Agarbiceanu - Schite Si Povestiri_d

Ion Figà'rbiceanu

Schite i Povestiri 4*

EDITURA LIBRARIE1 NATIONALE" SEB BORNEMISA

ORÄSTIE, 1912.

www.dacoromanica.ro

Toate drepturile rezervate. Reproducerea opritcl.

Orà§tie

Tipografia Nouà" I. Mota

www.dacoromanica.ro

1912.

Sluga nostru Culita. 000

www.dacoromanica.ro

SLUGA NOSTRU CULITA

intr'o dimineatA ne trezim noi copiii c'un om strAin In curte. Erà dupA anul

nou, §'un pui de ger de ni se lipeau buzele, iar omul cel strain, numai In cAnia§e,

deretecà prin curte, pe la lemne. PA're.à mänios §i nu voià sà priveascA de loc la noi, ci se fAceà cA cautA ceva.

Oare cine sA fie?" ne Intrebam noi, Si cum ne strAnsesem tare laolaltA, tillbulzAndu-ne, cel mai mic frAtior crezuse cä ne-am spus numai nouA taina cu omul, Incepù sA plângA, §'abia putù zice:

Cine-i badea Ala, ha?" Omul chiar atunci ridicA ceva de jos, www.dacoromanica.ro

4

1. Agarbiceanu

multdmit, fdcAnd un hm", se 'ntoarse cu obrazul ro§u, plin spre noi §i zise: Sluga vostru Culita, cä doar n'o fi dracul." 11

väzurAm

apoi cum se 'ndreaptä

spre §opru c'un rästel de fier In mAnd §i-1 lasd s'A lunece In jug.

Sluga nostru? ne intrebam noi In gAnd $i nu puteam crede. Sluga nostru, badea Pavelut, erà numai un gAtej de om, ve§nic somnuros, gata sä* se Impiedece prin curte. A§adar, zise cel mai mare, s'a dus Pavelut §i a venit 'Asta. Mai bine rämAneA Pavelut, Ca' 'Asta uitä-te la el cAtu-i de mänios". Si duWun rästimp de gAndire

adause tot el.

Da nu-mi pasd. pe Bator de

Asta stiu c'd are sà-I arch'

sä-1 ja mama dracului". Bator era calul nostru, cam cu toane, de pe care cäzuse frätiorul cel mai mare de douäori pAnd acum.

Ap 1-am cunoscut pe Culita, care ne-a slujit ease ani in sir. Tata dupd Boboteazd, Intro searä, aduse vin, cum rar fAceà, §i cand a Inchinat mai IntAiu cu paharul, a inchinat mamei,

'a zis: www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

5

SA tii, soro, a ne-am castigat om harnic la casä. Dumnezeu sä-1 tina sänätos In mijlocul nostru. Cunosc eu omul. Omul s'aratd la inceput o saptamanä-douà harnic, iar de ci 'ncolo putrezeste. Altul te linguseste si-ti pricepe la Inceput once clipit al ochilor, apoi te da dracului si se face ca nici nu te-aude. Al treilea se laudä Cu minciuni de opreste soarele 'n loe, si cand e la isprava nu-i bun de nimic. Da Culita nost nu-i de acestia". Aci zambi tata, de

i

se lumina' toata fata, si bait

cloud pahare dup'olaltd.

Bea mama un pahar, In tacere, bem noi patru un pahar, certandu-ne si zmancindu-ni-1 din mana, si 'n urtna iar vine randul tatii. Acum 1-am trimis la un om", zice el, dar cat ce vine, il chem sa-i dau un pahar de vin. Strasnic slugä are sd mai iasa din el". Mama nu zicea nimic, iar noi nu prea Intelegeam bucuria tatii. Nu pricepeam pe atunci CA un slugd harnic, credincios, e dreapta cea mai Nina In curtea unui gospodar.

Culita si veni In seara aceea In casa www.dacoromanica.ro

6

I. Agarbiceanu

din nainte, sezù pe scaun, bäù vin si povesti, foarte intunecat Cu tata. Nici nu prea ziced multe, din cap mai mult.

ci

trichina ori scuturà

Dar nu trecù sdptdrnâna dela seara aceasta, si la noi In curte erà rdnduiald ca 'nteo cutie. Un gAtej n'ai mai fi aflat prin ogradd, la surd cldile, mesteatorile

de paie cu fan erau ca linse, In grajd la vite erd o curdtenie ca aceea, S'am bägat Indatd de seamd cd pAnd acum ochii lui Culita cdutau tot dupd neorInduielile rdmase dela sluga veche. Si de ateori da de vr'una, clAtind din cap si mormäià:

Hm! hm! firea-i al dracului". Zdpada ce azuse Inainte de Boboteazd se främântase prin curte, se bdtucise, dar indatd ce-a picat alta noud, proaspätd, moale, ca puful, ne trezim numai c'o säniutd ca acelea, de nu ne mai puteam lud ochii dela ea. deane zise sluga, »Ei ficiori", cum are sd se Inceapd petrecania". Si cdnd

vorbid, zâmbià pe sub mustAtile groase, negre, scurte ca cloud lipitori. Dar cAnd doi ne-am urcat si doi am inceput sd tragem, ne opii deodatd. www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

7

Ce, voi prin curte vreti sa va saniati, ca fetele. Phi! asta n'a§ fi crezut-o. Ce feciori sunteti voi?" Apoi luä sania §i ne porunci sa mergem dupa el. *i ne-a tot dus pana la un delu§or, ne-a oprit sania

pe muche: Acum cu totii sus

§i

dati-i

drumul".

$'am venit intr'un lunecu§ ametitor pand la poale. Dar dupäce am trecut peste groaza Inceputului, tot de ad l tre-

buià sa ne strige mama la mancare. Culita nu ne-a mai avut grija. Numai cand se Intamplà sa vind copii mai tari cleat noi sä ne rapeasca avutia, ne pomeneam cu sluga, and le era acelora lumea mai draga, cà rdsare intre noi §i-i umfld de piept. SA' pieriti mi§eilor. Faceti-vd sdnii daca vä trebue."

$i se intamplà cateodatä, sa ne rästurnam, sd ne täv'älim prin zapada.

Dar

de cateori Ii spuneam lui Culita, el radea §i-i parea tare bine. Nu face nimic. Las' Ca' nu crapati. Da 'n casa sä nu ziceti nici malc!" Colo prin postul Pa§tilor, vine tata ()data iara§ foarte voios de prin sat. www.dacoromanica.ro

1. Agarbiceanu

8

Tu muiere, menii?

zise, §tii ce spun oa-

CA vitele noastre-s cele mai fru-

moase In tot satul ? Pricepi tu ce InseamnA asta? inseamnä cd nime n'are a§a slugd ca mine". Si 'n seara aceea, pAnA tarziu, Cuita iar §ezfi la vin cu tata, §i cum noi motAiam de somn prin paturi, 11 vedeam cum tot Inclind ori smAnce§te din cap. De cum se desprimävärA, noi copiii nu-1 mai vedeam pe Culita, numai seara. Venià In urma plugului, cu pAlAria pe-o ureche, cu biciul de curea pe umAr. Venià §i tata pe urmA, cu alt plug, bucuros de vorbA cu drumetii, IndemnAnd cu glas prietinesc boii. S'a noastre au fost IntAiele arAturi §i IntAiele sAmAnAturi In cei ease ani cAt a stat Culita la noi. DupAce da bine cap de primAvarA,

noi, copiii mai mAr*ri ne mutam la pàdure cu vitele märuntele §i cu oile. Si In toatA seara Culita veniA sä ne aducd merinde §i s'A nu ne fie fricä peste noapte. Dar dupAce Incepeau sA deie In pArgA merele prin grAdinile oamenilor, Culita ne aduceA totdeauna cAteo traistà de mere. www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

9

lar dupdce se rugineau boabele de struguri, puteau s'A pAzeascA zece vighitori, sluga nostru nu venià odatA sd nu

ne adua cosarca plind de struguri. Mai ales dela o vreme, and Dumineca seara Il asteptam inzadar, cu frica 'n san, s'A vind odatA, si nu venià pAnA in

zorii diminetii. Ca s'A se punA bine cu noi, sä nu-1 spunem acasA cA 'ntArzie Duminecile ori nu vine de loc, ne Indopd Cu struguri, cu pierseci, cu gutdi, cu toate bundtätile viilor si a grAdinilor.

Si and venid tArziu, venid totdeauna

antAnd de departe, Ink abia-1 auziam la inceput. Auziam IntAiu In pAdurea din fatd, ca un zvon depärtat, ceva imprAstiat, nedeslusit, apoi antecul cunoscut crested tot mai mult In urma noastrA. Sculati voinici i vä 'ndulciti inima". Numai pAnA spuned cuvintele acestea Intreruped antecul apoi Il urmd iarAs,

tit pe spate: Fd-mä Doamne ce mi-i face, Fd-md Doamne stálp de sare, In vdrful dealului mare, Sd ma' lingä oile, Sd ma' plAngä mAndrele!"

www.dacoromanica.ro

1. Agarbiceanu

10

Si ne ziceä tArziu, pe cAnd noi dam iaräs sä. atipim: Mdi voinici, stiti voi de ce rdsunä padurea? Pentrua simte ce-i In inima unui voinic. CA pddurea Inca are inimd, si i jale când se sup'ärd un voinic si and '11 doare pe voinic inima". Noi ascultam si nu pricepeam ce vred s'A zicä,

dar ne pAred nouä cd-i supArat bAdita and ne vorbià astfel. Noi durmiam, iar el, In crepatul zorilor, slobozià vitele din ocol, si pan'ä ne treziam noi, le aducea sätule ca butile. Da acasä... auzitu-m'ati?" Si ridia un deget sus.

Nu spunem nimic,

bAditä.

De ce

sA spunem, cä doar ai venit".

Si se duceä apoi la sap', la fan, la coasä, unde stià a este de lucru pe ziva aceea. Se 'ntAmplA s'A vinä Dumineca la timp uneori, seara. Dar atunci nu ne aduced nimic de prin vii. Aveä o privire m'Anioasà, s'o undd de batjocurd In jurul buzelor.

S'atunci IncepeA sd ne spunà istorii tare urlte.

Stiti voi, mä, -- Incepea el

din

ce-a fäcut Dumnezeu pe muiere? in carte www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

11

zice cA din coasta lui Adam, dar asta nu-i

drept. Eu §tiu rnai bine ca 'n carte. Zice ca dupA ce-o fAcut Dumnezeu pe Adam, §i l-a lAsat singur In raiu, lui Adam i-a fost foarte ult. StA sd se deje ca capul de pietri, cd ce vreti voi de mancat aved, de lucru nimica. Ce s'a gAndit Dumnezeu? Cum sA-1 mAngAie pe Adam, care imbAtrAnea vdzAnd cu ochii? Sta. odatA Dumnezeu §i cu sfAntul Petru la umbrA, la marginea unui lan de cucuruz. $i iatd numai trei non, unul de cioare, unul de

tarce §i al treilea de gaite.

$i cAt ce sä lasd sburAtoarele jos In lan, se 'ncepe mAi taicà un cârAit, o larmA de s'asurzeascA sí. Petru nu alta. Zice Dumnezeu rAzAnd:

Ce-i,

sfinte Petre, par'cd-ti astupi

urechile? Astup, preasfinte, cA nu mai pot rAbdà.

$tii ce m'am gAndit eu Petre? Dacä i-am face noi lui Adam un sot, nu aa tAcut ca el, ci unul sprinten §i bun

de gurA ca pasArile acestea, ce crezi oare

i-ar mai fi urtt lui Adam In raiu? Nu i-ar mai fi, Doamne. www.dacoromanica.ro

12

1. Agarbiceanu

Atunci Intindeti arcul. S'ägeteazd

o cioarà, o tara si o gaite. Si sf. Petru, cAt erà de bätran tot si-a Incordat puterile si a Implinit cu bucurie vointa Domnului.

Acum, zise Domnul, mergi si ja o coastà din cioarà, ciocul dela tarcd si limba dela gaitä si ada-le la mine". Slujba asta o Implini sf. Petru mai putin bucuros, dar n'avfi ce face. Si din acelea trei marafeturi, m'ai dragii mei, a fAcut Dumnezeu pe Eva. De aceea-i muierea indArAtnicd ca cioara uneori, ascutitä la gurä si vicleand ca tarca si o melitä spartà ca gaita." Si panä ne spuneà istorii de acestea nu rAdeà, ci le spuneà cu silà, ca si cand ar vedeà ceva urit inaintea sa. Nu stiam noi atunci pe unde umbra' el Duminecile seara si noptile si nu puteam lntelege cum venià °data' In zori, aducAndu-ne toate bunäTätile, si cum altà-

datà era de cu searä la pädure si nu ne aduceà nimic. Dar In anul din urrn'A, colo pe la culesul cucuruzului, vedeam de multeori pe www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

13

bädita Culita cum venià pe deal In jos c'o femeie langä dânsul. Veniau pand la calea lacului, aici se opriau, se cuprindeau In brate i rämäneau mult ava. Apoi femeia pierià §i bädita coborà la noi, tare voios, Cu ochii razAtori. Frätiorul cel mai mare intrebä o11

datä. :

Cu cine te and vii din sat

opre§ti, bäditä, seara, colo la calea lacului?

N'a fost o muiere?" Bädita rase,

11

hid In brate,

11

In-

ieptä In aer vi-1 prinse iar4. Ba da, voinice, o femeie a fost. Dar nu femeie ca toate femeile. Acum voi §titi: unde se pleacä adânc in vale calea lacului,

acolo a fost odatd cu adevärat lac,

lac

färä fund. Acum a secat, da numai oamenii zic c'a secat. Ci lacul este §i acum.

S'a tras putin sub pämänt ca

tina

apa mai rece §i mai curatä. Si lacul acela are o zänd care doartne In el, care-i impäräteasa lui. ZAna aceasta, albd ca ninsoarea cerului, mirositoare ca floarea trandafirului, ward ca adierea zefirului, cu buze ro§ii

cumu-s amnele, cu

ochii

negri cumu-i arbunele, zana aceasta fruwww.dacoromanica.ro

L Agarbiceanu

14

moasd iasd la plimbare In toatd seara. $i daa afld pe drum vr'un voinic, la care s'd nu-i fie fricA de ea, incepe s'd-i spunä povestea. Ci nu v'o spun acum. Când veti crete mari fiecare din voi yeti auzl povestea, de veti fi bärbati In virtute, i nu ni§te fricoW. $i surided multämit, apoi ochii i se pierdeau departe In nemärginit. Nu tiu de unde venise la noi In sat

WO Culità, nici tata nu

mai a In

ti.A,

i iatà nu-

vara anului al *easelea vine poruncä pentru bädita ca sä meargA la asentare. Trecuse cel putin cu trei ani peste anii asentärii, §i tata se tot mil-A.

Vezi a pe mine nu m'au aflat la

vreme. Eu am tot slujit and Inteun sat and Intr'altul de and eram mic". In vr'o douà Dumineci cdt a mai stat la noi, venl acas'd stropit cu sdnge dela joc.

Spuneau oamenii a pentr'o fatd a

bätut vr'o patru feciori de i-a räsat lati cumu-i sandura. Tata erd supärat de moarte. Nici sä-i fi täiat mAna dreaptä nu i-ar fi pärut mai (du. $i dupäce s'a dus sluga, I-am auzit www.dacoromanica.ro

Sluga nostru Culita

15

zicând mamei: De ce-mi pare rdu In toatd vieata e cä n'arn avut o fatd de märitat. I-o dam lui Culita, apoi imi vindeam toatd averea vi-1 scdpam de cdpe tata

t'alije".

*

www.dacoromanica.ro

Cgprarui. 000

2

www.dacoromanica.ro

CAPRARUL

Pe revärsarea intinsä, bAtutä Cu spini, a magurii mari, furnieä neastampärate caprele roseate, albe, cu bärbile ascutite, mândre de podoaba coarnelor arcuite. Mai la vale, In preajma pädurii de stejar, de

un lustru verde intunecat, metalic, sub lumina invingAtoare a soarelui ce se tot pasc Imprästiate vitele albe, ca de zdpadä, ademenind dela dreapta i dela stänga cu limbile aspre firicelele de iarbä ridied,

proaspetd. Dupä o secetà de câteva säptämäni se revarsä In urmä o ploaie binefäcdtoare, si de trei zile, de cand se arätä iar soarele, eämpul inverzià ca primävara. Cirezile de vaci §i de boj erau www.dacoromanica.ro

20

I. AgArbiceanu

La capatul padurii, langa päraul adanc, I-4os, sub umbra unui stejar boltit, sta cu pipa stransä intre dinti un om maruntel, cu fata acoperitä de barba tunsä scurt, alba, !Ana de cu ochi mid, vicleni, ascunsi päräiase, sub niste sprâncene stufoase. in jurul lui, o roata de baietasi si baietandri, cu obrajii plini, rumeni, cu ochii negri, umezi, stau In genunchi ori pe branci, cei mai multi cu capetele goale. Mosnegutul spune douatrei cuvinte, se uitä apoi, rand pe rand, In ochii tuturor, si se lasa pe coaste, pare ca ar vred sa-I princla somnul. Baietii privesc intrebator unii la altii si, in sfarsit, cel mai curajos se roaga de el. Mos Tanase, spune-ne povestea ai cu capra uta. Sant aici vreo cinci cari n'au auzit-o niciodate. Tac cu totii, numai inimile lor bat mai repede. Dar mosul doarme dus. Intr'un tarziu, incepe sä buciume ragusit pe nasul sdravän. Caldura creste. in panze de paianjen, strdlucitoare, dese, salta peste campul verde. Vitele pase inca linistite, dar caprele se imprastie, unele trec maintr'alta parte a päsunii.

gura. www.dacoromanica.ro

Caprarul

21

Mos TAnase, de ne-o spui, mergem trei invi vi-ti aducem caprele cAt ai numärà pAnA la zece". Cdprarul se trezevte greu, se face Ca privevte In pämAnt, dar printre gene vede ager vi vtie cum stau caprele. Scociorevte din cureaua latA un lemnuv smolit vi-1 freacä de cioarecii Ingdlbeniti, plini de dungi de cAtran. Pipa ivi deschide ochiul de jar luminos, inviorat, vi movul, fluierAnd a lene printre dinti, se Indreptä gAnditor cAtrà bAieti.

Apoi bine, mAi voldanilor, acum tot v'o mai spun odatä, dar mai mult nu. Mai IntAiu sä-mi aduceti Insä caprele". BAietii iar se privesc, Ivi vorbesc fArA s'A grAiasck dar WA' nici o ispravA. MAi, s'A fiti voi hoti, zice cel mai

mare din ceatä, adecä tot eu sA mA duc? Nu se mivcA niciunul, par'c'au inlemnit. Dar bine, mAi, sä vtiti cA acum eu unul nu mä duc, s'A crape fierea In voi de necaz". Si privirile, prietine toate mai inainte,

rugaserà pe movu de poveste, acum se Incura vi cautä s'A se convingä cAnd

iar.

I!

in urmA, isbucnesc iarAv vreo cAtiva www.dacoromanica.ro

22

L AgArbiceanu

mai in putere. Ei au fost ieri, toatd säpfamana, ba si azi, dupd caprele

lui Mo§ Tänase, acum nu se duc, mai

bine îi aleg vitele

pornesc intr'alta Caprarul rade pe sub mustatile parte. groase, tunse, si cu ochi vicleni priveste cand la unii, cand la ceilalti. Dar caprele se resfirä si pot sä dele In oprituri. Ei bàieti, daca nu mergeti, apoi ma' duc eu si và Inchin aci!" Cei cari isi spusera mai inainte cuvantul din urma, rasturnati pe spate, se leagand, se intorc pe pantece, convinsi si-au facut datorinta, ne mai ascultând pe mosneag. Si, rand pe rand, aproape toti ajung In ceata acestora. Numai doi cu ochii de cicoare spalacitd, nu stiu ce sd faca. Sunt dintre cei ce nu auziserd povestea caprei sute si cari, incepandu-si numai de cateva zile cariera noud de a veni cu vitele la pdsune, intorceau totdeauna caprele lui Mos-Tanase. Mai asteaptd ce mai asteaptd, apoi îi iau betisoarele si si pornesc incet, apoi depärtati, picioarele incep sa le scapere In fuga apriga. Cei ramasi, incetul cu incetul, ca si and ar lunecà pe si

-

www.dacoromanica.ro

Cáprarul

23

nesimtite, se apropie iar roatd In jurul

mosnegutului si-si atintesc ochii la pipa rosie de ardmidd, ce räsufld mereu, prin coperisul de tinichea Inegrità, ate subtiri de fum. Cel mai mare lunecä tot mai aproape de cdprar. O gurd, mosule, dd-mi si mie o gurd de fum".

Mosul se face a nu-1 aude, trage antic din tevea ce fierbe si zice, rätdcindu-si ochii cätrd mägurä: Vezi, aceia-s apoi oameni odatä. Uitä, cä-s mai aici cu caprele! Voi nici unul nu vd puteti pune cu ei!" Cel ce ceruse un furn, asteaptd sd prindd privirea bätränului, dar Mos Tänase I-Lie siret si cu ochii mici, galbini, si nu se dd. Dela o vreme cautd intr'una spre räpile pärdului. Tänärul lunecd lar si

i

se pune inainte. Ajuns, Insd, aproape de rapd', dupd cdteva svdrcoliri, ce mai fddi, porneste tävälis cdträ fundul pdrdului in räsetele cdprarului, ce-si luase pipa din gurd, si In chiotele de bucurie ale sotilor, cari nu fuseserd asa de cutezätori ca el. Dupd multe opintiri pe brânci, viteazul iese iar deasupra si se rästoarnd pe coaste, www.dacoromanica.ro

24

1. Agärbiceanu

deoparte, grozav de manios. Mos Tanase Isi poartä zambind mustatile tunse pe la cei din jur, apoi zice cu glas adanc: Mä Gheorghies, vrei un fum?" Acela, fail' sd zica ceva, 'bite° clipd e Inaintea mosului. 13Atranul ia luleaua din coltul gurii

si i-o da. Ochii umezi, negri, strälucesc, cei doi obraji plini se Ingroapa, si de prin nail fumul albastru izvoreste Inieptat ca un suvoiu. Cei doi bälani mici sosesc si ei cu caprele ce-si saltä pe coastä suvitele lungi de par. Asudati, cu obrajii aprinsi, asteaptä

acum dela bätran un cuvant de lauda. Sa stiti, mai, ca' din acesti doi voinici vor iesi niste pui de romani, cum nu s'a mai pomenit. Vor fi doi feti-frumosi mai altcum cleat cei din povestea caprei sute. Si daca nu vor scoate ei din padurea asta, pe care o vedeti ad, pe celea douà fete de 'mpdrat pe cari le-au furat zmeii, apoi stiu ca Mine nu le scoate!" Vacile cu ugerile aproape tapene, boii

marl cu coarnele stralucitoare, räsfrante, incet-incet se adapostesc In marginea padurii la umbra', Intre tufisuri. Soarele aprinde tot mai tare väzduhul si caldura www.dacoromanica.ro

Caprarul

25

joaca In unde de argint, ce se ivesc i se fac nev'kute la toatä clipa. Caprele Insä trebuiau Intoarse Inca °data tot de cei doi i numai tarziu se asezara §i ele In fundul pardului, sub doi stejari räsletiti de Odurea muma. Caprarul acuma e tare. Povestea cu capra ut'd puteà sä a§tepte pe altädatä, dar acum nici voinicii din roata nu-i mai prea au grija. Cate doi-trei vorbesc incet,

viitori feti-frumo§i,

arata 0'0 de padure §i par ingrijorati §i plini de mirare. De cele douà fete de Impärat furate de zmei nu le spuse nimic Mo Tanase panä acum. Cel ce a strecurat fumul pe nari, 11 Intreaba: mai vechiu prietin al lui, Auzi, moule, d'apoi träiesc §i acum fetele acele de 'mpärat? Vezi bine Ca traiesc, mal Gheorghie§. Trdiesc i vor träl cat veacul. $i sa le vedeti ce chipuri de muieri. Nici prin gand nu vä trece a§a ceva, nici prin gand. De ce nu ies §i afara, ori cel putin prin poeni, mo§ule, sa' le vedem §i noi?" Unul dela spate îi taie vorba. Sä iasa! D'apoi sa vezi cà li-e frica. Märiuta noastra nu iasä cat ce da o geand www.dacoromanica.ro

26

L Ag-arbiceanu

de 'ntunerec nici din casà. Zice cà sAnt stahii! Tata zice cà nu-i nici dracu §i cä inimä de femeie §i pace". Cum sä iasà,

daa li-e fria?

Adea drept vorbind, frate lonicä, la acestea nu li-e fria. Dar nu pot. Portile mari de argint ale palatelor cari Is numai §i numai de glaje, Is ve§nic Incuiate In calea tineretii lor. Numai un ceas este, dupà miezul noptii, and dorm i frunzele de pe stejarii cei mai Inalti, numai atunci portile, ca prin minune, se deschid §i dacd ar fi un om cu inima mare de viteaz, s'A aproape, pe vremea asta ar puteà s'A le scape pe arnAndoud, cä zmeii fie acolo,

atunci de somn Is una cu päinAntul. Nu-

mai o pasäre daa trece peste minunea aceea de palat vi-1 atinge cu aripa,

ori

dusä de vAnt, vr'o frunzä cade pe coperi§,

tiue deodatA toatä glaja aceea §i portile de argint gem, iar zmeii vin furtunA, rupAnd

lemnele din cale, de ai gAndi cá aleargä dinaintea pu§tii o ceatä de mistreti". Copiii ascultà cu ochii du§i §i unii se cutremurà scurt. Dumneata cum le-ai vAzut, Mo§ Tànase? www.dacoromanica.ro

aprarul

27

D'apoi voi nu §titi cine-s eu, mäi bäieti. Eu nu-s om ca ceilalti, ci him! cum sd và spun". hi bate gura pipei de palmä sä iasd scrumul, o indoapd iar din beica soioasä Cum!

§i-i dd foc, mai Idsänd pe cioareci o dungä de cätran. Ascultätorii privesc tot mai mirati la el. Unii ii atintesc ochii, altii tnustätile, altii obrajii pdro§i i tuturor li se pare

ca§icum 1-ar vedeà pentru intaia oarä pe aprar. Acesta clipeOe vioiu din ochi §i

se pare cä nici nu le are grija. Apoi incepe iar.

Stiti voi, tnäi bäieti, unde se bat muntii in capete? Nu §titi! Apoi eu acolo m'am näscut. Erà o colibä mica-ruled §i cufundatä in pämänt, mai dihaiu cum e a lui Cutulea Tiganul din capu satului. Aci träià maica, Dumnezeu s'o hodineasa.

Acum, nu §tiu cum o fi träit ea, cum nu,

dar and m'am trezit eu pe lume, Intr'o bunä dimineatà, §tii and de-a dragul s'o iai razna pe ampie, m'am pomenit a in casä mai erà §i un purcel, gras colea pepene. Am crescut noi laolaltà färä sd tim nimic de lumea asta inare. Din and www.dacoromanica.ro

28

1. AgArbiceanu

In and se abated cateun drumet sä clued apd dintre munti, dar pe mine nu mä rasa maica sa-I vac]. intr'o zi, Insä, nu stiu ce-a

fäcut purcelul, ce nu, cd tot umbland cu ritul, cum e data porcului, i s'a oprit un os in gat si a crapat. Si tot In clipa aceea Isi dadfi si maica sufletul. Acum eu, cu mintea ce-o aveam, mi-am zis asa: Ma Tänase, dragul meu, aici nu poate fi lucru curat, ia-ti catrafusele si te cam mai du, ca-i largä lumea. Si asa am tot venit, panä ce m'am trezit aici In sat. Dar pacoste ca aia pe mine: Nu puteam durml nici Cu un ochiu. Dar nici acum nu pot! Uite, de pilda, voi ganditi a dorm, and stau cate-o dupdamiazd Intreaga, aici, sub stejar si voi Imi grijiti caprele? Dar nu dorm, dragii mei, ea nu poate durml mosu: atunci eu povestesc Cu oamenii ce-au trecut pe ceealaltd lume!"

Mos Tanase trage cateva fumuri groase, unul dupä altul, si le trece prin nari. Ochii stau sä se Inchidd si sclipesc ca la mate. Ascultatorii It privesc cu o spaima väditä. Totus cel ce slobozise fumul pe näri se ciudeste lar. Asadar, mosule, cum nu poti durml, www.dacoromanica.ro

Cáprarul

29

d-ta, te vei fi dus veodatd sa pAze§ti pe vremea aceea la palatul cel de glaje §i atunci le vei fi vdzut pe cele cloud fete de 'mpArat? Tot Gheorghie§ mai pricopsit. Vezi

cine are cap, are! A§a, le-am pdzit odatd, §i au venit cu mine pdnd ia aici, sub stejarul acesta".

Copiii se adund unul intr'altul, Ingroziti. Cu mintea lor de 5

12 ani, vdd

pe cele cloud fete §i li se pare a aud trozniturile copacilor rupti de zmei In drumul lor furtunos. Erau albe, dragii mei, ca fulgii de nea, Inalte §i ware de s'A le ducd o undd de vânt. A§a le-am vdzut eu acuma-s trei ani Impliniti.

Si de ce

nu le-ai scdpat, Mo§

Tdnase? Vezi, cd ursita lor zice a§a: cd cine le va scApA din ghiarele zmeilor,

acela va trebui sa le ja de neveste. Si apoi vedeti voi bine cdt de bdtrdn Is eu acum, §i atunci am fost §i mai bdtrdn, eu pe zi ce merge tot Intineresc". Dupd un rdstimp de t'Acere, cel mai In vArstä iar intreabd : www.dacoromanica.ro

30

I. Agarbiceanu

Si unde e palatul acela de glaje, cu porti de argint? Stii unde-i Valea Rea? Sub coasta alunilor? Bine. Acolo-i. Apoi In fundul väii acesteia, sub mari arcuri boltite de stejari inalti, acolo la vesnicä umbrä, In afunzime, e palatul. Spun cd din el pe

trepte te poi cobori pänä in mijlocul pamäntului, unde fierb cäzanele cu smoalä. Acolo se coboarä zrneii In toatà noaptea de se vopsäsc grozav sä nu-i cunoascä nimeni. Ci eu cred a domnitele acelea nu vor mai sta mult acolo, Ca' le vor scoate acesti doi färtati, ce mi-au intors caprele".

Mos Tdnase scoate acum cenusa din luleaua stânsd si se intinde ciobäneste la umbrd. Nu peste mult horcäitul li räsund In pädure. Bäietii, uirniti, rämän mult timp,

nemiscati, intr'un tärziu se pun apoi si ei sa-si ja amiaza de prin traiste, fära mare dor de gustare, afard de cei mai mici. Dupäamiaza ingrijesc si caprele lui Mos Tänase, aci acesta tot intr'un sforäit o duce !And se apropie soarele de asfintit. Cine ar fi cutezat sd-I trezeascä pe cel care nu puteà sä doarmä", ci vorbiä Cu www.dacoromanica.ro

Caprarul

31

oamenii dusi de pe lumea aceasta? Acasä' bdietii cari au fost cu vitele spun cd mai

mult nu se duc pe deasupra pädurii, cd acolo e cuibul zmeilor si sunt douà fete de'inpärat Intr'un palat de glaje, frumoasefrumoase, albe ca zäpada si usoare, de sà le ducd väntul. Dar numai intr'un ceas de noapte pot iesl. Zmeii insä umbld prin pädure, zmoliti si groaznici la vedere. Cine v'a mai bAgat si prostii de Intrebd aceste in cap, mdi Ionia?" muma Ingrijoratä.

Ne-a spus-o Mos Tänase, cdprarul, mäicuto! El le-a si väzut. Dar dacä le-ar fi scApat, cicä ar fi trebuit sä le ja si de neveste si el acum e bAtrán. Omul acela numai de furci e bun! zice tafäl Intunecat la fatä. Satul vred sd nu-1 lase sä moarà de foame si lui Ii umblä näzdrävenii prin cap. Doarme, durmire-ar In veci, cu ziva de cap, de pune caprele In toate sämänäturile! CA nu poate durmi, tatä. Zice cd vorbeste cu oamenii dusi de pe lumea asta.

Ne-a spus cä el e de unde se bat

muntii In capete!

E dela noi, Ionia, lasä-I, prostu, www.dacoromanica.ro

32

I. Agirbicearm

sä vorbeasa! Un neam de tialosi cari n'au stiut deat sA doarmä. Las' cá-i mai prind eu odatä caprele In lan, dar stiu cä" scump va pläti-o!" A doua zi insA Mietii uitA sub soarele strälucitor nAzdrävAniile de ieri ale Mosului si, ducându-si vitele la pAscut, Il incunjurà iar pe cAprar, care le spune din nou o multime de minunAtii. Caprele le intorc totdeauna cei mai tineri si mosul, cand se osteneste de povestit cu cei din jurul lui, urmeazä povestea cu cei ce s'au dus pe ceealaltä lume".

*

www.dacoromanica.ro

Gruia. )

00

3

www.dacoromanica.ro

GRUJA Gruia, cand voià, el-A omul lui Dum-

nezeu, §i iarà§, cand voià, era omul dracului. A holteit multà vreme §i trecuse de treizeci §i cinci de ani, când s'a 'nsurat. Nici atunci chiar nu i-ar fi trAznit lui prin cap sd facd treaba aceasta, dacd nu i-ar fi tot tocat la ureche mamá-sa, Chiva, väduvA de doudzeci de ani. Fetele se feriau de el, se temeau, când II vedeau mare, negru, greu Cat un bivol, cioldnos cu ni§te ochi ce pAreau ca impung. TI ocoleau

intocmai cum ai ocoll o vitä Impungace. El, iarä§, el-A scump la vorbA. Si aved un graiu gros, afund, de pAreà ca §i lui i-e

sild. De jucat, cu fete, n'a jucat In vieata 3*

www.dacoromanica.ro

1. Agärbiceanu

36

De aceea §'a luat o vaduva, adicä ma-sa i-a ales-o. El a dat numai din cap afta femeie, inainte de cununie §i a zis numui doud cuvinte, privind-o boldi§: lui.

»Vrai tu?

Vrau", räspunse femeia Vuta, §i cu aceasta s'a ispravit. Popa i-a cununat intr'o Duminea, §i Gruia s'a trezit ca, pe ranga ma-sa, mai are o femeie in casa. Dar la ()si* facea din mamaliga, dupä tiparul uria§ al palmei, ni§te gälatusi pe care-i inghitià, de vara groaza In Vuta. Bäuse mult, se turti rdu, §i incepù sà joace. Gandeai CA se präbu§e§te pärnantul, a§a cadea de greu, izbind cu cizmele-i uria§e.

Apoi, intr'un tarziu, asudat, lua pe lautar cum ai luà un caer de lana subsuarä, §i jua Cu el, tinandu-1 strans sub bratul greu. Holba Tiganul din ochi, se vaità, tipa In urma... dar Gruia jucà 'nainte, de ziceai

a se prapädete. $i nimenea nu cutezd

s'a-1 smulga pe tigan, pana ce Gruia, muiat, nu-1 izbi intr'un unghet. Dac'ar fi intrebat acum pe Vuta:

Vrai tu?", ea ar fi raspuns: Mai bine mä spanzur". Dar n'a mai intrebat-o nime...

Auzise ea ca Gruia, daca se 'mbata, www.dacoromanica.ro

Gruia

e poamä rea.

37

Dar Vuta n'a umblat prin

cräsme sä-1 vadä, iar cAnd el-A treaz, Gruia el-A om al lui Dumnezeu. Stränsese câtiva critärasi, ajutà pe mamá-sa si munceä toatd sdpfämäna ca un bou. Dumineca

mai da câteodatä pe la joc, dar asa numai ca sd-i treacA vremea. Catva timp 1-au nedijit fläcäii, O de ce riu joacd, de ce vade ca un mos bdträn? Gruja mormäià ceva neinteles, apoi se sculà si plecà.

Odatä insä

el-A

mare petrecanie In sat.

Veniserà niste voinici din satele vecine,

Fläaii bdurà, se cinstirä tinandu-se de dupd cap. Porni apoi jocul In sura unui Romän. Gruia nici nu beä, nici nu juch; sta rästurnat pe niste fän. Venirä fläcäii, mai unul, mai altul, sä Indemne si pe Gruja, pentru ochii sträinilor. El a mormäit ce-a morm'äit, apoi, Intuneandu-se, deodatä V umfld pe unul, ies1 Cu el pe brate, si-1 svärli pe acoperisul surii. De atunci nu 1-a mai Indemnat nimenea la joc. Dar Vuta, acum femeia lui, pe atunci erà femeie necäjitä, cu trei copii, si c'un niste lätureni.

bärbat bolnävicios, n'avuse vreme sä" cerce potecile lui Gruja. www.dacoromanica.ro

38

I. Azarbiceanu

lar acurn, deodatd, a dat de dracul. Gruia nu-i zicea o vorbä legdnatä, o privià in rdstimpuri se uità ca pe-o sträind, la dAnsa cu ochii cruci§i, gata sd impung-ä. i

Gruia n'a zis mdcar odatä: muiere, hai la bisericd... muiere, hai pe ulità... muiere, na bani §i add o cupä de vin"... Fereascd sfäntul! Aveau fallid, aveau verdeturi, aveau slänind §i unturd rancedd. Facä Vuta mancare, de aceea-i muiere... Când se t'ALA in sat carne de vitä, la doud-trei sdpfärnâni odatä, Galia mergeA singur §i curnpdrà un chi!. il Inväled In hârtie, venid acasd, cdutà un vas, §'o puneä sä" se frigd. El

§edeä pe vaträ §i fumä,

parid se frigeä carnea. Apoi, chernä pe md-sa §i incepeau sä mándnce. La femeie se uità cruci , imborzändu-§i sprâncenele stufoase, §i Vuta

ie§iä ca arsd, in curte. and a fácut Intaia oard a§a, Vuta a gändit cd glume§te, ori cd-i beat. Dar când a vdzut a aceasta are sd fie lege la ei in casd, n'a rnai putut rdbdà sä nu-i zicd:

Ptii, ucigä-te crucea, drace, d'apoi ap om imi eral tu?" Gruia n'a zis nimic. Altddatd poate ar fi zis ceva. Dar cánd máncà, sá-1 fi www.dacoromanica.ro

Gruia

tocat In cap cu maiul,

39 i

n'ar

fi

scos o

vorbâ.

Vuta vedeä acum de unde-s critära§ii pe cari i-a sträns bärbatu-säu at a fost tänär. Toatä säpfämäna, §i chiar douä-trei sAptämäni, una dupd alta, träiau cu verdeturi, §i când cumpArà carne, de multeori Gruia nici pe marnä-sa n'o chemä la masd.

Dar, dela o vreme, femeia s'a obi

-

nuit cu el. De bAtut, n'a bätut-o niciodatd.

Atät numai a se mai uità ateodatd la ea cruci , ca un bivol, and vede ro§atä mare Inaintea sa. Si, mai ales, Vuta aveà pace. Celelalte vecine, unde nu se sfädeau, melitänd

toatä ziva din gurä, unde nu se bctjocoriau, ca tigancele. Dar ei nu-i zica nimenea nimic. Chiar sä le fi gre§it cu ceva o luau pe Vuta cu bini§orul §i vorbiau cu ea domo!. Vezi c'odatä, mai de demult, Gruia a prins vr'o ease femei In jurul Chivei, mamä-sa. 0 ciordiau... curat cum injurà ciorile pe uliu, si-i cronanesc sä-1

ameteasa. $i deodatä, iatä numai a le cala Gruia pe nesimtite. Sease au fost? Pe toate ease le-a prins In douä mâni, §'a pornit

Cu

ele. La fiecare poartä vecinä

www.dacoromanica.ro

40

1. Agirbiceanu

alegea pe cate una din gramadä vi-i fäcea \rant peste ingraditura. Si cum zvarlea cate una, ziceà: Na, catea!" 5i, dupace s'a scuturat de toate a zis: Na, catelelor, vä place?" Deatunci cearta, sfadä, In jurulcurtii sale, nu s'a mai pomenit. A§a Vuta a trait In pace pana odatd.

°data', la vreo doi ani dupä cununie, s'a intamplat 0 pe jidovul satului §i Inca pe vr'o trei feciori din sat i-au aflat, intr'o dimineatä, oamenii, batuti turtä, mai sa-§i

dele duhul, sub podul de pe Valea rea. Romana§ii batuti dormiau adanc, parea cd le-a facut bine bataia; jidanul, 'MA, tot deschidea, cu spaima, ochii de mata, i iar II inchidea, §i rdsuflà rupt, cu scat-0ituri, ca §i cum i-ar fi fost incheiat pieptul din harburi de blide. Ziceà cateodata, §ue-

rand: Oi vei, oi vei!" S'a facut zarva mare. Au venit jandarmii, au ie§it comisii, ca sä cerceteze. Din gura jidanului nu puturd scoate nimic. Nu §tià cine l-a schilodit. Se jura pe pro-

orocii lui, pe lege, pe barba lui, pe balabusta, pe copii. Nu §tie §i nu §tie. ,,Bine, mai omule, ziceà comisia, www.dacoromanica.ro

Gruia

41

dar trebuie sa fi vazut pe acel care-a dat mai Intaiu In tine. Nu vazut, domnule.

Cu ce te-a lovit? Cu skurea, cu toporul ori cu ce? Nu §tii, dornnule".

Feciorii cei bdtuti, pan' I! intrebau pe jidan, se intelegeau incet ce s'd faca. Nu spunem", ziced unul.

Ba spunem", ziced al doilea.

Cum dracul sd spui, md?" se needled al treilea.

in starit 4i luard inima 'n dinti, sa spule.

Cu ce-a dat, voinice? Cu securea? Cu pumnul, domnule.

Nu se poate cu pumnul! Ba da, domnule, cu palma §i Cu pumnul... pe urma nu tiu, poate ca §i cu cizma.

$i cine-i acela?" Cei trei, tinandu-se de coaste, se mai privird odatd In ochi. Gruia, domnule", ziserd toti Intr'un glas.

$i s'au dus jandarmii sa-1 aduca pe www.dacoromanica.ro

1. Azarbiceanu

49

Gruia. Jidanul se ghemul Intr'un colt, In

sala primäriei,

i, tremurand, 4eptà.

Gritia nu se Impotrivi. It i dureà greu capul §i nu putea dorml acasä. Cei din comisie se trasera Incet dupa masä, vi-1 Intrebara:

D-ta ai bätut pe oarnenii ace0a? A§a se vede, ca eu. Si pentruce? Se vede c'am fost beat", zise Gruia,

frecandu-se la ochi. Apoi privl prin salä, vazii pe cei trei feciori, vazfi pe jidan, §i dintr'odatä i§i aduse aminte de toata patania.

Dar is bätuti greu?" Intreba el. Era mai sa-i omori. Ce-ai avut cu ei? A naibii treabd!... Eu n'am vrut sä-1 omor... Am vrut numai sa-i trag o sfanta de bataie. Cui? Jidanului !

D'apoi pe cei trei?" Gruia se uità la feciori i nu intelegeà.

Pe aceia nu i-am batut eu! Dar cu cra§marul ce-ai avut? www.dacoromanica.ro

Gruia

43

Asta-i altd socoteald", zise Gruia. Si n'a mai spus o vorbd legdnatd. A robit ease luni de zile, §'a venit

acasd tot a§a de negru, tot a§a de tare. Jidanul, and simtl a s'a Intors Gruia, Indatd i-a §i suflat la ureche: Bade Grui, io nu-i spus. Sà mä batd pe mini DumnizAu meu, di spus. Spus feciorii". Dar Gruia nu le-a mai purtat Sambetele pentru aceasta. Ii aduceà numai aminte, a el, In noaptea primejdiei, seara, s'a Inteles cu cei trei feciori sä batd pe jidan, sd-1 scarmene de barbd, ca pe un tap, pentruck ziceau ei, vindeA bAuturi otrAvite cre§tinilor. Stià cà cei trei flAcdi plAtiserä. vinul In seara aceea. Mult vin!... Si-1 Indemnau mereu... Si el a bAut atunci

ca un nebun, pdnd a inceput

ardA.

ochii §i sá s'aprindd tot, ca intr'un cuptor. Atunci a intrat In dugheand, l-a luat pe jidan subsuoard §i a ie§it afard cu cei trei feciori, In noaptea tdrzie. Nu el-A pui de om, §i jidanul, simtindu-se In ghiarele

ursului, nu ziceA nici mdc de fria. Au mers sub podul de pe Valea rea, i-aîneeputt sd-i care lui Itic ca cu lopata. Dar Gruia la bAtut erà prost rAu. CA dacd se www.dacoromanica.ro

44

I. Agarbiceanu

Infierbantà ()data, ar fi tot dat. Jidanul insa se rostogoll grabnic ca un tap, §'atunci

Gruia s'a apucat de cei trei, §i i-a imblatit. in urmä s'a dus acasä §i s'a culcat. In vremea cat a fost Gruia la racoare, femeia sa, Vuta, a dus-o cam räu. Nu mai aved lini§te. Cand o femeie, cand alta, i se sculà 'n cap, s'o scarmene: ba ca Gruia-i a§a, ba ca-i talhar, ba ca-i uciga§. Vuta nu ziced nimic, §i a§teptà sä-i soseasca barbatul. Dar cand l-a väzut incruntat, nu i-a mai spus nimic, ci cautd

sa se obi§nuiasca iar cu el. in cele ease luni cat nu l-a vazut, se desvatase de infati§area lui; 11 privid ca pe un strain. $i s'a obiviuit curand, caci Gruia, treaz, erà omul lui Dumnezeu; numai beat erd omul dracului. La lucruri grele, la ridicaturi, pe Gruia 11 cautà tot satul. Cand erd de pus vr'o piatra la moard, cand, vara, se duced ma§ina de treierat dela o casä la alta, toamna,

and incarcau oamenii carele cu butoaie §i buti de must, pentru ca sa-1 duca la

ora,

Gruia el-A chemat de tot satul.

De-un capdt prinded el, de-un capat zece. *i i se umflau vinele pe grumazi, pe mani, www.dacoromanica.ro

Gruia

45

In cap, de se päreau a sunt nivte sfori. Dar, daa beA, s'à nu-i fi zis o vorbA ImpotrivA, cä da cu pumnii In pereti de picA

tencuiala. $i oricine ar fi fost, daa aveà ceva de isprAvit cu Gruia, mergeà la el dimineata, când intotdeauna el-A treaz. Primarul, notarul vi toti tineau legea aceasta.

Dar, and se apropià postul mare, Gruia se 'mi:0MA des. Apoi, in ziva cea dintaiu a secului, se spälà In gurà, se spälà cu cenuvA, vi toate paresimile, nu-vi

mai puneà piciorul In cravmà. Mergeà la biseria regulat, se räzirrià de-un perete, vi nu se mai miva pAnd nu impärtià popa

anafora. Atunci plea greoiu, aland rar vi indesat, cu capul mulla, plecat In piept, vi-vi luà buatura. Cand se spovedea, tremura ca un copil.

Ti era grozav de fria de iad

vi

de

ziceà el muncile vevnice. Da Orinte, nu-s om rau... Nu, de loc. Eu ce fac? Eu muncesc. Eu ce fac? Eu imi zic rugkiunile. Eu ce fac? Eu imi \T'ad de casa mea... Umblu eu dupä mueri streine ? injur

eu de lucruri sfinte? Fur averea altuia? Din partea asta, dac'am fAcut, s'a" nu mä ierte Dumnezeu. $i sd vezi, eu In Vinerea www.dacoromanica.ro

1. Agarbiceanu

46

patimilor nu pun nimica In gura mea toatä ziva. Eu ce fac In Vinerea patimilor? Eu

incuiu poarta, eu incui casa. Si stau In casd toatà ziva. Nu mânc, nu beau, nu vorbesc cu nimenea, ci mä rog la Domnul Hristos... Eu asa cinstesc Vinerea patimilor".

Lar dacA preotul li arunca In fatd be-

tia, tAceä, tuseà Innädusit si fäceä: hm, hm!..." Si clätind din cap. N'au trecut cinci ani, de cänd s'a Insurat, si i a murit si muerea si mamá-sa, Chiva. Acum i se urà de moarte. Stà mai mult In cräsmä decat acasd. Ce sd facd acolo singur?

Si pe vremea aceea, la niste päduri, dintr'un sat vecin, se fäceau täieturi mari. Plecau oameni multi si de-aici, ca sä facä bani. Erà Insä muncä greA: stejari grosi, fagi puternici, trebuiau coborIti departe, pänà la drumul de fier. S'a dus si Gruia, si fäcea bani. Dar, dupä ce se stranse multä lume acolo, iacä numai cA la poalele pädurii, aproape de drumul de fier, räsäri si o crasmd, si'n cräsmä se'nvartea o jidancä, grasä ca o rata Indopatd, si-o fetità de vr'o cincisprewww.dacoromanica.ro

Gruia

47

zece ani. Fetitei ii ziced Suli. Din cdnd In cand, la särbdtori, se abdted i câteun tigan pe la cra§ma aceia. Se strecurà in-

näuntru, 10 scoted cetera de sub haina ruptd §i Inceped... $i multi bani s'au prdpddit In iarna aceia aici, In crd§md. Jidanca se ingrd§à parcd §i mai tare, ii rourase unsoarea §i prin pelita obrajilor, iar Suli I-Acted totdeauna ca o dracoaicd. Gruia venise des sd-§i ude gâtul. Dar peste sdptämánd nu sta mult ; nici pret de-o jumdtate de ceas. Altddatd nici atdt. Intl-A i e§eà, ca §i cdnd ar fi dat numai bund ziva la cei dinnduntru. Duminecile insd, i la sdrbdtori, bed

mult. De multeori i§i bed plata de pe o sdpfárndnd intreagd. Si c4tigd mult. Ca trei de ceilalti. El ziced *: marnd nu-i, muere nu-i,

copii nu-s, nu-i niel bisericd, ce sä faci in pustietatea asta? $i s'apuca de inghitit, de-ai fi gandit 0 nu se mai saturä. Odatd patru säptknâni n'a beut nimic; dar dupd patru s'Aptdmâni, Dumineca,

intrat de dimineatd in cr4md, §'a inceput cu spirt. Pe la amiazd, cand a venit cetera§ul, trecuse la vin. $i cum a soa

www.dacoromanica.ro

48

I. Agarbiceanu

sit Pintea, 1-a luat Iângä el, si 1-a scuturat odatä de-i pocnirà toate oasele tiganului.

Sd-mi zici, mài, cA astgzi vreau s.4 petrec strasnic. Mi-am strâns banii de pe patru sAptämâni... toti trebue sà-i beau astAzi. Da' si tu sä" beai, a de unde nu, te ia mama dracului." BACI tiganul §i In-

ante. Gruia, singur la masà, a tot ascultat, a tot bdut, a tot täcut. Pe la cepù

ojinA s'apucä Gruia de joc. $i sare §i se frainântà, i izbeste podelele, de se cutremurä toatà crasma jidancei. La obraji erà vândt. Asudase putin i Incepù sA gâMe. Deodatà se opri, se repezi, apua pe sigan In dinti, i jucd mai departe. Toti se IngrozirA, toti se fereau, nimenea nu cutezA sA meargd sA scape pe tigan. Gruia

se infierbAntase rAu; nimenea nu-1 mai vgzuse In asa hal. räIntr'un tarziu sapä pe tigan, mAsese 'n dinti numai c-o bucata din a-

masa faraonului. In crAsmd erà liniste de moarte. De-

parte, se auzeà vuetul trenului de marrá. Gruia se apropie de oameni. Abia mai vedek si nu mai cunosteà pe nimeni. www.dacoromanica.ro

Gruia

49

Cine se prinde cu mine, ma, vine vrunul sa se batä cu mine"? Lini§tea sä Mai §i mai mare, §i mai chinuitoare. El räcril:

Mai, cu mine sä nu se prindä nimenea, ca-1 zdrobesc. Mal, cu mine sa

nu se prinda nimenea, Ca eu i ma§ina o opresc In loc. Ce vreti voi? Ce ziceti? Nu credeti? Stati CA VA arät eu!" $i e§1 ca o furtunä pe u§A afara. De multeori, cand se Imbata, se Faun CA el opre§te trenul. Dar niciodatd n'a mers pan' acolo. Nu-1 tineau picioarele.

Dar acum Gruia, afara, cu capul In piept, ca un taur Infuriat, alerga spre drumul de fier. Cand e§irä oamenii din el-4mA,

Gruia era lipit de un stalp de telegraf, iar trenul se apropià galaind, holband ochii säi mari ro§ii. Gruia pandea dupä stalp, ca §i cand ar a§teptà un du§man. Nu l'au observat ma§ini§tii. Cei dela cra§ma aler-

gau, faceau semne, dar cei dela carma locomotivei nu-i luau In sama. ii väzuse de multeori beti, racnind acolo afarä. $i cand ma§ina veril aproape, Gruia sail intre §ine, §i se aruncä asupra locomotivei, 4

www.dacoromanica.ro

50

I. AgArbiceanu

ca asupra unei dihkiii. Masina fluerk dar cand se oprl, din Gruia nu mai rdmäsese intreg deck pà1dria, care-i zburase departe, Intrun sant.

www.dacoromanica.ro

impácare. 000

4*

www.dacoromanica.ro

IMPACARE

Vasile Lupascu de cateva zile are ceva

pe suflet, ce nu-i lasä o child de liniste, 0-1 face sä nu fie multämit cu nimica. Pe sluga V scoalä 'Dana a nu se crepà de zitiä si nici nu asteptä sä-si adune fanul din iesle cei patru boj ca patru ursi, si räcneste: MA, präpäditule! tu vei muri de somn, and vei murl! Uite, pe ce vreme

suntem si plugul tau Ina e sub opron. injugä odatä si porneste si sa nu te mai vad!" ca

Boii mari Isi rästoarna greoi capetele, le incapa coarnele largi pe usa

sä"

grajdului si-si misa pe 'ndelete lastarele, apropiindu-se de jug. Georgia, un fläcäwww.dacoromanica.ro

54

I. AgArbiceanu

iandru oache§, Oriol de aprig, lnteo clipà Inchide gâturile groase In jugurile lucii, petrece funiile printre coarnele rAsucite,

strälucitoare, §i, fäcându-§i repede cruce, pocne§te din §erpele cu coada subtire de

fuior, pe deasupra boilor.

De and

sluje§te, nu auzise atatea cuvinte aspre §i grele din gura stäpAnului pa'nä mai alaltäieri: §i acesta e al treilea an, decând se apucA mai Intál sfios de munck aici, In curtea asta. DintAiu i-a fost ru§ine, cAnd stApAnul a inceput sä-1 mustre, a§a din bun senin; mai tArziu, vAzAnd cä nu are nici o vinä, se Inducid §i Inieptd cu putere poarta, cind o deschise sä iasä plugul. Trânti-ti-o-ai de cap", se auzl, din curte, glasul lui Vasile Lupa§cu. Pe drum Insä 'fi treca necazul §i se gândia: Oare

ce ndcaz sä aibd pArintele, de-i a§a de atrAnit? Acasä sunt toti sdnäto§i. Domni§oara a venit numai de o sAptArnânä acasä

vi-i albd §i fragedä ca un crin §i ciripitoare ca o vrabie. Alte supärAri de unde sä aibA?" Dar dupd ce boii se puserd In brazdà §i limbile de fier ale plugului intrarà adânc In pArriântul umed, rAsturnând

brazde groase §i jilave, strälucitoare sub www.dacoromanica.ro

impäcare

55

lumina soarelui tânär, Georgia Isi uitä si de necazurile lui si de popa. In mirosul proaspAt, aldut, de pämânt nou, o molevire dulce i se revärsa In tot trupul si ca

un la usor i se puneà pe ochi. In adancul sufletului i se treziau doine uitate si,

tinând cu o mând de coarnele plugului, cu biciul pe spate, trAgänà antece cu frunzA verde", cu dor de primävarä si Ina de ceva. Dar seara, când se intoarse, pärintele Il luà la Intrebäri, tot asa de rästit, ca si dimineata.

PAnd unde ai arat? PAriä la cele cloud tufe cu trandafiri sälbatici! Asta-i muna de douä ceasuri si tu ti-ai prApAdit o zi Intreagä. De ce n'ai

stat acasà, pämântosule, Incalte se odihneau boii". Georgia se Inciudeà si, scotand itstelele, läsd jugul sA cadä de sus si mai arse cu pleasna de fuior pe un bou, ce nu-si autä IndatA de drum. AIM, mAi, pare-a ti-ai perdut min-

tile!" strigä popa, pe and Georgia se fAceà a nu-1 aude. www.dacoromanica.ro

56

I. Agarbiceanu

Mai lasä feciorul In pace, mäi omule, cä-1 faci de-§i ure§te zilele. PAn' acum: c'à GeorgicA a§a, c'à Georgicä pe dincolea, cä fecior harnic ca Georgicä nu-i, §i acum hop! deodatA ti s'a stricat fierea!

Din lene, din prost, din ticAlos nu-1 mai sldbe§ti! Ce-i cu tine, omule?" Preuteasa le zise toate aceste In pridvor, unde ven1 §i popa, le spuse Incet,

ca sd nu o audá nime altul. Ai puteA §i tu s'A-ti

tu i

gura

§i

sä

nu te mesteci unde nu-ti ferbe oala. Tu te pricepi la plug §i la vite ori eu?" räspunse rästit Vasile Lupa§cu. Femeia se InvArti Intr'un cAlcâiu

§i

intrA In casA. Ce aveA omul de cAteva zile? N'a fäcut nimic sA-1 supere, n'a dat nici o nenorocire peste ei. Ba dimpotrivä'. latA, fata lor abia de-o sAptämAnä e acasà,

pe vacantele de Pa§ti, §i popa nu a aflat pana acuma trei vorbe dulci mAngAitoare pentru copilä. Ce va gAndi Emilia? CA cine §tie ce trai rAu s'a incuibat In casa la ei, de cAnd n'a mai fost pe acasà. Mata ar mai trebul! Sä-i intunece astfel i

putinele cupe senine ce trebue s'A le aibA acum, dupA atAta Intunerec i räcoare de www.dacoromanica.ro

impäcare

57

ziduri. De dansa nu-i pasa. Ea preoteasa, §tie s'A rabde §i s'A tacA. Ba Inca de tacut

prea tace uneori. Georgicd legä bine boii i le umplfi ieslele. Patru oameni cari sapaserA azi In grAdinä, povestiau In u0, slobozind noni u§ori din lulele. Sluga 1§i räsuci o tigarà §i merse s'o aprinda.

Da te-a

luat pärintele, ca de la

oale, fartate.

Nu te supara, zise altul, CA noi Inca am jucat astazi. Ne-au dat sudorile, panä am brodit cal-A.111e ap cum Ii plac dlui. Pasà-mi-te toti oamenii-s ca narav

cateodate. Numai cateva zile mai erau panA s'A intre In saptAmana mare. Vazduhul subtire, imbalsamat, chema spre Indltimile pe cari se aprindeau stelele tremurAtoare. Cina se fäcù repede, mancari de post, ca la toti romanii. Oamenii cari lucraserä In gradina, särutand mana parintelui, e§ird

grabnic pe portita ce se izbi de trei-ori pand sd se Inchida. La cinA, In cask Vasile Lupa§cu nu Imbucä aproape nimic, spre marea supdwww.dacoromanica.ro

1. AgArbiceanu

58

rare a domni§oarei, care pregdtise topa cu branzä In acea sara. Parinte, placa-ti, zise preuteasa. Va veril ca mane saptämana mare §i atunci va trebul sa ajuni mai mult, ca" te vor Imbulz1 cu spovedirile". Preotul nu zise nimic, ci-§i tot lunecà

degetele pe frunte. Cu pärul negru, lung, peptenat 1ndärapt, cu ochii aprit0 sub sprancenele dese, cu barba rotunda, bogata, Vasile Lupa§cu era Inca om In floarea vrastei. Preuteasa era mai trecutd ca el. Vezi bine cà mai, doar greutätile zilnice din familie, nu bärbatul, ci femeea le Indurä. Totu§ cine se uita la fata Malta

mlädioasa, cu fruntea de zapadä, cu obrajii de crin i In mijlocul crinilor ga§i

roafe invoalte, ro§ii ca sangele,

bagà de sama gura mica,

§i

cine

vedea ca

Emilia samdna cu preuteasa. In lini§tea grea din odaie, femeile priveau una la alta. Daca dumnealui nu vor-

bek ele ce se inceapä, mai ales and 11 §tiau supärat? intr-un tarziu, Lupa§cu, trezit din On-

durile lui, zise:

www.dacoromanica.ro

imp5care

59

O sdptämand ti-ai päpat-o, coconitd. Mai ai ce mai ai, apoi iar la §coald.

Nici acolo nu-i va fi mai pustiu

decat aici. Uite, a facem cu totii ca 'n

biseria. Nu §tiu de ce e§ti a§a de fdrd voe, chiar acum, and e §i Emilia acasä.

Ce bine ar fi sd poatd cet1 muerile In capul bdrbatilor §i sd vadd ce le zace pe inimä, atunci am scdpà de atatea

Intrebdri fail de nici un rost, cari scur§i preotul, Mandu-§i o cruce largä, se tidied §i e§1, ldsand §i mai mirate pe mama' §i pe fatd. Mai ales preuteasa ar fi avut a§a o poftd sd-i spue ateva! A mai voit ea §i de altddatd, dar nu i-a spus nimic, aci privirile acele poruncitoare ii opreau vorbele In gat, §i acum, pe deasupra, era §i teazd numai zilele!"

Emilia acasd.

Afard e rdcoare §i numai o lumind blandd de stele. Luna e o secerd de argint. Dar oriat de rdcoare sd fie §i oriat s'ar preumblà Vasile Lupa§cu pe ardrile nu se poate rdcorl. noui din grädind,

Se opre§te din cand In and, I§i freaa

fruntea, ofteazd greu... Inspectorul §colar

nu-i mai iese din minte. il vede §i acum www.dacoromanica.ro

60

I. AgArbiceanu

cu burta rotunda, cu ceafa groasa, cu o bdrbie ca aceea §i cu doi ochi mici vicleni, aproape cufundati In gräsime. Nimerise chiar In ora cand el, preotul, cate-

chiza. copiii. *i nu i-a dat nici mana de bine v'am gasit, ci o simplä Inclinare din cap. incepit pe loc s'ä Intrebe pe bdeti cuvinte ungure§ti §i ei §tiau, dar fraze In-

tregi, vezi-bine ca nu puteau In§ghen. Inspectorul stranuta, 4i ascunse obrajii In-

teo batistä ro§ie, mare cat o näframa de cap, §i se Intoarse c'äträ preot. *tià bine rornanete. Daca dupä Pa§ti nu yeti face §coala nouä, apoi vom face noi, statul, una, tii colea ca la ora! D'apoi §coala-i asta, domnule? Ce pdreti Is aceia? Ce tavan e afurnatura de sus? Fere§tile crezi ca pot fi a§a de mici §i oarbe §i la §coalä, ca la casa parochiald a Dtale? Asta nu-i §coald, domnule, ci curat cotet. Dar las' cä facem noi §coli, de vi se va 'nacrl sufletul. Avem drept §i vom §i face. Die inspector, o a§a batjocurä din partea Dtale...

Ce batjocurd? Nu-i cotet? Dacä www.dacoromanica.ro

impàcare

61

nu faceti edificiu coraspunzator, va Inchidem coliba asta §i facem noi". O a§a batjocura n'a mai pata Vasile Lupa§cu. in fata Metilor sä spuna ca §coala cea romaneascä, a lor, e cotet! Ar fi voit sa' alerge dupd el §i sä-1 intrebe, cu ce

drept le spune toate aceste, dar privirile speriate ale copiilor II tintuirä acolo. E un zmintit, dragii mei, dati-i pace, mai bine sa vedem noi ce a patimit domnul Isus inainte de a Invià. Spune tu, loane a Ursului, ce a facut domnul ¡sus In gradina Getsemanilor?" Un glas argintiu raspunse hotärit: S'a rugat §i a asudat sudori de sange. Da sudori de sange! Dar la Caiafa,

ce i'a fäcut sluga acela? l'a dat o palma. Da, i'a dat o palma §i l'a scuipat. Si tu, Georgitd, mi-ai §ti spune ce a suferit Mantuitorul in curtea lui Pilat? Acolo l-au bätut cu bice, legandu-1

de stalp, §i apoi au pus pe sfantul cap

o cununa de spini mari, iar pe spate o cruce grea-grea.

Bine, drägutule! Vezi, noi toti avem de purtat cate-o cruce in spate!" www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

62

Lui Vasile Lupascu, cum m'Asura cu pasi mari cArarea nou'A din grAdinA, Ii venirà In minte toate aceste. Obrajii II erau aprinsi, ochii li ardeau. Stia el bine cA astazi toate sunt cu putintA. Citise prin foi cum se inchid, rand pe rand, scoalele romanesti, cari au fost aflate cu vinä din partea inspectorilor scolari. Dar scoala lor,

asa cum e, a fost facutd si e tinutA

cu

multe cheltueli.

Si cand se tin examenele, acolo sub acoperisul acela vechiu de sindilA, intre pAretii aceia cari nu-s prea inalti, ochii pArintilor se umezesc de bucurie, cand Isi aud odraslele rAspunzand asa de cuminte. Acolo se Invatä si cantArile bisericesti,

cari la slujba dumnezeiascA le ridicA inimile. Ce vor ajuta niste scoli mArete, daa

acolo pärintii InzAdar s'ar duce la examene, cAci nu ar mai Intelege nimic? Preotul vedea cä e lipsA de o scoalä nou'A, cAreia s'A nu-i mai poatA gAsi nimeni

vinA. Si trebuià ca Indatä, acum, s'A se apuce de lucru. Pe toamnA sA fie gata.

Si Mil sA vrea, o durere mare i se tot räscolea In suflet. De sase ani de zile nu a mai schimbat o vorbA cu InvAtAtorul www.dacoromanica.ro

impàcare

63

Dumitreanu. Si dasaul e de ad l din sat, din gazde vechi, o parte din poporeni, rudele lui, tin cu el. Singur nu va puteä face nimic, 0 oamenii-s räi. Un sentiment de rusine, mestecat cu ciudà, ii cuprinded sufletul, de cAteori se gänded la asta.

Cum se poate ca el, care a terminat liceul si teologia, sä aibd veden i atat de in-

guste si o inimä at-at de micd? Cearta a

pornit dela preuteasa si dela däscälita: nu stiau care e mai mare doamnä in sat. Preuteasa, vezi bine, cinste mai mare, dar däscälita aveä mii mai multe si era crescutä si ea

la scoli; si boii popii erau numai 4, iar ai dascälului 8 trunchiuri. Pretinele preutesii vorbeau de däscdlita cä nu stie tine ränd bun in cask n'are rochii asa frufemeile ce se invärteau pe la moase, dascAlul mai mutt, spuneau ce mâncdri rele au ai popii, cd-s sgärciti si cä nu se vor imbog'ätl niciodatd. Dar se IntämplA si asa cd cele cloud tabere de femei vorbeau si intre ele si duceau vesti nouä, de supärare, unele la preuteasa, altele la däscälita. Aceasta din urniä el-A mai rea de

gurä si Dumitreanu ascultà In multe de ea. intai, doamnele nu-si mai deterä biwww.dacoromanica.ro

64

1. Agarbiceanu

flete, apoi bArbatii.

incepurd sd se ocoleascd §i Sunt trei ani trecuti, de and o samd de oameni, prostiti de un preot din satul vecin, nedemn de acest nume, pârAse la vládicie pe Lupa§cu, a e lacom

§i cä trage din banii bisericii. $i ne mai putând sal:1A de gura muerii, Dumitreanu se puse §i el In §irul para§ilor. N'a fost adevArat nimic §i pâra§ii au rAmas cu

buzele umflate, dar §i preotul cu o

durere mare In inimd. Cu Dumitreanu cel tânAr, student In medicinä, Lupa§cu stà de vorbA, cand veneà pe acasà. El-A foarte cuminte §i apoi §tià sd spue atâtea lucruri nouä. Preotul simtià toatd greutatea urItà, mai ales a purtärii din urrna a dasalului.

Dar vedeà limpede ca färä sä-§i deà §i el ajutorul, fárà s'a' Indemne

i

el oamenii

de partea lui erau putini, dar cei mai nu se puteà ridicA nici o §coalà. $i simtià §i acum vorbele inspectorului: avuti,

Asta nu-i §coald ci cotet". $i II ardeau mai mult decat dacA ar fi primit douà palme ru§inoase In drumul mare. Trebuià deci sä vorbeascA Cu dascllul. Inspectorul plecase inainte cu cinci zile. www.dacoromanica.ro

Impäcare

65

$i din ziva urmAtoare IncepAnd, In toatä sara Lupascu pornià hotärât cu bdtul subsuoark cdträ scoald. Dar când ajungeà lângä" locuinta lui Dumitreanu, cu mult mai

frumoasä si mai trainic Inchegatà decat casa parohialà, Ii p'äreA cä zidirea aceasta severà, râcle de el. 5i de treceà vr-un drumet pe acolo, preotul erà sigur cA acesta zimbeste batjocuritor. 5i se Intorceà acasä si mai nkAjit. Dar acum e Vineri inaintea Aptdmanii mari, mâne e SAmbAtä si dupà amiaza e vecernie mare, apoi vin spovedirile si sluj-

bele cele multe. Dacd nici In astà sard nu vorbeste cu Dumitreanu, apoi nu mai

are and. Si chiar acum, In särbAtori, e se spunA oamenilor primejdia si ce trebue sd facä. Cinaserä de vreme, abia se inserase. DascAlul nu sede departe. E vreme dar. Preotul simtià cum mAna dreaptà li strânge bastonul subsuoarA. 5i por'', InchizAnd incet portita. Pe drum Isi aduse aminte cum a trAit de bine cu dascAlul la Inceput, cAt de mult ajutor au putut sà dea oamenilor cu puteri unite. 5i nu erà nici om ràu Dumitreanu, nici prost. Atka mai potrivit ca

sà"

5

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

66

numai, ca prea ascultà de femee i gura acesteia erd o moard stricatä. Pentru gurile femee§ti sä träiascd aa de depdrtati doi bdrbati, chemati sd meargd mand In mand? Ar fi o prostie! Si totu§, cal-id ajunse langd locuinta mdreatd a dascälului, aceasta I] privl iar despretuitor §i lui iar

veril In gand, cd ceeace voe§te sd facd acum, e la§itate. Dar 1i venirä In minte bäetii dela §coald, a§a speriati cum au rdmas, dupä ce a e§it inspectorul, §i simOA iar cum 1i intreabd despre patimile Mantuitorului, par-cd auzià din nou I'd'spunsurile lor argintii, i ca 'ntr-un vAl depdrtat veded ochii umezi ai pdrintilor, la examene. Se hotäri. Vasile Lupa§cu fad/ un semn servitorului ce tocmai atunci voià sd intre In

Ii

curte.

Särut mana, pArinte. Acasd e dl Dumitreanu? Acasä da, §i e §i domni§orul Valer acasä. Spune dlui, cd 11 rog sa vie putin afard."

Drept, ca o luminä, preotul 4ept.a. Nici un gand potrivnic nu-i mai rdsdr1 In www.dacoromanica.ro

impäcare

67

minte. Dupä o luptä mare, furtuna se lini§tete. Dar nu erà a§a de lini§tit Dumitreanu, care e§ind pe portita, privl In toate pärtile, cautând.

Bunä seara, die invatator. Te vei mina CA ma vezi venind la dta §i dorind sa-ti vorbesc. Dar, crede-ma, a fost o ruvine ca noi doi bärbati sa ne luarn dupä gura femeilor. Alta' treabd nu avem? Chiar avem, i pentru asta veniam sä-ti vorbesc." Dascalul nu puted scoate o singura vorbd, ci stà, cu capul plecat inaintea preotului.

Te vei fi intalnit §i dta, zise acesta, cu inspectorul. Ne-a batjocurit §coala In fata copiilor, a spus ca-i un cotet! A zis

CA ne inchide §coala de nu facem alta cordspunzatoare §i face el una. $tii dta CA

azi toate-s cu putintd. Ai citit prin foi. Acum de särbatori ar fi mai potrivit sä ne punem pe lucru. SA spunem oamenilor §i sa dam pilde noi in§ine cu fapta!" Un rastimp de lini§te grea. Apoi Du-

mitreanu ofta adanc, ca §i and ar fi scäpat de o povard mare. $i tot atunci i§i ridica §i el capul §i stà drept ca §i preotul. 5*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

68

Eu am 30 de mii de cAramizi arse. Voiu da cat va trebul. Si piatrA am." Lui Vasile Lupascu Ii strAlucirä cloud lacrimi In gene. Sä ne ajute Dumnezeu, die Invatator! SA ne ajute, die pdrinte." $i Isi stransera pretineste mana, Intaia

orà dupd 6 ani. Cand sA piece, preotul Isi aduse de ceva aminte.

Am auzit cd dl Valer a venit

de

särbätori acasä? Vine IndatA!" si InvAptorul, sprin-

ten ca un tinAr de 18 ani, alergä In casä si ven1 cu Valer.

Au povestit multe din viata zgomotoas'A din capitalä, unde el isi urma studiile, ca peste un an s'A fie doctor gata. Si popa si dascAlul Isi amintirà si ei Intampläri din viata de student si, preumblandu-se pe ulita racoroasä, top trei erau veseli.

Tarziu, preotul le intinse mana.

Apoi, dle Valer, mai

d'A

si pe la

noi; e si Emilia acasa. SA' vedem cari

santeti mai mari." $i chiar Duminecd, Valer ven l la pre-

otul. Acesta erà iar omul de mai nainte www.dacoromanica.ro

impäcare

69

vi Georgicd nu se puted mird Indeajuns, ce näcaz a avut pdrintele zilele trecute,

de l-a jucat ava de aspru. in casa

lui

Lupavcu se fäcù senin iar, dar el nu spuse nimic femeilor din toate isprävile sale. Emilia vi Valer Ivi aminteau jocurile din copildrie, vi el povested cat de urat e In capitald, cati oameni de nimica sant acolo vi cat de sfant e aici In satul lor. In sAptdmana mare venià de o petreced

pand la bisericd, unde rdmaned vi

el la

slujbele sfinte, cu ochii Impdinjiniti de farmecul aducerilor aminte vi sub vraja unui

gand vi-a unui dor, ce tot mai mult 11 stdpaned. intaia zi de Pavti, dupd liturgie vi

dupd predicd, lume multd Inflored. In tot jurul bisericii. Valer merged cu Emilia. in ziva de Pavti, ziced, trebue sd o petreacd nu numai pand la biseria ca pand acum,

ci vi dela bisericä acasä. E mare särb'ätoarea asta", spuned cu ochi strdlucitori de bucurie. Preuteasa vi ddscälita, rdzbind prin multime, se pomenird cd-s langd olaltd.

Merserd catva timp ava färd sd zicd o vorbd. Ochii lor, cand erau plecati In päwww.dacoromanica.ro

1. Agarbiceanu

70

mant, Ivi priveau copiii cari inaintau uvori, in urmd preuteasa nu departe de ele.

rupse tkerea. DI Valer a venit de mult acasä? Numai de vr-o 4 zile. Frumos Mat s-a fAcut. Mai are mult la universitate?

Un an numai. Dar e mult vi atata." lard§ tdcurd.

Si Emilia cand a venit? 0, e de o sdptdmand acasd! Ava? Si cat de Malta a crescut. Mai eri erà numai atata." $i ddscdlita ardtd, ridicandu-vi palma, cat a fost de mare. Dar cand vi-a ridicat mana, Mil voie vi-a ridicat vi capul spre preuteasd vi ochii lor se intalnird. Nu erau rdi, nici plini de patimi ochii acevtia, ci numai de sifald..

Emilia Ivi Intoarse capul.

Stai, die Valer, uite doamnele. Sd le avteptdm!" Le-au avteptat, vi ddsalita, Imbrdti

vandu-o pe Emilia, o sdrutd pe frunte. Ce frumoasd te-ai fdcut." www.dacoromanica.ro

impàcare

71

Lar cand sä piece spre casd, Emilia o oprl pe dascalita. Acum, dac'ai venit !Yana aici, vino si !Dana la noi. Bine, vin, dar mane s'ä stiti ca' va

am pe toti la pranz." Emilia si Valer, la sfarsitul vacantelor,

pärasira satul cu dulci amintiri si cu Ondud si mai dulci la un frumos viitor. and

vor sosl pe yard, scoala cea noud va fi ridicatä jurnatate.

*

www.dacoromanica.ro

Cula Mereut. 000

www.dacoromanica.ro

CULA MEREUT

La stana dela comanda, Cula Mereut

e acum a cincia roata

la car. Strungarii

neastamparati 'fi iau peste picior, lar päcurarii ro§covani la fatä, cu cáme§ile smolite,

rad pe sub mustati de ponturile ce i le fac ace§tia. Dar cand e sa porneasca o treaba cu temeiu, Cula Mereut trebue sa vie cu sfaturile bdtrane§ti, a§ezate, ca s'A iasa toate bine la cale. Cea dintaiu, urda, primävara, §i cel dintaiu ca, Mereut trebue sä-1 faca"; el trebue sä potriveasca laptele din fert, s'a' arete cat chiag trebue pus, ca branza sa" iasd potrivitä pe intreg anul.

Ceilalti päcurari stau atunci pe de laturi §i privesc tinta la toate apucaturile bätranului. www.dacoromanica.ro

76

1. Agarbiceanu

Ian' gustati, puilor, de vedeti mai are mo§ul pret de-un ban rdu?" $i Cula, cu ochii mici, strdlucitori de bucurie, le Imparte la toti cas dulce §i urdd noud! Pldte0 moule un corn de tard Ind!" Flacdrile ardmii de sub cAllare, rumenesc §i mai mult fetele ciobanilor. Ochii le scAntee, negri ca t'Aciunile; cdme§ile

smolite §i itarii plini de find, par mai Intunecati. i§i clatind capetele frumoase sd le tai In marmord! ca s'A se togmeascd bine pdrul luciu §i privesc la urda §i la ca§ul alb ca zdpada. Mdi strungari, mdi, md Bucure, haidati de duceti zdrul, sd §tie i cdnii d§tia, CA a mai sosit odatd sfAnta primdvrd!"

$i Cula Mereut le aratd Cdt zdr clued. Strungarii se codesc, se frdmAntd §i unul îi strAmbd gura, gata sd plângd. Pdi, numai atdta s'A le ducem ? Sunt pse zdvozi! Asta-i! Par-cd ei ar fi sparti, ca voi !" Si strungarii, oricdt ar vol

hrdniascd bine cdnii, trebue sd se multdmeascd cu atAta. La troaca Ingustd, dutàii mari, ldno§i, pleoscdie cu limbile lungi, de-ai gAndi www.dacoromanica.ro

Cula Mereut

77

se Ineaa, nu alta. Din and In and I§i aratd vreunul coltii, rânjind spre vecinul

ce se Indeasä In el. Apoi, In rdstimpuri, ate doi sä mu§cd de urechi, de gät, aleargä dela troacd unul dupd altul §i unde se ajung, cad grärnad.ä, incoltindu-se, häräind adânc pe gâturi.

Nu-i läsà, Petre, mergi §i arde-I pe BAIan de mama focului. De nu se Infria acum dela inceput, nu va mai fi pace Intre ei la nici o mâncare". Un fläcäiandru oache§, larg la spate, se räpede cu bâta. Ap! Dä-i, dä-i tälharului, sä tina minte. Bun! Bun! Mai dä-i una. Brava! Acum §tiu a nu mai mu§cd!" §i Cula Mereut räde foarte multämit, Inmultänduli

cretele de pe obraz.

Mäi, aveam eu un ane,

1-ati apucat,

voi nu

Ala, dacä nu steteai cu

bAta lângä el, se puneä dealungul In

troaa, de nu se mai puteä apropià nici un duldu. Mu§a In dreapta, se rânjià In stänga, se Inieptà Inainte, säreä apoi deodatà Inapoi, de gAndiai cd--1 poartä zmeii.

*i dacA se säturà, rämâneà asa cu toate patru

picioarele In zAr,

ca Incremenit.

www.dacoromanica.ro

78

.1 Agarbiceanu

Numai coltii si-i arätà din and In and. Al dracului cane! Dar apoi i lup sa fi fost acela, care dacä Intrà odatä In turmä,

sä se mai Intoarcd In pädure! Ell o präsilà, stii, cum azi nu se mai afld. De mult a murit, mosule? De mult ! $i nici azi nu stiu ce board sä fi avut. Cä intr-o dimineatd mà trezesc numai, cá voinicul meu nu se

mai scoalä de langä strungä. A zdcut patru säpfärnani pe coaste si nu !liancà nimic, ci privia numai asa cu ochii Inväluiti de ceatà, ca un om care se simte cà se duce. II chemam pe nume si nu md auzed, 11 mangdiam pe gat si pe spate, si nu inä cunosteà. Sara numai, cand se räsà asa o liniste, de sä auzi cum rumegA oile, i cand vreun pdcurar puneà fluerul la gura fäceà sà plangd, atunci numai Incepea si Hectoru meu sä une, dar nu

asa cum se urlä, ci päreA un glas de om, de-mi rupea mima. Pasd-mi-te numai fluerul 11 mai auzeà. $i am plans eu cu

baba multà vreme, cà erà dela pdrintii ei,

si and am adus mireasa acasä, nu s-a mai läsat de car". Cula Mereut clipià des din gene si www.dacoromanica.ro

Cula Mereut

79

mi§cà din umeri, ca §i cAnd §i-ar sdltà cojocul pe spate, de §1 nu-1 aveA. Ochii se Induio§au la ainintirea vremilor apuse §i clätina din cap fArA sA" zicd o vorbA. i

Fusese vreme Indelungatd baciu la stAna asta, unde ca bdiat a fost strungar, iar ca frAcAu päcurar harnic §i istet. Acum

toate s-au dus! Oamenii cu cari se puteA intelege bine, prietinii, viata fericitA, toate. cu pAdurea A mai rAmas cu cAmpul

de pe culme. De cum se bAgau oile In lapte, Cula Mereut umblA cu sterpele. PorniA dimineata,

cu doi cAni tArcati dupd el, cu traista In vArful bath §i nu mai da pe la stAnä cAte douA-trei zile.

CAnd apucA sd doarmd la stAnA, nu

mai IncAped de gura strungarilor, ni§te frunzd 'n buze, de nu präteau cloud parale!

Moule, am numArat sterpele dtale §i se vede treaba cA pe cinci le-a mAncat lupul!"

Cula le da pace sA vorbiascA, dacä nu-i vineA somnul §i se IntorceA numai pe ceealaltA parte. Ba s'A-ti spun eu alta, fArtate Niculae, zece sterpe de ale mo§ului de alaltäeri, au www.dacoromanica.ro

80

I. Agarbiceanu

niste miei ca aceia, de sd-i frangi In genunche de grasi. Asta nu stiu cum va fi, dar cea cu lupul sta. Eu am fost azi dimineatd pe la Valea-vacii si am väzut la marginea padurii, Intr'un tufis, lana de oaie mancatd

acum, proaspat, de lupi. Pe-acolo numai turma mosului umbla. Mai dati-va dracului, alai copii, CA de gura voasträ nu poate omul inchide un ochiu!" se rasti la ei, intr'un tarziu, un pacurar care era mai aproape. Ceilalti taceau mulcom, cu ochii la cerul inflorit

de stele. Cula Mereut nu zicea nimic, se Invarteà and pe-o lature, cand pe alta si nu-1 prindea. somnul. Se ridica intr'un cot, Isi scoteà pipa si-o Indesà cu tabac dinteo

besica mare, zmolita. Apoi se apucà sä sloboada la fumuri, tot cateun ghem mic, din coltul gurii. in väzduh plutea o liniste,

de se auzeà cum rumega oile si cum sopotä, Infiorata de taina, padurea de pe culme. Sus, stelele

se indesau tot mai

mult si trimeteau, tremurand, suliti albe, fine, printre genele ce se lasau grele pe ochii mosului, in rästimpuri mari se auzeà cate un vapit moale, Indelungat, ca si cand www.dacoromanica.ro

Cula Mereut

81

ar trece sus prin vAzduh o pasere uria§A, nevAzutA, cu aripile ware intinse, fArA s'A batA din ele. Cula Mereut, cu ochii Inchi§i, pune luleaua dupd §erpar §i se

lasA domol pe spate. Dar and sä-i

fie

somnul mai tihnit, strungarul Bucur, care nu aveA de loe poftA sA doarmA, se apropie

Incet de mo§neag, 1§i lipe§te fluerul de buze §i Incepe s'A tragd la doine ca acelea, de tresAriau In vis, coamele stejarilor bAtrAni, iar pAdurea nu mai aveA locuri tAinuite

unde sA le ascund'A. De s'ar fi de§teptat §i alt pdcurar,

Bucur mAna o pdparA ca aceea; a§a bAtrAnul nu-i ziceA nimic, dar de adurmit Ina nu mai puted s'A adoarmA.

Cu dracii odatA

pe

'A§tia

de strungari numai

an erà pretin Cula Mereut:

toamna, and se Impreunau oile. Atunci Ii mu§trulià de mama focului. »MAi Bucure §i Nicolae, voi sA-mi prindeti berbecul cel bAl. Dar pAnA numAr trei!" BAetii alergau, speriau oile §i rAmAneau

sd-i tragd berbecele dupà turmA. Dar mo§ul Ii ajungeA §i puneà §i el mAna. 6

www.dacoromanica.ro

82

I. Agarbiceanu

Ava, acum sd vie sdinul." Acesta erà berbecele bätut de bdlu. Sdinul vened adus de Bucur, se oprid ava la 15 pavi, cu capul ridicat, mdndru. Movul vi cu strungarii tineau pe balu, ce-vi zärl duvmanul inainte vi-vi Incordd gatul. Bdtrdnul comandà: Uii-i-iup!" Sdinul

pornid furtund, de-i sdltà l'Ana, vi izbià ca maiul In capul bdlului. Ava, asta-i bund! tncd una, sdinule!" Acesta se retrdged, mergdnd Inddräpt,

la aceeav distantd, vi o alfa' izbiturä de maiu

ca

butuc mare,

vi

când ai da sd crdpi un

träznià Intre coarnele bd-

lului.

Ava ti-a trebuit, hotule! Asta-i Invdpturd!" i sloboziau berbecele. Altfel cu strungarii nu-vi faced treabd. Numai când Ii aduceau tdbac, Ii Intrebà Cu ochi cercetdtori: Mai este, mdi hotilor, ca sunteti curat hoti?!" De altfel nu mai sta atdta pe la stând. Vuta, baba lui, 11 gdsià tot pe acolo, la marginea pddurii de pe culme, de cdteori vened la el, ori In pddure. i veneà regulat de trei-ori pe s4tdmdnd, sd-i aducd cdte

un pachet de tdbac de trei, toatä patima www.dacoromanica.ro

Cula Mereut

83

mo§ului ce o mai aved In lumea asta. Când

venid

bAtrdna,

intre

ei

de

ani

dearândul acum se petreceà aceea§ scend. Se abäted totdeauna pe la stânä §i Intrebd cu glas moale, sälciu:

Omul meu nu e pe aici? Nu, bunia, de douà zile n'a mai venit. Poate 1-or fi prins ni§te lupi. Ha?" fäced bätrâna §i porned färä sä mai intrebe ceva. Cand 11 Intdlnià pe Cula la marginea pädurii, el-A bine, dar ateodatä numai clopotele se auzeau, unde §i

unde, sub bolta de frunze. Vuta

tdrcoale pe marginea pddurii §i-§i chiemd mo§neagul, Cu un glas scdrpiat: Uu, Culo, mä-ää-ä!" Si In pädure räsund un prelung.

Vuta se da pe unde erà loe mai ridicat, I§i puned mdna sbdrcità sub barbä, buzele i se despdturau din zmerenia bätrânetelor.

Uu, Culo, mnää.,.!" Si abia Inteun tarziu rä'sunau clopotele

pe oi tot mai aproape, tot mai aproape, pând se iviau In marginea pàdurii cele mai sprintene. 13dtrânii se a§ezau, tdcuti, pe telinä. Ai venit iar, Vuto?" §i mo§neagul 6*

www.dacoromanica.ro

84

I. Agarbiceanu

privià In pamant. Batrana ii räspundeà Intr'un tArziu: Venit, Culo!" Taceau amandoi.

4-ai mai fAcut rand de un pachet? Mai, ca. Inca am dota gaini ouätoare.

$tii, ceea galbina, cu creastä de coco, §i ceea pestritä, care ne-a stricat atunci la Pa§ti o fereasta." Vuta scoate acum din sari o nAframa neagrA, o despaturA pe 'ndelete vi-i da pachetul. Nu zice nici unul nimic. Cula desface hArtia galbinA, pune tabacul In beicA, scoate pipa §i o indoapA cu proaspat." Lasa o dungA de catran pe cioareci §i aprinde iarba dracului. Sloboade noni u§ori, alburii, prin coltul gurii. Baba se uitA la el: Doamne, Culo, mult pipi tu! Ham, mult!" rAspunde mo§neagul scurt, pe nas. Apoi cu gura plinA de fum adaugA: imi mai aduc §i strungarii. Strungarii ? De unde, Culo ?" Mereut clipe§te, viclean, din ochi.

Dela sasu. Dela care sas ? Dela cel cu tatac. $i care-i Asta? www.dacoromanica.ro

Cula Mereut

85

laa, soro, tu nu §tii! Sasu §i dracu. Acasd In grddind nu pune täbac,

ai

fria. La hotar, mai prin cucuruz,

mai prin napi, pune. Dar au dat strungarii no§tri de el §i-mi tot aduc!" Strungarii ce-i drept i-au adus de vreo ateva ori, dar nu erau decdt vreo

trei fire. Bdtrdnul nu i-a crezut and i-au spus a nu mai este, §i de atunci, prdpdditii il tin pe bietul Mereut cu tdbac din frunze

uscate de napi §i de bostani. Baba se treze§te ca din vis. Uità, Culo, stejarul acela n'a fost ars. Cine l-a ars? L-a trAznit, Vuto!

L-a träznit? Mdi, mdi! se indärätnicià bdtrAna. Ce putere mare s'a fdcut §i din pddurea asta! Stii, mai de mult erau numai nuele de 'ngrAdit. E mult de atunci, babo. Tare mult, mo§nege !" 5i-§i aminteau lini§titi, ca §i and ar spus crampee din viata altora, atAtea fi

lucruri trecute, pe and erau ei In floare. TArziu, Vuta se gätd de mers. Acum te duci, Vuto? Da, md duc! www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

86

Prin sat ce mai e nou? Ce sä fie, mosnege? Nimic." Vuta, adunatä de spate, cu Calla bätrânetelor In mânä", isi trAgeà cu greu cizmele mari, uscate, pe pajiste, iar Cula Isi aprindeà din nou luleaua si rämâneà, asa 'ntr'o dungä, cu ochii perduti spre culmile pAdurii, ce pAreà o boltire de smarald sub lumina soarelui tandr. i

*

www.dacoromanica.ro

Tálva bállor. 000

www.dacoromanica.ro

VALVA BAILOR.

De vreo patru ani incoace nu se mai intreabd nimeni pentru ce nu se Insoarä Vasile Marza. Toatä lumea tià cd trebue sà ailA legAturi tainice. Altfel cum sä-i talcuiascä schimbarea ce se ivise in viata lui?

a mai de mult Vasile Marza muncid

In rand cu alti bAie§i, cu zi, cu noapte, bed spirt cu oamenii In cra§ma din sat, §i, sara tarziu, treced pe drumul pietros, impletecindu-se, ca once Roman beat.

Dar acum de vreo patru ani in baie nu mai lucrà. Ciocanul lui, sfredelul lui, ruginiau dupd cuptor, iar In cra§ma din sat nu mai intrd. In schimb insä, merged Lunea

la ora, §i bed In altele, In rand cu domni www.dacoromanica.ro

90

I. Agarbiceanu

mari, beà câte trei zile. $i-i cântau muzicite ca la nuntä, §i chiuia Mârzut, de rdm'aneà cr4maru1 cu gura cAscatä. Värsà banii cu Oleata. $i, de muncit, nu muncià, vreo slujIA pe la MI nu purtà, ci

se plimba prin sat ca un Impkat. Se

plimb.à. ziva. Noaptea? Noaptea nu §tià suflet de om pe unde-i duc arArile: noaptea Il Inghitià In intunerecul ei, §i numai dimineata II vedeau iar oamenii. $i dintruntAiu satul fäcù. Dar, dela

o vreme, doi fartati de-ai lui, Incepurà sd deà tarcoale noaptea In jurul asii lAtrâne de pe Frasinu. Dar In casd nu el-A nimeni, din casd nu se auzià nimic, ei pätrundeau parcA numai a§a ca un miros de mucegaiu din bArnele vechi, ce dau In putrezire. $i fArtatii se mirarà In ateva nopti de-a rândul, §i-n urrnA, cu Orere de Cali In suflet, nu mai pkir5. $i le pAreà rdu de Vasile Marza, care, de bund samä, aveà legAturi tainice. Le

päreà räu, pentrua simtiau

Ca'

ortacul

acesta harnic, a plecat pe drumul pierzArii.

Nu cutezà nimeni sà-1 intrebe unde umblà noptile. Dar In schimb oamenii Incepurd sd-i facd judecata. In bdi de mult www.dacoromanica.ro

Valva bällor

91

se imputinase aurul, si baiesii traiau nacäjiti, si-si ardeau sufletul cu spirt. Valva bäii se maniase, cine stie de ce, si nu se mai arata nici la Rodu, nici In Valcoiu, nici in Frasinul. Oamenii scurmau pämantul,

puscau In stanca, iesiau leorca' de pa, la lumina alba" a soarelui., iesiau Incruntati

cu fetele pämantii. Era vädit cd, pana nu s-arata" valva, aur nu vor mai aflà.

Cand s-a descoperit o liana mai In urma, väzuse stafia unu, Ion Bancii. Dar abia o zarise, abia arata cu mana spre dansa,

si ortacii cu cari MA, ramaserà trdsniti; un colt de stanch' ii cazù lui Ion Bancii drept in crestet, facandu-1 chisalitd. De-atunci niciun bdies n-a mai vazut-o. Dar oamenii In sat, la baie, prin crasma,

spuneau ca Vasile Marza trebue sa fie In legaturd cu Valva bailor. Altfel de unde schimba el In toatä saptamana funti de aur? Altfel unde ar umblà el noptile de-a randul ?

vreun baias mai pestrit la mate Incepeà sä spuna minunea: Cica In puteSi

rea noptii, cand se 'ntorceà dela baie, 1-ar

fi väzut pe Marzut trecand peste dealul bailor. Dar nu mergeà cum se merge, ci www.dacoromanica.ro

92

I. Agarbiceanu

trecea zburand, par-ca, neatingand Oman-

tul. $i pared 0-1 duce o furtunä, a§a treceà de iute. Altii /1 vazurä cum urca pe Frasinu, pe deasupra brazilor, ca o negura, §i cum de sus, de pe cre§tetul muntelui intunecat, II chierna, fäcandu-i semn din mana alba, un chip de femeie. Ba unii II väzurd dimineata zäcand In

casa lui cea veche, jos pe podele, batut cumu-i marul batucit de Sampetru. $i din pove§tile acestea de cra§ma, oamenii se treziau §optind de cate dräcii toate, care se fac cu ajutorul celui necurat.

lar Vasile Marza se plimba prin sat fail de grija. Obrajii i se pdliserä, manele i se albiserd, de and n-au mai prins ciocanul. Ochii li ardeau intunecati, ca cloud picuri de smoald, §i, din cand In cand, tu§ia ca §i cand ar fi Incheiat o gandire.

Sara, cat ce se Intuneck apucà prin graciini, prin tufi§uri, treceà vintri§ pe coastele muntilor, §i-1 Inghitia apoi cand o pädure de brad, cand alta. Pa'§ia Incet pe cetina uscatä, se apropià In rastimpuri, mi-

rosind parca, apoi pleca iar. Taina noptii Il Invaluià, ii patrundea In suflet, ceva rece www.dacoromanica.ro

ViIva bäilor i

93

se prelunged din and In and dealun-

gul spinärii, dar el merged mereu. $i and se apropià de locul §tiut, mâna i se Incle§td

de ciocanul nou de otel, se läsà pe brânci §i se apropid cum se apropie mâta de-o pasere pe acoperi§ul $i nu se auzid nimic acum. Tdrziu se arätà o limn de luminä, cum tremurä, cum trece de pe un brad pe altul, cum o Inghite In urmä intunerecul. Printr-o vizunie ca de vulpe, Márzut se coborià In ¡Amânt. Dar, nu peste mult, lumina tremurà iar §i feciorul, asudat, ie§id proptindu-se in mâni. $i, daa-I IngAduid puterea intunerecului, In aceia§ noapte se strecurà pe altà coastä de munte. Se coborià §i acolo, undeva, in pämdnt, §i, cdnd se ivid, erd §i mai ostenit. Aved vreo §ase locuri §tiute, unde merged mai bucuros. Cdnd aved sà meargä In locurile acestea, peste sAptärnând nu erà a§a palid, vorbià ca oamenii, I-Acted cu toti

cre§tinii. Dar In rdstimpuri depärtate, la trei-patru luni, psareà aproape mort, and se ivià oamenilor. $i, dupä täcere Incruntatä de doud-trei zile §i tot atdtea nopti, www.dacoromanica.ro

94

I. Agarbiceanu

se hotarà In sfarsit In noaptea urmätoare. Atunci pleca In locul cel de-a septelea. 5i-atunci, de multe ori, cloud nopti sta in sanul pamantului, si, and iesià, ochii lui sclipiau ca de drac. De multe ori ar fi voit sa fie iards om, In sirul bdiesilor, ca mai Inainte, dar nu mai putea. Dacd treceà o saptamand, stapanindu-se, In urrna tot trebuià sa meargä

la oras.

$i intr-un colt intunecat al orasului era o crasma, unde suflet de om nu intra. Erau vreo cinci oddi afumate supt un coperis negru de sindild. Aici era crasmärita una de-i zicea Nituleasa, o baba cdrunta, cu coltii iesiti, cu barbia lata zbarcitä, cu nasul lung cat o piparca. La crasma aceasta trageà mai intaiu Marzut, cand venia la oras. Dar nu infra pe usä ca Romanii, ci pe-o poartd veche,

mancatä de cari, ce da In gradina. Si In gradina tainuitd, supt arbori, era o casuta alba, cu usi nouä de brad mirositor, cu trei ferestrute luminoase si curate. $i la una din ferestrui, de cate ori se

deschideà usa de la gradinä, pandià un cap de fata. $i n-apuca Marzut sä se awww.dacoromanica.ro

Valva bäilor

95

propie bine, capul luminat trecea dela fereastra, vi o voparld de fatä, de sd-ti lunece prin mâni, Ii s'aria lui Vasile Marza In brate. Apoi, tinandu-se de dupä cap, intrau In casuta aceia. $i n-apucau tinerii s'a' se desprindä din brate, i crâvmäreasa, Nutuleasa, se ivia In uvä, aratandu-vi coltii.

Bund s'a-ti fie inima, Vasile. Da' ce mai nou pe la voi ?" $i ochii bätranei, cand vorbia, cercetau pe voinic ca i cand ar fi vrut sa cantäreasca ceva. Marzut scotea cu scarbd o traista de piele umflatä, grea, vi-o arunca pe masa.

Cal?" Intreba Nituleasa, strambandu-vi fata

i

zgaindu-vi ochii.

,,ase funti. $ase funti ? $ase.

$i zici ca-s vase?". Feciorul se Incruntà: la-o vi-o cantdrevte, c-a dumnitale-i, vi da-mi mie pace".

$i cravmareasa dispara. Indata. La inceput dragostea fetei 11 faced pe Marzut tare multumit Dar, dup-o vreme, Incepeà sa se tanguie fetei. I se parea c-a adus destul aur, i se parea cà s-a chinuit www.dacoromanica.ro

96

I. AgArbiceanu

destul, credeà cA-i stransA destulA avere, ca sä poatA face cununia. Fata-1 ascultà, Il ImbrAtisà, plAngeA. Dar de mAsa se temeà.

CrAsmAritei nu i-a spus odatä gAndul lui MArzut, care ell si al ei: sA se cunune, si Vasile s'A ¡eje locul bdtrAnei In crAsmA.

lar Nituleasa, cAnd Ii da Vasile se 'nteleagA c-a adus destul aur, se InveninA, ca muscatA de viperA. *i MArzut täceà, amintindu-si cu groazA cAnd a IntAlnit mai IntAiu pe Nituleasa. ErA innainte cu vreo patru ani, intr-o primAvarA. Venise cu niste aur sA-1 schimbe, si, cApAtAnd vr-o cinci zloti, s-a rätAcit in crAsma asta IntunecatA. Mai Inainte nu fusese niciodatA aici, nici ortaci de-ai lui nu beau la Nituleasa. Dar atunci, necäjit Ca' Intr-o fund de zile abia fäcuse sam'A de cei cinci zloti, rätAcl mult prin oras, pAnA s-a trezit In crAsma aceasta. i, ca RomAnul necAlit, a inchinat din pdhdrel binisor, si-a inceput sä se tAnguie cum merg de räu Mile. CrAsmArita 11 mirosl de IndatA cA-i Mies, cum intrase. iacum tot da tArcoale In jurul lui, trAgAnd cu urechea la vorbele ce spuneL i, cAnd In crAsmA rAmase numai MArwww.dacoromanica.ro

Valva bàilor

97

drut §i Nituleasa, aceasta si-a luat un scaun

si s-a apropiat de voinic. Ce, esti bAie§ d-ta? Il IntrebA. 13Aie§ da!

$i ce? nu este aur? Va fi el, dar vorba-i CA' nu-1 afldm.

Aici ai spus-o drept. Nu-1 aflati. CA, de 1-ati aflà numai pe cel din Frasinul, tot satul vostru ar fi sat de boieri. Se poate", zise feciorul. Dar poate el stä In fundul p'AmAntului". Poate, dacA-1 lAsati acolo". MArzut o privl In batjocurA.

D-ta se vede cA. nu §ti ce-i aurul. Altfel n-ai vorbl a§a. Chiar s'A nu §tiu, eu Iti spun cA, de m'a§ duce Intrun loc, a§ aduce trei chile, Intro noapte. intro noapte?", zise In sine MArzut, cutremurandu-se. Apoi, dupA un rAstimp de gAndire, vinele i se IncordarA, ochii i se aprinserA. D-ta stii aur intrun loe anume?", zise el. BAtrAna tAcfi, se ridicA de pe scaun, Incuie u§ile, ldsä perdelele murdare, stinse lampa, §i, numai la lumina unui betigas de 7

www.dacoromanica.ro

98

I. Agarbiceanu

sau pdtat, se apropie de Vasile Marza, si-i zise Cu spaimä: Ce-ti spun tie, Inca n'a auzit ureche de om din gura mea. Dar tin la tine, si vreau s'a-ti arät cA este aur." De-aici tricoto batrana se apropie si

mai tare de Márzut, si-i sufla vorbele In fatd, deodata c'un rdsuflet mocnit, ca de mortdciune. Vorbià In soapte, si-i da deslusiri de locuri, ca si cand ar fi träit toatä vieata ei prin locurile cu Mi de aur. Spuneà nume, arata cu mana directiile, Inchipuja In aier, cu cleoambele ei batrane, coturi

de päduri, rapi prapastioase, stanci ce stau sa se prabuseasca. in lumina slabd a crasmei parea ea' se sbate pe päreti un liliac urias.

Vasile Marza iesi Intr'un tarziu In racoarea de-afara, beat de bäuturä si de minunile auzite. Dar multa vreme n'a cutezat s'a-si Indrepte pasii spre locurile

spuse de bätrana. Le cauta cu ochii, le ghicià In intunerecul padurii, dar, cand se gandià sä porneascä In puterea noptii, i se muiau genunchii. In sfarsit, Insä, Invinse In el patima. incepfi cu locul cel mai usor, si, cutrewww.dacoromanica.ro

Valva bailor

99

murandu-se, vazfi cä bätrana avea dreptate. Erau niste surpäturi vechi acolo, ca niste mAsele uriase, Intre mdselele acelea, la dreapta, Mole" de vana de aur nemancatä.

Trecand de pasul dintaiu, celelalte cái i-au fost mai usoare. $i pretutindenea batrana spusese deslusit unde are sa deje de aur. 5i, unde era aurul cel mai mult, era locul al septelea de pe Valcoiu. Aici

Insä se pogorià Marzut ca 'n gurä de iad, si, cand iesia, tarziu, Il acoperiau sudorile mortii.

$i-a fost sä fie cu noroc. Nutuleasa aduna aurul si-1 faceà In bani, iar Marzut capatà jumatate. De la o vreme, feciorul MCI In vorbd cu fata crasmaritei, din vorbd In dragoste, din dragoste In planurile de cdsätorie. $i nici bätrana nu era

$i acum aduna ea toti banii, si lui Vasile-i da cat sd aiba de petrecanie si de traiu. Dar bdtrana, Indatd ce Incepù sd adune ea toti banii, o cuprinse o sete de aur nebund. Cat nu venia Marzut o sapImpotrivd.

tarrianä, facea spume 'n coltul gunii. lar flacaul, cu cat se Indrägostià mai tare de 7*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

100

fatd, Cu atdta i

slabià dorinta de-a bate

noptile baile parasite.

5i 'n urmd Incepura certe. Dar batrâna, cand vazfi ca nu mai invinge cu tinerii, intr'o Sambata sara, li zise lui Marzut:

Asa dar sd vd cununati. Numai Inainte trebue sa mai mergeti ()data, singurd data, la vartegiul Oanii de

o

pe

Vdlcoiu. Aurul pe care-1 aduci, 11 cheltuim tot la ()spat. Dar vezi Incarca-te bine".

Apoi, oftand, ca zdrobita, adause: Acurn, dupd ce nu vei mai merge

decdt o singura data dupä aur, am sä-ti spun de unde-i stiu eu samanta. La crasma asta, pe vremuri, n'a fost tocmai lucru curat. Aici, cdnd traià Nutu, se intalmau toti hotii de baie, toti sträitarii de-acum iac' asa, sunt tufe pe langd cei de atunci. Acum full cdtiva grami si cred c'au prins pe Dumnezeu de picior. Da'tunci nu erà furtul supt child. $i nici nu-i puteai zice hotie. Cd nu luau din baile care se lucrau,

ci stiau vine ramase din batrani. Numai cat asta era taina alor douä gazde. Doi veri. 5i din cei doi veri a trecut taina la copii lor. 5i, cánd a ucis baia Arämii pe Fenea Tapului, atunci s'a taiat sirul www.dacoromanica.ro

Valva bàilor

101

oamenilor cari cuno§teau taina. Dar, panä

au träit, cand 4i petreceau, mie imi spuneau tot; bärbatului, Doamne ferWe. Si iatà ap am §tiut eu taina". Marzut s'a dus acasd: Weptä panä Durninecd sara. Dimineata fusese la bisericd, ce nu fäcuse de multä vreme. Si seara, cu sufletul u§urat, sä scape In urmd de colindatul primejdios de noapte, plecä spre vartejul Oanei de pe Valcoiu. Trecea färd teamä prin pAdure, Ondindu-se la mireasd. Treceà pe cArarea §tiutä i 'ncepù sd cante un cantec de lume. Si era cäldutd noaptea, §i pädurile räsuflau incet infiorate, §i lui Marzut ii curgeau par'cd firicele suptiri de cAldurä prin trup. Ajunse la vartej, aprinse lumina, §i, fdcandu-§i

cruce, Incepù sd se lase pe

treptele säpate in pdretele de stäncä'. Dar

nu s'a

coborit

de un stanjen, piciorul

drept ii alunecd pe o treaptd, §i voinicul se rostogoll In adancime. Un vuiet indbu§it pärea ca. vreà sä scape din pämant; apoi se Mai lini§te. Au trecut patru zile §i pe Marzut nu www.dacoromanica.ro

102

I. AgArbiceanu

I-a mai vdzut nimeni. $i 'n ziva a §asa un cioban de pe VAlcoiu a coborlt In sat c'o veste. allele lui se tot apropie de vArtejul Oanii, I§i

ridicd In \rant capul

§i urld. $i vreo patru Români luard scdri, funii, §i pornird la munte. Legard scdrile, se

ajutard cu funii, §i unul mai curajos se scoborl In pämdnt. Dupä multd trudd, In cap de seal-A, la gura vârtejului zdceà trupul zdrobit a lui Marzut. Cum 1-ai aflat, mdi Costeo? Cum sd-1 aflu! ZAceà ap lat, pe branci, ca §i când 1-ar fi izbit cineva pe la spate. Cred cd 'n gdvälia capului nu mai are nimic.

$i credinta cd Vasile MArza a stat In legdturd cu vAlva bdii se intärl, §i trAl multd vreme In sat.

*

www.dacoromanica.ro

Costea Pgdurarul. 000

www.dacoromanica.ro

COSTEA PADURARUL

La poalele pddurii, In cotitura addncd a drumului de tar'ä, unde azi nu mai sunt

decdt ardmizi risipite si un petec de zid, inainte vreme rásärià, dintre stejaril si carpinii umbrosi, o casd de piatrd. Casa era cu mult temei la Inchieturi, cu pdreti vecinic de ieri väruiti. in jur un zid puternic, cu

peptul scos Inafard, stà pdzind, intepenit cu Indadire In pämântul bátucit, petros. CAnd pe drumul tärii, clopoteii, tinând trapul cailor, asurziau pe cälätorii In cäruta de postd, portile grele se cutremurau de-o izbiturd de s'Acure, apoi scdrtäind se desMceau negre, ca niste aripi uriase. in

mijloc se ivià un Român strasnic cu brawww.dacoromanica.ro

106

1. Agarbiceanu

tele Incrucisate, cu pumnii nodurosi, cu ochii aprinsi, Incruntati sub sprâncenele

dese, Imbinate. CAnd aruta de postd da sä treaa pragul, piciorul drept, ce stà Intepenit Inainte ca un Iàstar, se retrAged si trupul urias, clätindu-se, pornià spre grajduri. Trebuiau scosi alti patru cai

odihniti, sä" porneasa mai departe. Postarul mergeà Inlduntru, abia descurcându-se din toale, sd tragA la tnAsea ateva tuici si sd-si umple sticla, ce-o desertase la drumul jumatate. ,,Apoi noroc si sAnätate, bade Costeo.

Nu ti-a bätut cineva noaptea la poartä de and n'am mai fost pe aici? Nu mi-a bdtut.

Dar asa, vr'un chiot de pistoale, n'ai auzit? N'am auzit. Apoi atunci e bine. Nu vA temeti jupânasilor, cä nu ne-a es1 nici dracul inainte" ziceà, Intorcându-se aträ cele douä pärechi de jidani, cari Inlemnird In

cdrutä, and badea Costea rdcn1 odatd la

un cal, ce da sä mute. Când isprdvià cu trimesul cdrutii, bawww.dacoromanica.ro

Costea Nclurarul

107

dea Costea Isi avantà pusca In spate si se afunda prin päduri. Acasa, de va mai ven1 vr'un drumet, va asteptà la poarta zävorita, de abia i se vor mai odihnl ciolanele ostenite. El nu poate rdzbl si cu

padurea si cu crasma. De Cate ori nu i-a spus stäpanului. Dar el: Bade Costeo,

stii ce-ti spun eu? 'fatal si mosul dtale tot slujba aceasta au purtat-o si nu mi s'au plans, si eu nu m'am putut plange

de ei. Dta sa' fii mai fdra vlagä? Dar vezi,

n'ai avea de ce tinea portile vecinic zàvorite, cand nu esti acasa. Doar Anita Dtale e fata cuminte si se va fi pricepand si ea sa masure o jumatate de vin. Apoi hotii nu umbra.' ziva pe drumul tdrii". Dar acum de doi ani, dl Vilmos doarme cu fata In sus, intre patru päreti täiati in piatra, iar deasupra marmora neagrd e mancata. In linii drepte de slove

aurite. Un fecior i-a rdmas, care, OM a trait tatäl sdu, venià acasä numai din an In an. Acum se avezase in sat si-si veded de lanurile grele, de ogoarele grase, de turmele albe de oi si de vite. Asa cà bätranul nu le purtà el grija, dar totus era harnic om. Badea Costea lui nu i-a zis www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

108

nimic, vedeà Ca' are lipsA de oameni de

incredere, ca gazdä nouà. Va face cum va puteà §i cäldtorii vor mai a§teptà la portile zAvorite.

Anita Ind ziced a e

bine astfel.

Langd cusAturile Inflorite, intre straturile

de viorele, de rezedä, de suluminä ar fi

stat cu ziva de cap §i nu i s'ar fi

wit.

A§a cAteodatà numai, cAnd pädurile mari

de pe coastele din jur murmurau tainic, In lini§tea InserArii, oftà, färä sä §tie de ce, §i ochii vorbitori, umezi, ca cloud stele

priviau fkä de tint'd In depArtäri. intre straturile de flori, cu cusätura In poalà, stà a§a pierdutd. TArziu,

inlAcrArnate,

"i§i adurià giolgiul, I§i anitià veo floare In

pArul bogat §i se trezià In casà, inaintea oglinzii vechi, cu mAinile de-alungul trupului subtirel, fraged. Cele douà pArechi

de ochi albastri se adânceau In priviri duioase §i In urmd lacrimile argintii strdluceau §i In genele lungi ale copilei din oglindd §i le simtià calde §i In ochii sdi. Afard, In rAcoarea curatä, pe podmol, fusul se 'nvArtea apoi domo! §i glasul copilei, fermecat de doruri neIntelese, tremurà In lini§tea inserArii, turburdtor de inimi, plin www.dacoromanica.ro

Costea Padurarul

109

de cd1clurä. Pädurile mari, Intunecate, Il adAposteau sub boltile täinuite. Badea Costea, de el-A pe veo muche

In pädure, se räzirnA de-un stejar Inalt, deschideà ochii mari, ca de spaimä, apoi tärziu oftà si pleoapele se Inchideau Incet si grele. Ascultà Cu ochii Inchisi pänä muriau undele tremurate, line ale cäntecului. De el-A aproape de casä, ori la poartä chiar, se oprià ca In mijlocul bisericii si ascultà visänd, cu ochii Inchisi. Rar, o lacrimä Ii scApà de sub genele lungi, dar atunci sprancenele stufoase se Incruntau erau mai Imbinate acum si Costea deschideà Intdratat portita.

Atunci apoi vorbià rästit cu fata si nimic

nu-1

multuniià. Dupä cind Insä,

and rämäneA singur cu copila, Intre zidurile groase ale fägädäului, inima prindea sä i se IncAlzascä si ochii sd-i ardä, ca si

and ar auzi-o iar cântänd. Tu Anitä, tu, eu stiu cd ti-a fost urIt astäzi, asa-i cd ti-a fost urät? Ba nu, tutule, de ce sa-mi fie, doar n'arn rdmas astäzi Intaia orä singurd acasà. Gändesti numai Dta asa. Ti-a fost. Dar, ei, las cd nu voi www.dacoromanica.ro

110

I. Agarbiceanu

mai stà atdta prin pddure.

Ce am eu,

Anitd, cu lemnele domni§orului? SA' nu i

le fure? Bine, nu i le fure. Ba Incd dacd i le-ar tdid intr'o noapte pe toate ce pagubd ar aved? Atka, cd nu ar mai alergA ca un nebun. Vezi, Anitd, eu Iti spun: vânatul li va pune capul. Cd e prea turbat. D1 Vilmo§ nu el-A a§a. De s'ar insurd ()data dracului, sä mai s0 pe acasä".

Copila ascultà dusd pe gAnduri. Pe domni§oru Petrea nu-1 cuno§teà. Dar acum,

se pdred ca-1 vede, cum aleargd calare prin pddure, §i aude cum troznesc uscäturile sub copitele calului. Ba, iatä, acum Ii vine numai In minte. Odatä, mai In primdvard, era o zi sd te inalti In väzduh In tdetura de pe coasta cornului, un i

cäldret In haine strâmte, verzi, I§i Invârtià calul negru ca tdciunele, impletindu-1 sd sard In cloud picioare. Auzise dela oameni cd seara la curte erau Intin§i In pridvorul caselor boere§ti trei mistreti, de toatd groaza, ca trei vitei. Apoi acesta va fi fost domni§orul.

Dar puted sd fie. Ce-i pasa ei? $i lui badea Costea ce-i pasa, de-i vor full lemnele din pddure? Nimic. Ba de i le-ar www.dacoromanica.ro

Costea Padurarul

111

Old pe toate, Ca*, poate, s'ar Insurà odatä dracului si ar mai stà pe acasä. Ca iatä, Intr'o Duminecd, Anita isi puse naframa cu pui albastri, puse iia de zapadä, cu mâneci largi, inflorite, cu fodori bogati, prinsi In cipcä, si-si Imbracä pieptarelul negru, cu flori vinete si galbine. Dupä multa trudä, In urmä, prinse copcia de desupt. Mai In sus, sinul plin, tare nu suferià inchisoarea. Desagii de stramatura, aproape goi, ii puse pe umarul stäng si pornl In stralucirile de argint ale soarelui, ce se ridicase peste coasta cornului. Badea Costea Ii mai spuse odatä, and esi pe portita, sä nu-si uite de sare si de un

chil de carne. Apoi usa se deschise, prinzänd coada lui Burcus ce se luase dupd stapAna sprintenä. A scheläläit el ce-a scheläläit, dar dupä ce Costea i se rästl odatä catranit, se trase sub un coser. Când et-A sa treaca Anita dealul si sä pogoare inspre satul ascuns In pometuri, doar biserica se veded mai deslusit, cuvioasä ca o baba adusä de spate, cu ochii mici, fat-a luciri numai iatd:

pe calea afundä, dela dreapta, venià In trap grabnic un cal Inspumat. Caläretul www.dacoromanica.ro

L Agarbiceanu

112

In haine strâmte, verzi, cu päTärie Ingustä"

In pdreti, se tot Mud a vred sd se ridice In picioare, dar In clipa urmAtoare se

läsà iar pe seaua galbinä de pele, crescutd pe spinarea murgului. Anuta se oprl In marginea drumului sd treacä. Calul, cu gâtul Incordat, se oprl si el, främântând pdmântul inaintea ei. Anuta se trase spdriatd inapoi.

N'ai grije, fetitä, poti trece pe sub frOu, a nu face nimic. E blând ca o oaie!" si prinse a-1 netezi pe grumazii incordati.

Fata stà cu capul In pdmânt si nu cutezd sä se miste, pOnd nu va trece calul.

Si unde te duci tu, drAgutd, asa de dimineatd?

La bisericd, domnisorule."

COnd a zis domnisorule" se cutremurä toatd: Il vedeà pe cela de care i-a vorbit tatd1 sdu, dar nu aici Inaintea ei, ci acolo In täetura de pe coasta cornului, cum Isi Impintend calul sd sard In cloud Acesta trebuià sä fie. Simtià acum cd-i tremurd genunchii si cd picioarele n'o mai tin. Ce aved cu el? Nimic, picioare.

dar aldurile o luard dela piept

si

i

se

ridicard In cap. I se pdred Ca se topete, www.dacoromanica.ro

Costea Radurarul

113

Incet, incet ca o luminitd. intr'un tArziu

i

se pArfi cd aude tropote ce se departA §i-§i ridicd privirile albastre. Dar I§i plecd

repede capul. Privirile lui negre, pline de vdpdi, ce pAndiau de sus, Ii trecurd prin ochii umezi §i i se oprird par'cd In inimd, ca cloud puncte de foc §i de lumina'. Si stau acolo nemi§cate. Adicd, la bisericA te duci, fetitd? Dzeu sA-ti ajute. Vezi, eu nu prea merg la bisericd. Noi nici nu avem aici In sat. Dar bine, de unde vii tu acum? De acasd, de unde sA viu!

Doar' nu vei

fi

fata

lui

badea

Costea?

Ba a lui. Hm! Nu mA mir cA-§i tine portile zdvorite."

Cu betiga§ul de trestie arse odatd murgwrul, care porn.' furtund. Apoi se intoarse iar In galop.

Mi-am uitat

sA-ti

zic ziva

bund!

Dzeu sd-ti ajute! SA, domni§orule!"

CAldretul arse acum de cloud ori tru-

pul gras pepene al murgului §i porn1 In goand nebund. Anitei, pornind, i se pAreà 8

www.dacoromanica.ro

I. Agârbiceanu

114

cd lunecd prin vdzduh, coborind pe coasta dealului. Din slujbd nu auzl nimica. Numai pe popd I! vecled in nourasi de fum luminosi, cum cadelniteaza.

Seara se duse acasd fdra sare. Cdnd

trea dealul, isi aduse aminte, dar de se intorced inoptd pe drum. Badea Costea, vazând cd nu-si mai

poate opri plânsul, dupd ce s'a desgatat a Incercat s'o mângae.

Ci las-o dracului sare, tu fata hai, ca nu ne-om präpadì noi. Maica-ta nu erd ca tine, era mai tare la suflet. Tu stii una ca copii: sa plängi." lar Anita pldnged acum cu hohote si ca sughituri. Femeie si pace. Dacd porneste (Aar& apoi sa te tu" si es1 afara trantind cu putere Lisa.

In grajduri tesela bine pe baetandrul ce se culcase, fail sd tesele caii. Esi afard si umbra acum cu pasi largi prin curte.

Se asezd apoi pe podmol, dar nu aved stare. Deodatä se oprl In mijlocul curtii si-si sterse cu mdneca amesii cloud la-

crimi mari, ce-i izvorIrd singure din ochii incruntati. Pe altii i-ar fi putut privl in www.dacoromanica.ro

Costea Ndurarul

zvarcolirile mortii,

supdratd sä toatà firea rostul vietii.

o i

fi

115

dar pe Anita numai väzut

i

i

se tulbura

i se pdrea cd-si perde tot Lelea And murise de and

era copila de trei ani. El i-a Inchis ochii ad In fägAddu. i a fast harnicd i ascultätoare i cat Ii era de dragd i ei Anita.

Acuma, colo sub pdrul din grädinä, cu crucea de stejar la cap, std de atatia ani, tinand ingropatd toatd tihna lui i toatä indestulirea fericitd, ce se säldsluise odatd aici in fagddäul de langd drumul tärii. De-atunci vieata lui era luminatä numai de luminile albastre ale Anitei, i and se tulburau i aceste, i se pdrea cd se prdvale intr'o präpastie adancd.

Anitii a doua zi Ii trecuse supärarea, dar badea Costea o sdptämanä In capät

se sfddise cu toatä lumea ce dase pela Bdetandrul dela grajduri nu mai stià pe care oase sä doarmä noaptea. Mai tarziu Insä zAvorià iar poarta, dupd ce trimitea cdruta de postd, îi avantà pusca In spate si se afundà in pddurile bätrane. Anita acasä, cu cusAtura aleasä, cu caerile de land albA, ca zdpada, cu straturile Inflorite, îi petrecea vremea ca si el.

8

www.dacoromanica.ro

1. Agärbiceanu

116

mai nainte, dar totu§ spor nu mai aveà Trandafirii din obrajii de lapte i se ve§teziau, iar ochii ii erau tot mai viatAta.

sAtori. Cele cloud puncte de foc, luminoase,

cari, In dumineca aceea In deal, ii pAtrunseserd prin ferestrile InlAcrimate ale sufletului, §i i se opriserä In inimA, le simtià §i acum. Si din inima lor bogatA, se des-

prindeà mereu chipul intreg al domni§orului. in hainele verzi, strAmte, pAreà crescut pe cal. Pärul negru, cret, §i mustata tAnArA, trasd cu condeiul de-asupra gurii

obrajii! Doamne obrajii; sà-i

mici... Si

tai c'un fir de Or. Si glasul acela curat, argintiu.

pAreà CA se topete Incet-incet, ca atunci In deal, ca o luminità Anitii

i

se

de cearA. Auzià iar tropotul nebun §i apoi deodatà, parcA-1 vedeà pe domni§orul intorcAndu-se in goanA, i §optindu-i a-

proape la urechie: Mi-am §i uitat s'A-ti zic rAmas bun. Dumnezeu sà-ti ajute". Si ploaia de copite cAdeà iar departe. Si Anita I§i udà cArpa infloritä §i-§i ascundeà obrAjiorii sa se rAcoreascA de para

In care ardeau. A§a nu-i erà wit. CAnd venià badea Costea acasà, erà vecinic www.dacoromanica.ro

Costea Paclurarul

117

voioasä, dar omul cu privirile crunte, cu sprâncenele imbinate bAgase totus ceva de seamä si iar incepet sä se certe cu toatä lumea ce da pe-acolo, si Niculitä dela cai iar se väità de coaste si de spinare.

Erà soarele sà apuce dupä deal

si

umbrele cuprinseserä, panä la piept, pddurea bAtrand, ce-si tremurà lin zmaragdul argintat de pe culmile luminate

când intro zi, un cäläret trecù In goana murgului färä splinä pe dinaintea fägädAu-

La capAtul din jos al gardului rdzbi In urrnä sä-si opriascä In loc calul plin de spume, dar o curea din fräu se rupse. Se ridicä In picioare pe sea si privi In curtea päräsitä. Anita nu stià nimic, lui.

dar Costea de pe o muche impAduritä veded tot. Ochl bine si-1 cunoscù. mänä rece de ghiatä Ii prinse mima

i-o strängeä ghem. Apoi o nädusald mare ii umflà vinele sub pielea päroasä, ca niste sfori vinete. Stätù asa intepenit locului, färä sä stie la ce se gändeste. Apoi tusl

tare, de rdsunarä pädurile In jur, i porni repede la vale, strängänd cu mâna stängd patul putii. in drum dAdù de-o veveritä codatd, in värful unui stejar. Pusca ()chi www.dacoromanica.ro

I. Agärbiceanu

118

repede §i veverita cäzù träznitä, izbinduse Indesat de-o rädäcinä e§ità a stejarului. and sosi, cäTäretul erà jos §i cercà sä lege fraul rupt. Bunä seara, bade Costea, dar harnic pädurar mai e§ti. Uite, drumetii sä steä cu paguba In drum §i sä nu poatä cdpätà ajutor din läuntru. D-ta ziceai eri In Valea rea, cä te duci In tärg i eu de unde sä fi §tiut, cä te vei abate pe aici? De altfel, o mând de muiere ce ajutor sä-ti deä?! Nu te §i supdrà bade Costea, cä am zis §i eu iaca num'aa. Nu mi-a fi nimic. Mi-ajutä numai sä-mi tocmesc fräul.

0 sulä ai? Am, domniwrule.

Dar ian spune-mi dta, fata unde ti-e? lar e Incuiatä dupà ziduri? hi spun drept, cA-i stricä atäta pazä." Costea rämase träznit. De uncle Ii cunoate el fata? 11 mäsurà din cre§tet pänä In fälpi, cu o privire cruntd, §i färd voie puca el-A sä-i salte de pe umä.r, ii venl ca mai nainte, cAnd dase de veveritä. Vezi domni§orule, eu §tiu ce fac. Eu §tiu! Dar dta ce vreai? www.dacoromanica.ro

Costea Ndurarul

119

eu stiu, Costeo. Ai drept s'o pazesti, e a dtale doar. *i-apoi nu afli ori unde asa o fatd. intro Duminecd, am vazut-o cand mergeà la biserica si-ti spun, Ca' m'am bucurat din suflet, cand mi-a spus Ca' e a dtale. Hm, te-ai bucurat! Cum nu, cand padurarul meu are fac o asa bujor de copitä. Am vrut cinste, dar nu aveam nimic mai de treabä la mine. faci cinste, ham... ai Ai vrut i

vrut

faci!...

Cand va mai ven t prin sat, spu-

ne-i sä se abatä" pe la curte. Ba nu, boerule, Pe la curte! Anita nu va mai merge in sat, ori ian stai, stii ce, domnisorule Petre, s'ä-ti spun o vorbä. Una, ca o sutä. Ascultd-mä... Ei bine, vind In curte sd dregem intai fraul. Am sulä i ac, ata ne dà fata. Cum dracu sA n'am surd i cate nu mai am!" Ochii lui aveau sclipiri taicioase de otel, sprancenele i se Imbinard si mai tare In Incretirea fruntii, mana stanga" tipatul pustii, pe cand cu dreapta descuià portita. Petrea simtl un sloi de neà

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

120

ghiatd In spate si apoi un tremur de fngun Ii zgudul odatd tot trupul. Ce-are Costea si ce vreà cu el? Anita nu esise din casd; ochii lui Costea o pironird acolo pe lavitd, cu cusAtura In rridn'A. $'apoi erà deajuns sá stie cd-i ad: 11 vedeà mai bine si mai bucuros cu ochii sufletesti decAt cu cei trupesti.

Dupd ce dreserd frdul, Costea se Intepensi inaintea lui Petrea.

Auzi, boerule, o vorbd ca o sutd! Mie sd-mi dai drumul, sd m'A duc. Dacd nu, m'A duc i asa.. PAn'a trdit tatAl dtale i-am zis mai de multe ori sd pot plecd. Si nu m'am dus, cdci alta erà Acum nu alai pot std." atunci. Petrea 11 privi cu ochii mari, Intrebd-

tori. Ce s'A fie cu Costea?

Auzi bade, sd má crezi, cá eu nu te Inteleg. Neam de neamul dtale odihneste aici i dta, hai, cA niá duc i dacd

nu mà lavi, rnd duc ori cum! Apoi asa, boerule, cum am zis. Mi s'a fkut i mie de clued'. S'apoi duc, sá fii cu stea de aur In frunte." www.dacoromanica.ro

Costea Ndurarui

121

Ochii se Intunecaserd si pumnii nodurosi i se inclestard. i

Petrea iar simtl sloiul de ghiatä In mijlocul spatelui si iar un tremur ca de friguri Ii zgudui tot trupul. ii veni deodatd in minte mosu-sdu, ce-si dase sufletul sugrumat de un om groaznic la mdnie, argat la curte, care apoi fu spanzurat si el In furci. ii ven'! In minte povestea mâniei deslAntuite si fata i se albi ca pdretele. Ce aved Costea de el-A manios, nu stià, dar furtuna vedeà el bine cd e gata sd izbucneascd. Sdr1 In sea. Apoi bine, Costeo, te vei mai socotl. Pn.nä dupd sí. Märie va mai trebul sd stai,

sd-mi capdt om In

loc,

lar de ad

incolo voia dtale.

Da, boerule, voia mea. Socoata mea-i gata de acum si-ti spun sd-ti afli om In loc." Petrea porn1 In trap grdbit si ploaia de copite rdsunA prin pdduri tot mai departe. Pddurarul, dupd ce inchise poarta, se asezä pe podmol, Mil sd se poatd gandl la ceva. intrun tarziu, ii ven'! In minte Dumineca in care Anita merse la bisericd. Si-I

vedeà acum pe domnisorul cum a www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

122

IntAlnit-o In drum, cum a stat de vorbd cu ea, cum a sorbit-o din ochi.lu§elile

II

luarä din nou pe badea Costea.

Un junghiu i se infipse In piept, un tä.iu de otel: Anita nu i-a spus nimic. Dar nimic! O vorbd legAnatd macar. Ci ea a täcut. A §tiut ea de ce tace! Da, Anita, copila lui de 16 ani, vorbe§te cu domni§ori pe drum, singuri-singurei, §i lui tatälui, o vorbA legänatd

nu-i spune.

Ce

pläte§te dar grija ce i-o poartd? Nimic, nimic, nimic. Si Anita nu seamänä cu maicA-sa. Nu. Cer §i pämänt. 0, Doamne! Seara se räsase räcoroasä §i plind de pace adâncd. Numai murmurul vecinic al pädurilor se auzià nedeslu§it. O buhnd

nenorocità cheunà din când In când in

vr'o scorburà putredä. De-asupra pe bolta, Intunecatä, florile de argint se preserarä, trimitând printre genele ochiului inchis de jurnAtate, raze subtiri, albe, strälucitoare. Dinspre grädind venià frearnAtul pärului mare, sub care odihnià gospodina harnicä, de odinioard, a acestor case. Lui Costea,

cum stà pe podmol, i se pärft cä aude cum Ii opte§te cineva din inima lui, dar glasurile le auzià cu urechea. si-i spuneà www.dacoromanica.ro

Costea Pàdurarul

123

multe. Nu fii asa pripit, Costeo. Gandeste-te cum ai fost si tu In tinerete. Da, In tinerete! Add-ti aminte, Costeo. Anita e fatd mare acum si inima nu o inchizi cu zaruri si cu ziduri. Poate sd-i placd de veun fecior din sat, poate de doinnisorul... da, da, de domnisorul Petrea. Asta Inca nu-i pdcat. Dar tu, Costeo, esti prea firatec. Zici cd nu seamdn'd cu maicd-sa... Ian gandeste-te, Costeo: unde v'ati Intalnit voi mai Intai, unde ne-am vdzut noi mai Intai?..."

Costea se desteptd: o vedea limpede pe nevastd-sa. Alba ca de ceard, trecea, pe dinainte-i,

ascunzandu-se sub pdrul

bdtran. Dansa i-a vorbit oare?... Anitei nu-i zise o vorbd legdnatd.

asa mane e Duminecd si prinderea postului de sf. Mdrie. Pand la sf. Mdrie nu e atata. Atunci va merge cu fatd cu tot In sat. Mane, Insd, va rärnanea Niculitd acasd si ei vor merge amandoi sd *i

prindd postul la frate-säu Manoild. In sat, dupd pranz, Anita merse cu verlsoard-sa la joc. Costea rdmase la Manoild, Cu päharele inainte. Asa frate, viu si eu In sat. M'am www.dacoromanica.ro

I. AgArbiceanu

124

sAturat de atata singurdtate, acolo. Apoi mai ales pentru Anita. Vezi, tie ca la un frate-ti spun, ca altuia cui sd-i spun?

Mie mi-e groazd de boerul cel tanär, nu cad in vr'un pdcat cu el, pentru coE o vita bldstdmatd, Manoild, cum stii tu bine. Cd doard nici pe Petrea Asta pild.

nu l-a avut cu baronita lui, ci cu o fatä de roman de-ale noastre. De aceea, cautd numai bine la el, nici nu samdnd a ungur. Ai jurà cd-i domn de-ai nostri. TatAl

sdu incd vorbià bine romdneste, dar tot se cunosted. De Petrea sd-ti pui mana pe inimä i sá jori cd-i roman. Asa, Costeo, asa. si-s prkiddite fetele. in sat sunt cari umbld dupd el. Dar ti-ai gäsit: nu-si face treabä cu ele; glumeste

i

rdde

i

atata tot. Eu-ti spui

Ca' n'as crede sä fie om rdu. Asa crezi, Manoild? Apoi sd-ti spun eu Ca' nu-i asa. Nu, Manoild, nu. Tatd1 sdu cum a fost? Grozav si al dracului. Da, sd-1 vezi tu ce ochi are! Anita de ce-a inabenit ca ceara? Lasd-md, Manoil, lasd-md!"

Dupd ce mai golird dupd olaltd vr'o trei pdhare, incepurd din nou vorba. www.dacoromanica.ro

Costea Padurarul

125

*tii tu ma, Costeo frate, ce-ti spun eu? Tu sa nu te prinzi cu boeru, ci sa ramai la pddure. Ori cel putin stäi färä nici o vorba, pana la sf. Marie. Doard atata vreme vei mai puteà tu griji, cum ai grijit pana acuma. Dar drept sa-ti spun, frate, atata paza, dupä cat ma tae pe mine capul, nu are nici un rost. Inima, pand simte soarele, bate. Cand nu-I mai sirrite, s'a gdtat. Aici In sat este unu Iuonu Diacului, care moare dupd fatd. i Anita clupä cat am inteles din gurile femee§ti, Inca 11 oche§te. SA' dea Dumnezeu sa tragem la toamnä o nuntä de sa-i meargä. vestea. Da, sä-i mearga vestea!" Vinul se deertà repede §i sticlele se umpleau din nou. Limbile se deslegard tot mai bine §i se deteptara amintirile vechi, intunecand cu lumina lor pe cele de acum: vieata lor de feciori, traiul tihnit, dela padure, apoi cele cloud ospete: a lui Costea i a lui Manoila, i copiii lor §i tot rostul gospodariei lor. Anita se 'ntoarse dela joc, inflorita la obraz. and o väzii, Costea zambl fericit.

Vezi, ap-mi placi, copila, a§a cum ai fost mai nainte. Las' ve§tezala pe seama www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

126

doamnelor" si o cinstl cu un pähärel de vin. intäia oarä in viata lui. Când esird sä se duck Costea, clàtinându-se, tot se mai intoarse odatà si-i spuse lui Manoil soptindu-i: $tii, eu le cunosc neamul. Tatäl sdu a fost grozav si al dracului; mä, e sänge din neamul Ursestilor, mi-e groazä cä intru In veun päcat." * *

*

Mistreti au fost In pädurile acestea totdeauna destui, dar ca In vara aceea, nu se präsird nicicand. Pe unde te 'ntorceai, rämäturi, potece Intregi si frecäturi cum au esit din scaldä. Si a alergat dupä ei domnisorul Petrea de oamenii

toti ziceau a si-a esit din fire. 5i-a adus pretini din sträini,

o multime,

si

douä säptämâni In cap, au tot bätut cânii, si chiuit häitasii si au tot räpäit pustile, când mai Infundat, and

au tot räcnit

mai deschis, de gändiai a se vor prä-

pddl pädurile cu totul. Badea Costea trebuià sä fie cu ei s'ä arete potecele, sä spunä bätäturile si bältile, unde se scaldä coltatii. Anita, singurä acasä, aveà multd grabk Douä il nouä-noute, croite de acum cusute, aved sä le Impodobiascd cu flori www.dacoromanica.ro

Costea PAclurarul

de matasä

i

127

sà facä gulerele chindisite,

dupd niste forme noua, ce le aduse din sat. Si cand alegeà florile albastre i rosii printre sirele dese, ii räsärea de atateaori chipul domnisorului. Dar nu asa numai cum i se arAta mai inainte

ca o icoand,

de care nu cuteza sä se atinga, ci sà o priveasca' numai, asa din depärtare. S'a

mai intalnit cu el doar de trei ori, dela Dumineca ceea de pe deal, si In randul al treilea cutezase sa..-1 priveascd in ochi

mai multä vreme. Si In randul acesta

se pdreà

ca' a

cdpatat si

i

ea ceva din

fiinta lui: IndräznealA i cutezanta; ceva din turbarea" lui Petrea, cum ziceà

badea Costea. POdurarul Intelegeà multe, dar nu zicea nimic. Ci cat tinit goana dupd mistreti, se ivià din cand In cand la poalele pa.durii ca o arätare Intunecatd, apoi pOdurea II Inghitià din nou. Si se arätà tot atunci, cand Petrea alungà vánatul ce vrea sa' scape din pädure sà treaca' drurnul tärii. Cate °data esiau aproape deolaltä si ochii li se intalniau. Dar privirile de otel ale pädurarului Intorceau In curand, spre inima pädurii

pe domnisorul In haine stramte. www.dacoromanica.ro

128

I. Agarbiceanu

Dupd doud sAptdmani, goanele nebune contenird, dar Petrea tineà sä*-i ospeteze pretenii ad l In pAdure, in Poiana

säratd, inainte de a-i trimite pe acasd, cu al-uta cea Cu patru cai negri ca tdciunele. Se gätird mdricdrile, se aduserd vinurile muzicantii din oraul vecin. Poiana Cu iarbd mdtdsoasd, rarä, umplutd cu mu§chi,

era plind de lume in Sâmbdta dinaintea sfintei MàTiL Bolta albasträ se aplecà In depdrtdri In smaraldul de frunze. Deasupra, peste coroanele grele de frunzd bogará, dungi de cdldurä se tdiau incruci§ându-se, ca lucirile de argint de sdbii nevAzute. Paserile prin Oraje, la rdcoare, stau mute. Numai mierlele fluerau, cdnd de aici, cand de colo, cu fluerdturile de inteles ale haiducilor. Roiuri de mute bAzdiau Intruna, lucind ca puncte de argint In lumina mare. Cdni nu aduserd azi, dar pare cä hdpditurile multe din zilele trecute, rdmäseserd ascunse, täinuite prin dosituri, cdci, din cdnd In

când, treceau vii pe deasupra poenii §i §i oaspetii I§i incordau gáturile Inspre pdrtile de unde veneä látratul. Altii, mai sprinteni, erau gata s'a' alerge intr'acolo. www.dacoromanica.ro

Costea Nclurarul

129

Valurile ratacite de vant clatinau, din and In cand, coroanele largi si se perdeau cu suspinuri frante In departari. Badea Costea trebuià sa fie si el ad sa ajute. A ajutat si apoi s'a pus pe coaste In marginea poenii si se gandià cum are sa-si ducä mane toata averea in

sat si sä lase padurile. Petrea i-a zis si azi sa ramanä, dar sä" crape boierul de nacaz si nu mai sta. Au si asezat aproape toate ce-au sa duca si Anita azi asaza ce a mai ramas. 0 boare lina venià, din cand In cand, cu sufletul cald si-1 ardea pe fata. Si-i venià In minte de cand era copil si umblà cu oile pe aici. Cate buciume nu si-a facut din scoarta mazgoasa a fragezilor artari. 5i apoi visurile lui de flacau tot pe aicea si le-a risipit. Simti cat de legata e vieata lui de pädurile acestea. Dar cand li venià In minte Petrea, asa turbat si al dracului, In vinele cäruia curgeà sange de-al Ursestilor, sprantenéle stufoase se incruntau, si ochii aveau iar sclipiri de otel. Trebuiá sa plece, da, trebuià.

Oaspetii din poiand mancarä ce mancarä si apoi se puserä sa toarne pe 9

www.dacoromanica.ro

130

I. AgArbiceanu

gatlejurile uscate

sticle intregi

de vin.

Vorbiau In limba lor plind de sfadd vi apoi se apucarä intrun tarziu s'a cante dupd tigani nivte cantece repezi, zdrancdnite, de pädurile noastre cuminti, avezate, n'aveau vreme sd le primeascd vi ava melodiile sunau sed i in poianä, iar printre boltiturile de frunze se strecurau ava numai

ca un urlet. Slugile de curte se togmird bine vi ei vi se apucase sà-vi arete cheful, trägAnd o hord. Petrea insd nu se imbätd. Turna'n pdhard, indemna la cantat, se InvArta In toate pärtile, cu mustata lui Incondeiatà rdsucitd acum la sfarcuri. Cdnd deodatd dà cu ochii de Costea, la marginea poenii.

Pentru Dumnezeu, nene, d'apoi dta acolo? Las-o focului supdrare, vino vi-ti petrece azi, Ca' mâne te poti duce unde voievti; mi-am gäsit pddurar pe Presdcanul.

Bun va fi, ce zici? ± Bun die, cum nu, acela-i tare cat un bou!

Apoi da, va fi bine. Ci villa' de cinstevte vi dta un pdhdrel. Dacd nu de pldcere, cel putin sd-mi faci azi voia. Bine, sd-ti fac astäzi voia!" www.dacoromanica.ro

Costea Ndurarul

L-a dus inaintea prietinilor

131 §i

le-a

zis a§a romAne§te: MAi fratilor! Voi ati auzit numai din pove§ti, cum se pAziau fetele de ImpArati. Dar iacä! Costea Buzdugan e numai pAdurarul meu §i are, mAi,

nu o bid de Imp`drat ci o zAnä, dar de pAzit, tot a§a o pAze§te. Care din voi va merge sA fure zAna din palatul badil Cos-

tea, îi dau cAruta mea cu patru cai. in sAnätatea Anitii s'A bem, fratilor." Atka se vede, cA InteleserA §i cà toti d'AdurA pAharele peste cap, cAnd

11 vAzurA pe Petrea cA golqte. Acesta le tAlmAcl apoi vorbele pe limba lor. PAdura-

rul Insd iarA§ simtià mAna cea de ghiatä cum Ii strAnge inima ghem, §i cum era pAharul plin In mAna stAngA, cAzù In Hs-

bud peste telina bdtucità. Ci dracului, bade Costeo, crezi cA au Inteles ceva din cAte am spus?" Dar crAsmarul dela fägAdAul de pe drumul tdrii, se InvArtl In cd1cAiul drept §i se duse iar la marginea poenii. CAnd sosi ojina cea bunA, multi dintre

vAnAtorii de eri mânau prin vis mistretii, Intin§i pe iarba moale. DeodatA numai se auzl un urlet infiorAtor de lup, apoi a cloud 9*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

132

ord. tot acela. Venià dispre poalele pddurii. CAti mai rämaserd trezi, ascultau

bine. Urletul se auzià din nou §i mai grozav.

Lup sd fie oare? Alta ce? Numai mirä-te lume, cum

a putut scdpà din atätea goane!" Veo doi din

slugile boere0, merserd sd intrebe

pe Costea.

Vezi bine cd-i lup, dar incd de cei bäträni. Mdi, grijiti, cd va fi Todera§, cd Ala-i al dracului; §tie face ca toate lighioanele. i uite, cd de-o jumätate de ceas nu mai e pe aici.

Nu-i Todera§, Vasile; face el, face,

dar totu§ nu-i necurat, sd-§i fi schimbat gâtul in beregatd de lup. A§a-i, acesta e lup, cum te vdd eu pe tine cd e§ti om." Petrea I§i stränse bine hainele, avántd pu§ca pe umdr, umplù buzunarele cu patroane, §i, aruncând o privire tulbure spre marginea poenii, unde stà Costea, se perdit In pddure. Ziced cd-1 va aduce viu sau

mort. N'ar fi fost nici o mirare de altfel pentru el, -Meuse isprävi §i mai §i. Urletul se auzià lar, räzbind pänd departe,

§i

tot a§a in rdstimpuri urlà

www.dacoromanica.ro

Costea Pädurarul

133

potania, de sä se spargä, nu alta. Trecuse

un ceas de când se duse Petrea §i o jumátate de când lupul nu mai urlà. Domnii aveau ceas §i numärau anume sd vadà,

cänd se va intoarce cu dihania. Tärziu, iacdtä-1 numai cd Todera§ izvore§te dintre

ni§te tufe. Când ii spuserà, cä chiar

sta.-

panul a plecat dupä lup, se tävälià pe jos de räs. V'am spus eu, a Todera§ urlä. Vai, luA-te-ar In bâtä, indrAcitule, sä §tii ca-ti vei auzl buchile." Pänä 11 ddscAliau ei pe Todera§, Cos-

tea se fAcù neväzut din marginea poenii. Nu-1 bägarà In samä, iar Todera§ erà beat tun, abià putuse räzbl pänä ad l §i-acum spuneà cum e datina lui, o multime Costea el-A departe, pe de päcdlituri. muchea de pe coasta Cornului, de unde

se vedeä bine fägaddul. A§teptà acolo

cd vede o umbrä neagrä ce lunea peste drumul tärii. Numai i se Ora poate dar iatä, la fulgerat. Tärziu,

i

se pärft

poalele pädurii, Inaträu urlase mai nainte lupul, un om, ImbrAcat In haine stramte, gräbe§te In pädure. Erà el. Costea porne§te §i aleargä, ca pe §es, www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

134

printre trupinele mari, prin huceagul mult

si nu se mai °preste pând in inima pdrdului, de ldngd huzdoapele peste cari trebuià sä treacä cel ce intrase in pädure. Si deodatd, in codrii bdtrani se risipl un urlet de lup flArnând. Urletul se pornià din nou, cdnd se perded In depdrtdri ce! dintdi. Si asa clocoted pddurea ca de vijelie. Cel ce intrase In pädure se apropiè cu pusca Intinsd. Lupul s'a' fi fost la o sutd de pasi de teve, si tot mai urld Incd. In urmä, dupä ce nu väzit nimic, ddelft tragd dupd urlet. Pusca tell, dar când

cdzfi din bratele celui ce se rdsturnä cu capul zdrobit de un glont ce trAzniascd, il

izbise drept In numele tatálui. Cei din poiand chiotird de bucurie.

Sá te ia dracul, mincinosule, ai zis cà tu ai urlat." TälgArIrd cu totii pe Toderas. Dar acesta, auzind detunAtura, îi repez1 privirile spre marginea poenii, unde zäcuse Costea, se frez] i väzdnd cà nu-i acolo, cu capul gol, numai cu ()telele in triand,

alergä ca un zmintit spre locul de unde venise deturátura.

www.dacoromanica.ro

Gura safului. 000

www.dacoromanica.ro

GURA SATULUI

Tusa Evuta erà o femee märunticä, sprintenä sd-ti lunece printre degete ca

un peste luciu. De când i-a murit Mrbatul, s'a läsat-o vkluvä la patruzeci de ani, tusa Evuta nu mai dà pe-acasd decât seara. Las'cd nici pänd träià fie-ertatul nu

pdzid atäta casa, dar acum pareä cA s'a fácut de cap.

Asta atäta asteptase: sä scape de Pdtrut", ziceau femeile, si-o priveau cu batjocurä. Dar tusa Evuta nu le luà In seamd. 0 femee sdracd trebue sd trdiascd din ceva. Avere n'are, copii nu i-au fämas s'o ajute. N'a asteptà sä-i cadä mana din cer. isi ja dar sapa subsuoarä, ori secera www.dacoromanica.ro

138

I. AgArbiceanu

pe urnä'r si porneste de dimineatd de-a-

casä, sä-si castige buatica de päine. Când e Insä In brazdä cu b'ärbati si cu femei, nime n'o iubeste. Toti se feresc de ea. Cäci Tusa Evuta, câtu-i ea de märunticä si de sprinten'ä, la lucru trage ca la moarte. DA de douä-trei ori cu sapa, si se opreste privind departe, cine stie unde. $i dacd d'ä de stäpâni mai sfiiciosi, cari nu Indräznesc s'o Indemne la lucru, incepe deodatd Cu istoriile ei nesfärsite.

Stitt unde-am fost eri la sapä? La cuscra loana. Dar Dumnezeu sä ne ierte. La ei In grä'dinä e pämäntul tare särac.

Se vede cä-si uitä sä-1 mai gunoiascd. Eram patru femei si säparn acolo si pliveam. $i ce mi-au auzit atunci urechile, n'as vred sä mai auclà nime. V'ati gändit dvoastrà cA pe cuscra loana o bate bdrbatul In toatä' seara? Poftim! am stiut eu cd nu v'a trecut asa ceva prin minte. Sä fereascä Dumnezeu de-asa traiu. Cum? Nu crezi? Apoi, iaca sg-ti spun, am vAzut cu ochii mei. Intre mine a bdtut-o." Mai da odatA, de douä ori Cu sapa... Si stiti

cu ce", Incepeà din nou, cu biciul cel da curea! Dumnezeu sd fereascä' si pe www.dacoromanica.ro

Gura satului

139

puiu de §erpe. Si pentru cine? Pentru mutaläul cela de Florea. Cicä ar umblà i acum dupd cumdtra Ioana. Guri rele sunt cari sä vorbeascA, iar bärbatii ce nu cred?

0,

ei

cred toate prostiile, numai sd le

audä." Veo femee, In cursul muncii, ii aruncd

vorbele: Mai las' Evuto, n'or fi toate cu lapte cate le spui." A§a e§ti d-ta, cumAträ, zicea cu ndcaz Evuta. D-ta crezi cA eu imi bat gura

degeaba. Ce am eu cu oamenii? De ce le-as stricA casele?"

Cand e In rand cu mai multi muncitori, bArbati §i femei, la sapä ori la secere, ori la stransul fanului, tu§a Evuta se främantä mult panä sä se poatä cuibärl bine In cuibul ei. Oamenii la inceput n'o prea ascultä, cate unul o prive§te cu ciudà vkand-o cum tot rämane Indära't §i cum altul trebue sä-i ajute. Dar tu§a Evuta nu se dd bAtutä cu una cu douä. Se face cä

nu vede privirile de ciudà, se face a nu pricepe nimic, ci toráe mereu din gursä, ca o melità neadormità. Oamenii de la o vreme Incep s'o asculte cu b'ägare de seam A.

www.dacoromanica.ro

140

I. AgArbiceanu

Am fost de curând zice ea la lucru la un om bogat. La secere am fost. Acum bine, Vineri erd, asa dar zi de post. Bogatii de altfel cam In zi de post bagd lucrätori. Dar aici totus a fost prea-prea. Nu ne puted face o zamä de fasole, indcrità putin, nu ne puted da niste

paine. CM doar pânea e bucdtura postului. Da când ne ddm noi, mdi oameni buni s'a lui Dumnezeu colea la niste sdlci hAmesiti de foame, stiti ce ne-a pus de mdncare? Lobodd si tir. Unul Dumnezeu, dac'd mint! Acum spuneti Dvoastrd de-i cinstit lucru sd-si batd cineva asa

joc de omul sdrac? Dac'd esti sdrac fried nu urmeazd sd te asemene cu dobitoacele. Las Evuto, bune-s si lobodele!, ziced cineva. Bune, dacd le pregdteste bine. Da stl cum au fost? Numai opärite. Curat

numai opärite! Nu puted sd le dee lelita Marina la porci? Adecd acolo ai fost la lucru! Tusa Evuta n'ar fi vrut pentru lumea asta sd spund cu numele oamenii despre cari vorbed, dar la urea se pomened cd-i zice, färd sd-si ded seama. www.dacoromanica.ro

Gura satului

141

Nu stiu dac'ati auzit, Incepeà ansa schimband vorba, cd Onceaie iar a mai fAcut o minune.

Ce minune?, Intrelpà veunul de mai aproape.

Gandeam eu a nu stiti; numai ieri s'a IntAmplat. leri dimineata, când se

cräpà de ziud iasá pe portitä lonu Cretului cu coasa in spate, sA se ducA la coasä. Când colo ce sd vadd? La portità il asteptA un cal negru, rotund si Indesat,

cu frAu In cap, cu seaua in spate. *tie el Ionu Cretului a cui e calul si de ce-i legat la el la poartA? Nu stie. *i ce face?

hi aruna coasa In curte, Incalecd murgul,

si aleargä ca un vartej peste opritul

boilor, prin luncile sArate, si stiti unde se opreste? La Oncoaie In curte. lasA

lAtrAna din casä, cautA mama pAdurii la el, face un semn din mâna sbArcitA. Calul ingenunche, si Ionu Cretului se coboarà. Ce cauti la mine voinice?, Il Intreabd hârca. Feciorul o priveste buimAcit si nu stie ce sA" rAspunzA.

Ai venit pentru comoara dela voi www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

142

din grAdind", adaogd Oncoaie, Inghetându-1 pe bietul voinic cu ochii ei suri. Eu nu ytiu de nici o comoard,

zice tdndrul. Dar bdtrana 1-a mai privit odatd, apoi a fälcut un semn calului. Murgul a Ingenunchiat, Ionu Cretului, a Incdlecat fdrd sä tie ce face, yi a plecat iar In goand. Dar când a ajuns In opritul boilor,

Ionu Cretului îi aduse deodatd aminte de ceva, intoarse fugarul yi se oprl la baba In curte.

adus aminte", Intrebd baba rdsdritd ca din pdmânt. Da, mi-am adus. Si ce vreai? Vreau sd scot comoara. S'a dus Oncoaie In casd, i cdnd a plecat, sub sail de-acolo tândrul, erà ca sosit de pe ceea lume. Nu mai vorbeyte de-atunci cu nime, yi la pdrinti li-e fricd sä nu-si piardd mintea." Cdnd aduced Tuya Evuta vorba despre Oncoaie vrAjitoarea, oamenii o asculEi

tinere,

tau cu bdgare de seamd. Rar se aflà

vreunul mai necrezdtor care sd-i zicd: Iaca vorbe goale, tuyd Evuto!" Dar Tuya Evuta aflà totdeauna spriwww.dacoromanica.ro

Gura satului

143

jinitori. Toti vtiau câte-o istorie minunatd cu bdtrâna aceea, i tuva erà acum supdratà cA nu mai poate ajunge la vorbä, adulmecà candu-i pe isprävite povestea

schimbà iarävi vorba. Da cu primarul vtiti care-i noutatea? D'apoi asta CA se desparte de muere. Au bAgat cdrti la protopopul i acum avteaptà sA fie chemati la judecatä.. Apoi sä mai zici cà nu-vi vArà necuratul coada In trebile oamenilor? Cine-ar fi g'andit ca se

va iscA odatä ava neintelegere Intre ei? Avere au, cinste In sat au avut, de frumovi Is frumovi amândoi. $i iatä cä acum umblä sä se despartä. Rele vremuri am

ajuns noi, oameni buni. Ce vorbesc eu de primarul, dar In casa dascälului sá vedeti ce-i." Oamenii lucrau, dar trägeau cu urechea la vorbele Evutei. De fetele mai in-

semnate din sat noug,

i

le

piked s'audd

vevti

poate, mai ales, vevti slabe. Si ce-i In casa Invätätorului?, In-

tren vr'o codanà de femee. Acum ce spun, intre noi sá r'dmanä, Inceped tuva Evuta. Toti vtiti cä Inainte cu patru ani a venit dascdlul la www.dacoromanica.ro

144

I. Agarbiceanu

noi In sat. A stat un an neInsurat, a umblat el incoace §i incolo pe la popi, dar se vede ca. nu §'a aflat o fata pe plac. Ori, ce mai §tii, poate ca dascalul nu-i socotit in rand cu domnii. Acum, titi ce-a facut? A luat pe Nastasia lui badea Hie. Frumoasä fatä, nici sä n'o stropeasca picur de apa. A cdpatat avere, §'a fdcut car §i plug, §'a inceput el sa se rumeneasca" la fata. Ei, dar acum se vede ca-i i

pare rau cd nu §'a luat o doamnd. Tot mereu cade cu gura pe biata femee: ba

a nu se tie Imbräcà, ba ca nu §tie face o mancare mai aleasa, ba cä-1 da de ru-. §ine cand ii vin domni la casä. $i tot a§a o ferbe §i o zole§te, da ,sarmana femee mai cà nu-§i da sufletul. Acum §titi ce-a facut dascalita? $'a luat copilul §'a fugit acasa, la tatäl-säu. Batranul cu vorba pe langd ea: sä te Intorci, Nastasio, sa nu ma faci de ru§ine, s'ä nu-ti strici tu norocul! Da fata nu §i nu. Spanzurd-mä, tatä, taie-ma, tata, dar Indärapt nu mai mä duc." $i In vremea asta dascalul §titi ce face? Merge ticdlosul la bolta jidovului, cu Maia. Cica aia-i domni§oar'ä §i i se cade! Sari-i-ar ochii, da nu vede el www.dacoromanica.ro

Gura satului

145

cd-§i face de lucru c'o pagana, sgarnditd §i plind de pistrui." Cat tine ziva, tu§a Evuta van-turd toate

istoriile ce umbld prin sat. Cand le isprdve§te, iscode§te ea altele, dacd mai este

pand 'n searä. Nu-i place Insd ca cloud zile dupd olaltd sd fie cu aceia§i oameni la lucru. De-aceea, din cat poate, se mutd dela un cre§tin la altul In fiecare zi. Nime n'o prime§te bucuros la muncd, vdzand-o

cum se tine mereu de pove§ti. Dar dela o vreme muncitorii s'au dedat cu ea, a§a a unde e vr'o clacd, ori muncitori mai multi, stdpanul se simte dator s'o cheme §i pe tu§a Evuta. Atunci e dansa In apele ei. *tie CA n'o urmäre§te nimeni cu privirea de lucrd

ori ba, §i atunci nu crutä cu istoriile ei nici chiar pe popa din sat. Zice cd-i dator, mäi dragii mei, pe la Mild, de acu§ vor e§1 sd-i bard la tob'd averea. Da ce avere? Rochiile preuteseii, a alta n'are. A§a-i trebue, dacd nu i-a pus nici un frau preutesii. Cine-a mai vdzut atatea haine nou'd, atatea pdrechi de pdpuci, cate perandeazd femeea aceasta pe an? Apoi ce gande§te ea, Ca' 10

www.dacoromanica.ro

146

1. Agarbiceanu

popa dacd-i popd Inseamnd cd face bani? Face pe dracu, §tim noi cum face. Scoate din bdnci §i se Ingloadd In datorii. Fru-

mos, dela un popd. Dar nu §tiu, mi se pare mie cä acu§ va fi gata §i cu slujba popilor". Când scdpd pentru IntAia oard vorbele acestea din gull, sAtenii, bArbati §i femei, l'Asard lingurile, erau chiar la o amiazA §i o priveau Intrebdtori.

Cum sä se gate cu slujba popilor Intrebd cineva din multime. A§a bine! Nu vor mai fi popi. Nu va mai fi lipsd sd fie popi. Acum vorbe§ti prostii, Evuto, zise un om mai In vrAstd. Ba de loc. A§teptati numai sä.

spun. Umbra' pe sate ni§te proroci cari vestesc o lege noud. Zice legea aceea a§a: omul sà nu suduie, sd nu bee bduturd vinoasd, omul sd nu jure, s'A nu se mAnie, tot omul s'A se boteze a doua oarä, dacd vrea s'A se tie de legea asta noud. Ei bine, ei 1§i 'zic unul altuia frati, nu fumeazd nici unul tdbac, §i merg de se Inchind Intr'o casd la un frate, §i nu le trebue nici un popd. CA dacd nu sudue, www.dacoromanica.ro

Gura satului

147

nu se Imbatä, nu se manie, zic ei, la ce le trebue popä? $i a§a, oameni de-ace§tia am vazut cu ochii mei". Atunci s'a näscut o mare gäldgie, §i

tu§a Evuta numai cu fuga a scäpat nebatuta.

Tu§a Evuta cand n'are de lucru pe camp, and n'o ja nime, merge in pove§ti la o vecinä. $i la ea vecine sunt toate femeile din sat. Torae din gura, poarta ve§ti slabe, invrajbe§te pe cei mai buni

iar and e trasa la räspundere se joarä in toata forma a ea n'a zis. prieteni,

Dar cat scat* ca argintul

viu, I§i face

loc indatä §i incepe alte minciuni.

Nici in biserica nu are pace. Cand se apleaca la urechea unei femei, cand se strecoara pana la alta mai departe, §i face asemenea.

Dar a§a cum e, ttlete wr. Vorbe§te mult, lucrä putin §i are panea ei de toate zilele.

$i mai are un dar. SA stai cu ea

o zi Intreaga pe hotar and se pierde printre muncitori, pand seara ai aflà tot ce ai vrea s'ä §tii despre satul acela. Rar gäse§ti un mai bun spion, ca pe-o femee de aceasta cu gura sparta. $i and treci www.dacoromanica.ro

10*

148

I. Agarbiceanu

pe drum prin vreun sat i vezi vreo femee mAruntick ori lungä §i uscatd, care te prive§te cercetdtor, cu coada ochiului, sä" §titi csá-i vreo tu§ä" Evutä, §i c`á mAine tot

satul va §t1 cum e§ti, cum ti-e calul ori aruta. Oamenii rabdà In mijlocul lor de multeori pAcate mai mad, iar o gura-satului se pare cd nici nu poate lips1 dintr'un sat cumsecade.

*

www.dacoromanica.ro

Popa Vasile. 000

www.dacoromanica.ro

POPA VASILE

In odaia ingustä, cu ochi de fereasti-A mici, ro§cati de lumina când sältAtoare,

cand pacinicd a betiga§ului de s'du de pe masd, se plimbd cu pa§i largi, se opre§te cu mânile ldsate grele de-alungul trupului,

un bArbat adus putin de spate. in barba revArsatd bogat are mAnunchiuri groase de fire argintii. Mustátile par doud coarne de berbece. Din cAnd In când rd-

mane dupd masä, vred sd se a§eze pe scaun, dar iar se Indreaptd. Pe ateva clipite capul se ridicd mdret §i sub sprdncenele dese, stufoase, ard in vdpäi douä diamante negre, orbitoare. Nasul de vultur palpitä, pare cd miroasd In depärtdri mari. www.dacoromanica.ro

152

I. Agarbiceanu

In casa e lini§te grea. Din odaia vecina, pe u§a deschisa-, se aude respirarea

regulatä a celor ce se odihnesc, scutiti de rasufletele reci ale vantului, ce Huera In toamna tarzie cu o multime de Intorsäturi, In stra§ina lunga a casei. in vatra rece, In douà colturi, doi grieri numara clipele ce trec, cu glasul rägu§it de atata numarare. Sfintii, In haine largi, §terse,

asculta cu capetele plecate, din cadrele icoanelor vechi, furtuna de afarä. AscultA §i par foarte adanciti cu gandul, ca ni§te mo§negi, ce-au adurmit la un priveghiu, cu coatele pe masa'. Pe dupä icoane sunt

valle tufe de busuioc §i izmä creará, cu miros de sarbätoare. intrun tarziu, barbatul, dupace inchise u§a odäii vecine, se opre§te In mijlocul casei. Sta' mult ca impietrit, cu capul plecat, cu bratele Incruci§ate. Din cand In cand ofteaza i barba mare se zbate repede pe piept ca o descarcare nervoasd. Mara, vantul se vaeta prin fragarii negri, se Invalue pe sub stre§ina, imbulzindu-se In geamurile mici, §i se departeazd apoi, ca râpit, intr'un intuneric de sa-ti scoti ochii, Lásand rastimpuri mari de lini§te In www.dacoromanica.ro

Popa Vasile

153

urmA. -- Din ochii negri, aprinsi, se des-

prind repede doi stropi mari si se perd In barba IncAlcitA. Pasii se mAsurA iar, hotdrAti acum spre mask si scaunul cu speteazà scArtAe dureros. O coald albd de hArtie asteaptä acum

sá i se incredinteze, ceeace nu stiA. Pana intepeneste intre degetele groase. VAnele

se umflA sub pielea galbinä-vinetie, ca niste sforicele de un vAndt tulbure. Mdria Ta! De douà zeci i cinci de ani sunt aici

In satul unde m'ai trimis. 25 de ani trec ca o palmA la ureche, dar pentru mine au fost cloud zeci i cinci de veacuri, M'Aria Ta! PAnd am fost la InvAtAturA, m'ai cunoscut bine, pe mine si pe Toader VAlean si pe Petru Muntean. Noi tineam strana. Acum ei s'au dus de mult, M'Aria Ta, i numai eu am mai rAmas, eu Vasile Todoran. MAna lui Vasile incepe sA tremure

ca de friguri, pe ochi i se puse o ceatä deasA. Sirele ce se uscau pe hArtie i se par grozav de IncAlcite. Se veded cum joacA" literile, cum se desräntue, cum se www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

154

§i cum dispar apoi cu totul. Vasile Todoran se freacá la ochi, dar imprA§tie

ochii nu mai vAd In afarA. Se lasA greu pe speteaza scaunului §i ofteazA din adAnc. FlacAra lurnAnArii de pe masA saltA §i ca-

pAtul ars al fe§tilei se pleacd inteo parte, ro§u la vArf. Sub para tremurAtoare, sfintii

vechi de pe párete par cA se delteaptA. VAntul afarà se izbe§te In fere§tile mici i un ochiu de hArtie deasupra plesne§te. Vasile Todoran deschide ochii treskind. FlacAra sAului de pe masä se lungise §i e gata sA se desprindA de fe§tilA.

Ce

Si cu o nAframA neagrA astupA ochiul. Apoi se vreme, Doamne, ce vreme"! a§eazA iar pe scaun. De cAnd duce el amarul Asta de vieatAl

BAtrAnul badea lacob, tatAl lui, sä-i fi dat

lui bunä pace, sd fi rAmas aci in sat, In rAnd cu feciorii. Cine ar fi ca el acum! Dar nu! 13Atranului ti ardea sá facA domn din Vasile al lui. Si IncA ce domn, ja nu a§a numai o rAzA de scriitora§! AveA bAiatul glas bun, ce mai glas, de arhanghel", cum ziceà cantorul Mitru. Si dacA nu s'ar face popA, atunci pentruce mai dA Dzeu dar la oameni? www.dacoromanica.ro

Popa Vasile

155

$i Vasile Todoran, cum std räzimat de späteaza inaltd a scaunului de stejar, vede, ca in vis, toatà vieata ce a urmat pentru el din aceastä hotdrire a bAtrânului neinduplecat.

O casd mick cu fere§trile murdare, arpite cu hârtie, locuinta unui pantofar uscat, vanAt la obraz, care toatä ziva §edeà pe un scáuna§, puneà petece ori fälpi, fumând necontenit §i golind tot la trei ciasuri o jumätate de litrd de rachiu. Un ucenic ghebos aduceà §i duced marfä, punând intotdeauna In buzunar glaja stápAnului. Aci a inceput sd invete lectia ce i se spund. In §coalà, In mirosul de tutun, de cleiuri, de vinars §i piele umedä, putredä de jumätate. Când 1i vin In minte anii petrecuti aci, II cuprind fiori reci.

Numai dupäce s'a ridicat §i a schimbat cvartirul, la cei doi prietini cu cari mai târziu cântà In stranA, numai atunci mai prinse §i el vlagd. Anii pentru preotie

erau doi pentru cei ce se grAbiau, cd-i a§teptau poporenii acasd ca pe spini. Dar de ace§ti doi ani Vasile Todoran i§i aduced totu§ cu drag aminte. Mai ales

de unele zile mari. Când se strecurà cu www.dacoromanica.ro

I. AgArbiceanu

156

cei doi prieteni la cr4ma lui TAnase, puneau trei §urte de ale_ crd§märesii In cele trei fere§ti i a§ezau lumânarea In mij-

locul mesii, iar In jurul lumânärii trei litre

deocamdatà. Feciorii se mai Inalziau la inimä, li se deslegau limbile §i le porniau lacrimile odatà cu cântecile. Si ce antece, Doamne! te aprindeau §i mai mult ca

vinul, nu sarbede §i bolnave ca cele de acum. Si Vasile erà cel mai meter. in asta una nu se In§elase bätrânul: feciorul

lui aveá un glas, Doamne, ce mai glas, ,,de arhanghel", cum zicea cantorul Mitru. Trei culori cunosc pe lume Ce le tin de-un sfAnt odor; Sunt colori de-un vechi renume, Suveniri de-un bray popor!

Vasile cantà inainte, prietinii 11 acom-

paniau. Si ochii lor cuminti se umeziau §i Cand se depArtà §i al doilea rand de sticle goale, s'a" vinA iar pline, pretinii se apoi, lini§tindu-se, fäceau Cei doi planuri mari pentru viitor. ImbrAti§au

i

aveau acasä logodnicele, ce-i a§teptau cu ochii pla'n§i, blAstAmand affita foc de InfaTäturà,

ce trebue sä ai ca sä poti cä-

delnità In biseria. Ei se induio§au mai www.dacoromanica.ro

Popa Vasile

157

In grabá cleat Vasile si pe buze le veniau cántece de dragoste. Dar Todoran schimbá repede tactul si se pomeniau cântand: Cine trece Oltul mare? Ce viteaz rdzbundtor Umple astäzi de teroare Zbirii bietului popor?

Si nu se prea puteau dumerl ce va sä zicA zbirii-bietului" spus totdeauna

Intr'un singur cuvánt. Dar Vasile puneà capät

i

nedumeririi, cäci Incheià cu: Plängi popor nenorocit, Plangi ca Tudor a murit.

$i cei doi pretini plângeau ca lacrimi amare moartea bietului crai Tudor Olteanul, care trecuse Fdrd cruce, färä floare, Fdrà lacrimi pe mormant.

Amintirea acestor zile mari el-A singurul punct luminos In toatä vieata lui

Vasile Todoran. Dar Cat de rari au fost acele zile, câteodatá i se páreà cà partea asta frumoasá din vieata lui a fost un vis numai. Mai ales dupä ce-i murird prietinii.

El nu avuse logodnicä, pând la pricopsealä, dar venind acasd, 10 ar fi mers www.dacoromanica.ro

158

1. Agarbiceanu

dupà el. Preuteasa, Insä, totu§ trebuià sd fie cea mai din oameni. Popii Vasile ii vine In minte toatä vieata lui de popä ad l In sat. $i din toate intelege numai atata, cA tatal sAu mai bine-1 läsa sA creascä ad, In randul celorlalti feciori. Ar fi azi om de frunte. Anii

Ili 1-au legat de gard §i pe el. Cei buni i-a pus la §coli pentru un Mat, care dupd 5 ani mud In aprindere de plarnani, §i pentru o fata, care Inca' a fost un an la ora. A muncit in rand cu ceilalti oameni

din sat. A muncit ca un bou §i nu s'a ales cu nimic. CA dacd el-A an ploios, eclejia se Inecà de baltile ce le tinea lunca cate o jumatate de an, iar de era secetd, crepà cleiul de sub firele rari de iarbd §i cucuruzul I§i Invarteà frunzele ca fusele. Mo§ia lor cea bunA, din mo§i, a pus-o tatal-sau cu §colile luí. Cu oamenii

era inrudit cu jumdtate satul, cat despre partea lui, cat despre partea muerii, §i dela ace§tia Inzädar cereà. Ceilalti erau säraci §i n'aveau ce s'a" le ja. Tot ar fi mers cumva, numai s'a fi fost ani buni. Mai ales anul acesta din urma. Trei viti§oare In grajd §i nu avea un car de www.dacoromanica.ro

Popa Vasile

159

fan; §i toamna venì de grabä. Le-ar fi

vandut §i nu le hid nime, numai pe pret de batjocura. Oameni multi plecard la America. I§i vandurä tot, afarä de femei

§i copii, ca sä-§i poata face bani de drum. Si pornit-au cu gaturile uscate §i cu ochii umezi. Si s'au dus multi!

lama bate In curand la u§e §i popa Vasile de mult nu mai are astampär. De

cand au pornit sà mearga oamenii

In

lumea cea noua, îi tot umblä §i lui ceva prin cap, dar tace. Niciodatä Insä n'a fost a§a de zdrobit ca In seara asta. Se ridica iar §i incepe sa se plimbe prin casd. intrun tarziu, se opre§te din nou In mijlocul odàii, cu bratele Incruci§ate, §i stä mult acolo ca impetrit. Afarä, In noaptea adanca, vantul vuie§te Intruna. Douä lacrimi mari se perd iar In barba Incalcita §i popa Vasile porne§te cu pai hotarap inspre masa §i se apucd din nou de scris.

Ta! Eu,

Vasile Todoran, de 25 de ani

preotesc tot acolo, unde m'a pus Maria Ta, pasd-mi-te a§a e voia celui de sus.

Acum, eu am avut un ficior pe care www.dacoromanica.ro

160

I. Agarbiceanu

1-am purtat cinci ani la §coald, dar Ala a murit. Dac'a murit s'a odihnl, Mdria Ta, Dumnezeu sd-1 ierte. Acum, M'Aria Ta vei §t1 c'a fost mare secetd in anul acesta §i am trei viti oare §i nici un car de fdn. S'A le vezi le dai pe nimica.

Dar celelalte ar mai fi cumva, dar cu mdlaiul stdm räu de tot. Poporenii n-au sd-mi dea nici cdteun cop.

Si am,

Mdria Ta, nevastd, cd-mi träe§te 'MCA,

§i doi bdeti, peste 10 ani amândoi, dar pe A'Oa vezi bine nu-i i-am mai putut duce la §coald. Si a§a ei pot till §i cu m'Alai. Dar mai am, M'Aria Ta, o fatd de 24 de ani §i nu s'a mdritat Ina...

A fost un §i la §coald, la ora, dar

domni§oard tot nu poate fi, cd nu avem nici bani; apoi feciorii din .sat se vede CA nu prea indräznesc, tii Dta ca ei,

§i ap e trecutd de 24 de ani §i nu s'a mdritat MCA. Si sä o vezi, inaltd, mid-

dioasd, cu fata albd ca de

crin, cu

ochii negri, negri §i umezi. Si std ap

§i nu se märitd. Mdria Ta! Pe mine pentru fata asta Ind doare. Si sd md

ierti, Mdria Ta, dar cand mä uit la ea,

blastäm ziva In care m'a dat tata www.dacoromanica.ro

la

Popa Vasile

161

§coalA. Acum de aceea viu eu sä scriu

Märii Tale: vreau sd adun ceva bani sA-i fac o zestre, ori sA mA duc de acasä, cA a§a, gAndesc, feciorii vor fi mai IndrAzneti, c'd preuteasa, Ruxanda, e tArancA §i ea. Eu singur Is domn la casA. CA, uite, de asta voiam sA spun MArii Tale: eu vreau sA mA duc din sat, oblu In America. S'au dus ei Incd oameni dela noi §i au fAcut bani. Acum eu numai de atAta mA rog, sA-mi ded M'Aria Ta slobozenia asta §i s'A-mi tie satul pAnA voiu venl. Nu ca popA vreau sA m'A duc, MAria Ta, nu. Patrafirul 11 las aici; ci acolo spun cd sunt fabrici multe-multe §i plAtesc bine. Nu pentru mine, nici pentru Ruxanda, ori pentru cei doi bAeti, te rog, ci numai pentru ea. De ea mi-e milA CA e trecutA de 24 §i nu s'a mAritat MCA i

apoi mai spun eu Inca ceva, dar numai MArii Tale: a§a-i ea, nu poate mancA nicicum mAlaiul gol. Si In America fac oamenii bani, MAria Ta, §i trebue s'A. mA duc. AteptAnd slobozenia, sArutA dreapta

MAriei Tale sluga plecatA: Vasile Todoran, preot In Lupeni. 11

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

162

Popa Vasile, zdrobit, Impdturd hartia, o pune bine vi ava, Imbrdcat, se rdstoarnd

pe lavita de lângd fereastra In care rascolià i acuma vântul.

Dimineata Inciripd dela judele un cal, cu veaua de lemn Imbrdcatä In piele neagrd,

färd sä spund femeilor de ce,

le zice

cd trebue s'A meargA pand In oras la povtä.

Când sà iasd Insd pe poartd, un copilandru de vreo 16 ani, oachev, Imbrnat In suman, se ardtd vi el In prag. Calul, umed de goand, sforäià pe n'Al-He ferbinti. Domnule pdrinte, s'A faci bine sd vii

cà moare taica. Cum moare, mà lonicä? N'a fost beteag.

Numai de 2 zile a cdzut la pat. Dar acum moare, dle pärinte, fd bine vind In grabd!" Ai lui lonicd vedeau afard, cale de-o povtä pân'acolo. Popa Vasile sdr1 din vea, se intoarse furtund In casd, luà patrafirul ciaslovul, se avântà iar i plecard amândoi.

Colo dupd amiazi, o cdrutd se oprl inaintea casei preotevti.

Vino Ruxando, de na patrafirul ciaslovul. Trebue s'A-1 ducem la doctoru. www.dacoromanica.ro

Popa Vasile

163

De nu, omul Asta moare cu zile. E In

aprindere de plAmâni, a§a cum a fost Gheorghie§ al nostru". In cdrutd nu se vedeä numai ldna cojocului, ce acoperid pe bolnav.

Seara, cäruta se oprl iar ad. Popa se cobort.

Auzi, Ionia, dacd-i ajunge acasA,

faci cumva sd trimiti calul cd e al judelui, zise popa cdtrd Mat, §i intorcându-se cdtrA preuteasd. l-a dat leacuri §i a zis cd-i trece. Dar de nu mergeam erA gata. Vezi, mor cu zile bietii sd

oameni".

and sd se desgate popa Vasile, dd de scrisoarea din buzunar. t§i uitase azi toatd ziulica de ea. 0 scoate, o intoarce, se uitd pe toate pdrtile la ea, apoi se apropie de vatrd, o pune In flacdri §i ofteazd din addnc, zdrobit:

Mare e unul Dumnezeu §i nu ne va Idsä!"

*

11*

www.dacoromanica.ro

Misfreful. 000

www.dacoromanica.ro

MISTRETUL

Focul topià lacom lemnele uscate, ce trosniau Improscand cu scantei cele trei mate sure ce se gramadiau jigarite, torcand Meet pe vaträ, In gura cuptorului. Cateodatä flacdra de para. se Inklusià si atunci se auzià ate un suerat strasnic, cum uera serpii din limbile lor de foc. ma OnNe grdesc de rsäu dusmanii, nu le-ar stà bucatele In gat! diam, Vantul scormonià In strasina de pae a casei si fluerà cu o multime de Intorsaturi din hornul inalt. Dregeam niste opinci, tintuindu-le la calcae douà potloage cu cue de sal-ma, subtirele, and aud afarä, la use, pe cineva stränutand, apoi tusind www.dacoromanica.ro

L Agarbiceanu

168

de vreo trei ori, invremece-§i scuturà opincile inghetate, tropotind indesat Iânga prag. U§a se deschise.

NM, se duce veste de vremile astea! De când e§ti pe lume! $i vântul te tae §i zdpada te acopere §i gerul te inghiatä...

§i-§i duse de sub cojocul mitos mâna goalà, numai In c6Pfui, i, ...

i

... a!"

ma§A, §i i§i netez1 musfätile, umezite de

cäldurà. T§i zmulse aciula ro§ietia, mare,

at o rotitä de plug,

§i

o trântl pe un

scaun. Toate trei mâtele se ascunserä sub vaträ §i priviau pândi§, cu ochii lor gälbui, 1mpà'injeniti de somn, la grämada de pe scaun. Ciobanul 1§i scuturà mereu cojocul pe umeri, mä'turánd odaia. Et-A ro§u cu frunte cu tot. E§ià frigul din el §i din cojoc de-1 simtiai...

Sä nu te miri, bade loane, zise, dar sd fiu hot, de-am mai mâncat a§a puiu de frig.

Acolo cu oile In vale e la

adäpost... Da când e§ii pe mAgurä, mäi tete, numai te pomene§ti cu un vântulet subtire, care te taie pAnd la oase. Ce-i crivätul pe lângä el? Nu mi-am indesat aciula? Da sà-mi iasa capul prin ea! Nu www.dacoromanica.ro

Mistretul

169

mi-am strans cojocul, zici dumneata? Da sd crOp de tearuialä §i nici alta! Si doar crezi ca am venit incet? De cantecul scarOlt al omdtului Inghietat, s'ar fi Imbärbdtat §i un tigan, a§a tärdboi fä'ceam prin zApadd... Ci, cä ce mai lume, tigan sd fii acum §i apoi cantà, cuce, la primävarä, cat Ili va plAced... Hui, hui, i-iuh" §i se cutremurä ca de o descä'rcare nervoasä', In tot trupul, cat era de mare. Apoi se trantl pe un scaun cu speteazd, pocnind

din limbd de vreo trei ori i-§i scoase bä§ica cu Mac §i pipa de dupä §erpar. O batd-te, Bucure, sd te batd! Ce sä te batä! Binele sd te batä! Una zic eu §i se duce, dar bun e Dumnezeu de nu te-or aflà vreodatd intepenit stan pe celea coaste, cum §i-a aflat tiganul calul, ce-a e§it sä pascd In luna lui Gerar. Dar bine, omule, zic, nu poti ldsä §i tu pe vreun hajmand'äu dintre cei feciori sä. vie In sat §i tu sä cam mai päze§ti tarla? lar el: Crezi cA sunt fä'cut a§a Intro dungä, dar §tiu, cä nu m'ai luà a§a peste picior, de-ai §tI, cä ce veste-ti aduc! Ci la dä-mi ni§te tdbac, cd, uite, nu mi s'a umplut pipa, ardere-ar In fundul iadului sd ardä. www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

170

Ce crezi, cat trage de pe mine pipa asta

pe an? Doi carlani, zici? Mai pune vi

trei mioare vi apoi ai gacit, numai, ce-i drept, vi strungarii Ii fac cu ochiul". I-am dat, de vi-a indopat pipa. El trase un ochiu de jar din cuptor, Il lud pe palma saltandu-1 vi-1 nimerl In gura pipii, Indesandu-1 cu unghia dela degetul cel mare. Si ce veste sa fie aceea, mäi Bucure? Nu cumva v'a intrebat de sanatate jupanul

lup, asta noapte? Nu, movicule, dar uite ce-i.

in

pädurile de caträ Rupturi, de cand s'a crepat de ziuà tot ham-ham, ham-ham vi dd-i Inainte tot ava vi iar ava. Ce primejdia lui Dumnezeu s'a fie oare acolo, zic caträ George,

Imi

vtii dta

feciorul.

George nu zice nimic, se duce, Incunjura ()data oile ce zaceau In turivte vi vine iar langa mine... Eu nu vtiu ce sd fie, tata, dar lucru bun nu poate fi. Canii bat ca la om vi-s multi vi de cand tot bat. S'a Latrafi slobozit vreo jigodie intre ei. tul rar rasuna tare In tacerea adancd. Canii novtri Ivi ridicarä boturile In \rant, ciulirä urechile vi tinde-o, neica, ca nivte www.dacoromanica.ro

Mistretul

171

sdgeti ce lunea de-asupra zepezii. Strigat-am noi, chiuit-am noi, fluerat-am noi In urma lor, dar para ei n'aveau altceva dear sd se Intoara? Asteptdm noi, astep-

asteptdm. Cand numai iatd, a se intorc duläii toti cinci. Ajunsi, trei au Inceput sä latre i doi sà urbe. Ce semne vor mai fi si astea? Md George, zic, tu sd te sui pand In mdgurd, de unde vezi bine pädurile cdtrd Rupturi i sá iscodesti

ce petrecanie-i pe-acolo. Da n'apuc sd gat bine vorbele, când se auzl deodatd un tropot ca i and ar alergd dupä muchea dealului o stavä Intreagd, i treisprezece, zi treispräzece mistreti, pasdmi-te o scroafd cu purcei, In sir trecurä,

ca sägeata, pe din jos de oile noastre se tot apropiau de pädurile Vadurilor. Ne-

au luat fiori, mdi tete, si pe strungar au Inceput

scuture frigurile. Am mai vdzut

eu mistreti, d'apoi asa! Scroafa de n'a fost

mai mare cleat mdgärita noastrd, apoi nici n'a fost de loc, iar purceii ca noatinii! Purceii dracului! Asa-s purceii?

Cdnd s'au depArtat de-o pusaturd, de noi, cei trei

ani, cari au ldtrat Inainte, s'au

luat- glont dupd ei,

dar and a fost la

www.dacoromanica.ro

172

I. AgArbiceanu

marginea pddurii dihania cea mai mare s'a Intors ca fulgerul dupd ei. Cdnii scheldläind se Intoarserd, pe cAnd groaza de porci se addrici In pAdure. Dumneata e§ti pädurar, mergi vi-i cautd.

Si tu gAnde§ti doarä, cd-i voiu ldsà acolo? Pagubd numai cd n'ai venit mai de dimineatä. imi opriam §i feciorul acasd §i mergeam amándoi. Cu cloud focuri tot e§ti mai cu nddejde... Bund veste mi-ai adus mdi Bucure, zdu ap... Chiar mi-am gdtat opincile, acum dar la drum. Capsule noud am, gloante am, ce-mi mai trebue?"

Mi-am pus In grabd toate In rdnd. Bucur mä läsd cu sdndtate, spuindu-mi sä

dau pe la tarla

lui §i

sd intreb de cei

de-acasä, de n'au e§it cumva mistretii sá

se ducd. Le-a dat-o asta pdcurarilor In grije. El acum merge sà ia tdbac, tuicd, sare §i alte marafeturi, dar Imi poftete izbdridä §i partea ce i se cuvine lui s'o grijesc bine. Man II ,petrecuse pând la portità, care se Inieptd de doudori inapoi, pand sd se Inchidd. Cdciula pe urechi, sumanul strdns pe trup, pu§ca la umAr §i hai sd pornim cu www.dacoromanica.ro

Mistretul

173

doamneajutà. Nu md mai incredeam atâta In mine, Cat mai mult In pu§cà §i In Bdlan,

cane vestit In jurul nostru Intreg, de bun de porci. and sá e§im din curte, el mergeà tävälindu-se prin zdpadà, inaintea mea, eu

dupd el, nu §tiu ce tnä fddi sa privesc Indärdpt §i... facu-mi sfânta cruce, §titi

pe cine v`dd? Nepotul de 12 ani, odrasla feciorului-meu, perdut In tundra-i lungä. capul Ingropat In aciura, numai nasul §i gura i se vedeau bine, venià Impletecindu-se dupd mine. Erà In casä §i auzise toatà povestea Cu porcii sà1batici §i acum hai, cà i el vine. D'apoi arzd-ti focul capu tAu Al prost, nu vezi ca-ti InghiatA rAsuflarea, unde mamonul te-ai luat sä vii §i tu dupd mine, §trengarule?

Mo§ule, la§i-mä sá viu §i eu? Unde sd te las, triAi Praleo? Sà vedem porcii, mople. Nu Ind la§i?

Ti-oi da eu %ate numai decdt", §i mä §i Intorc sà-1 mkt& putin pe la

urechi. Dar sä poti pune mâna pe el? Pornim noi, eu §i cânele, §i e§im. www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

174

and suntem la vro 20 de pavi pe drum, cine deschide portita? Nepotul. Movule, cA buna m'a läsat. LasA-md zAu, movule! MAi MicA, intoarce-te la vatrA, mA,

a de md faci sä mA mai Intorc odatä, nu ti-a cddeA bine. Cá buna m'a läsat, movule, lasämA

i

dumneata.

Bund-ta-i nebunä ca vi tine", vi unde nu-i chiuii odatä babii sA-1 ducd In casd, ce, doar vi-a perdut mintile lase pe ava vreme afarA? Ava m'am scApat de belea. Baba se cAtrAnià trägAndu-1 de mânea.

Ava, ava, cà toti muriti dupd puva. Neam de neam. Hai md, nu rnA face sä ocArAsc a te ja... De and i cotorul de 7 ani, vtie toate càile i potecile pAnA la pAdure... MA, da hai odatA cAnd iti spui... Primdvara dupd mid i pui de pasen, dupd fragi, dupd flori, vara dupA mure, toamna dupä alune, vi ia acum iarna dupd porci sAlbatici. Neam de vAnAtori, nu-i ava? Ci miva, md, mai cu picioare,. Michidutd,

ori ce avtepti?" Apoi vdzAnd cA nu rAzbevte, 1-a umflat www.dacoromanica.ro

Mistretul

175

In brate. *i se svArcoleà nepotu de stà s'o doboare pe babd räcniá de stà s'o i

surziasc'A.

Eu m'am cam mai dus. Era ger de ti se lipiau riddle i pdreà casi rdsufletul ti-e de ghiatd. Merg eu asa, merg, merg, merg. Am fost esit din sat si Man adulmecà niste urme de iepure, poate, ori de

vulpe. Dar nu se depArtà de mine. and dau pe muchea dealului, de unde se vedea pAdurea Vadurilor, stau eu sd rnd mai

curdt de ai tusd i sà aprind pipa. Când sA plec, numai aud pe cineva IndArdtul meu: Mosule!" Pei drace, zic eu, i stau sd-mi pui manile In pdr de atrdnit. Venise pe o potecd mai scurtd i m'A ajunsese. »Tu nu esti, curat, mà sfArleazd, zdu

a nu esti curat. Nu ti-i fria a-i Inghetà, ori te vor rupe porcii? Hai numa, hai,

stiu a pe sard nu te-a mai sdrutà mumd-ta. Te las In pddure pe sama dihdniilor, Inteles-ai?"

El puse buza

trimbitd In zarea Inghetatd. Era numai Intro clichind, se vede Ca* i-a luat baba tundra sd nu i

däi

i

vie. Ell rosu-sfecld. Ce sd stiu face cu el acum? De-aici cum s'A-1 mai indrept www.dacoromanica.ro

176

I. Agarbiceanu

acasd? Nici s'ar duce. Ian sd väz. Ia numai te card de unde ai venit. intelesa-i,

a nu-ti va umblà bine de nu... Dapoi... de... vin... porcii?" A§a, acum stdm bine. in urmä tot eu a trebuit sä-1 imbun §i sd-i spui cä mistretii nu mâncd oameni. Mergem noi, mergem pand ce ajungem la tdrla lui Bucur.

Zdpada nu mai aded §i

vdntul In

vale nu ajunged a§a tare.

Ciobanii, de and mä zdrird, imi tot fdceau semne, ardtánd parch' s'ar fi dus mistretii din pddure, dar acum ne-o spuserd §i cu vorba. 27Vreme de-un ceas nu-i bddicule de

and a näpddit turma Intreagd dintre tufi§urile p`Adurii §i fugeau, neia, mâncand pdmântul, cdtrd Rästoace. S'A fi grdbit, ii gdsiati Incuiati gata In pädure; träsniai intre ei din amândoud tevile deodatd, de-i

stroNA... ilia s'au dus sändto§i. Si toti s'au dus, ziceti voi? Numärati 13, cdti au venit. Pa-

gubä, mai ales de scroafd, a erà

cdt mdgdrita noasträ. Mama pddurii In picioare. Nu crezi? Hai mima de-i vezi www.dacoromanica.ro

Mistretul

177

urmele. Mäi Dumitre, mergi de adà mägdrita, sä asämänäm urmele". Cum au fost trecut sälbä'tdciunile chiar

pe längä turmd, erà usor de arätat. Mergem noi cu mägärita acolo. Pe zäpada Inghetatä mai mult deosebiai o cArare decát urme, semn cA au trecut In sir. Dar totus unde si unde se puteau vedeä urme mari, lucitoare, ca ale mä'gäritii de mari. )21-lärn, häm, fac eu, de bunä samä mi-a scApat. De ästia nici la häitasurile celea mari nu prea Intalnesti. Si ziceti cä au scApat toti? 13 In cap, bädicule, opri-li-s'ar glontul In pept". Dacä nu-i, nu-i, ce sä faci. Eram cä'tränit de sä' crape dracul de nä'caz si nici

alta. Canele s'a asternut urmelor si tunde-o, neicA, In salturi mari. 11 strig eu s'ä se opreasa, dar ti-ai gäsit-o. Se afundase In pAdure. Nu mai bäteä. Stäm noi, stäm, stäm... intr'un tärziu, auzim CA bate la capul vedem pädurii cä'trä Rästoace si-apoi 1.1

cum aleargd sAgeatä In partea aceea. ACUM §tiam de bunäsama cd s'au dus impelitatii.

CA .1AI-A alai s'au dus, batä-i gloan12

www.dacoromanica.ro

I. AgArbiceanu

178

batd, zic eu. Da, mdi feciori, eu

tele

dad. am venit pAnä. aici, tot md voiu duce pAnd In pädure, sA vdd cum std. Cine §tie

nu voiu prinde veun hot. N'ar stricA am pe cAnd md voiu intoarce bani de rachie. CA pArjole§te frigul Asta! Voi sA tineti

pe bdiat pAnd md voiu intoarce, sA-1 mai

eu cred cd-i degerat de jumdtate".

Dar ti-ai gäsit-o sä te poti scdpà de scaiu. La stAnd nu vreA sd rdmAe; se uitd a§a de chiori§ la pAcurari! Se teme de ei. Ce, doamne sfinte, cA doar nu-s ur§i. Nu, dar tot nu vreA sA rdmae. L-am luat dar cu mine. Ce vreai, neam de vAnAtori din vitd-porodità. Unu-i nepotu mo§ului.

Pädurea doarme dusd. Crengile ingreunate de zäpadd se clatind, cAnd §i cAnd,

adiate. Nici o suflare de vieatd. in pAdure, omätul pAnd In genunchi, nu-i a§a de bine inghetat, ca pe hotar. inaintezi greu. nu se cunosc. Mdi pretine, tu sd rdmAi aici la margine. Iacd Iti dau §i tundra mea, Imboldore§te-te bine. Si a§a nu a§ puteA-o duce

prin desi§. A§teaptd numai aci, vezi www.dacoromanica.ro

Mistretul

179

nu-i chip sd te tii de mine. indatA mA intorc i eu. Merg numai pand la stanjanii cei noi vin. Nu-i departe". Copilul stiind ca' mistretii s'au cam mai dus, cu chiu cu vai se invoieste rArnane. Cat m'am afundat In padure, am dat de urmA proaspAtA, pe unde e desisul i

mai mare. Si ce face? MA' iau pe urea sä vAd ce se va alege. lad si si nu alta; gandiam cA nu se mar sfarseste. Asa huceagul dracului n'am mai pomenit. Tot pitulus a trebuit sä merg si de multeori pe brand. PasA-mi-te cine dupA ce aleargA.

and am dat la luminA, erain ca esit din scaldA, iar cArarea pe care am venit, brAzdà

zdpada cAtra Rdstoace. Pe aci a fugit canele. MA Intorc cAtrA poenile pAdurii. Ce-ar

fi de-as da peste vreunul 'MCA? Poate fi rAmas, poate sd fie de mai inainte pripdsit pe aici. Si gandul Asta m'a fäcut mä Inferbant si mai mult. Incep sA caut. Pagubä cA nu mi-e canele aici. ['and unde mamonul s'a fi dus? Mä afund lar In pA-

dure, cu pusca stransä la pept. Dam pe unde-i mai rarA, dar Imi fäceam ochii In patru... in sfIrsit dau de-o urmA... De vil2*

www.dacoromanica.ro

180

I. Agarbiceanu

tal nu putea fi, CA nu umbld iarna prin pddure. De ce s'A fie? Ham! De-a§i puteà numai s'A-1 ochesc a§a de bine, dupd cat §tiam CA de ce-i... Inima-mi batea tare §i ma' aprindeam tot mai mult. Deodatd, un fior de ghiatd md Incremenl: la stânga, din tufele dese, ndvdle§te o dihanie grozavd §i trece ca fulgerul. A dat In poiand cand descarcdtura a detunat In pddure. Mai mult

de groazd am tras, de cat cu gandul cd doard o voiu ajunge. Abia dupd ce s'a depdrtat am putut §ti CA ce-i: un vier salbatic de toatd groaza, cum n'am mai vdzut.

Cand am e§it la margine, cu ochii umezi, el da sd treacd tot cdtrd Rdstoace. 0 dungd de sange ro§à zdpada ici §i colo. A§a dar tot 1-am nimerit. Am zis CA dau

sd treacd, dar nu i-a fost scris, Canele meu chemat se vede de Impu§caturd, li eise iar inainte, cum alerga inspre mine. Dihania se Invartl repede, tdindu-§i o linie

Inspre Mid. Dar canii de acolo li oprirá calea, al meu V mana din urrnd §i m'am trezit cu el iar In pddure. Pand bati In pälmi, am fost la gura ardrii pe unde au e§it ceialalti mistreti din desi§. Era locul cel mai bun de pancld... A§tept eu, a§tept. www.dacoromanica.ro

Mistretul

181

RAsuflarea nu-mi mai da pace, atAt sä Indesase, cAnd numai, iatA, CA. se aude un

tropot repede, alungat si dihania nAvAli din nou. Man dupA ea. A doua detunäturd spArie linistea pAdurii, minunea scobAlti de picioarele de dinainte si cAzfi In bot. CAnele lAtrA: ham-ham-ham, de trei ori.

imi umplù InsA repede pusca, nu dau asa mare crezAmAnt dihaniei. CA, iatA inWadevAr, se scoald din nou, se InvArte odatA ca fulgerul dupA cAne si porneste iar. Dar alte cloud detunäturi au trAntit-o pe veci la pAmAnt.

SA stii cA mi-ai dat de lucru, spurcatule", zic eu lovindu-1 cu patul pustii. Printre cei doi colti de greblä, Intepeniti, sAngele-i curgeA, pAtAnd zApada. Am sezut

pe el si-am tras o pipa de tAbac. Apoi am pornit. Ti dau In grija ciobanilor, pAnd vine feciorul meu cu carul... Ajung la marginea din jos a pAdurii.

Dar unde potop mi-e nepotelul ? Am si uitat de el... Mosule nu mA vezi" ? Tundra era jos. ,,De unde sA te vAz, mAi piciule? imi vine s'A cred, cA esti PipArus-PAtru. www.dacoromanica.ro

182

1. Agarbiceanu

lac' aicea sus, mo§ule. Md huit aici".

Când tmi ridic ochii, el intrun stejar: plin de zäpadä §i mai degerat. I-am ajutat de s'a scobortt. Mi se pare, mäi nepoate, a te-ai suit sä vezi de unde a venit puFAtura? Hei" ? El tiind la ce tintesc, mi-a märturisit Ca' nu i-a fost fricd de loc, de loc. Tocmai bun de vänätor, mä gändiam eu, nu

se lasd de ruOne cu una cu douä. Dar pentru aceea tot a zäcut douä sdptämäni de friguri. Beica de pore Insd i-am pdstrat'o.

*

www.dacoromanica.ro

Un Doctor. 0 00

www.dacoromanica.ro

UN DOCTOR

Auzisem cA-i din satul vecin §i se pri-

cepe la boale de vite §i csá pune la loe, dintr'o träsätura, mânile §i picioarele oamenilor, schilodite cum e mai räu. 17N'ar fi rätt sd vind panä aici, bade Toadere, zic odatd cätrà slugä, un româna§ ager, cu putine fire de mustatä, gal-

bine, ce-i tot intrau In gura ce-i mAcirtà ca o melitä. Dacd vine Tänase, apoi sä §tii dta a.' Joiana noastrd peste o s'äpfämânä va näpárll. Si a§a dä In primdvarà §i mi-e mai

mare mila sä stea tot In grajd. Doctoriile astea ce ni le-au dat dela poticä, vezi dta a nu ajutd nimic. Doctorii A§tia cu carte, www.dacoromanica.ro

186

I. Agarbiceanu

iac'ap! bätu In manä, nasu 'n \rant i pe nas cAldriti ochelarii. Dar Tänase numai sä pue mana! Pune TAnase mana? Boala sacd din rdclacini. Cum sacd? D'apoi sä vezi dta, ce cutite are ránase. Ala doctor! Bine, Toadere, trimite vorbä sd vie. Poimane e Joi i mdrturie. SA se abatd §i

pe la noi! Cand voiu trimite eu vorba, apoi vine. Dta nu tii cat tine la mine!" Si Toader clipl din ochii galbeni, mici. 4i sterse odatd, §i de-o parte §i de cealaltd, cu dosul pdlmii, firele de mustdti, cldtind din cap i fdcù odatd ham!" Dta nu §tii, dar odatä 1-am scdpat dela moarte. Auzi dta, dela moarte. Odatd, la o mdrturie de asta... ba stai! A fost un targ In toatd puterea, In postul Pa§tilor, a vandut §i TAnase cloud vaci, ce mai vaci, doamne!

§i rAmase sd cumpere altele In loc, la un alt targ. Acum, a§a cum e data romanului la targ, s'a cam afumat badea TAnase. Nu-i beutor, dar w o cinste, doud, cine nu face , cand are atata grAmadd de bani In §erpar? Si vanduse scump vacile! Am intrat noi la o cra§md §i bem noi §i ne petrecem, §tii, o veselie mare! Erau awww.dacoromanica.ro

Un Doctor

187

colo fete streine, vtie Dumnezeu sfIntul cate neamuri adunate laolaltA. ErA, mai ales,

unu, Imbracat nemtevte, bArbos al dracului,

i

cu nivte ochi, mà, tatA, de te fri-

geau. Bea Cate cloud trei pahare dupA olaltA,

dar ochii lui de lup pAtrundeau In toate colturile cravmei, pAreau cA vAd prin trupurile oamenilor. CerceteazA el ava i tar-

ziu tot mai mult de ochia pe noi. Badea TAnase vreà sà cante un cantec din tinerete vi-mi zicea mereu Doamne, Toadore, cum Imi vine ava ca o dulceatA!" in et-4mA beau, se certau, pipau i era o larmA,

de s'A iai lumea In cap; un fum de-ti da lacrimi din ochi vi un aer, tii, ca unde se 'ntalnesc atatia ca sA bea i s'A une. DAm noi sA cantArn, dar de unde! Nici

noi nu ne auziam. Badea TAnase îi puse i dacä nu se pu-

Insä In cap sä cante

tea In cravmA, bine, plAtevte i mergem afarA, CA erà o rAcoare de primAvarA, de gandiai cA e rAsufletul unor flori reci, nevAzute, ce umplu vAzduhul. and dAm s'A evim, iacAtA, bArbosul ni se pune in drum.

CA sA faci bine", cA s'A fii ava de bun" cAtrA Badea TAnase sA-mi schimbi

hartia asta de 50." Badea Tanase n'are www.dacoromanica.ro

L Agarbiceanu

188

ce face, scoate zlotii si numATA: unu, doi, trei, pAnA la 50. BArbosul li numArA si el, scoate punga, li asazd bine si cAnd sA deA hArtia, ImpuscA-1 drace pe usä afarA! Cum

el-A de afumat badea TAnase, tot se tinù Inaintea mea dupd hot. Aud numai deodatA: Ha! spurcatule!" si alta nimic. CAnd ajung eu Insä, bArbosu el-A deasupra, cu genunchii pe pieptul badii TAnase, si In mánA ti luciA tainic un cutit. AdicA tu de Ala? imi fulgerd prin cap, asteaptA dar! Si unde nu-mi InghiltAesc mAnile In gAtul lui

gros ca de taur, si strAnge Toadere, sA-i iasA limba. A inceput s'A rdsufle greu, ochii

i

se albirA, inholbati de toatA spaima,

si asa 1-am rästurnat acum pe spate, i-am luat banii, cei 50, si 1-am läsat In plata necuratului. Eu cred cA te-ai spurca pe toatd vieata sA omori o asa prAsilA de om.

Dar vezi dta, de atunci badea tine mult la mine.

Bine, Toadere, bine. Vom vedeA ce plAteste mai pe urmd. Un corn de tara, stApAne, nu asa ca un doctor de Astia: frunzA 'n buzA!" M'am fAcut cA am gran' mare si am intrat In casA, cA altfel. cum imi plac powww.dacoromanica.ro

Un Doctor

189

ve§tile, nu l-a mai fi lasat pe badea Toader sa lucre nimic astäzi. Si trebuiau fa-cute carari noi prin gradina, tivite colea cu pajWe grasa. Se desprimävdrà de graba.

Cei dintai cocostarci trecuserä In sbor lin pe de-asupra noastrd acum de cateva zile §i tufi§urile se umpleau tot mai mult de stramaturi verzi. Joia, me§terul Tanase venl, dupä cap cu o traista de pele, In care aved uneltele. Un roman mijldciu, cu ochi negri, vii, cu sprancenele Incruntate, cu mustata retezata scurt.

Sd vezi

§i

dta,

ce pacate sA aibd

vaca asta? Tragan!

Doctorul de vite a spus ariciu. Ne-a dat ni§te unsori, zice cd daca o ungi cu acelea, se trage umflätura de se face numai cat o nuca! N'a putut sara ochii, panä a nu se uità la vacd? De ariciu nu se acatd nimeni sa-1 tae. Ala e cu raddcinile In tot

sängele. Putrezqte vita, cum putrezesc boalele urite pe om. Dar uite, eu II tai pe Asta §i de aceea nu-i ariciu e trag'än." www.dacoromanica.ro

I. AgArbiceanu

190

Vorbià 1initit, numai din cand In cand

îì Incruntd sprâncenile.

Când a zis badea Tdriase

traapoi sá tii cd-i sfânt, Intârì Toader,

prinzdnd cu buza de desupt câteva fire de mustatä ce-i intrase In gull. meni

i

Bine, chiamd *MCA vreo trei oasd mai vedem ce va fi vi din asta"

zic eu i Incep a mä plimbà pe dinaintea grajdului. Tdnase Ivi Incruntd addnc sprâncenile i dupdce ardtd oamenilor de unde sd tinä, se apucd de lucru, ne mai zicdnd nici o vorbä., pdnd ce nu spAld bine rana. vterse apoi cutitavul, tuvl odatd scuipd peste vacä. ariciu! Pe Acum e bine. Zice acela-1 poti tdid.?

Cand a zis badea Tänase bine, apoi sâ tii cà Joiana peste o sdptdmand va prinde a nliparli, zise Toader suflAndu-vi mustata din gurd.

Cu ce-ti sunt dator, bade Tänase, pentru treaba asta"? Pdred cä nici nu m'a auzit. Vorbid ca ceialalti oameni. Toader Insd, se apropie de mine vi-mi spuse In taind: Nu ia bani! www.dacoromanica.ro

Un Doctor

191

El dacä face ceva, apoi ajutd asa din tragere de inimd. Totus dela o cinste cu vin nu se dd înlàturi. Nu-i beutor, dar asa ca tot românul, vrea sd-si mai uite cAteodatd de cele ridcazuri". L-am dus in casd, 1-am poftit pe scaun

pänäce Toader aduse o cand cu vin din pivnità.

Umplem noi päharele, inchindm de sAndtate i ne mirdm de bundtatea vinului. Dta vei aved multd cdutare cu mestesugul dsta, bade TAnase, incepui eu. Dacd Ind chiamd cineva, merg, nu pot ldsä pe om In ridcaz. Dar s'a schim-

bat lumea; ce gdndesti dta, In loc sd se facd oamenii mai buni, se prostesc tot mai tare. Mai nainte imi fáceam meseria färd

nici o grije, acum insd, decând sunt doctori peste doctori, s'a gdtat. CA' uite, odatd

am stat o lund intreagd la rdcoare, pentru o lecuire"! Toader trAged cu ochiul la pdhard, le umpleà mereu pe toate trei si din cAnd In cAnd imi soptid tainic la ureche: Nu-i

beutor, da-i vinul bun de mama focului dta nu 1-ai väzut incä pe badea Tdnase In voe Nina"! www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

192

dupAce ne uitarAm de doua ori dupd olaltA In fundul paharelor, Tanase, mangaindu-si mustätile retezate, se puse Si

la vorba. SA vezi cum a fost. MA' trezesc intr'o dupä amiazA cu o cAruta, cd mi se opreste Inaintea casei. Un flAcaiandru des-

chise incet portita; Aici sede badea Ta"nase" ? Muierea de-afara: Aici voinice" si tnä striga din casä. Bade Tanase, nu fie cu suparare, dar eu vin sA te rog de ceva. Tata si-o rupt un picior si nici un doctor nu-1 mai poate vindecà. A fost la

spital. Acolo au zis ca se poate intr'un fel: sA-i tae piciorul dela genunche. and a auzit asa, alta nimic farA sA-1 pun In carutä si sa-1 duc acasd. Am auzit ca dta te pricepi si m'am ostenit a venl panä aici".

De dus m'as

fi

dus eu, dar

aveam vre-o zece carA de fan neadunat. Ce sa fac? in urma, poruncesc muerii ce sA facd pe mane, Imi iau traista si por-

nesc. Si pe drum s'a pornit un

frig, o

vijelie de sa ne rastoarne cu cai, cu cAruta cu tot. Si panä sa ajungem, Inserase beznA, cA s'au fost rdscolit si niste noni grei, vineti. MA' gandeam la fanul meu si www.dacoromanica.ro

Un Doctor

193

el-A pe-aci sd blastdm pe cela cu picioru rupt. in sfArsit am ajuns, oblu In al patrAlea sat dela noi. Omul meu slab

coalea lemn, ghemuit pe un

pAcel.

Dezvalui piciorul si rnd mir, cum nu mi-a fost dat sA niA mir. D'apoi, bade, zic, frAntura asta e veche, cd uite, s'au vindecat oasele asa rupte, esite, cum is. De un an si jumdtate, bAdicule, zice el. Appi sd fii tu al dracului, ungur prost, Ind Ondeam, a erà ungur, dar nu mai stià o boabd ungureste acum nid chiemi?" Badea Teoader zise si el o vorbd.

Vezi bine CA a fost prostie, sä te chieme numai la un an si jumAtate.

Dar

ian' mai vezi si de pAharul cela, cd s'a rAci, bade Tänase. BeurAm noi si ne Oreà cd tot mai bine lunecA pe Ot vinul vechiu, gros ca uleiul. TAnase Incepù din nou.

Uite dta, i-am zis, eu pare ca nu

mai cutez sd Ind apuc acum. CA se prea poate s'A rAmAn cu piciorul dtale In mAnd,

când voiu zmAncl odatd. Pielea e coaptd, oasele s'au vindecat, asa rAu cum stau afarA, si nu e glume. Omul meu Insd tined mortis, cA sA cerc. Bine, zic, 13

www.dacoromanica.ro

194

I. Agarbiceanu

trimite atunci dupd o litrd de rachiu si aceea s'o beai acum Indatd toatd." Erà om gazdd, am vdzut eu cat ce am intrat la el In curte, si-mi spuse cd el n'a beut In vieata lui vinars din crasmd. Are el In piv-

nip' de cel bun de prune, sd bea de acela. Eu stiam Mdsura din cel de bucate astfel a trebuit sä bea o cupd Intreagd. *i cum a beut, a si adormit omul meu.

*i-atunci md pun pe muncd. imi fac o cruce largd, imi sufulc manecile, pipdi bine oasele, vdd care unde trebue sd ajungd ca sd se nimeriascd si din trei zman-

drept cd au si fost toate una si oasele vin la loc, piciorul se indreptä, iar eu am simtit atunci asa o cd1dull mare In piept. Piciorul 1-am legat cituri una

bine In scandurele, 1-am pus sd sted drept apoi mi-am fAcut iar o cruce mare.

A doua zi, cand s'a trezit, a plans de bucurie

si cand sä plec mi-a poruncit

merg sä-mi aleg o vacd din grajd, care-mi va placea mie. Ca si cand eu pentru asta 1-as fi vindecat! Cam la 4 säptdmani dupd asta, imi vine o citatie la judecdtorie. Acolo mä 'ntreabd md descoasd i 'n urmd imi dau drumul In temnitd. Ci www.dacoromanica.ro

Un Doctor

195

a un doctor la care a fost cel cu piciorul rupt, l-a vazut pe acesta umbland l-a intrebat c cine l-a vindecat? laca cine,

a zis asta. Asa? i m'a prat, ca eu n'am dreptul sa vindec." Vinul se vars.a. mereu In pahara. Deafara pe usa deschisa, venià miros de pamant umed i In rastimpuri unde aid* de boare. Badea Tanase isi mângdiä acum mai des mustdtile tunse, sprancenile nu si le mai Incruntà si o bucurie mare se aratà tot mai vadita In ochii negri, aprinsi.

Odatd, Insa, am prins chiar pe un domn cu musca pe caciula. Un domn dela judecatorie. Aveà o vacä sviterä scrin

tise un picior, de nu se pricepea nimeni cum sä-1 direaga. Trimite la mine: Sa vii, bddicule, ca-ti voi platl bine. ca iar ma bdgati in temnita.

Nu pot, die, Nu fi copil,

cand Iti spun eu, nu avea nici o fried.. Nu viu, domnule, ea vä stiu ce platiti." in sfarsit Imi cladù In scris ca pot vindeca once-mi place, numai cat leacuri din potica sa nu iau, cä numai pentru asta una pot fi pedepsit, lar daca vindec de capul meu i cu leacuri de-ale mele, nu-mi va avea nime grija. i asa m'am dus apoi." 13*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

196

Badea Tänase sorbi bine din pdhar, apoi It rästurnä deodatd cu fundul In sus. Ochii Ii ardeau tot mai tare, obrajii i se aprinserd.

Toader imi voptl ceva la ureche. Dta nu 1-ai vdzut Inca. In voe build pe Tänase". Acesta 1vi bägä mana prin buzunar, scoase o sticlutd vi-o puse pe masd.

Ce sä fie acolo? Leacuri. Cà sd vedeti, dumeavoastrd, drAcenia dracului. De vre-o trei säptämani dupd ()tan, boeru imi tot scrie,

sá rnd duc, sà m'ä duc. Dar muerea nu vi nu. Acum am hotdrit cä pe luni ce vine sd plec. Si femeea and a vdzut nu-i glumd, s'o pus sd moard. Zace in pat intinsd vi cine moare, cd ea moare! Moare pe dracu! Uite, îi duc ai.ci leacuri vtiu cä nu-i nimic, nu o doare nici unghia dela degetul cel mic. Dar sd vtiu cä o las intinsd pe lavitä, moartd, vi tot ma' duc acum.

Ce boer zici ca-ti scrie? Cela la care am mai fost. Sà vezi Ca'

nu md mai poate uità, decand i-am scdpat odatd toate ciurzile de vite dela moarte." www.dacoromanica.ro

Un Doctor

197

Badea Tänase clätinä din cap, mirändu-se.

Mare minune a lui Dumnezeu, mäi dragii mei! Acum eu eram la ciurzi a-

proape de Dunäre, pe baltä. Erau $i altii,

dar eu aveam 40 de vaci de Moldova, doamne ce mai vaci! $i dase, mdi dragii niel, ni$te ploi, dar nu a$a, ci gändiai cd se desfundä pämäntul. Au crescut apele, s'a umflat Dunärea $i trite() bund dimi-

neap mä trezesc cu toate cele 40 de

vaci de Moldova Incunjurat de apä. $i cre$teä bdlaurul mereu $i vuià ca din afundul pämäntului. Pornise apoi $i ni$te vânturi mari $i-atunci sä te fi uitat pe Dunäre, cá veniau armäsarii, mäi tatä, stavä dupä stavA, tot In särite, lar In rästimpuri de lini$te, turme Intregi de iepuri alergau a$a erau valurile tulIn ruptul capului, buri $i Inspumate. A$teptam acum numai

sä vinä apa tot mai mare $i sä mä ducä $i pe mine cu vacile $i cu cei patru câni, ce urlau de-ti sf4iau inima. Cu moartea In

sän am dus-o a$a peste o lunä de zile. Mulgeam vacile In päTärie $i beam lapte, altä

hranä de unde sä

fi

luat $i eu $i

cânii? in urmä, a dat Dumnezeu de s'au www.dacoromanica.ro

1 98

I. Agarbiceanu

tras apele, dar iarba InaRd, care s'a mai ridicat, era plind de noroi. ARA p4une 'MA nu erà. Ciurzile celelalte ce scäpasera de apd, venird iar pe baltd. Si unde

au fost mai nainte ploi, acum a dat o

secetd de se pdred cerul de cloud ori mai inalt de cum e. Si au Inceput sd moard. vitele. Azi 4, mâne 20, poimâne 32. Chemdm pe boer §i vine boerul cu un doctor. Doctorul cauta Cateva din cele moarte, d'A

din umeri §i nu §tiu ce-i va fi spus boerului, cd grdià bulgdre§te, dar destul cd a doua zi vin iar amandoi cu pu§ti, ni le dan noud §i ne poruncesc sd le pu§cdm pe toate. Ne Ingrozisem §i noi de atAta moarte. Opt oameni nu mai rdzbiam i

s'A ludm peile. Dar când am auzit de asta, ne-am supdrat greu. Cum sà pu§cdm noi vitele? Zic eu: Boerule, §tii ce? Nu pu§-

cdrn nici una, CA eu le voi vindea Trimite-mi dta aici 10 butoaie de vin, 10 de ulei §i o suld bund §i-apoi de vor mai mud mai mult de 2-3, rdspund cu capul Boerul nu crezü, doctorul zdmbi dispretuitor, dar a doua zi aveam butoaiele

meu."

§i sula. Acum la lucru Mete. Prinde vitele una dupd alta, impunge-o de splind, www.dacoromanica.ro

Un Doctor

199

casCA-i gura si varsA-i ate cloud ulcici: una de vin, alta de ulei. N'a mai murit nici una si cAnd a venit boerul cu doctorul din nou, nu-si mai gAtau povestile. N'am luteles nimic din hodorogitul lor, dar de mai stam un an pe acolo, InvAtam eu bulgAreste. Invatä usor, Imi soptl Toader.

S'Aseste stie ca un Sas. S'Aseste unde

ai

InvAtat,

bade

TAnase?

Vezi, cA eu am avut drägutà de Sas, s'o dai dracului! O fraud InaRA si suptire, si-aveA niste ochi! SA vezi, CA doar SAsoaicile mor dupä rumunia! De Sasii lor li-e greatA, de-i dA dracului de hAplAi, i numa tArAe cizmele pe drum Is buni, incolo moare de curechi! Si-asa cum Iti spun, aveam drAgutA o frAuA, una Simina, gazdA bunA l Cu niste vinuri

ca acelea In pivnitA! la, fratele Toader o stie. Si din al doilea sat pe toeà sdpt6.mána mA repeziam de 2-3 ori pAnA la ea. Si se topiA, sArAcuta, ca o lumAnare.

Parintii ei ar fi dat-o bucuros dupà mine, nu le-ar fi pAsat CA se face romAnA. Vedeau ei bine cA legea lor e numai iac' asa, www.dacoromanica.ro

200

I. AgArbiceanu

o lege de nimic. Duceau prescuri la biserica cea româneascd vi frftua bdtrând merged la daruri In rand cu româncele. Ei ce au In bisericä? Ia nivte organe, un cantor räguvit vi-un popd care sbiard. De multe ori le ziceam ava In rds: Dvoastrd Savii sunteti ca liliecii: nu vtiti de cine

sd vd tineti de unguri ori de români, cd vedeti bine ed. nu sunteti o natie vi dvoas-

trd.." Si am umblat eu ava pe la ei 2 ani de zile, dar cdnd a fost la Insurat ini-a zis tata: Eu nu vtiu ce-ti poate pläced tie

Intro Sdsoaia, mdi Mete.

$i chiar

sd-ti placd, nu-mi place mie. Doar nu ind vei face tu de °card sd te mesteci cu neam de Asta vi sd md trezesc numai cd

nepotii mei vor aved ochi de säpunele, grumaz de cocostArc vi picioare de rischitoare!" $i-a trebuit sd-i fac de voe vi-am luat-o pe asta. Drept cd vi asta a fost nevastd odatä! $i cand s'a suit mireasa In car, socru mi-a nurndrat In palmd dousprezece sute bune. Ce popd capdtä cu preuteasa lui atdta? Putini", Intärl Toader. Am golit de vreo doudori cana. Räcoarea de afard el-A tot mai asprä. Se cowww.dacoromanica.ro

Un Doctor

201

borià soarele incetul cu Incetul clupd coasta alunilor.

Badea Tänase se gAtà de ducä. uite, MA vindec pe mine Intai, si acum mi-e un picior In scândurele, cä am cäzut de pe cal când treceam podul din sat, din care lipsiau bläni, vindec apoi pe alti oameni näcäjiti. Dar pe jidani nu-i lecuesc a mi-e scarbA de ei, iar pe

Sasi nu-i pot lecul chiar sä vreau, cd la ei nu prinde. Vezi, cä nici ei nu-s botezati si pace! Cum sä nu fie, bade Tänase? Noa, ian lasd-md, nu-mi mai spune! Am fost eu cumätru la destule botezuri de-

ale for. Botez e Ala? Luarea In bätae de joc a botezului. De aia-s asa de neteflete cu totii, de gändesti a.' au cäzut din non. Cum sä le placA la fraue de ei? Apoi dar noroc, bade TAnase, si zici csá te duci In Tara? -- Pe luni. Vezi, muerii Ii duc leacuri si nu-i nimic, dar sä stiu cä o las Intinsä pe lavitä si tot mä duc, cà mi s'o fäcut acum si mie de ducä." *

www.dacoromanica.ro

Anghelu§. 000

www.dacoromanica.ro

ANGHELU

In tigánimea afumatá, plinä de larmä, dela marginea satului, Anghelus e impárat. Când trece el printre bordeiele pitite in pämânt, cu câteun singur ochiu de fereas-

trá murdar si speriat, tiganii i se feresc din drum, tiganele tinere II sägeteazá din

ochii de pácurá aprinsi, harancele cele bátrâne clätind din cap cu admiratie, iar dancii Inhoalb5 ochii mari, rámânând cu gurile cáscate. $i Anghelus trece mândru printre toti,

cu trupul drept, ca un militar, cu Orada moale, finá, pe cap, cu strae de catifea verzie, cu ghetele elastice, scumpe. Pe giletca lui face semicerc un puiu de sarpe www.dacoromanica.ro

206

1. Agarbiceanu

de aur, iar pe degete scântee inelele grele, impodobite cu pietre scumpe. Anghelu§ e de-aici din sat. 13dtrdna lui träe§te §i acum, §i câtu-i ziulica de

lungd stà pe podmol, subt stre§ina bordeiului, §i collode§te din luleaua de cdrdmidd ro§ie. Ea singurd In toatd tigdnimea, nu se mird de ce trae§te §i azi In zdrente §i 'n särdcie. Anghelu§ i-ar fi putut face o casd domneascd, ar fi putut s'o imbrace

In mdtase, ca pe-o baronità, dar n'a vrut nici el §i n'a vrut nici bdtrAna. Anghelu§ aved de ImpArtit Intr'alte pdrti, iar când aduced §'acasd bogdtii de prin §etre §i prävdlii, haranca cea bAtrdnd se cutremurà,

Il prived cu spaimd §i ziced:

Vai de mine, Anghelu§, au sd

te

prindd §i au sd-ti rupd oasele!..." Si feciorul md-sii, abia cutezd sd descaree, pe-o noapte, la ei acasd obiectele furate, iar dimineata, când piereau scumpeturile, piered §i Anghelu§. S'a Intdmplat Insd cd, mai inainte, vreo trei tigänci tinere, de-aici din tâgd-

nime, au dus-o numai In petrecanii,

§i

vestmintele lor, la fiecare trei sAptämdni,

erau noud-noute. incepuse sd li se facd www.dacoromanica.ro

Anghelu

207

pelita fink de un brunet trandafiriu, de traiul cel bun, iar tiganii lor nici nu mai cutezau parcà s'A se apropie de ele, vdzAndu-le curate ca pe niste doamne. Stiau cu totii cA aici lucreazA mA.na lui Anghelus, si cele trei favorite spuneau, In gura mare, CA bArbat vrednic ca Anghelu§ nu mai este. Dar binele n'a tinut mult. Anghelu§ le pArAs1 In gran', ca sA-si aleagä. altele,

Intralte sate, cine stie pe unde. Si

se vede ca dela o vreme a dat

peste una, pe care n'o mai puteA sAturA cu furAturile sale, cAci se pornise prin toate ord§elele din jur o adevAratA goand Impotriva lui Anghelus. Spuneau negu-

spuneau aurarii cA. se prApAdesc din pricina hotului aceluia de Anghelus. Nu treceA o zi de mArturie, In tot jurul, ca sä nu se fure un lant de aur, o pAreche de cercei, inele scumpe, o stofà tAtorii de stofe,

de mAtasA.

Si pAgubasii, sA-i fi Impuscat, nu puteau s'A punA mána pe tAlhar. Nici nu bAgau de samd paguba pAnd seara, cAnd s'A-si adune tArgasul. Atunci dela cutare lipseste ceia, deba cutare ceialaltä. StApAnii www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

208

se mániau, se aprinded o cearta cu calfele,

cu ucenicii,

rasunau plesnituri

se carau la pumni, de palme. Tädarnic,

nimenea nu §tià, nimenea nu vazuse pe hot. Si cand pe urma, dupa multe intrebad, dupa cercetäri Indelungate, se da de urma talharului, evià la iveala cä. Intro pravälie sa strecurat un domn cu un pardesiu sur, Intealta unul cu o barbà neagrä, intr'a treia unul cu o cetera subsuoara. Si toti acevtia erau unul: blastamatul de Angheluv.

Se puse deci lumea la panda, c'o sete mare sä-I prinda., sau cel putin sä-i dee o sfanta de bätae, sora cu moartea. Dar pe Angheluv, dupa furaturi mai mari, 11 inghiteà intunericul. Puteau sä-1 caute juratii satelor, puteau sa scormoneasca acasà la batrana, pand §i pe unde rama godacul... nimic nu puteau aflà. Si cum de-o vreme in coace, furà tot mai des, noaptea '11 tinea mereu ascuns. Se simteà de multe ori obosit, §i I§i purled de multe ori In gand sa nu-vi mai puna a§a des vieata In primejdie. Dar, cand Ivi aduceà aminte de fata care-I trimitea In foc, Anghelu§ Ivi iuteä pavii, www.dacoromanica.ro

Anghelu§

209

ca sA ajungd at mai curând colo departe, la Odurea de sdlci bdtrdne, care ascunded apa lini§titd a Mureplui. Nu-i un an de and norocul 1-a adus mai Intaiu In pärtile acestea. Erd primàvara, bdteau vdnturi aldute, apa Mure§ului venià

mare, vuind, §i glasuri adânci, §i aspre o strAlAteau para. Si Anghelu§ ajunse la tärmul negru al apelor In puterea noptii, dupä o pescuire bogatg. Trebuià nesmintit sä" treaa pieptul acesta de apà voia§, Intunecat, care fierbed umflAndu-se ca de patimi mari.

Hei, podarule! Sä vie degrabà podarul!"

rdcn1 Anghelu§ In fata acestui

du§man care i se puse curmezi§ in drum.

Dar vântul venid tot mai aspru din toate pärtile, trezià glasuri amare din sAlci§ul bogat de pe tärm. Anghelu§ sdgetä" cu ochii prin Intuneric §i pornl Intro parte unde zArl bordeiul podarului. Bdtit la fereastrà, zgAltál la u§A, OM ce un glas din läuntru

rdsund ciar, ca un clopotel de argint: Cine-i acolo? rAs-7- Stedin ce vred sd" treaa" punse Anghelu§ cutremurat de glasul acela,

nespus de dulce. 14

www.dacoromanica.ro

210

I. Agarbiceanu

Atunci cineva din Fa' untru zise gros, ca dintr'o bute:

Pe furtuna asta nu se poate.

Vin

apele mari, primejdie. Ai dela mine un galben, bädicule, un galben ImpArätesc. Numai sd nu Intârzii". Acum Anghelq deslu§1 mi§cdri grab-

nice inläuntru, §i glasul cel gros zise: Jute Ravea Trebue sä" ajuti §i tu. Altfel ne mancA pe§tii párfä mâne."

indatä u§a bordeiului se ada In idturi. Un trup mare, cioldnos, e§1 aplecat de spinare, §i cercetä indatà dupà'. rude.

Pe urma lui lunecä din bordei o

fatà inaltà, numai in iie, c'o §ortd neagrA, legatd pe la milloc. Cei doi podan i nici

nu bAgarà de samd pe strAin, I§i luarä. uneltele §i pornird la podul care gemeà In verigile de fer, ce-1 tintuiau de tärm. Apele Il izbeau In coaste, se frângeau, alunecau, huind pe sub dansul. Dar unde dracu-i omul nostru" Intrebd bärbatul, gata de plecare. se auzi lacà aici, bàdicule" un glas In noapte, §i pe pod se simtl cum cineva sArì Inläuntru. www.dacoromanica.ro

Anghelu§

211

Dta sá tu i mijlocul, sä nu te dai la se auzl iaräs glasul ce! gros. Apoi, In tigäneste, Ravecei: Ai grijä, fata tatii. Ruda te poate zvârlì In apà." Anghelus se luminä deodatä. Acum margini"

nu-i mai

era fricA de pdgubasii

care

poate-s pe urma lui. Podarul acesta e de sAngele lui si n'are sà-1 descopere. Podul pornl, pocnind In incheeturi, iar valurile, urlánd de mânie, ti fäceau loc, incet-incet. Anghelus nu simteà nimic. Credeà cA-i tot la marginea ráului, cánd, deodatà, auzi glasul ce! argintiu: Grijä, tatä, cä acum am de mata O simt cum alunecä Inaintea noasträ."

Bärbatul nu räspunse, ci se simtl o opin-

tire mare In coasta podului. Acum lui Anghelus i se Ora cä se Invârte locului, când, deodatA, fata se asezd aproape de dánsul. Totus mai bine puteà s'o simtd, decât s'o vadd. i sitriteà cum i se frânge, cum i se incovoae, väslind, trupul vánjos, simteà cAldura ce se desprindeä din trupul fetei, care-si Incordà acum toate puterile. Anghelus facit doi pasi spre dânsa,

dar fata

ti

zise poruncitor: La mijloc

dta, csä te duci dracului, de nu!..." 14*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

212

Dar pe Anghelu§ Il cuprinse o putere neinvinsä. i§i uitä cA-i fugar, i§i uitä cA-i pe apA, §i se trezi In el omul cel vechiu, iubitor de femei. Mai -Mai un pas, o prinsä pe Raveca In brate, §i o sArutd tare pe gurA.

Fata li arse o palmA, §i s'apua din nou de vAslit, pe cAnd bAtrAnul li striga sd lase incet, cA s'apropie de tArm. Podul el-A legat acum, dar Anghelu§ nu voià sA se coboare. Spre marea mirare a podarului, Anghelu§ li zise in tigAne§te: )7TatA, lasA-mA sA dorm peste noapte

la tine In bordei." Podarul incremeni acum deodatA: SA fie Asta un ocna§, cu gAnduri rele, ori sA fie un nebun? Da... nebun trebue &A fie: l-a sculat pe-o groazd' de vreme ca asta, sA-1 treacA, §'acum, hai, sA-I culce la dAnsul. »

Nu se poate, voinice", zise podarul.

Anghelu§ aprinse o lampA de buzunar,

hotascA, scoase punga, se aplecA pe podeaua de scAndurA §i varsä tot aurul ce! aveA. Vor fi fost la douAzeci de galbeni.

Ti-am dat un galben pentru trecere, dar ai tAi sä fie toti, de mA duci www.dacoromanica.ro

Anghelu§

213

Inapoi, §i mà la§i sä mà odihnesc la tine In bordei." La lumina gazului, aurul ardeä acolo pe podele, bätranul Incepa sd se scarpine In barbä, iar Raveca incepa sà tremure. Ia-i tatä zise ea §i adA-I acasä". Podarul se hotäri In grabd; Impärtl banii In douä, pentru el §i pentru Raveca, dezlegd podul, mai In grabä.

§i

Inapoi ajunserd cu mult

In bordei, bAtränul aprinse o luminä de säu, §i nu §tià ce sd zicä, cum sä Inceapà. in urmä pe cand fata spiona, pe furi§ pe strdin, §i mirarea ei cre§teà din ce In ce, podarul II Intrebd: Unde-ti era drumul täu, voinice? in lume. Cum In lume? Trebuià sà m'ascund. Furasem, uite, lucrurile astea aici el scoase o traistä micà de piele §i de§ertä pe o masd o multime de aurituri le furasem, §i trebue sd nu rnd prindd. Aici, la voi, cred cä nu md va aflä. nime." Ochii fetei se aprinserd la vederea acelor minunätii de aur, pieptul ei plin, tândr, tare, se ridicd rar, §i abià puta Ingänä: www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

214

DA-mi si mie ceva? zise Anghelus Toate ti le dau dacä nu mä spuneti nimänui. podarul

Dar cum sä te spunem zise and nici nu stim cine esti..." Voi nu stiti, dar vor ven, poate

vd Intrebe: Unde-i hotul Anghelus, mdi podar? N-a trecut pe aici?... Ce vei räspunde atunci? la noapte, poate mâne,

sä.

Dacd-i asa treaba, daa chiar tu esti Anghelus, atunci o sutd de ani n'or aflà nimic din gura mea." $i bätränul es1 Indatä sä asculte, sd cerceteze. lar Raveca rämase ca de ceard In fata voinicului din neamul lor, de care auzise atätea bravuri, si ochii ei nu mai autau la auriturile de pe masd.

Ti-e fria de mine acum, fatä, dupd ce mä stii cine-s...?" Fata tädi, si Anghelus o Intrebä din nou:

Ti-e fria, hai? Ba nu mi-e fria,

rdspunse ea,

ridicând ochii plini de teamd spre dänsul. Nu mi-e fried, ci mi-e drag de tine." $i, când podarul deschise uva, ii afld Imbrätisati, särutându-se. www.dacoromanica.ro

Anghelu§

215

N'are sd vie nimenea" zise el, Mcandu-se a n'a väzut nimic. Acum sd adormim lumina §i sä ne culcäm". Dar nu puteà durml nici unul. Podarul simtia cum se zvarcole§te Anghelu§, jos,

langä lavita pe care dormea el,

§i

auzia cum ofteazä fata. El Insu§ se Onded ce are sa. fad.. Si, dela o vreme, 11

umplù o groazd de moarte: Au sä vie acum, In noaptea asta, cercetätori, au s'ä-1 afle pe Anghelu§ la el In bordei, §i mane sarà vor zdcea toti trei In temnitä.

Eu §i a§a nu mai pot dorml acum. zise el la sä mai vdd ce-i pe-afard" In urmd, §i se duse. Din noaptea aceia Anghelu§ nici gand

n'a mai avut de ducä. Uitase de grabd toate femeile, pentru care fura pand acuma,

§i nu-§i mai puteä luà ochii dela Raveca. Primävara Intreagä §i o parte din varà Anghelu§ n'a mai e§it nicderi, n'a mai fäcut

nimic. Se schimbase la port, de nimenea nu 1-ar mai fi cunoscut; plea. cu Raveca

prin pädurea de sälcii de pe färm, pescuiau In apa limpede a raului, §i, de cloud ori pe zi, Raveca 1§i puneà la gat, la mani, www.dacoromanica.ro

216

I. Agarbiceanu

In urechi, podoabele de aur, pe care le purtà ve§nic cu sine. In rAstimpul acesta, Intr'o singurà zi numai dispärft Anghelu§, färà." sd spund o vorbä legAnatd, nici podarului, nici fetei. $i nu venl decAt noaptea tArziu. Scoase de subsuoarà un teasc de lemn negru, 11 desfäcfi, §i, când và'zufa', podarul §i fata, vioara, bäturd In palme de bucurie. $tii ssä cânti, Anghelu§? De §tii, cântà-ne cä te-ascultdm toatd noaptea" zise podarul. $i Anghelu§ cântà, Inddu§ind corzile, cântà cu ochii Inchi§i, ca pe altà lume. lar bAtrânul plânse In noaptea aceea, §i Raveca II iubl §i mai tare. Lumea credeà cA Anghelu§ e mort, ori a trecut Intealtà tara. Dar, dupa jumdtatea verii, Incepurà iar sà." se vaete târgovetii. Anghelu§ furà acum cu patimd,

cu o plkere nespusä, tot ce credd. cd-i §ade bine Ravecei.

$i n'au trecut multe Aptdmâni, §i tiganca aceasta avea o bogsátie IntreagA de vestminte, de podoabe. in bordei nu se ImbrAcà niciodatd cu ele. In bordei, Main-

tea lumii ce treceà (Au], erà tot tata cea frumoasä a podarului. Dar cu cAt se Inwww.dacoromanica.ro

Anghelu§

217

multeau podoabele aduse de Anghelu§, cu atata cre§teà patima ei dupä podoabele acestea. 5i stà de multeori ziva Intreaga prin padurea de salcii §i se Impodobed. 5i tot lucrul scump, ce i se liped de trupul ei cald, vanjos, o arded, Ii aprinded sangele, §i ochii ei erau numai unde de lumina. §i de caldurä. Ah! cat n'ar

fi dat ea sä poata e§1 a§a Impodobita In lume, intre oameni sä-i orbeascä... 5i, Cu trecerea toamnei, dragostea ei pentru Anghelu§ se schimbd parca In dragostea pentru podoabele aduse de el. imbratiOrile ei erau mai putine, särutärile mai scurte, vorbele mai zmancite. O apasà greu, ca, In gerul iernii, nu mai puted,

cum faced vara, sa iasa In salci§, arunce zdrentele de pe ea §i sá moarä de pläcerea atingerii matasii de trup, §i a tuturor podoabelor. 5i, daca aceasta n'o

mai puted face decat In zilele mai moi, cre§teà dorinta ei dupd alte §i alte podoabe. A§a Ca' Anghelu§ putin mai stated acum pe-acasa, In bordeiul podarului. 5i-i ziced cate-odata.:

Iata, Raveca, tu ai podoabe destule, las sa" mä mai odihnesc §i eu!" www.dacoromanica.ro

218

I. Agarbiceanu

Ea atunci îi intorceä obrazul dela el, §i nu-i mai vorbik nu se mai apropià de el, pand ce nu venià c'o nouä podoabä. Asta-i a dracului, ziceá Anghelu§, dela o vreme, asta are sä mä manance fript". Dar judecà astfel numai

panä ce puneä mana pe targa§. and

pornià cu el spre bordei, inima lui se muià, ca ceara, de-o cAldurd bunk ce-i inundà tot trupul. i§i perda insä mult In timpul din urmk

din elasticitatea mi§cärilor de pisick §i furà tot mai greu, tot mai cu teamä. *i, Intro noapte de Fäurar, venià spre casä tare abdtut. Abià a sapat, abià §'a perdut urma dinaintea celor ce-1 urmäreau. Auzise §optindu-se prin targ cä i-ar fi aflat culcu§ul, c'ar §t1 multi unde se ascunde, §i mergeä spre cash*. cu gandul hotärat, a n'are sä mai fure multä vreme. Va puteä sa Induplece la asta §i pe Raveca. Ea are podoabe destule, au §i bani, §i nu-I va Impinge pe el la moarte. Erà noapte destul de luminoask §i Anghelu§ zdreä bordeiul podarului. Puteä

sA meargd deci cat de Inc&

§i

cat de

lini§tit; cum e apa inghetatk trec oamenii www.dacoromanica.ro

Anghelu§

219

printealte pdrti rAul §i nu mai vin pe-aici pela pod. Deodatd Insd, iatd cá dintr-un tufi§

de salcie se desfac cloud umbre negre. Dintealtul, alte cloud, §i luna, ce aduse intrun petic de senin, lucl deodatd din patru baionete, puse pe pu§a. Tiganul gâcl Indatd ce-i, §i intr'o clipä Inghetä de

spaimä. in a doua Insd, sdngele i se Insä flail* §i o pornl In goand nebund spre apd. Bordeiul erà aproape, dar la bordei nici nu s'a gandit el acum. O detundturd, doud-trei, petrecurd, dar nici un glont nu l-a ajuns, §i Anghe-

gata sd iasä de pe spatele de ghiatä a rdului, cdnd ceva Oral sub pilu§ erà

cioarele lui. 'trite° clipà, ghiata se sparse, §i Anghelu§ se cufundd In apa verde-rece, sub podul de ghiatd.

www.dacoromanica.ro

Dan jitarul. 000

www.dacoromanica.ro

DAN JITARUL

A dat Dumnezeu pä§une din bel§ug, caci s'au cernut ploi márunte, cal a tinut

Si cand e la caratul fanului, vine a§a cate un povoi cu baltute, dar primävara.

trece repede §i soarele zbice§te sä-§i poata vedea oamenii la lucru. Mai sunt Inca fanate multe necosite, mai e opritul tauri-

lor, pe unde da iarba mai tarziu §i chiar daca da, nu se prea gräbe§te cu crescutul, ca daca se abat pe-acolo taurii vineti, mai ales cel batran, nici ciurdarii nu cutezau sa-i scoata. Totu§ e cineva, caruia nu-i pasa' nici de tauri, nici de nimic §i-i da afard, cand li-e iarba mai dulce. lar apoi daca-§i priwww.dacoromanica.ro

224

I. Agarbiceanu

poneste acolo murgusorul, pe care nu 1-ar schimbà cu toate avutiile lumii, ce pacat face? De ce nu vin altii sa-i scoata, ca

atunci el si-ar vedeä de drum, cd-i larg hotarul si numai singur el, Dan, e jitar peste toata 1ntinderea asta de roada dela Dumnezeu venitd. Adeca mai sunt doi jitar, mos-Grigore si Petru de dupä grddini, dar 'Ostia nu-s oameni. Amandoi Is bätrani si merg cu bkele la hotar, mai

mult ca sä se sprijineascä In ele, deck sd aduca de dinapoi cate-o ciurda de vite, ori stavä de cai la judele satului. I-au ales

romanii din sat si de data asta, aci de cand s'au pomenit si ei cu neveste, tot jitari au fost. Dar cum jitaresc ei slugesc inzadar. Bra ca sa castigi pe zi cel putin

cate-o lard de vinars, nu se präteste sa nu-ti dormi noptile. Dan erà de hotararea aceasta si de 10 ani, decand jitäreste si el, vedea CO nu a brodit-o räu. Acasä, nevastä-sa s'a luat de-un gaud. Mai omule, tu n'ai s'o pdtesti burial

Te iai numai asa, ca nebunii, de cand insarä si nu mai dai pe-acasä. hi vei spell murgul, iar pe tine te vor aflà odata cu capul spart undeva. Oamenii rabda www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

225

pAnà la un loc. Uite mie-mi tot bate ochiul

stAng de multà vreme acuma §i ästa nu e semn bun. Batd-ti de pe mine amAndoi, dar nu a§a numai cum se bate, ci sà gAnde§ti ca-ti sar din cap!" $i Dan, cu ochii Incruntati, Imbued repede pe sub mustAtile mari, nerAsucite, sare ca un voinic de dupA masA, se scuturd odatd, a§a cum se scuturä §i murgul sdu dupd ce-1 descalecA, se cautA grAbit pe dupd §erparul lat, potrive§te bine teaca

ce inghite cutitul mare, cu prdsele de os negru, §i iese, trAntind u§a In curte. Murgul aprig, neIn§elat, numai cu cdstA legat de-o proptea §i bate neastAmpArat din copite. Dan fluerd odatd haiduce§te, calu-§i intoarce capul §i necheazd cu ochii umezi. inteo clipd e Incälecat §i cAt ce iese pe poartA, pornesc dintruna In sdrite. Femeea rAmAne cu mApAstru,

nile Incrucipte la poartA, I§i face cruce §i inträ. In curte. Cine a pus-o §i pe ea s'A se mdrite dupd omul Asta? Nu i-a spus

mamA-sa destule rele despre el? Si doar nu a fost ceva frumsetä. Ferit-a sfAntul! Bine cd erà zdravAn, cel mai voinic, cel 15

www.dacoromanica.ro

226

1. AgArbiecanu

mai zdravän din sat, dar aveà niste ochi mici, neastAmpArati, ce intepau ca varfurile de lAnci, si o fatA IncruntatA, de pAreà cá e vecinic mAnios, iar mustAtile de atunci pAreau niste cotoare ImplAntate la IntAmplare. Dar tatd-sdu i-a zis cA-i cunoaste spita. Neam putin aspru, dar In schimb oameni de ispravA. Unu pldteste cAt sapte.

Si acum vedeà bine ce plAteste! Dear mai l'Asà cel putin jitAritul Asta! Uite,

cAnd a fost cu alesul,

astA-iarnd, dânsa a voit sá.-1 scoatA din slujbA. L-a fAcut prost s'A meargA cale de trei zile mai

pAnA la un pretin, ci-cA ar fi avAnd sA-i

spue niste vorbe tainice. Dan se avAntd pe cal si porni furtund. Pe pretin nu l-a gäsit acasá. Spuned nevasta cA s'a dus la tArg cu trei iepe sure. Dan crAsni din dinti si, fArä s'A zicd rAmas bun, pornl Inapoi, cu inima Inviforatä de rAzbunare. Acasä, si-a Incá.lcit m'Ana stAngd in pArul bietei Stane si i-a tras un puiu de bátae

ca aceea, de rdcniau vecinele pe la garduri cd o omoarA. Si pe ziva alegerii de

jitar, el tot a fost acasA si a fost pus si de astädatA. in noaptea aceea a plätit la www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

227

vreo doukeci de oameni rachiu si au baut

pana dimineata, de esirä din crasma cu toti vineti si chiuiau ca la nunta. Dar stia el Dan sä-si Intoarca banii A§tia Inzecit. Cand se ridicau non i grei de dupa dealuri si plutiau asa ca de

plumb In vazduh, cand se Intuneck sara tarziu, de nu vedeai la trei pasi, Dan Isi despriponià calul din opritul taurilor, se Intepenià pe spinarea lui si-i fluerá ()data, plecandu-se pe gatul calului, ca In oapta la ureche. Murgul ciulià urechile, sfordià scurt pe närile de foc si se facea. nevazut

In Intunerecul greu de pe camp. Pe pajistea grasa copitele nu faceau nici un zgomot si linistea stäpaniä deplina pe intinderi.

Un cantec dureros se ridicä deodatä peste hotar, nelndraznind par'ca sa se ridice In Inaltimi.

Dan Isi opreste dintruna calul si miroasä departärile, gandindu-se. Cum stä el pe coaste, langä murgu priponit In opritul taurilor, doina vine dinspre calea afundä. Dan Isi strange fugarul si tae Intunerecul la dreapta. Pare CA se vede ceva. Da!

lata acolo, intinsi pe iarba, sase feciori 15*

www.dacoromanica.ro

228

I. Agarbiceanu

dorm visAnd la fetele ce le-au lAsat In sat. Dorm greu? Poti da cu tunurile lAngd ei, cA" nu se trezesc. Dar cAnii? Ei s'or fi dus pe-acask de-i dA dracului, ori cine §tie pe unde vor fi. Boii §i vacile, zAcAnd, abia se vAd in intunerec. Dan 4i trage odatä aer mult In pept si-1 iniaptA apoi, de bate vOntul prin coama murgului. Din tureacul lung al cizmei scoate biciul Infäprat In jurul codori§tii §i incepe a frige cu pleazna lungA de fuior vitele ce sAriau ca arse §i tA§niau, Inteo fugA Impr4tiatA,

ca de streche. Dar murgul e InferbAntat acum. Aleargk le ocole§te, se aruncA dupA cele ce s'au räsletit, le adunA pe toate

intr'un cerc ingust, pe cAnd pleazna de fuior arde mereu. in sfOr§it pornesc speriate, prostite, impungAndu-se dela o vreme

una pe alta. i unde erà iarba mai bunk In vreun fAnat necosit, aci se opriau sArmanele de ele. i dupA ce se infruptau din iarba mirositoare, plind de sulfinA, un ceas, douk murgu§orul lui Dan iar se InfierbantA §i vitele pleznite ca cu betiga§e de fer ars, pAtrundeau prin fAnate incolo §i abia tArziu le scoteA Dan la drumul mare, lAsAndu-le sA meargA In pas www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

229

cdträ sat. i§i 135.tea de trei ori cu palma asprä cAlu§elul pe gâtul Incordat §i abia acum cutezA acesta sd necheze de dragul stäpAnului.

La casa judelui, Dan lAtea cu putere

In poartA §i dacä nu venià nimeni sd-i deschidä, o rAsturnA cu umärul §i curtea judelui se umpleà de vite. ,,Fire-ai al dracului, mdi Dane, da de unde le-ai putut adunA pe toate?" Intren cu glas intunecat Gheorghe primarul, räsdrind In pridvor. Dan nu rAspundeà nimic, ci se legänà u§or de pe spinarea murgul, apropiindu-se prin Intuneric de judele. Sä §tii al azi Is cdtrAnit rdu, Gheorghia§ule! Am alergat ca un zmintit toatä noaptea asta, de-mi vine sä-mi scuip su-

fletul de ciudà. Auzi dta, unde e fânatul mai Intreg, acolo sd dai peste ciurda asta de vite! Vai de capul oamenilor, säracii, a.' dorm ca butucii i nu §tiu ce räcuste le inghit avutul". Judele 11 privià cu inteles, se apropià prin Intuneric de Dan vi-1 136:tea pe umär.

Bray jitar, mdi Dane, sä umbll 'n §apte sate §i nu-ti Ad omul pdreche!" www.dacoromanica.ro

I. AgArbiceanu

230

Dan se a§eazd pe treptele pridvorului.

A§a o uoldturd, ce zici? Md arde peptul at am räcnit dupd balele astea. Bine, Dane, vine puiule!" §i primarul se repede In casd §i aduce o plosa pAntecoasd.

Apoi incep sà vorbiascd In §oapte. Vor fi patruzeci de capete. Nu, rdspunde Dan, sdnt 45, tot mad.

Din 20 capul nu le läsdm, ce zici? tiu eu,

sä se van §i paguba!

Aceea dta s'o pretue§ti, cà ai dreptul". Tac, Inchinä din plosa, ofteazd din and In and §i-apoi Lard§ vorbesc cu glasuri abia auzite. Vinul s'a gdtat, dar jitarul nu se duce.

Stii ce, mai e mult pând In ziud §i poate sä mai prind ceva. Adu-mi o jurndt' de litru de vinars. Dar vezi sd fie ca spirtu"! Primarul Ii aduce vinarsul. Dan I§i dä capul pe spate §i rdmâne cu el a§a ple-

cat, ca §i and 1-ar

lovit cineva Cu o bdtd peste frunte, ametindu-1. Se ridia afi

poi, I§i aduce murgul, 11 ImbrAti§eazd pe

dupd gat, apoi se avdritä.

www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

231

Dimineatà vezi sä ma" chemi cat ce vor

sosi pägubasii". lipindu-se de grumazii murgului,

pleacd pe portita ce i-o deschide judele. Face un incunjur, ajunge la el acasd, tränteste portita ca i Cand acum ar esi mai Intäi din curte, si porneste iar In galop spre hotar. Femeea sare gräbità la fereastrd, gän-

dind cA-i Dan, In curând Insä se incredinteazä Cà de bunä seama a visat. Pe drumul bdtucit, copitele murgului bat tot mai rar, calul merge acum In pas

vi-o doinä plinà de durere incepe sä se tänguie prin Intunerecul greu: Bate vantu picu ploil Toti feciorii merg cu boii, Merg cu boii 'n valea Vin in sat la ibovnicA... Eu mä duc in valea rea Sä vin l eu la a mea!

Copitele murgului nu se mai aud, numai glasul de jale al stä'pänului se Invävälue, in noaptea adâncä, cu suspinele Ontului ce biciueste coama calului. Din când In cand, doina se potoleste si se aude ne-

chezat prelung. Dan îi bate fugarul cu palma asprä pe gätul incordat. Apoi ràsunä iards, cu putere, Cu patimä: www.dacoromanica.ro

232

I. AgArbiceanu De te-ai face Mure, vale SA trecem apele tale... Cu mandra sä ma' 'ntAlnesc, DouA vorbe sA-i grAiesc Si-apoi sà mA prApAdesc.

Feciorii

cari au esit cu vitele peste

noapte se trezesc. Dar cunosc cántecul

se 'ntorc pe ceea parte. $tiu ei bine: de cAntA Dan, nu e niel o primejdie. CA dela inimA cAntA, batA-1 Dumnezeu sA-1 batá de hot. Dac5.-1 doare, mA, cum sä nu cAnte?

Am auzit pe multi vorbind In tainä, cd se prApAdeste dupä crAsmArita din Deleni, dar n'am crezut, pAn' ()date. FlAcAu! care vorbiA, se apropie mai tare de ceilalti. ErA un intunerec de s'A-ti scoti ochii plouà de Oreà cA s'au rupt toartele ceriului. MurAsul venià mare, cu vuet surd. Dan trebuià sA treacA. Chiul dupA podar, odatA, de cloud ori, de gandiai cd-si varsA plAmAnile. Nu s'a mai putut rAbdà. Deschide pedeca murgului, se avântA si se vArA in apà. Eu mergeam cAtrA cask nu m'a vAzut. GAndiam cA va perl in valuri. Dar 'in noaptea urmAtoare, vitele mele www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

233

erau toate la judele In curte. $i-atunci am

luteles eu mai bine, cd omul dsta e dat dracului. lar peste Mure§, oblu cu trecdtoarea, voi §titi bine cae cri§ma din Deleni".

Feciorii se 'ntorc pe toate pdrtile §i nu-i mai prinde somnul. 'keep a vorbi, ca In taind, de isprävile jitarului Dan. fitarul In vremea asta umbld pe la voinicii cdrora le-a prins vitele, li trezete §i se

rdstete la ei. Voi ce pdziti aicea, mdi? Fire-ati ai dracului, unde vi-s vitele? lar vor fi umplut sAmAndturile!"

Voinicii privesc buimdciti unii la altii

§i nu §tiu ce sd zicd. Pleacä apoi s'd le caute. A§a ca In treacdt, Dan le asvArle cAteva cuvinte.

Eu am dus azi-noapte

ni§te vite.

Dar nu vor fi fost ale voastre cd erau prea multe §i le-am aflat oblu In fânatele dela Mägurä. Ale voastre n'au putut merge On' acolo!" Dar dimineata, la judele acasd, vedeau feciorii CA totu§ se poate §i asta una. Trebuiau se pläteascd §i In ziva aceea. Dan, dupdce ImpArti banii cu primarul, se Infunda In crâ§md cu ni§te prieteni buni www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

234

§i-i ImbMA pe toti. Numai el rAmase treaz,

dar prea turbat", cum ziceà femeea-sa Stana. Si Inca' In acea searA, murgul I§i

sborul panä la cra§ma din Deleni. Ci-ca este vin acolo, cum nu s'a mai pomenit. Norocul pe bietii feciori, cA ponturile" acestea ale lui Dan nu erau a§a de dese. La 2-3 sAptdmani ()data'. Se irides-

tulia de obiceiu cu 2-3 capete de vitä pe noapte, ca sA aibA pe ziva ceealaltA de vinars §i tAbac. De alte ori ava. Dan a§a o voie bunA, cä-§i sdrutà murgul §i se abAteà pe la

feciorii cu vitele, panA ce nu adurmiau. Si-apoi tine-te Mete, la glume, de s'A-ti cadà fAlcile de ras. Era mai ales un tandr cam sfios, abia-i mija mustata. Pe acesta nu-1 mai slAbià jitarul din gurA.

Doamne, loane, cum te prApAde§ti tu a§a vAzand cu ochii ! Fecior e§ti tu? A§a-s feciorii, m'A? §i chiuià odatä Dan, rAnind tAcerea grea pand in depArtAri mari.

spui o Te tope§ti, mA, §i nu cutezi vorbA. Ce inimA e In tine? SA fiu eu In locul tau!" §i iar rAcnia odatA, scotea din buzunar o ploscA mare vi-i poftià pe rand la vinars. www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

235

Odatd, dupäce Ion a§a aici cu ei, se calul sdu, se avantd §i porni spre sat. Peste o jurndtate de ceas, tropotul se Intorced. Vai, ucigd-te crucea, Dane!" §i fe-

repezi Mil un cuvant la

ciorii Incepurd sd-§i facd cruce. Dan se coborl lin cu fata ce-i ametise In brate, In zborul nebun al murgului.

0 puse pe iarbä. Uite, loane, ti-am adus-o eu, sd te fac de ru§ine la lume! Nu ti-e pdcat sä" faci sd sufere atata. Cä nici acum nu putea

dorml, ci stà särmana pe lavitd, In curte, §i visa la lund ca nebunele!" Ion, tremurand de ciudd §i de manie, vol se zicd ceva. SA nu te apropii de ea, se rdstl Dan. Am adus-o numai ca sä te fac de ras, un a§a puiu de roman cum e§ti tu", §i lud fata din nou In brate, se avantä pe spatele murgului §i o duse acasd. Alteori, tot cand era. In voie bunä, I§i aleged ortaci dintre feciori §i pornia prin hotarele satelor vecine, de unde aduceau grdmezi mari de vite, le Invarteau prin cucuruzele dela ei §i le duceau In sat.

Se zvonia prin sat cä Dan s'ar priwww.dacoromanica.ro

236

I. Agarbiceanu

cepe §i la furatul cailor, nu dela ei, ci din satele vecine. Asta Insà nu cuteza nimeni sd o spund cu glas mare. Dar el-A lucru hotdril, cd murgul lui e dinteo herghelie domneascd, dintr'al paträlea sat. *i

erà un puiu de cal, de sd te prdpdde§ti pand sä-i gdse§ti pdrechea. lar dragostea lui cu crA§mdrita din Deleni, oamenii o aduceau in legdturd tot cu furatul cailor. Ci-cd acolo se infalnià Dan cu sotii lui. Ce duced el, vindeau aceia. Gurile oamenilor, 'MA, multe vorbesc. Vorba ca vorba, dar aved mare patimd pentru cai. Tiganii luaserä groaza jitarului. Nu mai cutezd nici unul sä"-§i ducd iep§oarele la pdscut peste noapte. CA se treziau numai cd-s inchise dimineata la judele.

De furat nu s'a Intâmplat sd se fure ceva.

Dar tiganii erau datori cu multe zile de lucru pe la judele, pe la jurati §i pe la alte fete cinstite din sat, pe socoteala cailor.

Nu §i-i mai scot faraonii la cdmp ? Bine. Dan va merge §i In tigdnime, la capdtul i numai ce se ivià In puterea noptii, scoted surele de pe unde erau, le adunA lângä balta seacä din tigdnime §i rdcnià la tigani sä se scoale cd iar le-au

satului.

www.dacoromanica.ro

Dan jitarul

picat caii In sdrridnAturi.

237

Ace0a

speriati In u§a bordeielor.

Bade Dane, sd mà trdzniascd de-a fost cäluelul meu undeva. Uite, a fost legat aici de pripoana asta. Jupdne jitarule, sd-mi sard ochii de n'am bAgat pe sura asará.' In bordeiu cu mine!" toti, din toate pärtile prinserd a se scheldläl. Dar Dan erd. neIndurat. Arded cu pleazna de fuior oasele surelor i dd-le drumul la judele. inddräpt, se auzià zvonul de Injurdturi ale Tiganilor, ce dela o vreme Incepuserd s'a* se certe Intre ei. Cdteodatd, Insd, se m'al-lid §i primarul. Mai lasd-i dracului, m'a' Dane, Cà

ne faci de ne rdmâne satul fdrd tigani." Dan, fdrd multe vorbe, duced caii inapoi, pocnindu-i din biciu, dar cdte 4-5 zile nu mai da pe la judele.

asta o duced jitarul Dan de când prindeau sä se inmoaie zdpezile §i parid da iar zdpada. lama Insd boliá. In toatá. forma. A§a, and se mai da vreo Vieata

goand dupd mistreti, simtià cà mai trdie§te. doborIserd Dupd un astfel de avant www.dacoromanica.ro

238

I. Agarbiceanu

Dan si pä'durarii chefuird pana' noaptea tarziu. Rar se va

vre-o patru coltati

fi Imbatat Dan ca acum. CA dupace ajunse acasa, Isi scoase murgul din grajd, se avanta si pornl In puterea noptii, pe hotar.

*i era pe la mijlocul lui lanuarie. Tapada' multa, Inghetata. In troene.

Dan se mira ca nu aflä nici o vita pe camp. Alearga pe Calea afundä, se repede spre Mdguri, da In Valea rea, nimio si nimic. Dan se manie, isi strange fugarul

In pinteni si se apropie de valurile Mufasului. Ajunge In drept cu casa podarului, racneste sa vie cu luntrea. Dar nu se aude nimic, numai murmurul Inadusit al apelor, ce curgeau mulcomite pe sub ghiatd. Dan T§i scoate biciul si-si inväluie fugarul cu el. Acesta, nebatut Inca pana acum, sare ca träznit In doud picioare, sfordie nebun si

porneste furtuna pe ghiata, se treaca

Murasul la crasma din Deleni.

Pe la mijloc Insa, ghiata e subtire, paraie, creapä In petece mari, apa tasneste si murgul, cu stapanul lipit de spinare, piere In adanc. *

www.dacoromanica.ro

Melentea. 000

www.dacoromanica.ro

MEL ENTE A

Bädicul Melentea are o casä de bärne Inegrite de vreme §i mäncate de cari, sus la marginea pädurii pe-o coastä pietroasä. CAsuta e scundà §i afumatä, micà i pititä,

§i toata ziva se Inhoalbä din douä

ferestrute, cät palma. In asuta aceea §i In curte se izbesc, cAt tine Dumnezeu lumea, o grämadd de copiii despoiati, cu pärul välvoiu, cu obrajii nespälati de sAptlmâni. Numai and simt cA se apropie bä-

dicul Melentea, sar ca iepurii

§i

odatä

s'ascund grämägioarà In unghete. Ho! paraleii tatii, nu sunteti acasr?" Intreabä totdeauna bädicul Melentea.

Gändeam ca-s acasà", zice el Intorcän16

www.dacoromanica.ro

242

I. Agirbiceanu

du-si capul spre femeea ce cdrpeste niste

zdrente dupd masd. CA' ce le-am adus eu? Turtd dulce din tdrg, gogoroane rosii dela jupánul, si niste háinute noud-noute!".

Apoi isi aruncä sub pat uneltele de lucru si se asazd pe lavitd, obosit. Gata-i supa tu muiere ?" o intreabä, privind-o chiorls.

Iar incepi?" tipa femeia. Zdu, tu-ti faci de cap. Cum sä-mi fac de cap? N'am fost eu azi dimineatä la mdcelar, si nu i-am zis: Jupane, cloud chilograme de carne! Da stii cu mdcluvd si grasä! Si n'a dat el de cloud ori cu barda, si nu m'a intrebat chiar pe mine: unde poftesti s'o trimit? Unde ? Acasd la mine. La Melentea acasd. Se vede treaba cd bdiatul n'a nimerit aici. Si nici c'o nimerl veodatd, ziced. femeia.

Asa crezi tu? Apoi iacd, voi muierile

odafä vd perdeti curajul! Da de bine sd

nu te temi niciodate.

In urtnd femeia-i puned pe masd un brus de mdmdligd, o fierturd acrd, si Melentea incepea sd Inghitd strasnic, läuddnd bundtatea máncärii. Erau numai cartofi www.dacoromanica.ro

Melentea

243

fierti, zama era apä goalä, subtire, mestecatal

Cu

otet.

Plutesc stelutele de grdsime! Doamne,

tu muiere, mà tot gândesc eu de unde avem

noi atAta unsoare

§i

oleiu.

latà

§'o bucatà de carne! Dela noi din cask

carnea nu se mai gatk asta o satul.

S'a"

vezi tu

§tie tot

cum mänâncä altii!

0 ceapk un brus de pâne, un petecut de sränink Dar' supà la ei, carne la ei, fierturà bunk nu s'a pomenit. *i de aceea li se lungesc lor grumazii §i li se fac strävezii urechile. i nu numai cei mari trdiesc a§a de prost. Copiii o duc §i mai rAu! Dacà au o fArmäturd de brânzà, apoi

se pare cd au toatà bogätia lumii. De aceea vezi copii a§a de amdriti peste tot li

locul. Ai no§tri? linde sunteti paraleii tatii?

la ie§iti putin la ivealà! Dar' dd-le pace, mAi pAganule,

§i vezi-ti de mâncare" ti zice femeia necäjità.

Melentea insä nu le da pace. Copiii veneau Inaintea lui, stau cu capetele piecate, §i a§teptau.

Iatà-1 pe lonica tatii", Incepeà Melentea, Intorcând cu fata spre muiere pe 16*

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

244

un bdiat ca de §ase ani§ori, sldbut §i parjolit ca de secetd. Aista-i cel mai inchelmat. Leu-paraleu, pui§orul tatii. Da ce-ai mancat tu astäzi? Tocand de berbece, a§a-i? S'o fdlie de ca§? Cu atat mai bine! D'apoi tu Pätrut" intreba el, prinzand pe altul de mand §i trägandu-1 aproape. Tu supd de gdind? Aha, §trengarule, de aceea e§ti a§a de aprins la fatd, ca creasta coco§ulului". Mai prindea pe unul, pe doi, apoi se sAturà, li ldsà sd piece. Da sd-mi spuneti voi, inceped el odatä, und-s boii, unde-s vacile? Aha, la umbrd. A§a-i, dacd dd adura §i umbld

zbarndind musca, vitele se trag la addpost. Da la porci se vede cd n'ati dat de mancare. Auziti-i cum guitd? Asta nu se cade, sd rásati dobitocul flArnand! lute sd §i sd vd cdrati unu doi trei le dati de mancare". Copiii

ie§iau bucuro§i, and buzna

pe u§e, Imbrancindu-se, ghiontindu-se. Fe-

meia-1 ascultà cu capul ametit. Doamne, mdi bdrbate, ziced ea, sd §tii cd tu nu vei ajunge bine! SA-0 bati tu a§a joc de copiii täi. Nu ti-e fried de mania lui Dumnezeu?" www.dacoromanica.ro

Melentea

245

Nu, tu muiere, cd Dumnezeu e bun si nu se mânie". Melentea mâncd

mai departe, umflAndu-si cAnd un obraz, cAnd altul. In ochii lui, cdnd Ii vorbià fe-

meia asa, se coborà pe cdteva cupe o tristetd adáncä, privirile lui se bolnAveau

par'cä. $i atunci päred si mai palid si Incretiturile obrajilor erau mai adanci si mai dese. Dar' nu 1-A1-n'Anea mult asa. Se sculà,

luà donita cu apä, o tineà mult la gurä, In vreme ce mdrul lui Adam se plimba maiestos, domo!, pe grumzii lui desirati. Doamne, tu muiere, fdceà el oftdnd, punand donita pe lavitä, da ce minune-i aici?

Ce minune?

In vieata mea n'am mai bäut asa vin. Se vede, cd iar a dat domnul Beniamin pe la tine, si te-a cinstit cu vin! Femeia când auzià de domnul Beniamin se Inciuded räu, Isi zvArleà zdrentele, si-si puneà mânile In sold. lar iti vin nebuniile? si-1 privea

cu scdrbd si cu dusmänie. Ce nebunii ? Dacä are omul nevastä frumoasä Inseamnd cä-i vine norocul acasd. Asa si cu mine. DI Beniamin, bine www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

246

cä-i jidan, da-i bogat §i nu-i nici bä'trän! CAnd vred el sAli facd un chef c'o cre§find, unde sA tragd? La Melanteoaea cea frumoasäl

Vai, batd-te sfintii, pägänule", sbierà

femeia ieOndu-i din särite, §i Incepeä sA-i izbeascA In cap o rochie ruptA, o cizmä stricatA, ce-i cddeä 'n mAnä. Dar cum te rabdä inima, mi§elule, sä mä batjocore§ti ap in toate zilele. Nu mi-e destul Ca' muncesc ca un bou, cä-mi pierd capul cu atAtea guri flämände, ce mä behAesc toatA ziva. Mai vii §i tu sä-ti rAzi de mine? Dacä te-a fAcut Dumnezeu frumoasA, eu n'am ce-ti face, ziceä bärbatul tinAnd bratul ridicat, de apArare. A§a-i, neru§inatule! Nu mai Incapi

de mine! Da io-s de vinä cä mi-am mAncat vieata? lo-s de vinä cä am slAbit ca o cAtea jigdritA? Hai, spune! Nu tu, nu copiii, nu sdrAcia din casä? i acum dacä-s

urätA, tu fad glume pe socoteala mea. *i spune, nu ti-e fricA de bAtaia lui Dumnezeu!"

Ci hai! sä§tii cä-mi place tu muiere. ¡mi pare c'aud gura unei cocoane mari, www.dacoromanica.ro

Melentea

247

care-§i spald barbatul. Int'adevär, e pagubà

a nu te-ai nascut doamna. Dar pentru aceea imi place. tii, la alte case de om särac, vine barbatul ostenit dela munca

zilei, I§i zic doua-trei vorbe cu femeia, §i el, rupt de osteneald se culca... El crede cá daca" doarme va vedeà vieata mai fru-

moasa §i mai ward dent cum este. Femeia tace §i Inghite necazul, §i din cand

In cand se uita cu mahnire la omul care doarme pe-un suman, cu fata galbena §i suptd. Vezi mie de oamenii a§tia nu-mi place. Dela o vreme par'ca' nici nu, mai §tiu vorbl! Aia nu-i vieatal Nu-i deajuns CA te roade sdräcia destul, s'a" te mai rozi

prive§te la fata ve§tedä a muierii, care se mai lini§te§te. §i

tu?" Tace putin,

§i

Imi place, adauga el, a tu-ti mai

deschizi gura. Asta-mi place. Pentru vorba,

gura nu cere de mancare. Dar §tii, totu§, ce-mi vine In minte, cand te vad a§a

aprinsd? Patania cu lada, cu lada ta de zestre. *tii ca plecaräti pe vreme buna dela voi, dar pe drum v'a apucat o ploaie

cu rupere de nor. *i unde nu s'a umflat

unde nu s'au trezit

valurile cari durmiau In adancuri, §'au inceput sä arunce raul,

www.dacoromanica.ro

248

I. Agarbiceanu

armAsari pe fata apei. Chiar atunci infra in rAu carul cu patru boj, doamne ce mai boj, par'cA-i vä'd §'acum, carul cu zestrea ta de mireasà. Atunci a§a erai de aprinsá ca acum. Vezi md, tu e§ti dracul gol, strigà femeia neajindu-se iarà§. Ai de gAnd sä taci odatà? Ai de gand sA inceti cu batjocurile? Dar tu ce-ai avut, ce avere? IacA hârbul Ast' de casä. Ai fi a§teptat se vede sà-ti aduc car §i boj §i ladà cArcatä ?

Aici iar imi place cum ai adus-o tu muiere. La cash' de om sdrac, de zestre nu-i vorba niciodatà. Dar casele bogatilor tot din zestre s'aprind §i se pustiesc. Mai

au noroc cu näna§ii cä merg de-i mai impacà. Färà doar §i poate, tu te-ai fi potrivit cu unul gazdä. Valeo, mdmulicä,

ce dungi ai aveà astAzi pe spinare. §tii tu, cei bogati se mAnie mai iute. Noi de ce sà" ne mdniem? IacA, tu de pildà, de ce te mAnii? Acum lasA-md, Melenteo, vezi-ti de lucru, ori culcd-te, dar lasä-mä cä mi-e destul pe ziva de azi", ziceà femeia. Bädicul Melente, insd, cAt stà peste www.dacoromanica.ro

Melentea

249

zi ori seara acasà, tot melità din gurä. El aveà o credintä: omul sarac daca 'nchide

ori gura, Incepe sa se gandeasa. A cercat el de cateva ori asa, dar nu i-a placut amareala aceea ce izvorà par'ca ochii

din toate pàrtile, la gandul cel mai putin, pätrundea fiinta. Gandurile, zicd. Melentea, sä le läsdrn pe seama bo-

gatilor. Ei au la ce se gandi, ei se pot ajutà cu gandurile, dar omul sarac oricum se gandeste tot rdu nimereste, ca cela ce

tot 'Marcà o povarä. cand In amp', cand In telegutä, dar nici cum n'o puteà duce acasä, pentruca nici la teleguta, nici la cärutä nu era inhamat veun dobitoc..." Cu atat avea noroc muierea, cà badicul

Melentea nu prea era pe-acasA. Muncià sa'ptämana Incheiatd In rasetele oamenilor

Cu cari lucra. Melentea era bun de leac, cand muncia In rand cu alti sdteni. acestia, isi uitau suparkile de-acasà, uitau povara lucrului, i dacà foamea n'ar fi

strigat cu glasul ei de broascd, din deserturi, si-ar fi uitat i sa mänance. Melentea va fi fost i el ostenit, dar la amiazi nu se apucà sä. Imbuce, pand ce nu mergea. In sir pe la toti muncitorii, www.dacoromanica.ro

I. Agarbiecanu

250

pand ce nu se aplea asupra merindei §i n'o cercetà.

Sdraci de voi, zicea Melentea, ce mâncAri mäi, ca la ani! A§a trebuie se hräneascd un muncitor? Ce 'ti-e bun d-tale cälalul cela de pâne? Dar d-tale loboda asta? Iacä §i §tir §i fasole, §i ceapà,

§i peste tot sfânta rnämäligä. Maricä român prost §i te 'ndoapä, cä de asta e§ti bun! D'apoi colea o supä, o fripturd, nu vä §tie face femeia?" Treced printre muncitori, clätinand cu tristetä §i desgust din cap. Se 'nfampla

ca vreun muncitor sä fie nou venit, nu-i §tie moarea bädicului Melentea. Acela privià IntAi chiorI§ la omul slab §i de§irat,

care se plea asupra mâncdrilor lui. Si nu apud. bädicul Melentea spunà cloud vorbe, and acela se §i sculà, rästindu-se: Ce-i, mäi bade, ce-i, mAi de§iratule? Tu sä-mi batjocore§ti mâncarea? Nu vezi c'act.0 ti se desfac ciolanele,

nu le mai poate strange pelita galbenä? Dar tu ce mânci lihodule, de ne batjocore§ti pe noi a§a? Eu, zicea Melentea, surizAnd, eu carne §i supä. Eu mâncäri scumpe, mäi. www.dacoromanica.ro

Melentea

251

Vino si vezi! Il apued de mânecd si nu-1 mai ldsà. Wand ce acela nu se apropià de traista bklicului Melentea:

latd carne, iatd pastete, iatd si pldeinte", ziced bädicul impingándu-i sub nas

un brus de mdmdligd, o fdlie de ceapd si sare. Dupdce mâncd se l'Asä gemand pe spate.

MAI dragii mei, mi se pare c'ar trebul sd imi aduceti un doftor. Femeia-i de vind. Mi-a pregdtit niste mâncdri unsu-

roase ca acelea,

si

cum is lacom, am

mâncat de m'am umflat ca un baron". *i.

pufdia pe ndri, in hohotul de rds al tovardsilor.

Cd nu và hräniti si voi asa de bine ca mine, sd stiti cd nu numai sdrdcia voastrd-i de vind, ci si nevestele. Nu stiu face bucate cu gust. Da a mea? Ptii! bat-o focul de muiere, de multe ori ii zic: Mai las-o cu fiertura, soro, mai las' cu domniile, c'om s'Ardel si nu suntem dedati cu sdrAcia".

De se 'ntdmplà sd munceascd pe undeva departe de sat, venià la prânz vr'un bdiat sä-i aducd vesnicul mdlaiu, si www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

252

ve§nica bucatä de ceapä. Melentea cAt ce sosià copilul, lAsà unealta din mAnA, se apopiA de copil, cAutA In corfä, mirosiA, §i ceilalti 11 auziau numai Ca' se reste§te la bAiat:

Ce-i asta? lar zamA cu carne de porc? *i de ce-a pus maicA-ta atAta smAntAnA? Copilul zArnbeA subtire, bucuros, §tiindu-i felul.

oameni buni zicea Melentea intorandu-se spre Români Acuff!

s'A

§titi,

cA de-oi murl odatA §i odatA, muierea-i de vinA. Cine-o pune sA." rnA lndoape

cu toate bundtAtile? Astea-s pentru bogatii cari se Intind sAtui pe canapele, nu pentru un muncitor ca mine! Unde are o muncd mai grea, tovarA§ii

11 ajutd cu drag. CA bAdicului Melentea i

s'au cam dus puterile. De multeori

e

ostenit §i se clatinA, ca o gAinA beatd, pe picioare. )2E§ti ostenit bAdicule

II zice vr'un ficior, bucuros cA-i poate ajutA.

Ostenit pustia, ba nu-s ostenit. Da, am bAut o cupA adauge In tainA

de vin vechiu la amiazi, §i poate asta sA fie vina. CA la mine 'n pivnità stau www.dacoromanica.ro

Melentea

253

butile In §ir, de ti-e mai mare dragul sä le vezi. Seara, la platA, s'apropie de vreunul

la mai numArd-ti odatd banii. Mi se pare CA te-a In§elat. Omul, cum §i-i zice:

numArA surprins, repede, vede cd-i chiar

lipse§te ceva din

platA, se

'ntoarce la

stApan.

Apoi sA-mi spui, bine-i asta domnule, zice vreunul mai aplicat la mdnie. Ce sA fie bine? CA mi-ai tras din plata! Eu, din plata d-tale ?

Da, d-ta din plata mea". Stapanul II smance§te banii furios, §i-i mai numArA ()data. Plata era IntreagA, §i omul treceä opärit, sA afle pe Melentea.

Dar el se mesteca In grabA In multime, §i nu-1 mai vedeà.

Cand vine el la rand, dacA se 'ntampld ca acum sa" fi lucrat mai Intai la stApanul acela, ii zicea:

Eu, domnule, scot pentru cinci. Cum a§a ?

Bine. Pentru cinci suflete". Stdpanul prive§te Intrebdtor la oameni:

A läsat careva sA-i ridice el plata? www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

254

Ba nu, s'aude din multime. Atunci ce vorbe§ti d-ta? Vezi CA dupd dreptate a§a s'ar cuvenl. Eu am acasd patru ficiora§i, da Ala lug nu pot lucrà. De máncat mánáncd, nici lupii... Acum ei is patru §i cu mine cinci". Bogatii satului nu prea stau de vorbä cu Melentea. Ii pi§cd §i nu le place. De multeori aduce ve§ti pline de spaimá: ba c'a dat colo pe hotar boala 'n vite.

El cu ochii lui a vázut

vreo doudzeci

crepate. Ba c'a auzit la ora § cd au sä" se pund biruri nou'd pe cei bogati, ba cd se face bdtaie...

In bisericà se pomeneà de multeori cd vorbe§te cu glas tare. Cre§tinii-1 priveau nedumeriti, iar popa câteodatd nu se mai puteà rdbdà sd nu-1 intrebe: Ce tot ai acolo, bddic Melente? Eu nimic. Da sf. Niculae colea

din icoanä nu-mi mai dd pace. Md tot Intreabd ati copii am. I-am spus CA opt, §i sfântul tot nu crede §i Ind Intreabd iar". Alteori II infruntd popa in up bisericii, cAnd Is adunati cre§tinii mai multi. www.dacoromanica.ro

Melentea

255

Eu nu-s de vinä, pärinte, dacä mai scap i zic o vorbA tare. Sfintii-s de vinä. Ce au ei s'A mä tot intrebe: ce

azi, Melenteo, ce nu te 'inbraci mai bine, golanule. Eu cautà s'a' le räspund, altfel ar strigà tare, de n'ai mai puteä tineä slujba". mänci

Mai multe glume face Melentea, cänd moare vreun cre§tin In sat. Dacd mortu-i vreun bogat, numai ce-1 auzi spunand, când aude clopotele trägänd toate: Gros-gros CA-i 'D'Anos,

Gros-gros om !Anos.

S'o isprävit cu mierea lui", zice bucuros bädicul Melentea. Acum o fi stand In fata cäzanului cu zmoalä clocotitä, §i

s'o fi tärguind cu dracul cdt sä-i dee sä nu-1 moaie acolo. Dar necuratul o sä-i zicä: n'ai ce-mi mai da. Parid ai fost In vieatä mi te-ai dat de bunä voie mie, cu trup, cu suflet". Dacä mureà vreun om särac, §i trägeà numai un clopot, cel mijlociu, numai 11 auziai pe Melentea cä spune: www.dacoromanica.ro

256

I. Agarbiceanu Tingi-tingi-tingi tang

C'o murit un om särac, Tingi-tingi-tingi tang

C'o murit un om särac.

S'o isprävit

Cu Asta", ziceA el bucuros. Da numai mi se pare mie n'o aved hodind nici pe lumea ceealaltd. Cum e dedat cu sapa §i lopata, l-o pune Sf. Petru sá sape pe langd pomii raiului, sd facd mere multe". A§a-i 13Adicul Melentea. Cdnd nu-i toacd muierii la ureche, ImbatA de cap muncitorii cari sunt cu el, ii face sd ran' §i sA-§i batä joc de necazurile vietii, §i

place sd tot scadd din puteri a§a pe nesimtite, §'odatd numai, cdnd va fi sd fie, umbreascd moartea pe ne§tiute. Si i-ar piked atunci sd fie cineva sä-i spuie In batjocurd la ureche: Tingi-tingi-tingi taang C'o murit un om särac.

www.dacoromanica.ro

Rgzbunare. 000

17

www.dacoromanica.ro

RAZBUNARE

Grigore inträ foarte abätut In casa" §i se a§eza pe un scaun, Ingropandu-§i fata In palmele aspre de om muncit. Doi MO §i o fetita se tot necäjiau sà scoatä de sub masä o mata tarcatä, ce rontaià la un §oarece. 0 trageau de coada, de picioare, mata nu-i luà In seamä. in rastimpuri, cand

o chinuiau mai tare, se ranjià, Inchizandu-§i ochii §i Imburzoindu-§i mustatile. Fetita I§i perdù mai iute rabdarea §i trase

odata vartos de coada lucie. Pisica se Infurie §i sgarie pe un bdiat, care et-A mai aproape. Baiatul IncepA sä plangä cu lacrimi imbinate sub barba §i sd se rästiascd la sorioard-sa: De ce-ai traso-o-o-o?" A17*

www.dacoromanica.ro

I. Agirbiceanu

260

poi ii Indesd un pumn in coaste. Trambità acum si fetita, de gandiai c'd i s'au Inecat cardle Cu zestrea, nici alta. Grigore se scoald catrdnit de pe scaun, si prinde sd-i opriascd pe toti trei.

Tälharilor, par'c'ati inebunit astäzi. Ha? Ce ganduri vd bat pe voi ? Stai, c'd va dau eu mate!" Si jup! Si dd-i si täväliti-vd pe jos soldanilor, dac'd n'ati putut aved astampdr. Femeea izvoreste din lumina din timid, In use.

.

Ci lasd-i omule! Dacd esti näcäjit, cade-se sd-ti versi mania pe ei?" Si abia putù sd-si mantue odoarele In tindd. Toti trei, suspinand cu sughituri, stau acum MO vatra pe care palpäià focul sub ceaunul cu mämdligd. Mud, ploaia nu mai incetà; si a pornit dela amiazi! Norii se coborird pand pe crestetul pddurilor de pe culmi. De prin vdile pAdurii se ridicau neguri albe, ca de lapte, si plutiau trice. Din cand In cand,. vreo ata de \rant, le tdià trupurile grele, le subtià depdrtandu-le de olaltd. Picurii cddeau desi, Inteun ropot obosit, pe podoaba Intunecatä a codrului. www.dacoromanica.ro

Ràzbunare

261

Grigore se trasä pAnd la fereastrd. Carul lui, IncArcat cu lemne groase, e In mijlocul curtii de pe la ojina cea bund. $i dupd miezul noptii trebue sd porneascd, de-ar fi sd se desfunde pdmAntul, ca sd ajungd pe mAne la amiazi. Si iatd, el e de. 7 ani ad i nu-i d'A nimeni atAta ajutor poatd Infiripà. un §opron mai cum se cade in curte. Sub cel vechiu, abia incape plugul §i grapa. Curatd batjocurd, cand

e*ti cu lemnele aici, inaintea ochilor. El sä se tind tot de ce-i scris, iar domnusdu

ja zece piei inteun an. A mai

i la altii. De cAnd a fost de §ase ani, tot pe la case streine a crescut, dar de ap om, tare la inimd i pistrit la mate, incd n'a dat. Drept cd a sinlit mai mult pe la strdini pAnd acum, chiar In urmd la o curte de grof. Dar adi a dat pacostea peste dAnsul: era stdvar §i intr'o bund dimineatd un spulberat de mAnz, sdrind peste o rApd adAncd, i§i frAnse un picior. StäpAnul erà sd-i scoatd

slujit Grigore

ochii.

in ziva aceea l-a pus In drum §i

n'a vrut pldteascä nimic pentru slujba ce fdcuse pAnd acum. Domnu Cretu a avut insd mild de el, ii trebuià un paznic la www.dacoromanica.ro

262

I. Agarbiceanu

padurea ce o aved In al treilea sat. A intrat la el §i de atunci, iata, a§a-1 ferbe pe el, de-i vine sa-§i blasteme zilele. Vine domnu Cretu la vanat? Grigore trebue se umble ziva Intreagä, manz, dupa el, sä-i haituiasca prin tufiwri, sa se tal-die pe branci *i, In urma, cand nu nimerelte pu§ca

stapanului, sajvi audd ni§te Injurdtari, de cari nici la militie nu i s'a dat sä audd. De multeori sta s'a.' sara In n'a*, de cuprins ce era cu lucrul, dar trebuid s'a' Inghita In sec §i s'A rataciasca prin padure. Se apuca dl Cretu de ogorIt? Plugul lui Grigore trebuia s'A fie acolo de cand se crepà de ziud, iar ogorul lui puteà s'a' Inteleneasca. La tre-

eratul graului cine facea girezile de paie a§a de drepte? Grigore sdracul. Cand s'A duca sacii satui dela dl Cretu de acasä la gafa, vacutele cui se opintiau In jugurile lucii, In §irul carelor cu cate patru bol? Tot ale lui Grigore. Dar mai ales lemnele astea 11 fac de-vi scuipa" sufletul de necajit. Pe toata saptamana de doud-treiori trebue sa duca un car. Si vacile lui släbisera, cu toata pä§unea ce o aveau, de

erau numai oase. Se gandià la inceput www.dacoromanica.ro

Räzbunare

263

Ca' la un domn de roman ii va merge mai bine. La militie, Grigore cunoscuse un caprar de roman, abia Ii mula mustata. Ala spunek ca.' a Invatat Wand* acum 8 ani §i

a venit sa"-§i facd slujba, dar numai 12 luni are sa steà. Cat de frumos vorbià tanarul acela! Se adunau toti romanii din companie in jurul lui. Le spunea cum se ridica §i se lumineazä natia noasträ orop-

sitä de veacuri. Cum mai nainte numai preotii §tiau ceva carte, iar acum avem un

regiment intreg de oameni cu invdtäturi inalte, cari numai binele poporului B. doresc §i-1 cauta. Numai sa tinem laolalta, spunea Intre altele, sa punem umär la umar, sa ne incredem In conducatori §i traiul

nostru se va schimba." Feciorii ascultau cu ochii mari, aprin§i §i cand dddeau apoi cu ochii de cäpitanul Bogdan, dela regimentul lor, le venià sa-I Imbrati§eze.

Dar Grigore acum se gandià altfel. Daa toti domnii de roman vor fi ca stäpanul meu, pot sa nu mai fie, caci niel un bine nu ne vine dela ei. Dad. nu-i de mine, sd-i fie de vacutele aste ce sldbesc In munca lui!" Imbune. Femeea cerca de multeori www.dacoromanica.ro

264

I. Agarbiceanu

Ci lasä-1 la päcatele lui, mä Grigore! Vom tot face ce vom puta.." Bärbatul o priveà manios.

Dar and nu vom mai putek tu muere, dar and nu vom mai puteA? i acum nu mai putem! Tu stai acasä si nu stii nimic, dar eu plec In puterea noptii, cu carul Inarcat, väcutele numai eu le i

vAd cum ingenunche In glod sä putem esl!

De cateori am desarcat eu lemnele le-am dus In spate panä deasupra priponului celui mare ? Vezi bine, tu de unde sä le tii astea! Santem noi robii lui? Ba nu, tu muere, II slujim numai. Dar el n'are inimä, intelegi tu? Are o bucatä de

peaträ sub tala stange.

Ploaia ropäe mereu In curte, ca i and ai lovi cu nuelute multe-multe, repede. Dela

stresinä picurii adeau in pAhare de cristal, par'a. intunerecul umed, plin de neguri, se cobori Inväluind pädurea. Copiii dupd cinä adormird Indatk toti trei pe un pat din blane de stejar. Grigore nu putea sä" Inchidd un ochiu. Vedeà drumul glodos, plin de ochiuri intunecate de apà, ve-

deà priponul ce se da and esi din pädure scuture frigurile. si se pdreà cä vreau www.dacoromanica.ro

Ràzbunare

265

Dupd miezul noptii se sculd §i e§1 In picurul de afard. Deschise incet u§a grajdului, ca §i cd.nd i-ar fi tearnd sd nu tre-

ziasa pe cineva. Dupä un rdstimp

i

se

auzl glasul moale, incet, cum vorbesc oamenii noaptea cu vitele. Vacile-s prinse

§i o suciturd de fdn e legatd de-asupra lemnelor. Poarta se deschide §i Grigore pleacd, impletecindu-se, dupd car. Stiau ele vdcutele drumul. Numai atdtea junghiuri

In coaste sd ailod dl Cretu de cdteori au bdtut ele drumul Asta §i de cateori au Ingenunchiat In cleiul de jos. Dar drumul, de data asta, erà foarte greu. Roatele intrau adânc In pdmânt §i va-

cile se proptiau In juguri, de se indoiau de spinare. *i el-A un puiu de Intunerec, de nu vedeai la trei pa§i, i ploaia nu mai vred sd lncete. Pädurea mare, Intunecatd, murmurd sub picurii grei de apd, strdbdtutd, din and in cdnd, de Inv'Mufti de vânt. $i atunci coamele stejarilor bdtrâni se scuturau de picurii mari, grei, sunând pe unele locuri ca o desarcare de alice. Nici un cheunat de buhne, nici vreun ldtrat de vulpi, nimic nu se auzià, numai cernerea ploii din Intunerecul nepdtruns de de-asupra. www.dacoromanica.ro

266

1. Agirbiceanu

Cea Mandrea!" Si glasul lui Grigore päred a bate

In stdngere. Pe unde da de sui, puned

umdrul la leucd, tinându-§i In mâna stangd pAldria. $i umezeala Ii pätrundeä pAnd la

piele. La o cotiturä s'a rupt cuiul din ceg-

läu, la alta a pleznit cel din osie. $i trebuià sà sted, sà caute, sA ciopliascd, iar vacile rdsuflau des, InfierbAritat, pe ndrile umezi.

La priponul cel mare nici pomand poatd urcà. Luà lemn dupd lemn §i le du-

cea In spate pdnd de-asupra. Dar erà un lunecu§, de nu-ti fuged pdmântul de sub picioare. A cdzut sub povard, s'a ridicat iar, cu fruntea asudatä, cu inima Impietritd. Dar 1.0 bucAti, cele mai grele, trebuiau sA rAmdnd ad In pAdure. Cand i-a spus dlui Cretu pdtania, acesta zdmb1 batjocoritor privind spre vaci. Cu ni§te blane ca astea, vezi bine CA nu vei puted face mare ispravd." Grigore simtl cd. i se adund tot sAngele la inimd §i deacolo i se urcd la cap. Bine, domnule, dar dta mA faci de le zolesc at-dta. SA ai o inimd ca oamenii, le-ai mai crutà, sdracile!" www.dacoromanica.ro

Räzbunare

267

Cretu se 'nvártl Inteun càlcâi, ca muscat de sarpe, i cand i se potrivi, Ii arse o palmd de rdsund curtea. TicAlosule, golanule, m'A! Te-am strâns

de pe drumuri, sd nu crepi de foame nevastd cu tot si-acum asa-mi rdspldtesti? hi pare mult aduci un car de lemne eu ti-am dat casd, pdmânt, de lucru!" Grigore îi duse mâna stangd la frunte,

apoi îi musa buza din jos, pand i-a invinetit intreaga fatd. Ochii erau tulburi, rdtdciti.

StApdne, stdpane, griji ce faci, cd Ind pui de-mi rdman copiii pe drumuri." Pumnul drept i acum erà Inclestat,

vinele se umflard ca niste sfori, sub pielea plumburie. Cretu rämase cu ochii zgAiti

la pumnul Inclestat. i asa un sloiu de ghiatd i se asezd In spinare. TArziu, izbuti sd vorbiascd, pe cdnd romdnul sta tot stan de piatrd inaintea lui.

Ce ti-e Grigore, de ce md inveninezi astfel? Cine cuteazd s'A-mi spund In fatd vorbe asa de grele, cum mi-ai spus tu?

Grele stdpane, dar adevdrate! un oftat izbucnl, prelung i dureros, din peptul lui Grigore, ca i cAnd ar fi scdpat www.dacoromanica.ro

268

I. Agarbiceanu

dinteun cuib de furtunA. StApAne, sä §tii cA lemnele acestea sunt cele din urmä, pe cad ti le mai aduc väcutele mele. Prea au slAbit. Blane, cum zici dta. Dar pe mine

pentru blanele acestea má doare inima, stdpâne. SA-ti cauti alt om In locul meu, voiu merge, stApAne, unde m'or duce ochii,

dar a§a vieatA nu vreau sd mai duc. Nu-s eu cänele nimänui!" DI Cretu nu-1 väzuse niciodatA a§a de schimbat ca acum. Nici glasul nu-i mai sA-

mAnA. Nu-i pA.sà de loc, cA se va duce Grigore, sunt nemernici destui, cari a§teaptä

sà-i ja locul. Inima lui de piatrA nu simtià nimic, ci se cugetà cu totul la altceva. Azi trebue sA meargd la pädurea ce o are aici. Un vecin i-a intrat In tablä §i a Mat. Azi va e§1 cu mapele sä-i arete dobitocului" pe unde-i marginea §i Inchidd °data' gura pentru totdeauna. Dar nu are alti servitori

pe acask cAci nu-i sufere pe acask ci-i trimite, cAnd nu-i de lucru, In celea patru vAnturi, te miri dupA ce! Grigore se pricepe §i la cai; sA-i prinzA dar la cärut §i sA meargä amAndoi. Când ii veni mai IntAi gAndul acesta, nu i se pArù potrivit. Acum ii dase o palmä golanului §i sä piece www.dacoromanica.ro

Räzbunare

269

asa singur Cu el? Dar atâtea palme a mai dat dânsul si nu i-a rAspuns nimeni panä. acum. Se vede CA täranii Astia n'au inimä asa ca alti oameni! Sufletul lor se apropie mai mult de al dobitoacelor: le bati si ele se gudurd si-ti ling mâna. Asa si täranii. $i Cretu Incetinel se convingd. Ca' In sufletul lui Grigore n'a mai rArnas, ce s'a" nu

fi fost si pánä a nu intrà In curte. Atata s'a mai schimbat. Pornesc cu caruta, Grigore pe Ondud cd ce va face, dacd va es1 odatd dela dl Cretu. Mereu se oprià la acela § rdspuns: Largá e lumea! Românul cu pricinA asteptà de mult In pAdure. Sta de un trunchiu si tot fdceà semne, cu bâta, pe pdmântul moale. DI Cretu scoase mapa si-i arAtä miezuina: cu un stânjin veneà incd mai mult pe partea lui Cretu, cäruià trebuiau sä"-i rdmânä si lemnele tdiate. Natia rämase Cu capul prostit, când mai auzl si de minunea asta. Dar ochii luard grabnip sclipiri de otel si prin muschi prinsese sà-i furnumai, cd glasul

i

nice.

Se vede cd d-tale nu ti-e de bund azi, die Cretu, eu vdd cd nu ti-e de bund. www.dacoromanica.ro

270

I. Agârbiceanu

Eu Is om de 40 de ani vi-mi cunosc padurea. $i nu-ti dau nimic din ea, auzit-ai, sà vii cu toate mapile de pe lume vi sd-mi stai la spate cu opt jandarmi, doar nu mi-am perdut mintile". Romanu erà mahnit rau. Vom vedek ce va aduce legea. Aici,

vezi d-ta bine, la mapa ce zice! Ce zice ? Nu zice nimic, aici eu sant lege pe ce-i al meu. Nici din lemnele täiate nu-ti dau nici un fir. D-ta ai zis CA vii pe azi cu oameni batrani, cari cunosc granita! $i mi-ai venit cu mape". Dintr'un tufi§ de margine, chiar dinaintea cailor, svacnI un epure. Sura din dreapta o draga de manzä de 3 ani särl In

doua picioare, rupse curelele vi o tull la fuga, Grigore dupa ea. i§i lud paldria In

manà vi incepù sa o cheme ca vi cand i-ar da ovas. Cu närile 'n \rant, sura se oprl departe vi incurand Grigore ii puse mana In coama.

La Orut, dl Cretu nu mai avea astam*. Crezù ca-I va puteà desluvl pe roman §i nu s'a ales cu nimic. $tii ce, bade, cu granita vom vedea ce va fi, dar stalpii acevtia tdiati ti-i iau www.dacoromanica.ro

Ràzbunare

271

ori vrei ori ba, cdci sunt ai mei". $i färd altä vorbd lud unul vi-1 puse In cärut si se intoarse dupd al doilea. Dar românul

räcn1 ca o fiarà rAnità vi-i ski In piept. Diavole, mA, stai sä-ti dau eu lemne!"

Cretu se prAbusl pe spate, frânt de bratele incordate ale românului. Acesta

trase cutitul din teacä si-i cäutd inima celui ce gemeà dedesupt. Grigore väzìi cearta de pe spinarea surei ce-1 aduceà ca vântul. 11 stià pe român grozav la mânie! Inn'ai bate In palme fu lângA ei. Mai Toadere, stai, mäi Toadere, nu-1 omorl."

Acesta Insd nu-1 auzia. Ii puse mai vârtos genunchiul pe piept, Isi intepenise mâna In gâtul serpelul ce se svArcolià neputincios, iar cu dreapta se pregAtià sä izbiascä.

Dar Grigore erà acum lângd el vi-1 zmulse de pe stäpanul ski. Ha, cânele! Dar tu ce vreai cu mine? Linisteste-te, mäi frate Toadere, uite, el-A sä. faci moarte de om. Linisteste-te, frate !"

Acesta nu puted zice nimic, numai gemeà si respirà greu. Abia Intr'un tarziu putft scoate câteva vorbe apdsate. www.dacoromanica.ro

272

1. Agarbiceanu

Tu nu m'ai lAsat, Grigore? Stie Dumnezeu cum, dar par'cä am sburat Cu sura pAnd la voi!" Románul se mulcoml incetul cu icetu!. Se intoarse apoi spre Cretu, ce sta r5.zimat de cA'rutà, cu ochii plini de spaimä. Stii ce, die, hai du-ti lemnele cele Mate toate, pune mezuina pe unde spune mapa. Ba nu. SA' fie a Dtale toatA tabla mea de pAdure, sA* nu mai am prilej sä te mai v'ád §i sä ne mai Intâlnim!"

Cretu nu-i rdspunse nimic ci privl lung, cu ochii bolnavi, la Grigore. Simtià cA i se taie picioarele dela genunchi §i-§i perdit con§tiinta. Grigore 11 puse In cdrutd

§i-1 duse acasà, gandindu-se ce nimica mare mai e §i vieata asta omeneascA.

www.dacoromanica.ro

Pluta0L 000

18

www.dacoromanica.ro

PLUTWI. O ceatd grea, räptoasà, apasä deasu-

pra Tisei ce-si izbeste apele tulburi de tärmii rupti, stâncosi. Valarile mohorlte se

fräng la gaturi, spumegA si par'cà se cufundà In adáncimi, ca sä iasä mai inviforate, cine stie unde. Matca raului Insä curge

intins, ca niste vine groase de otel intunecat, ce numai cand si când se incovoaie. Ochiul de luminä al vdzduhului se roteste deasupra piscurilor fumurii ale muntilor, se Inaltà mereu, albindu-se tot mai mult, um1 pländu-se de unde usoare de argint. Codrii moi de brad lumineazd metalic din ce-

tinele verzi-Intunecoase si de sub boltile adánci un freamät viu se desface, un frea1 8*

www.dacoromanica.ro

176

I. AgArbiceanu

m6t dureros, plin de oapte, ce pare menit sd nu se audä departe, ci sd moarä acolo, In noaptea pädurilor bätrâne. Pe tdrmul Tisei, sub vAlul de ceatd, pe care soarele 11 face acum mai alb ca laptele, pluta§ii stau gata de pornit. Plutele legate de tärmur, unduleazd cu valurile, strdlucesc din brazii voinici, neinduplecati, ca stânca de pe care au fost pràvdliti färà de voia lor, de cateori no-

rul alb de ceatd se rupe, unde §i unde, §i lasd sä se vazd vdzduhul albastru. Dar dinspre munti Incepe sä" adie tot mai mult o boare suptire, ce rupe In palcud groase, ca ni§te grAmezi de lânA albäalbA, ceata de-asupra Tisei §i le ridicA,

färä sd le mai clatine, spre inältimile de cicoare.

Gata, mAi!" In §ase pdrti se luard deodatà On¡wile grele, vârtoase §i vAslele incepurd sd se razime cu putere in trupul lunecos al apei. Plutele, legate una de alta, troznesc din incheeturi, dau sA plece in mers neregulat, luate de §ivoaie, dar lopetile se implântd adanc, trupurile inalte ale voinicilor din tara de brazi §i de munti se inwww.dacoromanica.ro

Pluta§ii

277

covoaie si apa fuge spumegánd In laturi, iar plutele se Insirue una dupd alta. Vreo opt fldcdi rdmän la väsle, cei

mai In vrästà se pun la odihnä in jurul ceaunului, sub care un unchias, adunat de spate, atdtd focul, pe vatra de pämant, lipitd frumos, proaspät. Atäta au pornit de aici, dar dupä trei ceasuri de plutire, vor aflà Ina.' pe atäta cari ii asteaptd si asa va pornì tovdräsia intreagä, ce duce de atätia ani acum podoaba muntilor din Maramurds la o fabricd jidoveascd din Seghedin.

Frumoasd vreme ni se aratä azi, cumetre. De mult n'a fost cerul asa de seni. Doar ne-a ajutà Dumnezeu sd ajun-

gem In pace, sd mai facem si noi ceva bani, cä drept sä-ti spun, acasä la mine va puteä acus sd batä vântul prin horn, cä nu va mai fi nici cenuse sd o spulbere." Romdnul care vorbl, Isi Indesd bine

pipa, sdltd pe palma un ochiu de jar de sub ceaun si-1 potrivi In gura lulelei, bd.tucindu-I cu unghia dela degetul cel mare. Nu-i rdspunse nimeni si el rdmase urnià-

rind cu ochii obositi valurile mid, ninse pe crestet, ce se izbeau de plutd. www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

278

In lumina soarelui tanar, oamenii ace§tia inalti, cu ochii Intunecati, cu obraiii ve§tezi, erau tri§ti §i abatuti, pareau a se gandl cu stäruintä la ceva foarte departat.

A§a cred §i eu, Vasile, zise intr'un tarziu unchia§ul ce facuse focul, punand de mämäliga. Va tinea. D-zeu §i cu noi odata §i are sa fie bine. Uite, muntii nostri, sdracii cum se limpezesc. Zice a ()data aved satul nost turme albe de vite §i de oi pe acolo. De-aceea mi-o pareà mie ca-s a§a de tri§ti acuma." Vasile I§i Indeasa adanc degetul In gura

lulelei. Trage des din tevea ce sforäe §i ochii i se aprind, ca §i ni§te ganduri mari,

pironiti spre muntii vineti. ,,Al dracului, ma, cum se duc codrii no§tri,

rand pe rand!

Uite,

acolo trei

coaste pustii, sd le prajasca soarele. Si-s mai bogati doar oamenii acum ? Atata CA

ne-am umplut satele cu haine nemte§ti." Unchia§ul Indesä din nou tdciunii pe jar, apoi privl intrebator la oamenii din jur. Ace§tia Insd nu aveau de loc voe de vorba" multa, priviau tri§ti In lungul Tisei §i numai din cand In cand Isi ridicau, www.dacoromanica.ro

Pluta§ii

279

plini de sfiala, ochii catra muntii strämosesti, ce ramaneau tot mai departe In urma lor. Voinicii dela carmä traganau Incet can-

tece rupte, pline de jale. Valurile se iz-

biau stropind cu picuri de diamant cämesile lor albe, desteptandu-i parca din visuri. Plutele trozniau, cand si cand, din incheeturi, vaslele numai In rastimpuri se Implantau mai adanc In n'A_ Fumul vanat de sub ceaun se ridica In fuioare fine, albindu-se tot mai mult.

O liniste adana stapania. In tot cuprinsul plutei. Numai murmurul apei streine

se auzià, dureros uneori, alteori, par'ca, plin de batjocurd. Parea ca duc un mort iubit, sä-1 ingroape undeva departe, In tara. straind. lar muntii stramosesti Isi Inaltau

Inca' In departäri crestetile, sa-si mai vada

odatä avutia, podoaba lor Imparateasca,

ce se apropia sä iasá pentru totdeauna din Maramuräs.

La al patralea sat, pe tarmurul Tisei, apa se främantä mai tare, izbindu-se de tarmuri. Feciorii Indoaie vaslele adanc prin apa grabnica, plutasii toti sant In tälpi. Aici ti asteapta ortacii, cu alt rand de plute, www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

280

ad vor odihnl putin. Astfel plutele ce sosiau se In§irard lângä celece n'au pornit Inca, iar Romdnii e§irà pe tárm sä strângd mana ortacilor.

Erau cu totii veseli.

Cu bine, Toadere, §i cu sänätate! Ati plecat de mult de-acasd, hai? Dar e o vreme, de se pldte§te sd Inchindm odatd, pand a nu plecd. Uite, aicea-i jumdtatea! Ce crezi, de ateori am golit-o pAnd acum? Odatd? De treiori, frate, auzi tu, de treiori. Si In cinstea ta, In cinstea voasträ a tuturor, dragii mei, voi mai umpled-o

De unde? TrAznitu-l-o de Herti, da nu vezi aici? Nu ne Ordse§te dsta, dragu-meu, cu una cu cloud. Are inimd bund §i nu-1 lasd pe om la de doudori.

ndcaz!" Plde§ul, un romd.n bine legat, se sculd §i se apropie de jupAn umple sticla.

Aved ni§te ochi ce nu mai spuneau nimic. Din fatd numai i se ceted, poate, o durere mare. Ap Herti, a§a dragd, serie numai acolo, cum zici tu, scrie numai acolo sus, cá doar' la bani mergem noi In Seghedin, ori la ce mama dracului". www.dacoromanica.ro

Pluta§ii

281

$i dupäce mangdie pe jidan pe umdrul verde al caftanului, vine la prietin si-i dä sä. inchine.

Bea, frate, noi am mai bäut. Drept cä suntem mai dela miezul noptii aici. $tiam cá yeti sosl cam pe vremea asta, dar träznitul de Herti a läsat sd se amid vestea, cd" plutele voastre au plecat de cu seal-A si cd asa la noaptea jumätate veti fi

aici. Ne-am urit dela o vreme asteptand si cum Herti vine cu noi totdeauna, am mai gustat cateun pdhdrel". Plutasii ce asteptau ad i la tärm, erau beti de jumätate. Inzädar noii sositi spuneau cd trebue sä piece, dupäce clädurä si ei peste cap cateun pdhärel. Trebuià sä-i ospäteze bine, cdci iatd si Dumnezeu

e bun si le-a dat asa o vreme minunatd. Jidanul lung, incovoiat, in

caftanul

lui

pdtat cu verde si galbin ruginiu, se invartià in jurul butoiului, fluturandu-si barba

cdrämizie. Ochii märunti päreau ochi de buhä, pistruii de pe fatä ca hospe rosietice de cucuruz, iar nasul i se incovoià deasupra mustätilor suptiri. Incetul cu incetul, ajunserd fiecare la cate o jumdtate si in grabd trecurd peste www.dacoromanica.ro

282

I. Agarbiceanu

mdsura asta, numai Vasile se multuml cu atâta. $i sd nu fi fost el, beau toatd ziva ad la tärmur, fermecati de ochii, de barba si de butoiul jidanului. El a stäruit Insd sd meargA si asa Inferbântati cum erau, au deslegat plutele In crucea amiezii. Jidanul in mijloc, cu butoiul lui, cu täbacul lui, cu lemnusele lui. Ca intr'atatea rânduri, s'a hotdrit sd-i petreacd si de data asta panä la Seghedin. Plutele troznesc acum mai des din incheeturi, apa Tisei se frAmântä si se izbeste de tArmuri, iar la cotituri vueste batjocoritor, ca zAmbetul ce incremeneste sub mustata jidanului. Plutasii vorbesc tare,

rAd cu hohot si izbesc cu putere vaslele In apd. Muntii au rämas departe in urmA, abia se mai zdresc unele piscuri inalte, InvAluite si aceste inteun \TA] cenusiu.

lar bogdtia si vieata lor, fala strämoseascä si adäpostul vremilor bdtrâne, lunecä

pe apa strAind a Tisei, tot mai departe, tot mai departe.

Cerul e tot asa de senin ca si azi dimineatd, mai luminos Insà. lar obrajii galbini, pràpdditi ai plutasilor se intunea www.dacoromanica.ro

Pluta§ii

283

din ce in ce mai mult, pe cAnd portia Cu otravd trece din mAnd In mAnA.

Oamenii se adund In cercuri si vorbesc rdstit, apoi din când In cAnd, glasul li se potoleste, ochii li se mAresc, par' cA-s gata sä li se adune lacrimi in ei. Am zis eu sA ne mai mAreascA plata,

a zis

si vAru Ion.

Dar pare cA prinde

ceva! Si e o hotie curatA, mAi fratilor, sd ne perdem noi zile si sAptAmAni intregi, ca sä fim batjocoriti apoi, cu cAtiva zloti.

Dar ei Is tari si fac ce vreau. AcasA ne asteaptA femeile si copiii cum astepti Pastele,

si... cum ne intoarcem noi acasd?

Spuneti-mi cum ne intoarcem, ha? CAni suntem noi ori ce? Hoti suntem noi, mAi vere Ioane? CA hoti sA fim si mai rdu nu ar puted s'A ne meargA! Noroc cd ne mai imbunä juVanul. El sä. trAiascA! Herti dragA,

adfi acum o jumätate". Románul tdca atintindu-si ochii In pAmAnt; sotii tAcurA si ei si priveau fArA

o vointA. Numai valurile murmurau plescAnind In rdstimpuri, cum se izbeau de plute. Jidanul se 'nvArte inteun cAlcAi si aduce jumätatea, Intinfandu-si mAna galbinA, ca o aratare din morti.

nici

www.dacoromanica.ro

284

1. AgArbiecanu

Vasile plutasul, cel mai voinic dintre ei, nu mai aveg astämpgr. Umblà incoace si incolo pe plute, cercetà leggturile, da

sfaturi armacilor si din când in and luà el väsla In mând si o afundà puternic In apä. Cel mai bun väslas, acum din zece inieptäturi abgteà pluta prin locuri primej-

dioase, asa a voinicii dela armg dela o vreme incepurg sä-1 priviasa Intrebgtori.

Dar el MO repede de seamg gresala si pluta se abgteä iar pe matca apei. Se ridia apoi asudat, se räsà gemänd de-oparte si nu mai zica. nimic. Oamenii Isi petreceau mai departe.

Jieanul nu aveg odihnd. Dar glasurile sadeau din ce In ce, sub lumina bländd a soarelui ce se apropià de sfintit si se pdreä a-si spun In tail-id povesti din vremuri vechi. Ochii li se Impginjining si obrajii li se fäcurg de lut. De mult batem noi drumul gsta, dragii mei, tare de mult. Spuneà tata, cd ei

Ina veniau cu plute, dar mai rar. Ci-a atunci el-à o adevgratà sgrbätoare sä mergi cu plutele. Cg-si luau de acasä, atunci

beuturi ca acelea aveau de unde lug si chemau un ceteras de le Indulcià suwww.dacoromanica.ro

Pluta§ii

285

fletul si le insenina i noptile cele mai negre. Si cAntà tiganul inainte i plutasii dupa

el, de gAndiai CA' merg la ospdt. Mai demult duceau lemne de-ale lor, vezi bine, acum noud ne-au rAmas bratele. Tare ne-am prApAdit noi, mAi dragii mei, stie D-zeu sfAntul unde vom ajunge! Unde sA ajungem, mAi loane, unde

vreai sA ajungem ? Nu ni-e bine aici? Nu facem noi ce vrem ? Crezi cA noi nu putem cAnta i fàrà ceterà ? Herti sA trAiascd

numai, adu Herti o litrA!"

Cel care vorbeste abia-si tine ochii deschisi, iar obrajii i-s verzi-vineti. Jidanul

aduce sticla, ce trece acum dela unul la altul.

Nu stim noi sA cAlitdm? Auzi tu batjocurA! Hai lângd mine! ChiamA, iubite, pe Grigore. Asa! Voi lugeri din Maramufa's ! SA ne arAtAm noi vrednicia. Ce stie strdi-

nul Asta? Mosul lui nu-i dela noi, de aceea are asa inimA RAzAmAndu-si capetele de olaltA, cAntecul incepe, In mersul undulat al plutei: Foae verde izmd creatd Am pornit de dimineatd Pe negurä §i pe ceatd.

www.dacoromanica.ro

286

I. AgArbiceanu

CAntecul plutl cAtva timp lin, apoi se schimbä inteun urlet prelung, din care nu se mal puted intelege nimic: IncepurA cu totii sä cAnte. Vasile se sculd deodatd ca intepat de-o sabie de foc i veni längA ei. Le fädi semn cu mAna sA tacä, dar dupA ce nime nu-1 ascultà, începù sà vAjee pe de-asupra lor cu o vä.slä lungä. Pluta§ii rAmaserd Incremeniti, cu ochii atintiti la Vasile. De§1 numai de 40 ani, el i-a mai InvAtat minte §i in alte rän-

dud. Dar aa de grozav, a§a de mAnios Incd nu-1 vAzuse nimeni. Ce va fi avAnd romAnul? De bä.ut n'a bdut cAt ei niciodatA.

Vasile rAmase inaintea lor, cu ochii incruntati, cu sufletul amärit. Nemernicilor, mAi. AcasA vá plAng copiii de foame §i voi Va. aprindeti cu vitriol! Voi vä bateti joc de ce aveti mai sfAnt

pe lume, vä bateti joc de voi chiar. Voi n'aveti ochi sä vedeti cum rAde Herti de voi, voi n'aveti urechi sA auziti cum vaburile acestea vä batjocuresc. Trebue sä

tin cu voi, mä, cä nu pot plecà singur cu plutele. Dar voi mi-ati intunecat sufletul cu nemernicia voastrA, mi-ati rAsturnat www.dacoromanica.ro

Pluta§ii

287

tot ce gdndiam sd. fac In vieatd. Fire ati voi ai dracului! CA' v'a orbit Dumnezeu, sä. nu mai vedeti du§mani i prietini. Siaduceti Cu voi, de cdteori mergeti, pe Juda Asta, care VA' zdloge§te, md, §i sufletele §i vd poartd copiii flämdnzi §i goi pe drumuri. Fire-ati voi ai dracului, pdcdto*ilor". $i nime nu afld un cuvdnt legAnat sd rdspunzA. Pe fetele lor nenorocite, Imbd-

trAnite inainte de vreme, n'a mai rdmas nici umbra unui suflet ce s'ar ascunde In acele trupuri. Aduserd din nou rachiu, pe cand Vasile se trdntl pe plutd, aproape de cdrmd.

ii venià In minte femeea de acasd, §i cei doi copii mdriwri §i ochii i se umezeau Incetul cu Incetul. Dupd gdndurile lui de fecior, pAnd la varsta asta ar fi trebuit s`A-§i adune ceva avere. Dar Intovdrd§it cu oamenii ace§tia, foarte rar I§i cdpdtd plata, iar zdroaba lui end cu atdt mai

mare, cu cdt se tic5I4au mai mutt ortacii. $i nu erà In sat o razd de lumind, nu end un om cu minte §i Cu inimd, care sd pue capAt nelegiuirii. $i jidanul 4i Intindeà mai departe §atra pe plutele lor, duceà vinars otrAvit §i pdnA la Seghedin plu-

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

288

ta§ii I§i

beau toatd plata ce-ar cdpdtà-o

pentru dusul lemnelor. Fabrica, unde poartd ei avutia Maramure§ului, e jidoveascd §i stäpdnul nici când nu std cu ei de vorbä,

ci stäpdnul präte§te lui Herti §i Herti, dup'ä

ce face socoata cdt au bdut, mai ja §i camätd, iar plde§ii din Maramurä§, beti, abia táräindu-se, ajung pe mânile politi§tilor din Seghedin, ca peste 2-3 zile trimitd Cu ,,upa" In tara mun-

toasd, de unde-au plecat ace§ti câni tiedlo§i de Valahi, ai cdror strdmo§i au fost pe vremuri Imblanzitori de bouri!

Vasile veded a nu e bine a§a, dar nu puted sà le ajute. Sufletul i se umpled insä tot mai mult de durere §i ochii zftmbitori de altddatd femeea nu-i mai veded. De multeori nu puted sä doarmä, alteori, ziva, se sculà In toiul prAnzului. Si porned färd zicd nevestei ceva. Vedenii mite 11 urmdriau mereu §i In rdstimpuri de gAndire adâncd, depärtatä., i se pdreà i se a§eazd un vd1 pe ochi, iar de inirnd Il strangeà o mand rece de lemn.

cä

Cu pluta§ii vorbià rar, mai totdeauna rdstit §i de cateori se trAntiä färä vorbd de

o parte, hunted lui ldsd aceia§ intipdrire www.dacoromanica.ro

Plut4i

289

In suflet, pe care o lasd ceriul cand se gatd sd izbucneasa furtuna. Voia bund a pluta§ilor Incepfi sd une

iar In lini§tea Inserdrii, pe and Jidanul I§i tremura nelini§tit barba de tap. Pe omul acela cu ochii negrii nu I-a vdzut nici-

odatä a§a de frumos ca astäzi. Duced jumdtdtile §i in. rdstimpuri ochii lui de buhnd

sapärau intr'acolo. in cloud ránduri Jidanul prinse ochirile lui Vasile. Gläjile Ii azurd din mdni. Fdand socoata In cartea lui soioasd, Herti veded a numai jumdtate dintre pluta§i mai au sd bed Ina trei-patru zile pand vor ajunge. Astfel pe ziva de azi are sä pue cep butoiului. Dar vreo trei romdni se apropie hotdrIti de el.

Nu dai, jupâne? Cum sd dau, bade Todore, mâne iar trebuie, poiniâne lar, dupd ala lar, pe ce plätl? Rdmai de pagubd, vezi bine! Ce pagubd, liftd, ce pagubd? Bem pe ardu§ia ce vom face-o peste trei sdptätnâni. Mult e pánd atunci?" Romdnui se cldtind pe picioare. Herti 19

www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

290

nu-1 MO In seamä, ci izbeste zdravAn cu ciocanul de lemn cepul butoiului. AdecA ai amutit, liftA spurcatA! Stai cA-ti stim noi nAravul!" Si toti trei 11 ridicA

pe sus, 11 duc la marginea unei plute, 11 prind de picioare si-1 cufundA In apA, Cu capul In jos, pâtiA la tAlpi. Jidanul se zvAr-

coleste ca un peste ce dà sA scape. Peste cAteva cupe 11 scot, inotoiat.

Dai-ne, jupAne, ha, mai porti-ne cu vorba? Dai, dai, rAcneste Herti, cu ochii umflati.

Nu dai,

Iti stim noi felul!" si iar 11 cufundA. CAnd 11 scot, Jidanul e vanAt-verde si ochii-i stau s'A plesneascA. AruncA vreo trei guri de apA si rAcneste liftd,

iar din toate plAmAnile.

Dai, dai. Vino dar si dA, fire-ai al dracului!"

Jidanul se sterge In grabA, se scuturd odatà ca si canele ce a esit din apd, face o fatA veselA si ochii i se aprind de bucurie.

D-voastrà gAndiati cd nu mai dau. Glumesc si eu!" Si Incepii sà.' umple iar jumdtAtile. www.dacoromanica.ro

Pluta§ii

291

Dar nu putù umplea nici douk cdci Vasile pornl de l'angä cArmä, ca o furtund, Il prinse cu o rnAna' de piept si-1 duse pftnà la marginea plutei. Acolo II ridicd In aer.

Fg-ti cruce, lifta, cA te botez acum! Vezi, ce popä ti-ai cäpdtat. N'am barlA si tot Is popa tAu astäzi!" Jidanul se mai zvascoll putin In aer,

vrand par'cd sA-si iasä din haine, apoi pumnul de fer se desclestà si cloud valuri mari se Inchiserà peste fanfana de botez a lui Herti. Vasile rase intdiaork dupä o multime de ani, un ras grozav, plin de furtund par'cd.

*

19*

www.dacoromanica.ro

Vary oara. 000

www.dacoromanica.ro

VARVOARA

Am intalnit'o pe drum, c'o traistá lungd, smolitä, de ILIA, umbland In sus si In jos. Se oprea. la Cateo poartä, priveä Inläuntru, uneori vorbeà douà-trei vorbe cu cineva din curte, si plecà mai departe. Sapa veche, cu coadä lungd, lucie, o tot mutà de pe-un umär pe altul.

N'ai de lucru, nu capeti de sApat, se vede, lele? Nu prea, zise femeea si treat mai departe.

Stai putin, lele, am eu o grädind. Pan' de searä o isprävesti". Ea se oprl deodatd, si 'ntoarse putin capul: www.dacoromanica.ro

296

L AgArbiceanu

Cat imi dai? hi dau o coroand. De-ai fi venit de dimineatd, Iti dam mai mult. Acum, uite, soarele e sus. Stii ce? Se-mi dai si-o bucatä de mamdligd; n'am mancat nimic de ieri." Se 'ntoarce ea, ne 'ntelegem noi, s'o duc In curte. Poruncesc sd-i ducd un blid de lapte si mdrndligd, si-i ardt grAdina.

SA vezi numai, cum am sd ti-o grijesc. Ai sd aid pomenesti cate zile-i aved." 0 las sd soarbd laptele si intru In casa. Aveam ceva de isprdvit, si din cand In cand aruncam ochii spre grädind. Femeea Incd nu intrase In lucru. Esii mai tarziu sd vdd ce face; ea nu mantuise

Ina de mancat. Cum, Doamne sfinte, o Intrebai eu, de-atunci puteai mancà de zece ori? Vezi, imi rdspunse ea, cd eu am durere de gurä. Si pieptul aid doare, si tusesc. Sd vezi cum tusesc... de se sperie copiii. Aia-i tusd. °data.* am mers eu la un doctor, s'a zis CA am herticd... Are dracu herticd! De-aveam, muream de mult. Dealtfel ce zici si dta, dacd moare omul,

nu-i mai bine? Popa David dela noi asa www.dacoromanica.ro

VArvoara

zice

ca.,

297

daca." moare omul, ii mai bine.

Uncle nu este durere nici intristare" §i Incepfi c'un glas gros, Intrerupt, sd spue cuvinte dintr'o cantare dela prohodul mor-

tilor. Imità, se vede, pe popa dela ei, pe David."

Crezui deodata ca femeea-i smintitd, §i priveam cu bagare de searna la ea, cum mancà Meet, ca de sild, cu ochii tinta In blid.

De unde e0 dta, lele ? Din Mäinaligani. Pe-acolo au gatit oamenii de prä§it? Au isprdvit care au avut; care n'au, nu gätesc niciodatd.

Pe semne dta n'ai pamant? -- Pe unde calc, parnantu-i al meu ca §'a dtale" §i Incepft sä razä de-odata', aratandu-§i dintii lati, gälbenii. Dada

sä se ridice, dar, ca §i and vi-ar fi adus aminte de ceva, se läsa iar moale, jos, §i pescul cu lingura de lemn o bucdtica de mämäliga.

Cred ca.' ai puted se vii acum In gradind, zic eu. A trecut aproape un ceas de cand tanddleK. Se vede treaba ca de aceea nu te primesc oamenii la lucru. www.dacoromanica.ro

I. Agarbiceanu

298

Pe mine? Pe dta. Vezi cd nu md cuno§ti?... Eu nu ma' duc la oricine. intai intreb cine §ade 'n casd,

§i

dacd-mi place md duc, de

nu-mi place... plec mai departe. D'apoi la mine ai venit färd sd fi intrebat de cineva?" Femeea nu zise nimic. Se sculä, I§i puse cojile de mdmdligd in traistd, se plecd apoi iar, ridicA blidul §i sorbi din el laptele,

In care mai rdmäseserd cativa stropi. i§i puse traista dupd grumazi, §i aveà ni§te priviri ca de scdpare, ca §i cand ar cerceta pe unde se iasd afard, In ulità. Nu i-am mai zis nimic. Am ldsat-o sd se clued. Dar ea cobori treptele §i o lud spre grddind. intr'o mi§care nervoasd i§i desprinse traista §i o atarnd intr'un mdr bAtran. Apoi, Incepand sd sape, imi zise: La dta am venit, pentrucd e§ti om bun.

De unde §tii dta? De pe ochi. Eu cunosc oamenii de pe ochi. Cand te-am vdzut, am ghicit cum e§ti, §'acum dandu-mi de mancare, mi s'a adeverit ghicitura." Sta frantd de vale §i AO a§a de www.dacoromanica.ro

Varvoara

299

repede, aa de bine, de-am rdmas uimit. Fir de buruianä nu ldsà, §i 'n jurul cucuruzului adunà mu§unoaie mari cu sapa, le rotunzid apoi repede cu palmele, ca §i cdnd ar tocml o pdne, ca s'o bage In cuptor.

Cum te chiamä pe dta, lele ?

in-

treb Intr'un tdrziu. Varvoara. VArvara poate.

Ba Vdrvoara; urIt nume, nu-i aa? Da dd-I In sfintii lui, cä noi avem un popd...

de tot nume pocite ne pune. lack de pildä,

la un copil de-al meu i-a pus numele David, ca la Jidovi. Acela nu-i nume urit, lele \Tarvoaro, acel David a fost Impdrat §i sfânt. De-a fost Impdrat nu §tiu, da cd-i sfdnt, §tiu. I! aud pomenindu-I In bisericä. Ce folos Insä dacä-i sfânt jidovesc! Si sd vezi: copilul e mdri§or §i päzete vitele. Si ce crezi ? râcle el pe-acolo, se joacd

In rdnd cu alti copii?... De fel... Std deoparte i plAnge. Si ortacii strigd la el: Jidovutule, Jidovutule, Jidovutule." Dac'am

auzit eu una ca asta, intins la popa m'am dus. Pdrinte, zic, dumneata de ce mi-ai www.dacoromanica.ro

300

I. Agarbiceanu

batjocorit copilul? Da, 1-ai batjocorit, i-ai dat nume de jidov. Acum sà faci bine schimbi numele i fà sd-1 cheme Pettru.

Da popa a räs, s'a spus cä asta nu se mai poate.

Nici nu se poate, lele Värvoaro."

Femeea nu mai zise nimic. Par'cd i-au venit deodatä In cap alte gänduri. Am läsat-o sà sape, i eu am trecut la un strat de legume se plivesc. Cäzuse de cu noapte o ploicicd de reveni bine pdmântul. Buruiana se smulgeà usor, cu räddcina Intreagd, albä, plind de atisoare. Parfumul pämäntului ud se ridicA In väzduh, cäldut par'cA ì oarecum arnärIu. Pliveam si din când In cAnd aruncam ochii spre femee.

Lucrà fräntä de sale, cu capul adus In piept. Erà slabA, aproape ca o suveicä.

totusi vedeam cd nu osteneste, cä" nu se opreste sd mai pliveascd, ridicându-se, In stänga i 'n dreapta, cum fac toti sdpätorii. Mi se pärea uneori ca bombäneste singurä, dar ce, nu puteam Intelege. Dela o vreme aud cA mä 'ntreabd:

Nu stii dta un leac de tusd? D'apoi ce umbli dupä leacuri dta? eu nu te-am auzit tusind niciodatd. www.dacoromanica.ro

Varvoara

301

CA peste zi nu prea tu§esc. Numai noaptea; atunci tu§esc sä mä rup, nu alta. Doctoru zice ca-i hertica, da nu-i hertick ci se vede c'o fi aghiu§. Ce-i aghiu§ul acela? Rai, nadu§ala, ce se fie? Nadupia la piept §i la rasuflu§. Am fost de vreo cateva ori de mi-o cetit popa nostru, da se vede a rugdciunea lui nu prinde. De ce sä nu prinda? Pentruca-i mai mult pe partea dracului cleat pe-a lui Dumnezeu... Ala numai de popa nu s'o näscut.

Nu-i unul mic, cu barbuta neagra,

rail? Mic, popa David? Thin! 15.-1 pu§i are-o barbd lungä, tepoasd, ro§catd. Gande§ti cd-i o ma-turd de mesteacän, cu care ai maturat curtea de s'o tandärit acum.

terile, dacd-i mare cat un cal,

Nu-1 cunosc. A§a popa nu §tiu. De unde sa..-1 cuno§ti? A§a popa crezi Ca' iasä intre oameni? N'a mai fost la ora § de cand 1-a sfintit ca popa vladica, Da mai bine nu 1-ar fi sfintit! Gande§ti CA nu-i insurat? Ba-i Insurat, §i are-o muere tare de treabä §i tare fruwww.dacoromanica.ro

302

I. Aght-biceanu

moasd. Da gándevti cà popa vrea sà tie de ea? Umbld dupä toate femeile din sat. Amarnic om, amarnic popd! Si biata preuteasd dac'o vdzut vi-o vdzut cd nu se poate

altfel, v'a luat vi ea un drdgut, un fecior din sat. Zdravän fecior! Il prinde câteodatä pe popa David de mdturd... imbrätevte. Vezi cd popa se 'mbatd, vi dacd se 'mbatà vine acasd vi-vi bate nevasta. Ti-am spus eu cd nu-i popd. Dealtfel nici n'o Invdtat.

vtiu. A fost tot acasd la plug, vi la vite. Apoi, fecior mare, a mers la vlddicie vr'o trei sAptdmani. Da 'nainte de-a se duce, o vándut doud pdrechi de boj. $i peste trei sdptdmâni a venit acasd, popa gata. Ce zici d-ta? Ce sd zic! a fost räu cd 1-a sfinEu

tit vrädica.

Ba a fost pdcat, mare päcat. sà vezi, lasd pe oameni sá moard nespovediti i necuminecati. Lui pui zlotu 'n palmd, vi-apoi vine" Stdtit putin, apoi adause: Dealtfel ti dau pace. Cu dumnealui n-am eu nimica. AtAta numai c'a pus nume de batjocurd copilului. Da eu acasä nu-i zic David. Acasä-i zic infra". Soarele se ridicase sus, vi cdldura www.dacoromanica.ro

VArvoara

303

cdded dogoritoare. Am ldsat plivitul §i m'am dus In cask gd.ndindu-md la femeea aceasta din Mdmdligani, care munce§te cu

atka hdrnicie, §i despre care nu puteam §ti de-i tresdritd, ori a§a e felul ei de vorbd.

La amiazd am chemat'o iar sà mdndnce. Dintdi n'a vrut sd vie. Se temed, socoted cá fac numai o glumd. Apoi se temed cd-i trag din platd, dacd-i dau §'o sorbiturd de mâncare. in urrnd venl §i se apucd, cu aceia§ tandä.lire, sä manânce, ca §i dimineata. Vezi cd mà doare gura? Se vede cd este ceva stricat In mine. Mi se stricd §i

dintii. Ind"

§i-§i

pline de find In gurà,

vArd cloud degete i

le scoase, dupd

putind cercetare, strdngdnd intre ele un colt de mdsea.

Pentruce ti se stricd? Nu §tiu. imi vine a§a o amdrald,

ca spirtul de tare; se vede c'aceia mi-i roade. Nu §tiu de unde.... Poate din fiere. C'odatd mi s'a stricat fierea rdu. Ai Avut vre'o supdrare, vreai s'A zici?" Femeea I§i ridicd deodatd ochii §i privl

la mine lung, intrebdtor, ca §i cdnd acum www.dacoromanica.ro

304

I. AgArbiceanu

m'ar fi väzut mai Intäi In vie*. Dar poate nici nu se uità la mine. Priveä prin ochii

mei Inc°lo, mai departe. De vorbit, n'a mai zis un singur cuvânt panä spre seard. 0 Intunecime ca o umbrd de durere veche ii ImbrAcA obrajii släbiti, i Incepfi sä" tu-

seascä adânc, Inchis, ca

i

cAnd ai da

c'un sul Intr'o gaurä afundA In pdmant. Nu Inserase când ispvävl cu grädina. Ii luä traista i es1 In curte. Dar nu Indräzneà sd vie sd-i clau banii. Cu zece cruceri Iti plätesc mai mult, lele Värvoaro. latä. saizeci. Mi-ai lucrat Femeea lud banii si se tare frumos" duse färd nici-o vorbd. Mai tärziu es pe ulità i mä 'ntälnesc c'un vecin. Umbläm noi dela o cräsmä la

alta, sä mai vedem cine-i pe-acolo. and ajungem la cräsrna lui Stan, acolo o gramadd de oameni se Imbulzau cu capetele unu 'ntr'altul, privind la ceva jos, In mijloc.

Ce sä fie? ziceau unii. O femee.

Ce-i cu ea?.. A avut cälcäturä, da acum s'o liVai de capul ei, ce chinuri!" Si oamenii incepeau s'ä se Imprdstie. www.dacoromanica.ro

Varvoara

305

Cand m'apropii §i eu, ràm'an inlemnit. Erà biata Varvoara. Cu gura plind de spume albe, bäloase, cu fata vanAtd, cu ochii lnchi§i, nemi§cati, cu degetele Incle§tate zä-

ceà intre traistà §i sapà. Oamenii Incepurà vorbele. Unul zise: A venit In crA§m'a", §'a M'id doi deti

de §pirt. Si dacä i-a bAut, a pldtit §'a dat

sä iasà. Da, and sä iasà, s'o Impiedecat de prag §i, ImpiedecAndu-se, a tot mers panà unde-o vedeti acum. Acolo a cAzut, §'a fost vai de capul ei apoi, a apucat'o boala.

De mult o duce a§a, zise altul. Cel putin de cincisprezece ani". Altul

o cunoscuse pe Várvoara

§i

Innainte de board, §i §tià s'A spunä din ce i-a venit. A rdmas, spuneà el, vdduvá." tândrä, dar nu s'a mai märitat. Avea o fatä §i doi

feciori. Fata dacä a crescut, a dat'o slujn'a, sä" lucreze, s'a' câ§tige ceva. A dat'o la bolta§ul din sat. Ad fata s'a rassárit Indatà. Traiu bun, muncd putinä, §i s'a ales In doi ani din Anuta o fatä ca de domn. Stäpâtiul sdu era nddr6gar, stà bine, dar cu muerea stà rdu. Se certau In toatd ziva. 20

www.dacoromanica.ro

306

1. Agarbiceanu

Dela o vreme jupanul Michel, era sas, s'a dat pe langd Anuta. Da n'a Imbrä-

cat'o, da n'a tinut'o 'n trai bun, da n'a purtat'o In cärutd.,. de, numai se ciudeau oamenii i femeile sopteau sä s'audä! $i-a auzit si Varvoara. A dus pe fatä acasä, a batut-o, a rusinat-o, a batjocorit-o; Anuta tipa In gura

mare cá nu-i drept, cä s'o batä Dumnezeu, cd s'o omoare dracul, de-a fi drept. Varvoara n'o credea alt rand de bätae puneà pe ea. Fata se zmância, izbed usile si fuga la jupanul Michel. Odatä i-a zis Varvoara: Du-te, nu i

te mai bat, nu te mai cert, da sà stii cä te urmaresc cu ochi de lup. Si cand te prind, dacA te prind, la o vrabie. Asa, sá

Iti

sucesc gâtul ca

$i fata s'a dus, dar de-atunci voara träià pentru un singur lucru: s'o prindd, i sa-i suceasa gatul ca la un puiu

de vrabie.

$i a inceput cu panda. In ploaie, In vant, In ger, ochii ei luminau In Intunerecul noptii, prin preajma casei lui Michel,

ca douä scantei. S'a bolnAvit de räcearä; www.dacoromanica.ro

Varvoara

307

a prins'o tusa, slabek piereà väzänd cu ochii. Si ce femee fusese mai Innainte!

Odata' insa i-a prins; inspre primayard, In gradina boltii, Inteo noapte. Ca aruncatà de-un vânt a sarit gardul vi s'a trezit cu ghiarele 'mplantate In grumazii fetei sale. Dar atunci sasul s'a ridicat, a Inhatat'o c'o mand de par, cu alta i-a desclevtat ghiarele din gatul fetei, vi-a izbit'o ca pe-un bruv de-oparte. Värvoara vru sa

strige, da cizma sasului o izbl cu putere In piept, In cap, panä and, din pricina calaturii, o cuprinserd spazmurile acolo, In fata lui. Dimineata fata s'a dus acasa. Dar

nu peste mult muri In chinurile navterii nelegiuite.

Dar Varvoara de-atunci a rämas cu boala aceia pe cap". Am ascultat istoria aceasta, vi mi-a venit deodata In minte a mi-a amintit ceva

dansa, ziand c'odata

i

s'a stricat räu

i Intelegeam cum de-a stat täcuta o dupdamiazä, färd o vorbä, and mai innainte fusese ava de vorbareatä. fierea;

Acum sta Ina tot intinsd. Nici nu sufla, i sapa

nici nu mai traià par'cd. Traista

20*

www.dacoromanica.ro

1. AgArbiceanu

308

priveghiau MO dânsa,

a se 'negrete.

§i

fata ei päreà

Oamenii Incepurä sä vorbeascA despíe altele, §i-i clädurä pace. Au mai väzut ei cä, dupä boala asta, bolnavii rämân a§a nemi§cati.

Dar deodatä Isi Intoarsersä cu totii ca-

petele: Varvoara deschise ochii 'nroOti, umflati, ca douà räni, rdcni din adânc, se intinse odatà, pocnindu-i toate oasele, apoi se zgArci, Intepenind pentru vecie. Dumnezeu s'o ierte, c'a fost femee harnicA §i cinstitd" ziceau oamenii, fäcftndu-§i, cutremurati, semnul crucii.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL: Sluga nostru Culita Caprarul Gruia impacare

Cula Mereut Valva bailor Costea Padurarul Gura satului Popa Vasile Mistretul

Un doctor Anghelu§

Dan jitarul Melentea Räzbunarea Pluta§ii Varvoara

..

3. 19

35 53 75 89 105. 137 151 167 185 205 223. 241 259 275 295

00 0

www.dacoromanica.ro