Alfabet Limba Greaca

Limba greacă. Lecţia I (Alfabetul şi pronunţia) Alfabetul Alfabetul grec cuprinde următoarele 24 de litere: Alfa Majuscula: Α Minuscula: α Numele grecesc: άλφα Litera corespunzătoare românească: a Vita Majuscula: Β Minuscula: β б Numele grecesc: βήτα Litera corespunzătoare românească: v Obs. Se scrie β la începutul cuvântului, б în celelalte cazuri. Gama Majuscula: Γ Minuscula: γ Numele grecesc: γάμμα Litera corespunzătoare românească: g Obs. Γ înainte de guturalele γ, κ, χ, ζ, se pronunţă n (gamma nazal). Delta Majuscula: Δ Minuscula: δ Numele grecesc: δέλτα Litera corespunzătoare românească: dh Epsilon Majuscula: Ε Minuscula: ε Numele grecesc: έψιλου Litera corespunzătoare românească: e Zita Majuscula: Ζ Minuscula: ζ Numele grecesc: ζήτα Litera corespunzătoare românească: z Ita Majuscula: Η Minuscula: η Numele grecesc: ήτα Litera corespunzătoare românească: i Thita Majuscula: Θ Minuscula: θ Numele grecesc: θήτα 1

Litera corespunzătoare românească: th Iota Majuscula: Ι Minuscula: ι Numele grecesc: ίωτα Litera corespunzătoare românească: i Kappa Majuscula: Κ Minuscula: κ Numele grecesc: κάππα Litera corespunzătoare românească: c Lamvda Majuscula: Λ Minuscula: λ Numele grecesc: λάμбδα Litera corespunzătoare românească: l Mi Majuscula: Μ Minuscula: μ Numele grecesc: μύ Litera corespunzătoare românească: m Ni Majuscula: Ν Minuscula: ν Numele grecesc: νύ Litera corespunzătoare românească: n Csi Majuscula: Ξ Minuscula: ξ Numele grecesc: ξί Litera corespunzătoare românească: x Omicron Majuscula: Ο Minuscula: ο Numele grecesc: όμικρόν Litera corespunzătoare românească: o Pi Majuscula: Π Minuscula: π Numele grecesc: πί Litera corespunzătoare românească: p Ro Majuscula: Ρ Minuscula: ρ Numele grecesc: pi 2

Litera corespunzătoare românească: r Sigma Majuscula: Σ Minuscula: σ ς Numele grecesc: σιγμα Litera corespunzătoare românească: s Taf Majuscula: Τ Minuscula: τ Numele grecesc: ταύ Litera corespunzătoare românească: t Ipsilon Majuscula: Υ Minuscula: υ Numele grecesc: ύψιλόν Litera corespunzătoare românească: i Fi Majuscula: Φ Minuscula: φ Numele grecesc: φί Litera corespunzătoare românească: f Hi Majuscula: Χ Minuscula: χ Numele grecesc: χί Litera corespunzătoare românească: h Psi Majuscula: Ψ Minuscula: ψ Numele grecesc: ψί Litera corespunzătoare românească: ps Omega Majuscula: Ω Minuscula: ω Numele grecesc: ώμέγα Litera corespunzătoare românească: o Pronunţia Noi pronunţăm literele greceşti întocmai ca grecii moderni. Această pronunţare însă se deosebeşte de aceea adoptată în ţările occidentale. Cauza acestei deosebiri de pronunţare este următoarea: Când studiile greceşti au fost introduse în Occidentul Europei, după cucerirea Constantinopolului de către turci (1453), s-a adoptat felul de citire al grecilor moderni; mai târziu însă, savantul Erasm din Roterdam (1467-1563) a combătut acest fel de citire, propunând un altul întocmit de el, despre care susţinea că este al vechilor elini. Sistemul lui Erasm a fost adoptat treptat în ţările occidentale, unde limba elină se citeşte deci după propunţarea erasmică. 3

În Grecia modernă şi în unele ţări orientale, între care şi la noi, în şcolile de învăţământ religios, se citeşte în felul grecilor moderni. Acest fel poartă numele de pronunţare reuchliniană, după numele savantului I. Reuchlin (14451523) care a combătut pronunţarea lui Erasm. Asupra pronunţării literelor, observăm următoarele: 1. γ se pronunţă totdeauna gh: γέρον [gheron] – bătrân Înainte de un alt γ şi înainte de κ, χ, ξ el se citeşte n: άγγελος [anghelos] – vestitor, înger άγκιστρον [ankistron] – momeală, nadă, undiţă φάλαγξ [falanx] – falangă 2. ς, σ se pronunţă totdeauna s: μούσα [musa] – muză 3. μ are totdeauna sunetul m, chiar înainte de б şi κ: έμбάλλω [emvalo] – arunc έμπορία [emporia] – comerţ 4. Consonantele sunt a) Mute, numite astfel fiindcă nu se pot pronunţa decât cu ajutorul unei vocale: π – surdă, labială κ – surdă, guturală τ – surdă, dentală β – sonoră, labială γ – sonoră, guturală δ – sonoră, dentală φ – aspirantă, labială χ – aspirantă, guturală θ – aspirantă dentală b) Licide, numite astfel fiindă se pronunţă uşor, curgător: λ, μ, ν, ρ c) Siflanta (şuierătoare): σ, ς d) Duble: ζ, ξ, ψ 5. Vocalele sunt: a) scurte: ε, ο b) lungi: η, ω, precum şi orice vocală urmată de un grup de consoane c) uneori scurte, alteori lungi: α, ι, υ 6. Semivocalele sau semiconsoanele sunt ι, υ. Acestea sunt vocale când nu le precede altă vocală, iar consoane când sunt precedate de o altă vocală, formând diftongi. Diftongii sunt: αι – e 4

ει – i οι - i υι – i αυ – af, av ευ – ef, ev ηυ – if, iv ου – u Vocalele lungi α, η, ω se combină cu ι, care nu se pronunţă. Aceştia se numesc diftongi improprii. Diftongii sunt lungi, afară de αι, οι care la sfârşitul cuvintelor sunt scurţi: λύσαι, άνθρωποι. La timpurile Optativului însă şi la Adverbe αι şi οι devin lungi: λύοι, οϊκοι Semnele de punctuaţie Virgula şi punctul se întrebuinţau ca şi în româneşte. În loc de două puncte (:) şi de punct şi virgulă (;) se întrebuinţa un punct, scris în partea de sus a rândului. Semnul de întrebare era punct şi virgulă (;).

Limba greacă veche Lecţia a 2-a. Alfabetul ionian 01/04/08 Lecţia a 2-a. Alfabetul ionian http://www.orthoblog.ro/greaca/2008/04/01/lectia_a_2_a_alfabetul_ionian http://www.orthoblog.ro/greaca/2008/04/ 01/lectia_a_2_a_alfabetul_ionian02:27:09 am, Categorii: Grafie Alfabetul ionian cuprinde 24 de grafeme (litere), aşezate în tabelul de mai jos: Grafem majuscul/minuscul

Denumire greacă/transliterată

Pronunţie

Αα

ἄλφα alfa

"a" din "sat"

Ββ

βῆτα beta

Γγ

γάμμα gamma

Δδ

"b" din "bal" "g" din "gară" "d" din "dac"

δέλτα delta

Εε

ἔ ψιλόν e psilon

Ζζ

ζῆτα zeta

Ηη

ἦτα eta

Θθ

θῆτα theta

"e" din "bec" "dz" "e" din "zece" "th" din "think" (eng.)

5

"i" din "circ"

Ιι

Ιῶτα iota

Κκ

κάππα kappa

Λλ

λάμβδα lambda

Μμ Νν Ξξ Οο

"m" din "mac"

νῦ ny, nu

"n" din "nor"

ὅ μικρόν o micron

Ρρ

ῥῶ rho

Σσς

σῖγμα sigma

Φφ

"o" din "bob" "p" din "pas" "r" din "rac" "s" din "sac"

ταῦ tau

"t" din "tac"

ὖ ψιλόν y/u psilon

"u" din "tu" (franc.)

φῖ fi

"f" din "foc"

Χχ

χῖ chi

Ψψ

ψῖ psi

Ωω

"x" din "fax"

ξῖ xi

πῖ pi

Υυ

"l" din "loc"

μῦ my, mu

Ππ

Ττ

"c" din "cort"

"ch" din Loch Ness "ps" din "psalm"

ὦ μέγα o mega

"o" din "odă"

[Continuare:] Observaţii 1. Grafemele η şi ω reprezintă variantele lungi pentru ε şi ο. Vocalele scurte au durata unei more, iar cele lungi echivalează cu două scurte şi au durata a două more (în latină, mora = "moment, timp"). 2. ψιλόν (psilon) înseamnă "simplu" şi apare ca atribut pe lângă ε şi υ pentru ca în epoca târzie să se evite confuzia cu diftongii αἰ (care se pronunţă ca ε) şi εἰ, οἰ (care se pronuţă ca υ). 3. ὅ μικρόν defineşte pe "o" scurt (μικρόν - micron = "mic, scurt"), în opoziţie cu "o" lung, ὦ μέγα (μέγα - mega = "mare, lung"). 4. "n" velar (înainte de κ, λ, χ, ξ) se notează γ: ἄγγελος (anghelos), ἄγκυρα (anchiura). 5. σ (sigma) este scris ς, atunci când se află la sfârşitul cuvântului. 6. υ (upsilon) se pronunţa ca ü în cuvântul german für ("iu") sau ca "u" în limba franceză. Cu timpul, a început să se pronunţe ca iota ("i"). 7. χ (chi) se pronunţa ca şi gruparea "ch" din cuvântul gaelic Loch (lac). Este un kappa aspirat. Cu timpul, grafemul a început să se pronunţe ca litera "h". 6

8. θ (theta) se pronunţă ca şi "th" din cuvântul englezesc "think", dar niciodată ca în cuvântul "that" (aici, gruparea "th" este un fel de "d" aspirat). 9. ζ (zeta) se pronunţa în greaca veche "dz" sau "zd" (părerile diferă între lingvişti), dar mai târziu a început să se pronunţe "z". 10. ι (iota) nu are punct deasupra, ca în limba română! Mai multe despre pronunţia grafemelor veţi afla într-o lecţie următoare, care se va ocupa de sistemele de pronunţie a limbii greceşti vechi. Deocamdată, începeţi să exersaţi alfabetul pe un caieţel, scrieţi fiecare literă cu atenţie, cu majuscule şi minuscule şi încercaţi să învăţaţi ordinea literelor şi numele fiecărei litere. Rămâne temă pentru următoarele 2 zile. Spor la învăţat!

7