Albert Camus - Carnete

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 1

biblioteca rao

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 2

Albert Camus

CARNETE Traducere din limba francez\ Micaela Ghi]escu

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 4

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO C.P. 2-124 Bucure[ti, ROMÂNIA ALBERT CAMUS Carnets I mai 1935–février 1942 © 1962 Éditions Gallimard Carnets II janvier 1942–mars 1951 ©1964 Éditions Gallimard Carnets III mars 1951–décembre 1959 © 1989 Éditions Gallimard Coperta colec]iei DONE STAN Pe copert\ SALVADOR DALI Natura moart\ sub clar de lun\ (detaliu) Edi]ia I © RAO International Publishing Company, 2002 pentru versiunea `n limba român\ Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2002 ISBN 973-576-407-5

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 6

NOT| ASUPRA EDI}IEI Con]inutul volumului de fa]\ este alc\tuit din însemn\rile pe care Albert Camus le-a f\cut din 1935 pîn\ la moartea sa, `n 1959. F\r\ a fi un jurnal propriu-zis, acestea constituie o reflec]ie pe marginea operelor elaborate în aceast\ perioad\, a lecturilor f\cute, a unor evenimente politice etc. Comentariile de subsol, apar]inînd edi]iei franceze (Roger Quillot), întregesc imaginea scriitorului [i a gîndirii acestuia. Notele traduc\toarei poart\ men]iunea (n. tr.), iar cele ale redactorului (n. red.).

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 6

I CARNETE mai 1935 – februarie 1942

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 8

CAIETUL I mai 1935 – septembrie 1937 Mai ’35 Ceea ce vreau s\ spun: C\ po]i avea – f\r\ a fi romantic – nostalgia unei s\r\cii pierdute. Un num\r de ani tr\i]i în mizerie s`nt suficien]i ca s\ construiasc\ o sensibilitate. ~n acest caz anume, sentimentul bizar pe care-l are fiul fa]\ de mama sa constituie întreaga lui sensibilitate1. Manifest\rile acestei sensibilit\]i în cele mai diferite domenii se explic\ îndeajuns prin amintirea latent\, material al copil\riei (un clei care se lipe[te de suflet). De aici, pentru cel care-[i d\ seama, provine recuno[tin]a [i, deci, con[tiin]a înc\rcat\. Tot de aici, [i prin compara]ie, dac\ mediul e altul, provine [i sim]\mîntul bog\]iilor pierdute. Celor boga]i, cerul, d\ruit în plus fa]\ de ceea ce au, li se pare un dar firesc. Pentru s\raci, cerul î[i recap\t\ caracterul de har infinit. Con[tiin]a înc\rcat\ impune m\rturisirea. Opera e o m\rturisire, trebuie s\ depun m\rturie. N-am decît un lucru de spus, dac\ m\ uit bine. ~n aceast\ via]\ de s\r\cie, printre oameni umili sau vanito[i, am atins mai mult ca sigur ceea ce mi se pare a fi sensul adev\rat al vie]ii. Operele de art\ nu vor fi niciodat\ suficiente. Arta nu e totul pentru mine. M\car de ar fi un mijloc. 1 Textul acesta, în care apare tema mamei (Str\inul, Neîn]elegerea, Ciuma), este desigur

prima formulare a eseului intitulat „~ntre da [i nu“, din Fa]a [i reversul.

carnete_Camus.qxd

10

12/12/02

4:31 PM

Page 10

ALBERT CAMUS

Ceea ce mai conteaz\ s`nt ru[in\rile, micile la[it\]i, considera]ia incon[tient\ acordat\ lumii celeilalte (a banilor). Cred c\ lumea s\racilor este una dintre rarele, dac\ nu singura, care se retrage în sine, care este o insul\ în societate. Cu pu]ine cheltuieli, po]i s\ devii un Robinson. Celui care se cufund\ în ea trebuie s\-i spui „acolo“, vorbindu-i de locuin]a medicului care se afl\ la doi pa[i. Toate acestea ar trebui s\ fie exprimate prin intermediul mamei [i al fiului. Asta, în general. Prin precizare, totul se complic\: 1) Un decor. Cartierul [i locuitorii lui. 2) Mama [i ac]iunile ei. 3) Rela]ia de la fiu la mam\. Ce solu]ie. Mama? Ultimul capitol: valoarea simbolic\ realizat\ prin nostalgia fiului??? * Grenier1: ne subestim\m întotdeauna. Doar s\r\cie, boal\, singur\tate: devenim con[tien]i de eternitatea noastr\. „Trebuie s\ fim împin[i pîn\ la ultimele noastre limite.“ Exact asta este, nici mai mult, nici mai pu]in. * Z\d\rnicia cuvîntului „experien]\“. Experien]a nu este experimental\. Nu o po]i provoca. O suferi. Mai degrab\ r\bdare decît experien]\. R\bd\m – mai degrab\ p\timim. Orice practic\: cine iese din experien]\ nu e savant, este expert. Dar în ce? * Dou\ prietene: ambele foarte bolnave. Dar una, de nervi: o înviere este oricînd posibil\. Cealalt\: tuberculoz\ avansat\. Nici o speran]\. O dup\-amiaz\. Tuberculoasa la c\p\tîiul prietenei sale. Aceasta: 1 Jean Grenier, care a fost profesorul de filosofie al lui Camus, a exercitat asupra acestuia o puternic\ influen]\, pe care o dovede[te, pe lîng\ prietenia dintre cei doi, dedica]ia din Fa]a [i reversul [i din „De[ertul“ (în Nunta), ca [i ultima edi]ie a Insulelor de Jean Grenier.

CARNETE

11

– Vezi, pîn\ acum, chiar [i în timpul crizelor celor mai puternice, îmi r\mînea ceva. O speran]\ de via]\ foarte tenace. Azi mi se pare c\ nu mai e nimic de sperat. S`nt atît de sleit\, încît am impresia c\ n-am s\ m\ mai scol niciodat\. Atunci cealalt\, cu o str\fulgerare de bucurie s\lbatic\ în ochi, luîndu-i mîna: „Oh! O s\ facem împreun\ marea c\l\torie“. Acelea[i – tuberculoasa pe moarte, cealalt\ aproape vindecat\. ~n acest scop, a f\cut o c\l\torie în Fran]a ca s\ încerce o metod\ nou\ de tratament. Iar cealalt\ i-o repro[eaz\. Aparent, îi repro[eaz\ c\ a abandonat-o. De fapt, sufer\ s-o vad\ vindecat\. Nutrise speran]a nebuneasc\ de a nu muri singur\ – de a o trage dup\ sine pe prietena cea mai drag\. Va muri singur\. {i faptul c\ o [tie îi umple prietena de o ur\ teribil\. * Cer prevestitor de furtun\ în august. Adieri fierbin]i. Nori negri. Totu[i, spre r\s\rit, o fî[ie albastr\, delicat\, transparent\. Imposibil s-o prive[ti. Prezen]a ei este nepl\cut\ ochilor [i sufletului. Fiindc\ frumuse]ea e insuportabil\. Ne aduce la disperare, eternitate a unui minut pe care am vrea totu[i s-o prelungim de-a lungul timpului. * Se simte `n largul s\u în sinceritate. Lucru foarte rar. * Important\ [i tema comediei. Ceea ce ne salveaz\ de durerile noastre cele mai puternice e sim]\mîntul c\ s`ntem p\r\si]i [i singuri, totu[i nu destul de singuri ca s\ nu ne „ia în considera]ie“ „ceilal]i“ în nenorocirea noastr\. ~n sensul acesta, minutele de fericire s`nt uneori cele în care sim]\mîntul p\r\sirii noastre ne umple [i ne înal]\ într-o triste]e nesfîr[it\. Tot în sensul acesta, fericirea nu e adeseori decît sim]\mîntul înduio[at al nenorocirii noastre. Izbitor la cei s\raci – Dumnezeu a a[ezat bun\voin]a al\turi de disperare precum leacul al\turi de r\u.

carnete_Camus.qxd

12

12/12/02

4:31 PM

Page 12

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Cînd eram tîn\r, ceream oamenilor mai mult decît puteau s\ dea: o prietenie continu\, o emo]ie permanent\. Acum [tiu s\ le cer mai pu]in decît pot s\ dea: o tov\r\[ie f\r\ fraze mari. Iar emo]iile, prietenia, gesturile lor nobile î[i p\streaz\ în ochii mei întreaga valoare de miracol: un întreg efect al harului. * ...B\user\ prea mult [i acum voiau s\ m\nînce. Dar era seara de revelion [i nu se mai g\seau locuri. Refuza]i, insistaser\. Fuseser\ da]i afar\. ~n clipa aceea, o loviser\ cu picioarele pe patroan\, care era gravid\. Iar patronul, un tîn\r blond [i pl\pînd, pusese mîna pe o arm\ [i tr\sese. Glon]ul s-a înfipt în tîmpla dreapt\ a b\rbatului. Capul se r\sucise pe partea r\nit\ [i odihnea acum. Beat de alcool [i de spaim\, prietenul începuse s\ danseze în jurul corpului celui c\zut. Aventura era simpl\ [i avea s\ se încheie mîine printr-un articol în ziar. Dar, pentru moment, în acel ungher îndep\rtat al cartierului, lumina rar\ pe pavajul devenit lucios în urma ploilor recente, prelungile lunec\ri ude ale automobilelor, sosirea la intervale egale de timp a tramvaielor sonore [i luminate d\deau un relief nelini[titor acestei scene din alt\ lume: imagine dulceag\ [i st\ruitoare a cartierului cînd sfîr[itul zilei îi populeaz\ str\zile cu umbre; cînd, mai degrab\, o singur\ umbr\, anonim\, semnalat\ printr-un trop\it înfundat [i un zgomot înv\lm\[it de voci, se ive[te uneori, inundat\ de glorie sîngerînd\, în lumina ro[ie a unui glob de farmacie. * Ianuarie ’36 De la gr\dina asta aflat\ de partea cealalt\ a ferestrei nu v\d decît zidurile. {i cele cîteva frunzi[uri peste care se prelinge lumina. Mai sus, tot frunzi[. Mai sus, soarele. {i din toat\ aceast\ jubilare a v\zduhului care se simte afar\, din toat\ bucuria asta r\spîndit\ peste lume nu percep decît umbre de frunzi[ care d\n]uiesc pe perdelele albe. {i cinci raze de soare ce revars\ cu r\bdare în înc\pere un parfum blond de ierburi uscate. O adiere [i umbrele se anim\ pe perdea. Ajunge ca un nor s\ acopere, apoi s\ descopere

13

soarele [i iat\ c\ din umbr\ se ive[te galbenul str\lucitor al glastrei cu mimoze. E suficient: aceast\ unic\ lic\rire n\scînd\ [i iat\-m\ n\p\dit de o bucurie nedeslu[it\ [i ame]itoare. Prizonier al cavernei, s`nt singur în fa]a umbrei lumii. Dup\-amiaz\ de ianuarie. Dar frigul se men]ine în str\fundurile v\zduhului. Pretutindeni o pelicul\ de soare gata s\ crape sub ap\sarea unghiei, dar care îmbrac\ totul într-un surîs etern. Cine s`nt [i ce pot face altceva – decît s\ intru în jocul frunzi[ului [i al lumii. S\ fiu raza de soare în care mi se consum\ ]igara, blînde]ea [i pasiunea discret\ care respir\ în aer. Dac\ încerc s\ ajung la mine, m\ g\sesc tocmai în fundul acestei lumini1. Iar dac\ încerc s\ în]eleg [i s\ gust savoarea delicat\ care dest\inuie taina lumii, pe mine m\ g\sesc în fundul universului. Pe mine, adic\ aceast\ emo]ie extrem\ care m\ elibereaz\ de decor. Curînd, alte lucruri [i oamenii m\ vor acapara din nou. Dar l\sa]i-m\ s\ decupez acest minut din stofa timpului, a[a cum al]ii las\ o floare între pagini. Ei închid acolo o plimbare în care iubirea i-a atins u[or. {i eu m\ plimb, dar cine m\ mîngîie este un zeu. Via]a e scurt\ [i e un p\cat s\-]i pierzi timpul. ~mi pierd timpul toat\ ziua [i ceilal]i spun c\ s`nt foarte activ. Ast\zi e o halt\ [i inima mea se duce s\ se întîlneasc\ cu sine. Dac\ mai `ncerc vreo team\, e pentru c\ simt cum îmi lunec\ printre degete aceast\ clip\ impalpabil\, precum boabele de argint-viu. L\sa]i-i deci pe cei care vor s\ se despart\ de lume. Nu m\ mai plîng din moment ce m\ privesc n\scîndu-m\. S`nt fericit în lumea asta pentru c\ împ\r\]ia mea e din lumea asta. Nor care trece [i clip\ ce p\le[te. Moartea mea mie însumi. Cartea se deschide la o pagin\ drag\. Ce fad\ e ea ast\zi în prezen]a c\r]ii lumii. E oare adev\rat c\ am suferit, nu-i oare adev\rat c\ suf\r; [i c\ suferin]a asta m\ ame]e[te fiindc\ soarele [i umbrele, c\ldura [i frigul se simt foarte departe, tocmai în str\fundurile aerului. M\ voi întreba dac\ ceva moare [i dac\ oamenii sufer\ din moment ce totul este scris pe fereastra peste care cerul î[i revars\ deplin\tatea. Pot spune [i am s\ spun în curînd c\ ceea ce conteaz\ este s\ fii uman, simplu. Nu, ceea ce conteaz\ e s\ fii adev\rat [i atunci totul se înscrie în asta, 1 Prim\ formulare a temelor din Fa]a [i reversul.

carnete_Camus.qxd

14

12/12/02

4:31 PM

Page 14

ALBERT CAMUS

CARNETE

umanitatea [i simplitatea. {i cînd s`nt eu mai adev\rat [i mai transparent decît atunci cînd s`nt lumea? Clip\ de adorabil\ t\cere. Oamenii au t\cut. Dar cîntul lumii se înal]\, iar eu, înl\n]uit în fundul cavernei, s`nt cople[it înainte de a fi dorit ceva. Eternitatea e aici [i eu o a[teptam. Acum pot vorbi. Nu [tiu ce altceva a[ putea dori decît aceast\ prezen]\ continu\ a mea cu mine. Nu s\ fiu fericit doresc eu acum, ci doar s\ fiu con[tient. Te crezi izolat de lume, dar e suficient ca un m\slin s\ se înal]e în praful auriu, s`nt suficiente cîteva plaje scînteietoare sub soarele dimine]ii, ca s\ sim]i cum în tine se tope[te aceast\ `mpotrivire. La fel se întîmpl\ [i cu mine. Devin con[tient de posibilit\]ile de care s`nt responsabil. Fiecare minut de via]\ î[i poart\ în sine valoarea de miracol [i chipul de tinere]e ve[nic\. * Nu gîndim decît `n imagini. Dac\ vrei s\ fii filosof, scrie romane. * Absurditate

Luciditate Joc gratuit For]\ [i bun\tate

fere[te-te de vanitate

dobînde[te perseveren]\

Sfînt.: S\ taci. S\ ac]ionezi. Socialism Achizi]ie [i realizare ~n fond: valorile eroice Partea a II-a1 A. ~n prezent B. ~n trecut Cap. A 1 – Casa în fa]a Lumii. Prezentare. 1 Plan pentru Moartea fericit\, primul roman al lui Camus, ispr\vit în 1937, publicat

în 1971 (Gallimard).

15

Cap. B 1 – ~[i amintea. Leg\tur\ cu Lucienne. Cap. A 2 – Casa în fa]a Lumii. Tinere]ea sa. Cap. B 2 – Lucienne î[i poveste[te infidelit\]ile. Cap. A 3 – Casa în fa]a Lumii. Invita]ie. Cap. B 4 – Gelozie sexual\. Salzburg. Praga. Cap. A 4 – Casa în fa]a Lumii. Soarele. Cap. B 5 – Fuga (scrisoare). Alger. R\ce[te, e bolnav. Cap. A 5 – Noapte în fa]a stelelor. Catherine. * Patrice1 î[i relateaz\ povestea de condamnat la moarte: „~l v\d pe omul acesta. E în mine. {i fiecare cuvînt pe care-l spune îmi strînge inima. E viu [i respir\ o dat\ cu mine. Se teme o dat\ cu mine. ...{i acest altul care vrea s\-l fac\ s\ se supun\. ~l v\d [i pe el tr\ind. E în mine. ~i trimit preotul ca s\-i sl\beasc\ zilnic rezisten]a. {tiu c\ acum voi scrie. Vine timpul cînd arborele, dup\ ce a suferit mult, trebuie s\ dea roade. Fiecare iarn\ se încheie printr-o prim\var\. Trebuie s\ depun m\rturie. Ciclul se va relua dup\ aceea. ...Nu voi spune altceva decît dragostea mea de a tr\i. Dar o voi spune în felul meu... Al]ii scriu datorit\ unor tenta]ii amînate. {i fiecare decep]ie din via]a lor creeaz\ o oper\ de art\, minciun\ ]esut\ din minciunile vie]ii lor. Dar eu, din fericire, îmi voi extrage scrierile. Chiar [i din ceea ce va fi crud în ele. Trebuie s\ scriu a[a cum trebuie s\ înot, fiindc\ mi-o cere corpul.“ Partea a III-a (totul la prezent) Cap. I – Catherine, spune Patrice, [tiu c\ acum voi scrie. Povestea condamnatului la moarte. Mi-am g\sit adev\rata voca]ie, aceea de a scrie. Cap. II – Coborîrea din Casa în fa]a Lumii în port etc. Gustul mor]ii [i al soarelui. Dragostea de via]\. * 1 Patrice este personajul principal din Moartea fericit\. Tema condamnatului la moarte se va reg\si în Str\inul.

carnete_Camus.qxd

16

12/12/02

4:31 PM

Page 16

ALBERT CAMUS

CARNETE

6 istorii: Istoria jocului str\lucitor. Lux. Istoria cartierului s\rac. Moartea mamei. Istoria Casei în fa]a Lumii. Istoria geloziei sexuale. Istoria condamnatului la moarte. Istoria coborîrii spre soare. * ~n Baleare. Vara trecut\ Ceea ce face pre]ul c\l\toriei e frica. Este faptul c\ la un moment dat, atît de departe de ]ara noastr\, de limba noastr\ (un ziar fran]uzesc are o valoare inestimabil\; [i orele acelea de sear\ în cafenele, cînd cau]i s\ atingi cu cotul al]i oameni), o fric\ nedeslu[it\ ne cuprinde, ca [i o dorin]\ instinctiv\ de a ne pune la ad\postul vechilor obiceiuri. Acesta e aportul cel mai limpede al c\l\toriei. ~n acel moment, s`ntem înfrigura]i, dar permeabili. Cel mai mic [oc ne zguduie pîn\ în str\fundurile fiin]ei. Dac\ ne iese în cale o cascad\ de lumin\, am g\sit eternitatea. De aceea nu trebuie s\ se spun\ c\ acela care c\l\tore[te o face pentru pl\cerea sa. Nu exist\ pl\cere în faptul de a c\l\tori. L-a[ socoti mai curînd o ascez\. C\l\torim pentru cultura noastr\, dac\ prin cultur\ se în]elege exercitarea rostului nostru celui mai intim care este cel al eternit\]ii. Pl\cerea ne îndep\rteaz\ de noi în[ine cum divertismentul lui Pascal îndep\rteaz\ de Dumnezeu. C\l\toria, care este ca o [tiin]\ mai mare [i mai grav\, ne readuce la el. * Baleare Golful. San Francisco – M\n\stire. Bellver. Cartier bogat (umbra [i femeile b\trîne). Cartier s\rac (fereastra). Catedrala (prost-gust [i capodoper\).

17

Cabaret. Coasta de la Miramar. Valldemosa [i terasele. Soller [i sudul. San Antonio (m\n\stirea). Felanitx. Pollensa: ora[. M\n\stire. Pensiune. Ibiza: golf. La Peña: fortifica]ii. San Eulalia: Plaja. Serbarea. Cafenelele c\tre port. Zidurile de piatr\ [i morile pe cîmp. * 13 februarie ’36 Cer oamenilor mai mult decît pot s\-mi dea. Vanitatea de a pretinde contrariul. Dar ce gre[eal\ [i ce disperare. {i eu însumi poate... * S\ caut contactele. Toate contactele. Dac\ vreau s\ scriu despre oameni, cum s\ m\ îndep\rtez de peisaj? Iar dac\ cerul [i lumina m\ atrag, cum s\ uit ochii [i vocea celor pe care-i iubesc? De fiecare dat\ mi se dau doar elementele unei prietenii, frînturile unei emo]ii, niciodat\ emo]ia, niciodat\ prietenia. Mergem s\ vedem un prieten mai în vîrst\ ca s\-i spunem tot. Cel pu]in acel ceva care ne sufoc\. Dar el e gr\bit. Vorbim de toate [i de nimic. Timpul trece. {i iat\-m\ mai singur [i mai golit. Aceast\ infim\ în]elepciune pe care încerc s-o construiesc, ce cuvînt distrat al unui prieten care-mi scap\ va veni s-o nimiceasc\: Non ridere, non lugere1... [i îndoielile la adresa mea [i a celorlal]i. * Martie Zi str\b\tut\ de nori [i de soare. Un frig cu paiete galbene. Ar trebui s\ ]in un caiet despre vremea din fiecare zi. Frumosul soare 1 ~n latin\: „S\ nu rîzi, s\ nu jele[ti“ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

18

12/12/02

4:31 PM

Page 18

ALBERT CAMUS

CARNETE

str\veziu de ieri. Golful tremurînd în lumin\ – ca o buz\ umed\. {i am lucrat toat\ ziua. * Un titlu: Speran]a lumii. * Grenier despre comunism: „~ntrebarea e aceasta: de dragul unui ideal de justi]ie, trebuie s\ subscriem la prostii?“ Se poate r\spunde da: e frumos. Nu: e cinstit. P\strînd propor]iile: problema cre[tinismului. Credinciosul se împiedic\ oare de contradic]iile din Evanghelii [i de excesele Bisericii? A crede înseamn\ a admite Arca lui Noe – înseamn\ a ap\ra Inchizi]ia sau tribunalul care l-a osîndit pe Galileu? Dar, pe de alt\ parte, cum s\ împaci comunismul [i dezgustul? Dac\ încerc formele extreme, în m\sura în care ele ating absurditatea [i inutilitatea, neg comunismul. Iar grija aceasta religioas\... * Moartea d\ jocului [i eroismului sensul lor adev\rat. * Ieri. Soarele pe cheiuri, acroba]ii arabi [i portul tres\ltînd de lumin\. S-ar spune c\ pentru ultima iarn\ pe care o petrec aici, ]ara aceasta se revars\ [i înflore[te. Iarna asta unic\ [i plesnind toat\ de frig [i de soare. Frig albastru. Lucid\ be]ie [i despuiere zîmbitoare – disperare în virila acceptare a stelelor grece[ti. Ce nevoie am s\ scriu sau s\ creez, s\ iubesc ori s\ suf\r? Ceea ce am pierdut în via]\ nu este, în fond, cel mai important. Totul devine inutil. Nici disperarea, nici bucuriile nu-mi par îndrept\]ite în fa]a acestui cer [i a z\pu[elii luminoase ce coboar\ din el. * 16 mai Plimbare lung\. Coline cu mare în fundal. {i soarele delicat. ~n toate tufi[urile, flori albe de m\ce[. Mari flori siropoase cu petale violete. {i revenire, blînde]ea prieteniei femeilor. Fe]ele

19

grave [i surîz\toare ale tinerelor femei. Zîmbete, glume [i proiecte. Reintr\m în joc. {i, f\r\ s\ cread\, toat\ lumea surîde aparen]elor [i se preface c\ li se supune. F\r\ note false. S`nt legat de lume prin toate gesturile mele, de oameni prin toat\ recuno[tin]a mea1. Din vîrful colinelor se vedeau ren\scînd sub presiunea soarelui neguri l\sate de ultimele ploi. Chiar coborînd prin p\dure, cufundîndu-m\ în vata aceea, ghiceam deasupra mea soarele [i ziua miraculoas\ în care se conturau copacii. ~ncredere [i prietenie, soare [i case albe, nuan]e abia în]elese, oh! fericirile mele intacte care intr\ deja în deriv\ [i nu-mi mai ofer\ în melancolia serii decît un surîs de femeie tîn\r\ sau privirea inteligent\ a unei prietenii care se [tie în]eleas\. * Dac\ timpul se scurge atît de repede, e pentru c\ nu se fixeaz\ în el puncte de reper. A[a se întîmpl\ cu luna la zenit [i la orizont. De aceea anii de tinere]e s`nt atît de lungi [i de plini, anii de b\trîne]e atît de scur]i fiindc\-s gata constitui]i. De remarcat, de pild\, c\ e aproape imposibil s\ prive[ti un ar\t\tor de ceas rotindu-se cinci minute pe un cadran, într-atît este de lung\ [i exasperant\ mi[carea lui. * Martie Cer cenu[iu. Dar lumina se infiltreaz\. Adineauri, cî]iva stropi de ap\. ~n dep\rtare golful se estompa deja. Lumini se însufle]esc. Fericirea [i cei care s`nt ferici]i. N-au decît ceea ce merit\. * Martie Bucuria mea e nesfîr[it\. * Dolorem exprimit quia movit amorem. * 1 ~nsemnare reluat\ în Fa]a [i reversul.

carnete_Camus.qxd

20

12/12/02

4:31 PM

Page 20

ALBERT CAMUS

Martie Clinic\ la Alger. O adiere destul de puternic\ urc\ pe colin\, r\scolind ierburile [i soarele. {i toat\ mi[carea asta tandr\ [i blond\ se opre[te la mic\ distan]\ de culme, la picioarele chiparo[ilor înal]i care se suie pîn\ în vîrf în rînduri dese. Admirabil\ lumin\ ce coboar\ din cer. Jos, marea f\r\ un rid [i zîmbetul din]ilor ei alba[tri. Sub soarele care-mi înc\lze[te o singur\ latur\ a fe]ei, stînd în picioare sub vînt, privesc cum se scurge aceast\ or\ unic\ f\r\ s\ pot rosti o vorb\. Dar un nebun apare cu infirmierul s\u. }ine o cutie la subsuoar\ [i înainteaz\ cu fa]a serioas\. – Bun\ ziua, domni[oar\ (tinerei care e cu mine). Domnule, permite]i s\ m\ prezint, domnul Ambrosino. – Domnul Camus. – Ah! Am cunoscut un Camou. ~ntreprindere de camioane la Mostaganem. O rud\, desigur. – Nu. – Nu face nimic. Permite]i-mi s\ stau un moment cu dumneavoastr\. Am dreptul s\ ies zilnic o jum\tate de or\. Dar trebuie s\ m\ tîr\sc pe burt\ în fa]a infirmierului ca s\ catadicseasc\ s\ vin\ cu mine. S`nte]i rud\ cu domni[oara? – Da, domnule. – Ah! V\ anun] atunci c\ o s\ ne logodim de Pa[ti. Mi-a dat voie nevast\-mea. Pofti]i, domni[oar\, accepta]i aceste cîteva flori. {i scrisoarea asta e pentru dumneavoastr\. A[eza]i-v\ lîng\ mine. N-am decît o jum\tate de or\. – Noi trebuie s\ plec\m, domnule Ambrosino. – Ah, bine, dar atunci cînd o s\ v\ rev\d? – Mîine. – Ah! Adev\rul e c\ n-am decît o jum\tate de or\ [i tocmai am venit s\ fac pu]in\ muzic\. Plec\m. Pe drum, minunata str\lucire a mu[catelor ro[ii. Nebunul a scos din cutie o trestie spintecat\ în lungime, cu cr\p\tura c\ptu[it\ cu piele de cauciuc. Muzica pe care o emite e bizar\, plîng\rea]\ [i cald\: „Plou\ pe drum...“ Muzica ne urm\re[te cînd trecem

CARNETE

21

pe lîng\ mu[catele [i tufele mari de margarete, pe lîng\ marea aceasta cu sur`s imperturbabil. Am deschis scrisoarea. Con]inea reclame decupate [i clasate cu grij\ cu ajutorul unor numere scrise cu creionul. * M1. – Depunea în fiecare sear\ arma aceasta pe mas\. Odat\ lucrul terminat, î[i punea în ordine hîrtiile, apropia revolverul [i-[i lipea fruntea de el, [i-l trecea peste tîmple, potolea r\ceala fierului pe febra obrajilor. {i apoi st\tea a[a un timp îndelungat, l\sînd degetele s\-i r\t\ceasc\ de-a lungul tr\gaciului, mînuind piedica, pîn\ ce lumea a t\cut în jurul lui [i, deja somnolent, s-a ghemuit cu toat\ fiin]a în singura senza]ie a fierului rece [i s\rat din care putea ]`[ni moartea. Din clipa `n care ai renun]at s\ te sinucizi, trebuie s\ nu mai spui nimic despre via]\. Iar el, trezindu-se cu gura plin\ de o saliv\ deja amar\, lingea ]eava armei, î[i introducea limba în ea [i, horc\ind de o bucurie neîntemeiat\, repeta minunîndu-se: „Bucuria mea nu are pre]“. M. – partea a II-a Catastrofele succesive – Curajul s\u – Via]a se ]ese din nenorocirile astea. El se instaleaz\ în pînza asta dureroas\, î[i construie[te zilele în jurul revenirilor sale seara, al singur\t\]ii sale, al neîncrederii sale, al dezgustului s\u. Lumea îl crede stoic [i rezistent. Lucrurile merg cît se poate de bine dac\ le privim de-aproape. ~ntr-o zi, un incident neînsemnat: unul dintre prietenii lui i se adreseaz\ distrat. Se duce acas\. Se omoar\. * 31 martie Mi se pare c\ ies la suprafa]\ pu]in cîte pu]in. Prietenia blînd\ [i re]inut\ a femeilor. * 1 ~nsemn\ri pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

22

12/12/02

4:31 PM

Page 22

ALBERT CAMUS

CARNETE

Problema social\ reglementat\. Balan]a restabilit\. Trag linia peste 15 zile. Cartea mea, s\ m\ gîndesc la ea necontenit. Lucrul meu, s\-l organizez f\r\ întîrziere începînd de duminic\. S\ reconstruiesc din nou dup\ aceast\ lung\ perioad\ de via]\ trepidant\ [i disperat\. Soarele, în fine, [i corpul meu gîfîind. S\ tac. S\ m\ încred în mine. * Aprilie Primele zile de c\ldur\. ~n\bu[itor. Toate animalele stau într-o rîn\. Cînd se las\ seara, calitatea stranie a aerului deasupra ora[ului. Zgomotele care urc\ [i se pierd ca ni[te baloane. Imobilitatea copacilor [i a oamenilor. Pe terase, femei maure care stau la taclale a[teptînd s\ se însereze. Cafea care se pr\je[te [i al c\rei parfum se `mpr\[tie `n aer. Or\ tandr\ [i disperat\. Nimic de îmbr\]i[at. Nimic în fa]a c\ruia s\ m\ arunc în genunchi, nebun din recuno[tin]\. * C\ldura pe cheiuri – enorm\, strivitoare, î]i taie respira]ia. Mirosuri voluminoase de gudron care zgîrie gîtlejul. Nimicirea [i gustul mor]ii. Acesta e adev\ratul climat al tragediei [i nu noaptea, conform prejudec\]ii. * Sim]urile [i lumea. – Dorin]ele se confund\. {i în trupul acesta pe care-l str`ng lîng\ mine, ]in [i bucuria stranie ce coboar\ din cer spre mare. * Soare [i Hamalul cu piciorul rupt. Pic\turile de sînge, una cîte una, pe pietrele fierbin]i ale cheiului. Sfîrîitul lor. La cafenea, îmi poveste[te via]a lui. Ceilal]i au plecat, r\mîn [ase pahare. Vil\ la marginea ora[ului. Singur fiind, nu se ducea acas\ decît seara, ca s\-[i g\teasc\. Un cîine, un motan, o pisic\, [ase pui. Pisica nu poate al\pta. Puii mor unul dup\ altul. ~n fiecare sear\, unul moarte1.

1 ~nsemn\ri pentru Moartea fericit\.

23

mort ]eap\n [i murd\rie. {i dou\ mirosuri: urin\ [i moarte amestecate. Ultima sear\ (î[i întinde pe mas\ bra]ele pe care le dep\rteaz\ încet, împinge bini[or paharele pîn\ la marginea mesei). Ultimul pisoi a murit. Dar mama a mîncat jum\tate din el. O jum\tate de pisic, ce mai! Acelea[i murd\rii. Vîntul care url\ în jurul casei. Un pian, foarte departe. El a[ezat în mijlocul acelor ruine [i mizerii. {i tot sensul lumii i se urcase deodat\ în gît. (Paharele cad unul cîte unul, f\r\ ca el s\ înceteze s\-[i dep\rteze bra]ele.) R\mîne locului mai multe ore, zguduit tot de o mînie enorm\, f\r\ fraze, cu mîinile în urin\ [i cu gîndul la masa de sear\ pe care trebuie s-o preg\teasc\. Toate paharele s`nt sparte. Iar el zîmbe[te. „E-n regul\, îi spune patronului, pl\tesc tot.“ * Piciorul strivit al hamalului. ~ntr-un col], un tîn\r care rîde în t\cere. * „Nu-i nimic. Ideile generale s`nt cele care mi-au f\cut cel mai mare r\u. – Alerg\tur\ dup\ camion, vitez\, praf, vacarm. Ritm nebunesc al macaralelor [i al ma[inilor, dans al catargelor la orizont, leg\nat al navelor. Pe camion: zdruncin\turi pe pavajul neregulat al cheiului. Iar în praful alb [i cretos, soarele [i sîngele, în imensul [i fantasticul decor al portului, doi b\rba]i tineri care se îndep\rteaz\ în mare vitez\ [i rîd de-[i pierd r\suflarea, cuprin[i parc\ de ame]eal\. * Mai S\ nu te izolezi de lume. Nu-]i ratezi via]a cînd o pui în lumin\. Tot efortul meu, în toate situa]iile, nenorocirile, deziluziile, se îndreapt\ spre reluarea contactelor. Pîn\ [i în triste]ea asta din mine, cît\ dorin]\ de iubire [i cît\ be]ie chiar [i-atunci cînd nu v\d decît o colin\ în aerul serii. Contacte cu ceea ce e adev\rat, mai întîi natura, apoi arta celor care au în]eles [i arta mea dac\ s`nt capabil de asta. Altfel, lumina [i apa, [i be]ia se afl\ înc\ în fa]a mea, [i buzele umede ale dorin]ei.

carnete_Camus.qxd

24

12/12/02

4:31 PM

Page 24

ALBERT CAMUS

Disperare zîmbitoare. F\r\ ie[ire, dar exercitînd necontenit o domina]ie pe care o sim]i zadarnic\. Esen]ialul: s\ nu te pierzi [i s\ nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume. * Mai Toate contactele = cult al Eului? Nu1. Cultul eului presupune amatorism sau optimism. Dou\ prostii. Nu s\-]i alegi via]a, ci s-o întinzi. Aten]ie: Kierkegaard, originea relelor noastre e compara]ia. S\ te angajezi cu totul. Pe urm\, s\ accep]i cu o for]\ egal\ da-ul [i nu-ul. * Mai Aceste amurguri la Alger, cînd femeile s`nt atît de frumoase. * Mai La margine. – {i pe deasupra: jocul. Neg, s`nt la[ [i slab, ac]ionez de parc\ a[ afirma, de parc\ a[ fi puternic [i curajos. Chestiune de voin]\ – s\ împing absurditatea p`n\ la cap\t = s`nt capabil s\... Ca atare, s\ iau jocul în tragic, pentru efortul s\u; în comic, prin rezultat (mai curînd indiferent). Dar, pentru asta, s\ nu-mi pierd timpul. S\ caut experien]a extrem\ în singur\tate. S\ purific jocul prin cucerirea de sine – [tiind c\ e absurd\2. Concilierea dintre în]eleptul hindus [i eroul occidental. „Ideile generale s`nt cele care mi-au f\cut cel mai mare r\u.“ Aceast\ experien]\ extrem\ trebuie s\ se opreasc\ întotdeauna în fa]a unei mîini întinse. Pentru a se relua dup\ aceea. Mîinile întinse s`nt rare. * Dumnezeu – Mediterana: construc]ii – nimic natural. 1 Reflec]ie care prefigureaz\ anumite pagini din Mitul lui Sisif. 2 Reflec]ie care prefigureaz\ anumite pagini din Mitul lui Sisif. Primele rînduri au deja

gustul amar din C\derea.

CARNETE

25

Natur\ = echivalen]\. * Contra rec\derii `n p\cat [i a sl\biciunii: efort – Aten]ie demon: cultur\ – corpul; voin]\ – munca (Fil.). Dar contrapartid\: mijlocitorii – zilnic; opera mea (emo]iile); experien]ele extreme. Opera filosofic\: absurditatea. Opera literar\: for]\, dragoste [i moarte sub semnul cuceririi. În ambele, s\ amestec cele dou\ genuri respectînd tonul particular. S\ scriu într-o zi o carte care va da sensul. {i despre tensiunea asta: impasibilitatea. – S\ dispre]uiesc compara]ia. * Un eseu despre moartea Filosofiei – Malraux. India. Un eseu despre chimie. * Mai C\ via]a este cea mai puternic\ – adev\r, dar [i început al tuturor la[it\]ilor. Trebuie gîndit contrariul cu ostenta]ie. * {i iat\-i mugind: s`nt imoralist. Traducere: trebuie s\-mi g\sesc o moral\. M\rturise[te, imbecilule. {i eu. * Cealalt\ opinie: trebuie s\ fii simplu, adev\rat, f\r\ literatur\ – s\ accep]i [i s\ dai. Dar nu facem decît asta. Dac\ e[ti într-adev\r convins de disperarea ta, trebuie s\ ac]ionezi ca [i cum ai spera – sau s\ te omori. Suferin]a nu d\ drepturi. *

carnete_Camus.qxd

26

12/12/02

4:31 PM

Page 26

ALBERT CAMUS

CARNETE

Intelectual? Da. {i s\ nu renegi niciodat\. Intelectual = cel care se dedubleaz\. ~mi place. S`nt mul]umit de a fi doi. „Dac\ se pot îmbina?“ ~ntrebare practic\. Trebuie s\ te apuci de asta. „Dispre]uiesc inteligen]a“ înseamn\, în realitate: „nu-mi pot suporta îndoielile“. Prefer s\ ]in ochii deschi[i. * Noiembrie S\ v\d Grecia. Spirit [i sentiment, gust al expresiei ca dovezi ale decaden]ei. Sculptura greceasc\ decade în momentul cînd apar zîmbetul [i privirea. Pictura italian\, de asemenea, o dat\ cu secolul al XVI-lea al „colori[tilor“. Paradoxul grecului, mare artist f\r\ s\ vrea. Apolonii dorici s`nt admirabili fiindc\ n-au expresie. Numai c\ expresia era dat\ de pictur\ (regretabil). – Dar pictura odat\ abandonat\, r\mîne capodopera. * Na]ionalit\]ile apar ca semne ale dezagreg\rii. Unitatea religioas\ a Sfîntului Imperiu roman germanic sf\r`mat\: se formeaz\ na]ionalit\]ile. ~n Orient, totul se men]ine. Interna]ionalismul încearc\ s\ redea Occidentului adev\rata sa semnifica]ie [i voca]ie. Dar principiul nu mai este cre[tin, este grec. Umanismul de ast\zi: înc\ mai afirm\ pr\pastia care exista între Orient [i Occident (cazul Malraux). Dar el restituie o for]\. * Protestantism. Nuan]\. ~n teorie, atitudini admirabile: Luther, Kierkegaard. ~n practic\? *

27

II – a) Surorile sale [i Drusilla b) Dispre]ul celor mari c) Moartea Drusillei. Fuga lui Caligula III Sfîr[it: Caligula apare dînd la o parte cortina: „Nu, Caligula n-a murit. E aici [i acolo. Este în fiecare dintre voi. Dac\ vi s-ar da puterea, dac\ a]i avea inim\, dac\ a]i iubi via]a, l-a]i vedea dezl\n]uindu-se pe acest monstru sau înger pe care-l purta]i în voi. Epoca noastr\ moare fiindc\ a crezut în valori [i `n faptul c\ lucrurile pot s\ fie frumoase [i c\ pot `nceta s\ mai fie absurde. Adio, reintru în istoria în care m\ ]in închis de atît timp cei care se tem s\ nu iubeasc\ prea mult.“ * Ianuarie Eseu: Casa în fa]a Lumii1. – ~n cartier, i se spunea casa celor trei Studen]i. – Cînd ie[i din ea e ca s\ te închizi. – Casa în fa]a lumii nu este o cas\ în care s\ te amuzi, ci o cas\ în care e[ti fericit. * – „Nu-s numai fete tinere aici“, spune M., `n prezen]a c\ruia X spune lucruri grosolane. M. [i dragostea: – „A]i ajuns la o vîrst\ la care e[ti fericit s\ te recuno[ti în copilul celorlal]i.“ – „Trebuie s\ înve]e relativitatea lui Einstein ca s\ poat\ face dragoste.“ – „Fereasc\ Dumnezeu“, spune M.

Ianuarie Caligula sau rostul mor]ii. 4 acte1. I – a) Ascensiunea sa. Bucurie. Discurs virtuos (cf. Suetoniu) b) Oglind\

* S\ urci acolo de fiecare dat\ înseamn\ s\ o cucere[ti de fiecare dat\, într-atît de povîrnit e drumul care duce la ea.

1 Prima aluzie la Caligula: prima schi]\ a deznod\mîntului.

1 Casa în fa]a Lumii va forma unul dintre capitolele Mor]ii fericite.

*

carnete_Camus.qxd

28

12/12/02

4:31 PM

Page 28

ALBERT CAMUS

CARNETE

Februarie Civiliza]ia nu const\ într-un grad de rafinament mai mult sau mai pu]in mare, ci într-o con[tiin]\ comun\ unui întreg popor. Iar con[tiin]a aceasta nu e niciodat\ rafinat\. Ea este chiar foarte dreapt\. A face din civiliza]ie opera unei elite înseamn\ s\ o identifici cu cultura, ceea ce e cu totul altceva. Exist\ o cultur\ mediteranean\. Dar exist\ [i o civiliza]ie mediteranean\. Pe de alt\ parte, s\ nu se confunde civiliza]ia [i poporul. * Turnee (teatru) Diminea]a, tandre]ea [i fragilitatea unui Oran pe care `l descop\r atît de dur [i de violent sub soarele zilei: ueduri sclipitoare m\rginite de leandri, nuan]e aproape conven]ionale ale cerului oriental, mun]i mov tivi]i cu roz. Totul anun]\ o zi str\lucitoare. Dar cu o pudoare [i cu o delicate]e pe care le simt deja aproape de sfîr[it. * Aprilie ’37 Curios: incapacitate de a fi singur, incapacitate de a nu mai fi singur. Le accept pe amîndou\. Amîndou\ s`nt profitabile. * Tenta]ia cea mai periculoas\: s\ nu sem\n cu nimic. * Kasbah: Vine întotdeauna clipa cînd te despar]i de tine. Mic foc de c\rbune care scap\r\ în mijlocul unei ulicioare vîscoase [i întunecate. * Nebunie. – Frumos decor al unei dimine]i minunate. – Soare. Cer [i oseminte. Muzic\. Un deget pe ochiul de geam. * Nevoia de a avea dreptate, semn al unui spirit vulgar. *

29

Povestire – omul care nu vrea s\ se justifice. ~i este preferat\ ideea pe care [i-o face cineva despre el. Moare, av`nd numai el con[tiin]a adev\rului s\u. – Z\d\rnicia acestei consol\ri.1 * Aprilie Femeile – care-[i prefer\ ideile senza]iilor. * Pentru eseul despre ruine:2 Vîntul care usuc\. – B\trînelul la fel de despuiat ca un m\slin din Sahel. 1) Eseu despre ruine: vîntul printre ruine sau moartea la soare. 2) S\ reiau „moartea în suflet“3 – Presim]ire. 3) Casa în fa]a Lumii. 4) Roman – S\ lucrez la el. 5) Eseu despre Malraux. 6) Tez\. * ~ntr-o ]ar\ str\in\, soare care aure[te casele pe o colin\. Sentiment mai puternic decît în fa]a aceluia[i lucru v\zut în propria ]ar\. Nu e acela[i soare. {tiu foarte bine c\ nu e acela[i soare. * Seara, blînde]ea lumii deasupra golfului. S`nt zile cînd lumea minte, zile cînd spune adev\rul. Ast\-sear\, spune adev\rul – [i cu ce st\ruitoare [i trist\ frumuse]e. * Mai Eroare a unei psihologii de detaliu. Oamenii care se cerceteaz\, care se analizeaz\. Ca s\ se cunoasc\, s\ se afirme. Psihologia este 1 Tem\ din Str\inul. 2 ~nsemn\ri pentru „Vîntul la Djemila“, în Nunta. 3 „Cu moartea în suflet“ este al treilea dintre eseurile din Fa]a [i reversul. Camus a încer-

cat s\-l mai includ\ o dat\ [i în Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

30

12/12/02

4:31 PM

Page 30

ALBERT CAMUS

CARNETE

ac]iune – nu reflec]ie asupra ta însu]i. Te determini de-a lungul vie]ii. A te cunoa[te perfect înseamn\ a muri. * 1) Prestigioasa poezie care preced\ iubirea. 2) Omul care a ratat tot, pîn\ [i moartea sa. 4) Tîn\r, aderi mai bine la un peisaj decît la un om. Fiindc\ peisajele se las\ interpretate. * Mai Proiect de prefa]\ pentru Fa]a [i reversul. A[a cum s`nt prezentate, aceste eseuri, pentru mul]i, s`nt informe. Ceea ce nu provine dintr-un dispre] comod fa]\ de form\, ci doar de la o insuficient\ maturitate. Pentru cei care vor lua aceste pagini drept ceea ce s`nt cu adev\rat: ni[te eseuri, singurul lucru ce li se poate cere este s\ le fie urm\rit\ progresia. De la prima p`n\ la ultima pagin\, poate c\ se va sim]i un demers surd care le creeaz\ unitatea, parc\-mi vine s\ spun care le legitimeaz\, dac\ justificarea nu mi s-ar p\rea van\ [i dac\ n-a[ [ti c\ întotdeauna i se prefer\ unui om ideea pe care ]i-o faci despre el. * A scrie înseamn\ a te dezinteresa. O anume renun]are întru art\. A rescrie. Efortul care aduce întotdeauna un cî[tig, oricare ar fi el. Chestiune de lene `n cazul celor care nu reu[esc. * Luther: „Este de o mie de ori mai important s\ crezi cu fermitate în mîntuire decît s\ fii demn de ea. Aceast\ credin]\ te face demn [i reprezint\ adev\rata satisfac]ie.“ (Predic\ despre Justificare ]inut\ la Leipzig, în 1519) * Iunie Un condamnat la moarte pe care vine s\-l viziteze zilnic un preot. Din cauza gîtului t\iat, genunchii se îndoaie, buzele ar vrea

31

s\ rosteasc\ un nume, impulsul nebunesc spre p\mînt ca s\ se ascund\ într-un „Dumnezeule, Dumnezeule!“ {i, de fiecare dat\, rezisten]a din omul c\ruia nu-i trebuie aceast\ facilitate [i care vrea s\-[i mistuie toat\ frica. Moare f\r\ o vorb\, cu ochii plini de lacrimi.1 * Filosofiile valoreaz\ cît valoreaz\ filosofii. Cu cît omul este mai mare, cu atît filosofia e mai adev\rat\. * Civiliza]ia contra culturii. Imperialismul este civiliza]ie pur\. Cf. Cecil Rhodes: „Expansiunea e totul“ – civiliza]iile s`nt ni[te insuli]e – civiliza]ia ca rezultat fatal al culturii (cf. Spengler). Cultura: strig\tul oamenilor în fa]a destinului lor. Civiliza]ia, decaden]a ei: dorin]a omului în fa]a bog\]iilor. Orbire. Despre o teorie politic\ a Mediteranei. „Vorbesc despre ceea ce cunosc.“ * 1) Dovezi economice (marxism). 2) Dovezi spirituale (Sfîntul Imperiu roman germanic). * Lupt\ tragic\ a lumii în suferin]\. Frivolitate a problemei nemuririi. Ceea ce ne intereseaz\ este destinul nostru, da. ~ns\ nu „dup\“, ci „înainte“. * For]\ consolatoare a Infernului. 1) Pe de o parte, suferin]\ f\r\ sfîr[it, n-are sens pentru noi. – Ne închipuim clipe de r\gaz. 2) Nu s`ntem sensibili la cuvîntul eternitate. De neapreciat pentru noi. Decît în m\sura în care vorbim despre „secund\ etern\“. 1 G\sim aici schi]a uneia dintre ultimele scene din Str\inul.

carnete_Camus.qxd

32

12/12/02

4:31 PM

Page 32

ALBERT CAMUS

3) Infernul este via]a cu acest corp – care e de preferat totu[i nimicirii. * Regul\ logic\: singularul are valoare de universal. Regul\ ilogic\: tragicul este contradictoriu. Regul\ practic\: un om inteligent pe un anumit plan poate fi un imbecil pe altele. * S\ fii profund prin nesinceritate. * Micu]a, v\zut\ de Marcel. „B\rbat’su nu [tia cum s-o fac\. ~ntr-o zi îmi spune: Cu b\rbatu-meu nu-i niciodat\ a[a.“ * B\t\lia de la Charleroi v\zut\ de Marcel. „Pe noi, zuavii, ne-au f\cut a[a, tiraliori. Comandantul, numai ce zice: «La atac!». {i pe urm\ cobor`m un fel de rîp\ cu copaci. Ni se zice s\ atac\m. Nimeni în fa]a noastr\. {i mergem, [i mergem tot înainte, iac-a[a. {i pe urm\ mitralierele încep deodat\ s\ ne secere. C\dem cu to]ii unii peste al]ii. Erau atî]ia r\ni]i [i mor]i, iar în fundul rîpei era at`t sînge, de puteai s\-l traversezi cu barca. {i numai ce `ncepeau s\ strige «Mam\!». Groaznic, nu alta.“ * – Oh! Marcel, ce de mai medalii ai, unde le-ai cî[tigat pe toate? – Unde le-am cî[tigat pe toate? P\i, la r\zboi. – Cum a[a, la r\zboi? – Ia zi, vrei s\-]i aduc diplomele unde st\ scris? Vrei s\ te pun s\ le cite[ti? Da’ ce-]i închipui? Se aduc „diplomele“. „Diplomele“ se refer\ la tot regimentul din care f\cea parte Marcel. * Marcel. Noi, \[tia, nu s`ntem boga]i, dar de mîncat mînc\m bine. Uite nepotu-meu, m\nînc\ mai mult decît tat-su. Lui tat-su îi trebuie

CARNETE

33

o juma’ de kil de pîine, da’ lui, un kil îi trebuie. {i d\-i cu sosuri. {i d\-i cu sardine. Cîteodat\, cînd e gata, zice „hm, hm“ [i iar se pune pe înfulecat. * Iulie Peisaj din La Madeleine1. Frumuse]e care face ca s\r\cia s\-]i fie pe plac. S`nt atît de departe de febra mea – atît de pu]in capabil de alt orgoliu decît de acela de a iubi. S\ m\ ]in departe. Trebuie s\ spun [i chiar s\ spun repede ce-mi umple inima. * „Nici o leg\tur\“. Adev\rat roman. Cel care ap\r\ o credin]\ toat\ via]a. Mama îi moare. P\r\se[te tot. Adev\rul credin]ei sale nu s-a schimbat totu[i. Nici o leg\tur\, a[a e. * Hidroavion: str\lucirea metalului scînteietor pe cerul albastru. * Pinii, galbenul polenului [i verdele frunzelor. * Cre[tinismul, ca [i Gide, cere omului s\-[i st\p`neasc\ dorin]a. Dar Gide vede în asta o pl\cere în plus. Cre[tinismul, în schimb, g\se[te c\ e ceva chinuitor. ~n sensul acesta e mai „natural“ decît Gide care, în ceea ce-l prive[te, e intelectual. Dar mai pu]in natural decît poporul care-[i ast`mp\r\ setea la fîntîni [i [tie c\ sfîr[itul dorin]ei este sa]ietatea (o „Apologie a Sa]iet\]ii“)2. * Praga. Fuga tot `nainte3. – A[ dori o camer\. – Prea bine. Pentru o noapte? – Nu. Nu [tiu. 1 La Madeleine, cartier periferic din Alger, în apropiere de El-Biar. 2 Aceste reflec]ii stau la baza unei `nsemn\ri despre Gide [i dorin]\, în Nunta. 3 Fragment reluat din „Cu moartea în suflet“ pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

34

12/12/02

4:31 PM

Page 34

ALBERT CAMUS

– Avem camere de 18, 25 [i 30 de coroane. (nici un r\spuns) – Ce camer\ dori]i, domnule? – Oricare (prive[te afar\). – Liftier, du bagajele în camera nr. 12. (se treze[te) – Cît cost\ camera asta? – 30 de coroane. – E prea scump\. A[ dori o camer\ de 18 coroane. – Liftier, camera nr. 34. * 1) ~n trenul care-l ducea spre „...“, „X“ î[i privea mîinile. 2) Tipul care-i tot aici. Dar coinciden]\. * Lyon Vorarlberg-Halle. Kupstein – Capela [i cîmpurile sub ploaie de-a lungul Innului. Singur\tate care prinde r\d\cini. Salzburg – Ildermann. Cimitirul Sfîntul Petru. Gr\dina Mirabelle [i pre]ioasa sa reu[it\. Ploi, brum\rele – Lac [i mun]i – plimbare pe platou. Linz – Dun\rea [i cartierele muncitore[ti. Medicul. Butweiss – Suburbie. Mic\ m\n\stire gotic\. Singur\tate. Praga – Primele patru zile. M\n\stire baroc\. Cimitir evreiesc. Biserici baroce. Sosirea la restaurant. Foame. F\r\ bani. Mortul. Castravete în o]et. Ciungul [i acordeonul s\u ]inut pe [old. Dresda – Pictur\. Bautzen – Cimitir gotic. Mu[cate [i sori în arcurile de c\r\mid\. Wroclaw – Bureaz\. Biserici [i co[uri de uzine. Tragism care îi este propriu. Cîmpiile Sileziei: nemiloase [i ingrate – dune – Zbor de p\s\ri în diminea]a gras\ pe p\mîntul cleios. Olomouc – Cîmpiile duioase [i lente ale Moraviei. Pruni acizi [i dep\rt\ri emo]ionante.

CARNETE

35

Brno – Cartiere s\race. Viena – Civiliza]ie – Lux îngr\m\dit [i gr\dini protectoare. Disperare intim\ care se ascunde sub cutele acestei m\t\si. * Italia Biserici – sim]\mînt special legat de ele: cf. Andrea del Sarto. Pictur\: lume grav\ [i ]eap\n\. ~ncredere etc. De notat: pictura italian\ [i decaden]a ei. * Intelectualul în fa]a adeziunii (fragment). * Iulie Pentru femei, ceea ce este insuportabil în tandre]ea f\r\ dragoste pe care le-o poate da un b\rbat. Pentru b\rbat, o amar\ dulcea]\. * Cuplurile: b\rbatul încearc\ s\ str\luceasc\ în fa]a unui ter]. So]ia imediat: „Dar [i tu...“ [i caut\ s\-l diminueze, s\-l fac\ solidar cu mediocritatea ei. * ~n tren, o mam\ c\tre copilul ei: – Nu-]i suge degetele, murdarule. Sau: – Dac\ mai faci a[a, ai s-o încasezi. Idem, cupluri: femeia se ridic\ în trenul aglomerat. – D\-mi, spune ea. B\rbatul caut\ în buzunar [i-i d\ hîrtia care-i trebuie. * Iulie ’37 Pentru Romanul juc\torului1. 1 Pe manuscrisul piesei Caligula apare subtitlul Juc\torul.

carnete_Camus.qxd

36

12/12/02

4:31 PM

Page 36

ALBERT CAMUS

CARNETE

Cf. Les Pléiades1: Caden]\ debordant\. S\ joci jocul. Suflet de lux. Aventurierul. * Iulie ’37 – Juc\torul Revolu]ie, glorie, dragoste [i moarte. Ce-mi pas\ mie de asta dac\ trebuie s\ dau `n schimb acel ceva din mine, atît de grav [i atît de adev\rat? – Ce anume? – Greaua înaintare a lacrimilor, spuse el, care-mi d\ gustul mor]ii. * Iulie ’37 Aventurierul. Are sentimentul clar c\ nu mai e nimic de f\cut în art\. Nimic mare sau nou nu mai e posibil – cel pu]in în cultura Occidentului. Nu r\mîne decît ac]iunea. Dar cel care e purt\tor al unui suflet mare nu va intra în aceast\ ac]iune decît cu disperare. * Iulie Cînd asceza e voluntar\, se poate posti timp de [ase s\pt\mîni (e suficient\ apa). Cînd este prin constrîngere (foamete), nu mai mult de 10 zile. Rezervor de energie real\. * Exerci]ii de respira]ie ale yoghinilor din Tibet. Ar trebuie s\ se aplice metodologia noastr\ pozitiv\ unor experien]e de o asemenea anvergur\. S\ ai „revela]ii“ în care s\ nu crezi. Ce-mi place: s\-]i p\strezi luciditatea în extaz. * Femei pe strad\. Vie]uitoarea cald\ a dorin]ei pe care o purt\m ca pe un ghem `n vintre [i care se mi[c\ cu o blînde]e s\lbatic\. * 1 Este vorba de romanul lui Gobineau.

37

August Pe drumul spre Paris: febra care zv`cne[te `n tîmple, p\r\sirea singular\ [i brusc\ a lumii [i a oamenilor. S\ lup]i contra corpului t\u. Pe banca mea, în vînt, golit [i ros pe din\untru, m\ gîndeam tot timpul la K. Mansfield, la acea lung\ poveste tandr\ [i dureroas\ a luptei cu boala. Ceea ce m\ a[teapt\ în Alpi este, al\turi de singur\tatea [i de ideea c\ m\ aflu acolo ca s\ m\ îngrijesc, con[tiin]a bolii mele. * S\ mergi pîn\ la cap\t nu înseamn\ numai s\ rezi[ti, ci [i s\ te la[i dus. Am nevoie s\-mi simt persoana, în m\sura în care ea este sim]\mîntul a ceea ce m\ dep\[e[te. Am nevoie uneori s\ scriu lucruri care par]ial îmi scap\, dar care tocmai s`nt dovada a ceea ce în mine e mai puternic decît mine. * August Duio[ia [i emo]ia Parisului. Pisicile, copiii, del\sarea popula]iei. Culorile cenu[ii, cerul, o mare parad\ de piatr\ [i ape. * Arles. * August ’37 Se plimba zilnic pe munte [i revenea de acolo t\cut, cu p\rul plin de ierburi [i acoperit de zgîrieturile unei zile întregi. {i de fiecare dat\ avea loc aceea[i cucerire f\r\ seducere. ~ncovoia încetul cu încetul rezisten]a acelei regiuni ostile. Reu[ea s\ devin\ asem\n\tor cu norii rotunzi [i albi din spatele unicului brad care se profila pe o creast\, asem\n\tor cu acele cîmpuri de pufuli]e rozalii, de scoru[i [i de clopo]ei. Se integra în acea lume `nmiresmat\ [i stîncoas\. Ajuns pe vîrful îndep\rtat, în fa]a peisajului imens pe care-l descoperea brusc, ceea ce se n\[tea în el nu era potolirea iubirii, ci un fel de pact interior pe care îl încheia cu acea natur\ ciudat\, armisti]iul dintre dou\ chipuri dure [i s\lbatice, intimitatea a doi adversari [i nu p\r\sirea în voie a doi prieteni. *

carnete_Camus.qxd

38

12/12/02

4:31 PM

Page 38

ALBERT CAMUS

CARNETE

Blînde]ea regiunii Savoia.

39

– Bineîn]eles, spuse Catherine, ridicînd ochii spre soare. *

August ’37 Un b\rbat care a c\utat via]a acolo unde se afl\ de obicei (c\s\torie, situa]ie etc.) [i care-[i d\ seama brusc, citind o revist\ de mod\, cît de str\in a fost fa]\ de via]a sa1 (via]a a[a cum este ea considerat\ în revistele de mod\). Partea I – Via]a lui pîn\ atunci. Partea a II-a – Jocul. Partea a III-a – P\r\sirea compromisurilor [i adev\rul în natur\. * August ’37 Ultimul capitol? Paris – Marsilia. Coborîrea spre Mediteran\. {i a intrat în ap\ [i [i-a sp\lat de pe piele imaginile negre [i schimonosite pe care i le l\sase acolo lumea. Deodat\ mirosul pielii sale ren\[tea pentru el în mijlocul mu[chilor. Poate c\ niciodat\ nu sim]ise într-atît c\ e în acord cu lumea, c\ drumul s\u e `n armonie cu cel al soarelui. La ora cînd noaptea deborda de stele, gesturile sale se desenau pe fa]a mare [i mut\ a cerului. Dac\-[i mi[c\ bra]ul, deseneaz\ spa]iul care desparte acel astru str\lucitor de cel care pare s\ dispar\ uneori, antreneaz\ în avîntul s\u jerbe de stele, trene de nori. Astfel, apa cerului b\tut\ de bra]ul s\u [i, în jur, ora[ul ca o mantie de scoici sclipitoare. * Dou\ personaje. Sinuciderea unuia dintre ele?

* Juc\torul. D-na X, altfel o perfect\ cocot\ b\trîn\, avea mare talent la muzic\. Pentru roman. Partea I: Teatrul ambulant. Cinema. Povestea marii Iubiri (Colegiul Sainte-Chantal). * August ’37 Proiect de plan. Combinarea jocului cu via]a.1 Partea I A – Fug\ tot `nainte. B – M. [i s\r\cia. (Totul la prezent.) Capitolele din seria A `l descriu pe juc\tor. Cele din seria B via]a pîn\ la moartea mamei (Moartea Margaretei. – Meserii diferite: mijlociri, opera]ii comerciale, accesorii auto, prefectur\ etc.). Ultimul capitol: Coborîre spre soare [i moarte (sinucidere – moarte natural\). Partea a II-a Invers. A în prezent: Redescoperirea bucuriei. Casa în fa]a Lumii. Leg\tura cu Catherine. B în trecut. Prins în joc. Gelozie sexual\. Fug\. Partea a III-a Totul la prezent. Dragoste [i soare. Nu, spune b\iatul. *

August ’37 Juc\torul. – O s\ fie greu, foarte greu. Dar nu-i un motiv.

August ’37 De cîte ori ascult un discurs politic sau îi citesc pe cei care ne conduc, s`nt speriat c\ de ani de zile nu aud nimic care s\ sune omene[te. ~ntotdeauna acelea[i cuvinte spun acelea[i minciuni. {i faptul c\ oamenii se împac\ cu asta, c\ mînia poporului n-a nimicit

1 Conform spuselor lui Camus, este vorba aici de prima formulare con[tient\ a temei

1 Proiect de plan pentru Moartea fericit\: M. `l desemneaz\ pe Mersault personajul

din Str\inul.

principal.

*

carnete_Camus.qxd

40

12/12/02

4:31 PM

Page 40

ALBERT CAMUS

CARNETE

înc\ aceste momîi de paie, este dovada c\ oamenii nu acord\ nici o importan]\ guvernului [i c\ se joac\, da, chiar a[a, se joac\ cu o întreag\ parte a vie]ii lor [i a intereselor lor a[a-zise vitale. * A2 sau A5 de la I. Ceea ce m\ nec\je[te este importan]a care este acordat\ mi[c\rilor sufletului. Dac\ e[ti melancolic, via]a în doi devine imposibil\. C\ci dac\ ai inima nobil\, nu po]i suporta numeroasele întreb\ri care ]i se pun. Cînd asta poate s\ aib\, de fapt, aproape aceea[i importan]\ cu a avea poft\ de mîncare sau a voi... * August ’37 Plan. 3 p\r]i. Partea I: A la prezent B la trecut. Cap. A 1 – Ziua lui M. Mersault v\zut\ din exterior. Cap. B 1 – Cartier s\rac din Paris. M\cel\rie cabalin\. Patrice [i familia sa. Mutul. Bunica. Cap. A 2 – Conversa]ie [i paradoxuri. Pod. Cinema. Cap. B 2 – Boala lui Patrice. Medicul. „Acest junghi puternic...“ Cap. A 3 – O lun\ de teatru ambulant. Cap. B 3 – Meseriile (curtaj, piese auto, prefectur\). Cap. A 4 – Povestea marii iubiri: „N-a]i mai sim]it niciodat\ asta? – Ba da, doamn\, în fa]a dumneavoastr\.“ Tema revolverului. Cap. B 4 – Moartea mamei. Cap. A 5 – ~ntîlnirea cu Raymonde. * Sau: I A – Gelozie sexual\. B – Cartier s\rac – mama. II A – Casa în fa]a Lumii – stele. B – Via]a debordant\. III Fuga – Catherine pe care n-o iube[te.

41

* De redus [i condensat. Povestea geloziei sexuale care duce la înstr\inare. Revenire la via]\. „Lec]ia pe care se dusese s-o caute atît de departe, da, î[i p\stra toat\ valoarea, dar numai fiindc\ fusese readus\ în ]ara luminii.“ * Sosire la Praga – pîn\ la plecare – boal\. Explica]ie – Lucile – Fuga. * August Lipsa de filosofi spanioli. * Roman: omul care a în]eles c\, pentru a tr\i, trebuie s\ fii bogat, de aceea se d\ruie[te cu totul cuceririi banilor, reu[e[te, tr\ie[te [i moare fericit.1 * Septembrie Acest august a fost ca un respiro – o gur\ de aer înainte ca totul s\ se dezl\n]uie într-un efort delirant. Proven]a [i ceva în mine care se închide. Proven]a ca o femeie care se sprijin\. Trebuie s\ tr\ie[ti [i s\ creezi. S\ tr\ie[ti pîn\ la lacrimi – ca în fa]a acestei case cu ]igle rotunde [i storuri albastre pe un deal plantat cu chiparo[i. * Montherlant: „S`nt cel c\ruia i se întîmpl\ ceva“. * La Marsilia, fericire [i triste]e. La cap\tul meu extrem. Ora[ viu pe care-l iubesc. Dar, în acela[i timp, gustul amar al solitudinii. * 1 Not\ pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

42

12/12/02

4:31 PM

Page 42

ALBERT CAMUS

CARNETE

8 septembrie Marsilia, camer\ de hotel. Flori mari, galbene, de pe tapiseria pe fond gri. Geografii ale jegului. Col]uri grase [i noroioase în spatele radiatorului enorm. Pat cu lamele, comutator spart. ...Soiul \sta de libertate care ]i se trage din îndoielnic [i interlop. * M. 8 septembrie Lung\ coborîre str\lucitoare a soarelui. Leandrii la Monaco [i Genova acoperi]i de flori. Serile albastre al coastei ligurice. Oboseala mea [i dorin]a asta de lacrimi. Singur\tatea asta [i setea de iubire. ~n fine, Pisa, vie [i auster\, palatele ei verzi [i galbene, domurile ei [i, de-a lungul severului Arno, gra]ia ei. Tot ceea ce este nobil în refuzul acesta de a se d\rui. Ora[ pudic [i sensibil. Pe str\zile pustii ale nop]ii, atît de aproape de mine, încît, plimbîndu-m\ singur, dorin]a de lacrimi se desc\tu[eaz\ în fine. Acel ceva deschis în mine care începe s\ se cicatrizeze. * Pe zidurile din Pisa: „Alberto fa l’amore con la mia sorella“1. * Joi 9 Pisa [i oamenii ei culca]i în fa]a Domului. Campo Santo, cu liniile sale drepte, cu chiparo[i în cele patru col]uri. Po]i s\ în]elegi disputele din secolele al XV-lea [i al XVI-lea. Fiecare ora[ conteaz\ aici cu chipul s\u [i cu adev\rul s\u profund. Nu exist\ alt\ via]\ decît cea c\reia pa[ii mei îi ritmau singur\tatea de-a lungul rîului Arno. {i cea care m\ nelini[tea în trenul ce cobora spre Floren]a. Fe]ele atît de grave ale femeilor, pe care brusc le apuca rîsul. Una mai ales, cu nasul lung [i gura trufa[\, care rîdea. La Pisa, or\ lung\ de leneveal\ pe iarba din Piazza del Duomo. Am b\ut de la fîntîni [i apa era u[or c\ldu]\, dar atît de fluid\. Coborînd spre Floren]a, am z\bovit privind fe]ele, sorbind zîmbete. Oare s`nt fericit sau nefericit? ~ntrebarea nu prea are importan]\. Tr\iesc cu atîta furie. 1 ~nsemnarea aceasta se reg\se[te în Nunta.

43

Lucruri, fiin]e m\ a[teapt\ [i, desigur, c\ [i eu le a[tept [i le doresc cu toat\ puterea [i triste]ea mea. Dar aici îmi cî[tig via]a prin t\cere [i tain\.1 Minunea de a nu trebui s\ vorbe[ti despre tine. * Gozzoli [i Vechiul Testament (costumat). * Tablourile lui Giotto de la Santa Croce. Zîmbetul interior al Sfîntului Francisc, iubitor al naturii [i al vie]ii. El îi justific\ pe cei care au gustul fericirii. Lumin\ blînd\ [i fin\ asupra Floren]ei. Ploaia st\ în a[teptare [i apas\ cerul. Coborîrea în mormînt a lui Giottino: durerea cu din]ii încle[ta]i a Mariei. * Floren]a. La col]ul fiec\rei biserici, galantare cu flori, bine crescute [i lucitoare, cu perle de ap\, naive. * Mostra Giottesca. ~]i trebuie timp ca s\-]i dai sema c\ fe]ele primitivilor florentini s`nt cele pe care le întîlne[ti zilnic pe strad\. Adev\rul e c\ am pierdut obiceiul de a vedea esen]ialul unei fe]e. Nu ne mai privim contemporanii, neluînd de la ei decît ceea ce serve[te orient\rii noastre (în toate sensurile). Primitivii nu deformeaz\, ei „realizeaz\“. ~n m\n\stirea Mor]ilor, la Santissima Annunziata, cer gri înc\rcat de nori, arhitectur\ sever\, dar nimic de acolo nu vorbe[te de moarte. Vedem lespezi funerare [i ex-voto-uri, acesta a fost un tat\ duios [i un so] credincios, cel\lalt fiind în acela[i timp cel mai bun dintre so]i [i un comerciant priceput, o tîn\r\, model al tuturor virtu]ilor, vorbea franceza [i engleza si come il nativo. (To]i [i-au creat îndatoriri, iar copiii joac\ ast\zi capra pe lespezile care vor s\ le perpetueze virtutea.) Acolo, o tîn\r\ fat\ întruchipa speran]a alor 1 Toat\ aceast\ c\l\torie la Pisa [i Floren]a este folosit\ în „De[ertul“, ultimul eseu din Nunta.

carnete_Camus.qxd

44

12/12/02

4:31 PM

Page 44

ALBERT CAMUS

CARNETE

s\i, ma la gioia è pellegrina sulla terra.1 Dar nimic din toate astea nu m\ convinge. Aproape to]i, dup\ inscrip]ii, s-au resemnat [i, desigur, fiindc\ î[i acceptau celelalte îndatoriri. Eu nu m\ voi resemna. Din toat\ t\cerea mea voi protesta pîn\ la sfîr[itul vie]ii. N-am de ce spune „trebuie“. Revolta mea are dreptate, iar bucuria asta, care e ca un pelerin pe p\mînt, trebuie s-o urmez pas cu pas. Norii se îndesesc deasupra m\n\stirii, iar noaptea întunec\ treptat dalele pe care se înscrie morala cu care s`nt înzestra]i cei ce-au murit. Dac\ ar fi s\ scriu aici o carte de moral\, ar avea o sut\ de pagini, iar 99 ar fi albe. Pe ultima a[ scrie: „Nu cunosc decît o singur\ datorie, aceea de a iubi“. Iar pentru rest, spun nu. Spun nu din toate puterile. Dalele îmi spun c\ e inutil [i c\ via]a e col sol levante, col sol cadente. Nu v\d c`t scade din inutilitate revolta mea, dar simt c`t `i adaug\. M\ gîndeam la toate astea, a[ezat pe jos, sprijinit de o coloan\, iar ni[te copii în jur rîdeau [i se jucau. Un preot mi-a zîmbit. Ni[te femei m\ priveau curioase. ~n biseric\, orga cînta `n surdin\, iar culoarea cald\ a melodiei ei reap\rea uneori în spatele ]ipetelor copiilor. Moartea! Tot continuînd a[a, a[ sfîr[i prin a muri fericit. Mi-a[ fi consumat toat\ speran]a. * Septembrie Dac\ spui: „nu în]eleg cre[tinismul, vreau s\ tr\iesc f\r\ consolare“, e[ti un spirit limitat [i par]ial. Dar dac\, tr\ind f\r\ consolare, spui „în]eleg pozi]ia cre[tin\ [i o admir“, e[ti un diletant lipsit de profunzime. ~ncepe s\-mi treac\ dorin]a s\ fiu sensibil la opinia celorlal]i. * M\n\stirea San Marco. Soarele în mijlocul florilor. *

1 ~nsemn\ri care se reg\sesc `n Nunta.

45

Primitivi sienezi [i florentini. ~nc\p\]înarea lor de a face monumentele mai mici decît oamenii nu vine dintr-o ignoran]\ a perspectivei, ci din st\ruin]a în creditul pe care-l acord\ ei omului [i sfin]ilor pe care îi pun în scen\. Surs\ de inspira]ie pentru decor de teatru. * Trandafirii întîrzia]i din m\n\stirea Santa Maria Novella [i femeile, în aceast\ diminea]\ de duminic\ la Floren]a. Sînii liberi, ochii [i buzele care-]i provoac\ b\t\i de inim\, î]i usuc\ gura, î]i înc\lzesc [alele.1 * Fiesole Ducem o via]\ greu de tr\it. Nu ajungem întotdeauna s\ ne împ\c\m ac]iunile cu viziunea pe care o avem asupra lucrurilor. (Iar culoarea destinului meu, atunci cînd cred c\ o z\resc, uite-o cum scap\ privirii mele.) Ne trudim [i lupt\m ca s\ ne recucerim singur\tatea. Dar într-o zi p\mîntul are surîsul s\u primitiv [i naiv. Atunci parc\ luptele [i via]a din noi s`nt dintr-o dat\ [terse cu guma. Milioane de ochi au contemplat peisajul acesta, dar pentru mine este ca primul surîs din lume.2 M\ scoate din fire în sensul profund al cuvîntului. M\ asigur c\ în afar\ de dragostea mea totul e inutil [i c\ pîn\ [i dragostea mea, dac\ nu este inocent\ [i f\r\ obiect, nu are valoare pentru mine. ~mi refuz\ o personalitate [i face ca suferin]ele mele s\ r\mîn\ f\r\ ecou. Lumea e frumoas\ [i totul e cuprins în asta. Marele s\u adev\r, pe care ni-l dezv\luie cu r\bdare, e c\ spiritul nu este nimic [i nici chiar inima. {i c\ piatra pe care o înc\lze[te soarele, sau chiparosul pe care-l m\re[te cerul descoperit, îngr\de[te singura lume unde „a avea dreptate“ dobînde[te un sens: natura f\r\ oameni. Lumea asta m\ anihileaz\. M\ duce pîn\ la cap\t. M\ neag\ f\r\ mînie. Iar eu, consim]ind [i învins, m\ îndrept spre o în]elepciune în care totul este deja cucerit – dac\ nu mi s-ar `mp\ienjeni ochii de lacrimi [i dac\ suspinul acesta greu de poezie care-mi umple inima nu m-ar face s\ uit adev\rul lumii. 1 Idem. 2 Idem.

carnete_Camus.qxd

46

12/12/02

4:31 PM

Page 46

ALBERT CAMUS

CARNETE

* 13 septembrie Mirosul de leandru pe care-l întîlne[ti la Fiesole la fiecare col] de strad\. * 15 septembrie La m\n\stirea San Francesco din Fiesole, o curticic\ m\rginit\ de arcade, rev\rsîndu-se de flori ro[ii1, de soare [i de albine galbene [i negre. ~ntr-un col], o stropitoare verde. Pretutindeni, mu[te bîzîitoare. Op\rit\ de c\ldur\, gr\dini]a fumeg\ u[or. Stau a[ezat pe jos [i m\ gîndesc la franciscanii ale c\ror chilii tocmai le-am v\zut, a c\ror inspira]ie o `n]eleg acum, [i simt c\, dac\ au dreptate, cu mine au dreptate. ~n spatele zidului de care m\ sprijin, [tiu c\ exist\ colina care coboar\ spre ora[ [i ofranda întregii Floren]e cu chiparo[ii ei. Dar aceast\ splendoare a lumii este parc\ justificarea acelor oameni. Cu toat\ mîndria cred c\ este [i a mea [i a tuturor oamenilor din rasa mea – care [tiu c\ punctul extrem al s\r\ciei atinge întotdeauna luxul [i bog\]ia lumii. Dac\ se despoaie, o fac în vederea unei vie]i mai ample ([i nu pentru alt\ via]\). E singura semnifica]ie pe care consimt s-o dau cuvîntului „despuiere“. „A fi despuiat“ p\streaz\ întotdeauna un sens de libertate fizic\, iar acordul dintre mîn\ [i flori, în]elegerea amoroas\ dintre p\mînt [i omul eliberat de uman, ah, cum m-a[ mai converti la ele dac\ n-ar fi deja religia mea. Ast\zi, m\ simt liber fa]\ de trecutul meu [i fa]\ de ce am pierdut. Nu vreau decît restrîngerea asta [i spa]iul acesta închis – fervoarea asta lucid\ [i r\bd\toare. {i la fel ca pîinea cald\ pe care o strîngi în mîn\ [i o fr\mîn]i, nu vreau decît s\-mi ]in în mîn\ via]a, asemenea acestor oameni care au [tiut s\-[i petreac\ via]a `nchi[i între flori [i coloane. La fel ca [i lungile nop]i în tren cînd po]i s\-]i vorbe[ti [i s\ te preg\te[ti s\ tr\ie[ti, tu cu tine `nsu]i, [i admirabila r\bdare de a-]i relua unele idei, de a le opri din fuga lor, apoi de a înainta iar. S\-]i lingi via]a ca pe o acadea, s-o formezi, s-o ascu]i, 1 Idem.

47

s-o iube[ti, în fine, a[a cum ai c\uta cuvîntul, imaginea, fraza definitiv\, cel sau cea care conchide, care opre[te, cu care vei pleca [i care va alc\tui de acum înainte toat\ culoarea privirii tale. Pot foarte bine s\ m\ opresc aici, s\ g\sesc în fine cap\tul unui an de via]\ neînfrînat\ [i surmenat\. Prezen]a asta a mea în mine, tot efortul meu este s-o duc pîn\ la cap\t, s-o men]in în fa]a tuturor chipurilor vie]ii mele – chiar cu pre]ul singur\t\]ii despre care [tiu acum cît de greu e de suportat. S\ nu cedez: în asta st\ totul. S\ nu consimt, s\ nu tr\dez. Toat\ violen]a mea m\ ajut\ în acest sens, iar punctul p`n\ unde m\-mpinge e atins de iubire [i, o dat\ cu ea, de furioasa pasiune de a tr\i care face tot restul zilelor mele. De cîte ori cedezi (cedez) în fa]a vanit\]ilor proprii, de cîte ori gînde[ti ca s\ „pari“, tr\dezi. De fiecare dat\ marea nenorocire de a vrea s\ par e ceea ce m-a diminuat în fa]a adev\rului. Nu e nevoie s\ te oferi celorlal]i, ci numai celor pe care-i iube[ti. Deoarece atunci nu te mai oferi ca s\ pari, ci doar ca s\ dai. Exist\ mult mai mult\ for]\ într-un om care nu pare decît atunci cînd trebuie. S\ mergi pîn\ la cap\t înseamn\ s\ [tii s\-]i p\strezi taina. Am suferit s\ fiu singur, dar pentru c\ mi-am p\strat taina, mi-am învins suferin]a de a fi singur. Iar ast\zi, nu cunosc mai mare glorie decît faptul de a tr\i singur [i ne[tiut. Scrisul, bucuria mea profund\! S\ consimt la lume [i la a m\ bucura – dar numai în despuiere. N-a[ fi demn s\ iubesc goliciunea plajelor dac\ n-a[ [ti s\ m\ p\strez despuiat în fa]a mea însumi. Pentru prima dat\, sensul cuvîntului fericire nu mi se pare echivoc. E pu]in contrariul a ceea ce se în]elege îndeob[te prin „s`nt fericit“. O anume continuitate în disperare sfîr[e[te prin a z\misli bucuria. Iar aceia[i oameni care, la San Francesco, tr\iesc în fa]a florilor ro[ii, au în chilia lor capul de mort care le hr\ne[te medita]iile, Floren]a la fereastr\ [i moartea pe mas\. Pentru mine, dac\ m\ simt ajuns la o cotitur\ a vie]ii, nu e din cauza a ceea ce am doborît, ci a ceea ce am pierdut. Simt c\ am for]e extreme [i profunde. Gra]ie lor trebuie s\ tr\iesc a[a cum în]eleg eu. Dac\ ziua de azi m\ g\se[te atît de departe de tot, e pentru c\ n-am putere decît s\ iubesc [i s\ admir. Via]a cu fa]a sc\ldat\ de lacrimi [i soare, via]a

carnete_Camus.qxd

48

12/12/02

4:31 PM

Page 48

ALBERT CAMUS

f\r\ sarea [i piatra `ncins\, via]a cum o iubesc [i cum în]eleg s\ o duc, mi se pare c\, mîngîind-o, toate for]ele mele de disperare [i dragoste se vor uni. Ziua de ast\zi nu e ca o halt\ între da [i nu. Dar este da [i este nu. Nu [i revolt\ fa]\ de tot ce nu este lacrimi [i soare. Da vie]ii mele c\reia îi simt pentru prima oar\ f\g\duiala de viitor. Un an fierbinte [i dezordonat care se sfîr[e[te [i Italia; incertitudinea viitorului, dar libertatea absolut\ fa]\ de trecutul meu [i fa]\ de mine însumi. ~n asta constau s\r\cia [i bog\]ia mea unic\. E ca [i cum a[ lua-o de la cap\t; nici mai fericit, nici mai nefericit. Dar cu con[tiin]a for]elor mele, cu dispre]ul vanit\]ilor mele [i cu febra asta, lucid\, care m\ preseaz\ în fa]a destinului. 15 septembrie ’37

CAIETUL AL II-LEA septembrie 1937 – aprilie 1939 22 septembrie Moartea fericit\ „– Vezi, Claire, e destul de greu de explicat. Nu exist\ decît o chestiune; s\ [tii cît valorezi. Dar, pentru asta, trebuie s\-l dai la o parte pe Socrate. Ca s\ te cuno[ti, trebuie s\ ac]ionezi, ceea ce nu înseamn\ s\ [i po]i s\ te define[ti. Cultul eului! M\ faci s\ rîd. Ce eu [i ce personalitate? Cînd îmi privesc via]a [i culoarea ei tainic\, se ridic\ în mine un fel de tremurat de lacrimi. S`nt tot atît buzele astea pe care le-am s\rutat, cît nop]ile «casei în fa]a lumii», tot atît copilul \sta s\rac, cît nebunia de a tr\i [i de a avea ambi]ii care m\ cuprinde în unele momente. Mul]i dintre cei care m\ cunosc nu m\ recunosc `n anumite clipe. Iar eu m\ simt pretutindeni asem\n\tor cu imaginea inuman\ a lumii care e propria mea via]\. – Da, spune Claire, joci pe dou\ planuri în acela[i timp. – F\r\ îndoial\. ~ns\ cînd aveam dou\zeci de ani, citeam ca toat\ lumea c\ via]a poate fi o comedie etc. Dar nu asta vreau s\ spun. Mai multe vie]i, mai multe planuri, desigur. Dar cînd actorul se afl\ pe scen\, conven]ia e acceptat\. Nu, Claire, [tim bine c\ e serios – ne-o spune ceva. – De ce? spune Claire. – Pentru c\, dac\ actorul ar juca f\r\ s\ [tie c\ joac\ într-o pies\, atunci lacrimile lui ar fi lacrimi, iar via]a sa ar fi o via]\. {i de cîte ori m\ gîndesc la mersul progresiv al durerii [i al bucuriei în

carnete_Camus.qxd

50

12/12/02

4:31 PM

Page 50

ALBERT CAMUS

CARNETE

mine, [tiu bine, [i cu cît\ furie, c\ partida pe care o joc este cea mai serioas\ [i mai exaltant\ dintre toate. Iar eu vreau s\ fiu acest actor perfect. Pu]in îmi pas\ de personalitatea mea [i nu vreau s-o cultiv. Vreau s\ fiu ceea ce m\ face via]a [i nu s\ fac din via]a mea o experien]\. Eu s`nt experien]a [i via]a e cea care m\ formeaz\ [i m\ conduce. Dac\ a[ avea destul\ for]\ [i r\bdare, [tiu la ce grad de perfect\ impersonalitate a[ ajunge, pîn\ la ce puseu de neant activ ar putea merge for]ele mele. Ceea ce m-a oprit întotdeauna e vanitatea mea personal\. Ast\zi, `n]eleg c\ a ac]iona, a iubi [i a suferi înseamn\ a tr\i cu adev\rat, dar a tr\i în m\sura în care e[ti transparent [i î]i accep]i soarta ca unic reflex al unui curcubeu de bucurii [i de pasiuni. Calea etc... Dar pentru asta e nevoie de timp, am timp acum. Claire, dup\ o lung\ t\cere, l-a privit pe Patrice în fa]\ [i a spus încet: – Multe dureri îi a[teapt\ pe cei care te iubesc. Patrice s-a sculat, avînd ceva disperat în privire, [i a spus cu violen]\: – Iubirea pe care mi-o poart\ cineva nu m\ oblig\ la nimic. – A[a e, a spus Claire. Doar constatam. (Vei r\mîne singur într-o bun\ zi.)“ * K.1

în N.F. (Nimicuri filosofice) 23 septembrie. Din „Limbajul are dreptate s\ insiste asupra suferin]ei sufletului în cuvîntul pasiune; în timp ce folosirea cuvîntului pasiune ne duce mai degrab\ cu gîndul la impetuozitatea convulsiv\ care ne mir\ [i astfel ne face s\ uit\m c\ e vorba de o suferin]\ (orgoliu – sfidare).“ Idem: actorul (de via]\) perfect e cel care „este ac]ionat“ – [i care o [tie – pasiunea pasiv\. * „Se trezi asudat, cu hainele în dezordine, r\t\ci o clip\ prin cas\. Pe urm\ aprinse o ]igar\ [i, cu capul golit, î[i privi cutele pantalonilor 1 Kierkegaard. Albert Camus s-a ocupat îndelung de acest filosof în Mitul lui Sisif.

51

mototoli]i. ~n gur\ avea toat\ am\r\ciunea somnului [i a ]ig\rii. ~n jurul s\u, ziua fle[c\it\ [i moale plesc\ia precum n\molul.“1 * Rama Krishna despre tocmeal\: „Omul cu adev\rat în]elept e cel care nu dispre]uie[te nimic.“ A nu se confunda idio]ia cu sfin]enia. * 23 septembrie Singur\tatea, luxul celor boga]i. * 26 septembrie 1) Romanul s\ fie precedat de fragmente de jurnal (sfîr[it). 2) Luciditatea s\ fie dus\ pîn\ la extaz. Descriere concret\: Dispari]ia prietenilor. Tramvaie (sfîr[itul serviciilor?). Idei – laitmotiv. Se afunda din t\cere în t\cere, se ghemuia în sine... ...Ajuns la punctul unde luciditatea se poate r\sturna. Imens efort: revine în lume – stropi de sudoare – se gînde[te la picioare desf\cute de femeie. – Merge spre balcon [i se revars\ cu totul în lumea de carne [i lumini. „E igienic.“ Pe urm\ face du[ [i gimnastic\ cu extensorul. * (Tratat teologico-politic.) * ~n Georges Sorel2. A se dedica „umanismului de stînga“ care vrea s\ ne fac\ s\-i socotim pe Helvétius, Diderot [i Holbach drept culmi ale literaturii franceze. 1 Fragment pentru Moartea fericit\. 2 Georges Sorel (1847-1922). Cu studii politehnice, sedus de bol[evism, pesimist [i antiintelectualist, sindicalist antiparlamentar, a pream\rit violen]a [i greva general\. A avut o influen]\ considerabil\ atît asupra lui Lenin, cît [i asupra lui Mussolini.

carnete_Camus.qxd

52

12/12/02

4:31 PM

Page 52

ALBERT CAMUS

CARNETE

Ideea de progres care infesteaz\ mi[c\rile muncitore[ti este o idee burghez\ izvorît\ din secolul al XVIII-lea. „Toate eforturile noastre trebuie s\ tind\ s\ împiedice ideile burgheze s\ otr\veasc\ clasa care se ridic\: de aceea nu vom face niciodat\ destul ca s\ rupem orice leg\tur\ dintre popor [i literatura secolului al XVIII-lea.“ (Iluzia progresului, pp. 285 [i 286) * 30 septembrie Întotdeauna sfîr[esc prin a da înconjur unei fiin]e. Ajunge s\-i consacru destul timp. Vine întotdeauna un moment cînd simt ruptura. Ceea ce e interesant este c\ asta se întîmpl\ mereu în clipa cînd, în fa]a unui lucru, o simt „ne-curioas\“. * Dialog. – {i cu ce te ocupi dumneata? – Num\r. – Poftim? – Num\r. Spun; unu, marea, doi, cerul (ah, c`t e de frumos!), trei, femeile, patru, florile (ah, ce mul]umit s`nt!). – Asta e pîn\ la urm\ o nerozie. – Dumnezeule, îmbr\]i[ezi opinia ziarului dumitale de diminea]\. Eu, în schimb, îmbr\]i[ez opinia lumii, dumneata gînde[ti cu L’Echo de Paris, iar eu gîndesc la fel ca lumea. Cînd ea se afl\ în lumin\, atunci cînd dogore[te soarele, am chef s\ iubesc [i s\ îmbr\]i[ez, s\ m\ strecor în corpuri ca în lumin\, s\ fac o baie de carne [i de soare. Cînd lumea e cenu[ie, s`nt melancolic [i plin de tandre]e. M\ simt mai bun, capabil s\ iubesc într-atît, c\ m-a[ putea chiar însura. ~ntr-un caz [i în cel\lalt, n-are importan]\. Dup\ plecarea lui: 1) – Un imbecil. 2) – Un preten]ios. 3) – Un cinic. – Ba nu, spune înv\]\toarea, e un copil r\sf\]at; se vede cît de colo. E un b\iat de familie bun\ care n-a cunoscut via]a.

53

(Deoarece e din ce în ce mai sigur c\, pentru a g\si c\ via]a poate fi frumoas\ [i u[oar\, nu trebuie s-o fi cunoscut.) * 30 septembrie Ca s\ str\luce[ti mai repede nu consim]i s\ rescrii. De dispre]uit. De reînceput. * 2 octombrie „Umbla necontenit pe str\zile înnoroiate sub o ploicic\ fin\. Vedea doar la cî]iva pa[i înaintea sa. Dar umbla singur în acel mic ora[ atît de departe de tot. De tot [i de el însu[i. Nu, nu mai era cu putin]\. S\ plîng\ în fa]a unui cîine [i în fa]a tuturor. Voia s\ fie fericit. Avea dreptul s\ fie fericit. Nu meritase asta.“ * 4 octombrie „Am tr\it pîn\ în ultimele zile cu ideea c\ trebuie s\ fac ceva în via]\ [i, mai exact, c\, s\rac fiind, trebuie s\-mi cî[tig via]a, s\ am o situa]ie, s\ m\ adun la casa mea. {i trebuie s\ se cread\ c\ ideea asta, pe care nu îndr\znesc înc\ s-o numesc prejudecat\, era bine înr\d\cinat\ în mine, de vreme ce d\inuia în ciuda ironiilor [i a cuvintelor mele definitive pe tema asta. {i acolo, odat\ numit la Bel-Abbès1, în fa]a a tot ce era definitiv într-o asemenea instalare, totul deodat\ a a luat-o de-a-nd\ratelea. M-am refuzat acestui lucru, socotind desigur drept nimic securitatea fa]\ de [ansele de via]\ adev\rat\. M-am dat înapoi în fa]a acelei existen]e posomorîte [i toropitoare. Dac\ a[ fi dep\[it primele zile, a[ fi consim]it f\r\ îndoial\. Dar în asta consta pericolul. Mi-a fost fric\, fric\ de singur\tate [i de definitiv. Faptul c\ am respins acea via]\, c\ m-am închis pentru tot ce se nume[te «viitor», c\ am r\mas înc\ în incertitudine [i `n s\r\cie, n-a[ [ti s\ spun ast\zi dac\ a fost for]\ sau sl\biciune. Dar [tiu m\car c\, dac\ a avut loc vreun conflict, s-a 1 Camus fusese numit profesor la Colegiul din Sidi Bel-Abbès.

carnete_Camus.qxd

54

12/12/02

4:31 PM

Page 54

ALBERT CAMUS

CARNETE

petrecut pentru ceva care a meritat osteneala. De nu cumva, dac\ m\ uit mai bine... Nu. Ceea ce m-a f\cut s\ fug era f\r\ îndoial\ mai pu]in faptul c\ m-am sim]it instalat, decît c\ m-am sim]it instalat în ceva urît. Acum, s`nt oare capabil de ceea ce în general se nume[te «serios»? S`nt oare un lene[? Nu cred [i mi-am dovedit-o. Dar are oare cineva dreptul s\ refuze greut\]ile sub pretext c\ nu-i plac? Cred c\ trînd\via nu-i dezagreg\ decît pe cei lipsi]i de temperament. Iar dac\ eu a[ fi lipsit, nu mi-ar r\mîne decît o solu]ie.“ * 10 octombrie A avea sau a nu avea valoare. A crea sau a nu crea. ~n primul caz, totul se justific\. Totul, f\r\ excep]ie. În al doilea caz, este Absurditatea complet\. R\mîne de ales sinuciderea cea mai estetic\: c\s\torie + 40 de ore sau revolverul. * Pe drumul spre Madeleine – din nou imensa dorin]\ de despuiere în fa]a unei naturi atît de frumoase ca aceasta. * 15 octombrie Giraudoux (de data asta)1: „Inocen]a unei fiin]e este adaptarea absolut\ la universul în care tr\ie[te“. Ex.: inocen]a lupului. Inocentul e cel care nu explic\. * 17 octombrie Pe drumurile de peste Blida, noaptea ca un lapte [i o dulcea]\, cu gra]ia [i medita]ia ei. Diminea]a pe munte cu p\rul ei tuns scurt ciufulit de brîndu[e – izvoarele înghe]ate – umbra [i soarele – corpul meu care consimte [i apoi refuz\. Efortul concentrat al mersului, aerul în pl\mîni ca un fier ro[u sau un brici 1 Albert Camus i-a consacrat lui Giraudoux o not\ critic\ în Lumina (1940), cf. Pléiade II.

55

ascu]it – în întregime în silin]a [i dep\[irea asta care se str\duiesc s\ înving\ panta – ca o cunoa[tere de sine prin corp. Corpul, adev\rat\ cale a culturii, ne arat\ care ne s`nt limitele. * Sate grupate în jurul unor puncte naturale [i tr\ind fiecare via]a proprie. B\rba]i îmbr\ca]i în stofe albe [i lungi, ale c\ror gesturi precise [i simple se deta[eaz\ pe cerul ve[nic albastru. Drumeagurile m\rginite de smochini, m\slini, ro[covi [i jujubi. Te întîlne[ti cu oameni mergînd al\turi de m\gari înc\rca]i cu m\sline. Obrajii s`nt bruni [i ochii de culoare deschis\. {i între om [i arbore, între gest [i munte se na[te un soi de consim]ire în acela[i timp patetic\ [i vesel\. Grecia? nu, Kabylia. {i parc\ dintr-o dat\, la distan]\ de secole, întreaga Elad\ transportat\ între mare [i mun]i ar rena[te în splendoarea-i antic\, abia semnalat\ în lenevia [i respectul fa]\ de Destin prin vecin\tatea Orientului. * 18 octombrie ~n luna septembrie, ro[covii împr\[tie un miros de iubire peste toat\ Algeria [i parc\ p\mîntul întreg s-ar odihni dup\ ce s-a d\ruit soarelui, cu pîntecele muiat tot de o s\mîn]\ cu parfum de migdale. Pe drumul spre Sidi-Brahim, dup\ ploaie, mirosul de iubire coboar\ din ro[covi, greu [i ap\s\tor, atîrnînd cu întreaga-i povar\ de ap\. Apoi soarele pompînd toat\ apa, în culorile din nou str\lucitoare, mirosul de iubire devine u[or, abia sensibil n\rilor. {i e ca o amant\ cu care ie[i pe strad\, dup\ o întreag\ dup\-amiaz\ în\bu[itoare, [i care te prive[te, um\r lîng\ um\r, printre lumini [i mul]ime. * Huxley: „La urma urmei, mai bine s\ fii un bun burghez, asemenea celorlal]i, decît un r\u boem sau un fals aristocrat, ori un intelectual de categoria a doua...“ *

carnete_Camus.qxd

56

12/12/02

4:31 PM

Page 56

ALBERT CAMUS

CARNETE

20 octombrie Exigen]a fericirii [i c\utarea ei r\bd\toare1. Nu-i nevoie s\ exilezi melancolia, dar e nevoie s\ distrugi în tine gustul dificilului [i al fatalului. S\ fii fericit cu prietenii t\i, în acord cu lumea [i s\-]i cî[tigi fericirea urmînd o cale care duce îns\ la moarte. „Vei tremura în fa]a mor]ii.“ „Da, dar nu voi fi ratat nimic din ceea ce formeaz\ misiunea mea, anume s\ tr\iesc.“ S\ nu consim]i la conven]ie [i la orele de birou. S\ nu renun]i. S\ nu renun]i niciodat\ – s\ pretinzi tot mai mult. Dar s\ fii lucid chiar [i în timpul orelor de birou. S\ aspiri la goliciunea în care te arunc\ lumea înapoi, de îndat\ ce e[ti singur în fa]a ei. Dar, mai ales, poate, s\ nu cau]i s\ pari. * 21 octombrie Trebuie mult mai mult\ energie ca s\ c\l\tore[ti s\r\c\cios decît s\ faci pe c\l\torul h\r]uit. S\ urci pe o punte de vapor, s\ ajungi obosit [i ros pe din\untru, s\ c\l\tore[ti îndelung la clasa a treia, s\ nu m\nînci decît o dat\ pe zi, s\-]i numeri banii [i s\ te temi la tot pasul ca un accident neluat în seam\ s\ nu întrerup\ o c\l\torie [i-a[a îndeajuns de dificil\, toate acestea cer un curaj [i o voin]\ care interzic s\ iei în serios predicile despre „dezr\d\cinare“. Nu e vesel s\ c\l\tore[ti, nici u[or. {i trebuie s\ ai gustul dificult\]ii [i dragostea de necunoscut ca s\-]i realizezi visurile de c\l\torie cînd e[ti s\rac [i lipsit de bani. Dar, la drept vorbind, asta te ap\r\ împotriva diletantismului [i f\r\ îndoial\ nu voi spune c\ ceea ce le lipse[te lui Gide [i Montherlant este s\ beneficieze de reduceri la tren care s\-i oblige totodat\ s\ r\mîn\ [ase zile în acela[i ora[. Dar [tiu bine c\, `n fond, nu pot s\ v\d lucrurile ca Montherlant sau ca Gide – din cauza reducerilor la tren. * 25 octombrie Flec\reala – ceea ce este insuportabil [i degradant în ea. 1 Fragment pentru Moartea fericit\.

57

* 5 noiembrie Cimitirul de la El Kettar. Un cer acoperit [i o mare furioas\ în fa]a colinelor acoperite de morminte albe. Arborii [i p\mîntul muia]i de ploaie. Porumbei printre lespezile albe. O singur\ mu[cat\, în acela[i timp rozalie [i ro[ie, [i o mare triste]e pierdut\ [i mut\ care ne familiarizeaz\ cu frumosul chip pur al mor]ii. * 6 noiembrie Drumul spre La Madeleine. Copaci, p\mînt [i cer. Ah! De la gestul meu pîn\ la acea prim\ stea care ne a[tepta la întoarcere, cît\ distan]\ [i, totodat\, ce tainic\ în]elegere. * 7 noiembrie Personaj. A. M. infirm – amputat de ambele picioare – paralizat pe o parte.1 „S`nt ajutat s\-mi fac nevoile. S`nt sp\lat. S`nt [ters. S`nt aproape surd. Ei bine, nu voi face niciodat\ un gest ca s\ scurtez o via]\ în care cred atît de tare. A[ accepta [i lucruri mai rele. S\ fiu orb [i f\r\ nici o sensibilitate – s\ fiu mut [i f\r\ contact cu exteriorul – numai s\ simt în mine flac\ra asta sumbr\ [i arz\toare care s`nt eu, eu `nsumi în mine cel viu – mul]umind îns\ vie]ii c\ mi-a permis s\ ard.“ * 8 noiembrie La cinematograful din cartier se vînd pastile de ment\ pe care st\ scris: „Te vei c\s\tori cu mine?“, „M\ iube[ti?“ {i r\spunsurile: „Disear\“, „Mult“ etc. Le treci vecinei care r\spunde în acela[i fel. Vie]ile se amaneteaz\ pe baza unui schimb de pastile de ment\. * 1 Personajul acesta este Zagreus, pe care Mersault îl asasineaz\ în Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

58

12/12/02

4:31 PM

Page 58

ALBERT CAMUS

CARNETE

13 noiembrie Cviklinsky1. „~ntotdeauna am ac]ionat din ciud\. Acum lucrurile stau mai bine. S\ ac]ionez în a[a fel încît s\ fiu fericit? Dac\ trebuie s\ m\ fixez undeva, s-o fac mai degrab\ în ]ara asta care îmi place? Dar anticiparea sentimental\ e întotdeauna fals\ – întotdeauna. Atunci trebuie s\ tr\im cum ne este cel mai u[or s\ tr\im. S\ nu ne str\duim, chiar dac\ e [ocant. Asta-i un pic cinic, dar este [i punctul de vedere al celei mai frumoase fete din lume.“ Da, dar nu s`nt sigur c\ orice anticipare sentimental\ e fals\. E doar nes\buit\. ~n orice caz, singura experien]\ care m\ intereseaz\ este cea în care tocmai totul ar fi a[a cum m-a[ a[tepta. S\ fac ceva ca s\ fiu fericit [i s\ fiu fericit prin asta. Ceea ce m\ atrage e leg\tura asta care merge de la lume la mine, acest dublu reflex care face ca inima s\ poat\ interveni [i s\-mi dicteze fericirea pîn\ la limita precis\ unde lumea poate s-o des\vîr[easc\ ori s-o distrug\. Aedificabo et destruam, spune Montherlant. Prefer: Aedificabo et destruat2. Alternan]a nu merge de la mine la mine. Ci de la lume la mine [i de la mine la lume. Chestiune de smerenie. * 16 noiembrie Spune: „Trebuie s\ ai o iubire – o mare iubire în via]\, fiindc\ asta creeaz\ un alibi pentru disper\rile f\r\ motiv de care s`ntem cople[i]i“. * 17 noiembrie „Voin]\ de Fericire.“ Partea a treia. Realizarea fericirii. Mai mul]i ani. Succesiunea timpului în anotimpuri [i nimic altceva. Partea `nt`i (sfîr[it). Infirmul care-i spune lui Mersault: „Banii. E un soi de snobism spiritual s\ vrei s\ încerci a crede c\ po]i fi fericit f\r\ bani.“

M., revenind acas\, examineaz\ evenimentele vie]ii sale în lumina acestor fapte. R\spuns: da. Pentru un b\rbat „de familie bun\“, a fi fericit înseamn\ a relua destinul tuturor, nu cu voin]a de renun]are, ci cu voin]a de fericire. Ca s\ fii fericit trebuie timp, mult timp. {i fericirea e o lung\ r\bdare. Iar ceea ce ne fur\ timpul e nevoia de bani. Timpul se cump\r\. Totul se cump\r\. A fi bogat înseamn\ a avea timp ca s\ fii fericit cînd e[ti demn de a fi.1 * 22 noiembrie E normal s\ dai pu]in din via]a ta ca s\ n-o pierzi în întregime. {ase sau opt ore pe zi ca s\ nu cr\pi de foame. {i apoi, totul este profitabil pentru cine vrea s\ profite. * Decembrie O ploaie deas\ ca un ulei pe geamuri, tropotul sec al copitelor cailor [i aversa surd\ [i persistent\, totul c\p\ta aerul unui trecut a c\rui grea melancolie p\trundea în inima lui Mersault ca apa în pantofii umezi [i frigul în genunchii prost proteja]i de o stof\ sub]ire. Din str\fundurile cerului, nori negri soseau necontenit, disp\reau, pe nesim]ite, pentru ca al]ii s\ le ia locul `n cur`nd. Apa asta vaporizat\ care cobora, nici pîcl\, nici ploaie, sp\lînd fa]a lui M. Ca o mîn\ u[oar\ îi dezgolea ochii cu cearc\ne mari. Dunga pantalonilor disp\ruse [i, o dat\ cu ea, c\ldura [i încrederea pe care un om normal le plimb\ cu sine printr-o lume f\cut\ pentru el.2 (La Salzburg) * Ironie fa]\ de Marthe – o p\r\se[te. *

1 Medic algerian [i filosof, prieten al lui Albert Camus. 2 „Voi construi [i voi d\rîma“ (Montherlant); „voi construi [i el s\ d\rîme“ (`n limba

latin\ `n original).

59

1 Fragment pentru Moartea fericit\. 2 Idem.

carnete_Camus.qxd

60

12/12/02

4:31 PM

Page 60

ALBERT CAMUS

Tipul care promite atît de mult [i care lucreaz\ acum într-un birou.1 Pe de alt\ parte, nu face nimic, revenind acas\, culcîndu-se [i a[teptînd ora cinei fumînd, culcîndu-se din nou [i dormind pîn\ a doua zi. Duminica, se scoal\ foarte tîrziu [i se a[az\ la fereastr\, privind ploaia sau soarele, trec\torii sau t\cerea. {i a[a tot anul. A[teapt\. A[teapt\ s\ moar\. La ce bun promisiunile, dac\ oricum... * Politica [i soarta oamenilor s`nt alc\tuite din oameni f\r\ ideal [i f\r\ m\re]ie. Cei care au o m\re]ie în ei nu fac politic\. A[a se-nt`mpl\. Dar acum e vorba s\ creezi în tine un om nou. E vorba ca oamenii de ac]iune s\ fie [i oameni de ideal, iar poe]ii industria[i. E vorba s\-]i tr\ie[ti visurile – s\ le materializ\m. ~nainte, renun]ai sau te pierdeai `n visare. Trebuie s\ nu te pierzi `n visare [i s\ nu renun]i.2 * Nu avem timp s\ fim noi în[ine. N-avem decît timp s\ fim ferici]i. Oswald Spengler (Declinul Occidentului): I. Form\ [i realitate: „Numesc a în]elege lumea s\ fii la în\l]imea ei.“ „Cel care define[te nu cunoa[te destinul.“ „Exist\ în via]\, pe lîng\ necesitatea cauzal\ – pe care o voi numi logica spa]iului – [i necesitatea organic\ a destinului – logica timpului...“ Lipsa sim]ului istoric la greci. „Istoria, din Antichitate pîn\ la r\zboaiele persane, este produsul unei gîndiri esen]ialmente mitice.“ Coloana egiptean\ era la început o coloan\ de piatr\, coloana doric\ era o coloan\ de lemn. Sufletul atic exprima prin asta profunda sa ostilitate fa]\ de durat\. „Cultura egiptean\, incarnare a grijii.“ Grecii, popor fericit, nu au istorie. Mitul [i semnifica]ia sa antipsihologic\. La începutul istoriei spirituale a Occidentului, dimpotriv\, se plaseaz\ un fragment de autoanaliz\ intim\ [i acesta e o Vita Nuova a Occidentului. (Cf. din 1 Fragment pentru Moartea fericit\: Camus se va inspira de aici pentru paginile din Str\inul. 2 Reflec]ie al c\rei ecou se va reg\si într-un fel în Caligula.

CARNETE

61

contr\: fragmente mitice la Heracles: acelea[i de la Homer la tragediile lui Seneca. Un mileniu. Adic\: antic = prezent.) Exemplu: „Nem]ii au fost cei care au inventat orologiile mecanice, înfrico[\toare simboluri ale timpului ce se scurge, ale c\ror b\t\i sonore, r\sunînd zi [i noapte din turnuri nenum\rate peste Europa Occidental\, s`nt poate expresia cea mai uria[\ de care a fost vreodat\ capabil un sentiment istoric al universului“. „Oameni de cultur\ europo-occidental\, înzestra]i cu sim] istoric, s`ntem excep]ia, nu regula.“ Stupiditatea schemei: Antichitatea – Evul Mediu – Timpurile moderne. „Ce înseamn\ tipul supraomului pentru lumea Islamului?“ „Civiliza]ia este destinul unei culturi. Astfel, romanul succed\ elenului. Suflet grec [i inteligen]\ roman\. Trecerea de la cultur\ la civiliza]ie se realizeaz\ în Antichitate în secolul al IV-lea, în Occident, în secolul al XIX-lea. Literatura noastr\ [i muzica noastr\ s`nt pentru or\[eni. Astfel facem din Istoria Filosofiei singura tem\ serioas\ a întregii filosofii. ~ntreaga chestiune: antiteza dintre istorie [i natur\. Matematicile Istoria [i tabelele (de rev\zut). * Decembrie Ceea ce-l emo]iona era felul ei de a se ag\]a de hainele lui, de a-l urma strîngîndu-i bra]ul, acea p\r\sire [i acea încredere care atingea b\rbatul din el. La fel [i t\cerea prin care se d\ruia cu totul gestului din acel moment [i care-i des\vîr[ea asem\narea cu pisicile, ad\ugat\ la gravitatea s\rut\rilor ei... În noapte, îi sim]i sub degete pome]ii înghe]a]i [i proeminen]i [i buzele abia c\ldu]e în care se afunda degetul1. Atunci a izbucnit 1 Fragment pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

62

12/12/02

4:31 PM

Page 62

ALBERT CAMUS

CARNETE

în el un soi de ]ip\t puternic, dezinteresat [i înfocat. ~n fa]a nop]ii înc\rcate pîn\ la refuz de stele [i a ora[ului, ca un cer r\sturnat, umflat de luminile umane, sub suflarea cald\ [i profund\ ce urca din port spre fa]a lui, îl apuca setea dup\ acel izvor c\ldu], voin]a neînfrînat\ de a sorbi de pe buzele ei toat\ semnifica]ia acelei lumi inumane [i adormite, ca o t\cere închis\ în gura sa. Se aplec\ [i parc\ [i-ar fi a[ezat buzele pe o pas\re. Marthe gemu. ~i mu[c\ buzele [i, timp de mai multe minute, gur\ lîng\ gur\, el aspir\ c\ldura aceea care-l transporta, ca [i cum ar fi strîns întreaga lume în bra]e. Ea, între timp, se ag\]a de el, ca înecat\, ie[ea în str\fulger\ri din marea gaur\ profund\ unde fusese aruncat\, respingea atunci acele buze pe care le c\uta apoi, rec\zînd în apele înghe]ate [i negre care o ardeau ca un popor de zei.

63

– Cuno[ti mul]i b\rba]i „iubitori“ care s\ refuze o femeie dr\gu]\ ce li se ofer\? {i chiar dac\ exist\, o fac din lips\ de temperament. – Nume[ti temperament lipsa vreunui sentiment serios. – Exact. (Cel pu]in în sensul pe care i-l dai cuvîntului „serios“.) * Roman. P. I. Locuin]a lui Zagreus la ]ar\, în împrejurimi. Asasinat. ~nc\perea e supraînc\lzit\. Mersault, care simte c\ i se `nro[esc urechile, se în\bu[\. R\ce[te ie[ind (de aici boala care-l va doborî). Cap. IV: conversa]ie cu Z. `nceput\ prin „impersonalitate“. – Da, spune Z., dar asta n-ai s-o po]i face lucrînd. – Nu, pentru c\ s`nt într-o stare de revolt\, [i asta nu e bine. ...~n fond, spune M., s`nt un exaltat periculos.

* Decembrie Un b\rbat care are sim]ul jocului este întotdeauna fericit în compania femeilor. Femeia este un bun public. * ~ntotdeauna, la început s`nt lucrurile plictisitoare. Pe urm\, e moartea. „Niciodat\ nu voi putea duce via]a asta“; dar tocmai faptul c\ o duci î]i permite s-o accep]i. * Roman. Partea `nt`i. Partid\ de c\r]i (brisc\). Discu]iile. „Noi, zuavii...“ „Cu so]ul meu...“ Un tip negru: „M\ dezgu[ti. M\ dezgu[ti. {-am s\-]i spun de ce. Pen’c\ e[ti un b\rbat pr\p\dit închis în tine. {i mie nu-mi plac pr\p\di]ii închi[i în ei. Habar n-ai s\ tr\ie[ti.“ (Parcul Saint-Raphaël.) Roman. Titluri: O inim\ curat\ Ferici]ii pe p\mînt Raza aurit\ *

* Roman. P. IV. O femeie pasiv\.1 „Gre[eala, spuse M., este s\ crezi c\ trebuie s\ alegi, c\ trebuie s\ faci ce vrei, c\ exist\ condi]ii pentru fericire. Fericirea exist\ sau nu exist\. Ceea ce conteaz\ e voin]a de fericire, un soi de enorm\ con[tiin]\ prezent\. Restul, femeile, opera de art\, succesele mondene, nu s`nt decît pretexte. O canava care a[teapt\ broderiile noastre.“ * Roman. P. III. Dup\ cîtva timp, M. î[i anun]\ plecarea. Avea s\ c\l\toreasc\ mai întîi [i s\ se fixeze dup\ aceea în împrejurimile Algerului. O lun\ mai tîrziu, revenise, sigur de acum înainte c\ voiajul reprezint\ o via]\ închis\ pentru el. Voiajul i se p\rea ceea ce este, de fapt, o fericire de om nelini[tit. Nu asta voia M., c\utînd o fericire con[tient\. De asemenea, se sim]ea bolnav [i [tia ce vrea. Pentru a doua oar\, se preg\ti s\ abandoneze Casa din fa]a m\rii. *

1 Fragment pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

64

12/12/02

4:31 PM

Page 64

ALBERT CAMUS

CARNETE

Februarie ’38 Aici, oamenii s`nt sensibili la destin. E ceea ce îi distinge. * Suferin]a de a nu avea totul în comun [i nenorocirea de a avea totul în comun. * Februarie ’38 Spiritul revolu]ionar const\ în întregime `ntr-un protest al omului contra condi]iei de om.1 ~n acest sens, sub forme diverse, singura tem\ etern\ a artei [i a religiei. O revolu]ie se realizeaz\ întotdeauna împotriva Zeilor – începînd cu aceea a lui Prometeu. E o revendicare a omului contra destinului; tiranii [i m\sc\ricii burghezi s`nt doar pretexte. {i f\r\ îndoial\ c\ spiritul acesta îl po]i sesiza în actul s\u istoric. Dar e nevoie de toat\ emo]ia lui Malraux ca s\ nu cedezi voin]ei de a demonstra. E mai simplu s\-l g\se[ti în esen]a ta [i în destinul t\u. ~n felul acesta, o oper\ de art\ care ar descrie cucerirea fericirii ar fi o oper\ revolu]ionar\. * S\ g\se[ti o lips\ de m\sur\ în m\sur\. * Aprilie ’38 Cîte nu s`nt sordide [i mizerabile în condi]ia unui om care munce[te [i într-o civiliza]ie întemeiat\ pe oameni care muncesc. Dar trebuie s\ te ]ii tare [i s\ nu te la[i. Reac]ia natural\ este întotdeauna s\ te risipe[ti în afara lucrului, s\ creezi în jurul t\u admira]ii facile, un public, un pretext pentru la[it\]i [i comedii (majoritatea c\minelor s`nt f\cute pentru asta). Alt\ reac]ie inevitabil\ este s\ debitezi fraze. De altfel, una se poate potrivi cu cealalt\, dac\-i adaugi del\sarea fizic\, necultivarea corpului [i relaxarea voin]ei. 1 Aceste reflec]ii, care nu s`nt lipsite de o leg\tur\ cu ideea pe care o are Malraux despre revolu]ie [i art\, prefigureaz\ temele majore din Omul revoltat.

65

Mai întîi trebuie s\ taci – s\ suprimi publicul [i s\ [tii s\ te judeci. S\ echilibrezi o cultur\ atent\ a corpului cu con[tiin]a atent\ de a tr\i. S\ abandonezi orice preten]ie [i s\ te apuci de o dubl\ munc\ de eliberare – fa]\ de bani [i fa]\ de propriile tale vanit\]i [i la[it\]i. S\ tr\ie[ti în regul\. Doi ani nu reprezint\ prea mult într-o via]\ ca s\ reflectezi asupra unui singur punct. Trebuie s\ lichidezi toate st\rile anterioare [i s\-]i folose[ti toat\ puterea, mai întîi ca s\ nu ui]i nimic din ce ai înv\]at, apoi s\ înve]i cu r\bdare. Cu pre]ul acesta, ai o [ans\ din zece s\ scapi de cea mai sordid\ [i mai mizerabil\ dintre condi]ii: cea a omului care munce[te. * Aprilie De expediat dou\ eseuri. Caligula. Nici o importan]\. Nu destul de matur. De publicat la Alger. De reluat: Filosofie [i Cultur\. De abandonat totul pentru asta: Tez\. fie biologie + examen de capacitate fie Indochina De notat în fiecare zi în caietul acesta: ~n doi ani s\ scriu o oper\. * Aprilie ’38 Melville1 se lanseaz\ în aventur\ [i sfîr[e[te într-un birou. Moare necunoscut [i s\rac. Prin singur\tate [i izolare (nu s`nt acela[i lucru), trebuie s\ ajungi s\ uzezi pîn\ [i r\utatea [i calomniile. Dar trebuie în orice clip\ s\ previi în tine r\utatea [i calomnia. * Mai Nietzsche. Condamnarea Reformei care salveaz\ cre[tinismul împotriva principiilor de via]\ [i dragoste pe care i le insufla Cezar Borgia. Papa Borgia justifica în sfîr[it cre[tinismul. 1 Camus va consacra mai tîrziu o prefa]\ lui Melville, autor al lui Moby Dick, a c\rui tehnic\ romanesc\ a influen]at Ciuma.

carnete_Camus.qxd

66

12/12/02

4:31 PM

Page 66

ALBERT CAMUS

* Ceea ce m\ atrage la idee, e ceea ce este picant [i original în ea – nou [i superficial. Trebuie s-o m\rturisesc. * C. care se joac\ de-a seduc]ia, care d\ prea mult la toat\ lumea [i nu se ata[eaz\ niciodat\. Care are nevoie s\ dobîndeasc\, s\ cî[tige iubirea [i prietenia [i e incapabil atît de una, cît [i de cealalt\. Frumoas\ figur\ de roman [i jalnic\ imagine de prieten. * Scen\: so]ul, so]ia [i galeria. Primul are calit\]i [i-i place s\ str\luceasc\. Cea de-a doua tace, dar, prin mici propozi]ii seci, demoleaz\ toate efectele scumpului ei so]. ~[i marcheaz\ astfel tot timpul superioritatea. Cel\lalt se st\pîne[te, dar sufer\ de umilire [i a[a se na[te ura. Ex.: Cu un surîs: „Nu te ar\ta mai prost decît e[ti, dragul meu“. Galeria se foie[te [i surîde jenat\. El ro[e[te, merge spre ea, îi s\rut\ mîna zîmbind: „Ai dreptate, draga mea“. Aparen]ele s`nt salvate [i ura cre[te. * ~nc\-mi mai amintesc de criza de disperare care m-a cuprins cînd m-a anun]at mama c\ „de acum înainte s`nt destul de mare [i voi primi cadouri utile de Anul Nou“. Nici ast\zi nu pot s\ m\ dezbar de o crispare tainic\ atunci cînd primesc cadouri din categoria asta. {i, f\r\ îndoial\, [tiam bine c\ dragostea era cea care vorbea, dar de ce are dragostea uneori un limbaj atît de derizoriu? * Despre acela[i lucru nu gînde[ti la fel diminea]a ori seara. Dar unde se afl\ adev\rul, în gîndul nop]ii sau în spiritul amiezii? Dou\ r\spunsuri, dou\ rase de oameni. * Mai B\trîna care moare la azilul de b\trîni1. Prietena ei, prietena pe care [i-o f\cuse în trei ani, care plînge „pentru c\ nu mai are nimic“. 1 Fragment pentru Str\inul.

CARNETE

67

Portarul de la mica morg\ a azilului, care este parizian [i locuie[te acolo cu nevasta. „Cine ar fi spus c\ la 74 de ani avea s\ sfîr[easc\ într-un azil de b\trîni la Marengo?“ Fiul s\u are o situa]ie. Au venit la Paris. Nora nu i-a vrut. Scene. Pîn\ la urm\, b\trînul „a ridicat mîna“. Fiul i-a dus la b\trîni. Groparul care era prietenul moartei. Mergeau cîteodat\ seara în sat. B\trînelul care a ]inut s\ urmeze convoiul pîn\ la biseric\ [i cimitir (2 km). Cum este infirm, nu poate ]ine pasul [i merge la dou\zeci de metri distan]\. Dar cunoa[te locurile [i o ia pe scurt\turi care-l fac s\ se al\ture convoiului de dou\, trei ori, pîn\ ce pierde din nou teren. Infirmiera maur\ care bate sicriul în cuie are un [ancru la nas [i poart\ mereu o basma. Prietenii moartei: Ni[te b\trînei mitomani. Totul era frumos alt\dat\. Unul celuilalt: „Fata dumitale nu ]i-a scris? – Nu. – Ar putea s\-[i aduc\ aminte c\ are o mam\.“ Cealalt\ a murit – ca un semn [i un avertisment pentru to]i. * Iunie Pentru Moartea fericit\: o serie de scrisori de ruptur\. Tema cunoscut\: pentru c\ te iubesc prea mult. {i ultima: o capodoper\ de luciditate. Dar [i aici, partea de comedie e nepre]uit\. * Sfîr[it. Mersault bea. „Oh! spuse Céleste1 [tergînd tejgheaua. ~mb\trîne[ti, Mersault.“ Mersault se opri brusc [i puse paharul jos. Se privi în oglinda din spatele casei. Era adev\rat. * Var\ la Alger2 Pentru cine e jerba asta de p\s\ri negre pe cerul verde? Vara oarb\ [i surd\ care se strecoar\ [i d\ un sens mai pur chem\rilor l\stunilor [i strig\telor vînz\torilor de ziare. 1 Personajul Céleste ap\rea [i în Moartea fericit\ înainte de a trece în Str\inul. 2 Pentru Nunta.

carnete_Camus.qxd

68

12/12/02

4:31 PM

Page 68

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Iunie. Pentru var\. 1) De terminat Floren]a [i Alger. 2) Caligula. 3) Improviza]ie de var\. 4) Eseu despre teatru. 5) Eseu despre 40 de ore. 6) De rescris Roman. 7) Absurdul. * Pentru Improviza]ie de var\: – Spectatorule. – Ei! – Spectatorule. – Ei! – E[ti rar, spectatorule. – Cum a[a, rar? (Se întoarce.) – Da, rar! Nu e[ti mul]i. E[ti cî]iva. – Fiecare este ceea ce pare. – Sigur. A[a cum e[ti, ne placi. * Roman – S`nt silit s\ recunosc c\ am ni[te defecte grave, spuse Bernard1. De exemplu, s`nt mincinos. – Oh! {tiu perfect. Exist\ defecte care nu se m\rturisesc niciodat\. Altele care nu cost\ nimic s\ le recuno[ti. Cu un ton de fals\ umilin]\, bineîn]eles! „E adev\rat, s`nt irascibil, s`nt lacom.“ ~ntr-un sens, asta-i ceva m\gulitor. Dar e[ti mincinos, vanitos, invidios, a[a ceva nu se m\rturise[te. Astea-s doar defectele celorlal]i. {i de altfel, dac\-]i m\rturise[ti furiile, evi]i s\ vorbe[ti despre rest. Cuiva care se acuz\ spontan, n-o s\ i se caute alte cusururi, nu-i a[a? 1 Bernard, medic din Moartea fericit\.

69

Eu n-am nici un merit. M-am acceptat pe mine. De aceea totul e atît de simplu. * Caligula: „Ceea ce nu ve]i în]elege niciodat\, e c\ s`nt un om simplu.“ * Eseu despre 40 de ore. ~n familia mea: 10 ore de munc\. Somn. Duminic\-Luni – {omaj: omul plînge. Marea mizerie a omului e c\ trebuie s\ plîng\ [i s\ doreasc\ ceea ce-l umile[te (concurs). * „Se vorbe[te mult în momentul acesta despre demnitatea muncii, despre necesitatea ei. Domnul Gignoux1, în special, are ni[te opinii foarte precise asupra acestei chestiuni... Dar asta-i o în[el\torie. Nu exist\ demnitatea muncii decît cînd munca e liber acceptat\. Doar trînd\via este o valoare moral\ pentru c\ poate servi la judecarea oamenilor. Nu le e fatal\ decît celor mediocri. Iat\ lec]ia [i grandoarea ei. Munca, dimpotriv\, strive[te în mod egal oamenii. Nu întemeiaz\ o judecat\. Pune în ac]iune o metafizic\ a umilirii. Cei mai buni nu-i supravie]uiesc sub forma de sclavie pe care i-o d\ actualmente societatea celor care gîndesc corect... Propun s\ r\sturn\m formula clasic\ [i s\ facem din munc\ un rod al trînd\viei. Exist\ o demnitate a muncii în butoia[ele confec]ionate duminica. Aici munca se îmbin\ cu jocul, iar jocul supus tehnicii ajunge oper\ de art\ [i întreaga crea]ie... Cunosc pe unii care se extaziaz\ [i se indigneaz\ din asta. Ei, [i! Muncitorii mei cî[tig\ 40 de franci pe zi... Sfîr[it de lun\ cînd mama spune cu un zîmbet încurajator: „Ast\-sear\ o s\ bem o cafea cu lapte. Din cînd în cînd, nu stric\ s\ mai schimbi...“ Dar cel pu]in vor putea face dragoste... 1 Este vorba de economistul liberal contemporan cu A. Camus.

carnete_Camus.qxd

70

12/12/02

4:31 PM

Page 70

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Singura fraternitate acum posibil\, singura care ni se ofer\ [i ni se îng\duie, este sordida [i cleioasa fraternitate în fa]a mor]ii militare. * Iunie La cinema, micu]a oranez\, `nso]it\ de so]ul ei, plînge de se rupe de nenorocirile eroului. So]ul ei o implor\ s\ se opreasc\. Printre plînsete: „Haide, spune ea, las\-m\ s\ profit“. * Moartea fericit\ ~n tren, Zagreus st\ a[ezat în fa]a lui. Doar c\, în locul fularului negru pe care-l purta de obicei, [i-a pus o cravat\ de var\ foarte deschis\ la culoare. (Dup\ asasinat, î[i reia locuin]a. Nu schimb\ nimic în ea. Pune doar o oglind\ nou\.) * Tenta]ia comun\ a tuturor inteligen]elor: cinismul. * Mizeria [i m\re]ia acestei lumi: nu ofer\ adev\ruri, ci iubiri. Absurditatea domne[te [i iubirea te salveaz\ de ea. * Exist\ o psihologie corect\ în romanele-foileton. Dar este o psihologie generoas\. Nu ]ine seam\ de am\nunte. Acord\ credit. Prin asta e fals\. * B\trîna [i ur\rile ei de Anul Nou: Nu cerem mare lucru: s\ avem de lucru [i s\n\tate. * Aceast\ vanitate singular\ a omului care las\ [i vrea s\ se cread\ c\ aspir\ la un adev\r, cînd, de fapt, el cere lumii doar o iubire. * Iat\ o constatare pe care o faci cu greu: s\ în]elegi c\ po]i fi superior multora f\r\ a fi totu[i o fiin]\ superioar\. {i c\ adev\rata superioritate...

71

* August O înc\pere d\ spre curte – se deschide spre o a doua înc\pere care prime[te lumina de la ea [i care, la rîndul ei, d\ spre o a treia f\r\ fereastr\. ~n camera asta, trei saltele. Trei persoane care dorm. Dar cum l\]imea cea mai mare a od\ii nu atinge lungimea saltelei, partea superioar\ a saltelelor a fost sprijinit\ de perete, iar oamenii dorm ghemui]i. * Orbul care iese noaptea între ora unu [i patru cu un alt prieten orb. Pentru c\ s`nt siguri c\ nu vor întîlni pe nimeni pe str\zi. Dac\ întîlnesc un felinar, pot rîde dup\ pofta inimii. Rîd. ~n timp ce, ziua, mila celorlal]i îi împiedic\ s\ rîd\. „S\ scriu, spune acest orb. Dar asta nu intereseaz\ pe nimeni. Ceea ce intereseaz\ într-o carte, s`nt semnele unei existen]e patetice. Or, vie]ile noastre nu s`nt niciodat\ patetice.“ * Ca s\ scrii, trebuie s\ fii totdeauna pu]in dincoace în expresie (mai curînd decît dincolo). Nici un fel de taclale, în orice caz. Experien]a „real\“ a singur\t\]ii este una dintre cele mai pu]in literare din cîte exist\ – se afl\ la o mie de leghe de ideea literar\ pe care ]i-o faci despre singur\tate. Cf. tot ce este degradant în toate suferin]ele. S\ nu te la[i dus în vid. S\ cau]i s\ învingi [i s\ „umpli“. Timpul – s\ nu-l pierzi. * Singura libertate posibil\ e libertatea fa]\ de moarte. Om cu adev\rat este cel care, acceptînd moartea ca atare, îi accept\ în acela[i timp [i consecin]ele – adic\ r\sturnarea tuturor valorilor tradi]ionale ale vie]ii. Acel „Totul e permis“ al lui Ivan Karamazov este singura expresie a unei libert\]i coerente. Dar trebuie mers pîn\ în str\fundurile formulei.1 * 1 Fragment care va servi pentru Mitul lui Sisif.

carnete_Camus.qxd

72

12/12/02

4:31 PM

Page 72

ALBERT CAMUS

CARNETE

73

21 august 1938 „Doar cel care a cunoscut «prezentul» [tie cu adev\rat ce este infernul.“ (Jacob Wassermann)

B. Nogara: Les Etrusques et leur civilisation, Paris,1936. Fr. de Ruyt: Charon, démon étrusque de la mort. (Referin]\?)

*

Belcourt Tîn\ra al c\rei so] î[i face siesta [i nu trebuie s\ fie deranjat de copii. Dou\ înc\peri. Ea întinde o p\tur\ pe jos în sufragerie [i-i distreaz\ pe copii f\r\ zgomot pentru ca b\rbatul s\ poat\ dormi. }ine u[a spre palier deschis\, fiindc\ e cald. Adoarme cîteodat\, poate fi v\zut\ în trecere, r\sturnat\, cu copiii t\cu]i în jurul ei, privind u[oarele tres\riri ale corpului.

Din legile lui Manou: „Gura unei femei, sînul unei fete, rug\ciunea unui copil, fumul sacrificiului au întotdeauna puritate.“ * Despre moartea con[tient\, cf. Nietzsche, Amurgul zeilor. Nietzsche: „Sufletelor celor mai spirituale, admi]înd c\ s`nt [i cele mai curajoase, le este dat s\ tr\iasc\ tragediile cele mai dureroase. Dar tocmai pentru asta acord\ vie]ii onoarea care i se cuvine, fiindc\ ea le opune antagonismul s\u cel mai mare.“ (Amurgul zeilor) * Nietzsche. „Ce dorim noi oare la vederea frumuse]ii? S\ fim frumo[i. Ne închipuim c\ acest lucru este legat de fericire, dar e o gre[eal\.“ (Uman, prea uman.) * V\zduhul este populat de p\s\ri crude [i `nfrico[\toare. * S\ spore[ti fericirea unei vie]i de om înseamn\ s\ extinzi tragicul m\rturiei lui. Opera de art\ (dac\ este o m\rturie) într-adev\r tragic\ trebuie s\ fie cea a unui om fericit. Pentru c\ acea oper\ de art\ va fi în întregime izvor`t\ din moarte. * Metod\ a meteorologiei. Temperatura variaz\ de la un minut la altul. Este o experien]\ prea mobil\ ca s\ o fixezi în concepte matematice. Observa]ia reprezint\ aici o felie arbitrar\ din realitate. {i doar no]iunea de medie poate da o imagine a acestei realit\]i. * Bibliografie etrusc\: A. Grenier: „Recherches Etrusques“ în Revue des Etudes Anciennes, IX, 1935, 219 [i urm.

*

* Belcourt Dat afar\. Nu îndr\zne[te s\-i vorbeasc\. Vorbe[te. – Ei bine, disear\ o s\ bem o cafea. Din cînd în cînd, nu stric\ o schimbare. Prive[te. A citit adesea pove[ti despre s\r\cie în care femeia e „brav\“. Ea n-a zîmbit. S-a dus din nou în buc\t\rie. Brav\? Nu, resemnat\. * Fostul boxer care [i-a pierdut fiul. „Ce s`ntem noi pe p\mînt? {i ne tot agit\m, ne agit\m.“ * Belcourt Povestea lui R.1 „Am cunoscut o doamn\... era, ca s\ spun a[a, amanta mea... Mi-am dat seama c\ era o escrocherie la mijloc: Povestea biletelor de loterie. (Ai cump\rat unul pentru mine?) Povestea costumului [i a surorii. Povestea br\]\rii [i a «indica]iei».“ Socoteala celor 1 300 de franci. Nu-i ajung. „De ce nu lucrezi cu jum\tate de norm\? M-ai u[ura cu m\run]i[urile astea. }i-am cump\rat costumul, î]i dau 20 de franci pe zi, î]i pl\tesc chiria, iar tu bei 1 ~nsemn\ri reluate `n Str\inul, cu personajul Raymond.

carnete_Camus.qxd

74

12/12/02

4:31 PM

Page 74

ALBERT CAMUS

CARNETE

cafeaua dup\-amiaza cu prietenele tale. Le dai cafea [i zah\r. Dar eu, î]i dau banii. M-am comportat corect cu tine, iar tu e[ti incorect\.“ El cere un sfat. ~nc\ mai are „un sentiment pentru coit“. Vrea o scrisoare cu „picioare în fund“ [i „chestii care s-o fac\ s\ regrete“. Exemplu „Vrei s\ te distrezi cu chestia ta, asta-i ce vrei.“ {i pe urm\: „Crezusem c\...“ etc. „Nu-]i dai seama c\ lumea e geloas\ pe fericirea pe care ]i-o d\ruiesc.“ „O b\team, dar cu tandre]e, ca s\ spun a[a. Ea ]ipa, eu tr\geam obloanele.“ Idem cu prietena. Vrea ca ea s\ fie cea care revine. Personaj tragic prin aceast\ pl\cere de a umili. O va duce la un hotel [i va chema poli]ia de moravuri. Povestea prietenilor [i a co[ciugului. „Voi, \[tia, spune]i c\ face]i parte din band\.“ „Mi-au zis c\, dac\ vreau, pot s-o poceasc\.“ Povestea cu paltonul. Povestea cu chibriturile. „Vei cunoa[te fericirea pe care ]i-o d\deam.“ E o ar\boaic\. * Tem\: Universul mor]ii. Oper\ tragic\: oper\ fericit\.1 ...– Dar via]a asta, Mersault, nu te satisface, dac\ e s\ m\ iau dup\ tonul dumitale. – Nu m\ satisface pentru c\ o s\-mi fie luat\ – sau, mai curînd, pentru c\ m\ satisface prea mult, resimt toat\ oroarea de a o pierde. – Nu în]eleg. – Nu vrei s\ în]elegi. – Poate. Dup\ un timp, Patrice pleac\. – Dar, Patrice, mai exist\ [i dragostea. S-a întors, cu fa]a r\v\[it\ de disperare. – Da, spuse Patrice, îns\ dragostea face parte din lumea asta. * 1 Fragment pentru Moartea fericit\.

75

Azil de b\trîni (b\trînul trecînd de-a curmezi[ul cîmpului)1. ~nmormîntare. Soarele care tope[te asfaltul de pe drum – picioarele se afund\ [i las\ desf\cut\ carnea neagr\. Se descoper\ o asem\nare între noroiul \sta negru [i p\l\ria din piele de vac\ a vizitiului. {i toate nuan]ele astea de negru, negrul cleios al asfaltului sfî[iat, negrul sp\l\cit al hainelor, negrul l\cuit al tr\surii – soarele, mirosul de piele [i de b\legar, de lac, de t\mîie. Oboseala. {i cel\lalt trecînd peste cîmp. Se duce la înmormîntare fiindc\ e singura lui prieten\. La azil, i se spunea precum copiilor: „Ah, e logodnica dumitale“. Iar el rîdea. {i era mul]umit. * Personaje A) Etienne, personaj „fizic“; aten]ia pe care o acord\ trupului s\u: 1. pepenele verde 2. boala (junghiurile) 3. nevoile fire[ti – bun – cald etc. 4. el rîde de pl\cere cînd e bun ceea ce m\nînc\. B) Marie C.2 Cumnatul ei [i via]a împreun\, „el pl\te[te chiria“. C) Marie Es. Copil\rie. Pozi]ia ei în familie. Virginitatea de care vorbe[te toat\ lumea. Sfîntul Francisc din Assisi. Suferin]\ [i umilire. B) Doamna Leca. Cf. mai sus. C) Marcel, [oferul – [i b\trîna de la cafenea. * Nu resim]im sentimente care ne transform\, ci sentimente care ne sugereaz\ ideea de transformare. Astfel, dragostea nu ne dezbar\ de egoism, dar ne face s\-l sim]im [i ne d\ ideea unei patrii îndep\rtate unde egoismul nu [i-ar mai afla locul. * S\ reiau lucrarea despre Plotin3. 1 ~nsemn\ri reluate `n Str\inul. 2 Marie C.: probabil Marie Cardona. 3 ~n 1935, Camus î[i consacrase diploma de studii superioare de filosofie rela]iilor din-

tre elenism [i cre[tinism la Plotin [i la Sfîntul Augustin.

carnete_Camus.qxd

76

12/12/02

4:31 PM

Page 76

ALBERT CAMUS

Tem\: Ra]iunea plotinian\. 1) Ra]iunea – conceptul nu e univoc. Interesant de considerat jocul ei în istorie într-un moment cînd trebuie s\ se adapteze sau s\ piar\. Cf. Diplom\. E aceea[i ra]iune [i totu[i nu e aceea[i. De fapt, exist\ dou\ ra]iuni: una etic\, cealalt\ estetic\. De aprofundat: imaginea plotinian\ ca silogism al ra]iunii estetice. Imaginea ca parabol\: încercarea de a turna indefinibilul sentimentului `n indefinibilul evident al concretului. Ca în toate [tiin]ele descriptive (statistici – care colec]ioneaz\ fapte) marea problem\ în meteorologie este o problem\ practic\: aceea a înlocuirii observa]iilor absente. Iar metodele de interpolare care suplinesc acest lucru recurg întotdeauna la conceptul de medie [i presupun prin asta generalizarea [i ra]ionalizarea unei experien]e al c\rei aspect ra]ional este pe cale de a fi descoperit. * Belcourt. Speculantul cu zah\r care se sinucide `n W.C. * Familia german\ în 1914. Patru luni de r\gaz. Vin s\-l ridice pe tat\. Lag\r de concentrare. Patru ani f\r\ ve[ti. Via]a între timp. El revine în 1919. Tuberculos. Moare dup\ cîteva luni. Feti]ele la [coal\. * Artistul [i opera de art\. Adev\rata oper\ de art\ e cea care spune mai pu]in. Exist\ un anume raport între experien]a global\ a unui artist, gîndirea sa + via]a sa (sistemul s\u într-un sens – dar lipsind din acest cuv`nt orice implica]ie de metod\ sistematic\), [i opera care reflect\ aceast\ experien]\. Raportul acesta este prost atunci cînd opera de art\ ofer\ toat\ experien]a învelit\ în literatur\. Acest raport este bun atunci c`nd opera de art\ este o parte t\iat\ `n experien]\, fa]eta unui diamant `n care str\lucirea interioar\ se rezum\ f\r\ s\ se limiteze. ~n primul caz e vorba de o supra`nc\rcare [i de literatur\. ~n al doilea caz, avem oper\ fecund\ din cauza unui întreg subîn]eles de experien]\ a c\rei bog\]ie se ghice[te.

CARNETE

77

Problema este s\ dobînde[ti m\iestria de a tr\i (de a fi tr\it, mai degrab\) care s\ dep\[easc\ m\iestria de a scrie. Iar la sfîr[it, marele artist este mai înainte de orice un mare tr\itor (în]elegîndu-se c\ a tr\i, aici, înseamn\ [i a gîndi despre via]\ – înseamn\ chiar acest raport dintre experien]\ [i con[tientizarea ei). * Iubirea pur\ este o iubire moart\ dac\ iubirea implic\ o via]\ amoroas\, crearea unei anumite vie]i – ea nu este atunci în acea via]\ decît o referin]\ perpetu\, iar asupra restului trebuie s\ existe în]elegere. * Gîndirea este întotdeauna în avans. Ea vede prea departe, mai departe decît corpul care exist\ în prezent. A suprima speran]a înseamn\ a readuce gîndirea la corp. Iar corpul trebuie s\ putrezeasc\. * Culcat, zîmbi cu stîng\cie, iar ochii lui str\lucir\. Ea `[i sim]i iubirea urc`ndu-i în gîtlej [i ochii i se umplur\ de lacrimi. Se arunc\ asupra buzelor lui [i strivi lacrimile între fe]ele lor. Ea plîngea în gura lui, iar el mu[ca din buzele acelea s\rate toat\ am\r\ciunea dragostei lor. * Inima seac\ a creatorului. * „Dac\ m\car a[ [ti s\ citesc! Dar seara nu pot tricota la lumina electric\. A[a c\ s`nt obligat\ s\ m\ întind [i s\ a[tept. S`nt lungi dou\ ore petrecute a[a. Ah! dac\ a[ avea-o cu mine pe nepoata mea, a[ sta de vorb\ cu ea. Dar s`nt prea b\trîn\. Poate c\ miros urît. Nepoata mea nu vine niciodat\. Atunci, r\mîn a[a, singur\ de tot.“ * 2 P. Ast\zi, a murit mama.1 Sau poate ieri, nu [tiu. Am primit o telegram\ de la azil. „Mama decedat\. ~nmormîntarea mîine. Condolean]e.“ Asta nu vrea s\ spun\ nimic. Poate c\ ieri... 1 Note pentru Str\inul. Se pare c\, în acel moment, Camus `[i g\sise deja stilul c\r]ii.

carnete_Camus.qxd

78

12/12/02

4:31 PM

Page 78

ALBERT CAMUS

CARNETE

Cum spunea portarul: „La [es, e cald. Se înmormînteaz\ mai repede. Mai ales aici.“ Mi-a spus c\ vine de la Paris [i c\-i fusese greu s\ se obi[nuiasc\. Pentru c\, la Paris, r\mîi cu mortul dou\, trei zile cîteodat\. Aici, nu e timp. Nici nu te-ai deprins cu ideea, c\ [i trebuie s\ alergi dup\ dric. ...Dar [i coertegiul înainta prea repede. Numai c\ soarele c\dea ca o brut\ imens\. {i cum bine spunea infirmiera delegat\: „Dac\ mergem încet, risc\m o insola]ie. Iar dac\ mergem prea repede, s`ntem transpira]i [i, în biseric\, ne ia cu frig [i cu cald.“ Avea dreptate. Nu exista solu]ie. Func]ionarul de la Pompele Funebre mi-a spus ceva ce n-am auzit. ~[i [tergea sc\fîrlia ridic`nd o clip\ p\l\ria cu o m`n\, iar cu cealalt\ strecur`nd o batist\. I-am spus: „Cum?“ Mi-a repetat ar\tînd spre cer: „Arde“. Am spus: „Da“. Dup\ un timp, m-a întrebat: „E mama dumneavoastr\?“ Am spus: „Da“. „Era b\trîn\?“ Am r\spuns: „A[a [i-a[a“, pentru c\ nu cuno[team cifra exact\. Pe urm\, a t\cut. * Decembrie ’38 Pentru Caligula: Anacronismul e tot ce se poate inventa mai nepl\cut în teatru. De aceea Caligula nu pronun]\ în pies\ singura fraz\ în]eleapt\ pe care ar fi putut s-o rosteasc\: „O singur\ fiin]\ care gînde[te [i totul e pustiit“. * Caligula. „Am nevoie ca fiin]ele s\ tac\ în jurul meu. Am nevoie de t\cerea fiin]elor [i s\ amu]easc\ cumplitele furtuni ale inimii.“ * 15 Ocna. Cf. reportaj. * La miting. B\trînul feroviar, curat, ras proasp\t, pe bra] cu impermeabilul c\ptu[it cu ecosez [i împ\turit cu grij\ pe partea c\p-

79

tu[elii, cu pantofii lustrui]i – care întreab\ „dac\ aici are loc reuniunea“ [i îmi spune cît de îngrijorat este cînd se gînde[te la ce se va întîmpla cu muncitorii. * La spital. Tuberculosul c\ruia medicul îi mai d\duse cinci zile de tr\it. O ia înainte [i î[i taie gîtul cu briciul. Nu poate a[tepta cinci zile, e evident. Unui jurnalist prezent: „Nu vorbi]i de asta în ziare, spune infirmierul. A suferit destul [i a[a“. * Cel care iube[te pe acest p\mînt [i cea care-l iube[te cu certitudinea c\-l va reîntîlni în eternitate. Iubirile lor nu s`nt de aceea[i m\sur\. * Moartea [i opera. ~n pragul mor]ii, pune s\ i se citeasc\ ultima oper\. Tot nu este ceea ce avea de spus. Cere s\ fie ars\. {i moare neconsolat – cu ceva care-i plesne[te în piept ca un acord întrerupt. * Duminic\ Vîntul furtunii în mun]i care ne împiedica s\ înaint\m ne punea c\lu[ la gur\, urla în urechile noastre. ~ntreaga p\dure r\sucit\ de jos în sus. Deasupra v\ilor, ferigile ro[ii care zboar\ de la un munte la altul. {i acea frumoas\ pas\re portocalie. * Povestea legionarului care-[i ucide amanta într-o camer\ din spatele pr\v\liei. {i pe urm\ apuc\ de p\r cadavrul [i-l tîr\[te în sala de mese, dup\ aceea în strad\, unde este arestat. Are interese b\ne[ti la cafeneaua-restaurant, iar patronul îi interzice s\-[i aduc\ amanta acolo. Ea venise totu[i. El i-a poruncit s\ plece. Ea a refuzat. De aceea o omorîse. *

carnete_Camus.qxd

80

12/12/02

4:31 PM

Page 80

ALBERT CAMUS

CARNETE

Micul cuplu din tren. Urî]i amîndoi. Ea se aga]\ de el, rîde, cocheteaz\, îl seduce. El, cu privirea posomorît\, se simte jenat s\ fie iubit în fa]a tuturor de o femeie cu care nu se poate mîndri. * Lumea bun\ sau cei doi b\trîni jurnali[ti care se oc\r\sc în plin comisariat, înconjura]i de un cerc de agen]i care rîd. Furia senil\, care nu se poate traduce prin lovituri, se dezl\n]uie într-un uluitor exces de grosol\nii: „Sc`rn\vie – ~ncornoratule – Imbecilule – Ling\ule – Pe[te“. – Eu s`nt un om cinstit. – ~ntre noi doi e o deosebire. – Da, [i înc\ una mare. Tu e[ti ultimul dintre n\t\r\i. – Nu mai continua, ori î]i stîlcesc mutra [i-]i trag una-n cur de-ai s\ m\ ]ii minte. – For]a ta, m\ [terg la fund cu ea. Fiindc\ eu s`nt un om cinstit. * Spania. Tipul care e membru de partid. Vrea s\ se înroleze. Dup\ interogatorii, reiese c\ din cauza unor necazuri intime o face. Nu-l vor. * ~n orice via]\ exist\ un num\r mic de sentimente mari [i un num\r mare de sentimente mici. Dac\ alegi: dou\ vie]i [i dou\ literaturi. * Dar, de fapt, s`nt doi mon[tri. * Pl\cerea pe care o întîlne[ti în rela]iile dintre b\rba]i. Aceea, subtil\, care const\ în a da sau a cere foc – o complicitate, o francmasonerie a ]ig\rii. * P. care se declar\ gata s\ ofere „o miniatur\ cu fecioar\ gravid\ într-o ram\ din clavicule de toreador“. *

81

Afi[ la cazarm\: „Alcoolul ucide omul ca s\ trezeasc\ animalul“ – ceea ce îl face s\ în]eleag\ de ce-i place alcoolul. * „P\mîntul ar fi o cu[c\ splendid\ pentru ni[te animale care n-ar avea nimic uman în ele.“ * De Jeanne1 se leag\ unele dintre bucuriile mele cele mai pure. Ea îmi spunea adeseori: „E[ti un prost“. Era vorba ei, cea pe care o spunea rîzînd, dar întotdeauna atunci cînd m\ iubea cel mai tare. Apar]ineam amîndoi unor familii s\race. Ea locuia la cîteva str\zi de mine, pe strada principal\. Nici ea, nici eu nu ie[eam vreodat\ din cartierul acesta la care se reducea totul. {i la ea, ca [i la mine, aceea[i triste]e [i aceea[i via]\ sordid\. ~ntîlnirea noastr\ era un mod de a sc\pa din toate astea. {i totu[i acum, la ora cînd m\ întorc spre fa]a ei de copil obosit, dup\ atî]ia ani, în]eleg c\ nu sc\pam din acea via]\ de mizerie [i c\, în fond, faptul c\ ne iubeam în chiar sînul acelei umbre ne d\dea o emo]ie pe care nimic n-o va mai putea r\scump\ra. Cred c\ am suferit mult cînd am pierdut-o. Totu[i, n-am fost revoltat. Fapt e c\ nu m-am sim]it niciodat\ foarte în largul meu c`nd ceva `mi apar]ine. Mi se pare întotdeauna mai natural s\ regret. {i, chiar dac\ v\d limpede în mine, niciodat\ nu m-am putut împiedica s\ cred c\ Jeanne este mai mult în mine într-un moment cum e cel de azi decît era atunci cînd se ridica pu]in pe vîrful picioarelor ca s\-[i pun\ bra]ele în jurul gîtului meu. Nu mai [tiu cum am cunoscut-o. Dar [tiu c\ m\ duceam s-o v\d la ea acas\. {i c\ tat\l [i mama ei rîdeau cînd ne vedeau. Tat\l ei era feroviar [i, cînd era acas\, îl puteai vedea întotdeauna a[ezat într-un col], gînditor, privind pe fereastr\, cu mîinile sale enorme lipite de coapse. Mama ei era tot timpul ocupat\ cu treburile casei. Jeanne la fel, dar, 1 Prima apari]ie a personajului Jeanne, so]ia u[uratic\ a lui Grand. Acest fragment se

reg\sea aproape integral în prima versiune a Ciumei, sub pana lui Stéphan, profesorul sentimental.

carnete_Camus.qxd

82

12/12/02

4:31 PM

Page 82

ALBERT CAMUS

v\zînd-o u[uric\ [i rîzînd, nu m\ gîndeam c\ f\cea treab\. Era de talie mijlocie, dar mie îmi p\rea mic\. {i sim]ind-o atît de m\run]ic\, de u[oar\, mi se strîngea inima cînd o vedeam traversînd o strad\ prin fa]a camioanelor. Recunosc acum c\ f\r\ îndoial\ nu era inteligent\. Dar la vremea aceea nu-mi trecea prin minte asemenea lucru. Avea un fel al ei de a se preface sup\rat\ care-mi umplea inima de o încîntare plin\ de duio[ie. Iar gestul acesta secret, prin care se întorcea spre mine [i mi se arunca în bra]e cînd o imploram s\ m\ ierte, oare cum s-ar putea dup\ atîta timp s\ nu mi[te iar\[i inima asta închis\ pentru atîtea lucruri? Nu mai [tiu ast\zi dac\ o doream. {tiu c\ totul era înv\lm\[it. {tiu numai c\ tot ceea ce m\ agita se rezolva în tandre]e. Dac\ o doream, am uitat asta chiar din prima zi cînd, pe culoarul locuin]ei ei, mi-a oferit buzele ca s\-mi mul]umeasc\ pentru o mic\ bro[\ pe care i-o d\ruisem. Cu p\rul dat pe spate, cu gura ei inegal\ cu din]i prea mari, cu ochii limpezi [i cu nasul drept, mi-a ap\rut în seara aceea ca un copil pe care l-a[ fi adus pe lume pentru s\rut\rile [i duio[ia sa. {i am avut mult timp impresia asta, ajutat chiar de Jeanne, care-mi spunea mereu „prietenul meu cel mare“. Tr\iam împreun\ bucurii deosebite. Cînd ne-am logodit, aveam dou\zeci [i doi de ani [i ea optsprezece. Dar ceea ce ne p\trundea inima de iubire grav\ [i voioas\ era caracterul oficial al situa]iei. Iar faptul c\ Jeanne era primit\ la noi în cas\, c\ mama o s\ruta [i-i spunea „Feti]a mea“ erau tot atîtea bucurii u[or ridicole pe care nu c\utam s\ le ascundem. Dar amintirea ei e legat\ pentru mine de o impresie care mi se pare ast\zi greu de exprimat. O mai resimt înc\ [i e suficient s\ fiu trist [i s\ întîlnesc, în r\stimp de cîteva minute, un chip de femeie care s\ m\ mi[te [i o vitrin\ str\lucitoare, ca s-o reg\sesc, cu o realitate care m\ doare, pe Jeanne cu chipul `ntors spre mine [i spunîndu-mi: „Ce frumos e“. Era perioada s\rb\torilor. Iar magazinele din cartierul nostru nu f\ceau economie nici la lumini, nici la ornamente. Ne opream în fa]a cofet\riilor. Figurinele de ciocolat\, podoabele din staniol argintiu [i auriu, fulgii de z\pad\ din vat\, farfuriile aurii [i pr\jiturile în culorile curcubeului, totul ne încînta. Mi-era pu]in ru[ine. Dar nu-mi pu-

CARNETE

83

team înfrîna bucuria care m\ cople[ea [i care f\cea s\ str\luceasc\ ochii Jeannei. Ast\zi, dac\ încerc s\ definesc aceast\ emo]ie deosebit\, v\d multe lucruri. Bineîn]eles, bucuria asta îmi venea în primul rînd de la Jeanne – de la parfumul ei [i de la mîna ei strîns\ în jurul încheieturii mele, de la mutri]ele pe care le a[teptam. Dar [i acea brusc\ str\lucire a magazinelor într-un cartier de obicei atît de sumbru, aerul gr\bit al trec\torilor înc\rca]i de cump\r\turi, bucuria copiilor pe str\zi, totul ne ajuta s\ ne smulgem din lumea aceea solitar\. Staniolul bomboanelor de ciocolat\ era semnul c\ o perioad\ înv\lm\[it\, dar zgomotoas\ [i aurit\ se deschidea în fa]a inimilor simple, iar Jeanne [i cu mine ne strîngeam pu]in mai mult unul lîng\ cel\lalt. Poate c\ sim]eam vag atunci fericirea deosebit\ a omului care-[i vede via]a în acord cu el însu[i. De obicei, ne plimbam de[ertul fermecat al dragostei într-o lume în care iubirea nu-[i mai avea locul. {i, în zilele acelea, ni se p\rea c\ flac\ra ce se în\l]a în noi cînd mîinile ne erau legate era aceea[i cu cea care d\n]uia în vitrine, în inima muncitorilor întor[i spre copiii lor [i în adîncul cerului pur [i înghe]at de decembrie. * Decembrie Faust pe dos. Tîn\rul îi cere diavolului bunurile acestei lumi. Diavolul (care poart\ un costum sport [i declar\ cu drag\ inim\ c\ cinismul este marea tenta]ie a inteligen]ei) îi spune blînd: „Dar ai bunurile acestei lumi. Lui Dumnezeu trebuie s\-i ceri ce-]i lipse[te – de cumva crezi c\-]i lipse[te ceva. Vei încheia un tîrg cu Dumnezeu [i, pentru bunurile lumii celeilalte, îi vei vinde trupul t\u.“ Dup\ o clip\ de t\cere, diavolul care-[i aprinde o ]igar\ englezeasc\ adaug\: „{i asta va fi osînda ta ve[nic\“. * Peter Wolf. Evadeaz\ dintr-un lag\r de concentrare, ucide o santinel\ [i reu[e[te s\ treac\ grani]a. Se refugiaz\ la Praga unde încearc\ s\-[i refac\ via]a. Dup\ Tratatul de la München, este extr\dat de

carnete_Camus.qxd

84

12/12/02

4:31 PM

Page 84

ALBERT CAMUS

guvernul de la Praga. Predat nazi[tilor. Condamnat la moarte. Executat cîteva ore mai tîrziu cu toporul. * Pe o u[\: „Intra]i. Eu m-am spînzurat“. Intri [i e adev\rat. (Spune „eu“, dar nu mai este „eu“1.) * Dansuri javaneze. Lentoarea, principiu al dansului hindus. Desfacerea. Eflorescen]ele de detaliu în mi[carea de ansamblu. Ca acumularea detaliilor în arhitectur\. O proliferare de gesturi. Nimic nu este gr\bit, totul se deruleaz\. Nu e un act sau un gest. E o participare. Pe lîng\ toate acestea, tragicul prin salturi în anumite dansuri crude. Utilizarea pauzelor în acompaniament (care, de altfel, este o fantom\ de muzic\). Aici muzica nu descrie desenul pe care-l urmeaz\ dansul. Ea formeaz\ un fond. ~mbrac\ gestul. Curge în jurul corpurilor [i a geometriei lor insensibile. (Othello în dansul capetelor.) * Pentru sfîr[itul lucr\rii Nunta. P\mîntul! Acel mare templu p\r\sit de zei, misiunea omului este s\-l populeze cu idoli dup\ chipul s\u, inefabili, cu fe]e iubitoare [i cu picioare de lut. ...ace[ti monstruo[i idoli ai bucuriei, cu fa]\ iubitoare [i picioare de lut. * Deputatul de Constantine care este ales pentru a treia oar\. ~n ziua alegerilor, la ora prînzului, moare. Seara, lumea merge s\-l aclame. So]ia lui iese pe balcon [i spune c\ e cam obosit. Curînd dup\ aceea, cadavrul este ales deputat. A[a trebuia s\ se-ntîmple. * Despre Absurd? Nu exist\ decît un caz în care disperarea e pur\. Cel al condamnatului la moarte (s\ ni se permit\ o mic\ evocare). Ar putea s\ fie 1 Not\ pentru Ciuma. ~n prima versiune, Stéphan e cel care s-a spînzurat. Mai tîrziu, va fi Cottard.

CARNETE

85

întrebat un disperat din dragoste dac\ vrea s\ fie ghilotinat a doua zi, [i ar refuza. Din cauza ororii de supliciu? Da. Dar oroarea se na[te aici din certitudine – mai curînd din elementul matematic care compune aceast\ certitudine1. Absurdul este absolut clar. Este contrariul unui ira]ional. Are toate semnele eviden]ei. Ceea ce este ira]ional, ceea ce ar fi, e speran]a trec\toare [i muribund\ c\ asta va înceta [i c\ moartea va putea s\ fie evitat\. Dar nu absurdul. Evident este c\ o s\ i se taie capul [i în timp ce este lucid – chiar în timp ce întreaga sa luciditate se concentreaz\ asupra acestui fapt, o s\ i se taie capul. Kirilov are dreptate. A te sinucide înseamn\ a-]i demonstra libertatea. Iar problema libert\]ii tale are o solu]ie simpl\. Oamenii au iluzia c\ s`nt liberi. Condamna]ii la moarte nu au aceast\ iluzie. Toat\ problema st\ în realitatea acestei iluzii. ~nainte: „Inima asta, acest mic zgomot care de atîta timp m\ înso]e[te, cum s\-mi închipui c\ va înceta, cum s\-mi imaginez asta chiar în secunda c`nd...“ „Ah! ocna, paradisul ocnei.“ (Mama: „{i acum mi-l dau `napoi... Uite ce-au f\cut din el... Mi-l dau în dou\ buc\]i.“) „Am sfîr[it prin a nu mai dormi decît pu]in ziua, a[teptînd cu r\bdare ca noaptea s\ izbucneasc\ lumina [i, o dat\ cu ea, adev\rul unei zile noi. Tot timpul orei îndoielnice cînd [tim c\ ei vin de obicei... eram ca un animal... Dup\ aceea, mai dispuneam de o zi... Calculam. ~ncercam s\ m\ st\pînesc. Mai era recursul. {i-mi imaginam întotdeauna cea mai rea ipotez\: era respins. Ei bine, voi muri. Poate c\ mai devreme decît al]ii. Dar de cîte ori via]a mi s-a p\rut absurd\ la ideea de a muri. Din moment ce o s\ mor, pu]in conteaz\ cum [i cînd. Trebuie deci s\ accept. {i atunci, în acel moment, aveam dreptul s\ abordez a doua ipotez\. Eram gra]iat. ~ncercam s\-mi domolesc elanul sîngelui [i al corpului care-mi aducea `n ochi `n]ep\turile unei 1 Reflec]ii utilizate atît în Str\inul, cît [i în Mitul lui Sisif.

carnete_Camus.qxd

86

12/12/02

4:31 PM

Page 86

ALBERT CAMUS

CARNETE

bucurii nes\buite. Reduceam acest strig\t, importan]a lui, pentru a face mai plauzibil\ resemnarea mea în prima ipotez\. Dar la ce bun. Zorii veneau [i o dat\ cu ei ora îndoielnic\... S`nt ei. {i totu[i e foarte întuneric. Au venit mai devreme. M\ fur\. V\ spun eu c\ m\ fur\... ...S\ fug. S\ sparg tot. Ba nu, r\mîn. }igar\? De ce nu. Timp. Dar în acela[i timp îmi taie gulerul de la c\ma[\. ~n acela[i timp. E acela[i timp. Nu e timp cî[tigat. V\ spun eu c\ m\ fur\.

87

Num\r special al revistei Rivages despre teatru. De reg\sit punerile `n scen\. Comentariu la planul lui Miquel1. Prezentare. Tot ce e legat de teatru. Gr\dina Mirabel la Salzburg. Trupa în turneul la Bordj-bou-Arreridj. * 1939 Arderea e odihna mea. Nu numai bucuria arde. Ci munca necontenit\, c\s\toria necontenit\ sau dorin]a necontenit\. *

...Ce lung e culoarul, dar ce repede merg oamenii \[tia... Numai de-ar fi mul]i, numai de m-ar întîmpina cu strig\te de ur\. Numai de-ar fi mul]i [i eu s\ nu fiu singur... ...Mi-e frig. Ce frig e. De ce m-au l\sat în c\ma[\? E adev\rat c\ nu mai conteaz\. Nu mai exist\ boli pentru mine. Am pierdut paradisul suferin]ei, îl pierd, [i bucuria de a-mi scuipa pl\mînii sau de a fi mu[cat de un cancer sub privirea unei fiin]e dragi. ...{i cerul \sta f\r\ stele. Ferestrele astea f\r\ lumini, [i strada asta ca un furnicar, [i b\rbatul \sta din rîndul întîi, [i piciorul acestui b\rbat care...“1 SFÎR{IT * Absurdul. Gurvitch2. Tratat despre disperare. Puterea [efilor... * Mersault. Caligula. 1 Fragment pentru Str\inul. 2 Este vorba despre sociologul contemporan cu Albert Camus, care a scris: Tendin]ele

actuale ale filosofiei germane [i Eseuri de sociologie.

Plan de lucru: Conferin]\ despre teatru. Absurdul în lectur\. Caligula. Mersault. Teatru. Rivages la Charlot luni.2 Lec]ie. Jurnal. * Februarie Vie]i pe care moartea nu le surprinde. Care s-au preg\tit `n a[teptarea ei. Care au ]inut seama de ea. * La fel cum moartea unui scriitor face s\ se exagereze importan]a operei sale, moartea unui individ face s\ se supraestimeze locul s\u printre noi. Astfel, trecutul e format în întregime de moarte, care îl populeaz\ cu iluzii. 1 Louis Miquel, arhitect din Alger, prieten al lui Albert Camus. ~mpreun\ cu Simon-

net a f\cut planurile Centrului „Albert Camus“ pentru tineret [i sport inaugurat la Orléansville în 1960. 2 Charlot a fost primul editor al lui Camus. Trebuia s\ publice revista Rivages pe care o anima Camus: au ap\rut numai dou\ numere în 1939.

carnete_Camus.qxd

88

12/12/02

4:31 PM

Page 88

ALBERT CAMUS

CARNETE

* O dragoste care nu suport\ s\ fie confruntat\ cu realitatea nu este dragoste. Dar atunci e un privilegiu al inimilor nobile s\ nu poat\ iubi. * Roman. Convorbirile acestea unul lîng\ altul, noaptea, m\rturisirile rostite, interminabile... „{i via]a asta de a[teptare. A[tept cina [i a[tept somnul. M\ gîndesc la de[teptare cu o speran]\ vag\ – de ce? Nu [tiu. Vine de[teptarea [i a[tept prînzul. {i tot a[a pîn\ a doua zi... S\-]i spui neîncetat: Acum e la birou, ia prînzul, e la birou, e liber – [i golul acesta în via]a lui pe care trebuie s\-l imaginezi, pe care-l imaginezi [i care-]i face r\u de î]i vine s\ ]ipi...“ „...S\ vii în bucurie ca s\ pleci din nou a doua zi – [i ce aproape de bucurie e disperarea! Te întorci spre cele dou\ zile. Au fost frumoase [i lacrimile le acoper\.“ * Algeria, ]ar\ în acela[i timp m\surat\ [i nem\surat\. M\surat\ în liniile ei, nem\surat\ în lumina sa. * Moartea lui „Caporal“. Cf. articol. * Nebunul la libr\rie. Cf. articol. * Tragedia e o lume închis\ – de care te împiedici, de care te love[ti. La teatru, trebuie s\ te na[ti [i s\ mori în spa]iul restrîns al scenei. * Cf. Stuart Mill: „Mai bine s\ fii Socrate nemul]umit decît un porc satisf\cut“. *

89

Diminea]a aceasta plin\ de soare: str\zile calde [i pline de femei. Se vînd flori la toate col]urile. {i fe]ele astea de fete care zîmbesc. * Martie „Cînd am ajuns în acest compartiment de clasa întîi, luminat, înc\lzit, am închis u[a în spatele meu [i am coborît toate storurile.1 {i atunci, odat\ a[ezat, în mijlocul extraordinarei t\ceri care m\ întîmpina brusc, m-am sim]it eliberat. Eliberat mai întîi de toate acele zile de gîfîial\ care au trecut, de efortul acela de a-mi st\pîni via]a, de tumulturile acelea dificile. Totul t\cea. Vagonul vibra u[or. {i dac\ auzeam în spatele geamurilor fo[netele nop]ii ploioase, le auzeam tot ca pe o t\cere. Pentru cîteva zile, nu mai trebuia s\ m\ gîndesc, ci s\ merg. Eram prizonierul orelor, hotelurilor, al unei sarcini umane care m\ a[tepta. ~mi apar]ineam în fine, nemaiapar]inîndu-mi. {i am închis cu `nc`ntare ochii peste pacea pe care o sim]eam `n\l]`ndu-se o dat\ cu acel univers pa[nic care tocmai se n\scuse, f\r\ tiranie, f\r\ iubire [i în afara mea.“ * Oran. Golful Mers-el-Kébir deasupra gr\dini]ei cu mu[cate ro[ii [i frezii. Nu e vreme frumoas\ decît pe jum\tate: nori [i soare. }ar\ `mp\cat\ cu sine. E suficient\ o bucat\ mare de cer [i calmul revine în inimile prea încordate. * Aprilie ’39 La Oran, un „sufoco“ e un afront. Un „sufoco“ nu se rabd\. El se cere r\zbunat pe loc. Oranezii au sîngele fierbinte. Un peisaj poate s\ fie magnific f\r\ a fi mare. Poate chiar s\ rateze m\re]ia din nimic. Astfel, golful Algerului rateaz\ m\re]ia prin exces de frumuse]e. Mers-el-Kébir v\zut de la Santa Cruz, dimpotriv\, d\ m\sura m\re]iei. Magnific [i lipsit de tandre]e. * 1 Fragment pentru Moartea fericit\.

carnete_Camus.qxd

90

12/12/02

4:31 PM

Page 90

ALBERT CAMUS

CARNETE

~n imediata vecin\tate a Oranului, la cî]iva metri de ultimele case, încep nesfîr[ite întinderi de p\mînt l\sate necultivate [i acoperite acum de grozame str\lucitoare. Mai încolo e primul sat de coloni. F\r\ suflet, str\b\tut de o singur\ strad\ pe care se înal]\ un simbolic chio[c pentru fanfar\. * Platourile ~nalte [i Djebel Nador. Nesfîr[ite lanuri de grîu, f\r\ copaci [i f\r\ oameni. Din loc în loc, cîte un bordei arab, o siluet\ înfrigurat\ care înainteaz\ pe o creast\ [i se decupeaz\ pe orizont. Cî]iva corbi [i t\cerea. Nici un loc unde s\ te po]i refugia – nimic de care s\-]i atîrni bucuria – sau o melancolie care ar putea deveni fecund\. Ceea ce se ridic\ din p\mînturile astea e numai angoas\ [i sterilitate. La Tiaret, cî]iva înv\]\tori mi-au spus c\ se plictisesc la culme. – {i ce face]i cînd v\ plictisi]i la culme? – Ne pilim. – {i pe urm\? – Mergem la bordel. M-am dus cu ei la bordel. Ningea. Z\pada c\dea fin\ [i p\trunz\toare. B\user\ cu to]ii. Un paznic m-a pus s\ pl\tesc doi franci la intrare. Era o sal\ imens\, dreptunghiular\, în mod ciudat zugr\vit\ cu benzi oblice, negre [i galbene. Se dansa dup\ sunetele unui pick-up. Fetele nu erau nici frumoase, nici urîte. Una spunea: – Vii s\ ne distr\m? B\rbatul se ap\ra f\r\ convingere. – Eu, zicea fata, am chef s-o facem. La plecare, aceea[i z\pad\. Prin cîte o sp\rtur\ se vedea cîmpul. Aceea[i întindere f\r\ speran]\, dar alb\ acum.

91

Tolba [i înc\ier\rile.1 „Nu c\-s r\u, da-s vioi. Sar la dreapta [i la stînga. |l\lalt numa’ ce-mi zice: «D\-te jos din tramvai dac\ e[ti b\rbat adev\rat». Eu `i zic: «Ascult\, stai lini[tit». Zice: «Nu e[ti b\rbat». Atunci m-am dat jos [i i-am zis: «Mai bine te potole[ti, de nu te fac ar[ice. – Pen’ce?» Atunci i-am tras una. A c\zut. Eu dau s\-l ridic. Atunci m-a lovit de jos. {i i-am dat una cu genunchiul [i doi pumni în mutr\. I s-a umplut moaca de sînge. {i i-am zis: «Acu’ ]i-ajunge?» A zis: «Da».“ * Mobilizare. Fiul mai mare se duce. St\ a[ezat în fa]a mamei [i zice: „N-o s\ se întîmple nimic“. Mama nu scoate o vorb\. A luat un ziar de pe mas\. ~l împ\ture[te în dou\, pe urm\ în patru, pe urm\ în opt. * La gar\, mul]imea care `i înso]e[te. B\rba]ii înghesui]i în vagoane. O femeie plînge. „Niciodat\ n-a[ fi crezut c\ o s\ fie a[a, atît de r\u“. Alta: „Curios cum dau fuga cu to]ii la moarte“. O tîn\r\ plînge lipit\ de logodnicul ei, acesta e grav. Nu spune nimic. Fum, strig\te, zdruncin\turi. Trenul pleac\. * Chipuri de femei, bucurii ale soarelui [i ale apei, iat\ ce se asasineaz\. Iar cine nu accept\ asasinatul, trebuie s\ reziste. S`ntem în plin\ contradic]ie. ~ntreaga epoc\ se în\bu[\ [i tr\ie[te în contradic]ie pîn\ la gît, f\r\ o lacrim\ izb\vitoare. Nu numai c\ nu exist\ solu]ii, dar nu exist\ nici probleme.

* La Trezel – cafenea maur\. Ceai de ment\ [i conversa]ii. Strada cu fete se nume[te „Strada Adev\rului“. Intrarea e trei franci. 1 Fragment reluat în Str\inul. De re]inut în ce m\sur\ stilul omului din popor, a[a cum

*

îl reproduce Camus în însemn\ri, evoc\ stilul din Str\inul.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 92

CARNETE

93

La r\zboi. Oamenii care evalueaz\ gradul de periculozitate specific fiec\rui front. „Al meu era cel mai expus.“ Ei mai fac înc\ ierarhiz\ri în aceast\ înjosire universal\. Prin asta reu[esc s\ scape. * – Da, spune vidanjorul, [i dac\ a]i vedea ce toalete li „s-au“ f\cut acolo jos, la Marin\! P\cat s\ dai asemenea toalete unor oameni ca ei.

CAIETUL AL III-LEA aprilie 1939 – februarie 1942 ~n timp ce chiparo[ii s`nt îndeob[te ni[te pete întunecate pe cerul din Provence [i Italia, aici, în cimitirul din El Kettar, chiparosul acela [iroia de lumin\, rev\rsa `n str\lucirea sa tot aurul soarelui. Ai fi zis c\, izvorît\ din inima lui neagr\, o sev\ aurie clocotea pîn\-n v`rful ramurilor sale scurte [i curgea în dîre ro[cate pe verdele frunzi[ului. * ...Ca [i acele c\r]i în care prea multe pasaje s`nt subliniate cu creionul, ca s\-]i fac\ o p\rere bun\ despre gustul [i spiritul cititorului. * Dialog Europa–Islam. – Iar cînd privim cimitirele voastre [i ce a]i f\cut din ele, atunci ne cuprinde un soi de admira]ie plin\ de mil\ fa]\ de voi, o spaim\ plin\ de considera]ie pentru ni[te oameni care trebuie s\ tr\iasc\ avînd o asemenea imagine despre moartea lor... – ...{i nou\ ne este uneori mil\ de noi. Asta ne ajut\ s\ tr\im. E un sentiment pe care nu-l cunoa[te]i [i vi s-ar p\rea prea pu]in viril. {i totu[i cei mai virili dintre noi s`nt cei care-l au. Fiindc\ noi îi numim virili pe cei lucizi [i nu ne trebuie o for]\ care s\ se despart\ de clarviziune. Pentru voi, dimpotriv\, virtutea b\rbatului st\ în porunc\. *

* Femeia care tr\ie[te cu b\rbatul ei f\r\ s\ în]eleag\ nimic. ~ntr-o zi, el vorbe[te la radio. Ea st\ a[ezat\ în spatele unui geam [i îl poate vedea f\r\ s\-l aud\. El face doar gesturi, e tot ce [tie ea. Pentru prima oar\ îl vede în corpul lui, ca pe o fiin]\ fizic\, dar [i ca pe o paia]\ ce este. ~l p\r\se[te. „Marioneta asta se urc\ pe burta mea în fiecare sear\.“ * Subiect de pies\. Omul mascat.1 Dup\ o c\l\torie lung\, revine acas\ mascat. R\mîne a[a tot restul piesei. Pentru ce? |sta e subiectul. ~[i scoate masca la sfîr[it. O f\cuse doar a[a. Pentru nimic. Ca s\ vad\ de sub o masc\. Ar fi r\mas mult timp a[a. Era fericit, dac\ acest cuvînt are vreun sens. Dar ceea ce-l sile[te s\-[i scoat\ masca e suferin]a so]iei sale. „Pîn\ acum te iubeam cu toat\ fiin]a mea [i acum nu te voi iubi decît a[a cum vrei s\ fii iubit\. Dar e de necrezut c\ preferi s\ fii dispre]uit\ decît s\ iube[ti f\r\ s\ în]elegi. Asta ascunde dou\ m\re]ii.“ (Sau dou\ femei. Una îl iube[te mascat pentru c\ o intrig\. Nu-l mai iube[te dup\ aceea. „M\ iubeai cu creierul t\u. Trebuia s\ m\ iube[ti [i cu trupul.“ Cealalt\ îl iube[te în pofida m\[tii [i continu\ [i dup\ aceea.) 1 Prim\ schi]\ pentru Neîn]elegerea.

carnete_Camus.qxd

94

12/12/02

4:31 PM

Page 94

ALBERT CAMUS

Printr-o reac]ie singular\, dar fireasc\, ea î[i imagina dup\ durerea b\rbatului pe care-l iubea tocmai acele motive care îi f\ceau cel mai mult r\u. Se obi[nuise atît de bine s\ se priveze de orice speran]\, încît, din clipa în care încerca s\ în]eleag\ via]a acelui b\rbat, vedea întotdeauna `n ea numai ceea ce-i era defavorabil. {i tocmai asta îl irita. * Spirit istoric [i spirit etern. Unul are sentimentul frumosului. Cel\lalt, pe cel al infinitului. * Le Corbusier: „Ceea ce-l define[te pe artist, vede]i, s`nt minutele cînd se simte mai mult decît un om“. * Pia1 [i documentele care vor disp\rea. Erodarea voluntar\. ~n fa]a neantului, hedonismul [i deplasarea continu\. Spiritul istoric devine aici spirit geografic. ~n tramvai. Tipul pe jum\tate negru care se aga]\ de mine. „Dac\ e[ti un b\rbat adev\rat, d\-mi dou\zeci de centime. Tu, se vede c\ e[ti un b\rbat adev\rat. Uite, am ie[it de la spital. Unde o s\ m\ culc disear\? Dar dac\ e[ti un b\rbat adev\rat, am s\ m\ duc s\ beau un pahar [i am s\ uit. S`nt un nenorocit, eu n-am pe nimeni.“ ~i dau 5 franci. ~mi ia mîna, m\ prive[te, se arunc\ la pieptul meu [i izbucne[te în hohote de plîns. „Ah! e[ti un tip cumsecade. M\ în]elegi. N-am pe nimeni, auzi, pe nimeni.“ Cînd îl p\r\sesc, tramvaiul porne[te [i el r\mîne în\untru, pierdut, plîngînd mai departe. * B\rbatul care tr\ie[te singur de mul]i ani [i care adopt\ un copil. Revars\ asupra acestuia trecutul s\u de singur\tate. {i în acel univers închis care este al lui, singur cu acea f\ptur\, se simte st\pînul copilului [i al unui regat m\re] peste care domne[te. ~l tiranizeaz\, îi inspir\ fric\, îl înnebune[te cu capricii [i voin]e exi1 Pascal Pia a fost director la Alger Republicain în ’38, unde a debutat A. Camus ca jur-

nalist, apoi la Combat, dup\ eliberare, cu A. Camus redactor-[ef.

CARNETE

95

gente. – Pîn\ în clipa cînd copilul fuge [i el î[i reg\se[te singur\tatea, cu lacrimi [i cu un cumplit elan de iubire fa]\ de juc\ria pe care a pierdut-o. * „A[teptam momentul cînd, ie[i]i pe strad\, ea î[i întorcea fa]a spre mine. Iar ceea ce-mi ar\ta atunci era o fa]\ str\lucitoare [i palid\ de pe care s\rut\rile izgoniser\ fardul [i chiar expresia. Fa]a ei era goal\. {i pentru prima oar\ o vedeam cu adev\rat dup\ ce o urm\risem timp de lungi ore sufocate de dorin]\. R\bdarea mea de a iubi era în sfîr[it r\spl\tit\. {i la fiin]a ei profund\ ajungeam atr\g`ndu-i fa]a cu buze mai pale [i cu pome]i albi pe care buzele mele o exhumaser\ din ganga de farduri [i zîmbete.“ * Poe [i cele patru condi]ii ale fericirii: 1) Via]a în aer liber. 2) Iubirea unei fiin]e. 3) Desprinderea de orice ambi]ie. 4) Crea]ia. * Baudelaire: „Au fost uitate dou\ drepturi în Declara]ia Drepturilor Omului: cel de a se contrazice [i cel de a pleca“. Idem: „Exist\ seduc]ii atît de puternice, încît nu pot s\ fie decît virtu]i“. * Pe e[afod, Doamna du Barry: „~nc\ un minut, domnule c\l\u“. * 14 iulie 1939. Acum un an. * Pe plaj\, b\rbatul, cu bra]ele desf\cute, r\stignit la soare. * La Pierre, obscenitatea ca form\ a disper\rii. *

carnete_Camus.qxd

96

12/12/02

4:31 PM

Page 96

ALBERT CAMUS

CARNETE

„Acei ani teribili ai îndoielii în care a[tepta c\s\toria sau orice altceva – în care construia deja filosofia renun]\rii care s\-i justifice e[ecul [i la[itatea.“ * „Cu so]ia lui. Problema care se punea era de a [ti dac\-i era îng\duit unui b\rbat s\ tr\iasc\ f\r\ a dec\dea în mijlocul minciunilor acelei femei.“ * August 1) Oedip îl suprim\ pe sfinx [i, dac\ risipe[te misterele, o face datorit\ cunoa[terii omului. Tot universul grecului e limpede. 2) Dar pe acela[i om destinul îl sfî[ie, cu s\lb\ticie, destinul implacabil `n logica lui oarb\. Lumin\ f\r\ umbr\ a tragicului [i a perisabilului. * S\ citesc Epicur (eseu). Pe[tera lui Aglauris, pe Acropole. Statuia Minervei despuiat\ o dat\ pe an de ve[mintele ei. Probabil c\ toate statuile grece[ti erau îmbr\cate a[a. Nudul grec e inventat de noi. * La Atena exist\ un templu consacrat b\trîne]ii. Acolo erau du[i copiii. Cresus [i Calliroe (pies\).1 Sacrificat sacrificat\. Se sinucide dup\ aceast\ dovad\ de iubire. * Legenda zeit\]ilor camuflate în cer[etori îndeamn\ la milostenie. Nu era natural\. 1 E vorba desigur despre Coresos [i Calliroe, fiica unui rege al Calydonului, iubit\ de Coresos, preot al lui Dionysos, ale c\rui avansuri ea le-a respins; drept urmare, zeul a aruncat asupra locuitorilor blestemul nebuniei. Oracolul de la Dodona a poruncit sacrificarea lui Calliroe. Coresos a preferat s\ se sinucid\; emo]ionat\ de atîta iubire, Calliroe nu a vrut s\-i supravie]uiasc\.

97

* La Sycione, Prometeu l-a în[elat pe Zeus. Dou\ piei de bou, una umplut\ cu carne [i cealalt\ cu oase. Zeus a ales-o pe ultima. De aceea le-a luat oamenilor dreptul de a folosi focul. R\zbunare josnic\. * Fiica olarului Dibutades, care iubea un tîn\r, a desenat cu stiletul umbra profilului s\u pe perete. Tat\l ei, v\zînd desenul, a descoperit stilul ornamental al vaselor grece[ti. Iubirea se afl\ la originea tuturor lucrurilor. * La Corint, dou\ temple se învecineaz\; cel al violen]ei [i cel al necesit\]ii. * Dimetos resim]i o iubire vinovat\ fa]\ de nepoata sa, care s-a sp`nzurat. Pe nisipul fin, micile valuri aduser\ într-o zi trupul unei minunate tinere moarte. V\zînd-o, Dimetos c\zu în genunchi, îndr\gostit nebune[te. Dar asist`nd la descompunerea acelui trup admirabil, înnebune[te. A fost r\zbunarea nepoatei sale [i simbolul unei condi]ii care ar trebui definite. * La Pallanteum, în Arcadia, altarul consacrat „Zeilor puri“. * Cu drag\ inim\ vreau s\ mor pentru ea, spune P. Dar s\ nu-mi cear\ s\ tr\iesc. * Septembrie ’39. R\zboiul Oamenii care se duc s\ se opereze de urgen]\ la un medic reputat din Alger de team\ c\ va fi mobilizat. Gaston: „~nainte de a fi mobilizat important e s\-mi g\sesc norocul“. Pe peronul g\rii, o mam\ c\tre un tîn\r rezervist (treizeci de ani): „Fii prudent“.

carnete_Camus.qxd

98

12/12/02

4:31 PM

Page 98

ALBERT CAMUS

~n tramvai: „Polonia, asta nu se las\ dus\ cu vorba“. „Pactul «anticomertin».1 Nu mai exist\“. „Lui Hitler, dac\-i întinzi degetul cel mic, pe urm\ trebuie s\ dai jos [i pantalonii.“ La pia]\: – {ti]i, sîmb\t\ o s\ vin\ r\spunsul. – Ce r\spuns? – R\spunsul lui Hitler. – {i? – Atunci o s\ [tim dac\ o s\ fie r\zboi. – Mai mare jalea! La gar\, rezervi[tii îi p\lmuiesc pe func]ionari: „Parte sedentar\!“ * Unde e r\zboiul? ~n afar\ de [tirile care treA izbucnit buie crezute [i afi[ele care trebuie citite, unde se afl\ semnele absurdului eveniment? R\zboiul nu e pe cerul acesta albastru, deasupra m\rii albastre, în ]îrîitul greierilor, în chiparo[ii de pe coline. Nu e în acele tinere tres\lt\ri de lumin\ pe str\zile Algerului. Vrem s\ credem. ~i c\ut\m chipul [i el ni se refuz\. Singur\ lumea e regin\ [i fe]ele ei magnifice. S\ fi tr\it în ur\ fa]\ de animalul acesta, s\-l ai în fa]a ta [i s\ nu [tii s\-l recuno[ti. Atît de pu]ine lucruri s-au schimbat. Mai tîrziu, desigur, vor veni noroiul, sîngele [i imensul dezgust. Dar ast\zi sim]im cum începutul r\zboaielor seam\n\ cu începuturile p\cii: lumea [i inima le ignor\. r\zboiul.2

* ...S\-mi amintesc de primele zile ale unui r\zboi probabil at`t de dezastruos, ca de zilele unei fericiri miraculoase, bizar [i instructiv 1 E vorba de „pactul anticomintern“ `ncheiat `n preajma celui de-al II-lea r\zboi mondial, `ntre Germania hitlerist\, Italia [i Japonia (n. red.). 2 Camus va relua mai tîrziu acest fragment în Ciuma (desigur pentru unul dintre primele capitole). Apoi va renun]a s\-l utilizeze sub forma aceasta.

CARNETE

99

destin... Caut s\-mi legitimez revolta pe care, pîn\ acum, nici o fapt\ n-a venit s-o îndrept\]easc\. * Exist\ cei care s`nt f\cu]i s\ iubeasc\ [i cei care s`nt f\cu]i s\ tr\iasc\. * ~ntotdeauna se exagereaz\ importan]a vie]ii individuale.1 Atî]ia oameni nu [tiu ce s\ fac\ cu ea, încît nu este absolut imoral s\-i privezi de ea. Pe de alt\ parte, totul cap\t\ o valoare nou\. Dar asta a mai fost spus. Absurditatea esen]ial\ a acestei catastrofe nu schimb\ nimic din ceea ce este. Ea generalizeaz\ absurditatea ceva mai esen]ial\ a vie]ii. O face mai imediat\ [i mai pertinent\. Dac\ r\zboiul \sta poate avea un efect asupra omului, acesta const\ `n a-l înt\ri în ideea pe care [i-o face despre existen]a sa [i `n p\rerea pe care [i-o face asupra lui. Din momentul în care r\zboiul acesta „este“, orice opinie care nu-l poate integra e fals\. Un om care gînde[te î[i petrece în general timpul adaptînd ideea pe care [i-a format-o despre lucruri la faptele noi care o dezmint. ~n aceast\ înclina]ie, în aceast\ deformare a gîndirii, în aceast\ corec]ie con[tient\, se afl\ adev\rul, adic\ înv\]\tura unei vie]i. De aceea, oricît de ignobil ar fi acest r\zboi, nu e permis s\ stai deoparte. Mie, în mod firesc – [i în primul rînd – mie, care îmi pot risca via]a pariind pe moarte f\r\ team\. {i tuturor celorlal]i care, anonimi [i resemna]i, se îndreapt\ spre acest m\cel de neiertat – [i a c\ror fraternitate o simt `ntru totul. * Un vînt rece intr\ pe fereastr\. Mama: – Vremea începe s\ se schimbe. – Da. – Oare o s\ se men]in\ restric]iile de lumin\ tot timpul r\zboiului? – Da, probabil. 1 Aceea[i observa]ie ca [i în nota precedent\: cele dou\ texte, de altfel, fuseser\ con-

topite într-unul singur.

carnete_Camus.qxd

100

12/12/02

4:31 PM

Page 100

ALBERT CAMUS

– Iarna o s\ fie trist\. – Da. * To]i au tr\dat, cei care îndemnau la rezisten]\ [i cei care vorbeau de pace. Uite-i, la fel de docili [i mai vinova]i decît ceilal]i. {i niciodat\ individul nu a fost mai singur în fa]a ma[inii de fabricat minciuni. Dac\ nu are dreptul s\ se ]in\ deoparte [i s\ dispre]uiasc\, îl are pe acela de a judeca. Nimic nu poate ie[i din uman, din mul]ime. Tr\darea înseamn\ s\ crezi contrariul. Fiecare moare singur. To]i o s\ moar\ singuri. Fie ca m\car omul singur s\-[i p\streze puterea dispre]ului [i s\ aleag\ din groaznica încercare ceea ce îi poate servi pentru propria sa grandoare. S\ accep]i încercarea [i tot ce comport\ ea. Dar s\ juri s\ nu îndepline[ti în cea mai pu]in nobil\ dintre sarcini decît cele mai nobile gesturi. Iar fondul noble]ei (cea adev\rat\, cea a inimii) este dispre]ul, curajul [i indiferen]a profund\. * A fi f\cut s\ creezi, s\ iube[ti [i s\ cî[tigi partide înseamn\ a fi f\cut s\ tr\ie[ti în pace. Dar r\zboiul te înva]\ s\ pierzi totul [i s\ devii ce nu ai fost. Totul devine o chestiune de stil. * Am visat c\, victorio[i, intram în Roma. {i m\ gîndeam la intrarea barbarilor în Cetatea Etern\. Dar eram printre barbari. * S\ împaci opera care descrie [i opera care explic\. S\ dai descrierii adev\ratul sens. Cînd este singur\, e admirabil\, dar nu spune nimic. E suficient atunci s\ faci s\ se simt\ c\ limitele noastre au fost stabilite cu inten]ie. Ele dispar astfel [i opera „r\sun\“. * „Pe de o parte, spune reformatul chemat în fa]a comisiei de reform\1, asta m\ plictise[te de moarte. Dar pe de alt\ parte, prea 1 Camus, care dorise s\ se înroleze, în pofida unei decizii anterioare de reformare, a cunoscut, desigur, în acel moment comisia de reform\.

CARNETE

101

auzeam multe calambururi. «N-ai plecat înc\?» «Mai e[ti înc\ aici.» ~n casa noastr\, s`ntem patruzeci [i patru de b\rba]i. Eram singurul b\rbat neplecat. A[a c\ m\ întorceam acas\ noaptea [i ie[eam diminea]a devreme.“ * Cel\lalt rezervist al c\rui stomac a fost radiografiat: „M-au pus s\ beau cel pu]in trei litri de var. ~nainte m\ c\cam negru, acum m\ cac alb. |sta-i r\zboiul.“ * 7 septembrie Ne întrebam unde era r\zboiul – ceea ce era josnic în el. {i ne d\m seama c\ [tim unde este, c\-l avem în noi – c\ el este, pentru cei mai mul]i, stînjeneala asta, obliga]ia asta de a alege care îi face s\ plece cu remu[carea de a nu fi fost destul de curajo[i ca s\ se ab]in\ sau care îi face s\ se ab]in\ cu regretul de a nu împ\rt\[i moartea celorlal]i. Este aici, într-adev\r aici, iar noi îl c\utam în cerul albastru [i în indiferen]a lumii. Este în singur\tatea asta groaznic\ a combatantului [i a necombatantului, în disperarea asta umilit\ care le este comun\ tuturor [i în abjec]ia crescînd\ care se simte cum cre[te pe fe]e pe m\sur\ ce trec zilele. Domnia bestiilor a început. * Ura [i violen]a care se simt deja urcînd în oameni. Nimic nu mai e pur în ei. Nimic de nepre]uit. Gîndesc împreun\. Nu întîlne[ti decît bestii, fe]e bestiale de europeni. Lumea asta e dezgust\toare [i ascensiunea universal\ a la[it\]ii, deriziunea aceasta a curajului, contrafacerea aceasta a m\re]iei, pieirea aceasta a onoarei. * E uluitor s\ vezi cu ce u[urin]\ se n\ruie demnitatea anumitor oameni. Stînd [i gîndind, lucrul este normal deoarece aceast\ demnitate nu [i-o men]in decît prin necontenite eforturi contra propriei lor firi. *

carnete_Camus.qxd

102

12/12/02

4:31 PM

Page 102

ALBERT CAMUS

Exist\ o fatalitate unic\, moartea, [i în afara ei nu mai exist\ fatalitate. ~ntre na[tere [i moarte, nimic nu este fixat: se poate schimba totul [i chiar opri r\zboiul, [i chiar men]ine pacea, dac\ exist\ suficient\ voin]\ [i timp `ndelungat. * Regul\: s\ caut întîi ceea ce este valabil în fiecare om.

CARNETE

103

dovada celei mai derizorii dintre libert\]i. Iat\ de ce trebuia s\ încerc s\ m\ înrolez. {i dac\ nu m\ vor, trebuie s\ accept [i pozi]ia civilului dispre]uit. ~n ambele cazuri, judecata mea poate r\mîne absolut\ [i dezgustul meu f\r\ rezerve. ~n ambele cazuri, m\ aflu în mijlocul r\zboiului [i am dreptul s\ emit judec\]i despre el. S\ emit judec\]i [i s\ ac]ionez.

* Cf. Groethuysen cu privire la Dilthey: „Astfel, dup\ ce am recunoscut caracterul fragmentar al existen]ei noastre [i tot ce este accidental [i limitat în fiecare via]\ luat\ separat, vom c\uta în ansamblul vie]ilor ceea ce n-am mai putea s\ g\sim în noi în[ine“.

* S\ accept. {i, de exemplu, s\ v\d binele în r\u. Dac\ nu m\ vor combatant, înseamn\ c\ mi-e dat s\ r\mîn deoparte. {i tocmai din lupta asta de a r\mîne un om normal în condi]ii excep]ionale mi-am extras întotdeauna cele mai mari for]e [i cea mai mare utilitate.

* Dac\-i adev\rat c\ absurdul este consumat (mai degrab\ revelat), atunci e adev\rat c\ nici o experien]\ nu are valoare în sine [i c\ toate gesturile s`nt în aceea[i m\sur\ edificatoare. Voin]a nu e nimic. Acceptarea e totul. Cu condi]ia ca la experien]a cea mai umil\ sau mai sfî[ietoare, omul s\ fie întotdeauna „prezent“ – [i s-o suporte f\r\ s\ dezarmeze, înarmat cu toat\ luciditatea lui.1

* Goethe (cu Eckermann): „Dac\ a[ fi vrut s\ m\ las în voia sor]ii f\r\ constrîngere, numai de mine depindea s\ m\ ruinez `mpreun\ cu to]i cei care m\ înconjoar\...“ Primul lucru e s\ înve]i s\ te st\pîne[ti.

* E întotdeauna zadarnic s\ vrei s\ te desolidarizezi, fie [i de prostia [i de cruzimea celorlal]i. Nu po]i spune „Ignor asta“. Colaborezi sau comba]i. Nimic nu e mai pu]in scuzabil decît r\zboiul [i a]`]area urii dintre na]iuni. Dar odat\ st`rnit r\zboiul, este zadarnic [i la[ s\ vrei s\ te dai deoparte sub pretextul c\ nu e[ti tu responsabil. Turnurile de filde[ s-au pr\bu[it. Indulgen]a e interzis\ fa]\ de sine [i fa]\ de ceilal]i. Este imposibil [i imoral s\ judeci un eveniment din afar\. Doar în sînul acestei absurde nenorociri î]i p\strezi dreptul de a o dispre]ui. Reac]ia unui individ nu are nici o importan]\ în sine. Ea poate servi la ceva, dar nu justific\ nimic. S\ vrei, prin diletantism, s\ pierzi contactul [i s\ te despar]i de mediul t\u înseamn\ s\ faci 1 Reflec]ii pentru Mitul lui Sisif.

* Despre Goethe: „E tolerant f\r\ indulgen]\“. * Un Prometeu – ca ideal revolu]ionar. „Ceea ce nu m\ ucide m\ face mai puternic.“ (Nietzsche) * „Voin]a de sistem e o lips\ de loialitate. (Amurgul Zeilor) * „Artistul tragic nu e un pesimist. El spune da la tot ce este problematic [i teribil.“ (Amurgul Zeilor) * Ce este r\zboiul? Nimic. E profund indiferent dac\ e[ti civil sau militar, dac\ mergi la r\zboi sau îl comba]i. Omul v\zut de Nietzsche (Amurgul Zeilor) „G. concepea un om puternic, foarte cultivat, priceput în toate lucrurile vie]ii fizice, `ntru totul st\p`n pe sine `nsu[i, respectîndu-[i

carnete_Camus.qxd

104

12/12/02

4:31 PM

Page 104

ALBERT CAMUS

individualitatea proprie, putînd risca s\ se bucure pe deplin de cele fire[ti în toat\ bog\]ia [i cuprinderea lor, destul de puternic pentru libertate; om tolerant, nu din sl\biciune, ci din for]\, fiindc\ mai [tie înc\ s\ profite de ceea ce ar însemna pierzanie pentru firile oarecare; un om pentru care nu mai exist\ nimic, nu mai e nimic interzis, cel pu]in în afar\ de sl\biciune, fie c\ ea se nume[te viciu sau virtute... Un asemenea spirit, eliberat, apare în centrul universului, într-un fatalism fericit [i încrez\tor, cu credin]a c\ nu este condamnabil decît ceea ce exist\ izolat, [i c\, în ansamblu, totul se rezolv\ [i se afirm\. El nu mai neag\...“ * S\ mai dep\[esc [i asta? Va trebui. Dar efortul acesta necontenit nu e lipsit de triste]e. M\car de asta nu puteam fi cru]a]i? Dar [i oboseala trebuie dep\[it\. Nu se va pierde nimic. ~ntr-o sear\, cînd m\ apropii de oglind\, un rid ceva mai ad`nc îmi cresteaz\ buzele. Ce mai e [i asta? Din asta mi-am f\urit fericirea dep\[it\. Povestea cu Jarry în agonie care e întrebat ce dore[te. „O scobitoare.“ I s-a dat, a pus-o în gur\ [i a murit satisf\cut. Vai, ceilal]i au rîs [i nimeni n-a `n]eles cumplita lec]ie. Nu mai mult decît o scobitoare, nimic altceva decît o scobitoare, doar o scobitoare – iat\ tot pre]ul acestei vie]i exaltante. * „Dar pu[tiul \sta e foarte bonav, spune locotenentul. Nu-l putem lua.“ Am 26 de ani, o via]\, [i [tiu ce vreau. * Paulhan care se minuneaz\ în Nouvelle Revue Franðçaise, ca atî]ia al]ii, c\ r\zboiul din 1939 n-a început în aceea[i atmosfer\ ca acela din 1914. Naivi care credeau c\ oroarea are totdeauna acela[i chip, naivi care nu se pot desprinde de imaginile pe care le-au tr\it. * Prim\vara la Paris: o f\g\duial\ sau un mugure de castan [i inima tresalt\. La Alger, trecerea e mai brusc\. Nu numai un boboc de trandafir. Mii de boboci de trandafiri, într-o diminea]\, ne în\bu[\. {i nu

CARNETE

105

calitatea subtil\ a unei emo]ii ne str\bate, ci enormul aflux a mii de parfumuri [i a mii de culori str\lucitoare. Nu sensibilitatea se afirm\, ci corpul care sufer\ un asalt. * Noiembrie ’39 Cu ce se face r\zboiul: 1) cu ceea ce [tie toat\ lumea; 2) cu disperarea celor care nu vor s\ lupte; 3) cu amorul propriu al celor pe care nimic nu-i sile[te s\ se înroleze [i care se înroleaz\ ca s\ nu fie singuri; 4) cu foamea celor care se înroleaz\ pentru c\ nu mai au nici o situa]ie; 5) cu multe sentimente nobile ca: a) solidaritatea în suferin]\; b) dispre]ul care nu vrea s\ se exprime; c) lipsa de ur\. Toate acestea s`nt utilizate în mod josnic [i toate duc la moarte. * Moartea lui Ludovic al XVI-lea. Cere omului care-l conduce la supliciu s\ înmîneze o scrisoare so]iei sale. R\spuns: „Nu s`nt aici ca s\ fac comisioane, s`nt aici ca s\ v\ conduc la e[afod“. * ~n muzeele din Italia, micile ecrane pictate pe care preotul le ]inea în fa]a condamna]ilor ca s\ nu vad\ e[afodul. Saltul existen]ial este acest mic ecran. * Scrisoarea unui disperat. ~mi scrie]i c\ r\zboiul acesta v\ cople[e[te, c\ a]i consim]it s\ muri]i, dar c\ nu pute]i suporta aceast\ prostie universal\, aceast\ la[itate sîngeroas\ [i aceast\ naivitate criminal\ care înc\ mai crede c\ sîngele poate rezolva problemele umane. V\ citesc [i v\ în]eleg. ~n]eleg mai ales op]iunea [i opozi]ia dintre voin]a dumneavoastr\ de a muri [i repulsia de a-i vedea pe ceilal]i murind. Asta dovede[te calitatea unui om. Asta îl a[az\ în

carnete_Camus.qxd

106

12/12/02

4:31 PM

Page 106

ALBERT CAMUS

rîndul celor cu care se poate sta de vorb\. ~ntr-adev\r, cum s\ nu disperi? Foarte des soarta celor pe care-i iubim a fost amenin]at\. Boal\, moarte, nebunie, dar r\mîneam noi [i cele `n care crezusem! Foarte des valorile care alc\tuiau via]a noastr\ au fost pe punctul de a se pr\bu[i. Niciodat\ aceast\ soart\ [i aceste valori nu au fost amenin]ate în totalitatea lor [i în acela[i timp. Niciodat\ nu am fost atît de total expu[i nimicirii. V\ în]eleg, dar nu v\ mai urmez cînd pretinde]i s\ transforma]i aceast\ disperare `ntr-o regul\ de via]\ [i, socotind c\ totul e inutil, s\ v\ retrage]i în spatele dezgustului dumneavoastr\. Fiindc\ disperarea e un sentiment [i nu o stare. Nu pute]i r\mîne f\r\ ea. Iar sentimentul trebuie s\ lase locul unei vederi limpezi asupra lucrurilor. Spune]i: „{i de altfel, ce-i de f\cut? {i ce pot face?“ Dar întrebarea nu se pune astfel. ~nc\ mai crede]i în individ, de vreme ce sim]i]i ceea ce e bun în cei care v\ înconjoar\ [i în dumneavoastr\. ~ns\ indivizii \[tia nu pot nimic [i nu mai ave]i speran]\ în societate. Dar fi]i atent c\ a]i repudiat deja aceast\ societate mult înainte de catastrof\, c\ dumneavoastr\ [i cu mine [tiam c\ sfîr[itul acestei societ\]i era r\zboiul, c\ dumneavoastr\ [i cu mine denun]am acest lucru [i c\, în fine, nu sim]eam nimic comun între noi [i ea. Aceast\ societate e ast\zi aceea[i. A ajuns la sfîr[itul ei normal. {i, într-adev\r, v\zînd lucrurile la rece, nu ave]i mai multe motive de a dispera decît avea]i în 1928. Mai exact, ave]i tot atîtea. {i, considerînd totul bine, cei care au f\cut r\zboiul în 1914 aveau mai multe motive s\ dispere de vreme ce în]elegeau mai pu]in lucrurile. ~mi ve]i spune c\ nu v\ avantajeaz\ cu nimic [tiind c\ 1928 era la fel de descurajator ca 1939. Asta doar în aparen]\. C\ci nu era]i atît de total de disperat în 1928, în timp ce acum totul vi se pare zadarnic. Dac\ lucrurile nu s-au schimbat, înseamn\ c\ judecata dumneavoastr\ e fals\. E fals\, ca de fiecare dat\ cînd un adev\r, în loc s\ v\ apar\ în lumina unui ra]ionament, se încadreaz\ în ceea ce e viu. A]i prev\zut r\zboiul, dar spera]i s\-l împiedica]i. Asta v\ oprea s\ dispera]i cu totul. Ast\zi crede]i c\ nu mai pute]i împiedica nimic. Aici st\ nodul ra]ionamentului.

CARNETE

107

Dar mai întîi trebuie s\ v\ întreba]i dac\ a]i f\cut cu-adev\rat ceea ce trebuia ca s\ împiedica]i r\zboiul \sta. Dac\ da, r\zboiul acesta ar putea s\ v\ par\ fatal [i a]i putea crede c\ nu mai e nimic de f\cut. Dar s`nt sigur c\ n-a]i f\cut tot ce trebuia, ca de altfel nimeni dintre noi. Nu l-a]i putut împiedica? Nu, e fals. R\zboiul \sta, [ti]i bine, nu era fatal. Era suficient ca Tratatul de la Versailles s\ fie revizuit la timp. Nu a fost revizuit. Asta-i toat\ povestea [i vede]i c\ ea ar putea fi alta. Dar tratatul acesta, sau vreo alt\ cauz\, înc\ mai poate fi revizuit. ~nc\ s-ar mai putea face `n a[a fel `nc`t loialitatea cuvîntului lui Hitler s\ fie inutil\. Nedrept\]ile care au atras alte nedrept\]i înc\ mai pot fi refuzate [i înc\ se mai poate cere ca [i replicile lor s\ fie refuzate. Mai exist\ înc\ o sarcin\ util\ de îndeplinit. Presupune]i c\ rolul dumneavoastr\ de individ este practic nul. Dar atunci voi r\sturna ra]ionamentul meu precedent [i v\ voi spune c\ acest rol nu este nici mai mare, nici mai mic decît era în 1928. {tiu de altfel c\ nu st\p`ni]i foarte clar no]iunea de inutilitate. Deoarece cred c\ nu ve]i aproba deloc obiec]ia de con[tiin]\. {i dac\ nu o aproba]i, nu e din lips\ de curaj, nici din lips\ de admira]ie. Ci pentru c\ socoti]i c\ nu are nici o utilitate. Deci a]i conceput deja ideea unei anumite utilit\]i care v\ permite s\ urm\ri]i ceea ce spun. Ave]i ceva de f\cut, de asta nu v\ îndoi]i. Fiecare om dispune de o zon\ de influen]\ mai mult sau mai pu]in întins\. O datoreaz\ atît defectelor, cît [i calit\]ilor sale. Dar nu conteaz\, ea exist\, e imediat utilizabil\. S\ nu împinge]i pe nimeni la revolt\. Trebuie s\ fi]i zgîrcit cu sîngele [i cu libertatea celorlal]i. Dar pute]i convinge zece, dou\zeci, treizeci de oameni c\ r\zboiul \sta nu era [i nu e fatal, c\ se pot încerca mijloace de a-l opri care înc\ nu au fost încercate, c\ trebuie spus acest lucru, scris cînd e posibil, strigat cînd va fi nevoie. Ace[ti zece sau treizeci de oameni, la rîndul lor, o vor spune altor zece care o vor repeta. Dac\ lenea îi opre[te, atîta pagub\, reîncepe]i cu al]ii. {i cînd ve]i fi f\cut ceea ce trebuie s\ face]i în zona dumneavoastr\, pe terenul dumneavoastr\, opri]i-v\ [i dispera]i în voie. ~n]elege]i c\ se poate dispera din cauza sensului vie]ii

carnete_Camus.qxd

108

12/12/02

4:31 PM

Page 108

ALBERT CAMUS

în general, dar nu din cauza formelor ei particulare, din cauza existen]ei, de vreme ce nu avem putere asupra ei, dar nu din cauza istoriei în care individul poate orice. Ni[te indivizi s`nt cei care ne conduc ast\zi la moarte. De ce tot ni[te indivizi nu ar reu[i s\ aduc\ lumii pace? Trebuie numai s\ începem f\r\ a ne gîndi la scopuri atît de mari. Trebuie s\ `n]elege]i c\ r\zboiul se face atît cu entuziasmul celor care îl vor, cît [i cu disperarea celor care-l reneag\ din tot sufletul. * O fraz\ citat\ de Green în Jurnalul lui: „Nu trebuie s\ ne temem de moarte, ar însemna s-o cinstim prea mult.“ * Green [i Jurnalul s\u. Noteaz\ multe vise. Visele povestite m\ plictisesc întotdeauna. * Moartea lui Le Poittevin, prietenul lui Flaubert. „~nchide]i fereastra! E prea frumos.“ * Catedrala din Bordeaux. ~ntr-un col]: „Sfinte Pavel, f\ s\ fiu printre primele zece“. „Sfinte Pavel, f\-l s\ vin\ la întîlnire.“ * Montherlant citeaz\ ca moto pentru Serviciul inutil ni[te cuvinte admirabile ale monseniorului Darbout: „Gre[eala dumneavoastr\ este s\ crede]i c\ omul a fost adus pe lume ca s\ fac\ ceva“. {i extrage din asta admirabile [i amare lec]ii de eroism. Dar se poate extrage [i o înv\]\tur\ exact contrarie [i pot fi astfel justifica]i Diogene sau Ernest Renan. Numai gîndurile mari s`nt capabile de aceast\ contradictorie fecunditate. * ~n continuare frapat de aspectul zeflemitor pe care-l are în Algeria tot ce este legat de moarte. Nimic nu mi se pare mai legitim. Nu se poate insista prea mult asupra caracterului ridicol al unui eveniment care apare, în general, printre chior\ituri [i sudoare. De aseme-

CARNETE

109

nea, nu se poate degrada prea tare aparen]a sacr\ ce i se atribuie. Nimic nu e mai demn de dispre] decît respectul întemeiat pe team\. {i, judecînd astfel, moartea nu e mai respectabil\ decît împ\ratul Nero sau comisarul din arondismentul meu. * Lawrence: „Tragicul ar trebui s\ fie ca o puternic\ lovitur\ de picior dat\ nenorocirii“. (Cf. comunismului s\u aristocratic.) Idem: „Revolu]ia nu trebuie f\cut\ pentru a da puterea unei clase, ci pentru a da o [ans\ vie]ii.“ * M. „Oamenii nu s`nt semenii mei. S`nt cei care m\ privesc [i m\ judec\; semenii mei s`nt cei care m\ iubesc [i nu m\ privesc, care m\ iubesc în pofida a tot, care m\ iubesc contra dec\derii, contra josniciei, contra tr\d\rii, pe mine [i nu ceea ce am f\cut sau voi face, care m-ar iubi atît timp cît m-a[ iubi eu însumi – inclusiv pîn\ la sinucidere.“ „... numai cu ea (May) am în comun iubirea asta, sfî[iat\ sau nu, cum al]ii au, împreun\, copii bolnavi [i care pot muri.“ * Personaje absurde. Caligula. Sabia [i pumnalul. „Cred c\ n-am fost bine în]eles ieri cînd l-am omorît pe sacrificator cu ciocanul cu care d\dea s\ r\pun\ juninca. {i totu[i era foarte simplu. Am vrut [i eu s\ schimb o dat\ ordinea lucrurilor – ca s\ v\d ce se `nt`mpl\, de fapt. {i am v\zut c\ nimic nu e schimbat. Pu]in\ mirare [i spaim\ la spectatori. ~n rest, soarele a asfin]it la aceea[i or\. Am conchis c\ nu conteaz\ s\ schimbi ordinea lucrurilor.“ Dar de ce soarele nu ar r\s\ri într-o zi la apus? * Idem (Ptolemeu). Am pus s\-l omoare fiindc\ nu era nici un motiv s\ produc\ o mantie mai frumoas\ decît a mea. Absolut nici un motiv. Fire[te, nu era nici un motiv ca mantia mea s\ fie cea mai

carnete_Camus.qxd

110

12/12/02

4:31 PM

Page 110

ALBERT CAMUS

frumoas\. Dar el nu era con[tient de asta [i, de vreme ce eram singurul care vedeam limpede, e normal s\ am un avantaj. * Don Quijote [i La Pallice. La Pallice – Cu un sfert de or\ înainte de moarte înc\ mai eram în via]\. A fost suficient pentru gloria mea. Dar gloria asta e uzurpat\. Adev\rata mea filosofie e c\ la un sfert de or\ dup\ moartea mea nu voi mai fi în via]\. Don Quijote – Da, m-am luptat cu morile de vînt. Fiindc\ e profund indiferent dac\ te lup]i cu mori de vînt sau cu uria[i. Atît de indiferent, încît e u[or s\-i confunzi. Am o metafizic\ de miop. * Vedele. Omul devine ceea ce g`nde[te. * Gisèle [i r\zboiul. „Nu, nu citesc ziarele. Ceea ce m\ intereseaz\ e vremea. Duminic\ m\ duc la iarb\ verde.“ * „{tii, Fontanes, ce admir cel mai mult pe lume? Neputin]a for]ei de a p\stra ceva. Nu exist\ decît dou\ puteri pe lume: sabia [i spiritul. Cu timpul, sabia a fost întotdeauna învins\ de spirit.“ Napoleon.1 * Ludovic al XIV-lea. – „Copilul meu, vei deveni un rege mare; s\ nu m\ imi]i în gustul pe care l-am avut pentru r\zboi. Caut\ s\ u[urezi via]a poporului... s`nt destul de nefericit c\ nu am putut face asta.“ * Oran. Tlélat2 ca o preg\tire pentru Oran. Despuierea [i disponibilitatea înainte de cufundarea în sim]uri, reculegerea înainte de coborîrea în delicioasele infernuri. 1 Acest citat se va reg\si ca moto pentru „Migdalii“ (1940), în Vara.

CARNETE

Ca s\ ajungi la Oran, se poate c\l\tori ziua sau se poate c\l\tori noaptea. Ziua, nu [tiu cum e. Dar noaptea, [tiu c\ se ajunge în zori la Sainte-Barbe-du-Tlélat, dup\ ce-ai dep\[it eucalip]ii frem\t\tori din Perrégaux la ora aceea care nu e `nc\ zi, dar care nu mai e nici noapte. La Tlélat, micu]a gar\ cu obloane verzi, orologiul cel mare... ...Acum, Tlélat cînd plou\... ...Sfînt\ Barbe din Tlélat, tu care e[ti indiferen]\, echivalen]\ [i disponibilitate, fere[te-ne de-a ne pune în situa]ia s\ alegem prea repede [i las\-ne acea libertate deplin\ care se nume[te s\r\cie lucie. ~n cîteva minute vom ajunge la Oran, povara unei vie]i carnale [i f\r\ speran]\. Santa Cruz nemi[cat\ [i mirosul de rachiu de anason pe str\zile din Mers-el-Kébir. Urmeaz\ acele Vieilles Cures, care la cafeneaua Cintra se servesc cu ghea]\ pisat\, – [i oranezele cu gleznele cam prea groase [i care umbl\ mereu cu capul descoperit. Sfînt\ Barbe, ap\r\ oranezele pîn\ în pragul b\trîne]ii [i înlocuie[te-le atunci cu multe alte oraneze identice care se vor plimba de asemenea sub copacii b\trînei prefecturi. ~mpiedic\-le, Sfînt\ Barbe, pe oraneze s\ se gîndeasc\ la Alger [i la Paris [i înva]\-le adev\rul acestei lumi, anume c\ lumea nu are nici un adev\r. Tu, cel asemenea unui peron pe care c\l\torul fumeaz\ o ]igar\ visînd, în a[teptarea [uieratului care s\-l poarte spre peisajele p\mîntului, tu [tii c\ nu s`nt prea deseori credincios. Dar dac\ mi se întîmpl\ s\ fiu, [tii c\ n-am nevoie de Dumnezeu [i c\ nu pot fi decît în momentul cînd vreau s\ m\ joc de-a credinciosul, pentru c\ un tren e pe plecate [i rug\ciunea mea nu va avea nici o urmare. Sfînt\ Barbe, tu care e[ti un punct în spa]iu pe linia Oran-Alger, mai aproape de Oran, foarte aproape de Oran, [i o oprire în timpul care m\ mîn\ spre Oran, tu atît de carnal\ [i de precis\, atît de p\mîntean\ [i de important\, fii pentru cîteva secunde sfînta unui necredincios [i sfetnica unui inocent. * Ora[ extravagant în care pr\v\liile de pantofi expun oribile modele în ipsos de picioare chinuite, în care bazaconii se înveOran1.

2 Tlélat, cîmpie gola[\, pe care o descoperi la vreo treizeci de kilometri sud-est de Oran,

cînd vii dinspre Bel-Abbès sau Relizane.

111

1 Fragmente pentru „Minotaurul sau halta Oran“ (1939), în Vara.

carnete_Camus.qxd

112

12/12/02

4:31 PM

Page 112

ALBERT CAMUS

CARNETE

cineaz\ în vitrine cu portofele tricolore, unde înc\ se mai pot întîlni extraordinare cafenele, cu tejgheaua l\cuit\ de jeg [i pres\rat\ cu picioare [i aripi de mu[te, unde e[ti servit în pahare ciobite. Fericite cafenele ale unei ]\ri fericite unde cafeaua mic\ te cost\ 12 centime [i cea mare 18. ~ntr-un magazin de antichit\]i, o mîr[av\ fecioar\ sculptat\ în lemn zîmbe[te cu un aer indecent, purt`nd semn\tura unui celebru necunoscut. Dar dedesubt, pentru ca nimeni s\ nu ignore, patronii au pus o t\bli]\: „Fecioar\ din lemn de Maya“. Pr\v\liile fotografilor expun uimitoare fe]e, de la marinarul oranez care se sprijin\ cu cotul pe o consol\ pîn\ la fata de m\ritat îmbr\cat\ aiurea [i a[ezat\ `n fa]a unui peisaj de p\dure, ca [i autenticul produs al Oranului, junele prim, cu p\rul dat cu briantin\, împodobit cu o gur\ ca o tran[ee de ap\rare defensiv\. Ora[ f\r\ pereche [i u[uratic, cu defilarea lui de fete tinere necizelate [i înduio[\toare, obraz f\r\ fard, incapabil s\ stîrneasc\ emo]ia, simulînd atît de prost cochet\ria, încît [iretenia e imediat descoperit\. Cafeneaua Apolo, la Milano, micile baruri, tramvaiele în form\ de nacele, pastelurile din secolul al XVIII-lea sprijinindu-se pe un m\g\ru[ mecanic din plu[, sticlu]ele cu ap\ de Provence pentru conservarea m\slinelor verzi, buchetele patriotice ale flor\reselor, Oran, Chicago al absurdei noastre Europe! Santa Cruz d\ltuit\ în stînc\, mun]ii, marea plat\, vîntul violet [i soarele, macaralele `nalte [i rampele gigantice care se ca]\r\ pe stînca ora[ului, tramvaiele, podurile [i hangarele – se simte totu[i c\ exist\ o anumit\ grandoare. * I-am auzit adesea pe oranezi plîngîndu-se de ora[ul lor. „Nu exist\ o societate interesant\!“ Ei, la naiba, nici nu a]i vrea. O oarecare m\re]ie nu înseamn\ neap\rat eleva]ie. Este steril\ prin sine îns\[i. ~l men]ine pe om în fa]a condi]iei sale. L\sa]i societ\]ile [i coborî]i în strad\. (Dar Oranul nu e f\cut pentru oranezi.) *

113

Oran. Canastel [i marea nemi[cat\ la poalele falezelor ro[ii. Dou\ promontorii somnolente [i masive în apa limpede. Bîzîitul unui motor care urc\ spre noi. {i paza de coast\ care înainteaz\ imperceptibil prin marea str\lucitoare, sc\ldat\ într-o lumin\ radioas\. Un exces de indiferen]\ [i frumuse]e – apelul for]elor inumane [i scînteietoare. Pe platou, brîndu[e de o culoare delicat\ [i cu carnea nervoas\. * Golful Mers-el-Kébir [i drumul pe sub migdalii înflori]i; conturul perfect al golfului – întinderea sa medie – apa ca o plac\ de metal albastru. Indiferen]\. Idem dincolo de fabrica de ]igle. Ro[u [i albastru. Transparen]a lucrurilor. Indiferen]\. * Noiembrie ~n fa]a lui Borgia, ales pap\, se aprinde de trei ori un foc de c`l]i s\ i se aminteasc\ acelui st\pîn al lumii c\ gloria lumii e trec\toare. F\cea dreptate într-un mod „admirabil“ (Burchard). * Inocen]iu al VIII-lea, c\ruia un medium evreu i-a dat s\ bea lapte de femeie amestecat cu sînge uman. Ferdinand de Neapole îmb\ls\mînd cadavrele torturate ale inamicilor s\i ca s\-[i „împodobeasc\ apartamentele cu ele“. Alexandru [i Lucre]ia Borgia care îi protejau pe evrei cu orice ocazie. Alexandru împarte lumea între spanioli [i portughezi, trasînd o linie dreapt\ de la Azore la polul austral. Lumea nu valoreaz\ mai mult decît atît. * Burchard1.

Din Dup\ uciderea ducelui de Gandia, fiul s\u. 1 Burchard, cronicar din secolul al XV-lea.

carnete_Camus.qxd

114

12/12/02

4:31 PM

Page 114

ALBERT CAMUS

CARNETE

Alexandru al VI-lea r\m\sese n\ucit, prad\ unei dureri s\lbatice. Cu ochii fic[i, privise r\m\[i]ele inerte [i însîngerate – apoi se încuiase în camera sa de unde a fost auzit plîngînd în hohote. A r\mas f\r\ s\ m\nînce [i f\r\ s\ bea de joi pîn\ sîmb\t\ [i f\r\ s\ doarm\ pîn\ duminic\. Cezar Borgia. Robust, avea „probleme de s\n\tate“, abcese care-l ]intuiau la pat, „presim]iri funeste se amestecau în acea tîn\r\ glorie“. ~[i întrerupea atunci munca dedîndu-se unor pl\ceri violente. Dormea ziua – lucra noaptea – Aut Caesar aut nihil. * 29 noiembrie Roman. Nu ajunge la nimic [i nu va ajunge la nimic pentru c\ se risipe[te, pentru c\ nu [tie s\ aleag\ între îndatoririle sale [i pentru c\ nu se poate face o oper\ de art\ decît dac\... E explicat în întregime prin obiceiurile sale. Obiceiul cel mai ucig\tor: s\ stea culcat. E mai tare decît el. Iar ceea ce vrea s\ devin\, ceea ce viseaz\, ceea ce admir\ este contrariul. Vrea o oper\ care s\ fie n\scut\ din contrariul obiceiului – hot\rîrile pe care le ia. * 29 noiembrie Exaltarea diversului, a cantit\]ii, în special a vie]ii sim]urilor [i a abandonului în voia impulsurilor profunde nu este legitim\ decît dac\ dai dovad\ de dezinteres fa]\ de obiect. Exist\ [i saltul în materie – [i mul]i oameni care exalt\ sim]urile nu o fac decît fiindc\ s`nt sclavii lor. {i aici este cuprins vulturul. De unde nevoia absolut\ de a fi f\cut dovada, de exemplu, a castit\]ii, de a te fi tratat cu rigoare. ~nainte de orice întreprindere teoretic\, vizînd la glorificarea imediatului, se impune o lun\ de ascez\ în toate sensurile. Castitate sexual\. Castitate în gîndire – s\ interzic dorin]elor s\ se r\t\ceasc\, gîndului s\ se risipeasc\. Un singur subiect – constant – medita]ia – s\ refuz restul.

115

O munc\ la or\ fix\, continu\, f\r\ sl\biciuni etc. etc. ([i ascez\ moral\). O singur\ sl\biciune [i totul se pr\bu[e[te: practic\ [i teorie. * La Ferrara, palatul lui Schifanoia, construit de Alberto d’Este pentru „a sc\pa de plictiseal\“. Familia d’Este. Ippolito care porunce[te s\ i se scoat\ ochii fratelui s\u Giulio pentru c\ femeia pe care o iubea a spus c\ „prefer ochii lui Giulio corpului lui Ippolito“. Giulio [i Fernando care vor s\-i asasineze pe Ippolito [i pe Alfonso d’Este. Descoperi]i, condamna]i, gra]ia]i în mod sadic pe e[afod. Doar 35 de ani de carcer\ pentru Fernando care a murit acolo, 54 pentru Giulio, care a ie[it nebun. Alfonso d’Este care tope[te o statuie a lui Iuliu al II-lea de Michelangelo [i face din ea un tun. Cf. Gonzague Truc. „Nu construiau decît pentru ei [i, fiindc\ nu se d\deau la o parte din fa]a operei, nu o aliniau în sensul operei misterioase a lumii (?), nu o hr\neau cu valorile eterne (?), o condamnau s\ dispar\ imediat dup\ ce se n\scuse. Din ei în[i[i nu mai d\inuiau decît ni[te nume trufa[e [i blestemate.“ Pe bun\ dreptate. * Bibliografie Borgia: Luigi de Villafossa (Machiavel et nous, 1937) Rafaello Sabatini (César Borgia, 37) Fred Bérence (Lucrè ce Borgia, 37) Gab. Brunet (Ombres vivantes, 36) L. Collison-Morley (Histoire des Borgia) Charles Benoist (Machiavel) Jurnalul lui Jean Burchard (ed. Turmel, 1933) etc. etc. *

carnete_Camus.qxd

116

12/12/02

4:31 PM

Page 116

ALBERT CAMUS

1940 Serile pe terasa Deux Merveilles. Palpita]ia m\rii care se ghice[te în ad`ncimea nop]ii. Fream\tul m\slinilor [i mirosul de fum ce urc\ din p\mînt. Stîncile pe mare acoperite de pesc\ru[i albi. Masa lor cenu[ie luminat\ de albul aripilor, ca ni[te cimitire plutitoare [i luminoase. * Roman Povestea asta început\ pe o plaj\ fierbinte [i albastr\, în trupurile brune a dou\ f\pturi tinere – b\i, jocuri `n ap\ [i `n soare – seri de var\ pe c\r\rile plajelor cu miros de fruct [i de fum în c\u[ul umbrei – corpul [i destinderea sa în haine u[oare. Atrac]ia, be]ia tainic\ [i tandr\ într-o inim\ la [aptesprezece ani. ~ncheiat\ la Paris cu frig sau cer cenu[iu, cu porumbeii printre pietrele negre de la Palais Royal, cetatea [i luminile ei, s\rut\rile gr\bite, tandre]ea enervant\ [i nelini[tit\, dorin]a [i în]elepciunea care cresc într-o inim\ de b\rbat de dou\zeci [i patru de ani – ve[nicul „s\ r\mînem prieteni“. Idem: cealalt\ poveste început\ într-o noapte rece [i furtunoas\, cu spinarea lipit\ de p\mînt printre chiparo[i, în fa]a unui cer str\b\tut de stele [i de nori; continuat\ pe colinele din Alger sau în fa]a portului misterios [i larg. Kasbahul mizerabil [i magnific, cimitirul El Kettar, ale c\rui morminte coboar\ spre mare, buze calde [i moi între florile de rodii [i un mormînt – copaci, coaste, urcu[ spre Bouzaréahul sec\tuit [i pur [i, întor[i spre mare, gustul buzelor [i ochii plini de soare. Asta nu porne[te din iubire, ci din pofta de via]\. Iubirea este oare atît de departe cînd, în marea cas\ p\trat\ de deasupra m\rii, cele dou\ trupuri se apropie [i se strîng unul lîng\ altul dup\ ce au urcat în vînt [i cînd, din str\fundurile orizontului, respira]ia surd\ a m\rii se înal]\ pîn\ la acea camer\ izolat\ în lume? Noapte miraculoas\ în care speran]a nu se desparte de ploaie, de cer [i de t\cerile p\mîntului. Echilibru a dou\ f\pturi unite din exterior [i f\cute s\

CARNETE

117

semene printr-o comun\ indiferen]\ fa]\ de tot ceea ce nu este acel moment în lume. Acel alt moment care e ca un dans, ea în rochie de epoc\, el în costum de dansator. * Primii migdali înflori]i pe drum, în fa]a m\rii. O noapte a fost suficient\ ca s\ se acopere de acea z\pad\ fragil\ despre care cu greu se poate crede c\ ar putea rezista la frig [i la ploaia care ud\ toate petalele1. * ~n troleibuz. B\trîna doamn\ care are figur\ de codoa[\, dar poart\ o cruciuli]\ între sînii absen]i: „Femeile cinstite [tiu s\-[i ]in\ rangul. Nu-s ca femeile astea care profit\ de r\zboi. B\rbatul e plecat, iar ele încaseaz\ aloca]ia [i `l în[al\. Uite, cunosc una care mi-a spus: «N-are decît s\ crape pe front. Era r\u în civilie. Nu r\zboiul o s\-l schimbe.» Degeaba i-am zis: «Acum, c\ este pe front, trebuie s\ ier]i» }i-ai g\sit. Dar, domnule, femeile rele a[a s`nt. Au asta în sînge, au asta în sînge, v\ spun eu c\ au asta în sînge.“ * Februarie Oran. De foarte departe, începînd de la Valmy, în tren, muntele Santa Cruz, cu crest\tura sa profund\ în plin p\mînt [i catedrala ea îns\[i ca un deget de piatr\ în\l]at pe cerul albastru. La col]ul bulevardului Gallieni, trebuie s\ ceri s\ ]i se lustruiasc\ pantofii la ora zece diminea]a. Un vînt r\coros, soarele limpede, b\rba]i [i femei gr\bindu-se [i tu, coco]at pe fotoliile înalte, extraordinara satisfac]ie pe care o ai privind munca lustragiilor. Totul e finisat, executat cu minu]iozitate, pîn\ la ultimul detaliu. La un moment dat, ai crede c\ uimitoarea opera]ie e terminat\, cînd îi vezi mînuind periile moi [i contemplînd lustrul definitiv al pantofilor. 1 Fragment pentru „Migdalii“ în Vara.

carnete_Camus.qxd

118

12/12/02

4:31 PM

Page 118

ALBERT CAMUS

Dar atunci aceea[i mîn\ încrîncenat\ mai d\ o dat\ cu cear\ peste suprafa]a str\lucitoare, o m\tuie[te, o freac\, face s\ p\trund\ ceara în str\fundurile pielii [i face s\ ]î[neasc\ de sub perie dublul [i cu adev\rat definitivul lustru ie[it din profunzimile pielii1. * Casa colonului care exprim\ în acela[i timp o metafizic\, o moral\ [i o estetic\. Tortule] terminat printr-un pschent2 egiptean. Ciudat mozaic, nu se [tie de ce `n stil bizantin, unde fermec\toare infirmiere în sandale poart\ co[uri cu struguri [i unde un întreg cortegiu de sclavi îmbr\ca]i în stil antic se înghesuie spre un gra]ios colon cu casc\ colonial\ [i papion. * Strada Austerlitz [i evreii s\i centenari. Fiecare ac]iune: o mic\ scen\ de teatru. * Croitoresele ca Marie-Christine s`nt not only fashionable but always up to date3. Laxativele „nu s`nt decît o solu]ie de nevoie: un scaun for]at nu `nl\tur\ cauza“. * De sus, de pe drumul în corni[\, grosimea falezelor e atît de mare, încît peisajul devine ireal prin pre]iozitatea sa. Omul e proscris – de aici [i toat\ aceast\ frumuse]e ap\s\toare care pare s\ vin\ din alt\ lume. * Pia]eta La Perle, unde pe la ora dou\ se joac\ ni[te copii. Moschei, minarete, b\nci, pu]in cer. Postul de radio spaniol a c\rui voce tremur\. Ce-mi place aici este o anumit\ or\ care nu e asta, dar pe care o ghicesc, seara, cînd cerul de var\ e golit de c\ldur\, iar pia]eta se îmblînze[te, militarii [i femeile se învîrt roat\, în timp ce mirosul rachiului de anason îi atrage pe b\rba]i spre baruri. 1 Fragmente pentru „Minotaurul“.

CARNETE

119

* Roman pentru femei: o singur\ tem\: sinceritatea. * „O, suflet al meu, nu tînji la via]a nemuritoare, ci epuizeaz\ cîmpul posibilului.“ (Pindar – Pythice, a treia)1. * Personaje B\trînul [i cîinele s\u. Opt ani de ur\.2 Cel\lalt [i ticul s\u verbal; „Era fermec\tor, ba a[ spune chiar agreabil“. „Un zgomot asurzitor, chiar r\sun\tor.“ „E etern, a[ spune chiar: uman.“ A.T.R. * O diminea]\ sub soare [i trupurile goale. Du[, pe urm\ c\ldur\ [i lumin\. * Februarie Acest chip florentin care-[i spune iubirea [i trecutul dureros. Care e partea jocului? {i care este partea emo]iei, atît de mare, atît de r\scolitoare în unele clipe, atît de firav\ în altele? M. – ca sufletul Parisului. Diminea]a asta sub soare [i ora[ul plin de lumini – ochii s\i ca ora[ul [i via]a asta u[oar\. O dolore dei tuoi martiri, o diletto del tuo amore.3 „Nu o iubire reprezint\ ea, ci o [ans\ de via]\ – tot ce nu este exilul, tot ce este consim]irea vie]ii. {i niciodat\ o [ans\ de via]\ n-a avut un chip atît de emo]ionat. Cine poate fi sigur c\ iube[te? Dar toat\ lumea [tie s\ recunoasc\ emo]ia. Cîntecul acesta, fa]a aceasta, vocea aceasta profund\ [i supl\, via]a aceasta ingenioas\ [i liber\,

2 Coroan\ a faraonilor (n. red.).

1 Acest citat va servi drept moto pentru Mitul lui Sisif. 2 Este vorba în mod v\dit de b\trînul Salamano [i de Masson din Str\inul.

3 ~n englez\: „nu numai elegan]i, dar mereu `n pas cu moda“ (n. red.).

3 ~n italian\: „O, durere, a martiriilor tale, o, desf\tare a iubirii tale“ (n. red.).

carnete_Camus.qxd

120

12/12/02

4:31 PM

Page 120

ALBERT CAMUS

asta-i tot ce a[tept [i sper. Iar dac\ renun], ele r\mîn totu[i ca tot atîtea f\g\duieli de eliberare [i ca imaginea asta a mea de care nu m\ pot desprinde.“ * Martie Ce înseamn\ de[teptarea asta brusc\ – în camera întunecat\ – cu zgomotele unui ora[ dintr-o dat\ str\in? {i totul mi-este str\in, totul, f\r\ o fiin]\ a mea, f\r\ un loc unde s\-mi închid rana. Ce caut eu aici, ce înseamn\ gesturile astea, zîmbetele astea? Nu s`nt de aici – [i nici din alt\ parte. Iar lumea nu mai e decît un peisaj necunoscut în care inima mea nu mai g\se[te sprijin. Str\in, cine poate [ti ce vrea s\ spun\ cuvîntul acesta. * Str\in, s\ m\rturisesc c\ totul mi-este str\in. Acum cînd totul e limpede, s\ a[tept [i s\ nu cru] nimic. S\ lucrez cel pu]in în a[a fel, încît s\ împlinesc în acela[i timp t\cerea [i crea]ia. Tot restul, tot restul, orice s-ar întîmpla, e indiferent. * Seara: Evenimente. Personaje. Reac]ii personale. * Trouville. Un platou plin de ai[ori în fa]a m\rii. Vili[oare cu garduri verzi [i albe, cu verand\, unele ascunse sub tamarini, altele goale în mijlocul pietrelor. Marea vuie[te stins, acolo jos. Dar soarele, vîntul u[or, albul ai[orilor, albastrul deja dur al cerului, totul las\ s\-]i `nchipui vara, tinere]ea ei aurit\, fetele [i b\ie]ii bronza]i, pasiunile n\scînde, lungile ore petrecute la soare [i blînde]ea subit\ a serilor. Ce alt sens po]i g\si zilelor petrecute aici decît acesta [i lec]ia platoului: o na[tere [i o moarte, între ele dou\, frumuse]ea [i melancolia. * R.C. Unul dintre tipii \[tia despre care se spune c\ trebuie s\ se ascund\ cînd merg la W.C. Dar ei [i-au f\cut o teorie din asta [i

CARNETE

121

m\re]ia omului st\ în a sim]i ceea ce îl înjose[te. {i, dintr-o dat\, cei dezgusta]i s`ntem noi. * S. care vrea s\ scrie jurnalul unui roman pe care autorul s\u nu l-a scris. * Din ce în ce mai mult, în fa]a lumii oamenilor, singura reac]ie este individualismul. Omul este el singur propriul s\u sfîr[it. Tot ce se încearc\ spre binele tuturor sfîr[e[te printr-un e[ec. Chiar dac\ vrei cîteodat\ s\ încerci, e mai bine s\ o faci cu dispre]ul cuvenit. S\ te retragi cu totul [i s\-]i joci jocul. (Idiot.) * B\rbatul care prime[te o scrisoare de la so]ul amantei sale. ~n aceast\ scrisoare, so]ul î[i declam\ dragostea [i m\rturise[te c\, înainte de a se l\sa prad\ mîniei, vrea s\ se adreseze direct rivalului s\u. Ceea ce-l `nfrico[eaz\ pe amant e mînia. De aceea admir\ gestul de generozitate al so]ului. {i cu cît se teme mai mult, cu atît o spune. Insist\. Are deci rolul frumos. Va renun]a la tot, doar în semn de recuno[tin]\ fa]\ de acest gest generos, se va sacrifica – f\r\ s\ murmure – el pre]uie[te mult prea pu]in. ~n parte, e chiar convins c\ a[a e. Dar trebuie s\ se ]in\ seama [i de frica de palme. Un cîine în vil\. S. `l prime[te în pofida mamei sale. Cîinele fur\ dou\ scrumbii. Mama îl urm\re[te [i cîinele fuge, însp\imîntat, în timp ce S. spune: „Stai, stai. Nu te speria“. Pe urm\: S. – Bietul cîine, se credea deja în rai. Mama: – {i eu am crezut în raiuri [i nu le-am v\zut niciodat\. S. – Da, dar el chiar ajunsese în el. * Coborîre spre mare deasupra golfului Mers-el-Kébir. Linia colinelor [i a falezelor care înconjoar\ golful. Inim\ închis\. * Marsilia. Bîlciul: „Via]a? Neantul? Iluzii? Dar totu[i adev\rul.“ Toba mare. Bum, bum, intra]i în Neant.

carnete_Camus.qxd

122

12/12/02

4:31 PM

Page 122

ALBERT CAMUS

CARNETE

* ~n zorii epocii moderne: Totul e consumat? De acord, atunci s\ începem s\ tr\im. * Paris. Martie 1940 Ce este detestabil la Paris: tandre]ea, sentimentul, hidoasa sentimentalitate care vede dr\gu] ceea ce este frumos [i g\se[te frumosul dr\g\la[. Tandre]ea [i disperarea cerurilor posomorîte, a acoperi[urilor lucioase, a ploii interminabile. Ce este exaltant: teribila singur\tate. Ca remediu pentru via]a în societate: marele ora[. De acum înainte este singurul de[ert practicabil. Aici corpul nu mai are prestigiu. E acoperit, ascuns sub piei informe. Nu exist\ decît sufletul, sufletul cu toate rev\rs\rile sale, cu be]iile sale, cu excesele sale de emo]ie plîng\cioas\ [i cu tot restul. Dar [i sufletul cu unica sa m\re]ie: singur\tatea t\cut\. Cînd vezi Parisul de sus, de pe Butte, ca un abur monstruos sub ploaie, o umfl\tur\ inform\ [i cenu[ie a p\mîntului, dac\ te întorci atunci spre biserica Saint-Pierre din Montmartre, sim]i înrudirea dintre o ]ar\, o art\ [i o religie. Toate liniile acelor pietre frem\t\toare, toate corpurile r\stignite sau flagelate umplu sufletul de aceea[i emo]ie înnebunit\ [i p`ng\rit\ ca însu[i ora[ul. Dar, pe de alt\ parte, sufletul nu are niciodat\ dreptate [i aici mai pu]in dec`t oriunde. Fiindc\ cele mai superbe chipuri pe care le va fi dat acestei religii atît de preocupate de suflet s`nt t\iate în piatr\ dup\ asem\narea c\rnii. {i Dumnezeul acesta, dac\ te emo]ioneaz\, e datorit\ chipului s\u. Stranie limitare a condi]iei umane care îi face imposibil\ ie[irea din omenesc, care d\ aparen]a trupeasc\ acelora dintre simbolurile sale care vor s\ nege trupul. ~l neag\, dar el le d\ prestigiu. Doar trupul e generos. Pe legionarul roman îl sim]im viu din cauza acelui nas extraordinar sau a spin\rii cu cocoa[\, pe Pilat din cauza expresiei de plictiseal\ ostentativ\ men]inute în piatr\ de atîtea secole. Cre[tinismul a în]eles acest lucru. {i dac\ ne-a marcat atît de tare, e prin Dumnezeul s\u `ntrupat `n om. Dar adev\rul [i gran-

123

doarea sa se opresc la cruce [i la acel moment cînd î[i strig\ abandonul. Dac\ smulgem ultimele pagini din Evanghelie, iat\ c\ ni se propune o religie uman\, un cult al singur\t\]ii [i al grandorii. Am\r\ciunea sa ne-o face desigur insuportabil\. Dar aici st\ adev\rul s\u [i minciuna a ceea ce-a fost `nl\turat. De unde reiese c\ a reu[i s\ r\m`i singur la Paris un an într-o camer\ s\rac\ îl înva]\ mai multe pe om decît o sut\ de saloane literare [i patruzeci de ani de „via]\ parizian\“. E un lucru dur, oribil, uneori chinuitor, [i întotdeauna atît de aproape de nebunie. Dar în vecin\tatea asta, calitatea omului trebuie s\ se c\leasc\ [i s\ se afirme – ori s\ piar\. Dar dac\ piere, înseamn\ c\ nu a fost destul de puternic\ spre a tr\i. * Eisenstein [i Serb\rile Mor]ii în Mexic 1. M\[tile macabre pentru distrac]ia copiilor, capetele de mort din zah\r pe care ei le ron]\ie cu deliciu. Copiii rîd cu moartea, o g\sesc vesel\, o g\sesc dulce [i plin\ de zah\r. La fel [i „micu]ii mor]i“. Totul se termin\ cu „Prietena noastr\ Moartea“. * Paris Femeia de la etajul de dedesubt s-a sinucis aruncîndu-se în curtea hotelului. Avea 31 de ani, spune un locatar, de ajuns pentru o via]\ de om. {i dac\ a tr\it pu]in, putea s\ moar\. ~n hotel, `nc\ mai plute[te umbra dramei. Femeia cobora uneori [i o ruga pe patroan\ s\ r\m`n\ cu ea la mas\. O îmbr\]i[a brusc – sim]ind nevoia unei prezen]e [i a c\ldurii. Totul se sfîr[e[te cu o ran\ de [ase centimetri `n frunte. ~nainte de a muri, a spus: „~n fine!“ * Paris. Copacii negri pe cerul gri [i porumbeii de culoarea cerului. Statuile în iarb\ [i elegan]a asta melancolic\... 1 Este vorba probabil de secven]ele filmate de Eisenstein pentru un film neterminat [i prezentate sub denumirile de: Time in the sun [i Qué viva México.

carnete_Camus.qxd

124

12/12/02

4:31 PM

Page 124

ALBERT CAMUS

Zborul brusc al porumbeilor ca un plesnet de ruf\ c`nd o desp\ture[ti. Gînguritul lor în iarba verde. * Paris. Micile cafenele la ora 5 diminea]a – abureala geamurilor – cafeaua fierbinte – publicul Halelor [i al comercian]ilor – p\h\relul matinal [i vinul de Beaujolais. La Chapelle. Neguri – c\i aeriene [i felinare. * Léger. Inteligen]a asta – pictura asta metafizic\ ce regînde[te materia. Curios: de îndat\ ce regînde[ti materia, singurul lucru permanent r\mîne tocmai ceea ce constituia aparen]a: culoarea. * Individul dintr-o braserie care aude o doamn\ telefonînd la num\rul s\u [i cer`ndu-l pe el. El r\spunde la cap\tul firului. Ea îi vorbe[te ca [i cum ar fi acolo (familie, detalii precise etc.). El nu în]elege. Chiar a[a. * F\r\ viitor „Operele despre care vorbe[te aici J.M. au fost arse. Dar se în]elege c\ la fel de bine le-ar fi putut publica [i c\ n-ar fi fost vorba decît de indiferen]\ sau de contradic]ie, ceea ce pîn\ la urm\ e totuna.“ S.L. * Pentru a-i dibui punctua]ia [i respira]ia, s-o scriu de-a lungul întregii vie]i. „Ast\zi am 27 de ani“ etc. * S\ compun un sistem de note pentru fiecare comentariu (sau prefa]\ care rezum\). * Sold\]elul spaniol la restaurant. Nici un cuvînt fran]uzesc [i atîta dorin]\ de c\ldur\ uman\ cînd mi se adreseaz\. }\ran din Estremadura, lupt\tor republican, lag\rul de concentrare de la Argelès,

CARNETE

125

înrolat în armata francez\. Cînd pronun]\ numele Spaniei, are în ochi tot cerul ei. A primit o permisie de o s\pt\mîn\. A venit la Paris, care l-a r\pus în cîteva ore. F\r\ s\ [tie un cuvînt fran]uzesc, r\t\cindu-se în metrou, str\in, str\in de tot ce nu e p\mîntul s\u, singura lui bucurie va fi s\-[i reg\seasc\ prietenii de la regiment. {i chiar de-o trebui s\ crape sub un cer ap\s\tor [i prin noroaie v`scoase, se va afla barem al\turi de oamenii din ]ara sa. * Aprilie La Haga. B\rbatul care locuie[te într-o pensiune despre care nu [tie c\ e un bordel. Nimeni niciodat\ în sala de mese. Coboar\ în halat de cas\. Intr\ un domn în redingot\ [i cu joben. E ]eap\n, meticulos [i negru. Comand\ un meniu foarte bun. Porumbelul din sala de mese gîngure[te. Pe urm\ b\rbatul pleac\ l\sînd pe mas\ costul consuma]iei. Apoi t\cere. Chelnerul revine [i se nelini[te[te brusc. Negrul luase porumbelul sub joben. * Roman (partea a doua – consecin]e) B\rbatul (J.C.) [i-a fixat o anume zi ca s\ moar\ – destul de apropiat\. Superioritatea sa uimitoare [i imediat\ asupra tuturor for]elor sociale [i altele. * ~n metrou, un soldat oarecare. Vreo patruzeci de ani. Vrea s\ ob]in\ un rendez-vous de la o fat\ destul de tîn\r\. „A[ putea poate s\ vin s\ v\ v\d dac\ a[ trece pe-acolo într-una din zilele astea. – Nu, fratele meu m-ar certa. – Ah, sigur, evident, e c`t se poate de firesc, ave]i dreptate. Dar pot s\ v\ scriu? – Nu. A[ prefera s\ v\ dau un rendez-vous.“ El e cople[it de acceptarea asta pe care încerca s-o ob]in\ pe c\i ocolite. „Ah, bine, vas\zic\, a[a. Da, ave]i dreptate, ave]i perfect\ dreptate, e preferabil. Ei bine, ia s\ vedem. Mîine, e luni. Da, e luni. S\ vedem, pe la ce or\? Caut, [ti]i, pentru c\ în meseria mea... S\ vedem, da, mîine e luni. Ei bine, la cinci? Ea (tot direct) – Nu pute]i dup\ cin\? El (tot dep\[it) – Sigur, sigur, iar ave]i dreptate.

carnete_Camus.qxd

126

12/12/02

4:31 PM

Page 126

ALBERT CAMUS

CARNETE

Ea – La opt. El – Da, da, la opt. La Terasse, vre]i? Ea – Da. El tace. Dar deodat\ simte c\ l-a cuprins panica [i nu vrea s-o m\rturiseasc\. Trebuie s\-[i ia precau]ii împotriva pierderii unei aventuri devenite atît de u[oare [i atît de pre]ioase. „{i dac\ ar interveni ceva, v-a[ putea scrie? – Nu, mai bine nu. – Ei bine, putem, s\ stabilim [i alt rendez-vous, în caz c\ ar interveni ceva. – Da, joi la opt în acela[i loc.“ El e mul]umit, dar brusc îl apuc\ teama ca noul rendez-vous s\ nu-l primejduiasc\ pe cel de mîine. – „Dar mîine, nu-i a[a, la ora opt, negre[it? Doar în caz de accident. – Da“, spune fata. Ea coboar\ la Concorde [i el la Saint-Lazare. * Pictor care merge la Port-Cros ca s\ picteze. {i totul e atît de frumos, încît cump\r\ o cas\, î[i instaleaz\ tablourile [i nu se mai atinge de nimic. * La Paris-soir1 se simte toat\ inima Parisului [i abjectul s\u spirit de midinet\. Mansarda unde locuia Mimi a devenit zgîrie-nori, dar inima a r\mas aceea[i. E putred\. Sentimentalismul, pitorescul, complezen]a, toate acele refugii vîscoase în care se ad\poste[te omul într-un ora[ atît de dur pentru el. * Nu a]i scrie atîta despre singur\tate dac\ a]i [ti s\ profita]i de ea la maximum. * „S`nt, spuse el, un olfactiv. {i nu exist\ art\ care s\ se adreseze acestui sim]. Nu exist\ decît via]a.“ * 1 Camus lucreaz\ în acel moment ca jurnalist la Paris-soir, al\turi de Pascal Pia.

127

Nuvel\. Preot fericit de soarta sa într-o localitate de ]ar\ din Provence. Printr-un accident, asist\ un condamnat la moarte în ultimele sale clipe de via]\. ~[i pierde credin]a.1 * Aprilie Prefa]\ Terracini – ...Acest gust al exilului, mul]i dintre noi îi duc dorul. Meleagurile Italiei [i ale Spaniei au format atîtea suflete europene, încît apar]in un pic Europei, acelei Europe a spiritelor care ar precump\ni asupra tuturor celor care vor fi f\urite cu armele. ~n asta st\ poate în]elesul acestor pagini. Dar actualitatea aceasta era deja valabil\ acum dou\ sute de ani. {i mai este înc\. {i nu trebuie s\ ne pierdem speran]a c\ tinere]ea sa va fi înc\ vie în ziua cînd florile vor rena[te din nou pe ruine. * Seria a doua. Pentru Don Juan. Vezi Larousse: c\lug\rii franciscani îl omorîr\ [i pretinser\ c\ fusese tr\snit de Comandor. Ultimul act. Discurs al franciscanilor c\tre popor: „Don Juan s-a convertit“ etc. „Slav\ lui Don Juan.“ Penultimul act: provoc\ri aruncate Comandorului care nu apare. Am\r\ciunea de a fi avut dreptate.2 * Seria a doua. Pentru Don Juan (Franciscanul [i Don Juan intr\ în vestibulul lui Don Juan [i acesta îl conduce pe c\lug\r spre u[\.) ~nceput I. C\lug\rul franciscan – Vas\zic\ nu crezi în nimic, Don Juan? Don Juan – Ba da, p\rinte, în trei lucruri. C\lug\rul – Pot [ti care s`nt acestea? Don Juan – Cred în curaj, în inteligen]\ [i în femei. 1 Ar putea fi punctul de plecare al personajului Paneloux [i, în acela[i timp, o prelungire a Str\inului. 2 Aceast\ tem\ se reg\se[te în Mitul lui Sisif. Amintim totodat\ c\ Albert Camus visase pîn\ la sfîr[itul vie]ii s\ scrie un Don Juan. Pu]in timp înainte de moarte, începuse traducerea piesei Burlador de Tirso de Molina.

carnete_Camus.qxd

128

12/12/02

4:31 PM

Page 128

ALBERT CAMUS

CARNETE

C\lug\rul – Va trebui deci s\-mi pierd orice speran]\ în ceea ce te prive[te. Don Juan – Da, dac\ trebuie deplîns un om fericit. La revedere, p\rinte. C\lug\rul (la u[\) – M\ voi ruga pentru dumneata, Don Juan. Don Juan – Mul]umesc, p\rinte. Vreau s\ v\d în asta o form\ de curaj. C\lug\rul (cu blînde]e) – Nu, Don Juan, e vorba doar de dou\ sentimente pe care te înc\p\]înezi s\ nu le cuno[ti: milostenia [i iubirea. Don Juan – Cunosc doar tandre]ea [i generozitatea care s`nt formele virile ale acestor virtu]i femele. Cu bine, p\rinte. C\lug\rul – Cu bine, Don Juan.

129

* Omul care-[i arde casa, î[i arde ogoarele [i le acoper\ cu sare ca s\ nu le predea. * Mic func]ionar de la Banca Fran]ei. Transferat la Clermont, încearc\ s\-[i p\streze obiceiurile. Aproape c\ reu[e[te. Dar cu un decalaj imperceptibil. * Octombrie 1940. Lyon Sfîntul Toma (el însu[i supus al lui Frederic) recunoa[te supu[ilor dreptul la revolt\. Cf. Baumann: Politique de Saint Thomas, p. 136.

* Mai Str\inul e gata. * Admirabilul Mizantrop, cu contrastele sale grosolane [i caracterele sale tip. Alceste [i Philinte. Célimène [i Eliante. Monotonia lui Alceste – absurdul, consecin]\ a unui caracter împins pîn\ la cap\t – \sta e tot subiectul. Iar versul, „versul prost“, abia scandat, ca îns\[i monotonia caracterului. * Exod Clermont. Azilul de nebuni [i ciudatul s\u orologiu. Zorile murdare la ora cinci. Orbii – nebunul imobilului care url\ toat\ ziua – aceast\ lume la scar\ redus\. Tot corpul întors spre doi poli, marea sau Parisul. La Clermont poate fi cunoscut Parisul. * Septembrie Gata prima parte din Absurd1. 1 E vorba de prima parte din Mitul lui Sisif.

* Ultimul Carrara, prizonier în Padova pustiit\ de cium\, asediat\ de vene]ieni, str\b\tea toate înc\perile palatului s\u urlînd: îl chema pe diavol [i-i cerea moartea. La Siena, desigur, un condotier salveaz\ ora[ul. Cere totul în schimb. Ra]ionamentul publicului: „Nimic nu-l va r\spl\ti îndestul, nici m\car puterea suprem\. S\-l omorîm. ~l vom adora dup\ aceea.“ A[a au [i f\cut. Giovanni-Paulo Baglione, despre care Machiavelli spune c\ a ratat ocazia de a deveni nemuritor ratînd-o pe aceea de a-l asasina pe Papa Iuliu al II-lea. Burchard: „Tic\lo[ia, necredin]a, talentul militar [i cultura intelectual\ se g\seau reunite `n J. Malatesta (mort în 1417).“ Filippo Maria Visconti, condotier din Milano, nu voia niciodat\ s\ aud\ vorbindu-se de moarte [i cerea s\ dispar\ din ochii lui favori]ii ajun[i pe patul de moarte. {i totu[i Burchard spune: „A murit cu noble]e [i demnitate“.

carnete_Camus.qxd

130

12/12/02

4:31 PM

Page 130

ALBERT CAMUS

CARNETE

La mormîntul lui Dante, la Ravena, popula]ia lua lumîn\rile din altar ca s\-l onoreze cu ele pe Dante: „E[ti mai demn de ele decît cel\lalt, r\stignitul“. * Nuvel\: Ronul, Saône, a le urm\ri în cursul lor, unul sare, cel\lalt ezit\ [i sfîr[e[te prin a-l întîlni [i a se pierde în elanul lui. Dou\ fiin]e coboar\ pe firul lor: paralele. * Nuvel\: povestea Y. * Ternay1. S\tuc pustiu [i rece, parc\ suspendat deasupra Ronului. Cer plumburiu [i vînt înghe]at ca o rochie str`mt\. P\mînturile de sus în]elenite. Cîteva brazde negre [i zborul corbilor. Mic cimitir deschis în plin cer; to]i au fost so]i buni [i ta]i buni. To]i las\ în urma lor regrete eterne. * B\trîna biseric\ are o copie dup\ Boucher. Femeia care închiriaz\ scaune: i-a fost atît de team\ cînd au venit bombardierele nem]e[ti. Deja, în r\zboiul trecut, comuna d\duse treizeci de mor]i. Acum s`nt doar optsprezece prizonieri, dar tot e greu. Imediat va avea loc o cununie, doi tineri. ~nv\]\toarea e o refugiat\ din Alsacia, nu [tie nimic de p\rin]ii ei. „Crede]i c\ o s\ se ispr\veasc\ în curînd, domnule?“ Fiul ei a pierit în 1914, s-a dus s\-i caute corpul [i s-a trezit l`ng\ Marna, `n momentul retragerii. L-a adus cu ea, a murit acas\. „N-am s\ uit niciodat\ ce am v\zut.“ Afar\, acela[i cer [i acela[i frig. Ar\turile s`nt c\ldu]e [i fluviul, acolo jos, curge întins [i lucios str\b\tut de cîte un fream\t din cînd în cînd. Ceva mai departe, sala de a[teptare a unei mici g\ri la Serresin. Camuflaj de r\zboi – umbra pe afi[ele invitînd lumea s\ tr\iasc\ fericit\ la Bandol. Sob\ stins\ [i opturile stropitului matinal au r\mas imprimate pe dalele reci. O or\ de a[teptare cu vuietul îndep\rtat al trenurilor [i al vîntului serii peste vale. Atît de izolat [i atît de aproape. Aici î]i atingi libertatea, [i ce oribil\ este! Solidar, 1 Ternay, sat din departamentul Isère.

131

solidar cu lumea aceasta unde florile [i vîntul nu ne vor aduce niciodat\ iertarea pentru toate celelalte. * Decembrie (Egipt) Grecii – Etruscii – Roma [i decaden]a ei – Alexandrinii [i cre[tinii – Sfîntul Imperiu roman germanic [i gîndirea îndr\znea]\ – Provence [i schismele provensale – Rena[terea italian\ – Epoca elisabetan\ – Spania – De la Goethe la Nietzsche – Rusia. India, China, Japonia. Mexicul – Statele Unite. Stilurile – de la coloana doric\ la bolta arcuit\ din ciment, trecînd prin gotic [i baroc. Istorie Filosofie Art\ Religie P.S.M. * Decembrie Grecii. Istorie – Literatur\ – Art\ – Filosofie. * Con[tient sau nu, femeile utilizeaz\ mereu sentimentul onoarei [i al cuvîntului dat care este atît de puternic la b\rbat. * Fiii lui Cain – autentici. Tat\l asist\ la uciderea lui Abel [i n-o împiedic\. Dar Cain cre[te în suferin]\ [i `n for]\. Tat\l îi ofer\ iertarea pe care Cain o refuz\: „Nu vreau s\-]i mai privesc fa]a“. (Sau poem – idem Iuda.) * Oran. Ianuarie ’41 Povestea lui P. B\trînelul care arunc\ de la etajul întîi buc\]ele de hîrtie ca s\ atrag\ pisicile. Pe urm\ scuip\ peste ele. Cînd una dintre pisici e atins\, b\trînul rîde.1 1 Fragment din „Minotaurul“ (ultima parte: „Piatra Ariadnei“) [i par]ial reluat pentru prezentarea Oranului în Ciuma.

carnete_Camus.qxd

132

12/12/02

4:31 PM

Page 132

ALBERT CAMUS

* Nu exist\ nici un loc pe care oranezii s\ nu-l fi p`ng\rit cu cîte o hidoas\ construc]ie care ar trebui s\ striveasc\ orice peisaj. Un ora[ care întoarce spatele m\rii [i se construie[te rotindu-se în jurul s\u ca melcii. R\t\ce[ti prin labirintul \sta, c\utînd marea ca pe un semn al Ariadnei. Dar te învîrte[ti în cerc pe toate str\zile astea dizgra]ioase [i urîte. La sfîr[it, Minotaurul îi devoreaz\ pe oranezi: asta-i plictiseala.1 Dar totul este zadarnic: unul dintre t\rîmurile cele mai puternice din lume face s\ crape decorul nenorocit cu care este acoperit [i las\ s\ i se aud\ strig\tele violente printre toate casele [i peste toate acoperi[urile. Iar via]a care se poate duce la Oran este mai presus de plictiseal\ [i pe m\sura acestui t\rîm. Oran demonstreaz\ c\ în oameni exist\ ceva mai puternic decît operele lor. Nu po]i [ti ce este piatra dac\ n-ai venit la Oran. ~ntr-unul dintre ora[ele cele mai pr\fuite din lume, pietri[ul [i piatra s`nt regine. ~n alte p\r]i cimitirele arabe au blînde]ea pe care o cunoa[te toat\ lumea. Aici, deasupra rîpei Raz el Aïn, în fa]a m\rii, apar, lipite pe cerul albastru, cîmpuri de pietre cretoase [i sf\rîmicioase a c\ror albea]\ orbe[te. ~n mijlocul acestor oseminte ale p\mîntului, cîte o mu[cat\ ro[ie ca sîngele proasp\t [i ca via]a. * Se scriu c\r]i despre Floren]a [i Atena. Ora[ele astea au format atîtea spirite europene încît nu se poate s\ nu aib\ un sens. Au cu ce s\ înduio[eze ori s\ exalte. Potolesc o anume foame a sufletului al c\rui aliment este amintirea. Dar nim\nui nu i-ar trece prin minte s\ scrie despre un ora[ unde nimic nu solicit\ spiritul, unde urî]enia [i-a adjudecat o parte nem\surat\, unde trecutul este redus la nimic. {i totu[i acest lucru e uneori foarte ispititor. Ce anume te face s\ te ata[ezi [i s\ te interesezi de ceva ce nu are nimic de oferit? Vidul acesta, urî]enia aceasta, plictiseala aceasta sub un cer neîndur\tor [i magnific, care s`nt seduc]iile lor? Pot r\spunde: creatura. Pentru o anumit\ ras\ de oameni, creatura este 1 ~nsemnare pentru Ciuma.

CARNETE

133

frumoas\ oriunde, e o patrie cu o mie de capitale. Oran este una dintre ele. Cafenea. Languste, frig\rui, melci de la al c\ror sos î]i ia gura foc. }i-o domole[ti apoi cu un muscat dulce [i gre]os. A[a ceva nu se inventeaz\. Al\turi un orb cînt\ „flamenco“. * Colinele peste Mers-el-Kébir ca un peisaj perfect. * Servitute [i grandoare militare. Carte admirabil\ care trebuie recitit\ la vîrsta adult\. „Montecuculli care, dup\ ce Turenne este ucis, se retrage, nemaicatadicsind s\ înceap\ o partid\ împotriva unui juc\tor oarecare.“ Onoarea „este o virtute total uman\ despre care se poate crede c\ s-a n\scut din moarte, f\r\ cunun\ cereasc\ dup\ moarte; este virtutea vie]ii“. * Oran. Rîpa de la Noiseux: drum lung între dou\ versante sec\tuite [i pline de praf. P\mîntul se crap\ sub soare. Arborii de fistic au culoarea pietrei. Cerul de deasupra î[i revars\ regulat provizia de c\ldur\ [i foc. Încetul cu încetul arborii cresc [i înverzesc. O umflare a vegeta]iei, la început inapreciabil\, apoi surprinz\toare. La cap\tul unui drum foarte lung, locul arborilor de fistic este luat treptat de stejari, totul cre[te [i se îmblînze[te în acela[i timp [i, la o cotitur\ brusc\, apare un cîmp de migdali înflori]i: ca o ap\ rece pentru ochi. O mic\ vale ca un paradis pierdut. Drumul de coast\ care domin\ marea. Practicabil, dar p\r\sit. Acum e acoperit de flori. P\r\lu]e [i p\p\dii fac din el un drum galben [i alb. * 21 februarie 1941 Sisif e gata. Cele trei Absurduri s`nt terminate. ~nceputurile libert\]ii. *

carnete_Camus.qxd

134

12/12/02

4:31 PM

Page 134

ALBERT CAMUS

CARNETE

15 martie 1941 ~n tren: – L-a]i cunoscut pe Camps? – Camps? Unul înalt [i slab cu musta]\ neagr\? – Da, care era acar, la Bel-Abbès. – Da, sigur. – A murit. – Ah! {i de ce? – De piept. – Z\u? Nu p\rea. – Da, dar cînta într-o orchestr\. Suflatul \sta ve[nic, asta l-a omorît. – Da, desigur. Cînd e[ti bolnav, trebuie s\ te îngrije[ti. Nu trebuie s\ sufli într-un piston.1 * Doamna care pare s\ sufere de o constipa]ie de trei ani: „Arabii \[tia î[i mascheaz\ fetele. Ah! înc\ nu-s civiliza]i!“ Încetul cu încetul, ne dezv\luie idealul ei de civiliza]ie: un so] cu 1200 de franci pe lun\, un apartament de dou\ camere, buc\t\rie [i dependin]e, cinema duminica [i un interior cu mobil\ de la Galeries Barbès în timpul s\pt\mînii. * Absurdul [i Puterea – de aprofundat (cf. Hitler). * 18 martie ’41 ~n\l]imile de deasupra Algerului debordeaz\ de flori prim\vara. Mirosul de miere al trandafirilor galbeni invadeaz\ str\du]ele. Enormi chiparo[i negri las\ s\ ]î[neasc\ din vîrful lor str\luciri de glicin\ [i p\ducel al c\ror traseu r\mîne ascuns în interior. Un vînt blînd, golful imens [i larg. Dorin]a puternic\ [i simpl\ – [i absurditatea de a p\r\si toate astea. * 1 ~nsemn\ri reluate în Ciuma.

135

Santa-Cruz [i urcu[ul printre pini. L\rgirea continu\ a golfului pîn\ acolo unde vederea se pierde `ntr-o imensitate. Indiferen]\ – [i eu îmi am pelerinajele mele. * 19 martie ~n fiecare an, înflorirea fetelor pe plaje. Ele nu au decît un sezon. Anul urm\tor s`nt înlocuite de alte chipuri de flori care, în sezonul precedent, erau înc\ feti]e. Pentru b\rbatul care le prive[te, s`nt ni[te valuri a c\ror greutate [i splendoare se revars\ an de an pe nisipul galben. * 20 martie Referitor la Oran. S\ scriu o biografie neînsemnat\ [i absurd\. Referitor la Cain, neînsemnatul necunoscut care a sculptat neînsemna]ii lei din Place d’Armes. * 21 martie Apa înghe]at\ a b\ilor de prim\var\. Meduzele moarte pe plaj\: o peltea care dispare încetul cu încetul în nisip. Imensele dune de nisip palid. – Marea [i nisipul, cele dou\ de[erturi. * S\pt\mînalul Gringoire cere transferarea lag\relor de refugia]i spanioli în sudul extrem al Tunisiei. * S\ renun] la servitutea asta care e atrac]ia feminin\. * Rosanov. „Michelangelo, Leonardo au construit. Revolu]ia le va scoate limba [i îi va m\cel\ri la vîrsta de doisprezece sau treisprezece ani, cînd î[i vor manifesta personalitatea, sufletul.“ *

carnete_Camus.qxd

136

12/12/02

4:31 PM

Page 136

ALBERT CAMUS

„Lipsit de ceea ce este p\cat, omul n-ar putea tr\i; el nu ar tr\i decît prea bine, lipsit de ceea ce este sfînt.“ – Nemurirea e o idee f\r\ viitor. * Timp de mul]i ani, Sakia-Muni a r\mas în de[ert, nemi[cat [i cu ochii la cer. Zeii în[i[i îi invidiau în]elepciunea [i destinul de piatr\. ~n mîinile sale întinse [i în]epenite, rîndunelele î[i f\cuser\ cuib. Dar într-o zi [i-au luat zborul f\r\ s\ se mai întoarc\ vreodat\. Iar cel care ucisese în sine `nsu[i dorin]\ [i voin]\, glorie [i durere, a început s\ plîng\. A[a se nasc florile din pietre.1 * They may torture, but shall not subdue me.2 * „Abatele – Dar de ce s\ nu tr\ie[ti, s\ nu ac]ionezi cu oamenii? Manfred – Existen]a lor îi repugn\ sufletului meu.“ * Dup\ ce se c\l\uze[te o inim\? Dup\ iubire? Nimic nu e mai pu]in sigur. Se poate [ti ce este suferin]a din dragoste, nu se [tie ce este dragostea. Aici ea este priva]iune, p\rere de r\u, mîini goale. Nu voi avea elanul; îmi r\mîne angoasa. Un infern în care totul presupune paradisul. Totu[i, e un infern. Numesc via]\ [i iubire ceea ce m\ las\ golit pe din\untru. Plecare, constrîngere, ruptur\, inima asta f\r\ lumin\ risipit\ în mine, gustul s\rat al lacrimilor [i al iubirii. * Vîntul, unul dintre pu]inele lucruri curate din lume. * Aprilie. Seria a doua Lumea tragediei [i spiritul revoltei – Budejovice (3 acte)3. Cium\ sau aventur\. 1 Camus a folosit textul acesta în „Minotaurul“.

CARNETE

137

* Ciuma eliberatoare Ora[ fericit. Se tr\ie[te dup\ sisteme diferite, Ciuma: reduce toate sistemele. {i totu[i oamenii mor. De dou\ ori inutil. Un filosof scrie aici „o antologie a lucrurilor neînsemnate“. Va ]ine, din aceast\ perspectiv\, jurnalul ciumei. (Alt jurnal, dar sub unghiul patetic. Un profesor de latin\ [i greac\.1 ~[i d\ seama c\ nu-i în]elesese pîn\ atunci pe Tucidide [i pe Lucre]iu.) Expresia sa favorit\ „dup\ toate probabilit\]ile“: „Societatea de tramvaie n-a putut dispune decît de 760 de muncitori în loc de 2130. Dup\ toate probabilit\]ile, responsabil\ de asta este ciuma.“ Un preot tîn\r î[i pierde credin]a în fa]a puroiului negru care muste[te `n pl\gi. Pleac\ de acolo cu mirul sfînt. „Dac\ am s\ scap...“ Dar nu scap\. Totul trebuie s\ se pl\teasc\2. Corpurile s`nt transportate cu tramvaiele. Vagoane întregi înc\rcate de flori [i de mor]i de-a lungul m\rii. S`nt concedia]i numaidecît încasatorii: c\l\torii nu mai pl\tesc. Agen]ia „Ransdoc – SVP“ d\ toate informa]iile la telefon. „200 de victime ast\zi, domnule. Taxa pe convorbire este de 2 franci.“ „Imposibil, domnule, nu mai s`nt dricuri pîn\ peste patru zile. ~ncerca]i la Societatea de Tramvaie. Taxa pe convorbire...“ Agen]ia î[i face publicitate prin radio: „Dori]i s\ [ti]i num\rul zilnic, s\pt\mînal, lunar al victimelor ciumei? Adresa]i-v\ la Ransdoc – 5 linii telefonice: 353-91 [i urm\toarele.“ Se închide ora[ul. Se moare în mediu `nchis [i la gr\mad\. Totu[i, un domn care nu-[i pierde obiceiurile. Continu\ s\ se îmbrace ca pentru masa de sear\. Unul cîte unul, membrii familiei dispar de la mas\. El moare în fa]a farfuriei, îmbr\cat tot a[a. Cum spune servitoarea: „Oricum, se cî[tig\ timp. Nu mai trebuie s\-l îmbr\c\m.“ Nu mai s`nt înmormînta]i, s`nt arunca]i în mare. Dar s`nt prea mul]i, ca o spum\ monstruoas\ pe marea albastr\.

2 ~n englez\: „Pot s\ m\ tortureze, dar nu m\ pot supune.“

1 Personajul vizat este Stéphan, profesor, care va disp\rea din versiunea definitiv\. 2 Se va observa c\, ini]ial, Camus prev\zuse ca Peneloux s\-[i piard\ credin]a. A[a st\-

3 „Budejovice“, primul titlu prev\zut pentru Neîn]elegerea.

teau lucrurile în prima versiune a Ciumei.

carnete_Camus.qxd

138

12/12/02

4:31 PM

Page 138

ALBERT CAMUS

Un b\rbat iube[te o femeie [i cite[te pe fa]a ei semnele ciumei. Niciodat\ n-o va mai iubi atît de mult. Dar niciodat\ ea nu l-a dezgustat atîta. ~n el se nasc dou\ sentimente potrivnice. Dar pîn\ la urm\ tot corpul triumf\. Dezgustul e mai puternic. O ia de-o mîn\, o tîr\[te din pat, prin camer\, prin vestibul, pe culoarul imobilului, pe dou\ str\du]e, apoi pe strada mare. O las\ în fa]a unui canal. „La urma urmei, mai s`nt [i altele.“ La sfîr[it, personajul cel mai neînsemnat se hot\r\[te s\ vorbeasc\: „~ntr-un sens, e un flagel“. * ~n a[teptare: plachet\ despre Oran. Grecii. * Tot efortul artei occidentale urm\re[te s\ propun\ imagina]iei ni[te tipuri. Iar istoria literaturii europene nu pare s\ fie altceva decît o suit\ de varia]iuni asupra acestor tipuri [i asupra acestor teme date. Iubirea racinian\ este o varia]iune despre un tip de iubire care poate c\ nu exist\ în via]\. Este o simplificare: un stil. Occidentul nu î[i retraseaz\ via]a cotidian\. ~[i propune necontenit mari imagini care îl `nfl\c\reaz\. {i le caut\. Vrea s\ fie Manfred sau Faust, Don Juan sau Narcis. Dar aproximarea r\mîne totdeauna zadarnic\. Tot febra unit\]ii atrage totul dup\ sine. ~n disperare de cauz\, s-a inventat eroul de cinema. * Dunele în fa]a m\rii – zorile c\ldu]e [i trupurile goale în fa]a primelor valuri înc\ negre [i amare. Apa at`rn\ ca o povar\. Corpul se cufund\ din nou [i alearg\ pe plaj\ în primele raze ale soarelui. Toate dimine]ile de var\ pe plaj\ au aerul de a fi primele din lume. Toate serile de var\ î[i iau chipul solemnului sfîr[it al lumii. Serile pe mare erau f\r\ m\sur\. Zilele de soare pe dune erau strivitoare. La ora dou\ dup\-amiaza, o sut\ de metri de umblat pe nisipul fierbinte îmbat\. E[ti gata s\ cazi. Soarele te va ucide. Diminea]a, frumuse]ea corpurilor bronzate pe dunele blonde. Teribil\ inocen]\ a acestor jocuri [i goliciuni în lumina zglobie.

CARNETE

139

Noaptea, dunele s`nt albe din cauza lunii. Ceva mai devreme, seara accentueaz\ toate culorile, le închide [i le face mai violente. Marea este de azur, drumul ro[u, sînge închegat, plaja galben\. Totul dispare o dat\ cu soarele verde, iar dunele izvor\sc din lun\. Nop]i de fericire nem\rginit\ sub o ploaie de stele. Ceea ce strîngi lîng\ tine e un trup sau noaptea c\ldu]\? Iar noaptea asta de furtun\ în care fulgerele alergau de-a lungul dunelor, p\leau, puneau pe nisip [i în ochi luciri portocalii sau albicioase. O nunt\ de neuitat. S\ po]i scrie: am fost fericit timp de opt zile. * Trebuie s\ pl\te[ti [i s\ te mînje[ti de abjecta suferin]\ omeneasc\. Murdarul, resping\torul [i vîscosul univers al durerii. * „Un bocet amestecat cu hohote domne[te singur `n largul m\rii pîn\ la ora cînd noaptea cu chipul sumbru vine s\ opreasc\ tot.“ (Per[ii – b\t\lia de la Salamina) * ~n anul 477, pentru a consacra Confedera]ia de la Delos, se aruncau blocuri de fier în mare. Jur\mîntul de alian]\ trebuia s\ fie respectat atît timp cît avea s\ r\mîn\ fierul pe fundul apei. * Nu s-a sim]it destul în politic\ în ce m\sur\ o anume egalitate este inamica libert\]ii. ~n Grecia, existau oameni liberi pentru c\ existau sclavi. * „Este întotdeauna o mare crim\ s\ distrugi libertatea unui popor sub pretext c\ o folose[te prost.“ (Tocqueville) Problema în art\ e o problem\ de traducere. Scriitorii pro[ti: cei care scriu ]inînd cont de un context interior pe care cititorul nu-l poate cunoa[te. Trebuie s\ existe doi cînd se scrie: primul lucru, din nou, este s\ înve]i s\ te st\pîne[ti. *

carnete_Camus.qxd

140

12/12/02

4:31 PM

Page 140

ALBERT CAMUS

CARNETE

Manuscrise de r\zboi, ale prizonierilor, ale combatan]ilor. Cu to]ii au trecut pe lîng\ experien]e de nespus [i nu s-au ales cu nimic din ele. {ase luni într-o administra]ie a po[telor nu i-ar fi înv\]at mai pu]in. Ei repet\ ziarele. Ceea ce au citit i-a izbit mult mai mult decît ceea ce au v\zut cu propriii lor ochi. * „Iat\ momentul de a dovedi prin acte c\ demnitatea omului nu este inferioar\ m\re]iei zeilor.“ (Ifigenia în Taurida) * „Vreau imperiul, posesiunea. Ac]iunea este totul, gloria nu e nimic.“ (Faust) * Pentru omul în]elept, lumea nu este tainic\, de ce s\ se r\t\ceasc\ în eternitate? * {i voin]a este o singur\tate. * Liszt despre Chopin: „Nu se mai servea de art\ decît ca s\-[i ofere sie[i propria tragedie“. * Septembrie Se reglementeaz\ totul: E simplu [i evident. Dar intervine suferin]a uman\, care schimb\ toate planurile. * Ame]eala de a te pierde [i de a nega totul, de a nu sem\na cu nimic, de a sparge pentru totdeauna ceea ce ne define[te, de a oferi prezentului singur\tatea [i neantul, de a reg\si platforma unic\ unde destinele oricînd pot reîncepe. Tenta]ia este perpetu\. S\-i d\m ascultare ori s-o respingem? Se poate purta obsesia unei opere în c\u[ul unei vie]i potolite sau trebuie, dimpotriv\, s\-]i aduci via]a p`n\ la ea, s\ ascul]i de str\fulgerare? Frumuse]e, cea mai chinuitoare grij\ a mea, al\turi de libertate.

141

* J. Copeau: „~n epocile mari, nu-l c\uta]i pe poetul dramatic în biroul lui. El este la teatru, în mijlocul actorilor. Este actor [i regizor“. Nu s`ntem o epoc\ mare. * Despre teatrul grec: G. Meautis: Eschyle et la Trilogie L’Aristocratie athénienne Navarre: Le Théâtre grec * ~n pantomim\, comedian]ii ambulan]i utilizeaz\ un limbaj de neîn]eles (esperanto al farsei), nu pentru sim], ci pentru via]\. Chancerel insist\ pe drept cuvînt asupra importan]ei mimului. Corpul în teatru: tot teatrul francez contemporan (în afar\ de Barrault) l-a uitat. * Constituirea Zibaldonilor în Commedia dell’Arte. (Louis Moland: Moliè re et la Comédie italienne.) (Cortin\ din stofe aplicate.) Molière, muribund, cere s\ fie dus la teatru, nevoind s\-i priveze de cî[tigul reprezenta]iei pe actori, muzicieni, ma[ini[ti „care nu tr\iesc decît din salariu“. Cartea lui Chancerel interesant\ în ciuda unui cusur: risc\ s\ descurajeze. Semnificativ de asemenea s\ vezi un om preocupat de influen]a moral\ a teatrului propunînd totu[i un repertoriu în care figureaz\ elisabetanii. S-a pierdut obi[nuin]a acestei inteligen]e. * P\rerea lui Nicolas Clément, bibliotecar al lui Ludovic al XIV-lea, despre Shakespeare: „Poetul acesta englez are o imagina]ie destul de bogat\, se exprim\ cu fine]e; dar aceste calit\]i frumoase s`nt întunecate de murd\riile pe care le utilizeaz\ în comediile sale“. Acel mare secol n-a fost mare decît printr-o mutilare a sufletului [i a spiritului c\ruia îi st\ m\rturie Clément. ~n acela[i timp, poetul englez scria într-un mod magnific despre Richard al II-lea:

carnete_Camus.qxd

142

12/12/02

4:31 PM

Page 142

ALBERT CAMUS

CARNETE

„S\ vorbim despre morminte, despre viermi [i despre epitafuri“. Iar Webster: „Un om e ca fructul de casia; ca s\-[i degaje mirosul trebuie pisat“. * M\[tile, divertisment de circumstan]\. Dansatorii trasau pe podea, cu pa[ii lor, ini]ialele tinerilor c\s\tori]i în onoarea c\rora se d\dea petrecerea. * „Oh! no, there is not the end; the end is death and madness.“1 (Kyd, Tragedia spaniol\) [i la treizeci de ani Marlowe moare dintr-o lovitur\ de pumnal în frunte, asasinat de un poli]ist. 53 de piese manuscrise din colec]ia Warburton (Philip Massinger [i Fletcher) arse de un buc\tar care î[i învelea în ele pateurile. Asta e concluzia. * Cf. Georges Conne: Le Mystè re shakespearien (Boivin) État présent des études shakespeariennes (Didier) * Octombrie Ciuma. Bonsels, pp. 144 [i 222. 1342– Ciuma neagr\ peste Europa. S`nt asasina]i evreii. 1481 – Ciuma devasteaz\ sudul Spaniei. Inchizi]ia spune: evreii. Dar ciuma omoar\ un inchizitor. * ~n secolul al II-lea, discu]ii despre `nf\]i[area persoanei lui Iisus. Sfîntul Chiril [i Sfîntul Justin: pentru a da întregul sens întrup\rii, el trebuia s\ aib\ o înf\]i[are abject\ [i resping\toare. (Sfîntul Chiril: „cel mai îngrozitor dintre fiii oamenilor“.) Dar spiritul grec: „Dac\ nu e frumos, nu este Dumnezeu“. Au învins grecii. * 1 ~n englez\: „Oh! nu acesta-i sf`r[itul; sf`r[itul e moarte [i nebunie“ (n. red.).

143

Despre secta catarilor: Douais, Les Hérétiques du Midi au XIII-e siè cle. * La hermosa Sembra. ~[i denun]\ tat\l care comploteaz\ împotriva Inchizi]iei, fiindc\ are un iubit castilian [i ei s`nt conversos. Intr\ la m\n\stire. Fr\mîntat\ de dorin]e, p\r\se[te m\n\stirea. Are mai mul]i copii. Se urî]e[te. Moare ca `ntre]inut\ a unui b\can – cere s\ i se a[eze craniul deasupra por]ii casei ca s\ aminteasc\ de via]a ei de[\n]at\. La Sevilla. * Alexandru Borgia este primul care i se împotrive[te lui Torquemada. Prea [tiutor [i prea „distins“ ca s\ suporte furia asta. * Vezi Herder. Idei care s\ serveasc\ unei filosofii a Istoriei Umanit\]ii. * Cei care au creat în toiul unor perioade de tulbur\ri: Shakespeare, Milton, Ronsard, Rabelais, Montaigne, Malherbe. * ~n Germania, sentimentul na]ional lipse[te la origine. Ceea ce l-a înlocuit este o con[tiin]\ de ras\ creat\ de la un cap la altul de intelectuali. Mult mai virulent\. Ceea ce-l intereseaz\ pe german este politica extern\ – pe francez, politica intern\. * Despre monotonie Monotonia ultimelor lucr\ri ale lui Tolstoi. Monotonia c\r]ilor hinduse – monotonia profe]iilor biblice – monotonia lui Buddha. Monotonia Coranului [i a tuturor c\r]ilor religioase. Monotonia lui Nietzsche – a lui Pascal – a lui {estov – teribila monotonie a lui Proust, a marchizului de Sade etc. etc. ... *

carnete_Camus.qxd

144

12/12/02

4:31 PM

Page 144

ALBERT CAMUS

CARNETE

La asediul Sevastopolului, Tolstoi sare din tran[ee [i alearg\ spre bastion sub tirul des al inamicului: avea o groaznic\ fric\ de [obolani [i tocmai z\rise unul. * Niciodat\ politica nu poate s\ fie obiect de poezie (Goethe). S\ adaug la Absurd citatul din Tolstoi ca model de logic\ ilogic\: „Dac\ toate bunurile p\mînte[ti pentru care tr\im, dac\ toate bucuriile pe care ni le procur\ via]a, bog\]ia, gloria, onorurile, puterea, ne s`nt r\pite de moarte, aceste bunuri nu au nici un sens. Dac\ via]a nu e nesfîr[it\, ea este pur [i simplu absurd\, nu merit\ s\ fie tr\it\ [i trebuie s\ ne descotorosim de ea cît mai repede posibil prin sinucidere.“ (M\rturisire) Dar, mai departe, Tolstoi rectific\: „Existen]a mor]ii ne oblig\ fie s\ renun]\m de bun\voie la via]\, fie s\ ne transform\m via]a în a[a fel încît s\-i d\m un sens pe care moartea nu i-l poate r\pi“. * Fric\ [i durere: cele mai trec\toare dintre emo]ii, spune Byrd1. ~n singur\tatea absolut\ a nordului, î[i d\ seama c\ trupul are exigen]e tot atît de mari ca [i spiritul: „Nu se poate lipsi de sunete, de mirosuri [i de voci“. * T.E. Lawrence reînrolîndu-se dup\ r\zboi ca simplu soldat [i sub un nume fals. Trebuie v\zut dac\ anonimatul aduce ceea ce m\re]ia nu a putut da. Refuz\ decora]iile regelui, îi d\ crucea de r\zboi cîinelui s\u. Trimite anonim manuscrisele sale editorilor, care le refuz\. Accident de motociclet\. De unde defini]ia lui A. Fabre-Luce: Supraomul se recunoa[te dup\ rigoarea cu care se închide în istorie [i dup\ libertatea interioar\ pe care [i-o ia fa]\ de aceasta. * 1 Exploratorul m\rilor arctice.

145

La relectur\: Caietele lui Malte Lauris Brigge1: carte neînsemnat\. Responsabil: Parisul. Este o înfrîngere parizian\. O infec]ie parizian\ nedep\[it\. Ex.: „Lumea îl consider\ pe singuratic un du[man“. Eroare, lumii pu]in îi pas\ [i e dreptul s\u. Singurul lucru valabil: povestea lui Arvers care, în momentul mor]ii, corecteaz\ o gre[eal\ de francez\: „Trebuie s\ se spun\ «collidor»“. * Cum spune Newton: gîndindu-te întotdeauna la asta. * Jean Hytier2, despre dramaturg: „Face ce vrea cu condi]ia s\ fac\ [i ce trebuie“. * Pentru Montherlant (dec\derea cavalerimii din cauza femeilor). Jehan de Saintré3, p. 108. MA.LF. * Pierre de Larrivey4: traduc\tor. Les Esprits, traducere de Lorenzino de Medici – Saint-Evremond5. * Toate promontoriile coastei dau aerul unei flotile gata de plecare. Vasele acestea de stînc\ [i azur tremur\ pe chilele lor ca [i cum s-ar preg\ti s\ pluteasc\ spre insule de lumin\. ~ntreagul Oran e gata de plecare [i zilnic, la amiaz\, `l str\bate un fream\t de aventur\. ~ntr-o diminea]\ poate vom pleca împreun\. * 1 De Rainer Maria Rilke (n. red.). 2 Jean Hytier a colaborat cu Albert Camus la revista Rivages (1939). 3 Le Petit Jehan de Saintré de Antoine de la Sale (1388-1464) (n. red.). 4 Pierre de Larrivey (1540-1612), autor dramatic (n. red.). 5 Prima aluzie la Les Esprits, pies\ pe care Camus a adaptat-o în 1940, care s-a jucat în 1946, în Algeria, `n cadrul mi[c\rilor de cultur\ [i educa]ie populare, [i pe care a ref\cut-o în 1953 pentru Festivalul de la Angers.

carnete_Camus.qxd

146

12/12/02

4:31 PM

Page 146

ALBERT CAMUS

CARNETE

~n toiul c\ldurii, pe dunele imense, lumea se strînge [i se limiteaz\. E o cu[c\ de c\ldur\ [i de sînge. Nu trece dincolo de corpul meu. Dar e suficient ca un m\gar s\ zbiere în dep\rtare [i dunele, de[ertul, cerul î[i recap\t\ distan]a. E infinit\.

147

~ntr-o zi cînd poporul îl aplauda: „S\ fi spus vreo prostie?“ spune Focion1.

*

* Decaden]a! Discursurile despre decaden]\! Secolul al III-lea înainte de Hristos e un secol de decaden]\ pentru Grecia. D\ lumii geometria, fizica, astronomia [i trigonometria cu Euclide, Arhimede, Aristarh [i Hiparh.

* Ciuma. „Am nevoie de ceva care s\ fie just.“ – „Iat\ ciuma.“

* Mai exist\ oameni care confund\ individualismul [i voca]ia personalit\]ii. ~nseamn\ s\ se amestece dou\ planuri: cel social [i cel metafizic. „Te risipe[ti.“ Dac\ mergi din via]\ în via]\, înseamn\ c\ nu ai o figur\ proprie. Dar a avea o figur\ proprie, iat\ o idee specific\ unei anumite forme de civiliza]ie. Asta poate s\ le par\ altora cea mai mare dintre nenorociri.

Eseu despre tragedie. I. T\cerea lui Prometeu II. Elisabetanii III. Molière IV. Spiritul de revolt\.

* „Noaptea, «noaptea adev\rat\», oare cî]i oameni o cunosc acum? Apele [i p\mîntul, `ntoarcerea t\cerii. «{i sufletul meu este o fîntîn\ ]î[nitoare.» Ah! fie ca lumea s\ se îndep\rteze, s\ tac\. Acolo, peste Pollensa...“ S\ rup orice leg\tur\ cu inima asta goal\ – s\ refuz tot ce o sec\tuie[te. Dac\ apele vii s`nt în alt\ parte, de ce s\ mai continuu? * La un moment dat nu mai po]i resim]i emo]ia iubirii. Nu mai r\mîne decît tragicul. S\ tr\ie[ti pentru cineva sau pentru ceva nu mai are sens. Nu-i mai po]i g\si un sens decît gîndului de a muri pentru ceva. * Un efor îi aplic\ spartanului o mustrare public\ pentru c\ avea burta prea mare. O zical\ atenian\ izgonea printre cei mai nevrednici cet\]eni pe cel care nu [tia s\ citeasc\ [i s\ înoate. Vezi Alcibiade dup\ Plutarh: „~n Sparta, b\rbat de gimnaziu, frugal, auster: în Ionia, delicat [i trîndav; în Tracia, amator de b\utur\; în Tesalia, ve[nic c\lare; la satrapul Tisafern, dep\[ind tot luxul persan prin cheltuieli [i fast.“ *

* Contradic]ie în lumea modern\. La Atena, poporul nu putea s\-[i exercite puterea cu adev\rat decît consacr`ndu-i cea mai mare parte din timp, iar sclavii, toat\ ziua, `ndeplineau tot ceea ce r\mînea de f\cut. Din momentul cînd a fost suprimat\ sclavia, toat\ lumea a fost pus\ la munc\. Tocmai în perioada cînd proletarizarea europeanului este cea mai avansat\ se înt\re[te cel mai mult idealul de suveranitate: dar asta e imposibil. * Doar trei actori în teatrul grec: nu se pune problema s\ se creeze un personaj. La Atena, spectacolul este ceva grav: reprezenta]iile se ]in de dou\ sau de trei ori pe an. La Paris? {i uite-i c\ vor s\ revin\ la ceea ce a murit! Crea]i-v\ mai curînd forme proprii. * „Nu exist\ nimic destul de inocent în care oamenii s\ nu s\deasc\ crima.“ (Molière, „Prefa]a“ la Tartuffe) 1 Focion, general, orator [i om de stat atenian din secolul al IV-lea. {ef al partidului aristocratic, cultiva cu bun\ [tiin]\ lipsa de popularitate.

carnete_Camus.qxd

148

12/12/02

4:31 PM

Page 148

ALBERT CAMUS

CARNETE

* De v\zut ultima scen\ din Actul I din Tartuffe: „ridic\ interesul [i-l ]ine în suspensie“; urmarea vinerea viitoare. Solon creeaz\ opera pe care i-o cunoa[tem [i, la b\trîne]e, î[i imortalizeaz\ aceast\ oper\ prin poezie. * Tucidide `l pune pe Pericle s\ spun\ ceea ce e specific atenienilor, anume „c\ au o îndr\zneal\ extrem\ [i, totodat\, î[i cump\nesc bine ac]iunile“. Triremele victorioase de la Salamina erau conduse de atenienii cei mai nevrednici. Cf. Cohen: „Atena n-a avut un teatru demn de acest nume decît din momentul cînd n-a mai avut un poet demn s\-l însufle]easc\“. * O. Flake despre Sade1: „Nici o valoare nu e stabil\ pentru cel care nu se poate înclina în fa]a ei. Sade nu vede motivul pentru care s\ se încline, acela pe care mult timp l-a c\utat [i nu l-a g\sit.“ Dup\ Sade, omul f\r\ har este iresponsabil. Cf. matematica r\ului în Juliette. Monomanul revoltei împotriva legii fundamentale care recunoa[te spiritului [i sexualit\]ii aceea[i ra]iune de a fi. Ca s\ sfîr[easc\ la Charenton, persecutat [i cu mintea s\n\toas\, îi pune pe nebuni s\ joace reprezenta]ii în care dirijeaz\ tot: Tabloul. „A inventat cruzimi pe care nu le-a tr\it [i n-ar fi vrut s\ le tr\iasc\ – numai ca s\ intre în contact cu marile probleme.“ * Moby Dick [i simbolul2, pp. 120, 121, 123, 129, 173-177, 203, 209, 241, 310, 313, 339, 373, 415, 421, 452, 457, 460, 472, 485, 499, 503, 517, 520, 522. Sentimentele [i imaginile înmul]esc cu zece filosofia. * 1 Camus se va ocupa de Sade în Omul revoltat. 2 Lecturi pentru Ciuma.

149

La Atena nu se ocupa nimeni de mor]i dec`t `n vremea Antesteriilor. Odat\ `ncheiate: „Duce]i-v\, sufletelor, Antesteriile s-au terminat.“ La `nceput, `n religia greac\, toat\ lumea se duce `n Infern. Nu exist\ nici r\splat\, nici pedeaps\ – la fel [i `n religia iudaic\. Ideea de r\splat\ provine dintr-o ra]iune social\. * 404. Dup\ ce Atena a semnat armisti]iul cu Lysandros, sf`r[itul r\zboiului peloponeziac a fost marcat de asaltul zidurilor Atenei, organizat de Lysandros `n sunet de flaut. * Frumoasa poveste a lui Timoleon, tiranul Siracusei (îl închisese pe tat\l s\u, poruncind s\ fie ucis ca tr\d\tor de patrie) (pp. 251, 2, 3). * ~n secolul al IV-lea, în anumite cet\]i grece[ti, oligarhii rosteau acest jur\mînt: „Voi fi întotdeauna inamic al poporului [i voi propune s\ se fac\ exact ceea ce voi [ti c\-i este d\un\tor“. Fuga lui Darius urm\rit de Alexandru (pp. 293-4). Nun]ile de la Susa: 10 000 de solda]i, 80 de generali [i Alexandru se unesc cu per[ii. * Demetrios Poliorcetul1 – cînd urcat pe tron, cînd r\t\cind din sat în sat. Antistene2: „E lucru regal s\ faci binele [i s\ auzi c\ e[ti vorbit de r\u“. * Cf. Marc Aureliu: „Oriunde se poate tr\i, se poate tr\i bine.“ „Ceea ce împiedic\ o lucrare proiectat\ devine lucrarea îns\[i.“ Ceea ce bareaz\ drumul te face s\ înaintezi. Terminat `n februarie 1942 1 Demetrios Poliorcetul (337-283 î.Hr.): fiul lui Antigon Chiorul [i nepotul lui Alexan-

dru; aventurier macedonean care a fost un timp st\pînul Atenei, apoi al Macedoniei, înainte de a-[i pierde toate posesiunile [i de a sfîr[i în închisoare. 2 Antistene (444-365 î.Hr.): fost elev al lui Socrate [i Gorgias, unul dintre întemeietorii [colii numite cinice.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 150

II CARNETE ianuarie 1942 – martie 1951

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 152

CAIETUL AL IV-LEA ianuarie 1942 – septembrie 1945 Ianuarie – Februarie „Tot ce nu m\ omoar\ m\ face mai puternic.“ Da, dar… {i ce greu e s\ te g`nde[ti la fericire. Ce povar\ cople[itoare. Mai bine s\ tac pentru totdeauna [i s\ m\ `ntorc spre celelalte. * Dilem\, spune Gide: S\ fii moral, s\ fii sincer. {i pe urm\: „Singurele lucruri frumoase s`nt cele dictate de nebunie [i scrise de ra]iune“. * S\ te desprinzi de tot. ~n lipsa de[ertului, ciuma sau micu]a gar\ a lui Tolstoi. * Goethe: „M\ sim]eam suficient de zeu ca s\ cobor spre fiicele oamenilor“. * Nu exist\ crime `ndeajuns de mari de care un om inteligent s\ nu se simt\ capabil. Dup\ Gide, marile inteligen]e nu accept\ s\ le comit\ pentru c\ astfel s-ar limita la ele. *

carnete_Camus.qxd

154

12/12/02

4:31 PM

Page 154

ALBERT CAMUS

CARNETE

Retz `n\bu[\ cu u[urin]\ o prim\ r\scoal\ la Paris, pentru c\ era ora cinei: „Cei mai `nfierb`nta]i nu vor s\-[i `ncalce ceea ce numesc ei «tabietul»“. *

Repere str\ine

{

Tolstoi Melville D. de Foe Cervantes

Retz: „Domnul duce de Orléans avea, cu excep]ia curajului, tot ce-i este necesar unui om onest1“. * Ni[te gentilomi ai Frondei, `nt`lnind un convoi mortuar, atac\ crucifixul cu sabia strig`nd: „Iat\ inamicul“. * Ostilitatea `mpotriva Angliei are multe motive (bune sau rele, politice sau nu). Dar nimeni nu pomene[te de cel mai r\u dintre ele: furia [i dorin]a de a-l vedea sucomb`nd pe cel care `ndr\zne[te s\ se `mpotriveasc\ for]ei care pe tine te-a strivit. * Francezul a p\strat obiceiul [i tradi]iile revolu]iei2. Nu-i lipse[te dec`t `ndr\zneala: a devenit func]ionar, mic burghez [i midinet\. Ideea genial\ e c\ s-a f\cut din el un revolu]ionar legal. Conspir\ cu autoriza]ie de la poli]ie. Reface lumea f\r\ s\-[i ridice fundul de pe fotoliu. * Epigraf la „Minotaurul sau halta Oran“3 Gide. Un spirit lipsit de prejudec\]i. „Mi-l `nchipui la curtea regelui Minos, fr\m`nt`ndu-se s\ afle ce soi de monstru misterios ar 1 ~n francez\, „honnête homme“, sintagm\ prin care este desemnat tipul moral ideal al

secolului al XVII-lea (n. red.). 2 ~n manuscris scria la grande pensée (g`ndirea m\rea]\). ~ntr-un al doilea text corectat –

dar nu de m`na lui Camus – apare révolution (revolu]ia). Am convenit c\ aceast\ modificare fusese f\cut\ la dictarea lui. 3 Epigraful care urmeaz\, care figura `n edi]ia original\ din 1939 (Charlot), a disp\rut `n edi]ia Gallimard (Vara).

155

putea fi acest Minotaur; dac\ e chiar at`t de groaznic sau dac\ nu cumva fermec\tor.“ * ~n drama antic\, pl\te[te `ntotdeauna cel care are dreptate, Prometeu, Oedip, Oreste etc. Dar asta nu conteaz\. Oricum, to]i sf`r[esc `n infern, chiar dac\ au sau nu dreptate. Nu exist\ nici recompens\, nici pedeaps\. De aici, `n ochii no[tri `ntuneca]i de at`tea secole de perversiune cre[tin\, caracterul gratuit al acestor drame – ca [i patetismul acestor jocuri. De pus `n opozi]ie „Marele pericol este s\ te la[i acaparat de o idee fix\“ (Gide) [i „supunerea“ nietzschean\. Tot Gide, vorbind despre dezmo[teni]i: „L\sa]i-le via]a ve[nic\ sau da]i-le revolu]ia“. Pentru eseul meu despre revolt\. „Nu m\ scoate]i din scumpa mea mic\ pe[ter\“, spune Sechestrata din Poitiers, care tr\ia acolo `ngropat\ `n rahat. * Atrac]ia resim]it\ de anumite spirite pentru justi]ie [i func]ionarea ei absurd\. Gide, Dostoievski, Balzac, Kafka, Malraux, Melville etc. De c\utat explica]ia. * Stendhal. Pot s\-mi imaginez povestea lui Malatesta sau a familiei. Este relatat\ de Barrès [i apoi de Stendhal. Stendhal o s\ adopte stilul de cronic\, o s\ trateze `n stil reportericesc „grandoarea“. ~n dispropor]ia dintre ton [i povestire st\ secretul artei lui Stendhal (de comparat cu unii americani). Exact aceea[i dispropor]ie care exist\ `ntre Stendhal [i Beatrice Cenci. E[ec, dac\ Stendhal ar fi acceptat tonul patetic. (~n pofida istoriilor literare, Tirteu este comic [i detestabil.) Ro[u [i Negru are drept subtitlu Cronic\ din 1830. Cronicile italiene[ti (etc.). * Martie Luciferul lui Milton. „Cu c`t mai departe de El, cu at`t mai bine… Spiritul `[i este propriul l\ca[, poate preschimba `n sine

carnete_Camus.qxd

156

12/12/02

4:31 PM

Page 156

ALBERT CAMUS

cerul din infern, infernul `n cer… Mai bine s\ domne[ti `n infern dec`t s\ sluje[ti `n ceruri.“ Psihologia pentru Adam [i Eva: El, format pentru contempla]ie [i curaj – ea, pentru moliciune [i gra]ie seduc\toare; El, numai pentru Dumnezeu. Ea, pentru Dumnezeu `ntru el. * Schiller moare „salv`nd tot ce se putea salva“. * C`ntul X din Iliada. C\peteniile chinuite de insomnie, de `nfr`ngerea cumplit\, care se `ntorc, r\t\cesc, se iubesc, se reunesc [i pun la cale o aventur\, o incursiune `mpotriva inamicului, „ca s\ fac\ [i ele ceva“. Caii lui Patrocle pl`ng `n b\t\lie, dup\ moartea st\p`nului lor. {i (c`ntul 18) cele trei strig\te puternice ale lui Ahile `ntors pe c`mpul de lupt\, st`nd pe [an]ul de ap\rare, cu armele sclipind, s\lbatic. {i troienii se retrag. C`ntul 24. M`hnirea lui Ahile pl`ng`nd, `n noaptea de dup\ victorie. Priam: „C\ci am putut ceea ce nimeni n-a mai f\cut pe p\m`nt, s\ apropii de gura mea m`inile celui care mi-a ucis copiii.“ (Nectarul era ro[u!) * Tot ce putem spune mai elogios despre Iliada e c\, de[i cunoa[tem rezultatul b\t\liei, `mp\rt\[im totu[i `ngrijorarea aheilor `mpin[i spre pozi]iile lor de ap\rare de troieni. (Aceea[i observa]ie `n leg\tur\ cu Odiseea; se [tie c\ Ulise `i va ucide pe Pe]itori.) Ce emo]ie trebuie s\ fi resim]it cei care auzeau relatarea pentru prima oar\! * ~n favoarea unei psihologii generoase. Aju]i mai mult pe cineva dac\-i dai despre sine o imagine favorabil\ dec`t dac\-i sco]i tot timpul `n fa]\ defectele. ~n mod normal, orice fiin]\ se str\duie[te s\ semene cu imaginea cea mai bun\ despre sine. Se poate extinde la pedagogie, la istorie, la filosofie, la politic\. S`ntem bun\oar\ rezultatul a dou\zeci de secole de imagistic\ cre[tin\. De 2000 de ani, omului i s-a prezentat o imagine umilit\ a fiin]ei sale. Iat\ rezultatul. Cine poate spune ce am fi noi

CARNETE

157

dac\ `n aceste dou\zeci de secole s-ar fi men]inut idealul antic, cu frumoasa lui figur\ uman\? * Pentru psihanalist, eul `[i d\ sie[i o continu\ reprezenta]ie, al c\rui libret este `ns\ fals. F. Alexander [i H. Staub. Le Criminel. Cu secole `n urm\ erau condamna]i istericii, va veni un timp c`nd vor fi `ngriji]i criminalii. * „S\ tr\ie[ti [i s\ mori `n fa]a unei oglinzi“, spune Baudelaire. Nu s-a remarcat suficient acest „[i s\ mori“. A tr\i e la `ndem`na tuturor. Dar s\ fii st\p`n pe propria ta moarte, iat\ ce e greu. * Psihoza arest\rii.1 Frecventa asiduu locurile publice distinse: s\li de concert, mari restaurante. Crearea de leg\turi, solidaritatea cu oamenii aceia constituie o ap\rare. {i pe urm\, acolo e cald, se [ade cot la cot. Visa s\ publice c\r]i impresionante care s\ creeze o aureol\ `n jurul numelui s\u [i s\-l fac\ astfel intangibil. ~n opinia sa, ar fi suficient ca poli]aii s\ fie pu[i [i ei s\-i citeasc\ operele. Ar spune atunci: „P\i omul \sta are sensibilitate. E un artist. Nu poate fi condamnat un asemenea suflet.“ Dar `n alte d\]i sim]ea c\ o boal\, o infirmitate l-ar proteja tot at`t de mult. {i la fel cum pe vremuri criminalii fugeau `n pustietate, pl\nuia s\ fug\ `ntr-o clinic\, un sanatoriu, un azil. Avea nevoie de contacte, de c\ldur\. ~[i trecea rela]iile `n revist\. „Imposibil s\ i se fac\ a[a ceva unui prieten al domnului X, unui invitat al domnului Y.“ Dar nu au existat niciodat\ rela]ii suficiente ca s\ `mpiedice `naintarea bra]ului lini[tit care-l amenin]a. Atunci ajungea la epidemii. Presupune]i declan[area unui tifos, a unei ciume, se `nt`mpl\, s-a mai v\zut. E destul de plauzibil. Ei bine, atunci totul se transform\, de[ertul e cel care vine spre tine. Nimeni nu mai are timp s\ se ocupe de tine. Fiindc\ asta este: ideea c\, f\r\ s\ [tii, cineva se ocup\ de tine [i nu [tii unde a ajuns – ce a hot\r`t [i dac\ 1 Cf. personajului Cottard din Ciuma.

carnete_Camus.qxd

158

12/12/02

4:31 PM

Page 158

ALBERT CAMUS

a hot\r`t ceva. Atunci, ciuma – ca s\ nu mai pomenesc de cutremurele de p\m`nt. Astfel `[i chema inima asta s\lbatic\ semenii [i le cer[ea c\ldura. Astfel cerea sufletul acesta fr\m`ntat, chircit r\coare de la de[erturi [i prefera o boal\, un flagel [i catastrofe. (S\ dezvolt.) * Bunicul lui A.B., la 50 de ani, a socotit c\ f\cuse destul. ~n c\su]a sa de la Tlemcen s-a culcat [i nu s-a mai sculat, dec`t pentru lucrurile esen]iale, p`n\ c`nd a murit, la 84 de ani. Din zg`rcenie, nu voise niciodat\ s\-[i cumpere un ceas. M\sura timpul [i mai ales ora meselor cu ajutorul a dou\ oale, dintre care una era plin\ cu n\ut.1 O umplea pe cealalt\ cu o aceea[i mi[care neab\tut\ [i regulat\ [i-[i g\sea astfel reperele `ntr-o zi m\surat\ cu oala. D\duse deja unele semne ale voca]iei sale `n sensul c\ nimic nu-l interesa, nici lucrul, nici prietenia, nici muzica, nici cafeneaua. Nu ie[ise niciodat\ din ora[ul s\u cu excep]ia unei zile c`nd, obligat s\ plece la Oran, s-a oprit `n gara cea mai apropiat\ de Tlemcen, speriat de aventur\. A revenit apoi `n ora[ul s\u cu primul tren. Celor care se mirau de via]a pe care a dus-o, `n cei 34 de ani petrecu]i `n pat, le spunea c\ religia stabile[te c\ jum\tate din via]a omului este o ascensiune, iar cealalt\ jum\tate o cobor`re, [i c\ zilele acestei cobor`ri nu-i mai apar]in omului. De altfel se contrazicea afirm`nd c\ Dumnezeu nu exist\, f\r\ de El existen]a preo]ilor fiind inutil\, dar aceast\ filosofie era atribuit\ indispozi]iei pe care i-o produceau frecventele colecte din parohia sa. Ceea ce des\v`r[e[te imaginea acestui personaj e dorin]a profund\ pe care o repeta cui era dispus s\-l aud\: c\ spera s\ moar\ foarte b\tr`n. * Ajuns la absurd, `ncerc`nd s\ tr\iasc\ `n consecin]\, omul `[i d\ `ntotdeauna seama c\ lucrul cel mai greu de men]inut pe lume este con[tiin]a. Mai `ntotdeauna `mprejur\rile s`nt potrivnice. Se pune 1 Cf. b\tr`nul astmatic din Ciuma.

CARNETE

159

problema s\ tr\ie[ti `n luciditate `ntr-o lume `n care dispersia este regula general\. ~[i d\ astfel seama c\ adev\rata problem\, chiar f\r\ Dumnezeu, este problema unit\]ii psihologice (ac]iunea absurdului nu pune de fapt dec`t problema unit\]ii metafizice dintre lume [i spirit) [i pacea interioar\. ~[i mai d\ seama c\ ea nu este posibil\ f\r\ o disciplin\ greu de `mp\cat cu lumea. ~n asta const\ problema. Aceast\ `mp\care cu lumea se impune. Ceea ce se cere realizat este sfin]enia laic\. Obstacolul este `n via]a trecut\ (profesie, c\s\torie, opinii trecute etc.), este ceea ce s-a petrecut deja. Nici unul dintre elementele acestei probleme nu trebuie eludat. * Detestabil e scriitorul care vorbe[te, care exploateaz\ ceea ce n-a tr\it niciodat\. Dar, aten]ie, un asasin nu este omul cel mai potrivit ca s\ vorbeasc\ despre crim\. (Dar nu este el oare omul cel mai potrivit ca s\ vorbeasc\ despre crima sa? Nici asta nu e sigur.) Trebuie imaginat\ o anume distan]\ de la crea]ie la act. Artistul adev\rat se afl\ la jum\tatea drumului dintre `nchipuirile [i actele sale. El este cel „capabil de“. Ar putea s\ fie ceea ce descrie, ar putea s\ tr\iasc\ ceea ce scrie. Doar actul l-ar limita, el devenind acela care a f\cut. * „Superiorii nu le iart\ niciodat\ inferiorilor faptul c\ posed\ semnele exterioare ale grandorii.“ (Preotul satului) Idem: „Nu mai e p`ine.“ Véronique [i Valea Montignac cresc din acela[i timp. Acela[i simbolism ca [i `n Crinul din vale. Pentru cei care spun c\ Balzac scrie prost, cf. moartea Doamnei Graslin: „Totul `n ea s-a purificat, s-a luminat, iar pe fa]a ei a ap\rut un fel de reflex al str\lucitoarelor s\bii ale `ngerilor p\zitori care o `nconjurau“. Studiu de femeie: Povestirea este impresionant\ – dar cel care poveste[te e Bianchon. Alain despre Balzac: „Geniul lui const\ `n faptul c\ se instaleaz\ `n mediocru [i-l face sublim f\r\ a-l schimba“. Balzac [i cimitirele `n Ferragus.

carnete_Camus.qxd

160

12/12/02

4:31 PM

Page 160

ALBERT CAMUS

Barocul lui Balzac: paginile despre org\ `n Ferragus [i `n Ducesa de Langeais. Flac\ra aceasta, al c\rei reflex `nfocat [i indistinct `l vede ducesa la Montriveau, arde `n toat\ opera lui Balzac. * Exist\ dou\ tipuri de stil: Doamna de La Fayette [i Balzac. Primul este perfect `n detalii, cel\lalt taie `n blocuri mari, iar patru capitole abia dac\ ajung s\ dea o idee despre suflul s\u. Balzac scrie bine `n ciuda gre[elilor sale de francez\, ci cu ele. * Taina universului meu: s\-l imaginez pe Dumnezeu f\r\ nemurirea uman\. * Charles Morgan [i unitatea spiritului: fericirea inten]iei unice – talentul ferm al excelen]ei – „geniul e aceast\ putere de a muri“, opozi]ia fa]\ de femeie [i fa]\ de tragica sa dragoste de via]\ – tot at`tea teme, tot at`tea nostalgii. * Sonete de Shakespeare: „De cade noaptea forma-]i n\ucit\ `n somn ad`nc, pe-oarbe pleoape-o [tiu“. – Nebunii fie-mi martorii, cumin]i – tr\iesc nelegiuit [i mor ca sfin]ii.1 * }\rile care ad\postesc frumosul s`nt cel mai greu de ap\rat – at`t de tare am vrea s\ le cru]\m. Astfel, popoarele artiste ar trebui s\ fie victimele desemnate ale popoarelor ingrate – dac\ iubirea de libertate nu ar ocupa primul loc `n inima oamenilor fa]\ de iubirea de frumos. Este o `n]elepciune instinctiv\ – libertatea fiind izvorul frumosului. 1 Sonete de William Shakespeare, `n tradecerea lui Gheorghe Tomozei, Editura Porto-Franco, 1991, Gala]i, pp. 53 [i 134 (n. tr.).

CARNETE

161

* Calipso `i ofer\ lui Ulise posibilitatea s\ aleag\ `ntre nemurire [i p\m`ntul patriei sale. El respinge nemurirea. Poate c\ aici este tot sensul Odiseei. ~n c`ntul XI, Ulise [i mor]ii `n fa]a [an]ului plin de s`nge – iar Agamemnon `i spune: „Nu fi prea bun cu femeia ta [i nu-i `ncredin]a toate g`ndurile tale“. * De remarcat [i c\ `n Odiseea se vorbe[te de Zeus ca de Tat\l creator. Un porumbel cade pe st`nc\ „dar Tat\l creeaz\ altul pentru ca num\rul s\ fie complet“. XVII – C`inele Argos. XXII – S`nt sp`nzurate femeile care s-au d\ruit – cruzime de necrezut. * Tot pentru Stendhal cronicar – vezi Jurnal, pp. 28-29. „Culmea pasiunii poate fi s\ omori o musc\ pentru iubita ta.“ „Doar femeile de mare caracter pot s\ m\ fac\ fericit.“ {i `nc\ o tr\s\tur\: „Cum se `nt`mpl\ deseori cu b\rba]ii care [i-au concentrat energia pe una sau dou\ probleme vitale, avea un aspect indolent [i ne`ngrijit“. Volumul II: „Am sim]it at`t de multe `n seara asta, c\ mi-e r\u de la stomac“. Stendhal, care nu s-a `n[elat asupa viitorului s\u literar, se `n[al\ `n mod grosolan asupra celui al lui Chateaubriand: „A[ pune r\m\[ag c\ `n 1913 nu se va mai vorbi de scrierile lui“. * Epitaful lui H. Heine: „A iubit trandafirii din Brenta“. * Flaubert: „Un om judec`nd pe altul este un spectacol care m-ar face s\ cr\p de r`s dac\ nu mi-ar st`rni mila“. Ce a v\zut la Genova: „Un ora[ numai din marmur\ cu gr\dini pline de trandafiri“. {i: „Inep]ia const\ `n refuzul de a conchide“.

carnete_Camus.qxd

162

12/12/02

4:31 PM

Page 162

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Coresponden]\, Flaubert Volumul al II-lea. „Succesul la femei este `n general un semn de mediocritate“ (?) Idem: „S\ tr\ie[ti ca un burghez [i s\ g`nde[ti ca un semizeu“ cf. Povestea teniei. „Capodoperele s`nt proaste, au `nf\]i[area lini[tit\ a animalelor mari.“ „La 17 ani, dac\ a[ fi fost iubit, ce artist a[ fi fost acum!“ * „~n art\ nu trebuie niciodat\ s\ te temi c\ e[ti exagerat… Dar exagerarea s\ fie continu\ – propor]ional\ cu ea `ns\[i.“1 Scopul ei: acceptarea ironic\ a existen]ei [i refacerea ei complet\ prin art\. „A tr\i nu ne intereseaz\“. De explicat omul prin acest cuv`nt-cheie cu b\taie lung\: „Sus]in c\ cinismul se `nvecineaz\ cu castitatea.“ Idem: „N-am face nimic pe lume dac\ nu am fi c\l\uzi]i de idei false“. (Fontenelle) La prima vedere via]a omului este mai interesant\ dec`t operele sale. Ea constituie un tot obstinat [i tensionat. Domne[te `n ea unitatea de spirit. Un suflu unic str\bate to]i ace[ti ani. Romanul, el e. De rev\zut, evident. * ~ntotdeauna exist\ o filosofie care s\ justifice lipsa de curaj. * Critica de art\, de team\ s\ nu fie taxat\ drept literatur\, `ncearc\ s\ foloseasc\ limbajul picturii, [i atunci chiar devine literatur\. Trebuie s\ revenim la Baudelaire. Transpunerea uman\, dar obiectiv\.

Doamna V. printre duhorile de carne putrezit\. Trei pisici. Doi c`ini. Disert`nd despre c`ntul interior. Buc\t\ria e `nchis\. E o c\ldur\ insuportabil\ `n\untru. Toat\ greutatea cerului [i a c\ldurii se sprijin\ pe golf. Totul e luminos. Dar soarele a disp\rut. * Dificult\]ile singur\t\]ii trebuie tratate `n totalitate. * Montaigne: O via]\ lunecoas\, sumbr\ [i mut\. * Inteligen]a modern\ se afl\ `n plin\ descump\nire. Cunoa[terea s-a extins `ntr-o asemenea m\sur\, `nc`t lumea [i spiritul [i-au pierdut orice punct de sprijin. E un fapt sigur c\ suferim de nihilism. Dar lucrul cel mai admirabil s`nt predicile despre „`ntoarceri“1. ~ntoarcere la Evul Mediu, la mentalitatea primitiv\, la p\m`nt, la religie, la arsenalul vechilor solu]ii. Pentru a acorda acestor balsamuri o umbr\ de eficacitate, ar trebui s\ ne prefacem c\ nu mai exist\ cuno[tin]ele noastre – c\ n-am `nv\]at nimic – s\ ne prefacem a [terge, de fapt, ceea ce este de ne[ters. Ar trebui s\ [tergem cu o singur\ tr\s\tur\ de condei aportul mai multor secole [i tot ceea ce a fost acumulat, patrimoniu de net\g\duit, de c\tre un spirit care `n cele din urm\ (acesta fiind ultimul s\u progres) recreeaz\ haosul pe cont propriu. Lucru imposibil. Pentru vindecare, trebuie s\ ne descurc\m cu aceast\ luciditate, cu aceast\ clarviziune. Trebuie s\ ]inem seama de cuno[tin]ele pe care le-am dob`ndit brusc cu privire la exilul nostru. Inteligen]a nu este descump\nit\ pentru c\ lumea a fost r\scolit\ de cunoa[tere. Ea este descump\nit\ fiindc\ nu se poate descurca `n r\scolirea asta. „Nu s-a obi[nuit cu ideea aceasta.“ De `ndat\ ce se va obi[nui, descump\nirea va disp\rea. Nu va r\m`ne dec`t r\scolirea [i cunoa[terea limpede pe care o are spiritul despre ea. O `ntreag\ civiliza]ie trebuie ref\cut\.

* * 1 ~n partea de sus a caietului manuscris, se poate citi: „Cf. coresponden]\ Berlioz. Tratat

teologico-politic“.

163

1 Aluzie la discursurile [i scrierile din perioada petainist\.

carnete_Camus.qxd

164

12/12/02

4:31 PM

Page 164

ALBERT CAMUS

CARNETE

Numai probele trebuie s\ fie palpabile. * „Europa, spune Montesquieu, se va pierde datorit\ r\zboinicilor ei.“ * Cine poate spune: am avut o s\pt\m`n\ perfect\. Amintirea mi-o spune [i [tiu c\ ea nu minte. Da, imaginea asta e perfect\ la fel cum erau perfecte acele zile lungi. Toate bucuriile erau fizice [i toate aveau asentimentul spiritului. ~n asta const\ perfec]iunea, `n acordul cu propria condi]ie, recunoa[terea [i respectarea omului. Lungi dune s\lbatice [i pure! S\rb\toare a apei de diminea]\ at`t de negre, de amiaz\ at`t de str\vezii, [i a celei de sear\, c\ldu]e [i aurii. Lungi dimine]i pe dun\ [i printre trupuri goale, amiaz\ ap\s\toare, [i ar trebui repetat tot restul, ar trebui spus `nc\ o dat\ ce s-a mai spus. ~n asta consta tinere]ea. ~n asta consta tinere]ea [i, la 30 de ani, nu doresc nimic altceva dec`t s\ continuu aceast\ tinere]e. Dar… * C\r]ile lui Copernic [i Galileu au stat la index p`n\ `n 1822. Trei secole de `nc\p\]`nare, nu-i pu]in lucru! * Pedeapsa cu moartea. Este ucis criminalul pentru c\ crima istove[te la om orice facultate de a tr\i. A tr\it totul de vreme ce a ucis. Poate s\ moar\. Omorul e exhaustiv. * Prin ce se distinge literatura din secolul al XIX-lea [i mai ales din secolul al XX-lea de cea din secolele clasice? Este [i ea moralist\ de vreme ce e francez\. Dar morala clasic\ e o moral\ critic\ (excep]ie f\c`nd Corneille) – negativ\. Morala secolului al XX-lea, dimpotriv\, este pozitiv\: ea define[te stiluri de via]\. S\ lu\m eroul romantic, Stendhal (apar]ine perfect secolului s\u, dar tocmai prin asta), Barrès, Montherlant, Malraux, Gide etc. *

165

Montesquieu. „Exist\ asemenea imbecilit\]i `nc`t o imbecilitate [i mai mare ar fi preferabil\.“ * ~n]elegi mai bine „Eterna `ntoarcere“ dac\ ]i-o imaginezi ca pe o repetare a marilor momente – ca [i cum totul ar urm\ri s\ reproduc\ sau s\ fac\ s\ r\sune momentele culminante ale umanit\]ii. Primitivii italieni sau Patimile dup\ Sf`ntul Ioan ren\[teau, imit`nd, coment`nd la nesf`r[it acel „S\v`r[itu-s-a“ de pe colina sacr\. Toate `nfr`ngerile au ceva din Atena deschis\ romanilor barbari, toate victoriile duc cu g`ndul la Salamina etc. etc. * Brulard1: „Compozi]iile mele mi-au inspirat `ntotdeauna aceea[i pudoare ca [i iubirile mele“. Idem: „Un salon cu 8 p`n\ la 10 persoane dintre care toate femeile au avut aman]i, unde conversa]ia este vesel\, anecdotic\ [i unde se bea un punci slab la dou\sprezece [i jum\tate noaptea este locul de pe lumea asta unde m\ simt cel mai bine“. * Psihoza arest\rii2: c`nd s\-i trimit\ fiului s\u suma de bani lunar\, o majoreaz\ cu o sut\ de franci. Fiindc\ este `mpins spre `nduio[are, spre generozitate. Angoasa `l face altruist. Astfel, cei doi b\rba]i urm\ri]i `ntr-un ora[ toat\ ziua se `nduio[eaz\ de `ndat\ ce pot vorbi. Unul pl`nge, vorbind despre nevasta sa pe care nu a mai v\zut-o de doi ani. Imagina]i-v\ serile `n ora[ele `n care urm\ritul r\t\ce[te singuratic. * Lui J.T. despre Str\inul Este o carte foarte lucrat\ [i tonul… este voit. Se ridic\ de 4 sau 5 ori, e adev\rat, dar asta-i ca s\ evit monotonia sau ca s\ existe o compozi]ie. Fa]\ de preot, Str\inul meu nu se justific\. Se `nfurie, asta-i cu totul altceva. Atunci eu s`nt cel care explic\, 1 Pseudonimul folosit de Stendhal c`nd a scris Via]a lui Henri Brulard (n. red.). 2 Cf. Ciuma.

carnete_Camus.qxd

166

12/12/02

4:31 PM

Page 166

ALBERT CAMUS

CARNETE

ve]i spune? Da, [i am reflectat mult asupra acestui lucru. M-am decis s-o fac fiindc\ voiam ca personajul meu s\ ajung\ la singura mare problem\ prin intermediul cotidianului [i naturale]ii. Trebuia s\ marchez acest moment important. Observa]i pe de alt\ parte c\ `n personajul meu nu exist\ ruptur\. ~n capitolul acesta, ca [i `n restul c\r]ii, el se mul]ume[te s\ r\spund\ la `ntreb\ri. ~nainte, era vorba de `ntreb\rile pe care lumea ni le pune zilnic – `n momentul acela, s`nt `ntreb\rile preotului. Astfel, `mi definesc personajul `n mod negativ. ~n toate astea, desigur, este vorba de mijloace artistice [i nu de scop. Sensul c\r]ii const\ tocmai `n paralelismul dintre cele dou\ p\r]i. Concluzie: societatea are nevoie de oameni care pl`ng la `nmorm`ntarea mamei lor; ori nu e[ti niciodat\ condamnat pentru crima pe care o crezi. De altfel, mai v\d `nc\ alte zece concluzii posibile. * Maximele lui Napoleon: „Fericirea este suprema dezvoltare a facult\]ilor mele“. ~nainte de insula Elba: „Un b\d\ran viu valoreaz\ mai mult dec`t un `mp\rat mort“. „Un om `ntr-adev\r mare se va plasa mereu deasupra evenimentelor pe care le-a prilejuit.“ „Trebuie s\ vrei s\ tr\ie[ti [i s\ [tii s\ mori.“ * Critici despre Str\inul. „Moralina“ b`ntuie. Imbecililor, care crede]i c\ nega]ia este un abandon, c`nd de fapt e o alegere. (Scriitorul Ciumei arat\ latura eroic\ a nega]iei.) Nu exist\ alt\ via]\ posibil\ pentru un om lipsit de Dumnezeu – [i to]i oamenii s`nt a[a. Cum s\-]i imaginezi c\ virilitatea const\ `n f`]`itul profetic, c\ grandoarea st\ `n afectarea spiritual\! Dar lupta asta cu ajutorul poeziei [i a obscurit\]ilor ei, revolta aparent\ a spiritului este cea care cost\ cel mai pu]in. Este inoperant\ [i tiranii o [tiu prea bine. *

167

F\r\ consecin]\1 „Ce meditez eu mai presus de mine [i ce simt f\r\ s\ pot defini? Un soi de `naintare dificil\ spre o sfin]enie a nega]iei – un eroism f\r\ Dumnezeu – omul `n sf`r[it pur. Toate virtu]ile umane, inclusiv singur\tatea fa]\ de Dumnezeu. Ce face superioritatea exemplar\ (singura) a cre[tinismului? Hristos [i sfin]ii s\i – c\utarea unui stil de via]\. Aceast\ oper\ va num\ra at`tea forme c`te etape s`nt pe drumul unei perfec]iuni f\r\ recompens\. Str\inul este punctul zero. Idem Mitul. Ciuma e un progres, nu de la zero la infinit, ci spre o complexitate mai profund\ care se mai cere definit\. Ultimul punct va fi sf`ntul, dar el `[i va avea valoarea sa aritmetic\ – m\surabil\ ca [i omul.“ * Despre critic\ Trei ani ca s\ faci o carte, cinci r`nduri ca s-o ridiculizezi – [i citatele false. Scrisoare c\tre A.R., critic literar (pe care nu i-o voi trimite). …O fraz\ din critica dumneavoastr\ m-a izbit: „nu ]in seama…“ Cum poate un critic luminat, cunosc\tor a ceea ce este concentrat `n orice oper\ de art\, s\ nu ]in\ seama, c`nd zugr\ve[te un personaj, de singurul moment c`nd acesta vorbe[te despre el [i-i m\rturise[te cititorului ceva din secretul s\u? {i cum de nu a]i sim]it c\ acel sf`r[it era o convergen]\, un loc privilegiat `n care fiin]a at`t de risipit\ pe care am descris-o se aduna `n sf`r[it… …~mi atribui]i ambi]ia de a reda realul. Realismul este un cuv`nt golit de sens (Doamna Bovary [i Demonii s`nt romane realiste [i nu au nimic `n comun). Nu m-am sinchisit. Dac\ ar trebui s\ dau o form\ ambi]iei mele, a[ vorbi, dimpotriv\, de simbol. De altfel a]i sim]it-o foarte bine. Dar atribui]i acestui simbol un sens pe care nu-l are [i, ca s\ spun tot, mi-a]i atribuit gratuit o filosofie ridicol\. ~ntr-adev\r, nimic `n cartea aceasta nu v\ permite s\ afirma]i c\ eu cred `n omul natural, c\ identific o fiin]\ uman\ cu o f\ptur\ 1 Se pare c\ men]iunea „f\r\ consecin]\“ a fost ad\ugat\ pe manuscris dup\ o a doua lectur\.

carnete_Camus.qxd

168

12/12/02

4:31 PM

Page 168

ALBERT CAMUS

vegetal\, c\ firea omeneasc\ e str\in\ moralei etc. etc. Personajul principal al c\r]ii nu are niciodat\ ini]iative. Nu a]i remarcat c\ el se mul]ume[te `ntotdeauna s\ r\spund\ la `ntreb\ri, la cele ale vie]ii sau la cele ale oamenilor. Altfel, el nu afirm\ niciodat\ nimic. {i n-am dat despre el dec`t un cli[eu negativ. Nimic nu v\ `ndrept\]ea s\ presupune]i atitudinea sa profund\, dec`t tocmai ultimul capitol. Dar dumneavoastr\ „nu ]ine]i seama de el“. Ra]iunile acestei voin]e de „a spune c`t mai pu]in“ ar fi prea lungi ca s\ vi le expun. Dar pot cel pu]in s\ regret c\ o examinare superficial\ v-a `mpins s\-mi atribui]i o filosofie de cafenea pe care nu s`nt dispus s\ mi-o asum. Ve]i sim]i mai bine ceea ce sus]in dac\ v\ precizez c\ singurul citat din articolul dumneavoastr\ este fals (s\-l transcriu [i s\-l modific) [i c\ el fundamenteaz\ astfel ni[te deduc]ii ilegitime. Poate c\ exista acolo alt\ filosofie [i a]i atins-o descriind cuv`ntul „inumanitate“. Dar la ce bun s-o demonstrez? Ve]i g`ndi probabil c\ se face prea mult zgomot pentru c\rticica unui necunoscut. Dar cred c\ s`nt dep\[it `n chestiunea aceasta. Fiindc\ v-a]i situat pe un punct de vedere moral care v-a `mpiedicat s\ judeca]i cu clarviziunea [i cu talentul care v\ erau recunoscute. Aceast\ pozi]ie este de nesus]inut [i o [ti]i mai bine ca oricine. Exist\ un hotar foarte imprecis `ntre criticile dumneavoastr\ [i cele care se vor putea scrie `n cur`nd sub imperiul unei literaturi dirijate (care s-au scris nu foarte de mult timp) despre caracterul moral al cut\rei sau cut\rei opere. V-o spun f\r\ m`nie, e ceva detestabil. Nici dumneavoastr\, nici nimeni altul nu ave]i calitatea s\ judeca]i dac\ o oper\ poate s\ serveasc\ ori s\ deserveasc\ na]iunea `n acest moment sau pentru totdeauna. Refuz `n orice caz s\ m\ supun unor asemenea jurisdic]ii [i aceasta este ra]iunea scrisorii mele. V-a[ fi recunosc\tor dac\ a]i crede cu adev\rat c\ a[ fi acceptat cu senin\tate critici mai grave, dar formulate `ntr-un spirit mai pu]in categoric. ~n orice caz, a[ vrea ca aceast\ scrisoare s\ nu produc\ o nou\ ne`n]elegere. Faptul c\ v\ scriu nu este demersul unui autor nemul]umit. V\ cer s\ nu da]i nimic din scrisoarea mea publicit\]ii. Nu a]i `nt`lnit prea des numele meu `n revistele de ast\zi la care se accede

CARNETE

169

totu[i foarte u[or. Fapt e c\, neav`nd nimic de spus, nu-mi place s\ fac jocul publicit\]ii. Public `n acest moment c\r]i care mi-au luat ani `ntregi de lucru, pentru singurul motiv c\ s`nt `ncheiate [i c\ le preg\tesc pe cele care le urmeaz\. Nu a[tept de pe urma lor nici un avantaj material [i nici vreo considera]ie. Speram doar c\ `mi vor ob]ine aten]ia [i r\bdarea care se acord\ oric\rei ac]iuni de bun\-credin]\. Se pare c\ p`n\ [i aceast\ exigen]\ era peste m\sur\ de mare. Cu toate acestea, v\ rog s\ fi]i sigur, domnule, de sentimentele mele sincere de considera]ie. * Trei personaje au intrat `n compozi]ia Str\inului: doi b\rba]i (unul s`nt eu) [i o femeie. * Brice Parain. Eseu despre logosul platonician.1 Studiaz\ logosul ca limbaj. Rezult\ c\-l `nzestreaz\ pe Platon cu o filosofie a expresiei. Retraseaz\ efortul lui Platon `n c\utarea unui realism rezonabil. Care este „tragicul“ problemei? Dac\ limbajul nostru nu are sens, nimic nu are sens. Dac\ sofi[tii au dreptate, lumea este ira]ional\. Solu]ia lui Platon nu-i psihologic\, e cosmologic\. Care este originalitatea pozi]iei lui Parain: consider\ problema limbajului ca fiind metafizic\, nu social\ [i psihologic\… etc. etc. De v\zut notele. * Muncitorii francezi – singurii l`ng\ care m\ simt bine, pe care am chef s\-i cunosc [i „s\-i tr\iesc“. S`nt ca [i mine. * Sf`r[itul lui august ’42 Literatur\. S\ p\strez rezerve fa]\ de acest cuv`nt. A nu-l rosti prea repede. Dac\ s-ar elimina literatura la marii scriitori, s-ar elimina probabil ceea ce este mai personal `n operele lor. Literatur\ = nostalgie. Supraomul lui Nietzsche, abisul lui Dostoievski, actul gratuit al lui Gide etc. etc. 1 Albert Camus a consacrat eseului lui Brice Parain un articol intitulat „Despre o filosofie a expresiei“, `n Poésie 44, nr. 17.

carnete_Camus.qxd

170

12/12/02

4:31 PM

Page 170

ALBERT CAMUS

CARNETE

* {opotul izvoarelor de-a lungul zilelor mele. Curg `n jurul meu, peste c`mpii `nsorite, apoi mai aproape de mine [i cur`nd voi avea acest [opot `n mine, acest izvor `n inim\ [i acest murmur de f`nt`n\ `mi va `nso]i toate g`ndurile. Asta `nseamn\ uitarea. * Ciuma. Imposibil s\ scapi. Prea multe „hazarduri“ de ast\ dat\ `n timpul redact\rii. Trebuie s\ m\ apropii de idee. Str\inul descrie goliciunea omului `n fa]a absurdului. Ciuma, echivalen]a profund\ a punctelor de vedere individuale `n fa]a aceluia[i absurd. Este un progres care se va preciza `n alte opere. Dar, `n plus, Ciuma demonstreaz\ c\ absurdul nu `nva]\ nimic. Este progresul definitiv. * Panelier.1 ~nainte de r\s\ritul soarelui, peste `naltele coline, brazii nu se disting de ondula]iile care `i sus]in. Apoi soarele, de foarte departe [i din spate, aure[te v`rful copacilor. Astfel, pe fondul abia decolorat al cerului, s-ar spune c\ o armat\ de s\lbatici `mpodobi]i cu pene se ive[te de dup\ colin\. Pe m\sur\ ce soarele urc\ [i cerul se lumineaz\, brazii cresc [i armata barbar\ pare s\ avanseze [i s\ se adune `ntr-un tumult de pene prevestind invazia. Dup\ aceea, c`nd soarele a ajuns suficient de sus, el lumineaz\ dintr-o dat\ brazii care se rostogolesc pe coasta mun]ilor. Pare s\ se st`rneasc\ o goan\ s\lbatic\ spre vale, `nceputul unei lupte scurte [i tragice `n care barbarii din timpul zilei vor goni armata fragil\ a g`ndurilor din timpul nop]ii. * Ceea ce emo]ioneaz\ la Joyce nu este opera, ci faptul c\ a `ntreprins-o. Trebuie f\cut\ astfel distinc]ia dintre patetismul `ntreprinderii – care n-are nimic de-a face cu arta – [i emo]ia artistic\ propriu-zis\. * 1 Din motive de s\n\tate, Camus a petrecut mai multe luni, din iarna lui 1942 p`n\ `n

prim\vara lui 1943, la Panelier, l`ng\ Chambon-sur-Lignon.

171

S\ m\ conving c\ o oper\ de art\ este ceva uman, iar creatorul n-are nimic de a[teptat de la un „dicteu“ transcendent. M\n\stirea din Parma, Fedra, Adolphe ar fi putut s\ fie foarte diferite, dar nu mai pu]in frumoase. Totul depindea de autorul lor – st\p`n absolut. * Dup\ un num\r de ani, un eseu despre Fran]a, nu se va putea lipsi de o referire la epoca actual\. Ideea asta mi-a venit `ntr-un trenule] departamental1 `n timp ce vedeam cum defileaz\, adunate `n g\ri minuscule, fe]e [i siluete de francezi, pe care cu greu le voi putea uita: b\tr`ne cupluri de ]\rani, ea cu pielea ca de pergament, el cu obrazul neted, luminat de doi ochi limpezi [i de o musta]\ alb\ – siluete coc`rjate de dou\ ierni de priva]iuni, `mbr\cate `n haine lustruite [i c`rpite. Elegan]a a p\r\sit poporul acesta b`ntuit de mizerie. ~n trenuri valizele s`nt obosite, legate cu sfori, reparate cu cartoane. To]i francezii au un aer de emigran]i. Idem `n ora[ele industriale – acel b\tr`n muncitor z\rit la fereastr\, cu ochelarii pe nas, [i care profit\ de ultima lumin\ a zilei ca s\ citeasc\, ]in`nd cuminte cartea `ntre m`inile cu degete r\sfirate. La gar\, o `ntreag\ mul]ime absoarbe f\r\ s\ c`rteasc\ o hran\ infam\ [i iese apoi `n ora[ul `ntunecat, oamenii merg cot la cot f\r\ s\ se amestece [i se retrag la hotel, `n camere etc. Via]\ disperat\ [i t\cut\, pe care `ntreaga Fran]\ o suport\ a[tept`nd. ~n zilele de 10, 11, 12 ale lunii, toat\ lumea fumeaz\. Pe 18, imposibil s\-]i dea cineva un foc pe strad\. ~n trenuri se vorbe[te de secet\. E mai pu]in spectaculoas\ aici dec`t `n Algeria, dar nu este mai pu]in tragic\. Un b\tr`n muncitor `[i poveste[te mizeria: dou\ od\i la o or\ distan]\ de Saint-Étienne. Dou\ ore de drum, opt ore de munc\ – nimic de m`ncare acas\ –, prea s\rac ca s\ recurg\ la pia]a neagr\. O femeie t`n\r\ spal\ rufele fiindc\ are doi copii [i b\rbatul ei s-a `ntors de la r\zboi cu un ulcer la stomac. „I-ar trebui carne alb\ bine fript\. Unde po]i s\ g\se[ti a[a ceva? I-au dat un certificat pentru a-[i procura cele necesare regimului. A[a c\ prime[te 1 Camus se ducea s\pt\m`nal de la Chambon-sur-Lignon la Saint-Étienne ca s\ primeasc\ `ngrijiri medicale.

carnete_Camus.qxd

172

12/12/02

4:31 PM

Page 172

ALBERT CAMUS

trei sferturi de litru de lapte, dar i se suprim\ gr\simile. Unde a]i mai pomenit s\ hr\ne[ti un b\rbat cu lapte?“ Se `nt`mpl\ s\ i se fure din rufele clien]ilor [i-atunci trebuie s\ le pl\teasc\. ~ntre timp ploaia `neac\ peisajul murdar al unei v\i industriale – parfumul acru al acestei mizerii – groaznica disperare a acestor vie]i. Iar ceilal]i ]in discursuri. Saint-Étienne, diminea]a, `n cea]\, cu sirenele care cheam\ la lucru `n mijlocul unei `ngr\m\deli de turnuri, de cl\diri [i de co[uri groase `ndrept`ndu-[i spre cerul `ntunecat v`rfurile lor purt`nd depozitul de zgur\ asemenea unei monstruoase ofrande. * Budejovice, actul III1. Sora revine dup\ sinuciderea mamei. Scen\ cu femeia: – ~n numele cui vorbi]i? – ~n numele dragostei mele. – Ce e asta? Sora iese. Femeia url\ [i pl`nge. Intr\ slujnica taciturn\, atras\ de pl`nsete: – Ah, dumneata, m\car dumneata ajut\-m\! – Nu. (Cortina) * Toate marile virtu]i au o fa]\ absurd\. * Nostalgia vie]ii celorlal]i. Fapt e c\, v\zut\ din afar\, ea formeaz\ un tot. ~n timp ce a noastr\, v\zut\ din\untru, pare dispersat\. ~nc\ mai alerg\m dup\ iluzia unit\]ii. * {tiin]a explic\ ceea ce func]ioneaz\ [i nu ceea ce este. Exemplu: de ce specii diverse de flori, [i nu una singur\? * Roman. „El o a[tepta diminea]a la marginea unui c`mp sub ni[te aluni `nal]i, `n v`ntul rece al toamnei. B`z`it f\r\ c\ldur\ al 1 Note pentru Ne`n]elegerea, actul III, scena III.

CARNETE

173

viespilor, v`ntul printre frunze, un coco[ care se `nc\p\]`neaz\ s\ c`nte `n spatele colinelor, l\tr\turi r\gu[ite, `n dep\rtare c`te un cronc\nit de cioar\. ~ntre cerul `ntunecat de septembrie [i solul umed, avea impresia c\ [i iarna o a[teapt\ cu el pe Marthe.“ * ~mperecherea cu animalele suprim\ con[tientizarea celuilalt. ~nseamn\ „libertate“. Iat\ de ce a atras at`tea spirite, chiar [i pe Balzac. * Panelier. Prima ploaie de septembrie; un v`nt u[or amestec\ frunzele galbene cu aversa. Ele plutesc un moment, apoi greutatea apei le ]intuie[te brusc la p\m`nt. C`nd natura e banal\, ca aici, se observ\ mai bine schimbarea anotimpurilor. * Copil\rie s\rac\. Impermeabilul prea mare – siesta. Berea Vinga – duminicile la m\tu[a. C\r]ile – biblioteca municipal\. ~ntoarcerea acas\ `n seara de Cr\ciun [i cadavrul din fa]a restaurantului. Jocurile din pivni]\ (Jeanne, Joseph [i Max). Jeanne adun\ to]i nasturii, „a[a te `mbog\]e[ti“. Vioara fratelui [i orele de muzic\. – Galoufa. * Roman. S\ nu pun „Ciuma“ `n titlu. Ci mai degrab\ „Prizonierii“. * [i nevasta sa printre ghe]urile Siberiei, pe jos. Preoteasa: „Mai avem mult de suferit, p\rinte?“ Avakkum: „P`n\ la moarte, fiic\ a lui Marcu.“ {i ea, oft`nd: „Bine, fiu al lui Petru, s\ mergem mai departe.“ Avakkum1

* ~nt`ia c\tre Corintieni, VII, 27: „E[ti legat de femeie? Nu c\uta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu c\uta femeie.“2 1 Mémoires d’Avakkum, traducere din rus\ de Pierre Pascal, 1939, Gallimard. 2 Epistolele Sf`ntului Apostol Pavel, ~nt`ia c\tre Corintieni, Noul Testament, Editura

Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1993, versiune revizuit\, redactat\ [i comentat\ de Bartolomeu Valeriu Anania (n. red.).

carnete_Camus.qxd

174

12/12/02

4:31 PM

Page 174

ALBERT CAMUS

Luca, VI, 26: „Vai vou\, c`nd to]i oamenii v\ vor vorbi de bine; c\ p\rin]ii lor a[a le f\ceau prorocilor mincino[i“.1 Ca apostol, Iuda f\cea minuni (Sf`ntul Ioan Gur\ de Aur). * Zhuangzi (al treilea dintre marii taoi[ti – a doua jum\tate a secolului al IV-lea `.Hr.) are punctul de vedere al lui Lucre]iu: „Pas\rea cea mare se `nal]\ pe v`nt p`n\ la o `n\l]ime de 90 000 de stadii. Ce vede ea de sus s`nt herghelii de cai s\lbatici `n galop“. * P`n\ la era cre[tin\, Buddha nu este reprezentat fiindc\ e nirvanat, adic\ depersonalizat. * Dup\ Proust, nu este adev\rat c\ natura imit\ arta. Ci marele artist este cel care ne `nva]\ s\ vedem `n natur\ ceea ce opera sa, `ntr-un mod unic, a [tiut s\ izoleze din ea. Toate femeile devin astfel personajele feminine pictate de Renoir. „La piciorul patului, convulsionat\ de suflul acelei agonii, f\r\ s\ pl`ng\, dar din c`nd `n c`nd sc\ldat\ `n lacrimi, mama avea triste]ea f\r\ g`nduri a unui frunzi[ pe care-l biciuie ploaia [i-l r\scole[te v`ntul.“ Gu2. „F\pturile care au jucat un rol important `n via]a noastr\ doar rar ies din ea dintr-o dat\ [i `n mod definitiv.“ Gu. ~n c\utarea timpului pierdut este o oper\ eroic\ [i viril\: 1) prin constan]a voin]ei creatoare; 2) prin efortul pe care-l pretinde unui bolnav. „C`nd crizele m\ obligaser\ s\ stau mai multe zile [i mai multe nop]i la r`nd nu numai f\r\ s\ dorm, ci [i f\r\ s\ m\ `ntind, f\r\ s\ beau [i f\r\ s\ m\n`nc, `n clipa c`nd epuizarea [i suferin]a deveneau at`t de mari, `nc`t credeam c\ nu am s\ mai scap niciodat\, m\ g`ndeam la un c\l\tor oarecare aruncat pe un ]\rm, otr\vit de ierburi veninoase, tremur`nd de febr\ `n hainele muiate de apa m\rii, dar 1 Sf`nta Evanghelie dup\ Luca, Noul Testament, ed. cit. (n. red.). 2 Gu pentru Guermantes.

CARNETE

175

care totu[i se sim]ea mai bine dup\ dou\ zile, relu`ndu-[i drumul la `nt`mplare, `n c\utarea b\[tina[ilor care puteau fi antropofagi. Exemplul lor m\ `nt\rea, `mi red\dea speran]a [i m\ ru[inam c\ am putut avea un moment de descurajare.“ (Sodoma [i Gomora) * Nu se culc\ cu o t`rf\ care-l aga]\ [i pe care o dore[te fiindc\ n-are dec`t o bancnot\ de o mie de franci asupra sa [i nu `ndr\zne[te s\-i cear\ restul. * Sentiment opus fa]\ de cel al lui Proust: `n fa]a fiec\rui ora[, fiec\rui nou apartament, fiec\rei fiin]e, fiec\rui trandafir [i fiec\rei fl\c\ri, s\ te minunezi de noutatea lor g`ndindu-te cum o s\ le transforme obiceiul – s\ cau]i `n viitor „familiaritatea“ pe care ]i-o vor da, s\ pleci `n c\utarea timpului care n-a venit `nc\. Exemplu: Noaptea, sosirile solitare `n ora[ele necunoscute – senza]ia aceea de sufocare, de dep\[ire pe care ]i-o creeaz\ un organism de o mie de ori mai complex. E suficient ca a doua zi s\ reper\m strada principal\, c\ci totul se ordoneaz\ `n raport cu ea [i ne instal\m. S\ colec]ionezi sosirile nocturne `n ora[ele str\ine, s\ tr\ie[ti din puterea acelor camere de hotel necunoscute. * ~n tramvai: „S-a n\scut normal. Dar dup\ opt zile i s-au lipit pleoapele. A[a c\, bine`n]eles, ochii i-au putrezit.“ * Ca atunci c`nd s`ntem atra[i de anumite ora[e (mai totdeauna cele unde am mai locuit) sau de anumite vie]i, prin imaginile sexualit\]ii – [i atunci s`ntem `n[ela]i. C\ci, chiar [i pentru cei mai pu]in spiritualiza]i dintre noi, via]a noastr\ nu depinde niciodat\ numai de sexualite sau, cel pu]in, exist\ prea multe lucruri `n via]a de toate zilele care nu au nici o leg\tur\ cu sexualitatea. Astfel c\, dup\ ce a incarnat cu greu, [i din c`nd `n c`nd, una dintre aceste imagini sau s-a apropiat de una dintre aceste amintiri, via]a se acoper\ cu

carnete_Camus.qxd

176

12/12/02

4:31 PM

Page 176

ALBERT CAMUS

CARNETE

lungi spa]ii de timp vid ca ni[te piei moarte. {i atunci trebuie s\ dorim alte ora[e. * Critici despre Str\inul: Impasibilitate, se spune. Cuv`ntul este prost ales. Bun\voin]\ ar fi mai potrivit. * Budejovice (sau Dumnezeu nu r\spunde)1. Slujnica taciturn\ este un b\tr`n servitor. Femeia `n ultima scen\: „Doamne, ai mil\ de mine, `ntoarce-te spre mine. Ascult\-m\, Doamne. ~ntinde-mi m`na. Doamne, ai mil\ de cei care se iubesc [i s`nt desp\r]i]i.“ Intr\ b\tr`nul. B\tr`nul: M-a]i chemat? Femeia: Da… Nu… Nu mai [tiu. Dar ajut\-m\, ajut\-m\, fiindc\ am nevoie s\ fiu ajutat\. Fie-]i mil\ [i consimte s\ m\ aju]i. B\tr`nul: Nu. (Cortina) De c\utat detalii pentru a accentua simbolismul. * Cum se face c\ fiind legat\ de at`tea suferin]e, fa]a sa r\m`ne totu[i pentru mine chipul fericirii? * Roman. ~n fa]a trupului `n agonie al femeii pe care o iube[te: „Nu pot, nu pot s\ te las s\ mori. Fiindc\ [tiu c\ am s\ te uit. Am s\ pierd totul astfel [i vreau s\ te re]in `n aceast\ parte a lumii, singura unde s`nt `n stare s\ te str`ng `n bra]e“ etc. etc. Ea: „Oh! E groaznic s\ mori [tiind c\ vei fi uitat\“. S\ v\d tot timpul [i s\ exprim `n acela[i timp ambele aspecte. * S\ rezum clar inten]iile mele din Ciuma. * 1 Note pentru Ne`n]elegerea.

177

Octombrie. ~n iarba `nc\ verde, frunzele deja galbene. Un v`nt scurt [i activ f\urea cu un soare sonor, pe nicovala verde a c`mpiilor, o bar\ de lumin\ ale c\rei zumzete de albine parveneau p`n\ la mine. Frumuse]e ro[ie. Splendid\, veninoas\ [i solitar\ ca o ciuperc\ otr\vitoare. * Se poate observa la Spinoza cultul a ceea ce este [i nu a ceea ce vrea sau trebuie s\ fie – ura fa]\ de valorile `n alb [i negru, fa]\ de ierarhia moral\ – o anume echivalen]\ a virtu]ilor [i a relelor `n lumina divin\. „Oamenii prefer\ ordinea `n locul neor`nduielii ca [i cum ordinea ar corespunde unui lucru real din natur\“ („Apendice“, Cartea I). Ceea ce ar fi de neconceput pentru el nu e c\ Dumnezeu a creat imperfec]iunea `n acela[i timp cu perfec]iunea, ci c\ nu a creat-o. C\ci av`nd puterea s\ creeze toat\ gama de la perfect la imperfect, nu putea s\ n-o fac\. Acest lucru nu e sup\r\tor dec`t din punctul nostru de vedere, care nu e cel bun. Acest Dumnezeu, acest univers nu au mobilitate [i motivele se armonizeaz\. Totul e dat o dat\ pentru totdeauna. Nou\, dac\ ne convine, ne revine s\ deslu[im consecin]ele [i motivele (de aici forma geometric\). Dar universul acesta nu tinde spre nimic [i nu vine de la nimic pentru c\ este deja des\v`r[it [i a fost des\v`r[it dintotdeauna. Nu are tragedie pentru c\ nu are istorie. Este c`t se poate de inuman. Este o lume care cere curaj. [Dar [i o lume f\r\ art\ – pentru c\ e f\r\ hazard (apendicele la Cartea I neag\ c\ ar exista ur`tul sau frumosul).] Nietzsche spune c\ forma matematic\ nu se justific\ la Spinoza dec`t ca un mijloc de expresie estetic\. Vezi Etica, cartea I. Teorema XI d\ patru demonstra]ii ale existen]ei lui Dumnezeu. Teorema XIV [i marea Scolie din teorema XV care pare s\ nege crea]ia. Ar putea da dreptate celor care vorbesc de panteismul lui Spinoza? E aici totu[i un postulat (cuv`nt pe care Spinoza `l evit\ `n toat\ Etica): vidul nu exist\ (demonstrat, ce-i drept, `n lucr\rile precedente). Se poate opune teorema XVII teoremei XXIV: una demonstr`nd necesitatea, cealalt\ put`nd servi la reintroducerea contingen]ei.

carnete_Camus.qxd

178

12/12/02

4:31 PM

Page 178

ALBERT CAMUS

Teorema XXV fundamenteaz\ raportul dintre distan]\ [i moduri. ~n teorema XXXI, `n fine, voin]a este constr`ngere. Ca [i Dumnezeu prin natura sa proprie. Teorema XXXIII restr`nge mai mult aceast\ lume at`t de bine legat\. S-ar crede c\ pentru Spinoza natura lui Dumnezeu e mai puternic\ dec`t el – dar `n teorema XXXIII declar\ (`mpotriva adep]ilor Binelui Suveran) c\ este absurd ca Dumnezeu s\ fie supus destinului. Este lumea faptului dat o dat\ pentru totdeauna, a lui „a[a este“ – necesitatea e infinit\ – contribu]ia originalit\]ii [i a hazardului e nul\. Totul este monoton. * Curios. Istorici inteligen]i, retras`nd istoria unei ]\ri, `[i utilizeaz\ toate for]ele ca s\ preconizeze cutare politic\, realist\ de exemplu, c\reia i se datoreaz\, `n opinia lor, cele mai importante epoci ale ]\rii respective. Chiar ei semnaleaz\ totu[i c\ aceast\ stare de fapt nu a putut dura niciodat\ pentru c\, destul de repede, un alt b\rbat de stat sau un alt regim au venit s\ strice tot. Cu toate acestea ei insist\ s\ apere o politic\ ce nu rezist\ la schimbarea oamenilor, c`t\ vreme politica `n `ntregimea ei se face prin schimbarea oamenilor. Adev\rul e c\ ei nu g`ndesc sau nu scriu dec`t pentru epoca lor. Alternativa istoricilor: scepticismul sau teoria politic\ ce nu depinde de schimbarea oamenilor (?) * Acest efort uria[ este, pentru un geniu, ceea ce e zborul sacadat al l\custei fa]\ de cel al r`ndunicii. * „C`teodat\, dup\ toate zilele acelea c`nd numai voin]a comanda, `n care se edifica or\ dup\ or\ acea munc\ ce nu admitea nici distrac]ie, nici sl\biciune, care voia s\ ignore sentimentul [i lumea, m\ cople[ea un sim]\m`nt de p\r\sire [i m\ aruncam cu u[urare `n ad`ncul disper\rii care, `n toate acele zile, m\ `nso]ise. Ce dorin]\, ce tenta]ie s\ nu mai fie nimic de construit [i s\ abandonez acea oper\ [i acea fa]\ at`t de dificil\ pe care trebuia s\ o modelez. Iubeam, regretam, doream, eram `n sf`r[it om…

CARNETE

179

…cerul pustiu al verii, marea pe care am iubit-o at`ta [i buzele acestea `ntinse.“ * Via]a sexual\ i-a fost dat\ omului ca s\-l deturneze poate de la calea sa adev\rat\. E opiul lui. ~n ea totul adoarme. ~n afara ei, lucrurile `[i reiau via]a. ~n acela[i timp, castitatea stinge specia [i poate acesta este adev\rul. * Un scriitor nu trebuie s\ vorbeasc\ despre `ndoieli `n fa]a propriei sale crea]ii. Ar fi prea u[or s\ i se r\spund\: „Cine te for]eaz\ s\ creezi? Dac\ e vorba de o angoas\ at`t de continu\, de ce o supor]i?“ ~ndoielile s`nt tot ce avem noi mai intim. S\ nu vorbe[ti niciodat\ despre `ndoielile tale – oricare ar fi ele. * La r\scruce de v`nturi este unul dintre cele mai mari romane de dragoste pentru c\ se sf`r[e[te prin e[ec [i revolt\ – vreau s\ spun prin moartea f\r\ speran]\. Personajul principal este diavolul. O astfel de iubire nu se poate sus]ine dec`t prin e[ecul final care este moartea. Nu se poate continua dec`t `n infern. * Octombrie Marile p\duri `nro[ite sub ploaie, paji[tile acoperite de frunze galbene, mirosul ciupercilor care se usuc\, focurile (conurile de brad transformate `n j\ratic sclipeau ro[ietice ca diamantele infernului), v`ntul care suspin\ `n jurul casei, unde mai po]i g\si o toamn\ at`t de conven]ional\? Acum ]\ranii umbl\ pu]in apleca]i – contra v`ntului [i a ploii. ~n p\durea de toamn\, fagii formeaz\ pete de un galben auriu sau se izoleaz\ la marginea p\durilor ca ni[te cuiburi mari [iroind de o miere blond\. * 23 octombrie. ~nceput Ciuma are un sens social [i un sens metafizic. Este exact acela[i. Ambiguitatea aceasta exist\ [i `n Str\inul.

carnete_Camus.qxd

180

12/12/02

4:31 PM

Page 180

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Se spune: se sinchise[te ca de o musc\ – [i asta nu ne mai spune nimic. Dar ajunge s\ privim cum mor mu[tele `ncleiate pe h`rtia lor – aceea f\cut\ special pentru ele – [i `n]elegem atunci c\ inventatorul formulei a contemplat `ndelung aceast\ agonie groaznic\ [i ne`nsemnat\ – acest\ moarte lent\ care va l\sa `n urma ei doar un u[or miros de putrefac]ie. (Geniul e cel care face locul comun.) * Idee: refuz\ tot ce i se ofer\, toate fericirile care se ivesc din cauza unei exigen]e mai profunde. ~[i rateaz\ c\snicia, se angajeaz\ `n leg\turi nesatisf\c\toare, a[teapt\, sper\. „N-a[ [ti s-o definesc foarte bine, dar o simt.“ {i a[a p`n\ la sf`r[itul vie]ii. „Nu, nu voi putea niciodat\ s-o definesc.“ * Sexualitatea nu duce la nimic. Nu este imoral\, dar e neproductiv\. Po]i s-o practici c`nd nu dore[ti s\ produci. Dar numai castitatea este legat\ de un progres personal. Exist\ un timp c`nd sexualitatea e o victorie – c`nd o degajezi de imperativele morale. Dar cur`nd dup\ aceea devine o `nfr`ngere – [i singura victorie pe care o ob]inem, de ast\ dat\ asupra ei, este: castitatea. * De reflectat la comentariul despre Don Juan de Molière1. * Noiembrie ’42 Toamna, peisajul acesta `nflore[te cu frunze – cire[ii devenind ro[ii, ar]arii galbeni, fagii acoperindu-se de bronz. Peste platou se a[tern miile de fl\c\ri ale unei noi prim\veri.

181

Renun]area la tinere]e. Nu eu renun] la fiin]e [i la lucruri (nu a[ putea), ci lucrurile [i fiin]ele renun]\ la mine. Tinere]ea fuge de mine: asta `nseamn\ s\ fii bolnav. * Primul lucru pe care trebuie s\-l `nve]e un scriitor este arta de a transpune ceea ce simte `n ceea ce vrea s\ simt\ al]ii. La `nceput reu[e[te din `nt`mplare. Dar pe urm\ talentul trebuie s\ `nlocuiasc\ `nt`mplarea. Exist\ [i o parte de noroc la r\d\cina geniului. * Spune `ntotdeauna: „Asta `n ]ara mea s-ar numi…“1 [i adaug\ o formul\ banal\ care nu apar]ine nici unei ]\ri. Exemplu: Asta `n ]ara mea s-ar numi o vreme de vis (sau o carier\ str\lucit\, sau o fat\ model, sau o ilumina]ie feeric\). * 11 noiembrie. Ca ni[te [obolani!2 * Diminea]a totul e acoperit de promoroac\, cerul str\luce[te `n spatele ghirlandelor [i banderolelor unei chermese imaculate. La ora zece, `n momentul c`nd soarele `ncepe s\ `nc\lzeasc\, tot c`mpul se umple de muzica cristalin\ a unui dezghe] aerian: mici p`r`ituri ca ni[te suspine ale copacului, c\derea promoroacei pe sol ca un zgomot de insecte albe aruncate unele peste altele, frunze `nt`rziate desprinz`ndu-se ne`ntrerupt sub povara ghe]ii [i abia tres\lt`nd pe jos ca ni[te oseminte imponderabile. ~n jur, v`lcelele [i colinele dispar `n fum. C`nd `l privim ceva mai `ndelung, observ\m c\ peisajul acesta, pierz`ndu-[i toate culorile, a `mb\tr`nit brusc. Un ]inut str\vechi urc\ p`n\ la noi `ntr-o singur\ diminea]\, travers`nd milenii… Pintenul acela acoperit de copaci [i ferigi p\trunde ca o pror\ la confluen]a celor dou\ r`uri. Descotorosit de promoroac\ datorit\ primelor raze de soare, r\m`ne singurul lucru viu `n mijlocul peisajului alb ca ve[nicia. Acolo, cel pu]in, vocile `nv\lm\[ite

* 1 Cf. ticurile verbale ale lui Grand: Ciuma. 1 N-am g\sit nimic, `n arhivele lui Camus, care s\ corespund\ unui proiect de comentariu.

2 Debarcarea alia]ilor `n Africa de Nord `l desparte pe Camus de ]ara sa [i de ai s\i.

carnete_Camus.qxd

182

12/12/02

4:31 PM

Page 182

ALBERT CAMUS

ale celor dou\ [uvoaie se aliaz\ `mpotriva t\cerii nem\rginite care-l `nconjoar\. Dar `ncetul cu `ncetul c`ntecul apelor se `ncorporeaz\ el `nsu[i `n peisaj. F\r\ s\ scad\ cu un ton, devine totu[i t\cere. {i din loc `n loc este nevoie de trecerea a trei ciori fumurii ca s\ se iveasc\ din nou pe cer semnele vie]ii. A[ezat `n v`rful prorei, continuu aceast\ navigare imobil\ `n ]ara indiferen]ei. Nu mai pu]in indiferent\ dec`t toat\ natura [i pacea asta alb\ pe care iarna o aduce `n inimile prea c\lduroase – ca s\-mi `mpace inima mistuit\ de o iubire amar\. Privesc cum se `ntinde pe cer acea izbucnire de lumin\ care neag\ presim]irile mor]ii. ~n sf`r[it, un semn de viitor, deasupra mea, c\ruia totul `i vorbe[te acum de trecut. Taci, pl\m`nule! Umfl\-te de aerul acesta pal [i `nghe]at care ]i-e hrana. Taci. S\ nu mai fiu silit s\-]i ascult lenta putrezire – [i s\ m\ `ntorc `n fine spre… * Saint-Étienne {tiu ce `nseamn\ duminica pentru un om s\rac care munce[te. {tiu mai ales ce `nseamn\ duminica sear\ [i dac\ a[ putea da un sens [i `nf\]i[a ceea ce [tiu, a[ putea face dintr-o duminic\ s\rac\ o oper\ de umanitate. * N-ar fi trebuit s\ scriu: dac\ lumea ar fi clar\, arta nu ar exista – iar dac\ lumea mi s-ar p\rea c\ are un sens nu a[ mai scrie. ~n unele cazuri trebuie s\ fii personal, din modestie. De ad\ugat c\ formula m-ar fi constr`ns s\ reflectez mai bine [i, p`n\ la urm\ n-a[ fi scris-o. Este un adev\r str\lucitor, f\r\ temei. * Sexualitatea ne`nfr`nat\ duce la o filosofie a nesemnifica]iei lumii. Castitatea d\ dimpotriv\ un sens (lumii). * Kierkegaard. Valoarea estetic\ a c\sniciei. Vederi definitive, dar prea mult\ vorb\rie. Rolul eticii [i al esteticii `n formarea personalit\]ii; mult mai solid [i mai emo]ionant. Apologie a generalului.

CARNETE

183

Pentru Kierkegaard, morala estetic\ are drept scop originalitatea – [i `n realitate trebuie s\ ajungi la general. Kierkegaard nu este mistic. El critic\ misticismul pentru c\ se desparte de lume – tocmai pentru c\ nu este `n ceea ce este general. Dac\ exist\ un salt la Kierkegaard, el este deci de ordinul inteligen]ei. Este saltul `n stare pur\. Aceasta `n stadiul etic. Dar stadiul religios transfigureaz\ tot. * ~n ce moment se schimb\ via]a `n destin? La moarte? Dar acesta este un destin pentru ceilal]i, pentru istorie sau pentru familie. Prin con[tiin]\? Dar spiritul este cel care-[i face o imagine despre via]\ ca destin, care introduce o coeren]\ acolo unde ea nu exist\. ~n ambele cazuri, e vorba de o iluzie. Concluzia? Nu exist\ destin? * Supralicitarea motivului Euridicei1 `n literatura anilor ’40. Asta pentru c\ niciodat\ n-au fost desp\r]i]i at`]ia aman]i. * Toat\ arta lui Kafka2 const\ `n a-l obliga pe cititor s\ reciteasc\. Deznod\mintele sale – sau lipsa de deznod\minte – sugereaz\ explica]ii, care nu reies `ns\ clar [i care cer ca povestea s\ fie recitit\ dintr-un unghi nou ca s\ apar\ fondate. Uneori exist\ o dubl\ sau o tripl\ posibilitate de interpretare, de unde nevoia de dou\ sau trei lecturi. Dar ar gre[i cel care ar vrea s\ interpreteze fiecare am\nunt la Kafka. Un simbol este `ntotdeauna `n general, iar artistul d\ o traducere a sa `n mare. Nu poate fi tradus cuv`nt cu cuv`nt. Poate fi restituit\ doar mi[carea. ~n rest, trebuie s\ avem `ncredere `n hazard, care se reg\se[te din plin la orice creator. * ~n ]inutul acesta unde iarna a suprimat orice culoare de vreme ce aici totul e alb, cel mai mic sunet de vreme ce z\pada `l `n\bu[\, toate miresmele fiindc\ frigul le acoper\, primul miros al ierburilor 1 Cf. Ciuma. 2 Cf. articol ap\rut `n L’Arbalète, `n 1943, [i reluat `n apendice `n Mitul lui Sisif.

carnete_Camus.qxd

184

12/12/02

4:31 PM

Page 184

ALBERT CAMUS

de prim\var\ trebuie s\ fie precum chemarea vesel\, trompeta str\lucitoare a senza]iei. * Boala este o m\n\stire care are regula sa, asceza sa, t\cerile [i inspira]iile sale. * ~n nop]ile din Algeria, urletele c`inilor se r\sfr`ng pe spa]ii de zece ori mai mari dec`t cele din Europa. Acolo, ele se `mpodobesc cu o nostalgie necunoscut\ `n aceste ]\ri mici. S`nt un limbaj pe care ast\zi eu s`nt singurul care-l aud `n amintire. * Dezvoltarea absurdului: 1) dac\ grija fundamental\ este nevoia de unitate; 2) dac\ lumea (sau Dumnezeu) nu o pot satisface. ~i revine omului s\-[i creeze o unitate, fie `ndep\rt`ndu-se de lume, fie `n interiorul lumii. Astfel s`nt restituite o moral\ [i o ascez\, care r\m`n de precizat. * A tr\i cu pasiunile tale `nseamn\ a tr\i cu suferin]ele tale, – ceea ce reprezint\ contraponderea, corec]ia, echilibrul [i plata. C`nd un om a `nv\]at – [i nu pe h`rtie – s\ r\m`n\ singur `n intimitatea suferin]ei sale, s\-[i dep\[easc\ dorin]a de a fugi, iluzia c\ al]ii pot „`mp\rt\[i“ suferin]a lui, `i mai r\m`ne doar pu]in de `nv\]at. * S\ ne `nchipuim un g`nditor care, dup\ ce a publicat c`teva lucr\ri, declar\ `ntr-o nou\ carte: „P`n\ acum am mers `ntr-o direc]ie gre[it\. Iau totul de la `nceput. Cred acum c\ nu aveam dreptate“, nimeni nu l-ar mai lua `n serios. {i totu[i abia atunci ar face dovada c\ este demn de a g`ndi. * Femeia, `n afara amorului, este plictisitoare. Ea nu [tie. Trebuie s\ tr\ie[ti cu una [i s\ taci. Sau s\ te culci cu toate [i s\ faci. Ce-i mai important se afl\ `n alt\ parte.

CARNETE

185

* Pascal: Eroarea vine din excludere. * Echivalen]a `n Macbeth: „Fair is foul and foul is fair“, dar ea este de origine diabolic\. „And nothing is but what is not.“ {i `n alt\ parte, actul II, scena III: „far from this instant there is nothing serious in mortality“. Garnier traduce „The night is long that never finds the day“ prin: „Nu exist\ noapte oric`t de lung\ care s\ nu ajung\ la zi“ (?) Da1 – „it is a tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing“. * Zeii au `nzestrat omul cu mari [i str\lucite virtu]i care-l fac capabil s\ cucereasc\ orice. Dar l-au `nzestrat totodat\ cu o virtute mai amar\ care `l face s\ dispre]uiasc\ tot ce poate fi cucerit dup\ ce a `nf\ptuit ceva. …S\ te bucuri tot timpul este imposibil, p`n\ la urm\ survine oboseala. – Perfect. Dar de ce? ~n realitate nu te po]i bucura tot timpul pentru c\ nu te po]i bucura de toate. Resim]i tot at`ta oboseal\ socotind num\rul de bucurii pe care, orice ai face, nu le vei avea niciodat\, c`t\ resim]i estim`ndu-le pe cele pe care le-ai avut deja. Dac\ ai putea `mbr\]i[a totul, `n fapt, `n realitate, ar mai exista oare oboseala? * ~ntrebare: V\ plac ideile – cu pasiune, cu s`nge? Ave]i insomnii din cauza acestei idei? Sim]i]i c\ v\ pune]i via]a `n joc pentru ea? C`]i g`nditori nu s-ar da `napoi! * Pentru publica]ia teatrului: Caligula: tragedie – Exilatul (sau Budejovice): comedie. * 1 Cuv`nt greu de citit `n manuscris: ezit\m `ntre M [i oui.

carnete_Camus.qxd

186

12/12/02

4:31 PM

Page 186

ALBERT CAMUS

15 decembrie S\ accept `ncercarea, s\ g\sesc prin ea unitatea. Dac\ cel\lalt nu r\spunde, s\ mori `n diversitate. * Frumosul, spune Nietzsche dup\ Stendhal, este o promisiune de fericire. Dar dac\ el nu este chiar fericirea, ce poate promite? * …C`nd totul a fost acoperit de z\pad\ mi-am dat seama c\ u[ile [i ferestrele s`nt albastre. * Dac\ e adev\rat c\ crima istove[te orice facultate de a tr\i a unui om (vezi mai sus)… Prin asta crima lui Cain ([i nu cea a lui Adam care, pus\ al\turi, pare un p\cat u[or) ne-a istovit puterile [i dragostea de via]\. ~n m\sura `n care s`ntem parte din natura [i os`nda lui, suferim de acel straniu r\gaz [i de acea inadaptare melancolic\ ce urmeaz\ dup\ prea marile efuziuni [i dup\ gesturile istovitoare. Cain a golit dintr-o dat\ pentru noi toate posibilit\]ile de via]\ efectiv\. |sta e infernul. Dar se vede bine c\ el este pe p\m`nt. * Prin]esa de Clè ves1. Nu chiar at`t de simpl\. Se diversific\ `n mai multe povestiri. ~ncepe complicat [i se `ncheie `n unitate. Pe l`ng\ Adolphe, este un foileton complex. Simplitatea ei real\ const\ `n concep]ia despre iubire: Pentru Doamna de La Fayette iubirea e o primejdie. Acesta-i postulatul ei. Iar ceea ce se simte la lectur\, ca de altfel [i citind Prin]esa de Montpensier [i Contesa de Tende, este o constant\ ne`ncredere fa]\ de dragoste. (Ceea ce, fire[te, este contrariul indiferen]ei.) „I s-a acordat gra]ierea c`nd nu mai a[tepta dec`t lovitura mor]ii; dar frica `l cuprinsese at`t de tare, `nc`t `[i pierdu cuno[tin]a [i muri dup\ c`teva zile.“ (Toate personajele Doamnei de La Fayette care mor, mor din cauza sentimentului. De `n]eles de ce sentimentul `i inspir\ o asemenea spaim\.) 1 Cf. „L’intelligence et l’Echafaud“, `n Confluences, Pléiade, p. 1887.

CARNETE

187

„I-am spus c\ at`ta timp c`t m`hnirea `[i p\strase limitele, o aprobasem [i o `mp\rt\[isem; dar c\ n-o voi mai pl`nge dac\ se l\sa prad\ disper\rii [i-[i pierdea ra]iunea.“ Magnific. Este pudoarea marilor noastre secole. E o pudoare viril\. Dar nu e uscat\. Fiindc\ `nsu[i b\rbatul (prin]ul de Clèves) care spune acestea va muri de disperare. „Cavalerul de Guise… a luat hot\r`rea s\ nu se mai g`ndeasc\ niciodat\ c\ ar putea s\ c`[tige iubirea Doamnei de Clèves. Dar pentru a alunga acest g`nd care i se p\ruse at`t de dificil [i at`t de glorios, trebuia s\ se g`ndeasc\ la altceva, a c\rui grandoare s\-l poat\ preocupa. {i-a pus `n g`nd s\ cucereasc\ Rodosul.“ „Ceea ce spusese Doamna de Clèves despre portretul lui l-a readus la via]\ f\c`ndu-i cunoscut c\ pe el nu-l ura.“ Cuv`ntul `i arde gura. * S\r\cia este o stare a c\rei virtute e generozitatea. * Copil\rie s\rac\. Diferen]a esen]ial\ c`nd m\ duceam la unchiul meu1: la noi obiectele nu aveau nume, se spunea: farfuriile ad`nci, vasul care e pe [emineu etc. La el: gresia ars\ din Vosgi, serviciul de Quimper etc. – Se ivea `n mine dorin]a de a alege. * Dorin]a fizic\ brutal\ e u[or de satisf\cut. Dar dorin]a `nso]it\ de tandre]e cere timp. Trebuie s\ str\ba]i tot t\r`mul iubirii ca s\ g\se[ti flac\ra dorin]ei. Oare de aceea dore[ti `ntotdeauna cu at`ta greutate, la `nceput, ceea ce iube[ti? * Eseu despre Nostalgia „`nceputurilor“. Idem: tema relativului – dar relativul cu pasiune. Exemplu: sf`[iat `ntre lumea care nu `i e suficient\ [i Dumnezeul pe care nu-l are, spiritul absurd revolt\2.

1 M. Acault, cf. Hommage à Gide (Nouvelle N.R.F., noiembrie 1951). 2 Cf. „~nsemn\ri despre revolt\“, `n Existen]a (1945), care prefigureaz\ capitolul I din Omul revoltat.

carnete_Camus.qxd

188

12/12/02

4:31 PM

Page 188

ALBERT CAMUS

CARNETE

alege cu pasiune lumea. Idem: `mp\r]it `ntre relativ [i absolut, sare cu `nfocare `n relativ. * Acum c`nd `i cunoa[te pre]ul, este deposedat. Condi]ia posesiunii e ignoran]a. Chiar [i pe plan fizic: nu posezi cu adev\rat dec`t o necunoscut\. * Budejovice (sau Exilatul). * I Mama – Nu, nu ast\-sear\. S\-i acord\m aceast\ pauz\ [i aceast\ oprire. S\-i d\m acest r\gaz. Poate c\ tocmai acest r\gaz ne va salva. Fiica – Ce nume[ti tu salvare? Mama – Iertarea ve[nic\. Sora – Atunci eu s`nt deja salvat\. Pentru c\ mi-am iertat singur\ viitorul. II Idem: vezi mai sus. Sora – ~n numele a ce? Femeia – ~n numele iubirii mele. Sora – Ce vrea s\ `nsemne cuv`ntul \sta? (Pasaj) Femeia – Iubirea este bucuria mea trecut\ [i durerea mea de azi. Sora – Categoric, vorbe[ti un limbaj pe care nu-l `n]eleg. Iubire, bucurie [i durere, n-am auzit niciodat\ cuvintele astea. III – Ah! spuse el `nainte de a muri, lumea asta nu-i deci f\cut\ pentru mine [i casa asta nu-i a mea. Sora – Lumea e f\cut\ ca s\ mori `n ea, iar casele ca s\ dormi `n ele. IV Actul 2. Medita]ie despre camerele de hotel. Sun\. T\cere. Pa[i. Apare b\tr`nul mut. O clip\ nemi[cat [i t\cut `n fa]a u[ii.

189

– Nimic, spuse cel\lalt. Nimic. Voiam s\ [tiu dac\ r\spunde cineva, dac\ soneria func]ioneaz\. B\tr`nul r\m`ne un moment nemi[cat, apoi pleac\. Pa[i. V Sora – Ruga]i-v\ la Dumnezeu s\ v\ fac\ de piatr\. Asta e adev\rata fericire [i asta a ales [i pentru sine `nsu[i. E surd, v\ spun, [i mut ca piatra. Fi]i asem\n\tor Lui ca s\ nu mai cunoa[te]i din lume dec`t apa ce [iroie[te [i soarele ce `nc\lze[te. Apropia]i-v\ de piatr\ c`t mai ave]i timp (s\ dezvolt). * Lumea absurd\ nu admite dec`t o justificare estetic\. * Nietzsche – Tot ceea ce este decisiv se construie[te doar pe un „orice ar fi“. * Romanele metafizice ale lui Maurice Blanchot Thomas obscurul. Ceea ce o atrage pe Anne la Thomas e moartea pe care o poart\ `n el. Iubirea ei e metafizic\. De aceea se deta[eaz\ de el `n momentul mor]ii. Fiindc\ `n acel moment ea [tie [i nou\ ne place s\ nu [tim. Astfel, doar moartea e adev\rata cunoa[tere. Dar tot ea face cunoa[terea inutil\: progresul ei e steril. Thomas descoper\ `n el moartea care-i prefigureaz\ viitorul. Cheia c\r]ii e dat\ `n capitolul XIV. Atunci trebuie s\ recite[ti [i totul se lumineaz\ – dar `n lumina f\r\ str\lucire care scald\ asfodelele din locul mor]ii. (L`ng\ ferm\, un copac singuratic, format din dou\ trunchiuri `mpreunate, dintre care unul, mort de mult, cu lemnul putred, nici nu mai atinge p\m`ntul. A r\mas lipit de primul [i am`ndou\ `mpreun\ `l reprezint\ destul de bine pe Thomas. Dar trunchiul viu nu s-a l\sat `n\bu[it. {i-a `ngro[at `mbr\]i[area de scoar]\, str`ng`ndu-se `n jurul trunchiului mort – [i-a proiectat crengile de jur-`mprejur [i deasupra – nu s-a l\sat dobor`t.) Aminadab, `n ciuda aparen]elor, e mai obscur. Este o form\ nou\ a Mitului lui Orfeu [i Euridice (de notat c\ `n ambele c\r]i impresia

carnete_Camus.qxd

190

12/12/02

4:31 PM

Page 190

ALBERT CAMUS

de oboseal\ pe care personajul pare s-o resimt\ [i pe care `n acela[i timp i-o transmite cititorului este o impresie artistic\). * Ciuma. A doua versiune Biblia: Deuteronomul, XXVIII, 21; XXXII, 24. Leviticul, XXVI, 25. Amos, IV, 10. Ie[irea, IX, 4; IX, 15; XII, 29. Ieremia, XXIV, 10; XIV, 12; VI, 19; XXI, 7 [i 9. Iezechiel, V, 12; VI, 12; VII, 15. „Fiecare-[i caut\ pustiul [i de `ndat\ ce l-a aflat, `l socote[te prea aspru. Nimeni nu va spune c\ nu-l voi putea `ndura pe al meu.“ * Ini]ial1, primele 3 p\r]i compuse din jurnale – carnete – note – predici – tratate – [i din relat\ri obiective erau menite s\ sugereze, s\ intrige [i s\ dezv\luie profunzimile c\r]ii. Ultima parte, compus\ doar din evenimente, trebuia s\ traduc\ prin ele [i numai prin ele semnifica]ia general\. Fiecare parte trebuia de asemenea s\ str`ng\ ceva mai mult leg\turile dintre personaje – [i trebuia s\ fac\ s\ se simt\ prin fuziunea progresiv\ a jurnalelor `ntr-unul singur [i s-o des\v`r[easc\ `n scenele din partea a patra. * Versiunea a doua Ciuma pitoreasc\ [i descriptiv\ – mici fragmente documentare [i o diserta]ie despre flageluri. Stéphan2 – capitolul 2: Blestem\ dragostea care l-a frustrat de tot restul. S\ pun totul `n stil indirect (predici – jurnale etc.) [i u[urarea monoton\ prin tablouri ale Ciumei? Categoric trebuie s\ fie o relatare, o cronic\. Dar c`te probleme ridic\ asta. 1 Dup\ Ini]ial manuscrisul indic\ „vezi carnet“ – paragraful care urmeaz\ a fost reg\sit `n Carnetul de `nsemn\ri pentru Ciuma. 2 Stéphan, personaj care figureaz\ `n prima versiune a Ciumei.

CARNETE

191

Poate: s\-l refac pe Stéphan `n `ntregime suprim`nd tema iubirii. Personajul Stéphan nu e dezvoltat suficient. Urmarea `l prevedea ceva mai amplu. S\ urm\resc p`n\ la sf`r[it tema desp\r]irii. S\ redactez un raport general despre cium\ la O.? Cei care-[i descoper\ un purice. Un capitol despre mizerie. Pentru predic\: „A]i remarcat, fra]ilor, ce monoton este Ieremia?“ Personaj suplimentar: un separat, un exilat care face tot posibilul ca s\ ias\ din ora[ [i nu poate. Demersurile sale: vrea s\ ob]in\ un permis de liber\-trecere sub pretext „c\ nu este de aici“. Dac\ moare, s\ ar\t c\ mai `nt`i sufer\ pentru c\ nu s-a al\turat celuilalt [i pentru at`tea lucruri r\mase `n suspensie. Asta `nseamn\ s\ ating\ str\fundurile ciumei. Aten]ie: astmul nu justific\ vizitele at`t de numeroase. S\ introduc atmosfera din Oran. Nimic „for]at“, naturalul. Eroism civic. S\ dezvolt critica social\ [i revolta. Ceea ce le lipse[te este imagina]ia. Ei se instaleaz\ `n epopee ca la un picnic. Nu g`ndesc la scara flagelurilor. Iar remediile pe care le imagineaz\ ajung abia la nivelul unui guturai. Vor pieri (s\ dezvolt). Un capitol despre boal\. „Constatau `nc\ o dat\ c\ durerea fizic\ nu venea niciodat\ singur\, ci `ntotdeauna `nso]it\ de suferin]e morale (familie – iubiri frustrate) care-i d\deau profunzime. Observau astfel – contrar opiniei curente – c\ dac\ unul dintre privilegiile atroce ale condi]iei umane este s\ mori singur, o imagine nu mai pu]in crud\ [i nici mai pu]in adev\rat\ este tocmai aceea c\ omului nu-i este niciodat\ dat s\ moar\ `ntr-adev\r singur.“ Moralitatea ciumei: nu a servit la nimic [i nim\nui. Doar cei pe care moartea i-a atins `n ei `n[i[i sau `n apropia]ii lor au `nv\]at ceva. Dar adev\rul astfel cucerit nu-i prive[te dec`t pe ei. E un adev\r lipsit de viitor.

carnete_Camus.qxd

192

12/12/02

4:31 PM

Page 192

ALBERT CAMUS

Evenimentele [i cronicile trebuie s\ dea sensul social al Ciumei. Personajele `i dau sensul mai profund. Dar toate acestea `n mare. Critic\ social\. ~nt`lnirea administra]iei, care este o entitate abstract\, cu ciuma, care este cea mai concret\ dintre toate for]ele, nu poate duce dec`t la rezultate comice [i scandaloase. Separatul evadeaz\ pentru c\ nu poate a[tepta ca ea s\ `mb\tr`neasc\. Un capitol despre p\rin]ii izola]i `n lazarete. Sf`r[itul p\r]ii I. Progresia cazurilor de cium\ trebuie calchiat\ dup\ cea a [obolanilor. De l\rgit. De l\rgit. Ciudata cium\? Partea I este o expunere care ar trebui s\ fie foarte rapid\ – chiar [i `n ziare. O tem\ posibil\: lupta dintre medicin\ [i religie: puterile relativului ([i ce relativ!) `mpotriva celor ale absolutului. Relativul e cel care triumf\ sau, mai exact, cel care nu pierde. „Desigur, [tim c\ ciuma are binefacerile ei, c\ `]i deschide ochii, te oblig\ s\ g`nde[ti. Este, din aceast\ privin]\, la fel ca toate relele de pe lume [i ca lumea `ns\[i. Dar, de asemenea, ceea ce e adev\rat despre relele lumii [i despre lumea `ns\[i e adev\rat [i despre cium\. Oric`t\ grandoare ar extrage unii indivizi de pe urma flagelului, observ`nd suferin]a fra]ilor no[tri, trebuie s\ fie nebun, criminal sau la[ cel care ar consimte ciuma, iar `n fa]a ei singurul cuv`nt de ordine al unui om este revolta.“ To]i caut\ pacea. S\ subliniez asta. (?) Cottard pe dos: s\ descriu comportamentul s\u [i s\ dezv\lui la sf`r[it c\-i era fric\ s\ nu fie arestat. Ziarele nu mai au nimic altceva de relatat dec`t pove[ti despre cium\. Oamenii spun: nu g\se[ti nimic `n ziar. S`nt chema]i medici din exterior. Ceea ce mi se pare a caracteriza cel mai bine aceast\ epoc\ e desp\r]irea. To]i au fost separa]i de restul lumii, de cei pe care-i iubeau sau de obiceiurile lor. {i `n acest exil, cei care erau `n stare s\ mediteze au fost for]a]i s\ mediteze, iar ceilal]i s\ tr\iasc\ o via]\ de animal h\ituit. De fapt, nu exista cale de mijloc.

CARNETE

193

Exilatul, la sf`r[it, atins de cium\, alearg\ pe o colin\ [i-[i cheam\ so]ia cu strig\te puternice peste zidurile ora[ului, peste c`mp, peste trei sate [i un r`u. (?) O prefa]\ a povestitorului cu considera]ii despre obiectivitate [i despre m\rturie. La sf`r[itul ciumei, to]i locuitorii au un aer de emigran]i. De ad\ugat detalii despre „epidemie“. Tarrou este omul care poate s\ `n]eleag\ tot – [i care sufer\ din cauza asta. Nu poate judeca nimic. Care e idealul omului c\zut prad\ ciumei? – O s\ v\ vin\ s\ r`de]i: e cinstea. De suprimat: „la `nceput – `n fapt – `n realitate – `n primele zile – cam `n aceea[i epoc\“ etc. (?) De ar\tat de-a lungul `ntregii opere, cu mijloace de detectiv, c\ Rieux este povestitorul. La `nceput: miros de ]igar\. Concomitent s\lb\ticie [i nevoie de c\ldur\. Pentru a le concilia: cinematograful – unde stau `nghesui]i unul `ntr-altul f\r\ s\ se cunoasc\. Insuli]e de lumin\ `n ora[ul `ntunecat spre care converge un popor de umbre ca o colonie de parameci c\zu]i prad\ unui heliotropism. Pentru exilat: seara `n cafenelele unde se am`na c`t mai mult posibil ora de aprins lumina pentru a economisi electricitatea, unde crepusculul invadeaz\ sala ca o ap\ cenu[ie, sc`nteile asfin]itului reflect`ndu-se slab `n geamuri, marmora meselor [i sp\tarele scaunelor lucind slab: este ora p\r\sirii. Separa]ii – partea a doua: „Erau izbi]i de mul]imea nimicurilor care contau mult pentru ei [i care nici nu existau pentru ceilal]i. Astfel descopereau via]a personal\“. „{tiau foarte bine c\ trebuie s\ termine – sau cel pu]in s\ doreasc\ sf`r[itul – [i prin urmare `l doreau, dar f\r\ entuziamul de la `nceput – [i numai cu motivele foarte clare pe care le aveau ca s\-l doreasc\. Din marele elan de la `nceput nu le mai r\m`nea dec`t o deprimare `ntunecat\ care-i f\cea s\ uite `ns\[i cauza acestei constern\ri. Aveau atitudinea triste]ii [i a nefericirii, dar nu le mai resim]eau acuitatea. ~n fond, tocmai asta

carnete_Camus.qxd

194

12/12/02

4:31 PM

Page 194

ALBERT CAMUS

CARNETE

era nefericirea. ~nainte, erau doar prad\ disper\rii. Astfel mul]i nu au fost fideli. Fiindc\ din suferin]a lor din dragoste nu p\straser\ dec`t gustul [i nevoia de dragoste [i, desprinz`ndu-se treptat de f\ptura care le inspirase aceste sentimente, se sim]iser\ mai slabi [i sf`r[iser\ prin a ceda primei f\g\duieli de tandre]e. Astfel deveneau infideli din dragoste.“ „V\zut\ de la distan]\, via]a lor le p\rea c\ formeaz\ acum un tot. Atunci aderau la ea cu o for]\ nou\. Astfel ciuma le restituia unitatea. Trebuie deci s\ conchidem c\ oamenii ace[tia nu [tiau s\ tr\iasc\ cu unitatea lor, de[i o avuseser\ – sau mai cur`nd c\ nu erau capabili s\ o tr\iasc\ dec`t odat\ lipsi]i de ea.“ – „~[i d\deau seama uneori c\ r\m\seser\ `n prima faz\, c`nd pl\nuiau s\ arate `ntr-o zi sau alta cutare lucru cut\rui prieten care nu mai era acolo. ~nc\ mai aveau speran]\. A doua faz\ a `nceput c`nd `ntr-adev\r n-au mai putut s\ g`ndeasc\ dec`t `n termenii ciumei.“ – „Dar c`teodat\, `n toiul nop]ii, rana li se deschidea iar. {i trezi]i brusc, `i pip\iau marginile iritate, `[i reg\seau suferin]a proasp\t\ [i o dat\ cu ea chipul r\scolit al dragostei lor.“ Vreau s\ exprim prin intermediul ciumei sufocarea de care am suferit cu to]ii [i atmosfera de amenin]are [i exil `n care am tr\it. Totodat\ vreau s\ extind aceast\ interpretare la no]iunea de existen]\ `n general. Ciuma va da imaginea celor care `n r\zboiul acesta [i-au avut partea lor de reflec]ie, de t\cere – [i de suferin]\ moral\. * Aici nu se cunoa[te setea [i senza]ia de sec\tuire care pune st\p`nire pe `ntreaga fiin]\ dup\ un drum str\b\tut `n soare [i prin praf. Limonada pe care o `nghi]i: nu sim]i deloc cum trece lichidul, ci doar cele o mie de mici ace arz\toare ale apei gazoase. * Nu-s f\cut pentru risipire. * 15 ianuarie Boala este o cruce, dar poate [i un parapet. Idealul `ns\ ar fi s\-i lu\m for]a [i s\-i refuz\m sl\biciunile. Pentru ca ea s\ fie refugiul

195

care `]i d\ putere `n momentul dorit. {i dac\ trebuie s\ pl\tim cu moneda suferin]elor [i a renun]\rii, s\ pl\tim. * Pentru c\ cerul e albastru, copacii acoperi]i de z\pad\ care-[i `nal]\ crengile albe pe malul r`ului, foarte aproape de apa `nghe]at\, par ni[te migdali `nflori]i. ~n ]ara asta ochii se confrunt\ cu o perpetu\ confuzie `ntre prim\var\ [i iarn\. M-am legat de ]ara asta, adic\ am motive s-o iubesc [i motive s-o detest. Pentru Algeria, dimpotriv\, simt o pasiune ne`nfr`nat\, o dorin]\ de a m\ l\sa `n voia volupt\]ii de a iubi. ~ntrebare: Se poate iubi o ]ar\ cum ai iubi o femeie? * Ciuma, versiunea a doua. Separa]ii Separa]ii `[i dau seama c\, `n realitate, n-au `ncetat niciodat\, `n prima faz\, s\ spere ceva: c\ scrisorile vor veni, c\ ciuma va `nceta, c\ cel absent se va strecura `n ora[. Abia `n faza a doua nu mai sper\. Dar `n acel moment s`nt din fericire atoni (sau via]a le d\ motive noi de interes). Trebuie s\ moar\ sau s\ tr\deze. Idem: momentele `n care se las\ s\ alunece spre cium\ [i nu mai sper\ dec`t `n somnul ei. Cottard spune: trebuie s\ fie bine la `nchisoare. Iar locuitorii: poate c\ ciuma te elibereaz\ de toate. * Puritatea inimii la Kierkegaard. – C`t\ vorb\rie. Geniul este deci at`t de lent! „Disperarea e hotarul unde se `nt`lnesc `ntru aceea[i neputin]\ furia unui egoism cuprins de-o la[\ team\ [i temeritatea unui spirit cuprins de-o `nc\p\]`nare orgolioas\.“ „Iar c`nd duhul necurat a ie[it din om, umbl\ prin locuri f\r\ ap\ [i caut\ odihn\ [i nu g\se[te“1 (Matei, XX, 43) Distinc]ia sa `ntre oamenii de ac]iune [i oamenii f\cu]i pentru suferin]\. 1 Sf`nta Evanghelie dup\ Matei, Noul Testament, ed. cit. (n. red.)

carnete_Camus.qxd

196

12/12/02

4:31 PM

Page 196

ALBERT CAMUS

Idem pentru Kafka: „Trebuie s\ love[ti de moarte speran]a p\m`nteasc\, pentru c\ de-abia atunci te salvezi prin speran]a cea adev\rat\“. Puritatea inimii pentru Kafka este unitatea. Dar vorbim de unitate [i de bine. Nu exist\ puritate `n afara lui Dumnezeu. Concluzie: s\ ne resemn\m accept`nd impuritatea? S`nt departe de bine [i mi-e sete de unitate. E ceva ireparabil. * Eseu despre revolt\. Dup\ ce ai extras din angoas\ filosofia: s-o extragi din fericire. Idem: a regenera iubirea `n lumea absurd\, `nseamn\ de fapt a regenera cel mai arz\tor [i mai perisabil dintre sentimentele umane (Platon: „Dac\ am fi zei, n-am cunoa[te iubirea“). Dar nu exist\ judecat\ de valoare despre iubirea durabil\ (pe acest p\m`nt) [i cea care nu este durabil\. O iubire fidel\ – dac\ nu s\r\ce[te – este pentru om un mod de-a men]ine c`t mai mult cu putin]\ ceea ce-i mai bun `n el. ~n felul acesta se revalorizeaz\ fidelitatea. Dar aceast\ iubire e `n afara eternului. E cel mai uman dintre sentimente cu tot ceea ce implic\ cuv`ntul ca limitare [i exaltare totodat\. De aceea omul nu se realizeaz\ dec`t `n iubire, fiindc\ g\se[te `n ea sub o form\ fulgurant\ imaginea condi]iei sale lipsite de viitor ([i nu cum spun ideali[tii pentru c\ se apropie de o anumit\ form\ a eternului). Tipul: Heathcliff. Toate astea ilustreaz\ faptul c\ absurditatea `[i are formula `n opozi]ia dintre ceea ce dureaz\ [i ceea ce nu dureaz\. Fiind de la sine `n]eles c\ nu exist\ dec`t un fel de a dura care este acela de a dura ve[nic [i c\ nu exist\ cale de mijloc. Facem parte din lumea care nu dureaz\. {i tot ceea ce nu dureaz\ – [i numai ceea ce nu dureaz\ – ne apar]ine. Se cuvine, a[adar, s\ retragem din eternitate iubirea sau cel pu]in s-o retragem de la cei care o travestesc `ntr-o imagine a eternit\]ii. V\d de pe acum obiec]ia: `nseamn\ c\ n-a]i iubit niciodat\. S\ l\s\m asta. * Ciuma, versiunea a doua Separa]ii `[i pierd sim]ul critic. Po]i s\-i vezi pe cei mai inteligen]i dintre ei c\ut`nd `n ziare sau `n emisiunile radiofonice mo-

CARNETE

197

tive s\ cread\ `ntr-un sf`r[it rapid al ciumei, nutrind speran]e de[arte [i resim]ind spaime gratuite la lectura unor considera]ii pe care un ziarist le-a scris cam la nimereal\, c\sc`nd plictisit. * Ceea ce lumineaz\ lumea [i o face suportabil\ este sentimentul obi[nuit pe care-l avem despre leg\turile noastre cu ea – [i mai ales despre ceea ce ne une[te cu fiin]ele. Rela]iile cu fiin]ele ne ajut\ `ntotdeauna s\ continu\m pentru c\ ele presupun mereu noi dezvolt\ri, un viitor – [i pentru c\ tr\im ca [i cum singura noastr\ sarcin\ ar fi aceea de a avea rela]ii cu fiin]ele. Dar `n zilele c`nd devenim con[tien]i c\ nu este singura noastr\ sarcin\, c`nd `n]elegem, mai ales, c\ numai voin]a noastr\ leag\ aceste fiin]e de noi – `nceta]i s\ scrie]i sau s\ vorbi]i, izola]i-v\ [i le ve]i vedea topindu-se `n jurul vostru – c\ majoritatea au `n realitate spatele `ntors (nu din r\utate, ci din indiferen]\) [i c\ restul p\streaz\ `ntotdeauna posibilitatea de a se interesa de altceva, c`nd ne imagin\m astfel tot ce este `nt`mpl\tor, joc al circumstan]elor `n ceea ce se nume[te o dragoste sau o prietenie, atunci lumea se `ntoarce la noaptea ei, iar noi la acel frig imens din care tandre]ea uman\ ne scosese pentru o clip\. * 10 februarie Patru luni de via]\ ascetic\ [i solitar\. Voin]a [i spiritul c`[tig\ din asta. Dar inima? * Toat\ problema absurdului ar trebui s\ se concentreze `n jurul unei critici a judec\]ii de valoare [i a judec\]ii de fapt. * Text curios din Genez\ (III, 22) „{i a zis Domnul Dumnezeu: «Iat\ Adam s-a f\cut ca unul dintre Noi, cunosc`nd binele [i r\ul. {i acum nu cumva s\-[i `ntind\ m`na [i s\ ia roade din pomul vie]ii, s\ m\n`nce [i s\ tr\iasc\ `n veci!...»“1. 1 Facerea, Vechiul Testament, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1991.

carnete_Camus.qxd

198

12/12/02

4:31 PM

Page 198

ALBERT CAMUS

{i sabia de foc care gone[te omul din Eden „se rotea `ncolo [i-ncoace ca s\ p\zeasc\ drumul ce duce la pomul vie]ii“. Astfel `ncepe legenda lui Zeus [i a lui Prometeu. Omul a avut puterea s\ devin\ egalul lui Dumnezeu, [i Dumnezeu s-a temut de el [i l-a men]inut `n ascultare. Idem: despre responsabilitatea divin\. * Ceea ce m\ deranjeaz\ `n exerci]iul g`ndirii sau `n disciplina necesar\ operei este imagina]ia. Am o imagina]ie dezordonat\, f\r\ m\sur\, cam monstruoas\. Greu de cunoscut rolul enorm pe care l-a jucat `n via]a mea. {i totu[i nu mi-am dat seama de aceast\ particularitate personal\ dec`t la v`rsta de treizeci de ani. Uneori `n tren, `n autobuz, orele se lungesc [i caut s\ nu m\ pierd `n jocuri de imagini, `n construc]ii ce mi se par sterile. Ostenit de a `ndrepta `ntruna panta g`ndului, s-o readuc spre hrana de care am nevoie, vine un moment c`nd m\ las `n voia sor]ii, m\ las s\ alunec, mai bine zis: orele zboar\ ca fulgerul [i iat\-m\ ajuns `nainte de a-mi fi dat seama. * Gustul pietrei e ceea ce m\ atrage poate at`t de mult spre sculptur\. Ea red\ formei omene[ti greutatea [i indiferen]a f\r\ de care nu-i v\d grandoarea. * Eseu: un capitol despre „fecunditatea tautologiilor“. * Un spirit c`t de c`t deprins cu gimnastica inteligen]ei [tie, ca [i Pascal, c\ orice eroare provine dintr-o excludere. La limita inteligen]ei se [tie, cu certitudine, c\ exist\ ceva adev\rat `n orice teorie [i c\ nici una dintre marile experien]e ale umanit\]ii, chiar dac\ `n aparen]\ ele s`nt foarte opuse, chiar dac\ se numesc Socrate [i Empedocle, Pascal [i Sade, nu este ne`nsemnat\ a priori. Dar situa]ia impune o alegere. De aceea lui Nietzsche i se pare necesar s\ atace cu argumente puternice cre[tinismul [i pe Socrate. Dar tot astfel, dimpotriv\, este necesar ca noi s\-l ap\r\m ast\zi pe Socrate, sau cel pu]in ceea ce reprezint\ el, fiindc\ epoca noastr\ amenin]\ s\-i `nlocuiasc\

CARNETE

199

cu valori care reprezint\ nega]ia oric\rei culturi, iar Nietzsche ar risca s\ ob]in\ `n acest mod o victorie pe care nu [i-ar dori-o. Aceasta pare s\ introduc\ `n via]a ideilor un anumit oportunism. Dar numai `n aparen]\, fiindc\ nici Nietzsche [i nici noi `n[ine nu pierdem con[tiin]a celeilalte laturi a problemei [i este vorba doar de o reac]ie de ap\rare. ~n cele din urm\, experien]a lui Nietzsche ad\ugat\ la a noastr\, ca [i cea a lui Pascal la cea a lui Darwin, a lui Callicles la cea a lui Platon restituie tot registrul uman [i ne red\ patriei noastre. (Dar toate acestea nu pot fi adev\rate dec`t cu vreo duzin\ de nuan]e suplimentare.) De v\zut, `n orice caz, Nietzsche (Origine de la Philosophie, Bianquis, p. 208): „Socrate, trebuie s-o m\rturisesc, mi-e at`t de aproape, `nc`t m\ r\zboiesc mai tot timpul cu el“. * Ciuma, versiunea a doua. Separa]ii au dificult\]i cu zilele s\pt\m`nii. Duminica desigur. S`mb\ta dup\-amiaz\. {i anumite zile consacrate pe timpuri anumitor ritualuri. Idem: un capitol despre teroare: „Oamenii pe care `i ridicau seara…“ ~n capitolul despre lazarete: rudele s`nt deja separate de mort – pe urm\, din motive sanitare, se separ\ copiii de p\rin]i [i b\rba]ii de femei. Astfel `nc`t separarea devine general\. To]i s`nt exila]i `n singur\tate. S\ fac din tema separ\rii marea tem\ a romanului. „Nu ceruser\ nimic ciumei. ~[i creaser\ cu r\bdare `n miezul unei lumi de ne`n]eles un univers al lor, foarte uman, `n care tandre]ea [i obi[nuin]a `[i `mp\r]eau zilele. {i iat\ c\, f\r\ `ndoial\, nu era suficient s\ fie separa]i de lume, mai trebuia ca [i ciuma s\-i separe de modestele lor crea]ii zilnice. Dup\ ce le orbise spiritul, ea le smulgea acum inima.“ Practic: nu exist\ dec`t oameni singuri `n roman. * Ciuma, versiunea a doua Cau]i pacea [i mergi spre fiin]ele care s\ ]i-o dea. Dar ele nu pot da la `nceput dec`t demen]\ [i confuzie. Trebuie s-o cau]i `n alt\

carnete_Camus.qxd

200

12/12/02

4:31 PM

Page 200

ALBERT CAMUS

CARNETE

parte, `ns\ cerul e mut. {i atunci, dar numai atunci, te po]i `ntoarce spre fiin]e, deoarece, `n lipsa p\cii, ele `]i dau somnul. * Ciuma, versiunea a doua E bine c\ exist\ terase deasupra ciumei. To]i au dreptate, spune Rieux. Tarrou (sau Rieux) iart\ ciuma. * Eseu despre revolt\. Mai `nt`i, lumea absurd\ nu se analizeaz\ `n mod riguros. Ea se evoc\ [i se imagineaz\. Astfel lumea aceasta este produsul g`ndirii `n general, adic\ al imagina]iei precise. Este aplicarea unui anume principiu modern de conduit\ `n via]\ [i `n estetic\. Nu e o analiz\. Dar lumea aceasta odat\ trasat\ `n linii mari, odat\ pus\ prima piatr\ (nu exist\ dec`t una), devine posibil s\ filosofez – sau mai exact, dac\ am `n]eles bine – devine chiar necesar. S`nt cerute [i reintroduse analiza [i rigoarea. Triumf\ detaliul [i descrierea. Din „nimic nu e interesant dec`t…“ reiese: „totul e interesant `n afar\ de…“ – De unde un studiu precis [i riguros – f\r\ concluzii – despre revolt\: 1) mi[carea de revolt\ [i revolta exterioar\; 2) starea de revolt\; 3) revolta metafizic\. Mi[carea de revolt\: `ndrept\]irea ei – impresia c\ toate acestea au durat prea mult – c\ cel\lalt `[i dep\[e[te drepturile (tat\l, de exemplu). „P`n\ acolo da, dar dup\ aceea nu“ – de continuat analiza. De v\zut notele din Originea Filosofiei [i din Omul resentimentului1 `n Eseu. * Eseu despre revolt\: una dintre direc]iile spiritului absurd este s\r\cia [i mizeria. 1 Lucrare a lui Max Scheler (cf. Omul revoltat).

201

Un singur mod de a nu te l\sa „posedat“ de absurd este s\ nu ob]ii avantaje de pe urma lui. Nu exist\ dispersie sexual\ f\r\ castitate etc. Idem: s\ introduc tema oscila]iei. Idem: contemplarea ca unul dintre scopurile absurde, `n m\sura `n care savureaz\ f\r\ s\ se decid\. * S\ ne `nchipuim un g`nditor care spune: „Uite, [tiu c\ acest lucru e adev\rat. Dar `n cele din urm\ consecin]ele `mi repugn\ [i m\ retrag. Adev\rul este inacceptabil pentru cel care `l g\se[te.“ Astfel apare g`nditorul absurd [i perpetua sa indispozi]ie. * V`ntul acesta straniu care alearg\ `ntotdeauna la marginea p\durilor. Ideal curios al omului: `n chiar s`nul naturii, s\-[i fac\ un apartament. * Trebuie s\ ne decidem s\ introducem `n elementele g`ndirii o distinc]ie necesar\ `ntre filosofia eviden]ei [i filosofia preferin]ei. Altfel spus, se poate ajunge la o filosofie care le repugn\ spiritului [i inimii, dar care se impune. Astfel filosofia mea de eviden]\ este absurdul. Dar asta nu m\ `mpiedic\ s\ am (sau mai exact s\ cunosc) o filosofie de preferin]\. Exemplu: un echilibru just `ntre spirit [i lume, armonie, plenitudine etc. … G`nditorul fericit este cel care-[i urmeaz\ calea – g`nditorul exilat e cel care refuz\ acest lucru – de dragul adev\rului – cu p\rere de r\u, dar cu hot\r`re… Putem `mpinge oare la maximum aceast\ separare dintre g`nditor [i sistemul s\u? Nu `nseamn\ asta de fapt c\ revenim la un realism indirect: adev\rul exterior omului – [i care constr`nge. Se prea poate, dar acesta ar fi atunci un realism nesatisf\c\tor. Nu o solu]ie a priori. * Marea problem\ ce trebuie rezolvat\ „practic“: po]i fi fericit [i totodat\ solitar. *

carnete_Camus.qxd

202

12/12/02

4:31 PM

Page 202

ALBERT CAMUS

Antologia ne`nsemn\t\]ii1. {i mai `nt`i: ce este ne`nsemn\tatea? Aici etimologia e `n[el\toare. Nu este ceea ce nu are sens. Atunci, `ntr-adev\r ar trebui s\ se spun\ c\ lumea este ne`nsemnat\. Lipsit de sens [i ne`nsemnat nu s`nt sinonime. Un personaj ne`nsemnat poate fi perfect rezonabil. Nu `nseamn\ nici ceva futil. Exist\ ac]iuni mari, proiecte serioase [i grandioase care s`nt ne`nsemnate. Aceasta ne `ndreapt\ totu[i pe calea unui progres. Deoarece ac]iunile acestea nu par ne`nsemnate celui care le `ntreprinde cu toat\ seriozitatea oficial\. Trebuie deci ad\ugat c\ ele s`nt ne`nsemnate pentru… c\ un personaj e ne`nsemnat fa]\ de… c\ un g`nd e ne`nsemnat `n cadrul… Cu alte cuvinte, a[a cum se `nt`mpl\ `n general, exist\ o relativitate a ne`nsemn\t\]ii. Ceea ce nu vrea s\ spun\ c\ ne`nsemn\tatea este un lucru relativ. Are rela]ie cu ceva care nu este ne`nsemn\tate – care are un sens – o anume importan]\, care „conteaz\“, care merit\ interes, asupra c\ruia merit\ s\ te opre[ti, s\ te ocupi de el, s\ i te consacri, care are un loc [i-l are pe drept, care frapeaz\ spiritul, care se impune aten]iei, care sare `n ochi… etc. Acest lucru `ns\ nu este mai bine definit. Ne`nsemn\tatea nu va fi relativ\ dec`t dac\ se pot da mai multe defini]ii acestui metru-etalon al semnifica]iei. Cu alte cuvinte, ea este, ca orice altceva, comparabil\ cu ceva mai mare, extr\g`ndu-[i pu]inul sens pe care-l are dintr-o semnifica]ie mai general\. S\ ne oprim la cuvintele acestea. ~ntr-o oarecare m\sur\, cu numeroase precau]ii [i f\c`nd apel la mai multe nuan]e, s-ar putea spune c\ un lucru ne`nsemnat nu e neap\rat ceva care nu are sens, ci un lucru care nu are, prin el `nsu[i, o semnifica]ie general\. Altfel spus [i conform sc\rii normale a valorilor, dac\ m\ `nsor `ndeplinesc un act care cap\t\ o semnifica]ie general\ pe planul speciei, alta pe planul societ\]ii, pe acela al religiei [i poate o ultim\ semnifica]ie pe planul metafizicii. Concluzie: c\s\toria nu este o ac]iune ne`nsemnat\, cel pu]in nu pe planul valorilor `ndeob[te admise. C\ci dac\ i se retrage semnifica]ia de specie, social\ sau religioas\, [i este cazul indivizilor indiferen]i fa]\ de aceste considera]ii, c\s\toria este `ntr-adev\r

CARNETE

203

un act ne`nsemnat. Din acest exemplu se vede `n orice caz c\ ne`nsemn\tatea const\ `n semnifica]ia pe care nu o are. Ca s\ lu\m un exemplu contrar, dac\, pentru a deschide o u[\ `ntorc clan]a spre dreapta mai degrab\ dec`t spre st`nga, nu pot lega acest gest de nici o semnifica]ie `ndeob[te admis\. Societ\]ii, religiei, speciei [i lui Dumnezeu `nsu[i pu]in le pas\ dac\ eu r\sucesc clan]a spre dreapta sau spre st`nga. Concluzie: ac]iunea mea e ne`nsemnat\, cu excep]ia cazului c\ pentru mine acest obicei este legat, de exemplu, de grija de a-mi economisi for]ele, de un gust al eficacit\]ii care poate reflecta o anumit\ voin]\, de o conduit\ `n via]\ etc. ~n acest caz, va fi pentru mine mult mai important s\ `ntorc clan]a `ntr-o anumit\ direc]ie dec`t s\ m\ `nsor. Astfel, ne`nsemn\tatea are `ntotdeauna o rela]ie care decide ceea ce este ea. Concluzia general\ e c\ exist\ incertitudine `n cazul ne`nsemn\t\]ii. Dar de vreme ce `mi propun s\ fac o antologie a ac]iunilor ne`nsemnate, `nseamn\ c\ [tiu ce este o ac]iune ne`nsemnat\. Probabil. Dar a [ti dac\ o ac]iune este ne`nsemnat\ nu `nseamn\ neap\rat a [ti ce este ne`nsemn\tatea. {i, la urma urmelor, pot face aceast\ antologie ca s\-mi iau o piatr\ de pe inim\. Cu toate astea… Plan 1. Ac]iuni ne`nsemnate: b\tr`nul [i pisica1 – militarul [i t`n\ra fat\ (not\ pentru acest caz. Am ezitat dac\ s\ introduc povestirea asta `n antologie. Poate c\ are o semnifica]ie important\. O dau totu[i ca s\ ar\t marea dificultate a `ntreprinderii mele. ~n orice caz va fi posibil s-o „v\rs“ [i `ntr-o antologie a lucrurilor care au sens – `n preg\tire ) etc. etc. 2. Cuvinte ne`nsemnate. „Cum se spune `n ]ara mea“ – „Cum spunea Napoleon“ – [i, `n general, majoritatea cuvintelor istorice. Scobitoarea lui Jarry2. 3. G`nduri ne`nsemnate. S`nt de prev\zut mai multe volume enorme. *

1 Cf.: Sur l’insignifiance, cahier des saisons (1959), care reia acest text pe un ton de de-

1 Cf.: Carnete I [i Ciuma. 2 Scobitoarea lui Jarry: cf. prefa]a lui J. Saltas la edi]ia lui Ubu roi (Fasquelle). Camus

riziune.

a evocat deja anecdota aceasta `n Carnete I.

carnete_Camus.qxd

204

12/12/02

4:31 PM

Page 204

ALBERT CAMUS

CARNETE

De ce aceast\ antologie? Se va observa c\, `n final, ne`nsemn\tatea se identific\ aproape `ntotdeauna cu aspectul mecanic al lucrurilor [i al fiin]elor – cel mai adesea cu obiceiul. ~nseamn\ c\, totul sf`r[ind prin a deveni obi[nuit, s`ntem asigura]i c\ cele mai mari g`nduri [i cele mai mari ac]iuni sf`r[esc prin a deveni ne`nsemnate. Via]a are1 drept scop desemnat ne`nsemn\tatea. De unde interesul antologiei. Ea descrie practic nu numai partea cea mai considerabil\ a existen]ei, cea a gesturilor mici, a g`ndurilor mici [i a micilor umori, ci [i viitorul nostru comun. Ea are avantajul extrem de rar `n zilele noastre de a fi cu adev\rat profetic\. * Nietzsche, cu o via]\ exterioar\ c`t mai monoton\ posibil, dovede[te c\ g`ndirea, ea `ns\[i practicat\ `n singur\tate, este o teribil\ aventur\. * Suport\m faptul c\ Molière a trebuit s\ moar\! * 9 martie. Primii brebenei – [i acum opt zile ningea! * Nietzsche cunoa[te [i nostalgia. Dar nu vrea s\ cear\ nimic cerului. Solu]ia lui: ceea ce nu se poate cere lui Dumnezeu i se cere omului: acesta e supraomul. De mirare c\ pentru a r\zbuna o asemenea preten]ie nu s-a declarat el `nsu[i un Dumnezeu. Poate c\ e o chestiune de r\bdare. Buddha predic\ o `n]elepciune f\r\ zei [i c`teva secole mai t`rziu este a[ezat pe un altar. * Europeanul care face din curaj o voluptate: se admir\. Resping\tor. Adev\ratul curaj e pasiv: este nep\sarea `n fa]a mor]ii. Un ideal: cunoa[terea pur\ [i fericirea. * 1 Un cuv`nt ilizibil.

205

Ce poate omul s\ doreasc\ mai mult dec`t s\r\cia? Nu am spus mizeria [i nici munca f\r\ de speran]\ a proletarului modern. Dar nu v\d ce se poate dori mai mult dec`t s\r\cia legat\ de un timp liber activ. * Nu pot fi suprimate `n mod absolut judec\]ile de valoare. Aceasta neag\ absurdul. * Vechii filosofi ([i pe bun\ dreptate) reflectau mult mai mult dec`t citeau. De aceea ]ineau at`t de mult la concret. Tiparul a schimbat asta. Citim mai mult dec`t reflect\m. Nu avem filosofii, ci numai comentarii. E ceea ce spune Gilson consider`nd c\ epocii filosofilor care se ocupau de filosofie i-a urmat epoca profesorilor de filosofie care se ocup\ de filosofi. ~n atitudinea asta exist\ `n acela[i timp modestie [i neputin]\. Iar un g`nditor care [i-ar `ncepe cartea cu: „S\ lu\m lucrurile de la `nceput“, ar fi luat `n r`s. ~ntr-at`t `nc`t o carte de filosofie care ar ap\rea ast\zi f\r\ s\ se sprijine pe nici o autoritate, pe nici un citat, comentariu etc. nu ar fi luat\ `n serios. {i totu[i… * Pentru Ciuma: exist\ `n oameni mai multe lucruri de admirat dec`t de dispre]uit. * C`nd cineva alege renun]area `n ciuda certitudinii c\ „Totul este permis“, r\m`ne totu[i ceva, [i anume c\ nu mai s`nt judeca]i ceilal]i. Ceea ce atrage multe persoane spre roman este c\ aparent e un gen care nu are stil. ~n fapt, el pretinde stilul cel mai dificil, cel care se supune `n `ntregime obiectului. Este posibil s\ ne imagin\m un autor care scrie fiecare dintre romanele sale `ntr-un stil diferit. * Senza]ia mor]ii, care de acum `nainte mi-a devenit familiar\: ea este lipsit\ de ajutorul durerii. Durerea se aga]\ de prezent, ea cere o lupt\ care ocup\. Dar a presim]i moartea la simpla vedere a unei

carnete_Camus.qxd

206

12/12/02

4:31 PM

Page 206

ALBERT CAMUS

batiste pline de s`nge, f\r\ efort, `nseamn\ a fi cufundat din nou `n timp `ntr-un mod vertiginos: este spaima devenirii. * Desimea norilor s-a sub]iat. De `ndat\ ce soarele a putut ie[i, ogoarele au `nceput s\ fumege. * Moartea d\ forma sa iubirii a[a cum o d\ vie]ii – transform`nd-o `n destin. Cea pe care o iube[ti a murit `n timpul c`nd o iubeai [i astfel a devenit o iubire fixat\ o dat\ pentru totdeauna – care, f\r\ acest sf`r[it, s-ar fi destr\mat. Ce ar fi lumea f\r\ moarte? O suit\ de forme pieritoare [i ren\sc`nde, o fug\ angoasat\, o lume nedes\v`r[it\. Dar iat-o, din fericire, pe ea, cea statornic\. {i amantul care pl`nge aplecat peste r\m\[i]ele p\m`nte[ti ale iubitei sale, René `n fa]a Paulinei, vars\ lacrimi de bucurie pur\ – totul e consumat – lacrimile b\rbatului care recunoa[te c\ `n fine destinul s\u a c\p\tat o form\. * Ciudata teorie a Doamnei de La Fayette referitoare la c\snicia considerat\ ca un r\u minor. Mai bine s\ ai o c\s\torie nereu[it\ dec`t s\ suferi din pasiune. Se recunoa[te aici o etic\ a Ordinii. (Romanul francez este psihologic pentru c\ nu are `ncredere `n metafizic\. Se refer\ necontenit la uman din pruden]\.) Trebuie s\ fi citit prost Prin]esa de Clèves cel care vedea aici imaginea romanului clasic. Dimpotriv\, este foarte prost compus. * Ciuma. Separa]ii: Jurnal al Separ\rii? „Sentimentul separ\rii a fost general [i s-ar putea crea o idee despre el din convorbirile, confiden]ele [i [tirile care ap\reau `n ziare.“ Idem: separa]ii. Acea or\ a serii, care pentru credincio[i este cea a examenului de con[tiin]\ – ora aceea e grea pentru prizonier – este ora iubirii frustrate. Ciuma. Idem: foamea `i `mpinge pe unii s\ reflecteze, iar pe ceilal]i s\ se ocupe de aprovizionare. Astfel, nu numai ceea ce aducea nenorocire era `n acela[i timp un bine, ci [i ceea ce era o

CARNETE

207

nenorocire pentru unii era un bine pentru ceilal]i. Nu se mai `n]elegea nimic. (?) Stéphan. Jurnal al desp\r]irii. Trei planuri ale operei: Tarrou care descrie `n am\nunt: Stéphan care evoc\ generalul; Rieux care `mpac\ totul `n conversia superioar\ a diagnosticului relativ. * Separa]ii. Idem: la sf`r[itul ciumei, nu-[i mai imaginau intimitatea care fusese a lor [i nici cum de putuse s\ tr\iasc\ l`ng\ ei o fiin]\ pe care, `n orice moment, o puteau atinge cu m`na. * Epigraf pentru Ne`n]elegerea? „Ce se na[te nu merge spre des\v`r[ire [i totu[i niciodat\ nu se opre[te.“ (Montaigne) * Ne putem imagina u[or un european convertit la budism – pentru c\ este asigurat `n privin]a vie]ii de apoi – pe care Buddha o socote[te o nenorocire f\r\ leac – dar pe care el o dore[te din toate puterile. * Saint-Étienne [i periferia sa. Un asemenea spectacol condamn\ civiliza]ia care i-a dat na[tere. O lume `n care nu mai este loc pentru fiin]\, pentru bucurie, pentru un timp liber activ, pentru o lume care trebuie s\ moar\. Nici un popor nu poate tr\i `n afara frumuse]ii. Poate s\-[i supravie]uiasc\ un timp [i asta-i tot. {i aceast\ Europ\ care ofer\ aici una dintre fe]ele ei cele mai constante se `ndep\rteaz\ necontenit de frumuse]e. De aceea are parte de at`tea convulsii [i de aceea va muri dac\ pacea pentru ea nu va `nsemna revenirea la frumuse]e [i gestul de a reda iubirii locul cuvenit. * Orice via]\ condus\ de bani este o moarte. Rena[terea rezid\ `n dezinteresarea material\.

carnete_Camus.qxd

208

12/12/02

4:31 PM

Page 208

ALBERT CAMUS

* Exist\ `n faptul de a scrie dovada unei certitudini personale care `ncepe s\-mi lipseasc\. Certitudinea c\ ai ceva de spus [i mai ales c\ ceva poate s\ fie spus – certitudinea c\ ceea ce sim]i [i ceea ce e[ti are valoare de exemplu – certitudine c\ e[ti de ne`nlocuit [i c\ nu e[ti la[. Pe toate acestea le pierd [i `ncep s\-mi imaginez momentul c`nd nu voi mai scrie. * S\ ai for]a de a alege ce preferi [i s\ nu renun]i. Altfel, mai bine s\ mori. * Separa]ii: „A[teptau ner\bd\tori s\-[i retr\iasc\ dragostea, clipa geloziei f\r\ obiect“. * Idem: li se cere s\ se `nscrie ca s\ cunoasc\ lista celor care s`nt separa]i. Se mir\ c\ dup\ asta nu urmeaz\ nimic. De fapt, e vorba doar de o list\ cu numele celor care trebuie preveni]i „`n caz de“. „Pe scurt, ne `nscriem.“ * Idem: p. a treia. „Dar c`nd s-au reg\sit, le-a fost foarte greu s\ `nlocuiasc\ f\ptura din imagina]ia lor cu fiin]a real\… [i se poate spune c\ ciuma nu a murit dec`t `n ziua c`nd unul dintre ei a putut s\ priveasc\ din nou plictisit chipul celei care-i st\tea `nainte.“ * Orice g`nd se judec\ dup\ ceea ce e `n stare s\ extrag\ din suferin]\. ~n ciuda repulsiei mele, suferin]a este un fapt. * Nu pot tr\i `n afara frumosului. Asta m\ face slab `n fa]a anumitor fiin]e. * C`nd totul se va fi sf`r[it, s\ te dai la o parte (Dumnezeu sau femeile).

CARNETE

209

* Ceea ce distinge cel mai mult omul de animal este imagina]ia. De aici reiese c\ sexualitatea noastr\ nu poate fi cu adev\rat natural\, adic\ oarb\. * Absurdul este omul tragic `n fa]a unei oglinzi (Caligula). Deci nu este singur. Exist\ `n asta germenele unei satisfac]ii sau al unei complezen]e. Acum, trebuie suprimat\ oglinda. * Timpul nu trece repede c`nd stai s\-l observi. Se simte supravegheat. Dar profit\ de neaten]iile noastre. Poate c\ exist\ chiar dou\ timpuri, cel pe care-l observ\m [i cel care ne transform\. * Epigraf pentru Ne`n]elegerea: „Iat\ de ce poe]ii o imagineaz\ pe nefericita mam\ Niobe pierz`ndu-[i mai `nt`i cei [apte fii [i mai apoi, la fel, cele [apte fiice, `mpov\rat\ de pierderi, `n fine, preschimbat\ `n st`nc\… pentru a exprima acea `ntunecat\, mut\ [i surd\ stupiditate care ne str\bate c`nd accidentele ne cople[esc, dep\[ind puterea noastr\ de a le suporta.“ (Montaigne) * Idem (despre triste]e): „Fac parte dintre cei mai scuti]i de aceast\ patim\ [i nici n-o iubesc, nici n-o stimez, de[i lumea a luat asupra sa, ca pe un lucru de pre], s\-i acorde o favoare deosebit\.“ * Idem (despre mincino[i): „{i nicic`nd nu se cunoa[te mai bine for]a unui cal dec`t atunci c`nd execut\ o oprire rotit\ perfect\.“ * Absurd. De restituit morala prin Tu. Nu cred c\ exist\ alt\ lume unde ar trebui s\ „d\m socoteal\“. Dar oricum trebuie s\ d\m socoteal\ `n lumea asta – tuturor celor pe care-i iubim. *

carnete_Camus.qxd

210

12/12/02

4:31 PM

Page 210

ALBERT CAMUS

CARNETE

211

Idem: `n leg\tur\ cu limbajul. (Parain: argumentele care dovedesc c\ omul n-a putut inventa limbajul s`nt de nerespins.) Totul, de `ndat\ ce ad`nce[ti pu]in, ajunge la o problem\ metafizic\. Astfel, ori`ncotro s-ar duce omul, el se g\se[te izolat `n real ca pe o insul\ `nconjurat\ de o mare care se sparge de barajul posibilit\]ilor [i al `ntreb\rilor. De aici se poate conchide c\ lumea are un sens. C\ci n-ar avea nici un sens, brutal vorbind. Lumile fericite nu au ra]iuni de a exista. Este deci ridicol s\ spui: „Metafizica este oare posibil\?“ Metafizica este.

serii ap\s\toare [i calde: „Dac\ zilele astea ar fi cele din urm\…“ R\spuns: un z`mbet lini[tit `n sinea mea. {i totu[i nimic cu care s\ m\ m`ndresc: nimic nu e rezolvat, `ns\[i conduita mea nu e foarte ferm\. S\ fie oare `mpietrirea care `ncheie o experien]\ sau bl`nde]ea serii, sau dimpotriv\ `nceputul unei `n]elepciuni care nu mai t\g\duie[te nimic?

* Consolarea pe lumea aceasta e c\ nu exist\ suferin]e continue. O durere dispare [i o bucurie rena[te. Toate se echilibreaz\. ~n lumea asta totul e compensat. {i chiar dac\ voin]a noastr\ extrage din devenire o suferin]\ privilegiat\ pe care o ridic\m la nivelul for]elor noastre pentru a `ncerca mereu, `n `ns\[i alegerea asta exist\ dovada c\ socotim suferin]a drept un bine [i `n ea, de ast\ dat\, se afl\ compensa]ia.

Iunie. Luxembourg O diminea]\ de duminic\ cu v`nt [i soare. ~n jurul unui bazin mare, v`ntul risipe[te apele f`nt`nii, minusculele cor\bii cu p`nze pe apa `ncre]it\ [i r`ndunelele din jurul copacilor `nal]i. Doi tineri discut\: „Tu care crezi `n demnitatea uman\“.

* 3. Intempestive1. „Cu o privire dureroas\, Schopenhauer se `ndep\rta de imaginea marelui `ntemeietor al aba]iei trapi[tilor, de Rancé, spun`nd: «Asta necesit\ har»“. * ~n leg\tur\ cu M2. Nu refuz s\ merg spre Fiin]\, dar nu accept un drum care se `ndep\rteaz\ de fiin]e. Trebuie s\ [tim dac\ poate fi g\sit Dumnezeu la cap\tul pasiunilor noastre. * Ciuma: foarte important. „Pentru c\ v-au dat grija aprovizion\rii [i durerea separ\rilor, ei v-au putut `nfr`nge f\r\ revolt\.“ * 20 mai Pentru prima oar\: sentiment bizar de satisfac]ie [i de plenitudine. ~ntrebarea pe care mi-am pus-o, culcat `n iarb\, `n fa]a

*

* Prolog: – Iubirea… – Cunoa[terea… – E acela[i cuv`nt. * ~n timp ce ziua zborul p\s\rilor pare mereu lipsit de ]int\, seara ele par s\-[i reg\seasc\ `ntotdeauna o destina]ie. Zboar\ spre ceva. A[a se `nt`mpl\ poate [i `n seara vie]ii…1 Exist\ oare o sear\ a vie]ii? * Camer\ de hotel la Valence. „Nu vreau s\ faci asta. Cum voi tr\i cu g`ndul \sta? Cum o s\ apar `n fa]a mamei tale, a surorilor tale, Marie-Rolande, `mi promisesem s\ nu-]i spun, [tii foarte bine. – Te implor, nu face asta. Aveam at`ta nevoie de dou\ zile de odihn\. Am s\ te `mpiedic s\ faci asta. Am s\ merg p`n\ la cap\t. M\ `nsor cu tine dac\ trebuie. Dar nu pot avea asta pe con[tiin]\. – ~mi promisesem s\ nu-]i spun. – Astea-s vorbe. Iar pentru mine conteaz\ actele… – O s\ se cread\ c\ a fost un accident. Trenul… etc. (Ea pl`nge. }ip\: Te ur\sc. Te ur\sc c\-mi faci

1 Citat din Considera]ii intempestive de Nietzsche. 2 Un cuv`nt ilizibil.

1 Propozi]ia care urmeaz\ a fost ad\ugat\ cu creionul pe caietul manuscris.

carnete_Camus.qxd

212

12/12/02

4:31 PM

Page 212

ALBERT CAMUS

CARNETE

asta.) – {tiu foarte bine, Rolande, [tiu foarte bine. Dar nu voiam s\-]i spun. Etc. etc.“ El promite. Durata: o or\ [i jum\tate. Monotonie. B\tutul pasului pe loc. * Van Gogh impresionat de un g`nd al lui Renan: „S\ mori pentru tine, s\ realizezi lucruri mari, s\ ajungi la noble]e [i s\ dep\[e[ti vulgaritatea `n care se t`r\[te existen]a a aproape tuturor indivizilor.“ „Dac\ tu continui s\ iube[ti sincer ceea ce este cu-adev\rat demn de iubire [i nu-]i risipe[ti iubirea `n lucruri ne`nsemnate [i nule [i fade, vei ob]ine `ncetul cu `ncetul mai mult\ lumin\ [i vei deveni mai puternic.“ „Dac\ te perfec]ionezi `ntr-un singur lucru [i-l `n]elegi bine, dob`nde[ti `n plus `n]elegerea [i cunoa[terea multor altor lucruri.“ „S`nt oarecum fidel `n infidelitatea mea.“ „Dac\ pictez peisaje, va exista `ntotdeauna `n ele o urm\ de siluet\.“ Citeaz\ cuvintele lui Doré: „S`nt r\bd\tor ca un bou“. Cf. scrisoarea 340 despre c\l\toria la Zweeloo1. Lipsa de gust a marilor arti[ti: `l pune pe Millet pe acela[i plan cu Rembrandt. „Cred tot mai mult c\ Bunul Dumnezeu nu trebuie judecat dup\ lumea aceasta, care este doar un studiu pe jum\tate ratat.“ „~n via]\ [i `n pictur\ pot foarte bine s\ m\ lipsesc de Bunul Dumnezeu, dar nu pot, c`nd suf\r, s\ m\ lipsesc de ceva mai mare dec`t mine, care e via]a mea, puterea de a crea.“ Lunga c\utare a lui Van Gogh r\t\cind p`n\ la 27 de ani `nainte de a-[i g\si drumul [i de a descoperi c\ este pictor. * C`nd faci tot ce trebuie ca s\ `n]elegi, s\ accep]i [i s\ `nduri s\r\cia, boala [i propriile defecte, mai r\m`ne totu[i un pas de f\cut. * 1 Van Gogh, Correspondance complète, vol. II, p. 254.

213

Ciuma. Profesorul sentimental1 conchide, la sf`r[itul ciumei, c\ singura ocupa]ie inteligent\ r\m`ne recopierea unei c\r]i de la sf`r[it la `nceput (de dezvoltat textul [i sensul). Tarrou moare `n t\cere (clipire etc.). Lazaret administrativ. La sf`r[itul conversa]iei dintre profesor [i doctor: s`nt reuni]i. Fapt e c\ nu cereau mult. Eu nu am avut etc. Cartierul evreiesc (mu[tele). Cei care vor s\ salveze aparen]ele. Oamenii s`nt invita]i la o cicoare. Separa]ii. 2. {i ceea ce era oricum at`t de greu de suportat pentru fiecare din ei `n parte (b\tr`ne]ea) trebuiau acum s\ o `ndure pentru doi. Cu toate acestea afacerile curente continu\ s\ fie rezolvate. Tocmai `n acel moment s-au aflat urm\rile unei afaceri care st`rnise la vremea sa curiozitatea celor care [tiau despre ce era vorba. Un t`n\r uciga[… fusese gra]iat. Ziarele credeau c\ va sc\pa cu zece ani de bun\ purtare [i c\ dup\ aceea `[i va putea relua via]a de toate zilele. Chiar c\ nu merita osteneala. * ~ncrederea `n cuvinte, iat\ clasicismul – dar ca s\-[i p\streze `ncrederea, nu se folose[te de cuvinte dec`t cu pruden]\. Suprarealismul, care nu are `ncredere `n cuvinte, nu abuzeaz\ de ele. S\ revenim la clasicism, din modestie. * Cei care iubesc adev\rul trebuie s\ caute iubirea `n c\snicie, adic\ iubirea f\r\ iluzii. * „~n ce const\ inspira]ia occitan\?“ Num\r special din Cahiers du Sud. ~n mare, n-am valorat nimic `n timpul Rena[terii, al secolului al XVIII-lea [i al Revolu]iei. N-am reprezentat ceva dec`t `ntre secolele al X-lea [i al XIII-lea [i `ntr-un moment c`nd este `nc\ destul de greu s\ vorbim de noi ca de o na]iune – c`nd orice civiliza]ie e 1 Stéphan, evocat mai sus.

carnete_Camus.qxd

214

12/12/02

4:31 PM

Page 214

ALBERT CAMUS

interna]ional\. Astfel, secole `ntregi de istorie, nenorocire sau glorie, sute de nume mari pe care ni le-au l\sat ele, o tradi]ie, o via]\ na]ional\, iubirea, toate s`nt zadarnice, toate nu `nseamn\ nimic. {i noi s`ntem nihili[tii! * Umanismul nu m\ plictise[te: ba chiar `mi sur`de. Dar `l g\sesc m\rginit. * Brück, dominican: „~n ceea ce m\ prive[te, m-am s\turat de democra]ii cre[tini“. „G. seam\n\ `ntru totul cu un preot, are un soi de onctuozitate episcopal\. Iar eu abia dac\ o pot suporta la episcopi.“ * Eu – „Tinere, credeam c\ to]i preo]ii s`nt ferici]i.“ Brück – „De team\ s\ nu-[i piard\ credin]a `[i `ngr\desc sensibilitatea. Voca]ia lor este doar negativ\. Ei nu privesc via]a `n fa]\.“ (Visul lui, marele cler cuceritor, dar m\re] prin s\r\cia [i `ndr\zneala sa.) Discu]ie despre Nietzsche os`ndit. * Barrès [i Gide. Dezr\d\cinarea este o problem\ dep\[it\ pentru noi. Iar atunci c`nd problemele nu ne pasioneaz\, spunem mai pu]ine prostii. ~n fond avem nevoie de o patrie [i avem nevoie de c\l\torii. * Ne`n]elegerea. Femeia, dup\ moartea so]ului ei: „C`t de mult `l iubesc!“ * Agrippa d’Aubigné1: Iat\ un b\rbat care crede [i care combate fiindc\ crede. De fapt, e mul]umit. Se vede din satisfac]ia pe care i-o dau casa, via]a, cariera. Dac\ se revolt\ g\l\gios o face contra celor care nu au dreptate – `n opinia lui. 1 ~n arhivele lui Camus exist\ trei pagini de note despre d’Aubigné.

CARNETE

215

* Ceea ce na[te o tragedie este faptul c\ fiecare dintre for]ele care se opun `n interiorul ei e la fel de legitim\, are dreptul la via]\. Tragedia slab\: cea care pune `n mi[care for]e nelegitime. Tragedia puternic\: cea care legitimeaz\ tot. * Pe platourile muntelui Mézenc, v`ntul sloboze[te lovituri [uier\toare de sabie prin v\zduh. * A tr\i cu pasiunile tale presupune a reu[i s\ le st\p`ne[ti. * Eterna `ntoarcere presupune s\ te complaci `n durere. * Via]a este `nc\rcat\ de evenimente care ne st`rnesc dorin]a de-a deveni mai b\tr`ni. * S\ nu uit: boala [i decrepitudinea. Nu e nici un minut de pierdut – ceea ce este poate contrariul lui „trebuie s\ ne gr\bim“. * Moral\: nu po]i tr\i cu persoane c\rora le cuno[ti g`ndurile ascunse. S\ refuz cu `nc\p\]`nare orice judecat\ colectiv\. S\ aduc inocen]a `n mijlocul aspectului de „comentariu“ al oric\rei societ\]i. * C\ldura coace fiin]ele ca pe fructe. Ele s`nt coapte `nainte de a tr\i. {tiu tot `nainte de a fi `nv\]at ceva. * B.B.: „Nimeni nu-[i d\ seama c\ unele persoane cheltuiesc o for]\ herculean\ ca s\ fie doar normale“. *

carnete_Camus.qxd

216

12/12/02

4:31 PM

Page 216

ALBERT CAMUS

CARNETE

Ciuma. Carnetele lui Tarrou ocup\ at`t loc pentru c\ s-a `nt`mplat s\ moar\ chiar `n casa povestitorului (la `nceput). – S`nte]i sigur c\ e veritabil\ contagiunea, c\ e necesar\ izolarea? – Nu s`nt sigur de nimic, dar s`nt sigur c\ p\r\sirea cadavrelor, promiscuitatea etc. nu s`nt recomandabile. Teoriile pot s\ se schimbe, dar ceva tot are valoare, `ntotdeauna [i oric`nd, [i anume coeren]a. * De at`ta lupt\, echipele sanitare nu se mai intereseaz\ de [tirile despre cium\. Ciuma suprim\ judec\]ile de valoare. Nimeni nu mai m\soar\ calitatea hainelor, a alimentelor etc. Se accept\ tot. Separatul vrea s\-i cear\ doctorului un certificat ca s\ poat\ ie[i (a[a face cuno[tin]\ cu el), `i poveste[te demersurile… Revine regulat. Trenurile, g\rile, a[tept\rile. Ciuma accentueaz\ separarea. Iar faptul de a fi `mpreun\ nu este dec`t un hazard care se prelunge[te. Regula general\ e ciuma. * 1 septembrie 1943 Cel care `[i pierde speran]a din cauza evenimentelor este un la[, dar cel care sper\ `n condi]ia uman\ este un nebun. * 15 septembrie Las\ totul balt\, lucrul personal, scrisorile de afaceri etc. ca s\ r\spund\ unei feti]e de treisprezece ani care `i scrie din inim\! * Din moment ce cuv`ntul „existen]\“ acoper\ ceva, care este nostalgia noastr\, dar din moment ce totodat\ nu-l putem `mpiedica s\ afirme [i o realitate superioar\, `l vom p\stra doar sub o form\ convertit\ – vom spune filosofie inexisten]ial\, ceea ce nu comport\ o nega]ie, ci urm\re[te doar s\ dea seama de starea „omului lipsit de…“ Filosofia inexisten]ial\ va fi filosofia exilului. *

217

Sade: „Lumea se declar\ `mpotriva pasiunilor, f\r\ s\ se g`ndeasc\ un moment la tor]a lor de la care `[i aprinde filosofia f\clia“. * Arta are gesturile pudorii. Nu poate spune lucrurile direct. * ~ntr-o perioad\ de revolu]ie mor cei mai buni. Conform legii sacrificiului, `n cele din urm\ la[ii [i pruden]ii au `ntotdeauna ultimul cuv`nt `ntruc`t ceilal]i l-au pierdut d`nd ce aveau mai bun `n ei. A vorbi presupune `ntotdeauna a fi fost tr\d\tor. * Numai arti[tii fac bine lumii. Ba, spune Parain. * Ciuma. To]i lupt\ – [i fiecare `n felul s\u. Singura la[itate e s\ `ngenunchezi… A ap\rut o mul]ime de morali[ti, iar concluzia lor era totdeauna aceea[i: trebuie s\ `ngenunchem. ~ns\ Rieux r\spundea: trebuie s\ lup]i `n cutare sau cutare mod. Exilatul petrece ore `ntregi prin g\ri. S\ faci s\ retr\iasc\ gara moart\. Rieux: „~n orice colectivitate `n lupt\ este nevoie de oameni care ucid [i de oameni care vindec\. Eu am ales s\ vindec. Dar [tiu c\ s`nt `n lupt\“. * Ciuma. Exist\ `n clipa aceasta porturi `ndep\rtate a c\ror ap\ e roz la ora asfin]itului. * „S\ te apropii de Dumnezeu fiindc\ te-ai desprins de p\m`nt [i durerea te-a desp\r]it de lume e zadarnic. Dumnezeu are nevoie de suflete legate de lume. Bucuria ta e pl\cerea Lui.“ * A repeta aceast\ lume `nseamn\ mai degrab\ a o tr\da dec`t a o transfigura. Cea mai bun\ fotografie este [i ea o tr\dare. Contra ra]ionalismului. Dac\ determinismul pur ar avea vreun sens, ar fi suficient\ o singur\ afirma]ie adev\rat\ pentru ca, din consecin]\ `n consecin]\, s\ ajungem la `ntregul adev\r. Ceea ce nu

carnete_Camus.qxd

218

12/12/02

4:31 PM

Page 218

ALBERT CAMUS

CARNETE

219

se `nt`mpl\. ~n concluzie, ori nu am rostit niciodat\ o singur\ afirma]ie adev\rat\, nici m\car aceea c\ totul este determinat, ori am spus adev\rul, dar pentru nimic, [i atunci determinismul e fals.

Admirabilul pariu al teatrului clasic, unde perechi succesive de actori vin s\ relateze evenimente pe care nu le vor tr\i vreodat\ – [i `n care angoasa [i ac]iunea nu `nceteaz\ s\ creasc\.

* Pentru „crea]ia contra lui Dumnezeu“1. Un critic catolic (Stanislas Fumet) spune c\ arta, oricare i-ar fi scopul, face `ntotdeauna o concuren]\ vinovat\ lui Dumnezeu. La fel: Roger Secrétain, Cahiers du Sud, august-septembrie ’43. {i Péguy: „Exist\ chiar o poezie care-[i extrage str\lucirea din absen]a lui Dumnezeu, care nu face specula]ii despre nici o m`ntuire, care nu recurge la nimic altceva dec`t la ea `ns\[i, efort uman, recompensat `nc\ de pe p\m`nt, s\ umple vidul spa]iului.“ Nu exist\ cale de mijloc `ntre literatura apologetic\ [i literatura de concuren]\.

* Parain. To]i au tri[at. N-au dep\[it niciodat\ disperarea `n care se g\seau. {i asta, din cauza literaturii. Pentru el, un comunist este cineva care a renun]at la limbaj [i l-a `nlocuit cu revolta de fapt. A ales s\ fac\ ceea ce Hristos a omis s\ fac\, adic\ i-a m`ntuit pe damna]i – damn`ndu-se.

* Datoria este s\ faci ceea ce [tii c\ este just [i bun – „preferabil“. E u[or? Nu, c\ci chiar [i ceea ce este preferabil se realizeaz\ greu. * Absurd. Dac\ te sinucizi, absurdul este negat. Dac\ nu te sinucizi, absurdul folosit dezv\luie o surs\ de satisfac]ie care-l neag\ pe el `nsu[i. Aceasta nu `nseamn\ c\ absurdul nu este. ~nseamn\ c\ absurdul este `ntr-adev\r f\r\ logic\. Din cauza asta nu po]i `ntr-adev\r s\ tr\ie[ti din el. *

* ~n orice suferin]\, emo]ie, pasiune, exist\ un stadiu c`nd sentimentul apar]ine omului chiar `n ceea ce are el mai individual [i mai inexprimabil, [i un stadiu c`nd apar]ine artei. Dar `n primul moment arta nu poate face niciodat\ nimic cu suferin]a. Arta este distan]a pe care timpul o confer\ suferin]ei. Este transcenden]a omului `n raport cu el `nsu[i. Sade1

La absurde.

* erotismul sistematic este una dintre direc]iile g`ndirii

* Pentru Kafka, moartea nu este o eliberare. Pesimismul s\u umil dup\ p\rerea lui Magny. * Ciuma. Dragostea c\p\tase la ei forma obstina]iei.

Paris. Noiembrie 19432 Surena. ~n actul 4, toate por]ile s`nt p\zite. Iar Euridice, care a g\sit p`n\ atunci tonalit\]i at`t de admirabile, `ncepe s\ tac\, s\-[i chinuiasc\ inima f\r\ s\ poat\ exprima cuv`ntul care ar elibera-o. Va t\cea p`n\ la cap\t – sau va muri pentru c\ nu a putut vorbi. {i Surena: „Ah!… durerea mea at`t de vie / Nu mi-o `njosi]i p`n\ la duio[ie.“

* De ad\ugat `n corecturile la Caligula: „Gata, tragedia s-a `ncheiat, e[ecul este complet. ~ntorc capul [i plec. Mi-am luat partea mea din lupta asta pentru imposibil. S\ a[tept\m s\ murim, [tiind dinainte c\ moartea nu elibereaz\ de nimic.“2

1 Cf. „Revolt\ [i art\“ `n Omul revoltat. 2 Camus a fost angajat ca lector la Editura Gallimard pe 2 noiembrie 1943.

1 Cf. „Un om de litere“, Omul revoltat.

*

2 De fapt, Camus nu a utilizat aceste note.

carnete_Camus.qxd

220

12/12/02

4:31 PM

Page 220

ALBERT CAMUS

„Hristos o fi murit poate pentru cineva, dar nu pentru mine.“ – Omul este vinovat, dar vinovat pentru c\ nu a [tiut s\ scoat\ totul din sine `nsu[i – e o vin\ care a tot crescut de la `nceput. * Despre justi]ie – individul care nu mai crede `n ea din clipa c`nd a fost maltratat. Idem: ce-i repro[ez eu cre[tinismului este c\ e o doctrin\ a injusti]iei. * Ciuma. S\ `nchei cu imaginea unei femei nemi[cate [i `n doliu care anun]\ prin suferin]ele ei via]a [i s`ngele at`tor oameni. * Treizeci de ani Prima facultate a omului este uitarea. Dar e drept s\ spunem c\ el uit\ chiar [i ceea ce a f\cut bine. * Ciuma. Separarea este regula ei general\. Restul e hazard. – Dar oamenii s`nt tot laolalt\. – Unele hazarduri dureaz\ toat\ via]a. S`nt interzise b\ile `n mare. |sta-i semnul. Interdic]ia de a d\rui pl\cere corpului t\u – de a ajunge la adev\rul lucrurilor. Dar ciuma ia sf`r[it [i va exista un adev\r al lucrurilor. Jurnal al separatului? * Cea mai mult\ economie care se poate realiza pe planul g`ndirii este aceea de a accepta non-inteligibilitatea lumii – [i de a ne ocupa de om. * C`nd, la b\tr`ne]e, ajungi la o `n]elepciune sau la o moral\, c`t\ tulburare trebuie s\ resim]i regret`nd tot ce ai f\cut `mpotriva acelei morale [i a acelei `n]elepciuni. Prea devreme sau prea t`rziu. Nu exist\ cale de mijloc.

CARNETE

221

* Frecventez familia X. pentru c\ membrii ei au o memorie mai bun\ dec`t mine. Ei `mi `mbog\]esc trecutul nostru comun readuc`ndu-mi `n memorie tot ceea ce pierise din ea. * Pentru ca opera s\ fie o provocare, ea trebuie s\ fie `ncheiat\ (de unde nevoia unui „f\r\ urmare“). Ea este contrariul crea]iei divine. Este `ncheiat\, perfect limitat\, clar\, pl\m\dit\ din exigen]a uman\. Unitatea se afl\ `n m`inile noastre. * Parain. Oare individul poate alege momentul c`nd poate muri pentru adev\r? Pentru lumea asta exist\ cei care depun m\rturie [i cei care stric\. De `ndat\ ce un om depune m\rturie [i moare, m\rturia `i este stricat\ prin cuvinte, propov\duire, art\ etc. * Succesul poate s\-l amelioreze pe un t`n\r, la fel ca fericirea pe omul matur. Efortul fiindu-i recunoscut, succesul poate s\-i adauge destinderea [i abandonul, virtu]i `mp\r\te[ti. * Roger Bacon face doisprezece ani de `nchisoare pentru faptul c\ a afirmat primatul experien]ei `n cunoa[tere. * Exist\ un moment c`nd `]i pierzi tinere]ea. E momentul c`nd pierzi fiin]ele. {i trebuie s\ [tii s\-l accep]i. Dar e un moment greu. * Cu privire la romanul american: el urm\re[te universalul. Ca [i clasicismul. Dar `n timp ce clasicismul urm\re[te un universal etern, literatura contemporan\, datorit\ `mprejur\rilor (`ntrep\trunderea frontierelor) urm\re[te un universal istoric. Nu este vorba de omul tuturor timpurilor, ci de omul tuturor spa]iilor. *

carnete_Camus.qxd

222

12/12/02

4:31 PM

Page 222

ALBERT CAMUS

CARNETE

223

Ciuma. „~i pl\cea s\ se trezeasc\ la ora patru diminea]a [i s\ [i-o `nchipuie atunci. Era ora c`nd putea s\ [i-o `nsu[easc\. La patru diminea]a, nimeni nu face nimic. Se doarme.“1 O trup\ de teatru continu\ s\ joace: o pies\ despre Orfeu [i Euridice.

Se pare c\ grecii n-au `n]eles nimic din existen]ialism – de[i, cu tot scandalul, au putut adera la cre[tinism. Fiindc\ existen]ialismul nu presupune o conduit\. Idem: nu exist\ cunoa[tere absolut pur\, adic\ dezinteresat\. Arta, prin descriere, este o `ncercare de cunoa[tere pur\.

* Separa]ii: Lumea… Dar cine s`nt eu ca s\-i judec. Cu to]ii au dreptate. ~ns\ nu exist\ ie[ire. Convorbire despre prietenie `ntre doctor [i Tarrou: „M-am g`ndit la asta. Dar nu-i posibil. Ciuma nu-]i las\ timp. – Brusc: ~n momentul \sta tr\im to]i pentru moarte. Asta te pune pe g`nduri.

* A pune problema lumii absurde, `nseamn\ a ne `ntreba: „Vom accepta oare disperarea, f\r\ s\ facem nimic?“ Presupun c\ nici un om cinstit nu poate r\spunde da.

* Idem: un individ care alege t\cerea. * – Ap\r\-te, spuneau judec\torii. – Nu, spuse Inculpatul. – De ce? A[a trebuie. – ~nc\ nu. Vreau s\ v\ asuma]i voi `ntreaga responsabilitate. * Despre natural `n art\. La modul absolut este imposibil. Pentru c\ realul e imposibil (prost-gust, vulgaritate, inadecvare la exigen]a profund\ a omului). De aceea crea]ia uman\, izvor`t\ din lume, se `ntoarce `ntotdeauna la sf`r[it `mpotriva lumii. Romanele-foileton s`nt proaste pentru c\ `n majoritate s`nt adev\rate (fie c\ realitatea s-a conformat la ele, fie c\ lumea e conven]ional\). Arta [i artistul refac lumea, dar `ntotdeauna cu un g`nd ascuns de protest. * Portretul lui S. `n vizuina lui A.: „Gra]ia ei, sensibilitatea ei, amestecul acela de langoare [i fermitate, de pruden]\ [i `ndr\zneal\, naivitatea care nu o `mpiedic\ s\ fie categoric [tiutoare.“ * 1 Cf. Rambert `n Ciuma.

* Algeria. Nu [tiu dac\ m\ fac bine `n]eles. Dar am acela[i sentiment c`nd m\-ntorc spre Algeria ca [i atunci c`nd privesc fa]a unui copil. {i totu[i [tiu c\ totul nu este pur. * Opera mea. S\ termin suita de lucr\ri pentru cartea despre lumea creat\: Crea]ia corectat\. * Dac\ opera, produs al revoltei, rezum\ ansamblul aspira]iilor omului, ea e oare obligatoriu idealist\? Astfel, cel mai pur produs al crea]iei revoltate este romanul de dragoste care… * Nemaipomenita confuzie care face s\ ni se prezinte poezia ca un exerci]iu spiritual [i romanul ca o ascez\ personal\. * Roman. ~n fa]a ac]iunii sau a mor]ii, toate atitudinile aceluia[i om. Dar, de fiecare dat\, ca [i cum ar fi cea bun\. * Ciuma. Nu te po]i bucura de ]ip\tul p\s\rilor `n r\coarea serii – de lume a[a cum este. Fiindc\ lumea e acum acoperit\ cu un strat gros de istorie pe care trebuie s\-l str\pung\ limbajul ei ca s\ ne parvin\. Ceea ce o deformeaz\. Nimic din ea nu este sim]it `n sine, fiindc\ de orice moment al lumii se leag\ o serie `ntreag\ de imagini ale

carnete_Camus.qxd

224

12/12/02

4:31 PM

Page 224

ALBERT CAMUS

mor]ii sau ale disper\rii. Nu mai exist\ diminea]\ f\r\ agonii, nici sear\ f\r\ `nchisori [i nici amiaz\ f\r\ `nsp\im`nt\toare m\celuri. * Memoriile unui c\l\u. „Alternez bl`nde]ea cu violen]a. Din punct de vedere psihologic, e un lucru bun.“ * Ciuma. Individul care se `ntreab\ dac\ trebuie s\ intre `n echipele sanitare sau s\ se p\streze pentru marea lui dragoste. Fecunditate! Unde este ea? Idem: dup\ ce sun\ stingerea, ora[ul r\m`ne de piatr\. Idem: ceea ce-i deranja era insecuritatea. ~n toate zilele, la toate orele, f\r\ pauz\, h\r]ui]i, nesiguri. Idem: `ncerc s\ fiu oric`nd preg\tit. Dar exist\ `ntotdeauna o or\ din zi sau din noapte c`nd omul este la[. De ora aceasta mi-e fric\. Idem: lazaretul. „{tiam ce `nseamn\. Voi fi uitat, asta este sigur. Cei care nu m\ cuno[teau m\ vor uita pentru c\ se vor g`ndi la altceva, iar cei care m\ cuno[teau [i m\ iubeau m\ vor uita pentru c\ se vor epuiza `n demersuri [i `n idei ca s\ m\ scoat\ de aici. ~n orice caz nimeni nu se va g`ndi la mine. Nimeni nu-[i va imagina minut cu minut etc. etc.“ (S\-l pun pe Rambert s\ fac\ vizite.) Idem: echipele sanitare sau oamenii r\scump\ra]i. To]i oamenii din echipele sanitare au un aer trist. Idem: „Pe terasa asta a conceput doctorul Rieux ideea de a l\sa o cronic\ a evenimentului `n care solidaritatea resim]it\ fa]\ de oamenii aceia s\ fie bine pus\ `n eviden]\. {i m\rturia asta care se `ncheie aici… etc.“ Idem: `n cium\ nu mai tr\ie[ti prin corp, te desc\rnezi. Idem, `nceput: Doctorul `[i `nso]e[te so]ia la gar\. Dar este obligat s\ cear\ `nchiderea.

CARNETE

225

* Dac\ trupul are nostalgia sufletului, nu exist\ nici un motiv ca `n eternitate sufletul s\ nu sufere dureros din pricina desp\r]irii de trup – [i s\ nu aspire atunci s\ reg\seasc\ p\m`ntul. * Scriem `n momentele de disperare. Dar ce este disperarea? * Nimic nu se poate `ntemeia pe dragoste: este fug\, sf`[iere, clipe miraculoase sau c\dere ne`nt`rziat\. Dar nu este… * Parisul sau decorul sensibilit\]ii. * Nuvele. ~n plin\ Revolu]ie, individul care promite s\ salveze via]a adversarilor. Dup\ aceea un tribunal al partidului s\u `i condamn\ la moarte. El `i ajut\ s\ evadeze. Idem: un preot torturat tr\deaz\.1 Idem: cianur\. Nu o utilizeaz\ ca s\ vad\ dac\ o s\ poat\ merge p`n\ la cap\t. Idem: individul care brusc se mobilizeaz\ `ntr-o rezisten]\ pasiv\. ~ngrije[te sinistra]ii. Dar [i-a p\strat brasarda. E executat. Idem: la[ul.

* Fiin]a [i Neantul (pp. 135-136)1. Stranie eroare despre via]a noastr\ pentru c\ `ncerc\m s\ ne resim]im vie]ile din exterior.

* Ciuma. Dup\ cium\ aude pentru prima oar\ ploaia pe p\m`nt. Idem: din moment ce tot urma s\ moar\, devenea urgent s\ considere via]a stupid\. Asta g`ndise p`n\ atunci; m\car de i-ar servi `n momentele dificile. Doar nu se va `nt`mpla ca, exact `n clipa c`nd se cuvenea s\ adune toate avantajele de partea sa, s\ descopere z`mbetul pe un chip p`n\ atunci `ncruntat. Idem: individul care e internat `n spital din gre[eal\. E o gre[eal\, spune el. Ce gre[eal\? Nu fi idiot, niciodat\ nu exist\ gre[eli.

1 Camus se refer\ la L’Être et le Néant de J.-P. Sartre (n. tr.).

1 Aceast\ tem\ se reg\se[te `n „Renegatul sau un spirit confuz“ (Exilul [i `mp\r\]ia).

carnete_Camus.qxd

226

12/12/02

4:31 PM

Page 226

ALBERT CAMUS

CARNETE

Idem: Medicin\ [i Religie. S`nt dou\ meserii [i par s\ se `mpace `ntre ele. Dar ast\zi, c`nd totul e limpede, se `n]elege c\ s`nt inconciliabile – [i c\ trebuie ales `ntre relativ [i absolut. „Dac\ a[ crede `n Dumnezeu, n-a[ `ngriji omul. Dac\ a[ fi convins c\ omul poate fi vindecat, n-a[ crede `n Dumnezeu.“ Justi]ia: experien]a justi]iei prin sport. * Ciuma. Individul care accept\ filosofic boala celorlal]i. Dar e suficient ca prietenul s\u cel mai bun s\ se `mboln\veasc\ – [i pune totul `n mi[care. Deci solidaritatea luptei este zadarnic\, ceea ce triumf\ s`nt sentimentele individuale. Cronica lui Tarrou: un meci de box – Tarrou se `mprietene[te cu un boxer. Lupte clandestine organizate – un fotbal – un tribunal. Acea or\ pl\cut\ a dimine]ii c`nd, dup\ un gustos mic dejun, umbli pe str\zi fum`nd o ]igar\. ~nc\ mai existau momente pl\cute. Tarrou: „Curios, ai o filosofie trist\ [i o fa]\ fericit\“. – Conchide, a[adar, c\ filosofia mea nu e trist\. ~n plin\ cium\, toate personajele se reg\sesc `n aceea[i echip\ sanitar\. Un capitol despre o mare reuniune. Duminica unui juc\tor de fotbal care nu mai poate s\ joace, de pus `n leg\tur\ cu Tarrou: Étienne Villaplane, de c`nd s-au interzis meciurile de fotbal, se plictise[te duminica. Cum erau duminicile lui. Cum s`nt ele acum: se t`r\[te pe str\zi, d\ cu piciorul `n pietre pe care `ncearc\ s\ le trimit\ drept `n gurile de canal („Unu la zero“, spune. {i adaug\ c\ via]a e o porc\rie). Intervine `n jocurile copiilor dac\ z\re[te vreo minge. ~[i scuip\ chi[toacele [i le d\ un [ut din zbor (la `nceput, bine`n]eles; mai t`rziu [i le punea bine). Rieux [i Tarrou. Rieux: C`nd scrii ce scrii dumneata, s-ar p\rea c\ nu te mai preocup\ slujirea oamenilor. – Las\, las\, spuse Tarrou, asta-i doar aparent. *

227

W. Orice lucru care poate fi definit i se pare demn de dispre]. Spune: „Asta-i dezgust\tor. Seam\n\ cu lupta dintre sexe“. Or, lupta dintre sexe exist\ [i n-avem ce face. * O fiin]\ care pretinde ca totul s\ fie f\cut de cel\lalt [i care astfel suport\ [i tr\ie[te pasiv, ac]ion`nd doar, chiar violent, pentru a-l convinge pe cel\lalt s\ continue s\ dea tot [i s\ fac\ tot. * Eseu despre revolt\: „To]i revolta]ii ac]ioneaz\ ca [i cum ar crede `n sf`r[itul istoriei. Contradic]ia este…“ Idem: libertatea nu-i dec`t dorin]a c`torva spirite. Dreptatea este dorin]a majorit\]ii, iar cei mai mul]i confund\ dreptatea cu libertatea. Dar `ntrebare: dreptatea absolut\ egaleaz\ oare fericirea absolut\? – Ajungi la ideea c\ trebuie s\ alegi `ntre a sacrifica libertatea `n numele drept\]ii sau dreptatea `n numele libert\]ii. Pentru un artist, asta echivaleaz\, `n anumite circumstan]e, cu a alege `ntre arta proprie [i fericirea oamenilor. Omul poate s\-[i creeze singur propriile valori? ~n asta st\ toat\ problema. E[ti pertinent? P\i n-am spus niciodat\ c\ omul nu e rezonabil. Ceea ce vreau eu este s\-l scutesc de prelungirea sa iluzorie [i s\-l fac s\ admit\ c\, astfel, devine `n sf`r[it clar [i coerent. Idem: sacrificiu care conduce la valoare. Dar [i sinucidere egoist\: scoate `n fa]\ o valoare – care i se pare mai important\ dec`t propria sa via]\ – [i anume sentimentul acelei vie]i demne [i fericite de care a fost lipsit. * S\ consideri eroismul [i curajul drept valori secundare – dup\ ce ]i-ai dovedit curajul. * Romanul sinuciga[ului care [i-a fixat deja o dat\. Un an. Formidabila lui superioritate prin faptul c\ moartea `i este indiferent\. S\-l pun `ntr-un roman de dragoste?

carnete_Camus.qxd

228

12/12/02

4:31 PM

Page 228

ALBERT CAMUS

CARNETE

229

* Caracterul nes\buit al sacrificiului: individul care moare pentru ceva ce nu va vedea.

Revolta. Capitolul I. Morala extins\. Imoral este cre[tinismul. Defini]ia unei morale contra ra]ionalismului intelectual [i a ira]ionalismului divin. Capitolul X. Conspira]ia ca valoare moral\.

* Mi-au fost necesari zece ani ca s\ cuceresc ceea ce mi se pare nepre]uit: o inim\ f\r\ am\r\ciune. {i cum se `nt`mpl\ adeseori, am\r\ciunea odat\ dep\[it\, am `nchis-o `ntr-o carte sau dou\. A[a c\ voi fi `ntotdeauna judecat pentru aceast\ am\r\ciune care azi nu-mi mai spune nimic. E pre]ul care trebuie pl\tit.

* Roman Cea care a ratat totul din neaten]ie: „{i totu[i `l iubeam din tot sufletul“. – Vezi, spuse preotul, `nc\ nu-i destul.

* Teribilul [i devorantul egoism al arti[tilor. * Nu po]i p\stra o dragoste dec`t din ra]iuni exterioare dragostei. Ra]iuni morale, de exemplu. * Roman. Ce este dragostea pentru ea: acel vid, acel mic gol l\untric de c`nd s-au recunoscut, acea chemare reciproc\ a aman]ilor, strig`ndu-[i numele.

* Duminic\, 24 septembrie 1944. Scrisoare Roman: „Noapte de m\rturisiri, de lacrimi [i de s\rut\ri. Pat sc\ldat de lacrimi, sudoare, dragoste. ~n culmea tuturor sf`[ierilor“. * Roman. O fiin]\ frumoas\. {i te face s\-i ier]i totul. * Cei care iubesc toate femeile s`nt cei care se afl\ pe drumul spre abstrac]iune. Dep\[esc lumea asta, indiferent de aparen]e. Fiindc\ se `ndep\rteaz\ de particular, de cazul singular. B\rbatul care ar fugi de orice idee [i de orice abstrac]iune, adev\ratul disperat, este b\rbatul unei singure femei. ~nc\p\]`n`ndu-se asupra acelui chip singular care nu poate oferi totul.

* Nu po]i fi `n stare s\ te angajezi pe toate planurile. Dar cel pu]in po]i alege s\ tr\ie[ti pe planul unde angajamentul este posibil. S\ tr\ie[ti ceea ce este onorabil `n tine [i numai at`t. ~n anumite cazuri asta poate duce la `ndep\rtarea de fiin]e chiar ([i mai ales) [i pentru o inim\ b`ntuit\ de pasiunea pentru fiin]e. ~n orice caz, duce la sf`[iere. Dar ce dovede[te asta? Dovede[te c\ acela care abordeaz\ `n mod serios problema moral\ trebuie s\ cad\ p`n\ la urm\ `n extreme. Fie c\ e[ti pentru (Pascal) sau contra (Nietzsche), e suficient s\ fii `n mod serios [i consta]i atunci c\ problema moral\ nu este dec`t s`nge, nebunie [i ]ipete.

* Justificarea artei: adev\rata oper\ de art\ ajut\ sincerit\]ii, `nt\re[te complicitatea dintre oameni etc. …

*

*

* Decembrie. Inima asta plin\ de lacrimi [i de noapte. * Ciuma. Separa]i, `[i scriu, iar el g\se[te tonul potrivit [i-[i p\streaz\ dragostea. Triumful limbajului [i al bunei scrieri.

carnete_Camus.qxd

230

12/12/02

4:31 PM

Page 230

ALBERT CAMUS

CARNETE

231

Nu cred `n ac]iunile disperate. Nu cred dec`t `n ac]iunile fundamentate. Dar cred c\ nu e nevoie de mare lucru ca s\ justifici o ac]iune.

Roman despre dreptate. Un rebel care execut\ o ac]iune despre care [tie c\ va duce la uciderea unor ostatici nevinova]i… Dup\ aceea accept\ s\ semneze gra]ierea unui scriitor pe care-l dispre]uie[te.

* Nu exist\ alt\ obiec]ie fa]\ de atitudinea totalitar\ dec`t obiec]ia religioas\ sau moral\. Dac\ lumea asta n-are sens, `nseamn\ c\ ei au dreptate. Nu accept s\ aib\ dreptate. Deci… Nou\ ne revine s\-l cre\m pe Dumnezeu. Nu el este creatorul. Iat\ `n ce const\ toat\ istoria cre[tinismului. Fiindc\ nu avem dec`t un singur mod de a-l crea pe Dumnezeu, acela s\ devenim chiar noi Dumnezeu.

* Reputa]ia. V\ este dat\ de ni[te mediocri [i o `mp\rt\[i]i cu mediocri sau cu tic\lo[i.

* Roman despre dreptate La sf`r[it. ~n fa]a mamei s\race [i bolnave. – S`nt foarte lini[tit\ `n privin]a ta, Jean. E[ti inteligent. – Nu, mam\, nu-i asta. M-am `n[elat deseori [i n-am fost `ntotdeauna un om drept. Dar ceva exist\… – Sigur. – Exist\ totu[i ceva, [i anume c\ nu v-am tr\dat niciodat\. Toat\ via]a v-am fost credincios. – E[ti un fiu bun, Jean. {tiu c\ e[ti un fiu foarte bun. – Mul]umesc, mam\. – Nu, eu s`nt cea care-]i mul]ume[te. }ie `]i revine sarcina s\ continui. * Omul nu are libertate at`t timp c`t nu [i-a dep\[it teama de moarte. Dar nu prin sinucidere. Ca s\ o dep\[e[ti nu trebuie s\ te la[i `n voia sor]ii. S\ po]i muri demn, f\r\ am\r\ciune. * Eroismul [i sfin]enia, virtu]i secundare. Dar trebuie s\-]i fi ar\tat m\sura. *

* Harul? Trebuie s\ slujim justi]ia deoarece condi]ia noastr\ este nejust\, s\ sporim fericirea [i bucuria deoarece universul acesta e nefericit. La fel, nu trebuie s\ condamn\m la moarte fiindc\ noi `n[ine s`ntem destina]i s\ fim ni[te condamna]i la moarte. Medicul, inamic al lui Dumnezeu: lupt\ contra mor]ii. * Ciuma. Rieux spune c\ e inamicul lui Dumnezeu de vreme ce lupt\ contra mor]ii [i c\ meseria lui este tocmai aceea de a fi inamicul lui Dumnezeu. Mai spune [i c\ `ncerc`nd s\-l salveze pe Paneloux, `i dovedea `n acela[i timp c\ gre[ea [i c\, accept`nd s\ fie salvat, Paneloux accepta posibilitatea de a nu avea dreptate. Paneloux `i spune doar c\ p`n\ la urm\ va avea dreptate, de vreme ce f\r\ nici o `ndoial\ va muri, iar Rieux r\spunde c\ esen]ialul este s\ nu accep]i [i s\ lup]i p`n\ la cap\t. * Sensul operei mele: at`]ia oameni s`nt lipsi]i de har. Cum s\ tr\ie[ti f\r\ har? Trebuie s\ te pui pe treab\ [i s\ faci ceea ce n-a f\cut niciodat\ cre[tinismul: s\ te ocupi de cei os`ndi]i. * Clasicismul `nseamn\ st\p`nirea pasiunilor. Pasiunile erau individuale atunci. Ast\zi ele s`nt colective. Trebuie s\ st\p`nim pasiunile colective, adic\ s\ le d\m o form\. Dar tr\indu-le s`ntem devora]i de ele. De aceea majoritatea operelor actuale s`nt reportaje [i nu opere de art\.

carnete_Camus.qxd

232

12/12/02

4:31 PM

Page 232

ALBERT CAMUS

CARNETE

233

R\spuns: dac\ nu putem face totul `n acela[i timp, s\ renun]\m la tot. Ce `nseamn\ asta? Ne va trebui mai mult\ for]\ [i voin]\ dec`t era nevoie alt\dat\. Marele clasic de m`ine este un `nving\tor f\r\ egal.

* V\rul lui M.V. colec]ioneaz\ montgolfiere (de por]elan, sub form\ de pipe, de presse-papiers, de c\lim\ri etc.).

*

* Roman universal. Tancul care se r\suce[te [i se desface ca un miriapod.

Roman despre dreptate Individului care adun\ la un loc revolu]ionarii (com.1) dup\ judecat\ sau suspiciune (fiindc\ e nevoie de unitate), i se d\ imediat o misiune `n care toat\ lumea [tie c\ moartea e inevitabil\. Accept\ pentru c\ e `n firea lucrurilor. Moare. Idem: individul care aplic\ morala sincerit\]ii ca s\-[i afirme solidaritatea. Imensa lui singur\tate final\. Idem: `i ucidem pe cei mai `ndr\zne]i dintre ei. I-au ucis pe cei mai `ndr\zne]i dintre noi. R\m`n func]ionarii [i imbecilitatea. Ce `nseamn\ s\ ai idei! * Ciuma. Un capitol despre oboseal\. * Revolt\. Libertatea este dreptul de a nu min]i. Adev\rat pe plan social (subaltern [i superior) [i pe plan moral. * Crea]ia corectat\2. Povestea sinuciderii fixate dinainte. * Ciuma. „Lucrurile care gem fiindc\ s`nt desp\r]ite.“ * Acela (un inspector de la c\ile ferate) nu tr\ie[te dec`t pentru c\ile ferate. Func]ionarul de la c\ile ferate tr\ie[te la suprafa]a pelicular\ a materiei. 1 Comandant. 2 Se va reg\si frecvent acest titlu `n Carnete [i mai ales mai departe (Caietul al V-lea).

„Crea]ia corectat\ sau sistemul.“

* Bob la atac pe c`mpurile verii. Casca lui acoperit\ de ridichi s\lbatice [i buruieni. * Crea]ia corectat\ Tancul care se r\suce[te [i se zbate ca un miriapod. Bob pe c`mpurile de var\ din Normandia. Casca lui acoperit\ de ridichi s\lbatice [i de buruieni. Cf. raportul comisiei engleze din Times despre atrocit\]i. Jurnalistul spaniol de Suzy (de cerut textul s\u) (copii care `i arat\ cadavrele r`z`nd). Du[ rece la inim\ timp de o or\. Toat\ ziua se vorbe[te despre posibilitatea de a c\p\ta o sup\ cu lapte seara pentru c\ asta face s\ urinezi de mai multe ori `n timpul nop]ii. C\ WC-urile se afl\ la o sut\ de metri de cazarm\, c\ e frig etc. – Femeile deportate care intr\ `n Elve]ia [i care izbucnesc `n r`s v\z`nd o `nmorm`ntare: „A[a s`nt trata]i mor]ii aici“. – Jacqueline. – Cei doi tineri polonezi de paisprezece ani, c\rora le este incendiat\ casa unde se aflau p\rin]ii lor. De la paisprezece la [aptesprezece, Buchenwald. – Port\reasa de la Gestapo instalat\ pe dou\ etaje ale unui imobil din rue de la Pompe. Diminea]a, face cur\]enie printre tortura]i. „Pe mine nu m\ intereseaz\ ce fac locatarii.“ – Jacqueline revenind de la Königsberg la Ravensbrück – 100 de kilometri pe jos. ~ntr-un cort mare `mp\r]it `n patru cu un cadru. At`tea femei `nc`t nu pot dormi, culcate pe jos, dec`t dac\ se `nghesuie

carnete_Camus.qxd

234

12/12/02

4:31 PM

Page 234

ALBERT CAMUS

CARNETE

unele `n altele. Dizenteria. WC-urile la o sut\ de metri. Dar trebuie s\ treci peste corpuri [i s\ le calci `n picioare. Faci pe tine. – Aspect mondial `n dialogul dintre politic\ [i moral\. ~n fa]a acelui conglomerat de for]e gigantice: Sintes1. – X. deportat\, eliberat\ cu un tatuaj pe piele: a servit timp de un an `n lag\rul SS din… * Demonstra]ie. C\ abstrac]iunea e r\ul. Ea e cea care produce r\zboaiele, torturile, violen]a etc. Problem\: cum se men]ine viziunea abstract\ `n fa]a r\ului carnal – ideologia fa]\ `n fa]\ cu tortura impus\ `n numele acelei ideologii. * Cre[tinismul. A]i fi aspru pedepsi]i dac\ v-am accepta postulatele. Pentru c\ atunci condamnarea noastr\ ar fi ne`ndur\toare. * Sade. Autopsie f\cut\ de Gall: „Craniul s\u dezgolit sem\na cu toate craniile de b\tr`ni. Organele afec]iunii paterne [i ale iubirii de copii s`nt reliefate.“ Sade despre doamna de La Fayette: „{i devenind mai concis\, a devenit mai interesant\“. Admira]ie p\tima[\ a lui Sade pentru Rousseau [i Richardson de la care a `nv\]at „c\ nu `ntotdeauna f\c`nd s\ triumfe virtutea po]i s\ st`rne[ti interesul“. Idem: „Nu dob`nde[ti cunoa[terea inimii omului“ dec`t prin nenorociri [i c\l\torii. Idem: omul secolului al XVIII-lea: „C`nd, dup\ exemplul Titanilor, `ndr\zne[te s\-[i `nal]e p`n\ la cer m`na `ndr\znea]\ [i `narmat doar cu pasiunile sale nu se mai teme s\ declare r\zboi celor care `l f\ceau altfel s\ tremure“. *

1 Cele c`teva litere care preced\ „Sintes“ s`nt ilizibile.

235

Revolt\. P`n\ la urm\ politica ajunge la partidele care deservesc comunicarea (complicitatea1). * – {i crea]ia `ns\[i. Ce-i de f\cut? Revoltatul are cele mai pu]ine [anse s\ `nl\ture complicii. Dar vor fi `nl\tura]i. * Dezgust profund fa]\ de orice societate. Tenta]ia de a fugi [i de a accepta decaden]a epocii. Singur\tatea m\ face fericit. Dar [i sentimentul c\ decaden]a `ncepe din momentul c`nd accep]i. {i r\m`i – pentru ca omul s\ r\m`n\ la `n\l]imea lui. Exact, pentru a nu contribui la cobor`rea lui. Dar dezgust, dezgust gre]os fa]\ de aceast\ risipire `n ceilal]i. * Comunicare. Obstacol pentru om fiindc\ nu poate dep\[i cercul fiin]elor pe care le cunoa[te. Dincolo de asta, face din ea o abstrac]iune. Omul trebuie s\ tr\iasc\ `n cercul c\rnii. * Inima care `mb\tr`ne[te. S\ fi iubit [i totu[i s\ nu fi salvat nimic! * Tenta]ia treburilor secunde [i cotidiene. * C. [i P. G.: pasiunea adev\rului. ~n jurul lor, toat\ lumea e r\stignit\. * Noi, francezii, s`ntem acum pe culmea oric\rei civiliza]ii: nu mai [tim s\-i facem pe ceilal]i s\ moar\. Noi m\rturisim `mpotriva lui Dumnezeu. * Iulie ’45 Chateaubriand lui Ampère merg`nd `nspre Grecia `n 1841: „Spune]i adio din partea mea muntelui Hymette, unde am l\sat ni[te albine; capului Sunium unde am auzit greieri… ~n cur`nd va 1 ~n manuscris, cuv`ntul „complicitatea“ se afl\ de fapt scris deasupra cuv`ntului „comunicarea“.

carnete_Camus.qxd

236

12/12/02

4:31 PM

Page 236

ALBERT CAMUS

CARNETE

237

trebui s\ renun] la tot. ~nc\ mai r\t\cesc `n memoria mea printre amintiri; dar ele se vor [terge… Nu ve]i mai reg\si nici o frunz\ din m\slinii [i nici un bob din strugurii pe care i-am v\zut `n Atica. Regret p`n\ [i iarba din timpul meu. Nu am avut for]a s\ fac s\ tr\iasc\ o buruian\.“

Idem: „Dac\ n-ar exista pasiune, n-ar exista virtute [i totu[i secolul acesta a ajuns la o asemenea culme a mizeriei `nc`t este lipsit de pasiune [i de virtute; face r\ul [i binele pasiv, precum materia.“ „C`nd cineva are spiritul elevat [i inima josnic\, scrie lucruri mari [i face lucruri mici.“

* Revolta P`n\ la urm\, aleg libertatea. C\ci chiar dac\ dreptatea nu este realizat\, libertatea `[i men]ine puterea de protest `mpotriva nedrept\]ii [i salveaz\ comunicarea. Dreptatea `ntr-o lume t\cut\, dreptatea mu]ilor distruge complicitatea, neag\ revolta [i restituie consim]irea, dar de data asta sub forma ei cea mai josnic\. A[a se constat\ prioritatea pe care-o dob`nde[te `ncetul cu `ncetul valoarea libert\]ii. Dar greutatea e s\ nu pierdem niciodat\ din vedere c\ ea trebuie s\ cear\ `n acela[i timp dreptatea a[a cum s-a hot\r`t. Acest lucru odat\ stabilit, exist\ o dreptate, de[i foarte diferit\, `n faptul c\ se fundamenteaz\ singura valoare constant\ din istoria oamenilor care nu au murit niciodat\ cu adev\rat dec`t pentru libertate. Libertatea `nseamn\ s\ pot ap\ra ceea ce nu cred, chiar `ntr-un regim sau o lume pe care le aprob. ~nseamn\ s\ pot da dreptate adversarului.

* Roman „Am dat oamenilor partea lor. Adic\ am min]it [i am dorit `mpreun\ cu ei. Am alergat de la o fiin]\ la alta, am f\cut ceea ce trebuie. Acum, ajunge. Am o socoteal\ de `ncheiat cu peisajul acesta. Doresc s\ r\m`n singur cu el.“

* „Omul care se c\ie[te este uria[. Dar cine, `n ziua de azi, ar vrea s\ fie uria[ f\r\ s\ fie v\zut?“ (Via]a lui Rancé) * Ce om a[ fi dac\ n-a[ fi fost copilul care am fost! * Inedite de Ch.: „N-am fost niciodat\ str`ns `n bra]e de o femeie cu acea deplin\ renun]are la sine, cu acele duble `nl\n]uiri, cu acea pasiune arz\toare pe care am c\utat-o [i al c\rei farmec ar face c`t o via]\ `ntreag\.“ „Exist\ vremuri c`nd, caracterul fiind lipsit de energie, viciile nu produc dec`t corup]ie, nu [i crime.“

* 30 iulie ’45 La treizeci de ani, omul ar trebui s\ fie st\p`n pe el, s\-[i fi f\cut socoteala exact\ a defectelor [i a calit\]ilor sale, s\-[i cunoasc\ limita, s\-[i prevad\ sl\biciunea – s\ fie ceea ce este. {i mai ales s\ le accepte. Intr\m `n pozitiv. Totul trebuie f\cut [i la tot trebuie renun]at. S\ se instaleze `n natural, dar cu masca sa. Am cunoscut destule ca s\ pot renun]a la aproape tot. R\m`ne un efort uria[, zilnic, `nc\p\]`nat. Efortul secretului, f\r\ speran]\, dar [i f\r\ am\r\ciune. S\ nu mai neg nimic de vreme ce totul se poate afirma. Superior sf`[ierii.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 238

CARNETE

239

utopic. Va trebui oare sacrificat\ una dintre aceste valori? Ce s\ g`ndesc `n acest caz?

CAIETUL AL V-LEA septembrie 1945 – aprilie 1948 Singura problem\ contemporan\: putem transforma lumea f\r\ a crede `n puterea absolut\ a ra]iunii? ~n ciuda iluziilor ra]ionaliste, chiar marxiste, `ntreaga istorie a lumii este istoria libert\]ii. Cum ar putea fi determinate c\ile libert\]ii? Este desigur fals s\ spunem c\ ceea ce este determinat e ceea ce a `ncetat s\ tr\iasc\. Dar nu este determinat dec`t ceea ce a fost tr\it. ~nsu[i Dumnezeu, dac\ ar exista, nu ar putea schimba trecutul. Dar viitorul nu `i apar]ine nici mai mult, nici mai pu]in dec`t omului. * Antinomii politice. S`ntem `ntr-o lume `n care trebuie s\ alegi `ntre a fi victim\ sau c\l\u – [i nimic altceva. Alegerea nu e u[oar\. ~ntotdeauna mi s-a p\rut c\, `n fapt, nu exist\ c\l\i, ci numai victime. ~n cele din urm\, desigur. Dar e un adev\r nu prea r\sp`ndit. Am o aplecare foarte puternic\ spre libertate. Iar pentru orice intelectual, libertatea sf`r[e[te prin a se confunda cu libertatea de expresie. ~mi dau totu[i seama perfect c\ nu asta e grija cea mai mare a multor europeni, fiindc\ doar justi]ia le poate oferi un minimum material de care au nevoie [i c\, pe bun\ dreptate sau nu, ei ar sacrifica f\r\ ezit\ri libertatea `n schimbul acestei justi]ii elementare. {tiu asta de mult. Dac\ mi se p\rea necesar s\ sus]in concilierea dintre justi]ie [i libertate, e pentru c\, `n opinia mea, acolo se afla ultima speran]\ a Occidentului. Dar aceast\ conciliere nu se poate realiza dec`t `ntr-un anume climat care ast\zi mi se pare destul de

* Politic\ (urmare). Totul se trage de la faptul c\ aceia care s`nt `ns\rcina]i s\ vorbeasc\ `n numele poporului nu au `ntotdeauna cu adev\rat grij\ de libertate. C`nd s`nt sinceri, se laud\ chiar cu contrariul. Simpla grij\ ar fi suficient\… Aceia deci, [i s`nt rari, care tr\iesc cu acest scrupul trebuie s\ dispar\ `ntr-o zi sau alta (exist\ `n aceast\ privin]\ mai multe moduri de a muri). Dac\ s`nt m`ndri, nu vor pieri f\r\ s\ se fi luptat. Dar cum ar putea ei s\ lupte contra fra]ilor lor [i a `ntregii justi]ii? Vor depune m\rturie, at`ta tot. {i, la un interval de dou\ milenii, vom asista la sacrificiul, de mai multe ori repetat, al lui Socrate. Program pentru m`ine: executarea solemn\ [i semnificativ\ a martorilor libert\]ii. * Revolt\: s\ creezi ca s\ ajungi la oameni? Dar `ncetul cu `ncetul crea]ia ne separ\ de to]i [i ne arunc\ departe f\r\ umbra unei iubiri. * Oamenii cred `ntotdeauna c\ te sinucizi dintr-un motiv anume. Dar te po]i foarte bine sinucide din dou\ motive. * Nu s`ntem n\scu]i pentru libertate. Dar [i determinismul e o gre[eal\. * Ce ar putea fi (Ce este1) nemurirea pentru mine? S\ tr\iesc p`n\ ce ultimul om a disp\rut de pe p\m`nt. Nimic mai mult. * X. Acest ciudat personaj vorbe[te ca s\ nu spun\ nimic. Dar este contrariul superficialit\]ii. Ea spune, apoi se contrazice sau recunoa[te f\r\ discu]ie c\ nu are dreptate. Toate astea deoarece socote[te c\ nu conteaz\. Nu se g`nde[te cu adev\rat la ceea ce spune, preocupat\ 1 „Ce este“ a fost ad\ugat cu creionul pe manuscris.

carnete_Camus.qxd

240

12/12/02

4:31 PM

Page 240

ALBERT CAMUS

CARNETE

cum e de alt\ ran\, infinit mai seriaos\, pe care o va t`r` dup\ sine, necunoscut\, p`n\ la moarte. * Estetica revoltei1. Dac\ clasicismul se define[te prin dominarea pasiunilor, o epoc\ clasic\ este aceea a c\rei art\ pune `n forme [i formule pasiunile contemporanilor. Ast\zi, c`nd pasiunile colective precump\nesc asupra pasiunilor individuale, nu iubirea este cea care trebuie st\p`nit\ prin art\, ci politica, `n sensul ei cel mai pur. Omul a f\cut o pasiune, plin\ de speran]\ sau distructiv\, pentru condi]ia sa. Sarcin\ cu at`t mai grea: 1) pentru c\, dac\ pasiunile trebuie tr\ite `nainte de a le formula, pasiunea colectiv\ devoreaz\ tot timpul apar]in`nd artistului; 2) pentru c\ [ansele de moarte s`nt mai mari – [i chiar singurul mod de a tr\i cu autenticitate pasiunea colectiv\ este s\ accep]i s\ mori pentru ea. Ca urmare, cea mai mare [ans\ de autenticitate este totodat\ [i cea mai mare [ans\ de e[ec pentru art\. De aici reiese c\ acel clasicism este poate imposibil. Dar dac\ ar fi posibil, `nseamn\ c\, `ntr-adev\r, istoria revoltei umane are un sens, anume de a ajunge la aceast\ limit\. Hegel ar avea dreptate, iar sf`r[itul istoriei ar fi imaginabil, dar numai printr-un e[ec. {i, `n acest caz, Hegel n-ar mai avea dreptate. Dar dac\, a[a cum p\rem s\ credem, acest clasicism e posibil, se vede cel pu]in c\ el nu poate fi construit dec`t de o genera]ie – [i nu de un om. Altfel spus, [ansele de e[ecuri despre care vorbesc nu pot fi echilibrate dec`t de [ansa num\rului, adic\ [ansa ca din zece arti[ti autentici unul s\ supravie]uiasc\ [i s\ ajung\ a g\si `n via]a sa timpul pasiunii [i pe cel al crea]iei. Artistul nu mai poate fi un solitar. Sau, dac\ este, o poate face doar `n triumful pe care-l datoreaz\ unei `ntregi genera]ii. * Octombrie ’45 Estetica revoltei Imposibilitatea omului de a dispera total. Concluzie: `n orice literatur\ a disper\rii nu figureaz\ dec`t un caz limit\ [i nu cel mai 1 Cf. Prefa]a la Chamfort [i ultimele capitole din Omul revoltat.

241

semnificativ. Remarcabil la om nu este faptul c\ disper\, ci c\ dep\[e[te sau uit\ aceast\ disperare. – O literatur\ disperat\ nu va fi niciodat\ universal\. – Literatura universal\ nu se poate opri la disperare (nici la optimism de altfel – ar fi suficient s\ se r\stoarne ra]ionamentul), ea trebuie doar s\ ]in\ seam\ de ea. De ad\ugat: motive pentru care literatura este universal\ sau nu este astfel. * Estetica revoltei. Stilul grandios [i forma frumoas\, expresii ale celei mai `nalte revolte. * Crea]ie corectat\ „Oamenii ca mine nu se tem de moarte, spune el. Aceasta e doar un accident care le d\ dreptate.“ * De ce s`nt artist [i nu filosof? Fiindc\ g`ndesc `n func]ie de cuvinte [i nu `n func]ie de idei. * Estetica revoltei E.M. Forster. – „[Opera de art\] este singurul obiect material din univers care are o armonie interioar\. – Toate celelalte au c\p\tat form\ prin presiunea din exterior [i se pr\bu[esc de `ndat\ ce le sco]i din tipar. Opera de art\ st\ `n picioare prin ea `ns\[i [i nimic altceva nu poate face asta. Ea `ncheie ceea ce societatea a promis adeseori, dar mereu `n zadar. …Ea [arta] este singurul produs ordonat pe care l-a z\mislit rasa noastr\ dezordonat\. Este strig\tul a o mie de santinele, ecoul a o mie de labirinturi, este farul care nu poate fi acoperit cu un v\l, este cea mai bun\ m\rturie pe care o putem aduce despre demnitatea noastr\.“ * Idem, Shelley: „Poe]ii s`nt legislatorii nerecunoscu]i ai lumii“. * Tragedie C. [i L. – Vin spre tine pentru aceast\ circumstan]\. Te trimit deci la o primejdie de moarte.

carnete_Camus.qxd

242

12/12/02

4:31 PM

Page 242

ALBERT CAMUS

– To]i au dreptate, strig\ un personaj. C. – Te trimit la aceast\ moarte aproape sigur\. Dar `]i cer s\ m\ `n]elegi. – Nu pot `n]elege ceea ce este inuman. – Voi renun]a deci [i la faptul de a fi `n]eles de cei pe care-i iubesc. C. – Nu cred `n libertate. Asta-i suferin]a mea de om. Ast\zi libertatea m\ deranjeaz\. L. – De ce? – M\ `mpiedic\ s\ fac dreptate. – Convingerea mea e c\ ele se pot `mp\ca. – Istoria arat\ c\ aceast\ convingere a ta este proast\. Eu cred c\ ele nu se pot `mp\ca. ~n asta const\ `n]elepciunea mea de om. – De ce s-o alegi pe una mai cur`nd dec`t pe cealalt\? – Fiindc\ vreau ca un mare num\r de oameni s\ fie ferici]i. Iar libertatea nu este `ntotdeauna dec`t grija, marea grij\ a c`torva. – {i dac\ dreptatea ta este ratat\? – Atunci voi intra `ntr-un infern pe care nici azi tu nu-l po]i imagina. – Am s\-]i spun ce se va `nt`mpla (tablou). – Fiecare om pariaz\ pe ceea ce crede c\ este adev\rul… ~nc\ o dat\, libertatea m\ deranjeaz\ – Trebuie s\ suprim\m martorii libert\]ii. C. – L., stima ta? L. – Ce te intereseaz\? C. – Ai dreptate, e o sl\biciune care nu are sens. L. – Totu[i ea face s\-mi p\strez stima pentru mine `nsumi. Adio, C… Oamenii ca mine par `ntotdeauna s\ moar\ singuri. A[a am s\ fac [i eu. Dar `ntr-adev\r voi fi f\cut ceea ce trebuie pentru ca oamenii s\ nu fie singuri. L. – S\ refaci lumea este o misiune ne`nsemnat\. C. – Nu lumea trebuie ref\cut\, ci omul.

CARNETE

243

C. – Exist\ imbecili pretutindeni. Dar peste tot aiurea exist\ imbecili [i la[i. Printre noi nu vei g\si nici m\car un singur la[. L. – Eroismul este o virtute secundar\. C. – Tu ai dreptul s-o spui de vreme ce po]i dovedi asta. Dar care ar fi atunci prima virtute? L. (privindu-l) – Prietenia. L. – Dac\ lumea este tragic\, dac\ tr\im sf`[iindu-ne, faptul nu se `nt`mpl\ at`t din pricina tiranilor. Tu [i cu mine [tim c\ exist\ o libertate, o dreptate, o bucurie profund\ [i `mp\rt\[it\, `n fine, o comunitate `n lupta contra tiranilor. C`nd domin\ r\ul nu e nici o problem\. C`nd adversarul nu are dreptate, cei care-l combat s`nt liberi [i `mp\ca]i. Dar sf`[ierea vine c`nd oamenii care vor, de asemenea, binele omului, `l vor imediat sau `l fixeaz\ peste trei genera]ii, iar aceasta ajunge s\-i despart\ pentru totdeauna. C`nd [i adversarii au dreptate, atunci intr\m `n tragedie. {i la cap\tul tragediei, [tii ce se afl\? C. – Da, moartea. L. – Da, se afl\ moartea. {i totu[i eu nu voi consim]i niciodat\ s\ te omor. C. – Eu a[ consim]i dac\ ar trebui. Asta-i morala mea. {i este un semn pentru mine c\ adev\rul nu-i la tine. L. – Este un semn pentru mine c\ adev\rul nu-i la tine. C. – Am aerul c\ triumf, pentru c\ s`nt viu. Dar s`nt cufundat `n aceea[i noapte ca [i tine, neav`nd drept sprijin dec`t voin]a mea de om. Sf`r[it. Se aduce corpul lui L. Un partizan `l trateaz\ cu u[urin]\. T\cere. C.: „A murit ca un erou pentru cauza noastr\. Trebuie s\-l respect\m [i s\-l r\zbun\m.1“ C. – Privi]i2. Privi]i noaptea asta. E imens\. ~[i rostogole[te a[trii mu]i deasupra groaznicelor b\t\lii omene[ti. Timp de milenii, voi a]i adorat cerul acesta cu toate c\ era cufundat `ntr-o t\cere `nc\p\]`nat\, a]i acceptat ca bietele voastre iubiri, dorin]ele [i temerile voastre s\ nu `nsemne nimic `n fa]a divinit\]ii. A]i crezut `n 1 Ultimele cuvinte s`nt pur [i simplu probabile. Manuscrisul este greu de citit. 2 Urmeaz\ trei cuvinte indescifrabile.

carnete_Camus.qxd

244

12/12/02

4:31 PM

Page 244

ALBERT CAMUS

CARNETE

singur\tatea voastr\. Iar ast\zi, c`nd vi se cere acela[i sacrificiu, dar de ast\ dat\ `n slujba omului, oare `l ve]i refuza? C. – S\ nu crede]i c\ s`nt un suflet complet orb. L. se `ntoarce r\nit. C. – Trebuia totu[i s\ treci. L. – Nu era posibil. C. – De vreme ce te-ai putut `ntoarce, puteai s\ [i treci. L. – Nu era posibil. C. – De ce? L. – Pentru c\ o s\ mor. X. – Nu e cazul s\ te duci dumneata. C. – Eu s`nt [eful [i eu decid. X. – Tocmai, avem nevoie de dumneata. Rolul nostru nu e s\ facem gesturi frumoase, ci s\ fim eficien]i. Un [ef bun, asta-i condi]ia eficien]ei. C. – Bine, X. Dar nu prea-mi plac adev\rurile care se `ntorc `n favoarea mea. A[a c\ m\ voi duce.

245

Libertatea e ultima dintre pasiunile individuale. De aceea este ea ast\zi imoral\. ~n societate, [i `n sine propriu-zis ea este imoral\. * Filosofia este forma contemporan\ a impudorii. * La treizeci de ani, aproape de la o zi la alta, am cunoscut puterea renumelui. Nu regret. A[ fi putut mai t`rziu s\ visez ur`t. Acum, [tiu despre ce este vorba. E pu]in lucru. * Treizeci de articole1. Motivul laudelor este la fel de lipsit de sens ca [i cel al criticilor. Doar una, dou\ voci autentice sau emo]ionate. Renumele! ~n cel mai bun caz, o ne`n]elegere. Dar nu voi adopta atitudinea superioar\ a celui care `l dispre]uie[te. {i renumele este un semn al oamenilor, nici mai important, nici mai pu]in important dec`t indiferen]a, dec`t prietenia, dec`t detestarea. La urma urmelor, ce-mi pas\ mie de toate astea? O ne`n]elegere, pentru cine [tie s-o accepte, este o eliberare. Ambi]ia mea, dac\ am una, e de alt ordin. *

E. – Dar cine are dreptate? Locot. – Cel care supravie]uie[te. Intr\ un b\rbat. – A murit [i el1. Ah! nu, nu! {i eu [tiu bine cine avea dreptate. El, da, el era cel care cerea s\ ne reunim. * Revolt\ Pasiunile colective precump\nesc asupra pasiunilor individuale. Oamenii nu mai [tiu s\ iubeasc\. Ceea ce-i intereseaz\ ast\zi pe ei este condi]ia uman\, iar nu destinele individuale. * 1 Aceste patru r`nduri au fost ad\ugate cu creionul pe manuscris.

Noiembrie – 32 ani Cea mai natural\ `nclina]ie a omului este s\ se ruineze o dat\ cu el toat\ lumea. Ce eforturi nem\surate, numai ca s\ fie normal! {i ce efort `nc\ [i mai mare pentru cel care are ambi]ia s\ se domine [i s\ domine spiritul. Omul nu este nimic de la sine. Nu este dec`t o [ans\ nesf`r[it\. Dar el e responsabilul la nesf`r[it al acestei [anse. De la sine, omul este `nclinat s\ se dilueze. Dar ajunge ca voin]a sa, con[tiin]a sa, spiritul s\u de aventur\ s\ precump\neasc\ [i [ansa devine mai mare. Nimeni nu poate spune c\ a atins limita omului. Cei cinci ani care au trecut m-au `nv\]at asta. De la animal la martir, de la spiritul r\ului la sacrificiul f\r\ speran]\ nu exist\ nici o m\rturie care s\ nu fi fost r\scolitoare. Fiec\ruia dintre noi `i revine 1 Dup\ ce s-a reprezentat Caligula.

carnete_Camus.qxd

246

12/12/02

4:31 PM

Page 246

ALBERT CAMUS

CARNETE

sarcina s\ exploateze `n sine `nsu[i cea mai mare [ans\ a omului, virtutea sa definitiv\. ~n ziua c`nd limita uman\ va avea un sens, atunci se va pune [i problema lui Dumnezeu. Dar nu `nainte, niciodat\ `nainte ca posibilitatea s\ nu fi fost tr\it\ p`n\ la cap\t. Nu exist\ dec`t un scop posibil al marilor ac]iuni, fecunditatea uman\. Dar mai `nt`i trebuie s\ devii st\p`n pe tine `nsu]i. * Tragedia nu este o solu]ie. * Parain. Dumnezeu nu s-a creat singur. Este fiul orgoliului uman. A `n]elege `nseamn\ a crea. * Revolt\. Dac\ omul e[ueaz\ `n `ncercarea de a `mp\ca dreptatea cu libertatea, atunci el e[ueaz\ `n toate – S\ aib\ dreptate religia? Nu, dac\ omul accept\ aproxima]ia. * Este nevoie de tomberoane de s`nge [i de secole de istorie ca s\ se ajung\ la o modificare imperceptibil\ a condi]iei umane. Asta-i legea. Timp de ani `n [ir capetele cad ca grindina. Teroarea domne[te, se proclam\ Revolu]ia [i se ajunge la `nlocuirea monarhiei legitime cu monarhia constitu]ional\. * Mi-am tr\it toat\ tinere]ea cu ideea inocen]ei mele, adic\ f\r\ nici un fel de idee. Ast\zi… * Nu s`nt f\cut pentru politic\ din moment ce s`nt incapabil s\ vreau sau s\ accept moartea adversarului. * Doar printr-un efort continuu pot s\ creez. Tendin]a mea este s\ prefer imobilitatea. ~nclina]ia mea cea mai profund\, cea mai sigur\, este t\cerea [i gestul cotidian. Ca s\ scap de divertisment, de fascina]ia ma[inalului, mi-au trebuit ani de `nc\p\]`nare. Dar [tiu c\

247

acum stau `n picioare tocmai datorit\ acestui efort [i c\, dac\ a[ `nceta o singur\ clip\ s\ mai cred `n el, m-a[ rostogoli `n pr\pastie. A[a m\ men]in `n afara bolii [i a renun]\rii, ridic`nd capul din toate puterile ca s\ respir [i s\ `nving. Este modul meu de a dezn\d\jdui [i de a m\ vindeca de dezn\dejde. * Misiunea noastr\: s\ cre\m universalitatea sau, cel pu]in, valorile universale. S\-i cucerim omului catolicitatea. * Materialismul istoric, determinismul absolut, negarea oric\rei libert\]i, aceast\ teribil\ lume a curajului [i a t\cerii, iat\ consecin]ele cele mai legitime ale unei filosofii f\r\ Dumnezeu. Aici are dreptate Parain. Dac\ Dumnezeu nu exist\, nimic nu este permis. Numai cre[tinismul e tare `n aceast\ privin]\. Fiindc\ diviniz\rii istoriei, el `i va obiecta `ntotdeauna crea]ia istoriei, situa]iei existen]ialiste `i va c\uta originea etc. Dar r\spunsurile sale nu se afl\ `n ra]ionament, ele se afl\ `n mitologia care pretinde credin]\. Ce-i de f\cut `ntre cele dou\ extreme? Ceva `n mine `mi spune, m\ convinge c\ nu m\ pot desprinde de epoc\ f\r\ la[itate, f\r\ a accepta s\ fiu un sclav, f\r\ a-mi renega mama [i adev\rul. Nu a[ putea s\ o fac, sau s\ accept un angajament `n acela[i timp sincer [i relativ, dec`t dac\ a[ fi cre[tin. Nefiind cre[tin, trebuie s\ merg p`n\ la cap\t. Dar p`n\ la cap\t `nseamn\ s\ aleg istoria `n mod absolut [i o dat\ cu ea uciderea omului, dac\ uciderea omului este necesar\ istoriei. Dac\ nu, nu s`nt dec`t un martor. Iat\ `ntrebarea: pot fi eu doar un martor? Altfel spus: am eu dreptul s\ fiu numai un artist? Nu pot crede. Dac\ nu aleg, trebuie s\ tac [i s\ accept a fi un sclav. Dac\ aleg s\ m\ pronun] `n acela[i timp contra lui Dumnezeu [i contra istoriei, s`nt martorul libert\]ii pure al c\rui destin `n istorie este s\ fie executat1. ~n starea actual\ a lucrurilor, situa]ia mea se afl\ `n t\cere sau moarte. Dac\ voi alege s\ m\ constr`ng [i s\ cred `n istorie, situa]ia mea se afl\ `n minciun\ [i `n ucidere. ~n afar\ de 1 Sau s\ tri[eze, ob]in`nd avantaje materiale dintr-o situa]ie de artist favorizat (nota autorului).

carnete_Camus.qxd

248

12/12/02

4:31 PM

Page 248

ALBERT CAMUS

CARNETE

acestea, religia. ~n]eleg s\ se arunce cineva `n ea orbe[te ca s\ scape de demen]a sau de sf`[ierea asta atroce (da, `ntr-adev\r atroce). Dar eu n-o pot face. Consecin]\: Am oare dreptul, `n calitatea mea de artist, `nc\ ata[at de libertate, s\ accept avantajele, `n bani [i `n considera]ie, care s`nt legate de aceast\ atitudine? R\spunsul pentru mine ar fi simplu. ~n s\r\cie am g\sit [i voi g\si `ntotdeauna condi]iile necesare pentru ca vina mea, dac\ exist\, s\ nu fie m\car ru[inoas\ [i s\ r\m`n\ m`ndr\. Dar trebuie oare s\ accept s\r\cia copiilor mei, s\ refuz p`n\ [i confortul foarte modest pe care li-l preg\tesc? {i, `n aceste condi]ii, am gre[it oare accept`nd sarcinile umane cele mai simple, ca aceea de a avea copii? La limit\, ai oare dreptul s\ faci copii, s\-]i asumi condi]ia uman\1 atunci c`nd nu crezi `n Dumnezeu (de ad\ugat ra]ionamentele intermediare)? Ce u[or ar fi dac\ a[ ceda ororii [i dezgustului pe care mi le inspir\ lumea asta, dac\ a[ mai putea crede c\ misiunea omului este s\ creeze fericire! S\ tac cel pu]in, s\ tac, s\ tac, p`n\ ce am s\ m\ simt `n drept… * Crea]ia corectat\. Sub ocupa]ie: adun\torii de baleg\. Gr\dinile de la periferie. Saint-Étienne Dunières: muncitorii `n acela[i compartiment cu solda]ii germani. A disp\rut o baionet\. Solda]ii `i p\zesc pe muncitori p`n\ la Saint-Étienne. Tipul acela `nalt care trebuia s\ coboare la Firminy. Furia sa aproape de lacrimi. Peste oboseala fe]ei, oboseala [i mai crunt\ a umilirii. * S`ntem soma]i s\ alegem `ntre Dumnezeu [i istorie. De unde aceast\ teribil\ dorin]\ s\ aleg p\m`ntul, lumea [i copacii, dac\ n-a[ fi foarte sigur c\ orice om coincide `ntru totul cu istoria. * 1 Oare mi-am asumat-o eu cu adev\rat atunci c`nd am avut at`tea repulsii [i mi-e at`t de greu s\ o fac? Inima asta a mea cu fidelit\]ile ei dificile nu merit\ oare aceast\ contradic]ie? (nota autorului)

249

Orice filosofie este o autojustificare. Singura filosofie original\ ar fi cea care ar justifica pe altul. * Contra literaturii angajate. Omul nu este numai social. Moartea, cel pu]in, `i apar]ine. S`ntem f\cu]i s\ tr\im unii cu al]ii. Dar nu mori cu adev\rat dec`t pentru tine. * Estetica revoltei. Thibaudet despre Balzac: „Comedia uman\ este imitarea lui Dumnezeu Tat\l“. Tema revoltei, a celui scos `n afara legii la Balzac. * 80% divor]uri la prizonierii repatria]i. 80% dintre iubirile omene[ti nu rezist\ dup\ cinci ani de desp\r]ire. * Thomas – Hm… ce ziceam? ~n fine, o s\-mi amintesc imediat… Oricum, Roupp mi-a spus: Uite, s`nt impresarul unui boxer. A[ vrea s\ fiu [i al unui pictor. A[a c\, dac\ vrei… Eu nu voiam, `mi iubesc libertatea. {i pe urm\ Roupp mi-a propus s\ m\ duc\ la Paris. Bine`n]eles, am acceptat. M\n`nc la el. Mi-a luat o camer\ la hotel. Pl\te[te el. M\ `ndeamn\ acum s\ lucrez. * X.: Un satanism modest [i caritabil. * O tragedie despre problema r\ului. Cel mai bun dintre oameni trebuie os`ndit dac\ nu-l sluje[te dec`t pe om. * „Iubim oamenii mai pu]in pentru binele pe care ni l-au f\cut, c`t pentru binele pe care li l-am f\cut.“ Nu, `n cel mai r\u caz, `i iubim la fel. {i nu-i o nenorocire. Este natural s\ fim recunosc\tori celui care ne permite s\ fim m\car o dat\ mai buni dec`t s`ntem. Ceea ce sl\vim [i salut\m astfel este o mai bun\ idee despre om. *

carnete_Camus.qxd

250

12/12/02

4:31 PM

Page 250

ALBERT CAMUS

CARNETE

Cu ce drept un comunist sau un cre[tin (ca s\ nu lu\m dec`t formele respectabile ale g`ndirii umane) mi-ar putea repro[a c\ s`nt pesimist? Nu eu am inventat mizeria creaturii, nici teribilele formule ale blestemului divin. Nu eu am spus c\ omul este incapabil s\ se m`ntuiasc\ singur [i c\, din ad`ncul dec\derii sale, nu are alt\ speran]\ definitiv\ dec`t `n mila lui Dumnezeu. C`t despre faimosul optimism marxist, da]i-mi voie s\ r`d. Pu]ini oameni au `mpins mai departe ne`ncrederea fa]\ de semenii lor. Marxi[tii nu cred `n persuasiune [i nici `n dialog. Nu po]i face un muncitor dintr-un burghez, iar condi]iile economice s`nt `n lumea lor de fatalit\]i mai teribile dec`t capriciile divine. C`t despre domnul Herriot [i clientela de la Annales, ce s\ mai spun? Comuni[tii [i cre[tinii `mi vor spune c\ optimismul lor e cu b\taie lung\, c\ este deasupra tuturor celorlalte [i c\ Dumnezeu sau istoria, dup\ caz, s`nt ]intele satisf\c\toare ale dialecticii lor. Trebuie s\ fac acela[i ra]ionament. Dac\ cre[tinismul este pesimist `n privin]a omului, el este optimist `n privin]a destinului uman. Marxismul, pesimist `n privin]a destinului s\u, pesimist `n privin]a naturii umane, este optimist `n ceea ce prive[te mersul istoriei (iat\ contradic]ia sa!). Voi spune c\, fiind pesimist `n privin]a condi]iei umane, eu s`nt optimist `n privin]a omului. Cum de nu v\d ei c\ niciodat\ nu a fost lansat un asemenea strig\t de `ncredere `n om? Eu cred `n dialog, `n sinceritate. Cred c\ asta este calea unei revolu]ii psihologice f\r\ egal; etc. etc. … * Hegel. „Numai ora[ul modern ofer\ spiritului terenul pe care el poate deveni con[tient de sine.“ Semnificativ. Este vremea marilor ora[e. Lumea a fost amputat\ de o parte din adev\rul ei, de ceea ce face permanen]a [i echilibrul ei: natura, marea etc. Nu exist\ con[tiin]\ dec`t pe str\zi! (Cf. Sartre. Toate filosofiile moderne ale istoriei etc.) *

251

Revolt\. Efortul uman spre libertate [i contradic]ia sa obi[nuit\: disciplina [i libertatea mor tot prin efortul uman. Revolu]ia trebuie s\-[i accepte violen]a proprie sau s\ fie renegat\. Ea nu se poate deci face `n puritate: ci `n s`nge sau `n calcul. Efortul meu: s\ demonstrez c\ logica revoltei refuz\ s`ngele [i calculul. {i c\ dialogul `mpins p`n\ la absurd d\ o [ans\ purit\]ii. – Prin compasiune? (A suferi `mpreun\.) * Ciuma. „S\ nu exager\m nimic, spune Tarrou. Exist\ ciuma. Trebuie s\ ne ap\r\m `mpotriva ei [i asta [i facem. ~ntr-adev\r, nu-i mare lucru [i, `n orice caz, nu dovede[te nimic.“ Aerodromul e prea departe de ora[ pentru a se organiza o curs\ regulat\. Se trimit doar pachete para[utate. Dup\ moartea lui Tarrou, primirea telegramei care anun]\ moartea doamnei Rieux. Ciuma urmeaz\ anotimpurile anului. Are o prim\var\ c`nd germineaz\ [i izbucne[te, o var\ [i o toamn\ etc. … * Lui Guilloux: „Toat\ nenorocirea oamenilor vine din faptul c\ ei nu adopt\ un limbaj simplu. Dac\ eroul din Ne`n]elegerea ar fi spus: «Iat\. Eu s`nt fiul dumitale», dialogul ar fi fost posibil [i nu neverosimil ca `n pies\. N-ar mai fi fost tragedie din moment ce culmea oric\rei tragedii se afl\ `n surzenia eroilor. Din acest punct de vedere, are dreptate Socrate, `mpotriva lui Iisus [i a lui Nietzsche. Progresul [i adev\rata m\re]ie se afl\ `n dialogul purtat la nivelul omului [i nu `n evanghelie, monologat\ [i dictat\ din v`rful unui munte singuratic. Uite unde am ajuns. Ceea ce echilibreaz\ absurdul este comunitatea oamenilor `n lupt\ `mpotriva lui. Iar dac\ alegem s\ servim aceast\ comunitate, alegem s\ servim dialogul p`n\ la absurd, `mpotriva oric\rei politici a minciunii sau a t\cerii. ~n felul acesta s`ntem liberi `mpreun\ cu ceilal]i.“ * Limitele. Astfel voi spune c\ exist\ mistere care se cuvin enumerate [i la care e bine s\ medit\m. Nimic mai mult.

carnete_Camus.qxd

252

12/12/02

4:31 PM

Page 252

ALBERT CAMUS

CARNETE

253

* Saint-Just: „Cred deci c\ trebuie s\ fim exalta]i. Asta nu exclude judecata s\n\toas\ [i nici `n]elepciunea“.

* Politica revoltei. „Astfel revolu]ia pesimist\ devine revolu]ia fericirii.“

* Pentru ca un g`nd s\ schimbe lumea, trebuie mai `nt`i ca el s\ schimbe via]a celui care `l poart\. Trebuie ca el s\ se transforme `n exemplu.

* Tragedie. C.L.C. „Am dreptate [i asta `mi d\ dreptul s\-l ucid. Nu m\ pot opri la detaliul acesta. G`ndesc `n func]ie de lume [i de istorie.“ L. – C`nd detaliul este o via]\ omeneasc\, el reprezint\ pentru mine lumea `ntreag\ [i `ntreaga istorie.

* La doisprezece ani, e siluit\ de un birjar. O dat\. P`n\ la [aptesprezece ani va resim]i un soi de p`ng\rire. * Crea]ia corectat\. Cei doi evrei de la Verdelot `n timpul ocupa]iei. Teribila obsesie a arest\rii. Ea `nnebune[te [i-l va denun]a pe el. Se `ntoarce [i-l anun]\. S`nt g\si]i sp`nzura]i am`ndoi. C\]eaua url\ toat\ noaptea, ca `n cel mai banal dintre foiletoane. * Crea]ia corectat\. „Mi se spusese dintotdeauna c\ de prima ocazie de evadare trebuie profitat imediat. Toate riscurile erau de preferat fa]\ de ceea ce avea s\ urmeze. Dar e mai u[or s\ r\m`i prizonier [i s\ te la[i `mpins spre oroare, dec`t s\ evadezi. Pentru c\, `n acest ultim caz, trebuie s\ iei tu ini]iativa. ~n primul caz, o iau ceilal]i.“ * Idem: „Dac\ vre]i s\ [ti]i, n-am crezut niciodat\ `n Gestapo. Nu se vedea niciodat\. Sigur, `mi luam m\suri de prevedere, dar `n mod abstract oarecum. Din c`nd `n c`nd disp\rea c`te un prieten. Alt\ dat\, `n fa]a bisericii Saint-Germain-des-Près, am v\zut doi tipi `nal]i care `mbr`nceau un b\rbat `ntr-un taxi, lovindu-i fa]a cu pumnii. {i nimeni nu spunea nimic. Un chelner de la cafenea mi-a zis: ²«T\ce]i. S`nt ei». Asta m-a f\cut s\ intru la b\nuieli c\ ei existau `ntr-adev\r [i c\ `ntr-o zi… Dar erau doar b\nuieli. Adev\rul e c\ n-a[ putea s\ cred `n Gestapo dec`t la prima lovitur\ de picior pe care a[ primi-o `n burt\. A[a s`nt eu. De asta nu trebuie s\ v\ face]i iluzii `n privin]a curajului meu, fiindc\ fac parte din Rezisten]\, cum se spune. Nu, n-am nici un merit `n asta deoarece n-am imagina]ie.“

* Originile nebuniei moderne. Cre[tinismul este ceea ce a deturnat omul de la lume. L-a readus la sine `nsu[i [i la istoria lui. Comunismul este o urmare logic\ a cre[tinismului. Face parte din istoria cre[tinismului. Idem: la cap\tul a dou\ mii de ani de cre[tinism, revolta trupului. A fost nevoie de dou\ mii de ani ca s\ fie din nou posibil s\ ]i-l expui gol pe plaj\. De unde [i excesele. {i trupul [i-a reg\sit locul `n via]a de zi cu zi. R\m`ne s\ i se mai restituie acest loc `n filosofie [i `n metafizic\. Iat\ unul dintre sensurile convulsiei moderne. * Critica just\ a lui Albert Wild fa]\ de absurd: „Sentimentul angoasei este ireconciliabil cu sentimentul libert\]ii“. * Grecii ]ineau seama de divin. Dar divinul nu era tot. * „Ci cuv`ntul vostru s\ fie: Ceea ce este da, da; [i ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult dec`t acestea, de la cel r\u este.“ Matei, V, 37.1 * Koestler. Doctrina extrem\: „Oricine se opune dictaturii trebuie s\ accepte r\zboiul civil ca mijloc. Oricine se opune r\zboiului civil trebuie s\ p\r\seasc\ opozi]ia [i s\ accepte dictatura.“ Acesta este ra]ionamenul „istoric“ tipic. * 1 Sf`nta Evanghelie dup\ Matei, Noul Testament, ed. cit. (n. red.).

carnete_Camus.qxd

254

12/12/02

4:31 PM

Page 254

ALBERT CAMUS

CARNETE

Idem: „El (Partidul) nega liberul arbitru al individului – [i `n acela[i timp `i cerea o abnega]ie voluntar\. Nega faptul c\ ar exista posibilitatea s\ alegi `ntre dou\ solu]ii [i `n acela[i timp `i cerea s\ o aleag\ `ntotdeauna pe cea bun\. Nega faptul c\ individul ar avea facultatea de a distinge `ntre bine [i r\u – [i `n acela[i timp vorbea pe un ton patetic despre culpabilitate [i tr\dare. Individul – roti]\ a unui ceasornic `ntors pentru eternitate [i pe care nimic nu-l putea opri, nici influen]a – era plasat sub semnul fatalit\]ii economice, iar Partidul pretindea ca roti]a s\ se revolte contra orologiului [i s\-i schimbe mi[carea.“ Tip de contradic]ie „istoric\“. * Idem: „Cea mai puternic\ ispit\ pentru ni[te oameni ca noi este s\ renun]\m la violen]\, s\ ne c\im, s\ ne `mp\c\m cu noi `n[ine. Ispitele lui Dumnezeu au fost `ntotdeauna mai periculoase pentru omenire dec`t cele ale Satanei.“ * Roman de dragoste: Jessica. * Moartea unui b\tr`n actor O diminea]\ `n Parisul plin de z\pad\ [i de noroi. Cartierul cel mai vechi [i mai trist al ora[ului, acela unde au fost plasate `nchisoarea Santé, Sainte-Anne [i spitalul Cochin. De-a lungul str\zilor negre [i `nghe]ate, nebunii, bolnavii, s\racii [i os`ndi]ii. C`t despre Cochin: o cazarm\ a mizeriei [i a bolii, iar pe zidurile sale muste[te murdara umiditate a nenorocirii. Acolo a murit. La sf`r[itul vie]ii, `nc\ mai juca roluri m\runte1, schimb`ndu-[i singurul costum care din negru devenise galben [i a c\rui urzeal\ se destr\ma cu travestiurile mai mult sau mai pu]in str\lucitoare pe care trebuie s\ le poarte chiar [i personajele secundare. A trebuit s\-[i `ntrerup\ lucrul. Nu mai putea bea dec`t lapte 1 ~n original: „il jouait encore les utilités“, adic\ roluri extrem de m\runte. Urma [i o parantez\: „(Oamenii de teatru folosesc astfel de expresii)“, care nu mai figureaz\ `n traducerea româneasc\, pierz`ndu-[i sensul (n.red.).

255

care, de altfel, nici nu se g\sea. A fost dus la Cochin [i le-a spus colegilor c\ o s\ fie operat [i c\, pe urm\, va fi din nou s\n\tos (mi-amintesc o fraz\ din rolul s\u: „C`nd eram copil“. {i la o indica]ie care i se d\dea „Ah! spunea el, eu nu simt asta a[a“). N-a fost operat [i a fost externat spun`ndu-i-se c\ este vindecat. {i-a reluat chiar micul rol de personaj grotesc pe care-l juca `n acel moment. Dar sl\bise. Este ceva care m-a mirat `ntotdeauna, cum un anume grad de sl\biciune, un anume mod de reliefare a pome]ilor [i de desc\rnare a gingiilor s`nt semnul evident c\ totul e pe sf`r[ite. Doar cel care sl\be[te nu pare niciodat\ „s\-[i dea seama“. Sau dac\ `[i „d\ seama“, o face poate fugitiv, iar eu, fire[te, n-am cum s-o [tiu. Tot ce pot s\ [tiu este ceea ce v\d [i, tocmai, vedeam c\ Liesse urma s\ moar\. ~ntr-adev\r, a murit. A `ntrerupt din nou. A revenit la Cochin. Iar\[i nu l-au operat, dar a murit [i f\r\ asta – `ntr-o noapte, f\r\ s\ se fi observat dinainte. Iar diminea]a so]ia lui a venit s\-l vad\ ca de-obicei. Nimeni nu o prevenise la administra]ie fiindc\ nimeni nu fusese prevenit. Vecinii mortului au fost cei care au prevenit-o pe so]ie. „{ti]i, au spus, s-a `nt`mplat azi-noapte.“ {i `n diminea]a aceea se afla acolo, `n mica morg\ care d\ spre rue de Santé. Vreo doi sau trei dintre b\tr`nii s\i colegi erau acolo, al\turi de v\duva [i de fiica v\duvei care nu este fiica mortului. C`nd am sosit eu, cioclul (oare de ce purta o e[arf\ tricolor\ ca un primar?) mi-a spus c\ `nc\ `l mai puteam vedea. Nu aveam chef, m\ ap\sa pe inim\ diminea]a aceea leproas\ [i tenace pe care nu reu[eam s-o mistui. Dar m-am dus. Nu i se vedea dec`t capul, a[a-zisul giulgiu fiindu-i tras p`n\ la b\rbie. Sl\bise [i mai mult. – Nu credeam c\ `n cazul lui se mai putea sl\bi. Totu[i a sl\bit [i puteai s\-]i dai seama acum de grosimea oaselor, `n]elegeai c\ un cap puternic [i noduros era f\cut ca s\ poarte o cantitate mare de carne. ~n lipsa c\rnii, ie[eau `n eviden]\ din]ii, teribili… Dar de ce s\ descriu toate astea. Un mort e un mort, asta [tie toat\ lumea, [i trebuie s\ fie `nmorm`ntat al\turi de ceilal]i. C`t\ mil\ totu[i, c`t\ groaznic\ mil\! B\rba]ii care se aflau la c\p\t`iul lui, cu m`inile pe marginea sicriului [i care p\reau s\-l prezinte vizitatorilor, au demarat. „Demarat“ este cuv`ntul potrivit, fiindc\ automatele acelea st`ngace [i

carnete_Camus.qxd

256

12/12/02

4:31 PM

Page 256

ALBERT CAMUS

`mpiedicate `n hainele lor grosolane s-au aruncat deodat\ `n mare grab\ asupra lin]oliului, capacului [i a unei [urubelni]e. ~ntr-o secund\ capacul a fost pus [i doi b\rba]i str`ngeau [uruburile ap\s`ndu-le cu for]\ [i r\sucindu-le cu mi[c\ri brutale. „Ah! p\reau s\ spun\, de aici n-ai cum s\ mai ie[i!“ Oamenii \[tia vii voiau s\ fie l\sa]i `n pace, se vedea c`t de colo. A fost dus. Noi l-am urmat. V\duva [i fiica s-au urcat `n furgon o dat\ cu mortul. Noi ne-am `nghesuit `ntr-o ma[in\ care-i urma. Nici o floare, totul numai negru. Mergeam la cimitirul de la Thiais. V\duva g\sea c\ e departe, dar administra]ia `i impusese asta. Am ie[it prin Poarta Italiei. Niciodat\ cerul nu mi se p\ruse at`t de cobor`t peste periferia parizian\. Resturi de bordeie, st`lpi, o vegeta]ie neagr\ [i rar\ se iveau din mormanele de z\pad\ [i noroi. {ase kilometri prin acel peisaj [i iat\-ne ajun[i `n fa]a por]ilor monumentale ale celui mai hidos cimitir din lume. Un paznic cu fa]a congestionat\ a oprit alaiul la poart\ [i a cerut bonul de intrare. „Da]i-i drumul“, a spus, odat\ intrat `n posesia lui. Am circulat timp de zece minute bune printre gr\mezi de noroi [i z\pad\. Pe urm\ ne-am oprit `n spatele altui cortegiu. Eram desp\r]i]i de morminte printr-un taluz de z\pad\. ~n z\pad\ erau `nfipte str`mb dou\ cruci, una pentru Liesse, dup\ cum am citit, cealalt\ pentru o feti]\ de unsprezece ani. Cortegiul din fa]a noastr\ era al feti]ei. Dar familia tocmai se urca `n furgon. Acesta a demarat [i am putut `nainta `nc\ vreo c`]iva metri. Am cobor`t. Ni[te b\rba]i voinici `n salopete [i `nc\l]a]i cu cizme de vidanjori [i-au l\sat jos lope]ile contempl`nd scena. Au avansat [i au `nceput s\ scoat\ sicriul din furgon. ~n clipa aceea, un soi de factor po[tal `mbr\cat `n albastru [i ro[u, cu o [apc\ ponosit\ pe cap, a ap\rut cu un borderou cu cotor `ntre paginile c\ruia era v`r`t un indigo. Vidanjorii au citit atunci cu voce tare num\rul gravat pe co[ciug: 3237 C. Factorul a urm\rit r`ndurile borderoului cu v`rful creionului [i a spus „Bine“ bif`nd un num\r. ~n clipa aceea a fost scos co[ciugul. Am `naintat printre morminte. Ne-am `nfundat picioarele `ntr-o clis\ v`scoas\ [i elastic\. Groapa era s\pat\ `ntre alte patru gropi care o `nconjurau din toate p\r]ile. Vidanjorii au cobor`t destul de repede sicriul. Dar noi ne aflam cu to]ii foarte

CARNETE

257

departe de groap\ fiindc\ mormintele celelalte ne `mpiedicau s\ avans\m, iar aleea `ngust\ care le separa era blocat\ de unelte [i de p\m`nt. C`nd sicriul a ajuns la fund, s-a l\sat un moment de t\cere. Toat\ lumea se privea. Nu exista preot, nu erau nici flori [i nu se `n\l]a nici un cuv`nt de pace sau de p\rere de r\u. {i cu to]ii sim]eau c\ momentul ar fi trebuit s\ fie mai solemn – ar fi trebuit marcat, dar nimeni nu [tia cum anume. Atunci un vidanjor a spus: „Dac\ domnii [i doamnele ar vrea s\ arunce pu]in p\m`nt“. V\duva a f\cut semn c\ da. El a luat ni[te p\m`nt cu lopata, a scos din buzunar un r\zu[ [i l-a pus pu]in pe p\m`nt. V\duva a `ntins m`na peste o gr\mad\ de p\m`nt. A luat r\zu[ul [i a aruncat p\m`ntul `n direc]ia gropii, cam la nimereal\. S-a auzit lemnul sun`nd a gol. C`t despre fiic\, ea [i-a ratat ]inta. P\m`ntul a zburat pe deasupra gropii. A f\cut un gest semnific`nd „at`ta pagub\“. Factura: „{i a fost v`r`t `n p\m`ntul argilos la un pre] exorbitant“. {ti]i, aici e cimitirul condamna]ilor la moarte. Laval e ceva mai departe.1 * Roman. C`nd supa de la cin\ `nt`rzia, `nsemna c\ a doua zi urma o execu]ie. * V. Ocampo merge la Buckingham Palace. La intrare, santinela o `ntreab\ unde se duce. „S-o v\d pe regin\.“ – „Trece]i.“ Portarul (?). Idem: „Trece]i.“ Apartamentele reginei. „Lua]i liftul.“ Etc. E primit\ f\r\ nici un fel de formalitate. * Nürnberg. 60 000 de cadavre sub ruine. Interzis s\ se bea ap\. Dar nimeni n-are chef nici s\ fac\ baie. E apa de la morg\. Deasupra putreziciunii, procesul. Pe abajururile din piele de om se poate z\ri desenat\ o dansatoare din timpuri str\vechi, tatuat\ `ntre s`ni. * 1 Aici urma descrierea c\l\toriei `n America de Nord.

carnete_Camus.qxd

258

12/12/02

4:31 PM

Page 258

ALBERT CAMUS

CARNETE

Revolt\. ~nceput: „Singura problem\ moral\ cu adev\rat serioas\ este omorul. Restul vine pe urm\. Dar s\ [tiu dac\ pot ucide pe cel din fa]a mea, ori s\ consimt ca el s\ fie ucis, s\ [tiu c\ nu [tiu nimic `nainte de a [ti dac\ pot hot\r` moartea cuiva, iat\ ce trebuie s\ aflu.“ * Oamenii vor s\ ajungem la concluziile lor. Dac\ v\ judec\, o fac `ntotdeauna cu g`ndul ascuns la principiile lor. Dar mie mi-este egal dac\ g`ndesc una sau alta. Ceea ce m\ intereseaz\ este s\ [tiu dac\ eu pot ucide. C`nd ai ajuns la hotarul g`ndirii, `i [i vezi cum `[i freac\ m`inile. „{i acum, ce-o s\ mai fac\?“ {i-[i ]in adev\rul lor gata preg\tit. Dar eu cred c\ nu-mi pas\ dac\ s`nt `n contradic]ie, n-am chef s\ fiu socotit un geniu filosofic. De fapt n-am chef s\ fiu deloc geniu, fiindu-mi deja destul de greu s\ fiu om. Vreau s\ descop\r un acord [i, [tiind c\ nu m\ pot sinucide, s\ [tiu dac\ pot ucide sau l\sa pe al]ii s\ ucid\, iar [tiind acest lucru, s\ trag toate consecin]ele chiar dac\ am s\ r\m`n cufundat `n contradic]ie. * Se pare c\-mi r\m`ne s\ g\sesc un umanism. Nu am nimic contra umanismului, bine`n]eles. ~l g\sesc doar prea str`mt, asta-i tot. Iar g`ndirea greac\, de exemplu, era cu totul altceva dec`t un umanism. Era o g`ndire care avea `n vedere totul. * Teroarea! {i ei uit\ deja. * Roman Justi]ie1. 1) Copil\rie s\rac\ – injusti]ia este fireasc\. La prima violen]\ (maltratare de c\tre poli]ie) injusti]ie [i adolescen]\ revoltat\. 2) Politica indigen\. Partid (etc.). 3) Revolu]ie `n general. Nu se g`nde[te la principii. R\zboi [i rezisten]\.

1 Fragmentul care urmeaz\ a fost restabilit de editori.

4) Epurare. Justi]ia nu poate face corp comun cu violen]a. 5) C\ adev\rul nu poate fi conceput f\r\ o via]\ adev\rat\. 6) Revenire la mam\. Preot? „Nu merit\ osteneala.“ Ea nu spusese nu, doar c\ nu merita osteneala. El [tia c\ ea nu socotea niciodat\ c\ merita s\ deranjezi pe cineva pentru ea. {i p`n\ [i moartea ei…

259

Iubiri

* Revolt\ [i Revolu]ie Revolu]ia ca mit este revolu]ia definitiv\. Idem: istoricitatea las\ f\r\ explica]ie fenomenul frumosului, adic\ raporturile cu lumea (sentimentul naturii) [i cu fiin]ele ca indivizi (dragoste). Ce po]i g`ndi despre o explica]ie pretins absolut\ care… * Idem: tot efortul g`ndirii germane a fost s\ `nlocuiasc\ no]iunea de natur\ uman\ cu aceea de situare uman\ [i pe aceea de Dumnezeu cu istoria, [i echilibrul antic cu tragedia modern\. Existen]ialismul modern duce acest efort chiar mai departe [i introduce `n ideea de situare aceea[i incertitudine ca [i `n cea de natur\. Nu mai r\m`ne nimic dec`t o mi[care. Dar, ca [i grecii, eu cred `n natur\. * Ciuma. ~n toat\ via]a mea, n-am avut niciodat\ un asemenea sentiment al e[ecului. Nu s`nt nici m\car sigur c\ voi ajunge p`n\ la cap\t. ~n anumite momente totu[i… * S\ fac s\ sar\ totul `n aer. S\ dau revoltei forma pamfletului. Revolu]ia [i cei care nu vor ucide niciodat\. Predica revoltat\. Nici o singur\ concesie.

Iubiri

* „Ce lucru nes\buit, de neconceput, faptul ca un autor s\ nu poat\ – `n nici o `mprejurare posibil\ – s\ fie sincer cu cititorii s\i.“ (Melville) *

carnete_Camus.qxd

260

12/12/02

4:31 PM

Page 260

ALBERT CAMUS

CARNETE

Din punctul de vedere al unui nou clasicism, Ciuma ar trebui s\ fie prima tenta]ie de a da o form\ unei pasiuni colective. * Pentru Ciuma. Cf. „Prefa]a“ lui Defoe la volumul al treilea din Robinson: Reflec]ii grave `n fa]a vie]ii [i a uimitoarelor aventuri ale lui Robinson Crusoe: „Este la fel de logic s\ reprezin]i un fel de `nchisoare prin alta [i ceva care exist\ cu adev\rat prin ceva care nu exist\. Dac\ a[ fi adoptat modul curent de a scrie istoria particular\ a unui om… tot ceea ce a[ fi spus nu v-ar fi oferit nici o pl\cere…“ * Ciuma este un pamflet. * Cum s\ `nve]i s\ mori `n de[ert! * Lourmarin1. Prima sear\ dup\ at`]ia ani. Prima stea peste Lubéron, enorma t\cere, chiparo[ii al c\ror v`rf fream\t\ `n str\fundurile oboselii mele. }ar\ solemn\ [i auster\ – `n ciuda frumuse]ii ei tulbur\toare. * Povestea fostului deportat care `nt`lne[te prizonieri germani la Lourmarin. „Prima dat\ c`nd l-au b\tut a fost `n timpul interogatoriului. Era oarecum normal, fiindc\ era un lucru excep]ional. Totul a `nceput `n lag\r, c`nd, pentru o mic\ gre[eal\ de serviciu, a primit dou\ palme grele. Fiindc\ atunci a `n]eles din ochii celui care-l lovise c\ era ceva cotidian, normal, firesc…“ ~ncearc\ s\ stea de vorb\ cu prizonierul neam] ca s\ g\seasc\ o explica]ie. Dar cel\lalt e prizonier, nu i se poate vorbi despre asta. La sf`r[it, cel\lalt dispare, nu va apuca s\-i mai vorbeasc\ niciodat\. G`ndindu-se, simte 1 Camus venise la Lourmarin, invitat de Henri Bosco, `mpreun\ cu al]i c`]iva prieteni scriitori.

261

c\ nici un om nu e niciodat\ suficient de liber ca s\ poat\ l\muri acest lucru. Cu to]ii s`nt prizonieri. Alt\ dat\, `n lag\r, paznicii se distraser\ pun`ndu-i s\-[i sape groapa, dar nu i-au executat. Timp de dou\ ore lungi r\scoliser\ p\m`ntul negru [i v\zuser\ r\d\cinile etc. sub un aspect nou. * „~nseamn\ s\ mori f\r\ moarte [i s\ nu `naintezi deloc Dac\ te legeni a[a ~n p`ntecele obscur al nefericirii adunate.“ Agrippa d’Aubigné * Revolta. Capitolul I despre pedeapsa cu moartea. Idem: sf`r[it. Astfel, plec`nd de la absurd, nu-i cu putin]\ s\ tr\ie[ti revolta f\r\ s\ ajungi `ntr-un punct oarecare la o experien]\ de iubire care urmeaz\ s\ fie definit\. * Roman. Copil\rie s\rac\. „Mi-era ru[ine de s\r\cia mea [i de familia mea. (P\i s`nt ni[te mon[tri!) {i dac\ ast\zi pot s\ vorbesc despre ei cu simplitate, e pentru c\ nu-mi mai e ru[ine de ru[inea aceea [i nu m\ mai dispre]uiesc pentru c\ am resim]it-o. N-am cunoscut ru[inea asta dec`t atunci c`nd m-au dat la liceu. ~nainte, to]i erau ca mine, iar s\r\cia mi se p\rea `nsu[i aerul pe care-l respira lumea aceasta. La liceu am cunoscut compara]ia. Un copil nu este nimic prin el `nsu[i. P\rin]ii s`nt cei care-l reprezint\. {i meritul t\u e mult mai mic, odat\ devenit adult, dac\ nu ai cunoscut asemenea sentimente josnice. C\ci atunci e[ti judecat dup\ ceea ce e[ti [i se ajunge chiar s\ fie judeca]i ai t\i dup\ ceea ce ai devenit tu. {tiu acum c\ mi-ar fi trebuit o inim\ de o puritate eroic\ [i excep]ional\ ca s\ nu suf\r din cauza zilelor acelora c`nd citeam pe chipul unui prieten mai `nst\rit surprinderea pe care o ascundea cu greu `n fa]a casei unde locuiam. Da, aveam inim\ rea, ceea ce este un lucru obi[nuit. {i dac\, p`n\ la dou\zeci [i cinci de ani, n-am suportat dec`t cu furie [i ru[ine amintirea acelei inimi rele, e pentru c\ refuzam s\ fiu un om

carnete_Camus.qxd

262

12/12/02

4:31 PM

Page 262

ALBERT CAMUS

CARNETE

obi[nuit. C`t\ vreme ast\zi [tiu c\ s`nt a[a [i, nemaig\sind acest lucru nici bun, nici r\u, m\ interesez de altceva… ~mi iubeam mama cu disperare. ~ntotdeauna am iubit-o cu disperare. * Ideea de rezisten]\ `n sens metafizic. * S\ scriu despre r\ul pe care mi-l face lumea. M\ face denigrator, c`nd de fapt nu s`nt… Acel soi de stare secund\… * Machado. „Zgomotul sicriului `n p\m`nt este ceva extrem de grav.“ „Doamne, s`ntem singuri, mama [i inima mea.“ „Iar c`nd veni-va ziua ultimei c\l\torii, C`nd va pleca nava ce nicic`nd nu mai revine M\ ve]i vedea la bord, cu pu]ine bagaje, {i aproape gol, la fel ca fiii m\rii.“ * De tradus Discursurile lui Juan Mairena.1 Un romancero african? * Singurul mare spirit cre[tin care a privit `n fa]\ problema r\ului este Sf`ntul Augustin. A[a s-a ivit cumplitul Nemo Bonus. De atunci, cre[tinismul s-a ocupat s\ dea problemei solu]ii provizorii. Iat\ rezultatul. C\ci e vorba de rezultat. Oamenilor le-a trebuit timp, dar ast\zi ei s`nt otr\vi]i de o intoxica]ie care dateaz\ de 2000 de ani. S`nt dep\[i]i de for]a r\ului sau resemna]i, ceea ce-i totuna. Cel pu]in, ei nu mai pot suporta minciuna pe tema asta. * 1 Oper\ `n proz\ de Antonio Machado.

263

19 februarie 1861. Act de abolire a iob\giei `n Rusia. Primul foc de arm\ (al lui Karakazov) dateaz\ din 4 aprilie 1866. De v\zut A cui e vina?, un roman de Herzen (1847) [i idem: Dezvoltarea ideilor revolu]ionare `n Rusia.1 * ~mi plac mai mult oamenii angaja]i dec`t literaturile angajate. S\ ai curaj `n via]\ [i talent `n oper\ nu-i chiar a[a de r\u. {i pe urm\ scriitorul este angajat c`nd vrea el. Meritul s\u este mi[carea sa. Iar dac\ aceasta trebuie s\ devin\ o lege, o meserie sau o teroare, unde mai este atunci meritul? Se pare c\ dac\ scrii ast\zi un poem despre prim\var\ `nseamn\ c\ serve[ti capitalismul. Nu s`nt poet, dar m-a[ bucura f\r\ nici un g`nd ascuns de o asemenea oper\, dac\ e frumoas\. Serve[ti omul `n `ntregime sau deloc. Iar dac\ omul are nevoie de p`ine [i de dreptate, [i dac\ trebuie f\cut ceea ce este necesar pentru a satisface aceast\ nevoie, el mai are nevoie [i de frumuse]ea pur\, care e p`inea inimii sale. Restul nu-i important. Da, i-a[ dori mai pu]in angaja]i `n operele lor [i ceva mai mult angaja]i `n via]a de toate zilele. * Existen]ialismul a p\strat din hegelianism eroarea fundamental\ care const\ `n a reduce omul la istorie. Dar n-a p\strat din el consecin]a sa care este aceea de a-i refuza de fapt omului orice libertate. * Octombrie 1946. 33 de ani peste o lun\ Memoria m\ cam las\ de un an `ncoace. Incapacitatea `n care m\ aflu de a re]ine o poveste relatat\ – de a-mi aminti por]iuni `ntregi din trecut, care au fost totu[i vii. A[tept`nd o ameliorare (dac\ se amelioreaz\), evident c\ trebuie s\ notez aici tot mai multe lucruri, chiar personale, cu at`t mai r\u. C\ci p`n\ la urm\ totul se ordoneaz\ pentru mine pe acela[i plan u[or `nce]o[at, uitarea ajunge [i la inim\. 1 Lecturi pentru Cei drep]i [i Omul revoltat.

carnete_Camus.qxd

264

12/12/02

4:31 PM

Page 264

ALBERT CAMUS

Ea nu mai are dec`t emo]ii scurte, lipsite de lungul r\sunet pe care li-l d\ memoria. Sensibilitatea c`inilor este a[a. * Ciuma… „{i de fiecare dat\ c`nd citesc o poveste legat\ de cium\, din ad`ncul unei inimi otr\vite de propriile revolte [i de violen]ele celorlal]i, un strig\t limpede se `nal]\ spun`nd c\ exist\ de fapt `n oameni mai multe lucruri de admirat dec`t de dispre]uit.“ … „{i c\ fiecare poart\ `n sine ciuma, pentru c\ nimeni, nimeni pe lumea asta nu r\m`ne pur1. {i c\ trebuie s\ te supraveghezi necontenit ca s\ nu ajungi cumva, `ntr-un minut de neaten]ie, s\-i respiri cuiva `n fa]\ [i s\-i transmi]i infec]ia. Ceea ce e natural este microbul. Restul, s\n\tatea, integritatea, puritatea, dac\ vre]i, este un efect al voin]ei [i al unei voin]e care nu trebuie s\ sl\beasc\ niciodat\. Omul cinstit, cel care nu infecteaz\ pe nimeni, este acela care are cele mai pu]ine momente de neaten]ie. Da, e obositor s\ fii un tic\los. Dar e [i mai obositor s\ nu vrei s\ fii un tic\los. De asta este toat\ lumea obosit\, fiindc\ toat\ lumea e pu]in tic\loas\. Dar tot de asta cunosc unii o oboseal\ at`t de mare, `nc`t doar moartea `i va mai putea sc\pa.“ * Bine`n]eles, ceea ce m\ intereseaz\ nu e at`t s\ fiu mai bun, ci s\ fiu acceptat. {i nimeni nu accept\ pe nimeni. Oare ea m-a accepat? Nu, e c`t se poate de evident. * Aerul de biet animal pe care-l au oamenii `n sala de a[teptare a medicilor. * Jacques Rigaut. „Exemplul vine de sus. Dumnezeu a creat omul dup\ chipul s\u. Ce tenta]ie pentru om s\ se conformeze acestui chip.“ „Solu]ia, r\spunsul, cheia, adev\rul este condamnarea la moarte.“ „Orgolios, de nimic nu i-ar mai putea fi fric\.“ 1 Cf. Tarrou.

CARNETE

265

„{i cu c`t dezinteresarea mea e mai mare, cu at`t interesul meu e mai autentic.“ „Din dou\, una. S\ nu vorbe[ti, s\ nu taci. Sinucidere.“ „At`t timp c`t nu voi fi dep\[it gustul pl\cerii, voi fi sensibil la ame]eala sinuciderii, [tiu asta foarte bine.“ * Convorbiri cu Koestler. Scopul nu scuz\ mijloacele dec`t dac\ raportul m\rimilor este rezonabil. Exemplul: `l pot trimite pe Saint-Exupéry `n misiune de moarte ca s\ salvez un regiment. Dar nu pot deporta milioane de persoane [i suprima orice libertate ca s\ ob]in un rezultat cantitativ echivalent [i s\ calculez pentru trei sau patru genera]ii sacrificate `n prealabil. – Geniul. Nu exist\. – C`nd este recunoscut ca talent, atunci `ncepe marea mizerie a creatorului. (Nu mai am curajul s\-mi public c\r]ile.) * Exist\ momente c`nd nu cred c\ mai pot suporta mult timp contradic]ia. C`nd cerul e rece [i nimic nu ne sus]ine `n natur\… Ah! poate c\ e mai bine s\ mori. * Urmare a precedentului. ~n ce sf`[iere m\ aflu la g`ndul s\ scriu acele articole pentru Combat.1 * Un eseu despre sentimentul naturii – [i despre pl\cere. * Art\ [i revolt\. Breton are dreptate. Nici eu nu cred `n ruptura dintre lume [i om. Exist\ clipele de acord cu natura brut\. Dar natura nu e niciodat\ brut\. Dar peisajele se perind\ [i se uit\. De aceea exist\ pictori. Iar pictura suprarealist\, de exemplu, este `n mi[carea ei expresia revoltei omului contra Crea]iei. Dar gre[eala sa a fost c\ 1 Este desigur vorba de Ni victimes, ni bourreaux („Nici victime, nici c\l\i“), ap\rut `n noiembrie 1946.

carnete_Camus.qxd

266

12/12/02

4:31 PM

Page 266

ALBERT CAMUS

a vrut s\ p\streze ori s\ imite doar partea miraculoas\ a naturii. Adev\ratul artist revoltat nu neag\ miracolele, ci le st\p`ne[te. * Parain. C\ esen]a literaturii moderne este palinodia. Suprareali[tii devenind marxi[ti. Rimbaud – devo]iune. Sartre – morala. {i marea problem\ a timpului este conflictul. Condi]ia uman\. Natura uman\. – Dar dac\ exist\ o natur\ uman\, de unde vine ea? * Evident c\ ar trebui s\ `ncetez orice activitate creatoare at`ta vreme c`t nu [tiu `nc\. Ceea ce a f\cut succesul c\r]ilor mele este ceea ce face pentru mine minciuna lor. De fapt, s`nt un om mediu + o exigen]\. Valorile pe care ar trebui acum s\ le ap\r [i s\ le ilustrez s`nt valori medii. Este nevoie de un talent at`t de despuiat, `nc`t m\ `ndoiesc c\-l am. * Scopul revoltei este pacificarea oamenilor. Orice revolt\ se `ncheie [i se prelunge[te `n afirmarea limitei umane – [i a unei comunit\]i a tuturor oamenilor, oricare ar fi ei, `n interiorul limitei. Umilin]\ [i geniu. * 29 octombrie. Koestler – Sartre – Malraux – Sperber [i cu mine. ~ntre Piero della Francesca [i Dubuffet. K. – Necesitatea de a defini o moral\ politic\ minim\. Deci de a se debarasa mai `nt`i de un num\r fals de scrupule („am\giri“ spune el) a) c\ ceea ce se spune poate sluji unor cauze care nu se pot fi slujite. b) Examen de con[tiin]\. Ordinea nedrept\]ilor. „Eu, c`nd cel care-mi lua interviul m-a `ntrebat dac\ ur\sc Rusia, am avut ceva care s-a oprit aici, `n mine. {i am f\cut un efort. Am spus c\ ur\sc regimul stalinist tot at`t c`t ur\sc regimul hitlerist [i pentru acelea[i motive. Dar ceva s-a desprins aici.“ „At`]ia ani de lupte. Am min]it pentru ei… [i acum s`nt ca acel prieten care se d\dea cu capul de pere]ii camerei mele [i spunea, cu fa]a lui plin\ de s`nge `ntoars\

CARNETE

267

spre mine: «Nu mai exist\ speran]\, nu mai exist\ speran]\.»“– Mijloace de ac]iune etc. M. – Imposibilitatea momentan\ de a ajunge la proletariat. Oare proletariatul este cea mai `nalt\ valoare istoric\? C. – Utopia. Ast\zi o utopie `i va costa mai pu]in dec`t un r\zboi. Ceea ce se opune utopiei este r\zboiul. Pe de o parte. {i pe de alta: „Nu crede]i c\ s`ntem cu to]ii r\spunz\tori de absen]a valorilor? {i c\, dac\ noi to]i care venim dinspre nietzscheism, dinspre nihilism sau dinspre realismul istoric, am spune `n mod public c\ ne-am `n[elat [i c\ exist\ valori morale [i c\ de-acum `nainte vom face tot ceea ce trebuie ca s\ le fundament\m1 [i s\ le ilustr\m, nu crede]i c\ ar fi `nceputul unei speran]e?“ S. – „Nu-mi pot `ntoarce valorile morale numai `mpotriva U.R.S.S. C\ci este adev\rat c\ deportarea a mai multor milioane de oameni este mai grav\ dec`t lin[area unui negru. Dar lin[area unui negru e rezultatul unei situa]ii care dureaz\ de o sut\ de ani [i mai mult [i reprezint\ p`n\ la urm\ nenorocirea tot at`tor milioane de negri de-a lungul timpului c`te milioane de kirghizi deporta]i exist\.“ K. – Trebuie s\ spun c\ `n calitate de scriitori s`ntem tr\d\tori `n fa]a istoriei dac\ nu denun]\m ceea ce este de denun]at. Conspira]ia t\cerii este condamnarea noastr\ `n ochii celor care ne vor urma. S. – Da. Etc. etc. {i `n tot acest timp imposibilitatea de a determina c`t\ fric\ sau c`t adev\r intr\ `n ceea ce spune fiecare. * Dac\ crezi `n valoarea moral\, crezi `n orice fel de moral\, inclusiv `n morala sexual\. Reforma este total\. * S\ citesc Owen. * S\ scriu istoria unui contemporan vindecat de sf`[ierile sale doar prin contemplarea `ndelungat\ a unui peisaj. 1 Manuscrisul este greu de citit. S-ar putea citi [i „p\stra“.

carnete_Camus.qxd

268

12/12/02

4:31 PM

Page 268

ALBERT CAMUS

* Robert, simpatizant comunist, refuz\ s\ fac\ serviciul militar din ra]iuni morale, `n ’33. Trei ani de `nchisoare. La ie[ire, comuni[tii s`nt `n favoarea r\zboiului, iar pacifi[tii s`nt hitleri[ti. Nu mai `n]elege nimic din lumea asta care a devenit nebun\. Se `nroleaz\ `n tab\ra republicanilor spanioli [i lupt\ `n r\zboi. Este ucis pe frontul din Madrid. * Ce este un om celebru? E un om al c\rui prenume nu conteaz\. La to]i ceilal]i, prenumele are o semnifica]ie proprie. * De ce beau unii? Fiindc\ `n b\utur\ totul cap\t\ importan]\, totul se ordoneaz\ dup\ o linie maximal\. Concluzie: se bea din neputin]\ [i din condamnare. * Ordinea universal\ nu se poate face de sus, adic\ printr-o idee, ci de jos, adic\ prin fondul comun care... * S\ preg\tesc o carte de texte politice referitoare la Brasillach. * Guilloux. Singura referin]\ este durerea. Chiar [i cel mai mare vinovat p\streaz\ o leg\tur\ cu umanul. * ~nt`lnit pe Tar. C`nd plecam de la expunerea despre dialog. Are aerul reticent [i aceea[i privire totu[i prietenoas\ ca atunci c`nd l-am `ndemnat s\ intre `n grupurile din jurul revistei Combat. – Acum e[ti marxist? – Da. – Vei fi deci un uciga[. – Am fost deja. – {i eu. Dar nu mai vreau. – {i ai fost na[ul meu.

CARNETE

269

Era adev\rat. – Ascult\, Tar. Uite care-i adev\rata problem\: orice s-ar `nt`mpla, eu te voi ap\ra `ntotdeauna contra pu[tilor execu]iei. Dumneata `ns\ vei fi obligat s\ fii de acord ca eu s\ fiu `mpu[cat. G`nde[te-te la asta. – Am s\ m\ g`ndesc. * Insuportabil\ singur\tate – `n care nu pot crede [i `n fa]a c\reia nu m\ pot resemna. * Ceea ce face ca un om s\ se simt\ singur este la[itatea celorlal]i. Trebuie oare s\ `ncerc\m s\ `n]elegem [i aceast\ la[itate? E mai presus de puterile mele. Iar pe de alt\ parte, nu pot fi cel care dispre]uie[te. * Dac\ totul se reduce `ntr-adev\r la om [i la istorie, m\ `ntreb unde este locul: naturii – iubirii – muzicii – artei. * Revolt\. Nu vrem orice fel de erou. Ra]iunile eroismului s`nt mai importante dec`t eroismul `nsu[i. Valoarea de consecin]\ este deci anterioar\ valorii de eroism. Libertatea nietzschean\ este o exaltare. * Crea]ia corectat\. Personajul teroristului (Ravenel). * Rela]ia dintre absurd [i revolt\.1 Dac\ decizia final\ este respingerea sinuciderii pentru a sus]ine confruntarea, asta `nseamn\ c\ se recunoa[te implicit via]a ca singura valoare de fapt, cea care permite confruntarea, care este confruntarea „f\r\ de care nimic nu este posibil“. De unde reiese c\, pentru a asculta de aceast\ valoare absolut\, cine respinge sinuciderea respinge `n aceea[i m\sur\ [i uciderea. Epoca noastr\ este cea care, `mping`nd nihilismul p`n\ la 1 Schi]a capitolului din Omul revoltat, a[a cum se g\se[te `n manuscris.

carnete_Camus.qxd

270

12/12/02

4:31 PM

Page 270

ALBERT CAMUS

concluziile sale extreme, a acceptat sinuciderea. Aceasta se verific\ prin u[urin]a cu care ea accept\ uciderea sau justificarea uciderii. Omul care `[i ia singur via]a mai ap\r\ totu[i o valoare, [i anume via]a celorlal]i. Dovad\ este faptul c\ el nu utilizeaz\ niciodat\ libertatea [i for]a teribil\ pe care i-o d\ decizia sa de a muri ca s\-i st\p`neasc\ pe ceilal]i: orice sinucidere este pe undeva ilogic\. Dar oamenii terorii au `mpins valorile sinuciderii p`n\ la consecin]a lor extrem\ care este omorul legitim, adic\ sinuciderea colectiv\. Ilustrare: apocalipsa nazist\ `n 1945. * Briançon. Ianuarie ’47 Seara care curge peste mun]ii ace[tia sf`r[e[te prin a `nghe]a [i inima. N-am suportat niciodat\ momentul acesta al serii dec`t `n Provence sau pe plajele Mediteranei. * G. Orwell. Burmese days.1 „Mul]i oameni nu se simt `n largul lor `ntr-o ]ar\ str\in\ dec`t dac\ `i dispre]uiesc pe localnici.“ „…fericirea nem\surat\ care vine din epuizare [i din succes [i cu care nimic altceva `n via]\ – cu nici o bucurie a trupului sau a spiritului – nu poate fi comparat\.“ * De citit George Simmel (Schopenhauer [i Nietzsche). Comentariu despre Nietzsche tradus `n englez\ de Berneri (ucis de comuni[ti `n Spania `n momentul lichid\rii anarhi[tilor). Dezvolt\ dorin]a de Dumnezeu la Nietzsche. „Though this may seem to us fantastic and excesive it reveals under the form of an extreme personalism, a feeling which, in another form, is not very distant from the Christian conception of the inner life. Christianity, in fact, as well as our infinite distance and smallness before God, there is the idea of becoming equal to him. The mystic of every age and every religion gives rise to this aspiration to become one with God or, more audaciously, to become God. The scholastics 1 Tradus `n limba român\ cu titlul Zile birmaneze (n. tr.).

CARNETE

271

talk of deificatio, and for Meister Eckhart man can shed his human form and become God again, as he is by his proper and original nature, or, as Angelus Silesius expressed: I must find my ultimate end and my beginning I must find God in me and me in God And become what he is… This same passion was felt by Spinosa and Nietzsche: they could not accept not being God.“1 Nietzsche spune: „Este imposibil s\ existe Dumnezeu fiindc\, dac\ ar exista unul, n-a[ putea accepta s\ nu fiu eu acela“. * Nu exist\ dec`t o libertate, aceea de a-]i `ncheia socotelile cu moartea. Dup\ care totul este posibil. Nu te pot sili s\ crezi `n Dumnezeu. A crede `n Dumnezeu `nseamn\ s\ accep]i moartea. C`nd vei fi acceptat moartea, problema lui Dumnezeu va fi rezolvat\ – nu invers. * Radici, mili]ian, `nrolat `n Waffen S.S., urm\rit pentru c\ a ordonat s\ fie `mpu[ca]i 28 de de]inu]i de la Santé (a asistat la executarea a patru loturi de de]inu]i), f\cea parte dintr-o societate pentru protec]ia animalelor. * 1 „De[i poate p\rea fantastic [i excesiv, el revel\ sub forma unui personalism extrem,

un sim]\m`nt care, sub alt\ form\, nu este foarte `ndep\rtat de concep]ia cre[tin\ asupra vie]ii interioare. Cre[tinismul, de fapt, ca [i infinita noastr\ distan]\ [i nimicnicie fa]\ de Dumnezeu, implic\ ideea de a deveni egal cu el. Mistica fiec\rei epoci [i fiec\rei religii d\ na[tere aspira]iei de a deveni una cu Dumnezeu sau, mai `ndr\zne], de a deveni Dumnezeu. Scolasticii vorbesc despre deificatio, iar pentru Meister Eckhart omul `[i poate lep\da forma uman\ [i poate deveni din nou Dumnezeu, deoarece este dup\ natura sa proprie [i originar\, sau dup\ cum a spus Angelus Silesius: «Trebuie s\-mi g\sesc cel din urm\ sf`r[it [i al meu `nceput / Trebuie s\-l g\sesc pe Dumnezeu `n mine [i pe mine `n Dumnezeu / {i s\ devin ceea ce este el…» Aceea[i pasiune a fost resim]it\ de Spinoza [i Nietzsche: ei nu puteau accepta s\ nu fie Dumnezeu“ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

272

12/12/02

4:31 PM

Page 272

ALBERT CAMUS

CARNETE

Rebatet [i Morgan. La dreapta [i la st`nga – sau defini]ia universal\ a fascismului: Neav`nd caracter, au `mbr\]i[at o doctrin\. * Titlu pentru viitor: Sistem (1500 de pagini). * Pe m\sur\ ce operele omene[ti au ajuns s\ acopere `ncetul cu `ncetul imensele spa]ii `n care somnola lumea, p`n\ `ntr-at`t `nc`t `ns\[i ideea de natur\ virgin\ ]ine ast\zi de mitul Edenului (nu mai exist\ insule), popul`nd de[erturile, parcel`nd plajele [i br\zd`nd p`n\ [i cerul cu d`re groase de avioane, nemail\s`nd intacte dec`t acele regiuni unde omul nu poate tr\i, la fel, [i `n acela[i timp ([i din aceast\ cauz\) sentimentul istoriei a acoperit `ncetul cu `ncetul sentimentul naturii `n inima oamenilor, retr\g`nd creatorului ceea ce `i revenea p`n\ atunci, pentru a-l reda creaturii, [i toate acestea printr-o mi[care at`t de puternic\ [i irezistibil\, `nc`t se poate imagina ziua c`nd t\cuta crea]ie natural\ va fi `n `ntregime `nlocuit\ de crea]ia uman\, hidoas\ [i fulgurant\, r\sun`nd de strig\te revolu]ionare [i r\zboinice, duduind de uzine [i de trenuri, definitiv\ `n sf`r[it [i triumf\toare `n cursa istoriei – `ncheindu-[i astfel misiunea pe acest p\m`nt, misiune care consta poate `n a demonstra c\ tot ceea ce poate ea realiza mai grandios [i mai uimitor de mii de ani nu f\cea c`t parfumul fugar al trandafirului s\lbatic, valea m\slinilor, c`inele preferat. * 1947 Ca la to]i cei slabi, deciziile sale erau brutale [i de o fermitate nes\buit\. * Estetica revoltei. Pictura face o triere. Ea „izoleaz\“, ceea ce reprezint\ modul ei de a unifica. Peisajul izoleaz\ `n spa]iu ceea ce `n mod normal se pierde `n perspectiv\. Pictarea unor scene izoleaz\ `n timp gestul care `n mod normal se pierde `n alt gest. Marii pictori s`nt cei care dau impresia c\ fixarea tocmai a avut loc (Piero della Francesca), de parc\ aparatul de proiec]ie tocmai s-ar fi oprit brusc.

273

* O pies\ despre o guvernare a femeilor. B\rba]ii decid c\ au e[uat [i las\ guvernarea `n m`inile femeilor. Actul I. – Socrate al meu vine [i decide s\ le cedeze puterea. Actul II. – Ele vor s\ fac\ la fel ca b\rba]ii – e[ec. Actul III. – Bine sf\tuite de Socrate, domnesc ca ni[te femei. Actul IV. – Conspira]ie. Actul V. – Ele las\ b\rba]ilor puterea. Se prefac a declara un r\zboi. „A]i `n]eles ce `nseamn\ asta pentru cel care r\m`ne – [i s\ vezi plec`nd la m\cel to]i cei pe care-i iube[ti pe lume?“ Acum putem pleca. Am f\cut tot ce puteam spera s\ facem pe lumea asta `n fa]a prostiei omene[ti. – {i ce anume? – Pu]in\ educa]ie. „La fel de proaste ca noi, dar mai pu]in rele.“ O experien]\ de un an. Dac\ totul merge bine, se reia. Totul merge bine, dar nu se reia. Le lipsea ura. O s-o lu\m de la cap\t, spune Socrate. Ei preg\tesc deja tot. Marile idei [i punctele de vedere despre istorie. Peste zece ani mormanele de cadavre. Asculta]i: Un pristav. Articolul I – Nu mai exist\ boga]i [i s\raci. Articolul II – Iar ie[i `n ora[? – Da, am o [edin]\. – Dar eu am chef s\ m\ distrez – [i casa s\ fie pus\ la punct… * 1947 Vae mihi qui cogitare ausus sum.1 * Dup\ o s\pt\m`n\ de singur\tate, din nou sentimentul ascu]it al insuficien]ei mele pentru opera pe care am `nceput-o cu cea mai 1 Vai mie, cel care am `ndr\znit s\ g`ndesc (lat.).

carnete_Camus.qxd

274

12/12/02

4:31 PM

Page 274

ALBERT CAMUS

CARNETE

275

nebuneasc\ dintre ambi]ii. Tenta]ia de a renun]a. Aceast\ lung\ dezbatere cu un adev\r mai puternic dec`t mine pretinde o inim\ mai despuiat\, o inteligen]\ mai vast\ [i mai solid\. Dar ce s\ fac? A[ muri f\r\ asta.

* Avea buza superioar\ t\iat\ pe toat\ lungimea. Din]ii `i ie[eau `n afar\ p`n\ la gingie. De aceea p\rea s\ r`d\ tot timpul. Dar ochii `i erau serio[i.

* Revolt\. Libertate fa]\ de moarte. Nu mai exist\ alt\ libertate posibil\ `n fa]a libert\]ii de a ucide dec`t libertatea de a muri, adic\ suprimarea temerii de moarte [i rea[ezarea acestui accident la locul s\u `n ordinea fireasc\ a lucrurilor. S\ ne str\duim.

* C`t valoreaz\ omul? Ce este omul? Toat\ via]a, dup\ cele v\zute, voi r\m`ne cu o ne`ncredere [i o nelini[te fundamental\ `n ceea ce-l prive[te.

* Montaigne. Schimbare de ton `n capitolul XX din Cartea 1. Despre moarte. Ce surprinz\toare lucruri spune despre frica sa `n fa]a mor]ii. * Roman. – Twinkle1: „C`nd am sosit, eram epuizat de team\ [i febr\. M-am dus s\ cercetez afi[ele ca s\ [tiu la ce or\ va debarca ea dac\ `nt`mpl\tor nu sosise deja. Era 11 seara. Ultimul tren din vest avea s\ soseasc\ la ora 2. Am ie[it ultimul. Ea m\ a[tepta la ie[ire, singur\ printre dou\ sau trei persoane, cu un c`ine-lup pe care-l oplo[ise pe l`ng\ ea. A `naintat spre mine. Am `mbr\]i[at-o st`ngaci, dar s`nt mul]umit p`n\ `n ad`ncul inimii. Am ie[it `mpreun\. Cerul din Provence sclipea de stele deasupra zidurilor de ap\rare. Ea era acolo de la ora 5 dup\-amiaza. Venise s\ m\ a[tepte [i la trenul de [apte, dar degeaba. Se temea c\ n-am s\ vin, fiindc\ d\duse numele meu la hotel [i actele ei nu corespundeau. Refuzaser\ s-o `nscrie [i acum nu `ndr\znea s\ se mai duc\ o dat\. ~n fine, ajun[i la fortifica]ii, ea mi se arunc\ `n bra]e, `n mijlocul mul]imii care trecea [i `ntorcea capul [i m\ str`nse cu o `nfocare care tr\da u[urare, nu din dragoste, ci din speran]a dragostei. ~mi sim]eam febra [i a[ fi vrut s\ fiu puternic [i frumos. La hotel, am restabilit adev\rul [i totul a fost `n regul\. Dar am vrut s\ beau un vin bun `nainte de a ne duce `n camere. {i acolo, `n barul bine `nc\lzit, unde ea m-a f\cut s\ beau f\r\ `ncetare, am sim]it c\-mi reg\sesc `ncrederea [i c\ m\ cov`r[e[te mareea p\r\sirii de sine.“ 1 Twinkle sau Zwinkle?

* Cf. Marc Klein `n Studii germanice. „Observa]ii [i reflec]ii despre lag\rele de concentrare naziste“. * Roman. Crea]ie corectat\. „~i pusese cazmaua pe g`t de `ndat\ ce c\zuse la p\m`nt. {i, cu piciorul pe cazma, cu acela[i gest cu care se sf\r`m\ bulg\rii de p\m`nt gras, ap\s\.“ * Nemesis – zei]a m\surii. To]i cei care au dep\[it m\sura vor fi nimici]i f\r\ mil\. * Isocrate: Nu exist\ nimic mai divin, mai august, mai nobil `n univers dec`t frumuse]ea. Eschil, despre Elena1: „Suflet senin precum lini[tea m\rilor, frumuse]e care `mpodobea cea mai bogat\ g\teal\, ochi bl`nzi care str\pungeau precum o s\geat\, floare de iubire fatal\ inimilor“. Elena nu e vinovat\, ea este doar victima zeilor. Dup\ catastrof\ `[i reia cursul vie]ii. * La Patellière. Acel moment (p`nzele sf`r[itului) c`nd izbucnesc anotimpurile – c`nd `n toate col]urile tabloului ni[te m`ini misterioase `[i `ntind florile. O tragedie lini[tit\. * 1 Cf. „Exilul Elenei“, `n Vara.

carnete_Camus.qxd

276

12/12/02

4:31 PM

Page 276

ALBERT CAMUS

CARNETE

Terorism Marea puritate a teroristului `n stil Kaliaiev este faptul c\ pentru el uciderea coincide cu sinuciderea. (cf. Savinkov: Amintirile unui terorist). O via]\ se pl\te[te cu o via]\. Ra]ionamentul este fals, dar respectabil. (O via]\ r\pit\ nu face c`t o via]\ dat\.) Ast\zi uciderea prin procur\. Nimeni nu pl\te[te. 1905, Kaliaiev: sacrificiul corpului. 1930: sacrificiul spiritului. * Panelier, 17 iunie ’47 Zi minunat\. O lumin\ spumoas\, str\lucitoare [i fraged\ deasupra [i `n jurul `nal]ilor fagi. Pare secretat\ de toate crengile. Buchetele de frunze care se leag\n\ `ncet `n aurul acesta albastru ca o mie de guri cu mai multe buze saliv`nd de-a lungul zilei un suc aerian, blond [i `ndulcit – sau alte o mie de mici guri de ap\ din bronz verde, r\sucite, care parc\ ar iriga ne`ncetat cerul cu o ap\ albastr\ [i str\lucitoare – sau… dar ajunge. * Este imposibil s\ spui c\ cineva este vinovat `ntru totul [i, prin urmare, e imposibil s\ pronun]i o pedeaps\ total\. * Critica ideii de eficacitate – un capitol. * Filosofia german\ a adus mi[carea `n chestiunile ra]iunii [i ale Universului – `n timp ce anticii aduseser\ fixitate. Nu se va putea dep\[i filosofia german\ – [i nu se va putea m`ntui omul – dec`t dac\ se va defini ceea ce este fix [i ceea ce este mobil ([i ceea ce nu se [tie dac\ e fix sau mobil). * }elul mi[c\rii absurde, revoltate etc., ]elul lumii contemporane, prin urmare, este compasiunea `n sensul ei prim, adic\ iubirea [i poezia. Dar aceasta pretinde o inocen]\ pe care eu nu o mai am. Tot ce pot face este s\ recunosc `n mod corect calea care duce acolo [i s\ las s\ vin\ vremea inocen]ilor. Cel pu]in s\ v\d acest lucru `nainte de a muri.

277

* Hegel contra naturii. Cf. Marea Logic\, pp. 36-40. De ce este abstract\ natura. – Ceea ce este concret e spiritul. Marea aventur\ a inteligen]ei – cea care sf`r[e[te prin a ucide orice. De introdus `n arhivele Ciumei: 1) Scrisori anonime care denun]\ familii. Tipul de interogatoriu birocratic. 2) Tipuri de sentin]e.1 * F\r\ urm\ri. Seria `nt`i. Absurd: Str\inul – Mitul lui Sisif – Caligula [i Ne`n]elegerea. Seria a doua – Revolt\: Ciuma ([i anexe) – Omul revoltat – Kaliaiev. Seria a treia – Judecata – Primul om. Seria a patra – Iubirea sf`[iat\: Rugul – Despre dragoste – Seduc\torul. Seria a cincea – Crea]ia corectat\ sau Sistemul2 – amplu roman + ampl\ medita]ie + pies\ de nereprezentat. * 25 iunie ’47 Triste]ea succesului.3 Opozi]ia este necesar\. Dac\ totul mi-ar fi mai greu, ca `nainte, a[ avea mult mai mult dreptul s\ spun ceea ce spun. ~n schimb, pot ajuta mul]i oameni – a[tept`nd. * Ne`ncredere `n virtutea formal\ – iat\ explica]ia lumii acesteia. Cei care au resim]it ne`ncrederea asta fa]\ de ei `n[i[i [i care au extins-o apoi la to]i ceilal]i, au extras din ea o necontenit\ susceptibilitate fa]\ de orice virtute declarat\. De aici [i p`n\ la a suspecta 1 Nu se `nt`lne[te nimic asem\n\tor, nici `n dosarele lui Camus, nici `n „Arhivele Ciu-

mei“ a[a cum le-a publicat `n Cahiers de la Pléiade. 2 Vezi mai sus, p. 272. 3 Camus primise Prix des Critiques pentru Ciuma.

carnete_Camus.qxd

278

12/12/02

4:31 PM

Page 278

ALBERT CAMUS

virtutea `n ac]iune nu mai e dec`t un pas. Ei au ales deci s\ numeasc\ virtute ceea ce serve[te la apari]ia societ\]ii pe care o doresc. Mobilul profund (aceast\ ne`ncredere) este nobil. Oare logica o fi bun\, asta-i `ntrebarea. {i eu am de `ncheiat ni[te socoteli cu ideea asta. Tot ce am g`ndit sau am scris vreodat\ are leg\tur\ cu aceast\ ne`ncredere (iat\ subiectul Str\inului). Din moment ce nu accept nega]ia pur\ [i simpl\ (nihilism sau materialism istoric) a „con[tiin]ei virtuoase“, cum spune Hegel, trebuie s\ g\sesc un termen mediu. S\ fii `n istorie referindu-te la valori care dep\[esc istoria este ceva posibil, legitim? Valoarea de ignoran]\ nu acoper\ chiar ea oare un refugiu comod? Nimic nu e pur, nimic nu e pur, iat\ strig\tul care a otr\vit secolul nostru. Tenta]ia de a trece de partea celor care neag\ [i ac]ioneaz\! Unii intr\ `n minciun\ a[a cum aderi la un ordin religios. {i din acela[i imbold admirabil, asta-i sigur. Dar ce este un imbold? Dup\ ce, pe cine, de ce vom putea judeca? Dac\ mersul istoriei este `ntr-adev\r acesta, dac\ nu exist\ eliberare, ci doar unificare, nu s`nt oare [i eu printre cei care fr`neaz\ istoria? Nici o eliberare f\r\ unificare, spun ei, [i, dac\ e adev\rat, atunci am r\mas `n urm\. Dar pentru a merge `nainte, trebuie s\ prefer\m o ipotez\ doar probabil\, care a primit deja `nfior\toare dezmin]iri istorice, `n locul unor realit\]i ca nenorocirea, uciderea [i exilul pentru dou\ sau trei genera]ii. Alegerea se bazeaz\ deci pe o ipotez\. Nu s-a dovedit c\ eliberarea pretinde mai `nt`i unificarea. Nu s-a dovedit nici c\ ar putea s\ se lipseasc\ de ea. Dar nu scrie nic\ieri c\ unificarea trebuie s\ se fac\ prin violen]\. – Violen]a aduce, `n general, sf`[ierea sub aparen]a unit\]ii. Este probabil s\ fie nevoie de unificare, de eliberare, este posibil ca aceast\ unificare s\ aib\ o [ans\ de a se realiza prin cunoa[tere [i predic\. Cuv`ntul ar fi atunci un act. Cel pu]in ar trebui s\ fii total implicat `n aceast\ misiune. Ah! Astea s`nt clipele de `ndoial\. {i cine poate purta singur `ndoiala unei lumi `ntregi? * M\ cunosc prea bine ca s\ cred `n virtutea pur\.

CARNETE

279

* Pies\. Teroarea. Un nihilist. Violen]a pretutindeni. Pretutindeni minciuna. Distrugere, distrugere. Un realist. Trebuie s\ intr\m `n Ohrana. ~ntre cei doi, Kaliaiev. – Nu, Boris, nu. – ~i iubesc. – De ce spui asta `ntr-un fel at`t de teribil? – Fiindc\ dragostea mea e teribil\. Idem: Yanek [i Dora. Y. (bl`nd) – {i dragostea? D. – Dragostea,Yanek? Nu exist\ dragoste. Y. – Oh, Dora, cum po]i s\ spui asta, tu, tu a c\rei inim\ o cunosc? – Exist\ prea mult s`nge, asta e, prea mult\ cumplit\ violen]\. Cei care iubesc prea mult dreptatea nu au dreptul la dragoste. S`nt to]i drep]i ca mine, cu capul ridicat, cu ochii fic[i. Ce leg\tur\ ar avea dragostea cu aceast\ inim\ m`ndr\? Dragostea apleac\ u[or capetele, Yanek, iar noi, noi le t\iem. – Dar noi ne iubim poporul, Dora. – Da, `l iubim cu o dragoste mare [i nefericit\. Dar poporul ne iube[te el oare [i [tie el c\ noi `l iubim? Poporul tace. Vai, ce t\cere, ce t\cere… – P\i asta e dragostea, Dora. S\ dai tot [i s\ sacrifici tot f\r\ speran]a de a primi ceva `n schimb. – Poate, Yanek. Asta-i dragostea pur\, etern\. Cea care m\ arde, de fapt. Dar c`teodat\, m\ `ntreb dac\ dragostea nu este altceva, dac\ ea poate `nceta s\ fie un monolog [i dac\ nu exist\ uneori un r\spuns. ~mi imaginez asta, vezi tu: capetele se apleac\ u[or, inima se dezbar\ de trufie, ochii se str`ng [i bra]ele se `ntredeschid. S\ po]i uita mizeria atroce a lumii, Yanek, s\ te abandonezi, `n sf`r[it, o or\, o singur\ or\ de egoism, `]i po]i imagina tu asta? – Da, Dora, asta se nume[te tandre]e.

carnete_Camus.qxd

280

12/12/02

4:31 PM

Page 280

ALBERT CAMUS

CARNETE

– Tu ghice[ti tot, dragul meu. Asta se nume[te tandre]e. Dar oare iube[ti dreptatea cu tandre]e? Yanek tace. – ~]i iube[ti tu poporul oare cu acest abandon sau cu flac\ra r\zbun\rii [i a revoltei? Yanek tace. – Vezi. Dar pe mine m\ iube[ti cu tandre]e, Yanek? – Te iubesc mai mult dec`t orice pe lume. – Mai mult dec`t dreptatea? – Nu v\ despart, pe tine, Organiza]ia [i dreptatea. – {tiu. Dar r\spunde-mi: r\spunde-mi, te rog, Yanek, r\spunde-mi. M\ iube[ti `n singur\tate cu tandre]e, cu egoism? – Oh! Dora, mor de dorin]a s\-]i spun da. – Spune-o, dragul meu, spune-o dac\ o g`nde[ti [i dac\ este adev\rat. Spune-o `n fa]a Organiza]iei, a drept\]ii, a mizeriei lumii [i a poporului `n lan]uri! Spune-o, te implor, `n fa]a agoniei copiilor, a nesf`r[itelor `nchisori, `n ciuda celor care s`nt sp`nzura]i [i a celor care s`nt biciui]i p`n\ la moarte. Yanek p\le[te. – Taci, Dora. Taci. – Oh! Yanek, `nc\ nu ai spus-o. O t\cere. – Nu pot s-o spun. {i totu[i inima mi-e plin\ de tine. Ea r`de ca [i cum ar pl`nge. – P\i e foarte bine, dragul meu. Vezi, nu era ceva rezonabil. Nici eu n-a[ fi putut s-o spun. Te iubesc cu aceea[i dragoste de neclintit `ntru dreptate [i `nchisori. Nu s`ntem din lumea asta, Yanek. Partea noastr\ este s`ngele [i fr`nghia rece. * Revolta este l\tratul unui c`ine nebun (Antoniu [i Cleopatra). * Am recitit toate caietele astea – `ncep`nd cu primul. Ce mi-a s\rit `n ochi: peisajele dispar `ncetul cu `ncetul. Cancerul modern m\ roade [i pe mine. *

281

Problema cea mai serioas\ care se ridic\ ast\zi `n fa]a spiritelor contemporane: conformismul. * Pentru Lao-Tze: cu c`t ac]ionezi mai pu]in, cu at`t domini mai mult. * G. locuia cu bunica sa, negustoreas\ de articole funerare la Saint-Brieuc; `[i f\cea lec]iile pe o lespede de morm`nt! * Cf. Crapouillot: Anarhia. Tailhade: Amintirile judec\torului de instruc]ie. Stiner: Unicul [i proprietatea sa. * G. Ironia nu izvor\[te neap\rat din r\utate. M. Cu siguran]\ `ns\ ea nu vine din bun\tate. G. Nu. Dar poate din durere, la care nu ne g`ndim niciodat\ c`nd e vorba de ceilal]i. * ~n Moscova amenin]at\ de Armata Alb\, lui Lenin care ordon\ s\ fie mobiliza]i condamna]ii de drept comun: – Nu, nu cu \[tia. – Pentru \[tia, spuse Lenin. * Piesa Kaliaiev: Imposibil de ucis un om `n carne [i oase, ucizi autocratul. Nu tipul care s-a b\rbierit de diminea]\ etc. etc. * Scen\: Este executat provocatorul. * Marea problem\ a vie]ii este s\ [tii cum s\ treci printre oameni.1 * 1 ~n manuscris se g\se[te scris `ntre paranteze: A.F.

carnete_Camus.qxd

282

12/12/02

4:31 PM

Page 282

ALBERT CAMUS

CARNETE

283

X. „S`nt un om care nu crede `n nimic [i care nu iube[te pe nimeni, cel pu]in la origine. Exist\ `n mine un vid, un pustiu `nsp\im`nt\tor…“

* Mizeria acestui secol. Nu cu foarte mult timp `nainte, ac]iunile rele se cereau justificate, ast\zi se cer justificate cele bune.

* Marc condamnat la moarte `n `nchisoarea din Loos. Refuz\ s\ i se scoat\ lan]urile `n timpul S\pt\m`nii Patimilor, ca s\ semene mai bine cu M`ntuitorul s\u. Alt\dat\, tr\gea cu revolverul `n toate crucifixele pe care le `nt`lnea.

* Roman. „Dac\ o iubesc, doresc s\ m\ cunoasc\ a[a cum eram. Fiindc\ ea crede c\ admirabila mea bun\voin]\… Ba nu, ea este excep]ional\.“

* Cre[tini ferici]i. Au p\strat pentru ei harul [i nou\ ne-au l\sat milostenia. * Grenier. Despre buna folosin]\ a libert\]ii. „Omul modern nu mai crede c\ exist\ Dumnezeu c\ruia s\-i dea ascultare (evreul sau cre[tinul); o societate pe care s-o respecte (hindusul sau chinezul) o natur\ pe care s-o urmeze (grecul [i romanul).“ Idem: „Cine iube[te cu t\rie o valoare este prin asta chiar un du[man al libert\]ii. Cine iube[te mai presus de orice libertatea, ori neag\ valorile, ori nu se ata[eaz\ de ele dec`t vremelnic. (Toleran]\ izvor`t\ din uzura valorilor.)“ „Dac\ nu ne oprim (pe calea neg\rii), asta nu se `nt`mpl\ at`t ca s\-i cru]\m pe ceilal]i, c`t ca s\ ne cru]\m pe noi `n[ine.“ (Nu pentru sine, da pentru ceilal]i!) * Pies\. D. – Ce este trist, Yanek, e c\ toate astea ne `mb\tr`nesc. Niciodat\, niciodat\ n-o s\ mai fim copii. De acum `nainte putem s\ murim, am f\cut `nconjurul omului. (Uciderea, asta-i limita.) – Ba nu, Yanek, dac\ singura solu]ie e moartea nu ne afl\m pe calea cea bun\. Calea cea bun\ este cea care duce la via]\. – Am luat asupra noastr\ nenorocirea lumii, iat\ o trufie care va fi pedepsit\. – Am trecut de la iubirile copil\re[ti la acea prim\ [i ultimul iubit\ care este moartea. Am mers prea repede. Nu s`ntem oameni.

* Reac]iune? Dac\ asta `nseamn\ s\ dai `napoi istoria, nu voi merge niciodat\ at`t de departe ca ei – p`n\ la Faraon. * Defoe. „M\ n\scusem ca s\ m\ distrug pe mine `nsumi.“ Idem: „Am auzit de un b\rbat care, cuprins de un dezgust nemaipomenit pentru conversa]ia insuportabil\ a unora dintre apropia]ii s\i… a hot\r`t brusc s\ nu mai vorbeasc\… (Pies\.)“ Marion despre Defoe (p. 139) 29 de ani de t\cere. So]ia lui `nnebune[te. Copiii pleac\. Fiica r\m`ne. Febr\, delir. Vorbe[te. Dup\ aceea, vorbe[te adesea, dar pu]in cu fiica sa „[i foarte rar cu altcineva“. * Psalmul XCI: „Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu e[ti [i sc\parea mea; Dumnezeul meu, voi n\d\jdui spre D`nsul». C\ ce te va izb\vi din cursa v`n\torilor [i de cuv`ntl tulbur\tor. [...] Nu te vei teme de frica de noapte, de s\geata ce zboar\ ziua, De lucrul ce umbl\ `n `ntuneric, de molima ce b`ntuie `ntru amiaz\.“1 * Singur\tatea des\v`r[it\. ~n toaleta unei g\ri mari la ora unu diminea]\.2 * 1 Psalmul 90, Vechiul Testament, ed. cit. (n. red.). 2 Remarca aceasta a fost ad\ugat\ de m`n\ pe prima versiune dactilografiat\.

carnete_Camus.qxd

284

12/12/02

4:31 PM

Page 284

ALBERT CAMUS

Un b\rbat (un francez?), un om sf`nt care a tr\it toat\ via]a `n p\cat (neapropiindu-se de Masa Sf`nt\ a altarului, nec\s\torindu-se cu femeia cu care tr\ia), deoarece nu putea s\ suporte ca un singur suflet s\ fie os`ndit, voia s\ fie os`ndit [i el. „Era vorba de acea iubire mai mare dec`t toate celelalte: cea a omului care-[i d\ sufletul pentru un prieten.“ * Merleau-Ponty1. S\ `nv\]\m s\ citim. Se pl`nge c\ a fost prost citit – [i `n]eles. E tipul de pl`ngere spre care a[ fi `nclinat pe vremuri. Acum [tiu c\ nu este justificat. Nu exist\ contrasens. Destr\b\la]ii virtuo[i `n principiile lor. Adev\ra]i. Dar `n mod practic [i pentru moment prefer un destr\b\lat care nu ucide pe nimeni unui puritan care-i ucide pe to]i. Iar ceea ce mai ales n-am putut s\ `nghit niciodat\ este un destr\b\lat care vrea s\ ucid\ pe toat\ lumea. M.P. sau tipul omului contemporan: cel care num\r\ loviturile. Explic\ faptul c\ nimeni nu are niciodat\ dreptate [i c\ lucrurile nu s`nt at`t de simple (sper c\ nu pentru mine `[i d\ osteneala cu aceast\ demonstra]ie). Dar ceva mai departe strig\ c\ Hitler e un criminal fa]\ de care orice `mpotrivire va fi `ntotdeauna justificat\. Dac\ nimeni nu are dreptate, atunci nu trebuie s\ judeci. Ast\zi trebuie s\ fii `mpotriva lui Hitler. S-au num\rat loviturile. Continu\m. * Ac]iunea, de acum `nainte, nu ne pare justificabil\ dec`t viz`nd obiective limitate. A[a vorbe[te omul contemporan. Contradic]ie. * (`ntr-un lag\r din Siberia). „Dac\ am fi animale, totul s-ar fi terminat de mult, dar s`ntem oameni.“ Idem: Un locotenent, pianist care tr\ie[te pentru arta sa. Fabric\ un pian mut cu sc`nduri scoase de la ni[te l\zi. C`nt\ [ase p`n\ la Dwinger2

CARNETE

285

opt ore pe zi. Aude fiecare not\. La unele pasaje, fa]a lui devine mai frumoas\. E ceea ce vom face to]i, la limit\. Idem: `n timpul r\zboiului alb. ~ntr-un tren din spatele frontului. D. [i un camarad intr\ `ntr-un compartiment unde se afl\ un c\pitan voinic cu ochi `nfrigura]i. ~n fa]a lui, cineva `ntins pe o banchet\, o form\ acoperit\ cu o manta. Se las\ noaptea. Luna lumineaz\ compartimentul. „Deschide]i ochii, fra]ilor. Ve]i vedea ceva, o merita]i din plin.“ Trage u[urel mantaua; o femeie t`n\r\ goal\, de o frumuse]e at`t de mare [i armonioas\… „Privi]i, spune ofi]erul. Asta v\ va da for]e noi. {i ve]i [ti pentru ce lupt\m. Fiindc\ lupt\m [i pentru frumuse]e, nu-i a[a. Numai c\ nimeni nu o spune.“ * Bataille despre Ciuma. {i Sade cerea abolirea pedepsei cu moartea, omorul legitim. Motiv: uciga[ul g\se[te scuze `n pasiunile naturii. Legea, nu. * Studiu despre G.1: G. ca spirit opus lui Malraux. {i am`ndoi s`nt con[tien]i de ispita pe care o reprezint\ cel\lalt spirit. Lumea de ast\zi este un dialog M. G. * Pies\. Yanek c\tre un altul care este Uciga[ul. Yanek. – Poate. Dar asta ne va lua iubirea. U. – Cine spune asta? Yanek. – Dora. U. – Dora e femeie [i femeile nu [tiu ce-i dragostea… Aceast\ teribil\ explozie `n care am s\ pier este `ns\[i explozia iubirii. * Zilele mor]ii noastre.2 72 – 125 – 190. U.C. 15 – 66. *

1 Tocmai publicase Humanisme et Terreur. Ruptura dintre Merleau-Ponty [i Camus a

urmat acestei apari]ii. (Cf. Merleau-Ponty vivant, de Sartre, p. 313.) 2 Cf. Edwin Erich Dwinger: Mon Journal de Sibérie [i Entre les Rouges et les Blancs, Payot, 1931.

1 F\r\ `ndoial\ Jean Grenier. 2 Les jours de notre mort de David Rousset. U.C. este f\r\ `ndoial\ L’Univers con-

centrationnaire de acela[i autor.

carnete_Camus.qxd

286

12/12/02

4:31 PM

Page 286

ALBERT CAMUS

CARNETE

S\ men]in caracterul de ruptur\, de crim\ al violen]ei – adic\ s\ admit violen]a doar ca legat\ de o responsabilitate personal\. Altfel ea este prin ordin [i `n ordine – sau legea, sau metafizica. Nu mai este ruptur\. Eludeaz\ contradic]ia. Reprezint\ `n mod paradoxal un salt `n confort. Violen]a a devenit confortabil\.

287

Nuvel\ sau roman Justi]ie. Torturat, cinci zile `n picioare, f\r\ s\ bea, f\r\ s\ m\n`nce, cu interdic]ie de a se sprijini etc. etc. I se preg\te[te evadarea. Refuz\: nu are for]a necesar\. Ca s\ r\m`n\ pe loc `i trebuie un efort mai mic. Va fi din nou torturat [i va pieri. * L’Isle-sur-Sorgue. Camer\ mare deschis\ spre toamn\. Autumnal\ [i ea datorit\ mobilelor ei cu arborescen]e r\sucite [i a frunzelor moarte de platani alunec`nd `n camer\ `mpinse de v`nt pe sub ferestrele cu perdelele acoperite de broderii asemenea unor ferigi.

* Prietenul lui M.D. care se duce ca `n fiecare zi la micu]a cafenea din strada Dauphine unde `[i are tabieturile lui – se a[az\ la aceea[i mas\ ca s\-i priveasc\ pe aceia[i juc\tori de c\r]i. Juc\torul `n spatele c\ruia se afl\ el nu are dec`t caro. „P\cat, spune prietenul lui M.D., c\ nu i-a nimerit atuul.“ {i moare subit. Idem: b\tr`na spiritist\ care [i-a pierdut fiul `n r\zboi. „Oriunde m-a[ duce, `l simt pe fiul meu urm`ndu-m\.“ Idem: b\tr`nul guvernator din colonii care st\ ]eap\n ca un par [i vrea s\ i se spun\ Domnul Guvernator. Face cercet\ri ca s\ stabileasc\ un echivalent al calendarului gregorian. Nu se `nsufle]e[te dec`t `n leg\tur\ cu un singur subiect, v`rsta sa: „80 de ani! Niciodat\ n-am b\ut un aperitiv, [i uite!“ {i se apuc\ s\ ]op\ie de mai multe ori pe loc lovindu-[i fesele cu c\lc`iele.

* C`nd R.C. p\r\se[te rezisten]a `n mai ’44 ca s\ plece `n Africa de Nord, ia un avion care decoleaz\ din Basses-Alpes [i survoleaz\ Durance `n timpul nop]ii. Atunci el z\re[te de-a lungul mun]ilor focurile aprinse de oamenii s\i care-l salut\ astfel pentru ultima dat\. La Calvi se culc\ (irupere de vise). Diminea]a se treze[te [i vede o teras\ acoperit\ de mucuri mari de ]ig\ri americane. Dup\ patru ani de lupte [i de din]i `ncle[ta]i, lacrimile ]`[nesc [i pl`nge timp de o or\, `n fa]a mucurilor.

* Palante (S.I.)1 „Umanismul este o invazie a spiritului preo]esc pe terenul sentimentului… Este r\ceala glacial\ a domniei Spiritului.“

* B\tr`nul militant comunist care vede ce vede [i nu e capabil s\ se obi[nuiasc\: „Nu m\ pot vindeca de propria mea inim\“.

* Ni se repro[eaz\ c\ facem oameni abstrac]i. De fapt, omul care ne serve[te drept model e abstract – c\ ignor\m dragostea, dar aceasta pentru c\ (omul care ne serve[te drept model) este incapabil de dragoste etc. etc.

* Bayle: G`nduri diverse despre comet\. „Nu trebuie s\ judec\m via]a cuiva nici dup\ ceea ce crede, nici dup\ ceea ce public\ `n c\r]ile sale.“

* Lautréamont: Toat\ apa m\rii n-ar ajunge ca s\ se spele o pat\ de s`nge intelectual\. * 1 G. Palante, filosof pe care l-au cunoscut Louis Guilloux [i Jean Grenier. S.I. `nseamn\: La Sensibilité Individualiste, lucrare a lui Palante, p. 41, edi]ia Alcan, 1909.

* Turn\torul care-[i ]ine listele la zi. Mai multe culori de cerneal\. Sublinieri. Nume scrise cu peni]\ rotund\. * Cum s\ fac s\ se `n]eleag\ c\ unui copil s\rac poate s\-i fie ru[ine f\r\ s\ jinduiasc\ dup\ ceva. *

carnete_Camus.qxd

288

12/12/02

4:31 PM

Page 288

ALBERT CAMUS

B\tr`nul cer[etor c\tre Eleanor Clark: „Nu c\ s`nt un om r\u, dar pierdem lumina“. * Sartre sau nostalgia idilei universale. * Ravachol (interogatoriu): „~n fa]a celor care aduc adev\rul, eviden]a, fericirea omenirii, toate obstacolele, toate, trebuie s\ dispar\ [i dac\, dup\ aceea, n-ar mai r\m`ne pe p\m`nt dec`t vreo c`]iva oameni, ace[tia cel pu]in ar fi ferici]i“. Idem (Declara]ie la Curtea cu juri): „C`t prive[te victimele nevinovate pe care poate le-am lovit, regret sincer. O regret cu at`t mai mult cu c`t via]a mea a fost plin\ de am\r\ciune.“ Depozi]ia unui martor (Chaumartin): „Nu iubea femeile [i nu bea dec`t ap\, cu pu]in\ l\m`ie“. * Vigny (coresponden]\): „Ordinea social\ e `ntotdeauna rea: din c`nd `n c`nd, ea devine doar suportabil\. De la r\u la suportabil, disputa nu merit\ o pic\tur\ de s`nge.“ – Nu, suportabilul merit\ dac\ nu s`nge, cel pu]in efortul unei vie]i `ntregi. Mizantrop fa]\ de grup, individualistul `l iart\ pe individ. * Sainte-Beuve: „~ntotdeauna am crezut c\ dac\ am spune tot ceea ce g`ndim, chiar [i pentru un minut, lumea s-ar pr\bu[i“. * B. Constant (profet!): „Ca s\ tr\ie[ti `n lini[te trebuie s\-]i dai aproape tot at`ta osteneal\ ca [i pentru a guverna lumea“. * Devotamentul pentru omenire `nseamn\, dup\ Saint-Beuve, c\ dorim s\ juc\m p`n\ la cap\t un rol aplaudat. * Stendhal: „Nu voi fi f\cut nimic pentru fericirea mea personal\ at`t timp c`t nu m\ voi fi deprins s\ suf\r fiindc\ nu m\ simt bine `n propriul meu suflet“.

CARNETE

289

* Palante afirm\ pe bun\ dreptate c\, dac\ exist\ un adev\r unic [i universal, libertatea nu mai are nici o ra]iune de a fi. * 14 octombrie ’47. Timpul preseaz\. Singur [i cu toate for]ele `ncordate `ntr-un aer uscat. * 17 octombrie. ~nceput. * S-ar zice c\ omul ar trebui neap\rat s\ aleag\ `ntre `njosire [i pedeaps\. * La sec]ia Copii bolnavi. Salon mic prev\zut cu un plafon jos, bine izolat, supra`nc\lzit – n\p\dit de mirosuri de supe grase [i de pansamente… sincop\. * Exist\ ac]iuni mesianice [i ac]iuni g`ndite. * S\ scriu tot – a[a cum `mi vine. * Putem face totul mai bine, putem `n]elege totul [i, apoi, putem st\p`ni totul. Dar niciodat\ nu vom putea s\ g\sim ori s\ cre\m acea for]\ a dragostei care ne-a fost luat\ pentru totdeauna. * Pedeapsa cu moartea. Mi se spune c\ m\ opun oric\rei violen]e, oricare ar fi ea.1 Ar fi la fel de inteligent ca [i cum m-a[ opune s\ bat\ v`ntul mereu din aceea[i parte. * 1 Cf. „R\spuns lui Emmanuel d’Astier de La Vigerie“, Actuelles, p. 184.

carnete_Camus.qxd

290

12/12/02

4:31 PM

Page 290

ALBERT CAMUS

Dar nimeni nu e absolut vinovat, deci nu poate fi nimeni condamnat `n mod absolut. Nimeni nu este vinovat `n mod absolut: 1) `n ochii societ\]ii; 2) `n ochii individului. Ceva din el particip\ la durere. Moartea este oare pedeapsa absolut\? Nu pentru cre[tini. Dar lumea asta nu este cre[tin\. Munca silnic\ nu este oare mai rea? (Paulhan) Habar n-am. Dar `nchisoarea las\ o [ans\ s\-]i alegi moartea (de nu cumva din lene preferi ca acest serviciu s\ fie `ndeplinit de ceilal]i). Moartea nu las\ nici o [ans\ s\ alegi `nchisoarea. ~n fine, Rochefort: „Ca s\ ceri abolirea pedepsei cu moartea trebuie s\ fii un b\utor de s`nge“. * Genera]ie de b\tr`ni. „Un t`n\r lansat astfel `n lume, bogat pe dinafar\, dar s\rac pe din\untru, se str\duie[te `n zadar s\ `nlocuiasc\ bog\]ia interioar\ prin cea exterioar\, vrea s\ primeasc\ totul din afar\, asem\n\tor acelor b\tr`ni care caut\ s\ capete for]e noi din r\suflarea fetelor tinere.“ (Aforisme despre `n]elepciunea `n via]\) Socrate lovit cu piciorul. „Dac\ m\ lovea un m\gar, a[ fi depus oare pl`ngere?“ (Diogene Laertiu, II, 21) * Heine (1848): „Ceea ce urm\re[te [i sper\ acum lumea mi-a devenit total str\in inimii mele“. * Curajul, dup\ Schopenhauer, e „o simpl\ virtute de sublocotenent“. * ~n cartea a IV-a din Emile, Rousseau preconizeaz\ asasinatul (nota 21) din ra]iuni de onoare. „O palm\ [i o insult\ primite [i `ndurate au efecte civile pe care nici un `n]elept nu le poate preveni [i pentru care nici un tribunal nu-l poate r\zbuna pe ofensat. Insuficien]a legilor `i acord\ `n acest caz independen]\; el este atunci singurul magistrat, singurul judec\tor `ntre ofensator [i el `nsu[i; este singurul interpret [i executant al legii naturale; `[i datoreaz\ dreptate [i este singurul care [i-o poate face... Nu zic c\ trebuie s\ mearg\ s\ se bat\, asta ar fi o extravagan]\; spun c\ `[i datoreaz\ dreptate [i c\ este singurul care [i-o poate face. F\r\ at`tea edicte vane contra duelurilor, dac\ a[ fi

CARNETE

291

suveran, m\ leg c\ nu ar exista niciodat\ nici palme, nici insulte `n statul meu, [i asta printr-un mijloc foarte simplu [i f\r\ ca tribunalele s\ se amestece. Oricum, Emile cunoa[te `n astfel de cazuri dreptatea pe care [i-o datoreaz\ sie[i [i exemplul pe care `l datoreaz\ siguran]ei oamenilor de onoare. Nici omul cel mai ferm nu poate s\ `mpiedice pe cineva s\-l insulte, dar poate totu[i s\ `mpiedice pe cineva s\ se m`ndreasc\ mult timp c\ l-a insultat.“ * Pentru Schopenhauer: existen]a obiectiv\ a lucrurilor, „reprezentarea“ lor, este `ntotdeauna agreabil\, `n timp ce existen]a subiectiv\, voin]a, este `ntotdeauna durere. „Toate lucrurile s`nt frumoase la vedere [i oribile `n fiin]a lor, de unde iluzia, at`t de curent\ [i care m\ frapeaz\ `ntotdeauna, a unit\]ii exterioare a vie]ii celorlal]i.“ * Schopenhauer: „S\ ai [i gloria, [i tinere]ea `n acela[i timp, asta e prea mult pentru un muritor“. Idem: „~n lumea asta, po]i u[or s\ afli `nv\]\tura, dar nu fericirea.“ Deci „dac\ te restr`ngi e[ti fericit“. * David `l cople[e[te pe Iehova cu rug\ciuni, c`t timp fiul lui e bolnav. Dar de `ndat\ ce a murit, pocne[te din degete [i nu se mai g`nde[te la asta. * Voltaire: „Nu reu[e[ti pe lumea asta dec`t cu v`rful sabiei [i mori cu armele `n m`n\“. * Pecerin, emigrant rus din secolul al XIX-lea, care s-a c\lug\rit `n str\in\tate [i care striga: „Ce voluptate s\-]i ur\[ti patria [i s\ a[tep]i cu `nfocare pieirea ei“. Inteligentsia [i interpretarea totalitar\ a lumii. Conspiratorii lui Petra[evski1: idilici. (Emanciparea iobagilor f\r\ ac]iune revolu]ionar\ – influen]a lui George Sand.) Dragostea de 1 Lecturi pentru Cei drep]i [i Uciga[ii delica]i.

carnete_Camus.qxd

292

12/12/02

4:31 PM

Page 292

ALBERT CAMUS

CARNETE

departele [i nu de aproapele t\u. „Neg\sind nimic demn s\ m\ ata[ez, nici printre b\rba]i, nici printre femei, m\ consacru slujirii umanit\]ii.“ (Petra[evski) (~n afar\ de Sprechner, modelul lui Stavroghin.) * Socialismul individualist al lui Bielinski. Contra lui Hegel `n privin]a persoanei umane. Scrisorile c\tre Botkin: „Destinul subiectului, individului, persoanei, este mai important dec`t destinul `ntregii lumi [i dec`t s\n\tatea `mp\ratului Chinei, adic\ dec`t conceptul hegelian de Allgemeinheit.“ Idem: „Salut scufia dumneavoastr\ de filosof (lui Hegel). Dar cu tot respectul datorat filistinismului dumneavoastr\ filosofic, am onoarea s\ v\ expun c\, dac\ mi s-ar `nt`mpla s\ parvin la o treapt\ superioar\ pe scara dezvolt\rii, a[ pretinde s\ mi se dea socoteal\ pentru toate fiin]ele pe care condi]iile vie]ii [i istoriei le-au f\cut ni[te martiri, pentru toate victimele hazardului, supersti]iei, Inchizi]iei, ale lui Filip al II-lea etc. … Altfel, din acel post `nalt, m-a[ arunca drept `n cap. Nu-mi trebuie fericirea care mi se ofer\, dac\ nu am fost `n prealabil asigurat `n privin]a fiec\ruia dintre fra]ii mei de s`nge, os din osul meu [i carne din carnea mea…“ „Se spune c\ discordan]a este condi]ia armoniei; iat\ ceva care poate s\ fie profitabil [i delicios pentru meloman, dar desigur mai pu]in pentru cel c\ruia i-a revenit rolul discordan]ei.“ * Petra[evski [i idilicii. Bielinski [i socialismul individualist. Dobroliubov – ascetic, mistic [i scrupulos. ~[i pierde credin]a `n fa]a r\ului (Marcion). Cern`[evski: „Ce-i de f\cut?“ Pisarev: „O pereche de cizme valoreaz\ mai mult dec`t Shakespeare.“ Herzen – Bakunin – Tolstoi – Dostoievski. Impresia de culpabilitate la intelectualii desp\r]i]i de popor. „Gentilomul care se c\ie[te“ (din cauza p\catului social). *

293

Neciaiev [i catehismul revolu]ionar (partid centralizat anun]`nd bol[evismul). „Revolu]ionarul este un individ marcat. El nu are nici interese, nici afaceri, nici sentimente personale, nici leg\turi, nimic care s\-i fie propriu, nici m\car un nume. Totul la el este luat `n vederea unui singur interes exclusiv, a unui singur g`nd, a unei singure pasiuni: Revolu]ia.“ Tot ce serve[te revolu]ia este moral. Asem\nare cu Dzerjinski, care a creat Ceka. Bakunin: „Pasiunea distrugerii este creatoare“. Idem: trei principii ale dezvolt\rii umane: omul animal g`ndirea revolta. * Anii ’70. Mihailovski, socialist individualist. „Dac\ poporul revolu]ionar ar n\v\li `n camera mea cu inen]ia de a sparge bustul lui Bielinski [i de a-mi distruge biblioteca, a[ lupta `mpotriva lui p`n\ la ultima pic\tur\ de s`nge.“ * Problema tranzi]iei. Rusia trebuia oare s\ treac\ prin stadiul revolu]iei burgheze [i capitaliste, a[a cum o cere logica istoriei? La acest punct numai Tkacev (cu Neciaiev [i Bakunin) este predecesorul lui Lenin. Marx [i Engels erau men[evici. Nu au avut `n vedere dec`t revolu]ia burghez\ viitoare. Necontenitele discu]ii ale primilor marxi[ti despre necesitatea dezvolt\rii capitaliste `n Rusia [i predispozi]ia lor ca s\ primeasc\ aceast\ dezvoltare. Tihomirov, vechi membru al Partidului voin]ei poporului, `i acuz\ c\ au devenit „campionii primelor capitaliz\ri“. * Prezicerea lui Lermontov. „Dar ]`[nind acum din uria[ele m\celuri Ciuma vine s\ b`ntuie sinistrele h\]i[uri.“ Cf. Berdiaev, p. 107.

carnete_Camus.qxd

294

12/12/02

4:31 PM

Page 294

ALBERT CAMUS

* Comunismul spiritual al lui Dostoievski este: responsabilitatea moral\ a tuturor. * Berdiaev: „Nu poate exista o dialectic\ a materiei, dialectica presupune Logos [i G`ndire; nu este posibil\ dec`t o dialectic\ a g`ndirii [i a spiritului. Marx transpunea propriet\]ile spiritului `n imperiul materiei.“ P`n\ la urm\, voin]a proletariatului este aceea care transform\ lumea. Exist\ deci `ntr-adev\r `n marxism o filosofie existen]ial\ care denun]\ minciuna obiectiv\rii [i afirm\ triumful activit\]ii umane. * ~n rus\, volia `nseamn\ deopotriv\ voin]\ [i libertate. * ~ntrebare pus\ marxismului: „Ideologia marxist\ este reflectarea activit\]ii economice, ca toate celelalte ideologii, sau pretinde s\ descopere adev\rul absolut, independent de formele istorice ale economiei [i de interesele economice.“ Cu alte cuvinte, este un pragmatism sau un realism absolut? Lenin afirm\ primatul politicului asupra economicului (`n ciuda marxismului). Lukács: Sensul revolu]ionar este sensul totalit\]ii. Concep]ia lumii totale `n care teoria [i practica s`nt identificate. Sens religios dup\ Berdiaev. * ~n Rusia exist\ o libertate colectiv\ „total\“ [i nu personal\. Dar ce `nseamn\ libertate total\? E[ti liber de ceva – `n raport cu. ~n mod v\dit, limita este libertatea `n raport cu Dumnezeu. Se vede atunci limpede c\ ea `nseamn\ aservire fa]\ de om. * Berdiaev `l apropie pe Pobiedonos]ev (pre[edintele Sf`ntului Sinod care a condus Imperiul Rus din punct de vedere ideologic) de Lenin. Am`ndoi nihili[ti.

CARNETE

295

* Vera Figner: „S\-mi pun de acord actele [i cuvintele, s\ cer de la ceilal]i s\-[i pun\ de acord actele [i cuvintele… asta trebuia s\ fie deviza vie]ii mele“. Idem: „G\seam inadmisibil\ formarea unei asocia]ii secrete `n s`nul unei societ\]i ea `ns\[i secret\.“ Bugetul ]arului alimentat `n propor]ie de 80 p`n\ la 90% de clasele de jos. * Orice membru al „Voin]ei poporului“ se angaja `n mod solemn s\-[i consacre for]ele sale revolu]iei, s\-[i uite `n favoarea ei leg\turile de s`nge, simpatiile personale, dragostea [i prietenia… * Piesa Dora: Dac\ nu iube[ti nimic, nu se alege nimic la sf`r[it. * C`]i membri avea „Voin]a poporului“? 500. Imperiul Rus? Peste o sut\ de milioane. * Sofia Perovskaia urc`nd pe e[afod cu tovar\[ii ei de lupt\ `mbr\]i[eaz\ pe trei dintre ei (Jeliabov, Kilba[i[ [i Mihailov), dar nu pe al patrulea, R`sakov, care totu[i luptase bine, dar, ca s\-[i salveze via]a, denun]ase o adres\ [i provocase pierderea altor trei tovar\[i. Este sp`nzurat R`sakov, care moare `n singur\tate. R`sakov este cel care a aruncat bomba asupra lui Alexandru al II-lea. Sc\p`nd cu via]\, ]arul a spus: „Slav\ Domnului, totul e bine“. „O s\ vedem noi dac\ totul e bine“, a replicat R`sakov. {i o a doua bomb\, cea a lui Grinevi]ki, `l doboar\ pe `mp\rat. * Cf. Vera Figner, p. 190 despre denun]. Idem: Maria Kolugnaia. Eliberat\, este acuzat\ de a fi tr\dat. Ca s\ se spele de suspiciuni, trage asupra unui ofi]er al jandarmeriei. Condamnat\ la ocn\. Se sinucide la Kara ca s\ protesteze `mpreun\ cu doi tovar\[i `mpotriva unei pedepse corporale aplicate unui al treilea (p. 239).

carnete_Camus.qxd

296

12/12/02

4:31 PM

Page 296

ALBERT CAMUS

CARNETE

* De amintit cre[tinilor. „Fraternitatea cre[tin\.“ Un apel c\tre „to]i cei care venerau `nv\]\tura sf`nt\ a lui Hristos“. „C`t timp exist\ guvernul, toate legile sale bazate pe minciun\, oprimare [i interdic]ia liberei c\ut\ri a adev\rului trebuie s\ fie considerate nelegitime, contrare voin]ei divine [i spiritului cre[tin.“ * Vera Figner: „Trebuia s\ tr\iesc, s\ tr\iesc ca s\ fiu judecat\. Fiindc\ procesul `ncununeaz\ activitatea unui revolu]ionar“. * Un condamnat la moarte: „~n toat\ via]a mea, at`t de scurt\, n-am v\zut dec`t r\ul… ~n aceste condi]ii [i cu o asemenea via]\, po]i s\ iube[ti ceva, chiar ceva bun?“ * ~n anii ’80, un soldat care a ucis un subofi]er este executat. ~naintea execu]iei, `ntorc`ndu-se `n direc]iile respective, strig\: „Adio nord, adio sud… est, vest“. * Nimeni n-a fost la fel de sigur ca mine c\ va cuceri lumea pe c\i drepte. Iar acum… Unde oare a fost cr\p\tura, ce anume s-a sl\bit brusc [i a determinat tot restul… * Un fapt ne`nsemnat: adesea se crede c\ „s-au mai `nt`lnit cu mine“. * Paris-Alger. Avionul ca unul dintre elementele neg\rii [i abstractiz\rii moderne. Nu mai exist\ natur\; defileul ad`nc, relieful adev\rat, torentul de netrecut, totul dispare. R\m`ne o epur\ – un plan. Omul ob]ine `n final privirea lui Dumnezeu. {i `[i d\ seama atunci c\ Dumnezeu nu poate avea dec`t o vedere abstract\. Nu-i o afacere bun\. *

297

Polemica – drept element al abstractiz\rii. De c`te ori decidem s\ consider\m du[man pe cineva, `l abstractiz\m. ~l `ndep\rt\m. Nu vrem s\ mai [tim c\ are un r`s hohotitor. A devenit o siluet\. Etc. etc…. * Dac\ spre a dep\[i nihilismul, trebuie s\ revenim la cre[tinism, atunci putem continua mi[carea dep\[ind cre[tinismul `n elenism. * Platon merge de la nonsens la ra]iune [i de la ra]iune la mit. El con]ine tot. * Diminea]\ `ncunun`nd cu glorie portul Algerului. Peisajul, albastru-ultramarin, p\trunde prin geamuri [i se r\sp`nde[te pretutindeni `n odaie. * Socrate. „Nu am nici un fel de simpatie pentru dumneata.“ – Revine din lag\r. Sf`r[itul actului II. ~[i arat\ semnele: „Ce-s astea? – S`nt semnele. – Ce semne? – Semnele iubirii oamenilor.“1 * Repro[uri deoarece c\r]ile mele nu pun `n eviden]\ aspectul politic. Traducere: vor s\ pun `n scen\ partide. Dar eu nu pun `n scen\ dec`t indivizi, opu[i ma[inii de stat, pentru c\ eu [tiu ce spun. * Lumea va fi mai dreapt\ `n m\sura `n care va fi mai cast\. (G. Sorel) * 1 Cf. Cei drep]i, actul III.

carnete_Camus.qxd

298

12/12/02

4:31 PM

Page 298

ALBERT CAMUS

La teatru: necesitatea, pentru varia]ie, de complicare a construc]iilor sintactice. * Pies\. Dora sau alta: „Condamna]i, condamna]i s\ fim eroi [i sfin]i. Eroi cu for]a. Pentru c\ nu ne intereseaz\, `n]elege]i, nu ne intereseaz\ deloc afacerile murdare ale lumii acesteia otr\vite [i stupide care se lipe[te de noi ca un clei. M\rturisi]i, m\rturisi]i c\ ceea ce v\ intereseaz\ pe voi s`nt fiin]ele [i chipul lor… {i c\, afirm`nd c\ s`nte]i `n c\utarea unui adev\r, nu a[tepta]i p`n\ la urm\ dec`t dragostea.“ * „Nu pl`nge]i. Este ziua justific\rii. Ceva se `nal]\ la ora asta, m\rturia noastr\, a celor revolta]i.“ * Roman. B\rbatul care e luat de poli]ia politic\ fiindc\ i-a fost lene s\-[i pun\ `n ordine pa[aportul. {tia asta. N-a f\cut-o etc… * „M\ bucuram de tot luxul. Iat\-m\ sclav pe vecie… etc.“ * Rousset. Ceea ce-mi `nchide gura e faptul c\ n-am fost deportat. Dar [tiu ce strig\t `n\bu[ spun`nd asta. * Cre[tinismul explic\ bol[evismul. S\ p\str\m echilibrul ca s\ nu devenim asasini. * Literatura contemporan\. E mai u[or s\ [ochezi dec`t s\ convingi. * R.C. ~ntr-un tren, `n timpul ocupa]iei, se face ziu\. Nem]ii. O femeie las\ s\-i cad\ pe jos o moned\ de aur. C. o acoper\ cu piciorul [i i-o `napoiaz\. Femeia: mul]umesc. ~i ofer\ o ]igar\. El accept\. Ea ofer\ ]ig\ri [i nem]ilor. R.C.: „G`ndindu-m\ mai bine, Doamn\, cred c\-i mai bine s\ v\ restitui ]igara“. Un neam] `l prive[te.

CARNETE

299

Tunel. O m`n\ i-o str`nge pe-a lui. „S`nt polonez.“ La ie[irea din tunel, R.C. `l prive[te pe neam]. Are ochii `n lacrimi. La gar\, neam]ul, ie[ind, se `ntoarce spre el [i `i face cu ochiul. C. r\spunde [i z`mbe[te. „Tic\lo[ilor“, le spune un francez care a surprins scena. * Form\ [i revolt\. S\ dai o form\ la ceea ce nu are, iat\ scopul oric\rei opere. Nu exist\ deci numai crea]ie, ci [i corectare (vezi mai sus). De unde importan]a formei. De unde nevoia unui stil pentru fiecare subiect, nu total diferit fiindc\ limba autorului e oricum aceea[i. Dar tocmai ea va face s\ sar\ `n ochi nu unitatea cut\rei sau cut\rei c\r]i, ci a `ntregii opere. * Nu exist\ justi]ie, exist\ numai limite. * Anarhistul tolstoian `n vreme de ocupa]ie. {i-a scris pe u[\: „De oriunde a]i veni, s`nte]i bine veni]i“. Cei care au intrat au fost mili]ienii. * Dic]ionar. Umanitate: se scrie [i se execut\ `n general cu un h1. Dar aici lumea e contra… Sens derivat: pretext. Sinonime: Paia]\ – Sc\ri]\ – Gargarism – Terminus. Palinodie: Exerci]iu de `nalt\ literatur\ care const\ `n a `n\l]a drapelul dup\ ce l-ai scuipat, s\ revii la moral\ pe c\ile desfr`ului [i s\ calci pe urmele fo[tilor pira]i. ~ncepi prin a face pe scandalagiul [i o sf`r[e[ti cu Legiunea de Onoare. Ist.: 80% dintre autorii secolului al XX-lea, dac\ ar putea s\ nu isc\leasc\, ar scrie [i sl\vi numele lui Dumnezeu. {tiin]e naturale: Procedeu de transformare prin care cel care se `mpotrive[te devine etalonul speciei comune2. * Tragedie. Este b\nuit de tr\dare. Aceast\ b\nuial\ e suficient\ ca s\-l oblige s\ se lase ucis. Este singura demonstra]ie posibil\. 1 ~n francez\, umanitate se scrie humanité (n. red.) 2 Traducere aproximativ\. ~n original: „Procédé de transformation par lequel le raifractère à rayures devient le mètre d’autel d’espèce commune“ (n. red.).

carnete_Camus.qxd

300

12/12/02

4:31 PM

Page 300

ALBERT CAMUS

* Leysin. Z\pad\ [i nori din vale p`n\ `n piscuri. Pe deasupra acestei m\ri nemi[cate [i v\tuite, ciorile ca ni[te pesc\ru[i negri zboar\ `n stoluri, depun`ndu-se pe aripile lor burni]a z\pezii. * Tolstoi: „Un v`nt puternic din vest `n\l]a `n coloane praful drumurilor [i c`mpurilor, `nclina v`rfurile teilor [i mestecenilor din gr\din\ [i ducea departe frunzele galbene care c\deau“ (Copil\rie). Idem: „Dac\ mi-ar fi dat, `n clipele dureroase ale vie]ii, s\ rev\d z`mbetul acela (al mamei sale) m\car o clip\, n-a[ [ti ce `nseamn\ durerea.“ * M-am retras din lume nu pentru c\ aveam inamici, ci pentru c\ aveam prieteni. Nu pentru c\ mi-ar fi f\cut deservicii, a[a cum se `nt`mpl\ de obicei, ci pentru c\ m\ credeau mai bun dec`t s`nt. E o minciun\ pe care n-am putut-o suporta. * O virtute extrem\ care const\ `n a-]i ucide pasiunile. O virtute mai profund\ care const\ `n a le echilibra. * Tot ce valoreaz\ ast\zi `n spiritul contemporan face parte din ira]ional. {i totu[i tot ce precump\ne[te `n politic\ ac]ioneaz\, ucide [i dirijeaz\ `n numele Ra]iunii. * Pacea ar fi s\ iube[ti `n t\cere. Dar exist\ con[tiin]a, precum [i persoana; trebuie s\ vorbe[ti. S\ iube[ti devine infernul. * Actorul P.B., lene[ [i credincios, ascult\ liturghia din pat, la radio. Nu e nevoie s\ se scoale. Se consider\ `n regul\. * Ludmilla Pitoëff: „Publicul mai cur`nd m\ stinghere[te. C`nd nu e acolo, e totul perfect.“ Vorbind de G.P.: „N-a `ncetat niciodat\ s\ m\ surprind\“.

CARNETE

301

* ~n opinia egiptenilor, cel drept trebuie s\ poat\ spune dup\ moarte: „N-am pricinuit sup\rare nim\nui“. Altfel, urmeaz\ os`nda. * Concluzia este c\ istoria nu-[i poate atinge ]elurile dec`t strivind cuceririle spirituale. S`ntem redu[i la… * Pentru cre[tini, Revela]ia se plaseaz\ la `nceputul istoriei. Pentru marxi[ti, ea este la sf`r[it. Dou\ religii. * Golfule] `nainte de Tenes, la poalele unor lan]uri muntoase. Semicerc perfect. ~n seara care se las\, o deplin\tate nelini[tit\ plute[te peste apele t\cute. ~n]elegi atunci c\, dac\ grecii au dezvoltat ideea de disperare [i tragedie, asta s-a `nt`mplat `ntotdeauna prin frumuse]e [i tot ce este cople[itor `n ea. Este o tragedie care culmineaz\. ~n timp ce spiritul modern a ajuns la disperare plec`nd de la ur`]enie [i de la mediocru. Ceea ce vrea s\ spun\ Char desigur. Pentru greci, frumuse]ea se afl\ la `nceput. Pentru un european, ea este un scop, rareori atins. Eu nu s`nt modern. * Adev\rul acestui secol: tot tr\ind mereu mari experien]e, devenim mincino[i. S\ termin cu tot restul [i s\ spun ce am mai profund `n mine.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 302

CARNETE

303

tribunalului care `l [i condamn\. Ruinat, `mp\ratul `[i `ncheie via]a `n Montparnasse, frecvent`nd acela[i cabaret unde se pare c\ l-a vizitat regina Ranavalo. * Orice sacrificiu este mesianic. S\ dovedesc c\ sacrificiul poate fi imaginat la nivelul unei g`ndiri deliberate (adic\ nemesianice). Tragedia echilibrului.

CAIETUL AL-VI-LEA aprilie 1948 – martie 1951 La sf`r[itul secolului al XIX-lea, Antoine Orly, notar la Périgueux, `[i p\r\si pe nea[teptate ora[ul ca s\ se duc\ `n Patagonia, unde [i r\mase. {tiu s\ se fac\ `ndr\git de indienii b\[tina[i [i doar datorit\ simpatiei ajunse s\ fie numit, dup\ c`]iva ani, `mp\rat al Araucaniei. A b\tut moned\, a emis m\rci po[tale, [i-a exercitat, pe scurt, prerogativele de suveran legitim. ~ns\ guvernul din Chile, de care depindeau acele ]inuturi `ndep\rtate, l-a adus `n fa]a unui tribunal care `l condamn\ la moarte. Pedeapsa i-a fost comutat\ `n zece ani de `nchisoare. Eliberat dup\ zece ani, revine `n Patagonia unde supu[ii s\i `l primesc din nou ca pe `mp\ratul lor, iar el consimte iar s\-[i primeasc\ acest titlu. Dar sim]ind c\ `mb\tr`ne[te, se g`nde[te la un urma[ [i las\ mo[tenire tronul Araucaniei fiului s\u Orly Louis, care, sub numele de Louis I, urma s\ devin\ `mp\rat. Dar Orly Louis refuz\. Antoine abdic\ atunci `n favoarea nepotului s\u Achille Orly, din Périgueux, [i moare cinstit de supu[ii s\i. ~ns\ Achille I nici nu se g`nde[te s\ se duc\ la supu[ii s\i. Pleac\ la Paris, intr\ `n lumea bun\, tr\ie[te pe picior mare, primindu-[i oaspe]ii ca un adev\rat `mp\rat. Resursele lui provin din v`nzarea posturilor de consul al Araucaniei. Cresc`ndu-i nevoile, organizeaz\ [i ni[te chete pentru r\sp`ndirea religiei cre[tine prin construirea de biserici [i catedrale. Prime[te astfel bani alarm`nd Compania lui Iisus care face apel la Papa. Atunci se constat\ c\ nici o biseric\ nu este `n construc]ie `n Patagonia, astfel c\ Achille I compare `n fa]a

* Arta modern\. Se reg\se[te obiectul pentru c\ se ignor\ natura. Se reface natura, fiind chiar un lucru necesar de vreme ce a fost uitat\. C`nd acest lucru va fi ref\cut, vor `ncepe anii m\re]i. * „F\r\ o libertate nelimitat\ a presei, f\r\ o libertate absolut\ de `ntrunire [i asociere, dominarea unor largi mase populare este de neconceput.“ (Rosa Luxemburg, Revolu]ia rus\) * Salvador de Madariaga: „Europa nu-[i va reg\si sensurile dec`t atunci c`nd cuv`ntul revolu]ie va evoca ru[ine [i nu orgoliu. O ]ar\ care se laud\ cu revolu]ia sa glorioas\ este la fel de golit\ de sens [i de absurd\ ca [i un om care s-ar l\uda cu apendicita lui glorioas\“. Adev\rat `ntr-un anumit sens. Dar de discutat. * Stendhal (Scrisoare c\tre di Fiore, 34): „Dar sufletul meu este un foc care sufer\ dac\ nu arde de viu“. Idem: „Orice romancier trebuie s\ ne fac\ s\ credem `n pasiunea arz\toare, dar s\ n-o numeasc\ niciodat\: ar fi `mpotriva pudorii“ (Scrisoare c\tre doamna Gaulthier, 34). Idem, contra lui Goethe: „Goethe i l-a dat doctorului Faustus drept prieten pe diavol [i, cu un ajutor at`t de puternic, Faust face ceea ce am f\cut cu to]ii la dou\zeci de ani, seduce o modist\“. * Londra. ~mi amintesc de Londra ca de un ora[ plin cu gr\dini `n care p\s\rile m\ trezeau diminea]a. Londra este exact contrariul [i

carnete_Camus.qxd

304

12/12/02

4:31 PM

Page 304

ALBERT CAMUS

totu[i memoria mea e corect\. C\rucioarele cu flori pe str\zi. Docurile, uimitoare. N. Gallery. Minunatele picturi de Piero [i Velázquez. Oxford. Herghelia bine ]es\lat\. T\cerea din Oxford. Ce ar putea c\uta lumea aici? * Diminea]a devreme pe coasta Sco]iei. Edinburgh: lebede pe canale. Ora[ul `n jurul unei false acropole, misterioase [i acoperite de cea]\. Atena nordului nu are nord. Chinezi [i malaiezieni pe Princess Street. Este un port. * Dup\ Simone Weil, g`ndurile care se refer\ la spiritualitatea muncii sau la presentimentul ei, r\sp`ndite la Rousseau, Sand, Tolstoi, Marx, Proudhon, s`nt singurele g`nduri originale ale timpului nostru, singurele pe care nu le-am `mprumutat de la greci. * ~n Germania: nenorocirea care a mu[cat prea ad`nc treze[te o dispozi]ie spre nenorocire care te constr`nge s\ te arunci singur `n ea [i s\ arunci [i pe altul. * Dup\ Richelieu, toate lucrurile fiind de altfel egale, rebelii s`nt mereu pe jum\tate mai pu]in puternici dec`t ap\r\torii sistemului oficial. Din cauza con[tiin]ei vinovate. * P\rintele de Foucauld, propov\duind `nv\]\turile lui Hristos printre tuaregi, g\sea normal s\ furnizeze celui de-al doilea birou al Serviciului francez de informa]ii date despre starea de spirit a acelora[i tuaregi. * S.W. Contradic]ie `ntre [tiin]\ [i umanism. Nu. ~ntre spiritul [tiin]ific a[a-zis modern [i umanism. – Fiindc\ determinismul [i for]a `l neag\ pe om. „Dac\ dreptatea nu poate fi [tears\ din inima omului, atunci ea posed\ o realitate `n lumea asta. {tiin]a e cea care nu are dreptate.“

CARNETE

305

* S.W.: Romanii s`nt cei care au degradat stoicismul `nlocuind dragostea viril\ cu orgoliul. * Graham Greene: „~ntr-o via]\ fericit\, decep]ia final\ pe care ne-o provoac\ natura uman\ coincide cu moartea. ~n zilele noastre, oamenii trebuie s\ se descurce ca s\ tr\iasc\ o via]\ `ntreag\ cu aceast\ decep]ie…“; „Este o epoc\ `n care [tim prea mult `nainte de a deveni majori“. Idem: devotamentul… „Ce lume este aceasta `n care se pierd asemenea calit\]i!“ Idem: „El (agentul secret) a promis `n mod imprudent, ca [i cum, `ntr-o lume a violen]ei, se poate promite ceva dincolo de momentul `n care vorbim“. Idem: „Pentru cel care nu crede `n Dumnezeu, lumea nu e dec`t un haos, dac\ oamenii nu s`nt trata]i dup\ merite, iar el este `mpins la disperare“. * Scriitorul condamnat la `n]elegere. Nu poate fi un uciga[. * Gustul `nchisorii la cei care lupt\. Ca s\ fie elibera]i de fidelitatea lor. * Epigraf la Rugul1: „Oamenii cuprin[i de o profund\ triste]e se tr\deaz\ c`nd s`nt ferici]i: au un fel de a apuca fericirea ca [i cum ar vrea s-o str`ng\ la piept [i s-o `n\bu[e din gelozie…“ * Iulie ’48 – Como: „Ce vom face cu un cer lipsit de dragostea noastr\? R\m`nem singuri `n fa]a ororii adev\ratelor noastre zile.“ * 1 Proiect de nuvel\, care se reg\se[te apoi de mai multe ori.

carnete_Camus.qxd

306

12/12/02

4:31 PM

Page 306

ALBERT CAMUS

CARNETE

Pies\. Orgoliul. Orgoliul se na[te `n mijlocul p\m`nturilor. * Funebra Provence. * Responsabilitatea fa]\ de istorie scute[te de responsabilitatea fa]\ de fiin]ele omene[ti. ~n asta const\ confortul ei. * Stelele sc`nteiaz\ `n acela[i ritm cu ]`r`itul greierilor. Muzica sferelor. * Prietenul lui C. „Murim la patruzeci de ani dintr-un glon] pe care ni l-am tras `n inim\ la dou\zeci de ani.“ * Tr\im prea mult. * ~n Kritias, dialogul Legilor [i al lui Socrate trebuie comparat cu procesele de la Moscova.

Titlu de pies\. Inchizi]ia la Cadix.1 Epigraf: „Inchizi]ia [i Societatea s`nt cele dou\ flageluri ale adev\rului“ (Pascal). * Sf`[ierea de a fi accentuat nedreptatea crez`nd c\ sluje[te dreptatea. S\ o recunoa[tem m\car [i s\ descoperim atunci o sf`[iere [i mai mare: c\ dreptatea total\ nu exist\. La cap\tul celei mai `nsp\im`nt\toare revolte, s\ recunoa[tem c\ nu s`ntem nimic, iat\ durerea. * {ansa vie]ii mele este c\ n-am `nt`lnit, iubit ([i dezam\git) dec`t fiin]e excep]ionale. Am cunoscut virtutea, demnitatea, firescul, noble]ea la ceilal]i. Spectacol admirabil – [i dureros. * Gobineau. Nu descindem din maimu]\, dar ne reg\sim rapid. * Pl\cerea de a tr\i este ceea ce risipe[te, suprim\ concentrarea, opre[te orice elan spre grandoare. Dar f\r\ pl\cerea de a tr\i… Nu, solu]ie nu exist\. Dec`t dac\ facem dintr-o mare dragoste o r\d\cin\ [i g\sim acolo izvorul vie]ii f\r\ s\ fim pedepsi]i cu risipirea. *

* Fluturii de culoarea st`ncii. V`ntul alearg\ prin v`lcea cu vuiet de ape reci [i tumultuoase. R`ul Sorgue `mpodobit cu trene `nflorite. * Nebunia virtu]ii care zguduie secolul nostru. ~ntorc`nd spatele scepticismului care este `n parte umilin]\, omenirea se `ncordeaz\ s\ g\seasc\ un adev\r. Ea se va destinde c`nd societatea va fi reg\sit o eroare care s\ fie viabil\. * Arti[tii vor s\ fie sfin]i, nu arti[ti. Eu nu s`nt un sf`nt. Jinduim dup\ consim]\m`ntul universal, dar nu-l vom avea. Atunci? *

307

1 septembrie 1948 „S`nt aproape de `ncheierea seriei de lucr\ri pe care inten]ionam s\ le scriu acum zece ani. Ele m-au ajutat s\-mi `nsu[esc meseria. Acum c`nd [tiu c\ m`na nu-mi va tremura, voi putea s\ dau fr`u liber nebuniei.“ A[a vorbea cel care [tia ce face. La cap\t, rugul. * Oare un om con[tient, se `ntreab\ Dostoievski, poate s\ se respecte c`t de c`t? * D.: „Dar dac\ se `nt`mpl\ ca avantajul uman, uneori, nu numai s\ poat\, dar chiar s\ trebuiasc\ s\ constea `n a dori un prejudiciu [i nu un avantaj?“ 1 Primul titlu pentru Starea de asediu.

carnete_Camus.qxd

308

12/12/02

4:31 PM

Page 308

ALBERT CAMUS

CARNETE

* „Nu tr\im cu adev\rat dec`t c`teva ore din via]a noastr\…“ * Noapte pe piscul Vaucluse. Calea Lactee coboar\ p`n\ `n cuiburile de lumini din vale. Totul se contope[te. Exist\ sate pe cer [i constela]ii pe munte.

309

~ncepi prin a crea `n singur\tate [i crezi c\ e greu. Dar scrii [i creezi pe urm\ printre ceilal]i. Afli atunci c\ e ceva nes\buit [i c\ fericirea se g\sea la `nceput. ……………………………………………………………… * Sf`r[itul romanului: „Omul este un animal religios“, spuse el. Iar peste p\m`ntul ne`ndur\tor c\dea o ploaie inexorabil\.

* Trebuie s\ `nt`lne[ti dragostea `nainte de a fi `nt`lnit morala. Sau dac\ nu, sf`[ierea.

* Crea]ia corectat\: E singurul reprezentant al acelei religii vechi de c`nd omul [i e izgonit de pretutindeni.

* Nu exist\ un lucru pe care-l faci pentru o fiin]\ (pe care `l faci cu adev\rat) care s\ nu nege o alt\ fiin]\. Iar c`nd nu te po]i resemna s\-i negi pe ceilal]i, apare o lege care sterilizeaz\ pentru totdeauna. La limit\, a iubi o fiin]\ `nseamn\ a le ucide pe toate celelalte.

* Am `ncercat din toate puterile, cunosc`ndu-mi sl\biciunile, s\ fiu un om cu moral\. Morala ucide.

* Am ales crea]ia ca s\ scap de crim\. {i respectul lor! Exist\ o ne`n]elegere. * X. – Bei cafea seara? – ~n general, niciodat\. – 10 doze de sulfamide pe zi. – 10? Nu-i prea mult? – Ori vrei, ori nu vrei. * André B. [i m\tu[a lui care i-a d\ruit o e[arf\, prea groas\ [i prea ]ip\toare. Cum ea verific\ `n fiecare diminea]\ dac\ [i-a pus-o c`nd pleac\ de acas\, se duce s\-i spun\ la revedere `n c\ma[\, pe urm\ `mbrac\ repede haina [i pardesiul `n vestibul, `nainte de a ie[i. *

* Infernul este o favoare special\ rezervat\ celor care au cerut-o mult. * Un om nu trebuie judecat nici dup\ ceea ce spune, nici dup\ ceea ce scrie, conform lui Beyle. Eu adaug: nici dup\ ceea ce face. * Reputa]iile proaste s`nt mai u[or de suportat dec`t cele bune fiindc\ acestea din urm\ s`nt greu de purtat, trebuie s\ r\m`i la `n\l]imea lor [i orice sl\biciune `]i este imputat\ drept crim\. La cele proaste, sl\biciunea e privit\ cu indulgen]\.1 * Cin\ cu Gide. Scrisori de la autori tineri care-l `ntreab\ dac\ s\ continue. Gide r\spunde: „Cum a[a? Pute]i s\ v\ ab]ine]i s\ scrie]i, mai ezita]i?“ * ~ncepi prin a nu iubi pe nimeni. Pe urm\ iube[ti to]i oamenii, `n general. Nu mai iube[ti dup\ aceea dec`t pe c`]iva, pe urm\ pe unul singur [i apoi pe singurul. 1 Pasaj omis `n prima copie dactilografiat\ [i restabilit dup\ manuscris.

carnete_Camus.qxd

310

12/12/02

4:31 PM

Page 310

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Alger dup\ 10 ani. Chipurile pe care le recunosc, dup\ o oarecare ezitare, [i care au `mb\tr`nit. Este ca serata de la Guermantes. Dar la scara unui ora[ `n care m\ pierd. Nu e o re`ntoarcere la mine `nsumi. S`nt `n mul]imea asta imens\ care se `ndreapt\ f\r\ r\gaz spre o groap\ `n care vor c\dea cu to]ii, unii peste al]ii, `mpin[i de alt\ mul]ime, din spate, care, ea `ns\[i… * Din avion, `n toiul nop]ii, luminile Balearelor ca ni[te flori pe mare. * M. „C`nd am aerul unui om fericit, s`nt decep]iona]i. M\ `ntreab\, ar vrea s\ m\ fac\ s\ m\rturisesc c\ e ceva fals, s\ m\ trag\ spre ei, s\ m\ readuc\ `n lumea lor. Au impresia c\ au fost tr\da]i.“ *

311

vodca, coroana, jandarmii, ascunz`ndu-[i chipurile [i asmu]indu-ne pe unii contra celorlal]i. M\ voi str\dui s\ uit... toat\ mocirla asta ca s\ devin om [i nu o ma[in\ de clocit ur\. Nu iubesc dec`t arta, copiii [i moartea.“ Idem, `n fa]a ignoran]ei [i a epuiz\rii bie]ilor oameni: „S`ngele `mi `nghea]\ `n vine de ru[ine [i disperare. Totul nu este dec`t vid, r\utate, orbire, mizerie. Doar o compasiune total\ aduce o schimbare… Reac]ionez a[a fiindc\ nu am con[tiin]a `mp\cat\… {tiu ce trebuie s\ fac: s\-mi dau to]i banii, s\ cer iertare tuturor, s\-mi `mpart bunurile, hainele… Dar nu pot… nu vreau…“ „O, scumpa, preaiubita mea gloat\!“ „Ceea ce se afl\ la hotarele artei nu poate fi iubit“ [i totu[i: „Murim cu to]ii, dar arta r\m`ne“.

A tr\i `nseamn\ a verifica. * Grenier. Non-ac]iunea `nseamn\ a accepta viitorul – dar cu `ntristare fa]\ de trecut. Este o filosofie de mort. * Discurs despre Don Juan sau M\n\stirea din Parma. {i necontenita revendicare a literaturii franceze care este aceea de a men]ine elasticitatea [i rezisten]a spiritului individual. * Aleksandr Blok „O, dac\ a]i [ti, copii, Bezna [i frigul zilelor ce vor veni.“

[i pe urm\: „Ce anevoios este s\ umbli printre oameni, S\ te prefaci c\ `nc\ mai exi[ti.“

[i pe urm\: „S`ntem cu to]ii neferici]i. Patria noastr\ ne-a preg\tit un teren pentru m`nii [i certuri. Tr\im fiecare `n spatele unui zid chinezesc dispre]uindu-ne reciproc. Singurii no[tri du[mani adev\ra]i s`nt popii,

Proko[. {apte fugari. „To]i `l urau, dar to]i `i invidiau z`mbetul sclipitor, iar el b\nuia foarte tare c\ bunul cel mai de pre] `n ochii majorit\]ii oamenilor, ceea ce `[i doresc cu cea mai mare `nfocare `n str\fundurile inimii lor, este inaccesibila [i fugitiva str\lucire a frumuse]ii.“ „P`ndari: st`ncile; dedesubt, enormul platou [i deasupra, stelele. Doar lucruri puternice; iar ceea ce refuzau s\ admit\ `n locurile acelea, acei ve[nici p`ndari, era sl\biciunea, adic\ impuritatea [i fragilitatea spiritului.“ „…cei care au pierdut, undeva, `n entuziasmul copil\riei [i al tinere]ii, orice putere de a iubi.“ Admirabil\ p. 106. „…mama lui – singura f\ptur\ pentru care a sim]it vreodat\ ceea ce s-ar putea numi, poate nu dragoste, dar un soi de loialitate a inimii.“

carnete_Camus.qxd

312

12/12/02

4:31 PM

Page 312

ALBERT CAMUS

„Lumea! Se vorbe[te de r\zboi [i de bani, de foamete, de nedreptate [i tot restul. Dar realitatea este mult mai vast\, mai profund\, mai teribil\ dec`t toate astea, ba chiar cu mult! Vre]i s\ [ti]i ce este? Este iubirea de moarte.“ „Prezic un foc mare… Totul va fi mistuit. Totul. Cu excep]ia celor care vor fi purifica]i [i vor fi ajuns la eternitate prin focul spiritului. Prin dragoste. – Ce fel de dragoste? – Dragostea care nimice[te! Dragostea f\r\ `mp\care [i f\r\ sf`r[it.“ * O nuvel\ care se va petrece `ntr-o zi cu cea]\ galben\. * Oare refuz`ndu-i doar o parte aceast\ lume devine un loc unde se poate tr\i? ~mpotriva lui Amor fati. Omul este singurul animal care refuz\ s\ fie ceea ce este. * „Ah! m-a[ omor` cu drag\ inim\ dac\ n-a[ [ti c\ moartea `n sine nu este odihn\ [i c\ [i `n morm`nt ne a[teapt\ o teribil\ angoas\.“1 * Procurorul intr\ `n celula condamnatului. Acesta e t`n\r. Z`mbe[te. Este `ntrebat dac\ vrea s\ scrie ceva. Da, spune el. {i scrie „zi de victorie!“ Z`mbe[te `n continuare. Procurorul `l `ntreab\ dac\ nu dore[te nimic. Ba da, spune t`n\rul. {i `l p\lmuie[te zdrav\n. Ceilal]i dau fuga. Procurorul ezit\. O ur\ veche de c`nd e lumea iese la suprafa]\. Dar r\m`ne nemi[cat, cu un g`nd care urc\ `ncet `n sinea lui. Nu i se poate face nimic. Cel\lalt sur`de [i-l prive[te. Nu, spune el vesel, nu e nimic de f\cut. Procurorul [i so]ia sa. Dar, spune acesta, tu ce-ai f\cut. Nu l-ai… – Ce? – Adev\rat. Nu e nimic de f\cut. 1 ~n manuscris, fraza aceasta este `ntre ghilimele. Ele au fost suprimate, sau mai degrab\

uitate, `n prima versiune dactilografiat\.

CARNETE

313

Din proces `n proces, procurorul sluje[te cu ur\. ~n fa]a fiec\rui inculpat, a[teapt\ ca acesta s\ se `ncovoaie. Dar nimic. Se `n]eleg `ntre ei. Pe urm\ `ncepe s\ judece cu prea mult\ ur\. Deviaz\. Devine eretic. Este condamnat. Atunci un [uvoi iese din nou la suprafa]\. Asta `nseamn\ libertatea. ~l va p\lmui pe procuror. Aceea[i scen\. Dar nu z`mbe[te [i chipul celuilalt e `n fa]a lui. „Nu dore[ti…“ ~l prive[te pe procuror: „Nu, spune el. S\ mergem“. * Culmea ra]ionamentului revoltat: s\ accep]i s\ te sinucizi pentru a refuza complicitatea cu omorul `n general. * ~ndatoririle prieteniei te ajut\ s\ supor]i pl\cerile societ\]ii. * Rug. „~n aceast\ a doua perioad\ m\ uimea faptul c`t de pu]in o cunoscusem la `nceput, pe vremea c`nd `mi umpluse [i colorase via]a pentru totdeauna.“ * Idem: „~mi imaginam. Cuno[team dimine]ile acelea `n care imaginea fiin]ei `nt`lnite `n ajun [i a deliciilor cam `nce]o[ate pe care le-am descoperit `n primele efuziuni se limpeze[te brusc [i c`nd be]ia cam buimac\ din ajun devine o bucurie solar\, aceea a celei mai pure dintre cuceriri.“ * Char. Bloc calm pr\v\lit aici pe p\m`nt dintr-un dezastru obscur. * Am dou\, trei pasiuni care pot fi socotite vinovate, pe care le consider ca atare [i de care `ncerc s\ m\ vindec prin exerci]iul voin]ei. Uneori reu[esc. * Max Jacob: „Po]i fabrica o experien]\ precoce cu o memorie puternic\“. S\-mi cultiv memoria, mai presus de orice. – Scurtimea [i durata s`nt efectele lenei.

carnete_Camus.qxd

314

12/12/02

4:31 PM

Page 314

ALBERT CAMUS

CARNETE

– Nu dispre]ui]i nici pe cei m\run]i, nici pe cei mari (pentru mine). * Roman. ~ntoarcerea din lag\r. El sose[te, a recuperat pu]in, n-are suflu, dar este precis. „O dat\ pentru totdeauna, v\ voi satisface curiozitatea. Dar dup\ aceea, doresc s\ nu mai fiu `ntrebat.“ Urmeaz\ o expunere rece. Ex. Am sc\pat. Cuvintele ie[eau aspre, precise. F\r\ nuan]e. A[ vrea s\ fumez. Primul fum. Se `ntoarce [i z`mbe[te. Scuza]i-m\, spune el cu acela[i aer lini[tit [i `nchis. Pe urm\ nu va mai vorbi niciodat\ despre asta. Tr\ie[te `n modul cel mai banal. Un singur lucru: nu se mai atinge de so]ia lui. P`n\ la criz\ [i explica]ii: „Tot ce este omenesc `mi provoac\ oroare“. * Program februarie-iunie 1) {treangul1. 2) Omul revoltat. S\ pun la punct cele trei volume de eseuri: 1) Eseuri literare. Prefa]\ – Minotaurul + Prometeu `n infern + Exilul Elenei + Ora[e din Algeria + … 2) Eseuri critice. Prefa]\ – Chamfort + Inteligen]a [i e[afodul + Agrippa d’Aubigné + Prefa]\ la Cronicile italiene + Comentarii despre Don Juan + Jean Grenier. 3) Eseuri politice. Prefa]\ – 10 editoriale + Inteligen]a [i curajul + nici victime, nici c\l\i + R\spunsurile lui d’Astier + De ce Spania + Artistul [i libertatea. – 18-28 februarie: s\ termin {treangul, prima versiune; – martie-aprilie: s\ termin Omul revoltat, prima versiune; – mai: eseuri; – iunie: s\ rev\d {treangul [i O.R. Scularea de diminea]\. Du[ `nainte de micul-dejun. Nici o ]igar\ `nainte de amiaz\. 1 Primul titlu pentru Cei drep]i.

315

~nc\p\]`narea `n munc\. Astfel se dep\[esc sl\biciunile. * Portrete. Sub voalet\, ea prive[te cu ochii ei mari [i frumo[i. Frumuse]e lini[tit\, pu]in l\ptoas\. Vorbe[te brusc [i gura i se crispeaz\ `n form\ de paralelogram. E ur`t\. Femeie de lume. * I se vorbe[te. El vorbe[te. Deodat\, `[i continu\ fraza, dar privirea `i e aiurea, `nc\ la tine prin for]a lucrurilor, dar deja `ndrept`ndu-se `n alt\ parte. B\rbat afemeiat. * Ultimele cuvinte ale lui Karl Gerhard, fostul medic al lui Himmler ([i informat despre Dachau): „Regret c\ mai exist\ nedreptate pe lumea asta“. * A te d\rui nu are sens dac\ te st\p`ne[ti. – Altfel, te d\ruie[ti ca s\ scapi de propria ta mizerie. Nu po]i d\rui dec`t ceea ce ai. S\-]i fii propriul st\p`n `nainte de a depune armele. * X.: „Era `n anul c`nd am f\cut peritonit\. Era exact `nainte de perfora]ie…“ etc. etc. Calendar visceral. * Proces. – C`nd te g`nde[ti ce lucru de ne`nlocuit reprezint\ experien]a unei inimi mari, ce sum\ de cuno[tin]e presupune ea, c`te mari b\t\lii purtate [i c`[tigate `mpotriva ta `nsu]i [i a durit\]ii cerului, [i c`nd te g`nde[ti c\ trei slujba[i de tribunal s`nt, de fapt, suficien]i. * ~ntr-o lume care nu mai crede `n p\cat, artistul trebuie s\ predice. Dar dac\ spusele preotului aveau efect, e pentru c\ ele erau alimentate de exemplu. Artistul se str\duie[te deci s\ devin\ un exemplu. De aceea este `mpu[cat sau deportat, spre marea sa indignare. {i pe urm\ virtutea nu se `nva]\ at`t de repede ca m`nuirea mitralierei. Lupta este inegal\. *

carnete_Camus.qxd

316

12/12/02

4:31 PM

Page 316

ALBERT CAMUS

Dup\ asasinarea lui Alexandru al II-lea, adres\ a Comitetului Executiv c\tre Alexandru al III-lea: „…Mai bine dec`t oricine, `n]elegem c`t de trist\ este pierderea at`tor talente, a unei asemenea energii puse `n slujba operei de distrugere…“ „…O lupt\ pa[nic\ de idei va veni s\ `nlocuiasc\ violen]a care ne repugn\ mai mult dec`t servitorilor dumneavoastr\ [i pe care nu o practic\m dec`t `n virtutea unei triste necesit\]i.“ – De v\zut ciudata depozi]ie a lui R`sakov, gata s\ serveasc\ drept informator ca s\-[i salveze via]a. Dar `[i ofer\ argumente (p. 137 din Procès célèbres de la Russie). * Locotenentul Schmidt. „Moartea mea va des\v`r[i tot [i, `ncununat\ de tortur\, cauza mea va fi irepro[abil\ [i perfect\.“ * G. Aceast\ gur\ cur\]at\ de eroziunea murdar\ a pl\cerii. * Revolt\. Capitol despre aparen]\ (fa]\ de sine [i fa]\ de ceilal]i). Dandismul, motor al at`tor ac]iuni, chiar [i al celei revolu]ionare. * At`t timp c`t omul nu-[i st\p`ne[te dorin]a, nu st\p`ne[te nimic. {i nu [i-o st\p`ne[te mai niciodat\. * Vinaver1. Scriitorul este p`n\ la urm\ r\spunz\tor pentru ceea ce face fa]\ de societate. Dar trebuie s\ accepte ([i aici se impune s\ se arate foarte modest, foarte pu]in exigent) s\ nu-[i cunoasc\ dinainte responsabilitatea, s\ ignore, at`t timp c`t scrie, condi]iile angajamentului s\u – s\-[i asume un risc.

CARNETE

317

alegem binele (atunci c`nd `l alegem) `ntr-un mod de nejustificat. Virtutea va fi `ntotdeauna nelegitim\ p`n\ la aceast\ scaden]\. * Ciclul 1. De la primele mele c\r]i (Nunta) p`n\ la {treangul [i Omul revoltat, toate eforturile mele au avut drept ]el s\ m\ depersonalizez (de fiecare dat\ pe un ton diferit). Abia dup\ aceea voi putea vorbi `n numele meu. * Sufletele mari m\ intereseaz\ – [i numai ele. Dar eu nu s`nt un suflet mare. * Prefa]\ la culegerea de articole1. „Unul dintre regretele mele este de a fi sacrificat prea multe obiectivit\]ii. Obiectivitatea, uneori, este o complezen]\. Ast\zi lucrurile s`nt clare [i trebuie numit concentra]ionar ceea ce este concentra]ionar, chiar [i socialismul. ~ntr-un sens, nu voi mai fi niciodat\ politicos.“ M-am str\duit s\ fiu obiectiv, contrar firii mele. Fapt e c\ nu aveam `ncredere `n libertate. * Jeliabov, care organizeaz\ asasinarea lui Alexandru al II-lea, arestat cu 48 de ore `naintea dramei, cere s\ fie executat `n acela[i timp cu R`sakov care a aruncat bomba. „Numai la[itatea guvernului ar explica de ce s-a ridicat doar o sp`nzur\toare `n loc de dou\.“

* Eseu. Introducere. De ce s\ refuz\m dela]iunea, poli]ia etc… dac\ nu s`ntem nici cre[tini, nici marxi[ti. Nu avem valori pentru asta. P`n\ ce vom fi reg\sit o baz\ pentru aceste valori, s`ntem condamna]i s\

* Z`bin, decodificator imbatabil al Ohranei, este men]inut `n post de c\tre G.P.U. Idem Komisarov, organizator de pogromuri al Ohranei, trece la Ceka. „A cobor` `n subteran“ (ilegalitate). „Loviturile terorii trebuie organizate cu grij\. Partidul `[i va asuma responsabilitatea moral\. Asta le va asigura lupt\torilor eroici lini[tea spiritual\ indispensabil\.“ Azev – morm`ntul 10 466 `n cimitirul unei periferii berlineze.

1 M. Vinaver, autor al volumelor Lataume (1950) [i L’Objecteur (1951).

1 Proiect de prefa]\ pentru Actuelles.

carnete_Camus.qxd

318

12/12/02

4:31 PM

Page 318

ALBERT CAMUS

CARNETE

Cu c`teva zile `nainte de atentatul contra lui Plehve, `l avertizeaz\ „`n general“ pe Lopukin, de la Ohrana, [i cere m\rirea salariului. ~i denun]\ pe terori[tii din sud pentru ca aceia din Petersburg s\ aib\ m`inile libere. Plehve este ucis; ce spusese Azev: „Nu dinspre partea asta (Kerci) trebuie s\ v\ teme]i“. * Zubatov director. Pleda pentru acuzat `n fa]a unei false comisii de anchet\. {i f\cea din el un turn\tor. Nou\ din zece revolu]ionari f\ceau o pasiune pentru meseria de informator. * Revolu]ia din 1905 a `nceput prin greva unei tipografii moscovite ai c\rei muncitori cereau ca punctele [i virgulele s\ fie socotite caractere `n evaluarea „cu bucata“. Sovietul din Sankt-Petersburg `n 1905 cheam\ la grev\ strig`nd „Jos pedeapsa cu moartea!“ * ~n timpul Comunei din Moscova, `n Pia]a Trubnaia, `n fa]a unei cl\diri distruse de tunuri, este expus\ o farfurie con]in`nd o bucat\ de carne omeneasc\ [i purt`nd o pancart\ cu aceste cuvinte: „Da]i-v\ obolul pentru victime“. * Provocare. Cazul Malinovski, cf. Laporte, pp. 175-176. ~ntrevedere. Bur]ev–Azev, la Frankfurt – dup\ condamnare. Cf. p. 221, Laporte. * Lui Dimitri Borgov, asasinul lui Stol`pin, i se acord\ favoarea de a fi sp`nzurat `n frac. * S\ termin\m pe 1 iunie. Pe urm\ c\l\torii. Jurnal intim. For]\ de via]\. S\ nu m\ `mpotmolesc niciodat\.

319

Putem considera `ntreaga istorie a terorismului rus ca fiind cea a luptei dintre intelectualism [i absolutism, `n prezen]a poporului t\cut. * Roman. ~n mizeria f\r\ sf`r[it a lag\rului, o clip\ de fericire de nespus. * La urma urmei, Evanghelia este realist\, `n timp ce omul o crede imposibil de practicat. Ea [tie c\ omul nu poate fi neprih\nit. Dar poate face efortul s\-[i recunoasc\ impuritatea, adic\ s\ ierte. Criminalii s`nt `ntotdeauna judec\tori… Nu pot condamna absolut dec`t cei care s`nt absolut nevinova]i… De aceea Dumnezeu trebuie s\ fie absolut nevinovat. * A condamna o fiin]\ `nseamn\ a-i suprima [ansa de perfec]iune. * Cum s\ tr\ie[ti f\r\ c`teva motive bune de disperare? * Prefa]\. – S\ te declari revolu]ionar [i s\ refuzi pe de alt\ parte pedeapsa cu moartea1 (s\ citez prefa]a lui Tolstoi – nu se cunoa[te suficient aceast\ prefa]\ pe care de abia acum am ajuns la v`rsta la care s-o citesc cu venera]ie), limitarea libert\]ilor [i a r\zboaielor, `nseamn\ s\ nu spui nimic. Trebuie deci s\ declari c\ nu e[ti un revolu]ionar – ci, mai modest, un reformist. Un reformist intransigent. ~n fine, [i cump\nind bine totul, te po]i declara revoltat. * (~]i vei pierde creditul, mi se spune. – Asta sper [i eu, dac\ e f\cut din apa asta.2) * Ceaikovski avea obiceiul s\ m\n`nce h`rtii (chiar foarte importante, la Ministerul de Justi]ie, bun\oar\) din distrac]ie.

* 1 Cf. Actuelles, p. 235.

Un eseu despre alibi. *

2 ~n manuscris, aceast\ observa]ie este direct legat\ de textul precedent, pe care `n mod v\dit `l comenteaz\.

carnete_Camus.qxd

320

12/12/02

4:31 PM

Page 320

ALBERT CAMUS

CARNETE

„~n el urca o dorin]\ de a crea at`t de violent\, `nc`t doar imensa lui for]\ de munc\ `i permitea s\ [i-o satisfac\.“ (N. Berberova) „Dac\ aceast\ emo]ie a artistului care se nume[te inspira]ie nu s-ar opri niciodat\, acesta nu ar putea tr\i.“ „~n momentele de lenevie, m\ cuprinde o spaim\ de a nu fi niciodat\ `n stare s\ ajung la perfec]iune, o nemul]umire, o ur\ fa]\ de mine `nsumi. G`ndul c\ nu s`nt bun de nimic, c\ doar marea mea activitate `mi ascunde defectele [i m\ ridic\ la rangul de om, `n sensul profund al cuv`ntului, m\ h\r]uie[te [i m\ chinuie. Ceea ce m\ salveaz\ este munca.“ (Ceaikovski) {i totu[i munca sa, cel mai adesea, este mediocr\. * Recrutare. Majoritatea litera]ilor rata]i se `ndreapt\ spre comunism. Este singura pozi]ie care le `ng\duie s\-i judece de sus pe arti[ti. Din acest punct de vedere, este partidul voca]iilor contrare. Recrutare masiv\, desigur. * Mai ’49. {i acum: s\ renun]\m la „uman“, cum spun ei. * ~mi d\deam subiecte ca tot at`tea pretexte ca s\ m\ silesc s\ vorbesc. * Prefa]\ la cartea de eseuri politice. Din acest punct de vedere, ultimul eseu exprim\ destul de bine ceea ce g`ndesc, [i anume c\ omul modern este silit s\ se ocupe de politic\. M\ ocup de ea f\r\ voie [i pentru c\, prin defectele mele mai mult dec`t prin calit\]i, n-am [tiut niciodat\ s\ refuz nimic din obliga]iile pe care le `nt`lneam `n cale. * Nu po]i crede `n bun\tate, `n moral\ [i `n dezinteresare, din cauza psihologiei. Dar nu po]i crede `n r\u etc., din cauza istoriei. *

321

Roman1 . Aman]ii de piatr\. {i el [tia acum de ce suferise `n tot timpul acelei iubiri [i c\ aceast\ suferin]\ nu s-ar fi putut rezolva dec`t dac\… `n momentul exact... vreun v`nt venit din cer i-ar fi `mpietrit `n chiar elanul iubirii lor, astfel ca pentru totdeauna de acum `nainte s\ fie `ncremeni]i fa]\ `n fa]\, smul[i `n fine din p\m`ntul crud, ignor`nd dorin]ele care se dezl\n]uiau cu furie `n jurul lor [i `ntor[i unul spre cel\lalt ca spre imaginea slipitoare a dragostei complementare. * Nu spunem nici un sfert din ceea ce [tim. Altfel, totul s-ar pr\bu[i. Pu]inul pe care-l spunem, [i iat\-i cum url\. * C`nd am v\zut o singur\ dat\ str\lucirea fericirii pe chipul unei fiin]e pe care o iubim, [tim c\ nu poate exista alt\ voca]ie pentru un om dec`t s\ aprind\ lumina aceasta pe fe]ele celor din jur… [i ne sf`[ie g`ndul nefericirii [i al nop]ii pe care le proiect\m, prin simplul fapt c\ tr\im, `n inimile celor pe care `i `nt`lnim. * C`nd barbarii din nord au distrus dulcele regat din regiunea Provence [i au f\cut din noi ni[te francezi… * Mounier m\ sf\tuie[te `n Esprit s\ m\ `ndep\rtez de politic\, neav`nd cap pentru a[a ceva (lucru, `ntr-adev\r, evident) [i s\ m\ mul]umesc cu rolul, [i el destul de nobil [i care mi s-ar potrivi at`t de bine, al celui care avertizeaz\. Dar ce `nseamn\ a avea un cap politic? Nu am aflat citind Esprit. C`t despre rolul „nobil“ al celui care avertizeaz\, pentru asta ar trebui o con[tiin]\ f\r\ pat\. Iar singura voca]ie pe care mi-o accept este s\ spun con[tiin]elor c\ nu s`nt lipsite de pete [i ra]iunilor c\ le lipse[te ceva. * Iulie ’49 Jurnal America de Sud, iunie-august 1949. 1 Pasajul care urmeaz\ este restabilit de c\tre editori.

carnete_Camus.qxd

322

12/12/02

4:31 PM

Page 322

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Septembrie ’49 ~n `ncheiere, a revaloriza uciderea pentru a o opune distrugerii anonime [i reci, [i abstracte. Apologia uciderii de la om la om este una dintre etapele de pe drumul revoltei. * Singurul efort din via]a mea, restul fiindu-mi d\ruit, [i `nc\ din bel[ug (cu excep]ia averii care mi-e indiferent\): s\ tr\iesc o via]\ de om normal. Nu voiam s\ fiu un om al abisurilor. Acest efort nem\surat n-a servit la nimic. Pu]in c`te pu]in, `n loc s\ reu[esc din ce `n ce mai bine `n `ntreprinderea mea, v\d cum se apropie abisul. * Gheorghiu observ\ pe bun\ dreptate c\ os`ndirea ([i supliciul) lui Hristos a fost amestecat\ cu a celor doi t`lhari. Tehnica amalgamului era practicat\ `nc\ din anul zero. Singurul progres, dup\ G.: ast\zi, zece mii de nevinova]i s`nt `nconjura]i de doi vinova]i. * …fa]adele satelor `n\l]ate de Potemkin de-a lungul [oselelor pe unde trecea Ecaterina cea Mare vizit`ndu-[i imperiul. * Ceapski (P\m`nt inuman) poveste[te cum copiii ru[i stropeau cu ap\ cadavrele solda]ilor nem]i g\si]i `n z\pad\ [i, diminea]a, le foloseau trupurile `nghe]ate drept s\nii. * Trebuie s\ iube[ti via]a `nainte de a-i iubi sensul, spune Dostoievski. Da, iar c`nd dragostea de a tr\i dispare, nici un sens nu ne mai consoleaz\. * Marele Imam Ali: „Lumea este un hoit. Oricine dore[te o p\rticic\ din aceast\ lume va tr\i cu c`inii“. *

323

Stendhal: „Deosebirea dintre germani [i alte popoare: ei se exalt\ prin medita]ie `n loc s\ se calmeze. A doua nuan]\: ei mor din dorin]a de a avea caracter.“ * Sperber: „Dumnezeu s\-i pedepseasc\ pe cucernicii care `n loc s\ intre `n biseric\ intr\ `ntr-un partid revolu]ionar ca s\ fac\ din el o biseric\“. – Comunismul, fanatism sceptic. – Vorbind de un maestru (Grenier?): „S\-l `nt`lnesc pe acest om a fost o mare fericire. S\-l urmez ar fi fost r\u, s\ nu-l p\r\sesc niciodat\ va fi bine.“ * Idem, moartea Rosei Luxemburg: „Pentru ceilal]i, era moart\ de doisprezece ani. Pentru ei, murea de doisprezece ani“. * „Nu exist\ sacrificii izolate. ~n spatele fiec\rui individ care se sacrific\ se afl\ al]ii pe care `i sacrific\ o dat\ cu el f\r\ s\ le cear\ p\rerea.“ Ei vor binele poporului, dar nu iubesc poporul. Nu iubesc pe nimeni, nici pe ei `n[i[i. * Octombrie ’49 Roman. „Undeva, `ntr-o regiune `ndep\rtat\ a sufletului s\u, `i iubea. Erau iubi]i cu adev\rat, dar la o asemenea distan]\ `nc`t cuv`ntul iubire c\p\ta un sens nou.“ „Dorea dou\ lucruri, dintre care primul era posesiunea absolut\. Al doilea era amintirea absolut\ pe care voia s\ i-o lase. Oamenii [tiu at`t de bine c\ iubirea e sortit\ mor]ii `nc`t se ocup\ de amintirea acelei iubiri din timpul c`t o tr\iesc. Voia s\-i lase o idee mare despre el `nsu[i pentru ca dragostea lor s\ fie mare, definitiv. Dar [tia acum c\ el nu era mare, c\ ea va afla acest lucru `ntr-o zi, mai devreme sau mai t`rziu, [i c\ `n locul amintirii absolute va fi, pentru el cel pu]in, moartea absolut\. Victoria, singura victorie ar fi s\ admit\

carnete_Camus.qxd

324

12/12/02

4:31 PM

Page 324

ALBERT CAMUS

CARNETE

325

c\ dragostea poate fi mare chiar [i atunci c`nd amantul nu este pe m\sur\. Dar nu era `nc\ preg\tit pentru aceast\ teribil\ modestie. “

o admisese [i o va mai admite. Nu de la el. Acestea s`nt privilegiile dragostei.“

* „Plimba `n el, gravat\ cu fierul ro[u, amintirea chipului ei ros de durere… Cam tot pe atunci [i-a pierdut stima de sine care `nainte `l sus]inuse `ntotdeauna… Fiind inferior dragostei, ea avea dreptate.“

* „Exist\ o onoare `n dragoste. Odat\ pierdut\ onoarea, dragostea nu mai este nimic.“

„Po]i iubi `n lan]uri, prin ziduri de piatr\ groase de mai mul]i metri etc.… Dar e suficient ca o infim\ p\rticic\ a inimii s\ fie supus\ datoriei [i dragostea adev\rat\ devine imposibil\.“ „~[i imagina un viitor de singur\tate [i suferin]\. {i g\sea o pl\cere dificil\ `n aceste `nchipuiri. De fapt, presupunea c\ suferin]a e nobil\ [i armonioas\. {i `n realitate `[i imagina astfel un viitor lipsit de suferin]\. Din clipa c`nd exist\ durerea, dimpotriv\, nu mai exist\ via]\.“ „Pierduse tot, chiar [i singur\tatea.“ „~i spunea c\ dragostea b\rba]ilor este a[a, o voin]\, nu un har, [i c\ trebuie s\ se cucereasc\ pe sine. Ea `i jura c\ asta nu este dragoste.“ „~i striga c\ asta `nseamn\ moarte pentru el, iar ea nu sim]ea nimic. C\ci pe culmea exigen]ei sale g\sea natural ca el s\ moar\ de vreme ce e[uase.“ „Totul trebuie iertat [i mai `nt`i faptul c\ exi[ti. Existen]a sf`r[e[te `ntotdeauna prin a fi ceva r\u.“ „~n ziua aceea a pierdut-o. ~n aparen]\, nenorocirea nu a venit dec`t mai t`rziu. Dar el [tia c\ `n ziua aceea se `nt`mplase. Ca s-o poat\ p\stra ar fi trebuit s\ nu e[ueze niciodat\. Exigen]a ei era de a[a natur\, `nc`t el nu putea comite nici o singur\ gre[eal\, nu putea afi[a nici o singur\ sl\biciune. De la oricine altcineva ar fi admis-o,

* „Eram mic `nainte de a iubi, tocmai pentru c\ eram ispitit uneori s\ m\ socotesc mare.“ (Stendhal, Despre iubire) * Cu spirit fin [i cu inim\ mediocr\. Cu alte cuvinte, virtu]ile sale erau ale spiritului, nu ale inimii. Ceea ce `i pl\cea la ea era via]a exterioar\, romanescul, jocul [i comedia. * Disperarea este s\ nu-]i cuno[ti motivele de a lupta [i dac\ `ntr-adev\r trebuie s\ lup]i. Umbl`nd prin Paris, aceast\ amintire: focurile de pe c`mpiile braziliene [i mireasma de cafea [i de mirodenii. Serile crude [i triste care se las\ pe acel p\m`nt f\r\ sf`r[it. * Revolt\. Absurdul presupune absen]a alegerii. A tr\i `nseamn\ a alege. A alege `nseamn\ a ucide. Obiec]ia fa]\ de absurd este omorul. * Guilloux. Nenorocirea artistului este c\ el nu e nici `n `ntregime c\lug\r, nici `n `ntregime laic – [i c\ are ambele feluri de tenta]ii. * Adev\rata problem\ a momentului: pedeapsa. * Cine va putea exprima disperarea omului care s-a situat de partea creaturii contra creatorului [i care, pierz`nd ideea propriei sale inocen]e, ca [i pe a celorlal]i, judec\ creatura, [i pe el `nsu[i, ca fiind tot at`t de criminal\ ca [i creatorul. *

carnete_Camus.qxd

326

12/12/02

4:31 PM

Page 326

ALBERT CAMUS

Monnerot: „Fecunditatea unui produc\tor de idei [se refer\ la Hegel] se atest\ prin multiplicitatea traducerilor [interpret\rilor] posibile.“ Bine`n]eles c\ nu. Asta e adev\rat c`nd e vorba de un artist, categoric fals c`nd e vorba de un g`nditor. * Roman. Condamnat la moarte. Dar i se strecoar\ cianur\… {i acolo, `n singur\tatea celulei, a `nceput s\ r`d\. O pl\cere imens\ `l cople[ea. Nu se mai `ndrepta spre zid. Avea toat\ noaptea la dispozi]ie. Va putea s\ aleag\… S\-[i spun\ „Haide“ [i pe urm\ „Nu, `nc\ o clip\“ [i s\ savureze clipa aceea… Ce revan[\! Ce dezmin]ire! * Din lips\ de dragoste, putem `ncerca s\ avem onoare. Trist\ onoare. * F.: Nebunia de a nu `ntemeia nimic pe iubire, nebunia de a nu distruge nimic pentru iubire. * Dumnezeu a venit s\ moar\ pe Cruce pentru c\ era gelos pe durerea noastr\. Acea stranie privire care `nc\ nu era a lui… Sf`r[it de octombrie ’49. Din nou bolnav Un bolnav trebuie s\ fie curat ca s\ fie uitat, iertat. {i cu toate acestea, p`n\ [i cur\]enia lui este insolit\. Este suspect\ – ca acele rozete de dimensiuni excesive care se v\d la butonierele escrocilor. * Dup\ o at`t de lung\ certitudine de `ns\n\to[ire, aceast\ revenire a bolii ar trebui s\ m\ cople[easc\. M\ cople[e[te `ntr-adev\r. Dar cum succede unei suite ne`ntrerupte de cople[iri, m\ face s\ r`d. ~n sf`r[it, iat\-m\ eliberat. {i nebunia este eliberare. * „De o asemenea sensibilitate, `nc`t ar fi putut s\-[i ating\ durerea cu m`inile“ (despre Keats – de Anny Lowell).

CARNETE

327

* Tot Keats: „Nu exist\ p\cat mai mare dec`t s\ te crezi un mare scriitor. E adev\rat c\ o asemenea crim\ comport\ o pedeaps\ grea“. * „La m\n\stire, Ofelia!“ ~ntr-adev\r, nu exist\ alt mod de a o poseda dec`t de a face `n a[a fel `nc`t nimeni s\ nu o posede. Dec`t Dumnezeu, a c\rui `nt`ietate se suport\ u[or: nu atinge corpul. * Dac\ exist\ suflet, e o gre[eal\ s\ credem c\ el ne-a fost dat gata creat. El se creeaz\ aici, pe tot parcursul vie]ii. {i a tr\i nu `nseamn\ altceva dec`t aceast\ na[tere lung\ [i chinuitoare. C`nd sufletul e gata, creat de noi [i de durere, vine moartea. * „S`nt fericit c\ exist\ aici pe p\m`nt ceva ca morm`ntul.“ (Keats) * Chesterton. Justi]ia este un mister, nu o iluzie. * ~n leg\tur\ cu Browning: omul mijlociu – acela[i care m\ preocup\. * Kleist care `[i arde de dou\ ori manuscrisele… Piero della Francesca, orb la cap\tul zilelor… Ibsen la sf`r[it amnezic [i re`nv\]`nd alfabetul… Curaj! Curaj! * Frumuse]ea, care te ajut\ s\ tr\ie[ti, te ajut\ [i s\ mori. * Timp de milenii, lumea a sem\nat cu acele picturi italiene[ti din Rena[tere `n care, pe lespezile reci, ni[te oameni s`nt tortura]i `n timp ce al]ii privesc `n alt\ parte cu o des\v`r[it\ distrac]ie. Num\rul celor „dezinteresa]i“ era ame]itor de mare fa]\ de cel al interesa]ilor. Ceea ce caracteriza istoria era cantitatea de oameni care nu se interesa de nenorocirea celorlal]i. Uneori le venea r`ndul celor

carnete_Camus.qxd

328

12/12/02

4:31 PM

Page 328

ALBERT CAMUS

CARNETE

329

dezinteresa]i. Dar se `nt`mpla `n mijlocul distrac]iei generale [i una o compensa pe cealalt\. Ast\zi, to]i se prefac a fi interesa]i. ~n s\lile palatului de justi]ie, martorii se `ntorc brusc spre cel flagelat.

tatea. Dar [tia acum c\ acea furie era zadarnic\ [i c\ existen]ele mari nu comportau lec]ii pentru el. Geniul nu [tie s\ moar\. Femeia s\rac\, da.

* Peer Gynt poveste[te concet\]enilor s\i c\ diavolul a promis mul]imii s\ imite de minune groh\itul porcului. Apare [i se execut\. Dar, la sf`r[itul reprezenta]iei, criticii au tran[at chestiunea. Unii g\seau glasul prea sub]ire; ceilal]i, prea studiat. To]i regretau c\ efectul fusese exagerat. {i totu[i ]ipetele auzite fuseser\ ale unui porcu[or pe care diavolul `l purta sub manta [i-l ciupea.

* Grandoarea `nseamn\ s\ `ncerci s\ fii mare. Alta nu exist\. (De asta este mare M.)

* Sf`r[itul lui Don Giovanni: vocile damna]iunii, t\cute p`n\ atunci, umplu brusc scena universului. Erau acolo, mul]ime tainic\, mai numeroase dec`t cei vii. * Procesul Rajk: Ideea criminalului obiectiv care realizeaz\ ruptura dintre dou\ aspecte ale omului este o idee de procedur\ curent\, dar exagerat\. * Marxismul este o filosofie de procedur\, dar f\r\ jurispruden]\. * De notat: `n tot timpul procesului, Rajk `[i `nclina capul spre dreapta, ceea ce `nainte nu f\cea niciodat\. * Idem: condamna]ii la moarte, `n realitate, neexecuta]i [i care tr\iesc `n Siberia, sau `n alt\ parte, alt\ via]\ (eroi de roman). * ~mpotriva pedepsei cu moartea. Fichte, Sistemul dreptului natural. * Roman (sf`r[it). ~[i amintea de vremea c`nd devora biografii de oameni celebri, gonind peste pagini spre clipa mor]ii lor. Ce voia el s\ [tie atunci e ce pot s\ opun\ mor]ii geniul, grandoarea, sensibili-

* Unde vrei s\ ai sclavi, trebuie c`t mai mult\ muzic\ posibil. Este cel pu]in ideea unui prin] german, a[a cum o relateaz\ Tolstoi. * Da]i-mi ascultare, spunea Frederic al Prusiei. Dar, murind: „M-am s\turat s\ domnesc peste sclavi“. * Roman. „C\utam mijlocul s\ nu mor din cauza libert\]ii lui. Dac\ l-a[ fi g\sit atunci, i-a[ fi redat acea libertate.“ * Gorki vorbind despre Tolstoi: „Este un om care-l caut\ pe Dumnezeu, nu pentru sine `nsu[i, ci pentru ceilal]i, ca s\-l lase, pe el, omul, `n pace `n de[ertul pe care [i l-a ales“. Idem: „Nu s`nt un orfan pe acest p\m`nt at`t timp c`t exist\ omul acesta.“ * C`nd Jan Hus era ars pe rug, s-a v\zut venind o bl`nd\ b\tr`nic\ ce [i-a ad\ugat leg\tura de vreascuri la rug. * Momentele acelea c`nd te la[i `n voia suferin]ei la fel ca [i `n cea a durerii fizice: `ntins, nemi[cat, f\r\ voin]\, nici viitor, ascult`nd doar lungile `mpuns\turi ale r\ului. * S\ o dep\[e[ti? P\i suferin]a este tocmai asta, ceva c\ruia nu-i e[ti niciodat\ superior. *

carnete_Camus.qxd

330

12/12/02

4:31 PM

Page 330

ALBERT CAMUS

CARNETE

Roman. „C`nd ea era acolo [i ne sf`[iam `ntre noi, suferin]a mea, lacrimile mele aveau o noim\. Putea s\ le vad\. Odat\ plecat\, suferin]a asta e zadarnic\, f\r\ viitor. Iar adev\rata suferin]\ este suferin]a zadarnic\. S\ suf\r l`ng\ ea era o delicioas\ fericire. Dar suferin]a solitar\ [i ignorat\, iat\ paharul care ne este `ntins necontenit, de la care ne `ndep\rt\m cu `nc\p\]`nare, dar din care tot trebuie s\ bem `ntr-o zi, mai teribil\ dec`t ziua mor]ii.“ * Nop]ile de suferin]\ te las\ mahmur – ca [i celelalte. * Roman. „Un ultim cuv`nt. Chestiunea nu e s\ angajez un delicios [i amar dialog cu o frumoas\ imagine disp\rut\. Chestiunea este s\ o distrug `n str\fundurile mele cu silin]\, implacabil, s\ desfigurez acel chip pentru a-i evita inimii mele tres\rirea disperat\ pe care i-o d\ memoria…“ „S\ omor aceast\ dragoste, o, dragostea mea.“ * Idem: „De zece ani nu mai putuse intra `ntr-o sal\ de spectacol…“ * Eseu despre Mare1. Disperatul nu are patrie. Eu [tiam c\ marea exist\ [i de aceea am tr\it `n mijlocul acestui timp muritor. Tot astfel fiin]e care se iubesc [i s`nt desp\r]ite pot tr\i `n durere. Dar, orice ar spune, ele nu tr\iesc `n disperare: [tiu c\ iubirea exist\. * Te `nc\p\]`nezi s\ confunzi pe de o parte, c\s\toria [i dragostea, pe de alt\ parte, fericirea [i dragostea. Dar ele nu au nimic `n comun. De aceea se `nt`mpl\, cum lipsa dragostei este mai frecvent\ dec`t dragostea, ca unele c\snicii s\ fie fericite. * Angajarea involuntar\. * 1 Cf. „Marea c`t mai aproape“ `n Vara.

331

Gelozia fizic\ este, `n mare parte, o judecat\ asupra ta `nsu]i. Fiindc\ [tii ce e[ti `n stare s\ g`nde[ti `]i `nchipui c\ [i cel\lalt g`nde[te a[a. * Zilele pe mare, via]a aceasta „rebel\ fa]\ de uitare, rebel\ fa]\ de amintire“ dup\ Stevenson. * Lambert1: „Acum, `mi p\strez toat\ mila pentru mine“. * Guilloux: „P`n\ la urm\, nu scrii ca s\ spui, ci ca s\ nu spui“. * Roman. „La cap\tul acestor istovitoare suferin]e, m\ `ntorceam spre acea parte din mine care nu iube[te pe nimeni [i c\utam refugiu acolo. Pe urm\ reveneam, cu capul plecat, `n desi[uri [i m\r\cini.“ * Ast\zi virtutea este meritorie. Marile sacrificii nu s`nt sus]inute. Martirii s`nt uita]i. Se ridic\ `n picioare. Lumea `i prive[te. Odat\ c\zu]i, ziarele continu\. * Merle, jurnalist de [antaj, nu ob]inea nimic de la X, pe care-l calomnia tot anul `n ziarul s\u. Merle, schimb`ndu-[i bateriile, `ncepu s\-[i laude f\r\ re]inere victima, care pl\ti imediat. * Tolstoi, `n afacerea {ibunin, pledeaz\ `n fa]a tribunalului pentru acel nefericit, vinovat de a-[i fi lovit c\pitanul – face apel `n numele lui dup\ condamnarea la moarte – `i scrie m\tu[ii sale ca s-o roage s\ intervin\ pe l`ng\ ministrul de r\zboi. Acesta remarc\ doar c\ Tolstoi uitase s\ dea adresa regimentului, ceea ce `l `mpiedic\ s\ intervin\. A doua zi dup\ ce Tolstoi prime[te scrisoarea `n care i se cere s\ umple aceast\ lacun\, {ibunin este executat din vina lui Tolstoi. * 1 E. Lambert, prieten cu Jean Grenier, care i l-a prezentat pe Louis Guilloux.

carnete_Camus.qxd

332

12/12/02

4:31 PM

Page 332

ALBERT CAMUS

Ultima lucrare a lui Tolstoi [i care se afl\ neterminat\ pe masa lui de lucru: ~n lume nu exist\ vinova]i. * S-a n\scut `n 1828. A scris R\zboi [i pace `ntre 1863 [i 1869. ~ntre 35 [i 41 de ani. * Via]a e prea lung\, dup\ Greene. „N-am putea oare s\ s\v`r[im primul nostru p\cat de moarte la [apte ani, s\ ne ruin\m din dragoste sau din ur\ la zece ani [i s\ lupt\m ca s\ `ncerc\m s\ atingem m`ntuirea pe patul de moarte la cincisprezece ani?“ * Scobie, adulter. „Virtutea, via]a pur\ `l ispiteau `n noapte a[a cum ispite[te p\catul.“ Idem: „Dragostea omeneasc\ nu cunoa[te nimic care s\ se poat\ numi victorie, doar c`teva mici succese strategice `nainte de dezastrul final al mor]ii sau al infidelit\]ii“. Idem: „Iubirea nu `nseamn\ `n]elegere. Este alc\tuit\ din dorin]a de a `n]elege [i, cur`nd, din cauza at`tor e[ecuri repetate, aceast\ dorin]\ moare [i ea, iar dragostea…“ * Marie Dorval c\tre Vigny: „Nu m\ cuno[ti! Nu m\ cuno[ti!“ Dup\ at`ta absen]\, nemairecunosc`ndu-se. „Este adev\rat, spune-mi, c\ voluptatea `mi poate smulge ]ipete!“ Pa[aportul ei emis la Toulouse: „Talie sub]ire, p\r despletit, ]inut\ maiestuoas\“. „Nu m-am desp\r]it de Domnul de Vigny, ci m-am smuls!“ * Hristos agonizeaz\ acum `n palate. Cu cnutul `n m`n\ – el troneaz\ la ghi[eele b\ncilor. * Strepto – 40 de grame de la 6 noiembrie la 5 decembrie ’49. P.A.S. 360 de grame de la 6 noiembrie la 5 decembrie ’49. + 20 de grame. Strepto de la 13 noiembrie la 2 ianuarie.

CARNETE

333

* Roman. „Tot `ntreb`ndu-l mereu despre dragostea sa, [i mai ales din pricina angoasei cu care `l `ntreba, sim]ea cum i se nasc `ndoieli. {i, pe m\sur\ ce `ndoielile cre[teau, voin]a sa de a iubi se `mpietrea. Astfel, cu c`t ea f\cea mai mult apel la inima lui, cu at`t dragostea lui devenea mai abstract\.“ * Orice omor, ca s\ fie justificat, trebuie s\ fie echilibrat prin dragoste. E[afodul pentru terori[ti era proba prin multiplicare cu nou\ a dragostei. * ~n 1843, americanii elibereaz\ Insulele Hawaii pe care englezii au fost obliga]i s\ le cedeze prin for]\. Melville prezent. Regele `[i invit\ supu[ii s\-[i „s\rb\toreasc\ fericirea `ncet`nd s\ mai respecte vreo constr`ngere moral\, legal\ sau religioas\ timp de zece ani consecutiv; pe aceast\ perioad\, declar\ el solemn, toate legile teritoriului s`nt suspendate“. * Erorile s`nt vesele, adev\rul e infernal. * Aceast\ incertitudine sacr\, de care vorbe[te Melville, care ]ine mereu `n suspensie oamenii [i na]iunile. * Not\ a lui Melville pe marginea Eseurilor lui Shelley: „Satana lui Milton este moralmente superior Dumnezeului a[a cum cel care persevereaz\ `n ciuda adversit\]ii [i a torturii este superior celui care, `n recea securitate a unui triumf sigur, `[i exercit\ oribila r\zbunare asupra vr\jma[ilor s\i.“ * Amare s`nt apele mor]ii… Melville la 35 de ani: „Am consim]it la anihilare“. *

carnete_Camus.qxd

334

12/12/02

4:31 PM

Page 334

ALBERT CAMUS

CARNETE

Hawthorne, despre Melville: „Nu credea [i nu se putea mul]umi cu necredin]a“. * L.G. – destul de frumoas\, dar, cum spunea Stendhal, las\ oarecum de dorit `n privin]a ideilor. * ~n ziua c`nd s-a desp\r]it de nevasta sa, i s-a f\cut tare poft\ de ciocolat\ [i a cedat acestei pofte. * Povestea bunicului domnului de Bocquandé. La liceu, este acuzat de a fi f\cut o necuviin]\. El neag\. Trei zile de carcer\. Neag\. „Nu pot m\rturisi o gre[eal\ pe care n-am comis-o.“ Este avertizat tat\l lui. ~i acord\ fiului trei zile ca s\ m\rturiseasc\. Dac\ nu, `l va trimite mus pe un vapor (familia e bogat\). Trei zile de carcer\. Scap\. „Nu pot m\rturisi ceea ce nu am comis.“ Tat\l, ne`nduplecat, `l `mbarc\ drept mus. Copilul cre[te, `[i petrece via]a pe vapoare, devine c\pitan. Tat\l moare. El `mb\tr`ne[te. {i pe patul de moarte: „Nu eram eu“. * ~n timpul insurec]iei din Paris, gloan]ele [uier\. „Ah! Ah!“ strig\ Gaston Gallimard. Robert Gallimard alearg\ spre el, `nnebunit. Dar Gaston str\nut\. * Ea `i oferea pl\ceri de vanitate. {i pentru asta `i era credincios. * F.: „S`nt o fiin]\ sucit\. Nu-mi pot cunoa[te capacitatea de a iubi dec`t `n func]ie de capacitatea de a suferi. P`n\ nu suf\r, nu [tiu.“ * Prefa]a la Fa]a [i reversul Exist\ `n mine rezisten]e artistice, a[a cum exist\ la al]ii rezisten]e morale sau religioase. Interdic]ia, ideea c\ „asta nu se face“, care mi-e str\in\ `n calitatea mea de copil liber din fire, `mi este prezent\ `n calitate de sclav ([i sclav admirativ) al unei tradi]ii

335

artistice severe. (N-am dep\[it aceste tabuuri dec`t `n Starea de asediu, ceea ce explic\ duio[ia pe care i-o port acestei opere, `n general dispre]uite.) …Poate c\ [i aceast\ ne`ncredere vizeaz\ anarhia mea profund\ [i, prin aceasta, r\m`ne util\. ~mi cunosc dezordinea, violen]a anumitor instincte, abandonul lipsit de gra]ie `n care m\ pot arunca. Opera de art\ ca s\ fie `n\l]at\ (vorbesc la viitor) trebuie s\ se slujeasc\ de aceste for]e incalculabile ale omului. Dar nu f\r\ a le `nconjura de bariere. Barierele mele [i ast\zi `nc\ s`nt prea puternice. Dar [i ceea ce trebuiau s\ re]in\ era puternic. ~n ziua c`nd se va stabili echilibrul, `n ziua aceea voi `ncerca s\ scriu opera pe care o visez. Va sem\na cu Fa]a [i reversul, adic\ o anume form\ de iubire va fi tutorele meu acolo. Se pare c\ pot s-o fac. Vastitatea experien]elor mele, cunoa[terea meseriei, violen]a [i supunerea mea… Voi a[eza `n centru, ca aici, admirabila t\cere a unei mame, str\dania unui b\rbat de a reg\si o iubire care seam\n\ cu t\cerea aceasta, g\sind-o `n sf`r[it, pierz`nd-o, [i revenind prin r\zboaie, nebunia justi]iei, durerea, spre solitarul [i lini[titul a c\rui moarte este o t\cere fericit\. Voi pune acolo… * Maritain. Ateismul revoltat (ateismul absolut) a[az\ istoria `n locul lui Dumnezeu [i `nlocuie[te revolta printr-o supunere absolut\. „Datoria [i virtutea nu s`nt pentru el dec`t o supunere total\ [i o total\ jertfire de sine fa]\ de voracitatea sacr\ a devenirii.“ „Sfin]enia este [i ea o revolt\: `nseamn\ a refuza lucrurile a[a cum s`nt ele. ~nseamn\ a lua asupra ta nenorocirea lumii.“ * Banderol\ pentru Cei drep]i: „Teroare [i justi]ie“. * Roman. „Avea un fel al ei de a repeta de trei ori «Te iubesc» cu o voce [optit\ [i precipitat\, ca un crez pu]in h\ituit…“ * „Principala mea ocupa]ie, `n ciuda aparen]elor, a fost `ntotdeauna iubirea (pl\cerile ei mult timp [i, la sf`r[it, extazurile ei cele mai

carnete_Camus.qxd

336

12/12/02

4:31 PM

Page 336

ALBERT CAMUS

CARNETE

337

sf`[ietoare). Am un suflet romanesc [i `ntotdeauna mi-a fost foarte greu s\-l fac s\ se intereseze de altceva.“

Cf.: Povestea Donnei Diana. Sf`r[it de scen\; teatru (p. 108, Garnier).

* La prim\var\, c`nd totul va fi `ncheiat, s\ scriu ce simt. Mici lucruri la `nt`mplare.

* C`nd totul se va fi terminat: de scris un talme[-balme[. Tot ce-mi trece prin cap.

* Roman. „Pe l`ng\ majoritatea femeilor, putuse s\ se prefac\, `n mod victorios. Pe l`ng\ ea, niciodat\. Un soi de intui]ie genial\ o punea la curent cu ce se petrecea `n inima lui, `l p\trundea cu totul.“

* Revolt\: sf`r[itul revoltei f\r\ Dumnezeu este filantropia. Sf`r[itul filantropiei s`nt procesele. Capitol „Filantropii“.

* Critic\ despre Cei drep]i: „Nici o idee despre dragoste“. Dac\ a[ avea nenorocirea s\ nu cunosc dragostea [i dac\ a[ vrea s\ fiu at`t de ridicol, `nc`t s\ vreau s\ m\ instruiesc, nu la Paris sau `n gazete a[ veni s\-mi fac educa]ie. * Sf`r[itul unei zile reci, asfin]iturile de umbre [i ghea]\… mai mult dec`t pot suporta. * Prefa]\ la Eseurile politice: „La c\derea lui Napoleon, scriitorul paginilor ce urmeaz\, care g\sea c\ este o `n[el\torie s\-]i petreci tinere]ea printre uri politice, a plecat `n lumea larg\“. Stendhal: Via]a lui Rossini. * Idem Stendhal (Despre Dragoste): „Omul nu este liber s\ nu fac\ ceea ce `i face mai mult\ pl\cere dec`t toate celelalte ac]iuni posibile“. Idem: „Femeile extrem de frumoase uimesc mai pu]in a doua zi. Este o mare nenorocire… etc.“ Ducele de Policastro care „la fiecare [ase luni parcurgea o sut\ de leghe ca s\ vad\ un sfert de or\ la Lecca o amant\ adorat\ [i p\zit\ de un gelos.“

* Ateu c`nd era un so] irepro[abil, s-a convertit c`nd a devenit adulterin. * S\rac [i liber mai degrab\ dec`t bogat [i aservit. Bine`n]eles c\ oamenii vor s\ fie [i boga]i, [i liberi [i asta `i face uneori s\ fie s\raci [i sclavi. * Delacroix: „Ceea ce e mai real `n mine s`nt iluziile pe care le creez cu pictura mea. Restul este nisip mi[c\tor“. * Mogador1. * Delacroix: „Ceea ce-i face pe oameni geniali... nu s`nt ideile noi, e ideea asta, care-i st\p`ne[te, c\ ceea ce s-a spus n-a fost spus destul.“ Idem: „Aspectul acestei regiuni (Marocul) va r\m`ne totdeauna `n ochii mei. Oamenii acestei rase puternice se vor agita mereu, at`t timp c`t voi tr\i, `n memoria mea. ~n ei am reg\sit cu adev\rat frumuse]ea antic\.“ Idem: „…Ei s`nt mai aproape de natur\ `n o mie de feluri: hainele lor, forma `nc\l]\rilor. Iar frumuse]ea se `mbin\ cu tot ce fac. 1 ~n manuscris, Mogador figureaz\ cu litere mari, foarte puternic subliniate.

carnete_Camus.qxd

338

12/12/02

4:31 PM

Page 338

ALBERT CAMUS

CARNETE

Noi, `n corsetele noastre, `n pantofii no[tri str`m]i, `n centurile noastre, inspir\m mil\. Gra]ia se r\zbun\ pe [tiin]a noastr\.“ Pp. 212-213 (Plon), vol. I, admirabile pagini despre talent. ~l claseaz\ pe Goethe (motiv`ndu-[i `n mod rezonabil judecata) „printre spiritele meschine [i atinse de afectare“. „Omul acesta care `ntotdeauna se prive[te ac]ion`nd…“ * 10 ianuarie 1950 Niciodat\ n-am v\zut foarte limpede `n mine p`n\ la urm\. Dar am urm\rit `ntotdeauna, din instinct, o stea invizibil\… Exist\ `n mine o anarhie, o dezordine groaznic\. C`nd creez, mor de o mie de ori, fiindc\ este vorba despre o ordine [i toat\ fiin]a mea se refuz\ ordinii. Dar, f\r\ ea, a[ muri risipit. * Dup\-amiaz\, soarele [i lumina n\v\lindu-mi `n valuri `n odaie, cerul albastru [i voalat, zgomote de copii urc`nd din sat, [opotul bazinului `n gr\din\… [i iat\ clipe din Alger `mi revin `n minte. Acum dou\zeci de ani… * L., despre mama: „E ca p`inea, [i ce p`ine!“ * Bespalov: „Din revolt\ `n revolt\, din revolu]ie `n revolu]ie, credeau c\ m\resc libertatea [i, c`nd colo, au ajuns la Imperiu.“ * Revolt\. Ahile sfid`nd crea]ia dup\ moartea lui Patrocle. * Capitol: „Noi, nietzscheenii“. * Henri Miller: „S`nt uluit de grandioasa pr\bu[ire a lumii“. Dar exist\ un tip de spirite pe care aceast\ pr\bu[ire nu `i uluie[te. Mai degrab\ sordid\ dec`t grandioas\.

339

* S\ domini opera, dar s\ nu ui]i `ndr\zneala. S\ creezi. * Couvreux. Sose[te, roag\ s\ i se g\seasc\ la radio programul de [tiri de la B.B.C. care, dup\ el, este de un interes constant, se a[az\, [i adoarme. * Familia. „Nu trebuia s\ v\ deranja]i.“ „Nu v\ jena]i.“ „Vine din provincie.“ * Teme. Hotel de provincie. Atrac]ia fiin]elor. * Mare. Nedreptatea climei. Arbori `nflori]i la Saint-Étienne. Mai r\u `nc\. ~n cele din urm\, mi-a[ fi dorit o fa]\ complet neagr\. Astfel, popoarele din nord… * Februarie 1950 Munc\ disciplinat\ p`n\ `n aprilie. Pe urm\, munc\ `nfl\c\rat\. S\ tac. S\ ascult. S\ las s\ se reverse. * No]iunea ([i realitatea) de intelectual dateaz\ din secolul al XVIII-lea. * Mai t`rziu, s\ scriu un eseu, s\ nu ]in seama de nimeni [i f\r\ nici o rezerv\, despre ceea ce [tiu c\ este adev\rat (s\ fac ce nu vreau, s\ vreau ce nu fac). * Noaptea originar\. * Citesc via]a lui Rachel. Mereu aceea[i decep]ie `n fa]a istoriei. Toate cuvintele astea pronun]ate de ea, `n intimitate, de exemplu, [i care se al\tur\ mul]imii vertiginoase a cuvintelor pierdute pe

carnete_Camus.qxd

340

12/12/02

4:31 PM

Page 340

ALBERT CAMUS

care nu le va cunoa[te nimeni. Pe l`ng\ mul]imea asta, ce ne relateaz\ istoria este o pic\tur\ de ap\ pierdut\ `n mare. * ~n jurnalul lui Delacroix, un cuv`nt (raportat) despre criticii care se apuc\ s\ creeze ei `n[i[i. „Nu po]i, `n acela[i timp, s\ dai pinteni [i s\ te ridici `n [a.“ * Delacroix – despre distan]e la Londra: „Trebuie socotit `n leghe: p`n\ [i dispropor]ia dintre imensitatea locului unde locuiesc persoanele acestea [i micimea natural\ a propor]iilor umane m\ face s\-i declar inamici ai adev\ratei civiliza]ii care apropie oamenii de acea civiliza]ie atic\ ce f\cea Parthenonul mare c`t una dintre casele noastre [i `nchidea at`ta inteligen]\, via]\, for]\, m\re]ie `n limitele str`mte ale unor frontiere care st`rnesc z`mbetele barbariei noastre, la str`mtoare `n imensele ei state.“ * Delacroix: „~n muzic\ la fel ca `n toate celelalte arte, desigur, de `ndat\ ce stilul, caracterul, `ntr-un cuv`nt, seriozitatea ajunge s\ se pronun]e, tot restul dispare“. Idem: ceea ce revolu]iile au f\cut s\ dispar\ `n materie de monumente [i opere de art\ – detaliul, spune Delacroix, este `nsp\im`nt\tor. Idem: `mpotriva progresului. Vol. I, p. 428: „Dator\m Antichit\]ii pu]inul pe care `l valor\m“. * Delacroix Artistul trebuie s\ `nve]e s\ evite ceea ce nu trebuie `ncercat. „Doar nebunii [i neputincio[ii se fr\m`nt\ pentru imposibil. {i totu[i trebuie s\ fii `ndr\zne].“ Idem: „Este nevoie de o mare `ndr\zneal\ ca s\ te `ncume]i s\ fii tu“. Idem: „Munca nu `nseamn\ numai s\ produci lucr\ri, `nseamn\ [i s\ dai pre] timpului“.

CARNETE

341

Idem: „Satisfac]ia omului care a muncit [i [i-a folosit ziua cum se cuvine este imens\. C`nd s`nt `n starea asta m\ bucur cu delicii de cele mai m\runte clipe de r\gaz. Pot chiar, f\r\ nici cel mai mic regret, s\ m\ aflu `n societatea oamenilor celor mai plictico[i“. Idem: „…s\ nu te preocupi prea mult de urm\rirea unor lucruri care nu s`nt dec`t v`nt, ci s\ te bucuri de munca `ns\[i [i de orele delicioase care `i urmeaz\…“ Idem: „C`t s`nt de fericit s\ nu mai fiu silit s\ fiu fericit cum se `n]elegea acest lucru pe timpuri (pasiunile)“. Marile [coli ale Italiei „unde naivitatea se `mbin\ cu cea mai mare [tiin]\“. Idem, vorbind despre Millet: „Apar]ine c\pr\riei arti[tilor cu barb\ care au f\cut revolu]ia din ’48 sau au aplaudat-o, crez`nd, pe c`t se pare, c\ va exista egalitatea talentelor la fel ca [i aceea a averilor“. Idem: contra progresului, p. 200 `n `ntregime. „…Ce spectacol nobil `n cel mai bun dintre secole, acest [eptel uman `ngr\[at de filosofi“. Idem: romanele ruse[ti „au un parfum de realitate care uime[te“. P. 341: „…imperfecta Crea]ie…“ Talentul original: „timiditate [i usc\ciune la `nceput, larghe]e [i neglijare a detaliilor la sf`r[it“. * }\ranul care, `n mijlocul unei rug\ciuni care smulsese lacrimi tuturor, r\m\sese nep\s\tor. Le-a spus oamenilor care `i repro[au at`ta r\ceal\ c\ nu ]ine de parohia aceea. * Februarie ’50 Memoria `mi scap\ tot mai mult. Ar trebui s\ m\ hot\r\sc s\ ]in un jurnal. Delacroix are dreptate: toate zilele care nu s`nt notate s`nt ca ni[te zile care nu au existat. Poate, `n aprilie, c`nd `mi voi fi reg\sit libertatea. * Volum: chestiuni de art\ – `n care `mi voi rezuma estetica. *

carnete_Camus.qxd

342

12/12/02

4:31 PM

Page 342

ALBERT CAMUS

CARNETE

Societate literar\. Ne imagin\m intrigi negre, mari calcule ambi]ioase. Nu s`nt dec`t vanit\]i, care nici nu cer prea mult. * Pu]in orgoliu ne ajut\ s\ p\str\m distan]ele. S\ nu uit asta orice ar fi. * Pl\cerea care se termin\ `n gratitudine: corola zilelor. Dar la cealalt\ extremitate: pl\cerea amar\. * Mistralul a r\zuit cerul p`n\ a dat de o piele nou\, albastr\ [i str\lucitoare ca marea. De pretutindeni c`ntecele p\s\rilor explodeaz\, cu for]\, cu voio[ie, cu vesel\ discordan]\, cu `nc`ntare nesf`r[it\. Ziua [iroie[te [i str\luce[te. * Nu morala, ci `mplinirea. {i nu exist\ alt\ `mplinire dec`t cea a dragostei, adic\ a renun]\rii la sine [i a mor]ii pentru lume. S\ mergi p`n\ la cap\t. S\ dispari. S\ te dizolvi `n dragoste. For]a iubirii va crea atunci, [i nu eu. S\ te cufunzi `n abis. S\ te dezmembrezi. S\ te nimice[ti `n `mplinirea [i pasiunea adev\rului. * Epigraf: „Nimic nu face c`t via]a umil\, ignorant\, obstinat\“ (Schimbul). * Idem: „Exist\ un mod de a te iubi, iar eu nu te-am iubit `n felul \sta“. * Adolphe. Relectur\. Aceea[i senza]ie de sec\tuire arz\toare. „~l examinau (E) cu interes [i curiozitate ca o furtun\ frumoas\.“ „Inima aceasta (A) str\in\ de toate interesele lumii.“

343

„De `ndat\ ce vedeam pe fa]a ei o expresie de durere, voin]a ei devenea a mea: nu m\ sim]eam `n largul meu dec`t atunci c`nd era mul]umit\ de mine.“ * „…Aceste dou\ fiin]e nefericite care numai ele singure se cuno[teau pe p\m`nt, care numai ele singure `[i puteau face dreptate, se puteau `n]elege [i consola, p\reau doi inamici ireconciliabili, `ncr`ncena]i `n a se sf`[ia.“ * Wagner, muzic\ de sclavi. * Roman. „Voia ca ea s\ sufere, dar departe de el. Era la[.“ * Benjamin Constant: „Trebuie s\ se studieze mizeriile oamenilor, dar s\ se socoteasc\ printre aceste mizerii [i ideile pe care [i le fac despre mijloacele de-a le combate“. * Idem: „Pericol groaznic: ca politica de afaceri american\ [i civiliza]ia inconsistent\ a intelectualilor s\ ajung\ s\ se uneasc\“. * Titlu Eseuri solare1: Vara. Amiaza. S\rb\toarea. * Februarie ’50 St\p`nirea de sine: s\ nu vorbesc. S\ notez: experien]a este o memorie, dar reciproca este adev\rat\. S\ revin acum la detalii. S\ prefer adev\rul mai presus de toate. * Nietzsche: Mi-a fost ru[ine de modestia asta mincinoas\. * 1 ~n manuscris era scris: Eseuri mediteraneene. Corectura apar]ine autorului [i a fost

*

operat\ pe prima copie dactilografiat\.

carnete_Camus.qxd

344

12/12/02

4:31 PM

Page 344

ALBERT CAMUS

CARNETE

A `nflorit rozmarinul. La picioarele m\slinilor, cununi de violete. * Martie ’50 Protestan]ii filantropi neag\ tot ce nu este ra]iune din moment ce ra]iunea, `n opinia lor, `i poate face st\p`ni peste orice, chiar [i peste natur\. Peste orice, `n afar\ de Frumuse]e. Frumuse]ea scap\ acestui calcul. De aceea `i e at`t de greu unui artist s\ fie revolu]ionar, de[i este revoltat ca artist. De aceea `i este imposibil s\ fie un uciga[. * S\ a[tept, s\ a[tept s\ se sting\ una c`te una zilele a c\ror ghirland\ luminat\ se mai afl\ `nc\ `n fa]a mea. ~n fine, se stinge ultima [i se las\ o bezn\ des\v`r[it\. * 1 martie O lun\ de absolut\ st\p`nire de sine – pe toate planurile. De re`nceput apoi de la zero – (dar f\r\ s\ pierd adev\rul, realitatea experien]elor precedente [i s\ accept atunci toate consecin]ele, decis s\ le dep\[esc [i s\ le transfigurez `n atitudinea ultim\, dar avizat\, a creatorului. S\ nu refuz nimic). * (S\ pot spune: era greu. N-am reu[it asta din primul moment [i am luptat p`n\ la extenuare. Dar, `n cele din urm\, am triumfat. Iar aceast\ oboseal\ dur\ face ca succesul s\ fie clarv\z\tor, mai umil, dar [i mai hot\r`t.) * Revolt\. Dup\ ce am redactat tot, s\ reg`ndesc totul plec`nd de la documente [i idei astfel ordonate. * ~n art\, realistul absolut ar fi divinitatea absolut\. De aceea `ncerc\rile de zeificare a omului vor s\ perfec]ioneze realismul. * Marea: nu m\ pierdeam `n ea, m\ reg\seam.

345

* Prietenul lui Vivet care se l\sase de fumat, re`ncepe, afl`nd c\ tocmai a fost descoperit\ bomba H. * Familia. C\ru]a[ii s`nt cei care au f\cut Algeria. Michel. 80 de ani. Drept [i voinic. X., fiica lui. ~i p\r\se[te la 18 ani ca s\-[i „tr\iasc\ via]a“. Revine la 21, plin\ de bani [i, v`nz`ndu-[i bijuteriile, `i reface tat\lui ei toat\ herghelia, r\pus\ de o epidemie. „Omul viclean“ al lui Gurgiev. Concentrare. Evocare de sine (s\ te vezi prin ochii altuia). * Iacob Genns, dictator al ghetoului din Vilnius, accept\ acest post poli]ienesc ca s\ limiteze pierderile. ~ncetul cu `ncetul, trei sferturi din locuitorii ghetoului (48 000) s`nt extermina]i. ~n cele din urm\, este `mpu[cat [i el. ~mpu[cat pentru nimic – dezonorat pentru nimic. * Titlu: Geniul r\ului. * Ea trebuia s\ moar\. Atunci ar `ncepe o fericire atroce. Dar suferin]a, asta este: „Ei“ nu mor la momentul potrivit. * Dup\ chinezi, imperiile pe cale de-a pieri au legi foarte numeroase. * Lumin\ radioas\. Mi se pare c\ ies dintr-un somn de 10 ani – `nc\ `nfofolit `n bandajele nenorocirii [i ale falselor morale – dar din nou gol [i `ntors c\tre soare. For]\ str\lucitoare [i m\surat\ – [i inteligen]\ frugal\, ascu]it\. Renasc [i ca trup… *

carnete_Camus.qxd

346

12/12/02

4:31 PM

Page 346

ALBERT CAMUS

CARNETE

Comedie. Un om c\ruia i se r\spl\te[te oficial o virtute pe care o exercita p`n\ atunci din instinct. Din acel moment, o exercit\ con[tient: catastrofe. * Stilul secolului al XVII-lea, dup\ Nietzsche: curat, exact [i liber. Arta modern\: arta de a tiraniza. * Dup\ o anumit\ v`rst\, dramele dintre fiin]e se agraveaz\ din pricina unei curse contra cronometru. Atunci devin insolubile. * Ca [i cum la primul soare al iubirii z\pezile acumulate `n ea se topeau `ncetul cu `ncetul ca s\ dea fr`u liber apelor irezistibile [i ]`[nitoare ale bucuriei. * 4 martie 1950 {i pe fa]\ mi-am d\ruit inima p\m`ntului grav [i suferind, iar adeseori, `n noaptea sacr\, i-am promis s\-l iubesc cu credin]\ p`n\ la moarte, f\r\ team\, cu greaua sa povar\ de fatalitate, [i s\ nu dispre]uiesc nici una dintre enigmele sale. Astfel, m-am legat de el cu o leg\tur\ de moarte. (Empedocle de Hölderlin) * Doar t`rziu ai curajul a ceea ce [tii. * Arti[tii [i g`ndurile f\r\ soare. * „Ne`n]elegerea `n privin]a tandre]ei, spune Nietzsche. O tandre]e servil\ care se supune [i se `njose[te, care idealizeaz\ [i se `n[al\ – dar, `n acela[i timp, o tandre]e divin\ care dispre]uie[te [i iube[te, care transform\ [i `nal]\ ceea ce iube[te.“ * Lumea `n care m\ simt cel mai la `ndem`n\: mitul grec.

347

* Inima nu e totul. Ea trebuie s\ fie, deoarece f\r\ ea… Dar trebuie s\ fie st\p`nit\ [i transfigurat\. * Toat\ opera mea e ironic\. * Tenta]ia mea cea mai constant\, cea cu care n-am `ncetat niciodat\ s\ port o lupt\ extenuant\: cinismul. * P\g`nismul pentru sine, cre[tinismul pentru ceilal]i, iat\ dorin]a instinctiv\ a fiec\rei fiin]e. * Nu dificultatea, ci imposibilitatea de a fi. * Dragostea este nedreptate, dar dreptatea nu e suficient\. * Exist\ `ntotdeauna `n om o parte care refuz\ iubirea. Este partea care vrea s\ moar\. Ea este cea care cere s\ fie iertat\. * Titlu pentru Rugul: Déjanire. * Déjanire: „A[ fi vrut s-o opresc `n timp, `n ziua aceea deja `ndep\rtat\ de la Tuileries, c`nd `mi ie[ea `n `nt`mpinare, cu fusta ei neagr\ [i bluza alb\ cu m`neci suflecate pe bra]ele aurii, cu p\rul despletit, cu pasul sigur [i fa]a ca o pror\“. * „Ceea ce m\ tot g`ndeam de mult s\-i cer am f\cut `n acea sear\ extrem\: jur\m`ntul c\ nu va mai apar]ine niciodat\ vreunui alt b\rbat. Ceea ce poate atrage dup\ sine [i permite religia, nu voiam s\ tr\iesc dac\ iubirea omeneasc\ era incapabil\ de asta. Mi-a f\cut atunci acea f\g\duial\ f\r\ s\-mi cear\ [i mie acela[i angajament.

carnete_Camus.qxd

348

12/12/02

4:31 PM

Page 348

ALBERT CAMUS

Dar, `n bucuria teribil\ [i m`ndria dragostei mele, i l-am promis, cu voio[ie. ~nsemna s-o ucid [i s\ m\ sinucid, `ntr-un fel.“ * Acolo unde dragostea e un lux, cum s\ nu fie un lux [i libertatea? Motiv `n plus, e drept, ca s\ nu le ced\m celor care fac o dubl\ mizerie din dragoste [i libertate. * Voltaire a b\nuit aproape totul. N-a stabilit dec`t foarte pu]ine lucruri, dar le-a stabilit bine. * Roman. Personaje masculine: Pierre G., Maurice Adrey, Nicolas Lazarevici, Robert Chatté, M.D.b., Jean Grenier, Pascal Pia, Ravanel, Herrand, Oettly. Feminine: Renée Audibert, Simone C., Suzanne O., Christiane Galindo, Blanche Balain, Lucette, Marcelle Rouchon, Simone M.B., Yvonne, Carmen, Marcelle, Charlotte, Laure, Madeleine Blanchoud, Janine, Jacqueline, Victoria, Violante, Françoise 1 [i 2, Vauquelin, Leibowitz. Michèle, Andrée Clément, Lorette, Patricia Blake, M. Thérèse, Gisèle Lazare, Renée Thomasset, Evelyne, Mamaine, Odile, Wanda, Nicole Algan, Odette Campana, Yvette Petit-Jean, Suzanne Agnely, Vivette, Nathalie, Virginie, Catherine, Mette, Anne. * „Marea [i cerul atrag pe terasele de marmur\ mul]imea trandafirilor tineri [i viguro[i.“ (A. Rimbaud) * Cei care scriu `ntr-o manier\ obscur\ au noroc: vor avea comentatori. Ceilal]i vor avea doar cititori, ceea ce, pare-se, este demn de dispre]. * Gide vine spre U.R.S.S. pentru c\ se g`nde[te la bucurie. * Gide: „Ast\zi doar ateismul poate pacifica lumea“ (!)

CARNETE

349

* Dialog `ntre Lenin [i un concentra]ionar rus. * Parisul `ncepe s\ serveasc\ o oper\ [i o scoate `n fa]\. Dar o dat\ ce ea este statornicit\, `ncepe pl\cerea. Se punea problema distrugerii ei. Astfel, exist\ `n Paris, ca [i `n anumite r`uri din Brazilia, mii de pe[ti[ori care au aceast\ sarcin\1. S`nt minusculi, dar nenum\ra]i. Tot capul lor, dac\ pot spune a[a, se afl\ `n din]i. {i `]i desc\rneaz\ un om, complet, `n mai pu]in de cinci minute, nel\s`nd `n urm\ dec`t oasele albe. Pe urm\ pleac\, dorm pu]in, [i o iau de la `nceput. * Din Bossuet: „Singura calitate de care s`nt capabili cei mai mul]i oameni este s\ se revolte dac\ li se refuz\ aceast\ calitate“. El `[i pierduse p`n\ [i asta. * Ca acei b\tr`ni care, `ntr-o cas\ mare, odinioar\ plin\ de via]\ [i de ]ipete, se retrag la un etaj, apoi `ntr-o odaie, pe urm\ `n cea mai str`mt\ dintre camere, unde `[i adun\ toate gesturile vie]ii – claustra]i, `n a[teptarea `nc\perii `nguste, [i mai izolate. * Aprilie ’50. Din nou, Cabris2 P`n\ la urm\, ajung aici. E greu, dar sf`r[e[ti prin a ajunge. Ah! nu-s frumo[i la vedere. Dar li se iart\. C`t despre cele dou\, trei fiin]e pe care le iubesc, ele s`nt mai bune dec`t mine. Cum s\ accept acest lucru? Haide s\ s\rim peste asta. * Noapte `nce]o[at\ [i cald\. ~n dep\rtare, luminile pe coast\. ~n vale, un enorm concert de broa[te a c\ror voce mai `nt`i melodioas\ pare s\ r\gu[easc\. Satele astea de lumin\, casele… „Dumneata e[ti poet, iar eu m\ aflu de partea mor]ii.“ * 1 Aceea[i imagine se reg\se[te `n C\derea. 2 Cabris, l`ng\ Grasse.

carnete_Camus.qxd

350

12/12/02

4:31 PM

Page 350

ALBERT CAMUS

CARNETE

Sinuciderea lui A. S`nt r\scolit, fiindc\ `l iubeam mult, bine`n]eles, dar [i pentru c\, brusc, am `n]eles c\-mi venea s\ fac la fel. * Cel pu]in ele nu au ca noi obliga]ia grandorii. Pentru b\rba]i, chiar [i credin]a, chiar [i umilin]a s`nt o prob\ de grandoare. Istovitor. * Sose[te `ntotdeauna un moment c`nd fiin]ele `nceteaz\ s\ mai lupte [i s\ se sf`[ie, accept\, `n fine, s\ se iubeasc\ a[a cum s`nt. Este `mp\r\]ia cerurilor. * Destul cu vinov\]ia – cu remu[carea. * Claudel. B\tr`nul acela lacom precipit`ndu-se spre altar ca s\ se `ndoape cu onoruri… Mizerie! * Nuvel\. O zi bun\. Doamna matur\ care vine singur\. Cannes. * ~n mare roman. Lazarevici. Adrey. Chatté ([i comediile sale cu personaje `nt`lnite `nt`mpl\tor). * A `mb\tr`ni `nseamn\ a trece de la pasiune la compasiune.

351

Secolul al XIX-lea este secolul revoltei. De ce? Pentru c\ se na[te dintr-o revolu]ie ratat\, `n care doar principiul divin a primit lovitura mortal\. * 27 mai 1950 Solitar. Iar focurile dragostei incendiaz\ lumea. Merit\ durerea de a te na[te [i de a cre[te. Dar trebuie s\ [i tr\ie[ti, pe urm\? Orice vie]uire este atunci justificat\. Dar [i orice supravie]uire? * Dup\ Omul revoltat, crea]ie `n libertate. * C`te nop]i `ntr-o via]\ `n care nu mai exi[ti! * Opera mea `n timpul acestor dou\ cicluri: fiin]e f\r\ minciuni, deci nereale. Nu exist\ pe lume. De asta, desigur, nici p`n\ `n prezent nu s`nt un romancier `n sensul `n care se `n]elege acest cuv`nt de obicei. Ci, mai degrab\, un artist care creeaz\ mituri pe m\sura pasiunii [i angoasei sale. {i tot de asta fiin]ele care m-au entuziasmat pe lumea asta s`nt `ntotdeauna cele care posedau for]a [i exclusivitatea acestor mituri. * Ceea ce este nes\buit `n dragoste e faptul c\ vrei s\ gr\be[ti [i s\ pierzi zilele de a[teptare. ~n felul acesta vrei s\ te apropii de sf`r[it. ~n felul acesta, prin unul dintre aspectele sale, dragostea coincide cu moartea.

* Doamna care ia fosfat de var. La mas\. „Acest biet c`ine (un minunat cocher auriu), dup\ toate ac]iunile str\lucite pe care le-a f\cut `n Indochina, crede]i c\ l-ar fi decorat cineva? Nu, la noi se pare c\ nu se decoreaz\ c`inii. Uita]i, `n Anglia s`nt decora]i dac\ s-au comportat bine `n r\zboi. Dar la noi! Acesta, degeaba a descoperit toate ambuscadele chinezilor, nimic. Biet animal!“ Fata de la bar. „Scrisori, ah! nu. Nu-mi place s\-mi bat capul.“

* Lag\r. Un paznic analfabet care se `nver[uneaz\ `mpotriva unui intelectual. „Na, uite, pentru c\r]i! Faci pe de[teptul vas\zic\…“ etc. P`n\ la urm\, intelectualul `[i cere iertare.

*

*

carnete_Camus.qxd

352

12/12/02

4:31 PM

Page 352

ALBERT CAMUS

CARNETE

Oamenii au chipul dificil al propriei cunoa[teri (chipurile acelea pe care le `nt`lnim uneori [i care [tiu). Dar, c`teodat\, sub cicatrice apare chipul adolescentului, care aduce mul]umiri vie]ii. * ~n preajma lor nu am sim]it nici s\r\cia, nici despuierea, nici umilin]a. De ce s\ n-o spun: am sim]it [i `nc\ `mi mai simt noble]ea. ~n fa]a mamei, simt c\ fac parte dintr-o ras\ nobil\: cea care nu invidiaz\ nimic. * Am tr\it f\r\ m\sur\ din frumuse]e: p`ine ve[nic\. * Pentru majoritatea oamenilor, r\zboiul `nseamn\ sf`r[itul singur\t\]ii. Pentru mine el este singur\tatea definitiv\. * Iute ca fulgerul, o singur\ [i fulger\toare lovitur\ de cu]it, `mpreunarea taurului este cast\. Este `mpreunarea zeului. Nu voluptate, ci arsur\ [i nimicire sacr\. * Vosgi1. Datorit\ gresiei ro[ii, bisericile [i colinele lor au culoarea s`ngelui uscat. Tot s`ngele cuceririlor [i puterii a [iroit peste ]ara asta [i s-a uscat pe sanctuarele ei. * Moral\ inutil\: via]a este moral\. Cel care ne d\ totul nu ob]ine totul. * C`nd ai [ansa s\ tr\ie[ti `n universul inteligen]ei, prin ce nebunie s\-]i dore[ti s\ intri `n ]ipetele [i teribila cas\ a pasiunii. * Iubesc tot [i nu iubesc nimic. ~nseamn\ c\ nu iubesc nimic. * 1 Camus a venit s\-[i continue convalescen]a `n mun]ii Vosgi.

353

Sf`r[itul Déjanirei. O ucide sistematic, pu]in c`te pu]in (ea disp\rea treptat din fa]a lui, iar el vedea cum i se zb`rcesc tr\s\turile, cu o groaznic\ speran]\ [i un chinuitor suspin de iubire). Ea moare. El o reg\se[te pe cealalt\, din nou t`n\r\ [i frumoas\. O delicioas\ iubire se `nal]\ iar `n inima lui. „Te iubesc“, `i spune. * Exerci]iile spirituale ale Sf`ntului Igna]iu – ca s\ previn\ somnolen]a `n timpul rug\ciunii. * Toat\ puterea [tiin]ei urm\re[te ast\zi s\ `nt\reasc\ statul. Nici un savant nu s-a g`ndit s\-[i orienteze cercet\rile c\tre ap\rarea individului. {i totu[i `n acest punct ar avea un sens francmasoneria. * Dac\ epoca n-ar fi dec`t tragic\! Dar ea este m`r[av\. De aceea trebuie pus\ sub acuzare – [i iertat\. * I. Mitul lui Sisif (absurd). – II. Mitul lui Prometeu (revolt\). – III. Mitul lui Nemesis. * Joseph de Maistre: „Nu [tim ce este sufletul unui punga[, dar cred c\ [tiu ce este sufletul unui om onest: ceva care te face s\ te `nfiori“. * Deschide]i `nchisorile sau dovedi]i-v\ virtutea. * Joseph de Maistre: „Vai de genera]iile care se adreseaz\ epocilor lumii“. Ca acel `n]elept chinez care, c`nd voia r\ul cuiva, `i ura s\ tr\iasc\ o epoc\ „interesant\“. * Baudelaire. Lumea a dob`ndit o asemenea consisten]\ `n vulgaritate, `nc`t `nveste[te dispre]ul omului spiritual cu violen]a1 pasiunii. 1 Ezit\m, `n manuscris, `ntre „noble]e“ [i „violen]\“.

carnete_Camus.qxd

354

12/12/02

4:31 PM

Page 354

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Unterlinden: „Toat\ via]a am visat la pacea din m\n\stiri“. ({i n-a[ fi putut, desigur, s\ rezist acolo mai mult de un an.) * Europa ca o tarab\ – te aduce la disperare. * Angajament. Am cea mai elevat\ [i totodat\ cea mai pasional\ idee despre art\. Mult prea elevat\ ca s\ consimt s-o supun la ceva. Mult prea `nalt\ ca s\ vreau s-o despart de ceva. * „Dragostea pentru el era imposibil\. Nu avea dreptul dec`t la minciun\ [i adulter.“ * Claudel. Spirit vulgar. * Savoia. Septembrie ’50 Fiin]ele care, precum M., ve[nici emigran]i, s`nt `n c\utarea unei patrii, sf`r[esc prin a o g\si, dar numai `n durere. * Durerea [i chipul ei uneori m`r[av. Dar trebuie s\ r\m`i `n ea [i s\ tr\ie[ti din ea ca s\ pl\te[ti pre]ul. S\ te distrugi `n ea fiindc\ ai cutezat s\-i distrugi pe ceilal]i. * Roman. „~[i amintea c\, `ntr-o zi, `n cursul uneia dintre acele scene atroce, `n timp ce cre[tea `n el presim]irea unui viitor oribil, ea `i spuse c\ `[i jurase s\ nu-i apar]in\ dec`t lui [i c\ niciodat\, dup\ dispari]ia lui, nu va mai exista altcineva pentru ea. {i `n clipa aceea, c`nd ea credea c\-i spune ce era mai elevat, mai iremediabil `n dragostea lor, c`nd o spunea cu adev\rat, `n acel moment, c`nd se g`ndea s\-l lege [i s\-l contopeasc\ `n ea, lui i-a venit, dimpotriv\, ideea c\ este eliberat [i c\ venise momentul s\ fug\ [i s-o lase

355

acolo, sigur de fidelitatea [i de sterilitatea ei absolute. Dar a r\mas `n ziua aceea – ca [i `n celelalte.“ * Paris. Septembrie ’50 Ceea ce am de spus e mai important dec`t ceea ce s`nt. S\ fiu [ters – [i s\ [terg. * Progres: s\ renun] s\ mai `mp\rt\[esc unei fiin]e iubite suferin]a pe care mi-o produce. * Frica de a suferi. * Faulkner. La `ntrebarea: „Ce g`ndi]i despre t`n\ra genera]ie de scriitori?“, el r\spunde: „Nu va l\sa nimic valabil. Nu mai are nimic de spus. Ca s\ scrii, trebuie s\ fi `nr\d\cinat `n tine marile adev\ruri primordiale [i s\-]i fi `ndreptat opera spre unul dintre ele ori spre toate `n acela[i timp. Cei care nu [tiu s\ vorbeasc\ despre m`ndrie, onoare, durere s`nt scriitori f\r\ viitor, iar opera lor va muri o dat\ cu ei sau `naintea lor. Goethe [i Shakespeare au rezistat la toate deoarece credeau `n inima omeneasc\. Balzac [i Flaubert la fel. S`nt eterni.“ „Care e cauza nihilismului care a n\p\dit literatura?“ „Frica. ~n ziua c`nd oamenii vor `nceta s\ se mai team\, vor re`ncepe s\ scrie capodopere, adic\ opere durabile.“ * Sorel: „Discipolii `[i someaz\ maestrul s\ `ncheie era `ndoielilor aduc`nd solu]ii definitive“. * Nu e nici o `ndoial\ c\ oric\rei morale `i trebuie pu]in cinism. Unde este limita? * Pascal: „Am petrecut mult timp din via]\ crez`nd c\ exist\ o dreptate: [i aici nu gre[eam; fiindc\ exist\, `n m\sura `n care Dum-

carnete_Camus.qxd

356

12/12/02

4:31 PM

Page 356

ALBERT CAMUS

nezeu a vrut s\ ne-o reveleze. Dar nu g`ndeam asta `n felul acesta [i aici m\ `n[elam; deoarece credeam c\ dreptatea noastr\ era `n mod esen]ial dreapt\ [i c\ aveam cum s-o cunosc [i s-o judec.“ * N. (Elenii). „Cutezan]\ a raselor nobile, cutezan]\ nebun\, absurd\, spontan\… indiferen]a [i dispre]ul lor fa]\ de toate instinctele de ap\rare ale corpului, pentru via]\, pentru bun\stare.“ * Roman. „Dragostea se `mpline[te sau se degradeaz\. Mutilarea pe care o las\ `n urm\ este cu at`t mai mare, cu c`t dragostea e mai avortat\. Dac\ dragostea nu e creatoare, ea `mpiedic\ pentru totdeauna orice crea]ie adev\rat\. Este un tiran [i `nc\ un tiran mediocru. Astfel, P. se sim]ea m`hnit c\ s-a pus `n situa]ia de a iubi f\r\ s\ poat\ da tot acelei iubiri. ~n risipa asta nes\buit\ de ore [i de suflet recuno[tea un soi de justi]ie care, p`n\ la urm\, era singura pe care o va fi `nt`lnit cu adev\rat pe acest p\m`nt. Dar a recunoa[te aceast\ justi]ie `nsemna, `n acela[i timp, a recunoa[te o datorie: aceea de a `n\l]a acea dragoste, ca [i pe ei `n[i[i, deasupra mediocrit\]ii, de a accepta suferin]a cea mai cumplit\, dar [i cea mai sincer\, cea din fa]a c\reia se retr\gea dintotdeauna, cu inima b\t`nd, cople[it de la[itate. Nu putea s\ fac\ mai mult, nici s\ fie altul, iar singura iubire care ar fi salvat totul era o iubire `n care ar fi fost acceptat a[a cum era. Dar dragostea nu poate accepta ceea ce este. Altfel n-ar striga pretutindeni. Strig\ ca s\ refuze bun\tatea, compasiunea, inteligen]a, tot ce duce la `n]elegere. Strig\ imposibilul, absolutul, cerul `n fl\c\ri, prim\vara inepuizabil\, via]a dep\[ind moartea [i moartea `ns\[i transfigurat\ `n via]\ ve[nic\. Cum s\ fi fost acceptat, el, `n dragoste, el care, `ntr-un fel, nu era dec`t mizerie [i avea con[tiin]a acelei mizerii. Doar el putea s\ se accepte – accept`nd lunga, nesf`r[ita [i atrocea durere de a pierde dragostea [i de a [ti c\ o pierduse din vin\ proprie. Asta era libertatea sa, [iroind de un s`nge teribil, e adev\rat. Dar asta era [i condi]ia ca m\car ceva s\ fie creat `n propriile limite, `n sfin]irea propriei mizerii [i a mizeriei oric\rei vie]i, dar [i `n efortul spre grandoare, singurul efort ce-l justifica.

CARNETE

357

Dincolo de tortura asta, orice sl\biciune confer\ dragostei un chip pueril [i stupid, de fapt, o transform\ `n acea constr`ngere zadarnic\ [i r\t\cit\ `mpotriva c\reia o inim\ mai exigent\ se r\zvr\te[te p`n\ la urm\. Da, asta trebuia s\ spun\: «Te iubesc – dar nu simt nimic, sau doar pu]in lucru, iar tu nu m\ po]i accepta cu adev\rat cu toat\ dragostea ta. Tu pretinzi tot, `n str\fundul sufletului, la r\d\cina ta, iar eu nu am [i nici nu s`nt totul. Iart\-m\ c\ am mai pu]in suflet dec`t dragoste, mai pu]in noroc dec`t dorin]\ [i c\ iubesc mai sus dec`t pot atinge. Iart\-m\ [i nu m\ mai umili. C`nd nu vei mai fi `n stare s\-mi por]i dragoste, vei fi `n stare de dreptate. ~n ziua aceea `mi vei m\sura infernul [i atunci m\ vei iubi mai presus de noi `n[ine cu o iubire care nici mie nu-mi va putea vreodat\ fi de ajuns, dar pe care o voi pune totu[i pe seama vie]ii ca s-o accept `nc\ o dat\, `n suferin]\.» Asta era, da, dar atunci `ncepea ce era mai greu. Ea fiind absent\, zilele ]ipau, fiecare noapte era o ran\.“ * Pasiunea cea mai puternic\ a secolului al XX-lea: servitutea. * La Brou, statuile funerare ale Margueritei de Austria [i Philibert de Savoia, `n loc s\ priveasc\ cerul, se privesc unul pe altul pe vecie. * Cei care n-au pretins virginitatea absolut\ a fiin]elor [i a lumii, care nu au urlat de dor [i neputin]\ `n fa]a imposibilit\]ii ei, care nu s-au distrus `ncerc`nd s\ iubeasc\, pe jum\tate, un chip care nu poate inventa iubirea [i nu face dec`t s-o repete, ace[tia nu pot `n]elege realitatea revoltei [i furia ei distructiv\.1 * Action française. Mentalitate de paria ai istoriei: resentimentul. Rasism de ghetou politic. * Nu-mi plac secretele celorlal]i. Dar m\ intereseaz\ m\rturisirile lor. * 1 Cf. Omul revoltat.

carnete_Camus.qxd

358

12/12/02

4:31 PM

Page 358

ALBERT CAMUS

CARNETE

Pies\ despre un om f\r\ personalitate. ~[i schimb\ des imaginea despre sine dup\ cum i-o propun ceilal]i. Se comport\ lamentabil cu so]ia sa. Inteligent [i curajos cu cea pe care o iube[te etc… Vine ziua c`nd cele dou\ imagini intr\ `n conflict. P`n\ la urm\: Slujnica: Domnul e foarte amabil. El: Uite, Maria, asta e pentru dumneata. * Pu]ini oameni capabili s\ `n]eleag\ arta. * Pe vremea lui Rembrandt, artizanii erau cei care pictau b\t\liile. * Paris. Ploaia [i v`ntul au aruncat frunzele de toamn\ pe bulevarde. Calci peste o blan\ umed\ [i ro[cat\. * Un [ofer de taxi, negru, de o curtoazie neobi[nuit\ `n Parisul anului 1950, `mi spune trec`nd prin dreptul Comediei Franceze `nconjurat\ de numeroase ma[ini: „Casa lui Molière e arhiplin\ `n seara asta“. * De 2 000 de ani asist\m la calomnierea necontenit\ [i perseverent\ a valorii grece[ti. ~n acest punct, marxismul succede cre[tinismului. {i, de 2 000 de ani, valoarea greceasc\ rezist\ `n a[a fel `nc`t secolul al XX-lea, sub povara ideologiilor sale, este mai degrab\ grecesc [i p\g`n dec`t cre[tin [i rusesc. * Intelectualii fac teoria, masele economia. P`n\ la urm\, intelectualii folosesc masele [i, prin ei, teoria utilizeaz\ economia. De aceea trebuie s\ se men]in\ starea de asediu [i aservirea economic\ – pentru ca masele s\ r\m`n\ mase de manevr\. Este foarte adev\rat c\ economia alc\tuie[te materia istoriei. Ideile se mul]umesc s\ o conduc\. * {tiam adev\rul despre mine [i despre ceilal]i. Dar nu-l puteam accepta. M\ r\suceam sub el, ars p`n\ la ro[u. *

359

Creatorii. Vor trebui mai `nt`i s\ se bat\, c`nd va veni catastrofa. Dac\ va fi `nfr`ngere, cei care vor fi supravie]uit se vor duce pe meleagurile unde va fi posibil s\-[i g\seasc\ s\la[ cultura: Chile, Mexic etc. Dac\ va fi victorie: cel mai mare pericol. * Secolul al XVIII-lea: s\ consideri c\ omul este perfectibil e deja un subiect discutabil. Dar s\ consideri, dup\ ce ai tr\it, c\ omul este bun… * Da, am o patrie: limba francez\. * Roman 1) Cucerirea Weimarului, sau ceva echivalent, de c\tre v\rga]i1. 2) ~n lag\r, un intelectual trufa[ este supus celulei scuipa]ilor2. Toat\ via]a lui din acel moment: s\ supravie]uiasc\ pentru a putea ucide. * Dizolvarea grupului3. Lazarevici: „Ne iubim, \sta-i adev\rul. Incapabili s\ ridic\m un deget pentru ceea ce iubim. Nu, s`ntem neputincio[i. Dar refuz\m s\ facem [i pu]inul pe care l-am putea face. Nu ne ducem la [edin]\, dac\ plou\, dac\ am avut parte de o scen\ acas\ etc. etc….“ * Necinstea artistului c`nd se preface a crede `n democra]ia principiilor. C\ci atunci neag\ ceea ce e mai profund `n experien]a sa [i care reprezint\ marea lec]ie a artei: ierarhia [i regulamentul. Faptul c\ necinstea asta este sentimental\ nu `nseamn\ nimic. Ea duce la sclavia din uzine sau din lag\re. * 1 „V\rga]ii“ desemneaz\, desigur, pe deporta]ii concentra]ionari. 2 Cf. C\derea. 3 Grupul Leg\turilor Interna]ionale a fost `nfiin]at ca s\ vin\ `n ajutor victimelor tuturor

regimurilor totalitare.

carnete_Camus.qxd

360

12/12/02

4:31 PM

Page 360

ALBERT CAMUS

CARNETE

361

Simone Weil are dreptate, nu persoana uman\ trebuie ocrotit\, ci posibilit\]ile pe care le con]ine ea. {i, pe urm\, spune ea: „nu po]i s\ intri `n adev\r f\r\ s\ fi trecut prin propria ta nimicire: f\r\ s\ fi s\l\[luit mult timp `ntr-o stare de total\ [i extrem\ umilire“. Nenorocirea (un hazard poate s\ m\ aboleasc\) este starea aceasta de umilire, nu suferin]a. {i mai spune: „Spiritul de dreptate [i spiritul de adev\r s`nt una“.

* Text despre mare. Valurile, saliv\ a zeilor. Monstrul marin, marea de `nvins etc. Gustul meu dezordonat pentru pl\cere.

* Spiritul revolu]ionar refuz\ p\catul originar. Cu toate acestea, se cufund\ `n el. Spiritul grecesc nu se g`nde[te la asta. Cu toate acestea, scap\ din el.

*

* Nebunii `n lag\rele de concentrare. ~n libertate. }inta unor glume crude. * ~n timpul ciom\gelii, la Buchenwald, un c`nt\re] de oper\ este silit s\-[i c`nte ariile de succes. * Idem: Martorii lui Iehova, la Buchenwald, au refuzat s\ participe la colecta de haine de l`n\ pentru armata german\. * La Hinzert, de]inu]ii francezi purtau dou\ majuscule pe haine: HN: Hunde-Nation: Na]ie de c`ini. * Comunismul are [anse `n Fran]a pentru c\ este o na]iune militar\. * Pies\: – Uite ce este cinstea. Face r\u crez`nd c\ face bine. – Dar face distinc]ia dintre ele. * Principiul dreptului este cel al statului. Principiu roman pe care anul ’89 l-a reintrodus `n lume prin for]\ [i `mpotriva dreptului. Trebuie s\ revenim la principiul grecesc care este autonomia.

* Alexandre Jacob: „O, mam\, vezi, este umanitatea“. * Leibniz: „Nu dispre]uiesc aproape nimic“.

25 ianuarie ’51 – Valence Strigasem, cerusem, m\ bucurasem, disperasem. Dar, `ntr-o zi, la 37 de ani, am cunoscut nenorocirea [i am aflat ceea ce, `n ciuda aparen]elor, ignorasem p`n\ atunci. C\tre mijlocul vie]ii a trebuit s\ re`nv\] din greu s\ tr\iesc singur. * Roman. „Eu, care de mult timp tr\iam, gem`nd, `n lumea trupurilor, `i admiram pe cei care, precum S.W., p\reau s\ scape din ea. ~n ceea ce m\ prive[te, nu-mi puteam imagina o iubire f\r\ posesiune [i deci f\r\ umilitoarea suferin]\ care e partea celor ce tr\iesc `n func]ie de corp. Ajungeam chiar s\ prefer ca o fiin]\ care m\ iube[te s\-mi fie credincioas\ `n trup mai degrab\ dec`t `n suflet [i `n inim\. {tiam [i c\, pentru femeie, una o condi]ioneaz\ pe cealalt\ [i o pretindeam atunci, dar numai ca pe o condi]ie a acelei posesiuni exclusive de care `mi p\sa mai mult dec`t de tot restul, a c\rei lips\ era o surs\ nesf`r[it\ de chinuri [i care era m`ntuirea mea personal\. Paradisul meu se afla `n virginitatea celorlal]i.“ * Grasse, capitala frizerilor. * S\ reiau trecerea de la elenism la cre[tinism, adev\rata [i singura cotitur\ din istorie. Eseu despre destin. (Nemesis?) * Culegere de eseuri filosofice. Filosofia expresiei + comentariu cartea I Etic\ + reflec]ii despre Hegel (lec]ii despre filosofia istoriei) + eseu Grenier + comentariu la Apologia lui Socrate.

carnete_Camus.qxd

362

12/12/02

4:31 PM

Page 362

ALBERT CAMUS

CARNETE

* „Libertatea este un dar al m\rii.“ (Proudhon) * Ceea ce am c\utat at`t de mult timp apare `n sf`r[it. Moartea devine o consim]ire. * 5 februarie. S\ mori f\r\ a fi pus `n ordine nimic. Dar cine moare av`nd totul pus `n ordine, dac\ nu…? De pus `n ordine m\car lini[tea celor pe care i-ai iubit… }ie nimic nu-]i este dat, nici m\car, mai ales nu, o moarte pa[nic\. * Februarie 19511. Omul revoltat. Am vrut s\ spun adev\rul f\r\ s\ `ncetez a fi generos. Asta mi-e justificarea. * Lucru etc. 1) Eseu despre mare. S\ alc\tuiesc un volum de eseuri: S\rb\toarea; 2) Prefa]\ la edi]ia american\ de teatru; 3) Prefa]\ la edi]ia american\ de eseuri; 4) Traducere Timon din Atena; 5) Iubirea pentru ceea ce e departe. 6) Vocea etern\. * Igna]iu de Loyola: „Conversa]ia este un p\cat dac\ e dezordonat\“. * Dup\ Omul revoltat. Refuzarea agresiv\, obstinat\ a sistemului. De acum `nainte aforismul. * Loyola. Specia uman\: „Oamenii ace[tia care merg `n mas\ spre infern“. * Nuvel\. Angoasa mor]ii. {i se sinucide.

Rasa meschin\ de scriitori parizieni care cultiv\ ceea ce cred ei c\ este insolen]a. Vale]i care, `n acela[i timp, `[i maimu]\resc st\p`nii [i r`d de ei la buc\t\rie. * Doream c`teodat\ moartea violent\ – ca o moarte `n care e[ti cru]at s\ strigi contra smulgerii sufletului. Alteori, visam la un sf`r[it lung [i tot timpul lucid ca m\car s\ nu se spun\ c\ am fost luat prin surprindere – `n absen]a mea – ca s\ [tiu, `n fine… Dar te sufoci, `n p\m`nt. * 1 martie ’51 Am`n`ndu-[i concluziile, chiar atunci c`nd i se par evidente, g`nditorul progreseaz\. * O virtute spectaculoas\ care te face s\-]i negi pasiunile. O virtute mai profund\ care te face s\ le echilibrezi. * Puternica mea concentrare pentru a uita. * Dac\ ar fi s\ mor ignorat de lume, `n fundul unei `nchisori reci, marea, `n ultimul moment, mi-ar umple celula, ar veni s\ m\ `nal]e deasupra mea `nsumi [i s\ m\ ajute s\ mor f\r\ ur\.1 * 7 martie 1951 Am `ncheiat prima redactare a Omului revoltat. Cu aceast\ carte se sf`r[esc primele dou\ cicluri. 37 de ani. {i acum, crea]ia poate fi ea liber\? * Orice `mplinire este o servitute. Oblig\ la o `mplinire superioar\.

* 1 ~n manuscris figureaz\ 1950. Este, probabil, o eroare.

363

1 Cf. Marea c`t mai aproape.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 364

III CARNETE martie 1951 – decembrie 1959

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 366

CAIETUL AL VII-LEA martie 1951 – iulie 1954 Cel care a conceput grandoarea trebuie s-o [i tr\iasc\. NIETZSCHE

Prefa]\ la F. [i R.1 „…atunci am `nceput s\ iubesc arta cu acea pasiune violent\ pe care v`rsta, departe de a o diminua, a f\cut-o din ce `n ce mai exclusiv\… Boala ad\uga alte piedici, [i `nc\ dintre cele mai dure, la celelalte pe care, oricum, le aveam. Dar ea favoriza p`n\ la urm\ acea libertate a inimii, acea u[oar\ distan]are de interesele omene[ti care m-a ferit `ntotdeauna de am\r\ciune [i de resentiment. Privilegiul acesta (fiindc\ este, `ntr-adev\r, unul), de c`nd tr\iesc la Paris, [tiu c\ este regesc. Fapt e c\ m-am bucurat de el f\r\ piedici. Ca scriitor, am `nceput s\ tr\iesc `n admira]ie, ceea ce, `ntr-un sens, este raiul pe p\m`nt. Ca om, pasiunile mele nu au fost niciodat\ «contra» cuiva. Ele s-au adresat `ntotdeauna celor mai buni sau mai mari dec`t mine.“ * Demen]a secolului al XX-lea. Spiritele cele mai diferite confund\ gustul pentru absolut cu gustul pentru logic\. Parain [i Aragon. 1 Fa]a [i reversul, ap\rut `n 1937, la Charlot, `n Alger, este prima carte a lui Camus. Autorul n-a acceptat s\ fie retip\rit\ `n Fran]a metropolitan\, la Gallimard, dec`t `n 1958. Dar r`ndurile acestea, din 1951, care se reg\sesc par]ial `n prefa]a scris\ pentru edi]ia din 1958, dovedesc c\ se g`ndea la asta de mult. Cf. Carnete II.

carnete_Camus.qxd

368

12/12/02

4:31 PM

Page 368

ALBERT CAMUS

CARNETE

369

* 11 iunie 1951. Scrisoare de la Régine Junier1 anun]`ndu-mi sinuciderea ei.

* Vocea ve[nic\: Demetra, Nausicaa, Euridice, Pasifae, Penelopa, Elena, Persefona.

* Creatorul. C\r]ile sale l-au `mbog\]it. Dar nu-i plac [i se hot\r\[te s\-[i scrie marea oper\. Nu scrie dec`t asta [i o reface `ntruna. {i, `ncetul cu `ncetul, se instaleaz\ `n c\minul s\u str`mtorarea, apoi mizeria. Totul se pr\bu[e[te, iar el tr\ie[te `ntr-o stare de fericire `nsp\im`nt\toare. Copiii se `mboln\vesc. Trebuie s\-[i `nchirieze apartamentul, s\ locuiasc\ to]i `ntr-o singur\ camer\. Scrie. So]ia lui devine neurastenic\. Anii trec [i, `ntr-o p\r\sire total\, el continu\. Copiii fug de acas\. ~n ziua c`nd so]ia sa moare la spital, pune punctul final, iar cel care-i anun]\ nenorocirea `l aude doar spun`nd: „~n fine!“

* O, lumin\! Este strig\tul celor care, `n tragediile grece[ti, s`nt arunca]i `n fa]a mor]ii sau a unui destin teribil.

* Roman. „Moartea lui a fost foarte pu]in romanesc\. I-au pus c`te doisprezece `ntr-o celul\ prev\zut\ pentru doi. S-a sufocat [i a f\cut o sincop\. A murit `nghesuit `n zidul slinos, `n timp ce ceilal]i, cu capul spre fereastr\, `i `ntorceau spatele.“ * N.R.F.2 Ciudat mediu a c\rui func]ie este s\ dea na[tere unor scriitori [i `n care totu[i pierzi bucuria de a scrie [i de a crea. * La ea fericirea pretindea totul, p`n\ [i uciderea. * Firescul nu este o virtute pe care o ai: trebuie s-o dob`nde[ti. * R\spuns la `ntrebarea despre cele zece cuvinte pe care le prefer: „Lumea, durerea, p\m`ntul, mama, oamenii, de[ertul, onoarea, mizeria, vara, marea“. 1 Régine Junier: americanc\ ce-l primise pe Camus. ~ntr-adev\r, [i-a pus `n practic\ proiectul de sinucidere. 2 Ini]ialele revistei lunare Nouvelle Revue Française, `nfiin]at\ `n 1909. Periodic de literatur\ [i critic\, urm\rea revalorizarea valorilor intelectuale [i literare, cunoa[terea literaturilor str\ine. Disp\rut\ `n 1943, [i-a reluat apari]ia `n 1953 (n. tr.).

* B\rbatul anului 1950: preacurvea [i citea ziarele. * ~ntotdeauna am avut impresia c\ m\ aflu `n largul m\rii: amenin]at `n inima unei fericiri rege[ti. * G. sau simulatorul: necrez`nd dec`t `n ceea ce nu e de pe lumea asta, se preface a fi `n real. Joac\ jocul, dar cu ostenta]ie. Astfel c\ nimeni nu crede c\-l joac\. Simuleaz\ de dou\ ori. {i apoi, `nc\ o dat\: o parte din el este, `ntr-adev\r, legat\ de carne, de pl\ceri, de putere. * Acceptarea a ceea ce este, semn de for]\? Nu, asta `nseamn\ servitute. Ci acceptarea a ceea ce a fost. ~n prezent, lupta. * Adev\rul nu este o virtute, ci o pasiune. De aici [i faptul c\ nu e niciodat\ caritabil\. * Ticuri verbale la M… {i tot – ~n tot [i pentru tot. – At`t [i mai mult… – {ti]i, hm, [ti]i… – N-am g\sit-o interesant\. – Se `ndoie[te de toat\ lumea, a[a c\ e ceva jenant. – S-o spun! Trebuie s\ v\d ca s\ cred. – E ceva unic. – C`nd trebuia s\ fie operat\… – Tac`muri `mpr\[tiate (desperecheate). – Era ceva de spus, ei bine, uite, ai s\ mio pl\te[ti. – Adu-]i aminte, [tii, avea un [ic. – {i d\-i, [i d\-i. – Drept care… – Faci pe [mecherul (so]ului ei care iese afar\ f\r\ pulover). * Idem: Augusta, `n fa]a c\reia un soldat, de care se ocupa, `[i exprim\ recuno[tin]a `n urm\torii termeni: „Doamn\ Pellerin, pentru mine a]i fost mai rea dec`t o mam\“. Ea poveste[te despre

carnete_Camus.qxd

370

12/12/02

4:31 PM

Page 370

ALBERT CAMUS

bombardamentul de la Nantes. Surprins\ pe strad\, se refugiase sub o poart\ cu o prieten\. „Purtam o vulpe [i un costum nou. C`nd s-a terminat, eram `n combinezon.“ Prietena dispare sub ruine: „Am tras-o de p\r. Nu-i mai r\m\sese dec`t un deget…“ „{i, `ntre timp, b\rbatul meu era `n culmea fericirii, nu se `ntreba dac\ o s\ ies de sub d\r`m\turi… ~n ajun `mi scosesem actul de identitate. La semne particulare, scrisesem «n-are», a doua zi nu mai aveam chip.“ * Un baptist care petrece cincizeci de zile [i cincizeci de nop]i `ntr-o carcer\ neagr\ de la Buchenwald. „C`nd am ie[it, lag\rul de concentrare mi s-a p\rut la fel de frumos ca libertatea.“ * „R\m`n o singur\ fiin]\ cei care, la timpul hot\r`t prin voin]\ proprie, aleg desp\r]irea.“ Hölderlin, Moartea lui Empedocle. Idem: „Dar tu, tu te-ai n\scut pentru o zi limpede.“ Idem: „~n fa]a lui, `ntr-o voioas\ or\ a mor]ii, `ntr-o zi sf`nt\, divinul a aruncat v\lul.“ * Atrocit\]ile amiralului Kolceak s`nt ceea ce, dup\ Victor Serge, i-au avantajat, `n P.C. rus, pe ceki[ti fa]\ de to]i cei care voiau mai mult\ omenie. * 1920. Abolirea pedepsei cu moartea. ~n noaptea care preced\ promulgarea decretului, ceki[tii `i masacreaz\ pe prizonieri. Pedeaps\, de altfel, restabilit\ dup\ c`teva luni. Gorki: „C`nd vom ispr\vi oare s\ mai ucidem [i s\ mai `ns`nger\m?“ * Victor Serge: „Tot ce s-a f\cut `n U.R.S.S. ar fi fost mult mai bine f\cut de o democra]ie sovietic\“. * Prefa]\ la F. [i R.1 – Unchiul meu – „Voltairian, ca mul]i al]ii pe vremea lui, manifest\ dispre]ul cel mai aspru fa]\ de oameni, `n 1 Fa]a [i reversul. Unchiul este Gustave Acault, so]ul unei surori a mamei lui Camus,

m\celar pe strada Michelet, la Alger.

CARNETE

371

general, [i fa]\ de clien]ii s\i burghezi, `n particular. ~n materie de satir\ [i de anatem\, era sc`nteietor. Avea [i caracter, iar frecventarea lui m-a f\cut s\ devin dificil. Acum c\ a murit, m\ plictisesc la Paris [i m\ g`ndesc la el.“ * Cum se extinde prin r\zboi socialismul secolului al XX-lea: r\zboiul din ’14 face s\ se aprind\ revolu]ia din ’17. R\zboiul str\in ad\ugat r\zboiului civil `n China d\ na[tere lui Mao Tzedun – `n1939 este sovietizat\ Ucraina polonez\ [i Bielorusia, statele baltice [i Basarabia. R\zboiul din 1941-1945 aduce Rusia p`n\ pe Elba. R\zboiul contra Japoniei `i d\ acesteia Sahalinele, Kurilele, Coreea de Nord. De v\zut [i Finlanda [i Coreea de Sud. * Personaj de roman. Ravanel1. Inteligen]\ pur\. Contabilitatea terorismului. Plictis monden. Militantism. Poli]ie. Procuror. De v\zut, mai sus, nuvela procuror. * Trebuie s\-]i pui principiile `n chestiunile mari. Celor mici le ajunge mizericordia. * Pozi]iile cinice [i realiste `]i permit s\ tran[ezi [i s\ dispre]uie[ti. Celelalte te oblig\ s\ `n]elegi. De unde prestigiul celor dint`i asupra intelectualilor. * Noi lucr\m `n timpul liber f\r\ a spera `ntr-o adev\rat\ r\splat\. Ei lucreaz\ curajos pentru eternitatea lor personal\. * Orice ar pretinde, secolul nostru este `n c\utarea unei aristocra]ii. Dar nu vede c\ pentru asta trebuie s\ renun]e la ]elul pe care [i-l declar\ sus [i tare: bun\starea. Nu exist\ alt\ aristocra]ie dec`t cea a 1 Ravanel, politehnician, [ef al Grup\rilor France `n timpul Rezisten]ei, arestat de

Gestapou, evadeaz\, devine [ef regional `n M.U.R. [„Mi[carea pentru Unitatea Rezisten]ei“ (n. tr.)] – [i, dup\ Henri Frenay, „membru nem\rturisit al partidului comunist“. Pentru „nuvela procuror“, v. Carnete II.

carnete_Camus.qxd

372

12/12/02

4:31 PM

Page 372

ALBERT CAMUS

sacrificiului. Aristocratul este mai `nt`i cel care d\ f\r\ s\ primeasc\, cel care se oblig\. Vechiul Regim a murit fiindc\ uitase de asta. * Wilde1. A vrut s\ pun\ arta mai presus de toate. Dar m\re]ia artei nu este s\ planeze deasupra tuturor. Ea este, dimpotriv\, amestecat\ `n toate. P`n\ la urm\ Wilde a `n]eles asta datorit\ durerii. Dar culpabilitatea acestor vremuri const\ `n faptul c\ este `ntotdeauna nevoie de durere [i de servitute ca s\ se `ntrevad\ un adev\r ce se `nt`lne[te [i `n fericire c`nd inima este demn\ de el. Secol servil. * Idem: nu exist\ un talent pentru a tr\i [i altul pentru a crea. Acela[i ajunge pentru ambele. {i putem fi siguri c\ talentul care nu a putut produce dec`t o oper\ artificial\ nu putea sus]ine dec`t o via]\ frivol\. * Roman. C. [i rochia ei cu floricele. C`mpiile serii. Lumina oblic\. * Am plecat de la opere `n care timpul era negat. ~ncetul cu `ncetul am reg\sit izvorul timpului – [i maturizarea. Opera `n sine va fi o lung\ maturizare. * Au vrut s\ repudieze frumuse]ea [i natura spre profitul unic al inteligen]ei [i al puterilor ei cuceritoare. Faust a vrut s\ aib\ Euforion f\r\ Elena. Copilul miraculos nu mai e dec`t un monstru diform, un homunculus de eprubet\. Ca s\ se nasc\ Euforion, nici Faust f\r\ Elena, nici Elena f\r\ Faust2. * Revolt\, adev\ratul creuzet al zeilor. Dar ea formeaz\ [i idolii. * Moarte revolt\toare. Istoria oamenilor este istoria miturilor cu care ei au acoperit realitatea. De dou\ secole dispari]ia miturilor

CARNETE

373

tradi]ionale a convulsionat istoria pentru c\ moartea a devenit f\r\ speran]\. {i totu[i nu exist\ adev\r uman dac\ nu exist\, `n fine, acceptarea mor]ii f\r\ speran]\. ~nseamn\ acceptarea limitei, f\r\ resemnare oarb\, `ntr-o tensiune a `ntregii fiin]e care coincide cu echilibrul. * Roman. O zi bun\. „De-a lungul Croisettei1, se cl\tina pe tocurile ei `nalte. Se mai uit\ `nc\ o dat\ `n oglind\, `nainte s\ ias\ din odaie. Bine`n]eles, pantalonii din flanel\ sub]ire se mulau cam mult. {i, `n mod vizibil, avea [oldurile mai late dec`t umerii. Dar, ce mai, femeile adev\rate a[a s`nt. {i cam prea mult piept. Dar nu era `nc\ dezastruos [i, `n fond, [i asta d\dea feminitate. Corpurile acelea care jucau volei pe plaj\, sub locul unde se afla, trebuia s\ le observi bine ca s\-]i dai seama dac\ erau de b\rbat sau de femeie. Mica siluet\ neagr\ se `ndrepta spre mare. ~ntre fular [i ochelari, nu se vedeau dec`t dou\ linii desenate cu penelul acolo unde alt\dat\ fuseser\ spr`ncenele [i spa]iul alb [i gras al frun]ii care c\uta `n zadar s\ se `ncre]easc\ sub str\lucirea soarelui.“ * Mic act despre seduc\tor. Nu, nu beau dec`t ap\. – M`nca]i. – M\n`nc pu]in. Dac\ beau c`teodat\ o fac din motive igienice. Ce adaug\ dragostea dorin]ei? Ceva nepre]uit, prietenia. Eu nu seduc, cedez. De ce femeile? Nu pot suporta societatea b\rba]ilor. Ei lingu[esc sau judec\. Nu suport nici una, nici alta. La miezul nop]ii, nimic, comandorul n-a venit. Seduc\torul e trist. Pleac\. „Vino“, spune Anna. „Nu, nu se poate `n aceea[i zi s\ ai dreptate [i s\ fii fericit…“ (se r\zg`nde[te). „{i totu[i, dac\ ai dreptate, nu mai r\m`ne dec`t fericirea. – Nu mai r\m`ne dec`t dragostea `n care n-ai crezut niciodat\, fiindc\ n-ai `ncetat niciodat\ s\ crezi `n propriile visuri pe care le numeai Dumnezeu.“ O prive[te. „Oare asta s\ fie dragostea, ceea ce simt c\ urc\ `n mine? –

1 Sub titlul Artistul la `nchisoare, Camus a scris o prefa]\ la edi]ia francez\ a lucr\rii

Balada temni]ei de la Reading, reluat\ `n Encounter, `n 1954. 2 Not\ pentru Ap\rarea Omului revoltat. Cf. Goethe, Faust II.

1 Denumirea unui celebru loc de promenad\ din Cannes, dup\ numele Capului Croisette (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

374

12/12/02

4:31 PM

Page 374

ALBERT CAMUS

CARNETE

Ne`ndoios asta e. Dar `ndep\rteaz\ u[or tot restul din jurul acestei plante (ginga[e). U[or-u[or, f\, `n fine, loc fericirii.“ * Roman. Unul dintre secretele lui B… este c\ ea n-a putut niciodat\ s\ accepte [i nici s\ suporte sau, pur [i simplu, s\ uite boala [i moartea. De aici vine distrac]ia ei profund\. Se str\duie[te s\ tr\iasc\ precum ceilal]i, s\ simuleze picul de nep\sare [i inocen]\ de care e nevoie ca s\ continui s\ tr\ie[ti. Dar, `n str\fundurile ei, nu uit\ niciodat\. Nu este nici m\car destul de inocent\ pentru p\cat. Via]a pentru ea nu e dec`t timpul, care este el `nsu[i via]\ [i moarte. Ea nu accept\ timpul. Se `nc\p\]`neaz\ `ntr-o lupt\ dinainte pierdut\. C`nd cedeaz\, iese pe firul apei, cu o fa]\ de `necat\. Nu-i de pe lumea asta fiindc\ refuz\ din toat\ fiin]a ei. De aici porne[te totul. * Dordogne1. Aici p\m`ntul e roz, pietrele au culoarea c\rnii, dimine]ile s`nt ro[ii [i `ncununate de c`ntece neprih\nite. Floarea moare `ntr-o zi [i rena[te deja sub soarele oblic. Noaptea, crapul adormit coboar\ r`ul umflat; tor]e de efemeride ard pe lampadarele de pe pod, las\ `n m`ini un penaj viu [i acoper\ solul cu aripi [i cear\ din care va ]`[ni o via]\ fugitiv\. Ce moare aici nu poate s\ treac\. Ad\post, p\m`nt credincios, aici trebuie s\ revii, c\l\torule, `n casa unde se p\streaz\ urma [i memoria, [i ceea ce nu moare `n om o dat\ cu el, ci rena[te `n fiii s\i. * Nu e adev\rat c\ inima se uzeaz\ – ci doar corpul care am\ge[te atunci. * Cei care prefer\ fericirii principiile lor refuz\ s\ fie ferici]i `n afara condi]iilor pe care dinainte le fixaser\ fericirii lor. Dac\ s`nt ferici]i, pe nea[teptate, devin descump\ni]i – neferici]i de a fi lipsi]i de nefericirea lor. * O tragedie despre castitate. 1 C\l\torie cu ma[ina, `n iulie 1951.

375

* Roman. V. ([i ea traducea `n acela[i timp adev\rul meu): Nu doresc nimic altceva dec`t ceea ce am. Nenorocirea, sau pedeapsa mea, este c\ nu m\ pot bucura de ceea ce am. * Idem: adolescent [i chiar mult dup\ aceea, singurul lucru care-l interesa `n dragoste era necunoscutul, deci cunoa[terea. De aici – aventuri. Dar aventura nu e niciodat\ complet brutal\, exist\ `ntotdeauna un `nceput, oric`t de scurt ar fi el. Adesea acest `nceput era suficient cunoa[terii, c`nd erau pu]ine lucruri de cunoscut, [i atunci accepta leg\tura, convins c\ ea nu i-ar mai aduce nimic `n plus. Astfel confund\ dragostea [i cunoa[terea aceia care au suficient orgoliu ca s\ cread\ c\-[i ajung sie[i, cu adev\rat sau fals. Ceilal]i `[i recunosc limitele [i atunci dragostea lor este unic\ pentru c\ pretinde tot, [i mai cur`nd fiin]a dec`t cunoa[terea. * Roman. A.W., t`n\r american venit la Paris dup\ ce a f\cut r\zboiul (`n care a fost azv`rlit, student fericit [i conformist). Tr\ie[te la Paris, blestem`nd America [i urm\rind cu pasiune oglindirea grandorii [i a `n]elepciunii pe care `nc\ le mai cite[te pe chipul b\tr`nei Europe. Tr\ie[te ca un boem. A pierdut lustrul chipurilor americane. Nu este `ngrijit – are cearc\ne la ochi. Se `mboln\ve[te [i moare `ntr-un hotel mizer. {i strig\ atunci spre acea Americ\ pe care n-a `ncetat s-o iubeasc\, ca [i peluzele de la Harvard University, la Boston, [i loviturile b`telor de base-ball, [i ]ipetele la sf`r[it de sear\ `n preajma r`ului. * Roman. Partea `nt`i: meci de fotbal. Partea a doua: corid\. * Anumite seri a c\ror bl`nde]e se prelunge[te. Ne ajut\ s\ murim c`nd [tim c\ asemenea seri vor reveni pe p\m`nt dup\ noi. * O femeie care iube[te cu adev\rat, din tot sufletul, cu o d\ruire total\, cre[te atunci at`t de nem\surat, `nc`t nu exist\ b\rbat care s\ nu devin\, prin compara]ie, mediocru, mizerabil [i lipsit de generozitate.

carnete_Camus.qxd

376

12/12/02

4:31 PM

Page 376

ALBERT CAMUS

* Roman. ~ntr-o `nc\pere `ntunecat\, cu nasul `n cadranul luminos al radioului, un copil ascult\ muzic\. * Roman. Dou\ personaje: prietenul neam]. – Marcel H. * La fel cum absurdul nu era `n lume sau `n noi, ci `n contradic]ia dintre lume [i experien]a noastr\, la fel m\sura nu este `n real [i nici `n dorin]\, ci… M\sura este o mi[care, o transpunere a efortului absurd. * Jurnalul contesei Tolstoi P. 45 – despre metoda de lucru al lui T. T.: „Ce plicticos e s\ scrii“. Contesa, 9 octombrie 1862 (c\s\toria dateaz\ din 23 sept.): „Toate rela]iile trupe[ti s`nt resping\toare“ [i, `n decembrie, adev\ratul strig\t feminin: „Dac\ a[ putea s\-l ucid [i s\ creez alt\ fiin]\ asem\n\toare `ntru totul cu el, a[ face-o cu pl\cere.“ Aprilie ’63: „Latura fizic\ a dragostei joac\ la el un foarte mare rol, `n timp ce la mine nu joac\ nici unul.“ ’63: „Ce r\m`ne din b\rbatul care am fost?“ spune T. Septembrie ’67: „Nu s`nt dec`t o biat\ reptil\ care a fost strivit\, nu-s bun\ de nimic, nimeni nu m\ iube[te, am gre]uri, doi din]i strica]i, o respira]ie nepl\cut\, s`nt `ns\rcinat\… etc.“ ’78: afl\m c\ Tolstoi cite[te la mas\. ’87: el `i url\ c\ este urm\rit de ideea s\-[i p\r\seasc\ familia. ’90: ea cite[te `ntr-ascuns jurnalul so]ului ei pe care acesta `l ]ine sub cheie. Decembrie’90. El scrie: „Dragostea nu exist\. Exist\ nevoia senzual\ de a te uni cu alt\ fiin]\ [i nevoia rezonabil\ de a avea un tovar\[ de via]\“. ’91: pentru mine e un supliciu, `i spune el, s\ fiu `nconjurat de servitori. ’91: contesa poveste[te c\ nu se poate obi[nui cu murd\ria [i cu mirosul nepl\cut al contelui. Idem p. 283 (’97). ’92: contesa dezv\luie c\ L.T. nu e vesel dec`t din cauza iubirii fizice. Toat\ lumea, `n opinia ei, o pl`nge [i o consider\ „o victim\“.

CARNETE

377

Pe urm\, certuri pentru drepturi de autor: pp. 81 [i 97, 131-137, 216, 145. P. 88 – m\rturisire despre dubla iubire: „Persoanele care au pornit pe un drum gre[it `n via]\, oamenii slabi [i pro[ti se arunc\ asupra bro[urilor lui Lev Nikolaevici.“ „Picioroangele pe care se ca]\r\ `n prezen]a oamenilor obscuri.“ ’97: el pleac\ de acas\ [i nu revine dec`t diminea]a. ’97: el joac\ tenis `n fiecare diminea]\. La 70 de ani, dup\ ce a parcurs 35 de verste c\lare, prin z\pad\, `[i m\rturise[te pasiunea pe care i-o poart\ contesei, care o noteaz\ cu minunare. * Stalin, supranumit de tovar\[ii s\i (`n ’17): „pata cenu[ie“. * ~n culmea fericirii – [i noaptea `mi vine `n `nt`mpinare. * Nimeni nu a dorit mai mult ca mine armonia, p\r\sirea de sine, echilibrul definitiv, dar `ntotdeauna a trebuit s\ tind spre asta pe c\ile cele mai dificile, prin dezordine, prin lupte. * „Desigur, spune el, m\ tem s\ nu fiu destul de mort `n moarte [i s\-mi lipseasc\ aerul sub p\m`nt. Dar `ncep s\ judec. Dac\ mi-e team\ c\ o s\-mi lipseasc\ aerul `nseamn\ c\ m\ tem s\ nu mor din asta. Din dou\ una, ori nu voi muri [i voi continua s\ fiu lipsit de aer, dar atunci f\r\ s\ mai fiu angoasat de asta. Ori voi muri [i atunci de ce aceast\ angoas\? * Roman. Jeanne P. [i gestul ei mecanic. Idem: cimitirele militare din est. La 35 de ani fiul merge la morm`ntul tat\lui s\u [i-[i d\ seama c\ acesta a murit la 30 de ani. Deci el este acum cel mai mare.1 Arabii culca]i aici. {i uita]i de toat\ lumea. 1 ~n 1947, Camus a v\zut pentru prima oar\ morm`ntul tat\lui s\u, la Saint-Brieuc. Avea 34 de ani. Lucien Camus fusese r\nit mortal `n b\t\lia de pe Marna, c`nd nici nu `mplinise 29 de ani.

carnete_Camus.qxd

378

12/12/02

4:31 PM

Page 378

ALBERT CAMUS

* Roman. Vis\rile `n ma[in\ pe drumul spre Bérard. * V. Am recunoscut c\, `ntr-adev\r, exist\ unele fiin]e mai mari [i mai adev\rate dec`t altele. {i c\ ele alc\tuiesc pe tot cuprinsul lumii o societate invizibil\ [i vizibil\ care te `ndrept\]ea s\ tr\ie[ti. * M. Moartea derizorie la cap\tul unei vie]i derizorii. Doar moartea inimilor mari nu este nedreapt\. Refugia]ii spanioli. Domenech (r\zboi civil – r\zboiul din ’39, rezisten]\, Buchenwald – [omer); Garcia (pe care A.B. `l iart\ de o datorie de 140 000 F.: „Ah, [i tu e[ti ca mine, n-ai s\ ajungi niciodat\ bogat“); Gonzales (exist\ clase – [i ele nu pot colabora – respinge toate amabilit\]ile patronului – vrea s\ fie tratat cu asprime.) Bertomeu: corul ([i pe urm\ pune s\ se frig\ sardele `n biroul s\u). * Henry James (Ambasadorii): „Pe mine `nsumi m\ ur\sc c`nd m\ g`ndesc la tot ce trebuie luat de la via]a celorlal]i ca s\ fii fericit [i c\ nici atunci nu e[ti fericit“. * Mauriac. Admirabil\ dovad\ a for]ei religiei sale: el ajunge la caritate f\r\ s\ treac\ prin generozitate. Gre[e[te c`nd m\ trimite tot timpul la angoasa lui Hristos. Mi se pare c\ eu `l respect mai mult dec`t el, pentru c\ nu m-am socotit niciodat\ `n drept s\ expun supliciul M`ntuitorului meu, de dou\ ori pe s\pt\m`n\, pe pagina `nt`i a unui ziar al bancherilor. Se consider\ scriitor al momentului. ~ntr-adev\r. Dar are `n dispozi]ia lui o tendin]\ invincibil\ s\ se serveasc\ de cruce ca de o arm\ lansatoare. Ceea ce face din el un ziarist de prim ordin, dar un scriitor de m`na a doua. Un Dostoievski din Gironde. * Roman. „~n momentele acelea, cu ochii `nchi[i, primea [ocul pl\cerii `ntocmai ca o corabie cu p`nze abordat\ brusc `n cea]\ [i lovit\ de la coca la chil\ [i totul `n ea r\sun\ sub lovitur\, de la punte p`n\ la catargul din fa]\ [i p`n\ la sutele de odgoane [i grinzi

CARNETE

379

ale extremit\]ilor care tremur\ atunci `ndelung p`n\ `n momentul c`nd se r\stoarn\ `ncet pe o latur\. Apoi urma naufragiul.“ * Roman. Ceea ce-l izbea atunci era c`t de pu]ine obiecte existau la el. Doar necesarul, niciodat\ cuv`ntul acesta nu fusese mai bine ilustrat. C`nd mama lui locuia `ntr-o camer\, nu l\sa acolo nici o urm\ dec`t, uneori, o batist\. * „Doream, chemam cele mai ascu]ite suferin]e, convins c\ voi g\si de atunci `nainte fericirea pe care o con]ineau ele (s\ fiu capabil s\ gust fericirea…).“ * Dac\ `ncepi s\ dai `nseamn\ c\ te condamni deoarece nu dai suficient chiar atunci c`nd dai tot. {i se d\ oare vreodat\ tot? * S\ nu spui niciodat\ despre un om c\ este dezonorat. Ac]iunile, grupurile, civiliza]iile pot s\ fie. Dar nu individul. C\ci, dac\ el nu are con[tiin]a dezonoarei, nu poate pierde o onoare pe care n-a avut-o niciodat\. Iar dac\ o are, arsura teribil\ pe care o reprezint\ asta e ca un fier ro[u pe cear\. Fiin]a se tope[te, plesne[te sub focul unei dureri insuportabile `n care este totodat\ regenerat\. Este focul onoarei care tocmai tresalt\ [i se afirm\ prin `ns\[i durerea asta extrem\. Este, cel pu]in, ceea ce am resim]it eu `n ziua, ba chiar `n secunda c`nd, `n urma unei ne`n]elegeri, am crezut c\ s`nt acuzat de o ac]iune `ntr-adev\r josnic\. Nu era adev\rat, dar `n acea clip\ am `nv\]at s\-i `n]eleg pe to]i umili]ii. * Decembrie ’51 A[tept cu r\bdare o catastrof\ care `nt`rzie s\ vin\. * Declara]iile mele la radio – c`nd m\ ascult, g\sesc c\ s`nt exasperant. A[a m\ face Parisul, `n ciuda tuturor eforturilor mele. Prea s`nt tot timpul singur, de c`nd a disp\rut Combat, f\r\ s\ am ceva unde s\ pot vorbi, sus]ine, expune, justifica la nevoie. Niciodat\ `nlocuit de c\ldura celorlal]i sau, cel pu]in, de spectacolul

carnete_Camus.qxd

380

12/12/02

4:31 PM

Page 380

ALBERT CAMUS

generozit\]ii lor. P`n\ la urm\, `nghe] [i tocmai de aici `mi vine tonul acesta `nghe]at, prea dispre]uitor ca s\ traduc\ `ntr-adev\r dispre]ul, dar exasperant pentru cine `l aude. Dac\ a[ sim]i o adev\rat\ `ncredere, m\car o secund\, a[ r`de [i totul ar fi `n regul\. * Ideea pe care mi-o fac despre vulgaritate o datorez c`torva mari burghezi, m`ndri de cultura [i de privilegiile lor, ca Mauriac, din clipa c`nd dau spectacolul vanit\]ii lor r\nite. Ei `ncearc\ atunci s\ r\neasc\ la chiar nivelul unde au fost r\ni]i [i descoper\, totodat\, `n\l]imea exact\ la care tr\iesc `n realitate. Virtutea umilin]ei triumf\ atunci pentru prima oar\ `n ei. Bie]i meschini, `ntr-adev\r, dar `ntru r\utate. * N-am fost niciodat\ foarte supus `n fa]a lumii, a opiniei publice. Mai eram `ns\, de[i at`t de pu]in. Dar acum tocmai am f\cut efortul definitiv. Cred c\ `n privin]a asta libertatea mea e total\. Liber, deci binevoitor. * Am despre mine ideea cea mai cumplit\, zile `n [ir. * Via]a lui Velázquez. Comentariu despre Velázquez. M\sur\. Ei o consider\ ca rezolvarea contradic]iei. Dar ea nu poate fi altceva dec`t afirmarea contradic]iei [i decizia eroic\ de a se men]ine `n ea [i de a supravie]ui. * Cea mai bun\ protec]ie a U.R.S.S. `mpotriva bombei atomice este morala interna]ional\ pe care se ocup\ s\ o dezvolte prin condamn\ri publice. Compenseaz\ deci singura ei inferioritate recurg`nd la o judecat\ moral\ pe care totu[i o neag\ `n filosofia sa oficial\. * Injusti]ia ipocrit\ duce la r\zboaie. Justi]ia violent\ le precipit\. * Marxismul aduce societ\]ii iacobine [i burgheze acela[i repro[ pe care-l aducea cre[tinismul elenismului: intelectualism [i formalism.

CARNETE

381

* Pies\. El se `ntoarce de la r\zboi. Nimic nu e schimbat, `n afar\ de faptul c\ acum vorbe[te doar poetic. * Emerson: Orice zid e o poart\. * S\ nu atac niciodat\ pe nimeni, mai ales `n scris. Timpul criticilor [i al polemicii s-a `ncheiat. – Crea]ie. * S\ `nl\tur total critica [i polemica. – De acum `nainte, singura [i constanta afirma]ie. ~n]elege-i pe to]i. Nu-i iubi dec`t pe c`]iva dintre ei. * Cel mai r\u dintre destine este proasta dispozi]ie. O [tiu din experien]\. {i asta a fost adev\rata mea tenta]ie dup\ ani de str\lucire [i de for]\. I-am cedat, destul ca s\ o [tiu bine de acum `nainte, [i pe urm\ am ie[it din ea. * Overbeck a avut impresia c\ nebunia lui Nietzsche era simulat\. Impresie pe care mi-a f\cut-o `ntotdeauna orice dement. Dragostea poate s\ fie a[a. Pe jum\tate, o simulare. * „Limita“ trebuie s\ fie adev\rul tuturor. Este [i a mea `n m\sura `n care eu s`nt al tuturor. Dar numai pentru mine: adev\rul care nu se poate spune. * Guilloux despre Chamson: „Pentru el, cel\lalt nu e dec`t cineva care te-ar putea `ntrerupe“. * Peste lumea `ntreag\, ]`[nind din milioane de ma[ini minunate, [uvoaie de muzic\ trist\. *

carnete_Camus.qxd

382

12/12/02

4:31 PM

Page 382

ALBERT CAMUS

Iuda ridic\ tr\darea [i ura la rang de principiu ca s\ aduc\ m\rturie, cel pu]in indirect, `n favoarea lui Hristos. Rezultat: secolul al XX-lea. ~n lipsa dragostei, lag\rele. * Jurnalismul, dup\ Tolstoi: un bordel intelectual. Voia s\ scrie un roman „`n care s\ nu existe vinova]i“. Scrisoarea lui Turgheniev, pe moarte, c\tre Tolstoi: „Am fost fericit s\ v\ fiu contemporan“. * Roman (sau pies\) – personaj: Ellan – fur. cf. Heliosang. * Mitul lui Euforion. Copilul titanismului contemporan [i al frumuse]ii antice. Goethe `l face s\ moar\. Dar el poate tr\i.1 * L-am re`nt`lnit ieri pe P. Vianney2, pe care nu-l mai v\zusem din timpul ocupa]iei [i zilele minunate ale Eliber\rii Parisului. {i, dintr-o dat\, un dor imens, p`n\ la lacrimi aproape, de ceilal]i camarazi. * Man of Aran3. Via]a teribil\ a pescarilor. {i, departe de a-i pl`nge, `i admir\m [i `i respect\m. Nu s\r\cia sau munca necontenit\ duce la dec\derea omului. Ci aservirea sordid\ a uzinei [i via]a periferiilor. * Ora dou\ noaptea. Dou\ vise favorite, de ani de zile, dintre care unul, sub forme diferite, este `ntotdeauna cel al execu]iei. Ast\-noapte, trezindu-m\ brusc, am putut s\ notez multe am\nunte. Merg spre supliciu. Scotto Lavina (prieten din Alger pe care-l v\d foarte rar, dar la care ]in mult) m\ `nso]e[te. ~mi spune la ureche (mersul, `n grup, este gr\bit): „Chiar ieri nevast\-mea `mi vorbea de X. [i de X.“ Iar eu: „F\r\ nume proprii, mai ales f\r\ nume proprii“. El, foarte `ncet, ca unui bolnav: „Oh! Iart\-m\“. Cineva din grup (s`nt [i paznici a c\ror prezen]\ o percep prea pu]in [i mai este [i A., prezent\ [i absent\, pe r`nd) m\ `ntreab\ de ce, [i eu spun, 1 Cf. nota 1, p. 375. 2 Philippe Vianney, din Rezisten]\, unul dintre conduc\torii Mi[c\rii de Eliberare

Na]ionale. 3 Film de Robert Flaherty (1934).

CARNETE

383

ajung`nd la picioarele unei sc\ri imense: „Vreau s\ r\m`n `n inima numelui comun“, fraz\ pe care mi-o repet mie `nsumi, cu un soi de pace. Copiii mei se afl\ `n v`rful sc\rii pe care urc eu, tot `nconjurat, tot repede, [i cu m`inile, cred, legate. ({i ideea c\ s`nt `mpins, c\ s`ntem `mpin[i chiar – umbl\m cu to]ii apleca]i `nainte.) Jean se `ndreapt\ spre un col] [i eu spun v\z`ndu-l (dar sentimentul acesta nu e `n `ntregime `n mine, mai cur`nd ca o auror\, un fel de descoperire `nc`ntat\ [i angoasat\): „{i pe urm\ el o va lua de la cap\t“. ~i `mbr\]i[ez [i pl`ng, pentru prima oar\. Ei `mi spun la revedere ca de obicei, mi se pare. P\r\sim scara [i trecem printr-un soi de gar\ din care ies singur cu A. [i cu Vera. Vera m\ `nso]e[te de c`tva timp – nu o cunosc `n timpul visului, dar la trezire m\ g`ndesc la ea ca la S. E `mbr\cat\ ca o ]\ranc\, vag port din Europa Central\, ca toat\ lumea din jurul meu. Peisajul e modern, g\ri, [antiere, este o noapte plin\ de un v`nt u[or. La ie[irea din gar\, m\ `ndrept, tot foarte decis, [i f\r\ paznici, spre locul supliciului, cu o spaim\ sporit\, care devine insuportabil\. Dar ghicesc c\ Vera are un pistol, stil vechi, pe care l-a [terpelit din gar\ (de la cine?). De `ndat\ ce s`nt sigur de asta, scot un strig\t de bucurie „Ah! Vera, [tiam… (sub`n]eles: c\ ai face tot ce trebuie pentru asta). C`t de mult te iubesc.“ Iau pistolul [i cursa re`ncepe. Ne apropiem de un grup de b\rba]i care lucreaz\. Mi se pare c\ [ov\i pu]in, ca [i cum a[ vrea s\ mai a[tept, s\ mai tr\iesc. Dar ceilal]i m-au dep\[it pu]in. {i am dificult\]i `n sprijinirea pistolului, prea lung, de t`mpla mea. Trag repede, g`ndindu-m\ c\ nu mi-am luat r\mas-bun de la A. [i de la nimeni. O str\fulgerare teribil\ `n capul meu. {i aud o fraz\, un soi de protest rostit de unul dintre oamenii care lucreaz\ ([eful, cred) [i pe care am uitat-o `n clipa c`nd se sf`r[e[te visul. * Roman picaresc. Jurnalist – din Africa spre tot universul. * Pies\ de dragoste. * Morala voastr\ nu este [i a mea. Con[tiin]a voastr\ nu mai este a mea. *

carnete_Camus.qxd

384

12/12/02

4:31 PM

Page 384

ALBERT CAMUS

CARNETE

V.: „Dac\ s-ar g\si ast\zi un remediu `mpotriva mor]ii, nu l-a[ accepta. Durerea mea (moartea tat\lui s\u [i a mamei sale), fericirea mea (dragostea ei) nu au un sens dec`t dac\ trebuie s\ m\ duc [i eu acolo“. * Emerson: „Se poate `nt`mpla ca `nsu[i cel care a sus]inut doctrina asta (c\ omul are suflet) s\ o ia la fug\ din fa]a jurnalului compus noaptea de cine [tie ce [mecher obscur care nu [tie ce scrie [i `[i `nmoaie pana `n noroi [i `n umbr\.“ * Idem: „Ce altceva ne r\m`ne dec`t s\ lu\m drept sigur faptul c\ evit`nd minciuna [i m`nia dob`ndim o voce [i un limbaj de om.“ * Idem: „Nu cu scrupule va deveni cineva om mare. M\re]ia vine dup\ placul lui Dumnezeu, ca [i o zi frumoas\.“ * Roman. ~n timpul ocupa]iei, trenul pentru St. Etienne-Dunières, `ntr-o sear\ de iarn\. Trenul e aglomerat, dou\ compartimente fiind rezervate armatei germane. Un soldat neam] `[i d\ seama, cu pu]in `nainte de sta]ia de la Firminy, c\ i s-a furat baioneta `n timp ce fusese la toalet\. Urlete de furie. Doi muncitori care se preg\teau s\ coboare [i s\ se duc\ acas\, ziua de lucru fiind `ncheiat\, s`nt `n[f\ca]i, ]inu]i pe culoar `n timp ce trenul pleac\ mai departe. Ei protesteaz\ slab, vizibil nevinova]i. La sta]ia urm\toare, solda]ii `i pun s\ coboare. ~i vedem cum se `ndep\rteaz\ `n cea]a `nghe]at\, g`ndindu-se, resemna]i, la ce-i mai r\u. Martorul coboar\ [i el, nefericit. Nu-i poate urma. Nu [tie cum s\-i elibereze. ~[i petrece noaptea `n sala de a[teptare, cu g`ndul la ei. Nu-i nimic de f\cut dec`t s\ continue, pentru ca asta s\ nu se mai repete. Dar p`n\ atunci cei doi vor fi b\tu]i [i poate chiar vor muri. * Thoreau: „At`t timp c`t un om r\m`ne acela[i, `ntreaga lume `l aprob\, guvernele, societatea, chiar soarele, luna [i stelele“. Idem, Emerson: „Ascultarea pe care o acord\ un om geniului s\u, asta este credin]a prin excelen]\“. *

385

Nietzsche c\tre sora sa, despre afacerea Lou1 : „Nu, eu nu-s f\cut pentru du[m\nie [i pentru ur\… P`n\ atunci n-am ur`t niciodat\ pe nimeni. Abia acum m\ simt umilit.“ E nevoie, spune el, de ni[te „anti-Alexandru“, de cei „care ar `nnoda noul nod gordian al civiliza]iei grece[ti dup\ ce a fost t\iat“. * Ceea ce am spus am spus pentru binele tuturor [i al acelei p\r]i din mine care este de partea tuturor zilelor. Dar alt\ parte din mine cunoa[te o tain\ care nu e f\cut\ s\ fie dezv\luit\ – [i cu care va trebui s\ mor. * „Un om labirintic nu caut\ niciodat\ adev\rul, ci `ntotdeauna [i exclusiv pe Ariadna.“ * La clinica din Jena, Nietzsche vorbe[te lucid despre orice cu Overbeck timp `ndelungat – numai despre operele sale nu. * Geniul `nseamn\ o s\n\tate, un stil superior, o bun\ dispozi]ie – dar la cap\tul unei sf`[ieri. * Crea]ia. Cu c`t d\ mai mult, cu at`t prime[te mai mult. – S\ te risipe[ti ca s\ te `mbog\]e[ti. * Singurul nemuritor este acela pentru care toate lucrurile s`nt nemuritoare. (E.2) * Dup\ Emerson, americanii s`nt ni[te mecanici at`t de prodigio[i numai pentru c\ se tem de oboseal\ [i de suferin]\: din lene. * 1 Lou Andreas Salomé. Scrisoare trimis\ de Nietzsche `n 1883, dup\ `mp\carea cu sora sa. La sf`r[itul lui noiembrie 1882, `i scria Malvidei von Meysenburg: „Sora mea o socote[te pe Lou un [arpe veninos care trebuie strivit cu orice pre] [i ac]ioneaz\ `n consecin]\.“ 2 Emerson.

carnete_Camus.qxd

386

12/12/02

4:31 PM

Page 386

ALBERT CAMUS

CARNETE

Fiecare scriitor, mare sau mic, simte nevoia s\ spun\ sau s\ scrie c\ geniul este `ntotdeauna fluierat de contemporanii s\i. Natural, asta nu-i adev\rat `n general, doar uneori [i adesea din `nt`mplare. Dar este l\muritoare nevoia asta la scriitor. * Emerson, 1848: „Cum de-am reu[it ca progresul ma[inismului s\ serveasc\ tuturor, cu excep]ia muncitorului? El a fost r\nit de moarte.“ * Idem: „Este dreptul fiec\rui om s\ fie judecat [i caracterizat `n func]ie de cea mai bun\ influen]\ a sa.“ * Anticii [i clasicii feminizau natura. Se intra `n ea. Pictorii no[tri o virilizeaz\. Ea intr\ `n ochii no[tri, p`n\ ce-i sf`[ie. * „Nu exist\ psihologie `n art\.“ „~nseamn\ c\ s`nte]i lipsit de ea.“ „Poate, dar asta e legea crea]iei: s\ faci ceva cu ce ai la dispozi]ie. Abia pe urm\ va trebui s\ judeca]i nu ceea ce am, ci ceea ce am f\cut.“ * Ca s\ r\m`i om `n lumea de azi, `]i trebuie nu numai o energie neclintit\ [i o tensiune ne`ntrerupt\, ci [i pu]in noroc. * Roman. „Nu, abia acum nu mai poate fi vorba de dragoste `ntre noi. N-a fost niciodat\ vorba de a[a ceva. Din str\fundul fiin]ei mele, ]i-am cer[it ani `n [ir dragostea. – {i pe urm\ nu ]i-am mai cer[it dec`t aten]ia. Nu am ob]inut-o nici pe una, nici pe cealalt\.“ * Pies\. D. – trufa[, dispre]uitor, disperat, categoric. * G. este `ntrerupt `n scrierea romanului s\u de o scen\ pe care i-o face nevast\-sa. Vine s\ lucreze la Paris, dar nu reu[e[te s\ continue. De fapt, nu vrea s\ reg\seasc\ firul, ca s\ p\streze un argument [i s\-[i men]in\ intact resentimentul. *

387

~i executa cu propria sa m`n\: „Trebuie, spunea el, s\ pl\te[ti cu persoana ta“. * Celor c`torva oameni care mi-au `ng\duit s\ admir, le port cea mai mare recuno[tin]\ din via]a mea. * Libertatea sexual\ ne-a adus cel pu]in asta: c\ acum s`nt posibile castitatea [i superioritatea voin]ei. Toate experien]ele, femeile re]inute sau libere, `nfocate sau vis\toare, [i tu `nsu]i dezl\n]uit sau circumspect, triumf\tor sau incapabil de dorin]\, s-a trecut prin toate. Nu mai exist\ mister, nici refulare. Libertatea spiritului este acum aproape complet\, st\p`nirea de sine aproape `ntotdeauna posibil\. * Proiect. Dic]ionar perpetuu (pentru Cronici). De scris Capricii (à la Goya). * ~n str\fundurile mele, singur\tatea spaniol\. Omul nu iese din ea dec`t pentru ni[te clipe, apoi se `ntoarce `n insula sa. Mai t`rziu (`ncep`nd din 1939), am `ncercat s\ reunesc, am ref\cut toate etapele epocii. Dar `n pas caden]at, pe aripile clamorii, sub biciul r\zboaielor [i al revolu]iilor. Ast\zi, s`nt la cap\t – [i singur\tatea mea se revars\ de at`tea umbre [i opere care-mi apar]in numai mie. * Iguape. Un b\rbat la cap\tul din fa]\ al bacului. Ora[ul, procesiunea. B\rbatul, piatra se pr\v\lesc. Vizitatorul ia piatra, dar dep\[e[te biserica [i merge spre fluviu. ~ncarc\ piatra `ntr-o barc\ lung\ [i urc\ pe fluviu spre p\durea virgin\ `n care dispare1. * P`n\ [i moartea `mi va fi controversat\. {i totu[i ce doresc eu cel mai profund ast\zi este o moarte t\cut\, care s\-i lase `mp\ca]i pe cei pe care-i iubesc. * 1 Not\ pentru „Piatra care cre[te“, `n Exilul [i `mp\r\]ia.

carnete_Camus.qxd

388

12/12/02

4:31 PM

Page 388

ALBERT CAMUS

~ntr-o sear\, r\sfoind distrat o carte agreabil\, am citit f\r\ s\ clipesc: „La fel ca `n cazul multor suflete p\tima[e, venise momentul c`nd `ncrederea sa `n via]\ sl\bea“. O secund\ mai t`rziu, fraza r\suna din nou `n mine [i am izbucnit `n lacrimi. * O parte din mine a dispre]uit f\r\ m\sur\ epoca asta. Niciodat\ n-am putut pierde, nici `n cele mai grele momente de lipsuri, gustul onoarei, [i inima mi s-a str`ns de multe ori `n fa]a dec\derii extreme care a atins secolul. Dar o alt\ parte din mine a vrut s\-[i asume dec\derea [i lupta comun\… * Comedie despre pres\ – A nuan]a? Dac\ mai g\sesc `n vocabularul dumneavoastr\ un cuv`nt ca acesta, v\ dau pe u[\ afar\. (Criticului dramatic) Acest autor nu are prieteni aici. Ve]i c\uta deci s\ spune]i c\ este vorba de idei. ~n Fran]a, ast\zi, simpla b\nuial\ de inteligen]\ este suficient\ ca s\ nimiceasc\ un om. Dar ve]i scrie cu fiecare ocazie c\ s`ntem poporul cel mai inteligent de pe p\m`nt. Publicul nu mai admite inteligen]a dec`t `n cuprinsul unor fraze idioate. Sf`r[it. A doua zi va scrie articolul care va dezv\lui totul. Publicul nu are memorie. – Noi s`ntem memoria lui. Scen\ cu cititorul. Revista presei: cel care-l expune pe Hristos la vedere, pe prima pagin\ a ziarului ghiftui]ilor. Progresistul prieten al lag\relor etc. Actul al III-lea la el acas\. Ascetic. Secretarului de redac]ie idealist: – Ziarul dumneavoastr\ nu se vede. – Se cite[te. – Un ziar e f\cut s\ se citeasc\, dar de la distan]\. Trebuie s\ poat\ fi citit pe exemplarul vecinului din metrou. – Cine-l cite[te de la vecinul s\u nu-l cump\r\. – Nu, dar vorbe[te despre el. * 28 februarie 1952. Descoperirea Braziliei, a lui Villa-Lobos – o dat\ cu el revine grandoarea `n muzic\. Capodoper\ – nu-l v\d la fel de mare dec`t pe de Falla.

CARNETE

389

* Dac\ ar fi s\ mor `n seara asta, a[ muri cu un sentiment `ngrozitor, care mi-era necunoscut [i care totu[i `mi face r\u ast\-sear\. Sentimentul c\ am ajutat [i c\ ajut mul]i oameni – [i c\ mie totu[i nu-mi vine nimeni `n ajutor… Nu s`nt m`ndru de mine. * Medeea – interpretat\ de compania Teatrului Antic. Nu pot auzi acest limbaj f\r\ s\ pl`ng, ca acela care-[i reg\se[te `n fine patria. Cuvintele acestea s`nt ale mele, ale mele s`nt sentimenele, a mea este credin]a. „Ce nenorocire pentru omul f\r\ cetate.“ „O, face]i s\ nu fiu f\r\ cetate“, spune corul. Eu s`nt f\r\ cetate. * Nemesis. Be]iv\nia sufletului [i a trupului nu este o demen]\, ci un confort [i o amor]ire. Adev\rata demen]\ arde pe piscul unei nesf`r[ite lucidit\]i. * Presa nu este adev\rat\ pentru c\ e revolu]ionar\. Ea nu e revolu]ionar\ dec`t dac\ este adev\rat\. * Ibsen. (~mp\rat [i Galilean)1. Dup\ Olimpul [i Calvarul, al III-lea Reich. * Polemic\ `mpotriva O.R.2. Este ridicarea `n mas\ a tenebrionilor. Citesc `n Littré: „Tenebrion“: 1) Prieten al tenebrelor intelectuale; 2) Gen de coleoptere dintre care o specie, `n stare larvar\, tr\ie[te `n f\in\.“ Se mai nume[te [i g\rg\ri]\. Amuzant. * Poe]ii no[tri blestema]i3 au dou\ legi: maledic]iunea [i intriga. * 1 ~mp\rat [i Galilean, de Ibsen, ridic\ `ntrebarea: cum s\ `mpaci voin]a [i morala, pe

de o parte, dragostea [i libertatea, pe de alta. 2 Omul revoltat. 3 ~n limba francez\: poè tes maudits (n. red.).

carnete_Camus.qxd

390

12/12/02

4:31 PM

Page 390

ALBERT CAMUS

Iubirea `ntru Dumnezeu este aparent singura pe care o suport\m din moment ce vrem `ntotdeauna s\ fim iubi]i `n ciuda noastr\. * Cf. Romain Rolland, Via]a lui Tolstoi, p. 69: „Via]a“ `n roman. Idem: „Este greu s\ iube[ti o femeie [i s\ nu faci nimic bun“. * Bacantele1. Penteus ar trebui s\ spun\: „N-am nevoie de lipsa voastr\ de m\sur\. Dar de a mea vreau s\ mor“. * Ei s`nt revolta, m`ndria, zidul de nezdruncinat care se ridic\ `n fa]a servitu]ii `n cre[tere. Nu vor ceda acest rol nim\nui – iar cine pretinde s\ se revolte altfel va fi excomunicat. ~n ce punct ne afl\m, a[adar? Unul a[teapt\ s\ vad\ ziarul cel mai cinstit pe care s\-l fi cunoscut vremurile astea, creat prin sacrificiul [i munca a sute de oameni, a[teapt\, spun eu, ca acest ziar s\ treac\ `n m`inile unui financiar veros, ca s\ mearg\ s\-[i ofere serviciile acestui negustor de `ndat\ ce oamenii liberi vor fi p\r\sit locul2. Altul `n momentul chiar c`nd `l sus]ine [i aplaud\ pe vechiul s\u prieten `mpotriva mea, `mi scrie c\ nu trebuie s\ cred prea mult ce spune acel b\tr`n poet, [i, speriindu-se brusc, `mi scrie iar ca s\ m\ implore s\ nu fac publice scrisoarea lui [i mica lui tr\dare. Altul vine pe urm\ s\-mi solicite un mic serviciu, `l prime[te [i, odat\ `napoiat acas\, compune un articol `n care m\ insult\ [i despre care `mi va fi scris, de altfel, ca s\ mai `ndulceasc\ efectul. Iar altul, care se teme s\ nu fie prost judecat fiindc\ a reprezentat mult timp o editur\ care a abuzat de `ncrederea mea, cere s\ se explice `n fa]a mea, prime[te o scrisoare care refuz\ din pur\ generozitate s\-l confrunte cu patronul s\u [i, f\r\ s\ piard\ o clip\, me[tere[te un eseu `n care se `ntristeaz\ de faptul c\ morali[tii ca mine vor sf`r[i `ntr-o zi prin a deveni poli]i[ti. Iat\-i pe campionii no[tri, pe blestema]ii no[tri retra[i sub cortul confortabil al maledic]iunii [i care nu ies de acolo dec`t pentru intrigi.

CARNETE

Ei s`nt cei care ne vor garanta libertatea [i care anun]\ c\ vor ]ine zdrav\n `n m`n\ stindardul, `n pofida furtunii care se apropie. Aiurea, prima scatoalc\ a poli]istului de serviciu `i va pune `n genunchi! * Fragment de scrisoare despre O.R1 S`ntem destul de pu]ini. Dar adev\rul trece `naintea eficacit\]ii. Trebuie s\ o definim pe aceasta din urm\ `nainte de a ne preocupa de primul. La ce ar folosi s\ fim milioane dac\ „biserica“ noastr\ ar avea drept prim comandament: Vei min]i? Asta nu `nseamn\ c`tu[i de pu]in c\ eficacitatea nu ar avea sens. Are un sens secund. Supravie]uirea adev\rului nu este o problem\ mai pu]in important\ dec`t adev\rul `nsu[i. Este o problem\ care vine dup\ aceea. Asta-i tot. Dar ea trebuie s\ fie rezolvat\… Cre[tinii au `nceput prin a fi doisprezece – marxi[tii doi. * Scrisoare lui A. Maquet Avansez cu acela[i pas, pare-mi-se, ca artist [i ca om. {i asta nu-i ceva preconceput. Este o `ncredere pe care o acord, cu umilin]\, voca]iei mele… Viitoarele mele c\r]i nu vor ocoli problemele momentului. Dar a[ vrea ca ele s\ [i le supun\, mai degrab\ dec`t s\ se supun\ lor. Altfel spus, visez la o crea]ie mai liber\, cu acela[i con]inut… Voi [ti atunci dac\ s`nt un artist veritabil. * Dup\ Melville, pe[tii remoras, din M\rile Sudului, `noat\ prost. De aceea singura lor [ans\ de a `nainta const\ `n a se ag\]a de spinarea unui pe[te mare. Cufund\ apoi un soi de tub p`n\ `n stomacul unui rechin, `[i pompeaz\ de acolo hrana, [i se r\sp`ndesc f\r\ s\ fac\ nimic, tr\ind din v`n\toarea [i eforturile celuilalt. A[a s`nt [i moravurile pariziene. * O anumit\ ras\ de oameni [tie cu cine poate s\-[i fac\ de cap. Mai `nt`i cu cel care practic\ la maximum generozitatea [i loialitatea – [i pe care decen]a `l `mpiedic\ s\ uzeze de toate avantajele sale. *

1 Proiect de pies\ intitulat\ ceva mai jos Bacanta. Camus se apropie `nc\ o dat\ de

Nietzsche, care a comentat Bacantele lui Euripide `n Na[terea tragediei. 2 Aluzie la Combat.

391

1 Omul revoltat.

carnete_Camus.qxd

392

12/12/02

4:31 PM

Page 392

ALBERT CAMUS

Bacanta. Doi Dionysos: 1) Zeu al p\m`ntului. Zeu negru, zeu viril. Iahos, un strig\t personificat.1 2) Asiaticul decadent: vin [i voluptate, vorb\rie. Cel pe care-l refuz\ Penteus. La Eleusis nu erau ini]ia]i uciga[ii (Nero nu a `ndr\znit) sau cei „a c\ror voce nu este just\“. A doua zi a misterelor: „~n mare, mistii!“2 Ca s\ treac\ `n infern, Dionysos trebuie s\ v`sleasc\ singur. Trei zei la Eleusis: Iahos, Demetra (mama), Triptolem3. Sens: moartea nu e dureroas\. Via]a p\m`nteasc\ este o moarte, moartea este eliberare. Urme la Evanghelistul Luca: „Las\ mor]ii s\-i `ngroape pe mor]i [i tu du-te s\ anun]i `mp\r\]ia lui Dumnezeu“. ~nt`iul Dionysos `l va reconstitui pe Penteu4: „Uite-l pe Dumnezeul t\u, dar nu este demn s\ m\ adore dec`t cel care a dovedit c\ nu va ceda niciodat\ `n fa]a desfr`ului sufletului [i al trupului, `n fa]a falsului zeu care m\ preced\ `ntotdeauna. ~n]elepciunea se deschide acum `n fa]a ta. – Ah! Ard de dorin]a s\ o cunosc. – Uite-o: ]i-ai cucerit acum dreptul la nebunie…“ Penteu [i bacanta url\ f\r\ `ntrerupere `n timp ce cade cortina. Sau… „Dar a[teapt\ s\ adoarm\ to]i. Ascult\. Totul tace. Acum ai dreptul la nebunie. Pentru tine singur. ~n singur\tate. {i fie ca ea s\ te ucid\ doar pe tine!“ Intr\ Dionysos II, urmat de Dionysos I, deghizat `n sceptic diletant (Silen?): „S\ m\ bucur, s\ m\ bucur!“ ~nceput: b\tr`nii alearg\ la bacante. 1 Dionysos [i Iahos: dou\ nume care desemneaz\ acela[i zeu. Iahos este [i strig\tul violent de bucurie scos `n timpul bacanalelor. 2 Pe 16 Boedromion, c`nd r\suna strig\tul : „Ini]ia]ii `n mare!“, fiecare alerga `n rada de la Falere ca s\ fac\ o baie purificatoare. 3 Iahos este fiul Demetrei [i al fratelui ei, Zeus. Triptolem, v\carul ce a ajutat-o pe Demetra c`nd `[i c\uta fiica, pe Kore, r\pit\ de Hades, a fost trimis `n jurul lumii de zei]\ ca s\-i `nve]e pe oameni agricultura. 4 Penteu a fost sf`[iat `n buc\]i de bacante, conduse de propria sa mam\, Agave.

CARNETE

393

Un filosof (Oare ucide? Cum ucide? Se ucide bine etc. El care ucide at`t de bine [i eu care ra]ionez at`t de bine… Vom face minuni. Eu `i voi `mprumuta ra]ionamentul meu, iar el va ucide pentru mine.) Un poet Un preot: Preotule, ce vei face cu aceia? Un negustor. Nihili[ti. Bacanta: Vrea s\ se duc\ acolo. Penteu se opune. „Cetatea trebuie ap\rat\. Ea nu trebuie sacrificat\ dragostei.“ „Ea nu trebuie s\ sacrifice dragostea.“ Dionysos I [i Penteu: Cine e[ti tu ca s\ afi[ezi at`ta virtute? – Eu nu am virtute. – Nu ai r`vnit la o femeie? – Ba da. – Nu le-ai luat? – Ba da. – Nu e[ti violent? (~l love[te.) Penteu sf`[iat `n buc\]i. Dionysos II [i bacantele celebreaz\ sacrificiul. Intervine Dionysos I [i le impune t\cerea. II – Cine poate face s\ tac\ ]ipetele demen]ei? I – Cel care cunoa[te demen]a [i o ]ine supus\. Idem: Un om ca mine, sclav, dac\ ai avea m\car idee despre ce ascunde el. Am destul\ m`nie ca s\-i lovesc pe zei `n fa]\, destul\ dorin]\… ca s-o siluiesc pe femeia celui mai bun prieten... Dar m\ sc`rbesc c`inii \[tia care alearg\ unii dup\ al]ii, fiecare cer`nd de la dorin]a celuilalt s\-i `nlocuiasc\ dorin]a proprie. Eu, virtuos! (izbucne[te `n r`s) la drept vorbind, a[ vrea s\ fiu, dar s`ngele meu arde, iar inteligen]a mea, av`nd toate puterile, poate orice. * La patruzeci de ani consim]i la anihilarea unei p\r]i din tine. S\ dea Dumnezeu, cel pu]in ca toat\ dragostea asta nefolosit\ s\ `nsufle]easc\ [i s\ fac\ s\ str\luceasc\ o oper\ pentru care nu mai am putere `n acest moment1. * …To]i [i toate peste mine, ca s\ m\ distrug\, cer`ndu-[i partea lor f\r\ `ncetare, f\r\ ca niciodat\, niciodat\, s\-mi `ntind\ m`na, s\ vin\ `n ajutorul meu, `n sf`r[it, s\ m\ iubeasc\ pentru ceea ce s`nt [i 1 Camus a `mplinit 40 de ani la 7 noiembrie 1953.

carnete_Camus.qxd

394

12/12/02

4:31 PM

Page 394

ALBERT CAMUS

ca s\ r\m`n ceea ce s`nt. Ei `mi socotesc energia f\r\ limite [i cred c\ ar trebui s\ le-o `mpart, ca s\-i fac s\ tr\iasc\. Dar mi-am pus toate for]ele `n pasiunea istovitoare de a crea [i `n rest s`nt cel mai dezarmat [i cel mai nevolnic dintre to]i. * Roman. „Nu mai avea puterea s\ o iubeasc\. ~n el mai d\inuia doar capacitatea de a suferi din cauza ei tot ceea ce `n iubire este priva]iune sau lips\. Ea nu-i mai putea da dec`t suferin]a. C`t despre bucurie, aceasta murise.“ Idem: „Se putea crede c\ ea era toat\ doar nesupunere [i era adev\rat c\ acea fiin]\ `ncununat\ de fl\c\ri ardea ca `ns\[i revolta. Dar ea era mai ales acceptarea. «Voi accepta s\ mor ast\zi (la treizeci de ani) fiindc\ am avut destule bucurii. {i dac\ ar trebui s\ renasc, mi-a[ dori aceea[i via]\, `n pofida nenorocirilor ei extreme».“ * Nu-i cred pe cei care spun c\ se cufund\ `n pl\cere din disperare. Adev\rata disperare nu duce niciodat\ dec`t la m`hnire [i iner]ie. * Ei bine, iat\-v\ t`rfe ca [i ceilal]i!

CARNETE

395

* Boghari-Djelfa1 – micul erg2. S\r\cia extrem\ [i uscat\ – dar aici regal\. Corturile negre ale nomazilor. Pe p\m`ntul uscat [i tare – [i eu – care nu posed nimic [i nu voi putea niciodat\ s\ posed ceva, asem\n\tor cu ei. Laghouat [i `n fa]a colinei st`ncoase acoperite de foi `ndoite de silex – imensa `ntindere – noaptea care vine ca o umbr\ neagr\ din ad`ncul orizontului, `n timp ce apusul devine ro[u, devine roz, devine verde. C`inii neobosi]i ai nop]ii. ~n oaz\, zidurile de noroi deasupra c\rora str\lucesc fructele de aur. T\cerea [i singur\tatea. {i pe urm\ ajungi `ntr-o pia]\. Roiuri de copii veseli care se `nv`rtesc asemenea unor dervi[i micu]i [i r`d ar\t`ndu-[i to]i din]ii. Poate c\ acum e momentul s\ vorbesc despre de[ertul `n care am g\sit aceea[i evadare. – Din ad`ncul orizontului… M\ [i a[tept s\ v\d ap\r`nd ni[te animale fabuloase [i s\ g\sesc acolo, mai simplu, o t\cere nu mai pu]in fabuloas\, [i fascina]ia asta…

* Cine nu d\ nimic nu are nimic. Cea mai mare nenorocire nu este s\ nu fii iubit, ci s\ nu iube[ti.

* Doamna V.R. despre Malraux, care pleac\ `n Japonia: „Se duce acolo numai ca s\ aib\ de unde s\ se `ntoarc\“. Dar to]i s`ntem a[a un pic.

* ~mp\r]it `ntre o fiin]\ care refuz\ total moartea [i o fiin]\ care o accept\ total.

* Naivitatea intelectualului din 1950 care crede c\ trebuie s\ se `mb\]o[eze ca s\ devin\ m\re].

* Prea multe globule albe, insuficiente globule ro[ii, ba chiar unele m`nc`ndu-le pe celelalte, Fran]a e asemenea unui bolnav de leucemie. Ea nu mai e capabil\ s\ poarte un r\zboi, nici s\ declan[eze o revolu]ie. Reforme, da. ~ns\ e o minciun\ s\ i se promit\ altceva. Mai `nt`i trebuie s\ i se refac\ s`ngele.

* Solsti]iul de var\. Nuvel\ care s-ar petrece `n ziua cea mai lung\ a anului.

* Stil. Pruden]\ `n fa]a formulelor. Ele s`nt uneori ca tunetul: izbesc, dar nu lumineaz\.

* 1 ~n decembrie 1952, Camus a vizitat singur, cu ma[ina, teritoriile din sudul algerian.

S\r\cia „regal\“ este o idee care se reg\se[te `n Exilul [i `mp\r\]ia. Laghouat i-a inspirat decorul din Femeia adulter\. Notele care urmeaz\ se refer\ aproape toate la preg\tirea culegerii de nuvele Exilul [i `mp\r\]ia. 2 Regiune din Sahara acoperit\ de dune (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

396

12/12/02

4:31 PM

Page 396

ALBERT CAMUS

CARNETE

Florile deasupra zidurilor `nalte, la Alger, `n cartierul vilelor. O alt\ lume din care m\ sim]eam expulzat. * Moartea portarului. So]ia lui e bolnav\, culcat\ `ntr-un pat mare. L`ng\ ea, `n camera unic\, pe un p\tu] pliant, este `ntins mortul, pe care-l po]i vedea de dou\ ori pe zi, c`nd te duci s\-]i iei coresponden]a. „La revedere, spune ea, scumpule, coco[elule. Ce mare e! C`t era de mare…“ Co[ciugul a fost trecut „c`[“ [i gata! Dup\ mort. Doar vecinii urmeaz\ convoiul. „C`nd te g`nde[ti c\ acum trei zile beam cu el un diabolo1 cu ment\.“ „Tocmai voiam s\-l rog s\ schimbe conducta de gaz.“ La cimitir s`ntem patru. Un gropar ne d\ fiec\ruia o garoaf\ pe care o vom arunca apoi peste frumosul indiferent. * La Buchenwald, unul din francezii no[tri, cum sose[te, cere s\ vorbeasc\ aparte cu func]ionarul, [i el prizonier, care-l primise: „Vede]i, dumneavoastr\, cazul meu e excep]ional: s`nt nevinovat“. * Nuvel\ `ntr-o zi cumplit de c\lduroas\, la Paris. * Roman. Deportat. S`nt deporta]i [i so]ia [i copiii. Ace[tia mor. La `ntoarcere, b\rbatul extraordinar prin inteligen]a [i bl`nde]ea lui, `[i consacr\ via]a c\ut\rii uciga[ilor… ~l `mpinge `ntr-o `nc\pere. ~i spune: Am `nv\]at asta acolo – nu ucizi `n acela[i loc unde umile[ti. E mai curat. Poftim telefonul. Cheam\. Ai timp. * Pies\ despre ~ntoarcere [i Adev\r Scena I – So]ia [i prietena `l a[teapt\. Scena a II-a – El revine [i `n fa]a prietenei `i dezv\luie so]iei c\ prima i-a fost amant\. *

Nuvel\ Brazilia1. O pas\re urubu2 `ncepu s\ sfor\ie, deschise ciocul, `ncepu ostentativ s\ se preg\teasc\ s\ zboare, `[i plesni de dou\ ori de corp aripile pline de praf, se `n\l]\ cu doi centimetri peste coama acoperi[ului [i rec\zu ca s\ adoarm\ aproape imediat. * Una c`te una stelele c\deau `n mare, cerul `[i picura ultimele lumini. * La sf`r[it poart\ piatra `n coliba cea mai mizer\. B\[tina[ii se str`ng, f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt, ca s\-i fac\ loc. ~n t\cere nu se mai aude dec`t vuietul fluviului. – Aici s`ntem ultimii, ultimul loc dintre ultimele. * – Europa… C`inii! – {i eu s`nt un c`ine. Am adulmecat [i curv\s\rit. – Nu e nici o deosebire. – Una mic\. Mi-e ru[ine. – Ah! E[ti bogat! – Nu, nu prea. Dar chiar [i fiind foarte s\rac, am tr\it `ntotdeauna ca un om bogat. – {i de asta ]i-e ru[ine. – De asta. {i pentru c\ am min]it, adulmecat [i curv\s\rit. – Bine. Nu-i nimic de f\cut. – Nu. Idem: Nu te po]i `mpiedica. {i pe urm\ vine un moment c`nd nu mai po]i. * Nuvel\ Podi[urile ~nalte3. Sose[te b\rbatul [i explic\ el `nsu[i crima sa. „Iat\. |sta e drumul spre Djelfa. Ai s\ g\se[ti o ma[in\. Ai s-o opre[ti. La Djelfa, se afl\ jandarmeria [i trenul. Pista asta, dimpotriv\, 1 Note pentru Piatra care cre[te. 2 Denumire brazilian\ a unei p\s\ri asem\n\toare cu [oimul, din America de Nord [i

de Sud, care se hr\ne[te cu resturi [i cadavre (n. tr.). 1 Amestec de limonad\ cu un sirop, de exemplu, de ment\ (n. tr.).

397

3 Oaspetele.

carnete_Camus.qxd

398

12/12/02

4:31 PM

Page 398

ALBERT CAMUS

CARNETE

str\bate Podi[urile ~nalte. Ai s\ g\se[ti la distan]\ de o zi de mers primele p\[uni [i pe nomazi. Te vor primi. S`nt s\raci [i pr\p\di]i, dar dau tot ce au oaspetelui. B\rbatul care t\cea din ajun spune doar: – S`nt `nc\ regi? – Da, spune Pierre. Ei s`nt `nc\ regi. * Nuvel\: Cei mu]i Ni[te muncitori se `ntorc la uzin\ (dog\rie) dup\ e[uarea unei greve. Tac. Ziua la atelier. Dup\-amiaz\, hemiplegia patronului. Maistrul `l anun]\ pe un muncitor. Acesta nu vorbe[te. Imediat dup\ `ncetarea lucrului, pl`nge, cu bra]ele pe mas\. „P`n\ [i asta, p`n\ [i asta.“ * O `ntreag\ nuvel\ dintr-o singur\ mi[care violent\. Pe Pacific. Micu]a mut\. N-a [tiut s\-i spun\ c\ e `ns\rcinat\. El alearg\ cu ea `n bra]e. Ea moare. * Nuvele cu titlul: Nuvelele exilului1: 1) Laghouat. Femeia adulter\. 2) Iguape – c\ldura uman\, prietenia coco[ului negru. 3) Podi[urile ~nalte [i condamnatul. 4) Artistul care se retrage (titlu: Jonas). Pe urm\ nu mai picteaz\. Cu m`inile pe genunchi, a[teapt\. Acum s`nt fericit. 5) Intelectualul [i temnicerul. 6) Un spirit confuz – misionarul progresist se duce s\-i civilizeze pe s\lbaticii care `i taie urechile [i limba [i-l reduc la sclavie. El `l a[teapt\ pe urm\torul misionar [i `l ucide cu ur\. 7) Nuvel\ despre nebunie. * 1 Cinci dintre aceste [apte nuvele se reg\sesc `n Exilul [i `mp\r\]ia: „Femeia adulter\“,

„Piatra care cre[te“ (Iguape), „Oaspetele“ (Podi[urile `nalte [i condamnatul), „Jonas sau artistul la lucru“. „Renegatul sau un spirit confuz“ (Un spirit confuz). Nuvela despre intelectual [i temnicer, ca [i cea despre nebunie au fost abandonate. Culegerea a fost completat\ cu „Cei mu]i“.

399

Un spirit confuz1. „O, mincino[ilor, o, mincino[ilor! ~l cunosc eu bine. Le punea piedic\ orbilor, le spunea cer[etorilor s\raci `mpu]i]i. A fost pironit de-un zid, o, mincinosule, [i p\m`ntul se cutremur\. Cel care tocmai a fost omor`t e un drept.“ Morala era salvat\. Iat\-l, cu capul pironit. C`nd l-au ]intuit, exista un cui `n spatele capului s\u [i a p\truns, ca `ntr-al meu acum. Ce mai terci! Ce mai terci! {i pe urm\, la sf`r[it, i-au t\iat limba. Dup\ aceea i-ar fi spus: „De ce m-ai p\r\sit?“ Nu era s\-l l\s\m s\ continue, nu era s\-l l\s\m s\ se a[eze la mas\, s\ treac\ la m\rturisiri… Ura, asta am descoperit. Ura m\ duce cu g`ndul la o pastil\ de ment\ `n gura `nghe]at\, cu stomacul prad\ arsurilor. Trebuie s\ fii r\u, trebuie s\ fii r\u. Eu s`nt sclav, ne-am `n]eles. Dar dac\ s`nt r\u, nu mai s`nt sclav. Bun\tatea lor, scuip pe ea. …Iat\-l. ~n de[ert, detun\tura zguduie `ntinderea vast\. A c\zut, cu nasul `n pietre, cu craniul f\cut terci, dar ghemuit. „Cu bra]ele `n cruce, cu bra]ele `n cruce“, am urlat eu. Dar, `n acela[i moment, ni[te gheizere de p\s\ri cenu[ii [i negre au urcat `n cerul de un albastru intangibil. Departe, foarte departe, un [acal adulmec\ v`ntul [i, `n trap m\runt, porne[te `n direc]ia mortului. La sf`r[it e crucificat. Tat\l nostru carele e[ti `n… Cum s\ fii vreodat\ iertat, dac\ min]im, iar cel\lalt nu [tie c\ este ceva de iertat. Trebuie a[adar s\ spui adev\rul cel pu]in o dat\, `nainte de a muri – sau s\ accep]i s\ mori f\r\ s\ fi fost vreodat\ iertat. Ce moarte este mai solitar\ totu[i dec`t a celui care dispare, `nchis `n minciunile [i crimele sale? * Anti-Europa. Pe coasta Pacificului, `n Chile. O feti]\ de 15 ani `l urm\re[te pretutindeni din ochi. E singur\ `ntr-un soi de caban\. El `i pune `ntreb\ri. Ea nu r\spunde, dar `l prive[te. E mut\. Dragostea lor t\cut\ `n fa]a m\rii. * Roman. „Mult timp crezusem, v\z`nd-o cum se abandoneaz\, c\ eram complici `n dorin]\. {i mi-au trebuit ani lungi p`n\ s\ `n]eleg 1 Renegatul sau un spirit confuz.

carnete_Camus.qxd

400

12/12/02

4:31 PM

Page 400

ALBERT CAMUS

CARNETE

401

c\ ea, ca [i majoritatea femeilor, nu este niciodat\ complice dec`t `n dragoste.“

postul condi]iei comune [i pentru a o face s\ mai tr\iasc\ l`ng\ el, dar de ast\ dat\ pe p\m`ntul pustiu [i lipsit de dragoste.“

* ~ntotdeauna mi-a pl\cut s\ privesc marea de pe plaj\. {i apoi pe plajele pustii ale tinere]ii mele s-au `nmul]it azi chio[curile. Acum nu-mi mai place dec`t `n largul oceanului, acolo unde existen]a ]\rmurilor pare improbabil\. Dar `ntr-o zi, pe plajele Braziliei, am `n]eles din nou c\ nu exist\ pentru mine bucurie mai mare dec`t s\ calc pe un nisip virgin `n `nt`mpinarea unei lumini sonore, `nc\rcate de vuietul valurilor.

* M-a salvat `ntotdeauna de toate descuraj\rile faptul c\ n-am `ncetat niciodat\ s\ cred `n ceea ce, `n lips\ de o expresie mai bun\, voi numi „steaua mea“. Dar ast\zi, nu mai cred `n ea.

* Roman. Sub ocupa]ie, `[i d\ seama c`t de na]ionalist a devenit dup\ ciuda pe care o resimte c`nd vede un c`ine vagabond urm`ndu-l vesel pe un soldat neam]. * G. E greu s\-i ghice[ti susceptibilitatea sub gentile]ea sa extrem\. ~]i trebuie timp. {i `n tot acest timp ri[ti s\-l r\ne[ti. * Roman. Diferen]\ de ritmuri `ntre fiin]e [i de asemenea diferen]\ de ritmuri la una [i aceea[i persoan\. D. se pierde `n preludiul unei seduc]ii. Pe urm\ telefoneaz\ brusc, face 1500 de km, o scoate seara la restaurant [i o posed\ `n timpul nop]ii. * De acum `nainte `ntr-adev\r singur, dar din vina mea. * Vrem s\ tr\im sentimentele `nainte de a le resim]i. {tim c\ ele exist\. Tradi]ia [i contemporanii no[tri ne fac despre ele rapoarte f\r\ de sf`r[it, de altfel false. Dar `n acest caz le tr\im prin procur\. {i le uz\m `nainte de a le fi resim]it. * Roman. „Tocmai din cauza imensei nedrept\]i pe care i-o f\cea, nu pierdea nici cea mai mic\ ocazie c`nd ea p\rea neatent\, dac\ nu chiar lipsit\ de iubire. {i i-o repro[a atunci, nu pentru c\ putea s\ spere c\ [i-ar u[ura vreodat\ vina, ci pentru a o atrage cu el la ad\-

* Sachs (Dup\ cinci gratii)1: „Se poate tr\i perfect f\r\ catolicism: eu nu pot s\ tr\iesc deloc f\r\ a m\ g`ndi la Hristos.“ Citeaz\ pe Montesquieu: „Dac\ oamenii ar fi `ntru totul virtuo[i, ei nu ar avea prieteni“. Citeaz\ pe Balzac: „Geniul seam\n\ cu toat\ lumea [i nimeni nu `i seam\n\“. „Nu-i tr\dezi cu adev\rat dec`t pe cei pe care-i iube[ti.“ „Avem moartea pe care o merit\m.“ „Nu de la oamenii pe care-i nedrept\]im avem cele mai multe necazuri, ci de la martorii cazului care se erijeaz\ `n judec\tori voluntari.“ * Tragedia nu e c\ e[ti singur, ci c\ nu po]i fi singur. A[ da uneori totul de pe lume ca s\ nu mai fiu legat prin nimic de universul oamenilor. Dar s`nt o parte din acest univers [i atitudinea cea mai curajoas\ este s\ accept acest lucru [i totodat\ tragedia. * S\ scriu o punere `n scen\ pentru Don Juan de Molière. * Pies\. Un om care nu poate ur`. * Oamenii `nva]\ `ncetul cu `ncetul s\ tr\iasc\. Iar eu, care consideram via]a at`t de fireasc\, am `nceput `ncetul cu `ncetul s\ nu mai [tiu s\ tr\iesc p`n\ `n momentul c`nd fiecare dintre ac]iunile [i g`ndurile mele s-au ad\ugat la suferin]a sau la indispozi]ia celorlal]i sau a mea, la povara insuportabil\ a acestei lumi de care am `nceput totu[i s\ m\ bucur at`t de mult. 1 Derriè re cinq barreaux, Gallimard, 1952.

carnete_Camus.qxd

402

12/12/02

4:31 PM

Page 402

ALBERT CAMUS

* Haite de c`ini aduna]i `n cet\]i [i roz`nd idei. * Vaucluse. Lumina serii devine fin\ [i aurit\ ca o licoare [i vine s\ dizolve alene acele cristale dureroase care r\nesc uneori inima. * Cuplu. Doar exigen]a poate restr`nge exigen]a. Ea nu pretindea nimic altceva dec`t s\ nu moar\, iar eu strigam c\tre via]\. * Cum [chiop\ta, `[i punea de obicei p\l\ria `ntr-o parte. * Criticul rus Rasumnik `n leg\tur\ cu piesa lui Maiakovski, Misterul Buf: „~n viitor, socialismul istoric [i cre[tinismul istoric se `nt`lnesc“. * Chiar propune drept deviz\: Libertate, Inegalitate, Fraternitate. * Progresul st\rii materiale `mbun\t\]e[te mai mult dec`t e necesar, [i `ntr-o foarte mare m\sur\, natura uman\. Dar dincolo de aceast\ m\sur\, o dat\ cu bog\]ia, `i d\uneaz\. Adev\ratul echilibru al moralei se afl\ la limit\. * Secol al senin\t\]ii. Pericolul catastrofei, at`t de r\sp`ndit, se confund\ cu viitorul marcat de moarte al oric\rei condi]ii. De aceea s\ te `mpaci cu epoca nu `nseamn\ ast\zi nimic altceva dec`t s\ te `mpaci cu moartea. Acest secol al pericolului extrem este [i cel al celei mai `nalte senin\t\]i. * Temps modernes1. Ei admit p\catul [i refuz\ iertarea. Dorin]\ de martiriu. * Infernul este paradisul plus moartea. 1 Este vorba de revista lui Jean-Paul Sartre.

CARNETE

403

* Infernul este aici s\ tr\ie[ti. Nu scap\ dec`t cei care reu[esc s\ ias\ din via]\. * Cine va depune m\rturie pentru noi? Operele noastre. A[! Atunci cine? Nimeni, nimeni dec`t aceia dintre prietenii no[tri care ne-au v\zut `n acea secund\ a d\ruirii, c`nd inima se d\ruia total altcuiva. A[adar, cei care ne iubesc. Dar iubirea e t\cere: fiecare om moare necunoscut. * Septembrie ’52. Polemic\ cu T.M.1. Atacuri de la revistele Arts, Carrefour, Rivarol. Parisul e o jungl\, iar animalele-i s\lbatice s`nt jalnice. * Parveni]i ai spiritului revolu]ionar proasp\t `mbog\]i]i [i farisei ai justi]iei. Sartre, omul [i spiritul, neloial. * Cel mai bun prieten. Un act. X. la familia Z. Se vorbe[te de Y., cel mai bun prieten al lui X., care e `n `nt`rziere. Virtu]ile sale dezvoltate de X. Cuplul Z. face caz de unele reticen]e ale lui Y. `n leg\tur\ cu X. Acelea[i virtu]i denun]ate treptat drept defecte de X. Cuplul Z. semnaleaz\ o p\rere favorabil\ a lui Y. despre X. X. `ncepe mi[carea invers\. Sose[te Y. X. se gr\be[te s\-l `mbr\]i[eze. „Ah! spune Y., ce bine e s\ te afli printre prieteni.“ * Duhoborii2. Cre[tinismul este interior. Moare [i re`nvie `n noi. Orice cre[tin are dou\ nume. Unul trupesc [i altul sufletesc, pe care i-l d\ Dumnezeu la na[terea sa spiritual\ [i `n func]ie de faptele 1 Polemica cu revista Temps Modernes, `n leg\tur\ cu Omul revoltat, a atins punctul culminant `n num\rul din august 1952, care con]ine „Scrisoarea c\tre directorul revistei Temps Modernes“, articolul lui Camus [i r\spunsurile lui Sartre [i Jeanson. ~n Arts, din 12-18 septembrie 1952, un articol al lui Jacques Peuchmaurd are drept titlu: „Dup\ André Breton, Sartre se r\scoal\. Camus s\ fie oare un Duhamel al genera]iei sale?“ Carrefour era un s\pt\m`nal de dreapta, iar Rivarol de extrem\ dreapta. 2 Sect\ care s-a `ntemeiat `n Rusia, `n secolul al XVIII-lea, sub influen]e occidentale de tip quaker, masonic [i protestant.

carnete_Camus.qxd

404

12/12/02

4:31 PM

Page 404

ALBERT CAMUS

CARNETE

sale. Ultimul nume nu este cunoscut de nimeni pe p\m`nt: va fi cunoscut `n eternitate. Fratele nostru nu a murit, fratele nostru e doar schimbat. * Duhoborii. ~n rus\, cei care lupt\ prin spirit. *

Idem: Copeau despre „meserie“, despre piesa „bine f\cut\“. A nu se confunda „re]et\“ [i „meserie“. Cf. Discurs despre poemul dramatic de Corneille. * Orice societate, [i mai ales societatea literar\, urm\re[te s\-i ru[ineze pe membrii ei de virtu]ile lor extreme.

Proprietatea este uciderea. * Moral\ practic\ S\ nu faci niciodat\ apel la tribunale. S\ dai bani sau s\-i pierzi. S\ nu-i fructifici niciodat\, nici s\-i cau]i, nici s\-i reclami. Titlu: Mic tratat de moral\ practic\ – sau (ca s\ provoc) de aristocra]ie cotidian\. * Polemic\ T.M.1 – {mecherii. Singura lor scuz\ este teribila noastr\ epoc\. Ceva `n ei, p`n\ la urm\, aspir\ la servitute. Au visat s\ mearg\ spre ea pe un drum nobil, plin de medita]ii. Dar nu exist\ cale regal\ spre servitute. Exist\ `n[el\ciunea, insulta, denun]area fratelui. Dup\ care, pilda celor treizeci de argin]i. * Apa lin\ de la Oran. Lumin\ african\: lacom\ flac\r\ ce arde inima. Eram prea t`n\r. * Uneori, t`rziu, `n acele nop]i de s\rb\toare, c`nd alcoolul, dansul, violenta del\sare a fiec\ruia duceau foarte iute la un soi de oboseal\ fericit\, mi se p\rea, cel pu]in pentru o secund\, c`nd oboseala era extrem\, c\ `n]eleg `n fine secretul fiin]elor [i c\ a[ fi capabil `ntr-o zi s\-l exprim. Dar oboseala disp\rea [i, o dat\ cu ea, secretul. * Brunetière pleda deja ca [i Sartre pentru un teatru de situa]ii opus teatrului de caractere. Copeau tran[a atunci chestiunea printr-o fraz\: „Situa]ia valoreaz\ c`t valoreaz\ caracterele“. 1 Temps Modernes.

405

„Iubirea de cel Clèves, romantic\.

`ndep\rtat“1

* `n commedia dell’arte. Prin]esa de

* Roman. „Nu pe ea o detesta el `n acele zile. Nu exista nimic `n ea care s\ poat\ fi detestat [i aproape tot ca s\ fie iubit\. Pe el `nsu[i se detesta `n ea – [i propria sa insuficien]\, s\r\cia sa, neputin]a sa de a iubi ceea ce hot\r`se s\ fie, de a tr\i `n ceea ce [tia c\ este demn, [i `n ea, [i `n el…“ * Rasa care are probleme b\ne[ti [i nepl\ceri suflete[ti. * „R\t\cirea de a iubi `n diverse locuri este la fel de monstruoas\ ca [i nedreptatea pentru spirit.“ (Pascal) * Idem: „Dragostea [i ra]iunea nu s`nt dec`t acela[i lucru“. * Cer[etoarei care tot deranja, patroana restaurantului, ar\t`nd spre cei care m`ncau langust\, `i spuse: „Pune-te `n locul dumnealor“1. * Roman. Mama bolnav\. El se arunc\ atunci la pieptul acelei femei infirme [i pl`nge str`ns lipit de ea. De ani de zile nu se mai abandonase astfel `n fa]a cuiva – nu ceruse ocrotire de la nimeni. C`teva fiin]e se abandonaser\ astfel `n fa]a lui. Dar `n ceea ce-l 1 ~n limba francez\: l’amour du lointain (n. red.). 2 Publicat, printre alte c`teva note inspirate din actualitate, `n revista Démenti, Liège,

15 octombrie 1953.

carnete_Camus.qxd

406

12/12/02

4:31 PM

Page 406

ALBERT CAMUS

privea, nu [tiuse niciodat\ s\ consimt\ la o astfel de abandonare. {i alegea `n loc `ns\[i sl\biciunea [i nenorocirea. * Pies\: Lespinasse Elisa.1 Actul I: 1) Elisa [i d’Alembert (ea `i vorbe[te de dragostea ei pentru Gonzalve). 2) Elisa [i Guibert (dragoste fulger\toare). 3) Declara]ia lui Guibert c\tre Elisa (pe un ton rece). 4) Se anun]\ `ntoarcerea lui Gonzalve. 5) Gonzalve [i Elisa. Actul II: 1) D’Alembert [i Gonzalve. 2) Elisa [i Gonzalve (prime[te scrisoare [i trebuie s\ plece – scen\ de desp\r]ire). 3) D’Alembert [i Elisa. 4) Guibert [i Elisa. Ea cedeaz\ dragostei care `nvinge: „Nu mai ai minte? – Crezi cu adev\rat?“ Ea se `ntoarce, `l aude cum alearg\ spre ea [i cade `n bra]ele lui. Actul III: Dragoste sf`[iat\: Moartea lui Gonzalve. Ea este `n bra]ele lui Guibert, d’Alembert intr\ cu scrisoarea: „A murit“. Ea cite[te [i ]ip\: „{tii ce-mi spune? C\ e fericit s\ moar\ convins de dragostea mea“. Scen\ Guibert [i Elisa: „Ah! Acum te iubesc“, spune ea. Actul IV: Dragoste bazat\ pe ne`n]elegere. Ea vrea s\ fie iubit\ de Guibert la fel ca de Gonzalve. Nu m\ iube[ti. C\s\toria lui Guibert. Actul V: D’Alembert [i Guibert. Bolnav. Interdic]ie de a o vedea. Ea e deformat\. ~i m\rturise[te dragostea sa pentru Elisa. D’Alembert: „Vii prea t`rziu. A[a fac cei care nu-s capabili s\ iubeasc\. Pasiunea lor extrem\ const\ `n a iubi f\r\ obiect `n momentul c`nd acest lucru devine inutil“. 1 Se recunoa[te, `n acest proiect de pies\, via]a lui Julie de Lespinasse. Un b\rbat, Mora,

moare din dragoste pentru ea, care va muri din dragoste pentru Guilbert, autorul unui Eseu general de tactic\, `n timp ce d’Alembert, `n culise, r\m`ne ve[nicul amorez sfios.

CARNETE

407

Ultima scen\: Moartea Elisei. „Nu-i a[a c\ [i el merita s\ fie iubit? – Da, Elisa. Dar tu meritai s\ fii iubit\ a[a cum ai fost. – Oare am fost iubit\? Am fost `ntr-adev\r?“ Intr\ Guibert. „Gonzalve!“ spune ea. Sau o s\ mor f\r\ ca el s\ m\ fi iertat. Cine, Guibert? Nu. Guibert m-a f\cut s\ cunosc dragostea `n care ai ceva de iertat. Dar cel\lalt nu [tia, n-a [tiut niciodat\. Cum ar fi putut s\ m\ ierte? * C`nd mama `[i `ntorcea privirea de la mine, n-am putut niciodat\ s\ m\ uit la ea f\r\ s\-mi fie ochii `n lacrimi. * R: Se `nsoar\ cu o femeie care a avut un amant (logodnicul ei). Ea i-o m\rturise[te cinstit. El spune c\ o iube[te [i c\ nu conteaz\. Gelozie retrospectiv\. Nop]i de interog\ri, de `ntreb\ri. A doua zi dup\ c\s\torie, cump\r\ bilete s\ se duc\ `n ora[ul unde locuie[te fostul logodnic, ca s\-i „`nsemne mutra“ (lame de ras `nfipte `ntr-un dop). Tot a[a, ani `n [ir. Compune scrisori injurioase (doamna X. doamnei A.). Pe urm\ o for]eaz\ s\-i cear\ unei prietene s\ se culce cu el. „S`nt lezat“, spune el, pe urm\ o for]eaz\ s\-i cear\ acela[i serviciu surorii ei etc. (`i interzice s\ se duc\ `n locurile unde a copil\rit [i unde l-a cunoscut pe X.) etc. etc. P`n\ ce ea ajunge `n pragul nebuniei. * Poezii despre dorul de Algeria. * Aceast\ prim\ diminea]\, mai cur`nd umed\ dec`t ploioas\, transformase trotuarele Marsiliei `n trotuare pariziene [i doar mul]imea pestri]\ mai amintea c\ aici `ncepea alt\ lume. Dar deodat\ se ive[te pia]a de flori de pe Canebière1. Galantarele de abia rezist\ sub abunden]a florilor de decembrie, cu perle de ap\ pe ele, grase, sclipitoare. Anemone, g\lbenele, narcise, gladiole… * 1 Bulevardul principal din Marsilia, care coboar\ p`n\ la port (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

408

12/12/02

4:31 PM

Page 408

ALBERT CAMUS

CARNETE

Pe mare. Marea sub lun\, `ntinderile ei silen]ioase. Da, aici m\ simt `n stare s\ mor lini[tit, aici pot s\ spun: „Eram slab, am f\cut totu[i tot ce am putut“. * Tipasa. S\ rev\d `nsemn\rile. * De la Laghouat la Gardhaïa. Daïa-urile [i copacii lor fantomatici. Chebka-urile chinuite. Regat al pietrelor care ard peste zi [i `nghea]\ noaptea – [i care supuse la aceste presiuni teribile sf`r[esc prin a se pulveriza `n nisip. P`n\ [i cimitirul din Laghouat este acoperit de bulg\ri de [ist, iar mor]ii se amestec\ `ntre ei sub `nv\lm\[eala pietrelor. P`n\ [i acele brazde sub]iri care se v\d c`teodat\ `n de[ert [i nu se caut\ dec`t o anume piatr\ bun\ pentru construc]ii. C`nd cineva ar\ `n ]ara asta, o face numai ca s\ recolteze pietre. P\m`ntul e at`t de pre]ios, `nc`t se r\zuie cele c`teva f\r`me acumulate `n ad`ncuri [i se transport\ cu co[urile precum sf`nta `mp\rt\[anie. Apa. P\m`nt r\zuit p`n\ la os, p`n\ la scheletul s\u [istos. Gardhaïa [i ora[ele sfinte cu br`ul lor de coline de culoare ocru, str\juite ele `nsele de ziduri ro[ii. * Ca acele pietre din de[ert, brusc `ngr\m\dite unele peste altele, abia deosebindu-se de alte mormane, [i care le arat\, celor pe care s\r\cia i-a `nv\]at, c\ile misterioase ce duc la ap\ sau la iarba uscat\. * Secet\ `n sud – [i asta `nseamn\ foamete – optzeci de mii de oi mor. O `ntreag\ popula]ie scurm\ p\m`ntul `n c\utare de r\d\cini. Buchenwald sub soare. * La Viena, porumbeii se cocoa]\ pe sp`nzur\tori. * ~n Fran]a, pentru fiecare meserie, e dinainte prev\zut\ propor]ia de str\ini. Astfel, `n minerit propor]ia cre[te `n raport cu ad`ncimea la care se munce[te. }ar\ de azil, dar se cer `n primul r`nd sclavi. * A.B. Lucifer deprimat de Oran. *

409

S\ nu uit – la Laghouat, impresie unic\ de for]\ [i invulnerabilitate. ~mp\cat cu moartea, deci invulnerabil. * Explicarea ororilor moderne prin fric\. Atom, procese sovietice etc. Tr\darea st`ngii intelectuale. * Fapte actuale1 – 10 medici francezi, dintre care jum\tate evrei, semneaz\, f\r\ alt\ informa]ie dec`t comunicatul guvernului de la Moscova, o declara]ie prin care aplaud\ arestarea confra]ilor lor sovietici dintre care 9/10 s`nt evrei. Spiritul [tiin]ific triumf\. Ceva mai t`rziu, acela[i guvern decreteaz\ nevinov\]ia acelor medici care `nc\ se mai afl\ `n `nchisoare. * De[ertul [i clepsidra. * Fapte actuale. Deputa]ii au refuzat s\ dea pentru locuin]e miliardele acordate produc\torilor de alcool. Dubl\ lovitur\: magherni]ele m\resc `n acela[i timp produc]ia de alcool. {ase sute de iacobini, campioni ai libert\]ii, `ngenunchea]i `n fa]a bistrourilor. * Umanism. Nu-mi place omenirea `n general. ~n primul r`nd, m\ simt solidar cu ea, ceea ce nu-i acela[i lucru. {i pe urm\ `mi plac c`]iva oameni, vii sau mor]i, pe care-i admir at`t de mult, `nc`t s`nt `ntotdeauna gelos sau anxios s\ men]in sau s\ ocrotesc la to]i ceilal]i ceea ce, `nt`mpl\tor, `ntr-o zi pe care nu o pot prevedea, i-a f\cut sau `i va face asem\n\tori cu cei dint`i. * Nebunia lui Fabre, administratorul Comediei Franceze2. Credea c\ numai lumea oglinzilor era adev\rat\. Restul era reflectare. * 1 Publicat `n Démenti. 2 Émile Fabre, 1869-1955.

carnete_Camus.qxd

410

12/12/02

4:31 PM

Page 410

ALBERT CAMUS

Benjamin Constant, Jurnal intim1: „Exactitatea descrierilor materiale ale vie]ii `l atrage pe cel c\ruia totul i-a devenit de o indiferen]\ egal\“. Despre Faust de Goethe, judecat\ `mpov\r\toare p. 59: „…toate popoarele (ca [i anticii) care au posedat ceea ce d\ valoare vie]ii, gloria [i libertatea, au sim]it `n acela[i timp c\ trebuie s\ [tii s\ dispre]uie[ti via]a [i s\ renun]i la ea. Cei care ne ]in predici contra sinuciderii s`nt tocmai acei oameni ale c\ror opinii fac ca via]a s\ fie ceva de dispre]uit [i ceva mincinos, partizani ai sclaviei [i ai josniciei…“ „{i nu m\ cunosc dec`t pe mine care [tiu s\ simt pentru ceilal]i mai mult dec`t pentru mine `nsumi pentru c\ mila m\ urm\re[te…“ Cf. p. 81: „B\rba]ii care trec drept duri…“ „Literatura [i gloria perturb\ via]a duc`nd la manifestarea [i sus]inerea opiniilor.“ „Plimbare cu Simonde. Mi-a repro[at lipsa de interes pe care i-o ar\tam lui [i tuturor. De fapt, nimeni nu [tie… c\ nu s`nt `ntr-o situa]ie natural\, c\ leg\turile mele cu Biondetta m\ lipsesc de orice sentiment de a dispune liber de via]a mea…“ Cf. pp. 133-134: „Ambi]ia e mult mai pu]in interesat\ dec`t s-ar crede, fiindc\ pentru a tr\i `n lini[te trebuie s\-]i dai aproape tot at`ta osteneal\ ca [i pentru a guverna lumea.“ „Via]a mea fuge ca apa.“ „{i mai am `n plus un sim]\m`nt at`t de contrar despre scurtimea vie]ii, `nc`t nu pot s\-i acord suficient\ importan]\ ca s\ iau o hot\r`re ferm\, oricare ar fi ea.“ P. 201– Despre inutilitatea discu]iei cu litera]ii francezi: „Ar trebui `nceput prin a explica fiecare punct ca s\ discu]i o problem\: altfel nu `nt`lne[ti dec`t persoane care `]i repro[eaz\ ceea ce n-ai spus [i te ostene[ti degeaba… Trebuie s\ scriem [i nu s\ ne cert\m“. „Exist\ `n lipsa de religie ceva grosolan [i uzat care-mi repugn\.“ C`nd cineva este generos f\r\ afectare, chiar [i cei care se `mbog\]esc de pe urma generozit\]ii lui g\sesc c\ nu-[i face dec`t datoria. 1 Tocmai fusese publicat\ edi]ia integral\, `n 1952, la Gallimard.

CARNETE

411

Cf. p. 226: oric`t ]i-ai ascunde dispre]ul, el se ghice[te `ntotdeauna [i nu se iart\. P. 245 – Moartea doamnei Talma. …{i toate persoanele astea care se declar\ sensibile nu-mi folosesc ca tovar\[i de adversitate, nenorocire, moarte. …C`nd supor]i f\r\ s\ vrei o situa]ie pe care o dete[ti, cea mai mic\ accentuare a nepl\cerii `]i treze[te furia. Cf. 348: nenorocirea mea e c\ nu iubesc nimic [i asta face dure lucrurile cele mai simple. Sufletul meu tr\ie[te solitar. Nu iubesc dec`t `n lipsa recuno[tin]ei sau a milei. S\ nu facem r\u, dar s\ ne amintim c\ nu pot tr\i din ad`ncul inimii cu nimeni. * C`nd se apropie ast\zi de cauza poporului, Biserica nu d\ impresia c\ ar ceda milei, ci for]ei. * Roman. Ea nu credea `n dragoste [i, iubind-o, el se sim]ea ridicol c`nd `[i exprima dragostea. * Cada vez que considero Que me tengo de morir Tiendo la capa en el suelo Y no me harto de dormir1. * Pies\ despre albigenzi. * Mi se scrie: „~n seara vie]ii, vom fi judeca]i `n privin]a iubirii“. Atunci os`ndirea e sigur\. * Purta rochii caste [i totu[i corpul ei ardea. * 1 Copla spaniol\: „Ori de c`te ori socotesc/ C\ trebuie s\ mor/ ~mi `ntind mantia pe jos/ {i nu m\ mai satur de dormit“.

carnete_Camus.qxd

412

12/12/02

4:31 PM

Page 412

ALBERT CAMUS

CARNETE

Socialismul, dup\ Zo[cenko1, va fi atunci c`nd vor cre[te violete pe asfalt. * Evreii tr\iesc din punct de vedere cultural de 4 000 de ani. Singurii. * Tolstoi scrie: Despre via]\ [i despre moarte. Merge mai departe [i decide c\ moartea nu exist\. Astfel c\ eseul lui se nume[te Despre via]\. Vezi jurnalul Tatianei Tolstoi2, p. 131: Povestea celor trei voluntari executa]i. * Tolstoi recunoa[te c\ primul sentiment pe care-l resim]i c`nd se apropie de casa ta un cer[etor e dezagreabil. Pleac\ de la o reprezenta]ie cu Siegfried profer`nd injurii. ~i detesta pe revolu]ionarii ignoran]i [i orgolio[i „care caut\ s\ transforme lumea f\r\ s\ [tie unde este adev\rata fericire“. * 15 februarie 1953 Drag\ P.B.3 Trec mai `nt`i peste scuzele pe care ]i le datorez pentru vineri. Nu era vorba de o conferin]\ despre Olanda, dar am fost obligat `n ultimul moment s\ dau autografe `n beneficiul acelor refugia]i. Exerci]iul acesta pe care-l f\ceam pentru prima oar\ mi s-a p\rut c\ nu-l puteam refuza [i am crezut c\-mi vei ierta acest incident nepl\cut. Dar chestiunea nu e asta, ea st\ `n raporturile pe care le socote[ti dificile. ~n acest punct, ceea ce am de spus se poate exprima simplu: dac\ ai fi cunoscut chiar un sfert din via]a mea [i din obliga]iile ei, n-ai mai fi scris nici un singur r`nd din scrisoarea dumitale. Dar nu ai cum s-o cuno[ti, iar eu nu pot [i nici nu trebuie s\ ]i-o explic. „Trufa[a singur\tate“ de care te pl`ngi, al\turi de mul]i al]ii care nu au to]i aceast\ calitate a dumitale, ar fi la urma urmei, dac\ ar exista, o binecuv`ntare pentru mine. Dar paradisul 1 Zo[cenko (1895-1962), prozator [i umorist sovietic persecutat de Stalin. 2 Jurnalul fiicei lui Tolstoi a ap\rut la Plon `n 1953. 3 Ciorn\ de scrisoare adresat\ jurnalistului Pierre Berger. A fost publicat\ pe 4 ianuarie 1962 `n s\pt\m`nalul Démocratie.

413

acesta `mi este atribuit pe nedrept. Adev\rul este c\ m\ t`rguiesc cu timpul [i cu oamenii pentru fiecare or\ de munc\, f\r\ s\ reu[esc, de cele mai multe ori. Nu m\ pl`ng. Via]a mea e a[a cum mi-am f\cut-o [i s`nt primul r\spunz\tor de risipirea [i ritmul ei. Dar c`nd primesc o scrisoare ca a dumitale, atunci, da, am chef s\ m\ pl`ng sau, m\car, s\ cer s\ nu fiu acuzat at`t de u[or. Ca s\ m\ ocup de tot mi-ar trebui ast\zi trei vie]i [i mai multe inimi. Nu am dec`t una, care poate fi judecat\ [i pe care o socotesc adesea de calitate medie. Nu am timpul material [i mai ales r\gazul interior s\ m\ v\d cu prietenii cum a[ vrea (`ntreab\-l pe Char, pe care-l iubesc ca pe un frate, de c`te ori pe lun\ ne vedem). Nu am timp s\ scriu pentru reviste, nici despre Jaspers, nici despre Tunisia, chiar pentru a combate un argument al lui Sartre. Crede-m\, dac\ vrei, c\ nu am nici timpul, nici r\gazul interior s\ fiu bolnav. C`nd m\ `mboln\vesc, via]a mea se r\stoarn\ complet [i timp de mai multe s\pt\m`ni s`nt `n `nt`rziere cu toate. Dar cu adev\rat grav este c\ nu mai am nici timpul, nici r\gazul interior s\-mi scriu c\r]ile [i-mi trebuie patru ani ca s\ scriu ceea ce, `n libertate, mi-ar fi luat unul sau doi. De c`]iva ani, de altfel, opera mea nu m-a eliberat, ci m-a aservit. Iar dac\ o continuu, e pentru c\ nu pot face altfel [i c\ o prefer `n locul oric\rui alt lucru, `n locul libert\]ii, al `n]elepciunii sau al adev\ratei fecundit\]i [i chiar, da, chiar `n locul prieteniei. ~ncerc, e drept, s\ m\ organizez, s\-mi dublez for]ele [i „prezen]a“ printr-un orar, o organizare a zilelor mele, o eficacitate crescut\. Sper s\ ajung la asta, `ntr-o zi. Pentru moment, nu reu[esc, fiecare scrisoare atrage dup\ sine alte trei, fiecare fiin]\ zece, fiecare carte o sut\ de scrisori [i dou\zeci de coresponden]i, `n timp ce via]a continu\, `n timp ce exist\ lucrul, cei pe care-i iubesc [i cei care au nevoie de mine. Via]a continu\ [i eu, `n unele dimine]i, obosit de zgomot, descurajat `n fa]a operei interminabile care trebuie continuate, bolnav de aceast\ nebunie a lumii care m\ asalteaz\ `nc\ de c`nd m\ trezesc, din ziar, sigur `n fine c\ nu voi prididi [i c\-i voi dezam\gi pe to]i, am doar chef s\ m\ a[ez [i s\ a[tept s\ vin\ seara. Am aceast\ dorin]\ [i uneori chiar `i cedez. Po]i `n]elege asta B.? Sigur, meri]i s\ fii stimat [i s\ ]i se vorbeasc\. Sigur prietenii dumitale s`nt mai buni dec`t ai mei (care nu s`nt chiar at`t de gr\m\tici cum crezi). De[i `mi imaginez greu ([i nu-i o simpl\ poz\) c\ stima mea poate `ntr-adev\r s\ conteze pentru cineva, este adev\rat c\ o ai pe a mea. Dar pentru ca stima

carnete_Camus.qxd

414

12/12/02

4:31 PM

Page 414

ALBERT CAMUS

aceasta s\ se transforme `n prietenie activ\, avem nevoie `ntr-adev\r de timp, de o `ndelung\ frecventare. Am `nt`lnit multe fiin]e de calitate, asta e [ansa vie]ii mele. Dar nu este posibil s\ ai at`]ia prieteni [i asta-i nenorocirea mea, care m\ condamn\ s\ decep]ionez, [tiu asta. ~n]eleg c\ asta le este insuportabil celorlal]i, mi-e insuportabil [i mie. Dar a[a stau lucrurile [i dac\ nu pot fi iubit a[a, e normal s\ fiu l\sat `n singur\tatea mea care, vezi, nu e chiar at`t de trufa[\ cum spui. R\spund `n orice caz f\r\ am\r\ciune am\r\ciunii dumitale. Astfel de scrisori, venind de la cineva ca dumneata, au numai darul de a m\ `ntrista [i se adaug\ la toate motivele pe care le am ca s\ fug din ora[ul \sta [i de via]a pe care o duc aici. Pentru moment, de[i asta e ceea ce doresc cel mai mult pe lume, nu e posibil. Trebuie deci s\ continuu aceast\ stranie existen]\ [i trebuie s\ socotesc ceea ce `mi spui drept pre]ul, cam scump dup\ mine, care trebuie pl\tit pentru c\ m-am l\sat `ncol]it de existen]a asta. Iart\-m\ oricum c\ te-am dezam\git [i te rog s\ ai `ncredere `n g`ndurile mele fidele. * Despre teatru „Legile“ teatrului. Ac]iunea. Via]a. Ac]iunea [i via]a `n operele mari. Teatrul `nseamn\ personajul, caracterele `mpinse p`n\ la cap\t. C\ situa]iile valoreaz\ c`t valoreaz\ caracterele. Erori de concep]ie, de punere `n scen\ [i de interpretare care vin din ignorarea acestui adev\r. Raporturile dintre stil [i conven]ia teatral\. Spre marele teatru. * Roman. Un la[ care se credea curajos. {i e suficient\ o ocazie ca s\-[i dea seama de contrariu – [i trebuie s\-[i schimbe via]a. Idem: hot\r\[te s\ lupte contra tenta]iei morale. Cedeaz\ voluntar `n fa]a instinctelor care s`nt puternice. * Nemesis1. Se `nt`mpl\ ca dragostea s\ ucid\, dar f\r\ alt\ justificare dec`t ea `ns\[i. Exist\ chiar o limit\ c`nd a iubi o fiin]\ echi1 Dup\ ciclul absurdului [i cel al revoltei, Camus vorbea despre un ciclu consacrat mitului lui Nemesis, „zei]a m\surii, fatal\ celor f\r\ m\sur\“.

CARNETE

415

valeaz\ cu a le ucide pe toate celelalte. ~ntr-un fel, nu exist\ dragoste f\r\ culpabilitate personal\ [i absolut\. Dar aceast\ culpabilitate e solitar\. Lipsit\ de alibiurile ra]iunii, ea este greu de purtat. Singur trebuie s\ decizi dac\ iube[ti [i singur trebuie s\ r\spunzi consecin]elor incalculabile ale dragostei adev\rate. Acestei aventuroase singur\t\]i, omul `i prefer\ o inim\ c\ldu]\ [i o moral\. Se teme de el `nsu[i [i pentru el `nsu[i. Vrea s\ se cru]e, refuz`ndu-[i `n acest caz condi]ia. Iar prima sa grij\ este s\ caute o justificare care s\-i u[ureze pu]in povara culpabilit\]ii. De vreme ce trebuie s\ fii culpabil, cel pu]in s\ nu fii singur. Militant. * ~n dragoste, s\ nu renun]i la ceea ce ai deja. * Roman. Tema energiei. * Pasifae dore[te taurul din castitate. Ceea ce reprezint\ el este propria juisare, juisarea-fulger [i nu acea suit\ de acte repetate [i [lefuite, ]ipetele, volupt\]ile g`f`ite, pl\cerile urm\rite ani `n [ir pentru `mplinirea unei fuziuni imposibile. Taurul rapid [i `nfocat ca un zeu. – Pasifae (c`nd intr\ el): O, puritate! * Martirii trebuie s\ aleag\ `ntre a fi uita]i sau a fi utiliza]i. * S\ mai adaug la Starea de asediu. Ministerul sinuciderii. „Imposibil anul acesta. Efectivele s`nt complete. Completa]i o fi[\ pentru anul viitor.“ * Sexul, straniu, str\in, singuratic, care necontenit decide singur s\ mearg\ `nainte, irezistibil deci [i care trebuie urmat orbe[te, care, brusc, dup\ ani de furie, `naintea altor ani de nebunie senzual\, refuz\ [i tace – care prosper\ `n obi[nuin]\, se impacienteaz\ `n fa]a nout\]ii [i nu renun]\ la independen]\ dec`t `n momentul c`nd consim]i s\-l satisfaci pe deplin. Cine, fiind c`t de c`t exigent, ar putea vreodat\ s\ consimt\ din ad`ncul inimii la tirania aceasta? Castitate, o, libertate!

carnete_Camus.qxd

416

12/12/02

4:31 PM

Page 416

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Onoarea nu ]ine dec`t de un fir. Dac\ se men]ine, asta se `nt`mpl\ adesea printr-un noroc. * Team\ de meseria [i de voca]ia mea. Fidel este abisul, infidel este neantul. * O cravat\ curajoas\. * Roman. Cei doi fii care `ntorc capul c`nd mama, bolnav\, `[i scoate proteza dentar\ `nainte de a se duce `n sala de opera]ie. Ei [tiu c\ a avut `ntotdeauna pudoarea de a nu m\rturisi c\ are din]i fal[i. * Nu am g\sit alt\ justificare vie]ii mele dec`t acest efort de crea]ie. ~n rest am e[uat. {i dac\ asta nu m\ justific\, via]a mea nu va merita s\ fie m`ntuit\. * Ne suport\m gra]ie corpului – frumuse]ii. Dar corpul `mb\tr`ne[te. C`nd frumuse]ea se degradeaz\, atunci doar psihologiile r\m`n prezente – [i se `nfrunt\, f\r\ intermediar. * Exist\ oameni care sufer\ rigid [i al]ii care sufer\ suplu: acroba]ii, virtuozii (instala]i ai) durerii. * Dou\ erori vulgare: existen]a preced\ esen]a sau esen]a preced\ existen]a. {i una, [i cealalt\ p\[esc [i se `nal]\ `n acela[i ritm. * Scrisoare de la Green. De fiecare dat\ c`nd cineva `mi spune c\ admir\ omul din mine, am impresia c\ am min]it toat\ via]a. * Pentru Nemesis. Paris, 9 iulie ’53 Drag\ domnule, Mi-a trebuit mult timp ca s\ r\spund amabilei dumneavoastr\ scrisori. Dar ultimele s\pt\m`ni au trecut pentru mine ca v`ntul.

417

Totu[i, am fost mai mult dec`t sensibil la simpatia dumneavoastr\ [i la modul cum binevoi]i s\ mi-o exprima]i. ~mi pl\cuse str\lucirea voalat\ a poemelor dumneavoastr\, latura lor tip „lagun\ [i soare“. {i s`nt fericit s\ simt, `n plus, [i acordul dumneavoastr\. Lipsa de m\sur\ `n dragoste, singura `ntr-adev\r de dorit, este proprie doar sfin]ilor. C`t despre societ\]i, ele n-au generat niciodat\ lips\ de m\sur\ dec`t `n ur\. De aceea trebuie s\ li se predice o m\sur\ intransigent\. Lipsa de m\sur\, nebunia, abisul, acestea s`nt secrete [i riscuri, pentru unii, [i trebuie trecute sub t\cere sau cel mult doar sugerate. Iat\ de ce poezia este hrana ve[nic\. Trebuie s\ i se `ncredin]eze p\strarea secretelor. ~n ceea ce ne prive[te pe noi, care scriem pe `n]elesul tuturor, trebuie s\ [tim c\ exist\ dou\ `n]elepciuni [i s\ ne prefacem, uneori, c\ o ignor\m pe una din ele care este cea mai elevat\. V\ rog s\ primi]i toate ur\rile [i salut\rile mele cordiale. * Dac\ am refuzat `ntotdeauna minciuna (inapt chiar c`nd m\ str\duiam s\ mint), e pentru c\ n-am putut niciodat\ s\ accept singur\tatea. Dar acum trebuie s\ accept [i singur\tatea. * Ca atunci c`nd dup\ o lung\ boal\ moare cineva pe care-l iube[ti. {i chiar dac\ atunci n-ai f\cut dec`t s\ a[tep]i, e ca [i cum te-ai fi luptat tot timpul [i `ndelung, ca deodat\ s\ survin\ `nfr`ngerea. * Unor b\rba]i le trebuie mai mult curaj ca s\ `nfrunte o simpl\ `nc\ierare pe strad\ dec`t s\ lupte `n linia `nt`i. Cel mai greu este s\ pui m`na pe un om [i mai ales s\ sim]i ostilitatea fizic\ a altui om. * V.: „Dou\ valori exist\ pentru mine: tandre]ea [i gloria“. * S\ faci s\ pogoare harul divin peste o „`mbog\]it\ prin pia]a neagr\“ sau peste un rechin al afacerilor – asta, da, reu[it\. Peste un criminal, e u[or. * Van Gogh `i admira pe Millet, Tolstoi, Sully Prudhomme.

carnete_Camus.qxd

418

12/12/02

4:31 PM

Page 418

ALBERT CAMUS

* Tolstoi, t`n\r, „merge s\-[i caute fericirea“ la Sankt-Petersburg. Rezultat: c\r]ile de joc, ]iganii, datoriile etc. „Tr\iesc ca un animal.“ (Tolstoi despre Tolstoi, coresponden]\, 1879) Fratele lui Tolstoi: „~i lipseau cusururile necesare ca s\ fie un mare scriitor“ (dup\ Turgheniev). Idem, coresponden]\, 3 mai ’59: „Cui `i fac bine? Pe cine iubesc? Pe nimeni. Nu am nici lacrimi, nici c\in]\ pentru mine `nsumi, ci o remu[care rece…“ Idem, 17 oct. ’60, dup\ moartea fratelui s\u: „{i am `nv\]at dup\ treizeci [i doi de ani de experien]\ c\, de fapt, situa]ia noastr\ e `ngrozitoare… Ajuns la cel mai `nalt grad de dezvoltare, omul `[i d\ seama foarte precis c\ totul nu e dec`t minciun\, stupiditate [i c\ adev\rul pe care-l iube[te totu[i mai mult dec`t orice pe lume este cumplit…“ Idem: 61. Tolstoi `l provoac\ la duel pe Turgheniev, care `i prezint\ scuze. Idem: 62. Perchezi]ie la Tolstoi: Un colonel `i cite[te jurnalul intim. T. ~i scrie contesei Alexandra Tolstoi, obi[nuit\ a cur]ii imperiale: „Din fericire pentru dumneata [i pentru prietenul dumitale, nu eram acolo, fiindc\ l-a[ fi omor`t“. R\spunsul Alexandrei ca s\-l potoleasc\: „Fie-]i mil\. Nimic `n fond nu e mai ne`ndur\tor dec`t un om maltratat pe nedrept [i care se simte convins de nevinov\]ia sa“. 62. ~nt`lnirea cu Sophie Bers: „Iubesc cum n-am crezut niciodat\ c\ se poate iubi. Am s\ m\ omor dac\ o s\ continue a[a…“ 65. „S`nt fericit c\ o iubi]i pe so]ia mea. De[i eu o iubesc mai pu]in dec`t `mi iubesc romanul, e totu[i so]ia mea, [ti]i.“ Cf. p. 285: concep]ia lui Andrei Bolkonski `n R\zboi [i pace. 65. Despre o nuvel\ a lui Turgheniev care nu-i place: „Latura personal\ [i subiectiv\ nu este bun\ dec`t c`nd e plin\ de via]\ [i de pasiune, `n timp ce aici subiectivitatea e plin\ de suferin]\ f\r\ s\ se mai simt\ via]a“ (de aplicat la Rilke, Kafka etc.). 65. Indiferen]a sa fa]\ de politic\ – necontenit\ [i `nc\p\]`nat\. „Mi-e indiferent s\ [tiu cine-i asupre[te pe polonezi.“ La 50 de ani va mai afirma c\ nu trebuie citite ziarele (p. 405). „~n timpul verii… atunci m\ g`ndesc tot mai mult la moarte [i `ntotdeauna cu o pl\cere nou\.“

CARNETE

419

69. ~l descoper\ pe Schopenhauer cu admira]ie. 70. Insomniac. 71. La moartea unui prieten. Nu `l regret\, `l „invidiaz\ mai degrab\“. 72. Lui Strahov: „P\r\si]i activitatea depravant\ a jurnali[tilor“. Cf. p. 320: pe curba a c\rei culme ar fi Pu[kin, Tolstoi se plaseaz\ singur pe panta cobor`[ului. 72. „Plictiseala m\ viziteaz\ foarte rar, dar o `nt`mpin cu bucurie. Ea anun]\ `ntotdeauna o mare energie intelectual\.“ 73. Unui prieten: „Nu z\bovi la Moscova. Dou\ primejdii: jurnalismul [i conversa]ia“. Cf. p. 366: despre de[ert [i via]a primitiv\. 76. S\-]i `nchei via]a f\r\ s-o respec]i este ceva dureros. 77. „F\r\ religie nu se poate tr\i [i totu[i nu putem avea credin]\.“ 78. Se roag\ zilnic Providen]ei s\-i acorde „pacea `n munc\“. Vai! Cf. p. 396: contra progresului. * Ceea ce prefer\ ei, ceea ce-i face melancolici [i `nduio[a]i, ceea ce-i face sentimentali este ura. S\ calculezi astfel pentru fiecare oper\ suma de ur\ [i suma de iubire pe care le con]ine – [i atunci r\m`i consternat `n fa]a epocii. * Lope de Vega, de cinci sau de [ase ori v\duv. Ast\zi se moare mai pu]in. Rezultatul este c\ nu mai trebuie s\ men]ii `n tine o for]\ de re`nnoire amoroas\, ci dimpotriv\ s-o stingi, ca s\ treze[ti alt\ for]\, de adaptare nesf`r[it\. * Dac\ grija fa]\ de datorie scade, e pentru c\ exist\ tot mai pu]ine drepturi. Cel care este intransigent `n privin]a drepturilor sale este singurul care posed\ for]a datoriei. * Nihilism. Mici c`rcota[i nivelatori, cert\re]i. Care se g`ndesc la tot, ca s\ nege tot, nesim]ind nimic [i care le las\ altora – partid sau [ef – grija de a sim]i pentru ei.

carnete_Camus.qxd

420

12/12/02

4:31 PM

Page 420

ALBERT CAMUS

CARNETE

* ~ntregul lor efort este s\ te descurajeze s\ fii. ~n literatur\, bun\oar\, preocuparea lor constant\ e s\ `mpiedice scriitorul s\ scrie. Cf. D.M: ura fa]\ de scriitori, a[a cum se poate ea contracta `ntr-o editur\. * Virtutea nu e demn\ de ur\. Dar discursurile despre virtute s`nt. Nici o voce din lume, desigur, [i a mea mai pu]in ca oricare alta, nu le poate profera. La fel, ori de c`te ori se treze[te cineva s\ vorbeasc\ despre onestitatea mea (declara]ia lui Jules Roy), cineva fream\t\ `n str\fundurile mele. * Titlu: Ura fa]\ de art\. * Artistul [i timpul s\u. S\ citesc acea pagin\ minunat\ a lui Tolstoi despre artist (Ce trebuie s\ facem? 378-9 [i Romain Rolland, p. 113): „artistul… este cel care ar fi fericit s\ nu g`ndeasc\ [i s\ nu exprime ceea ce are pe suflet, dar care nu se poate ab]ine s\ nu o fac\…“ Spre deosebire de aceasta, „sentimentele societ\]ii noastre actuale se rezum\ la trei: orgoliul, senzualitatea [i oboseala de a tr\i“. Admirabile scrisori despre remu[care (R.R., pp. 189-190). * Don Giovanni. O culme a artelor. C`nd ai terminat s\-l ascul]i, ai f\cut `nconjurul lumii [i al fiin]elor. * Concentrat. Cu sim]urile ascu]ite – cer un singur lucru [i-l cer cu umilin]\, de[i [tiu c\ e ceva exorbitant: s\ fiu citit cu aten]ie.

421

„Adulterul este o acuza]ie fa]\ de cel sau fa]\ de cea care a fost tr\dat(\). Dar nu exist\ sentin]\. Sau mai degrab\ sentin]a, insuportabil\, este de a fi ve[nic acuzat.“ * Faust. Endimion1. Moartea regelui. Ritul – Pandora2 [i sf`r[itul epocii de aur. * Ferrero3: „S\ culegi `n fine de pe arborele vie]ii acel mic fruct delicios [i de acum `nainte at`t de rar care, de-a lungul multor ani, nu `nflore[te dec`t o singur\ dat\: repausul f\r\ remu[care.“ * Talentul, `n Fran]a, se afirm\ `ntotdeauna `mpotriva a ceva. * De la Columb, civiliza]ia orizontal\, cea a spa]iului [i a cantit\]ii, `nlocuie[te civiliza]ia vertical\ a calit\]ii. Columb ucide civiliza]ia mediteranean\. * Ferrero. Contradic]ia lumii ma[inii: creeaz\ abunden]a, prin viteza de fabricare, [i are nevoie de s\r\cie ca s\ prospere. * Naturalul, `nainte de orice. * Ferrero. O civiliza]ie ca a noastr\, care tinde s\ m\reasc\ tot timpul cantitatea de obiecte [i s\ le scad\ mereu calitatea, trebuie s\ sf`r[easc\ printr-o orgie enorm\ [i brutal\. {i a[a [i este. Sf`r[itul istoriei despre care vorbesc oamenii no[tri progresi[ti este orgia. * Hegel. M\sura, sinteza calit\]ii [i a cantit\]ii.

* Prea mult\ protec]ie pentru inima copilului, iar via]a sa de adult va pretinde aceast\ protec]ie fiin]elor – `n timp ce fiin]ele nu ofer\ dec`t ocazia riscului [i a libert\]ii.

1 Faust [i Endimion s`nt dou\ imagini ale mitului eternei tinere]i. 2 Deja, `n „Vara la Alger“ (Nunta), se poate citi: „Din cutia Pandorei `n care mi[unau

* Roman. Gelozie. „Vegheam s\ nu-mi las imagina]ia s\ se r\t\ceasc\. O ]ineam `n les\.“

relele omenirii, grecii au f\cut s\ ias\ speran]a dup\ toate celelalte, ca r\ul cel mai cumplit dintre toate“. 3 Guglielmo Ferrero (1871-1943), Les Deux Révolutions françaises 1789-1796 (La Baconnière, 1951).

carnete_Camus.qxd

422

12/12/02

4:31 PM

Page 422

ALBERT CAMUS

CARNETE

* ~n lipsa tradi]iei, artistul are iluzia c\-[i creeaz\ propria regul\. Iat\-l devenit Dumnezeu. * Anteu `ngropat la poalele capului Spartel, pe coasta atlantic\ a Marocului actual. * Ferrero. Atlanticul, la por]ile lui Hercule, este frumuse]ea infinit\ strecur`ndu-se `n spiritul uman `ngust [i lu`nd acolo o form\ provizorie. * Ferrero. Vocea etern\ care `i strig\ artistului: „Creeaz\ opere de art\ [i nu face estetic\; descoper\ adev\ruri noi [i nu face teoria cunoa[terii; ac]ioneaz\ [i nu te preocupa s\ verifici dac\ istoria s-a `n[elat sau nu“. Idem: „Crede `n principiul pe care `l afirmi [i nu-l abandona. Dar dac\ principiul este `nc\lcat, resemneaz\-te. El nu va fi fost dec`t un moment al adev\rului universal“. Cf. p. 354: for]a Societ\]ii este limitat\. Ea a ob]inut, doar prin efectul concentr\rii [i al disciplinei, epopeea, tragedia [i sculptura Greciei, estetica [i morala lui Platon [i Aristotel, Dreptul roman, arta Evului Mediu italienesc [i arta roman\, `n general, pe Galileo, Pascal, Racine, Molière… Apoi descoperirea Americii, Revolu]ia Francez\, ma[ina, era produc]iei. Dar p`n\ la urm\ era nevoie de asta pentru a hr\ni imensele [i fl\m`ndele mul]imi care r\t\cesc sau vegeteaz\ pe glob (de verificat indicele de cre[tere a rasei omene[ti din secolul al XIII-lea `ncoace). Poate trebuie s\ pl\tim asta prin sterilitate. Fran]a care a avut `ndr\zneala [i geniul s\ fac\ aceast\ prodigioas\ Revolu]ie Francez\ este `n acela[i timp ]ara care a cedat cel mai pu]in, din nelini[te, `n fa]a nebuniei produc]iei. * Ferrero: „~ntr-o zi sau alta va izbucni actul de voin]\ ajuns la limit\“. *

423

~ntre]inem cu anumite fiin]e raporturi bazate pe adev\r. Cu altele, raporturi bazate pe minciun\. Ultimele nu s`nt cele mai pu]in durabile. * Roman. „Nu am ce c\uta l`ng\ tine. Nu te-am iubit destul [i nu m-ai iubit destul ca s\-]i pot da socoteal\ acum la sf`r[it. Trebuie s\ m\ descurc singur [i s\ mor singur. Am a[teptat ani `n [ir s\-mi ier]i gre[elile [i s\ m\ accep]i a[a cum eram. Nu ai f\cut-o. Mi-am p\strat deci gre[elile, am r\mas vinovat, [i ast\zi trebuie s\ m\ `mpac singur cu gre[elile astea. Las\-m\. Iart\-mi, apoi, r\ul pe care ]i l-am f\cut. {i dac\ po]i, iart\-m\ din toat\ inima. De asta am nevoie cel mai mult, este priva]iunea care ani `n [ir m-a `mpiedicat s\ tr\iesc. Dac\ inima ta nu [i-ar mai aminti dec`t de iubirea pe care mi-o poart\, a[ g\si `n moarte m`ntuirea pe care n-am putut-o avea `n via]\.“ * Tocqueville (Despre democra]ie `n America): „S-ar spune c\ suveranii timpului nostru nu caut\ dec`t s\ fac\ lucruri mari cu oamenii. A[ vrea s\ se g`ndeasc\ ceva mai mult s\ fac\ mari oameni.“ „Rusia este elementul fundamental al despotismului pe lume.“ (Coresponden]\1) Napoleon care st`rne[te revolu]ia copilului s\u natural: despotismul. Fr`na natural\ a despotismului, dup\ T., este aristocra]ia. Acele spirite „care par s\ fac\ din gustul servitu]ii un soi de ingredient al virtu]ii“. Se aplic\ la Sartre [i la progresi[ti. „Ce le lipse[te acestora ca s\ r\m`n\ liberi? Ce anume? Tocmai dorin]a de a fi.“ * Idem, Tocqueville, Vechiul Regim [i Revolu]ia Francez\, vol. I. Ideea general\: regalitatea este cea care a creat instrumentul Revolu]iei: centralismul, prin zdrobirea aristocra]iei [i a libert\]ilor provinciale. 1 Correspondance d’Alexis de Tocqueville et de Pierre-Paul Royer-Collard, Corres-

pondance d’Alexis de Tocqueville et de Jean-Jacques Ampè re (Gallimard, 1951).

carnete_Camus.qxd

424

12/12/02

4:31 PM

Page 424

ALBERT CAMUS

„Va trebui s\ regret\m `ntotdeauna c\ `n loc de a supune nobilimea sub imperiul legilor, ea a fost dobor`t\ [i dezr\d\cinat\. Ac]ion`nd astfel i s-a… f\cut libert\]ii o ran\ care nu se va mai vindeca niciodat\.“ „Societ\]ile democratice care nu s`nt libere pot s\ fie bogate, rafinate, bl`nde, magnifice chiar, puternice prin greutatea masei lor burgheze, `n ele se pot `nt`lni calit\]i private, buni ta]i de familie, negustori cinsti]i [i proprietari foarte stimabili… dar ceea ce nu se va vedea niciodat\, `ndr\znesc s\ o spun, `n asemenea societ\]i, s`nt cet\]enii importan]i [i mai ales un mare popor, [i nu m\ tem s\ afirm c\ nivelul comun al inimilor [i al spiritelor nu va `nceta niciodat\ s\ scad\ at`t timp c`t egalitatea [i despotismul vor fi unite.“ Idem, `n cazul progresi[tilor no[tri: „Am v\zut oameni care credeau c\-[i r\scump\r\ servilismul fa]\ de cei mai ne`nsemna]i agen]i ai puterii politice prin insolen]a lor fa]\ de Dumnezeu [i care, `n timp ce abandonau tot ce era mai liber, mai nobil, mai m`ndru `n doctrinele Revolu]iei, se mai [i f\leau c\ s`nt fideli spiritului ei prin faptul c\ erau necredincio[i.“ Idem: „Se p\rea c\ iubeau libertatea; de fapt, nu f\ceau altceva dec`t s\-l urasc\ pe st\p`n“. Cf. p. 233: ideea-mam\ a socialismului modern, c\ proprietatea p\m`ntului apar]ine `n ultim\ instan]\ statului, a fost propagat\ de Ludovic al XIV-lea `n edictele sale. Cf. p. 244: `n ’89 francezii au fost destul de m`ndri de ei ca s\ cread\ c\ pot tr\i egali `n libertate. Pe urm\… Cf. p. 245: portretul Fran]ei. Caietele nobilimii din Paris [i de aiurea cereau demolarea Bastiliei. * Chopin (n\scut `n 1810). Excelent actor. Refuz\ s\ creeze pentru Oper\ fiind sigur de sine. ~l felicit\ pe Tallberg care a c`ntat o nocturn\ deform`nd-o ca de obicei: „Dar de cine era?“ Risipitor [i generos. Dar ne`ndur\tor `n rela]iile cu editorii s\i. La Valdemosa pesc\ru[ii pierdu]i `n ce]uri care se izbesc de ferestrele m\n\stirii. * Tolstoi, `n agonie, scria `n aer.

CARNETE

425

* Dup\ Montherlant, orice creator adev\rat viseaz\ o via]\ f\r\ prieteni. * La azilul din Broadmoor, unde s`nt reeduca]i criminalii nebuni, certuri s`ngeroase `n leg\tur\ cu un tub gol de aspirin\. * Idee pentru o pies\ (tot la Broadmoor): c`nd cel r\u intr\ `n scen\, o pancart\: „Huidui]i“. C`nd intr\ eroul: „Aplauda]i“. * „Unirea a trei persoane legate `ntre ele printr-o bl`nd\ conformitate de tendin]e, de calit\]i [i de dispozi]ii reprezint\ `n ochii chinezilor culmea fericirii pe p\m`nt…“ (Abel Rémusat) Idem: „Complexul Insulelor.“ E nevoie de dou\ femei. Fiindc\ b\rbatul are trei suflete [i femeia patru. Triunghiul e `n dezechilibru pe careul acesta. Dar pe dou\ careuri, formeaz\ o piramid\ `ncheiat\ [i solid\. * Iarna se opre[te la El Kantara unde `ncepe vara ve[nic\. Munte negru [i roz. Dup\ Fromentin. Tot Fromentin: spiritele m\runte prefer\ `n art\ detaliul. „P`n\ `n ultimul minut al zilei Sahara r\m`ne `n plin\ lumin\. Noaptea vine aici ca un le[in.“ S\ citesc Marele de[ert de Daumas. * Nu putem tr\i tot ce scriem. Dar putem `ncerca. * Kaliaiev este dragostea de iarn\. Victoria, dragostea solar\.1 * Sf`ntul Ioan: „Dac\ zice cineva: «iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele s\u `l ur\[te, este mincinos. Pentru c\ cel ce nu iube[te pe fratele s\u, pe care l-a v\zut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a v\zut, 1 Kaliaiev, revolu]ionar rus din 1905, admirat `n Omul revoltat [i personaj principal `n

Cei drep]i. Victoria, personaj `n Starea de asediu.

carnete_Camus.qxd

426

12/12/02

4:31 PM

Page 426

ALBERT CAMUS

nu poate s\-L iubeasc\?“1 De apropiat de Spiritul confuz care spune: „Dac\ eu nu-l iubesc pe Dumnezeu, `nseamn\ c\ nu iubesc oamenii [i, `ntr-adev\r, de ce s\-i iubesc?“ Idem, Ioan: „De n-a[ fi venit [i nu le-a[ fi gr\it, p\cat n-ar avea; dar acum ei n-au cuv`nt de dezvinov\]ire pentru p\catul lor.“2 * Altruismul este o tenta]ie asemenea pl\cerii. * Tolstoi: „Po]i tr\i doar at`t timp c`t e[ti `mb\tat de via]\“. Confesiune (79). ~n aceea[i epoc\: „S`nt nebun de via]\… E var\, var\ delicioas\…“ * Guilloux. La `nceputul ocupa]iei `n Saint-Brieuc, ora[ul e rece [i ploios, magazinele goale. Este diminea]\, el umbl\ prin burni]\ [i pe str\zile pustii. Prin pia]a goal\ trece un neam], acoperit cu o manta din p`nz\ cauciucat\, str\lucind sub ploaie. Atunci, sub cerul jos, `n teribila triste]e a clipei, G. intr\ `n biseric\ [i se roag\, el, ateul declarat (rug\ciune c\tre Maria, cred). {i iese apoi. De atunci, de c`te ori a `ncercat s\ descrie acest moment de p\r\sire sau de la[itate (nu [tie exact), nu a putut sau nu a `ndr\znit. * Roger Martin du Gard [i moartea mamei sale. I se ascunde acesteia c\ are cancer. Se schimb\ etichetele medicamentelor etc. Dar dup\ moartea ei, amintirea acelei `nsp\im`nt\toare agonii `l urm\re[te pe M. du G. care-[i spune c\ el nu ar putea-o suporta. Singura speran]\ putea fi s\ se omoare. Dar va avea curajul? ~ncearc\, face cu un revolver mai multe „repeti]ii“, dar `n ultimul moment (c`nd s\ apese pe tr\gaci) simte c\-i va lipsi curajul. Astfel angoasa cre[te, se simte `ncol]it, p`n\ ce va fi g\sit o „modalitate“. Ia un taxi, `[i duce revolverul la frunte. „C`nd voi ajunge `n dreptul celui de-al treilea felinar, voi ap\sa pe tr\gaci.“ Al treilea felinar [i 1 ~nt`ia epistol\ soborniceasc\ a Sf`ntului Apostol Ioan, IV, 20, Noul Testament, ed. cit. (n. red.). 2 Sf`nta Evanghelie dup\ Ioan, XV, 22, Noul Testament, ed. cit. (n. red.).

CARNETE

427

simte c\ `n felul acesta, va ap\sa. De atunci, un imens sentiment de libertate. Tot el `mi spune c\ sufer\ fiindc\ nu mai are poft\ de nimic, nici s\ mai tr\iasc\ (de v\zut scrisoarea lui). Anorexia de care vorbea Gide. La Nisa, deodat\, o speran]\. Vede pe o pancart\ „Bouillabaisse“1 la u[a unui restaurant [i are poft\ de a[a ceva. E prima lui poft\ dup\ mai multe luni. Intr\, m\n`nc\ voios. De atunci, gata. Se afl\, `mi scrie el, `n sala de a[teptare. Cel mai uman, adic\ cel mai demn de tandre]e, dintre b\rba]ii pe care i-am cunoscut. * Stendhal. „Ce este eul? Habar nu am. ~ntr-o zi m-am trezit pe p\m`ntul acesta, m\ aflu legat de corpul meu, de un caracter, de un destin. S\ m\ amuz oare zadarnic vr`nd s\ le schimb [i uit`nd `ntre timp s\ tr\iesc? ~n[el\ciune! M\ supun defectelor lor. M\ supun `nclina]iei mele aristocratice, dup\ ce timp de zece ani, m-am pronun]at, fiind de bun\-credin]\, `mpotriva oric\rei aristocra]ii.“ * Improviza]ia filosofilor1 `n commedia dell’arte. * Un titlu „modern“: Ura de art\. * S\ scriu natural. S\ public natural [i s\ pl\tesc pre]ul acestora toate `n mod natural. * Critica este pentru creator ceea ce e negustorul pentru produc\tor. Epoca negustoreasc\ vede astfel cum se `nmul]esc sufocant comentatorii, intermediarii `ntre produc\tor [i public. ~n concluzie, nu `nseamn\ c\ ast\zi am duce lips\ de creatori, ci c\ exist\ prea mul]i comentatori care `neac\ minunatul [i insesizabilul pe[te `n apa lor mocirloas\. * 1 Fel de m`ncare provensal alc\tuit din pe[te fiert `n ap\ sau `n vin alb, aromat cu

usturoi, sos de ro[ii, ulei de m\sline etc. (n. tr.). 2 Scurt text teatral din 1946.

carnete_Camus.qxd

428

12/12/02

4:31 PM

Page 428

ALBERT CAMUS

Roman. S\ rev\d `nsemn\rile despre Weissberg1. Ceki[tii care la interogatoriu `i a[az\ pe cap o coroan\ din h`rtie aurie `mpodobit\ cu svastici, o svastic\ mare pe piept, apoi `l lovesc. Idem: b\tr`nul croitor anarhist care-[i explic\ limpede punctul de vedere. Judec\torul `l insult\ [i b\tr`nul riposteaz\: „M-a]i jignit, cet\]ene judec\tor, n-am s\ mai r\spund la `ntreb\rile dumneavoastr\“. Record de interogatoriu: treizeci [i una de zile [i treizeci [i una de nop]i. Azil de nebuni! * Roman. Partea `nt`i. C\utarea unui tat\ sau a tat\lui necunoscut. S\r\cia nu are trecut. „~n ziua c`nd `n cimitirul de provincie… X. a descoperit c\ tat\l s\u murise mai t`n\r dec`t era el `n momentul acela… c\ mortul care z\cea acolo era mai t`n\r dec`t el cu doi ani, de[i de 35 de ani odihnea acolo… {i-a dat seama c\ ignora totul despre tat\l acela [i s-a hot\r`t s\-l reg\seasc\...“2 Na[tere `n timpul mut\rii. Partea a doua. Copil\ria (sau amestecat\ `n prima parte). Cine s`nt eu? Partea a treia. Educa]ia unui b\rbat. Incapabil s\ se smulg\ trupurilor. Ah! Inocen]a primelor acte! Dar anii trec, fiin]ele se leag\ [i fiecare act al c\rnii leag\ fedele[, prostitueaz\, angajeaz\ tot mai mult. Nu vrea s\ fie judecat (judec\ pu]in, la drept vorbind), dar nu po]i s\ nu fii. Dou\ personaje: 1) Indiferentul: crescut f\r\ mediu familial. F\r\ tat\. Mama singur\. Se descurc\ singur. U[or trufa[, de[i politicos. Umbl\ mereu singur. Merge la meciurile de box [i de fotbal. Nu-i place nimic dec`t momentul de v`rf. Uit\ restul. ~n acela[i timp cere de la ceilal]i tandre]ea de care el este incapabil. Minte u[or, dar are accese teribile de adev\r. Pu]in monstruos. Secretos p`n\ la limit\, fiindc\ uit\ por]iuni mari din via]a sa, pentru c\ pu]ine lucruri `l intereseaz\. – Artist prin `nse[i cusururile sale. 2) Cel\lalt, sensibil [i generos. Se `nt`lnesc la sf`r[it ([i este acela[i) l`ng\ mam\. 1 Alex Weissberg, L’Accusé (Fasquelle). 2 Cf. p. 377.

CARNETE

429

* O, tat\! ~l c\utasem la nebunie pe tat\l acesta pe care nu-l aveam [i iat\ c\ descopeream ceea ce avusesem `ntotdeauna, pe mama mea cu t\cerea ei. Cele cinci mi[c\ri ale Cvintetului `n Sol minor de Mozart. * Dragostea [i Parisul. „Nu [tiam s\ iubim.“ Idem: copil\rie s\rac\. Via]\ f\r\ dragoste (nu f\r\ bucurii). Mama nu e un izvor de iubire. A[a st`nd lucrurile, ceea ce dureaz\ cel mai mult pe lume e s\ `nve]i s\ iube[ti. * Dou\ fiin]e se apropie din priviri, doar at`t (s\ spunem casiera [i consumatorul). C`nd se ive[te ocazia, se apuc\ de talie. Ce spune el? „Ai timp?“ Ce spune ea, ce r\spunde ea? „Am s\ spun c\ m-am dus undeva.“ * Progresul este un echilibru optim `ntre dou\ for]e de tensiune egal\. }ine seam\ de limite [i le pune `n slujba unui bine superior. {i nu ca o s\geat\ vertical\, ceea ce ar presupune c\ este f\r\ limite. * Pies\. E a[teptat. Revine din lag\r. Spune adev\rul despre dragoste (pentru c\ a e[uat: acum [tie ce `nseamn\ s\ fii un b\rbat). Scen\ cu so]ia sa, de fa]\ cu Philinte1 al s\u [i cu G., so]ia lui Philinte. „De exemplu, m-am culcat cu G… De altfel, nu s`nt sigur c\ tu [i Philinte.“ – Philinte: „Nu. Nu c\ G. ar avea vreo problem\. Dar chiar dac\ nu `mi place adev\rul, am s\-l spun `n mod excep]ional. C`nd am v\zut c\ G. [i cu tine…“ – „Cum?“ – „Da, [tiam. Din acel moment totul devenea imposibil `ntre so]ia ta [i mine. C\ci, `n fine, aceast\ `ncruci[are continu\, pfui! E[ti de p\rerea mea, nu-i a[a? Veni]i m`ine la cin\? G. v\ va face pas\re `n aspic. E ne`ntrecut\ la pas\rea `n aspic.“ Sf`r[itul actului. Dar tandre]ea ta? – Ce-i cu ea? Exista, ca orice lucru, cu intermiten]e. – {i `n restul timpului? – Min]eam, bine`n]eles. – Preferam 1 Personaj din Mizantropul de Molière, prieten conciliant [i `ng\duitor al lui Alceste „mizantropul“ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

430

12/12/02

4:31 PM

Page 430

ALBERT CAMUS

CARNETE

s\ min]i. – Sigur, `ntotdeauna ]i-a pl\cut siesta. – P\i, e[ti un monstru! – Dar tu, `ngera[ule? Idem: de exemplu, fiul meu e un imbecil. – Ei, asta-i! spune fiul – Vezi [i tu. Protestezi. E o reac]ie de imbecil. Un om inteligent admite `ntotdeauna posibilitatea, dar ce spun, probabilitatea de a fi un imbecil pe undeva. Deci fiul meu e un imbecil (`l prive[te). Dar nu total. Mai degrab\ face pe prostul. E [iret [i [tie c\ prostia te ajut\ s\ reu[e[ti, este focul `n jurul c\reia se `nc\lze[te societatea. Idem: fiul devine social. C`nd planul social va coincide cu planul particular… – Maic\-ta va deveni inteligent\? Nu, dar… Nu mai dore[ti femeia altuia? – Sigur – De ce, a ta va fi perfect\? – Nu… – {tiu unde vrei s\ ajungi. Vrei s\ te folose[ti de for]a social\ a celorlal]i ca s\-]i aranjezi micile probleme particulare. Las\ asta, b\iete. Mizeria celorlal]i e chestiunea lor particular\. O s\-[i aranjeze aceast\ mic\ afacere, nu te teme. Dar nu te b\ga. Ah! nu te b\ga. Idem: se `ndr\goste[te de Dominique. {i re`ncepe s\ mint\. * Intelectualul care cere iertare. „Cel mai r\u a fost cu Evanghelia. Da, citeam Evanghelia, mai `nt`i pentru c\ nu o aveam dec`t pe ea la `ndem`n\ [i pe urm\ fiindc\ mi-am dat seama, tot folosind-o, c\ existau mai multe puncte comune `ntre Iisus [i mine dec`t `ntre mine [i un poli]ist. Iar lumea de ast\zi este compus\ pe trei sferturi din poli]i[ti sau admiratori ai poli]i[tilor.“ * Un om a c\rui via]\ e plin\ refuz\ multe avansuri. Pe urm\ uit\, din acela[i motiv, aceste refuzuri. Dar avansurile i-au fost f\cute de persoane a c\ror via]\ nu era plin\ [i care, din acela[i motiv, `[i amintesc. Primul se treze[te apoi cu du[mani [i se mai [i mir\. Astfel aproape to]i arti[tii [i-au `nchipuit c\ s`nt persecuta]i. Dar nu, li se r\spundea la refuzuri [i erau pedepsi]i pentru excesul lor de bog\]ie. Nu e nici o nedreptate `n asta. * Primul om Plan? 1) C\utarea unui tat\.

431

2) Copil\rie. 3) Anii de fericire (bolnav `n 1938). Ac]iunea ca o supraabunden]\ fericit\. Puternic sentiment de eliberare c`nd s-a ispr\vit. 4) R\zboi [i rezisten]\ (alternan]\ `ntre Bir Hakeim [i jurnalul clandestin). 5) Femei. 6) Mama. Indiferentul. Un om complet. Spirit de anvergur\, corp dibaci [i dedat pl\cerilor. Refuz\ s\ fie iubit din ner\bdare [i din sentimentul clar de a fi a ceea ce este. Bl`nd [i bun `n ilegitimitate. Cinic [i teribil `n virtute. Poate face orice pentru c\ a decis s\ se omoare. Cianur\. Intr\ deci `n Rezisten]\, de unde o cutezan]\ incredibil\. Dar `n ziua c`nd trebuie s\ se serveasc\ de cianur\, se lipse[te de ea. * Primul om C\utarea unui tat\. Spitalul. Mama ([i h`rtia de la prim\rie adus\ celor dou\ femei analfabete care cur\]\ cartofi pe palier, [i mai trebuie s\ fie introdus [i adjunctul la primar ca s\ `i dea h`rtia s-o citeasc\), presa, Cheragas1 etc. Vede profil`ndu-se u[or tat\l s\u. Pe urm\ totul dispare. ~n definitiv nu e nimic. A[a se `nt`mpla `ntotdeauna `n ]inutul \sta unde, acum 50, 70 de ani…................................................................................ 2. * ~n ’40, Maillol `l `nt`lne[te pe V.B., pictor evreu român care s-a refugiat la Collioure ca s\ fug\ de nem]i. ~l `nt`lne[te pe strad\, recunoa[te `n el un pictor, `l invit\ s\ vin\ s\-i arate desenele lui. A doua zi, V.B. se duce, este primit cu bra]ele deschise, `[i explic\ situa]ia. „E[ti la dumneata acas\“, spune M. drept orice r\spuns. Cere s\ se aduc\ o cea[c\ de cafea. Deschide mapa z`mbindu-i lui V.B. [i prive[te `n sf`r[it primul desen, net suprarealist. O femeie care se ter1 Comun\ din Algeria `n regiunea Sahel. 2 Continuare indescifrabil\.

carnete_Camus.qxd

432

12/12/02

4:31 PM

Page 432

ALBERT CAMUS

min\ printr-un copac. Maillol izbucne[te: „Nu, nu, asta nu, nu e posibil. Afar\!“ * Nietzsche: „Vorbesc to]i de mine… Dar nimeni nu se g`nde[te la mine“. * St`lpul infamiei. „Trebuie blamat. Trebuie s\ se blameze felul lui josnic de a p\rea cinstit [i de a nu fi astfel.“ La persoana `nt`i. Incapabil s\ iubeasc\. Se str\duie[te etc. * Ceea ce st`nga colabora]ionist\ aprob\, trece sub t\cere sau socote[te inevitabil, `n vrac: 1) Deportarea a zeci de mii de copii greci. 2) Distrugerea fizic\ a clasei ]\r\ne[ti ruse. 3) Milioanele de interna]i `n lag\rele de concentrare. 4) R\pirile politice. 5) Execu]iile politice aproape zilnice `n spatele cortinei de fier. 6) Antisemitismul. 7) Prostia. 8) Cruzimea. Lista e deschis\. Dar asta-mi ajunge. * Jurnalul lui Tolstoi. Trei demoni: 1) jocul (lupt\ posibil\); 2) senzualitatea (lupt\ foarte grea); 3) vanitatea (cea mai teribil\ dintre toate). „Socotesc, spune el `ntr-o scrisoare c\tre m\tu[a sa, c\ f\r\ religie omul nu poate fi nici bun, nici fericit… Dar eu nu cred.“ Idem: „Adev\rul este oribil“. * Octombrie ’53. Nobil\ meserie `n care trebuie s\ te la[i insultat f\r\ s\ cr`cne[ti de un lacheu al literelor sau al partidului! ~n alte timpuri despre care se spune c\ erau degradante, aveai cel pu]in dreptul s\ provoci f\r\ a fi ridicol [i s\ ucizi. Un lucru idiot, bine`n]eles, dar asta f\cea insulta mai pu]in confortabil\.

CARNETE

433

* Exist\ oameni a c\ror religie const\ `n a uita `ntotdeauna ofensele, dar care nu le uit\ niciodat\. ~n ceea ce m\ prive[te, n-am suficient\ bun\tate ca s\ iert ofensa, dar o uit `ntotdeauna. * Cei care i-au asimilat `n acela[i timp pe Dostoievski [i pe Tolstoi, care `i `n]eleg la fel [i pe unul, [i pe cel\lalt, cu aceea[i u[urin]\, ace[tia s`nt `ntotdeauna firi redutabile pentru ei `n[i[i [i pentru ceilal]i. * Octombrie ’53. Se public\ Actuelles II. Inventarul e ispr\vit – comentariul [i polemica. De acum `nainte, crea]ia. * A doua zi dup\ marile crize istorice te reg\se[ti la fel de nemul]umit [i de bolnav ca `n diminea]a care urmeaz\ unei nop]i de excese. Dar nu exist\ aspirin\ pentru mahmureala istoric\. * G`ndurile astea pe care nu le spunem [i care ne `nal]\ deasupra tuturor lucrurilor, `ntr-un aer liber [i tare. * Se spune c\ Nietzsche, dup\ ruptura cu Lou, cufundat `ntr-o singur\tate definitiv\, se plimba noaptea pe mun]ii care domin\ golful Genovei [i aprindea acolo focuri imense pe care le privea cum se sting. Adesea m-am g`ndit la focurile acelea, iar lic\rul lor a d\n]uit `n spatele `ntregii mele vie]i intelectuale. Dac\ mi s-a `nt`mplat chiar s\ fiu nedrept fa]\ de anumite g`nduri [i fa]\ de anumi]i oameni, pe care i-am `nt`lnit `n secolul acesta, e pentru c\ i-am pus f\r\ s\ vreau `n fa]a acestor incendii [i imediat au fost f\cu]i cenu[\. * Melville vorbe[te despre Moby Dick `ntr-o scrisoare c\tre Hawthorne: „Iat\ epigraful secret al c\r]ii: Ego non baptiso te in nomine…“1 1 Nu te botez `n numele… (lat.).

carnete_Camus.qxd

434

12/12/02

4:31 PM

Page 434

ALBERT CAMUS

CARNETE

Idem: „C`nd scriam cartea asta aveam con[tiin]a unei construc]ii alegorice pe care se baza `ntreaga lucrare ca [i fiecare dintre p\r]ile ei“. Idem, dup\ ce a terminat M.D. [i a citit scrisoarea admirativ\ a lui Hawthorne: „Am un straniu sim]\m`nt de satisfac]ie [i de iresponsabilitate; nici o poft\ de desfr`u“. {i pe urm\: „Simt c\ voi p\r\si lumea asta cu mai pu]in\ am\r\ciune dup\ ce te-am cunoscut“. Cf. Tema povestirii Fericitul e[ec1: sl\virea lui Dumnezeu pentru acest e[ec. * Nietzsche. Oamenii religio[i ar putea fi clasa]i `n primul r`nd al arti[tilor. * Nietzsche: Auror\. „Nu trece niciodat\ sub t\cere, nu ascunde niciodat\ ceea ce se poate g`ndi contra propriilor g`nduri. Jur\ solemn. Este primul act de loialitate pe care `l datorezi g`ndirii tale.“ Dincolo de…: „Dac\ ai caracter, ai `n via]a ta un eveniment tipic care revine ve[nic“. Atunci se pune problema: s\ g\se[ti evenimentul [i s\-i dai numele t\u. Genealogie…: „Oricine a construit vreodat\ un cer nou nu a g\sit puterea necesar\ acestei `ntreprinderi dec`t `n str\fundurile propriului s\u infern“. * „Polifonia“ anumitori firi. * Nietzsche (Uman prea uman): „Cur`nd dup\ aceea am fost bolnav, mai mult dec`t bolnav, obosit de necontenita deziluzie provocat\ de tot ce ne entuziasma pe noi, modernii…“ „Aici vorbe[te un om care sufer\ [i c\ruia `i lipsesc multe, dar se exprim\ ca [i cum nu ar suferi [i nu i-ar lipsi nimic.“ 1 Melville, L’Heureux Échec: une histoire du fleuve Hudson, `n Cocorico! et autres

contes (Gallimard, 1954).

435

„De atunci `nainte m-am `ntors singuratic `mpotriva mea `nsumi [i am luat partea a tot ceea ce, tocmai asta e, `mi era potrivnic [i m\ f\cea s\ suf\r.“ }el unic [i gigantic: cunoa[terea adev\rului. Revenire etern\: S\ exal]i ceea ce este [i s\ adori s\ revin\. (F\r\ metafizic\ nu r\m`ne, de fapt, dec`t asta.) Bilet pentru Lou (1882): „~n pat. Criz\ acut\. Dispre]uiesc via]a“. * O aristocra]ie este necesar\. ~n prezent, nu se pot imagina dec`t dou\: cea a inteligen]ei [i cea a muncii. Dar inteligen]a singur\ nu este o aristocra]ie. Nici munca (exemplele, `n ambele cazuri, s`nt evidente). Aristocra]ia nu `nseamn\ mai `nt`i s\ te bucuri de anumite drepturi, ci mai `nt`i s\ accep]i anumite `ndatoriri care, doar ele, legitimeaz\ drepturile. Aristocra]ia `nseamn\ `n acela[i timp a te afirma [i a te retrage. Pentru a ie[i din sine (defini]ia datoriei) inteligen]a nu se poate `ndrepta spre privilegii. Unele fac parte din ea `ns\[i, celelalte s`nt contrariul inteligen]ei. Iar datoria nu const\ nici `n a te afirma, nici `n a te suprima, ci `n a face s\ serveasc\ ceea ce afirmi. Ea nu se poate `ndrepta dec`t spre munc\, aceasta fiind datoria [i limita sa. La r`ndul ei, munca nu se poate `ndrepta spre `ndobitocirea, incon[tient\ sau con[tient\ (umilire generalizat\ a inteligen]ei), care este sau ea `ns\[i, sau contrariul ei (vezi mai sus). Ca urmare nu se poate `ndrepta dec`t spre inteligen]\. P`n\ la urm\ aristocra]ia muncii [i cea a inteligen]ei nu s`nt posibile, `n prezent, dec`t dac\ se recunosc una pe alta [i `ncep s\ se `ndrepte una spre alta pentru a consacra `ntr-o zi o singur\ imagine superioar\ a omului. * Obliga]ia de a ascunde o parte din via]a sa `i crea impresia virtu]ii. * Singura surs\ a aristocra]iei este poporul. ~ntre aristocra]ie [i popor nu exist\ nimic. Acest nimic care este burghezia, de 150 de ani, `ncearc\ s\ dea o form\ lumii [i nu ob]ine dec`t un neant, un haos care nu-[i mai supravie]uie[te dec`t din cauza ad`ncilor sale r\d\cini. * Walpole: „Bunul-sim], la el, ajungea p`n\ la geniu“.

carnete_Camus.qxd

436

12/12/02

4:31 PM

Page 436

ALBERT CAMUS

* S\-]i utilizezi viciile, s\ nu te `ncrezi `n virtu]ile tale. * „Nimeni nu ar trebui s\ produc\ mai mult\ filantropie, nici mai mult\ moral\ dec`t secret\ `n mod natural.“ El credea c\ misiunea filosofului militant const\ `n a favoriza `n toate clasele to]i factorii libert\]ii. Brupbacher1:

* W. Whitman: „C`nd libertatea pleac\ de undeva, ea nu este primul lucru care pleac\. A[teapt\ ca toate celelalte s\ plece, r\m`ne la urm\“. * Van Gogh, cuplat cu o femeie din popor, Christine, o p\r\se[te c`nd aceasta trebuie s\ nasc\. Gauguin, trezindu-se `n timpul nop]ii, `l vedea pe Van Gogh aplecat asupra lui [i privindu-l fix. La azilul din Saint-Rémy, contele de G. se love[te `n piept cu o bucat\ de lemn, repet`nd: „amanta mea, amanta mea!“ * Salacrou, `n notele care `nso]esc cel de-al [aselea volum al s\u de teatru, relateaz\ povestea urm\toare: „O feti]\ care urma s\ `mplineasc\ 10 ani declar\: «C`nd am s\ fiu mare, am s\ m\ `nscriu `n partidul cel mai crud»“ ~ntrebat\, explic\: «Dac\ partidul meu e la putere, nu voi avea de ce s\ m\ tem, [i dac\ e cel\lalt, voi suferi mai pu]in fiindc\ voi fi persecutat\ de partidul mai pu]in crud». Nu prea cred `n povestea asta cu feti]a. Dar cunosc foarte bine ra]ionamentul. Este ra]ionamentul nem\rturisit, dar eficient, al intelectualilor francezi din 1954. * Tat\l lui Dostoievski punea s\ fie biciu]i ]\ranii care-l salutau [i pe cei care nu-l salutau. Ei se dovedeau, `n opinia lui, `ndr\zne]i `n ambele cazuri. Murind so]ia sa, pe care o martiriza, se `mbat\ noaptea [i vorbe[te cu ea, lu`ndu-[i pe r`nd o voce de femeie [i o voce de b\rbat. Este asasinat. Cu capul spart, cu sexul strivit `ntre dou\ 1 Fritz Brupbacher, Socialisme et liberté (La Baconnière, 1954).

CARNETE

437

pietre. Dup\ dou\ luni D. care-[i ura tat\l vede o `nmorm`ntare, cade la p\m`nt [i `ncepe s\ horc\ie. * Idem, Spehniov (petra[evskistul1 – „B\rbatul plin de ironie, de libertate [i de putere“) [i „fiecare e vinovat de tot, pentru to]i“. R\d\cina etimologic\ a numelui lui Stavroghin: stauros: crucea. * Ura rusului pentru forma care `ngr\de[te. Au `mpins revolu]ia p`n\ la cap\t. Berdiaev noteaz\ undeva c\ ei n-au avut niciodat\ Rena[tere. Anxietatea, `ntotdeauna. Idem, dup\ Berdiaev: lipsa cavaleriei a avut consecin]e dezastruoase pentru cultura moral\ rus\. * Carlyle, Nietzsche, Dostoievski s`nt revolu]ionari? Totu[i s`nt numi]i contrarevolu]ionari. * Adaptare dup\ Demonii Cf. Berdiaev: „{atov, Verhovenski, Kirilov s`nt tot at`tea fragmente din personalitatea dezagregat\ a lui Stavroghin, emana]ii ale acestei personalit\]i extraordinare care se epuizeaz\ risipindu-se. Enigma lui Stavroghin, taina lui Stavroghin, iat\ tema unic\ din Demonii“. Teza lui Dostoievski: acelea[i c\i care-l `mping pe individ la crim\ `mping societatea la revolu]ie. Verhovenski: „For]a cea mai important\ a revolu]iei este ru[inea de a avea o opinie proprie“. Cf. Guardini2, pp. 40-41 [i 202. * Un preot care regret\ c\ trebuie s\-[i abandoneze c\r]ile murind? Oare pl\cerea violent\ a vie]ii ve[nice nu dep\[e[te ea infinit dulcea tov\r\[ie a c\r]ilor? 1 Petra[evski este animatorul unui cerc intelectual unde se discut\ idei noi. Dostoievski [i fratele s\u Mihail `l frecventeaz\ din 1847. ~n s`nul acestui cerc, Spehniov anim\ o tendin]\ mai radical\. Este unul dintre modelele lui Stavroghin. ~n noaptea de 22 spre 23 aprilie 1849, Dostoievski [i treizeci [i trei de membri ai cercului Petra[evski s`nt aresta]i. 2 Romano Guardini, L’univers religieux de Dostoievski (Le Seuil, 1947).

carnete_Camus.qxd

438

12/12/02

4:31 PM

Page 438

ALBERT CAMUS

CARNETE

439

* 8 mai. A fost ocupat\ localitatea Diên Biên Phu. Ca `n ’40, sentiment `mp\r]it `ntre ru[ine [i furie. ~n seara masacrului, bilan]ul e clar. Politicieni de dreapta au plasat ni[te neferici]i `ntr-o situa]ie de neap\rat [i, `ntre timp, oamenii de st`nga `i `mpu[cau pe la spate.

Don Juan este un Faust f\r\ pact – (s\ dezvolt). Actul III, `n Brazilia cu sclavii. Actul IV, actul V, devine om [i solitar. Solitar cu to]ii. D.J. Pact cu diavolul, dar f\r\ diavol. S\ pariezi pentru lume, senza]ia [i pl\cerea vin din `ncheierea unui pact cu diavolul. S\ pariezi pentru dreptate `nseamn\ [i s\ pactizezi.

* Dup\ Johnson (Boswel)1 curtoazia des\v`r[it\ nu const\ `n a purta amprenta unei profesii oarecare, ci, dimpotriv\, `n a dovedi c\ po]i s\ te adaptezi la toate manierele [i la toate `mprejur\rile. Idem, rec\s\toria: „Triumful speran]ei asupra experien]ei“. Idem, un prieten al lui J.: „Am `ncercat, la timpul meu, s\ fiu un filosof, dar, nu [tiu de ce, m\-ntrerupea `ntotdeauna veselia“. Idem: „Ve]i vedea c\ dup\ ce vom fi `mpreun\ un timp, fratele meu va fi foarte distractiv“ – „Voi a[tepta, domnule, spune J.“

* La cererea lui Massignon, `i scriu Pre[edintelui Republicii ca s\-l rog s\-i gra]ieze pe condamna]ii la moarte de la Mokhnine1. Dup\ c`teva zile g\sesc r\spunsul `n ziare: trei dintre condamna]i au fost `mpu[ca]i. La dou\ s\pt\m`ni de la execu]ie, directorul de cabinet m\ informeaz\ c\ scrisoarea mea a „re]inut aten]ia“ Pre[edintelui [i a fost trimis\ consiliului superior al magistraturii. Vis\toare birocra]ie.

* Socrate a `nv\]at s\ danseze la o v`rst\ `naintat\. * Johnson: „Nici un om nu este ipocrit `n privin]a divertismentelor sale“. ~nainte de a muri are un „g`nd curios“: nu primim scrisori `n morm`nt. * Don Juan Faust2 1) S\ aib\ dreptate 2) Nimic nu e permis 3) Consimte la stratagema franciscanilor care `l ucid3. Aix-en-Provence? Romantism? Sganarelle ar fi Domnul Neant din Improviza]ia filosofilor. El este cel care anun]\ „Nu va veni“ (`l dojene[te pe tat\l Doñei Anna care-l interogheaz\ pe Don Juan `n leg\tur\ cu viciile lui. Vezi Improviza]ia). 1 James Boswel, Vie de Samuel Johnson (Gallimard, 1954). 2 Proiect de pies\ care ar fi amestecat `ntr-un singur personaj mitul lui Don Juan [i pe

cel al lui Faust. 3 Cf. Carnete I: „Pentru Don Juan. Vezi Larousse: c\lug\rii franciscani l-au ucis [i au l\sat s\ se cread\ c\ fusese tr\snit de Comandor“.

* Dou\ milioane de sindicali[ti la unsprezece milioane de salaria]i. ~n 1947 existau [apte milioane de sindicali[ti. * Pies\. Un om fericit. {i nimeni nu-l poate suporta. * ~n ap\ broasca ]estoas\ devine pas\re. Marea broasc\ ]estoas\ din m\rile calde plute[te `n s`nul apelor c\ldu]e ca un frumos albatros. * Muzic\ atonal\, muzic\ pentru voci, pentru vocea `nfrigurat\ a omului modern. * Scrisoare c\tre M: „Nu blestema]i Occidentul. ~n ceea ce m\ prive[te, l-am blestemat `n vremea splendorii sale. Dar ast\zi, c`nd sucomb\ sub povara gre[elilor [i a prelungitei sale glorii, nu-l voi acuza… Nu-i invidia]i pe cei din est pentru sacrificarea inteligen]ei [i a inimii fa]\ de zeii istoriei. Istoria nu are zei, iar inteligen]a luminat\ de inim\ este singurul zeu care, sub o mie de forme, a fost vreodat\ venerat `n aceast\ lume“. 1 ~n 1954, [apte tunisieni au fost condamna]i la moarte fiindc\ asasinaser\ trei poli]i[ti. Scrisoarea lui Camus c\tre pre[edintele Coty dateaz\ din 12 aprilie 1954.

carnete_Camus.qxd

440

12/12/02

4:31 PM

Page 440

ALBERT CAMUS

* Cehov: „Esen]ialul, pentru un scriitor, nu este gloria… ci r\bdarea de a `ndura“; „S\-[i poarte crucea [i s\ p\streze speran]a.“ * {coala criticilor: „legile“ teatrului. – Dac\ am `n]eles bine, Domnule, trebuie s\ respect cu precizie ni[te legi pe care nici Eschil, nici Shakespeare, nici Calderon, nici Corneille, `n fine, nici unul dintre marile genii dramatice nu s-au dat `n l\turi s\ le `ncalce. – Ar fi mai drept s\ spune]i c\ aceste legi, numai Shakespeare, Eschil [i ceilal]i `[i puteau permite s\ le `ncalce. – Urm`ndu-v\ sfaturile, nu voi fi deci nici unul, nici cel\lalt dintre ace[ti mari creatori. – Pretinde]i c\ a]i fi? – C\ a[ fi, nu. Dar a[ putea s\ devin. {i dac\ nu, de ce s\ scriu? Voi e[ua, asta-i aproape sigur. Dar faptul c\ am `ncercat va da vie]ii mele un gust pe care mi-l ve]i [i lua. Iar Shakespeare, la urma urmei, s-a n\scut dintr-o sut\ de nebuni preten]io[i [i dispera]i care se credeau Shakespeare. C`t despre Feydeau, n-a ie[it dec`t din Feydeau (r`d, nota]i asta, dar rareori mai mult de un act). * Pies\. Regele Lear, ast\zi un patrician deposedat de sociali[ti. Idem: un Caligula care nu mai acuz\ lumea, ci pe sine `nsu[i. * Moartea lui Marcel Herrand1. * Din oamenii virtuo[i ies adesea cet\]eni frico[i. La r\d\cina adev\ratului curaj, o dereglare. * Dup\ existen]iali[tii no[tri, orice om e r\spunz\tor pentru ceea ce este. Ceea ce explic\ dispari]ia total\ a compasiunii `n universul lor de b\tr`ni agresivi. {i totu[i ei pretind c\ lupt\ `mpotriva nedrept\]ii sociale. Exist\ deci persoane care nu s`nt r\spunz\toare pentru ceea

CARNETE

ce s`nt, mizerabilul este nevinovat pentru mizeria sa. Atunci? Mutilatul, ur`tul, timidul. {i, ca s\ `nchei, compasiunea, din nou? * Pericle `n fa]a morm`ntului unui t`n\r: „Anul [i-a pierdut prim\vara“. * C`nd se vorbea de mine ca de un „director“ (cineva care ar\ta, de fapt, direc]ia cea bun\), o parte din mine, desigur, se umfla de o vanitate imbecil\. Dar alt\ parte din mine, `n to]i anii ace[tia, nu a `ncetat s\ moar\ de ru[ine. * M.H.1 Aerul `ngrozitor de trist al muribunzilor – [i aerul `nchis [i provincial al celor care asist\ la agonii. El, cel at`t de monden, [i pe urm\ brusc aproape h\r]uit `n alcovul acela, unde singur… * Exist\ momente `n care a te l\sa dus de sinceritate echivaleaz\ cu o relaxare de neiertat. * Primul om. Etapele Jessic\i: Feti]a senzual\. T`n\ra `ndr\gostit\ de absolut. ~ndr\gostita adev\rat\. ~mplinirea `n afara echivocului debuturilor. „C`nd iubeam cel mai mult, cineva `n str\fundurile mele o detesta pentru ceea ce f\cuse, v\zuse [i suportase. Mai ales suportase. O uram pentru c\ nu m\ a[teptase, moart\, p`n\ la ora dimine]ii alese. {i o uram `n prezen]a altcuiva care, `n mine, r`dea de aceast\ derizorie preten]ie.“ * Jonas. Este criza locuin]elor. {i pe urm\ tablourile se acumuleaz\ [i-i iau locul. De unde podeaua suspendat\. ~n momentul c`nd nu mai face nimic: „~i auzea alerg`nd prin od\i… via]a, zgomotul pe care-l fac oamenii, ce frumos era asta. Feti]a r`dea. C`t de mult `i iubea! C`t de mult `i iubea!“ *

1 Evocare a dispari]iei lui Marcel Herrand, `n 1953, cu o s\pt\m`n\ `nainte de inaugurarea

Festivalului de la Angers, al c\rui director era. Cel care i-a urmat a fost Albert Camus.

441

1 Marcel Herrand.

carnete_Camus.qxd

442

12/12/02

4:31 PM

Page 442

ALBERT CAMUS

CARNETE

Pies\. Mincinosul: 1) Minte. ~ntre dou\ femei. 2) Spune adev\rul. 3) ~n fa]a catastrofei, minte iar. (Ea rupe h`rtia care ar face-o s\ renun]e la minciun\.) * O pies\ despre imposibilitatea singur\t\]ii. Ei s`nt `ntotdeauna prezen]i1. * Roman. Salut\ri (fiului meu care o va lua de la cap\t). * Ceea ce suport\ omul cu cea mai mare greutate este s\ fie judecat. De aici, ata[ament fa]\ de mam\ sau fa]\ de amanta orbit\, de aici [i dragostea de animale. * Bomba termonuclear\: la limit\, moartea generalizat\ coincide cu condi]ia uman\ din acest punct de vedere. Este deci suficient s\ te supui regulii. Reg\sim prima [i cea mai veche dintre probleme. Ajun[i la infinit, re`ncepem de la zero. A doua deplasare a problemei flagelului universal nu-l mai are pe Dumnezeu ca autor, ci pe oameni. Oamenii `l egaleaz\ `n fine pe Dumnezeu, dar `n cruzime. Trebuie deci s\ re`ncepem revolta epocilor vechi, dar de ast\ dat\ `mpotriva omenirii. Se cere un nou Lucifer, care va nega puterea oamenilor. * Bizar. „Jidan `mpu]it“, spune cel mare. Iar cel mic `l love[te. Trebuia s\-l loveasc\. Dar n-avea chef. Nu ura capul acela pe care-l lovea… {i nici cel\lalt nu avea chef. N-avea chef s\-l numeasc\ jidan pe micu]ul \sta at`t de simpatic, n-avea chef s\-l loveasc\. Dar trebuia s\ r\spund\ [i s\ loveasc\. * Povestiri fantastice. * Hristos-Pan. 1 Tem\ apropiat\ de cea din Jonas. ~n 1953, Camus scrie o mimodram\, Via]a de artist,

`n care un pictor este `mpiedicat s\ lucreze de mondeni, prieteni, discipoli.

443

* Estetic\. Se `nt`mpl\ s\ pornim de la emo]ie [i strig\tul s\ ]`[neasc\. Alteori, pornim de la `nt`lnirea emo]iei, `nc\ vie `n amintire, printr-un lung ocol de fraze [i cuvinte care `n cele din urm\ ne duc tot acolo [i re`nvie `ntr-adev\r emo]ia, de ast\ dat\ nu ca un strig\t, ci ca un val mare a c\rui amploare… Idem, dac\ spun: „Are nasul ca un dovleac“, asta nu spune nimic, dar „ca o piersic\“, da. Arta este astfel o exagerare calculat\. * Dragostea dintre Char [i leoaic\ la Jardin des Plantes. ~i ia capul `n m`ini printre z\brele. Ea se d\ pe spate. ~[i deschide labele scurte… * Pe toate drumurile din lume ne-au precedat milioane de oameni [i urmele lor s`nt vizibile. Dar pe cea mai b\tr`n\ mare, t\cerea noastr\ e `ntotdeauna prima. * Nimeni nu merit\ s\ fie iubit – nimeni pe m\sura acestui dar nem\surat. Cel care-l prime[te descoper\ atunci nedreptatea. * Dac\ n-a[ fi cedat `n fa]a pasiunilor mele poate c\ a[ fi avut cu ce s\ intervin `n lume, cu ce s\ schimb ceva. Dar am cedat [i de asta s`nt un artist [i numai at`t. * Dintotdeauna cineva `n mine, din toate puterile, a `ncercat s\ nu fie nimeni. * La extremitatea acestui g`nd lung arde, `n dep\rtare, da-ul total. * Chiar `n clipa c`nd dup\ at`tea str\danii fixam ni[te limite, crez`nd c\ `mpac astfel ceea ce era de ne`mp\cat, limitele s\reau `n aer, iar eu eram azv`rlit `ntr-o nefericire mut\.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 444

CARNETE

445

studierii dosarelor afacerii. Ast\zi se ia partea cuiva dup\ simpla lectur\ a unui articol. Dup\-amiaz\ pierdut\. * 18

CAIETUL AL VIII-LEA august 1954 – iulie 1958 15. 8. 1954 Simfonia a IV-a `n sol major pentru soprane [i orchestr\ de Mahler. Uneori Mahler te face s\-l apreciezi pe Wagner, demonstr`nd, prin contrast, `n ce m\sur\ acesta din urm\ r\m`nea st\p`n peste cea]a sa. Alteori Mahler e foarte mare. * 16. 8. 1954 X. `mi spune: „De ce nu accept\m ideea vie]ii ve[nice? Pentru c\ este p`n\ la urm\ o beatitudine lipsit\ de con[tiin]\ – iar noi vrem s\ fim, adic\ s\ [tim c\ s`ntem. Dar atunci de ce s\-i repro[\m lumii ceea ce tocmai ne d\ con[tiin]a, adic\ r\ul [i suferin]a (iat\, de fapt, contradic]ia ateismului modern)? Eu am acceptat `ntotdeauna suferin]a cu un soi de bucurie, bucuria de a fi.“ ~i spun c\ asta `nseamn\ geniul. Geniul? Da, geniul vie]ii, pe care ea singur\, dintre fiin]ele pe care le-am `nt`lnit, `l poart\ cu o m`ndrie natural\.

Nu voi ie[i din asta. Sinucidere. Cel care e deja mort ce mai a[teapt\? Cimitirul din Anet unde iedera a spart o lespede veche. Ani `n [ir am tr\it claustrat `n dragostea ei. Ast\zi trebuie s\ fug, f\r\ s\ `ncetez de-a o iubi, de a avea cel pu]in grija ei, ceea ce este greu. * 19 Diminea]\ teribil\. Dup\-amiaz\, expozi]ia Cézanne: primele picturi morbide [i nebune[ti (obsesia sexual\ mai ales). O nebunie de acest fel pretindea disciplina teribil\ de care a dat dovad\ Cézanne. Numai demen]ii s`nt clasici fiindc\ s`nt astfel sau deloc. C. a `mpins exigen]a pe m\sura dezordinii sale [i a ales naturi moarte [i peisaje fiindc\ putea s\ g\seasc\ `n ele o arhitectur\, o geometrie. C\tre sf`r[itul vie]ii, revine la corpuri [i la chipuri, reg\sind demen]a, aceea pe care a disciplinat-o. Cubismul este aici ordonat (anun]at)1. Coresponden]\. * 20 Coresponden]\. Zi moart\.

* 17.

Berl1

Intelectualilor le este mai u[or s\ spun\ nu dec`t s\ spun\ da. Medicul Reclus, care luase partea lui Dreyfus, privind volumele operelor sale la sf`r[itul vie]ii, `[i d\ seama c\ au existat doi ani `n care n-a produs nimic. Ah! da, Dreyfus: consacrase acei doi ani 1 Emmanuel Berl (1892-1976) devenise prietenul lui Camus.

* 252 Zi moart\. N. A. (Derain, nebun dup\ atacul de hemiplegie [i dup\ accident. So]ia sa [i fosta amant\ pun tablourile sub sigiliu `n timp ce el delireaz\ la clinic\.) 1 Descifrare `ndoielnic\. 2 Datare evident gre[it\ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

446

12/12/02

4:31 PM

Page 446

ALBERT CAMUS

CARNETE

Poarta infernului1. Film japonez cam `n stilul american. Dar pe l`ng\ arta asta barbaria artei noastre. * 22

8 septembrie N.A. `mi telefoneaz\: A murit Derain. Hemiplegic, nebun, persecutat de so]ie care a pus s\ i se sigileze tablourile. N.A. e disperat\. Nimic de f\cut. Bietul Derain a c\rui for]\ moroc\noas\ `mi pl\cea. Prea viu pentru propria sa via]\.

Trist\ [i cuminte natur\ din ~le-de-France. * 23-24 Zile moarte. Dejun cu Berl. * 25 Doar de diminea]\ n-am lucrat. Muzeul Omului. Plec de acolo cu gura plin\ de cenu[\, de cenu[a aceea osoas\ care este a scheletelor [i mumiilor. Mumie peruvian\: […]2 a istoriei. Cine s\ fi fost? Ac]iune [i scriere: Nu s`nt at`t de siguri c\ au dreptate, dar nesiguran]a asta le d\ o con[tiin]\ `nc\rcat\. Vor scrie deci ca s\ se descotoroseasc\ de aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\. Pentru asta vor c\uta noi argumente, le vor g\si [i vor afirma deci ceva mai mult. Cei din fa]\ vor face la fel. Astfel pozi]iile se vor `nt\ri. At`tea afirma]ii repetate vor echivala cu ac]iuni. Le vor provoca `n cur`nd. Partida `nving\toare va avea astfel destule capete de acuzare `n ziua victoriei. Tot fugind de con[tiin]a lor `nc\rcat\ `nvin[ii `[i vor fi g\sit adev\rata vinov\]ie [i vor r\spunde de ea nevr`nd asta. ~n alt\ zi, `nving\torii, la r`ndul lor, vor fi `nvin[i [i vor r\spunde, nevr`nd asta. Istoria este o lung\ crim\ s\v`r[it\ de inocen]i. * 7 septembrie ~ntoarcerea copiilor. Catherine nu poate adormi fiindc\-i e fric\ s\ nu moar\ (dur`nd-o pieptul). Faptul c\ o asemenea angoas\ `i chinuie deja pe micu]ii \[tia nu e oare cu adev\rat `ngrozitor?

447

* 9 Pentru X. ([i familia sa) iubirea se confund\ cu suferin]a, cu angoasa. A iubi `nseamn\ a suferi de sau pentru. Pentru mine ea nu s-a desp\r]it niciodat\ de o anume stare de inocen]\ voioas\. Nici nu-i `nt`lnisem bine c\ [i eram cufundat `n culpabilitate [i nu mai puteam iubi cu adev\rat. * 20 Nu faptul de a muri m\ sperie, ci de a tr\i `n moarte. Nimicirea nu are nimic care s\-l sperie pe cel care a tr\it mult. Dumnezeu nu e necesar ca s\ creeze culpabilitatea [i nici ca s\ pedepseasc\. Fiin]ele s`nt suficiente. La rigoare, el ar putea `ntemeia nevinov\]ia. * 21 Cum s\ predice dreptatea cel care n-a ajuns nici m\car s\ se ghideze dup\ ea `n via]\? Ca s\-[i doboare familia cu lovituri de topor `n timpul nop]ii, asasinul se dezbr\case. M.: „E[ti secretos, bun [i (ca s\ compensezi ceea ce este resping\tor `n bun\tate) e[ti pasionat, [i uneori nedrept“. *

*

5 octombrie1 Decorul Rotterdamului noaptea, `n\l]at cu toate carcasele sale luminoase deasupra canalelor.

1 Poarta infernului (Jigoku-Mon), film de Kinugasa care a primit Marele Premiu al Festivalului de la Cannes `n 1954. 2 Cuv`nt indescifrabil.

1 Camus viziteaz\ Olanda `n octombrie 1954. Acest decor se va reg\si `n C\derea. {i

deja `nsemn\rile din 20 [i 21 septembrie despre culpabilitate, justi]ie, anun]\ aceast\ carte.

carnete_Camus.qxd

448

12/12/02

4:31 PM

Page 448

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Haga Toat\ lumea asta grupat\ `ntr-un mic spa]iu de case [i ape, lipite `n t\cere unele de altele, [i ploaia rev\rs`ndu-se peste tot ora[ul, `ndelung, mediu irespirabil [i ni[te copila[i ur`]i [i bosumfla]i dirij`nd circula]ia ma[inilor placide [i frumo[ii […]1 grilajele muzeului regal ca s\ spele frontonul cu decora]iuni bogate `n timp ce ploua `ntruna [i un pianist pe un triciclu […]2 c`nta Triste]e de Chopin acompaniat de un […]3 violonist [i un distins cer[etor care aduna s\rmanii b\nu]i, oboluri care r\sunau u[or [i se adresau zeilor schimonosi]i ai Indoneziei care se v\d `n vitrine [i care r\t\ceau, invizibili, `n v\zduhul Olandei, popul`nd nostalgia coloni[tilor deposeda]i. O, Java, insul\ `ndep\rtat\, ai c\rei fii servesc aici cafeaua `n timp ce mai plou\ `nc\ [i `n aerul ud plute[te amintirea miraculoas\ a tinerei fete la poart\, izvor inepuizabil, lumin\ a tuberculosului [i t\cerea b\tr`nului frate al lui Rembrandt ai c\rui ochi privesc f\r\ dorin]\ ]ara etern\. * 6 octombrie Plou\ zile `n [ir [i v`ntul rece […]4 Era acolo la Rotterdam nou-nou] [i Amsterdamul mereu plouat; [i aici la Haga, coco]a]i pe biciclete cu ghidoane `nalte ca ni[te lebede funebre f\c`ndu-[i rondul `n jurul unui Vigver rece, `ntre anghilele vii din pia]a de pe[te [i minunatele bijuterii din vitrinele ur`te, de aceea[i culoare ca [i frunzele moarte lipite pretutindeni pe sol [i heringii afuma]i care au navigat mult timp `n m\rile de aur vechi. O, Cipango, acolo [i aici […]5 Oland\, bl`nd\ Oland\, unde se `nva]\ r\bdarea6 de a muri. * Convertire la seriozitate. Seriozitatea este minciuna acceptat\ [i infirmitatea recunoscut\. Pentru tot restul, sinceritatea lini[tit\. 1 Trei cuvinte indescifrabile. 2 Un cuv`nt indescifrabil. 3 Un cuv`nt indescifrabil. 4 Patru cuvinte indescifrabile. 5 Un cuv`nt indescifrabil. 6 Lectur\ `ndoielnic\.

449

* Don Juan1 Ea: Am [tiut `ntotdeauna c\ nu m\ iube[ti. Dar te iubeam. M\ priveai [i priveai uneori peste capul meu. El: Eu nu seduc, m\ adaptez. * 26 octombrie Contrariul reac]iei nu este revolu]ia, ci crea]ia. Lumea este tot timpul `n stare de reac]ie, este deci necontenit `n pericol de revolu]ie. Ceea ce define[te progresul, dac\ exist\ unul, e c\ ne`ncetat creatori de toate categoriile g\sesc formele care triumf\ asupra spiritului de reac]ie [i de iner]ie, f\r\ ca revolu]ia s\ fie necesar\. C`nd ace[ti creatori nu mai apar, revolu]ia este inevitabil\. * Potrivit lui Koestler, vechiul drept turcesc considera circumstan]\ atenuant\ pentru o crim\ faptul de a fi fost comis\ de […]2. * Caprifoi, mirosul lui este legat pentru mine de Alger. Plutea pe str\zile care urcau spre gr\dinile `nalte unde ne a[teptau fete tinere. Vi]\-de-vie, tinere]e… * Trandafirul alb al dimine]ii are un miros de ap\ [i de piper. * Julia3 Ultimul act: J.: S`nt ur`t\. d’Al: Da. 1 Tema lui Don Juan l-a obsedat totdeauna pe Camus, de c`nd era la Alger, `n 1937, unde a montat [i a jucat Don Juan de Pu[kin la Teatrul muncii, p`n\ la `nsemn\rile care se g\sesc deseori `n Carnete `ncep`nd din 1940. S-a v\zut deja, `n Caietul al VII-lea, p. 438, c\, amestec`nd miturile lui Don Juan [i Faust, proiecteaz\ un Don Faust. 2 Dou\ cuvinte indescifrabile. 3 Proiect de pies\ despre Julie de Lespinasse. Cele dou\ replici s`nt schimbate `ntre Julie [i d’Alembert. Cf. Caietul al VII-lea, p. 406.

carnete_Camus.qxd

450

12/12/02

4:31 PM

Page 450

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Tot ceea ce, `n mine [i `n fiin]e, m\ trage `n jos.

451

*

* Realism. Toat\ lumea e realist\. Nimeni nu este realist. P`n\ la urm\, nu estetica e cea care conteaz\, ci atitudinea interioar\.

1 noiembrie Citesc adesea c\ s`nt ateu, aud vorbindu-se de ateismul meu. Or, aceste cuvinte nu-mi spun nimic, nu au un sens pentru mine. Nu cred `n Dumnezeu [i nu s`nt ateu.

* Literatura ]\rilor totalitare nu moare fiindc\ este controlat\, ci fiindc\ e desp\r]it\ de celelalte literaturi. Orice artist care, din start, nu e deschis realit\]ii `ntregi este mutilat.

* ~n calitate de creator am dat via]\ mor]ii `nse[i. Asta e tot ce aveam de f\cut `nainte de a muri.

*

* Pavese: „S`ntem ni[te t`mpi]i. Pu]ina libertate pe care ne-o las\ guvernul, l\s\m s\ ne-o `nghit\ femeile“. * Rembrandt: gloria p`n\ `n 1642, la 36 de ani. ~ncep`nd de la acea dat\, se `ndreapt\ spre singur\tate [i s\r\cie. Experien]\ rar\ [i mai semnificativ\ dec`t cea, banal\, a artistului necunoscut. Despre o asemenea experien]\ nu s-a spus `nc\ nimic. * B.C.: „For]a asta spiritual\, Natura nu o d\ omului ca s\ se bucure el `nsu[i de ea. I-o `ncredin]eaz\ pentru o folosin]\ care-i dep\[e[te persoana“. Idem: „Un creator autentic este `n mod organic supus legii pl\cerii“. * Spengler spune c\ sufletul Rusiei este o revolt\ `mpotriva Antichit\]ii. Destul de adev\rat. De v\zut [i Berdiaev: Rusia n-a avut niciodat\ Rena[tere. * Text despre Hébertot1. ~n mijlocul grotei, marele ca[alot alb. Filtreaz\ printre din]i [i nu las\ s\ ajung\ p`n\ la el dec`t un plancton de autori savuro[i.

7 noiembrie 1954 41 de ani. * Bacantele1 ~n Sicilia. Acum. Mic sat din regiunea Palermo. {i totul cum se cuvine. Opere foarte mari `n perspectiv\. Oricum r\m`ne ceva. Exemplu: Don Juan, Faust, totul `ncape aici2. * De corectat Omul revoltat, p. 225, r`ndul 6 (muncitori `n loc de c\lug\ri) [i p. 229, primul r`nd. * Scrisoare Duperray3. „Sindicali[tii revolu]ionari continu\ s\ se dedice activit\]ii lor esen]iale: c\utarea motivelor de a se separa `n privin]a unor principii comune.“ * Titlu de nuvel\: Un puritan al timpului nostru. * 1 Pies\ de Euripide (406 `.Hr.). Camus pare s\ se g`ndeasc\ la o adaptare (vezi mai jos). 2 Cf. Caietul al VII-lea, p. 438 [i Caietul al VIII-lea, p. 449.

1 Director al teatrului care-i purta numele [i unde au fost regizate pentru prima oar\

3 Jean Duperray, militant sindicalist [i scriitor care a cunoscut-o pe Simone Weil `n

piesele Caligula, `n 1945, [i Cei drep]i, `n 1949.

anii ’30. A scris Harengs frits au sang (Gallimard, 1954).

carnete_Camus.qxd

452

12/12/02

4:31 PM

Page 452

ALBERT CAMUS

24 noiembrie, ora 10.00 Sosire la Torino azi-diminea]\1. De c`teva zile m\ bucur la g`ndul c\ voi reg\si Italia. Din 1938, data ultimului meu sejur, nu am mai rev\zut-o. R\zboiul, Rezisten]a, Combat [i to]i anii aceia de resping\toare seriozitate. C\l\torii, dar instructive [i `n cursul c\rora inima t\cea. Mi se p\rea c\ tinere]ea mea m\ a[tepta `n Italia [i for]e noi, [i lumina pierdut\. Aveam s\ fug de universul acesta (de acas\) care de un an m\ distrugea celul\ cu celul\, aveam s\ m\ salvez poate definitiv. Ieri, de fapt, c`nd trenul a demarat, bucuria mea nu mai era at`t de mare. Mai `nt`i obosit, apoi `nt`lnirea cu Grenier c`nd a[ fi vrut s\ vorbim degajat [i n-am putut s-o fac, [i X. care nu m-a ajutat s\ plec mul]umit. Noaptea `ns\, `ntre scurte momente de somn, se ivea o fericire, `nc\ `ndep\rtat\. La ora 7 diminea]a, ideea c\ s`ntem `n Italia. M\ scutur, deschid storul: un peisaj `nz\pezit [i `nce]o[at. Ninge peste toat\ Italia de nord. Singur `n compartiment m-a cuprins r`sul. Nu e frig. Totu[i la gar\ `nc`nt\toarea I.A., care m\ a[teapt\, pretinde c\ moare de frig. Cu adorabila ei francez\ [ov\itoare, micile gesturi calme [i gra]ioase (`mi aminte[te de Mama), `mbujorat\ de frig ca o floricic\ a z\pezilor, `mi d\ruie ceva din Italia. Deja italienii din tren, cur`nd [i cei de la hotel, `mi `nc\lziser\ inima. Popor pe care l-am iubit `ntotdeauna [i care m\ face s\ m\ simt exilat `n perpetua indispozi]ie a francezilor. Din camera de hotel v\d ora[ul Torino peste care z\pada cade necontenit. Iar r`d de decep]ia mea. Dar curajul `mi revine. * Torino sub z\pad\ [i cea]\. ~n galeria egiptean\, mumiile f\r\ bandaje care au fost scoase din nisip se zb`rcesc de frig. ~mi plac str\zile late cu lespezi. Ora[ construit din spa]iu ca [i din ziduri. M\ duc s\ v\d casa de pe via Carlo Alberto nr. 6 unde a lucrat Nietzsche [i apoi s-a cufundat `n nebunie. Nu am putut niciodat\ s\ citesc f\r\ s\ pl`ng relatarea sosirii lui Overbeck, intrarea lui `n odaia unde Nietzsche nebun delireaz\, apoi gestul acestuia care se arunc\ `n bra]ele lui Overbeck pl`ng`nd. ~n fa]a acestei case `ncerc s\ m\ g`ndesc 1 Albert Camus s-a dus `n Italia la invita]ia Asocia]iei culturale italiene. A ]inut con-

ferin]e la Torino, Genova [i la Roma.

CARNETE

453

la cel pe care l-am iubit `ntotdeauna cu tot at`ta afec]iune c`t\ admira]ie, dar e zadarnic. ~l `nt`lnesc mai cur`nd `n ora[ul pe care, `n ciuda cerului ap\s\tor, `n]eleg c\ l-a iubit [i de ce l-a iubit. * Nuvel\. Prizonierii unui lag\r de concentrare aleg un pap\, desemn`ndu-l dintre aceia care au suferit cel mai mult, `l reneag\ pe cel\lalt, de la Roma, care tr\ie[te `n luxosul Vatican. ~l numesc pe al lor P\rinte, de[i este unul dintre cei mai tineri, `i dau ascultare `n toate, mor pentru el p`n\ ce el `nsu[i moare ap\r`ndu-[i fiii (sau refuz\ s\ moar\ [i se p\ze[te pentru c\ mai are [i pe al]ii de ap\rat [i \sta-i doar `nceputul)1. * 25 noiembrie Zi cenu[ie [i `nce]o[at\. R\t\cesc prin Torino. Pe colin\ capete de mort `ncoronate. ~n ora[, `n centrul unor perspective vaste, ni[te cai de bronz alearg\ `n cea]\. Torino, ora[ de cai `n]epeni]i `n chiar elanul `n care Nietzsche, devenit dement, a oprit un cal b\tut de birjar, s\rut`ndu-l apoi nebune[te pe bot. Dineu vila Camerana. * 26 noiembrie Lung\ plimbare pe colinele din Torino. De jur-`mprejur, pe cer apar [i dispar `n cea]\ Alpii `nz\pezi]i. Aerul este rece, umed, cu parfum de toamn\. Ora[ul, jos, este acoperit de neguri. Departe de toate, obosit [i bizar de fericit. Seara, conferin]\. * 27 noiembrie Diminea]a, plecare spre Genova cu I.A.; stranie fiin]\ mic\, curat\, inimoas\ [i cu voin]\ din bel[ug, cu un soi de renun]are calculat\ care surprinde la cineva at`t de t`n\r. Vrea „s\ r`d\ [i s\ regrete“. ~n materie de religie, crede `n „dragostea deta[at\“. Multe lucruri, hot\r`t, `mi 1 Idee utilizat\ `n C\derea. Clamence poveste[te c\, prizonier `n Libia, a fost ales pap\ de c\tre tovar\[ii s\i de captivitate.

carnete_Camus.qxd

454

12/12/02

4:31 PM

Page 454

ALBERT CAMUS

amintesc de Mama, la care m\ g`ndesc cu triste]e. ~nc\ m\ mai apas\ pe inim\ moartea asta grav\, de necrezut… Peste `ntregul Piemont [i peste Liguria, ploaie [i cea]\. Travers\m mun]ii care m\rginesc coasta liguric\ `n mijlocul unor c`mpuri de z\pad\. Patru tunele [i z\pada dispare `n timp ce ploaia se `nte]e[te pe pantele care coboar\ spre mare. La dou\ ore dup\ sosire, conferin]\. Dineu la Palatul Doria. B\tr`na marchiz\ uscat\, cu excep]ia ochilor [i a inimii. Ie[ind umblu printr-o Genova `n fine reg\sit\, sp\lat\ de ploaia abundent\. Marmura neagr\ [i alb\ luce[te, luminile ]`[nesc pe str\zi, artere mari, banale. * Din secolul al VI-lea p`n\ `n anul 1800, popula]ia Europei nu a reu[it niciodat\ s\ dep\[easc\ 180 de milioane. ~ntre 1800 [i 1914, cre[te de la 180 la 460 de milioane! * Cine vrea s\ [tie cui `i vorbe[te – ca s\ scrie. Ortega y Face distinc]ie `ntre societate [i asocia]ie. Libertatea [i pluralismul sunt cele dou\ dominante ale Europei. Filosof [i profesor de filosofie, vezi p. 26 – despre aristocra]ia adev\rat\, pasiune. Gasset1.

* 2 Humboldt . Pentru ca fiin]a omeneasc\ s\ se `mbog\]easc\ [i s\ se perfec]ioneze, e nevoie de o varietate de situa]ii. Men]inerea acestei variet\]i reprezint\ efortul central al adev\ratului liberalism. * Rusia de ast\zi vede triumful individualismului sub forma sa cinic\. * Ortega y Gasset. Istoria, lupt\ ve[nic\ `ntre paralitici [i epileptici. * Orice societate este bazat\ pe aristocra]ie, deoarece aceasta, cea adev\rat\, `nseamn\ exigen]\ fa]\ de sine [i f\r\ aceast\ exigen]\ orice societate moare.

CARNETE

* Ortega y Gasset. Via]a creatoare presupune un regim de `nalt\ igien\, de mare noble]e, de stimulente constante care excit\ con[tiin]a [i, de ad\ugat, via]a creatoare este o via]\ energic\. * Cum mai mi[un\ de umbre ulicioarele `nguste. Mul]umit [i obosit. * 28 noiembrie Lung\ plimbare prin Genova. Ora[ fascinant [i foarte asem\n\tor cu cel de care `mi aminteam1. Superbele monumente plesnesc `ntr-un corset str`mt de mici str\zi `n care mi[un\ via]a. Frumuse]ea, aici, se creeaz\ pe loc, iradiaz\ `n via]a de toate zilele. Un c`nt\re], la un col] de strad\, improvizeaz\ pe marginea scandalurilor actuale. Este un jurnal c`ntat. Mica m\n\stire San Matteo. V`ntul lipe[te ploaia `n rafale de frunzele mari de mo[mon. Scurt\ clip\ de fericire. Acum trebuie s\-mi schimb via]a. Seara: plecare spre Milano, sub ploaie. Sosire pe ploaie. Ceea ce a iubit Stendhal aici a murit definitiv. * 29 noiembrie Cina cea de Tain\ – Leonardo da Vinci este categoric la `nceputul decaden]ei italiene. M\n\stirea San Ambrogio. Conferin]\. Seara iau trenul spre Roma, exasperat de stupidele mondenit\]i care urmeaz\ conferin]elor. Incapabil s\ suport mai mult de o jum\tate de or\ maimu]\relile astea. Noapte alb\. * 30 Diminea]a, `n fine, soarele, palid, dar hot\r`t, pe c`mpia roman\. Proste[te, mi se umplu ochii de lacrimi. Roma. Din nou unul dintre acele hoteluri luxoase [i imbecile ca [i societatea care le `ntre]ine. Am s\ m\ mut m`ine. Privesc cu N. na[terea lui Venus. Plimbare

1 Jose Ortega y Gasset (1883-1955), filosof spaniol. 2 Wilhelm von Humboldt (1767–1835), filolog [i om politic german.

455

1 Camus a vizitat Genova `n septembrie 1937.

carnete_Camus.qxd

456

12/12/02

4:31 PM

Page 456

ALBERT CAMUS

CARNETE

de-a lungul vilei Borghese [i a Pincio-ului: totul este pictat pe cer cu un penel cu perii rari. Dorm. Ultima conferin]\. ~n fine liber. Dineu cu N., Silone1 [i Carlo Levi2. M`ine o s\ fie o zi bun\. * 1-3 decembrie Exist\ ora[e ca Floren]a, mici ora[e toscane sau spaniole, care `l poart\ pe c\l\tor, `l sus]in la fiecare pas [i `i fac umbletul mai u[or. Altele care `l apas\ imediat pe umeri [i `l strivesc, ca New York, [i acolo trebuie s\ `nve]i `ncetul cu `ncetul s\-]i `ndrep]i spinarea [i s\ vezi. Roma apas\ a[a, dar cu o greutate sensibil\ [i u[oar\, o por]i pe inim\ ca pe un ansamblu de f`nt`ni, de gr\dini [i de cupole, respiri sub ea, pu]in oprimat, dar straniu de fericit. Acest ora[ relativ mic, dar ale c\rui perspective aeriene izbucnesc uneori la o cotitur\ a str\zii, acest spa]iu sensibil [i limitat respir\ `mpreun\ cu c\l\torul [i tr\ie[te o dat\ cu el. Am p\r\sit hotelul pentru pensiunea aceasta care d\ spre vila Borghese. Am o teras\ care `nainteaz\ peste gr\dini, iar priveli[tea care se dezv\luie `mi str`nge inima de fiecare dat\. Dup\ at`]ia ani, `ntr-un ora[ f\r\ lumin\, cu treziri `n cea]\, printre ziduri, m\ hr\nesc necontenit cu linia asta de arbori [i de ceruri care merge de la Porta Pinciana la Trinidà dei Monti [i `n spatele c\reia Roma `[i rostogole[te cupolele [i dezordinea. ~n fiecare diminea]\, c`nd ies pe terasa asta, `nc\ u[or ame]it de somn, c`ntul p\s\rilor m\ surprinde, vine s\ m\ caute `n ad`ncul somnului [i s\ ating\ un loc precis ca s\ elibereze de acolo brusc un soi de bucurie misterioas\. De dou\ zile e frumos [i frumoasa lumin\ de decembrie deseneaz\ `n fa]a mea chiparo[ii [i pinii r\sfr`n]i. Regret aici anii stupizi [i negri pe care i-am tr\it la Paris. Exist\ o ra]iune a inimii pe care n-o mai vreau fiindc\ nu serve[te nim\nui [i m-a adus la dou\ degete de propria mea pierzanie. 1 Ignazio Silone (1900-1978), romancier [i militant socialist italian. Camus a scris `n 1939, `n Alger-Républicain, despre romanul s\u P`inea [i vinul. L-a `nt`lnit prima oar\ `n 1948. ~ntre 1953 [i 1957, Camus [i Silone au colaborat am`ndoi la mica revist\ de tendin]\ anarhist\ Témoins. 2 Carlo Levi (1902-1976), pictor [i scriitor italian, autor al lucr\rii Hristos s-a oprit la Eboli.

457

Alalt\ieri, `n forum, `n partea sa `ntr-adev\r ruinat\ (l`ng\ Colosseum), nu `n acel extravagant talcioc al coloanelor preten]ioase care se afl\ sub Campidoglio, apoi pe acea admirabil\ colin\ palatin\ c\reia nimic nu-i epuizeaz\ t\cerea, pacea, lumea mereu n\sc`nd\ [i mereu perfect\, `ncepeam s\ m\ reg\sesc. La asta servesc marile imagini din trecut, c`nd natura [tie s\ le primeasc\ [i s\ sting\ zgomotul care doarme `n ele, s\ reuneasc\ inimi [i for]e care pe urm\ vor sluji mai bine prezentul [i viitorul. Se simte asta pe via Appia unde, ajuns totu[i spre sf`r[itul dup\-amiezei, m\ sim]eam, plimb`ndu-m\, cu inima at`t de plin\, `nc`t via]a ar fi putut s\ m\ p\r\seasc\ atunci. Dar [tiam c\ ea va continua, c\ exist\ o for]\ `n mine care merge `nainte [i c\ halta asta va fi util\ acestei `naint\ri. (Un an `n care n-am lucrat, `n care n-am putut s\ lucrez `n timp ce m\ a[teptau zece subiecte pe care le consideram excep]ionale [i pe care nu le puteam aborda. S-a `mplinit un an zilele astea [i n-am `nnebunit.) Trebuie s\ se tr\iasc\ bine `n m\n\stirea asta [i `n camera asta unde a murit Il Tasso. Pie]e din Roma. Piazza Navona. Sant’ Ignazio [i celelalte. S`nt galbene. Bazinul f`nt`nilor este cam roz sub ]`[nirea baroc\ a apei [i a pietrelor. C`nd ai v\zut tot, sau ai v\zut `n orice caz tot ce se putea vedea, s\ te plimbi f\r\ a c\uta s\ [tii este o fericire perfect\. Ieri noapte, `n fa]\ la San Pietro di Montorio, Roma sub luminile sale p\rea un port care-[i trimitea forfota [i g\l\gia s\ moar\ la poalele acelui ]\rm de t\cere unde ne aflam. * Ce stranie [i insuportabil\ certitudine este s\ [tii c\ frumuse]ea monumental\ presupune `ntotdeauna o servitute, c\ ea este a[adar frumuse]ea [i c\ nu po]i s\ nu dore[ti frumuse]ea f\r\ s\ dore[ti servitutea; servitutea nu r\m`ne mai pu]in inacceptabil\ din cauza asta. Poate de asta pun mai presus de orice frumuse]ea unui peisaj, ea nu este pl\tit\ de nici o nedreptate, iar inima mea e liber\. * 3 decembrie Superb\ diminea]\ `n vila Borghese. Lumina dimine]ilor din Algeria care se strecoar\ printre acele fine de pin [i le contureaz\

carnete_Camus.qxd

458

12/12/02

4:31 PM

Page 458

ALBERT CAMUS

unul c`te unul. Iar Galeria, plin\ de lumin\ blond\, sculpturile lui Bernini m\ amuz\, `nc`nt\toare [i deconcertante c`nd gra]ia triumf\ ca `n cazul foarte suprarealistei Dafne (ca art\, a fost la `nceput o contraofensiv\ a barocului), hidoase c`nd gra]ia dispare, ca `n consternantul Adev\r descoperit la Judecat\. {i pictor, chiar vibrant (Portrete). Danae a lui Correggio, dar mai ales Venus leg`nd la ochi amorul, de Tizian, pictat\ la 90 de ani [i de o tinere]e actual\. P`nzele lui Caravaggio, nu cele de la Santo Luigi dei Francesi v\zute dup\-amiaz\, categoric superbe prin contrastul violen]ei [i densit\]ii mute a luminii. ~nainte de Rembrandt. Mai cu seam\ Chemarea Sf`ntului Matei: superb\. C. m\ ajut\ s\ remarc constan]a temei tinere]ii [i a v`rstei mature. Moravia `mi vorbise deja de omul Caravaggio: de mai multe ori criminal, fugind din Toscana pe o nav\ unde este t`lh\rit, apoi aruncat pe o plaj\, moare acolo, dement (1573-1610). Moravia `mi mai povestise [i adev\rata istorie a familiei Cenci, despre care vrea s\ scrie o pies\. Beatrice e `ngropat\ sub altarul de la Santo Luigi dei Francesi. R\zmeri]\ la Roma, Revolu]ia Francez\. Un pictor francez revolu]ionar particip\ la jefuirea bisericii Santo Luigi dei Francesi. S`nt deschise mormintele. Scheletul Beatricei e acolo, craniul retezat odihnindu-se deasura corpului. Pictorul ia craniul [i iese juc`ndu-se cu el precum o minge. Este ultima imagine legat\ de istoria teribil\ a Beatricei Cenci. La sf`r[itul dup\-amiezei, m\ `napoiez la Gianicolo. San Pietro di Montorio. Da, colina asta este locul din Roma pe care-l prefer. ~n `naltul cerului tandru, stoluri de grauri, u[oare ca ni[te d`re de fum, se `nv`rtesc `n toate sensurile, se `ncruci[eaz\, se risipesc, apoi se adun\ iar la un loc ca s\ plonjeze pe deasupra pinilor pe care-i ating `nainte de a se `ntoarce `n cer. C`nd cobor`m din nou cu N., `i g\sim puzderie `n copaci, platanii din Viale del Re, la Trastevere, `ntr-un num\r at`t de mare, `nc`t fiecare arbore zumz\ie [i p`r`ie, acoperit de mai multe p\s\ri dec`t de frunze. ~n `nserarea care coboar\, un ciripit asurzitor acoper\ zgomotele cartierului popular, se confund\ cu zdr\ng\nitul tramvaielor `ndrept`nd toate capetele [i f\c`ndu-le s\ z`mbeasc\ spre acele roiuri enorme de frunze [i pene.

CARNETE

459

Romanul brun [i `nalt, cu chipul bl`nd [i nobil, cu ]inuta simpl\ [i at`t de m`ndr\, care se ocup\ de mine la pensiune. Nuvel\. Dragoste cu un pictor. {i toat\ noble]ea de partea sa. S\ scriu un text BAROC despre Roma. * 4 decembrie Diminea]a. Palatul Barberini. Narcis al lui Caravaggio [i mai ales madona aceea atribuit\ lui Piero della Francesca [i care mi se pare c\ apar]ine mai cur`nd manierei mai fragile a lui Signorelli. Admirabil\ oricum. Cu Moravia [i N., dejun la Tivoli [i lung\ dup\-amiaz\ `n vila lui Hadrian, loc perfect. Zi superb\, e adev\rat, cu un cer rotund [i f\r\ nori care r\sp`nde[te de pretutindeni aceea[i cantitate de lumin\ peste magnificii chiparo[i [i pinii cei mari ai vilei. Fragmentele mari de ziduri `n ruin\ primesc aceast\ lumin\ egal\ cu acoper\m`ntul lor sub form\ de fagure [i las\ la r`ndul lor ca stupurile de ciment s\ emane o miere de lumin\. V\d mai bine de aici diferen]a dintre lumina roman\ [i celelalte, cea de la Floren]a bun\oar\, mai difuz\, argintat\, spiritual\, `n fine. Lumina Romei este dimpotriv\ rotund\, lucioas\ [i supl\. Ea te duce cu g`ndul la trupuri, la opulen]a c\rnurilor fericite, la via]a reu[it\. ~ndep\rt\rile s`nt `nc\ [i mai suculente. C`ntecul p\s\rilor printre ruine. ~n fa]a acestei perfec]iuni, curios [i fericit sentiment c\ totul e spus. Dineu, Piovene1. Dup\ treizeci de convorbiri, `ncep s\-mi fac o idee despre adev\rata situa]ie de aici. Nu opinii, ci fac]iuni. Pu]ini liberali, mizeria, utilizarea ei [i, `ncetul cu `ncetul, o anume iner]ie. La patruzeci de ani, nu mai proclami r\ul, `l cuno[ti [i lup]i cum se cuvine. Po]i atunci s\ creezi f\r\ s\ ui]i ceva. ~n mi[carea de ascensiune, `n dreapta altarului, `n Judecata de Apoi, trupurile lui Michelangelo trebuie s\ fi fost foarte musculoase ca s\ dea impresia asta de u[ur\tate irezistibil\. Cu at`t mai u[oare, cu c`t erau mai grele. Iat\ culmea artei. 1 Guido Piovene (1907–1974), scriitor.

carnete_Camus.qxd

460

12/12/02

4:31 PM

Page 460

ALBERT CAMUS

CARNETE

~n apartamentul Borgia, Retorica lui Pinturicchio poart\ o sabie. }i se str`nge pu]in inima g`ndindu-te c\ Iuliu al II-lea a ordonat s\ fie distruse frescele lui Piero della Francesca ([i ale altora) pentru ca Rafael s\-i poat\ picta `nc\perile: cu ce s-a pl\tit superba Eliberare a Sf`ntului Petru? Cobor`rea de pe Cruce de Caravaggio. Nu se vede Crucea: categoric, un foarte mare pictor. * 6 decembrie Zi cenu[ie. Febr\. R\m`n `n camer\. Seara m\ v\d cu Moravia. * Roman Primul om reface tot parcursul ca s\ descopere secretul: nu este primul. Orice om este primul om [i `n acela[i timp nimeni nu este primul. De aceea se arunc\ la picioarele mamei sale. * 7 decembrie Plecare cu Nicola [i Francesco. C`mpia roman\. F. este at`t de frumos [i de departe de tot f\r\ a `nceta s\ fie prezent [i uman. Satul Circe1. Sosire la Neapole. Dejun la Pozzuoli `ntr-un restaurant geam\n cu Padovani. La Napoli ploaie diluvian\ care-mi m\re[te febra. Seara cerul se `nsenineaz\. * 8 decembrie M\ trezesc cu o febr\ serioas\. Asear\ n-am putut termina `nsemn\rile astea. Totu[i, plimbare lung\ prin „Barrios“, `n spatele str\zii Santa Lucia. S`nt precum locuin]ele mizere din spatele bulevardului Champs-Elysées. U[a este deschis\ [i se v\d uneori trei copii `n acela[i pat cu tat\l, deloc jena]i c\ se expun. Toate rufele care flutur\ [i dau ora[ului Napoli un aer de s\rb\toare perpetu\ 1 Muntele Circeo, la sud de lacul Sabaudia, e men]ionat de Homer, Virgiliu, Strabon [i Pliniu sub numele de insula lui Circe. Satul de la poalele lui se nume[te tot Circeo.

461

vin la urma urmei din faptul c\ s`nt pu]ine [i trebuie sp\late zi de zi. S`nt stindardele mizeriei. N.F. disear\. Plec\m pe urm\ `ntr-o carrozzella umed\ care miroase a piele [i a b\legar. Prietenia b\rba]ilor e `ntotdeauna de bun-gust. N. ne conduce `ntr-un cartier de la Porta Capuana. Strada mare care urc\. Pe toate balcoanele, l\mpi cu abajururi. {i asta d\ mizeriei un aer de extraordinar\ s\rb\toare. Se vede o vag\ procesiune `n fa]a bisericii. Stindarde se agit\ deasupra mul]imii compacte care trop\ie prin noroiul gras al resturilor de verze r\mase de la pia]a de diminea]\. {i mai ales petarde. ~n spatele tuturor sfin]ilor. Fecioara e anun]at\ prin plesnitori. La o fereastr\, un dement, cu privirea fix\, aprinde una de la alta, cu acela[i gest mecanic, zeci de petarde pe care le arunc\ `n mul]ime [i `n jurul c\rora copiii `ncing un dans de Sioux p`n\ ce acestea explodeaz\. Pensiunea s\racilor. Viziune grandioas\. Escorialul mizeriei... * 8 decembrie Toat\ ziua `n pat cu o febr\ care nu cedeaz\. P`n\ la urm\ n-am s\ m\ pot duce la Paestum. S\ m\ `ntorc la Roma o dat\ cu prima ameliorare, apoi la Paris, asta-i tot. Exist\ ceva `ntre mine [i templele grece[ti. ~ntotdeauna intervine ceva `n ultimul moment care m\ `mpiedic\ s\ merg spre ele.1 De ast\ dat\ f\r\ nici un mister de altfel. Anul acesta istovitor m-a `ngenuncheat. Speran]a de a-mi reg\si puterile [i de a m\ `ntoarce la lucru era pur sentimental\. A[ face mai bine, `n loc s\ alerg spre o lumin\ pe care apoi abia o s-o pot gusta, s\ petrec un an ref\c`ndu-mi s\n\tatea [i voin]a. Dar pentru asta ar trebui s\ m\ eliberez pu]in de tot ce m\ cov`r[e[te. S`nt g`nduri de pat [i de febr\, [i de c\l\tor claustrat, `nconjurat de Napoli. Dar s`nt g`nduri adev\rate. Din fericire pot s\ v\d marea din pat. Pictorul prieten al lui F., ignorantissim [i trebuind s\ ilustreze pentru un program de radio Patimile dup\ Sf`ntul Matei, face un sf`nt `nconjurat de femei dr\gu]e [i de `ngeri zeflemitori. * 1 ~nc\ din vara lui 1939, Camus proiecteaz\ o c\l\torie `n Grecia, dar survine r\zboiul.

Va trebui s\ a[tepte p`n\ `n aprilie 1955 ca s\ `[i `ndeplineasc\ visul.

carnete_Camus.qxd

462

12/12/02

4:31 PM

Page 462

ALBERT CAMUS

CARNETE

9 decembrie La de[teptare, febra a disp\rut. Dar `n]epenit [i parc\ lovit `n cap. Hot\r\sc totu[i s\ plec (ca de fiecare dat\ `mi extrag energia din constatarea unei situa]ii mai proaste: prizonier etc.). Plec\m pe un soare frumos. Sorrente ([i delicioasa gr\din\ Cocumella), Amalfi, cam prea decorativ, unde lu\m pr`nzul, apoi conduc eu ca s\-l schimb pe F. obosit [i soarele apune c`nd, dup\ ce am traversat o regiune industrial\ [i apoi o por]iune curioas\ care te duce cu g`ndul la Limburi (trestii mari, copaci slabi [i desfrunzi]i), sosim la Paestum. Aici inima tace. (Mai t`rziu.) Vreau s\ `ncerc s\ prind din nou aceast\ sosire, la sf`r[itul dup\-amiezei. S`ntem `nt`mpina]i `n hanul de l`ng\ ruine de o pl\cut\ odaie veche cu trei paturi [i pere]i enormi, v\rui]i, frust\, dar de o cert\ cur\]enie. Un c`ine se lipe[te de mine. Soarele a apus c`nd, barierele fiind `nchise, escalad\m zidurile ca s\ intr\m pe c`mpul cu ruine. Lumina vine dinspre marea aflat\ foarte aproape [i `nc\ albastr\, dar colinele din fa]\ s`nt acum negre. C`nd ajungem `naintea templului lui Poseidon, corbii deja culca]i se scoal\ `ntr-un extraordinar tumult de aripi [i cronc\nituri, pe urm\ zboar\ `n jurul templului, coboar\ pe cele patru laturi [i pleac\ parc\ spre a saluta apari]ia admirabil\ `n fa]a ochilor no[tri a unei f\pturi alc\tuite din piatr\, dar vie [i de neuitat. Clipa, zborul negru al corbilor, rarele ciripituri de p\s\ri, spa]iul dintre mare [i coline [i se re]in minunile exacte [i calde, toate acestea, pe l`ng\ oboseal\ [i emo]ie, m\ aduc `n pragul lacrimilor. Apoi urmeaz\ `nc`ntarea nesf`r[it\, c`nd totul tace. Sear\, t\cere, corbi, ca p\s\rile de la Lourmarin [i pisica, lacrimile mele, muzic\. Diminea]a la Tipasa, roua pe ruine. Cea mai t`n\r\ r\coare din lume peste ceea ce exist\ mai vechi `n ea. Asta mi-este credin]a [i, `n opinia mea, principiul artei [i al vie]ii. * 10 decembrie Asear\ plimbare printre trestii, ziduri [i bivoli, spre plaj\. Vuietul imens [i surd al m\rii care cre[te `ncetul cu `ncetul. Plaja, apa c\ldu]\ sub cerul luminos [i cenu[iu `n noapte. La `napoiere, plou\ pu]in [i

463

zgomotul m\rii descre[te `n spatele nostru. Bivolii se mi[c\ `ncet, apoi las\ capul `n jos, nemi[ca]i ca noaptea. Bl`nde]e. Adorm dup\ ce am privit de la fereastr\ templele `n noapte. Camera care-mi place at`t de mult, cu pere]i gro[i [i goi, este glacial\. Frig toat\ noaptea. Deschid ferestrele, plou\ peste ruine. O or\ mai t`rziu, `n clipa c`nd ie[im, cerul e albastru, lumina proasp\t\ [i magnific\. M\ minunez necontenit `n fa]a acestui templu cu enormele-i coloane de burete roz, de plut\ aurie, cu greutatea sa aerian\, cu prezen]a sa inepuizabil\. Alte p\s\ri s-au amestecat printre corbi, dar ace[tia din urm\ continu\ s\ acopere templul cu un v\l negru ce bate `n toate direc]iile [i cu cronc\nituri r\gu[ite. Mireasma proasp\t\ a micilor heliotropi care acoper\ `mprejurimile templului. Zgomotele: un zgomot de ap\, c`ini, un scuter `n dep\rtare. Nu melancolia lucrurilor `n ruin\ `mi mi[c\ inima, ci dragostea disperat\ a ceea ce ve[nic dureaz\ `n ve[nica tinere]e, dragostea de viitor. Tot printre ruinele dintre coline [i mare. Greu s\ m\ smulg din locurile astea, primele dup\ Tipasa unde am cunoscut abandonarea `ntregii mele fiin]e.

* 10 decembrie Continuare. Plec\m totu[i [i c`teva ore mai t`rziu, Pompei. Interesat, desigur, dar niciodat\ emo]ionat. Romanii uneori rafina]i, niciodat\ civiliza]i. Avoca]i [i solda]i pe care-i confunzi, Dumnezeu [tie de ce, cu grecii. Ei s`nt primii, adev\ra]ii distrug\tori ai spiritului grec. Grecia `nvins\ nu i-a `nvins, vai, la r`ndul ei. C\ci dac\ au `mprumutat de la ea temele [i formele marii arte, nu au realizat niciodat\ dec`t aproxim\ri reci care mai bine n-ar mai fi fost, dec`t s\ ne apar\ prin intermediul lor naivitatea [i splendoarea grecilor. Pe l`ng\ templul Herei de la Paestum, toate vestigiile antice care acoper\ Roma [i `ntreaga Italie se fac ]\nd\ri [i, o dat\ cu ele, o comedie de fals\ grandoare. Inima mea a [tiut dintotdeauna asta din instinct, deoarece nu a b\tut niciodat\ nici pentru un singur poem `n latin\ (nici m\car pentru Virgiliu, admirat, dar neiubit) [i

carnete_Camus.qxd

464

12/12/02

4:31 PM

Page 464

ALBERT CAMUS

CARNETE

a frem\tat `ntotdeauna la str\fulgerarea unei stan]e tragice sau lirice venite din Grecia. La `napoierea `n acel Buchenwald pre]ios care este Pompeiul, gust de cenu[\ [i de oboseal\ de asemenea cresc`nd\. Conduc alternativ cu F. [i la ora 21.00 sosesc fr`nt la Roma. * 11 decembrie Toat\ ziua sau aproape toat\ ziua `n pat. Stare febril\ continu\ care `mi taie cheful de orice. Trebuie s\-mi refac neap\rat s\n\tatea. Am nevoie de for]\. Nu vreau ca via]a s\-mi fie u[oar\, dar vreau s\ m\ pot confrunta cu ea de la egal la egal dac\ e grea. S\ hot\r\sc dac\ vreau s\ merg acolo unde merg. M`ine plec. * 12 decembrie ~mi cade `n m`n\ un jurnal. Comedia parizian\ pe care o uitasem. Farsa premiului Goncourt. Pentru Mandarini1 de ast\ dat\. Se pare c\ eu s`nt eroul. De fapt, autorul surprins `ntr-o anumit\ situa]ie (director al unui ziar `nfiin]at de Rezisten]\) [i tot restul e fals, g`ndurile, sentimentele [i actele. Mai mult actele dubioase din via]a lui Sartre `mi s`nt cu m\rinimie aruncate `n spinare. ~n afar\ de asta, gunoi. Dar nu voluntar, ci oarecum a[a cum se respir\. M\ simt mai bine. Zi cenu[ie. Plou\ peste Roma ale c\rei cupole bine sp\late str\lucesc slab. Dejun la F. G. Seara, singur, febra a trecut. * 13 decembrie Din nou Caravaggio. Santa Maria del Popolo. Triste]ea Romei cu str\zile ei prea `nalte, prea `ncordate. De asta pie]ele s`nt at`t de frumoase, ele elibereaz\, acolo barocul triumf\ asupra stilului roman. Ca acele cupluri romane `n]epenite `n piatr\ [i care nu au `n comun dec`t faptul c\ parc\ au `nghi]it un b\]. Ora amurgului care 1 Romanul Simonei de Beauvoir.

465

se strecoar\ printre palate [i face s\ se pr\bu[easc\ trufa[ele fa]ade. Seara M. `mi vorbe[te de Brancati1 [i de moartea lui. Cinez singur. * 14 decembrie. Plecare Existen]ialism. C`nd se acuz\ `ntre ei, po]i fi sigur c\ o fac `ntotdeauna ca s\-i cople[easc\ pe ceilal]i. Judec\tori peniten]i.2 Cu Luca `ncepe adev\rata tr\dare, cea care face s\ dispar\ strig\tul disperat al lui Iisus `n agonie. M., c\reia `i spun c\ unele roluri cer de la actor numai virtuozitate, prin ele put`nd actorul s\-[i dovedeasc\ meseria, m\iestria, `mi r\spunde c\ asta n-o intereseaz\, c\ nu-i place s\ joace dec`t personaje pe care [i le poate `nsu[i [i tr\i sim]indu-se `n rol ca [i cum ar tr\i alt\ via]\. {i conchide: „~mi place s\ joc fiindc\ s`nt romanesc\“. * Morala. S\ nu iei ceea ce nu dore[ti (greu)3. ~ntotdeauna am sperat s\ devin mai bun. ~ntotdeauna am decis s\ fac ceea ce trebuie pentru asta. Dac\ am [i f\cut-o, asta-i alt\ problem\. C\s\toria pentru mine nu era oare o aventur\ senzual\ mai rafinat\? Ba da. Dac\ eu `nfloresc, ea se ofile[te. Nu poate tr\i dec`t sprijinindu-se pe ofilirea mea. Astfel s`ntem doi poli contrari ai psihologiei. Opusul omului subteran: omul f\r\ resentimente. Dar catastrofa e aceea[i. Lumea asta se r\scole[te at`ta, ca un vierme t\iat, numai pentru c\ [i-a pierdut capul. ~[i caut\ aristocra]ii. * La Martinière, vaporul alb care transporta ocna[ii la Cayenne – [i f\cea escal\ la Alger ca s\ ia o nou\ `nc\rc\tur\ (reportajul meu4 1 Vitaliano Brancati (1907-1954), romancier sicilian. 2 Prima apari]ie a conceptului care se va afla `n centrul lucr\rii C\derea. 3 Cf. C\derea: „…te afli `ntr-o zi `n situa]ia de a lua f\r\ s\ dore[ti“. 4 Alger-Républicain, 1 decembrie 1938. Titlu: „Oamenii aceia care s`nt [ter[i din r`ndul umanit\]ii“. Subtitlu: „57 deporta]i au p\r\sit alalt\ieri Algerul `ndrept`ndu-se spre ocn\“. Cf. Carnete I, 15 decembrie 1938.

carnete_Camus.qxd

466

12/12/02

4:31 PM

Page 466

ALBERT CAMUS

CARNETE

467

`ntr-o zi de ploaie diluvian\ – luntrea de transportat m\rfuri plin\ de ocna[i ra[i `n cap – interiorul, cele dou\ cu[ti etc. – aceea[i c\l\torie pe care am f\cut-o, dar `ntr-o cabin\ confortabil\) – O povestire?

* Primul om. Tema angoasei (cf. Cunoa[terea omului, Adler p. 156). Resortul personajelor: dorin]a de putere, psihologic vorbind.

* Primul om. Ambi]ia `l f\cea s\ r`d\. Nu voia s\ aib\, nu voia s\ posede, voia s\ fie. Singura sa `nc\p\]`nare era aceast\ ]int\. De `ndat\ ce via]a particular\ este scoas\ la vedere, explicat\ unei mul]imi, ea devine via]\ public\ [i degeaba vrei s\ te men]ii `n ea. Aceast\ via]\ (goal\) a ora[elor [i a zilelor insuportabile lipsite de dragoste. Ea este ceea ce m-a interesat cel mai mult pe lume `n ultimii zece ani.

* Don Faust (sau doctorul Tenorio): „N-am cerut niciodat\ nimic pentru ceea ce d\deam, n-am vorbit niciodat\ despre ceea ce am f\cut, m\ socoteam prea m\runt ca s\ fi dat vreodat\ destul [i m\ g`ndeam mai ales la tot ce nu d\dusem vreodat\. Dar ast\zi am nevoie de pu]inul pe care l-am f\cut, am nevoie de cei de aici. Cei c\rora nu le-am refuzat niciodat\ m`na `ntins\, nici sprijinul s\ vorbeasc\ acum [i s\ depun\ m\rturie `n favoarea mea. To]i tac. Atunci voi fi eu cel care va vorbi. Acesta…“ (text revoltat).

* Primul om. „{i g`ndindu-se la tot ce f\cuse f\r\ s\ vrea cu adev\rat, pentru c\ al]ii voiser\ sau, mai simplu, pentru c\ al]ii f\cuser\ a[a `n `mprejur\ri asem\n\toare, toate acestea acumulate sf`r[iser\ totu[i prin a alc\tui o via]\, cea pe care o `mp\r]ea cu to]i oamenii care `n cele din urm\ mor fiindc\ n-au [tiut s\ tr\iasc\ ceea ce voiau cu adev\rat s\ tr\iasc\.“ * Primul om. Tema energiei: „Voi domina, dar f\r\ compromis. Compromisul, ipocrizia, dorin]a josnic\ de putere, toate astea s`nt prea u[oare. Dar voi domina cu adev\rat, f\r\ s\ fac un gest ca s\ posed sau s\ am.“ Singura lege a fiin]ei este s\ fii [i s\ te dep\[e[ti. * Jonas. Port\reasa nebun\ (fiul ei mort): „Ah! Domnule Jonas, dumneavoastr\ `n]elege]i!“ [i imediat dup\ aceea: „S\ nu v\ duce]i s\-l vede]i pe domnul Jonas, `[i bate so]ia [i copiii“. * Primul om. Tema prieteniei M. f\r\ prea mult\ cultur\ [i intr`nd de-a dreptul `n operele mari. Incapabil\ s\ z\boveasc\, chiar [i din lene, `n preajma mediocrit\]ii [i discern`nd grandoarea din instinct.

* Primul om. Cu Simone. Nu o poate poseda timp de un an. {i pe urm\ fuga. Ea pl`nge [i asta declan[eaz\ totul. Totul se trage de la imposibilitatea mea congenital\ de a fi un burghez, ba chiar un burghez mul]umit. Cea mai mic\ aparen]\ de stabilitate `n via]\ m\ `ngroze[te. P`n\ la urm\ marea mea superioritate asupra tri[orilor este c\ nu mi-e team\ s\ mor. Am fa]\ de moarte oroare [i dezgust. Dar nu mi-e team\ s\ mor. Tr\darea intelectualilor de st`nga. Dac\ adev\ratul lor ]el este s\ men]in\ principiul revolu]ionar `n U.R.S.S. corij`ndu-i treptat perversiunile, ce motiv ar avea guvernul rus s\ renun]e la metodele sale totalitare dac\ [tie dinainte c\ ele vor fi `ntotdeauna scuzate? ~n realitate, numai opozi]ia sincer\ a oamenilor de st`nga din Occident poate s\ pun\ pe g`nduri acel guvern, admi]`nd c\ ar putea sau ar voi acest lucru. Dar, tot `n realitate, tr\darea intelectualilor no[tri se explic\ prin altceva dec`t prin prostie. De ce sl\biciunea `n fa]a pl\cerii s\ fie mai vinovat\ dec`t sl\biciunea `n fa]a durerii? Aceasta din urm\ s\v`r[e[te uneori ravagii incomparabile. *

carnete_Camus.qxd

468

12/12/02

4:31 PM

Page 468

ALBERT CAMUS

CARNETE

Don Faust. Primul tablou sau prologul. Faust cere s\ cunoasc\ tot [i s\ aib\ tot. „~]i voi da deci puterea de-a seduce“, spune diavolul. {i Faust devine Don Juan. Tabloul ultim. Trebuie s\ pl\teasc\. „S\ mergem.“ Nu, spune diavolul, trebuie s\ vii `mpotriva voin]ei tale sau altfel mori pur [i simplu. „S\ murim deci pur [i simplu“ (aici corul b\rba]ilor care-l `nt`mpin\ pe erou – mai bine mai t`rziu dec`t niciodat\). * Complex insular al Rusiei [i al comuni[tilor (Cf. Adler: Cunoa[terea omului, p. 154)1.

469

Teatru. Timon – Demonii – Julie – Improviza]ie – Presa – Bacantele. Dante admite ni[te `ngeri neutri `n disputa dintre Satana [i Dumnezeu. ~i strecoar\ `n anticamera infernului s\u. III 371. * 17 februarie Sosire la Alger. Din avionul care zboar\ de-a lungul coastei, ora[ul se vede ca un pumn de pietre sc`nteietoare aruncat pe malul m\rii. Gr\dina hotelului St. Georges. O noapte primitoare la care revin `n sf`r[it [i care m\ `nt`mpin\ ca odinioar\, fidel\. *

~n N.R.F.: dialoguri (r\spunsuri, `ntreb\ri) sau scrisoare imaginar\2 despre Actuelles. * Roman. „~n seara aceea lucrurile nu mergeau cum trebuie. La concert el aplaudase dup\ cea de-a treia parte crez`nd c\ simfonia se terminase. Dar ni[te „sst“-uri viguroase [i mustr\toare i-au atras aten]ia c\ s`nt patru p\r]i. Iar privirea vecinilor s\i, `ngreunat\ de extazul recent [i de dispre]ul subit, `l mai urm\rea `nc\.“ Una dintre nuvele `n stil francez (Jonas). Cre[terea apelor Senei. ~n noapte, vuietul fluviului, niciodat\ auzit p`n\ atunci. * Don Juan. Ateul moralist g\se[te credin]a. De atunci `nainte totul este permis at`ta vreme c`t cineva poate ierta ceea ce oamenii nu pot. De unde generosul libertinaj `ncununat de o credin]\ vie. Gustul crea]iei este at`t de puternic, `nc`t cei incapabili aleg comunismul pentru c\ le asigur\ o crea]ie total colectiv\. * 1 Alfred Adler, Menschenkenntnis, Leipzig, 1927. Connaissance de l’homme, Payot, 1949.

18 februarie Frumuse]ea Algerului diminea]a. Iasomia `n gr\dina hotelului St. Georges. Mirosul ei m\ umple de bucurie, de tinere]e. Cobor`rea spre ora[ul r\coros, aerisit. Marea `n dep\rtare sc`nteiaz\. Fericire. Moartea lui François, infirm. Trimis acas\ de la clinic\ cu un cancer la limb\. Agoniz`nd singur `n cocioaba lui, vom`nd s`nge pe tot peretele, lovind cu pumnul `n peretele acela gros [i murdar care-l desparte de vecini. * 19 La mine nici m\car un singur fotoliu. C`teva scaune. ~ntotdeauna a[a. Niciodat\ comoditate, nici confort. Vizit\ la comercian]ii din Belcourt. Trei mor]i. Familia Masson. Marthe. Alexandrine. Juliette. Zinzin (urechi cl\p\uge, contorsionist, c`nt\ la cinematograful Alcazar). * Primul om ~n ce an s-a n\scut papa? Nu [tiu. Aveam cu patru ani mai mult dec`t el.

2 Procedeul literar al scrisorii imaginare a fost de mai multe ori folosit de Camus.

Scrisoare c\tre un t`n\r englez despre starea de spirit a na]iunii franceze, `n 1939, `n AlgerRépublicain. ~n aceea[i epoc\, `n Carnete, Scrisoare c\tre un disperat. {i mai ales Scrisorile c\tre un prieten german, destinate presei clandestine [i publicate `n volum `n 1945.

1 „…corul acesta abject al `ngerilor care n-au fost nici rebeli, nici fideli lui Dumnezeu, dar care nu s-au g`ndit dec`t la ei `n[i[i. Cerurile `i gonesc ca s\ nu-[i piard\ frumuse]ea, iar infernul cel ad`nc nu-i prime[te, c\ci os`ndi]ii ar scoate din asta cine [tie ce glorie.“

carnete_Camus.qxd

470

12/12/02

4:31 PM

Page 470

ALBERT CAMUS

CARNETE

{i tu, `n ce an? Nu [tiu. Uit\-te `n livretul meu de familie. Bine, familia l-a p\r\sit. La ce v`rst\? – Nu [tiu. Oh! era t`n\r. Sor\-sa l-a l\sat. C`]i ani avea sor\-sa? Nu [tiu. – Dar fra]ii lui? El era cel mai mic – ba nu, al doilea. – P\i atunci fra]ii lui erau prea mici ca s\ se ocupe de el. – Da, pesemne c\ din cauza asta. – Atunci nu puteau face altfel. La [aisprezece ani muncitor agricol la socrii sor\-sii. ~l pun s\ munceasc\ mult. „Nu mai voia s\-i vad\. Se s\turase de ei.“ Idem: lupt\ pentru cauza arab\. Este prins `ntr-o r\zmeri]\ antifrancez\ cu so]ia sa. O omoar\ ca s\ evite s\ fie violat\, dar `i supravie]uie[te. Este judecat [i condamnat. Sau: am luptat 20 de ani pentru ei, iar `n ziua eliber\rii, tocmai ei mi-au ucis mama. Idem: sinuciderea lui X. St. Germain-des-Prés. Prietenii lui Mefisto1. Marinella. Be]ie. Jean-Pierre care-l insult\ pe X.: „}ie-]i reu[e[te tot. M\ dezgu[ti“. * 20 Tipasa. Ploi [i soare. Absintul botezat cu ap\. {i cr`mpeie de lumin\ proasp\t\ pe ruinele umede. Aceea[i emo]ie, mereu nou\. Ce [ans\ s\ te fi n\scut pe colinele de la Tipasa! {i nu la St. Étienne sau la Roubaix. S\-mi cunosc [ansa [i s-o primesc cu recuno[tin]\. * 21 Zi radioas\. ~n dep\rtare, marea [i cerul sc`nteiaz\ contopite. Ca `n fiecare diminea]\, gr\dina [i mirosul iasomiei, [i p\s\rile care exult\. * 22 februarie Neguri. 1 Cram\ `n Saint-Germain-des-Prés apar]in`nd unui francez originar din Algeria.

471

* 23 februarie Trezit de soarele care-mi inund\ patul. O zi ca o cup\ de cristal din care se revars\ o nesf`r[it\ lumin\ albastr\ [i aurie. * 24 februarie Orléansville1. Diminea]a mun]ii decupa]i `n petala delicat\ a unei ciclame. Chiar la Orléansville, bar\ci [i reconstruc]ie: Far West. T`n\ra echip\ de arhitec]i care scap\ de descurajare pentru c\ v\d ora[ul acesta `n viitor. * 25 februarie R.U.A.2 Fericirea acestei simple prietenii pe care am tr\it-o. * 26 februarie Dup\ ce regina b\tr`n\ a dat na[tere reginelor tinere, acestea o ucid sau o gonesc. Iar pe marginea stupului ea moare de foame. Acea ridicol\ parad\ a dragostei [i a abominabilelor sale preten]ii gra]ie c\rora cei slabi [i vulgari se ajut\ s\ tr\iasc\ [i s\ par\. * 26 aprilie Plecare din Paris. X. m\ m`hne[te [i m\ gole[te de orice bucurie. Alpii. {i insulele care vin `ncet una c`te una `n `nt`mpinarea noastr\ pe mare: Corsica, Sardinia, `n dep\rtare Elba [i Calabria. Cefalonia [i Itaca aproape invizibile `n amurg. Apoi coasta Greciei, dar `n noapte, m`na musculoas\ a Peloponezului devine un continent sumbru [i misterios, acoperit de ghiocei, unde lic\resc din loc `n loc piscuri `nz\pezite. C`teva stele pe cerul `nc\ luminos [i pe urm\ un corn de lun\. Atena. 1 Un cutremur de p\m`nt distrusese Orléansville la 9 septembrie 1954. Arhitectul urbanist Jean de Maisonseul, vechi prieten al lui Camus, l-a dus s\ vad\ [antierul de reconstruc]ie. S-a construit [i un teatru care a primit numele de Teatrul Albert Camus. 2 Racing Universitaire d’Alger, echip\ al c\rei portar a fost Camus `n tinere]e.

carnete_Camus.qxd

472

12/12/02

4:31 PM

Page 472

ALBERT CAMUS

CARNETE

* 27 La trezire, v`nt, nori [i soare. C`teva curse `n ora[. ~nc`nt\torul meu traduc\tor de 21 de ani, de o prospe]ime adorabil\ (v-am spus c\ eram l`ng\ hotel, dar nu era adev\rat [i am alergat tot timpul ca s\ nu `nt`rzii, de-aceea respir greu), care m\ cucere[te [i pe care-l adopt. Acropole. V`ntul a gonit to]i norii, iar lumina cea mai alb\ [i cald\ cade din cer. Toat\ diminea]a sentiment straniu c\ m\ aflu aici de mul]i ani, c\ s`nt acas\, de altfel, f\r\ s\ m\ deranjeze c`tu[i de pu]in diferen]a de limb\. Urc`nd pe Acropole, mi se `nt\re[te aceast\ impresie c`nd constat c\ m\ duc „ca pe la vecini“, f\r\ nici o emo]ie. Sus e altceva. Pe temple [i pe piatra de pe sol pe care v`ntul pare s\ le fi decapat p`n\ la os, lumina de la ora unsprezece cade din plin, se refract\, se sparge `n mii de spade albe [i arz\toare. Lumina `]i s\geteaz\ ochii, `]i st`rne[te pl`nsul, intr\ `n corp cu o repeziciune dureroas\, `l gole[te, `l deschide unui soi de viol pur fizic, purific`ndu-l totodat\. Din obi[nuin]\, ochii se deschid `ncetul cu `ncetul [i extravaganta (da, asta m\ izbe[te, extraordinara `ndr\zneal\ a acestui clasicism) frumuse]e a locului este primit\ de o fiin]\ purificat\, trecut\ prin dezinfectantul luminii. Atunci macii de un ro[u `nchis, pe care nu-i mai v\zusem niciodat\, dintre care unul cre[te singuratic, direct pe piatra goal\, […]1, nalbele, [i balizat de perspective des\v`r[ite, spa]iul p`n\ la mare. {i fa]a celei de-a doua Kore, piciorul `ndoit al celei de-a treia, pe Erehteion… Te aperi aici de ideea c\ perfec]iunea a fost atins\ atunci [i c\ dup\ aceea lumea nu a f\cut dec`t s\ se degradeze. Dar ideea asta `]i fr`nge p`n\ la urm\ inima. Trebuie mereu [i mereu s\ te aperi de ea. Vrem s\ tr\im [i dac\ am crede asta ar `nsemna s\ murim. Dup\-amiaz\, Hymette de culoare violet\. Muntele Pentelic. Ora 19.00. Conferin]\. Dineu `ntr-o tavern\ din cartierul vechi. * 1 Un cuv`nt indescifrabil.

473

28 Diminea]a. Cu Marguerite Liberaki1. Daphni. Dar Bizan], hot\r`t… Locul e fermec\tor. Eleusis, unde ai nevoie de mult\ imagina]ie. Dar c`mpia `nainte [i dup\ Eleusis este foarte frumoas\. ~n templu cele dou\ culoare duc`nd `n sanctuar, din care al doilea este deviat pentru ca totul s\ fie ascuns vederii celor neini]ia]i. Importan]a capital\ a ceea ce [tiu despre Eleusis. S\ dezvolt. La muzeu piese admirabile. Dejun la ambasad\. Tiempo perdido. Dup\-mas\. Agora. Theseion. Areopagul; `n micul muzeu din Agora, statuile de la Iráklion, Atena, Heracles. Heracles noduros [i dur sub caprifoiul `nflorit care-l acoper\. Pe urm\ urc pe colina Muzelor. Soarele cobor`t la orizont nu a ajuns `nc\ `n momentul `n care, ro[u fiind, culoarea `l deseneaz\ perfect pe cerul senin. Dar nu mai are for]a din timpul zilei, e pe cale de a pieri [i de a-[i pierde forma. Din conturul s\u spart se prelinge atunci o miere subtil\ care se r\sp`nde[te pe tot cerul, aure[te colinele [i Acropole, [i acoper\ cu o glorie suav\ [i unic\ p`n\ [i cuburile ora[ului risipite `n cele patru z\ri, p`n\ la mare. Cobor chiar la timp pentru conferin]a mea controversat\. Plec de acolo obosit dup\ dou\ ore `n care r\spund unei mul]imi de `ntreb\ri. Dineu `n Pireu cu Marguerite Liberaki. Ciudat\ f\ptur\, misterioas\ [i neagr\, cu str\fulger\ri bru[te de via]\ [i de r`sete. * 29 Diminea]\. Muzeul Na]ional. Cuprinde toat\ frumuse]ea lumii. Kore-le trebuiau s\ m\ emo]ioneze, [tiam asta, dar `nc`ntarea pe care mi-au l\sat-o mai d\inuie `nc\. Mi se permite s\ vizitez subsolurile unde au fost depuse c`teva dintre ele ca s\ fie protejate de invazie [i de distrugeri `n timpul r\zboiului. {i acolo, la subsol, unde le-a azv`rlit istoria, ele `nc\ mai sur`d sub praful [i paiele care le acoper\, iar sur`sul acela `nc\ mai `nsufle]e[te peste dou\zeci [i cinci de secole, `nc\ mai informeaz\ [i `ncurajeaz\. Stelele funerare de asemenea, ca [i durerea asta `n\bu[it\. Pe o lecit\ cu alb [i negru, mortul nem`ng`iat 1 Romancier\ [i autoare dramatic\ greac\.

carnete_Camus.qxd

474

12/12/02

4:31 PM

Page 474

ALBERT CAMUS

nu se poate resemna s\ nu mai vad\ soarele [i marea. Plec u[or `mb\tat [i nefericit din mijlocul acestei perfec]iuni. Pe urm\ plec spre Sunion. Lumina amiezii mai este `nc\ pu]in voalat\, poart\ `n suspensie ce]uri invizibile, dar admir spa]iul [i vastitatea acestor peisaje totu[i reduse. Pe m\sur\ ce ne apropiem de Sunion lumina devine mai proasp\t\ [i mai t`n\r\. Apoi, pe promontoriu, la picioarele templului, nu mai e dec`t v`nt. Templul `nsu[i m\ las\ rece. Marmura asta prea alb\ are aspect de stucatur\. Dar promontoriul pe care se `nal]\ templul [i care `nainteaz\ `n mare ca o dunet\ de unde domini escadra insulelor `n larg, `n timp ce `n spate, la dreapta [i la st`nga, marea `nspumat\ `nainteaz\ de-a lungul flancurilor de nisip [i de st`nci, este un loc de nedescris. V`ntul furios sufl\ at`t de tare printre coloane, `nc`t ai crede c\ e o p\dure vie. R\scole[te aerul albastru, `l aspir\ pe cel din larg, `l amestec\ violent cu parfumurile ce urc\ de pe colina acoperit\ de flori minuscule [i proaspete [i plesne[te cu furie, ne`ncetat, `n jurul nostru cear[afuri albastre ]esute din aer [i lumin\. Dac\ te a[ezi la picioarele templului ca s\ te ad\poste[ti de v`nt, lumina devine brusc mai pur\ `ntr-un soi de ]`[nire nemi[cat\. ~n dep\rtare, insule `n deriv\. Nici o pas\re. Marea face o spum\ u[oar\ p`n\ la orizont. Clip\ des\v`r[it\. Des\v`r[it\, cu excep]ia acestei insule Makronissos1, ast\zi pustie ce-i drept, dar care a fost o insul\ de deportare despre care am auzit istorisiri `nsp\im`nt\toare. Pr`nzim jos de tot, pe micu]a plaj\, m`nc\m pe[te [i br`nzeturi `n fa]a b\rcilor mari de pescuit din micul port. C\tre mijlocul dup\-amiezei, culorile se `ntunec\, insulele se solidific\, cerul se destinde. Este momentul luminii perfecte, al p\r\sirii de sine, al lui Totu-i `n regul\. Dar trebuie s\ plec\m, din cauza conferin]ei mele. M\ smulg cu greu din locurile astea [i nu plec `ntru totul. Dar din nou pe promontoriu, `nainte de a ie[i la drum, se z\re[te Makronissos. Pe tot drumul de `ntoarcere, lumina cea mai frumoas\ pe care am avut-o aici, a[ternut\ pe livezile de m\slini, pe smochinii cu frunzele deosebit de verzi, pe rarii chiparo[i [i eucalip]i. 1 Exist\ `n dosarele politice din arhivele lui Albert Camus o important\ documenta]ie despre Makronissos.

CARNETE

475

Conferin]\. Dineu `n cursul c\ruia ob]in informa]ii despre deportare. Cifrele par s\ concorde. Num\rul deporta]ilor a fost redus la 8 sau 900. De asta va trebui s\ m\ ocup. * 30 Muzeul Na]ional. Marele kouros zvelt pe care am s\-l rev\d. Repeti]ie la Hecuba. ~n afar\ de una, tinerele grecoaice s`nt lipsite de gra]ie [i de stil. Dejun la Kephissia, gr\dina sub o lumin\ bl`nd\ r\sun\ de c`ntecul privighetorilor. Dup\-amiaz\. Lucru, apoi colina Muzelor. De ast\ dat\ soarele e aproape la asfin]it. Din nou un soi de bucurie ilariant\ `n fa]a prodigioasei `ndr\zneli a Acropolei unde arhitec]ii s-au jucat nu cu m\suri armonioase, ci cu prodigioasa extravagan]\ a capurilor, a insulelor azv`rlite pe un golf imens [i a unui cer cu vastu-i ghioc `nv`rtitor. Nu Parthenonul l-au construit ei, ci `nsu[i spa]iul, [i `n perspective delirante. Pe toat\ aceast\ escadr\ de insule [i de piscuri dominate de duneta st`ncii, `mp\carea serii cade brusc [i […]1 pe o naviga]ie silen]ioas\. * Scrisoare inserat\ Dragul meu X, T\cerea mea actual\ m\ prive[te doar pe mine. Atinge prea multe lucruri din via]a mea personal\ ca s\ ]i-o pot explica. Te vei bucura, de altfel, [tiind c\ dac\ a[ fi vorbit, n-a[ fi spus ceea ce speri, n-a[ fi f\cut pl\cere nim\nui. ~n rest, cauza care te intereseaz\ nu e lipsit\ de avoca]i desemna]i (recunosc, de altfel, c\ nu au fost foarte combativi `n circumstan]a dat\). Dar scrisoarea dumitale m\ oblig\ s\ spun ceva ce voiam s\-]i spun de mult. Anume c\, `n marele conflict care taie `n dou\ secolul al XX-lea, dumneata ai ales deja. {tii, de exemplu, c\ Germania de Est este re`narmat\ de mult timp [i c\ un num\r de fo[ti generali nazi[ti s`nt `n activitate acolo, ca [i `n Vest. ~n mai multe r`nduri, U.R.S.S. i-a recunoscut Germaniei dreptul de a avea for]e na]ionale. Nu spui nimic pe tema asta. Adev\rul e c\ 1 Un cuv`nt indescifrabil.

carnete_Camus.qxd

476

12/12/02

4:31 PM

Page 476

ALBERT CAMUS

admi]i aceast\ re`narmare dac\ e controlat\ de U.R.S.S., dar o refuzi `n cadrul occidental. {i la fel procedezi `n toate. La limit\ (`ntreab\-te) ai accepta transformarea Fran]ei `n democra]ie popular\ sub protec]ia Armatei Ro[ii ([i `]i amintesc c\ eu unul i-am ap\rat pe comuni[ti `mpotriva oric\rei „atlantiz\ri“ a politicii interne). De c`te ori mi-ai vorbit sau ai scris despre aceste probleme, opinia dumitale implicit\ era evident\, indignarea dumitale nu era sincer\ dec`t `n fa]a unor crime de tip Rosenberg, `n timp ce se a[ternea `n dumneata un soi de t\cere `nc\rcat\ de `ndoieli de `ndat\ ce era vorba de reprimarea unei revolte muncitore[ti `n Germania din ordinul unui regim comunist1 (acest ultim punct e important [i mi se pare un test dureros, dar decisiv, al atitudinii intelectualilor de st`nga). A[adar, dup\ mine, ai ales. {i de vreme ce ai ales, este normal s\ intri `n partidul comunist. Nu eu voi fi cel care s\ ]i-o repro[eze. Nu-i dispre]uiesc pe activi[tii comuni[ti, de[i cred c\ ei comit o gre[eal\ de moarte. ~i dispre]uiesc `ns\, ba chiar cu v`rf [i `ndesat, pe intelectualii care s`nt comuni[ti f\r\ s\ fie, care ne asasineaz\ cu pseudosf`[ierea lor de preo]i laici [i care la sf`r[it `[i ofer\ o con[tiin]\ `mp\cat\ pe seama militan]ilor muncitori. F\ deci odat\ ce ai chef s\ faci, `mpac\-te cu dumneata `nsu]i. Vei vedea dup\ aceea. Compari ne`ncetat dou\ lucruri din care `l cuno[ti [i-l judeci numai pe unul, societatea `n care tr\im, dar `l ignori pe cel\lalt. Partidul comunist nu te va ajuta s\ cuno[ti democra]iile populare. ~n nici un caz. Dar te va ajuta s\ cuno[ti comunismul, despre care nu [tii dec`t pu]ine lucruri. Dac\ vei g\si `n asta pacea, o regul\ de via]\, cu at`t mai bine. Dac\ nu, vei fi c`[tigat m\car faptul de a cunoa[te problema cu adev\rat. ~]i repet, numai ca s\ evit orice eroare, ceea ce cred. Re`narmarea german\ trebuie condamnat\ `n ambele cazuri, altfel totul e o `n[el\ciune. Iar dac\ eu continuu s\ g\sesc de neiertat ajutorul acordat lui Franco sau politica „bananier\“ din America de Sud, sau colonialismul, nu accept politica „bananier\“ grefat\ pe Fran]a din grija Rusiei [i a sprijinului ei necondi]ionat, acordat Partidului Comunist Francez. 1 ~n 1953, so]ii Rosenberg, condamna]i pentru spionaj, s`nt executa]i `n Statele Unite,

`n timp ce `n Berlinul de Est muncitorii revolta]i v\d cum tancurile sovietice le reprim\ mi[carea.

CARNETE

477

~n linii generale, m\ opun `n mod fundamental ac]iunilor [i metodelor a ceea ce am numit socialismul cezarian. S`nt lucruri pe care le [tii de altfel. Pur [i simplu c\r]ile mele au `nsemnat pentru dumneata mult mai pu]in dec`t spui. Simpatia pe care o aveai pentru mine era mai real\. Dar [i cel care se c\lug\re[te `[i iube[te prietenii [i mama, [i totu[i `i p\r\se[te. C\ci nu te pot l\sa s\ crezi c\ nu intri la m\n\stire, de vreme ce alegi o ortodoxie cum e cea a partidului comunist. Nu te `ndoi, dimpotriv\, recunoa[te `n inima dumitale c\ tenta]ia comunist\ este, pentru un intelectual, de acela[i tip ca [i tenta]ia religioas\. Nu-i nimic ru[inos `n asta, cu condi]ia s\-i cedezi cu loialitate, `n cuno[tin]\ de cauz\. C`t despre mine, p\strezi, chiar dac\ `ndep\rtat\, prietenia mea. ~]i cer numai, dac\ dai urmare proiectului dumitale, ca atunci c`nd vei auzi c\ s`nt, obiectiv vorbind, cum se spune, un oribil fascist, nu s\ negi, ceea ce va fi imposibil, ci s\ `ncerci numai s\ nu o g`nde[ti. ~]i urez noroc, din toat\ inima, [i te rog s\ crezi `n sinceritatea g`ndurilor mele. * Seara, dansuri populare la „Johnny nebunul“. M\ str\duiesc s\ g\sesc interesante aceste dansuri, dar dansatorii [i mai ales dansatoarele s`nt prea ur`te. * 1 mai Diminea]a devreme plecarea spre Argolida. }\rmul golfului corintic. O lumin\ d\n]uitoare, aerian\, jubilatoare inund\ golful [i insulele `n larg. Opri]i o clip\ pe marginea falezei, cu toat\ imensitatea m\rii `n fa]a noastr\, oferindu-ni-se dintr-o singur\ curb\, ca o cup\ din care bem lumina [i aerul, cu mari `nghi]ituri. Dup\ o or\ de drum s`nt literalmente beat de lumin\, cu capul plin de ]\nd\ri [i de ]ipete t\cute, ]in`nd `n c\u[ul inimii o bucurie enorm\, un r`s nesf`r[it, cel al cunoa[terii, dup\ care orice poate surveni [i orice este acceptat. Cobor`rea spre Micene [i Argos. Fort\rea]a micenian\, acoperit\ de maci `n buchete dese care tremur\ `n v`nt, deasupra mormintelor regale. (Toat\ Grecia pe care am parcurs-o este `n momentul acesta acoperit\ de maci [i de mii de flori.) Din `naltul fort\re]ei, c`mpia care se-ntinde p`n\ la Argos [i mare. Regatul lui

carnete_Camus.qxd

478

12/12/02

4:31 PM

Page 478

ALBERT CAMUS

CARNETE

Agamemnon nu are mai mult de zece kilometri [i totu[i propor]iile s`nt de a[a natur\, c\ niciodat\ un regat mai vast nu s-a `ntins sub soare. Micene `n ruin\, aflat `ntre cele dou\ st`nci `nalte, `ncins de blocuri enorme, sub o lumin\ care devine aici teribil\, este ast\zi regina ne`mbl`nzit\ a acestui p\m`nt de neuitat. Ruinele din Argos nu prezint\ mare interes pentru mine. T`n\rul arheolog, Georges Roux, din Vaucluse, at`t de vivace, at`t de pasionat de frumoasa lui meserie, m\ intereseaz\ mult. ~l invidiez pu]in [i `mi repro[ez amarnic timpul pierdut `n ultimii ani [i profunda mea sl\biciune. Azine, unde pr`nzim, iar `nainte de pr`nz m\ scald `ntr-o ap\ limpede [i rece, pe frumoasa plaj\. Dup\-amiaz\, la Epidauros, s\rb\toarea de 1 Mai a adus o chermes\ de greci voio[i. Dar din `n\l]imea teatrului, `n lumina dens\ [i c\ldu]\ care se r\sp`nde[te peste pantele cu m\slini, eucalip]i, […]1 [i salc`mi, toate zgomotele r\sun\ `ntr-un soi de `ndep\rtare vast\ [i bl`nd\. Doar t\l\ngile slabe ale turmelor de oi se fac auzite pe deasupra altor zgomote, dar tot `n aceea[i `ndep\rtare. {i aici clipa r\m`ne des\v`r[it\. Seara. Nauplia `n fa]a m\rii, la ora aceasta pe care grecii o numesc maiestatea soarelui [i care e ora purpurei pe cer, a movului [i a nuan]elor de albastru pe mun]i [i pe golfuri. * 2 mai De diminea]\, plec\m spre Sparta, sub un cer amenin]\tor. V\i largi `ntemeind fiecare c`te un regat de m\slini [i de m`ndri chiparo[i, mun]i arizi, din loc `n loc c`te un sat, Grecia aici e pustie. Doar turmele de oi pictate `n roz, verde [i ro[u o str\bat. ~n c`mpia Evrotas, Sparta, sub Taygetul `nz\pezit, `[i `ntinde livezile de portocali al c\ror parfum greu nu ne mai p\r\se[te. Peste Mistra `n ruin\, zboruri de turturele. M\n\stire lini[tit\ cu ziduri v\ruite, deschis\ spre imensa c`mpie a Laconiei cu m\slini rotunzi [i bine separa]i `ntre ei, `nfior`ndu-se sub un soare neobosit. La `ntoarcere, cobor`re spre Nauplia, golful s\u, insulele [i mun]ii `n dep\rtare. Oprire la Argos cu tinerii arheologi care fac 1 Un cuv`nt indescifrabil.

479

s\p\turi. Aceea[i impresie ca [i `n fa]a micului grup de arhitec]i care reconstruiesc Orléansville [i tr\iesc acolo `n comunitate. Nu am fost niciodat\ fericit [i `mp\cat dec`t f\c`nd o meserie, o munc\, `mpreun\ cu al]i oameni pe care s\-i pot iubi. Eu nu am o meserie, ci doar o voca]ie. Iar munca mea e solitar\. Trebuie s-o accept [i s\ caut numai s\ fiu demn de ea, ceea ce nu este cazul `n acest moment. Dar nu m\ pot ap\ra de un sentiment de melancolie `n fa]a acestor oameni ferici]i pentru ceea ce fac. Ne vom `napoia la Micene; soarele tocmai a asfin]it c`nd am ajuns pe terasa cea mai `nalt\. ~ntre piscurile abrupte care o domin\, o lun\ str\vezie navigheaz\ u[or. Dar `n fa]a noastr\, c`mpia `ntunecat\ se `ntinde la poalele mun]ilor alba[tri ai Argosului p`n\ la marea mai deschis\ la culoare din dreapta noastr\. Spa]iul este imens, t\cerea at`t de absolut\, `nc`t piciorul se c\ie[te de a fi produs rostogolirea unei pietre. Un tren g`f`ie `n dep\rtare, un m\gar pe c`mp `[i strig\ am\r\ciunea care urc\ p`n\ aici, clinchetele turmelor coboar\ pantele cu un susur de ape. Pe decorul acesta s\lbatic [i ginga[, […]1 este magnific. Peste macii acum desf\cu]i trece o adiere u[oar\ aproape de p\m`nt. Cea mai frumoas\ sear\ din lume se culc\ `ncet-`ncet peste leii micenieni. Mun]ii se `ntunec\ treptat p`n\ c`nd cele zece lan]uri devin un singur abur albastru. Merita s\ vin de at`t de departe pentru aceast\ bucat\ mare de eternitate. Dup\ aceea restul nu mai are importan]\. * 3 mai Am lucrat de diminea]\. La ora treisprezece, plecarea spre Delphi. Aceea[i lumin\, dar de ast\ dat\ pe ni[te `n\l]imi nu prea mari, pietroase, f\r\ un copac. Atunci se simte c\ Grecia este mai `nt`i un spa]iu alc\tuit din linii curbe sau drepte, dar `ntotdeauna profilate. ~ntregul p\m`nt deseneaz\ cerul [i `i d\ formele sale, iar cerul, la r`ndul s\u, nu ar fi nimic f\r\ reliefurile acestea a c\ror `nchidere armonioas\ `[i organizeaz\ propriul spa]iu. De aceea chiar [i un kilometru a desp\r]it aici regate mari: suprafa]a p\m`ntului este 1 Un cuv`nt indescifrabil.

carnete_Camus.qxd

480

12/12/02

4:31 PM

Page 480

ALBERT CAMUS

CARNETE

481

dubl\ fa]\ de cea a cerului. Ajun[i `ntr-un soi de c\ldare, unicul nor pe care-l vedeam m\rindu-se de c`tva timp plesne[te [i parc\ turbeaz\ `n c`teva secunde. Ploaia cu grindin\ ciuruie ma[ina cu un zgomot asurzitor. Cinci minute mai t`rziu, ie[i]i din c\ldare, g\sim cerul din nou limpede [i rul\m veseli.

curte, l`ng\ casa d\r`mat\. Personaj inteligent [i elegant. Din cauza unui cuv`nt neinspirat pe care-l rostesc vine un frizer [i m\ tunde `n curte, `n mijlocul tuturor, `n cea mai `nc`nt\toare familiaritate. Din nou `n ora[. Liturghia oficiat\ afar\, cortul-spital etc. ~napoierea cu ma[ina la Larissa. Automotor. Larissa spre Salonic. ~n noapte, `naint\m de-a lungul m\rii lucioase sub lun\. Sosire la ora 23.00.

Delphi. Primul lucru care te izbe[te, al\turi de grandoarea a[ez\rii, este, `n fundul v\ii imense, fluviul acesta sumbru care `mpinge crupe musculoase […]1 spre mare. S`nt ni[te m\slini at`t de str`n[i unul `ntr-altul, c`nd `i vezi de at`t de sus, `nc`t formeaz\ un drum frem\t\tor spre orizont. C`t despre ruine, furtuna, dezl\n]uit\ [i peste Delphi, le-a udat. Par mai vii `n mijlocul florilor `mprosp\tate [i al ierburilor mai verzi. Un vultur negru plute[te c`teva secunde foarte sus, apoi dispare. Dup\ aceea ziua se destinde [i de pe falezele `nalte se a[terne o bl`nde]e care anun]\ seara. M\ `ntorc la stadion [i ies apoi fericit. Seara. ~ntr-un buzuki, patru greci m\ invit\ amabili s\ dansez. Dar pa[ii s`nt prea dificili. Dac\ a[ avea timp, mi-ar pl\cea s\ `nv\]. Din camera mea v\d valea plin\ de umbre p`n\ la micul [irag de lumini care m\rgine[te marea. O lun\ `nconjurat\ de e[arfe u[oare a[az\ pe mun]i [i pe golurile de umbr\ o lumin\ fin\ ca o pulbere. T\cerea, vast\ ca spa]iul, e plin\ de bun\tate.

*

* 4 mai Plecare de diminea]\ spre Volos. Mun]i aspri, apoi c`mpia Lamiei. Mun]i din nou mai bl`nzi, mai verzi sub soarele care urc\ [i ajungem `n imensa c`mpie a Tesaliei. Colibele primitive ale valahilor – [i imensa `ntindere. Orientul nu e departe. Volos. 80% dintre case distruse sau dobor`te2. Toat\ valea este ad\postit\ sub corturi. Soarele at`rn\ peste corturi [i peste ora[ul plin de praf. Pu]ine toalete sau deloc. M\ `ntreb cum se va putea evita epidemia. Liceul francez e sub corturi. Iar marea e foarte aproape, neted\ [i r\coroas\, la marginea ora[ului `n ruin\. Primarul m\ prime[te `n 1 Dou\ cuvinte indescifrabile. 2 De cutremurul de p\m`nt din 1955.

5 mai Lucru. Dejun cu Turner [i colonelul Bramble1 (sau cineva care-i seam\n\ mult). Bisericile bizantine. Mica m\n\stire cu p\uni. David, Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie. Cei doisprezece apostoli (Sf. Sofia lipsit\ de interes). Nu s`nt foarte mi[cat de arta bizantin\. Trebuie s-o recunosc. Dar s`nt interesat de evolu]ia asta care merge din secolul al V-lea p`n\ `n secolul al XII-lea [i care permite s\ se reconstituie o verig\ `ntre perioada elenistic\ [i Quattrocento. Mozaicurile [i frescele cu cei doisprezece apostoli, de exemplu, s`nt departe de `n]epeneala [i de hieratismul primelor secole ale acestei arte. ~l anun]\ pe Duccio. ~ntreb ceva mai t`rziu (seara) pe un specialist care-mi spune c\ arti[tii bizantini au emigrat `n Italia dup\ c\derea Constantinopolului. ~ncetul cu `ncetul influen]a oriental\ va fi fost eliminat\ `n felul acesta. Seara. Conferin]\. M\ emo]ioneaz\ o fat\ `nscris\ 2. Recep]ie de universitari. Noaptea m\ odihnesc pe balconul camerei mele, privind portul, caiacele, marea la suprafa]a cheiului [i respir`nd parfumul pl\cut al serii [i al nop]ii. * 6, 7, 8 mai Dejun cu T. `n fa]a m\rii, pe coama unei faleze. Ora e bl`nd\. T. `mi c`nt\ apoi ultimele sale compozi]ii. Trebuie s\ plec\m. Avion. Sporadele se deplaseaz\ sub noi `n marea sc`nteietoare. Dineu Merlier3. La miezul nop]ii vine s\ m\ caute D. [i rul\m spre 1 Personaj din romanul lui André Maurois, T\cerile colonelului Bramble. 2 Lectur\ `ndoielnic\. 3 Octave Merlier, directorul Institutului Francez.

carnete_Camus.qxd

482

12/12/02

4:31 PM

Page 482

ALBERT CAMUS

Pireu unde ne a[teapt\ Domnul Algadès cu dr\gu]ul s\u vas. B\rbat cumsecade, gras, vesel [i cordial. Ie[im din Pireu sub o lun\ cenu[ie care lumineaz\ marea cu o cald\ lumin\ ireal\. S`nt fericit s\ simt apa cum love[te sub carcas\ [i s\ v\d din nou o spum\ u[oar\ plutind de ambele p\r]i ale etravei. Dar `n scurt timp vedem cea]a ridic`ndu-se literalmente din mare, etaj`ndu-se, `ngro[`ndu-se [i bar`nd treptat orizontul. E rece [i umed. Algadès pretinde c\ n-a mai v\zut asta niciodat\ `n arhipelag. Trebuie deviat vasul ca s\ evit\m dou\ insuli]e. Cobor s\ m\ culc. Imposibil s\ adorm p`n\ la ora [ase. Dup\ dou\ ore m\ trezesc [i urc iar pe punte. Cea]a e tot acolo. Algadès [i marinarul lui au vegheat toat\ noaptea de fric\ s\ nu e[ueze. Dar `ncetul cu `ncetul soarele urc\, se arat\ palid, str\punge negura [i `n final o risipe[te. C\tre ora unsprezece `naint\m (f\r\ vele pentru c\ nu e v`nt) pe o mare nemi[cat\, `ntr-o lumin\ sc`nteietoare [i fin\. Aerul este at`t de limpede, `nc`t [i cel mai mic zgomot pare c\ se aude de la cap\tul orizontului. Soarele `nc\lze[te puntea [i c\ldura lui cre[te treptat. Atunci apare prima insul\. Trecem, din cauza ocolului pe care l-am f\cut, printre Seriphos [i Sifanos. La orizont se contureaz\ Siros [i celelalte insule. Toate se deseneaz\ pe cer cu o claritate de epur\. Pe carena r\sturnat\ a insulelor, s\tule]ele ag\]ate de pante au aerul unor scoici albicioase l\sate acolo de marea care s-a retras. Insuli]ele galbene ca o gr\mad\ de gr`u pe marea albastr\. Navig\m printre aceste insule `ndep\rtate pe o mare luminat\ care se rideaz\ u[or, `naint\m mult timp de-a lungul insulei Siros, cur`nd apare Mykonos care, pe m\sur\ ce ziua `nainteaz\, se contureaz\ mai bine `n dep\rtare cu capul s\u de [arpe `ntinz`ndu-se spre Delos, `nc\ invizibil `n spatele Riniei. Soarele asfin]e[te c`nd ajungem aproape `n centrul unui cerc de insule ale c\ror culori `ncep s\ se schimbe. Odat\ aurul stins, ciclamenul, un verde-mov, apoi culorile se `ntunec\, iar pe marea `nc\ lucioas\ corpurile insulelor devin albastre-`nchis. O stranie [i vast\ `mp\care pogoar\ atunci peste ape. ~n fine, fericire, fericire foarte aproape de lacrimi. Pentru c\ a[ vrea s\ p\strez l`ng\ mine, s\ str`ng aceast\ bucurie de nespus despre care [tiu totu[i c\ va trebui s\ dispar\. Dar ea d\inuie surd, de at`tea zile, `mi str`nge ast\zi inima at`t de categoric, `nc`t mi se pare c\ o voi putea reg\si fidel\ ori de c`te ori voi dori.

CARNETE

483

Noaptea se las\ `n timp ce cobor`m la Mykonos. Tot at`tea biserici c`te case. Albe toate. R\t\cim pe str\du]ele pline cu pr\v\lioare colorate. Pe str\zile complet `ntunecate, `nt`lnim parfumul caprifoiului. Luna lic\re slab deasupra teraselor albe. Urc\m din nou la bord [i m\ culc at`t de fericit, `nc`t nici m\car nu-mi mai simt oboseala. De diminea]\ o lumin\ divin\ coboar\ peste casele v\ruite din Mykonos. Ridic\m ancora spre Delos. Marea e frumoas\, str\vezie [i pur\ deasupra ad`ncurilor care `ncep s\ se z\reasc\. Apropiindu-ne de Delos, deslu[im pe primele pante ale insulei ciorchini enormi de maci. Delos. Insula leilor [i a taurilor a c\ror reprezentare acoper\ insula animalelor, pentru c\ trebuie s\ ad\ug\m [erpii [...]1 [i [op`rlele mari cu corpul `ntunecat, dar cu coada [i capul verde-deschis, precum [i delfinii de pe mozaicuri. Marmura din care s`nt d\ltui]i leii s-a erodat [i prezint\ ciupituri din pricina intemperiilor, astfel `nc`t par f\cu]i din sare gem\, u[or fantomatic\, `ntr-at`t ai impresia c\ prima ploaie i-ar putea dizolva. Dar insula aceasta a leilor [i a taurilor mai este acoperit\ [i de osemintele brune [i f\r`micioase ale ruinelor, iar sub aceste oseminte, brusc, apar admirabile [i recente descoperiri (mozaicurile reprezent`ndu-l pe Dionysos odihnindu-se). Insula ruinelor [i, de asemenea, a florilor (maci, zorele, mic[unele, ochiul-boului). Insula zeilor mutila]i din muzeu (micul kouros). La amiaz\, urc\m `n v`rful Cynthei, iar `n jur se v\d golfurile, lumina, ro[ul [i albul; tot cercul Cicladelor se `nv`rte[te `ncet `n jurul Delosului, pe marea str\lucitoare, `n mi[care, un soi de dans imobil. Lumea asta a insulelor at`t de str`mt\ [i at`t de vast\ mi se pare a fi chiar inima lumii. Iar `n centrul inimii se afl\ Delos [i v`rful acesta pe care m-am urcat, de unde pot privi sub lumina vertical\ [i pur\ a lumii cercul perfect care-mi delimiteaz\ regatul. Mai t`rziu m\ `ntorc la [alup\; pe chei, o fermec\toare adolescent\ grecoaic\, `mbr\cat\ simplu. C`nd [alupa p\r\se[te cheiul, `i fac un semn la care r\spunde imediat cu un z`mbet frumos. Pe vas m\ dezbrac [i m\ arunc `n apa transparent\ [i verde. E `nghe]at\, a[a c\ urc `napoi dup\ c`teva ture bras. Ne `napoiem la Mykonos. 1 Un cuv`nt indescifrabil.

carnete_Camus.qxd

484

12/12/02

4:31 PM

Page 484

ALBERT CAMUS

CARNETE

Sentiment de libertate nesf`r[it\ parcurg`nd astfel marea `n toate sensurile, de la o insul\ la alta. {i libertate deloc `ngr\dit\ de faptul c\ lumea asta a insulelor are borne. Dimpotriv\, libertatea asta exult\ `n cercul lor. Libertatea nu ar `nsemna pentru mine s\ sparg acest cerc [i s\ gonesc spre Sumatra. Ci s\ mai merg `nc\ de la insula aceasta gola[\ la insula cealalt\ cu arbori, [i de la st`nc\ la insula florilor. La Mykonos pentru cump\r\turi. Preferam ora[ul noaptea. T`rziu pornim din nou pe mare. Stranie triste]e, at`t de asem\n\toare cu o triste]e din dragoste, c`nd se v\d pierind treptat Delos [i Cynthe `n spatele Riniei. Pentru prima oar\ privesc disp\r`nd un p\m`nt pe care-l iubesc, cu durerosul sim]\m`nt c\ poate nu-l voi mai revedea niciodat\ `nainte de a muri. Cu inima str`ns\. Culorile schimb\toare din nou pe mare [i pe insule. [...]1 p`nzele care flutur\ molatic `n v`ntul slab. Abia am gustat pacea care urc\ din mare spre cerul ce se gole[te pu]in c`te pu]in de lumin\ [i iat\ c\ `n spatele unei insuli]e st`ncoase urc\ acum luna. Ea se `nal]\ repede pe cer, apoi lumineaz\ apele. P`n\ la miezul nop]ii, o privesc, ascult p`nzele, `nso]esc l\untric mi[carea apei pe flancurile vasului. Via]a liber\ a m\rii [i fericirea acestor zile. Totul se uit\ aici [i totul se reface. Zilele acestea minunate petrecute zbur`nd pe ap\, printre insule acoperite de corole [i de coloane, `ntr-o lumin\ neobosit\, le simt gustul `n gur\, `n inim\, o a doua revela]ie, o a doua na[tere… Diminea]\, v`nt puternic, velele plesnesc, `nclina]ia cre[te [i gonim spre Pireu `ntr-o forfot\ mare de ape [i de p`nze. Ploaie de lumin\, pic\turi care cad [i sar `n sus pe marea dimine]ii. Disperat c\ p\r\sesc acest arhipelag, dar chiar [i disperarea asta are ceva bun. * 9 mai Plecare spre Olimpia. Drumul prin golful Corintului. Plajele [i golfurile. Baie la Xilocastron. De ast\ dat\ simt for]a copacilor, a apelor, a fructelor p\m`ntului r\coros. Pu]in `nainte de Olimpia, colinele acoperite de chiparo[i fragili. Bl`nde]ea [i duio[ia acestor locuri sub o lumin\ pentru prima oar\ u[or cenu[ie. Pinii `nal]i [i 1 Dou\ cuvinte indescifrabile.

485

r\m\[i]ele templelor lui Zeus [i al Herei. }ipete de p\s\ri, ziua care se sf`r[e[te, pacea care urc\ `n cur`nd din v`lceaua adormit\. ~n noapte, m\ g`ndesc la Delos. * 10 mai Diminea]a e sur\, pentru prima oar\, pe valea aceasta Alphee, pe care o v\d de la fereastr\. Dar din ea coboar\ o lumin\ bl`nd\ peste pietre, chiparo[i [i peste c`mpiile verzi. Dup\ Delos, nu mai puteam s\ resimt altceva dec`t pacea acestor coline, umbra bl`nd\, t\cerea hr\nit\ cu slabe ]ipete de p\s\ri. Muzeu. ~mpreun\ cu frescele lui Siphnos la Delphi, piesele din acest muzeu s`nt tot ce exist\ mai elevat `n sculptura clasic\. Pe l`ng\ Apolo sau pe l`ng\ cele trei chipuri de b\rba]i de pe frontonul de est, sau diferitele statui reprezent`nd-o pe Atena de pe metope, Hermesul lui Praxiteles este o reu[it\ dulceag\ care duhne[te a decaden]\. De altfel, `n spatele lui, dou\ superbe teracote de format mare, reprezent`nd un r\zboinic [i pe Zeus r\pindu-l pe Ganimede, s`nt martorii unei arte superb de diferite. Stranii bronzuri arhaice, kouros, grifoni, figurine, care par s\ vin\ direct din Orient. Plimbare. Plou\ u[or [i culorile tandre [i sp\late ale v`lcelei s`nt pl\cute ochiului. ~nc`ntat de diversitatea peisajelor. Tot ceea ce `ncearc\ Grecia `n materie de peisaje reu[e[te [i duce la perfec]iune. Cu oamenii din sat [i pl\cuta lor familiaritate. Au aspectul [i mi[c\rile unor oameni liberi, de[i libertate politic\ nu exist\ aici. Ploicic\ de sear\. Urc pe colin\ prin mormane de flori `nmiresmate. S\tucul Tronia. Case pr\p\dite. Copii `n zdren]e, de[i aparent s\n\to[i. * 12 mai Diminea]\ r\coroas\ [i luminoas\. Umbra sub copacii care `nconjoar\ ruinele este mai pre]ioas\. Lumina e divin\. Baie [i pr`nz la Xilocastron. Apa pur\ e mai pu]in rece, dar mai ales aerul a devenit transparent [i to]i mun]ii de cealalt\ parte a golfului Corint se descoper\ cu o ciudat\ puritate. M. are un z`mbet maiestuos `n peisajul acesta. {i la fel e tot drumul cu, foarte cur`nd, golful Atenei, insulele,

carnete_Camus.qxd

486

12/12/02

4:31 PM

Page 486

ALBERT CAMUS

CARNETE

unde se disting fiecare cas\ [i fiecare copac. Nu mai notez aici toate bucuriile astea care de acum `nainte m\ cople[esc. Voluptate cast\, sobr\, puternic\, la fel ca `ns\[i bucuria, ca aerul care se respir\ aici. * Teseion Pe cerul luminos [i pur un cap\t de lun\ ca o petal\ de p\ducel. Seara la R.D. Caprifoiul, golful `nnoptat `n dep\rtare, gustul misterios al vie]ii. * 13 mai Aceste dou\zeci de zile de alerg\tur\ prin Grecia, le contemplu acum de la Atena, `nainte de plecare, [i `mi apar ca o singur\ [i lung\ surs\ de lumin\ pe care o voi putea p\stra `n inima vie]ii mele. Grecia nu mai e pentru mine dec`t o lung\ zi str\lucitoare, `ntins\ de-a lungul travers\rilor [i, de asemenea, este ca o insul\ acoperit\ de flori ro[ii [i de zei mutila]i deplas`ndu-se neobosi]i pe o mare de lumin\ [i sub un cer str\veziu. S\ re]in lumina aceasta, s\ revin, s\ nu mai cedez `n fa]a nop]ii zilelor… * 14 mai Plecare spre Egine. Marea calm\. Cerul cald [i albastru. Mic port. Caiace. Ascensiune pe Aphaia. Cele trei temple care suspend\ `n spa]iu un triunghi albastru: Parthenon; Sunion; Aphaia. Dorm pe lespezile templului, la umbra coloanelor. Baie prelungit\ la Aya Marina, `ntr-un mic golf c\ldu]. Seara se v`nd `n port crini mari cu parfum sufocant. Egine este insula crinilor. ~napoiere. Soarele coboar\, se pierde `n nori, se transform\ `n evantai auriu, apoi `n roat\ mare cu raze care orbesc. Din nou insulele `n deriv\, pe care le p\r\sesc definitiv seara. Stupid\ dorin]\ s\ pl`ng. Seara, Variguerez [i umbrele chineze[ti. * 15 mai Duminic\. Muzeu bizantin. Cu familia D. la Kifissia, apoi pe plajele Atenei. Plimbare pe mare `n b\taia unui frumos v`nt plin de

487

lumin\. S`nt pentru mine orele c`nd `mi iau adio de la ]ara asta care ne-a d\ruit s\pt\m`ni `n [ir aceea[i `ndelung\ bucurie. * 16 mai Plecare spre Paris, cu inima str`ns\. * Roman. Privea obuzul sc`nteietor, orbitor sub soare, care ascundea motorul. {i din nou se strecura bucuria misterioas\, `n el curgea orbe[te o f`nt`n\. Era bucuria de la Delos, circular\, ro[ie [i alb\, cerc rotitor. ~n avionul `n picaj, care cobora descump\nit spre mare, deasupra v`rtejului de v`nt ce se anun]a, via]a re`ncepea, identic\ mor]ii apropiate. * Prizonierul ia calea pu[c\riei, dar Daru `l `n[elase, `i indicase calea libert\]ii. Oaspetele1.

* Roman. Un personaj m`ndru. Care nu ]ip\ la durere. Nu cedeaz\ nimic. Un privilegiat care descoper\ la v`rsta adult\ via]a muncitoreasc\. Ceea ce abandoneaz\ el `ncetul cu `ncetul. {i nu e niciodat\ destul. Chiar faptul de a fi devenit muncitor nu-l scute[te de a nu se fi n\scut ca atare. P`n\ la urm\ trebuie s\ mori pentru… Am `ncercat s\ fiu un om complet [i am adunat totul `n mine. {i pe urm\… * Primul om. Familia Francine. Familia Wolfromm. Ca geniu romanii nu au avut dec`t ceea ce se nume[te astfel `n armat\. Istoria e format\ din s`nge [i din curaj. Nimic de f\cut. C`nd sclavul ia armele [i-[i d\ via]a, el domne[te la r`ndul s\u ca st\p`n [i asupre[te. Dar c`nd pentru prima dat\ `n istoria lumii un oprimat 1 Not\ pentru Exilul [i `mp\r\]ia.

carnete_Camus.qxd

488

12/12/02

4:31 PM

Page 488

ALBERT CAMUS

va domni prin justi]ie, f\r\ s\ asupreasc\ la r`ndul s\u, totul se va fi sf`r[it [i totul va `ncepe `n cele din urm\. Studiul meu despre Grenier1. Dificil. ~nseamn\ s\ sco]i unul c`te unul bu[tenii dintr-o flac\r\ luminoas\. {i te treze[ti atunci `n fa]a t\ciunilor `nnegri]i. ~n Grecia antic\, cei care voiau s\ ob]in\ o magistratur\ trebuiau s\ nu fi f\cut nego] timp de cel pu]in zece ani. * Julia.2 Crede c\-[i poate tr\i ambele iubiri. Dar c`nd Guibert `i propune s\-[i tr\iasc\ [i el cele dou\ iubiri, ea nu-i poate permite ceea ce `[i autoriza sie[i. Dar nici nu-l poate judeca. De unde boala ei ru[inoas\. ~nc\ destul\ tandre]e ca s\ asiste… Acest soi de devotament presupune totu[i convingerea c\ este util. Am o impresie contrar\ [i asta m\ dezarmeaz\. O mare durere [i soarele, zilnic. Este vindecat [i ador\, solitar, zeul ro[u.3 M\sur\ [i demen]\. M\sura `n raporturile sale cu ceilal]i; demen]a `mpotriva sa; ca s\ se for]eze, trebuie s\ se `ncovoaie. {i ambele `n acela[i timp `n am`ndou\ cazurile. Iisus avea 300 de milioane de contemporani. Va avea dou\ miliarde. Nimic nu arde `n infern dec`t eul (Sf. Caterina de Genova4). Singura industrie francez\ care nu cunoa[te [omajul este r\utatea. * Primul om. At`t de mult timp pa[nic. {i apoi `ntr-o zi accept\ s\ se bat\ [i s\-[i ri[te via]a. Bucuria lui. * ~n italian\ talento `nseamn\ dorin]\. 1 Prefa]a la noua edi]ie a volumului ~les de Jean Grenier (Gallimard, 1959). 2 Not\ pentru proiectul piesei despre Julie de Lespinasse. Cf. Caietul al VII-lea, p. 406 [i Caietul al VIII-lea, p. 449. 3 Not\ pentru „Renegatul“, `n Exilul [i `mp\r\]ia. 4 Sf`nta Caterina de Genova (1447-1510), autoare a Dialogului dintre suflet [i trup [i a Tratatului despre purgatoriu.

CARNETE

489

* Primul om. „Mul]i ani mai t`rziu, c`nd, prad\ diferitelor oboseli, ni se `nt`mpla s\ ne desp\r]im seara cu acea u[oar\ decep]ie de a nu ne fi iubit cu adev\rat `n ziua aceea, micul gest de victorie pe care mi-l f\cea ea `n fa]a u[ii, c`nd a[teptam la volanul ma[inii s\ dispar\, re`nnoda acea zi aparent pierdut\ de firul solid al iubirii noastre `nc\p\]`nate [i o salva atunci de orice am\r\ciune.“ Idem: duritate incredibil\ a Jessic\i `n cazul rupturilor. Pierderea dragostei este pierderea tuturor drepturilor pe care le aveai `nainte. * Pies\. Un om se nume[te rege ast\zi. * Étienne1. Rage c`nd se treze[te [i c`nd e singur. P`n\ la urm\ (dac\ o via]\ face c`t o alta) condamnatul justific\ el `nsu[i condamn\rile la moarte. (Cf. Melville `nclin`ndu-se p`n\ la urm\ `n Billy Budd.) * 6 noiembrie ’56 ~n fa]a amenin]\rii constante de distrugere total\ prin r\zboi – deci privarea de viitor – ce moral\ ne poate permite s\ tr\im numai prezentul? Onoare [i libertate. * S`nt dintre cei pe care Pascal `i r\scole[te [i nu `i converte[te. Pascal, cel mai mare dintre to]i, ieri [i ast\zi. * Primul om. Prietenul Saddok 1) T`n\r militant – tovar\[ul meu – criza din ’36. 2) Prieten – revine la credin]a musulman\ de vreme ce cealalt\ l-a tr\dat. Se `nsoar\ dup\ voin]a tat\lui s\u. Se teme s\ nu rateze cu nevasta sa necunoscut\. 3) Terorist. 1 Étienne Sintès, unchiul surdo-mut.

carnete_Camus.qxd

490

12/12/02

4:31 PM

Page 490

ALBERT CAMUS

CARNETE

Mai t`rziu, unui prieten european `i este violat\ [i ucis\ nevasta. Primul om [i amicul acesta dau fuga la arme, aresteaz\ un complice, `l tortureaz\, apoi pornesc `n urm\rirea vinovatului, `l surprind [i-l omoar\. Ru[inea lui, dup\ aceea. Istoria `nseamn\ s`nge. Idem: secven]\ din lupta de rezisten]\. Ar prefera s\ fie un erou al R.A.F.1. S\ fie ucis de departe. {i nu s\ suporte prezen]a, cruzimea inamicului. Dar nu, viseaz\ b\t\lii gigantice `n cerul `ncins al metropolelor [i merge cu metroul `n locuri pline de praf sau de noroi, de la Paris la St. Etienne. Idem: scen\ din cartierul Montmartre. ~n timp ce se aud tot mai aproape loviturile de b`te ale S.S.-i[tilor `n por]i, iar vecinii `nfrico[a]i se revolt\ `mpotriva celor din Rezisten]\, `[i vede dispre]ul pe chip. Dar de ce s\ dispre]uiasc\? Se descotorose[te de acest cli[eu. Dup\ ce S.S-i[tii l-au perchezi]ionat, pleac\, u[or ru[inat. Reg\se[te asupra sa un document de asemenea compromi]\tor. * Primul om. Pierre, militant, Jean, diletant. Pierre e `nsurat. O `nt`lnesc am`ndoi pe Jessica. Jean [i Jessica `n rolul b\tr`nei amante. O vreme ea `l are pe Pierre pe care-l p\r\se[te [i-l r\ne[te [i care o va face s\ sufere pe so]ia lui. Afl\ astfel, departe de mitinguri, ce `nseamn\, `ntr-adev\r, justi]ia. Jean, dimpotriv\, `nva]\ s\ o iubeasc\ pe Jessica [i astfel se-ndreapt\ spre oameni. Pierre moare l`ng\ Jean (r\zboi, rezisten]\) care l-a detestat din gelozie. {i Jean `l ajut\ din toat\ inima. Este b\rbatul pe care ea l-a iubit m\car pu]in. Idem: descoperirea dragostei. Fascina]ie M.A. * Giorgione, pictor al muzicienilor. Subiectele sale [i pictura sa fluid\, f\r\ contururi, care se prelunge[te, care feminizeaz\ totul, mai cu seam\ pe b\rba]i. Voluptatea nu-i niciodat\ seac\. Vene]ia `n august [i c`rdurile de turi[ti care se abat o dat\ cu porumbeii peste pia]a San Marco, ciugulesc impresii [i-[i dau lor `n[i[i spectacolul vacan]ei [i al ur`]eniei.

491

Parma. {i acolo, acela[i lucru. Aici micile pie]e pe care le-am iubit acum 20 de ani [i care `nc\ mai exist\, departe de mine. * Roman. S\ nu uit Italia [i descoperirea artei – precum [i a religiei brusc revelate `n raporturile ei cu arta. De fiecare dat\ aceast\ pace `n inim\. {i totu[i acum continuu ab\tut, incapabil de prospe]ime sau de emo]ie. {i cu toate astea San Leo1, iar inima se deschide spre o t\cere binef\c\toare. Scump\ Italie unde m-a[ fi vindecat `ntru totul. Pe drumul de `ntoarcere, vechiul miros al c\r\rilor pline de praf. Boi albi cu coarne lungi din Romagna t`r\sc dup\ ei ni[te c\ru]e sc`r]`itoare. Miros de paie [i de soare. San Leo [i dorin]a s\ m\ retrag acolo. S\ `ntocmesc lista locurilor unde m-am g`ndit c\ a[ putea s\ tr\iesc [i s\ mor. Mereu ora[e mici. Tipasa. Djemila. Cabris. La Valdemosa. Cabrières d’Avignon etc. etc. S\ revin la San Leo. * Urbino. Or\[elele astea `ngr\dite, austere, t\cute, `nchise `n jurul perfec]iunii lor. ~nd\r\tul zidurilor severe, personajele indiferente ale „Flager\rii“ a[teapt\ pe vecie, `n fa]a `ngerilor [i a trufa[ei madone a lui Piero della Francesca. San Sepolcro2. Hristos a `nviat. {i iat\-l c\ se ridic\ din morm`nt, militant s\lbatic. Alte fresce ale lui Piero della Francesca. Valea San Sepolcro unde trebuie s\ revii la sf`r[itul unei vie]i. Vast\, egal\, sub cerul destins, `[i p\streaz\ taina. Reg\sesc marea, din nou, c\ldu]\ [i pl\cut\ mu[chilor. Povara Sfintei Cruci. Madonna del Parto3. A[ vrea s\ revin la sf`r[itul vie]ii pe drumul care coboar\ `n valea San Sepolcro, s\-l cobor `ncet, s\ umblu prin vale printre pl\p`nzii m\slini [i chiparo[ii `nal]i [i s\ g\sesc `ntr-o cas\ cu ziduri groase [i `nc\peri r\coroase o camer\ goal\ cu fereastra `ngust\ de unde s\ pot privi cum coboar\ seara peste vale. A[ vrea s\ revin `n gr\dina Prato, la Arezzo, [i s\ refac plimbarea pe drumul de paz\ de pe cetate, `ntr-o sear\, ca s\ v\d cum se statornice[te noaptea pe meleagurile acestea 1 T`rgu[or din Montefeltro, `n regiunea Marche, la 589 m altitudine.

* 1 Royal Air Force, For]ele Aeriene Britanice (n. tr.).

2 San Sepolcro, `n Toscana, este ora[ul natal al lui Piero della Francesca. 3 Fresc\ de Piero della Francesca din capela cimitirului de la Monterchi, l`ng\ San Sepol-

cro. Protectoare a l\uzelor, Fecioara este reprezentat\ `ns\rcinat\.

carnete_Camus.qxd

492

12/12/02

4:31 PM

Page 492

ALBERT CAMUS

CARNETE

f\r\ seam\n. A[ vrea… Pretutindeni [i mereu dorin]a asta de singur\tate pe care nici m\car nu o `n]eleg [i care veste[te parc\ un soi de moarte cu gustul reculegerii ce o `nso]e[te. S\ reg\sesc Piazza della Signoria la Gubbio [i s\ privesc `ndelung valea sub ploaie. S\ v\d Assisi f\r\ turi[ti [i f\r\ motorete [i s\ ascult `n pia]a principal\ din S. Francesco armoniile de stele. S\ v\d Perugia f\r\ casele care se construiesc `n jur [i s\ pot atunci s\ privesc m\slinii fragili de pe coline, `ntr-o diminea]\ r\coroas\, pe bornele de la Porta del Sole. Dar mai ales, mai ales, s\ refac pe jos, cu rani]a `n spinare, drumul de la Monte San Savino la Siena, s\ merg de-a lungul acelei livezi de m\slini [i de struguri, al c\ror miros `l simt, prin colinele de tuf alb\strui care se `ntind p`n\ `n zare, s\ v\d atunci Siena ivindu-se `n apusul soarelui cu minaretele ei, ca un Constantinopol perfect, s\ ajung acolo noaptea, f\r\ bani [i singur, s\ dorm l`ng\ o f`nt`n\ [i s\ ajung primul pe Campo cel `n form\ de palm\, ca o m`n\ care ofer\ ceea ce a f\cut omul mai m\re] dup\ Grecia. Da, a[ vrea s\ rev\d pia]a `nclinat\ din Arezzo, scoicile de pe Campo di Siena [i s\ mai m\n`nc cu poft\ pepeni verzi pe str\zile `ncinse din Verona. C`nd voi fi b\tr`n, a[ vrea s\-mi fie h\r\zit s\ revin pe drumul acesta spre Siena care n-are egal pe lume [i s\ mor acolo, `ntr-un [an], `nconjurat doar de bun\tatea acelor italieni necunoscu]i pe care-i iubesc. * 22 august 1955. San Francesco di Siena. Ora 11 diminea]a. * La muzeul din Siena una dintre numeroasele Judec\]i de Apoi (Giovanni di Paolo)1. ~n dreapta, printre preaferici]i, doi prieteni se re`nt`lnesc [i ridic\ bra]ele ca s\-[i exprime bucuria. ~n st`nga, `n Infern, Sisif [i Prometeu c\rora li s-a prelungit pedeapsa.

493

Roman. Portretul scorpionului. Detest\ minciuna [i iube[te misterul. Element distrug\tor. Fiindc\ minciuna necesar\ consolideaz\. Iar gustul pentru mister duce la inconstan]\. * Roman. L\custele. Cutremurul de p\m`nt. Atacarea fermei izolate – atacul din Philippeville – atacarea [colii – taifun pe Nemours. * Senzual, victorios, `n toiul unei vie]i de pl\ceri [i succese, renun]\, se retrage `n castitate, fiindc\ a surprins doi copii de cincisprezece ani descoperind iubirea unul pe fa]a celuilalt. * Voia s\ fie banal, ie[ea `n ora[, dansa, avea conversa]iile [i gusturile tuturor. Dar intimida pe toat\ lumea. Numai dup\ aerul s\u i se atribuiau o g`ndire [i preocup\ri pe care nu le avea sau pe care le avea f\r\ s\ accepte s\ le scoat\ `n prim-plan. * Primul om. Mama obligat\ s\ fug\ din Algeria `[i sf`r[e[te via]a `n Provence, `n casa de ]ar\ pe care i-a cump\rat-o fiul ei. Dar sufer\ din cauza exilului. Cuvintele ei: „E bine aici. Dar nu s`nt arabi“. Moare acolo, iar el `n]elege. Titlu: Tat\l [i Mama? * 24 octombrie 1955 Amenin]\ri cu moartea. Reac]ia mea curioas\. * S`nt uni]i dincolo de timp. Dar anii trec [i ea nu `ndr\zne[te s\ i se mai arate `n lumina crud\ a dimine]ilor pariziene.

*

* Alger. 18 ianuarie1 Angoasa aceea pe care o t`ram prin Paris [i care avea leg\tur\ cu Algerul m-a p\r\sit. Aici cel pu]in s`ntem `n lupt\, grea pentru noi,

1 Giovanni di Paolo (1399-1482), pictor sienez. Judecata de Apoi se g\se[te la Pina-

1 Pe 22 ianuarie 1956, la Alger, Camus [i liberalii europeni [i musulmani lanseaz\, `n

coteca Nazionale, `n Palazzo Buonsignori.

cursul unui miting, un Apel pentru un armisti]iu civil. Cf. Actuelles III.

carnete_Camus.qxd

494

12/12/02

4:31 PM

Page 494

ALBERT CAMUS

CARNETE

care avem opinia public\ `mpotriva noastr\. Dar p`n\ la urm\ `n lupt\ mi-am g\sit eu `ntotdeauna pacea. Intelectualul, prin rolul s\u, oricare ar fi el, [i mai ales dac\ se amestec\ `n treburile publice numai prin scris, tr\ie[te ca un la[. Compenseaz\ neputin]a asta supralicit`nd verbal. Doar riscul justific\ g`ndirea. {i pe urm\ orice e mai bun dec`t aceast\ Fran]\ a demisiei [i a r\ut\]ii, mla[tina asta `n care m\ `n\bu[. Da, m-am sculat fericit, pentru prima oar\ de mai multe luni. Am reg\sit steaua. * ~n ceea ce Fran]a a f\cut din mine necontenit, toat\ via]a mea am `ncercat s\ reg\sesc ceea ce l\sase `n s`ngele meu Spania [i care `n opinia mea era adev\rul. * 21 ianuarie Amenin]\ri pentru ast\-sear\ [i pentru m`ine. * 22 ianuarie Adorare. Enigma lumii. * 27 ianuarie Primul om. X. care declar\ c\ numai P.C. a f\cut `ntotdeauna ceea ce trebuie pentru tovar\[i. Diferen]\ de genera]ii. {i ei trebuie s\ `nve]e totul. * Orice doctrin\ artistic\ este un alibi prin care artistul `ncearc\ s\-[i justifice propriile limite. * Sf`ntul Augustin1 a tr\it `n lumea totalitar\: Imperiul de Jos. Marrou2 spune: „Arta de a tr\i `n vreme de catastrof\“. Rezisten]a la 1 Camus a ob]inut `n 1936 o diplom\ de studii superioare, cu lucrarea Metafizica cre[tin\ [i neoplatonismul, `n care trateaz\ despre Sf`ntul Augustin [i Plotin. 2 Henri Irénée Marrou (1904-1977), istoric, a studiat Antichitatea t`rzie [i `n special opera Sf`ntului Augustin.

495

cre[tinism a ]\ranilor [i a aristocra]iei. M`ndria de a apar]ine Bisericii din Africa. Timp de paisprezece ani credincios acelei femei necunoscute care i-l d\ pe Adeodat. Textul Sf`ntului Pavel care `l arunc\ `n Biseric\. „Gata cu chefurile [i cu orgiile, gata cu preacurvia [i cu desfr`urile; `mbr\ca]i-v\ `n Domnul Nostru Iisus Hristos [i nu mai c\uta]i s\ mul]umi]i carnea `n dorin]ele ei.“ Mereu `n lupt\ ca s\-[i apere opera pentru a nu fi n\p\dit\ de ocupa]iile exterioare. Imaginea sa `n leg\tur\ cu Soarele divin care ne lumineaz\ mintea. „Bel[ugul de cuvinte nu este f\r\ de p\cat.“ Teama cast\ [i teama slugarnic\. „Vei putea s\ te bucuri `ntotdeauna de tot, dar nu-mi vei vedea Fa]a. Alege.“ Nimeni nu vrea s\ se bucure `ntotdeauna de tot. Cei care acuz\ epoca numind-o o epoc\ de nenorocire: „Ceea ce vor ei nu e at`t o epoc\ de lini[te, c`t securitatea pentru viciile lor“. Secolul al XVII-lea, secolul augustinian. * Roman. Portretul lui V.D. M`inile ei mari [i picioarele de dansatoare, extremit\]ile unui corp zvelt [i elegant. Totul este ac]iune, violen]\ ne`nfr`nat\ `n dansul care o dezv\luie `ntru totul. S\rb\tore[te aniversarea zilei c`nd a avut prima ma[in\. Pune `n fiecare sear\ la picioarele patului rochia recent cump\rat\ ca s\ aib\ la de[teptare bucuria de a o vedea. Ea se exprim\ doar `n termeni nedefini]i. Trebuie s\ se duc\ dup\ cineva `ntr-un loc ca s\ mearg\ `ntr-altul unde trebuie s\ fac\ ceva… etc. Via]\ ascuns\, dubl\ sau tripl\. (cf. X. „Am un pr`nz“.) „Am g`nduri impure“, spune ea. Sau despre cineva care tocmai c\ nu `i inspir\ g`nduri impure: „E un vi]el fiert“. B\rba]ii cu care a avut leg\turi. ~i par apar]in`nd altei rase. „Ca ni[te zulu[i“, spune. „Cum s\ nu-]i fie mil\ de un b\rbat inteligent. Tot ce [tie [i vede din ceea ce suport\ ceilal]i fiindc\ nici nu [tiu, nici nu v\d.“ „Femeile care a[teapt\ de la b\rbat toat\ fericirea vie]ii lor.“ „Femeile care nu plac s`nt avare cu singurul b\rbat pe care-l au. Doar femeile care plac s`nt capabile de generozitate.“ „Nu-mi plac b\rba]ii foarte tineri, s`nt pro[ti. Un b\rbat se crede `ntotdeauna

carnete_Camus.qxd

496

12/12/02

4:31 PM

Page 496

ALBERT CAMUS

CARNETE

superior femeii pe care… Sentimentul acesta `l accept de la un b\rbat inteligent, nu de la un t`n\r imbecil.“ Ma[inu]a ei. „Nu m\ pot lipsi de ea; o iubesc cu tandre]e pentru toat\ libertatea pe care mi-o d\.“ }ine `n ea ni[te papuci vechi [i oribili pe care-i pune ca s\ conduc\, p\r\sindu-[i elegan]ii pantofi stil Ludovic al XV-lea. De altfel `[i scoate pantofii oriunde, la cinematograf, la restaurant etc. Picior frumos de dansatoare, c\ doar asta [i este. „~n cartierul meu nu `nt`lne[ti dec`t mamaie [i ciume, de-asta m\ remarc\ lumea.“ La hotelul unde sose[te cu co[urile ei pline de farduri [i obiecte de toalet\, p\rul ei blond, lung [i despletit [...]1. „Trebuie s\ fiu sincer\, celebritatea e un afrodiziac.“ Dac\ ar deveni miliardar\, mai exact dac\ s-ar m\rita cu Onassis, ar avea o cad\ de aur sau de platin\, s-ar potrivi mai bine cu p\rul ei, umplut\ cu parfumul preferat `n care s\ stea la „macerat“. „~mi iubesc mai mult ma[ina dec`t pe mama.“ ~[i iube[te epoca. Pofta ei de r`s. Voin]a ei de a apuca tot, de a reu[i tot, de a gusta din tot ce reprezint\ pl\ceri `n ziua de azi. Schi, mare, dans, via]\ monden\, succes publicitar. {i e pur\ `n dorin]a asta turbat\. Din cauza lui. „{tiu s\ m\ ap\r.“ Cuvintele ei: „{i-a r\sturnat o omlet\ pe cap“ (vorbind despre o blond\); „ar aduce bordelul `ntr-o turm\ de iezui]i“; „`n chestia asta po]i s\ urci cu picioarele pe pere]i sau s\ faci pe porcul sp`nzurat, tot te aplaud\“. Fiindc\ m-am t\iat la deget [i mi-am pus un pansament: „semeni cu un t`mplar nepriceput“. Ceea ce-mi place la V., ceea ce o face atr\g\toare: ader\ la societatea ei totu[i greu de suportat, adic\ a ghicit ceea ce poate s\ dea f\r\ complica]ie (de dezvoltat). V. [i c\s\toria. Va fi credincioas\ dac\ se va m\rita. ~i va datora m\car asta bietului individ care… etc. Jupoanele ei proaspete de fat\ t`n\r\ care se v\d `ntotdeauna c`nd se a[az\. „Nu le `n]eleg pe femeile astea m\ritate care-i `nnebunesc pe b\rba]ii lor. Au bani, un tat\ pentru copilul lor, securitate, b\tr`ne]ea asigurat\ [i le mai cer [i fidelitate. Exagereaz\. {i: „~n c\s\torie, b\rbatul are totul de pierdut, femeia totul de c`[tigat“ etc. etc. * 1 Patru cuvinte indescifrabile.

497

Don Faust [i doctorul Juan1. Leporello. Nimic. Idem: se face actor, teatru `n teatru. Idem: Faust [i tinere]ea femeilor (cf. Dupuis). Idem: `ndr\gostit, `i eram infidel, [i a[ fi fost `ndr\gostit de ea dac\ mi-ar fi fost infidel\. Leporello? Nimic. „E noul dumneavoastr\ valet?“ „Da, e un filosof. L-am cump\rat la Paris.“ Idem: nimic. Exist\ `n dumneavoastr\ un regret care m\ deranjeaz\. Ba nu exist\ nimic, v\ spun. Statuia asta, pute]i s-o invita]i, nu o s\ vin\. D.F.: E[ti sigur? Invit-o. Leporello se duce. D.F.: Nu (ezit\). Da. Leporello face pe bufonul cu statuia. D.F.: Alege castitatea, caut\ [i g\se[te o fat\ cast\. De mult m-a[ fi convertit. Dar am fost `ntotdeauna re]inut de teama ce vor spune prietenii mei. B\tr`nul doctor din prolog este un savant atomist. Ar putea arunca lumea `n aer. Dar nu-i asta; vrea s\ se bucure de pl\ceri [i s\ cunoasc\. Sf`r[it. Franciscanii l-au `nchis `ntr-o m\n\stire2. El le neag\ dumnezeul [i li se spovede[te. Adora]ie fa]\ de fiin]a lumii. * Adev\ratul creator, m`ine, dac\ s-ar trezi solitar, ar cunoa[te o ad`ncime a singur\t\]ii despre care nici o epoc\ n-a avut m\car idee. Ar fi singurul care s\ conceap\ [i s\ slujeasc\ o civiliza]ie ce nu se poate na[te f\r\ aportul tuturor. Ar avea b\nuiala c\ aceast\ civiliza]ie `[i joac\ ultima [ans\ [i c\ el este unul dintre ultimii care [tie acest lucru. F.M. G\se[te r\spuns la tot, numai la decen]\ nu. * 1 Cf. Caietul al VII-lea, p. 438 [i Caietul al VIII-lea, pp. 449 [i 451. 2 ~n aprilie 1940, Camus noteaz\ c\ a g\sit `n Dic]ionarul enciclopedic Larousse

informa]ia c\ Don Juan a fost ucis de c\lug\rii franciscani. (Caietul I, p. 127).

carnete_Camus.qxd

498

12/12/02

4:31 PM

Page 498

ALBERT CAMUS

~nainte de etajul al treilea: nuvele din „un erou al timpului nostru“. Tema judec\]ii [i a exilului.1 Al treilea etaj este dragostea: Primul om, Don Faust. Mitul lui Nemesis. Metoda este sinceritatea. * Istoria, u[or de g`ndit, greu de v\zut pentru to]i cei care o tr\iesc pe pielea lor. Asupritul nu are nici o datorie real\ pentru c\ nu are nici un drept. Dreptul `i revine doar o dat\ cu revolta. Dar de `ndat\ ce a dob`ndit dreptul, datoria `i incumb\ ne`nt`rziat. Astfel, revolta ca surs\ a dreptului este `n aceea[i m\sur\ mama datoriilor. Acestea s`nt originile aristocra]iei. {i istoria ei. Cine `[i neglijeaz\ datoriile `[i pierde dreptul [i devine asupritor chiar dac\ vorbe[te `n numele celor asupri]i. Dar care este aceast\ datorie. * Roman. Deportat pus s\ se dezbrace `n pielea goal\. ~n timp ce se dezbr\c\, un buton de la man[et\ se rostogole[te `ntr-un col] [i se duce s\-l ridice. * Paris. Prim\var\ t`rzie [i brusc\. To]i castanii plini cu lum`n\ri de cear\. * M.: „Cum a[ putea s\ fiu geloas\ pe o fiin]\ despre care [tiu c\ va muri [i-mi va sc\pa pentru totdeauna. Adev\rata mea gelozie ar fi s\ vreau din toate puterile s\ mor cu ea“. * Piatra care cre[te.2 Coco[ul – dar nu-i ceva r\u. Trebuie s\-]i ucizi du[manul: p\i nu-]i era du[man? 1 Iat\ o schi]\ pentru planul de ansamblu al operei, cum l-a dezvoltat Camus adeseori. Dup\ ciclul absurdului (Str\inul, Mitul lui Sisif, Caligula, Ne`n]elegerea) [i cel al revoltei (Ciuma, Omul revoltat, Cei drep]i), o oper\ aparte pe tema judec\]ii [i a exilului: C\derea. Apoi trebuia s\ urmeze ciclul dragostei [i al lui Nemesis care, pentru el, este simbolul m\surii. 2 Not\ pentru Exilul [i `mp\r\]ia.

CARNETE

499

D’Arras: Ba da. Coco[ul: Aici, noi ne ucidem du[manii [i dup\ aceea vine Bunul Iisus. * La Solidor; un b\rbat, Barbara, `[i face num\rul de travestit (`n femeie de lume) `n fa]a invita]ilor: mama sa, bunica sa [i un t`n\r care este fiul amantului s\u din acel moment. C\minul acesta se bucur\. * Palerme1

Iulie. Trei zile de mistral periaser\, [lefuiser\ cerul p`n\ la urzeala sa cea mai fin\, sub]ire pojghi]\ str\vezie [i albastr\, umflat\ de o povar\ grea de ap\ aurie… [i te a[teptai ca [i ea s\ crape [i un [uvoi de vin galben s\ `nece p\m`ntul sub un potop exultant. * 12 iulie. Palerme Despre mistral. Zile calde, a[tept`nd s\ se st`rneasc\ v`ntul. M\ duceam atunci pe colina acoperit\ de ierburi aromatice [i de o miriad\ de minuscule fosile de melci. Se rostogolea dinspre nord, nivela mun]ii din apropiere, peria cerul p`n\ la urzeal\, r\scolea [i cur\]a copacii, urla peste c`mp, alunga animalele [i oamenii `n case, domnea `n sf`r[it… Etc. {i culcat pe colin\, strivind cochiliile, `n baia violent\ de v`nt [i de soare… s\rb\toarea. * A.B. `mi scrie adev\rata poveste a tabloului de Van Eyck. Cur`nd dup\ furt, a fost b\nuit un preot care avea leg\turi cu adunarea canonicilor. Acesta m\rturise[te. Furase panoul fiindc\ nu putea suporta s\-i vad\ pe judec\tori al\turi de Mielul Mistic. Este achitat, ]in`ndu-se seama de inten]iile sale, iar el promite s\ dezv\luie `n ziua mor]ii ascunz\toarea unde se afla panoul. Sose[te acea zi. 1 Cuplul Camus a locuit `n verile 1948 [i 1949 `ntr-o cas\ care f\cea parte din dome-

niul Palerme, la L’Isle-sur-la-Sorgue. Au mai revenit acolo cu alte ocazii. Familia algerian\ a lui Albert Camus a locuit acolo c`nd acesta a `ncercat, `n zadar, s\ o aclimatizeze `n Fran]a pe mama sa, pe unchiul s\u, Étienne Sintès, pe fratele s\u, Lucien, [i familia acestuia din urm\.

carnete_Camus.qxd

500

12/12/02

4:31 PM

Page 500

ALBERT CAMUS

CARNETE

501

Ultima cuminec\tur\. D\ s\ vorbeasc\. Dar vocea i se stinge. Roste[te cuvinte de ne`n]eles [i moare1. Ceea ce reg\sesc `ntotdeauna, de-a lungul anilor, `n centrul atitudinii mele este refuzul de a disp\rea din lume, de a renun]a la bucuriile ei, la pl\cerile ei, la suferin]ele ei, iar refuzul acesta a f\cut din mine un artist.

* Muzic\ pe transatlanticul Atlanticului de Sud. Doar muzica atinge dimensiunea m\rii. {i unele pasaje din Shakespeare, Melville, [...]1.

* Jean cere un echipament de pescuit [i i-l cump\r. Caut\ zadarnic r`me. Apoi g\se[te. Se duce la pescuit. Prinde [ase pe[ti[ori [i izbucne[te `n pl`ns `n fa]a agoniei lor. Nu mai vrea s\ pescuiasc\.

* Anecdot\ (imaginar\, presupun) `n Rusia: Stalin ar fi somat-o pe Krupskaia s\ `nceteze cu orice critic\, amenin]`nd-o c\ va desemna pe altcineva drept v\duv\ a lui Lenin.

22 iulie Luna u[oar\ [i plin\ deasupra plopilor. ~n dep\rtare, Luberon, aproape alb [i gola[. O adiere u[oar\ trece peste trestii. Mama [i cu mine privim noaptea asta minunat\ cu aceea[i inim\ str`ns\. Dar ea o s\ plece [i `ntotdeauna mi-e team\ c\ n-am s-o mai rev\d.

* Roman-sf`r[it. Mama. Ce spunea t\cerea ei. Ce striga gura ei mut\ [i sur`z\toare. Vom `nvia. R\bdarea ei la aerodrom, `n lumea aceea de ma[ini [i de birouri care o dep\[e[te, a[tept`nd f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt, a[a cum de milenii b\tr`nele din lumea `ntreag\ a[teapt\ s\ treac\ via]a. {i pe urm\, mic\ de tot, pu]in `ncovoiat\, pe terenul imens, `ndrept`ndu-se spre mon[trii url\tori, re]in`ndu-[i cu o m`n\ p\rul bine piept\nat…

* Nemesis. G`ndurile centrate asupra istoriei s`nt cele care vor dispre]ui timpul, efectele lui, cl\dirile [i civiliza]iile lui. Din perspectiva lor, istoria este cea care distruge. * Sf`r[itul lui iulie Nop]i pline de lun\ [i de v`nt. Marile [...]2 din Vaucluse. * S-ar spune c\ `n ]ara asta nici un partid nu poate sus]ine prea mult timp efortul patriotismului. Astfel, dreapta se clatin\ `n 1940 [i st`nga [aisprezece ani mai t`rziu. * Noapte de furtun\. De diminea]\ aerul este u[or, contururile s`nt pure. Pe colina inundat\ de lumin\ proasp\t\, un covor de rochi]a-r`ndunicii roz. Mirosul chiparo[ilor tineri. Nu mai neg nimic!

* C`nd nu mai [tii nimic altceva dec`t asta: a[ vrea s\ fiu mai bun.

* Dac\ nimic nu va r\scump\ra zilele [i ac]iunile noastre, atunci nu s`ntem oare obliga]i s\ le aducem `n cea mai mare lumin\ posibil\? * Roman. Étienne. Mare sensibilitate. Mirosul de ou `n farfurii. De unde micro-tragedii. * Paris. Frumuse]ea este justi]ia perfect\. Libertatea nu este speran]a viitorului. Este prezentul [i acordul cu fiin]ele [i lumea `n prezent. Revolu]ia e un lucru bun. Dar de ce? Trebuie s\ ai `n cap ideea civiliza]iei pe care vrei s-o creezi. Abolirea propriet\]ii nu este un scop. E un mijloc.

1 Povestea panoului furat de pe o catapeteasm\ de Van Eyck este utilizat\ `n C\derea. 2 Un cuv`nt indescifrabil.

1 Un cuv`nt indescifrabil.

carnete_Camus.qxd

502

12/12/02

4:31 PM

Page 502

ALBERT CAMUS

* Bunicul patern al lui Tolstoi `[i trimitea rufele murdare din Rusia `n Olanda o dat\ cu primele c\deri de z\pad\ cu ni[te s\nii care reveneau cu ruf\ria curat\ pu]in `nainte de `nceputul prim\verii. Tolstoi: „Literatura politic\, reflect`nd interesele trec\toare ale societ\]ii, `[i are importan]a sa [i poate fi necesar\ dezvolt\rii poporului; cu toate acestea, mai exist\ [i o alt\ literatur\ care r\spunde ca un ecou preocup\rilor ve[nice, `mp\rt\[ite de toat\ omenirea, [i care cuprinde crea]iile scumpe inimii poporului, o literatur\ accesibil\ omului din orice popor, din orice timp, [i f\r\ de care nici un popor viguros [i plin de sev\ nu s-a dezvoltat `nc\.“ * Tolstoi a avut un copil din flori cu Axinia (]\ranc\). Idem, Turgheniev `i cite[te P\rin]i [i Copii lui Tolstoi care adoarme. Idem, cf. contesa: „M\ dezgust\ cu poporul lui“ (a recopiat de [apte ori R\zboi [i Pace). Idem, Tolstoi: „Frecu[urile `mi dau g`nduri negre“. Idem: „Nebunia este un egoism“. Idem, Shakespeare: „O m`r[\vie este o p\c\leal\ ordinar\“. Ermitajul din Optina, care-i atr\gea pe to]i scriitorii ru[i, fusese `nfiin]at `n secolul al XIV-lea de un bandit poc\it. De v\zut Alexandra Tolstoi: Lev Tolstoi, tat\l meu1, p. 302 [i, mai ales pentru mine, p. 444. Tolstoi despre r\zboiul ruso-japonez: „~ntr-un r\zboi cu un popor necre[tin, popoarele cre[tine trebuie s\ fie `nvinse“. Idem, `n jurnalul s\u: „O dorin]\ criminal\ de a muri“. {i `n clipa mor]ii: „Alexandra, nu-]i pierde curajul, totul e `n regul\“. * Roman (sf`r[it). Ea se `ntoarce `n Algeria unde s`nt lupte (pentru c\ acolo vrea s\ moar\). Fiul ei este `mpiedicat s\ se duc\ `n sala de a[teptare. R\m`ne s\ a[tepte. Se privesc la dou\zeci de metri distan]\ unul de altul, prin geamuri groase, f\c`ndu-[i mici semne din c`nd `n c`nd. 1 Tradus [i prefa]at de Edmond Cary, Amiot-Dumont, 1956.

CARNETE

503

* Lumea se pr\bu[e[te, Orientul e `n fl\c\ri, fiin]ele se sf`[ie `n jurul ei, iar M. pe o plaj\ pustie, la cap\tul extrem al Europei, `ntr-un v`nt violent, se ia la `ntrecere cu umbra norilor pe nisip. Ea este via]a, triumf\toare. * August 1956 C. ~mi place fe]i[oara asta preocupat\ [i r\nit\, tragic\ uneori, `ntotdeauna frumoas\; aceast\ mic\ fiin]\ cu `ncheieturile prea puternice, dar cu fa]a luminat\ de o flac\r\ `ntunecat\ [i bl`nd\, cea a purit\]ii, un suflet. Iar c`nd `ntoarce spatele pe scen\, insultat\ de partenerul s\u, atunci e ca o mic\ nefericire care se `ndep\rteaz\, cu umerii ei fragili. Pentru prima oar\ dup\ mult timp, atras de o femeie, f\r\ nici o dorin]\, nici inten]ie, nici joc, iubind-o doar pentru ea, nu f\r\ triste]e `ns\. * Roman. Dup\ cincisprezece ani de iubire cu Jessica `nt`lne[te o alt\ t`n\r\ dansatoare, care are, cu unele deosebiri, acelea[i haruri, aceea[i flac\r\ ca [i J. {i se na[te `n Jean ceva care seam\n\ cu dragostea pe care i-a purtat-o Jessic\i. De parc\ nu ar mai fi capabil s-o ia de la `nceput (a[a cum M.H., `n acelea[i locuri, o iubise pe Jessica f\r\ s-o spun\). Dar el e b\tr`n, ea e t`n\r\, tot o mai iube[te pe Jessica [i dragostea pe care i-a purtat-o. Tace. Renun]\. Via]a nu re`ncepe. Nici nu descoperise bine sau crezuse c\ descoper\ c\ o iube[te [i, `ngrozit, se decide s\ nu o ating\ niciodat\. Am vrea ca aceia pe care `ncepem s\-i iubim s\ ne fi cunoscut a[a cum eram `nainte de a-i fi `nt`lnit, ca s\-[i poat\ da seama cum ne-au transformat. * Scrisoare inserat\ S`nt b\tr`n [i am s\ mai fiu. Mi-am petrecut jum\tate din via]a de b\rbat ap\r`nd o fiin]\ cu pre]ul sacrificiului alteia [i poate al unei p\r]i din mine `nsumi. Ceea ce am p\strat timp de doisprezece ani nu pot arunca acum pentru c`teva luni sau c`]iva ani de via]\. Ceea ce

carnete_Camus.qxd

504

12/12/02

4:31 PM

Page 504

ALBERT CAMUS

am folosit ca s\ fr`ng pe cineva nu pot fr`nge acum, la r`ndul s\u, ca un copil r\u care-[i mutileaz\ una dup\ alta toate juc\riile. ~ntotdeauna am crezut c\ dragostea, c\ orice sentiment sf`r[e[te prin a sem\na cu ceea ce era `n chiar secunda na[terii sale. Iar ceea ce am resim]it `n fa]a ta este dragostea f\r\ posesiune, d\ruirea inimii. Posesiunea i s-a ad\ugat ulterior [i are [i ea o dimensiune, dar nu senzual\… Aici poate c\ am putea reg\si un soi de alian]\, o c\s\torie doar de noi cunoscut\, un angajament, un pact. * Timpul pentru mine nu mai exista; zece ore pe zi `n teatrul acesta de la subsol, sub lumina s\r\c\cioas\ [i, `n acela[i timp, dur\ a l\mpilor de la repeti]ii, urm\ream, fascinat, pe fe]i[oara aceea luminat\ din interior de alt\ lumin\, o zi de suferin]\, toate emo]iile pe care durerea de a tr\i poate s\ le trezeasc\ pe chipul uman. Eram acolo `n fa]a a ceea ce exist\ mai profund, mai r\nit, mai solemn, mai dezarmat la om. Iar c`nd ie[eam, `nt`mpinam ploaia neprev\zut\ sau bl`nda noapte de septembrie a[a cum erau ele de fapt, o ordine imuabil\, decorul a ceea ce se agit\ [i sufer\ `n inima b\rba]ilor [i a femeilor, care doar el, s\pt\m`ni `n [ir, m\ trezea la via]\ [i m\ `mplinea. * C., personaj de roman. T`n\r\ evreic\ deportat\, le-a fost sclav\ S.S.-i[tilor din lag\r (sora lui X.). Revine acas\. Se face actri]\: 1) pentru c\ puterea ei de deriziune devine spectacular\; 2) pentru c\ asta o izoleaz\ de lume; 3) pentru c\ tr\ie[te toate vie]ile care vor fi totdeauna preferabile lucrurilor pe care le-a v\zut [i f\cut. Iar pe chipul ei: Belsen [i mila. Asta aplaud\ lumea. St`ng\cia ei. Arde, `ncearc\, pierde etc. Dup\ acea `ndelungat\ munc\ de noapte, singuri `n automobil, Parisul pustiu [i ploaia lung\ care r\suna pe tabl\ deasupra lor. Pe chipul acela luminat doar de lic\rul unui felinar prin parbriz, umbra pic\turilor de ploaie care [iroiau pe geam curgea ne`ntrerupt. ~n jurul acelei umbre, ei doi, ghemui]i `n ad\postul lor din tabl\, [i `n

CARNETE

505

jurul lor strada, ora[ul t\cut, un continent, lumea `n fl\c\ri, iar el nu se mai s\tura privind fa]a aceea care [iroia de lacrimile umbrelor. „Vacan]ele noastre bl`nde, tainice, pustii.“ El scutura crengile copacilor deasupra zidurilor, iar stropii de ap\ c\deau ca o ploaie pe fa]a `ntoars\ a prietenei sale. Atunci el bea una c`te una pic\turile acelea care str\luceau ca ni[te ochi `nfrigura]i [i tandri. * Duminic\, 2 septembrie 1956 Lentul naufragiu [i fa]a ei de `necat\. Na[tere. * Luni Ploaia fidel\. * Mar]i D\ruirea pur\. F\r\ s\ ceri nimic pentru tine. * Joi, 6 Oboseal\ de nedep\[it [i, la sf`r[it, m\rturisire de dragoste. A[ vrea s\ pot respira – s\ ajung s-o iubesc din memorie sau din fidelitate. Dar am tot timpul inima str`ns\. Te iubesc tot timpul intens. S\rut`ndu-i m`na, `l r\ne[te. Felul ei enervant de a l\sa mereu ceva `n urma ei. Tat\l lui C. – doctor evreu – r\m`ne `n Parisul aflat sub ocupa]ie. Moare deportat la Birkenau. Tifos. Cuptorul de crematoriu; „m\ g`ndesc mereu c\ avea din]i de aur“. Desp\r]it de so]ie, violent, pasionat, seduc\tor. C. `l iubea. Via]a ei care `ncepe o dat\ cu debarcarea, la [aisprezece ani. Parisul unde soarele este un lux, unde s\ mori cost\ c`t ochii din cap, unde nu exist\ copaci f\r\ cont `n banc\. Parisul care vrea s\ dea lec]ii lumii. *

carnete_Camus.qxd

506

12/12/02

4:31 PM

Page 506

ALBERT CAMUS

Teatrul sparge zidurile ora[elor. {i moliile astea care vor s\ fac\ teatre roase de molii dup\ asem\narea ora[elor. * La paisprezece ani, C. evad`nd noaptea din casa ei de la El Biar, ajut`ndu-se de cear[afuri r\sucite ca ni[te fr`nghii. * C. cu inima `nfometat\ de nefericire. Furia ei `ndreptat\ `mpotriva propriului corp.

CARNETE

507

totdeauna, ]intuit `n decep]ie [i transformat el `nsu[i `n oaspetele de piatr\, va dori s\ ia masa `n seara cunoa[terii, masa care niciodat\ nu-i va reveni lui la `mp\r]eal\. Fiindc\ `ntreaga lume a lucrurilor nu va mai g\si o `mbuc\tur\ pentru acest `nfometat. * Intelectuali ai progresului. S`nt tricotezele dialecticii. O dat\ cu fiecare cap ce cade, ele refac ochiurile ra]ionamentului sf`[iat de fapte.

* Iubirea tragic\ [i numai asta. Fericire tragic\. {i, c`nd `nceteaz\ s\ mai fie tragic\, e altceva, iar fiin]a se arunc\ din nou `n c\utarea tragicului.

* Jeanne nebuna a stat patruzeci [i patru de ani `ntr-o od\i]\ f\r\ ferestre, luminat\ zi [i noapte de o lamp\, de unde nu ie[ea dec`t ca s\ treac\ `n m\n\stirea vecin\ [i s\ contemple morm`ntul so]ului ei. Poate c\ asta este via]a adev\rat\.

* Civiliza]ia industrial\, suprim`nd frumuse]ea natural\, acoperind-o pe largi `ntinderi cu de[euri industriale, creeaz\ [i suscit\ nevoile artificiale. Ea face ca s\r\cia s\ nu mai poat\ fi tr\it\ [i suportat\.

* Omul de afaceri care s-a s\turat de afaceri [i devine clovn. Dar f\r\ s\-[i abandoneze nici casa, nici afacerile. Pur [i simplu se `mbrac\ `n clovn.

* Faust `ntinerit sub `nf\]i[area lui Don Juan1. Este spiritul `n]elept [i b\tr`n `ntr-un trup t`n\r. Amestec exploziv. Idem: scen\ `n care Don Juan asist\ la propria sa `nmorm`ntare. Don Faust sau cavalerul din Occident. * Aurora. O fabul\. Don Juan-ul cunoa[terii: nici un filosof, nici un poet nu l-a descoperit. ~i lipse[te dragostea de lucrurile pe care le descoper\, dar este `nzestrat cu spirit [i voluptate [i se bucur\ de farmecele [i de intrigile cunoa[terii – pe care le urm\re[te p`n\ la `n\l]imea stelelor celor mai `nalte [i mai `ndep\rtate – p`n\ ce, `n final, nu-i mai r\m`ne nimic de v`nat, `n afar\ de ceea ce este absolut dureros `n cunoa[tere, ca be]ivul care bea p`n\ la urm\ absint [i ap\ tare. De aceea sf`r[e[te prin a dori infernul. Ultima cunoa[tere este cea care `l seduce. Poate c\ [i ea `l va dezam\gi ca tot ce `i este cunoscut. Atunci va trebui s\ se opreasc\ pentru 1 Cf. Caietul al VII-lea, p. 438 [i Caietul al VIII-lea, pp. 449 [i 451.

* X.X. Dup\ lungi s\ruturi: „C`t\ violen]\!“ * Custine: „Contradic]ia care exist\ `ntre un suflet `nfl\c\rat [i uniformitatea existen]ei `mi face via]a insuportabil\“. Idem: „Ast\zi c`nd cuv`ntul nu este dec`t o negociere `ntre adev\r [i vanit\]i“1. * Cele dou\ spirite foarte mari pe care cerul le-a d\ruit romanilor, Lucre]iu [i Seneca, s-au sinucis. * Dup\ Nunta, Vara. Serbarea (1 – Fotbal; 2 – Tipasa; 3 – Roma – Insulele grece[ti – Mistralul – Corpurile – Dansul – Eterna diminea]\). * 1 Astolphe de Custine, Souvenirs et portraits, Editura du Rocher.

carnete_Camus.qxd

508

12/12/02

4:31 PM

Page 508

ALBERT CAMUS

CARNETE

509

~[i pierde fiica. S`nt un b\tr`n acum. Ca s\ fii t`n\r ai nevoie de un viitor.

demn care, cuprins de iubire, d\ dovad\ de infantilism: pretinde c\ [tie s\ bea, s\ conduc\ ma[ina, s\ fac\ dragoste, s\ practice judo etc.

* Masacrul inocen]ilor `n via]a lui Hristos. Ca s\ te na[ti vinovat trebuie s\ mori inocent.1

* Exist\ `n lume o enorm\ for]\ de convingere care se nume[te cultur\ [i care ac]ioneaz\ paralel cu for]a mor]ii [i a constr`ngerii.

* Retip\rire C\derea, p. 73: „melancolice pred\ri“; p. 126: corpora]ie masculin\.

* ~n Vechiul Testament, Dumnezeu nu spune nimic, oamenii vii `i servesc drept cuvinte. Astfel n-am `ncetat s\ iubesc tot ce era sacru pe lume.

* Dr. Schnitzler. Mai multe lag\re de concentrare. Salvat p`n\ la urm\ fiindc\ era simpatic. Toat\ lumea l-a ajutat. * X.X. profesor: „Oamenii trebuie s\ se iubeasc\“, „trebuie…“ „trebuie…“. ~n jurul lui, realitatea: o harababur\ de nedescris. * C`teodat\ m\ cuprinde o imens\ duio[ie fa]\ de oamenii din jurul meu care tr\iesc `n acela[i secol. * Prostituata canadian\ `n cafeneaua de l`ng\ Folies-Bergère: „Tata a f\cut `nconjurul lumii, eu la fel, ai `ncredere `n mine, am fost `n Germania, `n Anglia, am suferit prea mult, am cr\pat de foame, acum s`nt rea [i mama nu m-a mai v\zut de dou\ s\pt\m`ni, tata a s\rit pe o min\, frate-meu la fel, `n fine, o fac pentru tine, pentru c\ mi-e[ti prieten\ bun\ `l a[tept ajunge c\ dau bani alor mei s\ mai ies cu n\t\r\ul \sta ah treburile merg prost nu cunosc pe nimeni“. * N.: for]a modera]iei este for]a superioar\. * M. spune: „Rasa lui Hristos – [i cealalt\“. * Pies\. Un scriitor (sau savant sau artist sau actor) surmenat de presiunea social\ alege s\ fie dublat `n via]\. L`ng\ el un profesor foarte 1 Cf. C\derea: „Copiii din Iudeea m\cel\ri]i `n timp ce p\rin]ii Lui ~l duceau `ntr-un

loc sigur, de ce au murit dac\ nu din cauza Lui?“

* N. realizat. ~nmul]irea experien]elor, dar dominate, orientate spre cea mai mare fiin]\ [i cea mai `nalt\ epoc\, prin libertatea extrem\, dar conform\ cu disciplina – [i via]a mereu riscant\, ca o sanc]iune permanent\ – o singur\tate acceptat\ [i risipitoare, `nclinat\ numai `n fa]a fiin]ei lumii, `n tain\. S\ nu mai spui, ci s\ faci, ca s\ dai sens unui cuv`nt mai `nalt [i s\ nu vorbe[ti dec`t `n func]ie de… (Pentru cine `[i pierde memoria, jurnalul ca instrument al acestei asceze.) * Custine: „Arhitectura arab\ este arta unui popor efeminat (h`rtii decupate cu care cofetarii `[i acoper\ cutiile cu drajeuri)“. El (Custine) citeaz\ cuvintele lui Voltaire sau Diderot: „Ru[ii s`nt putrezi `nainte de a se fi copt“. * La 10 ani, Nietzsche `nfiin]eaz\ cu ni[te prieteni un Teatru al Artelor unde se joac\ dou\ drame antice al c\ror autor este el. * Iunie 1957 Festivalul de la Angers s-a `ncheiat1. Oboseal\ fericit\. Via]a, minunata via]\, nedreptatea ei, gloria ei, pasiunea ei, luptele ei, via]a se ia de la `nceput. ~nc\ mai am puterea s\ iubesc tot [i s\ creez tot. * 1 Camus a jucat un rol capital `n Festivalul de la Angers din iunie 1957. A adaptat [i a regizat Cavalerul de Olmedo, de Lope de Vega, [i a regizat Caligula. ~n cadrul festivalului s-a jucat [i Cu dragostea nu-i de glumit, `n regia lui de Jean Marchat.

carnete_Camus.qxd

510

12/12/02

4:31 PM

Page 510

ALBERT CAMUS

CARNETE

15 iulie Plecare din Paris. Se doarme la Guéret. Este universul coruperii familiale. * 17 iulie Cordes1. Lini[te [i frumuse]e. Singur\tatea acestei case mari, a ora[ului mort. Timpul curge, sensibil, `n mine, [i-mi reg\sesc respira]ia. ~n jurul localit\]ii Cordes, pe cercul perfect al colinelor, cerul se odihne[te, tandru, aerat, `n acela[i timp `nnourat [i luminos. Noaptea, Venus, mare c`t o piersic\, se culc\ cu o vitez\ nebuneasc\ pe colina din vest. Se opre[te o clip\ pe creast\, apoi dispare brusc, aspirat\ ca o fis\ `ntr-o cr\p\tur\. De `ndat\, stelele se `nmul]esc [i Calea Lactee devine sm`nt`noas\. * 18 iulie Plou\. De diminea]\ valea s\lbatic\ a Aveyron-ului. Lucru. Nu mai suport nici o leg\tur\, at`t de nebun dup\ libertate, `nc`t extind tot mai mult o singur\tate care poate fi primejdioas\. M\ g`ndesc necontenit la F., m`hnirea mea. Seara. Descurajat de mine `nsumi, de firea mea de[ertic\. * 20 iulie O scrisoare de la stare]ul lui Georges Didier2 mi-anun]\ moartea acestuia `ntr-un accident de automobil `n Elve]ia. * 21 iulie Ploaia nu contene[te de mai multe zile. Profund\ [i seac\ triste]e. 1 Claire Targuebayre, fost\ colaboratoare a lui Edmond Charlot la Alger, deschisese un

hotel `ntr-un conac la Cordes, `n departamentul Tarn. Camus prefa]ase cartea ei, Cordes (Édouard Privat, 1954). Vine s\ se odihneasc\ dup\ Festivalul de la Angers [i s\ preg\teasc\ noi proiecte teatrale, `n special cu Jean-Pierre Jorris. 2 Prieten din copil\rie al lui Camus, care se c\lug\rise. {i-a g\sit moartea `ntr-un accident de ma[in\, la Chaux-de-Fonds, `n Elve]ia, la 9 iulie 1957. Cf. Apendice, p. 544.

511

* 22 iulie Scrisoare de la Mi. care-mi vorbe[te de familia ei [i de „chiolhanurile lor ar]\goase“. Telefon`ndu-i celui pe care-l iube[te, aflat la 700 km dep\rtare, nu-[i g\se[te cuvintele: „Eram jalnic\ [i bucuroas\“. * 23 iulie Adev\rul. Adev\rul! * 24 iulie Peisaj frumos [i pustiu `n care fiecare cas\ `nt`lnit\ se afl\ `n pragul pr\bu[irii. ~n hambarele spintecate [i n\p\dite de urzici, ruginesc vechi grape cu ro]i, b\tr`ni [i enormi p\ianjeni care b`ntuie acest regat pustiu. N\vala spre ora[e, spre uzine, spre pl\cerile colective. Aici moare `ncet o civiliza]ie, `n jurul nostru, iar casele vechi stau m\rturie. ~i spun asta [i lui M. care-mi r\spunde c\ nu `ncearc\ o impresie de moarte, ci de a[teptare. A[teptare a ce? – A lui Mesia. Tot mai plou\; mi-e foame de lumin\ ca de p`ine [i nu m\ mai pot suporta. * 24 iulie Plecare Roussillon. Marea. Leucate. ~ntoarcere pe 25, seara. * 26 iulie Dimine]i superbe. R`ndunici bete. Cei care nu s`nt curio[i: ceea ce [tiu `i dezgust\ fa]\ de ceea ce ignor\ (C.). * Budismul e ateismul devenit religie. Rena[terea plec`nd de la nihilism. Exemplu unic, cred eu. {i pre]ios, la care s\ medit\m noi, cei care ne-am luat la har]\ cu nihilismul.

carnete_Camus.qxd

512

12/12/02

4:31 PM

Page 512

ALBERT CAMUS

CARNETE

513

* Nu-i po]i cere suferin]ei s\-[i justifice motivele. Te-ai expune atitudinii de a nu mai `mp\rt\[i aproape nimic.

* „Cel mai u[or fir de m\tase `mi e mai insuportabil dec`t altcuiva o ghiulea de plumb.“ (N.) {i mie, din p\cate.

* Cordes. ~n fiecare sear\ m\ duceam s-o v\d pe Venus culc`ndu-se [i stelele r\s\rind deasupra patului ei `n noaptea cald\.

* Svidrigailov din Crim\ [i pedeaps\: „O od\i]\ afumat\, cu p\ianjeni `n col]uri [i iat\ toat\ eternitatea“1.

* B\tr`na doamn\ englezoaic\ care se sinucide. ~n jurnalul ei, de luni de zile, nota zilnic acela[i lucru: „Ast\zi n-a venit nimeni“.

*

* La sf`r[itul Adolescentului ([i `n cele trei variante), Dostoievski face `n registru ironic procesul lui Tolstoi. * Cordes. 4 august G`nduri de moarte. * 6 august Vizit\ la Cayla: loc singuratic [i t\cut `n jurul c\ruia oamenii vin ca s\ moar\. ~n]eleg mai bine ceea ce citesc dup\ aceea `n jurnalul lui Eugénie de Guérin: „Cu drag\ inim\ a[ face un leg\m`nt de claustrare la Cayla. Nici un loc din lume nu-mi place ca acas\ la mine“. {i apoi: „Unde voi fi? Unde vom fi c`nd copacii ace[tia vor fi devenit mari? Al]ii se vor duce s\ se plimbe sub umbrele lor [i vor vedea ca [i noi trec`nd v`nturile care-i vor dobor`“. * B\tr`nii credincio[i din Rusia credeau c\ purt\m un dr\cu[or pe um\rul st`ng [i un `nger pe um\rul drept. Iat\ o tem\ de teatru (pentru Don Faust?): `ngerul [i diavolul cresc dup\ cum `i hr\nim noi. ~n general, unul sau cel\lalt e foarte mare. Personajul meu intr\ cu dou\ personaje mai mici [i de `n\l]ime egal\. Dialogurile dintre ei, de la personaj la cele dou\ f\pturi, de la cele dou\ la personaj etc. etc.

8 august 1957. Cordes Pentru prima oar\ dup\ ce am citit Crim\ [i pedeaps\, `ndoial\ absolut\ `n leg\tur\ cu voca]ia mea. Examinez serios posibilitatea s\ renun]. ~ntotdeauna am considerat crea]ia un dialog. Dar cu cine? Societatea noastr\ literar\ al c\rei principiu este r\utatea mediocr\, unde ofensa ]ine loc de metod\ critic\? Societatea, at`ta tot? Un popor care nu ne cite[te, o clas\ burghez\ care, `n timpul anului, cite[te presa [i dou\ c\r]i la mod\. ~n realitate, creatorul nu poate fi ast\zi dec`t un profet solitar, b`ntuit, `nghi]it de o crea]ie nem\surat\. S`nt eu, oare, un creator? A[a am crezut. Mai exact, am crezut c\ puteam s\ fiu. Ast\zi m\ `ndoiesc [i tare s`nt ispitit s\ resping efortul \sta continuu care m\ face nefericit chiar `n fericire, asceza asta g\unoas\, chemarea asta care m\ `ncordeaz\ ca s\ ob]in nu [tiu ce. Dac\ a[ face teatru, dac\ a[ scrie la nimereal\ lucr\ri dramatice, f\r\ s\-mi pese, a[ fi, poate, liber. Ce treab\ am eu cu o art\ stimabil\ sau cinstit\? {i s`nt eu oare capabil de ceea ce visez? Dac\ nu s`nt capabil, la ce bun s\ mai visez? S\ m\ eliberez [i de asta [i s\ nu mai consimt la nimic! Au mai f\cut-o [i al]ii, mai mari dec`t mine. * 12 august C.S.: „Nu durerea trebuie s\ st`rneasc\ cea mai mare mil\, ci nemernicia. Nenorocirea extrem\ este s\ te sim]i cufundat `n ru[ine. 1 ~n Carnetele despre Crim\ [i pedeaps\, Dostoievski noteaz\ c\ Svidrigailov „crede

`n via]a de apoi“, ~N P|IANJENI etc. (Dostoievski `nsu[i a subliniat „`n p\ianjeni“).

carnete_Camus.qxd

514

12/12/02

4:31 PM

Page 514

ALBERT CAMUS

CARNETE

Voi to]i ave]i aerul de a nu fi traversat dec`t suferin]e frumoase, suferin]e distinse.“ E adev\rat. Emerson: „Secretul geniului este s\ nu tolereze `n jurul s\u existen]a nici unei fic]iuni“. * 13 august Plecarea de la Cordes. * Muzic\ atonal\ – `ntotdeauna dramatic\, de[i se vrea o reac]ie fa]\ de romantismul muzical. Asta fiindc\ non-semnifica]ia e mereu patetic\ [i dramatic\. Idem, pentru pictur\. Un comentariu despre C\derea de vreme ce lumea nu `n]elege. ~ntruchiparea [i ridiculizarea atitudinii moderne [i a acelei stranii [i indecente remu[c\ri laice `n leg\tur\ cu p\catul. Cf. Chesterton1: „Secolul al XIX-lea (idem, al XX-lea) e plin de idei cre[tine care au `nnebunit“. C\ Lenin n-a avut niciodat\ de-a face cu masele. Cf. Sperber2: st`nga [i punctul patru al lui Truman3. Idem: Freud nu sim]ea nici o voca]ie medical\, nici „o `nclina]ie pentru omenirea suferind\“. Nemesis. Complicitatea profund\ dintre marxism [i cre[tinism (de dezvoltat). De aceea s`nt contra am`ndurora. * Aman]ii orbi care-l ucid, pe b`jb`ite, pe so]ul orb. *

515

Atrac]ia fa]\ de religie manifestat\ de oamenii de teatru. Via]a de vis [i via]a adev\rat\. ~mi pl\ceau locurile acelea (restaurante luminoase, dancinguri etc.) pe care le-au n\scocit oamenii ca s\ se ad\posteasc\ de via]\. Chestia asta r\nit\ din mine. * Necesitate [i exaltare a contrariilor. M\sura – loc de contradic]ie. Soare [i bezn\. * La cincisprezece ani, Nietzsche, deoarece ni[te colegi negau `n fa]a lui gestul lui Mucius Scaevola1, ia f\r\ s\ spun\ un cuv`nt un t\ciune aprins din sob\ [i-l arat\ prietenilor s\i. Toat\ via]a a r\mas cu cicatricea. Povestea cu bordelul2 (H. p. 48). Cosima care trebuie acuzat\ pentru c\ a distrus toate scrisorile lui N. c\tre W. „Cunoa[terea tragic\ [i veselia greceasc\.“ Terasa catedralei din Basel unde st\teau de vorb\ Nietzsche [i Burckhardt3. „Un anahoretism modern – imposibilitatea de a tr\i `n acord cu statul.“ Idem: „Aristocra]ia spiritului trebuie s\-[i cucereasc\ `ntreaga libertate fa]\ de stat, care ]ine ast\zi [tiin]a `n fr`u“. Idem: omul vis`nd, culcat pe un tigru. Despre incendierea Luvrului `n timpul Comunei care-l face s\ pl`ng\ [i-l face nefericit zile `ntregi: „Niciodat\, oric`t de vie mi-ar fi durerea, n-a[ fi aruncat cu piatra `n sacrilegiile acelea care nu-s `n ochii mei dec`t purt\toarele culpei tuturor. Culp\ asupra c\reia este mult de g`ndit“. „F\ `n a[a fel `nc`t s\ fiu `ngropat ca un p\g`n loial, f\r\ minciun\.“ Trist f\r\ lumin\, exaltat de `ndat\ ce ea revine.

Un Teatru ne`ntrerupt. * 1 Gilbert Keith Chesterton (1874-1936), scriitor [i pamfletar catolic englez. 2 Manès Sperber (1905-1984), scriitor, discipol al lui Adler [i prieten al lui Malraux.

La 29 octombrie 1946, participase cu Camus, Koestler, Sartre [i Malraux la o reuniune al c\rei scop era definirea unei morale politice minime. (Cf. Carnete II). 3 Doctrina Truman, expus\ de Pre[edintele S.U.A. la 12 martie 1947, avea drept obiectiv s\ restr`ng\ expansiunea sovietic\ [i a sf`r[it prin adoptarea planului Marshall, vast program de ajutorare a na]iunilor amenin]ate de comunism.

1 Notele acestea au fost f\cute de Camus `n timpul lecturii lui Nietzsche de Daniel

Halévy (Bernard Grasset, 1944). Caius Mucius Scaevola este un erou roman legendar (secolul al VI-lea `.Hr.). Capturat `n timp ce se strecurase `n tab\ra inamic\ spre a-l ucide pe regele etrusc Porsenna, prefer\ s\ lase s\ i se ard\ m`na dreapt\ dec`t s\-i numeasc\ pe complicii s\i, de unde porecla de Scaevola, „st`ngaciul“. 2 La Köln, c\ut`nd un hotel, Nietzsche este `ndreptat spre o cas\ de toleran]\. ~n salon, `n fa]a fetelor dezbr\cate, s-a a[ezat la pian [i a c`ntat una dintre improviza]iile sale n\valnice, spre stupoarea general\. 3 Jacob Burckhardt (1818-1897), istoric elve]ian, coleg [i prieten al lui Nietzsche la Universitatea [i la Pedagogium din Basel. ~ntruchipa `n ochii lui tipul marelui profesor.

carnete_Camus.qxd

516

12/12/02

4:31 PM

Page 516

ALBERT CAMUS

CARNETE

Proiectul a „zece ani de medita]ie [i de t\cere“. Ideea m\[tii1. Elogiul lui Napoleon `n La Gaya Scienza2. Aventur\ cu D-na V.P. `n ’87, ultimul bile]el lui Rhode, r\scolitor3. Rhode nu r\spunde. „Lisbeth4, de ce pl`ngi? Nu s`ntem noi ferici]i?“ * Aveam multe idei preconcepute `mpotriva ra]ionalismului. Dar pasiunea confra]ilor mei ........................................................... 5 * 8 septembrie. Moartea lui Robert Chatté6. Singur, la spitalul din Villejuif. * S\ refuzi s\ str\luce[ti c`nd po]i str\luci, s\ placi etc. E nevoie de un pic de artificiu, dar artificiul sf`r[e[te prin a `nghi]i tot. S\ te fr\m`n]i (c`t timp e nevoie) este, p`n\ la urm\, mai fecund dec`t s\ sporov\ie[ti [i s\ te enervezi din nimic. De ce ar fi nevoie: nu numai de cineva pe care s\-l iube[ti f\r\ s\-i ceri nimic, ci chiar de cineva pe care s\-l iube[ti f\r\ s\-]i dea nimic. * Roman. Mi: `n iubire respira ca o `not\toare [i z`mbea `n acela[i timp, apoi `nota din ce `n ce mai repede, e[ua pe un ]\rm cald [i umed, cu gura deschis\, `nc\ z`mbitoare, ca [i cum, dup\ at`tea grote [i ape ad`nci, apa devenise elementul ei, iar p\m`ntul locul arid unde, pe[te scurg`ndu-se, se sufoca bucuroas\. * Cel mai mare om, cea mai mare for]\ spiritual\: cel mai, cea mai concentrat\ [...]7. 1 „D\-mi o masc\ `n plus, o a doua masc\!“ (Dincolo de bine [i de r\u). 2 {tiin]a vesel\, cartea a V-a, nr. 362. 3 „Am acum patruzeci [i trei de ani `n urma mea [i s`nt la fel de singur ca [i atunci c`nd

eram copil.“ 4 Élisabeth Förster-Nietzsche, sora lui Nietzsche. 5 Dou\ propozi]ii indescifrabile. 6 Librar, prieten intim al lui Pascal Pia. 7 Dou\ cuvinte indescifrabile.

517

Nietzsche. Nereligios prin religie. Pascal – `n felul s\u. La urma urmelor, dup\ Toma, credin]a este curajul spiritului. Idem, pentru el, Hristos: M`ntuitorul imoralist. * Custine.: „~ntr-o zi, uria[ul adormit se va scula [i violen]a va pune cap\t domniei cuv`ntului. ~n zadar egalitatea `nnebunit\ va rechema atunci b\tr`na aristocra]ie `n ajutorul libert\]ii; arma apucat\ prea t`rziu, purtat\ de m`ini prea mult timp inactive, va fi devenit neputincioas\“. Idem, despre francezi: „s-ar zugr\vi ur`]i mai cur`nd dec`t s\ se lase uita]i“. * Don Faust. C`nd este transformat `n Don Juan, scena `ncepe cu un hohot de r`s b\rb\tesc `n culise care marcheaz\ intrarea lui Don Juan. Nietzsche: „~nc\ vreo c`teva mii de ani pe calea ultimului secol! – {i `n tot ce va face omul, inteligen]a suprem\ va fi manifest\ – dar `n felul acesta, tocmai inteligen]a va fi pierdut toat\ demnitatea. Va fi desigur necesar s\ fii inteligent, dar va fi [i ceva at`t de obi[nuit, `nc`t un spirit mai nobil va resim]i aceast\ necesitate ca pe o vulgaritate. S\ fii nobil va `nsemna poate atunci s\ ai nebunii `n cap.“ * Biblia s-a n\scut printre pietre. * 1 octombrie Vizita lui G.T.1 care `nainte s\ plece `n Algeria vine s\-mi m\rturiseasc\ ce a f\cut. Acum o lun\ la Alger. Contactat\ de emisarii F.E.N.2 care `i propun o `nt`lnire cu ni[te responsabili dornici s\-i pun\ `ntreb\ri despre bro[ura ei (Algeria ’57). Ea accept\. ~nt`lnire, apoi filier\. Pe scurt, cas\ kasbah unde e primit\ de dou\ femei. Pe urm\ sosesc doi b\rba]i `narma]i. Se discut\. G.T. le explic\ teza ei, 1 Germaine Tillon, etnolog\ care poposise la Aurès din decembrie 1954 p`n\ `n martie

1957. Camus a redactat o prezentare pentru edi]ia american\ a c\r]ii ei, ap\rut\ `n englez\ cu titlul Algeria. 2 Frontul de Eliberare Na]ional\ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

518

12/12/02

4:31 PM

Page 518

ALBERT CAMUS

CARNETE

s\r\cirea, volumul salariilor suplimentare care vin din metropol\ etc. (opinia ei: valabili din punct de vedere politic, incul]i sub aspect economic). ~n acel moment, unul dintre ei care pare [eful: „Ne considera]i ni[te asasini“. Atunci G.T.: „P\i chiar s`nte]i ni[te asasini“ (e cur`nd dup\ atentatul de la Cazinoul de pe corni[\). Atunci cel\lalt are o reac]ie teribil\: cu ochii `n lacrimi. Pe urm\: „Bombele astea, a[ vrea s\ le v\d pe fundul m\rii“. „Nu depinde dec`t de tine“, spune G.T. Vorbesc de tortur\. S`nt reclamant\, spune ea (a f\cut parte din comisia de cercetare a sistemului concentra]ionar). Ajung la [un] acord: suprimarea terorismului civil contra suprim\rii execu]iilor. Aproximativ `n termenii pe care `i propusesem eu (dar urmarea, din p\cate…). Cel\lalt, `n leg\tur\ cu baterea `n cuie spune: „Fran]a-i de vin\“. „Asta s\ i-o spui bunic\-tii, zice G.T. Eram de fa]\. F.E.N.-ul e de vin\ [i o [tii [i tu“. {eful `i face celuilalt semn s\ tac\. Ea afl\ cur`nd dup\ aceea c\ este Ali la Pointe. Ie[ind, `l apuc\ de cravat\ [i-l scutur\: „{i s\ nu ui]i ce am spus“. Iar el r\spunde: „Nu, doamn\“. A doua `ntrevedere dup\ execu]ie [i ea afl\ atunci c\ [eful este Yaasef Saadi. Dup\ dou\ s\pt\m`ni, acesta este arestat. ~mi arat\ [i compozi]iile a 30 de elevi arabi de 11-12 ani c\rora `nv\]\torul arab le d\duse drept subiect: „Ce a]i face dac\ a]i fi invizibili?“ To]i iau arme [i ucid fie francezi, fie para[uti[ti, fie pe [efii guvernului. S`nt disperat `n privin]a viitorului. C\ sclavul este aservit fiindc\ mor]ii i-a preferat via]a este din punct de vedere istoric fals. Budapesta. * 17 octombrie Nobel. Straniu sim]\m`nt de cople[ire [i de melancolie. La 20 de ani, s\rac [i gol, am cunoscut gloria adev\rat\. Mama1. *

519

inima. Rebatet1 `ndr\zne[te s\ vorbeasc\ despre nostalgia mea de a comanda plutoane de execu]ie c`nd el este unul dintre cei pentru care, `mpreun\ cu al]i scriitori din Rezisten]\, am cerut gra]ierea c`nd a fost condamnat la moarte. A fost gra]iat, dar el pe mine nu m\ gra]iaz\. Iar `mi vine s\ p\r\sesc ]ara asta. Dar unde s\ m\ duc? Crea]ia `ns\[i, arta `ns\[i, detaliul ei, `n fiecare zi [i ruptura… S\ dispre]uiesc e mai presus de for]ele mele. Oricum, trebuie s\-mi `nving acest soi de spaim\, de panic\ de ne`n]eles `n care m-a aruncat [tirea asta nea[teptat\. De aceea… „Ei nu m\ iubesc. Este un motiv ca s\ nu-i binecuv`ntez?“ N. Sfin]ii se tem de minunile pe care le fac. Nu le pot iubi [i nici nu se pot iubi prin ele. * ~n cursul aceleia[i luni trei crize de sufocare agravate de panic\ claustrofob\. Dezechilibru. Efortul pe care l-am f\cut, neobosit, ca s\-i ajung pe ceilal]i `n privin]a valorilor comune, s\-mi stabilesc propriul echilibru, nu e total zadarnic. Ceea ce am spus sau am g\sit poate servi, trebuie s\ serveasc\ altora. Dar nu mie care s`nt cuprins acum de un soi de nebunie. * 29 decembrie Ora 15. O nou\ criz\ de panic\. Acum exact patru ani, zi de zi, X. intra tot a[a `ntr-o stare de dezechilibru (ba nu, s`ntem `n 29, deci la diferen]\ de o zi). C`teva minute senza]ie de nebunie total\. Pe urm\, epuizare [i tremur. Calmante. Scriu asta dup\ o or\. Noaptea de 29 spre 30: nesf`r[ite angoase. * 30 decembrie Ameliorare prelungit\. *

19 octombrie Speriat de ceea ce mi se `nt`mpl\ [i de ceea ce n-am cerut. {i, ca s\ pun\ capac acestei situa]ii, atacuri at`t de josnice, `nc`t mi se str`nge

1 Ianuarie Din nou anxietate.

1 La anun]area Premiului Nobel, Camus i-a telefonat mamei sale, la Alger.

1 Ziarist colaborator care scria la Je suis partout, autor al volumului Décombres.

carnete_Camus.qxd

520

12/12/02

4:31 PM

Page 520

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Ianuarie-martie Crizele puternice au disp\rut. Doar anxietate surd\ [i constant\. * 5 martie Convorbire cu de Gaulle. Vorbind despre riscul producerii de tulbur\ri dac\ se pierde Algeria [i chiar despre furia francezilor din Algeria: „Furia francez\? Am 67 de ani [i n-am v\zut niciodat\ un francez ucig`nd al]i francezi. ~n afar\ de mine.“ De comparat Fran]a cu restul. „La urma urmei, spune el, nu s-a inventat nimic mai bun dec`t Fran]a.“ * C`ntec al revolu]ionarilor din 1905: „Fra]ilor, spre soare, spre libertate“. * Sperber. C\lc`iul lui Ahile1, p. 202: „Ideea de a `nlocui sinuciderea cu o nou\ ruptur\ radical\ nu este nou\. Voin]a de a-]i renega definitiv propriile acte, de a te descotorosi de ele pentru totdeauna se reg\se[te adesea `n visurile la care se dedau acei oameni pe care doar logica corpului `i mai leag\ de via]\, dar nimic nu-i mai leag\ de fiin]e: nici ceea ce au primit de la ele [i nici m\car ceea ce le-au dat ei. Visul acesta izvor\[te dintr-o singur\tate capabil\ s\ distrug\ p`n\ [i afec]iunea pe care omul [i-o poart\ sie[i“. Kierkegaard flutura `n fa]a lui Hegel o amenin]are teribil\: s\-i trimit\ un t`n\r care s\-i cear\ sfaturi. Dostoievski dup\ admirabilul Discurs despre Pu[kin2: „Pentru ce am spus la Moscova, vede]i cum am fost tratat aproape pretutindeni `n presa noastr\: ca [i cum a[ fi jefuit sau escrocat vreo banc\. Uhan]ev (escroc celebru) `nsu[i nu `ncaseaz\ at`tea murd\rii ca mine“. 1 Calmann-Lévy, 1957. 2 Rostit la 8 iunie 1880, la [edin]a solemn\ a Societ\]ii Amicilor literaturii ruse, [i pu-

blicat `n Journal d’un ecrivain, 1880, num\r unic.

521

Idem, dup\ succesul lui la debut: „… mi s-a creat un renume `ndoielnic [i nu [tiu p`n\ c`nd va dura infernul acesta“. „G`ndul care m\ preocup\ cel mai mult este `n ce const\ comuniunea noastr\ de idei, care s`nt punctele `n care ne putem `nt`lni cu to]ii, indiferent de tendin]\...“ „Nu trebuie s\-]i strici via]a f\r\ nici un scop“ (extindere). * Cei care au, `ntr-adev\r, ceva de spus nu vorbesc niciodat\ despre asta. * Marsilia Alger pe Kairouan1. Dubl\ burni]\. Prima face spum\ [i m\z\riche pe creasta valului care se sparge de vas – [i v`ntul violent o `n[fac\ dintr-o dat\, o r\suce[te, o stoarce; [i a doua burni]\, mai pu]in `nc\rcat\ de ap\, dantel\ de abur fin, se ridic\ `n cea]\. Pesc\ru[ii cu aripile fr`nte exact la mijloc `n form\ de acoperi[. Solda]ii pe punte [i `n b\taia v`ntului, ghemui]i `n odgoane, cu capul `nf\[urat `n fulare, cu mantaua inform\. Momentele acestea c`nd omul p\r\se[te orice aspect de parad\ [i se ghemuie[te la nivelul nevoii. Asta-i istoria. Nemi[cat pe puntea superioar\ [i pesc\ru[ii coboar\ [i-[i continu\ zborul r\bd\tor foarte aproape de mine. Pesc\ru[i `nc\p\]`na]i, cu ochii lor globulo[i, cu ciocul de vr\jitoare, cu mu[chii lor neobosi]i. P\s\rile de mare n-au unde s\ se odihneasc\. Dec`t `n ad`ncitura schimb\toare a valurilor sau pe crucea oscilant\ a catargului mare. * Condorcet: „Robespierre e un preot [i nu va fi niciodat\ dec`t asta“. 1 Camus revine `n Algeria `n martie [i `n aprilie 1958. Este primit la universitatea din Alger [i `l `nt`lne[te pe Mouloud Ferraoun, scriitorul [i `nv\]\torul kabil care va fi asasinat de O.A.S. `n 1962.

carnete_Camus.qxd

522

12/12/02

4:31 PM

Page 522

ALBERT CAMUS

CARNETE

Printre reflexele primare, cele care apar]in naturii imediate a omului sau a animalului, Pavlov `nscrie „reflexul libert\]ii“. * Puterea nu se desparte de nedreptate. Puterea adev\rat\ este administrarea s\n\toas\ [i prudent\ a injusti]iei. * S\ nu vorbesc niciodat\ despre munca mea. * Actor. * Nietzsche: „~ntr-o supraabunden]\ de for]e `nvior\toare [i reparatoare, chiar [i nenorocirile au o str\lucire solar\ [i-[i z\mislesc propria consolare…“ Idem: „Presupun`nd c\ s`ntem `ntotdeauna `n a[teptarea r\ului, a surprizei dezagreabile, vom r\m`ne `ntr-o stare de tensiune [i de animozitate, vom fi insuportabili celorlal]i [i vom vedea cum propria noastr\ s\n\tate sufer\ din cauza asta: asemenea firi se `ndreapt\ spre pieire“. Idem: „Frica de moarte, maladie european\“. Idem: „Fericirea const\ `n promptitudinea sim]irii [i a g`ndirii; tot restul lumii apare lent, gradual [i prostesc. Oricine ar putea s\ simt\ zborul unei raze de lumin\ ar fi cople[it de fericire fiindc\ are mult\ celeritate“. Idem: „Portretul omului care va s\ vin\: excentric, energic, c\lduros, neobosit, artist, inamic al c\r]ilor“. Idem: „Oamenii cu o cultur\ foarte elevat\ [i cu un corp viguros s`nt deasupra tuturor suveranilor“. * `n Carnetele lui Montherlant, p. 82: totul este Despre spus acolo cu excelen]\ [i modera]ie. biofagi1:

1 Cuv`ntul `i apar]ine lui Montherlant: „Cei care ne rod, ne devoreaz\ via]a s`nt la `nceput indiferen]ii c\rora afacerile ne oblig\ s\ le d\m f\r`me din timpul nostru…“

523

* ~n ceea ce m\ prive[te: a[ fi sucombat `n fa]a oric\ruia dintre sentimentele mele dac\ ar fi r\mas unic. ~ntotdeauna am opus dou\ sentimente unul altuia. * Tipasa: cerul cenu[iu [i bl`nd. ~n centrul ruinelor, izbiturile m\rii u[or agitate alterneaz\ cu ciripitul p\s\rilor. Chénoua enorm [i u[or. Voi muri [i locul acesta va continua s\ r\sp`ndeasc\ deplin\tate [i frumuse]e. Nimic amar `n ideea asta. Ci, dimpotriv\, sim]\m`nt de recuno[tin]\ [i de venera]ie. * Ploaia vertical\ [i grea din Alger. Necontenit\. ~ntr-o cu[c\. * Algerieni. Via]a lor `n densitatea [i c\ldura prieteniei, a familiei. ~n centru, trupul [i virtu]ile sale – [i profunda sa triste]e de `ndat\ ce se degradeaz\ – via]\ f\r\ alt orizont dec`t imediatul, dec`t cercul carnal. M`ndri de virilitatea lor, de capacitatea lor de a bea sau de a m`nca, de for]a [i de curajul lor. Vulnerabili. * Porumbelul `njunghiat. * ~ntoarcere. Kairouan. Furtuna. Impuls irezistibil s\ m\ arunc `n ap\. Solitudinea [i p\r\sirea omului `n valurile dezl\n]uite, pe urmele vaporului care-[i continu\ ruta. * Etapele unei vindec\ri. S\ la[i s\ doarm\ voin]a. Gata cu „trebuie“. S\ depolitizezi complet spiritul, pentru a-l umaniza. S\ scrii claustrofobul – [i comedii. S\ te pui `n acord cu moartea, adic\ s-o accep]i. S\ accep]i s\ te dai `n spectacol. Nu voi muri de angoasa asta. Dac\ a[ muri, gata. Dac\ nu, la limit\, comportament nes\buit.

carnete_Camus.qxd

524

12/12/02

4:31 PM

Page 524

ALBERT CAMUS

CARNETE

Este suficient s\ accep]i judecata celorlal]i. Umilin]\ [i acceptare, remedii pur medicale pentru angoas\. Lumea merge spre p\g`nism, dar `nc\ mai respinge valorile p\g`ne. Ele trebuie restaurate, trebuie p\g`nizat\ credin]a, grecizat Hristos [i atunci echilibrul se restabile[te. Nu cumva oi fi suferit de excesul responsabilit\]ilor mele? De vreme ce m\ aflu `n pustiu [i `n atonie, trebuie s\ `mping ariditatea p`n\ la cap\t pentru ca pragul s\ fie atins [i, `ntr-un fel sau altul, dep\[it. Nebunie sau mai mare st\p`nire. Metod\: de `ndat\ ce apare angoasa, respira]ie accelerat\ sau `ncetinit\ `nc\ din momentul alertei. S\-i asociez privarea imediat\ de orice ac]iune [i de orice gest. A doua asociere: relaxare general\. Pe termen lung: transfer [i acumulare a `nc\rc\turii de energie proprii oric\rei voin]e sau dorin]e prin suspendarea momentan\ a voin]ei sau a dorin]ei respective. Fa]\ de societate: s\ recunosc c\ nu a[tept nimic de la ea. Orice participare devine atunci un dar care nu a[teapt\ r\splat\. Elogiul sau blamarea devin ceea ce s`nt: nimic. P`n\ la urm\, suprimarea gregarului. S\ suprim morala `ntruna repetat\ a justi]iei abstracte. S\ r\m`n aproape de realitatea fiin]elor [i a lucrurilor. S\ revin c`t mai des posibil la fericirea personal\. S\ nu refuz s\ recunosc ceea ce este adev\rat chiar [i c`nd tot ceea ce este adev\rat se `nt`mpl\ s\ contrarieze ceea ce este de dorit. Exemplu: s\ recunosc c\ for]a, [i ea, mai ales ea, convinge. Adev\rul merit\ toate chinurile. Numai el fundamenteaz\ bucuria care trebuie s\ `ncununeze acest efort. S\ recuperez energia – `n centru. S\ recunosc necesitatea inamicilor. S\-mi plac\ faptul c\-mi s`nt inamici. S\ sparg sistematic automatismele de la cel mai mic spre cel mai `nalt. Tutun, hran\, sex, reac]ii afective de ap\rare (sau de atac; s`nt acelea[i) [i crea]ia `ns\[i. Ascez\ nu `n leg\tur\ cu dorin]a care trebuie s\ se p\streze intact\, ci `n leg\tur\ cu satisfacerea ei. *

525

S\ recuperez puterea cea mai mare, nu ca s\ domin, ci ca s\ dau. * 3 mai Recuperare aproape total\, sper chiar putere crescut\. ~n]eleg mai bine acum ceea ce am [tiut dintotdeauna: cel care-[i t`r\[te via]a [i sucomb\ sub povara ei nu poate ajuta pe nimeni, oric`te misiuni `[i asum\. Cel care se st\p`ne[te [i st\p`ne[te via]a poate s\ fie cu adev\rat generos [i s\ d\ruiasc\ f\r\ efort. S\ nu a[tep]i nimic [i s\ nu ceri nimic dec`t puterea asta de d\ruire [i de munc\. Jurnal. * Sf`r[it de aprilie 1958. Cannes1 Pe mare `n fiecare zi. Balizele n\voadelor (o sticl\ cu o limb\ de plumb, totul plutind pe o bucat\ de plut\) sun\ seara ca ni[te clopo]ei adun`nd turmele m\rii. Noaptea, `n port, b\rcile ]ip\ [i gem din catarge [i pasarele. Lumina – lumina – [i anxietatea se retrage, `nc\ nu dispare, dar este surd\, parc\ a]ipit\ `n c\ldur\ [i soare. * 30 aprilie Martin du Gard. Nisa. Se t`r\[te cu reumatismul s\u articular. 77 de ani. „~n fa]a mor]ii nimic nu mai ]ine, nici m\car opera mea. Nu e nimic, nimic…“ „Da, e bine s\ nu te sim]i singur“ [i ochii i se umplu de lacrimi. Ne fix\m o `nt`lnire pentru iulie la Tertre2. „Dac\ mai s`nt `n via]\.“ Dar are aceea[i inim\ care se intereseaz\ de tot. * 29 mai 1958 Meseria mea e s\-mi scriu c\r]ile [i s\ lupt c`nd libertatea alor mei [i a poporului meu este amenin]at\. Asta-i tot. 1 ~n timpul acestui sejur la Michel Gallimard, Camus dispune de un vas de curs\ lung\ de opt metri, numit Aya. 2 Denumirea propriet\]ii lui Martin du Gard la Bellême (Orne). ~n 1955, Camus a prefa]at Operele complete ale lui Martin du Gard, `n colec]ia Pléiade.

carnete_Camus.qxd

526

12/12/02

4:31 PM

Page 526

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Artistul este ca zeul de la Delphi: „Nici nu arat\, nici nu ascunde: semnific\“. * Cehov: „Nu s`nt nici liberal, nici conservator… Sf`ntul sfin]ilor este, pentru mine, corpul uman, s\n\tatea, inteligen]a, talentul, inspira]ia, dragostea [i libertatea absolut\. Eliberarea de orice for]\ brutal\ [i de orice minciun\, indiferent de forma `n care s-ar exprima ele: Iat\ care ar fi programul dac\ a[ fi un mare artist“ (scrisoare c\tre Plehceiev1, 1888). * Musil2: Un proiect mare care presupune toate mijloacele artei, pe care nu o are. De unde opera asta emo]ionant\ prin e[ecurile ei, nu prin ceea ce spune. Acest interminabil monolog al autorului `n care geniul str\luce[te ici [i colo [i pe care arta nu-l lumineaz\ niciodat\ `ntru totul. Musil: „Fiecare dintre noi posed\ o a doua natur\ unde tot ce se face este inocent“. „Via]a obi[nuit\ este media tuturor crimelor noastre posibile.“ * Mama. Dac\ i-am iubi destul pe cei pe care-i iubim, i-am `mpiedica s\ moar\. * 9 iunie 1958 Din nou plecare `n Grecia. * 10 iunie Acropole. Sim]\m`nt mai pu]in grandios ca prima oar\. Nu eram singur [i m\ preocupam de compania mea. {i pe urm\ `nt`l-

527

nire cu O. care m\ deranjeaz\. Acropole nu este un loc unde s\ po]i min]i. La ora dou\ avionul pentru Rodos. Insulele, st`ncile pe mare care se `ndep\rteaz\ `n urma noastr\. Pulverizare a continentelor. La Rodos, aterizarea are loc `n mijlocul unui c`mp cu gr`u scurt [i `nflorit pe care v`ntul `l face s\ alerge `n valuri spre marea albastr\. Insul\ somptuoas\ [i `nflorit\. Plimbare noaptea `n mijlocul arhitecturii deloc levantine. ~nt`lnirea cu p\rintele Brückberger care-mi anun]\ inten]ia sa de a o rupe cu Biserica f\r\ s\ se r\spopeasc\. Simpatia mea pentru el – la fel de vie. Cu vaporul, `mpreun\ cu so]ii Michel G. [i Prassinos1. * 11 iunie P\r\sesc vaporul dis-de-diminea]\, singur, [i m\ duc s\ `not pe plaja de la Rodos, la dou\zeci de minute dep\rtare, singur. Apa e limpede, bl`nd\. Soarele, la `nceput de drum, `nc\lze[te f\r\ s\ ard\. Clipe delicioase care-mi readuc `n minte dimine]ile de la Madrague, de acum dou\zeci de ani, c`nd ie[eam adormit din cort, la c`]iva metri de mare, ca s\ m\ arunc `n apa somnoroas\ a dimine]ii2. Vai, nu mai [tiu s\ `not. Sau, mai degrab\, nu mai pot respira ca `nainte. Nu conteaz\, p\r\sesc cu p\rere de r\u plaja unde am fost fericit. La ora zece p\r\sim Rodos ca s\ ocolim v`rful de nord al insulei [i s\ ajungem la Lindos. * 12.30. Lindos Mic port natural aproape `nchis. Golf perfect. Pierdem o ancor\ `n apele absolut limpezi. Golful e dominat mai `nt`i de casele albe ale satului, apoi de o acropol\ fortificat\ cu ziduri medievale `n mijlocul c\rora se ivesc trunchiuri de coloane dorice. Ajungem la plaj\ `ntr-o barc\ youyou3. Baie. La sf`r[itul dup\-amiezei urc\m spre Acropole. ~n v`rf, scar\ lat\ [i u[or de urcat care 1 Michel Gallimard [i pictorul Mario Prassinos. 2 ~n iulie 1941, Camus a locuit o s\pt\m`n\ `n cort, pe dunele plajei de la Madrague,

1 Alexis Plehceiev (1825-1893), poet, condamnat la moarte [i gra]iat `n acela[i timp cu

l`ng\ Oran. Cf. „Prefa]a“ din 1958 la Fa]a [i reversul.

Dostoievski. 2 Traducerea volumului Omul f\r\ calit\]i a fost publicat\ `n 1957 (la Editura Seuil).

3 Mic\ barc\ scurt\ [i lat\ utilizat\ pentru a face naveta `ntre vapoarele ancorate `n rada

portului [i cheiuri (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

528

12/12/02

4:31 PM

Page 528

ALBERT CAMUS

CARNETE

duce la o pia]\ foarte mare, `n plin cer, domin`nd, `ntr-o parte, portul unde s`ntem ancora]i, iar `n cealalt\, dar vertical peste un h\u primejdios, alt golf `nchis, cel unde a acostat Sf`ntul Pavel. R`ndunele se `nv`rt deasupra acestui spa]iu, bete de lumin\, plonjeaz\ `n picaj [i urc\ din nou cu ]ipete ascu]ite. Ziua se `ncheie pe deasupra coloanelor; cele dou\ golfuri, peste capurile care se `nmul]esc p`n\ `n zare [i peste marea imens\ din fa]a noastr\. Sim]\m`nt de neputin]\ de a atinge, de a exprima at`ta frumuse]e. Dar, `n acela[i timp, recuno[tin]\ `n fa]a fiin]ei perfecte a lumii. La `ntoarcerea `n ora[, m\g\ru[ii, barca `n `nserare. Noaptea, r\gete puternice de m\gari. * 12 iunie La ora [ase urc pe punte ca s\ v\d pentru ultima oar\ golful pe care-l iubesc. La bord toat\ lumea doarme, cu excep]ia c\pitanului. ~n diminea]a u[oar\, mirosul de Lindos, miros de spum\, de c\ldur\, de m\gari [i de ierburi, de fum… * Rodos, la 8.30 Plimbare ca s\ v\d o ad`ncitur\ plin\ de fluturi recent ap\ru]i. Stau ascun[i printre ierburi, copaci, grote [i ne ies `n fa]\ roiuri t\cute [i agitate. C\ldur\ ap\s\toare. Revenire. Plecare spre Marmaris, port turcesc, la ora cincisprezece. Sosire la ora [aptesprezece. Golful `n mijlocul c\ruia ancor\m e frumos, dar `ntunecat. Or\[elul, de departe, pare jalnic. {i, `ncetul cu `ncetul, vedem toat\ popula]ia adun`ndu-se la debarcader. Urcare la bord a poli]i[tilor [i a vame[ilor turci. Interminabil\ vorb\rie pe tema formalit\]ilor de rigoare. Apoi cobor`re pe ]\rm unde s`ntem `nconjura]i [i urma]i de o mul]ime de copii pr\p\di]i. S\r\cia, p\r\sirea `n care s`nt l\sate str\zile [i casele `]i str`ng inima, a[a c\ revenim f\r\ mult\ z\bav\. Dup\ masa de sear\, o nou\ vizit\ a oficialit\]ilor. Din nou tr\nc\neal\ (ei nu vorbesc nici o limb\ occidental\) nesf`r[it\. Au p\strat la ei pa[apoartele etc. Le vom primi la [ase diminea]a. C\pitanul protesteaz\… etc. De fapt, va trebui s\ mearg\ cineva dup\ ele a doua zi de diminea]\.

529

* 13 iunie Plecare la [apte. La ora unsprezece insula Simi. Cur\]enia greceasc\ admirabil\. Casele cele mai s\race, v\ruite proasp\t, decorate etc. De necrezut [i revolt\tor ca turcii s\ fi putut st\p`ni at`t de mult timp acest popor. Baie `n mare. Dar claustrofobie cresc`nd\. ~n rest, s`nt `ntr-o form\ superb\. La ora cincisprezece plec\m spre Kos. * Kos. Mic port de noapte `n care via]a e u[oar\. Muzic\. La megafoane se aud [tiri despre evenimentele din Cipru pe un ton pe care-l cunosc prea bine. Lu\m cina sub luminile roz. * 14 iunie Insula. Mic templu pe o plaj\ cu ap\ limpede. Baie [i dejun la Psameros. ~n golfule], cinci case v\ruite, albe [i albastre. Ni[te feti]e intr\ `n ap\ `n c\m\[u]e [i `noat\ spre noi. Zilnic soarele monstruos… nu voalat de cea]\ sau greu, ci senin [i limpede, lans`ndu-[i toate s\ge]ile, feroce… La ora optsprezece pornim spre Kalimnos. Marea este acoperit\ de valuri scurte [i reci… Zeci de copii cu c\p[oare rotunde ne escorteaz\. Katina. Pe 15 iunie, a doua zi, alearg\ p`n\ la canalul dintre prunduri [i `nc\-[i mai agit\ m`na `ndelung. Amiaz\ [i baie la Leros. Apoi spre Patmos unde p\trundem `ntr-un golf aproape `n `ntregime protejat. Ora `nser\rii. * 16 iunie Ne c\]\r\m cu cat`ri [i m\gari spre Patmos [i spre m\n\stirea Sf`ntul Ioan din P. De acolo de sus cele dou\ istmuri. S-a st`rnit v`ntul violent al nordului (meltem). Mistralul grec are acelea[i efecte: m\tur\ cerul [i scoate la iveal\ o lumin\ purificat\, curat\, `ncordat\, aproape metalic\. Dar ne `mpiedic\ s\ pornim pe mare, trebuie s\ a[tept\m aici s\ se potoleasc\.

carnete_Camus.qxd

530

12/12/02

4:31 PM

Page 530

ALBERT CAMUS

CARNETE

* 17 iunie Plecare la ora [ase diminea]a, `n b\taia v`ntului meltem, ca s\ ajungem la Gaideros. Dar marea e `nfuriat\. Zguduit timp de trei ore de uria[e talazuri, cu toat\ lumea la bord bolnav\ sau certat\, vaporul este deviat spre insulele Fourni. G\sim ad\post `ntr-un golf pustiu unde v`ntul sufl\ mai slab, dar totu[i sufl\. Zi de a[teptare. Spre sear\ v`ntul se domole[te. Dar e prea t`rziu ca s\ plec\m. * 18 iunie V`ntul care s-a st`rnit din nou `n timpul nop]ii sufl\ cu violen]\. Renun]\m la plecare. Apoi, cum nu se schimb\ nimic, `ncepem s\ ducem lips\ de p`ine, cur`nd [i de ap\, a[a c\ decidem s\ plec\m oricum `n jurul orei optsprezece. Cu to]ii `n cabina de pilotaj. Zg`l]`itur\ zdrav\n\, dar ajungem s\ vedem luminile de la Tigani (fostul Samos) `n jurul orei dou\zeci [i jum\tate. Bl`nde]ea micului port lini[tit `n noapte, dup\ violen]a m\rii. * 19 iunie Diminea]a m\ duc s\ fac baie singur. Plec\m s\ vizit\m insula cu ma[ina. Una dintre cele mai frumoase insule datorit\ abunden]ei de m\slini [i de chiparo[i filiformi care garnisesc pantele colinelor [i ale mun]ilor c\tre mare. Pr`nzim `ntr-un s\tuc de pe coasta sudic\ dup\ ce am f\cut baie. Masa e a[ternut\ afar\. Un c`rd de copii frumo[i se joac\ `n jurul nostru, apoi vin s\ se uite la noi. O feti]\, Matina, cu ochi aurii, `mi `nc\lze[te inima. Spre sear\, Heraion, templul lovit de tr\snet, ale c\rui ruine formidabile, zv`rlite `n fa]a m\rii printre trestii [i fire de ov\z, `n mijlocul unui admirabil peisaj de mun]i [i de mare, au fost ele `nsele distruse de recentele cutremure de p\m`nt. ~ntr-o cafenea din apropiere, unde [oferii no[tri ne ofer\ s\ bem ceva, `ncep s\ danseze cu to]ii `n ritmul unei melodii de la radio, spre pl\cerea lor [i a noastr\.

531

Polycrat, tiranul din Samos, „om de stat genial [i tiran desfr`nat“. Speriat de propria sa [ans\, insolent\, ne`ntrerupt\ [i de succesele sale imperturbabile, [i de bog\]ia sa fabuloas\, a aruncat `n mare un inel valoros pe care-l purta `n deget ca s\ conjure soarta. Dar `ntr-un pe[te care i-a fost servit la mas\, a reg\sit inelul pe care-l pierduse. A terminat templul Heraion, a `ntre]inut o curte somptuoas\ `n care artele ocupau un loc important. A pierit r\stignit de strategul Croites care-l atr\sese `ntr-o capcan\ (522). * 20 iunie Zi pe mare spre Chios. De diminea]\ un lamantin sub etrav\. Se rostogole[te, `nainteaz\, se b\l\b\ne cu un aer zeflemitor, apoi plonjeaz\ `n ad`ncuri. Ceva mai t`rziu, la c`teva mile de ]\rm, un parfum de leandru ajunge la noi purtat pe aripile v`ntului. Dup\-amiaz\ cu soare [i cu b\i `ntr-un golfule] unde apa pare aer, at`t e de limpede; intr\m `n Chios `ntr-o frumoas\ sear\ lini[tit\. * 21 iunie Chios. Cartierul turcesc. Traversarea insulei. Casele, enorme, din piatr\. P\m`ntul ro[u. M\slini uria[i. }\rani b\t`nd gr`ul sub copitele cat`rilor, pe o c\ldur\ orbitoare. Vara masacrelor1. La sf`r[it, leprozeria, `ntr-o v\g\un\ `ngust\ plantat\ cu eucalip]i, termin`ndu-se `ntr-o fund\tur\ st`ncoas\. Serie de cl\diri lungi [i p\r\ginite, maro [i verde-`nchis. P\r\site `n `nserarea care se las\, cu od\ile lor cu paturi grosolane de fier, acoperite cu p\turi maro la fel de grosolane. Pe sub verande r\t\cesc unsprezece leproase [i trei lepro[i. Unii [i-au pierdut degetele. Al]ii cu ochi mari [i tulburi, galbeni, f\r\ pupile, f\r\ irisuri, ca o pic\tur\ enorm\ de ap\ putred\. Veselia lor fireasc\ sub hainele grosolane cenu[ii, de o s\r\cie nesf`r[it\. Una se pl`nge c\ vor s\-i scoat\ din locul acela jalnic ca s\-i duc\ `n alt\ parte… Seara, dansuri [i r`sete p`n\ noaptea t`rziu. 1 Aluzie la masacrele din Chios, s\v`r[ite de turci `n aprilie 1822 [i care i-au inspirat lui Victor Hugo poemul Copilul, din volumul Orientale, [i lui Delacroix celebrul tablou Scene ale masacrelor de la Scio: familii grece[ti a[tept`nd moartea sau sclavia…

carnete_Camus.qxd

532

12/12/02

4:31 PM

Page 532

ALBERT CAMUS

CARNETE

* 22 iunie Spre Lesbos. Vast\ scobitur\ t\iat\ de golfuri [i plaje. M\slinii coboar\ aproape p`n\ la mare. P. e bolnav. Medic (Paritis). Urcu[ la Ayassos. Baie. ~not un pic. Plecare lu`nd-o de-a lungul insulei. La sf`r[itul dup\-amiezei, sute de r`ndunici de mare, zbur`nd la suprafa]a apei nemi[cate, de-a lungul vaporului. Sosire la Sigris. (Ajungeam `n porturi la apusul soarelui. {i uneori soarele ascundea portul, apoi disp\rea `n spatele colinei [i portul ap\rea la asfin]it…) * Sigris. Revenire la Sigris. Cele dou\ golfuri `nchise. Colinele gola[e. Apa neted\, lumina serii. Lumea [i via]a se sf`r[esc aici. {i re`ncep. ~n noapte, satul v\zut de pe vapor, luminat de focurile de S`nziene. Plecare `n timpul nop]ii. Michel [i cu mine prelu\m cartul de la miezul nop]ii. Noapte pe mare, imens\, dup\ ce cornul lunii s-a culcat spre apus. Constela]iile cobor\ la orizont. Insule neprev\zute se formeaz\ `n umbre pe orizont. De diminea]\ insula Skiros, etajat\ pe creste. Plecare la ora cincisprezece spre Skopelos. Dup\-amiaz\, Sporadele de Nord. Una, dou\, cinci, zece, paisprezece insule ]`[nesc din mare. Seara, Skopelos [i acoperi[urile sale, a c\ror coam\ e subliniat\ cu var. Iasomii, rodii, hibiscus. Noapte pa[nic\. De diminea]\, Skiathos, [i pornim prin str`mtoarea Eubeea. * 26 iunie Khalkis. Prefa]\ Grenier1: „fiecare con[tiin]\ vrea moartea celuilalt“. Dar nu. St\p`n [i sclav. Maestru [i discipol. Istoria s-a construit at`t pe admira]ie, c`t [i pe ur\. ~i doresc acestei c\r]i un t`n\r cititor care s\ semene cu cel care eram eu. 1 Cf. prefa]a la Insulele, de Jean Grenier: „Printre jum\t\]ile de adev\r cu care se am\ge[te societatea noastr\ intelectual\, figureaz\ [i aceasta, incitant\, c\ fiecare con[tiin]\ vrea moartea celuilalt. De `ndat\ iat\-ne pe to]i st\p`ni [i sclavi, meni]i s\ ne ucidem `ntre noi…“; „Grenier, ca [i Melville, `[i `ncheie `ntr-adev\r c\l\toria cu o medita]ie despre absolut [i divin“. Vezi mai sus, nota 1, p. 488.

533

La fel [i acea c\utare din insul\ `n insul\ pe care a ilustrat-o Melville `n Mardi, care se `ncheie printr-o medita]ie despre absolut [i divin. * Khalkis. Seara, vastul [i t\cutul golf de la Maraton. Apele se lini[tesc brusc. Doar un resac scurt [i greoi. Iar noaptea coboar\ peste imensul circ al mun]ilor [i peste golful devenit deodat\ misterios. Frumuse]ea doarme pe ape. * 27 iunie ~n zori, `n timp ce greierii `ncep s\ ]`r`ie pe colinele din jur, baie `n apele nemi[cate [i reci. Apoi marea [i, la ora dou\sprezece, Kea, insula cu st`nci verzi, mare stridie p\m`ntoas\ sub cerul u[or voalat. Dar `n timpul nop]ii se isc\ v`ntul de sud [i a doua zi, pe 28, s`ntem bloca]i la Kea. 29. Plecare de diminea]\ pe o mare agitat\. Sounion. Lumin\. Hydra, Spetsai pentru petrecearea nop]ii. 30. Poros, Egina [i din nou Aya Marina ca [i acum patru ani. Insul\ minunat\ `n centrul unui v`rtej de lumin\ [i de spa]iu. S\ m\ re`ntorc aici. * 1 iulie Atena. C\ldur\. Praf. Hotel idiot. Oboseal\. 2. Delphi. Din nou extraordinarul urcu[ pe palierele de lumin\. ~mi calc pe urme. Miros al serii pe micul stadion. 3. Revenire la Corint. P`n\ la Patras. Singur, baia, apa… Patras, un mare Oran plin de praf, ur`t [i viu. 4. Olimpia. 5. Micene, Argos. Greierii ]`r`ie `n pinii `nal]i din Olimpia. Grecia r\sun`nd de mugete sonore `n v\g\unile v\ilor, pe pantele insulelor. * Pavese1. C\ singurul motiv pentru care ne g`ndim mereu la noi este c\ trebuie s\ petrecem cu noi mai mult timp dec`t cu ceilal]i. C\ 1 Traducerea `n francez\ de Michel Arnaud a Meseriei de a tr\i, jurnalul intim al lui

Cesare Pavese, tocmai ap\ruse la Gallimard. Pasajele eviden]iate de Camus se afl\ la pp. 86, 193 [i 303.

carnete_Camus.qxd

534

12/12/02

4:31 PM

Page 534

ALBERT CAMUS

geniul `nseamn\ fecunditate. A fi `nseamn\ a exprima, a exprima necontenit. C\ tr`nd\via face ca orele s\ se scurg\ lent [i anii rapid, iar activitatea face ca orele s\ fie scurte [i anii len]i. C\ to]i libertinii s`nt ni[te sentimentali fiindc\ pentru ei rela]iile dintre b\rba]i [i femei s`nt obiect de emo]ie [i nu de `ndatoriri. Idem: „C`nd o femeie se m\rit\, ea apar]ine altuia, iar c`nd apar]ine altuia, nu mai ai nimic s\-i spui“. Idem: b\tr`na Mentina care timp de [aptezeci de ani a ignorat istoria. A tr\it o „via]\ static\ [i imobil\“. Asta `l face pe Pavese s\ se `nfioare. Dar dac\ b\tr`na Mentina i-ar fi fost mam\? * S\ tr\ie[ti `n [i pentru adev\r. Adev\rul a ceea ce e[ti mai `nt`i. S\ renun]i a te `nvoi cu fiin]ele. Adev\rul a ceea ce este. S\ nu faci pe [iretul cu realitatea. S\-]i accep]i deci originalitatea [i neputin]a. S\ tr\ie[ti conform cu aceast\ originalitate p`n\ la neputin]\. ~n centru, crea]ia cu for]ele imense ale fiin]ei, `n fine respectate. * ~ntoarcere. Dejun cu A.M. ~mi spune c\ Massu [i doi sau trei dintre colaboratorii s\i s-au supus torturii ca s\ aib\ dreptul de a… (Diferen]a: au ales-o singuri. Nu exist\ deci umilin]\.) Impresie stranie. * Zece zile de la `napoierea din Grecia. For]\ [i bucurie a corpurilor. Somn al sufletului [i al inimii. ~n str\funduri, doarme m\n\stirea, casa puternic\ [i goal\ unde t\cerea contempl\. * Minciuna adoarme sau viseaz\, ca [i iluzia. Adev\rul este singura for]\, vioaie, inepuizabil\. Dac\ am fi capabili s\ nu tr\im dec`t din [i pentru adev\r: energie t`n\r\ [i nemuritoare `n noi. Omul adev\rului nu `mb\tr`ne[te. ~nc\ un efort [i nu va muri.

APENDICE

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 536

Albert Camus a ad\ugat la Caietul al VIII-lea ciornele unor scrisori [i `nsemn\ri pe care le public\m `n Apendice.

Scrisoare c\tre Amrouche 19 noiembrie Amrouche1,

Dragul meu Timpul – [i s\n\tatea – m-au f\cut s\ nu-]i r\spund. Ar fi trebuit s-o fac pe `ndelete, dar n-a[ fi reu[it s\-mi rezolv coresponden]a curent\. Nici azi nu reu[esc mai bine. Dar nu vreau s\ mai `nt`rzii s\-]i mul]umesc pentru a doua ta scrisoare, care m-a mi[cat. ~]i datorez `ns\ adev\rul despre ceea ce g`ndesc. Nu ne pot desp\r]i ni[te chestiuni personale. Ce `nseamn\ ele fa]\ de ceea ce se face [i se preg\te[te? Dar am fost izbit `n mod dureros de ceea ce ai scris `n mai multe r`nduri despre francezii din Algeria, `n general (`n Le Monde [i `n Commune). Ai dreptul s\ alegi opiniile din F.E.N. Le consider, `n ceea ce m\ prive[te, uciga[e pentru prezent, oarbe [i periculoase pentru viitor. Dar chiar dac\ te situezi de partea asta trebuie s\ faci distinc]iile necesare, pe care nu le-ai f\cut. Am renun]at s\ m\ proclam public o voce a ra]iunii. Sper, `mpotriva oric\rei speran]e, c\ o voi putea face `ntr-o zi. Dar, `n particular, trebuie s\-]i spun reac]ia mea [i nu trebuie s\ ignori c\ a trage, sau a justifica s\ se trag\, `n francezii din Algeria, `n general, [i considera]i ca atare, `nseamn\ a trage `ntr-ai mei, care au fost `ntotdeauna s\raci [i lipsi]i de ur\ [i nu pot s\ fie contopi]i `ntr-o ur\ nedreapt\. Nici o cauz\, chiar dac\ ar fi r\mas inocent\ [i dreapt\, nu m\ va desolidariza vreodat\ de mama mea, care este cauza cea mai de seam\ pe care o cunosc pe lume. Vei g\si, [tiu, `n limbajul acesta sincer un ecou al fraternit\]ilor din trecut. De ar putea ele s\ te inspire s\ ac]ionezi `n sensul `mp\c\rii [i al unirii, mai degrab\ dec`t `n sensul separ\rii fratricide, iat\ urarea pe care ]i-o face, din ad`ncul inimii, fratele t\u din n\scare [i de suflet. Albert Camus 1 Poet [i eseist kabil (1906-1962). ~n 1946, Alber Camus publicase, `n revista sa

L’Arche, „Minotaurul sau halta de la Oran“.

carnete_Camus.qxd

538

12/12/02

4:31 PM

Page 538

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Scrisoare unui anonim 3 aprilie Domnule, S\n\tatea mea precar\ a f\cut s\ `nt`rzie acest r\spuns [i `mi cer scuze. Am hot\r`t, acum mai bine de un an, dup\ ce am recunoscut ceea ce m\ separa iremediabil at`t de st`nga, c`t [i de dreapta `n chestiunea algerian\, s\ nu m\ mai asociez nici unei campanii publice pe acest subiect. Semn\turile colective, aceste alian]e echivoce `ntre persoane pe care altfel totul le separ\, atrag dup\ ele confuzii care dep\[esc, `n mare m\sur\, [i compromit, prin urmare, obiectivul pe care vor s\-l slujeasc\. A[adar, chiar c`nd acest obiectiv este valabil, ca `n cazul de fa]\, am decis s\ nu mai ac]ionez dec`t `n nume personal, `n condi]iile [i `n momentul pe care le socotesc utile, indiferent de presiunile care se exercit\ asupra mea. Am de altfel inten]ia s\ tratez chestiunile care v\ intereseaz\ `ntr-o carte care va ap\rea `n cur`nd [i care nu m\ va angaja dec`t pe mine. ~ncredin]ez, `n orice caz, acest r\spuns personal loialit\]ii dumneavoastr\ [i v\ rog s\ crede]i `n sentimentele mele cele mai bune. Albert Camus * Scrisoare lui Guérin1 9 iunie 1954 Dragul meu Guérin, Mi se comunic\ (nu citesc revista asta [i nu s`nt abonat la Argus) articolul dumitale din Parisienne. Nu, nu-]i voi repro[a „ingratitudinea“, nici „rigoarea“. Nu-mi place locul [i nici maniera necurtenitoare `n care se exprim\ ele. Nu-mi place nici faptul c\ vorbe[ti despre ceea ce nu cuno[ti, adic\ despre via]a mea. Dac\ ai fi cunoscut-o, ai fi t\cut `n aceast\ privin]\. Dar referitor la fond, ai dreptul s\ spui c\ nu-]i place ce public [i s\ o spui f\r\ ocoli[uri. 1 Daniel Guérin (1904-1988), sociolog, autor, printre altele, al unor lucr\ri despre anarhie.

539

Ceea ce-]i repro[ez este `nc\lcarea incalificabil\ a uzan]ei ca o scrisoare personal\ s\ nu fie publicat\ f\r\ autoriza]ia expeditorului. Nu ]i-am scris-o atunci pentru ca scrisorile mele `ncrez\toare, scrise dintr-o deschidere a inimii, s\ fie, dup\ zece ani, etalate `n public. Ai dreptul s\ faci confiden]e acestui public [i s\ vorbe[ti cu toat\ libertatea despre cei care ]i-au fost prieteni, nu ai `ns\ dreptul s\-i for]ezi pe ace[ti prieteni s\ se confeseze ei `n[i[i. Frazele acelea de afectuoas\ camaraderie, scrise unui prieten c`nd te afli `n suferin]\, citindu-le acolo unde le-ai tip\rit, mi-au provocat o jen\ intolerabil\ [i un soi de dezgust pe care ar fi trebuit s\ le resim]i [i dumneata dinainte [i de care nu te iert c\ mi le-ai impus. Nu pot, `n nici un caz, s\ te las s\ ignori sim]\mintele mele pe aceast\ tem\. Al dumitale, Albert Camus * Scrisoare unui anonim 20 iulie 1956 Doamn\, S`nt dezolat de cele ce-mi spune]i. {i cu at`t mai mult, cu c`t este ne`ndoios vorba, sus]in, de o ne`n]elegere. Poate c\ l-am `nt`lnit pe medicul al c\rui nume mi-l cita]i, dar numele acesta nu-mi spune nimic. Nu este deci vorba de un prieten de-ai mei. {i nu-l cunosc `n nici un caz suficient ca s\-[i fi luat vreodat\ `ng\duin]a s\-mi fac\ o confiden]\ cu privire la un ter]. ~nseamn\, `n plus, c\ nu m\ cunoa[te]i deloc, dac\ v\ imagina]i, presupun`nd c\ aceast\ confiden]\ ar fi fost f\cut\, c\ am putut-o folosi f\r\ precau]ii. V\ asigur pe cuv`nt de onoare c\ detaliile orchestrate `n C\derea nu se refer\ dec`t la mine. Prietenul dumneavoastr\ nu este singurul c\ruia s\-i plac\ podi[urile `nalte. {i eu le iubesc [i am tr\it acolo. Fost tuberculos, suf\r `ntr-adev\r de o scleroz\ pulmonar\ care a f\cut din mine un claustrofob. Cei din jurul meu v\ pot confirma oroarea mea de pr\p\stii, de grote [i de toate locurile `nchise, care ]ine de aceast\ mic\ infirmitate foarte personal\. Se glume[te adesea

carnete_Camus.qxd

540

12/12/02

4:31 PM

Page 540

ALBERT CAMUS

CARNETE

pe marginea ner\bd\rii mele `n fa]a speleologilor, a triste]ii mele `n v\ile alpine ad`nci etc. Fiecare dintre detaliile care l-au izbit pe prietenul dumneavoastr\ poate primi astfel o explica]ie de necomb\tut. C`t despre anecdota principal\, ve]i `n]elege c\ nu m\ apuc acum s\ fac confiden]e. Permite]i-mi totu[i s\ v\ citez o fraz\ dintr-o scrisoare primit\ zilele trecute de la unul dintre prietenii mei: „Fiecare dintre noi, f\r\ excep]ie, are de altfel `n via]a sa o t`n\r\ pe care nu a ajutat-o“. Este un lucru evident, iar prietenul dumneavoastr\ trebuie s\ se conving\ de eviden]a asta. ~mi spune]i c\ m-a citit `ntotdeauna cu stim\ [i cu un interes deosebit. Atunci nu poate ignora c\ s`nt incapabil s\ mint `n leg\tur\ cu un asemenea subiect. Pe cuv`nt de onoare, v\ repet, `i afirm c\ nu are nici o leg\tur\, absolut nici una cu personajul meu. Nu a fost tr\dat de nimeni, iar dac\ este ceea ce ghicesc c\ este, le va reda prietenilor s\i aceast\ `ncredere a inimii f\r\ de care orice via]\ este o nefericire extenuant\. ~ndoiala de care sufer\ ast\zi prietenul dumneavoastr\ are drept prim\ cauz\ via]a istovitoare pe care o ducem to]i [i, `n special, cei care adaug\ la povara interminabil\ a vie]ii moderne efortul unei munci personale. Cum a[ putea s\ nu `n]eleg? Mi se `nt`mpl\ s\-mi `nchei anumite zile cu din]ii `ncle[ta]i [i am adesea impresia c\ umblu [i lucrez doar datorit\ unei voin]e care m\ men]ine `n picioare. Dar `n aceste cazuri trebuie s\ accep]i s\ fii indulgent fa]\ de tine [i fa]\ de propria fire. Trebuie s\ revii la o via]\ mai animalic\, la odihn\, la singur\tate. Sper c\ prietenul dumneavoastr\, l\murit de m\rturia mea, `[i va reg\si lini[tea [i pacea. M\ voi consola atunci de faptul c\, f\r\ s\ vreau, am putut tulbura o inim\ de calitate. Pentru moment m\ simt numai trist de a fi f\cut r\u cu una dintre c\r]ile mele, c`nd de fapt am crezut `ntotdeauna c\ arta nu este nimic dac\ p`n\ la urm\ nu face bine, dac\ nu ajut\. *

541

Scrisoare p\rintelui stare]1 P\rinte, Am primit scrisoarea dumneavoastr\ cu mare `nt`rziere, iar [tirea pe care mi-o da]i `n leg\tur\ cu moartea brutal\ a prietenului meu `mi parvine c`nd totul este deja `ncheiat. V\ mul]umesc totu[i din toat\ inima c\ v-a]i g`ndit la mine. Didier f\cea parte din copil\ria [i din tinere]ea mea, iar mai t`rziu, c`nd l-am reg\sit purt`nd rasa de c\lug\r, nu mi-a fost greu s\ iubesc din nou ceea ce el nu `ncetase niciodat\ s\ fie. Fiindc\ r\m\sese acela[i copil, devenit acela[i b\rbat, cu aceea[i credin]\, mai pur\ [i mai profund\, [i cu aceea[i fidelitate. Discre]ia [i delicate]ea constant\ pe care le punea `n rela]iile noastre prea r\rite de vie]ile noastre diferite nu au f\cut dec`t s\ `mbog\]easc\ [i s\ fac\ mai sensibil\ prietenia din copil\ria noastr\. Sf`r[itul acesta at`t de brusc, de nea[teptat este o mare durere pentru mine. De c`teva ore lumea e mai s\rac\ `n ochii mei. Nu ignor c\ pentru el moartea nu era dec`t o trecere, [tia s\ vorbeasc\ despre o anumit\ speran]\. Dar pentru cei care, ca mine, l-au iubit f\r\ s\ poat\ `mp\rt\[i aceast\ speran]\, durerea este `ntreag\. R\m`n, ave]i dreptate, amintirea [i exemplul. Crede]i-m\ c\ d\ruiesc cu recuno[tin]\ o parte din lunga noastr\ prietenie celor care l-au iubit [i au avut fericirea s\ tr\iasc\ `n preajma lui [i v\ rog s\ nu v\ `ndoi]i de sentimentele mele de acum `nainte fidele. A.C. * X. a descoperit la spital ceva ce am [tiut `ntotdeauna (din cauza unei experien]e asem\n\toare [...]2 tinere]e – ca [i din alt\ cauz\), solidaritatea corpurilor, unitatea `n mijlocul c\rnii muritoare [i suferinde. Iat\ ce s`ntem [i nimic altceva. Asta s`ntem plus geniul uman sub toate formele sale, de la copil la Einstein. * 1 Cf. p. 510. 2 Trei cuvinte indescifrabile.

carnete_Camus.qxd

542

12/12/02

4:31 PM

Page 542

ALBERT CAMUS

CARNETE

Nu, drag\ Dominique, nu este umilitor s\ fii nefericit. Suferin]a fizic\ este uneori a[a. Dar cea a fiin]ei `nse[i nu poate fi, ea este via]a, ca [i acea fericire despre care vorbe[te Bernard `n textul s\u cu o convingere care m-a emo]ionat at`t de tare. * Ezit s\ ]i-o spun, dar ceea ce trebuie s\ faci acum nu e nimic altceva dec`t s\ tr\ie[ti ca toat\ lumea. Ai meritat, prin ceea ce e[ti, o fericire, o plenitudine de care pu]ine f\pturi au parte. Chiar [i ast\zi aceast\ plenitudine `nc\ nu a murit, ea este `n contul vie]ii, spre cinstea ei, ea domne[te asupra dumitale, de vrei sau nu. Dar `n zilele care vor veni trebuie s\ tr\ie[ti singur\, cu golul acesta, cu memoria aceasta care doare. Atonia, pe care o purt\m to]i `n noi – noi, adic\ cei care nu s-au ridicat la `n\l]imea fericirii [i care-[i amintesc `n mod dureros de alt\ fericire care dep\[e[te memoria. * Uneori, pentru spiritele violente1, timpul care este smuls pentru munc\, acela care este smuls din timp, este cel mai bun. O pasiune nefericit\. * ~NSEMN|RI PE AGEND| Gal2 [i cu mine `n timpul manifesta]iei: Iar ai s\ faci o porc\rie Bine! Nu vrei s\ vii? Albert, am s\-]i trag una. * Acesta mi-e ca un frate, iar `n familia mea cine se atinge de fratele meu e un om mort. *

543

al\ (la 15 ani). Pe urm\ o convinge c\ e mai bine ca aceast\ chestiune s\ fie f\cut\ de un om care se ocup\ de art\… X. Colegul ei de turneu care, citind un foileton, repet\ o fraz\ din carte: „S\ tr\ie[ti fiecare or\ ca [i cum ar trebui s\ fie ultima [i cea mai frumoas\“ [i strig\: „Este exact asta“. Dar, spune X.: nici m\car nu iese din camer\ ca s\ viziteze ora[ul [i-[i `mparte timpul `ntre m`nc\ruri fine [i pat. S`ntem, spune X., ca acei cre[tini mai mult din memorie. P\g`ni s`ntem, desigur, cu to]ii, dar ne profes\m p\g`nismul din v`rful buzelor, iar el la fel. Colega sa – cu [...]1 ei, sportiv – care nu o poate iubi `nainte de meci, fiindc\ trebuie s\-[i p\streze for]ele, nici dup\, fiindc\ nu mai are for]e, nu iese `n ora[ din acelea[i motive. Diminea]a, o treze[te cu o lovitur\ de genunchi `n [ale ca s\ se duc\ s\ preg\teasc\ micul dejun… Ea: „Nu fac dragoste, nu ies nic\ieri, fac pe servitoarea, [i asta de 3 ani“. Cu cerneala pu[c\riei pe lan]urile sclaviei pe chipul bl`nd al `mpu[ca]ilor scriu numele t\u LIBERTATE2

Literele drepte s`nt z\brele fa]a ta e un z\vor fratern pentru c\l\i Pe ordinele de la vizete Scriu numele t\u LIBERTATE

Libertate, libertate tr\dat\ Unde-]i s`nt ap\r\torii?

Gloria e o m\n\stire. * X. Ini]iere prin intermediul profesorului de gimnastic\ al mamei sale. Acesta `i ]ine, la cererea mamei, un curs de ini]iere sexu1 Cuv`nt `ndoielnic. 2 Pierre Galindo, prieten oranez al lui Camus, deja citat `n Carnetele din 1939, 1941, 1950.

1 Cuv`nt indescifrabil. 2 Poemul acesta este o replic\ scris\ pe un ton al deriziunii, fiindc\ libertatea a fost

tr\dat\, la celebrul poem al lui Éluard, Libertate. Ultimul vers, „Cu majuscule de durere“, subliniaz\ inten]ia de a se referi la Éluard, din moment ce Capital\ a durerii este titlul unei culegeri din perioada suprarealist\ a poetului (n. ed). ~n francez\ e un joc de cuvinte care nu poate fi redat `n român\: capitale are at`t sensul de „ora[ capital\“, c`t [i pe acela de „majuscul\“ (n. tr.).

carnete_Camus.qxd

544

12/12/02

4:31 PM

Page 544

ALBERT CAMUS

~n noaptea pivni]elor Ochii t\i bl`nzi au p`r`it Scriu numele t\u Kalande moare U[or este s\ scrii groaznic este s\ mori Scriu, scriu Scriu numele t\u adulterin Peste al t\u care m\ disper\

CAIETUL AL IX-LEA iulie 1958 – decembrie 1959 21 iulie. Singur toat\ ziua, reflect`nd. Seara, dineu cu B.M. ~n locul lui M., toat\ ziua, un gol `n mine care m\ deranjeaz\. ~i scriu.

Oh! Ce-ai f\cut cu t`n\ra mea Kalande? Muri]i despuia]i C`nd fra]ii vo[tri v\ ucid Scriu numele t\u sonor Cu cerneala dezonoarei Ca s\ opresc viitorul Ca s\ bifez amintirea Scriu numele t\u LIBERTATE Cu majuscule de durere

*

Pierre Serment1

22, 24 Nimic. Mi-am `nregistrat la magnetofon C\derea. Scrisoare Mi („nop]i violente [i pure“). R\t\cit asear\ pe St. Germain-des-Prés – a[tept`nd ce? De vorb\ cu un pictor beat „Cu ce te ocupi `n via]\ – nu s`nt la pu[c\rie – asta-i ceva negativ – ba nu, e pozitiv“ [i `nghite cinci ou\ tari stropite cu coniac. Disperat din cauza incapacit\]ii mele de a lucra. Din fericire, Jivago1 [i tandre]ea pe care o resimt pentru autorul lui. Am renun]at la c\l\toria `n sud. * 25 Nimic. ~nregistrat. C\derea. Distribuit Demonii. N.R.F. Dineu cu A.C. Dragostea ei cu M., impotent cu so]ia lui [i care i s-a confesat. „~i merge mai bine“ – spune ea – „adic\“ – „Ei bine, `nc\ nu-i un b\rbat adev\rat, dar nu mai e un mo[.“ Zona asta de umbr\ asupra vie]ilor. Toate vie]ile. Dup\ ce am condus-o acas\, m\ plimb pe St. Germain-des-Prés. A[tept proste[te. Ah! dac\ puterea de munc\ mi-ar reveni, s-ar face lumin\, `n fine. Micu]ii derbedei, deghiza]i `n James Dean, [i gestul cu m`na c\u[, aranj`nd cu inelarul

1 Cuv`ntul serment din pseudonim `nseamn\ „jur\m`nt“ `n francez\ (n. tr.).

1 Boris Pasternak, Doctorul Jivago, Gallimard, 1958.

carnete_Camus.qxd

546

12/12/02

4:31 PM

Page 546

ALBERT CAMUS

CARNETE

sexul aparent `nghesuit `n blugii prea str`m]i. M\ g`ndesc la trupurile goale [i brune, pe vremuri, `n ]ara mea pierdut\. Ei erau puri. * 26 ~nregistrat C\derea. ~nceput cu greu prefa]a la Insulele1. Dineu cu C. lene[ [i cinic, interesat doar s\ se bucure de via]\. Dar o face pe contul lui. De asemenea scriitor minor. Dar nu seam\n\ cu nimeni. ~l p\r\sesc devreme. Merge s\ joace pocher, ceea ce m\ plictise[te la culme. {i m\ duc acas\. Mai `nainte o fat\ destul de grosolan\, urm\rit\ de un arab, `l respinge. „S`nt rasist\“, spune ea simplu. * 27 Terminat de `nregistrat C\derea. Don Giovanni. Cer cenu[iu toat\ ziua. Seara film despre cupa mondial\ la fotbal. Tinerii negri brazilieni pl`ng`nd dup\ victorie [i `ncerc`nd s\-[i ascund\ fe]ele de obiectiv. Asta `nc\ m\ mai mi[c\ [i m\ emo]ioneaz\, ca [i `nainte. * 28 Dineu B.M. A.C. ni se al\tur\. Furtuna apas\ peste ora[ – [i nu izbucne[te. * 29 De diminea]\ m\ obsedeaz\ Algeria. Prea t`rziu, prea t`rziu… Pierz`ndu-mi p\m`ntul, n-a[ mai face nici m\car doi bani.

547

30 iulie Zi solitar\. Munc\ inform\. Seara, la Nabokov, Narayan, care ar fi succesorul lui Gandhi [i care ne explic\ mi[carea de socialism s\tesc [i agrar din India (Vinôbâ)1. Admir, distrat. La `napoiere, trec`nd prin dreptul localului Aiglon, v\d numele A.M. pe firma luminoas\. Intru. Am fost fericit cu ea, cu unsprezece ani `n urm\. Acum e m\ritat\ cu un `nso]itor de bord de la Air France, cu care se duce la pescuit. {i c`nt\ `n fiecare sear\. * 31 iulie A.M. vine s\ m\ viziteze o jum\tate de or\ dup\-amiaz\. ~n lumina zilei, observ urmele l\sate de cei unsprezece ani care au trecut. Avea 22 de ani atunci, are deci 33 de ani acum. Dar r`dem mult `mpreun\. * 1 august Dejun la Barrault `n Chambourcy. Cerul este permanent `ntunecat de o furtun\ care nu se mai ispr\ve[te. B. `mi propune din nou asocia]ia Dancenko-Stanislavski2. Dup\-amiaz\ cu Colin Wilson3 – un bebelu[, vizibil Europa a cucerit de acum `nainte Anglia. „Acum trebuie s\ facem s\ se `mp\rt\[easc\ credin]a `n“ [...]4 [tiu bine. Credin]a asta e a mea [i nu m-a p\r\sit niciodat\. Dar am pornit-o pe drumul epocii cu necazurile ei ca s\ nu tri[ez [i s\ nu afirm dup\ ce am `mp\r]it `mpreun\ suferin]a [i nega]ia, cum [i sim]eam de altfel. Acum trebuie s\ transfigur\m [i de aceea m\ cuprinde nelini[tea `n fa]a acestei c\r]i care trebuie f\cut\ [i care m\ leag\ de ea. Poate c\ zugr\virea unei anume disper\ri a epuizat totul la oamenii de v`rsta mea [i nu vom mai [ti s\ ne exprim\m adev\rata credin]\. Am preg\tit doar terenul pentru cei care ne urmeaz\. ~i spun asta lui C.W.

* 1 Cf. Lanza del Vasto, Vinôbâ ou le nouveau pè lerinage, Denoël, 1954. 2 Fondatori, `n 1898, ai Teatrului de art\ din Moscova. 3 Colin Wilson, n\scut la Leicester `n 1931. Acest t`n\r scriitor englez, autodidact, toc1 Jean Grenier, Insulele, Gallimard, 1932. O nou\ edi]ie prefa]at\ de Albert Camus. Vezi

Caietul al VIII-lea, pp. 488 [i 532.

mai crease un nou tip de erou, un rebel, Outsider, altfel spus, Str\inul. 4 Dou\ cuvinte indescifrabile.

carnete_Camus.qxd

548

12/12/02

4:31 PM

Page 548

ALBERT CAMUS

CARNETE

[i „dac\ nu reu[esc, voi fi fost un martor interesant, `n cel mai bun caz. Dac\ reu[esc, voi fi fost un creator“. Seara iau cina cu A.E. [i Karin, pe urm\ fac doar cu Karin o plimbare prin Montmartre. Gr\dinile noaptea, sp\late sub lun\, dar sumbre. Karin are 18 ani. P\rin]i divor]a]i. A p\r\sit Suedia nu [tiu de ce [i [i-a c`[tigat via]a ca manechin la un croitor de m`na a doua care o exploateaz\. Treizeci [i cinci de mii de franci pentru [apte ore de lucru pe zi. Curajul acestor fete de la jum\tatea secolului `mi inspir\ `ntotdeauna aceea[i admira]ie. Frumuse]e u[or b\ie]oas\, dar lent\, parc\ absent\. ~ntoarcere. Felul ei natural de a fi. ~[i `ntinde imediat buzele fragede, apoi pleac\, precis\ [i rezervat\. * 2 august M\ str\duiesc s\ scriu jurnalul \sta, dar repulsia e puternic\. {tiu acum de ce nu am f\cut-o niciodat\: pentru mine via]a e secret\. E secret\ fa]\ de ceilal]i ([i asta o nec\jea at`t de mult pe X.), dar trebuie s\ fie secret\ [i `n propriii ochi, nu trebuie s-o dezv\lui prin cuvinte. Surd\ [i neformulat\, doar a[a este ea bogat\ pentru mine. Dac\ m\ for]ez `n acest moment, o fac din panic\ `n fa]a memoriei mele deficitare. Dar nu s`nt sigur c\ voi putea continua. De altfel, chiar [i a[a, uit s\ notez multe lucruri. {i nu spun nimic din ceea ce g`ndesc. De pild\, lunga mea reflec]ie `n leg\tur\ cu K. * S`mb\t\ 2 M. la gar\ p`n\ duminic\ seara. Obosit\ [i `ndep\rtat\. Spre sear\ re`nvie [i asta m\ face fericit. * Luni 4 Dejun M. Dup\-amiaz\, doctorul X. Dup\ el, nevoia pe care o am de a cru]a s\n\tatea lui X. m\ face s\ tr\iesc „`ntr-un glob de

549

sticl\“. Re]eta lui: libertate [i egoism. Superb\ re]et\, spun. {i de departe cea mai u[or de respectat. Seara K. * Mar]i 5 Dup\-amiaz\, M. Lung\ convorbire. Pu]ine fiin]e au mers mai departe dec`t ea `n acceptarea vie]ii. 6. Seara am ie[it `n ora[ cu Michel, Anne [i M. Dans. 7. Din nou sim]\m`nt al `ndep\rt\rii lui M. Fiin]a cea mai `nfocat\ pe care am cunoscut-o este, de fapt, cea mai cast\. Cin\ cu Brice Parain1 la el acas\, cu infirmiera rusoaic\ [i feti]a ei de nou\ ani. B.P., ca toate spiritele religioase, `ncearc\ s\ justifice toate nenorocirile prin necesara isp\[ire. ~i spun c\ la limit\ se ajunge la ce e mai r\u `n dialectic\. {tie asta. Reflecteaz\. * Vineri 8 Zi singuratic\ precum aproape toate cele precedente. ~ncerc s\-mi organizez lucrul. Plou\ de dou\ zile. Scrisoare de la X.: „convorbirile onctuoase [i informe“ (la telefon). C\lduroas\, liber\, veridic\. * Duminic\ 92 Bolnav. Duminic\ 10. Luni 11. Fr`nghia. M\ culc [i adorm cu o groaznic\ durere de cap. Noapte proast\. ~n timpul zilei Mi telefonase de la Marsilia; fuge din ora[ `n ora[, urm\rit\ de angoas\ [i panic\. O sf\tuiesc s\ revin\ la Paris. * Mar]i 12 De diminea]\ vine C. s\ m\ vad\. Miercuri 13. Dejun cu Char. R`dem mult. Dup\-mas\ cu Ivernel3. Seara iau cina la golf cu M.G., 1 Brice Parain (1897-1971), filosof [i scriitor, unul dintre principalii colaboratori ai Editurii Gallimard. 2 Eroare de datare: este, evident, s`mb\t\ (n. tr.). 3 Daniel Ivernel a jucat adaptarea lui Camus dup\ piesa lui Dino Buzzati, Un caz interesant. Dar rolul lui {atov, `n Demonii, a fost creat de Marc Eyraud.

carnete_Camus.qxd

550

12/12/02

4:31 PM

Page 550

ALBERT CAMUS

CARNETE

Anne [i R.G. Seara, pe c`mpie. Joi 14. Ivernel la telefon. A citit adaptarea mea dup\ Demonii `n timpul nop]ii, f\r\ s\ o mai poat\ l\sa din m`n\. Accept\ s\ joace rolul lui {atov. Seara, dineu cu R. Sub aspect fizic e acela[i ca la 20 de ani. Dar de la boala lui de nervi resortul s-a rupt. Tr\ie[te pe dinafar\, `n mod vizibil. O `nt`lnim pe K. Firea ei natural\ m\ sufoc\ (`ntinde m`na direct, pe urm\ „vino“, nu de ce, am o `nt`lnire); m\n`nc\ necontenit.

551

asfalt, `mbr\]i[a]i doi c`te doi, `i ascult\ improviz`nd. Mai `ncolo, pe una dintre b\ncile de pe Pont des Arts st\ `ntins un arab, cu un radio portabil la cap, ascult`nd c`ntece arabe. Podul Cité, sub un cer cald [i `nce]o[at al Parisului de august. Pentru Julia. Guibert este nobilul progresist. Mora figura lumii vechi1. *

* 15, 16, 17 august Toat\ perioada asta din ziua de 2 este de fapt goal\. Nu po]i scrie dac\ nu-]i reg\se[ti vitalitatea [i energia. S\n\tatea inimii, chiar dac\ ceea ce trebuie s\ spui este tragic. Mai ales. Terminat Jivago cu un soi de tandre]e pentru autor. E fals ceea ce se spune, [i anume c\ aceast\ carte reia tradi]ia artistic\ a secolului al XIX-lea rusesc. Este mult mai st`ngaci [i, de altfel, modern ca factur\, cu instantaneele sale continue. Dar reu[e[te mai mult: re`nvie inima ruseasc\, strivit\ sub patruzeci de ani de lozinci [i cruzimi umanitare. Jivago este o carte de dragoste. {i de o asemenea dragoste, `nc`t se r\sp`nde[te peste toate fiin]ele concomitent. Doctorul `[i iube[te so]ia, dar [i pe Lara, [i pe al]ii, [i Rusia. Dac\ moare, asta se `nt`mpl\ din cauza desp\r]irii de so]ia lui, de Lara, de Rusia [i de tot restul. Oameni nenumi]i se afl\ l`ng\ mine Copaci, copii [i sedentari Eu s`nt `nvins de to]i ace[tia {i asta-i singura-mi victorie.

Iar curajul lui Pasternak este de a fi redescoperit acest izvor adev\rat al crea]iei [i de a se fi ocupat `n lini[te s\-l fac\ s\ ]`[neasc\ `n mijlocul de[ertului de acolo. Ce altceva? ~n serile de 15 [i 16, am f\cut `nregistr\ri cu M. Poemele lui Char. Noaptea de 15, plimbare de-a lungul Senei. Sub Pont Neuf ni[te tineri str\ini (nordici) stau aduna]i `n jurul a doi dintre ei, unul cu trompet\ [i cel\lalt cu banjo, [i, st`nd pe

18 august Dejun M. Reg\sit\. Seara cin\ R. Aceea[i depresie. * 19 Scrisoare de la X. care m\ m`hne[te din nou. * 21-23 seara Mi. ~mi umple zilele cu frumuse]e, cu bl`nde]e. Departe de a m\ `ndep\rta de la lucru, bucuria asta lung\ m\ `ntoarce la el. Sora ei, de 22 ani moare de un cancer la ficat. Tat\l ei `i porunce[te s\ admire apusurile de soare: „de vreme ce e[ti artist\“. * 23 august Moartea lui Roger Martin du Gard. ~mi am`nasem vizita la Bellême [i brusc… ~l rev\d pe b\rbatul acela pe care-l iubeam cu tandre]e vorbindu-mi la Nisa, `n mai, despre singur\tatea lui [i despre moarte. ~[i t`ra corpul mare, greu [i `ncovoiat de la mas\ la fotoliu. {i privirea lui frumoas\… Puteai s\-l iube[ti, s\-l respec]i. Durere. * 1 ~nsemnare pentru proiectul piesei despre Julie de Lespinasse. Cf. Caietul al VII-lea, p. 406 [i Caietul al VIII-lea, pp. 449 [i 488.

carnete_Camus.qxd

552

12/12/02

4:31 PM

Page 552

ALBERT CAMUS

CARNETE

25 Cin\ Brisville1 ([i Thérèse). B.M. ([i Vivette2). Ie[ind, plimbare. Capela [i bulevardele exterioare. Parisul sordid. * 26-29 Exemplul lui Giacometti. Ah! [i pe urm\ M. [i via]a ei: „Cei care, ca noi, au cunoscut foarte de tineri experien]ele extreme (inclusiv gloria [i dragostea) [i care ajung la maturitate f\r\ s\ mai doreasc\ nimic altceva dec`t s\ tr\iasc\, pur [i simplu“. * 29 ~ntoarcerea lui C. * 2 septembrie la l’Isle-sur-Sorgue. Un principiu mai bun pentru carnetul acesta s\ rezum din c`nd `n c`nd (de 2 ori pe s\pt\m`n\?) evenimentele importante ale perioadei scurse. S`mb\t\ 30 am v\zut-o pe Jamois3 [i am convenit cu ea c\ nu se vor putea reprezenta imediat Demonii la Montparnasse. ~n ciuda usc\ciunii [i a aerului ei amar, are [arm, cu sandalele ei sobre `n picioarele mici [i bine f\cute, cu corpul lung [i cu frumoasa-i privire trist\. Pe urm\ telefon lui Barrault ca s\-i dau acordul meu. M-am culcat devreme. Nu dorm noaptea, adorm la ora trei, m\ trezesc la cinci, m\n`nc zdrav\n [i o pornesc de acas\ pe ploaie. Nu las volanul din m`n\ timp de unsprezece ore, ron]\ind din c`nd `n c`nd un pesmet, iar ploaia nu m\ p\r\se[te nici ea p`n\ `n Drôme unde se r\re[te p`n\ ce, `n apropierea ora[ului Nyons, parfumul puternic de lavand\ `mi iese `n `nt`mpinare, m\ treze[te [i-mi alerteaz\ ritmul inimii. Peisajul pe care-l recunosc m\ hr\ne[te din nou [i sosesc fericit. 1 Jean-Claude Brisville, romancier [i autor dramatic, a scris Camus pentru colec]ia „La Bibliothèque idéale“, Gallimard, 1959. 2 Scriitorul Jean Bloch-Michel (1912-1987), coleg al lui camus la Combat, [i so]ia sa, romanciera Vivette Perret. 3 Marguerite Jamois, directoarea Teatrului Montparnasse.

553

L’Isle unde m\ simt brusc la ad\post [i `mp\cat `n camera s\r\c\cioas\ de la hotelul St. Martin. La l’Isle l-am reg\sit pe René Char. Triste]ea de a-l vedea izgonit din casa [i din parcul lui (unde se `nal]\ acum un ansamblu hidos de blocuri), `nghesuit acum `n od\i]a de la hotelul St. Martin. La Camphoux, la familia Mathieu, doamna Mathieu, Clitemnestra `mb\tr`nit\, poart\ ochelari. C`t despre domnul Mathieu, activul [ef de exploatare a devenit un b\tr`n impotent care nu-[i mai controleaz\ nici „erup]iile“. M\ ocup de casa `nchiriat\, pu]in trist\, dar totu[i `nc`nt\toare cu vederea ei spre Luberon. Nu-i va pl\cea lui X., asta-i sigur. Dar `ncerc s-o fac mai confortabil\. Pe 3 plimbare lung\ cu R.C. pe drumul de creast\ din Luberon. Lumina violent\, spa]iul nesf`r[it m\ umplu de `nc`ntare. Din nou a[ vrea s\ tr\iesc aici, s\ g\sesc o cas\ care s\-mi convin\, s\ m\ fixez `n fine pu]in. ~n acela[i timp m\ g`ndesc mult la Mi [i la via]a ei aici. La cin\ doamna Mathieu spune: „P`n\ [i r`ndunelele s-au prostit. ~n loc s\ ia n\mol pentru cuiburile lor se duc s\ ia p\m`nt din culturi. {i pentru prima oar\ de mai multe decenii, dou\sprezece din treisprezece cuiburi din Camphoux s-au pr\bu[it cu ou\ cu tot“ [i Char: „speram ca m\car p\s\rile s\ salveze onoarea“. Pe 4 tot mai a[tept telegram\ sau telefon de la X. anun]`ndu-mi c\ vine cu copiii. Doamna Mathieu este cea care-mi spune c\ nu va r\m`ne aici dec`t patru zile [i c\ familia ei va fi la Paris. M`nie [i `ndep\rtare fa]\ de ea [i de mine care nu `ncetez s\ a[tept semne de tandre]e acolo unde nu exist\ [i nu pot exista. * 30 septembrie O lun\ petrecut\ ca s\ rev\d Vaucluse [i s\ g\sesc o cas\. O achizi]ionez pe cea din Lourmarin. Apoi plecare spre St. Jean ca s-o `nt`lnesc pe Mi. Sute de kilometri prin mirosul culesului de vii, `n plin av`nt. Apoi marea cea mare [i `nspumat\. Pl\cerea precum acele lungi valuri care curg, care jupoaie. Plecare de diminea]\, spre Paris [i b\l\riile roz `n p\durile de pini. ~nc\ dou\sprezece ore la volan, apoi Parisul.

carnete_Camus.qxd

554

12/12/02

4:31 PM

Page 554

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Vizita f\cut\ de scriitorul ajuns intelectualului pr\p\dit (cocioaba din cartierul St. Denis). Pasternak: „[…] elementul acesta viu [i palpit`nd de aristocratism pe care, la fel ca Pu[kin, `l numim [i noi cel mai `nalt principiu mozartian, elementul mozartian.“ J. de Beer: „Adulterul ar trebui pedepsit cu moartea. Atunci s-ar num\ra adev\ra]ii aman]i“. Nici m\car nu e adev\rat. Lipsa de vlag\ e mai puternic\ dec`t frica, deseori. * 17 octombrie Plecare Vaucluse. Ar trebui s\ rezum aceste 18 zile [i o voi face.

5 noiembrie Scrisoare de la so]ul lui E.B. care m\ anun]\ c\ so]ia lui vrea s\ se sinucid\ [i m\ roag\ s\ intervin. Eu care m\ simt at`t de u[or [i at`t de des `n mod stupid responsabil fa]\ de fiin]e, de ast\ dat\ nu simt nimic. Dimpotriv\, sentiment al unei adev\rate capcane. Acestea fiind spuse, trebuie s\ intervin. * 7 noiembrie, 45 de ani A[a cum mi-am dorit, zi de singur\tate [i de reflec]ie. S\ `ncep de pe acum deta[area care va trebui s\ fie `ncheiat\ la cincizeci. ~n ziua aceea, voi domni. * Democra]ia nu este legea majorit\]ii, ci protec]ia minorit\]ii.

* 18 octombrie Cobor din trenul de noapte la l’Isle-sur-Sorgue `n b\taia unui mistral uscat [i rece. Exaltare pl\cut\ [i puternic\ toat\ ziua `n lumina sc`nteietoare. M\ simt `n for]\.

* 22 noiembrie Pr`nz cu Char [i cu St. John Perse. Insulele. Dup\-amiaz\, Waldo Frank1 `ntr-o camer\ trist\. *

* 19 Lumin\ continu\. ~n casa goal\, f\r\ o mobil\, `n picioare ore `ntregi cu ochii la frunzele moarte [i ro[ii ale vi]ei-de-vie s\lbatice, care intr\ `n `nc\peri `mpinse de v`ntul violent. Mistralul. *

555

Decembrie Repeti]ii Demonii2. Cuny care pare prea b\tr`n ca s\ joace pe Stavroghin [i e de v`rsta mea. M.: Schimb\m rolul, asta-i tot. L.: Da, dar femeile or s\ ne scape [i noi vom muri.

27

*

~ntoarcere la Paris. ~n noapte, vocile lini[titoare care anun]\ numele sta]iilor. Nation. S\ nu m\ pl`ng. S\ nu scot `n eviden]\ ceea ce s`nt, nici ceea ce fac. Dac\ dau, s\ consider c\ am primit. *

Mi. Minunatul ei apetit. * 1 Scriitor american care s-a ocupat de realit\]ile economice [i sociale din ]ara sa [i a avut

mai multe lucr\ri publicate `n Fran]a `ntre 1920 [i 1930. ~n jurnalul de c\l\torie `n Statele Unite, Camus spune despre el: „Unul dintre rarii b\rba]i superiori pe care i-am `nt`lnit aici“. 2 Demonii s-a reprezentat pentru prima oar\ la 30 ianuarie 1959, la Teatrul Antoine.

carnete_Camus.qxd

556

12/12/02

4:31 PM

Page 556

ALBERT CAMUS

CARNETE

3 martie M\ zbat ca pe[tele prins `n ochiurile n\vodului. * 17 martie Moartea lui Paul Oettly1 la 69 de ani. A doua zi b\tr`na sa mam\ (93 ani) se sinucide. * Boala Catherinei. ~mi am`n plecarea `n Sud. Cu inima str`ns\. * 20 martie Mama operat\. Telegrama de la L. ~mi parvine s`mb\t\ de diminea]\. Noaptea urm\toare, avionul la trei diminea]a. Ora 7 la Alger. Aceea[i impresie pe terenul Casei Albe: p\m`ntul meu. {i totu[i cerul e cenu[iu, aerul bl`nd [i spongios. M\ instalez la clinica de pe `n\l]imile Algerului. * ~n camera imaculat\ cu pere]ii albi [i goi: nimic. O batist\ [i un piept\na[. Pe cear[afuri: m`inile ei noduroase. Afar\ admirabilul peisaj care coboar\ p`n\ `n golf. Dar lumina [i spa]iul o deranjeaz\. Cere ca odaia s\ fie men]inut\ `n `ntuneric. * Spune despre Philippe cu care tocmai s-a logodit Paule: „Taic\-s\u e cineva bine, maic\-sa e cineva bine, sor\-sa e cineva bine. S`nt oameni de alt\dat\. El [i-a f\cut serviciul militar. A v\zut-o pe Paule la sonde [i (gest cu cele dou\ ar\t\toare care se unesc) cu at`t mai bine.“ „Pe urm\, c`nd am s\ fiu acas\, doctorul o s\-mi dea ceva ca s\ m\ mai pun pe picioare.“ Spune „mul]umesc domnule doctor“. Nu 1 Paul Oetly era unchiul prin alian]\ al lui Alber Camus. Se c\s\torise cu o m\tu[\ a

Francinei Camus. Actor [i regizor, a fost adesea implicat `n crea]iile teatrale ale lui Camus. Mama lui ]inea pensiunea familial\ din Panelier, l`ng\ Chambon-sur-Lignon, unde a locuit Camus din august 1943 p`n\ `n noiembrie 1943.

557

poate s\ fac\ nimic: nici s\ citeasc\ nu [tie, nici s\ coas\, nici s\ brodeze din cauza degetelor, nici s\ asculte fiindc\ e surd\. Timpul curge greoi, lent… Buzele ei au disp\rut. Dar nasul at`t de fin, at`t de drept – fruntea lat\, plin\ de noble]e, ochii negri [i str\lucitori `n arcada osoas\ [i [lefuit\. Sufer\ `n t\cere. D\ ascultare. ~n jurul ei familia a[ezat\, greoaie, mut\, a[tept`nd… Fratele ei, Joseph, mai t`n\r cu c`]iva ani, a[teapt\ [i el – dar ca [i cum [i-ar a[tepta r`ndul – resemnat [i trist. * 23 martie Noapte proast\. De diminea]\ plou\ peste golf [i coline. Glicinele: mi-au umplut tinere]ea cu parfumul lor, cu ardoarea lor misterioas\ [i bogat\… Din nou, neobosite. Au fost mai vii, mai prezente `n via]a mea dec`t multe fiin]e… `n afara acesteia care sufer\ l`ng\ mine [i a c\rei t\cere n-a `ncetat s\-mi vorbeasc\ timp de o jum\tate de via]\. Ea nume[te Vichy toate apele minerale. * Carnea, biata carne, mizerabil\, murdar\, dec\zut\, umilit\. Carnea sacr\. * Léopold [...]1 despre Nietzsche: „consim]irea la via]\ la care a condus unirea dintre r\bdare [i revolt\ este culmea marii amiezi a vie]ii“. * Straniul obicei de a face ca numele ei s\ fie precedat de men]iunea „v\duv\“, care o `nso]ise toat\ via]a [i care mai figureaz\ [i ast\zi pe h`rtiile de la clinic\. 1 Un nume indescifrabil.

carnete_Camus.qxd

558

12/12/02

4:31 PM

Page 558

ALBERT CAMUS

CARNETE

A tr\it `n ignoran]a tuturor lucrurilor – `n afar\ de cea a suferin]ei [i a r\bd\rii – [i ast\zi continu\ s\ `ndure suferin]ele fizice, cu aceea[i bl`nde]e… Fiin]e pe care nici ziarul, nici radioul, nici vreo alt\ tehnic\ nu le-au atins. A[a erau acum o sut\ de ani [i deloc mai deforma]i de contextul social. S-ar spune c\-mi f\ceam s`nge r\u. Nu? Ah! Bine. Mirosul seringilor. Colina acoperit\ de acante, trestii, chiparo[i, pini, palmieri, portocali, mo[moni [i de glicine. * 29 martie ~ntoarcere la Paris. * Sofocle dansa [i b\tea bine mingea. * „Detrás de la cruz está el demonio.“1 * S\ distrug `n via]a mea tot ce nu este s\r\cia asta. S\ m\ ruinez. * Pasternak despre Scriabin2: „Fiecare dintre noi a cunoscut o clip\ identic\ `n via]\. Fiec\ruia dintre noi revela]ia i s-a oferit, i-a promis acest dar al unei personalit\]i [i, `n felul s\u, [i-a ]inut fa]\ de fiecare aceast\ promisiune“. Idem: „Cele mai mari opere din lumea `ntreag\, chiar dac\ vorbesc despre lucrurile cele mai diverse, ne povestesc, de fapt, propria lor na[tere“. Idem: „[…] po]i, zi de zi, s\ alergi la `nt`lnirea cu o bucat\ de p\m`nt pe care se-nal]\ ceva, ca [i cum ar fi o fiin]\ vie“. * 1 „~n spatele crucii se afl\ diavolul“ (sp.). 2 Pasternak i-a consacrat un capitol lui Scriabin `n Essai d’autobiographie (Gallimard, 1958).

559

Nietzsche: „Nici o suferin]\ nu a putut [i nici nu va putea s\ m\ fac\ s\ depun m\rturie mincinoas\ `mpotriva vie]ii, a[a cum o cunosc“. Idem: „{ase singur\t\]i `i s`nt deja cunoscute / Dar marea `ns\[i nu i-a fost destul de solitar\…“ Despre utilizarea gloriei drept camuflaj `n spatele c\ruia „invizibil, propriul nostru eu s\ poat\ din nou s\ se joace cu sine [i s\ r`d\ de sine“. „S\ cucere[ti libertatea [i bucuria spiritual\, astfel `nc`t s\ po]i crea [i s\ nu fii tiranizat de idealuri str\ine.“ Sim]ul istoric nu este dec`t o ideologie mascat\. N., om din nord, descoperind brusc cerul din Napoli, `ntr-o sear\: „{i ai fi putut s\ mori f\r\ s\ vezi asta!“ Scrisoarea c\tre Gast din 20 august 1880, `n care regret\ prietenia lui Wagner: „[…] la ce-mi folose[te c\ am dreptate `mpotriva lui `n multe privin]e“. Omul cu inim\ profund\ are nevoie de prieteni dac\ nu-l are pe Dumnezeu. Oamenii care au „o voin]\ cu b\taie lung\“. Prin Omul din subteran\1 Nietzsche l-a descoperit pe Dostoievski `n ’87, [i a comparat aceast\ descoperire cu aceea a romanului Ro[u [i Negru. Descoper\ `n ’88 C\s\tori]ii2 de Strindberg. * 1„Acum c`teva s\pt\m`ni `nc\ mai ignoram p`n\ [i numele lui Dostoievski – eu, biet analfabet care nu citesc nici un «ziar». Un gest `nt`mpl\tor, `ntr-o libr\rie, mi-a pus sub ochi Omul din subteran\, care tocmai a fost tradus `n francez\ (printr-o `nt`mplare asem\n\toare i-am `nt`lnit pe Schopenhauer la dou\zeci [i unu de ani, pe Stendhal la treizeci [i cinci!). Vocea s`ngelui (sau cum s\-i spun?) s-a f\cut imediat auzit\, bucuria mea a fost extraordinar\.“ (Nietzsche, scrisoare c\tre Overbeck, 23 februarie 1887) Omul din subteran\ s-a mai tradus prin ~nsemn\ri din subteran\ sau Subterana. 2 C\s\tori]ii, culegere de nuvele care a declan[at un proces, fiind considerat\ blasfematorie.

carnete_Camus.qxd

560

12/12/02

4:31 PM

Page 560

ALBERT CAMUS

CARNETE

1 aprilie Dragostea `mpotriv\, dar imposibil\. S\ n-o mai cercetez? S-o primesc. Supraputere `n crea]ie. Nietzsche `n ’87 (43 de ani): „Via]a mea se afl\ `n clipa aceasta exact `n plin\ mi[care: o u[\ se `nchide, alta se deschide“. * 28 aprilie Sosire Lourmarin. Cer cenu[iu. ~n gr\din\, minuna]i trandafiri `nc\rca]i de ap\, savuro[i ca ni[te fructe. Rozmarinul e `n floare. Plimbare, iar seara violetul st`njeneilor devine [i mai `nchis. Sleit de puteri. * Am vrut s\ tr\iesc ani `n [ir dup\ morala tuturor. M-am str\duit s\ tr\iesc ca toat\ lumea, s\ sem\n cu toat\ lumea. Am spus ceea ce se cuvenea ca s\ fiu la unison, chiar c`nd m\ sim]eam separat. {i la cap\tul tuturor acestor eforturi s-a produs catastrofa. Acum r\t\cesc printre ruine, s`nt f\r\ lege, sf`[iat, singur [i accept`nd s\ fiu astfel, resemnat cu singularitatea [i infirmit\]ile mele. {i trebuie s\ reconstruiesc un adev\r – dup\ ce am tr\it toat\ via]a `ntr-un soi de minciun\. * Teatrul cel pu]in m\ ajuta. Parodia face mai mult dec`t minciuna: e mai aproape de adev\rul pe care-l joac\. * Mai Reluat lucrul. Am avansat cu partea `nt`i la Primul om. Recuno[tin]\ pentru regiunea asta, pentru singur\tatea ei, pentru frumuse]ea ei. * 13 mai C\l\torie la Arles. Splendida tinere]e a lui M. Rusalii, c\l\torie la Toulon.

561

* Emisiune televizat\1. Nu pot s\ „apar“ f\r\ s\ trezesc reac]ii. S\-mi amintesc, s\-mi spun din nou, ne`ncetat, c\ trebuie s\ suprim orice polemic\ zadarnic\. S\ exalt ceea ce trebuie exaltat. S\ trec restul sub t\cere. Dac\ nu m\ ]in de regula asta, `n starea actual\ a lucrurilor, trebuie s\ accept s\ pl\tesc [i s\ fiu pedepsit. S\ tr\iesc etapele unei vindec\ri. S\ p\strez acest tremur pre]ios, aceast\ t\cere deplin\ pe care am reg\sit-o aici. Restul nu exist\. * De aproape cinci ani pe mine `nsumi m\ supun criticii, critic ceea ce am crezut, ceea ce m-a f\cut s\ tr\iesc. De aceea cei care mi-au `mp\rt\[it ideile se cred viza]i [i s`nt at`t de sup\ra]i pe mine; dar nu, m\ r\zboiesc cu mine [i m\ voi nimici sau voi rena[te, asta-i tot. * Aman]ii din Marsilia. Sub cerul `nsorit, marea plin\ de sev\, ora[ul ]ip\tor [i pestri], dorin]a lor mereu re`nnoit\, obositoare, la `nceput, [i azv`rlindu-i la urm\ `ntr-o be]ie nesf`r[it\… Doar golfurile mediteraneene, pietrele albe [i marea arz`nd de lumin\ s`nt caste. * Grenier. Schituri maronite (O var\ `n Liban)2: „~n aceea[i pe[ter\ se vede aproape [tears\, [i e p\cat, un crucifix mult mai vechi – `n care Hristos, cu genunchii pe jum\tate `ndoi]i, pare s\ poarte pantaloni bufan]i ca locuitorii de acolo – [i este `nso]it\ de inscrip]ii `n strangelo (ce este Strangelo)“. De scris sub titlu – Strangelo – o povestire greu de `n]eles. * 21 mai E anotimpul ro[u. Cire[e [i maci. 1 Este vorba de Gros plan, din 12 mai 1959, care se g\se[te `n volumul Théâtre-récite et nouvelles, Pléiade, p. 1720, sub titlul „De ce fac teatru“. 2 „Schituri maronite“ este un capitol din O var\ `n Liban, text cu care a completat Jean Grenier, `n 1962, Scrisorile din Egipt, ap\rute `n 1950 la Gallimard.

carnete_Camus.qxd

562

12/12/02

4:31 PM

Page 562

ALBERT CAMUS

CARNETE

* La amiaz\, zgomotul tractorului `n v`lceaua Lourmarin… Ca [i cel al motorului de barc\ `n portul Chios, strivit de c\ldur\, iar eu `n cabina plin\ de umbr\, `n a[teptare; da, ca [i ast\zi, plin de o iubire f\r\ obiect1. ~mi plac micile [op`rle la fel de usc\]ive ca pietrele pe care alearg\. S`nt ca [i mine, numai piele [i os. * Paris, iunie ’59 Am abandonat punctul de vedere moral. Morala duce la abstrac]iune [i la nedreptate. Este mama fanatismului [i a orbirii. Cine este virtuos trebuie s\ taie capetele. Dar ce s\ mai spun despre cel care declam\ morala, f\r\ s\ poat\ tr\i la `n\l]imea ei. Capetele cad [i el legifereaz\, necredincios. Morala taie `n dou\, separ\, desc\rneaz\. Trebuie s\ fugi de ea, s\ accep]i s\ fii judecat [i s\ nu mai judeci, s\ spui da, s\ participi la unitate – [i, `n a[teptare, s\ suferi de agonie. * Daneza lui Joski. Ora[ul `mb\tat de c\ldur\. Vene]ia `ntre 6 [i 13 iulie2. C\ldura, grea [i moart\ ca un burete enorm, strivea laguna, t\ia retragerea `nspre Podul Libert\]ii [i, instalat\ peste ora[, ap\sa asupra lui, astup`nd ie[irile str\zilor [i ale canalelor, umpl`nd tot spa]iul liber dintre casele apropiate. Nici o poart\ de ie[ire, nici o posibilitate de sc\pare, o capcan\ de c\ldur\ `n care trebuia s\ tr\ie[ti [i s\ te `nv`r]i. O armat\ de turi[ti hido[i se `nv`rteau astfel cu furie, r\t\ci]i, transpira]i, feroci, `mpopo]ona]i grotesc, ca trupa oribil\ a unui circ imens, brusc lipsit\ de ocupa]ie [i speriat\ de a 1 Aluzie la c\l\toria `n Grecia din iunie 1958, cu o ambarca]iune `nchiriat\ de Michel Gallimard. 2 ~n timpul unui turneu, se joac\ Demonii la Teatrul Fenice din Vene]ia, unde Camus personal se ocup\ de regie.

563

fi ajuns a[a. ~ntregul ora[ era `mb\tat de c\ldur\. Diminea]a se citea `n Il Gazzettino c\ ni[te vene]ieni `nnebuni]i din cauza c\ldurii fuseser\ du[i la balamuc. Pisicile st\teau tol\nite pretutindeni. Uneori, c`te una se scula, risc`nd c`]iva pa[i pe acel campo `ncins [i pe dat\ soarele moale [i r\u st`nd la p`nd\ o dobora. {obolanii se i]eau din apa st\tut\ a canalelor [i trei secunde mai t`rziu rec\deau ca o mas\ compact\ `napoi. C\ldura asta moale [i arz\toare p\rea s\ road\ p`n\ la os ora[ul din ce `n ce mai neputincios, splendoarea cojit\ a palatelor, acei campo `ncin[i, funda]iile [i st`lpii de amarare putrezi]i, iar Vene]ia se cufunda tot mai mult `n lagun\. C`t despre noi, r\t\ceam incapabili s\ m`nc\m [i ne hr\neam cu cafele [i `nghe]ate, incapabili s\ dormim, [i nu mai [tiam unde `ncep [i se sf`r[esc zilele [i nop]ile. Ziua ne surprindea pe plaja de la Lido, `n apa c\ldu]\ [i v`scoas\ a dimine]ii sau `ntr-o gondol\ r\t\cind pierdu]i pe canale `n timp ce `ntregul cer devenea gri-trandafiriu deasupra olanelor de culoarea peruzelei. Ora[ul era pustiu atunci, dar c\ldura nu sc\dea, nici la ora aceea, nici pe `nserate, mereu egal\, mereu arz\toare [i umed\, iar Vene]ia era tot `mpresurat\, `n vreme ce, f\r\ speran]a de a mai sc\pa, c\utam doar s\ mai respir\m `nc\ o dat\, doar o dat\, `n fine s\ d\inuim `n acel timp straniu f\r\ repere, nici odihn\, cu nervii `ncorda]i de cafea [i insomnie, smul[i din via]\. Fiin]e `n afara timpului, dar [i fiin]e pe care nu le dorea nimeni [i nimic pe lume, pierdute `n continuarea acestei nebunii r\t\citoare [i imobile, `n mijlocul incendiului `mpietrit care devora Vene]ia, or\ de or\, neobosit, [i `ntr-at`t `nc`t a[teptai clipa c`nd, dintr-o singur\ lovitur\, ora[ul adineauri `nc\ str\lucitor prin culori [i frumuse]e s\ se mistuie `ntr-o cenu[\ pe care v`ntul absent nici m\car nu ar spulbera-o. A[teptam, ag\]a]i unii de al]ii, incapabili s\ ne desp\r]im, arz`nd [i noi, dar cu un soi de bucurie interminabil\ [i stranie, pe rugul acela de frumuse]e. * D.J. remarc\ o t`n\r\ danez\, altfel ur`]ic\, pe terasa unei cafenele [i apoi la teatru. O abordeaz\, ia loc l`ng\ ea, c`teva clipe, apoi se scoal\ am`ndoi. Mi se str`nge inima v\z`nd cu ce aer supus `l urmeaz\ ea. Supunerea pe care o au toate `n acele momente.

carnete_Camus.qxd

564

12/12/02

4:31 PM

Page 564

ALBERT CAMUS

CARNETE

* Aici `mi comunic\ J. c\ P. a l\sat-o `ns\rcinat\; o sf\tuiesc s\-i spun\. El r`de [i o or\ mai t`rziu se duce la hotel cu X. trec`nd prin fa]a lui J. Iar J. r\m`ne cu X. care o iube[te [i tace. * Roman. Dragostea izbucne[te `ntre ei ca o pasiune trupeasc\ [i sufleteasc\. Zile `n [ir vibr`nde [i contopirea total\ p`n\ `n acel punct `n care trupurile s`nt sensibile [i emo]ionate ca ni[te inimi. Uni]i pretutindeni, `n barca cu p`nze, [i dorin]a necontenit ren\sc`nd ca [i emo]ia. Pentru el este o lupt\ contra mor]ii, contra lui `nsu[i, contra uit\rii, contra ei [i a firii sale slabe [i, la sf`r[it, se abandoneaz\, se las\ `n voia m`inilor ei. {i dup\ ea nu va mai exista nimeni, [tie asta, promite asta `n singurul loc unde reg\se[te pu]in\ sfin]enie. La Saint Julien le Pauvre, unde Grecia se al\tur\ lui Hristos, hot\r\[te s\ ]in\ aceast\ promisiune orice ar fi, astfel c\, `n spatele acelei fiin]e pe care o str`nge la piept, nu mai exist\ dec`t vidul, [i el o str`nge tot mai tare, pierz`ndu-se `n ea, deschiz`nd-o p`n\ la sf`[iere ca s\ se refugieze `n fine `n ea, s\ se ad\posteasc\ acolo pe vecie, `n dragostea `n sf`r[it reg\sit\, acolo unde `nse[i sim]urile str\lucesc `n lumin\, se purific\ pe un rug nestins sau `ntr-o ]`[nire de ape jubil`nde – se `ncununeaz\ cu o recuno[tin]\ f\r\ limite. Ora aceasta c`nd frontierele corpurilor cad, c`nd fiin]a unic\ se na[te, `n fine, `n goliciunea total\ a d\ruirii profunde. * 13 august Absen]\, frustrare dureroas\. Dar inima mea tr\ie[te, inima mea tr\ie[te `n fine. Nu era deci adev\rat c\ indiferen]a c`[tigase tot. Gratitudine, violent\ recuno[tin]\ fa]\ de Mi. Da, gelozia st\ m\rturie pentru spirit. Ea este suferin]a de a-l vedea pe cel\lalt redus la un obiect [i dorin]a ca to]i [i totul s\-l recunoasc\ drept subiect. Nu po]i fi gelos pe Dumnezeu. *

565

Seara cobora peste v`lcea, zidurile vechi, crenelurile, casele r\bd\toare. Fo[netul ierburilor sub picioarele mele. * Septembrie Y. Printemps se treze[te la ora 11, r\m`ne `n pat, pr`nze[te `n pat `n jurul orei 13 sau 14 [i pe urm\ `nc\ mai r\m`ne `n pat p`n\ la sf`r[itul dup\-amiezei, `nconjurat\ de France-Dimanche, Match, Noir et Blanc, Cinémonde etc. etc. pe care le devoreaz\. * Mi c\reia `i vorbesc mai `n glum\, mai `n serios despre extrema b\tr`ne]e, c`nd s-a terminat cu av`nturile, cu bucuria sim]urilor etc., izbucne[te `n pl`ns: „Iubesc at`t de mult dragostea!“ * ~nainte de a scrie un roman, m\ voi retrage `ntr-o stare de obscuritate [i asta timp de mai mul]i ani. ~ncercare de concentrare zilnic\, de ascez\ intelectual\ [i de con[tiin]\ extrem\. * Culpabilitatea unui popor? (Fran]a ca [i Germania – Iuda – cei care dorm etc.) * Ce mai face scumpa dumneavoastr\ mam\? Cu durere am pierdut-o acum 3 luni. Oh, ignoram acest am\nunt. * O sut\ patruzeci de mii de muribunzi pe zi; nou\zeci [i [apte pe minut; cincizeci [i [apte de milioane pe an. * St`nga asta din care fac parte, `n pofida mea [i `n pofida ei. * ~n Hristos se ispr\ve[te moartea care a `nceput `n Adam. *

carnete_Camus.qxd

566

12/12/02

4:31 PM

Page 566

ALBERT CAMUS

CARNETE

Efortul cel mai istovitor din via]a mea a fost s\-mi `nfr`nez propria natur\ ca s-o fac s\ slujeasc\ celor mai mari dintre proiectele mele. Din c`nd `n c`nd, numai din c`nd `n c`nd reu[eam. * B\rbatului matur, numai iubirile fericite pot s\-i prelungeasc\ tinere]ea. Celelalte `l arunc\ dintr-o dat\ `n b\tr`ne]e. * O nenorocire s\ ajungi la v`rsta responsabilit\]ilor f\r\ pierderea sensibilit\]ii care `i corespunde `n mod obi[nuit [i care permite exercitarea acestor responsabilit\]i f\r\ s\ ]ii seama excesiv de ceilal]i. * Domnul Mathieu1 iese la pensie de la catedra sa de profesor de literatur\. Ca s\ `nfrun]i moartea nu exist\ dec`t re]etele umanismului clasic. * ~n ora[ele de piatr\, unde doar v`ntul [i ploaia poart\ amintirea c`mpiilor [i a cerului. * Iubirea fizic\ a fost `ntotdeauna legat\ pentru mine de un sim]\m`nt irezistibil de inocen]\ [i de bucurie. Nu pot s\ iubesc printre lacrimi, ci `n exaltare. * Marea, divinitate. Pe p\m`ntul primitiv ploile au c\zut timp de secole ne`ntrerupt. ~n mare s-a n\scut via]a [i `n tot acel timp imemorial care a dus via]a de la prima celul\ la fiin]a marin\ organizat\, continentul, f\r\ via]\ animal\, nici vegetal\ n-a fost dec`t un ]inut de piatr\ plin doar de zgomotul ploii [i al v`ntului `n mijlocul unei t\ceri enorme, nestr\b\tut de nici o mi[care `n afar\ de umbra rapid\ a norilor mari [i de curgerea apelor spre bazinele oceanice. 1 ~n 1932, domnul Mathieu a fost profesorul de literatur\ al lui Albert Camus, `n ultima

clas\ a cursului superior de liceu.

567

Dup\ miliarde de ani, prima fiin]\ vie a ie[it din mare [i a pus piciorul pe uscat. Sem\na cu un scorpion. Asta se petrecea acum trei sute cincizeci de milioane de ani. Pe[tii zbur\tori `[i fac cuiburile `n abisuri ca s\-[i ad\posteasc\ acolo ou\le. ~n Marea Sargasselor, dou\ milioane de tone de alge. Marea meduz\ ro[ie, ini]ial de dimensiunea unui degetar, devine `n timpul prim\verii vast\ ca o umbrel\. Se deplaseaz\ prin pulsa]ii, t`r`ndu-[i tentaculele lungi [i ad\postind sub umbrel\ grupuri de pui de cod care se deplaseaz\ o dat\ cu ea. Pe[tele care urc\ mai sus dec`t zona habitatului s\u, odat\ trecut\ o frontier\ invizibil\, plesne[te [i cade la suprafa]\. Calamarii ad`ncurilor, spre deosebire de cei de la suprafa]\, care emit o solu]ie ca o cerneal\, emit [i un nor luminos. Se ascund `n lumin\. Uscatul, `n fine, nu este dec`t o pojghi]\ foarte sub]ire deasupra m\rii. ~ntr-o zi, oceanul va domni. Exist\ valuri care ajung la noi de la Capul Horn, dup\ o c\l\torie de zece mii de kilometri. Valul de flux din 358 s-a ridicat din Mediterana oriental\, acoperind insulele [i ]\rmurile joase [i l\s`nd b\rcile coco]ate pe forturile Alexandriei. * S`nt un scriitor. Nu eu, ci pana g`nde[te, `[i aminte[te sau descoper\. * Nu pot tr\i mult timp printre fiin]e. ~mi trebuie pu]in\ singur\tate, partea mea de ve[nicie. * ~n marele Luberon, un cal domestic care a sc\pat tr\ie[te `n libertate [i singur de mul]i ani. Nuvel\? Un b\rbat care afl\ acest lucru se duce dup\ el. Este convertit la via]a liber\. * Pentru Nemesis (la Lourmarin decembrie ’59) Cal negru, cal alb, o singur\ m`n\ de b\rbat domin\ cele dou\ furii. Cu moartea `n fa]\, cursa e vesel\. Adev\rul minte, franche]ea ascunde. Ascunde-te `n lumin\.

carnete_Camus.qxd

568

12/12/02

4:31 PM

Page 568

ALBERT CAMUS

Lumea te umple [i tu e[ti gol: plenitudine. Zgomotul u[or al spumei pe plaja dimine]ii; umple lumea la fel ca [i vacarmul gloriei. Am`ndou\ vin din t\cere. Cel care refuz\ se alege, cel care jinduie[te se prefer\. Nu cere, nici nu refuza. Accept\ ca s\ renun]i. Fl\c\rile ghe]ii `ncununeaz\ zilele; dormi `n nemi[catul incendiu. La fel de dur, la fel de bl`nd, versantul, versantul zilei. Dar pe v`rf? Un singur munte. Noaptea arde, soarele `ntunec\. O, p\m`nt care e[ti de-ajuns pentru toate. Eliberat de tot, aservit ]ie `nsu]i. Aservit celorlal]i: eliberat de nimic. Alege-]i servitutea. ~n spatele crucii, diavolul1. Las\-i `mpreun\. Altarul t\u gol e aiurea. Apa pl\cerii [i cea a m\rii s`nt la fel de s\rate. Chiar [i `n val. Exilatul domne[te, regele e `n genunchi. ~n pustiu se sf`r[e[te singur\tatea. Pe mare, f\r\ `ncetare, din port `n insul\, alerg`nd `n lumin\, pe deasupra abisurilor lichide, bucurie, la fel de lung\ ca [i prea lunga via]\. Tu por]i masc\, iat\-i pe ei goi. ~n scurta zi care ]i-e h\r\zit\, `nc\lze[te [i lumineaz\, f\r\ a te abate din drum. Milioane de al]i sori vor veni `ntru odihna ta. Pe lespedea bucuriei, primul somn. Sem\nat de v`nt, secerat de v`nt [i totu[i creator, a[a cum este omul, de-a lungul secolelor, [i m`ndru c\ tr\ie[te doar o singur\ clip\. * „Vanitatea oamenilor nu `nal]\ aceste locuin]e m\re]e dec`t pentru a primi `n ele oaspetele inevitabil, Moartea, cu toate ceremoniile ei izvor`te dintr-o temere supersti]ioas\“ (Conrad, Angoas\). Sf`ntul Igna]iu (jurnal spiritual) e „indignat“ c\ nu a primit din partea cerului confirmarea alegerii sale de c\tre Sf`nta Treime. Dar el 1 Cf. p. 558.

CARNETE

569

dore[te „mai degrab\ s\ moar\ cu Iisus dec`t s\ r\m`n\ `n via]\ cu altul“1. Infernul l-ar face mai nefericit prin faptul c\ acolo se ia `n der`dere numele lui Dumnezeu dec`t prin suferin]ele pe care le `ndur\. Idem: `i spune diavolului care-l ispite[te: „~n locul t\u“. ~n alt\ parte: c\ Dumnezeu este neschimbat, iar diavolul imobil [i schimb\tor. * Pentru Don Faust2. Nu mai exist\ Don Juan de vreme ce dragostea este liber\. Exist\ b\rba]i care plac mai mult dec`t al]ii. Dar nici p\cat, nici eroism. Exist\ un Don Juan al lui Lope de Vega: Promisiune ]inut\ (de tradus la fel ca [i Zorrilla)3. Dragostea lui Filip al IV-lea pentru sora Margarida de la Cruz4 (de v\zut procesele celebre din Spania)5, de v\zut [i (p. 189 [i urm.) Don Juan [i acel Don Juan al lui Gregorio Maranón6. * ~n Parabol\7 (p. 388), condamnatul la moarte care spusese c\ este nevinovat recunoa[te apoi c\ nu e [i se resemneaz\. Apoi, sub la]ul sp`nzur\torii, vede cum zboar\ spre o creang\ [i se a[az\ pe ea o pas\re care `ncepe s\ c`nte [i atunci apuc\ la]ul url`nd c\ este nevinovat. 1 Camus mai notase declara]ii de credin]\ analoage. ~n Omul revoltat, `l citeaz\ pe Meister Eckhart care afirm\ c\ prefera infernul cu Iisus dec`t cerul f\r\ El. ~n Demonii, Stavroghin `i spune lui {atov c\, dac\ s-ar dovedi matematic c\ adev\rul este `n afara lui Hristos, ar prefera s\ r\m`n\ cu Hristos mai cur`nd dec`t cu adev\rul. 2 Cf. Caietul al VII-lea, p. 438 [i Caietul al VIII-lea, pp. 449, 451, 497, 506. 3 José Zorrilla (1817-1893), poet [i autor dramatic spaniol. Al s\u Don Juan Tenorio este o pies\ romantic\ `n care seduc\torul os`ndit este r\scump\rat prin dragostea unei femei. De la premiera sa, `n 1844, aceast\ dram\ este jucat\ `n fiecare an `n Spania la 1 noiembrie. 4 Filip al IV-lea s-a `ndr\gostit de o c\lug\ri]\ frumu[ic\ de la m\n\stirea San Plácido, din Madrid. Ca s-o `nt`lneasc\, a pus s\ se sape un pasaj p`n\ la pivni]a m\n\stirii. Dar maica stare]\, prevenit\ de c\lug\ri]\, organizase o `nscenare. Regele [i-a g\sit iubita ca [i moart\, `ntins\ pe un pat, cu ochii `nchi[i, `nconjurat\ de lum`n\ri. El a luat-o la fug\. De[i afacerea a fost `n\bu[it\, Inchizi]ia fusese alertat\ [i scandalul a fost mare. 5 Editura Payot. 6 Gregorio Maranón (1887-1960), medic [i scriitor spaniol care a studiat dintr-o perspectiv\ [tiin]ific\ personaje istorice precum Don Juan. 7 Parabol\ (O fabul\), roman de Faulkner, Random House, 1954, traducere `n francez\ de R.N. Raimbault, Gallimard, 1958.

carnete_Camus.qxd

570

12/12/02

4:31 PM

Page 570

ALBERT CAMUS

* Te-am ales a[a [i asta m\ va ajuta s\ trec peste acest moment greu, s\ nu mai suf\r pentru am\nuntele a ceea ce `n principiu recunosc ca drept [i legitim… * Ceea ce m\ ajuta de asemenea – echitatea –, acea acceptare dificil\ a mea [i a celorlal]i, este crea]ia. Dar de c`nd s`nt `n criza asta, `n acest soi de neputin]\, `n]eleg dorin]a josnic\ de posesiune care m-a scandalizat `ntotdeauna la ceilal]i. Po]i cuceri o fiin]\ nefiind tu `nsu]i cucerit. {i este adev\rat c\ tocmai `n acest moment aveam nevoie de apartenen]a asta pe care mi-ai dat-o tu. Iat\ de ce am suferit at`t din pricina fugii tale, c`t [i a minciunii tale. Dar asta va trece. ~nc\ pu]in pesimism [i nenorocirea va str\luci la r`ndul ei: voi redeveni eu `nsumi. * Am suferit din pricina celor ce mi le-ai dezv\luit; este un fapt. Dar tu nu trebuie s\ fii trist\ de triste]ea mea. N-am dreptate, [tiu, [i dac\ nu-mi pot `mpiedica inima s\ fie nedreapt\, [tiu totu[i s\ o fac capabil\ [i de echitate. Nu-mi va fi greu s\ dep\[esc nedreptatea pe care ]i-o fac `n inima mea. {tiu c\ am f\cut tot posibilul ca s\ te desprind de mine. Toat\ via]a, de `ndat\ ce se ata[a cineva de mine, am f\cut tot posibilul ca s\ se retrag\. Este vorba, bine`n]eles, de incapacitatea mea de a-mi asuma angajamente, preferin]a mea pentru fiin]e, pentru multiplicitate, pesimismul `n ceea ce m\ prive[te. Dar poate c\ nu eram at`t de frivol cum spun. Prima f\ptur\ pe care am iubit-o [i c\reia i-am fost credincios mi-a sc\pat refugiindu-se `n droguri, `n tr\dare. Poate c\ multe lucruri au provenit de acolo, din vanitate, din teama s\ nu mai suf\r iar, [i cu toate acestea am acceptat multe suferin]e. Dar, la r`ndul meu, le-am sc\pat tuturor de c`nd am vrut oarecum ca to]i s\-mi scape. Chiar [i `n privin]a lui X. am f\cut tot ce trebuia ca s-o descurajez. Nu cred c\ mi-ar fi sc\pat, c\ s-ar fi d\ruit chiar [i pe fug\ altui b\rbat. Nu s`nt sigur [...]1. Dar dac\ ar fi f\cut-o, ar fi fost o decizie datorat\ eroismului ei interior, 1 Un cuv`nt indescifrabil.

CARNETE

571

nu supraabunden]ei unei iubiri care vrea s\ dea f\r\ s\ cear\ nimic `n schimb. La fel, am f\cut tot ce trebuie ca s\-mi scapi [i tu. {i cu c`t fascina]ia acelui septembrie de alt\dat\ fusese mai mare, cu at`t mai mult am vrut s\ rup o anume vraj\. Deci mi-ai sc\pat `ntr-un anume fel. Aceasta este justi]ia uneori groaznic\ a acestei lumi. Tr\d\rii `i r\spunde tr\darea, m\[tii iubirii `i r\spunde fuga iubirii. {i `n acest caz special, eu, care am revendicat [i tr\it toate libert\]ile, [tiu [i recunosc c\ e drept [i bine ca, la r`ndul t\u, s\ fi tr\it una sau dou\ libert\]i. Socoteala nici m\car nu e complet\. ~n orice caz, ca s\-mi fiu de folos nu m\ voi referi numai la aceast\ rece echitate a inimii, ci la preferin]a pentru tine, la tandre]ea pe care ]i-o port. M\ acuz uneori de a fi incapabil s\ iubesc. Poate c\ este adev\rat, dar am fost capabil s\ aleg c`teva fiin]e [i s\ p\strez pentru ele, cu fidelitate, ceea ce era mai bun `n mine, orice ar fi f\cut ele.

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 572

biblioteca rao De la clasici la contemporani, într-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

Cuprins

biblioteca dumneavoastr\ Au ap\rut:

NOT| ASUPRA EDI}IEI ........................................................ 5

Emily Brontë

LA R|SCRUCE DE V~NTURI

I. CARNETE: mai 1935 – februarie 1942 CAIETUL I: mai 1935 – septembrie 1937................................. 9 CAIETUL AL II-LEA: septembrie 1937 – aprilie 1939 ............ 49 CAIETUL AL III-LEA: aprilie 1939 – februarie 1942.............. 92

Albert Camus

STR|INUL. CIUMA. C|DEREA EXILUL {I ~MP|R|}IA

II. CARNETE: ianuarie 1942 – martie 1951 CAIETUL AL IV-LEA: ianuarie 1942 – septembrie 1945 ........153 CAIETUL AL V-LEA: septembrie 1945 – aprilie 1948 ............238 CAIETUL AL VI-LEA: aprilie 1948 – martie 1951..................302 III. CARNETE: martie 1951 – iulie 1959 CAIETUL AL VII-LEA: martie 1951 – iulie 1954 ...................367 CAIETUL AL VIII-LEA: august 1954 – iulie 1958 ..................444 APENDICE ...............................................................................535 CAIETUL AL IX-LEA: iulie 1958 – decembrie 1959 ..............545

FA}A {I REVERSUL. NUNTA MITUL LUI SISIF. OMUL REVOLTAT VARA Robin Cook

RISC ASUMAT

Nelson DeMille

FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND

F.M. Dostoievski

CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII IDIOTUL

Joseph Finder

PUTERI EXCEP}IONALE

Colin Forbes

CATACLISMUL

André Gide

FRUCTELE P|M~NTULUI

John Grisham

TESTAMENTUL FR|}IA CAMPIONUL DIN ARKANSAS

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 574

Hermann Hesse

JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE STEP|

Dean Koontz

UNICUL SUPRAVIE}UITOR

Thomas Mann

DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT

Gabriel García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI Mario Puzo

OMERTA

Ernesto Sabato

~NAINTE DE T|CERE

A. de Saint-Exupéry

CITADELA

Alex Mihai Stoenescu

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA (vol. I, II [i III)

J.R.R. Tolkien

ST|P~NUL INELELOR · Fr\]ia Inelului · Cele dou\ turnuri · ~ntoarcerea regelui HOBBITUL

L.N. Tolstoi

CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI

I.S. Turgheniev

UN CUIB DE NOBILI

Nout\]i

Franz Kafka JURNAL

Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII

carnete_Camus.qxd

12/12/02

4:31 PM

Page 576

clubul c\r]ii rao {i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje: Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\. În plus: •

pentru 2 c\r]i se acord\ o reducere de 10%;

•

de la 3 c\r]i în sus se acord\ o reducere de 15% [i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.

Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36 E-mail: [email protected] [email protected] A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa: Editura RAO C.P. 2-124 Bucure[ti Acum ne pute]i g\si [i pe Internet: www.raobooks.com (15% reducere pentru orice carte comandat\)

Libr\ria RAO din str. Turda 117-119 (v\ ofer\ reducere la c\r]ile RAO de 15%)