A5-1.7. Sf. Teofilact Al Bulgariei, Talcuirea La Epistolele Pauline - Vol. II (II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni)

Ci PIKPMICI MIEI •

ALE

\

P l f f l P i E l î I î E p i ŞI INTRU-TOT-LÂUDATOLUI APOSTOL

PA V EL TÂ.i.atTITK

E L I N E Ş T E DE

FERICITUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Tălmăcite în limba cea obicinuită acum grecescă şi împodobite cu feliurite Însemnări DE

NICODIM

AGHIORITUL

TRADUSE IN LIMBA ROMÂNĂ" • '

DE

MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI SUCEVEI

T O M U L CARE CUPRINDE: E P I S T O L A

I I

A DOUA CĂTRE CORINTENI, CEA CĂTRE QALATENI, F I L I P I S E N I Şl COLAs|ENI

EFESENI,

TIPĂRITE

In dilele Majestăţeî Sale, iubitorului de Christos C A R O L R E G E L E

I

R O M Â N I E I

Cu binecuvântarea şi. aprobarea Sfîntului Sinod al Sfintei Biserici A.utocefale Ortodoxe Române.

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA

CĂRŢILOR 19 0 4

B I S E R I C EJ5 T î

C ELE

P A " f R U-S P R Ă-D.E C E

TRIMITERI

aie sfîniukii, s!ăvitu!ui şi întru-tot-lâudatuluî Apostol P

A

V

E

L

auire a Iul TeofilacJ Arhiepiscopului Bulgariei la a doua trimitere a ApostoluPavel către Corintenî tălmăcită în limba românescă din tălmăcirea grecescă a fericitului întru pomenire Nicodim Sfetagoreanul*). s

*S'd început la anul mântuire! 1846 Fevr. Mon. Slatină.-»

Pricina trimiterei a dâua către Corinteni*), dupre Chrisostom, Teodorii, Teofilact şi Icumenie. Pricinele pentru care. a scris dumnecfeescul Apostol acesta Odoua trimitere către Corinteni sînt trei: Mai întâîic, pentru-câ fi dupre înţeleptul Teodi rit, şi dupre Teofilact, s'a fost făgă­ duit marele Pavel în trimiterea cea întâia să mergă la Corint, însă s'a întârziat fiind că Duhul Sfîni îl pornea • pre el a se îndeletnici la altele mai de nevoe, şi fiind-că a urmat lui ispite, pentru acesta trebuia a se desvinovăţi către Corinteni pentru multa sa acesţă întârziere, şi a trebuit a scrie şi a Il-a trimi­ tere lor. Iar a doua pricină este, fiind-că s'aii fost mai îndreptat Corintenii din întâia scrisdre, mai ales wnilindu-se pentru pecatul celui ce luase pre maşteha sa, şi întristându-se pentru că au fost trecut cu vederea a se face în patria lor acest-fel de • fără-de-lege, pentru acesta trebuia Pavel a lăuda pre ei prin ., a H-a trimitere; căci precum îi prihănea când aii greşii, aşa tre­ buia a-i lăuda şi când s' au îndreptat; drept aceea acesta trimitere'nicî prihânitore este, fără numdî la puţine părţi pre la sfîrşit. Iar a treia-pricină este, dufre Icumenie, fiind-că Corintenii se amăgeau de cel ce făceau desbinârile, şi mai ales de hristi[

) Insemneză, ca trimiterea acesta este. a patra dupre rânduîala, cu care a scris Pavel trimiterile sale, adecă dupre cea către Tesalonichem întâia, şi dupre cea a doua, şi dupre cea întâia către Corinteni, pre­ cum dice Teodorit. ) Trimiterea acesta, s'a scris, dupre Meletie al Atinelor, în anul douS4eci şi trei dupre înălţarea Domnului (tom. I al bisericeşteî istorii). l

s

inii cţî mândri din Evrei, şi luau aminte la slova legeî vechi, ri sofoteau neutral (indiferent) pre Darul lui Iisus Christos, şi t>rîveau la cei ce se făleau în faţă, şi necinsteau pre Pavel, că­ tre un prost şi de nici un cuvînt vrednic, pentru acesta a a¬ vut trebuinţă a scrie şi acesta a Il-a trimitere, cu care îi la­ udă pre ei, pentrucă au scos din adunarea lor pre- amestecătoTal de sânge ca maşţehu sa; porunceşte insă- Iar ,să-l prfitne'seă iarăşi în adunarea lor pre acela ca pre unul ce s'a pocăit. Ii întiaţă însă pre ei şi despre lege şi dice, că -tiu se cuvine a lua aminte numai la slova Cea veqlutâ a legeî, ci să Cerceteze noima duhului cea ascunsă în slovă. Şi că, -dupre ce -a venit Chri­ stos s'a făcut făptură notcă, şi pentru acesta nu trebue hristianiî a vieţui dupre vechimea legeî, ci a se înoi întru tote; iar prihănind pre minciuno-apostoliî cei ce se făleau în faţă, po­ vesteşte câte rele a pătimit pentru Evanghelie şi arată vedeniile ce le-a veefut; apoi, sfătuindu-î să nu pecăiuîascd, ci cei ce aii pecătuit să se pocâiască, sfîrşeşte trimiterea cu mulţâmire.

TÂLOUIRfe LA ACEA A Il-a CĂTRE CORINTENI : C A P . I. KIMENUL (ADECĂ TEXTUL

EPISTOLEI).

i . Pavel, Apostolul luî Iisus Christos, prin v o e a luî D u m ­ nezeu, şi Timoteî fratele. T Â L C U I R E. D e vreme c e dumnedeeşcul Pavel întru întâia trimitere a arătat Corintenilor că a trimis pre Timoteî, apoi 1-a priimit iarăşi pre el întorcendu-se de a c o l o , pentru acesta întru acesta a Il-a trimitere uneşte pre T i m o t e î cu sineşi. Căcî a c o l o m e r ­ gând Timoteî, a făcut pre Corinteni prin- fapte să cerce fapta luî cea bună, şi dupre urmare, s'a făcut cunoscut lor, şi multe greşale ce aveau eî le-au îndreptat; pentru acesta, dic, Pavel împreună îl numeră pre el cu sineşî. VedI însă, o cetitoriule, cum urte ori îl numeşte pre T i m o t e î fiu al s e u ; că scrie către Filipiseşî despre el că « c a fiîul tatălui a slujit mie (Filipisenî II, 2 2 ) . Tar une. ori îl numeşte împreună lucrător cu el, că a scris acestoraşî Corinteni întru I-a trimitere despre el « c ă lu­ crul Domnului il lucreză, ca şi eu.» ( X V I , 1 0 ) . Iar întru acesta trimitere îl numeşte frate al şeii, fâcendu-1 pre el din tote părţile, şi din fieşte-care cinstit nume, v r e d ­ nic d e cucerire şi de respectarisire.

Bisericeî lui Dumne.deu ceil ce este în Corint. A i c e a lipseşte d e afara dicerea: dicem ve dicem? arată mal j o s A p o s t o l u l . Iar Corinteni, pentru ca să-i unescă pre e î ; sînt despărţiţi întru sineşi, aceia nu-s în căcî biserică va să clică adunare şi împreună 0

sau înştiinţăm; şi ce. biserică numeşte pre căci hristianiî c e l , c e biserică, nici să dic, strînsdre de mulţime.

împreună cu toţi sfinţii cari sînt în t6tă Ahaea. A i c e a Apostolul îşi aduce

aminte" d e -

7—

toţi sfinţii, adecă d e

toţi credincioşii hristianî, cari se aflau în totă A h a e a ) , îritâîu a d e c ă pentru ca să cinstescă pre Corinteni, fiind-că prin tri­ miterea cea către dînşii, hiritiseşte pre toţi cei-l-lalţî; şi al d o i l e a încă, căcî cu obştesca hiritisirea sa către toţî, îî adună pre toţî Peloponeseniî împreună, spre unire şi spre a fi un su­ flet. Şi pre lângă acestea, fiind-că toţî pătimeau pentru acesta şi o b ş t e ş t e pre toţi îî vindecă, care acesta întocmai o face şi Galatenilor şi Efesenilor, hintesindul pre toţî d e o b ş t e ; Iar. sfinţi numind pre cel credincioşi, arată cu cuvîntul acesta, că. c e l c e este necurat, acela nu e vrednic a lua dela Pavel a¬ cesta obştescă oraţie şi hiritisrnos. • . • • 1

;

2. Har fie v d u e dela Dumnecjleu Tatăl nostru şl dela D o m n u l Iisus Christos. C e dicem şi c e glăsuim noî v o u e , bisericeî Corintului ? A c a s t a : să fie voue har şi pacea luî D u m n e d e u şi a Domnului Iisus Christos; despre acesta am dis mai pre larg la cea întâia c ă ­ tre Corinteni (Cap. I stih 3 ) , şi vedi acolo.

3. Binecuvântat este Dumnedeu. şi Tatăl Domnului n o s ­ tru Iisus Christos. A făgăduit în trimiterea cea întâia A p o s t o l u l să mergă 3a Corint, apoi fiind-că a zăbovit, a prepus că se vor mâhni forte Corintenii pentru întârzierea sa, că ar fi cinstind mai mult pre alţii decât pre dînşiî, şi că m e r g e şi îi cerceteză cu înfăţişarea sa. D e c i vrând a se desvinovăţi şi a.arăta Corintenilor că s'a oprit d e a merge la dînşii, d e multele ispite c e î-a urmat, face prea potrivită şi înţeleptă desvinovăţirea sa. Mulţămesc, dice, luî D u m n e d e u , care m'a izbăvit d e primejdii. Iar prin mulţămirea acesta ghicitoreşte arată, că cele c e îl opreau pre el a nu m e r g e la dînşii au fost mari rele şi ispite, d e care, fiind-că l-a izbăvit Dumnedeu., mulţămeşte. S e cuvine însă, o cetitorîule, să faci stare la dicerea « D u m n e d e u » , şi apoi să începi şi să dicî: «Şi Tatălui D o m n u l u i ) . Iar d e vei ceti acestea unite aşa: « D u m n e d e u şi Tatăl Domnului nostru», nu este vre o noimă tiecuviinciosă, căci D u m n e d e u şi T a t ă l , al unuia şi aceluiaşi Chri­ stos, dupre omenire este D u m n e d e u , Iar dupre Dumnedeire este Tatăl. ' .>"'• ' 2

') Iar care parte a Moreeî se numeşte Ahaea, yedj-o la suptînsemna•ea cap. XV, 26 al ceiî către Romani. I *) Insuşî acesta djcere şi Teodorit tâlcuirid-o, adecă „binecuvîntat este Dumnedeu", aici a stătut. Şi Tatăl Domnului nbstru Iisus Christos, că li nostru este Dumnedeu, iar Domnului nostru; Iisus Christos Tată. A;estă osebire şi stăpânul nostru o a înveţat, că întru ştiinţele evangheleî 1 °ă pentru acesta a c}'s Apostolul, că din parte lumaî m'aţî cunoscut, pentru ca să împungă pre Corinteni, căcî nu au epădat desăvîrşit din aucjul şi sufletele lor clevetirile cele ce se făceau isupra luî de către mincîuno-apostoliî. ce

— 16 •- nici. ara îu^ţ dâţea slovei, prenum Mofâi, c i ni s'a\ hîcreditiţat d.arej* • •p-djtiÎBÎ^B^rt'»': F H t i d ^ • Âpostnn\:insă ^yffşiţ d i u r n i s t e era Pavel, nu cu nebu­ nie prihâriită, ci nebunia lăudată şi fericită, adecă Cu nebunie şi eşire din sineşi eroticescă (adecă Iubitorescă); fiind-că atâta multă dragoste avea către Dumnecjeu d e trei ori fericitul acesta, în cât era mulţămit d e dragostea luî D u m n e d e u şi cu singur i u ­ bitul său D u m n e d e u vieţuia, şi tot afară din sine fiind şi prin dragoste s'a mutat tot către Dumnecjeu; şi nu mal vieţuia—viaţa sa, ci viaţa lui D u m n e d e u celuî iubit d e el, ca prea mult e r o ­ ticescă şi iubitorescă. Pentru acesta şi d i c e a : «Iar viez n u d e acum eu, ci viază întru mine Christos» (Gal. II, 2 0 ) ) . D e c î deşi ne-am uimit, adecă ne-am făcut afară din sine-ne, negreşit luî Dumnecjeu ne-am uimit, adecă pentru Dumnecleu ne-am făcut unii ca aceştia, şi pentru Iubirea c e a cătră D u m n e d e u şi c o ­ vîrşitdrea dragoste. :

3

14. C â dragostea luî Christos ne ţine pre noî, judecând ') Iar Fotie 4 ' i că de vreme ce maî sus a c\is Apostolul: „nădejduesc că şi în conştiinţele vostre sînt arătat", şi: „Că nu îarăşî pre înşi-ne, ne recomenduim", că nu avem trebuinţă de recomendaţie către voî; pen­ tru acesta dupre urmare dice: „Că ori de ne-am eşit din simţiri pentru Dumnecjeu; adecă de ar dice cine-va, pentru-că sîntem eşiţî din sine-ne, acesta stă la Dumnecjeu să o judece, şi nu la voî; fiind-câ precum a ) Dicerea acesta alegoriceşte o tâlcueşte purtătorul de Dumne4eu Maxim: „începătura şi pârga a înveţătureî omenilor, cea către buna cinstire de Dumne4eu aşa fire a se face către trup că cu slovă ci nu cu duhul, dupre întâîa-prolovire a nostră spjre buna cinstire de Dumne4eu vorovirn. Şi din parte sporim cu duhul şi pre grosimea graiurilor vedendu-o cu teoriile cele maî subţiri, dupre cât se pote omenilor, cu curăţenie ajungend la curatul Christos, spre a putea noî 4 ' dupre Mar. Apostol: „Deşi am cunoscut dupre trup pre Christos, ci acum nu'l maî cunoştem, adecă pentru sempla pTosvolirea minţeî către cuvînt, fără de coperemînturile cele asupră-î dela trup pre cuvînt "cun6scendu-l, sporind noî Spre slava celuîa unuia născut dela- Părintele seu (Cap. LXI, suta a doua din Teologhie). , " ) Şi Climent încă Stromateul, într'o" unire. 4ice~precum la noî dupre trup este (adecă se că este în pecate, şi afară de pecate, nu du,pre trup; aşa şi 'ia Christos dupre trup (se $ice) când se afla în patimile cele fireşti şi neprihănite; îar când nu este întru acelea (se 4"'ce) nu du­ pre trup şi precum Christos, cf' > scăpat de acelea, aşa şi noî (Stromat. Cart. a 4-a, 1). Iar Teodorit dice, înveţându-ne, că cu stăpânesca morte s'a stricat mortea, apoî nicî pre un om îl ştim muritor; că dacă însuşî stăpânul Christos pătfrnaş avendu-şî trupul, ci după patimă l'a făcut pre el nestricăcîos şi nemuritor.

68

— 69 —

c e

l

c e

-

!

ce

a

17- D e c î dar, orî-carele s'a făcut întru Christos, făp­ tură nouă este. Ori-cine, dice, a credut îa Christos, acela de aceea a venit, întru altă făptură, şi s'a făcut zidire n o u ă ; de unde nu; sintem datori maî mult noî hristiarih să vieţuim învechita d e pecate viaţa aceea a vechiului Adâan, ci noua viaţă a luî A d a m celui nou, adecă a, luî Christos Dumnedeuluî n o s t r u ) . ») Pentru acesta şi Mar.. Vasilie prea potrivit a'dis aceste vrednice de lăudă: „Decî Domnul gătindu- ne,pre,noî către viaţa cea din înviere, pune "înainte, tdtâ;.evanghelicâsca petrecere,f?re nemâniere, pre nepomenirea de rău, pre necăderea în iubirile de îndulciri şi pre neîubirea de -argint chi­ pul legîuindu-I; ca,- cele ce vecut acela le are dupre fire, acelea noî maî înainte apucând de voea nostră, să le isprăvim. Decide ar'cjice cine-va hotărând, că Evanghelia ar fi proînchspuirea a vieţeî ceiî din înviere, mi se pare că nu ar greşi împrotiva cuviinţei (Cap. XV, despre Sf. Duh).— Iar înţeleptul Fotie acesta tâlcuindu-o _dice: „Dic Elinii, şi Iudeii: ce se făleşte Pavel cţicend: „Iată s'au făcut noue tote? Orî carele s'au făcut în Christos este noue zidire?" Eu i't:). jî

Nu a d i s : nu faceţi lucruri necuvenite şi necurate, ci a dis cea maî mare: să nu ve atingeţi de Elini. Necurâţia însă este de două feluri: una a trupului şi alta a sufletului; şi necurăţie a sufletului este gândurile cele de ruşine şi trupeşti, p o m e n i ­ rile de reu, vicleşugurile, înduplecările şi învoirile păcatului, a privi cine-va cu poftă feţele cele frumdse, a se îndulci d e c u ­ vintele cele de ruşine, a spurca cele-l-alte simţiri ale sale cii îndulcirile pătimaşe şi vătămătdre. Iar necurăţie a trupuluî îarăşî este curvirea, preacurvia şi ori care altă înverşunare, c e se face prin fapte. Pentru acesta voia şi D u m n e z e u şi dumnedeescul Apostolul lui, ca,noi hristianiî să fim curaţi d e tdte acestea şi -eu Sufletul şi cu trupul. Deci eşîţi, dice, voî hristianiî din împreuna petrecere a dmenilor necredincioşi şi din împărtăşirea fapteloi celor rele şi osebiţi-Ve, adecă staţi osebiţi de sine-ve despre dînşii şi curâţaţi-vă şi atuncea ve voîu priimi; căci când tu hristianul te vei osebi d e omenii cei răi şi vicleni şi de faptele cele rele, atuncea te vei uni cu D u m n e d e u .

18. Şi v o î u fi vdue de tată, şi v o i veţi fi mie de fi şi fiice, dice D o m n u l a-tot-ştiutorul ( E v . X X X I , 1). V e d î iubite cetitoriule cum a prorocit prorocul Ieremia dir început pre a doua naştere a Sfîntuluî Botez şi pre punerea d< fii care avem să o d o b î n d i m noî hristianiî în anii cei mal :d< nre urmă ? Câ acesta o însemneză dicerea acesta a luî. — 85 —

Vil

CAP,-

i . D e c î aceste făgăduinţe a.vendu-le, iubiţilor, să ne curăţim pre înşi-ne de t6tă spurcăciunea trupuluî şi a d u ­ hului. Care făgăduinţe dice aicea Pavel, că avem noî hristianiî ? A¬ cestea adecă d e a fi noî biserici ale luî D.umnedeu, d e a, avea noi pre Dumnedeu \şi Părintele lăcuind şi umblând înlăuntru! n o s ­ tru şi d e ^ fi •rt»XM şr^gordd .al lui Dumnedeu>. Pentru "acesta dşr să ne. curăţim pre lnşi-ne^-de necuratele fapte, pentru-că a¬ cestea spurcă trupul nostru; să ne curăţim însă şi de cugetele cele d e ruşine şi hulitdre şi pătimaşe, pentru-că acestea spurcă pre duhul adecă sufletul nostru ). 1

Sâvîrşind sfinţenie pentru frica lui D u m n e d e u . Nu e destul, dice, numaî a se depărta cine-va d e necurăţiile şi de pecat, ci se cuvine pre lângă acestea a face bunătate şi sfinţenie, adecă să dobândescă curăţenia şi întregă înţelepciune; a adaus încă şi «Intru frica lui D u m n e d e u » sau pentru-că se face întregă înţelepciune şi meşteşugită, adecă aceea c e întrebuinţâză cine-va înadins, pentru ca să placă dmenilor şi nu pentru frica luî D u m n e d e u ; sau cu acesta arată noue Pavel cu c e chip p u ­ tem să săvirşim întregă înţelepciune, adecă cu frica }uî D u m n e ­ cjeu, căcî măcar deşi pofta trupuluî tiraniseşte pre o m , dar însă cel c e are frica lui în inima sa, acela va potoli turbarea poftei. Pentru acesta a dis şi David: «Impjraneşte cu frica ţa cărnurile mele, că d e judecăţile tale m ' a m temut» (Psalm CXVIII, 19). Să nu socoteşti însă, o cetitorîule, c ă sfinţenia însemneză numai pre întregă înţelepciune, nu, căci acăsta însemneză d e opşte pre totă curăţenia vieţeî.

2. încăpeţi-ne pre noi, pre nkninea am nedreptăţit, pre niminea am stricat, dela, niminea ne-am lăcomii. 0 Marele Vasilie însă, întrebat fiind dela alţii cât folos pricinueşte întristarea ;ea dupre Dumnecjeu, ci dela v o î înşivă; căcî voî nu numaî nu v'aţî căit c ă c i v'aţî întristat şi cu mult maî vîrtos din întris­ tarea acesta v'aţî făcut maî luătorî aminte şi maî osârdnicî spre ce

faptă bună.

C i răspundere.

întristarea acăsta, elice, a dat pricină vduă a răspunde m i e prin pocăinţa ce-aţî arătat.

C i mânie.

.

A c e s t a întristare a vostră, d i c e , v ' a dat

pricină să vă

mâ­

niaţi asupra celui ce euryea cu masteha s a şi a ve despărţi de împreună petrecerea Cu el.

Ci frică.

:;.

Acestaşî întristare, d i c e , a vostră a pricinuit mie frică; căcî acelsta aşa de îngrabă îndreptare ce aţî luat s ' a pricinuit vouă din frica mea şi de frica luî D u m n e d e u , dupre T e o d o r i t .

Ci dorinţă,.

„Nu da sufletul teu" spre întristare şi nu te năcăji pre sineţi întru su­ fletul teu" (Sir. XXX, 22). Ci însă întristarea cea dupre Dumnecjeu, când este covârşitore, vatamă pre cel ce se pocăîaşte, căcî îl aduce la deznădejduire şi din deznădejduire pricinueşte luî morte; pentru aceeaşi întristarea cea acest-fel covârşitore, trebue a o goni dela sineşî cel-ce se pocăîaşte; de acesta a cjis şi Sirah: mângâe-ţî inima ta şi întristarea lungă (adecă covârşitore sau şi de multă vreme) depărtez-o dela tine, că pre mulţî î'a amorât întristarea" (Sir. XXX, 23). Şi Cuv. Casian cjice că una din.cele opt cugetări ale răutate! este şi întristarea. Şi pre acesta cu­ getare dupre rânduîaîa o numără a cincîa, cjicend aşa: Decî maî întâî se cuvine a ne nevoî asupra duhului întristăreî, celuî ce bagă sufletul în deznădejduire, pentru-ca s'o izgonim pre. ea.din inima nostră, că a¬ cesta a oprit pre Cain neîertâdu-1 pentru uciderea de frate a se pocăi; şi pre Iuda dupre vînejarea Domnului; cu singură întristarea acesta ne nevoim, ce este pentru căinţa păcatelor şi se face cu bună nădejde, des­ pre care a d j Apostolul: „Cum-că întristarea cea dupre Dumnecjeu, Iu­ creză pocăinţă spre mântuire necăită; că întristarea cea dupre Dumne­ Zeu hrănind sufletul cu nădejdea mântuire! se află mestecată cu bucurie: pentt'u aceea şi face pre om osardnic şi supus ascultător spre totă lu­ crarea bună. Filocalie foia 72. ţ)ice însă şi Sf. Marcu Schitianul, că or' carele va cădea în vre un pecat, se cuvine a se întrista dupre analoghic păcatului ce a făcut, adecă de este păcatul luî mare, mare să-î fie ş întristarea luî; şi de este păcatul luî mic, mică să-î fie şi întristarea luî pentru-că de nu se va întrista omul după măsura păcatului seu, ci lesnire îarăş cade întru acelaş păcat: „De va cădea cine-va orî în ce fe de păcat s'ar întâmpla şi nu s'ar întrista dupre măsura greşeleî, cu Ies nire îarăşî cade întru aceeaşi cursă" CXV, Despre ceî ce li s i - 93 (Cap. pare că se îndrepteză din fapte). s

r

întristarea acesta a pricinuit mie mare d o r , c â d e vreme c e mal sus a dis frică, ca şă nu=se arate c ă domneşte îî stăpâ­ neşte pre eî, pentru acesta în scurt a îndreptat cuvîntul şi a adaus dorinţa, care este arătătdre d e dragoste şi nu d e /Stăpânire.

Ci râvnă. Acesta întristare a vostră, cjice, v'a pricinuit şi râvna, adecă v'a făcut să râvniţi pentru Duranedeu, şi pentru dragostea lui Dumnecjeu.

Ci i/.bândâ.

":'

„"

A c e s t a v'a făcut .sâ izbândiţi |}fta;xu legile luî Dumnecjeu, care legi s'au ocărât şi s'au necinstit d e acel-ce a curvit cu masteha sa.

Intru tdte v'aţî recomenduit p e înşi-ve, a fi curaţi de tot lucrul. Cu tdte aceste bunătăţi, dice, c e aţî luat din întristare, nu numaî aţî arătat că nu aţî făcut ' . r e un pecat ca acesta p r e ­ c u m l'a făcut cel-ce s'a împreunat cri masteha sa, ci aţî arătat încă şi că nu v'aţî îndulcit, , nicj jf'$, "fost plăcut un pecat c a acela; c ă d e vreme c e în întâia Trimitere a dis c ă "voî sînteţî umflaţi d e mândrie, care cuvînt arăta că Corintenii erau păr­ taşi păcatului aceluia, pentru acesta (|ice aicea, că v o î , fraţilor, acum aţî risipit prepusul acesta defa~voI, şi aţî arătat că sîn­ teţî curaţî d e prihănirea acesta,

i 2 D e a m şi scris dar vdue, nu pentru cel-ce. a n e ­ dreptăţit, nicî pentru cel-ce s'a n e d r e p t ă ţ i t ) , ci ca să,se arate sîrguinţa ndstră cea pentru v o î , către v o i , înaintea luî Dumnedeu. l

Pentru c a să nu djcă luî Corintenii: şi dacă noî sîntern curaţi şi ne atinşi de păcatul acesta, pentru-ce dar n e înfruntai şi ne certai? Pentru acesta dice aicea Pavel, c ă atâta mulţâmesc p e n ­ tru cele-ce am scris atuncea, şi pentru certarea c e v'am făcut, încât şi dic, câ înadins şi pentru însăşi acăsta am scris c a dra­ gostea şi sârguinţa c e am pentru au îndemnat spre acăsta cu mij­ locirea Corintenilor, şLtpre/E#inteiiî iarăşi 'î-au îndemnat c u mijlocirea Machedonenifor'fTnveţătorI, dice, v'aţî făcut voî C o ­ rintenii Machedonenilor .si pilcfâ d e bunătatea milosteniei, apoi să nu vă arătaţi voi învăţători cu milostenia maî josiţi decât ucenicii voştri, adecă decât Machedoneniî. ?

3. Şi am trimis pre fraţi, ca nu lauda nostră cea p e n ­ tru voi să zădărnicescâ în partea acăsta, ca (precum diceam) să.fiţi gătiţi. .. i_ ••• -j.-, .-• c

:

A i c e a Apostolul ca c u m s'ar face pre sineşî că este unul dintre Corintenî şi pentru acesta se tenie şi se nevoeşte pentru dîn­ şiî; căcî dice cum că, fie vreme c e m'am lăudat pentru voi c ă ­ t r e Machedonenî, nh'amiSemut nu cum-va se mă arăt mincîunos în lauda c e am făcut ş u ş ă mă ruşinez; pentru acesta am tri­ m i s pre fraţi pentru ca^*sâ h u se arăte laudă mea c e o am dis pentru v o i , zadarnică şi deşartă, adecă mincinosă, căci ău fălindu-mă pentru v o i , m'am lăudat către toţi Machedoneniî; în c â t d e v e veţi arăta voi acum mai josiţi decât Machedoneniî, dupre câtimea milosteniei, obştescă va fi ruşinea, şi a mea câ m ' a m lăudat şi a văstră^ pentru care m'am lăudat; însă mă tem, d i c e , să nu mă ruşinez nu 4n, fieşte-ce pricină, ci în partea a¬ cesta, adecă în pricina milOst'ăniei, A c e s t e a însă tote le-am făcut, pentru ca să fiţi gata a jmilui p r e c u m diceam Machedonenilor, c â toţi hristianii din A b a c a sînt gata şi nimic lipseşte la dînşiî. :

4. N u c u m - v a de v o r vani împreună cu mine M a c h e ­ doneniî şi vă v o r afla pre v o i negătiţi, să ne ruşinăm noi (ca să nu d i c e m : v o î } întru acest ipdstas al laudei'). Iarăşi acelea dice aicea. Pavel, «şi creşte mai mult temerea şi nevoinţa c e o avea pentru Corintenî şi ÎI îndemnă cu siloghismuri omeneşti; ca sâfiăj'gafe-. spre milostenie; că le di~ce: p ă t e c ă nădăjduiţi că e i v e p v o î u erta şi pentru acăsta nu vă ruşinaţî d e nu vă veţi afla. gătiţi spre milostenie, dar d e se va întâmpla a veni în Corint împreună cu mine .şi-din M a c h e d o ­ nenî, care p o t e urma, şi d e vă vor afla eî negata spre milostănie, c â t ne v o m ruşina şi n ^ ^ m o i ^ - P e n t r u - c ă mai mare ruşine urm e z ă a fi tot-de-una, c ^ â ^ s î r i ţ ?&ţă "streini şi dmenî n e c u n o s ­ cuţi, decât când sînt aJlorŞ^iŞP/cunosăuţî. Nu a dis însă c â d e v e v o r afla c ă nu • •ţoiţi ^niuosienie, ci d e vă v o r afla negata spre milostenie\ s:^.c^) Aicea'lipseşte cjicerea: „adaug pre lângă, eele cjise" adecă acesta nbţă o adaug po lângă cele cjise, căcî ceea.cs semenă cruţându-se şi c. i. .' ») Pentru acesta .cjice dumnecjeescul Ipan Chrisostom, că cu cât ave cine-va maî multă bogăţie, cu atâta e ş l daiftr şi maî mult a milui: „Pen­ tru însăşî acesta dar şi bogaţii maî fcutt decât săracii se numesc, făl fiind, căcî în îmbelşugare aflându-se qu SS fac blâncjî, ca să nu-rra dică că au dat milostenie, că de nu o au' djat_£upre cuviinţă, nicî aşa vor scăpa de muncă; că milostenia nu se judecă dupre măsura celor ce ny vor, ci dupre îmbelşugarea socotinţei, c&-'Christos a poruncit să prisosescă dreptatea nostră maî mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, în cât şi milostenia, de se dă nu mal mult încă decât a acelora, .nu vet intra întru împărăţia certurilor; şi acela câtă milostenia da? Din tote, cele ce aveau cjecîuîală, şi îarăşî altă cjecîuialâ; şi dupre acesta a treia, în cât din nicî una, da o a treîa din avere, că treî.cjecîuele împreună puindu-se acesta fac; şi după acestea şi pârgî şt cele întâîu născute, şi altele maî multe. Iar cela ce dă a treîa, îar maî ales jumătate din cele ce sînt (când împreună cu acestea, acelea puindu-se în jumătate este), decî dacă cela ce dă jumătate nimica Iucreză, apoi cela ce nicî a cjecea dă, de ce va fi vrednic? Potrivit dar cjicea (Domnul adecă) puţini sînt ceî ce se mântuesc" (Vor. LXIV la Matei). Şi Iarăşi cjice: ..Pentru acesta de multă milă este trebuinţă încă şi de îmbelşugată iubire de omeni'. Că ascultă ce cjice prorocul: „Milueşte-me Dumnecjeule dupre mare mila,ta". Drept aceea şi pre noî ceî bogaţi, aşa trebue ,a, ne milui,. dupre mare mila cea dela noî. Că ce fel am fi către ceî împreună robi cu noi,, acel fel ne vom noroci de stăpânul. Dar care este mila cea mare? Când nu vom da din prisos, ci din lipsă" (Vor. LX la Matei). Şi aîurea acestaşî cjice: „Că ce folos este, spunemî, când avend rnubă bogăţie, atâta dai, cât ar da cine-va dintr'un noian un pahar şi nici' aî rîvni mărimea sufletului unei muerî văduve? Şi cum veî cjice: „Milueşte-mă Dumnecjeule dupre mare mila ta şi dupre mulţimea îndurărilor tale şterge jfără de legile mele", însuţi ne miluind dupre mila cea mare şi pote nicî dupre cea mică,

) Că, pentru ficesta şi se cjice faptă bună (sau virtute), pentru-că este .' de sineşî alesă şi voită, de acesta a cjis dumnecjeescul Ioati Damaschineanul: „Virtutea orî fapta bună se numeşte însă peritru-că se alege, căcî este alăsă şi voită, căcî cu alegere şi de însuşî voea se cade a face noî binele, nu fără voe şi de silă" (In cuv. despre faptele bune şi răutăţi), Pentru ce însă este fapta bună de voe, pentru-că este şi lăudată, că ceea ce se face de silă, nu este lăudată. ţ)ice încă şi Grigore al Niseî, că fapta bună e ore-care lucru nestăpânit şi de voe; îar cea silnicită şi silită, nu pote a fi faptă bună (despre alcătuirea omului cap. XVI). ) Dicerea acesta aşa o scrie Solomon: „Pre bărbatul blând şi dătă­ torii blagosloveşte Dumnecjeu" (Pild. XXII, 28). Asemenea însă cu acesta este şi ceea ce cjice înţeleptul Sirah: „Intru totă darea alineză-ţî faţa ta" (XXXII, 8). Iar cum că alinarea s'a înţeles de Sirah la osîrdie şi bucu­ ria sufletului, cu care se cuvine a face milostenia cine-va, vederat arată ceea ce se aduce după cjicerea de maî sus: „Şi întru veselie sfinţeşte zăcîuîala (tij); însă când un suflet milueşt6| cu osîrdie şi.cu bucurie, bu­ curia acesta şi osîrdia îl îndemnă pre suflet să miluiască şi cu îmbel­ şugare. Vecjî şi suptînsemnarea'cjicereî: „cel ce milueşte întru blândeţă" (Rom. XII, 8).'

— 114 —

— 115 -

J

2

8. Puternic însă este D u m n e d e u , t o t darul să prisosescă. întru voî. Cu aceste cuvinte surpă Apostolul cuvîntul care obişnuesc a-1 dice ore-cariî puţinî credincioşi hristianr: eii de voîu da mult, m e tem nu cum-va să sărăcesc. D e c i dice unora ca acestora P a ­ v e l : Hristianilor, D u m n e d e u p o t e a ve face atâta nelipsiţi-de c e l e trebuinciăse încât să puteţi face fieşte-ce har, adecă să fa­ ceţi totă îmbelşugata milostenie către săraci. Deci daţi cu îm­ belşugare şi fără cârtire ca şi fieşte-carele dar al luî D u m ­ nedeu să prisosescă întru voî, ca şi din darul cel d e acest-fel al luî Dumnedeu să crâscă îarăşî şi şâ prisosescă tot-de-una mi­ lostenia vostră cea către săraci.

C a ; întru totul tot-de-una t6tă îndestularea avend să prisosiţi spre tot lucrul bun. V e d i , hristiane, c e cjice aicea Pavel ? Pentru-că el nu se rogă pentru Corintenî ca să aîbă bogăţie ..multă, ci ca să aibă câte le sînt de ajuns şi spre îndestularea- trupeştilor trebuinţelor lor. Dîcend însă acesta, arătă că nu-I sileşte nici îî îndatoreşte să d e a milostenie din lipsa lor; fiind-că de vor da din lipsă, nu v o r avea cele spre îndestulare, ci vor ,avea lipsă d e cele d e n e v o e ; mai învaţă încă şi acesta, cum'; să întrebuinţeze cine-va darurile şi bunătăţile lui Dumnedeu" cum se cuvine, adecă să le întrebuinţeze spre a prisosi întru t o t . lucrul bun. Pentru cele trupeşti, cjice, rog să aveţi câte vă sînt spre în­ destularea trebuinţei vostre, Iar pentru cele duhovniceşti (că acăsta însemnăză dicerea «spre tot lucrul b u h » ) r o g să aveţi pri­ sosinţă şi îmbelşugare, nu numai eâ să.miluiţi cu prisosinţa şi cu îmbelşugare, ci şi ca .să faceţi cu îndestulare şi cu filotimie t o t alt lucru bun şt plăcut luî Dumnedeu.; "

g. Precum este scris: d m p r ă ş t i a ^ a u , dat-au săracilor, dreptatea lui remâne .în v e c » (Psalm, C X I , 5 ) . Fiind-că mai sus a dîs Pavel, câ pentru ca să prisosiţi, p e n ­ tru acăsta acum formâluind şi arătându-o acesta, aduce măr­ turie dela prorocul David carele dice «aii împrăştiat»; Iar cjicerea a împrăştiat însemnăză pre prisosinţă şi p r e îmbelşugare, căcî baniî ceî c e se dau milostenie nu rămân, iar dreptatea, adecă iubirea de omeni şi îndemnarea cea câtre"-săraci, care V a r Câş­ t i g a din banii ceî c e s'ar da (dreptateMnşă numeşte pre iubi­ r e a d e omeni acesta, pentru-că face drept pre cel c e milueşte şi ş t e r g e păc%tele lui), acăsta dreptate, ?dic, şi iubirea de omeni r ă m â n e în văc, adecă şi întru acesta ş i j în cel c e va să fie ). . t) Pentru aceea a cjis Marele Vasilie: •„ Dar însă pote se va părea ţie deşănţat ceea ce voesc a cjice, ci decât tote'trste maî adevărată, că îm~ 1

- 116 —

Pentru acesta şi omul cel milostiv este blagoslovit şi Iubit de toţi. Pentru acăsta a d i s ' S o l o m o n : «Blagoslovenie este preste c a ­ pul celui c e împarte» (Pild. X I , 26). Şi fiiî şi strănepoţii milos­ tivului sînt Iubiţi şi binăcuvîntaţî de cei următori, precum este scris: «totă diua milueşte şi împrumută dreptul şi sămânţa lui în­ tru blagoslovenie va fi» (Psalm. X X X V I , 2 3 ) 1

1 0 , Iar ceia ce dă semânţă semănătorului şi pâne spre mâncare va da şi v a înmulţi sămânţa v 6 s t r ă şi va creşte rodurile dreptăţeî vostre: . :

Cu aceste cuvinte Apostolul rogă pre Dumnedeu, pentru C o ­ rintenî, tot o dată şi pentru bunătăţile cele trupeşti şi pentru cele duhovniceşti; şi adevereză cuvîntul şi rugăciunea dela lu­ crătorii de pământ aceia ce sămănă, dieend: şi. dacă D u m n e ­ deu dă hrană acelora carii hrănesc trupul, cu mult maî vîrtos va da bunătăţile cele -duhovniceşti celora ce plugăresc ceriul şi hrănesc. sufletele, atât pre ale l o r - c â t şi pre ale celor de aprope. Insă cu aceste cuvinte ce dice Apostolul, rugând pre D u m ­ nedeu să dea şi să înmulţâscă sămânţa vostră, arată că bogăţia . cea simţită, se face sămânţă duhovnicâscă când se dă la săraci; căcî din sămânţa acesta duhovnicescă, adecă din bogăţia ceea c e se împarte la săraci, creşte tot lucrul bun la cei milostivi şi se înmulţesc holdele dreptâţeî lor şi ale faptei b u n e a lor- P e n ­ tru acesta şi dupre urmare dice, că Dumnedeu să crâscă rodurile" dreptăţeî vostre ). însemnăză însă şi acesta aicea, că Apostolul rogă pre Dumnedeu să dea celor milostivi, nu răsfâţare, ci hrană; adecă nu multe fefurirnî şi îndulcitore mâncări, care-privesc spre benchetuire, ci mâncări proste şi de un fel, care privesc spre 2

prăştiindu-se bogăţia, dupte chipul ce îl pune înainte Domnul,; are fire de a rămânea, îar ţiindu-se strînsă se înstreineză; de o vei păzi, nu o veî avea, iar de o vei împrăştia, nu o percjî; că a împrăştiat, cjice, şi & dat săracilor, dreptatea lui remâne în vec" (Cuvînt către ceî bogaţi). ) Acesta maî cu osebire a urmat la fiiî şi strenepoţiî sfînţuluî aceluia.şi milostivuluî Filâret, pentru-ca totă lumea când vedea pre fiiî luî şi maî ales ceî miluiţi de dînsul, obicînuîa a cjice cu dragoste şi cu blagoslovenie cuvin­ tele acestea: îată blagosloviţii fiiî milostivuluî Filaret. Şi dar se plineşte la fiiî celuî milostiv ceea ce a făgăduit Dumnecjeu luî Isaia: Eu voîu pune duhul meu preste seminţia ta şi blagosloveniile mele preste fiiî teî (Isaia XLIV, 3). *) Teodorit însă . priimi$Hii6.

\$'

uda şi eu.

puţin c e - v a să m& laud.

Măcar..deşi am întrebuinţat mal.înainte, d i > dre-care p r o îndreptărî la voî pentru laudele c e am se d i c ; dar însă n u m e îndestulez numai întru aceleaşi, ci Iarăşi ve dic ca sâ nu s o ­ cotescâ cine-va din voi că sînt nebun şi fără de minte, căcî a se lăuda cine-va prost şi c u m s'ar întempla fără a avea vre o silă la acesta, cu adeverat este semn de nebunie şi d e nesocotinţă eu însă nu o fac acesta, a me lăuda ca rin nebun şi fără d e minte, fără a avea pricină şi n e v o e ; dar silit fiind o fac acesta. Pentru acesta trebue a fi socotit şi ca înţelept, dar însă d e Uu o veţi erta mie acesta voî, nici me socotiţi d e înţelept, ci ca n e b u n (cu tdte că d e nevoe m e laud), nici d e acesta me l e ­ p ă d şi priimesc a me socoti voî d e nebun. D e c î suferiţi-me ca p r e un nebun pentru a me lăuda şi eu precum şi mincîu­ no-apostoliî adecă se laudă, însă pentru a me lăuda puţin c e - v a şi prea mic. ce

17. Ceea ce grăesc, nu grăesc dupre Domnul, ci ca în­ tru neînţelepţie, în starea acesta a laudei. C e e a Ce dic, adecă cuvintele singure şi graiurile laudei gole mu sînt dupre voea Domnului, pentru-că se arată d e mândrie ). S c o p o s u l însă şi sfîrşitul pentru care dic cuvintele şi graiurile 8

) Iar Marele Vasilie tâlcuind pre. Isaia cjice. cil. diavolul se preface în anghel de lumină încă şi la toţî aceî ce socotesc de bună norocire şi de fericire bogăţia, slava, îndulcirile cele trupeşti, frumuseţile trupurilor şi lucrurile cele pământeşti; pentru acesta şi••'pţeţpcu! David pre desfătare şi pre benchetuire le socotea de luminare, cars sra cu adeverul ncîpte şi întunerec; pentru acesta şi cj'ce: „Şi noptea lurninare întru desfătarea mea" (Psalm. CXXXVIII), care cjicere aşa o tâlcii.eşte Teologul Grigorie, că pre desfătare o socotesc a fi luminare. ' . •, • ) Vecjî despre acesta suptînsemnarea cjicere" „Că precum este scris, cel ce se laudă în Domnul laude-se" (I Cor. I, .3^). ) De acesta şi Teodorit cjice: „Lege stăpânescăj este,-' învăţând, căcî când tote acestea le veţî face să cjiceţî: „Ci rol>ţ netrebnici sîntem, că ceea ce am fost datori a face am făcut" (Luca. X'C'ÎII, 10). Pentru acesta, şi dumnecjeescul Pavel cjice: „Ceea ce grăesc nu o grăesc dupre Dom­ nul, în loc de afară de legea luî, le cjk acestea. l

s

8

;

— .142 —

acestea, este prea Unit cu v o e a D o m n u l u i ; nu a dis întru n e b u ­ nie şi c a întru neînţelepţie; căci lauda mea, d i c e , să potriveşte cu nebunia şi cu necunoştinţa, însă nu este cu adeverat n e ­ bună. Pentru c a să nu socoteşti însă tu, o cetitorîule, că în­ tru tot cuprinsul scrisore! aceştia, grăeşte Pavel cu neînţelepţie şi qu dupre v o e a Domnului, pentru acesta a adaus în starea laudei, adecă în partea acăsta şi în pricina laudei, a d e c ă în singură partea laudei mele măcar a fi nebun şi c u tQte c ă nu ^ţnţ, nu înşă şi întru alte dre-care. - .. T0". ţ u i n d - c â .mulţi s e l a u d ă dupre trup, m e voiţi, j â r

1

• '.; -

Fiind, dice, că mulţi se laudă dupre trup, a d e c ă din lucru­ rile c e l e din afară ale lumeî, d i c e , din nobilitare, dela tăerea împrejur, c e o au şi pentru-că strămoşii lor sînt Evrei, c ă a¬ cesta este aceea c e a dis mal sus Pavel, c ă "nu grăeşte dupre D o m n u l a se lăuda, adecă în o r e care privilegii, ca acestea ale trupuluî, căcî c e folos este sufletului a fi cine-va din strămoşi Evrei? Negreşit nici unul; nu s o c o t e s c , dice, eu acestea c a d e faptă bună, ci fiind-că mincîuno-apostoliî acela se laudă întru acestea, pentru acesta şi eu sînt silit aicea a m e asemăna c u dînşii şi a' mă lăuda.

19. Ş i c u dulceţă suferiţi pre ceî neînţelepţî, înţelepţi fiind vroi. V o i , d i > m e siliţi a mă lăuda şi a dice acestea, căci d e nu aţî priimi v o î p r e mincîuno-apostoliî aceia să se laude şi d e nu aţî v e d e a c ă v o î vă vătămaţi şi vă păgubiţi din laudele a¬ celor cele d e acest-fel, nici o dată aş fi voit a face acesta, a d e c ă a mă lăuda. Neînţelepţî şi necunoscători numeşte p r e aceîa c e se laudă cu pronomiile c e l e trupeşti, adecă ale trupului şt ale neamului; căci dacă a se lăuda cine-va şi întru cele d u h o v ­ niceşti, este în ruşine d e nebunie şi d e necunoştinţa, cu cât mal vîrtos a se lăuda c u totul cine-va, întru cele c e nu sînt duhovniceşti ? Iar cuvîntul -cel c e îl d i c e lor, c ă sînteţî înţelepţi, se v e d e adecă a fi blând şi lâudător, însă maî mult este p r i hănitor şi certător fiind-că, dice, voî întru cunoştinţă păcătuiţi, ca uniî c e sînteţî înţelepţi, căcî d e aţi fi nebuni şi fără d e minte aţî fi vrednici d e ertare. 2 0 . C â suferiţi, de v e robeşte pre v o i cine-va. Vedî, cetitorîule, câtă cuviinţă de r o b i dice Pavel că aveau Corintenii cu care erau robiţi cu covîrşirea mincîuno-apostolilor. ce

D e v e mănâncă cine-va, d e v e îa cine-va. V e d i iubitule, câ A p o s t o l u l d o v e d e ş t e cu aceste cuvinte p r e minciuno-apostoliî, c u m c ă luau bani şi că îi luau c u covîrşire?

- 143 -

Căci dicerea: v e mănâncă, acesta arată multa lor răpire şi c â mâncau pre Corintenî. In cât ceea c e a dis mal sus despre dînşiî, a d e c ă că întru ceea c e s e laudă el, cu adevărat şi potrivit o a d i s ; căcî numai ca o laudă o diceau aceîa, dar nu o aveau aceîa şi cu adevărat; căcî c u făţărnicie şe arată c ă nu Iau, îar cu adevărat luau.

D e se sumeţeşte cine-va. A d e c ă voî suferiţi d e se sumeţeşte cine-va asupra vdstrâ şi vă stăpâneşte cu chip tiranicesc; căci domniî şi stâpânitoriî voştri mincîuno-apostoliî, văsîrit vouă îngreuetorî şi însărcinătorî.;

D e v) Şi Teodorit încă aşa tâlcueşte cjicerea acesta: „Afară de cele maî multe" puţine cjice din cele multe am fost silit a povesti, cjice însă acestaşî, că a fi „în fome şi în sete" acesta era patimă a luî Pavel, ne_ vrută, iar a fi în post, de multe orî acesta era faptă bună a Apostolu­ lui, de bună voe. Nu se dumereşte însă Marele Vasilie pentru ce cjice Solomon că „Nu va pedepsi Domnul cu fomete pre sufletele drepţilor" (Pild. X 7), îar Pavel pătimea de fomete şi de fome? Şi dezlegând ne­ dumerirea cjice-: „-Că nu de fometea cea trupescă-cjice Solomon, căcî aşa ar fi cjis „trupurile drepţilor" ci pentru fometea cea sufletescă că nu va pedepsi cu Tomete sufletele drepţilor, că „aşa" era împrotivire către viaţa celor fericiţi. Dacă Pavel între laudele sale numera şi acesta, în posturi de multe ori şi acesta în fomete şi în sete, îar împrotiva fometeî se rogă proro­ cul pentru drepţi, şi maî bine este ca fieşte-care din acestea despre lipsă dupre înţelegerea cea maî înaltă a se lua. Una ca acesta este şi aceea: nu am vecjut pre dreptul părăsit „nicî semînţa luî cerend pâne". Că ne aducem aminte de Ilie cerend pâne dela Sidonenca şi de semînţa drep­ tului Iacov, care căuta pane în Eghipt (tâlc. la djcerea: postul şi prive­ gherea vostră le urăşte sufletul meu). (Isaia I, 17). r

— 149 —

n e înveţe, că cela c e se nevoeşte a folosi prin cuvînt şi prin învăţătură pre fraţii săi, măcar deşi nici unul dintr'înşiî s'ar folosi, el însă are sâ-şi ia dela Dumnedeu, desăvîrşită plată nevoinţeî şi a osteneleî sale ), j N ă v ă l i r e a s u p r a m e a c e a în fieşte-cafe di. j A d e c ă osebit de tote cele-l-alte greutăţi ce sufăr, cea maî rea este acăsta de hîară şi îndrăcită pornire şi ridicare, ce o ,fac. asupra m e a în tote dilele tote gldtele şi norddele cetăţi­ lor cu o b ş t e s c â socotinţă şi conglăsuire. ' '..Purtare d e g r i j ă a t u t u r o r laiscricilor. •••i:.Je să spun, cele ale descoperirilor, care şi acestea nu-mî este d e folos a le spune pentru mândrie, sînt silit însă să le spun.» Dar d e nu vei spune altora descoperirile acestea, o fericite Pavele, nu le ştii singur ? Şi ştiindu-le, nu te mândreşti? Aşa,_ldice, aşa; ci însă nu ne mândrim atâta omenii, când singuri noi ne ştim faptele cele bune, şi darurile nostre când ne mândrim, când'le spunem acestea şi le arătăm la alţii. D i c e însă Pavel că lauda descoperirilor îl a¬ d u c e la mândrie, nu d o r că însuşi avea să se mândrăscă, ci pen­ tru c a p r e noi să ne înveţe Ca sâ nu arătă t;j altora darurile c e le luăm dela D u m n e d e u , ci să ie păzită în sine-ne ascunse şi tăinuite. Şi dupre alt chip nu este de folos- a se lăuda Pavel întru descoperirile sale, pentru ca să nu s o c o f ă s c ă cine-va, câ el s'a făcut maî pre sus d e ceea c e se vedea, adecă mal pre sus d e o m , precum acesta mal j o s a dis-o. Iar mincîuno-apostoliî şi fâră a avea vre un d u m n e d e e s c dar şi descoperire sâ făleau că a u ; iar Pavel c u . tdte că avea a spune atâtea şi atâtea d e s ­ coperiri ale Domnului, d e care s'a învrednicit^ însă una sin­ gură o p o m e n e ş t e şi o arată aicea, şi acăsta iarăşi o arată silit fiind şi fâră a voi. Să ştii însă, o cetitoriule, c ă descoperirea :

— 154 —

a r e o s e b i r e ~ d e ~ ^ e d e n i e ; căci descoperirea are ce-va mai muli decât vedenia; fiind-că vedenia, dă numai să vadă dre-care taine acela c e v e d e , îar descoperirea, arată şi dre-care mai a d â n c i . decât cele c e să v ă d ) . 1

2. Ştiu pre un o m întru Christos mal înainte cu patru­ s p r e z e c e ani. Nicî tote descoperirile câte le-a vădut fericitul Pavel le arată aicea, precum am dis (iiind-câ s'ar fi făcut însărcinător şi greu .^uvjhhii^fi&sSd.. rault^)^.nicH?fŞşî.îţ6t''e le tace, ci arată numai pre urta, pentru ca sâ dbvădăscă că silit fiind arată şi-acăsta. A adaus însă Pavel a dice «în Christos» ca sâ nu dică mincîunoapostoliî că s'â răpit d e d e m o n i ca Simon. p i c e însă şi că, cu patru-spre-dece ani mai înainte a vădut descoperirea acăsta, nu fără cuvînt şi fără pricină, pentru ea să te înveţi tu cetitoriule a) câ acesta ce a tăcut şi a ascuns vedenia acăsta patru-spred e c e ani, negreşit nicî acum nu ar fi voit a o arăta, d e nu ar fi fost silit de n e v o e , şi b) că dacă Pavel cu patru-spre-dece ani mai înainte s'a învrednicit d e nişte descoperiri ca acestea, cât de mare era acum si de câte daruri s'a fost învrednicit, dupre pe a suferit pentru Christos atâtea şi atâtea primejdii ? Nu d i c e însă în faţa întâia adecă că eu am vădut, ci în a treia faţă «ştiu un o m » ca cum ar fi fost altul, carele a vădut descoperirea acăsta: întâiu adecă pentru smerita cugetare precum şi evanghe­ listul Ioan în a treîa faţă a dis despre sine: « D e c î a eşit cel1-alt ucenic, carele era cunoscut arhiereului» (Ioan XVIII, 16), şi. Iarăşi «şi cela ce a vădut a mărturisit şi adevărată este măr­ turia lui» • (Ioan X I X , 35); şi alta însă, pentru-că este obicinuit la mulţi şi la ceî din afară şi la cel din lăuntru, a poveşti is­ prăvile lor în a treîa faţă, ca cum le-ar fi făcut alţii. 1

Sau în trup, nu ştiu, sau afară de trup, nu ştiu ( D u m ne4eu ştie), că s'a răpit unul ca acesta până la al treilea ceriu. ) Aşa vedem că Teologul Ioan multele minuni ce le vedea în Apo­ calips (adecă întru descoperire) şi neştiind ce sînt, i se descopereau acestea de Anghelul, carele îî arăta descoperirea; „că a dis mie Anghclul: pentru ce te-a mirat? Eu voîu spune ţie taina femeeî şi a hîareî, ce o ţine pre dînsa, ceiî ce are şepte capete şi cele cjece corne" (Câp. XVII, 7). ţlice însă şi sfV Macarie, că aîta este vedenia şi alta luminarea şi descoperirea: „Este sim­ ţire şi.este vedenie şi este luminare şi cel ce are luminare este maî mare decât cel ce are simţirea, că i s'a luminat mintea luî, căcî că a luat drecare parte maî mare decât cela ce are simţire, fiind-că a vec|ut întru dînsa dre-care încredinţare de vedenii, însă alta este apocalipsis (adecă desco­ perirea), că lucruri mari şi taine ale luî Dumned,eu se descoper sufletului" (Vor. VII, răspuns 5). Despre Apocalips vecţî la tâlcuirea cjicereî: „De vom grăi vouă întru descoperire (I Cor. XIV,—6). l

-

155 -

*) Nu numaî pentru smerita cugetare mărturisea Pavel aicea, că nu ştia când s'a răpit de era cu trup sau afară de trup, ci cu adeverul nu ştia; şi chîar de ar fi voit să spue, nu ştia ce se spue; căcî precum T e ­ ologul acela şi străvăcţetorul dumnedeescul Grigorie al Tesaloniculuî scrie întru una din surpările cele asupra luî Achindin, carele prin ispită ştia taina dragostei către Dumnecjeu, ceiî maî pre sus de cunoştinţă şi maî • pre sus de fire, şi carele nu numaî s'a învăţat din cele cercate, ci şi pătimind, şi ispitindu-se precum dfce însuşi el scriexjicend- dumnecjeîască răpire aşa se face către ceî vrednici de taina acesta: ceî ce pătimesc acesta, cjice, în vremea când au să se răpescă, se învrednicesc de o dumnecjeîască şi negrăită strălucire maî întâîu, care se socoteşte de eî, că vine de sus şi acesta negrăită strălucire, îndată prin mintea acestora răpind'o şi din tote estimile cele simţite şi gândite şi pre însuşî ridicându-1 maî pre sus de dînsul îl face pre el cu totului tot al eişî (a¬ decă al dumnecjeeşteî străluciri); în cât cela ce pătimeşte acesta fericită schimbare şi luminare maî pre sus de înţelegere din tote fiind eşiţ, acum încă şi din sineşî, nu ştie de este întru acea vreme cu trup sau iară de trup; că pătimind atuncea mintea de către cea maî mare (adecă de dum. necjeîasca strălucire) şi maî pre sus şi maî bună şi mai pre sus de fire, nu pote a lucra cele alie fireî sale, adecă nu pote a înţelege ce-va din cele ce sînt, nicî însuşî pre sineşî aflându-se atuncea subt negrăita ţi­ nere aceea dumnecjeîască; că de ar înţelege' ce-va din cele ce sînt, sau starea sa, numaî este întru Dumnecjeu, nici s'a răpit către acea una şi ascunsă maî pre sus de minte; îar după ce se lasă iconomiceşte de. luminarea aceea negrăită şi se întorce întru sineş, atuncea cunoşte câ întru acea vreme era afară de sineşî şi că pătimea 6re-ce strein şi maî pre sus de firea sa şi cum că cu adevărat nu ştia, sau de era în trup sau afară de trup. însemneză că acestea le-am scris dupre singură în-' ţelegerea cuvintelor sfîntuluî de care îmî aduceam aminte şi nu din cu-> vînt în cuvînt; căcî nu aveam faţă cartea dumnecjeesculuî părinte şi a-.j -cesta încă maî însemneză-o că mintea răpindu-se de dumnecjeescu. yâifS măcar că se face maî pre sus de firea sa, însă nu se tulbură nicî pă- ' timeşte vre o schimbare spre maî rău, ce fel pătimesc mincîuno-prorocil şi vrăjitorii ceî ce se împrelestesc de demoni; ci remâind curată şi ne: tulburată pătimeşte schimbare întru maî bun şi maî pre sus de fire* â-" flându-se întru uimire şi în mirare. Şi vecjî suptînsemnările cjicereî „ştiţi căcî când eraţi păgâni" (l Cor. XII, 2). Despre răpirea acesta scrie acestaş părinte Grigorie către monahia Xeriia aceste vrednice de laudă cjicend: „piua însă strălucind şi lucefărul cel de lumină purtător răsă­ rind în inimile nostre, dupre vîrfelnicul cel între Apostoli, vine dupre prorocescul cuvîntul acela, adevăratul om la adevărata lucrarea sa şi cu lumina întrebuinţând calea se duce sau se ridica pre munţi veciniei şi către lucrurile cele maî pre sus de lume, ce sînt întru lumina aceea (o minune!), se face văcjetdr nedesînsoţindu-se sau desînsoţindu-se (despărţindu-se) de materia cu care din început era împreunat, precum ştie calea (care acestaşî este cu cjicerea cea apostolicescă „sau în trup sau afară de trup, nu ştiu, Dumnecjeu ştie") că nu se lasă aripilor celor fanţaziceştî ale minţeî, sau pre tote le încunjură mintea ca o orbă, nicî ;

—

15R

_

lat al. treilea ceriu, aşa poţi a-1 înţelege: a) ceriu numeşte la ..multe părţi Sfînta Scriptură pre* aer: «Şi veţi stăpâni preste paserile ceriului, adecă ale aerului sau ale văzduhului» (Fac. I, 18). Şi paserile ceriului (Psalm. VIII, 8 ) . Ş i : « D e a ţie Domnul din de cele simţite ce nu-s de faţă ap'ucându-se, nicî de priceperea cea amăhunţită şi neajunsă a înţelegerilor cea prea înaltă; ci întru adevăr se sue cu puterea Duhului Cea negrăită şi cu, duhovnicesca şi dumhed,eescă apărare aude graiuri negrăite şi. vede cele nevăcjute şi de aicea se fiice şi este cu totul al minuneî şi. de s'ar duce de acolo. Şi însem­ neză că dupre sfîntul acesta şi dupre. toţî părinţii ceî deştepţi (achimiţiî), dc nu s'ax învrednici cine-va de luminarea cea în inimă (care se numeşte şi înipostatnică, pentru-că rămâne în suflet dupre deprindere şi nu ca din înţelegere făcendu-să şi desfăcendu-să), de nu se va lumina cj'c inima maî întâîu, Ca să se răpescă către Dumnecjeu, nu pote mintea; câ do luminarea aceea ce se înmulţeşte în inimă şi se revarsă precum cjice losif Calotheti, mintea poveţuindu-se, se urcă sau se ridică spre dumnecjeeştî descoperiri ale putereî luî Dumnecjeu şi ale înţelepciune! şi ale bunătăţeî luî. Şi se răpeşte către însuşirile cele pururea vecuitore şi fireşti ale luî Dumnecjeu, cele maî.înainte de facerea zidireî şi înplinirile celor ce vor să se facă le vede şi alte tainice şi negrăite taine le priveşte, câte ar voi a le descoperi Duhul Sfînt minţeî, măsurat dupre cu­ răţenia eî (vecjî şi la filocalia la Calistru fugarul dela cap. LII până la LXIX). A cjis şi Simeon Metafrastul tâlcuind cuvintele Marelui Macarie: „Şi lumina, ceea ce a strălucit, cjice, împrejurul fericitului Pavel pre cale prin carea spune s'a suit şi în al treilea ceriu şi s'a făcut aucjitor de taine negrăite, că nu a fost ore-care luminare de înţelegeri şi de cu­ noştinţe, ci strelucir^A-», suflet a putereî Duhului celuî bun dupre ipostas, pre a căruîa co\nr\^â a strălucire! ochiî ceî trupeşti, nu putend a o privi, s'a orbit, prin care toţă cunoştinţa se descopere şi Dumnecjeu cu adevărat se cunoşte de sufletul cel. vrednic şi iubit luî (Cap. CXXX1X). Deci dumnecjeesca iubire, ceea ce se numeşte înspăîmântătore, ce este în inimă, înspăîmânteză şi uimeşte pre cel cuprins de iubire, numaî pre puterile sufletului, nu îl scote însă şi din simţiri dupre Sinaitul Grigorie" (cap. LVIII şi LIX). Iar răpirea după care se face iubirea ceea ce se numeşte înspăîmentare (cap. LIX, 118) şi din însăşi simţirea scote pre mintea cea pur­ tată de Dumnecjeu şi singură răsuflarea rămâne în om. -Drept'aceea cel răpit lasă atuncea trupul său resuflându-să şi viu nesimţit însă. Pentru acesta a cjis dumnecjeescul Nil, câ este, o întâîa poveţuitore rugăciune a celor desăvîrşit! ore-care răpire â minţeî şi întregă eşire din simţiri. Pen*tru acesta şi Mar. Atanasie (cuv. IV. împrotiva Arienilor) cjice: „Ştiu că s'a răpit Pavel îar cum s'a răpit nu ştiu". Şi' dumnecjeescul Maxim cjice că: când şi însuşî chipul, dupre care Dumnecjeu vrând întrebuinţeză, ră­ mâne tot-de-una tuturor nespus. Iar Teologul Grigorie cjice aşa: „Luî Pavel însă de î-a fost eşirea din simţire cele ce avea ceriul al treilea şi călătoria până la acela, sau su­ irea sau înălţarea pote inaî mult. pentru Dumnecjeu le-am cunoşte de vreme ce acesta era taîna răpire!" (cuv. II pentru Teolog.). însemneză însă că taîna acesta la forte puţin! sfinţi părinţi, s'a dat şi abia din neam în neam, cu darul lui Christos, precum cjice sf. Isaac (în cuv. XXXII, foea 200). Pentru acesta şi sf. Grigorie al Tesai. o a numit acesta în viaţa atoni-

r6ua ceriului» (Fac. X X V I I , 28). tar b) ceriu numeşte pre târie că dice Moisi, că a numit Dumnedeu tăria ceriu (Făc. I, 8). Şi c) ceriu numeşte pre întinsul ceriu, carele s'a făcut la începutul lumel împreună cu pământul şi cu cele-l-alte stihii: «Că întru început, dice, Dumnedeu a făcut: ceriul şi pământul» (Fac. I, 1)»),

3 . Şi ştiu pre un o m ca sau afară de trup, nu ştia, 4. Câ s'a răpit în ralu, şi nu este slobod omului a le

acesta (sau în trup, nu ştiu; Dumnedeu ştie) ), a audit graiuri negrăite, care grăi. 2

!uîuT Petru.' „Cu.anevoe de greşit căşagarea şi cţt anevoe de grăit şi cu afţevoe de dobândit". Când însă se învredniceşte cine-va de răpirea tainei âcesteea? Sf. Isaac răspunde că în vremea- rugăciune!" (cuv. XXXII, foea 206). De aceea a cjis pre lângă acesta_şi dumnedeescul Grigorie „Rugă­ ciunea este curăţia minţeî, carea se curmă de singură lumina Sfintei Treimi cu înspăîmentare". Şi sf. Nil c\ice; „aşecţare a rugăciune! este de­ prinderea nepătimaşă cu iubire prea nemărginită, răpind pre mintea cea îubitore de înţelepciune la înălţime gândită* (cap. LIII despre rugăciune). >) însemnăză, că dupre Coresie unul este ceriul dupre totul, îar unele cerîurî sînt părţi ale ceriului tot, pentru acesta şi Platon ceriul îl ase­ măna cu un dobitoc, carele este unul tot are însă mădulărî multe. ) De mâhnire lucrul mi s'a părut să nu adaug aicea înalta tâlcuire, cj o face purtătorul de Dumnedeu Maxim, csl ce portă nume de prea mart la-dicerea cea de maî sus a Teoldguluf Grigorie, adecă la acesta „de 'i fost luî Pavel răpire" şi cum tâlcueşte înaintirea luî Pavel sau suirea saj înălţarea".. Deci c-iceaşa „cum dar şi scite din om Dumnezeirea pre cs ce să Îndumne4eeşte de se cuprinde acesta întru hotarele fireî"? Nu -pof să o înţeleg pentru acesta înainte mergător pre acesta adecă pre Teolo' gul Grigorie îl socotesc, că se 4'ce pre ceea ce â făcut pre Sf. Aposts afară din firesca nevoe, din fapta bună dupre deprinsa nepătimire, du) pre care nu voia a avea nicî o atârnase de bună voe către fire, precun şi însuşî făcendu-se afară de firesca lucrare cea dupre simţire. Iar ma ales şi acesta o prefăcea către duhovnicescă deprindere, iar suire înţelege pre lipsa tuturor celor simţite, care numai lucra, sau să lucra la dînsu dupre simţire şi covîrşirea cunoscetore;' teorii ceiî despre acestea întri duhul dupre fire. Iar înălţarea înţelege pre ceea ce s'a făcut luî întru Dura ne4eu, în urmă singură şi statornică, care. potrivit învăţătorul (Grigorţt adecă) p a ,Nu a cjis: sufer, ci: bine voesc, adecă me bucur şi me veselesc, cu veselie priimesc cele ce cad asupra-mi". l c e

— 165 —

Căci când slăbesc, atunci sînt puternic. Ce te miri, dice, hristiane fratele meu, dacă puterea luî D u m ­ nedeu se arată şi se face desăvîrşitâ întru neputinţa nostrâ şi întru ispite? Şi însu-mî eu Pavel, atuncea sînt puternic, câpd pătimesc slăbiciunile şi ispitele cele ca acestea, pentru-că atuncea vine mie mai mult Dar şi putere a lui Dumnedeu, pre­ cum a urmat în eparhia Filipsenilor; căci _când a fost bătut şi închis în temniţă-Pavel, atuncea a dezlegat legăturile celor în-, "chişî şi â catihisit pre „păzitorul temniţei, şi l'a botezat (Fapt. XVly.-Sl). Şi când-s'a stricat corabia c.U el, aşcftaş Pavel, la' Malta acăţându-se o viperă d e mâna' 's'a, atuncea pre varvarii. cei c e erau în Malta î-a înspăimântat (Fapt. XXVIII, 7). Şi când legat fiind s'a înfăţişat înaintea împăratului Agripa şi a lui Fist Ighemonulul, atuncea 'I-a biruit pre eî, şi pre acel c e îl pîrau atâta, în cât a făcut şi pre împăratul Agripa să dică cuvîntul acesta: «Intru puţin me pleci Pavele a me face hriştian» (Fapt. X X V I , 28). Şi în scurt a 'dice, când se afla Pavel neputincios şi slab, adecă când era în primejdii şi în necinste, atuncea era puternic şi slăbit şi strălucii:?),!'.

i i . M'am făcut fără de minte-lăudandu-mă, voi m'aţi silit. Aicea îarăşî se desvinovăţeşte Apostolul pentru lauda ce face şi maî sus încă dicea: ca pre un fără de minte priimiţi-mă; şi « c a întru neînţelepţie g r ă e s c » ; îar acum ridică din mijloc pre « c a » şi gol «fâră de minte» se numeşte pre sineşî, câ de vreme ce a formăluit ceea ce a voit, adecă de a se lăuda, a¬ poi. acum prihăneşte metâhna laudei, invăţându-ne pre noî cu amăruntul, nicî odinidră a ne lăuda fără a fi n e v o e ; eu tote că şi însuşi când a avut nevoe a se lăuda, îarăş s'a numit p r e sineşî nebun şi fără de minte, p i c e însă, că voî m'aţî silit să mă laud pentru-că eu de mântuirea vostră purtând grijă maî înainte, m'am lăudat cu acestea; că de vremea ce vedeam pre mincîuno-apostoliî că cu laudejle, ce-şl fac mincindse, vă amă­ g e s c şi vă strică pre voi, cari luaţi aminte şi căscaţi gurile la dînşiî, pentru acăsta şi eu amţ judecat a mă lăuda cu adevărul către voi, pentru a vdstră mântuire ), k. s 1

8

C ă eu se cuvenea de voi a me

recomendui.

Trebuea, dice, mal mult voi să număraţi isprăvile mele ş laudele mele şi să le povestiţi şi să le lăudaţi, şi nu eu; fiinc *) Vedi şi. suptînsemnarea djcereî: „Deşi omul nostru cel din afari se strică" (II Cor. IV, 16). :' . ' ' ) Ve4î şi-suptînsemnarea dicereî: „Că precum este scris: cela ce s< laudă, întru Domnul laude-se" (I Corint. I, 31). s

— 166 —

însă că voî nu o aţi făcut acesta, şi luaţi aminte şi căscaţi gu­ rile la mincîuno-apostoliî, pentru acăsta şi eu le-am spus acestea pentru ca să nu vă amăgiţi de dînşiî.

Că cu nimica sînt mal lipsit decât Apostolii mari, deşi nimica sînt.

ceî maî

Maî sus a dis Pavel cu îndoită socotelă, că eu s o c o t e s c câ .nu m'am micşorat întru nici un. lucru decât Apostolii cei mai mari (II Cor. X f , 5 ) ; iar acum mai h o t ă r â t o r d i s că nu m'am lipsit întru \t)'ic\ vjri-lucru,. a d e c ă nu am rŞmas maî în urmă, nicî rri!am arătat' mâi jQsit .•decât - Apostolii ceî mari- şi. vîrfelnici, decât Petru, dic, şi Ioan şi Iacov. Insă şi acestea dicendu-le iarăşi nu a uitat fericitul Pavel sfîntul său obicem al adânceî smereniî şi îndată a adaus, măcar deşi nu sînt nimica «deşi nimica sînt». V e d i însă, o cetitoriule, priceperea şi în­ ţelepciunea Marelui Pavel; căci nu se mal asemănâzâ pre sineşî cu mincîuno-apostoliî, ci pre aceştia nici de cuvînt învrednicindu-I adeveirâzâ câ este însuşi cu ceî întâiu Apostoli asemenea, şi aşa arată pre sineşî că stăpâneşte şi covîrşeşte cu adevărat pre mincrund-apostoliî şi cu covîrşire. Şi pre lângă acestea arată cu aceste cuvinte cum că Corintenii ocărăsc pre vîrfelnicii A¬ postoli, de vreme c e şi pre Pavel cel asemenea cu aceea îl au maî josit decât pre minciuno-apostoliîJ ;

r

12.

Şi semnele Apostolului s'a lucrat întru voi.

Eu, dice, nu sînt nimica; iar voî o Corintenilor, nu căutaţi acesta ci socotiţi că nici un semn din acele c e haractirisesc şi recomenduesc pre adevăraţii Apostoli, nu a rămas a nu-1 avea şi e u ; căci voi înşi-vă sînteţi marturi, că tote semnele adevă­ raţilor Apostoli, le-am făcut şi le^am arătat vouă.

Intru tdtă răbdarea. întâiul haractirisitor semn al adevăratului A p o s t o l este r ă b ­ darea şi a suferi vitejeşte tdte greutăţile ce i se întâmplau luî. Vedi însă, o cetitoriule, smerita cugetare a Marelui Pavel, p e n ­ tru-că cu o dicere a răbdărel, ghicitoreşte a arătat şi a trecut atâtea primejdii şi gdne şi atâtea războe şi ale hristianilor c e ­ lor din lâuntru şi ale necredincioşilor celor din afară, câte le-a cercat. Şi ceea ce era ispravă şi faptă bună a sa, adecă răb­ darea să întru tote ispitele cu o singură dicere o a arătat. Iar semnele şi minunile, care nu erau isprăvi ale sale ci ale D a ­ rului luî Dumnedeu, acelea dic cu maî multe diceri şi numiri le-a arătat, că ascultă ce d i c e :

Prin semne şi minuni şi puteri. Ce osebire are semnul de minune, am spus la epistolia cea către Romani (Cap. X V , 19), şi vedi acolo. Pentru ca sâ nu

167 --

socoteşti însă că semnele acestea şi minunile le-a făcut Apostolul ca să facă bine numaî celor bine supuşî, pentru acesta a adaus şi acesta «prin puteri»; căci puterea însemneză pre minunile a¬ celea ce le-a făcut Apostolul, spre a pedepsi pre cei neîndu­ plecaţi, adecă în ce chip a orbit pre Elimma vrăjitorul şi altele. Vedî însă şi aicea, că cu puţine cuvinte a arătat Pavel pre atâţia morţi, atâţia leproşi, atâţia orbi, atâţia îndrăciţi şi atâţia alţii cărora li s'au făcut bine prin facerile sale de minuni; asemenea şi atâţia, carî s'au înţelepţit cu pedepsitdrea puterea sa.

1 3 . Câ ce este de care să fiţi mai lipsiţi decât cele-, 1-alte biserici? Pentru a nu dice cine-va, că cu adeverat măre eşti, o P a ­ vele, însă nu ai făcut atâtea, câte au făcut cela-l-alţî Apostoli la cele-l-alte biserici ale hristianilor, pentru acesta răspunde aicea şi dice A p o s t o l u l : « c e este de care să fiţi maî lipsiţi?» A d e c ă ce aveţî maî puţin voî Corintenii decât cele-l-alte bise­ rici? A u dor maî puţine daruri aţî luat, de câte au luat cela1-alţi hristianî, ce aii c r e d u t ? Nu, cu adeverat, ci aţî luat înt o c m a şi asemenea daruri cu ceia-l-alţi.

F ă r ă . n u m a i câ Însumi eu nu v ' a m amorţit (îngreuiat) pre voî, dăruiţi mie acăstă nedreptate. C u îngreuiată inimă, înfrunteză aicea Apostolul pre Corin­ tenî, dicend că deşi prihăniţî, o Corintenilor, pentru-că nu v'am amorţit, adecă nu v'am îngreuiat ca' sâ Iau ce-va cheltuială de la v o î pentru trebuinţele mele, ci am propoveduit Evanghelia luî Christos la voi fără nici o plată, pentru acesta cer ertăcîune dela v o î ; ertaţi-mi acesta greşală şi nedreptate ce v'am făcut. Cuprinde însă cuvîntul acesta împreună şi laudă a C o ­ rintenilor, fiind-că eî socoteau că se nedreptăţesc, pentru-că Pavel nu a priimit să Ia nicî un lucru dela dînşii.

14. Iată a treia 6râ am, gata fiind de a veni la v o i şi nu ca să v e amorţesc pre voi, câ nu caut cele ale vds­ tre, ci pre voî. Pentru a nu se arăta că adese-orî dice Pavel Corintenilor, că nimic a luat dela dînşii, cu socotela ca de acum să Ia, pen­ tru acesta cHce, că, nu căci nu iau dela voi nimica, pentru acăsta nu viu şi la voi, ci şi a ddua oră am venit la v o i ) . Şi acum larăş gata.sînt să viu, însă nu ca să ve îngreuez şi sâ iau ce-va dela voi şi peutru-că nu am să Iau, nu pentru-că 1

>) Adecă precum a făgăduit întru întâîa trimitere la cap. XVI că are să mergă la Corint şi a împlinit făgăduîala sa şi â mers a doua oră. Am djs însă a doua oră, jpentru-că cea întâîu a mers Pavel în Corint când a propoveduit lor Evanghelia şi î-a întors la credinţă. - 168.—

voî v'aţî mâhni, sau că voîu precupeţi, în socotela vdstră că eu am şă iau dela voî, ci pehtru-că eu pre voi înşi-ve vă celu şi nu banii sau lucrurile vdstre; eu caut sufletele şi mântuirea vdstră şi nu banii voştri. i

C ă nu fiii sînt datori; a învistieri născătorilor, ci năs­ cătorii fiilor. Fiind-că următorii erai», a cjice Corintenii, şi cum? Nu este drept, o fericite Pavele, tot o dată şi pre noî a ne avea şi banii noştri a-X .avea, adecă acesta este cu dreptate. Drept aceea cu acestea ce. taci tu de nu voeştl a lua banii noştri, arăţi câ nu ne Iubeşti; pentru acesta, 'dic, aduce Pavel un silogism firesc şi dice lor că născătorii.sînt datori a da fiilor şi nu fiiî năs-' cătorilor. înţelege însă născători pre învăţători, adecă pre si­ neşî, îar fiiî, p f e u c e n i c i / a d e c ă pre dînşii, şi arată cu pilda acesta, că însuşi plineşte datoria sa şi face lucru neapărat, când nu îa dela dînşiî ) . ;

1

15. Eii însă prea cu dulcăţă mă voîu. cheltui pentru su­ fletele vdstre. Eu, dice, nu numaî nu voîu lua nimic dela voî, ci încă voîu şi da vouă; că acesta însemn&ză dicerea «voîu cheltui». Dar ce, dic că voîu cheltui băni pentru voî ? ci însu-mî eu, dice, mă voîu cheltui pre sine-mî, adecă de va cere trebuinţa şi trupul meu a-1 cheltui, nu me voîu mâhni, ci prea cu dulţeţâ îl voîu cheltui şi îl voîu da morţei, pentru mântuirea sufletelor vdstre.

Deşi maî mult îubindu-vă pre voi şi maî puţin iubindu-mă. Şi acest cuvînt îl dice Pavel cu prihănire, însă şi cu dra­ g o s t e ; căcî c e d i c e ? măcar deşi eu tdte acestea le fac, adecă şi bani nu Iau şi trupul meu îl cheltuesc pentru voî, însă voi vă iubiţi de către mine mai mult, Iar pre mine voi mă Iubiţi maî puţin, şi nu maî mult, precum datoria dragostei Cere, care se hotărăşte câ este aşecjare ce se dă în locul aşedăreî. Vecjî însă, iubitule, câte trepte are lucrui şi fapta bună a Marelui Pavel: a) Se cuvinea, Pavel a lua dela Corintenî, şi .nu a luat; b) câ şi cu tdte că era lipsit şi avea trebuinţă, nu lua; c) că nu a luat şi în vremea când era de faţă şi propoveduîa lor şi nicî când era la altă parte şi propoveduîa; d) că nu numaî că nu lua, ci încă şi d a ; e) şi nu prost da, ci şi cu filotimie, pentru-că da lor din lipsă; f) că da, nu numaî bani, ci şi în­ suşi pre sineşî; g) că se da pre sineşî, celor ce nu îl Iubîau pre el atâta; h) că măcar deşi ei nu îl Iubîau pre el atâta, el însă >) Insă şi fiiî sînt datori să învistierescă pentru născătorii lor, adecă a odihni bătrâneţea lor şi a-t hrăni, când vor avea trebuinţă. — 169 —

îî îubîa pre ei cu covîrşire. Pentru acesta, bine a cjis purtă­ torul de Dumnedeu Maxim «că Hristianiî lui Christos adecă, pre toţi ÎI iubesc c u ' curăţie, însă nu de toţî se Iubesc», Iar, prietenii lumeî, nicî de toţî se iubesc; şi cel ce sînt aî luî Christos, până la sfîrşit păzesc ţinerea dragostei necurmată; iar cei aî lumeî, până ce unul altuia prin lume îşî greşesc (Cap. LVIII al suteî a patra din cele pentru dragoste).

-îtisâ' fteV->eu' îjtirv'âm '.îngreutat.. pre v o i ; ei m e ş ţţş^gâreţiMind, c u amăgire v ' a m l u a t , pre v o i ) . ; . 1 7 . JSlu' cum~va pfih "ciive-va din c e l - c e am trinus'Ia v o î v'am jefuit pre,.voî? 1

înţelegerea dicerel aceştia de faţă este acesta: fie, dice, că eu nu v'am jefuit nicî am luat ce-va dela voî, ci pote ar pro­ pune cine-va, că eu neluând nimica dela voi, cu acesta am înformăluit ca un prea viclen, ca cu faţa mea sâ ceră să îa ) -însemnezi, că Marele Vasilie cjicerea , cu amăgitură pre voî v'am luat' ' simplu luându-o, în.loc de: cu amăgitură am venit la voî şi cu acesta că nimic luând dela voî, cu metodul acesta v'am amăgit şi am propo­ veduit la voî Evanghelia luî Christos, acesta 'djc aşa luându-o dioa- deobştie că vicleşugul şi minciuna şi obiceiul cei' amăgitor este urâtă lui Dumnecjeu şi omenilor, când cine-va formălueşte o vrăşmăşie, şi min­ ciună şi amăgitură, nu pentru folosul seu, sau pentru facerea de bine a altora, sau pentru vre o altă îubitore de cmenî iconofnie, ci pentru vătămarea şi paguba altora precum diavolul' g. întrebuinţat asupra 6menilor acest fel de amăgiturî şi de minciună, .'şi precum Cain asupra fratelui său şi Iesavel asupra luî Navute, şi pre;;um Iudeii asupra Dom­ nului. Au întrebuinţat însă şi mulţî drepţi şi sfinţi amăgitură şi minciună, sau maî bine a cjice, au întrebuinţat metod drept cu carele cu dreptate şi înţelepţeşte au ascuns pre adevărul, au făcut însă cele împrotiva vrăş­ maşilor şi a amăgirilor şi a minciunilor; căci şi pre sineşî s'au folosit prin metodul.acsta şi pre ceî-l-alţî precum Moîsi, carele ar-djs luî Fa­ raon, că are să scotă pre norod în pustie pentru ca să slujască luî Dumnecjeu; şi măcar că scoposul era de a-î" şbobocji desăvîrşit din ro­ bia Eghiptuluî; şi precum Samuil, căruia poruncindu-i-se de Dumnecjeu să ungă pre David, s'a făcut că se duce să ridice jertfă luî Dumne­ cjeu, pentru ca să nu se primejduiască de Sşul; precum şi David a cjis către preotul Avemeleh, că s'a trimis de către Saul pentru o pricină de nevoe, ca prin amăgitură acesta să se mântuiască pre sineşî ase­ menea şi când a mers la împăratul Anhus, s'a făcut că este nebun, pentru ca să scape de. Ceî de alt neam; prec.um lai! a adăpat cu lapte pre Sisara şi l'a priimit pre el în cortul seu şi apoî l'a omorât; aşiş­ derea şi Iudit s'a dus în cortul lui Olofern -şi cui amăgire l'a omorât pre el pentru ca să scape pre Israilitenî. Deci asemenea aşa cjice şi Apostolul Favel, cu amăgire a mers la îudeî ca Iudeu ca pre Iudeî să câştige; pentru acesta şi cjice, meşteşugareţî fiind noî cu amăgire pre voî v'am luat, deşi pentru amăgiturile cale de acest fel şi minunile nu mincîunoşî, cjice, nicî amăgitori trebue a numi pre sfinţi, ci înţelepţî spre bine şi proşti spre răutate (la Anastase Sinaitul întreb. 6). J

-

r

r

;

— 170 —

dela voi fraţii aceia, pre care î-am trimes la voi, şi aşa cu acest fel d e bun metod eu să scot dela voi şi iar să me arăt că nu am luat. Socotiţi dar şi vedeţi dacă acăsta c e dic, s'a făcut şi este adevărată, căcî arătat este că nu e adevărată, nicî am întrebuinţat eu un metod ca acesta de viclenire. Jefuire însă iarăşi numeşte pre a lua ce-va dela Corinteni prihănindu-I şi ruşinându-I pre ei şi arătând că de ar fi şi luat ce-va dela dînşii Pavel, Cu silă"ar fi dat, şi câ. cum s!ar' fi -jefuind şi s'âr fi, n e ­ dreptăţit;-că acesta se 'htiiŞeşţS: jefuire, "a lua cine-va lucrul altuia fâră-de a voi »acela,i c â t e - a c e s t a "era p r e mare prihană Corintenilor, de a r fi socotit că să jefuesc pentru că ar fi hră­ nit pre învăţătorul lor.

18. A m rugat pre Tit şi am trimis împreună pre fra­ tele; nu cum-va v ' a jefuit ce-va Tit pre v o i ? Şi acest cuvînt cu ocară îl dice Pavel; nu am trimis, dice, şi am rugat pre Tit sâ vie. la voi, arătând cu acest cuvînt, că, şi d e ar fi luat Tit ce-va dela dînşiî, cu dreptate ar fi luat, fiind-că rugat a mers, dar însă şi cu tdte că a fost rugat şi a mers, Iarăşi a rămas curat şi nu a luat nimica; a trimis însă Pavel şi pre alt frate împreună cu Tit, precum a dis la Cap. VIII stih- 28, pre carele unii îl dic să fi fost. Luca, sau mai adevărat Varnava.

A u nu cu acelaşi duh am umblat noî? A d e c ă nu am petrecut lâ voî toţi, şi eu şi acela cu ace­ laş duhovnicesc dar? Dar, însă, numeşte pre strîmtorarea adecă ce o suferia şi însuşî şi ceî-l-alţî, n e v o e având şi trebuinţă, şi a nu lua nimica. Şi cu tdte câ isprava acesta a fost a luî Pavel şi a celor-l-alţi, dar însă totul îl dă la Dumnedeu, ca pre un dar al lui, fiind-că prin darul şi puterea lui Dumnedeu, o a isprăvit.

A u nu pre aceleaşi urme?. Nicî puţin ce-va, dice, au eşit din drumul meu, Tit şi fraţii cel împreună cu dînsul, ci întru tote au arătat şi au păzit aceeaşl amănunţime ca şi eu,' şi petrecere. Vecjî însă, Iubitule, că Pavel nu numaî pre sine-şî se povăţula a umbla cu o amănun­ ţime ca acăsta, ci învăţa şi pre Apostolii ceî c e erau c u dînsul să nu îa nimica şi să se spurce cu luarea nici a unui orî-ce lucru măcar şi drept d e ar fi.

19. Iarăşi socotiţi că ne desvinovâţim la v o î ? înaintea lui Dumnezeu, întru Christos grăim. S'a temut Pavel nu cum-va să se prepue câ îl.colochevsăşte (linguşeşte) pre dînşii şî pentru acăsta dice, că nu le dicem a¬ cestea pentru hatârul vostru şi dupre învoire, nici le dicem a-

- 171 -

cestea pentru ca să ne desvinovăţim şi să ne recomenduim pre înşi-ne la voî, nu; ci le grăim şi le dicem acestea atâta cu n e pătimire şi cu adevărul, ca cum le-am dice înaintea lui Dumne­ deu, celui ce vede şi aude tote întru Christos, adecă prin Iisus Christos ). In cât numai cele ce s'aîi făcut le dicem şi precum s'au fă­ cut, fără adăogire, sau scădere, şi acelea ce să cunosc de ne amăgitul ochiul lui Dumnedeu şi nu ca să me recomănduesc eu p r e sine-mî, precum şi la începutul trimitere!, însu-şi acăsta o a dis. 1

Iar tote Iubiţilor, pentru a vdstrâ zidire?). Nu a dis, că pentru acesta am făcut tote acestea şi nu o am luat dela voî nimica, pentru-că voi sînteţî neputincioşi la cuge­ tare şi scumpi, căci aşa se făcea cuvîntul mai înfruntător; ci le-arn făcut, dice, tdte acestea pentru a vdstră zidire, adecă, pentru a nu vă zminti d e mine şi să djceţî că eu p r o p o v e d u ­ esc ca să adun bani şi pentru acesta nu iau, pentru nezmintirea.vostră şi pentru folosul vostru.

2 0 . C â mă tem, ca nu c u m - v a viind sâ vă aflu pre voi precum nu vă v o e s c şt eu sâ mă aflu v o u e precum nu mă vreţi. V e d i , o cetitoriule, c e fel d e purtare d e grijă şi părintescă dragoste avea Marele Pavel către hristianî? Alţii greşaii şi acesta de trei ori fericitul se temea pentru dînşiî. Nu a dis însă hotârîtor, ci încă îndoindu-să; ,nu cum-va, d i c e , să viii la Corint şi să vă aflu pre voi acest-fel precum nu vă voesc adecă sâ vă aflu păcătuind şi stricaţi şi dupre urmare să fiu silit a mă afla şi eu vouă acest-fel, precum nu mă vreţi, adecă să mă aflu la voi certător şi pedepsitor şi sâ vă pedepsesc cu pute­ rea Sfîntului Duh cea certâtore.

N u c u m - v a gîlcevî, pizme, mînil, întărâtârî, grăiri de rău, şoptirî, mândrii, nestatornicii ). 3

Mai întâiu. se cuvine a pune Apostolul la cale umflările şi mân driile, căcî prin acestea se mândreau Corţntenil împrotiva luî Pavel şi cinsteau pre mincîuno-apostoliî. Dâr însă pentru a ') Teodorit însă aşa tâlcueşte cjicend: „Pote că şi desvinovăţirea să socoteşte dovadă de prostime; ci noî, Dumnedeu e.martor, că acestea le dicem de poruncile stăpânului Christos; că dicerea „în Christos" este în loc de: dupre legile luî Christos; că lege a lui este: „Că aşa să lu­ mineze lumina vostră înaintea omenilor ca să vadă faptele vostre cele bune şi să slăvescă pre Părintele vostru, carele este în perîurî" (Mat. V, 16). *) Lipseşte aicea cjicerea „facem", dupre Teofilact adecă: „Iar tote, iubi­ ţilor, pentru zidirea vostră ie facem sau le lucrăm, dupre Teodorit". ) Aicea lipseşte cjicerea: întru Voî vor fi. 8

— 172 —

nu se părea câ caută folosul săii şi isbândirea sa pentru âcesta, mai întâiu a pus la cale despre răul cel de obşte la toţi, adecă despre prigoniri şi pizme, pentru-că din prigoniri şi din pizmă se năşteau la Corintenî tote cele-l-alte rele. Şi ia­ răşi din acele-l-alte rele, să aprindeau şi creşteau maî mult pri­ gonirile acestea şi pizmele. Intărîtare însă să numeşte, când cine-va cu chip prigonitor chîamă pre cine-va la vre un lucru'). Iar şoptire numeşte pre clevetire şi. pre diavolie, iar mândrii pre moralurile cele mândre şi îngâmfate; sau îngâmfare şi u m ­ flare să. numeşte, când mândria şi slava deşartă ajunge cu în­ delungata vreme a se facă a doua fire.

2 1. Nu cum-va iarăşi viind eu să me smerăscă D u m nedeul meu către voî. A d e c ă destule sînt, dice, pedepsirile cele d e mai înainte şi certările c e am făcut, mă tem însă şi acum" nu cum-va viind la voi să fiu silit a vă întrebuinţa (trata) cu asprime şi a vă pedepsi, că smerire numeşte Pavel a certa -pră cine-va măcar, cu tote că mulţi acesta o au de slavă lor a pedepsi şi pre cei ce greşesc şi pre cei nesupuşi, cu puterea Sfîntului Duh. Nu a dis însă: nu cum-va să mă smeresc, ci: nu cum-va să mă s m e ­ răscă Dumnedeu, pentru ca să arăt cu acăsta că şi pedepsa pentru Dumnedeu avea să o facă şi nu pentru sineşî şi pen') Mar. Vasilie însă întrebat fiind: „Ce este gâlceava şi ce este întărîtarea", răspunde: „Gâlceava adecă este când cine-va pentru a nu se arăta maî mic decât cine-va se sileşte a face ce-va, îar întărîtarea este a face cine-va din cele ce sînt cu dovedire, sau cu slavă deşartă acoperindu-se şi a întărită pre alţiî la cele asemenea, că şi Apostolul, une-orî adecă de in­ tărîtare pomenind pre. slava deşartă o uneşte, cjicend: nimica dupre gâl­ ceava, sau slava deşartă să fie, îar alte orî, mai întâîir pre slava puindu-o, dupre dînsa şi pre intărîtare cu altă numire o aduge cjicend: „Să nu ne facem iubitori de slava deşartă, unii pre alţiî întăritîndu-ne (Gal. V, 2 6 ; Hotar. LXVI, pre scurt). Vecjî şi tâlcuirea jdjcereî: „Că nu unul să se umfle maî- mult decât cel-l-aît" (I Cor. IV, 6). Şi cjicerea: „Şi voî umflaţi sînteţî" (I Cor. V, 2). Dice însă Teodorit că pentru înseşi patimile acestea PaveLprihăneşte pre Corintenî şi întru cea întâia Trimitere (Cap. III, 1), că pomeneşte Apostdlul aicea şi despre grăirea de rău care este tot cuvîntul -ce- nu"se cuteză a se grăi înaintea fratelui, precum o hotărăşte acesta un desluşitor în Pateric: „A cjts un bătrân, că tot graiul ce nu pote a-1 grăi cine-va înaintea fratelui său, grăirea de rău este". Iar Mar. Vasilie cjice: căci când •cine-va spune greşela celuî4-alt sau pentru-că pre însuşi acela să-1 îndrepteze, sau pre altul să-1 folosescă, precum şi Pavel scria către Timoteî: „Alexandru, asemenea multe rele a pricinuit mie, de carele şi tu păzăşte-te" atuncea, cjic> e ertat a spune cine-va asupra altuia. Iar afară de acesta de ar spune cine-va greşala altuia, pentru ca să-1 vădăscă pre el, grăitor de reu este, măcar de ar fi şi adevărat ce se cjice de el (Ho­ tar. XXV, pre sciirt)". e s ! ;

•- 173 —

tru a sa izbândire. Şi de nu ar fi fost Dumnedeu în mijloc şi poruncă a lui Dumnedeu, Pavel nici odinidrâ ar fi voit a se arăta aspru şi pedepsitor; dicend însă: Dumnedeul meii, iş\ a¬ rată fericitul covîrşitdrea dragoste c e avea Către Dumnedeu, fiind-că pre Dumnedeul cel obştesc aLtuturor omenilor, el pen­ tru dragostea îl însuşeşte şi îl dice al s e u ) . 1

• . Şi s â p l â n g pre mulţi dintre c e l c e au păcătuit m a i mâinte şi "nu^ş'au pocăit pentru necurăţenie şi răutatea şi inVşr^m^reâi,.. care .-,0.~ ar fi faeut. .-. V edi, o cetitoriule, apostoleştiie şi părinteştele îndurările lui Pavel, pentru-că el plânge şi să tîngueşte pentru păcatele c e le-au făcut alţiî. Nu a dis însă, că are să plângă pre toţi, ci pre mulţi. Şi nu că are sâ plângă pre cei c e au păcătuit prost şi d e obşte, ci pre cei c e nu s'au pocăit, căci cu adevărat aceia erau vrednici de plâns şi de tînguire, fiind-câ au rămas în rana păcatului şi nu se vindecau. Vedi însă că nicî pre aceşti n e p o căiţî păcătoşi îi arată anume cari sînt, pentru ca să facă: cu chipul acesta lor lesniciosă întdrcerea şi pocăinţa, căcî când să înfruntăză cine-va arătat, se obrăzniceşte şi fuge de p o c ă ­ inţă. Drept aceea, pentru acesta pomeneşte şi pocăinţa aicea pentru ca să o întrebuinţeze iei şi şă o j'ubescă cei c e au p ă ­ cătuit şi aşa, când va merge Pavel în Corint să nu-î p e d e p sescă, nicî să-î certe, nici să-i plângă, adecă să nu se întristeze preste măsură pentru dînşiî. însemnară aicea dicerea acesta d e s ­ pre pocăinţă pentru schizmaticiî Ndvaţiani, cari nu priimeau pocăinţa acelora c e dupre botez păcătuiati, neaudind nebunii c u ­ vintele acestea ale lui Pavel, cu care priimeşte pre toţî păcăto­ şii la pocăinţă. Necurăţie însă vei înţelegş, iubitule, că este tot păcatul, fiind-că fieşte-carele păcat desăvîrşit face necurat p r e acela ce îl f a c e ) sau sâ înţălegi necurăţie c u osebit chip, fieştecare rea faptă din trupeştile mestecări şi împreunări, căci î n ­ tre Corintenî nu era numai unul carele curvise (precum era cel c e curvea cii maşteha sa), ci mulţi şi în multe feluri de înver­ şunări aflându-se. • '• , a

1

C A P . XIII.

1. Iată acăsta a treia 6ră vin la v o i , pre gura a doi marturl şi a trei v a sta tot graiul (II L e g e X I X , 15). Precum Dumnedeu îngrozeşte şi înspâîmântăzâ prin cuvinte, că are să facă multe rele, însă tot-de-i)na zăboveşte d e a le pune în lucrare, acelea cu care îngrozeşte'), cu un chip ca a¬ cesta şi Pavel următorul luî Dumnedeu, mai înainte mărturi­ seşte şi îngrozeşte multe, şj 'dtcje'i «$..Jii;e_cuîi(l' este', scris că îrta-intea ,a 2. şl a 3 m'arfejrî '$e •ajjeyerţ'fte .şi ^ratetăritură- tdtft pri>cina c e a cu îndoială, cu aâemenea chip, şi înaintea a trustrele venirilor mele, a doua care am venit, şi a uneea care voîu sâ o fac acum, va sta şi se va adeveri fieşte-care îngrozitor c u ­ vînt c e l-am grăit împrotiva vostră, d e nu vă veţi pocăi, c ă în l o c d e marturl pune prea lăudatul A p o s t o l înfăţişerile sale. :

2. A m prodis, şi prodic, ca cum aş fi fost faţă a doua oră şi nefiind acum scriu celor ce mal înainte aii p ă ­ cătuit şi celora-l-alţl tuturor, c â de v o l ă veni Iarăşi, nu voîu cruţa. Şi mai înainte, dice, am spus vouă, şi .acum îarăşî mai îna­ inte spun vouă; căcî, precum când a ddua oră am fost venit în Corint şi eram faţă, v'am prodis, aşa şi acum lipsind dela voi, maî înainte dic prin scrisorea şi trimiterea mea acăsta. C ă ­ rora însă le prodic? Acelora c e au păcătuit maî înainte, le dic, pentru-că le trebue îndreptare; Iar celora-l-alţi, c e nu au p ă ­ cătuit mal înainte, le dic pentru c a sâ fie marturl al cuvinte­ l o r mele acestora, şi c e predic? Că d e voîu veni Iarăşi a treîa oră în Corint, nu voîu cruţa, nicî mă voîu milostivi asupra c e ­ lor c e au păcătuit şi nu s'au pocăit; şi nu a dis că îi voîu p e ­ depsi, ci a întrebuinţat o părintescă dicere de cruţare şi d e milostivire, nu voîu cruţa, elice: că d e voî afla, dice, pe aceştia neindreptaţi, mal mult nu voîu întârdia, ci îndată îî voîu certa.

3. D e vreme ce căutaţi cercare de Christos cel ce g r ă eşte întru mine. Cu multă mânie cu adevărat, însă dreptă, dice acestea A¬ postolul, celor c e îl defăima ca pre un neputincios şi d e ni­ mica, dicend: d e vreme c e voiţi să cercaţi d e locueşte Chri-

*) Vedî despre acesta la cap I al ceiî' cătră Rom, Stih 8 şi la suptînsemnarea acestuia. , '"' ' ''X *) Pentru acesta şi Solomon $ice: „Omul. nebun şi fără-de-lege, ,.se bucură de cele ce urăşte Dumnedeu se şdrobeşte însă pentru necurăţia sufletului" (Pild. VI, .16). Şi îarăşî „Ne curat.este înaintea,Domnului, tot cel fără-de-lege" (Pild. III, 32). Şi îarăşî „Ne curat este la Dumnecjeu tot cel înnalt cu inima" (Pild. XVI, 6). ' '.. . ;

:

— 174. —

*) Aşa adecă a îngrozit Dumnedeu pre Adam, că va muri îndată ce ,,va mânca din pomul cunoştinţei reuluî şi al binelui, a murit însă prin fapte, după 930 anî; a îngrozit că va da potop pre păment în vremea luî Noe, ci a trecut dupre îngrozirea acesta 100 anî şi s'a făcut poto­ pul prin fapte, pentru ca prin întâreţierea acesta să dea vreme de pocă­ inţă omenilor.

-175

-

Stos întru mine, şi pentru acesta m e luaţi în rîs ca pre un n e ­ putincios, şi ca pustiu de darul şi puterea luî Christos, atuncea m e veţî cunoşte cu adeverat, de veţî rămânea neîndreptaţî. Arată însă Pavel cu acesta, că cuvintele acestea îngrozitore, sînt cuvinte ale Sfîntuluî Duh, celuî c e locueşte într'însul, şi dar se cuvine a se teme de el, fiind-că le grăeşte Christos şi Duhul luî Christos ). Insă nu ar fi pedepsit pre Corintenî Pavel, p e n ­ tru ca să-î facă să cerce darul şi puterea luî Christos, care era întru dînsul, ci fiind-că aceîa făgăduiau fără vindecare şi fără pocăinţă, pentru acăsta le elice, că, de voîu fi silit să ve p e d e p s e s c , atuncea veţî înţelege prin fapte şi prin lucruri, c e r ­ carea ce o căutaţi, d e locueşte Christos întru mine. 1

Carele la v o î nu este neputincios, ci pdte întru v o i . Pentru ce Pavel a adaus şi a dis, câ Christos este puternic întru Corinteni şi cu tdte că el pretutindenea este şi la toţi puternic ? Pentru-că urma să fi cercat Corintenii şi mai înainte puterea luî Christos. Pentru acăsta d i c e : că din cele c e până acuma aţî cercat, fraţilor, să cundşte cu adeverat, că la voi nu este neputincios Christos ci pdte, adecă p o t e şi face multe mi­ nuni şi puteri, sau şi aşa să înţelegî, că Christos în viaţa acâsta arată vouă puterea sa pedepsind şi muncind pre aceia ce pot a se îndrepta (şi nu vor adecă), pentru ca să nu vă p e d e p s ă c ă în cea-l-altă viaţă. Iar la cei necredincioşi în viaţa acesta nu 'îşi arată puterea sa cea schingiuitdre, îar întru c e a l-altă viaţă, o va arăta acăsta asupra acelora ). Arată însă pre lângă acestea şi cu aceste cuvinte Pavel cum câ deşi are sâ p e d e p s e s c ă pre cine-va, nu va pedepsi însuşi, ci Christos cel ce întru dînsul lăcueşte, şi grăeşte, şi lucrâză. 8

4. Câ şi de s'a răstignit din neputinţă, ci viază din puterea luî Dumnedeu. Mulţî se smintesc de dicerea acesta a luî Pavel, dar învaţă-te, tu, cela c e ceteşti acăsta, că se dice neputinţa a) bdla cea a trupului, să dice b) neputinţa, putrejunea cea în credinţă şi n e ) Pentru acesta şi dumnedeescul Chrisostom cjice: „Că de acesta adeseorî maî mult decât la tote la sfîntul sufletul acela (al luî Pavel) alerg, căcî trebnice ore-care şi dumnecjeeştî legi sînt graiurile lui Pavel, că nu Pavel este cel ce grăeşte, ci Christos cela ce mişca pre sufletul luî; câ prin acela grăeşte tote câte acela le a 4' '' (Cuv. cum că lucrul de primej­ die e a vorbi spre har, tom. VIII). Vecjî şi ducerea;: „Eu cjic, nu Dom­ nul" (I Corint. VII, 12), în suptînsemnare. Vecjî şi'cjicerea: „De se pare cuî-va a fi proroc sau duhovnicesc, cunoscă cele te scrie voue, că po­ runcile Domnului sînt" (I Corint. XPV, 37). Vecjî şi la începutul cărţeî către cetitor. . ) *) Vecjî cjicerea: „Judecându-ne însă, de Domnul ne pedepsim" (I Cor. XI, 32). 2

s

•— 170 —

deplinătatea, precum dicerea cea ăpostolăscă, a d e c ă : pre cel slab în credinţă sprijiniţi»! ( R o m . X I V , 1 ) ; se dice şi c) neputinţă: vrăşmăşiile şi primejdiile şi necinstele şi cele asemenea, d e s ­ pre care a dis mal sus- Pavel c ă : «Bine-voesc întru neputinţe, şi în necazuri» (II Cor. XII, 10). Deci dupre a treia însem­ nare a neputinţei, se dice că de neputinţă s'a răstignit, fiind-că a suferit vrăşmâşia şi primejdia şi ocările şi patimile; căci acestea tdte se par celor maî mulţi omeni, câ se fac din neputinţa omului ce le pătimeşte. Decî precum nebunie numeşte Pavel p r o p o ­ veduirea Evanghelieî, nu că ddr cu adevărul este nebunie, ci căci aşa se numeşte de' ceî necredincioşi şi de Elini, cu un chip ca acesta dice şi aicea, că Domnul Iisus Christos s'a răstignit de neputinţă din ceea c e se socoteşte d e necredincioşi şi d e Iudei (câ pentru acesta diceau eî «pre alţiî a mântuit, Iară pre sineşi nu pdte a se mântui» Mat. X X V I I ) . Ne fiind însă nepu­ tinţă cu adevărat ) viază însă Christos din puterea lui D u m ­ nedeu, adecă a Tatălui, întocma a dice din puterea sa. Căci tdte ale Tatălui sînt şi ale Fiîului; şi dea 'ndărăptul: tdte ale Fiiuluî sînt şi ale Tatălui, şi ale însuşî luî Christos, sau maî bine a d i c e : şi însuşî Fiîul dupre Dumnedeire este putere a Tatălui, precum dice Pavel: «Pre Christos puterea luî D u m ­ nedeu şi înţelepciunea luî Dumnedeu» (I Cor. I, 24). Deci şi Christos însuşi pre sineşi s'a sculat, precum a şi d's mal înainte: stricaţi lăcaşul acesta, şi în treî dile îl voîu ridica (Ioan II, 19). Acestea tdte însă Pavel ie dice, fiind-că îl defăimau ca pre unul c e era gonit, şi se vrăşmăşula şi se primejdula şi fiind-că ei îl socoteau, că tdte acestea l e pătimeşte din slăbiciune şi din neputinţă; arată apoi, câ şi Christos nu s'a vătămat nimic din păruta slăbiciune şi neputinţa acăsta. 1

d Că deşi se cjice neputinţă, compogorîrea luî Dumnecjeu Cuvîntuluî, dupre care şi s'a răstignit, însă nu prost neputinţă, ci neputinţă cu ne­ mărginire puternică şi dumnecţeesc stăpânitore; de acesta Sf. Dionisie Ariopag. compogorîrea acesta o a numit nemărginit puternică bunătatea dumnecjeeşteî stăpânitore neputinţe (Cap. III, despre dumnecjeeştile nu­ miri). Iar Foti,e aşa tâlcueşte cjicerea: „Pentru neputinţele nostre şi pă­ catele, cel tars şi fără de păcat s'a răstignit sau de neputinţă precum cjieeaii Iudeii, că pre alţii a mântuit, iară pre sine nu pote a se mântui" (Mat). Iar Theodorit cjice; ,,Din neputinţă s'a răstignit, precum de voî urmeză a se socoti: că de căutaţi cercare, apoî şi crucea socotiţi că de neputinţă o a suferit". Şi îarăşî acestaşî: „Că deşi patima cruceî o a su­ ferit, pentru muritorea fire; ci viază, şi viaţă este, ca Dumnecjeu, şi Fiu!, al lui Dumnecjeu. Şi în scurt a cjice, fiind-că Christos era Dumnecjeu şi om, dupre ceea ce era om s'a răstignit pentru neputinţa omeniei sale ceiîpătimitore şi muritore, iar ca Dumnecjeu s'a sculat şi viază, pentru puterea şi lucrarea a-tot-puterniceî Dumnecţeireî sale. Despre care vecjî la suptînsemnarea cjicereî; „Că nu am judecat de a vedea ce-va întru voi" (I Cor. II, 2), ceea ce cjice acolo dumnecjeescul Maxim. Tom. U.

— 177 —

i c U c â şî noî neputincioşi s î n t e m întru dînsui. c i vom ipreunâ cu dînsui d i n p u t e r e a lui D u m n e d e u î n t r e v o i . i o î Apostolii lui Christos, cjice, sîntem neputirrtipşî întru , adecă ne izgonim şi ne vrăşmăşuim şi ne prirnejduim; estea sînt neputinţa c e o dice, îar «întru dînsui- a dis, apentru însuşi Christos şi pentru propoveduirea luî, le p â i acestea; C i - p r e c u m e l nimic s'a păgubit din vrăşmăşie i v'încjare şi din patimile care a suferit; aşa nicî noi A >l!î i u i , dintre acestea nţci uri: ,fău :vpm' lua*,Ci maî ales vieţui întru "dînSâl,- a d e c ă ne;;Vont afla . ileî:>iruiţi dfi.4pţe ţăţile cu puterea însuşi lui Christos. Pentru "ce? Pentru v o i Jsntru folosul vostru. C ă acesta însemnăză c j i «Intre . P o t e însă şi cu aceste cuvinte înspăimântezâ pre Corin^ A p o s t o l u l : că deşi socotiţi voi că noi sîntem neputincioşi îabi, dar sâ ştiţi că sîntem vii şi puternici întru voî, adecă b a v e pedepsi d e nu v e veţi îndrepta ), ' ;

;

c e r 6 a :

1

5. P r e înşi-vă ispitiţi-ve d e sînteţî întru c r e d i n ţ ă ) , , p r e 2

i - v e eercaţi-vă ).

,

3

Bi c e clic pentru slne-mî, c ă Christos locueşte şi grăeşte în¬ . mine, şi c â am putere să vă pedepsesc, iar celuia c e s'a (tignit însă urmându-î, nu ve p e d e p s e s c ? Şi voi înşi-ve, d e voi, sâ v e cercetaţi pre înşi-vă, veţi vedea şi veţi cundşte Christos lăcueşte în inimile vostre, d e aveţi credinţă într'înil (că ceî c e credeau atunci, făceau minuni si luau daruri o s e te ale Sfîntului Duh îndată c e se botezau, şi dupre curmare eî Jnoşteau c u adevărul, şi cu simţire duhovnicescă.simţeau, c u m ») Şi.Fotie tâlcuind dicerea acesta cjice: „Nu ne de&îmaţî pre noî, căcî p vedeţi izgonindu-ne şi nenumărate rele piătimind, că şi Christos s'a pfăîmat restignindu-se, ci sculându-se din morţi, tipte câte a vrut a acut. Şi noî încă, cele ce pătimim, pentru el le pătimim-,- încă deşi pă-.. imim, el însă viază, şi pole, şi noî împreună cu dînsui.,şi viem, şi pufcrnicî sîntem a face, ceea ce voim întru voî,, că -multe dreptăţi avem jsupra vostră de veţi fi nesupuşi. ," . V*"'-'•' ;

*). La altele se dice: „De staţi în credinţă". ]V : _ ) Iar înţeleptul Fotie acesta voeşte a se ceti întreriâtoreşte, adecă: LOre nu cum-va pre înşi-ve ve ispitiţi de sînteţî în .credinţă? 6re nu cum-va pre înşi-ve ve cercaţi? Căcî de a caută încă, cercare de Christos 'cel ce grăeşte întru mine, şi încă a nu fi desăvîrşit •încredinţaţi că întru mine învăţătorul vostru grăeşte Christos ce este alta, fără nufeiaî să qeriCaţî şi pre înşi-ve de sînteţî credincioşi, şi se ve îndoiţi pentru voi înşi-ve? [Sau maî bine a dice, că nicî ca cum ştiţî de se 'află Christos; întru voi? 'Căci de nu este Christos înlăuntru în învăţătorul vostru, precum soco­ tiţi, cu mult maî vîrtos nu este întru voî, întru ucen/Jc-ii mei?, Dar pen, tru ce, .• i i . Deci fraţilor b u c u r a ţ i - v e . v:

E u , dice, am făcut lucrul meu, în cât am putut şi v'am certat, şi v'am înspâimîntat ca să vă îndreptaţi, rămâne însă deaciia v o î să faceţi lucrul vostru şi să vă îndreptaţi, căci d e vă veţî îndrepta, veţî dobândi statornică şi neveştejită bucuria cea din conştiinţa vostră; măcar deşi v'aţî mâhnit pentru întristătdrele cuvinte c e maî înainte le-am dis vduă..

Gâtiţi-ve. A d e c ă faceţi-vă deplini, sau îndepliniţi-vă atât în dreptele d o g m e l e credinţei, cât şi în viaţa şi petrecerea cea înbunătăţită, şi câte isprăvi şi fapte bune lipsesc dela voî, siliţi-vă a le deplini. Mângâiaţi-ve. Fiind-că erau în Corint multe ispite şi primejdii, pentru a¬ cesta le djce aicea Pavel sâ se mângâe fieşte-carele şi d e si­ neşi, şi uniî cu alţii între dînşiî; ci pre lângă acăsta să se mângâe pentru însăşi depărtarea răului şi dobândirea faptei b u n e ; căci mare mângâere este a se lăsa cine-va d e răutate şi a lucra fapta bună, pentru mângâerea c e o pricinueşte conştiinţa cea bună ). A c e e a ş i c u g e t a ţ i - o , pace să aveţi,, însuşi acăsta o a poruncit lor sâ o iacă şi- în epistolia c e a întâîa, adecă a fi împreună cugetători şi pacînicî, fiind-că erau împărţiţi şi aveau desbinărl între dînşii. Este cu putinţă însă a cugeta cine-va una şi aceeaşi cu altul, dupre dogmă şi d u ­ p r e credinţă, şi a nu avea pace cu cel-l-alt, dupre dragoste şi dupre petrecere. Pavel însă cere ca îndatorire dela dînşiî amândouă, adecă şi împreună cugetători a fi dupre credinţă şi pacinici a fi între dînşii dupre dragoste, şi dupre viaţă. 1

'Nu numai Pavel sfătueşte şi porunceşte cele de cuviinţă hris­ tianilor din Corint, ci şi ie rogă dela Dumnedeu prin cuvîntul acesta, sau cuvîntul acesta nu este rugăciune, ci este o mai înainte vestire, că dice lor, că de veţî avea pace, negreşit D u m ­ nedeu va fi cu v o î . Că se dice Dumnedeu, Dumnedeu al dra¬ gostei, sau că este pricina şi isyorul dragostei, fiind-că D u m nedeu a arătat dragoste către noi cu c o v j ţ ş j r e ; s a u pentru-că unde este dragoste sfîntă, acolo este. şi D«mnedeUy"ţ,i- sfe: arată ţk stăpân şi Ddmn al dragostei. A s e m e n e a si Dumnedeâ-vse ~ dice, Dumnedeu al pâceî, sau pentru-că este pricinuitor şi izvor al păcei, sau pentru-că a împăcat pre cele cereşti şi pre cele pământeşti, sau pentru-că este stăpân şi D o m n al fiinţei p â c e î ) . 12. I m b r ă ţ i ş a ţ i - v e unul cu altul cu sărutare sfîntă. Imbrăţişaţi-vă, dice, unul cu altul cu sărutare sfîntă, precum fraţii sărută pre fraţi, şi născătorii pre fii, şi fiii pre năs­ cători, şi nu cu sărutare viclână şi amăgitdre, precum Iuda a sărutat pre Christos ) ; fiind-că pentru acesta sărutăm unul pre altul, ca c u sărutarea cea din afară a trupului^ şă aprin­ dem pre dragostea c e a din lăuntru a inimeî mal mult; căci din tdte mădulările cele-l-alte ale omului, gura este care mai mult uneşte şi împreună Sufletele celor c e se iubesc; pentru acesta şi când dre-carî prieteni lipsesc în l o c depărtat la multă vreme, şi întorcându-se se întâlnesc, se sărută unul cu altul î,n gură, pentru ca să arate cu sărutarea c e a din afară a gureî, pre unirea c e o a luat din lăuntru sufletele lor. încă şi dupre alte înţelegeri, fac hristianiî sfîntâ sărutarea acăsta, precum le porunceşte Apostolul; d e vreme c e , preenm dice dumnedeescul Chrisostom, fieşte-carele hristian este lăcaş duhovnicesc al luî Dumnedeu şi sfînt, precum dice aiurea fericitul Pavel: « V o i Sînteţî lăcaş al Dumnedeuluî celui viu» (II Corint. VI, 16), fiind-că are înlăuntru în inima sa fieşte-carele hristian pre darul Sfîntul Duh, iar uşa şi ferâstra lăcaşului acestuia duhovnicesc, adecă a inimeî hristianuluî este gura; drept aceea precum hris­ tianiî obiclnuese dinafară, a săruta uşile şi ferestrele ale sfinţitei biserici, când o află pre ea încuiată,' alţii adecă plecându-se şi sărutând de-a dreptul uşile, iar alţii, prindând uşile bisericeî 1

2

1

) Pentru acesta a cjis şi dumnecjeescul Grigorie al Nişei: nimica îngreueză pre suflet aşa, şi îl obora jos, precum conştiinţa păcatului, nici aşa îl înaripeză şi îl sue la cele prea înalte, ca căşdgarea dFepjtăţeTşi a faptei bune (la tâlc. Evanghelieî luî Mat. cap. XL. 10).

) Vecjî şi cjicerea „Dumnecjeul păceî va fi cu voî" (Filipsenî IV, 9) şi suptînsemnarea de acolo. ) Pecum şi Ioav voevodul oştilor luî David, cu vicleşug cerend săru­ tarea luî Amesaî, în loc de a-1 săruta I-a omorât cu cuţitul care îl ţi­ nea ascuns în mână: „Şi a cjis Ioav luî Amesaî, de eştî sănătos frate? Şi a ţinut dreptă luî Ioav barba luî Amesaî ca să'l sărut pre el; şi Amesaî nu- s'a păzit de cuţitul cel din, mâna luî Ioav, şi a lovit pre el Ioav în pîntece şi s'au vărsat maţele luî pre păment, şi nu a poftorit (a lovi) într'însul şi a murit" (II. Imper. XX, 9). ,.

— 182 —

— 183 —

Şi Dumnedeul pâceî şi al dragostei v a fi. cu v o î . l

l

a

cu manile, şi cele dinaintea uşilor, apoi sărutându-şi manile cu cari au atins uşile, pentru sfinţeniea l o r ; — c u un chip câ a¬ cesta fiind-că şi duhovnicescul locaş, adecă inima hristianilor, este închisă, pentru acesta se sărută unii cu alţii cu gurile cele de pre din afară, pentru ca să se sfinţăscă; fiind-că gura este' uşa şi pdrta prin care intră Christos în duhovnicescul locaş, adecă înlăuntru în inima hristianilor, când se împărtăşesc cu Dumnedeeştiîe Taine, adecă cu Trupul şi Sângele luî Christos, Porunceşte însă pre lângă acăsta Pavel hristianilor, sâ se să­ rute cu sărutare sfînţă, adecă limpede şi curată de t o t ă . p a ­ tima, şi nu cu sărutare trupescă, necurată şi spurcată, precum este cea pătimaşă şi eroticescă ). 1

V ă îmbrăţişază pre v o i sfinţii toţî. P e cel c e erau faţă adecă, îi uneşte Pavel prin sfînta săru­ tare a gurei; îar pre cei c e lipseau, ÎI uneşte prin oraţie; ci şi p r e aceştia gura lor îî uneşte, pentru-că din gură iasă oraţia.

13. Darul Domnului nostru Iisus Christos, şi dragostea lui Dumnedeu şi Părintelui, şi împărtăşirea Sfîntului D u h , fie cu toţi v o i , amin ). 2

*) Pentru acesta cK auritul ritorul bisericeî, Ioan cel cu nume de dar: „Fiind-că nu precum s'ar fi întâmplat, gura nostră se cinsteşte priimind trupul cel stăpânesc; pentru acesta maî ales aicea sărutăm; audă cei "ce grăesc cele de ruşine, cari din inimă scot ocările şi înfricoşeză-se ce nume îl fac de ruşine; asculte ceî ce sărută cu necuvincîoşie; - asculte . ce a întrebuinţat prin gura ta Dumnedeu, şi păzeşte-o pre ea nespur­ cată. De acesta şi biserica luî Christos are qbiceîu din început, a se săruta toţî hristianii care se află la liturghie, cu sărutare sfîntă. Că $ice Cap. LVII al cărţeî a două a apostoleştilor aşe4emînturî: „Să 4' ă diaconul cel ce stă lângă arhiereu: nu cum-va ore carele are ce-va asupra, ore căruia, nu cum-va cine-va este cu făţărnicie. Şi iarăşi sârutaţi-ve unii cu alţiî bărbaţii; şi femeile unele cu altele cu sărutare întru Domnul". însuşi acestaşî o 4ice şi Canon 19 al soborului din Laodichea. „Dupre ce presviteriî dau episcopului pacea (adecă sărutarea cea întru Christos), atuncea să se dea narodnicilor pacea; şi aşa să săvîrşescă sfînta proaducere". Ci şi dumne4eescul Iustin acesta împreună o mărturiseşte în a doua Desvinovăţire (Apologhie). Şi Climent Alexandrenul în a doua poveţuire_(adecă în Pedagog, Cap. II). Iar sfîntul Chirii al Ierusalimului, în Catichişis al cincilea 4 i , că sărutarea este semri ca sufletele celor ce se sărută sînt unite, şi că au izgonit dintr'însele totă pomenirea de rău: „Sărutarea este semn că sufletele s'au curăţit şi că au lepădat tdtă pomenirea de reu". Pentru acesta se scrie în Pateric: a cţis un bătrân că. de multe ori 4icend diaconul: sărutafi-vă unii cu alţiî, am vă4ut pre Duhul Sfînt în gura fraţilor" (ve4î şi pe Evstratie Argentul foea 275). Dar acest prea sfînt şi prea vechîu obiceîu a lipstit acum din biserica lui Christos şi numai în 4 ' înyiereî se face (Ve4î şi sfinţitul catichişis foea 117). Scrie însă şi Xemfont în întâia învăţătură a luî Chiru că şi Elinii cu sărutare se îm­ brăţişau unii cu alţiî. Insăşî acestaşî o 4i° Şi Irodot în cartea sa. *) Inseşî cuvintele acestea ale Apostolului le-au luat şi Dumne4eeseul

Fiind-că maî sus a unit Pavel pre toţi hristianii în Corint, pre unii adecă,- cu sărutarea, iar pre alţi cu oraţia, îar acuma rogă lor dupre obiceiul c e are a face în tdte trimiterile sale, le rogă, clic, să fie cu dînşiî Darul Fiiuluî prin carele ne-a mântuit pre noi, şi nu prin faptele nostre, că dupre Harul său cel osebit; şi nu dupre datorie s'a junghiat Iisus Chrjstos pentru mântuirea nostră. L e rogă să fie între dînşiî şi dragostea iui Dumnedeu şi Părintelui, cu care ne-a iubit pre noi, şi a dat pre unul născut Filial seu pentru noi. Ca cum ar fi fost întrebat însă, d e unde se prieinueşte Darul Fiiuluî ? Răspunde că se pricinueşte din dragostea Părintelui; şi c e a isprăvit Darul acesta al Fiiuluî? Şi c e a dat nouă? Pre împărtăşirea Sfîntului Duh, dice, prin care ne sfiinţim cu venirea Sfîntului Duh, făcendune părtaşi luî, şi fâcându-ne şi noi duh, nu dupre fiinţă, ci dupre împărtăşirea Sfîntului Duh. .Unde sînt dar, ceî c e tăgăduesc pre Dumnedeirea Sfîntului Duh, şi qlic că nu este D u m ­ nedeu, pentru-că Pavel la începuturile scrisorilor sale, nu îm­ preună numără pre el cu Părintele şi cu Filul? Că Iată aicea arătat 1-a conumărat împreună cu Tatăl şi cu Filul, şi dar Sfînta Treime deplin s'a numărat de cătră P a v e l ) , de care Sfîntă 1

ce

c

c e

u a

e

— 184 —

Chrisostom şi Marele Vasilie şi le-au scris pre ele în sfinţitele Litur­ ghiile lor, cu care preotul în fieşte-care Liturghie rogă pre Dumnedeu pentru hristianî 4' end: Darul Domnului nostru Iisus Christos, şi dra­ gostea luî Dumne4eu şi. Părintelui, şi împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voî cu toţî. ) Teodorit însă tâlcuind acesta 4ice: „Nu dupre despărţire le-a pus acestea, nici unele adecă, le-a dat luî Christos, îar altele Părintelui şi altele Duhului; dă de multe ori dragostea o a pus la Duhul şi împăr- . tăşirea la Fiîul, şi Darul la Dumne4eu şi Părintele; aşa şi în trimiterea cea de maî înainte, lucrarea la Părintele puindu-o, dupre puţine cuvinte pre acestaşî o a cjis Ia Duhul; alt-fel încă a pus şi rânduîala feţelor nu răsturnând pre rânduîala cea pusă de Domnul (pote când a cjis el ucenicilor să mergă să propoveduîască şi să boteze în numele Tatălui, şi al Fiîuluî, şi al Sfîntului Duh) ci învăţând, că rânduîala numelor nu însemnăză străinătatea fireî, sau osebirea putereî, sau a vredniciei lor". Intr'un glas însă cu Teodorit $ice şi Teologul Grigorie: „Acesteaşî (feţe adecă ale Sfintei Treimi) şi mai înainte se numără, şi în urmă se nu­ mără, şi împreună se numără-la Sfînta Scriptură pentru întocmai cin­ stea a fireî" (Cuv. despre Sfîntul.Duh). Şi îarăşî 4ice: „împreună cu Pavel să teologhisim cu cela ce s'a răpit întru al treilea ceriu, carele îm­ preună numărând pre cele 3 ipostasurî, şi acesta cu chip schimbător, nu cu păzirea rânduelilor, prenumărând, înumerând, în urmă numărând pre acelaş, pentru ca să arate pre cinstea cea întocmai a fireî". Ci şi Marele Atanasie, punend înainte, însuşi 4icerea acesta a luî Pavel, aşa o tâlcueşte în epistolia cea către Serapion: „Că Darul cela ce se dă, în dar, în Treime se dă, dela Părintele, prin Fiîul, întru Sfîntul Duh; pre­ cum din Părintele îasă prin Fiîul Darul cel ce se dă, aşa nu s'ar face împărtăşirea dăreî între noi afară decât întru Sfîntl Duh, că de acesta c

J

1

-

185 -

Treime, o ! de ne-am păzi şi noî, ţii:nd dogmele credinţei, şi prin fapte arătând vieţuire curată şi nestricată, pentru ca să fim desâvîrşiţi cu adevărat, fiind bine şi sănătoşi dupre amândouă, şi robi desăvârşiţi artându-ne_ af-deşăvârşituluî Dumnedeu în Treime, căruia slavă fie în vecurele vâcurilor. A m i n ' ) .

A lui Teofilact Arhiepiscopului Bulgariei tâlcuire la trimiterea Apostolului Pavel cea către Galatenî, tălmăcită din tălmăcirea pe prost a cuviosului părinte Nicodim Atonitulul pe românie. :

Pricina trimit erei ceiî către Galatenî ), dupre Chrisostom, Teodorit, Teofilact p' Icumenie. 1

Pricina pentru care scria Apostolul Pavel trimiterea ^ acesta, este acesta: Galateniî ) mai întâia s'aii învăţat de către Pavel si a credut în Christos, îar dupre ce s'a dus Pavel dela dîn­ şiî, acei cari din Evrei creaseră, ţiind încă legea cea veche, şi voind împreună a fi şi a se numi înveţătorî, înveţau pre ceî-l-alţî hristianî Galatenî, cum că trebue a se tăia împrejur, şi a păzi serbările sâmbetelor, şi lunile noui, precum învaţă legea, puind înaintea lor, că şi vîrfetnicul Petru şi Apostolii ceî ce sînt cu dînsui, nu opresc aceste luări aminte ale legei şi obiceiuri. Şi cu adeverat aceîa nu le opreau acestea, nu dâră câ dogmatiseau şi aliceau câ sînt bune acestea, şi vrednice de a se păzi, ci pen­ tru-că făceau compagorîre la neputinţa Evreilor celor de curând luminaţi, la cari propoveduiaU Evanghelia lut Christos. Iar Pa­ vel, fiind-că propoveduia la neamuri, nu avea trebuinţă de acestfel de compogorîre, îar. când a avut trebuinţă, atuncîa şi el a făcut acesta compogorîre, şi a tăiat împrejur pre Titnoteî (Fapt. XVI, j) şi însuşi el s'a curăţit dupre Legea Veche (Fapt, Xl, 26). Dar amăgitorii aceia, adecă cei ce creaseră Evrei, nespuina pricinile acestea ale compogorîrei, pentru care Petru şi Apostolii ceî împreună cu „el nu opreau obicinuirele cele dupre lege, amăgeau pre cei mai proşti Galatenî, şi prihâneau pre Pavel dicend, că el wne ori tae împrejur, alte ori iarăşi surpă tăerea împrejur, şt alte ori altele propovedueşte, Şi asupra tuturor diceau, că nu se cuvine a ne încredinţa î% Pavel, carele nici pre Christos l-a vidut trupeşte, n,icî a stătu, z

împărtăşindu-ne, avem dragostea Părintelui, şi Darul Fiîuluî, şi împăr­ tăşirea a însuşi Sfîntului Duh. Una dar sg arată şi lucrarea Treimeî din acestea; că nu arată Apostolul a fieşte-căruîa ipostas despărţite Şi ose­ bite cele ce se dau, ci că cele ce se dau, de Treime se dau şi tote dela unul Dumnedeu sînt" (la Tom. I a luî Vrienie, Cuv. IV, foea 68). Insemneză încă şi acesta, că cjicerea: „Datul Domnului nostru Iisus Chris­ tos şi cele-l-alte este o oraţie a luî Pavel, care cu însuşi mâna sa o scria în tote epistolele, dupre Teodorit; şi este în lc/p dfe obicinuita 4 > fiţi sănătoşi, care şi noî o scrim la sfirşituî epistoliilor nostre". Şi vedi la sfîrşitul celei a II către Tesalonichenî. '.'v ' ) Epistolia acesta a doua către Corintenî s'a scris din. Filipi Mache­ donieî, prin Tit şi prin Luca, său" maî bine a dice prin Varnava. Şi yedî la Cap. VIII Stih. 19 al acestuîaşî. c e r e :

l

— 186 —

y Acesta s'a scris, dupre Meletie, în anul 23 dupre înălţare, puţh ce-va. mai înainte decât cea către Romani, sau dupre alţii altmintre­ lea (La biser. Istorie). *) Insemneză, că Galateniî se numeau dela Galatia, ceea ce se află îi Asia, iar Galatia iarăşi s'a numit dela Galii ceî dela apus, adecă delc ceî ce acum se dic Franfezî, căcî Galii eşind din Galia, povăţuitor fi­ ind lor Vren, s'au mutat în Galatia cea din Asia, şi întru alte locuri pentru acesta Galatia acesta, maî înainte se numea Galo-Grechia, sat Greco-Galia, şi în urmă s'a numit Galatia (Meletie în gheographit foea 67). încă şi acesta maî insemneză, că Galatiile acestea, Galatia s numesc dupre ceî grei din afară, precum 4ice Teodorit, către care (Ga latie) a mers Crisc III Timot. IV, 10). — 187. —

ucenic al lui Christos de-a dreptul, ci este ucenic al ucenicilor şi Apostolilor lui Christos, iar luî Petru şi Apostolilor celor cu dînsul, se cuvine sâ urmăm, şi cele ce se fac de dînşii să le prilmim. Deci pentru tote acestea, aprin(ţându-se cu sufletul, fericitul Pa­ vel, de rîvnă, a scris trimiterea acesta, nu cu manile altora, dictăluindu-o, precum a dictâluit tdte cele-l-alte ale sale trimiteri, ci cu însăşi sfîntă ?nâna sa, precum singur o f.ice acesta: «; Vedeţi ce fel de slove am scris vdue cu mâna mea-» (Gal. VI, ii) ). Şi procuvîntarea adecă, dupre Teodorit şi Teofilact; o scrie cu multă mânie,-şi mai 'tdtă- epistolia, căci a se arăta cine-va iot-de-tinâ blând şi blajin către ucenicii cei ce au trebuinţă de certare, nu este însuşire a unui înveţător adeverat ce voeşte a'şi folosi pre ucenicii sei. Pentru Acesta şi Domnul mai întâiu fericind pre Petru, în urmă l-a certat qlicend: «Mergi în urma mea Satana, câ nu cugetezl cele ale lui Dumneqleîi, ci cele ale dmenilor» (Mat. XVI, 16). Aşişderea şi pre ceî-l-alţi ucenici ai sei, fără pricepere î-a numit, olicend: «încă şi voi fără pricepere sînteţî» (Mat. XV, 16). Deci cu un chip ca acesta şi Pavel mai cu as­ prime a scris şi Corintenilor mal întâîu, şi către Galatenii acestia acum. Şi mai întâîu respunde la ceea ce cţiceaiţ amăgitorii aceia, pentru ca sâ surpe ipolipsul cel bun şi numele lui Pavel, câ adecă, cel-l-alţl Apostoli sînt ucenici al lui Christos, iar Pa­ vel este al ucenicilor şi Apostolilor lui Christos ucenic, şi nu al lui Christos, apoi îi laudă pre el pentru curata credinţă şi dra­ goste ce au în Christos, şi apoi îî prihăneşte, pentru ce ca nişte lipsiţi de minte s'aîi schimbat. Scrie însă şi despre lege, şi despre credinţa cea dupre Avram, şi dovedeşte atât din lege, cât şi din femeile tui Avram, că tăerea împrejur şi tote ale legeî, s'au dat până la dre-care vreme şi apoi au încetat dupre arătarea luî Christos, şi acestea dovedindu-le, îi sfătueşte pre ei să nu îa aminte la cuvintele amă­ gitorilor acelora, ci să pâzescă credinţa cea întru Christos şi da­ rul, carele dar strică pre tăerea împrejur cea dupre trup, şi aşa sfătuindu-i pre eî întru bunele mor aluri, şi Ict viaţă, sfîrşeşte trimiterea J. '- ; " ' '"' '. 1" 1

i

TÂLCU1RE LA CEA CĂTRE GALATENl. C A P . I. K I M E N ( A D E C Ă T E X T U L EPISTOLIEI).

i . Pavel Apostolul, nu dela 6menî, nicî prin o m . T Â L C UI R E . îndată la începutul epistoliei aceştia surpă Pavel că nu este ucenic şi A p o s t o l (trimis) de omeni, pentru-că, dice, câ nu a fost chemat de omeni, ci d e sus, şi dela cerlîi, şi nu prin vre dre-carele o m , ci prin Iisus Christos, fiind-că l-a botezat pre el Apostolul Anania, dar nu şi î-a.chemat acela la credinţă şi la aposto-. lesca epanghelmâ; ci Christos l-a chemat din ceriu în vreme de amiază-di, prin înfricoşata aceea vedere ce a strălucit mai mult decât sdrele {Fapt. I X ) . Pentru c e însă nu a dis Pavel: chematul, precum scrie în cea către R o m . şi către Corintenî Trimitere, ci a d i s : Pavel Apostolul, pentru-că despre acesta era tdtă pricina cuvîntuluî, fiind-că diceau cel Ce de curând cre­ zuseră din Evrei, că Pavel de către dmenî s'a ales A p o s t o l , şi nu d e Christos de-a dreptul, precum mai înainte am dis la în­ ceputul pricinei epistoliei aceştia. Deci la cuvîntul acesta împrotivindu-se Pavel, a scris acesta: Apostol, arătând cu acesta, câ nu este ucenic al dmenilor, nicî d e dmenî a fost ales A postpl.

Ci prin Iisus Christos şi prin Dumnedeu Părintele, c a ­ rele l-a sculat pre el _ din morţi.

*) Şi nu numai acesta epistolie, ci şi pre cea către Filimon cu mâna sa o a scris dumnedeescul Pavel, şi arată acesta: „Eu Pavel am scris cu mâna mea, eu voîU răsplăti (către Filimon XIX). ) însemneză ca acesta epistolie este a 8-a dupre rânduîaîa şi anii în care a scris Pavel trimiterile sale, adecă dupre cele doue către Tesal. şi dupre cele doue către Corint, şi dupre cea I-a către Timo­ teî, şi dupre cea către Tit şi dupre cea către Rom., precum (lice Teo­ dorit în procuvîntarea trimiterilor luî Pavel.

Faptele Apostolilor arată adecă, cum că Pavel d e către Sfîn­ tul Duh s'a rânduit A p o s t o l «că slujind, dice, eî Domnuluî şi postindu-se, a dis Duhul cel Sfînt: osebiţi mie dar pre Varnava şi pre Savlu la lucrul care eu îl chem pre eî» (Fapt. XIII, .2). A i c e a însă dice Pavel, că s'a rânduit A p o s t o l d e către Părin­ tele şi de Fiîul, pentru ca să ne învăţăm noi, că una este stă­ pânirea a Tatălui, a Fiîuluî şi a Sfîntuluî Duh, a Sfintei Treime!

-i>sMi~

— 189 —

%

— 188 -

-

ceiî nedespărţite şi de o fiinţă- Iar maî ales că şi d e Fiîul s'a trimis, câ însuşi a dis către dînsui: «Mergi că eu la neamuri departe te trimit» (Fapt. X X I I , 2 1 ) . Insemneză însă că propu­ nerea, prin, se află aicea şi la Tatăl, şi c ă maî întâiu s'a rân­ duit de Pavel Fiîul pentru ereticii aceîa, carele iscodesc aces­ tea, că fără osebire sînt la Pavel rânduelile propunerilor şi ale dumne4eeştilor feţe ale Sfintei Treimi, pentru-că întocmai sînt d e o fiinţă, măcar că firesca rânduîala a lor se cuvine a se păzi fără schimbare, precum o a predanisit adue însuşi Domnul la b o t e z , precum -serie Mar. Vasilie, precum şi aiurea âtn dis.1),. Insă în cuviincîdsa. vreme .ipomeneştePctvei d e mdrtea şi În­ vierea luî Christos, pentru ca să înduplece p r e Galatenî să nu maî îa aminte la lege şi la obiceiurile legeî, fiind-că legea nici un folos a pricinuit lor, ci să îa aminte şi sâ se supue luî Chri­ stos, carele a murit şi s'a sculat din morţi pentru mântuirea lor. Şi că a se despărţi eî şi a se depărta d e un făcător d e bine ca acesta, de Christos adecă, este o faptă d e prea m a r e - n e mulţămire. Şi elice Pavel, că Tatăţ a sculat din morţi pre Christos, una adecă pentru neputinţa socotinţei Gâlatepllor, şi alta îarăşî pentru-că la Tatăl se dau, c a la rădăcina şi pricina Dumnedeirei, câte Fiîul le lucreză şi le-a făcut, fiind-că Fiîul nu era neputincios d e a' se scula pre sineşî din. morţi, carele a dat putere şi altora care a creclut în el să învieze morţi cu singură umbra trupurilor lor. Pentru acesta şi a d i s : «Stricaţi biserica acesta şi în trei dile eu o voîu ridica pre ea.... E i însă o dicea pentru lăcaşul trupului seu» (Ioan II, 1,9). ;

2. Şi fraţii toţi ceî împreună cu mine. D e vreme c e acei ce cre4useră din Evrei prihăneau pre Pavel, că. singur propovedueşte de a se strica L e g e a Veche şi o b i c e ­ iurile cele ale Legeî, pentru acesta arată apum aicea, că are pre mulţi alţi fraţi şi împreună Apostoli, împreună părtaşi ai acesteeaşi socotinţe şi conglăsuiri întru câţe scrie întru acesta e¬ pistolie.

Bisericilor Galatiel. V e d i , o cetitoriule, mânia şi durerea fericitului Pavel! Pen­ tru-că nu a dis celor iubiţi, celor sfinţiţi, nici bisericilor lui Dumnedeu, precum obicinueşte a scrie în cele-l-alte epistolii, ci prost â d i s : «bisericilor Galatiel».. Fiind însă că aveau d e s binărî ei ş i ' s e osebeau unul de altul,'pentru acesta dupre cu­ viinţă biserici multe îi numeşte pre eî, şi nu o biserică, î m ­ preună însă şi ruşinându-i pre ei, cu numirea bisericeî, îi în11

).Ve4î despre aqesta la însemnarea 4'cereî: „Iar acelaşi Dumne4eu lucreză tote întru toţî" (I Corint. XII, 6). 1

— 190 —

demnă sâ vie în unire ş i , în conglăsuire, d e vreme c e ceî c e sînt desbinaţî şi despărţiţi în multe pârţî, nu p o t a se numi cu acest nume al bisericeî, căci biserica voeşte să fie unire şi conglăsuire şi adunare întru una; şi vedi despre acesta şi la cea I către Corint. C a p . I, stih 2.

3. Har v6ue şi pace. Fiind-că Galateniî se primejduiau a cădea din darul luî D u m ­ nedeu, fiind-că luau aminte l a . L e g e a cea V e c h e şi la pândirile legei, pentru acesta Pavel aicea rogă lor Darul dela D u m ­ nedeu* Şi iarăşi, fiind-că Galateniî s'au făcut pre siheşti vrăşmaşi către Dumnedeu, voind sâ întărescă obiceiurile legeî, pre care Dumne4eu le-a stricat şi le-a contenit, pentru acesta cu numi­ rea păceî îi întdree îarăşî pre ei Pavel la pacea cea cu D u m ­ nedeu (Vecjî şi tâlcuirea dicere! «Har fie vdue» la c e a I către Corint. I, 3 ) .

Dela Dumnedeti Părintele. Dumnecleu, dice, s'a făcut Părinte al nostru-; pentru care pricină? Dela lege ore? la care voi Galateniî luaţî aminte c ă s eând gurile, brî dela botezul lui Christos? Arătat că dela b o ­ tezul lui Christos; deci cum voi v e întdrceţi d e către făcătorul vostru d e bine Christos? Insemneză însă acăsta: «Dela D u m ­ necjeu Părintele», că e scrisă fâră articol, pentru cei c e dic pre Fiîul maî josit, fiind-că îl cjice pre el Evanghelistul Ioan Dumnedeu fără articol, dicend: «Şi Dumnedeu era Cuvîntul» (Ioan I, 1).

Si dela Domnul nostru Iisus Christos. > • ';

Nu este, dice, o Galatenilor, d o m n al nostru al hristianilor Legea la care voî luaţî aminte, ci este D o m n al nostru Iisus Christos. Şi înseşi numirile acestea încă ale Domnului sînt arătătdre şi înfăţişitdre ale facereî d e bine c e a făcut nouă, că Iisus se numeşte pentru-că ne-a mântuit d e păcate, precum a dis Anghelul către Fecîdra Maică: « C ă acesta va mântui pre norodul seu d e păcatele lor» (Mat. I, 2 1 ) . Şi Christos încă se numeşte dela ungerea Sfîntului D u h , cu care s'a uns pentru noi, sfinţind pre totă firea nostră prin luarea sa," şi dăruind nouă d e a ne numi dela al său nume hristianî ). 1

4. Celuia ce s'a dat pre sineşî pentru păcatele nostre.

Iată că aicea dice Pavel că Christos s'a dat pre sineşî d e buna v o e şi stăpânitoreşte pentru păcatele nostre; nu a slujit dar la iconomie precum diceau Arianii, c a un r o b . D e c i când vei au4i tu că Christos s'a dat d e către Părintele, că prunc, *) Despre numirea luî Christos ve4î la cap. I, 10 al celei către Rom., la suptînsemnare.

- 191 -

dice, s'a născut nduă Fiîul şi s'a dat pentru noî (Isaia IX, 6 ) , să înţelegi prin darea acăsta buna voinţă şi priimirea'Tatălui, precum şi Teologul Grigorie a dds' « C ă buna voinţa Părintelui socoteşte-o a fi trimitere» (Cuvînt l'a Naştere şi la Pasha). D e c î Christos s'a dat pre sineşi d e bună v o e pentru ca să ne s l o b o d e s c ă pre noî d e pecate, d e care legea nu putea a ne s l o b o d i . Decî cum voî Galatenii aţi lăsat pre sloborjitoral vostru Christos şi luaţi aminte la lege, care nimica v'a folosit pre v o i . Ca să ne s c d t â p r e noî din v 6 c u l acest r e u d e acum. Aicea la acăstă c h ereticii Maniheî şi dic, că îată câ'.-Apostolul a numit rău pre vecul acest d e acum, adecă pre viaţa-acesta, a ndstrâ. Insă- nu e s t e înţelegerea aşa precum stricaţii de minte aceştia d i c , căci nicî dilele acestea d e si­ neşî sînt rele, căcî c e răutate are drumul şi mişcarea soreluî, celuîa c e face dilele şi vremile? Sau care răutate pote aveatrecerea dilelor? Cu adevărat nici una. Nici dilele, dic, sînt rele d e sineşi, nici viaţa ndstră este rea d e sineşî, căcî cum ar fi e a rea, d e vreme c e cu acesta cundştem pre Dumnedeu şi cu acăsta lucrăm poruncile luî, şi filosQfim pentru lucruri viitore? D e c i văc rău numeşte Pavel pre faptele cele rele şi pre p r o alegerea omului cea rea şi stricată din care se fac lucrurile; câcî noi aşa obicînuim a d ' 4* astâ-dj(» prihânind cu acestaţ nu d i -Şi vremea^ ci întâmplarea şi fapta şi reua norocire, c e ni s'a întâmplat în d a c e e a ) . Pentru a¬ cesta Christos n'a murit ca să ne omdre şi sâ ne scotă din viaţa acăsta, precum bârfesc Maniheii,. ci pentru ca să ne s l o b o d â s c ă d e faptele cele rele. C ă d e vreme c e maî sus a dis, c ă Christos s'a dat pre sineşî pentru ca să ne slobodâscă d e păcatele cele mai înainte făcute d e noi şi trecute, pentru a¬ cesta diee acum aicea, că şi în viitorime ne-a sipgurisit pre noî sâ nu păcătuim şi ne-a slodit de viaţa cea pângărită şi rea. Iar legea, la care voi Galatenii luaţi aminte, nicî păcatele nostre cele trecute le-a şters, nici ne-au întărit a numaî p ă ­ cătui în viitorime ). • c e r e

s

a

r

:

c e :

r

e

a

a

m

a

v

u

t

u a

m

a

1

k

8

Dupre v o e a lui Dumnedeu şi Părintelui nostru.

Fiind-că Galatenii socoteau câ d e vor lăsa L e g e a V e c h e se v o r face neascultători luî Dumnedeu, pentru acesta îndrâptă Pavel aicea prepusul acesta, şi arată că v o e â luî Dumnedeu P ă ­ rintelui este ca să ne slobodim d e păcate şi d e mdrte, prin Fiîul său şi nu prin lege. V e d î însă că nu a dis cum c â Fiîul ne-a slobodit dupre porunca lui Dumnedeu Părintele, ci dupre voea ) Vecjî şi tâlcuirea cţicereî: „Că djlele rele" (Efesenî V, 16). ?) Vecjî şi tâlcuirea şi suptînsemnarea cţicereî: /„Că pecatul pre voî nu. ve va stăpâni, că nu sînteţî sub lege, ci sub dar" (Rom. VII, 15). J

— 192 —

Iul, adecă dupre buna-voînţă; dicând însă, Părinte al nostru pre Dumnedeu, Iarăşi ne aduce aminte d e făcătorul nostru d e bine Christos, care pre Părintele său cel firesc l'a făcut şi al n o s ­ tru Părinte dupre dar. Decî cum voi, o Galatenilor, ve depăr­ taţi dela un făcător d e bine ca acesta?

5, Căruia slava, în vecurile vecurilor, Amin.

"

L a nici al uneea alteea epistolii început a pus Pavel pre Amin, fără numaî la singura acăsta, pentru ca să arate că cuvîntul seu l-a sfîrşit şi câ destule sînt câte a dis spre prihănirea Gala­ tenilor; că aducându-ie aminte maî sus d e nenumăratele faceri de bine ale luî Dumnedeu, de-către care se osindeau Galatenii," fiind-că lăsaseră pre dătătorul acestora şi făcătorul d e bine all or Christos, apoi mirându-Se şi înspălmântându-se pentru aceştia, şi neavând c e alt spre lauda acestora a diee, a sfîrşit apoi cuvîntul cu slavo-cuvîntarea şi mulţămirea luî Dumnedeu, şi slavo-cuvfntarea acesta o a pecetluit, cum este obiceiul cu dicerea A m i n ) . 1

6 . M e mir cum aşa în grabă v e mutaţi deja cela ce v ' a chemat pre v o i în Darul luî Christos. Cu aceste cuvinte arată Pavel că avea dre-care mare nădejde pentru Galatenî, pentru acăsta şi d i c e : mă mir şi nu mă dume­ resc dacă voi Galatenii, care atât de mult aţi ostenit în credinţa luî Christos atâta snult în grabă-vă întdrceţî dela aCes) Indoîâlă se vede în ducere între Fapte şi; între cuvintele acestea ale Apostolului, că Faptele arată că dupre întorcerea. sa dela Damasc's'a dus la Ierusalim: „Că viind, cjice, Savlu în Ierusalim, cerca a şe lipi de ucenici şi toţî se temeau de el, necreejend că. este ucenic..iar V a r n a v a luând'.,-S l-a dus către Apostoli şi a povestit lor, cum pre cale a vecjut pre Dom­ nul, şi cele-l-alte (Fapt. IX, 26); îar aicea cjice Pavel că dupre 3 şnî dela întorcerea sa a mers în Ierusalim, dar. dela.ee loc a mers nu arată, ci fiind-că maî sus a cjis, că dupre întorcerea sa s'a dus în Aravia şi îa­ răşî s'a întors în Damasc, pote zăbovind îh alte locuri aceî 3 ani 'ce cjice aicea, îarăşî s'a întors în Damasc, ş:. c'e'.a Damasc a mers la Ieru­ salim, şi atunci prin Varnava s'a adus 1% Apostoli, precum dic Faptele că alminterea a şe- întocmi acestea nu se poV, precum şi, Icumenie la tâl-

cuirea Faptelor se nevoeşte şi se sileşte cu 5—6 chipuri ca să.învoîască venirele luî Pavel în Ierusalim, atât cele ce se arată în Fapte, cât şi cele ce se cuprind în .trimiterea acesta către Galatenî şi nu pote; şi în sfîrşit 'cjice, că Pavel aicea cjice o altă vreme, care Luca la Fapte nu arată, fi­ ind-că prea în scurt scrie, şi multe vremî întru una le uneşte. P o t e aceşti 2 Apostoli au fost aceia,-- către care Varnava a dus pre Pavel, precum istorisise Faptele. Treî Iacovî însă au fost: unul fratele lui' Ioan, pre carele l-a omorît Irod; al II-lea fiîul luî Alfeu, carî aceşti 2 Apostoli erau şi din ceî 12, şi al IlI-lea fratele Domnului, carele s'a po­ menit aicea, şi nu era din ceî 12 Apostoli, precum cjice Ieronim în tâl­ cuirea epistolei aceştia către Galatenî şi în cartea cea despre conscriitoriî bisericeşti (la Coressie). Acest Iacov se cjicea mic, dupre Teofilact, spre osebirea luî Iacov fiîul luî Zevedeî, carele se cjicea mare, ca unul ce era din cel 12 şi maî ales, despre carele a djs Marco Evanghelistul: „Era însă şi femei departe privind, între care era Măria Magdalina, şi Măria . luî Iacov celui mic, şi—maica luî Iosi (Cap. XV stih. 40), unde Măria se • cjice, Născetorea de Dumnecjeu, sau ca o maică ce se socotea a luî Iacov acestuia şi a luî Iosi fiilor lui losif. Iar cum că Iacov acesta era sfinţit din pîntecele maîceî sale şi vin şi rachiu nu a băut când-va ca un Nazireu şi carne nu a mâncat, nicî > s'a ras când-va, nicî cu untdelemn s'a uns (precum atunci era obîceîu spre netezirea trupuluî), nicî în bae s'a scăl­ dat; o scrie Pamfil Evreul Cap, II al Biser. istorii, aducând marturî pre Climent Stromateul. şi pre Ighisip, carî scriu că nicî în picîorele sale a pus sandale pururea pomenitul acesta, ci umbla cu picîorele gole, şi totde-una purta haine albe şl-de in. Pentru acesta -cjice şi Epîfanie şi Ieronim, că acesta ar fi fost tânărul acela, care în vremea patimeî Mântuitorului

— 202 •-

— 203 —

18. A p o i d u p r e 3 ani m'am. suit în I e r u s a l i m sâ i s t o r i s e s c ( c e r c e t e z ) pre P e t r u ) .

.

1

-,

1

:

A mers cu adevărat Pavet la Ierusalim pentru ca să. istorisescă şi sâ vadă pre Petru, fiind-că atâta îl cinstea şi îl d o r e a ; a vădut însă şi pre Iacov, nu pre fratele lui Ioan, ci pre fra­ tele Domnului, cu cinste însă îl pomeneşte pre el şi—1 d i c e ; a¬ tâta slobod era de 3 ori fericitul Pavel de tota zavistia şi pisma, Şi cu tote câ de ar fi voit să arate pre Iacov cine era, nu-1 numea frate al Domnului, ci sau fiu al lui Cleopa dupre lege, sau fiii al lui Iosif dupre fire, fiind-că Iacov nu era frate du­ pre trup al Domnului, ci se socotea numai a fi. Dar cum era fiii dupre iege al luî Cleopa? A s c u l t a : Cleopa şi Iosif logodni­ cul Nâscetdreî de Dumnecjeu aă fost fraţi trupeşti, şi fiindcă Cleopa a murit fârâ fiii, Iosif a luat pre femeea fratelui şeii al luî Cleopa şi a ridicat semenţă aceluia, născend pre acest Ia­ c o v şi pre alţi 3 fraţi, pre Iosi, pre Iuda şi pre Simon şi o fiica numită Măria, pre care sfîntu Evang. o numeşte sora Nâs^ a lăsat giulgiul seu (adecă prostirea), care purta asuprăşî, şi a fugit, precum scrie Evang. Marco, Cap. XIV, 51, fiind-că numai acesta între Apostolî purta alb. (Pentru acesta dupre urmarea acestuia s'a apucat obiceîu a purta toţî patriarchiî Ierusalimului, moştenitorii fericitului Iacov a purta haine albe de mătasă, pentru acesta şi sf. Eftimie dela îmbră­ cămintea cea o.lbă şi strălucită a provădut, cum că Anastasie presviterul urma a se face patriarh al Ierusalimului, precum cu adevărat şt s'a întemplat,. foea 402 din dodecavivlu). A păzit încă şi feciorie de 3 ori fe­ ricitul Iacov în tată viaţa sa, şi din adesele plecări de genunchi ce făcea, i s'a umflat genunchile şi s'a făcut vînjose ca ale cămilei, adaoge însă şi Chrisostom, că fiind-că adese-orî îşi bătea fruntea de pământ, i s'a um­ flat şi s'a făcut negră, îar polele haîneî sale se întreceau micî şi mari ca să le sărute, dupre Ieronim; ci şi întru sfintele sfintelor intra şi acolo se ruga pentru ertarea neştiinţelor noroduluî, de unde şi s'a numit Olvie adecă drept şi potcova cea de aur â arhiereului legeî o purta pre capul său, precum mărturisesc Climent şi Epifanie. Iar Chrisostom d'ce tâlţuind dicerea, apoi s'a arătat luî Iacov, cum că pre acesta maî întâiu 1-a hi­ rotonisit Domnul episcop al Ierusalimului (Vor. XXXVIII, la I Cor.). Şi Epifanie la eresul 78 şi Evsevie însăşi acesta o cţic, măcar că Climent Stromateul cjice, că dupre înălţarea Domnului Petru şi Iacov şi Ioan cei mai întâiu aleşi aî Apostolilor a ales pre acest Iacov, să fie episcop al Ierusalimului. Şi episcop fiind 29 anî în Ierusalim, s'a învrednicit de mucenicesc sfîrşit de 3 ori fericitul, căcî suindu-1 pre aripa bisericeî nele­ giuiţii preoţi şi cărturari, fiind-că de acolo au strigat în aucjul tutulor cjicend: ce mă întrebaţi pentru Iisus Fiîul Omului? Acesta sade de-a drepta a tot puternicului Dumnecjeu şi pre nourii cerîuluî va să vie să facă ju­ decată şi răsplătire, fiind dar ca acestea de acolo a strigat, îndată au năvălit asupra luî acolo cărturariî şi preoţii şi l-au ciborât pre el jos de pre aripa bisericeî, şi s'a făcut eî vărsători de sânge.'El însă plecându-şî genunchele şi sfintele picîore şi pentru ucigaşiî săi rugându-se, a fost împroşcat cu petrii. Vecjî despre acesta în Cart. I, Cap. I a Dodecavivlu a •lui Dosoteî; cjice însă şi Marele Atanasie, că Iacov acesta a tălmăcit Evan­ ghelia luî Matei cea evreiască în limba elinescă, şi vecjî foea 9-a a ace­ leaşi cărţi Dodecavivlu. 1

— 204 —

cetdrei de Dumnedeu (îoan X I X , 25), întâiu adecă ca pre o ru­ denie, şi al doilea încă pentru-că Iosif avea purtarea de grijă pen­ tru Nâscetorea de Dumnedeu ca un părinte, şi cu maî multă apro­ piere decât a avea către acăsta apropiere de bărbat şi aşedare.

20. Iar cele c e scriu vduă Iată ca înaintea lui D u m ­ nedeu, câ nu minţesc. Fericitul Pavel ea cum ar fi avut a da răspuns înaintea ju­ decatei luî Dumiledeu, aşa se nevoeşte şi se sileşte a arăta cu­ vintele sale Galatenilor, pentru ca să se arate lor, că e vrednic de credinţă .şi adevărat. ;

, 2 1. A p o i am venit în părţile Siriei şi ale CMichieî. 22. Insă eram necunoscut la faţă bisericilor IudeeI c e ­ lor în Christos. 23. Ci numai cât audiseră, câ cela ce dre când ne g o ­ nea pre noî, acum bine-Vesteşte credinţa pre care dre-când o strica. . IntâîaşI dată Pavel a mers în Ierusalim numai pentru ca să vadă pre Petru şi iarăşi s'a dus de acolo, una adecă, pentru-că s'a trimis propoveduitor la neamuri şi la dînsele trebuia sâ p r o p o veduîască Evanghelia; şi alta încă, pentru-că nu suferea să zidăscă asupra temeliei altor Apostoli, adecă sâ propoveduiască la Evrei, la care propoveduîau cel-l-alţi Apostoli. Ci voia să propovedu­ iască la neamuri sălbatice şi varvare, la care încă nu mersese să propoveduiască vre un A p o s t o l . Pentru acăsta dice, că încă nu m'a fost vădut în faţă hristianii cei c e erau în Iudeea, şi dar fiind-câ încă nu m a u fost vădut, cum aş fi propoveduit lor tâerea împrejur, adecă să se tae împrejur, precum me prihănesc hristianii cei c e din Evrei au credut în Galatia? că acăsta este cu totul nepotrivit şi neurmat lucru. Şi numai, dice, hristianii cel c e erau în Iudeea audeau de mine că m'am întors la Chri­ stos şi că propoveduiam credinţa aceea, pre care maî înainte o goneam şi mă apucam să o p e r d ) . ;

1

24. Şi proslăveaţi întru mine pre Dumnedeti. ') Pentru ce cji însă Luca la Fapte, cum că, când a dus Varnava pre Pavel la Apostolî, Pavel era împreună cu dînşiî intrând şi eşind în Ierusalim, şi îndrăznind întru numele Domnului Iisus, vorOvea şi se în­ treba către eliniştî, iar eî să ispiteau să-1 omore ? (Fapt. IX, 28). Deci de vreme ce Pavel împreună se întreba şi se vorovea cu eliniştiî adecă cu Evreii, ceî ce priimiseră Sfînta Scriptură precum o a fost tălmăcit pre ea eliniştiî ceî 70, cum dice aicea Pavel că nu l-au fost văcjut în faţă hristianii ceî din Iudeea? Sau cjice că nu-1 ştiau, şi nu l-au fost vădut pre el hristianii ceî ce eraii în Ierusalim, căcî cu dînşiî împreună se întreba, ci hristianii ceî ce locuiau în cele-l-alte părţi ale Iudeeî şi ale Palestinei, ce

— 205 —

Şi cuvîntul acesta însemneză smerita cugetare a fericitului Pavel, pentru-că nu a dis câ se minunau d e mine, sau me lăudau, ci dă totul la Darul luî Dumnedeu, dicend că slăveau pre D u m ­ n e z e u întru mine, carele orî-ce s'a făcut de mine, însuşî a is­ prăvit totul, şi nu e u ) . 1

C A P . II.

1. A p o i dupre 14 ani îarăşî m'am suit în Ierusalim cu Vâruavâ, împreună luând şi pre T i t , • 2. M'am suit însă dupre descoperire. Pricina întâeî suirî la Ierusalim a lui Pâvel a fost Petru, a¬ d e c ă pentru ca să istorisăscâ şi să vadă pre Petru, precum a dis mai sus; îar a suire! a Il-a ce o dice aicea a fost pricină dumnedeesca şi maî -pre sus de fire descoperire, ce i s'a făcut. Şi avea, dice, împreună şi pre Varnava şi pre Tit ca pre nişte marturî ai propoveduîrei sale; că adecă propoveduirea sa era plăcută şi priimită şi de ceî-l-alţî Apostoli.

Şi am pus înaintea d o r Evanghelia, care o propove^duesc la neamuri. "'".'•"' A d e c ă am arătat Apostolilor propoveduirea, c e o p r o p o v e ­ duesc la neamuri, fără a propovedui lor ca să se tae împrejur. Pentru care pricină dar dupre. atâtea ani a arătat A p o s t o l i ­ lor Evanghelia, c e o propovedueşte, în vreme c e se cuvenea să arate din început, când a credut, pentru ca să cunoscă d e alergă bine sau reu. Că fără socotela lucrul ar fi fost cu a d e ­ vărat, dupre ce 14 ani şijmal mult. alerga pţfopoveduind Evan­ ghelia, să albă trebuinţă a se învăţa agra, dre bine alărgă, sau în: zadar sau ostenit? Pentru acesta, de- a arătat p r o p o v e d u ­ irea sa Apostolilor pentru ca însuşî să se înveţe, despre calea c e a umblat, negreşit aşa fără socqtelă ar fi fost, precum am dis, şi fără gândire ceea-ce s'a făcut. Dar fiind-că vedea pre mulţî, cum-că se sminteau, căci Petru priimea tăerea împrejur şi pre mulţî îî tăia împrejur, îar însuşi Pavel, nu o priimea, şi dupre urmare se prepunea, că face fără de lege, pentru: acestă pricină, dic, s'a dus la Ierusalim. Iar acesta, d e a merge, l-a sfătuit pre el Sfîntul Duh, dupre o descoperire mai pre sus de fire, pentru ca să se încredinţeze şi sâ se înduplece aceia ce se sminteau, că nu este osebire şi zmintelă între p r o ­ poveduirea lui Petru, şi între propoveduirea lui Pavel, ci că ') Iar Fotie tâlcuind cjice: „Slăveau pre Dumnecjeu întru mine, adecă pentru mine, şi nu pre cutarele, sau cutarele învăţător, ci pre însuşî Dum­ necjeu; că acesta era carele a descoperit mie şrra'a înveţat propoveduirea. -

206

-r

dupre iconomie şt compogorâre, Iartă Petru tăerea împrejur, fiind-că propoveduîa la Evreii ceî c e se tâeau împrejur. Deci nu a fost fără socotălă acesta c e a făcut, de a mers la Ieru­ salim şi a arătat Apostolilor despre' propoveduirea sa dupre atâtea ani, pentru-că Duhul cel Sfint l-a pornit pre ei să mărgă, şi el supuindu-se a ascultat cu drept şi binecuvîntat chip. In d e o s e b i însă c e l o r c e se s o c o t e a u . Fiind-că mulţi erau cei' c e se sminteau, pentru acesta P a J e l îh osebire, a" "vorovit împreună cu Petru şi cu Apostolii ceî maî aleşi .'.cejerail Împreună c a Petru,'jpen'rru ca sâ'.nu Ur­ meze mai multă turburare şi gâlcăvă, şi să nu se facă maî mare stnintălâ, fiind-că multe decîurî de miî erau în Ierusalim şi multe mii*) d e Evrei, carî se sminteau, precum am djs, a¬ ceştia îndată ce ar fi audit că Pavel şi înlăuntru în Ierusalim aflându-se, strică şi nu priimeşte tăerea împrejur, de urmare era să se turbure, şi să se ridice pre toţi; pentru pricina a¬ cesta dar în deosebi şi d e o parte a vorovit împreună cu A p o ­ stolii ). A v e a însă împreună cu sine pre Tit şi pre Varnava când a vorovit împreună cu Apostolii, pentru ca. să mărturisescâ acestea la cel-l-alţi, 'cum că nici Apostolilor s'a arătat Pavel că propovedueşte ce-va protivnic; dicend însă pre A postolî că se socoteau şi se păreau, nu surpă cu cuvîntul a¬ cesta, că nu ar fi fost cu adevărul Apostolii ceî d e pre lângă Petru, marî şi întâîu aleşi, ci o a dis acesta, ca împreună să pue şi socotâla şi obştăsca hotârîre celor mulţî cu a sa, adecă ca să arate că, nu numaî de Pavel se socotea marî Apostolii cel ce erau pre lângă Petru, ci şi de toţi ceî-l-alţî, precum şi însuşi Pavel chiar acăsta o dice pentru sineşri «Că mi se pare că şi eu Duhul luî Dumnedeu am» ( I C o r i n t . VII, 40), nu pen­ tru ca se tăgăduăscă câ cu adevărul avea Duhul luî Dumnedeu 2

') Că aşa cjiceau ceî ce erau pe lângă Iacov fratele luî .Dumnecjeu către pavel: '„Vecjî frate, câte cjecîurî de miî de Iudei, ce au creejut sînt, şt' toţî] sînt rîvnitorî aî legeî, şi s'au înştiinţat de tine că înveţi depărtare dela Moîsi pre toţî Iudeii ceî ce se află .pre la neamuri, djcendu-le a nu'şî tăia împrejur pre copiii lor, nicî a umbla dupre obiceiurile legeî" (Fapt. XXI, '2). ; *) Iar Fotie aşa tâlcueşte cjicerea: „In deosebi însă celor socotiţi, de nu cum-va îndeşert alerg sau am alergat". Pentru ce în deşert? Ca nu înaintea tuturor arătând să-î smintesc, de curând închegaţi fiind atuncea cei 'din. tăerea împrejur, şi să-î fac pre eî cu totul a se lepăda de credinţa M Christos şi să perd calea mea şi se arăt nevoinţă mea-deşartă, căcî cum nu ar fi deşartă a alerga şi a umbla în tote părţile, când alergând ca să mântuesc pre alţiî, îarăşî prin nesocotită scumpătate î-aş-perde? •Cum dar acum şi în priveliştea noroduluî mustră (tăerea împrejur adecă la Galatenî)? Căcî era sporire (a credinţeî^adecă) şi căcî uniî îndrăsneau a face iconomia dogmă. -

207 -

şi se arata câ ît are, ci pentru ca să arate şi obştesca s o c o ­ tinţă a omenilor, pre lângă care şi Pavel socotea şi i se părea că are Duhul luî Dumnedeu. Deci Apostolilor celor ce se s o ­ coteau, dice, le-am vorovit în deosebi, adecă celor mari şi slă­ viţi şi de către toţî socotiţi acest-fel.

Nu c u m - v a în deşert alerg, sau am alergat. A d e c ă ca să învăţ pre ceî c e se smintesc de mine, că nu alerg nici propoveduesc îndeşert şi în zadar şi nu pentru ca sâ mă învăţ eu, căci cum âş fi avut trebuinţă a mă învăţa eu, c ă ­ ruia mi s'a descoperit dela Dumnedeu Părintele F i M . s e ă , şi E vangheiia Piiului său*), sau Cum • dupre âtâţîa anî aş-fi avut trebuinţă a mă încredinţa, de nu alerg îndeşert şi în zadar, eu carele d d « A ş a alerg nu ca fâră ştiinţă, aşa pumnuesc (mă lupt) nu ca cum aerul aşî b a t e ? » (I Corint. IX, 26), că acest lucru ar fi cu totul nepotrivit. ' c e a r n

3. Ci nici Tit, carele era cu mine, elin fiind, nu a fost silit a se tăea împrejur. Tit, dice, cu tdte că era elin şi netăiat împrejur, nu a fost silit a se tăia împrejur, care acesta a fost prea mare dovadă, că nicî Petru, nici Apostolii ceî ce erau cu Petru priimeau tăerea împrejur dupre cuvîntul cel d e căpetenie, ci dupre iconomie şi compogorîre, pentru Evreii ceî c e se tăîaîi împrejur. Pentru a¬ cesta nici aii prihănit pre Pavel şi propoveduirea lui, al căruia ucenic era Tit cel netăîat împrejur.

4. Iar pentru ) mincinoşii fraţi cei prea ascunşi, cari s'au îndesat ca să iscodăscă slobodenia ndstră, ce o a v e m în Christos ca pre noi sâ ne robescă. 2

Alcătuirea acestei cuprinderi este acest-fel: nici pentru min­ cinoşii fraţii cei pre ascuns intraţi a fost silit a se tăia î m ­ prejur (Tit), din afară (în genere) luându-se dicerea nici, a¬ decă şi cu tdte că minciuno-fraţiî cei ce veniseră pre ascuns voiau şi vrăjmăşuîau (că acăsta însemnăză p f e ascuns intraţi) erau faţă şi stau împrotiva mea, însă nicî pentru aceştia, nici pentru împrotivirea lor, au silit Apostolii pre Tit a. se tăia împrejur. Pentru ce însă Pavel numeşte minciuno-fraţi pre aceia, cari pri­ imeau tăerea împrejur, d e vreme c e şi Apostolii cei mai aleşi ') Fotie însă cjice, că ducerea: de nu alerg în deşert, sau am a¬ lergat, pote a se ceti şi cu chip întrebător, adecă: nu cum-va în deşert alerg sau am alergat? Nu adecă nu alerg în deşert, nicî am alergat, ci tote le-am făcut cu siguranţie şi cu providenţfe. ) Insemneză, că Teodorit voeşte a fi de prisosit acest „iar", şi este înţelegerea dicereî acesta: „Ci nicî Tit cel împreună cu mine, deşi era elin nu s'a silit a se tăîa împrejur pentru minciuno-fraţiî ceî pre ascuns întraţî, şi cele-l-alte. c

u

m

2

— 208 -

o priimeau ? Pentru-că Apostolii adecă priimeau tăerea împrejur aşa, ci că compogorându-se pentru slăbiciunea Evreilor celor c e creduserâ în Christos, pentru acăsta o propoveduîau la Evreii ceî ce se tăiau împrejur. Iar minciuno-fraţiî, şi ceî pre ascuns in­ traţi, o legîuiaii cum că numai decât se cuvine a se face tăerea împrejur, ca să apere cu acesta pre Legea cea V e c h e , pen­ tru acăsta şi mincîuno-fraţî pre dînşiî îî numeşte. Dicend însă şi că minciuno-fraţiî aceştia pre ascuns au intrat, arata cu di­ cerea acesta ascunsa lor vrăşmăşie. Aşişderea dicend şi că pre ascuns a intrat pentru ca sâ iscodăscă slobozenia ndstră, arată câ eî erau vrăşmaşi şi luptători, căci cei c e se fac iscoditori şi cîarşiţi, pentru nici un alt sfîrşit intră pre ascuns prin cetăţi, fâră numat câ să afle cu amănuntul tdte părţile şi locurile c e tăţeî, şi din acestea sâ pdtă cu lesnire să spargă cetatea aceea şi s'o robescă, care ac'est lucru îl făceau şi minciuno-fraţiî şi iscoditorii aceîa, pentru aceea socoteau şi căutau împrejur cari sînt netăiaţî împrejur şi aii slobozenia cea în Christos, adecă nu sînt supuşi obiceiurilor şi robiei Legeî ceiî Vechi, pentru ca să afle apucare şi să-î sileseă a se tâîa împrejur, şi cu acest chip iarăşi să-I supue r o b i e i legeî, de care robie ne-a slobozit Chri­ stos. Deci din amendduă- acestea arătat este, câ Apostolii ertau ore-care obiceiuri (ale legeî), pentru ca sâ pdtă cu încetul a slobodi pre Evrei din robia legeî, iar minciuno-fraţiî aceştia fă­ ceau cu totul din protivă, ca sâ crescă adecă şi sâ întărăscâ pre robia legeî. ;

5. Cărora nicî ca un clas ne-am plecat supunere!, ca adeVerul Evangheliei să rămâe la voî. Nu a dis că nicî întru puţin nu ne-am înduplecat la cuvîn­ tul minciuno-fraţilor, ci supunerel lor, fiind-câ eî nu le făceau acestea pentru ca să ne înveţe cele ale legeî, ci pentru ca sâ ne supue pre noî şi să ne robescă legeî. Pentru acăsta, A p o ­ stolilor ne-am plecat şi i-am ascultat, Iară d e minciuno-fraţiî aceştia nu a m ascultat. Pentru" ce? Pentru ca sâ rămâe încre­ dinţate şi adevărate cele c e am propoveduit la voi. Care ? Cum că cele vechi aă trecut şi că legea a rămas nelucrătdre şi a încetat, şi câ pre ceî ce se tae împrejur Christos nu-î priimeşte nicî îî foloseşte ce-va. Deci fiind-câ am stătut împrotiva min­ ciuno-fraţilor acelora, cu acăsta am arătat câ sînt adevărate cele c e am propoveduit la voî, de nelucrarea legei adecă şi de încetarea ei. Deci luaţi aminte să nu eşiţî din adevărul acesta afară ). 1

Ti?nw ! l t jcuind 4ice cu chip de nedumerire: „Dacă nici T.t n a fost s.ht a se tâîa împrejur, nicî pentru minciuno-fraţiî ceî ce e

Tom. H.

n

s

a

c

&

t

a

â

— 209 — 14.

6. îar de cei ce se socotesc a fi ee-va, orî-ce fel când­ va ar fi, nicî o grijă am, cărDumnecJeu faţă de o m nu îa. Fiind-că urmau a se împrotivi dre-cart luî Pavel şi a-i cjice; Şi dar cum Apostolii au. poruncit ca cei c e din Evrei au c r e ­ dut să se tae împrejur? Pentru acesta deslegă aicea pre acesta împrotiva dicere. Şi pricina cea adevărată nu o cjice, pentru care Apostolii iconomiceşte şi dupre compogorîre au poruncit a se tăia împrejur, ca nu audind-o acesta acei c e au fost c r e ­ dul din Evreî, cum că Apostolii iconomiceşte şi nu dupre adever iartă tăerea împrejur, să se despartă din pricina acăstă. d e Apostoli ca de uniî ce strică legea, căcî uniî ca aceştia pentru acesta alergau la Apostoli la acea vreme, fiind-că păzeau ei legea. Acesta pricină dar Pavel o tace şi nu o arată p e n ­ tru folosul celor c e au fost credut dintre Evrei, dice însă un cuvînt fdrte greu pentru Apostoli: «Că eu nici o grijă a m » , adecă că eu nici o îngrijire am pentru ceî ce se socotesc a fi ce-va, adecă pentru Apostolii cei mari, va să dică, ori de propoveduesc tăerea împrejur, ori d e nu o propoyeduesc, căci însuşî vor da cuvînt despre acesta înaintea luî Dumnedeu, şi Dumnedeu de faţa lor nu se va milostivi, nicî se va ruşina, fiind-că sînt marî şi exarhî ai Apostolilor, că neluâtor de faţă este Dumnedeu. Vedî însă, o cetitorîule, că nu a dis, o r î ^ e fel sînt acum, ci orî c e fel a fost când-va, pentru ca să arate că acum dar şi Apostolii aii încetat d e a propovedui aşa, şi a priimi tăerea împrejur, fiind-că propoveduirea Evanghelier pretutindeni a strălucit" şi credinţa lui Christos a sporit şi a/ crescut. Acestea însă le dice Pavel nu pentru ca să defaime pre A p o s t o l i , ci pentru "ca să folosăscă pre cei c e îl audeau.

Că mie ceî ce se socotesc nimic mat mult 'mî-au adaus. Că mie, d i ) acei mari şi mai aleşi din Apostoli, orî c e fel atuncea ar fi fost, Dumnedeu va purta grijă pentru dînşiî, iar eu acăsta ştiu că eî mie nimic «ra rai s'a împrotivit, nicî au, adaus ce-va mai pre sus d e propoveduirea mea sau au adaus pire acesta. c e

7. Ci dimprotivă, ştiind eî că mi s'â' încredinţat Evajapre ascuns se îndesaseră, pentru ce pr^'Timoteî l'a tăîat împrejur şi nu de cuvînt de mincîuno-fraţiî? Şi răspunde, însuşî că nici pre acela pen­ tru aceştia l'a tăiat împrejur, să nu fie! Ci pentru ca să dobâjţcîescă pre ceî ce se sminteau pentru slăbiciunea cugetărilor; căcî pentru ceî slabi de socotela trebue a face compogo^ărnfnt cu vindecare blândă a boleî, îar la ceî ce năvălesc din răutate şf dm viclănă socotinţă, nicî cât de .puţin se cuvine a ne îndupleca; căcî aceştia nu numaî nu au trebuinţă de vindecare, patima întărindu-se întru cela c e a dat vouă pre Darul Duhului, în cât a proroci cu acela, şi a grăi în limbi, şi Dumnedeu cel ce lucrăză întru voi puteri d e semne şi d e minuni, spuneţi-mî, pentru faptele legeî a dat vduă darul acesta şi lucrăză pute­ rile acestea (că lipsesc acestea) şi se cuvine a se înţelege din afară aşa: Din faptele legeî a dat vouă pre Duhul, şi lucrăză ») Ore-carî din părinţi îhsă 4icerea acesta „în zadar" o a tâlcuit aşa: Atâtea patimi aţi suferit maî înainte în zadar şi fără folos, de se cuvine să dicem că le aţî pătimit în zadar şi fâră folos,. Căcî pentru acelea maî mult aveţî se ve osîndiţî, că dupre ce aţî gustat din graiurile cele bune ale luî Dumne4eu şi aţî dobândit Darul luî, v'aţî întors la cele din urmă, şi v'aţî lipsit de dar făcendu-ve pentru acesta vinovaţî de mai mare muncă; că dice Solomon: „Aspră judecată se face întru ceî ce covîrşesc că celuî maî mic este ertat de milă, îar ceî tari, tare se vor certa, îar celor maî mari grea cercare le stă asupra" (înţelepciunea VI, 6). Pentru acesta şi Icumenie într'un glas cu părinţii aceştia tâlcueşte 4icerea a¬ cesta: „în zadar", dacă şi în zadar, dice, ci nu de pagubă, că în zadar adecă este, nimica nicî a lua, nicî a da, dar cel ce a început cu Duhul, şi pentru acesta a că4ut în multe ispite, apoî schimbându-se, nu numai în zadar a pătimit, ci şi de pagubă pei^end cele ce i se păstraţi lui, pen­ tru necazurile cele pentru Christos şi plăţile ispitelor. Dice însă şi Mar. Vasilie în Cuvînt. cel asupra celor ce. se îmbată, ore-cum pre 4icerea acesta „în zadar" tâlcuindu-o: „Câte c\i\e în zadar aţi adunat, de ar-fi şi în zadar, că cela ce a ajuns în sporirea faptelor bune, apoi întorcendu-se la obiceiul cel de maî înainte, nu numaî de plata celor făcute s'au păgubit, ci şi de maî grea osîndire se învredniceşte; că gustând bunul graîu al luî Dumne4eu şi învrednicindu-se de cunoştinţa darurilor, tote le-a vîndut, de o puţină îndulcire amâgtndu-se.. r c

u

1

întru voi puterile, pentru faptele legei, dic, a dăruit v o u & D d m r nedefi acestea, că s'ar mulţămi Dumnedeu adecă d e voi când păziţi cele ale'legei, sau vi le-a dăruit pentru credinţa ce aţî arătat întru Christos r Arătat este c u m c ă pentru credinţă le-a dăruit acestea vdue. Deci cum aţi lăsat credinţa cu care aţi slăvit pre Dumnedeu, şi năzuiţi iarăşi la legea cea stricată, care nu a dăruit vouă nimica?

6. Precum şi A v r a a m a crezut în Dumnedeu şi s'a s o ­ cotit luî întru dreptate (Fac. X V , 6 ) . -Trebuia, dice, voi mâi ales din semnele şi minunile, ce aţî făcut, să cundşteţî puterea credinţei lui Christos. Insă dacă nu aţi cunoscut din semne credinţa, măcar daţi o puţină teorie şi socotinţă lâ strămoşul vostru Avraam, a căruia lauda şi vestea este mare şi multă la voi, şi veţi vedea că şi el din credinţă s'a îndreptat. Deci dacă Avraam, cel ce a fost mai înainte d e , d a r , s'a îndreptat prin credinţă, cu mult mai vîrtos voi care v'aţî învrednicit a lua darul,- sînteţî datori a ţinea cre­ dinţa, cu care strămoşul vostru s'a îndreptat ). 1

7. Sâ ştiţi dar că cei; din credinţă, aceştia sînt fii aî lui Avraam. Fiind-că Galateniî se temeau nu cum-va să cadă din rude­ nia patriarhului Avraam, cu care mulţî se cinsteau, dacă se vor lepăda de lege şi de tăerea împrejur, ceea ce s'a dat lui Avraam; fiind, dic, că d e acăsta se temeau, pentru acăsta P a ­ vel aicea arată cu totul dimprotivâ, adecă, cum că credinţa maî mult îî face fii aî credinciosului Avraam decât legea şi tăerea împrejur, pentru-că tăerea împrejur o a luat Avraam numaî spre semn deosebitor al credinţei celei, c e mai înainte se afla înăuntru, în sufletul lui.

8. Şi p r o v ă d d Scriptura câ din credinţă D u m n e z e u îndreptăzâ pre neamuri, mal înainte a bine vestit lui A vraam: «Că întru tine se vor blagoslovi tdte neamurile» (Fac. X I I , 3; X X I I , 18). e n

Aicea dovedeşte Apostolul că cei c e au credinţa lui Avraam, aceia sînt si fii ai lui Avraam, şi aduce mărturie dela Scrip­ turii, unda dice- -îă întru tine se vor blagoslovi tete neamurile, în lor*, d e - întru urmarea credinţei tale V Arată însă p e lângă a

) Acestea le învaţă mai pre larg Apostolul în Trimiterea cea către Ro­ mani, la Cap. IV, dupre Teodorit, dovedind cum că Avraam din credinţă s'a îndreptat, şi cum „că urrrietoriî credinţei lui Avraam, aceia se află şi fii aî luî Avraam. *) Aşa tâlcueşte 4icerea acesta şi sf. Chirii al Alexandriei, 4icend: „în¬ l

— 224 —

— 225 — Tom.

n.

15.

acestea, cu aceste cuvinte, şi c â credinţa este maî înainte" d e cât legea^^indrcă^credinţa singură a îndreptat pre Avraam, încă mal înainte d e a se da legea, şi câ precum Dumnedeu maî înainte a dis, aşa se fac şi lucrurile cele c e se fac acum. Că provedend, dice Scriptura, adecă Dumnedeu, cel c e şi S c r i p ­ tura şi legea a dat, a. procunoscut şi a prohotărît să se îndrepteze omenii, nu din lege, ci din credinţă. Şi nu a d ' c â a descoperit, Sâ& că a arătat lui Avraam, c i c ă 'î-a bine vestit, .pentru c a sâ înţelegi tu, că şi A v f a a m s e b u c u r a s j . s e veselea ' j&bb%'ic&i£t$' 'acesta-'&\ Îndreptare!, adecă cum că Cu credinţă . au să se îndrepteze tdte neamurile, şi dorea a se sâvîrşi lucrul acesta, şi prin fapte să stăpâneseă. s

9. Drept aceea, ceî ce sînt din credinţă, se blagoslovesc împreuna cu credinciosul A v r a a m . Fiind-că Galatenii se temeau, nu cum-va să fie blestemaţi d e nu vor rămânea în lege, căcî scris era: «Blestemat va fi tot omul, cel ce nu remâne întru tdte cuvintele legei aceştia, spre a le face pre ele» (II L e g e •XXVII, 2 6 ) , pentru acesta Pavel aicea arată cu totul dimprotivă, că sînt blagosloviţi nu ceî c e rămân şi păzesc legea aceea, ci cel c e o lasă şi alergă la credinţă, precum şi credinciosul Avraam, pentru-că a alergat la credinţă s'a blagoslovit.

10. Căci câţi sînt din, faptele legei, sub blestem "sînt; c â scris este: «Blestemat tot cela ce nu remâne întru tdte cele scrise în Cartea LegeTTca sâ le facă pre ele» (II L e g e . X X V I I , 26). Pentru a nu se împrotivi eineiva şi a d i > i adevărat Avraam cu dreptate s'a îndreptat şi s'a blagoslovit din c r e ­ dinţă, pentru-că încă nu era legea, dar tu o fericite Pavele, arată-ml de îndrepteză şi blagosloveşte pre o m credinţa, dupre c e s'a dat legea, pentru acesta Pavel aicea dovedeşte nu nu­ mai că credinţa blagosloveşte şi. îndrepteză, ci că încă legea se face pricinuitore de blestem' ş î . d e pecat, fiind-că nimenea pote a face, tote acelea ce le scrie legea, îar cel ce nu le face acelea, este blestemat, precum însăşi legea porunceşte. Drept aceea însuşire a singureî credinţe este a se blagoslovi omul şi nu a legei, şi dar voî în zadar vă temeţi că veţi fi blestemaţi d e veţi lăsa legea, căcî, d e veţî kia âmitiţe la lege mai .mult veţi fi blestemaţi, pentru-că nu puteţi tdte acelea, c e porunceşte a le împlini. ce

c â

c

u

y

11. Iar cum c ă în lege nimenea se îndrepteză înaintea tru tine, adecă dupre chemarea şi asemănarea ta" (Cart. II, despre slu­ jirea, cea cu duhul şi cu adevărul).' —r ; -- 226 -

lui Dumnecjeu, arătat este; că dreptul din credinţă v a -fi viu ( A v a c u m II, 4 ) ) . 12. Iar legea nu este din credinţă, ci omul cel ce le -va face -acestea v a fi viii întrînsele (Levit. X V I I I , 5). 1

Dupre c e a arătat Pavel cum că legea face blestemaţi pre acel c e o ţin, iar credinţa îi blagosloveşte, acum arată aicea •că credinţa -Şi singură îndrepteză pre o m , şi nu legea, şi aduce -martur p r e Avacu m ce ăiee: «Că dreptul va v i a din credinţă», şi nu dmlege-;- fiindrC$ legea'•im'xîă^PissţgxaŞ. c r e d i n ţ ă , ş i fapte, îar faptele legeî nimeni a putut să l e păzăscă. Şi bine a dis «înaintea luî Dumnedeu.», fiind-că înaintea dmenilor pdte că •cei ce păzesc legea se par a fi drepţi, precum erau fariseii, cari •se arătau pre sineşî drepţi înaintea dmenilor: « V o i sînteţî cei •ce vă îndreptaţi înaintea dmenilor» (le-a dis Domnul. Luca X V , 15). Decî fiind-că legea, pentru-că era cu anevoe a se păzi, nu îndrepta pre dmenî, ci îî făcea şi blestemaţi, pentru acesta a venit Darul şi ne-a arătat cale lesnicldsă, credinţa adecă, prin care şi ne îndreptăm şi ne blagoslovim; în cât Iată s'a dovedit că credinţa nu numai blagoslovea şi îndrepta pre •omeni, maî înainte d e a se; da legea, ci mai mult îl îndreptă şi în urmă, dupre c e s'a dat legea.

13. Christos pre noî ne-a rescumpărat din blestemul legeî, blestem pentru noi făcendu-se, că scris este: « B l e s ­ temat este tot cel spânzurat pre lemn» (II L e g e X X I , 2 3 ) ) . a

Pentru a nu sta vre unul împrotiva din Galatenî şi a dice, •câ adevărat este, câ cel c e nu face faptele legeî este bleste­ mat, şi că credinţa îndrepteză pre o m , dar de unde este arătat c ă şi blestemul acela al legei s'a deslegat şi s'a ridicat din mijloc? Câ noi ne temem, nu cum-va încă ne aflăm subt acest blestem al legeî, fiind-că am apucat o dată d e ne-am supus robiei legeî? Pentru acăsta dar Pavel dovedeşte aicea, că s'a •deslegat blestemul acela cu mijlocirea luî Iisus- Christos, căci acesta d e bună v o e s'a făcut blestem, şi a răsplătit cu bles­ temul ce l-a luat însuşî, şi cu plata acăsta ne-a răscumpărat 1) Tâlcuirea djcereî acesteea a lui Avacum vecjî-o la Cap. I al celei către Romani, stih. 13. ' ) însemneză, că cuprinderea acesta a Apostolului, până la: „ca să luăm făgăduinţa Duhului prin credinţă", unită împreună cu cuprinderea Capului V, al celei I către Corintenî, adecă cu djcerea acesta: „Fraţilor, puţina dospitură pre totă frământătura o dospeşte", până la ojcerea: „Ci întru azimele curăţeniei şi ale adevărului";—aceste amândouă cuprinderi ale Apostolului, djc, unite, se citesc la slujba cea de dimineţă a Sf. Sâm­ betei celeî mari, ca un Apostol al mareî aceiea şi înfricoşatei şi prea -cinstitei djle. 8

din blestem, care blestem, Christos nu era cu dreptate a-1 lua, pentru-câ a plinit tdtă legea, şi pentru-că a fost fără de păcat. Iară noi eram vinovaţi subt blestemul acesta, pentru-că nu p u ­ team să plinim tdte lucrările legei, şi pentru-că eram călcători, d e lege şi păcătoşi, pentru care pricină şi a urmat una ca a~' cesta, precum de pildă: de s'ar osîndi cine-va se mdră pentru răutăţile sale, apoi s'ar afla un altul dre-carele nevinovat, c a ­ rele, ca să-1 slobodăscă pre acela dela mdrte, să alăgâ maî bine însuşi a muri pentru viaţa şi dragostea aceluia. Deci a priimit Christos blestemul care îl d a legea aceluia c e s'ar spânzura pre lemn, fără â fi supus blestemului, una adecă că a plinit tdte legea, şi alta a d e c ă căcî păcat şi călcare d e poruncă nu a făcut şi aşa a deslegat tot blestemul pre care legea îl d a nduă, pentru-că nu puteam tdtă a o împlini şi a rămânea t o t de-una întrînsa. 1

14. Ca întru neamuri blagoslovenia lui A v r a a m sâ s e facă întru Christos Iisus. Pentru acăsta, d i c e , Christos s'a făcut blestem, ca la n e a ­ muri, adecă la cei-ce nu întrebuinţăză legea, blagoslovenia lui Avraam, adecă c e a d e credinţă, să se facă în Christos Iisus,. adecă întru sămenţa lui Avraam, precum este scris: «Şi se v o r blagoslovi întru sămănţa ta tdte neamurele pământului» ( F a c . X X I I 18), adecă întru Christos care urmăză a se naşte dupre trup din tine, întru acesta se v o r blagoslovi cei c e vor c r e d e într'însul.

Ca făgăduinţa Duhului să o luăm prin credinţă. Pentru acăsta, dice, s'a blagoslovit tdte neamurile, pentru ca sâ ia pre Duhul Sfînt prin credinţa cea întru Christos, c ă d e vreme c e nu se putea sâ îa pre Duhul Sfînt aceia c e încă se aflau sub blestemul legei, ca unii ce nu o păzeau, pentru a căsta s'a deslegat blestemul acela pe care 1-a luat bine-cuvîntatul Christos, spânzurându-se pre lemnul cruceî. Dupre c e însă s'a deslegat blestemul acela, s'au blagoslovit tdte neamurile care au credut întru Christos, şi aşa blagoslovindu-se şi î n d r e p tându-se prin credinţă, au luat făgăduinţa Duhului, adecă b u ­ nătăţile acelea, care a făgăduit Duhul a le da lui Avraam, p r e ­ cum a fost blagoslovenia, creşterea neamului--luî, moştenirea Ierusalimului şi cele-l-alte, câte Pavel le înţelege, că erau t o t e duhovniceşti, şi dupre urmare că s'au dat acum duhovniceşte nduă hristianilor, celor c e c r e d e m întru Christos ). 1

*) lecumenie însă aşa tâlcueşte 4 i a acesta: „Blestemul s'a, desle­ gat cu crucea, îar prin credinţa cea întru Christos s'a făcut dreptatea, îar din dreptate luarea Mângâitoruluî Duh, fiind-că şi Duhul întru făgăc e r e

— 228 —

15. Fraţilor, dupre o m dic. Maî sus, adecă, pre Galatenî I-a numit fâră de minte, Iar acum îî numeşte fraţi; că aceea o a dis, pentru ca să-I l o vâscă. şi să-I. înfrunteze; îar acesta o a d's pentru ca să-î mâng â e ; lucru omenesc, dic&, am a arăta vouă în mijloc').

Nimeni însă strică testament întărit de o m sau maî rândueşte pre de-asupra. 16. Iar luî A v r a a m s'au daţ făgăduinţele, şi seminţei lui; nu. dice şi săminţiiior, ca la mulţi; ci ca pentru unul; şi seminţei, tale, carele este Christos (Fac. X X I I 18); 17. Şi acesta o r|ic, testamentul întărit de D u m n e z e u întru •Christos, 'legea ), care dupre 4 3 0 de ani s'a făcut nu-1 strică, spre a face nelucrătdre făgăduinţa. 2

Acesta va. să arate Apostolul cu cuvintele acestea, cum-că duinţă era, că cela ce a'dis că întru tine se vor- blagorovi neamurele, cu pogorârea Duhului a făgăduit blagoslovenia... Cum însă s'a dat prin Christos făgăduinţa lui Avraam; neamurelor? Fiind-că întru semenţă luî Avraam s'a dat făgăduinţele. Iar sămânţa luî Avraam este Christos, dupre trup. Decî Christos ca om a moştenit făgăduinţele luî Avraam, ca fiu al luî, şi le-a dat acestea omenilor săi, adecă celor ce au crecjut într'însul. '*) Unit cjice şi Teodorit: „în loc de lucruri omeneşti întrebuinţez". *) Ceî maî amărunţiţî dintre ceî ce numără cronologhîile, urmând 41cereî acesteea a Apostolului, pre aceî 430 anî cu un chip ca acestaşî află: când a făgăduit Dumne4eu să dea luî Avraam pămentul luî Chanan, Avraam era de 7,5 anî, dupre al 12 an al naştereî; şi a născut pre Isaac când era de 100 anî. Iar dela naşterea luî Isaac până la naş­ terea luî Iacov a trecut 60 de anî. Iar Iacov când era de 130 ani s'a pogorât în Eghipt. Decî cei 25 de anî aî luî Avraam (că din 100 de anî âî luî scoţendu-se 75 rămân 25) şi ceî 60 anî aî luî Isaac, unindu-se fac 215. Şi Iosif era de 40 anî când s'a pogorât tatăl seu în Eghipt, şi a vieţuit 110. Apoî. dela făgăduinţa ce a dat Dumnedeu luî Avraam, până la mortea luî Iosif a trecut 285. Iar dela mortea luî Iosif până la naşterea luî Moîsi a trecut 75 anî. Iar Moîsi când a eşit din Eghipt era de 80 anî. Decî dela făgăduinţa cea către Avraam până la eşirea Israilitenilor din Eghipt a trecut 440 anî (Ve4î suptînsemnărjle cele ce sînt la foea 377 a Tomului luî Chrisost. celor tipărite în Paris),_Fiind însă că nu e cu scumpătate arătat timpul luî Avraam, dupre care se cuvine să facem începutul cronologhieî aceştia, pentru acesta nu este greşelă să luăm aceşti 440 de anî adecă, în loc de 430, precum 4i°e- aicea A¬ postolul (foea 207 a celor 5 cărţi). Se uneşte însă cu.Pavel şi dumne4eesca Scriptură 4icând: „Iar nemernicia fiilor lui Israil, care o au nemernicit în pămentul Eghiptuluî, şi în pămentul Chanaan, eî şi părinţii lor 430 anî! Şi a fost dupre 430 anî, a eşit totă puterea Domnului din pămentul Eghiptuluî noptea" (Ex. XII 40). Iar legea s'a dat întru acelaş an întru care a eşit Iesrailiteniî din Eghipt în luna Ul-a, precum 4'ce Scriptura: „Iar în 4iua acesta a luneî a treîa dela eşirea fiilor luî Israil din Eghipt, a venit norodul în pustiul Sinai" (Ex. XIX, 1). — 229 —

credinţa este testament, saii diată îrmlt mai veche decât legea,' şi cum-că nu este drept a se pratiraisi legea maî mult d e c â t credinţa, pentru acesta şi pilda acesta o a adus, adecă, d a c ă un o m şi-ar face diata, cuteză cine-va a strica diata omului aceluîa, şi a rândui altele, adecă a adauge sau. a scădea din cele ' scrise în diata aceea? Ba, negreşit JIU Cuteză, dupre politiceştile şi împerăteştile legi. A c u m , dacă diata unui o m întărită nu cuteza cine-vâ a o -surpă, cu mult mai vîrtos nu p o t e a surpa te^tatnertt^l• -Şi d ţ a ţ a . ; M -Dk^nedeu.- Căci Dumnedeu ^a făcut âşedfeintritul cu Avraam ca ,şâ se blagoslovescă neamurije întru sămânţa lui; iar sămânţa lui Avraam este Christos „dupre o m e ­ nire, fiind-câ Dumnedeu-nu a dis să se blagoslovescă neamu­ rile intru săminţiile luî Avraam în număr d e multe, pentru c a să nu socotăscă cine-va, că a dis acesta pentru Iudumeî şi Ismailitenî, cari şi aceştia din Avraam se pogdră, şi a dd & blagoslovescă neamurile întru semenţă, în număr de una, care este Christos, precum am mai dis.,-Deci cum pote. legea s ă surpe şi sâ facă neîntărit testamentul sau diata, cel de acest fel, şi tocmăla, şi făgăduinţa lui Dumnedeu? A d e c ă a nu şe b l a ­ goslovi neamurile întru Christos, ci întru poruncile legei? Căci acesta nu ar fi alta, fâră numai a se strica diata şi făgădu­ inţa lui Dumnedeu, care lucru este cu neputinţă şi necuvi­ incios ). ;

;

s

s

1

18. C â d e este din l e g e m o ş t e n i r e a , n u m a î este d i n f ă g ă d u i n ţ ă ; Iar lui A v r a a m , D u m n e d e t i prin f ă g ă d u i n ţ ă î-a dăruit. Dacă legea, dice, dărueşte blagosloveniile neamurilor, şi face pre dmenî moştinitori aî vieţei şi aî dreptăţeî, apoi făgăduinţa. ') Aşa tâlcueşte cjicerea acesta Teodorit: „Şi Scriptura Veche, Tes­ tament a luî Dumnecjeu numeşte pre făgăduinţa ceea ce s'a făcut către Avraam. Decî nu este cu putinţă sau Vre o adăogire, sau scădere, sau surpare a lua aceîa prin punerea legeî, care dupre mulţi ani în urmă • s'a făcut. Şi a făgăduit ca neamurile osie din semenţă luî Avraam să le blagoslovescă Dumnedeul a tote. iar sămânţa. acesta este Stăpânul Chri­ stos, că printr'însul a luat sfîrşit făgăduinţa, şi neamurile s'au norocit de blagoslovenie. Iar ceî-l-alţî toţî, deşi de fapta bună_cea mai desăvîrşit au fost împărtăşiţi, ori Moîsi, ori Samuel, ori llie, şi coprincjătof toţi ceî ce se pogorau cu neamul din Israil, semenţă adecă dupre fire. se numesc a luî; însă nu sînt semenţă aceea care a adus neamurilor pre izvorul blagoslovenie!, că acesta o etice dutiinecjeescul Apostol, că nu dice Scriptura: şi sămenţeldr, ca de multe, ci [ca de. ana: şi semenţeî tale, care este Christos. Decî nu şi aceîa fiind-că se trag din Avraam. cu neamul se numesc semenţă a luî Avraam-; ci; căcî acesta chiar are acesta . numire, fiind-că singur dupre făgăduinţă este carele ă dat blagoslovenie,.. Pentru acesta_dumne4eescul Apostol arată pre făgăduinţă maî tare decât pre lege". , .'• • . :

lui Dumnedeu cea către Avraam ar fi neîntărită şi d e lepădat; dar făgăduinţa lui Dumne4eu nu este cu putinţă a nu avea tărie, pentru-că legea maî în urmă este dată, şi nu pote a surpa pre făgăduinţa lui Dumnedeu c e a d e mai înainte. Şi până la acăsta se potriveşte pilda testamentului şi a dietei luî D u m ­ nedeu, ce o pomeneşte Pavel cu pricina. Pentru acăsta nu te sili tu, o cetitoriule, sâ asemenezl întru tdte făgăduinţa lui Dumnedeu dea către AvrââmŢ ctri pilda vieţei omului, fiind­ că aceea este diată dumnedeăscâ," rar acesta este pildă omehescă, precum a dis Apostolul. Drept aceea nu e d e mirare de nu se pote potrivi pilda omenăscă întru tdte cu cea •dumnedeescă; fiind-că d e ar fi fost pilda întru tdte asemenea cu lucrurile cele ce se pilduesc,. nu ar fi mai fost pildă, ci ar fi fost însuşi lucrul al căruia este pilda. ' 19. D e c î

c e l e g e a ? pentru c ă l c a r e s ' a a d a u s .

Fiind-că a înălţat credinţa şi a arătat pre ea a fi maî întâi decât legea, din acăsta se năştea o stare împrotrivă şi o n e ­ dumerire ca acăsta: fiind-că credinţa este născută mai înainte de lege, şi credinţa da neamurelor blagoslovenia, apoi pentru care pricină s'a dat legea? Dezlegând dar împrotivirea acăsta, Pavel, 4 i c e : nu s'a dat legea în zadar şi fâră f o l o s , fiind-câ s'a dat pentru multele călcări d e porunci şi păcatele ce le făceau omenii ceî înainte d e lege, ca să fie la ludei legea ca o ^âbală c e îî oprea, ca să nu calce, d e nu tdte poruncile, măcar puţine şi câte-va. Şi bine a dis că legea s'a adaus, ca să arate că legea nu s'a dat chiar, şi dupre întâiul s c o p o s , precum s'a dat făgăduinţele lui Avraam, ci cu un chip dre-care din afară şi dupre al doilea cuvînt s'a adaus, pentru multele călcări d e porunci ale Evreilor, ca din cele multe, măcar p u ­ ţine să oprăscă. P â n ă c e a venit sămânţa, care s'a făgăduit. Şi s'a dat, ori mal bine a dice, s'a adaus legea, nu pentru ca să se păzescă, dice, tot-de-una, ci până c e va veni sămânţa luf Avraam, adecă Christos întru carele era făgăduinţa luî D u m ­ nedeu, că au a se blagoslovi neamurile într'însul. Decî dacă s'a adaus legea pentru a se păzi până c e va veni Christos, pentru ce voî Galateniî căutaţi să o păziţi în urmă, dupre venirea luî Christos ?

Rânduită fiind prin angheli cu mâna mijlocitorului. S'a dat, dice. legea slujind la darea ei, sau preoţi care se numesc angheli dupre Malahia (II, 7) sau maî ales prin angheli, fiind-câ anghelîî slujeau şi la trîmbiţele acelea ce se audeau în muntele Sinal, când s'a pogorât Dumnedeu ca să dea legea„. -

231 -

şi la tunetele acelea şi la cele-l-alte înfricoşate arătări, ce' ş e ' vedeau în munte ), p i c e însă pre lângă acestea că s'a dat le­ gea cu mâna mijlocitorului, adecă a Iul Christos; că va să a¬ rate Pavel, că Christos a dat legea, adecă acesta ce o a dat, însuşî D o m n iarăşi este şi stăpânitor iarăşi să o dezlege. 1

20. Iar mijlocitorul al unuia nu este; Iar Dumnecleu unul este. Drept aceea fiind-că mijlocitorul nu este al unuia, ci între doi, sau şi mal mulţi c e au pricină între dînşiî, decî Christos între doi dre-care era mijlocitor. între Dumnedeu adecă şi între toţi dmeniî, căci el a mijlocit între amândoi aceştia, şi a împrietenit şi a înpăcat pre Dumnedeu cu dmeniî, şi dea'ndărăptul (din contra) pre dmenî cu Dumnedeu, şi a deslegat vrajba şi resboîul c e era între dînşii; că dupre c e Fiîul lui Dumnecleu s'a unit cu ipostasul şi firea ndstră cea omenesca, de atunci a făcut mijlocirea şi împăcarea; fiind-că a unit cu preaslăvire pre firea dmenilor cea duşmănescă şi îmvrăjbitâ cu Dumnedeu şi cu dumnedeesca fire. Deci fiind-că Christos este însuşi mijlocitorul şi împăcâtorul, arătat că însuşi este şi carele mântueşte şi nu legea*).

2 1 . D e c i legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnedeu este? S ă nu fie. Dacă făgăduinţele luî Dumnedeu cele către Avraam, dice, da neamurelor blâgosloveniile, Iar legea dimprotivă dă blestem c e ­ lor c e nu o păzesc pre ea tdtă, arătat este că d e v o m priimi legea ceea ce dă blestemul, ca cu mare tărie, urmeză cu acăsta sâ stricăm făgăduinţele luî Dumnedeu, cari dau blâgosloveniile; ci să nu fie! Legea nu este protivnică şi stricâtdre a făgădu­ inţelor lui Dumnecleâ 1 Audi încă şi cele urmetdre ): 1

C â de .s'ar fi dat legea care să pdtă a face viu., n e ­ greşit dinXlege ar fi dreptatea ). 2

') Pentru acesta acestaşî Apostol acesta arătându-o cjicea aiurea: „Dacă cuvîntul cel prin anghelî grăit (legea) a fost adeverat (Evreî II, 2), şi arhidiaconul Ştefan cţicea^către Iudei: „carî aţî luat legea în rânduelă de anghelî şi nu o aţî păcjit" (Fapt VII, 53). Unit însă cjice şi Dionisie Ariopaghitul: „Au nu şi sfinţita legiuirea legeî, predanisirea cuvintelor, precum cjice aicea dela Dumnecjeu s'a dat luî Moîsi, ca pre noî cu adeverat să ne înveţe că este dumnecjeesca şi sfinţita închipuire? Că şi acesta arătat o învaţă teologhia, că prin anghelî a venit ea la noî" (Despre cer. Ierarhie Cap. IV). Pentru acesta dupre Teodorit, şi pre Mihail Dumnecjeul a tote l-a rânduit asupra lor (a Israilitenilor adecă) şi acesta pre noî fericitul Daniil ne-a înveţat" (Dan. X, 21). Şi Mareluî Moîsi încă se făgăduia împreună cu norodul a trimite pre anghelî (Eş. XXXII, 34). *) Sf. Ghenadie al Const. tâlcuind cjicerile cele de maî sus ale lui Pavel, cjice: „Moîsi adecă a mijlocit către darea legeî; dar numaî pentru un neam a mijlocit; trebuea însă cu adeverat; cela ce urma să mijlocescă către Dumnecjeu cel unul al tutulor neamurelor, nu pentru un neam, ci obştescă a face mijlocirea pentru tdte neămurele, fiind-că şi al tutulor neamurelor, unul este Dumnecjeu. Şi trebuea acesta a nu fi om gol, ce fel era Moisi, ci Christos-Fiîul luî Dumnecjeu, şi Dumnecjeu; fiind cu adeverat acestaşî împreună şi om cu adeverat, şi cu rudenia cea către amendoue părţile, întru una a le aduna pre amândoue; că acesta este pacea nostră, cela ce pre amendoue le-a făcut una"; îar mijlocitorul al unuia nu este; că nu s'a făcut mijlocitor al unuia, ci al luî Dumnecjeu şi al omenilor; şi dacă acesta, cjice, a mijlocit, acesta şi ne va mântui; îar Dumnecjeu unul este. Decî dacă de totă nevoea este mijlocitorul a fi între doi ore-carî, sau şi între mal mulţi, carî au pricină între dînşiî a fi mijlocitor. Iar Dumnecjeu este unul, bine arătat

este, că pentru' bumnecjeu a mijlocit şi pentru omeni, şi ne-a împăcat pre noî cu Dînsul. Decî de ne-a împăcat pre noî Christos şi nu legea, arătat este că Christos şi credinţa cea întru el mântueşte şi nu legea". Frumosă este însă şi ceea ce cjice losif Vrienie despre mijlocirea luî Iisus Christos: „Că precum Unul ce mijloceşte între 2 omeni învrăjbiţi, şi vo­ eşte să-î împace, cu o mână apucă pre unul, şi cu cea-t-altă pre cel1-alt, şi aşa îî face să se unescă, şi să se înbrăţişeze, şi să:se sărute: aşa şi Iisus Christos mijlocitorul luî Dumnecjeu şi al omenilor, făcend mijlocirea şi înprietenirea nostră cu Dumnecjeu, pre Dumnecjeu adecă l-a luat cu dumnecjeesca sa fire, ca cu mâna dreptă, îar pre omenî î-a luat cu firea cea omenesca, ca cu mâna stângă, şi aşa a unit pre amendoî, şi î-a împrietenit". Vecjî şi tâlc. cjicereî,: „Unul şi mijlocitorul între Dum­ necjeu şi între omenî" (I Timoteî II, 5) şi suptînsemnarea acesta. ') Fotie tâlcuind acesta cjice: că Pavel dezlegă aicea o stare împro­ tiva, ca cum ar fi putut cine-va a cjice, că legea a răpit dreptatea fă­ găduinţelor luî Dumnecjeu, şi s'a dat împrotiva lor, ci să nu fie! Căcî de ar fi putut legea a face vii pre omeni şi a-î îndrepta, atuncea cu drep­ tate ar fi socotit cine-va, că s'a dat împrotiva făgăduinţelor şi că ră­ peşte dreptatea acelora! Iar fiind-că legea nicî una din acestea n'a putut face, şi nicî face vil pre omenî; nicî îî îndrepteză, arătat dar este, că nu s'a dat împrotiva făgăduinţelor; că ele îşî vor arăta dreptatea, şi drep­ tul şi vrednicia, care este a îndrepta şi a mântui pre omenî prin credinţă. Şi vedî, cetitorîule, înţelepciunea luî Pavel, că ceea ce altul o ar fi cjis spre prihănirea legeî, că ea adecă nu face viu şi nu îndrepteză, acesta Pavel o întrebuinţeză spre lauda legeî; pentru acesta, cjic, că legea nu s'a făcut împrotiva făgăduinţelor, pentru-că nu putea să îndrepteze şi să mântuîască, precum făgăduinţele. Şi nu numaî nu s'a făcut împrotiva făgăduinţelor, ci încă, cu ore care chip şi a ajutat lor, fiind-că nu mântuea nicî îndrepta, pentru acesta a .îndemnat pre omenî să alerge la credinţa care îndrepteză. Şi îndemnându-î pre eî la credinţă, a ajutat a se de­ plini făgăduinţele cele din credinţă. *) Acesta cjicere Teodorit o tâlcueşte aşa cjicend: „Acesta şi prin Ezechiil o a cjis Dumnecjeul a tote: „şi eu am dat lor porunci nu bune, şi în­ dreptări cu care nu se vor mântui într'însele" (Ezechiil XX, 25). Aces­ tea cjicendu-le, cele ce legea le avea din îmbelşugare, care firea nu le-a înveţat, adecă cele despre jertfe şi leproşi, şi de ceî-ce le curge pre genunche, şi cele asemenea cu acestea; căcî ca cele de nevoe ale legeî sînt făcetore de viaţă, îarăşî prin acest proroc a cjis: „Şi am dat lor

— 232 —

— 233 «

Atuncea, dice, legea ar fi fost mai puternică decât credinţa şi decât făgăduinţele cele din credinţă, şi ar fi blagoslovit şi ar fi îndreptat pre omeni, de ar fi putut a face vii şi a mânV tui pre dmenî; dar acum legea, nu numai nu face vii, nici mântueşte, ci şi omdră pre ceî ce iau aminte la dînsa, fiind-că ' nu pote a'i mântui d e pecat. Şi apoi cum ar birui pre credinţa care are putere a mîntui pre ceî ce cred prin sfîntul Botez, şi .-a-î blagoslovi, şi a~i-1ndreptaf

s pentru-că atuncî era faţă 4 i naştere! luî Chri­ stos şi nu că tot-de-una se-naşte din Fecîoră " (întreb. 89 din cele amfiloh.). Acestea însă le 4ice înţeleptul,Fotie, pentru-că de vom 4'ce născendu-se din.femee (Ghennomenon scris cu doî vv) arătăm cum-că acum. şi tot-de-una se naşte Christos care este minciună, căcî în vreme starnică, şi trecută este cel ce s'a născut. Insă la Teodorit şi la alţii se află /

w

;

!

c

tâîat împrejur, şi a plinit tdte ale legeî, precum a dis singur: ş u am venit să stric legea, ci să o plinesc (Mat. V , 16) şi cu un chip ca acesta fâcându-se Domnul afară d e blestemul legeî, cei c e d i c e : «Blestemat t o t omul, care nu rămâne întru tdte cuvintele legei acesteea, spre a le face pre ele» (II lege X X V I , 26).. Câ plinind tdte ale legeî, ne-a rescumpărat p r e noi din blestemul acesta al legei,. fiind-că noî nu putem a le pări tdte poruncile legeî. Insă doue, isprăvi dice aicea că a isprăvit î n o m e .nirea iul Christos: una adecă fiind-că-ne-a rescurnpârat din_bles­ tem, şi alta încă fiind-că a dăruit noue înfierea.-Şi â dis Pavel că am luat punerea de fii, pentru c a să arate că din început, înfierea acesta era îndatorită (cuvenită) noue prin făgăduinţa lui Dumnedeu; nu se da însă pentru pruncia şi nedeplinitatea cunoştinţei ndstre; căci făgăduita d e Dumnedeu moştenirea c e a către Avraam, a fost înfierea, adecă punerea d e fii, adecă a ne face noi hristianiî cel c e credem, fii al luî Dumnedeu, precum am. dis maî ;sus, şi dupre urmare să ne facem şi moştenitori aî luî Dumnecjeu, fiind-că fiîul este cel c e moşteneşte, dupre tdte legile, şi fireşti şi politiceştî, şi nu- robul, precum şi Domnul a arătat dicend: « R o b u l nu jrămâne în casă în v e c ; fiîul rămâne în v e c » (Ioan VIII, 3 5 ) .

6. Iar căci sînteţî fii, a trimis Dumneddu pre Duhul Fiîuluî seu în inimile ndstre, strigând: A v v a , Părinte. 7. In cât nu maî eşti r o b , ci fiu; iar dacă fiu şi m o ş ­ tenitor, moştenitor adecă al luî Dumnedeu, iar împreună moştenitor; al luî Christos. Din Ce este arătat câ noi hristianiî ne-am învrednicit a ne face fii aî luî Dumnedeu? Acesta o a dovedit Pavel şi maî sus când a djs, căcî câţi în Christos s'au botezat, întru Chri-

ce

r

u a

1

— 242 —

scris şi una şi alta, adecă şi făcut din femee şi născut. Însemneză însă că doue înseninaturi are înţelegerea femeeî, una adecă de căpetenie şi chîar (proprie), îar cea-l-altă cu rea întrebuinţare, că chiar femee va să 4ică totă firea femeilor, orî atât a fecîorelor, cât şi a celor măritate, precum şi numele bărbat, însemneză pre firea tutulor bărbaţilor, atât însuraţi, cât şi neînsuraţî; îar. cu rea întrebuinţare şi maî cu deosebi­ tor cuvînt, muere sau femee (însemneză) cea măritată, îar nu fecîoră; pentru acesta a 4' Domnul: Nu s'a sculat între ceî născuţi din femei' măî mare decât Ioan "Botezătorul; adecă din femei măritate, şi nu fecîore, precum tâlcueşte sfinţitul Teofilact. Acestea aşa 4icendu-se, hu­ mele femee îl potriveşte Pavel aicea Sfinteî Fecîore dupre I-a însemnătură numaî, precum şi Evang. Ioan acestaşî o a 4* despre dînsa: „Ce este mie şi ţie femee?" (Ioan II, 4) şi: „Femee îată fiîul teu" (Ioan XIX, 26). Pote că o 4ice Pavel acesta, pentru-că pururea Fecîora Născătorea de Dumne4eu se socotea femee a teslaruluî, cu tote că nu î-a fost băr­ bat, ci numaî logodnic, iar maî ales păzitor şi apărător al eî. s

s

— 243 —

stos s'au îmbrăcat, carele Christos este Fiii al lui D u m n e d e t i ; arată încă şi acum acesta, cum-că sîntem fii aî lui Dumnedeu, pentru-că am luat pre Duhul Sfînt, carele ne face să numim pre Dumnedeu: Părinte al nostru, fiind-că din lâuntru lucreză în inimele ndstre cu chip entusiastic şi minunat. Iar acesta mal pre sus de fire lucrare a Sfîntului Duh, cu adevărat nu s'ar f a c e întru noi, de nu am fi şi fiî aî luî Dumnedeu. Şi dar, fiind-câ sîntem fii al lui D,umnedeu, dupre urmare sîntem şi moşteni­ tori, şi nu de dre-care lucruri micî şi întâmpiătdre, ci m o ş t e ­ nitori de veclnică împărăţie a însuşi luî Dumnedeu şi d u p r e împreună urmare - sîntem şi Împreună moştenitori aî unuia n ă s cui Fiîul luî Dumnedeu. Căcî ceea-ce este cel unul născut dupre fire, aceea şi noî ne facem dupre dar. Drept aceea d e v'aţî făcut voî, Galatenilor, fiî al luî Dumnedeu, pentru c e acum v e faceţi îarăşî robi? şi pentru ce stricaţi credinţa lui Christos c u care aţi luat punerea de fii, şi luaţi aminte de l e g e ) ? 1

8. Ci atunci neştiind pre Dumnedeu, aţi slujit celor c e nu erau fireşti dumneaei. A i c e a întdrce cuvîntul Apostolul la hristianii aceia, ce au credut din neamuri, şi arată că a lua aminte el la dile, şi a dice că alte dile adecă sînt bune, iar altele rele şi altele a¬ semenea, acesta este o slujire idolească, şi că maî mult păcătuesc ei acum, după c e au credut, dacă vor lua aminte d e a acestea, decât păcătuiai! mal înainte când erau necredincioşi şi slujitori de idoli. Pentru-că maî înainte, dice, voî cei din nea­ muri, nu cundşteţi pre adevăratul Dumnedeu, pentru-că eraţi întunecaţi şi rătăciţi, şi pentru acăsta slujiaţî ca unor d u m n e 4eî sdreiui, şi lunei, şi planetelor, cari nu sînt fireşte dumnedeî. Iar acum dupre ce aţî cunoscut pre adevăratul Dumnedeu, dacă Iarăşi veţi lua aminte şi veţi pândi dilele, acăsta nu este ') Pentru acesta şi Icumenie cjice: decî cum nu este de necuviinţă ceî ce v'aţî făcut fiî aî luî Dumnecjeu atât prin Christos cât şi prin Du hui Sfînt, a ve întorce îarăşî la lege? Şi vecjî dovada dumnecjeesteî Tre­ imi: Tatăl a trimis, Fiîul s'a întrupat şi Duhul Sfînt împreună a lucrat, care şi în inimile nostre tăinuit intrând, ne învaţă a cjice: „Ava, Părinte''..Pen­ tru ce însă a cjis Pavel cu evreiasca limbă, „Ava, Părinte"? Vecjî la tâlcuirea Cap. VIII al ceiî către Rom. stih. 15 în suptînsemnare. Dice îns« Teodorit în tâlcuirea aceea acesta: „Iar pre Avva a adaus învăţând îndrăznela celor ce-I chemă: că copiii maî multă îndrâznelă întrebu­ inţeză către părinţi, fiind-că încă nu au desluşire desăvîrşită, maî ades către dînşiî întrebuinţeză glasul acesta. Aşa dar şi noî pentru negrăit! iubire de omeni a luî, şi nemăsurata bunătate, Părinte îl numim, pre cum ne-a poruncit, pre făcătorul a tote, nu cunoştem însă câtă" est' osebirea luî şi a nostră, că nicî pre înşine noî nu cunoştem cu amă runtul, şi firea luî nicî de cum cunoscendu-o noî! :

— 244 —

altă, decât că Iarăşi cinstiţi şi vă închinaţi stihiilor, şi dupre nrmare păgânătăţiţi şi mai rău decât întâiu").

9. Iar acum cunoscând pre Dumnedeu, îar mai ales cunoscendu-ve de Dumnedeu, cum vă întdrceţî iarăşi la stihiile cele slabe şi sărace, cărora vreţi iarăşi din înce­ put a le sluji? Iar acum, dice, voî hristianii ceî din neamuri aţi credut, aţi cunoscut pre Dumnedeu, sau mai bine a dice, voi nu cu o s tenela vostră aţi aflat pre Dumnedeu, nici l'aţi cunoscut pre el (fiind-câ nici l'aţi căutat pre el cât "de puţin), cî Dumnezeu v'a căutat pre voî, cari vă aflaţi înlăuntru în adîncul intunereculuî p ă gânătăţei şi al păcatului, şi v'a făcut ai săi; căci dicerea « c u noscându-ve» se înţelege în loc de apropiindu-vâ şi al săi făcându-vă de Dumnedeu*). Şi dar cum voi, cari acum v'aţî c u ­ noscut şi v'aţî ,însuşit de Dumnedeu, iarăşi aţi lăsat pre Dum­ nedeu şi v'aţî întors la stihiile cele sărace şi neputincidse? a¬ d e c ă la cele c e nu au nicî o putere a dărui vduâ bunătăţile cele vecînice şi a vă folosi duhovniceşte la suflete? Numeşte însă stihiile şi pre luminătorii şi planetele, sărace şi neputin­ cidse pentru-că sînt neînsufleţite şi nesimţitdre şi necuvîntătdre şi nicî viaţă au, nici minte, măcar deşi nebunii Elini şi cele-l-alte neamuri se mulţămesc la acăsta şi le slăvesc ca pre nişte însufleţite şi cuvîntătdre. Deci mincîuno-apostoliî aceîa, cari amăgeau pre Gaiateni, fiind-că apărau pre Legea cea V e c h e care învaţă sâmbetele şi lunile cele nouî ale dilelor, p e n ­ tru acesta dupre urmare învăţau pre hristianî săpândâscâ dilele. Iar Pavel prea înţelepţeşte numeşte idolo-slujire pre luarea a¬ ') Insemneză acesîea pentru hristianii ceî ce întrebuinţeză vrăjitoriile şi socotesc că sînt stahiî, şi că dilele, altele sînt bune şi altele rele şi al­ tele asemenea, asupra cărora cjice fericitul întru pomenire Nicodim Atonitul: „şi noi pre larg scriem, în Cuv. IX, din cartea numită Christoitia". ) Vrednice de laudă, cu adevărat, sînt şi cuvintele ce le dice înţeleptul Nichita Scoliastul Teologului Grigorie, tâlcuind dicerea: „Şi atâta pote, în cât acum cundşte (Dumnedeu) pre ceî ce se cunosc de el" (Cuv. la Naşt. DomnuluI)j,.care se potrivesc şi la cjicerea acesta „Dumnecjeu are cu­ noştinţă îndoită, una adecă dupre care fireşte tote le cunoşte, dupre ceea ce se djce: cela ce ştie pre tote, maî înainte de facerea lor" (Sosana v. 42), îar a doua, dupre care apropie pre cel ce se apropie de el, du­ pre cum acesta: „ştie Domnul calea drepţilor" (Psalm I, 6) şi îarăşî: „a cunoscut Domnul pre ceî ce sînt aî săi" (Numer. XVI, 5), cunoscând a¬ decă întru dinşiî că se păzesc dumnecjeeştile haractirurile sale, precum şi către Moîsi cj'ce: »Te ştiu pre tine maî bine decât pre toţi" (Eş. XXXIII, 12); iar către alţii a cjis: „Nu vă ştiu pre voi" (Mat. XXV, 12). Dupre a doua cunoştinţă dar este însemnarea acesta a apropiere!, care a¬ icea s'a luat de cunoştinţă. Vecjî şi cjicerea: „atuncea însă voîu cun6şte precum m'am cunoscut" (I Cox. XIII, 13). s

-

245 -

minte acesta, pre care şi însăşi legea arătat o opreşte, şi d u ­ pre urmare cu acesta dovedeşte, că cel c e le învaţă acestea sînt protivnicî legei. i o . Ş i dilele pândiţi, şi lunile, şi v r e m i î e , şi anii. Din aceste cuvinte ale Apostolului este arătat că mincîunoapostoliî aceia c e amăgeau pre Galatenî, nu-î învăţau numai tăerea împrejur, ci şi serbâtorile griului, şi lunile noul cele predanisite de L e g e a V e c h e . ...... . i,i. M e tem nu c u m - v a in z^dar a m ostenit J ^ v © L V e d i , o cetitoriule, păriiitescă-milostivire şi dragoste ce are dumnedeescul A p o s t o l către ucenicjl săî; căci Galateniî se c l ă ­ teau, şi Pavel se temea pentru dînşŞ. Iar dicerea «nu eum-va» c e o d i e aicea, însemnăză câ Gaiatenil nu aii fost perit d e ­ săvîrşit, ci încă aveau semenţă. de bună cinstire de Dumnedeu şi de credinţă în sufletele lor, şi pentru acăsta Pavel cu âceste cuvinte dă lor bune nădejdi, că de voesc a se pocăi şi a se îndrepta, nu va fi deşartă şi zadarnică ostefieia ce o a făcut la dînşiî, şi ca cum ar dice dor aşa:; aduceţi-ve aminte, fraţilor şi fiii mei, de ostenelele şi siadorile ce am versat, p r o ­ poveduind vouă Evanghelia şi îhveţându-vă credinţa lui Chri­ stos, şi să nu arătaţi zadarnice Osteuelele mele cele atât de multe12. F a c e ţ i - v ă c a m i n e , c â ş i e u , c a v o î . Aceste cuvinte le dice Apostolul către cei ce din Iudei au fost credut- că urmaţi, dice, fraţilor, şi voi mie, c ă , ş i eu mai înainte apăram şi mă ardeam p e n d u lege, precum şi voi acum o apăraţi şi vă ardeţi pentru dînsa. Dar însă am lăsat legea şi acum mă lupt pentru credinţa lui Christos; deci şi voi fa­ ceţi-vă acest fel apărători ai credinţei. Şi a pus Pavel la ur­ mă acesta apucătură, pentru-că dmenii mai mult se trag şi se înduplecă de pilda celor de un neam cu dînşiî, decât se în­ duplecă de cele-l-alte silogismurî şi dovedi:

x

c

;

ci mai ales aţi arătat mie prea multe lucruri şi isprăvi dc mare cinste şi de dragoste şi de har. A p o î cum aş fi dis vdue duş­ măneşte şi cu ură cuvintele acelea? Ci arătat este că le-am dîs, îngrijindu-me pentru mântuirea vdstră şi voind a face şi eu vouă, în locul harurilor ce şi voî aţî făcut m i e ' ) .

13. Iar ştiţi că prin slăbiciunea trupului am bine v e s ­ tit vdue întâiu. 14. Şi ispita ceea ce este în trupul meu nu o a ţ i ' d e ­ făimat, nici tiu o aţi scuipat .' ' "• . s

Ştiţi, d'ce, voî fraţilor, că cu neputinţa trupului, adecă cu gdne şi cu primejdii ), am propoveduit vouă Evanghelia luî Christos şi voi nu v'aţî întors faţa de către mine, pentru-că mă goneam şi pătimeam atâtea necazuri, nicî ispita mea aeesta, adecă gdnele, şi bătăile, şi primejdiile c e le cercam, nu v'a smintit, nici v'a făcut sâ mă defăimaţi şi să nu priimiţî propoveduirea mea. Cu cuvintele acestea, încă dumnedeescul Apostol pre ascuns ruşinăză pre Gaiateni pentru-că arată c e a pătimit pentru dînşiî dela împrotivitorii credinţei. 2

Ci ca pre' un angheli al lui Dumnedeu m'aţî priimit, ca pre Christos Iisus. Atât de mult, dice, m'aţî cinstit, în cât mă socoteaţi că nu sînt o m , ci un anghel, maî pre sus de firea omenăscă, sau ca cum aş fi fost însuşi Iisus Christos. Deci cum nu este de ne­ cuviinţă, atuncea când eram gonit şi mă prirnejdulam, a mă priimi ca pre un anghel şi ca pre Christos, şi acum când vă sfătuesc cele de cuviinţă, a mă socoti ca vrăşmaş al vostru şi a nu priimi cuvintele mele?

15. Deci care a fost fericirea vdstră?

F r a ţ i l o r , r o g u - m e v d u e , n i m i c a m'aţî nedreptăţit. Fiind-că mal sus mult a prihânit pre Galatenî Apostolul, pentru acesta aicea voeşte îarăşî sâ îndulcescă şi să-î m o l e ; pentru-că nici multa certare foloseşte, nici multa dulcăţă şi compogorîre. Pentru acesta Şi fraţi îî numeşte pre ei, le aduce aminte de darul Sf. Botez, dela care se numesc fraţi, toţi câţi s'au născut de acelaş Părinte Dumnedeu, şi din una şi aceeaşi maică, din Sf. Biserică, şi dintr'o mitră; din sfinţita colirhvitrâ (scâldătdre). Se desvinovăţeşte însă şi' pentru cuvintele c e a 4is lor maî înainte, numindu-î fără minte, că adecă, nu s'a dis de el cu vre o mânie şi vrăşmăşie, fiind-că; dice, nimic m'aţi nedreptăţit, pentru ca să mă port cu voi ca un vrăşmaşa

Aicea nu se dumereşte Pavel, şi mirându-se d i c e : A p o î , o fraţii mei Gaiateni, c e s'a făcut fericirea vdstră aceea? ) A d e c ă unde s'a dus, şi cum a perit tdte isprăvile vostre acele ale credinţei, pentru care d e către toţijVă fericeaţi şi vă lăudaţi ca *) Teodorit tâlcuind acesta dice: „Patima chinuitei adesea-orî îl chinueşte să schimbe felul cuvîntuluî, şi acum adecă a-î certa, apoî după un cîas a-î ruga, şi când adecă a-î prihăni, îar altă dată a-î plânge. ») Ieronim însă ispită şi neputinţă înţelege pre durerea capului de care pătimea Pavel, şi curat pre neputinţa trupului, despre care vecjî suptînsemnarea dicereî: „Datu-mi-s'a îmbolditor trupului" (II Cor. XII, 7). ») De asemenea şi Fotie cjice că, cu chip mirător se cuvine a se ceti cuvîntul acesta: „Decî care era fericirea vostră"! Cât de mare 4ice era! Minunată! Din câtă mare fericire aţî cădut! Sau şi cu chip întrebător se ceteşte: aduceţi-ve aminte, 4ice, care era fericirea vostră? Că forte ve fericîam pre voî, îar acum ce? Ve mustru, pentru acesta me urăsc de voî. .Şi pentru ce ve mustru?" Pentru mântuirea vostră. Şi Teodorit încă 4' 'Unde sînt isprăvile credinţeî celeî rîvnite ale vostre?

— 246 —

— 247 —

3

ce

nişte iubitori d e învăţători? Care este acuma, şi în c e s'a schim­ bat fericirea vdstră acea şi lauda? Fiind-că acum nu o ved la voî acesta, pentru-că voî v'aţî schimbat, şi aveţî cătră mine o aşedare protivnică de cea dintâîu.

Câ mărturisesc vdue că, de ar fi fost cu putinţă, bchiî voştn scoţindu-I I-aţî fi dat mie. Şi decât înşişî ochiî voştri, dice, atuncea mă aveaţi pre mine maî de preţ, pentru-că v'am propoveduit Evanghelia luî Chri­ stos. Drept aceea, ce schimbare este acăsta ce a urmat întru voi, d e me prepuneţî acum. de vrăşmaş al vostru? Căcî cu adevărat,, necuviincios lucru este a socoti voî, că eu, carele m'am cinstit atâta d e voi, acuma dic vduă acesta cu socotălă vrăşmăşescă.

16. D e c i dar, au vrăşmaş al vostru m'am făcut, g r ă ­ ind vdue adeverul? Altă pricină d e duşmănie către voî, dice, nu cunosc întru sine-mî, fără numaî că v'am grăit adevărul, şi pentru-că v'am mustrat că v'aţî stricat întru dogmele credinţei; ci pentru a¬ cesta mai ales se cuvenea maî mult a mă iubi, pentru-că am arătat la voî lucru de părinte şi de provedent, şi nu de vrăş­ maş şi de voitor de rău al vostru.

17. V e rîvnesc eî pre v o î nu bine, .ci ca să ve. tragă vor, ca să-i rîvniţî pre eî. Rîvnă bună adecă este când cine-va urmeză fapta, bună a altuîa; îar rîvna rea este, când cine-va se sileşte a. despărţi pre altul de fapta bună şi d e binele c e îl face. Decî amăgi­ torii aceîa, dice, care vă învaţă să vă tăiaţi împrejur şi să p â .ziţî Legea V e c h e , cu rîvnă rea se silesc să vă închidă afară, •şi sâ vă scotă din şedarea cea întru Christos prea desăvîrşiţî,•şi din cunoştinţa adevărului; şi dimprotivă, să vă bage îarăşî în aşedarea Legei cea nedeplinită, cu s c o p o s , pentru ca să-î cin­ stiţi pre eî, ca pre învăţătorii voştri, şi ca ucenici al lor sâ le urmaţi şi să-î rîvniţî. E u însă voiam cu totul dinprotivă, a d e c ă voiam ca voi sâ fiţi şi lor- şi tuturor celor-l-alţî învăţători" în­ t r u cele maî deplinite şi mal înalte, care acest privilegiu şi i s ­ pravă o aveaţi când eram eu la voi. Acestea însă mal j o s , ghi•citoreşte le arată Apostolul.

18. Şi bine este a rîvni tot-de-unâ întru bine, şi nu mimai când sîntem fată la voi. i V e d i că aicea ghicitoreşte arată Pavel că Galatenii, când se afla 3?avel între dînşii faţă, d e către toţi erau rîvniţî pentru deplină» l a t e a credinţei c e aveau. Iar când s'a dus dela dînşiî, atuncea aur

perdut deplinătatea acesta. Pentru acăsta vrednic lucru de fericire este, dice, de cugeteză ucenicii şi fac cele de cuviinţă, nu numai când învăţătorul lor este faţă, ci şi când lipseşte.

19. Feţii,mei, pre care iarăşi chinuesc a ve naşte, până ce se va închipui între voî Christos ). 1

Cu aceste cuvinte urmăză Pavel unei maîce îubitdre de fii, care se cutremură şi se arde şi se sbuclumă pentru prea Iubiţii sei copil. V'aţî. stricat elice, o fiii mei, şi aţi şi sluţit chipul lui Christos caie l'aţî luat înăuntru în inimele vdstre prin darul sfîntuluî Botez, şi aţî avut închipuit pre Christos întru sine-vă. Decî aveţî trebuinţă Iarăşi de altă a ddua naştere şi de prefa­ cere, pentru ca să se facă Iarăşi în inimile vdstre închipuirea luî Christos, în cât a vă închipui şi a fi închipuiţi de dînsul. Pentru aceea Iarăşi chinuesc a ve naşte, şi prin învăţătura mea îarăşî să vă nasc, pentru-că nu vă desnădăjduesc, ci pentru acăsta vă nu­ mesc feţii mei, pentru ca să nu vă desnâdăjduiţî şi voî. Ii dice încă pre eî, nu fii, adecă copil, ci feţi, adecă copilaşii mei, ori pentru ca să arate cu acesta mai fragedă numire şi maî apropi­ ată, curata şi părintăsca iubire ce avea către dînşiî prea iubi­ torul de fiî Pavel, sau pentru ca să arate că erau eî cu min­ tea ca nişte prunci şi lesne amăgindu-se, ca pruncii şi copilaşii cei mici. Cuvîntul acesta însemneză-1, o cetitorîule, pentru-că surpă pre cunoştinţa cea rea a schismaticilor Navatiani ), carî 2

0 Acesta aşk o tâlcueşte sf. Chirii al Alexandriei: „Că se închipueşte Christos întru noî, nu altmintrelea, fără numaî prin credinţă neprihă­ nită şi prin petrecerea evanghelicescă, că nu întru vechitura slovei ci întru înoirea Duhului este de nevoe a umbla, ceî ce socotesc a merge către Dumnecjeu" (Vor. X la Pasha). Şi îarăşî acestaşî cjice: „Până ce se va închipui Christos întru dînşiî, adecă până când haractirurile cele marî) maî pre sus de fire ale dumnecjeireî sale, cu încetul se vor însemna în mintea acelora (Cart. I, din cele unde cjice şi despre Avraam). • ) Pentru acesta şi Mar. Vasilie din cuvîntul acesta al luî Pavel, surpă pre însuşî Navatianiî şi întăreşte cum că este cu putinţă prin pocăinţă a lua cine-va îarăşî Darul Sfîntuluî Duh, cel de maî înainte, ce l'a perdut: „Că"Galatenilor, scriind Apostolul, cţice că a luat duh, şi nu căuta decât acesta maî mare dovadă", ci adauge Pavel cjicend: „Aşa de fără minte sînteţî, începend cu duhul, în trup ve săvîrşiţî şi aţî căcjut dela Christos? Vecjuşi-î pre aceştia avend duh? Şi aucjit-aî că v'aţî stricat de la Christos asemenea şî câ aţî căcjut din dar? Ce maî adauge dupre a¬ - cesta dând loc înviereî? Feţii mei, cjice, pre care îarăşî chinuesc a ve naşte! 0 dată î-a fost născut; ci cel ce î-a născut o dată, nu se lepădă şi a doua oră a-î naşte spre mântuire" (Cuv. pentru pocăinţă). Iar Simeon noul teolog, despre închipuirea luî Christos cea gândită în noi, cjice acestea vrednice de laudă cuvinte: „Bine norocit este acela ce va vedea lumină lumeî, adecă pre Christos că s'a închipuit înăun­ trul seu, că acesta se va socoti maîcă a luî Christos, avend pre Chri­ stos înăuntrul seu, ca un prunc, precum însuşî prea nemincinosul as

nu prumesc pre îndreptarea c e a din pocăinţă, fiind-că este că Pavel aicea pre Galatenî Iarăşi chinueşte a doua oră a-î naşte şi înoeşte întru dînşiî Darul cel d e maî înainte care îl perduserâ.

2 0 . Şi aş v o i a fi faţă acum la v o i şi a-ml schimba glasul meii, că nu me dumeresc de v o i . cestea a făgăduit însuşî: „maica mea, şi fraţii mei, şi prietenii mei aceştia sînt, cari aud cuvîntul lui.Dumnedeu şi-1 fac pre el". Drept aceea, acei ce nu păzesc poruncile lui, de voea ibî se lipsesc de un, dar ca âcestâ,.^ fiind-că acest lucru, şj-era şi este şi ye: fr&u' putinţă, şi s'â-facut şLse face, -şi se va face întru-toţi aceia ce fac poruncile luî. Insă pentru ca să tiu lăsăm lucrul acesta fără mărturii, şi se dăm, se cjicem, ce-va de la înşine, şi nu dela dumnedeesca Scriptură, şi că dogmatisim cele ce nu sînt cu putinţă ca cum ar fi 'cu putinţă, aduce mărturie îarăşî dela fericitul Pavel, gura luî Christos, ce dice: „copilaşii meî, prin care îarăşî chinuesc se ve nasc, până se va închipui Christos, întru voî". Dar ore în care loc şi în ce parte a trupului nostru, socotiţi că dice, că se va închipui Christos? In obraz sau în pept?. Ba, ci înăuntru, în inima nostră se închipueşţe. Şi nu trupeşte, ci netrupeşte şi precum se cuvine luî Dumne.fel a f o ş ţ V e d i însă " a c u m ' şi închipuirea c e are Sara, pentru-că acesta mai înainte închi­ puia pre Ierusalimul cel d e sus şi c e r e s c ) , că acela este c e ­ tatea şi patria credincioşilor hristianî, dela care s'a dat nduă şi Testamentul cel Nou al Evangheliei. Pentru-că Evanghelia dela ceriu s'a dat, fiind-că din ceriu s'a pogorât Sfîntul D u h preste Apostolî şi î-au arătat pre eî propoveduitorî aî Evan­ gheliei; şi slobodă este cetatea acesta d e luările aminte ale legei cele robeşti, şi tdte le porunceşte cu slobodenie şi cu evghenie; pentru-că noî hristianî cei ce păzim poruncile luî, nu facem vre o faptă bună şi ispravă penteu plata vremelnică, nicî ne ferim d e răutate pentru frica bătăilor trupului, ci şi făgăduinţele c e le dă nduă maica ndstră Ierusalimul cel d e sus, sînt d u m nedeeştî şi cereşti; şi certările eî se cuvin fiilor celor nobili, precum este a ne certa numai ca pre nişte fiî nobili şi d e bun neam, ca să nu ne împărtăşim dela duhovnicescă masă a stă­ pânului nostru cu tainele eî, şi îndată să ne depărtăm dela dînsa, şi cu singura certarea acesta să ne îndreptăm ). C â _ s c r i s e s t e : « V e s e l e ş t e t e ş t e r p o , c e e a c e n u naşti; g l ă s u e ş t e şi strigă c e e a c e nu a î d u - e r î d e naştere, c â ') Insemneză, că dupre Coresie, numele Ierusalimului este alcătuit din evreesca dicere Iere, care însemneză se va vedea, şl din numele luî cel vechîu Salim, care însemneză pace..Di'ept. aceea Ierusalim va să- cjică ve­ denie sau vedere de psce; că întru acesta Avraam vrend să jertfescă pre fiîul seu Isaac, şi întrebat fiind de dînsui ă respuns: Dumnedeu îşî va.vedea luî-şî de spre ardere de tot, fiîu-.e (Far. XXII, 8). Iar alţii alt­ fel au 4is despre Ierusalim. Că Procopie dice: fiT.d-că Salim se numea şi Ievus, împreuna alcătuire a acestor ham:rî a făcut Ierusalim; şi schim­ bând v în r se cjice Ierusalim (foea 198 cţin Pendadevti). Iar Iosif d'ce că cel întâiu Melhisedec zidind acesta «state în Palestina, fiind-că a zi­ dit şi biserică sfinţită, din 'acesta a numit cetatea Ierusalimului (sfinţit Salim), Salima numindu-se mai înainte":(Cart. VII Cap. LXXVIlI despre Iudeea). Insă ori şi cum ar fi, Ierusalimul estei evreesc nume, de nu va voi cine-va a d'ce că este elino-evraesc. Vedî şi suptînsemnarea cano­ nului 7 al icumeniculuî Sobor celujî întâiu, la; canonicul fericitului Nicodim. . . • 1

2

*) Vedi şi tâlcuirea stihului 16 al Capului VIII al celeî către Rom. penr

— 254 -

m a i mulţi sînt fiiî ceiî pustie, d e c â t a c e e a - c e a r e b ă r b a t » (Is. L I V , 1)'). Nu se îndestuleză Apostolul cu singure închipuirile a m e n doror femeile luî Avraam, nicî cu singura alegoria sa, ci a d u c e şi martur pre prorocul Isaia, care d i ° stărpă şi pustie p r e biserica "neamurilor, fiind-că aceea era pustie d e cuneştinţa adevăratului Dumnedeu, şi fără d e fii, pentru-că nu a fost năs­ cut, vre un proroc al luî Dumnedeu sau înveţător sfînt; Iar femee ajfe^hd bărbat numeşte prorocul pre sinagoga Iudeilor, ori penţru-câ avea pre legea lui Dumnedeu ca bărbat, slujindu^o sau povăţuindu-o pre ea, ori pentru-că avea pre însuşi Dumnecleu. Deci dice Isaia bisericeî ceii sterpe din neamuri: glăsueşte, adecă strigă cu glas d e veselie şi d e bucurie; p e n ­ tru-ca acum prin iconomia cea întrupescă a luî Christos 'ţî-aî născut ţie mulţi fiî şi proroci şi învăţători, şi fii ai luî D u m ­ nedeu au odrăslit din tine, ..şi pre tdte neamurele lumeî tu le-ai născut prin botez, şi nu numaî un neam ca sinagoga Evreilor ). e

2

28. Iar n o î fraţilor s î n t e m Isaac

fiî

dupre

făgăduinţele lui

tru ca să vecjî acolo câtă osebire au ceî ce sînt în dar, de către ceî ce sînt în Legea Veche. '»') Aşa asemeneză pre închipuirea Sareî, cu biserica cea din neamuri, adecă cu noi: „Că precum Sara la bătrâneţe a născut afară de totă omenescai nădejde, aşa şi neamurile pre la însuşi sfîrşitul vieţei au d o ­ bândit cunoştinţa luî Dumnedeu,' şi a biruit cea sterpă cu mulţimea celor născuţi, pre cea de mult cu mulţi fii. ) Fiind-că Sara cu un r va să dică început al meu, îar Sarra cu 2 r va sa cţică stăpânitore, precum cjice Filon Iudeul, sau precum c j Coresie, vrea să dică: stăpânitorule al meu; pentru acesta ea este spre închipuirea bisericeî luî Christos,. care biserică are 4 însuşiri dupre C o ­ resie: 1) căci capul eî este Christos, este de sus, şi credinţa eî, şi nă­ dejdea, şi dragostea, şi puterea tainelor; 2) că este slobodă şi stăpânind pre patimi prin dragoste şi nu prin frică, adecă dupre chipul punereî de fiî; 3) că Ierusalimul este, adecă vedere departe, căcî s'a făcut maică născetdre fiind-că a născut mulţi fii, pentru-că este fără prihană, dupre împreunare; este născetdre dupre naştere, este fecîoră dupre cinstire şi fecîoră, fiind, ne-a născut pre noî nu din semenţă, ci din Duhul Sfînt. Pentru acesta şi dumnecjeescul Ieronim dicea că biserica cea din vechîu nenăscetore, acum s'a făcut născetdre, dupre ce Domnul s'a născut din Fecîoră. Pentru acesta încă şi cela de mai înainte când a născut pre Ismail, numindu-se Avram, care însemneză părinte înalt dupre Filon Iu­ deul, apoî când era să îa făgăduinţa şi tocmela dela Dumnecjeu ca să nască pre Isaac, cel ce era închipuire a luî Christos s'a numit Avraam, c&rp însemneză părinte ales al vestei, dupre acestaş Filon, sau părinte de o mare mulţime, dupre Coresie; sau s'a numit pentru ca să se în­ semneze multa naştere şi mulţimea, de fiî aî bisericeî Iui Christos. s

i c e

-.255

-

2Q\ CJi precum atuncîa cel născut dupre trup gonîa pre cel dupre duh, aşa şi acum. Biserica neamurilor, dice, deşi era sterpă, precum Sara, însă nu numaî s a făcut cu mulţî fii, ci şi cu un chip maî p_re sus de fire, şi minunat a născut ca Sara; căcî precum pre Sara o a fâcut maică nu firea eî cea omorîtă şi d e bătrâneţă şi de stîrpiclune, ci făgăduinţa luî Dumnedeu (căcî dupre cele ce a dis eî Dumnecleu, c ă : «Intru acesta vreme voîu veni, şi va fi fiu Sarei») (Fac. LVÎII, 10), acesta, dice, intrând în mitrasul ei a alcătuit pruncul, pentru-că cuvintele lui Dumnedeu, c e se dic de -către preot la sf. colimvitra botezului, care este ca un mitras sau pântece al bisericeî, acelea sînt care nasc şi fac pre fiii eî, adecă pre hristianiî ceî ce se boteză, şi îî fac pre dînşiî fii aî luî Dumnedeu. A p o î pentru ca să nu dicâ cine-va: şi care slobodenie este acesta, ce o au hristianiî, care din neamuri au credut, de vreme ce ÎI bat şi îî gonesc Iudeii, robi fiind al legeî, Iar ceî din neamuri, c e arată că sînt slobodî, se g o n e s c ? Pentru acesta, dice Apostolul, câ şi la închipuire acestaşî se întâmplă, căcî Ismail cel născut din rdba Agar, gonea pre cel slobod, pre Isaac cel născut din sloboda Sara'). Dar însă Isaac cel c e era gonit, nimica se oprea de Ismail cel ce îl g o ­ nea, spre a fi adevărat şi slobod fiu al lui Avraam şi stăpân al luî Ismail gonacluluî. Drept aceea, şi din acesta, dice, că sînteţî voi goniţi hristianiî de Iudei, se arată asemănarea ce aveţî cu Isaac adevăratul fiu, şi apropierea c e aveţî cu Avraam. Cu un chip ca acesta tâlcueşte dicerea acesta a lui Pavel şi sf. Chirii al Alexandriei.

3 0 . Dar ce dice Scriptura? «Scdte pre fiul slujnicei; că nu va moşteni fiîul slujnicei cu fiîul celei slobode» (Fac. X X I , i o ) . 2

Ca să nu di°ă cine-va: şi ce mângâere pricinueşte hristi­ anilor, că acum nu se gonesc de către Evrei, cu aceea câ atunci se gonea Isaac de Ismail ? Pentru acăsta d'ce aicea Pavel: ascultă ) Dumnecjeesca Scriptură nu cjice că gonea Ismail pre Isaac, ci cjice că se juca: „Şi vecjend Sara pre fiîul Agareî Eghiptenceî... jucându-se cu Isaac fiul eî" (Fac. XV, 9); ci jucăria acesta era luptă, şi Ismail bă­ tea pre Isaac şi îl vena şi să lupta cu dînsul, fiind-că la acest-fel de nume obicînueşte Scriptura a întrebuinţa cjicerea jucărie: că aşa scrie Cartea Il-a a împăraţilor cjicend: „Scole-se dar copiii şi joce-se înain-. tea nostră" (II Imper. II, 14), în loc de lupte-se, pentru acesta şi Achila şi Diodor, şi Chirii şi maî înainte de aceştia; marele Pavel, aicea aşa a tâlcuit jucăria luî Ismail cu Isaac. *) Dicerea acesta tâlcuindu-o Teodorit cjice: graiurile Sarreî le-a cjis graiuri ale Scriptureî, tâlcuind Apostolul scoposul Scripfufeî, că pentru acesta le-a făcut aceste înscrise, ca şi cu adeverul să se arate închipuirea. l

tu hristiane, carele te goneşti de Iudei şi de către cel necredin­ cios, ce dice despre acăsta Scriptura, şi atuncea te veî mângâia; pentru-că veî vedea că Ismail pentru vremelnica gdnă c e fă­ cea lui Isaac, desăvîrşit s'a dat afară şi .s'a izgonit din părintescă casa lui Avraam, şi nu I-a fost destulă acesta pedepsă singură gonacluluî Ismail, ci încă i s'a mal adaus şi altele, a¬ decă a nu se face părtaş şi moştenitor nici al bunătăţilor a¬ celora ale lui Avraam, care era gătit a se da robului său, ci a se face cu totul lepădaţi din moştenire, care acăsta a fost maî mare pedepsă şi oslndâ lui Ismail, care a luat început şi prjcină dela judecata şi hotărîrea iul Dumnedeu, şi nu dela g o n a ce făcea asupra lui Isaac. Că Dumnedeu a dis luî Avraam, căruia iî părea rău, căci I-a fost dis Sarra să gonescă pre Ismail: «nu fie aspru înaintea fa cuvântul cel pentru slugă şi slujnică; tdte câte va d ^ e ţie Sarra, ascultă glasul eî, câ întru Isaac se va numi ţie sămânţa» (Fac. Cap. X X I ) ) . Vedi însă, o cetitorîule, cum a numit Pavel p r e Ismail, nu fiu al lui Avraam, ci fiu al slujnicei, dela partea cea maî rea şi mal necinstită, pentru-că nu era vrednic a moşteni pre Avraam împreună cu Isaac, a¬ devăratul fiîuf'lui. Socoteşte dar că a arătat Pavel, că însăşi legea acesta' învăţa spre a sa contenire; fiind-că tdte acestea ce a dis pentru amândoi fiii şi femeile luî Avraam erau închi­ puiri ale celor ce se fac acum întru Darul Evangheliei, şi Iarăşi tote acestea se istorisesc în lege, adecă în cartea Facereî şi a veche! Scripturi. 1

3. Drept aceea fraţilor, nu sîntem fii aî slujnicei, ci ai celei slobode. Acestea tdte le dice Pavel şi le mişcă, pentru ca să arate că acestea ce s'au fâcut nouă hristianilor, atât celor ce din Iudeî au credut, cât şi celor din neamuri, nu este lucru nou, ci dîntâî şi dela început, cu mulţi ani înainte se închipuia şi se proînsemna. Decî cum, dice, nu este lucru necuviincios, noi ceî ce ne-am învrednicit a ne face slobodî, mai înainte cu atâţia ani, acum de voea ndstrâ să ne facem r o b i ) , supunându-ne r o ­ biei legei? 8

!

CAP. V.

1. Astă-dî dar, întru slobodenia, cu care Christos ne¬ a slobodit pre noî, staţi. *) Pentru acesta este scris în dumnecjeesca Scriptură: „Şi a dat • Avraam tote avuţiile sale luî Isaac fiîul seu" (Fac. XXV, 6). . ) Iar Icumenie tâlcuind acestea cjice: „Nu sîntem fiî aî slujnicei, fiihd2

- - 256 Tom. 11.

— 257 -

17.

pentru-că tăerea împrejur cere a se face şi jertfă pentru cela ce se tae împrejur, cere şi luări aminte de dile, adecă să fie a 8-a di dupre naşterea copilului. Iar jertfa îarăş acesta, c e r e şi loc potrivit, şi chip, şi curăţiri, şi spălaturi, şi preoţi, p e n ­ tru-că cel c e este necurat şi nesfinţit, nu pote a face jertfă. Iar curăţirile iarăşi cer alte luări aminte. Vedi câ cela ce o dată se va depărta de Christos nu numaî nimic se foloseşte de Chri­ stos, di şi pfe lângă acestea în nenumărate greutăţi se supune p r e sineşî ' ) . Penţru-că legea este stăpân şi d o m n al tău, o cinsdtoruîă d ă legea acesta hrisriahe, păzeşte-te dar cât p o ţ i , iar d e , n u este legea stăpân al tău, apoi nici parte de lege să priimeşti a păzi. •

Nu cum-va, dice, - f i slobodit pre înşi-ve? Nu. Ci pre voî v'a slobodit Christos, carele pre sine s'a dat preţ, şi cu a¬ cest preţ v'a răscupărat de robia l e g e i ' ) . Cum dar voî Galatenî, îarăşî vă supuneţi pre sine-ve robiei, sub stăpânirea legeî, a¬ fară de socoteala luî Christos, carele v'a slobodit? Dicend însă Pavel «staţi» a arătat cu cuvîntul acesta, că Galateniî se clă: teau în credinţă. ; • Ş i ş ă n u v e c u p r i n d e ţ î îarăşî în j u g u l r o b i e i . Dicend «jug» Apostolul a arătat greutatea robiei legeî; şi d i ­ cend «îarăşî» prihăneşte pre'Galatenî ea pre nişte- nesimţitori, fiindcă după ce a cunoscut prin cercare, cât de grea şi însărcinătdre este robia legeî, îarăşî de sineşî alerga la. dînsa: Câ a se poticni cine-va de o petră de dduă ori, pilda acesta o dă acelor fără minte. v

o

î

v

>

a

;

2.

Iată eu P a v e l

dic voue., c â

de v e

4. V ' a ţ î netrebnicit d e l a C h r i s t o s , cel c e v e

v e ţ i tăia î m p r e ­

jur, C h r i s t o s pre v o î n i m i c a v e v a folosi. Dicend aicea Apostolul, «iată eu Pavel» pune vrednicia c r e dâreî numelui seu, în loc de orî-care alta maî puternică d o ­ vadă. Nu foloseşte însă Christos pre celă ce se taie împrejur, pentru-că cel ce taie împrejur se leapădă de Darul luî Chri' stoş şi aleargă la lege ca la fâcetdrea de bine a sa, şi nu crede în Christos, şi nu crede cu adevărat, că Christos i-a făcut bine luî; şi cela ce nu crede, nimica sc foloseşte nicî dobândeşte, dela cela Ce nu se crede de.'el. 3. Şi m ă r t u r i s e s c .îarăşî fieşte căruia o m , c c se taîe î m ­ p r e j u r , c ă este d a t o r a plini l e g e a . Pentru ca să nu socotăscă Galateniî c ă acestea le clii:e Pavel cu vrăşmâşie cătră dînşiî, pentru acesta dice, câ nu socotiţi că ceea c e se va d i de aceîa, $ dţc singur vouă, ci şi ficşte-câruîa om c e se tae împrejur, şi m&jfîur.isesc şi âdeverez, câ mare greutate ve însărcinaţi asupra vdstră, fiind-că rânduelile legeî sînt legate una de alta, şi se ţin una de alta ca un lanţ. Drept aceea când voi veţi priimi asupra-vă 9 orândnîalâ şi obiceiu al legei, şi veţi supune pre sine-vă jugulai eî, să ştiţi că v'aţî supus pre sine-vă la tdte, stăpânirile şi domnia legeî,

îndreptaţi

în l e g e , aţî c â d u t din D a r . A d e c ă nici o împărtăşire aveţi cu Christos voî Galateniî, cari socotiţi câ vă" îndreptaţi în lege; "ci „şi din darul Evangheliei aţî cădut, care cu adevărat vă îndrepteză. Decî mare sfărîmare d e c o ­ rabie, şi cumplită peire este acesta ce aţî pătimit, fiind-că nu nu­ mai că legea nu o păziţi, ci; şi darul l-aţi lepădat şi l-aţi perdut. 5. C â

noî

cu

duhul

din

credinţă,

nădejdea

dreptăţeî

aşteptăm. Noî credincioşii hristianî, dice, nădăjduim să ne îndreptăm nu cu legea luî Moîsi, ci cu Duhul cel Sfînt. Dar cum şi cu ce chip nădăjduim sâ ne îndreptăm? Din credinţă, căci se cu­ vine maî întâiu a urma credinţa celula ce crede, şi al doilea cela ce crede a lua ertarea păcatelor sale cu venirea Sfîntului Duh asupra lui, şi a se îndrepta cu botezul ). 6. C â întru C h r i s t o s Iisus nici t ă e r e a împrejur, p d t e c e 2

c e

că nicî a fost închipuire a nostră Ag&r, ci a Evreilor, că închipuire a nostră a fost Sarra. ă dupre Christos, >) Cu cât se întăreşte duhovniceasca s l o b , o 4 vedî la supttnsemnarea d'cereî: „Unde-este Duhul Dornnuluî, acolo este slobodenie" (II Cor. III, 17). pice încă şi Teodorit: „Slbbocjenie numeşte pre vieţuirea cea afară de Legea Vjsche, îar jug de robie pre vieţuirea cea dupre Legea Veche. Că şi dumnedeeşcul Petru aşa a 4's înJApostoleştile Fapte: „Ce ispitiţi pre Dumnedeu a puaejug preste grumazii ucenicilor, pre care nici părinţiî noştri, nici 'noî ani putut a purta (Cap. XV, 10). erHe

c e

») Iar Teodorit aşa tâlcueşte acesta, şi forte potrivit:" „Că blestemă le­ gea p5e cei ce nu priiniesc tote cele povăţuite de dînsa, îar altmintrelea • cela ce de socotela sa" lasă slobocjenia şi alege a robi, se supune tutulor poruncilor stăpânului. Iar Marele Vasile acesta dicere propuindu-o 4ice: „înţelepţeşte dar întăreşte, că tot cel botezat în botezul Evangheliei, precum este scris, întocmai este dator, dupre cuvîntul celuia, ce pentru noî a murit, şi s'a sculat, a plini ceea ce se scrie de Apostolul acesta: „Că dragostea luî Christos ne. ţine pre noî" ş. c. 1. că dacă cela ce se taîe împrejur, o parte ce-va a trupului cu tăerea împrejur cea dupre legea luî Moîsi, este dator a face totă legea, cu mult maî tare cela ce se tae îm­ prejur cu cea dupre Christos tăere împrejur, întru dezbrăcarea de. tot trupul păcatelor; trupeşti, precum este scris, dator este a plini cea 4'să de Apostolul: „Că mie lumea s'a răstignit, şi eu lumeî?" (Cuv. II despre Botez. întreb. I). *) Iar Coresie diee: „ C ă nădejdea dreptăţeî, dupre ore care, este.slava cea pururea vieţuitore, îar dupre uniî dreptatea ceea ce se. nădejdueşte,., -

;

— 258 —

— 259 —

Va, nicî netâerea împrejur, ci credinţa prin dragoste lucrându-se ). 1

Pentru ce maî sus a cjis Pavel că tăerea împrejur vatama. pentru-că desparte dela credinţa luî Christos, îar acum elice că acesta este neutralnică? Răspundem la acesta câ, mai sus a dis că tăerea împrejur ce o îa cine-va dupre botez, şi pentru acesta a dis că aceea vatâmă. Iar aicea dice, pentru credinţa ce o avea cine-va maî înainte de a crede în Christos şi de a se boteza, şi pentru acesta dice că acesta este neutralnică, şi nu are nicî o putere, ca cum ar dice câ ceî-ce au credut î n . T e s ­ tamentul cel Ndu şi în darul Evangheliei, nicî de ar fi tăiaţi împrejur se folosesc ce-va din tăerea lor împrejur, cea de maî înainte, nicî de netâerea împrejur se vatămă, fiind-că credinţa Coresie însă cjice: »Că credinţa Iucreză prin dragoste, nu ca o pri­ cină făcetore prin organ, ci ca o aşeejare a sufletului prin chip Iucreză către ceea ce se pune, precum şi ferbinţela prin chipul foculuî se cjice câ Iucreză pre arderea lemnului şi pre schimbarea în foc, aşa credinţa prin dragoste Iucreză, făcend faptele cele plăcute luî Dumnecjeu, şi lu­ crările dragostei luî Dumnecjeu şi a apropeluî, şi cete-l-alte fapte bune poruncindu-le. Fiind-că dragostea, nu este chip înfiinţat, ci următore în­ fiinţare!, care şi credinţe! şi tuturor lucrărilor celor bune le dă viaţă şi însănătoşare şi plată, dupre aducerea la sfîrşitul cel maî desăvîrşit. Că unde este dragostea, acolo faţă*, este şi fapta bună şi nădejdea plăţeî". Însemneză, că 5 felurî de credinţă se află în Scriptură. Şi l-a credinţă este ceea ce îndrepteză pre om, despre.care a cjis Pavel maî înainte în acesta epistolie: „Şi noî în Christos Iisus am crezut, ca să ne îndrep­ tăm din credinţa luî Christos" (Gal. II, 16). A 11-a, este care se numeşte istoricescă, cu care crede omul în Christos şi în tote cele cuprinse în Scripturi că sînt adevărate; însă pentru slava omenilor sau pentru frica vieţeî, acesta credinţă nu o mărturiseşte; uniî ca aceştia au fost boeriî aceîa care măcar deşi creejuseră în Christos, ci pentru frica fariseilor nu l'a mărturisit, ca să nu fie lepădaţi din sinagogurî: „Că. maî multa Iu­ bit slava omenilor, decât slava luî Dumnecjeu" (Ioan XII, 42). A IH-a credinţă este, care se cţ.ice vremelnică, pe care Teolog. Grigorie o nu­ meşte a vremilor; una ca acesta este a celora ce la început priimesc cuvîntul cu bucurie, îar la urmă, când-urmeză ispita, lepădă credinţa, precum a cjis Domnul: „Aceştia ne avend rădăcină, care la vreme cred, îar în vreme de ispită se depărteză" (Luca VIII, 13). A IV-a credinţă este care se cjice a semnelor, cu care crede .omul că Dumnecjeu face semne şi minuni orî fără mijlocire, orî prin alt ore-care Iubitor de Dum­ necjeu, sau prin însuşî acesta ce crede. Una ca acesta a fost credinţa sutaşuluî (Mat. VIII, 8), sau şi a acelor ce âu adus pre slăbănogul la Christos (Tij, IX, 2). Iar a V-a şi cea maî de pre urmă este cea prin lucrarea poruncilor şi maî ales care se Iucreză prin dragoste. Acesta se •cjice credinţă vie şi mântuitore, şi maî înaltă cţecât tote cele-l-alte, fiind-că tote cele-l-alte pot să cadă, şi ceî ce le aii pre acelea pot' a se munci, Iar acesta singură este cu neputinţă a cădea, fiind unită cu dragostea •ceea ce nu cade. ..- • — 260 —

este care face totul ), însă nu gola credinţă şi nelucrătore, ci credinţa ceea 'ce se Iucreză piin dragoste, adecă ceea ce e da­ tore tot-de-una' a fi vie şi lucrătdre prin dragostea cea întru Christos şi prin lucrarea poruncilor. Cu aceste cuvinte însă, ghicitoreşte arată Apostolul pre Galatenî, câ a fost credut în Christos nu-s'a fost înrădăcinat însă în dragostea luî Christos, şi pentru acesta neriind înrădăcinaţi în dragostea luî Christos, au lăsat pre Christos şi au alergat de bună v o e la Legea V e ­ c h e ; sau dicend Că credinţa pdte, ceea ce se Iucreză prin dra­ goste, cu cuvîntul acesta îndrepteză dragostea Galatenilor către aprdpele. Şi pre lângă acesta învaţă că minciuno-apostoliî aceîa ce amăgeau pre Galaten'i, de ar fi avut dragoste adevărată către dînşiî, nu ar fi cutezat a face acestea, şi a-î înstreina dela c r e ­ dinţa luî Christos. Deci învaţă-te tu cetitorîule, câ credinţa cu adevărat se Iucreză prin dragoste, adecă se arată vie, îar când credinţa nu are dragoste este mdrtă-şi nelucrătore. Iar acesta este .asemenea cu ceea, ce a dis fratele Domnului Iacov, c ă : «Credinţa fără de dragoste (fapte) este mdrtă» (Iac. II, 7). V e d î şi suptînsemnarea dicerel: «Prin credinţă umblăm» (II Cor. V , 7), ca să-cunoşti care credinţă e gdlâ-şi din aud, şi care cea t e o r e ­ tică, care se dice şi înipostatnică. 1

7. Bine alergaţi; cine v ' a zăticnit pre voi a nu ve supune adeveruluî! : Acestea nu le dice Apostolul cu chip întrebător, adecă nu întrebă pre Galatenî ca sâ afle, ci dice l ° n tânguire şi cu nedumerire. V o î , Că cela ce iubeşte cu cură­ ţenie, nicî de a sluji celuî ce se îubeştede. el se lepădă"; ) Iar Avgustin (Cart. 8 despre Treime)' cjicei „Totă legea cuprinde sau pre dragostea luî Dumnedeu sau pre dragostea apropeluî. Iar dra­ gostea apropeluî cuprinde pre dragostea luî Dumnezeu, căcî pentru Dum­ necjeu se iubeşte apropele; decî cel-ce iubeşte pre apropele, şî pre Dum­ necjeu iubeşte". l

a

— 266 —

cum-va din vrăşmăşuirile cele ca acestea şi tonele ce faceţi, nu stricaţi pre alţii, ci vă stricaţi pre înşi-vă voi.

16. Dic însă cu Duhul să umblaţi, şi fapta trupuluî sâ nu sâvîrşiţî. Find-că mai sus a dis Apostolul, că a muşca şi a mânca unul pre altul este lucrul stricător de sineşi, pentru acesta spline aicea doftoria răului acestuia, care doftorie şi pre d r a ­ goste o păzeşte, şi îarăşî, ea d e dragoste se. păzeşte, şi acesta jeşte;.;â umbla. "hrisŞa^i¥..nu"dnpŢe^.0uh^ ci a fi duhovniceşti, a¬ decă a vieţui cu luare aminte, ş C c u deşteptare, şi cu d u h o v ­ nicesca lucrare, şi cu rugăciune; căcî de am fi noî hristianiî duhovniceşti, şi de am lua aminte în inima ndstrâ, cu d e ş t e p ­ tare, Şi cu răgăcîune gânditore, negreşit am goni pre fieşte-care prolovire a gândurilor celor d e ruşine şi rele, "cu care ne p r o loveşte diavolul. Iar gonind dela noî prolovîrele gândurilor c e l e de ruşine şi rele, negreşit nici pofta trupescă,-.nici- vre un-alt păcat vom săvîrşi, care s'ar naşte din gândurile cele de ruşine şi rele; fiind-că gândul şi cugetarea este rădăcina lucrare! pă­ catului, iar lucrarea este odrosla. Pentru acesta cel ce tae ră­ dăcina, adecă gândul şi cugetarea, acela tot o dată tae şi o¬ drasla, adecă pre lucrarea păcatului şi se face s l o b o d ; şi aşa nicî către Dumnedeu pecătueşte, nici către apropele ). r

1

17. Că trupul pofteşte împotriva Duhului, îar Duhul împotriva trupului ). Acestea stau unele împotriva altora, ca nu cele ce aţî voi, acestea sâ le faceţi. 2

') Pentru acesta a cjis prea deşteptul acela duhovnicescul Părinte, dum­ necjeescul Diadoh, Episcopul Fotichieî: „cela ce intră de-a pururea în ini­ ma sa, se înstreineză de tote cele frumose ale vieţeî, că umblând duhovniCeşte nu pote a şti poftele trupuluî" (Cap. LVII). A cjis însă şi Mar. Arsenie: „Totă silinţa ta fă-o ca lucrarea cea înlăuntrul teu să fie du­ pre Dumnecjeu, şi veî birui patimile cele din afară" (în Viaţa sa). FJice însă şi Mar. Vasilie, tâlcuind pre: „Fericitul bărbat care nu a umblat în calea necredincioşilor" (Ps. I stih. 1): „maî întâîu dar curăţire este gândul cel curat în mintea nostră, fiind-că rădăcina lucrărilor celor prin trup este sfatul cel în inimă; că preacurvia maî întâîu aprincjendu-se în su­ fletul celuî iubitor de îndulciri, aşa Iucreză, pre stricăciunea cea prin trup. Pentru acesta şi Domnul cjice, că înlăutru sînt cele ce spurcă pre om" (Mat. XV). Şi Maxim purtătorul de Dumnecjeu aşa cjice: „Cela ce neîncetat îşî face zăbăvirile împrejurul celor din lăuntru, păzeşte întregă înţelepciune şi este îndelung răbdător, 'şi nu numaî, ci şi priveşte cu mintea, şi să teologhiseşte şi să rogă; şi acesta este ceea-ce cjice Apos­ tolul: „Cu Duhul umblaţi, şi pofta trupuluî să nu o faceţi" (Cap. LXIV a suteî 4 din cele teologhiseştî). ) Trupul pofteşte împotriva Duhuluî, cjice Coresie, dupre firescă şi _ stmţitoresca putere, adecă trupul pofteşte împotriva Duhuluî cu patimile cele trupeşti, a curvieî, a preacurvieî, a îubireî de îndulciri şi a celor-l-alte; s

— 267 —

La acesta dicere se luptă ereticii Maniheî, şi câţi alţiî sînt asemenea cu dînşiî, că r)ic eî, că omul se alcâtueşte din două firi şi din ddue fiinţe protivnice, şi că Apostolul mărturiseşte cu cuvinţelul acesta ce dice aicea; dar nu este acest-fel înţelegereî Apostolului, că nu voroveşte Pavel aicea pentru fiinţa şi firea trupului, nicî pentru firea şi fiinţa duhului, adecă a sufle­ tului, ci trup înţelege pre cugetarea omului cea pămenţeşcă şi trîndavă, şi pre omul cel ce cugeteză cele materialnice; ase­ menea şi duh îarăşî înţelege pre cugetarea cea duhovnicescă şi gânditdre, pre omul cel ce- cugeteză cele nernaterialnice şi duhovniceşti, şi nu pre fiinţa sufletului'). Deci cugetarea cea pâmentescă şi împătimitdre se împrotiveste şi se luptă cu cu­ getarea cea duhovnicescă care gândeşte cele nernaterialnice; şi dinprotivâ cugetarea cea duhovnicescă stă împrotiva celei p ă mînteşti şi împătimaşă. Deci Apostolul aicea dice câ este luptă între cugetările cele bune şi între cele rele vederată, şi nu între trup şi suflet, căci a voi omul binele sau răul, sau a nu '1 voi, acăsta se naşte dela cugetarea sufletului celui cuvântâresc, şi nu de-a dreptul dela suflet, sau dela trup. Pentru a¬ cesta dupre urmare dice Pavel « c ă nu cele c e aţi voi,, şi sâ le faceţi acelea, pentru-că trupul insuşi de sineşî şi dupre fi­ inţa sa, împreună lucrător şi ajutător este sufletului şi nu împrotivitor; şi iarăşi sufletul împreună ţine pre trup şi face tot chipul şi pătimeşte pentru ca să nu-'l lase, pentru acăsta şi când se desparte d e trup prin morte, simte durere şi se întristeză. Deci cum ar fi acestea una alteea protivnice, când au atâta ţinere şi compătimire şi atâta iubire şi apropiere între dînsele ) ? 2

îar sufletul pofteşte împotriva trupului cu faptele cele bune. Pentru a¬ cesta elicea Avva Ahilevs, că pofta ce rea este în om un demon vrăşmăşuitor, sau o unealtă a demonului.. . ') Intr'un glas cjice şi Teodorit tâlcuind acesta: „trup dice pre pornirea socotinţei cea spre mai reu; îar duh cjice pre darul cel ce locueşte în ceî credincioşi, că acesta povăţueşte pre suflet spre cele maî bune. Şi cum este cu putinţă a birui pre patimile trupului? Ca nu cele ce aţî vrea, acelea şi a le face, a nu urma cugetărilor celor necuviincîose, în loc de a le birui pre acelea, avend împreună lucrători pre darul Duhului". Iar sfîntul Ciril al Alexandriei la cjicerea acesta a lui Pavel adauge cjicend: „Ci biruind trupul, ruşinat se face şi înverşunat cel biruit, şi maî spur­ cat decât tot noroiul cel puturos. Iar biruindu-şe el şi dând loc duhului, strălucesc şi vrednice de laudă se fac cununile; celor ce biruesc, că în­ dată vor fi maî pre sus de prihănire, şi de tota pângărîcîunea cea prea necuviincîosă, şi de laudele cele dintru acestei! împodobiţi" (Vor. XVIII la pasha). | ) Aşa trupul omenesc dela călcarea de poiiincă a luî Adam s'a stri­ cat, şi fiind-că cu îndulcire se semăna şi se zemisleşte-şi hrănindu-se ,se creşte, pentru acesta tot-de-una se plecă către îndulcire şi către îm!

— 268 —

18. Iar de v e purtaţi c u duhul, nu sînteţî supt l e g e . Ori-carele are pre duhul luî Dumnedeu, adecă pre Darul Ştiutului Duh în sufletul său, acela stinge pre poftele cele r e l e ; şi cela ce se va slobodi de poftele cele rele, acela nu mai are trebuinţă de sfâtuirile şi de învăţăturile Legeî Vechi, nici mar este supus eî; precum de pildă, ori-carele nici se mânie asu­ pra fratelui său, cum maî are trebuinţă acesta de lege, care porunceşte să nu ucidă cine-va? Căci uciderea este ispravă a mâniei, şi cela ce nicî pofteşte în inima sa cum ar mai avea trebuinţă de lege, ca să-1 înveţe să mi curvescă? Căci curvia este odraslă a poftei; şi acesta apucând maî înainte, pre pofta o a smuls din rădăcină, şi împreună cu dînsa a smuls şi o¬ drasla rădăcineî; care acăsta şi într'alt loc o a dis acestaşî Apostol, c ă : «Dreptuluî_nu i se află pusă lege» (I. Timoteî, I, 9). Cuvintele acestea însă se vede că le dice Pavel spre lauda Legei Vechi, fiind-că rânduîala ce d are acum la noî hristianii, Duhul, acesta o avea legea la Evrei, pentru-că ea îî povăţuîa dupre puterea ei,' când « v e a vremea eî, şi era în starea cea maî bună. Deci cum, dice, acum voî Galateniî vă supuneţi ia­ răşi legeî ceii povâţuitdre de copii, şi lăsaţi pre-Duhul Darului, care face depliniţi în duhovnicescă vîrsta? Că acesta este ase­ menea, ca cum de ar fi cine-va filoso ', şi s'ar duce căutând pedagog şi dascăl de gramatică, pentru ca să paradosescă literile cele dintâiu a, b . . . . :

1

19.

Iar faptele trupului arătate sînt: c a r e sînt

curvia,

preacurvia. Faptele, chee, ale proalegerei omuluî ceiî trupeşti şi pămân­ teşti şi stricate sînt', acestea, din care se cundşte proalegerea pătimitore poftă; dar însă fără a pătimi maî întâiu gândul şi a se învoi spre îndulcire, trupul de -sineşî nu pote a birui:pre gând şi pre suflet şi ._arL.sili ca să facă păcatul; drept aceea la tote patimile poftsî, cel întâiu păfimitor este gândul,..dupre Mar. Grigorie al Tesalieî (In scrisorile cele către Xeni). Pentru acesta vedem şi la copilaşii ceî micî, că deşi madulările cele născătore ale lor. se mişcă, dar fiind-că nu pătimeşte mintea lor, şi nu se îndulcesc în patimi, cu nepătimire se mişca" acelea, şi nu­ maî spre întărirea fireî, nu spre îndulcire, dupre acest dumnedeesc Gri­ gorie (Tij). Drept aceea, acesta vrend Pavel a o arăta cjice aiurea: „Fă­ când voile trupuluî şi ale gândurilor" (Efes. II, 3). Ca să încheem dar totul, cjicem, trupul nu este de-a dreptul împrotiva'duhului, fără numaî prin mijlocirea şi prolovirea cugetului celui împătimaş, şi de-a-îndărătul: nici duhul este împrotiva trupuluî. Şi asemenea este acesta cu cjicerea aceea: „Văd însă altă lege în mădulările mele, care se luptă împrotiva legeî minţeî mele, şt robindu-mă pre mine legeî păcatului celuia ce este . în mădulările mele" (Rom. Vil, 23). Şi vecjî tâlcuirea aceştia şi suptînsemnarea. Vecjî încă şi suptînsemnarea cjicereî: „Să nu daţi loc diavolu­ lui" (Efes. IV, 27). . . . . — 269 —

cea de acest-fel - trupescă, adecă es$ş curvia şi preacurvia; s e deosebeşte însă curvia dej preacurvia, căci curvia este când cade cine-va cu femee fâră bărbat, îar preacurvie c$nd cade cu femee c e are bărbat. Necurâţia, înverşunarea. Chipuri ruşindse de păcate trupeşti, înţelege aicea ghicito-reşte Apostolul, cu numirile a necurăţie! şi a înverşunăreî, care chi­ puri nici a voit a le cjice anume, pentru ruşinarea lor ). r

1

> 20. Idolo-slujirea, fermeeătoria, vrăjbile, gâlcevilc, p i z \'&aeîe;' "maniile;- îritârîtâriie, dezbinările, eresurile. 2 1 . Zavistiile, uciderile, beţiile, benchetuirile şi cele asemenea acestora, carî maî înainte spun vdjue ), precum şi mal înainte v ' a m spus, câ ceî ce fac unele ca acestea, împărăţia luî Dumnedeu nu o vor moşteni. 2

Răspundă acum nduă ceî c e clevetesc şi prihănesc pre trup ca pre un rău, fie precum vreţi voî, că înverşunarea şi curvia sînt păcate ale trupuluî, iar eresurile şi vrăjbile şi gâlcevile şi întârîtârile câ sînt păcate.ale trupului? In cât arătat este că acestea sînt fapte şi isprăvi nu ale trupuluî, nu ale sufletului, ci ale proalegereî .omului ceiî stricate şi pământeşti, căcî de ar fi păcatele acestea fireşti şi întărîtdre ale trupuluî, cum ne ar lipsi de împărăţia certurilor şi ne-ar pricinui munca iadului? Că munca şi cununile nu se dau pentru patimile cele fireşti şi neprihănite ale trupului, ci pentru păcatele sau faptele bune cele de proalegere şi de v o e . încă şi dupre alt chip de ar fi fost patimile şi păcatele de sineşî ale fireî, şi nu ale relei v o ­ inţe şi proalegerî, nu ar fi dis Apostolul: ceî ce le fac pre ele, ci ar fi dis: ceî ce le pătirnesc; căci a face cine-va, arată proeresis (libertate) şi v o e fiind-că'ori c e face omul, cu proeresis adecă cu proalegere facă. Vrăşmăşie însă dice aicea A p o s t o ­ lul p r e . cele ce se fac cu nedreptate; pentru-că sînt şi vrăş­ maşii drepte, care se fac pentru credinţă împrotiva păgânilor ) Iar Mar. Vasilie întrebat fiind ce este necurâţia' şi ce este înver­ şunarea? A răspuns: pre.necurăţie a arătat legea, întrebuinţând numirea la cele fără de voe întîmplătore din firesca neVoe.; îar înverşunarea niie mi se pare că o arată prea înţeleptul Solomon numindu-o dezmeraare şi nepurtare de grijă (Pild. XIV, 24). Că înverşunarea este- o aşedare ce nu are sau nu porta durere nevoitore., precum şi neînfrâparea este aşecjarea ceea ce nu are stăpânire asupra, supăiătorelor îndulciri (Hotar. 67 pre scurt). j *) Dicerea: „Care mai înainte le spun vouă, se vede că este d.e „lipsă, că pote lipseşte din afară „pentru" ade.eă „pentru care maî,îhainte vă spun, precum şi maî înainte v'am spus, .că ceî ce fac unele ca acestea, şi cele-l-alte. x

• şi a ereticilor, şi împrotiva diavolului, şi asupra celor ce calcă dreptatea şi drâpta judecată'). Iar zavistii, dice zavistuirile şi pizmele, pentru-că este şi zavistie bună, care se dice şi rîvnă, când cine-va rîvnind urmâză celui ce face bunătatea şi fapta bună, şi bine a pus eresurile in urma întâritărilor*) şi a î m p e ­ recherilor, pentru-că fieşte-care intărîtare se face din prigonire, fiind-câ voeşte a'şî întări voea, sau socotâla sa fieşte-carele prigonitor şi fitonie şi pentru a'şî întări voea sa cea rea, în sfifşii '-dupre -&te-\lc'â)iueşte şi eres. Şi uciderea încă^ se naşte 'difl''pizmă; aşişderea" şi Benchetuirile, adecă, zevkurlie. şi curveştile şi ocărîtdrele cântările cele ce se fac noptea, şi j o c u ­ rile din beţie se fac. Pentru acăsta Apostolul a pus mai intâîu pricinile şi rădâcinele, şi apoî odraslele cele ce se nasc dintr'însele. Decî toţî, dice, ceî ce fac relele cele de maî sus dise, .cad adecă din împărăţia lui Dumnedeu întocmai şi ceî ce fac pre cele micî din acestea, şi cei ce fac pre cele mari, "munca însă deosebită o au, precum am dis la cea I-a către Corint., Cap. VI, stih 9—10.' 2 2 . Iar r o d u l Duhului-este d r a g o s t e a , b u c u r i a , p a c e a . Faptele cele rele se n ă s c d e l a înşine noi omenii, adecă dela singură înrăutăţită socotinţă şi proalegerea ndstră, pentru acesta şi Apostolul le-a numit fapte ale trupuluî. încă le-a numit fapte şi pentru-că au nelesnire şi greutate spre a se face, pentru-că lucru sau faptă, va se dică cu anevoe şi greu, îar cele bune şi virtuţile nu au trebuită numai de sîrguinţa ndstră, ca să se facă, ci au trebuinţă şi de ajutorul şi împreună lucrarea luî Dumnedeu. Pentru acăsta şi roduri pre acestea le-a numit ale Sfintuluî Duh, fiind-câ de noi se pune şi se sădeşte sămânţa faptelor bune, care este buna socotinţă şi proalegerea ndstră"). Şi pune Pavel maî întâiu pre rădăcina tuturor bunătăţilor şi a :

*) Pentru acesta, acestaşî Apostol a dis aiurea: „de se pote din partea vostră cu toţî omenii să aveţîpace" (Rom. XII), precum este arătat du­ pre Icumenie că se întemplă une ori a nu fi -cu putinţă acesta. ) Iar ce este gâlceava şi întărîtarea am spus la Cap. XII al celeî a Il-a către Corintenî la stih 20, şi vedi acolo. ) Iar cum că nu numai sfîrşitul virtuţilor şi al bunelor lucruri, ci şi începutul lor se naşte din dumnecjeescul dar, vedi la suptînsemnarea dicereî: „Că Dumnedeu este'cela ce lucreză întru noî, şi pre a voi noî şi prea a lucra" (Filip. II, 13). ţlice însă Teodorit la tâlcuirea acestei cjiceri că: „De ar-fi fost numaî ale trupuluî acestea (patimile, adecă cele maî sus dise) trebuia a se arăta şi lucrările sufletului, ci nu le-a pus. ; Arătat dar este că trup a numit pre cugetarea cea trupească adecă pre pornirea sufletului cea spre mai rău, îar duh numeşte pre darul cel dat pentru acesta şi rod al duhului numeşte pre dragoste, şi pre bucurie, şi pre cele-l-alte, că acela cu sufletul împreună lucrând, fieşte-care din acestea se isprăveşte". 2

s

1

— 271 —

virtuţilor, pre dragoste, apoî pre bucurie; pentru-că cela c e iu­ beşte tot-de-una se bucură, nu numaî când i se face bine de fratele seu, ci şi când de către el i se face vre un reu; pen­ tru-că cu mijlocirea dragostei socoteşte făcător de bine al şeii pre cela c e îî face rău, şi se bucură întru Dumnedeu fiind-că tdte le face şi le sufere pentru Dumnedeu, şi pentru acesta se veseleşte cu buna conştiinţă c e are; şi iarăşi cel c e are dra­ gostea şi bucuria, acela este în pace cu sufletul şi cu inima; pentru-că nicî înlăuntru se turbură de cugetări, nicî de omenii sau demonii cei c e pre din afară î! supără. Şi d e se întâmplă a vrăşmaşi pre cine-va acela, carele are dragostea şi bucuria nu vrăşmăşeşte p r e o m , ci pre răutatea omului, îar pre om îl iubeşte ca pre un frate al sări, şi pentru folosul aceluia arată câ are vrajbă cu el, Că cu vrajba sa cea vădutâ sâ-1 facă să se îndrepteze ).

cei-ce sînt pre pământ» (Numer. XII, I), Iar bunătatea este mai obştâscă decât facerea d e bine (adecă mai preste t o t c u prindătdre), fiind-câ bunătatea Domnului este întinsă preste toţi, dupre ceea c e d i c e : «Bun este Domnul întru tdte» (Psalm. C X L I V , stih. 4). Iar facerea de bine a Domnului numai celor vrednici le face bine, dupre cea scrisă: fâ bine D o m n e celor buni (Psalm. C X X I V , stih. 4). ). Iar credinţa, dice aicea Apostolul, nu pre cea simplă, şi gdiâ credinţă din aud, ci pre cea teoreticâscâ şi numită înipostatnică ) şi care este dar şi rod al Sfîntului D u h , care strămută munţii, precum a dis Domnul, şi care crede fâră îndoială, câ cele neputincîdse la dmenî, putincîdse sînt la D u m ­ nedeu. Iar în urma tuturor s'a pus înfrînarea, care este depăr­ tare, nu numai d e mâncările şi băuturile cele îndulcitdre, ci şi de tot alt cuvînt râu şi lucru rău şi faptă r e a ) .

îndelunga răbdare, bunătate, facerea de bine, credinţa blândeţea, înfrânarea.

Pentru c e "o dice acăsta aicea Pavel ? Câ sufletul cela c e a

1

2

3

23. împotriva acestora nu este lege.

1

îndelunga răbdare dupre acăsta se osebeşte de blândeţâ la Sfînta Scriptură, c ă c î : «Cel îndelung răbdător este mult întru înţelepciune», precum djce Parimiastul (Pild. X I V , 31), fiind-că nu dâ în grabă cuvincidsă pedepsă celuia c e greşeşte, ci cu zăbavă şi cu îndelungată v r e m e ; iar cel blând iartă desăvîrşit greşala ce-î fac; precum Moîşi pentru ca sâ erte desăvîrşit gre­ şala şi prihănirea c e o a făcut asupra sa fratele său Aaron şi sora sa Mariam, pentru acesta s'a numit maî blând decât toţi omenii pământului: «Şi au grăit, dice, Mariam şi Aaron asupra luî Moisi, pentru femeea luî etiopânca, p e care o a luat Moîsi, câ a luat femee etiopânca, şi a d i s : au numaî singur luî Moîse a grăit D o l ? A u nu a grăit şi nduă? Şi a audit Domnul. Şi omul Moisi blând forte fiind, maî mult decât toţî omenii m n u

.?). Pentru acesta şi .dumnecjeescul Chrisostom tâlcuind cjicerea acesta a luî Pavel cjice: „Vecjî, rogu-te, scumpătate de cjicere şi urmare de în­ văţătură: maî întâîu a rânduit pre dragoste şi, atuncea a pomenit de cele-l-alte; a pus rădăcina şi atuncea a arătat rodul; a aşecjat temelia . şi atuncea a adaus zidirea; dela izvor a început şi atuncea a venit la rîurî, că nicî pricina bucurieî nu pote veni maî întâîu, de nu se va arăta rădăcina dragostei, nicî cu bunătatea păceî putem a ne împletici, de nu vom socoti maî înainte ca ale nostre pre cele ale apropeluî". Şi îarăşî: „Dragostea este rădăcina, şi izvorul, şi maica tuturor bunătăţilor, fiind­ că, ca o rădăcină odrâsleşte nenumărate ramuri de faptă bună şi ca un izvor revarsă multe ape şi ca maică înăuntru în sînurile eî strînge pre ceî ce alergă la dînsa". Drept aceea şi înţeleptul Pselos a cjis în stihu­ rile cele îambiceştî despre fapta bună şi despre răutate: „şi î-au isvor şi împrejur curg că t6te virtuţile le string împrejur". Pentru acesta şi uni] etimologhisesc numirea dragostei dela cjicerea „aduce", adecă stăpâneşte, ori şi portă în sineşî pre tote faptele bune.

»

dobândit p r e rodurile cele mai sus dise ale Sfîntului D u h , a¬ cela nu mai are trebuinţă d e sfătuirile legei, pentru-că s'a fă­ cut maî înait decât legea. Precum şi caii cei c e sînt Iuţi la drum şi grabnici, acela nu au trebuinţă d e bicîu şi d e bătae pentru ca să umble maî iute. Nu lâpâdă nicî aicea Pavel pre •*) Intr'un glas tâlcusşte şi Mar. Vasilie pre bunătatea şi pre facerea de bine în Hotar. 14 pre scurt, de unde şi Teofilact a tras tâlcuirea acesta, cjicend Sfîntul Vasilie: „Maî lată socotesc a fi bunătatea întru lucrarea celor ce au trebuinţă orî şi cum de dînsa, şi maî strînsă pre facerea de bine, împreună întrebuinţând cuvintele dreptăţeî întru facerile de bine. *) Despre credinţa acesta înipostatnică vecjî la Cap.. V stih. 7 al celeî II către Corintenî. ) Mar. Vasilie aşa hotărăşte pre înfrinare cjicend: „Hotărârea şi ca­ nonul înfrînăreî însă acesta este, ca nicî către hrană, nicî către reaua pătimire a trupuluî a ne. uita, ci a fugi-întru amândouă de nemăsurare, ca nicî mult îngrăşidu-se (trupul) "să se turbure, nicî făcendu-se bolnă­ vicios să se slăbescă dupre lucrarea poruncilor; că din amendâuă acestea, întocmai se face vătămare sufletului" (în Ascheticescul cuvînt). Vecjî însă, iubitule, că Apostolul aicea a pus rodurile acestea ale Duhuluî, pre unul dupre altul, fiind-că virtuţile se spânzură una de .alta. Pentru acesta a cjis Mar. Grigorie Nisa: „pic încă şi cei ce le-au cercetat cele de acest fel, că virtuţile (adecă faptele cele.bune) nu se rump una de alta, nicî este cu putinţă a se apuca cine-va de a virtute dupre amărunţitul cu­ vînt, şi a nu se atinge şi.de cele-l-alte; ci celuia ce î-ar veni o virtute, de nevoe urrneză şi cele-l-alte" (despre Feciorie Cap. XIV). Dice încă şi Mar. Macarie: „CUnoşteţî, iubiţilor, că tote virtuţile sînt-legate una de alta; căcî ca un duhovnicesc lanţ una de alta se atârnă: rugăcîunea de dragoste, dragostea de bucurie, bucuria de blândeţe, blândeţea de sme­ renie, smerenia de slujire, slujirea de nădejde, nădejdea" de credinţă, cre­ dinţa de ascultare, ascultarea de prostime" (Vor. 40 Cap. I). s

— 273 —

— 272.— Tom. IL

18.

lege ca pre 6 rea, ci o lasă ca pre o mai josită decât filosofia şi decât virtuţile, care le dă Sfîntul Duh; şi acesta este u¬ nită cu ceea ce dice Pavel aîurea: «Dreptului nu este pusă legea» (I Timot. I, 9). Că de prisos este legea la c e r c e ispră­ vesc fapta bună, dupre Teodorit.

24. Iar ceî ce sînt aî luî Christos trupul şi-au restigniţ împreună cu patimile şi eu poftele. Ca curii ar ti dis cine-va luî Pavel: şi carele este aceia ce, a isprăvit şi a, dobândit rodurile cele- de maî sus ale Sfîntuluî Duh, ce ie-aî dis, o fericite Pavle? La acesta dar respundend dice, că le-au dobândit pre acelea, ceî ce sînt aî luî Christos, adecă cel ce sînt apropiaţi şi parte a luî Christos, pentru-că aceîa şl-au răstignit trupul, adecă ah omorît cugetarea trupului (şi nu s'au omorît adecă pre sineşî, fiind-că dic părinţii, Domnul voeşte să fim noi omorîtorî dc patimi şi nu omorîtorî de trup); căcî să nu înţelegî aicea, că dice Pavel pre fiinţa şi firea tru­ pului, ci pre cugetarea cea trupescă şi pămentescă şi pătimaşă, precum maî înainte a dis. Drept aceea nicî patimile pârţeî ceiî măniitdre să fie vii întru noî, nici Tpoftelb şî îndulcirile, ci şî acestea şi acelea împreună sâ fie răstignite şi omorîte. Sau şi patimî prost numeşte pre faptele şi lucrările cele înpâtimaşe, măcar din mânie de s'ar naşte, măcar din poftă'). Deci nu dice numai să omorîm faptele şi lucrurile cele împătimaşe, ci şi pof­ tele şi plecările şi gusturile cele ce sjint în inimă, carî sînt în­ ceputuri şi rădăcini ale faptelor şi ale lucrărilor. 25. D e v i e ţ u i m cu D u h u l „ cu D u h u l să şi u m b l ă m . Fiind-că a d\s, că atâta este puterea Sfîntuluî Duh, şi acestfel • sînt rodurile ce le dărueşte, să vieţuim dar şi noi hristianiî c

u

m

') Iar Climent Stromateul.în Cartea a V-a a Suptînchiputrilor, aşa tâl­ cueşte cjicerea acesta cjicend: „Apoî ca să nu cjică: şi cine le face acestea? Dice: Aceştia sînt carî le fac acestea, ceî ce pre trupul luî Christos, a¬ decă trupul lor (că trup al luî Christos este trapul nostru) l-au răstig­ nit, şi ore-cum l-au omorît despre patimile cele trupeşti; şi nu numaî trupul l-au răstignit spre a nu lucra patimile, ci şi pre înseşi patimile le-au răstignit spre a nu se lucra de dînşiî". Insă dupre tâlcuirea acesta, cjicerea „îar" este de prisos unde se cjice „îar ceî ce sînt aî luî Chri­ stos", orî şi aşa „ce cjice unul câte. unul felul - virtuţeî?" Că sînt uniî carî s'au răstignit pre sineşî, în cât a nu lucra eî patimile, au răstignit încă şi patimile, atâta în cât a nu lucra ele întfu dînşiî; asemenea este cu aceea ce cjice: „Mie lumea s'a ţestignit şi eu lumeî" (Gal. VI, 14); Se înţelege dar acesta: „Iar Ceî" aşa: aceştia sînt pre carî î-am cjis, carî trupul luî Christos l-au răstignit, şi cele-l-alte. Dice însă şi sf. Chirii Alexandr. tâlcuind cjicerea acesta: „Că sfinţit cuvîincîosă este viaţa celor în Christoş_şi afară de patimile cele trupeşti şi de necurăţia cea pămen­ tescă" (Cart. I din tâlcuirî). — 274 —

întru Duhul, şi cu singur Duhul se umblăm, adecă sâ urmăm şt sâ ne îndestulăm; că acesta însemnăză dicerea: «să u m b l ă m » în loc d e : să ne îndestulăm cu puterea Duhuluî, şi să răstig­ nim şi noî trupul nostru împreună cu patimile şi cu poftele, şi să nu căutăm altă adăogire dela L e g e a cea V e c h e ; aşa în­ tocmai tâlcueşte dicerea acăsta şi înţeleptul Fotie,

2 6 . Să nu fim măreţi îndeşert, unii pre alţii întârîtând, .unii altora pizmuind. ., ,Ciî'-"-a9£şte, ^javh>ţe-;^oratâ Apostolul; , c ă cei -ce au fost amăgit pre Galatenî, şi î-aâ înduplecat a se tăia împrejur, s'au pornit din Iubire de slava deşartă; pentru-că acăsta este începutul şi pricina tuturor relelor.Tar dicerea: uniî pre alţii întărîtând, este când cine va dice protivniculul seu acestea: de eşti puternic vin să facem acăsta. Iar fiind-câ pizhta se naşte din slava d e ­ şartă, pentru acesta Apostolul opreşte acăsta ). 1

C A P . VI.

1. Fraţilor, de va şi cădea vre un o m în vre o g r e şală, voî cei duhovniceşti îndreptaţi pre unul ca acela cu duhul blândeţelor. Fiind-că între Galatenî se aflau mulţi, cari arătându-se că certă şi canonisesc pre ceî ce cădeau în păcate, îşi izbândeau patimilor şi tinerei minte de rău, ce aveau asupra acelora, în­ demnaţi fiind la acesta de Iubirea de stăpânire; pentru acăsta Pavel aicea dice, câ de şi va cădea cine-va, adecă de s'ar răpi şi s'ar amăgi de diavolul, şi bântuindu-se şi luptându-se d e dînsul ar cădea în vre un păcat, voî cei duhovniceşti îndreptaţi-1, adecă nu-1 pedepsiţi şi nu-1 certaţi, ci îndreptaţi-1 cu du­ hul blândeţelor. Şi nu a dis: cu blândeţă, ci cu duhul b l â n d e ­ ţelor, pentru ca sâ arate cu acest cuvînt, că a îndrepta ceî duhovniceşti pre păcătoşi cu blândeţă, acăsta este plăcută D u ­ hului' celui Sfînt. Şi p e lângă acăsta, pentru ca sâ arate, câ în­ suşire a duhovnicescului dar este, a îndrepta pre păcătoşi cu blândeţă. Şi Teodorit aşa tâlcueşte dicend: îndreptaţi şi întăriţi şi pliniţi cea de lipsă.

Păzindu-te pre sineţi nu c u m - v a sâ caclî şi tu in ispită. >) Teodorit însă aşa tâlcueşte acesta cjicend: „Slava deşartă şi pizma desbinarea aceea, le-a făcut, că pote ceî ce erau întăriţi în credinţa luî Christos, adesea-orî prihănind pre ceî ce s'au fost clătit din credinţă îî îndemna pre aceîa spre prigoniri şi lupte. Pentru acesta sfătueşte Apo­ stolul pre ceî tari în credinţă să dea mână de ajutor celor ce s'au clă­ tit în credinţă şi s'au plecat la Legea Veche. — 275 —

Pentru a nu se mândri ceî ce indreptezâ pre altul, pentru acesta mai înainte îl păzeşte pre el Apostolul cu aceste cuvinte. Vedi, elice, şi tu, şi păzeşte-te pre sineţî, nu cum-va şi însuţi să cacli în acele păcate şi patimi ale aceluia pre care le îndreptezî, pătimind ispită şi răsboiu dela diavolul. Cu cutezare şi cu arătare a dis acesta: «tu» pentru ca să arate cu dicerea acesta pre neputinţa omenâscâ, adecă nu cum-va să te ispiteşti de diavolul şi tu, o m neputincios fiind, şi schimbăeîos, şi su­ pus în aceeaşi neputinţă a fireî; pentru acăsta să compătimeşti cu neputinciosul fratele tăii şi rănitul,

2. Purtaţi sarciiiile Unul altuia. De vreme ce cel c e este om nu este cu putinţă a nu pă­ cătui, pentru acesta sfâtueşte aicea Apostolul a nu iscodi hris­ tianii, şi a cerceta cu deamăruntul greşâlele fraţilor lor, ci a le suferi, ca Iarăşi şi pre ale lor greşele să le sufere alţii').

Şi aşa sâ depliniţî legea luî Christos. Nu a dis să pliniţi, ci sâ depliniţî, adecă de obşte toţî voi sâ pliniţi legea şi Evanghelia lui Christos, suferind unul pre al­ tul şi purtând greşelele luî, adecă ori care frate este iute por­ nit şi grabnic la fieşte-ce lucru, să sufere pre cel leneş şi ză­ bavnic; asemenea şi fratele cel zăbavnic să rabde multa grăbire a celui Iute, şi aşa nicî cel iute va păcătui 'suferind zăbava fra­ telui său, nici cel zăbavnic siiferindu-se de cel grabnic. Deci: cu un chip ca acesta dând mână de ajutor unul altuia, depli­ niţî unul prin cel-l-alt legea lui Christos, căci făcând acesta d e ­ pliniţî şi isprăviţi fapta bună aceea, ce lipseşte dela fratele vos­ tru, purtând şi suferind metâhna (defectul) aceluia. încă şi dupre alt chip se înţelege acăsta: că însuşire a dragostei este a purta greutatea unul altuia, şi dragostea îarăşî este plinire a tuturor poruncilor lui Christos: «Că de mă iubiţi, dice Christos, p o ­ runcile mele păziţi» (Ioan X I V , 15). Şi îarăşî: «Acesta este porunca mea ca să vă ..Iubiţi unii cu alţii, precum v'am iubit eu pre voi» (Ioan X V , 12)*). >) Iar Mar. Vasilie întrebat fiind ce este dicerea „purtaţi sarcina unul altuia şi aşa veţi plini legea luî Christos?" Răspunde: „Greu, adecă Sar­ cină, este păcatul şi trage pre suflet la fundul iadului; pre care să-1 ri­ dicăm unul al altuîa şi să cuprindem spre întorcerea dragostei pre ceî ce pecătuesc. Iar a purta este în loc de a ridica, obicinuită cjicere a se întrebuinţa şi de ceî localnici, precum de multe; ori însumî dela mulţi am aucjit, că legea luî Christos deplinim acelui 'ce a dis: „Nu am ve­ nit să chem pre ceî drepţi, ci pre ceî păcătoşi lk pocăinţă", şi nouă legîuindu-ne, că de va greşi fratele tău, cji . mergi, mustră-1 pre el; de te vâ asculta ai dobândit pre fratele teu" (Hotar. 177 pre scurt)«) Teodorit însă cjice: „Că lege a luî Christos a numit pre dragoste Apostolul, căcî glas al luî Christos este acesta: „Poruncă nouă dau vouă ce

— 276 —

3. Că de se pare cui-va a fi ce-va, nimica fiind, pre sineşî se amăgeşte. îarăşî Pavel aicea obdră şi în prăpastie aruncă pre mândrie şi pre slava deşartă, pentru-cu cu cuvintele acestea arată, că celuia ce i se pare a fi ce-va mare, acela nu este nimica; p e n ­ tru-că arată semn arătat al neputinţei sale acesta a socoti, că este dre-care lucru mare, şi cu acesta nu amăgeşte p r e alt cine-va decât pre sineşî.

4. Fapta sa însă cerceteze-o fieşte-carele şi atuncea nu­ maî întru sineşî va avea laudă şi nu întru altul. Cerceteze, dice, fieşte-carele faptele sale (că acesta însem­ neză dicerea: cerceteze-o) nu cum-va face faptele sale acestea cu slavă deşartă ori cu făţărnicie, sau pentru vre un alt ore care sfîrşit şi pravăţ (scop) lumesc şi omenesc şi nu pentru singur Dumnecieu; şi atuncea când se va afla pre sineşî nevinovat de acestea şi fără prihană, să nu se laude împrotiva celuî-l-alt frate al seu, ci de este aşa neînfrînat "şi"pătimaş, şi nu pote a-şî smeri cugetarea sa, aîbăşî măcar lauda acăsta singur în­ tru sineşî; adecă însuşi cu sineşî asemănându-se, socotescâ-şl fapta sa cea de astă-dî maî bună decât cea de eri, şi fălescă-se întru bunătatea sa. Acestea însă le d ' Pavel dupre c o m p o ­ gorîre şi nu dupre amănunţime şi legiuire; adecă făcând p o gorămînt la neputinţa Galatenilor dice acestea, pentru c a să pdtă cu acest chip a tăia încet încet patima de a se lăuda desăvîrşit; c ă cel c e obicînueşte a nu se lăuda împrotiva fra­ telui său, precum fariseul se lăuda asupra vameşului, şi a c e lor-î-a!ţî dmenî dicend: «Nu sînt ca cei-l-alţi din dmenî» (Luca XVIII, 11) acesta în curând se va lăsa de a se făli şi întru sine-şî. c e

5. Câ fieşte-carele greutatea sa va purta. Ce te luadî tu hristiane împrotiva fratelui tău? ""Şi te albi pre tine maî mare decât cela-l-att? Câ şi tu şi acela veţi purta sarcinile vdstre; şi atunci în diua judecatei se va cerca lucrul al fieşte-căruîa, ori de va fi bun, ori rău; în cât, fiind-că şi tu aî sarcini şi greutăţi d e păcate, nu te lăuda că eşti mai pre sus decât celâ-l-alt, nicî te mândri întru sineţî pentru faptele cele bune ce Ie faci'). ca să vă iubiţi uniî pre alţiî" (Ioan XIII, 34). Iar Coresie dice: „Că-pur­ tăm greşela fratelui nostru, nu numaî suferindu-o, ci şi îndreptându-o prin cuvînt, precum a cjis şi Mar. Vasilie, şi rugându-ne către Dumne­ deu pentru dînsui". ^Dumnecjeescul Ieronim aicea se nedumereşte şi cjice: „Că Aposto­ lul a cjis maî înainte; „purtaţi sarcina unul altuîa", îar aicea cum djce, că fieşte-carele îşi va purta sarcina sa? Că, acestea..sînt împrotiva una

6. Impărtăşăscă-se însă cel ce se învaţă cuvîntul de tdte bunătăţile cu cel ce învaţă. A i c e a voroveşte Pavel pentru învăţător, şi djce c ă ceî c e se învaţă, trebue a împărtăşi pre învăţătorii lor, nu cu i m lucru bun, ci cu tdte cele bune, adecă a da lor şi mâncări, şi b ă ­ uturi, şi îmbrăcăminte, şi, cinste, şi dragoste, şi cele-l-alte; fi­ ind-că ceî ce se învaţă, maî multe Iau dela învăţătorii lor d e cât e l ; căcî în locul celor vremelnice şi pământeşti bunătăţi, c e d^V lor^ eî priirneşp .dela dînşiî v e c î n k e şi cereşti, prin învă-, ţătura lor dea cerescă şi prin d u m n e 4 $ l cuvînt, Pentru acâsta Pavel lucrul acesta împărtăşire şi cUminicaţie îl numeşte; pentru-că întru aceeaşi vreme c e dă ucenicul şi hristianul cela c e s e învaţă învăţătorului său, se împărtăşeşte şi ei şi priimeşte dela învăţătorul său. Pentru c e pricină insă a rânduit Christos a se hrăni învăţătorii dela ucenicii lor, că a ciis cum c ă : «Vrednic este lucrătorul de hrana sa» (Mat. X , 10)? Pentru 4 pricini: în­ tâîu pentru a nu se mândri mult învăţătorii, ci a avea smerita cugetare, fiind-că au trebuinţă şi ei d e ucepiciî lor; al doilea pentru a se îndeletnici cu totului tot.. întru singur cuvîntul lui Dumnedeu şi la învăţătură, şi a nu resgândi şi a cheltui vremea spre a purta grijă pentru hrana şi trebuinţa trupului l o r ; al tre­ ilea ca ucenici şi cei c e se învaţă, cu buna cunoştinţă şi cu mulţămirea c e arată către învăţătorii lor, sâ se înveţe a se face bine mulţămitori şi către ceî-l-alţî dmenî; şi al patrulea, ca înşişi u c e ­ nicii să nu se ruşineze, d e ar fi săraci, -şi ar cere dela alţiî cele de trebuinţă ale l o r ; d e vreme c e înşişi învăţătorii lor sînt asemenea săraci, şi cer dela alţii cela d e trebuinţă şi d e nevoe. e e

7. N u v e amăgiţi, Dumnedeu

n

u

c u

s

e

batjocureşte; câ

ori ce v a semăna omul, aceea va. şi secera. 8 . C â cela ce sămehă în trupul sătf, din t r u p v a s e ­ cera stricăciune; îar cela ce sămena întru Duhul, din D u ­ hul v a secera viaţa vecînicâ ). -

1

alteea. Deslegând însă nedumerirea, cjice: Că ceea ce a 4'% purtaţi sar­ cina unul altuîa, o a 4's pentru, vremea cea de faţă, că aicea se cuvine se purtăm unul altuîa (adecă să suferim) greşela; îar acesta ce d i icea, o 4'ce pentru vecul viitor, că acolo fieşte-carele îşî va ipurta sar­ cină sa, şi pre nimenea va avea ca să-1 ajute (la Coresie). •) Mar. Vasilie duh înţelege aicea pre Duhul cel Sfînt,. dicend aşa: „Asemenea încă am apucat a ţinea şi despre Duhni) că la multe locuri se află pus cum este: „Că cela ce semenă, 4'ce, întru Duhul, din Du­ hul va şi secera viaţa vecînică" (Cap. V, despre Sfîntul Duh). Şi 'aces­ taşî sf. Părinte tâlcuind 4icerea aceea a luî Isaia: „Voîu trimite ca pre nişte târâtore pre păment" (Isaia XVI, 1) 4'ce: „Că cela ce semenă în trup, se asemeneză cu şarpele, carele s'a osîndit să mănânce păment c e

— 278 —

Fiind-că de multe ori urrneză d e prihănesc mulţi pre învă­ ţătorii lor, că ar fi omeni d e viaţă rea, ii trec cu vederea şi nu-'î hrănesc, nici îî ajută săraci fiind şi având trebuinţă d e ajutor; pentru acesta Pavel a dis maî sus despre acăsta, că are să dică şi d e aicea înainte când d i c e : «Iar făcând binele, să nu ne pară rău», ci şi acum aicea arată, că ucenicii şi hris­ tianii ceî ce se învaţă, se cuvine a nu se scumpi către învă­ ţătorii lor cei ce îi învăţă cuviîîţui'dui Dumnedeu, fiind-că cheltuelile c e s e fac la aceia, •şe„-.|aŢC în lucru sfinţit şi d u h o v n i c e s c ; ,şi asemănând Apdstoiuieh'eltiieweT^artle'-lâe dre-cafiMa lucru­ rile cele trupeşti şi lumeşti, cu cheltuelile acelea c e le fac în cele sufleteşti şi duhovniceşti, dice, că de-'ţî cheltueştî, tu hristiane, bogăţia ta la trup, adecă gătind mese şi mâncări şi băuturi şi mezelicurî pânteceluî, şi sâmenî banii tăi în beţie şi în desfă­ tare şi în multele mâncări, să ştii că în diua morţeî tale vei secera din sămânţa acesta, stricăciune şi putrejune; pentru-că acestea au să se strice şi au să se putrezescă împreună c u tru­ pul tău, şi nu numaî acăsta, ci şi în diua judecatei vei secera ruşine, şi necinste, şi muncă. Iar dacă din protivă vel cheltui bogăţia ta întru Duhul şi pentru suflet, sâmenî acesta în lucru , duhovnicesc, făcând milostenie la toţî, şi vieţuind viaţă cu întrâga înţelepciune, să' ştii că în cjma judecatei vei secera viaţa vecînicâ. Find-că Dumnedeu nu se îa în rîs, nicî se amăgeşte, ci va da fieşte căruia dupre faptele luî, precum dice S o l o m o n : «Cela c e a făcut răsuflarea tutulor, acela ştie tdte, carele v a răs­ plăti fieşte căruîa dupre lucrul lui» (Pild. X X I V , 12) Pentru acâsta, dice, mai bine este a cheltui tu, hristiane, banţî tei în lucruri duhovniceşti, cu care împreună se cuprinde şi ajutorul :

în totă viaţa luî, dacă cine-va remâne în păment, şi se asemeneză şar­ pelui, pentru care s'a 4's că păment vei mânca întru tote d^ele tale" (Facere III, 14). Acesta se trimite ca cele târâtore; şi păment mănâncă cela ce semenă în trup, şi din trup seceră stricăciunea". Şi îarăşî aces­ taşî tâlcuind acesta: „Şi se vor veseli înaintea ta, ca ceî ce se veselesc în vremea secerişului" (Is. IX, 4) 4'ce: „Că ce semenă omul, aceea şi va secera; decî în 4iua răsplătire!, ceî ce au priimit cuvîntul şi au fă­ cut rod, dupre analoghia celor ce aicea s'au semănat de dînşiî luând dela dreptul judecător răsplătirile, se vor veseli, ca ceî ce se veselesc în vremea secerişului şi în ce chip se veselesc ceî ce împart prăzile; ceî ce se veselesc în vremea secerişului, adecă, din ostenelele lor îşî au în­ ceputurile veselieî; îar ceî ce se îmbogăţesc din prădî, năpraznic priimesc priiegîul bogăţiei". Şi tâlcuind încă 4'cerea: „Norodul meu, ispravnicii voştri vă spicuesc" (Is. Iii, 12) 4ice: „Că ceea ce semăna omul, aceea va şi secera, decî cela ce semăna întru Duhul cu îmbelşugare şi cu vrednica de cuvînt împărtăşire milostenia, buna îndurare, rugăciune, dreptate, lacrima neîncetată; acesta semănând cu lacrimi, cu bucurie va secera, luându-şî mănunchile pocăinţei, ca să plătescă totă datoria isprav­ nicului" (adecă celui rânduit asupra muncilor). -

279 -

cel către înveţătorî şi împărtăşirea, de cât să-î cheltueştî în îndulcirile cele trupeşti, care nu numaî se strică ele, ci şi tru­ pul tSu îl strică, şi sănătatea ta, pentru-că din îndulciri şi din desfătări, urmeză maî d e multe ori bdle ale- trupului, de multe ori şi morţi î n c ă ' ) . 9 . Iar binele fâcendu-1 să nu s l ă b i m , câ în v r e m e a o -

sebitâ v o m secera neostenind. A c u m aicea mai curat arată Apostolul, c ă măcar deşi ar fi răi Omenii cei c e cer milostenia ndstră, noi nu se cuvine a slăbi şi a ne părea reu, adecă să ne ostenim d e a face bine lor, d ' ^ că nu se cuvine a slăbi, arată că se cuvine şi a da milostenie, şi a o da cu îndestulare şi în tdtă vremea. A p o i fiind-că mare lucru se cere să facă hristianiî, adecă sâ miluiască şi cu îmbelşugare şi tot-de-una; pentru acesta, îndată spune şi cununa ce au să o ia, adecă că vor secera viaţa vecînică. Cum însă vor secera acesta? Neostenind, adecă fără a obosi şi a suferi vre o ostenelă, ci având totă odihna, pentru-că în viaţa acâsta urmâdă osteneli şi sudori şi arşiţă când seceră cine-va, iar în cea-l-altă viaţă, când seceră cine-va şi dobândeşte bună­ tăţile cele vecînice, nîcî ostenelă ca acâsta suferă, ci are tdtă odihna şi fericirea ) . c

n a

m

s

a

a

•) Pentru-că din multă desfătare, ceî ce se desfâteză şi benchetuesc se îngraşă forte, îar ceî graşi îarăşî şi.cu multe cărnuri maî de grabă mor decât ceî maî uscaţî. Pentru acesta a d j Ipocrat în • aforismestorile luî: „Ceî graşi forte grabnici muritori se lac, maî mult decât ceî uscăţivi; şi din protivă: din înfrînare şi din puţina mâncare se naşte sănătate şi multă viaţă". Pentru acesta, îarăşî a cţis acestaşî Ipocrat: „Maica sănă­ tate! este - nesaţiul mâncăreî şi netrândăvirea ostenelilor". însemneză, că ducerea: „Că ceea ce ar semăna cine-va aceea va şi secera", o a luat Apostolul dela Solomon, că cjice acela: „Cel ce semăna rele, rele va şi secera" (Pild. XXII, 8). *) Iar Fotie cjicerea: „să nu-1 slăbim" o a tâlcuit cjicend neamorţînd, nicî de facerile de bine depărtându-ne; căcî cununile sînt ale celor ce se nevoesc până în sfîrşit. Şi Teodorit aşa tâlcueşte cjicend: „Nimic din cele nepriincîose să nu curme osîrdia cea despre cele bune; că fără de oste­ nelă vom secera cele semănate"; pentru acesta şi David cjice: „Mergând mergeau, şi plângend aruncau seminţele lor, şi viind vor veni întru bucu rie luându-şî mănunchile lor" (Psalm/ CXXV, 8). Dice încă şi ava Macarie Eghipteanul: „Că cela ce sădeşte vie maî înainte de a începe lucrarea, are bucurie întru sine-şî şi nădejde, şi maî înainte, vesteşte în minte de pivniţă (adecă punere de boloboce) şi hotărăşte venituri, şi aşa aşteptă lucrarea, că nădejdea şi aşteptarea îl face pre el a lucra cu osîrdie, şi de o dată multe cheltuelî împrăştie din casă; asemenea şi cel ce zideşte casă, şi cel ce ară maî întâîu din cele ale sale multe împrăştie, pentru nădej­ dea viitorului venit; aşa şi aicea, de nu va avea cine-va înaintea ochi­ lor săi pre bucuria şi pre nădejdea, .cum că are să dobândescă^ izbăvire şi viaţă, nicî o dată va priimi a suferi necazuri, nicî greutatea şi calea cea strimtă" (Vor. 26, cap. V). s

— 280 —

10. Deci dar, până ce avem vreme, sâ lucrăm binele către toţi, şi mai ales către aî noştri ceî de o credinţă. Precum nu tdtă vremea este îndemânatică şi bună d e a s e ­ măna cine-va: « c ă vreme, chce, este d e a sădi» (Eclisiast. III, 2 ) , aşa nu fieşte-care vreme este iscusită şi bună pentru a milui. Si mărturisesc acâsta fecîdrele cele 5 nebune, carî căutau să pue unt-de-lemn în candele lor, adecă să facă milostenie în vremea înviere!, asemenea şi nemilostivul bogatul acela, c e se prăjea în tigaea gheenei, carele cerea dela Avraam a se în¬ . tdree Iarăşi în ,lpmea acesta,, p e n t r u . c a să facă faceri de. b i n e ; şi nici acelea au aflat c e doreau, nici' acesta; pentru acesta p o ­ runceşte aicea Apostolul, că până când ne aflăm în viaţa acâsta, şi avem vreme, se cuvine să lucrăm binele, adecă sâ fa­ cem milostenie şi faceri d e bine, şi nu numaî sfinţiţilor p r o p o veduitorî şi învăţătorilor noştri, ci şi d e obşte tuturor, şi Iu­ deilor, şi Elinilor, şi necredincioşilor; însă nu se cuvine să m i luim d e o potrivă pre cei necredincioşi, şi pre credincioşii hris­ tianî şî cu aceeaşi măsură de milostenie, ci Credincioşilor fra­ ţilor noştri se cuvine sâ le arătăm mal multă galantonie, şi milă, că acâsta însemnâză dicerea, maî ales, c e o dice aicea A p o s ­ tolul. Vedî însă, o cetitorîule, câ şi cu acâsta c e porunceşte aicea, desparte pre Galatenî d e smerirea Legeî Vechî, pentru-că Legea V e c h e poruncea Evreilor, să miluîască numaî pre ceî d e o seminţie cu dînşiî: «Că deşchidând, dice, veî deschide manile tale fratelui tău celui sărac, şi ceiuia c e are trebuinţă, celuî d e pre pământul tău» (II L e g e X V , 2 1 ) . Iar darul Evanghelieî, pămân­ tul şi marea şi pre toţî săraciî ceî c e sînt în lume, îî châmă la masa milosteniei şi la împărtăşire, măcar deşi nu cu una şi aceeaşi măSurâ, precum am dis mal sus. 11. Vedeţi c u c e fel de slove am scris vdue c u m â n a m e a . După ce a dis Apostolul puţine cuvinte spre îndreptarea m o ralurilor, iarăşi se întorce la pricina cea d e maî înainte, care maî mult întrista pre inima lui, câ arată că cu înseşi fericitele şi sfintele sale mâni a scris tdtă epistolia acesta, una adecă p e n ­ tru ca să arate că are dragoste curată şi adevărată către G a ­ latenî, şi alta încă, pentru ca să obdre prepusul c e aveaîi a¬ supra sa, e i ; că d e vreme c e se prihăneau d e către mincîunoapostoliî şi amăgitorii c e erau în Galatia, cum altele p r o p o v e ­ dueşte într'un l o c , şi altele într'altul, pentru acăstă a fost silit a face mărturie scrisă însăşi d e mâna sa d e propoveduirea sa prin acesta epistolie. Şi am dis că a scris fericitul Pavel cu mâna sa tdtă epistolia acesta, pentru-că cele-l-alte epistolii le dictâluîa însuşi, şi le scriau alţii, precum este arătat din cea — 281 —

către Romani, la al căreea sfîrşit scrie aşa: « V ă îmbrăţoşez eu Terţie, cel c e am scris epistolia» ( R o m . X V I , 2 2 ) , şi oraţia cea de dedesubt o scria cu mâna sa, precum însuşî dice: îmbrăţoşarea (sau cum au chValţii, închinăciunea) cu mâna mea a luî Pavel (I Cor. X V I , 21) ' ) . Iar dicerea: « c u c e fel de s l o v e » , c e o d' aicea^ nu arată că literiie scrisorilor lui Pavel sînt mari cu câtimea, ci arată că sînt nefrumose şi netrebnice, ca cum •le-ar 'dice aşa': vedeţi câ, eu tdte că nu .ştia. a scrie frumos, şi cu caligrafie, însă pentru .rhulta vdstră dragoste, m'am silit a v ă serie epistolie, cu.''mân.a':mea*).''• " c e

1

:

12,

Câţi v o e s c a fi cu obraz c u r ă ţ în trup, aceştia vă

silesc pre v o î a ve taîa împrejur. Câţi vor să se arate, dice, aleşi şi lăudaţi trupeşte, adecă între dmenî şi între Evreî (că necredincioşii Evrei ocărau pre hristianiî ceî ce crezuseră din Evrei, hă au lăsat obiceiurile pă­ rinţilor lor); aceştia, dice, sînt care vă silesc a vă tăia împre­ jur, şi prin trupul vostru, adecă prin: tăerea împrejur a vdstră, să desvinovăţesc către Iudei şi şe laudă de către dînşiî, Ca nişte rîvnitorî şi apărători al legeî. Dicend însă Pavel că îî silesc pre Galatenî, arăta cu acâsta că Galalen-iî fără a voi, o pătimesc acesta şi se tae împrejur, şi după wmarie le dă pricină a se depărta de amăgitorii acela, fiind-că greşesc fără a -voi.

Numai ca să nu se gonescă pentru crucea lui Christos. Nu vă silesc pre voî, dice, numaî pentrii ca sâ se laude d e necredincioşii Evreî, ca să vă tăiaţi împrejur, ci şi pentru altă pricină încă: adecă, pentru ca să nu se gonîască pentru crucea lui Christos şi pentru credinţa în Christos; că d e vreme x e aceştîa, ce din Evrei creduseră, calcă credinţa c e a întru Christos tăindu-se împrejur, pentru acesta învaţă să se tae împrejur şi alţii, ca cu acest chip să albă şi pre alţîî părtaşi aî tăereî îm­ prejur, şi aî călcăreî lor d e credinţa luî Christos şi ca să nu se înfrunteze-singuri eî ) . '•, ; s

') îmbrăţişarea şi oraţia ce o scria fericitul Pavel, era cuvîntul cel maî de pre urmă, care obicînueşte a scrie maî în tote epistoliile sale, adecă acesta: „Darul Domnuluî nostru Iisus Christos, cu voî, amin". Precum djce Teodorit; care este asemenea cu aceea ce scriem noî acum la sfîr­ şitul scrisorilor ce trimitem: adecă „fii sănătos", precum de multe ori o am djs acesta. [ ) însemneză însă, că şi cea către Filimon, totă? o a scris fericitele manile lui Pavel, precum am cjis la tâlc. aceea, şi la pricina acestei epistolii. ') Teodorit însă aşa tâlcueşte djcerea acesta: „Slava cea delar 6menî vînîndu-o şi purtând grije de a lor siguranţie,' proaduc voue silnicesca acesta învăţătară a tăereî împrejur, ca nu aseipenea: cu noî care propo­ veduim pre Christos să se muncîască şi să se gonîască. a

— 282 — • '

13. C ă nicî aceşti ce se tae împrejur păzesc l e g e a ) , ci vreau v o î să v e tăiaţi împrejur, ca în trupul vostru să^se laude. 1

Nu numai pentru plăcerea omenăscă, dice, ci şi pentru Iu­ birea d e slavă, amăgitorii aceia vă învaţă să vă tăiaţi î m p r e ­ jur, fiind-că acesta nu o f a c de rîvna legeî, nicî pentru buna cinstire d e Dumnedeţf, ci.pentru lauda .şi pentru slava deşartă; că acesta însemnâzâ dicerea: « C a să se laude în.tnipu! vostru», adecă, ca c u tăerea împrejur' a ^pulul-.vostru> eî să se laude Câ sînt învăţători al voştri, şi că' vă âu pre voi Ucenici şi ascul­ tători la acesta.

14. Iar mie să nu-mî fie a mă lăuda fără numaî în crucea Domnului nostru Iisus Christos. Mincîuno-apostoliî şi amăgitorii d e norod aceîa, dice, s e la­ udă întru tăerea împrejur, lucru c e este prea prost şi stricat, îar mie să nu-mi fie a mă lăuda întru nicî un lucru altul, a¬ fară de crucea Domnuluî nostru Iisus Christos ), care cruce a stricat pre Legea V e c h e ; nicî să-mi fie a mă lăuda întru alta fără numaî întru credinţa celuî răstignit. Şi nu a dis Pavel, dupre dumnedeescul Chrisostom, câ eu nu mă laud, sau eu nu voîu a m e lăuda întru alta, fără numaî în crucea luî Chri8

*) Căcî cum, djce Teodorit, este cu putinţă aceîa a păzi legea, departe de Ierusalim petrecând? Cum săvîrşesc sărbătorile, cum proaduc jertfele? Cum de necuraţii atingendu-se, se stropeau ca să se curăţescă? • *) Pavel se laudă în cruce,, cjice Coresie, prin credinţă adecă şi prin dar, aducendu-şî aminte de facerea de bine şi de îndreptarea ce a priîmit dela cruce, pentru-că prin cruce se cunoşte şi mărimea păcatului şi mărimea dumnecjeeşteî îubirî de omenî, precum djce dumnecjeescul Chrisostom. Pentru acesta a cjis sfinţitul Avgustin că Pavel putea a se lăuda întru înţelepciunea luî Christos şi întru puterea luî, dar se laudă numaî întru cruce, prin carea înţeleptul cel dupre lume se dogoreşte şi se ruşineză, şi Apostolul află vistierie; că unde este smerenie, acolo s'a ară­ tat mărirea; unde era neputinţa, acolo s'a arătat putere; unde era mor­ tea, acolo viaţa. Iar dumnecjeescul Maxim a cjis: „Fiîca luî Dumnecjeu este crucea, şi pomenirea celor de sus şi stăpânirea cea asupra pati­ milor, adecă asupra mâniei şi asupra poftei, şi înstreinarea dela drago­ stea rudeniilor, şi a prietenilor, pentru iubirea cea către Dumnecjeu. pice însă şi Avva Isaia că: „Crucea, stricarea a tot păcatului este". Şi cuv. Marcu: „Totă virtutea sau fapta bună cruce este". Un ore-care tâlcuitor însă neînsemnat al Evanghelieî luî Mateî, aligoriceşte tălmăceşte la cruce qjeerea aceea a Domnuluî, adecă: „Amin d j vouă, până ce va trece ceriul şi pământul, o îotă sau o cirtă nu va trece din lege"; că îotă însemneză pre lemnul cel drept stătător al cruceî, îar cirta însemneză pre partea cea în curmeziş a cruceî; arată dar cu aceste cuvinte Dom­ nul, că taîna sa cea a cruceî, şi decât ceriul, este maîstăruitore, şi decât pământul maî stătătore, şi decât totă alcătuirea estimelor maî rămâitore, (la şirul tâlc. luî Mateî Cap. V, 18). ~~ c

-

283 -

stos, ci a dis: îar mie să nu-mî fie când-va a m e lăuda întru alt ce-va, fără numaî în crucea luî Christos, rugându-se adecă cu aceste cuvinte luî Dumnedeu, să nu-'î dea luî acăsta când­ va, şi dimprotivă chemând ajutorul luî Dumnedeu spre a isprăvi să se laude întru singură crucea. Cu ce chip însă se lăuda Pavel în cruce? Şi cu ce chip trebue a se lăuda şi fieşte-care hristian în cruce? Ascultă, adecă de va socoti şi va dice aşa: Christos stăpânul a tdte, pentru mine netrebnicul rob şi vrăş­ maşul şi nemulţămitorul a pătimit şi s'a răstignit şi atâta mult m'a îubit, în cât s'a dat pre sineşî unei necinstite şi osîndite morţi de cruce. Drept aceea care altă laudă este mie potri­ vită, sau asemenea cu acăsta? Deci lauda lui Pavel şi a fieştecăruia hristian, este crucea, fiind-câ cu mijlocirea cruceî se arată dragostea stăpânului Christos cea covîrşitdre către noî robii lui. Şi care r o b nu se laudă şi nu se cinsteşte când se iubeşte de stăpânnl| său? Cu adevărat fieşte-care rob acăsta o are d e mare laudă a sa, fâră a se osebî vre unul.

Prin care mie lumea s'a răstignit şi eu lumeî.

15. Că 'în Iisus Christos nici tăerea împrejur pdte, nicî netâerea împrejur, ci făptura nduă. 16. Şi câî,î cu canonul acesta v o r urma, pace preste eî şi milă şi preste Israilul lui Dumnedeu. Sâ nu-mi propui, dice, tu o hristiane, evreeşte cugetătorule, ca un lucru mare tăerea împrejur, pentru-că acesta este n e ­ trebnică şi nicî o putere are, precum nicî netăerea împrejur dre vre o putere, şi a fi netăeat împrejur cine-va, fiind-câ Chri­ stos pre tdte le-a făcut r.ouî, şi pentru acesta cere dela noi hristianii viaţă nouă şi alta duhovnicăscă. Pentru acăsta viaţa cea dupre Christos a hristianilor se numeşte făptură nduă, p r e ­ cum în alt l o c dice acestaş Pavel: « d e este vre o fătură nouă întru Christos» (II C o r . V , 17). Find-că sufletele nostre ale hristianilor celor ce ne-am botezat, învechite fiind de păcat, s'au înoit prin sfîntul botez în viaţa acesta, şi în cea viitdre se vor înoi trupurile nostre şi se vor cinsti cu slavă ') şi cu n e stricăciunea înviere!. Deci, câţi hristianî rămân întru acest canon

>) Iar dumnecjeescul Grigorie al Tesal. în Duminica IlI-a a postului, tâlcuind acesta cjice: „Dicerea. prin care mie s'a răstignit lumea", arată când noî ne depărtăm simţitoreşte de lume şi lăsăm bogăţia şi slava şi îndulcirile, care este cu lesnire neşte-câruîa a face. Iar acesta „şi eu lumeî" arată când şi noî care ne-am depărtat de lume simţitoreşte, ne vom răstigni lumeî şi cu socotinţă, adecă când vom lepăda din mintea şi din inima nostră şi pre înseşi patimile şi pomenirile şi pofte lumeî şi când nu ne supărăm de dînsele, care este maî cu anevoe decât cea dintâlu; fiind-că mulţi şînt depărtaţi de lume cu trupul şi cu simţirile, îar cu cugetarea şi cu mintea şi cu inima se află încă în lume, iubind şi dorind îndulcirile lumeî. Acesta înţelege şi sf. Isaac întru cele ce cjice: „Lucrarea cruceî este îndoită, şi acesta către doimea fireî, ceea ce se împarte în două părţî şi una adecă către a răbda necazurile trupului,... şi se numeşte lucrare; îar cea altă întru lucrarea cea subţire a minţeî se află, şi întru îndeletnicirea cea - dumnecjeescă ', încă şi întru stăruirea înjugăcîuneî, şi se numeşte teorie; şi una, adecă lucrarea curăţeşte pre partea sufletuluî cea pătimitore cu puterea rîvneî, îar cea-l-altă, pre lu­ crarea dragosteî sufletuluî (Cuv. XXX, foea. 190)'. Pentru acesta şi dum­ necjeescul Chrisostom cjice: „Că cjicerea acesta â luî se cuvine a o avea în gura sa fieşte-carele hristian, că acest-fel se cuvine a fi hristianul şi glasul acesta a luî Pavel pururea să-1 cjică: „Prin care mie lumea s'a

răstignit, şi eu lumeî, că nimic .decât omorîrea acesta este maî fericită, că acesta este pricina fericitei vieţi" (în tâlc. Epist. acesteea). însuşi acesta cu dumnedeeşcul Chrisostom maî şi Mar. Vasilie o dice: „Că toţî hristianii cu îndrăznelă să dică cuvîntul acesta: „Pentru care de nevoe^ este mie a mă curaţi de tote, atât de poftele diavolului şi de răspândirile lumeî, şi de predanisirile omenilor şi de voile mele, măcar de. s'ar părea omenii a fi maî cu bună faţă, şi că grăesc împreună cu legea, şi măcar de ar face către puţină întârcjiere, din îndatorita sîrgu­ inţa cea prea îute a voilor luî Dumnecjeu, ca ceî ce au mărturisit întru botezul cel de acest-fel, că împreună s'au răstignit cu Christos şi îm­ preună au murit, şi împreună s'au îngropat, şi împreună s'au sădit, îm­ preună s'au sculat, aii îndrăznelă cu adevărat a cjice: „Eu lumeî m'am răstignit: şi^ cu mult maî înainte, diavolului, şi lumea mie, şi viez nu de acum eu, ci viază întru mine Christos" (Cuv. despre, botez, cum să boteză cine-va întru Evanghelie). !) Pentru acesta şi Marele Vasilie proînsemnare cjice, că "este Evan­ ghelia a vieţei ceiî din înviere; şi vecjî la suptînsemnarea cjicereî de maî sus Qi Cor. V, 17). Pentru acesta şi înţeleptul Teodorit dice: „P^ăptură nouă chiar numeşte pre prefacerea lucrurilor ce va fi dupre învierea din morţi, că atuncea şi făptura se va slobodi de stricăcîunea ce este pusă asupră-i, şi firea omenilor se va îmbrăca cu nestricăcîune. Şi ore-care închipuire a celor viitdre, arată mântuitorul botez, că întru acesta ne desbrăcăm de omul cel vechîu şi sarcina păcatelor, lepădându-o ne îm­ brăcăm întru cel nou, şi priimim Darul Sfîntului Duh. Decî nicî prea sfîntul botez, nicî viaţa viitore ştie osebire de tăerea împrejur şi de ne­ tăerea împrejur. Iar Mar. Maxim aligoriceşte tâlcueşte acesta cjicend: „Cela ce a vieţuit viaţa cea întru Christos a covîrşit pre dreptatea legeî şi pre a fi­ reî, care dumnecjeescul Apostol arătând dice: „Că în Christos Iisus nicî tă­ erea împrejur este, nicî netăerea împrejur; prin tăerea împrejur adecă pre dreptatea legeî ârătându-o, iar prin netăerea împrejur însemnând pre fi­ reasca lege cea de o potrivă" (Cap. LXII din suta II din cele teologhicestî).

— 284 —

— 285 —

Lumea aicea numeşte Apostolul pre lucrurile cele lumeşti: slava, bogăţia," desfătările, îndulcirile şi cele asemenea. Decî acestea, dice, despre mine au murit şi îmi sînt nelucrătdre, ci împrotiva şi eu m'am făcut despre dînsele mort şi nelucrător lor, fiind-că s'a făcut omorirăa îndoită, şi nici acelea aii p u ­ tere a mă trage spre dragostea lor, fiind-că sînt morte mie, nicî eu am putere a le pofti, fiind-că-sînt mort despre ele )1

(adecă dreptar), şi în legea vieţei celeî noul dupre Christos, şi se întorc de către vechea tăere împrejur şi netrebnica, aceştia vor dobândi pacea cea dela Dumnedeu; pentru-că s'au slo­ bozit prin credinţă d e păcate, care fac pre Dumnedeu vrăşmaş asupra ndstră. Şi aceştia vor lua Iubirea d e dmenî şi mila de la Dumnedeu; pentru-că nu vor maî fi urîţî d e Dumnedeu, ci se vor împrieteni, şi se vor milui de el, fiind-că Dumnedeu s'a împăcat c u dînşiî prin Cruce şi prin Darul Fiiuluî seţi Iisus ChristosjTnşişî:aceştia în" sfîrşîf. "sînt'şi se. n u m e s c chiar şi cu adevărat Israil; "pentru-că sînt minţi' carî văd "pre Dumnedeu precum din acăsta s'a numit Israil, şi patriarhul Iacov acela: « C â nu se va maî chema, dice, numele teii Iacov, ci Israil va fi numele teu, căcî aî putut cu Dumnedeu, şi cu omenii puter­ nic vei fi» (Fac. X X X I I , 2 6 ) . Şi câţi hristianî nu sînt acest-fel dupre credinţă şi dupre viaţă, aceştia cu adevărat nu sînt Israil, ci mincinos se numesc Israil, măcar deşi se trag din neamul luî Israil; acesta dicere însă o a luat împrumut Pavel dela David c e cjice: «Pace preste Israil» (Psalm C X X I V , stih 5 ) ) 1

17. D e acum mie, nimenea nu-mî dea ostenele.

Acestea le dice dumnedeeşcul A p o s t o l , nu că s'a lenevit şi a o b o s i t ; căci cum o ar dice acesta Pavel, unde însuşi sfătueşte pre Timoteî şi îi dice, să stea şi se înveţe, şi când află vreme potrivită şi când nu o află?: «Stă asupra în vreme bună, şi fără vreme» (I Timot. IV, 2), ci le dice acstea, una adecă pen­ tru-că voia să rămîe nemişcate, şi dogmele nestrămutate ale credinţei, şi Evanghelia care el le propovăduia; şi alta încă, pen­ tru ca să nu mai nădăjduiaseă Galateniî a audi dela dînsui altă învăţătură, ci să aibă desăvîrşită încredinţare, că acăsta este propoveduirea luî. x

C ă eu ranele Domnului Iisus pre trupul meii le port. A c e l o r a , dice, carî mă prihănesc că sînt făţarnic, şi câ la alte părţi propoveduesc tăerea împrejur, am să dau acesta răs­ pundere. Care? Ranele şi patimile şi primejdiile c e le sufăr pentru Christos; pentru-că acestea mărturisesc mai luminat de

cât tot glasul .şi trîmbiţa, că eu nu le sufăr pentru L e g e a Veche, ci pentru Evanghelia luî Christos. Nu a dis insă că a m ranele luî Iisus, ci câ le port, ca pre o cunună de biruinţă a¬ decă, şi ca pre un semn şi coronă împărătâscă, şi întru aces­ tea mă laud şi mă măresc şi îndrăznesc in lume.

18. Darul

Domnului nostru Iisus

vostru fraţilor; arnin. Cu ruga acesta, în sfîrşit, c e face pepjtrjj Galatenî, Apostolul arată,, că tdte câte. le-a dis certătdre î n epistolia acesta, nu: le-a dis din mânie şi din vrajbă, ci le-a dis'din dragoste. Cuvin­ tele acestea însă nu sînt numai rugă, ci şi învăţătură, care p e cetlueşte pre tdte câte a dis, fiind-că pomeneşte în cuvintele acestea de darul c e l'au dobândit Galateniî, nu prin lege, ci prin credinţa luî Christos. Şi nu a cjis: Darul luî Christos să fie cu voî, c i : cu duhul vostru, pentru ca să-î depărteze cu c u ­ vîntul acesta delâ cugetările cele trupeşti, care sînt protivnice duhului, şi pentru ca să. arate l o r câ nu au luat pre Duhul Sf. dela lege, ci l-au luat dela Darul şi Evanghelia lui Christos, şi câ legea şi tăerea împrejur hu pot a păzi întru dînşiî p r e Sfîntul Duh, ci Darul şi credinţa lui Dumnedeu, precum şi D a ­ rul lui Christos a dat din început lor pre Sfintul Duh. Dicend însă Pavel Galatenilor: fraţi, le-a adus aminte de scăldătdrea sfîntului botez, din care ca dintr'o mitră a doua oră ne naştem şi ne facem fraţi dupre duh, şi fiî aî unuî Părinte, aî luî Dumnedeu şi nu ai legeî. Binevoîască însă Dumnecleu, ca şi cu noi cei, ce cetim şi auclim acestea, să fie Darul lui D u m n e ­ deu vieţuind duhovniceşte, să nu lepădăm sfinţenia D u m n e d e escului Duh, şi curăţia cu noroiul păcatului; ci maî ales sâ creş­ tem sfinţenia acăsta maî mult întru noi, cu Darul Domnului nostru Iisus Christos, carele a arătat nduă viaţa cea nduă şi duhovnicescă, cu lepădarea vieţei celeî trupeşti şi vechi, căruia slava in vecurile vâcurilor, Amin. Acăsta către Galatenî s'a scris dela | R o m a .

>) Iar înţeleptul Fotie a numit pre învăţătura cea de faţă, ca una ce drept îrrlpodobeşte, şi nicî lipseşte ce-va, nicî de -prisos are. ce

c

— 286 —

Christos cu duhul

-

287 -

Tâlcuire la Trimiterea cea câtre EfesenI a Sfîntuluî apostol Pavel, tâlcuitâ de Teofilact Episcopul Bulgariei, şi tălmăcită din eline'scâ în cea prostâ grecescâ de fericitul întru pomenire monahul Nicodim Aghioritul, şi . acum româneşte de smeritul V. P. M.

Pricina trimitere! ceii către EfesenI ) dupre Chrisostom, Teodorit, Teofilact, Icumenie. l

Eresul a fost mitropolia Asiei celei mici, şi slujea mincinos ei Zeoaei Artemidei, a câreea era şi capiştea în Efes, cea prea mare şi prea frumosă, cinstindu-se de toţi Elinii, iar mai ales de EfesenI *), pentru care şi Efesul se numea cetatea Artemi­ dei şi a idolului ei celuî ce se numea Diopet, precum istorisesc Faptele Apostolilor (Fapt. XIX). In Efes petrecea cea maî multă vreme evanghelistul Ioan, întru care şi s'a sâvîrşit ). Şi Pavel s

i) Trimiterea acesta s'a scris, dupre Meletie, în anul 27 dupre înain­ tarea Domnului (Tom. I al biser. istorii). ) Capiştea Artemidieî a fost una din cele 7 minuni ale lumeî, care s'a zidit cu cheltuiala a toteî Asiei celei micî în vreme de 200 de ani, precum rfice Plinie. Era însă în lungime adecă de 425 de picîore, îar în lăţime de 200; se întărea însă şi se rezema asupra a 127 de colane, din care una fieşte-care din ele era de 60 de picîore înălţime, afierosite de un imperat (fiind-că în vremea aceea fieşte-care cetate se oblăduîa de un ocârmnitor, carele se numea imperat) şi fieşte-carele dintr'însele era de multă cheltuială, şi 'meşteşugită de meşteri prea iscusiţi. Şi s'a zidit capiştea acesta de vestitul arhitect Ktisiphont sau Krisiphont şi de Metagheni fiîul luî S'a ars însă în diua când s'a născut Mar. Alexan­ dru.. Un om prost, anume Erostrat a pus focul, carele pedepsindu-se pen­ tru ca sâ mărturisescă de unde s'a îndemnat a o arde, a răspuns că s'a îndemnat pentru acesta, ca să lase numele seu nemuritor. Pentru aceste Asia, pentru ca sâ zădârnicescâ scopul luî Erostrat, a dat hotârîre cc nimenea să cuteze a huli numele acesta. însă hotărîrea acesta a deştepta, pre iscodirea omenilor şi a făcut pre istorici a pomeni şi sus şi joi în istoriile lor numele luî Erostrat. ) însemneză, că Dumnedeescul Chrisostom şi ucenicul seu Teodori şi Teofilact câte treî într'o unire (ţie, că evanghelistul Ioan s'a săvirşit adecă a adormit şi a murit în Efes; încă şi Policarp episcopul Smir­ nei, sau dupre alţiî al Efesuluî, în scrisorea cea către Victor episco­ pul Romei, însuşî acesta o mărturiseşte dicend: „Că şi în Asia mici marî stihii au adormit, Filip a adormit în Ieropoli... încă şi Ioan, ceh ce a cădut pre peptul lui Iisus carele s'a făcui preot, purtând potcova şi martor, şi înveţător acesta în Efes a adormit, măcar deşi NichifoVlemid în oraţia ce-î face, manuscrisâ, 4^ & înălţat sau^s'i schimbat Evang. Ioan, fiind-că îndată scuturând stricăciunea s'a făctt nestricat, şi acum viază. Insă schimbarea acesta se socoteşte ca mori şi ca adormire, şi aşa s'a plinit amendoue cuvintele Evangheliei, cel l

3

ce:

— 288 -

c

s

a

în Efes a lăsat înveţător şi arhiereu pre Timoteî; şi filosofii Asiei ceî mai mulţi şi mai înţelepţi în Efes aii, înflorit. Deci, fiind-că Efesul era aşa de mult dedat la religia Arte­ midei şi a celor-l-alţl demoni, şi fiind-câ era bogăţii de atîţea filosofi, pentru acesta şi Pavel a întrebuinţat multă osîrdie pentru ca să scrie trimiterea acesta câtre credincioşii cei din Efes, pind-că Efesenii erau maî înainte catihisiţi, pentru a¬ cesta încredinţeză lor şi le arată noimele cele mai adânci şi mai înalte ale credinţei, şi ale teologhieî, şi ale întrupestei iconomii. Şi mai intâiii le scrie câ taina credinţei hristianilor. nu estimai noufi, ci din început, şi -mai înainte de întemeerea lu­ meî a fost &Una voinţa lui Dumnedeu, a se întrupa Christos pentru noi, şi noi a ?ie mântui. Pentru acesta scrie lor despre chemarea neamurilor, pentru ca să le arate cum câ dupre cu­ viinţă au creqlut în Christos şi că chemarea lor s'a făcut nu prin om, ci prin Iisus Christos Fiîul luî Dumneoleu, ca din acesta să înţelegă Efesenii, cum că cre$ind în Christos nu s'au făcut slujitori de omenî, ci s'aîi făcut adeverat cinstitori de Dumnecleii. Dice însă Pavel, cum câ şi el de Dumnezeii s'a trimis pentru ca sâ propoveduiască Evanghelia şi cum că purta grijă pentru Efeseî; apoî sfâtueşte şi pre bărbaţi şi pre femei şi pre copii şi pre stăpâni şi prt robi şi întrarmîndu-i pre ei ca pre nişte ostaşi, şi îndemnându-i ca un bun voevod de oşti să se oştescă asupra diavolului şi a demonilor lui, sfîrşeşte scrisorea pre care o scrie din Roma, legat fiind. Decî multă luare aminte se cuvine sâ. avem şi noi carii o cetim, pentru ca să înţelegem tainele cele a¬ dânci şi înalte ce sînt într'însa despre acesta, adecă acesta: „şi nu a 4is Iisus pentru el câ nu va muri" şi acesta: „de va rămânea acesta până ce voîu veni, ce-ţî pasă ţie?" (Ioan XXI, 22). ) însemneză, că \trimiterea acesta este a un-spre-eţecea dupre rînduîala vremilor, întm carea Pavel a scris trimiterile sale, precum dice Teodorit, adecă dupre cele doue câtre Tesalonichenî şi cele doue către Corintenî, şi dupre cea întâîa către Timoteî, şi dupre cea către Tit, şi dupre cea către Romani, şi dupre cea către Galatenî, şi dupre cea că­ tre Filipisenî, şi dupre cea către Filimon. Dice însă Teodorit pre lângă acesta, cum că cel întâîu Pavel a propoveduit în Efes mântuitorea pro­ poveduire şi nu teologul Ioan, precum şi istoria Faptelor învaţă. In Efes a aflat Pavel pre ceî 12 ucenicî, pre ceî botezaţi numaî în botezul luî Ioan, şi î-a botezat pre eî, dupre Teodorit. Doî anî a petrecut Pavel în Efes, şi măi întâîu vorovea în sinagogurî; îar fiind-că Iudeii diceau împrotiva, petrecea în şcâla tiranului. Aflându-se Pavel în Efes, pînzăturile (adecă tulpanele) şi pînzăturile (adecă şerveţelele sau încingetorile, dupre Isichie) ale luî, făceau minuni şi demonul sărind asupra Mior luî Scheva a cţis: „pre Iisus îl cunosc, şi pre Pavel îl ştiU, îar voî cine sînteţî?" (Fapt. XIX, 14). Şi în Efes a ars cărţile cele vrăjitoreşti şi fermecător eşti, al cărora preţ s'a încheiat în 50000 leî (Fapt. XIX, 18). l

Tom. II.

— 289 —

19.

2. Har v o u e şi pace dela Dumnedeu Părintele n o s ­ tru şi dela Domnul Iisus Christos. Aicea mai întâîu d i c e : har, apoî d i c e : dela Dumnecleu Părintele, pentru ca să arate cu acesta ce mare ispravă a lucrat Darul lui Dumnedeu, adecă a face Părinte al nostru pre Dumnedeu şi pre stăpânul a tdte; ci şi Domnul, adecă P"iîul luî Dumnedeu pentru harul cel către noî s'a făcut Iisus, şi. Christps; pentru-că dupre ce s'a făcut om s'a numit Iisus, asemenea s'a numit şi Christos (adecă uns), pentru-că a .unş pre omenire c u a.--şa. dumnedeire, d e s p r e care vedi c a p . I al celei către R o m . , stih 9 ; vedî încă şi stih 3 al cap. I al celei I către Corintenî.

TÂLCUIRE LA G$ CĂTRE I f f i S i C A P . I. A P O S T O L (ADECĂ. T E X T U L

3. Binecuvântat e Dumnedeu şi Părintele Domnului n o s ­ tru Iisus Christos.

EPISTOLEI).

i . Pavel Apostolul luî Iisus Christos prin voea luî Dumnedeu. TÂLCUIRE. Iată aicea Pavel a pus pre propunerea «prin» la Dumnedeu Tatăl; însemneză dar acesta, o cetitorîule, pentru Arieni, carî dic, cum că Fiîul nu este de o fiinţa cu Tatăl, ci zidire şi ar­ gat al Tatălui; fiind-că Evang.Toan la Fiîul a pus nu prepunerea «din» ci pre cea «prin» şi a dis: «Tdte printr'însul s'a fâcut» (Ioan I, 2) pentru-că îatâ, că şi Pavel acestaşî prepunere o a pus la Dumnedeu Tatăl.

Sfinţilor celor ce sînt ) în Efes, şi credincioşilor în Chri­ stos Iisus. 1

Vedî câtă a fost fapta bună a vechilor hristianî, pentru-că Pavel îî numeşte pre el sfinţi, dmenî lumeşti, carî aveai! femei, şi copii, şi casă; iar acum nicî ceî ce locuesc în munţi şi prinţ peşteri nu sînt sfinţi ca 'aceîa.

Iată aicea acestaş Apostol numeşte Dumnedeu şi Părinte al aceluîaşî şi unuia Christos. Dumnedeu adecă al lui, fiind-că s'a fâcut o m , iar Părinte al luî, fiind-că este Dumnedeu Cuvînt şi Fiu.

Cel ce ne-a blagoslovit pre noî întru tdtă b l a g o s l o v e ­ nia duhovnicesca. Spre osebirea blagoslovâniei Evreilor, a pus aicea Pavel nu­ mirea duhovnicesca, fiind-câ blagoslovenia Evreilor era trupescă şi şe făcea pentru bunătăţi vremelnice: « C ă va blagoslovi D u m ­ necjeu, dice, pre naşterile pântecelui teu» (II L e g e VII, 13). « D o m ­ nul va blagoslovi tote lucrările manilor tale» (II Lege X X V I I I , 12). Iar blagoslovenia hristianilor este tdtă duhovnicesca şi se face pentru bunătăţi vecînice, în cât dela noî hristianiî, nici un dar lipseşte, fiind-că ne-am fâcut nemuritori şi fiî aî luî D u m ­ nedeu, şi împreună moştenitori ai lui Christos; şi pârga fireî ndstre, întru Christos se închină, de tdte cetele anghelilor. Decî pentru acesta cu dreptate a dis Pavel că Dumnedeu ne-a blagoslovit pre noi cu tdtă blagoslovenia, fiind-că Dumnedeu a dăruit noue tote cele dumnedeeştî şi duhovniceşti.

') însemneză că, dupre Mar. Vasilie, în ore care prescrieri, nu se află acesta: „în Efes" ci numaî apesta: „sfinţilo? celor ce sînt, şi credincioşi­ lor în Christos Iisus", că scrie sf. Pajţrrtâ aşa: „Fiind-că Dumnedeu era şi adeverul. şi viaţă, ceî ce nu erau uniţi cu Dumnecjeu cel ce era dupre credinţă, şi erau împrieteniţi cu neestimea mincîuneî prin • rătăci­ rea cea către idoli, potrivit, socotesc, pentru lipsirea adevărului şi pen* tru înstreinarea de la viaţă, s'a numit; că nu sînt „(că cjice, că Dumne­ deu a ales pre - cele ce nu sînt, adecă pre neamuri, I Cor. 2). Ci şt Efesenilor scriind celor cu curăţenie uniţi cu cela ce este (adecă cu Dum­ nedeu) prin cunoştinţă, î-a numit pre pi că, cu' deosebire sînt, cjicend: „Sfinţilor celor ce sînt, şi credincioşilor în Iisus Christos". Că aşa şrcei maî înainte de noî au predanisit, şi noi întru 'cele vechî din prescrieri am aflat" (Cuv. II împrotiva luî Evnomie) că Ceî ce se cj' i'-tofi şi ) Pentru acesta a cjis sfinţitul Avgustin (în Cap. XV) despre prohotărîrea sfinţilor, cum că alegerea celor prohotărîţî prin Christos s'a fă­ cut ca prin unul ce a pătimit, îar Christos ca prohotărît curat pentru dumnecjeesca iubire de omeni. Uniî însă voesc; cum că şi angheliî în treî feluri au luat darul prin Christos: cu deplinătate, cu pîlduire şi cu răsplătire; însă maî întâîu au luat darul omenii pentru care Christos s'a răstignit, şi dupre urmare a luat şi Angheliî (dupre Coresie). Vecjî şi la suptînsemnarea cjicereî „punerea de fii nouă o â dat întru Christos Iisus mai înainte de aniî veciniei" (II Tim. I, 9). Vecjî şi la sfîrşitul cărţeî ce­ leî sfătuitore către sfinţitul Mitropolitul Ioaninilor. — 292 —

măcar d e cea mai mică; şi pentru ca să rămânem tot-de-una în sfinţenia şi curăţenia aceea, ce o a dăruit nduă când ne-am botezat, vieţuind viaţă plăcută luî Dumnedeu şi îmbunătăţită; pentru-că sfînt este cu adevărat acela ce are sfînta credinţă a hristianilor; iar fără prihană este acela ce este neprihănit dupre viaţă; însă şi sfinţenia acesta a credinţei şi neprihănirea vieţei le cere Dumnedeu să le avem, nu prost şi cum s'ar întâmpla, ci înaintea lui, pentru-că mulţi sînt care înaintea omenilor se arată sfinţi şi neprihăniţi, precum erau fariseii, însă nu sînt uniî ca aceştia şi înaintea luî Dumnecjeu; pentru acesta şi David dice:- «DaŞ>re curăţenia manilor mele».- Care curăţenie? C e e a c e este acest-fel, d i «înaintea ochilor lui Dumnedeu» (Psalm. X I V , 2 5 ) . Şi prin Isaia porunceşte Dumnedeu acesta: «Spălaţi-vă şi vă curăţifl, scdteţî vicleşugurile din. sufletele vostre, în prejma ochilor mei» (Cap. I, stih 16). c S :

5. Intru dragoste prohotarîndu-ne pre noî spre pune­ rea de fiî prin Iisus Christos către sine. Fiind-câ mai sus a dis Pavel, că Dumnedeu ne-a ales pre noi, cu cuvîntul acesta a dat a înţelege cine-va, cum câ ne-a ales ca pre nişte aleşî pentru fapta bună a ndstră; însă fiind­ că mântuirea ndstră nu se isprăveşte numai din fapta bună a ndstră, pentru aceea a adaus aicea, cum câ ne-a prohotărît cu dragostea, adecă îubindu-ne pre noî, pentru iubirea sa d e dmenî ne-a prohotărît. Şi dupre alt chip însă se înţelege acesta; că a crede noi şi a ne apropia de Christos, acesta este is­ pravă a proalegere! nostre (cu tdte câ acesta este tot o dată şi ispravă a luî Dumnedeu că ne-a chemat pre noî la credinţă). Iar a ne învrednici să ne facem fiî aî luf Dumnecjeu, dupre c e am credut, acesta este însuşită ispravă a singurei dragostei şi îubireî de dmenî a luî Dumnedeu. Pentru acesta şi Pavel a adaus aicea şi a dis că ne-a prohotărît spre punerea d e fii. Care punere de fii? A c e e a adecă care sue pre neamul dmenilor la Dumnedeu şi îl face pre acesta însuşit al lui D u m n e ­ deu; însuşi Darul acesta s'a făcut nduă prin Iisus Christos; că Părintele adecă ne-a prohotărît pre noi, îar Christos ne-a adus înaintea Părintelui, fiind-că prin Fiîul s'a dăruit nduă tdte duhovniceştile bunătăţi, iar nu prin vre un r o b sau slugă; şi fi­ lotimia dar şi dărui acesta, este pentru acăsta mai strălucit şi maî de mare cuviinţă.

6 . Dupre buna voinţă a voeî sale, spre lauda slavei darului seu. Pentru acesta, cjice, Dumnedeu ne-a prohotărît pre noî spre punerea de fiî, pentru-că o a voit acăsta şi mult o a poftit — 293 —

(că acesta însemneză buna voinţă), ca cu acesta să se arate slava darului şi a facerel de bine a sale; dar dre şi Dumne­ deu pofteşte slava, şi pentru acăsta grăeşte aicea aşa Pavel? Să nu fie! Pentru-că Dumnedeu nu are trebuinţă de slavă, ci voeşte a se slăvi de către noî, pentru ca maî mult să-1 iubim noî pre el, că cela ce se minuneză de dre-cine, şi laudă fa­ cerile de bine, ce i s'a făcut luî de către acela, se sileşte a nu greşi făcătorului, şăii de bine, şi d e câte brl cine-va îşî aduce aminte de facerile de b i n e l e , & priimit. cu atâta rhâ/rouli în* beşte pre acela ..ce/i .%'a,/âclity. D e c i bună voinţa,'dUpre sf." Ioan Damaschinenul (Cart. II, Cap. X L V I despre credinţă), este voea luî Dumnedeu cea înainte povăţuiţore (adecă cea chîar şi cu diadinsul), de pildă cea maî întâîu v o e a luî Dumnedeu este, de a nu peri vre un o m ; îar a doua şi următdrea voe a luî Dumnedeu este de a peri şi a se osîndi la muncă ceî ce de sineşî se fac răi, că Dumnedeu voeşte, ca cel ce este drept, a şe munci cel răi; decî buna voinţa luî Dumnedeu este voea cea chîar şi cu deadinsul care este din sineşî, şi din bunătatea sa Iar voea cea a doua şi următdrea a luî Dumnedeu se nu­ meşte depărtarea, care se pricinueşte din răutatea nostră, a¬ decă din proalegerea ndstră cea înrăutăţită. Intru carele n e - a hărăzit p r e n o i întru- cel iubit. Nu a d i & dăruit, c / câ ne-a hărăzit, adecă cum că ne-a făcut pre noî mal cu har, adecă prea cu har şi prea Iubiţi'); şi precum de pildă de ar lua cine-va pre un bătrân plin de rîe şi de rane din care ar fi uscat şi stricat, şi pentru acestea tdte sluţit fiind, apoî îndată l-ar face pre el tînăr şi fru­ m o s făcăndu-1 pre el cu har, şi umplându-1 de tdte darurile şi bunătăţile;—cu un chip ca acesta şi Dumnedeu a făcut, pen­ tru-că luându-ne pre noi dmenii ceî c e eram plini de tdtă g r o ­ zăvia şi sluţia şi boia şi de bătrâneţele păcatului, ne-a arătat tineri şi prea cu har, şi prea frumoşi, pentru acăsta a dis David despre frumseţea şi p o d o b a acăsta, către Biserică, şi către fi­ eşte-care suflet: «ascultă fiică şi v e d i c i i t i ţ ă pre norodul tău şi casa părintelui tău, şi va pofti împăratul frumseţea ta» (Psalm. X L I V , stih. 12). Ne-a hărăzit pre noî însă Părintele întru cel iubit al său, adecă prin iubitul său Fiu Iisus Christos ). s

c

n

e

_

a

2

i) Cu conglăsuire tâlcueşte cjicerea acesta şi Teodorit, *) Că aşa 1-a mărturisit Părintele seu, adecă iubit, trtâţ la Iordan cji­ cend: „Acesta este Fiîul meu cel iubit, 'întru carele; arn bine voit" (Mat. III, 17), cât şi în muntele Taboruluî, dicend: „Acesta este Fiîul meţi cel îubit întru carele am bine-voit, pre acesta, să'ascultaţi" (Mat. VII, S). Acest nume însă şi purtătorii de Dumnedeu proroci'/ Fiiuluî luî Dumnedeu îl potrivesc, că David dice: „Cântarp*desprecel iv,b t" (asupra P*' ') Pentru acesta vrednice de laudă sînt acele ce a scris teoreticul Calist, la cjicerea acesta potrivindu-se; că 4 ' el: „eă precum mişcarea trupuluî are trebuinţă şi de ochi, şi de lumină simţită afară de firea sa; aşa şi mişcarea minţeî, are trebuinţă de ochî şi de lumina cea maî pre sus de firea sa; ochî însă aî minţeî, sînt deschiderea inimeî care se face întru credinţă; îar lumina este însuşi Dumnedeu care lucreză în inimă cu Duhul; că precum lumina cea simţită nu mişcă drept pre cela ce nu are ochî, aşa şi lumina cea gândită, adecă Dumnedeu nu mişcă pre mintea omuluî aceluia, ce nu are pre deschiderea inimeî. Şi îarăşî precum ochii nu pot a vedea fără lumină, aşa şi deschiderea inimeî, care este ochii sufletuluî, nu pot a privi fără dumnecjeesca lu­ mină, sau maî bine a cjice: nici deschiderea inimeî se pote face, de nu va lucra Dumnecjeu şi nu se va arăta prin darul şi prin Dumnecjees­ ca lumina sa în inimă". (Cap. XLIX din cele în urmă aflate, ne date la lumină). Dice însă şi Mar. Vasilie: „Precum este puterea de a vedea întru ochiul cel sănătos, aşa este lucrarea duhului în sufletul cel curat; pentru care şi Pavel se rogă pentru Efesenî, a fi ochiî lor luminaţi întru duhul înţelepcîuneî" (Cap. XXVI despre Sfîntul Duh). ce:

c e

-

303 -

sînt tutore, pentru-că în vecul cel viitor avem a le dobândi desăvîrşit, pentru acesta avem trebuinţă d e a cunoşte, precum se cuvine, descoperirea cea dela Sfîntul Duh.

Şi care este bogăţia slavei moştenireî sale întru sfinţi, încă şi acesta fiind noue neştiută şi în viitorime, pentru acesta este trebuinţă de descoperirea cea dela Sfîntul Duh, adecă pentru a cundşte noî care bunătăţi au să moştenescă sfinţii, că mari sînt acestea; pentru acesta şi Apostolul aicea bogăţia slavei le-a numit, adecă slavă negrăită şi covîrşitore; ci şi m o ş ­ tenire le-a numit pre acestea, fiind-că au să se dea fiilor lui Dumnedeu, moştenitorilor'lui, adecă sfinţilor *).

19. Şi ce este covîrşitdre mărire a putereî sale întru noi credincioşii, dupre lucrarea stăpînireî tăriei sale. 20 Care o a lucrat întru Christos, sculându-1 pre' ei din morţi. Câte a dis maî sus Apostolul, a fost despre lucruri viitore, îar acesta c e o dice aicea, este lucru trecut şi f â c u t ; îl p o m e ­ neşte însă, pentru ca să încredinţeze din acestea şi pre acelea,, Deci, care este acesta? adecă d e a crede noi cel din neamuri întru Christos fiind-câ şi acesta, clic, are trebuinţă de d e s c o p e ­ rire, pentru ca să o înţelegeţi bine şi să o pricepeţi. Decî c e ? Şi nu ştiau Efesenii că au credut, şi aveau trebuinţă d e a o în­ ţelege acesta? A ş a , o ştiau, dar nu o ştiau atâta d e bine, pre­ cum dice aicea acum Pavel, pentru-că nu este lesne a o înţe­ lege cine-va, fiind-că a încredinţa cine-va pre sufletul omului şi a-1 strămuta pre el din rătăcirea lui acesta cu adeverat are trebuinţă de mal mare putere, decât de a învia morţii. Pentru căci v e d e m că Domnul, cu un singur cuvînt a înviat morţii, îar pre Iudei cu atâtea lungi cuvinte şi înveţăturî ale sale nu î-a înduplecat, şi cu atâtea prea slăvite lucrări şi minuni c e a fâcut. Decî, dice Pavel, că şi ca să o înţelegem acesta avem trebuinţă d e descoperirea cea dela Sfîntul Duh, adecă pentru a ne înveţa, câ a crede noi neamurile întru Christos, a fost lu­ cruri şi ispravă a singurel putereî celei marî a lui Dumnedeu şi a lucrăreî l u i ; . c ă c i precum Dumnedeu a întrebuinţat mare putere pentru a scula pre Christos din morţi, aşa asemenea a întrebuinţat mare putere, şi a ne scula pre noî care eram morţi cu necredinţa. Pentru acesta, covîrşitore mărire a putereî luî ') Iar Teodorit aşa tâlcueştedjcerile cele de maî sus, dicend: „Cu limbă trupescă vorovind Apostolul şi neputend precum voeşte a lăuda pre stăpînul şi mărirea darurilor a o arăta, multe numiri adună la acesta, silindu-se a le arăta acestea dupre putere, pentru acesta, nădejde de chemare şi bogăţie de meşterea slavei şi mărimea covîrşitore de putere, şi buna voinţă de vrere, şi cele-l'alte câte ca acestea, împreună le-a adunat. •- 304 —

Dumnedeu a numit prelucrarea acesta şi stăpînire a tăriei l u î ; căci într'o vreme In care tdtă legea şi prorocii nimica au is­ prăvit, într'o vreme întru care tdtă văduta făptură nimica a făcut, inveţându-ne pre noî cu buna regula sa a cundşte pre Fâcetorul eî, şi într'o vreme cea neveduta făptură a anghelilor nu a putut a ne îndrepta pre n o i ; şi atuncea cu mirare şi afară de tdtă nădejdea ne-am mîntuit prin credinţa lui Christos Iar dicerea, a lucrat Intru Christos, se înţelegi că o a dlŞ Pavel pentru omenirea lui Christos, pentru-că cel c e s'a sculat era ora, cu tdte că era ursit cu Dumnedeu Cuvîntul; căcî dupre d u m n e deire şi. însuşî Christos s'a sculat p r e sine-şî: «Că stricaţi, d i c e , biserica acesta, şi.în treî clile o voiu ridica pre ea» (Ioan II, 1 9 ) .

Şi l-a pus a şedea d e - a drepta sa întru cele cereşti. 2 1 . Mal pre sus de tdtă începetoria, şi stăpânirea, şi puterea, şi domnia. Nu a cjis Apostolul: sus, ci: maî pre sus, pentru ca să arate înălţimea cea prea nemărginită la care s'a suit Christos decât carele maî pre sus nu se află; fiind-că din trepta cea maî d e j o s Dumnedeu şi Părintele a suit la trepta şi locul cel prea înalt pre firea cea omenesca întru Christos; şi fiind-câ Pavel aicea, pentru omenesca firea lui Christos voroveşte, c e s'a fă­ cut nemuritdre, şi a înviat, şi s'a înălţat, şi s'a prea înălţat, fiind-câ firea dumnedeireî nicî a fost murit, nicî a înviat, nicî s'a înălţat, nicî s'a prea înălţat, care tot-de-una se află maî p r e sus d e tdtă înălţimea. Decî mai pre sus d e tdtă puterea a n gheliceăcâ a şe câte le-am aucjit, numirile celor nevecjute, a adaus că şi de nu ştim unele din acestea, în urmă le vom cunoşte în viitorea viaţă şi acestea t,6te i se supun şi prorocesca mărturie o a adaus cjicend: „Că tote le-a supus sub picîorele luî", şi prorocul acesta încă ca pentru om o a cj' - Precum cjice aicea înţelept. Teodorit cum că osebire de închinăciune între ; Dumnecjeu Cuvîntul, şi între omenirea cea de dînsul luată nu este, câ; una este închinăciunea a amândurora. Pentru acesta a cjis dumnecfteesCul Chirii al Alexandriei, în anatematismul al 8-lea asupra luî Nestorie, celuî ce cj.ice că cel înăl­ ţat, adecă omul cel luat de Dumnecjeu Cuvîntul, trebue împreună a se închina cu Dumnecjeu Cuvîntul, şi împreună ' a se slăvi,.ca altul întru altul, şi cel ce nu cinsteşte cu o închinăciune şi slavă pre Emanoil, cu care numire s'a făcut Cuvîntul t.rup anatema fie. l

:

s

;

1

d e tdte. O minune! înfricoşate, s'a fâcut robă tdtă puterea cea vîntul cel ce locueşte într'însul; şi minunată!» (Vor. IlI-a la cea

cu adeverat, lucruri! Unui o m zidită, pentru Dumnedeu Cu­ acâsta cu adevărat este mare către Efesenî).

Şi pre acesta l-a dat cap bisericeî mal pre sus de tdte. O minune! Şi totă biserica hristianilor, Dumnedeu şi Părin­ tele întru Christos o a pus sâ şadă în împărătescul şi d u m ­ nedeescul scaun, căci unde se află. capul bisericeî, adecă Chri_şţ£>s,,-acolp se .află şi trupul .lai, Christos, a d e c ă biserica, > şi' nicî cu un mijloc se desparte'trupul de c a p ; căcî de s'ar despărţi, njfci capul ar fi cap, nici trupul trup. Iar dicerea: «Maî p r e sus de t o t e » , acesta însemneză, că Tatăl a dat pre Christos cap, înalt şi mai pre sus de tdte fiind, maî pre sus de anghelî şi mai pre sus d e arhangheli ). 1

2 3 . Care este trupul luî, plinirea celuîa ce se plineşte cu ţ,6te întru toţî. " Ca nu audind cap, tu cetitorîule, să socoteşti că numirea a¬ cesta însemneză numai ore-care începătorie şi stâpânie (fiind­ că capul însemnâză şi acestea, dupre c e e a c e d i c e : «capul încunjurăreî lor» (Psalm. C X X X I X , 8), adecă începătorul şi cel întâîu al încunjurăreî păcătoşilor); pentru acâsta, dupre urmare aicea adauge Pavel, că Christos este cap al bisericeî ca al tru­ p u l u i s e u ; şi este atât de rudit şi unit cu biserica, precum ca­ pul este rudit şi unit cu trupul. Drept aceea dupre urmare şi biserica este plinire a lui Christos, căci precum trupul este pli­ nire a capului, fiind-că plineşte pre cap cu părţile sale şi îl face pre el nelipsit "de nimic şi deplinit, aşa şi biserica tutu­ ror hristianilor este plinire şi deplinătate a luî Christos, carele se deplineşte şi ore cum se umple dupre tote părţile cu toţi hristianiî ceî din tdte părţile; adecă de pildă se deplineşte şi apucă Christos cu o mână a sa cu hristianul cel milostiv, carele împarte la săraci, cu mâna milostenia; se deplineşte şi apucă cu ceea-l-altâ mână a sa cu hristianul acela, carele cerceteză şi pdrtă grijă d e bolnavi; se deplineşte şi apucă cu picîdrele sale Christos, cu hristianul acela c e alergă în sus şi in jos, pentru ) încă dumnecjeescul Chrisostom pre cjicerea: maî pre sus de tote,-aşa o tâlcueşte: „Ce este mai pre sus de tote? decât Christos cel ce este maî pre sus decât tote cele vecjute şi gândite; decât că maî pre sus de tote bunătăţile o a făcut acesta, a da pre Fiîul cap şi nu anghel, nu arhanghel, nu pre altul nimenea l-a lăsat maî pre sus. Iar dumnecjeescul Ieronim cjicerea acesta o citeşte aşa; „Şi pre acesta l-a dat cap maî pre sus de totă biserica, adecă şi decât ceea ce se oşteşte pre păment, şi decât ceea ce în cerîurî triumfeză; atât cea a omenilor, cât şi cea a an­ ghelilor; şi cea a celor muritori, şi cea a | celor fericiţi. ]

— 307 —

ca să propoveduiască cuvîntul luî Dumnedeu şi cu acela c e alergă spre cercetarea şi ajutorul fraţilor luî; şi alt mădular al seu, deplineşte şi prinde cu cel-l-alt hristian; şi cu un chip ca acesta Christos deplineşte şi apucă cu tdte mădulările sale (a¬ decă) cu toţi hristianii prin mijlocirea tutulor hristianilor, d e plinind, un hristian adecă un mădular al luî Christos, şi altul altul; că atunci se deplineşte şi se umple capul nostru Chri­ stos, adecă atunci priimeşte trupul seu deplinit, când noî hri­ stianii sîntem toţi împreună uniţi şi împreună lipiţi şi împreună lipiţi aml cu. altul prin dragoste ). 1

-

C A P . II.

1. Şi voi fiind morţi cu greşălele şi cu păcatele. 2. Intru care umblaţi dre când, dupre vecul lumeî a~ ceştia, dupre Domnul stăpânire! aerului, a Duhului. A dis maî sus Pavel că acesta putere şi lucrare ce o a arătat Dumnedeu Părintele întru Christos, acestaşî o a arătat şi întru credincioşii cei din neamuri. Şi despre Christos a dis că l'a sculat pre el din morţi şi l'a p u s a şedea mai pre sus de tote făpturile cele simţite şi cele gândite; îar pentru ceî din neamuri dice acuma aicea, adecă cum câ şi pre voî neamurile v'a sculat Dumnedeu*, unde eraţi morţi, nu dupre murirea trupăscă care s'a început dela căderea luî A d a m , ci dupre mdrtea sufletâscă, care se face dela îuşi-ne noî, adecă din socotela ndstră cea rea şi din păcatele nostre cele personale; în cât cu însăşi puterea cu care Părintele a sculat pre Christos dupre omenire din mdrtea cea trupâscă, cu aceeaşi v'a sculat şi pre voi cei din neamuri, din mdrtea cea sufle­ tescă a păcatelor; ori mai ales a cfice, mai mare minune a ') Iar Coresie 4'ce, că Christos se deplineşte şi se, întregeşte mai cu de-amăruntul dintru ceî aleşî întru slava ceea ce Va să file, dupre Te­ odorit; ci şi prin pătimirî ne facem deplinire a lluî Christos, dupre ceea ce d'ce: „Şi împlinesc lipsurile luî Christos în trupul meu" (Col. I, 24). Insemneză, că Teodorit biserica o cjice că este trup al luî Chri­ stos şi plinire a Părintelui, fiind-că Dumnecjeu Părintele a umplut bise­ rica cu tote felurile de darurî, şi locueşte şi umblă într'însa, dupre pro­ rocescul glas. Asemenea pre Părintele îl d'ce, căjtote întru toţî le pli­ neşte, dupre ceea ce d'ce către Corintenî: „Ca şa fie Dumnecjeu tote întru toţî" (I Corint. XV, 26), fiind-că în viaţa ;acesta, întru toţî este Dumne4eu, că nescris împrejur are pre fire, însă Inu tote întru toţî, căcî unii sînt păgâni, îar alţiî fac fără de legi; locueşte Clar întru ceî ce se tem de el, şi întru ceî ce nădejduesc în mila luî; îar în viitoreaviaţă,. înce­ tând murirea şi nemurirea dându-se, şi pecatul ne maî avend încăpere, tote întru toţî va fi.

lucrat Dumnedeu, a strămuta şi a scula pre sufletele vostre din rătăcirea necredinţei şi a idolo-slujireî, decât a scula pre morţi, precum am dis maî sus. Decî tdtă înţelegerea dicereî aceştia acest-fel este: şi sâ dă acesta mică cuprindere, jos la dicerea: «împreună v'a- înviat cu Christos», că multe alte cuvinte s'a pus în mijloc, şi poftorire s'a făcut a cuprindere! în dicerea: «Iar Dumne4eu bogat fiind întru milă», şi maî ales poftorirea s'a făcut în 4 i e a : «Şi fiind noî morţi cu greşalele». Deci dupre ce a arătat Apostolul cum câ Etesenii şi toţi cei din neamuri erau morţi de greşale şi de păcate', apoi îî inîngâe cu. două chipuri; cu unul adecă dicend: «Intru care dre când u m b l a ţ i » ' şi nu câ ddr acum umblaţi în păcatele acelea întru care întru o vreme atî' umblat, îar cu alt chip dicănd câ păcătuîaţî cu adevărat în-pâ,'stăpâniţi, şi tiranisiţî de diavolul; pentru acăsta totu! păcatelor nu a fost al socotinţe! vostre, ci al ajutătorului păcatelor, al diavolului, carele atât de tare vă stăpânea. Aţi păcătuit dar, dice, voi neamurile, fiind-că umblaţi dupre vecul lumeî acesteea, adecă fiind-că cugetaţi cele ale lumei, şi lucru­ rile cele vremelnice, şi rău întrebuinţaţi vecul acesta, fiind-că vecul de sineşî nu este rău, ci reua întrebuinţare a vâcului," că_ vecul acesta, fiind-că este stricăcîos şi vremelnic, s'a dat ca un povăţuitor nduă dela Dumnedeu, pentru ca să ne îndemne şi să ne deştepte spre a iubi noi cele nestricăcîdse şi vecînice; noi însă fiind-că ne-am aflat întru stricăciunea vâculuî acestuia l'am făcut pre el, nu povăţuitor al nostru, spre nestricăciune, ci împedecător. Iar D o m n al stăpânirel aerului (adecă al văzduhului) Pavel a numit pre diavolul şi nu pre Făcătorul tuturor, prea hulesc blestemaţii Maniheî. Decî domn pre el îl numeşte, p e n ­ tru că omenii aceştia de sine-şî s'au supus luî, şi cei mâi mulţi slujesc luî ca lui Dumnecjeu; însă în singur vecul acesta este şi ţine şi domneşte şi stăpâneşte diavolul şi are stăpânire în aer şi nu maî pre sus de aer, fiind-că în ceriu nu are încăpere, şi loc diavolul, ci de desuptul ceriului unde este şi aerul; pentru a¬ cesta şi Pavel, domn al stăpânireî aerului îl dice pre diavolul, nu căci stăpâneşte p r e aer, sau îl iconomiseşte pre el, să nu fie hula acăsta! ci căci î n ' a e r se zăboveşte şi petrece; pentru-că duh fiind el, pentru adăsta în aer petrece, duh fiind şi aerul şi până în-aer are el puterea şi stăpînirea, ca un stâpânitor asupra celor ce de bună voe se supun lui ). Iar unii, precum c e r

1

1

'). Uniî însă stăpânitorî aî aerului au înţeles pre diavolul, căcî totă puterea luî cu care amăgeşte pre omeni sînt osebitele şi mult înfeluritele năluciri care le plăzmuîeşte şi le închipuîeşte în aer, atât când sînt omenii deştepţi, cât şi când dorm; pentru acesta şi părinţii pre di­ avolul îl numesc zugrav pandomimicesc şi începetor; îar nălucirea o nu— 309 —

este şi dumnedeeşcul Chrisostom şi sfîntul Chirii, stăpânitor al aerului, adecă al puterilor celor din aer, înţeleg. Pentru acesta şi dupre urmare cjice Pavel, al duhului, adecă dupre Domnul şi stăpânitorul al tot duhul celuî din aer; fiind-câ diavolul s'a fost făcut din început de Dumnecjeu încăpător al anghelilor, se vede că şi dupre căderea luî, nu a cădut din începetoria şi stăpânirea, ci stăpâneşte pre toţi demonii, ceî ce împreună cu dînsui aii cădut din ceriuri ). 1

Celui c e acum lucrăză întru fiijî .neascujtăreî.

s

-

-Nu a dis câ diavolul sileşte pre dmenî, Ci Câ.'lucreză tritru fiii nesupunere! *). Din acăsta dar este arătat, că îî stă­ pâneşte pre ei cu voea lor; căci, de. ne-ar stăpâni pre noî sîlniceşte, negreşit şi ne-ar sili; încă şi din următorul, cuvînt ce dice Pavel, este arătat, câ diavolul nu sileşte pre nimeni: «Că lucreză, dice, întru fiii nesupunerei», adecă întru cei ce mese pod cu carea trecând demonii împreună se mestecă cu sufletul şi îl fac pre el lăcaş al neroditorelor şi pătimaşelor înţelegeri, precum d i 'dumnedeeşcul Câîist (Cap LXIV din fij.'qca'lie). Iar Cuv. părinte Simeon făcătorul de minuni, dormi şi stăpânitor al • aerului a înţeles pre diavolul, căcî ei în ser stând, opreşte sufletele dupre morte.de a nu se sui. Ia cerîurî, era aşa cjice anume: „Dumne­ deeşcul Apostol învaţă cjieend, că diavolul, acesta este ca un judecător ce şede maî sus în văzduh; dupre dpmgtuî, stăpânire! aerului cel ce acum lucrează întru fiiî nesupunere!; că^âcestaş Apostol trecând, când s'a răpit, ori în trup, orî afară de trup, până ia ăl treilea ceriu, şi vecjend în aer pre luptătorul sufletelor, a povestit aceştia. Şi dupre urmare dice sfîntul, că demonii ceî ce zăpcîuesc asupf&fireşte-căfeea patimi, aceîa cerceteejă pe fieşte-carele suflet ce să sye,' şi îţ judecă^ p ' el, stând îna­ intea uşilor cerîurilor. Acesta socotinţă o adeveresc şi viaţa M. Antonie şi a M. Macarie cum că osebite vămi aîe demonilor. sînt în aer, care cerceteză pre sufletele cele ce se sue. Cijeşte şi Cuv,. XXXII al cuv. Nicon în tom I al luî şi ve! afla că aduce mărturii pre larg la acesta pricină., între care şi acest înfricoşat cuvînt îl vei affa,; soarele îl dicea dumnecjees­ cul Simeon cel maî sus pomenit: eu ştiu pre'un om întru neamul acesta că este încredinţat cum că acum puţini se afiă carî îşî dau sufletele lor în manile anghelilor, că s'a înmulţit fără de legea şi nedreptatea, şi demoniî sînt carî priimesc sufletele. întreba însă pe Dumnedeu (sfîntul cel maî sus numit) ca să afle ce-va despre graiul acesta şi s'a desco­ perit luî prin Duhul cel Sfînt cum-că din ace?, mii abia un suflet se află în vr.emile acestea a se da în manile anghelilor eşind din trup. 01 mi­ lostiv, milostiv fie ndue Dumnedeul > ') Insemneză însă, că cu tote că demoniî acum se supun diavoluţu însă în 4 ' cea maî de pre urmă a judesăţeî au să-1 ocărască şt să-1 blesteme, vedând că nu au luat nicî un bine din' supunerea luî, ci ma' ales muncă nesfârşită, precum âxce Tolog. Grigorie în cuv. VI la cele nedumerite. •*). Carî sînt fiiî nesupunere! vedi 1&: dicerea: pentru care vine urgiî luî Dumnecjeu preste fiiî nesupunerei. (Col. III, 6). c e

x

i

u a

— 310';-

e

nu se supun lui Dumnedeu, ci se supun diavolului, fără a se sili de dînsui ). 1

'). Nedumerire se naşte aicea pentru ce dumnecjeescul Chrisostom şi sfîntul Chirii au câ este mare vrednicie a ne face noî ceî din neamuri părtaşi cu Israilteniî? însuşi maî sus aî dis câ Christos ne-a suit în cerîurî şi ne-a pus să ş e d e m maî pre sus de tdtă începătoria şi stăpânirea şi acum cum dicî nduă, câ este mare vrednicie a ne uni cu Israilteniî? L a acesta răs­ punde nduă Apostolul, că aşa, cele. ce le-am câ s'au îmbrăţişat amenddue firile Ufiâ CU, al'tă^ â'dumnedeirei şi a omenireî ). Şi dupre alt chjp încă a stricat vrajba Christos şi păretele c e l din mijloc al păcatului, fiind-că păcat nu a făcut şi fiind-că tdtă legea o a plinit; căci legea era îngrădirea fiind-că s'a dat spre siguranţia omenilor pentru a-i îngrădi şi a-î opri dela p ă c a t e . Călcându-se însă şi ne păzindu-se legea, dupre acesta a arătat păcatul părete din mijloc nu pentru ca să mai siguripsescă pre dmenî, ci pentru ca sâ-î despartă dela D u m n e d e u ) . 15. L e g e a p o r u n c i l o r c u d o g m e l e nelucrătdre făcendu-o. Pentru ca se nu dică cîne-va: decî, c e am câştigat dela Chri­ stos, dacă ne-a slobodit \ adecă d e călcările d e legi cele d e mai înainte şi îarăşî sîntem siliţi a păzi aceeaşi lege? Pentru acăsta Apostolul dice aicea că Christos şi însăşi legea acesta o a dezlegat; căci Christos ne-a dat legea, pentru ca să ne propăzâscă de păcat şi fiind-că nu o am păzit, în vreme c e 1

a

: ') Dumnecjeescul Maxim însă aşa tâlcueşte cjicend: „Precum socotesc, perete din mijloc a numit pre legea cea firesca a trupuluî, îar îngrădire pre atârnarea cea în legea trupuluî asupra patimilor, adecă păcatul; că singură atârnarea cea către patimile necinstei, a legeî fireî (adecă a părţeî deleî pătimaşe a firet) face îngrădire, despărţind pre trup de suflet de cuvîntul faptelor bune dupre fapta cea către trup, prin mijlocirea su­ fletuluî, neertând a se face trecere; îar dupre ce a venit Cuvîntul, şi pre legea fireî adecă pre pătimaşa parte a fireî biruind'o, a stricat pre ţine­ rea patimilor celor dupre fire ce este în trup" (Cap. LXIII alteî foea. 6 din Teolog.) 2) Iar Fotie cjice, a dezlegat vrajba Christos în trupul său: adecă prin trupul; că de;nu ar fi murit pentru noî nu s'ar fi dezlegat păcatul ca-, rele ne-a despărţit de Dumnedeu. Că îndoită era vrajba şi îndoit pere-;, tele cel din mijloc sau şi întreit, adecă vrajba ceea ce o aveau Evreii .cu ceî de alt neam; vrajba ce o aveau amendouă părţile acestea cu Dum­ nedeu şi vrajba ce o avea tot neamal omenesc cu angheliî; îar Chri­ stos a deslegat pre câte trele vrăjbile acestea. Iar Coresie cjice, că dupre sfîntul Amvrosie şi fericitul Ieronim, perete dinmijlocera idolo-slujirea şi totă mincinosa religie. Iar dupre toţî (învăţătorii) vrajba era ceea ce aveau în mijloc Evreii cu neamurile, că Evreii se făleau întru tăerea împrejur şi cu Tablele Legeî cele de petră şi urau ca pre nişte câni pre ceî de alt neam. Iar ceî de alt neam îarăşî rîdeau pre Evreî pentru acesta.şi, dimprotivă îî urau. -

323 -

trebuea a ne pedepsi pentru călcarea iegeî saie, Christos a des­ legat legea aceea şi ne-a slobodit de dînsa, precum ar face un părinte Iubitor de fiî, carele dând pre copilul seu la un pe­ dagog ca sâ-1 povâţuîască şi fiind-că copilul luî nu ascultă, ta­ tăl lui, în loc sâ-1 pedepsescâ l'ar slobodi desăvîrşit de peda­ gogul acela. Iar legea poruncilor numeşte Pavel pre Legea cea Veche, fiind-că poruncea omenilor despre petrecerea vieţei. Iar dogme numeşte pre credinţa cea în Christos, fiind-că acesta se alcâtueşte prin dogmele cele despre Dumnedeu')> ca cum ar dice câ Dumnedeu în locul vieţuireî şi a petrecereî a le­ giuit ndue credinţa; fiindr-că noi hristianii nu ne-am îndreptat din poruncile legei, care rânduesc să facem cele şi cele,- ci credend numai cu inima şi mărturisind cu gura pre Domnul iisus Christos, ne-a mântuit: «Câ de vei crede, djce, cu inima ta şi vel mărturisi cu gura ta te vei mântui» (Rom X, 9 ) ; sau dogme numeşte pre sfâtuirile cele hotârâtdre ale Domnului precum a¬ cesta: «Iar eu dic vdue nicicum a v£ jura» (Mat. V, 3 4 ) ; şi: «Iar eu clic vouă a nu sta împrotiva celui rău (Tij. 3 9 ) ; şi: «Iar eu d'c vouă sâ Iubiţi pre vrăşmaşii voştri» (Tij. 4 4 ) . Ca pe amendoî sâ-îzidescâ întru sineşî întru un o m nou. Nu dice însă aicea Pavel câ Christos a făcut pre Elin şi pre cel de alt neam Evreu, ci cum că 'î-a suit pre amândouî întru o stare maî bună ) . \ Şi nu a dis ca sâ-I prefacă pre ei, ci ca să-î zidâscă, pentru ca sâ arate vederat ceea ce se dice, şi .cum că nu se cuvine a ne lepăda de acest-fel de stare la care ne-am ridicat de către Christos cei din alte neamuri şi Evreii, precum nici în¬ ') Intr'o unire şi Teodorit dice: „Christos a încetat acele câte pre noî şi pre aceîa îî despărţea, că acesta o a d' legea poruncilor, că nu a stricat porunca acesta: să nu. preacurveştî, să nu ucicţî, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb, mărturie mincinosă, împrotiva apropeiuî teu; nicî pre acesta: cinsteşte pre tatăl teu şi maîca ta; nicî acesta: să nu pofteşti pre femeea apropeiuî teu, şi căte ca acestea; că acestea le-a arătat stăpânul Christos şi celui ce voeşte a afla calea vieţei celeî veşnice. Iar dogme a numit pre învăţătura cea evanghelieescă, fîind-că-întru alegerea socotinţei stă isprava sâvîrşireî, că cela ce pote a încăpea, 4i > încapă (Mat. XIX, 12). Şi curat legea poruncilor iţice Pavel, că Christos a stricat partea legeî ceea ce se numeşte slujito-săvîrş'itorescă care învaţă pre Israiltenî şi pre preoţî despre jertfe şi despre stropiri şi despre tăerea împrejur şi despre cele-l-alte ce sînt de prisos, şi nu de nevoe fireî; asemenea şi partea legeî cea numită politicescă, care înveţa despre cele ce se' cuvenea ocârmuireî ceiî deosebite a neamului Israiltenilor şi nu partea legeî ceea ce se numea moralîcescă; că acesta nu a venit să o strice Christos, ci să o plinescă, şi vedî despre acesta la suptînsem­ narea djcereî: „Că voi fraţilor v'aţî chemat spre sloborjenie" (Gal, V, 3 3). *) Iar Coresie chce, că Christos a unit pre ceî de alte neamuri cu Is­ railtenî întru norod şi întru trup. 2

s:

ce

suşîrile zidirei şi ale fireî pot a se lepăda şi a se tăgădui. Iar dicerea: «Intru sineşî», se înţălege sau câ prin sineşî, fiind-că nimenea altul a lucrat zidirea şi unirea acăsta a amândoror fâră numai însuşi Christos prin sineşî; că topind pre Israiltănul şi pre cel de alt neam ca întru o topitdre, pre amândoi i-a arătat un om nou şi minunat. Sau şi aşa se înţelege: cum câ însuşi Christos maî întâiu s'a dat pre sineşî pilda şi închi­ puire celor de alt neam şi Evreilor şi arâtându-se însuşi maî întâîu ceea ce î'â făcut pre aceîa din început, adecă om fără de păcat, apoî mijlocitor făcându-se între amândouă părţile acestea şi apucând pre israiltenî cu o mână şi cu cee'a-i-altâ pre Ceî de alte neamuri şi amestecându-I şi perdând tdtă în­ suşirea şi patima cea străină a fireî lor a doua oră ' 'î-a p l ă s ­ muit pre ei prin foc şi prin apa, adecă prin dumne4eescul botez şi prin sfintul Duh. Decî Dumnedeu Cuvîntul întru sineşî adecă întru omenesca fire, ceea ce este obştească atât Israiltenilor cât şi neamurilor şi pentru amândouă părţile acestea s'a luat de către dînsui;—întru acâstă fire, dic, curată fiind de tdtă stri­ căciunea şi vechimea păcatului, a zidit pre amândduă norddele intru un om nou, slobod de bătrâneţe şi vechimea păcatului, fiind-că maî mult cei din neamuri şi Israilteniî nu se haractirisesc cu vechile însuşiri, ce le aveau cei din neamuri adecă cu netăerea împrejur, îar Israifteniî cu tăerea împrejur; ci însuşirile omului celuî unul închipuit dupre Christos, acelea haractirisesc pe amân­ dduă neamurile acestea. Insă maî curat vei înţelege acăsta ce se 4'ce aicea de către Apostolul, de vei înţelege adecă pre Christos ca patra cea din capul unghiului, iar pre Israiîitenl şi pre cei din neamuri de îî vei înţelege ca pre doi pereţi ce se zidesc şi şe unesc cu petra cea din capul unghiului, precum şi însuşi Domnul,aşa s'a asemănat pre sineşî dicând pentru sine Z i ­ cerea cea psalmicăscă: «Petra care nu 0 au băgat în semă zidi­ torii acesta s'a fâdşt în capul unghiului». (Mat. XXI, 42). Făcând pace. Christos a făcut pace "unind pre Israiltean cu cel de alt neam, care acăsta se face când amândoi cred în Christos; iar ma: ales â făcut pace Christos unind pre amândduă neamurile a cestea cu Dumnedeu, care acesta înţelegere este mai apropiate decât cea dintâui, precum arată şi cuvintele luî Pavel cek urmâtdre: 16. Ca să reîmpace pre amendoî întru un trup cu Dum­ nedeu prin cruce. Nu a dis pentru ca să împace, adecă ca să-I împrietenesc; Christos, ci pentru ca sâ reîmpace adecă ca să-î reîmpriete — 325 —

nescă arătând cu (Jicerea acesta Apostolul cum că omenesca fire s'a fost împăcat cu Dumnedeu prin lege, apoî îarăşî prin călcarea legeî s'a făcut vrăşmaşă şi prdtivnică maî mult cu Dumnedeu; pentru acesta a fost trebuinţă larăş a se împrieteni cu Dumnecleu. Insă împrietenirea acesta fiind-câ s'a făcut d e ­ plină si desăvîrşită, pentru acesta cu dreptate s'a numit de Pavel reîmpăcare, adecă reîmprietepire; c^cî propunerea « r e » , însemnecîâ pre totul şi pre deplinătate. Iar «întru un trup» Christos pre;• amendoî î-a reîmprietcnit întru. aî seă trup, d e ­ săvîrşit l-a împăcat-'cu Dumneddu pre Israilitenî şi pre ceî din neamuri, suferind însuşî prin moartea cruceî osândirea ceea c e era datore a se da amendoror neamurilor; care acesta şi maî sus o a arătat Apostolul d i c e n d : «Că Christos a stricat vrajba în trupul seu şi că pre amendouî î-a zidit întru sineşî». Uniî însă dicerea: «Intru unt rup» o au înţeles cum că Christos pre Evreî şi pre ceî de alte neamuri dupre ce s'a făcut un trup al căruia trup însuşî este capul, aşa desăvîrşit l'au împri­ etenit cu Dumnecjeu şi Părintele

Omorând vrajba întru sineşî.

.Nu a cjis: deslegând vrajba, ci cu o cjicere maî vie a dis: ucîgând-o şi omorând-o desăvîrşit în cât a nu mal putea vrajba acesta a se mai scula şi a maî învia. Dar cum Iarăşi se ridică vrajba acâsta şi se fac omenii vrăşmaşi şi luptători împrotiva lui Dumnedeu? Răspundem la acesta cum că vrajba aceea/de mal înainte maî mult nicî o dată va mâl învia, nicî se va sculă, ci noî cu pecatele c e le facem în urma sfîntuluî Botez naştem altă vrajbă cu Dumnedeu. Tar dicerea: întru sineşi, în­ semneză că Christos a omorît vrajba prin cruce adecă prin T^umnede-ipostatnieul săii trup; pentru-câ vrajba dmenilor cea către Dumnedeu, Christos şi cu crucea o a omorît şi cu trupul seu,, cu carele a priimit şi mortea c e a d e cruce. *

17. Şi viind a bine vestit pacea, ndue celor de departe şi celor d e ; aprdpe. : ) . Dintre aceşti câţî-va unul este şi înţeleptul Fotie, care cjice: „Cum că cjicerea: întru un trup, arată Pavel pre împrietenia ce a făcut amen­ doue norodele, adecăneamurile şi Evreiî întru sineşî; îar cjicerea: „Cu Dumnecjeu", arată pre prietenia ce amend6ue aceste fieamurî o au făcut cu Dumnecjeu". Iar Teodorit se uneşte cu dumnecjees eul Teofilact în. tâlcul acestei cjiceri: „A omorât, cjice, Christos vrajbe,'prin cruce, proaducend jertfa cea fără de prihană: şi a împăcat pr^ amendoue neamu­ rile adecă pre ceî din alte neamuri şi pre ceî din'Evreî într'un trup, care pentru toţî s'a proadus pre sineşî ca aceştia într'un trup sâ p.etrecă şi pre toţî ceî ce cred un om î-a numit; fiind-că u.n cap este al tuturor stăpânul Christos, iar ceî ce s'au învrednicit de mântuire plinesc rânduîaîa trupuluî. l

)

;

— 326 —

Nu a trimis, dice, anghelî sau vre un o m , ci însuşî Fiîul luî Dumnedeu acesta a venit pre păment şi luând asuprăşî rânduîaîa şi chip d e slujitor şi supus şi d e propoveduitor a vestit 6 menilor pacea cea câtre Dumnedeu şi celor c e erau departe de Dumnedeu, adecă neamurilor şi celor aprdpe adecă Evreilor, fiind-că Evre» se arătau a. fi maî apropiaţi d e Dumnedeu; pentru acesta despre acesta pace a dis Domnul: «Pace las v o u e » (Ioan X l V , 2 7 ) ; şî; «Indrăsniţî, eu âm biruit lumea» (Ioan X V I , 33)';7şi. sTâtăl rneu -pre voi: y e ^ i b e ş t e şi voî pre mine m'aţî iubit» (Ioan XjtV, 23)-; işiV«Tote câte veţi cere, veţi lua» { M a t . X I , 2 4 ) ; că tote dicerile acestea, semne sînt prea adevărate ale păcei dmenilor ceiî către Dumnedeu.

18.

C u m că prin acesta

a v e m amendoî

apropiere

întru un D u h câtre Părintele. Stăpânul nostru Christos, urgia, dice, ce avea Dumnedeu Părintele asupra dmenilor, o a topit cu mortea sa; îar dupre ce o a topit ne-a făcut şi vrednici d e dragostea cea dela P ă ­ rintele prin Sfîntul Duh, hărăzind pre âmbe părţile şi pre ceî din neamuri şt pre Evrei, cu unul şi acelaş dar; pentru-că nu a dat Evreilor mai rnult dar, ca unor ce erau mai aprdpe d e Dumnedeu, îar noue celor din neamuri mal puţin, ca unor c e eram mal departe d e Dumnedeu, n u ; ci cu unul şi acelaş Duh a dat amenduror părţilor pre acelaş Dar şi aşa a adus pre amândduă părţile pline d e daruri la cerescul Părinte. Sau dicerea « î n » , este în loc d e «prin» şi se înţelege cuvîntul într'acest chip: câ prin însuşî Fiîul şi Duhul ne-am adus toţi şi cei din neamuri şi Evrei la Dumnedeu; căci şi Domnul a d i s : «Nimenea vine către Tatăl, fără numaî prin mine» (Ioan X I V , 6) ' ) .

1 9 . D e c î dar numaî sînteţî streini de acum şi nemer­ nici, ci împreună cetăţeni cu sfinţii. De vreme c e robul nu remâne în casă, îar fiîul remâne în vec, precum a dis Domnul (Ioan VIII, 3 5 ) , deci cei c e nu vor rămânea să dobândâscă cetatea cea d e sus, şi locuinţa împă­ răţiei luî Dumnedeu, aceîa nu sînt fii, ci robi- Noi hristianiî însă, dice Pavel, acum nu sîntem acest-fel, ci sîntem c o n c e ­ tăţeni aî sfinţilor, nu prost aî Iudeilor, ci aî sfinţilor acelora şi drepţilor Patriarhi şi ai Prorocilor şi la aceeaş locuire şi cetate ne-am scris şi noî, adecă la ceea c e este în ceriurî şi care ră­ mâne şi pre care aceîa o d o r e a u * ) . ) Vecjî şi suptînsemnarea cjicereî: „Prin carele am luat Darul_şi A postolia, adecă trimiterea" (Rom. I, 5). *) Pentru acesta şi aiurea Apostolul cji° j dupreTeodorit, despre A]

e

— 327 —

Şi însuşiţi al luî D u m n e z e u . Aceîa, dice, ce drepţi şi sfinţî ceî vechi, ceî mal înainte de lege şi ceî în lege cu multe ostenele a fost câştigat, acesta noî hristianii o am câştigat în Dar, adecă a ne împrieteni cu D u m ­ necjeu. Iată care este nădejdea chemare! hristianilor, care la începutul trimitere! o a dis Pavel; iată pentru care nădejde ne-am chemat de Dumnedeu la credinţă, pentru ca să luăm adecă nişte Darurî acest-fel de marî.

20; Zidiţi fiind pre temelia Apostolilor şi a Prorocilor, Vrând Apostolul j>ă arate covîrşitdrea. unire c e o a luat ,ceî din neamuri cu prorocii şi cu Apostolii a dis că aceştia sînt zidiţi asupra temeliei Apostolilor şi a prorocilor, ca, cum ar dice câ prorocii şi Apostolii sînt temelie; iar voi cei din neamuri aţi împlinit ceea-1-altă zidire; în cât toţî şi aceîa şi voi, v'aţi făcut o biserică şi un locaş al luî Dumnecjeu Acesta c e o dice aicea zidire a celor din neamuri asupra temeliei prorocilor şi a patriarhilor în trimiterea cea către R o ­ mani, o a numit altoire ( R o m . X I , 1 9 ) ; mai întâiu însă a pus pre Apostoli dupre vrednicie şi rânduîala măcar deşi dupre vreme sînt în urma prorocilor.

Pdtra cea din Christos.

marginea

unghiului

fiind

însuşi Iisus

Acela, dice, carele ţine împreună pre tdte este Iisus Chri­ stos, petra cea din marginea unghiului; căci precum pdtra ceea ce se pune în unghiul zidului împreună ţine pre amendoî pă­ reţi! şi temeliile, cu asemenea chip şi Christos, petra cea gân­ dită, împreună ţine şi temeliile Apostolilor şi ale prorocilor şi păreţii şi zidirea celor din neamuri şi a Evreilor. V e d i însă, o cetitoriule, că Pavel une ori cjice pre Christos că de sus îm­ preună strînge şi împreună ţine pre tot trupul, când maî sus îl numeşte c a p ; îar une ori dice că Christos împreună ţine d e desupt pre tdtă zidirea bisericeî, precum aicea îl numeşte p e ­ tra în capul unghiului şi aîurea îl numeşte temelie pentru avraam: „ Că aştepta pre cetatea ceea ce'şî avea temeliile, al căruia meş­ terul şi ziditorul este Dumnecjeu". • ')• Pentru acesta şi purtătorul de Dumnecjeu Ignâtie scria către Efesenî cjicend, că ne-a întemeiat pre noî Christos pre petră, ca pre nişte petrii alese şi iscusite spre zidirea Părintelui, întru cele de sus spre Christos înălţându-ne, carele s'a restignit pentru noî şi a între­ buinţat în loc de dreptate şi de cumpănă pre Duhul cel Sfînt. Iar Ieronim cjicea: „De sîntem petrii vii şi bine formăluite împireună să ne alcă­ tuim în casa luî Dumnedeu". Cum însă ne vom face petrii în patru cornurî şi iscusite spre zidire a caseî Domnului? Ne învaţă Ava Dorotei cjicend: răbdarea şi dragostea şi smerenia face petra în patru cornurî care nicî o dată cade din alcătuirea caseî luî Dumnecjeu (la" Coresie). :

— 328 -

cestaşi pricină: «Că temelia, dice, alta nimenea pote a pune afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Christos» (I Cor. III, 11).

2 1 . Intru carele totă zidirea împreuna alcătuită creşte spre biserică sfîntă întru Domnul. Asupra petrei aceştia, ceiî din capul unghiului, dice, adecă pre Christos, tdtă zidirea, adecă toţi hristianii împreună alcătuiţi şi uniţi potrivit şi cu nedespărţire, cresc şi se deplinesc, în cât toţî se fac o biserică sfîntă a luî Dumnedeu, dupre ceea ce este scris: «Că voîu locui, şi voîu umbla întru dînşiî» (Levit. X X V I I , 11). Pentru câ şi.toţi de obştie şi în biserică şi adunarea hristiani­ lor este o biserică a luî Dumnecjeu şi îarăşî fieşte-care hristian în deosebi este biserică a lui Dumnecjeu; îar dicerea «Intru D o m n u l » , însemneză că prin Darul Domnului ne-am făcut bi­ serică a lui Dumnedeu şi nu prin ostenelele ndstre. Dicend Insă Pavel că împreună fiind potriviţi _arată c u m că într'alt fel nu putem a ne face biserică a lui Dumnedeu fâră numai de vom avea viaţă îmbunătăţită şi asemenea cu petra cea din c a ­ pul ughîuluî, adecă cu Christos asupra căruia ne zidim.

2 2 . Intru carele şi voî împreună v'aţî zidit spre l o c a ­ şul luî Dumnedeu întru Duhul. Şi toţi hristianii, dice, pre petra acdsta adecă pre Christos împreună se alcătuesc; împreună însă cu aceştia şi voi E f e s e niî împreună v'aţî alcătuit pentru ca să fiţi toţi întru duhul un locaş al lui Dumnedeu, adecă prin lucrarea şi Darul Sfîn­ tului Duh, sau a dis : «Intru duhul» spre osebirea zidirei ceiî simţite, ca cum ar d i c e : pentru ca să ve faceţi toţi duhovni­ cescă sălăşluite a lui Dumnedeu. Deci din aceste cuvinte să închee currt că acesta împreună zidire are a se face până la a doua venire a luî Christos, prin? ceî - c e în tote dilele cred întru Christos şi se zidesc~cu dînsui în faptele cele" bune. 1

C A P . III.

1. Pentru acesta eu. Pavel legatul luî Iisus Christos pentru voi neamurile ). — 1

Dupre ce a spus Apostolul provedenţia şi iubirea de dmenî a luî Iisus Christos, ceea ce s'a iăcut pentru noi, acum intră şi în purtarea de grijă, c e însuşi a arătat pentru însuşi cei din ') Insemneză, că dupre Teodorit nominativul acesta se dă jos la cji­ cerea: „Plec genunchile mele către Părintele Domnului nostru Iisus Chri­ stos" la stih 14. Iar cele-l-alte cuvinte dela acestaşî până la stihul acela sînt în mijloc şi se cjice forma acestei cuprindere dupre ritorî şi duh (period), dupre îndelunga vorovă ce are. -

329 -

neamuri, şi ca cum ar dice, fiind-că o purtare de grijă ca aacesta a arătat stăpânul meii Iisus Christos pentru voî, de nevoe este şi eu să arăt pentru vot provedenţia mea cea d u ­ pre putere pentru voî. Şi iată că pentru mântuirea vdstră me. aflu în legături şi în lanţuri; şi dacă Domnul s'a răstignit pen­ tru voi şi eu pentru vdi sînt legat. A , clis însă că sînt legat pentru voi neamurile, pentru ca să arate, că nu numai hu mă îngreţeluesc de voi ca de nişte netăiaţi împrejur şi d e alte nea'mu.^-'-pţecwn; ceţa-l-^lţi Evrei se îngreţeluesc de voî,. ci. încă şi. legături priimesc pentru dragostea vdssră. şi mă laud a; mă numi pre sine-mî legat al luî Christos pentru voî.

2. D e veţî fi audit însă iconomia mie spre voî. •

darului

celuî dat

Aicea, arată Pavel prodicerea care o a dis Domnul către A¬ postolul Anania pentru dînsui, adecă- cum c ă vas de alegere este mie acesta, de a purta numele meii înaintea neamurilor şi a împăraţilor şi a fiilor luî Israil; (Fapt. I X , 15). Şi pre d e s ­ coperirea încă a tainei credinţei neamurilor, iconomie a da­ rului o numeşte, pre care Pavel nu o a învăţat dela dmenî; aşa dice, a iconomisit Darul luî Dumnezeu ca să fiu chemat de sus dela cerîurî şi să mă orbesc eu carele eram neîndu­ plecat la lumina credinţei luî Iisus Christos, ca măcar prin o r ­ birea ochilor meî celor simţiţi sâ mă înduplec spre lumina a¬ cesta şi să cred. Adauge însă că vdue s'a.dat darul acesta; că Iisus Christos cel ce m'a chemat pre mine a clis m i e : «Mergi, că la neamuri departe te voîu trimite pre tine» (Fapt. X X I I , 2). Drept aceea totul este al Darului lui Dumnecjeu şi eu la - a c e s t a nimica am adaus dela sine-mî.

3. Că dupre descoperire a făcut cunoscută mie taina. Iată lucrul dumnecjeesculuî dar adecă descoperirea tainei ceiî pentru neamuri; că cu adevărat- taină este a se ridica neamu­ rile din smerirea şi prostimea lor ceâ mai d e - p r e urmă ce o aveau, la cinste şi vrednicie maî mare decât cea a iEvreilor. 1

Precum maî înainte am scris întru p'aţin. A d e c ă despre care am ch' î sus, adecă-pentru cum s'au chemat neamurile, care erau departe de Dumnedeu şi despre chipub cum s'au zidit acestea asupra prorocilor şi a patriarhilor şi câte ca acestea. Iar «întru puţin» a d i la,16c de, în scurt, şi prin puţine am arătat ). s

m a

4. Din care cetind puteţi cundşte cunoştinţa mea c e a întru taina Iul Christos ). 1

A m scris, cjice, nu cât se cuvenea, ci dupre puterea vdstră, şi pre cât puteţi voî a înţelege; însă şi din cuvintele acestea ce am scris maî sus puteţi sâ. înţelegeţi înţelegerea şi c u n o ş ­ tinţa ce am în taina lui Christos, adecă cum c â am cunoscut taină J u i Christos şi am feţeles Că şede Christos de-a drepta luî Drjţţţme'deij "^PărîfiteifeC^ţîtti dă-:şi j>fc&i)pî ne-a pus împre­ una " a-;şedea eu iftţeşî;-futn câ pre trAdudduă norddele, pre Cei din neamuri şi din Evrei întru sineşî î-a zidit, întru un o m nou şi câte altele sînt potrivite tainei aceştia."12)ecî din a c e s ­ tea ce a arătat mie Dumnecjeu veţî cundşte, dice, vrednicia şi priceperea mea cea mare şi cinstea; căcî cum că este mare cinstea şi fericirea aceluia ce-i arată Dumnedeu tainele sale, maî înainte apucând David o a strigat acesta dicend: «Nu a făcut aşa la tdte neamurile şi judecăţile sale nu le-a arătat lor» (Psalm. CXLVII, 9) şi Varuh d i c e : «Fericiţi sîntem noi Israile căcî cele plăcută lui Dumnedeu cunoscute sînt nduă» (Varuh IV, 4 ) . i

5. Care întru cele-l-alte jneamurî nu s'a făcut cunoscută fiilor dmenilor, precum acum s'a descoperit sfinţilor luî prorocî şi Apostolî întru Duhul. Dar ce? Nu ştiau prorocii taina cea despre Christos? Şi cum dice Christos că, Moîsi şi prorocii au scris pentru mine ? «Că de aţi crede pre Moîsi m'aţî crede pe mine; că acela perttru mine a scris» (Ioan V , 4 6 ) . Şi îarăş: «trebue a se plini tdte cele scrise în legea lui Moîsi şi în prorocî şi în psalmi pentru mine» (Luca X X I V , 44). Şi îarăş: «Cercetaţi scriptu­ rile... că acelea sînt cari mărturisesc pentru mine» (Ioan V , 39). La acestea dar răspundem: mai întâîu, cum că Pavel aicea elice că nu s'a descoperit taina luî Christos nu prorocilor, ci tuturor dmenilor; pentru acăsta a şi adaus: «Care altor nea­ muri nu s'a făcut cunoscută lâ fiii dmenilor; şi al doilea, cum câ taina lui Christos nici la proroci s'a descoperit atât de arătat precum s'a descoperit acum prin lucruri Apostolilor şi prorocilor celor din Testamentul cel Nou prin Sfîntul D u h ; căci

') Şi Teodorit într'un glas tâlcueşte cţ'eere.a acesta: „Dicerea am pros­ cris însă întru puţin nu precum uniî o au luat, ca ar fi scris altă E¬ pistolie, că nicî despre ale sale dice că a proscris, ci despre taina a¬ cesta; că a cţ' acesta, cum că dupre descoperire s'a făcut cunoscut mie

taina, precum mai înainte am scris în puţin, adecă despre care acum am sofis; fiind-că din început a vorovit despre acesta, până la acesta parte a Epistoliei. *) Insemneză, că dupre înţeleptul Fotie, dicerea acesta sau dupre for­ ma săritore către chipul cel drebt "şi obicinuit a voroveî să poftoreşte adecă către ceea ce puteţi voî a înţelege noima mea cea întru taina lui Christos; sau prin lipsita publicarisire cu cele diaciîa prin cele de maî înainte diseTTidecă a înţelege pre cunoştinţa mea cea întru taîna luî Chri­ stos (Epistola LV către Gheorghe al Nicomedieî). •

— 330 —

— 331 —

s

1

s

'

de nu ar fi învăţat Duhul cel Sfînt pre Vîrfelnicul A p o s t o ­ lilor Petru prin faţa cea de masă ce s'a pogorât din ceriu, care avea într'însa tote hîarelc păm ntuluî şi d e nu o -ar fi descoperit acesta lui Petru, cum că Dumnedeu pre tdte nea­ murile le priimeşte la credinţă..., cu adevărat Petru nu âr fi priimit să boteze pre Cornelie şi pre toţi casnicii luî (Fapt. X ) ' ) . Şi vedi -câ Duhul cel Sfînt nu a descoperit lui Petru pentru Evreî, ci pentru ceî de alte neamuri fiind-câ cu adevărat mare lucru era a se priimi J la credinţa luî Christos spurcaţii păgâni. Pentru acesta prorocii ceî mal înainte de Dar nu ştiau atât de curat taina acâsta d e vreme c e acela atât d e m a r e şi Vîrfeh nicul Petru a avut trebuinţă a se învăţa despre taîna acâsta a neamurilor, dela Sfîntul Duh.

6. C a să fie neamurile împreună moştenitori şi împreună un trup, şi împreună părtaşi făgăduinţei luî întru Christos prin Evanghelie. Nu s'a descoperit dice taina acesta la alte neamuri, că vor fi adecă împreună moştenitdre şi neamurile împreună cu Isra­ ilteniî şi împreună părtaşi al făgăduinţei celei c e Dumnedeu ') Şi Coresie nu se dumereşte aicea şi djce: „Dacă Christos şi chema­ rea neamurilor ar fi fost procunoscută prorocilor, cum cjice Pavel că nu s'a făcut cunoscută fiilor omenilor? Spre dezlegarea nedumerire! însă aduce pre dumnecjeescul Chrisostom şi pre Ieronim cjicend cum că fiilor omenilor nu a fost cunoscută dar nu prorocilor; câ prorocii nu sînt fiî aî omenilor, ci fiiî aî luî Dumnecjeu; sau chemarea neamurilor nu a fost cunoscută multora, ci la mulţî, dupre Chrisostom; şi nu era cu­ noscute neamurile, că au să se asemeneze dupre Dar şi dupre cre­ dinţă cu Israilteniî şi că au încă a-î şi covîrşi pre eî". Ci şi purtătorul de Dumnecjeu Maxim propune o nedumerire ca acesta, cum că dacă Domnul a cjis dupre înviere: mergând învăţaţi pre tote neamurile, cum Petru apoî a avut trebuinţă de descoperire prin faţa cea de masă din ceriu pogorâtă, ca să se înveţe că Dnmnecjeu priimeşte pre neamurî, sau cum Apostolii ceî din Ierusalim aucjind că Petru a botezat pre Cor­ nelie şi pre toţî casnicii luî să despotariseau cu Petru? Decî dezlegând ne­ dumerirea acesta cjice că mult a avut trebuinţă Petru de dumnecjeesca descoperire pentru neamurî, fiind-că nu ştia că nu este nicî o osebire între tăerea împrejur şi între netâerea împrejur dupre credinţă, nicî ştia curat că se cuvine a se învăţa neamurile fără de slujirea cea arătată dupre lege. Pentru, acesta şi Domnul a descoperit luî taîna cea des­ pre acesta a sfatuluî seu cel negrăit; pentru că alta este cuvîntul porunceî şi alta chipul dupre carele trebue a se face porunca; de aceea Petru luând dela Domnul porunca a se învăţa neamurile, nu s'a apucai să le înveţe, ci aştepta să i se arate de Christos; şi chipul cu carele urma a le învăţa pre neamurî, carele era că neamurile trebuiau să fie chemate şi să se mântuiască fără de tăerea împrejur şi fără de cele-l-alte trupeşti (ceremonii); fiind-că Cuvîntul ştie tăerea împrejur duhovnicesc! pre tăerea pătimaşă plecăreî sufletului către trup (La şirul tîlc. Evanghelia luî Mateî (Cap.-XXVIII, stih 19).

— 332 —

o a dat lui Avraam; că Israilteniî se împârtăşau de făgădu­ inţa acesta a lui Dumnedeu, ca un neam sfint c e erau; s'au împărtăşit însă împreună cu dînşii d e aceeaşi făgăduinţă şi c e l din alte neamuri, cari sâ socoteau necuraţi. Dar cu c e chip s'au împărtăşit d e acăstă? «Intru Christos» adecă prin credinţa luî Christos, care credinţă s'a pricinuit lor prin propoveduirea. Evangheliei. Nu s'a îndestulat însă Pavel a numi pre neamuri numai împreună moştenitdre şi împreună părtaşa, c i . pentru ca sâ arate multa şi covîrşitdrea rudire şi unire, c e o au luat neamurile cu Israilteniî, le-aii numit pre ele împreună Tm trup," fiind-câ''"cef 'de. alt neam şi sfinţii Israiltenî s'au făcut un trup amândouă neamurile împreună ţiindu-se d e un cap adecă de Christos. —

•7. A l căruia m'am făcut slujitor -dupre dăruirea D a ­ rului luî D u m h e d e t i , c e s'a dat "mie,"-dupre lucrarea

pu­

tereî luî. ; • -I_5 i Eu, dice, m'am fâcut slujitor evartgheitee^teî propoveduirî ceiî maî sus disă, prin care au credut neamurile în Christos şi pentru evanghelicâscâ propoveduire acesta acum mă aflu în l e ­ gături; însă slujba acesta nu este ispravă a mea, ci este dare a dumnedeesculuî Dar, care s'a d a i - m i e ; , nu prost şi sără­ c e ş t e ; ci cu putere şi cu îmbelşugare"pree-um se cuvenea luî Dumnecleu, celui ce acâsta o a lucrat întru mine. Sau se în­ ţelege şi aşa, că Dumnedeu, carele a dăruit mic slujba acâsta a Evanghelieî, însuşi mî-a dăruit şi putere, fiind-că nu era de ajuns numaî vrednicia şi Darul acesta ce mî-a dat d e nu s'ar fi adaus mie şi puterea dela dînsul;_ pentru-câ treî lu­ cruri se cuvine a produce sfinţiţii propoveduitorî şi dascălii la slujirea evangheliceşteî propoveduirî.; suffelţ55arele să iubescă pri­ mejdiile, înţelepciune şi pricepere .şi viaţârfţeprihănită. Insă este trebuinţă pre lângâ acestea a arăta şi Dumnecleu putere întru dînşiî prin care se vor face aceste -tre¥dntfătdră şi aducătore de rodurî: «Că Domnul, dice, va da graîu celor c e bine vestesc cu putere multă» (Psalm. X X X I X , .^'.""^5^^_:;zE;_-. 1

8. Mie celui maî mic decât toţi sfmţiîs'a dat Darul acesta. Fiind-că Pavel are a spune mărimea^3umhedeesculul D a r celuî c e s'a dat luî, vedî c e dice penteţr-sineşi dela smerita cugetare; pentru-câ el dupre atâtea îspMvCşi "bunătăţi şi n e voinţe se numeşte pre sineşi mal mic nu numai decât A p o ­ stolii, ci şi decât toţî sfinţii, adecă hristianiî; însă cuvîntul a¬ cesta este" mai mare în cât despre smerenie decât cuvîntul acesta c e a d i s : «Carele nu sînt î n d e s t u F a ' m ă numi A p o s t o l » (I Cor. X V , 9 ) . _ ' :

— 333 -

Intru neamuri Christos.

a

bine-vesti

neurmărita

bogăţia luî

Care dar, dice, s'a dat mie? Acesta de a propovedui la• neamuri Evanghelia, căcî ceî-l-alţî Apostolî propoveduîau Evan­ ghelia la Evreii ceî tăiaţi împrejur, îar Pavel o propoveduea la neamuri; drept aceea cel maî mic decât cei-l-alţi căruia îi s'a încredinţat slujba cea maî mare dupre urmare trebuia a avea şi darul mai mare pentru-că acela ce s'a rânduit de ..putoned^ij sâ îhîdreâ iâ ."credinţă pe cele-l-alte neamuri, pre cei; maî tei „decât. Eweiî, el: dupre acesta este mare, măcar deşi era m i c ; în cât isprava era a dumnedeesculuî Dar. Şi dacă bogăţia Darului luî Christos şi dupre c e s'a arătat este nu numai neînţelesă, ci şi neurmărită, adecă nicî urmele luî nu e ' cu putinţă a se afla, cu cât maî vârtos fiinţa şi firea dumnedeirei luî? Drept aceea cum ereticul Evnomie se. mândrea că înţelege şi pricepe fiinţa luî Dumnezeu? ' ) .

9 . Şi a lumina pre toţî, care este iconomia tainei ceiî din văcurî ascunsă întru Dumnedeu. Cum câ urma adecă a se chema neamurile la credinţa lui Christos, acesta pote o ştia prin descoperirea Sfîntului Duh şi prorocii şi angeliî; iar cum că urma a se chema pentru ca să dea nişte Daruri mari ca acestea şi pentru a şedea cu Christos în scaunul luî Dumnedeu, acăsta cine o ar fi nădăjduit a se face? Cu adevărat niminea; pentru acesta Apostolul aicea a¬ cesta o numeşte taină ascunsă întru Dumnedeu din vecuri, adecă din început, fiind-că iconomia acăsta a lui Dumnedeu, nu este nduă, ci numaî d e dînsui se cundşte din v e c . .

Intru cela ce le-au zidit pre tdte întru Iisus Christos. Bine a arătat aicea Pavel zidirea, pentru că Dumnedeu cela ce pre tdte făpturile le-a zidit prin Christos, dupre dumne4eire înţelegându-se Christos, (că dice Ioan: »Tdte printr'insul s'au făcut şi fâră de dînsui' nimic s'a făcut c e s'a făcut) (Ioan I, 3). Dumnedeu, dice, şi Părintele carele prin Christos pre tdte le-a zidit, acesta şi taina acesta pentru chemarea nea­ murilor şi slava o descopere iarăşi prin însuşi Christos. 1

10. Ca

să se cundscă acum

începâtoriilor şi stăpâ-

) Aceşteaşî le cjice şi Teodorit adăogând şi acesta:' „Că Evnomie pre Dumnedeu Tatăl cjicendu-1 făcător al luî Cdrisios Şi fiinţa a însuşi Ta­ tălui, dice, că o a înţeles; îar dumnedeeşcul Apostol nu numaî dumne4eescă firea luî Christos, ci şi bogăţia o & numit neurmărită. Şi ciim propovedueşte, de vreme ce bogăţia este neurmărită ? Că însuşi acesta, 4ice, o propoveduesc cum că este neurmărită, că acesta adauge. J

niilor întru cele cereşti prin biserică Dumb.ed.eu cea de multe, feluri.

înţelepciunea ) luî x

Nicî începătoriile anghelilor cele de sus şi stăpâniile, nicî c e l e de j o s ştiau cu amăruntul taina slavei, care urma sâ o îa ceî din neamuri, căcî angheliî cei d e sus fiind şi arhangheli, numaî acesta o ştiau cum că norodul luj Israil era parte şi n o r o d al însuşi Domnului, precum este scris: «Şi s'a făcut partea Domnului nofoo! al săi} îacob, funia- moştenireî sale Israil» .(Levit. XX^»..-'^j^Şt7TiA3*hj^rJ^bdal G a vrii 1 cel c e s'a trimis jos, -singura..' acesta o • ştiâ,-gă Christos "va. Jsbâvt pre norodul său, adecă pre cel Evreesc, de păcatele luî: « C ă acesta d i c e , va mântui pre norodul său d e păcatele lor» (Mat. I. 21) ) . Iar cum că neamurile şi idolo-slujitorii au să îa atâta mare cinste şi slavă, acesta o a cunoscut acum după întrupesca i c o ­ nomie şi angheliî ceî ce sînt sus în ceriu şi ceî de j o s de pre păment prin biserică, adecă prin facerile de bine cele c e se fac nduă dela Dumnecjeu, căcî facerile de bine care s'au dat nduă hristianilor celor din, neamuri, acestea au arătat a n g h e ­ lilor înţelepciunea lui Dumne4eu ceea d e multe, feluri. N u a dis înţelepciunea luî Dumnedeu, prost felurită, ci d e multe fe­ luri pentru e a sâ arate cu dicerea acesta meşteşugurile cele de tot felul şi nepricepute âl înţelepciune! âcesteea. Iar d u m ne4eescul Grigorie al Niseî aşa tâlcueşte dicerea acesta (In v o r . VIII la> Cântarea Cântărilor), cum că maî înainte de înomenirea lui Dumnedeu Cuvîntul, cereştile puteri ale anghelilor cunoşteau înţelepciunea luî Dumnedeu semplă, adecă: Dumnedeu a zidit pre tdte cu singură voea sa; şi din acăsta cunoşteau an­ gheliî pre Dumnedeu puternic şi a tot puternic; Dumnedeu păzea făpturile cele zidite cu provedenţia sa cea înţeleptă; şi din acăsta angheliLcunoşteau pre Dumnedeu înţelept provădător; şi nici o felurime era întru aceştia, adecă nicî un lucru era în­ tru aceste ca sâ fie cu altul şi a naştc^ altă ispravă. Iar dupre ce s'a întrupat Dumnedeu Cuvîntul, s'a făcut înţelepciunea luî Dumne4eu, mult înfelurită pentru că s'a isprăvit şi s'a făcut cele protivnice prin cele dimprotiva lor, adecă prin morte s'a făcut viaţa, prin neputinţă, putere, prin neciste, slavă şi prin 2

;

') Iar dumnecjeescul Chrisostom 4ice: Că propunerea „prin" aicea se află în loc de împreună, în cât are acest fel de înţelegere apostolicescă 4icerea acesta că împreună cu biserica nostră şi angheliî ceî ce sînt în ceriu s'au învăţat tainele cele negrăite ale luî Dumnedeu. ) Adecă pentru ca să se cunoscă anghelilor celor bunî, . dupre, IerpnilTi şi nu celor reî, dupre Amvrosie măcar că şi Avgustin (Cart. V, despre facere, dupre slovă Cap. XIX) biserică înţelege pre cea cerescă făcehd cunoscute celor de maî jos, tainele cele ca acestea (La Coresie), 2

-

335 -

omenii cei proşti s'au. fâcut lucrurile cele marî şi dumnedeeştt încuviinţate. Drept aceea cu un chip ca acesta acum s'a fâcut cunoscută puterilor celor cereşti mult înfelurita înţelepciunea acesta a luî D u m n e z e u ; căci dupre c e noi dmeniî am cunoscut înţelepciunea cea de acest-fel a lui Dumnedeu, atuncea şi pute­ rile anghelilor o a cunoscut acesta prin noi, fiind-câ aii vedut pre biserica şi adunarea hristianilor, de care prea slăvite şi marî lucruri s'au învrednicit, şi dupre urmare, prin acesta s'au povă­ ţuit spre cunoştinţa înţelepciune! lui Dumnedeu.

11. Dupre propunerea vâcurilor, care o a făcut în Christos Iisus, Domnul nostru. A c u m d i » adecă în vremile cele maî de pe u r m ă s'a cu­ noscut înţelepciunea facerilor de bine ale lui Dumnedeu, celor ce s'au fâcut nduă celor din neamuri; acâsta însă era din în­ ceput prohotărîtă d e Dumnedeu, dupre propunerea vâcurilor, adecă dupre procunoştinţa viitdrelor vâcurî; pentru-că ştia D u m ­ nedeu, cele ce urmau a se face şi pentru acâsta le-a p r o h o ­ tărît aşa; îar dicerea, care o a fâcut în Christos, se înţelege pentru înţelepciunea, adecă pentru iconomia ce o a fâcut D u m ­ nedeu Părintele prin Fiîul său. Iar Chrisostom citeşte dicerea acâsta într'acest c h i p : .«Dupre propunerea vâcurilor, pre carele-a fâcut Dumnedeu prin Fiîul său». c e

:

chemare! vdstre a neamurilor la credinţă şi pentru-că mie mi s'a încredinţat mare slujbă, ca se propoveduesc vouă E v a n g h e ­ lia luî Dumnedeu. Şi nevoe este de a priimi legături şi a p ă ­ timi rele dela acela, carî nu înţeleg taîna acâsta şi se î m p r o t i v e s c e î ; pentru acâsta dic, vă rog, fraţii mei, sâ nu slăbiţi, adecă sâ nu vă turburaţi, nici să vă întristaţi, ca cum s'ar facă vre un lucru deşănţat, fiind-că legăturile şi necazurile, ce le sufăr pentru voî, acestea sînt slavă şi cunună a vdstră, câ acestea arată că Dumnedeu, atât de tare v'a iubit în cât nu numai pre unul născut Fiîul său l'a dat pentru dragostea v d s ­ tră, ci şi pre noi slugile sale ne dă în primejdii şi In legături pentru folosul vostru. Şi dacă necazurile mele sînt slavă a v d s ­ tră, cu mult maî vîrtos sînt slavă a vdstră necazurile şi relele care înşişi voi le-aţî pătimit pentru Christos. Deci nu se cuvine a ve turbura şi a ve întrista nicî când înşişi voî vă necăjiţi.

14. Pentru acâsta plec ) genunchile mele către Părin­ tele Domnului nostru Iisus Christos. 15. Dintre carele tdtă părintimea . in ceriu şi pre p ă ­ mânt se numeşte. 1

Pentru acâsta dice, pentru care? Pentru-că mare este taina

Fiind, dice, că voî cei din neamuri atâta v'aţî iubit de D u m ­ nedeu şi atât' de mare şi neînţelese bunătăţi sînt cele ce le-aţî luat şi le veţi lua dela el, pentru acâsta şi eu propoveduitorul şi învăţătorul vostru, mă rog să se dea vouă Darul lui Chri­ stos celui ce locueşte întru voî, că prin Darul acesta să înţe­ legeţi bunătăţile acestea şi să recunoşteţî cât v'aţî Iubit de Dumnedeu. A dis însă cum că plec genunchile mele, pentru ca sâ arate şi cu forma rugămintea cea cu umilinţă ce a p r o ­ adus luî Dumnedeu pentru dînşiî. Dice însă câ tdtă părintimea dela Părintele cel maî pre sus de tdte vine, şi pre neamurile cele de pre pământ ale dmenilor le numeşte «părintimî» pentrucâ aşa se obiclnuesc a se numi în dumnedeâsca Scriptură dela numele pământeştilor lor părinţi. Iar pre cetele cele c e sînt în ceriu şi adunările anghelilor, le numeşte «părintimî», fiind-că acolo neamuri nu sînt nici vre unul din anghelî naşte,* sau se naşte. T o t e dar pârintimile şi cele de sus şi cele de j o s , D u m ­ nedeu Părintele le-a fâcut şi câţi se numesc părinţi dela dîn­ sul se numesc aşa ).

') Formă săritore întrebuinţeză aicea Apostolul, adecă întru necazu­ rile mele cele pentru voi, sau formă de lipsă, care din afară trebue a se 4' , adecă, cele ce se fac pentru voî, dupre înţelept. Fotie (Epist. CLXVII către Gheorghe al Nicomidieî). ' ») Dicerea „care" împreună o a alcătuit către „slava" cea urmetore, şi nu către necazuri, care era maî întâîu, dupre meşteşugul aticesc, adecă acela cetăţeî aceleea sînt pre carele socoteşti a fi cuiburi.

>) Aicea se închee nominativul cel dela începutul capului, adecă a¬ cesta: „Pentru acesta eu Pavel, legatul luî Christos, plec genunchile mele", precum am djs; Şi fiind-că .multe cuvinte a pus în mijloc Pavel şi cu­ prinderea o a întins în mare lungime, pentru acesta aicea a făcut a doua poftorire a aceluîaş cuvînt, adecă: „pentru acesta" pentru ca să sue cuvîntul la maî bună' înţelegere, dupre ritorî. ) Pentru acesta şi dumnedeescul Ioan Damasc, numele părintimeî djce

12. Intru carele a v e m îndrâznirea şi apropierea întru nădejde prin credinţa lui. Cum, dice, totul facere! de bine a lui Dumnedeu ceiî către neamurî s'a fâcut prin Christos ? Arătat este din acesta, pentru-că Christos este carele ne-a proadus la Părintele; însă nu ne-am proadus la Părintele d e Christos, ca nişte robi, nici ca nişte osândiţi păcătoşî, ci ca uniî ce avem îndrăznălă, şi nu prost îndrăznălă, ci îndrăznălă unită cu nădejdea şi cu cutezare. Şi acestea prin cine s'a dat nduă? Prin credinţă d i c e : căcî credinţa acâsta fiind-că ne-a izbăvit de păcate a pus în inima ndstră îndrăznire şi cutezare.

13. Pentru acăsta mă r o g să nu slăbiţi întru necazu­ rile mele cele pentru v o i ' ) care este slava vostră ). 8

ce

-

a

!

336 Tom. II.

- 337 —

22.

16. Ca să dea vdue dupre bogăţia slavei sale putere,. de a ve întări prin Duhul luî în omul cel dinlăuntru. 17. Spre a locui Christos prin credinţă în inimile v o s ­ tre, întru dragoste înrădăcinaţi fiind şi întemeiaţi )1

că s'a dat din cele dumnecjeeştî nouă 'omen*;lc,r, din cele de sus adecă la, cele de jos,-şi nu dela .cele de jos..la cele de BUS. însuşi acestaşî o dice şi leronim: Părmtimeaînsă evreeşie se dice misaha şi însemneză seminţie, care *se trage din dre: ••cave. îrtceput- :§i rudire, .dupre cai'e priHmjre'.a. luat- 'niirt^e-. ăc^Şsta ai cea, Apostol ui; dupre Chrisostofn (ta Co­ resie). Iar Teodorit cjice:' „Chîar Părinte şi cu adevărat Părinte Dumne­ cjeu este, că nu s'a făcut maî întâîu Fiu apoi Părinte, ci de-a pururea este Părinte şi fireşte Părinte, îar ceî-l-alţî părinţi,.ori trupeşti ori du­ hovniceşti de sus au tras numirea; cjiceinsa 'părinţi, pre păment pre ceî fireşti părinţi, îar părinţi cereşti numeşte pre ceî duheyhiceştî. Unul ca acesta era însuşi dumnedeeşcul Apostol..,, me rog, d^e, Părintelui Dom­ nului nostru Iisus Christos, carele nu dela /altui cine-va luând'o acesta o are, ci însăşi acesta o dă altora. j ') D'cerea: întru dragoste înrădăcinaţi şi întemeiaţi, Fotie d ' cum că este ori greşala scripturenlnică, pentru-că se cuvinea a fi la caz acuzatif, precum o cerea acesta alcătuirea (sintaxa), adecă înrădăcinaţi, şi întemeiaţi; ori plecarea ablativă (caşul acusativ) o a întrebuinţat Pavel în căderea nominativă, dupre împrotiva plecare a împărtăşire! (participiu­ lui), precum forma acesta o obicînuesc şi mulţi Elini autori din afară şi maî ales Tachidid, şi obiceiul îiică al vecheî alcătuiri a Elinilor aşa scrie; sau se îndreptezâ alcătuirea,\şi de s'ar înţelege dupre săritorea formă, care formă mai ales o întrebuinfăză dumnedeeşcul Pavel; aşa dar se alcătueşte cjicerea: „Că în dragoste înrădăcinaţi şi Interneiaţî (fiind) să ve întăriţi a înţelege împreună cu toţî sfjnţiî ce este lăţimea şi celel-alte". Vecjî însă că inima omuluî este locaş al luî Christos prin Darul Sfîntului Duh; pentru acesta a cjis Marcu: „Trebue maî întâîu a avea in inimă pre Darul Sfîntului Duh lucrând, şi aşa dupre analoghie a intra întru împărăţia cerîurilor; că acesta făcendu-o arătată Domnul dicea: „Im- . părăţia certurilor înlăuntrul vostru este". Acesta şi Apostolul arătând'o scria: „Pre sine-vă cercaţi-vă de sînteţî în credinţă sau nu cunoşteţî că Iisus Christos este întru voî? De nu cum-va sînteţî netrebnici". Şi Mar. Macarie aşa dice: „Domnul viind în casele sufletelor nostre, se odihneşte în cuibul inimeî nostre, acolo locueşte, decî trecând valurile viforului celuî sălbatec şi ale întunereculuî; şi acolo strălucesc razeleiuî, de ne­ grăită lumină umplendu-se, pace adâncă intrând în casa acesta". Dice încă şi Grigorie al Niseî: unul din credincioşi se face loc al luî Dum­ necjeu, îar unul casă, îar altul scaun şi altul aşternut supt picîore; este însă cine-va făcendu-se şi armă şi cal bine hăţuit priimind asupra.sa pre bunul călăreţ şi dupre ceea ce i se pare celuî ce îl îndrepteză urmându-şî calea (Vor. la Cântarea Cânt). Insa psecum inima hristianilor se. face locaş al luî Christos prin Darul Sfîntului Duh; aşa aceeaşi inimă se face şi diavoluluî locaş (întru arătarea eî locuind, precum elice dum­ nedeeşcul Diadoh şi nu intru adânc) aşa, dic, aceeaşî inimă se face lo­ caş al diavoluluî şi al demonilor prin lucrarea şi deprinderea patimilor şi a păcatelor; pentru acesta prea potrivit a cjis marele cu adevărat Ma­ carie: „Precum ochiul este mic către cele-l-alte mădulărî şi însăşi lumina c e

_ 838—

Ce rog pre Dumnecjeu, dice? Ca sâ ve dea vdue, b o g a t fi­ ind şi vrend ca să ve slăviţi, rog, ca să ve întăriţi în ispite în cât sâ nu ve turburaţi pentru dînsele şi să ve abateţi. Nu s'a îndestulat însă numaî a dice să ve întăriţi, ci a adaus şi acesta: întru putere, pentru-că se rogă a se da lor bunătăţile cu îmbelşugare şi cu putere şi cu covîrşire. Cum însă să se întărâscă? Prin Sfîntul Duh, pentru-că Sfîntul Duh este carele dă puterea şi întărirea, pentru care. şi îsaîa: «Duh de întărire» îl numeşte pre acesta (QapT X I , 2).""3i nu .a'-.$is numai c â să ;

v6Vfptâriţî, c î a' $is .şj .«şea maf mareTâdeeă "ca să locuiască Christos în omul vostru cel din lâuntru, adecă în inimile v o s ­ tre, nu pre de-asupra şi în arătare, ci întru adânc. Cum ? Şi cu c e chip? Prin credinţă; căcî în inimile credincioşilor l o c u ­ eşte Christos viind împreună cu Părintele seu şi făcând locaş într'insele, precum a făgăduit cel prea nemincinos: « D e me iubeşte cine-va, cuvîntul mea va păzi şi Părintele meu îl va iubi pre el şi la dînsui v o m veni şi locaş la el v o m face» (Ioan X I V , 23). Acestea însă, dice, le veţi dobândi: « D e veţî fi în­ rădăcinaţi în dragostea lui Iisus Christos», şi nu ve veţi stră­ mut^ nici ve veţi clăti dela dînsui; sau dar, d o ă dre-care rdgă Pavel Efesenilor: a se întări, adecă prin Sfîntul Duh, şi a locui Christos în inimile l o r ; ori dice, că mă rog să vă întăriţi prin Duhul şi să v'a'faceţi iscusiţi spre a locui Christos în omul v o s ­ tru cel dinlăuntru, adecă în inimile vostre.

18. Ca să puteţi înţelege împreună cu toţî sfinţii ce este lăţimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea. Ceea c e a rugat Pavel la începutul Epistoliei, adecă c a să se dea Efesenilor duh d e înţelepciune şi d e descoperire pen­ tru ca să cundscă care este nădejdea chemăreî lor la credinţă şi cele-l-alte, însuşi acăsta o rdgă şi aicea a li se da lor, ca lui mică fiind, mare vas este, că vede supt un ceriu stele, sore, lună, cetăţi şi alte zidiri; asemenea şi acestea ce se văd de unul în lumina ochiului cea mică se formăluesc şi se închipuesc, aşa este şi mintea în inimă; şi însăşi inima ore-care mic vas este şi acolo balauri şi acolo lei, acolo hîarele cele vărsătore de venin şi tote vistieriile răutăţeî sînt; şi acolo sînt căile cele aspre şi ne netede, acolo sînt prăpăstiile, ase­ menea îarăşî acolo este Dumnedeu, acolo şi angheliî, acolo viaţa, acolo împărăţia, acolo lumina, acolo Apostolii, acolo vistieriile darului, acolo tote sînt" (Vor. 43, Cap. VIII). Şi dupre puţine acesta cjice: „Precum mult fum este întru o casă aşa este şi păcatul cu însăşi cugetările cele spur­ cate ale luî, aşeejendu-se păcatul şi tărându-se în cugetările inimeî şi nemărginită mulţime de demoni" (Tij). Pentru acesta şi aiurea Pavel dicea: „Iar Christos ca Fiîul asupra caseî sale, a căruîa casă sîntem noî, de vom ţinea îndrăznirea şi lauda nădejdeî adevărată până în siîrşit" (Evr. III, 6). Vecjî şi suptînsemnarea cjicereî: „Că voîu locui întru dînşiî şi voîu umbla întru eî" (II Cor. VI, 16).

să puteţi, dice, înţelege împreună cu toţî credincioşii' hri­ stianî (câ pre aceştia îî numeşte sfinţi) taîna care o a iconomisit Dumnecleu pentru voi, care este atât de mare în cât se întinde în tdte părţile lumeî; pentru acesta şi cu chipuri tru­ peşti şi materialnice s'au scris împrejur, dicend cele de sus, cele de j o s , părţile cele d e laturi vi le-am spus, elice, şi' eu despre taîna acesta, însă nu este cu putinţa numaî cu cuvin­ tele mele să o cundşteţî acesta îndestul, ci prin Sfintul Duh. Şi dupre alt chip nu veţî putea a o înţelege acesta de nu ve veţî întări mal înainte cu puterea Sfîntuluî Duh (că este tre­ buinţa sâ luaţi duhovnicesca putere), şi de nu va locui Chrri stos întru voî, nimic veţi putea a isprăvi ). a

1

Iar dumnecjeescul Grigorie al Niseî (în l-Iul cuvînt la pashâ) în capul X X X I I cel catihicesc d i c e : «Cum că prin aceste patru părţi a lăţime!, a lungimeî, a adâncimel şi a înălţime!, ce le dice aicea Pavel, se face arătată crucea cea în patru părţi a luî Christos. Deci rdgă pre Dumnedeu Apostolul pentru EfesenI, ca să potâ să înţelegă taîna cruceî, căci tdtă întrupesca iconomia luî Christos în lăuntru, în cruce se cuprinde, şi a iconomieî şi a înomenireî luî Christos lucrul cel prea înfricoşat este crucea ) Fotie însă d j »A cuî lăţimea şi lungimea şi adâncimea şi înăl­ ţimea, decât a tainei, cu lipsă, sau se înţelege dupre covîrşire adâncă ca să puteţi a înţelege ce este; lăţimea şi lungimea şi adîncimea^şi înălţi­ mea cunoştinţei luî Christps; cundşteţî încă şi covîrşitorea dragostea luî cea către voî, îar cunoştinţa luî Christos este arătarea iconomieî luî cea pentru noî şi cum că lucrarea acesta maî pre sus de minune însuşî o a lucrat şi nu altul pentru noî'şi, cum că însuşî este cel'ce dă nouă acesta cunoştinţă şi că prin acesta maî ales am cunoscut pre Christos. Şi cunoştinţa luî Christos acesta este; îar lungimea cunoştinţei acesteea este că s'a prohotărît acesta fără început maî înainte de vecurî; îar lăţi­ mea cunoştinţei acesteea este că la toţî şi la omenî şi la angheîî şi la cele cereşti şi la cele pământeşti şi la Evreî şi la neamurî şi la ceî vii şi la ceî ce au murit, lucrarea acesteea se lăţeşte; fiind-că Christos pa­ cea o a făcut între anghelî şi între omenî, carî erau învrăjbiţi între dînşiî; şi adâncimea cunoştinţei acesteea este că Christos şi până la zăpodiile iadului a arătat negrăita facerea de bine şi puterea' sa, iadul adecă stricându-1 şi prădându-1, îar pre ceî robifî de dînsul slobocjindu-î; îar înăl­ ţimea cunoştinţei luî Christos este că însuşî cel ce s'a pogorit este Şî carele s'a suit maî pre sus de ceriurî, unde a suit şi pre pârga fireî nostre maî pre sus de totă începătoria şi stăpânirea.' şi puterea. Decî a¬ cestea patru rogă Pavel pre Dumnecjeu sâ le înţelegăEfeseniî şi toţî nouiî hristianî. Iar de le vom înţelege acestea, atuncea ce vom cunoşte? Drago­ stea luî Christos cea către noî. De vom cunoşte şi dragostea luî Chri­ stos, cine se va maî îndoi încă cum că nu ne vom deplini întru totă deplinătatea luî Dumnecjeu? Adecă cum că nu vom priimi pre Christos tot îa lăuntrul nostru prin faptele- cele bune, pre cela ce aşa ne-a iubit. l

c e

:

— 340 -

clin care şi dragostea lui Dumnedeu către dmenî maî. ales şi maî cu deosebire se arată, precum dice însuşi Domnul: «Mal mare dragoste decât acesta nimenea are, ca cine-va să-şî pue sufletul şeii pentru prietenii luî» (Ioan X V , 13). Pentru acesta şi Pavel dupre urjmare dice despre dragostea luî D u m n e d e u ) : 1

19. Şi a c u n o ş t e luî Christos. -

covîrşitorea dragoste a cunoştinţei

Şi acesta dicere se spânzură de cea mal sus, adecă c a să puteţi, dice, să cundşteţî dragostea ce are Christos către 6men'i care covîrseşte, pre tdtă cunoştinţa dmenilor. Dar ar dice cine-va: fiind-că dragostea lui Christos covîrseşte pre tdtă cunoştinţa, cum noî, O fericite Pavle, dmenî fiind sâ o cunoştem ? La acesta ne răspunde, că eu v'am spus că dragostea luî Christos covîrseşte tdtă cunoştinţa, a dmenilor, a d e c ă ; voi însă nu aveţî a cundşte dragostea acesta, cu cunoştinţă o m e ­ nesca şi firescă, ci maî pre sus de fire, prin Sfîntul Duh. J) Şi Coresie încă cjlee că Apostolul aicea scrie împrejur lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea dragostei luî Christos, fiind-că dra­ gostea şi lucrarea luî Christos se întinde în lăţime adâncă la tote. nea­ murile şi la omenii ceî maî înainte' de lege şi la ceî în lege şi dupre lege şi ta tote marginile lumeî. Iar dupre lungime pentru pururea vecuitorea alegere şi dumnecjeesca prohotărîre cea maî înainte de vecurî, îar dupre adâncime, pentru pogorârea cea în îad, sau pentru adâncimea înţelepcîuneî dupre care a săvîrşit facerea de bine cea de acest-fel; şi dupre înălţime pentru suirea la ceriu a celor prohotăriţî, sau lungimea este credinţa; lăţimea, nădejdea; înălţimea, dragostea şi adâncimea, smereniea; sau lungimea este stăruirea întru Dar; lăţimea, dragostea; înălţi­ mea, nădejdea; adâncimea, judecăţile luî Dumnecjeu. Iar .Sofronie îrt Vorova cea la Naşterea luî Christos c j i pururea veeuitor era Christos (iată lungimea) lat dupre dragoste, înalt dupre fire, adânc dupre înţelepciune; le-a luat însă acestea stadii Pavel dela Iov carele cjice: au dor urma somnului o veî afla? Sau la cele maî de pre urmă aî ajuns, Carele le-a făcut A tot ţiitorul? înalt e ceriul, şi "ce veî tace? Şi mai adânci decât cele din îad ce ştii? Sau maî îndelungat decât măsurile pămentuluî sau decât lăţimea măreî (Iov XI, 7). pice însă şi David aceste patru stadii: „De me voîu duce la ceriu, tu acolo eşti (îată înălţimea), de mă voîu pogorî la îad, de faţă eştî (îată adân­ cimea), de voîu lua aripile mele de dimineţă, adecă la răsărit (îată lun­ gimea) şi me-'voîu sălăşlui la marginile cele maî de pre urmă ale măre;, adecă ale sudului sau a-miază-eji (îată lăţimea). Dice însă şi paserea ceriului, Dionisie Ariopag. către părintimele cele de maî sus, acestea „Decî lăţime dumnecjeesca trebue a se cjice înaintirea luî Dumnecjei: preste tote, cea maî pre sus de totă buna alergare, îar lungimea, pre pu­ terea ceea ce se întinde maî pre sus de tote, îar adâncime, pre ascun­ derea şi necunoştinţa ceea ce este necuprinsă de toţî" (Cap. IX despre dumnecjeeşţile numiri). Înaintirea cea maî pre sus de buna alergare a lu Dumnecjeu, o tâlcueşte Pahimer cjicend a fi acesta: „Că tote le-a adu: întru a fi şi a le ocârmui şi a purta grijă de dînsele" (Dumnecjeu adecă) :

ce:

Apoi nu a dis Pavel că aveţi

a cundşte

dragostea

acesta a

lui Christos cât este d e mare, ci numai că aveţi a o cundşte

că este mare şi că covîrşeşte pre toţă. omenesca cunoştinţă. Pentru acesta dice: eu rog pre Dumnezeu ca să puteţi a v e învăţa dela Sfîntul Duh curri câ este mare şi covîrşitdre dra­ gostea lui Christos cea către omeni. Şi cine nu o ştie acesta, o fericite Pavle? Toţi, răspunde, toţi hristianii acela nu o ştiu, >câţi se -îhtristeză şi nu şuier cu Uîulţărp|re relele c e le păti­ mesc şi. câţi clhstesc mâi ftiult pre ihahîofia -şl pre nedrepta bogăţie decât pre D u m n e d e n j căcî d e ar cundşte toţi dra­ gostea cea mare şi covîrşitdre c e are Qiristos către omeni, cu adevărat pătimind ispitele, nu ar cirti împrotiva dumnedeeştei providenţi, nici ar lua aminte d e bogăţia c e a stricăcldşâ şi vremelnică, despărţindu-se de Dumnecfeu, care' atâta i-a îubit. însemnăză însă şi acesta asupra ereticilor Evnomiani, cari se fălesc nebuneşte cum că cunosc fiinţa lui D u m n e d e u ; căci dacă dragostea luî Christos covîrşeşte pre totă cunoştinţa dmenilor, cu cât mai vîrtos fiinţa Dumnedeireî fiii! :

•Ca să v e depliniţî întru tdtă deplinătatea ),uî Dumnezeii. Acesta în dduă chipuri o au înţeles uniî, din care mai ales este dumnedeeşcul Chrisostom, adecă ca să cundşteţî, dice, că Dumnedeul nostru este închinat şi s e cinsteşte în Părinte în Fiu şi în Sfîntul Duh, că acăsta este deplinătatea unuîa Dumne4eu a se închina d e noi în trei feţe, ea Treime, de vreme ce ori care faţă din aceste trei s'ar lăsa, rămâne Dumnedeu nedesăvîrşit; sau, dice, cum c ă , pentru ca Să fiţi depliniţî şi plini de tdtă fapta bună, de care este plin Dumnedeu. Insă eu socotesc cum că mai potrivit este a se înţălege aşa: pentru ca să fiţi depliniţî întru tdtă deplinătate^ cea dupre D u m n e 4 e u , cu­ noscând, în cât se p o t e , tdte dumne4eeştile d o g m e şi taînele

20. Celuia ce pote a face mai sus de covîrşirea celor ce cerem terea ceea ce lucrăză întru noî. 2 1 . Acestuia slava în biserica tdte neamurile veculul văcurilor,

pre sus de tdte, maî pre sau gândim, dupre pu­ luî Christos Iisus, întru amin.

Eu cu adevărat, dice, mă rog lui Dumnedeu, ca să vă învrednicâscă a înţelege cele mai sus di e.î Dumnedeu însă va da vduâ încă" şi mai mari decât acelea, ci eu îl rog, fiind-câ Dumne4eu are putere a da nu numaî cererile pe le cere cine-va, ci şi a face mai pre sus d e acelea, şi a le face nu prost, ci s

mai pre sus de prisos, adecă cu filotimie şi cu multă îmbel­ şugare şi cu cuviinţă dumnedeâscâ. Dduă covîrşiri însă pune aicea Pavel, adecă mai pre sus d e tdte şi maî pre sus d e covîrşire, pentru-că este cu putinţă a da cine-va maî mult decât cele c e cere dre cine; nu le dă insă şi mai pre sus de covîrşire, adecă cu multă filotimie (sau în­ tregire) şi bogăţie; iar Dumnedeu p r e amândouă pote a le face, precum şi acum, pre amândouă acestea le-au lucrat la n o i dmeniî; căci şi lucruri mari şi d e mirare a făcut, făcând fiî ai lui dupre D a r p r e ceî-ma'i înainte vrăşmaşi al săi din neamuri; şi pentru-că le-a făcut acestea cu covîrşitdre şi d e Dumne4eu c u ­ venită filotimie şi bogăţie în cât din bunătăţile cele ce până a¬ cum le-a lucrat pentru noi, este arătat că şi în viitorime va lucra mult mai mari. Cu dreptate însă sfîrşeşte cuvîntul în s l a v o cuvîfrcare dumnedeeşcul Apostol, una adecă pentru ca sâ slâvesqă pe Fâcetorîul nostru de bine D u m n e d e u ) , şi alta încă pentru ca, cu slavo-cuvîntare să arate pre mărimea bunătăţilor celor ce s'au făcut de Dumnedeu nduă; căci Dumnedeu nu s'ar lăuda nici s'ar slavo-cuvîntadacă bunătăţile cele ce le-a dăruit nu ar fi fost acest-fel d e marî, în cât să pornăscâ pre dmenî spre mirarea şi slavo-cuvîntarea lui Dumnedeu. Nu a dis însă prost să fie slavă lui Dumne4eu, ci prin Iisus Christos; că cu adevărat nici un o m pote cu alt chip să slavo-cuvînteze pre Dumnedeu Părintele, fără numaî cu Darul şi puterea lui Iisus Christos; că Christos este carele ne-a dat Darul pentru a slavocuvînta pre Dumnedeu şi carele ne învaţă cum se cuvine a-1 slavo-cuvînta. Si bine a dis că în biserică este slava luî D u m nedeu, căcî precum biserica petrece tot-de-una şi porţile Iadului hu O vor birui, aşa dupre urmare şi slavo-cuvîntarea lui D u m ­ nedeu în biserică rămâne tot-de-una şi este vecinică *). 1

\~

—

C A P . IV

1. R o g u - v e dar pre v o î eii legatul întru Domnul, cu vrednicie sâ umblaţi dupre chemarea cu care v'aţî chemat. învăţătorul nu se cuvine a fi ca domn şi stăpânitor, ci să cuvine a se arăta ca o slugă către ucenicii săi pentru mân­ tuirea lor; pentru acesta şi Pavel aicea, ca o slugă rdgă pre

') Iar Teodorit 4ice: ca să ve depliniţî întru totă deplinătatea luî Dumnedeu, în loc de: „Ca desăvîrşit să-1 priirniţî pre el înlăuntru locuind".

) Vecjî despre acesta şi suptînsemnarea la Cap. IV al celeî către Fi­ lipseni, stih, 20), vrednică de cuvînt fiind; că hristianii se cuvine a slavocuvînta, de câte ori pomenesc numele luî Dumnedeu. *.) pice însă Teodorit: „Laud pre el că şi pote şi voeşte şi maî mult decât cele ce cerem he dărueşte; se cuvine încă pre el a-1 lăuda şi maî mult decât pre tote şi în viaţa acesta şt în ceea ce va să fie".

— 342 —

— 343 —

l

EfesenI şi propune spre rugăciune şi mijlocire legăturile cu care era înfăşurat pentru Christos şi pentru hristianî; legat, d c e , sînt întru Domnul, adecă legături şi lanţuri port, nu pentru vre o reutute a mea, ci pentru Domnul. D e c î ruşinaţi-vă voî hristianiî d e legăturile aceste, pentru Dumnedeu, ale mele ' ) . ;

') Neplăcut lucru mi se pare a nu spune ore care laude din cele multe ce le împleteşte legăturile fericitului Pavel, ritorul bisericeî cel a¬ urit. djcend: „Nimic este aşa de strălucit ca legăturile cele pentru Christos; ca lanţurile cele împrejurul cuvioselor manilor acelea şi decât a fi Appşiol, decât a. fi înveţător, decât a fi Evanghelist, acesta este maî mare strălucire a fi legat pentru.Christos. De Iubeşte cine-va pre.Christos cunoşte ceea ce se cjice; de turbeză, este entusiast, cine-va, de se a¬ prinde- pentru stăpânul, ştie puterea legăturilor; unul ca acesta ar alege, legat a fi pentru Christos decât a locui în ceriu, pote şi decât a şedea . de-a drepta luî acesta este maî strălucită faptă; decât a şedea pre 12 scaune, acesta este maî de cinste, pentru dînsul adecă a fi legat; mie de mî-ar dărui cine-va tot ceriul, maî puţin mî-ar părea decât lanţul acela (al luî Pavel), pre acela eu maî bine l'aşî alege; de m'ar pune cine-va a şedea sus cu angheliî sau împreună cu Pavel legat, maî bine aşî alege temniţa; de m'ar face cine-va unul din ceî al puterilor celor din prejurul cerîuluî, celor din prejurul. scaunului împărătesc, sau în chip de legat acest-fel, una ea acesta aş alege a fi.legat, şi dupre cu­ viinţă; că nimic e maî fericit decât lanţul acela. Nu fericesc aşa pre Pavel căcî s'a răpit în raîu, în cât că a fost băgat în temniţă; nu îl fericesc atât pre el căcî a aucjit graîurî negrăite, în cât îl fericesc că a suferit legături; maî de ales este mie -a pătimi reu pentru Christos, decât a mă cinsti pentru Christos; acesta este mare cinste, acesta slavă care le covîrseşte pre tote. 0 fericite legături! O fericite mâni, pre care le-a împodobit lanţul acela; nu au fost aşa de cinstite manile luî Pavel când a ridicat pre cel şchîop JnJListra şi la îndreptat, în cât înfăşurate fiind cu lanţurile; de aş fi fost eu în vremile acelea, atuncea maî vîrtos le-aşî fi sărutat şi pre luminile ochilor mi le-aş fi pus; şi nu aş fi în­ cetat sărutând manile, care s'au învrednicit a fi legate pentru stăpânul meu. Te minunezi şi laud! pre Pavel că s'a apucat vipera de mâna luî şi nimic 'î-a făcut? Să nu te miri, căcî cinsteşte lanţul, că şi marea întregă de acesta se cucerea, că şi atuncea s'a cucerit; de ar da cine-va mie acum să învîez morţii, nu o aş alege acesta maî.bine decât lanţul; de aşî fi afară de bisericeştile grijî, şi de aşî avea trupul bine sănătos, nu m'aşî feri de a face o călătorie ca acesta numaî pentru a vedea lanţurile luî Pavel, pentru a intra în temniţa întru care a fost legat... Câtă laudă este a şti, că pentru Christos a fost legat! Câtă dulceţă! Câtă cinste! Câtă strălucire! Aş voi tot-de-una acestea- a le grăi; aş voi a me apuca de lanţul acela; aş voi, deşi de lucru mă lipsesc, ci cu lucrul a îmbrăţişa lanţul acela şi cu sufletul prin aşezare" (Vor. VIII la acesta către Efesenî). j Adauge însă şi acesta acestaşî sfînt, cum că fericitul mucenic Vavila a fost şi el legat pentru acestaşî pricină, pentru care s'a legat şi Ioan înainte Mergătorul, pentru-că a mustrat pfe împăratul cel fărăde-lege; murind însă dumnedeescul acesta Vavila, a poruncit casnicilor săî să-'î pue legăturile pre trupul seu şi aşa legat să-1 îngrope; unde şi până în cjiua de astă-cjî se află lanţurile şi legăturile acestea împreună

— 344 —

Şi ce ve r o g ? Nu pentru mine, ci pentru voî ca să um­ blaţi dupre cuviinţă şi dupre chemarea cu care v'a chemat pre voi Domnul, fiind-că nu v'aţî chemat de Dumnedeu pentru 6re care mici lucruri, ci pentru mari şi minunate, adecă pentru ca să şedeţi împreună cu Christos şi pentru ca împreună să împărăţiţi cu dînsul în v e c , în ceriurî; pentru aceea nu se c u ­ vine să ruşinaţi chemarea acâsta şi vrednicia ndstră, cu fapte nevrednice de Christos şi d e hristianî. Vedî însă că dela în­ văţătura dogmaticescă s'a pogorât Pavel aicea la cea morali­ cescă pentru ca să îndulccşcâ, cuvîntul.

2. C u tdtă smerita cugetare. Aicea arată cum este cu putinţă a umbla hristianiî dupre cuviinţa chemare! ce a luat dela Dumnedeu, adecă de v o r fi smeriţi; să vor face însă smeriţi, de vor înţelege ce fel erau maî înainte, adecă că erau necinstitorl de Dumnedeu şi păcătoşi şi vrăşmaşi aî luî D u m n e d e u ; şi de care bunătăţi s'au învred­ nicit a lua în urmă dela Dumnedeu; şi aşa se vor smeri şi se vor sîrgui să mulţămâscă luî Dumnecleu Făcetorîul lor de bine. Insă şi dupre alt chip, smerenia este temelia a fieştecăreea fapte b u n e ; pentru acesta şi Domnul dela smerita c u ­ getare a început fericirile, şi acâsta o a pus temelie faptelor bune dicând: «Fericiţi cei săraci cu duhul» (Mat. V, 5),-adecă fericiţi sînt cel smeriţi cugetători; a dis însă Apostolul, cu totă smerenia, adecă nu numai cu smerenia cea în cuvinte, ci şi cu cea în fapte şi în înţelegeri şi în forme şi în tot chipul, şi nu numai pentru unul adecă a arăta smerenie, Iar nu şi către cela 1-alt, ci cu smerenia cea către toţî, măcar micî d e ar fi, măcar marî.

Şi cu blândeţă şi cu îndelungată răbdare.

Fiind-că ejste cu putinţă a fi cine-va smerit dar iute şi mâ­ nios, pentru acesta aicea Pavel adauge blândeţă şi îndelunga răbdare, pentru ca să arate, că cel ce este smerit tot o dată se Cuvine a fi şi blând şi a nu se mânia lesne. Pentru acesta şi Domnul a dis: «Invăţaţi-vă dela mine că sînt blând" şi' smerit cu inima şi veţî atla odihna sufletelor vdstre» (Mat. X I , 2 9 ) , pentru ca sâ arate că aceste dduâ fapte b u n e : blândeţă şi smerenia, sînt nedespărţite una d e alta.

Suferindu-ve uniî pre alţii întru dragoste. A i c e a învaţă Pavel care este câştigul blândeţe! şi al îndelungcu trupul luî; atât de dorite îî erau fericitului legăturile cele pentru Christos (vor. IX la acestaşî către Efesenî). Şi însemneză, că amendoue aceste vorove, cea a opta adecă şi cea a noua la cea către Eefesenî, le cheltueşte dumnecjeescul Chrisostom spre lauda legăturilor luî Pavei,

- 345 -

răbdăreî, adecă a răbda hristianii unul pre altul. A p o î pentru ca sâ nu dică cine-va: şi cum voîu răbda pre fratele meu, ca­ rele se mânie şi m£ ocărăşte? Pentru acesta Pavel adauge, dupre urmare, şi cu ce chip pote a'l răbda, a lecă cu dragostea, căci d e vom avea noi hristianii. dragoste, cu lesnire v o m suferi „unjri pre altul.

tor, prieten dupre trup cu ereticii, a nu fi însă şi prieten dupre duh, adecă dupre d o g m e şi eres; sau se înţălege şi aşa: căci fiind-că noi hristianii am luat un duh prin credinţă, pentru acâsta sîntem datori să avem şi unire între n o i ; sau duh d i aicea pre osârdia cea una, chipul cel d e o potrivă şi consuflarea (concordia), ca cum ar dice ca să fiţi.un trup şi un suflet *).

3. Sârguindu-ve a .ţinea p r e unirea^Duhului întru .cojn.r legătura p ă c e î . . . , •

P r e c u m şi v'aţî chemat vdstre. • • •• ... . -.

;

r

:

.- Precum in trupul orf .:-firfcse,"'''dutoul'««î .':ce '"şe \numeste'" str-' fletesc şi în chip de o m , acela este carele împreună ţine şi uneşte pre tdte mădulările, măcar deşi sînt ele osebite;—cu un chip ca acesta şi întru noî hristianii, Sfîntul Duh este ca- • rele ne uneşte pre toţî, măcar deşi âve-rn neamuri osebite şi stări şi socotinţe, şi prin mijlocirea Sfintuluî Duh acestuia toţi ne facem un trup. Decî să ne sârguim, elice, să păzim unirea acesta ce se face prin Sfîntul Duh, e u pacea cea. dintre noî, căcî d e nu vom avea. conlegătura'.dragostei şi nu ne vom a-r fia între noî cu pace, cu adevărat v o m perde unirea care ne o a dăruit Sfîntul Duh, precum urmedă şi la trupul, cel firesc; ca să dicem de s'ar despărţi mâna sau piciorul de cela-l-alt trup şi d e s'ar tăia mădulările de confinerea (încheeturele) lor şi unirea c e o au una cu alta, iuaî mult nu se ţin împreună una de alta şi d e însuşi duhul cel '.firesc.-.Deci avem trebuinţă de a avea multă silinţă şi ostenelâ şi purtare de grijă, pentrucă fâră de ostenelâ nu vom putea să avem tot-de-una pace cu fraţii noştri şi să ne conlegăm dar pre înşine noî urtul cu altul, şi unde se porneşte şi se portă unul, acolo şi cela-l-alt sâ se p o r t e ; fiind-că cu acest-fel d e chip împreună se mişcă şi îm­ preună se pdrtă şi ceî c e sînt legaţi unul cu altul eu legătură; şi nu ne arătăm că în chip domnesc stăpâneşte unul pre altul, ca cu acest chip, împreună să ne ţinem de unul şi acelaş Sfînt Duh. r

,

-

4. Un trup şi un duh'. Nu cere Pavel dela hristianî prost dragoste şi cum s'ar în­ tâmpla, ci cere acest-fel d e dragoste strînsă, care face pre toţi hristianii un trup, pentru scumpa unire c e au unii cu alţii; în cât precum mădulările trupuluî compătimesc unul cu altul şi îarăş împreună se bucură unul cu altul, aşa şi hristianii se c u ­ vine a compătimi şi împreună a se bucura unul cu altul. Bine a dds insă şi un duh, pentru ca să arate cu acesta, că pentru a fi un trup, din acesta urrneză a fi şi un d u h ; sau o dice a¬ cesta, căcî. se pote cu adevărat a fi dre carii un trup, a nu fi insă şi nu duh, precum de pildă pote a fi vre un drept slăvi-'. — 346. —

c e

întru o nădejde a chemâreî _ _ , , Dumne4eu, qtice, a chemat pre. toţi v.Oi hristianii pentru .«a ^ :

:

să d e a vouă aceleaşi daruri, că tuturor l e dârueşte viaţa şi de o potrivă al tuturor este cap şi pre toţi împreună a sculat şi împreună î-a pus a şedea întru cele cereşti, şi pre toţi de o b ş t e şi cu de o potrivă cinste î-a însuşit luişî. Şi aceleaşi bunătăţi le nădăjduim a le dobândi toţî hristianii de o b ş t e ; pentru a¬ cesta dar sînteţî datori, dice, a fi una dupre unirea dragostei, pentru-că în cerîurî toţi hristianii vor fi întocmai ca uniî c e se vor afla întru aceeaşi împărăţie a ceriurilor, măcar deşi pre /.pământ aflându-se sînt osebiţi unul d e altul.

5. Un domn, o credinţă, uh botez. Unul, dice, .este Domnul al tuturor hristianilor, şi nu are u¬ nul adecă mai mare domn, iar cela-l-alt mai mic, nici unul a decă s'a mântuit din credinţă, iar cela-l-alt s'a mântuit din fapte, ci toţi din credinţă s'au mântuit, nicî unul adecă s'a fă­ cut fiu al luî Dumnedeu din sfîntul botez, îar cela-l-alt nu s'a făcut, ci toţî de obşte din unul şi acelaş sfînt botez s'au fă­ cut fii ai lui Dumnedeu ). 7

3

7 Teodorit însă aşa tâlcueşte acesta: „Un duh aţî dobândit, într'un trup ve aflaţî, o nădejde s'a dat voue şi cea a înviereî şi cea a împă­ răţiei ceriurilor"'. ) Marele Vasilie acesta tâlcuindu-o dice: „Pentru acesta nu îudaiceşte pentru fieşte-care spurcăciune ne scăldăm, ci o mântuitore scăldătore adecă botezul ştim" (Cap. XV, despre Sfîntul Duh). Pre singurimea bo­ tezului arătându-o, Apostolul d i aîurea: „Că cu neputinţă este, ceî ce o dată s'au luminat şi au gustat din Darul cel ceresc, şi carî au maî cădut îarăşî a se înoi spre pocăinţă, a doua oră răstignind pre Fiîul lut Dumnedeu şi baţjocurindu-1" (Cuv. VI, 4). Şi îarăşî: „Că de bună voe pecătuind, noî dupre ce am luat cunoştinţa adevărului, nu maî rămâne jertfă pentru păcate" (adecă botez) (Evr. X, 26). Pentru ce însă întâîu a cjis Apostolul, o credinţă şi apoî a cjis un botez?. Pentru-că credinţa povăţueşte înaintea botezului, că maî întâîu trebue a crede omul şi apoî a se boteza; pentru acesta dice Mar. Vasilie, credinţa şi botezul sînt două chipuri de mântuire de o fiinţă unul cu altul şi nedespărţite; că credinţa cu adevărat prin botez se deplineşte; îar botezul se internează prin credinţă şi prin acesteaşî nume şi una şi alta se deplineşte, că pre­ cum credem în Tatăl şi în Fiîul şi în Stîntul Duh, aşa şi ne botezăm, în numele Tatălui şi al Fiîuluî şi al Sfîntului Duh şi merge înainte, mărs

c e a

— 347 —

6. Un Dumnedeu şi Părinte al tuturor, cel preste tdte şi prin tote şi întru toţi voi. Unul, dice, este Dumnedeul şi Părintele al tuturor dmenilor': «Cel preste tdte», adecă, cela ce este mai pre sus de tote «şi prin tdte» adecă cela ce încape în tdte estimile cu providenţia şi ocârmuirea sa. «Şi întru toţi», adecă cel ce locueşte în­ tru toţi voî. însemneză însă, câ ereticii dic că propunerea «prin» se dă la singur Fiîul, îar propunerea «în» la singur Părintele, nind-că însemneză micşurime; îar fiind-că aicea amândouă acesie propuneri, adecă, prin şi în, se află la Părintele, deci nu arată micşurime, drept aceea ereticii g r e ş e s c ' ) .

'7. Unuia fieşte-căruîa din noî însă i s'a dat DaruJ dupre mesura dăruire! luî Christos. Pdte s'ar nedumeri cine-va şi ar d i c e : o, fericite Pavle, de vreme ce dicî câ hristianiî au tdte darurile de obşte si întocma, de unde vine acâsta, că unul adecă are dar maî. mare, îar al­ tul mal mic? câ acâsta făcea şi pre Efesenî precum şi pre C o ­ rintenî şi pre alţii mulţî, a se zavistui unul pre altul.'Decî dez­ legând dumnedeescul A p o s t o l nedumerirea acâsta aicea, dice, câ fieşte-căruîa hristian i s'a dat darul,.precum a măsurat Chri­ stos cela ce dârueşte darurile. Drept aceea fiind-că este dar şi dăruire, priimeşte şi mulţămeşte şi tu hristiane carele al darul cel maî mic, fiind-câ tot aî luat, căcî nu s'a dat ţie ca datorie, darul acesta dela Dumnedeu. Şi fiind-că Dumnecleu este cel ce hotărăşte şi cumpăneşte măsura fieşte-cârula dar, or mic or mare, tu maî mult nu cerceta despre acâsta, pentru-că de a rânduit Dumnedeu măsura fieşte-căruia dar, negreşit spre folos o a făcut acâsta. Deci câte sînt de nevoe, fâră de care nu este cu putinţă a fi vre un hristian, aceste tote, dice, sînt de obşte şi întocmai la toţî hristianiî, îar de are vre un hriş-, tian dar maî mare decât altul, acesta nu te mâhnâscă căcî nu o aî; pentru-că acela ce a luat darul cel mal mare a făcut şi ostenâlă mal mare precum mal jos o va spune Apostolul. Vedî turisirea traducând către mântuire, urmeză însă botezul pecetluind în­ voirea nostră" (Cap. XII despre sfîntul botez). Şi îarăşî, cjice, trebue a ne boteza precum am apucat şi a crede precum ne-am botezat şi a slăvi precum am crerjut (Cuv. pentru nevoinţă). ») Dice însă şi Teodorit: „Pretutindenea pre cjicerea una şi unul o a pus spre conglăsuire unind pre biserică, un Domn, djce, avem; un botez am dobândit, la o credinţă ne-am adus; unul este Dumnecjeul şi Părintele nostru al tuturor. Decî se cuvine voî ca!nişte fraţî a-avea u¬ nire la un gând unul cu altul; cjicerea însă; „preste tote", însemneză pre stăpânire, îar „prin tote", pre provedenţia, îar „întru toţî", pre să­ lăşluite. — 348 —

însă, că nu a dis dupre mesura credinţei fieşte-căruîa, pentru ca să nu mâhnâscă pre acela, carî au mai micî daruri, ci a dis du­ pre mesura fieşte-căruia dar, în voea lui Dumnedeu celuî c e dă, pentru ca sâ nu cuteze cine-va nicî cum a cerceta despre acâsta.

8. Pentru aceea dice: Suindu-se la înălţime a robit r o ­ bie şi a dat dări dmenilor (Psalm. L X V I I , 19). Şî câ Dumnedeu este cel ce dă darurile omenilor arătat, d i c e , este din cuvintele • prorcculuî David,. carele dice că D u m n e d e u a dat dări, adecă dăruiri şi .daruri dmenilor. Ci David dice că a iuaCdări şi nu. c ă . a dat?. Insă una.şi aceeaşi înţelegere este aicea şi a liiat şi a dat, pentru-că Christos dând darurile 6menilor pentru acestea îa slujire dela dmenî, fiind-că ori carele o m îa dar, pentru acesta îl îa, fiind-câ lucrâzâ vre o slujbă lui Dumnedeu şi osteneşte }. Decî, nu se cuvine pentru acâsta a se mâhni cine-va. S'a suit însă Christos orî la înălţimea c r u ­ ceî, când s'a răstignit, orî la înălţimea ceriului, când s'a înăl­ ţat, care acâsta este şi mai potrivită, precum din următdrele cuvinte se face arătat. Care robire însă o a luat robă Chri- stos? Pre cea a diavolului adecă, fiind-că a luat Christos robi pre diavolul şi pre morte şi blestemul şi păcatul şi pre noi omenii cari eram supt robia diavolului şi a celor-l-alte şi nu numaî ne-a slobodit, ci şi în loc de pedâpsă, a dat nduă dări şi daruri, precum d'ce înţeleptul Fotie. 1

1

9. Iar acâsta că s'a suit, c e este, fără numaî c ă şi s'a pogorît maî întâîu în părţile cele mai d e desupt ale p ă ­ mântului? 10. Cela ce s'a pogorît, acesta,este şi carele s'a suit maî pre sus d e tote certurile, c a sâ deplinâscă tdte. D e vreme ce Pavel aicea voroveşte despre smerita cugetare, pentru acesta aduce pre Christos pildă, precum îl aduce şi în Epistola cea către Filipsenî şi dice că precum Christos nu s'a lepădat de a se pogorî din ceriurî şi a se smeri, aşa şi voi hristianiî nu vă lepădaţi de a vă c o m p o g o r î pentru smerenie către fraţii voştri ceî maî micî. Iar cum că Christos s'a p o g o ­ rît, este arătat din cuvîntul luî David: «Carele a dis că s'a suit» că suindu-se d i la înălţime (Psalm. LXVII, stih 9 ) , căcî la Dumnedeu când se dice că s'a suit, este de nevoe a înţelege că maî întâîu s'a pogorît. dela înălţimea întru care mal înainte se afla; Iar la dmenî nu urmedă acâsta, căcî câţi dmenî să sue la vre o vrednicie dumnedeâscă sau omenăscă, nu se afla maî c e

'•) Teodorit însă cjice că amendoue s'au tăcut şi a. luat şi a dat; că luând credinţa dă împrotiva darul. ' • . :

înainte întru aceea, ci dela cele de j o s se sue la cele d e sus şi dobândesc vrednicia acâsta. Dar cum s'a pogorît Christos în Iad? Că Iadul îl numeşte aicea Apostolul, părţi maî de jos .ale pământului, dupre obiceiul c e are Scriptura şi dupre obştesca socotinţă, ce o aii dmeniî, că iadul este4n părţile cele maî d e jos ale pământului, că aşa diceâ şi Iacov către fiiî săi: «Şi veţî p o gorî bătrâneţa mea cu durere în îad» (Fac. X X I V , 3 8 ) . Şi David dice: «Domn© aî scos din i a d sufletul meu,, mântuitu-m'âj d e

ceî: ce mă pogoraa în g r o p ă » . { P s a l m , X X I X , ,3): Păci Christos

• s'a pogorît în părţile iceie 'hiult rhâi deJjqs âle păţMntpluI de " cât care altele nu sînt maî j o s . Şi apoî de acolo de jos s'a suit mâl pre sus de tdte certurile, mal p r e sus decât care alte certuri nu maî sînt. Şi nemărginita pogorîre ce o a fâcut nu l'a oprit nicî cum de a se sui la înălţimea cea prea de asupra ). 1

1

Decî şi voî hristianiî, de vă veţi smeri, negreşit ve veţî înălţa fiind-că Pavel pentru acesta arată şi voroveşte acestea cu de-a măruntul, pentru ca să înveţe pre omenî smerita cugetare. Iar că s'a suit, dice, Christos mal pre sus de tdte, ca sâ plinescă şi să umple tdte zidirile şi tdte focurile de stăpânirea sa c e a împreună cu omenirea şi de lucrarea sa, pentru-câ c u ' d u m nedeirea sa umplea tdte locurile a totului maî înainte de înomenire, pretutindenea fiind şi mal pire sus de totul, nemăr­ ginit fiind ) . Insemnâză, o cetitorîule, graiului acesta împrotiva ;

2

>) Iar înţeleptul Fotie tâlcueşte aşa djcsrşa.acesta: Fiind-că cela ce se sue, sau când se sue, începe a se fa aveau şi darul apostoliel; pentru acâsta şi al doilea după Apostoli s'au pus în rânduîaîa. Şi erau proroci în noul dar, precum era A g a v şi prorocii ceî ce au venit în Antiohia, despre care este scris aşa: «Intru aceste di]e s'aîi pogorât din Ieru­ salim, prorocii în Antihohia» (Fapt. X I , 27).

Şi pre alţii Evanghelist!. '), Iar Teodorit cjice: „Nu s'a pogorât altul şi altul s'a suit, ci ca să djc în scurt, alt-fel s'a pogorât şi alt-fel s'a suit, că fără de trup pogorându-se, cu trup s'a suit; pogorând însă nu însemneză ore care lo­ calnică mutare, ci mărimea iconomieî o învaţă, cum că cel prea înalt a. suferit atâta smerenie. — -

851 -

E v a n g h e l i s t ! numeşte aicea Pavel sau pre cei ce scriau E¬ vanghelia, sau pre cei ce nu înconjurau prin lume pretutindenea să propoveduâscă, acolo însă, unde se aflaii, binevesteau norddele cu propoveduirea, precum era Prischila şi Achila

Iar pre alţiî păstori şi învăţători. Păstori aicea numeşte pre episcop!, pre ceî c e au purtarea de grijă a bisericilori precum era Timoteî, Tit şi alţii ca ace­ ştia. Poţi a socoti păstori şi pre presbiterî (adecă pre preoţi); iar. învăţători pre diaconi, fiind-că aceştia aveau în biserică rân­ duîala cea curăţitdre, precum dice Dionisie Ariopaghitul, că prin învăţătură -şi prin "dumnecjeescul cuvînt Curâţesc pre dmeni ). 2

12. Spre sâvîfşirea sfinţilor în. lucrul slujbei, spre z i ­ direa trupuluî luî Christos. Vedi, o cetitoriule, câtă este vrednicia fieşte-căruia hristian? Fieşte-carele, dice, găteşte pre cela-l-alt, fieşte-carele slujeşte spre zidirea trupuluî lui Christos, adecă a bisericeî. Drept a¬ ceea c e te mâhneşti, tu hristiane, că aî luat mai mic.dar? Că iată şi tu trebniceşti spre gâtirea sfinţilor, adecă spre folosul şi deplinătatea hristianilor. Vecjî însă, frate, şi îa aminte, nu cum-va luând darul pentru ca să zideşti pre ceîa-l-alţî fraţi aî tăi, apoî zavistuind acelora ce au mai mari darufi, din acăsta să te perdj pre sineţî; apoi şi acăsta socoteşte-o, că deşi cela-l-alt a luat maî mare dar dela Dumnedeu pentru folosul hristianilor, însă ostenelâ şi slujirea c e o â făcut este maî mare şi dupre urmare şi munca este mare aceluia, d e nu va între­ buinţa bine darul cel d e acest-fel c e i s'a dat. Şi dupre alt chip încă socoteşte, dre nu este patimă satanicâscă acesta c e n Unul ca acesta însă a fost şi diaconul Filip despre carele este scris aşa:,, Iar a doua cji eşind noî ceî dinprejurul luî'Pavel, am venit în Chesareea şi intrând în casa luî Filip Evanghelistul (celui ce era din ceî şepte diaconi), am remas la dînsui" (Fapt. XXI, _8)_ (Scrie însă acestaşî Pavel şi către Timoteîu: „Lucrul Evanghelistului fă-l„ (II Timot. IV, 5). ) Teodorit însă cjice: „Cum că păstori şi învăţători numeşte Pavel pre ceî prin cetăţi şi prin târguri rânduiţi; îar Evangheliştiî, pre ceî ce încungîură şi propoveduesc Evanghelia". Iar Evsevie al luî Pamfil acestea le dice despre Evangheliştî, dicend: „Din ceî ce âu strălucit însă întru aceste vremi, a fost Codrat, carele împreună cu fiicele luî Filip cu pro­ rocesc dar, se cjice că au strălucit". Şi alţiî încă pre lângă aceştia mu-lţî se cunoşteau ca aceştia, avend rânduîala cea întâia a învăţătureî Apos­ tolilor; carî ucenici fiind, dupre dumnecjeesca cuviinţă a unor învăţători ca acestora prin tote locurile pre temeliile Apostolilor cele puse de dînşiî ale bisericilor zideau crescând spre maî mult profioveduirea şi mântuitorele seminţe ale împărăţiei ceriurilor, prin lăţimea a totă lumea sămenându-le (Cartea III, cap. 37 din bisericesca istorie). s

o pătimeşti, adecă a zavistui pre frateie tău cel ce are darul cel mal mare, carele găteşte şi zideşte trupul în biserica Iul Christos? Câ patima cea de acest fel este naştere a luî anti­ hrist şi a protivnioulul lui Dumnedeu. 13. P â n ă c e v o m a j u n g e toţî la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiîuluî luî D u m n e d e u . Până atuncea, dice, se cuvine sâ lucreze şi sâ ostenescâ şi să zidescâ pre hristianî, ceî ce au luat darurile, până c e v o m ajunge toţî. la unirea credinţei, adecă până c e cu dovada ne vom .arăta toţi ,câ ^averţi, tdtl-.utja.-4i- aceeaşi credinţa. Şi nicî dupre dogme sâ fim osebiţi, nici dupre viaţă şi dupre fapte a nu avea dezbinări Intre n o i ; că atuncea se face adevărata unire a credinţei, şi atuncea vom cundşte pre Filul luî Dumnedeu, când şi în d o g m e vom fi drăpt slâvitorî, vom păzi conlegâtura dragostei, care dragoste este Christos ). In b ă r b a t desăvîrşit, întru m ă s u r a vîrstel plinire! lui Christos. \ • • Bărbat desăvîrşit şi măsura d e vîrsta dice Pavel pre c u ­ noştinţa cea -mai desâvîrşită- a dogmelor credinţei, precum şi deplinirea a luî Christos numeşte pre cunoştinţa şi credinţa cea desăvîrşită şi întrega, adecă, cum câ unul fiind din sfînta 1

') Şi Icumenie încă dice, că acesta este cunoştinţa Fiîuluî luî Dumne­ deu, a nu d'ice unul uita şi altul alta despre acesta; din acesta dicere însă a luî Pavel luând dumriecjeeştu părinţi ceî ce au conscris sfinţitele litur­ ghii. Marele Vasilie, Chrisostc-mul şi Grigorie Dialogul, cer dela Dumne­ cjeu unirea credinţei, care tâlcuind-o înţeleptul Nicolae Cavasil. episcopul Dirahuluî cjice: „Şi ce este unirea credinţei? Bărbatul, cjice, cel cu în­ doit suflet, nestatornic este în tote căile sale" (Iacov IV, 8). Cu îndoit suflet dicend, pre cel ce se îndoeşte, pre cel nicî de cum adevărat; că" unul ca acesta în amândouă părţile plecându-se, nicî întru o parte um­ blă cu încredinţare; lucrul cel împrotiva acestuia se arată prin unire, stâruire, adeverire, cel ce stă. că. csla ce crede cu adevărat şi una ştie despre jucru, sau că este-saia că nu estef-iar-'xel™TFe-"5e îndoeşte, către amândouă se plecă şi dela numire se face arătat" (Cap. XIII din tâlcul dumnecjeeşteî liturghii). In cât dupre tâlcuirea acesta a înţeleptului • acestUîa, Pavel se rogă lai Dumnecjeu să ajungă toţî hristianii la credinţa cea desăvîrşită la cea a minunilor care şi mare şi a teoriei se numeşte nimica îndoindu se la câte cer, măcar şi munţilor poruncind a se muta întru alt loc; adeveriţi şi deplin încredinţaţi fiind, că-tote se pot celuia ce crede şi că Dumnedeu pre tote pote a le face. Iar cunoştinţa Fiîuluî luî Dumnecjeu înţelege Pavel aicea nu pre cunoştinţa luî Dumnedeu ceea ce se face prin teoria făpturilor şi a dumnecjeeştilor Scripturi, căcî a¬ cesta pot să o aibă şi ceî necuraţi, ci cjice pre cunoştinţa cea prin dum­ necjeesca strălucire, cea înipostatnică în inimă cunoştinţă mai pre sus de fire a Fiîuluî luî Dumnecjeu, care se dă ' singur celor desăvîrşiţi şi cu totul curăţiţi de trupeştile şi sufleteştile patimi, la care rogă să a¬ jungă toţî hristianii. ~

Tom.

n.

353 —

Treime şi asemenea cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, s'a făcut om, aflându-se un ipostas în doue fir! şi în doue voiri şi în două lucrărî, şi cum că cu trupul şede împreună cu Părintele, şi va veni cu acelaşi trup pentru ca să judece pre viî şi pre morţî, şi câte alte d o g m e despre Christos se înţeleg drept dise, dic, de câtre sfinţitele sobdre şi dascălii şi teologhiî bisericeî'). Cum insă între alte părţî ale trimiterilor şale Pavel dice nedeplină pre cunoştinţa-•ce.-o avem pentru Christos?. «Câ vedem, djce, acum ea prin oglindă şi in ghicitură» (I Corint. XIII, 1 2 ) ; sau dice cunoştinţa ndstră -nedepljnită," .«pre .osebirea cunoştinţei.'ceti ce va fi în viitorul vec, oare va fi desăvîrşită şi întregă; orî aicea 1

) Icumenie însă tâlcuind 4 ' ' . acesta cjice' „Ca nu aucjind bărbat desăvîrşit şi mesură de vîrstă să socoteşti pre cea trupescă, a adaus „a plinireî luî Christos"; ca cum ar fi cjis-: până când vom ajunge în deplinătatea credinţei şi a cunoştinţei-tui Christos, ceiî cu totul deplinite. Câ nu orî carele s'ar întempla se facă parte a deplinireî totului, adecă a trupuluî luî Christos, ci cela ce a ajuns a fi bărbat desăvîrşit întru cunoştinţa luî Christos'şi în mesura vîrsteî ceiî vrednice de deplinăta­ tea luî'Christos " . Ş i teologul Grigorie Încă despre acesta cjicea în Cuv. cel la Naşterea Domnuluî: „Prin tote vîrstele şi puterile luî Christos să umbli fără de prihană, ca un ucenic al lui Christos, curăţeşte-te, taete împrejur.... în sfîrşit răsti gneşle-te îm&reurtă, mori împreună, îngropă-te împreună cu osîrdie, ca şi să înviezî- împreună şi să te slăveşti împre­ ună şi să împărăteşti împreună cu el", păci cum că cu adeverat nu este cu neputinţă, ci este cu putinţă & ajunge cine-va la deplinătatea cea în Christos, arătat mărturiseşte aicea Apostolul. Iar cum că este cu anevoe, a ajunge cine-va la deplinătatea cea'de acest, fel, mărturiseşte sf. Macarie cel ce a ajuns la deplinătatea cea.-putincîosă omenilor, cjicend: „Şi cine este cel ce a venit la mesura cea desăvîrşită în vremile aces­ tea şi carele a gustat şi pre cercare de VcŞcul acela? Că acum pre nicî un om hristian l-am văcjut deplinii sau;' slobod; ci deşi se odihneşte cine-va întru dar şi întră în taină şi în descoperiri şj întru mult îndul­ cirea darului, însă şi păcatul încă împreună stă înlăuntru; aceştia însă pentru covîrşitorul dar şi pentru lumina .93 este întru dînşiî, socotesc a fi slobodi şi desăvîrşiţi din neiscusinţă greşând- fiind-că cu lucrarea darului; acum însă pre nimenea am văcjut slobod, fiind-că şt eu în ore-caie vre­ me am intrat în măsura aceea şi am vedut înţelegând cum că nu este omul desăvîrşit" (Vor. VIII, Cap. V>. Veci şi suptînsemnarea cjicereî: „Câţi.sîntem depliniţî acesta să cugetăm" ••(Filip; IH, 15), ca spl înţelegi, că ori cât s'ar face vre unul dintre cknehî depliniţ, tot-de-una se cuvine a se smeri, socotind cum că este forte" departe de deplinătatea cea chiar şi adevărată; pentru-că cjice pomenitul Mar; Macarie: „Că de multe orî am aflat între fraţi, că atâta bucurie am aflat îti har, în cât în cinci şi în şese ani a cjice eî că s'a uscat potfa; şi dupre acesta când a soco-, tit că s'a sloboojit de dînsa, ascunsă fiind răutatea s'a pornit asupra lor şi s'au aprins de potfă în cât a se mira eî şi a cjice, că-dupre atâta vreme de unde s'a sculat asupra nostră atâta mare răutate? Decî nime­ nea din ceî întreg înţelepţi să nu cuteze a cjice, cum că împreună cu mine fiind darul, cu totul m'am sloboda de păcat. l

cei

ea

1

1

:

— 354 —

â numit cunoştinţa deplinită, p e n t r u statornicie şi nestrâmutare, căci când noî nu ne strămutăm, ci aceea ce puţin am luat o ţinem cu tdtă sîrguinţa şi adeverirea, atuncea ne dicem d e s ă ­ vîrşit, precum acesta se arata şi din urmetdrele cuvintele A¬ postolului:

14. Ca să nu maî fim prunci, înveluindu-ne şi învîrtindu-ne de tot vîntul înv£ţâtureî. , Câ acesta puţină mesură, d > cunoştinţei c e o am, luat sâ o ţinem ou adeverire şi cu statornicie şi c a să nu ne maî clătim şi să ne purtăm împrejur mâl mult ca nişte prunci fără de minte de fieşte-care învăţătură; fiind-că pentru acesta ş'a dat darurile, pentru ca să iconomisescă şi sâ folosescă pre alţii ceî c e le au acestea şi dupre urmare pentru a nu se clăti zi­ direa bisericeî. Dicend Insă Pavel, că să nu ne mal clătim, a arătat că maî înainte se clăteau Efesenii; şi «dicend şi: să nu ne clătim, în faţa întâia împreună se numeră şi pre sineşî A¬ postolul cu ceî ce se clăteau, pentru a nu se arăta câ o c ă râştej pre EfesenI şi aşa maî cu lesnire îî va îndrepta. A dis însă că se învâluiau şi că aveau furtuni între sineşîj pentru c a sâ arate cu dicerea acesta în c e primejdie şi turburare se află sufletele acelea, ce nu sînt întărite şi statornice în credinţa cea drept slăvitdre; stăruind însă în metaforaua furtuneî, dupre ur­ mare a numit vînturî pre învăţăturile dmenilor cele osebite şi amăgitore'). i c e

a

Intru amăgirea omenilor şi întru• viclenia spre iscusinţa rătăcire!. Amăgitori sînt unii ca aceştia şi mincinoşi învăţători, pentrucâ mută pre cel proşti şi fără de răutate fraţi întru amăgirea, lor precum v o e s c ; pentru acesta diee, că noi hristianiî nu tre­ bue a ne abate şi a ne întorce către rătăcire. Dar cum ne abatem noi? Cu viclenire către iscusinţa rătăcire!, adecă câtre ceea c e voeşte meşteşugul cel amăgitor şi metodul mincinoşi­ lor învăţători, fiind-că tote cele c e meşteşugesc unii ca acela, hu le fac pentru altă, fâră numai pentru ca să amăgescâ; şi bine, a adaus d ' r e a : «amăgirea dmenilor», fiind-că lucrurile şi învăţăturile luî Dumnedeu nu au nicî o amăgire. c e

15. Adeverind însă în dragoste, să creştem întru dîn­ sul tdte, carele este capul nostru Christos. ' . Mincîuno-învăţătoril ceî viclenî şi amăgitori în cuvinte, tdte le afî mincinose şi amăgitore şi nicî un lucru sănătos şi ade») Vecjî şi tâlcuirea cjicereî: „La învăţături streine şi de multe felurî să nu ve abateţi" (Evr. XIII, 9). — 355 -

verat întru dînşiî nu se află. Iar noi hristianii, fiind-că adeverim cu dragostea cea către Dumnedeu şi către aprdpele, şi fiind-că nici o d o g m ă mincindsă, neadevărată nu avem, nicî vieţuim cu făţărnicie şi cu vicleşug (câ se vede aicea Pavel că nu voroveşte Efesenilor numaî pentru dogmele credinţei, ci şi pentru viaţa cea îmbunătăţită), sâ creştem, dice, lui Christos pre tdte ale ndstre, adecă şi dogmele cele drepte şi viaţa ndstră cea îmbunătăţită; căcî capul nostru fiind Christos şi noî mădular! ale luî, datori sîn­ tem a potrivi pre tdte ale ndstre cu dînsui, ca cu chipul acesta să nu avem nicî o dogmă sau faptă nepotrivită şi nevrednică de capul nostru Christos, ci tdte sâ le înaintăm luî şl -să i le lipim.

16. Din carele tot trupul împreună alcătuindu-se şi îhcheindu-se prin totă pipâirea dăreî, dupre lucrarea întru mesura uneea fieşte-căreea părţi, face pre creşterea tru­ puluî spre a sa zidire întru dragoste. întunecată este vordva, şi nedescoperită, a (JicereLacesteea, însă înţelegerea eî este acesta: Precum în trupul cel firesc, duhul cel sufletesc şi curat ce se pogdră din creeril capului prin nevre (care însă au rădăcina lor în cap, dupre fiziologî şi doftori), nu dă prost şi cum s'ar întâmpla simţirea tuturor mădulărilor şi mişcarea, ci dupre analoghia şi mesura, adecă dupre priimitdrea putere, ce o are fieştp-care mădular, aşa dă şi sim­ ţirea şi mişcarea; şi altul mădular adecă îî dă maî multă simţire, îar altuia mai puţină; cu un chip ca acesta şi capul nostru Chri­ stos dă darurile sale sufletelor ndstre, care suflete sînt mădulărî ale lui, le dă însă acestea, nu prost şi cum s'ar întâmpla, ci dupre mesura fieşte-căruia hristian, adecă dupre puterea ce are fieştecarele hristian a încăpea. Şi aşa tot trupul hriştianuluî face zidi­ rea şi creşterea sa cu dragoste, fiind-câ dupre alt chip nu este cu putinţă să priimescă darea darurilor Duhului celuî ce se pogdră d e sus, din gânditul capul nostru Christos, d e către carele Duh şi bine facem şi creştem, afară de nu cum-va v o m fi neconlegaţî cu dragostea şi ne uniţi ca un trup. Căcî precum de pildă mâna s'ar despărţi de trup, nu mai pote a priimi pre duhul cel su­ fletesc şi simţitoresc, care se pogdră din c a p , pentru-că s'a tăiat de conţinerea trupuluî;—cu un chip câ acesta şi noi hristianii d e nu v o m fi uniţi între noi, nu putem să priimim Darul Sfîn­ tului Duh, cel ce se pogorâ de sus, dela capul nostru Christos. Pentru acăsta şi Apostolul a dis că trupul împreună alcătuin­ du-se şi încheindu-se, adecă cum se cuvine a se afla mădu­ lările trupului, nu prost şi cum s'ar întâmpla aşedate, ci tot o dată a fi şi unite întru dînsele şi fieşte-carele a-şi avea l o ­ cul seu cel firesc şi să nu fie scdse din armonie şi din aşe— 356 —

darea şi forma lor. Deci lucrul nostru este a ne împreună al­ cătui şi a ne încheia pre înşi-ne cu dragoste, iar al capului nostru îarăşî însuşire este, adecă a lui Christos, a ne trimite nduă celor aşedaţî, pre Darul Sfîntului Duh. Deci tot cuvîntul Apostolului este despre smerita' cugetare şi despre unire. Iar acesta «în tdtă pipăirea şi darea» însemneză că sufle­ tescul duhul trupuluî, carele se pogdră din creeril capului să atinge şi să împarte în tdte mădulările trupuluî'). Decî trupul creşte şi să zideşte pentru-că curgerea sufletes­ cului Duh, se atinge de mădulărî şi lucreză într'însele; câ a-, cesta însemneză dicerea: «Dupre lucrarea»; sau ,arată, că D u ­ hul este carele dâj mâdulărilor lucrarea şi mişcarea. 17. D e c î ' a c ă s t a d i c şi m ă r t u r i s e s c întru D o m n u l , s â nu m a î umblaţi d e a c u m pre c u m c e l e - l - a l t e neamuri u m b l ă , îptru deşertăciunea minţeî l o r . însuşire a învăţătorului este nu numaî a sfătui, ci şi a în­ fricoşa, fâce.nd pre Dumnedeu privitor şi stătător asupra u c e ­ nicilor săi. Pentru acăsta şi Pavel ca un dascăl al lumeî, acâsta face aicea; că mărturisesc, dice, adecă martur pun vouă pre Domnul, că nu am ascuns de voî ce-va din cele ce se cu­ venea a vă dice; nu a dis însă ca sâ nu umblaţi mai mult pre cum umblaţi mai înainte, pentru ca sâ nu-'i înfrunteze, ci să nu maî umblaţi pre cum umblă cele-l-alte neamuri, înţelepţindu-i pre eî şi fâcându-î a se sfii de pilda celor-l-alte neamuri; iar întru deşertăciunea minţei lor umblă neamurile una adecă, pentru-că cinstesc pre idoli care se numesc deşerţi şi fâră folos, precum dice_ leremia: « A u mers în urma celor deşarte şi s'au zădărnicit» (Ier. II, 5); şi îarăşî: «Cele legiuite ale neamurilor sînt deşerte» (Ier. X , 3). Şi Isaia dice: «Care a făcut ca să se închine celor deşerte şi liliecilor» (îs. II, 20). Şi alta încă, pentru că robesc patimilor, şi sînt pironiţi către lucrurile cele zadarnice ale lumeî, care şi deşertăciune se numesc pentru acăsta, pentru că noi le în¬ ') Fotie însă aşa tâlcueşte acesta „prin totă pipăirea"; d ) j că nu unul adecă cu cutareîe să se unescă, îar altul cu cutarele, ci toţî cu toţii; că prin unirea tuturor să face creşterea trupuluî tot; dar atingerea şi împreunarea de unde se înfiinţeză? Din darea luî Christos. Şi dare o numeşte pe acesta, pentru-că împreună cu cele-l-alte faceri de bine care dă Christos trupuluî seu (adecă bisericeî), dă încă şi pre împreunarea unora cu alţiî. Iar dicerea „dupre lucrare" însemneză că Christos nu numaî dă nouă iscusinţa spre a ne uni, ci şi însuşi acesta, a ne uni cu lucrarea, lucru al dăreî luî este. Iar ca să nu te leneveşti, tu hristiane, aucjind că Christos ne face iscusiţi a ne împreună alcătui, şi ne împreuneză dupre lucrare, pentru acesta a adaus 4 i acesta: „Intru me­ sura fieşte-căreea părţi" se face adecă darea şi împărţirea Duhului luî Christos dupre măsura osârdieî fieşte-căreea, ce priimeşte darea. ce

c e r e a

-

357 -

trebuinţăm zădărniceşte: «Că deşărtăciune, dice Solomon, a d e ­ şertăciunilor, tdte deşertăciuni» (Eclesiast. I, 1), fiind-că dupre firea lor nu sînt zadarnice, ci sînt către 6re-ce trebnice, fiind-câ şi ca nişte forte bune s'au zidit de Dumneqleu (Fac. I, 31) *).

18. întunecaţi cu mintea, înstreinaţî de viaţa lui D u m ­ nedeu. s

Lumina adecă atât aceea a cunoştinţei iui Dumnedeu, cât şi- ceâ a. îmbunătăţite! vieţi,.-strălucea în lume ptiu zidirea şî prin luminarea legeî; Iar. neamurile-'şi-aft întunecat mintea lor pentru-că • şi-au bolnăvit ..pre ochiul sufletului. lor cel străvă4etor, cu întunerecul patimilor şi al purtărilor de grijă celor lu-' meştî; fiind-că atât patimile cât şi grijile lumeî sînt ca o cur­ gere multă şi cu anevoe vindecată, care turbură şi copere pre ochiul minţeî. Pentru acesta şi ceî ce aveau curgere ca acesta şi săvîrşire asupra ochilor lor , erau despărţiţi de viaţa luî D u m ­ nedeu, adecă de cunoştinţa luî Dumnedeu; fiind-că viaţa su­ fletului celuî cuvîntăresc, este a înţelege şi a cundşte adeverul şi orî carele cuvîntăresc se va orbi către adeverul acesta, acela dupre dreptate se djce câ nu viază, ci că. este mort, pentru-că adeverul este fiinţa şi lumina şi dupre urmare viaţa minţeî ceiî cuvîntăreştî ) . !

T

1

a

Pentru necunoştinţa birea inimeî lor.

ceea

celeste

întru dînşiî, pentru or­

O fericite Pavle, măcar deşi aveau necunoştinţa neamurile, pentru ce le prihăneştl ? Câ acela ce nu ştie,] se cuvinea sâ în­ veţe pentru ca să ştie şi a nu să prihârl. Răspunde Apostolul, că necunoştinţa neamurilor s'a fâcut de voea lor, pentru orbirea şi. nesimţirea inimeî lor. Iar nesimţirea Iarăşi acesta a urmat lor din necurăţenia vieţeî lor şi din plecarea ce aveau spre patimi, pentru acâsta sînt vrednici de prihănire °)„ S'a luat însă dicerea *) Fotie însă aşa tâlcueşte acesta: „intru deşertăciunea minţeî lor" adecă neamurile şi idolo-slujitoriî, nu cugetau cele ale adevărului, nicîcredeau şi nicî aşteptau pre adevăr, ci credeafi-.acelea.ee cugetarea lor le plăzmuîa cu fantazia şi le socotea, şi ce bineiputea să. socotescâ ceî ce îşî aveau mintea lor întunecată? Cu adeverit'nici lin bine. ) Pentru acesta şi Evanghelistul Ioan a .jis, despre Dumnezeu Cu­ vîntul: „Intru acesta viaţa era şi. viaţa era.lyi'iiina omenilor" (Ioan I. 4). Ca cum ar fi djs că lumina cea gândită şi cunoştinţa luî Dumnecjeu şi adevărul, acesta este viaţa omenilor celor cuvintătqrî. Iar Teodorit cjice „Că viaţa luî Dumnecjeu o cjice Apostolul a fi viaţa cea întru fapte bune". ) Iar Teodorit aşa tâlcueşte cjicerea acesta: „Dice Pavel pricina fără de legeî; şi prorocul David aşa cjice: „Dis'a ceî nebun în inima sa: nu este Dumnecjeu; stricatu-s'au şi urât s'au făcut întru iscusinţa lor" (Psalm. XIII, 1). Iar orbire a inimeî (că aşa scrie Teodorit prin cjicerea acesta), s

orbire dela patra numită pori, ca prin acesta să se arate î m p e trirea şi vârtoşia nesimţire! inimeî, precum şi aiurea s'a cjis.

19. Carî nesimţindu-şî durerea s'au dat pre sineşî în­ verşunare?, spre lucrarea a totă necurăţia întru lăcomie. Vedî, frate, că nesimţirea neamurilor a fost din a lor p r o alegere ? că simţindu-şî firea, adecă trândăvindu-se eî şi nevrârtd a osteni pentru ca să afle binele şi pre adevăratul D u m ­ nedeu, şi nedurându-î nicî întristându-să pentru peirea lor, ci fâcâ-ndu-se nebuni şi nesimţitori, aşa s'au dedat pre şhiâş-î întru înverşunare. Pentru ce sfîrşit? Pentru ca sa facă necurăţia.tru­ puluî, aceea avându-o cugetare şi lucrare d e tdtă vremea, şi nu pentru ca să facă numai un fel de necuraţii, ci tdte felurile. Deci, cum nu ar fi urmat a fi nesimţitori aceşti ce d e v o e s'au dedat pre sineşî la tdtă necurăţia şi păcatul? Pentru că n e c u ­ rata viaţă este pricinuitdre şi d e d o g m e rele şi pricinueşte ne­ cunoştinţa -de orî ce bine şi faptă bună. Deci, când veî audi tu pre Apostolul a dice la cap I al ceiî către Romanî, câ Dumnecjeu a dat pre filosofi şi pre neamurî la minte neiscusită, adu-ţî aminte şi de d i r e a acâsta, c e o cjice aicea, şi împreună uriindu-le pre amândouă înţelege, că Dumnedeu se dice câ dă la minte neiscusită pre acel dmenî, carCsingurî pre sineşî s'au dat aceieaşî minţi; că adecă D u m ­ nedeu slobdde şi îî părăseşte pre eî, d e vreme ce înşişi s'au fâcut pre sineşi vrednici de părăsirea lui Dumnedeu. Ci şi a¬ cesta ce a dis Pavel «întru lăcomie» mărturiseşte cu acâsta că neamurile de voea lor aveau nesimţirea') pentru-că era lor cu putirţţâ să dobândâscă şi bani şi îndulciri, cu măsură însă şi cu bună întrebuinţare. Iar de vreme însă c e eî le-au întrebu­ inţat acestea cu nemăsurare şi cu rea întrebuinţare, pentru a¬ cesta au venit întru o robire şi întru nesimţirea fieşte-Căreea bunătăţi şi virtuţi. c e

2 0 . V o i însă nu aşa v'aţi învăţat de Christos. 2 1 . D e l'aţî aurlit pre el şi v'aţî învăţat întru el, pre­ cum este adevărul întru Iisus. 2 2 . A lepăda voi, dupre petrecerea cea de mai înainte, pre ,omul cel vechîu. Neamurile adecă şi necredincioşii, cjice, aşa se află; Iar voî hristianiî nu aţî învăţat aşa dela Christos, adecă nu aţi credut

:

a

— 358 —

pre nesimţirea .cea maî de pre urmă o a numit; că orbirile cele ce se fac în trup nu au nicî o simţire, penfru-că desăvîrşit se omora. ") Iar Icumenie cjice că „întru lăcomie" se pote înţelege în loc de „că cu covîrşire şi cu prisosinţă lucrau neamurile tote necurăţiile tru­ puluî". Şi Teodorit cjice: că Apostolul lăcomie a numit pre pecat.

359 -

în Christos pentru ca sâ faceţi pângărite fapte ca acestea şi a vieţui o viaţă păgânescă ca acesta. Iar dicerea: « D e aţi audit pre Christos» nu o d\ce Pavel, ca cum îndoindu-se, ci ca cel ce era prea încredinţat, adecă cum că I-aţi audit şi v'aţî învăţat de Christos precum este adevărul întru Iisus. L e djce însă acestea Apostolul, pentru ca sâ arate cum câ a vieţui hristianul drept şi întru fapte bune, acesta cu adevărat este a se învăţa şi a şti pre Christos, fiind-câ cela ce viază viaţă pângărita şi rea, acela dupre răutate nu cundşte şi nu ştie pre Christos. Pentru acăsta şi aiurea acestaşî Pavel d i c e : .«Pre .-Dumnedeu mărturisesc c ă îl ştiu ei, îar cu faptele îl tăgăduesc» (Tit î, 16). Iar dicerea: «Precum este adevărul întru Iisus», aşa se înţălege: cum că nu v'aţî tocmit voi hristianii cu Christos când aţi credut, ca să umblaţi întru cele rele, precum umblă păgânii; fiind-câ lucrurile lui Christos nu sint mincindse şi zadarnice, precum sînt ale păgânilor, ci sînt ade­ vărate atât dupre dogmele credinţei cât şi dupre viaţa c e o cere a vieţui hristianii ucenicii lui; că păcatul adecă este min­ ciună, fiind-că nu are ipostas, şi sfirşit, şi ţel, ci este fâră de ipostas şi fărâ de vre un sfirşit şi fâră ţ e l ) ; îar fapta bună estă adevăr şi este lucru ipostatnic şi are sfirşit şi ţel. Şi ce v'aţî învăţat întru Christos? Şi care este adevărul cel dupre Christos? A lepăda pre omul cel vechîu, adecă pre chipul p e ­ trecere! ceii de maî înainte şi viaţa cea veche şi păcâtdsă. Iar pentru ce se rjice o m vechîu, vecjî suptînsemnarea capului VI al ceii către Romani, şi stih. 6 ; vedi şi tâlcuirea capului III al ceiî către Colaseni stih. 6, adecă acesta: «Dezbrăcându-vă de omul cel vechîu împreună cu faptele lui», irumosă fiind. 1

*) Pentru acesta a cps Sf. Grigorie Nisis: „Păcatul este înstreinarea.._ dela Dumnecjeu, carele este viaţa cea adevărată şi singură" (Cuv. II, asupra luî Evnomie) şi iarăşi „că rău este ceea ce se află afară de pro­ alegere şi care se teoriseşte dupre osebit ipostas şi în firea estimilor este nimica" (Cuv. despre feciorie, Cap. XII). Că pentru acăsta şi păcatul se cjice păcat, adecă nenemerire; pentru că ceî ce le fac, nu nimeresc sfîrşitul şi ţelul dumnecjeeşteî fericiri pentru care s'au zidit. pice însă şi Marele Athanasie: răul nu s'a făcut de Dumnecjeu, nici întru Dumnedeu, nicî din început s'a făcut, nicî este vre o fiinţă a sa" (Cuv. asupra E¬ linilor). Şi îarăşî cel al Nisieî dice: „Lucrul cel ce este întru estime (adecă întru bine), cu adevărat este că este; îar dacă ce-va a căcjut din estime (adecă din bine), nimic nu este întru estime, că ceea ce este întu răutate, nu este chîar câ este, pentru că acesta răutatea, de sineşî nu este, ci nefiinţa binelui se face răutate (tâlc. la Psalmi). Iar sfinţitul Avgustin cjice „nimic alt este răutatea fără numaî lipsa bineluî; deci răul nimica este; de câte orî dar te abaţi dela bine, pre sineţî te desparţi de Cuvînt, că acesta este binele şi pentru acesta nimic te facî, pentru-că te desfaci de Cuvîntul, fără de carele nimica s'a făcut" (Rugăcîune eroticescă a patra). — 360 —

Carele se strică

dujDre

poftele înşelâcîuneî.

In dduă chipuri poţi să înţelegi, Iubitule, dicerea acesta: sau că precum poftele trupuluî să strică, aşa şi omul cel vechîu adecă cugetarea cea pătimaşă se strică şi nu rămâne; dar cum se strică poftele trupuluî? Pentru-că şi trupescă frumuseţe, care o pofteşte cine-va, se; veştejeşte şi se strică de bdlă sau d e bătrâneţe, şi cugetarea încă şi puterea trupului aceluia, c e . o pofteşte şi aceea asemenea se strică şi în sfirşit amândouă cu mdrtea se t o p e s c ; «Câ întrd aceeaşi di, dice David, vor peri tdte gândurile lui» (Psalm, C X L I V ) Sau c ă : «dupre pofte» se înţelege în loc d e : «de către pofte», pentru-că de către pofte se strică omul cel vechîu, precum şi lâna din vermii ceî c e se nasc dintr'însa, de însuşi aceia se strică; asemenea şi ferul de rugina sa care o naşte, de aceeaşî să mănâncă, fiind-că şi iubirea slavei şi a cinstei strică cu adevărat pre suflet, de multe ori şt trupul îl strică şi îî pricinueşte m o r t e ; asemenea fac şi îndulcirile cele trupeşti şi bogăţia lumeî. Insă potrivit a numit Pavel. amăgire pre îndulcirea ceea ce se naşte din poftele a¬ cestea, pentru-că îndulcirea lor se formâlueşte adecă şi se pare a fi îndulcire cu făţărie şi cu minciună, îar cu adevărat este amărăciune şi morte. Deci acăsta este amăgirea, câ se pare a fi îndulcire, şi ea este cu adevărat şi cu lucrul alta ' ) .

2 3 . Să întineriţi ) însă cu Duhul minţeî vdstre. 2

Pentru ca sâ nu socotescă cine-va că Pavel este cel c e legîueşte pre alt o m , pentru acesta dice aicea «să vă înoiţî», adecă pre însăşi omul acela ce îl purtaţi, carele a îmbătrânit de păcat, pre acesta să-1 înoiţî şi să-1 faceţi nou cu faptele cele b u n e ; drept aceea persdna şi omul este acelaş, Iar pre­ facerea omuluî acestuia este dupre chipul şi socotinţă. Dar cum şi cu ce chipfse face înoirea omului celuî vechîu? Se face prin mijlocirea Sfîntului Duh, celui ce locueşte în mintea şi în inima ndstră, fiind-că Duhul cel Sfînt nu sufere fapte şi lucrări vechi şi păcătdse. Deci dicerea acesta va să dică: înoiţi-vâ, hristi­ anilor, duhovnicăscă inoire cu mintea vdstră, şi nu trupâscă, care s e face cu trup " ) . ) Alţiî însă dicerea acesta: „Dupre poftele amagireî" o tâlcuesc în loc de dupre amăgitorele pofte, dupre tălmăcire, precum şi la a patra a împăraţilor Cap. II, stih. 25 dice că au trimis 50 fiî aî putereî, pentru ca să caute pre llie, adecă fiî puternici, tâlcueşte Teodorit. *) Intru altele se cjice - v& înot, atârnându-se graiul din 4 ' v'aţî învăţat. ) Teodorit însă cjice: „Duh al minţeî", pre pornirea minţeî cea du­ hovnicescă O a dis. Vecjî şi suptînsemnarea cjicereî: „Ci să ve răsfărmăiuiţî cu înoirea minţeî vdstre" (Romani XII, 2). J

:

a

c e r e a :

8

-

361 -

24-

imbrăcaţi-vă

în o m u l cel

nou.

Vedi, o cetitoriule, că persona adecă omul este unul şi acelaş carele se dezbracă şi se îmbracă. Is.r îmbrăcămintele sînţ osebite, adecă vechimea şi tinerimea, adecă răutatea şi fapta bună; căcî precum a se dezbrăca şi a se îmbrăca cine-va cu îmbrăcămintea sa este lesne, aşa cu Jesnire este şi de răutate a ne dezbrăca şi întru, fapta bună a ne îmbrăca, d e v o m ,vpj •• cu osârdie. Dar pentru că numeşte Om vechîu _pre răutate, ..îar pre, fapta, bună pm nou? Penţru-câ: din fapte şl din -ră-, •utată, ort..din fapta bună se haracţiriŞeşte omul şi acestea sîntcare însemneză şi vădesc pre o m , ori că este bun, ori rău, nu maî puţin decât însuşirile fireî celei" haraetirisitdre. Şi vedî tâlcuirea Cap. III al celei către Colaşenî stih. 6. Deci om nou este noul hristian ce să botâză, carele este dator a fi puternic, adecă a nu se birui de patimi şi de diavolul; este dator să nu aibă sbârciturî pre obraz, ci a fi frumos, adecă întru tdte a fi desăvîrşit. Şi pre lângă acestea a fi şi sănătos, adecă a nu avea nicî o bdlă de păcat, că acestea sînt însuşirile cele haractiri­ sitdre ale omului celui nou, care este dator a le avea fieştecarele hristian, botezându-se. ;

1

C e l d u p r e D u m n e d e u zidit întru d r e p t a t e şi întru c u vioşia adevărului. Omul acest nou, dice, şi botezatul hristian s'a zidit nu dupre poftele amăgireî, ci dupre Dumnecjeu, adecă de Dumnedeu s'a zidit cu o zidire ca acesta, întru care este Dumnedeu, prin sfînta scăldâtdre a dumnedeescului botez, nu cu pământ şi cu apă şi cu cele-l-alte stihii, precum maî înainte s'a zidit, ci cu dreptate şi cu cuvioşie; că aceste fapte bune sînt alcătuirea şi fiinţa omului celuî nou şi botezatului hristian. Decî dreptate este fapta bună cea preste tot cuprindătdre şi generalnicâ de unde şi o bicinuim a numi drept pre omul cel c e are tdte faptele bune şi ejste ne atins de ori ce răutate. Pentru acăsta şi Domnul a dis: « D e nu va prisosi dreptatea vdstră (adecă fapta bună cea preste tot cuprindătdre) maî mult decât a cărturarilor şi a fa­ riseilor, nu veţi intra în împerăţia ceriurilor (Mat. V , 20). Iar cuvioşie se dice curăţia şi a plini cine-va tdtă datoria c e e dator; pentru acesta obicinuim a cjice la morţi cuvioşie adecă când plineşte cine-va tdte datoriile şi obicinuitele ce sînt da|tdre morţilor; aşişderea dicem şi acăsta: a m , împlinit grijile. Iar fiind-câ şi în Testamentul Vechîu se chcea dreptate, pentru acâsta dice Pavel cum că dreptatea a celui vechîu era umbrdsâ jji închipuitdre; îar eu qlic vouă pre dreptatea adevărului şi a Evangheliei. Sau dicerea: «Adevărului•» o a re Testamentul Nou stăpânesc. a

~~ 398 —

fiind-că bărbatul şi femeea, născătorii fiilor, i-au învăţat şi le-au regularişit moralurile lor, dupre legile şi cuvintele c e maî îna­ inte au legiuit despre acestea Pavel; pentru acesta părinţii c e î ce întru acest chip le-au îndreptat moralurile, nu au trebuinţă de multă ostenelă nicî de multe cuvinte, pentru a supune p s e fiiî lor, şi a-i pune în buna regulă; ci nici voroveşte aicea P « t vel, că au sâ moştenescă fiii împărăţia ceriurilor şi bunătăţii** cele negrăite ale viitorului vec, dacă să vor supune şi vor cinsti pre născătorii lor, ci s'a îndestulat întru singure cuvintele ••sfin­ tei Scripturii şi numai acelea le-a.dis câte le caută şi".le i u ­ beşte sufletul copiilor c e l p r u n c e s c şi nedeplinit; căcî către a¬ ceştia întinde cuvîntul său, căcî c e altă este mai dulce copiilor celor micî. decât a se bine noroci şi a trăi anî îndelungaţi în lumea acesta? Pentru acăsta şi Evreilor cari erau prunci şi n e depliniţî, numaî acestea le-a legiuit Dumnedeu, pentru-că nu puteau a audi şi a încăpea pre cele maî. deplinite şi maî înalte. a

4 . Şi părinţii nu întârîtaţî. pre fiiî voştri!. Nu a c)is Pavel că voî născătorii trebue sâ-î iubiţi pre fiiî voştri, câ acesta singura firea o cere dela născători şi fâră a vroi ei «adecă a'şi Iubi pre fiii lor», ci a dis: «nu întărîtaţi pre fiiî voştrii», adecă nu-I scdteţi din moştenirea vdstră, nici îî înstreinaţî atâta întru acestea în cât a-î întrebuinţa nu ca nişte slobodî, ci ca nişte fiî de robî, tot-de-una cârtind şi mânioşi fiind asupră-ve.

Ci hrăniţii pre eî întru pedepsirea şi sfâtuirea Domnului, Cu aceste cuvinte înalţă învăţătura sa dumnedeeşcul Apostol ia întâia începătorie şi pricină a supunere! fiilor, care este Dum­ nedeu şi arată născătorilor cum îşî vor îndupleca şi îşî vor su­ pune pre fiii l o r ; de vroiţi voî, elice, născătorii, a se supune fiii voştri, hrâniţi-î şi creşteţi-i pre eî cu dumnedeeştile cuvinte şi puneţi pre fiii voştri în şcoli pentru ca să se înveţe sfinţi­ tele Scripturi; să nu diceţî că acest lucru este-al preoţilor ş al călugărilor a se învăţa carte şi a ceti dumnedeeştile Scrip­ turi" şi nu a copiilor mireni şi lumeşti, nici să diceţi cuvintele acelea grele: şi ce'mî trebue mie a şti copilul meu carte? E î nu am a-1 face preot sau călugăr, ci am să-1 fac om lumesc pentru-că fieşte-căruia hristian îî este însuşire a învăţa carte pentru ca sâ ştie să cetăscă dumnedeeştile Scripturi şi maî aIes celor lumeşti, fiind-că eî au mai multă trebuinţă a se în văţa carte, ca să cetăscă sfintele Scripturi, decât monahii ş călugării; pentru-câ ceî lumeşti, aflându-se în pricinile patimi­ lor şi ale păcatului, ca cum ar fi întru o necurmată furtună ş vifor al măreî lumeî, dupre urmare le trebue şi mal mnlt aju tor decât monahilor, pentru ca să se mântuiască; şi acest a

jutor dintru nicî o parte alta pot a-1 dobândi, fără numaî din cetirea dumnedeeştilor Scripturi. Şi cetirea 'araşi a Scripturi­ lor alt-fel nu se pdte dobândi, fără numai d e s'ar învăţa d e copil mic carte. Drept aceea de ve veţî îngriji voi născătorii a se învăţa copiii voştri carte, ei în urmă cetind dumnedeeştile Scripturi, folosul vostru va fi, că din acelea învăţându-se fiii voştri, porunca acâsta: «Cinsteşte pre tatăl tău şi pre maica t a » , au se vă clnstâscă şi se vă odihnâscă ca pre iubiţii născători. Şi fiind-că mulţi hristianî Iubesc a'şî pune copiii lor în elineştile şcoli, pentru ca să se înveţe cuvintele Elinilor şi ale filoso­ filor celor, din afară, din care cuvinte se învaţă copiii tdte nă­ ravurile cele maî rele şi maî stricate şi tdte răutăţile şi dar cum nu trebue maî ales înşişi părinţii să dea pre copiii lor la. învăţător, pentru ca să înveţe hristienâsca învăţătură, şi învă­ ţătura credinţei şi cinstitele cărţi ale sfintelor Scripturi şi ale dumnedeeştilor părinţi ? Că învăţătura dumnedeeştilor Scripturi aceea este chiar învăţătură şi sfâtuire a Domnului, cu care chizăşlueşte aicea Apostolul pre hristian să'şi crâscâ pre copiii lor şi nu iscusirea şi ştiinţa cuvintelor şi a învăţăturilor celor din afară, că aceea maî mult strică pre ceî tineri şi începători, decât ÎI foloseşte ). 1

|

») Pentru acesta'şi dascălul şcolilor Elineştî nu se cuvine a paradost tinerilor celor îradepetorî dialogurile luî Luchian cele de morţi, nici pre Omir şi pre Evripid şi pre Aristofan şi pre ceî-l-alţî poetici. I) Pentrîică tinerftV cei ce. şe învaţă acestea, începători fiind şi fără de drepta ju­ decată se învaţă 'multe patimi şi minuni din' cuvintele cele ca acestea şi din poetici şi ca o ceră m61e ce se tipăreşte într'însa orî ce s'ar lipi de ea, aşa se tipăreşte şi în fantazia lor acelea şi până în sfîrşit rămân ne şterse; pentru acesta a cjis dumnecjeescul Chrisostom: „Că multă este neînţelepţia întru acea vîrstă a pruncilor, îar neînţelepţie! i se face adă­ ugire şi cele din cuvintele cele din afară când se învaţă acolo cele ce de dînşiî se laudă de iroî, robî patimilor fiind şi fricoşi de morte (Vor. XXI la cea către Efes.), şi II) încă pentru-că în conscrierile cele elineştî ale poeticilor celor de maî sus şi basnele şi cuvintele cele mincinose ale Elinilor şi numirile mincîuno-dumnecjeilor şi-ale demonilor, prin gura tinerilor celor ce învaţă purtându-se, împreună şi prin dascălii lor urmeză primejdie, nu cum-va să între duh demorticesc şi necurat şi în învăţătorii ceî ce predanisesc acestea, şi în ucenicii ceî ce le ascultă, pre• cum au cjis dumnecjeeşliî Apostoli: „Că hristianul cel credincios nu este ertat nicî cântare pâgânescă a cjice, nici cântec cUrvesc, fiind-că se va întâmpla luî prin cântare (adauge, rogu-te: şi prin cetire) pomenind nu­ mele idolilor cele demoniceştî să intre întru dînsufîn locul Sfîntuluî Duh duhul cel viclean" (Aşez. Cartea 5, cap. X). Pentru acesta, sfinţii das­ călii noştriî în locul cuvintelor celor elineştî ale poeticilor celor din afară rogu-mă să paradosescă tinerilor sfinţitele cuvinte ale dumnecjeeştiloi părinţi, cele elineştî scrise şi alcătuite şi maî ales ale Marelui părinte Vasilie şi în locul poeticilor celor din afară să paradosescă Scripturile cele în măsuri ale Marelui Grigorie; că doue bunătăţi din paradosires ;

5. Robii ascultaţi pre domnii cei dupre trup. Fiind-câ bunătatea robilor este mult d e priinţă spre î n t ă r i ­ rea caselor şi a familiei hristianilor, pentru acesta şi A p o s t o ­ lul aicea nicî partea acâsta o a lăsat, ci în sfîrşit vine să-'I cuvintelor acestora dobândesc tinerii: şi a se înveţa meşteşugul limbeî elineştî, şi a se întipări întru dînşiî moralurile spre fapta bună. Iar deşi ar pline cine-va înainte, cum că Marele Vasilie scrie un cuvînt întreg cum că tinerii'să se înveţe cuvintele cele elineştî. Răspundem că sfîntul Vasilie nu cu scopul cei din adins scrie şi sfătueşte acesta, ci fiind-că mulţi tineri, cetind cuvintele cele elineştî, sa vatămă cu sufletul, pentru acesta â făcut, compogorâre sfi'hţul- şi- a seris cuvîntul acela cum adecă şi cu ce chip întrebuinţând tinerii (Cetirea) au să se folosescă din elineştile cuvinte şi nu să se vatăme. Şi însemneză câtă propăşire rândueşte acolo sfîntul părinte, pentru a se păzi maî înainte tinerii pre sineşî de vătămare-şi de primejdie. Dar ce trebuinţă este a se arunca cine-va pre sineşî întru o primejdie ca acesta, de vreme ce acestaş Mar. Vasilie opreşte cetirea Sfintei Scripturi ceiî Vechî despre ceî nedepliniţî, pentru primejdia vătămăreî, precum scrie către Hilon ucenicul său, cu cât maî vîrtos opreşte cetirea şi paradosirea cuvintelor celor din afară,, de care vederat mulţî s'au primejduit şi se vatămă şi tot-de-una se primejduesc şi se vatămă? Pentru acesta poruinceşte Chrisostom acestea, către părinţi cjicend: „Nu căuta cum aî face ales întru învăţăturile celor din afară pre fiîul tău şi cum l'aî arăta slăvit, ci îngrijeşte-te cum Paî arăta pre el să defaime slava învăţătureî ceiî din afară în lumea acesta; acestea n u le învaţă cirie-va" dela dascăli, nici prin meşteşug, ci prin dumnecjeeşţile cuvinte (Vor. XXI la cea către Efes.). Ascultă încă ce cjice şi Marele Vasilie: '„De vreme c4e şi cetirea învă­ ţăturilor învăţătură se cjice (dupre ceea ce este scris 'despre Molşi, că s'a învăţat totă înţelepciunea* Eghiptenilor, Fapt. VI, 22) că nu adauge că a ştiut el învăţăturile cele ce s'ar fi întâmplat, ci că s'a învăţat a cunoşte învăţătura cea maî trebuincîosă care nu e mic lucru spre mântuire, şi dupre urmare cjice sfîntul; că mulţî îndeletnicindu-se la meşteşugul .gheometricesc şi astrologhicesc, poetic, ritoricesc şi sofisticesc, au vătămat cunoştinţa de Dumnecjeu; apoî cjice: „Decî de vreme ce mulţi cu silinţa cea pentru acestea au contenit despre cunoştinţa luî Diimnecjeu, îndelet­ nicindu-se întru cercetarea celor zadarnice, de nevoe este cunoştinţa.în­ văţătureî şi către alegerea învăţătureî ceii folositore şi către ferirea de cea nefolositote şi vătămătore" (la început, pildelor). Poruncesc însă şi dumnecjeeştiî Apostoli tuturor hristianilor în Aşecjămînturile lor, cjicend acestea: „De tote, cărţile ceior de alte neamurî fereşte-te, că ce trebuinţă este ţie şi de cuvinte streine, sau de legi, sau de mincîuno-prorocî, care cu adeverat pre ceî maî deşerţi şi dela credinţă se abat, că ce'ţî lipseşte ţie -în legea luî Dumnecjeu, ca să năvăleşti la basnele acelea ale altor neamuri? Căcî cri ştiinţî istoriceşti de voeştî a ceti, aî cărţile împăraţi­ lor, orî sofisticeştî şi poetice, aî prorocî pre Iov, pre Parimiastul întru care veî afla maî multă agerime decât întru totă poetica şi sofistica, că sînt grăirî acestea' ale singurului înţeleptului Domnuluî; orî cântătoreştî (poetice) de pofteşti, aî Psalmii; orî de facerea cea din început, aî Car­ tea Facereî lumeî; orî poruncirî de lege de voeştî, aî Legea cea slăvită a Domnuluî Dumnecjeu; decî depărteză-te de tote cele streine cu de-adinsul şi de cele diavoleşti". t

k

-

Tflm. II.

401 —

26.

înveţe pre aceştia cu cuvîntul şi să-î sfătuiască cele de cuvi­ inţă, fiind-că şi robii sînt cel maî de pre urmă decât toţî, rân­ duîala d e picldre având în casă, pre c u c o n , am dis. Şi nu v o roveşte acestora Pavel ca unor fiî şi prunci şi nedepliniţî, ci ca unor bărbaţî desăvîrşiţi, precum d e aicea înainte v o m arăta; iar domni dupre trup numeşte pre stăpânitoril cei vremelnici; cu d i acesta însă îndată îi mângâe p r e aceştia, arătând câ robia lor este vremelnică şi împreună cu trupul se topeşte 1

c e r c a

Cu frica şi- c u cutremur, întru prostimea inimeî vdstre, c a lui Christos.

'

.

Femeeî, a dis Apostolul curat, şă ş e târnă de bărbatul său; iar aici dice temerea cu întindere şi covîrşire dicend, că robii sâ asculte de stăpânii lor cu frică şi cu cutremur. Cutremurul însă este întinderea fricei şi covlrşţrea; că femeea este întoc­ mai şi asemenea în cinste cu bărbatul eî şi s l o b o d ă ; îar robiî nu au asemenea şi de o potrivă cinste cu femeea, căci măcar d e sînt şi robi fraţi, dupre Christos, însă fiind-că Apostolul porunceşte maî sus, că toţi fraţŞ cel dupre Christos, şi slobodî fiind, să se supue unul altuia; că supuindu-vă, dice, unul al­ tuia întru frica lui Dumnedeu (Efes. V , 2 1 ) . Şi fiind-pâ ase­ menea porunceşte ca şi femeea să se supue bărbatului s6u, cu cât mai vîrtos porunceşte robilor, să se supue stăpânilor lor? Căci a se supune cine-va şi a robi celulari-alt, acesta nu este vre o necinste a neamului seu şi a faptei b u n e . a sale, ci mai ales este cea dintâiu evghenie şi boerse a şti cine-va a se smeri şi a se supune fratelui seu.- Pentru acesta şi acestaş A p o s t o l scria Galatenilor dicend: «Pentru dragoste slujim unul altuia» (Gal. V , 13). Insă fiind-că mulţi robi se supun stăpânilor lor nu din dragoste şi din bună voinţă, ci din frică şi silit tiraniceşte (pentru aceea şi pre ascuns nişte r o b i ca aceştia vrăşmăşesc şi fac r£u stăpânilor lor), pentru acestea, dic, Apostolol a adaus acestea: «întru prostimea ini mei» • pentru ca să înveţe pre robi în acesta, să nu facă râu pre ascuns şi cu vicleşug stăpânilor lor, ci să-I slujascâ cu prostime şi cu neviclenă inimă

6 . N u dupre v e d e r e a ochilor slujbă, c a c e l c e v o r si placă dmenilor. ) Insemneză, că robi chîar se numesc acei c e se rescumpără de stă panii lor, îar ceî ce slujesc cu plată, cu rea ^numire se cjic 800X01 (a decă robi), că aceîa chîar se numesc năimiţi; îar Apostolul aicea ,voro veste chîar pentru ceî ce se dic robî, adecă rescurhpăraţî sau moştenii şi nu năimiţi. Şi vedî la stih 2 al cap. VI al'ceiî către Timoteî întâia dupre câte chipuri se faee cine-va rob. Vecjî la suptînsernnarea cjicere Rob te-a chemat? Nu'ţî pasă ţie (I Cor. VI, 21). l

— 402 —

A d e c ă voî robiî nu slujiţi stăpânilor voştri numaî când sînt d e faţă şi v£ v e d , c a să vă arătaţi plăcuţi lor, ci atât când sînt d e faţă ei, cât şi când lipsesc, de o potrivă se cuvine să-I slujiţi.

Ca nişte robi aî lui Christos. Căci cel ce voeşte a fi plăcut dmenilor, acela nu este rob al lui Christos, precum aiurea acestaş Pavel o dice acăsta: « D e aş plăcea dmenilor, nu aş fi r o b al lui Christos» (Gal. I, I O ) ) , 1

.--'• Făcând v o e a luî Dumnedeu din suflet cu_ dragoste. / Fjjind-dă estş jt-u putinţă a^hiji robul stăpânului sâu fără v i ­ cleşug şi:CU prostime d e inimă, însă nu şi cu totă puterea, ci a face mimai slujba c e a rânduită de stăpânul seu, dar nu şi alt ce-va j maî mult, pentru acesta adauge aicea Pavel, câ r o ­ bul şe cuvine a sluji stăpânului seu din suflet, adecă cu tdtă puterea şl cu osîrdie, ci şi cu dragoste şi cu pace, adecă cu tdtă priirîiirea şi nu d e silă şi d e nevoe. Cu un chip ca acesta când slujeşte robul pre stăpânul seu, se ridică dela sineşî p r o s ­ timea neamului şi numirea ceea c e se pare necinstită a robiei, .când c u v o e a sa face binele adecă şi supunerea către stăpâ­ nul seu şi Când nu aşteptă ia fi silit şi bătut pentru ca să se supue|, V o e însă a luî Dumnedeu este ori ca să se supue robiî stăpânilor lor, căcî acesta este voea lui Dumnedeu, buna rân­ duîala a omenilor, orî căci voea luî Dumnedeu acesta î n s e m ­ năză, c â t o b i î se cuvine a se supune stăpânilor numaî la l u ­ crurile şi;slujbele acelea, care le voeşte D u m n e z e u . Că p o t e stăpânii sâ silescă pre robî la dre care fapte necinstite sau la păgânătate, care acestea nu sînt plăcute voeî Jui Dumnedeu, ci maî ales urîte. Deci la unile ca acestea nicidecum se cuvine a se supune robii stăpânilor lor, ci sâ le stea împrotiva, şi maî bine mdrte să alâgă, decât să facă vfe o faptă nelegiuită şi lucru urîţ lui D u m n e d e u ) . 2

7. Slujind Domnului şi nu dmenilor. Robii, dice, slujind stăpânilor lor, trebue să socotâscă că slujesc Domnului şi nu dmenilor; fiind-că Domnul este carele priimeşte aşedârea robilor cea bine plăcută, cu care slujesc pre ') Vedî şi suptînsemnarea cjicereî: de caut să plac dmenilor? (Gal I, 10). Carele este cel ce place omenilor şi nu pote cine-va a scăpa de plăcerea omenilor. ) Pentru acesta cetim şi în istoriî, că un Spartiat luându-se în robie de tâlharii de mare s'a slobodit întru una că poruncit de stăpânul fiind să facă un lucru nevrednic de neamul luî, cu slobodenie î-a răspuns că nu ascultă, îar stăpânul luî cjicend către dînsui ba, vreau să asculţi că eu te-arn cumpărat rob, acum î-a respuns tenerul, acum vei vedea pre cine aî cumpărat rob, şi îndată aruncându-se pre sineşî dupre ferestră, a ales maî bine a muri decât a face vre o faptă nevrednică. a

— 403 —

stăpânii lor, fiind-că Domnul este carele a legiuit şi acesta b u n ă rânduială a dmenilor şi a rânduit ca stăpânii să stăpânâseă p r e robi, îar robii sâ se stăpâneseă d e stăpânii lor, şi cel ce nu slujeşte pre stăpânul seu cum se cuvine, acela se împrotiveşte legei ceiî dumnedeeşti')-

8. Ştiind că ori ce bine v a face fieşte-carele, aceîa v a lua dela Domnul, ori rob de ar fi, ori slobod. Fiind-câ urmară mulţi stăpâni Elini şi necredincioşi, cari sâ nu fi făcut nici un bine, nicî da plată acelora ce îî slujiau c u credinţă şi precum se cuvine, pentru acesta cjice aicea Pavel? că voi robil.jmâcar deşi nu luaţi plată dela stăpânii voştri ceî dupre trup însă să-I slujiţi, şi plată o veţi lua dela stăpânul t u ­ turor, Dumnedeu. Cu aceste cuvinte însă arată acesta, că v o r ­ beşte robilor ca unor depliniţî întru cunoştinţă şi |nu ca unor copii nedepliniţî. Căci copiilor le-a pus înainte maî sus plată pre buna norocirea cea de pre păment şi viaţa cea de mulţî ani de vor asculta şi vor cinsti pre-născătorii lor; iar robilor le pune înainte plată, pre dobândirea bunătăţilor celor c e vor sâ fie.

9 . Şi domnii acestea faceţi către dînşiî. Şi voi stăpânii, dice, acestea trebue a le face către robii voştri nu ca cel c e vor să placă dmenilor, ci cu frica şi cu tremurul luî D u m n e d e u ; pentru-că deşi Pavel nu le-a dis a¬ cestea aevea, însă acestea se înţeleg, că voeşte a le face şî stăpânii către robii lor, fiind-că fieşte-carele stăpân slujeşte p e n ­ tru robul său. Cum? Şi cu ce chip? Pentru-că portă grijă şi iconomiseşte pentru dînsul, pentru-că dă lui tdte cele de tre­ buinţa vieţeî şi pentru-că îî sufere tdte metehnele şi face c o m pogorîre la neputinţele lui şi în scurt fiind-că sei portă către socotinţa robului său; ascultă însă şî cele-l-alte: I

Slăbind îngrozirea. Nu a dis că stăpânii să lase bătăile robilor lor, ci încă şî p r e înseşi îngrozirile cele către r o b i ; pentru acâsta dacă î n g r o ­ zirile cele asupra robilor trebue a le slăbi şi a le lăsa stăpânii lor, cu mult maî vîrtos se cuvine a lasa schingiuirile; ca c u m le ar d i c e : voî stăpânii atâta nu trebue a vă arata grei şi î n sărcinători robilor voştri, în cât nici a vă mânia asupra lor se cuvine şi a'l îngrozi că'I veţi bate. .

Ştiind că şi însuşî al vostru Domnul este în- ceriurî. V e d i , o cetitorîule, cum îngrozeşte Apostolul pi'e StăpânitorL C u măsura, dice, cu care tu stăpânul mesorî robului tău, cu aceeaşî măsură împrotiva se va măsura ţie de către D u m n e ­ d e u , Stăpânul şi Domnul tău şi al tuturor «căci cu măsura, dice, c e veţi măsura, se va răsmăsura vduă» (Mat. VII, 6 ) , adecă p r e ­ cum faci tu fratelui tău, aşa va face şi ţie Dumnedeu. Pentru acăsta îa aminte, nu cum-va şi ţie să dică stăpânul D u m n e d e u : «Slugă viclenă şi rea; totă datoria o am lăsat ţie; au nu t r e ­ b u e a şi tu a avea milă de cel împreună r o b cu tine, precum e u te-am miluit pre tine?» (Mat. XVIII, 3 2 ) .

Şi luare de faţă nu este la dînsul.

') Că Dumnecjeu a legiuit robii la omeni, că însuşî a djis despre Isav,. că cel maî mare va robi celuî maî mic, adecă luî Iacov (Facer. XXII, 25). Şi către Israiltenî a cj's: „Şi sluga şi slujnica orî ce'ţî vor fl" ţie, din neamurî câţî sînt împrejurul teu, dintre acele neamurî veţî câştiga robi* şi robe" (Levit. XXV, 44). însemneză însă cum că din început Dumne­ cjeu nu a făcut pre omenî, pentru ca să fie cine-va stăpânitor întru dînşiî. şi robi, ci dupre călcarea porunceî a intrat în lume acesta rea osebirede stăpân şi de rob, precum cjice Teologul Grigorie: ce este stăpânul sau robul pângărita tăere? La toţî făcătorul unul este, o lege,! o judecată a~ supra slujitorului adecă priveşte ca asupra cejuîj împreună cu tine rob,, îar când te veî dezlega maî cinstit te, veî arăta? j(Că adecă nu te veî a¬ răta tu stăpânul mai cinstit decât robul dupre morte, ci pote te veî arâta şi maî josit de va fi robul decât tine maî îhbunătăţit). încă şi Ma­ rele Vasilie cjice: „Dela fire adecă, nicî unul din omenî nu e rob, în cât deşi acela este stăpân îar cutarele se cjice slugă, dar însă toţî şi dupre.-: asemenarea cinstei şi dupre avuţia celuî ce ne-a făcut pre noî. sîntem. împreună robi uniî cu alţii" (Despre Sf. Duh, cap. XX).

Să nu socoteşti, dice, tu stăpânul, că d e te vei arăta aspru şi fără dă omenire către cel împreună cu tine r o b , cum c â nu te veî cerceta de către Dumnâdeu pentru asprimea ta. P d t e căci robul tău este faţă prdstă? Nu, sâ nu socoteşti aşa, c ă Dumnedeu nu caută în faţă; căci legile cele din afară, acele fac osebire între stâpânî şi între robi, de neam bun şi de n e a m prost, fiind legî de dmenî muritori aşedate, îar în legile luî Dumnedeu, acesta nu urmâză; căci şi tu, carele eşti stăpân, r o b eşti al lui Dumnedeu,, carele este stăpân şi al tău şi al robului tău. Şi de te vei arăta tu aspru şi cu nemilostivire către c e l împreună cu tine r o b , să ştii câ te vel osîndi în muncă d e obştescul stăpân Dumnedeu; fiind-că nicî a făcut D u m n e d e u din început!pre vre un o m r o b al altuia, ci lăcomia dmenilor, precum este cea a tâlharilor şi a vrăşmaşilor şi ocara cea c â ­ tre născători şh necinstirea, precum a fost cea a lui Canaan c ă ­ tre Noe, acestea a băgat pre robi în lume şi a fâcut pre 6 meni robi şi robiţi. Insă deşi Dumnedeu, cu de-adinsul nu a făcut robia, dar însă legîueşte supunerea dupre ertare şi d u p r e al doilea cuvînt, adecă rândueşte a se supune dmeniî către alţii, cei maî mici către cel mal mari pentru buna rânduială şi alcă­ tuirea lumeî. şi pentru a nu se umplea viaţa dmenilor d e r ă s b d e şi d e vărsări de sânge, nevrând a se supune,unii altora.

— 404 —

— 405 —

1

1 0 . D e c i , fraţii mei, întăriţi-ve întru Domnul şi întru p u ­ terea tăriei lui. Casa şi familia fieşte-căruîa hristian se asemeneză cu laghărul d e oştî şi tabără oştilor celor' războinice; pentru acesta Pavel dupre ce a pus în rânduîaîa t r e f l e casei şi ale familiei hristianilor, acum aicea scote pre fieşte-carele.hristian, spre. r ă ­ zboiul şi oştirea cea nevedutâ şi gândită asupra diavolului; c ă c i când bărbaţii! ş l femeea şi fiii ş i robii"păzesc, cuviirtcldşa r â n ­ duială lor, şi"Tiu iasă afară din legile--cele -de. Damoede& r â u - , duite,. atuncea şi războiul ce au Să-1 , f e c | , asupra' demonilor va fi bine norocit şi bine se va înainta. Şi fiind-dâ -multe lucruri a pomenit Apostolul, care se par cu anevoe de isprăvit, pentru acesta dice aicea: nu vă temeţi hristianilor, ci întăriţi-vă. şj nă­ dăjduiţi întru puterea Domnuluî, fiind-că întru Domnul n u ' e s t e numaî putere semplâ şi stăpânire d e patere, adecă Domnul are putere nepovestită, care stăpâneşte şi birueşte şi domneşte prâste tdte făpturile.

adecă nu sfătueşte pre om arătat, sâ se facă idolo-slujitor, sau să curvescă sau să omdre, ci cu alt chip le formălueşte a c e s ­ tea şi cu; metodurî şi cu meşteşuguri îl aruncă în păcatele a¬ cestea, adecă ori cu cele de-a drâpta îl amăgeşte, orî cu c u ­ vinte şi cugetări înduplecătdre pre care le întrebuinţâză ca p r e un- obrăzar sau mască şi acoperământ al răutăţeî sale ' ) .

) .Pentru acesta şi înţeleptul Nil mirându-se şi nedumerindu-se de. meşteşugirile cele de multe feluri ale diavolului, aduce martur la acesta, pre dumnedeescul Iov, dicend. aşa: Iar minunatul Iov, nedumerindu-se' despre una ca acesta cjice: „Cine va descoperi faţa îmbrăcămintei sale? Şi întru învelitura zeleî sale, cine ar intra? Şi uşile feţei lui cine le va, deschide?" (Iov XI, 13). Iar cetea ce cjice, acest-fel cjice: „Nu este, dice, ceea ce se arată la dînsul faţa, că cu multe îmbrăcăminte îşi acopere viclenia, amăgind adecă cu ceea ce se vede, cu vicleşug şi cu pândire întru cea ascunsă meşteşugind peirea; şi ca să nu se împreună număi-ă şi pre sineşî cu ceî ce nu cunosc meşteşugirile luî, spune arătat lucră­ rile luî vecjend ochiî săi pre totă grozava lucrare pea asupra sa, cjicend:. „Chip de lucefăr de zori este, îar cele din lăuntru ale luî sînt aspide (Iov. XII, 18). Şi acesta cjice înfruntând pre lucrarea cea rea a luî,-că cu prefacerea în chipul lucefăruluî celuî de zori se ispiteşte a trage către sineşî pre ceî ce-lved. Iar prin aspidele cele din lăuntru, morte heguţătoreşte celor ce se apropie de el" (cuv. Aschitecesc). Drept aceea me­ şteşugirile ce le întrebuinţeză diavolul în războiul cel asupra hristi-, anilor, sînt cu anevoe de biruit; şi rari sînt aceîa, precum, acesta Nil cjice, care înţeleg mehanicele luî, precum era Iov, cum s'a cjis; precum' a fost Pavel şi câţi ca Pavel. Pentru acesta însuşî despre acesta voro­ veşte cjicend: „Că nu ne sînt necunoscute înţelegerile luî" (II, Cor 31,

11). De acesta bine a^-cjis Mar. Macarie cura că nimenea pote cu amă­ nuntul a înţelege metodele şi meşteşugirile diavolului/şi a le birui, fără numai singur Dumnecjeu. Pentru acesta aiurea acestaş Pavel a cjis: „IarDumnecjeul păceî curând va zdrobi pre Satana supt picioreie vostru" (Rom. XVI, 20). Pentru acesta se cuvine către singur Dumnecjeu sa alergăm,şi pre el să-l rugăm, ca însuşî să zdrobescă cursele cele asupra nosţra şi meşteşugirile diavolului, avend noî împreună ajutători la a¬ cesta şi.-pre fericită smerenia, care pote să scape de cursele vrăşmaşului; precum a arătat Mar. Antonie angheliî când a văcjut cursele diavolului întinse! pre tot pământul. "j Căcî precum 'â&bpeT pescarii undiţa cu vermuşorul şi aşa prind pre ticălosul peşte, şi precum ceî ce dau otrava cea amară, ung buzele -paharului cu mîere, aşa şi diavolul nu arată pre, păcat gol la omeni, ci îl acopere pre de-asupra cu amăgirea binelui şi îl unge cu mierea fapteî bune şi aşa amăgeşte pre ticăloşii omeni şi îî vânează pre mulţî încă şi îî omdră cu otrava păcatului; ;căcl de ar arăta păcatul gol, de departe l'ar vedea omenii şi nu ar alergă ca să se vâneze de el şi să se omore; pentru acesta prea înţelepţeşte a cjis sfîntul Grigorie al Niseî: „De ar zăcea răutatea golă înaintea vieţeî ne fiind acoperită cu ore-care fantazie de bine, nu ar alerga de bună voe la dînsul omeniî; pentru a¬ cesta omenii ceî maî mulţî se amăgesc de cele de-a drepta de fac răul, decât să amăgesc de cele de-a stânga. Pentru acesta a cjis Cântătorul de Psalmi; că de cele de-a stânga, cad miî, adecă în numele răutăţeî şi -al -păcatului; iar de cele de-a drepta cad cjece miî, adecă întru numele bineluî şi jal fapteî bune:- „Cadea-vor din partea ta (adecă din partea de a stânga) jo mie (adecă maî puţin) şi cjece mii de-a drepta ta (adecă m.aî mulţi)" (Psalm XC, 1). A cjîs însă şi sfîntul Dionisie Ariopaghitul cum că toţi câţî fac reul,--îl fac ca-cum părendu-li-se bine: „Răului de-a fi sa cjicem dupre întâmplare şi pentru altă 6re-ce şi nu din început de sineşî, j în cât ceea ce- se face, a se părea că este bine, că se face pentru .vre un bine. Insă cu adevărat nu este drept, căcî ceea ce nu este bine,! ni se pare a fi bine" (Cap. IV, despre dumnecjeeşţile numiri). Pentru acesta şi Teodorit aşa a tâlcuit meşteşugirile diavolului, cjicend: „Meşteşugirî a numit pre mehanicile luî, că de multe ori şi prin felurile fapteî bune meşteşugeşte răutatea şî este une-orî când şi cu postul şi cu, rugăciunea şi cu sârguinţa celor ce se rogă, mestecă pre slava cea deşartă, însă şi întru întregă înţelepciune bagă pre prihana mândriei". Vecjî şi suptînsemnarea cjicereî: „ca să se arate păcatul mie prin bună­ tate lucrându-mî morte" (Rom, VIII, 13). pice însă şi dumnecjeescul Av­ gustin pentru osebitele ispitele diavolului acestea: „Domne, acesta este balaurul cel mare şi finicesc (adecă roşu închis). Şerpeie cel. din început, satană şi:diavolul nutnit... îată înaintea picîorelor nostre a întins nenu­ mărate curse şi tote căile nostre le-a umplut de amăgiri, ca să amă­ gescă sufletele nostre, şi cine va scăpa? Cursă a ascuns întru bogăţie, în sărăcie, cursă a revărsat în desfătare, în beutură, în îndulcirile nostre

— 406 —

— 407 —

;

1 1 . îmbrăcaţi-ve cu tote armele luî Dumnedeu, ca să puteţi sta împrotiva meşteşugurilor diavolului.

;

Care este tdtă întrarmarea hriştianuluî, mai j o s va arăta A¬ postolul. Vedî însă, o cetitorîule, că nu a dis Pavel lupte şi rezbde ale diavolului, ci metodiî (adecă meşteşugirî); metodia însă este a se nevoi vrăşmaşul, ca să amăgescă şi sâ biruescă pre cela-l-alt cu meşteşug şi cu staţicima (stratagemă) şi cu mehan i c ă ) , pentru-că diavolul nu arată dmenilor vederat păcatele, 1

]

v

Arătând dar Pavel câ vrăşmaşul hristianilor este puternic şi înfricoşat şi mult meşteşugareţ, îî rdgă sâ nu ddrmă nici să se lenescă, ci să fie deştepţi, şi osârdnici întru nevădutul războiul cel asupra vrăşmaşului," pre carele dumnedeeşcul Chirii al A lecsandrieî îl numeşte războia sfinţit şi sfînt, d i c e n d : «Iar ndue celor obicinuiţi a bine plăcea întru Christos, prin credinţă, nu ne este războiul împrotiva sângelui şi a cărneî, ci nicî arătare de vitejie trupescă este lucrul; că armele oştireî ndstre nu sînt trupeşti, dupre glasul luî Pavel, ci asupra acelora c e acum din vechime stăpânesc (adecă, asupra demonilor) şi asupra a tdtă patima ceea ce este întru noi -sâ ridică sfinţitul şi sfîntul rez­ boiu» (Vor. X V , la Paşti).

12. Că nu este

n6ue luptă către sânge şi carne.

Ci către începetoriile şi stăpâniile. Ci avem .dice, sâ ne luptăm cu domni şi stăpânitorî gândiţi şi neveduţi, adecă cu demoniî; căci precum avea D u m n e d e u în ceriu osebite cete de sfinţi îngeri şi începătorii şi stăpânii, acest-fel şi tiranul şi apostatul lui Dumnedeu diavolul a făcut pre păment osebite cete ca acestea pentru ca să se s o c o t â s c ă

dre cum şi el ca un dumne4eu '). împrotiva: stâpânitorilor lumeî.

Stâpânitoril de lume numeşte p r e demoni aicea A p o s t o l u l ) , nu că ddr stăpânesc eî lumea, adecă făpturile lui -Dumnedeu. Să nu fie! Ci lume obicînueşte sfînta Scriptură a numi pre 2

în somn, în privighere, în cuvînt, în lucru, în tote căile j nostre". Şi îarăş: „Izbâveşte-ne pre noî de prdtivnicul nostru cel de tote 4dele, ca­ rele sau de dormim, sau de privighem, sau de mâncăm, sau de bem, sau de facem alt ce-va, cu tote chipurile stă;'asupra nostră şi 4 ' Ş> noptea cu meşteşugirî, cu amăgiri, acum vederat, acum pre ascuns, să­ geţi otrăvitore aruncând asupra nostră, ca să omore sufletele nostre" (Ieroticesca rugăciune 15). Pentru acesta şi purtătoirul-de Dumnedeu Macarie, despre cugetările diavoluluî cele de-a drepta a 4'is: „pre ceî-l-alţî demoni, pote curând nevoitorul înţelegendu-î cu lesnire ar fugi de vă­ tămarea cea dela dînşiî, îar de ceî ce se par de a ajuta în; calea tapteî bune şi ore cum că vor împreună să zidescă biseriGa Domnului, care minte ore din cele prea înalte, îar înţelege, fără de cuvîntul cel lucră­ tor şi viu ce pătrunde prin tote" (Cap. XIX dima.cineîa sută din teologhiî). Trei însă îsnt pricinile pentru care diavolul; s'a "făcut "mult iscu­ sit şi mult meşteşugareţ întru nevedutul războia cel asupra dmenilor: a) pentru-că el şi slujitorii luî demoni sînt duhuri fireşti subţiri şi dupre urmare sînt aflători de multe, şi neînţelese stratighimî şi rnehanicî; b) pentru-că diavolul şi demoniî luî fiind de şepte miî şi atâtea sute de anî pentru vechimea şi mulţimea anilor, acesta s'au făcut forte învăţaţi în metodurî; şi c) căcî el şi demoniî luî oştindu-să cu toţî-omenii- dela Adam şi până acum, şi maî ales cu cuvioşiî ceî ce au strălucit în nevoinţă şi cu pusniciî şi eî luptându-se de către aceştia împrotiva, s'au învăţat prin cercare şi prin oştire maî multe metode şi vicleniţi şi dupre urmare s'au iscusit şi s'au făcut prea cercaţi, precum sf. Ioan şi Simeon noul teolog şi Mar. Macarie 4ic: „Pentru acesta de deşteptă!luare aminte avem trebuinţa şi de credinţă ferbinte către Dumnecjeu ş^ de osârdie •covîrşitore, pentru ca să biruim meşteşugirile lui".

*) însemnăză, cum că dumne4eescul Ioan Damasc, şi sfînt. Maxim maî întâiu au 4's pre Eosforul al rândueleî ceiî maî de pre urmă, adecă, al ceiî a noua a anghelilor şi că din acesta singură au cădut, câţî an­ gheli au că4ut.' Iar Tertulian pre Eosforul l'a numit că era mai ales de cât toţî angheliî şi prea înţelept; şi Chrisostom 4ice că Eosfor era întâîu al anghelilor şi câ a cădut din, anghelicescul vîrf; cu carele împreună se conglăsueşte şi sfinţitul Avgustin şi Dialogul. Iar leronim mal pre sus de toţî l'a socotit pre Eosfor şi cum că angheliî ceî ce au că4ut nu dintru o cetă, ci din multe, şi adevereză cuvîntul acesta din 4>cerea de maî sus a luî Pavel ce 4'ce: ,»Nu este nouă lupta către sânge şi carne, ci că­ tre începătoriile şi stăpâniile"; că arată Pavel cu cuvintele acestea cum că demoniî au că4ut din' cetele începătoriilor şi a stăpâniilor. Iar Eos­ forul din cetele serafimilor a cădut, însă el nu se numeşte serafim, nici scaune, nicî domnii, pentru-că acestea însemneză covîrşire, care nu se potriveşte demonilor. Iar Toma cel maî nou Aquina împreună cu în­ văţătorul cunoştinţelor P. Lombardul a socotit că Eosforul împarte câte un demon la fieşte-carele om: Şi Teodorit încă 4ice, tâlcuind dicerea a¬ cesta a Apostolului: „Dintre sfintele cete a fost vicleniî demoni, dar pen­ tru vicleşul şi răutatea lor, aii cădut din rânduîala aceea, au încă şi a¬ cum numirile spre înfruntarea pângărâcîunilor". ) Pentru acesta şi Mar.Vasilie tâlcuind 4icerea luî Isaia acesta: „Domnul a poruncit unuî neam luptător de arme" (Is. XIII, 5), d ' că neam lup­ tător de arme, sînt viclenii demoni, că dice aşa: „Au arme vicleniî de­ moni, care sînt împrotiva alcătuireî armelor dreptuluî; că dreptul are. pavă.za" credinţei, îar pavăza viclenuluî este pavăză de necredinţă; dreptul, sabia cuvîntuluî, îar acela, sabia necuvîntăreî, acesta se seguripsesce cu pavăza dreptăţeî, îar acela se îmbracă cu pavăza nedreptăţeî; capul acestuîa îl strânge coiful mântuireî, îar împrejurul aceluia se află coif de peire; a¬ cesta îşî are picîdrele gata către Evanghelia păceî, iară picîorele aceluia alergă către vistieria celor rele". Ve4î, iubitul meti frate, cu ce fel de arme sînt vrăşmaşii noştriî întrarmaţî? Decî privegheză şi îa aminte; luptă-te împrotiva lor şi să nu te temî, căcî măcar deşi demoniî ca nişte neîntrupaţî sînt maî tari decât noî, eariî purtăm trup, însă stăpânul nostru Christos, carele împreună se luptă cu noî, este maî puternic decât toţî, şi angheliî luî sînt împreună cu noî, lucrând şi ajutându-ne, şi sînt maî mulţi decât demoni, precum a 4is prorocul Eliseî slugeî sale: „Nu te. teme, că maî mulţi sînt aî noştri decât ceî ce sînt cu dînşiî" (IV top, VI, 16). n

— 408 —

— 409 —

Şi acest cuvînt îl dice Pavel aicea, nu pentru ca să sperie pre hristianî, ci pentru ca să-î facă mai luători aminte, căci voevodul de oşti cel ce arată ostaşilor celor supuşi luî, puterea, şi meşteşugul vrăşmaşuluî aceluia cu care au să se lupte, îi face mai siguri şi mai îmbărbătaţi. Nu avem 4 i e , o fraţilor hristianî şi împreuna cu mine ostaşi, nu avem să ne luptăm cu dmenî asemenea pătimaşi ca noî, adecă c u întocmai putere cu noî. c

u a

s

ce

îapteie cele rele şi viclene şi pre cinicii:;! acela, carii lucreză faptele acestea; pentru acesta a dis şi Domnul către Apostolî: «Voî nu sînteţî din lume» (Ioan X V , 19), adecă Voî nu sînteţî dintru aceîa cari fac faptele acele rele, şi cugeteză lucrurile lumeî aceştia. Decî lucrurile aceste rele şi pre omenii ceî de rele cugetători îî stăpânesc şi îî domnesc demoniî, fiind-că de voea lor s'au robit pre sineşî demonilor. .

A

îritu.nereeuluî veculuî acestuia,. ..;,

Pâvel pre răutate "şi pre.. păcat.11 nunieşte întunerec,'.'.care riuîhai întru a c e s t - v e o se iycrezâ./şfvSă arată, iar. maî mu]ţ nu are să se lucrăză. .'•'..

împrotiva duhurilor reutaţeh Duhuri ale răutâţeî numeşte Pavel aicea pre înşişi demonii,, că de vreme c e şi angheliî sînt duhurî, pentru acesta a adaus aicea a elice «duhurile răutăţeî» pentru ca să arate câ angheliî sînt duhurî bune şi luminate şi sfinte; Iar demonii din protivă sînt duhurî rele, întunecate şi necurate;. însă dupre ce a dis că noi hristianiî nu avem războiu cu sînge şi cu carne, adecă cu vrăşmaşii trupeşti şi văduţi, face osebirea care o au vrăşmaşii noştri de vrăşmaşii cei trupeşti şi dice cum c ă vrăşmaşii, cu carî noi hristianiî ne luptăm, sînt duhovniceşti, adecă fără trup şi u ş o r i ) . Şi nevăzuţi sînt încă şi cu totul vicleni, şi dupre urmare sînt cu anevoe de luptat şi cu greu de a-i birui. Deci este trebuinţă să avem mare luare aminte întru gânditul resboîul cel asupra lor. \" ' 1

Intru cele cereşti *). Cu cuvîntul acesta deşteptă îarăş Pavel pre hristianî ş i d i c e lor: o" hristianilor, sâ nu socotiţi, că pentru lucruri pământeşti ') Pentru acesta şi Ieremia plângea cjicend: „Uşor s'a făcut ceî ce ne gonesc pre noî maî mult decât vulturii certului" ^Plâng. IV, 19). Şi înţeleptul Nil

Pentfu acesta, dice, întrarmaţi-vă, voi hristianiî, cu ţ,dtă întrarmarea lui Dumnedeu, cea gândită, c a s ă puteţi sta î m p r o ­ tiva în i diua cea rea. Şi care diuă cjice rea? Pre vâcul acesta şi viaţa acăsta, şi îl numeşte rău pentru răutăţile şi vicleşugu­ rile ce şe fac într'însul, precum am dis şi în tâlcuirea dicereî: « C ă dilele rele sînt» (Efes. V , 16). Mângâe însă Apostolul pre hri­ stianî arătând, cum c ă vremea este puţină şi scurtă a războiului acestui! gândit, care au să-1 facă. Câ diuă a numit pre tdtă vremea vieţei acesteea, pentru scurtimea eî.

Şi ţdte isprăvindu-le să staţi.

Tdte patimile, dice, şi tdte poftele cele rele, noî hristianii se cuvine să le omorîm şi să le biruim şi atuncea sâ putem a sta ). Fiind-că mulţi dupre c e biruesc pre vrăşmaşii lor iarăşi se biruesc şi cad, pentru acesta dice aicea Apostolul, că noi hristianii, dupre ce v o m birui patimile cele maî sus dise şi pre diavolii},, s e cuvine să stăm tot-de-una nebiruiţi şi sâ nu mai cădem; deaciîa în patimile acelea şi să ne biruim; căci d e ne v o m lenevi, diavolul, vrăşmaşul nostru cel biruit şi omorît, îa­ răş va, învia şi îarăş ne va da războiu. V e d î însă, o cetitoriule, că nu este cu neputinţă, ci să pote noî să biruim patimile şi pre diavolul şi să stăm neclătiţi. Pentru acăsta nu se cuvine a ne lenevi puind d e pricină că vrăşmaşii noştri sînt puternici şl nebiruiţi, de vreme c e şi putere mare am luat prin credinţă 1

numi şi pre cele ce se cuprind în lăuntru în cerîu, precum este aerul adecă vecjutul (întreb. CXXXXIII, din cele Anfiloh.). ')' Pentru acesta şi profetul Ieremia despre resboîul cel asupra pati­ milor acestea le dice tropologhiceştî: „Luaţi asupră-ve arme şi pavăze, apropiaţi-ve îarăşî la resboîu, înşelaţi caii, încălecaţi călăreţii, staţi întru coifurile vostre, cuprindeţî suliţile vostre şi îmbrăcaţi-ve cu zalele vos­ tre" (Ier. XLVI, 3). Şi acesta cţicere propuindu-o sf. Chirii al Alexand. urrneză' cjicend: „Că-trebue noî a îubi sâ ne sculăm asupră-le şi prea vitejeşti asupra înbulzirilor celor ce ne chemă spre reutate şi cu tote întrarmările duhului încinşi fiind, să ne oştim împrotiva patimilor" (Vor. XL la'Paşti). '--411 —

dela Christos ) şi ne-am înveţat un meşteşug ca acesta, în cât sâ putem împrotiva a ne lupta şi cu înşişî demonii prin pute­ rea luî Christos celuia c e locueşte întru noi, în cât nicî sâ a~ vem trebuinţă a face cu dînşii răsboîu, ci numai să-I călcăm c a pre nişte prea josite insecte (adecă vietăţi micî), « c ă Iată, dice, dau vouă stăpânire d e a călca preste şerpi şi preste scorpii» (Luca X , 19). Iar acestea le scrie Pavel Efesenilor,! fiind-că aveau mulţi vrăşmaşi. Decî îî învaţă atât pre acela cât şi, pre toţi hristianiî, cum că nu n e vrâşmăşuesc dmeniî pre noî, ci d e ­ monii prin dmenî; pentru acesta voi hristianiî nu v e ; mâniaţi asupra drnemlor, cari nu greşesc, ci asupra demonilor; carî în­ trebuinţeză unelte pre dmenî şi ve dau răsboîu. ; 1

14. Staţi drept aceea încingând mijldcele vdstre cu ade vărul. I In ostile cele regulate, care au războia, cea întâîu învăţătură este, a şti fieşte-carele ostaş să stea bine în rânduială sa; iar al doilea învăţătură este a şti fieşte-carele ostaş să porte şi să întrebuinţeze armele sale precum se cuvine. Pentru acesta, şi Pavel aicea, ca un v o e v o d al oştireî ceiî gândite, cei împro­ tiva demonilor, întâîa învăţătură dă hristianilor, ostaşilor lui Christos, c u m sâ stea bine în rânduîaîa lor şi cu bună regulă şi precum se cuvine; căcî cel c e stă cu adevărul acela este drept şi nu se placă cu inima sa, adecă nu se împătimeşte c â ­ tre nici un lucru al lumeî acesteea, precum dimprotivă; şi cela c e nu stă, nicî este drept; adecă cel c e este iubitor d e îndul­ ciri, şi Iubitor d e argint, şi poftitor d e veselii, acela nu stă drept, ci este plecat, căcî se plecă cu împătimirea inimeî lui spre îndulciri'şi spre argint şi spre desfătări. Iar dupre c e a învă­ ţat Pavel pre hristianî c u m să stea în rânduială lor c e a oştinâscâ, atuncea dă lor alta a doua matimă, a se încinge adecă fieşte-carele cu armele sale. Deci ca un iscusit arhistrâtig în­ cinge gânditoreşte pre fieşte-carele ostaş al lui Christos cu brîul şi strânge cu acela poftele fieşte-căruia hristian, care se revarsă şi se placă la cele de j o s şi pământeşti. Câ şi brîul cel simţit strânge şi grămădeşte hainele omului şi nu le lasă a se târî pre j o s , mijlocul însă îl încinge Pavel cu brîul acesta, pentrucă mijlocul însemneză p r e puterea omului, ceea c e ţine tdtă greutatea trupului, că precum este cârma, adecă grinda cea din care să ţin tdte cdstele corăbiei, la corăbii,' aşa este m i j ­ locul la vietăţi. Sau precum este temelia la casă, aşa ieste şi mijlocul la o m . Pentru acâsta când se întâmplă de ostenim şi . ') Vecţî şi suptînsemnarea şi tâlcuirea cjicereî: „că păcatul pre voî nu; ve Va maî stăpâni" (Rom. VI, 14). — 412 —

o b o s i m , punem manile ndstre la mijlocul nostru şi aşa ne ţi­ nem pre sine-ne. Şi precum mijlocul cel simţit ţine p r e tdtă greutatea trupuluî, aşa şi mijlocul cel gândit ţine pre tdtă g r e ­ utatea sufletului, pre care mijloc porunceşte Apostolul să-1 în­ cingem, atât cu adevărul dreptelor d o g m e şi al credinţeî, cât şi cu adevărul vieţeî ndstre ceiî îmbunătăţite"). Drept aceea nici un eretic şi carele are d o g m e mincindse, nu-'şî încinge mijlo­ cul său cu adevărul, ci toţi cel rău slăvitorî sînt fără d e î n cingere, Carî se târăsc la cele d e j o s şi pământeşti şi nici o dogmă înaltă şi adevărată p o t să înţelăgă; ci cu siloghismurl omeneşti şi mincindse şt pre j o s târâtdre cerceteză p r e c e l e dumnedeeştiî şi cereşti, asemenea şi ceî c e au încingătore viclânâ şi păcătdsă, şi ceî c e Iau aminte la amăgirea lumeî aceştia, nicî aceîa încing mijlocul lor cu adevărul; pentru-că avendu-şî ini­ mile plecate către cele pământeşti, cască gurile către cele min­ cindse şi deşarte; dar noi hristianiî nu se cuvine să fim acestfel, ci tdte se cuvine să le întrebuinţăm cu adevărul, măcar d o g m ă d e ar fi şi noimă duhovnicâscă, se cuvine sâ căutăm a devărulţ măcar lucrare şi; faptă moralicâscă d e ar fi, trebue să lucrăm pre cea adevărată şi nu pre cea mincindsă şi făţarnică, alţii arătându-ne pre din afară şi alţii fiind din lăuntru. D e v o m avea mijlocul nostru întru acest chip încins şi dupre d o g m e şi dupre fapte şi d e vieţuim o viaţă neviclânâ şi nefâţarnică, adecă adevărată, vom putea să alergăm fără împedecare p r e calea mântuirei ndstre, precum cu lesnire alârgâ cel c e sînt încinşi. p i c â n d însă Pavel câ să fim încinşi, arată că n o î hri­ stianiî tot-de-una trebue să fim întrarmaţî, precum şi David acâsta însemnând-o d i c e : « C a un brâu cu care tot-de-una s e încinge» (Psalm. CVIIÎ, 18). *) Şi care este mijlocul acel gândit? Este gândul omului. Decî gândul acesta nu trebue a fi dezlegat şi neîncins, adecă nu se cuvine a se re­ vărsa spre lucrurile lumeî celei din afară şi a alerga la cele ce a vecjut ore-cine şi a aucjit şi a mirosit şi le-a gustat şi le-a pipăit. Şi în scurt cjice, nu trebue omul a-şî lăsa gândul seij, a umbla prin lucrurile cele simţite şi zadarnice, din care nimic alt pote aduna, fără numaî patimi şi pecate şi spurcăciuni, ci trebue a-1 încinge. Şi care este brâul? Este luarea aminte şi grabnica întorcere către inimă a gândului. Deci cu luare aminte ca cu un brâu şi cu ţinerea răsuflare! trebue a strânge cine-va tare pre gândul seu şi a'l întorce în lăuntru în inima sa ş acolo trăgendu-1 să-1 obicînuîască a stărui şi a cjice: Domne Iisuse Christose Fiiule a luî Dumnecjeu, milueşte-me. Precum acestea tote le araţi Mar. şi Vîrfelnicul Petru cu cuvintele acelea ce cjice: Iubiţilor, încingenc mijlocele gândului vostru, deştepţi fiind desăvîrşiţi, nădăjduiţi întru daru cel ce ve portă pre voî întru descoperirea luî Iisus Christos" (I. Petr I, 13); precum aşa tâlcueşte cjicerea acesta a Vîrfelniculuî în pricina a cesta, Mar. Grigorie al Tesal. (Cuv. în III Duminică a marelui post). . -

413 -

Şi Domnul ne porunceşte dicend: «Fie mijldcele vdstre în­ cinse» (Luca XII, 3 5 ) . Se cuvine dar sâ fim tot-de-una încinşi şi întrarmaţî, pentru-câ tot-de-una ne aflăm şi în gânditul răzb o î u , ca şi ostaşii acela carii se află în războiul cel simţit, nicî o dată nu se descing de brâul lor ca sâ ddtmă, ci încinşi d o r m ; c â însuşire d e o m trândav şi molatic şj. deznodat este a se descinge d e brâul seu şi a dormi. Iar T e o l o g . Grigorie şale şi mijloc înţelege pre partea c e a ppfiitdre; fiind-câ la şale ş î m i j , l o c sînt rărunchii cariî sînt. şeliinul liierărel ceh ppftitoreştî d u - ; p r e dhmhecleesCa Scriptură Xeâ hţăi d e - multe ori îa rărunchi se află lucrarea cea poftitorescă şi gheocea semenţeî, dupre doftori •şi fizici' ). Iar adevăr numeşte pre lucrarea cea teoretică ), pen tru-că adevărul este sfîrşitul teoriei, precum, şi sfîrşitul faptei este binele. Deci dace Teolog, câ Apostolul ne sfâtueşte pre noî hri­ stianiî sâ strângem poftele nostre- cu teoria şi cu înţelegerea lui D u m n e d e u ; pentru-câ cela ce teoriseşte pre Dumnedeu (a¬ d e c ă cu mintea îl priveşte) şi se îndulceşte în teoria lui, ca de •cel cu adevărat iubit şi desăvîrşit dorit, ajeela nu va lăsa pofta sa a se pogorî la cele d e j o s şi a se târî,către împătimirea şi dragostea lucrurilor celor pământeşti ). 5

5

8

Ş i î m b r ă c â n d u - v â cu zaua d r e p t ă ţ e î . Dreptatea aicea numeşte Apostolul pre fapta bună cea preste tot cuprindătdre şi petrecerea cea îmbunătăţită şi ca c u m ar d i c e : îmbrăţişaţi, o hristianilor, şi însinuiţî (adunaţi) tote lucru­ rile cele d r e p t e ; căcî precum zaua, adecă cămaşa Cea d e fier, n e rănit păzeşte pre ostaş, aşa şi dreptatea şi fapta bună cea ;

) Pentru acesta şi Teodorit cjice: „Că la şale se află aşecjaţî rărunchii şi întru aceîa este lucrarea a poftei". Aşa şi fericitul David a cţis, de pă­ catul prea curvieî tânguindu-se: „Că şalele mele s'au umplut de ocărî", în loc d e : nu spre ceea ce se cuvenea am întrebuinţat pofta fireî. Aşa şi •despre Levi a cjis dumnecjeescul Apostol: „Că încă în şalele părintelui era, când l'a întimpinat pre el (adecă pre Avraro) Melhisedec (Evr. VII, 5). Pice însă şi Mar. Vasilie, tâlcuind cjicerea aceea a luî Isaia: „Pentru acesta şalele Moabitenceî strigau" (Îs. XV, 5). Şalele pretutiţtdenea se iau "în locul părţilor celor născătore; decî înţelegerii cum că însemneză a strânge poftele cele slujitore spre naştere. ) Cuvintele Marelui Grigorie sînt acestea: „Caut ce este de obşte şalelor şi adevărul? Ce s'a înţeles de sf. Pavel a cjice: '„Staţi drept aceea încingînd mijlocul vostru întru adevăr? Nii cum-va ore- .partea cea te­ oretică strânge pre cea poftitorescă şi nu o laşă a se purta aiurea; că nevoeşte ceea ce s e află către 6re-ce c u chip îubitoresc, a. avea aceeaşi putere către cele-l-alte îndulciri" (Cuv. la Pască). ) Iar Icumenie cj'ce, că şi pre Christos poţi să-1 înţelegi, adevăr; că însuşî este adeverul cel chîar, precum însuşî a jjis:, ,',Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa" (Ioan XIV, 6); decî cu Christos se cuvine hristianiî, n u numaî încinşi a fi, ci şi îmbrăcaţi, precum pavel ni porunceşte cji«cend: „Câţi în Christos v'aţî botezat, în Christos vaţîîmbrăcat (Gal. 111,27). l

1

1

!

8

1

— 414 —

preste :ot cuprindătdre, ne rănit păzeşte pre hristianî d e ori carele tău.

,

15- [Şi încălţând picîdrele vdstre întru gătirea E v a n g h e l i e î pâceî.

Bine încalţă picîdrele nostre Apostolul cu încălţăminte şi cu cizme, însemneză insă cu acâsta, s'au că se cuvine să fim gata spre a bine vesti şi a propovedui la alţii cuvintele luî D u m h e d e u , că dice despre acâsta Isaia: «Frumose sînt picîorele celor .jce - bine vestesc pacea şi cele bune» (Is. LII, 7).; sau că,Toţi noi hristianiî se cuvine tot-de-uha sâ fijn gata ca să urnblăm în calea vieţeî celeî-l-alte, precum ne porunceşte Parimiastul, dic â n d : «Găteşte spre eşire lucrurile tale» (Pild. X X I V , 16) ) . A l

*) Eşire însă pote mimeşte aicea Parimiastul nu numaî pre cea din viaţa acâsta, Ci şi pre ceâ din păcat; şi câţî vor să îasă afară din păcat trebui a purta încălţăminte la picîore, precum au purtat Evreiî când au eşit din Eghîpet, poruncindu-le să se încalţe: „Şi încălţămintele" (Eş. XII, 11), care tâlcuind-o Teologul Grigorie cjice: „Iar încălţămintele, cel ce va să se atingă de sfîntul păment şi cinstitorul de Dumnecjeu, trebue a se descălţa de ele. Precum şi Moîsi acela a fâcut în munte, ca nimica mort să porte, nicî lucru în mijloc de Dumnecjeu şi de omenî. Iar cel ce fuge de Eghipet şi de cele eghipteneştî, încalţă-se şi pentru altă siguranţie şi pentru a călca preste scorpii şi preste şerpi. Eghiptul multe hîare de acestea hrăneşte, ca să nu se vatăme de cei ce pândesc căl­ câiul pre cariî a-î călca sîntem porunciţi" (Cuv. la Pască). Acestea însă sholiasându-le (adecă tâlcuihdu-le maî cu amăruntul) în­ ţeleptul ucenic al Teologului, Nichita Sholiastul, cjice: încălţămintele tine orî se înţeleg la muricîunea cea prihănită, fiind-că acelea sînt de pele de dobitoc mort. Iar alte orî se înţeleg spre lăudata păzire şi siguranţie. Decî Moîsi în muntele Sinaî, aflându-se a fost poruncit să-şî deslege încălţămintele picrorelor; fiind-că locul întru carele- sta era păment stînt. Şi însemneză acesta că cela ce voeşte a se înălţa la teoria luî Dum­ necjeu, care este păment sfînt, asupra căruîa Dumnecjeu se arată, acela e dator a lepăda lumeştile griji, ca pre nişte morte şi nefolositore şi care despart pre minte de Dumnecjeu. Iar cela ce fuge .de Eghipet şi de cele eghipteneştî, adecă de păcat şi de naşterile păcatului, acela se cuvine a purta hcălţăminte, pentru ca să nu-şî rănescă picîorele şi să se va­ tăme, călcând preste cîulinî şi preste ghimpi, adecă preste îngrijirile şi pecatel;, cu picîore gole şi ne păzite; îar încălţăminte sînt viaţa cea înfrânată şi aschiticescă, care sfarmă ghimpiî şi boldurile spinilor şi îî opreşte! a nu se înfige în picîorele sale şi dintru puţin început şi nevecjut iă se înfigă în adânc păcatele sau şi îngrijirile vieţeî; se cuvine dar a purta cine-va încălţăminte şi pentru şerpii şi scorpiile pre care le hrăneşte păcatul, adecă pentru demonii ceî vicleni, cariî pre ascuns vrăşmaşuesc;,despre care a cjis Domnul: „Iată dau vouă stăpânire a călca preste şerpi şi preste scorpii". Şi şerpî adecă se pot înţelege pecatele cele aijătate şi marî; îar scorpii, cele micî adecă văcjute păcate, rănesc însă acestea cu boldul morţeî şi omora. A cjis & osebit despre şerpe .Dumnecjeu: „Acesta (adecă omul) va pândi capul teu şi tu vei pândi călcâiul luî" (Fac. III, 13). Pentru ce e dator omul a pândi capul gânm s

— 415

-

cesta gătire însă se va face nouă d e v o m vieţui întru fapte bune, precum ne porunceşte sfînta Evanghelie, pentru-câ p i cîorele şi calea este semn al însăşi vieţei. Pentru acesta şi a-, îurea acestaş P a v e l a d i s : «Vedeţi cum să umblaţi cu; scumpătate, adecă cum sâ petreceţî (Efes. V , 16). Iar gâtirea E v a n ­ gheliei este osârdia inimeî şi faptele cele bune la care ia aminte şi priveşte Domnul, dupre psalmicesca ducere: « L a gâtirea mi-r mei lor a luat aminte urechea ta» (Psalm. IX, 4 1 ) , şi bine a 4is: «a Evangheliei p ă e e î » , câ d e vreme c e mai sus â pomenit de războia şi de luptă, arată aicea cum că războiul acesta s e cuvine • să-1 avem cu demonii şi h u c u omenii; căci cu aceştia se cuvine să avem pace, pentru-că şi Evanghelia care o p r o poveduim, Evanghelia păcei se numeşte, şi pre lângă acestea arată cu acăsta Apostolul, cum că noi d e avem războiu cu d e ­ moniî, cu Dumnecjeu cu adevărat avem p a c e , şi de vreme c e Evanghelia va să dic& bună vestire, deci Evanghelia păcei dă nduă bună vestire cunji câ vom birui şi dar să nu ne t e m e m de războiu şi de vrăşmaşii aceîa. 16. P r e s t e tdte luând p a v ă z a credinţei. Dicerea «preste tdte» însemnăză câ asupra încingereî a d e v ă ­ rului şi asupra zeiei dreptăţeî şi preste încălţămintele gătirei E¬ vangheliei, se cuvine să luăm pavăza credinţei şi să pe întrarmăm cu e a ; fiind-că acestea tdte au trebuinţa d e credinţă către Domnul; nu credinţă cum câ Dumnedeu este adevărat, ci c r e ­ dinţă dice aicea, cea fâră îndoială, care face pre o m să credă pre ceie c e vor să fie, ca cum sînt d e faţă, care lucrăză sem­ nele şi minunile şi care este atât d e înfocată şi ferbinte, în cât strămută şi munţi şi dealuri. Deci precum pavăza ţiindu-se în mâni să pune înaintea a tot trupuluî şi ca o uşe d e pdrtă d e fier păzeşte şi închide, adecă ocroteşte pre trup de lovirile protivnicilor şi ale vrăşmaşilor, aşa şi credinţa cea fără îndo­ ială către Dumnedeu, păzeşte pre tot sufletul d e prolbvirile d e •dituluî şerpe,—al diavoluluî, adecă întâia prolovire a cugetului celui' reui Ca nu cum-va băgându-şî capul seu acesta,—diavolul, în suflet, să tragă împreună şi să-şî bage şi tot celă-l-alt trup al seu,; îar şerpele îarăş' pândeşte călcâiul adecă spre sfîrşitul lucrăreî omuluî şi al pecatuluî aceluîa şi sfîrşitul vieţei omuluî, adecă pândeşte să-î dea rezboiu la sfîr­ şitul morţeî luî. Pentru acesta dice şi dumnedeeşcul Grigorie al Niseî „Pentru acesta şi porunceşte povăţuitorul faptei biine a pândi capu lui (adecă Dumnedeu). Iar cap numeşte pre începutul reutăţeî, care n< priimindu-se, rămăşiţa remâne ne lucrată; că cela'ce cu totul se puni vrăşmăşeşte asupra îndulcire!, nu va aştepta parţicularnicele prolovir ale patimeî; îar cela ce priimeşte începutul patimeî, pre totă hîara îndati împreună o priimeşte (Vor. IV la Ecclesiastul)". Vecjî şi suptînsemnare; cjicereî: „Nu daţi loc diavoluluî" (Ef. IV, 27). — 416 —

monilor şi ale patimilor. Decî credinţa cea către D u m n e d e u este adevărată pavăză, care păzeşte şi acopere pre suflet şi nu înţelepcîunile cele părute şi mincindsele -cugetările dmenilor, c a ­ rele amăgesc şi obdră pre suflete şi nu le propâzesc.

Cu care veţi putea stinge tdte săgeţile cele înfocate ale viclenuluî. Cu pavăza credinţei, dice, veţi putea stinge tdte poftele cele rele şi gândurile necredinţei şi ale hulei, care vi le p r o p u n e vicienul dîavOl şi dice v o u ă : dre se va face înviere? Ore f a c e se-va judecată? C â acestea le-a numit săgeţi înfocate ale di­ avolului; fiind-câ pofteiea prind şi înferbântă pre trup s p r e lu­ crările cele de ruşine ale păcatului, din care pofte sâ arde c o n ­ ştiinţa ndstră pre din lâuntru, înfruntându-ne pre noî şi rănindu-ne pentru ce le priimim; asemenea încă şi cugetele n e ­ credinţei şi ale hulei ne ard pre noi şi ispitele cele osebite c e vin asupra ndstră. Deci credinţa le strînge pre tdte acestea, căci dacă credinţa supune şi birueşte şi goneşte pre înşişi d e ­ moniî aceştia, cu cât mai vîrtos supune şi birueşte şi g o n e ş t e patimile, pre naşterile demonilor? Drept aceea de te aprinde pofta trupuluî, hristiane, nu te t e m e ; căci credend tu din spre bunătăţile cele ce vor să fie şi pentru bucuria ce o vei d o ­ bândi dupre moarte, poţi a stinge flacăra acesta şi cu lesnire o suferi; şi de-ţi urrneză ispite şi necazuri nu te teme, căcî c r e clend tu câ pentru necazurile acestea vremelnice, aî să lai î m ­ părăţia ceriului, te vei mângâia la necazurile tale. A s e m e n e a şi gândurile necredinţei şi ale hulei d e te supără pre din lăuntru, tu avend credinţa neîndoită către Domnul le vel î m ­ prăştia pre acelea ca pre o negură şi fum. Socoteşte c u m c ă şi Avraam se ardea pre dinlăuntru de gânduri şi. de firescul dor, când vrea să jertfescă pre filul său, pre Isaac; dar însă credinţa lui cea multă către Dumnedeu îî stingea văpaea şi b i ­ ruia pre dorul fireî. 17. Şi coiful mântuire 1 priimiţî. Coif de mântuire numeşte Pavel aicea, pre nădejdea către Dumnedeu cea neclătită, care mântueşte şi păzeşte pre capul nostru, adecă pre. mintea şi pre darul cel ighemonicesc al n o s ­ tru, de către tdtă prolovirea gândurilor celor rele, căcî d e v o m avea credinţa cea către Dumnedeu ne îndoită, care este pavăza hristianului, curând v o m lua împreună cu credinţa şi pre nă­ dejdea cea fără îndoială şi statornică câtre Dumnedeu, care este coiful hristianului, fiind-că amendduă acestea teologice fapte bune, iubesc a se afla împreună'). x

) Pentru acesta despre g'îudeţul şi nevecjutul războiul acesta cj'ce

Tom. II.

-

417 — 27.

Ş i s a b i a D u h u l u i , c a r e este graiul luî D u m n e d e u . Armele adecă, care maî sus le-a dat Pavel hristianilor, au fost c a să apere şi să nu se rănească eî d e vrăşmaşii cei gândiţi. Iar arma pre care acum o dă lor, este ca eî sâ rănească şi să o m d r e pre vrăşmaşi. Şi acesta este sabia Duhului, care este cuvîntul luî Dumnedeu. Deci sabia Duhului numeşte Pavel saii dela Duhul cel Sfînt, dupre. cuprindere, adecă dupre Darul Sfîn­ tului Duh,-sau pre vieţuirea cea duhovnicescă cu care duhov­ nicescă sabie să tae capul diavoluluî; iar duhovnicescă sabia -.-acesta,*-este igtmidl luX- Dumnedeă, adecă^porunca lui Durând-deu; căci de v o m păzi noi hristianii poruncile Domnului, d m o rim pre balaurul şi pre şarpele cel învălătucit, precum dice Isaia: «In diua aceea va aduce Dumnedeu sabia cea sfîntă şi mare şi tare asupra balaurului, şerpelui c e fuge asupra balaurului, şarpelui celuî încolâtâcit; va omorî pre balaur» (Cap. X X V I I , 1). Sau graiul luî Dumnedeu dice pre numele Domnului'iisus Chri­ stos, cu carele Apostolul scotea p f e demoni şi vindeca pre bolnavi: «Că întru numele, dice, luî Iisus Christos Nazarineanului scdlă-te şi umblă» (Fapt. 11, 6) ). Sau curat sabie a Duhului mumeşte pre înţelepciunea cea întru Sfîntul Duh şi pre tot cuvîntul cel duhovnicesc; căcî p r e cu maîurea acestaş Pavel cjice: «Cuvîntul lui Dumnedeu viu este şi lucrător şi maî ascuţit decât totă sabia cea c u ddue ascu-v -ţişurî» (Evr. IV, 12). Ci şi cel ce are darul duhovniceşteî săbiei

acesţeeaj şi grăeşte cu îndrăznelă cuvintele lui Dumnedeu şi cu gură slobodă, precum a fost însuşi Pavel acesta ) şi însuşî dice înfricoşat şi nebiruit este de demoni şi de patimi şi de dmeniî necredipcioşl. 1

18. ^rin tdtă rugăciunea şt cererea rugându-ve întru tdtă vremea cu duhul.

v

l

dumnecjeescul Chrisostom hristianilor: „Decî' de este războiţi, de sînt acest-fel tăbărîrile, de sînt începetoriile netrupeş'pî, de sînt stăpânitorî de lume, de sînt duhurî ale reutăţeî, şi spune-mi tu cum te veseleşti? Cum eştî aşa de revărsat? Cum vom putea a birui, neîntrarmaţî fiind? Ace­ stea fieşte-carele în tote cjilele dică-le Iuiş, când se birueşte de mânie, când de' poftă, când în zadar şi. îndeşert caută viaţa acesta umedă. Ascultă pre fericitul Pavel dicend: „Nu esfte nouă lupta împrotiva sân­ gelui şi a cărneî, ci împrotiva începătoriilor şi a ştăpâniilor"; maî, cum­ plit este războiul acesta decât cel simţit,' n*,aj. straşnică luptă (Vb™> 22 îa cea către Efes.). ' ' *) Pentru acesta şi dumnecjeeştiîPărinţi, cyî.ce se numesc deştepţi (achirniţi), predanisind metodul practic al gâriditore}' rugăciuni în inimă, porun­ cesc tuturor hristianilor să cheme numele Domnului Iisus Christos şi să ».ithică: fo^Qt^Şte, sau mal bine a cjice nici ca cum pdte fi dragoste fără de c r e ­ dinţă; pentru acesta a cjis pace şi dragoste t u credinţă. In ve-* ţând însă cum s'ar putea câştiga p a c e a acesta,'dupre urmare dice, că se câştigă prin dragoste; I a r dragostea îarăş c u m s e câştigă? A d e c ă d e vom avea credinţă. - 2 4 . D a r u l ) fie c u toţî c e î c e iubesc pre D o m n u l n o s ­ r

1

tru Iisus C h r i s t o s întru n e s t r i c ă c î u n e ; amip. Aicea Apostolul a osebit pacea de dar, şi pre fieşte-care o a pus. osebit, cu tdte că în tdte cele-î-a,lte Epistolii ale sale le pune înpreună; îar dicerea «întru nestricăcîune» sau arată câ cei ce iubesc pre Christos se cuvine a-l iubi Cu curăţenie şi cu f e c i o ­ rie, sau arată că nu pentru bogăţie şi slavă se cuvine a iubi pre Christos, adecă pentru lucruri stricăcldse şi curgetore (trecetore), ci pentru bunătăţile şi darurile cele nestricate; sau arată câ cel c e Iubesc pre Christos se cuvine a-1 iubi prin fapta bună, care este nestricăcîune, şi nu prin pecat, carele este stricăciune, căcî d u ­ pre cum dicem că fecîora cea dupre trap se strică cu strică­ ciunea trupuluî, aşa dicem câ şi fecîora cea dupre dph, adecă sufletul, se strică cu stricăciune duhovnicesca, prin aşedarea gândurilor celor d e ruşine; pentru acesta şi însuşî Pavel scria despre duhovnicesca stricăciune cea de acest-fel dicend: «Nu cum-va sâ strice înţelesurile vostre» (II C o r . X I , 3 ) . Şi aîurea d i c e : «Omenî stricaţi cu mintea» (II Thnot. III, 8 ) . Şi o , însă d e ne-am învrednici şi noî să arătăm dragostea cea către Chri­ stos, atât cu cucernicie şi cuviinţa moralurilor ndstre, cât şi cu căutarea nestricatelor acelor bunătăţi, şi în scurt cu totă p e ) Teodorit cjice că Pavel cjicend aicea „Darul",:a arătat pre prea Sfîn­ tul Duh (al cărui este Darul) cum că este dătător al păccî şi ăl dra­ gostei şi al credinţeî celor de maî sus cjise, împreună cu Părintele şi cu Fiîul. ţ)ice însă acestaşî pre lângă acesta, cum ;că Darul fie cu toţî şi cele-l-alte, obicînuîa fericitul Pavel a le scrie cu ^nsăşî mâna sa în loc de oraţie şi de îmbrăţişare în tote Epistoliile sale, şi însemneză aceea ce obicînuim noî a scrie acum la sfîrşitu]_şCrrsorilor nostre ce trimitem: fiî sănătos! l

— 422 —

trecerea I ndstrâ c e a îmbunătăţită, care păzeşte pre suflet n e ­ stricat şi] nu îl lasă să se strice cu iscusinţe rele şi cu p ă c a t e , întru însfişî Christos, nestricâclosul mire al fecioreştilor şi n e stricatelqr suflete, căruia slava fie, împreună cu Părintele şi c u Duhul în vecurile vâcurilor; amin. Acesta către Efesenî s'a scris din R o m a si s'a trimis cu T i h i c .

Tâicuire a iui Teofilact Ârhiepiscoput BulgarieiTa trimiterea Apostolului Cave! cea către Filipiseni, tălmăcita în limba românescâ.

Pricina trimitereî ceii căfre Filipiseni ), dupre Chrisostom, Teodorit, Teofilact şi fcumenie. 1

Filipisenil erau dintr'o cetatel din cele ale Filipilor ce se află în Machedonia, aşa numindu-se dela Filip cel ce o a lăcuit pre Tesaloea. Era însă maî întâîu cetatea Filipilor, supt scaunul Constantino-cetăţei, nicului, îar acum este supusă \subt scaunul mitropolie aflându-se cu mitro'polit al Filipilor şi \ al Dramei e Pavel şi fapte bune pentru numit' ). Şi multe bunătăţi mărturiseşti mări acesta a lor, aflându-se în Roma , Filipiseni. Şi a scris trimiterea legat cu lanţuri şi închis în temniţă, fiind-câ răspunderea cea înadin urmă, ce s'a făcut dupre cea dintâia, care o a făcut intea împăratului Neron, pre care o pomeneşte în a doua trimitere a sa către Timoteî diicencl «Intru întâia meă răspundere 7imot.IV, nici unul s'a aflat cu mine, ci tyoţi mau părăsit» (li dic, iarăşi s'a legat şi s'a bâ16). Dupre cea întâia răspundere temniţă aflându-se Pavel, a trigat în temniţă; deci acolo în trebuinţa sa, prin Epafrodit, şi mis Filipisenii la el cele spre învăţătorul. lor, în ce chip se doreau să afle cele omnul Iisus Christos.

Părintele şi

Ce dic eu vouă şi Timoteî? Ca şă fie har şi pace voue ) , că dupre jobiceîu se rdgă pentru dînşiî şi îî urezâ ca sâ fie cu dar dâţuiţî şi pacînicî în cât a nu se mândri unul asupra celuîa1-alt şi) dupre urmare ca să nu cadă din pace şi din unire, fiind-c4 dumnedeeştile daruri întru acela care nu Iau aminte să fac pricină de mândrii şi de trufii. 3. ţ l u l ţ â m e s c D u m n e z e u l u i med p e n t r u t o t ă p o m e n i ­ rea vdstră. 4 . Ţ o t - d e - u n a întru t o t ă r u g ă c i u n e a mea, p e n t r u toţî v o î . De bâte orî, dice, îmî aduc aminte d e voî (precum t o t - d e una vă pomenesc), slăvesc pre Dumnedeu că aţî procopsit, adecă 2

*) pice însă Teodorit, că supt Epafrodit erau supuşi ceî ce se numesc aicea adecă presviterî; drept aceea Epafrodit se vede că era episcopul Filipisenilor, ) Vedî desore acesta la Cap. I al ceiî întâîa către Corintenî, stih 3. a

aţî sporit întru atâta sporire de fapte bune. Şi măcar c ă voî sînteţî sporiţi şi aleşî întru faptele cele bune, eii însă nu în­ cetez de a me ruga luî Dumnedeu pentru totî voî. ica cu u¬ nire sâ sporiţi şi sâ creşteţi.

Cu bucurie rugăciunea făcând. Fiind-câ este cu putinţă a-şî aduce cine-va aminte] de altul şi a se ruga cu mâhnicîune, precum acestaşî Pavel scria către Corintenî: «că din multul necaz şi strîmptorirea inimeî |am scris vdue» (II Cor. II, 4 ) , pentru acesta dice aicea, câ poihenea pe Filipiseni şi se ruga pentru dînşiî cu bucurie. Acesta este însă semnul sporire! acelora şi aîdfaptei bune.'

5. Pentru împărtăşirea vdstră întru Evanghelie din diua dintâîu până acum. Mare lucru şi cu adevărat fericit lucru mărturiseşte Pavel pentru Filipiseni, cu cuvintele acestea, că elice cum că voi v aţî făcut împreună părtaşi şi tovarăşi ai ostenelelor c e am ispitit eu întru Evanghelia lui Christos; nu întru un an sau doi, ci încă din vremea aceea întru care aţî crezut până acumi Si cum v^aţî făcut împreună părtaşi cu mine? Intru acest chip, jpentru-câ aţî trimis mie, d i > l de trebuinţă şi d e n e v o e ale vieţei, pentru-că aţî avut purtare de grijă şi osârdie pentru mine, căci cel ce împreună lucrăză cu tot putincîosul chip [şi împre­ ună ajută cu cela ce lucrăză şi întrebuinţâză binele,i acela se face tovarăş şi împreună împărţitor al binelui aceluia ). A ş a de pildă, câţi hristian! purtau grijă pentru sfinţii mucenici cei c e erau prin temniţe şi câte pricinuesc cuvioşilor şi ascfiiţiilor n e îngrijire, dându-le cele dă trebuinţă vieţei, şi' câţi fac pre înce

c e

e

1

') Se cuvine însă, acel îmbunătăţit, carele îa dela alţii ajutor şi milos­ tenie, să aibă trebuinţă şi lipsă de cele de nevoe cu adevărat şi nu avend chip de a-şî întîmpina nevoea, să se fâţărnicăscă însă!că nu are, pentru-că păcătueşte. Pentru acesta scriu dumnecjeeştiî Apostoli în âşăcjămenturile lor, că cu adevărat fericit este acel ce se pote ajut^ pre sineşî şi a nu strîmtori locul orfanului sau al văduvei sau al străinului; fiind-că şi Domnul „Maî fericit, a qis, este a da, decât a lua" că vii de ceî ce au şi cu făţărnicie îau; de ceî ce pot a se ajuta pre sineşî şi vor a lua dela alţiî, că amendoî vor da cuvînt înaintea Domnului Dumnezeu, în diua judecatei. Că cel întâîu pentru vîrsta orfanieî, sau a bătrâneţeî, sau a neputinţei, sau a cădereî în bolă, sau pentru hrana a multor copiî luând, unul ca acesta nu numaî se va prihăni,; ci şi va[ lăuda, îar cela ce are şi pentru făţărnicie, sau nelucrare îa, se va osândi ide Christos Dumnezeul nostru, pentru-că şi Pavel carele lua jmilostenik dela Fiîipisenî, pentru acesta o lua, pentru-că nu avea chip a-şî câştiga hrana, căcî nu putea a lucra, fiind în temniţă şi în legături; îar când se afla slobod de legături, atuncea lucra şi nu avea trebuinţă a lua milostenie dela altiî. - — 428 —

văţătoriî lor fără d e îngrijire de cele de nevoe, dându-le cele trebuincidse, toţi aceştia dic, se fac împreună părtaşi şi îm­ preuna împărţitorî aî cununilor acelora c e au să le îa mucenicii şi cuvioşiî şi învăţătorii

6. Nădăjduind însuşi acăsta, că cela ce a început întru voî lucru bun va sâvîrşi. ') Şi acesta însemnând-o Domnul cjice: „Cela ce priimeşte pre pro­ rocul în nume de proroc, plata proroculuî va lua. Şi cela ce priimeşte drept în nume de drept, plata dreptului va lua" (Mat. X, 41), adecă plata ce Va lua dela Dumnedeu prorocul şi dreptul, aceeaşi plată o va lua şi. cela. ce-priimeşte şi hrăneşte şi găzdiieş.te _pre prorocul şi .dreptul măcar şi-lumesc de ar fi, precum tâlcueşte cjicerea acesta Chrisostom. Adecă dacă nu pentru vre o apărare lumescă sau pentruvre o altă ce-va din cele stricăcîose îl va priimi, ci de vreme ce ori proroc de este, ori drept plată de proroc şi plată de drept va lua. In loc de: Ce fel se cuvenea a lua prorocul sau dreptul cel priimit, asemenea şi acela va lua, precum şi Pavel dicea: „prisosul vostru fie spre lipsa acelora, ca şi pri­ sosul acelora să se facă spre lipsa vostră" (II. Cor. VIII, 14). Şi întru în­ tâiul cuvînt al scrisoreî acesteea către Filipiseni d'ce tâlcuind cjicerea a¬ cesta a luî Pavel: „Nu poţi a posti? Nici în singurătate a rămânea? Nicî pre pămentul gol culca? Nicî totă noptea a priveghea? Este cu pu­ tinţă ţie a lua plata tuturor acestora de vei meşteşugi lucrul alt-fel, adecă pre cel ce osteneşte întru acestea odihneşte-1, slujeşte-1 şi adese-orî unge-1 şi uşureză ostenelâ :uî cea întru acesta. Şi aşa stă, luptându-se acela, priimind rane'e, tu vindecă-1; întorcendu-se dela nevoinţă, priimeşte-1 cu manile întinse; răcoreşte-î sudorea, odihneşte-1, mângâe-1, bucură-1, sprijineşte-î pre sufletul cel obosit. De vom sluji într'acest chip sfinţilor, cu atâta osârdie, împreună numărători ne vom face aî plăţilor lor", pice însă şi Isidor Pelusiotul: „De preţueşte cine-va ore-care tre­ buinţă a altuîa, sau pricină, sau binele, şi de preţul bineluî aceluia se va împărtăşi. Ci acela împreună cu cel bun seva slăvi, iar acesta pentru-că. a cinstit binele. Că mulţi cinstesc pre prorocî sau pre ceî drepţi, ori pentru slava omenescă ort pentru căştig lumesc. Ci nu ar dice cine-va că aceştia vor lua plata de proroc. Iar de cinsteşte cine-va fără de îmbroboditurile cele de acest-fel, ci cu suflet curat privind către bunătate va cinsti pre sfinţi, unul ca acesta cu sfinţii aceia împreună se va slăvi" (La tâlc. Evang. lui Matei). Dice însă şi Teodorit: „Potrivit a numit, împărtăşire, că şi Domnul a dis: „Faceţi-vă vouă prietenî din Mamona nfedreptăţeî, ca când ve veţi lipsi, să vă priimescă pre voî în locaşurile lor cele vecînice". Şi-dumnedeescul Apostol a dis: „Ceea ce e vouă de prisos, fie acelora în cele de lipsă, ca să se facă potrivire". Decî îm­ părtăşire este şi răsplătirea; că unul dă bani, iară cel-l-alt răsplăteşte cu blagoslovenîe şi este maî mult decât acelui ce are trebuinţă. Vedî şi despre ceî ce găzduesc şi ospăteză pre ceî îmbunătăţiţi, în suptînsem­ narea cjicereî; „Vă îmbrăţişeză pre voi Gae ospătătorul meu şi al bi­ sericeî tote" (Rom. XV, 23). Pentru ce însă se numeşte împărtăşire mi­ lostenia? vecjî la suptînsemnarea dicereî „că a bine-voit şi datori aî lor sînt" (Rom. XVJ, 27). Şi că cela ce se milueşte este dator a se ruga pentru cel ce'l milueşte, vecjî şi suptînsemnarea dicereî: „Că de multe ori pre mine m'a răcorit" (II Tiimot. I, 16), ca să înţelegi că şi ceî ca păzesc vasele ostaşilor ...împreună împart cu ostaşii prăcjile. r

-

429 —

Mulţămesc, dice, şi me bucur, nădăjduind câ Dumnedeu carele a început întru noî faptele cele bune, acela şi le va săvîrşi, nind-că din cele trecute încheîu şi pentru osie viitore. Vedî însă cum învaţă pre Filipisenî sf. Pavel pentru ca sâ se smerescă, căcî arată şi tote lucrările cele bune şi le afîeroseşte luî D u m ­ nedeu şi nu numaî lor. Insă nici aşa Iarăşi I-a lipsit pre Fili­ pisenî de laude, de vreme ce a dis câ Dumnedeu a început întru dînşiî lucrările cele bune, adecă cu adevărat Dumnedeu a înceOut.îpşâ c u . a. .vdstră proalegere, căci d e nu ar fi p r o alegerea-omului, nicî Dumnezeu ar. lucra iii om .Darul seu. Căci .. d e ar lucra Dumnezeu Darul seu prost şi cum s'ar întâmpla, nimic l'ar opri al lucra acesta şi întru Elini şi întru toţi 6meniî cel făcători d e rele. In cât cu cuvintele acestea nu puţin laudă pre Filipisenî dumnedeescul Apostoj:; fiihd-că ei cu p r o alegerea şi voea lor cea bună au tras pre Dărui Jui Dumnedeu întru sineşi pentru ca să-î ajute la lucrările cele bune şi pentru-că. aveau eî atât de marî isprăvi şi fapte ;'bune în cât acestea nu se puteau a se lucra d e puterea omenăscă, cj de puterea luî •Dumnedeu; însă şi îî îmbărbâtezâ- cu cuvintele acestea prp. F i - , lipisem, în cât a nu se lenevi in viitorime; căci de are D u m ­ nedeu a săvîrşi lucrările lor cele bune, apoi eî nu vor avea atâta ostenelă spre a le săvîrşi. Vedî şi suptînsemnarea cjice­ reî «câ Dumnedeu este cela ce Iucreză întru voi şi pre a voi şi pre a lucra» (II Filipis. II, 13). P â n ă în d i luî Iisus C h r i s t o s . u a

A d e c ă până la venirea Domnuluî; aşa, dice, eu nădejduesc în Dumnedeu că va lucra Darul său nu numai întru voî, ci şi întru strănepoţii voştril până în sfir.şiţul' lumeî; sau diua luî Christos înţelege aicea pre sfîrşitul > fieşte-căruia Filipisan şi pre mdrtea lor, care se numeşte şi sfirşit particularnic. 7. P r e c u m este mie cu dreptate acâsta, a o c u g e t a pentru toţi voi, p e n t r u - c ă . v e

am în i n i m a m e a şi întru l e g ă t u ­

rile mele, şi întru r ă s p u n d e r e şi a d e v e r i r e a E v a n g h e l i e i . Desăvîrşit sînt încredinţat, d i c e , o fraţilor, că până în sfîrşit veţi fi în acest-fel cu bună-voinţă şi acesta o cugetez şi o s o ­ cotesc pentru voî, pentru-că tot-de-una ve ara în inima mea, şi dupre urmare ştiu isprăvile şi faptele bune ale vdstre şi pentru-câ măcar deşi sînt departe de voî cu locul, vă sîrguiţl însă şi vă nevoiţi cu proalegerea şi socotinţa, să vă. faceţi îm­ preună părtaşi şi tovarăşi aî darului banei, vestire! mele şi aî legăturilor mele. In cât dreptate am a socoti şi eu pentru voî cele de acest-fel şi dela începături; şi de la bunele începe­ rile vdstre să încheîu şi sfîrşitul vostru cel bun. Şi minunată ci:

adeverat şi mare laudă este a Filipisenilor a se afla eî t o t - d e una în inima lui Pavel, a lui Pavel dj > aceluia c e nu iubea prost şi c u m s'ar fi întâmplat, ci Iubea cu judecată şi cu drâpta socotâl^ şi pre aceîa c e erau vrednici de Iubire; ci dice, c ă nici când am stătut înaintea împăratului Neron şi răspundeam pentru Evanghelia ce propoveduesc, nici atuncea, dice, aţi eşit din p o ­ menirea, mea. Iar adeverirea Evangheliei numeşte nu numaî pre l e ­ găturile -şi necazurile c e suferea, ci şi răspundere, adecă dezvino.văţirea Evanghelieî aî putea să dicî câ Sînt legăturile şi necazu­ rile 1). Că-ărâtal e s t e ; f i e T C ; ă r u î a , c ă d e nu ar fidostPavel încredinţat, cum că au sâ d e a lui răsplătiri negrăite în cea-l-altă viaţă şi bunătăp nespuse, nu ar fi suferit legături şi nu ar fi pătimit nici s'at fi împrotivit unui Chesar şi singurului stăpânitor a totă lumea jNeron, d e nu ar fi vădut înaintea sa gânditor pre un alriîmpjţărat mal mare şi pururea vecuitor, pre Christos; în cât c

necazurile şi legăturile luî Pavel erau adeverire ale Evangheliei. J m p r e u n ă părtaşi aî D a r u l u i toţî v o i fiind. Cu ajceste cuvinte arată Pavel câ nu fâră de drepta j u d e ­ cată iubeşte pre Filipisenî şi fără socotâlâ. Pentru acâsta, dice, vă? am jîn inima mea, pentfu-că şi voi sînteţî împreună părtaşi al da.ru hrî meu, adecă aî legăturilor şi aî necazurilor mele, şi vă sîrg ţtiţî a nu vă arăta maî josiţl decât mine dupre n e c a zurî, ci a vă face tovarăşi şi împreună părtaşi aî ispitelor, care le cere pentru Evanghelia luî Christos, Iar cum câ legăturile şi ispitele cele pentru Evanghelie sînt dar, martur este D o m ­ nul, d'°end luî Pavel: «Destul este ţie darul meu, că puterea mea intru neputinţă se sâvîrşeşte» (II C o r . XII, 9 ) . Şi mal ales aarătată r s t - n t a Uste acâsta din cuvîntul c e mal j o s însuşî Pavel îl d i c e : «Vdue ivi s'a dăruit pentru Christos n u numai a crede intru dînsul, ci şi a pătimi pentru dînsul» (Filip. I, 2 9 ) . Vedî insă, o 1

•

*

»

'"jj.

i-i-ij.

icm

nud,

u

cetitorîule, nu a dis Pavel Filipisenilor: părtaşi, c i : împreună părtaşi cu câ acâsta arătând că şi Pavel larăş era cu alţii î m preună părtaş, precum însuşî o d i c e : «Ca împreună părtaş al Evanghelieî să mă fac» (I Cor. I X , 2 3 ) ; adecă împreună să m e

:

— 430 —

, ) Şi Chrisostom încă scrie aşa: „Ca nu numaî morţii ceî ce se înviază/nicî leproşii cei ce se curăţesc, ci şi noî legaţi fiind adeverim E¬ vanghelia. Cum? Şi în ce chip? Pre nenumărate rele pătimind şi neînduplecârdu-ne, ci maî osârdnicî întru a o propovedui făcendu-ne îndes­ tulă dovadă dăm, de a fi propoveduitorî aî adevărului şi de a fi orecare durpne4eescă putere întru noî şi tote acestea darul înlesnindu-le şi nelăsând pre mulţimea ispitelor să biruescă pre propoveduitorî, că nu este lucru de putere omenesca, prin atâtea nenumărate împedecărî a birui. Şi |acestea sînt adeverire pentru Evanghelie nu către ceî-l-alţî numaî, ci înşine) nouă; că maî ispitiţî ne face pre noî şi maî tari de a defăima l

vrăşmaşele. -

.431

-

i o Ca s â c e r c a t ! v o i c e l e

împărtăşesc şi eu d e bunătăţile gătite, împreună c u aceîa c e p r o p o v e d u e s c Evanghelia.

8. C â martur al meu este Dumnedeu, că v e doresc pre v o î întru milostivirile lui Iisus C h r i s t o s . Nu aduce aicea pre Dumnedeu martur Pavel, ca dum nu ar fi credut el d e către Filipiseni, n u ; ci fiind-că voeşte sâ arate multa sa îubire cu care îî Iubeşte pre e î ; şi neputând a o a¬ răta prin cuvînt, o lasă acesta la Dumnedeu, cel c e ştie ini­ mile. Iar semn cum că adevărul dice Pavel, este a jaduce mar­ tur p r e Dumnezeu;, căcî de le-ar fi dis acestea pentru a m ă " gulî pre Filipiseni, a d e c ă d e le-ar fi dis minţind,, negreşit nu ar fi numit pre Dumnedeu martur al cuvintelor sale. Iar întru . milostivirile luî Iisus Christos a dis, adecă aceste vi le dic,: nu pentru vre un sfirşit o m e n e s c , nicî pentru că aţî trimis mie cele d e trebuinţă, ci le dic cu iubirea cea dupre D u m n e d e u ; sau acesta «întru milostivirile luî Iisus Christos» însemneză c ă fiind-câ eu Pavel m'am făcut al vostru duhovnicesc părinte, prin credinţa c e a în Christos, pentru acesta am către voi îndurări de părinte. Insă nu acest-fel d e îndurări şi milostiviri precum au trupeştii părinţi, ci ca acelea c e Christos le dârueşte a d e ­ văraţilor robilor săi, carii nasc luî Christos fii duhovniceşti, prin Evanghelie; pre toţî însă, d i c e , vă doresc, fiiind-câ toţî sînteţî împreună părtaşi aî darului legăturilor mele, şi în scurt, fiind-că toţi sînteţî vrednici d e darul şi d e iubirea m e a . 9 Şi a c ă s t a mă r o g , ca d r a g o s t e a v d s t r ă î n c ă m a l mult şi m a î mult sâ p r i s o s ă s c ă . Şi cu tdte că Pavel atâta mult iubea pre Filipiseni, însâ voia şi mai mult a se iubi d e către dînşiî, fiind-câ măsura adevă­ ratei şi curatei dragoste este a nu sta când-va, ci tot-de-una a creşte ' ) . Vecjî însă cum a întrebuinţat Pavel ducerile covîr­ şitdre (iperbolice) cjicând: «încă şi mal mult» şl: «să c o v î r ş ă s c ă » . L e elice însă acestea nu numai ca să îubeşcă pre Pavel Filipisenii, ci şi ca ei sâ se iubâscâ uniî pre alţiîj. I n t r u c u n o ş t i n ţ ă şi t d t ă s i m ţ i r e a . A d e c ă acăsta mă r o g , ca să vă iubiţi toţî vel fraţilor, nu prost şi cum s'ar întâmpla, ci cu tdtă cercarea şi cunoştinţa şi desluşirea, pentru-că mulţi sînt carii iubesc fâră jcuvînt şi fâră drâpţâ judecată; pentru acesta nici sînt statornice prieteşugu­ rile şi dragostele unora ca acestora. Sau cjice, că cu cercare şi cu cunoştinţă să iubiţi, pentru ca să nu se întâmple a iubi omeni eretici şi cu viaţă pângărită *). ' ') Şi dumnecjeescul Chrisostom cjice: măsurile dragoisteî sînt nici c a cum a şti (Vor. la cea către Efes.). ) Pentru acesta şi Teodorit cjice, că Pavel însemneză aicea pre amă— 432 2

folositdre.

>

. •

Pentru că, d i > d e veţi iubi cu cercare şi cu judecată, veţi putea să cundşteţt pre carii se cuvine a iubi (adecă pre ceî d e o credinţă cu voi şi pre îmbunătăţiţii hristianî), şi pre carii nu se cuvine â iubi (adecă pre ceî necredincioşi şi răi). Cum însă într'altă parte dice Pavel: « D e este cu putinţă, cât din partea vdstră, să avăţi pace cu toţî omenii»? ( R o m . XII, 18). La acesta răspundem, întâîu adecă, cum că tiu a dis prost, să aveţi pace cu toţi dmsniî, ci a osebit acăsta şi a hotărît cjicend: d e este cu putinţă cu toţi să aveţi pace. Şi aî doilea că alta. este a avea pace cu. cine-va şi alta a-'l îubi, căci a avea pace, caută a nu se sfădi cine-va cu altul; iar a iubi, caută aşedare prietenescă d e suflet şi unire şi potrivire a moralului, care aces­ tea nu se cuvine a le arăta noi ereticilor şi dmenilor celor cu viaţă pângărită; că Domnul a dis despre aceştia că « d e te va sminti ochiul tău scdte-î pre el» (Mat. V , 2 3 ) . C a sâ fiţi curaţi şi nesmintitorî în diua lui C h r i s t o s . Nu dic acestea vouă, dice, pentru folosul meu, ci ca voî să nu priimiţî vre o ereticescă' şi mincinoşită dogmă dela eretici, vrând adecă ca să iubiţi. A dis, însă, adecă ca să fie curaţi ca către D u m n e d e u ) ; şi alta, să fiţi nesmintitorî, adecă a nu da smintelâ, ca către dmenî; căcî fie că pre tine nu te vatămă a avea prieteşug şi dragoste cu ereticii şi cu omenii cei cu vi­ aţă pângărită, dar însă pire altul vatămă, căcî ori carele hris­ tian te vede câ iubeşti tu pre eretici şi pre ceî răi să smin­ teşte şi te prihăneşte, că eşti şi tu asemenea cu aceîa în eres şi în relele lucrări. Şi dar cum te vei afla tu curat şi neprihănit în diua judecatei luî Christos, când sminteşti pre fraţii tăi ). ce

1

2

gitoriî aceîa carii din Iudei au fost crecjut şi carii învaţă, să se păzescă tăerea împrejur şi obiceiurile legeî. ) Iar cum că curăţenia se îa către Dumnecjeu, mărturiseşte şt Apo­ stolul aiurea cjicend: „Că lauda nostră acesta este, mărturia conştiinţei nostre, că întru curăţenia luî Dumnedeu am petrecut în lume" (11 Cor. I, 12). Mărturiseşte însă şi Marele Vasilie, carele însuşî cjicerea acesta a Apostolului tâlcuindu-o dice,; „Curat se socoteşte a fi cel nemestecat şi cu totul curat şi limpedit de tot cel dimprotivă; adunat însă şi rân­ duit către singură cinstirea de Dumnedeu. Şi nu numai, ci şi în fieşte care vreme şi lucrul să fie către pravăţut al singurei cinstireî de Dum­ nedeu (acestea se cjic curate),- în cât nicî a se strămuta cel rânduit spre 6re-ce către cele potrivite isprăvilor. Şi cum că lucrul ce e rânduit spre singură cinstirea de Dumnecjeu, acela se ) Pentru acesta şi Mar. Vasile ştiind maî întâîu cjicterea acesta a luî Pavel, cjice apoî, că mare luare aminte trebue să aibă fieşte-carele hris­ tian a'şî păzi mintea ca şi inima sa şi orî-ce ar face să facă spre slava, luî Dumnecjeu cu bun pravăţ cjicend aşa: „Decî luarea aminte de nevoe este la tot. cuvîntul omuluî celuî dinlăuntru, mintea luî se fie nerespândită; şi ca cum unită cu scoposul slavei luî Dumnecjeu, ca păzind po­ runca Domnuluî ce cjice: „Faceţi pomul bun şi rodul luî bun". Şi îarăşî: „fariseule orbe, curăţeşte maî întâîu cea dinlăuqtru a paharului şi atuncea, va fi curat şi cel din afară tot", că din prisosinţa inimeî ceiî bune să rodim, unul adecă o suta, îar altul şese-cjecî şi altul treî-cjecî, orî prin fapte, orî prjn cuviinţă, spre slava luî Dumnecjeu şi a Christosuluî luî, păzind pretutindenea pre nemâhnirea Sfîntuluî Duh (Cuvl I despre botez). Căci ceî ce întrebuinţează darurile luî Dumnecjeu cu ; reu scopos, adecă pravăţ, acestaş Vasilie cjice, că se asemeneză cu ceî .ce întrebuinţează buruenite cele vindecătore, unelte spre a omorî pre omenî şi nu spre a'î vindeca şi că aceştia sînt lucrători aî fără-de-legeî, precum Domnul î-a numit cjicend celor ce ar fi prorocit în numele lui şi ar fi făcut minuni: „îndepărtaţi-ve dela mine ceî ce lucraţi fără-de-legea" (Maţ. VII, 23).,

— 436 —

Şi c e se cuvine să dic multe, dice, saă ce-mi pasă dacă p e n ­ tru pizmă sau pentru dragoste dre-carl propoveduesc pre Chri­ stos? Şi de-1 propoveduesc alţii pentru pricină, adecă din pri­ gonire şi cu ţăţărie, îar alţii din adevăr şi cu drâpta socotinţă, pre Christos- îl vestesc. Căci eu d e una am grijă şi v o e s c a vă propovedui pre Christos orî aşa, ori altmintrelea. Ci ore-cari fără d e minte, din cuvintele acestea ale luî Pavel cu greşală au socotit, cum că Pavel dâ voe ereticilor să .propoved.uia.sca •eresurile lor (ciicând uniî ca aceştia) că însuşi Pavel dice aicea să propoveduiască cine-va pre Christos, că orî eretic d e este sau drept slâvitor, acâsta este lucru neutral. Ci răspund celor c e prepun unele ca acestea, c u m că mal întâîu Pavel acâsta nu o a legiuit nicî o a dis poruncitor: propoveduîască-se Chri­ s t o s ; ci a dis: Christos se propovedueşte, tâlcuind adecă numai lucrul acela c e se făcea; îar al doilea cum că d e o ar fi şi dis -acâsta Pavel ca legiuind, nici aşa îarăş dâ intrare şi s l o b o d e ­ nie ereticilor, a - ş p p r o p o v e d u i eresurile lor. Pentru c e ? Căcî cei d e maî sus pentru carî grăeşte Pavel, nu propoveduiau d o g m e ereticeştî şi hule, ci propoveduiau învăţături drepte, însă nu le propoveduiau cu pravăţ drept şi b u n ; îar ereticii maî întâîu nu propoveduesc învăţături drepte, ci răzvrătite şi hulitdre; şi a l doilea încă pentru-câ şi acestea le propoveduesc cu pravăţ răzvrătit şi cu socotela strîmbă ). 1

Şi întru acâsta m e b u c u r , ci şi mă voîu bucura. A c e e a adecă, dice, o fac acesta şi propoveduesc pre Chri­ stos pentru ca să m ă scârbescă p r e m i n e ; eu însă mă b u c u r pentru-câ Christos cu chipul acesta maî mult se p r o p o v e d u e ş t e ; •că d e vori mal propovedui eî d e acum înainte pre Christos în pisma mea, dupre urmare eu am sâ m e bucur şi maî mult. V e d i , o cetitorule, că meşteşugirile şi vicleşugurile c e diavolul l e întrebuinţează împrotiva lui Christos şi a robilor luî, asupra •capului său le face şi pre sineşi se omdră. 19. C â ştiu c â acâsta mi s e v a plini spre m â n t u i r e . Acâsta, dice, va pricinui mie mântuire; care? A creşte a d e c ă şi a se întinde propoveduirea lui Christos în lume, prin vrăşmâşia cea către mine şi prin zavistia acesta a celor c e p r o ­ poveduesc. ') Iar Teodorit cjice „cum că Pavel nu numaî porunceşte nicî legiu­ ieşte ca sâ înveţe ereticii eresurile lor, ci încă şi îî prihăneşte pre eî; că aşa prihăneşte pre Fighel şi Ermogen, aşa batjocureşte pre Imeneu şi pre Tilit şi aşa cjice: „de omul eretic după întâîa şi a doua sfatuire lepădă-te (Tit III, 10).

— 437 —

Prin rugăciunea vdstră şi prin Darul Duhuluî luî Christos. Vedî, o cetitorule, smerita cugetare a marelui Pavel; pentrucă el mai datornică avându-şî mântuirea sa din nenumăratele isprăvi şi faptele bune ale sale, dar însă totuşi d d aicea, c ă de m'olu (me voîu) învrednici, o Filipisenilor, sâ Iau rugăciu­ nile ^vostre şi d e mi se va da mal ni uit Duhul cel Sfînt al lui Iisus Christos-prin rugăciunile vostre, din acestea mi se y a face mântuire; câ dare numeşte pre darea cea mai multă a ^^ui^temlaC^irfţ»).;^ c e

26. Dupre aşteptarea şi nădejdea mea. Dumnedeu d i c e , - c u m că nădejduesc cu adevărat că mă voîu mântui; mântuire însă poţi să socoteşti şi pre izbăvirea şi slo­ bozenia lui Pavel din tirania împăratului N e r o n ; căcî, prectfim m'am izbăvit, dice din primejdia împăratului c e a dintâîu, aşa mă voî izbăvi şi din acesta. învaţă însă Apostolul cum câ nu se cuvine să lăsăm totul la rugăciunile altora, ci să facem şi noî ceea c e putem precum şi însuşî cerea şi rugăciunile Fili­ pisenilor şi nădejdea adevărată o avea, care este pricina tutu­ ror bunătăţilor. ţ)ice însă şl "prorocul David: «facă-se D o m n e .mila ta spre noî (Iată căea c e cere. dela Dumnedeu) precum am nădăjduit întru tine» (Psalm. X X X I I , 2 8 ) . (Iată şi ceea c e •însuşi aduce dela sineşî luî Dumnedeu, adecă nădejdea). Şi S i ­ rah d i c e : uîtaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit întru Domnul şi s'a ruşii!at? (Sir. II, 10). Şi însuşi Pavel aiurea d i c e : «Nădejdea nu ruşşnâză» ( R o m . V , 5).

Că întru nimic m e voîu ruşina.

A d e c ă nădăjduesc cu adeverire, că nu mă voîu ruşina întru nicî un lucru, ci voîu lua tdte cererile mele, şi nici în viaţa a¬ cesta, dice, mă voîu ruşina, pentru-Că propoveduesc Evanghelia şi nu, mă va opri cine-va dela propoveduire, nicî dupre morte, pentru-că vrăşmaşii credinţeî nu mă vor birui, ci deşi me v o r omorî, atuncea maî ales se va face Slava mea înfăţişată şi n e ­ ruşinată. ,. ' f •'•

Nădejduesc însă cum c ă nici acum n u m ă v o r omorî, ci c u tdtă îndrăznălă se y a mări Christos în trupul meii, orî prin viaţă, orî prin morte. Cei c e mă pizmuesc pre mine, dice,. propoveduesc pre Chri­ stos cu socotela pentru a-mi pricinui mal multe munci şi mor­ tea mea, socotâla lor însă nu va lua sfîrşit şi plinire, pentru-cS cu tdtă îndrăznălă au arătat şi fără a s e împotrivi cine-va, se *) îarăşî Teodorit djce: „ Duh însă a lui Iisus pre Darul Sfîntuluî Dul l'a numit, fiind-că Christos pre acesta l'a dat lor; căcî dupre dumnecje eseul Ioan: „Dintru plinirea luî rioî toţî am luat" (Ioan I, 16). — 438 —

va mări şi se va slăvi Christos, în trupul m e u ; fiind-câ nu voîu muri acum, ci 'am să viez încă. Şi trupul acesta am sâ-1 port spre slava numelui luî Christos. Pentru c a să nu dică cine-va însă cum c â şi d e a l muri tu, o fericite Pavle, şi nu al vieţui, Christos nu se va mai mări? Pentru acâsta dupre urmare dice, că aşa, şi prin mortea mea are şă se mărescă Christos. C u m ? Pentru-că m'a făcut mal puternic decât mortea şi eu nu rn'am \ernut d e ea, "cî cu bucurie şi cu sufletâsââ vitejie, o a m su­ ferit", însă -dâ- acesta dată:: pitiri mijlocirea vieţeî - mele are s a s e ; mărescă -Cjiîtetos, p^ritfn-că^îi'a slobodit din primejdii şi mi-a dăruit viaţă ). Dice însă Pavel c u m că şi cu moartea sa are să se mărescă Christos, nu pentru-că atuncea în curând urma să mdră, ci pentru ca să nu se întristeze Filipiseniî, deşi, adecă, i s'ar n întâmplat mdrtea, fiind-că mult îl Iubeau pre Pavel şi dupre urmare se întristau d e mortea lui ). ?

1

2

2 1 . C ă m i e a v i e ţ u i , C h r i s t o s , şi a m u r i c â ş t i g . A d e c ă eu numai vieţuesc viaţă firâscă şi cea a vechiului A d a m , ci viez o nouă dre-care şi duhovnicâscă viaţă, pentrucâ Christos este întru mine tdte şi viaţă şi suflare şi lumină, fiind-căj numele vieţuind pre trei însemnări, că mal întâîu însemnezjâ pre firâsca viaţă: « C â întru acâsta, d ^ acestaş P a ­ vel, vieţuim şi ne mişcăm şi sîntem» (Fapt. XVII, 28). A l d o ­ ilea însjemnâză pre viaţa cea păcătdsă, precum Iarăşi acestaş ce

v\? t -' . , Christos, Teodorit aşa o tâlcueşte dicend„Se va f c r t J w««i«> viott>. rtiaiC

a

r

C ă

J

S e

V â

n ! ă r i

n

— 439 —

d i c e : «Carii am murit păcatului, c u m iarăşi v o m vieţui întru dînsui?» ( R o m . V I , 2 ) . A l treilea însemneză pre viaţa cea v e c î ­ nicâ şi dupre Christos precum acesta iarăşi însă o mărturiseşte: «Petrecerea n6stră (adecă viaţa) se află în ceriu» ( C o l , III, 1 0 ) ; şi Iarăşi «Iar Darul lui Dumnedeu este viaţă vecînicâ» ( R o m . VI, 2 3 ) . Deci dar Pavel nu aice acesta, câ nu viază viaţa c e a firesca, ci câ nu viază viaţa cea pecătdsă şi că se află în p a ­ timi şi în poftele cele lumeşti. Şi mărturiseşte c u m că Christos este întru dînsui viaţă duhovnicăscă, precum şi intru alt l o c acestaşî d i c e : «Şi viez nu eu încă, ci viază întru mine Christos, şi ceea c e acum viez în trup întru credinţa Fiului lui D u m n e ­ zeu celui c e m'a iubit pre mine viez» (Gal II, 2 0 ) ' ) . Iar câştig era lui Pavel a muri, pentru-că după mdrte urma a se afla pururea împreună cu Iubitul său Christos| maî v e d e ­ rat; drept aceea cel c e se sârguesc, dice, a " m ă scdjte din viaţa acăsta, aceiaşi îmi v o r pricinui căştig, pentru-că au sâ mă tri­ mită la Christos, carele este viaţa mea. 22.

Iar d a c ă a v i e ţ u i e u în t r u p , a c ă s t a î m i este r o d

al lucrului, c e să a l e g nu ştiu. Pentru ca să nu socoteşti tu, 0 cetitoriule, câ Apostolul pri­ hăneşte viaţa acăsta, pentru acăsta dice, că dacă a vieţui eu cu trupul acesta, mie îmi este r o d de lucru, adecă am dis mai sus, că d e a muri îmi este. câştig. Insă fiind-că şi d e a fi viu cu trupul şi acăsta nu este mie fără d e r o d (căci şi în viaţa acesta aduc rddă,' învăţând şi luminând; pre dmenî), pentru a câsta nu ştiu care voîu alege mai întâiu din amândouă: mdrtea sau viaţa. Din aceste cuvinte însă, se astupă gurile ereticilor acelora, carii prihănesc viaţa acesta ca pre o rea: fiind-că viaţa acăsta nu este rea şi nefolositdre fiind-că pricinueşte în sufle­ tele ndstre roduri. D r e p t aceea ca să încheem drept, viaţa acăsta d e sineşî nu este rea (ci maî ales este un bine din cele dintâlu, căcî prin acăsta putem a bine plăcea lui Christos cu lucrarea poruncilor lui şi a dobândi viaţa c e a vecinică), ci p r o ­ alegerea şi voea acelora c e întrebuinţau rău viaţa abâsta, a c e e a este rea. Şi pre lângă acestea, cu aceste cuvinte arată Pavel onoimă tainică şi ascunsă: pentru-că arată cu acestea, că însuşi este domn şi stăpânitor şi al vieţei sale şi al morţeî sale; de v o î u v o i , dice, eu a cere dela Dumnezeu, îmi va da Dar, cu carele c â n d voîu voi să poci sau sâ viez încă, sau sâ m o r . Drept aceea şi dela Darul acesta al luî Dumnedeu cel puternic întru mine, se cuvine, voî fraţilor Filipiseni, a vă mângâia, căcjf şi d e voîu «) Vecjî la cea către Galat. tâlcuirea acestei cţiceri şi sujptînsemnarea -cea la acesta. — 440 —

muri, nu mor de răutate şi de numele tiranilor, ci din v o e a şi iconomia Iul Dumnezeu. 2 3 . C ă sînt cuprins d e a m â n d d u ă , d o r a v â n d a m e t o p i , şi î m p r e u n ă c u Christos a fi, m a l b i n e *) c u m u l t m a î vârtos. 2 4 . Iar a r ă m â n e a în trup, m a î d e n e v o e este p e n t r u v o î . Acestea le dice Paveî, progătind pre Filipiseni să sufere cu viteză inimă auzul morţeî sale, şi a nu se întrista, ca c u m ar d i c e : c e ve întristaţi, o fraţilor, pentru mdrtea mea? E d o d o ­ resc acesta, căci mdrtea mie îmi este-lucru mai bun, căci îmi pricinueşte a mă uni cu iubitul meu Christos şi a mă afla t o t de-una cu dînsui. V o i dar nu se cuvine a vă întrista pentru binele meu & aicea în R o m a mă aflu în legături şi în temniţă şi sufer mucenie. ce

ce

r e

c

1

C A P . II.

—

2

) Adauge însă dumnedeescul Chrisostom ~şi acestea cjicend, cum că Pavel cu adeverat numeşte daruri şi faptele cele bune, adecă slujba, mi­ lostenia, apărarea celor neputincioşi, dragostea"şi cele-l-alte; însă aceste fapte bune nu sînt daruri ca acelea, ca prorocia, limbile, tălmăcirile lim­ bilor, pentru-că acestea sînt şi se numesc daruri, fiind-că întregi se dau. dela Dumnecjeu maî pre sus de fire. Şî afară de credinţă omul nu pote face vre o faptă pricinuitore de darurile cele ca acestef, îar faptele cele bune de şi sînt daruri date dela Dumnecjeu (că tote faptele bune, dupre Sf. Macsim, dela Dumnecjeu sînt, ca lucrări ale luîj şi avuţii şi deplinătăţi fireştî ale luî Dumnecjeu), sînt însă şi ale nostre căcî şi noi proaducem puterea nostră întru faptele cele bune, prin minte, prin cu­ vînt, prin lucru; însă de vreme ce şi partea cea maî multă a faptelor bune este dela Dumnecjeu, pentru acesta şi totul lor se cjice câ este dela Dumnecjeu. iar TedUorit aşa tâlcueşte cjicerea acesta; „Daruri ale luî Dumnecjeu a numit şi pre a crede şi pre a se nevoi ktrălucit, nelepedând pre alegerea cea de sine a socotinţei, ci învăţând cum că so­ cotinţa însuşî de sineşî, golită fiind de dar, nicî una din faptele cele bune p6te a isprăvi, câ trebuinţă este de amendouă: şi de osârdia nostră şi de ajutorul dumnerjeesc,| căcî nici celor ce nu au Osârdie, sste îndestul darul duhuluî, nicî îarăşî osârdia lipsită de darul acesta, pote a aduna bogăţia fapteî bune. ) iar sfîntul Ioan Chrisostom nu cjice cu îndoială, pote că este mai mare decât a învia cine-va morţi, a pătimi, pentru Christos, ci o cjice cu hotârîre şi hotărîtor, fără de pote, cjicend aşa: „Har, cjice, că este şî dar şi dăruire, a pătimi pentru Christos, fiind-că este cu adeverat 1

;

s

1. D e c i de este vre o mângâere întru Christos, d e este vre o bună v o e de dragoste, de este vre o împărtăşire de duh, de sînt niscaî-va îndurări şi milostiviri, 2. Pliniţi bucuria mea, c a acâstaşî s ă c u g e t a ţ i , înţelegerea cuvintelor acestora este acest-fel: o Filipisenilor, dice, d e voiţi să pricinuiţi vre d mângâere ca acâsta legături­ lor şi ispitelor mele, c e fel dragostea cea dupre Christos o naşte, şi d e voiţi să arătaţi, că aveţî dre-care împărtăşire cu mine întru cele duhovniceşti, şi d e vă este milă d e mine şi mă jeliţi pentru relele c e pătimesc, acestea tbte~te veţi da mie, d e veţî avea şi între sine-vă dragoste unul cu altul. V e d î , aicea, o c e t i t o ­ rîule, părintâsca milostivire a fericitului Pavel, căci socoteşte a sa facere dâ bine de vor avea Filipisenii dragoste şi unire între dînşiîj Şi acâsta o' socoteşte ca cum însuşi ar priimi m i ­ lostivire şi mângâere dela dînşiî. Şi nu a d ' pricinuiţi mie b u ­ curie, c i : pliniţi b u c u r i a " m e a ; aţî început, d i > până acum a s :

ce

şi maî minunat decât a învia morţii şi a face minuni mult, că la aces­ tea (adecă la facerile ele minuni) eu rămân dator luî Christos, îar a pă­ timi pentru Christos îndatorit pre Christos îl am; drept aceea nu numaî nu se cuvine a ne ruşina, ci şl a ne bucura, ca uniî ce avem dar" (Vor. IV la cea către Filipisenî.)

_.- 444 _

f

445 -

da mie bucuria, însă doresc să o arătaţi deplinită şi întregă bucuria cea de acest-fel şi se nu o lăsaţi nedepiinită şi scurtă. Şi care e bucuria mea? Acesta a d e c ă : tiu a •ţa& slobodi eă din primejdii, nicî a lua ce-va de la voi, ci a cugeta toţî voî una şi aceeaşî şi a avea unire între voî, Acestaşî dragoste având. Acesta este bucuria mea, dice, nu numaî a cugeta una şi a¬ ceeaşi, voî-Filipisenii hristianî, ci şi a avea-acâstaşi dragoste întru •;voi '.IŞJUPŞ- ^ţ«K.m^' m^d..d^ft|tl Aceea_. Pentru acâsta d e te lubeşle. • fratele^tţ% pre ţfee-hristiane i u -covîrşire,! tu sâ n u d Iu­ b e ş t i maî puţin ce-va, ci îubeşte-1 şi tu cu covîrşire, cu a c e ­ eaşi măsură de dragoste c u care şi el te Iubeşte. U n suflet fiind, u n a c u g e t â n d . Acâsta e bucuria mea, dice, a fi voi ,ţoţî Filipisenii hristi­ anî un suflet, nu dupre număr şi dupre câtime, ci,dupre s o c o ­ tinţă şi dupre unirea gândului şi dupre o cugetare; că unirea sufletului se isprăveşte cu o cugetare. 3. N i m i c a d u p r e p r i g o n i r e s a u slava deşartă. Acâsta e bucuria mea a nu face voî pici un lucru cu pri­ gonire. Iar prigonirea este a dice cine-va: eu me silesc şi mă osîrduesc a face lucrul acesta, pentru a nu mă întrece şi a mă birui cela-l-alt; dupre prigonire însă dice Pavel pre slava deşartă, care este maică şi pricină a prigonire!, căcî din acâsta se naşte prigonirea, fiind-câ Iubind noî. slava dmenilor, care prigonire nu o facem pentru ca sâ o dobândim? ;

î;

(

C i c u smerita c u g e t a r e unul pre altul s o c o t i n d u - v e , c ă v e întrec a c e i a pre s i n e - v e . A c u m aicea arată Pavel un drum prin carele ne vom slo­ bodi d e slava deşartă de care maî sus şi d j despre acâsta, sau o dumnedeâscă dogmă, sau un carton preste tot cuprindător, carele este întăritor al mântuirei nostre; căci dacă tu hristiane, dice, veî socoti că fratele tău este maî mare decât tine, nu prost şi puţin ce-va, ci că cu covârşire este maî mare decât tine, şi dacă cu multă smerita cugetare te veî pleca pre sineţî a crede, că fratele tău este mult'mai pre sus. decât tine, negreşit îl vel cinsti pre el. Şi dacă îl vel cinsti tu, mai mult nu-1 vei zavistui, nici te vel mâhni când vei vedea că îl cins-r tesc şi alţii, fiind-că zavistia şi pizma mal de multe ori urmeză la omenii aceia c e sînt d e o potrivă şi întocmai dupre rân­ duială şi chemarea lor şi nu la cel c e dupre, rânduială şi dupre vrednicie covârşesc mal mult şi sînt maî mari; şi de te-ar ocări fratele tău, dice, şi d e -ţe-âs...bate, lesne aî suferi -ocara şi bătaea, când vel fi încredinţai că fratele tău ce] c e

— 446 —

ce te-a ocărit şi te-a bătut este mai mare decât tine. Iar a¬ cesta ce o ai socotit tu pentru altul, d e o ar socoti şi altul dinprotivă pentru tine şi de te-ar avea pre tine de mal marele său, negreşit apoi nu ar mal urma vre o gâlcâvă între hristi­ anî, ci ar împăraţi întru dînşii pace şi mare neturburare.

4. Nu pândâscâ fieşte-carele pre ale sale, ci şi pre cele ale.aprdpelul. •,

fieşte-care

Nu caute, dice, fieşte-carele hrislian numai pre al seu folos, ,cCcautej JŞ'| ••fojjgşal;fratehj£' sfe&;--Ka? c â ^ , s â - di£ern. eă .caut f o ­ losul-'teu' şi tu iarăşi Cauţi folosul meu, atuncea numaî află în­ căpere s ava deşartă nicî prigonirea, nici vre o altă patimă, ci se politevşeşte între hristianî o viaţă dumnedeâscă şi anghelâscă. ;;:

5. Că acâsta cugeteze-se Christos.

s

între v o î , care şi în Iisus

Precum Christos porunceşte în sfîntă Evanghelie dicend: »Fiţî înduraţi precum şi Părintele vostru cel ceresc îndurat este» (Luca V i , 36), şi iarăşi: «Invăţaţi-vă dela mine, că blând sînt şi smerit cu inima» (Mat, X I , 2 9 ) , aşa şi Pavel aicea smerita cugetare învăţând pre hristianî, aduce în mijloc pre Christos pildă, precum'şi întru alt loc acestaşî"Pavel îndemnându-ne pre noi lă sărăcie, pre Christos îl aduce pildă dicând: «Cunoşteţî Darul Domnuluî nostru Iisus Christos, c ă pentru voi a sărăcit bogat fiind, ca voî să vă îmbogăţiţi pentru sărăcia luî» (II C o r . VIII, 9 ) , şi cu totul înţelepţeşte Pavel aduce aicea pre Christos pildă de smerita cugetare; căcî când va arăta, că frica luî D u m ­ nedeu, căi ce se află maî pre sus d e tdtă înălţimea şi slava, s'a pogorît în părţile cele maî d e j o s ale pământului şi s'a smerit -atât carele mâridru-rra^va-^raşmar-Sau pre—carele înalt cugetător! nu îl va îndemna spre smerita cugetare? ) 1

j ) Iar înlţeleptul Fotie cjicerea acesta tâlcuind'o c j ' Voiţi se înţele­ geţi că smerita cugetare nu ve vatămă, hristianilor, nicî ve păgubeşte, nicî ve pogoră din înălţimea ce aveţî? ci maî ales acesta este dovadă a adeveratleî vostre înălţimi Socotiţi pre Christos, căcî el cu acesta maî ales a arătat că este Dumnecjeu fireşte, fiind-că s'a smerit şi a purtat fire omendscă. Fiind-că ştia că din smerenia acesta nimica se va păgubi dela înălţimea dumnecjeireî sale ceiî dupre fire. Iar de ar fi avut dum­ nezeirea din afară câştigată, negreşit s'ar fi temut a se smeri pre sineşî pentru ca să nu percjă vrednicia ceea ce abia se câştigase de el. Decî dovadă a înălţime! dumnecjeireî sale ceiî dupre fire, este smerenia. Şi dar ori carele teste înalt dupre fapta bună şi Iubeşte a fi mare, se cugeteză smerit, fiiqd-că smerenia este ceea ce arată şi mărturiseşte pre înălţimea fapteî bune. Şi acesta urmeză luî Christos şi de se va smeri nimica va perde, ci maî ales şi marî lucruri va dobândi. Iar cel ce este sărac de fapta bunăj, acela nu pote a se smeri, fiind-că se, teme nu cum-va să J

ce:

n

1

— 447 —

6. Carele în chipul luî Dumnezeu fiind, riu răpire s'a. socotit a fi el întocmai cu Dumnezeu. Cu aceste cuvinte f6rte mulţî eretici se ob6ră şi li se astupă gura şi îl numără acum pre aceştia, o iubite cetitoriule, Marchion cel din Pont, carele se trage dela Marea Nâgră, dicea câ lumea este rea şi trupul, şi pentru acăsta nu a luat Filul luî Dumnedeu trup, ci dupre nălucire s'a arătat o m . Marchei al Galatiel şi Fotino şi Sofronie diceau că Cuvîfitul lui D u m ­ necjeu nu este fiinţă înipostatnică, ci o lucrare a luî Dumne­ deu neipostatnică, iar lucrarea acesta a lui Dumnedeu a îocuîţ în Christosul cel c e s'a născut din sămânţa lui David. Pavel Samosateul dicea că Christos a luat începutul şi de a fi din Măria şi nu a fost din început Dumnedeu, socdtindu-1 pre el un prost proroc, învrednicit numai de dumnedesd Dar. Savelie Şirul dicea, că Părintele şi Fiîul şi Sfîntul Duh sînt numai nu­ miri gole, la o faţă împreunându-se, drept aceea hulea că F e ­ cîoră a născut nu pre Fiîul, ci pre Tatăl şi pre acesta gândit. Apolinarie Laodichianul. hulea că Fiîul luî Dumnedeu nu a l u a t suflet gânditor, ci în locul minţeî întru Christos iucra dumnedeirea. Şi alţiî mulţi precum a fost Nestorianii şi "îftihianiî, cari toţi cad şi se omdră de una şi acâstâşi sabie, adecă de singur cuvîntul acesta a luî Pavel ce c j i «Carele în chipul luî D u m ­ nedeu fiind». Căci cum voi Marchelianiî, diceţî că cuvîntul lui, Dumnedeu nu este fiinţă, ci lucrare? Că iată Pavel îl dice pre el în chipul luî Dumnecjeu, îar chipul lui- Dumnedeu este fiinţă a lui Dumnedeu, şi nu lucrare, precum şb chipulj robului, este E

c e :

cadă şi se perdă înălţimea cea mindnosă şi făţarnică a faptei sale ceiî bune. Iar cel cu adevărat bogat întru fapta bună şi înalţ, acela se sme­ reşte. Căcî cu acesta se arată pre sineşî, maî mult că este cu adevărat înalt, pentru-că nu se teme a se smeri. Decî Chris os Dumnedeu! nostru, nu a căutat numaî plăcerea sa, ci şi folosul şi mântuirea tuturor omenilor; pentru acesta şi s'a smerit pre sineşî, pfin înomenire şi prin smerenia sa,, pre noî toţî ne-a. înălţat. Drept aceea Cela ce smereşte pre sineşî, se face următor- al luî Christos. Şi cu' tote că Christos (adecă Fiîul luî Dumnedeu) era Dumnecjeu fireşte şi înalt dupre fiinţă, s'a sme­ rit însă pre sineşî. Iar ceî înalţi între omeni dobândesc înălţimea, sau din răpire, sau din lăcomia averilor, pentru-că firea lor este asemenea" şi de o cinste cu ceîa-l-alţî omeni, adecă sînt smeriţi şi proşti; decî dacă. cel dupre fire Dumnedeu şi înalt s'a smerit pre; sineşî p entru noî, cum noî omenii, carî sîntem dupre fire de o asemenea ciiistej şi smeriţi ase-? menea toţî, cum cj' > ° î sîntem datori a ne smeri Unul altuîa şi a cundşte măsurile nostre. Decî de ne vom smeri noî, Dumnecjeu ne va înalţă, precum şi pre Christos dupre omenire l'a prea înălţat şi va dărui, nouă cele ce ochîul nu le-aă văcjut şi urechi nu le-au aiicjit şi ia inimă de om nu s'au suit". ;

c

n

n

u

fire a robului ). Cura dar şi voi Pavlianii diceţî, că din Măria a luat începutul său Christos? Că iată Pavel aicea dice c u m c ă Christos mai înainte era dupre dumnedeire în chipul şi în fi­ inţa lui Dumnedeu. Vedi însă cum să obdrâ şi S a v e l i e : - « N u răpire s'a socotit, dice aicea Pavel, de a fi întocmai cu D u m ­ n e d e u » . Iar «întocmai» într'o singură faţă nici o dată se dicea, ci cel maî puţin în două, fiind-că dicerea întocmai cu altul sâ s o ­ coteşte a fi întocmai. Drept aceea dduă feţe se arată cu c u ­ vîntul acesta al lui Pavel. Iar Arie, cu multe săbii ale dicereî acesteea să om6ră,"fiu>d-cA Pavel cjice aicea, >în chipul lui D u m ­ nedeu, adecă în' fiinţa, şi nu a dis că s'a făcut sau că s'a zi­ dit, precum Arie hulea, ci că era şi se afla, c a r e acesta este asemenea cu aceea ce a dis Dumnedeu lui "Moisi: « E u sînt oon» (adecă cel c e am fost şi sînt şi voi fi de a pururea) E x . III, 14). Şi îarăş a dis Pavel: «Nu răpire s'a socotit de a fi întocmai cu D u m n e d e u » . V e d î , o cetitoriule, asemănarea c e are Fiîul cu Părintele? Şi dar cum dicî tuy A r i e , - c ă Tatăl este maî mare, îar Fiîul maî mic? Dar ce meşteşugeşte nebunul şi dice că pentru-câ este mai mic Dumnedeu," Fiîul nu a răpit d e a fi întocmai cu Dumnedeul cel maî mare, adecă cu Părintele. La acesta însă noi răspundem mai întâiu adecă, care Scriptură, o nebunule, învaţă că este mic şi mare Dumnedeu? Că acestea sînt cuvinte ale Elinilor însuşite, care diceau pre dumnedeii lor mici şi mari şi mi ale drept slăvitorilor hristianî - Iar c u m că Fiîul este Dumnedeu mare ascultă pre Pavel c e d i c e : « A ş ­ teptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnedeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Christos» (TiCII, 13). Iar al doilea dicem că de era Fiîul Dumnedeu mic, cum ar fi răpit a s e face Dumnedeu mare? — 1

Pre lângă acestea Pavel aicea voeşte să arate hristianilor d e s ­ pre smerită cugetare. Şi cu adevărat cu necuviinţă ar fi"cjis hristi­ anilor fiind-că Dumnedeul cel mic nu- a -stătut împrotiva celui mare, pentru acăsta şi voi sînteţî datori a vă smeri unul altuîa, căcî care smerită cugetare este a nu sta jmprbtivă-Dumnedeul cel mic celui maî mare. Căcî acesta nu este-smerită-cugetare, ci neputinţă şi slăbiciune, îar a se face de bu;nă voă om- acela, _

) Căcî dupre Vlemide în Cuv. cel pentru credinţă şi maî dupre toţî teologii, chipul şi. firea şi fiinţa aceleaşi sînt la Dumnedeu asemenea şi ipostasul şi faţa şi Atomul, pice însă şi Marele Vasilie: Că eu şi dicerea „de a fi în chipul, luî Dumnecjeu", cjic că pote a fi asemenea cu a fi întru fiinţa luî Dumnedeu, că precum a lua chipul robului însemneză că s'a născut Domnu! nostru intru fiinţa omenireî; aşa dic, „a fi în chipul luî Dumnecjeu" negreşit arată pre însuşirea dumne^eeştelfiinţe, că cţice: „Cela ce m'a văcjut pre mine, a văcjut pre Tatăl meu" -(Cuv. L î m potriva luî Evnomie.) " '----'' l

— 448 — Tom

II.

449 — 9C\

ce era asemenea şi întocmai puternic cu Dumnedeu, acesta cu adevărat este o nemărginită smerenie. Şi acestea adecă sînt cele spre surparea celor maî marî eretici, îar acum se cuvine să dicem şi tâlcuirea dicereî Aposr.oleştî. Deci c e înţelege P a ­ vel cu acăsta, nu răpire s'a socotit de a fi întocmai cu D u m ­ necjeu? Ascultă, iubitule: Când cine-va ar răpi vre o stăpânire, -orî altă oră Cate vrednicie c e nu a fost, ,a sa, se teme a o • lăsa, • jjeriţru a. nu o lua pre..ea altul şi a- o perde, ne fiind a ;Jejf din:lrice:put, c i , o / â r$pit'-cu,4ft4d*ep.t#ej;.'îar când are st㬠pânirea şi vrednicia aceeă~firăscă moştenire dela părintele săii, cu lesnire o lasă ştiind c â nu o va perde, ci şi d e se va a¬ răta că o a lăsat la o Vreme, însă iarăş negreşit o va lua. D e c i cu un asemenea chip, dice, şi Fiîu, lui Dumnedeu nu s'a t e ­ mut, a se pogorî din dumnedeiasca sa vrednicie, adecă d e a fi întocmai cu Dumnecjeu şi Părintele; fiind-că acăsta nu o avea din răpire, ci firâscă o avea, pentru acăsta şi a voit a se smeri şi a se face o m , fiind-câ întru smerenia omeneşte! firi făcen­ du-se păzea înălţimea şi vrednicia dumnedeirei sale ), cu tdte 1

) Din cjicerea acesta a împrumutat dumnecjeescul Cozma, dulcele cân­ tăreţ, troparul acela al cântăreţ întâîu a Trioduluî din Lunîa cea mare ce cţice: „Negrăita pogorîre a Cuvîntuluî luî Dumnecjeu, care acestaş este Christos şi Dumnecjeu şi qm, că Dumnedeu, nu răpire s'a socotit a fi, când s'a închipuit rob, arată ucenicilor", adecă Hristos carele este Dumnedeu şi împreună şi om, acestaş închipuindu-se rob, adecă firea omului rob luându-o, cu acesta, dic, dice ucenicilor seî: Ce? Sau că nu avea răpire de a fi întocmai cu Dumneqeu şi pentru acesta s'a deşer­ tat şi compogorît din însăşi vrednicia dumnedeirei sale. Iar înţeleptul Teodor, săracul prodrom, tâlcuitorul canonelor nu ştiu cum nu a tâlcuit aşa dicerea „arată ucenicilor", ci dice, că în troparele cele urmă^tore arată ucenicilor seî Domnul smerenia şi dragostea; mie-însă ne învăţatului nu mîs'a dat a înţelege cum a dis acesta. Insemneză însă că Domnul numaî dupre chipul numireî se dice rob, dupre dumnedeeşcul Ioan Damaschin, adecă fiind-că a luat obştesca fire a omenilor, care de sineşî era robă a luî Dumnecjeu celuî ce o a zidit şi fiind-că şî-a în­ suşit luişî faţa nostră şi întru sineşî închipuia pre' faţa nos'tră, decî du­ pre numire se d'ce rob, nefiind el acesta, ci pentru noî luând chip de rob şi cu noî numindu-se rob; că fără de patimă fiind, pentru noî'a slujit patimilor, câ slujitor al mântuireî noastre s'a făcut (despre cre­ dinţă Cart. III, cap. 68), că dupre acesta se cjice şi neştiind Christos, ca unul ce a luat pre firea ceea ce nu ştie, de nu s'ar fi unit acesta cu Dumnecjeu Cuvîntul, iar fiind-că acesta odată s'a unit cu Dumnedeu Cuvîntul, nu este robă; tă unul fiind Christos, nu pote fi alîuiş şi rot şi Domn, ci nicî neştiind maî este firea; căcî pentru însuşirea ipostasuiuî şi unirea cea nedespărţită, s'a prea îmbogăţit sufletul Domnului cu şti­ inţa celor ce vor să fie. Drept aceea pentru ca să îiicheem totul dicen cu dumnecjeescul Damaschin: „Cei ce.cjîc pre Christos rob, despart p< unul Christos în doî, precum Nestorie,, îar noi stăpân pre acesta săcjicem şi Domn al toteî făptureî, pre unul Christos. pre acestaş împre a

că o aved acesta acoperită întru smeritul chipul omenîrei, c a r e şi deşertare mai j o s o numeşte Pavel. Vecjî şi la cea către Evrei capi I, stih 2, cum tâlcueşte sfîntul Grigorie al Niseî d i ­ cerea acăsta a luî Pavel: «şi haractir al ipostasiilor luî».

7. Ci js'a deşertat pre sineşî chip de r o b luând. Unde sipt acum Arienii, cari dic, că Dumnecjeu Cuvîntul s'a pogorît şi js'a făcut om, nu stăpâneşte şi de v o e , ci cu chip. de r o b şi iară a .yo;,,)s|imnd.ppţ«ţi': c'â; Fiîul lui D'difinedeu s'a deşertat" -pre sirteşi, adecă Dumnecjeu rămânând s'a compogorît din slava şi vrednicia firei sale, ca un d o m n şi cu stăpânire, ca stăpân şi de sineşî stăpânitor, şi â luat chipul cel smerit şi neslăvit al robului ). Iar chip | d e rob cjicând, ruşinâză şi astupă gura luî A p o linarie, carâle bârfea că Christos, nu avea suflet gânditor, d e vreme c e Christos luând chip de r o b , adecă firea robului, v a se dică d e o m , negreşit a luat şi suflet gânditor, carele d e n e v o e împreună se cuprinde. în firea omului. D i c e însă I c u m e ­ nie: Vedi siguranţa cuvintelor lui Pavel; că la dumnedeire a¬ decă a dis «fiind» pentru ca să arate pre pururea venirea d u m ­ nedeirei. Iar la omenire, a dis «luând» şi «făcendu-se» a scris, pentru ca şă o arate acăsta în urmă luată, pe din afară lipită. 1

Intru asămenarea omenilor

fâcendu-se.

Din acesta dicere s'au i . . . „ xrătăcit . . x ~ : 4 - Marchioniţiî a/t u: — şi „ au dis, că D u m ­ necjeu Cuvîntul dupre nălucire s'a întrupat. V e d i (bârfesc eî) că Pavel dice că Fiîul luî Dumnedeu a luat asemănare de o m şi numai s'a asemănat ca o m , nu s'aTâcut însă şi dupre fiinţă ° i la tâlcuirea cea adevărată şi nerătăcită o m ? Şi c e d i a dicereî acesteea? Cum că Domnul avea tdte însuşirile ndstre, ci a fost şi I unile, pe care nu le avea, precum a fost a nu s e c e m

n

ună şi Dumnecjeu şi om şi că tote le ştie, că întru dînsui sînt tote vis­ tieriile înţelepcîuneî ascunse şi ale cunoştinţei" (tij). ') Aşa tâlcueşte teologul Grigorie pre dicerea că s'a deşertat, în două părţi; că în Cuv. cel la Naştere d'ce aşa: Şi cel desăvîrşit se deşerteză, că se deşerteză cu slava sa pentru puţină vreme, ca eu să me împăr­ tăşesc de deplinirea Iui, Iar în Cuvîntul cel la cjicerea: „Când a săvîr­ şit Iisus cuvintele acestea", cjice aşa: „Ci fiind-că se deşerteză pentru noi, de vreme] ce se pogoră; deşertare însă d'c pre a slavei, adecă îm­ puţinare şi scădere; pentru acesta încăput se face. Iar 6re-carî dicerea cea psalmicescţă: „Domnul a plecat cerîurile şi s'a pogorît" (Psalm. XVII, 11) o iau acesta la-deşertarea acesta a luî Dumnecjeu Cuvîntuluî; cum că a plecat cerîurile, adecă a-lăsat steva-sa~ce^ cr are~îrrncCTÎurnşî~aşa" s'a făcut om, cjice însă şi înţeleptul Nil tâlcuind cuvîntul teolog. Grigorie cel dis la Paştţ: „Iconomie este la omeni, adecă întrebuinţarea lucrurilor spre folos, îar la Dumnedeu compogorîrea chîar de voe a mărirei cale"

1

— 450 •-

-

451 -

naşte din împreunare trupescă şi din semenţă jbărbătescă şi a nu păcătui. Şi pre lângă acestea Domnul nu ai fost numaî â ceea ce se vedea, adecă om gol precum sînterh noi, ci era şi Dumnedeu. Decî fiind-că aceste însuşiri nu le; avea Domnul pentru acâsta dice Pavel aicea că Domnul s'a făcut întru ase­ mănarea dmenilor: şi nu că înţelege Apostolul câ Domnul nu câ Domnul a fost s'a făcut o m dupre fiinţă, căcî şi când d j «întru asămănarea trupuluî păcatului» ( R o m . VIII, 3), nu în­ ţelege că nu a avut trup adevărat, ci că trupul lui cel D u m nede-ipostatisit. nu a păcătuit, ci era cu adevărat asemenea du­ pre păcătosul trupul dmenilor dupre fire, nu era însă şi ase­ menea cu păcatul trupuluî dmenilor: «Că păcat, dice, nu a fâcut nicî s'a aflat vicleşug în gura luî» (Is. LIII, 9 ) . Decî pre­ cum la dicerea c e a de maî sus se înţelege numire asemenea,, adecă nu dupre firea păcatului, ci cum câ Domnul nu a avut trupul păcatului: cu asemenea chip şi la djcerea acâsta se î n ­ ţelege asemănarea, adecă nu dupre firea omefiireî, ci cum câ Domnul nu s'a născut din împreunare de bărbat ca ceîa-l-alţi: dmenî, ci cum că a fost fără de păcat şi cum că nu a fost om. gol, precum sînt toţî ceîa-l-alţî dmenî, ci a fost împreună D u m ­ nedeu şi o m ) . , c e

1

*} Ci şi patimile cele ce se numesc fireşti şi neprihăjnite, care nu sînt în stăpânirea nostră, dupre dumnecjeescul Idân Damasjchin, câte din căl­ carea porunceî, care din osândirea cea asupra călcăreî porunceî a in­ trat în viaţa cea omenesca, precum fomea, setea, ostenelă, durerea, la­ crima, stricăciunea, temerea, nevoinţă şi însăşi mortea şi patimile acestea.' fireşti, 4i > altmintrelea le avea Christos şi altmintrelea le avem noi o meniî ceî goî, a) pentru-că noî le ispitim acestea de silă, fără a le voi, ca. pre nişte certărî ale strămoşescului pecat, cu carele he-am zemislit, că. flămândjm şi însetăm de nevoia fireî nâstre stricate,: îar Christos fiind, că nu s'a zemislit cu strămoşescul pecat, dupre urmajre nicî le-a priimit aceste patimî ca pe o pedepsă a păcatului aceluia, cji le-a luat asupra sa, pentru ca să le sfinţescă şi să le biruiască şi sa le facă şi nouă: lesne de biruit; drept aceea, nu de nevoe, nicî. de silă le cerca acestea cu noî, ci vrend şi cu de sineşî stăpânire; pentru acjesta a djs dumne­ Zeescul Ioan Damaschin: „Cu adeverat patimile celfe fireşti ale .nostre şi dupre fire şi mai pre sus de fire erau întru Christos, că dupre fire a¬ decă se mişcau întru el, când da loc trupuluî a pătimii ale sale, îară maî pre sus de fire, că patimile cele fireşti întru Domnul nju biruîau pre voea luî. Că la dînsul |nimica se priveşte să fi fost silit, ), mdrte necinstită şi mdrte rânduită pentru dmeniî cei fără de lege. 1

9 . P e n t r u a c e s t a şi D u m n e d e u . p r e el l ' a preaînălţat ş i a dăruit luî n u m e l e c e l m a î p r e sus d e t o t n u m e l e . Când începe Pavel a vorovi despre trupul şi înomenirea luî Christos, voroveşte pentru el fără d e frică tote cele smerite, fiind-că firea trupului este priimitdre de acestea şi nu firea d u m ­ nedeireî.. Pentru acesta şi tu, o cetitorîule, când audî aceste smerite însuşiri şi patimi,, să le dai la firea trupuluî al unuia Christos, şi nu la firea dumnedeireî luî. Şi să nu deosebeşti pre unul Christos dupre ipostas, fiind-că unul şi acelaş Christos este, carele dupre firea omeniref a pătimit, îar dupre firea dumnedeireî a rămas' fără de patimă. Care însă este numele ce l'a dăruit omeneştel fireî unuia Christos )? Este numele fiu al luî Dumnecjeu, numele, Dumnedeu ) . 1

8

). Maî acesteaşî le cjice cu Pavel şi vârfelnicul Petru în Faptele -A¬ postolilor, că DumneZeu a făcut pre Iisus (dupre omenire adecă) Domn şi uns (adecă împărat, precum tâlcueşte sfîntul Grigorie ai. Niseî în cuv. al cincilea asupra lui Evnomie), dupre patimă şi dupre cruce şi că Pa înălţat pre el DumneZeu cu slava sa, căcî aşa Zice anume: „Cu încre­ dinţare dar cunoscă totă casa luî Israil, cum; că Domn şi Christos pre el l'a făcut DumneZeu, pre Iisus acesta, pre care voî l'aţî'răstignit (Fapt. II, 36) şi îarăş întru slava luî DumneZeu înălţându-se şi făgăduinţa Sfîn­ tuluî Duh luând-o dela Tatăl, o revarsă pre acesta, care voî acum vedeţi şi auZiţî (tij. XXXIII). In scurt însă arată ' dumneZeescul Grigorie al. Niseî, că însuşî Christos, dupre duraneZeire adecă atţe pre numele cel maî pre sus de tot numele, îar dupre omenire este închinat de totă făptura, că acestaş şi pre numele cel maî pte sus de tpt numele îl are şi numele cel omenesc Iisus, de către totă făptura se închină (Cuv. V, împrotiva luî Evnomie). | *) Aşa tâlcueşte numele acesta maî pre 'sus de tot nuniele Teologi; Grigorie Zicend: Şi ce este maî măre pentru omenesca smerenie decât a se împletici cu DumneZeu şi a. se face DumneZeu din unire?, Si atâta l

— 454- —

Şi fiind câ unul Christos cel născut ca o m acesta s'a numit Fiu al uî Dumnecjeu, precum şi arhanghelul Gavriil a d i s c ă a se cerceta de răsăritul cel din înălţime, în cât şi sf. cel ce s'a născut a se numi fiu al celuî preaînalt şi a i se Idărui luî numele cel maî pre sus de tot numele! Şi acesta ce altă pote fi, fără numaî DumneZeu? Şi tct genunchiul a se pleca celuî ce s'a deşertat pentru noî şi carele pre dumneZeescul chip l'a mestecat cu chipul robului? Şi a cunoşte totă casa luî Israil că şi Domn, pre acesta şi Christos DumneZeu i'a făcut? Câ ş'a făcut acestea CU lucrarea-adecă a celuî născut şi cu. buna voinţă a născătorului .(Cuv. II, despre fiul). Ci şi Teo.dorit_ijice.că aicea „nu.mşje":-unii l'au tâlcuft. slavă, acSesta însă voeşte cum câ acesta este-,ceea ce a Zis Pavel în cea către-Evreî, cu atâta mai bun făcendu-se (Christos. adecă) dpcât angheliî, cu cât maî osebit nume a moştenit decât dînşiî, căcî căruîa din anghelî a Zis când-va, fiul meu eşti tu, eu astătjî te-am născut? Şi îarăş, eu voî fi lui tată şi acela va fi mie fiu (Evr. I, 34). Iar Grigorie al Niseî Zice: „Curăţenia dogmelor adevărului pre Dum­ neZeu ceea ce este îl socoteşte, că nicî cu numire nicî cu gândire, nicî cu vre o altă ore-care socotinţă este cu putinţă a'l pricepe. Negreşit este şi nespus şi maî pre sus de totă însemnarea cea prin cuvinte: Un nume de cunoşterea fireî sale având, însuşî a fi singur maî pre sus de tot nu­ mele, care cu adevărat şi celuî unul născut l'a dăruit, pentru-că tote câte are părintele şi ale Fiîuluî sînt (Cuv. I împrotiva luî Evnomie).. Iar dum­ neZeescul Chrisostom "humele cel maî pre sus de.tot numele-îl Zice, slava cea maî pre sus de totă slava şi vestea cea maî pre sus de totă vestea, cea dăruită luî Christos pentru patima morţeî. Intru o unire însă cu diimheZeescul Chrisostom Zic şi "dumneZeştile Scripturi, că Domnul a cerut cu adevărat slava omenireî sale maî înainte de patimă Zicând: slăveşte-mă Părinte lângă tine cu slava ce o aveam lângă tine maî înainte ţie a fi lumea (Ioan XVII, 5) şi o a luat acesta dupre patimă şi dupre înviere; pentru acesta Z'ce „datu-s'au mie totă stăpânirea în ceriu şi pre păment" (Mat. XXVIII, 18) şi îarăş Zicea: „Au nu trebuîa acestea a le pătimi Christos şi a intra întru slava sa?" (Luca XXIV, 16) şi îarăş Pavel Zicea: „Iar pre cel puţin ce-va...maî mic decât angheliî ve­ dem, pre Iisus, pentru patima morţeî cu slavă şi cu cinste încununat" (Evr. II, 9). Pentru acesta şi angheliî în ceriu şi bătrânii şi cele patru vietăţi Ziceau acestea: „Vrednic este mielul cel pecetluit a lua puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şl tăria şi cinstea şi slava şi buna cuvtntare. (Apocalips. V, 2). ' Iar sfîntul Chirii al Alexandriei acesta tâlcuind Zice: „Fiind-că cu­ vîntul luî DumneZeu, cel unul născut, DumneZeu fiind, din DumneZeu s'a deşărtat pre sineşî dupre Scripturi, pogorîndu-se pre sineşî întru ceea ce nu era şi în neslăvitul trupul acesta intrând, în chipul robului a fost, ascultător făcendu-se lui DumneZeu şi Părintelui până la morte. Decî pentru acesta dar se Zice că s'a preaînălţat şi ca cum neavend-o, pentru omenire numaî cât nu, şi în dar îa numele cel mai pre sus de tot nu­ mele, dupre glasul fericitului Pavel. Dar însă era cu lucrul dupre ade­ văr nu dare, ca când întru început nu era fireşte luî acestea. Cu mult maî vârtos încă înţelegă-se maî bine întorcerea la cela ce era din început şi dupre fiinţă şi fără despărţire fiindu-î luî, fiind-că şi Zicea cel ce se ascunsese iconomiceşte în mica cuviinţă a omenireî „Părinte slăveşte-me cu slava, care o aveam la tine maî înainte de a fi lumea" (Ioan XVII, 5) (foaea 98 a Pentateuhului). -

455

-

tre preacurata Fecîoră: «Pentru acesta şi sfîntul [cel ce se va naşte ) se va chema Fiîul luî Dumnedeu (Luca ij, 35). 1

i o . Ca întru numele luî Iisus tot genunchiul să se plece al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dintru adânc. A d e c ă tdtă lumea şi angheliî ceî cereşti cu omenii cei pă­ mânteşti şi demoniî cel dintru adânc sau şi drepţiî şi păcătoşii şi cel bine cinstitori d e Dumnedeu şi păgânii toţi se vor su­ pune şi vor cădea înaintea înfricoşatului nume lui Iisus Chri­ s t o s ; căcî şi demoniî şi necredincioşii vor cunoşjte numele şi slava şi puterea lui Iisus îrt' diua judecatei şi siîjţi vor cădea ca nişte bpbî înaintea luî şi i se vor închina, neputând mai mult a se lupta împrotiva adevărului, căcî dacă demonii şi maî înainte de vremea judecatei diceau luî Iisus: « T e ştim pre tine cine eşti» (Luca IV, 35), cu cât mai vîrtos atuncjea au să r e cunoscă pre Iisus şi au să se târnă de puterea luî ).j Iar Teodorit 2

*) Adauge aicea, pentru acesta şi sfîntul cel ce se va jnaşte din tine, precum a cunoscut cjiberea sf. Efrem şi vecţi la cap. IV a!l ceiî către Ga­ latenî, stih 4, în suptînsemnare. ) Dulcele şi prea doritul, şi mântuitorul numele luî Iisjus, nu este o¬ menesc, ci dumnedeesc şi ceresc şi Părintele cel fără de început 1-a pus acesta Fiîuluî seu celuî întrupat, şi prin porunca Părintelui a adus cu­ noştinţa acestuia dela cerîurî arhanghelul Gavriil "către Jfecîora Măria, precum mărturiseşte atât Nichita al- Serilor (în tâlcuirea Evangheliei luî Mat. I, 21),; cât şi dumnecjeescul Evanghelistul Luca d^end: „Că iată veî zemisli în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema nurhele luî Iisus'" (Cap. I, 31): Insă numele acesta este dupre Coresie, nu dela Ioan, adecă dela a vindeca etimologhisindu-se, precum a cjis atât Epifanie la eresul 26 cât şi Chirii în Catihisis, ce este evreesc din rădăcina Iaha trăgendu-se şi însemneză a mântuit: de Unde 'se'cjice Iehua, adecă mântuitor precum s'a cţis» că acesta va mântui pre. norodul seu de păcatele lor (Mat. I, 21). Iar acesta este adevăratul nume al Mesieî, dupre Avgustin (în tâlc. 1 epistoliei luî Ioan) şi cuprinde pre totă întrupesca iconomie şi înţelepciunea şi puterea şi bunătatea şi pronia luî Dumnedeu. Şi în scurt este o cuprindere de tote numirile luî Dumnedeu cpele către cele din afară. Vedî despre prea dăruitul numele acesta, ce arn dis în cartea nevăzutului:resboîu, la foia 320. Şi cartea duhovniceştilor| nevoinţe foia 222. Ca să nu le dicem acesteaşî şi aicea: numaî aceea însă [adăugim : Şti­ ind de luarea aminte ce o c j ' purtătorul de Dumnecjeu Maxim despre dumnedeeşcul numele luî Iisus; ca aligorisind acesta djcerea „au nu două păserî se vînd întru un asarî" cjice: „Ce Voeşte acesta duhovniceşte teorisindu-se, adecă: două paseri se vînd jîntr'un asarî? Dic uniî că asarîul ar fi cele cjece porunci (adecă cuprindend d®ce Numii, îar Numia este fel de monedă), şi se arată prin numărul cjece litera i (că i acesta arată numărul cjece). începutul numelui! luî Iisus] are pre i, se răscumpără dar prin numele luî Iisus ca două paseri, norodul cel vechîu şi cel nou şi omul cel din lăuntru şi cel din afară al nistru (La tâlc. JEvang. luî Matei cap. X, stih 29). !

ce

—

456

—

Ceî din adânc dice câ sînt morţii. Vedî şi tâlcuirea dicereî: «Când va strica tdtă începătoria şi tdtă stăpânirea şi puterea» (I Cor. X V , 24) şi a dicereî « c ă tdte le-a supus supt picîdrele luî» (tij. 27). însuşi acăsta, ce o dice aicea Pavel, o dice şi Ioan în Apocalipsis: «Şi tdtă făptura, ceea ce este în ceriu şi pre pământ şi supt pământ şi pre mare care sînt, şi tdte cele ce sînt într'însele le-am audit dicând «celuia ce şâde pre scaun şi mielului buna cuvîntare şi cinstea şi slava şi stăpâni­ rea în vădirile văcarilor» ( A p o c a l . V, 13). Insemneză, câ sfîn­ tul-Grigorie al Nisiei voeşte ca să arate prin cuvintele acestea ale lui Pa vei cele pa,tru părţi ale cruceî: înălţimea-prin cele cereşti, adâncimea prin cele din adânc, iar lăţimea şi mărimea prin cele pământeşti, «Aicea pre mijlocul şi pământul cu o numire le cuprinde totul prin mijlocul numireî a celor cereşti şi a celor dintru adânc pământesc» (Cuv. Catihetic c. X X X I I ) . (

Î I . Şi tdtă limba va mărturisi că Domnul Iisus Chri­ stos este 'Intru..slava luî Dumnedeu Părintelui. A d e c ă pentru ca sâ dică toţi angheliî şi omenii cuvîntul a¬ cesta câ Iisus Christos, este Domnul şi Dumnedeu; îar acesta că este întru slava Părintelui adecă cum că are Fiu şlăyit ca acesta, căruia tdte i se supun; vedi, o cetitoriule, că slava şi lauda Fiiuluî celui unuia născut, tot o dată este slavă şi la­ udă şi a Părintelui? Drept aceea şi micşurarea dinprotivă şi necinstea Fiîuluî este micşurare şi necinste a Tatălui ). 1

12. Drept aceea iubiţii mei, precum tot-de-una aţî as­ cultat. ») Marele Vasilie dice, că numele cel maî pre sus de tot numele şi mărturisirea tuturor limbilor s'a dat omenireî luî Christos şi nu dumnecjeireî; căcî de le-ar fi dăruit acestea Părintele Fiîuluî ca luî Dumne­ deu, le-ar fi dăruit însă acestea luî nu maî înainte de înnomeuire, ci dupre înnomenire; apoî urrneză să se fi făcut Fiîul dupre înnomenire maî mare, decât ceea ce era înainte de înnomenire, care a se gândi este prea fără de cuviinţă. Drept aceea acestea se înţeleg omenireî şi nu dumne­ deirei (Cuv. al 4 împr. lui Evnomie). Iar fratele său dumnecjeescul Gri­ gorie Nisis despre mărturisirea acesta cjice aşa: un chimval cel maî pre sus de lume este firea anghelilor; alt chimval este făptura cea cuvîntătore a omenilor. Păcatul dar a despărţit pre acesta de acela. Decî când îarăş îubirea de omeni a luî Dumnedeu le va împreuna pre amândouă acestea una cu alta, atuncea va răsuna lauda aceea amândouă fâcenduse împreună, precum cji Marele Apostol; că totă limba va mărturisi al celor cereşti şi ai celor pământeşti şi al celor dintru adânc, ca Dom^ nul Iisus Christos este întru slava luî Dumnedeu Părintelui, care acesta făcendu-se va striga graiul chimvalelor acestora cântarea cea de biru­ inţă prin obştesca unire fâcendu-se asupra peireî protivniculuî (Cart. I la supra scrierilor Psalmilor, unde se află cjicerea „lăudaţi-l pre el în chimvale bine resunătore"). ce

—

457

—

Sfâtuirile şi îndemnările se cuvine a se face împreună cu laude acelora, către carî se fac ele, căcî când sfâtuirile sînt unite cu ore-care laude, maî cu lesnire se priimesc d e o m e n i ; pentru acesta şi Pavel aicea, laudă pre Filipiseni, numindu-î Iubiţi şi dicend, că, precum tot-de-una aţi ascultat, ca cum le-ar dice cu acesta că v'am arătat, cum câ Fiîul luî Dumnedeu s'a făcut ascultător până Ta mdrte d e cruce. Decî urmaţi şi voî aceluia, urmaţi-ve încă şi pre VQÎ înşi-ve, pentru-că voî totde-una v'aţî arătat ascultători sfâtuirilor mele.

13J. Câ Dumnedeu este cela ce lucrăză întru v o î , şi c a sâ voiţi şi ca sâ lucraţi.

... Nu numai -ca, latini înfăţişarea: mea, c i cu mult mai' vîr­

• aTosiJ cu frică " arătaţi cum eă ascultaţi şi păziţi sfâ­ tuirile mele ruşinându-ve d e mine, fiind-că eram de faţă, iar acum de veţî asculta şi veţi adauge fapta bună, cu adevărat veţî arăta că nu ascultaţi pentru mine, ci pentru Dumnedeu şi pentru dragostea lui Dumnecjeu, ce

ve

Cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea vostră. Nu ve rog dice, hristianilor, pentru mine, ci pentru binele vostru, şi pentru ca să lucraţi mântuirea vdstră, cu frică şi cu cutremur; fiind-că fără de frica luî Dumnedeu nicî un lucru bun se săvîrşeşte, nicî în meşteşugurile cele grdse şi trupeşti, nicî intru cele duhovniceşti şi trupeşti (sufleteşti). Dar cum se va isprăvi frica acesta a luî Dumnedeu? Aşa adecă de vomsocoti, că Dumnedeu se află faţă prejcutindenea şi- în fieşte-care loc şi cum că aude şi vede nu numai câte 'fapte facem, ci şicâte cugetări gândim şi le socotim. Pentru acesta a djs d u m ­ necjeescul David: «Slujiţi Domnului cu frică şi v6 bucuraţi lui cu cutremur». (Psalm II, 11). Iar bucuria icu, cutrefnpr este, când cine-va făcând binele cu frica lui Durraiedeu, are îndră­ znelă în sufletul seu şi nu se înfrunt'eză din afară de cohştinţa sa, câ face vre-o faptă afară de porunca lui Dumnecjeu. Lucraţi însă a dis şi nu faceţi, adecă cu multă osîrdie şi sârguinţă faceţi mântuirea vdstră ). 1

*) Iar înţeleptul Fotie aşa tâlcueşte cjicerea acesta a luî Pavel: „Se cuvine, cjice, a ne teme şi a ne cutremura când lucrăm mântuirea nostră, nu cum-va să ne amăgim şi să cădem din mântuire, de vreme ce multe sînt ispitele, mulţî demoniî cei vrăşmăşuitorî din care pricină unora şţ însăşi nevoinţa faptei bune li s'a făcut reutate, pentru-că acesta li s'a făcut lor pricină de mândrie. Pentru acesta cu frică şi cu cutremur se cuvine să lucrăm mântuirea nostră; pentru-că dacă Dumnecjeu, cel ce, vede osârdia nostră cea cu frică nu ne-ar ajuta ,1a fapta bună, şi însăşi voea nostră nu va lua sfîrşit bun; ci însăşi lucrarea nostră nu se va socoti taptă şi lucrare bună; de acesta Ca.n .măcar de a şi voit şi a lucrat bun, proaducend luî Dumnedeu jertfă, însă Dumnecjeu, nici vo­ inţa luî o a priimit, nicî lucrarea şi fapta luî. Pentru ce? Pentru-că nu 1

— 458 —

Fhpd-câ mai sus; a cjis Pavel cu frică şi cutremur, pentru a nu se înspăimânta Filipisenii, acum aicea dice, că nu vă s p e ­ riaţi fraţilor de acăsta ce am dis vduă, fiind-că nu o am dis pentru ca să vă speriaţi şi se slăbiţi din calea faptei bune şi a mântuire! vdstre, nu; ci pentru ca să luaţî aminte de sine-vă;. pentru-că de veţi lua aminte voi şi vă veţi propăzi, negreşit

ma

e

-

459

-

Dumnedeu va lucra tdte cele spre mântuirea vdstră: pentru-că Dumnedeu este carele dâ ndue osârdia ca sâ voim şi să iubim binele şi Dumnedeu este, carele aduce la sfîrşit priiricios şi pre lucrarea binelui c e îl facem; că Dumnedeu Iucreză intru noi şi pre _a voi, adecă ajută ndue ca să voim binele, şi | creşte pre voinţa ndstră cea către bine şi o aprinde pre ea, spre a lu­ cra mai cu ferbinţelâ binele; şi dupre alt chip încă se înţe­ lege acesta că d e vreme c e Dumnezeu adauge sfîrşitul la fieşte care lucrare bună, iar noî dmeniî, veclend lucrurile că se săr vîrşesc d e Dumnecjeu, întindem întru ele şi voinţa nostră maî mult şi ie iubim. Pentru acesta dice Pavel că şi a voi sâ Iu­ creză întru noi d e Dumnedeu, adecă tu ai voit să faci un lu­ cru bun şi a-I început a'l face şi d e vedi adecă, cum câ lucrulteu acesta bine sporeşte şi că Ia sfîrşit bun,"atuncea îl vel Iubi mal mult pre lucrul acela. Iar d e vedî că lucrul teu, nu merge bine şi nu îa sfîrşit bun, amorţeşte şi oboseşte voea ta despre acela. Decî fiind-că sfîrşitul al fieşte-căruia lucru se face dela Dumnedeu, îar sfîrşitul Iarăşi îndemnă şi aprinde pre voinţa ndstrâ la acela, pentru acesta Pavel cu dreptate diCe,- că dela D u m n e d e u se dă ndue a v o i ) sau şi din multa buna cunoş:

1

) Aceste adecă le cjice dumneZeescul părintele acesta (Teofilact); tu însă, o cetitorîule, să ştiî că dupre Marele Vasilie voea şi proalegerea omului dupre strămoşescul pecat a şchiopătat şi de sineşî nu pote a se mişca spre bine de nu se va porni de însuşî Dărui şi lucrarea luî. DumneZeu,'că de vreme ce în raîu putea Adam a se porni spre bine şi a păzi po­ runca, dar nu a voit: pentru acesta acum. vo'eşte a se porni spre bine omul şi nu pote; şi maî ales spre binele cel adeverat al credinţeî şi ai fapteî bune, care ajută spre veşnica mântuire; pentru acesta are tre­ buinţă a se.mişca de DumneZeu. De acesta a Zis Solomon:. „şî se gă­ teşte voea dela Domnul" (Pild. VIII, 35). Ce c\icl Şi însăşi mintea încă, care este maî întâîa decât voea, nu pote a înţelege şi a îincfieea sin­ gură de sineşî binele, fără a se lumina de către proîncepştorul Darul luî DumneZeu. Şi acesta o mărturiseşte acestaş Apostol cjicend: „Nu că doar sîntem destui de sine-ne a socoti ce-va, ca dela înşine, ci în­ destularea nostră este dela DumneZeu" (II Cor. III, 5), .că tyc teologii şi maî ales Grigorie Teologul în stihurile sale, că precum nu pot cele sburătore a se mişca fără de aer, şi peştiî fără de apă; asemerjiea şi omul nu pote a înţelege, sau a voi, sau a face binele,- fără-de dumneZeescul dar şi ajutor fiind-că Domnul a Z i »Că fără de mine nu puteţi a face nimica" (Ioan XV, 5). Pentru acesta şi.ca nişte eretici s'au anatematisit şi s'au oborît de canonele sfînt. sobor celuî din Catargensj. Pelagieniî, carî cjic că din de sineşî stăpânire a omului atârnă totă mântuirea luî; asemenea şi ceî pre jumătate Pelagienî, care Ziceaju cum cjă începutul mântuirei se naşte din de sineşî stăpânire, este trebuinţă îiisă a urma şi darul şi nu a povăţui întâî decât în urmă; că; se surpk. şi aceştia •din acesta Zicere a Apostolului: „DumneZeu este cel ce Iucreză întru voî şi pre a voi şi pre a lucra" şi din canon 124 alacestuîaş sobor şî de către sfinţitul Avgustin carele Zice: „Luî Christos celuîa ce Iucreză întru dînsul, a

s:

— 460 -

tinţă şi din aşezarea cea mulţâmitdre către Dumnedeu a ndstră, cjice Pavel, că a v o i sâ Iucreză întru noî dela Dumnedeu p r e c u m şi faptele cele bune şi isprăvile daruri ale luî Dumnedeu le nu­ meşte (şi vedî la c a p . XII al ceiî către Romani şi stih 2 9 c a p . I al acestei Trimiteri), nu pentru ca să scape pre stăpânirea d e sineşî a omului, ci vrend a ne face să mulţămim tot-de-una lui D u m ­ nedeu şi tdte faptele bune ale ndstre lui să le afierosim. Vedî însă şi cuvintele j'luî Pavel dupre dicerea: că a clis că întru voi: carî lucraţi mântuirea vdsţrâ cu frică şi cu cutremur, întru voi dic, şi întru cei asemenea cu voî, iucreză Dumnedeu tdte. Pentru b u n a v o i n ţ ă . A d e c ă întru acesta Dumnecjeu Iucreză întru voi şi pre a v o i şi pre a lucra, pentru a săvîrşi întru voî hristianiî buna voinţă a luî Dumnecleu şi pentru ca să vieţuiţî precum voeşte şi Iu­ beşte Dumnecleu. Deci şi din acesta aveţi îndrâznela şi nu ve temeţi fiind-că Dumnedeu cu adeverat voeşte a ve ajuta v d u e , pentru ca să vieţuiţî drept şi cu fapte bune, de nu pentru altce-va, ci măcar pentru-că însuşî o voeşte şi o iubeşte acesta.

14. Ş i tdte faceţi-le fără cârtire şi fără îndoite cugetări.

Diavolul .când nu pote a opri pre o m desăvîrşit dela bine şi dela fapta bună, bagă într'însul mândrie, sau slavă deşartă, adecă îl îndemnă pre o m sâ se mândrescă şi în zădar sâ s e mărescă pentru binele ce-1 face, sau d e nu pdte nici în a c e s ­ tea a at'anca pre, o m , îl face să cârtescă şi, să se îndoiască şi să nu eredâ pentru binele ce-1 face şi din cârtirea şi n e c r e ­ dinţa îl face pre el sau să se lipsescă de plata binelui aceluia sau să se lenevescă şi să nu mai lucreze cu osîrdie, precum ajută omului spre mântuire veşnică şi spre dreptate" (cart. la Ioan). De acesta şi înţeleptul Melefe Pigas, tâlcuind Zicerea acesta a Apostolului Zice: „Acesta este carele Iucreză tote întru toţî, acesta celor ce voesc şi proaleg le dă a pirdalege; că durnneZeesc, Zice Grigorie, ore-care durn­ neZeesc dar este a proalege. cele ce se cuvine. Şi credinţa DumneZeu o dărueşte; câ dumneZeesc dar este credinţa şi avuţie de DumneZeu dată, şi puterea DumneZeu o dă; că însuşî este cel ce ve întăreşte pre voî; că tote, Zice, le pot întru Christos, Cel ce mă întăreşte pre mine. Decî însuşî este ceî ce Iucreză întru noî şi pre a voi şi pre a -lucra, pentru buna voinţă (cart. 1 despre hristianî). Şi îarăşî acestaş Zice: „Că. dacă vechiul Adam întreg stând şi,sănătos şi puternic a sta, de sineşî a. căZut, cum căZend şi întru neputinţă făcendu-se de sineşî se va scula fără de ajutorul şi darul noului Adam? Precum Zice şi Avgustin că firea, omenesca dacă întru întregimea aceea ar fi rămas, întru care s'a zidit, dupre nicî un chip s'ar fi păzit .pre sineşî ne ajutând-o făcătorul eî. Decî de vreme ce fără Darul luî DumneZeu nu ar fi putut a păzi mân­ tuirea care o a luat, cu ce chip fără de Darul luî DumneZeu pote îarăşî a căstiea ceea ce a Derdut" (tij). 1

461 —

-se cuvine ). Deci fiind-că hristianii cel din Filipi tot-de-una se -aflau în primejdii şi în ispite, Iar din ispite mulţi se restdrnă în cârtiri şi în hule, nerăbdători fiind, pentru acesta dice A¬ postolul aicea lor, că tdte lucrările vdstre, hristianilor, sâ le faceţi fâră de cârtire; căcî cela c e cârteşte este nemulţămitor către Dumnedeu şi hulitor. . Iar îndoite cugetări numeşte pre îndoire şb.pre stînjinire şi pre împuţinare, adecă când voeşte cine-va a face o poruncă â _ luî _ Christos, şl se'; îndoeşteY^i'cehd. litrii sineşî âşa; "Ore şi. •de voîu face eu ^esJ& •pdr-dăj§a;:avieaTVOîii'-plâtâ dflâ, Dumhedeu sau ba? Ore bine este a face acăsta faptă bună? Şi altele •asemenea. Nu se cuvine dar întru acestea a se îndoi cine-va, ci a face porunca luî Dumnedeu fără îndoială şi cu nădejde. -Şi măcar ostenelâ d e ar urma, măcar altă greutate, să nu se stînjenescâ şi să nu se îndoiască întru cugetarea sa. 15. C a să v ă faceţî fără prihană şi întregi. A d e c ă ca să fiţi întru tdte neprihăniţi şi curaţi, căci a cârti cine-va când face porunca luî Dumnedeu, nu este mică gre­ şala şi prihânire. .Nu â dis însă aicea Fiiipisenilor Apostolul precum a dis Corintenilor, că celor c e cârtesc le este de da­ torie munca ş i p e d e p s â : «Nici cârtiţi precum dre carî dintr'înşiî (adecă din Evrei în pustie) a cârtit şi s'a perdut de percuto­ rul» (I C o r . X , 10). Nu a dis, d i c ; Fiiipisenilor aşa, fiind-că lor le voroveste ca unor fiî slobpdî şi nu ca unor robî necunoscătorî. Ascultă încă şi cele urinătore: •"' F i i aî lui D u m n e d e u neprihăniţi. '/'v, Drept aceea a cârti cine-va, acesta este îr»suşire d e robi şi neslobodî şi nu d e fii ai lui Dumnedeu slobodi şi evgh^eniştl; -căci care fiu ostenind întru poruncile tatălui seu şi pentru b i ­ nele seu, cârteşte când-va? Negreşit' nici unul. In m i j l o c u l unuî n e a m sucit şi răzvrătiţi Ştiu, cjice, că omenii suciţi şi răzvrătiţi, carî vă vrăşmâşuesc -sînt mulţi şi aceîa ve silesc sâ cârtiţi; ci atuncea mai ales este 1

i

:

:

) Pentru acesta înţelepţeşte a cţis cuvintele acestea vrednice de po­ menit dumnecjeescul Ioan Scărartul: „trei gropi ne sapă noue demoniî; şi maî întâîu adecă ne dau luptă pentru ca să oprescă a se face binele; "iar al doilea după întâia înfrângeqea lor, ca acesta să nu se faoă dupre Dumnecjeu. Iar când şi de acesta furii nu se norocesc, atuncea apoî liniştit stând a'Supra în sufletul nostru, ne fericesc pre noî ca cum am vieţui dupre Dumnecjeu" (Cuv. 26 despre drepta judecată saă desluşire). 'Sfâtueşte însă şi Solomon să ne păzim de nefoîositorea cârtire dicend: „Păziţi-ve dar de nefoîositorea cârtire" (Inţelep. I, 11). Vecjîîhsăşi supt­ însemnarea stih 10 al cap. X al ceiî I către Coruri, unde veî afla dicerea '.lui Ava Isaac despre cârtire. J

— 462 —

cine-va lăudat când şi îndemnat fiind d e alţiî spre a cârti, el nu cârteşte, ci rămâne mulţămind luî Dumnedeu.

Intru care v e vedeţi ca nişte luminători în lume. 16. Cuvînt de viaţă ţiind. Precum strălucesc luminătorii, dice, întru întunerec, aşa şi voi hrisfianiî, când sînteţî proşti întru socotinţă şi fâră răutate, străluciţi întru omenii cei suciţi şi răsvrătîţl. Maî mult dar sîrguiţi-ve tQt-de-una, să străluciţi între dînşiî, ca nişte lufriiiîăr..Torî., Că dicerea, să arătaţi, sPcotesc că nu este gralii hotâfifor,ci poruncitor. Iar cpvînt de viaţă ţiind a dis adecă având în­ tru sine-vă sămânţa d e viaţă şi urmând a vieţui, fiind-că de aicea încă aţi luat arvona mântuireî: sau precum luminătorii cei simţiţi, sdrele şi luna, luminând pre făptură, învioşază trupu­ rile cu'căldura lor (câ şi luna este caldă şi umedă dupre a s ­ tronom) şi fizici), aşa şi voi hristianiî sîrguiţi-vă a fi celor-l-alţî dmenî credincioşi putere vioşitore şi împărtăşitdre de viaţă şi de mântuire ) •• 1

S p r e lauda mea în cjim

luî Christos.

Atâta, cjice, sâ fie fapta! bună a vostră în cât, nu numai pre voi se vă aducă la viaţă şi la mântuire, ci şi pre mine învă­ ţătorul vostru sâ mă facă maî strălucit şi mai slăvit în diua judecatei.

Cum că nu îndeşert am alergat, nici îndeşert am ostenit. Acesta este lauda mea, dice, că eu v'am învăţat şi v'am fă­ cut acest-fel desăvîrşiţi hristianî, şi că ostenâla, c e o am făcut la v q î învăţându-vă prin Evanghelie, nu s'a făcut deşartă şi za­ darnică.

17. Ci deşi mă jertfesc pentru jertfa şi slujba credin­ ţei vdslpre, me bucur şi împreună m e bucur cu toţi voî. Şi dejvoîu muri, d i > că jertfa numeşte pre mdrte, m o r însă dupre jertfa şi slujba credinţei vdstre, adecă mal întâîu v ' a m jertfit pre voi şi v'am proales slujbă şi proaducere lui Chri­ stos, fiind-că v'am făcut credincioşi hristianî, şi apoi mor eu. Pentru ţeasta nu mă întristez, căci mor, ci mai ales mă bucur şi mă bjucur împreună cu voî toţi. Mă bucur pentru-că. m e fac jertfă şi prinos luî Christos, îar împreună cu voî mă bucur, pen­ tru-câ proaduc lui Christos ca o jertfă pre a vdstră credinţă ). ce

8

) Dicerea „cuvînt de viaţă ţiind" Teodorit aşa o tâlcueşte în loc de luând amjinte de cuvîntul vieţei, că şi lui Timoteî aşa scriindu-î a cjis: „Ţine-te pre sineţî (adecă îa-ţî aminte) şi de învăţătură" (I Tim. IV, 14), ci de se va tâlcui aşa, e de datorie a se scrie: de cuvîntul vieţei ţiindu-ve. ) Se pote însă înţelege dicerea acesta: „Deşi me jertfesc pentru l

a

18. P e n t r u a c e s t a şi voî b u c u r a ţ i - v e . Aşişderea, dice, şi voî bucuraţi-ve, pentru că v'aţî proadus de mine jertfă lui Christos prin credinţă.

Şi împreună cu mine bucuraţi-vă. Asemenea şi voi împreună cu mine bucuraţi-ve,! fiind-că vreau să me proaduc jertfă luî Christos, me bucur pentru acesta şi m6 veselesc.

19. Nădejduesc însă întru Domnul Iisus burând a trimite voue pre Timoteî, ca şi eu să-mi fac inimă bună, cunoscând ..cele despre voi..

Fericitul Pavel precum tote lucrurile sale le kfieroseşte lui Christos aşa şi aicea afieroseşte pre trimiterea luî Timoteî; p e n tru acesta şi dice, nădejduesc întru Domnul că voî trimite la voî pre Timoteî, adecă prea încredinţat sînt că Domnul Iisus va înlesni venirea, lui, ca, precum voi aveţi a face inima hună şi a vă mângâia, după ce veţi afla prin scrisorea acesta cum că lucrările mele au ajuns în sporire şi în creştere Evangheliei, îar cele ale vrăşmaşilor credinţei s'au întors spre înpuţinarej aşa am şi eu asemenea a face inimă bună şi a me mângâia, dupre ce prin Timoteî voîu afla câ lucrările vdstre se află bine.

2 0 . Că pre niminea am de un suflet cu mijne, carele cu curăţenie sâ pdrte grijă de cele pentru v o i .

A v e m chip, 4 i > sâ trimit şi pre alt frate la voî, dar însă nici unul este ca acesta întocmai la suflet cu mi|ne, adecă T i ­ moteî, şi nu este altul sâ pdrte grijă pentru lucrările vdstre precum eă port grijă de ele, fără numaî Timoteî, că acesta este ce

jertfa şi slujba credinţeî vostre", dupre Fotie aşa: „Adecă me jertfesc pentru jertfa şi slujbă credinţeî vostre, şi me bucur cu adeverat, că bu­ curia învăţătoruluî este deplinătatea ucenicilor şi împreună mă bucur că şi voî deplinindu-vă dobândiţi mare bucurie; se vede însă că cjicerea „ci potrivit mă jertfesc" cum că din afară aduce altă înţelegere; adecă cum că Pavel de nu ar fi murit pentru jertfa .şi'credinţa Filipisenilor şi a tuturor celora-l-a!ţî hristianî, s'ar fi întristat, '.ci cjice cum. că şi noima acesta nu este necuviinciosă, fiind-că Pavel maî înainte a spus că a ju­ decat a fi maî de nevoe de a maî rămânea în trup, şi în viaţa acesta pentru sporirea şi deplinătatea ucenicilor, negresa s'ar fi întristat de s'ar fi jertfit şi ar fi murit maî înainte de a deplini pre aceea şi a proaduce, luî Christos ca o jertfă pre a lor credinţă. Se pote şi aşa a se înţe­ lege: ci deşi mă jertfesc de ispite şi de necazuri şi de muceniî, dar însă pentru jertfa şi slujba credinţeî vostre me bucur. Iar Teodorit aşa tâl­ cueşte acesta „deşi me jertfesc pentru credinţa .'(vostră), ca o jertfă proaducând-o luî DumneZeu, mă bucur şi mă veselesc. Şi se cuvine şi voî a vă împărtăşi cu mine de bucurie. Acestea însă le d j p mângâindu-î pre eî şi învăţând mărimea mucenieî, cum că are rânduială de dre-care aducere de împăcare şi de jertfa. ' — 464 —

carele cu curăţie va purta grijă pentru voi, adecă părinteşte. V e d î însă, o cetitorîule, care provedinţă părintescă avea prea iubitorul de fiî Apostolul Domnului pentru hristianî. Căcî când însuşî nu avea vreme a merge singur să cerceteze pre ucenicii şi duhovniceştii fiiî sei, trimite pre alţii la dînşiî, şi acesta o făcea pentru ca ucenicii seî nici întru o vreme să se lendscă.

2 1 . Ca toţi pre cele ale lor îşi caută nu pre cele lui Iisus Christos.

ale

A d e c ă toţi odihna lor îşi caută, elice, şi a fi el siguri şi fără primejdie, căci nicî unul dintre ceî-î-alţi fraţi nu va lua asuprăş cu înlesnire o atât de îndelungată-călătorie pre uscat şi pre mare, pentru mântuirea vdstră, adecă pentru Iisus Christos. Acestea însă le cjice Pavel întâîu adecă pentru ca să laude pre Timoteî şi al doilea pentru ca să înveţe pre Filipisenii, cari îl aud a nu căuta odihna lor, căci cel ce caută odihna sa nu caută trebile luî Christos. V a l ! cât sîntem noî hristianiî cel de acum depărtaţi de Christos, pentru-că tot-de-una căutăm odihna ndstră şi siguranţa şi pentru Christos nu voim a priimi nici o ispită şi necaz.

22. Iar cercarea lui o; cundşteţî cum că ca un fiţi părintele împreună cu mine a slujit în Evanghelie.

cu

Voî înşi-ve, dice, sînteţî marturî câ Timoteî a slujit lângă mine ca uti fiu lângă tatăl seu, nu numaî întru slujba trupuluî, ci şi întru cea mult mal mare, adecă în propoveduirea E v a n ­ gheliei. Drept aceea, şi ca pre un fiu al meu trebue sâ-1 cins­ tiţi şi cu mult maî vîrtos se cuvine a-1 cinsti ca pre un slu­ jitor şi liturghisitor al Iul Dumnecleu. Cu aceste cuvinte însă recomendueşte pre Timoteî Filipisenilor sfîntul Pavel, atât p e n ­ tru ca să facă har luî Timoteî cât şi a face har Filipisenilor, căci de vor odihni, e! şi vor ocroti pre Timoteî, c a p r e un v r e d ­ nic de odihnă şi de cinste, negreşit au să se folosascâ de cu­ vintele lui şi dupre urmare vor lua plată dela Dumnedeu maî multă.

2 3 . Pre acesta dar nădejduesc să-1 trimit, după ce v o î u vedea cele pentru mine îndată. După ce voîu vedea, dice, c e sfîrşit vor lua trebile mele, atuncea îndată, adecă din aceeaş di şi clas îl voîu trimite pre acesta la voi.

24. Nădejduesc însă întru Domnul, grabă voîu veni la voî.

câ şi însu-mî

în

Nu ve trimit, dice, pre Timoteî, fraţilor, pentru-câ eu d e o cam dată m'am lepădat şi nu viu la voi, ci câ şi eu nădejdu­ esc în Dumnedeu să viu. Tom.

II.

465 —

30.

Fentru acesta îl trimit maî înainte pentru ca sâ aflu cum ve aflaţi. Vedî însă, o cetitorîule, că Pavel dela Dumnedeu a¬ târnă mergerea sa la Filipisenî. Nădejduesc, dice, în Domnul să viu, adecă de va voi Dumnedeu, pentru ca şi pre noî să ne înveţe ca să atârnăm dela Dumnedeu mişcările şi pricinile nostre ). 1

2 5 . D e nevoe am socotit şi pe Epafrodit fratele şi împreună lucrătorul şi împreună ostaşul cu mine. Cu laude şi ţU...ora^îi>t'rjmîte-ŞJrP^j Epafrodit acesta, dgmh.ecleescul A p o s t o l , l'â Filipisenî,'-Cum cu- âcesteaşl laude trimite şt. pre Timoteî, pentru aceeaşi pricină ce o âm dis mai sus, a¬ decă pentru a purta şi el de grijă cu curăţenie ca şi Timoteî, pentru îmbunătăţirea Filipisenilor; maî mare încă este împreună ostaşul decât împreună lucrătorul, pentru-că împreună lucrătorul ajută şi împreună Iucreză la trebî, carî nu au primejdie d e vi­ aţă, îar împreună ostaşul negreşit la primejdii şi la ispite se află împreună luptându-se şi împreună nevoindu-se cu ceî-l-alţi ostaşi, precum şi Epafrodit acesta împreună se luptă cu p o vâţuitorul ostaş Pâvel întru propoveduirea Evanghelieî.

Iar al vostru Apostol, şi iiturghisitor al trebuinţei mele a-1 trimite către v o î . ; A d e c ă pre acesta pre carele voî Filipisenii l'aţî. trimis Ja mine pre Epafrodit adecă, pfe însuşi acesta îl trimit şi e u la voi şi îl dăruesc, că cu Epafrodit acesta a trimis luî Pavel Filipi­ senii cele de trebuinţă; sau Apostol îl numeşte ca pre un în­ văţător ce era lor ). B

26. Fiind-că era dorind, pre toţî v d v ' a vă vedea şi mâhnindu-se pentru-câ aţî audit, că s'a bolnăvit, 27. Câ cu adeverat a fost bolnav a p r d p e d e morte. Ştiind, dice, Epafrodit că-lTubiţî şi. că' v'aţî mâhnit pentru boia sa, pentru acesta doreşte se vă vadă, ca se ve bucure şi sâ ve izbăvâscâ de întristarea c e aveţCpentru boia luî. F o r mălueşte însă şi altă înţelegere durrmecjeescul Apostol cu c u ­ vintele cele de acest-fel, desvinovăţindu-se către Filipisenî pentru ') Despre acesta vecjî tâlcuirea cjicereî „voîu'veni însă in grabă la voî, de va voi Domnul" (1 Cor. IV. 19). Şi a cjicereî „de va dâ voe Dum­ n e Z e u " (Evr. VI, 3).

[

) Teodorit însă cjic „că'Aposfol pre Epafrodit al lor l'a. numit ca pre unul ce îî era încredinţată, purtarea de grijă a Filipisenilor, precum este arătat că supt Epafrodit erau episcopii ceî ce se numeau la înce­ putul scrisoreî acesteea adecă ceî' ce plineau/rânduîaîa de presviteri. Iar acesta de era, urmeză că Epafrodit era episcop al Filipisenilor, precum maî înainte am $is". 8

e

— 466 —

c e trimit^ la dînşiî pre Timoteî şi p e Epafrodit cu întârziere şi după trecere multă de vreme şi ca cum le-ar dice, nu p e n ­ tru-câ m'am lenit nu î-am trimis pre aceştia în grabă, ci p e n ­ tru-că pre Timoteî adecă ca pre unul de un suflet cu mine îl ţin şi îl am lângă sine-mî: îar Epafrodit îarăş a fost bolnav şi pentru aceea nu a venit cu mult maî înainte, că boia lui a fost îndelungată şi asemenea cu mortea, adecă aducătdre de m o r t e . Ci D u m n e c l e u l ' a miluit p r e el. > Ce dici acum o Manihee ereticul©? D e este lunleâ-rea, şi, viaţa cea din lumea acăsta d e sineşî este rea şi pângărită, p r e ­ c u m tu bârfeşti, cum numeşte Apostolul aicea milă a luî D u m ­ nedeu, a lăsa p r e Epafrodit în viaţa acâsta? Ci Maniheiî adecă şi ereticii, la acâsta nu au ce răspunde. Iar hristianiî pdte ar întreba, câ d e este bine a muri cine-va, precum dicea acestaş Pavel şi a fi împreună cu Christos, « C â mie, dice, a vieţui îmi este Christos şi a muri câştig» (Filip. I, 23), pentru ce a c u m numeşte mila a lui Dumnedeu, a rămânea cine-va în viaţa acâsta? Câtre acesta întrebare răspundem, sau că Epafrodit în­ văţător fiind şi propoveduitpr al Evangheliei,- urma sâ aducă mai multe suflete mântuite la Christos, d e ar fi rămas maî multă vreme în viaţă, care acâsta, adecă mântuirea sufletelor, este mai d e nevoe decât a muri cine-va, precum maî sus a dis Pavel; «Iar a maî rămânea în trup, este d e nevoe pentru voî» (Filip I, 2 4 ) : sau răspundem, că Apostolul vorbeşte fdrte puţine cujvinte, precum au obiceîu a vorbi cel c e ascultă cuvin­ tele luî şi tot-de-una şi în fieşte-care parte nu filosofeşte şi nu voroveşte| cu amăruntul. Câ de vreme ce vorovea către dmenî lumeşti, cari însă se temeau d e morte, pentru acâsta voroveşte şi cu acest chip, numind milă a luî Dumnecjeu, pre mal r ă ­ mânerea ţn viaţa acesta a luî Epafrodit. Şi după alt efiip încă viaţa acâsta este lucru bun însuşi d e sine în osebire, pentru-că dă- vremel d e pocăinţă celor c e viază şi d e a lucra faptele c e l e bune şi mântuirea lor. Pentru acâsta şi în rânduială de pedâpsă şi j d e certare sfîntă Scriptură pune pre morţile cele fără de vreme de; care şi David dicea: «Să nu mă duci pre mine întru Injumătăţarea dilelor mele» (Psalm. CI, 2 5 ) . Şi îarăş: «Bărbaţii sângîuriloţ şi al vicleşugului nu îşi vor înjumătăţi dilele lor» (Psalm. LIV, 27). Şi Pavel încă aiurea dicea: «Pentru acesta întru voi mulţi sînt neputincioşi şi bolnavi şi dorm (adecă m o r mal înain;:e de vreme) îndestul» (I Cor. X I , 3 0 ) . Câ viaţa c e a viitore nu este mal bună decât acâsta, ca cum acâsta ar fi rea (pentru-că de ar fi aceea mai bună decât acesta viclenă -şi rea, nici s'ar socoti bună şi priincîosă de sineşî viaţa acâsta), ci decât acesta bună, aceea "este mal bună. !

— .467-—

Şi nu numaî pre el, ci şi pre mine. V e d i / o cetitoriule, cum şi din cuvîntul acesta face Pavel p r e Epafrodit, vrednic d e cinstire şi de evlavie între Filipiseni? F i ­ ind-câ pre însânătoşarea luî cea din bdlâ şi îndreptarea o s o ­ coteşte milă şi facere de bine şi a sa dela Dumrecjeu.

Ca sâ nu aîb întristare preste întristare. A d e c ă pentru acăsta Dumnedeu m'a miluit şi a însânătoşat pre Epafrodit, ca nu pre lângă întristarea c e am suferit p e n ­ tru băla luî să mai Iau şi altă întristare pentru mdrtea lui.

2 8 . Iar mai în, graba 1'am trimis pre acesta, ca v e d e n tiu-l pre el se Ve bucuraţi. A d e c ă fără întârziere de vreme şi fără zăbavă l'îim trimis, c a să-1 vedeţi şi dupre urmare se vă sloboddţl d e întristarea, c e o aţî fost priimit pentru dînsui şi să ve bucuraţi cu sufletului cu trupul.

Şi eu mal fâră întristare să fiu. Cum dice aicea Pavel, că eu voîu fi maî fâră i ntristare ? A¬ decă că d e ve veţî bucura voi, şi eu me voiu bucura. Şi nu a dis că şi eu voiu fi fără de întristare, c î . m a i fără întristare, pentru ca sâ arate cu cjicerea acesta, că tot-de-unâ fericitul su­ fletul lui se află întru întristare. Căcî cine este neputincios şi eu să nu fiu neputincios? Cine se sminteşte şi eu să nu mă aprind? (II Cor. X I , 29). • | s

29. Deci aşteptaţi pre el întru Domnul cu totă bucuria. A d e c ă priimiţi-1 pre el cu tdtă buna priimire ceai dupre-Dum­ nedeu, precum Dumnedeu priimeşte. Sau precum am dice: pri­ imiţi-1 pre el dupre vrednicie, precum se cuvine a "se priimi de către hristianî sfinţii şi apostoleştiî bărbaţî. Acestea însă le dice Pavel pentru câştigul şi folosul Fiiipisenilor fiind-că mai -mult câştig are acela, c e priimeşte şi face bine sfinţilor decât sfinţii,, ceî ce se priimesc şi li se fac bine de ei.

Şi pre uniî ca aceştia întru cinste aveţi-î. Pentru a nu se arăta Pavel că numaî Iul Epafrodit- îî faee har şi elice să-1 odihnâscă, pentru acesta adauge aicea obşteşte, cum că se cuvine a priimi şi a cinsti p r e : t o ţ i aceia, ce au acestaşi faptă bună a lui Epafrodit.

3 0 . Căci pentru lucrul lui Christosipânâ Ia morte s'a apropiat, trecendu-şl cu vederea sufletul. Pre Epafrodit l'a trimis Filipisenii la Pavel în R o m a , ca să âducă lui cele de trebuinţă, precum am cjis întâiu. Mergând însă în R o m a Epafrodit a aflat pre Pavel în primejdii şi în legături şi în temniţă, când era lucru de primejdie a se apropia cine¬ — 468 — -

v a şi a vorovi împreună cu el pentru vrâşmăşia şi ura şi mânia •ce avea împăratul Neron asupra luî. Decî atuncea Epafrodit, •defăimând tdtă primejdia, şi mânia împăratului nebăgându-o în seamă, a mers lângă Pavel şi a slujit luî; acesta dar o dice a¬ cum aicea Apostolul.. Vedi câ nu a dis Pavel câ Epafrodit a trecut cu vederea, adecă s'a aruncat pre sineşî în primejdie d e morte pentru mine, ci pentru lucrul luî Dumnedeu a dis. Iar deşi nu a murit, acăsta Dumnedeu o a iconomisit şi l'a păzit pre el. Ei însă a arătat proalegerea sa şi a ales mal bine mdrtea pentru lucrul lui Dumnecjeu. Pentru acesta şi noi toţî hristianii sâ luăm-pildă deia fericitul Epafrodit acesta şi când v e d e m pre dmeniî cei sfinţi şi pre învăţători, că se află în pri­ mejdii, să nu băgăm seamă şi să ne aruncăm în primejdii pen­ tru, dînşiî, pentru-că acesta este siguranţie şi mântuire a nos­ tră, a ne arunca în primejdii pentru sfinţi ). 1

Ca să plinâscâ lipsa vdstră a slujirel ceii către mine. V o i , dice, nu eraţi faţă. în R o m a ca să me slujiţi, cu tote că aţi trimis mie cele de trebuinţă. D e c î lipsa acesta a vostră şi neplinirea slujbei ceii către mine a vdstră, ceea ce cu manile şi •cu trupul se face, dumnedeeşcul Epafrodit o â plinit şi în lo­ cul vostru al tuturor el m'a slujit. Pentru acesta cu dreptate este să dobândâscă şi el acum dela toţî voî priimire şi dra­ goste, fiind-că singur el a plinit datoria slujbei vostre a tutu­ ror. Vedi însă, iubitule, că ajutorul şi slujba cea la sfinţi o nu­ meşte Pavel liturghie şi' lipsă, pentru ca sâ arate cu cuvintele acestea că este datorie a ajuta cu tot felul de chip şi cu bani şi cu slujbă trupescă hristianiî acei, ce se află în odihna şi în s l o b o d e n i e , pre hristianiî acela, carî se află în primejdii pentru credinţă şi pentru porunca luî Christos şi pentru predaniile bi­ sericeî; şi cum că hristianul cel ce nu ajută pre uniî ca aceştia, acela se lipseşte şi nu plineşte datoria sa, precum lipseşte şi acela ce nu plăteşte dăţile cele obşteşti şi slujbele cele împă­ răteşti, adecă birurile. Şu dar, pentru a nu se mândri Filipisenii 1

) Adauge însă Chrisostom şi acestea di°end „că nu se încununeză cine-va numaî pentru a nu jertfi (idolilor adecă), cu cununa muceniciei, ci şi pentru proarîucerile cele de acest-fel (adecă pentru slujbele şi cer­ cetările sfinţilor, când se află în primejdii) fac mucenie Şi de trebue a cjice ce-va minunat, cu mult maî vârtos cele de acest-fel decât acelea, •căci dacă a cuteza cine-va împrotiva morţeî pentru ce-va maî mic, cu mult maî vârtoi pentru cel maî mare (să încununeză). Drept aceea şi noî când vedem pre sfinţi în primejdie nu băgăm seamă; că nu asupra unei primejdii a cuteza 'se face când-va vre un lucru vitez, ci de nevoe -este maî înainte purtând grijă de siguranţa cea de aicea, a scăpa de •cea viitdre (primejdie adecă)" (Vor. IX la cea către Filipiseni). l

— 469 —

că aii fost trimis cele de trebuinţă luî Pavel, şi din mâqdrie să-şî perdă plata lor, pentru acesta ajutorul care i.l'au trimis, l'a numit Apostolul liturghie, adecă slujbă, pentru ca să-î facă să c u geteze smerit, fiind-că datoria lor numai au plătit şi nu au f ă ­ cut ce-va maî mult. ••)'• 1

CAP: Si, : i . Decî, fraţii mei, bucuraţi rv£;întru ,P.0*n39*ă«*'

• D e vreme c e Filipisenii ,^e aîlau îtiţril întristare, pentru-că nu ştiaţi cum se află trebile luî Pavel învăţătorului lor şi c u m era propoveduirea luî, şi ce sfîrşit a luat băla cea aducătdre de mdrte a lui Epafrodit celui trimis dela dînşiî;—pentru a¬ cesta Pavel a dezlegat gândurile aceste întristătdre ale Fiiipi­ senilor, fiind-că a dis mai sus c ă şi propoveduirea Evangheliei sporeşte şi merge spre creştere şi cum că însuşî va veni. la dînşiî şi că Epafrodit Apostolul lor s'a făcut sănătos şi se tri­ mite la dînşiî. Pentru acesta dupre urmare dice acum lor: «deci bucuraţi-vă fraţii mei, fiind-că deacila nu maî aveţi vre o "pri­ cină de întristare. Vedî însă, o eătitorîule, că pre Galatenî îi numeşte Pavel copilaşi, fiind însă că aveaii trebuinţă de îndrep­ tare: «Copilaşii mei (dicend) p r e c a r i i îarăşî chinuesc a vă naşte» (Galat. IV, 19), îar pre Filipisenii aceştia îî numeşte fraţi, fiind-că voroveşte lor cu cinste, şi bine le-a dis să se bucure întru Domnul, căci a se bucura cine-va dupre bucuria lumeî, acăsta nu este bucurie adevărată. Intru Domnul însă şi înseşi neca­ zurile aii bucurie. Sau dJ > întru Domnul, că de vreme c e Domnul a făcut lucrurile lesnicidse şi a dezlegat tdte cele în­ tristătdre, pentru acesta elice bucuraţi-vă întru eî şi vă veseliţi. ce

A c e s t e a a le scrie v d u ă , mie n u - m î este c u l e n e v i r e , v d u e însă d e siguranţie. Dupre c e maî sus a lăudat mult pre Filipiseni marele A¬ postol, acum aduce aicea şi cuviincidsa ; sfătuire despre căi c e cugetăză cele îudaiceşţî, carii învaţă tăerea împrejur, pentru a nu se arăta însărcinător şi greu de ar fi . 1

) Pentru acesta cjice sfîntul Grigorie Nisis: „Vecji că calea celor ce merg către Dumnedeu, este nehotărâtă? Că de-a pururea partea cea aajunsă se face început către ceea de se află-înainte. Acesta dogmă dar, prin cele dise de Apostolul, învăţăm, cum că tot-de-una celor ce spo­ resc spre maî bine le este potrivit glasul Apostolului ce dice,- cum că de se pare cuî-va că a cunoscut, -încă'.fiu a cunoscut cum trebue a cu­ ndşte" (Vor. XI la Cântarea Cântărilor);'şi. îarăşî acesta tâlcuind cjicerea: „înălţaţi pre Domnul Dumnedeul vostru şi închinaţi-vă aşternutului picîorelor luî" (Psalm. XCVIII) cjice aşa: „Cât încape gândul vostru, atâta înălţaţi slava luî Dumnedeu, ştiind că qrî cât s'a:- întinde maî pre sus. de noî gândul nostru şi ar trece preste.tdtă înalta fantazie întru soco• ţintele cele despre Dumnedeu, atuncea ceea de se află de către noî aceîa ne închinăm şi nu este însăşi mărirea lucrului cei,uî ee-l că­ utăm, ci aşternutul piciorelor luî, adecă «?sa maî jos şi care se află jos prin gândul nostru întru asemănarea neajungereî înţelegeri tălmăcind" (Tom. I la supra-scrierea Psalmilor Cap. IX). Şi îarăşî „de a pururea a spori" întru a căuta şi nicî odinioră a înceta de suire, acesta este a¬ devărata descoperire a celuî dorit, osârdia tot-de-una plinindu-se căutând alt dor decât cel maî pre sus" (Vor. XIII la cântare). Şi îarăşî tâlcuind cjicerea Eclisiastuluî aceea „vreme eşte de a căuta", cjice ce trebue a căuta adecă prorocia arată cjicend: „Căutaţi pre Domnul şi întăriţi-vă şi căutaţi pre Domnul şi când îl veţî â'fla pre el; chemaţi-1 (Is. LV, 6). Cunoscut-aî dar prin aceste dise ce trebue a câufa, adecă pre Dumne­ cjeu „a căruia, aflare este. acesta de a pururea a-1 căuta, că nu este altai a căuta şi alta a afla, ci datoria de a-1 căuta este însuşî a-1 căuta. Voeştî să afli şi buna vreme, care vreme este a căuta pre Domnul? In scurt spus: totă viaţă, că pentru singur acesta.o "vreme este a sârguinţeî în totă sârguinţa. Câ nu în ore-care vreme rânduită şi timp osebit este. de a căuta pre Domnul bine, ci nicî cum a lipsi de-a pururea de a-1 că­ uta, acesta este adevărata buna vreme" (Vor. VII, la Eclisiast I). Şi îarăşî: „cel necuprins a se cuprinde nu ţre fire şi toţă osârdia să fie spre bine şi să se întindă către suirea aceea pururea, cu calea cea către bine să socotescă că se întinde; şi acesta este ca cu adevărat ştie pre Dumne­ deu. Nicî odinioră a afla saţiu de. darul luî, : cî trebue tot-de-una, vă4end prin cele ce este cu putinţă, a-1 vedea, â se aprinde spre darul de a-1 vedea maî mult" (la viaţa luî Moisi tom. 1)1 De unde şi Gheorghe Co­ resie tâlcuind care este ţinta cea de Pavel aicea arătată, cjice, că ţinta şi pravăţul este hristienesca deplinătate şi să îndrepteză către pravăţul şi scoposul acesta cela ce se socoteşte pre sineşî că se află nedeplinit, căcî unul ca acesta tot-de-una creşte şi sporeşte. Dice însă şi cuviosul l

-

482 —

Şi dacă ce-va întru alt chip cugetaţi, şi acesta D u m ­ nedeu o v â descoperi v6ue. Cu aceste cuvinte maî înainte siguripseşte şi pro păzeşte A¬ postolul pre Filipiseni, că dice lor: de socotiţi voi hristianiî şi dupre alt chip, afară de aceea c e eu am spus vdue, adecă d e socotiţi şi Voi că aţî isprăvit totul şi aţî ajuns la săvîrşire, negreşit Dumnedeu ya arăta vdue, că nu bine o cugetaţi a¬ cesta pentru a nu ve amăgi, căci cel ce cugeteză că a ajuns săyîrşiyeâ, aceia mai lenevos, se face- Acestea însă, le dice d u m ­ nedeeşcul Pavel pentru deplinătatea c e a nedeplinită de aicea a vieţei peiî dupre Christos, şi pentru a nu se socoti pre sineşî Filipisqiih că sînt depliniţî.

Insă,! la ceea ce am ajuns, cu acestaş canon să vieţuim, acestaş să o gândim. D e o cam dată însă, dice (adecă până ce ve va descoperi Dumnedjeu ceea c e se cuvine a cugeta, dupre Fotie), să ţinem aceea c e am ajuns a isprăvi, adecă sâ ţinem unirea şi p a c e a , care mai înainte le-am isprăvit şi şâ urmăm toţî acestuîaşi c a ­ n o n , adecă acdstaşi credinţă şi acestaşî hotărâre şi acesteaşi d o g m e *)^ fiind-câ precum canonul (adecă dreptarul) nicî adă­ ogire priimeşte, nici lipsă, aşa şi credinţa. Drept aceea şi voî nu schiifibaţi poruncile şi dogmele Sfîntului Duh, ci rămâneţi nemişcaţi întru acestea*). Nil: „Două deplinătăţi înţelegă-se, una adecă vremelnică, îar una vecînicâ despre caye scrie Apostolul: „Iar când va veni cea- desăvîrşit, atuncea cea din pjarte va rămâne nelucrâtore", căcî cjicerea când va veni cel de­ săvîrşit însemneză cum că aicea nu putem să încăpem dumnecjeăsoa deplinătate".. Şi îarăşî d'ce: „Două deplinătăţi dumnecjeescul Pavel cundşte şi ştie pre acelaş om deplinit şi nu deplinit, cât despre viaţa acăsta adecă deplinit cj cendu-se omul; îar despre cel cu adevărat deplinit şi desăvîr­ şit, nedeplinit îl cunoşte. Pentru care cjice: „Nu că doar acum am luat sau că acţum am deplinit". Şi dupre puţine cjice: „Decî câţî sîntem de­ pliniţî acepta să o cugetăm" (la Calist. Csantopul Cap LXXXVII). Vedî şi suptînsemnarea cjicereî: j,Intru bărbat desăvîrşit" (Efes. iV, 13) ca să cu­ noşti că fticî unul este desăvîrşit. , *) Iar Teodorit canon dice pre evanghelicesca propoveduire: „Căcî canonul ejste hotărârea îndreptare! de nimic avend trebuinţă; deci po­ runceşte Fiiipisenilor a nu suferi pre ceîa ce mestecă cu evanghelia pre cele ale legeî". ) Iar Fotie d>ce că cjicerea cu acestaş canon să vieţuim.... este sau cuvînt de|sfătuire şi de îndemnare, sau rugă; şi de este de sfătuire, se cuvine diiji afară a se înţelege graiul „trebue" adecă trebue noî a vi­ eţui eu acestaş canon, acestaş a cugeta. Iar de este de rugă, se cuvine a se lua dela obşte cjicerea „va descoperi", adecă Dumnecjeu va des­ coperi vodă a vieţui cu acestaşî canon şi acestaşî a cugeta, nu numaî j>_entfu credinţă şi pentru dogme; pentru-că precum cel ce ar schimba vre una din dogmele credinţei strică pre tote cele dinainte de dînsui 1

2

- -483

17. împreună următori al mei faceţi-ve, fraţilor, şi p â n - . diţl pre cei ce umblă aşa, precum pre noî nej aveţi în în­ chipuire. A d i mal sus A p o s t o l u l : luaţi-vă aminte d e cjinî, adecă d e cugetătorii d e cele evreeşti, şi cu cuvîntul acesta a depărtat pre Filipisenî dela împreună petrecere cu aceîa. [Iar acum î m ­ preună lipeşte şi uneşte pre Filipisenî cu acela cârî umblă bine în calea vieţeî ceiî dupre Christos; că acesta însemneză d i c e ­ rea, pândiţi, adecă luaţi aminte la ceî îmbunătăţiţi ca aceştia,, o hristianilor, şi vedeădu-I p r e eî, ca l a . o icdnă! d e model î n ­ chipuiţi fapta bună a lor întru sine-ve şi precum me aveţî pre mine chip şi pildă de fapta bună, aşa aveţî şi pre aceîa; că. sfîntul A p o s t o l nu învăţa numaî cu cuvintele pre hristianî, c i adăogea lor şi pre sineşî închipuire şi pildă prin; viaţa cea î m ­ bunătăţită şi prin lucrările cele Iubite d e D u m n e z e u , că acăsta este învăţătura cea desăvîrşită, care înduplecă pre ceî c e o aud. şi o ved. s

18. Câ mulţi umblă de carî de multe ori diceam v o u e , îar acum şi plângând dic. Nu pomeneşte anume pre cei evreeşte cugetători, pre cari îl prihăneşte aicea Apostolul, pentru ca să nu îi îhffunteze. Insă dă Filipisenilor a înţelege, care sînt acela, pentiju acesta dice,. că sînt acela pentru cari de multe orî am spus ^duă, Iar acum fiind-câ a crescut răutatea lor şi s'a lăţit, pentru acesta nu pot a-I pomeni fără d e lacrimi. Vedî, o frate, milostivire p â rintâscă şi compătimire apostolescă a fericitului j Pavel! El nu plângea pentru ale sale rele fiind-că nu le avea, ci plângea îngrijeau pent" 1 > — r pentru-că alţiî au rămas întru nesimţire şi nu sei desmerdărî. tru mântuirea lor, ci vieţuîau cu desfătări şi cu V r ă ş m a ş i i c r u c e î luî C h r i s t o s . Erau dre-cari între Filipisenî, cari se arătau adecă hristianî,. vieţuîau însă cu desfătare şi cu răsuflare (moleşit); pre aceştia dar Pavel aicea ÎI numeşte vrăşmaşi aî Cruceî luî Chrisos, căci: crucea lui Christos, cere dela hristianî se albă sufletul lor gata spre mdrte şi însetat de primejdii şi d e muncî.j Iar aceîa erau crecţute, aşa şi cela ce va schimba viaţa sa şi nu pâzeşie aceeaşî scumpătate a vieţeî sale, şi faptele bune cele de maî înainte (isprăvite de el), le-a perdut. Apoî pentru a nu se arăta că porunceşte! lor lucru greu, de a se nevoi totă viaţa lor cu buna cinstire de Dumrtetjeu şi cu fapte bune, dupre urmare Zice: „Următori aî meî faceţi-ve". Lesne d\ce este acesta ce djc, şi o cer. dela voî şi nu este cu neputinţă, pentru-că şi eu om sînt şi pătimaş ca voî şi precum me vedeţi pre mine că me nevoesc, aşa nevoiţi-ve şi voî. - 484 -

lenevoşi şi slăbănogiţî, şi vieţuind o viaţă împrotiva cruceî, fi­ ind-că dacă iubeau crucea, negreşit s'ar fi sîrguit să vieze o viaţă răstignită, adecă omorîtâ şi schingiuită. Sâ ne înfricoşăm, fraţilor, noi hristianiî, carî le cetim acestea, pentru-că prietenul desfâtărel şi al lumeştei odihne şi al bunel norociri, acela este şi se numeşte vrăşmaş al cruceî lui Christos ). 19. A l c ă r o r a D u m n e c l e u este p â n t e c e l e . Aceştia dic, slujesc pântecelul lor ca luî Dumnedeu, t o t fe­ lul de slujbă şi odihnă îî aduc luî, căcî altora Dumnedeu le este baniî şi lăcomia de avuţii, despre cari aiurea a cjis P a v e l : « T o t curvarul sau necuratul, sau lacomul de averi, carele este idolo-slujitOr» (Efes. V, 5)*). Iar altora Dumnedeu le este pân­ tecele, precum sînt aceştia despre cari voroveşte aicea Pavel şi aceia despre cari aiurea a dis: să mâncăm şi să b e m că mâine murim (I Cor. X V , 3 2 ) ) . Şi îată că fără a ridica idol hris­ tianul şi statue demonilor, se face slujitor d e idoli, când sluje|tâ adecă şi se închină patimilor sale. însemneză că aceştia despre carî elice prihănirile cele de maî sus Pavel, erau ceî din Iudei, care creduseră, că pre aceştia îî prihăneşte ca pre nişte 1

s

*) Pentru acesta a cjis dumneZeescul Chrisostom: „Nimica este aşa nepotrivit şi strein de hrisiianî ca a vieţui în repaos şi în odihnă; ni­ mica aşa strein de făgăduinţa şi scrierea la oste, precum o adauge hri­ stianul la. viaţa acesta. Stăpânul teu s'a răstignit şi tu repaus cauţi? Stă­ pânul tău s'a pismuit şi tu te desfătezî? Şi unde se fac acestea de ostaşî? Păstîgneşte-te pre sine-ţî, măcar de nu te răstigneşte nimeni, restigneşte-te pre sine-ţî, dj > nu ca să te omorî pre sine-ţî, să nu fie! că acest lu­ cru este păgânesc, ci precum Zice Pavel: „Mie lumea s'a răstignit şi eu lumeî". De îubeştî pre stăpânul tău, mortea aceluia mori, că Christos cruce Zice pre. patimă precum când Zice: „Cel ce voeşte să vie după mine, lepede-se de sineşî şi ridice, crucea sa şi urmeze mie" (Mat.). Că crucea este a unui suflet osîndit spre oştire şi gata spre morte, nimic căutând de odihnă" (Vor. XIII la cea către Filip.) pice însă şi câv. Isaia: „Cru­ cea, este încetarea a tot păcatul" şi sf. Marcu, Zice: „Totă fapta bună, cruce este". Vedî şi suptînsemnările Zicereî: „Cu Christos împreună m'am răstignit" (Gal., II, 19). Şi Zicereî: „Mie să nu-mî fie a mă lăuda, fără numaî în crucea Domnuluî" (Gal. VI. 14). ) VeZI tâlcuirea Zicereî acesteea. ) însemneză, că pre ceî ce slujesc pânteceluî lor ca luî DumneZeu, bârfitorî din pântece şi glăsuitori de pântece îî numeşte Marele Vasilie tâl­ cuind Zicerea aceea a îuî Isaia. care Zice: „Căutaţi pre grăitorii din pân­ tece, carî din pântece glăsuesc" (Is. VIII, 19). Şi cţice sf. Vasilie: „Orî pote din pântece glăsuesc aceîa al cărora DumneZeu este pântecele, care tote le Iucreză pentru îndulcirea cea pentru a mânca şi a bea, drept aceea nu ar greşi cine-va, Zicend vorbitori din pântece şi glăsuitori din pântece, pre ceî ce se formăluesc a plăti învăţătură pentru umplerea pânteceluî, ce se îmbracă pre sineşî cu chip de evlavie, carî de obşte vorbesc fiind-că nu glăsuesc cuvintele din aşedarea lor; potrivit este, că cel ce nu face şi învaţă, nevrednic de creZare este spre folos. c

2

s

— 485 —

lacomi d e pântece şi în cartea cea către Romani dicend: « C ă unii ca aceştia Domnului nostru lisaş Christos n u slujesc, ci pânteceluî lor» ( R o m . X V I , 18), şi în cea către Tit îî n u ­ meşte «fiară rele, pântece nelucrătdre» (Tit I, 12) ). 1

') Pentru acesta dumnec-eeştiî părinţi au dreptate să prihănescă des­ fătarea şi lăcomia de pântece cu multe şi osebite pribănirî; câ Marele V a ­ silie dice.aşa: „Desfătările, şi bencbetumje şi adese îndulciri au îrnpestrirea bolelor şi multele felurî de, patimî" (în tâlc. Psalm. XXXIII): Iar -'dumnedeeşcul Chrisostom cţice aşa: „Că pre Adam .n.PÎnfrîriarea pante'celuî 1-a scos; din raîu şi pre potopul'cel a tdtă lumea dirî vremea luî Noe acesta 1-a făcut şi trăsnetele şŞ fulgerile acesta- le-a. pogorît ca şi de a fost vinovăţia 'curvieî dar însă rădăcina a amenduror muncilor din acesta a odrăslit, care şi Iezechiil însemnându-o alicea: „Insă nelegiu­ irea acesta a Sodomenilor, a fost că întru mândrie şi înbuîbârea mân­ cărilor şi întru desfătări benchetuîau" \lez. XVI, 48). Aşa şi Evreii cele maî mari răutăţi au lucrat din beţie şi din desfătare s'au poticnit la ne­ legiuire" (Vor. XIII la Ioan). Şi dumnedeeşcul Isidor Pelusiotul dice: „Tru­ pul, o iubitule, de hrană are trebuinţă, iju'de desfătare, de puţină dietă nu de îmbpîbare. Numaî de saţiu nu de multe felurimi, că hranele cele măsurate şi pre suflet şi pre trup folosesc, sănătate şi virtute şi' între­ gime de sănătate nasc, îar desfătările şi îmbuibări^., pre. amândouă cu totul le vatămă nu numaî-Sănătatea o strică, ci şi bole mar îndelungate nasc. Şi dovadă arătată este adecă că aspheţiî, adecă pustnicii ceî cu puţină dietă, alegând viaţa cea cu înfrînafe sînt şi maî pricepători şi maî întreg înţelepţi şi maî sănătoşi" (Epistj .57 către Paladie). Iar teolog. Gri­ gorie dice aşa: „Trupurile obosind adecă, cel'ce sufere aduce îarăşî vindecările şi cele de trebuinţă, îar lăcomiile cu lenevirile cele câte pu­ ţin şi cu îmbuibările îarăşî cad şi întru aceleaşi bole se întorc" (Cuv, 2 al luî Iulian). Dumnedeeşcul Ioan al Scăreî dice:,„Stăpâneşteţîpânte­ cele maî înainte de a te stăpâni el şi atuncea cu ruşine te vei înfrîna. Ştiu cea cjisă, ceî ce în gropa cea nespusă (a curvieî adecă) au căcjut" (Cuv. 14, despre stăpânul pântece). Iar reu! cel maî înfricoşat decât tote este acela ce. îl cjice Marele Vasilie, adecă: „Că lacomii de pântece sînl ne îndreptaţi; eu pre mulţi am văcjut stăpâniţi de patimî făcendu-se să­ nătoşi, unul dintre toţî mâncătorii pre. ascuns sau lacom de pântece nr am vădut, ci ori rumpendij-se din viaţa cea înfrînatâ şi cu-lumea stricându-se sau de ceî înfrînaţî ispitindu-se a se ascunde şi împreună ci diavolul a petrece întru îndulcirea patimilor, căcî pentru :ca să acopere patima lăcomiei de pântece cad în roiul răutăţilor, carî cu chipul adecs sînt între ceî ce se mântuesc, îar cu lucrul între cei ce se oşîndeşc. Pentri îndulcirea pânteceluî Noe se îa înrîs şi Cham s'a blestemat; Isav a căcju din cinstea întâeî naşteri şi s'a încuscrit cu Hananeî., Lot se face ginere lui: şi socru cu fiicele sale, tatăl bărbat şi bunul tată,,de amendoue părţile sărinc hotarele fireî; acesta şi pre Israil Ta făcut închinător de idoli (adecă pre nord dul Israiltenesc, şiosele acestora le-a făcutse cadă în pustie" (Cuv. Aschiti cesc întru carele face şi sfătuire despre lepădarea de viaţă şi despre duhov nicesca deplinătate). Blestemă însă şi dumnecjeeştiî prorocî pre ceî c petrec întru desfătări, că Ieremia d'ce aşa: „Ceî ce mancă desfătăcîu nile s'au stins" (Plâng. IV, 5). Şi Miheia-: ,(Se vor arunca din casei desfătăreî" (Cap. II, 9). Şi Solomon încă dice: „Nu e de folos nebunu luî desfătarea" (Pild. XIX, 20). Şi Sirah dice: „TTu. te yeseli întru mult 1

1

— 486 —

Şi slava întru ruşinea lor. Ore-carî înţeleg că Pavel elice cuvîntul acesta, pentru tăerea împrejui* cea în trup, pre carea hristianiî ceî ce cugetau cele evreeştî, o aveaţi spre a lor slavă, acesta însă este ruşine şi necinste a lor; însă nu o înţeleg bine, fiind-că Pavel cu aceste cuvinte o arată pre nesimţirea şi nepocăirea celor ce petrec întru desfătări, căci în loc.de a se ruşina şi a se mâhni, eî înşâruşihareâ' o - s o c o t e s c ca o slavă lor. C a r î c u g e t e z ă c e l e .pământeşti.

Cel c e Duranedeu^, dice, îşî. au pântecele lor, aceia nu în­ ţeleg vre o bunătate duhovnicescă şi Cerească, ci numai cele de pre pămentul acesta vremelnice bunătăţi cugeteză şi gân­ desc ). 2 0 . Petrecerea nostră însă este în cerîurî, de unde ) şi 1

2

desfătare;" (XVIII, 32). Şi îarăş: „Nu fi nesăţios întru totă desfătarea" (tij. 37,, 32). pice însă şi dumnedeeşcul Chirii Alexandrenul: „Că desfă­ tarea trupurilor adecă, este ca ore-care rădăcină şi naştere de amără­ ciuni şi de.îndulciri sălbatice şi neastîmpărate şi cumplit se împrotiveşte osînâiilar celor spre bine, cu neruşinate năvăliri încăpând., către cele maî de fuşine" (Vor. 22 la pashă). ) Despre, aceştia cjice dumnecjeescul Chrisostom:. „Cei. ce cugeteză -cele pământeşti" sînt ceî ce cjic vom zidi casă, unde? Pre păment dice; Vom câştiga moşii pre, păment, vom dobândi stăpânire îarăş pre pă­ mânt, ne. vom înnoroci de slavă, îar pre pământ, ne vom îmbogăţi, tote pre pământ" (Vor. 13 Ia cea către Filip.). Dice însă şi Coresie că pămânţânul îşî are pre petrecerea sa în cerîurî şi nu pămentânul om, ci cela ce alărgă către sfîrşitul cel ceresc, şi cinsteşte mai mult cereştile lucruri decât pre cele pământeşti, şi cela ce cu totul petrece petrecere cerescă, precum cjice! Maxim în cuvîntul cel despre monahicesca petre­ cere, acesta este prin nădejde ceresc, acesta este cetăţenul cel ceresc despre carele scria Pavel către Efesenî: '„Nu mai sînteţî streini şi ne­ mernici, ci împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici aî lui Dumnecjeu" (Efes. II, 19). Acesta este cel ce se scrie în cartea vieţei de bun neam,, precum jdicea David:'„In cartea ta toţî se vor scrie" (Psalm. CXXXVIII,. 6). Insă,!6meniî sînt de două felurî; uniî adecă buni şi până la sfîrşit. petrecând întru dar, îar alţiî răi şi şterşî din cartea vieţeî, dupre dice­ rea; „Ştjergă-se din cartea celor viî şi cu drepţii să nu se scrie" (Psalm.. LXVIII, 33). *) Nu a cjis dintru care (cerîurî adecă), ci din carele, dându-o acesta nu către cerîurî, ci către locul adecă din care loc al ceriurilor, sau căcî ceriul tpt cu cerîurile cele din părţi ale sale înţşlegendu-se este unul, precum şi trupul este unul cu părţile sale, precum dicea Platon. Pentru acesta Apostolul a dat preejicerea, din carele, nu către cerîurile cele din parte, multe fiind, ci către tot ceriul, carele este unul. Insemneză însă Marele Vasilie, că precum ceî ce se nasc trupeşte schimbă locul şi din pântecele maîceî lor vin în lumea acesta, aşa şi hristianiî carî se nasc dijhovniceşte prin botez schimbă locul şi în locul lumeî acesteea, ap ceriul: „Şi întru acesta îarăş vom urma naştereî ceiî dupre trup, maî. întâîu ajdecă locul schimbându-1 şi chipul prefăcându-1 prin a se întări. J

— 487 —

aşteptăm şi mântuitor pre Domnul nostru Iisus Christos. Petrecerea, dice, şi patria ndstră a hristianildr este în c e ­ riurî şi nu pre păment, pentru acesta, cele de sus se cuvine să cugetăm şi câtre ceresca patria ndstră se cuvine, pentru care ne-am rânduit sâ vieţuim şi să petrecem, fiind-câ în c e ­ riurî se află şi împăratul şi Stăpânul şi Domnujl nostru Iisus Christos şi din ceriurî îl aşteptăm pre el să vie cu slava P ă ­ rintelui său, adecă cu slava cea dumnedeâscâ jîntovărăşit de anghelî şi de sfinţi. Deci ruşinaţi-vă voî, fraţii rfiel hristianî şi înduplecaţi-ve să vieţuiţî viaţă duhovnicesca, de .jnu pentru, alta măcar pentru l o c , adecă pentru ceriu, carele este patria nds­ tră şi pentru împăratul pre carele îl aşteptăm s'a vie din c e ­ riurî, carele este Domnul nostru Iisus Christos ), p i c e însă şi sf. Chirii al A l e x a n d . : «Umblând pre păment, 9a în ceriu se facem petrecerea, sîrguindu-ne a vieţui nu trupeşte încă, ci du­ pre cuviinţa sfinţilor mal ales şi duhovniceşte». 1

1

2 1 . Carele va preface pre trupul smereniei nostre ). 2

Trupul nostru multe patimî pătimeşte în viaţă, se legă, se bate, se închide în temniţă, se arde, se tae şi altor nenumă­ rate muncî se supune. Pentru acâsta îl numeşte Apostolul trup al smereniei, pentru-că este prost şi supus durerilor şi stricăcu duhul omul cel din lăuntru, în cât a putea noî djeef „Iar petrecerea nostră este în ceriurî, trupul adecă, ca pre o umbră târându-1 pre pă­ ment, îar sufletul împreună petrecetor în ceriurî păzindu-il" (Cuv. 1, des­ pre botez). .] *) Pentru acesta şi sfinţitul Avgustin avea dreptul tot-de-una a dori ceresca patrie şi a ruga pre Domnul să vie să-1, slobodă din surghîunlîcul acesta „o patrie a nostră, patrie sigură de departe te vedem, de pre însăşi marea acesta te îmbrăţişăm, din valea acestk către tine ne răsuflăm şi ne ispitim prin lacrimi, ca dor am putea a ajunge către tine. Nădejdea neamuluî omenesc, Christose, Dumnecjeule din DumneZeu, pu­ terea şi scăparea nostră, a căruîa lumina întru nouriî deî întunecos! aî viforului măreî, ca o stea se zăreşte ochilor noştri, îrtdrepteză-ne pre noî către liman, cârmueşte corabia nostră cu drepta ta şi cu pironele cruceî tale, ca să nu perim în valuri" (rugăciune eroticescă 34). Şi dacă înţeleptul Anaxagora cu tote că era din păgânî ceriul |îl numea patrie a sa, cu cât maî vîrtos se cuvine a numi pre ceriu hristianiî patrie a lor? Anaxagora, nu a voit să se judece cu împrotiva rţvnitoriî luî, carî î-au luat bogăţia luî, şi prihănit fiind pentru ce a lăsaf de î-au luat cu nedreptate avuţiile luî, a arătat ceriul cu degetul, Zicând: „Aceea este patria mea, aceea este moştenirea mea, aceea o doresc şi nu aceste pă­ mânteşti". Şi hristianiî când se nedreptăţesc şi Ise lipsesjc de averile lor, nu se cuvine a căuta jădecăţî şi gâlcevî, ci a l e lăsa fără mâhnicîune celor ce îî nedreptăţesc şi a-cjice ducerea acesta a luî Pajvel: „Petrecerea nostră şi patria se află în ceriurî, ceriul este - moştenii ea nostra şi nu .lucrurile acestea ale lumeî pământeşti" (Vecjî la teatron politicesc). •*) Trup al smereniei pote s'a cjis .în loc de smerit, dupre tălmăcire. — 488 —

chinei şi morţeî şi în sfîrşit se topeşte în păment «că păment, dice, eşti şi în pământ te vel întdrce» (Fac. III), dar însă a¬ cest smerit şi prosti trup se va preface, adecă acestaş r e m â ind după persdnă (că din cele patru stihii este alcătuit şi a¬ cela ce are să se scdle, din care şi acum este alcătuit). A c e s t smerit trup, dic, rămâind acestaş se va îmbrăca cu nestrică­ cîune; câ prefacerea trupuluî înţelege-o că este schimbarea cea din stricăciune şi din muricîune, în nestricăcîune şi în nemurire ). 1

Spre a se face acesta de un chip cu trupul slavei îuî ). a

Fiind-că trupul adevăraţilor hristianî, dice, s*a făcut d e un chip în viaţa acesta cu trupul stăpânului Christos pentru îm­ părtăşirea şi cuminicaţia patimilor celor pentru Christos, pentru acâsta şi întru învierea ceea ce va să fie, de un chip se va face cu slava însăşi trupului stăpânului Christos. O minune! C e mare vrednicie este acâsta ce -dice aicea Pavel, adecâ că trupul nos­ tru acest smerit se va face de un chip cu trupul împăratului Christos, acela căruia i se închină angheliî, carele şâde de-a drâpta Părintelui, cu acel slăvit şi prea slăvit, şi aşa are s a s e slăvâscă trupul nostru precum s'a slăvit şi acela. Şi dar d e ar ') însemneză, că ereticii maniheî şi origheniştiî acesta Zicere a Aposto­ lului răii tâlcuindu-o, cugetau cum că tote mădulârile trupuluî întru în­ vierea cea de obşte 'se vor preface şi că vor lua altă aşeZare osebită de ceea ce au acum; acesta ereticescă socotinţă dar surpându-o dum­ neZeescul Tit Episcopul Bostrilor,-Zice aşa: „Că Apostolul nu a Zis pre­ facerea trupuluî, ci smerenia a trupuluî adecă de morte şi de stricăciune şi de neputinţă şi de ceea-l-altă smerire ce o avem în viaţa acesta, pre­ facerea, despre care mai descoperit scriind Apostolul Corintenilor întru cea despre înviere Zice: „Se seamănă întru stricăciune, se va scula întru nestricăcîune" şi cele-l-alte; aduce însă şi pildă numele Schimbăreî la faţă a Domnuluî, că şi Domnul schimbându-se la faţă, nu aşeZarea fe­ ţei sale o a prefăcut, ci numaî slava a arătat" (la Ioan Damasc, tom. II, foia 777). Pentru acesta întru un glas şi Teodorit a Zis: „Iar că va pre­ face" nu 6 ,â pus pentru prefacerea chipului, ci pentru schimbarea din stricăciune. '..; . ~ ) Aicea Zicerea „cu trupul slavei sale" socotesc că a Zis Apostolul a¬ cesta dupre tălmăcire în, loc de: cu trupul cel slăvit şi prea slăvit. însem­ neză însă că sf. MeTodie în cuvf'cel despre înviere văd; al doilea ÎI numeşte bucuria sa şi al treilea îî nu­ meşte cunună a sa, din care numirea acâsta şi laudă ce altă _ mai slăvit pote fi? Că c e pote a fi alta asemenea, sau mai mare, decât a fi cine-va cunună a luî Pavel? Şi socoteşte, Iu­ bitule, căci mai înainte d e sfătuire a lăudat pre Filipisenî- A*posţplul dicend: « D e c î fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul» (Cap. Ilţ, 1). Şi aicea dupre sfătuire Iarăşi îî laudă, atât d e î m ­ bunătăţiţi erau şi vrednici de cuvînt blagosloviţii în cât s'au în­ vrednicii; a lua atâtea cinstiri dela fericitul Pavel.

2 . Pre E v o d i a o r o g şi pre Sindihi o rog aceeaşi a cugeta întru Domnul. ..' . 3 . Şt te rog şi pre tine, iubite soţule, ajutâ-le lor.

*) Iar Chrisostom adauge şi pricina, pentru carea nu va putea totă lumea a plânge precum se cuvine pre aceia carî, pentru spurcăciunea păcatelor se vor lipsi întru înviere âe eoyîfşit6rea slava cea de acest-fel cjicend: „Făgăduinţă fiind dată noue a se face trupul nostru (al celor păcătoşi adecă) de un chip cu trupul acela al luî Christos, de aceea de Gheena nu'mî pasă mie, a se duce împreună cu demonii. Orî câte aî cjice, nimica socotesc întocmai cu căderea acesta (de se va păgubi ci­ ne-va de slava aceea)" (Vor. XIII la cea către Filipisenî). Iar Teodorit cjicerea acesta aşa o tâlcueşte. Iar de un chip cu-trupul slavei luî Chri­ stos a cjis că se va face trupul nostru, nu dupre câtimea slavei, ci du­ pre ceimea, că luminat va fi şi acesta. Iar aceste le va face fiind-că cu adevărat are putere negrăită (DumneZeu adecă) şi cu lesnire şi strică­ ciunea şi mortea Încetându-Je şi întru nemurire schimbând trupurile n6stre şi făcend pre toţî a căuta la dînsul. Ci şi teologii ceî maî nouî ob­ şteşte dogmaticesc cum că ceî fericiţi dupre chipul şi ceimea slavei şi a dumnecjeeşteî lumini vor fi, de care se vor împărtăşi şi nicî o osebire vor avea. căcî toţî pre unul şi acelaş dinar îl vor lua adecă pre una şi aceeaşî împărăţie a ceriului şi slava; îar dupre câtimea slavei şi a" dumnecjeeşteî lumini vor avea osebire, căcî altul adecă maî multa îar altul maî puţină lumină vor dobândi, fieşte-care după măsura curăţeniei sale şi pentru acesta a cjis Apostolul: stea de stea se deosebeşta în slavă (I Cor. XV, 4 a căreea vecjî şi tâlc. şi suptînsemnarea).

Acestea erau femei, pe care le pomeneşte aicea Pavel; s o c o ­ tesc că ar fi fost cele maî întâîu şi maî alese ale bisericeî F i ­ lipisenilor; pre acestea însă Apostolul le afieroseşte unui băr­ bat minunat şi îmbunătăţit, care era ori frate al uneea din fe­ meile acestea sau şi bărbat al aceleea, pote însă şi sâ fi fost acesta păzitorul d e temniţă Ştefana, prea credinciosul în Chri­ stos, între Filipisenî, precum istorisesc Faptele Apostolilor ( C a p . XVII). Si ca cum ar dice lui: acum eşti adevărat frate, acum eşti adevărat bărbat de vel ajuta pre femeile acestea şi d e le vel trage pre ele la lucrul luî Dumnedeu cu jugul acesta. Unii însă s'aă amăgit de cuvîntul acesta şi au dis că Pavel rdgă aicea pre femeea sa să ajute împreună Evodieî şi Sindihiel, care nu este aşa, şi ca să las tdte cele-l-alte, că adecă, d e ar fi fost acâsta femeea lui Pavel, cum nu a lăsat pre ea în Tars în patria sa, întru care s'a născut, sau în Ierusalim întru carele s'^ crescut? Ci să o fi lăsat în Filipi singură; acâsta dic (numaî) că trebuea (sâ dică) Pavel: te rog şi pre tine adevărată soţie,

— 490 —

— 491 —

T

cu numire femeescă, şi nu cu numire bărbătescă: adevărate s o ţule! Iar Chrisostom dice, cum că Sizighe (adecă so::ule) era nume chiar adevărat. D e a fost însă Pavel însurat, sau de nu a fost, vedi la suptînsemnarea capului VII, al celei înl:âîa către C o ­ rintenî, stih. 8.

Care în Evanghelie împreună cu mine s'iiu nevoit î m ­ preună şi cu Climent şi cu ceî-l-alţî împreună lucrători al mei. Nu mî-a ajutat, dice, femeile acestea puţin la propoveduirea Evangheliei, ci mult şi măcar că şi alţii mulţi erau, cel' ce î m ­ preună lucrau cu mine la acesta şi maî ales Ciiriîent ), că î m ­ preună s'au nevoit, dice, adecă împreună s'au luptat şi ele î m ­ preună cu mine, fiind-că în vremea aceea hristianii şi bărbaţii şi femeile se ajutau unii cu alţii şi împreună se nevoîau la cele bune, şi cu lucrul şi cu fapta, şi cu tot felul de chipuri. Şi un bărbat cinstea pre alt bărbat şi o femee ajuta pre cea-l-altâ femee, şi bărbaţii ajutau pre femeî şi femeile asâmenea ajutau pre bărbaţi. Dar acum cum petrecem noi hristianii? Vai! Băr­ baţii pre femeî şi femeile pre bărbaţi obosim şi perdem. P e n ­ tru acăstaaşeejarea sufletuluî nostru este cu totul protivnică şi nepotrivită cu aşedarea sfinţilor hristianilor a celor vechi, a d e c ă este răzvrătită şi rea. 1

A l e cărora nume sînt în cartea vieţei. Vedi, iubitule, câtă mare faptă bună mărturiseşte Pavel c ă avea femeile cele d e mai sus? Căci c e a dis Domnul A p o s ­ tolilor: «bucuraţi-vă că numele vdstre s'au scris în cerni» (Luca X , 2 0 ) , însuşi acăsta o dice şi Pavel femeilor aciestora, că nu­ mele lor adecă s'au scris împreună cu ceî-l-alţî în cartea vi­ eţei. Cartea vieţei însă este cunoştinţa şi hotărîrea luî D u m ­ nedeu, care încă de aicea o a hotărît şi a întărit a da lor viaţa vecinieă, precum dinprotivă cela ce nu crede, încă d e aicea este osândit, precum a «dis Domnul: «Cela c e nu crede acum s'a judecat» (Ioan III, 18). Şi dar numele necredincioşilor, sau al celor nealeşî şi nepocăiţî hristianî, este cu adevărat şters din cartea vieţeî şi scris în cartea morţeî. 4. B u c u r a ţ i - v ă întru D o m n u l t o t - d e - u n a . Şi dacă Domnul dice câ «fericiţi sînt cei c e plâng» (Mat. V , 4 ) , şi «fericiţi ceî ce plâng acum» (Luca VI, 2 1 ) , cum dice Pavel acum aicea împrotiva şi sfâtueşte pre Filipiseni sâ sq bucure? Răspundem, că nu sînt împrotiva cuvintele Domnului, >) Orighen 4i° că Climent acesta, de carele pomeneşte aicea Pavel este acela ce a stătut episcop al Romei, şi verţî la tojm al doilea dif Pentatevc, foia 199. e

— 492 — .

cu dicerea acesta a Apostolului. Că a plânge cine-va c ă a mâhnit pre Dumnedeu pentru păcatele sale, precum a dis D o m ­ nul, şi acesta este bucurie şi pricină de bucurie şi este însuşi cu a se bucura, precum d d Apostolul aicea «că fericiţi sînt cei ce plâng, cjice, că aceia se vor mângâia», şi Iarăşi «feri­ ciţi ceî c e plângeţi acum că veţi rîde». Vecjî, frate, că plânsul şi plângerea pricinueşte bucurie şi râs? A p o i Pavel nu prost a dis: bucuraţi-vă, ci a adaus: întru Domnul. Iar cel ce este întru Domnul, şi poruncile Domnului păzeşte şi depărtat fiind d e păcat, tot-de-una se bucură măcar de ar fi suferit sucitnrî d e incheeturi şi legături de lanţuri, măcar de., s'ar sgârîîa cu Unghii de fer şi de s'ar munci trupul lui, fiind-că are din lâuntru c o n ş ­ tiinţa bucurândud şi pentru-că nădejdea bunătăţilor celor vi­ itdre îl b u c u r ă ) ; pentru acesta scris, este pentru Apostolî, că c e

1

) încă în scrisorea cea către Tesalonicenî însăşi acesta o porunceşte Apostolul 4*cend: „tot-de-una bucuraţi-vă" (I Tes. V, 16), dar fiind-că mulţi necunoscăforî 41c cum -eă este cu neputinţă acesta ce o 4 ' aicea Apostolul: a se bucura cine-va tot-de-una, pentru acesta Marele Va­ silie a scris un Întreg cuvînt. despre acesta, suprascriind asupra lui despre mulţumire, întru carele dovedeşte că acesta este cu putinţă; întru carele şi 4ice acesta: „decî ceî ce se află fără de învăţătura apostolesculuî, gând şi neînţelegeiid cum că ne chiamă pre noî către evanghelicesca. viaţă, cuteza a prihăni pre Pavel, cum că ne rândueşte nouă lucrul cu neputinţă. Dar însă înveţă-se că pricinile de a se bucura cu drept cu­ vînt stau înaintea nostră prin marea dăruire a luî Dumne4eu. Iar su­ fletul cel o dată legat cu totul către frumuseţea celuî ce l'a zidit şi o-, bişnuit a se străluci de frumuseţile cele de acolo, bucuria şi veselia sa, de adeasa poticnire a trupeştilor pătimiri nu se preface; ci cele ce altora sînt întristătore unuia ca acestuia i se vor face adăogire de veselie, pre­ cum era Apostolul, bine voind întru neputinţa, întru necazuri, în gone, în nevoi; laude ale sale făcând lipsurile; în-fom-ete, în sete, în frig, în golătate, în gone, în strâmtorări, pentru care alţii se tânguesc şi se desnădăjduesc de viaţă, pentru acestea el se bucura. Şi nu numaî plân­ gerea- şi lacrimile pentru nădejdea viitoreî fericiri, pricinuesc bucurie, ci şi înseşi ele de sineşî pricinuesc bucurie şi în vremea când plânge cine-va şi varsă lacrimi, se îndulceşte şi se bucură. Pentru acesta şi pre plângere o a 4 ' dumnedeeştii părinţi bucuro-plângere. încă şi Ma­ rele Vasilie dupre firescul cuvînt o dovedeşte, acăsta dicând: „Că răsu­ flările cele din întristare şi aburii ceî ce iasă din adâncul strâmtoreî fer-binţeleî, găocile creerilor capuluîjjmplându-le, cuprind împreună capul făcând alunecări şi întunecări. Apoî grosimea aburilor, adecă greutatea umezeleî se preface în lacrimă ca un ore-care"nour în picături, topindu-se prin ore-care sul.îne (canalurî) a porurilor ochilor se preface; pentru acesta şi ore-care îndulcire 4' > celor ce se întristeză despre plângere, prin plângere în ascuns deşertându-se ceea ce îngreueză întru dînşiî. Dice însă şi Coresie la dicerea acesta a Apostolului acestea: „cel ceresc întru singur Domnul îşî are bucuria, ori pururea veselindu-se, ori întristându-s.e, adecă se bucură întru credinţă, întru dar, întru buna. cinstire de Dumnedeu, întru nădejde în plata cea viitdre. Se potriveşte l

c e

s

ce

— 493 —

•ciupa c e î-au Dâtut iudeii (după înălţarea Domnuluî, căcî învaţă pre norod trăgendu-1 la cunoştinţa de Ddmnedeu),, se bucura, pentru-că cu bătaea s'au necinstit pentru Christos: «Deci ei sp duceau bucurându-se dela faţa adunârei, căci pentru numele luî Christos s'au învrednicit a se necinsti» (Fapt. V , 4 2 ) . I a r ă ş L d i c : bucuraţi-vă. Fiind-că firea lucrurilor omeneşti pricinueşte şi schimbare şi tnâhnire, pentru acesta Pavel în poftorirea c e face aicea a b u ­ curiei, dovedeşte Filipisenilor, că se cuvine tot-de-una a se. bu* ^Jeiîra dupre D o m n u L " '•. ,, ; 5 - B l â n d e ţ e l e v d s t r e f a c â - ş e ştiute tuturor d m e n i l o r . Fiind-că maî sus a prihănit pre hristianiî ceî iubitori de d e s ­ fătări, Apostolul, ca pre nişte vrăşmaşi aî cruceî, pentru a¬ cesta sfâtueşte pre Filipisenî aicea, a nu se purta către unii c a aceştia cu vrăşmăşie şi cu ură, ci sâ-î întrebuinţeze (tra­ teze) pre el cu blândeţe şi cu linişte, măcar şi vrăşmaşi ai •lor d e sînt ). 1

6. Domnul aprdpe este, nu v e îngrijiţi. Pdte câ unu din Filipisenî, puţini la credinţă fiind, ar fi dis •că râvnim hristianilor celor Ce se desfâteză, pentru-că aceştia :se află în odihnă, îar noî ne aflăm în necaz şi strâmtorare. De acesta răspundend Apostolul d i c e : «Domnul aprdpe este» să vie şi maî a ajuns diua judecăţeî, pentru acesta nu ve îngri­ jiţi fraţilor pentru desfătarea acelor şi răsuflarea lor, nici p e n ­ tru necazul vostru. Câ aceîa au să dea cuvînt Domnuluî p e n ­ tru desfătarea lor, îar voî ve veţi veseli pentru necazurile vds­ tre în sînurile lui Avraam.

Ci întru tdtă rugăciunea şi cererea cu mulţumire c u n6scă-se cererile vdstre către Dumnedeu. Iată şi altă mângâere aduce aicea dumnedeescul Payel Filipise­ nilor şi acesta este, a se ruga eî luî Dumnecleu pentru tot lucrul şi întâmplarea c e le urmâdă, ci a se ruga cu mulţămire, căci cum ar cere cine-va dela Dumnedeu viiţorele cererile sale, când nu mulţumeşte lui Dumnecleu mal întâîu pentru cererile şale •cele trecute c e i le-a dăruit? Drept aceea pentru tdte lucru­ rile şi pentru cele c e se ved protivnice şi necăjicîdse se cuvine hristianiî să mulţămescă lui Dumnecieu. Căcf a mulţămi cine~ya lui Dumnedeu, când priimeşte bunătăţile şi banele norociri ale "Ia acesta Z'cere Şi ce 4 ' marele Antonie, că dupre alţ chip nu •pote cine-va a birui pre vrăşmaşul, fără numaî dacă dând el rezboîu în"tru cele duhovniceşti, tot-de-una se veseleşte (cel de dînsul vrăşmăşuif)."'. *) Iar Teodorit aşa tâlcueşte Zicerea %ceSEa: suferiţi vitejeşte prolovi•.rile protivnicilor, nu răsplătiţi răul cu rău. : c e e a

c e

-

mi-

lumeî, acesta firea lucrurilor ca o datorie o cere. Pentru a¬ cesta a (lis cântâtorul de psalmi: «me voîu mărturisi ţie (adecă omul va mărturisi ţie şi va mulţumi) când îi faci bine luî (Psam. XLVIII, 19), adecă când vel da lui bunătăţi şi b u n e norociri; îar a mulţămi cine-va luî Dumnedeu şi pentru cele protivnice, adecă şi pentru nenorociri şi pentru necazuri, a¬ cesta este cu adeverat ispravă a unul suflet bine cunoscător şi miiîţă|hritox ). Decî mulţâmirile şi rugăciunile cele c a a c e s ­ tea arata cererile ndstre Către p u m n e d e f l , Iar rugăciunile cele felnti nu le c u ­ ndşte şî cu adeverat nu le ascultă. :

t

7. Şi pacea lui Dumnecleu, ceea| ce covîrseşte totă m i n ­ tea, v a păzi inimile vdstre şi gândurile vdstre în Iisus Christos. Pacea, luî Dumnedeu' numeşte Pavel pre împăcarea şi îm­ prietenirea dmenilor ce a făcut Fiîul prin întrupesca iconomie cu Dumnecjeu Părintele. Acestâ_.pace însă şi împăcare covîr­ seşte cri adeverat pre tdtă mintea nu numaî a dmenilor, ci şi a ânghejlilor, ca cum ar fi dis aşa, că Christos ca rele ne-a izbăvit pre noî şi ne-a împăcat cu Dumnedeu, precum acesta mintea zidită nu pote a o înţelege, ori cât d e î n ţ e l â p t â ar fi (căci cirie ar fi nădăjduit când-va, că au să se dăruiască nduă dmenilor atâtea bunătăţi? Sau că avem se ne împăcăm cu D u m ­ nedeu, cei ce mal înainte eram cumpliţi vrăşmaşi ai lui? ) cu 8

>) Pentru acesta şi dumneZeescul Chrisostom obişnuia tot-de-una a Zice acesta apoftegmă, (sentinţă) vrednică de pomenit în fieşte-care întâm­ plare: „Slavă luî DumneZeu pentru tote" care nu voîu-înceta purureaa cjice lai tote cele ce mi se vor întâmpla (în Epist. XI către Olimpiada). Iar dumrţeZeesculuî Chrisostom urmându-î îarăşî marele Grigorie al Tesalon.: „Însuşi acesta obişnuia a o Zice in fieşte-ce pricină, precum se vede în viaţa sa". Vetyî şi stih. 16 al cap. III al ceiî către Colasenî, adecă acesta a „bine mulţămitorî fiţi". ) Pentru acesta şi Dionisie învăţătorul de cele ascunse despre pacea acesta aşa cu descoperire Zice: „Ce ar Zice cine-va despre iubirea deomenî cea revărsătore de pace dupre Christos, dupre care nu ne vom maî învăţa încă cele dumneZeeştî dupre providenţa luî Iisus, celuîa ce pre tote întru toţî le Iucreză şi face pacea cea negrăită şi din veac prohotăqtă, carele şi ne-a împăcat pre noî cu sineşî întrul duhul şi prin sineşi şi întru sineşî cu Părintele" (despre dumneZeeştile numiri cap. XI). Şi iarăşi!Zice: „Decî despre acesta dumneZeescă pace, orice este când­ va, şi lirjişte pre care sfinţitul Iust negrăire o numeşte şi nemişcare la ţotă cunoscuta- înaintare; şi că este în pace şi aduce^ linişte şi că întru sine şi în lăuntrul eî este şi pre sineşî totă cu totul o covîrseşte şi nicî întru dînsa intrând şi maî îndoindu-se pre sineşî îşi păgubeşte unirea sa, ci, şi | se înainteză la tote, totă în lăuntru rămânând pentru, covîrşirea unireî ceiî.ce covîrseşte pre tote, nicî ertat fiind nicî a o Zice, nicî a o înţelege vre uneîa din estimî, nicî- cu putinţă fiind" (tij). !

— 49,5

adevărat nimenea). Acest Christos, dic, carele! ne-a împăcat şi ne-a împrietenit aşa, acesta bine volascâ a vă] pâzi şi a p r o siguripsi inimile şi cugetările vostre în pace şi îh neturburare, în cât a nu cugeta nimica rău şi neplăcut dumnedeeştcî mărireî sale*). Sau p a c e numeşte aicea Apostolul datul pâceî, care l'a dat Dumnedeu Apostolilor şi prin Apostoli tuturor hristi­ anilor dicend: «Pace las vouă, pacea mea dau vouă» (Ioan X I V , 27). D e c î acâstă pace, dice, vă va păzi liniştiţi şi neturburaţî, pentru-câ şi acâstă pace covîrşeşte pre tdtă mintea; fi­ ind-câ prin acăsta porunceşte nouă Domnul sâ avem pace cu vrăşmaşii noştri şi cu cel c e ' ne nedreptăţesc, care este pial pre sus de fire şi lucru deşănţat. «Câ cu ceî ce urăsc pacea, 4ice, eram în pace» (Psalm. C X I X , 6 ) . Dacă pacea luî D u m ­ nedeu însă covîrşeşte pre tdtă mintea şi margine nu are: « c ă păcei lui nu este hotar» (Is. I X ) : cu cât maî vîrtos fiinţa luî? Pentru acăsta ruşinede-se Evnomianiî, carî se jfâlesc cum că pricep fiinţa luî Dumnecjeu. Iar acesta: în Iisus Christos, o a adaus Pavel pentru ca să arate că pacea acesta îî va păzi întru Christos, adecă pentru a nu cădea dela Christos, ci mal vîrtos a rămânea uniţi întru el. 8. D e aceea, fraţilor. A c e s t cuvînt îl cjice fericitul Pavel ca cum se şîrguîa să lase lumea acăsta şi ca cum nu ar mal avea deaciîa nicî o împăr­ tăşire şi atârnare către lucrurile cele de faţă. 1

Câte sînt adevărate. Cugetaţi, dice, şi socotiţi fraţii mei, tdte câte sînt adevărate, adecă îmbunătăţite, fiind-câ răutatea este minclpnă, asemenea şi dobândirea răutăţeî şi îndulcirea.

postul, şi înfrînarea pânteceluî, şi ferirea de mâncările cele d e s fătătdre; câ acesta se vede că o dice slujitoriilor de pântece, desprejcari maî sus a dis acăsta: «al cărora Dumnecjeu este pântecele».

Câte sînt iubite. Cugetaţi adecă câte sînt iubite şi bine plăcute lui D u m n e ­ deu şi dmenilor, acăsta însă o a dis pentru ca să nu se p o ticnăscă şi să se învităjbească cu vre un o m .

Câte sînt de bună laudă. _ ;

lauda, orî-ce faptă bună şi orî-ce . . . ;

Vedî, Iubitule, că Apostolul voeşte ca hristianii să provadâ şi pentru dmenî? Nu prost însă şi cum s'ar întâmpla să g â n deseă pentru dînşiî, ci lucrând faptele cele bune şi lucrările cele neprihănite care la dmenî sînt lăudate şi binecuvîntate, în cât a nu da lor pricină d e smintâlă cu vre o răutate.

Acestea socotiţi-le. Tdte bunătăţile cele maî sus d i şi virtuţile aicea le închee Pavel dicând, tdte acestea socotiţi-le şi se le cugetaţi, fraţii mei hristianî. Pentru ce însă a dis să le cugetaţi? Pentru-că din cugetările cele bune se hăsc şi cuvintele cele bune şi lucru­ rile cele bune, precum şi dimprotivă din relele cugetări se nasc relele cuvinte şi relele fapte; că rădăcina este cugetarea şi g â n ­ dul omuluî, îar ramuri şi roduri sînt cuvintele şi faptele'). s e

g. Care şi v'aţî învăţat şi le-aţi luat şi le-aţi vădut în­ tru mine.

Cugetaţi, dice, fraţii mei, şi câte sînt curate şi vă-păzesc îritru fecîorie şi întru întrâga înţelepciune, care jmaî ales este

D e vreme ce nu _era cu putinţă cu de-amăruntul a porunci Pavel hristianilor, cu deosebire pentru fieşte-care cum se intre in_easa__lor, cum sâ iasă afară, cum se vorovescă, ce formă se aihă şi Jn scurt, cu care bune moraiurl se cuvine a p e t r e c e ; pentru acesta tdte acestea întru un cap cuprindându-le aicea, dice: acestea cugetaţi-îe şi gândiţi-le, fraţii mei iubiţi, câte v'aţî învăţat şi prin cuvîntul învăţăturel mele le-aţi aucjit şi câte le-aţi priimit prin scrisori şi câte aţi vădut la mine, prin înseşi f a p ­ tele; fiind-că, precum maî înainte am dis, acăsta este învăţătura cea mai bună şi maî folositdre: a se arăta învăţătorul ucenici-

') Pentru acesta şi marele Grigorie al Tesal.,' dar începător de daru­ rile S. Duh, a numit pre pacea cugetărilor în Epist. Cea către Xeni. Şi cu adevărat cel ce iubeşte a sălăşlui în inima sa stăpânul păceî şi împăratul Dumnecjeu, se cuvine în tot-de-una a păzi inima Sa în pace şi în neturburare' şi pentru nicî un lucru nicî odiniolă a se turbura, fiind-că locul şi-lăcaşul paşniculuî Dumnecjeu ; se cuvine a fi în pace, precum este scris: „S'-a făcut în pace locul lui"/(Psalm. LXXV, 2). Iar de câte feluri este pacea, vecjî la suptînsemnarea cjicereî: ,,îndreptându-ne din credinţă pace avem către Dumnecjeu"'(Rom. V, 1).

') Pentru acăsta a cjis Marele Vasilie: „ Decî maî întâîu fericirea este curăţenia în gândul nostru, fiind-că rădăcina lucrărilor prin trup este sfatul cel în inimă, că preacurvia, în sufletul iubitorului de îndulcire maî întâîu aprincjendu-se, aşa lucreză stricarea cea .prin trup, pentru a¬ cesta şi Domnul dice, că cele din launtrul omuluî sînt care îl spurcă" (Tâlc. Psalm. I). Vecjî şi la suptînsemnarea cjicereî „făcend voile gându­ rilor" (Efes. II, 7) şi a cjicereî „nu daţi loc diavoluluî" (Efes. IV, 26) şi cjicerea „trupul pofteşte împrotiva duhului" (Gal. I, 17).

Câte sînt cinstite. Cugetaţi, d i ° ) fraţii mei, câte sînt cinstite şî vrednice de împărăţia ceriurilor şi nu câte sînt necinstite şi mârşave, ale dmenilor celor cugetători de rele pământeşti şi triipeştî însuşite. e

Câte sînt curate.

. ' '. j

— 498 — Tom. D .

— 497 —

lor lui pre sineşî chip şi pildă d e virtute, prin lucrările sale cele bune. A c e s t e a faceţi-le. Nu este îndestul, chce, vdue hristianilor a cugeta cu min­ tea numaî bunele c e le-am dis maî sus, nicî numaî a le grăi cu gura, ci şi a le face cu lucrul. Ş i D u m n e z e u l p ă c e i v a fi c u v o î . A d e c ă de veţî cugeta tdte bunurile acestea, fraţii mei şi le yeţî c|ice ş;.-le, veţi face,; cu adevărat tot-de-unâ v e veţi afla "tri p a c e şi in linişte, căcî d e . v o m avea pace mal întâîu cu Dumnedeu prin lucrarea poruncilor lui, al doilea cu înşine noi prin izgonirea patimilor dela noi şi prin liniştea conştiinţei, nemustrându-ne pre noi despre vre un lucru, şi al treilea, d e vom avea pace cu omenii şi nu ne v o m gâlcevi cu dînşiî: n e ­ greşit Dumnedeul păcei va fi împreună cu n o î ; pentru-că dacă Dumnedeu ne veneză ca sâ ne prindă când fugim de dînsui, cum nu va rămânea cu noi, când noî ne apropiem de el prin lucrarea faptelor bune? Dumnecieu însă se elice Dumnedeu al...păcei-, pentru-câ ebnu numaî că are tdtă pacea şi netulburarea întru sineşî, ci maî ales este însuşî pacea şi noian nemărginit al păcei, fiind-că nu se află nicî o patimă şi protivnic, ca să-1 supere din afară, pentru acesta şi «împărat al păcei, se chee şi stăpânitor al p ă ­ cei» (Is. I X , 6 ) : ci şi pentru-că însuşî este pricinuitorul şi în­ cepătorul a tdtă pacea întru tote făpturile, atât întru cele sim­ ţite cât şi întru cele gândite'), i o . M ' a m b u c u r a t încă întru D o m n u l forte, c ă iată K

6re c â n d aţi înflorit a purtat g r i j ă p e n t r u m i n e . Nu m'am bucurat, dice, lumeşte nici precum se bucură 6meniî lumeî pentru bunătăţile lumeî, ci m'am bucurat intru Domnul şi duhovniceşte; n'u pentru-că eu am aflat odihnă des­ pre cele trebuincidse ce aţi trimis mie, ci pentru-că voi fraţii mei aţî sporit întru fapta bună a împărţăşireî şi a milosteniei. Pentru acesta şi forte m'am bucurat d e sporirea vdstră cea ') Pentru acesta îarăşî a cjis paserea cea cerescă, Areopag. Dionisie despre dumnecjeesca şi marea păzitorea pace:,'„Vino dar se lăudăm pre dumnedeesca şi marea păzitorea pace cu cântări pacînice, acesta unitore a tuturor şi a unireî tuturor şi păşcetore tfe conglăsuiş-e'şi hi'crătore; pentru acesta şi tote ale eî se laudă, mulţimea cea împărţită a lor întorcendu-se întru totă unirea şi. pnâ, resboîul cel întru tot emfiliu unindu-1 întru o împreună locuire de un fel, .că vine asupra tuturor şi împarte tuturor potrivit lor pre ale sale şi le revarsă îmbelşugarea paş­ nicei naşteri, şi remâne încă covîrşire de unire, totă către totă şi în o¬ sebire cu dînsa prea unită" (cap. XI dsspre dumnecjeeştele numiri). 1

fhafe Ji d e folosul vostru; cu alinare însă şi puţin că-vă rnus*trând pre Filipiseni Apostolul, pentru-că a fost trecut multa vreme şi nu s'a fost îngrijit a-I trimite cele d e trebuinţă şi învăţându-î adese-ori şi tot-de-una se o facă acăsta şi s e îm­ părtăşea la ceî lipsiţi: îarăşî a potolit certarea acăsta şi mus­ trarea, căcî dicerea «iată dre când»-, arată vreme multă; şi acâsta: «aţî înflorit» însă o a dis lor, pentru c a să arate cum câ'precum" copacii carî odrâslesc, apoi se usucă, şi mai în .urtţWăŞ" 6di^esc^:)£şa'""$e? şi ..vot fraţilor Viaţi arătat adecă 'ia început trppăriăşîtdri,-ăpdî aţi,încetat din împărtăşire şi v'aţî veştejit şi îarăş v'aţî arătat în urmă împărtăşitori şi de izndvă aţi odrlslit. Drept aceea cuvîntul acesta este tot o dată şi mus­ trare şi laudă, căcî nu este puţină ispravă a odrăsli îarăşî ci­ ne-va după c e s'a veştejit. Şi pentru a nu socoti cine-va, că şi întru! cele-l-alte fapte bune s'au veştejit Filipisenii, pentru acesta spre urmare dice: «spre a vă îngriji pentru m i n e » , a¬ decă pentru acăsta numaî v'aţî fost veştejit, întru a purta grijă de cele; d e nevoe trebuinţei mele. D e cuviinţă este însă a în­ treba cjne-va: cum Pavel, carele a dis din partea Domnului în Faptele] Apostoleştî către presviteriî Efesului, că însuşî ( D o m ­ nul) a aiş." mai fericit este a da decât a lua (Fapt. X X ) şi îarăş, către Corintenî: «Mal bine este mie a muri decât.lauda mea a o zădărnici cine-va» (I C o r . IX, 15), adecă a nu lua eu milostenie; cum dar Pavel cel c e dice acestea şi carele nu lua milă, acum aicea se află că îa ? Răspundem la acesta, c ă a¬ colo dela Corintenî dupre cuviinţă nu lua, pentru ca sâ nu-1 prihănâşcă mineiuno-apostolii, carî se făţărniceau că nu iau ni­ mica dela nimenea, ca întru acăsta: a nu lua, cu care aceia se fălealu, să se afle şi aceîa asemenea cu Pavel, carele nu lua: « c a întru ceea c e se laudă ei să se afle ca şi mine» (II Cor. X I , 12), fiind-câ nu prost a dis acolo că nu i se v a în­ grădi lajuda sa, ci a adaus: «în laturile A h a e i » (II C o r . X I , IO) ). Pentru acesta şi a dis: «alte biserici am jefuit» (II C o r . X I , 8 ) . Drept aceea acolo la Corint icomeniceşte Pavel nu lua, îar aicea la| Filipiseni, erau iubiţi hristianiî aceîa c e îî da şi doriţi, 1

pentru acăsta şi lua dela dînşiî, căci de nu ar fi luat, negre­ şit i-ar fi_ mâhnit"). încă şj dupre alt chip, a lua Pavel milos») VecJ şi tâlcuirea cjicereî aceştia. ') Ci nicî în Tesalonic fiind Pavel lua ce-va, ci lucra lucru de mâni ;i din din lu lucrul manilor sale saln se «p. hrănea. hrănea r w . , f aceea întâia şi ~ : adeverata - j crul manilor Drept jricină pilentru care Pavel lucra lucru de mâni şi din lucrul manilor se îrăriea eia, pentru a da pildă hristianilor, ca să lucreze şi eî, precum icesta mai arătat o cjice însuşî în cea către Tesalon. a II c. III, st. 9. ar a doua pricină şi următore pentru care lucra era, pentru a nu da ipucare minciuno-apostolilor de a-1 prihăni, precum s'a cjis. -

499 -

tenie, acesta o făcea pentru folosul celor c e da lui, căci cei c e daii maî mult se folosesc decât cei ce Iau. Iar jceea c e elice Pavel despre faţa Domnului « c ă mal fericit este] a da, decât a lua», acesta nu este lepădare desăvîrşit a nu lua cine-va nici ca cum, ci este o asemănare care arată numai că este maî bine a da cine-va decât a lua. Pentru acesta precum de pildă, nu opreşte cine-va a nu avea omul argint, pentru-că are şi aur, carele este mai bun decât argintul, aşa nu opreşte cine­ va şi d e a lua omul milostenie, pentru-câ' nu pdte a da mi­ lostenie, încă şi dupre alt chip, Pavel rândueşte să dea hris­ tianul miloâtenie, ca pentru pricina milosteniei se lucreze lu­ cru d e mâni, ca din lucrarea manilor sale să dea şi celor ce nu au ). Iar când nu pdte cine-va, sau nu are v|eme a lucra, fiind bolnav saîi aflându-se în închisdre şi în legaturi, precum era atuncea Pavel, în legături aflându-se, ce trebue a face? Nu se cuvine a lua milostenie? Ba, se cuvine, j P r e c u m şi purtaţi g r i j ă . I A d e c ă aveţî în inima vdstră, dice, fraţilor, îngrijire pentru mine şi purtaţi grijă de îmi trimiteţi cele de trfebuinţă şi de nevoe fiind-câ aveţî obiceîu a purta grijă pentru mine. D a r nu aţî a v u t v r e m e . 1

Nu a fost vinovăţie, cjice, de lenevirea vdstră a nu'mî tri­ mite cele de nevoe atâta vreme, ci a fost vinovăţia nevoeî vostre, adecă pentru-că nu aţi avut chipuri, nicî aţi avut în manile vdstre ocârmuirl, că acesta este ne vremea. Dice însă a¬ cest cuvînt Pavel dupre obiceiul multora, carî dic când nu au: strîmtorare şi n e v o e , mî-a urmat frate, rea vreme este mie acum şi nu pot a te milui. 1 1 . N u d o r c â pentru lipsă d i c . Nu o dic acesta vouă, fraţilor, pentru acesta c^ adecă atâta vreme nu aţi purtat grijă d e mine, pentru-că nijcî eu me aflu întru lipsă, sau pentru-că socotesc trebuinţa meâ. C â eu m ' a m î n v e ţ a t întru c e l e c e sînt, a! fi îndestulat. A u d i , frate hristiane, c e dice aicea fericitul Pajvel? Eu, dice, m'am înveţat, fraţilor, şi m'am iscusit a fi îndestulat întru ceea ce am. Vedî că este cu anevoe de isprăvit a sk bucura cine­ va şi a se mulţam i întru îndestularea sa şi currj că trebueşte i) Pentru acesta dice Climent Stromateul: Val de cei ce au şi întru făţărnicie Iau, sau putend a se ajuta pre sineşi, voesc a lua dela altul, că cela ce are şi pentru făţărnicie sau lenevite îa delâ alţii, se va o¬ sândi; la tâlcul Evang. luî Mateî c. V, st. 42.' Insăşî ducerea acesta se află anume cji ă şi în Aşe4emînturile sfinţilor Apostoli, pin care se vede că a luat Climent. Şi vecji-o acesta la suptînsemnarea djcereî „Pentru împărtăşirea 'vostră întru Evanghelie". s

-

500 —

a se înveţa acest lucru iscusinţa şi fapta. Pentru acesta şi tu de voeştî a fi îndestulat de sincţî întru ceea ce ţi se află iscuseşte-te şi învaţă-te acesta îndestulare de sineţl cu lucrul şi când îţi lipseşte ce-va de trebuinţă nu cârti, ci rămâi b i n e mul-, ţămitor.

1 2 . Că ştiu şi a me smeri şi a prisosi. A d e c ă cu cele puţine ce am ştiu cum să le întrebuinţez şi să sufăr fome şî lipsă. Şi Iarăşi ştiu cum să întrebuinţez şi a prisosi adecă cele de prisos şi mai presus d e trebuinţă. Şi ce faptă bună este acesta, o fericite Pavle, a şti însuţi ş h ş ă în­ trebuinţezi cele de prisos şi maî mult de trebuinţă? Prea mare faptă bună este acesta, răspunde nouă, pentru-că maî mulţi omenii îî dboră şi îl perde prisosinţa banilor decât lipsa; fiind­ că acesta îî aprinde maî spre multe şi maî rele pofte*-)_._ D a r cum şi cu ce chip ştia Pavel a prisosi ? Pentru-că cheltuia la alţii nevoiaşi lucrurile cele c e Iui îl prisoseau şi pentru-câ nu se bu­ cura de prisosinţa ce avea, ei era întocmai şi asemenea totde-una atât întru prisosinţă şi în îmbelşugare, cât şi în neavere şi în lipsă. Şi nici pentru îmbelşugare să trândăvea şi se lă­ ţea, nicî pentru lipsă se necăjea şi se strimtora.

Intru tot şi întru tdte m'am înveţat. In fieşte-care lucru, diee, şi în fieşte-care vreme şi întru tote împrejurările cele dinprotivă c e urmeză dmenilor, eu am luat cercare şi m'am învăţat. -

Şi a me sătura şi a flămândi şi a-mî prisosi şi a-mi lipsi. Israiliteniî cei vechî nici ştiau a flămândi, fiind-că au grăit împrotiva lui D u m n e d e u : «au doar putea-va Dumnedeii a găti masă în pustie?» (Psalm. L X X V I I , 17); nicî ştiau a se sătura pentru-că după ce s'au săturat, au aruncat..cu piciorul dela Dumnecleu precum este scris: «şi a mâncat Iacov şi s'a sătu­ rat şi a aruncat cu piciorul iubitul» (II L e g e X X X I I , 15). Iar fericitul Pavel şi omenii ceî dupre Christos, nu fac aşa, ci şi saţiul şi prisosul le întrebuinţeză spre slava lui Dumnedeu. *) Că bogăţia şi prisosinţa banilor povîrneşte pre omenî în multe pa­ timî; îî aruncă întâîu în slava deşartă; pentru acesta cjice Sirah: „bo­ gatul se slăveşte pentru bogăţia sa" (Sir. X, 33); ii aruncă în asprime şi în sălbăticire de fiară; pentru acesta ijice Parimiastul: „îar bogatul răspunde aspru" (Pild. XVIII, 24); îî aruncă întru a se socoti că sînt înţelepţi pentru care cjice acestaşî parimiast: „înţelept de sineşî se soco­ teşte bogatul" (Pild. XXVI, 11). Şi în scurt, bogăţia în 4 i astă4î este maî mult slujitore răutăţeî decât a fapteî bune. Şi ve4î şi suptîn­ semnarea 4icereî: „bogaţilor celor din vecul de acum porunceşte-le a nu cugeta înalt" (I Timot. V, 16), şi a Zicereî: „care afundă pre omeni în peire şi în penjare" (tij. 9). u a

— 501 —

d e

Şi fdmea şi lipsa le sufer cu bună mulţămire şi fără cârtire. Arată insă cu aceste cuvinte Apostolul că nici mai întâîu se mâhnîa pentru-că nu îî da Filipisenii, nici acum s'a bucurat cu socotela omenesca, pentru-că i-au dat, ci s'a bucurat numai pen­ tru dînşiî, pentru-că ei se foloseau din împărtăşirea acesta, pre­ cum maî înainte am spus.

13. Tdte le pot,. întru Christos cela ce me întăreşte pre mine, 'vî'Fîind-că'a -simţit Apostolul că..a dis. dre-care marî. pentru sineşî,' pentru acesta ie îndrepteză şi djee aicea, nu sînt ale mele isprăvile acestea, o fraţilor, ci ale luî Christos, celui c e îî dă putere, pentru a le isprăvi tdte.

14. Insă bine aţî fâcut împreună împărtâşindu-ve cu mine de necaz. A cjis maî sus Pavel că ştie a fi îndestulat; deci pentru a nu se sminti Filipisenii, că nu cu dragoste a priimit cele tri­ mise de dînşiî, ci le-ar fi socotit netrebnice (că obişnuiesc ceî c e dau a se sminti când cei c e Iau cele d e dînşiî date. dic că nu avem trebuinţă), pentru acesta sf, Apostol vindecă cuvîntul acesta aicea şi dice: insă bine aţî făcut, adecă măcar că nu aveam nevoe, însă pentru harul vostru şi dragoste am priimit cele trimise d e voî cu dragoste. Şi vedi, iubitule, înţelepcîu-: nea Apostolului, cu c e chip măreşte milostenia Filipisenilor! împreună v'aţî împărtăşit, dice, de necazul şi d e legăturile mele cele pentru Christos, prin milostenia vostră şi v'aţî făcut şi voi cu acesta asemenea cu mine; căci eu cu adeverat pătimesc pentru Christos. Iar fiind-că şi voi v'aţî îngrijit pentru mine şi m'aţî cercetat, pentru acesta Dumnedeu şi pre voî v e s o c o ­ teşte împreună nevoitori cu mine; decî cu cele maî sus dise, a smerit cugetarea Filipisenilor Pavel, Iar cu cuvintele acestea a întărit osârdia lor.

15. Şi ştiţi şi voi, Filipisenilor, că la începutul bunei vestiri când am eşit din Maehedonia, nici o biserică s'a făcut părtaşă mie în cuvînt de clare şi d e luare decât singuri v o î . Fiind-că maî sus a arătat Apostolul câ a înfruntat pre F i ­ lipisenî, fiind-că a dis lor că acum dupre aţâţa vreme aţi în­ florit şi v'aţî îngrijit d e mine, pentru acesta, se desvinovăţeşte aicea înţelepţeşte pentru cuvîntul acela I dicend, câ acesta c e s'a părut că v'am înfruntat nu o am făCut pentru-câ vreaă a lua dela voi, ci pentru-că am multă îndrăznelâ către v o î , şi pentru-că înşişi voi sînteţî pricina înfruntarea acesteea, fiind-că — .503 —

voî mă: întâîu decât toţî ceî-l-alţî aţi început a purta grijă pentru cele trebuîncîose şi d c nevoe ale m e l e ; din acâsta dar am luat îndrăznălă şi m'am arătat câ v'am înfruntat, pentru-că aţî lăsat obiceiul vostrh cel vechia. |Mare laudă dar a hristi­ anilor Filipisenî este şi pentru-câ îndată la începutul vestireî Evangheliei,- adecă făt ă—a avea pilda altor biserici spre a mi­ lui, aceştia d e sineşî şi din firâsca şi-îubitdrea de Dumnedeu buna cunoştinţă a lor îndemnându-se, precum dice Chrisostom, purtau de,grîjjf"pentru Cele trebuincldse ale ..luî Pavel, şi pentru, că da cele d e nevde, fiu numai când se afla Pavel la dînşiî, ci şi când s'a dus din Maehedonia, adecă când âu fugit din h o ­ tarele lor şi s'a dus la alte locuri; că au audit aceştia pre înţeleptul Sirah dicând: «să nu uiţi pre prieten în sufletul tău şi să nu-1 faci nepomenit pre el întru trebuinţele tale» (Sir. X X X V I I , 6 ) . Nu a dis însă,- nicî o biserică a dat mie, ci: nicî o biserică s'a împărtăşit de mine în cuvînt d e dare, şi d e luare, fiind-că milostenia ceea ce se face către Apostoli şi către sfinţii hristianî este împărtăşire, şi tu hristianul cel c e îî milueştî pre aceştia dai lucruri trupeşti şi lai duhovniceşti dela dînşiî, precum întru alt l o c o dice acesta însuşi Pavel: « d e am semănat noî vouă cele duhovniceşti, mare lucru ar fi de v o m secera noi cele trupeşti ale vdstre?» (I C o r . IX, 11). Decî c e l e l-alte biserici ale hristianilor nu s'au împărtăşit cu Pavel în cuvînt de luat şi d e dat, adecă nu au priimit a da trupeşti şi a lua duhovniceşti.

16. p ă şi în Tesalonic şi o dată şi de doua ori spre trebuinţă aţî trimis mie. Şi acâsta mare laudă este pentru Filipisenî, că o mică c e ­ tate a Filipilor hrănea pre Pavel când se afla în Tesalonic, în Mitropolia Machedonieî. Trebuinţă numeşte însă Pavel chelfuelile cele de trebuinţă şi de nevoe pentru hrana vieţeî sale. Drept şi noî hristianiî şi învăţătorii Evangheliei numai hrana vieţeî se cuvine a căuta şi numaî cele d e nevoe, şi nu desfă­ tarea şi îndulcirea patimilor şi de cele d e prisos ). 1

17. Nu doar că caut darea, ci caut rodul cel ce pri­ soseşte în cuvîntul vostru. Fiind-că maî sus a dis dumnedeescul A p o s t o l smerit cuvînt numind trebuinţa sa şi cu acâsta arătând câ avea nevoe d e lucruri stricăcldse, pentru acâsta a nu se mândri Filipisenii că întru trebuinţă aflându-se Pavel îl hrănesc, dice dupre urmare >) Vedî şi suptînsemnarea stih. 9, cap, II al ceiî I către Tesalonicenî şi a doua sţi ptînsemnare la aceea, adecă acesta: „că aduceţi-vă aminte fra­

ţilor de ojstenelele şi trudele nostre".

aicea: nu dic voue fraţii mei că am trebuinţă, j pentru-câ ceîu (cer) se daţi mie, n u ; ci pentru-că iubesc folosul vostru, că din împărtăşirea acesta, voi sâ luaţi rod, care acest r o d este spre cuvînt al vostru, adecă spre voî ve foloseşte. V e d i tu, hristiane, că cela c e dă săracilor, acela se foloseşte mai mult din darea acesta? ,

18. A m luat însă t6te şi îmî prisosesc. Fiind-că a dis mai sus Apostolul cum că. nu caut ca să daţi mie, pentru a nu-i face leneşi întru a da (căcî ceî c e mi­ luesc Şi fac bine altora ori cât d e îmbunătăţiţi ar fi cu atâta maî mult caută a le mulţămi ceî c e se miluesc: d e dînşiî şi nu vor ca să-I râcâseă): pentru acăsta dice aicea, că le-am luat tdte, şi prisosesc; adecă, cu darea acesta a vdstră ce aţi' tri­ reşcă Filipisenii mis mie, m'aţî îndatorit, Tar ca să nu se mândjr'" socotind cum' că, ca o datorie a dat luî Pavel milostenia acesta; a dis, încă şi că prisosesc, pentru ca să­ îndulcescă ia­ raşi fiind-că au făcut mai mult decât datoria lor şi au trimis de :

prisos milosteniej.

M ' a m umplut priimind dela Epafrodit jcele dela v o î , miros de bună miresmă, jertfa priimitâ, bipe plăcută lui Dumnedeu. T ) minune! Unde a înălţat darul şi milostenia Fiiipisenilor fericitul Pavel. Nu am luat, dice, mila c e o aţî trimis mie, ci o a luat însuşi Dumnedeu prin mine'). Drept aceea măcar d e şi eu nu am trebuinţă însă de acesta nu lipse^că dela voi, fi­ ind-că nicî Dumnedeu are trebuinţă, cu tdte acestea cu atâta blândeţă şi plăcere priimeşte milostenia cea către mine a vds­ tră, în cât pentru acăsta ceea c e dice dumnedeăsca Scriptură pentru jertfa ce a proadus Noe luî Dumnecjeu dupjă p o t o p d i c e n d c ă : «Şi a mirosit Domnul miros d e bună mirâzmă» (Fac. X X , 2 1 ) , adecă ca un miros bine mirositor şi ca o jertfă bine plă­ cută a priimit milostenia vdstră Dumnedeu. p i c e însă acestea Pavel pentru ca să nu se socotescă Filipisenii hristianî că Dum­ nedeu neavând trebuinţă de nimica, ei sâ se fapă lenevoşi des­ pre a da milostenie, iar socotind că Dumnedeu priimeşte cu atâta mulţămire mila lor, eî să se facă mai osîrdnici spre a milui. N

19. Iar Dumnecleul meii sâ plinăscă tdtă trebuinţa v d s ­ tră dupre bogăţia sa întru slavă în Christos Iisus ). 1

Fiind-că maî sus a dis cerescul călător Pavel, cum că v'aţî nevremuit, adecă nu aţi avut chip, ci v'aţî strîmtorit şi pen­ tru acesta nu aţî trimis mie atâta vreme, pentru acesta aicea rdgă lor dela Dumnedeu, pentru ca să aibă tdte bunătăţile cele de trebuinţă şi să se afle întru îndestulare; căci de ar fi fost Filipisenii filosofi şi pusnicî şi necăsătoriţi, nu ar fi rugat lor Pavel bunătăţile aceste trupeşti, iar fiind-că erau dmenî lumeşti eu femeî,~cu copil şi aveau dre-care poftă de bunătăţile c e l e de acum, pentru acăsta face conpogorămînt Pavel şi rdgă pen­ tru dînşiî, nu ca să aibă de prisos şi desfătare şi cele maî pre sus de trebuinţă, ci venitul celor de n e v o e ; că bine v o e s c ă , elice, Domnul a plini tdtă trebuinţa vdstră, in cât a nu avea nevoe şi lipsă; apoî pentru ca să nu socotescă că Dumnedeu îî va strâmtori, pentru acăsta dice dupre urmare, dupre bogăţia sa, adecă Dumnedeu cu îmbelşugare pdte da vduă tdte cele de trebuinţă, pentru a nu vă strâmtori, însă voî şe cuvine a întrebuinţa bunătăţile acelea ce are a ve dărui vouă, spre slava numelui lui. Iar acesta «în Christos Iisus», pdte a se înţelege că Părintele l e va face acestea vduă întru Christos Iisus, adecă prin mijlocirea luî Iisus Christos; pdte însă a se înţelege şi aşa, cum că voi se cuvenea a întrebuinţa bunătăţile cele ce v'a dă­ ruit Dumnedeu, nu pentru slava deşartă şi lauda dmenilor, ci întru slava ceea ce se înalţă întru Iisus Christos, că dice dupre urmare:

20. Iar lui Dumnedeâ şi Părintelui nostru slavă în v a ­ durile vâcurilor; amin. . Fiind-că â cjis mai sus fericitul Apostolul Domnului spre slava luî Christos, dupre urmare cjice aicea, că acâstă slavă a lui Christos este slavă şi a Părintelui ). 8

*) Pentru acesta a cjis Teodorit „că voî aţî dat luîj Epafrodit, îar Epafrodit mie, îar Dumnecjeă prin mine a priimit jertfa şi creşte laude lor sărăcia ceea ce era de taţă, că nu îmbelşugaţi fiind trimetea, ci cu să­ răcia cea maî dupre urmă împreună înjugaţî. Şi acesta o a arătat A¬ postolul în cea a doua către Corintenî d