86ff058130a48dcf3d25d8309c413150.pdf

1

PASAJUL MACCA-VILLACROSSE-(KARAGHEORGHEVICI)

MEMORIU ISTORICO-ARHITECTURAL Datare : 1890 – 1891, 1898 Arhitect : Filip D. Xenopol Amplasament :

Pasajul Macca-Villacross se află între str. Eugeniu Carada (Banca Naţională) nr.3 şi Calea Victoriei nr.16-18-20 (vis-a-vis de sediul Poliţiei Capitalei) Întregul pasaj este nominalizat în Lista Monumentelor Istorice-2010, cod B-II-aA-19837, şi face parte din Situl de arhitectură « Centrul istoric », cod B-II-s-A-17909, cuprins între bd. Elisabeta (de la intersecţia cu Calea Victoriei) şi bd. Carol (până la intersecţia cu str. Hristo Botev), între str. Hristo Botev (de la intersecţia cu bd. Carol până la intersecţia cu Bd. Coposu) şi bd. Corneliu Coposu, Splaiul Independenţei, Calea Victoriei. Contextul urban : Centrul comercial al Bucureştiului în a doua jumătate a secolului XIX, început de XX, se concentrează tot în jurul acelui “nucleu”, format înc ă din secolul XVI-XVII, de străzile comerciale înghesuite în jurul fostei Cur ţi Domneşti, numit pe scurt, “Lipscănia” Lipscănia, la sfârşitul secolului XIX, sub presiunea funciară a marilor construcţii publice, începe să  se modifice ca aspect, volumetrie, scară şi funcţiuni comerciale. Parcelele mari ale vechilor hanuri domneşti căzute în ruină, devin primele ţinte ale amplasării marilor construcţii publice. Astfel o reţea comercial-bancară puternic dezvoltată se va ridica în în jurul “clădirii  Băncii Na ţ ionale ionale (strada Lipscani nr. 25) ridicat ă între anii anii 1883-1885 pe locul unde  fiin ţ ase ase vreme de dou ă  veacuri, pân ă  în 1883, primul dintre marile hanuri bucure ştene, 1 hanul Ş erban-Vod  erban-Vod ă , construit de voievodul voievodul Ş erban erban Cantacuzino” Marile bănci ca Banca Marmorosch-Blank, Banca Chrissoveloni, Banca de Scont a României şi-au ridicat sedii luxoase, alături de spaţii comerciale importante ca Pasajul Pasajul

Villacrosse, amplasat tot peste locul unui fost han, a lui Serafim. Singurul pasaj în accepţiunea occidentală  a termenului- care se mai păstrează şi azi în Bucureşti este Pasajul Macca-Villacrosse, un program arhitectural deosebit, fiind în acelaşi timp stradă, clădire de locuit şi spaţiu comercial. Situat între str. Eugeniu Carada şi Calea Victoriei, a fost construit între 18901891, în ideea de a lega sediul Băncii Naţionale a României de Calea Victoriei, de aceea s-a şi numit pentru o perioadă Pasajul Băncii Naţionale. În planul cadastral din 1911 al Bucureştiului fosta stradă a Băncii Naţionale, care astăzi abia i se mai intuieşte traseul, între cele dou ă  corpuri (vechi şi nou) ale Băncii Naţionale, traversa perpendicular Strada Nouă (devenită în1909 prin decret regal, strada Karagheorghevici) şi întra în Pasaj. 1

pg.59.

Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vol.1,1871-1877, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1987,

2 Pasajul are o desf ăşurare complexă  a volumetriei: din spaţiul central octogonal (mai înalt decât restul pasajului, având o cupolă  cu luminator octogonal) pornesc două braţe care închid un corp de clădire cu o curte interioară, Pasajul Villacrosse la sud şi Pasajul Macca la nord. Sediul fostei Bănci Anglo-Române, a rămas singurul corp din clădirile simetrice care flancau cândva, poarta de intrare a Pasajului din strada Carada, aripa fostă Karagheorghevici. Din acest motiv denumirea Pasajulului ar trebui rectificată, ar trebui să se cheme Villacross-Macca-Karaghorghevici (vezi pl.nr.1). În 1940 clădirea simetrică din dreapta intrării în pasaj, prelungită până în strada Doamnei, a fost demolată  pentru a face loc extinderii Băncii Naţionale şi îndreptării aliniamentului vestic al stăzii Carada. 2 Istoric/arhive : Terenul pe care se află  azi Pasajul, f ăcea parte în secolul 17 din loturile cantacuzine care se întindeau de la Dâmboviţa până la mânăstirea Sărindar. În 1655 aparţine polcovnicului Parepi care îl vinde lui Deftu neguţătorul. Ajuns proprietate a mânăstirii Mihai Vod ă, este din nou vândut în 1695 lui Brunea Grădişteanu vel armaş Fiul lui Brunea, Şerban Grădişteanu, care îi vinde în 1732 lui Barbu Merişanu vel vornic tot terenul moştenit de la tatăl său : "între Hanul Filipescului  şi Curtea  Jupănului C ărstea, iar în curmezi ş se întinde de la Podul cel Mare pân ă la curtea caselor 3 cumpărate de doctorul Dimitrie Notara". Casele care au fost ridicate între timp pe Calea Victoriei şi terenul cu amplasamentul sus amintit, sunt în 1759 ale neguţătorului grec Lamba Scutara. Prin cumpărare sau zestre de la soţia acestuia, ajung în stăpânirea vornicului Scarlat

Câmpineanu care, la începutul secolului transforma casele în han. Fraţii Serafim (Petrache dragoman şi Ioan doctor) cumpără  în urma licitaţiei în 1832 de la Ion Câmpineanu, fiul lui Scarlat, hanul (zis al Câmpinencei) şi lotul care se  întinde de la Podul Mogoşoaiei până la zidurile hanului Şerban Vodă. Petrache Serafim o căsătoreşte pe fiica sa cea mare, Polixenia, cu Xavier Villacrosse, arhitectul şef al oraşului Bucureşti şi pe Anastasia, cu Mihalache Macca, un neguţător de blănuri grec. Prin foaia de zestre, dragomanul Serafim îi dă Polixeniei la 17 feb. 1843 pe lângă bani " şi pr ăvălia ce au cl ădit cu două caturi, pe locul mo ştenesc numit al Câmpineanului, dup ă Podu Mogo şoaiei, unde a fost cafenea, ce l-am de mo ştenire de la r ă posatul frati-mieu doftorul Ioan Serafim, dat ă  cu toat ă  împrejmuirea lor, însă  din col ţ ul pr ăvălii îi mai dau înc ă un stânjen  şi jumătate pentru intrarea tr ăsurii în lumină. Ş i de la fa ţ a Podului să  trag tocmai după  poart ă , de la un stânjen  şi jumătate până la 19 4 stânjeni, să mergă fundu, ca să aibă curticică casa."  În 1836 Petrache Serafim vinde locul dintre braţele pasajului, Societăţii Filarmonica, care intenţiona să  construiască  aici Palatul Filarmonicii. În 1840 se plănuieşte ridicarea pe acest loc a unui monument dedicat generalului Kiseleff deoarece casele baronului Meitani, care îl găzduise în timpul şederii sale la Bucureşti (1829-1834), 2

Preluare din textul : Andrada Ca ţavei, în “Arhitectur ă Bucureşteană, Pasajul Macca-Villacrosse, secolul 19 şi 20”, Ed Simetria, 2000, pp.14-21. 3  George Potra, Istoricul hanurilor bucureştene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1895, pp.113. 4

 George Potra, Istoricul hanurilor bucureştene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1895, pg.114.

3 se aflau vis-a-vis. Kiseleff refuză şi locul a fost vândut unui anticar evreu ungur care a construit aici un hotel : Stadt Pesth cu nouă  camere la etaj şi o cafenea cu  şantan la parter. " Aici, timp de treizeci de ani a fost locul de întâlnire a tot ce era femei de via ţă  şi  jeunesse doree în Bucure şti. Iarna într-o sal ă  lungă  şi joasă , vara într-o gr ădină  care 5  ţ inea cam locul între pasagiile de azi, cântau  şi jucau artistele ungare  şi germane". În 1846 Maria, văduva lui Petrache Serafim reînoieşte actul de donaţie al locului hanului prin care ginerii săi Macca şi Villacrosse primeau fiecare căte o jumătat de construcție. Din 1849, hanul va purta numele de Villacrosse. După moartea lui Xavier Villacrosse în 1855, casele şi terenul sunt moştenite de fiica sa Paulina şi, mai târziu de fratele acestuia Jean Fernand Villacrosse care, la 3 mai 1890 cere Primăriei o autorizaţie de construcţie " pe locul meu din Calea Victoriei nr. 28, din fa ţ a Poli ţ iei, pentru a construi o cas ă de raport conform planurilor aici al ăturate în două  exemplare…Proiectele sunt întocmite de D. arhitect F. Xenopol  şi tot d-sa este 6  însărcinat ă cu direc ţ iunea lucr ărilor."  Într-un document din anul următor se precizează că : " La 6 martie 1891 este aprobat ă alinierea  şi nivelementul Pasagiului Vill-Cro-Macca…S-a aprobat deschiderea a duă  passagii  şi două  strade între Calea Victoriei  şi strada Lipscani, Doamnei  şi Smârdani, după  planul întocmit de serviciul tehnic al Comunei  şi aprobat de Consiliul tehnic superior cu jum. Nr. 971/1891 ( Ş ef Serv. Plan Budi şteanu). Domnul proprietar respectiv să se oblige ca, cu a D-lor cheltuial ă să instaleze iluminarea  şi să o între ţ ină în tot timpul nop ţ ii pe acele strade  şi pasagii. Acele şi obliga ţ ii îi revin proprietarului  şi în ceea ce prive şte canalizarea  şi acceptarea preten ţ iunilor chiria şilor." 

În 1898, imobilele proprietatea principelui Karagheoghevici, ca parte din Pasajul Villacrosse-Macca, obţin autorizaţia nr.388 din 31dec.1898, de introducere a iluminatului electric în Pasaj. Dosarul de autorizare conţine adresa nr.43143 din 22 oct 1898, prin care: “Domnule Primar,Subsemna ţ ii  P. Alexis Karagheorghevici  şi  Ion Villacrose  voind a introduce luminatul electric pe propriet ăţ ile noastre din Calea Victoriei, Pasajul B ăncii  Na ţ ionale  şi Karaghorghevici pentru care este necesar ă ridicarea unor construc ţ ii, avem onoarea a ne depune pe lâng ă aceste planurile de construc ţ iune  şi vă rog a le de cuvenita aprobare depunând a ni se autorizarea de construc ţ ie. Primi ţ i vă  rog D-le Primar 7  asigurarea distinsei noastre cauze.” Autorizaţia de construcţie (nr.388 din 31dec.1898) pentru introducerea iluminatului electric în Pasaj aduce date noi, c ă parte din Pasajul Villacrosse-Macca, era şi proprietatea principelui Karagheorghevici.

La începutul secolului Jean (Ion) Villacrosse vinde o parte a imobilului lui B. Spaheim şi lui Alfred Hirschhorn de la care comerciantul Ignatz Roller, proprietar al unor ateliere de ceasornicărie şi bijuterie, îl cumpără  în 1920. La moartea acestuia în 1927 imobilul rămâne moştenitorilor săi care înstrăinează părţi din el astfel încât, în 1940, în Cartea Funciară, sunt menţionaţi ca proprietari : J. Villacrosse, « Arly S.A. », Dumitru Procopie Florian 5/16, Roler Feodor (minor)-3/16 şi Almosnino Samuel. Chiriaşul 5

 Ibidem  Ibidem 7  Ruxandra Nemţeanu, S tudiul privind valoarea istorico-memorială şi arhitectural-urbanistic ă a imobilului Bancii Comerciale Române, filiala Lipscani - Bucureşti, strada Eugen Carada nr. 3. 6

4 Samuel Almosnino (refugiat din Spania în timpul războiului) şi Muşatescu Virginia Jippa ajung printr-un complicat sistem (ipoteci,vânzări,cumpărări, discriminări din motive etnice şi politice în timpul războiului) să deţină aproape întreg imobilul. De la Dumitru(escu) Procopie Florian, fiul lui Ion Procopie Dumitrescu, fost primar al Bucureştiului, şi tatăl d-nei Ioana Celebidache, se transmit cele 5/16 părţi din Pasaj, aflaţi azi în proprietatea d-nei Ioana şi Sergiu-Ioan Celibidache (pictoriţă şi regizor cunoscuţi, în acelaşi timp, soţia şi fiul marelui dirijor Sergiu Celibidache).8 După naţionalizare, în anii 1950 pasajul î şi schimbă numele în Bijuteria. În urma cutremurului din 1977 a fost restaurat de arhitectul P.E. Miclescu, având ca model Galeria Vittorio Emanuele II din Milano. Casa J. Villacrosse a fost restaurată între anii 1979-1980. Funcţiuni : În pasaj au avut sediu : Bursa Română, ziare şi reviste (Ţara, Curierul Comercial, Anuarul General al României) ; casa de schimb Gherghiu ; Banca Benevisch et Almaleh, etc. şi de asemenea numeroase magazine de lux. Gh. Crutzescu descrie magazinele şi amploarea lor pe fiecare dintre braţele Pasajului Macca-Villacrosse : În pasajul Villacrosse, zis Central – pe locul dragomanului Serafim şi Hanul Câmpinencei : Cecil,  încălţăminte ; Original (Elena Filimon) rochii şi mantouri ; Mariana, încălţăminte ; Nicolae Gherghe, Ion Iliescu, mezeluri ; Fintext, stofe. În Pasajul Macca construit pe locul Hanului Castrişoarei : Porţelanul Rosenthal ; Marie-Claire, mode ; Cişmaş, ghete şi mănuşi ; Apostoleanu, galanterie ; Neumann, articole bărbăteşti ; Ebonitul, tocuri rezervoare ; Filipescu, încălţaminte ; Tutungerie ; postăvărie ; fabrica de cămăşi 100 000 chemises. În prezent, pasajul î şi menţine caracterul comercial la parter, existând un mic restaurant; ateliere de croitorie şi birourilor acestora, alte tipuri de ateliere (optică, foto şi bijuterie), consignaţii, magazine de îmbrăcăminte, legătorii, baruri, etc. La etaje se află birouri şi locuinţe de raport. Întocmit, dr. Arh. Ruxandra Nemţeanu Expert atestat MC nr.116

Bibliografie : Arhitectura, nr. 1/1941 1895 ; Bacalbaşa Constantin, Bucureştii de altă dată, 1993 ; Walter Benjamin, Essays – Paris, Capital of the Ninetheenth

Century, Paris, 1971-

1973; I.M. Bujoreanu, Collecţiune

de Legiurile Româneşti vechi şi noi câte s-au promulgat pe la finele anului 1870, Bucureşti, 1873, vol. I; Andrada Caţavei, în “Arhitectură Bucureşteană, Pasajul Macca-Villacrosse, secolul 19 şi 20”, Ed Simetria, 2000, pg14-21. 8

 Mihai Sorin Rădulescu, Memorie şi strămoşi, Editura Albatros, Bucureşti-2002, pg. 30

5 Gerge Costescu, Bucureştii Vechiului regat, Bucureşti, Universul, 1944; Gherghe Crutzescu, Podul Mogoşoaiei, povestea unei străzi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986 ; George D. Florescu, Din vechiul Bucureşti, Biserici, curţi boiereşti şi hanuri între anii 1790-1791 după două planuri inedite de la sfârşitul veacului 18, Bucureşti, 1935 ; G.F. Geist, Le Passage-Un type arhitectural du XIX-e siecle, editeur Pierre Margada ; Constantin C. Giurăscu, Istoria Bucureştilor, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966; Radu Drăgan, Occident/Orient în Secolul XX,1997, nr. 46 ; Siegfried Giedion, Space, Time and Arhitecture, Harvard, 1947; L. Hautecaur, Histoire de l arhitecture classique en France, vol. VI, cap. Passages

parisiene, Paris 1952-1957 ; Dana Harhoiu, Bucureşti un oraş  între Orient şi Occident, Simetria, Bucureşti, 1997 ; Ştefan Ionescu, Cum au devenit oraşul Bucureşti capitala României,în Revista Muzeului de Istorie al Oraşului Bucureşti, vol. 8/1970; Grigore Ionescu, Bucureşti,- Ghid istoric şi artistic, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol, 1938; Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Bucureşti, 1899; Mihai Ispir, Clasicismul în arta românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984; Ulysse de Marsillac, Bucureştiul în veacul 19, Editura Meridiane, Bucureşti, 1999 ; Cezara Mucenic, Un veac de arhitectură civilă secolul XIX, Editura Silex, 1997 ; Popescu – Lumina, Bucureştii din trecut şi astăzi, Universul, Bucureşti, 1935 ; George Potra, Bucureştii de Ieri, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990 ; George Potra, Istoricul hanurilor bucureştene, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1985; Mihai Sorin Rădulescu, Lojii masonice bucureştene din perioada domniei lui Carol I. Documente pariziene inedite, în Bucureşti, Materiale de istorie şi muzeografie, nr. 13/1999; Margareta Savin, Cristina Dinu, În Bucureşti, IX/1972, p. 208-211; Nicolae Vătămanu, Istorie bucureşteană, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1973; Sanda Voiculescu, Arhitecţi şefi ai oraşlor în prima jumătate a secolului trecut, în Arhitectura, nr. 3/1974; Sanda Voiculescu, Parohia, spaţiu de agregare religioasă, socială şi urbanistică, în Secolul XX, nr. 4-6, 1997 ; M. Scharabi, Der Bazar, Tubingen, 1985; E. Witelhalder, Trecutul, prezentul şi viitorul, în Românul, (III), nr. 11 din ian. Feb. 1859, p. 42-43. Material fotografic de epocă, de la Cabinetul de Stampe al Academiei Române Planuri de la Oficiul Naţional de Proiectări Bucureşti, Centrul Istoric, -planul Maiorului Borroczyn, Ed. 1846, 1852 -planul Pappazoglu de la 1871 -planul cadastral al Municipiului Bucureşti de la 1911

6 -plan din 1935 -plan din 1938 -plan cadastral actual Ghiduri : -Brătianu, Trebuinţa de a se reface planul Capitalei 1894 -Lungu G., Noua călăuză a Bucureştiului din 1896 -***, Ghidul stradelor pe secţiuni 1897 -Institutul geografic al Armatei, Noul plan al Oraşului Bucureşti,1895-1899 -***, Călăuza stradelor Capitalei, 1905 -***, Bucureşti Călăuza Capitalei şi două planuri din 1906 -Balasiu, Noul Ghid 1908 -Maior C. Pintea, Planul şi ghidul oraşului Bucureşti 1923 -***, Planul de sistematizare al Capitalei 1929 -Ionescu Gr. Ghid istoric, 1931 -Călinescu N. , Ghidul official al oraşului Bucureşti, 1933 -***, Bucureşti, Ghidul Oficial cu 20 de hărţi pentru orintare.