats. Connective tissue is regenerated very slowly, so this is a remedy that requires some patience. However amazing results have been reported–healing of joints that had been completely stiff and frozen and the gradual disappearance of arthritis. Best of all is the improvement in skin quality, with wrinkles smoothing out and even disappearing completely. REFERENCES 1. “Hard knocks for Knox Nutrajoint: Company’s claim for dietary supplement are overblown, Tufts University Health and Nutrition Letter, 1997, 15, 6, 1. 2. Resnick, Donald and Niwayama, Gen, Diagnoses of Bone and Joint Disorders (Philadelphia: WB Saunders, 1988), p. 758. 3. Irwin, MI, Hegsted DM. A conspectus of research on amino requirements of man. Journal of Nutrition, 1971, 101, 387-429. 4. Jaksic, et al. Plasma proline kinetics and concentrations in young men in response to dietary proline deprivation, American Journal of Clinical Nutrition, 1990, 52, 307-312. 5. Bates, CJ, Vitamin C deficiency in guinea pigs: changes in urinary excretion of proline, hydroxyproline and total amino nitrogen. International Journal of Vitamin Nutrition Research , 1979, 49, 152-159. 6. Bralley, J. Alexander and Richard S. Lord, Amino Acids in Laboratory Evaluations in Nutritional Medicine (Norcross, GA, MetaMetrix, 1999), 4-24 7. Husbkey, RJ, Vitamin C and scurvy, www.people.virginia.edu 8. Richard S. Lord, IAACN Post-Graduate Seminars in Clinical Nutrition, Orlando, Florida, June 24, 2000. 9. Nusgens, B and Lapiere, CM, The relationship between proline and hydroxyproline urinary excretion in human as an index of collagen catabolism. Clinica Chimica Acta , 1973, 48, 203-211. 10. Kaddam, IM et al. Comparison of serum osteocalcin with total and bone specific alkaline phosphatase and urinary hydroxyproline creatinine ratio in patients with Paget’s disease of bone, Annals of Clinical Biochemistry, 1994, 31, 327-330. 11. Secrest, JP and Cunningham, LW, Variations in human urinary O-hydroxylysyl glycoside levels and their relationship to collagen metabolism, Journal of Clinical Investigation, 1970, 49, 1497-1509. 12. Chaitow, Leon, Amino Acids in Therapy, (Rochester, VT, Healing Arts Press, 1988), p. 103. 13. Miyahara, et al. The effect of age on amino acid composition of human skin collagen, Journal of Gerontology, 1978, 33, 4, 498-503.
401
14. Pauling, L and Rath, M, A unified theory of human cardiovascular disease leading the way to the abolition of this disease as a cause for human mortality, www.orthomed.org. 15. Jackson, AA, et al. Urinary excretion of 5-oxoproline (pyroglutamic aciduria) as an index of glycine insufficiency in normal man, British Journal of Nutrition, 1987, 58, 207-214. 16. Richardson, CT, et al. Studies on the mechanism of food-stimulated gastric acid secretion in normal human subjects. Journal of Clinical Investigation, 1976, 58, 623-631. 17. Wald, A and Adibi, SA, Stimulation of gastric acid secretion by glycine and related oligopeptides in humans, American Journal of Physiology, 1982, 5, 242, G86-G88. 18. Wald. 19. Davis, Adele, Let’s Get Well (Signet, 1972), p. 142. 20. Atkins, Robert, Dr.Atkins’ Vita-Nutrient Solution (Simon & Schuster, 1998), pp. 234.235. 21. Jackson. 22. Minuskin,M et al. 1981, Nitrogen retention, muscle creatine and orotic acid excretion in traumatized rats fed arginine and glycine enriched diets, Journal of Nutrition, 1981, III, 7, 1265-1274. 23. Jackson. 24. Yu,YM et al. Quantitative asepcts of glycine and alanine nitrogen metabolism in postabsorptive young men: effects of level of nitrogen and dispensable amino acid intake. Journal of Nutrition, 1985, 115, 399-410. 25. Jackson, et al. Optmising amino acid and protein supply and utilization in the newborn, Proceedings of the Nutrition Society, 1989, 48, 293-301. 26. Persaud, C et al. Glycine: limiting amino acid for rapid growth, Proceedings of Nutritional Society, 1987, 46, 236A. 27. Persaud, C et al. The excretion of 5-oxyproline in urine, as an index of glycine status during normal pregnancy, British Journal of Obstetrics and Gynaecology, 1989, 96, 440-444. 28. Tikanogja, T, Plasma amino acids in term neonates after a feed of human milk or formula, Acta Paediatrica Scandinavica, 1982, 71, 3, 385-389. 29. Gotthoffer, NR, Gelatin in Nutrition and Medicine (Graylake IL, Grayslake Gelatin Company, 1945), pp. 2537. 30. Gotthoffer, p. 3. 31. Pottenger, FM, Hydrophilic colloid diet, Health and Healing Wisdom, Price Pottenger Nutrition Foundation Health Journal, Spring 1997, 21, 1, 17. 32. Gotthoffer, pp. 10-11. 33. Gotthoffer, pp. 25-37. 34. L. E. Hogan quoted in Gotthoffer, p. 26. 35. Carl Voit quoted in Gotthoffer, p. 7. 36. Gotthoffer, pp. 65-68 37. Eric Cohn quoted in Gotthoffer, p. 62. 38. CA Herter quoted in Gotthoffer, p. 63. . 39. Schwick, HG and Heide, K, Immunochemistry and Immunology of collagen and gelatin, Bibl Haematology, 1969, 33, 111-125. 40. Gotthoffer, pp. 87-111. 41. Prudden, JF, The biological activity of bovine cartilage preparations, Seminars in Arthritis and Rheumatology, 1974, III, 4, 287-321.
402
42. Samonina G, et al. Protection of gastric mucosal integrity by gelatin and simple proline-containing peptides, Pathophysiology, 2000, 7, 1, 69-73. 43. Gotthoffer, p. 66. 44. Pottenger. 45. Eauclaire Osborne, Sally, Eat right for your type hype, Health and Healing Wisdom, Journal of the Price Pottenger Nutrition Foundation, 22, 4, 3-5. 46. Pottenger. 47. Mein, Eric A. Edgar Cayce’s Wisdom for the New Age Series, Keys to Health: The Promise and Challenge of Holism (San Francisco, Harper & Row, 1989), pp. 88-9 48. Ottenberg, R, Painless jaundice, Journal of the American Medical Association , 1935, 104, 9, 1681-1687 49. Gotthoffer. p. 131 50. Medline abstract of Koyama, et al. Ingestion of gelatin has differential effect on bone mineral density and bodyweight in protein undernutrition, Journal of Nutrition and Science of Vitaminology, 2000, 47, 1, 84-86.) 51. Oesser, S, et al. Oral administration of (14) C labeled gelatin hydrolysate leads to an accumulation of radioactivity in cartilage of mice (C57/BL), Journal of Nutrition, 1999, 10, 1891-1895. 52. Moskowitz, W, Role of collagen hydrolysate in bone and joint disease, Seminars in Arthritis and Rheumatism, 2000, 30, 2, 87-99. 53. Gotthoffer, pp. 156-159. 54. Pottenger. 55. Lubec, G, et al. Amino acid isomerisation and microwave exposure, Lancet, 1989, 2, 8676, 1392-1393. 56. Cherkin, A and Van Harreveld, A, L-Proline and related compounds: correlation of structure, amnesic potency and anti-spreading depression potency, Brain Research, 1978, 156, 2, 265-273. 57. Bralley, 4-24. 58. Bralley, 4-16. 59. Gotthoffer, 1-6. 60. www.gelatine.org 61. Reuter Information Service, “Can Gelatin Transmit ‘Mad Cow’ Disease,” Nando Times, 1997, www.nando.net 62. Fallon. This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly magazine of the Weston A. Price Foundation, Spring 2003.
403
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/modern-diseases/the-great-iodine-debate/
The Great Iodine Debate Sally Fallon Morell
June 22, 2009
Read this article in: Dutch
Iodine is critical to human health. It forms the basis of thyroid hormones and plays many other roles in human biochemistry. While the thyroid gland contains the body’s highest concentration of iodine, the salivary glands, brain, cerebrospinal fluid, gastric mucosea, breasts, ovaries and a part of the eye also concentrate iodine. In the brain, iodine is found in the choroid plexus, the area on the ventricles of the brain where cerebrospinal fluid (CSF) is produced, and in the substantia nigra, an area associated with Parkinson’s disease. Iodine is essential to normal growth and development. Iodine deficiency in utero and during growth can result in cretinism, a condition of severely stunted physical and mental growth due to prolonged nutritional deficiency of iodine or from untreated congenital deficiency of thyroid hormones (hypothyroidism). The condition is characterized by short stature, delayed bone maturation and puberty, infertility, neurological impairment and cognitive impairment ranging from mild to severe. Iodine deficiency also causes goiter, the gradual enlargement of the thyroid gland. Both conditions have led to public health campaigns of iodine administration in many countries. The addition of iodine compounds to table salt or water represents the first attempt to provide nutrient supplementation via “fortification” of common foods.
Iodine in Public Health Campaigns In the past, endemic cretinism due to iodine deficiency was especially common in areas of southern Europe around the Alps. It was described by ancient Roman writers and often depicted by medieval artists. The earliest Alpine mountain climbers sometimes came upon whole villages of cretins. In the late eighteenth and early nineteenth centuries, several travellers and physicians described alpine cretinism from a medical perspective, often attributing the cause to “stagnant air” in mountain valleys or “bad water.” More mildly affected inland areas of Europe and North America in the nineteenth century were referred to as “goiter belts.” The degree of iodine deficiency was milder and manifested primarily as thyroid enlargement rather than severe mental and physical impairment. In Switzerland, where the soil is poor in iodine, cases of cretinism were abundant and even considered hereditary. As the variety of food sources dramatically increased in Europe and North America and the populations became less completely dependent on locally grown food, the prevalence of endemic goiter diminished. Only in the early twentieth century did scientists discover the relationship of cretinism with lack of iodine and thyroid deficiency. The addition of iodine to salt or drinking water is credited with the reduction or elimination of cretinism and goiter, although cretinism still remains a serious problem in many rural sections of China. In coastal areas, the action of ocean waves makes iodine gas. Once airborne, iodine combines with water or air and enters the soil. Plant and animal foods grown on soil containing iodine will take up iodine so that it becomes available in the food. It can also be absorbed through the skin from air in seacoast areas, which may explain why
404
many report improved health after a visit to an oceanside resort, and why individuals with severe allergies to iodine risk a reaction if they venture too close to the sea.
Iodine and Breast Health Japanese women have very low rates of breast cancer and consume high levels of iodine. This observation has led to the theory that high iodine levels in the Japanese diet, rich in seaweed and seafood, provide protection against breast cancer and other diseases of the breast. Proponents of this theory note that today one in seven American women (almost 15 percent) will develop breast cancer during her lifetime. Thirty years ago, when iodine consumption was twice as high as it is now (480 mcg per day) one in twenty women developed breast cancer. Thirty years ago, consumption of iodized salt was higher than it is today; in addition a form of iodine was used as a dough conditioner in making bread, and each slice of bread contained 0.14 mg of iodine. In 1980, bread makers started using bromide as a conditioner instead, which competes with iodine for absorption into the thyroid gland and other tissues in the body. Iodine was also more widely used in the dairy industry as a teat cleaner thirty years ago than it is now. According to this argument, 15 percent of the U.S. adult female population suffers from moderate to severe iodine deficiency.1 The correlation of iodine deficiency with breast cancer is strengthened by reports in the scientific literature. Women with a history of breast cancer are almost three times more likely to develop thyroid cancer than women with no such history, and there is a geographic correlation between the incidence of goiter and breast cancer.2 Demographic studies show that a high intake of iodine is associated with a low incidence of breast cancer, and a low intake with a high incidence of breast cancer.3 Animal studies show that iodine prevents breast cancer, arguing for a causal association in these epidemiological findings. The carcinogens nitrosomethylurea and DMBA cause breast cancer in more than 70 percent of female rats. Those given iodine, especially in its molecular form as I2, have a statistically significant decrease in the incidence of cancer.4 Other evidence adding biologic plausibility to the hypothesis that iodine prevents breast cancer includes the finding that the ductal cells in the breast, the ones most likely to become cancerous, are equipped with an iodine pump (the sodium iodine symporter, the same one that the thyroid gland has) to soak up this element.5 Similar findings apply to fibrocystic disease of the breast. In animal studies, female rats fed an iodine-free diet develop fibrocystic changes in their breasts, and iodine in its elemental form (I2) cures it. 6 As far back as 1966, Russian researchers showed that iodine effectively relieves signs and symptoms of fibrocystic breast disease. Seventy-one percent of 167 women suffering from fibrocystic disease experienced a beneficial healing effect when treated with 50 mg potassium iodide during the intermenstrual period.7 A 1993 Canadian study likewise found that iodine relieves signs and symptoms of fibrocystic breast disease in 70 percent of patients. This report is a composite of three clinical studies, two case series done in Canada of 696 women treated with various types of iodine, and one in Seattle. The Seattle study was a randomized, doubleblind, placebo-controlled trial of 56 women designed to compare 3-5 mg of elemental iodine (I2) to a placebo (an aqueous mixture of brown vegetable dye with quinine). Investigators followed the women for six months and tracked subjective and objective changes in their fibrocystic disease.8 An analysis of the Seattle study showed that iodine had a highly statistically significant beneficial effect on fibrocystic disease. Iodine reduced breat tenderness, nodularity, fibrosis, turgidity and number of macrocysts compared to controls. This 36-page report9 was submitted to the Food and Drug Administration (FDA) in 1995, seeking the agency’s approval to carry out a larger randomized controlled clinical trial on iodine for treating fibrocystic breast disease. FDA declined to approve the study, because “iodine is a natural substance, not a drug.” But the FDA has now decided to approve a similar trial sponsored by Symbollon Pharmaceuticals.
Other Benefits 405
Iodine may be helpful in treating other cancers because it induces apoptosis, programmed cell death. Apoptosis is essential to growth and development (fingers form in the fetus by apoptosis of the tissue between them) and for destroying cells that represent a threat to the integrity of the organism, like cancer cells and cells infected with viruses. In one experiment, human lung cancer cells with genes spliced into them that enhance iodine uptake and utilization underwent apoptosis and shrank when given iodine, both when grown in vitro outside the body and implanted in mice.10 Some practitioners predict a wider use for iodine in treating cancer. Iodine may have other benefits – for which more study is needed. Evidence indicates that increased iodine consumption replaces and therefore helps detox other halogens, such as fluoride and bromide, and even toxic metals like lead, aluminum and mercury.11 One theory is that liberal amounts of iodine in the diet can protect against the harmful effects of fluoridated water.12 Iodine supports the immune system and protects against abnormal growth of bacteria in the stomach.13 In addition to the thyroid and mammary glands, other tissues possess an iodine pump (the sodium-iodine symporter) which allows iodine concentration. Thus, it is logical to conclude that iodine plays an important role in these organs—the stomach mucosa, salivary glands, ovaries, thymus gland, skin, brain, joints, arteries and bone.
A History of Iodine Therapy Iodine was discovered in 1811 and shortly thereafter entered the materia medica. It was used in large amounts until the mid-1900s for treating various dermatologic conditions, chronic lung disease, fungal infestations, tertiary syphilis and even arteriosclerosis.14 The Nobel laureate Dr. Albert Szent Györgi (1893-1986), the physician who discovered vitamin C, wrote: “When I was a medical student, iodine in the form of KI [potassium iodide] was the universal medicine. Nobody knew what it did, but it did something and did something good. We students used to sum up the situation in this little rhyme: If ye don’t know where, what, and why Prescribe ye then K and I.”15 According to the 11th edition of the Encyclopedia Britannica, published in 1911, the pharmacological action of compounds containing potassium iodide, “is as obscure as their effects in certain diseased conditions are consistently brilliant. Our ignorance of their mode of action is cloaked by the term deobstruent, which implies that they possess the power of driving out impurities from the blood and tissues. Most notably is this the case with the poisonous products of syphilis. In its tertiary stage—and also earlier—this disease yields in the most rapid and unmistakable fashion to iodides, so much so that the administration of these salts is at present the best means of determining whether, for instance, a cranial tumor be syphilitic or not.” (Perhaps what the iodides did was remove toxic mercury from the bodies of syphilitics who had been treated with mercury-based medicines!) Sarah Pope, our Tampa/St. Petersburg chapter leader, reports that her father, a pediatrician, routinely gave Lugol’s solution (a combination of iodine and potassium iodide) to treat congestion in the lungs and sinuses. The theory was that the iodide drops would thin the mucus and make coughing more productive. The dose was five drops in water, continued for several days. In his professional experience, the remedy cleared congestion and, in the case of asthmatics, dilated the bronchial tubes and assisted breathing. This author received the same remedy as a child—the taste of iodine brings back memories of being sick and in bed, and receiving the drops in orange juice. The decline in the use of iodine in medicine began in 1948 when researchers Wolff and Chaikoff published a landmark paper on the thyroid effects of increasing amounts of potassium iodide, injected into rats. The authors stated: “Organic binding of iodine within the glands can be almost completely blocked by raising the level of plasma inorganic iodine (PII) above a certain critical level, which for the rat amounts to about 20 to 35 percent.” 16 This effect became known as the Wolff-Chaikoff (W-C) effect. According to the conventional view, high levels of intracellular iodide suppress the transcription of thyroid peroxidase (TPO) enzyme, along with NADPH oxidase, leading to a reduction in the synthesis of thyroid hormone, thyroxin.17 As proof of the W-C effect, the textbooks point to the fact that large amounts of potassium iodide can remedy hyperthyroidism. Another apparent confirmation is the thyroid-suppressing effect of several iodine-containing drugs, of which the most famous is
406
amiodarone, which can cause both under- and overactivity of the thyroid. In a trial that compared amiodarone with other medications for the treatment of atrial fibrillation, biochemical hypothyroidism (as defined by a TSH level of 4.5-10 mU/L) occurred in 25.8 percent of the amiodarone-treated group as opposed to 6.6 percent of the control group (taking placebo or sotalol). Overt hypothyroidism (defined as TSH greater than 10 mU/L) occurred at 5.0 percent compared to 0.3 percent.18 Over time, these observations led to a decline in the use of iodine in medicine. While health officials came to a general agreement that iodine deficiency caused, in increasing order of severity, goiter and hypothyroidism, mental retardation and cretinism, authorities in the U.S. and Europe agreed upon a low Reference Daily Intake (RDI), formerly called the Recommended Dietary Allowance (RDA), of 100-150 mcg per day. This amount will prevent goiters and other overt signs of deficiency but may not be adequate to prevent other conditions of iodine deficiency, and is much lower that the amounts formerly given routinely to patients. Critics of the W-C effect note that the standard dose of potassium iodide was 1 gram until the mid-1900s, which contains 770 mg of iodine, over five thousand times more than the RDI. For many years physicians used potassium iodide in doses starting at 1.5 to 3 gm and up to more than 10 grams a day, on and off, to treat bronchial asthma and chronic obstructive pulmonary disease, apparently with good results and few side effects. Even today, dermatologists treat certain skin conditions, including fungal eruptions, beginning with an iodine dose of 900 mg a day, followed by weekly increases up to 6 grams a day as tolerated. But the general use of iodine and iodine compounds in medicine has waned, as has its use as an additive in the food supply. Today’s medical establishment is wary of iodine as are public health officials. Thyroidologists cite the W-C effect and warn that TSH (thyroid stimulating hormone) blood levels can rise with an iodine intake of one milligram or more. In a 2000 review paper on use of iodine as a water disinfectant, author Joe Hollowell notes that studies indicate marked individual sensitivity to iodine; the most vulnerable to adverse effects are those with underlying thyroid disease and previous low iodine intake. Problems from consumption of iodized water—including both hypothyroidism and hyperthyroidism—usually resolve after consumption is discontinued. A safe dose is 1-2 grams per day, and most can tolerate much higher amounts without problems.19
The Challenge A challenge towards the reigning attitudes to iodine compounds came in 1997, when Dr. Guy Abraham, a former professor of obstetrics and gynecology at UCLA, mounted what he calls the Iodine Project. He had his company, Optimox Corporation, make Iodoral, the tablet form of Lugol’s solution (which combines iodine and potassium iodide), and he engaged two family practice physicians, Dr. Jorge Flechas (in 2000) in North Carolina and Dr. David Brownstein (in 2003) in Michigan to carry out clinical studies with high doses of the iodine compound.20 The project’s hypothesis is that maintaining whole body sufficiency of iodine requires 12.5 mg a day, an amount similar to what the Japanese consume and over eighty times the RDI of 150 mcg. The conventional view is that the body contains 25-50 mg of iodine, of which 70-80 percent resides in the thyroid gland. Dr. Abraham concluded that whole body sufficiency exists when a person excretes 90 percent of the iodine ingested. He devised an iodineloading test where one takes 50 mg iodine/potassium iodide and measures the amount excreted in the urine over the next twenty-four hours. He found that the vast majority of people retain a substantial amount of the 50 mg dose. Many require 50 mg per day for several months before they will excrete 90 percent of it. His studies indicate that, given a sufficient amount, the body will retain much more iodine than originally thought, 1,500 mg, with only 3 percent of that amount held in the thyroid gland. According to Abraham, more than 4,000 patients in this project take iodine in daily doses ranging from 12.5 to 50 mg, and in those with diabetes, up to 100 mg a day. According to these physicians, iodine at these doses does indeed reverse fibrocystic disease; allows diabetic patients to use less insulin and hypothyroid patients to use less thyroid medication; resolves symptoms of fibromyalgia; and stops migraine headaches. They report that the side effects of iodine, including hypo- or hyperthyroidism, allergies, swelling of the salivary glands and thyroid, occur in less than 5 percent.21 Urine tests confirm that iodine at these doses removes the toxic halogens fluoride and
407
bromide from the body.22 They believe that iodism, an unpleasant brassy taste, runny nose, and acne-like skin lesions, is caused by the bromide that iodine extracts from the tissues. Symptoms subside on a lower dose of iodine. In 2005, Dr. Abraham published a long paper challenging the Wolff-Chaikoff effect. “The W-C effect is supposedly the inhibitory effect of peripheral inorganic iodide (PII) levels equal to or greater than 0.2 mg/L (10-6M) on the organification of iodide by the thyroid gland of rats, resulting supposedly in hypothyroidism and goiter. These rats never became hypothyroid and thyroid hormones were not measured in their plasma. Nevertheless, the W-C effect, which did not even occur in the rats, was extrapolated to humans. The correct interpretation of the results obtained in rats from the W-C experiments is: Iodide sufficiency of the thyroid gland was achieved when serum inorganic iodide levels reached 10-6M . . . . These law-abiding rats refused to become hypothyroid and instead followed their normal physiological response to the iodide load. They were unjustly accused of escaping from the W-C effect. Labeling these innocent rats as fugitives from the W-C effect was a great injustice against these rodents. “To the disgrace and stupidity of the medical profession, U.S. physicians swallowed the W-C forgery uncritically, which resulted in a moratorium on the clinical use of inorganic, non-radioactive iodine in effective amounts. However, this moratorium did not include toxic organic iodine-containing drugs and radioiodide. The iodophobic mentality prevented further research on the requirement for inorganic, non-radioactive iodine by the whole human body, which turns out to be 100-400 times the very recently established RDA. . . Prior to World War II and the W-C publication, U.S. physicians used Lugol solution safely, effectively and extensively in both hypo- and hyperthyroidism.”23 Abraham cites a 1970 paper which evaluated the effect of Lugol’s solution, administered at five drops (30 mg iodine/iodide) three times a day in five thyrotoxic patients. Following a well-designed protocol, they reported, “It is concluded that the rapid decrease in T4 secretion induced by iodine is not the result of an acute sustained inhibition of T4 synthesis (the Wolff-Chaikoff effect), but rather results from an abrupt decrease in the fractional rate of thyroid T4 release.”24 Abraham thus argues that in hyperthyroidism, iodine/iodide in Lugol’s at a daily dose of 90 mg induced a physiological trend toward normalization of thyroid function, “a beneficial effect, not the fictitious W-C effect as proposed by Wolff and Chaikoff. It is amazing that the W-C effect, which is still mentioned in iodophobic publications, has never been confirmed in rats by other investigators and has never been demonstrated in any animal species. “In 1948, there was already evidence that the W-C effect, if it was for real in rats (and it was not), did not occur in humans. The Lugol’s solution and saturated solution of potassium iodide (SSKI) were used extensively in medical practice for patients with asthma. The recommended daily amount was 1,000-2,000 mg. This amount was used in patients with asthma, chronic bronchitis, and emphysema for several years. Hypothyroidism and goiter were not common in this group of patients. Those amounts of iodine would have resulted in serum inorganic iodine levels 100 times higher than the serum inorganic iodide levels of 10-6M claimed by Wolff and Chaikoff to result in the WC effect.” According to Abraham, iodine in amounts considered “excessive” by endocrinologists today represent only 3 percent of the average daily intake of iodide by 60 million mainland Japanese, a population with a very low incidence of cancer overall, and in particular of the female reproductive organs. According to Abraham, “Medical iodophobia resulted in the thyroid hormone thyroxine replacing iodine in iodine deficiency-induced simple goiter and hypothyroidism. Thyroxine has been the most prescribed drug in the U.S. for several years. So, the manufacturers of thyroxine benefited tremendously from this deception. It also resulted in the destruction of the thyroid gland by means of radioiodide in patients with hyperthyroidism caused by iodine deficiency, although this condition had previously been treated successfully with Lugol solution. The radioablation of the thyroid gland with radioiodide resulted in 90 percent of these patients becoming hypothyroid within the first year and eventually joining the ever-increasing thyroxine-consuming population. “Supplying thyroid hormones to
408
iodine-deprived individuals masks the iodine deficiency and can result in zombie-like effect. The patients are capable of performing physical work but are not able to think and reason at maximum capacity. An even greater negative effect is realized if iodine deprivation is combined with goitrogen saturation, using the potent goitrogens bromide, fluoride and perchlorate in the food and water supply. “Iodine is involved in many vital mental and physical functions, and yet whole body sufficiency for iodine has never been determined. Why? Medical textbooks discuss inorganic, non-radioactive iodine only in relation to the most severe deficiencies of this essential element: cretinism, hypothyroidism and endemic goiter. Based on an iodine/iodide loading test developed by the author to assess whole body sufficiency for iodine, the amounts of iodine needed for whole body sufficiency and optimal physical and mental health are 250-1,000 times higher that the amount of iodine needed to control cretinism, hypothyroidism and endemic goiter.” Thus, according to Abraham and his colleagues, the Wolff-Chaikoff effect is of no clinical significance. An elevated TSH, when it occurs during treatment with Lugol’s solution, is “subclinical.” This means that no signs or symptoms of hypothyroidism accompany its rise. Some people taking milligram doses of iodine, usually more than 50 mg a day, develop mild swelling of the thyroid gland without symptoms. Abraham believes that the vast majority of people, 98 to 99 percent, can take iodine in doses ranging from 10 to 200 mg a day without any clinically adverse effects on thyroid function.
The Debate With Abraham’s work, and its popularization by physicians such as Jorgas and Brownstein, many healthconscious individuals began taking Lugol’s solution regularly, even without medical supervision. A challenge to this practice came from Dr. Alan Gaby in an editorial published in the Townsend Letter for Doctors and Patients, August/September 2005.25 “Recently, a growing number of doctors have been using iodine supplements in fairly large doses in their practices,” wrote Gaby. “The treatment typically consists of 12 to 50 mg per day of a combination of iodine and iodide, which is 80 to 333 times the RDA of 150 mcg (0.15 mg) per day. Case reports suggest that iodine therapy can improve energy levels, overall well-being, sleep, digestive problems and headaches. People with hypothyroidism who experienced only partial improvement with thyroid hormone therapy are said to do better when they start taking iodine. In addition, fibrocystic breast disease responds well to iodine therapy, an observation that has been documented previously. The reported beneficial effects of iodine suggest that some people have a higher-than-normal requirement for this mineral, or that it favorably influences certain types of metabolic dysfunction. “While iodine therapy shows promise, I am concerned that two concepts being put forth could lead to overzealous prescribing of this potentially toxic mineral. First is the notion that the optimal dietary iodine intake for humans is around 13.8 mg per day, which is about 90 times the RDA and more than 13 times the ‘safe upper limit’ of 1 mg per day established by the World Health Organization. Second is the claim that a newly developed iodine-load test can be used as a reliable tool to identify iodine deficiency.” Gaby takes issue with the argument that the optimal human requirement is 13.8 mg per day, by noting that “the idea that Japanese people consume 13.8 mg of iodine per day appears to have arisen from a misinterpretation of a 1967 paper. In that paper, the average intake of seaweed in Japan was listed as 4.6 g (4,600 mg) per day, and seaweed was said to contain 0.3 percent iodine. The figure of 13.8 mg comes from multiplying 4,600 mg by 0.003. However, the 4.6 g of seaweed consumed per day was expressed as wet weight, whereas the 0.3 percent-iodine figure was based on dry weight. Since many vegetables contain at least 90 percent water, 13.8 mg per day is a significant overestimate of iodine intake. In studies that have specifically looked at iodine intake among Japanese people, the mean dietary intake (estimated from urinary iodine excretion) was in the range of 330 to 500 mcg per day, which is at least 2.5-fold lower than 13.8 mg per day.” Regarding the other argument in support of a high iodine requirement, namely that it takes somewhere between 6 and 14 mg of oral iodine per day to keep the thyroid gland fully saturated with iodine, “. . . it is not clear that loading the thyroid gland or other tissues with all the iodine they can hold is necessarily a good thing. . . Our
409
thyroid glands have developed a powerful mechanism to concentrate iodine, and some thyroid glands (or other tissues) might not function as well after a sudden 90-fold increase in the intake of this mineral. . . relatively small increases in dietary iodine intake have been reported to cause hypothyroidism or other thyroid abnormalities in some people.” As for the observation that iodine supplementation “promotes the urinary excretion of potentially toxic halogens such as bromide and fluoride. While that effect might be beneficial for some people, it is not clear to what extent it would shift the risk-benefit ratio of megadose iodine therapy for the general population.” Abraham and colleagues promote the use of the iodine-load test, in which the patient ingests 50 mg of a combination of iodine and iodide and the urine is collected for the next twenty-four hours. The patient is considered to be iodine-deficient if less than 90 percent of the administered dose is excreted in the urine, on the premise that a deficient person will retain iodine in the tissues, rather than excrete it in the urine. According to the literature of a laboratory that offers it, 92-98 percent of patients who have taken the iodine-load test were found to be deficient in iodine. According to Gaby, “the validity of the test depends on the assumption that the average person can absorb at least 90 percent of a 50-mg dose. It may be that people are failing to excrete 90 percent of the iodine in the urine not because their tissues are soaking it up, but because a lot of the iodine is coming out in the feces. There is no reason to assume that a 50-mg dose of iodine, which is at least 250 times the typical daily intake, can be almost completely absorbed by the average person. While this issue has not apparently been studied in humans, cows fed supraphysiological doses of iodine (72 to 161 mg per day) excreted approximately 50 percent of the administered dose in the feces.” Gaby expressed concerns about iodine toxicity: “Fairly modest increases in iodine intake have been reported to cause thyroid dysfunction, particularly hypothyroidism. In a study of 33 Japanese patients with hypothyroidism, the median serum TSH level decreased from 21.9 mU/L to 5.3 mU/L (indicating an improvement in the hypothyroidism), and one-third became euthyroid, when the patients stopped eating seaweed and other highiodine foods for 1-2 months. In a survey of 3,300 children aged 6-12 years from five continents, thyroid glands were twice as large in children with high dietary iodine intake (about 750 mcg per day), compared with children with more normal iodine intake. While the significance of that finding is not clear, it suggests the possibility of iodine-induced goiter. In addition, there is epidemiological evidence that populations with ‘sufficient’ or ‘high normal’ dietary iodine intake have a higher prevalence of autoimmune thyroiditis, compared with populations with deficient iodine intake. In a study of children in a mountainous area of Greece with a high prevalence of goiter, public-health measures taken to eliminate iodine deficiency were followed by a three-fold increase in the prevalence of autoimmune thyroiditis. In addition, modest increases in dietary iodine have been suspected to cause hyperthyroidism in some people, an effect that is known to occur with larger doses of iodine. “Other well-known side effects of excessive iodine intake include acne, headaches, allergic reactions, metallic taste in the mouth and parotid gland swelling. While the doses of iodine reported to cause those side effects have often been higher than those currently being recommended, some people appear to be especially sensitive to the adverse effects of iodine.” Gaby concludes: “The possibility that high-dose iodine/iodide can relieve certain common conditions is intriguing. Considering the positive anecdotal reports, an empirical trial of iodine/iodide therapy, based on the clinical picture, seems reasonable. The case has not been made, however, that the average person should markedly increase his or her iodine intake in an attempt to saturate the tissues with iodine. Nor has the case been made that the iodine-load test can provide reliable guidance regarding the need for iodine therapy. Thyroid function should be monitored in patients receiving more than 1 mg of iodine per day.” Subsequent counter arguments by Drs Abraham and Brownstein and rebuttals by Dr. Gaby focused on the amount of iodine in the Japanese diet and the safety of ingesting large amounts. An important point made by Abraham and Brownstein is that the requirement for iodine depends on the goitrogen load. Bromine, now very prevelant in the food supply, is a goitrogen, and may increase our need for iodine. They also claim that many of the toxic effects reported in the literature were due to radioactive forms of iodine. Finally, they dispute the assertion that the values of iodine in seaweed consumed by the Japanese were computed in dry weight. “The average daily intake of iodine by mainland Japanese in 1963 was 13.8 mg, based on information supplied by the
410
Japanese Ministry of Health, which used only dry weight in their calculations, confirmed by a phone interview of one of us (GEA) on June 21, 2005, with officials of this organization.”26 Abrahams and Brownstein also defended the urine test for iodine loading, noting studies showing that organic iodine is not excreted in the feces. They also cited their own clinical experience. “Our experience at the Center for Holistic Medicine has shown that patients with the lowest urinary iodide levels on the loading tests are often the most ill. Many of these patients with very low urine iodide levels following the loading test have severe illnesses such as breast cancer, thyroid cancer or autoimmune thyroid disorders. All of these conditions have been shown in the literature to be associated with iodine deficiency. Positive clinical results were seen in most of these patients after supplementation of orthoiodosupplementation within the range of 6.25-50 mg of iodine/iodide (1/2 to 4 tablets of Lugol in tablet form).”27 In response, Gaby noted that “all but one of the references I cited discussed the adverse effects of inorganic iodine” and that while Dr. Lugol did use high doses of his combination iodine/potassium iodide compound, “they were recommended primarily to treat infections (iodine is a broad-spectrum antimicrobial agent) and hyperthyroidism, not as routine nutritional support for the average person.” Finally, he notes a review article, published in 2000, in which the authors state that in the 1920s and 1930s, when potassium iodide (KI) was widely used, many patients died of KI-induced side effects, particularly pulmonary edema and associated heart failure.28
Conclusions It is axiomatic that there are no uncomplicated issues in the field of diet and health – and the subject of iodine is no exception. What conclusions can we draw from these conflicting assertions about iodine, especially supplementation containing iodide? Let’s start by looking at the RDI of 100-150 mcg iodine per day. Most would argue that this intake is too low. Yet it is in line with what Weston Price reports in primitive diets. In preliminary analyses, he found a range of 24-32 mcg daily for the northern American Indians and 131-175 daily for the Inuit.29 Apparently the Inuit of the far north do not eat seaweed.30 Unfortunately, Price did not carry out more extensive measurements, especially among those he reported to eat seaweed—the Gaelic peoples of the Outer Hebrides and the Andean Indians of Peru. It appears to be very difficult to estimate the iodine intake in diets that contain seaweed. Based on the reported values in seaweed, some have claimed levels of 12 mg (12,000 mcg) in Japanese diets,31 leading Abraham and Brownstein to propose that “only mainland Japanese consume adequate amounts of iodine and that 99 percent of the world population are deficient in inorganic, non-radioactive iodine; that is, they have not reached whole body sufficiency for that essential element.”32 However, a published analysis of iodine intake in Japan found a range of 45-1921 mcg per day, 33 and Weston Price found healthy peoples consuming iodine amounts in the lower end of this range. Furthermore, without seaweed, it would be very difficult to exceed 1,000 mcg per day, based on values found in typical traditional foods (see chart, page 47). For example, one meal of cod, one meal of shellfish including the 20 grams of the hepatopancreas, and one meal of mussels, plus additional meat, vegetables and legumes would supply about 1,000 mcg iodine; diets based on meat, even organ meats, would supply considerably less. The late distinguished researcher Emmanual Cheraskin and his colleagues conducted a survey of reported total number of clinical symptoms and signs (as judged from the Cornell Medical Index Health Questionnaire) and correlated the findings with average iodine consumption. An intake of approximately 1,000 mcg per day correlated with the lowest number of reported symptoms, that is, the highest level of health.34 Abraham and Brownstein argue that the human iodine requirement is 1,500 mcg per day (1.5 mg) which is difficult to achieve without using seaweed, iodized salt or supplementation. They argue that because of widespread bromide and fluoride toxicity, most people today require between 5 and 50 mg per day, amounts only possible with supplementation; they do note that such supplementation should only be taken under the supervision of a physician to monitor iodine status.35
411
We cannot ignore the many reports of improved health using various types of iodine supplementation—whether through tincture of iodine on the skin, the atomidine protocol recommended by Edgar Cayce or use of iodine/potassium iodide compounds as proposed by Drs. Abraham and Brownstein. Increased exposure to goitrogenic mercury, bromides and fluoride compounds, and soy products ubiquitous in the food supply, coupled with declining levels of thyroid-supporting nutrients such as selenium and vitamin A in modern diets, may explain why some people need much higher levels of iodine than those found in traditional diets. Dr. Brownstein is to be credited with alerting the public to the dangers of bromides increasingly used in processed foods, sodas, vegetable oils, breads and even replacing iodine in teat washes for dairy cows, as well as in thousands of consumer products. The Abraham protocol does carry a risk of adverse reactions and should be carried out under the supervision of a physician with experience in using it. As these physicians point out, consuming iodine in milligram doses should be coupled with a complete nutritional program that includes adequate amounts of selenium and magnesium, and, they claim, omega-3 fatty acids, and with careful supervision of detoxing reactions. According to Dr. Brownstein, chloride increases renal clearance of bromide and the use of salt or ammonium chloride shortens the time required for bromide detoxification. He recommends oral administration of sodium chloride (6-10 gm per day) or intravenous sodium chloride for increasing the renal clearance of bromide.31 Dr. Gaby’s call for a careful study should not be ignored. Not every physician reports the sterling results described by doctors using the Abraham protocol, and some individuals—including this author—have experienced adverse reactions to Lugol’s solution. The study should include a control group and groups using other iodine therapies, such as tincture of iodine on the skin, the atomidine protocol or even oral supplementation with elemental iodine rather than the iodine/potassium iodine combination. Comparison of the iodine-load urine test with the blood test for iodine status in relation to various symptoms of thyroid deficiency is another area begging for further research. Studies involving even a small number of individuals would be helpful in providing further answers to the great iodine debate. SIDEBARS
Food Sources of Iodine PLANT FOODS: Any food grown near the sea is likely to contain iodine, but especially rich sources include asparagus, garlic, lima beans, mushrooms, strawberries, spinach, pineapple and leafy greens. Coconut products, which always grow near the ocean, are good sources of iodine. Blackstrap molasses also provides iodine. SEAFOOD: Iodine levels vary widely in fish and shellfish, but all seafoods contain some iodine. In published reports, cod, haddock, whiting, oysters and mussels test high. The hepatopancreas (yellow “butter” or “mustard”) in lobster tested as an extremely rich source and it is likely that the hepatopancreas of other saltwater shellfish would contain high levels of iodine as well. BUTTER: Butter from cows pastured on iodine-rich soil will contain iodine. Look for butter from farms located near the ocean, or that have used seaweed or fish meal as a soil amendment. The cows should also be fed sea salt. The combination of iodine with selenium and vitamin A in butter make this traditional fat an ideal food for the thyroid gland. SEAWEED: Levels of iodine in seaweed vary widely according to species and how the seaweed is dried. One study found a huge range of 2-817 mcg iodine per 100 grams. Iodine content is reduced when seaweed is dried in the sun, and iodine may vaporize during cooking and humid storage conditions. Some Asian seaweed dishes contain in excess of 1,100 mcg iodine (Thyroid Oct 2004, 14(10):836-841). Seaweed contains lignans, phytoestrogens that can depress thyroid function. This may explain why thyroid problems (except for goiter) are common among the Japanese, even though they eat a lot of seaweed. SALT: Five grams (one teaspoon) of unrefined sea salt, a conservative estimate of the amount typically consumed in a day, provides only about 3 mcg iodine; iodized salt provides over 1,500 mcg iodine per five grams. The FDA’s Tolerable Upper Intake Level (UL) for adults is 1,100 mcg per day; thus, it is possible to greatly exceed the UL by
412
using iodized salt.
Mysteries of the Goiter Belts The use of iodine supplementation in the goiter belts of the world—and these areas of endemic goiter and associated problems exist in a great many countries—represents one of the first public health initiatives involving treatment of the general population through the addition of a nutrient (in this case iodine) to water or food. “Mass prophylaxis” with iodine was pioneered by two countries, the U.S. and Switzerland. The first controlled experiment took place in the early 1920s in Akron, Ohio, where 5000 school girls took 0.2 g of sodium iodide daily in their drinking water for a period of ten days in the spring and autumn while an equal number of controls drank untreated water. Of those taking the iodide who began the experiment with a normal thyroid, none developed goiter, whereas 50 percent of the controls developed goiter. Following this study, several cities in the Great Lakes region started to add iodide to central water supplies and iodized salt entered the food supply. In Switzerland, many cantons introduced iodized salt, and those districts where it was used experienced a decline almost to zero in the incidence of goiter (http://whqlibdoc.who.int/monograph/WHO_MONO_44_(p443).pdf). In spite of these successes, mass iodine supplementation programs met with much resistance, especially as side effects emerged. While the programs almost completely eliminated goiter, the prevalence of autoimmune thyroiditis increased in areas with iodated water or in those using iodized salt. For example, a threefold increase in autoimmune thyroiditis was noted once iodine deficiency was eliminated in an area of endemic goiter in northwestern Greece, an association confirmed in clinical settings. In one study, dietary restriction of iodine reversed hypothyroidism in twelve of twenty-two patients; seven of the patients with reversed hypothyroidism were re-fed iodine and became hypothyroid again (Anthony P Weetman, Autoimmune Diseases in Endocrinology , pp 50-51). In addition, further epidemiological studies have cast doubt on the simple association of goiter with iodine deficiency. Recently British researchers compared the distribution of endemic goiter in England and Wales with the distribution of environmental iodine. Despite a very clear goiter belt through the west of England and Wales, they found no patterning in the environmental iodine distribution and concluded that the presence of endemic goiter is no indicator of how iodine is distributed in the environment or vice versa (Stewart AG and others. The Illusion of Environmental Iodine Deficiency. Environmental Geochemistry and Health 25:165-170, 2003). Early observations of goiter belts in Switzerland recorded strange distribution patterns, with villages completely free of goiter next to villages where goiter and cretinism affected many people, and even the promoters of mass iodine supplementation have noted that iodine supplementation works best in conjunction with an improvement of general nutrition. Like all things in nature, the relationship of iodine status to thyroid health is resistant to simplified explanations. Many other nutrients contribute to thyroid health besides iodine, and numerous environmental and industrial toxins can depress thyroid function. And the body’s ability to use iodine almost certainly has a genetic component. The moral: be wary of one-size-fits-all solutions and if you choose to supplement with iodine, be carefully observant of any side effects.
Forms of Iodine IODINE (I 2): Elemental iodine is available in a formulation called Thyactin by TriMedica, described as a “stabilized colloidal iodine preparation.” IODIDE (I-): Elemental iodine is unstable so it usually combines with another element, such as potassium or sodium. Salt is iodized using potassium or sodium iodide. Potassium iodide (KI) is available in tablet form in doses ranging from 0.23 to 130 mg. Lugol’s solution contains 6.3 mg of molecular iodine/iodide per drop; Iodoral tablets contain 12.5 mg iodine/iodide each. Both Lugol’s solution and Iodoral are one-third molecular iodine (5%) and two-thirds potassium iodide (10%). Most formulations of tincture of iodine are a combination of iodine and sodium iodide. Supersaturated potassium iodide (SSKI) contains 19–50 mg of iodide per drop. SSKI tablets are recommended in case of nuclear accident, to protect the thyroid gland from radioactive iodine, but otherwise should be avoided.
413
IODATE: Iodine in combination with oxygen, such as potassium iodate (KIO 3), is considered inferior to potassium iodide in terms of protection against radioactive iodine. ENDOGENOUS ORGANIC IODINE COMPOUNDS: In food and in the body, iodine is usually bound with protein compounds. The main iodine-containing compounds in the body are the thyroid hormones thyroxine (T4, four iodine atoms joined to tyrosine) and triiodothyronine (T3, three iodine atoms joined to tyrosine). SYNTHETIC ORGANIC IODINE COMPOUNDS: Drugs such as Amiodarone (an antiarrhythmic medication) contain iodine. The simplest organoiodine compound is iodomethane, used as a soil fumigant. More complex iodate compounds include nonylphenoxypolyethoxyethanol-iodine (C17H28I2O2) or Byacin, used as a germicide, as in teat washes. DETOXIFIED IODINE: Sold as Atomidine, the manufacturing method is called a “modified detoxification process” which involves a stage in which electricity is run through the iodine in saline solution to produce a solution containing free iodine (see sidebar on Atomidine, page 43). NASCENT IODINE: Similar to Atomidine, although requiring more electricity and a longer time to produce. The diatomic bond of the iodine molecule is broken and retains a high amount of electromagnetic energy. According to the manufacturer, “once in contact with fluids of the body, the charged atom of iodine starts a process of relaxation where it gradually loses energy over two to three hours.“
Iodine on the Skin The application of iodine to the skin as a way of iodine supplementation has been a common practice for over one hundred years. In 1932, researchers from the College of Pharmacy at Rutgers University carried out experiments on dogs and rabbits. They determined that, in fact, free iodine does penetrate through unbroken skin, although about 88 percent of the iodine applied evaporates from the surface within three days. Colloidal iodine (I2 in aqueous solution) was found to evaporate more quickly than tincture of iodine (I2 in alcoholic solution), and tincture of iodine evaporated more rapidly than Lugol’s solution (iodine plus potassium iodide). The authors concluded: “. . . iodine which penetrates through the skin is removed only slowly from within this area into the body, thus forming an iodine depot in the skin for several days. In this prolonged retention of iodine within the skin, we see a favorable condition for a possible local prophylactic and therapeutic action.” More recent studies, these involving humans, indicate that application of iodine to the skin is not effective in preventing the uptake of radioactive iodine by the thyroid gland; however, it is a slow but effective way to provide iodine supplementation, increasing serum levels at about 10-40 percent compared to oral ingestion (Abrahams, GE. The bioavailability of iodine applied to the skin. www.optimox.com). Holistic practitioners have also applied iodine to the skin as a way to assess whole body iodine status—the socalled skin iodine patch test. The published data throws doubt on the effectiveness of the iodine patch test as a diagnostic aid. Many factors play a role in the disappearance of the yellow color of iodine from the surface of the skin including ambient temperatures and atmospheric pressure—the iodine will disappear faster in Denver than it will in Los Angeles. And in some people the iodine is reduced to iodide by the skin, which will result in the disappearance of the yellow color because iodide is white. Nevertheless, many have reported that the iodine applied to the skin remains longer after following the practice for several weeks, indicating a kind of saturation effect. Unfortunately, we have no clinical trials on the use of iodine on the skin, but holistic practitioners have reported good results. For example, from Geoffrey Morell, ND: “A female patient with nodules on the thyroid gland and scheduled to have it removed applied tincture of iodine to the skin for over sixty days, at which point the stain remained for twenty-four hours. Upon reporting to the hospital for the operation, she was told that the nodules had disappeared and the operation was no longer necessary. In another case, a woman saw her visible goiter disappear after many weeks using tincture of iodine on the skin.” The inefficient uptake of iodine from the skin and slow release can be seen as an advantage for those wishing to safely improve their iodine status without medical supervision. This treatment does not seem to provoke a detoxification reaction that often occurs with oral ingestion of Lugol’s.
414
Iodine applied to the skin is an excellent treatment for pre-malignant lesions, dark moles, keloid scars and other oddities of the skin. According to Dr. David Derry, “. . . iodine’s ability to trigger natural cell death (apoptosis) makes it effective against all pre-cancerous skin lesions and likely many cancerous lesions. The local site is replaced with normal skin.” He recommends topical iodine for insect bites as well (iodine4health.com/special/measurement/derry_measurement.htm). For skin application, use mild tincture of iodine or Lugol’s solution, both available on the Internet.
Atomidine Atomidine is a stable compound of iodine in a saline solution “that liberates the element in an atomic or nascent state on contact with an excess of solvent, such as the fluids of the body.” The use of Atomidine was popularized by Edgar Cayce, the so-called Sleeping Prophet, who gave medical diagnoses and suggested treatments in a trance. He often recommended the use of Atomidine, produced by Schieffelin & Company in New York, which he referred to as “iodine with the poisons taken out,” for a variety of conditions including thyroid and other glandular problems, sore throat, gum problems and infection (www.iodinesource.com/Excerpts.asp). A typical treatment consisted of “one drop in half a glass of water each morning for five days before the morning meal, leave off ten days, and then take again” or “three to five drops in water morning and evening.” He also recommended Atomidine for use as a gargle, as a douche and in topical preparations. (One intriguing ointment recipe called for adding 10 drops tincture of Benzoin, 5 drops Atomidine and 3 drams powdered snuff to 1 ounce ‘Oil of Butterfat’.”) A theme running through Cayce’s writings was the use of Atomidine as a gentle way of “cleansing or purifying the body,” alternating with days when Atomidine was not used. He issued the same precautions for foods containing iodine, especially seafood, which he said should be consumed occasionally but not everyday. In one reading he indicated that seaweed could be toxic because of its high iodine content. A paper published in the 1930s to promote Atomidine, written by the Schieffelin & Company, is posted on the internet (www.mnwelldir.org/docs/history/atomidine.htm). According to the report, Atomidine should be diluted when taken “and never given after a starchy meal.” The paper cites many cases of improvement when Atomidine is given for gum problems, as an antiseptic after surgery, gastrointestinal problems, urinary tract infections, high blood pressure, goiter, malaria and tropical fevers, venereal disease, infections of eye, ear, nose and throat, bronchitis and asthma.
Iodine Loading Protocol Developed by Drs. Guy Abraham and David Brownstein, the protocol involves giving 50 mg iodine/iodide per day as Iodorol® and monitoring the excretion of iodine in the urine. The high levels of iodine/iodide are necessary to replace bromine and fluorine (and also chlorine) that have built up in the tissues, due to years of toxic exposure. The iodine/iodide loading test is based on the concept that the normally functioning human body has a mechanism to retain ingested iodine until whole body sufficiency for iodine is achieved. During supplementation with iodine, the body progressively adjusts the excretion of iodine to balance the intake. As the iodine content in the body increases, the percentage of the iodine retained decreases, showing up as an increased amount of iodide excreted in the 24-hour urine collection. When whole body sufficiency for iodine is achieved, the absorbed iodine/iodide is excreted as iodide in the urine. In the U.S. population, the percent of iodine load excreted in the 24-hour urine collection prior to supplementation with iodorol averages 40 percent. After three months of supplementation with 50 mg iodine/iodide per day, (four tablets of Iodoral ) most non-obese subjects not exposed to excess goitrogens achieve whole body iodine sufficiency, arbitrarily defined as 90 percent or more of the iodine load excreted in the 24-hour urine collections. In addition to monitoring iodine excretion, Brownstein and colleagues also monitor urinary excretion of bromide and fluoride, goitrogenic halogens that the iodide gradually replaces over the course of supplementation. To facilitate the excretion of bromine, Dr. Brownstein recommends a combination of vitamin C, unrefined salt and magnesium, including baths of Epsom salts and sea salt. The patient is advised to avoid all sources of bromine,
415
including fire retardant in carpet, clothing and mattresses, and bromide-treated breads, baked goods and grains. Bromine and chlorine are used extensively in materials in automobiles of recent vintage—in the seats, armrests, door trim, shift knobs—so avoidance of riding in cars with the windows closed is important. Dr. Brownstein reports numerous benefits from the protocol including reduced need for thyroid medications, reduced allergies, increased energy, reduced fibromyalgia, weight loss, clearing of ovarian cysts and reduction of hypothyroid symptoms such as brain fog. In his experience, side effects including metallic taste in mouth, sneezing, excess saliva and frontal sinus pressure occur in less than 5 percent of patients. For ongoing thyroid protection, it is important to avoid sources of bromide, fluoride and chloride (including environmental perchlorates, often found in drinking water). That means drinking purified or filtered water instead of tap water, consuming organic food (conventional produce and grains are treated with bromide-, chloride- or fluoride-containing pesticides and fumigants), avoiding bromated breads and consuming plenty of unrefined sea salt along with an iodine-rich diet. Sources: http://www.optimox.com/pics/Iodine/loadTest.htm#6; http://iodine4health.com; http://iodine4health.com/ortho/brownstein_ortho.htm.
Report from Germany “Here in Germany we are suffering from an epidemic of autoimmune thyroid disease due to the government’s huge campaign to iodize our salt and water. The food industry uses iodized salt for all products. Animal feed and milk is iodized. The German government claims that the earth has no iodine and that natural foods do not contain enough iodine. Even food for fresh water fish is iodized. “The German thyroid league admits that iodization has caused a rise in autoimmune diseases of the thyroid. About ten million Germans are affected. Doctors tell us about studies showing that these patients should not eat iodized food as it makes their disease worse. Thyroid illnesses are painful and hard to heal. The thyroid gland controls our body’s metabolism. Also, the eyes can be destroyed. The standard therapy is to remove or radiate the sick gland. Then the patient needs thyroid hormones to survive. “The sad thing is that most people don’t even know that what they eat is iodized. In Germany iodized salt in packaged food has to be declared but iodine in salt in restaurants or in bread is not labeled. “The German iodization program is not popular with the public at all. We had it during the Third Reich and it took quite a lot of government campaigning to bring back mass iodization, a public relations campaign to convince people that iodine is healthy and has no dangers at all. Government officials say that people can choose iodized or noniodized salt but no one mentions the hidden salt. In the Third Reich they called it “silent iodization,” to avoid any resistance. “I have run a self help group for thyroid patients for years now and it is a very difficult situation for patients to not have enough food! It is even difficult to get all the information we need. “We hear a lot of discussion about fluoride in the water but I am surprised that there is none about iodine. In Germany they sell salt with iodine and fluorine—both affect the metabolism and can damage the thyroid gland. Natural salt has the advantage of giving us minerals we need and in a way that our body can handle instead of the low quality chemistry added to food or water. I know that the healthy thyroid gland needs more than iodine. It also needs vitamins A and C, and many other minerals. A natural diet can offer more benefit for our heatlh and fewer dangers and side effects. The tragedy is that the WHO has started to ban natural foods. In India, Himalayan salt was banned and iodized salt then sold five times as much as natural salt. Poor people can’t afford the natural salt and so many didn’t have any salt at all anymore. The German media reported on protests in India and I don’t know whether natural salt is allowed again. “Here in Germany, thousands of thyroid patients are signing a petition asking the Bundestag to change the law, and to require iodization labels on packages.” -Ute Aurin
416
Reaction to Iodoral “Three articles appeared recently in The Original Internist concerning clinical research with the use of iodine/iodide in megadoses. Our medical group, consisting of three MDs and one ND/Acupuncturist decided that we should try to find out whether any one of us was iodine-deficient. Our practice is in the Great Lakes region that was described as the ‘Goiter Belt’ by David Brownstein. We therefore followed Brownstein’s recommendation for the iodine/iodide loading test. Five individuals within our office took the test and, by the criteria outlined, we were all iodine-deficient. “Three of us, two MDs and our Laboratory Director, then proceeded to take the 50 mg of Iodoral a day with the intention of repeating the iodine/iodide loading test after three months of treatment. After about six weeks of continuous treatment, I experienced dysphagia [difficulty swallowing], resulting in lower chest pain on swallowing both food and fluids. This was particularly marked with hot fluids, a totally new experience for me. I told the Laboratory Director that I was going to discontinue taking the Iodoral since I had concluded that it was the potential cause. To my surprise, she told me that she had experienced exactly the same symptom and had also discontinued the treatment. The other two MDs who took the treatment did not experience this symptom. Some four weeks after discontinuation of the Iodoral, we both continue to experience the same kind of dysphagia, although it is much milder. We can only conclude that we experienced some esophagitis though this has not been proved by further study. “If this is indeed a toxic effect of the Iodoral, we concluded that it needed to be drawn to the attention of the CAM medical community. If the conclusions are correct, we should expect to hear that other ‘guinea pigs’ have experienced something similar. The question remains in our minds as to whether the test outlined by Brownstein is an accurate determination of chronic iodine deficiency. It may well be that iodine has a sensitive dose relationship like that which is so well known with selenium, for example, and with other minerals. The question, put so eloquently recently by Alan Gaby is whether we are embarking on a strategy that can be toxic for some while beneficial for those sick individuals reported by Brownstein and his co-author, Guy Abraham. Indeed, as Gaby questioned later, of the 4,000 patients treated by the Michigan Clinic, how many were carefully monitored in detail for potential side effects? Since gastroesophageal reflux (GER) is mentioned in a drug commercial as a common affliction, it might be that some patients who are being treated with high-dose iodine would never conclude that GER might be related to the iodine consumption. It might not be recognized as a side effect even by a physician, since it is so remote from any expected or predicted symptom.” -Derrick Lonsdale MD, FAAP, FACN, Westlake, Ohio The Townsend Letter for Doctors and Patients, April 2006
Iodine Content of Foods SOURCE
IODINE CONTENT mcg/100 g
IODINE CONTENT per typical serving
Dried Kelp
62,400
31202
Iodized Salt
7,600
15203
Saltwater fish1
330
330
Blackstrap Molasses
158
24
Catfish
118
118
Beans, dried
115
58
Seafoods
66
66
Spinach
56
28
417
Vegetables
30
15
Milk and Milk Products
14
14
Eggs4
13
13
Seal Meat
3
3
Seal Blubber
12
12
Seal Kidney
5
5
Seal Liver
10
10
Whale Meat
1
1
Whale Blubber
15
8
Cod Flesh
74
74
Cod Liver
32
32
Wild Fowl
5
5
Caribou5
0.4
0.4
Oysters
46
46
Mussels
107
107
Lobster Hepatopancreas 6
2,250
450
Uniodized sea salt 7
50
33
1. Haddock, whiting, herring 2. Assumed serving of 5 g dried kelp ( Nutrition in Japan, 1964. Nutrition Section, Bureau of Public Health, Ministry of Health and Welfare, Tokyo, Japan, March 1965). 3. Daily intake if 5 g iodized salt consumed. 4. These 11 values from Ensminger AH and others. The Concise Encyclopedia of Foods and Nutrition. CRC Press, 1995, p 587. 5. These 10 values from Anderson S and others. Iodine Content of Traditional Greenlandic Food Items and Tap Water in East and West Greenland. International Journal of Circumpolar Health 2002 61:332-340. 6. These 3 values from Dermelj M and others. Iodine in different food articles and standard reference materials. Fresenius’ Journal of Analytical Chemistry 1990 338:559-561. 7. Aquaron R. Iodine content of non iodized salts and iodized salts obtained from teh retail markets worldwide. http://www.webiodine.com/dl/engl/pdf/lit/4.1.14.pdf.
How Much Iodine? FDA: The Dietary Reference Intake (DRI) is set at 150 mcg per day for men and women with a Tolerable Upper Intake Level (UL) of 1,100 mcg per day. This amount would be greatly exceeded by those using even modest amounts of iodized salt. TRADITIONAL DIETS: Iodine levels in traditional diets varied widely. Weston Price reports 131-175 mcg for the Inuit (about the level of the DRI) and 25-34 mcg for Canadian Indians (considered very low, although they did not
418
exhibit thyroid problems). Based on the reported values in seaweed, some have claimed levels of 12 mg (12,000 mcg) in Japanese diets, although a published analysis of iodine intake in Japan found a range of 45-1921 mcg per day (J Nutr Sci Vitaminol (Tokyo). 1988 Oct;32(5):487-95). Without seaweed, it would be very difficult to exceed 1,000 mcg per day, based on values found in typical traditional foods (see chart, page 47). CHERASKIN RECOMMENDATIONS: In a study of reported daily iodine intake versus reported total number of clinical symptoms and signs (as judged from the Cornell Medical Index Health Questionnaire), an intake of approximately 1,000 mcg per day correlated with the lowest number of reported symptoms, that is, the highest level of health. ABRAHAM/BROWNSTEIN RECOMMENDATIONS: Abraham and Brownstein argue that the iodine requirement is 1,500 mcg per day (1.5 mg), which is difficult to achieve without using a species of seaweed high in iodine, iodized salt or supplementation. They believe that because of widespread bromide and fluoride toxicity, most people today actually require between 5 and 50 mg per day, amounts only possible with supplementation, which should only be taken under the supervision of a physician to monitor iodine status.
Commercial Vegetable Oils and the Thyroid Gland Although Dr. Weston Price found healthy populations groups that consumed fairly low levels of iodine, studies indicate that in modern times, most people do best at the upper end of the scale, taking in around 1,000 mcg per day. Often overlooked in this discussion are the many factors in the modern diet that depress thyroid function and increase our need for iodine—not only exposure to halogens like fluroide, chloride and bromide, but also deficiencies in vitamin A, vitamin B 6, selenium and magnesium. Reduced exposure to halogens and abundant intake of these key nutrients probably reduces our requirements for iodine. Another modern dietary factor that interferes with thyroid function is the consumption of omega-6 fatty acids from commercial vegetable oils—by some estimates these omega-6 fatty acids contribute 20 percent of calories in “civilized” diets. As pointed out by Stephen Guyenet in his Whole Health Source blog, omega-6 fatty acids may suppress thyroid signaling. He cites studies showing that corn oil greatly suppresses the liver’s response to T4 when compared to lard, safflower oil suppresses the liver’s response to T3 when compared to beef tallow, and linoleic acid suppresses the response of brown fat and the liver to T3. The liver is one of the main sites of thyroid hormone-responsive heat production. In fact, in the 1970s researchers were considering omega-6 lineleic acid as a treatment for hyperthyroidism. Thus it is likely that those who avoid commercial vegetable oils and minimize omega-6 consumption, while emphasizing intake of nutrient-dense animal fats like butter and cod liver oil, would have iodine requirements much lower than 1,000 mcg per day, and would be able to meet their iodine requirements with a diet of whole foods, especially one containing sea food. Source: Omega-6 Linoleic Acid Suppresses Thyroid Signaling, December 19, 2008. http://wholehealthsource.blogspot.com/2008/12/omega-6-linoleic-acid-suppresses.html. REFERENCES 1. Miller, DW. Iodine for Health. http://www.lewrockwell.com/miller/miller20.html. 2. McTiernan A and others. Incidence of Thyroid Cancerin Women in Relation to Known or Suspected Risk Factors for Breast Cancer. Cancer Research 47, 292-295, January 1, 1987. 3. Finley JW, Bogardus, GM. Breast Cancer and Thyroid Disease Quart. Review Surg Obstet Gyn 17:139147, 1960 4. Garcia-Solis Pand others. Inhibition of N-methyl-N-nitrosourea-induced mammary carcinogenesis by molecular iodine ([I.sub.2]) but not by iodide (I) treatment: evidence that [I.sub.2] prevents cancer promotion. Mol Cell Endocrinol 2005;236:49-57. 5. Russo J and Russo I. Differentiation and breast cancer Medicina (Buenos Aires) 1997;57(Suppl2):81-91.
419
6. Eskin BA and others. Different tissue responses for iodine an diodide in rat thyroid and mammary glands. Biol Trace Elem Res 1995;49:9-19. 7. Vishniakova YY, Murav’eva NI. [On the treatment of dushormonal hyperplasia of mammary glands.] Vestn Akad Med Nuak (USSR) [Russian] 1966;21(9):19-22. 8. Ghent WR and others. Iodine replacement in fibrocystic disease of the breast. Can J Surg 1993;36:453460. 9. http://www.donaldmiller.com/Iodine_For_Fibrocystic_Disease_MX04.pdf. 10. Zhang L and others. Nonradioactive iodide effectively induces apoptosis in genetically modified lung cancer cells. Cancer Res 2003;63:5065-5072. 11. http://iodine4health.com/special/halogens/halogens.htm 12. Nan Kathryn Fuchs, PhD. The Health Dedective’s 465 Most Powerful Healing Secrets. Basic Health Publications, 2006, p.14 13. http://iodine4health.com/body/immune/immune.htm. 14. Miller, DW. Iodine for Health, http://www.lewrockwell.com/miller/miller20.html. 15. Miller, DW. Extrathyroidal Benefits of Iodine. Journal of American Physicians and Surgeons . Volume 11, Number 4, Winter 2006. 16. Wolff J, Chaikoff IL. Plasma Inorganic Iodide as a Homeostatic Regulator of Thyroid Function. The Journal of Biological Chemistry February 16, 1948, pp5555-564. 17. http://en.wikipedia.org/wiki/Wolff-Chaikoff_effect 18. Batcher EL and others. Thyroid function abnormalities during amiodarone therapy for persistent atrial fibrillation. American Journal of Medicine 2007 Oct;120(10):880-5. 19. Hollowell J. Use of Iodine for Water Disinfection: Iodine Toxicity and Maximum Recommended Dose. Environmental Healthy Perspectives, Aug 1, 2000. 20. Miller, DW. Iodine for Health, http://www.lewrockwell.com/miller/miller20.html. 21. Brownstein D. Clinical Experience with Inorganic Non-radioactive Iodine/Iodide. The Original Internist. 12(3):105-108, 2005 22. Abraham G. The Original Internist. Sept. 2005, http://findarticles.com/particles/mi_m0FDL/is_3_12/ai_n17211116/. 23. Wartofsky L and others. Inhibition by iodine of the release of thyroxine from the thyroid glands of patients with thyrotoxicosis. J Clin Invest 1970; 49:78-86. 24. Gaby A. Iodine: A Lotto Swallow. Townsend Letter for Doctors and Patients, August-September 2005. http://www.townsendletter.com/AugSept2005/gabyiodine0805.htm. 25. http://www.optimox.com/pics/Iodine/IOD-12/IOD_12.htm. 26. http://www.optimox.com/pics/Iodine/pdfs/IOD12.pdf. 27. Sterling JB, Heymann WR. Potassium iodide in dermatology: a 19th century drug for the 21st century – uses, pharmacology, adverse effects, and contraindications. J Am Acad Dermatol. 2000;43:691-697. 28. Price, WA. Why Dental Caries With Modern Civilization? XI. New Light on Loss of Immunity to Some Degenerative Process Including Dental Caries. Dental Digest, 1934, pp 240-245. 29. Personal communication, Anore Jones, author of The Fish We Eat. 30. Miller, JD. http://iodine4health.com/overview/audiovisual/miller_audiovisual.htm. 31. http://iodine4health.com/ortho/debate_ortho.htm. 32. Katamine S and others. Iodine content of various meals currently consumed by urban Japanese. J Nutr Sci Vitaminol (Tokyo). 1988 Oct;32(5):487-95.
420
33. Ringsdorf WM, Chraskin E and Medfbird FH. The “Ideal” Daily Human Iodine Requirement. http://www.orthomolecular.org/library/jom/1980/pdf/1980-v09n02-p105.pdf. 34. http://iodine4health.com/special/halogens/brownstein_halogens.htm. This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly journal of the Weston A. Price Foundation, Summer 2009.
421
westonaprice.org
http://www.westonaprice.org/modern-diseases/type-3-diabetes-metabolic-causes-of-alzheimers-disease/
Type 3 Diabetes: Metabolic Causes of Alzheimer’s Disease Amy Berger
July 8, 2014
As the population of the industrialized world ages, illnesses associated with aging consume a larger portion of our healthcare budgets and impose increasing burdens on the quality of life of patients and their caregivers. Estimates suggest that in the U.S., Alzheimer’s disease (AD) affects 12 percent of people over age 65 and nearly 50 percent of those over 85, with predictions for this to include 16 million people by 2050.1 National healthcare costs associated with AD are expected to surpass one trillion dollars by mid-century.1 Considering the fact that AD has no known cure and current therapies are largely ineffective, identifying the triggering mechanisms and exacerbating factors behind AD is of paramount importance, as prevention and early detection would serve to decrease—or at the very least delay—the physical, emotional and financial hardships this illness creates. Prevention is also critical because AD symptoms often do not appear until loss of functional neurons is so widespread that irreversible damage has already occurred. Significant epidemiological and clinical evidence has emerged that suggests AD belongs among the “diseases of civilization,” primarily caused by modern Western diets and lifestyles at odds with human physiology. High intakes of refined carbohydrates and omega-6-rich polyunsaturated oils, low antioxidant intake, lack of physical activity, and misguided avoidance of cholesterol and saturated fats combine to create a perfect storm for glycation and oxidative stress in the brain, ultimately resulting in severe cognitive decline that renders nearly impossible the tasks involved in everyday living. Our evolutionarily discordant dietary environment has been linked to conditions as diverse as heart disease, diabetes, rheumatoid arthritis, polycystic ovarian syndrome (PCOS), and schizophrenia.2,3 Often, the brain is seen as a space unto itself, as though the blood-brain barrier were an impenetrable border that spares the brain the deleterious effects the rest of the body suffers as a result of a physiologically incongruous diet. However, research on AD confirms that not only is the brain as susceptible to metabolic and environmental insults as the rest of the body, but due to its high energy demands, disproportionate oxygen consumption, high concentration of oxidationprone long-chain polyunsaturated fatty acids (PUFAs), and decreased capacity for regeneration, the brain is especially vulnerable to the detrimental effects of modern Western diets.2-10 Research into AD pathology, like that of many of its chronic, degenerative illness counterparts, is riddled with uncertainty regarding which factors are causative and which are merely correlative. Nevertheless, up-to-date literature points to genetic and environmental factors that greatly increase the risk for developing this condition. The risk profile has a strong basis in epigenetics—the influence of diet and lifestyle on how particular genotypes are expressed. The two most striking risk factors appear to be hyperinsulinism and possession of one or two E4 alleles for the apolipoprotein E gene (ApoE4), which is involved in lipid processing. (See sidebar on page 34.) Possession of an E4 allele is so strongly correlated with AD that one study author calls it the “susceptibility gene.”11 ApoE4 heterozygotes (people with one allele) have a five-fold increased risk of developing AD, and homozygotes (two alleles) are estimated to have a staggering lifetime risk between 50-90 percent. 12 Despite this seemingly damning genetic heritage, the ApoE4 allele is neither required nor sufficient for development of AD, as 50 percent of people with AD are not carriers, and some E4 homozygotes never develop the disease.13 On the other hand, the other known risk factor—hyperinsulinism—elevates risk by 43 percent independently of ApoE status. As hyperinsulinemia occurs in approximately 40 percent of people over age sixty, it’s not surprising that it correlates with a condition that preferentially strikes the aging.14 Some researchers believe the connection between impaired glucose metabolism, insulin signaling and AD is so strong that they refer to AD as “type 3 diabetes.”15 In fact, type 2 diabetes (T2D)—a condition stemming from broken glucose metabolism and insulin signaling—has been identified as an additional risk factor for developing
422
AD.16,17 Moreover, the pathological changes that occur in AD in the brain physically resemble those seen in the pancreas and vasculature in T2D.9,18 Type 2 diabetics who carry ApoE4 alleles are at the greatest risk for AD, with an even more severe risk reserved for those treated with exogenous insulin. 19 This suggests that either T2D or related features of the metabolic syndrome bring about AD, or that they are separate consequences of the same underlying cause—and moreover, that insulin is a key factor. That not all type 2 diabetics develop AD and not all AD patients are diabetic should disabuse us of the notion that diabetes causes AD. What is more likely—and what the research seems to support—is that they are physiological cousins. That is, they result from the same underlying metabolic imbalances, but manifest differently depending on which parts of the body are affected. Clinically, AD patients have decreased cognitive function and lapses in memory that decline progressively and ultimately affect performance of tasks involved in everyday living. Physiologically, AD is characterized by several physical hallmarks that can be measured or observed via biopsy, positron emission tomography (PET) scan, or upon autopsy. These include insoluble extracellular plaques made of beta-amyloid peptide (Aβ); intracellular neurofibrillary tangles (NFTs) resulting from the hyperphosphorylation of tau (a microtubule-associated protein); loss of hippocampal neurons; a decrease in production of brain acetylcholine; and a marked decline in glucose usage in regions of the brain associated with memory and learning.5,11,20-22 All of these changes can be logically explained as the sequelae resulting from long-term dysregulation of insulin signaling and glucose metabolism. Their damaging effects are compounded by other features of a modern Western diet and lifestyle apart from an evolutionarily discordant degree of refined carbohydrate consumption—namely, a gross imbalance between n-6 and n-3 essential fatty acids, a lack of micronutrient and antioxidant- rich vegetables and fruits, and a paucity of physical activity.
PHYSICAL HALLMARKS OF AD: REDUCTION IN CEREBRAL USAGE OF GLUCOSE One of the most striking observations in AD patients is a marked decline in the rate at which their brains use glucose (called the cerebral metabolic rate of glucose [CMRglu]). Specifically, this reduced fuel usage is localized in regions of the brain involved in memory processing and learning.10,11,21,24 PET scans of people at high risk for developing AD show that this decline occurs long before symptoms of AD are present, and seems to be the first step in a long chain of events whose eventual end is overt AD. The decline can be detected in those at risk as young as their twenties and thirties—decades before the manifestation of AD.11 More dramatic declines are seen in later years, with the largest declines occurring in ApoE4 homozygotes.20 These declines are associated with normal aging, but in people at risk for AD, they begin at a younger age and decline more aggressively. It is noteworthy that the subjects tested in younger years are cognitively normal; they show no clinical signs of AD, so there is little reason to suspect that metabolic and cognitive derangement are brewing. This slow decline in brain glucose usage can be seen as a kind of “canary in the coal mine”—preclinical evidence that something has gone awry long before damage has progressed to the point of overt signs and symptoms. With the brain’s disproportionate consumption of fuel (at just 2 percent of body weight, it uses around 20 percent of the body’s glucose and oxygen), any regional reduction in fuel metabolism will have dramatic effects.25 The extent of the reduction in CMRglu is tied to AD severity. A longitudinal study using PET scans to measure CMRglu in people ages fifty to eighty showed that people with the lowest CMRglu at baseline experienced the quickest development of overt AD.24 At baseline, hippocampal glucose metabolism in people who progressed from normal to AD was 26 percent below that of people who did not develop AD, and the annual rate of decline averaged 4.4 percent. Assuming the rates of decline were somewhat constant, extrapolating backward indicates that the decline may have started several years before baseline testing, and possibly decades before any overt signs of AD were present. At baseline, despite the already decreased CMRglu in some subjects, all subjects were cognitively normal. This suggests that reduced glucose utilization in the brain might be one of the earliest events in AD. The occasional foibles and forgetfulness we associate with normal aging could, in fact, be the earliest signs that the brain is losing its ability to fuel itself effectively.
423
NEUROFIBRILLARY TANGLES A second physical hallmark of AD is intracellular neurofibrillary tangles (NFTs) made of hyperphosphorylated tau protein. Tau is a protein that binds to microtubules and promotes stabilization of the cell’s internal structure. Hyperphosphorylated tau does not bind to microtubules and instead tangles in upon itself, leaving this debris inside the cell, and also resulting in an improperly constructed cytoskeleton, leading to compromised cell function.12,26 A critical result of malformed microtubules is loss of structure and function in neuronal axons and dendrites—the projections responsible for cellular communication— sending and receiving electrical impulses and metabolic materials.26 What, then, causes the phosphorylation of tau? This is regulated by the enzyme glycogen synthase kinase 3β (GSK-3β). Insulin inhibits this enzyme, so if the brain is insulin resistant, the process is not inhibited. An interesting feature ties hyperphosphorylated tau back to ApoE4. Of the three isoforms of ApoE, E4 is unique in its inability to bind tau. The E3 isoform has been proven to bind to tau (with the same suspected for E2), thus preventing or minimizing its phosphorylation.
BETA-AMYLOID PEPTIDE The most prominent physical characteristic of an AD brain is the accumulation of insoluble extracellular plaques consisting of beta-amyloid peptide (Aβ). Aβ results from the normal cleavage of amyloid precursor protein (APP), but its accumulation and aggregation into plaques represents the quintessential feature of AD.27 Aβ is found in orders of magnitude greater in AD brains than in healthy brains.28 This fact is noteworthy because lower concentrations of Aβ tend to stay soluble; higher concentrations form plaques more readily.29 If these plaques are either causing or exacerbating AD, it is crucial to identify why they’re being secreted out of the cell and why they are not degraded normally. It has been shown that insulin is behind both of these phenomena: insulin stimulates the secretion of the two forms of Aβ associated with AD, and it also inhibits its degradation and clearance. 30 Rather than increased production of Aβ inside the cell, research indicates that reduced extracellular clearance is what causes Aβ to accumulate. Aβ is cleared primarily by insulin degrading enzyme (IDE). The affinity of IDE for insulin is so high, however, that the presence of even small amounts of insulin completely inhibits the degradation of Aβ.30 Insulin acts as a kind of competitive inhibitor, such that when insulin is present, IDE will be “busy” clearing it, leaving Aβ to accumulate. Hyperinsulinemia equates to a functional (if not clinical) “IDE deficiency.” This strikes an even bigger blow to aging populations because IDE production declines with age, so there is an increasing amount of substrate combined with lower enzyme activity. 31 Just as insulin can be seen as a competitive inhibitor of IDE for degradation of Aβ, Aβ can be viewed as a competitive inhibitor of insulin for its receptor. This has been proven in human cells in vitro—Aβ reduces the binding of insulin to its receptor in a dose-dependent manner.28 Insulin levels are already reduced in the brain of AD patients, and now there is something interfering with the proper binding of what little insulin is present. Due to reduced clearance via IDE, Aβ accumulates, and the more it accumulates, the more prone it is to form insoluble plaques. Two other factors contributing to plaque formation are intimately related to the genetic and metabolic risk factors for AD—ApoE genotype and hyperinsulinism (with attendant hyperglycemia). Autopsy of human AD brains shows that the amount of plaque present and its density are directly influenced by ApoE genotype, with E4 homozygotes having the densest and most extensive plaques. Sections from the brains of homozygous ApoE4 AD patients are so riddled with Aβ plaques that they can often be distinguished from those of E3 carriers without a microscope.32 ApoE particles themselves have been identified in amyloid plaques. However, strong evidence that they bind directly to the plaques is lacking. What has been established is the fact that ApoE particles bind to advanced glycation end products (AGEs), and yet another factor contributing to the insolubility of the plaques is their degree of glycation. The plaques become glycated (bonded to sugar) and form cross-linkages with each other, resulting in
424
toxic AGEs. It is the glycated plaques and AGEs that the ApoE particles actually bind to. Glycation is a factor of glucose concentration exposure and time, with more AGEs forming upon longer exposure to higher concentrations of glucose.33 It follows that in a body that is hyperinsulinemic, and a brain that is insulin-resistant, the peripheral hyperinsulinism will inhibit the clearance of soluble Aβ by IDE, thereby causing it to remain in the extracellular space for an extended amount of time, and the functional “hyperglycemia” in the brain will provide an elevated level of glucose—the perfect storm for glycation of Aβ and its aggregation into insoluble plaques. As if that were not challenge enough for a brain that is already struggling to metabolize fuel efficiently, AGEs themselves have been shown to be neurotoxic, likely by inducing apoptosis (cell death) and lipid peroxidation—a process that is especially damaging to cells whose membranes are particularly rich in PUFAs.10,33 Similar to the reduction in the CMRglu, AGE accumulation is a normal product of aging, but AGE formation occurs more quickly and to a greater degree in AD patients. AD brains show more AGEs than those of healthy, agematched controls.34 ApoE4 particles have been shown to have three times greater AGE-binding affinity than ApoE3, and apolipoprotein particles themselves are subject to glycation. Increased glycated ApoE particles have been detected in the cerebrospinal fluid (CSF) of AD patients.34,35 The physiological insult of glycated ApoE is that ApoE helps transport LDL particles (and their critical cholesterol and fatty acid passengers) across the blood brain barrier. LDL containing normal ApoE will be recognized by its receptor and proceed through, while glycated ApoE is not recognized, thus depriving brain cells of these essential building blocks.6 There is even more to the interaction of ApoE genotype and Aβ. ApoE genotype influences insulin degrading enzyme production, with E4 homozygotes expressing 50 percent less hippocampal IDE than non-E4 carriers.27 It is not known whether the ApoE4 genotype causes reduced IDE. They could both arguably be the result of an overall hunter-gatherer genotype not designed for the carbohydrate-rich Western diet. Pre-agriculturalists presumably would have derived more of their calories from fat and protein and would therefore have had a lower requirement for both insulin and IDE.36,37 Several authors have asserted that Aβ is toxic. Aβ is believed to penetrate neuronal plasma membranes, where it leads to lipid peroxidation.10 It has also been implicated in deactivating a subunit of the pyruvate dehydrogenase complex, thereby inhibiting conversion of pyruvate to acetyl CoA and the eventual production of cellular energy as ATP.32 Another way Aβ affects glucose metabolism in the brain is that fragments of Aβ disrupt insulin signaling by binding to neuronal synapses, which alters their shape and function.15,38 Insulin receptors are abundant at synapses, so if the integrity of the synapse itself has been compromised, the receptors won’t function effectively. It’s easy to see why one school of thought subscribes to the belief that Aβ plaques cause AD. However, an alternative theory is emerging wherein Aβ is argued to be protective. This more holistic view of AD pathology will be addressed after a discussion of the critical role of insulin in AD causation and progression.
INSULIN’S ROLE IN AD PATHOLOGY It had long been believed that glucose uptake in the brain was entirely independent of insulin, as the common brain glucose transporters— GLUT1 and GLUT3—are non-insulin-sensitive. However, it is now recognized that there are insulin receptors and insulin-sensitive glucose transporters (GLUT4) at the blood brain barrier (BBB) and in certain brain cells. They are particularly abundant in regions involved in memory and learning.39,40 Entry of insulin into the brain is a saturable mechanism; there comes a point when increased peripheral insulin levels no longer elevate levels in the central nervous system (CNS). Entry of glucose into the brain can be seen as saturable as well. GLUT1 transporters at the BBB are saturated by normal physiological concentrations of glucose.41 Therefore, increasing glucose uptake by the brain would require an upregulation of insulin receptors or GLUT4s. But when the receptors have been compromised, it could equate to a functional hypoglycemia in the brain, which would account for the decreasing rate of brain glucose metabolism that is one of the defining features of AD. On the other hand, if a physiologically normal amount of glucose is entering the brain interstitial fluid but there’s a lack of insulin, this could result in the increased glycation observed in AD brains. The presence of glucose with an inability to metabolize it would account for both the reduced CMRglu and increased AGE formation.
425
A noteworthy feature of AD is the intriguing combination of hyperinsulinism (too much) in the periphery and hypoinsulinism (not enough) in the CNS. Patients with advanced AD show higher plasma but lower CSF insulin concentrations than healthy controls.40 Clearly, then, the lower concentration of insulin in the brain is not a result of reduced circulating levels in the blood. Somehow—partly through the effects of Aβ, but more likely due to longterm overconsumption of refined carbohydrates—the brain becomes insulin-resistant. Insulin plays a definite role in cognitive function. However, as is true of most biological mechanisms, context must be taken into account: acute administration of insulin improves performance on tests of memory and cognition, but chronically elevated insulin levels have the opposite effect.4,42,43 This is akin to the pathology of T2D, in which normal, acute doses of insulin help regulate glucose uptake, but chronically elevated levels lead to insulin resistance, hyperglycemia, and the attendant inflammation and vascular damage. Chronically elevated insulin levels in the periphery, it seems, depress insulin sensitivity at the BBB and therefore glucose utilization in the brain. In the absence of an alternative fuel source, brain cells starve. Metabolic fuel is inside the body, but the brain cells are not able to harness energy from it. The parallels to T2D are striking, making the term “type 3 diabetes” apropos. For non-ApoE4 carriers, diabetes alone is a significant risk factor for AD. 17 The combination of diabetes and carrying an ApoE4 allele increases the risk even further—five-fold over non-diabetic, non-E4 carriers.16,17,19 Better glycemic control has been correlated to better cognitive performance in type 2 diabetics. Moreover, these same subjects had improved performance on memory tests quickly after an acute dose of 50g of easily digestible carbohydrate, but this was followed by decreased performance after an extended waiting period, reflecting the aforementioned observations of acute versus chronically elevated insulin levels and glucose utilization.44 The question, then, is whether diabetes plays a causal role in AD. Research does not support this, as not all AD patients are diabetic, and not all diabetics develop AD. Due to the overwhelming evidence of insulin and glucose signaling derangement as the strongest factors in AD, it seems more likely that T2D and AD are different manifestations of the same underlying causes: in T2D, the peripheral muscles and organs are affected; in AD damage is localized to the brain.
DISCUSSION Like that of many of its complex neurodegenerative counterparts, AD research is stymied by the problem of identifying what the first steps are in a vicious cycle wherein an underlying disturbance is perpetuated by the very results of the disturbance. The physiological and biochemical changes observed in AD point to a brain that is struggling to maintain its viability. It downregulates the uptake of glucose, upregulates mechanisms to use alternative fuels, and increases production of protective substances. Many researchers see the accumulation of Aβ as the triggering event in AD pathology. However, a more integrated view of the innate wisdom of the human body suggests that Aβ initially serves a protective role, just as a fever is a protective mechanism rather than something to be annihilated unquestioningly. Nevertheless, just as a fever spiking too high can create problems of its own, increasing numbers and density of Aβ plaques in a hyperglycemic brain can initiate chain reactions of glycation and oxidation that serve to exacerbate mitochondrial dysfunction, decreased ATP production, and cognitive decline. It is unlikely that Aβ plaques are a primary causative factor in AD because the effects of reduced glucose uptake in the brain are observed long before the plaques are evident. The plaques more logically result from functional inhibition of IDE due to peripheral hyperinsulinemia. Some progressive researchers have suggested that insulin resistance at the BBB is the brain’s way of forcing a slowdown in the metabolism of glucose. This seems illogical if glucose is the brain’s primary fuel (assuming a carbohydrate-rich diet). Why would the brain seek to limit the uptake of its main fuel? Several mechanisms are at work, and they all indicate that the brain is protecting its own survival while trying to minimize further damage. First, high levels of glucose in brain interstitial fluid are glycating. Glycated proteins and cellular structures have altered function, increased vulnerability to oxidative damage, and reduced degradation and clearance.6 Slowing the entry of glucose into the brain would delay these processes and possibly give the body’s defenses more time to dispose of the AGEs.
426
Second, glucose metabolism causes a heavy burden of oxidative stress. The running of the mitochondrial electron transport system (ETS) is the greatest source of reactive oxygen species (ROS) and free radicals in the body, and neurons are particularly susceptible to oxidative stress because their metabolic rate is higher than that of other brain cells.10 Moreover, neuronal membranes are rich in long-chain PUFAs and cholesterol, which are highly vulnerable to oxidation. 22 AGEs have been shown to induce lipid peroxidation, so exposure of fragile membrane PUFAs to a hyperglycemic environment can be considered toxic. In an organ that is potentially so highly damaged from a lifetime of dietary and environmental abuse, downregulating the usage of a fuel whose metabolism creates even more damage can be seen as a last-ditch effort just to survive. Third, the brain could be redirecting its metabolic machinery toward utilization of fuels other than glucose, such as fatty acids and ketone bodies, which produce less oxidative stress and are, in fact, more efficient fuels. 14,46,47 One way in which Aβ serves a potentially helpful role is that it upregulates production of amyloid-β-peptide-binding alcohol dehydrogenase, an enzyme capable of metabolizing alternative fuels such as ketone bodies and alcohols.6 Another possibly protective role for Aβ is in catalyzing the production of lactate dehydrogenase, which converts pyruvate to lactate under anaerobic conditions.6 Lactate is produced in glial cells and sent to neurons, where it is converted back to pyruvate and sent through the tricarboxylic acid (TCA) cycle to produce ATP. Upregulating lactate production compartmentalized within the brain could be the struggling brain’s way of providing a fuel substrate when glucose usage in the brain has been compromised. Here again we have two scenarios in which Aβ seems to be priming the brain to move away from glucose.
LOW CARBOHYDRATE DIETS FOR AD THERAPY If AD is primarily the result of a brain unable to metabolize glucose properly, then interventions aimed at preventing or improving this condition should include a transition to a fuel source other than glucose, reducing peripheral insulin levels to restore sensitivity at the BBB, and providing an abundant supply of protective substances. As a model to guide therapy, we can look to what happens during fasting, starvation, or carbohydrate restriction to see the processes by which a glucose-deprived body sustains itself. The major switch that occurs in the absence or reduction of exogenous glucose is that the body transitions to running on fatty acids, ketone bodies (KBs), and small amounts of glucose derived from gluconeogenesis (making glucose from amino acids and other substances).48,49 It is often claimed that glucose is the brain’s only fuel, or that the brain requires upwards of 120 grams of glucose per day. This grossly oversimplifies human physiology. Glucose is regularly cited as the “preferred” fuel for the body and brain. However, it is only preferred in the sense that it will generally be used first. It is neither more efficient nor safer than two of the other fuels the body and brain can run on: fatty acids and KBs. KBs can provide up to 60 percent of the brain’s energy, thus sparing what little glucose is metabolized to supply the rest.47 KBs are often viewed as toxic, but this is not the case. They are an absolutely normal part of human energy metabolism that preferentially fuel the brain while much of the rest of the body runs on fatty acids during times of carbohydrate unavailability. 50 The negative view of KBs stems from confusion of benign dietary ketosis (BDK) and diabetic ketoacidosis (DKA). BDK occurs as a result of dramatic reductions in carbohydrate consumption, while DKA is seen in untreated type 1 diabetics, who do not produce insulin, have extremely limited capacity to burn glucose, and therefore are in a constant, uncontrolled state of catabolizing (breaking down) their own muscle and adipose tissue to use as fuel. Despite both conditions indicating that the body is burning fat at a high rate, they are worlds apart in physiological implication. During BDK from carbohydrate reduction, blood ketone concentrations are typically no higher than 4-6 mM, with no change in blood acidity. In DKA, however, blood ketone concentration can reach up to 25 mM—orders of magnitude greater—and blood pH can decrease to fatal levels that overwhelm the body’s acid buffering capacity.47 Ketogenic diets have a long history of efficacy for disorders of the CNS, most notably epilepsy.46,47 KBs are more efficient than glucose and induce less oxidative damage.47 Additionally, KBs are brought into the brain by monocarboxylate transporters—independently of glucose and insulin—so their uptake is not hindered when insulin signaling fails.51
427
This raises the question, if the brain is struggling to use glucose, why does it not immediately shift to fueling with ketones? The answer is that sufficient ketones aren’t available. Due to differing requirements of various tissue systems, the body as a whole runs on glucose, fatty acids, and KBs concurrently to some extent. However, the pathways are largely antagonistic; where one predominates, another is inhibited. Glucose induces insulin secretion, and insulin inhibits CPT-1, an enzyme responsible for bringing fatty acids into the mitochondria to be used. Therefore, when insulin levels are high, fatty acids are not well used as fuel and no significant ketogenesis occurs. (KBs are a byproduct of fatty acid metabolism.) So even though the brain is starving for fuel, KBs will not be produced in sufficient quantity. The end result for an AD patient is that the brain is not metabolizing glucose effectively and no alternative fuels are available. For neuronal cells that have such enormous energy requirements, the consequences of this disruption in fuel supply are devastating. If ketones are the brain’s primary fuel source under conditions of reduced glucose availability, then AD patients should show improvements in cognitive function on a ketogenic diet or with administration of exogenous ketones. This has been demonstrated in randomized, double-blind, placebo-controlled studies. In two studies, oral administration of KBs via medium-chain triglyceride (MCT) drink mixes resulted in improved performance on cognition tests compared to placebo, and this was achieved even in the absence of dietary carbohydrate reduction. In a study involving dietary ketosis via a low carbohydrate diet (less than 10 percent of total calories), compared to subjects on a 50 percent carbohydrate diet, the low-carbohydrate subjects demonstrated better performance on memory tests, with higher scores being correlated to higher serum KB levels.14 A study using cultured mouse hippocampal cells showed that addition of the KB β-hydroxybutyrate (β-OHB) to cells exposed to Aβ resulted in no decrease in the numbers of dendrites or total neurons—two of the noted pathological changes in AD. Addition of βOHB at a 4 mM concentration—achievable on a very low carbohydrate diet—doubled the surviving number of cells and actually increased dendritic growth.52 Analyses of brains of people who have aged free of cognitive decline have shown that a loss of neurons can be compensated for by an increase in dendrites of the remaining neurons so there is no net loss of synapses.49 If the primary metabolic change that occurs during fasting or a ketogenic diet is a wholesale shift away from glucose and toward fatty acids and ketones for fuel, with the resultant lowering of blood glucose and insulin levels and restoration of insulin sensitivity, then reduced carbohydrate consumption should lead to similar neuroprotective effects. Moreover, if AD stems from a diet and lifestyle at odds with what our evolutionary history has prepared us for, then an abandonment of refined and chemically altered foods and a return to a more “primitive”-type diet would also likely be protective. Specifically, if the initial pathogenesis of AD comes from peripheral hyperinsulinemia, there is reason to believe that restriction of dietary carbohydrates should be frontline therapy for AD. The therapeutic and neuroprotective effects of ketone bodies are so effective, in fact, that one researcher suggests a drawback of the modern, carbohydrate-heavy diet is that it is “keto-deficient.”53 A classical ketogenic diet—with a staggering 70-90 percent of total calories coming from fat—might not be necessary.51 Classical ketogenic diets restrict protein as well as carbohydrate, since 48-58 percent of the amino acids in dietary proteins can be glucogenic, thereby undermining the purpose of a diet intended to generate a high amount of ketones and limit glucose as much as possible.46 As therapy for AD, however, simply lowering carbohydrate intake to a point where some ketones are generated and hyperinsulinemia is corrected could have positive effects just by easing the metabolic burden on the brain. That is, one could reap the “benefits” of fasting (enhanced insulin sensitivity, reduced oxidative stress, reduced AGE formation) by simply reducing carbohydrate intake to prevent chronic systemic hyperglycemia. Moreover, a ketone-producing, lower-carbohydrate diet would still allow for consumption of a wide array of low glycemic load vegetables and fruits, which are typically richer in micronutrients, antioxidants, and phytochemicals than their high glycemic load refined grain and sugar counterparts.54 This would make this primary avenue for therapy more practical, since the difficulty with sticking to classical ketogenic diets is typically that they’re unpalatable and too restrictive. This is also likely why much of the research involving KBs as AD therapy is limited to exogenous ketones and MCT preparations; classical ketogenic diets are extremely challenging to maintain. There is also likely trepidation regarding such a high fat intake— particularly saturated fat—despite mounting evidence even in the medical mainstream that saturated fat intake is not associated with increased risk for cardiovascular disease, and that reductions in carbohydrate intake, in fact,
428
can improve risk for heart disease.55 Promising avenues for research in dietary therapy for AD are hindered by an outdated nutritional paradigm.
FUTURE AVENUES Although the ApoE4 genotype is strongly associated with development of AD, no genetic heritage is a death sentence. Rather, it is the mismatch between this hunter-gatherer genotype and a seemingly inexhaustible supply of inexpensive, readily obtained refined sugars and carbohydrates, that brings about AD in these populations. Similarly, no genetic heritage is a free pass. Groups with other variants of the ApoE gene are not immune to the ravages of the modern diet. Hyperinsulinemia is the strongest known risk factor in non-E4 carriers, and overcomes whatever protection their genes might provide. AD is not a disease of genetics, but one of epigenetics— the influence of diet, environment, and lifestyle on how genes are expressed. That Alzheimer’s disease appears late in life does not mean the causative cascade is not started decades earlier. Like other “diseases of civilization,” AD builds slowly over time, often with no overt symptoms, until damage is already widespread and, in some cases, irreversible. What we consider the normal forgetfulness of older age might very well be early warnings that the brain is struggling to fuel itself. Unfortunately, in the absence of clear signs of glucose dysregulation (hypo- or hyperglycemia, obesity, etc.), people have no reason to suspect something metabolically insidious is occurring. Therefore, regular monitoring of pertinent markers—such as fasting blood glucose, fasting insulin, triglycerides, and especially HbA1c—might be the only strategy for early detection. In cases of AD detected only after cognitive function has deteriorated to the point of interfering with daily life, drastic interventions such as ketogenic diets and supraphysiologic doses of helpful nutrients might be warranted. These are avenues ripe for exploration in future research. Lifelong reduction of risk, however, should start early and include a diet low in refined sugar and carbohydrates; rich in omega-3 fatty acids (specifically DHA) and naturally occurring, stable saturated fats; rich in antioxidants and phytonutrients from low-glycemic vegetables and fruits; emphasis on whole, unprocessed foods, and inclusion of stress reduction and muscle-building physical activity. The plethora of evidence linking hyperinsulinemia, T2D, mitochondrial dysfunction, and glucose dysregulation—all resulting from the refined, chemically manipulated modern Western diet—to Alzheimer’s disease suggests that the time has come for a drastic reevaluation of across-the-board recommendations for entire population groups to consume low-fat and low-cholesterol diets, which are, by default, high in carbohydrates. Combined with stressful and sedentary lifestyles, and particularly when complicated by cholesterol-lowering medication, this amounts to nothing less than a blueprint for creating Alzheimer’s disease and other forms of neurological degeneration. Sidebars WHAT IS APOLIPOPROTEIN E? Lipoproteins are vesicles that transport non-water-soluble substances—such as fatty acids and cholesterol— through the bloodstream. Apolipoproteins appear on the surface of lipoproteins, where they serve as ligands (recognition factors) for receptors and as cofactors in enzymatic processes.8 The gene for ApoE occurs in three isoforms, and it is theorized that their distribution is related to human evolutionary migration patterns and the historic adoption of grain-based agriculture.23 Groups with the longest exposure to grain consumption have a lower E4 frequency, suggesting that high carbohydrate intakes may have selected against E4.5 The three ApoE isoforms differ by just one amino acid, but this substitution has dramatic biochemical implications.12 These single substitutions affect tendency to become glycated, as well as determine binding affinity to enzymes and receptors, which is why the three isoforms are associated with different trends in serum LDL, VLDL, and triglyceride measurements.8 Neurons have ApoE receptors, which suggests that ApoE plays a role in the delivery and clearance of fatty acids, cholesterol, and phospholipids to and from the brain. Delivery and recycling of cholesterol in the brain is critical because the brain contains 25 percent of the body’s total cholesterol—used as an antioxidant, electrical insulator and key structural component of plasma membranes. ApoE4 is associated with reduced LDL uptake and all the
429
consequences that would result from an inability to deliver cholesterol and fatty acids to target cells.6 Cholesterol is an essential contributor to structure and function in the brain, and any interruption in its supply would have extreme consequences for cognitive function. WHAT TO AVOID TO HELP PREVENT ALZHEIMER’S DISEASE • STATIN DRUGS: Cholesterol is a vital part of the myelin sheath insulating neurons and assisting in propagation of nerve impulses; metabolites in the cholesterol biosynthesis pathway inhibited by statins are required to produce CoQ10 as well as functional GLUT4s. Cholesterol is also an integral part of plasma membranes, lending structural stability. Any pharmaceutically-induced disruption in endogenous synthesis of cholesterol—especially when combined with long-standing, population-wide recommendations to limit dietary intake—would starve the struggling brain of this absolutely critical nutrient. In fact, high cholesterol levels later in life are associated with reduced risk of dementia, and the CSF of AD patients has been shown to be lower in cholesterol than that of healthy controls.62,63 HMG CoA reductase—the target of statin therapy—is abundant in brain cells. They require a constant supply of cholesterol, and when its production is inhibited, the result is a loss of myelin as well as malformation of membranes—including those of the mitochondria.8 Compromised mitochondrial function deprives the brain of ATP. It is no surprise that decades of recommendations to reduce consumption of cholesterol and perhaps overzealous prescription of statin drugs have paralleled the rise in AD incidence.6 • PROCESSED FOODS: These present a quadruple nutritional assault upon a brain suffering the ravages of the modern diet: they are usually high in refined carbohydrate; high in rancid, easily oxidized vegetable oils; low in antioxidants; and low in vitamins and minerals. • EXOGENOUS INSULIN: Although insulin has been shown to improve memory and cognition acutely, chronically high insulin levels are known to impair brain function.42,64 Exogenous insulin would serve to inhibit IDE more strongly, thereby preventing the clearance of Aβ, causing it to linger in the brain interstitial fluid even longer, where it is subject to glycation and oxidation. As noted, the greatest risk for AD is reserved for ApoE4 carriers who are treated with exogenous insulin. NUTRITIONAL THERAPIES FOR ALZHEIMER’S DISEASE The damage observed in AD brains is complex and multifactorial. Any intervention intended to delay or possibly reverse this damage should therefore be a multipronged strategy designed to address as many of the contributing factors as possible. The majority of these potentially helpful practices are nutritional, but two can be considered lifestyle modifications. Obviously, the foundation of what might be considered an “anti-Alzheimer’s strategy” is a reduced carbohydrate diet. Beyond that, there are numerous nutritional supplements that could be effective based on their biochemical functions: • Chromium picolinate: Chromium is required for proper function of the insulin receptor, and has been proven to aid in glucoregulation and insulin sensitivity.58,59 • Zinc: Insulin degrading enzyme requires zinc as a cofactor.57 • High-quality cod liver oil: To balance the n-6/n-3 ratio and decrease inflammation. Generally, oils rich in n-6 fatty acids induce inflammation in the body, while n-3-rich oils stimulate anti-inflammatory pathways. The ratio of n-6 to n-3 in the modern American diet is estimated to be as high as 30:1, while our evolutionary dietary patterns suggest we are physiologically suited to a ratio closer to 3:1.36,60 Additionally, dietary imbalances of these fatty acids cause imbalances in their incorporation into cellular and organelle membranes, resulting in altered permeability and increased vulnerability to lipid peroxidation. • Medium-chain triglycerides (MCTs): These saturated fatty acids (found mostly in coconut and palm kernel oils) are metabolized differently from others and can serve as a source of ketones even in the absence of carbohydrate restriction. 61 • L-Carnitine: This amino acid is required by carnitine palmitoyltransferase-1, the enzyme responsible for shuttling fatty acids into the mitochondria, as well as other enzymes in the breakdown of fats.50 A patient on a reduced carbohydrate diet with the specific intention of ramping up fatty acid oxidation and ketogenesis could likely benefit from supplemental carnitine. • Coenzyme Q10: CoQ10 is a vital member of the mitochondrial electron transport system (and therefore generation of ATP) and also a potent antioxidant. CoQ10 administration has been shown to reduce production of
430
ROS by mitochondria exposed to Aβ in animal models of diabetes. 18 With the AD brain struggling to produce energy and under great oxidative stress, CoQ10 could be a powerful adjunct. • Antioxidants: In addition to increasing antioxidant-rich foods in the diet, supplemental N-acetyl-cysteine for glutathione regeneration might be helpful. (It’s noteworthy that the fruits highest in antioxidants are also lower in glycemic index and load; namely, berries.) Supplemental superoxide dismutase might also be beneficial. • Physical activity: Physical activity induces recruitment of GLUT4s and ultimately helps maintain insulin sensitivity. Resistance training or weightlifting might prove particularly beneficial, as it would serve to increase muscle mass and potentially increase insulin sensitivity. This might be especially protective if started early in life so as to minimize the impact of sarcopenia (loss of muscle mass) as one ages. • Stress reduction: Cortisol, the primary glucocorticoid “stress hormone,” releases glucose in response to acute stressors.25 In our hyper-stressful modern environment, our bodies almost always perceive dire threats all around us. Chronically high cortisol levels could induce hyperglycemia even in the context of a reduced carbohydrate diet. • B12: While B12 is not necessarily required for a therapeutic diet for AD, it is important to note that memory loss and cognitive decline are insidious signs of long-term B12 deficiency. Sufficient stomach acid is required for B 12 absorption, and stomach acid production naturally declines with age. Combine this with the possibility that older people are less likely to consume B12-rich foods (which can take more effort to prepare than convenient, ready-toeat refined carbohydrates), and B 12 deficiency becomes fairly common in the elderly. B 12 deficiency can even be mistaken for AD, so it’s worthwhile to have B12 levels tested if AD is suspected.
431
THERAPEUTIC INTERVENTION FOR ALZHEIMER’S DISEASE Current Alzheimer’s disease (AD) therapies are typically piecemeal approaches aimed at treating individual symptoms, rather than addressing the underlying causes of the disease. One drug manufacturer created a pharmaceutical drug to inhibit the enzyme that creates Aβ from the amyloid precursor protein. Phase III clinical trials had to be stopped because results were so damning against this treatment. Measures of cognition and ability to complete daily living tasks were significantly worse for patients receiving the drug than the placebo.56 Yet again, here is evidence that Aβ is not a causal factor. Production of Aβ is a normal process and there is no
432
evidence that AD patients overproduce it.57 It becomes pathological only when—due to peripheral hyperinsulinemia—it is not degraded and cleared as it should be. Several authors have proposed administering exogenous ketone bodies via pharmaceutical MCT preparations. While this provides the brain with an alternative fuel and has been shown to improve cognitive function, it does nothing to address the myriad other issues attendant with the metabolic derangement that is likely the root cause of AD. The cognitive decline seen in AD is not a disease in itself; it is the result of a lifetime of accumulated dietary and environmental insults, which in older age finally overwhelm the brain’s capacity to protect and heal itself. Administration of KBs would neither alleviate hyperinsulinemia nor restore insulin sensitivity at the BBB. MCTs could certainly be a powerful adjunct to a reduced carbohydrate diet, which would reset the metabolic machinery, ease oxidative stress, and reduce glycation. In the absence of dramatic dietary overhaul, however, the administration of KBs is akin to bailing water out of a leaky boat without stopping to patch the hole: you merely manage the effects while the root cause continues wreaking havoc. REFERENCES 1. Alzheimer’s Association. Alzheimer’s facts and figures. http://www.alz.org/alzheimers_disease_facts_and_figures.asp. 2. Cordain L, Eades MR, Eades MD. Hyperinsulinemic diseases of civilization: more than just Syndrome X. Comp Biochem Physiol A Mol Integr Physiol. 2003;136(1):95-112.. 3. Cordain, L. Cereal grains: humanity’s double-edged sword. World Rev Nutr Diet 1999;84:19-73. 4. Craft S and Watson GS. Insulin and neurodegenerative disease: shared and specific mechanisms. Lancet Neurol 2004;3(3):169-78. 5. Henderson S. High carbohydrate diets and Alzheimer’s disease. Med Hypotheses 2004; 62:689- 700. 6. Seneff S, Wainwright G, and Mascitelli L. Nutrition and Alzheimer’s disease: the detrimental role of a high carbohydrate diet. Eur J Intern Med 2011;22(2)134-40. 7. Kanoski S and Davidson T. Western diet consumption and cognitive impairment: Links to hippocampal dysfunction and obesity. Physiol Behav 2011;103(1):59-68. 8. Lane R and Farlow M. Lipid homeostasis and apolipoprotein E in the development and progression of Alzheimer’s disease. J Lipid Res 2005;46(5):949-68. 9. Moreira P, Santos M, Seica R, et al. Brain mitochondrial dysfunction as a link between Alzheimer’s disease and diabetes. J Neurol Sci 2007;257(1-2):206-14. 10. Mamelak M. Alzheimer’s disease, oxidative stress and gammahydroxybutyrate. Neurobiol Aging 2007;28(9):1340-60. 11. Reiman E, Kewei C, Alexander G, et al. Functional brain abnormalities in young adults at genetic risk for lateonset Alzheimer’s dementia. Proc Natl Acad Sci USA 2004;101(1):284-289. 12. Kamboh, MI. Apolipoprotein E polymorphism and susceptibility to Alzheimer’s disease. Hum Bil 1995;67:195215. 13. Qiu W and Folstein M. Insulin, insulin-degrading enzyme and amyloid-β peptide in Alzheimer’s disease: review and hypothesis, Neuro Biol Aging 2006;27:190-198 14. Krikorian R, Shidler M, Dangelo K, et al. Dietary ketosis enhances memory in mild cognitive impairment. Neurobiology of Aging 2012;33:425e19-425e27. 15. Kroner Z. The relationship between Alzheimer’s disease and diabetes: Type 3 diabetes? Altern Med Rev. 2009;14(4):373-9.
433
16. Irie F, Fitzpatrick A, Lopez O, et al. Enhanced risk for Alzheimer disease in persons with type 2 diabetes and APOE ε4. Arch Neurol 2008;65(1):89-93. 17. Peila R, Rodriguez B, and Launer L. Type 2 diabetes, APOE gene, and the risk for dementia and related pathologies – the Honolulu-Asia aging study. Diabetes 2002;51:1256-1262. 18. Moreira P, Santos M, Sena C, et al. CoQ10 therapy attenuates amyloid β-peptide toxicity in brain mitochondria isolated from aged diabetic rats. Exp Neurol 2005;196(1):112-9. 19. Ott A, Stolk R, Van Harskamp F, et al. Diabetes mellitus and the risk of dementia: the Rotterdam study. Neurology 1999;53(9)1937-42. 20. Reiman E, Caselli R, Yun L, et al. Preclinical evidence of Alzheimer’s disease in persons homozygous for the e4 allele for apolipoprotein E. NEJM 1996; 334(12):752-758. 21. Fukuyama H, Ogawa M, Yamauchi H, et al. Altered cerebral energy metabolism in Alzheimer disease: a PET study. J Nucl Med 1994;35(1):1-6. 22. Correia S, Santos E, Carvalho C, et al. Insulin signaling, glucose metabolism and mitochondria: Major players in Alzheimer’s disease and diabetes interrelation. Brain Research 2012;1441:64-78. 23. Corbo RM and Scacchi R. Apolipoprotein E (APOE) allele distribution in the world. Is APOE 4 a ‘thrifty’ allele? Ann Hum Genet 1999;63(4):301-10. 24. Mosconi L, De Santi S, Li J, et al. Hippocampal hypometabolism predicts cognitive decline from normal aging. Neurobiol Aging 2008;29(5):676-692. 25. Tortora G, Derrickson B, eds. Principles of Anatomy and Physiology . Hoboken, NJ: John Wiley & Sonds, Inc., 2006;474. 26. Strittmatter W and Roses Allen. Apolipoprotein E and Alzheimer’s disease. Annu Rev Neurosci 1996;19:53-77. 27. Cook D, Leverenz J, McMillan P, et al. Reduced hippocampal insulin-degrading enzyme in late-onset Alzheimer’s disease is associated with the apolipoprotein E-ε4 allele. Am J Pathol 2003;162(1):313-9. 28. Xie L, Helmerhorst E, Taddei K, et al. Alzheimer’s β-amyloid peptides compete with insulin for binding to the insulin receptor. J Neurosci. 2002;22(10):RC221. 29. Qiu W, Walsh D, Ye Z, et al. Insulin-degrading enzyme regulates extracellular levels of amyloid β-protein by degradation. J Biol Chem 1998;273(49):32730-8. 30. Gasparini L, Gouras GK, Wang R, et al. Stimulation of beta-amyloid precursor protein trafficking by insulin reduces intraneuronal beta-amyloid and requires mitogen-activated protein kinase signaling. J Neurosci 2001;21(8):2561-70. 31. Hoshi M, Takashima A, Noguchi K, et al. Regulation of mitochondrial pyruvate dehydrogenase activity by tau protein kinase I/glycogen synthase kinase 3beta in brain. Proc Natl Acad Sci USA 1996;93(7):2719-23. 32. Schmechel DE, Saunders AM, Strittmatter WJ, et al. Increased amyloid β-peptide deposition in cerebral cortex as a consequence of apolipoprotein E genotype in late-onset Alzheimer disease. Proc Natl Acad Sci USA 1993;90:9649-53. 33. Takeuchi M, Sato T, Takino J, et al. Diagnostic utility of serum or cerebrospinal fluid levels of toxic advanced glycation end-products (TAGE) in early detection of Alzheimer’s disease. Med Hypotheses 2007;69(9)1358-66. 34. Li Y and Dickson D. Enhanced binding of advanced glycation endproducts (AGE) by the ApoE4 isoform links the mechanism of plaque deposition in Alzheimer’s disease. Neur Letters 1997;26:155-158.
434
35. Shuvaev VV, Laffont I, Serot JM, et al. Increased protein glycation in cerebrospinal fluid of Alzheimer’s disease. Neurobiol Aging 2001;22(3):397-402. 36. Cordain, L Eaton SB, Sebastian A, et al. Origins and evolution of the Western diet: health implications for the 21st century. Am J Clin Nutr 2005;81:341-354. 37. Cordain L Eaton SB. Evolutionary aspects of diet: old genes, new fuels. World Rev Nutr Diet 1997;81:26-37 38. Viola KL, Velasco PT, Klein WL. Why Alzheimer’s is a disease of memory: the attack on synapses by A beta oligomers (ADDLs). J Nutr Health Aging 2008;12(1):51S-7S. 39. Woods S, Seeley R, Baskin D, et al. Insulin and the blood-brain barrier. Curr Pharm Des 2003;9(10):795-800. 40. Craft S, Peskind E, Schwartz M, et al. Cerebrospinal fluid and plasma insulin levels in Alzheimer’s disease – relationship to severity of dementia and apolipoprotein E genotype. Neurology 1998;50:164-168. 41. Convit, A. Links between cognitive impairment in insulin resistance: an explanatory model. Neurobiol Aging 2005;26 Suppl 1:31-5. 42. Watson G, Peskind E, Asthana S, et al. Insulin increases CSF Aβ42 levels in normal older adults. Neurology 2003;60(12):1899-903. 43. Luchsinger J, Tang M-X, Shea S, et al. Hyperinsulinemia and risk of Alzheimer’s disease. Neurology 2004;63:1187-1192. 44. Greenwood CE, Kaplan RJ, Hebblethwaite S, et al. Carbohydrate-induced memory impairment in adults with type 2 diabetes. Diabetes Care 2003;26(7):1961-6. 45. Schubert D. Glucose metabolism and Alzheimer’s disease. Ageing Res Rev 2005;4(2):240-57. 46. VanItallie T and Nufert T. Ketones: metabolism’s ugly duckling. Nutr Rev 2003;61(10):327-41. 47. Veech R. The therapeutic implications of ketone bodies: the effects of ketone bodies in pathological conditions: ketosis, ketogenic diet, redox states, insulin resistance, and mitochondrial metabolism. Prostaglandins Leukot Essent Fatty Acids 2003;70(3):309-19. 48. Martin B, Mattson MP, Maudsley S. Caloric restriction and intermittent fasting: two potential diets for successful brain aging. Ageing Res Rev 2006;5(3):332-53. 49. Prolla TA, Mattson MP. Molecular mechanisms of brain aging and neurodegenerative disorders: Lessons from dietary restriction. Trends Neurosci 2001;24(11 Suppl):S21-31. 50. Devlin T, ed. Textbook of Biochemistry with Clinical Correlations. Hoboken, NJ:John Wiley & Sons, Inc., 2011;691-702. 51. Gasior M, Rogawski M, and Hartman A. Neuroprotective and disease-modifying effects of the ketogenic diet. Behav Pharmacol 2006;17(5-6):431-9. 52. Kashiwaya Y, Takeshima T, Mori N, et al. D-β-Hydroxybutyrate protects neurons in models of Alzheimer’s and Parkinson’s disease. Proc Natl Acad Sci USA 2000;97(10):5440-4. 53. Henderson S. Ketone bodies as a therapeutic for Alzheimer’s disease. Neurotherapeutics 2008;5(3):470-80. 54. Cordain L. The nutritional characteristics of a contemporary diet based on Paleolithic food groups. J Am Nutraceut Assoc 2002;5:15-24. 55. Siri-Tarino P, Sun Q, Hu F, et al. Meta-analysis of prospective cohort studies evaluating the association of saturated fat with cardiovascular disease. Am J Clin Nutr 2010;91(3):535-46. 56. Eli Lilly and Company. Lilly Halts Development of Semagacestat for Alzheimer’s Disease Based on Preliminary
435
Results of Phase III Clinical Trials. Aug 17, 2010. http://newsroom.lilly.com/releasedetail.cfm?releaseid=499794. 57. Miller B, Eckman E, Sambamurti K, et al. Amyloid-β peptide levels in brain are inversely correlated with insulysin activity levels in vivo. Proc Natl Acad Sci USA 2003;100(10)6221-6. 58. Lamson DW, Plaza SM. The safety and efficacy of high-dose chromium. Altern Med Rev 2002;7(3):218-35. 59. Cefalu WT, Rood J, Pinsonat P, et al. Characterization of the metabolic and physiologic response to chromium supplementation in subjects with type 2 diabetes mellitus. Metabolism 2010;59(5):755-62. 60. Denniston K, Topping J, Caret R. General, Organic, and Biochemistry. New York, NY;McGraw- Hill, 2011;574 and 772-773. 61. Henderson ST, Vogel JL, Barr LJ, et al. Study of the ketogenic agent AC-1202 in mild to moderate Alzheimer’s disease: a randomized, double-blind, placebo-controlled, multicenter trial. Nutr Metab (Lond) 2009;6:31. 62. Mielke MM, Zandi PP, Sjögren M, et al. High total cholesterol levels in late life associated with a reduced risk of dementia. Neurology 2005;64(10):1689-95. 63. Mulder M, Ravid R, Swaab DF, et al. Reduced levels of cholesterol, phospholipids, and fatty acids in cerebrospinal fluid of Alzheimer disease patients are not related to apolipoprotein E4. Alzheimer Dis Assoc Disord 1998;12(3):198-203. 64. Reger MA, Watson GS, Green PS, et al. Intranasal insulin administration dose-dependently modulates verbal memory and plasma amyloid-β in memory-impaired older adults. J Alzheimer’s Dis 2008;13(3):323-31.
This article appeared in Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, the quarterly journal of the Weston A. Price Foundation, Summer 2014
436
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals December 9, 2009 by Jenny — 101 Comments · Affiliate and Sponsorship Disclosure
We often discuss vitamins and minerals and their essential role in human health; however, that can be rather abstract until you take the time to examine nutrients and foods on a case-by case basis. How exactly does vitamin K or riboflavin or selenium support our health? Is liver really a nutritional powerhouse? How so? Moreover, we consistently hear that plant foods – fruits, vegetables and whole grains – offer the very best sources of vitamins and minerals and while they certainly play a critical role in a wholesome diet, plant foods do not always represent the best source of nutrients. Indeed, animal foods – particularly liver, roe and shellfish – offer some of the most concentrated sources of vitamins and minerals. Turkey liver offers 3 times more vitamin A than the same quantity of sweet potato.
Keep in mind that vitamin A from animal
foods (retinol) is more easily absorbed and metabolized than beta carotene from plant foods. Indeed certain adults suffering from autoimmune diseases, babies and young children cannot convert beta carotene to true vitamin A at all, making all those carrots and sweet potatoes relatively worthless for their vitamin A content. Similarly, vitamin K1 (found in leafy greens and vegetables) does not offer as substantial a benefit as vitamin K2 (found in animal foods, butterfat and fermented soy). Smoked salmon offers 40% more riboflavin than peanuts. Plant foods are grossly lacking in all but nominal amounts of vitamin D and completely lacking in vitamin B12, while one could conceivably receive all one’s vitamins and minerals from animal foods alone – though I wouldn’t recommend it. In the end, what you see in this chart is a beautiful balance between nutrient-dense animal foods and nutrient-dense plant foods: an omnivorous diet. In examining these foods – a few nourishing foods kept appearing over and over again. Liver appears 34 times on this list, while sesame appears 9 times and oysters 7. Many of these foods are sacred foods – foods cherished by our ancestors and they should regain their rightful place on the kitchen table. You’ll note that grain, dairy and even fruit are barely mentioned among these nutrient-dense foods which, I imagine, will pique the interest of many of Nourished Kitchen‘s primal readers. While all truly natural foods can also be truly health-giving foods, a mindful eye to maximizing nutrient-dense foods is vital. 437
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
As you examine these foods, their nutrients and the value they should play in your kitchen, please note that while much of the data regarding fish and shellfish is based on wild-caught seafood, the data regarding animal foods are based on conventionally-raised animals. Data on the nutrient content of pasture-raised foods is very difficult to find on such a massive scale; rest assured that data consistently indicates that grass-fed and pasture-raised animals produce more nutrient-dense food than their confined, industrial counterparts. Moreover, please note that while muscle meat is rarely listed – that doesn’t mean it offers no value, only that it is simply not as nutrient-dense as offal. Quite often muscle meat scored higher than the plant food sources listed. Similarly, in many instances, plant foods not listed scored higher than animal foods that are listed. I omitted obscure ingredients – whale blubber and walrus meat for instance – as they’re unlikely to be widely available. I also omitted heavily processed, fortified foods, choosing to rely instead of the natural value of food in their naked and unadulterated state as much as possible. Nourish yourself mindfully and well.
Why You Need Nutrient It:
Best Animal Best Plant Food Food Sources 1 : 1 Sources : Turkey Liver (75,337 IU) Calf Liver
Vitamin A
Vision Health
(70,559 IU)
Skin Health
Beef Liver
Reproductive Health
(31,718 IU)
Immune Function
Liverwurst (27,671 IU) Lamb Liver (25,999 IU)
438
Baked Sweet Potato (19,217 IU) Boiled Carrots (17,036 IU) Raw Kale (15,376 IU) Boiled Dandelion Greens (14,545 IU) Dried Apricots (12,669 IU) Plants DO NOT contain true vitamin A; rather they contain beta carotene.
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
Cured Beef Pastrami (35 Skin Health Immune Function Heart Health Vitamin C
Antioxidant Activity Anti-inflammatory Properties
mg)
Raw Acerola (1,677 mg)
Chicken Liver
Rosehips (426 mg)
(28 mg)
Green Chili Peppers (242
Pork Liver (24
mg)
mg)
Raw Guava (228 mg)
Steamed Clams
Sweet Yellow Peppers
(22 mg)
(183 mg)
Raw Fish Roe (16 mg)
Pickled Herring (680 IU) Immune Function Reproductive Health Vitamin D
Bone Health Cognitive Health Longevity
Dried Trout (628 IU) Mackerel
Mushrooms (21 IU)
Sashimi (360
NO OTHER SOURCES
IU) Raw Oysters (320 IU) Caviar (232 IU)
Raw Fish Roe Antioxidant Activity Reproductive Health Skin Health Vitamin E
Heart Health Formation of Red Blood Cells
(7 mg) Baked Conch (6
Hazelnut Oil (47 mg)
mg)
Sunflower Oil (41 mg)
Salmon Sashimi
Almond Oil (39 mg)
(4 mg)
Grapeseed Oil (29 mg)
Raw Egg Yolk (3
Palm Oil (19 mg)
mg) Butter (2 mg)
Vitamin K
Bone Health
Broiled Beef (17
Amaranth Leaves (1,440
439
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
mcg) Braised Veal (7 mcg) Cognitive Health
Butter (7 mcg)
Heart Health
Broiled Lamb (6
Blood Clotting
mcg)
Anti-inflammatory
Fried Egg (6
Properties
mcg) Animal foods contain vitamin K2.
Conversion of Carbs to Energy Heart Health Thiamin
Nerve Health Emotional Well Being Cognitive Health
mcg) Raw Swiss Chard (830 mcg) Cooked Kale (817 mcg) Raw Dandelion Greens (778 mcg) Cooked Collards (623 mcg) Plants contain vitamin K1.
Grilled Tuna (1 mg) Pan-fried Pork Chops (1 mg) Broiled Venison (1 mg) Salami (1 mg)
Flaxseed (2 mg) Sesame Tahini (2 mg) Sunflower Seeds (1 mg) Pine Nuts (1 mg) Macadamia Nuts (1 mg)
Chorizo (1 mg)
Lamb Liver (5 Bone Health Energy Metabolism Healthy Skin Riboflavin
Healthy Vision Maintenance of Body Tissues
mg) Beef Liver (3
Dried Shiitakes (1 mg)
mg)
Dried Lychees (1 mg)
Calf Liver (3 mg)
Almonds (1 mg)
Turkey Liver (3
Sesame Tahini (1 mg)
mg)
Cloud-ear Fungus (1 mg)
Chicken Liver (2 mg)
Niacin
440
Enzymatic Functions
Smoked Salmon
Peanuts (16 mg)
Nerve Health
(23 mg)
Dried Shiitakes (14 mg)
Digestive Health
Skipjack Tuna
Sundried Tomatoes (9
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
(19 mg) Tuna Sashimi Hormonal Balance Cognitive Function
(16 mg)
mg)
Chicken Liver
Sunflower Seeds (8 mg)
(16 mg)
Buckwheat (7 mg)
Calf Liver (14 mg)
Wild Salmon (1 mg)
Vitamin B6
Macronutrient
Grilled Tuna (1
Metabolism
mg)
Blood Synthesis
Roast Pork (1
Immune Function
mg)
Maintenance of
Roast Bison (1
Blood Sugar Levels
mg)
Pistachio Nuts (3 mg) Sunflower Seeds (1 mg) Dried Shiitakes (1 mg) Sesame Seeds (1 mg) Dried Prunes (1 mg)
Roast Elk (1 mg)
Turkey Liver (691 mcg)
Folate
Reproductive Health
Lamb Liver (400
Heart Health
mcg)
Bone Health
Chicken Liver
Hormonal Health
Pâté (392
Cognitive &
mcg)
Emotional Health
Beef Liver (260
Fetal Development
mcg) Broiled Conch
Peanuts (246 mcg) Sunflower Seeds (238 mcg) Boiled Black-eyed Peas (208 mcg) Boiled Cranberry Beans (208 mcg) Raw Spinach (194 mcg)
(179 mcg)
Macronutrient
Chicken Liver (8
Dried Shiitakes (21 mg)
Pantothenic
Metabolism
mg)
Sunflower Seeds (7 mg)
Acid
Adrenal Support
Beef Liver (7
Triticale Flour (2 mg)
441
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
mg) Stress Response
Calf Liver (7 mg)
Boiled Mushrooms (2 mg)
Production of
Pork Liver (5
Sundried Tomatoes (2
Healthy Fats
mg)
mg)
Caviar (4 mg)
Clams (99 mcg) Lamb Liver (86
Vitamin B12
Brain Health
mcg)
Nerve Health
Calf Liver (85
Production of
mcg)
Healthy Fats
Beef Liver (83
Maintenance of Red
mcg)
Blood Cells
Steamed
NO SOURCES
Oysters (35 mcg)
Raw Egg Yolk (682 mg) Cellular Health Emotional Health Choline
Cognitive Health Fetal Development
Caviar (491 mg) Beef Liver (426 mg) Chicken Liver (327 mg) Salt Cod (291
Dried Shiitakes (202 mg) Sundried Tomatoes (105 mg) Flaxseed (79 mg) Miso (72 mg) Pistachio Nuts (71 mg)
mg)
Smoked Whitefish (88
Betaine
Cardiovascular
mg)
Health
Mutton (34 mg)
Digestive Health
Chicken Breast (29 mg) Braised Beef
442
Boiled Spinach (577 mg) Raw Lambsquarters (332 mg) Dark Rye Flour (146 mg) Raw Beets (129 mg) Bulgur (83 mg)
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
(18 mg) Braised Veal (17 mg)
Parmesan Cheese (1,184 mg) Bone Health Nerve Health Calcium
Muscle Health Heart Health Renal Function
Romano Cheese (1,064 mg) Gruyere Cheese (1,011 mg) Goat Cheese
Poppyseeds (1,438 mg) Sesame Seeds (989 mg) Fireweed (429 mg) Lambsquarters (366 mg) Almonds (291 mg)
(895 mg) Dried Whitefish (810 mg)
Steamed Clams
Iron
Blood Health
(28 mg)
Pumpkin Seeds (15 mg)
Muscle Health
Pork Liver (18
Sesame Seeds (15 mg)
Maintaining Energy
mg)
Poppyseeds (10 mg)
Levels
Chicken Liver
Sundried Tomatoes (9
Cellular Function
(13 mg)
mg)
Neural Development
Oysters (12 mg)
Natto (9 mg)
Caviar (12 mg)
Carbohydrate Metabolism Muscle Function Magnesium
Nerve Function Regulating Blood Sugar Heart Health
Caviar (300 mg) Broiled Conch
Pumpkin Seeds (535 mg)
(238 mg)
Cocoa Powder (495 mg)
Fish Sauce (175
Sunflower Seed Butter
mg)
(369 mg)
Salt Cod (133
Sesame Tahini (353 mg)
mg)
Poppy Seeds (347 mg)
Grilled Salmon
443
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
(122 mg)
Dried Trout
Potassium
(1,720 mg)
Sundried Tomatoes
Salt Cod (1,458
(3,427 mg)
Heart Health
mg)
Cocoa Powder (2,509 mg)
Skeletal Health
Gjetost Cheese
Dried Apricots (1,850 mg)
Renal Health
(1,409 mg)
Raw Hearts of Palm
Digestive Function
Dried Whitefish
(1,806 mg)
(1,080 mg)
Dried Shiitakes (1,534
Smoked Salmon
mg)
(960 mg)
Oysters (182
Zinc
Immune Function
mg)
Reproductive Health
Calf Liver (12
Skin, Hair & Nail
mg)
Health
Lamb (10 mg)
Prostrate Health
Bison (9 mg)
Sexual Function
Cooked Crab (8
Sesame Tahini (10 mg) Poppyseeds (8 mg) Dried Shiitakes (7 mg) Pumpkin Seeds (7 mg) Peanuts (7 mg)
mg)
Calf Liver (15
Copper
Maintenance of
mg)
Connective Tissue
Beef Liver (15
Bone Health
mg)
Immune Health
Lamb Liver (15
Formation of Red
mg)
Blood Cells
Oysters (8 mg)
Dried Shiitakes (5 mg) Sesame Tahini (4 mg) Cocoa Powder (4 mg) Cashew Nuts (2 mg) Sunflower Seeds (2 mg)
Squid (2 mg)
Manganese
444
Macronutrient
Mussels (7 mg)
Hazelnut Flour (13 mg)
Metabolism
Oysters (1 mg)
Pine Nuts (9 mg)
Bone Development
Clams (1 mg)
Fireweed (7 mg)
Nutrient Showdown: Best Sources of Vitamins & Minerals — Nourish...
Healing Collagen Formation
http://nourishedkitchen.com/best-sources-vitamins-minerals/
Grilled Bass (1
Poppyseeds (7 mg)
mg)
Pecans (5 mg)
Trout (1 mg)
Pork Kidneys
Selenium
(312 mcg)
Brazil Nuts (1,917 mcg)
Skin, Hair & Nail
Oysters (154
Sesame Seeds (98 mcg)
Health
mcg)
Sunflower Seeds (79
Neutralizing Free
Turkey Skin
mcg)
Radicals
(153 mcg)
Whole Wheat Flour (71
Thyroid Health
Chicken Skin
mcg)
Immune Function
(137 mcg)
Dried Cloud Ear Fungus
Lamb Liver (115
(43 mcg)
mcg)
1. Nutrient data is based on 100-gram servings of foods listed. Nutrient information was sourced from NutritionData.com and is provided exclusively for educational and informational purposes. I make no warranties about its accuracy or reliability. 2. Photo credit. « Hachiya Persimmon & Mandarin Ice Cream
Maple-glazed Root Vegetables »
Filed Under: traditional foods
445
