A.J. Cronin - Doamna cu garoafe .pdf

DOAMIMA

ш (3flWire

A.-J. CRONIN DOAMNA CU GAROAFE

A .-J. C ronin L a dam e a u x oeUlets E om an (Version frangaise de P aul du Bochet) E ditions d u M ilieu dU M onde Genâve, 1041

A.-J. Cronin

DOAMNA CU GAROAFE Roman

Traducere de TEODORA POPA-MAZILU

[ЕЮаТиКА ULISE

1991

Coperta de TEODO r A POPA-MAZILU

ISBN 973-550-010-8

Capitolul întîi In acea zi um edă de noiem ­ brie num ai m in iatu ra lui H olbein putuse atrage în sala V em on a tîţia am atori şi negustori. Căci întrecea cu m ult ca in teres şi valoare toate celelalte obiecte puse în vînzare. Era dealtfel fo arte cunoscută sub m unele de Doam na cu garoafe. F a p tu l că fam ilia K neller din W roxon A bbey acceptase să se de.spartă de ea, constituia un evenim ent cu to tu l neaşteptat. M iniatura o reprezenta pe dom nişoara de Quercy, fata unui am basador al F ran ţei la C urtea lui H enric al V lll-le a . H olbein o pictase în 1532, la puţină vrem e după reîntoarcerea ei din Bale la L ondra şi regăseai în acel tablou cea m ai bu n ă m.anieră a m aestrului, din epoca cea m ai fericită şi m ai fecundă a sa. Cînd la ora p a tru şi ju m ă ta te fix m in iatu ra a fost scoasă la licitaţie, G aleria era plină pînă la refuz. P rim ele oferte lansate pe un ton de politeţe cordială şi un pic şireată, începură de la două mii de lire şi urcară foarte * Aparent, lucrarea lud Cronin pe care o publicăm într-o ele­ gantă versiune franceză (datorată domnului Paul du Bochetj nu a fost tipărită în limba engleză. Neputîndu-se trimite — pe cale normală — un exemplar din textul original al romanului său, autorul ne-a rugat, printr-o radiogramă, să-l realizăm pe al nostru după o traducere germană recent apărută în librării, lată o urmare destul de neprevăzută a războiului oare domneşte în jurul nostru. Datoi-ăm această explicaţie cititorilor Doamnei cu garoafe, această operă atît de dragă ilustrului romancier englez, fiindcă în cazul de faţă este vorba de o singularitate ce va fi consemnată de Istoria Literelor, Geneva, iunie 1941. (N. ed. fr.).

repede la cinci mii. D upă o m ică pauză, a ju m e ră la şapte m ii. Apoi urm ă o nouă şovăire. In sfîrşit com petiţia con­ tin u ă în tr-o oadenţă alte rn a tă, sem n că num ai doi cxmoure n ţi se m ai în fru n tau . Lîa nouă m ii p a tru sute, u rm ă o nouă pauză. — Nouă m ii p a tru su te de lire ! F u ncţionarul însărcinat ou p reţu ire a tablourtior care tro n a pe estrada sa roşie, p lin de o binevoitoare atenţie, cu p ă ru l bine piep tăn at şi cu o perlă în fiptă în cravată, repetă cifra pe u n to n de rugă stăru ito are fixîndu-şi p riv irea pe chipul im pasibil al lui B ernard Rubin. O ferta era d irijată îm potriva lui R u b in ; d ar a c ^ t a nu p ă re a a se gîndi cîtuşi d e p u ţin să accepte sfidarea. Gu u n ochi ab ia vizibil de sub borul pălăriei, făcu Simplu, în trecere, u n m ic sem n furios. Im ediat funcţionarul oare se ocupa cu p reţu ire a tablourilor, strigă : — Nouă m ii cinci sute ! O ripostă aproape im perceptibilă ţîşni din celălalt colţ al sălii. — Nouă m ii şase su te ! strigă ftm cţionarul cu o voce angajantă. — Nouă m ii şapte sute. C uprins de o m înie ascunsă, R ubin îi urm ărise m işca­ rea. D ar din nou, în faţă, replica abia se auzi. — N ouă m ii opt sute ! zise funcţio n am l în tercîn d u -se spre Rubin. De data asta însă R ubin îşi spusese u ltim u l cuvânt. Sum a pe care şi-o fixase fusese depăşită şi chipul lui căpătă o expresie de in d iferen ţă stoică. B ătrin id R u b in îşi datora succesul în com erţul cu an tiohităţi însuşirii pe care o avea de a şti, aproape la centim ă, cînd tre b u ia să se oprească. — N ouă m ii opt sute ! rep etă funcţionarul aruncînd o priv ire interogativă asistenţei. N im eni nu mişcă. — Nouă m ii opt sute p e n tru prim a oară... p e n tru a doua oară... Tăcere. Ciocanul căsm fatidic si sonor.

— Nouă m ii opt sute p e n tru a tre ia oară ! A djudecat dom nişoarei Lorim er. C atherine L orim er se ridică de pe scaunul ei din spa­ tele m esei lungi şi trav ersin d m area sală ou a rh itectu ră pompoasă, se în d rep tă spre uşa deschisă. Cînd trecu, unii d in tre negustori m orm ăiră câteva felicitări ; ea n u le ră s­ punse decât p rin tr-u n surîs abia schiţat şi nu le acordă niici o atenţie. D ealtfel nici n -a r fi ştiut, în acel m om ent, ce să le spună. în ciuda unei energii căpătată cu p reţu l im or experienţe dure, acele ultim e secunde i se păruseră interm inabile şi după acea crudă tensiune, o durea inim a. Se ju rase că va avea m in iatu ra şi dacă R ubin a r m ai fi supralicitat, a r fi fost silită să se declare învinsă. în tim p ce cobora scara, B ernard R ubin se apropie de ea şi o însoţi în tăcere. Avea în el ceva enigm atic. M aşina sa, o lim uzină neagră şi argintie, de o dim ensiune şi de u n lu x ex trao rd in are — R ubin nu-şi refuza niciodată plăcerea de a se folosi de prim ul lucru a p ă ru t indiferent GÎt ar fi costat — îl aştepta la m arginea tro tu aru lu i. Se opriră o clipă în pragul uşii. Se şi sim ţeau cuprinşi de agitaţia şi d e zgom otul străzii, de lum inile şi de tu m u ltu l Londrei şi n u m ai p ăstrau în m inte din sala de licitaţie, decît o im agine ireală şi îndepărtată. — Nu cum va din întîm plare, avem acelaşi drum ? în­ trebă Rubin. E ra felul lui de a se oferi să conducă pe cineva. Bătu ora cinci. C atherine se decise brusc să n u se m ai în ­ toarcă la birou ci să se ducă acasă. Făcu sem n că acceptă să fie cosndu'să. O ploaie vijelioasă o făcu să trem ure. Se v îrî repede în m aşină. P e K ing S tre e t n u avansară aproape deloc, d ar când aju n seră în P icadilly fu şi mai ră u : o m işunare de autobuze şi de taxiuri. Siliţi să se oprească şi să pornească din nou, izbutiră totuşi să ajungă în Curzon Street. De sub sprinoenele dese şi proem inente, cx:hii lui R ubin o priveau pe Catherifte cu o expresie de şiretenie şi de ironie. — Ai m era p>rea departe, dom nişoară Lorim er, m ur­ m u ră el. — Vrei să spui prea departe p e n tru dum neata ?

R ubin surise cu blindeţe. — Poate, poate, ooncedă ei pe un ton nonşalant. Tăcu u n m om ent p e n tru a-şi contem pla m agnificul diam ant care strălucea în degetul m ic de la m ina stingă. — Probabil că afacerile dum itale m erg adm irabil, dom nişoară Lorim er, din m om ent ce poţi plăti un ase­ m enea preţ... — In tr-ad ev ăr, nu m erg p rea rău, răspun.se C atherine cu oel m ai firesc glas. — P erfect ! F oarte bine ! S înt cit se poate de fericit. Fiindcă noi, ăştilalţi negustori de opere de artă, ne aflăm în tr-o situaţie foarte tristă. N u bani, nu cilenţi, nu afa­ ceri ! în vrem e ce dum neata, oferi p u r si sim plu, zece m ii de lire p e n tru un m inuscul Holbein. C om plim entele mele. E aproape p rea frum os ca să fie adevărat. Buzele C atherinei se şi întredeschiseseră pentru a ri­ posta, dar preferă să tacă. S urise doar, u n surâs vag care crea în ju ru l ei o b arieră de tăcere şi cu o priv ire în­ depărtată, se aşeză comod pe scaun. Expresia h o tirira care n-o părăsea niciodată, acum era şi m ai pronim ţată. Sub ap aren ţa sa calm ă se ghicea totuşi o fire deosebit de im pulsivă, gata întotdeauna de elanuri, iar prin ochii ei întunecaţi trecură n işte scînteieri fu g are care trăd au o vitalitate neistovită. C hipul în schim b, p u rta am prenta m elanooiiei iar rid u l care-i brăzda fru n tea înaltă dezvăluia griji m ari şi necazuri îndelungate. Avea tră să tu ri fine, u n ten lum inos, păr frum os castaniu, nişte ochi b runi şi calzi, o faţă ovală şi palidă. D inţii îi erau a tît de albi încît îi lum inau cu o prospeţim e ap arte cel m ai m ic surîs. încă n u îm plinise treizeci şi'cin ci de ani. A titudinea sa liniştită, g rav itatea sa gînditoare şi felul în care îşi controla orice gest, trăd au , u n nu ştiu ce, im penetrabil şi aproape neliniştitor. Rochia de lină era de o culoare închisă, foarte sim plă, aleasă vizibil în grabă şi fără prea m are grijă. P ălăria pe care o purta, dată p uţin .spre spate, era lipsită de ele­ ganţă. Era lim pede că n u dădea nici o im portanţă ţinutei sale. N um ai pantofii, făcuţi pe m ăsură şi dintr-o piele foarte fină, dezvăluiau m ica v an itate pe care o sim ţea p e n tru picioarele sale care erau iungi şi frum oase. 8

— Fireşte, observă răutăcios Rubin, dacă poţi conta pe un beneficiu de... să zicem zece la sută şi m ai ales pe o plată im ediată, cu banii jos... C atherine îşi în ălţă brusc capul. — îţi m ulţum esc, Rubin. Dacă m -am în v erşu n at ast­ fel să cum păr acest tablouaş de Holbein, am făcut-o p e n tru că trag nădejde să m ă aleg cu u n cîştig frum os. — U n cîştig frum os ? Crezi că încă se m ai poate realiza aşa ceva ? Aici, în orice caz, e dificil. Nu, nu aici, rioană el parodiind un cîntec popular ; ,,Aici nu vei găsi nim ic...“ — T ot ce se poate, m ărtu risi C atherine. D ar ascultă-m ă, Rubin, şi încetează să m ă m ai tachinezi. Luna viitoare m ă voi duce cu m in iatu ra la N ew -Y ork şi i-o voi vinde lui B randt. El se află acum în A rgentina, dar se va întoarce în 12 decem brie. îm i va cum păra acest H olbein şi- 2n i va da pe el douăzeci de m ii de lire. — Aha, deci e vorba de B randt, spuse R ubin pe un ton plin de respect. Eşti o fem eie cu cap de negustor, dar ca să ţi-o spun deschis, draga m ea, eu n -aş fi în­ fru n ta t un asem enea risc. •— P ot să m i-I ofer, răspunse C atherine pe un ton cordial. — Respectele mele. Şi R ubin se înclină uşor. — Sigur că-ţi oimoşti posibilităţile m ai bine decît mine. O privi din nou cu o insistenţă curioasă în care se am esteca u n sentim ent de respect involuntar. D ar ea îşi reluase expresia serioasă şi liniştită vrând desigur să in­ dice astfel că acea discuţie durase destul. Tăcură deci pînă în clipa în care R ubin ce nu voia să-i dea impre.sia că fusese indi.scret, găsi un alt subiect de discuţie. — Ce m ai face nepoata dum itale, m ica actriţă N ancy Sherw ood ? C atherine îşi scliim bă im ediat înfăţişarea şi tră să tu rile ei exprim ară cea m ai însufleţită tandreţe. — Face bine. Tocmai s-a logodit.

— Da ? Şi cine e fericitul m u rito r ? C atherine îşi m uşcă buzele. — Voi afla şi eu astăzi. S în t in v itată la serata ei ca să-l cunosc. Oe epocă ciudată ! în tin ereţea m ea lu cru rile se petreceau altfel. — Dar, draga m ea, eşti încă tînără, o în treru p se R ubin cu căldură. — îţi m ulţum esc m ult ! Ş tiu ce v reau să spun... N ancy pleacă p e n tru două săptăm îni la Nisa ca să se odihnească u n pic înainte de a in te rp re ta noul ro l şi ni-1 aduce pe viito ru l soţ ca şi cum ar fi fost vorba de o poşetă pe care şi-a cum părat-o ! — Da, da, în ziua de astăzi treab a asta m erge repede, zise R ubin rîzînd, d ar în fond cîntecul e acelaşi. Cînd m aşina in tră pe Curzon S tre e t şi se opri în faţa casei unde locuia C atherine, R ubin m ai încercă un ultim şiretlic. — Deci ai găsit u n plasam ent sigur p e n tru Holbein... în tim p ce C atherine se ridica o bătu încetişor pe m ină. — Dacă n u izbuteşti să te descotoroseşti de el, poate că ar fi u n frum os dar de n u ntă. A ceste cuvinte ironice încă îi m ai răsu n au în urechi C atherine! cînd in tră în a p artam en tu l ei. Locuia în ve­ cinătatea unui luxos im obil m odern. Splendoarea rece a edificiului îi ofensa gustul, d ar cartieru l îi convenea joentru afacerile sale căci profesia ei îi cerea o adresă m ăgulitoare. P o rta ru l îi deschise u şa şi o însoţi pînă la lift. U n al doilea servitor, la fel de galan t ca şi prim ul, o conduse pînă la e ta ju l şase, salutînd-o. De origine m odestă şi ducînd o viaţă foarte sim plă, C atherine se am uza de to ată acea punere în scenă şi sim ţea adesea o bucurie copilărească în faţa aparatului pneum atic care-i aducea scrisorile, oa şi în faţa ciorapilor albi ai valetului. D ar în seara aceea era com plet absor­ bită de gînduri. Cu sprâncenele încruntate, îşi aduse am inte de vorbele lui R ubin şi se în treb ă pînă la ce p u n ct bătrâna vulpe era la c u re n t cu dificultăţile sale financiare. în sfîrşit, cu u n oftat, îşi spuse că nu p u tea şti nim ic precis.

10

1й clipa în саге trecu p ragul ap artam entului său, tră s ă tu rile i se destinseră şi Oaiiherine p ăru dintr-odată tris tă şi preocupată. Se gîndi la ziua grea pe care o avusese. D upă o discuţie laborioasă dar sterilă, cu u n client, abia dacă avusese tim p să m ănînce. Apoi urm aseră frigurile licitaţiei. Acum avea o violentă durere de cap oare-i dădea o stare de am eţeală şi un frison îi stăbătu tru p u l obosit. Cu u n gest nervos îşi sm ulse pălăria din cap şi o aruncă pe divan îm preună cu m ănuşile. Pe urm ă, se îndreptă spre m ica ei bucătărie p e n tru a-şi face un ceai şi a-şi fierbe u n ou. D upă u n sfe rt de ceas, în faţa ceştii de ceai şi a pă­ h ă ru ţu lu i de ou, amândouă goale, m ăsură n e a n tu l vieţii sale. P lătea p a tru sute de lire pe an chiria ap artam en ­ tu lu i şi alte şase su te p e n tru m agazin. Ia r acum dăduse zece m ii pe o sim plă m iniatură. Ia r m asa n-o costase nici p a tru pence. Izbucni brusc în rîs pînă în clipa în care ochii i se um plură de lacrim i. E rau nişte lacrim i a m a re şi ducă le-iar fi d at frîu liber s-a r fi p răb u şit în ea însăşi hohotind de plâns. In tră în odaia sa. E ra o cam eră lin iştită care n u conţinea decît cîteva m obile alese cu gust. Sooţîndu-şi pantofii se trîn ti în trm n fotoliu şi-şi ap rin se o ţigară. Păima r a r num ai cînd era fericită sau foarte tristă . Şi în зетга aceea se sim ţea abandonată de toţi. în u ltim a vrem e afacerile sale m erseseră foarte prost. în negoţul de antichităţi exista o continuă m işcare d e flux şi reflux. Q m oscuse şi ea ca şi alţii prosperitatea ; acum însă se afla la p ăm în t şi nu m ai avea nici o n ă ­ dejde să se redreseze. Sigur că va continua să lupte cu m u lt curaj ; îşi şi im pusese toate restricţiile cu putinţă. N eputînd economisi nim ic cu cele două locuinţe, re n u n ­ ţase la m aşină şi sacrificase to t ceea ce n u-i era strict necesar. Totuşi situaţia se în ră u tăţe a din ce în ce. Se­ m eaţă, îşi interzise să se m ai gîndească m ultă vrem e la încu rcătu rile sale băneşti. Va avea tot tim pul pentru acest lucru luni, cînd urm a să aibă o întrevedere la Bancă cu dom nul F arrer. î n m om entul de faţă, triste ţe a sa avea cauze m ai profunde şi m ai intim e. Se sim ţea a tît de îngrozitor de singură ! î n ochii prietenilor mai apropiaţi şi ai ru d elo r sale, în ochii întregii lum i viaţa sa fusese

11

încununată de succes. îşi am inti de vrem ea în ceputurilor, se revâzu ia tă tîn ă ră de şaptesprezece ani, după ce p ără­ sise şcoala, în casa pe ju m ă ta te goală din Tulse Hill. N u era pe atunci decît o mică şi tim idă dactilograiă la ,yTwis şi Wardrop^^, articole de fie r engros. în acel b azar de categorie superioară i se dăduse u n loc de ucenică p e n tru că tată l său cunoştea pe unul d in tre pro p rietari, ca şi el un fervent adorator al celor b iserice^i. D ar în d u d a acestei recom andări de fiecare d a tă cînd dom nul Tw is И adresa cuvîntu'l sau dom nul W ardrop îşi în cru n ta sprînceneie, o apuca tre m u ra tu l. M ai tîrz iu viaţa sa se schim ­ base în bine. Acum conducea m agazinul A ntica de p e K ing S treet cu sucursale în St. Jam es şi în P a rk A venue din N ew -Y ork şi era ren u m ită p e n tru gustul şi compe­ ten ţa sa. E ra considerată d rep t specialistă în a ran jarea stilurilor vechi ca şi în to ate problem ele p rivind a rte le decorative şi pictura. Se prea poate ca d in tre to ate fe­ m eile care se ocupau cu negoţul de antichităţi din lum ea întreagă, să fi fost cea m ai cunoscută. Totuşi, toate aces­ tea nu trezeau în ea decît g în duri sum bre. Reuşise p e n tru că era iirzestrată cu o voinţă de fier, p e n tru că strîirsese din dinţi şi se hotărîse la orice sacrificiu. Qa să-şi facă o carieră im pusese inim ii sale tin ere şi tem ătoare, disci­ plina cea m ai severă şi cele m ai cru n te privaţiuni. Voise cu orice p reţ să parvină, să devină cineva. Acum îşi atinsese .scopul şi orgoliul său era satisfăcut. D ar vai f Ca orice lu cru aju n s la capăt, to tul i se părea găunos şi zadarnic... Telefonul aflat alătu ri începu să sune. Cu un gest obosit — căci u n u l d in tre chinurile vieţii sale corrsta în a fi tot tim pul la dispoziţia acelui in stru m e n t de to r­ tu ră — ridică receptorul. Era m am a sa care o sum .se din ocsnfortabife vilişoară în care o instalase C atherine în. urm ă .cu cinci ani, la W im bledon. — în sfîrşit, ai venit, Oatlierine... Chiar şi la telefon b ă trîn a doam nă L orim er vorbea adesea pe tonul de reproş al unei fem ei părăsite. — P rin ce m iracol am fericirea să te găsesc ? T oată ziua am încercat să te p rin d ! Se pare că n -ai tim p nici

12

să schim bi cîteva cuvinte cu b ă trîn a ta m am ă. Aproape niciodată ! — D ar nu te^am sunat ieri seară ? întrebă C atherine cu indulgenţă. — Da, diar totuşi... replică b ătrin a doanm â pe un ton su p ărat. Alo, alo. Mă auzi ? — Da, m am ă, te aud. —■Bine, dar nu m ai pleca ! A m o m ulţim e de lucru ri să-ţi .spun. A şteaptă o clipă... mi le-am notat. U nde-m i sîn t ochelarii ? A, îi am pe nas ! Deci p e n tru început, spune-m i, vii aici îm preună cu N ancy şi cu logodnicul ei ? — Da, probabil... — Bine, draga mea. Acum ascultă... Aş vrea să-nii aduci cîteva fleacuri : nişte lînă, m igdale pralinate, p ră ji­ tu ri cu ciocolată şi u n rom an nou şi fruimos. Să n u uiţi m ai ales m igdalele pralinate, C atherine. Da, şi să-m i m ai cum peri şi nişte pastă de anşoa. îm i place a tît de m ult pe feliile de pîine p răjită ! E nem aipom enit de bună in serile de iarnă, ou ceai, cînd stau în colţul şem ineului. Ascultă, C atherine... Mă auzi ? Şi Una ou fir trip lu de oare am nevoie p e n tru noul m eu şal, am u itat să-ţi spun... C atherine care asculta cu răbdare, surise uşor. — F oarte bine, m am ă, ordinele tale vor fi executate. — O rdine ! Nici pom eneală ! Im ediat vocea căpătă un accent plingăcios. — Iţi cer cîteva fleacuri şi tu eşti gata im ediat să te superi. Felul cum o tratezi pe bătrîn a ta m am ă, depă­ şeşte orice lim ită... Dacă a r m ai fi tră it sărm anul tău tată... O bişnuita aluzie la m orm întul p a te rn o făcu pe C atherine să tresară. — Haide, m am ă, o în treru p se ea îm păciuitoare, nu m -ai înţeles ... Urm ă o pauză. — N u m ai vrei să discuţi cu m ine ? — Nici pom eneală de aşa ceva, naamă. — Bine. 13

P e fir se auzi u n slab o ftat de uşurare. — D ealtfel era şi firesc. Mă auzi ? D om nişoara asta nătîngă de la cen trală ne în tre ru p e m ereu... Nloapte bună. D om nul să te aibă în pază, draga m ea ! Şi n u u ita m ig­ dalele pralînate... C atherine puse telefonul la loc, clătinînd din cap. B ine că m am a sa, de cînd avea casa ei, devenise m ai înţelegătoare fiindcă era obsedată de ideea că e o veşnică victim ă. îi plăcea să se plîngă atingînd adesea lim ita suportabilului. D ar aruncând o priv ire a su p ra ceasului, C atherine îşi izgoni din m inte, cu hotârîre, orice preocupare. A dim îndu-şi în treag a energie, tre c u în sala de baie şi dădu drum ul robinetelor. Deşi n -a r m ai fi v ru t să iasă nică­ ieri, n u voia p e n tru nim ic în lum e decepţioneze p e Nancy. îşi scoase repede hainele şi se cufundă în apă. în vrem e ce tru p u l său se înviora în ap a lim pede a băii,. C atherine se gîndea la nepoata sa şi, pe nesim ţite, rid u ­ rile i se şterseră de pe fru n te ; u n surîs p lin de ta n ­ d reţe îi înflori pe buze. 0 adora pe Nancy, fiica surorii sale m ai m ari, G râce, care se m ăritase îm potriva voinţei m am ei sale, eu Jo e Sherwood. G râce cunoscuse a lă tu ri de Joe cincisprezece ani de fericire. D ar conform u n ei sum bre preziceri u ita tă de m ultă vrem e, am îndoi îşi găsiseră o m oarte obscură şi neaştep tată in tr-u n accident de autom obil, pe u n drum de ţară. D in acea tristă zi, C atherine îşi asum ase sarcina să aibă grijă de N ancy oare n u e ra pe atunci decît o fiinţă plăpîndă în v îrstă de paisprezece ani. C atherine o cople­ şise ou solicitudinea sa, o dăd u se la o şcoală de a rtă d ra­ m atică şi, cedind insistentelor sale rugăm inţi îi îngăduise, cu douăsprezece luni m ai înainte, să se urce pe scenă. în debordanta ei afecţiim e, C atherine a r fi v r u t ca toţi cei din ju r să-i răsfeţe nepoata. în ochii ei, N ancy era cea m ai drăguţă şi m ai bună fată din lum e şi nim ic nu era destul de frum os p e n tru ea. 1 se părea ciudat să vadă că acum era m are, că se întorsese de pe Coasta de A zur p e n tru a o an u n ţa cu răceală, că se logodise. E ra to tu şi lu cru l cel m ai bun oare i se putuse în tîm pia şi a n u m e să se m ărite, să-şi creeze 14

cît m ai repede cu p u tin ţă un căm in şi să-şi petreacă cei' m ai buni ani ai vieţii în tre soţ şi în tre copii. C atherine nu i-a r fi p u tu t dori nim ic cu m ai m ultă înflăcărare ca acest lucru şi i-1 dorea în seara aceea cu m ai m u ltă fer­ voare ca nicio'dată. Ieşind din baie îşi frecţionă cu p u tere frum oasa ei piele albă. îi era recunoscătoare tru p u lu i ei p lin de să­ n ă ta te care fusese nevoit să-i sup o rte oboselile şi încercă­ rile din ultim ii ani. Se îm brăcă m ai încet ca de obicei alegîndu-şi o rochie pe care şi-o cum părase în tim pul ultim ei sale călătorii la Paris. în generai n u se sinchisea cîtuşi de p u ţin de to aleta sa. Socotea că n u avea nici vrem e nici vreun m otiv special să cheltuiască bani p e n tru a fi elegantă ; adopta adesea chiar o ţin u tă neglijentă care-i făcea pe cei din ju r să surîdă p e n tru că li se p ărea că văd în această ţin u tă o m ardfestare de originalitate din partea unei fem ei bogate şi a tît de copleşită de succes. Acum însă voia să fie frum oasă p e n tru Nancy. La ora opt şi ju m ă ta te era g a ta şi în faţa oglinzii înguste de Vaux-haU aşezată deasupra m ăsuţei de toaletă, constată că în ciuda urm elo r de oboseală care-i m arcau chtipul, nu era deloc de neprivit. Gîteva um bre m ici îi subliniau ochii, dar te n u l ei pe care nu-1 dădea cu nici u n fel de fard, era proaspăt şi lum inos. C uloarea frum oasă a buzelor sale care se închideau peste albul strălu cito r al dinţilor, dezvăluia u n sînge c u ra t şi viguros. A fară ploaia încetase să m ai cadă. A sfaltul, uscat de un v în t uşor, invita la plim bare. Nu exista nim ic pe lum e oare să-i placă m ai m ult O atherinei, decît să m eargă pe jos, pe străzile liniştite, d ar gîndindu-se la pantofii ei de seară, rezistă tentaţiei. L uă deci u n taxi p e n tru a se duce la A delphi unde locuia Nancy, la u ltim ul etaj al unei case vechi, în ve­ cinătatea lui Jo h n Street. Nu exista ascensor în acel im o­ bil care adăpostea m ai ales birouri şi în tim p ce urca scara, C atherine şi distinse rum oarea glasurilor. Cînd frum oasa cam eristă a lui N ancy îi deschise uşa şi după ce valetul special an gajat p e n tru această îm p re ju rare o scăpă de m antou, văzu că cele două cam ere în anfiladă

15

e ra u pline de lum e şi pline de fum de ţigară şi de larm ă. C atherine nici n-apucă bine să facă trei paşi că Nancy se şi n ăpusti spre ea îm brăţişînd-o cu m ultă efuziune. — O, C atherine, strigă ea, cit sîn t de fericită că te văd ! î ţi sim t lipsa în orice zi p etrecută fără tine ! C atherine surise. ■ — A tunci de ce nu-m i faci cite o scurtă vizită ? Te-ai în to rs totuşi de m iercuri la L ondra ! — Aş fi venit cu plăcere, scumpo, dar nu poţi să-ţi închipui cit sîn t de ocupată ou repetiţiile, cu probatul rochiilor, cu Chris şi cu toate celelalte. — îm i dau seam a. C atherine o cercetă cu tan d re ţe pe Nancy. Cit era de în cîn tăto are în seara aceasta ! Deşi nu avea decît două­ zeci şi p a tru de ani, frum useţea ei zveltă şi rasată a ju n ­ sese ia deplina sa înflorire. C hipul îi era delicat dar ferm , cu pom eţii înalţi, cu ochii albaştri şi m igdalaţi şi cu sprîncene subţiri, arcuite. P ăru l, decolorat după ultim a modă, strălucea ca aurul. G ura mică era roşie, fiindcă fa ta n u făcuse economie la ru j. Sub o ap aren ţă de nonşa­ lanţă, o vioiciune electrizantă îi însufleţi tru p u l delicat. — Ştii, zise C atherine făoînd-o pe severa, eu am cre­ z u t întotdeauna că a rta îţi va ţine loc de soţ. — E foarte adevărat, dar asta nu m ă va îm piedica să m ă m ărit cu Chris. — Ca să vezi, răspunse C atherine cu un surîs, a ru n ­ când o privire în ju ru l ei. D ar unde este Chris ? — P u n răm ăşag scumpo, că n-ai să-l recunoşti p rin tre invitaţii mei. — Dacă e un gentlem ann, observă C atherine pe un ton am uzat, m i se p are că el a r tre b u i să m ă recunoască ! In aceeaşi clipă, in tra ră m ai m ulţi invitaţi. D upă o năzbâtie la adresa C atherinei, N ancy se grăbi să le iasă înainte. C atherine se în d re p tă spre b u fet şi se instală în tr-u n fotoliu aproape de u n platou plin cu tartin e cu caviar. E ra prea obosită p e n tru a se am esteca im ediat p rin tre m usafiri şi p refe ra ca m ai întîi să întîrzie în com pania unui sandviş. A vea o nem aipom enită siguranţă pe oare nu o datora a tît frecventării societăţii — cu care

16

dealtfel era obişnuită — cit sim plităţii sale înnăsoute. îi plăcea lum ea, dar rem arca lui N ancy era în d rep tăţită ; m ajo ritatea p rietenilor pe care nepoata sa îi adunase în seara aceea, îi era com plet străină. I se p ăru că recu­ noaşte pe cîţiva d in tre ei, pe tîn ă ru l actor David A lm oner саге juca în roluri din Shakespeare şi pe soţia acestuia, N ina George, pianistă, pe fotograful A rnold Rigby, pe Jo h n H arris, directorul dram atic de la Radio Londra, apoi pe Tony U lrick ale cărui poeme comice, ilu strate de el însuşi, avuseseră un m are succes, deşi C atherinei i se p ăruseră destul de fade. D ar m ajo ritatea chipurilor nu-i spuneau absolut nim ic. Bău un p ah ar de şam panie şi m încă im sandviş. B ufetul era excelent. A precia cu a tît m ai m ult acele gustări cu cit, în general, nu putea să şi le ofere. Invitaţii se succedau întruna. In tra ră David Chesham, au to ru l piesei Noapte cu lună în Arcadia în care treb u ia să apară Nancy, u rm a t îndeaproape de Sam B ertram , celebrul Bertie, care-i eclipsa pe toţi ceilalţi directori de spectacole. Ainindoi au fost prim iţi de N ancy cu o ex­ plozie de bucurie. B ertram îi adresă C atherinei u n mic sem n în oare se citea o profundă prietenie şi care arăta că va veni în ourînd să-i ţină companie. Ba îi răspunse p rin tr-u n suris. îl cunoştea pe B ertie de cîţiva ani, îi furnizase adesea decorurile necesare m ontării unei piese şi aprecia n a tu ra lui robustă şi jovialitatea sa de scoţian de treabă. H ărm ălaia crescu. In toiul tum ultului, U lrich începu să recite u n u l din poem ele sale iar Nina George im proviză la pian un acom paniam ent vesel. C atherine începu a se sim ţi obosită cînd brusc, auzi lingă ea un glas ce se deosebea de toate celelalte p rin tonul său calm şi de asem enea, p rin accentul său am erican. — Mi se pare că noi doi sîntem singurele fiinţe re ­ zonabile de aici. C atherine se întoarse m irată. U n b ă rb a t slab şi puţin cam palid stăitea în picioare lingă ea, in tr-o atitudine nepăsătoare, ou m înile în buzunare răsprm zînd privirii sale curioase cu u n suris plin de m aliţie. 2 — cd. 623

17

E ra b rm iet şi bine clădit şi p u tea să aibă cam treizeci şi cinci de ani. O cicatrice fină şi albă И tăia buza superi­ oară p uţin m ai plină ca cealaltă şi-i dădea chipului său o expresie de în căp ăţîn are şi de răceală. Siguranţa plină de linişte pe care o dezvăluiră cuvintele sale, n u-i plăcu deloc Catherinei. — V rei să spui că eu sînt aici num ai de form ă ? în­ trebă ea ridioînd uşor din sprîncene. — O tu ş i de puţin, replică el, dacă acest luraru n u -ţi convine... — A tunci dum neata eşti aici ultim ul rep rezen tan t al unei om eniri în ţelep te şi suferinde... El începu să rîdă şi o veselie discretă îi însufleţi m i­ cile rid u ri pe care le avea în ju ru l ochilor. — S înt uluit, dom nişoară Lorim er. Mi se p a re că ai m ult m ai m u lt sp irit decît m i-a spus Nancy. Şi dacă o auzi, ai şi aşa destul. C atherine răm ase stupefiată. — Cred că nu vrei să spui că dum neata eşti... — Ba da, răspunse el ou o m ică înclinare a capului şi cu u n rîs scurt. S înt Chris M adden. Hai, nu fă m u tra asta posom orită. Ştiu bine că nu sîn t câtuşi de p u ţin dem n de Nancy, d ar voi face efo rtu ri im ense ea să fiu. Cu un gest m ecanic, C atherine strînse m ina ce se întindea spre ea şi dădu să se aşeze. — Cit sînt de proastă ! spuse ea. D ar nu m -aş ii aştep tat ca N ancy să se m ărite cu u n am erican ! ■ — Da, nici eu, replică el pe acelaşi to n liniştit, nu m -aş fi gîndit vreodată că voi sfîrşi p rin a lua de soţie o englezoaică. C atherine fu nevoită să-şi spună că lecţia nu era ne­ m eritată. Roşi şi-l exam ină pe ascuns. Ou m ultă uşu­ rin ţă şi sînge-rece, el continuă : — N um ai că vezi, totul se întîm plă altfel de cum ai prevăzut. Cînd am întîlnit-o pe N ancy la Nisa... D um nezeule, nu voi uita niciodată acea clipă ! E ra u n soare strălucitor, nu ca ceaţa voastră de aici, pur şi sim plu m i-am p ierd u t răsu flarea ! Şovăi, dar îşi regăsi calm ul. — Da, continuă el, acest lucru s-a 18

p e tre cu t şi cu noi cum se petrece în mod obişnuit de la A dam şi Eva încoace. — Deci o adevărată idilă... T onul pe care M adden rostise acele cuvinte ce p ăreau să fie un fel de declaratiei era a tît de p u ţin convingător, încît C atherine stre c u ră în răsp u n su l ei o notă de îndo­ ială, dacă n u cum va chiar de ostilitate. P oate că era un pic invidioasă pe M adden. îşi m uşcă buzele şi-l m ăsură din nou cu privirea. La cel de al doilea exam en m ai se­ v er decît prim ul, observă că costum ul său n u am intea p rin nim ic de eleganţa din W est-End, apoi că a tît căm aşa cit şi crav ata erau dep arte de a fi noi. Ochii i se îngus­ tară . T oată solicitudinea sa p e n tru N ancy i se deşteptă brusc. — Şi ce ai făcu t la Nisa, dom nule M adden ? — M i-am îngăduit o m ică vacanţă. A fost prim a după foarte m u ltă vrem e. Am vizitat Roma, F lorenţa şi Ve­ neţia şi рю n eaştep tate m -a apucat dorul de F ran ţa. N-o m ai revăznrsem de douăzeci şi doi de ani, din tim pul răz­ boiului. S înt ani n u glum ă, şi totuşi cit de repede au trecut. — Sigur, zise C atherine cu indiferenţă. T im pul trece repede. Socoţi să stai m ai m ult la Londra, dom nule M adden ? — A sta depinde de Nancy, domnişoiară Lorim er. M i-ar plăcea să ne putem căsători cît m ai repede cu putinţă. D ar ea e a tît de ocupată cu teatrul... Rolul din noua piesă o tracasează grozav. P rim a reprezentaţie urm ează să aibă loo pâste două săptăm îni, la M anchester aşa că-şi pe­ tre c e zilele cu repetiţiile şi cu pregătirile. A tît tim p cît v o r dura aceste lucruri, voi răm îne lingă ea, apoi voi încerca s-o conving să vină cu m ine în America. — T oate astea m i se p a r p uţin cam precipitate, dom­ n u le M adden, nu crezi ? C atherine arboră u n sur îs rece. — O iubim cu toţii pe N ancy ia r cît despre m ine îi sîn t profund ataşată... — O, ştiu ! replică el tăindu-i vorba. N ancy m i-a vo r­ bit m u lt despre dum neata. Te-ai com portat adm irabil fată de ea.

19

— Numeşie-^o oum vrei. Fericirea lui N ancy este to­ tu l p e n tru m ine ! îţi dai deci seam a că doresc să ştiu şi eu cite ceva despre om ul ou oare se va m ărita. P ă ru că se repliază în el, iar chipul îi căpătă o în­ făţişare aspră. —· S înt la dispoziţia dum itale, răspunse el privind în lătu ri. U rm ă o tăcere. îşi înstoarse privirea fiindcă îşi dădu seam a că însufleţirea sa îl jignise p u ţin pe M adden şi-şi repro'Şă în gînd, n erăhdarea de care dăduse dovadă. D ar, se în treb ă ea enervată, caim a r fi p u tu t proceda altfel ? îi fu un pic ciudă pe N ancy că n u-i spusese nimic. Se aşteptase să întîlnească un b ă rb a t ou to tul diferit, u n b ă r­ bat căruia n u i-a r fi fost g reu să-i citească gândurile şi să-i cunoască viaţa. D ar acel străin, acel am erican ce-ţi tăia cheful de discuţie, oare i se im pusese cu a tîta lipsă de jenă, îi inspira nu an tipatie ci u n soi de neîncredere la care de dragul lui Nancy, treb u ia să m editeze înde­ lung. C ufundată în astfel de gînduri se sim ţi destul de p ro st alătu ri de el, cînd iată că Nancy, apropiindu-se de ei, le adresă un su r îs lum inos. — Mă bucur să văd că aţi şi făcut cunoştinţă ! Acum, după ce-ai văzut ce-i m ai rău, ce părere ai, C atherine ? N u-i aşa că e înfrioo-şâtor ? M adden o p riv i pe Nancy şi chipul lui îşi regăsi buna dispoziţie. — Mă tem in tr-ad ev ăr că m ătuşa ta m ă găseşte în­ fricoşător. P a rte a proastă e că eu nu eram p reg ă tit să descopăr o dom nişoară L orim er a tît de tîn ă ră şi de fru ­ m oasă iar ea, la rîn d u l ei, m i se a şte p ta să aibă de a face cu un personaj a tît de n ed o p lit. T rebuie să-ţi m ă rtu ri­ sesc că încă m a m isprăvit disputa. — E terib il de trufaşă, zise Nancy, dar după oe o cu­ noşti m ai bine n u m ai este chiar aşa. C atherine se sili să surîdă. Se sim ţea la capătul n er­ vilor. — orbind serios, scumpo, să ştii că m i-ar plăcea să te înţelegi cît m ai bine ou Chris. N -ai să crezi, dar e cu 20

to tu l a lt ora d n d îl cunoşti de aproape. Ai să-ţi dai seam a de acest lucru dacă m ergem sâmbătă la W im bledon. — F o arte bine, sîn t gata ia orice, răspunse C atherine ou o n u a n ţă de sarcasm destul de surprinzătoare la ea. •— în orice caz te-am avertizat, încheie Nancy plină de încredere. Şi acum veniţi am îndoi să ne distrăm ! D ar deşi se străd u i să se stăpînească totuşi, C atherine n u izbuti să fie în ton eu ei. Avea o ciudată senzaţie de nesigturanţă şi de rău.

Capitolul II Veni şi ziua de sâmbătă. Un v în t um ed şi rece sufla în rafale p rin colţurile străzilor. D e cîteva zile tim p u l se în rău tăţise şi N ancy răcise. S tă­ tea în p a t şi i se interzisese să se scoale pînă n u -i scădea febra. Ea insistă totuşi ca m ăcar M adden să fie prezent la întiln ire şi să petreacă o seară la W im bledon. în fe­ lu l acesta nu-şi va pierde vrem ea venind la logodnica sa şi pendulînd de la o casă la alta. D ealtfel nu avea ni­ m ic de făcut la Londra. C atherine, care n u era prea m ulţum ită de în to rsătu ra pe care o luaseră evenim entele, în tîrzie cit m ai m u lt ora plecării. E ra aproape p a tru cînd îi telefona, de la birou, ■lui M adden, să-i spună că ea era gata. Sigur că aşteptase u n sem n din p artea ei fiindcă după cîtevia m inute şi ajunsese în K ing Street. C atherine închiriase pe acea strad ă prim ele două etaje ale unui im obil în g u st a cărui faţadă e ra în arc de cerc şi oare, în spate, dădea în tr-o cu rte cu pav aju l grosolan unde .se in tra p rin tr-o veche stră d u ţă s tră ju ită de felinare cu venerabile becuri ou gaz. E ra u n cadru ideal p e n tru o activitate ca a sa pe care se

21

stră d u ia cu o ad ev ărată dragoste, să-l pună în valoare. D ecoraţia exterioară, de bim-giust, evoca epoca regelui George. Ai fi c ă u ta t zadarnic aici o reclam ă sau o pan­ cartă, ia r placa îngustă de alam ă fix a tă pe postam entul de culoare roşie avea doar urm ăto area inscripţie sim plă : A ntica Ltd. P rin geam urile în tonuri opaline se distingea o încă­ pere vastă cu lam b riu ri de lem n, a ra n ja tă arm onios unde p a tin a în tunecată ,a m obilelor din nuc stil „Regina A n n e“ tem p era strălu cirea greoaie a brocarturilor din secolul a l X V III-lea. La etaj, unde se ajungea d atorită unei scări larg i a cărei balu strad ă curbă e ra foarte frum oasă, C athe­ rin e îşi instalase biixml p a rticu lar. E ra o încăpere lim gă şi lum inoasă, ou u n şem ineu şi în m ijloc ou un m are secre ter p ă tra t. In tr-u n colţ o casă ,de bani. Pe Jos im preţios covor persan şi ici şi colo, a tîm a te pe pereţi, câ­ tev a schiţe în to n u ri vii. U na d in tre specialităţile C atherin e i era în tr-a d e v ă r realizarea proiectelor p rivind re s ­ ta u ra re a oaselor vechi. în acest dom eniu îşi făcuse o re p u ta ţie deosebită. A jutase de m ai m ulte ori la tra n s­ form area interioarelor unor vaste dom enii senioriale en­ gleze din care se alesese ou u n p ro fit frum os. P e de altă p arte, nu era doar o sim plă negustoreasă de m obile şi evit.i .să se încurce cu piese heteroclite. Nu p ăstra în de­ pozit cieoît un num ăr mic de lu cru ri şi to ate alese cu gnijă. N u cum păra ceva decît după o m atu ră g,indire şi in tr-u n scop precis. S ig u ran ţa gustului său i'onstituiia cel m ai bun capital al ei. Tocmai acel fler deosebit pe care-1 avea de a presim ţi u tilizarea unei opere de a rtă o determ inase să achiziţioneze m in iatu ra lui Hol­ bein pe care socotea s-o vîndă faim oasei galerii B randt d in N ew -Y ork. Cînd vechea pendulă de lac sună ora p atru , M adden in tră în birou. C atherine îi ieşi în ain te şi-i întinse m ina. D upă în tîln irea lor la Nancy, ea m ai reflectase şi ascultîn d de loialitatea sa înnăscută, se hotărîse să treacă peste părerile preconcepute cu priv ire la M adden şi să-i acorde totuşi o şansă. — Cum se m ai sim te N ancy ? întrebă ea. 22

— Nu p raa bine, răspunse el. T rebuie să stea în p at fiindcă n u -i scade febra. D ar a ţin u t totuşi ca m ăcar eu să vin. O atherine făcu un sem n că era la curent. — M-^a în ştiin ţat p rin telefon. R egret că te-am făcut să aştepţi. — N^are im portanţă, dom nişoară Lorim er. Am aştep­ tat-o a tît pe N ancy la te a tru încît m -ara obişnuit. P e n tru m ine e o mai'e schim bare să am tim p şi să nu-m i cal­ culez secundele. P ariez că pîhă la urm ă o să-m i facă chiar plăcere. în tim p ce C atherine îşi punea m ănuşile, el privi în­ delung biroul, cu o privire calm a în care se citea curio­ zitatea unui ounoscător. — F oarte frum os. D ă-m i voie să-ţi spun că toate aaeste lu cru ri îmi plac enorm şi m ai ales acest m inunat covor. — Da, zise Gatlierine. Apoi, pe u n ton prevenitor, ea adăugă : — E un p er­ san din secolul al X V III-lea. Cel care l-a făcut se pare că a lu cra t zece ard la el. Iar to ate aceste nuanţe sîn t vechi culori vegetale... — Fireşte, com pletă el, e un K irm an din Laver, nu-i aşa ? O atherine il privi p u ţin m irată. Iţi trebuia o adevărată com petenţă ca să recunoşti n u num ai provincia, dar şi locul de baştină al covorului care fuse.se adus chiar din Laver. — Te pricepi la antichităţi ? îl întrebă ea curioasă. El răspunse cu m ultă seriozitate. — Nu, oîtuşi de puţin, sau nu aşa cum crezi dum ­ neata. D ar m ă interesează şi încerc să m ă instruiesc şi eu puţin. Am c itit m ulte Lucruri iar în E uropa am colin­ dat p rin m ulte muzee. Am văzut că există, dom enii de care civilizaţia noiastră am ericană h a b a r n-are, cum sîn t de pildă, covoarele p ersane şi vechile m obile italiene. Da, şi fireşte, dacă n u te deranjează, salata franţuzească. El izbucni în rîs. — în ceea ce priveşte prepararea salatei franţuzeşti, să ştii că sîn t u n m are specialist...

23

— Ca să vezi... zise Catherine. Sim ţea cum îşi p ierde tot m ai m u lt cum pătul în faţa aspectelor neprevăzute ale acelei p ersonahtăţi a cărei originalitate nu p u tea să n-o recunoască. G înduri din ce în ce m ai contradiatorii îi treceau p rin m inte şi în tim p ce cobora scara se sim ţi n ăpădită de o senzaţie de am ă­ răciune care n u era totuşi lipsită de haz. în strad ă îi aştepta o m aşină albastră de două locuri. — Sper, zise el repede, că m aşina asta îţi convine. N ancy m i-a spus că ai re n u n ţa t la m aşina dum itale aşa că ara adus-o pe asta. — E a dum itale ? — O, nu, răspunse el surprins. Am încliiriat-o. — Nu s-iar spune că e prea luxoasă... m u rm u ră ea pe u n ton ironic. D ar chiar în clipa în oare rostise aceste vorbe le şi regretă ; el însă n u reacţionă prefăcîndu-se că n u le auzise. M aşina m ergea frum os iar cel ce-o conducea cunoştea bine drum ul. S tră b ă tu parcul St. Jam es, apoi continuă să m eargă pe cheiul Tam isei pe ale cărui unde soarele (■(■ apunea răspîndea o plăcută oaaţă aurie. M adden se apb'că uşor "m faţă şi cu pălăria m ototolită în tre genunchi, cnntcm plă cu m ultă aUmţie pcăsajul ce defita p rin faţa (irliiilor sai. Ml SC parc deosebit de atrăgător, spuse el în sfîr■şil. Acc.st. s[>entacol e a tît de diferit de cel 'din Glevefend jiK'ît sîn t fa.soinat. — E xistă m ulte lu cru ri care te fascinează, dom nule M adden. El ezită să răspundă. — Sigur. Văd că ţi-am făc u t im presia u nui necioplit, dar ce vrei... V rem e de cincisprezece ani am m uncit a tîta îneît abia m i-am p u tu t trage sufletul. D upă m oartea ta ­ tălui meu, în perioada războiului, am tre c u t prin tr-o epocă foarte gnea. Apoi am început să u rc p a n ta şi a tre ­ b u it să m ă agăţ zdravăn de ea ca să n u cad. D um neata, dom nişoară Lorim er, n u -ţi poţi im agina situaţia unui b ăr­ b at pe care m unca îl ia de gît, oare nu are vrem e să ad­

24

m ire un apus de soare şi care nu are niciodată tim p — dacă pot spune asta — să cunoască o tîn ă ră ca N ancy. O sclipire de sim patie trecu p rin ochii O atherinei, d a r revenindu-şi adăugă im ediat. — Sper că nu viei fi dezam ăgit de ceea ce vei vedea în tim pul acestui w eek-end. — îm i place să fac noi cunoştinţe. Şi apoi e vorbia de rudele lui N ancy şi ale dum itale. Rosti aceste ultim e cuvinte pe u n ton de deplină b u n ădispoziţie. C atherine dim potrivă, schiţă u n surîs încurcat. ■ —· Eu oricum , m ă văd obligată să te previn. Poate că ne vei găsi prea sim ple, pe m am a şi pe m ine. D ar aparţinem clasei m ijlocii, dom nule M adden şi sîntem desourajant de m ici burgheze. Nu te lăsa indus în eroare de luxul din biroul m eu. Ara adesea relaţii de afaceri cu m ai m arii acestei lum i, dar n u m i-e jen ă să sp u n că m i-am început cariera ca dactilografă, cu cincisprezece şilingi pe săptăm înâ. îm i luam m încarea de prînz cu mine, în tr-o pungă de hîrtie. Şi te rog să m ă crezi că nu m-ede. C om erţul său se lărgi în mod pro ­ gresiv. Cu m u ltă prudenţă, m oepu să cum pere m icile fa­ brici de clei din regiune ca şi brevetele lor, şi închise

26

atelierele саге lu crau după m etode d e p ă ş ite ; apoi îşi con­ centra în treag a activitate la Cleveland. C apitalul i se du­ blă, se triplă, se cvadruplă, se m ultiplică şi pm ă la urm ă ajunse la m ilioane. M adden era m u lt m ai bogat decît îşi închipuise vreodată în visurile sale din tinereţe. La drept vorbind, îi păsa prea p u ţin de bani, în afară de faptul cînd era vorba s-o răsfeţe pe b ă trîn a sa m am ă pe care o iubea cu tandreţe. în 1929 îi cum părase în V erm ont — căci ea era foarte a taşată de ţin u tu l său natal ■— o mică şi confortabilă vilă în stil colonial. P reşed in te ai „Fabricilor re u n ite de d e i“, M adden era una d in tre cele m ai cunoscute personalităţi din Cleve­ land. îşi păstrase însă ţin u ta sim plă şi se exprim a prin fraze scurte, eu o lin iştită m odestie. Avea acum treizeci şi cinci de ani şi m uncise ca im ocnaş. A tirg în d u -şi scopul pe care şi-l fixase, îşi spusese că venise m om entul să se m ai şi oprească puţin. In prim ăvara care trecuse, îşi încuiase deci biroul şi plecase în vacanţă in Europa. Toate acele im agini din tre c u t îi veniră în m inte în vrem e ce m ergea cu m aşina a lă tu ri de C atherine şi se sim ţea îm boldit de dorinţa de a i le îm părtăşi şi ei. D ar nu se putea h o tărî şi încă m ai şovăia cînd a ju n ­ seră în faţa lui ,,Beechwood“, cum îşi botezase doam na Lorim er, locuinţa. E ra aproape cinci după m asă şi faţada frum os îm podobită a casei, se şi afla învăluită în um ­ brele serii. M adden parcă m aşina, luă geanta şi pache­ tele O atherinei şi o urm ă pe tîn ă ra fem eie de-a lungul unei poteci oe ducea la poarta de in trare. D oam na Lori­ mer, aproape de şem ineu, se legăna nerăbdătoare, în ba­ lansoarul ei. — Cit de m u lt v -aţi lăsat aşteptaţi ! strigă ea en er­ vată fără să-i dea p rin cap să-i salute pe noii sosiţi. încă un m in u t şi ceaiul a r fi fost de nebăut. E ra o persoană scundă, de şapte25ed de ani, dolofană şi cu picioare scurte, ai cărei ochi clipeau fără încetare întocm ai ca cei ai păsărilor şi care clătina din cap în tr-u n mod agresiv. E ra îm brăcată în tr-o rochie de m ătase nea­ gră, căci n u părăsise doliul de la m oartea soţului ei, su r­ venită cu nouă ani în urm ă. P este p ărul în care ai fi

27

cău tat zadarnic unele fire cărunte, p u rta o bonetă alb ă de d a n te lă ; şi acea bonetă îm preună ou vîrsta şi c u felul ei de a fi — şi m ai ales cu fălcile lăsate — îi con­ fereau o curioasă asem ănare ou b ă trîn a regină Victoria» asem ănare de oare era p erfect conştientă şi de care, în. fo ru l ei interior, era foarte m îndră. P e m om ent, e adevărat, n u avea nim ic din tr-o „gra­ ţioasă m aje sta te “, ci p ă re a dim potrivă, anim ată de in­ te n ţii v ăd it belicoase. F ără să-i pese p rea m u lt de M ad­ den pe care-1 gratifică, în trecere, doar ou o înclinare dirs cap, o supuse pe fiica sa unui bom bardam ent de în tre ­ b ări priv ito are la m icile cu m p ărătu ri pe oare o ru g ase să i le facă şi la cum se sim ţea Nancy. Apoi după ce Ca­ th erin e îi satisfăcu în sfîrşit, curiozitatea, se ridică şi» fo arte dreaptă, trecu în sufragerie. Masa, era plină ou gu stări n eprevăzute şi din belşug. Nu era nici m asă de dim ineaţă, nici gustare, nici m asă de prînz ei o bizară com binaţie din to ate trei. Existau p îin e aibă şi neagră, p ră jită şi tartin e, două feluri de p ră jitu ri, felii de brînză g arnisite cu ţelină şi nişte biscuiţi pe u n platou de argint. în centru, sub lam pă, u n pudding cu frişcă se învecina cu o com potieră ou p ru n e fierte, Peggy, m icuţa servantă, aduse apoi u n im pozant pateu de p e şte din care ieşeau aburi iar pe o ta v ă m are ap ăru în s fîrşit u n ceainic im punător. B.ătrina doam nă tu rn ă ceaiul şi servi pateul. îşi p u se cea m ai bună bucată, o ,g ustă, clătină din cap cu u n a e r critic apoi, p rin tr-o uşoară grim asă dădu de înţeles că era pe gustul ei. Abia atunci îşi făcu tim p să-l privească pe M adden. Deşi tardiv, exam enul se vădi a fi foarte se­ ver. Iar concluzia a fost şi m)ai severă. — Deci dum neata vrei s-o iei pe N ancy ? P o t să -ţi spun doar a tît tinere, că nuca va fi greu de spart. — N ancy şi cu mine, răspunse el pe un ton calm , vom fi totdeauna de acord u n u l cu celălalt, doam nă L orim er. — Poate, declară cu tru fie b ă trîn a doamnă. D ar îţi v a trebui tim p şi tru d ă oa să ajungi aici. Ia r dacă n u vei reuşi, apoi tinere, D om nul să te aibă în pază !

28

A cesta a fost deb u tu l unei serii de rem arci, de in tre b ări, de chestiuni, de proverbe şi de citate din Biblie pe ■oare b ă trîn a doam nă, i le--a a ru n cat în capul lui M adden. Datoriită rigorii eu to tu l p u rita n e oare ţinea de educaţia s a şi d atorită unui egoism profund înrădăcinat, doam na L orim er era o persoană de tem ut. D ar stim ulată de m ai m u lte ceşti de ceai ta re şi de m ulte consideraţii m orale, p ă re a — în seara aceea — să fie în tr-o form ă ce te călca p e nervi. O atherine îşi cunoştea m am a şi se obişnuise să-i su ­ p o rte hachiţele. Înghiţind ou greu cum plitul pateu de peşte pe oare nu-1 putea suferi din cea m ai fragedă co­ pilărie, îl privi pe M adden şi-i adm iră felul în care ştia să în fru n te focurile încrucişate ale m am ei sale. F ără să vrea, îi adm iră şi sp iritu l şi p u terea lui de abţinere. F i­ reşte că juca te a tru fiindcă d atorită întorsăturii im posi­ bile pe oare o luase discuţia, probabil că se sim ţea ca un peşte eşuat pe nisipul unei plaje. Totuşi asculta cu in ­ te re s ceea ce se spunea şi m înca cu poftă. încet, încet, a ju n g în d la prune, C atherine descoperi că M adden, fie că se străduise sau nu, dar era pe oale de a-i cuceri m am a. R eîntorcîndu^se în salon — unde ardea un foc p lăcu t ce-şi proiecta lum ina pe pielea de urs întins în fa ţa şem ineului, pe m obilele stil Victoria, pe obiectele de porţelan şi pe bibelourile care decorau m ăsuţa — dom ­ n işo ara L orim er sooase un o fta t de uşurare. — Ia loc pe scaunul ăsta, dom nule M adden, zise dioamna Lorim er. Vei vedea că e foarte confortabil. A a p a rţin u t scum pului m eu soţ şi nu îngădui oricui să stea p e el. Ved putea urm ări jiocul nostru de cărţi al G atherin e i şi a l m eu. Jocul de cărţi în doi la care se gîndea ea şi care cons­ titu ia o su rprinzătoare in fracţiune la principiile .sale p u ­ ritan e, era — îm preună cu radioul după oare era înne­ bu n ită —■ prinoipala sa pasiune. în fiecare w eek-en d o obliga fără m ilă pe O atherine să-i slujească de partener. M adden ii aruncă o priv ire în treb ăto are O atherinei şi văzîndu-i chipul, spuse pe u n ton ru g ăto r : — Fiica dum neavoastră pare p uţin cam obosită. Ce-aţi spune de o partid ă cu m ine ?

29

— Ei, Doam ne ! C atherine e întotdeauna obosită cînd treb u ie să facă o plăcere b ătrin ei sale m am e ! — Ei nu ! Eu sîn t cel oare sim t dorinţa să joc, replică Gladden, şi fiţi convinsă că n u s în t u n p a rte n er de neglijat. — A devărat ? strigă doam na L orim er pregătindu-se de luptă. Nu eşti un adversar de neglijat ? F oarte bine. Л т т vedea. Doam na Lorim er se uită la pendulă. — A vem la dis­ poziţie o ju m ătate de oră. La opt e o em isiune frum oasă. Perla neagră. T rebuie s-o ascultăm . Se aşezară aproape de foc, în faţa mesei acoperită cu o învelitoare verde, în vrem e ce C atherine, fericită că scăpase de corvoadă, se instalase pe divan şi u n n ă re a jo­ cul cu o atenţie crescîndă. Ş tia d intr-o lungă experienţă, că dacă M adden nu ceda pe to ată linia, a r fi u rm a t dis­ cuţii şi dispute. D oam na Ix)rim er porni tare. Avea m ină bună şi trăgea cărţi bune. D ar nu după m ult, M adden preluă conducerea jocului. Aşa cum prevăzute C atherine, m am a sa începu să trişeze. B ă trîn a doam nă avea u n obi­ cei u rît : nu putea sup o rta să piardă. Orice s-a r fi întîm plat, treb u ia să cîştige cu orice preţ. D acă-şi făcea sau nu problem e de conştiinţă, nu avea nici o im portanţă. Decît să suporte ruşinea înfrîngerii, b ă trîn a doam nă se resem na să-şi înşele aproapele şi asta fără nici un m e­ najam ent. Sigur că M adden băgă im ediat de seamă. C atherine, ai cărei ochi răm ăseseră fixaţi asupra jucătorilor, se aş­ tep ta s-o vadă pe vinovată, dem ascată. Dacă protesta, a r fi u rm at o scenă ; dacă M adden nu spunea nimic, ar fi însem nat că era com plet lipsit de energie. D ar M adden adoptă o altă tactică. Cu chipul cel m ai serios din lum e, începu s-o aju te pe b ătrîn a doam nă să trişeze în conti­ nuare, la început discret, apoi cu din ce în ce m ai m ultă ostentaţie. în locul cărţii proaste la oare avea dreptul, îi pasa una bună şi se încăpăţâna să nu profite de propriile sale şanse. îi făcea astfel, din ce în ce m ai vizibil, pro­ p riu l ei joc. La început, doamira L orim er pufni în rîs cu un aer de deplină m ulţum ire şi acceptă cadourile pe care i le

30

fă o e a ; apoi, încet, în ret, expresia i se schim bă. îi aru n că 11ПЯ sau două priv iri încrezătoare şi în sfîrşit, după o se­ rie de lovituri fericite, se opri, şovăi şi se înroşi. — De ce m ă priveşti astfel ? în treb ă ea mîni'oasă. — Vă adm ir, doam nă Lorim er, spuse M adden grav. Am colindat întreaga lum e şi n-am în tîln it încă un ju ­ cător care să vă poată ţine piept. — Ce spui ? strigă ea. — Zău, scum pă doamnă. G lasul său căpătase acele inflexiuni m olatice care sînt proprii oam enilor din sudul S tatelor-U nite. — La jocul de cărţi sînteţi cea m ai m are cam pioană de care m -am lovit... B ătrîn a doam nă răsuflă adînc. Ochii săi ca doi nas­ tu ri p ă ru ră că-i ies din cap şi se p regăti să-şi fulgere in ­ terlocutorul. D ar brusc începu să rîdă. R îdea din toată inim a şi aruncîndu-şi cărţile, vărsă vasul cu m igdale p ralinate. C atherine n-o văzuse niciodată în viaţa ei, rîzînd astfel. — Ah, D um nezeule ! Ah, D um nezeule ! strigă ea în sfîrşit trăg în d u -şi răsuflarea. Cît e de caraghios ! Eu, cam ­ pioană ! Ai auzit, C atherine ? E de n e c re z u t! — Nu, în tr-ad ev ăr scum pă doam nă, vă asigur că... N eizbutind să se aşeze ca lum ea, se legăna cu scau­ nul, făcîndu-i sem n cu m îna să tacă, în tim p ce lacrim ile de ila rita te îi curgeau de-a lungul obrazului. — O preşte-te, strigă ea. Ai să m ă faci să-m i dau du­ hul, tin ere ! Nu zău, că prea e comic... Cam pioană la cărţi ! Şi am triş a t to t tim pul ! Niciodată acea căm ăruţă plicticoasă nu răsunase de atîtea hohote de rîs. In sfîrşit, b ă trîn a doam nă îşi regăsi dem nitatea. — Cerule, strigă ea, ştergîndu-şi lacrim ile, am u ita t de em isiunea de la radio ! Cu o grabă de care n-ai fi crezut-o în stare, se nă­ pusti spre a p a ra tu l de radio şi-i dădu drum ul. Piesa în­ cepuse. Vorbea o tînăi’ă. M adden o privi fix pe C atherine şi văzu că şi ea îl privea. Ochii bătrîn ei doam ne se des­ 31

chiseră larg şi rătăciră de la um il la celălalt. T inăra con­ tin u a să vorbească. — Cu n ep u tin ţă ! zise M adden. Nu, n u e ra posibil. N ancy se afla în pat, cu febră, nu le spusese nim ic. N ancy era bolnavă şi n u se putea da jos din pat. — Ce se întîm plă ? strigă b ă trîn a doam nă în culm ea zăpăcelii. — T rebuie să fie o greşeală, zise C atherine perplexă şi consternată. D ar nu era nici o greşeală. Vocea pe care o auzeau p rin spaţiu, lim pede şi precisă, era în tr-a d e v ă r vocea iui Nancy.

Capitolul III N ancy a sta t culcată toată ziua. O durea capul şi îşi sim ţea m em brele grele. D ar n u -i plăcea să stea în p at şi se sim ţea din ce în ce m ai agitată. Nu din pricină că şi-ar fi făcut prea m ulte griji în legătură cu Noapte cu lună în Arcadia... A profundarea acestei piese e ra foarte avansată şi în tim pul w eek-endului n u fusese prevăzută nici o repetiţie ; dar această în ­ to rsă tu ră neprevăzută care-i dăduse peste cap m inuţioasa ordonare a tinerei sale existenţe, o făcea să se sim tă prost. Cînd ceva nu m ergea aşa cum dorea, i se întîm plă să aibă unele accese de egoism care o făceau in su p o rta­ bilă. Deşi C atherine îşi dădea seam a de acest lucru, o răsfă ţa totuşi cu m ultă dragoste. P e n tru a-şi scuza n e­ poata, îşi spunea m ereu că e încă un copil. Şi astfel Nancy ajim sese să creadă că i se cuvenea totul. 32

în ziua aceea de pildă, C atherine n -a r fi adm is să_ i se reproşeze tinerei fete că era lipsită de docilitate. îşi luase toate m edioam entele din p a tru în p a tru ore şi băuse, fără să protesteze, ceaiurile pe oare m enajera, doam na B axter, i le aducea aburind. D im ineaţa, se aşezase între perne ca să scrie cîteva scrisori ce-şi aşteptau rîn d u l de m ultă vrem e. A ceastă în d ato rire odată îndeplinită, pe­ trecuse o oră plăcută gîndindu-se la M adden. Apoi luase o carte pe oare se străduise s-o citească. Se putea p resu ­ pune că o bolnavă a tît de capricioasă îşi găsise refugiul în tr-u n rom an poliţist sau în tr-o m ică poveste de d ra­ goste. D ar volum ul pe care şi-l alesese făcea p arte dintr-o cu totul altă categorie. Era Teatru de Shakespeare. B iblioteca bine garnisită, conţinea dealtfel aproape în exclusivitate, lu crări de te a tru şi m ai ales aparţinând cla­ sicilor ; M oliere, Ibsen, Sheridan, Shaw, toţi îşi aveau acolo locul lor. P rin tre aceste cărţi, figurau de asem enea biografiile unor actori celebri. O bibliotecă surp rinzătoare p e n tru o tîn ără a rtistă a p a re n t frivolă. Te m ai m ira de asem enea şi felul cum era a ra n jată cam era lui Nancy. Nici u n fel de flecuşteţe pe care te-ai fi p u tu t aştepta să le vezi la o tîn ără. Nici dulap exotic în care să ascundă telefonul, nici păpuşi excentrice. Ca­ m era era austeră şi goală şi ordinea m inuţioasă ce dom­ nea acolo te făcea să te gîndeşti la o chilie de m ănăstire. P e comodă doar două fotografii : a lui M adden şi a Catherinei. P e peretele sim plu, alb, u n singur tablou m are şi frum os al Eleonorei EÎuse. Acel p o rtre t al uneia din­ tre cele m ai m ari actriţe ale tu tu ro r tim purilor, lăm urea m isterul acelei cam ere, şi m isterul cu m ult m ai m are al personalităţii lui Nancy. Căci fata era îndrăgostită de tea­ tru pînă în străfrm durile sufletului. Nu era vorba de un elan necugetat care le îm pinge de mullte ori pe femei, pe scenă, ci de o nevoie arzătoare şi profundă de a se exprimia creind im aginile frum oase şi pline de pasiune ale vieţii. De unde îi venise această nevoie era g reu de spus. Probabil că existase în stare latentă, la ta tă l ei oare era o fire expansivă. In orice caz, la ea se m anifestase încă din prim ii ani ai copilăriei. D ar spre m area ei m îhnire, n u -t putxjse da m rs. Num ai cîteva d intre cele m ai cd. 623

33

intim e prietene ale sale p u tu seră să-şi dea seam a de sin­ ceritatea am biţiei sale şi de dragostea ei p en tru tea tru , dar nici u n a nu crezuse vreo d ată că va ajunge să se im ­ pună. F iinţele cele m ai apropiate de inim a sa, C atherine, şi acum şi M adden, aveau m ai curm d tendinţa să surîdă cînd îi vedeau fervoarea. Nu puteau sau nu voiau s-o ia în serios. în tr-u n anum it fel, N ancy era singura vinovată de acest lucru. E ra în tr-a d e v ă r încă foarte tîn ă ră şi m ai păstrase toate şovăielile şi stîngăciile unei fete foarte tinere. S alturile firii sale care tră d a u o m are vioiciune şi o n a tu ră capricioasă, te făceau să te îndoieşti de cons­ ta n ţa aspiraţiilor sale. D ădea adesea dovadă de nechibzuinţă şi în societate folosea acel ton frivol şi liber care trece d rep t elegant. In concluzie, era deci o fiinţă m ai curînd complicată. R înd pe rîn d înflăcărată şi depriznată, sărea fără încetare de la o extrem ă la alta şi era foarte greu să prevezi ca­ lea pe care va apuca, ziua în care îşi va găsi în sfîrşit, echilibrul. Dacă această descriere a caracterului ei i-a r fi ajuns la urechi, a r fi făcut-o să protesteze vehem ent. In fond. era serioasă şi sensibilă şi nim eni nu s-a gîndit vreodată să se lăm urească în p riv in ţa ei. Iar în ziua aceea existau prea puţine şanse ca ea să-şi facă un exam en de conştiinţă. E ra prea prinsă de dragul ei S hakespeare şi în ciuda durerii de cap, se cufundase în studiul Regelui Lear. Se văzu m ai întîi în ro lu l lui Goneril, apoi în cel al lui Regan şi în sfîrşit, în rolul blîndei Cordelia. D upă ce-a term in a t de citit, a lăsat cartea să-i cadă. Se sim ţea rău. T im pul trecea şi, pe nesim ţite, se făcu seai'ă. M enajera plecase dar făgăduise să treacă pe la nouă ca să vadă dacă to tu l m ergea bine. N ancy începu să viseze cu ochii deschişi şi cel m ai des îi venea în zninte chipul lui M adden. C om para ceasurile cenuşii pe care le-ar fi av u t de tră it cu viito ru l fericit care o aş­ tepta. D ar brusc, soneria telefonului îi în treru p se visele. Apucă receptorul şi recunoscu vocea lui Jo h n H arris îna­ inte ca el să se prezinte (Nancy avea darul de a recu­ noaşte vocile). H arris p ă ru fericit că a dat peste ea. — Naitcy, tu eşti ? strigă el cu un oftat de uşurare. Slavă Dom nului că te-azn găsit ! Da, sînt la radio şi mă

34

aflu la Eiare strîm toare. Ştii că dăm astă-seară Perla neagră... E o em isiune destul de im p o rtan tă care a re loc ]a opt seara. Or, m ă asculţi, N ancy ? Sylvia B urke m i-a făcut figura ! S-a îm bolnăvit. îţi dai seam a ? V edeta ! Şi peste p a tru ore începem ! T rebuie să m ă ajuţi, Nancy, tre b u ie să-i preiei rolul ! Fii drăguţă şi vino cît poţi de repede ! Mai putem încă vedea îm preună m anuscrisul. — D ar Jolm , protestă Nan.cy, n u ştiu dacă în tr-a d e v ă r pot veni. — Ţi-ai p ierd u t capul ? Nu pricepi ce înseam nă asta p e n tru tine ? S-o înlocuieşti pe Sylvia B urke ? Cu cîteva m ilioane de auditori care te vor auzi ? P erplexă, N ancy îşi trecu m ina peste tîm plele fier­ binţi. H arris avea dreptate. Sylvia B urke era probabil actriţa cea m ai celebră în acel m om ent. Deci i se ivise o ocazie unică de a păşi înainte, de a se face cunoscută de nerium .ăraţii am atori care o vor asculta în acea seară. — Ce are Sylvia ? în treb ă ea încă perplexă. — Răcită, spuse H arris. Treizeci şi opt de grade. In ­ terdicţie absolută de a .se scula din p a t ! în orice altă îm p reju rare N ancy ar fi rîs. A pucînd term o m etru l pe care-1 avea la îndem înă, adăugă : — R ăm îi Ш1 m in u t la aparat. ■îşi puse term om etrul în gură. Şaizeci de secunde de aşteptare enervantă. Apoi îl privi. M ercurul urcase la treizeci şi nouă de grade. Inim a i se strînse. Im posibil să accepte ; ar fi fost o nebunie să iasă din casa. — Hei, ce se întîm plă ? întrebă H arris pe u n ton agas.:,t. Ai de gînd să m ă ţii la telefon to ată noaptea ? Ce-i cu tine, Nancy ? Am crezut întotdeauna că ai capul solid jnfipt pe um eri ! .sau n u vii ? Buzele iui N ancy .se întredeschiseră p e n tru a spune nu, cînd p rin tr-u n soi de inspiraţie p rivirea i se întoarse •spre p o rtre tu l lui Duse. M area a rtistă către care se în­ drepta to ată fervoarea ei, şi pe care şi-o luase ca modei, juca în ciuda nevralgiilor care o înnebuneau, num ai tjentriî a n u dezam ăgi publicul. Nancy sim ţi cum i se .strioTige gîtlejul. — Fireşte, John, sigur că vin ! S5

A vu im preeia că vorbise altcineva. — Nu prea m ă sim t în apele m ele, dar în tr-o ju m ătate de oră voi fi aooio ! C urm ă brusc orice efuziune de bucurie şi închise telefonul. Ceea oe făcea era o adevărată nebunie. Ieşind din casă în acea seară, îşi risca viaţa. C atherine s-ar fi su­ p ă ra t îngrozitor. Ia r Chris... N u-i spuse.se că se sim ţea prea ră u ca să -l poată însoţi la W im bledon ? O cuprinse spaim a, dar se stăpîni. Chris o iubea. N u-i va p ăstra ranchiună şi o va înţelege. A dunîndu-şi to ată energia, se sculă din pat. T rem u ra din to t corpul şi trebui să facă u n m are efort ca să se îm brace. îşi alese veşm intele cele m ai călduroase pe oare le avea, îşi puse m antoul de blană şi îşi înnodă încă un fu la r în ju ru l gîtului. Apoi tra se o duşcă zdravănă din sticluţa cu doctorie şi telefonă după u n taxi. A runcînd o u ltim ă p riv ire în oglindă, clătină încet din cap, făcu o m u triţă m elodram atică şi stinse lum ina.

Capitolul IV P e n tru a p ăstra tradiţia, au to ru l a r fi tre b u it să introducă aici o soenă senzaţio­ n ală al cărei efect a r fi fost irezistibil. Spre m area spaim ă a m ilioanelor de asoultători, N ancy a r fi tre b u it să oadă fără oumoştinţă, în faţa miorofoniului şi să fie dusă la ea acasă pe un viscol cum plit în urm a căruia ar fi contractat o dublă pneum onie şi a r fi m u rit în acom paniam entul viorilor, în decurs de douăzeci şi p a tru d e ore. D ar în ciuda p u ţinului tim p de care dispunea p e n tru a-şi studia rolul şi în ciuda durerii de cap, N ancy ieşi 36

în mod strălucit, din toată afacerea. Intorcîndu-se acasă se gînidi la Beeohwood şi .se aşteptă la o grindină de re ­ proşuri. în tre tim p, M adden o pornise către ea. A doua zi dim ineaţă viaţa îşi relu ă cursul ei obişnuit. N ancy nu num ai că scăpă de tragioul destin pe care l-am evocat, ci dim potrivă, sa sim ţea m ult m ai bine. T em pera­ tu ra îi era din nou norm ală şi luni fu în stare să-şi reia rep etiţiile cu N oapte cu lună în Arcadia. în tre tim p C atherine se întorsese şi ea la treb u rile ei. A şezată la birou, cu capul în m îini, contem pla cu u n aer sobru m in iatu ra lui H olbein care se odihnea în cutia ei de catifea verde. D om nul Sugden, u n u l d intre directorii galeriei V ernon, ţinuse să i-o aducă el însuşi. P riv irea O atherinei to to d ată scrutătoare şi gravă, stă ru i îndelung asupra m icului p o rtret. E ra o capodoperă de gingăşie din care em ana o im ­ presie de subtilă m elancolie. Lucie de Q uercy stătea în picioare Ungă o m asă cu două tăblii, dintre care una, cea de deasupra, era acoperită cu o bucată de b ro cart roşu, iar pe cea de dedesubt se aflau o m andolină şi cîteva cărţi. Lucie era îm brăcată în tr-o rochie de u n cafeniu încids, îm podobită cu herm iiiă : în m îna aşezată negli­ je n t pe bucata de brocart, ţinea un buchet de garoafe. T înăra era foarte frum oasă, o frum useţe palidă, plăpîndă şi gînditoare, din care se degaja u n farm ec straniu, aproape enigm atic. Ochii m ai ales, de un cafeniu închis, exprim au o in finită p u tere de înţelegere. P ă rea u s-o fixeze p e O atherine cu insistenţa unei persoane vii. în p rivirea tin erei exista ceva a tît de intim şi de elocvent încît O atherine avu im presia că citeşte în ea dorinţa unei confidenţe care, de secole, îi era special destinată şi care o tîra în tr-u n tre c u t îndepărtat. F ă ră să vrea, se trezi gata să răspundă priv irii Luciei de Q uercy ca şi cum s-a r fi lăsat dom inată de influenţa acelei fem ei a tît de m isterios de frum oasă. în visarea ei. C atherine cunoştea bine povestea acelei doam ne cu garoafe strîn s legată de m in iatu ră şi bazată pe idate isto­ rice. T înăra franţuzoaică venise în Anglia, la C urtea lui H enric al V lII-lea, îm preună cu ta tă l ei, contele de 37

Quercy, p e n tru a se iniţia în viaţa m ondenă, d ar mai ales p e n tru a-1 ruga pe H olbein să-i facă p o rtretu l. D upă num eroase şi grave necazuri băneşti, a rtistu l părăsise de pu ţin ă vrem e E lveţia şi se stabilise la Londra. La Paris, Lucie îşi lăsase logodnicul, pe P ierre de Noailles. O lega de el nu u n sentim ent superficial, ci o dragoste înflăcărată, sinceră şi pură. P o rtre tu l a fost ex ecu tat (astăzi se află la G aleria regală din Haga), dar Lucie l-a ru g at pe m aestru să-i facă o copie în m iniatură, p e n tru logodnicul ei. H olbein a acceptat şi m iniatura a fost m u lt m ai reu şită decît tabloul. în prim ăvara acelu­ iaşi an Lucie a venit cu ea la Paris. dar. la sosirea ei, a afla t că — cu două zile m ai în ain te — de Noailles fusese ucis în duel. M iniatura i-a răm as, tragică m ărtu rie a du­ re rii sale de nevindecat. Nu s-a m ai m ărita t niciodată. Cu inim a zdrobită, şi-a în d u ra t soarta. Consacrindu-se operelor de binefacere, a m u rit în tr-o m ănăstire, la vîrsta de treizeci şi şapte de ani. Un zgomot la uşă o readuse pe C atherine la realitate. Mai răm ase o clipă nem işcată. Apoi cu o voce uşor n e ­ răbdătoare spuse : —■ In tră ! Era dom.nul W alters, îm putern icitu l ei cu afaceri. Se opri aproape de m asă cu un pachet lung, cafeniu, în m ină, şi priv i a te n t m iniatura, peste u m ărul O atherinei. — F oarte frum oasă, dom nişoară Lorim er, spuse el pe u n ton scăzut şi respectuos. E ra u n dom n bătrîn, ou fig u ră p atern ă şi foarte în g ri­ jit. Ou g ulerul său în alt şi scrobit şi cu o înfăţişare cvasisacerdotală, te făcea să te gîndeşti la u n dem nitar ecle­ ziastic. E ra de m ultă vrem e în slujba C atherinei şi ea îi cunoştea to ate m icile lui slăbiciuni : slăbiciunea exce­ sivă p e n tru ceaiul foarte ta re şi devoţiunea sa p e n tru a rta gotică. E ra a tît de im p ertu rb ab il an co rat în obiceiurile sale incit rep rezen ta el singur, o adevărată in stitu ţie ; dragostea sa p e n tru profesia de anticar, se n ti­ m entul care-1 punea într-Uin conflict p e rp etu u ou negusto­ rii a căror b ru ta lita te îl exaspera, erau realm ente în d u ­ ioşătoare. Se întîm pla adesea ca, tachinîndu-1, C atherine să-l îmboldească, strigîndu-i din capul scării : ,,Repede, 38

repede, dom nule W alters !“, dar in realitate îl stim a foarte m ult. — O adevărată capodoperă, continuă dom nul W alters cu adm iraţie. E rem arcabil fap tu l că toate aceste am ă­ n u n ta nu căşună în nici un fel asupra ansam blului. — R em arcabil într-iadevăr, zise C atherine cu o scurtă aprobare ca şi oum ar fi făcut u n efort să vorbească. — Şi a tît de caracteristic acelui sărm an Holbein. P oate că o să vi se p ară caraghios că spun ,,săn n an “. Dai’ mă gîndesc întotdeauna, ou m ultă com pătim ire, la cum plita boală care l-a răpus. E ra în virată doar de patruzeci şi şase de ani. Treou.se p rin tr-o perioadă foarte proa.stă la Băle şi pe deasupra îşi m ai pierduse şi toţi banii. T otuşi tre b u ie să fi sim ţit o m are bucurie pictînd această m iniatură. Ce fem eie înoîntătoare ! Ştiţi, dom ni­ şoară Lorim er —■ vă rog să-m i iertaţi această observa­ ţie — că vă seam ănă ? — G lum eşti ! —· Vă seam ănă, dom nişoară Lorim er. A sem ănarea e chiar izbitoare. Ochii din tablou sînt exact cu ochii dum neavoastră. Făcu o pauză. —■ P resu p u n că ştiţi po­ vestea eroinei... — B ineînţeles, replică rece. C atherine. Orice negusror de antichităţi o cunoaşte şi nici noi n u facem excepţie. S ărm ana fiinţă ! W alters p ăru surprins de tonul acestui răspuns. ■ —■ Sigur, sigur, dom nişoară Lorim er, dar m i-am spus în sinea m ea că această poveste ar putea să vă intereseze. C atherine se întoarse spre el cu u n surîs silit. — Ceea ce m -ar interesa m u lt m ai m ult, a r îi să vînd m iniatura asta. Avem nevoie de bani, dom nule W alters ; ştii doar. în ce situaţie ne aflăm cu lady A nsen ? W aiters ezită. — Lady A nsen a telefonat de dim ineaţă... Vocea sa căpătă o intonaţie îngrijorată. — A h o tărît să nu m ai facă resta u ra ţia pe care o preconiza. —■Cum ? strigă C atherine pe u n ton contrariat V ineri zie anunţase că vrea să înceapă lucrul !

39

— ştiu, dom nişoară Lorim er, zise W alters plecîndu-şi capul. D ar şi-a schim bat părerea. Spune că tim p u rile sîn t p rea grele... — G rele ! rep etă C atherine cu am ărăciune. Se abţinu. I se întîm pia uneori să se lase p rad ă n e r­ vilor, d ar la ce bun ? — R egret m ult, răspunse W alters. Am făcu t to tu l p e n tru a încerca s-o conving. ■ — Ştiu, ştiu. Evident, nu e vina dum itale. Nu te tin de rău. Lady A nsen are dreptate. T im purile sînt în tr-a d e v ă r griele. P e n tru to ată lum ea şi p e n tru nod de asem enea, adăugă ea oftînd. Ochii i se fixară din nou pe m iniatură. — T rebuie să vindem acest Holbein în cele m ai bune condiţii şi repede. — Vă gîndiţi la dom nul B ran d t din N ew -Y ork, n u-i aşa ? — Da, la dom nul B randt. A r p u tea s-o iolo.sească p e n tru expoziţia lui, sînt sigură. Dacă n -a r fi plecat în A rgentina, a r fi cum părat im ediat m iniatura. Oricum, sîn t sigură că voi lua pe ca douăzeci de mii de lire, dom nule W alters. Şi va tre b u i să-m i dea aceşti bani ! — De acord, dom nişoară Lorim er. Vocea îi scăzu. — A ltădată aţi avut ocazia să faceţi afaceri bune ou el. A re un gust desăvîrşit şi o avere enorm ă. — A vere enorm ă ? D um nezeu ştie ! răspunse C athe­ rin e pe un ton abătut. — Veţi tra v e rsa oceanul, dom nişoară Lorim er ? — Da. Inform ează-te ce vapoare pleacă în A m erica la începutul lunii viitoare. C red că p rin 7, a r tre b u i să plece P in d a ric; e u n vapor solid. Şi m ai ales aş vrea o cabină ieftină. —· L ucrurile m erg ch iar a tît de prost, dom nişoară Lorim er ? Credeam... Sigur că sîn t la curent... D ar nu chiar pînă la acest punct. Tăcu apoi continuă ridicîndu-şi glasul în tr-u n mic crescendo dram atic ; — Dacă pot face ceva p en tru dum ­ neavoastră, dom nişoară Lorim er, sîn t gata să vă a ju t în orice fel...

40

C hipul C atherinei se lum ină. Surise, un surîs graţios şi sincer. —· A sta a r m ai lipsi, W alters ! B ătrîn u l slu jito r cu plete albe sacrificîndu-şi econom iile de o viaţă, p e n tru a-şi salva stăpîna de la f a lim e n t! Nu, încă n-am ajuns chiar pînă acolo ! A m ieşit întotdeauna din încu rcătu ră şi vom ieşi şi de d a ta asta. Şi lacum nu m ai sta aşa, înfipt, in faţa mea, privindu-m ă cu ochii ăştia rotunzi, ca un aprod care aşteap tă în dosul uşii. Hai, la treab ă ! — Sigur, dom nişoară Lorim er, se bîlbîi el, re tră gîndu-se. Pe prag îşi am inti de pachetul pe care-1 ţinea în m înă. -— Ah ! Apro>ape că uitasem ... Iată, dom nişoară Lori­ m er, ceva ce a fost adus p e n tru dum neavoastră. iSe întoarse, puse pachetul pe secreter şi ieşi dem n, pe vîrfu l picioarelor, închizînd uşa fără zgomot. Răm asă singură — căci niciodată n u lăsase să tra n s ­ p ară în faţa lui W alters g rav itatea situaţiei sale — C atherine îşi relu ă expresia îngrijorată. Cu u n gest obosit, luă pachetul. Se apucă să desfacă nodul căci niciodată nu se putuse h o tărî să taie cu b ru ta litate o sforicică şi mai ales u n a frumoiasă în tre i culori ca aceasta. Ii dădu, în sfîrşit, de capăt şi desfăcu pachetul. Ochii i se m ăriră şi tră d a ră o deosebită încîntare ; cutia e ra plină ochi cu nişte m agnifice garoafe. Înainte de a fi zărit cartea de vizită care le însoţea, ştia că florile e ra u d in p a rte a lui M adden, fiindcă îşi am intea să-i fi spus, atunci cînd m ergeau de-a lungul unei grădini pe dm m u l spre Beechwood, că florile ei preferate erau garoafele. Luă cartea de vizită : num ele n u era tip ă rit ci scris de m ină, cu o scriere în g rijită : „Chris M adden, Cleveland, Ohio“. Pe dos citi această frază scurtă : „Drept recunoştinţă p en tru w eek-en d -u l în treru p t şi p entru N ancy‘C N u-şi p u tu reţin e u n rîs am uzant la ideea că d rep tu ­ rile sale de pro p rietate asupra lui N ancy erau astfel re ­ cunoscute şi proclam ate. D ar oe bucurie să aibă doar p e n tru sine acele flori m inunate ! Trecuse o e tern itate de cînd nim eni nu se m ai gînidise să-i ofere flori şi cit era de drăguţ din partea lui de a-şi fi am intit de acele cu­ vinte ale ei rostite în trecere !

41

După ce puse buoiietud în-tr-uu vas ve«:;hi de W or­ cester a cărui culoare de un m aroniu m at şi a u rit sa potrivea periect cu nuanţa garoafelor, îşi spuse cii o mică notă de veselie interioară ; ,,Nu trebuie să-l las să-şi facă din asta un obicei..." U n p arfu m intens şi plăcu t um plu în curînd odaia. Alese un Ioc şi puse va'zia pe secreter. L iniştită, închise m iniatura în cutia ei, apoi se cufundă în lucrul său care n u avea nim ic plăcu t în sine. Luînd u n creion şi u n carnet, începu să socotească sum ele pe oare le datora. T rebuia să îm p ru m u te şase mii de line p e n tru a plăti m in iatu ra căci banii lichizi d e care dispunea se ridicau cu totul la p a tru mii de lire. D in fericire, Băncile ii făceau bucuroase credit şi dom nul F a rre r de la B.anoa S t.-Jam es îm pinsese com plezenţa pină la lim ita m axim a avansîndu-i cele şase mii de lire necesare, d atorită re p u ­ taţie i m agazinului său. Acei bani îi datora n u atic a c ti­ vului pe care-1 poseda, cit rep u taţiei sale personale. P în ă atunci to tu l fusese în ordine d ar angajam entele care o copleşeau la sfîrşitu i acelui an erau a tît de zdrobitoare încît nici nu m ai îndrăznea să se gindească la ele : cheltu­ ieli şi impozite, nişte im pozite vertiginoase, am ară am in­ tire a anilor cu vaci grase şi care ajungeau la două mii de lire. Apoi notele neplătite p e n tru m ateriale şi m ina de lu cru se ridicau şi ele la peste opt su te de lire. F ă ră a m ai in tra în am ănunte, trăsese linie şi adunase. V ărsărnintele pe care le avea de efectuat în ianuarie se ridicau cam Ia cinci m ii de lire. A ceastă datorie ineluctabilă şi am eninţătoare o determimase să se lanseze în a v e n tu ra disperată a cum părării m iniaturii. Ştia cit se poate de bine că era absolut obligată şă reuşească în acea tran zac­ ţie ou B randt. Abia după aceea va putea face faţă obli­ gaţiilor pe care le avea, să plătească îm p ru m u tu l la Bancă şi datorită beneficiului care-i m ai răm înea, să aştepte nişte vrem uri m ai bune. Oricum , trebuia cu orice preţ, să vîndă m iniatura. De în d ată ce luă această hotărîre, p u tu privi cu mai m u ltă seninătate lunga coloană de cifre. Apoi începu să-i scrie iui B reuget, rep rezen tan tu l ei la New -Y ork, p e n tru a-i an u n ţa sosirea şi p e n tru a-i spune să ia leg ătu ra cu 42

B randt. E ra о scrisoare im portantă pe care n-o bătu la m aşină ci o scrise de m ină cu acel scris prelung si clar care-i e ra propriu. Tocanai isprăvise scrisoarea cînd bătu cineva la uşă. E ra dom nişoara ÎMiiler, diactilografa. Pe chipui ei slab ap ă ru u n surîs je n a t şi pudic care-i dez­ vălui im ediat C atherinei id entitatea vizitatorului, ce urm a să-i fie anunţat. — D om nul U pton e afară, şopti dom nişoara M iller. Spune câ a av u t intiln ire cu dum neavoastră, dom nişoară Lorimier... — P resu p u n că p en tru a lua m asa îm preună. — Aşa cred, dom nişoară Lorim er. O atherine o priv i plină de curiozitate pe dom nişoara M iller care se înroşise toată. C harley U pton era un b ărb at p lin de farm ec, fără în d o ia lă ; dar el făcea o im presie p rofundă dom nişoarei M iller şi d iscreta exal­ tare, specific fem inină, pe care sosirea lui i-o provoca întotdeauna, isca de fiecare dată în C atherine, o nouă m irare. „Deci, îşi spuse ea cu .stupoare, iată că u n b ă r­ b at m ai poate încă însem na ceva în viaţa m ărginită şi seacă a bietei noiastre dom nişoare M iller.“ — F oarte bine, răspunse ea. Pofteşte-1 în ău n tru . După o clipă, C harley U pton in tră în birou. — Ştii, C harley, îi deolară C atherine înainte ca el să deschidă g u ra — se grăbise să vorbească ea prim a — ţi-o voi trim ite în tr-o zi pe dom nişoara M iller să ia m asa cu tine. De bucurie, s-ar p u tea să i se oprească inim a ; dar sînt convinsă că nu i se va părea că a p lătit prea scump acest lu cru ! Rîsul uşor a l lui C harley se arm oniza perfect cu gar­ denia pe care o p u rta la butonieră. — M orile D om nului m acină încet, replică el pe un ton degajat, dar fac treab ă bună. Crezi că astfel nu va m ai fi tris tă fata b ătrîn ă care este ? — Doamne, strigă C atherine, dar n u-i deloc bătrînă. E doar obosită de străd an ia pe care o depune în to t ce face, de frecventarea stupidului ei club fem inin, de abu­ zul de lapte şi de p răjitu ri, de goana după m etrou

43

şi de preocuparea p e n tru buiota ei cu apă fierbinte. Dacă n u şi-ar avea în fiecare săptăm înă doza ei de cinema, de C lark G abie şi de tine, C harley, s-a r stinge lent. E tipul clasic a l sărm anei dom nişoare funcţionare şi al fem eii care-şi cîştigă existenţa. Ţi-o spun eu, C harley şi crede-m ă că m ă pricep la astfel de lucruri. C harley continuă să rîdă. — Mi se pare că astăzi îm i cauţi ceartă. De obicei ai a tîte a lu cru ri de făcut încît nu izbutesc niciodată .să stau de vorbă cu tine. C atherine îl priv i cu gravitate. U n bărbat încă tânăr, cam pripit, dar generos, n u din cale-afară de inteligent, p u ţin cam prea spilcuit şi ferchezuit, dar lu a t uaia peste alta, deosebit de plăcut şi gentil. P rincipala sa calitate era de a n u trece niciodată d rep t ceea oe nu era şi de a nu încerca să se im pună. A vea patruzeci şi cinci de ani dar nu-i dădeai a tîta fiindcă în viaţă, nu pusese nici­ odată m îna pe nimic. T atăl său îşi începuse cariera într-u n m ic birou de avocatură din Birm ingham , se ridicase datorită diplomielor şi ru tin ei şi pînă la urm ă ajunsese coproprietarul unui mic ziar din provincie pe care-1 con­ dusese cinci ani la rînd. C oncentrîndu-şi întreaga am biţie asupra presei, îşi dezvoltase afacerile, îşi căutase sprijin financiar, cum părase acţiuni, apoi lichidase to tu l cu in ­ ten ţia de a-şi continua cariera la Londra. D in succes în succes, devenise unicul p ro p rie ta r al lui Sun d a y Searchlich, u n nem aipom enit ju rn a l de dum inecă, specializat în poveşti ou crim e şi divorţuri care apărea în cinci m ilioane şi ju m ă ta te de exem plare. La m oartea b ătrinului, dom nul C harley se trezi în fru n taa unei averi m ult prea m ari p e n tru ca să poată nădăjdui vreodată s-o cheltuiască ; noroc că din acest punct de vedere era destul de la locul lui. A vea un birou la direcţia ju rn alu lu i, pe u n d e trecea — ce e d rep t — destul de r a r ; în schim b era întotdeauna prim ul la ban­ chetul anual al ju rn a lu lu i şi la balul care urm a. In con­ cluzie, nu făcea practic nim ic. Totuşi se achita de rolul său în m odul cei m ai eleigant. Făcea p a rte d intr-o ju m ă­ ta te de duzină de cluburi, avea nen u m ăraţi prieteni,

44

m ergea călare, se ocupa p u ţin şi ou vînătoarea, ştia să aprecieze o m asă bună şi o anecdotă nostim ă, bătea pe u m ăr m ulţi com panioni veseli, veghea asupra form ei sale sportive, petrecea ore îndelungate la croitor, la lenjereasă şi la cizm ar, se ducea după-am iaza la baia de abur, îm p ru m u ta bani la to ată lum ea şi n u se lăsa niciodată tra s pe sfoară. P e scurt, era cu n ep u tin ţă să-i descoperi vreun cusur. Ou opt ani înainte o cunoscuse pe C atherine Lorim er la un h al de binefacere şi după cum m ărturisea, îşi p ier­ duse com plet capul. în săp tăm în a care u rm ă se oferi s-o ia de nevastă şi de atunci, la in te rv ale regulate, o punea în penibila situaţie de a-i refuza, de fiecare dată, m ina. In tre tim p se consola cu frum oase demoazele din corpul de balet d ar n u erau decît nişte aventuri trecăto are din care nu făcea dealtfel nici u n m ister, ceea ce pleda în favoarea sa. P rin tre aoele iu b iri fugare dragostea lui p e n tru C atherine se deschidea ca o floare de p re ţ în tr-o grădină m ai aurind vrednică de m ilă. în ataşam entul lui exista atîta fidelitate şi îndărătnicia lui de a ajunge totuşi într-o zi să-şi realizeze visul, tră d a o obstinaţie a tît de înduioşătoare, încît O atberine n -a r fi v ru t să-l rănească, îi arătase clar lui C harley că nu-1 iubeşte. L ansîndu-se în cariera pe care şi-o alesese, ren u n ţase la orice gînd de m ăritiş. în stră fu n d u rile conştiinţei sale dorm ita totuşi bănuiala că nezdruncinata constanţă a lui Charley, la care se adăuga soliditatea unei averi to t a tît de n e­ zdruncinată, va p u tea s-o determ ine în tr-u n m om ent de slăbiciune, să se a ru n c e în braţele lui p e n tru a căuta un refugiu îm potriva oboselilor şi a necazurilor pe care i le căşuna viaţa. G îndul că ea, C atherine Lorim er, care pen­ tru a scăpa de am ărăciunea sa, — se lafla în absurda si­ tu aţie de a ap arţin e u n u i b ărb at оагеЧ era inferior ca in­ teligenţă, i se p ărea u n coşmar. Nu izbutea să se elibereze în întregim e de neliniştea pe care i-o producea acest coşmar, m ai ales cînid C harley stă te a Ungă ea şi o ţinea de m ină. A tunci îl privea încru n tin d u -şi sprînoenele oa p e n tru a 4 sili să se retragă. Tot aşa îl privi şi în clipa aoeea. 45

— N u m i-ai explicat de ce m ă deranjezi la această oră neaştep tată în tim p ce lucrez, în treb ă ea. — D ar e exact ora p otrivită. Am venit .să te iau la masă. Ea avu u n gest energic de negare. — Sînt m u lt prea ocupată. — T u eşti întotdeauna ocupată, C atherine, dar tr e ­ buie să vii ! — Nu, n u voi veni. — E a da, ai să vii. Am re ţin u t o m asă la Arutas&ade. — A.scultă Charley, ţi-am spus totuşi că am de lucru. Cum vrei să m ă descurc onorabil în viaţă dacă tu m ă deranjezi astfel ? El începu să rîdă. — D ar n u e -vina m ea dacă tu eşti fem eia cea m ai celebră din W est-End... N um ele tă u e în toate ju rn alele de cînd cu m in iatu ra lui Holbein... •— Cred că n u vrei să-m i spui că şi Sunday Search­ light vorbeşte despre m ine ? — N u încă, dar va vorbi. D ar ca să revenim la pro ­ blem a noastră, să ştii că am com andat şi m încarea. — Ce-ai com andat ? —- Am început totuşi să-ţi cunosc gusturile : 23e,şte la g rătar, salată Florida, sufleu de brînză... Cum a r fi p u tu t re z is ta ? F ără să лтеа, c h ip u l'i se lum ină. •— M inunat ! strigă ea ridicîndu-se clintr-un salt, vin ! D ar să ştii că în tr-o oră trebuie să fiu înapoi, aşezată în faţa biroului ! înţelegi ? La două fix ! Şi să ştii că nu vin p e n tru tine, ci p e n tru peşte. C harley rise din nou şi-i înfăşu ră um erii în capa scurtă de blană. — M i-e de ajuns că vii... Şi în tim p ce coborau scara, adăugă : — în trecere, la desert trebuie să discut o problem ă cu tine. F iindcă iată. a v en it vrem ea ca să-ţi pun din nou aceeaşi întrebare...

46

CaBÎÎoliul V

Sîm bâtă, în ultim a zi a lui noiem brie, N ancy se duse cu toată tru p a la M anchester p e n tru a ju ca Noapte cu lună în Arcadia şi aşa cum se înţeleseseră M adden o însoţi. P rem iera ti-ebuia să aibă ioc luni la T eatrul Regal şi o p rem ieră a lui Chesham era întotdeauna u n m are evenim ent. La plecarea din gara St.-Pancrace, în ju ru l lui N ancy se înghesuiră o m ulţim e de prieteni. F ata se afla în tr-o stare sufletească excelentă. Cu b ra ţu l încărcat de flori, fusese fotografiată în centrul grupului de către rep o rterii care pe urm ă ii făcuseră favoarea de a o poza singură, alătu ri de însuşi Chesham. C atherine, care cunoştea slăbiciunea lui N ancy p e n tru publicitate, aranjase lucrurile dinainte, cu o agenţie. M adden — C haterine treb u i să recunoască ■ — se com­ p ortă in tr-u n mod desăvîrşit. D upă obicei, era tot tim pul alătu ri de Nancy, clar fără să fie vreodată inoportun. O înaonjura cu atenţii abile şi discrete. în ain te ca tre n u l să se urnească din loc, C atherine izbuti să schim be cu el d te v a fraze convenţionale şi să-i recom ande încă o dată să aibă grijă de nepoata sa. R eîntoreîndu-se acasă se sim ţi ceva mai sigură în p riv in ţa lui. M arţi dim ineaţă, răsfoi plină de curiozitate, ziarele. Aşa cum era de prevăzut, cele din L ondra nu spm ieau m are lucru ci se m ărgineau doar să facă elogiul piesei. Ju rn a le le din M anchester dim potrivă, dădeau inform aţii am ănunţite ; în general, tonul com entariilor era căldu­ ros. C atherine căzu astfel peste u n paragraf în care un critic lăuda jocul lui N ancy şi se sim ţi foarte m îndră. P în ă atunci asistase la toate reprezentaţiile în care apă­ ruse Nancy şi n u se îndoia de tale n tu l ei. T înăra avea m ultă înclinare către te a tru şi excela mai ales în roluri de tinere fem ei m oderne. Le in te rp re ta cu a rtă juvenijă, fără nici o exagerare, aducînd un farm ec acid, plin de adevăr şi de ironie. Nancy n u red a num ai caracterul per­ sonajelor sale, ci făcea din el o adevărată satiră. Şi deşi

47

era m îndră de N ancy şi înoîntată s-o vadă afirm m du-se, C atherine avea totuşi faţă de nepoata ei o rezervă plină de afecţiune. Nu p u tea lua în serios exploziile de e n tu ­ ziasm cînd N ancy vorbea despre profesia sa sau despre vocaţia ei teatrală. D ram a, îşi spunea în forul ei interior, este un dom eniu im.ens şi obscur. Şi Nancy, cu graţie, cu frivolitate şi cu acea sete de fericire înrădăcinată în ea, p ărea să trăiască în cu totul a ltă lume. Aceste lucruri n-o îm piedicau să se bucure de succesele nepoatei sale. Dorea ca piesa să facă săli pline la Londra, m ăcar cîtăva vre­ m e ; şi în tim pul ăsta, idila cu M adden îşi va urm a cursul norm al sau se va isprăvi repede. In următoiarele două zile a fo.st în întregim e acaparată de pregătirile plecării sale. Avea în m inte lu cru ri m ult m ai serioase decît acea piesă de teatru . N um ai că vineri i-a fost din nou adusă In m em orie şi încă în tr-u n fel cu to tu l neaşteptat. F ap tu l se p etrecu în cu rsu l după-am iezii. Se auzi telefonul şi vocea lui M adden îi răsună în ureche. Eşti încă la M anchester ? a fost prim a în tre b are a O atherinei. — Nu, răspunse el, m ă a flu la m ine la hotel. M -am întors ieri la L ondra p e n tru o afacere urgentă. M i-a p ă ru t rău, dar treb u ia n eap ărat să vin. — Cum m erge piesa ? — O, bine, foarte bine, replică el cam cu grabă. N ancy are u n suoaes de necontestat. A m să-ţi dau .amănunte p rin viu grai. D om nişoară Lorim er, nu ţi-a r face plăcere să vii şi să iei m asa cu m ine ? Ea se gîndi. E ra liberă, d a r nu voia să-i fie cu nim ic datoare lu i M adden. — Nu, răspunse ea, d um neata vei fi in v itatu l m eu ! — Oum doreşti. Vino, ia-m â şi condu-m ă în tr-u n loc liniştit. P oate într-^unul din acele resta u ra n te de pe F leetS tre e t despre care ,am au zit vorbindu-se atît... O oră m ai tîrziu, se aflau aşezaţi faţă în faţă la „Brînza de Cheshire‘S. în ju ru l lor dom nea o vie anim aţie. Madlden tre b u i să vorbească despre zilele petrecute la M anchester. O m ul se e x p rim a p lin de căldură. R epetiţia generală m ersese bine, sala e ra plină şi N ancy se făcuse 48

pe deplin rem arcată. Totuşi C atherine care-1 asculta fără să-l în tre ru p ă şi fără .să părăsească din ochi obrazul bron­ zat şi mobil, p u tu discerne în cuvintele sale, o uşoară reticenţă. Ceva nu se p otrivea ou vorbele pe care le rostea. — Vor să scurteze cîteva scene, încheie el, şi sfîrşitu l celui de al doilea act va fi şi el m odificat. S ig u r că aceste lu cru ri vor fi în av an taju l reprezentaţiilor oe urm ează să fie date la Londra. — Nu cum va apreciezi prea m ult această piesă ? — Nu, recunoscu el în mod cinstit. Sau cel p u ţin n-o găsesc destul de bună p e n tru Nancy. Cu toate că nu se îndoia de acest lucru şi deşi n u lăsa să tra n sp a ră nim ic din sentim entele sale, acesta era de fap t răspunsul pe care-1 dorea C atherine. Sim plitatea şi francheţea lui M adden o m işcară pe C atherine şi-i a lu n ­ gară şi ultim ele suspiciuni. începând din acea clipă, în ţe­ lese că-1 sim patiza şi că de acum încolo ii va face plăcere să-l vadă. — O iubeşti m ult pe Nancy, n u-i aşa ? în treb ă ea. — Da, dom nişoară L orim er şi aş vrea ca astăzi să discut ou dum neata tocm ai despre acest lucru. Tăcură. C atherine fărîm iţă o bucată de pîine. A’x»i zise : — P robabil că te-ai g îndit că-ţi va fi foarte greu să te înţelegi cu m ine. Poate că încă n -ai m credere în m ine ; d a r să ştii că ţin foarte m ult la Nancy. Ba e totul p e n ­ tr u mine. Ridică repede ochii spre el oa sp re a se scuza şi o uşoară roşeaţă îi coloră obrajii. -— R egret că poate îţi p a r sentim entală şi dem odată, dar încerc doar să -ţi ex­ plic atitu d in ea mea. Doresc cu înflăcărare ca N ancy să fie fericită şi ştiu bine că în ciuda oricărui cinism mo­ dern, unicul drum spre fericire p e n tru ea, e să-şi găsească u n b ă rb a t care să-i convină, u n b ă rb a t care s-o iubească în tr-a d e v ă r şi care s-o sm ulgă din această viaţă searbădă a teatru lu i, care să-i creeze u n adevărat cămin... D um ne­ zeule, da, acelaşi vechi cîntec... D ar fie că m oda lui a tre ­ cut sau nu, asta-i doresc eu lui N ancy ! 4 — cd. 623

49

■ — C rede-m ă, răspunse el profund serios, este exact ceea ce voiam să-ţi spun şi eu. S înt foarte fericit să cons­ ta t că în p riv in ţa acestui lucru, gîndeşti exact ca m ine. N ancy e o încîntătoare m ică actriţă, dar vai ! nu-m i place s-o văd înjosindu-se astfel în nişte piese stu p id e şi s-o a u d înşirând toate acele neghiobii. în ochii mei a.sta în­ seam nă pierdere de tim p. Dacă cel p u ţin ar putea iuca Shakespeare ! N u-i ăsta visul tu tu ro r tin erelo r actriţe ? Şi p e n tru a vorbi deschis, dacă m ă însor, aş prefera, chiar dacă n u sîn t u n Romeo, soţia m ea s-o joace pe Ju lie ta la m ine acasă... Acel lim baj care se potrivea a tît de bine cu sentim en­ tele ei, o făcu pe C atherine să rîdă. — A tunci ne-am înţeles. S întem prieteni, nu-i aşa ? Ia r dum neata vei fi p e n tru Naircy bărb atu l care-i trebuie. — E o m are bucurie p e n tru m ine, dom nişoară Lorinier. Şi p e n tru că sîntem pe cale de a încheia un pact de prietenie, aş vrea, dacă eşti de acord, să-ţi spun Ca­ therine. — Bineînţeles, Chris. D ar cu condiţia să n u mă iei d rep t u n dra,gon ! — Dacă tu eşti dragon, replică el vesel, eşti, în orice oaz, cel m ai ferm ecător d in tre toţi cei pe care i-am în tîln it vreodată. Izbucniră am îndoi în rîs şi ten siu n ea oare pm ă atunci paralizase relaţiile dintre ei, dispăru dintr-odată. U rm ă apoi o tăcere. M adden care probabil socoti că acea e x ­ plicaţie d intre ei asupra u n o r subiecte delicate," d urase destul, nu îircercă s-o mai reia. P riv i curios sala veche ai cărei pereţi patinaţi de secole p u rta u num eroasele sem ne ale acelui tre c u t îndepărtat. ■ — Am dorit întotdeauna să vin o dată aici, spuse el. Poate că această dorinţă ţi se p are foarte banală şi foarte am ericană ; dar asta e ! Şi îm i va face întotd eauna plă­ cere să-m i aduc am inte că am m încat la „B rim a de

Cheshire^. — B ucătăria de aici e foarte bună, zise ea. El începu să rîdă. — O, ştii foarte bine, dom nişoară Lorim er, pardon, C atherine... Stil foarte bine ce v reau să snun. In orice

50

caz, ta rta este excelentă. D ar ceea ce m ă frapează cel m ai m u lt e faptul că aici au v en it doctorul Johnson, Bos­ w ell şi G oldsm ith, că au sta t sub acelaşi vechi plafon cu grinzi, că au sporovăit şi a u scris aici. Nim ic n u s-a schim ­ bat. B ăieţandrii ou şorţuri dinainte se duc şi vin şi strigă com enzile p rin gem uleţul de la bucătărie, exact ca pe vrem ea diligenţelor. Da, probabil că-ţi p ar naiv, d ar nu m ă pot abţine ; îmi plac to a te aceste lu cru ri din alte vre­ m uri şi cred că nu m ă voi să tu ra niciodată de ele. Entuziasm ul său era com unicativ. — Există o m ulţim e de astfel de lu cru ri de v ăzu t la Londra, zise C atherine. El făcu u n sem n a firm ativ din cap şi se servi cu ţelină. — Ştiu. P înă acum am fost prea ocupat cu Nancy p e n tru a-m i găsi tim p să le văd. N -aş v rea să-i cer să alerge p rin m uzee în com pania m ea. Surise din nou şi redeveni serios. — D ar m i-ar plăcea să ie consacru această după-am iază. ‘S înt o m ulţim e de descoperiri de făc u t aici, în City... dacă nu m ă rătăcesc. E xista ceva a tît de m işcător în fervoarea sa încît Ca­ th e rin e se sim ţi em oţionată. Se gîndi că n u cunoştea nici u n suflet, la L ondra în a fa ră de ea, şi-l închipui în treb în du-l pe policem an pe unde s-o apuce şi îndreptîndu-se apoi perplex şi solitar, în am urgul ce se lăsa, pe diverse poteci, rătăcindu-se p rin curţile oaselor vechi. Strigă pe negîndite : —■Ascultă... Şi dacă ţi-aş servi de ghid ? Nim eni nu cunoaşte locurile astea m ai bine ca mine. C hipul lui M adden se ilum ină în aşa fel, încît C athe­ rin e se sim ţi înduioşată. -—■V rei în tr-a d e v ă r să faci acest lucru ? D ar te voi plictisi şi tu ai atîtea lucruri m ai im portante de făcut... — Ei, voi găsi tim p ! Apoi n u m ă plictisesc chiar a tît de repede cum crezi. E ra u n u şi ju m ă ta te cînd p ărăsiră Fleet S tre e t şi o porniră spre Strand. Cupola înaltă de la S fîn tu l P aul se profila pe cerul albastru. C atherine nu m ai trecuse de ani de zile p rin acel cartier din centrul oraşului şi acum

51

avea о stran ie senzaţie călcînd pe acelaşi pavaj care fu­ sese în tin ereţe m arto ru l prim elor sale drum uri. în tim p ce m ergeau de-a lungul lui L aw Courts, C atherine revăzu acele locuri scum pe inim ii sale : S aint-C lem ent Danes cu staţia sa de m etrou, lăp tăria unde m înca de obicei doi cîrnăciori şi bea o ceaşcă de cacao. Văzînd cum se de­ ru la panoram a zilelor de odinioară sim ţi o bruscă şi dulce nostalgie. In ciuda progresului, cit de p u ţin se schim ba­ seră toate aceste locuri ! îl conduse pe M adden p rin Inus of C ourts p en tru a-i a ră ta casa unde lucrase Ben Johnson şi capela ale cărei clopote sună încă şi astăzi în fiecare seară. Pe urm ă vi­ zitară biserica S t.-M ary -th e-S tran d unde se ducea atît de des în tim pul orei sale libere de la prînz. M adden îşi descoperi o predilecţie p e n tru acea biserică. D ar C atherine îl grăbi. P aşii şi gîndurile sale o tîrau în mod irezistibil spre H olborn şi, ou inim a bătînd, o apucă pe drum ul ce ducea la Staple In n C ourtyard. Cu cîteva m inute mai în ain te încă m ai erau cufundaţi în vacarm ul şi tu m u ltu l străzilor. D eodată în ju ru l lor se înstăpâni tăcerea şi cei doi se aflară în faţa venerabilei faţade a cărei severitate era îm blînzită de ciripitul vrăb iilo r din ulm ii uriaşi. — Cit este de încîntător ! zise M adden de în d ată ce se aşezară pe o bancă. în plină inim ă a Londrei ! N-am găsit nicăieri descrierea acestui loc. Ce privelişte bună p e n tru rev erie ! — Aici veneam eu să visez, zise C atherine. El o privi cu atenţie, em oţionat de tim b ru l ciudat al vocii sale. D upă un m in u t de tăcere, relu ă cu o insistenţă care n u -i era obişnuită : — S în t convins că to ate aceste locuri au o m are sem ­ nificaţie p e n tru tine. P ovesteşte-m i şi m ie cîte ceva... — Nu e prea m are lucru de povestit... Silindu-se să rîdă, C atherine relu ă : — Aveam pe atunci şaptesprezece sau optsprezece ani şi lucram la doi paşi de aici. în m om entele m ele libere veneam adesea în acest loc şi m ă aşezam pe o bancă. Vezi, e vorba m ereu de aceeaşi veche poveste sentim entală. De oe să-ţi m ai im puiez urechile ? 52

— M i-ar plăcea să ştiu, zise el insistînd. Aş v rea să cunosc în am ăn u n t povestea în ceputurilor tale. C red că te voi înţelege. Şi eu, la început, am trecut p rin zile grele. C atherine era foarte m irată de em oţia oare o cuprin­ sese revăzînd acele locuri, clar în ain te de a se linişti, în­ cepu ■— m ai nrult p e n tru ea decît p e n tru el — să evoce am intirile sale de fată tînără. D easupra capetelor lor, cerul răspîncîea o lum ină densă, caldă şi liniştită. E ra o după-am iază deosebit de fm m oasă. La picioarele lor, po­ rum beii uguiau şi se um flau în pene. Zgom otul înăbuşit al oraşului ajungea pînă la ei la fel ca cel al v alurilor de pe o plajă îndepărtată. La început, C atherine! îi fu greu să-şi găsească cuvin­ tele d ar sim patia cu care o privea M adden o a ju tă să adune acele im agini din trecut. Ii vorbi despre debutul ei (за tîn ă ră dactilografă la firm a „Ticis şi W ardrop“. în fam ilia sa viaţa nu era prea veselă căci de sub lacul subţire a i respectabilităţii burgheze, tran sp ărea n u d itatea sărăciei. T atăl său — u n biet sam sar fără clienţi şi un evanghelist fanatic ·— fusese cel care-i alesese acea me­ serie. E ra u n om sever, cu o fru n te ca de p iatră şi cu un su rîs îngheţat. El n-o înţelegea d tu ş i de p u ţin şi nu trăgea nădejde să facă din ea, cineva. Twis făcînd p arte din aceeaşi sectă ca şi b ătrîniil Sherrvood, n-o luase pe C atherine la el decît din com plezenţă. Acele circum s­ tan ţe m ediocre explică am biţia ei precoce şi faptul că su­ fletu l ei sensibil s-a în ăsp rit şi s-a închis. Voia să-i arate tată lu i său şi tu tm 'o r alor săi de ce era in stare. Căci în m intea ei încolţiseră p lan u ri vaste. Cu ciorapii ei negri de bum bac şi cu rochia sărăcăcioasă, era pe atunci o foarte tîn ă ră persoană m arcată de privaţiuni, dar isteaţă şi ac­ tivă, to t tim pul zorită să-si reia m unca. Febra vieţii lon­ doneze era p e n tru ea u n u l d in tre cele m ai eficace stim u­ lente. Cu ochii ei m ari şi m iraţi priv ea cum îi treceau pe dinainle bogăţia şi luxul. Cînd, tîrziu, ieşea clin biroul ei înăbuşitor, aştepta în ploaie, în faţa Operei din Covent G arden ca să vadă sosirea personalităţilor. în tre tim p, isorăvi de îiw ăţa t dactilografia, stenografia şi contabili­ tatea. Se bucură de stim a dom nului Twis, ba chiar şi de

53

stim a m orocănosului dom n W ardrop. I s-a m ărit leafa de două ori pînă oînd a a ju n s la vertiginoasa sum ă de două lire şi icinci şilingi, pe săptăm înă. Clnd i-a am m ţat această m are veste ta tă lu i ei el n-a m an ifestat la înoeput, decît o neîncredere plină de ironie. D upă p a tru ani, cînd avea doar douăzeci şi doi de ani, i se ivi o şansă. B ătrînul Eugen H art, a cărui prăvălie de antichităţi se afla aproape de O xford Street, o chem ă în tr-o zi în biroul să u şi o în treb ă dacă n -a r v rea să devină secretară particu lară cu un salariu de două su te de lire pe an. Eugen H a rt era u n evreu cu piele întunecată, ou părul fo arte negru, dar foarte de treab ă şi cunoscut p e n tru iscusinţa sa. Venea des pe la „Twiss şi W ardrop“ ca să repare diverse obiecte vechi, dar cel m ai adesea p e n tru a le fabrica d in nou. Cu p rivirea lu i aten tă, o observase de m ulte ori pe Ca­ th erin e şi icu in stin ctu l infailibil al rasei sale, îi ghicise calităţile. A fost o m are triste ţe p e n tru ea să părăsească firm a „Tw is şi W ardrop“, dar oferta lui H a rt îi deschidea per­ spective pline de făgăduieli. Cum n u m ai era ţin tu ită la m asa de lucru, începu a se iniţia în dedesubturile m ese­ riei. S-a fam iliarizat cu s tilm ile şi a p u tu t să le recu­ noască, în curînd, d in tr-o sim plă privire. A participat, îm preună cu H art, la toate felurile de tranzacţii, în Ga­ leriile din W est End ale L ondrei ca şi în reşedinţele se­ nioriale din Scoţia. A preciindu-i talentele şi avînd o săn ătate şubredă, H a rt a lăsat-o în ourînd să lucreze sin ­ gură. A face cuinipărături p e n tru H art, era p e n tru ea o m are răsp u n d ere ; n -a u ita t niciodată ziua cînd, cu o voce trem u răto are, a la n sa t p rim a sa ofertă la o licitaţie, în m ijlocul unei m ulţim i de negustori cu idei tot a tît de rigide ca şi pălăriile lor în alte şi ţepene. în ce tu l ou în­ cetul şi-a cîştigat respectul lor. încă nu e ra vorba de no­ torietate, d ar de îndată ce apărea, toţi începeau să se intereseze de ea. Şi-a pus h a n i deoparte căci în a fa ră de leafă H art îi dădea şi un com ision şi cînd izbutea să în ­ cheie nişte afaceri fructuoase, asta însem na, la sfîrşitul lunii, o sum ă frum uşică. A stfel s-a a ta şa t cu patim ă de m eseria ei, îi plăcea a tît atm osfera în oare lucra c it şi vastele şi m ultiplele posibilităţi.

54

Peste tre i ani, Eugen H art a m urit. C atherine, care avusese în el u n m in u n at prieten, a răm as singură. Cînd to tu l a fost v în d u t şi cînd oel care a lichidat succesiunea a închis prăvălia, i s-a p ă ru t că viaţa ei s-a încheiat. E ra com plet descum pănită, cînd u n evenim ent n e a şte p ta t o puse pe linia de plutire. Făcuse cunoştinţă cu u n avocat, pe num e Cooper, al cărui cabinet e ra în plin lavînt. George Cooper e ra un bărb at tîn ăr, m uncitor şi sim patic. V iaţa sa era oît se poate de demnă. P rin origine şi p rin educaţie, aparţinea oa şi C atherine, m id i burghezii. Din am or pro p riu se ju ­ rase să 2:iu-şi renege niciodată m ediul în care se născuse. Se întilneau destul de des şi Catirerinei îi făcea plăcere să-l vada. P înă la urm ă el se îndrăgosti de ea şi o ceru de soţie. P e n tru C atherine ten ta ţia era m are. Avea douăzeci şi cinci de ani, şi u n sînge fierbinte alerga prin arte re le sale. M unca nu m ai m ergea ; ta tă l său care era acum un om bătrîn, bolnăvicios şi m ohorît, îi făcea deseori viaţa im posibilă ia r ea se sim ţea profund nefericită. Ce bucu­ rie a r fi fost p e n tru ea să aibă u n soţ, un căm in şi copii ! De oîte ori se gîndea la acest lucru, setea de dragoste api'oape că o sufoca. C it de in g rat i se p ărea celălalt -drum şi cit de puţine speranţe avea că urm îndu-1, îşi va ajunge în sfîrşit, scopul ! îi fu cum plit de greu să ia o hotărîre. Iar George o presa să-i dea răspuns. Veni şi ziua (o zi de iarn ă oa cea de .astăzi) cînd treb u ia să aleagă, să aleagă în tre o carieră şi u n cămin. T ristă, descurajată, căutase refugiu în acest loc străvechi, şi se aşezase pe o bancă, lăsîndu-se pradă luptei sale solitare. Cînd se ridică, se întunecase, dar hotărîre a sa fusese luată. In aceeaşi seară îi scrise lui George p e n tru a-i refuza cererea. Totodată, trim ise o scrisoare, oferindu-şi serviciile p e n tru postul liber de redactor su­ plean t la Collector, o revistă lu n ară de a rtă şi decora ţiuni. O săptăm înă m ai tîrziu, făoea p a rte din redacţie şi după un an ocupa postul de redactor-şef. Pe u rm ă îşi puse p e roate p ropria sa afacere. „Antica, societate anonimă cu răspundere lim itată^. D e-acum încolo, vin tu l începu să sufle favorabil. R elaţiile ei de prietenie cu personali­

55

tă ţi de p rim rang, îi aduseră o reală n otorietate în pro­ fesie, a tît la L ondra cît şi la Nev^-York. F ireşte că tre ­ buise să se şi bată. D ar cine n u a re dificu ltăţi ? Apoi în ­ cepuse să cîştige bani şi să-i cheltuiască. P u tu să aibă g rijă de m am a sa şi de Nancy. îşi făcuse — în adevăratul înţeles a l cuvîntului — o situaţie. P ovestirea sa odată term in ată, u rm ă o lungă tăcere. F ă ră s-o privească. M adden îi strîn se m ina cu putere. — S înt fericit şi m îndru, C atherine, că m i-ai povestit toate aceste lucruri. N u există decît o singură persoană care m ă îngrijorează. — Cine ? în treb ă ea. — George Cooper, răspunse el încet, Căci trebuie să-şi fi dat seam a ce-a pierdut. Ea surise cu u n pic de tristeţe. ■ — N -a piei’d u t m are lucru. Cred că s-a în su ra t şi e fericit. Poate că M adden s-a sim ţit cuprins şi el de acea m e­ lancolie pe care ţi-o im prim ă adesea evocarea trecutului. D ar uitîn d u -se la ceas, se ridică brusc. — Ora ceaiului aproape că a şi trecut. C red că ai în g h eţat stîn d a tîta fără să te m işti. H ai să m ergem îm ­ preună, la acea tea-room pe care o frecventai tu şi să bem îm preună u n ceai fierbinte. Acum e l p ărea să fie g hidul căci o conduse direct p rin m ulţim e, sp re acea tea-room despre oare C atherine îşi aducea a tît de bine am inte. în ă u n tru era lum ină şi cald. Ceainicul aburea şi şuiera pe tejg h e a şi de-a lungul p e ­ reţilo r oglinzile reflectau chipurile chelneriţelor aferate si gi’upurile cUenţilor care m lncau, rîd eau şi sporovăiau în ju ru l m ăsuţelor de m arm oră. S orbiră două căni m ari cu ceai 'Şi ro n ţăiră pîine p ră jită unsă cu unt. — Cît e de bun, zise C atherine. T ot m încînd, se privi în oglindă şi-şi v îrî sub pălărie o şm dţă de p ă r care-i to t ieşea a fa ră şi-i cădea pe frunte. — Dum nezeule, ce m u tră am ! D ar o m e r i t ; orioe fem eie oare-şi povesteşte viaţa m erită să fie pedepsită. — D ar n u te-a m ru g at eu ? în tr-o zi îţi voi istorisi şi eu povestea vieţii mele.

56

Ea începu să rîdă. — Cu condiţia să nu-m i spui că ai v în d u t ziare pe străzile oraşului Cleveland. El făcu o grim asă. — Ba da, num ai că n u erau ju rnale. ■ —· Şi desigur, erai în picioarele goale... — Desigur. El m încă cu u n aer gînditor, restu l şandvişului. — Singurul lucru care m ă m ai preocupă e să ştiu cum îmi voi petrece seara. N u poţi să -ţi închipui cit de p ierd u t m ă sim t fără Nancy. N um ăr m inutele pînă se va re în ­ toarce. Ezită. — O are n u te -a r ispiti să te m ai ocupi p u ţin de m ine şi în seara asta ? Să m ergi la un spectacol oare­ care, îm preună cu m ine ? Desfăcînd repede u n ju rn a l pe care-1 cum părase pe strad ă trecu în revistă, cu degetul, coloana anunţurilor. — Dacă te iei după titlu ri, aproape peste to t e ceva frum os. ■ —· Nu treb u ie să te încrezi în titlu ri, zise C atherine. Avea sentim entul că făcuse destul p e n tru el în ziua aceea ; şi n u ţinea p rea m u lt să m eargă la teatru . Totuşi u rm ări cu p riv irea degetul lui Chris pînă în clipa în care el se opri în d rep tu l te a tru lu i Savoy şi află atunci ou o uim ire plină de bucurie că acolo se juca o piesă de G il­ b e rt şi Sullivan. — lolanthe strigă ea. El ridică privirea. — îţi place opereta asta veche ? Ea roşi u n pic. — Acum eu sîn t naivă ; dar înri plac Sullivan şi Gil­ bert. Poate p e n tru că de fiecare dată cînd doream să aud un.a d in tre operetele lor, n u puteam . De cite ori, în acea îea-room n -am visat Ia u n loc în picioare la Pinafore, Ia M ikado sau la lolanthe ! D ar era şcoala serală unde aveam întotdeauna ore suplim entare de făcut. Niciodată nu m -am p u tu t duce... 57

— Perfect. A tunci vom m erge astă-seară, conchise el, chemînid chelneriţa ca să plătească. G ăsiră fără dificultate nişte locuri departe de scenă, destul de în spate ca să nu se observe prea m u lt că nu e ra u în ţin u tă de seară. O rchestra atacă u v ertu ra. C or­ tina se ridică şi C ath erin e se sim ţi în curînd cufundată în tr-o vrajă. I se întîm pla în m od frecvent să fie obli­ gată să asiste la prem iera unei reviste la modă sau a unei operete m oderne ale căror ritm u ri trep id an te o lăsau in ­ diferentă. Aici însă e ra cu to tul altceva, şi spectacolul îi m ergea la suflet. Acele găselniţe pline de fantezie şi de m elodicitate, m odene sau nu, n-aveau nici o im por­ tanţă. Ou riscul de a fi considerată dem odată, ea îşi m ăr­ tu risi p e faţă, plăcerea. M adden sim ţea şi el acelaşi lucru şi ea îşi dădu .seama de asta deşi el vorbea prea puţin. în an tracte se abţinu de la com entarii şi n-o inoportună nici m ăcar cu propu­ n erea de a bea o cafea sau a m înca o îngheţată. Răm ase p e scaun. M ai to t tim p u l cu bărbia sp rijin ită în m înă sau cu coatele pe braţele fotoliului, ochii săi priveau scena. La ieşirea din teatru , în tim p ce aşteptau u n ta x i în faţa lUşii, el îi strecu ră repede : — încă u n lucru p e n tru oare trebuie să-ţi fiu recu ­ noscător. Şi adăugă : N ancy va fi foarte m ulţu m ită să afle că ai fost a tît de drăg u ţă cu mine. Am să-i povestesc to tu l de-a fir a păr. C atherine surise. — O, nu, tu m i-ai ţin u t m ie com panie ! —- Nicidecum, replică el cu însufleţire. Eu .sînt un trist com panion şi m ă tem că am fost foarte plicticos astăzi. Mă to t în treb ce s-o m ai fi în tîm p lat la M an­ chester. în vrem e oe se în d rep tau cu tax iu l spre Curzon Street, şi unul şi celălalt se gîndiră la Nancy. Cînd m aşina se opri, ea îl in v ită să urce p e n tru a lu a îm preună o ultim ă ceaşcă de ceai. El acceptă. î n anticam eră o telegram ă ză­ cea pe u n platou de argint. C atherine o deschise şi citi ; „Premieră eşec total, stop. Londra am lnat, abandon cZefinitiv, probabil m îine m ă întorc, stop. Pling de ciudă, N ancy".

58

M aşcindu-şi buzele, M adden îi sm ulse telegram a din m ină. — B iata m icuţă ! E înfricoşător ! N -aş fi v ru t ca această carieră a ei să se term in e astfel. Şi aproape im ediat îşi luă la revedere de la C atherine.

Capitolul VI D um inică la ora zece dim i­ neaţa, N ancy îşi făcu ap a riţia în Curzon Street. îşi pe­ trecuse noaptea în colţul unui com partim ent de clasa a treia, o sărm ană fiinţă tînără, părăsită şi copleşită. R es­ tu l trupei răm ăsese la M anchester p e n tru a călători în tim pul zilei ; ea însă isimţise nevoia să se întoarcă im e­ d iat acasă. Eşecul acelei piese în care ea îşi pusese a tît de m ari speranţe, o afectase teribil. în vrem e ce tre n u l străb atea întunericul, pe chipul ei palid se reflecta cum ­ p lita sa decepţie. îşi pierduse expresia de nepăsare şi unica m ască veselă ou oare era obişnuită lum ea. Toţi cei care o ştiau pe N ancy d rep t o tîn ă ră frum oasă şi în tre ­ prinzătoare a r fi tre b u it s-o vadă în acel m om ent în oare ai fie crezut ică tocm ai fusese aspru dojenită. Totuşi înainte de a aju n g e la Londra, se strădui să-şi vină în fire. D upă cum m ărtu risea adesea, ai fi p u tu t s-o tai în bucăţele fără să scoată un cuvînt. Se pudră deci pe obra­ jii pe oare se vedea urm a călătoriei lungi şi poate chiar a unei lacrim i fugare. D ar peste puţin, îşi şi aranjase o mică pu n ere în scenă ; se aruncă deci în braţele C atheri­ ne! oare o aştepta acasă ca să ia îm preună m icul dejun. — C atherine, d rag a m ea ! strig ă ea ca şi cum fuse­ seră despărţite ani de zile. îşi lipi obrazul de cel al ti-

59

nerei fem ei, înghionti о pernă şi se lăsă să cadă pe divan, a lă tu ri de m ătu şa ei. — A m făcut o călătorie sm in tită acolo, în nord ! C atherine veni cu ceainicul. — M ai în tîi să m încăm şi apoi ai să-m i povesteşti tot. — Scum po ! N ancy sim ulă u n frison. — M i-ar îi cu n e p u tin ţă să înghit fie şi o singură bucăţică. S în t terib il de nervoasă ! — Cum, încă n -a i m încat nim ic astăzi ? — Nimic, absolut nim ic ! N im ic decât o om letă m ică sau ceva asem ănător şi n işte pîine p ră jită unsă cu u n t şi nişte suc de portocale... U itasem ! Îm p ă rţită în tre înclinarea sa sp re tragedie şi obiceiu­ rile ei de copil răsfăţat, N ancy îşi ju ca rolul. — M -am în v îrtit ca o n ebună ! — L-ai v ăzu t p e C hris ? — Da, a fost fo arte drăguţ, in tr-a d e v ă r ideal. A ven it să m ă ia de la g ară şi m -a dus aici. D ar eu voiam să te văd pe tine, Oatlierine, şi să stăm de vorbă singure. -— F o arte bine, zise lin iştită C atherine. îi tu rn ă ceaiul, o seiud cu zah ăr şi cu frişcă, — 'M-am g îndit eu că vei veni. Nu trebuie să-ţi faci singe ră u p e n tru piesa aia ! — P iesă ? sti’igă N ancy cu o grim asă. Dacă m ăcar ar fi fost o piesă ! P oate că s-ar fi p u tu t scoate ceva din ea dacă Renton, acea lam entabilă R enton, n -a r fi distrus-o. A m asacrat-o în aşa hal incit la sfîrşit p ă re a o oaie sfîrtecată. N u te poţi a şte p ta la nim ic bun de la fem eia asta î N -are nici o fărîm-ă de tale n t şi nici n u va avea vreodată. Şi m ai ales e prea b ătrîn ă. A h, dacă aş fi av u t eu rolul ei, C atlierine ! Aşa cum m ă vezi — m ulţum esc p e n tru com plim ent — aş fi sa lv a t piesa ! Ah, C atherine, şi eu care contam pe u n m are sucoes la L ondra ! A cest lucru m -ar ii a ju ta t m u lt în m om entul de faţă. S ab im boldul necazului, sorbi d intr-o în g h iţitu ră ceaşca de ceai. C atherm e îşi reprim ă u n surîs. în ciuda nervilor pe oare şi-i făcuse în timpul, acelei lungi călă­ torii nocturne, N ancy p arcă n u a ră ta se niciodată m ai fru g@

m oaşă ca în dim ineaţa aceea cînd se lăsa tîrîtă da sen ti­ m ente cînd sincere, cînd prefăcute. „Sigur, îşi spuse Ca­ therine, că N ancy sim te o m are bucurie să-şi dovedească ei însăşi talentele sale dram atice şi văd că nu-i stă rău deloc.“ — Sigur că e lam entabil, declară în sfîrşit C atherine, d ar crezi că m erită să-ţi faci a tîta sînge rău ? — Sînge rău ? N ancy se în d rep tă indignată. — Ce în tre b are stupidă, C atherine ! — Mă gîndeam , replică prim a, gînditoare, la p rie te ­ nul tău M adden. — Scum pa m ea, protestă Nancy, ştiu dinainte unde vrei să ajungi. îl ador pe Chris. D ar în aceeaşi m ăsură ador şi teatru l. Ca a rtistă am, la urm a urm ei, nişte da­ torii faţă de m ine. Tu ştii ce debut strălucit am avut şi cunoşti rap id itatea cu care m -am afirm at. Şi chiar în m om entul critic, iată că m ă prăbuşesc· p rin tra p a asta ! E adevărat, piesa era tîm p ită şi eşecul m eritat. D ar m -am an gajat în această m eserie ; acum n u m ai pot să dau îna­ poi fiindcă m i s-a r părea o laşitate. Sări în picioare şi începu să um ble încoace şi încolo p rin odaie. — Nu, scum pa m ea C atherine, acest lucru ar însem na falim ent total, S înt h o tă rîtă să m ă m ărit cu M ad­ den, dar m ai în tîi vreau să cunosc succesul. — Hm... văd... zise C atherine. Se făcu tăcere. N ancy încetă să se m ai plim be de colo-colo, şi, p rin tr-o schim bare bruscă, tră să tu rile feţei sale ex p rim ară o rugă arzătoare. — Ai putea totuşi să m ă aju ţi in tr-u n fel, începu ea oprindu-se în faţa C atherinei cu o privire şi cu o în fă­ ţişare care evocau jocul de scenă a tît al Eleonorei Duse, al lui E llen T e rry cit şi al lui S arah B ernhardt. — Şi treb u ie să m ă aju ţi ! — Eu ? D ar cum să te a ju t eu, Nancy ? — Nu m ă priv i ca şi cum aş fi nebună, scum po ! D oar ştii bine la oe m ă gîndesc. — Ai nevoie de u n rol în tr-o nouă piesă ? — Exact.

61

Of tind, N ancy se lăsă să cadă pe ta b u re tu l din faţa pianului şi făcu cîteva acorduri solemne. — Poţi să pui o vorbă bună p e n tru mine, chiar în acest m om ent, C atherine. Ai o m are influenţă a.supra... Da, în tr-ad ev ăr, faci din oam eni ce vrei. Toată lum ea te ascultă. De exem plu Sam B ertram . — De ce n e a p ăra t B ertram ? — P e n tru că... N ancy făcu u n nou acord la pian, p e n tru că dacă nu ştii, află că B ertram va pleca la NewYork cu noua sa piesă Dilema. Şi p e n tru că încă nu şi-a re c ru ta t to ată tru p a. Şi p e n tru că a r avea acolo im rol faim os p e n tru m ine. — Dar, Nancy, e im posibil ! ripostă cu vehem enţă C atherine. Nu pot să-i cer lui B ertram un astfel de se r­ viciu ! ■ — Trebuie, scum po, spuse N ancy apăsînd cu p u tere piciorul pe pedala forte. O vei face dacă nu vrei să-m i distrugi viaţa şi să m ă aru n ci în b raţele m îhnirii. — Nu, n u poţ, protestă C atherine a doua oară. — Ba poţi, rep etă Nancy. E xistă în Dilema un rol ce pare anum e scris p en tru m ine. Nu e un rol m are, scumpo, ci exact cel care-m i trebuie. Dacă m i-i dă, voi învia din m orţi. D ar asta încă n u e nimic. Aş putea mai ales, să plec şi eu îm preună cu tine, în Am erica. V reau să m ă duc acolo îm preună cu Chris, fiindcă aud că îl reclam ă afacerile. A h o tărît să m ă ia cu el şi să ne căsă­ torim acolo. Vezi deci că dacă l-ai p u tea determ ina pe B ertram să m ă angajeze, totul s-a r a ran ja curn nu se poate mai bine. Ne-am îm barca toţi tre i îm.preună şi am face o călătorie m inunată. C atherine o privi fix pe N ancy ; şi ca întotdeauna, sim ţi o m are m irare am estecată cu neîncredere la gîndul că acest drăcuşor de nepoată, a tît de prodigioasă în vi­ clenie ca şi în candoare, o p u tea duce a tît de uşor de nas. D ar în ciuda a orice, N ancy o amuza. — Mi se pare că ai m ed itat îndelung la problem a asta, n u-i aşa ? —■ Sigur, scumpo. — D ar n-am nici o siguranţă că B ertram se va lăsa tot a tît de uşor convins ca mine.

62

— N -ai decît să i-o ceri ! strigă Nancy. C atherine se gîndi un m om ent apoi cedă. •—■AU right, zise ea, voi încerca. — Cît eşti de bună ! Făcînd u n u ltim acord la pian, N ancy se repezi spre C atherine şi-i în lăn ţu i gîtul cu braţele. — O, ştiam eu că vei face acest lucru ! A veam încredere în tine ! S înt a tît de fericită ! Mai ales că ştiu că atunci cînd făgăduieşti tu u n lucru, e ca şi făcut. O privi pe C atherine în ochi cu expresia celei m ai tan d re gratitudini. Apoi, după ce-şi aruncă ochii asupra m inusculului ceas de platin ă de la m înă, strigă : — A cum trebuie s-o şterg. I-am făgăduit lui Chris să m ă întîlnesc cu el la ora unsprezece. E întotdeauna a tît de d răg u ţ cu m ine, încît nu-1 pot face să m ă aştepte. D u-te azi, C atherine, d u -te chiar astăzi la B ertram sau cel m ai tîrz iu m îine dim i­ neaţă. Cu bine şi încă o dată un m ilion de m ulţum iri. După plecarea lui Nancj% C atherine se sim ţi destul de încurcată. Pe de o parte, nu p u tea scăpa de ideea că N ancy o pusese la treab ă mai m u lt din calcul decît din dragoste, iar pe de alta, îşi spunea că nici u n serviciu pe care i l-a r p u tea face nu i se p ărea p rea m are avînd în vedere dragostea pe care i-o p u rta nepoatei sale. E ra adevărat că avea o anum ită in fluenţă asupra lui B ertram . Dacă N ancy era a tît de bine inform ată, C atherine v a iz­ b u ti probabil sâ-1 şi convingă... Cu toate că îi era penibil din pricina firii sale independente, să solicite cuiva o favoare, îşi dădu seam a că i-a r face o im ensă plăcere lui N ancy care-şi pusese toată încrederea în ea. Chiptil i se lum ină şi întinse m îna spre telefon. Se cam îndoia ca B ertram să fi răm as în tim pul w eek-erid-ului la Londra, d ar avea să afle m ăcar de la W inter, valetul său, dacă-1 v a p u tea vedea săptăm îna viitoare. Vocea profundă a lui W inter, lesne de recunoscut, se făcu auzită la celălalt capăt al firului. Cu o uşoară ezitare şi pe u n ton de m are m ister. W inter răspunse că în tradovăr stăpînul său era acasă. —■ Perfect, strigă C atherine. A tunci spune-i că trec im ediat să-l văd p e n tru cîteva m inute.

63

■— о , nu, dom nişoară Lorim er, replică W inter, nu a cu putinţă. — De ce ? Nu va fi totuşi ocupat chiar toată ziua. — Regret, dom nişoară Lorim er. D ar e suferind. — S uferind ? Tonul lui W inter p ărea uşor speriat. — D ar ce are ? După o tăcere plină de reticenţe, vocea relu ă cu o inflexiune de m ajestuoasă discreţie : — Dacă dom nişoara L orim er doreşte să ştie, pe dom ­ nul ÎI dor dinţii. E xista a tîta solem nitate în această inform aţie incit C atherine abia se p u tu abţine să nu pufnească în rîs. P e n tru a n u leza sentim entele lui W inter a cărui extrem ă susceptibilitate i-o cunoştea, se grăbi să închidă telefonul. P ersistă totuşi în in ten ţia de a-1 vizita pe B ertram . Din m om ent ce voia să-i facă o bucurie lui Nancy, m ai bine să se ducă acum decît prea tîrziu. Spre ora trei, socotind că falca lui B ertram îl făcea să sufere m ai puţin, o porni spre P ortm an Square. Sună ia n um ărul şaisprezece şi în faţa ei se prezentă chiar W inter în persoană, la fel de înalt, de slab şi de demn. — R egret m ult, dom nişoară Lorim er... începu el. Ea observă că valetul nu ştia încă prea bine dacă tre ­ buia s-o lase să in tre sau nu. în ain te ca el să aibă vrem e să ia o hotărîre, ea se şi afla în vestibul şi adresîndu-i un surîs liniştitor, zise ; — Nu te deranja. W inter, cunosc drum ul. Sub ochii u luiţi ai valetului, ea in tră în birou unde, cunoscînd obiceiurile lui B ertram , era sigură că-1 va găsi. N u se înşelase, dar m ai curînd d atorită hazardului decît propriei sale sagacităţi. Căci B ertram nu lucra. îm brăcat în tr-u n h a la t de casă şi cu capul în făşu rat în tr-u n şal scoţian, stătea p răv ălit Ungă foc, im agine vie a d urerii şi a nim icniciei om eneşti. — Cum e B ertie, strigă C atherine, e chiar a tît de rău ? — Mai rău decît crezi, m orm ăi el. D upă o clipă, întoarse cu greu capul şi o priv i cu nişte ochi, care, de durere, aproape că se u ita u cruciş.

64

— Ce dracu vrei de la m ine ? Deşi C atherine era plină de com pasiune, el avea totuşi o m u tra a tît de dem nă de m ilă, în fă şu ra t în şal şi cu falca um flată, încît ea abia îşi p u tu reţin e rîsul. Ii explică în grabă ; —■ Eram în trecere ş i am in tra t un m inut şi află că m ă bucur. îngăduie-m i să te îngrijesc... — Nu poţi face nim ic, m u rm u ră el cu tristeţe. Nu vreau să fiu d e ra n jat şi i-am spus acest lucru lui W inter. ■ — W inter nu are nici o vină. Vezi, Bertie... -— Nu vreau să te m ai ascult ! Mă dor dinţii, am nişte cum plite dureri faciale ! în clipa asta n-am de gînd să cum păr antichităţi. — D ar n u vreau să-ţi vînd nim ic ! — N -ai v en it degeaba. Te cunosc eu. Mai ales du­ m inica. D u-te, C atherine şi lasă-mă... — Nu, nu m ă duc. Nu pot suporta să te văd suferind astfel, declară ea apropiindu-se cu un pas de el. Ai fost Ia dentist ? — Urăsc dentiştii ! Nu m -am dus niciodată. Urăsc to ată societatea... U n nou acces de durere îi sm ulse un val de gem ete şi-l obligă să se aşeze în fotoliu. — Un abces ! Nu se vede nimic. Şi nu-i nim ic de făcut ! — S -ar p u tea totuşi scoate dintele, răspunse C atherine. —■ Să-l scoată ? B ertram tresări. — Să-l sm ulgă aşa, fără injecţie ? Eşti nebună ? Fem eia asta îşi închipuie că sînt de fier ! Dum nezeule, iart-o că nu ştie ce spune ! Indignat, îi întoarse C atherinei, spatele, şi ţinîndu-se de falca um flată, începu să se legene uşor. C atherine, care-1 observa cu o tan d ră solicitudine, recunoscu o dată în plus exactitatea acelei vechi zicale poate perim ată, dar întotdeauna adevărată, conform că­ reia b ărbaţii pot să se com porte ca nişte copii m ai ales cînd n-au o fem eie lîngă ei care să-i vegheze. — Lasă-m ă să văd, Bertie... — Nici vorbă. Γ) — cd. 623

65

— Trebuie. E ridicol să-ţi prelungeşti astfel suferinţa. C atherine se mai apropie un pas. Ochii lui B ertram , singurii care se m ai m işcau pe faţa lui um flată, o priviră cu înverşunare. Totuşi, ghem uindu-se ca un căţel in tr-u n m anşon, un căţel am eninţat de cravaşă, se lăsă în voia soartei şi deschise gura. C olţul u nui m olar făcea o pată în tunecată pe gingia um flată. D upă ce a determ in at cauza a tîto r suferinţe, C atherine îşi reluă locul, în faţa şem ineului, şi m edită asupra ca­ zului. — B ertie, e o nebunie să laşi lucrurile în starea asta. D intele trebuie scos im ediat ! —■ Im posibil, m urm ură el cu o voce albă. Nu pot face injecţie... — E xistă gazul ilarian t ! replică laconic Catherine. El păli sub şalul In care îşi înfăşurare din nou capul. N um ai instinctul de conservare îl m ai susţinea. — Gaz ? — Sigur, B ertie. Ţi se va adm inistra gaz ilariant. El făcu un efort suprem ca să reziste. — N u su p o rt narcoza. N um ai cît m ă gîndesc şi sim t că leşin. Niciodată, în viaţa mea, n-am su p o rta t o n a r­ coză ! — Ei bine, acum va fi prim a oară, declară severă C atherine. îl chem im ediat pe doctorul Blake şi-ţi va sm ulge acest dinte m izerabil în tr-o clipită. — Nu, nu ! O dată adorm it, voi m uri, voi adorm i p e n tru totdeauna ! D ealtfel parcă m ă sim t m ai bine ! Intr-ad ev ăr, m i-e mai bine ! Tot protestînd, făcu încercări laborioase să se ridice din fotoliu, cînd un nou acces îl doborî la loc. C atherine îşi privi vechiul prieten cu un aer pe cît de com pătim i­ to r pe a tît de inflexibil. Apoi ieşind din birou, trecu în vestibul de unde îi telefonă doctorului Blake, propriul ei dentist care locuia foarte aproape, pe Q ueen A nn Street, şi îl rugă să vină. Apoi îi porunci lui W inter care răm ăsese ţin tu it locului şi livid la faţă, să aducă nişte apă caldă şi prosoape curate. Ea răm ase în vestibil pînă la sosirea doctorului. 66

— Ţ ine-te tare şi lucrează repede, îi recom andă ea cînd îl văzu pe dentist. — Am înţeles, dom nişoară Lorim er, replică el rîzînd. Nu lăsa niciodată pe m îine ceea ce poţi face astăzi. îşi găsiră victim a în tr-o cam eră de la etaj. Umil, B ertie se lăsase în voia soartei sale, sim ţindu-se m ult p rea slăbit p e n tru a se m ai zbate. In tr-u n m inut aparatul a fost gata de funcţionare. B ertram aruncă o privire fu ­ rişă spre cilindrii întunecaţi şi spre tu b u rile roşii şi în ­ cepu să trem u re ca şi cum ar fi su flat un v în t glacial. — Nu voi supravieţui, m u rm u ră el cu o voce sfîrşită. Mă asasinaţi ! — Nu spuneţi prostii, declară Blake bine dispus. — N -ar treb u i un şezlong special sau ceva asem ănă­ to r ? bolborosi Bertie. — T otul ar fi de prisos, răspunse Blake la fel de cordial. îşi suflecă m îneca dreaptă după toate regulile artei. —· D esfaceţi-vă gulerul şi aşezaţi-vă comod. P acientul răspunse p rin tr-o strîm b ă tu ră de durere. — Auzi, să m ă aşez comod... repetă el ca un m u ri­ bund. Dacă nu m i-a sunat ceasul din urm ă, am să vă rîd în nas... In acea clipă uşa se deschise şi W inter în ain tă cu un lighenaş în m înă, solem n ca u n călău ce urm ează să îm ­ p răştie v aluri de sînge. A sta a fost ultim a lovitură. B er­ tra m a strîns din ochi cu putere. Cînd Blake i-a aplicat m asca de cauciuc pe faţă, i-au m ai scăpat cîteva cuvinte din fundul gîtului c o n tr a c ta t: — Ţ ine-m ă de m înă, Catherine... In num ele cerului, strînge-m ă ta re ! Trei m inute m ai tîrziu deschise ochii şi interzis, îl priv i pe doctorul Blake care îşi îm pacheta instrum entele şi fluiera. W inter şi lighenaşul său dispăruseră. Dispă­ ru seră de asem enea — şi asta a fost p e n tru B ertie ceva asem ănător cu aurora dim ineţii — dintele, du rerea şi în ­ treg coşm arul. C ertitudinea m iracolului îl copleşi. Răm ase lin iştit pe scaun pînă cînd plecă dentistul. Apoi se ridică şi o privi pe C atherine cu un lung surîs în care se citea eliberarea sa.

67

— D atorită ţie... declară el. Voi să se asigure că n u era sub im periul unei iluzii şi-şi pipăi falca. v\poi rise din nou ca u n copil. — M inu­ n a t acest eter... N u-i aşa că am fost destul de c u ra jo s? — A dm irabil de curajos, Bertie. — La dracu, n -a fost chiar o joacă. Nu to ată lum ea foloseşte acest sistem. Cînd m ă gîndesc la narcoză şi la tot restul... — Da, te-ai com portat in tr-u n mod brav. Mai ales că e ra un dinte înfricoşător. U rm ărind p riv ire a C atherinei, descoperi m olarul ; se odihnea alătu ri de el pe o bucăţică de vată. îl luă în m ină şi-l privi cu m îndrie. — Aha, iată-1 î O rădăcină zdravănă, inflam ată. P re fe r să fie afară decît în ău n tru , n u -i aşa, C atherine ? Slavă D om nului, am nervi tari şi asta m i-a îngăduit să rezist. R idicînd brusc ochii surprinse în p rivirea tinerei fe­ m ei ceva care îl făcu să tre sa ră ca un şcolar prins asupra greşelii. O fixă ca şi cum n -a r fi av u t conştiinţa prea liniştită, apoi îşi lăsă capul în jos. C olţurile gurii înce­ p u ră să-i trem u re apoi izbucni în tr-u n hohot p u tern ic de rîs care dură m ultă vrem e. — Cerule, C atherine, cum am mai tre m u ra t în p a n ­ taloni ! Şi cit de bine ai făcut că te-ai p u rta t a tît de cate­ goric cu mine. F ără tine aş m ai fi în d u ra t şi acum iadul pe păm înt. în tinse m îna şi sună. — A cum vom lu a ceaiul îm ­ preună. M i-e foame. M i-e o foam e cum plită. N -am m în cat nim ic de ieri, ştii ? Ea clătină din cap. — Nu, num ai eu singură voi bea ceai. Ţie îţi treb u ie acum o supă bună şi întăritoare. — Grozavă idee ! Am nevoie de hrană. Mi se p are că n-am m ai m încat de o săptăm înă ! P u ţin mai tîrziu după ce W inter veni şi plecă şi după ce B ertram — cu şervetul în n o d at în ju ru l gîtului — ata­ case cu lovituri viguroase de lingură, o savuroasă supă, strigă : — C atherine, ţi-ai g reşit vocaţia ! T rebuia să te fi făcut infirm ieră sau doctoriţă. D ar nu, spun prostii. A r fi treb u it să te m ăriţi. Cu m ine de exem plu...

68

în v îrti lingura în m ină. — A r fi o ideie. M ărită-te cu m ine, C atherine, şi fă din m ine un om cum trebuie ! Ea se m ulţum i să rîd ă fără să-i răspundă. — Dacă nu m ă vrei de soţ atunci ce pot să fac pen­ tr u tine ? D ar te rog nu-m i cere să cum păr cine ştie ce m obilă. Noul m eu tu rn e u mă ruinează. C atherine oftă. Deşi ar fi p re fe ra t să abordeze ea însăşi acest subiect, acele cuvinte îi ofereau o in tra re în problem a care nu trebuia .să-i scape. — Ei bine, Bertie, aş vrea să-ţi adresez o rugăm inte. E voi'ba chiar de tu rn e u l tău. N -ai vrea să-i dai un rol nepoatei mele, N ancy Sherwood ? Pe B ertram l-a fra p a t m ai p u ţin obiectul cererii decît insistenţa cu care a fost făcută. încet, a ajuns la fundul farfuriei. — A ha ! Deci asta era ! Ea te -a trim is încoace ! A fu­ risit drăcuşor... — Sigur, e şireată, spuse cu însufleţire Ciitherine, dar ştii că e o actriţă bună... — Da, concedă el, nu e deloc i'ea. Apoi tăcu. — A re ioc sacru ! Am auzit dealtfel vorbindu-se şi despre in ter­ v en ţia ei pe nepregătite, la radio. A stea sîn t lu cru ri care circulă... Tăcu din nou. Peste u n an sau doi va avea mai m ultă experienţă. — în tr-u n an sau doi va fi prea tîrziu, declară gravă, C atherine. Se v a m ărita şi va părăsi Anglia. Acum, chiar acum îi trebuie u n rol ! Pricepi, Bertie, cu firea ei vrea şă-si dovedească ei însăşi de ce e în stare. Dacă ren u n ţă la profesie, vrea s-o facă în culm ea succesului. El o asculta gînditor. — Cam văd eu unde v rea pisicuţa să-şi v îre laba... — In plus, continuă C atherine grăbită, aş vrea atît de m u lt să vină şi ea cu m ine în Am erica... E vorba de viitorul, de fericirea ei, de to t ce contează în viaţa ei. U rm ă o pauză. Un lung m om ent B ertram îşi m îngîie gînditor bărbia cu mina. — A scultă, C atherine, declară el. Fac asta num ai p e n tru tine. E xistă în piesă un rol p e n tru N ancy care i

69

se potriveşte ca o m ănuşă — Spune-i să treacă m îine pe la m ine pe la birou. Roşind de bucurie, C atherine sări în jaicioare şi-i luă am îndouă m îinile. — îţi m ulţum esc, Bertie, strigă ea, nu te voi u ita niciodată ! — E un fleac. D ealtfel m ă gîndesc că Nancy va fi o bună p a rten eră p en tru P aula B rent care deţine rolul principal. B ertram nu-şi ascunse m u lţum irea pe care o sim ţea de a-i face o bucurie Catherine!. P u ţin după asta, ea îşi luă la revedere. Sim ţea o m are u şu rare şi se în d rep tă grăbită spre casă ca să-i telefoneze lui Nancy. P lecarea ei în A m erica îi apărea acum sub noi şi mai fericite auspicii. Visase întotdeauna să facă odată acea călătorie îm preună cu N ancy. în plus — şi acest lucru şi-1 m ărturisi sieşi în m are taină — sim ţea o m are bucurie la gîndul că M adden, va face şi el această călă­ torie îm preună cu ele.

Capitolul VII în a ju n u l plecării vrem ea se stricase şi era neguroasă. U n soare de un roşu stins clipea din cînd în cînd ca un ochi uriaş pe sub norii găl­ bui. în tr-u n com partim ent rezerv at al tren u lu i care m ergea spre Southam pton străb ătîn d peisaje întunecate, se aflau toţi p a tru ; căci C harley U pton căpătase senti­ m entalul obicei ca de cîte ori C atherine pleca în A m erica s-o conducă pînă la vapor. M adden şi U pton, care erau aşezaţi faţă în faţă, făcuseră cunoştinţă discutînd despre football ; Nancy, care-şi pusese m antoul de blană în

70

plasa de sus şi noua tru să de toaletă, alături, răsfoia n e r­ voasă, revistele ilu stra te cu sp eran ţa de a găsi o foto­ grafie de-a ei sau de-a colegelor sale. Sim ţise o uşoară dezam ăgire la gîndul că B e rtra m şi tru p a sa nu plecau cu Pindaric, ci u rm au să se îm barce peste două zile pe Im perial, u n pachebot m ai rapid — şi cum nu se putu abţine să n u rem arce — m ai elegant. Se resem nase to­ tuşi cu această lovitu ră a soartei. C atherine avea un sentim ent de u şu rare neobişnuită. Se sim ţea îm boldită spre optim ism şi viaţa i se părea dem nă de a fi trăită. E ra bine să ai prieteni. B ertram de pildă, se arătase nem aipom enit de drăguţ cu ea .şi ce bucurie să se afle a lă tu ri de N ancy şi de M adden. G îndurile sale o lu ară razna. în cîteva săptăm îni va vinde lui B randt, m iniatura, va scăpa de toate tracasările băneşti şi va lua p a rte la n u n ta lui Nancy. Tocmai atunci ob­ servă că fata se aplecase spre ea. —· Uite, C atherine, spuse ea cu u n mic surîs, fo to ­ grafia pe care m i-au publicat-o. Ţi se pare b u n ă ? C atherine îşi aruncă ochii pe revistă. Poza era re ­ centă şi foarte frum oasă. Fusese lu ată d in tr-u n unghi cu totul n eaştep tat ; în plină lum ină, N ancy era p rivită de jos în sus, cu p ăru l dat pe spate, şi sem ăna cu Herm es, m esagerul zeilor, gata să-şi ia zborul. — M inunată, aprobă C atherine cu căldură, şi foarte originală. — Nu ţi-o spun din vanitate, zise Nancy, dar acest lucru e foarte im p o rtan t p e n tru mine. Ştii, p en tru re ­ clam ă şi p e n tru to t restul. M adden şi U pton contem plară şi ei fotografia şi U pton se preocupă mai ales de asem ănarea ei cu Nancy. — A sem ănarea, îl în treru p se Catherine, e adesea o chestiune subiectivă. Iată de pildă, un p o rtre t despre care unii p retin d că a r sem ăna cu mine. Eu nu-m i pot da seam a dacă este adevărat sau nu. Judecaţi voi înşivă. Şi apăsînd pe înouietoarea m icuţei şi luxoasei cutii de care nu se despărţea, scoase afară m iniatura şi le-o în­ tinse. H olbein-ul circulă din m ină în mînă, în tăcere. M adden îl contem plă îndelung şi în sfîrşit declară :

71

— Sigur că îţi seam ănă, C atherine. E un tablouaş incîntător. U pton care-1 privea peste um ăr, fu de aceeaşi părere. — La ce preţ, adăugă el, l-ai p u tea vinde unui am e­ rican ? — Trag nădejde să-l dau cu douăzeci de mii de lire, zise C atherine rîzînd. — M erită, spuse M adden grav. E o operă de m are clasă... Din celălalt capăt al com partim entului, N ancy in ter­ veni cu u n hohot de rîs. ■ — Poate că-1 vrei p en tru tine, Chris... — De ce nu, răspunse M adden bina dispus. înapoia C atherinei tablouaşul care-1 închise în cutie. U pton se uită la ceas ceea ce la el nu însem na că-I preocupă ora, ci dorinţa de a m înca şi de a bea. — Dacă am m înca ? în treb ă el. Am o foam e de lup şi am re ţin u t p en tru prînz, o m asă în vagonul-restaurant. Masa se desfăşură cum n u se poate m ai bine. Cathe­ rin e se afla într-o dispoziţie excelentă şi dădu tonul la veselie. Apoi aju n seră la Southam pton şi după p u ţin tre ­ nul se opri în staţiunea m aritim ă, în faţa unui lumg şir de stew arzi în veste albe ale căror şepci p u rta u num ele vaporului. La m arginea cheiului se ridica m asa neagră şi puternică a vasului Pindaric. Cu toate că p e n tru ea o astfel de călătorie nu mai era o noutate, C atherine simţi din plin, în m om entul îm barcării, febra aventurii. Obiş­ nuinţa nu ucisese în ea plăcerea pe care o sim ţea de fiecare dată. Trăgînd în piept aerul proaspăt al m ării cu o bucu­ rie plină de nerăbdare, ea se prin.se cu afecţiune de N ancy p e n tru a străb ate lunga pasarelă. A jungînd la bord, fu p rim ită trium fal. C ălătorise a tît de des ou vasul Pindaric incit to t echipajul o cunoştea şi toţi îşi m anifestară, văzînd-o, o vie şi respectuoasă satis­ facţie. Acea prim ire m ăgulitoare a fost dulce ca m ierea p e n tru N ancy care abia acum îşi făcea ucenicia. — Spune-m i, nu cum va din întîm plare, vaporul îţi aparţine ? întrebă ea cînd tre c u ră p rin faţa unui gard viu de stew arzi aliniaţi.

72

-— Dacă e cazul, răspunse C atheriiîe rjzînd, atunci e ia dispoziţia ta. Oele două fem ei aveau o cabină m are, dublă, cu uşă de com unicaţie în tre ele, pe pu n tea C. Cabina lui M adden se afla m ai în spate, la tribord. N ancy se cufundă im ediat în dezordinea telegram elor, a biletelor şi a fiorilor pe care dealtfel se aşteptase să le găsească în cabină, în vrem e ce C atherine, discuta cu doam na Robbins, cam e­ rista care avea g rijă de ea în tim pul traversărilor. P este p u ţin se ivi şi dom nul Pym , com isarul de bord. E ra u n om foarte gras, cu obrajii roşii, cu ochii bulbucaţi. P rivea cruciş, dar îşi ascundea cu dibăcie acest cusur, uitîn d u -se în tr-o parte. — în cîntat, spuse el strîngîndu-i m îna C atherine! în m îna sa ca şi cum acesta ar fi fost u n privilegiu, încîn­ ta t că vă aflaţi p rin tre noi, dom nişoară Lorim er. Trag nădejde că vom avea vrem e bună. Dacă vă pot fi cu ceva de folos, n-aveţi decît să rostiţi un cuvînt. — V-aş ruga să puneţi asta în seiful dum neavoastră, zise C atherine şi-i întinse m iniatura. El o prim i cu respectul cuvenit. — A, da, am auzit vorbindu-se despre ea. P u te ţi avea toată încrederea, va fi bine păzită. îngăduiţi-m i să vă trim it nişte fructe. Nimic nu e m ai plăcut în tr-o cabină decît cîteva fructe ! Aceasta era u n a d intre form ulele consacrate ale ono­ rabilulu i dom n Pym , pe care însă n-o rezerva decît pa­ sagerilor preferaţi. Nici n u plecă bine dom nul P ym că şi apăru un stew ard cu o fru ctieră plină cu nişte m inu­ nate fructe de seră. — Vai, scumpo, strigă Nancy, ce prim ire princiară ! Parcă sînitem în tr-o adevărată poveste cu zîne. —■Plabar n-am , răspunse C atherine p u ţin distantă. Niciodată nu m -a preocupat acest lucru şi toţi cei de pe acest vas ştiu că n-am nim ic d intr-o alteţă regală. — Nimic nu e m ai plăcut în tr-o cabină decît cîteva fructe, continuă Nancy im itîndu-1 perfect pe dom nul co­ m isar de bord. — Şi v-aţi adus şi nepoata ! T rag nădejde că vom avea vrem e bună ! Cu fructe în cabină.

73

R îdea ou hohote dar în rîsu l ei se distingea o diso­ n a n ţă penibilă. — B ătrin u l e grotesc, n u ţi se p a re ? C atherine refuză să se asocieze acestui acces de ve­ selie. — Nancy, răspunse ea calm ă, nu-m i place să te aud vorbind astfel. B ătrin u l acesta grotesc este u n u l d intre cei m ai buni p rieteni ai mei. în că din prim a т ш călă­ to rie m i-a făcu t o sum edenie de servicii. Nu eram pe atu n ci m ai în vîrstă decît tin e d ar eram m u lt prea n e r­ voasă şi p rea tim idă p en tru a m ă adresa vreunei fiinţe cuvîntătoare. El a av u t faţă de m ine o grijă, aş zice m a­ tern ă , şi m -a p rezen tat celorlalţi călători. Ţie ţi se pare ridicol dar să ştii că o m ulţim e de oameni foarte cunos­ cuţi se sooot fericiţi să-l num ească pe dom nul P}un, p rie­ te n u l lor. E u n tip in tr-a d e v ă r faimos. — C atherine, scum po, strigă N ancy a cărei m im ică ironică făcuse loc unui chip de-a d reptul m îhnit, n u ni-ai înţeles ! N -am ştiu t că ţii a tît de m u lt la el .şi sîn t şi eu foarte m işcată de am abilitatea lui. C atherine îşi regăsi buna dispoziţie. — Ş tiam eu că nu eşti răutăcioasă ; din m om ent ce te sim ţi bine aici, sîn t pe deplin m ulţum ită. P este cîteva m inute, urcară am îndouă pe p u n tea-p ro m enadă unde le aşteptau U pton şi M adden. A m eninţarea d espărţirii plutea în aer. Un stew ard dădu prim a lovitură de gong şi cei care nu plecau începură să părăsească nava. — Trebuie să plec, zise C harley oftînd adine. C athe­ rine te rog să-m i făgăduieşti că vei avea grijă de tine, etc., etc... — Fireşte, Charley. Ca la fiecare despărţire el p ărea a tît de copleşit de m îhnire incit inim a tin e rei fem ei se strînse. U pton avea faţă de ea u n ataşam ent a tît de fidel, a tît de devotat şi a tît de nebuneşte de sentim ental incit de fiecare dată era a tît de m işcată că e ra gata să sim tă faţă de el chiar ta n ­ dreţe. — îţi urez noroc ! continuă el. De cite ori pleci m ă aflu într-o stare dem nă de m ilă. Dacă m ă părăseşti pen­ tr u prea m ultă vrem e şi dacă nu plec în căutarea ta să 74

te aduc înapoi cu propriile m ele m îini, m erit să fiu spînzu rat. S irena scoase un m uget lung şi d intr-o dată o uşoară vib raţie clătină vaporul. Clipa era em oţionantă. U pton îşi lu ă răm as bun de la N ancy şi de la M adden, strînse m ina C atherinei în tr-a lc sale şi întoreînd capul, coborî în goană pasarela. D in silueta sa em ana o asem enea tris ­ te ţe incit C atherine se sim ţi răscolită. în vrem e ce N ancy şi M adden, sp rijiniţi de basiingaj, u rm ă rea u cu aten ţie operaţiunile de plecare, ea se înde­ p ă rtă şi urcă pe p u n tea superioară. Scăldată in tr-o uşoară ceaţă m arină, se refugie in tr-u n colţ solitar şi pe neaşteptate, se sim ţi căzînd in tr-u n abis d e m elancolie. T rasă de două rem orchere, nava se în ­ d re p ta spre apus. în aurind_ v ibraţia se acoentuă, apoi se acceleră. P rova spinteca cu o viteză creseîndă valurile de u n m aroniu palid, pescăruşii se roteau în urm a vasului scoţînd ţip ete ascuţite şi, încet, încet, păm întul dispăru la orizont. E rau nişte m inute ciudat de grave şi de exalta n te şi deşi C atherine rezista ten taţiei de a-şi analiza sentim entele, siinţea o curioasă senzaţie de incertitudine. V iaţa ii apărea altfel, cu co n tu ru ri vagi şi tu lburătoare. U n zgom ot de paşi care se apropiau îi curm ă firul reflec­ ţiilo r pline de dezam ăgire. întoreîndu-se îl zări pe M ad­ den. în tr-o clipă îndoielile i se risipiră şi prezenţa aces­ tu i p rie ten îi provocă o m are plăcere. — Nancy m -a trim is, explică el. Ea s-a dus m ca­ b in ă să se odihnească puţin. C atherine răspunse p rin tr-u n sem n din cap şi cîteva clipe se plim bară fără să spună nimic. — N -ar trebui să-ţi pui m antoul ? în treb ă el. S-a fă­ c u t frig. — N u, mă sim t bine. T ăcură din nou o bucată de vrem e cînd, pe neaştep­ ta te , el începu să vorbească dar ca şi cum i-a r fi fost g re u să so hotărască. —· Acest U pton e un băiat drăguţ. La prim a vedere p a re uşuratic şi nepăsător, dar constat că are inim a bine plasată la locul ei.

75

M adden avu о ezitare. — Şi apoi e teribil de în d ră ­ gostit de tine... C atherine n u răspunse nimic. — T reaba asta îmi um blă în tru n a p rin cap, relu ă e l cu u n a er uşor je n a t ba chiar tu lb u rat. — Poate că măam estec un d e n u m ă priveşte... Ştii, deşi nu te ounose decît de puţină vrem e, mi .se pare că ne-am cunoscut d in totdeauna. Şi nu pot face nimic... E ceva mai putem i® decît mine. Se întrerupse. Tăcură din nou şi din nou tăcerea se înstăpîni în tre ei. C atherine îl privi pe furiş : p ărea m îh nit, dar totuşi h o tărît. Surîzătoare ea îl întrebă : — Şi atunci ce propui ? — Ei bine, iată ce cred eu. în ultim a vrem e am în ­ v ă ţa t să te cunosc bine şi-m i to t re p e t că n-ai avut de la viaţă to t ceea ce-ai fi m eritat. Dai, dai în tru n a, d a r niciodată nu te văd acceptînd sau prim ind ceva în schimb. Sînt a tît de fericit cu N ancy încît sim t nevoia să te v ăd şi pe tine la fel de fericită. Şi află că n-ai să izb u teşti să-m i scoţi din m inte gîndul că totuşi ai ceva pe inim ă, lartă-m ă dacă spun prostii. Ceea ce aş лтеа să spun e că... Ascultă, de ce nu tc m ăriţi cu C harley şi nu-1 laşi să aibă grijă de tine toată viaţa ? Ea întîrzie cu răspunsul. Dacă oricare altcineva i-a r fi vorbit astfel, s-ar fi sim ţit c ru n t jignită ; dar de M ad­ den nu se sim ţea jignită. E ra şi surprinsă şi plăcut erciOţionată. Sigur, era ridicol din p artea lui M adden ,s-o facă astfel pe unchiul bătrîn, dar evidenta lui solicitudine pre­ cum şi afecţiunea pe care părea să i-o poarte, o m işcară profund. — Nu, replică ea în tru sfîrşit, nu se pune problem a ca bietul C harley să aibă g rijă de m ine. —■De ce ? E destul de bogat. — Crezi că asta contează ? — Eu sooot că contează. Ea clătină din cap. — Acest lucru nu schim bă nimic. Vezi tu, eu sîn t foarte dem odată, incurabil de rom antică şi dezasperant de încăpăţînată. Dacă eram dispusă să m ă m ărit, banii

76

n - a r fi ju cat nici u n rol. Nenorocirea face ca eu să nu-1 iu b esc pe Charley. Din nou se înstăpîni tăcerea. A ceastă explicaţie nu p ă ru să-l satisfacă în întregim e pe M adden. — D um nezeule, zise el încet şi o cută adîncă îi b răzd ă fruntea. A tunci n u -i nim ic de făcut ? — Nimic, declară ea liniştită. C oborîră pe puntea-prom enadă, ascultînd rafalele ■viatului în su p ra stru c tu ri şi zgom otul valurilor care lo­ v e a u bordajul. Cînd soarele apuse şi cînd pe vapor se a p rin se ră lum inile, ea îi părăsi şi in tră în cabina ei.

Capitolul V in Masa se desfăşură rap id şi fă ră ceremonie, deoarece, căpitanul Iseland nu se ară ta niciodată în prim a seară şi nici unul dintre obişnuiţii d ru ­ m u lu i peste ocean n u-şi pusese haine de seară. D ar ju ­ decind după vecinii de masă, călătoria făgăduia să fie plăcută. E xistau acolo Ja y French, celebrul ziarist cosmo­ polit, E dw ard B rett, u n arh itect de rep u taţie internaţion a lâ precum şi lady Blandw ell care întrep rin d ea prim ul să u tu rn e u de conferinţe în Am erica. A doua zi viaţa la bord se organiză în cadrul său re strîn s dar plăcut. A scultînd de rugăm intea dom nului P ym , m area răm ase calmă. C atherine îşi reluă obiceiurile d« pasageră ca şi cum n -a r fi tră it niciodată altfel. Dim i­ neaţa, exerciţiile de gim nastică, apoi baia în fm m osul ba­ zici de m arm ură denum it în mod pompos „piscina olim ­ pică". Nancy, oare avea o înclinare către lene, ar fi răm as cu plăcere în pat. C atherine, căreia călătoriile îi In su flau o energie sporită, o obligă însă să joace m ingea,

77

să tragă la ram e pe a p a ra tu l m ontat pe punte şi să se urce pe calul electric. D upă g u starea de dim ineaţă se în făşurau în două cuverturi, se întindeau pe şezlonguri, citeau sau priveau cum defilează norii. La cererea Catherinei lu au adesea ceaiul pe pu n tea superioară în loc să se ducă şi să se închidă in soanptuoa-sa grădină de ia rn ă unde orchestra îţi lua urechile pe .sus. U n cocktail îiaainte de m asă şi u n film com pletau program ul cotidian. M area preocupare a C atherinei era ca acea călătorie să-i lase lui Nancy o am intire plăcută. P rim a sa tra v e r­ sare fusese p e n tru ea o în cîn tare şi păstrase despre ea o im presie de neşters. Se străd u ia deci să trezească şi în N ancy aceeaşi sta re de sp irit şi aceeaşi fervoare ; d a r în fiece zi e ra obligată să încerce un uşor sentim ent d e deziluzie. T înăra nu era deloc accesibilă entuziasm ului şi nici n u -i stătea în fire să se lase fă ră rezerve, în voia adm iraţiei. P rea tîn ără p e n tru a fi blazată, p e n tru ea e ra de neconceput că s-ar putea plictisi ; dar, în faţa vieţii, p ăstra o atitu d in e rece şi distantă. P e n tru prim a o a ră C atherine începu a înţelege că deşi exista o diferenţă de zece ani în tre ele, erau d espărţite p rin concepţiile lo r de existenţa unei adevărate genuni şi că ţin eau de două generaţii distincte. încercă să se apropie de nepoata sa. Se în treb a adesea dacă nu stătea p rea m ult cu M adden şi Nancy, poate m ai m u lt decît a r fi dorit aceştia. Se s tră ­ duia să-i lase cît m ai des singuri, d a r din păcate era chem ată to t tim pul să restabilească trin ita te a m icului lo r grup care, în m od frecvent, devenea centru l în tregii companii. Lui N ancy îi plăcea să aibă cît m ai m ultă lu m e în ju ru l ei. D ar oare nu se pierdea în supoziţii ? La su p rafaţă N ancy afişa toate ciudăţeniile generaţiei sale ; totuşi îşi avea viaţa ei intim ă. Eşecul din M anchester îi lăsase o rană m ereu deschisă şi în secret, aspira să-şi ia rev an şa acestei înfrîngeri p rin tr-u n succes am eţitor. Deşi n u v o r­ bea despre acest lucru, n u se gîndea decît la viito ru l tu r ­ neu la N ew -Y ork şi n u era preocupată decît de ro lu l ei. Luase obiceiul să se retrag ă în m od inopinat, în general spre seară, ca să lucreze. Cum e ra foarte independentă, nim eni nu se preocupa de aceste retrag e ri solitare ; d a r

78

N ancy le lua foarte în serios. Aşa se face că joi seara N ancy se închise în cabina ei încă ele la nouă seara, ru gIndu-1 pe M adden să aibă grijă de C atherine şi s-o ducă să vadă film ul. E ra o noapte sum bră şi furtunoasă. Film ele — o farsă groasă şi cîteva privelişti de călătorie — erau fastidioase, în plus, nava se clătina in tr-u n m od destul de neplăcut, iar reprezentaţia nu avea nim ic atrăgător. Totuşi C atherine sim ţise ra r o asem enea plăcere. S tînd în în tu ­ neric privea d istrată im aginile ce se derulau pe ecran. Se sim ţea nespus de bine să-l aibă pe M adden alătu ri în vrem e ce vaporul se to t clătina pe m area agitată. M adden se întoarse spre ea cu chipul lum inat de acel su rîs pe care i-1 cunoştea a tît de bine. — Mi se p are că se strică tim pul, rem arcă el. Cum te sim ţi ? — N iciodată n u m -am sim ţit a tît de bine, răspunse ca veselă. — Nu vrei se cobori în cabină ? — Dacă tu n u pleci, n u vreau... Continuă să urm ărească peripeţiile din film cînd un gînd n eaştep tat îi trecu p rin m inte. De ce se sim ţea a tît de bine să stea acolo şi să înghită acel film m ediocru, cu toate neplăcerile iscate de fu rtu n ă ? T resărind fără să vrea, trebui să recunoască speriată, că plăcerea se datora faptului că se afla a lă tu ri de M adden şi că n u dorea p en tru nim ic în lum e ca această euforie să ia sfîrşit. Surî.sul i se stinse. încercă în zadar să reflecteze dar nu m ai avu vrem e. în ea se făcu brusc o înfricoşătoare lim ­ pezime. M adden întinsese m ina p en tru a ţin e în loc scaunul C atherinei care era gata să fie tîr ît îm preună cu celelalte scaune de lingă ea în tr-o ad ev ărată rostogolire de scrînciob. în aceeaşi clipă nava se lăsă greoi într-o parte şi-o aru n că pe C atherine în braţele lui Madden. Tim p de câteva clipe, în tim p ce vaporul se redresa, el o strânse cu p u tere p e n tru a o îm piedica să cadă. D introdată to tu l se învălm ăşi în faţa ochilor C atherinei : v a­ porul, m area, lum ea întregă. Cînd nava se linişti. M ad­ den îşi aşeză cu grijă, vecina, la locul ei. 79

-— Ce recom pensă voi p rim i ? în treb ă el. Medalia regelui A lbert p e n tru acte de b rav u ră în plînă m are ? Ea nu răspunse nim ic. Dacă a r fi costat-o viaţa, n -ar fi p u tu t scoate o silabă. Palidă, cu buzele albe, cu m em ­ brele paralizate, răm ase încrem enită, izbită de cum plita revelaţie care_ se abătuse asupra ei ca u n tră sn e t : îl iubea pe M adden. îl iubea din to t sufletul. A cum to tu l îi era clar, de o claritate im placabilă ; bucuria pe care o sim ­ ţea cînd se afla în com panîa lui, nădejdea tainică de a obţine din p a rtea lui u n surîs, o privire, dorinţa de a-1 vedea fericit... T otul devenise clar, clar şi înfricoşător ca o scenă ce se derulează în în tu n eric şi pe care o ilum i­ nează brusc flacăra strălucitoare a unui fulger ascuns. O cuprinse o am eţeală de m oarte. O clipă crezu că va leşina. D ar apucîndu-se ou m îinile de braţele fotoliului, îşi stăpîni slăbiciunea. R ăm ase astfel, fără să facă o m iş­ care, scu tu rată de u n cum plit c u trem u r interior, ca oarbă şi lovită de stupoare. încet, film ul ajunse la sfîrşit. L um ina se reaprinse şi spectatorii care se ţin u seră bine schim bară în tre ei mici sem ne de felicitări reciproce. Cu capul plecat, C atherine se în d re p tă spre ieşire ; M adden o urm ă. Pe punte nu era nim eni. In acea tăcere C atherine se sim ţi parcă şi mai nefericită. Nu p u tea cu nici un p reţ să se uite la M adden. Ştia că p rivirea sa ar fi d at la iveală tot ce sim ţea. Şi to tu şi avea chinuitoarea datorie de a -ascunde lu p ta ce se dădea în ea. — Cred că am să cobor în cabină, spuse ea. — Aşa devrem e ? Ştii că N ancy ne-a ru g a t s-o lăsăm singură. Hai să facem o m ică plim bare în ju ru l punţiiprom enadă. M adden vorbea cît se poate de firesc. Ea nu-şi putu da seam a dacă -el ghicea cum plita sta re în care se afla. întorcîndu-.şi privirea, ea rep etă ; — Nu, p refer să cobor în cabină ; s-a făcut tîrziu. — Ce im p o rtan ţă are ? A proape că nici nu ne-am m işcat astăzi. Şi apoi îţi place a tît de m u lt să sim ţi briza care vine din larg... Cu un efort de nespus, ea se sili să-l privească în ochi. A m icala solicitudine pe oare o citi în ochii lui aproape că-i făcu rău.

80

— D u-te singur, spuse ea. Film ele acelea stupide m -au obosit. —- Bine, dacă n u vrei... zise el cu un aer reticent. A tunci noapte bună. ■ —· N oapte bună. Cel p u ţin aceste cuvinte C atherine p u tu să le ros­ tească fără dificultate, obligîndu-şi buzele să schiţeze u n surîs fugar. Se întoarse şi năpustindu-se către scară, îl părăsi pe Chris pe punte. A junsă la etaju l inferior se opri şi-şi duse m în a la gît. B ătăile inim ii aproape că o paralizau. în a in te de a da ochii cu nepoata sa, tre b u ia să se liniştească, să-şi adune gînduiile, să-şi vină în fire. A pucînd-o de-a lungul cori­ dorului, se strecu ră p rin deschizătura de la piciorul catargului şi ieşi pe puntea din faţă. Se îm piedică, pe întuneric, de fringhii şi scule, dar nu dădu nici o aten ţie acestui fapt. Nici o durere fizică n u se putea com para cu du rerea pe care o sim ţea în inim ă. A junse în sfîrşit la prova navei şi acolo, cram ponată de bordaj, cu tru p u l biciuit de vînt, învăluită de noaptea profundă şi de zgo­ m otul p u tern ic al valurilor, sufletul ei se prăbuşi în tr-o asem enea prăpastie de suferinţă incit izbucni în hohote de nlîns.

Capitolul I X

A doua zi dim ineaţă vîntul se potoli. Cerul era lim pede şi m area liniştită. Cînd N ancy se întîlni — la ora zece — cu M adden pe punte, C athe­ rine nu li se m ai alătură. — Ia stai, strigă el, unde-i cel de al treilea m em bru al g rupului n o stru ? n — ccl. 623

81

— D oar m em bru onorific în dim ineaţa asta, spuse Nancy, veselă. A re m igrenă. M adden p ă ru m irat. — P ăi m ai zilele trecu te n e-a declarat că n-a dunut-o niciodată capul în tim pul traversării. •— Poate că o fi u ita t să bată în lem n, zise N ancy rîzind. D ar linişteşte-te, scuinpule ! M icuţa ta N ancy e proaspătă şi bine dispusă. — De ce n u te-ai dus la lecţia de gim nastică ? F ata se strâmbă uşor. Z burdălnicia ei obişnuită luase locul seriozităţii d in ajun. în prospeţim ea acelei dim ineţi frum oase, N ancy se sim ţi renăscând. — Nu m ă certa, scum pule, îl în treru p se ea veselă, nu înainte de căsătorie ! N u-m i strica buna dispoziţie şi dă-m i o ţigară. — Cum nu fum ezi d in tr-ale mele, m ă duc să-ţi om npăr... Coborîră cu ascensorul în holul principal unde ii cum ­ p ără o cutie m are ou ţigările p referate. P rivind-o, se văzu nevoit să-şi spună că parcă niciodată nu fusese m ai fru mo.asă, Zveltă, băieţoasă şi plină de viaţă, p u rta u n m an­ tou dm p ă r de căm ilă care o aurea din cap până în picioare şi această viziune îi tă ie răsuflarea. îşi a ru n ­ case pletele pe spate şi se p reg ătea să se dea cu ru j pe buze. — Nancy, mă iubeşti ? în treb ă el încet. Ea se opri din tre a b a p e .care o făcea. U n val de ta n ­ dreţe neaştep tată o prinse în m rejele sale şi to ate aerele ei de vam pă dispărură. R ăsuflarea i se precipită şi-şi dădu în sfirşit seam a c it de drag ii era M adden şi ce m u lt rep rezen ta el p e n tru ea. Privindu-1 cu m ultă se­ riozitate, p rin tre genele lungi, îi răspunse sim plu ; .— D in to ată inim a, Chris. Tăcură. M adden, a cărui fa ţă se lum ină, îi luă m ina. O clipă, degetele li se îm pletiră, apoi fata rise uşor je­ nată. îşi regăsise echilibrul. — N u u ita că ne aflăm în m ijlocul A tlanticului, îi suflă ea, trecîndu-şi b raţu l pe sub al său. 82

V rem e de u n m in u t cercetară an u n ţu rile de la bord şi în clipa în care se pregăteau să urce scara, p riv irea lui M adden se opri a su p ra florăriei. A vu o inspiraţie. — Crezi că i-am p u tea trim ite C atherinei u n buchet de flori ? Mă gîndesc că i-a r face plăcere ! — B ună idee ! Cuanpără-i nişte garoafe, îi plac foarte m ult. Şi ia u ită -te ce orhidee violete ! N u-i aşa că sînt m in u n ate ? M i-ar plăcea să a m şi eu una. El rîse, com andă garoafele p e n tru C atherine iar N ancy îşi prim i orhideea. C atherine nu ap ă ru nici la m asă şi abia la ora două d ăd u ră peste ea, în tr-u n colţ în d ep ărtat de pe pu n tea su­ perioară. P ărea foarte m ulţum ită să se afle acolo, întiusă pe u n şezlong, în făşu rată în tr-u n p l e d ; platoul afla t lîngă ea dovedea că totuşi pusese ceva în gură. — Ei, strigă Nancy, ce-ţi mai face capul ? — E m u lt m ai bine. F o arte confortabil instalată, C atherine îi prim i rîzînd. Apoi întorcîndu-se spre Nancy, îi spuse ; — M -am g în d it că v reţi să jucaţi ping-pong. — Aşa e. Jocul ăsta e u n ad ev ărat supliciu. Şi tu cunoşti nemiloa.sa energie a lui Chris ! Cu o uşoară ezitare, M adden o în treru p se : — Am fost îng rijo raţi din pricina ta, C atherine. Te sim ţi m ai bine ? — F oarte bine. M -am obosit cam m ult în ultim a vrem e. T rebuie să în tre ru p orice activitate pînă la sfîrşitu l călătoriei. Încă nu era pe deplin liniştită. — Mi se p are a tît de ciudat să n u te văd la m asă ! Şi dim ineaţa, la gim nastică. M i-ai lipsit m ult. — Regret. El o privi ca şi cum răspunsul ei in diferent l-a r fi necăjit. N ancy o porni cîntînd, către m asa de ping-pong, d a r el nu p ărea dispus s-o părăsească pe Catherine. — Ai p rim it garoafele ? — Da, Chris. Se opri. — D ar te rog, nu-m i m ai tr i ­ m ite flori. Nu trebuie.

83

El p ă ru şi m ai necăjit. Şovăi, apoi cedîiid unui im puls subit zise : —■Te-am su p ă ra t cu ceva ? Ea îl privi îndelung apoi îşi întoarse privirea. — Crezi că e absolut necesar să ne certăm in dupăam iaza asta ? m u rm u ră ea pe un ton amical. Nu m -ai su p ă ra t cu nimic. S im t doar nevoia să fiu singură. M adden roşi şi o undă de m îhnire trecu pe chipul său. Apoi o privi ea de obicei. — lartă-m ă, C atherine, replică el calm, uitasem că te doare capul. Souză-m ă că te-am deranjat. O părăsi şi .se duse după Nancy. C atlierine se lungi pe şezlong cu cartea pe genunchi şi p ăru absorbită de contem plarea m ării şi a cerului. N im eni n -a r fi p u tu t ghici tu lb u ra re a sa, nici intolerabila şi am ara g reu ta te care-i apăsa inim a. Avea senzaţia că i se înfipsese u n cuţit în piept. S ingura .scînteie de con­ solare care-i m ai răm înea era sentim entul că începuse să p u n ă în practică hotărârea pe care o luase în tim pul acelei nopţi îngrozitoare de insonm ie. T rebuia să-şi m en­ ţină integ ritatea personală in d ife re n t cu ce p re ţ ; ar fi p refe ra t mai curînd să m oară decât să-i întunece indife­ re n t cit de puţin, fericirea lui Nancy. Oele două zile care u rm a ră tre c u ră foarte repede. Se apropiau to t mai m u lt de New -Y ork. T raversarea fusese deosebit de bună şi cei de pe vas trăg eau nădejde ca vineri dim ineaţă să zărească v ap o ru l-far din N antuket. Sim ţind că se apropie sfîrşitul călătoriei pasagerii m anifestau o .sociabilitate sporită, d ar C atherine — sub p rete x tu l că avea nevoie de odihnă — fu foarte rezer­ vată, deşi uneori se văzu obligată să ia p a rte la diverse m anifestări. în general, izbuti în m are m ăsură, să se izoleze. De m ai m ulte ori sim ţi în d reptîndu-se asupra ei, p riv irea furişă şi neliniştită a lui M adden, d ar suferinţa de a se afla singură cu el i-a fost cru ţată pînă-n seara m arelui bal tradiţional. Acel bal, cu inevitabilul său acom paniam ent de confeti, de bonete de h îrtie colorată, de şam panie şi de tot felul de năzbîtii de carnaval, i se părci încercarea cea

84

m ai grea la care îi e ra supusă rezistenţa. D ar era cu ne­ p u tin ţă să se eschiveze. La început lu cru rile n -au m ers prea rău căci, în tim ­ pul mesei, ea a sta t de vorbă cu căpitanul şi cu lady B landw ell, sim ulînd un profund interes faţă de banalităţile n autice ale unuia şi faţă de sporovăială pre­ tenţioasă a celeilalte. D ar cînd orchestra a început să cînte, cînd proiectoarele au început să-şi lanseze fascico­ lele lor m ulticolore p rin tre coloanele sălii şi cînd pasa­ gerii au început să danseze, nervii C atherinei se întinseră la m axim um , gata să plesnească. Să stea pe scaun, să surîd ă şi să ofere acelei vesele agitaţii un chip am abil şi nepăsător, era m ai m u lt decît putea îndura. P e m om ent C atherine se tem u să nu se trădeze ; acel sentim ent o făcea să-şi piardă siguranţa şi putea s-o incite să săvâr­ şească cine ştie ce greşeală. B ătrînul căpitan o invită la dans şi ea acceptă am eţită, num ai ca să scape de sta t pe scaun. D upă ce se în v îrti de cîteva ori cu ea p rin sală, o readuse la locul ei. în acea clipă în tîln i p riv irea lui M ad­ den. P înă atunci el nu dansase decît cu N ancy ; dar acum veni.se s-o invite la dans. Tim p de o secundă, care i se p ă ru m ai lungă decît un an, ea privi fix m asa căci pulsaţiile arterelo r o făcuseră să am eţească. încercă să scape. — Dansez prost, — Dansezi foarte bine, mai adine*uri m i-am dat seam a de acest lucru. Gu o ţigară în tre degetele cu unghiile date cu lac roşu, N ancy se aplecă spre ei. P u rta o rochie neagră care-i scotea şi m ai bine în relief pletele blonde şi pantofii a r­ gintii cu tocul înalt. P ărea m ai ferm ecătoare ca niciodată şi de o tin ereţe de necrezut. Cu u n surîs de încurajare, strig ă : — Hai, C atherine, fă-i plăcerea asta de dragul m eu ! N u m ai exista nici o ieşire. C atherine se ridică şi făcu cîţiva paşi a lă tu ri d e M adden. El o cuprinse cu b ra ţu l şi deşi nu era un as, u rm ărea bine ritm u l muzicii. — De ce n u voiai să dansezi cu m ine ? în treb ă el cu voce calm ă si firească.

85

Acum, cînd orice retrag e re îi era tăia tă de b raţu l care o strîngea, C atherine îşi sim ţi bătăile inim ii răsu n în d u -i în tîm ple ca n işte lovituri de ciocan. M uşcîndu-şi buzele, făcu apel la to ată energia ei p e n tru a schiţa un surîs palid. — S în t p rea b ătrîn ă p e n tru asta... — Ce prostie, replică el rîzînd încet. Mai ourînd ml se pare că abia ai început să trăieşti. — O, poate p e n tru că m ă gîndesc prea m ult la alta lucruri, la d ebarcarea care ne aşteaptă m îine, la afacerile m ele, la viitor... Tăcură un m om ent. M uzica îi legăna în ritm u l ei. Sim ţi p rivirea lui M adden a ţin tită asupra ei. — Proiectele m ele chiar nu te interesează deloc ? în­ treb ă el încet. — Ba da. Ea încercă să dea vocii sale nişte inflexiuni superfi­ ciale. —· R ăm îi la N ew -Y ork ? — Da, m i-am făcut p lan u l să petrec eîteva zile în acest oraş, cu N ancy şi cu tin e şi să vi-1 ară t. P e u rm ă trag nădejde că veţi veni ou m ine la V erm ont ca să-i cunoaşteţi pe m am a şi pe cei cîţiva prieteni ai m ei din Graysville. C atherine schiţă u n regret. —■ M ă tem că n -am să pot veni. — Eu mn p u tu t totuşi s-o vizitez pe m am a ta, replică el cu u n surîs elocvent şi persuasiv. U rm ă o pauză. C atherine înţelese. — Bun, zise ea descum pănită, voi încerca să m ă aranjez. — Cît eşti de drăguţă, strig ă el. T rebuie să vezi pei­ sajul din V erm ont. M i^ to t a tît de drag ca şi atunci cînd eram copil şi-m i petreceam acolo vacanţele ; iar as­ tăzi parcă m i-e şi m ai drag. U rm ă o nouă pauză, apoi brusc, vorbind repede dar liniştit, în treb ă : — Ce a în te rv e n it în tre noi, C atherine, ce nu m ai m erge ? Totul era a tît de frum os, apoi to ­ tul s-a schim bat. Fugi de m ine. C eilalţi n -a u observat

86

nimic, dar eu văd... T ot ceea ce-ţi pot spune e că eşti o fiin ţă m in u n ată ! P rie te n ia ta m i-e in fin it de preţioasă, n u num ai p e n tru că voi fi soţul lui N ancy ci p e n tru m ine însum i î N -am p u tea să tră im din nou în deplină arm o­ nie ? în ciuda stăp în irii sale, C atherine fu s tră b ă tu tă de o spaim ă cum plită. Tocm ai ea, care voise cu orice p reţ să-l evite pe M adden ! D in dragoste p e n tru N ancy ! C onstată brusc că această schim bare de atitu d in e era o greşeală. N u ş tia ce sfîn t să m ai im plore şi sim ţi u n obscur sen­ tim en t de consternare. — G reşeşti, spuse ea. Ţ i-am m ai spus că n u m -am sim ţit în apele m ele zilele astea... D ar asta n -are nimic ou p rieten ia noastră. — V rei să spui că tu n-ai observat nim ic ? Ea clătină din cap. — A, deci a s ta era, zise el. M uzica se opri şi ei se reîn to arseră la m asa lor. Ci­ neva îi um pluse p ah a ru l Catherine!. Ea îl bău dintr-o sorb itu ră şi şam pania care-i încălzi sîngele o m ai stim ulă puţin. Cînd privi din nou în ju r. M adden dansa cu N ancy ia r m edicul de bord se în d re p ta spre ea s-o invite la dans. P e urm ă a dansat cu dom nul P ym care făcea întotdeauna înconjurul sălii ; apoi a m ai invitat-o încă o dată căpi­ tanul, P e u rm ă a p ro fita t de faptul că im ele persoane îşi u ra u no ap te bună şi s-a re tra s şi ea în cabină. De citit îi e ra cu neputinţă, la dorm it nici n u se p u tea gîndi. Se v îrî în pat şi începu o lu p tă interm inabilă cu gîndurile care o asaltau în valuri. Se tot întorcea de pe o p a rte pe alta şi abia spre dim ineaţă căzu în tr-u n som n adânc. Cînd cam erista a trezit-o, nava in trase de^acum în p o rt şi p rin faţa ei defila încet panoram a N ew -Y ork-ului. Acel spec­ tacol şi perspectiva de a aju n g e în sfârşit, la capătul ace­ lei călătorii, de a sim ţi su b picior păm ântul ferm şi de a p u tea în curînd scăpa de to t ceea ce o apăsa a tît, îi redară O atherinei o oarecai'e siguranţă. Se îm brăcă repede şi urcă pe punte. E ra m ai ales h o tărîtă să nu lase să se vadă nimic din su ferin ţa p rin oare trecea, să n u cedeze ou nici u n chip şi să-şi ţin ă pînă la capăt hotărîrea pe care o luase.

87

P e p u n tea superioară îi zări pe N ancy şi pe M adden, Contem plări silueta înaltă a oraşului care se profila spre cer, aidom a unei Acropole moidernă. R egăsindu-şi încre­ derea în sine, C atherine fu în sta re să afişeze o a titu ­ dine calmă. D upă u n salut vag ce se adresa a tît fetei cit şi lui M adden, ea spuse : — N u-i aşa că e m in u n a t ? S înt fericită că Nancy are şanva să vadă Nerv-Y ork-ul sub un aspect a tît de favorabil. — Da, replică Nancy, pare u n oraş de vis. Chipul ei reflecta un interes n eaşteptat. Cînd vezi A m erica p e n tru prim a oară e u n a d ev ărat evenim ent. — Te crezi un C ristofor Colum b ! replică uşor ironică m ătuşa ei. ■ — în tr-a d e v ă r, răspunse N ancy şi închizînd ochii pe ju m ă ta te adăugă : — N um ai că de data asta A m erica e cea care va tre b u i să m ă vadă pe mine. D om nul P ym se apropie m ai p lin de respect ca nicio­ dată, Intorcîndu-se spre C atherine, îi şopti m isterios la ureche ; — R eporterii au u rca t pe punte, dom nişoară Lorim er. Poate că aşa cum se obişnuieşte, veţi sta cîteva m inute de vorbă cu ei... C atherine înţelese in ten ţia am icală a vechiului ei p ri­ eten. Voia să-i dea posibilitatea să exploateze în scop comercial vestea sosirii sale cu m in iatu ra lui Holbein. Nim eni nu-şi dădea seam a m ai bine de im portanţa pu­ blicităţii decît tăcu tu l dom n Pym . Intorcîndu-se, C athe­ rin e zări grupul de rep o rteri care se apropiau încet. Cu gulerele ridicate şi cu pălăriile cu boruri moi, erau în m ajoritate, oam eni tin eri în tre p rin ză to ri şi descurcăreţi. — M orning, dom nişoară Lorim er, spuse cel care m er­ gea în frunte, atingînd cu degetele borul pălăriei. C atherine îl recunoscu pe K elly, rep re z en ta n tu l unuia d intre principalele ju rn a le de seară. — Mă bucur să vă revăd. Ce m ai faceţi ? Frum oasă actu alitate acel vechi tablou pe care-1 aduceţi de dincolo de ocean... C atherine aprobă şi se pregăti să descrie m in iatu ra în culorile cele mai seducătoare cînd ochii săi, căzură asu-

pra lui N ancy саге privea scena cu o vie curiozitate. O năpădi un puternic sentim ent de dragoste care în lătu ră din tr-o d ată toate preocupările personale. F ără să se gîndească prea m ult, spuse : — Am adus ceva m u lt m ai interesant. Mica m inia­ tu ră nu are a tîta im p o rtan ţă sau, în orice caz, poate să m ai aştepte. V-o prezin t pe nepoata m ea, N ancy S her­ wood. Ea va juca în noua piesă a lui B ertram . Dacă vreţi să-i faceţi o fotografie, profitaţi de ocazie căci, ascultaţi-m ă pe m ine, veţi m ai auzi vorbindu-se despre ea. în tr-o clipă nouă perechi de ochi o părăsiră pe Ca­ th erin e şi se fixară asupra lui N ancy şi nouă boruri de p ălării se clintiră din ioc. U rm ă o scurtă tăcere. — D om nişoară Lorim er, spuse apoi Kelly, m i se pare că aveţi dreptate. Ce ziceţi, băieţi ? In tim p ce C atherine se îndepărta, aparatele de foto­ g rafiat ţăcăniră, apoi o grindină de în treb ări se abătu asupra lui Nancy. Ea le suportă fără să clipească şi răs­ punse degajată tu tu ro r, îm părţind surîsuri d intre cele m ai seducătoare. D upă ce totul se isprăvi, strigă cu răsu ­ flarea tăiată de bucurie ; — Iţi m ulţum esc, C atherine ! A fost exact ceea ce-mi doream ! S p rijin it de bordaj. M adden urm ărise de departe toată scena. Se apropie şi p e n tru prim a oară în dim ineaţa aceea i se adresă Catherine! : — N ancy m i-a făgăduit că va lua m asa cu m ine, la W aldorf. Nu ţi-a r face plăcere să ne însoţeşti ? C atherine schiţă u n gest de regret. — Am treabă, spuse ea m ulţum indu-i cu u n su rîs voit im p e rso n a l; în prim ele zile voi fi foarte ocupată. — D ar sper că n-ai u ita t de V erm ont ? — O, nu, replică ea, n -am uitat. P ă răsiră îm preună puntea şi cît tim p C atherine îşi luă răm as b u n de la toate cunoM inţele sale, fu ră îndepli­ nite şi form alităţile vam ale. Fie intenţionat, fie din întîm plare, îi pierdu din vedere pe N ancy şi pe M adden. O dată în stradă, chem ă u n tax i şi se duse singură la ho­ telul său.

89

Capitolul X C atherine se azvîrli cu ca­ pul în jos în m unca ei căci vedea în asta unicul leac îm ­ po triv a d u rerii care-i sfîşia inim a şi n u -i lăsa nici un pic d e răgaz. De în d ată ce sosi la Tow er Carlton, unde obişnuia să deschidă, îi telefonă lui B reuget, rep rezen tan tu l ei la New -Y ork. N u venise pe chei s-o caute fiindcă aşa hotă rîse ea, d ar cum aştepta să -l cheme, dădu fuga num aidecît. A bia avu vrem e să se instaleze în odăiţa verde cu au riu care o adăpostise de a tîte a ori, să arunce o privire pe fere a stra ce dom ina de la înălţim ea celor treizeci de etaje, giganticul defileu din cea de a Cincea stradă, să-l salute pe directorul hotelului, dom nul Lenz — care-i oferi un b ra ţ de flori, îi d ărui fructe, o copleşi cu salu tu ri de bucurie şi-i confirm ă că odaia a lă tu ra tă era rezervată p e n tru dom nişoara Sherw ood — că B reuget se şi năpusti cu m îinile în tinse şi cu b ă rb iţa lu i ascuţită, după moda franţuzească, fre m ătîn d de plăcere, Georges B reuget, u n parizian, e ra prin profesia sa un specialist în obiecte de a rtă şi în ceasuri din secolul al X V III-lea. V enit la N ew -Y ork p e n tru a-şi căuta norocul, dăduse falim ent şi a r fi m u rit literalm en te de foam e dacă dom nişoara L orim er n u l-a r fi scos din necaz. S ăru tîn d u -i m îna, îi se rv i o porţie de com plim ente variate, unele m ai galante ca altele, se instală in tr-u n fotoliu, se sp rijin i cu g u ra de m ăciulia celebrului său baston, ca şi cum a r fi v ru t să p u n ă capăt nesecatei sale eloovenţe, apoi aşteptă în tre b ările şi poruncile C atherine!. — Da, B reuget, spuse e a lăsîndu-se pe spate, în fo­ toliu, şi privindu-1 în ochi, iată că am adus m iniatura. — Perfect, dom nişoară Lorim er. — Ai lu a t leg ătu ra cu B ran d t aşa cum te-am ru g at ? — T otul e pe d rum ul cel bun. B ran d t este aşteptat să sosească la N ew -Y ork p este zece zile — B reuget rîrîia cuvintele cu o naivă suficienţă. M iercuri la ora tre i va 90

w r ii la m ine la birou, oa să vadă m iniatura. Şi ca s-o ®umpere, dom nişoară Lorim er, veţi vedea. Va ii aşa cum v ă sp u n eu. Vă rog să aveţi încredere în m ine. C atherine îşi m uşcă buzele. — Poate că a i dreptate. în orice caz ai lu cra t bine. în tr e tim p am să expun m iniatura. T ot N ew -Y ork-ul tre b u ie s-o adm ire, pusă în m od abil în valoare pe un fu n d al de catifea roşie. T rebuie s-o vadă toţi negustorii d a tab lo u ri ; tOiţi, şi Asoher şi ceilalţi. T rebuie să se vorbeaiscă m u lt despre ea ; acest lu cru ne va aju ta. Nu ţin aîtu şi de puţin ca am icul B ran d t să creadă că ne poate e l f is a preţul. P reţu l, asta e ceea oe ne tre b u ie nouă. N u -i aşa, B re u g e t ? — Sigur, domni.şoară Lorim er. Mai ales acum cînd îm p re ju ră rile actuale ne sînt defavorabile. — D efavorabile ! Sînt p u r şi sim plu groaznice. As■suită-mă, prietene, îmi pare ră u d a r trebuie să-ţi spun adevărul. Dacă n u izbutim să vindem această m in iatu ră ®u o su tă de m ii de dolari, bani lichizi, va tre b u i ca am indoi să ne căutăm slu jb ă ! B reiiget în ălţă din um eri ou optim ism oa p e n tru a o lini'Şti. — N u ajungem noi acolo, dom nişoară Lorim er, şi apoi vom izbuti să urcăm din nou p a n ta ! Am convin­ g e re a că afacerile vor începe să ne m eargă bine. Dacă scăpăm de săptăm înile astea, sîntem salvaţi. C atherine îl aprobă şi privirea i se opri undeva, în z are. — Da, m urm ură ea, încă două, tre i săptăm îni şi pe lirm ă totul va fi bine. F ăcu u n efort să-şi adune g în durile şi ridioîndu-se îşi ptise pălăria. — La d ru m ! H ai să-l expunem pe Holbein. H a r m ai în tîi u ită -te la el. B reuget luă m in iatu ra şi o analiză cu u n fel de extaz p lin de respect. — M inunată, m inunată, declară el în sfîrşit. în picioare, ,a lă tu ri de el, C atherine privi m icul por­ t r e t cu alţi ochi. S e sim ţi brusc n ăpădită de un sentim ent de m ilă p e care n u -l sim ţise m ai înainte. Acel chip acum 91

i se p ărea viu. Citea pe el propriile sale spaim e şi pro­ priile sale dorinţe. In acele tră s ă tu ri despre care toţi spu­ n eau că seam ănă cu ale sale, ea văzu o tristeţe fo arte ase­ m ănătoare cu a sa, o soartă plină de singurătate şi de m elancolie asem ănătoare în tru to tu l cu cea de care e ra ea însăşi am eninţată. I se p ă ru că sufletul o părăsise in tr-u n chip m isterios p e n tru a se contopi cu cel al L u­ ciei de Quercy. Sim ţi pînă în stră fu n d u l inim ii u n sen­ tim en t ciudat, im presia că s-a întors p e n tru o clipă în ­ dărăt, în spaţiu şi tim p. în to iul tu m u ltu lu i vieţii m on­ dene i se p ăru că percepe de foarte departe, ecoul unei epoci dispărute. ■ — Mi se p are foarte curios, dom nişoară Lorim er, d a r acest p o rtre t seam ănă cu dum neavoastră în tr-u n m od uim itor. C atherine schiţă un gest de negare sub care în ­ cercă să-şi ascundă im presia pe care i-o făcuse acele cu­ vinte. Cu voce uşor răguşită, ivăspunse ; — P rim u lu i om care-m i m ai spune acest lucru îi aru n c ou u n scaun în cap ! Apoi întorcîndu-se pe ju m ătate, se îndreptă spre uşă. Coborîră în stradă si m erseră pe jos pînă la biroul ei, u n m ic m agazin înghesuit în tre u n atelier de m odă de înaltă clasă şi o elegantă florărie. în drum , cum trccîuse de ora unu, C atherine îl convinse pe bătrânul B reuget să ia m asa îm preună cu ea. In tra ră în tr-u n b ar unde m in cară nişte sanvişuri cu cafea şi cîteva felii de cJieo. A junsă la birou, C atherine aşeză m in iatu ra în unica sa v itrină, pe un fundal de catifea de G enova de culoarea vinului roşu. O cupîndu-se de această operaţie, îşi spuse că de fap t în asta consta to ată raţiu n ea existenţei sale. Felicitările sincere ale lui A scher care nu în tîrz ie să treacă pe acolo, o bucurară foarte m ult. D intre toţi n e ­ gustorii din N ew -Y ork acesta era cel m ai com petent şl ea observă că el aprobă din to t sufletul c u m p ărătu ra pe care o făcuse. D ar m ai tîrziu, cînd porni singură sp re ho­ telu l unde locuia, se sim ţi din nou deprim ată şi fc a rte obosită. La hotel, N ancy îşi luase în ştăp în ire cam era în felul ei obişnuit adică îşi îm prăştiase to ate lu cru rile peste toi

92

şi se întinsese pe divan, cu o lam pă aprinsă lingă ea şi @u oaaiul gata pregătit. Acel spectacol fam iliar îi readuse G atherinei, în tr-o oarecare m ăsură, buna dispoziţie. îşi scOiase pantofii îşi puse papucii de casă şi-şi schim bă în tr-o clipă ţin u ta de .stradă cu o rochie confortabilă şi m oale de interior, de u n gri ca penele tu rtu re lei. Apoi se aşeză a lă tu ri de N ancy şi tu rn ă ceaiul în ceşti. Cu un surîs, observă că nepoata sa nu folosi.se ceaiul de la ho­ tei ci apelase la cel din propria sa provizie pe care şi-o adusese de la Londra. — Ai petrecu t o după-am iază plăcută ? în treb ă Ca­ therine. — O ad ev ărată îneîntare, scumpo, răspunse Nancy lăsînd deoparte cititul rolului său şi privind-o pe C athe­ rin e ou ochii săi m ari şi strălucitori. O m asă de gală, cu nişte stridii m inunate. Chris mi se pare că le spune blue-points şi cu un fazan tîn ă r de-a clreptul divin. Apoi l-am tîrît pe Chris la teatru. O adevărată m inune. A flă că goi vom putea înceioe repetiţiile la tea tru l Im perial. Ah, C atherine, cit de m ult îmi place N ew -Y ork-ul ! P u n răm ăşag pe o pălărie nouă că şi el va răspunde drago.stei m ele ! înfuleca ultim a m acaroană care m ai răm ăsese. — încă n -ai văzut jurnalele, scumpo ! S înt colo, pe jos ! în an­ sam blu, e foarte bine. O ju m ă ta te de coloană de te x t si p a tru fotografii. C atherine adună ju rn alele şi le parcurse cu atenţie. — Da, e foarte bine. P e n tru debutul tău în America ai d a t lo v itura ! Nancy rise şi se întinse ca o pisică atunci cînd o m îngîi. — Şi toată lum ea e a tît de drăguţă cu m ine. Iar Chris este incom parabil. N u ştii cit de m u lt ţin la el ! închipuieşte-ţi că vrea n eap ărat să ne căsătorim im ediat, după prim a reprezentaţie ; iar eu cred că e foarte bine aşa. Va fi o adevărată poveste cu zîne dacă aş avea un m are suc­ ces încă de la prim ul contact cu publicul — fiindcă pre­ sim t, scumpo, că va fi u n m are succes — şi pe deasupra si eăsătoria în tr-u n stil cu totul rom antic.

93

Se în trerap se. — îl iubeşti pe Chris, n u -i aşa, scum po ? — Ştii bine, răspunse C atherine. — Şi el te iubeşte, continuă N ancy .şi te stim ează foarte m ult. C hiar m ai ad in eau ri m i-a \m rbit despre tin e. îi va face m are plăcere dacă vei \^eni să iei m asa âînp reu n ă cu noi, la W aldorj, m îine sau în tr-u n a din zilele urm ătoare. C atherine o p riv i m irată. — D oar n u vrei să spui că stă la hotelul W ahîorf ? — Ba da, scumpo. Şi de ce n - a r sta ? Ş tiu bine că a r p refera u n h an d ar eu ţin la eleganţă aşa că l-am con­ vins. — D ar la W aldorf este terib il de scum p ! zise G atherin e tresărind. Eşti în tr-a d e v ă r sigură că poate p lăti toat® cheltuielile astea ? D eplasări, flori, cadouri şi h o telu rile cele m ai luxoase ? Poate că nu e cazul şi atunci n u -i fru ­ mos din p a rte a ta să-l obligi la toate aceste sacrificii f — N -a făcut nici u n fel de obiecţie, spuse N ancy r idicînd din um eri. ■ — Cred că n u -ţi închipui că va protesta. Nu e om ul care s-o facă. N u-m i place să vorbesc despre astfel de lucruri, Nancy, dar e u n capitol asupra căruia tre b u ie să fim foarte sincere u n a faţă de cealaltă. N ancy surise cu №l m ai seducător surîs al ei. — Nu te nelinişti, scumpo ! T otul este în ordine eu C hris ! La C leveland trece d re p t u n om bogat. M i-a şop­ t it acest lucru degetul m eu m ic ! N u m ă privi cu a e ru l ăsta a tît de sever. N -am chef să m ă cert p e n tru astfel d e fleacuri. M -am c e rtat cu C hris azi după-am iază în le­ g ă tu ră cu călătoria aceea la V e r m o n t! T ăcură am îndouă. în mod vizibil N ancy trecea p rin tr-u n u l din acele m om ente de totală nepăsare în c a re nu puteai obţine nim ic de la ea. — Crezi, în treb ă C atherine ca să ru p ă tăcerea, că lu i C hris i-a r plăcea să te prezinte m am ei .sale ? — Da, oftă N ancy cu resem nare. Şi tu tu ro r unchilo? şi tu tu ro r verilor, după m oda din B retagne. Şi, presupun, tu tu ro r locuitorilor satului. A r vrea să plecăm joi şi sâ stăm două, tre i zile. E xact cînd o să fiu ocupată p în â

94

peste cap cu repetiţiile. Iţi dai seam a ? Să părăsesc în plină iarn ă u n oraş ca N ew -Y ork-ul p e n tru o gaură pier­ dută undeva, la ţa ră ! — E xistă oam eni cărora le place la ţară. — F oarte bine, să stea acolo ! — Va tre b u i totuşi să te duci, zise C atherine cu voce gravă. E de datoria ta. — A tim ci vino şi tu ou mine, răspunse N ancy bo­ sum flată. — Fie, zise C atherine. N e-am înţeles, deoi să nu m ai vorbim despre asta. în to arce butonul radio-ului ca să as­ cultăm pu ţin ă m uzică.

Capitolul XI V ineri dim ineaţă C atherine luă, la ora opt şi jum ătate, rap id u l care tre b u ia s-o ducă la G raysville. E ra singură ; N ancy şi M adden plecaseră în ajun. In stalată în tr-u n fotoliu confortabil al pullm anu lui unde dom nea o căldură plăcută, şterse geam ul cu m ănuşile ca să vadă defilînd peisajul hibernal încrem enit de ger. Mergând din oe în ce m ai repede şi făcînd un zgomot to t m ai puternic, tre n u l gonea, p rin cîm pia aco­ perită de zăpadă, către întinderile nesfîrşite. Ziua trecea. Spre seară C atherine tre b u i să schim be tre n u l şi să ia u n u l care m ergea pe o linie regională ; apoi se îndreptă spre apus. Soarele, de u n roşu aprins, răsfrîngea pe păm în tu l nins şi gol, toată splendoarea cerului. P este o ju ­ m ătate de ceas controlorul in tră în vagon. — In cîteva m in u te sînteţi la G raysville, doamnă, zise el politicos.

95

C atherine se sim ţea uşor em oţionată. S entim entul de a ajunge în sfîrşit, la capătul călătoriei era u n sentim ent în oare se am estecau nerăbdarea, curiozitatea şi un soi de team ă. Locom otiva şuieră, frînele scîrţîiră şi tre n u l se opri. A fost singura care a coborlt pe peronul îngust. Cu valiza la picioare, ou obrajii roşii din pricina v întului şi cu inim a strînsă, contem plă gara pustie. D ar iată că o siluetă se ridică din penum bră şi se apropie încet de ea. E ra u n om b ă trîn şi slab. Avea pi­ cioarele arcuite şi p u rta o vestă de piele cu o glugă de sub oare chipul lui zbîrcit schiţă u n surîs vag de bim sosit. — D um neavoastră sînteţi, dom nişoara Lorim er, nu-i aşa ? în treb ă el surîzînd to t m ai m ult. — Eu m ă num esc Hickey... Luă valiza de jos. ·— Veniţi. M aşina e afară, în faţa gării. Ea îl u rm ă pînă la m aşină, u n fel de cupeu an ted ilu ­ vian, cu roţi înalte, dar a tît de bine în tre ţin u t încît ca­ roseria verde soînteia ca un policandru iar piesele m eta­ lice păreau de cristal. C hiar şi pneurile erau spălate cu grijă. M îndru de m aşina sa, H ickey o aju tă pe C atherine să se urce, readuse la viaţă pistoanele uzate şi o porni la drum cu o înţeleaptă încetineală ; cu o zdruncinătură, coborîră strad a principală. T recătorii erau rari dar Hic­ key adresa fiecăruia un salut im personal sau le tă c e a un m ic sem n din m înă. — N u-i lum e m ultă, rem arcă el pe u n ton afabil. Se pregătesc toţi să se ducă la patinaj. E tocm ai tim pul po­ triv it iar ei sîn t nebuni după această distracţie. D om nul Chris vă trim ite vorbă că s-a r putea să-i găsiţi pe toţi, jos. sub hangar... — A veţi un patin oar bun ? în treb ă ea. — M inunat ! Pe treizeci de m ile de ju r îm p reju r la ­ cul e îng h eţat tun. Hickey opri m aşina. Doi tin eri care p u rta u patine îl salu tară rîzînd si cu un gest m ăre ţ el îi invită să urce. E rau o fată tîn ă ră şi fratele ei, nişte rude înd ep ărtate de-ale lui M adden, aşa cum o inform ă în mod confiden­ ţial Hickey, pe C atherine, pornind la drum . H ickey era 96

de о locvacitate de nesecat. C onştient de privilegiile sale de servitor b ă trîn care ştie că e soooitit de toată lum ea d rep t u n fenom en unic în genul său, continuă să sporo­ văiască în tru n a, în tim p ce C atherine adm ira frum oasa n a tu ră hibernală. La ieşirea din orăşel strad a cobora spre lac şi şerpuia d e-a lu n g u l m alului în g heţat p resă rat cu boschete de sălcii şi de ienupăr. N işte coline înd ep ărtate se profilau în am urg. P atin o aru l se vedea de departe iar la ră.sărit a p ăru se discul palid al lunii. M isterul acelui ceas şi farm ecul peisajului acţionară asupra C atherinei trezindu-i în inim ă nişte ecouri tu lb u ­ rătoare. R ăm ase nem işcată oît tim p b ă trîn u l H ickey îi depuse pe cei doi pasageri ocazionali lingă un mic de­ barcader particu lar, adresîndu-le o droaie de sfatu ri şi de adm onestări şi reoom andîndu-le m ai ales să nu întîrzie la masă. Apoi îşi puse vehicolul în m işcare şi se în d rep tă către o căsuţă albă care apăru după cotul d ru ­ m ului, în m ijlocul unei mici livezi de m eri piperniciţi. E ra o clădire sim plă şi fără pretenţii, în stil colonial, cu o faţadă em pire fără nici u n ornam ent, O clipă m ai tîrziu m aşina se opri în faţa porţii care se deschise im e­ diat. D oam na M adden îi întinse m ina C atherinei. A ceasta o recunoscu im ediat pe m am a lui Chris. în altă şi slabă, sem ăna în chip izbitor cu f:'uil ei. P e chip avea în tip ărită aceeaşi expresie lin iştită ea şi a lui M adden. Fem eia de­ gaja aceeaşi ferm itate ce dezvăluia disciplina interioară căpătată după o viaţă plină de răbdare, constanţă şi b u ­ nătate. U itîndu-se la C atherine cu o privire ciudat de profundă, în care .se citea căldură şi u n cordial bun-venit, ea spuse, după sa lu tu rile de rigoare : — T rebuie să fii îngheţată. In tră repede şi vino să te încălzeşti. O pofti să urce o scară şi o introduse într-o odaie. U n foc zdravăn ardea în tr-u n şem ineu olandez de fier şi-şi reflecta lu m in a p e căpătîiul patului, pe frum oasele perdele, pe u n greoi cufăr scu lp tat şi pe scaunele m asive. — Sper că te vei sim ţi bine aici, zise doam na M ad­ den cu o jenă care-i m erse C atherinei d rep t la inim ă. Casa e foarte m odestă fiindcă noi sîntem oam eni sim pli. 7 — cd. 623

97

— D ar e încîntător, to tul e încîntător, strigă C athe­ rine. Doam na M adden surise, u n surîs lin iştit şi rezervat care-i lum ină obrazul grav. P ă ru să-şi caute cuvintele p e n tru a-şi exprim a satisfacţia. D ar probabil că-i fu greu să-şi tran sp u n ă sentim entele in cuvinte. Mai răm ase o clipă în prag, se asigură că m usafirei n u -i lipsea nimic, îi spuse că m asa va fi servită în curînd şi se retrase. După o ju m ă ta te de oră, C atherine coborî în salon, o odaie lungă, strălu cito r lum inată, dînd spre hol şi unde în acel m om ent, se înghesuia o m ulţim e de lume. P a ti­ natorii se reîntorseseră şi aduseseră cu ei num eroşi p rie­ ten i şi vecini. C atherine îşi făcu astfel o prim ă idee despre larga ospitalitate care se practică în casa din La­ keside. M adden şi N ancy stăteau în faţa şem ineului ou fra ­ tele şi sora cu chipuri vesele pe care-i luase şoferul în m aşină, şi care acum se prezen tară C atherine! sub nu­ m ele de Luke şi B etty Lou. N u departe de ei stătea ţea­ păn în fotoliul său cu basculă, u n b ă trîn cu chip ridat, dar foarte spiritual, unchiul B en Em met, fratele doamnei M adden. In faţa lui luase loc în v ăţăto ru l de la şcoala din G raysville şi sora sa. Apoi veneau Doc Edw ards, scund şi spătos, în tr-o m an ta groasă de pilot şi Pop W alters, gras şi chel, clipind din ochii plini de m aliţie. Se m ai afla de asem enea şi Sam m y B ennet, nepotul lui Ben, al cărui nas era tot plin de pistru i şi care, la fel ca şi Luke, p u rta pe piept insigna unui club. în sfîrşit, în ultim ul rînd, douăzeci de băieţi şi fete în pulovere ele culori des­ chise, cu obrajii arşi de v în t şi cu priv irea strălucitoare, sporovăiau şi rîdeau. C atherinei îi treb u i destulă vrem e p e n tru a face în ­ conjurul întregii acelei societăţi. D atorită doam nei M ad­ den care îşi luă rolul foarte în serios, ea făcu totuşi cu­ noştinţă cu fiecare. Toţi erau oam eni sim pli, fără nim ic f r a p a n t; îţi dădeai im ediat seam a că m unceau din greu p e n tru a-şi cîştiga tra iu l zilnic, d ar toţi m anifestau o cor­ dialitate spontană şi sinceră care o im presionă pe C athe­ rine în cel m ai în alt grad. A lături de ei ea se sim ţi im e­ diat la largul său. 98

N -a av u t p rile ju l să discute cu N ancy şi cu M adden căci doam na M adden o luă de b ra ţ şi toată societatea trecu în sufrageria vecină. După acea călătorie lungă şi acel duş de aer proaspăt, C atherinei îi era grozav de foame şi m încă cu m u ltă poftă, în m ijlocul unei asistenţe a tît de num eroase nim eni nu se putea ocupa în mod special de ea. M adden, care p u rta un pulover gri de polo, era aşezat la capătul mesei, ocupat să dea m ereu, din m înă în m înă, p latourile cu m încare ; N ancy avea o m u tră aproape bosum flată. Cu ţig ara în tr-o m înă şi cu furculiţa în cealaltă, fum a m încînd, fără să dea vreo atenţie sporovăielilor lui Sam m y Em m et, aşezat în dreapta sa. M irată, C atherine îşi în­ c ru n tă fără să vrea, sprîncenele. D ar cei doi vecini ai săi, W alters şi scundul Doc Edw ards, n u-i lăsară răgazul să reflecteze. — Ia gustă din vinul ăsta de soc, dom nişoară L orim er, îi spuse Doc Edw ards, foarte serios. A fost făcut chiar de Susan M adden. Nimic nu te încălzeşte m ai bine ! C atherine gu.stă adm irabilul vin arom at şi-l găsi ex­ celent. Se întoarse rîzînd spre b ă rb atu l cel scund şi zise : — A r tre b u i să-l iei ou dum neata cînd te duci pe la bolnavi. T rebuie să fie groaznic, să te afli to t tim pul pe d rum în anotim pul ăsta ! El o privi fără să priceapă apoi izbucni în rîs. — Te înşeli, spuse el în sfîrşit, oam enii îm i spun „Doc“, dar eu nu sîn t doctor în m edicină. Ţin p u r şi sim ­ plu, o mică farm acie în colţul străzii principale, lîngă biserica baptistă. C atherine roşi căci acea m ică neînţelegere o făcea să se sim tă prost. D ar el continuă lin iştit şi cu aceeaşi am a­ bilă m odestie : — Noi ăştia de pe aici, n u ne prea dăm aere, dom nişoară Lorim er. Priveşte-1 pe Chris M adden, a făcut о frum oasă carieră dar niciodată nu l-a u itat pe b ă trîn u l său unchi Ben Em m et care-1 ducea la pescuit }oe vrem ea cînd nu era decît un p u ştan de şapte ani. — in tr-a d e v ă r ? întrebă C atherine interesată. — Da, de fiecare dată Chris venea în vizită aici la unchiul Ben. Si ta re mă tem că Susan hab ar n-avea 99

cine-i plătea biletele de tren... D ădeau o raită pe la lacuri şi a r fi tre b u it să -l vezi pe p u şti cînd a pascuit p e n tru prim a oară un c ra p mare. C atherine îşi im agină im ediat scena, lu n tre a scăldată în soare şi legănîndu-se sub briză, u n d iţa îndoindu-se sub greutate, peştele cu solzi argintii căzînd cu u n zgo­ m ot surd pe scîndură, ohipul copilăresc a ţîţa t şi totuşi deosebit de a te n t al lui Chris. îşi dădu dintr-o dată seam a de legătura strânsă care exista în tre Chris şi locul unde se născuse m am a sa şi înţelese de ce era el a tî t de cu­ noscut, de stim at şi de iubit. A cum ajunsese ,,cineva“ şi se bucura de m are succes ; şi cu toate acestea la G raysville răm ăsese băieţaşul Susanei Em met. După m asă se reîn to arseră în salon. La o m asă se aşe­ zară jucătorii de bridge, ia r la o alta se organiza o p a r­ tid ă de ,,A nim al C rackers“, u n joc grozav de anim at. Cit despre C atherine, tîn ă ru l Sam m y Em m et о rugă să-i p ră ­ jească cîteva nuci la foc. A şezată în colţul şem ineului, suporta nepăsătoare, v e­ selia an tu raju lu i. La m asa ro tu n d ă pe care o prezida M adden, vacarm ul creştea. O d a tă sau de două ori i se p ăru C atherinei că tonul lui Chris trăd a o voie bună si­ m ulată. D ar căldura o cufundă încet, încet, în tr-o som ­ nolenţă binefăcătoare. D upă o ju m ătate de oră ea îşi luă discret la revedere de la doam na M adden şi se strecură în o>daia ei. N u după m u lt tim p, in tră şi N ancy cu inevitabila ei ţig a ră în gură. —· Eşti m ulţum ită că ai scăpat ? în treb ă ea. — De ce „scăpat“ ? i-o înix>arse m irată C atherine. N ancy nu răspunse ci ridică nervoasă din um eri. — Cum, Nancy, strigă C atherine, tu n u te sim ţi bine aici ? N ancy îşi în cru n tă sprincenele. — E frum os, Бситрю... po ate un pic comic. — Comic ? rep etă C atherine nedum erită. N ancy făcu u n sem n că da. V ăzu că m ătuşa ei n-o înţelegea şi deveni agresivă. 100

— S înt p rea m u lte covoraşe peste tot, prea m ulte ru d e sărace care m ănîncă zgomotos şi rid din orice ileac. Şi toţi acei fru n ta şi ai satului care pufnesc în rîs prin toate c o lţu rile ; şi toate acele versete din Biblie de pe pereţi, uite, cum ai şi tu unul aici, deasupra patului. — As'ta nu-i verset din Biblie, replică sec Catherine, ci u n m odel de broderie şi e foarte frum os lucrat. — Văd şi eu, continuă N ancy cu o nervozitate creseîndă, dar în orice caz situ aţia m ea aici n -are nim ic co­ mic. încă o săptăm înă şi aş înnebuni ! Toţi cască ochii ia m ine fiindcă sîn t actriţă. De cîte ori îmu aprind o ţi­ gară toţi m ă privesc ca şi cum aş săvîrşi un păcat îm po­ triv a S fîntului D uh ! Nu există nici m ăcar un nenorocit de cinem atograf în colţul ăsta p ierd u t de lum e ! De oe Chris n u n e-a p rezentat plicticoasele lui neam uri la Cle­ veland în loc să ne fi adus în gaura asta ? D ar slavă Dom­ n u lu i că poim îine n e întoarcem la Nevr-York ! — Dar, Nancy... — Ah, C atherine, te rog să m ă ierţi... N ancy începu să reg re te cele spuse. G ura îi trem u ra şi ochii îi exprim ară o sinceră m îhnire. — Ş tiu că sînt insuportabilă. N -ar fi tre b u it să vin aici decit după p re­ m ieră. M i-e necaz p e n tru Chris ! D ar m i-am ieşit din fire. A devărul e că lam. cu to tu l alte problem e în m inte. — Oe problem e ? — P iesa mea, evident ! N u-ţi dai seam a ce reprezintă această profesie p e n tru m ine ? Da, îl am pe Chris şi sînt nebună d e fericire cu el. D ar m ai am şi altceva... Am nevoie de succes, C atherine, de beţia succesului ! Em oţionată de vehem enţa acestor cuvinte, C atherine tăcu. P e n tru prim a oară îşi dădu seam a de violenţa pa­ siunii pe care N ancy o n u tre a faţă de teatru . îndoieli se­ rioase începură a-i da tîrcoale. N ancy aspira la glorie, fie, dar avea to t ceea oe-i tre b u ia p e n tru a o cuceri ? Sigur că frum useţea, inteligenţa şi tale n tu l nu erau nişte cusururi. D ar posedă oare acea calitate insesizabilă fără de care nu poţi fi o m are ariistă, profunzim ea şi solidi­ tatea caracterului ? Brusc, C atherine fu cuprinsă de spaim ă. îi era frică p e n tru Nancy. 101

— D ar te-ai gîndit Nancy, că ceri oam m u lt de la viaţă ? în treb ă ea cu glas înăbuşit. — Poate, răspunse Nancy, dar am nevoie de acest succes ! Se apropie de C atherine, o sărută, îi făcu cu ochiul şi dispăru din cam eră. Nem işcată, cu buzele strînse, C atherine răm ase un m om ent în faţa ferestrei. O frum useţe senină învăluia peisajul şi ea se sim ţi năp ăd ită de pacea care dom nea în acea m ăru n tă com unitate de oam eni sănătoşi şi liniştiţi. A r fi v ru t să m ai discute ou Nancy, s-o consoleze, s-o liniştească. D ar n-o făcu p e n tru că ştia că acest lucru n -a r fi servit la nimic. Ba însăşi se sim ţea încurcată şi in tim idată şi cu rm oftat, se v îrî în pat.

Capitolul XII Cînd se trezi, soarele inunda odaia şi a tît în casă cît şi afară, viaţa îşi reluase cursul. Zgom otul activităţii o stim ulă. S ărind din p a t îşi puse în grabă călduroasa ei rochie de lîn ă şi coborî în su fra­ gerie unde doam na M adden, Chris, unchiul B en şi tîn ăru l Sam m y tocm ai se aşezau la masă. — Ei cum ! strigă doam na M adden al cărei chip s tră ­ luci de plăcere. Nu ne-am în ch ip u it că ai să cobori la m icul dejun ! N ancy a cerut să fie servită în pat. C atherine începu să rîdă. — Intr-o dimineaţă ca asta e cazul să te scoli din pat mai ales cînd ai perspectiva de a te duce la patinaj. — Bine zis, declară Sam m y luînd o clătită caldă da pe platou. Deci vii cu noi ? 102

C atherine se aşeză. D oam na M adden îi tu rn ă cafeaua şi M adden îi întinse slănina p răjită. C lătitele care — după spusele lui Sam m y, erau o specialitate a doam nei Hickey — se dovediră a fi crocante şi uşoare. C atherine era încîntată. Ca şi în seara precedentă, se lăsă fu ra tă de acea atm osferă de veselie firească şi binevoitoare care-i în­ călzea inim a. îşi dădu seam a că m am a lui Chris era incîntată şi asta num ai p e n tru sim plul fap t că ea apăruse ia prim a m asă a zilei. Im ediat după asta coborîră cu toţii spre Iac. N ancy încă nu dăduse sem ne de viaţă, dar Sam m y care o adop­ tase pe C atherine, n u v ru să accepte nici o întîrziere. D escoperind sub h an g ar o frum oasă pereche de patine, o conduse spre m alul lacului. M adden o însoţi şi el. D im ineaţa era m inunată. C atherine m ergea în tre Sam m y şi M adden pe drum ul îngheţat şi ar fi v ru t ca acea plim bare să ţină o veşnicie. Toţi trecătorii îl cu­ noşteau pe Chris şi-l salutau cu deferenţă. D upă to t ce observase şi aflase în aju n , acum avea o viziune clară despre firea lui şî-1 judeca la ju sta sa valoare. îi adm ira acel echilibru d in tre b u n ătate şi forţă care explica a ta ­ şam entul său faţă de tra d iţiile fam iliale ca şi fidelitatea sa faţă de vechile prietenii. La debarcader, Sam m y îngenunche cu o grabă cava­ lerească şi-i puse patinele. Apoi se lansară am îndoi, alunecînd ca două păsări pe su p rafaţa îngheţată. M adden care răm ăsese pe m al, îi u rm ări cu privirea pînă cînd disp ăru ră la o cotitură a golfului. Chipul său avea o în ­ făţişare stranie. îi plăcea p a tin a ju l cu toate că nu prea avusese ocazia să-l practice în decursul acelor ultim i ani. Ar fi v ru t să-i urm eze pe cei doi... Poate că acesta să fi fost m otivul din pricina căruia părea a tît de a b ă tu t în tim p ce se reîntorcea încet spre casă ca s-o aştepte pe Nancy. Cînd C atherine şi Sam m y in trară, la rîn d u l lor, în casă, era aproape u n u şi jum ătate. D ejunul se term inase desigur, de m ultă vrem e, fiindcă pe m asă nu se m ai afla nimic iar casa era goală. D ar doam na M adden răspunse p rin tr-u n gest de înţelegere la scuzele lor. 103

— Nu vă faceţi problem e, spuse ea rîzînd, v-am păs­ tr a t m încarea la oald ! D upă cinci m inute to tu l e ra gata şi ea se aşeză cu ei la m asă, m u lţum ită să-i vadă m încînd cu a tîta poftă. — Vă duceţi să p atin aţi şi după m asă ? îi în treb ă ea. C atherine clătină din cap. ■ — N u-m i m ai sim t gleznele. Şi apoi C hris a spus ceva de o plim bare îm preună cu toţi p e n tru deseară. Se va aprinde u n foc m are pe u n a d intre insule şi aş vrea să fiu şi eu de faţă. B ătrîn a doam nă ezită. —■ Nu ţi-a r face plăcere să iei ceaiul cu m ine ? Către ora tre i am întotdeauna apă fie rb in te în sam ovar. în salon dom nea o lin işte confortabilă. în tr -u n colţ pendula îşi b ătea tic ^ a c u l ei solem n iar sfeşnicul de pe comoda de nuc, reflecta flăcările din cămin. Sam m y se dusese ou H ickey în h am b ar ca să vadă nişte căţei abia fătaţi. D oam na M adden servi ceaiul apoi tăcu o vrem e, în sfîrşit, după ce tu şi uşor începu să vorbească intorcîndu-şi privirea. — Sînt fericită că ai venit, C atherine. Acum, cînd încep să îm bătrînesc, nu m ai ţin să fac noi cunoştinţe. D ar cînd le fac, acest lu cru a re p e n tru m ine o m are în­ sem nătate. C atherine n u răspunse nim ic. Se sim ţea em oţionată şi uşor m işcată. în tin zm d m in a spre m asă, doam na M ad­ den luă u n album gros, legat în pluş, p lin cu fotografii. M aiestuos şi u n pic ridicol, e ra u n u l din acele vechi al­ bum e de fam ilie, a m in tire din zilele dem u lt apuse şi des­ p re care C atherine îşi m ă rtu risi fă ră să vrea, că probabil a r fi provocat ironiile lui Nancy. D ar în glasul doamnei M adden nu exista nim ic care să prilejuiască v reu n surîs atunci cînd adăugă : — Iată o fotografie veche a lui Chris, Mie m i se pare bună. C atherine luă album ul deschis pe care 1-1 întindea doam na M adden şi ochii îi căzură pe fotografia îngălbe­ n ită de vrem e a unui băieţel de şase sau şapte ani, în pantaloni scurţi, pe cap cu o pălărie veche de pai dată

104

pe spate. Da, era în tr-a d e v ă r Chris. C atherine i-a r fi recunoscut la orice vîrstă ochii întunecaţi care o priveau din acel chip de copil cu un a er de serioasă interogare. De a tîta tan d re ţe i se puse un nod în gît. îşi reţin u ou un m are e fo rt lacrim ile sm intite care îi năvăleau sub pleoapele coborâte. — O fotografie m ică şi încîntătoare spuse ea. T rebuie să i-o arăţi lui N ancy ! — A văzut-o, răspunse încet m am a lui Chris. C atherine îşi ridică ochii spre ea dar şi-i întoarse im ediat. S urprinsese în priv irea celeilalte fem ei o ex­ presie plină de în grijorare care-i străpunse inim a. — E o prostie din p artea m ea să vorbesc astfel, con­ tin u ă doam na M adden şi m ai încet, dar aş dori a tît de m ult ca Chris al m eu să fie fericit... — fi, răspunse C atherine. — N ancy e o fată încîntătoare, reluă doam na M ad­ den cu o voce stînjenită, d ar m i-e greu să-m i închipui că e actriţă. E adevărat că eu sîn t foarte demodată... —■Totul se va aran ja cît se poate de bine, o în tre ­ rupse cu căldură C atherine. — Am vorbit despre acest lucru ieri seară, relu ă cu grav itate doam na M adden, în vrem e ce dum neata erai afară. N ancy p a re foarte h o tărîtă să nu abandoneze tea­ tru l nici după ca se va căsători ou Chris. Ne-a ţin u t în legătură cu acest lucru, o adevărată conferinţă. După spusele ei, o fem eie din zilele noastre poate perfect de bine să fie m ărita tă şi să-şi continuie cariera de a rtistă ; d ar poate că ideile au evoluat ; tre b u ie să dăm dovadă de indulgenţă. O iubesc m u lt pe Nancy. Şi aş v rea ca fiul m eu să fie fericit cu ea. — Va fi, afirm ă C atherine cu convingere. O cunosc pe N ancy ; e încă foarte tîn ă ră d ar are o fire foarte dreaptă. Şi, serios vorbind, nu cred să m ai răm înă m ultă vrem e în teatru . De îndată ce va vedea că nu e o m are stea, îşi va lua adio de la scenă p e n tru a nu m ai fi decît o bună soţie. S-o lăsăm în apele ei şi to tu l se va a ra n ja de la sine. — Să sperăm , oftă doam na M adden cu aceeaşi ex­ presie gravă şi calm ă în ochii ei, gînditori. 105

D iscuţia fu în tre ru p tă de doam na Hickey oare adu­ cea o farfu rie cu p ră jitu ri calde ; pe urm ă nici C atherine nici doam na M adden nu m ai rev en iră asupra acelui su ­ biect. D upă-am iază C atherine n u m ai ieşi din casă. P rev e­ dea că plim barea a n u n ţa tă p e n tru seara va fi destul de obositoare. In v itaţii fu ră şi m ai num eroşi, decît în aju n şi nu s-a m ai p ierd u t tim pul cu m asa. Toţi erau grăbiţi s-o pornească la drum şi, către ora opt vreo douăzeci de persoane se în d re p tară vesele către lac. M adden se afla p rin tre ele. N ancy dim potrivă, refuzase să vină, ju rîn d pe ce avea m ai sfîn t că num ai vederea unei perechi de patine a r faoe-o să înnebunească. Voia — susţinea ea — să răm înă acasă şi să lucreze. La debarcader, odată patinele încălţate, toţi se luară de m ină, cu braţele cruciş şi lungul la n ţ de oam eni se îndepărtă în lum îna blîndă a am urgului. în ain ta u în ritm reg u lat sub v raja nopţii care se lăsa. Lrma, foarte sus pe cer, p ărea u n enorm lam pion ce-şi proiecta pe gheaţă razele de argint. în sp re sud, acoperişurile fam iliare ale satului scînteiau sub chiciură. Spre răsărit, lan ţu rile de m unţi alcătuiau u n pod im ens ce p ărea să ducă spre să­ laşul zeilor. în faţa patinatorilor, lacul în g h eţat îşi în­ tindea cît vedeai cu ochii, oglinda lui întunecată, netedă ca m arm ora şi plăcută ca agata. Gîfîind, O atherine despica spaţiul. P atinase adesea pe bălţile din îm prejurim ile Londrei unde p luteşte în to t­ deauna o uşoară ceaţă şi u n d e n u te joci cu gerul. Dar niciodată nu întîlnise o în tin d ere .asem ănătoare, u n aer a tît de pur, o gheaţă ca aceasta lipsită de orice u rm ă şi de orice pată de m urdărie. B ucuria îi năpădi inim a. Uşorid scrîşnet al p atinelor îi răsu n a în urechi ca o m uzică. V întul îi biciuia obrajii, făcea să-i zboare capetele fu ­ larului şi-i biciuia sîngele. Sim ţea un fel de am eţeală asem ănătoare cu cea pe care ţi-o provoacă şam pania. în sfîrşit ajunseră la insulă, o m ică rid icătu ră de păm înt aflată la oinci m ile în larg, acoperită de tu fişu ri uscate şi de sălcii scunde. P este cîteva m inute m arele rug p reg ătit dinainte, era în flăcări. P a tin a to rii alcătuiră un cerc m are în ju ru l focului. T erm osurile fu ră scoase şi

106

p ah arele cu cafea sau cu lapte cald circulară din m ină în m înă. Cu aerul că dezgroapă o comoară, B etty Lou scoase din m anşonul de blană un pachet de biscuiţi. Apoi A ndy Dunn, slujbaş la m arele bazar local, îşi luă acor­ deonul. C întă vechi cîntece populare, toate im pregnate de tan d reţe şi de reverie ; Sivanee River, A u n t Dinah sau Uncle Ned. C atherine contem pla în ju ru l ei chipurile cîntăreţilor lum inate de reflexele jeraticu lu i şi p e n tru a doua oară în ziua aceea, îşi sim ţi ochii um plîndu-i-se de lacrim i. A r fi dorit din toată inim a ca N ancy să se fi aflat acolo. Sim ţea dom nind în tre toate acele fiinţe re ­ unite astfel, o solidaritate m ută şi profundă, acea fra te r­ n ita te care-i uneşte pe păm înt pe toţi oam enii de bună­ voinţă. Brusc începură a intona ou toţii u n cîntec mai gingaş decît toate celelalte ; era Juanita. C atherine nu se m ai p u tu abţine : se sim ţea de-ai lor şi începu să cînte îm preună cu ei. T otodată aruncă o priv ire furişă spre M adden şi văzu că o privea fix. Toată ziua şi chiar după sosirea sa abia îl văzuse. D ar în acel m om ent surprinse pe chipul lui o expresie de tu lb u ra re stranie şi profundă. O privea ca şi cum i-a r fi fost greu s-o recunoască sau ca şi cum o vedea p e n tru prim a oară în viaţa sa. D upă ce oamenii ter^sinară de cîntat, se înstăpîni o lungă tăcere, fiecare dîndu-şi seam a că rep erto riu l se term inase. A tunci se ridicară şi rîsetele şi sporovăială reîncepură cu şi m ai m ultă vigoare ca înainte. Brusc Ca­ th erin e îl zări pe M adden în picioare, alături de ea. — A fost foarte gentil din partea ta, îi spuse el cu o voce ciudat de schim bată, să ni te a lă tu ri astfel ! — De ce n u ? C atherine începu să rîdă dar în rîsul ei se sim ţea un pic de spaim ă. -— N um ai că nu izbutesc să cînt două note ca lum ea ! — Ce im p o rtan ţă are asta ? replică el. A fost foarte bine. Cînd îşi dădură din nou m îinile p e n tru a se înapoia pe mal, M adden răm ase lîngă ea. M îinile sale în m ănuşi de lină aspră, le strînseră pe ale ei ou o dulce ferm itate. Tot tim pul cît au tra v e rsa t lacul, Chris abia dacă a ros­ tit cîteva cuvinte. Cînd au in tra t în casă, i-a aruncat o

107

p riv ire scurtă, apoi şi-a întors repede ochii şi, cu o voce seacă i-a u r a t noapte bună. Totuşi Chris nu s-a culcat. P ărăsindu-i pe ceilalţi s-a stre c u ra t în livadă unde sub lum ina lunii, m erii îşi ră ­ suceau cu ge,sturi groteşti, ram u rile noduroase şi tru n ­ chiurile pustiite. Răm ase u n m om ent încrem enit. Apoi m aşinal încercă să-şi aprindă pipa ; dar aceasta se stinse im ediat şi el, fără să-şi dea seam a, o ţin u m ai departe în tre dinţi. Brusc, în dosul perdelelor din odaia C atherinei. se aprinse lum ina. Cu răsu flarea tăiată, M.adden îşi aţinti p rivirea asupra ferestrei. Apoi îşi sprijini fru n ­ tea de scoarţa rece a unui arbore. C hipul său, sub lu­ m ina pală a lunii, părea to t a tît de răv ăşit ca şi tr u n ­ chiurile bătrîn e şi zbîrcite care-şi proiectau um brele în iu ru l său.

Capitolul XIII C atherine se afla din nou la New -Y ork. E ra luni şi n u trecu seră decît tre i zile de cînd coborîse în gara Grand Centrai. D ar cele tre i zile i se p ăruseră o veşnicie. în zgom otul m arelui oraş care o asurzea din nou, zilele p etrecute la G raysville îi lăsaseră am intirea unui vis în d ep ă rta t şi fo arte plăcut. N ancy şi M adden se reîn to rseseră şi ei. B ertram înche­ iase contractul ou Im perial Theater şi repetiţiile începu­ seră. H o tărînd să-şi am îne călătoria la C leveland p en tru a-i face plăcere lui Nancy, M adden se instalase din nou la hotelul W aldorf. în zilele care urm ară, C atherine nu-1 m ai văzu deloc fiind lipsită în egală m ăsură, şi de com­ pania nepoatei sale. Deşi N ancy e ra cu to tu l acaparată de te a tru l şi de repetiţiile ei, M adden n-o părăsea aproape 108

niciodată. О conducea la prînz, după-am iaza şi seara în resta u ra n te le cele m ai elegante şi-i îndeplinea toate ca­ priciile. N ancy se pusese pe treab ă cu u n zel de ocnaş, clar în tre tim p se aru n ca orbeşte în plăcerile vieţii m on­ dene. Aşa se face că p e n tru joi seara aranjase să se ducă în tr-u n local de noapte îm preună cu M adden şi Ca­ therine. C atherine nu ţin ea cîtuşi de p u ţin să m eargă cu ei d a r cedă p e n tru a -i face plăcere lud Nancy. încerca să-şi concentreze toată energia asupra afacerilor. E ra obsedată d e gîndul că tre b u ia să vîndă n e a p ăra t m in iatu ra şi a şte p ta sosirea lui B randt. N eliniştea — îşi dădea seam a de acest lucru — îi p u n ea nervii la grea încer­ care. Cînd sosi ziua de joi, se sim ţi irita tă şi surm enată. U n singur lucru era clar în ochii ei, chiar prea clar : d o rin ţa intensă pe care o sim ţea să-l revadă pe M adden. S eara, cînd se în tîlniră, v;a fu sp eriată de schim barea care se operase în el. P ărea slăbit şi îm b ă trîn it şi ochii îi era înconjuraţi de cearcăne vinete. în tîln ire a a fost ciudată. în cintătoarea lor prietenie, a m in tirea ceasurilor petrecute la L ondra şi în tim pul prim ei p ă rţi a trav ersării oceanului, apoi noaptea în care patin aseră a lă tu ri pe lacul din G raysville, toate acestea păreau că se şterseseră din m intea lui. A titu ­ dinea sa tră d a o rezervă aproape dureroasă. N u se u ita la ea ; iar cînd îi întinse m ina, aceasta era de gheaţă. P e n tru C atherine m om entul a fost crud. Cît despre N ancy era m ult p rea preocupată de ea însăşi p en tru a observa ceva. R ăm aseră cîteva m inute în holul hotelului. D iscuţia lîncezea. M adden ieşi pe tro tu a r şi opri u n taxi. Cînd aju n seră la localul de noapte, sala era plină, d ar ei aveau rezerv ată o masă. C atherine a fost din nou m i­ ra tă de u şu rin ţa cu care M adden — pe care-1 revedea în am intirile sale în m ijlocul unor oam eni fru şti şi sim pli, îm brăcat cu u n pulover de lînă — ştia să dea ordine. Com andă u n m agnum . Cu to ată şam pania, dis­ cuţia continua să treneze. Din fericire şi la puţină vrem e după in tra re a lor, lum inile se stinseră p en tru p rim ul n u m ăr din program ul de cabaret. Apoi apăru

109

Daisy Jervis. In ain tin d sub strălucitoarea lum ină a re ­ flectorului către m icrofonul in sta la t în m ijlocul scenei, începu să-şi cînte repertoriul. E ra o artistă cunoscută a tît la radio cit şi la cabaret. Nu era frum oasă dar de­ bord an ta sa v ita litate exercita o adevărată fascinaţie, N ancy o asculta cu o aten ţie susţinută si cu o încli­ nare spre critică proprie m eseriei. Cu toate că nu se putuse sustrage am bianţei, C atherine nu-şi p u tea lua ochii de la profilul lui M adden. Sub lum ina care cădea de pe scenă, părea p arcă şi m ai slab şi m ai răvăşit. Fum a fără încetare şi degetele care-i tre m u ra u erau îngălbenite de tu tu n . C atherine nu observase pînă atunci acest lucru. Să fi fost sem nul unei preocupări secrete ce p ărea să se fi a b ă tu t pe neaşteptate asupra lui ? M adden evita m ereu s-o privească. Buzele îi erau strînse iar gura încrem enise în tr-o expresie de mohorîtă descurajare. N um ărul se isprăvi şi Nancy, care nu observase nimic, îşi bău şam pania făcînd cîteva rem arci p rivitoare la vecinii din ju ru l mesei lor. îi recunoscu pe cei mai m ulţi dintre cei ,,zece m ii“ din în alta societate new -yorkeză şi în oricare altă circum stanţă micile schim onoseli pe care le făcea cu m ine de superioritate, a r fi a v u t efectul unei satire foarte am uzante. Apoi brusc făcu un semn din m înă spre u n colţ al sălii unde descoperise cîţiva prieteni din trupă. — B ertram e aici, C atherine ! spuse ea. Cu Jo h n şi Sydney. N -au nici pe departe un loc a tît de bun ca al n o stru ! în sănătatea ta, Chris. Daisy Jerv is intonă un nou cîntec, o m elodie răg u ­ şită de pe Broadw ay, toată în disonanţe brutale şi în sincope bruşte. E ra atracţia principală a nu m ăru lu i ei şi toţi o ascultau în tr-o tăcere profundă. Vocea aspră a cîntăreţei reda adm irabil ritm u l p ătru n zăto r şi tre n a n t ai vieţii străzilor şi reflecta în acelaşi tim p toate cru­ zimile şi toată strălucirea vieţii m oderne. C atherine se sim ţi cucerită. Nu se putea sustrage de sub influenţa acelor cadenţe accentuate. Cîntecul îi fă­ cea rău sim ţind cum i se strînge inim.a. A runcă o p ri­ vire în sala supraîncălzită strălu cin d de flori şi de 110

bijuterii. In m ijlocul acelui lux provocator, p rin tre decoraţiunile exotice şi sticlele foarte scum pe, se afla o întreagă om enire p arfu m ată şi în grijită, încrem enită în rochii de m ătase sau cu plastroane scrobite, bărb aţi cu chipuri viclene şi dure, capete de fem ei fard ate ca nişte m ăşti şi de o frum useţe aproape m etalică. O m are descurajare puse stăpînire pe ea sim ţind o nevoie intensă de evadare. F ără să v rea revăzu G raysville şi peisajul frum os de la V erm ont, se gîndi la tot ceea ce p u tea să-i ofere viaţa, sim plu şi frum os, la aerul proaspăt, la o h ran ă sănătoasă şi la lim pezile orizonturi cîm peneşti. O cuprinse o nostalgie dureroasă cum nu m ai sim ţise încă niciodată în viaţa ei. A r fi v ru t să scape din acel decor artificial şi să-şi sfîrşească zilele în tr-o retrag ere liniştită. Aceeaşi nostalgie, îşi spuse ea trebuie s-o fi resim ţit şi Lucie de Q uercy cînd, după ce asistase la festivităţile de la Curte, aflase despre m oartea iubitului ei şi-şi văzuse fericirea distrusă. Lum inile se reaprinseră. C atherine nu p u tu să-l vadă pe M adden fiindcă îşi ascunsese faţa în dosul m îinii, dar N ancy scoase un strig ăt de entuziasm . — Fem eia asta este epatan tă ! E în tr-a d e v ă r un n u ­ m ăr senzaţional ! C atherine bău o îng h iţitu ră de apă cu gheaţă. Excla­ m aţia lui N ancy aproape că-i făcu rău. Tot ceea ce o înconjura i se p ăru m ult prea găunos şi prea van. Spre m area ei u şu rare un gargon se apropie în aceeaşi clipă de m asă p e n tru a an u n ţa că miss L orim er era chem ată la telefon. C atherine se scuză, se ridică şi-l urm ă. După plecarea ei se lăsă o tăcere ciudată. — C atherine n u-i în apele ei, rem arcă în sfîrşit Nancy. Toate astea n u -i spun nimic. — Nu, repetă M adden care se juca d istrat cu o fu r­ culiţă, aceste lucruri nu-i spun nimic. — Sărm ana ! zise Nancy. Şi face un astfel de efort ! M adden îi aruncă a privire rapidă. — S-a je rtfit destul p e n tru tine, n u -i aşa ? — Oh, da, fireşte, replică Nancy, şi se poate spune că a făcut-o din toată inima. 111

M adden se în d re p tă de spate. R idicîndu-şi capul îşi tu rn ă u n nou p a h a r cu şam panie şi-1 bău din tr-o sorbi­ tu ră. Apoi se sp rijin i cu coatele pe masă. — A scultă Nancy, declară el pe un ton grav, vreau să -ţi spun ceva. De cînd ne-am întors de la G raysville, m -am tot gîndit. Socot că va treb u i să ne căsătorim im e d ia t! — Dacă tu vrei... răspunse N ancy cu u n uşor surîs. Ochii în tunecaţi a i lui M adden n-o părăseau. — V reau să spun că în tr-a d e v ă r im e d ia t! T rebuie să isprăvim odată ! Ne vom căsători în u ltim a zi a săptăm înii viitoare. —■Şi de ce, Chris ? — Cum de ce ? Mă iubeşti, n u -i aşa ? — Ştii bine că da. — A tunci ne-am înţeles. Sîm bătă, în 8, după ce m ă întorc din Cleveland. Ia r p rim a reprezentaţie a piesei tale va fi înainte. Insistenţa din glasul lui o mişcă. îşi lăsă ochii în jos. — Bine, dragă, m u rm u ră ea. N e-am înţeles. Să ştii că sîn t în tr-a d e v ă r foarte fericită. închipuie-ţi că la G raysville eram tu lb u ra tă la gîndul că-m i vei cere ca în ain te de nuntă, să părăsesc teatru l. — Ai fi făcut-o ? Ea făcu sem n că da. — Poate că n -aş fi făcu t acest lucru num ai din pro­ p ria m ea p ornire fiindcă am av u t im presia că profesia m ea n u era văzută cu ochi b u n i de ai tăi. Şi totuşi, d ra­ gul m eu, te a tru l rep rezin tă p e n tru m ine atîte a lucruri... Ochii săi care-1 priveau cu tandreţe, reflectară în acel m om ent o em oţie reală. — D e-abia am debutat. D ar voi ară ta de ce sînt în stare, vei vedea ! Şi n u cu ro lu ri im becile în farse idioate ci cu creaţii adevărate ; Ibsen, Shaw , Shakespeare. In tr-o zi Chris, voi ju ca ro lu l Ofeliei şi ţi se v a tăia r ă ­ suflarea. Ş tiu că p o t şi treb u ie să ajim g să-l joc ! V reau să fii m îndru de m ine. Ah, dragule, e terib il să ai în sînge o astfel de vocaţie ! E to t a tît de putern ică precum e şi dragostea m ea p e n tru tine. N u pot face nim ic. Nu voi p u tea ren u n ţa niciodată la teatru . Şi de ce aş face-o ? 1 12

D ragostea n oastră este înţelegătoare. Şi apoi ti'ăim în secolul doeăzeci, n u -i aşa ? N u există nici u n m otiv pe lum e care a r p u tea să m ă îm piedice să te am alătu ri de mime conitinuînd,u-mi oariena. Cunoşti tu vreunul, dragule, spune ? A ceastă declaraţie făcută pe un ton de patim ă neaştep tată îl tu lb u ră prafim d pe Chris. C ontinuă să-şi ţin ă p rivirile în jos, dar îi apucă m îna, pe deasupra mesei, şi i-o strînse. — La început n u te-am p u tu t înţelege, Nancy, dar acum te înţeleg. C redeam că n u ai p e n tru te a tru decît o toană trecătoare. D ar te rog să m ă crezi că dacă poţi pune de acord m ăritişul şi cu cariera ta, voi fi cît se poate de m ulţum it. U rm ă o tăcere. — O am enii au a v u t în totdeauna discuţii în proble­ m a căsătoriei şi a carierei. Dar, noi, noi vom şti s-o re ­ zolvăm, n u -i aşa, Chris ? — Da, vom şti. — îţi m ulţum esc, Chris, m u rm u ră ea. D ragostea mea p e n tru tin e v a spori şi m ai m ult. Tăcură din nou apoi ea în treb ă : — D ar tu, dragule, m ă m ai iubeşti la fel ca în ain te ? El se u ită la ea cu o p riv ire calm ă şi lim pede. — Da, răspunse, te iubesc, Nancy, Nu ţi-am mai spus-o de o sută de ori ? Cînd C atherine se întoarse ei vorbeau de lucru ri indiferente. Se făcuse tîrziu. O rchestra cîntă u n a din acele bucăţi an tren an te care an u n ţă în general sfîrşitul spectacolului. P e n tru p rim a oară în decursul acelei seri. M adden o priv i pe C atherine în ochi. P ărea să-şi fi re­ găsit echilibrul şi o în treb ă pe un ton am abil : — V eşti bune, sper... C atherine surise. — E ra B reuget. L -a chem at B ran d t de la Chicago ca să se întîlnească cu el. A p rim it fotografiile pe care i le-am trim is, m iniatura m ărită, în culori, şi s-a am balat im ediat. Vine m îine cu ην1ο·ηη.1 la N ew -Y ork şi ne vom întîlni la ora trei. N -am decît să-i înm înez m in iatu ra şi afacerea e încheiată. — N e m a ip o m en it! ccl. 623

113

Nancy îşi strigă satisfacţia peste masă. C hipul îi strălucea ca şi cum ar fi fost vorba de propria sa feri­ cire. — Te felicit, dragă ! Ah, cit sîn t de m ulţum ită ! — Da, era o p iatră care-m i stătea pe inim ă, adăugă M adden. — Şi mie la fel, zise C atherine. M uzica încetă. E ra ceasul două dim ineaţa şi oam enii se ridicau să plece. — Cred, declară M adden, că vom m erge cu toţii să ne culcăm. ■ — Eşti nebun, dragule ! E încă p rea devrem e. Tre­ buie să sărbătorim evenim entul ! Şi N ancy se înfăşu ră în blană. — Să m ergem la Longcham ps, să m încăm u n sandviş cu B ertram şi compania. O u m bră trecu peste chipul obosit al lui M adden, dar îşi reveni repede. C atherine n u avea cîtuşi de p u ţin do­ rin ţa de a m ai prelungi seara. V ru să spună ceva dar ren u n ţă. In vestibul îl găsiră pe B ertram şi pe ceilalţi. Leslie, Je a n Maries şi G loria Bishop li se a lă tu ra ră şi, contem plînd im aginea im presionantă pe care o alcătuia g rupul lor în geam urile m ari, N ancy se sim ţi m ăgulită în orgoliul ei. D upă asta, C atherine n u m ai avu ocazia să discute cu M adden. A doua zi acesta plecă la Cleveland.

Capitolul XIV C ătre ora trei după masă, C atherine se duse la birou unde B ran d t urm a să vină s-o vadă. A fară ploua uşor. C o n trar obiceiurilor sale, C atherine luă un tax i şi în vrem e ce m aşina străbătea 114

în cet străzile, gîndurile sale p ăreau la fel de tu lb u ri, de cenuşii şi de încurcate ca şi norii grei ce se tîra u pe cer. R evedea în tr-u n soi de talm eş-balm eş, toate scenele din noaptea trecută, clubul, pe Daisy Jervis, oam enii de la Longcham ps, pozele dezinvolte ale lui N ancy şi chipul de p iatră al lui M adden. Pe urm ă, cu o perfectă luciditate, evocă im aginea lui C hris care, după m ai m ulte sâptăm îni de trîndăveală cu care nu era obişnuit, plecase la C levaland p e n tru a se apuca de m unca lui de toate zilele. îl vedea coborînd din tren, cu servieta în m înă, cu gulez’ul ridicat, cu p ă­ lăria cu borurile lăsate. Pe u rm ă se oprea să contem ple cu privirea lui sum bră şi serioa.să, făbricuţa care-1 ajutase să facă avere, u n d e toţi — funcţionari, m unci­ tori, slujbaşi şi rep rezen tan ţi -— se grăbeau să-i ureze b u n sosit. Pe ce anum e se baza ea p e n tru a reconstitui acea scenă, n -a r fi p u tu t spune, dar era convinsă că n u se înşela, că lucrurile se petreceau aievea ca şi cum ar fi lu a t ea însăşi p arte la acele evenim ente. Oftă şi încercă să se sm ulgă din gînduri p e n tru a-şi concentra forţele care-i rărnîneau, în vederea întîln irii sale cu B randt. De îndată ce va fi vîn d u t m iniatura, pu­ tea să se întoarcă im ediat în Anglia. A doua zi după prem iera lui Nancy, nim ic n-o mai reţinea la N ew -Y ork. M adden şi N ancy nu vor m ai avea nevoie de ea. în tim pul lunii lor de m iere, îşi spuse ea cu p u ţin ă am ă­ răciune, n -a r face decît să-i deranjeze. Un fior uşor o străb ătu cînd coborî din m aşină şi trav ersă strad a p rin ploaie. B reuget o aştepta în biroul ei, o m odestă căm ăruţă exact a tît de m are cît să cuprin­ dă u n secreter, un rad iato r electric şi două scaune. B reuget era nervos şi ea băgă im ediat de seamă, cu toate că chipul său slab, cu profil de v u ltu r, afişa o politicoasă nepăsare. Ii pregătise o cafea pe m icul lui reşou pe care i-o servi cu m ari aere solem ne dar totodată hazlii şi m iş­ cătoare ; cafeaua i-o servise îm preună cu cîţiva biscuiţi. Ka prim i to tul cu recunoştinţă. în tim p ce-şi bea cafeaua îl observa pe b ă trîn u l Breuget, chipul lui caracteristic, costum ul care p u rta

115

ш -nna num eroaselor căloături şi ale cărui tiv u ri erau foarte roase, căm aşa de o albeaţă im pecabilă d ar care lăsa să se înitrevadă, sub g u leru l înalt şi scrobit, cîteva cîrp itu ri executate cu grijă, pantofii a tît de bine daţi cu crem ă încît crăpăturile pielii aproape că nici nu se observau. Se sim ţi cuprinsă din tr-o d ată de o nesfîrşită m ilă. N u-i dăduse niciodată o atenţie deosebită lui B reuget, doar atunci cînd e ra vorba de afacerile sale, d ar acum sim ţea faţă de el un sentim ent cu totul nou, cel al com pasiunii um ane, căci citea clar în el povestea unei lupte îndelungate îm potriva prăbuşirii, a u n u i efort disperat p e n tru a-şi ap ă ra onorabilitatea m ediocrei sale existenţe. — Dacă vom reuşi, spuse ea pe neaşteptate, vom încerca să-ţi am eliorăm p u ţin şi situ a ţia dum itale. B reuget roşi pînă la rădăcina puţinelor sale fire de p ă r cărunt. — O, nu, dom nişoară Lorim er. — Ba da, ba da, B reuget, replică ea pe un ton hotărît. El o priv i cu u n aer tim id apoi se u ită în altă parte. — M ulţum esc, dom nişoară Lorim er, m ulţum esc m ult, bolborosi el. Apoi tăcură. B reuget îşb scoase ceasul, un ceas lucrat în stil L ouis-Philippe, din au r şi email, o am intire din vrem urile sale bune. — S per că dom nul B ran d t va veni... — Nu e încă ceasul tre i ? — Ba da, dom nişoară Lorim er, e trei fix. — N u te nelinişti, B reuget. îi adresă un surîs am ical şi încurajator. —■ Vă rog m ult să ţineţi la preţ. Ea îşi închipui că acesta era m otivul nervozităţii b ietului om. — O, nu din pricina asta sîn t nervos. Din pricina dum neavoastră. E vorba de o afacere a tît de im por­ tantă... Se în tre ru p e ridicînd uşor din um eri. — B ran d t va accepta preţu l. 11 6

C haterine, vorbea pe u n to n de deplină certitudine. — D upă to t ce-a declarat... D oar îl cunoaştem , n u -i aşa ? îşi tine în to td eau n a cuvîntul. U rm ă o nouă tăcere în tim pul căreia am îndoi se gîndiră la faim osul lo r client. D upă expresia C atherinei, B ran d t ştia ce voia şi obţinea în totdeauna cîştig de cauză. E ra un om scund, negricios şi bondoc care-şi ascundea p riv irea pătru n zăto are după nişte ochelari şi care realizase o avere fabuloasă p rin abila com binaţie a două m eserii : tra n sp o rtu rile şi com erţul cu lem n de construcţie. î n în treag a ţară, num ele său evoca u n e x tra ­ ordinar sp irit de afaceri. Istoria realizărilor sale, de la im ensul şir de depozite de lem n din N ord-V est pînă la acel nou In stitu t de chim ie pe care tocm ai îl ridicase la San-Francisco, în scop u m anitar, aproape că ţinea de legendă ; n u m ăru l com orilor adunate în castelul său spaniol, în p alatu l din V eneţia şi în m area casă în stil baroc din îm prejurim ile K ey W est-ului, costau sute de m ilioane. Din persoana sa se degaja o asem enea v ita li­ tate încît e ra de aju n s doar să te gîndeşti la el p e n tru a avea sentim entul prezenţei sale. C atherine tre să ri cînd observă, trezindu-se din gîndurile sale, că era tot sin­ gură ou Breugeit. Cea.sui b ătrînului, cu tic-tacul său ne­ milos, a ră ta acum. tre i şi u n sfert. — Nu vi se p are nem aipom enit, dom nişoară L orim er ? în treb ă B reuget dregîndu-şi glasul. Nu credeţi că a r trebui să-i dau telefon ? C atherine făcu sem n că nu. — Să nu-1 grăbim . Dacă n u e re ţin u t pe undeva mai are tim p să vină. Dacă nu, ne va suna el. ■— Bine, dom nişoară Lorim er. B reuget nu m ai p u tu totuşi să în dure tensiunea aşteptării. S trecurîndu-se în m agazin, se postă în dosul uşii de la v itrin ă de unde p u tea supraveghea o pai’te din stradă. C atherine, sp rijin ită în coate, stătea nem işcată, ihndea zgomotele de la in trare, dar num ai vacarm ul străzii şi strigătele vînzătorilor de ziare ajungeau pînă la urechile ei. Acele strigăte, n -a r fi p u tu t să spună de ce, o enervau în tr-u n mod inexplicabil. în aceeaşi clipă Breuget se năpusti spre ea cu un ju rn a l în mînă. Avea 117

u n aer rătă cit ca şi cum a r fi p rim it o lo v itu ră violentă în cap. La început i-a fost cu n e p u tin ţă să scoată vreun cuvînt. Gîfîind, cu o priv ire înnebunită, cu chipul alb ca creta pe care se vedeau două pete roşii în obraji, r ă ­ m ase încrem enit în prag. — Citiţi, dom nişoară L orim er, strigă el în sfirşit, cu o voce în tre tă ia tă , citiţi... Ea sări cuprinsă de o spaim ă cum plită. — Ce s-a în tîm p lat ? — B ran d t a... nu... n u va m ai cum păra m iniatura. Vocea îi pieri. T răsăturile i se crispară şi se prăbuşi pe u n scaun izbucnind în plîns. C atherine îi sm ulse ziarul din m ină şi u n titlu m are, pe prim a pagină, o inform ă că B ran d t îşi găsise m oar­ tea, îm preună cu alţi zece pasageri, în tr-u n accident da avion.

Capitolul XV C atherine p ărăsi biroul ciătinîndu-se ; pornind la drum p rin ceaţa deasă nu avea decît o singură dorinţă : de a nu vedea şi n u auzi pe n i­ m eni, de a răm îne singură cu am ărăciunea sa. Cu capul ţeapăn, cu ochii încrem eniţi şi goi, coborî strad a ; tra v e rsînd M adison Square, ajunse p rin tr-u n soi de instin ct obscur, în tr-u n loc p u stiu din C entral P ark . Mai rătăci vreo cîteva m inute, apoi se p răb u şi pe o bancă, aproape de lacul în g h eţat şi lu p tă cu disperare p e n tru a pune pu ţin ă ordine în ideile sale. V estea sfîrşitul tragic al lui B ran d t o năucise şi o am eţise. îl sim patizase. O m ul se arătase în totdeauna absolut ireproşabil în toate problem ele de afaceri ; şi

118

p rin halo-ul acelei im ense averi, ea descoperise o fire sim plă şi foarte generoasă ; luase obiceiul de a-1 considera n u num ai ca pe u n Mecena, ci ca pe un prieten adevărat. Şi acum m urise... N em işcată şi singură în fundul m arelui parc pustiu, C atherine se sim ţea com plet părăsită. In palida lum ină a apusului, contururile edificiilor şi ale m onum entelor apăreau ca u n sim bol al unei civilizaţii puternice şi debordînd de viaţă. D ar ea, ea era singură. C îţiva copii trecuseră p rin faţa ei, spre lac, d ar plecaseră de m ultă vrem e, nelăsînd pe gheaţă decît zgîrieturile şi arabescu­ rile p atinelor lor. La adăpostul unei mici insuliţe, cîţiva pui de lişiţă, cu aripile coborîte, stînd pe labele depăr­ tate, se lăsaseră în voia liniştitelor lor m editaţii. Lu­ m inile de pe alei alcătuiau u n lan ţ in fin it care se p ier­ dea departe, în neant. Totul nu era decît um bră, spaim ă şi tăcere. Ineet, încet, avu o privire m ai clară a situaţiei sale. E ra pierdută. O dată cu dispariţia lui B randt, şansele de a vinde m iniatura, repede şi cu p re ţ bun, dispăruseră. P e n tru a face faţă datoriilor, treb u ia să adune to t ce mai avea : stocurile, creanţele, comenzile, să ren u n ţe la si­ tu aţia sa socială, odată cu renum ele de oare se bucurase. P u tea să se socoată norocoasă dacă m ăcar cu acest p reţ p u tea să evite ruşinea falim entului. D ar oricum , era învinsă şi ruinată. A cesta era sfîrşitul carierei sale, lam entabila prăb u şire a edificiului pe care-1 înălţase cu a tîta tru d ă. O durere ascuţită îi străpunse inim a cînd îşi aduse am inte de toate speranţele sale a tît de repede năru ite, de dulcea am eţeală a efem erului său succes... T otul se prăbuşise, risip it ca cenuşa în vînt. Apoi se gîndi la cei pe care-i tîra după ea în ne­ norocire, şi tu lb u ra re a îi spori, W alters şi dom nişoara M uller, B reuget, ah, sărm anul B reuget, şi m ai ales m am a sa care vor în d u ra aspra lovitură a ruinei sale. S ingură N ancy — D om nul fie lău d at —- nu mai avea acum ne­ voie de ea. D ar toţi ceilalţi ! îi era îngrozitor de greu să se gîndească la fap tu l că toţi vor suferi din pricina ei. Sigur că va continua să m uncească şi deşi era încă

119

tîn ără îşi va găsi refugiul în tr-o activitate alcătuită din efo rtu ri continuie, din im placabile ren u n ţă ri şi din scru­ pule constante, fidelă acelei concepţii de viaţă care la ea, e ra o m oştenire a puritan ism u lu i patern. D ar va m ai izbuti vreodată să-şi recunoască o poziţie analoagă cu cea pe care e pierduse ? A lţii — şi se gîndea la B ertram — erau în sta re să piardă liniştiţi, o avere şi s-o refacă în tr-u n an. E a n u era ca acei oameni. D rum ul stelei sale era g u v ern at de nişte legi severe : dacă se prăbuşea, n u se va m ai ridica niciodată. în u ltim a vrem e, fusese to t tim pul obsedată de u n stra n iu sentim ent de nepu­ tin ţă ca şi cum ar fi fost lăsată pradă, fără nici o apă­ rare, loviturilor soartei. In această clipă îşi dădu parcă şi m ai bine seam a de destinul ei. în concluzie, nu era decît o biată fem eie, dezarm ată, care a r fi av u t a tîta ne­ voie de un b ra ţ viguros m enit s-o susţină, de protecţia unei voinţe m ai puternice. P rad ă ch in u rilo r tris te ţii şi disperării, se sim ţi ispi­ tită să-şi pună capăt vieţii. A r fi fost a tît de uşor să se lase să cadă în sum brele şi prim itoarele profunzim i ale uitării... U n sim plu pas greşit în faţa unei m aşini, un accident banal şi a r fi scăpat de toată m izeria, a r fi adorm it p e n tru totdeauna şi în curînd nim eni nu s-ar m ai fi gîndit la ea. D ar chiar în acelaşi m om ent avu o tre să rire de luci­ ditate şi respinse toate acele im agini care-i ap ăreau ca o scăpare. Curaj ! Acest ouvînt fusese întotdeauna d e­ viza vieţii sale. N um ai curaju l conta şi în faţa acelei înfrîngeri, avea m ai m ult ca niciodată nevoie de energie. R idicîndu-se d in tr-u n salt, îşi strîn se bine m antoul pe şolduri şi se în d rep tă cu pas h o tărît, spre hotel. N ancy care tocm ai se p reg ătea să se ducă la repetiţie, îi ieşi înainte şi-i înconjură g îtu l ou braţele. — C atherine, scumpo, strig ă ea, sîn t îngrozitor de tristă ! Citise ştirea în ju rn a le şi continuă cu glas p re­ cipitat ; — T rebuie totuşi să speri că nu e totul p ierd u t ! Ce ghinion ! Dacă m ăcar s-ar fi în tîm p lat după oe-ar fi cum părat m in iatu ra şi n u în ain te ! C atherine îşi regăsi com plet stăpînirea de sine. Răs­ punse ou calm : 120

— B ran d t a m u rit şi te-^aş ruga să n u u iţi acest lucru. — Evident, scumpo, zise Nancy. Apoi ezitînd, adăugă : — Sigur, ăsta e felul tă u de priv i viaţa. Mai întîrzie rm m om ent, o copleşi pe C atherine cu dovezi de sim patie şi ou cîteva cuvinte gentile, o pofti să stea pe u n scaun, îi oferi u n cocktail şi o ţig ară şi o obligă să m ănînce ceva. D ar to a te acestea erau doar de suprafaţă ; în fond, ardea de dorinţa de a alerga la tea tru , de a lua p a rte la rep e tiţie şi de a se rem toarce la m icile sale tre b u ri personale. în sfîrşit, fugi, cu u n mic gest de ta n d ru regret. C atherine îşi sim ţea g îtul prea strîn s p e n tru a putea m inca loeva. C eru să i se aducă u n p a h a r cu lapte cald şi-l bău cu două pastile de som nifere. Som nul era acum p e n tru ea unicul în tărito r. D ezbrăcîndu-se, se culcă im e­ diat. Sub efectul drogului, adorm i profund dar în vis, u n stol de im agini confuze şi groteşti o chinuiră fără încetare. Era u rm ă rită de o idee sm intită eare-i m ai tr e ­ cuse p rin m inte cu m u lt tim p înainte. Lucie de Quercy cea căreia H olbein îi făcuse p o rtretu l, se trezise la viaţă şi se identificase ou personalitatea C atherinei tran sm iţîn du-i nenorocirea şi părăsirea. Ea, C atherine Lorim er, nu niiai era decît im aginea însufleţită a celei pe care o pictase Holbein, acea victim ă a veţii şi a iubirii. Buzele ei erau cele care se străduiau să schiţeze u n .surîs pailid şi trist. P ropria ei m ină era cea care, ou un gest obosit, ţinea buchetul de garoafe. Toate circum-stanţele în urm a cărora p o rtre tu l devenise p ro p rietatea sa, alcătuiau o înlănţuire ineluctabilă. P o rtre tu l era totodată o am in tire şi o pro ­ feţie. Nu era num ai povestea, ci destinul însuşi al n eferi­ citei Lucie de Q uercy care se rep eta în ea. Şi evidenţa acestei fatalităţi îi apărea p rin tre um brele m işcătoare ale coşm arului său, şi-i sm ulgea strig ăte de groază. Se trezi cu g îtul uscat. De îndată ce-şi dădu seam a de situaţia în care se afla, du rerea deveni, m ai ascuţită, m ai puternică. P e n tru a scăpa de ea, sări din pat, făcu un duş şi se îm brăcă în grabă. A runoînd o priv ire în ca­ m era de a lă tu ri văzu că N ancy încă dorm ea. 121

Caitherine ieşi în stradă. N -avea nici un pian. Nu voia să se întoarcă la birou căci n u putea suporta ideea de a-1 vedea pe B reuget şi to t te a tru l nefericirii sale. Z ărea ca p rin ceaţă, toate gesturile lui. N ăucită, o luă de-a lungi.il străzii Cincizeci şi doi. La o încrucişare, in tră în tr-u n bar şi com andă o ceaşcă de cafea şi u n corn. Ajxii traversă Tim es S quare şi se lăsă dusă de m ulţim ea aflată pe scara unei staţii su b teran e de m etrou. Să scape şi să fugă... Apoi se trezi în tr-u n com partim ent tix it de lum e şi tr e ­ n u l se în fundă în întuneric, scrîşnind şi şuierînd. Nu se gîndea decît cum să evadeze cînd iată că şi ajunsese la u ltim a staţie. Pe peronul pustiu, v în tu l avea u n gust sărat şi zgom otul în d ep ă rta t a l v a lu rilo r îi izbi auzul. O luă pe o strad ă cenuşie şi m u rd ară, m ărginită de dughene în dezordine, de b a ru ri unde puteai degusta stridii şi peşte, de tiru ri de bîlci ou p ereţi d ărăpănaţi şi coşcoviţi, îm ­ podobiţi cu afişe vechi şi rupte. în f a ^ ei se ridicau şubrede şi scheletice, eşafodajele groteşti ale unei L unaP ark. In sufletul ei se făcu deodată lum ină şi sim ţi un am ar sentim ent de batjocură. Buzele i se crispară în tr-u n rîctu s dureros. Se afla în C oney-Island. Maî departe, u n chei solitar despărţea cît vedeai cu ochii, n ean tu l m ării de al cerului. A erul era cu rat dar rece. C atherine se plim bă vrem e îndelungaetă pe şoseaua pustie. M erse toată ziua cu capul plecat şi cu ochii ficşi ca şi cum ar fi cău tat ceva ; şi cu to ate că-şi regăsise o p arte din luciditatea şi din echilibrul ei obişnuit, sufle­ tu l îi era p lin de disperare şi de părăsire. Apoi apusul soarelui o m înă îndărăt, către lum inile oraşului, o aruncă în v îrte ju l nebunesc şî ironic al N ew -Y ork-ului în m ijlo­ cul lum inilor strălu cito are şi m ulticolore, în m işunarea sălbatică a străzilor. Intorcîndu-se ia hotel se sim ţi îngrozitor de abătută şi de ostenită, cînd brusc p riv ire a îi căzu pe o bucată de h îrtie albă pe care se afla obişnuitul a n u n ţ : „La birou vă aşteaptă u n m esaj“. Im ediat sună şi telefonul. — Oh, dom nişoară Lorim er, spuse o voce politiooasă şi cîntătoare, dom nul B reuget a încercat zadarnic toată ziua să dea de dum neavoastră. A sunat de nenum ărate ori si de cîteva ori a v en it el însusi să vă caute. 122

„А, n u -i deoîit B reuget“, îşi zise C atherine cu tristeţe. Apoi spuse : — F oarte bine, m ulţum esc. îi voi telefona m ai tîrziu. Puse receptorul la loc cu u n gest obosit, cînd vocea se făcu din nou auzită : — O clipă, vă rog, dom nişoară Lorim er... Tocmai vă caută dom nul Breaiget. Se auzi u n declic şi vocea lui B reuget răsu n ă pe fir. — Alo ! Alo ! D um neavoastră sînteţi, domnişoiară L orim er ? în num ele cerului, unde v -aţi ascuns ? Ţ inîndu-şi cu m îna tîm pla dureroasă, C atherine se străd u i să aibă u n ton cîit m ai oalm ; —■M -am plim bat toată ziua, Breuget. N u-ţi face sînge-rău. — D ar p e n tru Dum nezeu, strigă el, nu ştiţi ce s-a întîm p lat ? IVlirată de deliranta dezlănţuire a lui B reuget, C athe­ rin e îşi um ezi buzele. — Ce s-a întâm plat ? — Vă caut peste tot de azi-dhnineaţă, strigă Breuget, gîfîind. Nu pot să m ă m ai abţin, sim t că voi plesni ca u n balon. Dom nişoară, dragă dom nişoară Lorim er, am vîn d u t tabloul ! — Cum ? — Da, aşa oum aţi auzit ! E tot a tît de adevărat cum € ad ev ărat că există un D um nezeu în cer ! Aş vrea să rîd, aş vrea să cînt, aş vrea să dansez de bucurie ! C atherine avu im presia că odaia se în v îrteşte cu ea. N u p u tea crede şi-şi spuse că probabil b ă trîn u l B reuget îşi pierduse m inţile. L ipindu-şi receptorul de ureche, spuse ou o voce tără g ăn a tă dar pătru n zăto are : — B reuget, ai în n eb u n it ? El o în treru p se p rin tr-u n val de cuvinte zgomotoase. — Cerul fie l ă u d a t ! Toate cele cinci sim ţuri ale m ele funcţionează norm al, dom nişoară Lorim er. Ascul­ taţi... Lăsaţi-m ă, vă rog, să vă explic, altfel sim t că voi avea u n .atac. A zi-dirnineaţă vine la m ine Ascher, amical şi fratern . Deplângea m oartea lui B randt şi toate cele întîm plate. Sporovăieşte o ju m ătate de oră ba despre una,

123

ba despre alta. Apoi dă la iveală afacerea p e n tru care venise : fuBese au to rizat să n e ofere o sută de m ii de dolari p e n tru m iniatură. C atherine fu cuprinsă de o nouă am eţeală. Se prinse de m arginea m esei şi tre b u i să facă apel la to ată energia sa p e n tru a n u cădea. Acum p u tea da crezare celor po­ v estite de Breuget. — N ădăjduiesc, m u rm u ră ea slab, că ai acceptat... — Miai încape vorbă ? u rlă B reuget. U rm ă o tăcere scurtă, apoi C atherine spuse cu voce albă : — Deci totuşi l-am vîndut... O sută de m ii de dolari... — S-a făcut, strigă B reuget în tr-o explozie de bucu­ rie. Am şi încasat cecul. L-iam dus la Bancă la ora unsprezece şi jum ătate. B anii sîn t la dispoziţia noastră. R ăm îneţi la hotel, dom nişoară Lorim er, în cîteva m inute sîn t acolo. Sim ţind cum o lasă pu terile, C atherine puse jos telefonul. U n nod greu i se puse în gît. Lum ina se stinse brusc în ju ru l ei şi se făcu noapte. P e n tru prim a oară în viaţa ei, C atherine leşină.

Capitolul XVI Z iua se ivi lim pede şi rece, sub im ensitatea cerului albastru. Soarele scălda oraşul. C atherine, în care ag itaţia cedase locul unui sentim ent de profundă şi senină g ratitu d in e, stă te a în odaia ei şi scria la Londra. îi şi telegrafiase lui W alter vestea cea bună, indicîndu-i ce dispoziţii u rm a să îndeplinească privitoare la Bancă, ia r acum voia să-i istorisească totul m am ei sale. A bia isprăvise de scris că cineva b ă tu la uşă. U n sluj­ baş a l hotelulm îi aduse o telegram ă. Deschizînd-o, citi :

124

„Sosesc luni cu „Europa“ stop. V reau să asist la prem iera lui Nancy. Stop. V in după tine stop. Te iubesc. Charley'^. Deci C harley îşi punea în practică am eninţarea ? Sim ţi u n soi de îm b ărb ătare gîndindu-se că avea să-l vadă. Era u n p rie ten fidel şi a tît de sigur ! E adevărat că nutrea n işte speranţe sm intite. Şi dacă pînă atunci îi m ai dăduse o brum ă de nădejde, de-aoum încolo tre b u ia să fie foarte categorică. îşi dădea totuşi seam a că lîngă el va găsi oricînd u n sp rijin şi im refugiu. E ra prezent ori de cîte ori avea nevoie de aju to r. La u rm a urm ei, oare n -a r fi fost aceasta so luţia problem ei m enită să pună capăt spaim elor pe care i le provoca dragostea ei nefericită p e n tru Chris ? Răm ase o clipă cufundată în gînduri, apoi chipul său căpătă o expresie m elancolică. P e urm ă se aşeză pe scaun, puse scrisorile în plicurile pe care le lipi şi le duse la poşta pneum atică. R eîntoarsă în odaila ei, privi pe fereastră. V rem ea era de o frum useţe irezistibilă. Oh, bucuria de a sim ţi din nou păm înt solid sub picioare ! D ar p e n tru asta fusese nevoie de o m inune. A scher cum părase m iniatura. Sigur că nu p e n tru el d p e n tru u n client. B reuget îl bănuia pe Ja ck Sharp, magniatul oţelului din P ittsb u rg p e n tru care lu cra de obicei Ascher. S harp n u cum păra decît opere din şcoala prerafaelită dar p u tea să-l apuce u n capriciu şi să se intereseze acum şi de alte opere de artă. La urm aurm ei, ce im p o rtan ţă avea persoana cum părătorului ? Cu acei bani C atherine îşi regăsise echilibrul şi acum era pe deplin convinsă că nu şi-l va m ai pierde niciodată. Sună telefonul. — D om nul M adden în treab ă dacă poate să vă vadă, dom nişoară Lordmer. Poate u rca ? L uată pe neaşteptate, C atherine răm ase nem işcată şi sîngele fugindu-i din obraji, se n ăpusti spre inim ă. Sim ţi din nou aceeaşi durere chinuitoare zdrobindu-i pieptul şi apăsîndu-4 gîtul. — Da, izbuti ea să răspundă. Spim eţi-i să urce. E ra firesc ca el să vină ipentru prem iera piesei lui N ancy d ar sim plul fap t de a auzi rostindu-i-se num ele o cufundă în tr-o tu lb u ra re alcătuită din spaim ă şi bucurie.

125

M adden in tră cu о grabă neobişnuită dar d in tr-u n m otiv sau altul, u ită să-i strîn g ă m ina. In picioare, la cîţiva paşi de ea, o priv ea cu o ciudată insistenţă. — N ancy e la tea tru , zise C atherina. A re m ulte de făcut şi nu e m ai niciodată acasă. D ar am s-o chem im ediat. — Nu, n u e nevoie, replică el. O voi vedea pe N ancy m ai tîrziu. Ea lăsă să-i cadă m ina oare se îndreptase spre tele­ fon. Cu toate că M adden se com porta cu rezerva lui obiş­ nuită, ea îl sim ţea pradă unei surescitări care o intim ida. In ciuda neliniştii, se sili să surîdă. —· C înd ai sosit ? — C hiar acum. A m p e tre cu t to ată noaptea în tre n . S trînse din dinţi, dar vocea sa avea u n tim b ru ciudat de indiferent. — C atherine, dacă n u te deranjează, aş vrea să stau de vorbă cu tine. Ea îl privi m irată. C hipul palid şi scofîlcit trăda, sub m asca lui încrem enită, o profundă suferinţă. îm b răcă­ m intea lui părea şi m ai n eg lijentă ca de obicei, şi-şi mo­ totolea p ălăria în m îini. Pe m om ent, C atherine a v u con­ vingerea că avea problem e cu afacerile. D ealtfel, în mai m ulte rîn d u ri i se păruse că cheltuieşte m ai m ulţi bani deoît ar fi treb u it. C hiar se d o n d ă n ise de curînd cu N ancy pe această tem ă. A vea destule obligaţii la G raysлиПе ; m am a sa, cheltuielile casei de acolo şi to t ceea ce ţinea de acel loc. Ia r acum, după nişte lungi şi costisi­ toare vacanţe, se reîntorsese la C leveland şi m ai m ult ca sigur că-şi găsise uzina în tr-o sta re deplorabilă. Deşi nu avea nici un tem ei să facă astfel de supoziţii, C atherine nu-şi putea explica altfel stinghereala lui M adden. După recentele experienţe p rin care trecuse, era plină de com pasiune şi sim ţea tan d ra d o rin ţă de a-1 a ju ta şi, dacă era cu p u tinţă, de a-1 despovăra de griji. P ro fitîn d de ocazie, zise : •— Ascultă, în tr-o zi a tît de frum oasă n -are ro st să stăm în casă. Eu n-am nim ic de făcut. Dacă am mîhoa îm preună ?

126

— Să mîaicăm, rep etă el ca şi ouin acesta a r fi fost ultim ul lu cru la care s-a r fi gînâit. — Da, să m încăm , spuse ea cu hotărîre. Vom putea discuta în linişte ; dacă începem , va tre b u i să ajungem până la capăt. P ari te rib il de preocupat. O zi de aer curat îţi va face bine ; N ancy nu se va intoarce acasă înainte de ora p atru . Am o ideie. H ai să urcăm spre Hudson, pînă la B ear M ountain Inn. Pe o vrem e ca asta ar fi m inunat ! Chipul lui M adden se lum ină. Ii rep etă cuvintele. — A r fi m in u n at ! Făcu o pauză în tim pul căreia p ă ru că revine la rea li­ tate. — Să m ă ocup de o m aşină, spuse el. — Nu, replică ea cu hotărîre. A sta-i tre a b a mea. D acă-ţi închipui că ai să continui să arunci banii pe fereastră, te înşeli ! C atherine telefonă la recepţie, com andă o m aşină şi peste zece m inute, instalaţi confortabil în fundul unei lim uzine lungi, cu pleduri pe genunchi, stră b ă tu ră stră ­ zile pline de m aşini, itrecură pe podul George W ashington şi ajunseră pe m alul stîng al fluviului. P eriferiile odată depăşite, p ă tru n se ră pe un drum de ţa ră de-a lungul H udsonului ale cărui ape ce frem ătau e ra u am estecate cu sloiuri m ari de gheaţă. De cealaltă p a rte se ridicau nişte coline ninse, acoperite de brazi piperniciţi. A erul era pur şi îngheţat, drum ul ta re ca p iatra şi o lum ină puternică scălda totul. C atherine nu-şi dădea nici ea seam a cum de-i venise ideea acestei escapade. Poate să fi fost tainica dorinţă de a regăsi p u ţin atm osfera din V e rm o n t; oricum, inim a ei dădea pe dinafară de bucurie. In orice caz era cu n e p u ­ tin ţă să se sustragă farm ecului ce em ana din acel peisaj. Cu o m işcare rapidă se întoarse spre M adden şi-l întrebă pe u n to n cît m ai inofensiv cu putinţă. — Regreţi că ai venit aici ? — Nu, răspunse el fără s-o privească. 127

Б)а surise şi ошп imi se p u tu abţine să nu facă o com­ p a ra ţie în tre această zi şi cea d in aju n , îi descrise goana ei disperată şi dieznodămîintui fericit al întîimplării. — Deci ai v în d u t tabloul, spuse el după ce ea isprăvi. S înt foarte bucuros. — Da, acum sîn t bogată, replică ea şi dacă ai nevoie sîn t gata să te îm p ru m u t ou bani. El n u luă în seam ă această rem arcă ce-ar fi p u tu t to tu şi să-l determ ine să vorbească despre afaceriie sale. F ără m ăcar să încerce a reînnodia discuţia, se p răbuşi din nou în tăcerea lui. Ou capul u şo r aplecat înainte, părea absorbit de o m editaţie p rofundă şi fără scop. B rusc u n p e re te de stîncă se ridică în faţa lor, dar p rin tr-o breşă ce p ărea să fi fost deschisă de pum nul u nui uriaş, ochii lor descoperiră u n peisaj cu ondulaţii line pe unde curgea fluviul. M aşina părăsi m alul apei şi o apucă pe u n drum particu lar, se întoarse apoi la picio­ ru l lui Moiuntain B ear şi ajunse în faţa unui restau ran t, în acel loc ză-pada era m ai deasă şi pe pantele m ai puţin înclinate nişte tin e ri schiau. C atherine şi M adden coboriră din autom obil. Zăpada scîrţîia sub paşi. U n p o rta r b ă trîn cu bonetă şi cu m ănuşi groase, îm blănite, ϋ pofti să traverseze u n vestibul şi să urce o scară largă a i cărei pereţi e ra u decoraţi ou cutii de sticlă pline cu flu tu ri exotici. In tra ră în resturam t îm b răcată în lam b riu ri de lem n, îm podobită cu trofee de vînătoare, sala e ra deosebit de confortabilă. în şem ineul în form ă de sem icerc ardea u n foc din buşteni enorm i. U ltim a oară oînd venise C atherine aici e ra în plină v ară şi sala e ra plină de tu riş ti şi de autom obilişti. De­ corul, de o sim plitate rustică, îi plăcu m u lt m ai m ult acum. Se p ărea că vor fi singurii oaspeţi p e n tru că tre ­ cuse de ora două. Se aşezară în fa ţa ferestrei, aproape de şem ineu, avînd în fa ţa lor р а гю га т а m agnifică a m un­ ţilor. Masa a fost sim plă dar consistentă. M adden nu prea avea poftă de m înoai^. El n u vorbea d ar se a ră ta foarte prev en ito r faţă d e C atherine şi p riv irea sa investigatoare şi profundă n-o părăsea deloc. Sub acei ochi care o fixau to t tim pul, C atherine se sitnţi cuprinsă de o slăbiciune. 128

D upă о tăcere m u lt prelungită, ea îi spuse cu un surîs fo rţa t : — P arcă aveam de discutat, n u -i aşa ? — Da, aprobă el încet. Sau cel p u ţin voiam să te rog să m ă asculţi, căci treb u ie să-ţi spun ceva, C atherine. Ea îşi coborî privirea. îi rostise num ele pe un ton care-i răscoli inim a. C ît a r fi de bucuroasă să-l poată a ju ta şi — n -av ea im p o rtan ţă cum — să-i faciliteze lu cru rile ! — Ai griji, stre c u ră ea, repede, d ar a r treb u i să ştii că poţi conta pe m ine. Apoi după o pauză, ea adăugă ; —- E vorba de bani, n u -i aşa ? O expresie de aiureală a p ă ru pe chipul lui. O privi şi clătină încet capul. — Cum de ţi-a p u tu t veni o astfel de idee, C athe­ rin e ? Bani, slavă D om nului, am destui ! S iguranţa lui lin iştită era m ai convingătoare decît to ate protestele. Speriată, observă că o apucase pe un drum greşit. D ar atunci ce avea ? începu să tre m u re ; nu-1 m ai p u tea privi în ochi. Cu o voce calm ă ca u n om oare afirm ă un adevăr incontestabil, M adden spuse : ■ — Este vorba de ceva m ult m ai im portant, C atherine, m ult, m ult m ai im portant. Te iubesc. Ea răm ase încrem enită pe scaun. Sîngele începu să-i circule p rin a rte re ou repeziciunea unui torent. E rau sin­ guri în în treg restau ran tu l. T ru p u l i se destinse la căl­ dura focului şi u n sentim ent de adîncă linişte sufletească i se cuibări în suflet. —· C redeam că o iubesc pe Nancy, continuă el cu aceeaşi voce potolită şi joiasă, d ar n -a fost decît închi­ puire, efectul unui obraz frum os după atîţia ani de m uncă îndîrjită. T inereţea, M editerana şi to t decorul. A cum ştiu. N-o ştiam înainte de a te întîini. E m area dragoste care n u vine decît o dată în viaţă. Nu m -am g îndit niciodată că a r putea să existe. De zile întregi încerc să lu p t îm potriva ei. D ar n -are nici u n sens. Nu o — cd. 623

129

pot face nimic, absolut nimic. Cel p uţin .să ştii şi tu ; te iubesc C atherine, da, te iubesc. N eputînd să suporte m ai m ult, ea îşi întoarse faţa. — iNu, zise ea, nu poate fi adevărat. — Ba e adevărat. — Nu poate fi, e cu neputinţă. C atherine avea ochii plini de lacrim i. Ca o oarbă se ridică şi se sp rijini de fereastră. — lartă-m ă, C atherine, d a r treb u ia să-ţi spun. Am încercat să tac d ar n-am m aî p u tu t. M adden se ridică la rîn d u l lui şi veni după ea, răm înînd în tr-o atitu d in e de rugă muită. A fară începuse să ningă. Fulgi deşi cădeau în dosxii geam urilor, oa nişte um bre albe. E rau, în peisajul acela încrem enit, singura notă însufleţită. în tre ag a n a tu ră răm ăsese în tr-o totală nem işcare ; copacii păreau nişte santânele în b lăn u ri albe. eterul e ra de u n galben ca de şofran iar sub cupola sa infinită, păin în tu l zăcea alb şi sclipitor. Acel calm şi acea frum useţe dădură ultim a lovitură inim ii C atherinei. îşi duse m îinile la tîm ple ; se sim ţea învinsă şi fără putere. — Lasă-m ă singură, şopti ea, lasă-m ă singură ! In tre ei se făcu din nou tăcere, o tăcere profundă şi chinuitoare. Fulgii zburau to t m ai repede ca nişte m i­ nuscule păsări albe, risipite în spaţiu. — înţeleg, spuse el în sfîrşit, cu voce pierită, tu nu mă iubeşti... Atimci se sfărîm ă şi u ltim a rezistenţă a C atherinei. Inim a îi bătea a tît de puternic, îneît toate g în durile i se încîlciră. U n fior o stră b ă tu din cap pînă în picioare şi cu un hohot de plîns se aruncă în braţele lui. — Chris, ştii bine că te iubesc din to t sufletul meu... Se trezi în b raţele lui, cu buzele lipite de ale lui şi cu lacrim ile şiroindu-i pe obraz. Secunde în şir, îl strînse în braţe. O năpădi o fericire de nespus, îneît inim a n u i-o m ai putea cuprinde. Apoi, scoţînd u n strig ăt uşor, se desprise din b raţe le lui.

130

— Chris, n u treb u ie ! E cu n ep u tin ţă ! T rebuie să ne gîndim la Nianoy ! M ult m ai palid decît ea, o apucă de m îini ca şi oum n -a r fi v ru t să-i m ai dea drum ul niciodată. — T rebuie să ne gîndim şi la noi ! Ne iubim şi nim ic altceva n u m ai contează. Ea îşi regăsi în p a rte luciditatea. E ra răscolită pînă în străfu n d u l fiinţei sale d ar lu p ta cu disperare p e n tru a izbuti, să-şi vină în fire. — Ba da, Chris, m ai există to tu şi ceva. N ancy te iubeşte. Şi în faţa acestui lucru, noi n u m ai putem face nim ic. Niciodată, niciodată, niciodată ! Ai nişte îndatoriri faţă de ea şi eu de asem enea ! El strînse din dinţi şi v ru să reziste din to ate puterile. •—■C atherine, iu b ita mea, ascultă-m ă... Mă iubeşti, îmi ap arţii ... — Te ascult, Chris, răspunse ea. D ar ar treb u i ca m ai întîi să-m i poţi aparţine, dar t u ap arţii lui N ancy î Ştii ce sîn t eu p e n tru ea. Şi n u -i p ot faice ră u ! Niciodată în viaţa m ea ! Şi nici tu, nici tu n u -i ţioţi face ră u ! El nu răspunse dar chipul îi era răv ăşit de suferinţă. O privi în ochi, dar ea îi susţinu p riv irea şi el îşi coborî pleoapele. A fară, zăpada care conţină să cadă, începuse a se depune pe geam uri. Cu un o ftat înăbuşit, C atherine începu a-şi aran ja poşeta, pregătindu-se de plecare. î n gesturile sale exista ceva definitiv care-1 doborî pe M adden. S tătea a tît de aproape de ea încît îi putea respira parfum ul păru lu i. R eţinîndu^şi răsuflarea, îi spuse cu vo'ce zdrobită : — Ştiam că se va întîm pla aşa, C atherine, încă din prim ul m inut cînd te-a m văzut. D ar cel puţin, dacă acum ştii ce sim t eu, durerea m i se pare m ai p u ţin grea. Ea n u spuse nim ic ci doar îl privi. M adden se sim ţi parcă in u n d at de m inunata frum useţe a ochilor ei dar spaim a pe oare o citi în ei îi im puse tăcere. Inim a îi îngheţă, apoi p o m i după C atherine.

131

C a p ito lu l X V I I

în apoierea la N ew -Y ork a fost o to rtu ră. M adden tăcea încrem enit in tr-u n colţ al m aşinii. C atherine privea fix pe fereastră. Chipul îi era palid, cu cearcăne vinete sub ochi şi‘-şi vîrîse bărbia in g u leru l de blană. N u şi-a d at seam a cum a ajuns in odaia ei fără să se prăbuşească. E ra ceasul cinci. N ancy se întorsese de la te a tru şi-i adusese cu ea pe B ertram , pe P au la B ren t şi pe John Sidney. C ocktailurile circulau de la u n u l la altu l şi Nancy, care era pe cale de a goli cel de al doilea pahar, fu încînta tă să-l vadă pe M adden. —■Hello, scum pule, strigă ea plină de bucurie. N u te aştep tam în ain te de m îine dim ineaţă. Cit eşti de d răguţ ! Vino să te s ă ru t ! In e x altarea ei N ancy n -a observat uşoara şi d u re ­ roasa ezitare a lui M adden încă de cînd deschisese uşa. H abar n-avea de lu p ta cum plită ce se dădea în el în vrem e ce se apropia de ea. Ea alergă înaintea lui, i se a g ăţă de g ît şi-şi lipi buzele de ale sale. — Cît îmi p are de bine că te văd, oftă oa plină de satisfacţie. Am av u t o zi a tît de obositoare ! B ertram ne chinuie ca pe nişte cîini, ia r eu sim ţeam nevoia să te sim t aproape de m ine. O brajii îi erau tra d a firii ia r ochii îi străluceau. îl trase lîngă ea şi-l privi rîzînd fericită. C atherine, care în tre tim p venise şi ea, întoarse capul. E ra încă palidă, dar se liniştise. D oar tre m u ru l buzelor îi m ai tră d a încă o uşoară tu lb u ra re . P aula B rent, întinsă pe u n şezlong în tr-o atitudine comodă, îi exam ină curioasă p e cei doi nou-sosiţi. —· De unde veniţi ? Aveţi u n a e r îngheţat ca şi cum aţi fi coborît de pe vîrfu l u n u i m unte ! C atherine sim ţi toate p riv irile în d reptîndu-se spre ea. — C hiar aşa şi e, zise ea posacă ; am fost pe m unte. N e-am dus tocm ai sus, deasupra H udsonuiui. A fost ne­ m aipom enit pe ninsoarea asta.

132

— In m unţii H udsonului ? rep etă Sidney incredul. E ra u n tîn ă r fad şi nepăsător, cu p ărul ondulat, îm ­ brăcat cu eleganţă. — D um nezeule ! exclam ă el în con­ tin u are, cu u n aer de superioritate. — Ba nu, m ie mi se pare foarte interesant, replică P aula. A ţi v ăzu t avalanşe ? John, dă-m i o ţig ară ! C atherine roşi im perceptibil. N um ai B ertram observă acest lucru. Cu u n aer de lin iştită siguranţă, C atherine se apropie de N ancy şi se aşeză lingă ea. — Deci spui că ai avut o zi grea ? N ancy îşi u m plu p ah aru l gol. — P u r şi sim plu înfricoşătoare p e n tru noi toţi ! strig ă ea plină de exaltare. D om nul fie lăudat, luni o luăm de la capăt ! B ertie ne m înă ca pe nişte anim ale de circ. I-am şi spus-o dealtfel. Jum bo, sări ! Ori treci p rin cerc,, ori cravaşa ! D ar sîn t fericită că s-a întors Chris. Hai să ieşim cu toţii undeva şi să petrecem îm preună o seară plăcută. A r fi m in u n at ! Ia u n cocktail, C atherine ! C atherine refuză. D upă aerul p u r şi în g h eţat din m unţi, acea atm osferă supraîncălzită şi plină de fum de ţig ară aproape că îi făcea rău . Văzu că nici M adden nu bău nimic. A tunci se întoarse spre B ertram . — Eşti m u lţu m it de repetiţii ? El rîse, îşi întinse picioarele şi cu un aer im penetrabil îşi contem plă vîrfu rile pantofilor. — S înt eu vreodată m ulţu m it de ceva ? E xistă însă un lu cru pe care treb u ie să ţi-1 spun : că această nepoată im p ertin en tă a ta n u e to tu şi lipsită de talent. N ancy făcu o grim asă. - - U n com plim ent al dresorului ! Jum bo, sari ! Daţi careva drum ul la radio ! Apoi să plecăm cu toţii şi să ne distrăm undeva ! T înărul Sidney deschise radioul ia r N ancy îl lăsă pe M adden, ocupată să-şi facă buzele. Cu o m înă sigură, îşi întinse cu aten ţie pe buze ru ţu l ce se arm oniza perfect cai unghiile sale roşii. O dată în plus C atherine îi ad­

133

m iră farm ecul şi n eastîm p ăru l ce em ana din toată făp­ tu ra ei. Sprînoenele poaite că e ra u p u ţin cam prea epilate şi g u ra su bliniată în tr-u n m od p u ţin cam f a n te z is t; dar fru n te a îi e ra inteligentă şi ochii de o rem aroabilă fru ­ m useţe. Deşi toate m işcările îi erau studiate, O atherine n u v ru să reţin ă din ele decît graţia spontană şi tin e re ­ ţea. O tre c u u n fior. Nu, niciodată n u va fi în sta re să-i facă vreun ră u ! N ancy p u tea să aibă o droaie de cusu­ ru ri, să fie egoistă, rece şi m u lt prea precoce ; idar era încă u n copil. C3înd se va m ai m aturiza, calităţile sale vor ieşi la iveală. C ăsătoria ou M adden îi va deschide noi o riz o n tu ri; şi m ai ales, atunci va căpăta o cu totul altă concepţie despre viaţă. — Ei, ce sp uneţi ? V eniţi ? în treb ă Nancy. Am putea m înca la Rainbow, apoi am putea m erge să ascultăm nişte cîntece tiroleze. M adden avea o expresie im penetrabilă. Zise cu efo rt : — N u cred să m ai pot ieşi în seara asta, Nancy. — Mi se pare, aru n că P au la peste um ăr, că m untenii noştri sînt cam obosiţi. — D ar, scum ptde, protestă N ancy bosum flată, n u -i vei face fetiţei tale u n a ca asta ! B etram izbucni în tr-u n hohot de rîs. Era în tr-a d e v ă r comic s-o vezi pe N ancy parodiind astfel sclifoseala am e­ ricanilor. D oar M adden care p riv ea gînditor parchetul, n u se asocie acelui val de ila rita te . Sim ţea p rivirea Catherinei p iro n in d u d . In sfîrşit, făcu u n sem n de accep­ ta re şi se ridică. — Bine, Nancy, am să vin. Se preg ătiră cu toţii de plecare. N ancy îl luă pe M ad­ den de braţ, S idney dădu repede pe gît u n Ultim cock­ ta il ia r B ertram o a ju tă pe P au la să-şi pună m antoul. C atherine, oare p retex tase o m igrenă, n u-i urm ă. D orea ca M adden şi N ancy să fie singuri. Rugă cerul ca totul să se aranjeze în tre ei ia r ru g a îi pornise din adîncu] inim ii.

134

C a p ito lu l X V I I I

In dim ineaţa urm ătoare, Ca­ th erin e avea o initîlniire de afaceri în R iverside Drive, cu doam na V an B euren care, după cum îi spusese Breuget, m anifestase interes p e n tru tapiseriile sale de Beauvais, în realitate, acele tapiserii n u -i aparţineau, ci îi fuse­ seră încred in ţate de casa „Richet e t Com pagnie“ din P a ­ ris. Dacă le vindea bine se alegea cu u n comision subs­ tanţial. G raţie acelei stăpîniri de sine oare era una dintre tră să tu rile dom inante ale caracteru lu i ei, C atherine îşi regăsise to ată liniştea. îm brăcă u n costum taio r şi la ora nouă şi jum ătate, porni spre biroul său. Breuget, oare strălucea ca u n bon nou, o aştepta. Cînd o văzu, îi ieşi im ediat înainte. — Am îm pachetat totul foarte bine, dom nişoară Loriiner. P u tem lua pachetul im ediat. — Bine. El ri.se frecîndu-şi m îinile. — N u v-am spus -eu, încă din prim a zi, că vom urca din nou p a n ta ? Vom vinde şi tapiseriile. A nul ăsta vom face afaceri excelente... Făcu u n m ic sem n din cap, p lin de prom isiuni, păşi înainte, chem ă u n taxi, o in stală cu grijă, pe C atherine, aşeză preţiosul pachet, apoi se u rcă şi el. — Mi se pare ciudat, dom nişoară Lorim er, zise el după ce se aşeză comod ; l-.am tra s de lim bă pe A scher după to ate regulile -artei dar n^am p u tu t afla de la el num ele celui care -a cum părat m iniatura. — Crezi că asta a re vreo im portanţă ? îl întrebă ea distrată. ^ D um nezeule, nu, p e n tru că sîntem în afara pro ­ blemei. D ar m i se pare totuşi curios. G îndiţi-vă ; o operă a tît de celebră oare dispare de pe piaţă în doi tim pi şi tre i m işcări. — P ăi n u spuneai că treb u ie s-o fi lu at S harp ?

135

— Nu, n -a luat-o el. S h arp a răm as fidel p rerafae­ liţilor săi. — P oate că A scher o fi p ă stra t-o p e n tru el... — Nu, m i-a spus că i-a înm înat-o clientului său. — Da, spuse O atherine cu u n oftat. D ar n -are rost să ne spargem capul cu aşa ceva. Pagina a fost întoarsă. Să ne gîndim la proiectele noastre. A junşi în Riverside, se găsiră în faţa unei case aco­ perită cu ţiglă, cu ferestre în cadrate în faianţă şi cu un frum os grilaj de fier fo rja t al cărui aspect dovedeau că acea re.şedinţă, odinioară celebră, păstrase urm ele vechii ei splendori. D oam na V an B euren se îndrăgosti de tap i­ serii num ai că n u prea ştia unde să le pună. A vea prea m ulte tablouri pe pereţii din sufragerie şi tapiseriile nu se arm onizau ou salonul de la p rim u l etaj. C atherine vorbea puţin. O u rm ă pe doam na V an B eu­ ren şi o ascultă cu atenţie. D ar, d intr-o privire, ea vă­ zuse că holul de la in tra re a r constitui u n cadru ideal. —· S înteţi m u lţu m ită de holul dum neavoastră ? în ­ treb ă ea coborind la parter. —· Ca să vă spun drept, nu. Doam na V an B euren privi în ju ru l ei cu un aer în­ doielnic. — Mi se pare că nu e bine proporţional. — A tunci îngăduiţi-m i să fac o experienţă. A r putea deveni cam era cea m ai frum oasă din casă. A ju tată de B reuget şi de u n servitor, C atherine des­ prinse de pe pereţi o serie de g ravuri destul de plicti­ coase care decorau peretele p rincipal şi puse în locul lor o tapiserie reprezentînd o scenă de vînătoare. P u n în d sub ea un cufăr italian de lem n care zăcea pe ju m ă ta te as­ cuns în tr-u n colţ, aşeză pe el, la cele două capete, două candelabre înalte de stuc pe care le descoperi în salonul foarte încărcat ia r în m ijloc puse o tavă d reptunghiu­ lară din arg in t vechi. M etam orfoza era uim itoare. H olul căpătă un eu to tul alt aspect şi însuşi B reuget aplaudă călduros clătinînd din cap. D ar doam na Van B euren, în entuziasm ul ei, nu se mai oprea din piuit. 136

— Nu m ai schim baţi nim ic ! strigă ea. Nici m ăcar cii un m ilim etru ! V reau ca to tu l să răm înă aşa oum e я ci im f E xact aşa ! — Da, dar în faţă, pe celălalt perete, lipseşte ooglindă lungă, cu m argine şlefuită, cu o ram ă îngustă, zise C atherine. A vem u n exem plar m agnific de pe v re ­ m ea lui George I, care se potriveşte de m inune aici. — Da, da, spuse doam na V an B euren, voi veni neapă­ ra t m îine s-o văd. La înapoiere, B reuget pufni uşor în rîs apoi în to rcîndu-se către C atherine, zise respectuos : •— N -am avut d rep tate ? Am u rca t p an ta şi ne în­ dreptăm spre vîrf. Am sim ţit acest lucru în ciolanele m ele bătrîne. Vîrful... Vai, ce sem nificaţie m ai p u tea să aibă acest cuvînt p en tru C atherine ? Sub un p rete x t oarecare, ea seopri în strada Cincizeci şi şapte şi se îndreptă pe jos spre hotel. îşi am inti dintr-odată că U pton avea să de­ barce chiar în acea zi şi că ca a r fi tre b u it să-l aştepte. D ar la ce oră sosea vasul Europa ? In trîn d în odaia sa, p rim ul gînd fu că C harley tre-· buia să fi şi sosit căci un km g pachet de flori se odihnea pe masă. D ar cînd îl desfăcu îşi dădu seam a că se înşe­ lase. Era u n m in u n at buchet de garoafe. Fiecare floareera de o prospeţim e virginală şi răspîndea un parfum deosebit iar aspectul era u n balsam p e n tru ochi. Buche­ tu l era din p artea lui M adden. S u ferin ţa se reap rin se îninim a Catherine!. Cu ochii pe ju m ătate închişi îşi lipi obrajii de tan d rele corole. F rum useţea lor era aproape intolerabilă pînă în tr-a tît i se p ăru că florile închideau în ele toată tristeţea fericirii sale pierdute. Răm ase aşa m ultă vrem e. C înd deschise ochii, p rivirea întâlni oglinda fix ată în perete. V iziunea care i se oferi, o izbi. Avea în faţa ei, parcă evocînd un tre c u t îndepărtat, aceeaşi im a­ gine din m iniatruă, îm bogăţită de to ată povestea Doam­ nei cu garoafe. Deci asta va fi şi soarta ei. Nici o carte de vizită, nici un cuvînt nu însoţeau bu­ chetul. Ştia deci că M adden avea s-o sune la telefon. Şi

137

c h ia r în acel m om ent, se şi auzi telefonul. Vocea îi era jo a să şi posacă. — T rebuie să te văd, C atherine, spuse el, trebuie să t e văd fără întîrziere. C atherine reflectă rapid. în tă rită de evenim entele din ■ultimele ore, ea luiase în m od irevocabil o h otărîre. D ar e ra clar că treibuia să-i acorde o ultim ă în trev ed ere chiar ■dacă n -a r fi fost decît p e n tru a-i vorbi despre hotărârea ei. Clipa de slăbiciune îi trecu. Acum ştia că era ta re şi -că nu va pierde din vedere scopul pe oare şi-l propusese. N evrînd să ia m asa îm preună cu el, căută u n loc de în-tîlnire pe care să i-1 propună. Se gîndi la M etropolitan M useum . Acel cadru le-ar conveni de m inune. La două şi un sfert ea trecu pragul m uzeului. M adden o aştepta •şi pînă atunci făcuse cîteva sute de paşi p rin faţa uşii tu rn a n te . Ii întinse m îna în tăcere. D ar dacă ea îşi im a­ ginase că discuţia lor avea să se desfăşoare în acel vast ■local m ătu rat de curenţi de aer, sub ochii statu ilo r m ajestuoase care-i contem plau de suis în jos, se înşelase. EI o conduse în tr-o arip ă înd ep ărtată unde erau expuse mo­ bile din prim a perioadă a S tatelor U nite. Pe urm ă o duse ântr-o cam eră lam brisată provenind de pe ceasta rîu lu i M aine şi acolo se opri şi o privi. Ela m ăsură abia atunci profunzim ea suferinţei sale. V ioiciunea din ajun îi dis­ păruse. P ărea epuizat şi din glas îi răzbătea o ciudată -oboseală. — C atherine, treb u ia să te văd ! Ieri n-am p u tu t dis­ cu ta. Tu ai lu at acea h o tărîre în tr-u n m om ent de exal­ ta re . Poate că pînă azi ai m ai reflectat. C atherine, noi n u putem tră i unul fără altul. Să te văd e p e n tru m ine Ό fericire de nespus. M i-am p etrecu t to ată noaptea treaz, •gîndindu-m ă la tine. Nu există decît o soluţie. T rebuie ■să plecăm îm preună. Ea îşi dădu seam a că acest lucru ar fi m ult m ai dur, in fin it m'ai du r decît se gîndise ea şi căută în adîncul fiin ţei sale ouirajul de a rezista. — Să fugim , întrebă ea, în priv ire cu un palid reflex a l vechiului ei surîs, să fugim ca doi copii ? Eu am un

138

alt fel de a concepe lucrurile. Chris. Mi se pare că sîntem deasupra u n o r astfel de lucruri. — T rebuie să acţionăm , spuse el cu glas răguşit. Nu ne putem zdrobi vieţile. Cu p reţu l unui e fo rt extrem , ea izbuti să răspundă pe u n to n a p a re n t detaşat. — Este exact ceea ce vom face dacă vom fugi. Ne vom socoti noi înşine două fiinţe lam entabile şi laşe. — D ar de ce, C atherine ? — O u iţi pe N ancy ? — N-o uit. D ar n u -i acelaşi lucru ; viaţa ei nu de­ pinde de a m ea. N ancy aparţin e unei alte generaţii, m ai dure şi m ai reci. N -ai observat ieri seară cînd am in tra t la ea ? N -ai observat la V erm ont ? A lţii au constatat acest lucru chiar dacă n -au zis nim ic. Ea îşi va reface viaţa m u lt m ai uşor decît noi şi va u ita m ult mai repede. C atherine clătină d in cap. — Nu, Chris ! Ea te iubeşte. N-o putem face să su ­ fere, s-o în lă tu ră m ca să fim noi fericiţi. Nu ne loutem dezonora în proprii noştri ochi. Dacă, aşa cum spui tu, avem în tr-a d e v ă r o concepţie profundă despre onoare şi despre fidelitate, n u putem s-o trădăm . Nu vezi că nu există decît u n lucru oare are în tîie tate în tre toate iar acela este loialitatea ? — Nu chiar m tre toate... Lăsîndu-se în voia emoţiei, îi apucă m ina şi şi-o apăsă pe obraz. — Nu, Chris, nu, zise ea. El îi dădu d ru m u l şi răm ase răsuflînd greu, cu m îinile sp rijin ite pe o m asă, cu chipul ascuns ca şi cum n -a r fi p u tu t su p o rta s-o privească în faţă. — De ce procedezi astfel, zise ea ou voce estom pată ; de ce faci datoria pe care o avem de îndeplinit şi mai grea decît este ? C uprins de am eţeala pasiunii, el o contem plă înde­ lung, dar ea izbuti să reziste în fa ţa dorinţei sălbatice pe care o citi în ochii lui. Sim ţea că avea obligaţia să re ­ ziste, tre b u ia cu orice p reţ ; dacă nu, e ra u pierduţi.

139

о tăcere grea se înstăpîni în tre ei. M adden stătea în picioare, în faţa C atherinei, alb la faţă ca u n m o rt şi-i sorbea cu privirea, chipul. D ar citi în ochii ei o h o tărîre de nezdruncinat. Fix, ca u n orb, priv i pe fereastră. Mi­ nutele treceau. în sfîrşit, vorbi. — Bine, C atherine, dacă asta este dorinţa ta eu nu m ai am nim ic de zis. Am să te conduc acasă.

Capitolul XIX în aceeaşi după-am iază, N ancy sosi la tre i şi ju m ă ta te la hotel. Nu se aşteptase să fie liberă înainte de ora cinci căci B ertram hotărîse să m ai aibă loc o repetiţie generală înainte de prem ieră. O anunţase pe C atherine că n u se va întoarce în ain te de ora ceaiului. D ar nu prevăzuse că B ertram îşi va schim ba părerea şi va trim ite în treag a tru p ă acasă cu ordinul form al de a se odihni, u rm ă rin d ca toată lum ea să fie înviorată şi bine dispusă la ora opt. N ancy se întoarse deci docilă p e n tru a se culca. Do­ rin d să se v îre im ediat în p a t evită să m ai treacă p rin salon şi in tră — p rin tr-o u şă late ra lă — în cam era ei. Nu făcu nici u n zgomot. E ra cu fu n d ată în întregim e în gîndurile sale şi n u se gindea decît la ap ro p iata sa in­ tra re în scenă. D ar d in tr-o d ată auzi vorbă alături. S u r­ prinsă, răm ase în fiptă în m ijlocul cam erei. R ecunosaise cu stupoare, glasurile C atherinei şi al lui M adden. Se schim bă la faţă. Auzea distinct cele m ai slabe cuvinte. C atherine şi M adden tocm ai in tra se ră şi-şi lu au răm asbun. U n ciudat răm as-bun, plin de rezer\'ă şi totuşi eloc­ v en t de sum bru ; fiecare cuvînt o izbea pe N ancy ca o lovitură de m ăciucă. R ăm ase încrem enită locului, apoi

140

înţelese că M adden pleoase. D upă cinci m inute plecă şi C atlierine. Un strig ăt care e ra totodată u n hohot de plîns şi o copilărească exclam aţie de groază ţîşni din pieptul lui Nancy. C om plet năucită in tră în salon. Era incapabilă să gîndească : în m inte n u-i stă ru ia u decît cele cîteva fraze pe care tocm ai le auzise. îşi plim bă peste lu cru ri privirea pierdută. Deci Chris o iubea pe C atherine. Da, Chris cu oare ea treb u ia să se m ărite sîm băta urm ătoare, o iubea pe C atherine. O stră b ă tu u n val de m înie, care mai apoi făcu loc unei răceli de m oarte. A runcîndu-se pe sofa, îşi m uşcă buzele. înţelese ce se petrecuse în tre ei ca şi cum a r fi fost de faţă. C atherine şi M adden se străduiau am îndoi să-i m enajeze fericirea ! M îndria i se răzvrăti. Se sim ţea neputincioasă şi batjocorită, ea cea a tît de plină de încredere şi de siguranţă. Da, toată viaţa ei fusese astfel, acceptase toate darurile ca şi cum i s-ar fi cuvenit găsind acest lucru cit se poate de firesc. P rin tr-o revelaţie fulgerătoare descoperi acum cine era şi unde ajunsese. Izbucni în plîns. Nu m ai ştia de cită vrem e stă te a acolo ghem uită, plîngînd. Se întinse pe spate. Ochii săi căpătaseră o expresie ciudată, tru p u l său vigu­ ros şi în cîn tăto r zăcea in tr-u n abandon total. N u era în stare să reflecteze logic, d ar i se păru că sensibilitatea sa cîştigase în acuitate şi în profunzim e. îi fuseseră su­ ficiente acele m inute intense p e n tru a ren u n ţa la înve­ lişul ei copilăresc. încetase brusc de a mai fi o mică fiinţă superficială şi-şi dădu seam a de propria sa conşti­ inţă. în ju ru l ei contururile odăii se estom paseră. N e­ m işcată, urm ărea petele de soare care jucau pe p erete ; su ferin ţa se reîntoroea în mod constant şi-i paraliza orice e fo rt de gîndire. Avea obscura intu iţie a unei lente ac­ ţiu n i de disoluţie care se opera în ea, a unui soi de rena.ştere in terio ară în care sp iritu l ei se dilata ca o lum ină şi care-i aducea o căldură nouă. O ftă adine, se ridică şi se u ită la ceas. E ra aproape cinci. Sună să i se aducă ceaiul, bău o ceaşcă şi îşi aprinse o ţigară. P este puţin uşa se deschise şi ap ăru Catherine. — Oum, strigă ea aruneîndu-şi pălăria pe m asă ai v en it ?

141

N ancy făcu sem n că da. — A m venit adineauri. Ca să beau o ceaşcă de ceai cu tine... V orbea ou u n calm extrao rd in ar. T urnă ceaiul şi o ascultă pe C atherine care-i povesti despre sosirea vasu­ lui Europa. U pton se sim ţea m in u n a t şi se bucurase m ult că va asista la prem ieră. Tăcură, apoi C atherine în treb ă surîzînd uşor ; — Cum te sim ţi în seara asta ? N ancy priv i tavanul. — F oarte bine. De ce ? C atherine puse ceaşca pe m asă. —· Oh, nu ştiu. Mă tem eam să aiu fii nervoasă. M i-am propus să-ţi fiu de folos în tr-u n fel sau altul. U rm ă o pauză. N ancy îşi zdrobi ţigara în scrum ieră fără a întoarce capul. — N -am nevoie să fiu rem ontaită nici de lichior şi nici de p răjitu ri, rem arcă ea cu шг surîs m isterios. A stea erau bune în epoca crinolinelor, p e n tru trac, leşinuri şi crize de lacrim i. Se întrerupse. — S per că va m erge. Nu sim t nevoia să spun mai m ult despre acest lucru. A titudinea d istantă a lui N ancy o surprinse pe Ca­ therine. Se aşteptase ca fata să m anifeste înainte de p re­ m ieră o oarecare febrilitate. Or, Nancy p ă re a dim potrivă ex trao rd in ar de calmă, in diferentă chiar. C atherine nu tra se a ltă concluzie decît că N ancy era în culm ea ferici­ rii. La urm a urm ei era prea p u ţin n elin iştită de succesul sau insuccesul piesei. Acest lu cru n u avea p e n tru ea deoît prea puţină im portanţă. Din dragoste p e n tru Nancy C atherine tre b u ia să asiste la reprezentaţie, dar era hotă rîtă ca după aceea să părăsească pe cît p u tea de repede locurile unde-şi trăise durerosul său rom an de dragoste. H otărîrea ei era irevocabilă. V asul Pindaric îşi ridica an­ cora în dum inica urm ătoare. O dată pe bordul lui, acel episod de nebunie sfîşietoare va fi definitiv închis p e n tru ea. C atherine era convinsă că, lăsaţi în voia lor. M adden şi N ancy vo r sfîrşi p rin a se înţelege şi a uita.

142

Apoi C atherine se îm brăcă p e n tru seară. îşi dăduse în tîln ire cu U pton la Pierre, p e n tru cină. Sună ora şapte. Era vrem ea să plece. O să ru tă cordial pe Nancy şi-i ură· succes. L iniştea tinerei o izbi din nou. „E nervoasă, îşi spuse C atherine plină de m ilă, şi încearcă să ascundă, acest luo ru “. M'asa avea loc întrHun cerc restrâns : colonelul Ogden, o doam nă M oran şi Charley. C atherine îşi exprim ase do­ rin ţa să n u fie m ultă lum e fiindcă ştia că C harley — care avea to t a tît de m ulţi prieten i în M anhattan ca şi în M ayfair —· a r fi convocat cu plăcere vreo .douăzeci. In d u d a d u rerii oare ii strîn g ea inim a, m asa servită ire ­ proşabil, cu mâncare bună şi v in u ri excelente şi m ai alesîn tr-o com panie agreabilă, avu asupra C atherinei o in­ fluenţă liniştitoare. Ogdenii erau oam eni im portanţi, so­ ţu l fiind considerat d rep t u n u l d in tre prim ii bancheri a i New-York-Hului ; ia r doam na M oran, o fem eie plăpîndă,. b ru n ă şi inteligentă era soţia — sau cum spunea ea „vă­ duva polo-^uiui“ — lui R alph M oran, una d intre ste le le acestui sport. C atherine îl bănuia pe Charles de a fi av u t odinioară o legătură cu doam na M oran, legătură care cu tim pul, se transform ase în tr-o tan d ră prietenie. In seara aceea C harley se întrecu pe sine. P rin spo­ rovăială şi anecdotele sale îi ţin u pe toţi cei de la m asă în tr-o aten ţie încordată. îşi um plea m ereu pah aru l cu şam panie. La desert, rîsu l său a v u ceva ciudat. Se bîlbîia uşor dar la el tre a b a a sta n u şoca pe nim eni, ci dim po­ triv ă se potrivea cu bonom ia sa înnăscută. D upă o discu­ ţie cu cel care răspundea de vinuri, insistă să se m ai bea u n Tokay foarte rar. Acel v in auriu, p a rfu m at şi care ţi se urcă la cap, îi dădu ultim a lo v itură C atherinei. In m om entul p l« ;ării sim ţi că datora uşoarei am eţeli u ita re a m om entană a g rijilor sale. E ra o senzaţie fo a rte plăcută. La sosirea lo r la te a tru sala era aproape plină şi o m ulţim e de necrezut se agita în foaier. D atorită rep u ta­ ţiei in ternaţionale şi relaţiilor sale, B ertram avea chiar şi Ia New -Y ork, u n public im ens. E adevărat că nu pu­ teai conta pe ei în p r iv in d aplauzelor — şi n u o dată asistenţa n u se jenase să-şi m anifeste via dezaprobare —

143

d a r asigura întotdeaiuna, în seara prem ierei, prezenţa num eroşilor săi prieten i înolinaţi m ai curînd către seve­ rita te decît către indulgenţă. D in locul ei, u n fotoliu de orchestră, C atherine exa­ m ina sala şi recunoscu o m ulţim e de obişnuiţi celebri ai teatru lu i. D ar brusc to tu l i se clătină în faţa ochilor : la capătul aceluiaşi rîn d de fotolii, M adden se aşezase ală­ tu ri de B ertram . A păsarea pe oare o sim ţi fu a tît de pu­ ternică incit crezu că inim a încetase să-i m ai bată. Sîngele încetă şi ei o clipă să-i m ai curgă p rin vine, apoi se n ăpusti ca u n to ren t, bătîn d u -i cu forţe sporite, în tîm ple. îşi v îrî capnl în program ul pe care-1 ţinea în m ina ce-i tre m u ra p e n tru a lăsa să se creadă că citea. EI n-o vă­ zuse. L um ina se stinse şi larm a glasurilor încetă. U şurată, C a th e rin e îşi în ălţă capul şi p riv i scena care înfăţişa sa­ lonul unei case englezeşti de ţară. Q ealtfel ea cunoştea piesa. P ersonajul central era u n om de afaceri de o an u ­ m ită vârstă, pe num e R enton, care-şi iubea cu patim ă ■soţia. A ceasta era in te rp re ta tă de P au la B rent care în tru ­ chipa o fiinţă nepăsătoare şi felină, înclinată către av en ­ tură. La începutul piesei, tocm ai era angajată în tr-o ex­ p e rie n ţă de acest gen şi p rim u l a c t era în principal consacrat efuziunilor sale şi acceselor de gelozie ale lui R enton. A ctorii erau buni şi caracterele bine redate. Totuşi publicul p ă stra încă o an u m ită rezervă. Poate că ritm u l e ra p u ţin cam lent. P aula B rent, în rolul principal, avea m u lt stil. C reaţia sa era ru p tă din viaţă : o fem eie fru ­ m oasă şi leneşă, indolentă şi de-acum coaptă, avînd p re ­ dilecţie p e n tru rochii de casă din m ătase şi p e n tru o lu ­ m ină estom pată, făcînd risipă de ocheade languroase şi de strîn g eri furişe de m ină. T otuşi P au la nu avea nimic original în jocul ei. A păruse de m ai m ulte ori în situaţii analo-age şi după căderea cortinei asisten ţa nu m anifestă decît o aprobare politicoasă. — F oarte bine, rem arcă U pton cu satisfacţie, dar n-am văzut-o încă pe Nancy. D oam na Odgen se aplecă sp re el. — De fap t e u n dezavantaj să n u apari încă din p ri­ m u l act.

144

— Nu ştiu, zise soţul ei cu în-doială. Sînt curios să văd oare va fi an tid o tu l acestei B rent. E excelentă, d ar parcă aş dori s-o văd stîlcită în bătaie. Cel de al doilea act se desfăşura după cîteva zile în biroul lui Renton. N ancy îşi făcu apariţia în rolul lui M adge R.ogers, secretara lui Renton. Cînd ea ap ăru pe Scenă C atherine sim ţi u n mic fior de m îndrie. îşi dădu im ediat seam a că dom nul colonel Ogden avusese dreptate. P ublicul aştep ta ou nerăb d are dacă nu pe N ancy cel p u ţin pe a rtista care trebuia să-i ţină piept doam nei R enton sau, după spusele colonelului, să-i servească de antidot şi să vadă cum avea să se desfăşoare conflictul. încă de la prim ele fraze pe care le rosti N ancy cu o nonşalantă siguranţă, C atherine fu convinsă că ndciodată fata nu avususe u n rol mai bun. în orice caz tîn ă ra era deo.sebit de înzestrată p en tru a in te rp re ta caractere u ltra ­ m oderne ; de data asta personajul îi era pe m ăsură. R ealiza o im agine a tît de precisă şi de adevărată a unei mici secretare frum oase şi încăpăţînate, îneît scena era aproape jenantă. C om parată cu afectările pretenţioase ale doam nei R enton, creaţia ei căpăta.se u n relief em oţionant. Madge îl iubea pe Renton. Acel om onorabil şi su r­ m enat îi povesti în tr-u n m om ent de descurajare, toate nefericirile sale dom estice. Cu m ult sîngc-rece şi chiar cu îndrăzneală, ea îi spuse că era prea îngăduitor cu soţia sa, că îi tolera prea m ulte. T rebuia, îi explică ea, să se apere ou m ai m ultă enei'gie ; şi asta avînd o legătură cu o altă femeie. Era singurul m ijloc de a o face pe soţia s i să fie mai cu judecată. Din devotam ent ea se oferi să joace în această aventură, rolul partenerei. —· C erule ! îi şopti Upton, C atherine!, n-aş fi crezut-o pe Nancy a tît de em ancipată ! O dată cu această scenă publicul începu să se încăl­ zească. R ezerva de la început dispăruse ; o atm osferă plină de tensiune plutea în sală. C atherine era îneîntată. Ş tia că N ancy avusese presimiţirea că acel rol îi oferea cele m ai m ari şanse ; şi şansa ei iată, acum o avea în m înă. îşi fascinase spectatorii p rin dura siguranţă de sub care tran sp ărea dragostea ei egoistă p e n tru Renton, prin

145

în flăcărată sa voinţă de a învinge datorită frum useţii şi dibăciei sale. C atherine se ţinea de b raţele fotoliului. N id o d ată n-o văzuse pe N ancy jucîîud a tît de bine. U itase de to t ce-o înconjura ; în întuneric, chipul i se lum ină. Ii dorea lui N ancy din to ată inim a, u n m are succes. A ctul se sfîrşi cu răspunsul lui R enton care nefericit dar fascinat, acceptase p ropunerea tin e rei femei. Sala izbucni im ediat în aplauze. A cestea crescură pînă în m onrentul în care N ancy se prezentă singură în faţa cortinei. Apoi urm ă larm a discuţiilor. încă frem ătînd, spjectatorii se ridicară. P e toate buzele plu tea o în treb are care parcă m îngîia urechile C atherinei. — Cine e actriţa ? Da, era N ancy Sherwood, descoperirea lui B ertram . Toţi îşi am in teau reprortajele care anunţaseră sosirea lui N ancy la bordul P/rrdaric-ului. în foaier şi pe culoare tem a era relu ată şi am plificată, însoţită de supoziţiile cele m ai fanteziste. P în ă şi B ertram al cărui chip stră ­ lucea, era a saltat de nişte oam eni care-1 interogau n e ră b ­ dători. Cînd C atherine tre c u p rin faţa lui p e n tru a se duce la locul ei, acesta îi aruncă peste um ăr u n surîs complice. — Ce ţi-am spus eu ? Şi adăugă cu u n a er confiden­ ţial : Şi totul se datorează u n ei neînsem nate drrreri de dinţi... La sfîrşitul pauzei to ată lum ea se năpusti spre locuri. — E al naibii de captivant, declară C harley, n-am av u t vrem e nici m ăcar să-m i fum ez ţigara pînă la capăt. — Cu a tît m ai rău p e n tru ţigară, strigă Ogden, eu vreau să ştiu ce se m ai întîm plă. De fa p t era dorinţa generală. P ublicul încrem enise într-o a titu d in e de intensă ouriozitate. C ortina se ridică în m ijlocul unei tăceri profunde. Decorul înfăţişa o cam eră de hotel de pe plaja din L ittleton-on-S ea unde R enton venise să-şi petreacă w eek-en d -u l îm preună cu secretara. E ra v ară şi pe fereastra deschisă se vedeau cerul albastru şi m area. CSnd N ancy a p ă ru răsu n a ră cîteva aplauze repede reprim ate. Era olar că-şi cucerise com plet publicul.

146

P u rta u n elegant “oostum de plajă cu dungi la te şi ati­ tu d in ea frivolă îi m arca şi cele m ai m id gesturi. A prinzându-şi o ţigară, se lungi pe u n şezlong şi-şi priv i cu un aer satisfăcu t picioarele ou unghii date ou lac roşu. Ea îi dezvălui atunci Iui R enton ca pe u n lu cru cîît se poate de firesc, fa p tu l că soţia lui se hotărîse să divorţeze. Lui R enton îi veni greu să creadă. D ar fata nu glum ea cîtuşi de puţin. Ea ştiuse încă de la început că d ep arte de a-1 împăca^ ou soţia sa, acea a v e n tu ră îi va furniza p re ­ te x tu l pe oare-1 căutase ca să obţină d esp ărţirea dorită, cu toate despăgubirile m orale şi financiare pe care le dorea. Apoi o clipă m ai tîrziu, doam na R enton in tră în cam eră. Scena care le punea pe cele două fem ei faţă în faţă în tim p ce R enton răm ăsese p ră b u şit în tr-u n colţ, era una d in tre cele m ai m işcătoare ale piesei. Se d egaja d in ea o im presie de o ra ră violenţă. In in te n ţia au to ru lu i ea fusese scrisă p e n tru doam na Renton. D upă toate legile teatru lu i, ea tre b u ia să fie figura dom inantă a dram ei. Dar to ate legile te a tru lu i fuseseră date peste cap. T îrîtă de o forţă misterioiasă, N ancy n u consim ţise să se lase eclip­ sată de personajul principal. F iecare lovitură pe oare o prim ea, o dădea înapoi cu sînge-rece. T ex tu l n-o servea ca pe cel al rivalei sale dar se pricepea să-l utilizeze în aşa fel incit să sm ulgă ad m iraţia spectatorilor. Sem nifi­ caţia conflictului a fla t la baza acelei cfispute era subliniată şi lărgită de ciocnirea dintre cele două caractere. In tre cei care ascultau cu sufletul la gură, tensiunea atinsese un grad m axim . — D um nezeule, ce diavol îm pieliţat ! şopti careva în spatele C atherinei. Joacă singură toată piesa ! Ieşind din scenă, P a u la B ren t n u culese decît cîteva aplauze slabe. Toţi ochii răm ăseseră fixaţi asupra lui Nancy. Acum când soţia plecase, ea uza de toată influ­ en ţa p e n tru a-1 face pe nefericitul R enton să accepte so­ luţia pe сиге o p r e m e d ita i cu sînge-rece şi anum e de a .se în su ra cu ea. Şi trecînd în cam era a lă tu ra tă pentru a se îm brăca, îl lăsase pe R enton în dilemă, de im de şi titlu l piesei. 1 47

D ar în sfîrşit, R enton descoperi capcana întinsă de M adge. încă de la început ea hotărîse să-l d eterm in e s-o ia de nevastă. In rătăcirea lui, îşi dădu seam a că de fapt fusese victim a celor două fem ei : soţia şi am anta. A m îndouă ţesuseră plasa în care se lăsase prins. D rept culme a disperării, scoase un rev o lv er din buzunar şi-şi tra se u n glonte în cap. A cesta e ra punctul culm inant al loiesei şi treb u ia să fie şi pu n ctu l final dar te x tu l fusese m odificat. Nancy rev en i în scenă. B ertram prevăzuse efectul şi schim base ou dibăcie deznodăm întul. N ancy auzise îm puşcătura; Mai p u rta costum ul de plajă şi în ain tă încet cînd se lovi de R enton întins pe parchet. Om ul era m ort. A tunci urm ă o scenă m u tă care eclipsă de departe m inutele prece­ dente şi le dădu uitării. U rm ă o scenă stăpînită şi em oţionantă, de pură pantom im ă, d ar în care N ancy atinse cele m ai înalte culm i ale artei dram atice, în faţa celui m ort ren u n ţă la aerele ei de superioritate frivolă. Ingenunchie lingă R enton ; chipul i se transfigură, tră să tu rile i se crispară de durere. îl iubise pe acel om iar el m urise. Acea revelaţie zdrobitoare îi nim icea iluziile, im postura şi duplicitatea în care trăise. închizînd ochii îi luă m ina şi o duse la buze în tr-o m işcare a tît de tr a ­ gică în sim plitatea ei incit îţi m ergea d rept la inim ă. Nici u n ouvînt nu ieşi de pe buzele sale pînă în m om entul în care cu un gest de totală descurajare, lăsă m ina celui m o rt să cadă, apucă telefonul şi cu o voce zdrobită spuse : — Vă rog, veniţi repede, s-a îm puşcat cineva ! E ra înm ărm uritor. C ortina căzu în toiul unei tăceri depline. O emoţie n em aiîn tîln ită strîngea gîtleju l specta­ torilor ; răm ăseseră fără glas. Apoi izbucni u n tu n et de aplauze şi de strig ăte în care revenea fără încetare num ele lu i Nancy. E ra trium ful. M ulţi d in tre rep rezen tan ţii p re­ sei îl proclam ară im ediat. Nu num ai m arele succes ci m area senzaţie. Şi asta valora enorm , ei o ştiau ! N ancy reveni în faţa cortinei la început de m ină cu o P aulă B ren t palidă şi p u ţin cam ştearsă, apoi singură purfeînd în braţe o jerbă de flori. Em oţionată de acesta m anifestări do entuziasm , fata se înclină. în sfîrşit cortina

148

căzu p e n tru u ltim a oară. In foaier, oam enii îiitîrziau şi gesticulau. C atherine încă înflăcărată de triu m fu l lui Nancy şi p ătru n să de im presia tragică ce se degajase din ultim a scenă, se întoarse spre U pton şi spre ceilalţi. — Ei bine, ce spuneţi ? în treb ă ea cu o voce frem ătă­ toare. N u vi se pare fabulos ? — Slavă D om nului, zise C harley suflîndu-şi nasul cu putere, a tre b u it să asist la aşa ceva ca să a 'e d ! N -am văzut-o niciodată pe N ancy în tr-o form ă a tît de bună. — E m inim ată, strigă doam na Ogden ai cărei ochi erau încă umezi, p u r şi sim plu m in u n ată ! în m ulţim ea care se înghesuia la ieşire, num ele lui N ancy era pe toate buzele. C atherine surprise u n critic celebru care, încolţit în m ijlocul m ulţim ii, schim ba obser­ vaţii cu un coleg de la un alt ju rn al, pe un ton posac care-i era caracteristic. —· Ei bine, zicea Gray, ce părere ai, Sam ? — După cum vezi, e cu putinţă, bom băni Sam Izzard p rin tre dinţi. în orice caz, e o puştoaică afurisită căreia nu-i e frică de nim ic. — Şi P au la B rc n t ? — Aşa şi-aşa. — N u-i ajunge nici pînă la călcîie... — T ot ce .se poate. — O rice s-a r spune fata e bună. — Sigur, dar să vedem . Sînt a tîte a care au început astfel şi pe urm ă a u dispărut. C red însă că puştoaica asta nu va sfîrşi ca celelalte, o, nu ! A re ceva în ea şi apoi la v îrsta asta... îşi va ţin e făgăduiala ! M ulţim ea se scurse luîndu-i cu ea şi pe cei doi cri­ tici. D ar cuvintele lor răm aseră adînc săpate în m em oria C atherine!. P e coridorul care ducea la scenă se ciocni de M adden, B ertram şi m ulţi alţii care se îndreptau sp re culise. C atherine îl privi pe M adden, apoi strigă entuzias­ m ată : — N u-i o creaţie m im m ată ? — Da, m inunată, răspuse el. P înă şi B ertram e e n tu ziasniat. Spune că aştepta m u lt de la N ancy dar că eă i a d(‘păşit aşteptările.

149

In in to n a ţia glasului său, C atherine distinse o h o tărîre şi o voinţă die re n u n ţa re care-i dădură o senzaţie de u şu ­ ra re d ar şi d e p rofundă tristeţe. Ş tia bine că-şi va respeuta an gajam entul pe care şi-l luase faţă de ea de a-şi face până la cap ăt datoria. î n faţa cabinei lui N ancy a fost o p rită de B ertram al cărui tru p m asiv b a ra uşa. Cordiala expresie a cliipului său p ă re a să proclam e că era vorba de u n lucru oît se poate de norm al, de o reacţie fireiască la o a rtistă care trecuse p rin tr-o tensiune extrem ă. în tr-a d e v ă r, o auziră pe Nianoy, în acel ceas al u n u i răsu n ăto r triu m f, pKngînd cu hohote.

Capitolul XX N ancy se trezi a doua zi cu dq>lina conştiinţă a succesului ei. Tim p de cîteva m inute răm ase întinsă confortabil în pat, visînd şi resp irîn d p arfu m u l florilor pe care le prim ise La te a tru şi oare aduceau în odaia ei o n o tă tropicală. Evooînd rapidele evenim ente din aju n , o expresie în d ep ă rta tă tre c u peste d îip u l ei frum os. A proape că se sim ţea înfricoşată la gîndul că triu m fu l pe care-1 dorise, în v ederea căruia m uncise a tît de m ult, în sfîrşit venise ; d a r n u se lăsă fu ra tă d e iluzii. îşi dădea seam a că u ltim a creaţie era in fin it su p erioară faţă de tot ceea oe realizase pînă atunci. Poate că a r fi fost chiar în d re p tăţită să spună că fui^se o creaţie rem arcabilă. Cu to ate acestea, n u se u m fla deloc în pene. în a in te poate că v anitatea sa a r fi sa v u ra t pe îndelete m in u n a tu l succes. Acum însă e a se schim base. R ecunoştea că-şi datora re u ­ şita d u rerii, stiferinţei oare o m aturizase şi care eliberase 150

forţele ascunse ale fiarii sale. N u-şi jucase rolul ; p en tru prim a oară în viaţă, îl ^trăise. Şi ou o um ilinţă care nu-i ştăitea în caracter, se rugă ca ceea oe-i fusese d ăru it s-o ăju te să persevereze pe această cale. O singură um bră uşoară pe fru n te tră d a acea profundă luptă interioară. A şezîndu-se pe pat, îşi apiânse o ţigară pe care o fum ă înditoare. Apoi sună să i se aducă m icul dejun. R apiditatea şi respectul cu care se efectuă acest lucru, onstituiră p e n tru N ancy o nouă dovadă a consideraţiei e care şi^o căpătase. Doi garsoni şi o cam eristă dădură fuga, în linişte, ca şi cum a r fi a ştep tat ceasuri în şir ca să dea u n sem n de viaţă. în tr-o clipă draperiile au fost trase, florile a ra n jate şi m asa ou ro tile trasă la pat, cu o faţă de m asă im aculată, ou argintăria necesară, .sucul (te fructe de la gheaţă, ceaiul fierbinte şi sandvişurile. S prijinită în perne, Nancy răsfoi ziarele. Superlativele plouau. în m ai m ulte ziare reprezentaţia era socotită 'drept cea m ai bună din aoel sezon şi toate cronicile riv aîiz'au în laude la adresa lui Nancy. I Apoi sună telefonul. P rim u l oare a chem at-o a fost p e rtram . — B ună ziua, Nancy, sper că te -a i odihnit bine... Din vocea lui răzbătea o solicitudine p atern ă şi m ultă tandreţe. — Bine, foarte bine, copila mea. Ai c itit ziarele ? — Da, domnuile B ertram . — Eşti m ulţum ită ? Da, desigur, replică N ancy cu ochii pierduţi în d.3'i:fetare. H a ! Ha ! N ădăjduiesc ! Ei drăcie ! R\şul răsună îndelung apoi B ertram redeveni serios. A soultă-m ă, Nanicy ! Acum ai aju n s cineva şi ştii şi tu ^oest lucru. Eu o să m ă ocup de tot. Rolul tă u va fi modificat şi am plificat. Am să v in devrem e la te a tru dar rmi în ain te aş vrea să ia u mhisa cu tine. Şi acum vîră-ţi\bine în cap ceea ce am să-ţi spun şi ciuleşte urechii*. Or să te bom bardeze cu toate ofertele posibile. Nu sfflr^a nim ic, nici cea m ai m ică h îrtie fără să m i-o arăţi. A i p ric e p u t ? Nim ic în ain te de a-m i cere sfa tid ! Şi aoiţn la revedere. Ne vom revedea la ora unu.

Î

151

lachizind telefonul, N ancy surise cu un aer visător. D ar cinci se dcsohise uşa, N ancy îşi alcătui repede o figură trium fătoare. Ii înapoie C atherinei să ru tu l şi ră s­ punse ve.selă la întrebările sale. — Sigur, C atherine, am dorm it adm irabil. Ce-ţi închi­ pui ? Coşm aruri ? Dragă, fii am abilă şi răspunde la tele­ fon. Nu se m ai opreşte : oferte, p arfum uri gratis, pudră gratis, fotografii. Toată .strada A cincea s-a perindat pe aicij C atherine luă receptorul şi-l acoperi cu m îna. — E doam na Lilien din strad a Cincizeci şi şapte... Ştiil că ... — Da, ştiu, spunc-i că voi veni, că doamnei, adică mie, îi va face plăcere să vadă ultim ele sale creaţii d® modă... După ce-şi îndeplini însărcinarea, C atherine se pe m arginea p atului şi o privi pe N ancy cu o expresţe am uzată. — P e n tru o stea ca tine, văd că n u -ţi pierzi capul] declară ea. Nu eşti cîtuşi de p u ţin nervoasă ? Nancy, care era pe cale să-şi bea .sucul de fructe, îşL cufundă nasul în pah ar şi privind-o pe C atherine cvI ochii ei m ari făcu un g est do negaţie de o perfecta comicărie. — De ce-aş fi nervoasă ? Am prevăzut to ate aceste lui cruri de foarte m ultă vrem e. E ste exact ceea ce dorcart. Acum am o b ţinut acest lucru şi m -am lansat. Şi crede-n./î, n-am de gînd să mă opresc la ju m ătatea drum ului. •— N u te încrede prea m ult, spuse încet Cathedno. —· Scumpo, crezi că a r trebui să fac o m u tră modestă şi încurcată ? Nu, iii lin iştită ! Acum fii drăguţă şi/ajută-m ă să scap de platoul ăsta ! Nu sîn t destul de fru ­ moasă ? N-ai vrea să întinzi m îna şi să-m i dai tri/sa de m anichiură ? Docilă, C atherine se ridică şi-i dădu ce-i ceruse/ N -ar fi ştiu t să spună de ce, d ar atitu d in ea lui N ancy P s u r­ prinse. îşi privi pe ascuns, nepoata, îi văzu chim i fru ­ mos şi delicat, cu pom eţii înalţi şi cu sprincenele epilate .şi tru p u l am ionios şi viguros caro se destindeaf î» nat. suplu ca cel al unui anim al tîn ăr.

152

Telefonul sună din nou şi C atherine răspunse. — E dom nul Cari M orris de la Vestris, spuse ea. V rea să te vadă... Nancy se aplecă înainte. — Morris, .strigă ea, M orris de la V e s tr is -jilm ! îşi m uşcă buzele ceea ce la ea era întotdeauna un sem n de gîndire intensă şi rapidă. — Cînd vrea să vină ? — Cit m ai curînd cu putinţă. — Să spunem la ora unsprezece. în tîln irea odată fixată, N ancy se întoarse la sucul ei de portocale. — E un personaj foarte im portant, n u -i aşa ? în treb ă Catherine. — M orris ? Cred că este omul cel mai p uternic de la Hollywood. Ju m ă ta te din Vestris şi o ju m ătate de duzină din alte companii îi aparţin. Jonglează cu m ilioane ; e un fel do Dum nezeu al cinem atografiei. .Arc u n firm am ent al lui, ţin tu it cu stelele lui care seînteiază de la distanţă. Dili cîufl in cînd m ai creează cite o nouă stea pe care o adaugă stocului său. Oathei'ine o privi cu u n a e r interogator. Tonul lui Nancy avea o n u an ţă nouă care o frapa. Căci nu-i stătea în fire să ia peste picior O lym pul Hollywoodului. Tăcură am îndouă. — Bine, spuse pînă la urm ă C atherine, eu am de făcut cîteva drum uri. Şi surise. Te las cu dom nul M orris. Un sfert de oră m ai tîrziu, părăsea hotelul. Nancy nu se grăbea cîtuşi de p uţin şi cînd o sună pe cam^eristă la ora zece şi jum ătate, m işcările sale nu trăd au nici o grabă. îşi puse o rochie uşoară de casă peste pijam aua elegantă, îşi aran jă cu grijă, faţa şi p ăru l şi porunci ca toate florile să fie duse in salonul către care se îndreptă ea însăşi. L ungită pe u n divan nu avu prea m ult de a.ştcptat. La ora fixată, M orris era acolo. C ontrar legendei care face ca toţi directorii de la Hollywood să fie înalţi, graşi şi zgomotoşi, M orris era u n om slab, cu m işcări iuţi şi discret. In tră ca o fu rtu n ă sau ca cineva căruia îi e frică să nu scape trenul. B ătînd din călcîie după moda

153

germ anilor, se aplecă asupra mâinii lui N ancy ; îşi trase n n scaun aproape de divan, se aşeză şi începu s-o p ri­ vească in sisten t pe fată. Răm ase un m om ent fără să spună nim ic dar p ă ru satisfăcu t de exam en. N ările i se um flară trăg în d în piept m irosul trandafirilor. Sooţînd o tabachere de a u r m asiv, îşi aprinse o ţigară turcească. Apoi se trm ti în scai-m ou a e ru l unui a rtist oare se p regăteşte să se apuce de executarea unei capodopere. ■ — Ferm ecătoare, ferm ecătoare, constată el cu u n gest binevoitor al m îinii. Ce-ai zice dom nişoară... cum îţi sp u n e ? Sherw ood ? de o colaborare ou firm a V estris ? P ublicitate, publicitate... P ublicitatea nu face doi bani ! În ain te oa N ancy să răspundă, el se aplecă înainte şi co n tin u ă c u o ardoare crescîndă ; — Asoultă-m ă, dom ni­ şoară Sherwoo'd, sînt u n om oare conduce nişte afaceri grandio‘a se. Toţi cei care-1 cunosc pe Cari M orris ştiu acest lucru·. Acum înţelegi de ce mă aflu aici ? •— Bănuiesc, replică N ancy pe u n ton im pasibil, privindu-1 în ochi. M orris clătină din cap. — Bine ! Văd că începem să ne înţelegem . Ai avut u n m are succes, n u-i a şa ? — încă n u e cel pe care contez să-l ating. M orris av u u n gest de asentim ent. — D in ce în ce m ai bine ! îm i place am biţia la cei cu oare lucrez. A scultă, copila mea, hai să jucăm cu cărţile pe faţă. Am fost aseară la te a tru şi m i-ai plăcut. Sim ţeam totuşi nevoia să-m i verific prim a im presie. Iată de ce m ă a flu aici în dim ineaţa asta. A cum s în t pe deplin liniştit... U rm ă o tăcere im presionantă. — Te angajez. N ancy n u răspunse nimic. P riv irea sa im penetrabilă răm ase pironită a su p ra lui M orris care se aplecă spre ea cu u n a e r confidenţial şi o b ătu uşor pe genunchi cu o totală lipsă de jenă. — Va trebui să ştii, copila mea, cam ce pot eu. Pot s ă fac din dum neata u n s ta r ca Garbo sau H epburn. Pot să te transform în vedetă şi o voi face. Ştii cine sîn t eu ? C ari M orris. Ş tiu ce sp u n ! Cînd eu v reau ceva se rea li­ zează cît ai cUpi. B anii n u contează. P e n tru a o form a

154

pe Herman, am cheltuit un milion. Acum ea îmi aduce zece, ba chiar mai mult. E pur şi simplu fabulos. P e n tru scena logodnei m-a costat (treÎ25eci de mii de dolari numai patul lui Napoleon. T rase din ţigară şi continuă şi m ai plin de im p o rtan ţă : — A scultă-m ă, dom nişoară Sherw ood. Vom deveni buni prieteni. Vino deseară la m ine acasă. Ba da, ba da, n-ai de oe să te tem i ! Ai să faci cunoştinţă cu soţia m ea şi cu m ica m ea Sophie. Dacă sîn t u n m are om de afaceri, să ştii că sîn t şi u n b u n soţ şi ta tă . T rebuie s-o vezi pe m ica m ea Sophie. Dacă aş vrea, a r p u tea fi o a doua S h irley Tem ple. Aşa că vino, fata m ea. Vom vorbi despre to t pe îndelete. P o ate vrei u n co n tract pe term en lung ? U n contract cu M orris ! N ancy ştia prea bine ce în ­ sem na acest lucru. Era ascensiunea, vîrful, paradisul. El se va ocupa de tot şi-i va satisface cele m ai mici dorinţe : bani, publicitate, to t ceea ce joutea s-o pună în valoare. Bun, deci va sem na contractul. Hollyw oodul n u putea să dăuneze carierei sale teatrale, din acest punct de vedere va fi neînduplecată. Ochii săi rătă ciră departe. Luptase şi învinsese şi d in tr-u n singur sa lt ajunsese la glorie. Mai sporovăiră vreo douăzeci de m inute. După ce căzură de acord a su p ra punctelor esenţiale ale contractului, om u­ le ţu l se ridică, îşi pocni din nou călcîiele şi dispăru. Abia atu n ci N ancy îşi pierdu calm ul. C uprinsă de am eteală, se strîn se în ea însăşi. Acel om uleţ comic, cu to ată p u terea şi m ilioanele sale, avea încredere în ea şi sub abila lui îndrum are ea va cunoaşte gloria. în ciuda stăp în irii de sine, avu brusc sentim entul că va înnebuni. A păsîndu-şi cu p u tere m ina pe frunte, se străd u i în zadar să-şi înăbuşe hohotele de plîns care o sufocau. în tim p ce se zbătea astfel, inexorabilul telefon începu .să .sune.- N ancy l-a r fi aru n cat cu plăcere in tr-u n colţ. D ar cei de la recepţie o anunţaseră că M adden se afla jos. Această veste o făcu să pălească şi răm ase o clipă nem işcată, ou buzele trem urînd, în treb în d u -se oe să răsjîundă. De cînd surprisese discuţia d in tre M adden şi CaLherine, n u -şi m ai revăzuse singură, logodnicul. Iar acum era acolo...

155

^ S puneţi-i să urce, zise ea cu glas ferm şi trim iteţi-n e im ediat două cocktailuri cu şam panie. îşi strînse nervoasă, m îinile. In tim pul celor cîtorva m inute oare-i m ai răm ăseseră, lu p tă cu toată voinţa sa p e n tru a găsi o atitu d in e care să se potrivească cel m ai bine ou h o tărîrea pe care o luase. ,,Doamne, se ruga ea, dă-m i p u terea să joc acest rol pînă la capăt !“ Cînd M adden in tră ea îi ieşi în în tîm pinare cu m îinile întinse. — D orinţa m i-a fost îndeplinită cu prisosinţă, exclam ă ca. Soseşti exact la m om entul oportun, Chris. Am avut o dim ineaţă m inunată. Poţi să m ă feliciţi ! — De ce ? U n nou succes ? Ea făcu un sem n că da. — Un contract cu M orris. El o contem plă din cap pînă în picioare cu rezerva sa obişnuită. — Da, continuă ea, am fost a tît de ocupată în dim i­ neaţa asta îneît n-am av u t nici cînd să m ă îm brac. Pe de altă p a rte cred că a sta era cea m ai bună ţin u tă ca· să prim esc un m agnat de la Hollywood. N u-ţi p ar fru ­ moasă ? — Sigur, replică el ou u n surîs blajin. Tu ştii mai bine. Şi M orris s-a lăsat sedus ? Ea rîse. — Ar fi tre b u it să-l vezi. O adevărată scenă de tea tru . Scundul M orris care are p a tru picioare înălţim e, îşi recita m onologul : „Am nevoie de dum neata, dom nişoară Sherwood. Nu p e n tru p a tu l lui Napoleon care m -a costat treizeci de m ii de dolari. V reau să fac din dum neata o stea. V reau să te p rezin t Sophiei oare, dacă aş лтеа, ar fi o a doua S hirley Tem ple. Vino, copila mea. Ba da, ba da, n-ai de ce te tem e. Poate că vrei u n contract pe un term en lung ?“ îl m aim uţărea pe om uleţ la perfecţie şi p ărea să sim tă în acest joc, a tîta plăcere, îneît întîrzie să-i răspundă băiatului care adusese băuturile. — P une-le acolo, zise ea încă rîzînd, ară tîn d o m asă lingă divanul pe oare se aşeză de îndată ce se închise

156

uşa. N -am mai vorbit din noaptea trecută, Chris. In sfirşit, sîntem o clipă singuri. Să bem în cinstea succe,suiui m eu şi n u fă m u tra asta dezaprobatoare. Totul va fi cit se poate de bine. îşi bău cocktailul d intr-o sorb itu ră în vrem e ce Chris şi-1 ioău, posom orit, pe al său. Ziua era cenuşie şi tu lb u re iar în odaie dom nea o căldură plăcută. — Sînt terib il de enervată, Chris ! declară ea. Deşi par foarte ralm ă, în rea lita te nu sînt. T rebuie să fii drăguţ ou m ine căci am ceva să-ţi spun care nu te va incinta deloc. El îşi puse p a h a ru l pe m asă şi se întoarse cu faţa către ea. — Ce este, N ancy ? Ea tăcu un m om ent. ■ — A proape că nici nu îndrăznesc să-ţi spun. — De ce ? replică el pe u n ton amical. Ai u ita t că începînd de sîm bătă vom fi căsătoriţi ? U rm ă o nouă tăcere apoi ea spuse : — Tocmai despre a sta e vorba, Chris. — Nancy, în num ele cerului, unde vrei să ajungi ? Ea îşi luă o ţig ară şi tra se adînc fum ul în piept. — S igur că m i-e greu, Chris, cum plit de greu. D ar să fiu sinceră... Aş p refe ra ... Intr-ad ev ăr, aş prefera... ca o buciată de vrem e să n u mă m ărit. C hipul lui M adden se aspri. îşi în cru n tă sprîncenole iar buzele îi păliră. P ărea uluit. — ]Mi-ai făgăduit că ne vom căsători sîm bătă ! — Da, ştiu. D ar de aseară, s-a schim bat totul. A cţiu­ nile m ele au u rca t la nişte înălţim i vertiginoase. Voi fi legată sim ultan p rin contracte şi de B ertram şi de M orris. Nu m ai am vrem e să m ai fiu şi m ăritată. în îm p reju rările actuale, trebuie să m ă consacru num ai carierei mele. A te­ nua p rin tr-u n surîs tan d ru b ru ta litate a declaraţiei şi con­ tin u ă : înţelege-m ă bine, Chris ! Te iubesc m ult. D ar λόζΙ bine că situaţia n u m ai e aceeaşi. Cînd ne-am cunoscut la Nisa, era.m încă la începutul carierei mele. Am tre c u t p rin tr-o perioadă grea. M -am ataşat de tine căci aveam

157

nevoie de cineva oare să se ocupe de m ine. D ar аошп îm i ţin soarta în propri.le m îinii O, Chris, să n u crezi că n u te mai iubesc. N -aş vrea p e n tru nim ic în lum e să te mâhnesc. D ar recunoaşte şi tu că totul a devenit peiatru m ine cît se poate de dificil. — Dificil... rep etă M adden pe u n ton am ar. Nici m ăcar n u ştii ce înseam nă acest cuvînt. Vrei să spui că fiindcă acum ai succes, nu m ai v rei să te m ăriţi ou m ine. — P utem totuşi să m ai aşteptăm , replică ea pe u n to n şovăitor. Ochii lui M adden deveniră şi m ai duri. — Să m ai aştep tăm ? re p e tă el. M -ai făcu t să to t aştep t peste tot, ca un biet com isionar. T rebuia să fiu colo p e n tru a -ţi duce m ănuşile, akd, p e n tru a-ţi aduce flori, să te conduc la re s ta u ra n t cînd aveai tu chef, ia r acum a r trebui... Aici ridică tonul. — ... A r tre b u i să alerg după tin e p rin H ollywood şi s-o fac pe căţeluşul de m anşon când vei ieşi din studio. N u m ai conta p e asta, N ancy ! Am făcu t acest lu cru săptăm îni întregi şi n u-i genul meu. N u ţi-am cetrut să fiu căţeluşul, ci soţul tă u ! N ancy tăcu. Vedea că aceasta e ra criza pe care voise s-o provoace. D ar nimic, nim ic n u tre b u ia s-o îm piedice să ducă la b u n sfîrşit ceea ce hotărîse. — D in m om ent ce ne-am înşelat, Chris, să fim loiali. T u n-ai fi p u tu t suporta ca eu să continui să m ă ocup de teatru... — Ai dreptate, strig ă el. Am nevoie d e o nevastă nu de o ... ■ — N u a ju tă la nimic, îl în tre ru p se Nancy. N e-am spu,s destule lu cru ri de acest fel. N ancy se ridică brusc şi întorcîndu-i spatele, tra se ultim ele fum uri din ţigară. El o privi fix. C hipul îi era cenuşiu. P ă rea epuizat şi era to tal dezam ăgit. O iubise sau cel p u ţin crezuse că o iubeşte. Răm ase m ultă v rem e tăcut. Apoi îşi am inti de făgăduiala pe oare i-o făcuse C atherine! şi mai încercă o dată să um ple abisul care-i despărţea.

158

— Asouită, Nancy, e absolut rtecesar să n e despărţim ? N -am putea face u n e fo rt să n e înţelegem ? Ba stătea fo arte dreaptă, fără să se clintească. — N-m'e sens, Chris, îi spuse întorcîndu-se spre el. A ştept a o ^ t m om ent de vrem e îndelungată. V iaţa m ea n u m ai e a ta. C hiar dacă ne iubim , asta nu m ai schim bă nimic. T rebuie să ren u n ţă m unul la altui. Nu te m a i литши, d a r trebuie să treci peste asta... Nu le m ai răm înea nim ic d e spus. Cinci m in u te m a i tîrziu el o p ărăsi şi se în d rep tă sp re hotelul său. M ergea ca u n autom at, cufundat în gînidurile sale, sfîşiat de sen­ tim en te contrare. P rintr-iun ciu d at fenom en, nu sim ţea nici im fel de uşurare. D ecepţiei .sale i se adăuga zdrobi­ toarea convingere de a fi încălcat, în tr-u n an u m it fel, ouv în tu l pe oare i-1 dăduse C atherinei. Nu izbutea cu n ici un chip să se gândească la viitor. N u ştia că Nancy răm asă în aceiaşi loc, lu p ta — cu< buzele tre m u rîn d ■— îm potriva lacrim ilor.

Capitolul XXI Oind C atherine se înapoie, la ora cinci şi jum ătate, avu sentim entul că se petrecu.se ceva. N ancy e ra în costum de oraş şi sigur că se reîn to r­ sese de la m asa pe oare o luase îm preună cu B ertram ; Ou to ate că n u lăsa să se vadă nim ic, C atherine ghici că nu era în apele ei. La început, tăcu, apoi com andă ceaiul. Abia cînd acesta f u serv it C atherine se întoarse spre Nancy şi o întrebă pe un ton de afectuoasă solicitudine. — Ce s-a înlâm plat ? Povestea cu contractul a căzut ? N ancy fum a gînditoare, o ţigară. 159

-— Nu, contractul a fost sem nat. — B un şi atunci ce s-a în tîm p lat ? N ancy tăcu u n momemt. — Ca să vorbesc în stilul u n u i rom an, scumpo, declară e a în sfîrşit, am săvârşit cel m ai m are sacrificiu din viaţa mea. — Sacrificiu ? rep etă C atherine speriată. P e n tru cine ? — P e n tru cariera mea, răspunse Nancy accentuînd silabele. C atherine puse ceaşca pe m asă şi-şi încruntă sprîncenele. ' — Vrei, în sfîrşit, să-m i explici şi m ie despre ce anum e este vorba ? P riv irea lui N ancy deveni vagă. D ar continuă : — I-am red a t lib ertatea lui Chris, zise ea, şi p entru totdeauna. A u rm a t o tăcere plină de consternare. C atherine a început să trem ure. Apoi în ea se dcziănţui un asem enea u rag an de sentim ente diverse — m înie, m ilă, indignare şi spaim ă — incit răm ase năucită. — Nancy, strigă ea ou severitate, încetează să mai joci te a tru şi spune-m i ce s-a în tîm p lat ! N ancy privea fix vîrful aprins al ţigării. — N -are ro st să te enervezi, sacrificiul a fost săvîrşit. Sau Chris, sau cariera mea. A veam de ales. Or niciodată, niciodată nu voi ren u n ţa la vocaţia m ea ! ' — Ai su sţin u t în to td eau n a că vei putea să le îm paci pe am îndouă, ripostă C atherine. . — Acum nu, înoepind de ieri seară... Orice altă explicaţie era de prisos. C atherine înţelese p erfect situaţia ; dar refuza s-o adm ită. Insistă. ^ Nu poţi face una ca asta, Nancy. Eşti încă am eţită de pe urm a succesului de ieri seară cit şi de toate celelalte ‘evenim ente. E o nebunie să ren u n ţi astfel la fericirea ta. — C m e-ţi spune că re n u n ţ ? — Ştiu eu, răspunse foarte serios C atherine şi sînt în sta re să judec acest lucru ! 160

Nancy îi aruncă о privire rapidă şi elocventă. — Nu, tu n u poţi să judeci p e n tru că este vorba de mine. O fem eie n u poate să îm pace căsătoria cu teatrul. E xperienţa a fost încercată de o sută de ori şi n-a izbutit niciodată. Ah, da, ştiu oe aveam obiceiul să spun. De prisos să-m i m ai aduci am inte. P e Chris l-am m enajat. D ar cu tine, C atherine, vreau să fiu cit se poate de sin ­ ceră. Această schim bare se datorează succesului. Acum to tul se deschide în faţa m ea, o carieră senzaţională, trium ful. Vocea îi căpătase o intonaţie estom pată şi ciu­ dat de îndepărtată. —■In tr-o zi voi fi o m are, o foarte m are artistă... — Nu fi chiar a tît de sigură, declară C atherine pe un ton 'tranşant. S în t m ulte cele care au crezut oa şi tine. — Cu m ine e altceva, replică N ancy visătoare. Voi urca tot m ai sus. P reg ăteşte-te să mă vezi în tr-o zi, jucînd-o pe Ofelia. Ca^therine îşi am inti de cuvintele criticarlui Izzard. Se sim ţi tîrîtă de un vai de resem nare. Mai făcînd o ultim ă încercare, relu ă pe u n to n ru g ăto r ; — Şi dacă ai să ajungi să te bucuri de acest m are trium f, oe-o să se întîm ple ? Crezi că vei fi m ai fericită ? Succesul n u face fericirea. Ş tiu că poate o să ţi se pară sm intit, dar e totuşi adevărat, teri-bil de adevărat. Sînt m ai în vîrstă decît tine, scumpo, şi cunosc viaţa. Am tre ­ cut p rin m ulte încercări. V orbeşti despre cariera ta. Iată, şi eu m i-am făcut o carieră căreia i-am sacrificat totul. Şi te rog să m ă crezi că nu m erită. Dacă a r tre b u i s-o iau de la capăt, aş p refe ra să am u n căm in al m eu, chiar şi în cartierul cel m ai sărac, copii şi pe cineva care să mă iubească atunci cînd voi fi bătrînă, în locul oricărei glorii şi al oricărei popularităţi. C atherine se întrerupse, p u ţin jenată. Im pasibilă, N ancy o privea cu o com pătim ire am estecată cu aro­ ganţă. — A sta-i felul tău de a sim ţi lucrurile, zise ea pe un ton distant. Numfai că eu le văd altfel. n

-

cd.

623

161

— Ai să te căleşti. — Nu, niciodată, zise Nancy. Se in stau ră o tăcere. C atherine îşi priv i nepoata ou o p riv ire întristată. E ra consternată d ar încă nu se socx>ti învinsă. — Spune-m i, Nancy, nu-1 m ai iubeşti pe C hris ? — Ba da, îl iubesc. D ar nu de.stul. Exi.stă ceva la oare ţin m ult m ai m ult decît la el. Ia tă de ce a tre b u it să mă d espart de el. — Nu pot crede, m urm ură Catlierine, ia r pe tine mai p u ţin decît pe oricare altă persoană. Nancy se ridică .şi chipul să u răm ase h npenetrabil. — R egret că astea sînt sentim entele tale, scum po ! E trist, dar nu m ai e nim ic de făcut. F iecare ti'ebuie să-şi trăiască viaţa. Eu am ales această cale. A sta e t o t u l ! Se uită la ceas, îşi dădu p ăru l pe spate cu un gest lin iştit şi in tră in odaia ei. — La ora şapte trebuie să fiu la te a tru ! — N ancy ! strigă C atherine pe u n ton rugător. D ar N ancy nu m ai vru s-o audă. Uşa se în d iise ou zgomot. .Acel zgomot, rezum înd atîtea efo rtu ri inutile, n lovi pe C atherine d rept în inim ă. Făcuse imposibilul p e n tru a o determ m a pe tată să revină asupra h otăririi sale, dar nu izbutise. Poate că nu avea d rep tate dar Nancv' i sa păruse o răzgîiată şi o capricioasă, care-şi dis­ trugea viaţa şi sc aru n ca năucă, în nenorocire, cu braţele întinse către baloanele de săpun ale iluziilor sale, cu ochii uluiţi de reflexele lor irizate. O apucă u n trem u r. Ou o am ărăciune plină de îndu­ ioşare, îşi aduse am inte de ziua cînd Nancy, o mică fi­ inţă părăsită, venise la ea. E ra distrusă, d a r ochii îi erau ciudat de uscaţi. Cu cîtă dragoste n u-şi copleşise ea, nepoata ! Gîte ]3lanuri, cîte sacrificii în nădejdea că o va face fericită ! în d u re rată , oftă adine. Inim a ii singera la gîndul că N ancy H părăsise pe Chrts. Avea im presia deznădăjduită că-i pierduse pe am îndoi. N u-i m ai răm înea nim ic decît sentim entul dureros al n ep u tin ţei sale. 162

Capitolul X X I I

Sîm bătă seara. Odaia Cathorinei, plină de h îrtii de am balaj, de um eraşe de haine, de cuverturi, prezenta spectacolul m elancolic al unei plec