Adaptarea La Efort Si Efectele Sale Asupra Organismului

Adaptarea la efort şi efectele asupra organismului

determină determină schimbări schimbări funcţional e, e, biochimice, morfologice şi în acelaşi timp ajută la educarea laturilor de personalitate. Între dozarea şi adaptarea efortului fizic există relaţii strânse de care trebuie să se ţină seama în conducerea meto metodi dică că a proc proces esul ului ui de antr antren enam amen ent. t. Proc Proces esel elee de adap adapta tare re la efor efortt se decla declanşe nşează ază numai numai atunci atunci când când excita excitaţii ţiile le ating ating o intens intensita itate te propor proporţio ţiona nală lă cu capacitatea de efort indiiduală. !n olum mare de excitaţii, fără ca acestea să aibă şi intensitatea minimă necesară, precum şi excitaţiile intense cu un olum minim nu pot faoriza adaptarea. Procesul de adaptare decurge cu atât mai bine cu cât dozarea se apropie de aloarea optimă dependentă de capacitatea organismului la efort şi de randament. "u cât ne îndepărtăm faţă de aloarea optimă #dozări mai mici sau mai mari$, cu atât efectul antrenamentului se reduce. %acă cerinţele depăşesc capacitatea organismului de efort sau dacă raportul dintre componentele olumului şi intensităţii este greşit, atunci capacitatea de adaptare şi cea de reglare scade, în consecinţă apare o stagnare sau o regresie a performanţei. Procesul de adaptare este rezultatul alternării corecte între efort şi odihnă & refacere. 'ub aspectul biochimic nu are loc numai refacerea resurselor consumate, ci urmează şi una generală peste nielul iniţial, ca proces de supracompensare, care este de fapt baza creşterii funcţionale a randamentului sporti.  (daptarea organismului la efortul fizic este definită ca ansamblul reacţiilor sistemului biologic care menţin stabilitatea funcţională în cazul modificării mediului  înconjurător şi are loc în mai multe etape) etape) Faza de decompensare , oboseală reziduală, epuizare mai mult sau mai puţin accentuată a rezerelor energetice şi o alterare a calităţilor fizice de iteză iteză,, forţă, forţă, coordo coordonar nare, e, percep percepţie ţie,, iteză iteză de reacţi reacţie. e. (ceast (ceastăă stare stare de oboseală prooacă transformări biochimice ale mediului intern. Faza de compensare , reenire, este cea în care are loc refacerea rezerelor organismului la alorile anterioare efortului. Faza de supracompensare supracompensare, de resinteză a rezerelor energetice la un niel superior nielului iniţial poate aea o durată ariabilă, ariind în funcţie de inten intensit sitate ateaa stimul stimululu uluii aplica aplicat, t, frec frecenţ enţaa antren antrename amente ntelor, lor, gradul gradul de  încărcare a pregătirii şi calitatea metodelor metodelor de refacere postefort. care subs substa tanţ nţel elee tind tind prog progre resi si spre spre nie niele lele le Faza ondulato ondulatorie rie în care iniţiale. Faza de stabilizare a capacităţii de efort  la   la un niel nou, mai înalt decât nielul iniţial. Efortul fizic

•

•

•

•

•

  *ste demonstrat experimental că aplicarea unor eforturi fizice repetate în condiţiile în care organismul nu a încheiat fazele procesului de adaptare conduce la nerealizarea adaptării şi în final la o stare de supraîncordare fizică şi la creşterea receptiităţii la îmbolnăiri. Pentru realizarea adaptării organismului la efort este indiscutabil necesar un antrenament sporti care să fie abordat pe  principii fiziologice: accesibilitatea antrenamentului este capacitat capacitatea ea de acces acces la procesul procesul de antrenament, ceea ce presupune) standard sanogenetic, stare funcţională •

optimă a organismului şi capacitate de efort, motiaţie psihoafectiă, bază tehnico&materială, factori de macro&+microclimat adecaţi gradarea efortului fizic sub aspectul olumului, intensităţii, complexităţii factorilor tehno&tactici multilateralitatea antrenamentelor, folosind nu numai metode specifice ci şi de antrenament mental. continuitatea asigură un caracter sistematic antrenamentului. indiidualizarea în limitele posibilităţilor impuse de sportul practicat, existând ariantele ca un acelaşi efort să fie perceput diferit de indiizi) pentru unii să fie subdozat, pentru unii în limitele tolerate de organismul lor, iar pentru aţii să fie supradozat. utilizarea eforturilor susţinute în antrenament asigură perfecţionarea sistemelor funcţionale adaptatie) modificări ale homeostaziei, specializarea economiei organismului, ridicarea potenialului de efort. respectarea regulilor generale de igiena antrenamentului sub aspectul locului de desfăşurare, orarului, echipamentului, succesiunii de exerciţii. realizarea unei refaceri adecate tipului de sport şi consumului predominant ce a aut loc în timpul acestuia) refacere neroasă, neuro& endocrină, neuro&metabolică, cardio&asculară şi respiratorie, mixtă. •

•

• •

•

•

•

Efectele antrenamentului asupra aparatului locomotor 

 În timp, antrenamentele determină la nielul aparatului locomotor următoarele modificări) hipertorfia şi+sau hiperplazia fibrelor musculare, produse sub acţiunea intensităţii contracţiei sistematice şi a aproizionării insuficiente, iniţiale cu oxigen ameliorarea substratului energetic şi enzimatic al contracţiei musculare) antrenamentele de iteză şi forţă măresc substratul energetic antrenamentele de anduraţă stimulează formarea mioglobinei şi a depozitelor de glicogen creşterea numărului de capilare pe unitatea de secţiune musculară scăderea alorilor reobazei şi cronaxiei exprimă  îmbunătăţirea excitabilităţii musculare. •

•

•

•

•

•

Efectele antrenamentului asupra sistemului nervos

 În urma antrenamentelor la nielul sistemului neros se pot  înregistra următoarele efecte) procesele de excitaţie şi de inhibiţie sunt mai intense, mai mobile, mai echilibrate  îmbunătăţirea stabilităţii faţă de factorii perturbatori prin optimizarea localizării şi alternării focarelor dominante de la nielul scoarţei cerebrale •

•

creşterea gradului de percepţie la modificările mediului şi a celui de a elabora decizii, de a răspunde adaptat la stimuli ariaţi. •

Efectele antrenamentului sportiv respirator se pot sistematiza în:

asupra aparatului

- creşterea debitului respirator maxim - desfăşurarea economică a entilaţiei prin frecenţă moderată a mişcărilor respiratorii şi olum curent mare - îmbunătăţirea raportului entilaţie&perfuzie - creşterea intensă şi persistentă a consumului de oxigen.