Alexandru Mironescu...Kairos

Coperta

ti

uiziunea graficd:

Doina DUMITRESCU

Sigla colecliei: Regele Darrid (manuscris) Muntele Atbos, Mdnhtirea Esfignxenou

ALEXANDRU MIRONESCU

KAIROS Eseu despre teologia istoriei

@Anastasia rsBN 973-9239 34

x

6fif5ffi

,,Md.nia Domnului nu se ue potoli, p6.nd nu ua tmplini planurik inimii lui. Veli lnlelege tn totul lucrul acesta tn cursul uvemilor. " Ieremia (23, 20)

t9{}8

Ll3Lt3

.1

,1n

Ut

Isturta. ca tnoiere a sensurilorx

Ce este istoria ? Ce este un ,,fapt" istoJic ? Este un simplu fapt ? Existi oare un simplu fapt ? Este faptul istoric o int2mplare intAmpldtoare, ca sd zic astfel, ceva care se explici - gi explicarea aceasta cdti va' loare are | - prin nigte cauze, prin niEte pricini imecliate de ordinul intereselor obignuite, vulgare ? E istoria o absurditate, o ingrdmidire de impliniri l'Ird nici o noimi ? CXnd nu o depigegte v2rful nasului, pare sd fie. De mai departe, vedem nigte Culturi, adevirate universuri autonome, o adevdtati' consftuctie bine afticulate, semne gi urme efective, materiale, cxpresii inchegate, materializale, a1e unui proces spirirual interior gi organic. E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu doui feie ? IJna oferind prilejul unor controverse nesfdrgite, mai mult de vorbe decXt de criterii gi concluzii; alta oferind prilejul unei migciri pe concepte simpliste la o concluzie cunoscuti, de fapt, de mai lnainte ? Poate fi modificatd istoria ? - mare gi teribili intrebare ! Nu misoari oare istoria o abatere, o derogare de la o ordine, profundi, adevdratd, a vielii ? Nu sunt oare faptele acestea ale istoriei locmai semnele unei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le

* Eseul-fluviu al lui A1. Mironescu a fost diYizat ln unjtiti loSice: ti(lurile xpardn. prin urmare. e(lilurii.

l"t:::']:

d la pbilosopb* Senne in lntroduction ci 'nu experieltu " u::,"1 i;i';;' *ult in '""tuladicd legile' ci raqiunea' aotcr ,)"'" funa.n a raliunea' N

expetienra;;i;, i;;;,'a n'n Ji.illit^5i:: ) cea c: inteles obiEnuit, Ptin urmrrc' reautatea' ilil.;:l;t3re o faure$te o ordine '-o:]*1"' ^ lil ."-'" *ttia l"gulitutt'lumea oscileazd *:'""" oalienii'

;;:t #;;".o-ul,

;;";";;;;;ii

'

lll:'

ga"d ir popo"'"t' o resimt I a":"11]":

p"n''..-' a porneni n"* ililil-vut!ry' o ;;bdh;inij' e convins ca istoria este

ll:n..;;;,

d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl; i" "' timent general care ne lno il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff :i.': t""

,u,u".r'""..

Ot",1;'..i;;"r"i. vorbele lui: ,,lstoria i'i"trrtf" frr oe care chimia intelectulul EI ne face si visdm' imbatd """.""r". in ele false amintiri' exagereazl -re-

fi":1';;;"scute rrdmlntr'in t;;;et'ne ue'hile lor rini' le il::t:';;;,"^t," innatiunile' Ie face mlndre'

linistea lor 9i amird$te ttt".*ulf "'Et pline de deseniciunet' in mod t'-sYtii,11 o'ic" "rem inglobeazit totul 5l da ne invalZ nimic, penl'ru cd

""t#;';J.ifrte

il

5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:' ,;!i;?i:: t: suoerficialitate I Asta sa t:l:b^'r

emolionant' ;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae'sacrificiile' persev€;;-;;;;" ori, devotamentele' anele' *t"1:1l^-",l^";

rentele, prrbusirile, rnonumentele, o absurditate' o tlaslll i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie'sens' destinati' in cele dm de orice ;;;;""iltn; aceasta este o minune' ,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea face o treabd intechiar intdmpinarea insdqi

unde 8

ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea ori impresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof , unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infini al lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emolii metafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingiduie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a descompunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omul stiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a istoriei este condusd, organizald, fecundati, transforrnati efectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte despre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pdcatul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce un popor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t in misura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne anemiem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine, dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml, nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivi personalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^trebiri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evidenqd neputinla oamenilot de a face ceva pentru soafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu

folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- socoteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9i mereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numai universul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar universul valorilor vietii este lipsit de asemenea noine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legi pe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in alti parte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii, de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau neruginate aventuri. in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impiedic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefabilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit, sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materialn, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se realizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia si mi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vremea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurile de a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund existenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisc circulagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqigarea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc> pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;i

-

Cr

agostea.

10

Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, abscons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clialogul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim intre noi transformi impresiile, descoperirile personale intl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoarea particulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui, latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, puterea Iui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere personal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu, nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deosebi6, comunicare care reclami condigii foarte deosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ldrnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii (ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), de indati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toati lumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceea ce am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcA bogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea creatoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comunicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tin si spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, cititorule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le va int2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gi sentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dori si !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind. Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodul unei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,logice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-e o are celilalt partener si descopere personal, la un moment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se comunicd. Nu existe inlelegere veritabili in afari de aceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt. 11

Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl descoperire personald, in afard de aceasti minunati fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari, i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi opercazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifie personall care devine cheia, pentru el, a inlelegerii geniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minuiate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum ,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, comuniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii inceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numaidecdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai sunt posibile. Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$ pune, in invi.lamantul secundar, accentul principal pe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecati isupra atator evenimente Ia cate am participat toli ," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul 12

superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluri cle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronologie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi nesemnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Rizboaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei \ irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici o valoare. Poate se fie un material, dar dacd lucrurile r-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, cele obiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo, nu prea departe, opuse celor infli'cirate, ^ngaiate, cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat in ele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rl experienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid o istorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului lui Marte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, galerii cu coloane sub care se putea circula la adlpost de ploaie sau de soare. Unele erau impodobite de statui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a Tibrului, Adrian construise un monument funerar, Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El repari de asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul domniei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduce apa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi. in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe ab cade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apd decdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. api serwea la alimentarea bdilor publice. Termene roate constfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Traian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re1.3

uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta informativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva complet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis si vorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !

Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqtinismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu, Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?) evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi (unde anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la umbra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd' (Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep ! Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdimdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliunile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd anxn\e EDanghelia, adica buna uestire, vestea ci Dumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hristos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el' Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numit cre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu, iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alli inseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine? 14

md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slricia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se interesa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, de copii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El :rv€a ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iarigi nu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi smedti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spunea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care le seamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucrurile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la familie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismul clupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimic din care si rezulte micar ca un fapt istoric, o explicalie a unui eveniment, cici de bund seami nu din naivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfel de relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul. Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli, spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat. in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voia mea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt mai multe idei gi mai mult adevir declt in lucririle multor filosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un alt autor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Biblie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul de adineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-o in intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o istove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: o reciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit. Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli mai mult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa

-

75

cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impreLlni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd inceteze de a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie si dispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om sinitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia o doctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a o arunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci de veacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestor ultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt, incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial". in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incomplehensiune de care uneori dau dovadd in mod surprinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a cirui obiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei mare caz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el in Istoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, de aceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici un prei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultima posibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dezmostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel la ajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpani. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singurele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupra misterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea, superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale. Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filosofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mirunt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fi vrut eu, ag fi avut la opere ! 16

P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se inr,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o 1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_ iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in ..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curs

u duiunrul ! Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_ toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aici lrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la un rrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"rie sri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste intrrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce ( src \.iafa ri, c:r ;;i cr-rr.r-r lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua socott,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite. Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea explicelii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl aberante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cil I lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea, li