AHRWEILER, Helene, Ideologia politica a Imperiului bizantin

Redactor: Radu Badale Coperta: Walter Riess Cartografie: Petruta $erban Tehnoredactare computerizata: Corina Roncea, Lili Gaibar

Pe coperta: . .. . .....•.. moned~ bizantina· din secolul al XIII-lea reprezentandu~1 pe· imparat (Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezenta arhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea (786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).

Helene Ahiweii~r L'IDEOLOGIE POLITIQUE DE L'EMPIRE BYZANTIN © 1975 Presses Universitaires de France Toate drepturile asupra acestei versiuni In limba romana sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-267-4 Format: 16/54 x 84 Coli tipo: 11,5 . Tiparul executat la: Tipografia MULTIPRINT la§i Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600 tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252

•

Tn memoria parintelui Vitalien Laurent ... I have sailed the seas and come To the holy city of Byzantium . ... Set upon a golden bough to sing To lords and ladies of Byzantium Of what is past, or passing, or to come*. W.B. YEATS - Sailing to Byzantium, 1927.

* "... Am trecut peste mari ca sa yin La sfanta cetate a Bizantului. ... intr-o barca de ~ur m~am suit, sa Ie cant Domnitelor ?i nobililor domnibizantini Despre ce-a fost, ce este ori ce va fi sa fie." (N.tr.)

INTRODUCERE Studiul ideologiei politice a Bizantului, adica a Imperiului roman cre?tin de Rasarit, detine, printre problemele care predomina, in prezent, in studiile bizantine, un loc de exceptie. Lucrari importante ?i valoroase, datorate, in special, savantilor germani ?i anglo-saxoni, au vazut lumina zilei in ultimii ani': acestea sunt consacrate, in cea mai mare parte, examinarii conceptiei imperiale romane (deosebit de insufletite in Bizant, mai ales intre secolele al·IV-lea ?i al VI-lea, a raporturilor sale cuideea elenistica de regalitate ?i, bineinteles, a prelungirilor sale in conceptia cre?tina despre putere. A?adar, se poate considera ca problema cel mai amanuntit dezbatuta este aceea a fundamentului ideologic al universalitatii Imperiului bizantin 2 ; totu?i, implicatiile acestui principiu de baza, gandirea politica, in societatea ?i in viata bizantinilor nu ?i-audobandit inca studiul pe care il merita. Lucrarea de fata nu pretinde, nici pe departe, ca ar umple aceasta lacuna; mult mai modest, ma voi stradui sa examinez doar cateva aspecte ale principalelororientari ideologice, dominante in diversele perioade ale milenarei istorii a Bizantului, ?i voi analiza impactullor asupra mentalitatilor ?i asupra opiniei publice. Raporturile cetatenilor cu puterea.?i autoritatea, rolul ?i reactiile lor la chestiunile socotite de interes national sau, pur ?i simplu, publice, vor fi problemele pe care Ie voi puncta, fara ca, din pacate, sa pot oferi ni?te solutii satisfacatoare. Situatia fragmentara ?i dispersata a documentatiei constituie

5

adesea 0 piedica Tn conturarea unor aspecte al caror interes este, totu?i, evident; ma refer, Tntre altele, la mecanismul formarii mentalitati1or, la rastalmacirile opiniei publice ?i, Tn sfar?it, la rezistenta structurilor· mintale Tn fata realitatilor Tn mi?care. Aceste probleme nu pot fi expuse Tn mod corect ?i analizate fara 0 examinare prealabila a evolutiei semantice a termenilor utilizati Tn circumstante determinate. 0 astfel de ancheta nefiind Tnca facuta, nici initiata, aceasta lipsa se va resimti Tn studiul nostru. Tn plus, studiul ideologiilor politice din Bizant (folosesc intentionat pluralul, data fiind varietatea orientarilor ideologice din Imperiu) reclama recursulla ni?te surse de diverse categorii ?i naturi. Este evident ca informatiile provenind din izvoarele scrise dedicate unui anumit public Tngaduie surprinderea limite/or socia Ie, etnice ?iintelectuale, prin observarea reactiilor persoanelor, de diferite origini ?i conditii, implicate Tn treburile ob?te?ti. Astfel, sursele hagiografice - Vietile 5fintilor, Mira co IeIe, Rugaciunile etc. - sunt Tn mod special utile pentru studiul credintelor populare ?i al reaqiilor populatii10r din provincii. Tn schimb, sursele oficiale, mai ales legile ?i decretele imperiale, sunt indispensabile pentru determinarea orientarilor ideologice ale carmuirii, Tn vreme ce literatura savanta - Discursun~ Scrisori etc. - aduce marturii pretioase asupra pozitiilor, adeseori nuantate~ ale elitelor bizantine ?i, Tn particular, ale lIintelectualitatii" constantinopolitane. Pe de alta parte, iconografia imperiala, ca ?i numismatica 3 sau, In mai mica masura, sigiliografia, dezvaluie secretele propagandei oficiale, deosebit de bine puse la punct In Bizant. Sa a¢augam, Tn cele din urma, ca studiul atitudinii Bisericii, esential pentru subiectul nostru, reclama exploatarea surselor ecleziastice ?i ca istoricii bizantini sunt singurii care ne furnizeaza informatii despre contextul istoric Tn care au apa-' rut diversele manifestari ideologice. Prin urmare, se Tntelege

6

ca volumul cople~itor al documentatiei face subiectul aproape imposibil de controlat. Oricum, lacunele ~i imperfectiunile lucrarii de fata nu I~i pot gasi 0 scuza numai Tn dificultatea atingerii obiectivului propus de acest lucru sunt profund convinsa. Totu~i, Tmi place sa cred ca efortul meu, de~i incomplet, va Tncuraja, fara Indoiala, cercetarile ulterioare, Tntr-un domeniu interesant ~i Inca destul de putin explorat. limultumesc coordonatorului acestei colectii, profesorul R. Mousnier*, pentru ca mi-a oferit ocazia sa Tntreprind acest studiu. A? dori sa mentionez, de asemenea, ca lucrarea de fata a fost realizata la Dumbarton. Oaks, la Centrul de Studii Bizantine de la Universitatea Harvard: recuno?tinta mea se Tndreapta catre conducerea acestuia, Tn special catre directorul sau, M. W. Loerke, pentru ca mi-a pus la dispozitie biblioteca exceptionala a acestui centru ?i pentru ca mi-a artatat comorile nepretuite ale colectiei sale bizantine. Profesorului R. Browning, de la Universitatea din Londra, care a binevoit sa-mi citeasca manuscrisul, Ti exprim multumirile mele prietene?ti pentru observatiile facute. Tn sfar?it, a? dori sa precizez cat de mult a profitat aceasta carte de pe urma discutiilor mele· cu parintele F. Dvornik,. profesor emerit la Harvard ~i unul dintre principalii sustinatori ai studiilor despre ideologia politica a lumii cre?tine.

* Profesorul Roland Mousnier acoordonat colectia "L'Historien" a editurii Presses Universitaires de France, in care a aparut, in 1975, aceasta carte. (N.red.)

7

Imperiul bizantin In timpullui Vasile al II-lea (976-1025)

~; ~~~~~~I~••••• ·.II~!I~!1111

~~1wl~~ p..::::y

s A R 811

V1dm

I~~~~f;~ o>"u;.~"

~"'

Capitolul 1

UNIVERSALISMUL Originile Jmperiului bizantin: legenda

~i

istorie

Bizantuleste un ora~ ~i, totodata, un Imperiu. Conditiaaparte a cetatii, odinioara modeste, din Stramtoare.a Bosforului a dat, de timpuriu, na~tere legendei. Menita sa devina capitala primului Imperiu cre~tin, Bizantul, Constantinopolul esteconsiderat, de la bun Tnceput, ca 0 opera de inspiratie divina: Dumnezeu i-a aparut Tmparatului Constantin,pentru a-i porunci unde sa a~eze ora~ul, pe malurile Bosforului. Tot 0 interventiedivina a precizat amplasarea exacta a Bizantului, pe malul european al Bosforului (nu in Calcedonia, aflata pe malul asiatic). Tn sfar~it, sub indrumarea unui inger, Constantin a trasat conturul ora~ului caruia, continuandtraditia inaugurata de Alexandru cel Mare, ii vada numele sau. Tntemeier~a Constantinopolului, cetatea aleasa de Dumnezeu, a fost, in scurtavreme, socotita ca simbolizand intemeierea Imperiului cre~tin. Istoriografia cre~tina a zamislit legenda ora~ului sfantConstantinopol - 0 replica, s-ar spune, pentru legenda pagana a Romei -, iar Orientul roman a prefacut Constantinopolul in centrul saupolitic ~i cultural. Astfel, 0 data cu aparitia Constantinopolului, 0 lumenoua intra in istorie Bizantul, devenit Constantinopol, inaugureaza Imperiul bizantin,

9

noul Imperiu roman, pus sub semnul noii religii. Legenda, care sustine ca Imperiul bizantin ar fi fost creat de cre~tini ~i pentru cre;;tini, constituie, fara Tndoiala, primul faptideologic bizantin. Istoria, caci acesta Ti este rolul, se delimiteaza de miraculos - din perspectiva sa, originea Imperiului bizantin apare Tn Tntreaga-i complexitate -, ca atare ne informeaza ca 7mparatul Constantin a ramas pagan pana pe patul de moarte ~i Ti rezerva lui lulian Apostatul un loc printre Tmparatii Bizantului. Tntr-adevar, Bizantul T~i datoreaza existenta evenimentelor care au marcat soarta Imperiului roman la sfar~itul secolului al IV-lea. Contestat de 0 patura din ce in ce mai larga a populatiei sale - ma refer la cre~tini, considerati, deo parte a istoriografiei oficiale, vinovati de caderea Romei 1- , amenintat de invaziile barbare, pe care sistemul sau de aparare a granitelor (limes) nu reu~ea sa Ie stavileasca, obligat, Tn sfar~it, sa-~i abandoneze pretentiile asupra dominium-ului din Rasarit in favoarea Imperiului persan, rivalul sau, Imperiul roman din veacul a.1 IV-lea a fost constranssa-~i reconsidereorientarile politice ~i sa Tsi, reevalueze fundamentul valorilor. Sa consolideze traditia , unui Imperiu invincibil, sa refaca 0 unitate - a carei scindare va provoca a~a-numita "schisma Tn suflet" ~i va umple de ama:. raciune spiritele - erau Tndatoririle urgente, a caror amploare descuraja elitelelumii romane a epociF. Cu toate acestea, intemeierea Constantinopolului ca 0 noua cetate imperiala, la rascrucea mai multor lumi, in Orientul roman, ~i toleranta fata de noua religie,cre~tinismul, care obtine, de acum Tnainte,multumita Edictului de la Milano, dreptul de a exista Tnlmperiu, demonstreaza, dupa parerea mea, vointa ~i stradania de a redresa Imperiul, care se manitesta atat pe plan intern, cat ~i pe plan extern. Aceste masuri dovedesc neTndoi~lnic preocuparea statului de a-~i reTntari legaturile cu populatii1e orientale din Imperiu, al caror devotament fata de cauza romana era vital pentru supravietuirea

.

10

acestuia. Crearea Constantinopolului ca 0 replica fidela a Romei constituie 0 marturie a deplasarii atentiei carmuirii Tnspre Orient, In vreme ce acceptarea cre~tinismului corespunde dorintei populatii1or orientale, care furnizau statu lui mijloacele, In oameni ~i In bani, ale apararii sale - sa nu uitam ca, Tntr-adevar, Orientul, imens tezaur de resurse pentru Imperiu, a fost cel dintai cucerit de catre noua religie ~i ca din randul populatiilor sale I~i va recruta cre~tinismul mentorii ~i discipolii cei mai Inflacarati. Tn orice caz, aceste doua masuri esentiale - Intemeierea Constantinopolului ~i acceptarea cre~tinismului - s-au datorat unui singur om, Imparatului Constantin, caruia i-au fost Indeajuns ca sa treaca, apoi, drept parintele Imperiului care va rezulta de aici, adica al Imperiului bizantin, chiar daca aceasta dezvoltare, ulterioara, a politicii sale nu fusese vreodata preconizata nici, binelnteles, darita de el. Orice s-ar spune, existenta Bizantului este subordonata actiunii constantiniene; fondatorul sau a fost sanctificat de catre Biserica bizantina, care II va califica drept "Aidoma Apostolilor" (isapostolos), ~i a fost proiectat In mit de catre stat ~i locuitorii ora~ului sau 3 • Astfel, noul Imperiu, care marcheaza 0 etapa importanta a destinului roman, a avut drept baza Constantinopolul, ca Noua Roma, iar drept fundament spiritual cre~tinismul, ca religie a populatiilor lumii romane depinzand, de acum Inainte, de noua cetate imperiala 4 • A~adar, acestea sunt cele doua forte majore din ideologia politica a Imperiului pe care II numim, impropriu,' bizantin~ cad, Tn realitate, este Imperiul roman' al Rasaritului cre~tin, avand drept capitala Constantinopolul. Sa amintim ca, Tntr-adevar, bizantinii nu ?i-au spus niciodata altfel decat "romani" ?i ca termenul de "bizantini" Ii desemna, In epoca, ?i doar sub pana scriitorilor arhaizanti, numai pe locuitorii din Constantinopol, adica ai ora?ului construit pe locul vechii cetati Byzantion 5 •

11

Tntelegem, astfel, de ce numero?i istorici moderni numesc Imperiul bizantin "Imperiul roman tarziu" sau "Imperiul roman de Rasarit", respingand termenul de bizantin ca impropriu ?i, trebuie sa recunoa?tem, Tncarcat de un sens aproape peiorativ, cristalizat pe baza interpretarilor pripite, avansate de catre eruditii Secolului Luminilor, la adresa unei· civilizatii careia nu-i puteau patrunde nici spiritul, nici semnificatia 6 • Aceasta disputa Tn jurul numelui Imperiului, care risca sa ramana acela de "bizantin", reflecta, dupa parerea mea, 0 realitate istorica, pe care ar fi suparator s-o ignoram, Tntai pentru ca ne permite, cu u?urinta, sa afirmam importanta legaturilor Imperiului bizantin cu lumea romana ?i cu valorile sale, apoi pentru ca ne da prilejul sa precizam ca termenul de "bizantin", cel putin pana Tn epoca a?a-numita protobizantina (din secolul al IV-Ieapana la sfar?itul secolului al VI-lea), trebuie Inteles ca desemnand Imperiul cre?tin al Rasaritului roman ?i, Tn sfar?it, pentru ca, Tn plus, ne Ingaduie sa subliniem, drept consecinta imediata a acestei definitii a Imperiului bizantin, trasaturile esentiale ale ideologiei politice din lumea bizantina - ata?amentul cvasineconditionat fata de valorile romane ?i cre?tine, a?a cum erau conceputeacestea de lumea elenica ?i elenizata din Orient. Constantinopolul, devenit centru al lumii greco-romane cre?tinate, va fi, Tn mod firesc, capitala noului Imperiu; va fi desemnat ca "Nbua Roma" ?i, totodata, ca "Noul lerusalim"; va fi cetatea Fecioarei 7 , iar despre statui Tn care se afla se va spune ca este "ocrotit de Dumnezeu~', Tn vreme· ce Tmparatul sau, deopotriva "Invingator ?i iubitor de pace", va fi considerat drept aghiotantul, Tmputernicitul lui Hristos pe pamant. Caracterul universai al Imperiului bizantin, fondaf pe mo?tenirea romana, este, astfel, consolidat prin gandirea cre?tina ecumenica. Aceasta conceptie romano-cre?tina a universalitatii Imperiului prinde contur Inca din timpul lui Constantin cel

12

Mare ?i este magistral expusa de catre Eusebiu, In discursul sau, rostit In anul 335, In onoarea celui dintai Imparat cre?tin 8 . Prin urmare, se discuta zadarnic despre data de na?tere a Imperiului bizantin - aceasta a fost ba plasata sub Diocletian (294-305), din cauza reformei administrative din vremea acestui imparat, ba socotita aceea~i cu data Intemeierii Constantinopolului(330), ba Impinsa pana In anul 395, data ,separarii Imperiului roman In Imperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus. Ramane de necontestat, dupa parerea noastra, faptul ca Imperiul bizantin Incepe cu domnia Imparatului roman care a autorizat, prin Edictul de la Milano (312), libera practicare a cultului cre?tin, celcare a prezidat primul conciliu ecumenic, la Niceea (325), cel care, In sfar?it, a ctitorit noua cetate imperiala, careia Ii va atribui simbolurile puterii ?i-i va da numele sau 9 • Cu toate acestea, Imperiul creat, chiar daca involuntar, de catre .Constantin i~i. va afirma ulterior caracterul specific, mai ales In timpul perioadei cuprinseintre domnia lui Teodosie I?i cea a lui Heraclius (379-641). De-a lungul acestor secole, Bizantul va dobandi trasaturile datorita carora va fi desemnat, mai tarziu, ca Imperiul grec din Rasaritul cre?tin. Aceasta noua orientare ideologica, dezvoltata In paralelcugandirea de sorginte romana, mereu vie, dar pe care tinde sa olnlocuiasca, va starni conflicte mocnite sau deschise In inima lumii care tocmai se na?tea, lumea Bizantului,conflicte care-?i vor lasa Intiparite urmele asupra Intregii existente a Imperiului.

Na~terea

ideologiilor bizantine:

mare~ie ~i

contradiqii

Domnia lui Teodosie I marcheaza un moment de cotitura In istoria noului Imperiu, Indepartandu-I de traditiile romane am In vedere ruptura brutala cu paganismul, rezultata din masurile luate din porunca acestui Imparat. Tntr-adevar, sub

13

Teodosie, cand cre?tinismul devine religie de stat, s-au adoptat ni?te masuri care au capatat, adeseori, caracterul de veritabile persecutii Tmpotriva paganilor - oracolului din Delfi i-a fost impusa tacerea, Jocurile Olimpice ?i misterele din Eleusis au fost interzise,· templele au fost jefuite de cre?tini, preotii pagani s-au vazut nevoiti, cum scria, nu fara amaraciune, Libanius, "sa taca sau sa moara"10. Din acel moment,.cetatean al Imperiului roman era considerat oricine Tmbrati?ase adevarata credinta, cea stabilita de conciliile ecumenice de la Niceea ?i de la Constantinopol (381) - ba?tina? sau strain, european, asiatic sau african (Imperiul cuprindea, 7ntr-adevar, de jur Tmprejurul Mediteranei, teritorii situate pe toate aceste trei continente), era suficient sa fii cre?tin pentru a avea acces la orice functie din administratia imperiala, ba chiar ?i la tron. Secolul allV-lea, Tn timpul caruia se petrece dureroasa operatie estetica, autoimpusa de catre Imperiu, pentru a-~i aranja chipul astfel Tncat sa-i permita sa traiasca 0 noua viata, se Tncheie cu triumful cre?tinismului. Antichitatea ?i spiritul sau umanist ?i tolerant sunt definitiv Tnmormantate - Imperiul roman cedeaza locul Imperiului bizantin t Tn vreme ce lumea occidentala patrunde Thtr-o noua era a istoriei sale, dominata,. cum scria Gibbon, de "religie ?i barbarie"ll. La moartea lui Teoc;iosie, Imperiul roman, Tmpartit, dupa un stravechi obicei ?i pentru a-i mu1tumi pe cei doi fii ai Tmparatului defunct, Tn rmperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus, este lasat prada, sfa?iat ?i divizat, atacurilor din partea popoarelor germanice; care, Tn valuri succesive, Tncepusera Tnca din secolul al III-lea sa forteze portile Caucazului ?i sa razbata7n Europa. Imperiul de R~sarit" Bizantul, stabilit Tn tinuturi manoase, unde elementul greco-roman era dominant, a putut, gratie noii sale religii ?i a traditiilor sale politice ?i intelectuale, sa formeze un stat, solid ?i con?tient de valoarea patrimoniului sau, care se va opune, eficace, barbarilor 12 . Ajun?i la Dunare, hotarul

14

septentrional al Imperiului, aparat de contingente militare importante ~i de un lung lant de fortarete, barbarii, Tn pofida numeroaselor raiduri, nu 0 data spectaculoase, dar Tntotdeauna razlele, uneori Tmpinse chiarpana la zidurile Constantinopolului, au fost constran~i, Tn cele. din urma, sa recunoasca, Tntr-un fel sau altul, autoritatea Imperiului, care n-a ~ovait sa T~i impuna, pentru a obtine aceasta recunoa~tere, importante sacrificii materiale. Bizantul, imperiu multietnic, dar Tncrezator Tn forta sa culturala, a absorbit ~ia asimilat, de-a lungul timpului, elementelestraine de traditiile sale, Tn vreme ce, pe de alta parte, a pus finantele Imperiului la dispozitia diplomatiei sale savante, care i-a Tncurajat pe conducatorii recalcitranti ai diverselor grupe de invadatqri sa-~i caute Tntr-alta parte un refugiu ~i un loc unde sa se stabileasca. In acest mod, ImperiuLdeRasarit, prin sistemul sau de aparare ~i prinjocul diplomatic subtil, care urmarea sa-iatale pe barbariunii Tmpotriva altora, a~tiut sa-i Tndrepte spre Occidentul depopulat, saracit ~i lasat Tn voia sortii. In. sfar~it, multumita bazelor sale culturale ~i politice, a reu~itsa-i Tnglobeze pe barbarii care au patruns pe teritoriul sau ~i care i-au furnizat mana de lucru pentru muncileagricole ;;i soldatii pentru armatele imperiale - Tn randurile carora ace~tia vor .Iupta adeseori Tmpotriva propriilor frati13. A~adar, Tn vreme ce Imperiul de Apus, cu Roma, capitala sa, T~i dadea ultima suflare, napadit de barbarii care Ii vor fmpartiteritoriul, Tn 476, Imperiul de Rasarit scapa din experienta care va.zdruncina Europa Tntre secolele al III-lea ~i al.V-lea cu integritatea teritoriala aproape neatinsa ;;i cu 0 personalitate nationala ;;i politica bine consolidata. Imperiuldin Rasarit ramane, de acum Tnainte, bastionul cre~tinatatii ~i refugiul culturii greco-romane: Tn fata Romei devastate de catre barbari, Constantinopolul devine centrul lumii civilizate, singura capitala a Imperiului roman: numai

15

Tmparatii sai vor putea, Tn mod legitim, sa poarte acest titlu, subTntelegandu-se Tmparati ai romanilor, iar patriarhul sau i?i va vedea rangul ridicat la acela?i nivel cu al papei ?i va fi calificat, pe drept cuvant, drept ecumenic. Constantinopolul va fi singura cetate-regina, cetatea prin excelenta14, in vreme ce Roma, distrusa ?i barbarizata, se va pleca Tn fata Constantinopolului. I?i va mai aduce aminte de gloria sa de odinioara, de titlurile ?i de intaietatea sa, numai atunci cand Occidentul barbar, pe care II va cre?tina, va gasi puterea de a se ridica impotriva Bizantului - dar aceasta se va petrece Intr-o noua lume pentru a revendica suprematia. Pana atunci, Occidentul va trece prin secole de Tntuneric, iar Orientul printr-un timpal Tndelungatelor stradanii de supravietuire ?i mentinere. Izolat intre hotarele sale, constant amenintate, saracit ?i vlaguit, cu vremea, de razboaiele la care II provocau, nelncetat, fie barbarii de la miazanoapte (acum avari, slavi ?i bulgari), fie per?ii sasanizi in Orient, Bizantul va fi constrans sa-?i revizuiasca politica ?i sa-?i modereze ambitiile. Diplomatia, organizarea militara ?i administrativa, orientarea intelectuala ?i aspiratiile spirituale, pe'scurt, viata ?i istoria Imperiului roman de Rasarit, ale Bizantului, vor fi, de acum Inainte, animate de doua principii contradictorii: unul, realist ?ioriental, care vrea cu orice pret mentinerea teritoriului roman ramas in Imperiu ?i evolutia, in interiorul granitelor sale, a populatiilor bizantine,iar celalalt, idealist ?i occidental, care aspira la recucerirea Apusului roman de sub barbari ?i la reintoarcerea fratilor supu?i in sanul marii natiuni romane. Visul marii idei universale, intrupat acum in reconquista vechii lumi romane, se va opune, pe viitor, politicii cumpatate si conservatoare, care staruia pentru abandonarea definitiva a' ceea ce era deja pierdut ?i pentru consolidarea Imperiului In partea orientala, izvorul prosperitatii ?i baza fortei sale militare. Aceste doua curente politice diferite au avut, fiecare in parte, partizanii sai Inflacarati, i-au Impartit pe

16

oamenii de stat Tn factiuni, au starnit pasiunile populatiei constantinopolitane (demele), ale carei tulburari i-au amenintat nu 0 data pe Imparati, s-au manifestat sub diverse forme In viata intelectuala ?i artistica ?i, oricat de ciudat ar parea, s-au aflat la originea marilor conflicte religioase care au zdruncinat adeseori Imperiul ?i care, privite din afara, dau impresia, Tn zilele noastre, de nelnsemnate "galcevi bizantine". Se Tntelege, a?adar, de ce toti cercetatorii care abordeaza studiul fenomenului complex al artei bizantine ridica problema originilor creatiei artistice Tn Bizant prin alternativa: "Roma sau Orientul"15. Unii subliniaza influenta Antichitatii greco-romane, ceilalti nu vad decat Orientul, elenistic sau nu, ca sursa de inspiratie a creatorilor bizantini. Istoricul nu poate decat sa se tina deoparte de aceasta conceptie restrictiva despre fenomenul bizantin. Adevarata explicatie pentru complexitatea istorica a Bizantu1ui rezida, daca vrem sa enuntam problema Tntr-o maniera schematica, Tn formula: "Constantinopolul cu Roma sau Constantinopolul fara Roma", binelnteles In masura In care Constantinopolul reprezinta Rasaritul roman, iarRoma, Apusul roman. Numero?ii Tmparati care s-au succedat pe tronul Bizantului au Tmbrati?at, fiecare dupa originea, obiceiurile ?i temperamentul sau, unul dintre cei doi termeni ai acestei formule. De aceea, ei au orientat politica ?i eforturile Imperiului fie spre ofensiva ?i expansiune teritoriala, sub deviza: "Imperiul roman este universal", fie· spre defensiva ?i organizare interna, avand drept ·cuvant de ordine: "Imperiul cre?tin este patria noastra, sa-I aparam de' necredincio?i". Domnia lui lustinian I marcheaza apogeul ideii imperiale romane, In vreme ce iconoclasmul se erijeaza Tn aparator Tnver?unat al ideii orientale - fiecare, la randul sau, va suscita reactii care vor zdruncina Bizantul. Razboiul, fie Tn interiorul granitelor, fie Tn afara lor, ramane, oricum, soarta Imperiului de Rasarit. Se Tntelege, a?adar, de ce istoria sa pare a fi aceea a unui Imperiu

17

militar ~i cre~tin, Tn care, timp de peste 0 mie de ani, autoritatea militarilor - avandu-ITn frunte pe Tmparat, "icoana vie a lui Hristos" - T~i exercita puterea asupra statului, asupra Bisericii ~i asupra poporului bizantin. De-a lungulTntregii istorii a Bizantului, armata a reu?it sa ramana depozitara valorilor politice ?i istorice ale Imperiului; din acest punct de vedere, Bizantul este unicul mo?tenitor al Romei imperiale ?i, 0 lunga perioada a existentei sale, va ramane un stat fara putinta de a deveni 0 natiurie16.

Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius Secolul al VI-lea este marcat de urmarirea Tncapatanata a marii ideii romane - acest vis etern a devenit, Tn sfar?it, sub lustinian, 0 realitate tangibila. Constantinopolul a reu?it sa cucereasca vechea lume romana, sa restabileasca sub egida sa imperium romanum Tntre fostele sale granite ?i sa faca sa domneasca.Tn lume pax romana, semnul hegemoniei sale universale. Barbarii (ostrogotii, vizigotii, vandalii) fusesera goniti din Italia, din cea mai mare parte a Spaniei ?i din Africa, per?ii respectau tratatele Tncheiate cu Bizantul, popoarele rebele ?i greu de tinut Tn frau din Arabia recunoscusera autoritatea imperiala, gotii' din Crimeea fusesera constran?i sa se lini?teasca, frontiera Dunarii parea de netrecut. Mediterana ~i Pontul Euxin devenisera .ni~te lacuri bizantine. Constantinopolul, a?ezat Tn punctullor de Tntalnire, stapanea marile, populatia sa aduna bogatiile pe care i Ie procurau controlul navigatiei ~i al com'ertului, Tn timp ce Tmparatii sai organizau statui universal,- cum era pe atunci Bizantul, pe baze noi. Conducerea centrala, instalata la Constantinopol, afost reTntarita. S-au Tnfiintat mai multe logothesia(ministere), responsabile cu

18

economia, finante1e ?i armata imperiala. 0 Tntreprindere legislativa fara precedent s-a dus la bun sfar?it prin conceperea unor codexuri care atingeau toate aspectele dreptului - justitia dobandea, astfel, instrumentul de care se va servi Bizantul pana la sfar?itul existentei sale ?i pe care II va transmite Europei timpurilor moderne; iar Biserica, dupa triuniful defini~ tiv asupra paganismului - paganii au fost exterminati de catre lustinian, iar ~coala de la Atena a fost Inchisa -, dobande~te un caracter rigorist. Cum credinta ?i legea erau Tn serviciul suveranului, s-a instaurat astfel monarhia absoluta, care ?i:.a arogat 0 sorginte divina - Trnparatul a fost desemnat ca "basileu Investit de Hristos", prestigiul?i controlul asupra statului fiindu-i date de la Dumnezeu.Constantinopolul domne?te ?i administreaza, totodata. Splendoarea imperiala este Inscrisa In monumente grandioase (bisericile Sfanta Sofia, Sfintii Sergiu?i Bachus, Sfantalrina)17, In vreme ce provinciile Indepartate vad instalandu-se pe teritoriul lor noile forme administrative,cu un pronuntat caracter militar. Ora?ele lor devin obiect al solicitudinii imperiale: Salonicul cu Sfantul Dimitrie, Ravenna cu bazilicile San Vitale ?i San Appollinare, magnificacoperite cu marmura policroma ?i mozaicuri stralucitoare, ajung rivalele Constantinopolului. Monumentele din Roma, devenita bizantina ?i pusa sub autoritatea unor papi orientali (greci ?i sirieni), nu sunt cu nimic mai prejos decat acelea din Inaltele laca?uri ale cre?tinatatii orientale, din Locurile Sfinte, de pe Muntele Sinai?i din Efes 18 . Importante constructii de utilitate publica (apeducte, bai, palate administrative) Impodobesc toate marile cetati ale Imperiului, care dobandesc un pronuntat caracter urban ?i cosmopolit, In vreme ce, de-a lungul vastelor frontiere bizantine, se ridica un ?irag neTntrerupt de fortarete, centre de colonii militare, nuclee ale noilor ora?e. Tn fine, 0 densa retea de drumuri, savant trasate ?i Intretinute cu regularitate, une?te Constantinopolul cu

19

provinciile sale periferice, de pe trei continente. Aceste drumuri erau strab~Hute de armatele imperiale?i constant utilizate de catre negustorii care transportau marfurile din Orient In Bizant ?i apoi mai departe, pana In Occident, facand sa circule in lumea barbara nomisma bizantina, dolarul Evului Mediu, dupa expresia lui Lopez 19 • Pe moneda de aur bizantina, faimosui "besant", a carui circulatie n-a fost vreodata Impiedicata de frontiere, lumea putea sa-I contemple pe imparatul bizantin, In tinuta militara, avand deasupra capului imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, reprezentarea originii divine a puterii sale, fiind 7nsotit de un Inger, simbolul triumfului ?i al ocrotirii divine, ?i tinand, Intr-o mana, globullmpodobit de cruci, aratand universalitatea bizantina, iar In cealalta, un labarum - sceptru cruciform, simbolul autoritatii romane ?i cre?tine asupra lumii. Sa marturisim ca nimic nu puteaaduce, mai bine ?i Intr-omaniera mai frapanta, la cuno?tirita tuturor popoarelor ?i natiunilor principiile ideologiei care Insufletea Bizantul: universul civilizat, ecumenic, apartinea Imparatului bizantin, "alesul", "protejatul" lui Dumnezeu, succesorullmparatilor romani: lustinian I, 7ntr-adevar, pusese In fapt aceasta idee mareata. EI a fost cel dintai Tmparat bizantin reprezentat pe monezi tinand In mana globullmpodobit de cruci 20 • Cu toate acestea, epoca de glorie a perioadei iustiniene, mareata prin Infaptuirile sale, a fost, ca de obicei, de scurta durata. Imperiul a cunoscut, la scurt timp, Infrangeri care i-au spulberat frontierele, i-au modificat caracterul deputere internationala ?i i-au obligat pelmparatisa-?i modereze pretentiile universaliste. La moartea lui lustinian cel Mare (565), statui, a?a cum specifica Procopiu,' Inlucrarea sa intitulata Istoria secret51, era ruinat de campaniile militare necontenite ?i de politica megalomana a suveranului, care a fost, totu?i, ultimul mare Imparat roman. Au urmat devalorizarea monedei de aur (nomisma),

20

tulburari In randul populatiei constantinopolitane, marturii ale nemultumirii generale, iar armatele imperiale,epuizate de nesfar?itele razboaie de peste mari (Africa ?i Italia), starnite de politica marii idei imperiale romane, s-au dovedit incapabile sa asigure apararea tarii, amenintata din toate direqiile. Valurile avarilor ?i slavilor au fortat, curand, frontierele Dunarii, iar bulgarii, instalati dincoace de fluviu, ?i-au creatpropriul stat, primul stat barbar Infiintat pe teritoriu bizantin. Forte1e imperiale au suferitcrude Infrangeri In fata per?ilor, care au invadat provinciile din Orient, au intrat victorioase In Palestina, apoi au venit, In acela?i timp cu avarii, sa-?i ridice· tabara Inaintea zidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, de interventia miraculoasa a ocrotitoarei sale, Sfanta Fecioara. Imnul "acatist", atribuit lui Roman Melodul, capodopera a imnografiei bizantine, se vrea vocea poporului, Inaltata pentru a aduce multumiri mantuitoarei sale, Fecioara, numita, Tnaceasta circumstanta, "general invincibill'. Tmparatul Heracliusa organizat replica bizantina :- a mobilizato mare armata nationala, a respins barbarii. din Nord, a proclamat 0 "cruciada" .Impotriva per~i1or care .ocupasera Locurile Sfinte, a intrat InlerusaIimul devastat de inamic, a patruns Ininteriorullmperiului persan ~i a ruinat Ctesiphonul, capitala acestuia, pentruca, la urma, In 630, sa aduca el Insu~ila lerusalim, In triumf, Adevarata Cruce,ceea ce semnifica faptul ca victoria sa era aceea a cre~tinatatii ?i Ii dadea, astfel, dreptulla titlul de "Noul Constantin"22. Tn sfar~it, distrugerea definitiva a puterii persane de catre armatele bizantinei-a Ingaduit lui Heraclius sa I?i aroge titlul de "basileus", mai Inainte purtat doar de catre suveranii sasanizi - acesta va figura, de acum Inainte, In titulatura imperiala, alaturi de acela de autocrator-imperator. Pe scurt, totul a reprezentat 0 dovada a consolidarii unui Imperiu roman cre~tin In Rasarit; dominium-ul roman s-a stabilit, pentru prima oara, In aceasta parte a lumii - mareata Infaptuire depa~ise

21

chiar ?i visurile romanilor dealtadata. Se Tntelege, astfel, de ce renumele lui Heraclius I-a umbrit pe eel allui lustinian, ba chiar ?i pe al lui Constantin. Legenda lui a supravietuit vreme Tndelungata la populatii1e din tinuturile care i-au cunoscut faptele de vitejie, a?a cum 0 dovedesc textele occidentale ?i turce?ti din vremea cruciadelor 23 • Tnaceasta atmosfera de euforie nationala, iscata de reu?itele lui Heraclius, nu Tncapea loc ?i pentru gandul ca tulburarile provocate de cativa arabi rebeli, Tn Tndepartatele provincii din Sud, puteau compromite gloria bizantina ?i chiar puteau pune Tn pericol existenta Imperiului. Cu toate acestea, Tnfrangerea armatelor imperiale la Yarmuk (Tn 637), pe cand Heraclius era Tnca Tn viata, a deschis calea cuceririi arabe - succesele lor fulgeratoare vor dovedi precaritatea echilibrului stabilit Tntre pretentiile universaliste ale Constantinopolului?i nazuintele separatiste profunde ale populatiilor orientale, echilibru despre care se credea ca arfi de· nezdruncinat, dupa gesta lui Heraclius. Oricum" Tnainte de Tncheierea secolului al VI-lea, arabii T?i creasera Califatullor, chiar pe pamantullmperiului, la Damasc, apoi, profitand de sprijinul populatiilor bizantine din Siria, T?i construisera flote, cu ajutorul carora Tntreprindeau incursiuni Tn scop de jaf ?i raiduri sistematice Impotriva teritoriului bizantin, ajungand, Tn cele din urma, sa T?i faca aparitia In fata cetatii imperiale, asediind-o?i dinspre mare ?i dinspre uscat, amenintand Tnsa?i existentalmperiului, dupa ce Ii ridiculizasera prestigiul 24 • Reaqia bizantina va fi pornita Tn numele unei ideologii noi, a carei aparitie ?i punete In practica vor marca 0 cotitura decisiva Tnistoria Imperiului. Nu am putea Tnte1ege semnificatia acesteia, sale, daca nu am , . ,nici masura consecintelor , tine cont de motivele care explica uluitoarea izbanda araba imboldul dat de ideea razboiului sfant combatantilor islamului, epuizarea lumii romane, ca urmare a razboaielor permanente, dar, de asemenea, ?i poate mai presus de toate, colaborarea

22

cu inamicul extern a populatiilor orientale, datorata faptului ca traditiile etnice ?i aspiratiile lor spirituale Ie deosebeau radical de lumea greco-romana care conducea Constantinopolul ?i care impunea politicii imperiale 0 orientare conforma propriilor interese 25 • Toate acestea sunt lucruri care explica ?i care justifica, Tntr-o oarecare masura, pierderea provinciilor orientale ale Imperiului, aceste focare nestinse de controverse religioase care au zdruncinat Bizantul, dar care erau, toate, pana la urma, solutionate potriyit dorintei Constantinopolului, a Bisericii ?i a Tmparatului sau. A?adar, se constata de la sine ca noua ideologie bizantina va furniza argumentele ripostei Intr-o situatie devenita Ingijoratoare,chiar amenintatoare, Pentru aceasta, se va tine seama de Tnfrangerea politicii imperiale trecute, fata de care noua ideologie se distanteaza, din ce In ce maimult.

Capitolul2

NATIONAllSMUl , Povara

realita~ii:

iconoclasmul

o noua orientare politica ~i

ideologica predomina Tn perioada care se Tntinde de la Tnceputul secolului al VIII-lea pana la mijlocul secolului al IX-lea. Aceasta perioada este cunoscuta sub numele Tn~elator de iconoclasm. Intr-adevar, disputa icoanelor nu constituie, In opinia noastra, decat un aspect de suprafata, amspune chiar un simplu pretext, al mutatiilor ~i convulsiilor profunde care au pus la Tncercare Imperiul bizantin, statui, Biserica ?i societatea sa, vreme de mai bine de un secol. Orientarile politice ale Tmparatilor iconocla~ti, Tmparatii supranumiti Isaurieni - cu toate ca fondatorul dinastiei, Leon allll-lea (717-741), afost originar din Germaniceea (Armenia) ?i nu din Isauria -, pot fi definite ca realiste ~i populare. in ceea ce prive?te politica interna, se constata 0 dorinta accentuata de dreptate sociala ~i 0 preocupare de a-i proteja pe cei slabi impotriva abuzurilor celor puternici. Ecloga, culegerea de legi publicata de Leon allll-Iea, s-a nascut din eforturile depuse de acest Tm·parat' pentru ca legile ~i dreptul, "devenite de neinteles pentru .popor ~i, mai ales, pentru cei din provincie", sa fie accesibile tuturor. Rezultatul acestei stradanii de simplificare a unei legislatii savante ~i, Tn numeroase puncte, perimate,

24

este ansamblul operei legislative a Isaurienilor, care va ramane Tn vigoare pana la interventia Tmparatilor Macedoneni, adica timp de mai bine de un secol, mai exact pana la redactarea Basilicalelor, de la sfar?itul secolului al IX-lea. Ecloga, aparuta din grija de a servi ?i cetatenilor de conditie foarte modesta, arata, prin continutul sau, ca legile bizantine puteau fi, ?i Tn acel moment chiar erau, Tn slujba celor maislabi din punct de vedere economic ?i social. Spiritul de dreptate sociala, care Tnsufle!e?te lunga introducere a Eclogei, atribuita lui Leon Tnsu?i, este, din aceasta perspectiva, deosebitde semnificativ - indiscutabil, acest preambul constituie cel mai bun manifest de politica sociala conceput vreodata de un Tmparat bizantin. "Dintre toate soiurile de bine, dedara Leon, eu am ales dreptatea." Tmparatulconstataca numai Tmpartirea dreptatii pe pamant este 0 fapta conforma vointei divine ?i Ti cheama "pe cei care sunt Tnsarcinati cu aceasta sa T?i Tnabu?e orice pasiune ?i sa-?i rosteasca sentinta potrivit cerintelor adevaratei dreptati, aceea care nu-i dispretuie?te pe cei saraci ?i nu-i lasanepedepsitipe cei puternici"; elTi Tndeamna, Tn sfar?it, pe judecatori "sa serveasca egalitatea ?i dreptatea",amintindu-?i ca "Iui Dumnezeu nu Ti plac cei care au doua greutati?i doua masuri'." Obiectivul urmarit de Leon al III-lea prin publicarea Eclogei?i ideile pe larg dezvoltate Tn preambulul saunu lasa nici 0 Tndoiala asupra orientarilor politicii iconoclaste. Acestea se pot rezuma dupa cum urmeaza: sa i se poarte de grija poporului de rand, sa fie protejat de cei puternici, fiindca,dupa cum explica Leon allll-Iea, aceasta este vrerea Domnului ?i pentru ca Tn acest fel bizantinii vor putea "cu sprijinul ceresc, sa se apere de du?mani". Cu alte cuvinte, sloganul: "eu Dumnezeu, pentru sarmani ?i asupriti ?i Tntru apararea patriei" constituie esenta ideologiei bizantine, al carei scop va fi tocmai crearea solidaritatii nationale, cea care Ie va Tngadui sa tina piept amenintarii externe, Tn special invaziilor arabe Tn Rasarit ?i incursiunilor slave Tn Apus.

25

Dreptatea sociala se prezinta ca liantul acestei solidaritati; ca atare, este conceputa astfel Tncat sa atraga paturile dezmo~tenitilor societatii bizantine, mai ales populatii1e rurale din restultarii, neglijate pana atunci de Constantinopol, absorbit de proiectele universaliste pe carei Ie impuneau elitele sale greco-romane. De acum Tnainte,orice partinire Tn favoarea intereselor populatiilor urbane, a comerciantilor ~i a me~te~ugarilor, a regiunilor maritime, respectiv orice politica straina ~i indiferenta fata· de preocuparile populatiei rurale, tinute, pana atunci, departe de civilizatia greco--romana ~i de avantajele pe care Ie oferea aceasta adeptilor sai, trebuia sa fie abandonata. Marea idee romana T~i facuse veacul, Imperiul era chemat, de acum Tnainte, sa apere interesele propriilor aparatori - numai Tn acest sens se poate Tntelege vasta mi~care politica, militara ~i sociala declan~ata de parintele iconoclasmului, Leon al III-lea, acela~i Tmparat care va promulga Ecloga ~i va dicta principiile sale fundamentale. Oare mai trebuie sa amintim ca, la Tnceputul secolului al VIII-lea, situatia se schimbase radical pentru Imperiu, a carui capitala aproape avea sa fie cucerita de arabi, Tn anul 7177 Sa punctam cateva aspectecare vor lamuri politica iconoc1asta si orientarile sale. Tncade la sfarsitul secolului al VII-lea, flotilele arabe brazdau marile bizantine (numai Pontul Euxin ramasese Tn afara razei lor de aqiune), devastand, prin incursiunile lor anual'e(a~a-numitele "cursa"), tarmurile ~i insulele, provocand depopularea regiunilor maritime, jefuind cetatile odinioara prospere, Tmpiedicand orice activitate comerciala ~i ajungand, Tn final, saconduca armatele musulmane Tnaintea Constantinopolului, salvat datorita proiectilelor incendiare, a caror tehnica fusese pusa la punct tocmai pentru a face fata primejdiei create, de flotilele arabe 2 • Tnaintea Orientului rava~it de cucerirea araba, Occidentul bizantin luase chipul mahnirii adanci, sporite de incursiunile slave ~i de atacurile bulgarilor,

.

26

.

care, dupa ce reu~isera, inainte de sfar~itul secolului precedent (679-680), sa-~i intemeieze un stat al lor la sud de Dunare, provocasera grele infrangeri armatelor imperiale. Provinciile balcanice erau inundate de valul slav, care T~i manifesta prezenta panaTnTndepartata regiune a Peloponesului, Tn vreme ce populatia· autohtona cauta adapost incetatile care, Tncercuite. de slavi, se sufocau, treptat, sub presiunea lor. Tn cateva cuvinte, infiltrarea slava nu numai ca daduse .peste cap, cel putin pemoment,modul de viata ~i caracterul etnicale Occidentului bizantin, dar pusese, de asemenea, pentru vreme indelungata, aceste ·regiuni Tn imposibilitatea de a apara Imperiul ~i de a participa la eforturile sale de a tine piept inaintarii arabe, devenite ingrijoratoare in Orient 3 • Tn aceste conditii,era din ce Tn ce mai evident ca salvarea Imperiului depindea exdusiv de populatiile rurale dininteriorul AsieiMici. Cucerirea araba fiind oprita in fata lantului Muntilor Taurus, la portile Ciliciei, Imperiul a incercat, fire~te, saca~tige de partea sa. populatii1e ale caror ata~ament ~i fidelitatear fi putut contribui la supravietuireasa.Fara nici 0 indoiala ca politica iconodasta,violent refractara la tot ceea ce amintea de civilizatia greco-romana ~i deideologia de odinioara, putea reconcilia Constantinopolul cu populatiile rurale din Asia Mica Orientala, crescutein lipsuri, traind din. munca pamantului pe care trebuia acum sa-I apere de invadatori ~iinfluentate Tn practicile lor religioase de rigoarea sectelor aniconice, dintotdeauna Tnfloritoare pe aceste meleaguri .. Sa spunem, pur ~i simplu, ca din aceasta perspectiva iconodasmul nu se mai prezinta ca 0 noua orientare politica, intrucat este 0 schimbare radicala, dictata de necesitate. Nascut pentru a tine piept pericolului arab in Orient, iconodasmul a disparut, normal, 0 data cu acesta. Trecerea sa a lasat, totu~i, urme adanci in spirite ~i a marcat profund ~i pentru multa vreme viata, societatea ~i chiar institutii1e Bizantu1ui.

27

Oricum, se poate afirma, de~i cam schematic, ca iconoclasmul marcheaza, pentru Bizant, ruptura cu traditia greco-romana sub toate aspectele sale. Aceasta ruptura, care simbolizeaza, lesne deimaginat, 0 profunda mutatie a lumii bizantine, se manifesta in mai multe moduri. Prin dedinulvietii urbane, de exemplu; termenul de dezurbanizare sau, mai degraba, de ruralizare a Imperiului, utilizat pentru a descrie acest fenomen, nu este exagerat referitor la epoca respectiva 4 • Prin dezinteresui fata de intreaga viata intelectuala S ~i prin simplificarea radicala a formelor artistice, justificata, dealtfel, de exigentele aniconice ale artei iconoclastice. ~i, In sfar~it, ceea ce este mai important pentru studiul nostru, prinabandonarea oricarei pretentii universaliste din partea Imperiului,a carui principala grija este, acum, organizarea propriei aparari. Pe buza prapastiei, Bizantul va cunoa~te, gratie politicii iconoclaste, fiorul national, cel care ii vaasigura supravietuirea; dar aceasta se va intampla cu pretulunor jertfe ~i al unor abandonuri care vor starni resentimente ,puternice, care vor alimenta, cum vom vedea, curentul cese vaopune iconoclasmului. Pentru moment,~i pentru mai bine de un secol, sacrificiul national se confunda cu opera imparatilor iconocla~ti. Se cuvine s-o examinam ceva mai indeaproape, casa-i observam repercusiunile asupra mentalitatilor ~i ideologiilor epocii.

Nationalismul bizantin Secolul al VIII-lea incepe, in ceea ce prive~tepopulatiile ramase bizantine, Intr-o atmosfera posomorata si in saracie lucie. Statui' in pericol se bizuie din ce in ce ~ai mult pe armata, singura .garantie a salvarii sale, iar armata acapareaza, fire~te, din ce in ce mai mult conducerea statului: i~i impune punctul de vedere ~i dorintele, ii comanda functionarea.

28

Numeroasele revolte din aceasta perioada, care au adus pe tron reprezentan~i ale?i din diverse contingente militare, sunt o dovada In acest sens. Ca un corolar al acestei situa~ii, birourile ?i tribunalele din Constantinopol, ramase, mai departe, In mana unor persoane formate dupa vechile principiL ?i educate In spiritul respectului tradi~iei greco-romane, I?i pierd, treptat, importan~a, spre beneficiul provincialilor ?i al militarilor. Preocuparea lui Leon alill-lea de a simplifica legisla~ia ?i de a u?ura procedurile judiciare ?i mersul justi~iei reprezinta reflectarea acestei tendin~e. Militarizarea ~arii, a societa~ii ?i a institu~iilor sale, care pare a fi 0 dezvoltare aproape normala In ni?te vremuri de confuzie nationala, constituie, In opinia. noastra, consecin~a cea mai semnificativa a noii orientari politice ?i ideologice dinlmperiul bizantin - aparuta 0 data cUlmpara~ii iconocla?ti, dar carese va prelung.i, ani de-arandul - ?i reliefeaza mobilizarea for~elor nationale pentru supravie~uirea patriei In pericol. Mai multe aspecte ale vietii?i ale institutiilor bizantine marturisesc profunzimea fenomenului pe care noil! desemnam drept "militarizarea Imperiului bizantin". I se constata efectele In primul rand In materie de moravuri; sa amintim,de pilda, ca familiile militarilor nu numai ca de~ineau bani ?i putere (ei sunt dynato/~ termenul semnificand, In greata bizantina, puternic?i bogat In acela?i timp), dar erau Inconjurate, de asemenea, de respect general. Este graitor faptul ca In aceasta epoca Incepe folosirea numelor de familie - acelea pe care ni Ie-au pastrat documentele sunt, aproape In totalitate, numele familiilor militare, armata stand, astfel, la originea aristocratiei bizantine, mandra de ispravile stramo?ilor sai6 • Amintim, In acest sens, ca Bizantul n-a avut niciodata 0 nobilime ereditara, a?a cum 0 cunoa?tem In Occident, ceea ce demonstreaza forta carmuiriicentrale a statului bizantin, forta care se va mentine de-a lungullntregii existente a Imperiului.

29

Un aspect Inca ~i mai specific al militarizarii tarii se percepe In Infati~area pe care 0 dobandesc, In decursul acestei epoci, ora~ele bizantine - acestea sunt, acum, mai degraba ni~te aglomerari de importanta mult mai modesta, cu exceptia, binelr1teles, a Constantinopolului, care n-a Incetat vreo c1ipa sa fie cetatea prin excelenta ~i care ramane, mai departe, ora~ul cel mai important din Evul Mediu. Toate cetatile sunt, natural sau artificial, fortificate - este simptomatic faptul ca numeroase cetati din aceasta epoca sunt construite In locuri abrupte ~i greu accesibile, fiindca servesc drept refugiu populatiilor rurale din Imprejurimi ~i adapostesc, Tn permanenta,garnizoane mai mult sau mai putin importante. Practic, toate sunt desemnate drept "castra" (fortarete), acest termen, In mod special elocvent, Inlocuindu-I, treptat, pe acela de "polis" ;;i sfar;;ind prin a semnifica, In limba greaca, "ora~"7. Cu toate acestea, militarizarea tarii apare limpede, In toata amploarea ~i splendoarea·· sa, In functionareaaparatului de stat ~i a tuturor rotitelor Tntregii administratii. fntr-un cuvant, I~i lasa amprenta asupra tuturor institutiilor care organizeaza raporturile· cetatenilor cu statui ~i T~i impune principiile Tn toate ierarhiile stabilite In interiorul multiplelor a;;ezaminte administrative bizantine. Militarizareaeste rezultatul noului regim provincial pus In practica acum, anume regimul '"themelor" (termenul 'semnifica "grupare", subTntelegandu-se de soldati), care va continua sa existe, cu doar cateva modificari minore, pana la sfar~itul Imperiului. Regimul "themelor" Tnseamna, indiscutabil, acapararea aparatului de stat de catre militari; este, Tn oricecaz, 0 inventie pur bizantina, care Tndeparteaza Imperiul de traditia administrativa romana. Conform regi~ului "themelor", dezvoltat ~i generalizat de catre Imparatii .iconocla~ti, Tntregul teritoriu national a fost Impartitln districte militare, "themele" (Intelegand provinciile ~i circumscriptiile administrative) fiind puse sub conducerea

30

unui ofiter superior, strategul, considerat drept reprezentantul Tmparatului. Strategul cumuleaza, Tntr~adevar, Tn mainile sale toata autoritatea civila ~i militara din circumscriptia sa. EI are Tn subordine un contingent militar (desemnat tot cu termenul de "thema"), compus,~i acesta este un lucru important~i nou, din soldati recrutati dintr:e oamenii locului ~i echipati prin mijloacelefurnizate de populatia respectivei circumscriptii. Altfel spus, strategul este Tnsarcinat, Tn mod natural, cu apara~ rea regiunii sale, a propriei tari. Vedem aici, Tn opinia noastra, masura cea mai graitoare a spiritului noii reforme- constituirea unei armate nationale, Tntretinute prin contributia tuturor, Tnlatura obiceiul de a tocmi armate costisitoare ~i nesigure Tn ceea ce prive~tedevotamentul, demercenaristraini, ~i, pe scurt, Tnseamna insuflarea responsabilitatii colective pentru tot ceea ce are legatura cu apararea tarii ~i crearea, pentru multa vreme, a unui spirit national de autoaparare 8 • Tn mod evident,aceasta armata nationala este animata de alte idealuri decat aceleacare predominau la soldatiimercenari de odinioara. Noua armata bizantina, alcatuita dincetateni de toateconditiile, de la· cei mai saraci· pana la cei mai bogati, ~i Tnsarcinata cu apararea propriei tari, nu mai este atrasa de ca~tig - este semnificativ faptul ca nu se mai pune problema revendicarii de catre soldati a platii ~i a maririisoldei, atat de frecvente Tn epoca precedenta. Aceasta noua armata numai este Tn serviciul politicii expansioniste, dictate deideea universalista romana, ci, multmai modest, dar cu 0 mult mai ferma decizie, ea duce lupta pentru binele patriei. Bizantul renunta, astfel, la grandioasa conceptie romana, ca 5-0 Tmbrati~eze pe aceea a apararii pamantului natal, a tarii soldatilor sai, ravnite de adversarii care sunt du?manii statului ?i ai credintei bizantinilor, care sunt, altfel spus,du~manii natiunii bizantine nascute din primejdia pe care necredincio~ii, arabii, au facut-o sa apese asupra Imperiului.

31

Nationalismul bizantin se prezinta, a~adar, ca un vast curent de solidaritate, care une~te populatii de origine etnica ~i de conditie sociala diferite, dar care sunt, toate, la fel de hotarate sa faca fata Tncercarii comune, adica pericolului care ameninta deopotriva statui ~i religia lor. Solidaritatea cre~tina se contope~te, acum, cu solidaritatea nationala ~i este singura care poate alunga Tngrijorarea ~i poate reda oamenilor ~i statului demnitatea ~i prestigiul, calcate Tn picioare de necredincio~i. Ca de obicei, nationalismul bizantin a fost, la randul sau, reaqia, justificata ~i Tncarcata de toate virtutile, a unui stat ~i a unui popor aflate Tntr-o pozitie deinferioritate, dar hotarate sa-~i redobandeasca maretia de altadata. Unitatea nationala era conditia indispensabila pentru a atinge acest obiectiv ~i, Tn Bizant, s-a Tnfaptuit multumita solidaritatii cre~tine9. Un text, ie~it, Tnca 0 data, de sub pana imperiala, ~i anume tratatul despre arta razboiului (Tacticile) Tmparatului Leon al VI-lea InteleptuPO, demonstreaza, Tntr-o. maniera explicita, dezvoltarea ~i raspandirea acestei idei dominante - respectiv identificarea salvarii natiunii bizantine cu mantuirea cre~tina -, idee care s-a cristalizat Tn decursul Tndelungatei lupte Tmpotriva necredincio~ilor, Tntreprinse cu darzenie ~i conduse victorios de catre Tmparatii iconocla~ti. Leon al VI-lea, inspirandu-se, fara Tndoiala, din tratatele militare ale epocilor precedente, acorda Tn lucrarea sa 0 atentie deosebita pastrarii unui. moral ridicat al armatelor din provincie. De aceea, sfatuie~te cu Tnsufletire utilizarea cantecelor .-;;·patriotice, am spune.noi, Tn zilele noastre - compuse de poetii care Tnsoteau, Tn acest scop, armatele Tn campanii; Ie recomanda, Tn plus, comandantilor de a Ie tine soldatilor cate 0 predica Tnaintea oricarei lupte; Tn sfar~it, Ie sugereaza, deopotriva poetilor ~i comandantilor, temeIe, subiectele pe care trebuie sa Ie exploateze pentru a emotiona cel mai profund inimile razboinicilor, pentru a Ie spori curajul ~i a-i Tndemna la acte de vitejie. Astfel, Leon al VI-lea

32

ne-a lasat mo?tenire, fara voie, un superb manifest de patriotism, un adevaratmanual despre valorile nationale bizantine. Textul, din care citam, mai jos, cateva fragmente, face inutil orice comentariu asupra continutului nationalismului, sentiment care TI Tnsufletea, Tn epoca respectiva, pe tot bizantinul: "Cantatorii (compozitorii) sa evoce, mai presus de toate, rasplata care Tnsote?te credinta- Tn Dumnezeu, binefacerile acordate de Tmparat?i victoriilede dinainte. Dar,cu deosebire, sa Tntareasca ideea ca batalia la care sunt chemati este 0 lupta pentru Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toata natia ?i, mai Tnaintede toate, pentru fratii no?tri, care se afla sub jugul necredincio?ilor, pentru copiiino?tri, sotiile noastre ?i patria noastra; sa nu uite sa aminteasca faptul ca memoria celor cazuti pentru libertatea fratilor no?triramane ve?nica, iar razboiulse duce Tmpotriva du?manilor lui Dumnezeu." (eva mai departe, Tn sfaturile pe care Leon al VI-lea Ie adreseaza comandantilor, Ie aduce aminte "ca trebuie sa fie gata sa-?i jertfeasca viata pentru patrie ?i pentru dreapta credinta a cre?tinilor, precum 0 vor face ?i oamenii lor care, la strigarea «(rucea va Tnvinge!», vor intra In lupta ca ni?te soldati ai lui Hristos, Domnul nostru, pentru parintii, pentru prietenii, pentru patria lor ?i pentru Tntreaganatiunecre?tina"11. Se poate, (oare, descrie mai exact fundamentul nationalismului bizantin, continutul sau, forta sa, impactul sau asupra ofiterilor ?i soldatilor, proveniti acum, sa nu uitam, din toate paturile societatii bizantine? Tn orice caz, nationalismul bizantin marcheaza mobilizarea eforturilor unui Intreg popor pentru salvarea patriei sale, patria bizantina, identificata, acum, cu ansamblul comunitatii cre?tine. Aceasta idee majora, identificarea natiunii bizantine cu cea cre?tina, constituie suportul unitatii bizantine ?i baza ideologiei politice a epocii.

33

De acum Tnainte, bizantinii se considera, Tn mod firesc, noul "popor ales". Imperiul lor este menit sa fie aparatorul cre?tinatatii, statui ?i oastea lor sunt armele Domnului ridicate Tmpotriva du?manilor Sai, necredincio?ii.Obligatoriu trebuie sa se admitaca natiunea ?i, prin urmare, nationalismul bizantin s-au nascut nu din ostilitatea fata de barbari, pecare Imperiul a reu~it, Tn timp, sa-i absoarba ~i sa-i asimileze sau, daca nu, macar sa-i goneasca de pe teritoriile sale, nici din confruntarea cu per~ii, cu care, totu?i, T~i disputa stapanirea Orientului, ci Tn focul luptelor cu arabii, necredincio~i prin excelenta, care ?i ei, la randul lor, erau Tnsufletiti de 0 idee-forta majora: razboiul sfant. A?adar, nu este exagerata afirmatia ca nationalismul bizantin a Tnsemnat riposta Imperiului la razboiul sfant al Islamului; este, deci, Tnainte de toate, 0 idee cre?tina sub un alt ve?mant, cu accente aproape mistice, Tntr-adevar, ceea ce confera, de acum Tnainte, tuturor Tntreprinderilor militare ale Imperiului aspectul ?i caracterul unor veritabile "cruciade"12. Aceasta idee arzatoare, care tope?te Tntr-o singura fiinta patria bizantina ~i credinta cre~tina Tn lupta contra necredincio~ilor, contra celor care ameninta deopotriva spiritul cre~tin ?i teritoriul national, va fi la mare pret Tn ochii poporului bizantin. Simpla ~i impresionanta Tn enuntul sau, ea a fost pe Tntelesui tuturor. Statui, Biserica ~i poporul din Bizant i-au fost devotati pana la sfar~itul Imperiului. De acum, Tn numele acestei idei Imperiol T~i va Tncheia ~i desface aliantele, prin victoriile ?i prine?ecurile acesteia va judeca eforturile prietenilor sai?i T?i va cantari propriile forte. Pe scurt, Tn numele acesteia va pecetlui pacea sau va porni razboiul: bizantinii vor dedara "cinstit si nobil razboiul care nu duce la varsarea de sange cre?ti n"13.· . Aceasta notiune de razboi nobil, adica de razboi purtat pentru apararea cre?tinatatii, va face sa se uite de ideea razboiului pentru refacerea Imperiului roman, care Tnflacara, odinioara,

34

Imperiul universalist al Bizantului. Sa spunem, mai simplu, ca In efortul suprem pentru supravietuirea sa, Imperiul I?i va extrage energiile din dreapta sa credinta ?i va apara, de acum Inainte, aceasta ortodoxie (dreapta credinta), cu Inver?unare, Impotriva oricarui du?man, intern sau extern 14 • Aceasta ultima constatare ne Ingaduie sa Incepem studiul noii etape a istoriei ideologiilor bizantine, marcata de proiectele imperialiste ale Imperiului, care I:-aucondus, In ciuda a?teptarilor, sa duca razboaie ?i cu alti cre?tini, nu doar cu necredincio?ii sau cu paganii, din simplul motiv ca acei cre?tini pareau sa conteste "dreapta credinta" reprezentata ?i aparata de Bizant ?i Imparatul sau.

Capitolul3

IMPERIALISMUL BIZANTIN Pax Byzantina Sfar?itul iconoclasmului ?i triumful ortodoxiei, adica al "dreptei credinte", marcat de restaurarea cultului icoanelor (843), corespund retragerii puterii arabe din Orient. Ratiuni interne lumii musulmane, dar, de asemenea, ba a~ zice chiar mai ales, opera militara a Tmparati10r iconocla~ti, care a suscitat, cum am vazut, mobilizarea nationala a bizantinilor, explica declinul arabilor orientali ~i restaurarea autoritatii bizantine, ale carei frontiere s-au extins pana la Eufrat, considerat, dintotdeauna, limita extrema a raspandirii culturii grece~ti, chiar ~i Tn cele mai prospere perioade ale istoriei sale', Este regretabil faptul ca literatura Tnver?unat iconodula (antiiconoclasta) a epocii, singura care ne~a parvenit, pune Tn umbra ~i discrediteaza intentionat opera ~i stradaniile Tmparatilor iconocla~ti, care, cu totii, au lucrat din toate puterile lor pentru a slava Bizantul de primejdia araba, aqionand cu totii, neprecupetit ?i cu succes, pentru ceea ce considerau, pe buna dreptate, ca fiind salvarea nationala. Oricum, secolu.1 al IX-lea este al instituirii autoritatii bizantine Tn Orient - arabii nemaiavand vreodata ocazia de a ameninta Constantinopolul - ~i al Tntaririi sale Tn provinciile

36

balcanice - sau, eel putin, In acelea care sd~pasera de bulgari -, statui bizantin reu~ind sa depa~easca dezordinea provocata deinstalarea inoportuna a populatiilor slave pe teritoriul sau ~i sa-~i restabileasca suprematia2. Noi pericole se contureaza acum la orizont, amenintand Italia bizantina ~i Grecia, tari care ramasesera hotarat ostile politicii iconoclaste, ale carei orientari, de inspiratie orientala, nu se potriveau nici pe departe cu nazuintele popoarelor acestora. Primejdia provenea mai ales din uneltirile arabilor din Africa, amenintand peninsula italica, dupa ce pusesera piciorul In Sicilia, ~i din actiunea piratilor arabi instalati Tn insula Creta, capturata prin surprindere de catre un grup de musulmani spanioli, care 0 folosea, de atunci, ca baza a incursiunilor lansate impotriva tarmurilor ~i insulelor grece~ti. La aceste tulburari, deja Tngijoratoare pentru Imperiu, s-au adaugat presiunea bulgara, care apasa asupra provinciilor Greciei continentale, ?i, ceva mai tarziu, incursiunile ru~ilor, al caror prim val ~i.,a facut aparitia Tnaintea zidurilor Constantinopolului in anul 860 3 • Vomtrece rapid Tn revista 'evenimentele care au obligat Bizantul sa Tntoarca spatele frontierei sale orientale 0 data pacificate ~i sa-~i Tndrepte atentia catre regiunile occidentale ~i, Tn mod special, catre tinuturile sale maritime. Un reflex conditionat de interesu"' national va dicta, Tnca 0 data, orientarea politicii imperiale ?i, Tn consecinta, schimbarile ideologiei bizantine. Iconoclasmul, mod de expresie al populatiilor orientale, a fast abandonat fara dificultate. Imperiul Tmbrati~eaza, acum, aspiratiile populatiilor sale occidentale, adica ale lumii profund legate de traditiile greco-romane, care practica negotul, me?te?ugurile ?i navigatia, pe scurt, ale lumii maritime, iconadule, leagan al elitelor intelectuale de odinioara, lume pe care Bizantul 0 neglijase pana atunci, constrans de a asigura, Tnainte de toate, apararea teritoriilor sale orientale. Dupa succesul actiunii orientale, Imperiul ?i-a Tndreptat Tntreaga

37

atentie catre Occident ?i, absolut firesc, a dus pana la capat gesturile pe care tot el Ie schitase Tn lupta de mentinere a fostului imperium romanum sub autoritatea sa, respectiv Tn timpul epocii protobizantine, cand Constantinopolul, urmarind visul marii idei romane, Tncercase reunificarea, sub controlul sau, a Occidentului ?i Orientului lumii romane. Tntr-adevar, totul ne Tndeamna sa tragem concluzia ca, Tn decursul perioadei care Tncepe de la mijlocul secolului allX-lea, yom asista la rena?terea universalismului bizantin: aceasta a fost, fara Tndoiala, dorinta ?i intentia carmuirii bizantine, idealui Tmparatilor din Constantinopol. Cu toate acestea, trebuie sa adaugam numaidecat ca dezv61tarea pe care, Tntre timp, 0 cunoscuse lumeaTnconjuratoare, nu-i mai Tngaduia Imperiului cre?tin din Rasarit sa-?i realizeze cu u?urinta grandioasele-i proiecte. Rezistenta violenta a celorlaltor popoare a silit Constantinopolul sa-?i Tnfraneze pretentiile ?i sa dea, prin urmare, 0 forma noua politicii ?i ideologiei sale. Rolul Occidentului cre?tin, care, 7nzestrat cu un Imperiu sprijinit pe Biserica Romei - cel putin Tn acel moment-, 7?i revendica de la Constantinopol titlurile sale de noblete, respectiv titlul de unic mo?tenitor al Imperiului roman ?i, de unic aparator al cre?tinatatii, a fost, din acest punct de vedere, decisiv. Dupa cum se ?tie, titulatura imperiala acaparata de Carol cel Mare ?i succesorii lui, cu sprijinul ?i binecuvantarea papalitatii, iscase proteste ?i reaqii vehemente din partea Constantinopolului, care n-a ?ovait sa recurga la razboi Tmpotriva Occidentului, razboi care nu s-a desfa?urat numai pe plan diplomatic. Amploarea ?i violentaincidentului au marcat, dupa parearea nostra, cea dintai fisura importanta In sanul cre?tinatatii: OccidentLJI ?i Orientul, din motive de prestigiu politic, patrundeau Tntr-o era a nelncrederii reciproce, al carei deznodamant va fi catastrofal pentru IInatiunea cre?tina". Aceasta situatie va fi, curand, agravata de diferendul ecleziastic 7n

38

pnvtnta doctrinei referitoare la Sfantul Duh, care a mascat adevaratul motiv de opozitie dintre cele doua Biserici, cel putin Tn-ceeace prive~te aceasta epoca, respectiv revendicarile reciproce ale Tntaietatii, adica ale suprematiei tronului fiecareia. Este la fel de adevarat ca dezvoltarea raporturilor dintre lumea Occidentului cre~tin ~i Bizant, prezentata candca 0 problema a diplomatiei imperiale, cand ca 0 problema de doctrina ecleziastica, ocupa acum primul loc pe scena politica din Bizanteste ceea ce va conditiona, mai presus de toate, evolutia ~i continutulideologiei bizantine din epoca 4 • Tn orice caz, Tn decursul perioadei care cuprinde domniile Tmparatilor din dinastia Macedoneana, Tn mare de pe la mijlocul secolului al IX-lea pana la mijlocul secolului al XI-lea (mai precis din 876 pana Tn 1056), Bizantul urmare?te 0 politica expansionista, pe care 0 ducel~ bun sfar?it datorita resurselor, Tn oameni~i Tn bani, pe care i Ie furnizeaza Orientul redobandit. Acest efort va fi, Tn timp, Tncununat de succes la mijlocul secolului al XI-lea, frontierele bizantine se vor Tntinde de la Eufrat ~i Caucaz pana Tn Italia ?i de la Dunare pana Tn Palestina. Aceasta expansiune va piasa Tn tabere adverse Bizantul ~i vecinii sai - ace~tia nefiind doar necredincio~ii, dar ~i cre~tinii, maiales bulgarii -,ceea ce va altera, de-a lungul vremii, caracterul fundamental al ideologiei bizantine, al carei"background" fusese, dupa cum am vazut, apararea cre?tinatatii Tmpotriva necredincio~i1or. Rezulta de la sine ca acest efort expansionist va fi Tnfaptuit de un popor care va crede Tn justetea luptelor sale, chiar ~i atunci cand vor fi Tndreptate Tmpotrivacoreligionarilor sai. Trebuie sa admitem, a~adar, ca bizantinul din aceasta epoca abandoneaza ideea de aparare, confundata,pana atunci, cu aceea de mantuire nationala, Tmbrati~and, Tn schimb, ideea maretiei Imperiului sau, consideratdrept singurul garant al binelui comunS.

39

Cu aceasta, Incepe era imperialismului bizantin, iardezvoltarea noii ideologii bizantine creeaza mentalitati noi. Este necesara analiza procesului acestei evolutii, care marcheazao noua etapa In istoria gandirii politice a Bizantului. Sa amintim, deocamdata, ca aceasta schimbare s-a ivit din grija Bizantului de a-?i consolida autoritatea In Occident·?i de a-?i ralia la aceasta cauza populatiile din tinuturile maritime, acolounde traditia greco-romana era Inca deosebit de puternica. Sa adaugam ca In vederea realizarii acestui obiectiv, Imperiul va declan?a ?i va continua cu obstinatie razboaie ofensive, care, in timp, vor dauna raporturilor sale cu popoarele vecine, cre?tine ?i noncre?tine, constranse, la un moment dat, sa se Tmpotriveasca ori sa se supuna politicii imperiale. Fundamentul noii orientari a politicii Bizantului, care constituie, totodata, fundamentul noii ideologii a Imperiului, este magistral explicat ?i expus, Tntr-o maniera concentrata ?i revelatoare, de ditre una dintre personalitatile politice ?i ecleziastice cele mai pregnante ale epocii, patriarhul Photios. Intr-adevar, lui Photios i se atribuie, pe buna dreptate, culegerea de legi cunoscuta sub numele de Epanagoge - In realitate,o introducere la ansamblullegislativ al Macedonenilor6 • In orice caz, este deosebit de semnificativ faptul ca unele principii de ideologie politica ale Imperiului I?i gasesc acum locul (Epanagoge a fost Intocmita ?i· nkuta publica In 883-886) Tntr-o culegere de legi, ceea ce Ie confera, incontestabil, un caracter oficial, a? spune chiar universal, In cadrul lumii bizantine, bineTnteles. Dupa 0 introducere consacrata, cum se cuvenea, notiunii de lege ?i d.e justitie, Epanagoge se deschide asupra primLJlui sau "Titlu", dedi'cat Tmparatului -- care, foarte semnificativ, este definit ca· lIautoritatea legitima, bunul comun tuturor cetatenilor" - ?i functiei imperiale, jurisdiqiei ?i obiectivelor sale. Potrivit acestui "Titlu", IItelullmparatului este sa pastreze

40

~i sa asigure, prin virtutilesale~ salvarea bunurilor prezente; sa

recupereze, prin actiunea sa vigilenta, bunurile pierdute;sa dobandeasca, prin zelul, prin straduinta ~i. prin victoriile sale cinstite, bunurile care Iipsesc". Sa remarcam ideea care va justifica, de acum Tnainte, Tntreprinderile expansioniste ale Imperiului ~i care este explicit prezentata ca 0 parte dinlndatoririle ~i obiectivele pe carelmparatul trebuie sa Ie urmareasca, fara odihna, adica obligatia care Ii revine de a redobandi "bunurile pierdute"~i "de a .procura bunurile lipsa". Neaflam, In orice caz, departe de scopul modest pe care ~i-I propuneau Imparatii iconocla~ti ~i care, Intr-un alt corp de legi, Ecloga,fusese definit ca salvarea ~i .apararea, cu ajutorul lui D.umnezeu, a celor existente 7 • Tn plus, este evident ca mentionarea,ln textul nostru, a victoriei cinstite, mijlocul pecare ImparatulTI folosea pentru .a-~i atinge scopurile, mai ales pentru a ca~tiga noi bunuri, bunurile care lipseau pe atunci, presupune 0 modificare a conceptiei despre razboi.Cu altecuvinte, ni se pare ca notiunea de "razboi nobil" de odinioara, adica "razboiul care nu provoca moartea cre~tinilor", este, acum, Tnlocuit cu notiunea de razboi "drept", definit de catrePhotios, Intr-o maniera implicita, ce-i drept, ca razboiul care Tngaduie bizantinilor, respectiv cre~tinilor prin excelenta, sa-~i extinda ·Imperiul, garantul, In ochii lor, al binelui universals. Tot Epanagoge, cu cel de-al doilea "Titlu" alsau, consacrat patriarhului, ne permite sa discernem procesul care va convinge bizantinii de latura salutara, a~ spune chiar "soteriologica", a aqiunilor Tntreprinse, ceea ce va justifica, In final, toate interventiile contra altor cre~tini, ca· ?i, bineTnteles, contra necredincio~i1or. Potrivitacestui "Titlu" al Epanagogei, "patriarhul .are ca sarcina, Inainte de toate, sa vegheze pentru 0 viata curata . ~i evlavioasa a celor pe care Dumnezeu i-a Incredintat lui; apoi, trebuie sa-i aduca, pe cat posiQil, la ortodoxie ~i la unirea cu Biserica pe eretici, adica, dupa legi ~i canoane, pe aceia care

41

s-au Tndepartat de la calea cea dreapta, cei din Biserica Catolica, ?i, deasemenea, dea-i Tntoarcela credinta pe necredincio?i, prin pilda admirabila ?i stralucita pe care 0 dau aqiunile sale." Avem aici, cred eu, definitia unei Biserici care militeaza pentru "dreapta credinta"; aceasta Biserica va cauta sa se impuna, de data aceasta, prin opera sa misionara, care cunoa?te, Tntr-adevar, Tn timpul acestei perioade, 0 dezvoltare fara precedent9 , dar, totodata, prin sprijinul pe care TI va oferi aqiunilor Tmparatului contra ereticilor (exemplul persecutie.i pavlichienilor lO ?i al exterminarii lor este odovada Tn acest sens) ?i, bineTnteles, contra celor care s-au separat In· Biserica Catolica (adica s-audesprins de Biserica ecumenica a Constantinopolului), altfel spus, schismaticii~ Tn fond, ramanea la aprecierea Bisericii ~i a Tmparatului daca un grup de persoane·sau chiar popoare Intregi aveau sau nu un comportament eretic sau schismatic. Poarta era, Tntr-adevar, deschisa tuturor abuzurilor Tmpotriva cre~tinilor rebeli fala de Constantinopol ~i recalcitranti fata de politica sa. Astfel, n-au lipsit argumentele, cum vom vedea,pentru a justifica veritabilele razboaie purtate, acum, contra popoarelor cre?tine ~i, mai mult chiar,contra popoarelor cre~tinate de catre Bizant. Se va Intelege, a~adar, cu u~urinta, evolutia relatiilor dintre Bizant ~i vecinii sal de'-3 lungullntregului secolal X-lea ~i In cea mai mare parte a secolului al XI-lea, ca ~i, In special, activitatea militara ~i diplomatica pe care Imperiul 0 va dE?sfa?ura, In toate directiile, pentru· a-~i consolida autoritatea. Tmparatii a~a-zi~i eruditi, precum leon al VI-lea Tnteleptulsau Filozoful, dar mai ales fiul sau, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, s-au straduit sa prezinte Tn s~rierilelor ordinea bizantina ca pe un faptnatural ~i istoric, conform vointeidivine, In vremecelmparatii militari, precum Nikefor Phokas, loan Tzimiskes ?i, In mod deosebit, Vasile al II-lea, supranumit Bulgaroctonul, vor purcede, unul dupa altul, la campanii razboinice, In urma carora hotarele bizantine vor

42

trece dincolo de Caucaz, Palestina ?i Dunare; iaracestecampanii vor fi purtate fara a se mai tine seama de convingerile religioase ale adversarilor - 0 dovede?te poreda de Bulgarocton (Omorator de bulgari) data lui Vasile alII-lea, care a fost figura cea mai populara ?i cea mai eroica a epopeii bizantine 11 • Biserica, gata oricand, Tn ceea ce 0 privea, sa sustinaefortul expansionist al statului, care asigura largirea jurisdictiei sale, ?i-a Tnceput opera misionara pe langa popoarele din aalcani, de la Pontul Euxin ?i chiar din Europa Centrala. Photios ?iNikolaos Mystikos, cei mai importanti patriarhi ai epocii ~i, totodata, doua personalitati politice de prim rang, au Tncurajat Tn mod deosebit Tntreprinderile misionare. Photios seva mandri cu lucrul acesta In enciclica(scrisoare circulara) adresata celorlalti patriarhj12, iar Nikolaos se va Tngriji ca evanghelizarea popoarelor de la Pontul Euxin sa dea rezultatele scontate; Tn scrisorile sale catre prelatii din Chersones ?i din Alania, precizeaza atitudinea pe care Biserica trebuie s-o adopte fata de popoarele de curand, a?adar Tnca insuficient, cre?tinate. Este interesant de notat ca observatiile patriarhului nu sunt scutite de tentapreocuparilor politice,a? zice ca sunt chiar supuse intereselor statului bizantin referitoare la aceastaparte a lumii - interese politice ?i diplomatice ale Imperiului pe care Biserica II serve?te prin opera sa misionara 13 • Cre?tinarea bulgarilor ?i, mai tarziu, a ru?ilor constituie, fara putinta de tagada, succesui de marca al acestei politici,care-i Tngaduie Bizantului sa-?i Intinda, de'-a lungul timpului, influenta spirituala, artistica ?i chiar politica asupra lumii sJave, pe 0 arie care depa~e?te cu mult granitele Imperiului bizantin 14 • o epoca, a?adar, de cuceriri ?i deextindere In toate domeniile, secolul alX-lea ?i cea maimare parte a secolului al XI-lea marcheaza ultima perioada a Imperiului bizantin, ca putere mondiala. Bizantinii, Investiti cu rolul de arbitri mondiali ai epocii, se mandreau cu victoriile statului lor ?i Incuviintau cu

43

rnsufletire declaratiile savante ?i peremptorii ale Imparatilor ?i prelati1or. Tntr-adevar, nimeni nu pare sa conteste temeinicia politicii care Ii reda Bizantului ocazia sa joace rolul menit de Dumnezeu, rol care Ii revenea ?i din punctde vedere istoric, respectiv acela de a calauzi lumea catre mantuirea sa. Astfel, asertiunea lui Nikolaos Mystikos, pe atunci regent allmperiului, catre Simeon, tarul bulgar, "Apusul apartine statului romanilor (bizantinilor)"15, ?i declaratia orgolioasa a lui Nikefor Phokas catre Liutprand, ambasadorullmparatului german, "Stapanirea marilor este a mea"16, nu numai ca fusesera Intelese de bizantinul mijlociu, dar exprimau, cred eu, ?i convingerile sale profunde. Acest comportament semel, aceasta atitudine, am spune noi, imperiala, explica, a?a cum yom vedea, schimbarile din mentalitatea bizantina fata de celelalte popoare. Nu mai este de mirare, a?adar, di, dupa cativa ani, ?i In legatura cu distrugerea Imperiului bulgar, adica a unui stat cre?tin, de catre armatele imperiale bizantine, Vasile alII-lea I?i permitea sa scrie, rntr-un act oficial, adresat, mai mult Inca, unui om al Bisericii, ca "dintre toate bunurile pe care Dumnezeu Ie revarsase asupra lui, cel mai pe plac Ii era anexarea teritoriilor la Imperiul sau"17. Afirmam, Inca 0 data, ca 0 veritabila prapastie desparte aceasta declaratie a lui Vasile al II-lea de aceea a Imparatului Leon al III-lea, tare confirma, cu modestie, dupa cum am vazut 18, ca d~ntre toate bunurile, el prefera dreptatea pe pamant. Cele trei secole care s·au scurs Tntre cele doua declaratii imperiale sunt secolele pe care Bizantulle-a folosit pentru a-?i reca?tiga demnitatea In fata arabilor ?i pentru a-?i' consolida In fata lumii prestigiul renascut - dar care, dealtfel, va fi curand eclfpsat' de victoria numero?ilor adversari pe care Bizantul ?i-i facuse In timpul perioadei sale de glorie.

44

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului De la jumatatea secolului al X-lea pana la jumatat~a secolului al XI-lea se Tntinde perioada de apogeu a Bizantului. De-a lungul acestei epoci, Imperiul este, fara putinta de tagada, marea putere mondiala. Acest fapt este evident pentru aliati ~i acceptat chiar ~i de du~mani. Astfel, Tn ierarhia universala a natiunilor - dupa conceptia medievala, potrivit careia statele aveau, fiecare, un rang anume, dupa importanta lor, Intr-o ordine imaginara, dar riguroasa -, Bizantul detine locul de varf al piramidei. Cancelaria imperiala stabile~te un protocol subtil, impus de grija de a sublinia cu orice pret aceasta suprematie. Actele imperiale,adresate regilor ~i principilor straini, utilizeaza, pentru fiecare, ni~te atribute care ilustreaza· pozitia destinatarului Tn ierarhia natiunilor, dupa, bineTnteles, gradul de rudenie ~i dupa raporturile sale cu Imparatul bizantin, considerat "Parintele" familiei imaginare a suveranilor. Astfel, daca suveranul germanicare dreptulla titlul de "frate", tarul bulgar se vede trecut la rangul de "fiu", Invreme ce printiide mai mica importanta sunt desemnati, pur ~i simplu, ca "prieteni", cand nu Ii selntampla sa se vada calificati cu titulaturi care denota dar dependenta lor fata de Tmparatul bizantin, fie ea doar nominala, precum, de pilda, titlul de europalat ~i, In cateva cazuri, acela de arhonte19 • In acela~i fel, curtea bizantina organizeaza ceremonialul imperial cusingurul scop de a scoate In evidenta maretia Imperiului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, care ne-a lasat o lucrare completa despre desfa~urarea ceremoniilor· de· la curtea bizantina, cunoscuta sub titlul latin De Caeremoniis aulae Byzantinae 20 , de~i a fost redactata Tn limba greaca, precizeaza ca "multumita ordinii laudabile a ceremoniilor, puterea imperiala se Tnfati~eaza Tnca ~i mai mareata, cre~te Tn prestigiu . ~ii prin aceasta, starne~te admiratia strainilor ~i a propriilor

45

SUpU?i" 21 • Nu este de mirare, a?adar, ca acest ceremonial stabile?te cuo grija deosebita ordinea desfa?urarii primirii suveranilor straini ?i a ambasadorilor acestora, respectandu-Ie rangul, dar, totodata, ?i mai ales, subliniind, Tn fata tuturor, caracterul majestuos ?i inaccesibil alTmparatului bizantin, care, din toate punctele de vedere, ?i dupa 0 expresie formulata de Tnsu?i Constantin al VII-lea, aparea aidoma lui 'iHristos Tn mijlocul Apostolilor" 22 • Semnificativ este faptul ca principiul"constantinian" despre originea puterii bizantine a fost dezvoltat Tn mod deosebit de catre acela?i Porfirogenet, Tn lucrarea adresata fiului sau, viitorulTmparat Roman al II-lea, despre modulTn care trebuie condus Imperiul, scriere cunoscuta, de asemenea, sub un titlu latin, De Aministrando Imperio 23 • Potrivit conceptiei pe care 0 numim "constantiniana" (termenul trebuie Tnteles ca 0 dubla referinta, Tntai la Constantin, fondatorul Imperiului, dar ?i la Constantin Porfirogenetul, initiatorul aeestei ideologii politiee), Bizantul se bucura de 0 pozitiede exceptie printre celelalte natii, din pricina raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel Mare, care a transferat Tn Constantinopol, capitala Imperiului sau,Tntreaga maretie a Romei. Fundamentul istoric alsuperioritatii Tmparatului bizantin, Tn calitate de sueeesor al primului Tmparat ere~tin, fiindastfel stabilit, multumita referintei constantiniene, Bizantul putea tine seama, cu Tngaduinta, de cele d3tevadrepturi ale suveranilor occidentali ~i din regiunile pe care Ie strabatuse Constantin eel Mare, care fusesera, adesea, martore ale ispravilor sale 24 • Expunerea ?i dezvoltarea acestei teorii de catre Constantin al VII-lea Porfirogenetul merita 0 atentie speciala din partea noastra, fiindca demonstreaza~consider eu, faptul ca scriitorul imperial nu nUfTlai ca?tia despre a?a-zisa "donatie constantiniana" catre papa Silvestru - ceeace este deja semnifieativ pentru cireulatia informatiilor Tn lumea medievala -, dar ?i ea

46

a utilizat ~ia exploatat continutul acestui text pentrua conferi o baza solida pretentii10r bizantine privind suprematia Tn ordinea universala a natiunilor. Folosirea unui document occidental,~i fals pe deasupra, pentru a Tntemeia revendicarile bizantine,tocmai Tmpotriva Occidentului" demonstreaza, pe langa existenta unor disensiuniinterne In sanul lumii occidentale, In cazul de fata diferenduldintre puterea spirituala ~i puterea temporala, mai ales buna. organizare. aserviciilor .de informatii bizantine ~i 0 subtilitate diplomatica din partealui Constantin al VII-lea Porfirogenetul pe care suntem nevoitisa i-o recunoa?tem, ca un soi decontrapondere lavirtuti1e militare, care Ii lipseau cu desavar~ire25. Tntr-adevar,saamintim ca, potrivit documentuluicunoscut sub numele de "donatia constantiniana", document nascocit, se pare, In primul sfert al veacului al IX-lea, fara Indoiala Tn mediul ecleziastic roman; Constantin cel Mare plecand, dupa construirea Constantinopolului, In noul sau ora~, pentru a-~i stabili re~edinta acolo, i-a Incredintat Roma~i domeniile sale suveranului pontif, papa Silvestru. Astfel, acest document, care certifica, Intr-o anumita masura, existenta statului pontifical ~i independenta papei fata de puterea temporala,li oferea Bizantului un prilej nesperat de a-~i fonda drepturile ca unic Imperiu roman. Tntr-adevar, acest document sugereazaimpliEittranslatio imperii, un transfer al Imperiului (Roma fiind abandonata de catre Imparat) la constantinopol; considerat, astfel, Inca de la Intemeierea sa, nudoarca al doilea. ora~ imperial, ceea ce a fost, In realitate, dar ca singurul ora~ imperial, capitala Imperiului. Rezulta, de la sine,ca situatia prezentata In acest mod In "donatia constantiniana" autorizalmperiul bizantin sa se considere. dreptcontinuatorul Imperiului roman, drept succesorul, mo?tenitorul ~i legatarul Romei. Grice pretentie la titlul imperial din partea vreunui alt suveran era, Tn acest fel, dinainte condamnata la ilegitimitateargumentul avea greutate mai ales Impotriva Imperiului germanic26 •

47

A~adar, bizuindu-se pe legaturile privilegiate care uneau

c

Bizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeietorul sau, Constantin Porfirogenetul n-a ~ovait sa conceapa o teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi tot referinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din De Administrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi, desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfirogenetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile ~i lipsite de orice noblete - ~iface acest lucru fara nici 0 consideratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ci exclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prin raporturile mai mult sau mai putin stranse cu marele Constantin, altfel spus cu Roma ~i Constantinopolul totodata, respectiv cu Bizantul27. De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoria rasei nobile prin excelenta nu mai· era decat un pas, care a ~i fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectuale ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i "referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantinii erau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acest sens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios, referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tn randurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica ~i solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saL Aceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la originea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismului bizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui generis, Tntrucat ~e ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain de ansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa fara onoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara", "semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate de catre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau

48

francii - caracterizate, totu~i, de cancelaria imperiala, in documentele care Ie erau adresate, drept na~ii "preacre~tine". Aceasta atitudine bizantina fa~a de straini, sprijinita, mai presus detoate, pe superioritatea culturii grece~ti, devenite, acum, izvorul civiliza~iei bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0 etapa importanta in elaborarea ideii de na~iune in Bizan~. Se poate spune ca Imperiul multietnic ~i multina~ional, cum fusese inainte Bizan~ul, cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, unicultural, deci intolerant ~i intransigent fata de popoarele ~i natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretul exprimat la adresa unor popoare - precum armenii 30, care, totu~i, de~ineau un loc important in Imperiu -~i se explica politica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotite eretice din pricina ca nule imparta~eau concep~ia despre via~a, apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Exterminarea pavlichienilor ~i persecutiile contra oricarei tendin~e maniheiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare de vraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31. Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, a~a cum s-a sugerat 32 , cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-o fata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de la Kleidion (1014), care a marcat sfar~itul Imperiului bulgar. Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos, orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul de intoarcere in tara lor, calauzi~i de aceia dintre ei carora, Tn acest scop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepsei aplicate solda~ilor lua~i prizonieri de razboi lasa de Tnteles ca bulgarii ~i tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini drept simplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectiv impotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, ca luarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine contra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ faptul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.

49

Tn orice caz, aceasta interpretare a comportamentului lui Vasile al II-lea este Intarita de natura raporturilor dintre tarul bulgar ?i imparatul bizantin, a?a cum, cu mai bine de un secol inainte, 0 definise Nikolaos Mystikos In corespondenta sa of iciala cu tarul Simeon - tarul trebuia sa-I considere pe Imparat ca pe propriul sau tata, iar orice actiune a bulgarilor indreptata impotriva bizantinilor echivala cu un razboi fratricid, fiind comparabila cu 0 razvratire, cu revolta unui fiu nerecunoscator Impotriva tate31ui sau spiritual ?i nu insemna, In sine, decat 0 uneltire a Celui Rau, pentru a duce la pierzanie sufletele cre?tinilor, uneltire care trebuia pedepsita de Dumnezeu, respectiv de reprezentantul sau pe pamant, Imparatul bizantin 33 . lata, a?adar, doctrina care Ingaduie, fara indoiala, Imparatului preacre?tin sa-i pedepseasca, Tntr-o maniera contrara tuturor principiilor Bizantului34, pe osta?ii bulgari Tnvinovatiti de crima de lezmajestate - mai este nevoie, oare, sa amintim ca soldatii bizantini care se rasculasera, sub conducerea unor militari ilu?tri, impotriva aceluia?i imparat, fusesera scutiti de acest supliciu? Tn aceasta avem, cu siguranta, Inca 0 proba a respectului de care s-a bucurat Intotdeauna rasa nobila a bizantinilor, chiar ?i atunci cand se facea vinovata fata de propriul conducator. La fel de adevarat este ca bizantinii din aceasta epoca n-au ?ovait niciodata sa recurga la mijloace dintre cele mai condamnabile, ba chiar contrare propriilor convingeri - sa amintim, In acest sens, ca legile bizantine interziceau tortura, socotita incompatibila cu spiritul civilizatiei bizantine 35 ; bizantinii nu autorizau tortura decat impotriva celor pe care Ti numeau "semintii fara onoare" - Tn acel moment, practic, toate popoarele straine, invidioase pe a?a-zisa maretie a bizantinilor. Nu este de mirare, deci, ca imparatul bizantin folose?te serviciile popoarelor pagane impotriva unor natii cre?tine, de pilda ale peceriegilor ?i ungurilor contra bulgarilor36 , nici ca ii declara pe armenii din armata sa ,,0 rasa nestatornica ?i perfida"37, nici ca inaltii prelati ai Bisericii socotesc ca "Iatinii, care 50

nu au ie~it cu totul din barbarie, sunt, a?adar, incapabili de a sesiza nuantele dogmei ?i abia de sunt Tn masura sa priceapa taina Sfintei Treimi 38 ", nici ca sentimentele rasiste cuprind Tntregul popor bizantin 39 • In orice caz, este incontestabil faptul ca, de-a lungul secolului al XI-lea, Constantinopolul ramane marele centru cultural al lumii medievale. Mauropous, scriitor de la mijlocul acelui veac, Tnalt dregator ?i om al Bisericii totodata, exprima sentimentul general, notand ca "Tn Constantinopol se aduna ?i se revarsa valurile popoarelor ?i neamurilor din Tntreaga lume,pe care Dumnezeu le-a supus Tmparatului"; acela?i scriitor, Tn discursul compus Tn cinstea Sfantului Gheorghe, gase?te, pe nea~teptate, ocazia de a sublinia caracterul exceptional a tot ceea ce are legatura cu Bizantul ~i de a elogia nu doar cetatea prin excelenta - dupa cum era desemnat Constantinopolul de catre restul lumii - dar ~i poporul ?i Tmparatul sau; referitor la capitala, Mauropous noteaza: "Lumea intreaga se prosterneaza inaintea Sfintei cetati a Sionului, aceasta metropola plina de evlavie, acest Nou lerusalim ... Dumnezeu sala?uie?te in acest ora~, pe care EI I-a cladit, ca sa fie un miracol pentru toti ceicare TI contempla"; la adresa Tmparatului Constantin Monomahul, recurge la comparatii biblice, Tnfati~andu-I pe Monomah cu trasaturile unui nou David, in vreme ce poporului bizantin ii spune "noul Israel", "adevaratul popor ales", "care se bucura de pace, de prosperitate ?i traie~te Tn fericire, sub conducerea luminata a imparatului ~i sub ocrotirea Domnului"40. Aceste figuri de stil, menite sa starneasca imaginatia populara - discursul lui Mauropous fiind, Tntr-adevar, pronuntat Tnaintea publicului constantinopolitan - descriu, cu siguranta, spiritul care domnea in Constantinopol Tn anii patruzeci ai secolului al XI-lea, adica intr-un moment in care armatele bizantine debarcau Tn Sicilia ?i in care ultimul stat armean din Caucaz, principatul avand capitala la Ani, se. inscria, din proprie initiativa, pe orbita Imperiului, in vreme ce

51

Occidentul descoperea, fermecat, prin intermediul negustorilor, pelerinilor ?i soldatilor sai, mercenari ai Bizantului, comorile care impodobeau capitala bizantina ?i fabuloasele sale bogatii, ale carei fast ?i stralucire trezeau invidiile?i antipatiile - sentimentele care se vor dezlantui atunci cand soarta Bizantului va cunoa?te vicisitudinile pe care nimic nu Ie lasa de banuit in acest final al primei jumatati de secol al X-lea. Putere, lux ?i trufie sunt, a?adar, trasaturile istoriei Imperiului din aceasta epoca - ele dicteaza modul de a fi ?i mentalitatea bizantinilor, iar lipsa lor de masura vasta la originea nenorocirilor care ii vor a?tepta. Tn orice caz, aceste trasaturi fundamentale ale comportamentului bizantin explica de ce statui se preocupa atat de putin de interesele populatiilor pe care noile sale frontiere Ie vor cuprinde de acum inainte. Atitudinea aceasta se va dovedi catastrofala pentrulmperiu. lar acest fapt pune in lumina conduita poporului bizantin care, fascinat de gloria Imperiului sau ?i convins pana in strafundul sufletului de perenitatea acestuia, s-a dedat.preocuparilor dictate de confortul individual, aratandu-se lipsit de orice grija pentru binele ob?tesc. Abandonareatreptata a armatei nationale ?i inlocuirea ei cu mercenari, in pofida riscurilor pe care aceasta practica 0 prezenta pentru un stat cultivand dispretul pentru ace?ti IIsoldati neciopliti", constituie cea mai graitoare dovada a comportamentului sau iresponsabil. Mai presus ?i Tnainte de toate, caracterul sfidator ?i intransigent al comportamentului.bizantin se poate observa in atitudinea Bisericii fata de ceilalti cre?tini nu este 0 Tntamplare ca schisma definitiva dintre Biserica de la Constantinopol ?i Biserica de la Roma dateaza din aceasta epoca (1054), chiar din timpul domniei Tmparatului Constantin Monomahul. Este deosebit de semnificativ ca acest fapt, de important~ majora pentru istoria cre?tinatatii, a~a cum au demonstrat ev~nimentele ulterioare, a trecut nebagat Tn seama de bizantinii epocii, patrun~i de orgoliul puterii lor ~i refractari la orice avea legatura cu lumeaexterioara.

52

Rasturnarea de soarta n-a Intarziat sa loveasca Bizantul, mole~it de bel~ugul sau ~i fermecat de maretia pe care ?i-o cre-

dea ve?nica ~i garantata de catre Dumnezeu. Astfel, numai lipsa de ravna In Indeplinirea datoriilor pe care Ie poruncise Dumnezeu putea explica, In opinia bizantinilor, schimbarea sortiilor. Teoria, pur bizantina, a Infrangerii impuse de Dumnezeu drept pedeapsa pentru slabirea credintei poporului sau I?i gase~te de acum 0 audienta din ce In ce mai larga; dezvoltarea acesteia, mai ales .In timpul perioadelor de mare cumpana nationala, cauzate de pericolul turc, va crea,dupa cum vom vedea, ni?te conditii prea putin propice pentru apararea Imperiului. Oricum, cu mult Inainte de sfar~itul secolului al XI-lea, Bizantul nu mai era nici pe departe apt sa mentina macar 0 umbra palidaa gloriei sale, veche abia de cativa ani, numai. In OcCident, normanzii captureaza ultimul bastion al Italiei bizantine, cetatea Bari, In 1071. In acela?i moment, Imparatul bizantin Roman al IV-lea Diogene devenea prizonierul turcilor seleu:cizi, la Manzikert (Van), acolo unde a pierit ,Jloarea tineretului roman"41. Cativa ani mai tarziu, Grecia ?i coasta albaneza erau invadate de normanzi, In vreme ce In Asia se instalau turcii, care, la nici zece ani dupabatalia de la Manzikert, I?i Intemeiau, chiar pe teritoriul Asiei Mici bizantine, propriul stat, Sultanatul din Iconium, apoi invadau Intreaga tara ?i I?i ridicau tabara In fata Constantinopolului. In sfar?it, In acela?i timp, popoarele migratoare din Nord, pecenegii ~i cumanii, treceau Dunarea ?i pustiau provinciile balcanice, ajungand pana la portile Constantinopolului. Cu putin Inaintede Incheierea secolului gloriei sale, Bizantul I?i vedea hotarele restranse "pana Intr-atat ca erau totuna - cum scria, nu fara 0 oarecare exagerare, loan din Antiohia - cu zidurile capitalei sale"42. Inaintarea cu pa?i rapizi a catastrofei a Intunecat mintile ?i a semanat confuzie printre bizantini, popor ?i carmuire, prea putin pregatiti sa-i tina piept - 0 resimteau, cu totii, plini de

53

amaraClune. Acela;;i Mauropous, doar la Cc3tiva ani dupa grandiosul sau discurs Tntre slava Bizantului, va gasi accente patetice pentru a-;;i avertiza, Tn zadar, concetatenii, d~ viitorul -sumbru care-i a;;tepta; el Tnfiera coruptia, nedreptatea ~i lipsa oricarei notiuni de morala, care domneau pe atunci Tn Bizant ~i care Tmpingeau natiunea Tn prapastie43 . Cronicarii epocii vor fi, cu toate acestea, unanimi Tn explicarea catastrofei prin perfidia populatiilor de la frontiere, ostile Constantinopolului ~i invidioase pe maretia sa; ei Ie vor acuza de maniheism ;;i, a~adar, de a fi aqionat Tmpotriva poporului bizantin manate de patima lor antiortodoxa. Tn ceea ce-I prive~te, poporul bizantin, a carui "viata se desfa~ura" mai Tnainte "ca Tntr-o permanenta sarbatoare spre slava lui Dumnezeu"44, sub conducerea unor ambitio;;i aventurieri, T;;i va manifesta confuzia. printr-oserie de razmerite ;;i de tulburari, ajungan~ sa prefaca Imperiul Tn jucaria scandalagiilorcare ,,!?i faceau veacul prin piete" ~i a mercenarilor straini,a caror prezenta Tmpovaratoare se simtea din ce Tn ce rnai pregnant In Constantinopol ;;i In provincii, starnind Tn bizantini sentimente xenofobe 45 - ca 0 replica, s-ar putea spune, Tntr-un alt context istoric, la dispretul ?ila sentimentul de superioritate pe care bizantinii Ie nutrisera, odinioara, fata· de tot ce Ie era strain. Tn orice caz, Tn timpul ultimului sfert din secolul al XI-lea, confuzia ~i nesiguranta cuprinsesera populatiile bizantine din provincii, amenintate nu doar de incursiunile du;;rnanilor din exterior, dar ?i de aqiunilecelor care ar fi trebuit sa slujeasca Imperiul ;;i interesele sale, adica, pe de-o parte; de trupele de mercenari care lucrau acum pe cont propriu - sa amintim ca Rousseul ;;i francii sai reu;;isera sa Tnfiinteze un centru autonom Tn Asia Mica - ;;i, pe de alta parte, de Tnaltii ofiteri bizantini, care se straduiau, cu armatele care Ie erau devotate, sa acapareze tronul, devenit acum prada u;;oara pentru aventurierii din Constantinopol.

54

Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca textele epocii vorbesc din nou despre "Democratie"46, termen frecvent folosit Tn decursul secolului al VI-lea, cand demele (gruparile asociate care reprezentau poporul bizantin) T;;i manifestau zgomotos interesul pentrutreburile ob;;te;;ti. Tntre timp, Tnsa, semnificatia lui cazuse Tn desuetudine; acum Tnsemna, la Bizant, "puterea poporului de rand, a gloatei", apreciata drept contrara tuturor traditiilor statului legitim. "Democratia" a fost considerata/Tntotdeauna drept 0 nenorocire nationala, semnificand pentru bizantini mania Domnului, care T;;i pedepsea, astfel, poporul pentru comiterea unor fapte reprobabile 47 . Acestea sunt temele pe care Tntreaga literatura politica a Bizantului Ie va dezvolta Tndelung, Tn stradania de a demonstra ca numai monarhia este regimul demn de un popor civilizat. Nici "democratia", nici."tirania" - adica, dupa conceptia bizantina, uzurparea puterii de catre persoane care aqionau Tn interes personal - nu puteau asigura poporului bizantin bunastarea, pe care doar monarhia legitima i-o putea oferi 48 . Cu toate acestea, Tntr-o atmosfera de promiscuitate ;;i de haos, creatatocmai de multiplele tentative ale partizanilor "democratiei" ;;i ai "tiraniei", va Tncepe a doua jumatate a secolului al XI-lea. Situatia era agravata Tn mod deosebit de catre amenintarea invaziei straine. Tn acest c1imat de dezordine ?i deruta, Bizantul va Tncerca sa reTnvie sentimentul national ~i sa Tntreprinda, ca Tn epoca iconoclasta Tn fata arabilor, efortul salvator. Acesta va fi opera Tmparatilor din casa Comnenulilor, acaror politica, 0 spunem Tn treacat, reaminte?te, din mai multe puncte de vedere, de aceea a Tmparatilor Isaurieni. Realizarea sa va absorbi toate fortele nationale, urgenta sa evidenta va conferi orientarilor ideologice ale Imperiului aspectul imperativ al unei mobilizari nationale pentru supravietuirea grecitatii ?i a ortodoxiei,caracterele specifice, Tn acest moment, ale Bizantului.

55

Capitolul4

PATRIOTISMELE BIZANTINE Na~terea

patriotismului greco-bizantin

Pentru a aduce lumina asupra aspectelor pe care Ie Tmbraca, Tn decursul acestei noi etape a istoriei sale, ideologia politica a Bizantului, este necesara prezentarea, pe scurt, a evolutiei ?i tendintelor vietii intelectuale a bizantinilor Tn secolele X-XI, fiindca acestea, dupa parerea noastra, conditioneaza, Tntr-o anumita masura, formele, dar ?i continutul manifestarilor ideologice din epocile urmatoare. Trasatura fundamentala a vietii intelectuale din Bizant, de-a lungul secolelor sale de maretie, ramane, Tn opinia noastra, rena?terea interesului pentru Antichitatea greaca ?i realizarile acesteia 1, Din acest punct de vedere este semnificativ faptul ca, Tn aceast~ perioada, referintele la universul c1asic ?i la valorile sale se Tnmultesc, ca raspandirea operelor autorilor c1asici cunoa?te 0 cre?tere considerabila, Tn vreme ce studiulliteraturii c1asice cucere?te, treptat, nu doar ?colile din Constantinopol, dar ?i publicul initiat. Principiile enuntate· de marii filozofi ai Antichitati[ sun~ subiectul predilect unor comentarii aprofundate, iar stilul lor de viata dobande?te, Tmpotriva oricaror a?teptari, trasatl.,lrile unui arhetip, ale unui ideal de morala. Sensul ?i utilizarea expresiei "viata filozofica", a carei valoare este subliniata de catre Psellos, ?i aparitia conceptului de

56

"viata elena" constituie dovezi In acest sens2 • Pe scurt, virtutile lumii antice nu mai sunt considerate incompatibile cu viata cre~tina, ci, dimpotriva, sunt prezentate drept un element complementar cvasinecesar al Tnvataturii cre~tine, cel putin pentru intelectualii care "exceleaza Tn respect" pentru Antichitate, pastrandu-~i, totodata, spiritul critic fata de convingerile religioase ale acesteia. Astfel, autori a caror ortodoxie este necontestata ~i incontestabila, toti, de altfel, Inalti prelati ai Bisericii din Constantinopol, precum Photios; pentru secolul al IX-lea, Arethas, pentru al X-lea, ~i Psellos - chiar ~i el, pentru 0 perioada din viata, fiind calugar -, Xiphilinos ~i Mauropous, pentru secolul al XI-lea, ca sa nu-i citam decat pe cei mai ilu~tri, reabiliteaza lumea elenica ~i creatia sa, din care, de altfel, se inspira pentru propriile opere. Este remarcabil, Inainte de toate, ca, tocmai Tn aceasta epoca, termenii elen ~i elenism dobandesc semnificatia care Ie confera dreptul de cetatenie In civilizatia bizantina; ace~ti termeni, se ~tie, semnificau, mai Tnainte, pagan ~i paganism, a~adar fusesera huliti de traditia cre~tina riguroasa. Acum, desemneaza vechiul grec ~i cultura sa, devenind izvor de noi virtuti. Mai mult, I~i vor pastra aceasta nobila semnificatie pana la sfar~itul Imperiului bizantin 3 • Pasiunea brusca pentru civilizatia greaca anticamarcheaza, In existenta Bizantului, 0 "Rena~tere" avant fa fettre, ca sa spunem a~a, care cuprinde, treptat, ansamblul vietii intelectuale din Bizant, In dauna traditiei cre?tine. Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca, In timp, termenii elenic ?i elenism vor fi utilizati pentru a desemna Tnse?i cultura ?i civilizatia bizantina de catre cei mai de seama reprezentanti ai lor. Aceasta reprezinta, dupa parerea noastra, un element important pentru studiul background-ului ideologic al Bizantului In decursul ultimelor secole din existenta sa: bizantinii devin, din pricina elenofoniei, din ce Tn ce mai con?tienti de legaturile lor

privilegiate Cll Antichitatea greaca, ceea ce Ti deosebe?te, bineTnteles, de lumea latina ?i Ie confera, Tn felul acesta, noi titluri de noblete. S-ar spune ca eruditii bizantini adopta termenii de elen ?i elenic, Tncarcati, acum, de virtuti, pentru a raspunde termenului, cvasipeiorativ, de graikos (grec), utilizat, la adresa lor, de catre latini, adica de cre?tinii din Occident. Constatam ca idealul grec antic este pe cale sa Tnlocuiasca idealui roman, nu doar pentru ca acesta din urma fusese, la randul sau, revendicat de Occident, ci mai ales pentru ca lumea romana, al carei ideal era Tncarcat de 0 semnificatie militara ?i politica, fusese subjugata, Tn cele din urma, de spiritul grec. Se Tnte1ege de la sine ca, Tntr-un moment de criza, provocat, Intre altele, de revendicarile ?i aqiunile Occidentului roman ?i cre?tin Tmpotriva Bizantului, referinta la elenism va Tnsemna, pentru Bizant, chiar ?i incon~tient, un solid argument ideologic, afirmand superioritatea culturii bizantine, compensand lipsa de putere, pentru a afirma superioritatea armatelor imperiale fata de lumea din Occident. Este foarte instructiv, din acest punct de vedere, faptul ca bizantinii confunda, intentionat ?i din ce Tn ce mai des, Occidentul cu lumea barbara. Acest calificativ este Inte1es Tn sensul pe care i-I dadusera vechii greci, respectiv desemneaza drept necivilizate toate popoarele care nu intrasera Tn raza de inf1uenta a culturii elene4 • Astfel, elenismul antic ~i grecitatea medievala devin, pentru bizantini, doua etape ale aceleia~i civilizatii - a lor. Amandoua sunt produse ale unor oameni care au tinut piept, 'Intotdeauna eficace, asalturilor lumii barbare, pentru onoarea ?i salvarea lumii civilizate. Sa recunoa~tem ca imaginea lumii bizantine ?i a lumii barbare car~ se degaja din aceasta conceptie era foarte potrivita pentru a trezi pariotismul bizantin, Tntr-un moment Tn care Imperiul, Tmpresurat din toate partile de du~mani agresivi ~i Tntreprinzatori, simtea nevoia sa-?i organizeze replica. Unitatea nationala trebuia sa se Tnchege Tmpotriva unor

'58

du?mani care, de?i erau manati, fiecare, de propriile interese, amenintau cu totii Tn acela?i fel Imperiul. Bizantul avea motive reale sa Ie puna tuturor aceea?i pecete, iar eticheta de barbar Ie convenea perfect, nici unul dintre ace?tia neavand, Tntr-adevar, vreo legatura .oarecare cu Antichitatea greaca. Bizuindu-se pe acest aspeq, Bizantul T?i va elabora propria specificitate, care va reprezenta, deacum, temeliacon?tiintei nationale. Cum cre?tinismul nu mai era suficient pentru a deosebi Bizantul de du?manii sai, Tntrucat Occidentul cre?tin, pentru moment, din pricina normanzilor, facea parte dintre ei, bizantinii se vor ata?a de vechea traditie greaca, a?a cumTi Tndreptatea elenofonia lor, ~i, desigur, pe ortodoxie, dreapta credinta amenintata de necredincio~i - turdi, Tn acel moment - dar, de asemenea, de catre eretici ~i schismatici, adica de cre~tinii din Occident. Astfel r caracteruI grec ~i ortodoxia vor fi bunurile nepretuite pecare bizantinii vor chemati saleapere, cu orice chip, Tmpotriva oricarui dl,.J~man, intern sau extern; elitele bizantine, legate mai degraba de cultura antica, ?i poporul bizantin, legat, Tnainte de toate, de traditia ortodoxa, vor aqiona Tmpreuna pentru Tndeplinirea datoriei de a salva statui grecilor ortodoc~i, care va fi, de acum Tnainte, Bizantul. lata originea ~i. baza patriotismului bizantin, care, Tncepand din secolul al XII-lea, va domina viata Bizantu1ui ~i care, asemenea unui sentiment de frustrare nationala a gloriei apuse, va lua forma unei adevarate pasiuni, ale carei excese se vor dovedi, Tn timp, nefaste pentru Imperiu. Tn orice caz, de la sfar~itul secolului al XI-lea, ~i pentru multa vreme, patriotismul grec ?i ortodox dicteaza orientarile politice ~i ideologice ale bizantinilor. Acest patriotism va Tmbraca, Tn cursul Tndelungatei sale existente, noi ~i, dupa cum vom vedea, chiar nea~teptate forme. Tmprejurarile istorice vor accentua cand importanta componentei salegrece?ti, cand pe aceea a componentei ortodoxe, ceea ce va imprima, pana la

59

urma, 0 anumita diversitate aspiratiilor bizantine~ Dar sentimentul patriotic, mereu viguros, va calauzi de acum Tnainte necontenit toateactiunile grecilor ortodoc~i, ale bizantinilor adica, pana la sfar~itul istoriei Imperiului ~i chiar maitarziu. La fel de adevarat este faptul ca patriotismul bizantin pare sa aiba 0 forma elaborata deja Tnainte de secolul al XI-lea. A aparut ca opera a intelectualilor, ecleziastici ~i laici, din capitala, care dezvoltasera principiul grec drept un complement oportunal pricipiului ortodox. Amputea spune chiar ca patriotismul bizantin, a~a cum I-am definit, a Tnceput prin a fi un produs intelectual al Constantinopolului; pe masura ce patrundea Tn randurile poporului ~i cucerea provinciile,elT~i pierdea unele din trasaturile sale initiale, dobandindTn schimbaltele, iar contextul diverselor perioade istorice Ti impunea noi transformari. Putem spune, a~adar, cu alte cuvinte, ca patriotismul bizantin, ca orice sentiment viu, va ramane Tntotdeauana prezent Tn spiritul bizantinilor; fiecare Ti va da, potrivit convingerilor lui personale ~i intereselor. proprii, ori de cate ori va fi cazul, formele care i se vor parea· adecvate.

Polarizarea constantinopolitana Un fapt care ni se pare foarte semnificativ (a cantarit greu Tn soarta Imperiului) este, fara nici 0 Tndoiala, importanta pe care 0 dobande~te acum Constantinopolul, nu numai Tn calitatea sa de capitala a Imperiului bizantin, ceea ce a fost dintotdeauna, dar ca un centru cultural ~i intelectual al lumii bizantine ~i ca nucleu alTntregii vieti sociale, politice, ba chiar ?i economice ale Bizimtului. Acest fenomen, a carui amploare nu poate fi explk:ata numai prin rolul administrativ al Constantinopolului, ni se pare a fi 0 consecinta a patriotismului bizantin,preocupat sa-~i sublinieze fundamentul cultural, a

60

direi cea mai fericita expresie va ramane, binelnteles, Constantinopolul. Tntr-adevar, Constantinopolul, centru incontestabil al elitelor natiunii, care nu mai sunt doar militare, dicteaza toate formele vietii intelectuale ~i da tonul tuturor manifestarilor sociale ~i mondene. Ales drept re?edinta de catre 0 societate rafinata, care I?i afi?eaza bogatiile ?i fastul, chiar ?i Tn momentele de cumpananationala, Constantinopolul dobande?te, cu timpul, dimensiunile unei adevarate legende, care depa?e?te rapidgranitele bizantine. Frumusetea, maiestatea ~i, In special, bogatia ora?ului framanta mintile contemporanilor, Ie starne?te curiozitatea ~i Ie provoaca admiratia ~i Incantarea, sentimenteamestecate, la unii, cu mandrie ?i emotie, iar la ceilalti,cu invidie ?i pofta dea ~i Ie Insu?i. Astfel, imaginea Constantinopolului. va fi curand ·confundata, mai ales decatre strainii care de acum vinln numar din ceTnce mai mare sa vizitezeCetatea Regina,cu aceeaa ansamblului'lmperiului; vor exista scriitorioccidentali care, ascultand povestirile minunate despre capitala bizantina sau atin?i direct de vraja acesteia, vor afirma ca mai bine de jumatate. din comorile Tntregii lumi se afla In mainile bizantinHor, ceea ce va avea,lesne de Inchipuit, urmari nefaste pentru cetate ?i Imperiu, devenite tinta armatelor straine influentate de aceasta legenda 5 • A?adar, Constantinopolul va ajunge sa fie considerat mai prestigios decat Tnsu?i Bizantul- acest al doilea termen fiind utilizat In sensul actual -,.. ?i va sfar?i prin a semnifica Imperiul In totalitatea sa 6 , Tn pofida faptului ca soarta statului bizantin se juca, pe atunci, la frontiere,iar populatii1e din provincii sufereau consecintele. Pe scurt, cetatea imperiala, Tmpodobita ~i Insotita de toate atributele maiestatii, comparata cu 0 zeita ?i, Inca mai plastic, cu ,,0 femeie a carei frumusete desavar~ita atragea privirile pofticioase alesoldatilor grosolani din o~tirile du~mane"7, va fi, Tn

61

orice caz, centrul de interes allumii epocii; va face subiectul sentimentelor contradictorii chiar ?i din partea bizantinilor, unii vazand In existenta sa dovada binecuvantarii divine, altii, motivul nenorocirii lor. Totul, de-a lungul timpului, se va cristaliza Tn jurul acestei cetati ?i a legendei sale; cand un ora? binecuvantat, cand un ora? "pacatos",Constantinopolul va sta, pe viitor, in mijlocul destinelor Imperiului ?i poporului din Bizant; fiindca, a?a cum a scris Nicetas, Constantinopolul este, pentru lume, "cetatea cetatilor, lumina universului~ faima lumii, spectacolul nepamantean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea literaturii ?i a artelor, patria ?i vatra frumusetii"8. Polarizarea constantinopolitana, fenomen care atinge nu doar lumea bizantina, dar ?i popoarele care au avut un raport cat de mic cu Bizantul, poate explica, am zice noi, anumite fapte istorice, Tnca nu pe deplin la.murite ?i, de aceea, foarte controversate: ma refer, mai ales,la catastrofa din 1204, adica la caderea Constantinopolului in mainile armatelor celei de-a patra Cruciade, dar, in mod ega I, la na?terea provincialismului bizantin, ca 0 replica, s-ar spune, a populatiilordin provincii la ruina constantinopolitana. Tntr-adevar,dezvoltarea spiritului regionalist, cu accente anticonstantinopolitane,. va cuceri,. cu trecerea timpului, 0 mare parte din provinciile bizantine, care vor Tncerca sa se afirme Tn fata' Constantinopolului, fie ?i cu riscul de a slabi forte1e Imperiului. Dar se cuvine sa mentionam ca factorul extern a impus, in cele din urma, solutii care nu erau nici conforme intereselor Constantinopolului,nici potrivite cu nazuintele provinciale. Tocmai aceasta influenta a lumii exterioare asupra sortii Bizantului a alimentat, constant, patriotismul grec ?i ortodox, a carui evolutie ramane, Tn orice caz, tributara destinului Constantinopolului. Tn conduzie, ,am spune ca patriotismul, grec ?i ortodox,?i polarizarea constantinopolitana au constituit fundamentele visului "Marii Idei", care rezuma toate aspiratiile grece?ti catre

62

renasterea maretiei statului lor. Tntr-adevar, acest vis, care s-a ivit din convingerea ca Imperiul bizantin va fi restaurat, Tntr-o buna zi, la Constantinopol, sub un Tmparat grec, a fost nutrit de cre~tini pe tot parcursulTndelungatei perioade a dominatiei turce~ti ~i continua sa emotioneze numero~i neoeleni, crescuti Tn admiratia pentru faptele de exceptie ale Tmparatilor Macedoneni ~i ale celor din ultima perioada de glorie bizantina. I

,

Patriotismul aristocratic Alexios, fondatorul noii dinastii a Comnenilor, a urcat pe tron multumita reactiei aristocratiei militare, din care facea parte familia sa, Tmpotriva politicii delasatoare ?i demagogice a Tmparatului Nikephoros Botaneiates, care lasase Imperiul la voia Intamplarii, falimentul finantelor statului adaugandu-se derutei armatelor. Tntr-adevar, Tn 1081, data venirii la putere a lui Alexios, normanzii din Italia, condu?i de Roger Guiscard care, dupa spusele Anei Comnena, cronicara domniei tatalui sau, Alexios, ar fi ravnit coroana bizantina 9 - , debarcasera pe coasta albaneza ?ilnaintau, pas cu pas, In interiorul tarii; turcii atinseseramalurile Bosforului, dupa ce I~icreasera un Sultanat al lor, Intai la Niceea, apoi la !conium, ~i "emirate" In aproape Tntreaga Asie Mica bizantina - numai cateva oaze bizantine din Frigia rezistasera presiunii lor-, iar pecenegii, care nu-?i Incetasera incursiunile Impotriva provinciilor balcanice, I?i vor face aparitia, peste numai cativa ani,chiar la porti1e Constantinopolului. La fel ca In perioada e~pansiunii fulgeratoare a arabilor, rapiditatea cuceririlor turce demonstreaza, In afara de forta ?i de vitalitatea invadatorilor, vlaguirea lumii invadate. Tntr-adevar, totul te Indeamna sa crezi ca populatiile din Asia Mica bizantina s-au aratat prea putin dispuse sa-?i apere tara

63

eficace ~i sa se opuna Tnaintarii turce~ti, favorizate, de altfel, de politica Tmparatilor ~i a numero~ilor pretendenti la tron, care cautau sa-~i recruteze din randurile turcilor soldati-mercenari pentru armatele lor. Istoricii oficiali aiepocii, purtatorii de cuvant ai Constantinopolului, Tncercand sa-i dezvinovateasca pe carmuitorii bizantini, socotesc ca aceasta stare de spirit din provincii este rezultatul convingerilor eretice ale populatiilor respective; argumentul este lansat mai ales pentru a explica atitudinea populatiilor de la frontierele orientale ~i cu precadere ale armenilor 10 • Dimpotriva, istoriografia moderna vede aici efectul decaderii politicii imperiale, care, pusa neconditionat Tn serviciul Constantinopolului, se Tngrijea prea putin de interesele ~i preocuparile populatiilor din provincii 11 • Tn orice caz, coabitarea pa~nica dintre populatii1e autohtone bizantine ~i nou-veniti este 0 certitudine, Tn pofida deosebirii de convingeri religioase. Aceasta coabitare se va manifesta activ cativa ani mai tarziu, cand populatia bizantina din regiunea Smirnei II ajuta pe Intreprinzatorul emir turc Tzachas sa-~i construiasca flota cu ajutorul direia va pustii insulele ~i tarmul egeean ~i va ameninta chiar ~i ConstantinopoluP2, dar mai ales cand succesorul lui Alexios, loan Comnen, va porni la recucerirea Asiei Mici de sub ocupatia turca, iar populatiile bizantine din vecinatatea lacului de la Pusguza, din Frigia, vor refuza sa treaca de partea Tmparatului ~i sa-l ajute Tn Tntreprinderea sa pentru ca, a~a cum va nota cronicarul Kinnamos,care a relatat evenimentul, "dupa ce traisera vreme Tndelungata laolalta cu turcii, adoptasera modul de viata al acestora"13. Tn acela~i fel, situatia celorlalte hotare bizantine, Tn Occident ~i la nord, unde actioneaza alti du~mani, prezinta semnele pierderii devotamentului fata de Constantinopol, chiar cu mult timp Tnainte de urcarea pe tron a dinastiei Comnenilor. Tn orice caz, victoriile normanzilor ~i, mai ales, Tnaintarea pecenegilor devin explicabile, daca se accepta faptul ca invadatorii

64

au gasit, la populatii1e din regiunile vizate prin actiunile lor, 0 neutralitate binevoitoare, daca nu chiar 0 colaborare activa. Sa amintim, la acest punct, ca ora?ul Durazzo a fost predat normanzilor In urma tradarii italienilor care se aflau Inauntrul cetatij14 ?i ca populatiile balcanice, In special cele din regiunile danubiene, Tmpovarate de masurile impuse asupra lor de Constantinopol, I?i manifestau nemultumirea prin razmerite continue Impotriva puterii centrale, ajungand sa creeze, dupa cum ar spune istoriografia moderna, ni?te mi?cari separatiste cvasipermanente 15 . Tn mod asemanator cu mi?carile dizidente ale armenilor din Orient, mi?carile popoarelor balcanice au compromis rezistenta bizantina ?i au slabit considerabil forta Imperiului. Trebuie, oare, sa vedem In aceasta atitudine a provinciilor, In afara manifestarii sentimentelor etnice exacerbate, indiscutabila In cazul armenilor ?i al bulgarilor, reactia populatiilor rurale defavorizate Impotriva politicii Constantinopolului In ceea ce Ie privea? Cu alte cuvinte, trebuie sa vedem aici consecinta politicii expansioniste ?i imperialiste din secolul al XI-lea a Bizantului, care a cerut de la masele muncitoare In epoca respectiva, taranimea - considerabile sacrificii pentru a-?i Indeplini planurile, fara a face sa profite de pe urma succeselor sale ?i populatii1e din provincii? Sa amintim, intr-adevar, ca 0 fiscalitate Impovaratoare ?i nemiloasa Ie fusese impusa populatiilor de la tara, printr-o administratie inflexibila, Tntotdeauna in serviciul Constantinopolului, ale carei roade umpleau cuferele vistieriei capitalei ?i ale elitelor sale, care nu aratau decat un aer de trufa?a superioritate la adresa mojicilor de la tara16. Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat afirmativ; totu?i, situatia aceasta explica Iiumai partial comportamentul ulterior al acestor populatii,' mai ales fata de turci, pe care convingerile lor religioase ii indepartau de bizantini. Tntr-adevar,

65

pentru a explica acest fenomen, la prima vedere surprinzator, al coabitarii pa~nice bizantino-turce~ti In Asia Mica, ar trebui sa tinemcontde un alt factor important - ~i anume toleranta de care invadatoriidadeau dovada fata de populatiiledin regiunile cucerite, mai ales Tn ceea ce privea practica religioasa. Mai multe faptedemonstreaza acest lucru, ca de pilda ,constructia de biserici pe teritoriile ocupate~i absenta canonizarii, din partea Bisericii Ortodoxe, a neomartirilor din aceasta perioada. Cazul lui Theodor Gabras, aparatorulregiunii Trebizondei Tmpotriva turcilor, este aparte ~iexceptibnal din toate punctele de vedere, Intrucat este vorba despre 0 victima militara in razboiul contra turcilor ~i nu despre· un simplu cre~tin silit sa-~i renege convingerile religioase 17 • Cu altecuvinte, cazul lui Theodor Gabras intra Tn categoria faptelor ce ilustreaza patriotismul aristocratic care Tnsufletea rezistenta Tmpotriva du~ma­ nuluiextern allmperiului din acelmoment~iai carui reprezentanti dematca au fost elitele rnilitare ale Bizantului, tot acelea care II condusesera pe Alexios Comnen pe tron ....... aparitia acestui Tmparat putand fi, astfel, socotita drept cel dintai gest de rezistenta bizantina ~i de trezire acon~tiintei nationale. Tntr-adevar,' opera" Comnenilor, Tnceputa· de Alexios, marcheaza efortul pentru recucerirea teritoriilor imperiale - acest vast proiect militar, a carui punere Tn practica' explica .modificarile profunde pe care le-a suferit ideologia politica bizantina. Secolul domniei primilor trei Comneni (1081-1182) este perioada reorganizarii Imperiului, astatului bizantin, total ruinat de tulburarile provocate de'victoriile straine. 'Sizantul, amenintat ~i de Occident ~ideOrient, va rnai depune inca 0 data efortul refacerii nationale, efort condus, sub sceptrul Comnenilor, de catre aristocratia militara a tarii, c1asa aparuta pe vremea iconQcla~tilor, care T~i ingro~ase randurile pe vremea Macedonenilor, dar fusese neglijata de conducerea civila din Constantinopol de la mijlocul secolului al XI-lea ~i avea sa

66

renasca, In fine, prin Marii Comneni, cei mai de seama repreai sai. A~ada.r, sub dinastia Comnenilor,armata bizantina, reconstituita prin grija acestor Impara~i, va fi Inca 0 data chemata sa joace rolul decisiv pentru supravie~uirea na~iei; aidoma armatei Tmparatilor iconocla~ti, armata Comnenilor va tine in mainile sale soarta .Imperiului ~i, la fel ca armata iconocla?tilor, se va achita de aceasta indatorire cu succes. Tntr-adevar, perioada iconoclasta ?i aceea a Comnenilor suntasemanatoaresub mai multe aspecte, cel putin in ceea ce prive~te situa~ia Imperiului ?i locul sau In lume. Ambele perioade sunt marcate de pericolul iminent care apasa asupra fiin~arii Bizantului, ambele au servit, Inainte de orice, imperativul national, adica acela de a line piept inamicului extern, In sfar?it, ambele, potrivit necesita~ilor timpului, au condus la militarizarea Imperiului, a institu~iilor ?i a societa~ii sale. Aceste doua perioade au izbutit mobilizarea efortului national ?i salvarea, In consecinta, a patriei bizantine. T()tu?i, iconoclasmul ?i secolul Comnenilor difera Intr-un punct esential: orientarile sociale.ale ini~iatorilor - In vreme ce Isaurienii se sprijineau, mai ales, pe elementul popular al na~iei, Comnenii ?i-au dus aqiunea la bun sfar?it favorizand, Tn special, aristocra~ia, respectiv marile familii de civili ~i militari, careacaparasera funqiilede conducere din stat ?i care au ramas permanent solidare Intr-o Intreprindere cvasifamiliala, deoarece, intr-adevar, multe dintre ele erau legate prin rela~ii de rudenie. Comnenii accentuau inca ?i mai mult politica.aristocratica ?i familiala, Zonaras povestind ca Alexios "conducea tara deparc-ar fi fost propria sa mo~ie"18, infiinland adevarate c1anuri care controlau organele de decizie ale carmuirii ~i impuneau, astfel, politica sa. in orice caz, politica primilor trei Comneni, Alexios, loan ?i Manuil, a fost aceea pe care salvarea natiunii 0 cerea; ea poarta amprenta unui veritabil patriotism aristocratic, care a ajuns sa ob~ina ralierea la zentan~i

67

cauza sa a maselor populare din tara, mai ales Incepand din momentul In care a imbracat forma rezistentei impotriva Occidentului roman. A?adar, s-ar putea spune ca politicadusa de Comneni, ca politica patriotica, a constituit continuarea avantului pe care Bizantul il cunoscuse sub imparatii iconoc1a?ti ?i, ca politica aristocratica, a fost animata de acelea?i principii care ii calauzisera ?i pe imparatii Macedoneni - in orice caz, este expresia perfecta a situatiei critice in care s-a aflat 0 mare natiune, con?tienta de gloria sa apusa ?i a carei supravietuire era primejdios amenintata. Cu toate acestea, se cuvine sa observam ca nota aristocratica a efortului Bizantului de a-?i redobandi maretia pierduta a fost data, pentru prima oara, de un functionar civil ?i nu de catre un reprezentant al aristocratiei militare, cu mult inainte de urcarea pe tron a Comnenilor. Tntr-adevar, marele logofat Nikeph'oritzes a fost cel dintai care a incercat sa redreseze statui printr-o serie de masuri, de altfel rau intelese, al caror unic rezultat a fost inlaturareainitiatorului lor. 0 singura masura, de ordin militar, i-a supravietuit lui Nikephoritzes constituirea unui corp de armata special, insarcinat sa contracareze inaintarea turceasca in Rasaritul bizantin. Astfel a vazut lumina zileifaimoasa "tagma" (trupa de soldati) de "Athanatoi" ("Nemuritori"), care, a?a cum 0 indica ?i numele, era alcatuita din elitele armatei. Sa enumeram catevaaspecte definitorii ale acestei '"tagma"19: purta numele trupelor de elita ale Tmparatului Tzimiskes, ceea ce amintea de Tntreaga glorie militara a secolului al X-lea; era alcatuita din oameni care nu putusera Tndura jugul turcesc, a?adar, din veritabili patrioti; se recruta din randul tineretului din Asia Mica, deci din teritoriul care era,' cum' se ?tie, leaganul aristocratiei bizantine. Astfel, Tnsarcinati .sa perpetueze opera ilu?trilor predecesori, ace?ti "Athanatoi" au fost, practic, singurul corp militar pur bizantin pe care Alexios I il va gasi Tn 1081, cand va urca pe

68

tron 20 . In stradania sa de a reface armata imperiala, Alexios se va inspira din principiile care animau contingentul de "Athanatoi" pentru a Tnfiinja corpul de "Archontopouloi", a carui constituire se Tnscrie Tntre primele acjiuni ale acestui Tmparat pentru reorganizarea armatei imperiale. Deta~ament aristocratic, dupa cum indica ~i numele sau (termenul de arhonte desemna, Tn Bizanj, orice persoana aparjinand c1aselor superioare), a.!catuit din fiii soldajilor cazuji Tn razboi, "tagma" de "Archontopouloi" a fost, Tn realitate, "Iegiunea de onoare bizantina"2\ deschisa odraslelor celor care T~i jertfisera viaja pentru patria romana, pentru "Romania". Apartenenja la acest corp semnifica "Innobilarea", noblejea ereditara fiind, dupa cum se ~tie, necunoscuta In Bizanj. Infiinjand corpul de "Archontopouloi", Alexios a dorit sa se Tnconjoare de oameni Tnsuflejiji de acelea~i principii ca ale sale, de patrioji ~i de aristocraji; trebuie sa mai amintim, oare, ca acest Tmparat era fiu de arhonte militar, originar din Asia Mica, ~i ca, "asemenea unui savant sau arhitect, nascocea mai ·mereu lucruri noi", dar Tntotdeauna pentru binele statului ~ial Romaniei 22 ? Tntr-adevar, sub Alexios I, totalitatea armatei bizantine, reorganizata prin sacrificii financiare suportate mai ales de tezaurele ecleziastice, va fi animata de ideea salvarii patriei, ameninjate Tn insa~i existenja sa, ~i de ideea aristocratica de a-i reda Bizanjului splendoarea, intinata de politica demagogica a Tmparajilor precedenji, care facusera din Imperiu 0 prada u~oara pentru du~­ manii sai.Armata Comnenilor, pusa sub ordinele unor comandanji aparjinand apropiajilor, daca nu chiar membrilor familiei imperiale, va fi parghia mobilizarii de ansamblu a natiunii, sub conducerea celor mai de seama reprezentanti ai sai, pentru a-~i reca~tiga teritoriile, dar, de asemenea,· pentru a-~i regasi prestigiul- iata principiile ideologiei politice a Bizanjului In epoca dinastiei Comnenilor, care ne-au determinat s-o desemnam sub numele de patriotism aristocratic.

69

Capitolul5

IN

CAUTAREA NOllOR VAlORI

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin Un nou eveniment, hotarator pentru comportamentul bizantinilor dupa sfar?itul secolului al XI-lea ?i care a dat forma definitiva patriotismului?i ideologiei lor politice, ramane, indiscutabil, diferendul care va opune, pe viitor, Occidentul ?i Orientul lumii cre?tine. Se ~uvine sa examinam Tn mod deosebit evolutia raporturilor dintre cele doua parti ale cre?tinatatii, fiindca aceasta aduce lumina asupra noilor mentalitati bizantine, explica atitudinea adoptata de Tmparatii care s-au succedat In epoca ?i determina manifestarile Bisericii, ?i, prin urmare, ale poporului bizantin, a carui influenta va cantari deseori greu Tn luarea deciziilor de catre carmuire. tnceputa deja din secolul allX-lea(ln timpul schismei numite fotiene, dupa numele patriarhului Constantinopolului), de?i ca un simplu dezacord In interpretarea textelor patristice, referitoare. la anumite puncte ale doctrinei. (purcederea Sfantului Duh)?i la cateva practici Iiturgice (azima) ?i canonice (celibatul preotilor), amanunte ascunzand, In realitate, pretentiile Romei ?i ale Constantinopolului la primatul scaunului arhieresc al fiecareia, disputa ecleziastica a cunoscut, cu trecerea timpului, o amplificare ce va provoca nu doar separarea Bisericilor, ci 0

70

veritabila dezbinare In sanul cre?tinatatii. Aceasta evolu"\:ie a condus, In cele din urma, la schisma definitivalntre Biserici, dureros resim~ita ?i Inzilele noastre, declarata In anul 1054, cand cardinalul Humbert, legatul papei, ?i patriarhul Mihail Cherularie au lansat, cel dintai chiar 111 Sfanta Sofia, celalalt, In Sfantul Sinod din Constantinopol, anatema reciproca, In pofida tuturor a?teptarilor, Tntrucat, cui mea ironiei, Intalnirea dintre cele doua delega~ii pare sa fi avut drept scop recunoa?terea asemanarilor ?i apoi unirea dintre cele doua Biserici 1 • In ciuda eforturilor aproape imediat ini~iate de Imparat, ale carui interese In Italia erau compromise . deturnura luata· de rela~iile dintre Bisericile Romei ?i Constantinopolului,pentru a se apropia de papa?i a ?terge urmele actelor din 1054, nedemne de cre?tinatate, prapastia cascata Intre cele doua Biserici devenea din ce In ce mai profunda. Cre?tinii ortodoc?i ?i cre?tinii romani, care se ocoleau unii pe al~ii prin Italia·?i prin marile centre ale Imperiului, In special In Constantinopol, se vor Tnradacina treptat Intruschisma?i vor Incepesase trateze, reciproc,. ca schismatici ?i eretici. Ei vor ~dopta, unii fa~ade ceilalti, comportamentul deostilitate ?i de lipsa de Tn~elegere potrivit unei asemenea situa~iL La Bizant apare ?i se prolifereaza, Tn acest moment, un gen nou de literaturaecleziastica - tratatele Impotriva latinilor2 • In acestea se vor descrie, pe larg?i cu detalii surprinzatoare pentru mintile simple, ratacirile latinilor, adica ale cre?tinilor romani, ?i vor deveni un soi de vademecumuri ale ortodoxului desavar?it, care trebuiasa afledespre toate motivele de plangere Impotriva Bisericii Romei ?i a slujitorilor ei. Aceste Tndreptareau cunoscuto raspandire din ce In ce mai mare ?i 0 primire entuziasta din partea publicului popular, u?or influen~abil de catre Biserica. Aceasta, datorita organizarii sale, putea manevra repede ?i eficace toate populatiile bizantine, mereu avide, s-a subliniat Tndeajuns acest lucru, de dispute privind chestiunile religioase ?i dogmatice.

71

Situatja creata prin diferendul ecleziastic se va agrava considerabil, Incepand din momentulTn .care. armatele occidentale au lansat primele operatiuni Tmpotriva Imperiului bizantin. Conflictul militar a aparut, astfel, ca 0 consecinta a ostilitatii dintre Biserici, fapt care a Tnveninat ~i maimult raporturile, deja Incordate, dintre cele doua comunitati cre~tine. Astfel s-a explicat - In ochii bizantinilor, eel putin - agresiunea normandalmpotriva teritoriilor italiene ale Imperiului ~i, apoi, chiar tmpotriva teritoriului imperial. Sa nu uitam ca, Intr-adevar, In urma Tratatu~ui de la Melfi, care a pecetluit alianta normando-pontificala, In 1059, adica la numai cativa ani dupa schisma Bisericilor, norrnanzii,de acum Tnainteforta armata a papa/itatii, T~i Tntreprind operatiunile contra bizantinilor din Italia, care se soldeaza cu expulzarea administratiei bizantine din aceasta provincie, ~i Tncearca, imediat apoi, Tn anul 1081, cucerirea Imperiului, Constantinopolul fiind Jinta suprema a ultimei lor expeditii balcanice. Au existat bizantini care nu s-au sfiit sa spunacu voce tareceea ce cu totii gandeau Tn sinealor, anume ca aqiunile normande antibizantineeraurncurajate de papalitate, manata de dorinta de a:-islabi pe slujitorii rivalei sale, Biserica din ·Constantinopol. .Puterea militara ~i ambitiile temporale ale papalitatii, exprimate cu tarie Tn acele momente, maiales ~mpotriva Imparatului german, socotit prietenul Bizantu1ui,i-au descumpanit pe bizantini, puternic ata~ati de traditia patristica,· potrivit careia Biserica era 0 forta spirituala Tn slujba pacii, ~i i-a Tncredintat de temeinicia suspiciunilor lor. In orice caz, politica antibizantina a normanzilor marcheaza o etapa importanta Tn evolutia raporturilor dintreOccidentul ?i Orientul cre?tine, fiindca, 0 data cu aceasta, Tncepe conflictul armat al Apusului Tmpotriva Bizantului, care nu Tnsemna, pentru bizantini, a~at semnul vita1itatii ?i fortei unei lumi In ascensiune, cat urmarirea unor scopuri ascunse pe care Ie nutreau aceste popoare barbare, In dorinta lor de a Tngenunchea

72

Imperiul glorios al Bizantului, lumea a direi singura vina era aceea de a nu fisupusa Bisericii Romei. Ca atare, la randul lor, atacurile normande ii tulbura profund pe cre~tinii din Rasarit, careleinterpreteaza ca semne ale unei tradari ~i ale unui razboi fratricid; in plus, au'influentat in sens negativ judecata bizantinilor asupra oricarei actiuni in care erau implicati ~i normanzii ii au compromis in ochii lor chiar ~i stradaniile cele mailaudabileale cre~tinatatii occidentale in serviciul credintei comune. Se poate afirma ca, pentru bizantinul obi~nuit, agresiunea normanda aaparut, pe de-o parte, ca 0 consecinta aschisrnei Bisericilor ~i a perfidiei pontificale, iar, pede alta parte, ca preludiul Cruciadelor, care, foarte curand,aveau sa fie considerate cea mai redutabila forma de agre?iune occidentala. Tntr-adevar, participarea~i, mai mult, rolul important pe care I-au jucat normanzii .in primele Cruciade,inspecial sub conducerea lui Bohemond, binecunoscut bizantinilor pentruca,mai inainte vreme, Ie pradase teritoriile, ~i, peste toate,concomitenta suparatoare dintre marea expeditie normanda contra Greciei ~ideclan~area celei de-a doua Cruciade, ale careiarmate s-au dov~dit extrem de periculoase pent~u Constantinopol, Ie-au confirmat ~i Ie-au intarit bizantinilor neincrederea fata de Cruciade, acesteinitiative pontificale rnilitare cu totul straine de conceptia bizantina despre razboi.· Tn acest sens, este interesant de notat ca, in orice caz si independent de .rezultatele dezastruoase' pentru Bizant pe care Ie-au avut, intr-adevar, Cruciadele, insa~i ideea ~i fenomenul de cruciada, a~a cum Ie concepea Occidentul, au ramas absolut de neinteles pentru bizantini, din motive care i?i aveau originea in cele mai vechi traditiiale Bisericii Ortodoxe?i ale statului bizantin. Sa amintim, in acest sens, ca Bizantul - in aceasta, mo~tenitor fidel al Romei - a socotit intotdeauna razboiul ca pe 0 actiune de competenta suveranului, Biserica

73

multumindu-se cu puterea spirituala, lucrand pentru mantuirea omenirii ?i dainuirea pacii. Astfel, Cruciada, chiar daca se dorea un razboi sfant, fiindca era declan?ata de papa Tnsemna, pentru bizantini, Tn primul rand, semnul uzurparii puterii imperiale venind din partea autoritatii spirituale, care comitea, astfel, un cvasisacrilegiu. Oricum, Cruciada Ti conducea pe slujitorii ei la Tnfaptuirea unor adevarate sacrilegii, Tntrucat Tn randurile cruciatilor luptau ~i preotii, care, apoi, de~i aveau mainile manjite de sange de om, nu. ?ovaiau sa savar?easca sfanta Jertfa a euharistiei. Uimirea Anei Comnena sa-I vada pe papa dispunand de 0 armata proprie 3 este mare, sincera ?i unanim Tmparta?ita de bizantini. Tntr-adevar, poporul ?i printesa din acest Imperiu rnvatasera ca Biserica sanqiona cu asprime folosirea armelor de catre preot sau orice alt om al bisericii. Probabil aflasera de cazul acelui sarman preot dintr-un targ capadocian, care fusese excomunicat, cu vreo cateva secole mai Inainte, pentru faptul ca pl)sese mana pe arme pentru a-?i apara tara rmpotriva arabilo~. Dar, dincolo de aceste aspecte exterioare, scopul Insu?i al Cruciadei, adica razboiul pentru eliberarea Locurilor Sfinte, Ii lasa fara grai pe bizantini care vedeau In aceasta, In· eel mai bun caz, 0 Tncercare de uzurpare a titlului lor de aparatori ai cre~tinatatii ~i, rn eel mai rau, un pretext pentru a masca proiectele nemarturisite, expansioniste, ale Apusului rmpotriva Rasaritului s. I?i aminteau, desigur, ca Biserica Romana ?i slujitorii sai nu-?i manifestasera nici cea mai mica intentie de a-i ajuta pe bizantini atunci cand, cu vreo cativa ani mai Tnainte, pornisera cu razboi rmpotriva Fatimizilor din Egipt, care ocupasera Pamantul Sfant ?i distrusesera bisericile lerusalimului, a caror reconstruqie fusese obtinuta, pana la urma, multumita interventiei armatelor bizantine.

74

Tn sfar?it, sa notam· ca aspectul "soteriologic" al Cruciadei, care dadea asigurari In privinta iertarii pacatelor participantilor, practica dintotdeauna refuzata de Biserica Ortodoxa, in pofida staruinte10r imparatilor ?i a influentei lui Nikephoros Phokas, ii uluia pe bizantini, neatin?i de curentul escatologic care stapanea pe atunci in Occidentul ale carui populatii, se ?tie, traisera spaima milenarista. Saadaugam, la acest punct, ca legenda luptei lui Hristos impotriva Anticristului, care ar fi avut loc la lerusalim, In jurul anului 1000, pare total necunoscuta in. Bizant, care, de altfel, spre deosebire de Occident, adoptase calendarul erei lumii ?i nu calendarul erei incepute cu na?terea lui Hristos. Astfel, schisma Bisericilor, agresiunea normanda impotriva Imperiului in Italia ?i in Balcani, neputinta de intelegere a fenomenului ?i a principiilor Cruciadei, ca ~i dezorganizarea desfa?urarii acestei intreprinderi, care amintea bizantinilor de invaziile barbarilor de altadata - mai ales din pricina faptului ca sosirea cruciatilor se facea in valuri ?i ca fiecare grup asculta de ?efi diferiti -, i-au determinat pe bizantini sa priveasca neincrezatori orice aqiune a cre?tinilor din Apus. De aici pana la a considera ca ansamblul popoarelor ?i al natiunilor din Occident alcatuiesc un bloc omogen ostil Bizantului nu era decat un pas, de altfel repede facut de poporul bizantin. Ca atare, In spiritul bizantinilor, Apusul cre?tin, in pofida pluralitatii sale politice ?i a diversitatii sale etnice, forma un tot, 0 unitate sau, mai bine zis, 0 entitate opaca - caracter care ii era conferit in special de supunerea spirituala a tuturor popoarelor sale unei autoritati comune, papei. Trebuie spus, de asemenea, in acela?i sens, ca pentru bizantini Occidentul cre?tin I?i pastra inca, de~i vag, ce-i drept, titlul sau de mo?tenitor al Imperiului roman de Apus. Cu alte cuvinte, Bizantul, profund ata?at caracterului centralizator al statului sau, I;:;i proteja propria imagine despre realitatea occidentala, care, Insa, se ;:;tie, nu corespundea nici pe departe acestei viziuni unitare a lucrurilor. 75

lata de ce nu este exagerata afirmatia ca notiunea de Occident, ca 0 comunitate umana condusade acerea~i valori, s-a nascut Tn Bizant la sfar~itul secolului al X-Iea,fiind justificata Tn primul rand de unitatea spirituala a lumii occidentale ~i, Tntr-o oarecare masura, de raporturile acesteia cu Imperiul roman de Apus. Este semnificativ faptul ca termenul de "Iatin" a fost utilizat de bizantini pentru a desemna popoarele din Occident, independent de apartenenta lor etnica ~i politica. Altfel spus, latinitateaeste, de acum Tnainte, un soi de replica la grecitate - ace~ti termeni desemnand, de acum,doua lumi diferite prin traditiile culturale ~i aspiratiile lor intelectuale. a data ce veriga lor comuna, cre~tinismul, va slabi, termenii vor ajunge sa desemneze doua lumi adverse. Sa constatam ca, de la sfar~itul secolului al XI-lea, identitatea intereselor acestor lumi, fondata pe forta mo~tenirii romane?i pe taria credintei comune, se va dovedi inconsistenta Tn fata imperativelor create de evolutia pe care fiecare 0 cunoscuse Tn timpul Tndelungatei sale istorii ~i care Ie condusese din secolul al IV-lea pana Tn pragul secolului al XII-lea. S-ar putea considera, pur ~i simplu, ca secolul al XII-lea a fost perioada Tn care identitatea acestor doua parti componente ale cre~tinatatii s-a transformat Tn alteritate ~i diversitate, aprofundate, cu trecerea timpului, pana cand au permis despartirea lor definitiva, pecetluita Tn zorii secolului al XIII-lea, prin dezmembrarea statului bizantin de catre armatele celei de-a patra Cruciade, Tn anul 12046 • Sa mai precizam ca acest deznodamant justifica a posteriori Tntreaga neTncredere a bizantinilor fata de Occident? Tn orice caz, aceasta evolutie a facut imposibila orice Tntelegere reala ulterioara Tntre cele doua faqiuni ale cre~tinatatii Tmp·otriva necredincio~ilor ~i i-a aruncat pe bizantini Tntr-o patima antilatina care Ti va determina, deseori, sa actioneze, dupa cum vom vedea, chiar ~i Tn defavoarea intereselor statului lor:

76

Originea sentimentelor antilatine, a caror dezvoltare va cunoa?te forme violente, mai ales din partea poporului bizantin, nu se afla,a?a cum ne-am fi putut a?tepta, Tn schisma din anul 1054 (care n-a fost, la urma urmei, dedit 0 problema a autoritatilor ecleziastice ?i a trecut aproape neobservata de popor), ci Tn agresiunea normanda, considerata, din pricina concomitentei sale cu declan?area Cruciadelor, drept un aspect semnificativ al unui vast proiect, nemarturisit, al papalitatii Tmpotriva lumii ortodoxe.Tn acela?i fel, ceva mai tarziu, Cruciada va fi socotita de poporul bizantin ca 0 Tntreprindere care ascundea, sub masca unor scopuri venerabile, intentiile mar?ave ale soldatilor salbatici din Occident Tmpotriva Imperiului ?i avutiilor acestuia. Sa marturisim ca suntem departe de pax christiana, care a fost, totu?i, pentru 0 buna perioada a istoriei Europei, prelungirea vechii pax ramana, amandoua exprimate, potrivit celor mai bune traditii ale Bizantului, ca rezultand din pax byzantina, din ordinea instaurata de Imperiul cre?tinilor din Rasarit. La fel de adevarat este faptul ca, Tn jurul secolului al XII-lea, poporul bizantin se considera victima unei agresiuni de comun acord a lumii occidentale, Tn ansamblul sau - 0 actiune scelerata, resimtita de bizantini ca 0 insulta la adresa lui Dumnezeu, Tntrucat urmarea, credeau ei, .distrugerea "Imperiului Preacre?tin", Ita statului ocrotit ?i iubit de Domnul" - termeni utilizati Tn actele oficiale pentru a desemna Imperiul bizantin pe tot parcursul existentei sale. Tn orice caz, conflictul dintre Apus ?i Bizant, Tnceput cu razboaiele normande, declan?ate Tntr-un moment Tn care Imperiul era lovit, Tn Orient, de Tnaintarea turcilor, a fost considerat de catre bizantini drept 0 dovada a imperialismului occidental, manifestat Tn mai multe domenii deodata: imperialism spiritual, din pricina schismei ?i ostilitatii papalitatii, imperialism militar ?i politic, din pricina actiunilor normande ?i

77

efectuluiCruciadelor care, sa nu uitam,. au condus nu la eliberarea Locurilor Sfinte, ci la constituirea de state latine Tn Orient, ~i, Tn fine, imperialism economic, din pricinadominatiei exercitate de negustorii occidentali, Tn special italieni, nu numai asupra comertului international, rezultat tocmai de Infiintarea statelor cruciatilor, dar ~i asupra pieteiinterne a Imperiului. Acest din urma fapt, ale carui repercusiuni s-au dovedit, Tn timp, catastrofale pentru prosperitatea Imperiului ~i bunastarea cetatenilorsai, este Tnca una dintreconsecintele agresiunii normande, care, indiscutabil, au marcat definitiv raporturile dintre Occident ~i Orient, Tn toatedomeniile. Tntr-adevar, situatia disperata Tn care au azvarlit Bizantul atacurile normande asupra teritoriului Imperiului Tnsu~i, Tn anul 1081, I-a obligat pe Alexie Comnen, pe atunci lipsit de orice mijloace de aparare,Orientul bizantin fiind subjugat de turci, sa ceara a,jutorul maritim al venetienilor,care aveau legaturi stravechi ~i privilegiate ~u Bizantul. Tngrijorati de a-i vedea pe normanzi instalati pe ambele maluri ale Stramtorii Otranto, ceea _ce Ie putea compromite liberul acces la Adriatica ~i puteasufoca, Tn timp, prosperitatea Republicii Serenissime, venetienii s-au grabit sa raspunda apelului bizantinilor - ~i-au trimis flota Tn ajutorul lui Alexios, negociind, Tn schimb, noi privilegii, care Ie-au Tngaduit sa se foloseasca de pietele comerciale ale Imperiului ~i ale Constantinopolului Tnsu~i. Hrisobula (bula de aur) promulgata Tn anul 1082 de catre Alexie I, Tn favoarea venetienilor, a fost considerata,_ pe- buna. dreptate, ca-- primul act· de capitul9re al Imperiului. Conform continutului acestui document, venetienii ~i-auTnfiintat Tn Constantinopol 0 adevarata factorie comerciala, bazilica San Marco s-a ales cu importante donatii, Tn vreme ce negustorii Serenisiniei Republici aveau sa-~i practice, pe viitor, comertul bucuranqu-se de conditii ~i de Tnlesniri fiscale care faceau din ei cetatenii natiunii celei mai favorizate. Astfel, venetienii ~i-au stabilit, treptat, propriile colonii ~i piete de

78

desfacere in toate punctele maritime~i comerciale din Imperiu ~ numai Pontul Euxin fiindu-Ie inchis, din motive referitoare la aprovizionarea Constantinopolului -,adunand, cu timpul, bogatii considerabile, pespezele statu lui ~i ale cetatenilor bizantini. Activitatea lor in Imperiu ~i prosperitatea lor a crescutlafel de repede ca ~i dispretul pentru bizantini. De aici a rezultat 0 situatie. tensionata, al carei deznodamant aveasa compromita raporturile dintre venetieni ~i' Bizant. Tntr-adevar, resentimentul popular ~i nemultumirea oficiala starnite de comportamentulinsolent al venetienilor,in scurta vreme socotitide bizantini ni~te oaspeti incomozi, s-au manifestat inca dela incoronarea lui loan (omnen,fiul ~i succesorul lui Alexios, a carui preocupare majora a fost aceea de a consolida fortele navale ale Imperiului ~i de ase debarasa, cat mai .repede .cu putinta,de· tutela venetiana. Ciocniri sangeroase intre celedoua comunitatiauavut loc atatin Constantinopol, cat ?i in alteora?e ale Imperiului'; acestea au dat semnalulin conflictul veneto-bizantin care,latentsau deschis, va fi, de acum inainte, un factor important al politicii bizantine impotriva Occidentului ~i, in particular, lmpotriva celorlalte thalasocratii italiene. Tn orice caz, aspectul violent al conflictului dintre bizantini?i venetienii instalati in Imperiuva insemna, pentru Bizant, semnul unei noi forme de agresiune occidentala, ?i anume agresiuneaeconomica, prin care du?manilor Imperiului Ii se vor adaugaredutabilele ora~e--statmaritime ale 'Italiei, exemplul venetian fHnd, curand, imitat de catre' Pisa ~i, mai· ales, de Genova - contextulistoric~i· cerintele timpului conducand, mai tarziu, Bizantul, preocupat deaseelibera· de sub jugulvenetian, sa acorde acelea?i privilegii celorlalteora?e italiene7 • Se intelege de ce se considera ca data promulgariihrisobulei lui Alexie I in favoarea venetienilor marcheaza inceputul capitularii Bizantului ~i declan~eaza, tocmai prin aceasta, agresiunea

79

economica aOccidentului Impotriva Imperiului, agresiune ale carei rezultate au fost, de altminteri, mai redutabile pentru soarta Bizantului decat victoriile soldatilor din Occident. D.in acest punct de vedere, politica dusa deComneni, preocupati, Inainte de toate, sa Impinga frontierele Imperiului cat ma; departe cu putinta, masurandu-i maretia exdusiv prin victoriile militare - atitudine, trebuie sa recunoa~tem, foarte aristocratica -, pare contestabila ~i chiar a fost contestata de contemporani, nelini~titi sa vada ~tirbirea pe care Imperiul 0 suferea prin infiltrarea italiana In toate centrele comerciale. fntr-adevar, este surprinzator faptul ca ace~ti Imparati remarcabili, care au fost primii trei Comneni ~i care au reu~it, prin straduinta lor neobosita, sa redealmperiului prestigiul militar care-i lipsise atat de dureros la sfar~itul secolului al X-lea, s.,au dovedit atat de putin con~tienti de efectele ~i de repercusiunile pe care ·Ie-ar fi putut avea, In viitor, politica lor fata de republicile italiene. Acordandu-Ie, fiecareia, pe rand, privilegii comerciale exorbitante, In speranta hazardata de a :contracara puterea uneia prin avantul celeilalte, Comneniiau supus, treptat, viata economica a Bizantu1ui bunului plac al negustorilor italieni, care au sfar?it prin a se purta nu doar ca stapaniaipietelor comerciale, dar ?i ca arbitri ai vietii publice. Aceasta politica a fost practicata, In special, de catre Manuil I, care, ce-i drept, a conceput ni?te proiecte expansioniste a caror realizare necesita. noi aliante ?i ajutor. din partea italienilor; intr-adevar, Manuil Comnen a fost cel care a dorit punerea In fapt a ideii grandioase ?i nebune~ti de a uni, Inca 0 data, sub egida Constantinopolului, dar cu sprijinul papei, lumea Occidentului si a Orientului roman. Insufletit de acest vis utopic, de 'renov~tio, de reconquista lumii rom~ne" Manuil n-a ?ovait sa organizeze ?i sa Tntreprinda expeditiicostisitoare peste mari, care au condus armatele bizantine,din nou, dar pentru scurta vreme, Tn Italia, Tn Siria, ba chiar ?i Tn Egipt.

80

Aliantele, de care Imperiul avea nevoie pentru a concretiza 0 asemenea politidi, au fost contractate Tn schimbul unor sume importante, dar ~i al unor privilegii comerciale pe teritoriul Imperiului. Megalomania ultimului mare Tmparat din dinastia Comnenilor a Tnsemnat ruina financiara pentru Bizant. Aceasta politica, criticata violent de opinia publica a epocii, ramane, dupa parerea noastra, cea mai sugestiva ilustrare a patriotismului aristocratic dus la extrem, Tn masura Tn care alegerea a tinut seama mai degraba de prestigiul Bizantului decat de bunastarea cetatenilor care suportau cheltuielile acestei glorii efemere a Imperiului8 • Reactia Impotriva "nefericitelor ~i deplorabilelor razboaie"9 ale lui Manuil Comnen, care, dupa spusele lui Nicetas Choniates, visa "sa duca hotarele Imperiului pana la Coloanele lui Hercule (Gibraltar) ~i sa izbuteascaacolo unde chiar ~i lustinian daduse gre~"'O, s-a manifestat violent dupa moartea acestui Tmparat; mi~carea va lua un caracter antilatin ?i antiaristocratic, ceea ce semnifica, In opinia noastra, sfar?itul p~triotismului aristocratic, a?a cum II concepusera marii Comneni, chiar daca aceasta noua etapa a istoriei ideologiei a avut tot un Comnen ca initiator. Intr-adevar, sub conducerea lui Andronic Comnen'\ care a fost considerat, Tntr-un mod exagerat, drept Tmparatul "ro?u" al Bizantului, multimile din provincii, Tn special soldatii din Paflagonia, au patruns In Constantinopol, Tn anul 1183, ?i, urmate de gloata din capitala, i-au masacrat pe. straini, Ie-au jefuit stabilimentele, tara a ocoli frumoasele cartiere ale ora?ului, pentrua utiliza un termen modern, apoi I-au aclamat pe Androniclmparat. Fire?te ca politica acestui favorit al maselor populare ?i provinciale a fost, Tnainte de toate, antilatina ~i antiaristocratica. In timpul scurtei sale domnii, sentimentul antilatin a dobandit, trecand prin forma exasperarii pe care i-a conferit-o revolta populara, 0 noua dimensiune: avea sa fie impregnat de 0 veritabila ura contra a tot ceea ce era occidental,

81

sentiment Tmparta?it de poporul din Constantinopol, care-i vazuse pe italieni Tmbogatindu-se pe spinarea sa, ?i de populatiile din provincii, care suferisera mult de pe urma trecerii cruciatilor ?i a stationarii, pe pamanturile lor, a contingentelor de mercenari occidentali, recrutati de Manuil ?i din ce Tn ce mai des utilizati de Bizant, din cauza calitatii echipamentului lor de lupta ?i, sa recunoa?tem, din cauza virtutii lor militare. Astfel, reaqia Tmpotriva patrunderiioccidentale Tn Imperiu a atras dupa sine reactiaTmpotriva principiilor calauzitoare ale adepti10r politicii marilor Comneni, socotiti vinovati de aservirea Imperiului fata de oamenii Occidentului; patriotismul aristocratic al Comnenilor, care dorisera sa faca· din Bizant Imperiul faimos de altadata ~i sa ridice Constantinopolulla rangul de centru· allumii civilizate, va fi abandonat; un patriotism Tnflacarat ~i popular, animat de ura antilatina, ?iun spirit patriotic provincial, modest lnambitiile sale, dar ferm Tn dorinte, vor dicta, de acum Tnainte, politica ideologicaa Bizantului care, orbit de patima antilatina ~i amenintat, simultan, de Occident ?i de Orient, nu-?i va mai putea regasi niciodata suflul care Tiasigurase, odinioara, maretia.

Patriotism

provincial~i

atitudine anticonstantinopolitana

La moartea lui Manuil I Comnenul, Tn 1180, oratorii oficiali ai curtii au prezentat un bilant al actiunilor acestui Tmparat, care contrasta putin cu ceea ce Tncepuse poporul bizantin sa murmure dupa campaniile dezastruoase ale lui Manuil de dincolo de mare; se poate crede, totu?i, ca discursurile oficiale au avut 0 baza certa, eel putin Tn ceea ce prive?te elogiile referitoare la realizarile militare ale acestuiTmparat, ale carui victorii multiple asupra du?manilor externi ai Imperiului justificau epitetele pompoase pe care le-a utilizat ?i el Tn titulatura

82

sa. Dupa exemplul lui lustinian cel Mare, pe care nu a uitat sa ~i-I ia drept model, Manuil s-a desemnat, In actele oficiale, ca isaurian, cilician, armean, dalmat, ungur, sarb, laz, iberic, bulgar, chazar, got etc., dupa numele popoarelor pe care Ie Tnvinsese 12 • AsHel, nu e de mirare daca accentele pe care le-a gasit oratorul, ramas anonim, pentru a deplange pierderea lui Manuil 13 amintesc, totodata, de cele ale elogiilor lui lustinian, de epitaful pentru Vasile al II-lea Bulgaroctonul, adica pentru ceimai faimo~i Tmpara~i ai Bizan~ului, ~i, de asemenea, de acelea din discursurile adresateMonomahului de catre Mauropous ~i Psellos, mai precis atunci cand Imperiul atinsese cea mai mare Tntindere teritoriala asa, bineTn~eles, dupa aceea din timpul domniei lui lustinian. Manuil este numit, Tn acest discurs, ,,'Imparatul strateg, care a condus armatele bizantine pana la capatullumii, care a nimicit ·puterea turcilor ~i i-a umilit pe alia~ii lor la rele - adica pe du~manii veni~i din Occident, italienii-, care le-a supus romanilor pe na~iile lumii, care a ~tiut saconduca drept ~i chibzuit, care afost autocratorul, cosmocratorul, stapanul popoarelor, primulTmparat paraclet,cel care a instaurat pacea 'In lume"14. Citind acest discurs, rostit 'In public la Constantinopol, la patru luni dupa moartea Tmparatului, din care noi am citat doar cateva fraze care ni s-au parut revelatoare pentru tonul ~i con~inutul acestui lung text, cu greu putem 'Intelege de ce, la abia trei ani de la moartea lui Manuil, poporul din Constantinopoll-a 'Inlaturat de la domnie pe fiul acestuimare Tmparat, pentru a-I proclama 'Imparat al romanilor pe Andronic Comnen, nutrind principii diametral opuse tuturor celor care impusesera politica aristocratica ~i chiar aceleia prolatine, a ultimului mare Comnen. Evolutia acestei situatii avea sa fie nea~teptata ~i plina de surprize. Tntr-adevar, a devenit Iimpede, 'In foarte scurta vreme, ca orientarile politicii lui Andronic I Comnen erau prea putin potrivite intereselor marilor familii ale

83

militarilor, care se distinsesera Tn timpul razboaielor purtate de Manuil ~i care tineau Tn mainile lorputerea Tn provincii, supuse de primii trei mari Comneni unui regim militar din cale afara de riguros. Revoltele care au zdruncinat Imperiul de la Tntronarea lui Andronic reprezinta cea mai graitoare dovadaa nemultumirii unei importante parti din armata, sentiment care a pus, treptat, stapanire pe populatii1e din provincii ?i pe capitala. Violentele manifestari Tmpotriva lui Andronic ?i Tmpotriva politicii sale I-au Tnvins, Tn cele din urma, pe acest Tmparat impulsiv, cu 0 viata deosebit de tumultuoasa. La nici doi ani de la Tncoronarea sa, Andronic a fost destituit ?i ucis de aceea?i multime care TI adusese pe tron Tn triumf. Constantinopolul, Tnsa, Tn momentul acela, era Tn stare de asediu, din pricina amenintarii normanzilor, care, dupa ce devastasera Salonicul, cel de.;al doilea ora? al Imperiului (august 1185)15, ajunsesera 7naintea zidurilor capita/ei, semanand panica ?i deruta. Sfar?itul tragic al lui Andronic marcheaza Tncetarea efortu.: lui, foarte laudat de contemporanii 'sai, de:a scoat~ Imperiul bizantin din menghina Occidentului, labunul plac al caruia, de acum 7nainte, Constantinopolul avea sa se piece, treptat. In afara de aceasta, razmeritele succesive Tmpotriva lui Andronic marturisesc 0 evolutie interesanta amentalita!ilorpopulare din provincie la adresa Constantinopolului./ntr-adevar, aceste mi?cari violente, care au cuprins, unele· dupa altele, armatele ?i populatii1e din provincii Trnpotriva capitalei, au sfar?it prin crearea, din partea" provincialilor, aunor reactii ostile capitalei ?i prin raspandirea unei animozitati anticonstantinopolitane, care va fi, Tn majoritatea cazurilor, exploatata de catre conducatorii avand ambitii persona/e. Aceste revolte, chiar daca, initial, vizau sa-I rastoarne pe Tmparatul din Constantinopol, s-au rnu1tumit, Tn c;:ea mai mare parte, cusustragerea catorva provincii, mai mult sau mai putin irnportante, de sub autoritatea sa. Chiar daca actiunile au fost initiate de comandanti ai

84

armatelor imperiale, acestea au reu~it sa atraga de partea lor elementul popular ~i au fost sustinute de catre populatiile locale, care s-au situat, ca atare, in tabara opusa Constantinopolului ~i au sfar~it prin a-~i con~tientiza propriile interese, adeseori prea putin corespunzatoare dorintelor capitalei. 0 solidaritate provinciala, un spirit regional, am spune noi, a aparut, cu timpul, solidaritate a carei dezvoltare avea sa prezinte cele mai mari riscuri, constituind un veritabil pericol pentru unitatea nationala, incarnata dintotdeauna de Constantinopol. Astfel, pe parcursul Tntregii perioade Tncepandcu scurta domnie a lui Andronic I Comnen ~i pana la caderea Constantinopolului in mainile latinilor, Tn anul 1204, se constata existenta, Tn provinciile periferice, a unei puternice tendinte centrifuge, care pune, treptat, stapanire pe cvasitotalitatea teritoriului imperial,avand ca rezultat final izolarea Constantinopolului, a carui autoritate asupra unei mari parti a lumii bizantine devine pur nominala. Trebuie notat ca aceasta mi~care de dezmembrare a statului, al caruicaracter cenfralizator se mentinuse, totu~i, cu strictete ~i reprezentase, pana atunci,forta sa, se prezinta sub forme diferite, de~i ducand la acela~i rezultat --- respectiv pierderea prestigiului Constantinopolului, care nu mai este capitala care controla eficace teritoriile dependente. Se remarca, pede-o parte, dizidenta deschisa a guvernatorilor de provincii, ale caror aqiuni se Tncheiau, cel maiadesea, prin constituirea de mid "state" bizantine, desprinse de autoritatea Constantinopolului (Trebizonda sub familia Gabras, Ciprul sub Isac Comnen,mai multe tinuturi din Asia Mica Occidentala sub Asidenos, Maggaphas,Maurozomes ~i altiii acestea fiind cele mai sugestive exemple 16 ), ~i, pe de alta parte, se constata slabirea controlului din partea Constantinopolului, din pricina administratiei sale defectuoase, incapabile sa gestioneze eficace provinciile, impinse, astfel, aproape involuntar, sa se elibereze din subordinea capitalei.

85

Abandonate in voia sortii, mai ales in ceea ce privea apararea lor in fata du~manului extern, de~i T~i achitau obligatiile fiscale - sistemul fiscal pare, Tntr-adevar, sa fi functionat Tntotdeauna bine Tn Bizant -, provinciile au cautat, fire~te, sa adopte solutii proprii; sub conducerea personalitatilor locale, au reconstituit un sistem administrativ rudimentar, care era insarcinat sa raspunda intereselor ~i trebuintelor populatiilor respective, a caror contributie Ti asigura, de altfe/, funqionarea - cazul lui Chamaretos ~i al lui Leon Sgouros, In Grecia continentala ~i Tn Pelopones, constituie cele mai bune exemple ale guvernarii regiunilor importante de catre ~efi locali. Tn plus, este semnificativ faptu/ ca noi cunoa~tem, din alte surse, Tn special din corespondenta lui Mihail Choniates, mitropolitul Atenei in ultimii ani de la sfar~itul secoluluial XII-lea, ca regiunile respective erau foarte neglijate de catre administratia centra/a 17 • In orice caz, rezultatele acestei situatii, independent de formele de dizidenta pe care Ie-am semnalat, sunt identice pentru Constantinopol ~i imparatii sai: autoritatea imperiala constantinopolitana, contestata din pricinainsuficientelor sau a slabiciunilor sale, se stinge, treptat, in regiunile vitale pentru existenta statului bizantin. Este remarcabil faptul ca tocmai in provinciile ramase sub controlul imperial se observa slabirea legaturilor cu Constantinopolul, a carui administratie se dovede~te din ce In ce mai neputincioasa de a se ocupa de problema lor ~i ai carui locuitori se prezinta, In ochii provincialilor, inchi~i in mod egoist intr-o lume dominata de lux ~i coruptie, in ciuda situatiei jalnice din restul Imperiului: Tn acest sens, nu exista 0 mai buna ilustrare decat scrisoarea lui Mihail Choniates, in care ii trateaza pe "sclivisitii locuitori ai Constantinopolului" drept ,;u~uratici fara minte, nepasatori Tn fata suferintei care macina Imperiul ~i a problemelor care framanta poporul de la tara, popor covar~it de povara birurilor pusa 7n spinare de capitala"18;- sa spunem, In paralel, ca aceasta imagine a

86

constantinopolitanilor, corupti de luxul fabulos al ora?ului lor ?i de modul lor de viata, este la fel de raspandita Tn Occident ?i va juca un rol aparte Tn timpul celei de-a patra Cruciade, cand "sarmanul om din vest" va fi ispitit sa-i pedepseasca pe ace?ti "bogatani", pe ace?ti du?mani ai lui Dumnezeu 19 • a adevarata neTntelegere se instaleaza, Tn acest fel, Tntre locuitorii din provincii ?i constantionopolitani, care se Tnvinovatesc reciproc de nerecuno?tinta ?i de nepasare; cu timpul, fisura devine un fapt general resimtit, iar pierderea afeqiunii, pe care 0 manifesta din ce Tn ce mai vadit populatii1e provinciale la adresa capita lei, va ajunge sa pecetluiasca ruptura Tn interiorul lumii bizantine, totu?i amenintata necontehit ?i Tn ansamblul sau de catre du?manii din exterior. Tntr-adevar, Tn aceste momente, bulgarii au gasit ocazia de a-?i reconstitui statui care Ie fusese abolit de catre Vasile al II-lea (al doilea Tarat bulgar dateaza din 1185-1186), normanzii au reu?it, dupa cucerirea Salonicului, de la 1185, sa ameninte Tnsu?i Constantinopolul,Tn vreme ce participantii la cea de-a treia Cruciada s-au instalat Tn Cipru, la 1192, aceasta insula fiind deja desprinsa de sub autoritatea Constantinopolului de catre Isac Comnenul care, lipsit de puterea necesara pentrua se instala pe tron Tn capitala, a transformat Insula Cipru Tn cetatea sa de scaun, s-a proclamat aici Tmparat al romanilor ?i a batut moneda cu numele sau. Sa adaugam, Tn final, ca, tot Tn aceasta perioada, turcii, profitand de confuzia generala ?i bucurandu-se, fara Tndoiala, de complicitatea guvernatorilor locali, ?i-au extins dominatia Tn Asia Mica, Tn general Tmpartita Tntre diver?i "dina?ti", independenti de Constantinopol20. Astfel, Tn intervalul celor aproape douazeci de ani care separa moartea lui Manuil I de cea de-a patra Cruciada, Imperiul bizantin a vazut cum i se Tntoarce roata destinului, a cunoscut macinarea ?i chiar decaderea, Tn pofida efortului laudabil, dar insuficient, depus de Tmparatii din dinastia Anghelilor, Tn

87

special de Isaac Anghelos, pentru a redresa sistemul lipsit de puteri al administratiei imperiale. Tn aceasta atmosfera de confuzie se declan~eaza majoritatea aqiunilor separatiste incununate de succes. Provinciile, una dupa alta, au incercat sa se emancipezede sub Constantinopolul care, din ce in ce mai singur, i~iafi~eaza in continuare indiferenta, fara a renunta la vreunul dintre avantajele materiale pe careile procurau exploatarea populatiilor din provinciile dependente inca de autoritatea sa. Semnalele de alarma, lansate de marii demnitari ~i de c1erici la adresa constantinopolitanilor ~i aconducerii lor, pentru a suscita un sentiment de solidaritate nationala, raman . fara ecou 21 • Tonul taios care caracterizeaza aceste texte arata profunzimea suferintei populatii1or din provincii, a caror unica legatura cu ora~ul-capitala se concretiza prin prezenta, in tinutul lor, a agentilor fiscali, trimi~i de Constantinopol ~i veghind asupra intereseloracestuia. Din disperare ~i deznadejde, una dupa alta, provinciile intorc spatele capitalei, populatiile lor inlesnind calea, probabil fara sa-~i dea seama, ambitiilor guvernatorilor bizantini ~i chiar poftelor du~manilor straini de Imperiu, al caror comportament fata de ei Ii se parea, in cele din urma, mai u~or de indurat decat acela al agentilor constantinopolitani. Pe scurt, casa spunem altfel, statui Bizantului, Imperiul din Constantinopol, reprezinta, pentru bizantinii epocii, 0 institutie a nedreptatii ~i a coruptiei: un stat al mercenarilor straini sau autohtoni in serviciul celui mai generos platnic, la bunul plac al coloniilor de negustori straini; un stat prizonier al unei caste de parveniti, care i~i impart intre ei beneficiile ~i avantajele, in ciuda mizeriei care domne~te cot la cot cu nesiguranta in provincii; un stat, in fine, prada luptelor interne, care zdruncina palatul, fara a c1inti, in vreun fel, con~tiin­ tele guvernantilor ~i elitelor sale - statui bizantin, in zorii secolului al XIII-lea, se indrepta, inexorabil, spre pierzanie ~i dezmembrare, in paralel cu toate actiunile savar~ite impotriva

88

lui de d3tre inamicul extern, Tn momentul Tn care au aparut cruciatii celei de-a patra Cruciade ~i aliatii acestora. Cu alte cuvinte, ceea ce ni se pare important pentru Tntelegerea evolutiei mentalitatilor la sfar~itul secolului al XII-lea este declinul statului bizantin, pervertirea moravurilor administrative, blocajul mecanismelor sale, ineficacitatea sistemului sau, de~i savant ~i sofisticat, indiferenta cetatenilor ~i aviditatea, chiar rapacitatea agentilor sai. Privita din aceasta perspectiva, caderea Constantinopolului, Tn 1204, nu este decat consecinta cvasiinevitabila a situatiei care domnea Tn Bizant Tnainte de aceasta data; prin amploarea catastrofei pe care avea sa 0 dezlantuie, aceasta va reprezenta scanteiacare va trezi con~tiintele atipite ~i va Tngadui 0 ultima tresarire, care va reda viata lumii bizantine - iata de ce, Tn pofida riscului de a parea provocator,s-ar putea spune chiar ca Tngenuncherea Constantinopolului a fost un evenimentaproape salutar pentru natiune ~i salubru pentru statui bizantin, acarui ma~inarie era puternic ~i aproape iremediabil blocata. Sa reamintim cateva scene din viata de la Constantinopol, pe care documentele epocii ni Ie ofera, Tn mod naiv ~i fara nici un soi de ironie, pentru a ilustra acest subiect: Isaac Anghelos, cunoscut pentru comportamentul sau fara ru~ine, n-a ~ovait sa prade odoarele bisericilor, "ca sa-~i Tmpodobeasca masa ~i propriile-i ve~min­ te"22; manat doar de avaritia sa, "a scos la vanzare funqiile~i dregatoriile, la fel cum T~i pun precupetii la vanzare fructele ~i legumele"23; fratele sau, Tmparatul Alexie al III-lea, a interzis transportul de lemn de pe domeniile-sale de vanatoare, aflate Tn apropiere de Constantinopol, Tn ciuda nevoilor urgente ale flotei bizantine; marele duce Stryphnos, care, dupa cum ne relateaza Nicetas Choniates, "cuno~tea la perfeqie secretul de a schimba ancorele vaselor din flota bizantina pe aur ~i care ~tia sa vanda pe bani, pe care-i strangea Tn cuferele personate, tot echipamentul corabiilor", a preferat "sa faca haz cu

89

suveranul de mobilizarealatina", Tn loc sa pregateasca apararea ora?ului 24 • Astfel ca, Tn fata flotei cruciatilor, bizantinii n-au putut opune, Tn final, decat IIdouazeci de barci putrede ?i jalnice" 25 • Sa notam, totu?i, ca, putin mai Tnainte, Tmparatul armase ni?te corabii, poruncindu-Ie sa urmareasca ?i sa jefuiasca vasele negustorilor care navigauln Pontul Euxin ?i sa-i aducapretioasa lor Tncarcatura la palat26 • Mai esteatunci de mirare ca nici 0 nobila fapta militara nu ilustreaza apararea ora?ului - asigurata,de altfel,de soldati straini, de varegi? UltimulTmparat a Tncercat, Tn mod ru?inos,sa dea bir cu fugitii, luandcu el tezaurul imperial, In vreme ce locuitorii Constantinopolului s-au remarcat prin traficul de obiecte sfinte jefuite de prin biserici de catre latini. IISoldatii Apusului ?tiau demulta vreme, nespune Nicetas, ca romanii erau robii moravurilor josnice ?i infame" 27 , imaginea capitalei care Ii se Tnfati?a Tnaintea ochilor fiind aceea a unei "cetati stapanite de desfrau ?i de opulenta, iar occidentalii ?tiau demult ce soi de Sibaris mai era ?i Constantinopolul 2811 • Citind aceste descrieri ale lui Nicetas Choniates - care a fost martor ocular al evenimentelor; suferind silniciiledin timpul pradarii ora?uluide catre latini,?i unul dintre ceimaiTnalti dregatori ai Imperiului, apropiat al Tmparatilor carese succedasera pe tron In aceaepoca -, se pot gasi invectivele exaltate ale calugarilor occidentali Tmpotriva locului de pierzanie pe care-I reprezenta; pentru ei, Constantinopolul, mult departe de realitatea 29 pe care 0 descriu cei mai buni ?i cei mai autorizati reprezentanti ai tumii bizantine. Faptulmerita sa fie subliniat, fiindca a?a seexplica purtarea cruciatilor, care s-au dedat, se ?tie, cand au patruns Tn Constantinopol, unui jaf monstruos; ?i, "mai ales, pentru ca· a?a se lamure?te comportamentul locuitorilor din provincii privind " necinstirea ?i ruinarea Cetatii Regine".Acela?i NicetasChoniates ne furnizeaza, involuntar, reactia populatiilor din apropiata vecinatate a

90

Constantinopolului Tn fa~a necazurilor locuitorilor acestuia: IIVazand nenorocirea, am scapat cu fuga; pe drumul surghiunului nostru, badaranii ~i gloata ne luau Tn ras; T~i bateau joc de necazul ?i de saracia noastra lucie, pe care, fara minte,o numeau egalitate, voind sa spuna ca situatia noastra de mizerie era asemanatoare cu a lor; existau .unii care chiar Ti mul~umeau Domnului, pentru ca se Tmboga~eau cumparand pe maL nimic bunurile compatrio~ilorU30. Sa cantarim, 0 c1ipa,importan~a acestei dezvaluiri: bizantinii se bucurau de dezastrul care lovise capitala lor ~i pe locuitorii acesteia, zicand ca se facuse, Tn sfar?it, dreptate, Tntrucat a~a, ?i numai a~a, to~i devenisera ceta~eni egali - este semnificativ faptulca termenul folosit de Choniatesesteacela de isopoliteia, care Tnseamna, literal, egalitate juridica ~istatut de ceta~eniecomuna -', pentru ca soarta lor de plans devenise Tnsu?ire comuna, Tmparta~ita, Tn sfar~it, ?i de aceia care fusesera, pana atunci, scuti~ide necazurile na~iunii,respectiv constantinopolitanii.Choniates relateazafaptulcuamaraciune, dar fara uimire: de~inuse un loc destul de Tnsemn9t pentrua?ti ca aceasta atitudine era .reactia fireascala indiferenta pe care capitala 0 manifestase atat de multa vremefata de populatii.le din provincii ~ifata de saraci. EI ?tia ca popoare Tntregi din Asia Mica, orbite de toleranta ~ide Tntelegerea pe care 0 aratasera turcii pentru cre?tini, parasisera, cu numai cativaani mai devreme, Inmasa, ora~ele bizantine ~i se stabiliserain regiunile pe care sultanulle pusese la dispozitialor, IIpreferasera, spune el, sa schimbe patria, alesesera traiul laolalta cu barbarii, fugind, astfel, de domnia nedreptatii"31. Bucuria pentru mizera soarta comuna, schimbarea chiar de patrie,iata sentimentele dupa care se ghidau populatii1e din provincii in atitudinea lor fara de Constantinopol, de politica ~i de locuitorii sai: nimic n-ar putea demonstra mai bine scindarea solidaritatii nationale In fata unei situatii care purta, totu?i, toate semnele catastrofei

91

universale, care semnifica limpede capitularea absoluta Tnaintea celor pe care bizantinii Ii numisera, dispretuitori, cu cativa ani mai devreme, barbarii din Rasarit, turcii, ~i din Apus, latinii. Ar trebui sa se insiste asupra acestor aspecte, mai putin puse in evidenta de istoricii obi~nuiti sa studieze marele ansamblu alistoriei bizantine ~i sa treaca, a~adar, repede peste o situatie care a durat numai vreo cativa ani; noi Ie-am subliniat In mod aparte,fiindca ni se pare ca aduc 0 noua lumina asupra rezultatelorcelei de-a patra Crucia"de, acest eveniment major pentruistoriacre~tinatatii ~i, tbcmai deaceea, deosebit de controversat. Suntelil de parere· ca, Inainte de a aborda studiul desfa~urarii celei de.;a patra Cruciade, este absolut necesar sa avem prezent In minte faptul ca, In ultimii ani ai secoluluial XII-lea, Constantinopolul, ca de obicei Impodobit cu bogatii1e sale fabuloase ~i de mult timp legendare, se cufunda Intr-o izolare desavar~ita ~i cunoa$te "deplina racire a sentimentelor"32, dupa expresia din epoca, fata de lumea care, totu~i, trebuia sa priveasca la el ca la soarele existentei sale~i garantia bunastarii sale. Astfel, ranchiuna ~i amaraciuneasunt sentimentele care anima populatiile din provincie la adresa unei capitale nedemne, nepasatoare~i orbite de iluzia puterii sale, care, In cele din urma, nu mai era decat 0 aparenta 33 . Totul indeamna la a crede ca, In pragul secolului al XIII-lea, Constantinopolu'" era un ora~ de cucerit; a~i fost cucerit de cruciatiicelei de-a patraCruciade, condu~i de venetieni, adica de aceia caredetineau cea mai buna pozitie pentru a cunoa~te decaderita care domneaacolo, singurii capabili sa aprecieze interesul strate.gic al situariiora~ului~i avantajele economice de la rascrucea cailor maritime, singurii animati de 0 veritabila ura impotriva bizantinilor, maiales Impotriva constantinopolitanilor, care Incercasera adesenrisa le'stavileasca avaritia 34, In fine, singurii suficient de viclenicasa Ie prezinte soldatilor celei

92

de-a patra Cruciade miza Constantinopolului ca pe o Tntreprindere salutara ?i din toate punctele de vedere legitima, Tntrucat era yorba de a instaura pe tronul Bizantului Tmparati de partea lui Hristos ?i a Cruciadei. Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati se prezinta, Tn cele din urma ?i Tmpotriva oricarei a?teptari, drept consecinta politicii constantlnopolitane, bizantinii fiind tentati sa 0 considere ca 0 Tntreprindere vizand exdusiv Constantinopolul. Tn lurnea bizantina de atunci, traind Tntr-un c1imat general de "scapacine poate", patriotismul'disparuse ori, mai mult chiar, luase Tnfati?area apararii regiunilor mai mult sau mai putin modeste, care Tncercau, sub conducerea ~efilor locali, sa se tina la 0 parte de coruptia constantinopolitana ?i de lumea sa pervertita. Din acest punct de vedeie, este semnificativ faptul ca "dina?tii" din provincii cautasera sa cada la Tnvoiala cu inamicul extern, ca sa-?i consolideze·puterea Tnregiunea lor, ?i caerau prea putini la numar pentru a candida la' titlul de Tmparat ?i a Tncercasa ajunga la Constantinopol, unde sa fie Tncoronati - prestigiul coroaneiimperiale pierduse orice stralucire Tn ochii lor,a?a ca au preferat sa ramana Tn provinciiIe lor Tndepartate ?i sa priveasca de acolo Constantinopolul, "cetatea pacatoasa", alunecand spre pierzanie. Dezastrul din 1204 avea sa fie una dintre consecintele acesteiatitudini?i, la randul sau, avea sa scoata Tn evidenta toateslabiciunile ?icontradictiile lumii bizantine de atunci. Tn special divergentele etnice?i diferentele de conditie sociala vor fi cele care vor ie?i, Tn acel moment, la suprafata, impunand, Tn final, comportamentul grupurilor Tn fata noii situatii. Populatiile din Tracia ?i din Macedonia, care posedau un numar important de elemente etnice eterogene (slavi, cumani, bulgari), n-au ~ovait sa colaboreze Tndeaproape cu bulgarii, care se eliberasera de sub egida Constantinopolului~i se emancipasera Tn cadrul celui de-Ia doilea Imperiu al lor,

93

trecand, cu sprijinul populatiilor locale, la rezistenta Impotriva latinilor, chiar In numele legitimitatii bizantine. Dimpotriva, elementul armean din Tracia ?i mai ales din Asia Mica Occidentala, exasperat, fara Indoiala, de pozitia Constantinopolului fata de Biserica lor, a colaborat fati? cu latinii, carora le-a Tnlesnitlnaintarea 35 • Mai importante Inca, fiindca Ii priveau pe bizantinii Tn?i?i, ni se par contradictiile socio-economice, evidentiate deevenimentele din 1204, marturia lui Nicetas Choniates despre comportamentul populatiilor rurale din vecinatatea Constantinopolului la vederea necazurilor constantinopolitanilor fiind cea mai potrivitailustrare 36 • intr-adevar, toate marturiile surselor concorda asupra unui punct: paturile dezmo;;tenitilor societatii bizantine, atat cei din provincii, cat?i cei. din Constantinopol, nu doar ca au ramas indiferente Tn fata dezastrului capitalei, de la care, la urma urmei, nucuno?teau decat jugul carmuirii, ci au Incercat sa profite de tulburarea ;;i confuzia care au rezultat - bunurile funciare ale marilor institutii constantinopolitane, Tn special -ale, patriarhiei .~ialemanastirilor, situate In provincii,. au .cazut prada taranilor carelemunceau 37 ; _populalia din Constantinopol a participat· alaturi decruciati la jefuirea palatelor ?i a caselor nobilimii, iar micii contribuabili au simtit abolirea statuluicape 0 eliberare.de greutatea cu care Ti impovarasera agenti Iipsiti de scupule, oameni ai statului ?i ai Bisericii din Constantinopol, a?adar, reprezentanti ai' celor mai importanti proprietari funciari din lumea bizantina. in aceste conditii, se fntelege dece doliul pentru, cucerirea Constantinopolului n-a fost nici pe departe unanim, nici macar In sanul lumii bizantine, ?i se pot aprecia dificultatile Intampi-nate de exilatii din Constantinopoiln st'radania lor de a reconstitui, In Asia Mica, un stat care se dor,ea continuatorul Imperiului Bizantului; dar, mai ales, Se explica astfeI Inaintarea cruciatilor In cuprinsul Imperiului, In pofida divergentelor care domneau in tabara lor

94

?i Tn ciudacaracterului de improvizatie al cuceririi lor. Cu toate acestea, este semnificativ faptul ca singura rezistenta demna de acest nume pe care au Tntampinat-o a fost din partea "dina?tilor" locali, precum acelea a lui Sgouros ?i a lui Chamaretos, care, de?i T?i separasera destinele de al Constantinopolului, nu puteau Tndura sa-i vada stabilindu-se la ei acasa pe latini, dintotdeauna considerati drept du?manii adevaratei credinte38. Ei vor da, astfel, primul imbold Tn trezirea con?tiintei nationale, care Ie valngadui bizantinilor sa reia puterea·?i sa reconsidere evenimentele din 1204. Tntr-adevar, ecourile povestirilor despre cucerirea Constantinopolului ?i, mai ales,despre purtarea incalificabila a latinilor vor sfar?i prin a suscita indignarea bizantinilor, care T?i vor aminti, atunci,de vechea lor maretie. De acum Tnainte, se va considera ca intrareacruciatilor Tn "Regina cetatilor" semnifica adevarata catastrofa nationala, "robia poporului ales al lui Dumnezeu"39.~ocul pierderii Cetatii va fi, treptat, resimtit de catre toti grecii ortodoc?i, fara exceptie; bizantinulde rand va afla, cu groaza, ca jefuirea monstruoasa a tot ce avusese mai sfant Cetatea· fusese organizata de aceia care T?i ziceau soldati ai lui Hristos, va afla ca masacrele, incendiile, violurile ~?i josniciile fara de nume au fast savar?ite Tmpotrivafemeilor ?itopiilor greci, numele de latinva sfar?i prin a Tnsemna profanatorul infam de care trebuia sa se elibereze cu orice pret.Unanimitatea nationalava fi refacuta prin reaqia Tmpotrivacelor care batjocorisera credinta, legea, patria, Constantinopolul redevenind Tn scurta vreme sacrul simbol al lumii bizantine care trebuia salvat ?i eliberat din mainile nelegiuiti1or. Astfel, resentimentul, mai mult Tnca, trauma pe care le-a provocat-o purtarealatinilor, ca ?ifrustrarea nationala care a rezultat au determinat aparitia n6ului patriotism bizantin, care se va cristaliza, de acum Tnainte, Tn jurul sortii Constantinopolului ?i al luptei Tmpotriva cuCeritoriior sai. C6nstantinopolul

95

I?i va regasi, In spiritul bizantinilor, virtutile sale stravechi, Tn vreme ce gre?elile ?i pacatele Ii vor fi uitate ?i iertate. Patriotismul, Tn timpul acestei noi etape din istoria bizantina, se va confunda cu Tndarjirea antilatina, iar recucerirea de la nelegiuitii de latini a "Cetatii de scaun a Domnului", cum va fi desemnat, de acum Tncolo, Constantinopolul, va deveni ratiunea sa de a fi 40 • Acest tel national va trece Tnaintea tuturor celorlalte, chiar daca interesele Imperiului, reconstituit pe baze noi In Asia Mica, la Niceea, recomandau 0 politica independenta de soarta Constantinopolului. Efortul care vafi depus pentru recucerirea Cetatii de catre lumea care, cu vreo cativa ani mai devreme, ramasese nepasatoare la soarta sa ?i chiar ostila fata de tot ceea ce reprezenta, marcheaza, dupa parerea noastra, profunzimea diferendului care separa cele doua parti ale cre?tinatatii ?i pecetluie?te departirea definitiva dintre cele doua lumi care, totu?i, cum spunea Sofocle, "erau nascute pentru a se iubi ?i nu pentru a se uri".

Capitolul6

PATRIOTISMUL GREC SI ORTODOX J

"Razboiul sfant bizantin": pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana Cu dispret pentru intereselecomunitatii cre~tine,la 12 apri~ lie 1204,crueiatii intrau Tn cetatea imperiala, Tndeplinind, astfel,actiunea care marcheaza ruptura, mai bine zis sfa~ierea finala, dintre cele doua parti ale cre~tinatatii. Este de Tnteles de ce acest evenimenta fost perceput de catre cei care I-au trait, dar ~ide aceiacare I-au studiat, ca pe-o rasturnaredecisiva a destinului Bizantu1ui: istoricii, Tn unanimitate, considera ca anul 1204 marcheaza sfar~itul Imperiului universal al Bizantului, iar bizantinii, Tn unanimitate, au gandit ca Occidentul cre~tin, vinovat de cel mai grav sacrilegiu, adica de jefuirea Constantinopolulul, sanctuarul cre~tinatatii,· era singurul lor du~man, contracaruia . trebuia sa se lupte· ~i pecare trebuia sa-I doboare, pentrua-~i salva natiunea ~i credinta. Pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana va anima "razboiul sfant" al greeilor, al bizantinilor Tn ansamblu- nu Tmpotriva necredincio~ilor, turcii, ci Tmpotriva fratilor de pana mai ieri, latinii. Se explica, astfel, opinia solid Tnradacinata, care sustine ca evenimentele din 1204 au fost, pentru poporul grec, la fel de hotaratoare precum acelea din 1453. Sa Tncercam, a~adar, sa

97

vedem care sunt importanta ~i semnificatia diderii Constantinopolului din 1204, pentru fiecare dintre cele doua tabere opuse, ca sa lamurim atitudinile reciproce adoptate ulterior. Se ~tie ca armatele care au cucerit Constantinopolul Tn 1204 erau compuse din razboinici mobilizati pentru cea de-a patra Cruciada; este dovedit, de asemenea, ca a patra Cruciada s-a Tncheiat prin cucerirea Constantinopolului ~i n-a mai ~juns vreodata la Parnantul Sfant Trebuie sa constatam, Tmpreuna bizantinii,ca deznodamantul celer de-a patra Cruciade dezvaluie aspeete edificatoare despre sfintenia razboiului dus de Occident. Altfel spus, se constata imediat ca a patra Cruciada ilustreaza, Tn mod nelnaoielnic, devierea sau mai degraba deformarea ideii primarede Cruciada 1 • intrucat cei care au luat crucea Tn timpul celei de-a patra Cruciade nu s-au Intalnit niciodata cu necredincio~ii~ pentru ca au lasat lerusalimulTn mainile musulmanilor ~i au preferat sa-~i exercite zelul razboinic Impotriva semenilor de aceea~i credinta ~i sa ramana in ora~ul de pe Bosfor fara macar sa fi incercat calatoria spre Pamantul Sfant, nu mai puteau pretinde ca Tmplinesc opera "soteriologica" pe care predecesorii lor 0 Tntreprinsesera nu 0 data. E. Perroy noteaza, pe buna dreptate, ca a patraCruciada, maimultdecat oricare alta, s:.a Tndepartat de idealul originar2 ; bizantinii au fost ultimiicare s-au mirat de acest lucru. Intr-adevar, trebuie sa subliniem Inca 0 data ca neTncrederea pe care 0 nutreau bizantinii fata de Cruciada, de la bun rnceput, a fost justificata din plin In 1204. Bizantinul de rand a pastrat In minte imaginea unui Constantinopol asaltat ~i pradat de catre cruciati; ~i-a amintit, atunci, de temerile pe care stramo~ii lui le'simtisera, la randul lor, vazand multimea de cruciati care-~i ridicase tabara Tnfata cetatii imperiale, Tn timpul celei de-a doua Cruciade, atunci cand, dupa cum poveste~te Mihail Retorul, "poporul din Constantinopol, fara

98

arme, afost cuprins de teama ~i nelini~te", "cand Cetateaa Tncercat samai stavileasca avansurile acestor amanti nedoriti ~i covar~itori" ~i cand. "militarii furio~i i-au cerut Tmparatului (Manuil Comnenul) sa porunceasca atacul ~i sa Tmpra~tie aceasta mare gramada de oameni (cruciatii)"3, care, dupa cum precizeaza un alt povestitor din vremea celei de-a doua Cruciade, Eustatiu din Salonic, "fusesera manati aici de avaritia lor ~i Tnflacarati de ispita ca~tigului, caci nu urmareau, Tn realitate, decatsa puna mana pe Imperiu ~i, Tmpin~i depofta de Tnavutire, nadajduiau. sa scufunde. marea arca a universului (Bizantul),,4. lata lucrul care, temut ?i anuntatde bizantini Tnca de la a doua Cruciada, a fost, Tntr-adevar, minutios lnfaptuit Tn timpul celei de-a patra: pentru bizantini, cea de-a patra Cruciada nu reprezenta decat urmarea fireasca a obiectivului tintit prin toate aqiunile a~a-zis sfinte ale Apusului. Cu alte cuvinte, se va dezvalui adevaratul chip al Cruciadei, Tn general, ~i se va confirma banuiala bizantinului ca Apusul, prin mijlocirea Cruciadei ~i sub pretextul razboiului sfant, se deda la vaste operatiuni de jaf 'i'mpotriva, lumii Rasaritului, fara deosebire de rasa ~ide religie. Acest sentiment a fost Tn mod special Tntarit de justificarea gasita a posteriori de Occident pentru deznodamantul celei de-a patra Cruciade~ Tntr-adevar, in pofida catorva reactii, manifestate chiar Tn randurile cruciatilor, in fata turnurii pe care 0 luase Cruciada, omul Occidentului, precum ~i papa Inocentiu al III-lea, a consi.. derat, Tncele din urma, ca aceasta Cruciada, care Tncepuse ca un "turnir impotriva sultanului din Babilon (din Cairo)", dupa cuvintele lui Hugues de Saint-Pol adresate ducelui de Louvain, atinseseun alt te.I, la felde sfant: pedepsirea ereticilor, care, dupa Robert de C1ari, exponentulcruciatilor de rand, erau ni?te nelegiuiti ~i mai rai decat evreii. Altfel spus, soldatii celei de-a patra Cruciade realizasera ceea cemai multi cerusera, ?i de mai multa vreme, in Occident, respectiv distrugerea Greciei, care,

99

dupa 0 poezie a calugarului german Gunther, "era muma tuturor viciilor"S. Astfel, cucerirea Constantinopolului de catre armatele mobilizate Tmpotriva necredincio~ilor ~i pentru a lupta pe Pamantul Sfant a sfar~it prin a fi considerata, In Occident, ca 0 victorie a cre~tinatatii; s-ar putea spune ca, de acum Inainte, pentru occidentali, Constantinopolul valora cat lerusalimul; este limpede de ce prapastia astfel sapata Intre Orientul ~i Occidentullumii cre~tine va fi, pe viitor, de netrecut. Tn orice caz, deviatie sau scop nemarturisit al celei de-a patra Cruciade, cucerirea Constantinopolului, In 1204, a dovedit ca marea victima a razboiului sfant al Apusului a fost nu Islamul, ci Imperiul cre~tin din Rasarit, Bizantul. ~i aceasta nu doar din cauza jefuirii Constantinopolului, ci mai ales din cauza masurilor hotarate de cruciati Indata dupa cucerirea capitalei bizantine. Acestea se rezumau la 0 decizie esentiala: abolirea statului ~i a Imperiului bizantin. Decizia decurgea din Tmpartirea Imperiului bizantin Intre Tnvingatori; Partitio di Romania, acest document de exceptie, ne-a conservat detaliile partajului 6 care s-a realizat prin crearea Imperiului ~i a Patriarhiei latine din Constantinopol, prin alcatuirea unei serii de principate .Iatine pe teritoriul Greciei ~i al insulelor din Arhipelag, dar care a e~uat Tn Asia Mica, pentru ca aceasta, Tn pofida reticentelor initiale ale locuitorilor, i-a primit pe refugiatii din Constantinopol ~i a gazduit Imperiulln exil la Niceea, devenit principalul focaral rezistentei grece~ti. Impotriva profanatorilor latini, Impotriva statelor latine de cucerire ~i Impotriva Bisericii latine - care, sa mentionam In treacat, lsi instalase reprezentanti oficiali Tn locul c1erului ortodox Tn toate teritoriile ocupate - avea sa fie organizata rezistenta greceasca, al direi tel de capatai va fi recucerirea Constantinopolului ~i apararea ortodoxiei, adica tocmai cele doua obiective ale ceea ce noi am numit, Tn mod exagerat, fara Indoiala, drept razboiul sfant bizantin. ,

100

I

Frustrarea nationala ~i forta traditiei:

na~terea

Marii Idei

Dezmembrarea Imperiului bizantin ?i spulberarea unitatii nationale, Tntretinute pana atunci, chiar ?i artificial, de catre Constantinopol, au fost consecinte1e majore ale cuceririi ora?ului de d~tre cruciati Tn 1204. Nevoia de a reconstitui universul bizantin, obligatoriu pe baze noi, va fi Tn scurt timp resimtita de catre bizantinii supu?i sau nu sub jugul latin. Aceasta va fi, de acum Tnainte, politica statelor bizantine infiintate dupa catastrofa din 1204, adica Imperiul din Niceea, Tn Asia Mica, "Despotatul" Epirului, in Grecia, ?i, in mai mica masura, Imperiul din Trebizonda; acesta din urma, din pricina istoriei ?i a situarii sale geografice, se va Tnfrunta, Tn special, cu diversele emirate turce?ti ?i turcomane care-i Tncercuiau teritoriul ?i nu va putea juca un rol decisiv Tn razboiul antilatin pentru Constantinopol; sa amintim, Tn treacat, doar ca Imperiul din Trebizonda se prezinta mai degraba ca 0 formatiune statala separatista, in genul celor pe care Ie-am intalnit la sfar?itul secolului al XII-lea 7 , decat ca un stat aparut Tn urma evenimentelor dela 1204: zelul sau antilatin ;;i proconstantinopolitan este, de aceea, considerabil mai temperat. La fel de adevarat este ca evenimentele de la 1204 au avut un dublu efect asupra lumii bizantine: pe de-o parte, au facut evident, chiar ?i Tn ochii celor mai Tncrancenati aparatori ai sai, e?ecul politicii imperiale de dinainte de cucerirea cetatii ?i au creat, astfeI, nevoia profunda de reTnnoire ?i de schimbare radicala, iar, pe de alta parte, au starnit Tn bizantini un sentiment insuportabil de umilinta, care s-a prefacut Tn ura Tmpotriva celor care Ie abolisera statui, a carui existenta era Tnsemnul demnitatii lor. Constantinopolul, pierdut, redevine simbolul maretiei nationale, care trebuia regasita. S-a nascut, astfel, un sentiment de dragoste nemasurata ?i neconditionata fata de valorile trecutului. Forta traditiei va fi parghia unitatii ?i a mobilizarii

101

nationale.Pentru a-~i regasi virtutile, a~adar maretia de altadata, poporul bizantin trebuia, Tnainte de toate, sa recucereasca sediul gloriei nationale,. Constantinopolul - singurul ora~ cu adevarat imperial, simbolul, de acum Tncolo, al tuturor sperantelor unui popor umilit ~i-a unei natiuni batjocorite. Constantinopolul caruia multi, cu vreo cativa ani mai Tnainte, Ti Tntorceau spatele ?i de care se dezinteresau, purificat prin martiriul suferit, va fi Tnca 0 data sufletul lumii bizantine. Tn ansamblul ei, care,. Tn numeleora~ului pierdut, va Tnfaptui noi actiuni,ce aveau sa-i redea demnitatea, tara, totu?i, a-i putea asiguraiara~i locul pe care 71 ocupase odinioara Tn istoria universala. Tn orice caz, Tn jurul Constantinopolului ~i al destinului sau se va juca soartalmperiului In exil; Constantinopolul, simbolul unei slabiciuni de evitat sau imaginea maretiei de recucerit, va conditiona, pe viitor, politica bizantina. Din aceasta perspectiva trebuie sa examinam ideologia Imperiului de la Nicee~ care, mai mult decat oricare alt stat grec provenit din dezmembrarea Imperiului 7n 1204, constituie continuatorul natural allmperiului bizantin de qinainte, nu doar din pricina Tnvecinarii sale imediate cu Constantinopolul, dar, in special, din cauza originii pur constantinopolitane a elitelor ~i a guvernantilor sai. Efectiv, pe teritoriul Imperiului de la Niceea, lumea constan.. tinopolitana 7n deruta T~i va gasi refugiu ~i vadobandi, tocmai prin aceasta, 0 cuno~tinta directa despre ce Tnsemna, 7ntr-adevar, 0 provincie bizantina, ~i anume una dintre celemai importante ~i vitale ale lumii bizantine de altadata. Din acest punct de vedere, experienta· niceeana ramane de referinta in istoria bizantina; analiza acesteia ne va Tngadui sa distingem punctele de contact ~i, de asemenea, ciocnirile ~i contradiqiile celor doua lumi bizantine - respectiv constantinopolitanii ~i provincialii - care, TQ cadrul Imperiului de la Niceea, erau chemate nu doar sa coabiteze pa~nic, dar sa duca acela~i trai ~i sa conlucreze pentru cauza comuna, adica restaurarea statului

102

bizantin. Sa precizam neTntarziat ca elitele din Imperiul de la Niceea ?i, prin urmare, Tnaltii functionari aistatului sau, de origine constantinopolitana, celputin laTnceput, pentnJa conduce ?i a organiza noul Imperiu, trebuiau sa se sprijine pe populatiile din provincii, ale caror nazuinte, nivelde trai '?i de cultura se deosebeau considerabilde ale lor. Imperiul de la Niceea se prezinta, astfel, de la bun Tnceput, ca un focar cu elemente heterodite, a caror singura asemanare ramanea pasiunea lor comuna pentru ortodoxie ?i pentru Constantinopol sau, mai simplu, ura lor Tmpotriva latinilor, ceea ce nu i-a Tmpiedicat, totu~i, sa utilizeze Tn armata lor, reconstituita,mercenari latini, Tntotdeauna Tn serviciul celui mai generos ofertant ?i dintotdeauna faimo?i pentru combativitatea 10rB • A?a stand lucrurile, primului divaj din societatea niceeana, cel determinat de diversitatea originilor populatiei - trebuie sa amintim, Tn acestaordine de idei, Ca Niceea a devenit foarte repede locul de refugiu al bizantinilor din toate tinu.turile grece?ti supuse de latini .""-- i se adauga divajul sociologic, cu tot ceeacepresupune el ca diferentade traditii, cultura, avere ?i mbravuri. Devine lesne explicabila, Tn aceste conditii, diversitatea curentelor care s-aumanifestat foarte curand Tn sanul nouluilmperiu?i care imprimau, fiecare pe masura fortei sale, o anumita orientare politicii ?i ideologiei noii lumi bizantine, fara sa 0 abata totu?i, din aceasta cauza, dela obiectivul ei major:lupta pentru ConstantinopoL Acest tel national ingaduie oamenilor politici din Imperiul de la Niceeasa puna bazele ideologiei unitare, In fata curentelor diferite ~iadesea contradictorii, care riscau sa anihileze, Tn timp, orice stradanie pentru rena?terea natiunii. Sentimentul antilatin, adanc Tnradacinat pana atunci la poporul de· rand,evlavios, superstitios ?i prizonier al· unei religiozitati naive, dobande?te, acum, dimensiunile unei exigente nationale; este ostentativ afi~at tocmai de aceiaa caror politica

103

ii adusese, in inima Imperiului bizantin, pesoldatii latini ~i coloniile de negustori italieni, care, cu timpul t s-au dovedit ,afi multmai primejdioase pentru Bizant decat a patra Cruciada, ale carei rezultate au fost, pana la urma,. efemere. Ata~amen­ tul neconditionat la ortodoxie semnifica, de acum inainte, devotamentul pentru cauza nationala,cea mai mica abatere fiind socotita 0 adevarata tradare. Dar sentimentul antilatin nu va avea pentru toti aceea~i semnificatie; va fi interpretat de lJnii ca mijlocul de a mobiliza efortul national invederea reconstituirii Imperiului de mai-nainte, va fi inteles dealtii