A Fi a Face a Avea

CELE 3 TREPTE ALE VIEŢII

A FI, A FACE, A AVEA

Constantin D. Pavel

© 2012 PAVCON eDucational

CONSTANTIN D. PAVEL Cele 3 Trepte ale Vieţii A FI, A FACE, A AVEA © 2012 Constantin D. Pavel © 2012 Editura PAVCON

Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70 0723.26.90.40 [email protected] Această lucrare nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, fără acordul scris al deţinătorilor de copyright.

Ediţie specială pentru Kitul de Start SCSR Redactor: Florentina Pavel

ISBN 978-606-93133-2-9

3 trepte...

Bine te-am (re)găsit! Trage adânc aer în piept şi hai să urcăm! Da, e adevărat, sunt numai trei trepte, dar odată ce le vei urca, vei cunoaşte succesul, satisfacţia, împlinirea totală. Şi deşi acum, la început, pare simplu să urci... „trei amărâte de trepte“, vei constata, pe măsură ce vom porni în această călătorie, că ceea ce ţi-ai propus nu e deloc floare la ureche, că te va solicita din plin, din toate punctele de vedere. Iar în final, privind retrospectiv, vei putea afirma, cu mâna pe inimă, că aceasta a fost... călătoria vieţii tale. Trăim vremuri tumultoase, într-o lume din ce în ce mai efervescentă. Totul pare că s-a

3

accelerat şi că ceea ce era valabil ieri, azi a devenit desuet, lipsit de importanţă. Din ce în ce mai mulţi oameni au început să afirme, cu o remarcabilă părere de rău, că „trece viaţa pe lângă ei“, că „nimic nu mai este cum a fost“ şi că ei „nu mai pot face faţă valului care îi poartă către niciunde“. Dacă şi tu simţi aşa, dacă şi tu ai astfel de păreri, te afli la baza primeia dintre cele trei Trepte ale Vieţii. Te afli la începutul călătoriei, la linia de start. „Cum, nici măcar n-am pornit?“, mă vei întreba. „Da! Dacă simţi ceea ce simţi, înseamnă că nici măcar n-ai pornit.“ Şi deşi acest lucru pare a fi demoralizator, îţi voi spune că e bine, e foarte bine: tu, pentru că citeşti această carte, pentru că accesezi sistemul de educaţie non-liniară SELF COACH, te afli pe punctul de a porni, în timp ce alţii, mulţi alţii, vor aştepta la nesfârşit să facă primul pas. Am fost întrebat de multe ori despre cum poate fi atins succesul. Eu însumi am pornit, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, în căutarea lui. Dar de ce vor oamenii să fie de succes? Pentru a fi fericiţi. Pentru a simţi în fiinţa lor acea stare de împlinire, de împăcare cu sinele şi cu lumea, pentru a simţi că viaţa lor contează

4

în oceanul acesta atât de vast denumit Umanitate. Cu toţii alergăm după fericire. Cu toţii căutăm acel ceva menit să ne arate calea către pacea deplină promisă mult prea des abia după ce vom părăsi această lume. Şi ni se repetă acest lucru atât de mult, în atât de multe feluri, încât cei mai mulţi dintre noi sfârşim prin a crede că e adevărul, că nu putem cunoaşte fericirea deplină decât dincolo de moarte. Şi dacă nu e aşa? Dacă fericirea poate fi descoperită şi atinsă şi aici, pe pământ, în această viaţă, cum te-ai comporta, cum ai privi lucrurile, oamenii, societatea, viaţa din jurul tău? Care ar fi nivelul de speranţă din sufletul tău? Care ar fi nivelul stimei tale de sine? Care ar fi nivelul respectului pe care l-ai acorda propriei persoane? Ţi-ar schimba acest lucru viaţa, în ansamblul ei? Cu siguranţă că da! Ei bine, fericirea poate fi descoperită şi trăită în această viaţă! Ne e la îndemână tuturor, permanent, fără excepţie, dar cu o condiţie: să fim dispuşi să plătim preţul. Eşti dispus să plăteşti preţul fericirii? Dacă da, citeşte mai departe cele trei părţi ale cărţii. Dacă nu, dăru-

5

ieşte această carte cuiva care e dispus să plătească preţul fericirii... (Între noi fie vorba, ştiam că vei continua să citeşti, ştiam că eşti determinat să obţii fericirea şi sunt mândru de tine! Hai, citeşte mai departe.) Despre acest subiect vom vorbi în această carte, despre cum să plătim preţul fericirii, astfel încât să ne bucurăm de binefacerile ei încă de pe acum, în această existenţă minunată pe pământ. Iar preţul – de care cei mai mulţi semeni ai noştri fug – constă în a urca cele trei Trepte ale Vieţii: A fi – A face – A avea. Ce ne aşteaptă acolo, sus, pe ultima treaptă? Transformarea din om în fiinţă umană! Promisiunea pe care ţi-o fac acum, la început, este că te voi ţine de mână pe parcursul urcuşului şi te voi ghida pas cu pas, astfel încât călătoria să-ţi fie, dacă nu uşoară, cel puţin plăcută. Vom păşi împreună pe cea dintâi treaptă: în tine. Odată ce vom cerne ce e bine de ce e rău, eliminând convingerile dăunătoare şi pe cele de prisos, vom trece la următoarea treaptă:

6

faptele tale. Aici vom zăbovi o vreme, pentru a decela faptele bune de cele rele, astfel încât să aducem în viaţa noastră eficienţa. Şi după ce vom deveni eficienţi, vom urca pe cea mai de sus treaptă a vieţii: recompensarea, împlinirea viselor tale cele mai frumoase. Hai, trage adânc aer în piept şi... să pornim! Căci e cale lungă de mers şi multe obstacole vom fi nevoiţi să învingem pe parcurs. Însă recompensa, crede-mă, este pe măsura întregului efort! Hai, ia-mă de mână şi fă primul pas...

7

Prima treaptă

A FI

8

De unde pornim?

Se ştie că orice călătorie începe cu un prim pas. Că indiferent unde am dori să ajungem, mai întâi şi mai întâi trebuie să pornim de undeva. Că dacă vrem să realizăm ceva în viaţă, trebuie, mai întâi de toate, să începem. Multă vreme am crezut că cel mai important lucru este cum începi, că e nevoie să-ţi măsori cu mare atenţie paşii înainte de a-i face, că e bine să fii prudent pentru a evita eşecul. Aşa că, de fiecare dată când mă apucam să fac ceva, porneam cu o atitudine ezitantă, cu teamă şi chiar cu laşitate. Făceam primul pas nu pentru a porni în călătoria către ceea ce doream să realizez, ci pentru a nu pierde ceea ce realizasem deja. Iar această atitudine şi acest mod de

9

gândire mă ţineau legat de trecut şi de rezultatele lui, chiar dacă tocmai acel trecut şi acele rezultate mă îndemnaseră să iau decizia de a face ceva. Cu timpul am înţeles că de primul pas nu depind totuşi prea multe şi că o atitudine ezitantă nu e menită să te ducă prea departe în viaţă. Am început să-mi dau seama că, de fapt, marile realizări sunt făcute din paşi mici, care, la rândul lor, pot fi percepuţi, fiecare în parte, la momentul său, ca fiind primul pas. Şi dacă acest prim pas e nevoie să fie făcut – oricum, dar să fie făcut! – atunci ne dăm seama că succesul este o succesiune de primi paşi, că ezitarea nu are ce căuta pe acest drum, că amânarea nu e un companion pentru cine vrea să reuşească în viaţă şi că teama de ce-o să se întâmple poate fi învinsă de o bună şi atentă planificare. Deci, de unde pornim? De oriunde! Important e să pornim!

10

Ce înseamnă un trai mai bun?

Am stat de vorbă cu mulţi oameni de succes de-a lungul anilor în încercarea de a afla ce anume i-a propulsat în poziţia în care ajunseseră şi, la majoritatea dintre ei, numitorul comun era motivul principal pentru care porniseră. Aproape toţi îşi doriseră un trai mai bun pentru cei pe care îi iubeau! Ce însemna pentru ei un trai mai bun? O sănătate mai bună, o masă mai bună, cu hrană mai de calitate, o haină mai bună, mai bine croită, din materiale de calitate, o casă mai bună, într-o zonă mai bună, o maşină mai bună, mai frumoasă şi mai sigură, o vacanţă mai bună, într-un loc mirific – o viaţă mai bună

11

din toate punctele de vedere! Dar ce înseamnă mai bun e întotdeauna relativ şi ţine de aşteptările personale ale fiecăruia. Pentru mine, mai bun însemna o prăjitură naturală pentru copilul meu. Îmi aduc aminte că mă bucuram enorm, pe vremea când fiul meu era mic, atunci când găseam de lucru pentru acasă; munceam într-o redacţie mare şi luam manuscrise la cules (adică, din forma scrisă sau dactilografiată la maşina de scris, le treceam în format text pe calculator, „culegeam“ fiecare literă şi semn de punctuaţie, astfel încât să fie apoi paginate pe calculator, în redacţie). Şi cu acei bănuţi câştigaţi în plus, cu acel venit suplimentar, eram în stare să îi cumpăr copilului meu prăjituri proaspete, naturale, de la cofetăria de lângă noi, care producea aceste prăjituri în laboratorul propriu. Acest lucru era adesea mai mult decât ce puteau oferi alţi părinţi copiilor lor şi, fiindcă puteam face asta, eram mândru şi mulţumit de mine. Trăiam un sentiment al datoriei împlinite şi nimic nu se compara cu bucuria pe care mi-o transmitea copilul meu când veneam acasă, seara, cu prăjiturile care îi plăceau atât de mult. Asemeni textului unei reclame celebre: „bucuria copilului meu... nemărginită!“.

12

Să fii întotdeauna dispus să faci ceva în plus este calea spre succesul pe care îl doreşti. Să faci azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca azi este unul dintre secretele succesului. Dacă îţi stă în putere să faci ceva în plus pentru a-i oferi copilului tău o prăjitură, fă-o, nu aştepta! Pur şi simplu, pune-ţi mintea la contribuţie, caută soluţii şi treci la acţiune! Priveşte în jurul tău şi observă oportunităţile care abia aşteaptă să le îmbrăţişezi şi treci la fapte! Şi atunci ai să vezi că rezultatele nu se vor lăsa mult aşteptate. Vei realiza, pas cu pas, mai multe decât îţi închipui acum! Privind retrospectiv, îmi dau seama că viaţa pe care o trăiesc acum nu-mi îngăduiam nici s-o visez cu zece ani în urmă. Şi toate aceste „miracole“ au venit către mine, an după an, cu viteza cu care m-am îndreptat eu spre ele. Iar ceea ce am făcut a fost doar să mai avansez încă un pic, încă un prim pas, cu fiecare zi care mi-era dăruită de Dumnezeu. Ca să îţi dai seama cum funcţionează, îţi ofer un exemplu la îndemână pentru amândoi. Această carte s-a scris literă după literă, cuvânt după cuvânt, frază după frază, paragraf după

13

paragraf, pagină după pagină, capitol după capitol, parte după parte... nu dintr-o dată. La fel vei scrie şi tu cartea succesului tău, pas cu pas, acţiune cu acţiune, zi după zi, lună după lună, an după an, până când vei ajunge să te uiţi în jur şi să nu-ţi vină să-ţi crezi ochilor ce „miracole“ ai realizat! Poţi şi o vei face! De ce îţi spun asta? Pentru că o cred! Cred cu toată fiinţa mea că atunci când vei termina această carte vei fi un alt om, vei deveni acea persoană în viaţa căreia încep să apară „miracole“, vei deveni un credincios şi vei începe să crezi în „miracole“! De ce vei crede în ele? Pentru că chiar tu vei fi cel care le vei împlini, cel care le vei aduce în viaţa ta!

14

De ce tu poţi şi alţii nu pot?

„Ei, Cătăline, tu poţi să faci toate astea! – mi-a spus un prieten din adolescenţă. Pe tine te duce mintea.“ „De ce crezi tu că mă duce mintea?“, l-am întrebat. „Păi... tu ai citit multe cărţi... şi ai fost la tot felul de cursuri şi seminarii d-alea şi ai învăţat tot felul de lucruri...“ „Şi tu nu ai citit?“ „Ba da, dar nu cărţi d-alea grele...“ „Dar de care?“

15

„D-astea mai uşoare... poliţiste, sefeuri, d-astea de dragoste... mai uşurele.“ „Şi nu cumva faptul că nu poţi, vine din ce ai citit?“, l-am întrebat. A căzut pe gânduri, apoi a dat din cap afirmativ. Pe toţi ne duce mintea! Toţi oamenii sunt inteligenţi. Ceea ce ne diferenţiază, însă, este informaţia de valoare pe care o accesăm de-a lungul vieţii noastre. Este informaţia căreia îi deschidem uşa spre creierul nostru. Lucrând atâţia ani în industria aglutinării şi distribuirii de informaţie (în presă şi domeniul editorial, cu alte cuvinte), am putut realiza care tip de informaţie este benefică pentru vieţile noastre şi care este malefică (da, chiar acesta este cuvântul, să nu te miri! există informaţie care face rău, mult rău!). Şi odată ce am putut face diferenţa, am decis să las să intre în mintea mea doar informaţia de valoare. Părintele domeniului dezvoltării personale, James Allen, spune, în lucrarea pe care fiecare om ar trebui să o citească încă din fra-

16

gedă pruncie – Aşa cum gândeşte omul –, că informaţia este aidoma seminţelor, iar mintea aidoma unui teren fertil. În funcţie de seminţele pe care le sădeşti, solul va da roade bune sau roade rele. Dacă sădeşti seminţe de buruieni, buruieni vei culege în viaţa ta; dacă sădeşti seminţe de plante hrănitoare, vei culege plante hrănitoare în viaţa ta. Dacă citeşti ziare de scandal, scandal vei culege din solul vieţii tale; dacă te uiţi la emisiuni cu oameni de joasă speţă, lipsiţi de morală şi valoare reală, viaţa ta se va coborî la speţa cea mai de jos; dacă asculţi manele şi laşi mesajele nocive pe care acestea le conţin să ajungă în conştiinţa ta, vei culege duşmani, scandaluri şi duşmani şi iar scandaluri şi iar duşmani, şi întreaga ta viaţă va fi o neîncetată luptă cu „ceilalţi“... În schimb, citind cărţi de dezvoltare personală, cărţi de inteligenţă financiară, cărţi despre relaţionare, cărţi despre iubire, cărţi despre încredere, despre credinţă, despre valorile bune propovăduite de oamenii buni care au trăit pe acest pământ, vei culege din solul vieţii tale iubire, relaţii bune, prosperitate financiară, încredere în propria-ţi persoană şi în cei din jurul

17

tău, credinţă în Dumnezeu şi în menirea ta miraculoasă pe acest pământ! Deci, de ce tu poţi şi alţii nu pot? Pentru că tu, acum, citeşti această carte şi ei nu! Pentru că tu vei înţelege şi ei nu! Dar în clipa în care le vei recomanda şi lor această carte, vor începe să înţeleagă şi ei. Şi din acel moment, vei începe să îţi reconstruieşti mediul în care trăieşti, iar viaţa ta şi a celor dragi ţie – soţ/soţie, copii, părinţi, rude, prieteni, colegi, parteneri – va deveni o adevărată Grădină a Raiului pentru voi!

18

„Ce să fac eu cu cărţile?“

Ideea creării unui sistem de educaţie nonliniară mi-a înfierbântat mintea şi inima timp de ani de zile, înainte ca ea să se transforme în SELF COACH SYSTEMS şi ca tu să ai şansa de a citi acum această carte prin intermediul acestui sistem. Şi, de-a lungul acestor ani, am purtat discuţii pe marginea ideii cu o mulţime de prieteni, cu o mulţime de lideri din diverse sisteme de marketing, cu o mulţime de cursanţi de-ai mei, astfel încât să-mi pot da seama ce anume vor oamenii de fapt! Am transmis entuziasmul meu debordant şi altora, care, la rândul lor, au început să împărtăşească ideea cunoscuţilor şi partenerilor lor de afaceri. Şi, la un moment dat, a ajuns la urechea mea un dialog foarte interesant, menit să

19

îţi dezvăluie încă o faţetă a teribilei şi dureroasei erori în care trăiesc unii semeni de-ai noştri. Sper să înveţi din plin şi tu din această adevărată lecţie de viaţă, pentru că numai învăţând din şcoala vieţii putem spera să atingem împlinirea personală mult visată. Un bun prieten i-a explicat unui „prieten de pe Facebook“ despre sistemul de marketing SELF COACH SYSTEMS, abordând mai întâi partea financiară, adică grila de bonificaţie şi posibilitatea de a construi, în timp, un venit pasiv substanţial. Respectivul a fost încântat de idee, considerând-o de-a dreptul revoluţionară. Când, însă, prietenul meu i-a spus că produsul principal al acestei afaceri sunt cărţile, şi mai ales cele de dezvoltare personală, a trebuit să facă faţă unei întrebări care, pur şi simplu, l-a năucit pe loc: „Păi... şi ce să fac eu cu cărţile?“ „Le citeşti“, i-a răspuns el uimit. „Dar eu nu vreau să citesc, eu vreau doar să fac bani!“ „Şi cum vrei să faci bani fără să citeşti?“

20

Prietenul meu a primit un răspuns care făcea referire la un personaj pitoresc pe care nu-l voi aminti aici şi, în acel moment, discuţia pe marginea subiectului s-a încheiat. Întrebarea individului, însă, a lăsat o urmă adâncă în conştiinţa prietenului meu, care a ţinut să îmi povestească totul de-a fir a păr, uimit de teribila ignoranţă în care trăiesc unii dintre semenii noştri. Practic, nu înceta să se „minuneze“ de răspunsul – sincer, de altfel – al „prietenului său de pe Facebook“: „Păi... şi ce să fac eu cu cărţile?“. O carte – mai ales una de dezvoltare personală – este o şansă. O şansă de a creşte, o şansă de a adăuga valoare propriei persoane, o şansă de a ne descoperi adevăratul potenţial de fiinţă umană, uneori atât de adânc ascuns sub „gunoiul informaţional“ care ne bombardează zilnic din tunurile mass-media amorală. O carte este, cel mai adesea, o doză dintr-un panaceu universal care are darul de a vindeca fiinţa, atât în interior, cât şi în exterior. O carte este un medicament pentru minte, suflet şi trup, chiar dacă cel mai adesea este privită

21

doar ca o bucată de hârtie feliată subţire şi presărată din plin cu litere, cifre şi semne de punctuaţie lipsite de un rost practic, ancorat în realitatea de zi cu zi. Am auzit şi eu, de multe ori, replici de genul: „Mie să-mi spui cum să fac bani, nu să-mi dai cărţi să citesc!“ Şi întrebarea mea a fost: „Ce să faci cu banii, dacă nu citeşti? Să trăieşti tot timpul cu teama că-i vei pierde?“ Exemple de oameni săraci, dar cu bani, sunt cu duiumul şi nu doresc nimănui să ajungă să cunoască teama şi golul din sufletul unui astfel de om, care resimte mereu, indiferent cu câte bogăţii s-ar înconjura, lipsa valorii propriei fiinţe. Iar asta îl macină în fiecare moment. Şi chiar dacă pe chip i se lăţeşte un zâmbet mare cât toată faţa, în inima lui el se face mic şi tremură tot de teama că îi vor fi puse în balanţă bogăţiile interioare cu cele exterioare... Ce să facem, deci, cu cărţile? Să umplem golul din noi...

22

Prima comoară ascunsă

În tine stau ascunse mai multe comori, dintre care trei au o importanţă cu totul şi cu totul deosebită. Deşi, în diferite ocazii, este posibil să mai fi auzit vorbindu-se despre ele, nu ştiu dacă ţi-a mai spus cineva cum să le scoţi la iveală şi să le foloseşti pentru a-ţi face viaţa mai bună, mai frumoasă şi mai fericită. După ce vei citi acest capitol şi pe celelalte două care îi urmează, vei putea să realizezi ce capital incredibil de creştere ţi s-a pus la dispoziţie şi cât de binecuvântat ai fost pentru că te-ai născut în aceste vremuri deosebite. Vei putea realiza importanţa propriei fiinţe şi puterea extraordinară cu care ai fost înzestrat. Vei simţi cine şi ce eşti cu adevărat şi cât de multe resurse poţi accesa spre a-ţi împlini ţelurile.

23

Cea dintâi comoară ascunsă (sub o mulţime de piedici interne şi externe, adevărate sau mai puţin adevărate) este reprezentată de... idei. Ai, în mod firesc şi obligatoriu, un izvor de idei în propria-ţi minte, în fiecare moment. Zi de zi te trezeşti şi constaţi, uneori cu o uimire nedisimulată, un lucru pe care tu l-ai face mai bine, într-un mod mai bun, mai plăcut, mai încărcat de satisfacţie. Observi o situaţie anume care nu te mulţumeşte şi în mintea ta apar soluţii neaşteptate de a manageria acea situaţie, noi moduri de a reacţiona, mai bune, mai plăcute, mai încărcate de semnificaţie. Trăieşti într-o lume în care ideile circulă liber şi nimeni nu le poate îngrădi... în afară de tine însuţi! Îţi vin mereu idei noi (sau vechi, repetitive, dar acestea apar cu un scop despre care vom vorbi într-un capitol viitor) şi singura cale de a progresa în viaţă este să le foloseşti, să le pui în practică – să le aplici măcar din curiozitate, să vezi ce iese. Budda spunea aşa despre acest subiect: „O idee dezvoltată şi transpusă în acţiune este mult mai importantă decât o idee rămasă doar la stadiul de idee“. Căci atunci când acţionezi pentru a implementa o idee, te transformi în re-creator al acestei lumi.

24

Charles Forbes spunea că „ideile sunt materia primă a progresului“ şi marii învăţaţi ai umanităţii au recunoscut întotdeauna întâietatea ideilor în crearea realităţii. Dar de unde vin ele? Te-ai întrebat vreodată? Răspunsul este, pe cât de simplu, pe atât de revelator. Ideile apar din nevoia ta interioară de a evolua personal, apar când ai încredere în tine şi le laşi să-ţi creioneze un viitor a cărui viziune începi să o transpui în practică acţionând. Ideile sunt gânduri rafinate. Ele se formează în creuzetul minţii, utilizând materia primă pe care o au la îndemână acolo. Deci, e de la sine înţeles că ideile bune, care conţin în ele o mare forţă creatoare, vin doar atunci când au acces la gânduri bune. Şi cum gândurile noastre, la rândul lor, izvorăsc din informaţiile pe care le-am introdus în minte de-a lungul întregii existenţe, devine cât se poate de clar că e extrem de important ce informaţii acceptăm să ne pătrundă în minte. Un şuvoi constant de gânduri negative, de amintiri negative, de păreri şi credinţe interne negative, este menit să producă negativism, îngrijorare şi teamă. Iar aceste emoţii produc, în mod

25

firesc, idei negative, de distrugere, de renunţare, de laşitate, de desconsiderare, de delăsare, de lipsă de merit. Purtând aceste idei în minte, viaţa unui astfel de om nu va fi niciodată uşoară. „Viaţa e grea“, „Eu n-am avut noroc“, „Mie nu-mi iese nimic din ce-mi propun“, „Banii nu se lipesc de mine niciodată“, „Eu n-am câştigat vreodată ceva“, sunt fraze pe care le vei auzi adesea din gura unui astfel de om, iar când le vei auzi, vei şti ce idei are şi ce gânduri îi hrănesc ideile. Vei şti că mintea lui este guvernată de negativism, inima de teamă şi sufletul de lipsă de respect pentru propria persoană. Dacă identifici cumva şi la tine astfel de fraze, e timpul să faci o schimbare! E timpul să iei decizia de a-ţi schimba informaţiile cu care îţi hrăneşti mintea, pentru ca ea să îţi ofere altfel de gânduri, care te vor conduce la altfel de idei, pozitive, constructive, de creştere. O altă minte luminată, Ernest Dimnet, afirma, pe bună dreptate, că „ideile sunt rădăcinile creaţiei“, că atunci când suntem atenţi la acele câteva idei pozitive, preţioase, care se amestecă în amalgamul nostru de gânduri zilnice, şansele

26

de a reuşi în ceea ce ne propunem să realizăm cresc considerabil. Tocmai de aceea am creat această carte şi întreg sistemul SELF COACH ROMÂNIA, pentru ca tu să ai acces la ideile cele mai valoroase, cu cea mai mare încărcătură pozitivă, prin intermediul cărora să-ţi construieşti (sau reconstruieşti, dacă e nevoie...) întreaga viaţă. Ideile bune sunt cărămizile viselor tale cele mai frumoase. Culege-le pe toate din această carte şi din miile de alte resurse pe care SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA ţi le pune la dispoziţie şi... începe munca! Oh, da, scuză-mă dacă am omis să amintesc despre asta... Dar, DA, va trebui să munceşti mult, foarte mult, pentru a-ţi construi un edificiu solid în interior, care, mai apoi, să se extindă şi în existenţa ta exterioară... Iar pentru a face asta vei avea nevoie şi de cea de-a doua comoară ascunsă în interiorul tău...

27

A doua comoară ascunsă

Timpul. Despre el este vorba. El este cea de-a doua comoară ascunsă. Şi ceea ce e cel mai interesant este că e ascunsă... la vedere! Toţi oamenii au timp, dar toţi se plâng că nu le ajunge. Pare paradoxal, dar aşa este. În societatea umană de astăzi, mai ales în zonele urbane, oamenii se confruntă cu o lipsă de-a dreptul cronică de timp. De unde vine acest neajuns? De ce resimt semenii noştri că vremea se scurge mult mai rapid decât înainte? Din cauza volumului crescut de informaţie pe care sunt nevoiţi să îl proceseze pentru a căuta ce este cu adevărat valoros şi, evident, datorită sla-

28

belor abilităţi de prioritizare a activităţilor zilnice. Când îţi umpli mintea cu o mulţime de gânduri care nu îţi aparţin, cu o mulţime de idei care nu au nici o valoare în sine, o multitudine de emoţii false, nesănătoase şi neconcludente nasc senzaţii de pierdere: pierdere de timp, pierdere de bani, pierdere de fericire, pierdere de viaţă... Mulţi cititori şi cursanţi de-ai mei îmi solicită adesea sfaturi privind managerierea timpului. Şi pentru că există o mulţime de informaţii pe această temă, ei îmi mărturisesc că le-au accesat, le-au aplicat, au obţinut anumite rezultate, dar tot nu sunt mulţumiţi. Şi vin şi-mi zic: „Dar de ce nu funcţionează tehnicile de management al timpului pe care le-am aplicat?“ Iar eu le răspund: „Pentru că nu de tehnici de management al timpului aveaţi, de fapt, nevoie, ci de tehnici de management al vieţii!“ Cu toţii primim de la Dumnezeu 24 de ore în fiecare zi a vieţii noastre. De ce unii utilizează acest timp cu rezultate remarcabile, pe când alţii nu se aleg cu mai nimic de pe urma lui? Cei

29

dintâi pentru că ştiu ce vor de la viaţa lor, cei de pe urmă pentru că nu ştiu ce vor de la viaţa lor. Da, deşi pare incredibil, chiar atât este de simplu! A-ţi conştientiza propria misiune în viaţă, menirea pentru care ai venit pe acest pământ, este primul pas spre utilizarea cu eficienţă maximă a celei de-a doua comori ascunse. Abia când vei şti cu exactitate ce ai de făcut, vei lăsa deoparte toate activităţile care ştii că nu te conduc în acea direcţie şi îţi vei folosi orele de fiecare zi pentru a construi ceea ce eşti menit să construieşti. Mai întâi de toate întreabă-te aşa: „Ce anume îi oferă sufletului meu pace, linişte şi împlinire?“. Apoi răspunde în scris la această întrebare, înşiruind una după alta activităţile care îţi fac plăcere. Vei constata, pe măsură ce vei face acest exerciţiu de autocunoaştere, că o emoţie pozitivă din ce în ce mai puternică va începe să pună stăpânire pe tine, oferindu-ţi o motivaţie interioară extraordinară. Când lista e completă, analizează cu mare atenţie la ce ai putea renunţa şi la ce n-ai putea. Şi fă acest lucru pe îndelete, zăbovind atât cât

30

e nevoie la fiecare punct în parte, astfel încât decizia ta să fie, într-un final, una de nezdruncinat. Încetul cu încetul te vei lumina. Vei învăţa să renunţi la ce nu e cu adevărat important, acordând însemnătate la ceea ce, efectiv, contează pentru tine. Iar în final, când vei afla ce anume te mişcă înainte, ce anume dă vieţii tale sens şi semnificaţie, vei descoperi că ai la dispoziţie tot timpul din lume! Din acel moment, gândurile tale, ideile tale, acţiunile tale, toate vor urmări realizarea ţelului tău principal, iar rezultatele care vor apărea în viaţa ta te vor uimi chiar şi pe tine! Vei deveni, în felul acesta, unul dintre cei puţini şi înţelepţi care au descoperit incredibila comoară a timpului şi o folosesc întru creşterea oamenilor dragi, întru transformarea lor în fiinţe umane mai bune, mai fericite, mai împlinite. Şi vei face asta prin trăirea permanentă a propriului vis, prin transformarea lui în realitate în fiecare zi!

31

Trăieşte-ţi visul! Căci aceasta e cea mai bună cale de a oferi lumii tot ce ai tu mai bun. Şi atunci, vei vedea, timpul va fi de partea ta... tot timpul!

32

A treia comoară ascunsă

Ideile tale, în care vei începe să investeşti timp, vor face din drumul tău prin viaţă o călătorie de neuitat. O să îţi placă fiecare moment, o să rămâi încântat de fiecare clipă, iar când vei pune capul pe pernă, târziu în noapte, vei trăi un sentiment de nerăbdare fremătătoare cu privire la dimineaţa următoare, fiindcă abia mai poţi rezista să nu porneşti în cucerirea noii zile care stă să vină. Ei bine, când vei trăi acest sentiment, să ştii că ai dat peste cea de-a treia comoară ascunsă a vieţii: energia! Ce este energia? Potrivit vechilor greci – de unde şi provine, de altfel, acest cuvânt –, etimologic vorbind energia e puterea care emană

33

din corpuri. Max Planck o definea ca fiind „aptitudinea unui sistem de a produce efecte exterioare“. Eu sunt de părere că este manifestarea fiinţei în căutarea împlinirii ţelului personal, a menirii primite în momentul creării sufletului. Energia este, astfel, potenţialitatea Divinităţii în plină acţiune creatoare. Ştiu că e greu de rumegat o astfel de definiţie, dar uşor-uşor, pe măsură ce vei citi, vei începe să înţelegi, descoperind această miraculoasă a treia comoară a vieţii. Pur şi simplu, ai răbdare şi nu respinge nici o idee care pare a nu se potrivi credinţelor tale interioare. Doar citeşte cu atenţie... Tu eşti un sistem. Dacă vorbim din punct de vedere exterior, oasele, muşchii, nervii, sângele, creierul, ochii, nasul, gura, mâinile, picioarele, chiar şi... fundul, formează sistemul care poartă numele tău. Şi, aşa cum e el, e perfect! Osho ne sfătuieşte aşa: „Renunţaţi la idealul abstract. Iubiţi-vă corpul aşa cum este, consideraţi-l un cadou de la Dumnezeu“.

34

Dacă vorbim din punct de vedere interior, gândurile, ideile, dorinţele, credinţele, părerile, chiar şi... temerile tale, formează sistemul care poartă numele tău. Şi, aşa cum este el, e mereu în căutarea perfecţiunii din care provine, e mereu într-o stare de devenire superioară. Cu cât sistemul care eşti tu – atât în exterior cât şi în interior –, tinde să se apropie de modelul din care se trage, cu atât alinierea tuturor părţilor componente e mai perfectă, creând acea sinergie care face să izvorască energie din toţi porii fiinţei tale. Energia provine, deci, din echilibru. Cu cât eşti mai echilibrat în interior, cu atât vei primi un acces mai permisiv la rezervorul universal de energie. Iar atunci când te aliniezi în gând, vorbă şi faptă cu propria-ţi menire, te poziţionezi, literalmente, chiar în calea şuvoiului de energie, ceea ce îţi va oferi o putere incredibilă de a realiza ceea ce-ţi propui. Fă-ţi, deci, un obicei din a te realinia permanent cu propria-ţi misiune, din a-ţi reafirma hotărârea de a deveni cât de bun poţi să devii în ceea ce îţi place să fii şi nu precupeţi nici un efort pentru realizarea acestui deziderat.

35

Îmi aduc aminte de perioada în care am descoperit cum funcţionează acest mecanism generator de energie. Eram redactor în departamentul de ştiri al unei televiziuni naţionale şi, deşi credeam că îmi place ceea ce fac acolo, eram mai tot timpul obosit şi stresat. Dădeam vina pe ritmul infernal de lucru, pe şefii neînţelegători, pe lipsa de personal, şi mă consolam cu ideea că şi colegii mei se aflau în aceeaşi stare ca şi mine... În interiorul meu eram scriitor, iar la serviciu scriam. Până aici, lucrurile ar fi trebuit să meargă perfect. Numai că eu scriam ştiri şi articole, nu povestiri, nuvele sau romane. Şi sufletul meu nu era deloc împăcat cu asta. De aici provenea lipsa de chef, de voinţă, de energie. Părea că înaintez prin viaţă cu frâna de mână trasă. Şi chiar aşa mă şi simţeam... Până când, într-o bună zi, un prieten mi-a spus un lucru care m-a eliberat. „Dacă n-ai avea serviciu, ce ţi-ar plăcea să faci?“, m-a întrebat el. „Să scriu ce simt că iese din mine!“, i-am răspuns fără să clipesc.

36

„Atunci scrie!“, mi-a zis el răspicat. „Când vii de la serviciu, apucă-te de scris!“ „Dar sunt prea obosit ca să mai pot face asta!“, am replicat eu înciudat. „Niciodată nu eşti prea obosit să faci ce îţi place să faci!“ Aceasta a fost fraza care m-a readus în universul meu plin de energie. Şi o repet, cu litere îngroşate, pentru ca şi tu să o utilizezi pentru a te reîntoarce în universul tău plin de energie: „Niciodată nu eşti prea obosit să faci ce îţi place să faci!“ Din acea seară m-am apucat din nou să scriu ceea ce simţeam eu că trebuie să scriu. Nu conta că ajungeam acasă, uneori, după miezul nopţii; îmi luam creionul, guma de şters şi colile de hârtie şi mă retrăgeam în bucătărie, unde aşterneam pe albul imaculat tot ceea ce simţeam că izvorăşte din mine. Şi deşi înainte vreme aş fi picat frânt de oboseală, faptul că făceam ceea ce îmi era menit să fac, îmi oferea suficientă energie cât să scriu câteva pagini

37

bune în fiecare seară. Erau situaţii în care mă prindea dimineaţa acolo, încă plin de freamătul febril al creatorului, uitând de somn, de foame sau de sete, cu sufletul îndestulat şi inima hrănită de energia lui a fi. Atunci, eu, eram ceea ce eram. Şi asta îmi era îndeajuns! Sunt convins că şi tu ai trăit astfel de momente în existenţa ta, iar dacă nu ai făcut-o până acum, o vei face cu siguranţă de acum înainte, căci ai înţeles unde e, de fapt, izvorul de energie al vieţii. Fiind ceea ce eşti, vei putea deveni tu, cel real, cel autentic. Şi odată internalizat acest sentiment, odată descoperită această credinţă, nimeni şi nimic nu te va mai putea devia de la cursul vieţii tale. Vei fi un Învingător!

38

Probleme de identitate

Atunci când lucrurile nu merg bine în viaţă, cauza principală e reprezentată de problemele de identitate. Practic, nefericirea majorităţii oamenilor vine din minciuna în care trăiesc cu privire la ceea ce sunt ei cu adevărat. Vor să fie ce nu sunt şi să arate ce nu au. Iar pentru asta îşi sacrifică pacea interioară, dimpreună, uneori, cu întreaga lor viaţă. Gândeşte-te la un copil mic. El ştie ce este şi se comportă cu o naturaleţe desăvârşită. E mereu deschis, autentic, sincer şi curat. Şi pentru toate astea, e fericit. Întru totul fericit. Problemele apar când adulţii încep să îi spună cine şi ce este sau cine şi ce ar trebui să fie. Din acel moment, începe să i se strecoare în

39

sufletul neprihănit îndoiala în propria persoană, frica de a fi ce vrea el să fie. Şi face toate acestea pentru că are nevoie să fie protejat de cei mari. Pentru că e prea mic să răzbească singur, începe să îşi vândă libertatea de a fi el însuşi, în schimbul siguranţei. Unii adulţi – cei mai mulţi – profită de acest lucru şi îl modelează aşa cum vor ei, deşi conştientizează, în cele mai multe cazuri, că ceea ce va rezulta nu va fi un om în integralitatea lui. Alţii – puţini la număr, din păcate – îi oferă micuţului siguranţa de care are nevoie, dar şi libertatea de exprimare, astfel încât rezultatul să fie un om echilibrat, stăpân pe sine şi încrezător în ceea ce este. Dar cum majoritatea dintre noi ne tragem din prima categorie, problemele de identitate se întâlnesc cu duiumul. Şi cauzează, cum era şi de aşteptat, multitudinea de situaţii conflictuale din rândul societăţii. De aceea trăim într-un sistem bazat pe competiţie mai mult decât pe conlucrare, de aceea, deşi trăim într-o lume a abundenţei, nivelul sărăciei a atins cote îngrijorătoare, de aceea oamenii se fac mici şi nu îndrăznesc să se crească pe ei înşişi la nivelul celor mai frumoase vise pe care le nutresc, de aceea ome-

40

nirea cunoaşte o criză aproape perpetuă. De aceea, tu, acum, citeşti această carte. Pentru a face ceva în acest sens! Pentru a acţiona şi a remedia lipsa lui a fi din interiorul tău şi din rândul oamenilor în mijlocul cărora trăieşti. Când vom găsi tăria de a ne privi în adâncul fiinţei şi de a recunoaşte acolo problemele de identitate, create ori induse, pe care le avem, vom face primul pas spre redescoperirea de sine şi, din acel moment, ne vom putea bucura din plin de viaţă. „Viaţa este minunată... dacă nu ne temem de ea“, spunea cândva vestitul actor de comedie Charlie Chaplin. Într-o viaţă în care eşti ceea ce ştii că eşti există numai bucurie, iar teama, de orice fel ar fi ea, nu îşi poate găsi niciodată locul. Vei recunoaşte, atunci, ceea ce spunea scriitoarea Louise L. Hay, pe unul din cardurile cu afirmaţii numite Puterea Gândului: „Totul lucrează pentru binele meu cel mai înalt. Din orice situaţie va ieşi numai binele. Sunt în siguranţă!“. Identifică-ţi, drept urmare, problemele de identitate pe care le ai – dacă le ai... – şi începi să te reconstruieşti din interior în direcţia care îi face sufletului tău cea mai mare plăcere. Mai întâi doar gândeşte-te cum ar fi... Lasă-ţi min-

41

tea să viseze un viitor perfect pentru tine! Nu judeca. Nu trage concluzii. Nu face nimic altceva decât să visezi... Una dintre cele mai puternice întrebări transformatoare este: „Ce-ar fi dacă...?“ Lucrează cu această întrebare cât poţi de mult, mai ales la început. Când ai o clipă de răgaz mental – iar dacă nu ai, îţi faci în mod voit! – întreabă-te „Ce-ar fi dacă...?“ şi oferă-ţi un răspuns, două, zece dacă poţi! În fiecare zi lasă-ţi imaginaţia să zburde în direcţia libertăţii de a fi şi nu o îngrădi cu nimic. Doar visează. Atât... Apoi, când ideile ţi se vor fi clarificat suficient de mult încât să îţi indice o direcţie, porneşte într-acolo. În cele mai multe cazuri, noul drum e un drum vechi şi uitat, pe care, cândva, de mult, în adolescenţă ori chiar în copilărie, porniseşi cu un avânt plin de exuberanţă. Ce s-a întâmplat de nu l-ai mai urmat, tu ştii. Dar cel mai important lucru este că te-ai reîntors pe el, că acum ştii că doar el este cel care te poate duce acolo unde ai fost menit să ajungi. Şi aceasta

42

va fi călătoria vieţii tale, în care te vei bucura de fiecare pas, în care vei înflori şi vei rodi cele mai preţioase roade de care eşti în stare. Odată ajuns pe acest drum, vei cunoaşte libertatea şi vei şti, dincolo de orice îndoială, că nu există o destinaţie fixă, că însăşi călătoria este destinaţia, că viaţa unui om e formată din această miraculoasă călătorie presărată cu mici halte de reorientare... Dacă ceea ce îţi spun eu acum are sens pentru tine, pune un pic cartea deoparte şi rosteşte apăsat, tare: „DA, ARE SENS! ŞI ACUM ÎNŢELEG!“ A fi este piatra de temelie a libertăţii personale. Descoperirea a fi-ului personal îţi va da tot ce îţi doreşti şi mai mult decât atât. Du-te! Porneşte! Fii ceea ce vrei să fii!!!

43

O altă perspectivă

Sper că acum ţi s-a format o altă perspectivă şi ai înţeles că totul pe lumea asta se desfăşoară potrivit unor legi imuabile, instituite încă din momentul creaţiei primordiale. Şi că succesul în ceea ce vrem să realizăm depinde, în proporţie totală, de respectarea acestor legi care ne guvernează viaţa. Fie că suntem conştienţi sau nu de ele, în funcţie de respectul pe care l-il acordăm, vom fi conduşi fie spre împlinire, fie spre nefericire. O parte dintre cititorii şi cursanţii mei îmi reproşează că pun prea mult accent pe această filosofie, în loc să le prezint clar ce au de făcut, punct cu punct, pentru a obţine un anume rezultat. Înainte vreme aşa făceam, ofeream mură-n gură acţiunile care trebuiau făcute pen-

44

tru realizarea unor scopuri anume. Dar când am înţeles că în felul acesta doar zgârii un pic suprafaţa înţelegerii mecanismelor împlinirii viselor, am luat decizia de a turna întâi o temelie interioară solidă şi abia mai apoi să pun cărămizile, uşile, ferestrele şi acoperişul. Tocmai de aceea, dacă simţi că e prea multă filosofie în această carte, este pentru că orice edificiu al succesului trebuie ridicat pe stâncă, nu pe nisip. N-ai să întâlneşti niciodată şi nicăieri în lumea asta castele ridicate pe nisip; ele sunt întotdeauna poziţionate pe înălţimi, având ca fundaţie un sol care să reziste peste veacuri. Crearea lui a fi în interiorul tău este temelia de stâncă a viitoarelor tale succese. Şi aceasta trebuie să fie, de acum înainte, noua perspectivă din care ai şansa de a privi lucrurile. Da, e drept, într-o societate grăbită ca a noastră, într-o societate superficială ca a noastră, nu-ţi va fi uşor să ai răbdare pentru a construi ce nu se vede, însă acesta este secretul adevăraţilor oameni de succes, o fundaţie personală solidă. Fă-ţi ordine în gânduri, fă-ţi ordine în inimă, fă-ţi ordine în suflet şi, după aceea, fă un inventar a ceea ce ai acolo. Vei constata, în cele

45

mai multe cazuri, că e nevoie să pui mult material nou la temelia ta interioară, să adaugi un pic, să ai răbdare să se întărească, să mai adaugi un pic, iar să ai răbdare să se întărească... şi tot aşa, până când, strat după strat, te vei uita la tine într-o bună zi şi vei exclama, cu o uimire încărcată de fericire: „Sunt cu totul alt om!“

46

Nevoia de schimbare

„Nimic nu se pierde, totul se transformă“, am învăţat cu toţii la şcoală, la orele de fizică şi chimie. Şi chiar dacă nu am dat prea mare importanţă spuselor lui Antoine-Lurent Lavoisier, legea enunţată de el exemplifică într-un mod cât se poate de clar ideea de schimbare. Schimbarea este o constantă a vieţii. Ea se întâmplă fie că vrem, fie că nu vrem. Iar cei care se opun schimbării plătesc, în cele din urmă, un preţ mult prea mare faţă de cei care îmbrăţişează schimbarea. Cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte sunt „vedetele“ care aleargă după tinereţea fără bătrâneţe obţinută prin intermediul bisturiului. O vreme arată bine, însă anii se adună

47

şi, în loc să se transforme în bătrâne frumoase, se trezesc nişte bătrâne hidoase, cărora le este teamă să se privească pe ele însele în oglindă. A îmbătrâni frumos este un semn de respect personal şi fiecare a căzut în admiraţie, măcar o dată în viaţă, întâlnind vârstnici care, deşi îşi arătau vârsta, o făceau cu o distincţie şi o atitudine încântătoare. Schimbarea înseamnă evoluţie. Fuga de schimbare este involuţie. Nu e nici măcar stagnare, căci nu poţi rămâne pe loc într-un râu care năvăleşte vijelios la vale, aşa cum e de-a pururi curgătorul râu al vieţii. Cu mai bine de un deceniu în urmă, când abia făceam primii paşi în lumea minunată a afacerilor, mi se părea că totul este mult prea rapid, că oamenii sunt mult prea schimbători, că ce-am vorbit azi nu mai e valabil a doua zi. Şi mă simţeam frustrat. Eu veneam dintr-un sistem bine uns, în care eram o simplă rotiţă care îşi făcea datoria în limitele stricte ale fişei postului şi mi se părea firesc să găsesc acelaşi mod de lucru şi în afaceri. Numai că nu prea era aşa... Căci o regulă principală în business este flexibilitatea, iar cei

48

care nu reuşesc să devină astfel, n-au nici o şansă de a construi o afacere stabilă, durabilă şi profitabilă. Nevoia de schimbare a devenit, astfel, pentru mine ca persoană, şi pentru afacerea mea în întregul ei, un deziderat permanent. Societatea se schimbă, piaţa se schimbă, oamenii se schimbă, tehnologia se schimbă, mecanismele de business se schimbă, astfel că, chiar şi pentru simpla supravieţuire e nevoie de schimbare. Da, e drept, mai întâi de toate trebuie să ştii ce eşti cu adevărat, dar după ce afli, nu ai nici un motiv să nu te aliniezi mersului înainte al vieţii, pentru a putea oferi tot ceea ce talentul tău are de oferit lumii în care trăieşti. Iată încă un exemplu personal menit să întărească afirmaţiile de mai sus. La începuturi scriam science-fiction pentru că în copilărie am fost inoculat cu scrierile lui Jules Verne, Isaac Asimov şi H.G. Wells. Am debutat cu o povestire science-fiction într-o revistă science-fiction, însă mi-am dat curând seama că, cel puţin în România, un scriitor de literatură science-fiction nu are prea mari şanse să pună hrană pe masă oferind poveşti cu roboţi şi nave spaţiale cititorilor

49

lui. Drept pentru care am început să scriu ceea ce piaţa solicită: literatură self-help, care tot literatură se cheamă, doar că e un alt gen. În esenţă, tot scriitor am rămas, tot aceeaşi menire mi-o urmez, sufletul meu e la fel de încântat de această muncă, numai că, în loc să mă plâng că piaţa de carte nu merge, că drepturile de autor sunt infime, că e o concurenţă acerbă pe mâna de cititori împătimiţi de science-fiction, am ales schimbarea. Şi beneficiez, iată, de tot ceea ce piaţa are de oferit unui scriitor care îi oferă, la rândul ei, tot ce are el mai bun de oferit. N-am renunţat, însă, nici la a scrie sciencefiction, numai că fac acest lucru ca pe un hobby. Atunci când „obosesc“ să scriu literatură selfhelp, mă relaxez scriind literatură science-fiction. Şi dacă vrei să citeşti science-fiction scris de mine, caută pe site-ul www.selfcoach.ro şi vei găsi, la secţiunea e-books. Sper să îţi placă şi să-ţi încânte spiritul de cutezător!... Schimbarea în cadrul aceluiaşi domeniu este adesea benefică şi conduce la creştere şi împlinire. Dacă eşti, să zicem, un tâmplar priceput şi simţi că viaţa nu-ţi oferă ceea ce ai dori să-ţi ofere, ce-ar fi ca în loc de mobilă de serie, ieftină, să faci mobilă unicat, scumpă?

50

Dă tot ce e mai bun în tine, pune în piesele de mobilier unicat întregul tău talent şi nu-ţi fie jenă să ceri preţul corect pe munca ta. Şi-ai să vezi că întreaga ta viaţa se va schimba! Dacă talentul tău nu e şlefuit suficient, ai răbdare, şlefuieşte-l, doar eşti tâmplar şi ştii cum să faci asta! Exersează, inovează, joacă-te, exersează iar şi... vei vedea, va veni o zi în care vei fi remarcat de cunoscători. Şi, din acel moment, întreaga ta viaţă se va schimba! Ai nevoie de schimbare. Chiar acum, când citeşti aceste rânduri, ai nevoie de schimbare. Aşa că fă-o, asumă-ţi schimbarea! Întreaga ta viaţă se va schimba, în feluri în care nici să visezi nu îndrăzneşti acum!...

51

Sunt ceea ce Sunt

Conştiinţa unui om care înţelege în profunzime ce fiinţă miraculoasă este se va extinde aidoma unei atmosfere care înconjoară o planetă şi protejează tot ce este viu pe ea. O conştiinţă trează, însufleţită, va declanşa un proces ireversibil de transformare profundă a acelui om în fiinţă umană. Întâiul pas către o fiinţă prosperă din toate punctele de vedere este conştientizarea sinelui superior. Când îţi dai seama că în tine sălăşluieşte sămânţa unui om iubitor, plin de pace, milos şi dornic de a se dărui pe sine întru creşterea celorlalţi semeni ai săi, realizezi cine eşti de fapt şi ce misiune deosebită ai de îndeplinit în viaţa ce ţi s-a dăruit pe acest pământ. Ai curajul de a te asuma pe tine însuţi ca fiinţă superioară şi vei

52

cunoaşte o stare de iluminare nemaiîntâlnită. Revin la spusele autoarei Louise Hay, care zugrăveşte cel mai bine această idee când afirmă că „iluminarea înseamnă pătrunderea în interiorul fiinţei noastre şi acceptarea luminii conştiinţei superioare, lăsând-o să dizolve întunericul din subconştient.“ Eşti ceea ce eşti chiar şi atunci când nu ştii ce eşti. Dar când ştii, când te descoperi în lumina atotpătrunzătoare a Adevărului şi îţi asumi acest lucru, devii ceea ce erai menit să devii încă de la începuturi. Puterea nemărginită cu care ai fost înzestrat şi forţa miraculoasă de creaţie ce ţi-a fost insuflată în clipa facerii tale vor ieşi atunci la suprafaţă, iar dintr-un simplu om te vei preschimba, ca prin minune, în fiinţa umană ce va primi aprecierea plină de respect a tuturor celorlalţi oameni. Vorbele tale vor începe să aibă greutate, sfaturile tale vor începe să fie urmate şi exemplul tău personal va deveni matriţa după care din ce în ce mai mulţi oameni îşi vor calibra propriul succes în viaţă. Spune-ţi aşa, de fiecare dată când te trezeşti gândind la lucruri mici, la lucruri lipsite de importanţă: „Sunt creatorul propriei mele vieţi de succes şi totul e modelat de ceea ce sunt!“.

53

Repetă această afirmaţie de zeci de ori, de sute de ori într-o zi, spune-ţi-o iar şi iar, cu voce tare, în gând, scrie-o pe post-it-uri şi lipeşte-o în locuri unde s-o poţi vedea uşor şi citeşte-o iar şi iar, cu voce tare, în gând, până când vei reuşi să te priveşti, cumva, din afară şi să realizezi că, într-adevăr, eşti creatorul propriei tale vieţi de succes şi totul e modelat de ceea ce eşti!

54

Ceea ce Este

Înţelegerea deplină a lui a fi îţi va oferi şansa de a vedea Ceea ce Este, de a vedea Creaţia, în întregul Ei, ca parte din tine, iar pe tine ca parte din Ea. În Biblie, în Vechiul Testament, Dumnezeu îi răspunde lui Moise: „Eu sunt Cel ce Sunt (...) Acesta este numele Meu pe veci“. Şi cel căruia i se descoperă forţa nemărginită a verbului a fi va căpăta o perspectivă asupra vieţii care îi va lumina spiritul, sufletul şi trupul deopotrivă, într-un mod tulburător de frumos. Iar tu, acum, eşti unul dintre aceştia! Conştiinţa ta, plină de întrebări, se va deschide atât de mult până la finalul acestei cărţi, încât vei putea vedea chiar şi ceea ce ochii nu

55

pot vedea, vei începe să auzi chiar şi ceea ce urechile nu pot auzi şi vei începe să simţi ceea ce simţurile unui om obişnuit nu pot simţi. Dacă, atunci când eşti într-o stare de pace profundă cu tine însuţi şi cu lumea din jur, te vei asculta cu mare atenţie, vei înţelege felul în care sunt interconectate toate lucrurile şi vei pricepe că eşti parte integrantă a Ceea ce Este şi că simplul fapt de a fi este suficient să îţi dea acces la toate resursele de care ai nevoie pentru a-ţi fi bine. Nu te teme să crezi pe deplin în ceea ce eşti! Nu îţi lăsa şabloanele de gândire să-ţi încorseteze viaţa şi să-ţi limiteze puterea interioară de a obţine orice succes pe care mintea ta îl poate concepe! Nu îţi apleca urechea la cei ce îşi duc vieţile într-o continuă competiţie, cu ei înşişi, cu ceilalţi, chiar cu lumea întreagă. Acest pământ are de toate pentru toţi fiindcă El este Ceea ce Este! Fii, deci, ceea ce vrei să fii şi iubeşte tot şi pe toţi în egală măsură, fără părtinire. Fii înţelegător şi iartă cu uşurinţă. La urma urmelor, nimeni nu poate sări mai sus decât îi permit muşchii, nimeni nu poate vedea mai departe de cât crede că poate şi nimeni nu e în stare să fie alt-

56

ceva decât ceea ce este în acel moment din existenţa lui. Fiecare se găseşte pe drumul său personal către desăvârşirea de sine. Că această călătorie va dura un an sau zece, o viaţă sau zece, e alegerea fiecăruia. Important este că, la un moment dat, va ajunge la capătul acestui drum. Şi acolo, îmbogăţit de toate experienţele trăite, va constata că singurul lucru cu care a rămas în final este... Iubirea de Ceea ce Este...

57

A doua treaptă

A FACE

58

O confuzie păguboasă

Oamenii au ajuns să trăiască într-o confuzie care nu aduce nimic bun, nimănui. Din ce în ce mai mulţi prieteni îmi mărturisesc faptul că, pur şi simplu, şi-au pierdut încrederea în profesionalismul oferit de anumite persoane. Pe vremuri, un titlu aşezat în faţa numelui de familie era un semn distinctiv a ceea ce acel om era cu adevărat. Doctor Cutare, Avocat Cutare, Inginer Cutare, Jurnalist Cutare, toate semnificau un nivel înalt de cunoaştere şi experienţă în domeniul respectiv, atrăgând admiraţia şi încrederea celorlalţi în capacităţile acelei persoane de a fi ceea ce scria înaintea numelui său. Când mergeai la un doctor, atunci ştiai că te duci la doctor, la persoana care chiar era, în străfundul fiinţei sale, un vindecător. Când mergeai la un avocat, ştiai că

59

te duci la un avocat, la persoana care chiar era, în străfundul fiinţei sale, un apărător al Adevărului. În timpurile noastre nu mai e chiar aşa. Dorinţa bolnăvicioasă de a avea, înainte de a fi şi a face, dragostea de avuţie, în loc de bogăţie, au pervertit, încetul cu încetul, meserii dintre cele mai nobile. Tot mai rar mai poţi întâlni un doctor ieşit de pe băncile facultăţii care să fie, mai întâi de toate, o fiinţă umană în halat alb, pasionată până la dăruire misiunii cereşti de a salva vieţi. Rar, tot mai rar, întâlneşti un avocat, o fiinţă umană pasionată de misiunea dreaptă de a scoate la iveală Adevărul, în loc să protejeze infractorii folosindu-se de legile date de om. Ce să mai vorbim despre descoperirea unui jurnalist care să fie în stare, după terminarea facultăţii, să stăpânească măcar limba română, darămite regulile şi etica necesare unui gazetar care se respectă pe sine şi-şi respectă cititorii... Şi iată că am ajuns, în felul acesta, să trăim într-o confuzie foarte păguboasă, atât pentru societate, în ansamblul ei, cât şi pentru fiecare dintre noi în parte. Superficialul a acaparat, încetul cu încetul, minţile şi atitudinile celor mai mulţi oameni, modelându-le apoi caracterul po-

60

trivit unor valori false, fără miez, fără substanţă, fără suflet. A aprofunda un lucru înainte de a-l pune în practică a devenit o pierdere de vreme; a construi o temelie solidă înainte de a ridica pereţii şi a pune acoperişul a devenit o risipă de material... Şi ne mai întrebăm, apoi, de ce la cele mai mici cutremure ale vieţii şi ale pământului, astfel de construcţii nu rezistă. Ne mai întrebăm de ce lumea e săracă şi o duce greu... A sosit momentul să spunem lucrurilor pe nume şi, în ceea ce ne priveşte, să nu mai acceptăm sub nici un motiv în vieţile noastre vreo persoană care dă dovadă de lene şi superficialitate, pe nimeni care are ca moto atât de distrugătoarea expresie: „Lasă că merge şi-aşa!“. Da, îi putem iubi pe toţi în egală măsură, dar să nu facem nici un fel de compromis când e vorba de viitorul lor, al nostru şi al societăţii în care trăim împreună. Doar alegând să reaşezăm lucrurile pe făgaşul lor natural, doar recunoscând şi încurajând valorile reale, solide, fondate pe educaţie făcută cu pasiune, vom putea spera la un viitor îmbelşugat pentru noi, copiii noştri şi copiii copiilor noştri. Iar schimbarea e necesar să o declanşăm chiar noi, acolo unde ne aflăm,

61

în noi înşine mai întâi, apoi în familie, apoi în mijlocul grupului nostru de prieteni, în locul unde muncim şi, într-un final, oriunde observăm că putem, prin blânda noastră îndrumare, să reparăm ce a stricat mentalitatea gen „Lasă că merge şi-aşa!“... Cartea potrivită, recomandată la momentul potrivit, poate salva un om de la mediocritate. Cursul potrivit, recomandat la momentul potrivit, poate reaşeza un om fără busolă pe direcţia indicată de valorile corecte ale vieţii. Un material audio oferit spre ascultare unui prieten aflat în nevoie, poate face ca spiritul de învingător să renască în acel suflet şi să transforme o viaţă de griji şi probleme într-una plină de bucurie, bunăstare şi sens. Ştii ce ai de făcut! Fă-o!

62

Ştiu, Ştiu şi Nu ştiu

De-a lungul anilor am început să atrag la cursurile şi prezentările mele tot mai multă lume şi, evident, la un moment dat am fost interesat să aflu de ce vin tocmai la mine şi de ce continuă să mă recomande şi altora. Nu mă aşteptam la răspunsul pe care l-am primit, dar când acesta a continuat să ajungă la mine de la din ce în ce mai mulţi cursanţi, mi-am dat seama că despre asta era, de fapt, vorba. Mi-au spus, pur şi simplu, aşa: „Venim şi spunem şi altora să vină pentru că tu chiar ştii despre ce vorbeşti, pentru că se simte şi se vede că ceea ce ne transmiţi vine din experienţa personală, ceea ce demonstrează că tu chiar ai trăit ce ne spui nouă!“

63

Experienţa practică oferă cel mai înalt grad de credibilitate a sfaturilor pe care le poţi da cuiva. Când faci sau ai făcut ceea ce spui, dovedeşti o congruenţă a fiinţei tale cu fapta. Practic, eşti ceea ce faci – şi asta simt oamenii prima dată la un lider autentic, indiferent de domeniul din care provine el. Iată mecanismul. Noi funcţionăm, cu toţii, pe trei paliere de informaţie şi informare personală. Cu toţii „operăm“ şi funcţionăm, pe aceste trei niveluri informaţionale, iar când înţelegem asta, începem să înţelegem foarte multe lucruri despre viaţă şi despre noi înşine. Primul palier informaţional este când ştim că ştim ce ştim. Al doilea palier informaţional este când ştim că nu ştim ce nu ştim. Iar cel de-al treilea palier informaţional e când nici măcar nu ştim că nu ştim. Aşa cum spuneam, unul dintre primii paşi către devenirea de sine este realizarea acestui adevăr profund, că există foarte multă informaţie, în noi, în afara noastră, în Univers.

64

Din punct de vedere grafic, poţi vizualiza cele trei paliere ca în figura de mai jos.

Când ne dăm seama de volumul uriaş de informaţie care ne stă la dispoziţie, trecem printr-un adevărat proces de iluminare interioară. Simţim ca şi cum s-ar aprinde ceva în noi şi ar lumina dinspre înăuntru spre în afară întreaga noastră fiinţă. Am trăit această experienţă revelatoare cu mulţi ani în urmă şi, din acea clipă, m-am trezit, pur şi simplu. Atunci am realizat cum stau lucru-

65

rile în viaţă şi de ce unii au mai mult succes decât alţii. Iar când am luat decizia de a-mi extinde propriul nivel informaţional, parcă toate drumurile mi s-au deschis înainte. După cum poţi observa în graficul de pe pagina anterioară, ce ştim că ştim este o parte infimă din volumul de informaţie existent la îndemâna noastră. Ştim, de exemplu, că ştim să luăm un pix în mână, să-l aşezăm între vârfurile degetelor mare şi mijlociu, să îl stabilizăm cu vârful arătătorului, iar mai apoi să înşirăm nişte semne pe o coală de hârtie, care vor fi apoi decodificate ca fiind cuvinte, adică informaţie. Ştim că ştim cum ne cheamă şi ştim că ştim meseria de pe urma căreia ne câştigăm traiul zilnic. Suntem conştienţi de lucrurile pe care le ştim, uneori atât de mult încât ele devin simple automatisme, le facem fără a ne gândi deloc la ele în mod conştient. Le internalizăm atât de mult încât nici nu mai realizăm când le facem. Iată încă un exemplu: îmi aduc aminte cum, într-o seară, am primit un telefon de la mama, care mi-a spus că tatăl meu se simte rău şi trebuie adus urgent la spital în Bucureşti. M-am urcat în maşină şi am condus 28 de kilometri fără să îmi dau seama că am făcut asta!

66

Pur şi simplu, m-am trezit deodată la poartă, în faţa curţii casei de la ţară, nerealizând, în mod conştient, cum am ajuns acolo. În tot acest timp fusesem atât de concentrat să ţin legătura prin telefon cu mama şi cu fratele meu, încât am şofat automobilul aidoma unui automat. Ceea ce ştiam că ştiam, adică să conduc o maşină, s-a transformat într-o acţiune reflexă, care a avut loc fără a-mi implica decât tangenţial conştientul. Dureros, chiar tragic pot să spun, e atunci când considerăm că ceea ce ştim că ştim este tot ce există şi ne aliniem viaţa la acest set de informaţii. Majoritatea dintre noi îşi opresc acumularea de informaţie imediat după primirea diplomei de absolvire: unii a şcolii generale, alţii a liceului, iar alţii a facultăţii. Făcând asta, ei lasă ca ceea ce au acumulat până la acel moment să le dicteze locul în societate. Realizezi tragedia? O vezi? O simţi pe propria-ţi piele? Dacă da, e bine. E foarte bine! Dacă nu, e rău. E foarte rău! Fiindcă noi, ca oameni, funcţionăm în această viaţă aidoma unor computere, pe baza programelor (informaţiilor) instalate acolo, sus,

67

în hard. Cu cât avem instalate mai multe programe (benefice), cu atât dăm mai mult randament şi obţinem mai multe rezultate (benefice) în viaţă. Vestea bună este că hardul nostru are o capacitate practic nelimitată; ne-ar trebui câteva mii de vieţi pentru a-l umple. Vestea rea e că, acum, în acest moment, folosim, în medie, doar puţin peste 8% din capacitatea lui. Şi, ca să îţi dai seama de acest lucru, îl voi reprezenta în figura următoare. ceea ce nu ştii că nu ştii

ceea ce ştii că ştii

ceea ce ştii că nu ştii

Îţi place ce vezi? Îţi place ce simţi? Să-ţi placă! Fiindcă în ceea ce am reprezentat mai sus există o veste cât se poate de bună: ai suficient spaţiu pe hard!

68

Şi, acum, ai şi cu ce să îl umpli, fiindcă alături de SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA vei descoperi cea mai bună informaţie posibilă, cu care îţi poţi crea propriile programe care te vor duce la succes, împlinire şi o nemăsurată bucurie de a-ţi trăi viaţa la maximum! Rostul nostru şi misiunea noastră, pe care ne-am asumat-o cu mare drag, dar şi cu responsabilitate, este de a-ţi oferi informaţii de valoare ridicată, cu care să poţi accesa cel de-al doilea palier informaţional, care conţine informaţii despre care ştii că nu le ştii. Aici se află tot ce ai nevoie pentru a-ţi extinde universul cunoaşterii personale, şi tot ce ai de făcut este să transferi cunoştinţe de pe palierul ştiu că nu ştiu, pe palierul ştiu că ştiu. Când vei începe să faci asta într-un mod organizat, regulat, cu un ritm autoimpus, lucruri din ce în ce mai miraculoase vor porni să se materializeze în viaţa ta. Pur şi simplu, vei căpăta o altă perspectivă asupra propriei persoane, asupra societăţii din care faci parte şi a întregii lumi în care trăieşti. Informaţia înseamnă putere, dar ştii deja asta! Iar faptul că citeşti aceste rânduri acum demonstrează că ai trecut deja de la A fi la A

69

face! Şi pentru asta, dragul meu cititor, te felicit din tot sufletul! Începând din momentul alăturării tale sistemului educaţional şi de dezvoltare personală SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA, ai demarat un proces masiv de schimbare interioară, al cărui final este... libertatea personală. Vrei iubire? Vrei succes? Vrei pace în viaţa ta? Vrei împlinire? Vrei bani? Toate acestea vin la pachet cu libertatea personală! Iar libertatea personală vine odată cu extinderea nivelului tău informaţional şi educaţional. Vei ajunge, dezvăluind tot mai multe informaţii despre care ştii că nu le ştii, pe palierul unde se află Cunoaşterea, acolo unde există informaţii despre care nici măcar nu ştii că nu le ştii. Acela este, cum îmi place mie să spun, rezervorul universal de soluţii la orice! Eu, de exemplu, până să accesez universul acesta al dezvoltării personale, habar n-am avut că există aşa-numitele meme. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că mintea noastră se poate virusa aidoma computerelor şi că aceşti viruşi mentali se cheamă meme informaţionale. Crezi că mi-a fost de ajutor să aflu această informaţie

70

existentă pe palierul informaţiilor despre care nici măcar nu ştiam că nu le ştiu? E o întrebare retorică, evident... Acum, tu, faci ceea ce eşti. Şi eşti ce eşti pentru că ştii ce ştii. Aşa că e cât se poate de logic să devii ceea ce vrei să devii adăugând alte informaţii la ceea ce ştii că ştii şi, bineînţeles, punându-le în practică. Din câte cunosc eu, asta e singura cale de a-ţi adăuga valoare, în baza căreia, mai apoi, vei obţine tot ceea ce-ţi doreşti – şi chiar mai mult decât atât!... Fă-o! Doar fă-o!

71

Pot, Pot şi Nu pot

Cu îngăduinţa ta, acest capitol va fi scurt, fiind de fapt o copie aproape în oglindă a celui pe care tocmai l-ai terminat de citit, căci, la urma urmelor, poţi face doar ceea ce ştii să faci. Iar ce ştii să faci devine sursa ta de realizare personală. Dacă vei reveni la graficul de la pagina 65, vei putea constata că există lucruri pe care ştii că poţi să le faci, lucruri pe care ştii că nu poţi să le faci şi, evident, lucruri pe care nu ştii că poţi să le faci. Cele pe care ştii să le faci, le poţi face fiindcă deţii informaţia necesară şi ai învăţat să le faci. Cele pe care ştii că nu poţi să le faci (încă) se află în acest stadiu doar pentru că nu ai depus nici un efort în acea direcţie. Iar cele despre care n-ai habar că le poţi face sunt atât

72

de multe, încât ai rămâne de-a dreptul surprins aflând doar o zecime din ele. Vom zăbovi un pic asupra acestora din urmă, pentru a le realiza imensa importanţă în viaţa ta. De exemplu, poate că nici prin cap nu ţi-a trecut până acum, când citeşti aceste rânduri, că ai putea zbura în spaţiu. Poate că nu te-ai gândit niciodată la tine ca fiind cel mai bogat om de pe planetă. Ori poate că nu te-ai văzut nicicând ţinând un discurs în faţa a 50.000 de persoane, în mijlocul... Arenei Naţionale din Bucureşti! Ei bine, dragul meu, află că poţi mai multe decât crezi tu că poţi! Citeşte cu atenţie capitolul care urmează ca să îţi dai seama de ce...

73

Acţiune şi Reacţiune

Universul material în care noi trăim reacţionează la fapte. Încă nu am ajuns la acel nivel înalt de conştiinţă personală în care gândurile noastre să genereze schimbări imediat vizibile la nivelul materiei (deşi, fie vorba între noi, credinţa mea e că nu ne aflăm prea departe de momentul acela cu adevărat „înălţător“ al fiinţei umane...). Până atunci, însă, fie că vrem, fie că nu vrem, trebuie să ne conformăm legilor acestui univers şi să „asudăm“ pentru a crea ceea ce am fost meniţi să creăm, să aducem în această minunată şi miraculoasă realitate numită viaţă! Munca aduce avuţie. Iar munca făcută cu abnegaţie, în direcţia care face plăcere sufletului nostru, aduce bogăţie! Tu ce vrei de la viaţa ta, avuţie sau bogăţie?...

74

Ca să îţi fie uşor să alegi, îţi voi spune care e diferenţa dintre ele, aşa cum am observat-o eu de-a lungul anilor: avuţia, când o faci, doare şi îţi goleşte sufletul de bucurie, pe când bogăţia o faci fără nici o durere şi îţi umple sufletul cu bucurie. Nu îţi voi oferi exemple nominale, din societatea noastră românească atât de orientată spre crearea de avuţii, ca să nu fac vreo judecată nefondată; însă te pot ruga să priveşti cu atenţie în jurul tău: vei observa cu uşurinţă pe cei bogaţi dintre cei avuţi. Şi unii şi ceilalţi au muncit, iar legea Acţiunii şi Reacţiunii a funcţionat fără nici o părtinire, căci legile sunt neutre. Ele nu ţin cont de ce este în interiorul celui care le aplică. „Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide“, explică Iisus legea Acţiunii şi Reacţiunii. Dar tot El vine şi ne spune că „celui ce are i se va da, iar celui ce nu are i se va lua şi ceea ce are“. Fiindcă a face nu este o condiţie suficientă pentru a păstra avuţia rezultată din faptele tale. Ca să poţi transforma avuţia – produsul muncii tale – în bogăţie – de care să beneficieze întreaga societate, întreaga lume, întreaga planetă – e nevoie ca munca ta să urmeze direcţia dezvoltării talentului tău personal, astfel încât ceea ce

75

realizezi să fie infuzat cu bucuria nemărginită a dăruirii de sine! Făcând asta, vei simţi o atât de mare împlinire interioară, încât nu vei mai putea niciodată să te bucuri de îngusta satisfacţie adusă de avuţia personală. Eu, acum, sunt bogat! Acum, în timp ce aştern pe hârtie aceste cuvinte destinate ţie, sunt atât de bogat încât simt bogăţia izvorând din mine prin toţi porii fiinţei! Şi ştiu, făcând asta, că în viaţa mea vor veni toate lucrurile pe care omul din mine le doreşte. Şi te rog să mă crezi că nimic altceva pe lumea asta nu îţi oferă un atât de intens sentiment de siguranţă cu privire la viitor! Universul acesta în care vieţuim este, în esenţa lui, atât de simplu şi de minunat. Dacă ai putea vedea ce văd eu, dacă ai putea simţi ce simt eu, cât de mult s-ar linişti sufletul tău şi ce realizări miraculoase ar răsări în viaţa ta. Sper din totul sufletul ca aceste rânduri, această carte şi toate celelalte pe care le vei citi prin intermediul SELF COACH, îţi vor arăta cine eşti cu adevărat şi ce poţi face din fiecare zi trăită pe acest pământ de o sublimă frumuseţe! Aşa că, bucură-te, bucură-te din plin, eşti pe calea cea bună chiar acum, când citeşti aceste rânduri, şi

76

eşti în siguranţă! Nimic rău nu ţi se poate întâmpla, căci eşti pe cale de a deveni o adevărată fiinţă umană!

77

Oameni sau Fiinţe Umane ?

Reiterez, în acest capitol, informaţia referitoare la ceea ce ne poate transforma din simpli oameni în fiinţe umane. Întrebat fiind care ar fi trăsătura principală pe care un om ar trebui să şi-o dezvolte pentru a accesa nivelul de fiinţă umană, am răspuns fără nici o ezitare: dăruirea sinelui său superior întru creşterea celorlalţi semeni ai săi! Cum putem face asta? Păi, cea mai simplă cale este de a face ce ne place la cel mai înalt nivel de profesionalism de care suntem în stare. Şi totul pleacă de la a ne face datoria pe deplin acolo unde am ales să fim în acel moment al vieţii noastre. Dacă sunt un măturător de stradă, atunci să mătur acea stradă ca nimeni altul,

78

astfel încât să provoc o bucurie extraordinară tuturor celor care vor trece pe acolo. Dacă sunt zidar, să fac un zid perfect, în faţa căruia toţi să se oprească uimiţi şi să-l admire. Dacă sunt un grădinar, grădina mea să arate aşa cum îmi închipui că arată Grădina Raiului. Dacă sunt un medic, să fac întotdeauna mai mult decât cred eu că sunt în stare să fac, pentru a reda sănătatea pacienţilor mei. Dacă sunt avocat, să mă dăruiesc pe mine însumi Adevărului şi numai Adevărului. Dacă sunt politician, să aleg calea slujirii totale pe întreaga perioadă a mandatului meu. Dacă sunt scriitor, să ofer cititorilor mei cele mai încântătoare fraze pe care le-au citit vreodată, încărcate de pilde pline de valoare. Dacă sunt om de afaceri, să dau clienţilor mei produse şi servicii de cea mai înaltă calitate. Dacă sunt preot, să mă dedic trezirii spirituale şi iluminării sufleteşti a enoriaşilor mei, prin implicarea directă în vieţile lor de zi cu zi. Dacă sunt profesor, să le dau elevilor mei informaţii care să le elibereze şi să le şlefuiască talentele personale, cunoştinţe prin care îşi pot pune în valoare aceste talente, spre binele general. „A fi om e lucru mare“, spun versurile unui cântec popular, dar a fi fiinţă umană este de-a dreptul divin. Iar a face ce trebuie făcut, în mo-

79

dul cel mai înalt cu putinţă, îţi va oferi o pace sufletească nemaiîntâlnită, un sens al vieţii încărcat de speranţă şi, mai presus de toate, încredere în propria persoană şi în viitorul care abia aşteaptă să-l creezi! Aud adesea o frază încărcată de negativism care circulă liber în lumea oamenilor şi cred că a venit timpul să le explicăm tuturor că această abordare aduce doar durere, probleme şi amărăciune. Cei mai mulţi, dacă îi întrebi ce fac, îţi răspund: „...mă lupt cu viaţa asta grea!“. Remarci unde e eroarea? Hai să lămurim cum stau lucrurile, de fapt. În viaţă ar trebui să te lupţi doar cu tine însuţi, cel vechi, cel de ieri, pentru a lăsa loc de creştere celui nou, cel de azi, dar mai ales celui ce stă să vină mâine. A te lupta cu viaţa înseamnă a te împotrivi ei, căci nimeni nu se luptă cu cineva cu care e de acord. Iar viaţa ta nu e duşmanul, să-ţi fie clar asta! Şi nu e grea, e exact aşa cum ai cerut-o şi o ceri! Nu uita că legea Acţiunii şi Reacţiunii este nepărtinitoare şi funcţionează indiferent de ce credem noi. Dacă acum viaţa ţi-e dificilă, asta nu înseamnă decât că nu eşti aliniat cu ceea ce eşti,

80

că faci ce nu eşti menit să faci şi că nu ştii suficient din câte ar trebui să ştii. Da, e adevărat, e dureros să afli asta, pentru că, în mod firesc, ceea ce urmează este decizia de a face ceva care să producă o schimbare. Iar cel dintâi lucru în realizarea unei schimbări durabile este... să pui iar mâna pe carte! Când spun asta cursanţilor mei, unii clatină din cap şi zic: „Păi de unde bani de cărţi, că abia de ne ajung de la o lună la alta!“. Dar în pauză îşi iau repede cafeluţa şi dau buzna, nerăbdători, la locul pentru fumat. Iar atunci când revin în sală, îi rog să facă un calcul simplu: 30 x 12 = 360 Apoi încă un calcul, la fel de simplu: 360 : 15 = 24 După care le explic ce înseamnă fiecare cifră în parte. 30 sunt zilele dintr-o lună. 12 este preţul mediu în lei al unui pachet de ţigări.

81

360 reprezintă suma în lei cheltuită de cineva care fumează în medie un pachet pe zi. 15 reprezintă preţul mediu al unei cărţi. Iar 24 numărul de cărţi care pot fi cumpărate cu 360 de lei în decursul unei luni. S-au făcut studii care au demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că un om care citeşte minimum 50 de cărţi dintr-un domeniu poate fi considerat, din punct de vedere informaţional, un specialist de top în acel domeniu. Deci, nu banii sunt problema! Şi-atunci îi întreb răspicat: „Vreţi să ştiţi care este problema?“ Răspunsul pe care îl ofer e menit adesea să trezească în mod brusc şi chiar şocant conştiinţele lor: „Viaţa grea de care vă plângeţi nu vă doare suficient de tare!“ A fi om e uşor, dar doare. Poate nu suficient de tare, însă chiar doare. Tragedia este că această durere, deşi se întinde pe toată durata vieţii, este suportabilă. Şi miliarde de oameni

82

de pe această planetă trăiesc în durere, sperând că mâine va fi mai bine. Dar mâine e la fel ca azi, iar azi la fel ca ieri... Şi nu se schimbă mai nimic în existenţa lor, fiindcă ei nu se schimbă! Majoritatea îşi dau seama, la un moment dat, în puţinele clipe de răgaz şi pace interioară, că ar putea fi mai mult decât sunt, că ar putea face mai mult decât fac şi că ar putea avea mai mult decât au, dar pentru asta ar trebui... să se schimbe pe ei înşişi, să se transforme în fiinţe umane. O parte, aproape infimă ca număr, pornesc pe această cale, dar o abandonează curând, de frică să nu îi doară prea tare. Dar nu-şi dau seama că durerea transformării e, adesea, mult mai suportabilă decât cea a vieţii de om şi că nu durează mult, în comparaţie cu cealaltă durere, care ţine o viaţă. Câţiva aleg să strângă din dinţi şi să se reclădească în postura de fiinţe umane, oferindu-se pe ei lumii întregi, în urmărirea idealului de a-i ajuta pe semenii lor să treacă şi ei de la întuneric la lumină. Îşi dedică întreaga viaţă, întreaga energie, toate resursele, realizării acestui deziderat, hrănindu-se cu bucuria nemăsu-

83

rată a împlinirii propriei misiuni. Aminteşte-ţi de Maica Tereza şi de ceea ce spunea cândva: „Miraculos nu e că noi facem toate astea, ci faptul că suntem fericiţi făcând-o.“ Tu eşti unul dintre cei câţiva! Eşti unul dintre puţinii care au ales calea desăvârşirii şi păşeşti pe ea chiar acum! Îţi mulţumesc, în numele meu şi al tuturor semenilor noştri, oriunde s-ar afla ei! Decizia ta de a face ce faci acum, în această clipă, le va atinge vieţile într-un mod incredibil de frumos...

84

Eficienţa

Un om de la care am avut extrem de multe de învăţat în meserie şi în viaţă a fost... Bunicu’. Nu, nu era bunicul meu, era Bunicu’ tuturor lucrătorilor din Casa Presei Libere, imediat după Revoluţie. Cornel Arcadie Daneliuc era numele său şi lucra în industria tipografică de la o vârstă foarte fragedă, încă din anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial. Se angajase în Casa Scânteii încă din 1957, anul în care impozanta clădire din nordul capitalei a fost dată în folosinţă. Şi acumulase atâta experienţă de-a lungul unei vieţi dedicate nobilei meserii de „făcător“ de cărţi, încât devenise o adevărată legendă vie a lumii tipografilor. Sfaturile lui inspirate, soluţiile ingenioase oferite, izvorâte din

85

experienţa-i îndelungată, i-au adus numele şi renumele de Bunicu’... Iar eu, un „copil“ de numai 25 de ani pe atunci, am avut şansa şi onoarea de a fi unul dintre ultimii ucenici ai acestei fiinţe umane impresionante. Am învăţat atât de multe stând lângă acest om încât atunci am realizat cât de important este ca în viaţă să îţi găseşti şi să urmezi mentori de calitate. Evident, la vremea aceea erau momente în care aproape că îl uram, fiindcă proceda cu mine la fel cum făcea bunica atunci când greşeam la caligrafie şi îmi rupea foaia din caiet, să scriu totul din nou. Când am ajuns prima oară în redacţie la Ştiinţă şi Tehnică, primul lucru pe care am fost pus să-l fac a fost aranjarea pachetelor cu reviste şi cărţi în magazie. Iar această treabă nu avea nimic în comun cu fişa postului meu... Apoi am fost pus să le inventariez şi să dau un raport amănunţit cu privire la numărul de exemplare şi starea fiecărui titlu în parte. Iar această treabă nu avea nimic în comun cu fişa postului meu... După care Bunicu’ mi-a înmânat o listă de comenzi şi m-a trimis să fac colete. Nici această

86

treabă nu avea nimic în comun cu fişa postului meu... M-am apucat totuşi de lucru, bombănind în barbă, de unul singur. Peste vreun sfert de oră, „zbirul“ în grija căruia fusesem arondat s-a întors val-vârtej: „Gata, le-ai terminat? Pune-le într-o sacoşă de colo, de după uşă, şi hai repede cu ele la poştă!“ Eu abia dacă făcusem jumătate. „Mai am...“, am bâiguit cu glas stins. S-a încruntat la mine, s-a uitat la ce am făcut şi... din toate coletele pe care le făcusem, doar unul a rămas întreg. Pe toate mi le-a desfăcut, strigând furios la mine: „Aşa se face un colet?!!“ Apoi a luat un teanc de reviste, o coală maro de hârtie de împachetat, o rolă de scoci şi... cu o dexteritate nemaipomenită şi o viteză nemaiîntâlnită, a creat coletul perfect! Am rămas de-a dreptul uluit, mut de uimire! „Aşa se face un colet!“

87

M-a împuns cu degetul în piept, în semn de exemplificare, după care s-a îndreptat grăbit spre uşă, adăugând de dincolo de prag: „Mă întorc peste un sfert de ceas! Să fie toate gata până atunci, ca să mergem cu ele la poştă. Şi grăbeşte-te odată, că mai avem şi altele de făcut, nu stăm pe nişte colete toată ziua!“ Au urmat vreo trei săptămâni de foc alături de acest om plin de energie. Trei săptămâni în care am suferit – la propriu – o transformare spectaculoasă. Am făcut atâtea lucruri noi, cu o atât de mare viteză, încât am învăţat acolo, în această perioadă, de zece ori mai multe decât învăţasem la cursuri, într-o perioadă de cinci ori mai mare. Acolo am realizat că spusele lui Bunicu’ aveau acoperire în realitate: „Nu-i suficient să faci bine, măi băiatule, trebuie să-l mai faci şi bine!“ Acolo mi-am dat seama că diferenţa între ceea ce eram când am intrat prima oară în redacţie şi ceea ce devenisem între timp era dată de acţiunile eficiente pe care le făcusem sub oblă-

88

duirea lui Daneliuc, ba împins de la spate, ba mângâiat, ba „biciuit“ de vorbele-i „blânde“. Mulţi oameni fac o mulţime de lucruri. Însă a face ceva nu este garanţia obţinerii de rezultate deosebite. Da, e de un milion de ori mai bine să faci ceva, orice, decât să nu faci deloc, însă, dacă totuşi faci, atunci fă excelent ceea ce faci! Concentrează-te pe lucrul pe care îl ai de dus la bun sfârşit şi du-l la bun sfârşit astfel încât, în final, când îţi vei privi opera, să te minunezi tu însuţi în faţa ei. Acordă importanţă lucrurilor în mod egal, fie că par de mai mică sau mai mare amploare în tabloul general. Fii eficient făcând totul bine încă de prima dată, astfel încât să nu fii nevoit să iei treaba de la capăt sau, mai rău, să o refacă altul în locul tău. Acţionează astfel încât, pe unde treci, să laşi doar lucruri durabile. Acţionează astfel încât să îţi clădeşti un renume de profesionist în tot ceea ce faci! În felul acesta vei culege doar roade valoroase de pe urma muncii tale şi vei primi aprecierea tuturor semenilor cărora munca ta le va atinge, într-un fel sau altul, vieţile! Fii eficient şi vei fi răsplătit!

89

Valoarea adăugată

A face este verbul cu cea mai mare greutate din lumea omului. În societatea de astăzi, eşti văzut ca fiind ceea ce faci, chiar dacă în interiorul tău eşti cu totul altceva. Iar acest mod de a vedea şi judeca lucrurile vine din faptul că orice facem este menit să producă rezultate. Orice acţiune a noastră duce la o schimbare şi poartă în ea seminţele unor uriaşe transformări ulterioare. E scris în legea firii ca omul să nu stea o clipă locului, de când se trezeşte şi până când se culcă. Ce-i drept, sunt unii care afirmă că ar putea lenevi la soare (sau la umbră) la nesfârşit, însă chiar şi cel mai leneş dintre leneşi se plictiseşte până la urmă de stat degeaba şi se apucă să facă ceva. Fiindcă sufletul nostru simte împlinire

90

şi viaţa noastră capătă sens doar atunci când facem ceva prin care adăugăm valoare lumii în care trăim. Maica Tereza spunea: „Fii lumina care ghidează viaţa cuiva.“ Iar Mary Anne Radmacher afirma că: „Pe măsură ce muncim să luminăm viaţa altora, ne luminăm propriul drum.“ Tocmai de aceea, atunci când ne angrenăm într-o activitate, este imperios necesar să ne răspundem la următoarea întrebare: „Câtă valoare va aduce acţiunea mea şi câte vieţi voi lumina cu ea?“. Rostul tău este de a aduce un zâmbet pe chipurile oamenilor care vor utiliza roadele muncii tale, de a aduce alinare celor care vor beneficia de ceea ce faci tu, de a produce creştere şi transformări benefice în existenţele atinse de faptele tale. Valoarea nu se măsoară în bani, cum eronat crede cea mai mare parte dintre semenii

91

noştri. Valoarea se măsoară în mulţumiri, în cantitatea de emoţii plăcute pe care le generezi în inimile semenilor tăi, în fericirea pe care o răspândeşti în jur. Banii măsoară doar preţul, dar adesea preţul este ori subevaluat ori supraevaluat faţă de valoarea reală a faptelor noastre. De aceea, de fiecare dată când te apuci să faci ceva, fă ceva de valoare ridicată, transformă-te din interior într-un adevărat rege Midas, astfel încât tot ce vei atinge să se transforme în aur. Vei deveni atunci un om de aur, a cărui menire este să îmbogăţească vieţile tuturor celor cu care, într-un fel sau altul, intră în contact. Dăruieşte tot ce ai mai bun în tine, dăruieşte-te în cel mai înalt grad de profesionalism, dublează ori chiar triplează valoarea oricărei acţiuni sau a oricărui lucru care îţi poartă semnătura, care îşi trage seva din fiinţa ta, şi nu uita niciodată că poţi face asta doar dacă îţi vei adăuga permanent valoare ţie!

92

Fac ceea ce Sunt

Sper că acum, în finalul celei de-a doua părţi a acestei cărţi, ţi-ai dat seama că eşti ceea ce eşti şi că doar făcând ceea ce eşti vei simţi adevărata împlinire în viaţă. Curajul de a fi ceea ce eşti te va împinge să faci ceea ce eşti, iar din acel moment vei descătuşa forţele creatoare ascunse în interiorul tău şi îţi vei reclădi propria-ţi realitate pe temelia veşnică a Ceea ce Este! Ani de zile, când am fost întrebat cine sunt, am răspuns: „Constantin Pavel, strungar“ sau „Constantin Pavel, achizitor“ sau „Constantin Pavel, tehnoredactor“ sau „Constantin Pavel, jurnalist“ sau „Constantin Pavel, redactor“ sau „Constantin Pavel, redactor-şef“ sau „Constantin Pavel, şomer“ sau „Constantin Pavel, consilier“ sau „Constantin Pavel, speaker“ sau „Constantin

93

Pavel, trainer motivaţional“, şi mereu aveam senzaţia că mint. Că îl mint pe cel din faţa mea şi, în cele din urmă, pe mine. Un sentiment de neîmplinire mă stânjenea şi mă făcea să nu mă simt întreg... De ceva timp răspund simplu: „Constantin Pavel, scriitor“, iar asta îmi oferă o pace interioară atât de profundă, un sens al vieţii atât de clar, o viziune a viitorului atât de limpede, încât ştiu, fără nici o urmă de îndoială, că fac ceea ce sunt! Şi sper din toată inima că acum deţii informaţiile şi mecanismul prin care să descoperi ce eşti şi să faci ceea ce eşti! Fiinţa din interiorul tău, copilul acela minunat, picătura aceea de divinitate pusă în sufletul tău la momentul facerii, abia aşteaptă să îi dai ce i se cuvine, să îi redai libertatea de a fi şi de a face ceea ce eşti! Fii liber! Fă ce îţi place! Şi gustă viaţa, cu toate bucuriile ei, clipă de clipă! Căci o meriţi din plin!

94

A treia treaptă

A AVEA

95

Vreau, Vreau, Vreau...

Mulţi, mult prea mulţi oameni îşi duc acum vieţile conduşi de valori interne răsturnate şi nu mai contenesc văitându-se de cât de greu le este. Au dorit mai întâi să aibă, au luat, şi abia după aceea au început să plătească preţul a ceea ce au luat. Şi, ca orice lucru în această viaţă, când iei înainte de a avea, vei plăti şi dobânda. Şi nu preţul propriu-zis este greutatea ce apasă pe umerii omului, ci dobânda, care, cel mai adesea, e mai mult decât ce e el pregătit să ducă (sau să producă). Da, e bine să vrei în viaţă, e bine să îţi doreşti să ai tot ceea ce simţi că meriţi, dar nu mai e bine deloc să intri în posesia a ceea ce îţi doreşti fără ca posibilităţile tale interioare şi exte-

96

rioare să se ridice la înălţimea a ceea ce ţi-ai dorit. Când ajungi să ai înainte de a fi şi de a face, trăieşti cu impresia că eşti deja ceea ce ai, că deţii, în interiorul tău, valoarea a ceea ce ai, iar lucrurile nu stau deloc aşa; ba din contră, sunt situaţii în care, lăudându-te cu ceea ce ai, nu face decât să te arunce într-o mare de probleme, greutăţi şi penibil. Îmi aduc aminte că am ţinut odată o prezentare de marketing în sufrageria unui domn care se înscrisese în afacere şi dorea cu disperare să reuşească, pentru că fusese dat afară de la serviciu şi avea o mulţime de electrocasnice şi electronice luate pe credit cu buletinul. Avea peste zece invitaţi prezenţi acolo şi cu toţii aşteptau informaţiile mele. Le-am explicat ce şi cum, cu ce se mănâncă network marketingul, care este circuitul banilor într-o astfel de industrie, cum se iau bonusurile şi, la un moment dat, un domn care afişase tot timpul o atitudine defensivă, care se uitase la mine mai mereu încruntat, m-a întrerupt pe un ton sarcastic: „Eu vreau să-mi iau o maşină nouă în trei luni! Puteţi să-mi arătaţi cum să fac asta?!“

97

I-am zâmbit şi l-am întrebat cu calm: „Ce venituri lunare aveţi acum, dacă nu vă supăraţi...?“ „Cam... 300 de euro“, a zis el. „Şi cât reuşiţi să economisiţi din această sumă?“ „Nici un ban!“, a sărit el. „Păi nu vedeţi că toate se scumpesc de la o săptămână la alta?“ „Atunci nu vă pot ajuta să vă luaţi o maşină nouă în trei luni...“, am concluzionat clătinând din cap. „Dar vă pot ajuta să o luaţi într-un an!“ „Cum aşa?“ „Păi, în trei luni învăţaţi şi exersaţi ce aveţi de făcut, iar în următoarele nouă faceţi. Apoi veţi avea un venit rezidual de măcar 300 de euro lunar, cu care vă veţi putea achita fără griji ratele la maşina cea nouă.“ „Şi ce am de făcut?“

98

„Ce v-am arătat adineauri... Să construiţi o structură de marketing stabilă, cu oamenicheie în nodurile de reţea, care să realizeze rulaje constant-crescătoare lună de lună.“ „Dar eu nu vreau să fac asta!“, a zis el. „Atunci căutaţi o altă activitate pe care să o desfăşuraţi part-time, care să vă aducă, într-o perioadă de numai un an, un venit lunar de 300 de euro, pe lângă ceea ce faceţi acum.“ „Păi nu găsesc, că dacă aş fi găsit aşa ceva, n-aş mai fi venit aici!“ Ce era de demonstrat a fost demonstrat. Le-am explicat apoi, tuturor, cum stă treaba, de fapt, cu a vrea şi a avea. Mulţi vor, dar puţini au cu adevărat. Iar cei care au, cel mai adesea datorează asta faptului că şi-au amanetat puterea de muncă din viitor, energia lor viitoare, viaţa lor viitoare. Ca să aibă acum (pentru a-şi impresiona rudele şi prietenii, cel mai adesea), şi-au vândut anii care stau să vină, în ideea că vor avea sănătatea şi puterea de muncă pentru a plăti ce şi-au dorit... plus dobânda! Şi le-am dat exemplu pe domnul în casa căruia ne aflam, care a ieşit în faţă şi le-a demonstrat, cu acte,

99

în ce capcană picase cu vreun an şi jumătate în urmă, crezând că serviciul e veşnic şi creşterea economică la fel. O parte dintre invitaţi au înţeles, o parte nu... Sper, însă, ca tu să fi înţeles exact din acest exemplu diferenţa dintre a vrea, a avea şi a fi deja valoarea pe care doreşti să o deţii. Da, e adevărat, lucrurile nu vor veni la tine chiar atunci când le vrei, dar vor veni în cele din urmă, la început mai greu, apoi mai uşor, apoi şi mai uşor, şi din ce în ce mai multe. Pentru că vei fi ceea ce ceri, vei face ceea ce ceri şi, evident, vei primi ceea ce eşti şi ai făcut!

100

Îndepărtarea barierelor interioare

Puşi în faţa unui mecanism de creare a bogăţiei, majoritatea oamenilor se vor opri brusc, dând dovadă de o neîncredere foarte păguboasă. Neîncredere în forţele proprii, neîncredere în partenerul sau partenerii de afaceri, neîncredere în sistem, neîncredere în stat şi legile lui, neîncredere în piaţă, neîncredere în clienţi, neîncredere, practic, pe toate planurile. Am întâlnit acest tip de atitudine atât de des de-a lungul a mai mult de un deceniu pe tărâmul afacerilor, încât am văzut cum eroarea în care trăiesc aceşti oameni îi roade de vii, din interior, distrugându-le orice perspectivă de a avea succes, indiferent ce s-ar apuca să facă. Chiar dacă, pe perioade scurte de timp, ei par a merge în direcţia cea bună, aproape peste noapte lucrurile se

101

complică atât de tare în mintea lor, încât ce au izbutit cu greu să construiască, se dărâmă ca un castel de nisip. În străfundurile minţii unui astfel de om apar tot felul de întrebări – unele chiar de-a dreptul fără rost! – care duc la conflicte interioare atât de puternice, încât biata fiinţă iese răvăşită ca după o luptă feroce. Iar pentru acest tip de om, viaţa chiar e o luptă! El trăieşte într-un mediu concurenţial, un mediu în care resursele sunt limitate, în care trebuie să ai întâietate ca să reuşeşti, în care oamenii nu sunt destui, în care materia primă nu e destulă, în care produsele nu sunt destule, în care banii nu sunt destui, în care nu sunt idei, iar soluţii sunt... numai una! Astfel de oameni se zbat mai mereu să menţină ce au construit, trăind cu frica permanentă ca nu cumva edificiul ridicat cu greu să se dărâme, cu frica de a nu pierde ce au acumulat. Sunt aidoma acelui căţel din poveste care şi-a îngropat osul şi a murit de foame deasupra lui, fiindcă i-a fost prea frică să-l dezgroape, ca să nu i-l ia ceilalţi căţei... Frica din interiorul lor îi ţine prizonieri în lumea grijilor, a problemelor şi a sărăciei. Şi totul vine de la o dezvoltare personală – informaţio-

102

nală, emoţională, financiară – deficitară. Necazurile cu adevărat mari apar când ei ajung să ia decizii şi pentru alţii, preferând să îi ţină în aceeaşi ignoranţă ca a lor, de teamă ca ceilalţi să nu pară mai deştepţi decât ei. Dar nu poţi opri niciodată lumina cunoaşterii să pătrundă într-un spirit doritor de libertate. Adevărata bogăţie, cea despre care am tot vorbit în această carte, se găseşte în nivelul ridicat de educaţie personală al celor care ne înconjoară, al celor cu care trăim în casă, al celor cu care facem afaceri, al celor în mijlocul cărora mergem pe stradă. Cu cât acest mediu e mai educat, cu atât conştiinţa oamenilor se trezeşte mai repede şi numărul de fiinţe umane creşte. Şi doar asta înseamnă libertate! Restul e doar o luptă lipsită de sens... Îmi permit să o citez pe Rhonda Byrne, realizatoare celebrului documentar „Secretul“, care a schimbat în bine vieţile a sute de milioane de oameni de pe acest pământ cu informaţiile de valoare oferite. Ea spune: „Starea actuală a planetei noastre reflectă perfect, la fel ca o oglindă, gândurile şi emoţiile umanităţii la nivel colectiv. Dizarmonia la care

103

asistăm pe planeta noastră reflectă dizarmonia care există în interiorul fiecăruia dintre noi. Legătura dintre planetă şi umanitate nu poate fi ruptă de nimeni şi de nimic. Lumea exterioară şi planeta noastră nu se vor schimba decât atunci când toţi oamenii vor începe să se transforme în interiorul lor. Un singur om reprezintă o sursă de inspiraţie pentru foarte mulţi alţii, care pot inspira, la rândul lor, mii de alte persoane. Mai departe, aceste mii de persoane pot inspira milioane, iar apoi miliarde de fiinţe. Aceasta este singura manieră în care vom putea instaura armonia pe planeta noastră.“ Anii lungi de studii, de analize aprofundate, discuţiile cu mari nume ale dezvoltării personale internaţionale şi naţionale, m-au condus la o concluzie de netăgăduit: unica şi singura cale către libertatea personală este educaţia! Cu cât un om are un nivel de cunoaştere mai ridicat, cu atât responsabilitatea lui faţă de propria-i viaţă, faţă de familie, faţă de urbea în care trăieşte, faţă de ţara în care s-a născut şi a cărei limbă o vorbeşte, faţă de Umanitate în întregul ei, va creşte şi îl va transforma în fiinţă umană. Iar o fiinţă umană trăieşte într-o lume

104

plină de resurse, o lume a cooperării între semeni, o lume menită să îi ofere iubire permanent. Şi când ai iubire, ai energie, ai forţă, ai putere, ai soluţii, ai resurse nelimitate! Tocmai de aceea, pe toţi cei care au văzut în SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA nu ceea ce este, ci ceea ce au dorit ei să vadă, îi iubesc necondiţionat şi le mulţumesc din adâncul inimii că au apărut pe calea vieţii mele. Ei mi-au oferit posibilitatea de a mă revedea pe mine însumi, cu ani în urmă, şi de a înţelege încă o dată că toţi trecem prin acest proces de la om la fiinţă umană. Le doresc, cu inima curată, o tranziţie cât mai uşoară de la o lume cu resurse limitate, la o lume a abundenţei şi îi asigur că întreaga informaţie pentru a face această trecere mai uşoară le stă la dispoziţie la SELF COACH. Barierele interioare aşezate în calea abundenţei din viaţa noastră, cum bine întăreşte Bob Proctor într-unul din cursurile sale, sunt create de teamă. El nu se sfieşte să denumească acest impediment „bariera fricii“ şi spune că bogăţia, acea bogăţie plină de sens, de pace, vine doar la cei care reuşesc să treacă această barieră. Şi fiecare o poate face, cu o singură condiţie, deloc dificil de îndeplinit: să îşi ridice nivelul educaţio-

105

nal până la acel prag de unde capacitatea de înţelegere asupra lumii şi a vieţii să îi ofere o perspectivă atât de largă, încât nici un nor să nu îi mai păteze orizontul cunoaşterii. Particip de o vreme la întâlnirile Europe Business Network Institute, unde oameni de afaceri din diverse domenii îşi dau mâna pentru a conlucra în crearea unui mediu de afaceri bazat pe Viziune, Onestitate, Caracter, Echilibru şi Altruism, făcând ca VOCEA aceasta să se facă auzită în întreg mediul de afaceri românesc ca o voce a cooperării spre binele cel înalt, al tuturor românilor. Aş putea oferi o mulţime de exemple de fiinţe umane din cadrul acestui institut de networking, dar ceea ce vreau să scot în evidenţă este trăsătura de bază a acestor oameni, numitorul lor comun: nivelul de educaţie personală extrem de ridicat. Şi nu vorbesc aici despre şcolile absolvite de ei, ci de educaţia non-liniară, de zecile, sutele de cărţi de business, de marketing, de comunicare, de inteligenţă financiară, de dezvoltare personală pe care ei le-au studiat ca pe nişte manuale, pentru a putea ajunge la succesul la care au ajuns. Şi de vei vorbi cu ei, cu toţii îţi vor spune că accesarea educaţiei nonliniare prin intermediul cărţilor, cursurilor, CDurilor audio, seminariilor, împreună cu aplicarea

106

informaţiilor învăţate în activitatea de fiecare zi creează ceea ce, îndeobşte, e cunoscut sub numele de Succes. Educaţia personală este forţa care poate dărâma bariera fricii, bariera care ne desparte de o înţelegere plină de iubire a lumii, de o compasiune reală faţă de semenii noştri, de o credinţă indestructibilă că trăim cu toţii într-o lume în care Dumnezeu ne-a pus absolut tot la dispoziţie pentru a reuşi să ne împlinim cele mai măreţe vise personale şi de grup!

107

Îndepărtarea barierelor exterioare

„Poţi avea tot ce îţi doreşti!“, spune titlul unei cărţi semnate de Michael Neill, care poate fi găsită şi pe site-ul SELF COACH, cu condiţia să reuşeşti îndepărtarea barierelor interioare şi a celor exterioare din calea ţelurilor tale. Dacă cele interioare pot fi îndepărtate prin creşterea nivelului educaţional şi informaţional, cele exterioare pot fi îndepărtate prin iubire altruistă şi comunicare eficientă. Iubeşte-ţi aşa-zisul „oponent“, respectă-l ca pe un egal de-al tău şi aşezaţi-vă amândoi la masa tratativelor. În felul acesta veţi reuşi să găsiţi, în cele din urmă, calea de mijloc pe care toate divergenţele se topesc şi buna înţelegere triumfă. O atitudine de conclucrare e o atitudine

108

de creştere, căci, se ştie, „unde-s doi puterea creşte“. Şi poţi descoperi, dacă te gândeşti bine, o mulţime de exemple ale unor parteneriate de succes între aşa-zişi foşti „concurenţi“. Întotdeauna există o cale de mijloc, o fâşie a păcii, unde „duşmanii“ se întâlnesc pentru a-şi da mâna şi a se potenţa unul pe celălalt, astfel încât să depăşească obstacolele ivite între ei. Poţi trece peste toate barierele exterioare care îţi răsar în cale, poţi face faţă cu brio tuturor provocărilor, cu condiţia ca visul tău să aibă în el suficientă iubire pentru oameni. Aşa cum afirma cândva celebra aviatoare Amelia Earhart: „Decide dacă ţelul tău merită sau nu riscurile pe care le implică. Iar dacă merită, nu-ţi face griji, acţionează!“ E. Joseph Crossman, un binecunoscut performer al vânzărilor directe, ne spune că: „Obstacolele sunt lucrurile pe care le vede doar cel care îşi ia ochii de la scopul său.“ Iar faimosul scriitor motivaţional american Wayne Dyer, a cărui poveste de viaţă impresionantă e un exemplu viu al îndepărtării barierelor,

109

ne arată, într-o zicere superbă, cum stau de fapt lucrurile în viaţa noastră: „Oamenii iubitori trăiesc într-o lume plină de iubire. Oamenii ostili trăiesc într-o lume ostilă. Aceeaşi lume!“ Drept pentru care sper că ai înţeles că noi alegem de ce anume avem parte în această viaţă. Eu, personal, iubesc şi încerc să dau un exemplu prin asta tuturor. Mă străduiesc din tot sufletul să îi iubesc pe toţi în mod egal, să iert ieşirile izvorâte din ignorarea sau necunoaşterea legilor care ne guvernează tuturor viaţa pe acest pământ, şi mă împing permanent de la spate să adaug, acolo unde se poate, cunoaşterea şi informaţia potrivite. Unde nu izbutesc să fac asta, îmi cer iertare şi, în linişte şi pace, trec mai departe, lăsând totuşi o uşă deschisă. Nu se ştie niciodată când viaţa oferă o lecţie şi omul pricepe ce e de priceput... Am învăţat, însă, din propria experienţă şi din cea a înaintaşilor mei, mult mai înţelepţi decât mine, că e mai indicat să te distanţezi de cei care nu ştiu şi nici nu vor să înoate. De îi vei lua câte unul, pe rând, s-ar putea să reuşeşti să-i duci la mal, dar dacă vei încerca să salvezi mai

110

mulţi deodată, cu siguranţă veţi sfârşi cu toţii sub valuri. Nu te opune celui ce nu pricepe şi nu te lupta cu cel ce nu înţelege ordinea firească a lucrurilor în viaţă, fiindcă timpul trece oricum, iar rostul tău este să-ţi împlineşti menirea. Aşează pe primul loc în viaţa ta pe Dumnezeu, pe locul al doilea Familia şi pe cel de-al treilea Afacerea (Cariera, Profesia) – şi vei curge odată cu viaţa, te vei afla în acea stare de flux despre care vorbeşte Bruno Medicina, în care vei găsi tot ce ai nevoie pentru a te împlini pe deplin! În viaţă, pentru a avea, ai două posibilităţi: poţi înlătura barierele ivite în cale sau, dacă asta nu e o soluţie viabilă în acel moment, le poţi ocoli. Dar să nu uiţi niciodată să faci asta cu iubire, căci iubirea e cheia către tot ce vrei pe această lume. Lao Tze ne transmite, de peste milenii, un adevăr de o forţă copleşitor de frumoasă: „Să fii iubit profund îţi dă putere! Să iubeşti profund îţi dă curaj!“ Iar când ai putere şi curaj, potenţate de o iubire purificatoare, Îl ai pe Dumnezeu chiar lângă tine!

111

Am ceea ce Sunt

În încheiere îţi voi spune o poveste. Una din acele poveşti de viaţă în care sper din tot sufletul să te regăseşti şi, mai ales, să regăseşti esenţa a ceea ce am dorit să îţi ofer prin fondarea SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA pentru tine. M-am îndrăgostit de sufletul meu pereche pe când aveam doar 18 ani şi câteva luni. La 21 de ani spuneam „DA!“ în faţa ofiţerului stării civile. La 23 de ani a venit pe lume copilul nostru, care ne-a împlinit iubirea în cel mai frumos şi curat mod cu putinţă.

112

La 24 de ani am pornit toţi trei în viaţă, într-o odaie închiriată, de numai 3 pe 4 metri, cu câteva tacâmuri, un coş de haine, o albie albastră de plastic, un lighean portocaliu de plastic şi o butelie mică de voiaj, roşie, pe care să putem prepara mâncarea pentru o zi. Trăiam dintr-un salariu de strungar la Întreprinderea de Reparaţii Auto, care trebuia să acopere şi chiria şi mâncarea şi transportul şi nevoile inerente creşterii unui copil mic. Ziua mergeam la serviciu, iar seara la cursuri de secretariat de redacţie, pentru a-mi putea împlini visul de a lucra la revista „Anticipaţia“. Noaptea, când nu eram prea obosit, scriam la lanternă, ca să nu deranjez somnul copilului şi al soţiei. Voiam multe de la viaţă, eram tânăr, aveam vise mari şi o hotărâre de nezdruncinat de a răzbi în viaţă mai bine decât o făcuseră ai mei. Pentru un salariu mai mare, m-am mutat pe un post de agent de contractări şi achiziţii la Spitalul Elias, unde am cunoscut oameni extraordinari şi am învăţat lucruri extrem de necesare pentru mai târziu. La 25 de ani am păşit pe poarta către cel mai arzător vis al meu din copilărie şi adoles-

113

cenţă: am ajuns tehnoredactor la revista „Anticipaţia“, din cadrul respectatei şi nobilei edituri Ştiinţă şi Tehnică. Oameni minunaţi au apărut în existenţa mea, personaje celebre, pe care le văzusem doar la televizor şi în reviste, au început să mă accepte lângă ele, iar eu, crud şi plin de bucurie, am început să absorb cu aviditate, ca într-o beţie fericită, o altfel de cunoaştere, o altfel de informaţie. Şi nimeni nu ştia că eu trăiam cu o soţie şi un copil de numai 2 anişori într-o cămăruţă închiriată de doar 3 metri pe 4. Fiindcă în acea cămăruţă era atâta iubire, atâta fericire, atâta bucurie, încât pentru noi era un adevărat palat! Am început să visez din ce în ce mai frumos şi să muncesc cu elan pentru a-mi împlini visele. Am început să îi cer vieţii şi să fiu din ce în ce mai dispus să plătesc preţul a ceea ce doream de la ea. M-am implicat mai mult decât se aştepta de la mine, când alţii se odihneau eu învăţam lucruri noi, când alţii se distrau eu mă forţam să mai adaug un pic de cunoaştere la ceea ce ştiam să fac. Şi noaptea continuam să scriu. Ca de fiecare dată când nu renunţi să baţi la uşa după care ştii că se găseşte visul tău, porţile afirmării literare s-au deschis şi pentru mine

114

şi am început să fiu publicat în reviste, almanahuri, în publicaţii săptămânale şi cotidiane. Trăiam într-o lume în care ce visam noaptea cu ochii deschişi se împlinea în zilele sau săptămânile următoare. Învăţam, citeam, gândeam, studiam, analizam şi iar învăţam... Cămăruţa cu chirie am schimbat-o curând pe o casă cu chirie şi am dat probe pentru un post de redactor la proaspăt înfiinţatul cotidian „Curentul“, pe care l-am şi obţinut. Am avut şansa să ajung sub oblăduirea unuia dintre cei mai buni profesori de jurnalism din România, domnul Vasas Ferenc. Am învăţat de la această fiinţă umană, într-un an de documentariat, cât alţii în patru ani de facultate. Acest mentor şi-a lăsat cea mai pregnantă amprentă asupra atitudinii mele faţă de actul de a scrie şi lui îi datorez, în mare măsură, ceea ce sunt în plan scriitoricesc. Nevoia unei vieţi mai bune pentru familie m-a determinat să accept o ofertă de redactorşef la o revistă dedicată doamnelor, în cadrul unei edituri unde am petrecut aproape un an de zile. Am trăit acolo experienţe care m-au învăţat multe lucruri benefice pentru drumul meu viitor, însă, aproape peste noapte, m-am trezit

115

şomer, alături de alţi patru colegi afectaţi de o restructurare imprevizibilă. Acela a fost momentul în care am gustat pentru prima oară izul de libertate. Dar libertatea fără bani nu e completă, aşa că am luat decizia de a porni prima mea afacere de marketing relaţional. Lipsa de educaţie antreprenorială, lipsa de educaţie emoţională, lipsa de educaţie relaţională, m-au adus curând în situaţia de a căuta un nou loc de muncă. Bazându-se pe capacităţile mele de a învăţa rapid lucruri noi, pe viteza mea mare de adaptare, domnul Vasas m-a testat şi m-a acceptat, în cele din urmă, în echipa de redactori de ştiri din departamentul „teritoriu“ al postului de televiziune Antena 1. Colegi extraordinari, experienţe jurnalistice fabuloase şi un ritm atât de trepidant de activitate, încât am ajuns să preţuiesc la adevărata lor valoare... secundele. Între timp, am continuat să învăţ şi să aplic ce învăţam despre marketingul relaţional în structura creată în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de network marketing din lume. Acolo am întâlnit pentru prima dată oameni cu adevărat liberi şi atât de mult mi-a plăcut ce am văzut la ei, încât am luat decizia fermă

116

de a le călca pe urme, indiferent cât timp şi câte eforturi mi-ar fi solicitat acest lucru! După aproape doi ani de muncă în cadrul redacţiei de ştiri de la Antena 1, am trecut la proaspăt înfiinţata televiziune B1 TV, tot în echipa domnului Vasas Ferenc. Alţi oameni minunaţi, alte experienţe fabuloase, altă informaţie de valoare căpătată zi după zi. În regim part-time, îmi vedeam şi de businessul meu de marketing relaţional şi, pe măsură ce căpătam mai multă cunoaştere, încrederea în forţele proprii îmi creştea, viziunea îmi creştea şi dorinţele creşteau, la rândul lor. Astfel că, în toamna lui 2002, mi-am dat demisia din televiziune, hotărât să nu mă mai întorc niciodată în lumea angajaţilor. Învăţasem, între timp, că un serviciu nu te va lăsa niciodată să te îmbogăţeşti şi că singura cale către abundenţa de resurse financiare este utilizarea pârghiilor numite TAO şi BAO – adică „timpul altor oameni“ şi „banii altor oameni“. Am fondat propria-mi companie în domeniul atât de necesar al dezvoltării personale, PAVCON eDucational, în septembrie 2002 şi... a urmat cel mai dificil an din viaţa mea! Atât de dificil încât au existat zile în care n-am avut bani

117

nici de pâine pentru copil. În toamna lui 2003 ţin minte că ne-am trimis băiatul la şcoală cu caiete vechi, din anii trecuţi, din care rupsesem filele scrise înainte. Se întâmpla ceva rău şi nu înţelegeam ce anume se întâmplă! Iar asta mă supăra şi mă durea chiar mai tare decât greutăţile în care ne zbăteam. Durerea era uneori atât de mare încât mă trezeam noaptea, mă retrăgeam în bucătărie şi plângeam, rugându-mă la Dumnezeu să îmi deschidă ochii, să văd unde greşeam!... Aveam 35 de ani, simţeam cu tot sufletul meu că pot face mai multe, la un serviciu călduţ şi sigur nu mai voiam să mă întorc nici în ruptul capului, iar familia, rudele şi prietenii mă blamau cu toţii pentru starea în care ajunsesem să trăim. Singurii la care găseam înţelegere, sprijin şi răbdare, singurii care credeau în mine şi în viziunea mea despre viitor, erau fiul meu de 12 ani şi soţia mea extraordinară. Îmi aduc aminte că au fost momente în care ne strângeam toţi trei în braţe şi, printre lacrimi şi suspine, ne încurajam şi ne îmboldeam unul pe celălalt să continuăm pe drumul către libertate, să mergem cu curaj mai departe! Iar asta ne dădea energie pentru încă o zi... şi-apoi încă una... şi încă una...

118

Viaţa m-a adus, într-o bună zi, la aceeaşi masă cu o doamnă cu o inimă mare, cu care am pornit o altă afacere de marketing relaţional. Educaţia şi experienţa acumulate în anii trecuţi, munca îndârjită şi sprijinul sponsorilor, m-au condus către un nivel înalt de bonificaţie şi, ca printr-o minune, în doar un an şi câteva luni am reuşit să ne împlinim unul dintre cele mai vechi vise ale noastre: prima noastră maşină. Dezvoltarea personală continuă, la un ritm de o intensitate aproape bolnăvicioasă, mi-a permis să văd o imagine pe care nici prin gând nu mi-ar fi trecut că poate exista pe acest pământ. Devoram carte după carte, curs după curs, ascultam ore întregi, în fiecare zi, audiobookuri şi înregistrări din seminarii, comunicam cu oameni de valoare de pe tot mapamondul, acumulând informaţii şi cunoştinţe care, pentru foarte multă lume, sunt adevărate secrete ale succesului în viaţă. Iar toate acestea au declanşat în mine dorinţa împlinirii unui ţel atât de mare încât, la început, aproape că m-a speriat: să întorc oamenii către cărţi, către cunoaştere, astfel încât ei să poată vedea ce ajunsesem eu să văd: că trăim într-o lume a abundenţei, că suntem interconectaţi unul cu celălalt în moduri incredibil de profunde şi că numai împreună pu-

119

tem reuşi să transformăm acest spaţiu numit Pământ într-un univers de posibilităţi infinite pentru noi, pentru copiii noştri, pentru nepoţii noştri şi pentru cei care vor veni după ei! După cinci ani de analiză atentă a nevoilor oamenilor, după un studiu de piaţă aprofundat, în care au fost implicaţi specialişti şi performeri ai afacerilor şi educaţiei, s-a născut, iată, SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA, cel mai complet sistem de dezvoltare personală şi profesională. Menit să pună la dispoziţie tuturor celor care realizează importanţa educaţiei nonliniare sursele de informare cele mai pertinente şi mai valoroase, SELF COACH oferă, de asemenea, un cadru perfect organizat de autofinanţare a propriei dezvoltări personale, prin intermediul unui sistem simplu şi generos de marketing relaţional, bazat pe recomandarea cărţilor, CD-urilor, cursurilor şi a celorlalte surse de dezvoltare personală. În felul acesta, de vei accesa cu seriozitate şi responsabilitate hubul informaţional numit SELF COACH SYSTEMS ROMÂNIA, vei ajunge, în decurs de câţiva ani, să deţii puterea interioară şi cunoaşterea de a-ţi clădi o viaţă de vis. Creşterea personală va produce în tine un

120

salt de conştiinţă, ceea ce va duce la acţiuni din ce în ce mai eficiente în afacerea şi activitatea personală, finalul fiind unul cât se poate de previzibil: vei avea ceea ce eşti!

121

Cuvânt de încheiere

ÎŢI MULŢUMESC! Eşti un om deosebit şi ai o şansă cu totul deosebită de a face ceva important cu viaţa ta! Ai urcat, iată, împreună cu mine, Cele 3 Trepte ale Vieţii, şi ai aflat pe parcurs principiul şi mecanismul obţinerii abundenţei. Fii ceea ce vrei să fii, acţionează în acea direcţie cu perseverenţă şi responsabilitate, şi ia de la această miraculoasă existenţă tot ce are ea mai bun să îţi ofere! Aşa cum alţii mi-au fost ghid pe această cale, tot aşa îţi voi fi şi eu, mereu gata să îţi ofer, prin intermediul SELF COACH SYSTEMS, sprijinul educaţional şi informaţional de care ai ne-

122

voie pentru a-ţi transpune visele în realitate. Şi nu uita niciodată, pe tot drumul tău către împlinire personală şi succes, vorbele lui Winston Churchill: „Preţul măreţiei este responsabilitatea!“ Asumă-ţi-o şi ne vom vedea în vârf! Te aştept cu drag, prieten bun!

123

© 2012 PAVCON eDucational Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, fără consimţământul scris al autorului şi al deţinătorului drepturilor de copiere şi multiplicare, PAVCON eDucational. Document protejat la copiere cu IP Protect v. 2.3, astfel încât poate fi identificat IP-ul calculatorului pe care se face copierea ilegală.