55802640 Manual Psihologie Clasa a X A

Psihologie Manual pentru clasa a X-a

Referenti: Prof. dr. Aliss Andreescu, ..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului Constanta,

Prof. dr. Gheorghe Tarara, Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u

Prof. gr. I. Laurenta Hacman, inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului Suceava © Toate drepturile

asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva. Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se face numai cu acordul scris al editurii. Editura CORVIN

330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9. Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588 www.corvin.ro E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LUP~A, ELENA Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lup~a, Victor Bratu • Deva, Editura Corvin 2005 104p;30cm. ISBN 973-622-187-3 I. Bratu, Victor 159.9(075.35) Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cu programa ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr. 4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor. ACEST MANUAL FOLOSIT laClasa returnare Anul Starea manualului* care a primit ~colar A FOST la primire $coala

DE:

nualul Numele elevului

4. 3. 2.

* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator, deteriorat. Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.

Tiparit la GRAPHO-TIPEX 2005

Deva

3

Xenofon

..~. 'h·~:V"'1'1tim

~i:~;:

mfi1!-:'/;"

,

Wi »..."

_FA I"'.'." Wii.

I '"

86 _

22. IMAGINEADE SINE 'I PERCEPTIA EI SOCIALA 22.llmaginea de sine Pentru a deveni ceea ce dorim sau pentru a ne realiza posibilitatile pe care Ie avem, trebuie sa ne cunoa~tem, sa ne exploriim propriul eu ~i sa dobandim 0 imagine de sine cat mai exacta. Imaginea lfe sine joaca un rol important in viata noastra: influenteaza tonusul trairilor noastre afective, ne indruma sa ne (auto )cunoa~tem prin raportare la altii, ne ajuta sa ne organizam aceastii cunoa~tere intr-o schemii de sine ~i ne conduce spre obtinerea stimei de sine. Potrivit psihologului american William James, imaginea de sine poate fi abordata din douii perspective: din perspectiva continutului: atunci dnd ne orientam atentia spre analiza interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu "eul" nostru. Continutul eului se prezinta ca 0 istorie a devenirii, ca 0 sintezii a evenimentelor care ne-au marcat, ca 0 autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilatii ~i ne imbogate~te. ca proces: informatiile sunt primite selectiv, in sensul cii unele sunt retinute, in timp ce altele respinse, Ie inregistriim, Ie organizam etc. Imaginea de sine este 0 construqie sociala: ne formam prin apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii. Ea contine cuno~tinte despre trasaturile noastre de personalitate, despre abilitati ~i priceperi, despre valori, credinte, motivatii, evenimente de viatii, relatii cu altii care exercitii 0 influentii semnificativii. Descrierea imaginii de sine se face adesea prin intermediul termenului de eu, respectiv capacitatea fiintei umane de a actiona ~i de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator ~i cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine. William James a Iacut distinqia intre trei aspecte ale eului: - eul material: este constituit din corpul persoanei, dar ~i din imbriiciimintea, casa ~icelelalte posesiuni ale ei; - eul social: este constituit din totalitatea impresiilor pe care individulle face asupra celorlalti. Este aspectul central al eului, 0 sinteza a imaginii pe care 0 proiectiim asupra altora ~ia rolOOlorpe care Iejucam in fata celorlalti; - eul spiritual: se referii la capacitatea noastrii de auto-

William JAMES (1842-1910)

A~a-numitul "stadiu al oglinzii" este 0 etapa importanta in devenirea noastra, fiind yorba de intervalul temporal (6-18 luni) in care copilul dobande~te sentimentul unitatii sale corporale percepandu-~i propria imagine in oglinda. Dad pana in luna a treia sau a patra, copilul ignora oglinda care i se pune in fata, dupa luna a ~aseaoglinda incepe sa 11intereseze, intrevazand raportul dintre aceasta ~i reflectarea unei persoane. Catre un an dobande~tein!elegerea faptului ca este yorba de propria sa imagine, notiunea de totalitate corporala fiind dobandita spre varsta de doi ani, iar cu aceasta bazele con~tiinteide sine.

reflectie, la experientele noastre interioare, la valorile ~i idealurile care reprezinta aspecte relativ stabile ale existentei noastre. Eul spiritual este contemplativ ~i include idei despre sensul vietii, despre divinitate, despre originea universului etc. Structura eului poate fi abordata de diferite maniere, una dintre aces tea luand in considerare principalele coordonate ale conduitei: componenta cognitivii - conceptul de sine: reprezinta totalitatea perceptiilor ~i a cuno~tintelor pe care oamenii Ie au despre calitatile ~i caracteristicile' lor (este un rezultat al modului in care ne percepem); componenta evaluativ-motivationalii - stima de sine: componenta evaluativii a eului care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei; componenta comportamentalii - auto-prezentarea: se refera la strategiile pe care Ie folose~te individul pentru a modela impres.iile celorlalti despre el. Formarea eului se realizeazii prin mai multe procese ~i anume: Socializarea este procesul prin care persoana invatii modul de viata al societatii in care traie~te ~i i~i dezvolta capacitatile de a functiona ca un individ ~ica membru al unor grupuri. Socializarea incepe la na~tere ~i continuii de-a lungul intregii vieti, avand urmiitoarele scopuri: invatarea de ciitreindivid a abilitiitilor necesare pentru a triii in societate; insu~irea capacitiitii de a comunica eficient cu ceilalti; interiorizarea valorilor de baza ~i a credintelor fundamentale ale societiitii; dezvoltarea de catre individ a propriului eu etc. Compararea sociala: eul nu este 0 realitate fizicii, ci 0 realitate ce se construie~te in mintea fieciiruia dintre noi, iar aceasta mai ales prin compararea cu ceilalti. Percepfia de sine: pentru a ajunge la 0 bunii cuno~tere de sine trebuie sa actionam, sii ne implicam in evenimente ~i sa ne observiim comportamentul propriu. Privirea "din exterior" ne da indicii despre atitudinile, credintele, despre efectul actelor noastre. Filosof american, fondator impreunii cu C. S. Peirce al pragmatismului, publicii in 1907 Pragmatismul, in care afirma cii adevarul este "ceea ce este practic, util sau eficace". In domeniul psihologiei considera cii faptele psihice nu sunt decat con~tientiziiri ale tulburiirilor fiziologice (Principii de psihologie, 1890). Una dintre cele maiimportante contributii la mi~carea psihologicii se referii insii la impunerea utilizarii unor metode cu caracter ~tiintific pentru studierea faptelor de ordin psihic, devenind astfel posibilii constituirea psihologiei ca ~tiintii. Identitatea psihosocialii este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupOO, institutii, colectivitiiti) cu individualul, reunind reprezentarea de sine ~ide altii. Ei?te0 sintezii intre esenta individuala ~i caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale ~irolOOlesociale ale individului. In sens restrans, identitatea evocii continuitatea existentei, faptul cii individul ramane acela~i in timp, cii persevereaza intro formula de sine. In sens larg, identitatea poate fi asimilatii cu o reprezentare unificatoare a existentei, cu imaginea de sine ~i conceptul de sine. Dar, in miisura in care este legata de practicile sociale, de ancorarea socialii ~i de imbogatirea culturalii, identitatea nu se poate lirnita la imaginea de sine ~ila transmisia culturala a unor reprezentari. Ea se structureaza ~i se construie~te prin asumarea unor roluri pe scena socialii ~i se ref ace continuu in cursul existentei.

Afirmarea identitiipi presupune urmatoarele dimensiuni: continuitatea: care da sentimentul stabilitatii, integrarii in context ~icapacitatii de a elabora proiecte de viata; - unitatea sau coerenla interna: care permite subiectului social sa gaseasca elemente de legatura intre diversele activitati- ~i evenimente pe care Ie traverseaza, sa dea sens istoriei sale personale; - diversitatea: care se referii la articularea unor identitati multiple (fizice, etnice, nationale, juridice, culturale), confruntarea acestora pe un "teritoriu" comun; - autonomia ~iiifirmarea: pentru a se forma, individul se opune adesea presiunii exterioare, se diferentiaza, se distinge de altii; diferentierea cognitiva poate lua forma

opozitiei afective, opusul acestei atitudini fiind conformarea la a~teptarile grupului, asimilarea pasiva; - originalitatea: care afirma singularitatea, tendinta individului de a-~i afirma unitatea; - acliunea: urmare a asumarii responsabilitatii; identitatea se afirma ~i se consolideaza prin creatia individual a; - valorizarea: prin actiune ~i depa~irea unor situatii dificile, individul se valorizeaza in ochii altora ~i in propriii sai ochi; orice om nutre~te dorinta sa se afirme in context social, raportandu-se la persoanele pe care Ie admira; dorinta de schimbare, efortul pentru progres i~i au originea in aceea~i nevoie de valorizare.

,

Teoria identitiitii sociale. Potrivit acestei teorii, apartenenta ~ la un grup social ii determina pe indivizi sa se autodefineascii _ in termenii specifici grupului respectiv, astfel incat se poate ~ aprecia ca grupul confera membrilor 0 anumita identitate i sociala. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei identitiiti sociale se stabile~te prin compararea grupului de apartenenta cu alte grupuri, acest efort comparativ fiind subintins de dorinta indivizilor de a dobandi ~i men tine 0 stima de sine ridicata. In cazul in care identitatea socialii devine~nesatisIacatoare, indivizii incearca fie sa paraseasca grupul, pentru a se integra in unul care asigura 0 identitate sociala pozitiva (procesul de mobilitate sociala); fie sa lupte pentru ca~tigarea de catre grup a unor caracteristici pozitive (procesul de schimbare sociala) . •••.•.•. "".•.•.,..••.• :••••••••••. ""•.••••••••••••••••••_ •••.••.••..•"""•.•.•..• ,.•.•.•.• ; •••••.•__._..~.•••.••" ••.•... .,. ..•••••••.••••••••.•.•••••••.••.•••••..••••.~.,.-'_ •••• m .••• m"" ..••...•• *...........••• :>;"-=-

Mediul ~colar ~ivalorizarea negativii.1n cadrul invatiimfu1tului unul dintre grupurile valorizate negativ este acela al elevilor aflati in situatie de e~ec ~colar.Aparitia unui astfel de grup, in masura in care existii anurnite criterii ale succesului, este inevitabila. Elevii cu performante slabe, sub presiunea colegilor ~ia profesorilor vor simti ca formeaza un grup valorizat negativ, ceea ce va determina din partea acestor elevi incercari de a c~tiga 0 identitate socialii pozitiva, incercari de a-~i intari stima de sine. Una dintre cele mai

;r.;;:-...:•••.••.

I

inffilnite situatii intr-un astfel de context este aceea prin care ace~ti elevi fie vor cauta dimensiuni noi de comparatie, care sa-i; avantajeze inraport cu elevii buni, fie vor incerca sa schimbe l

radical criteriile unei identitiiti pozitive, astfel incat stima de sine j sa derive din e~ecul ~colar. Spre exemplu, vor incerca sa; sublinieze dezavantajele situatiei de succes ~colar, in comparatie ~ cu "libertiitile" de care ei se bucura (posibilitatea de a fuma, de a incalca legile, de a consuma alcool etc.)

22.2 Statusul ,i rolul - indicatori ai omportamentului social In cadrul grupurilor ~i colectivitatilor din care face parte, persoana ocupa intotdeauna 0 anumita pozitie, din care decurg sarcini, functii, obligatii, ce reprezinta un fel de comportamente prescrise, comportamente model pe care

societatea Ie a~teapta de la ea. La randul sau, persoana, ocupand o anumita pozitie, este ~iea'indreptatita sa pretinda ~i sa a~tepte de la ceilalti anumite comportamente in raport cu ea. Pentru a intelege fenomenul identificarii, trebuie apelat la noi concepte.

Statusul este ansamblul comportamentelor la care 0 persoanase poate a~tepta in mod legitim din partea celorlalti. Se delimiteaza un status actual, care este pus in evidenta la un moment dat, ~i un status latent, ceea ce inseamna ca 0 persoana are in acela~i timp mai multe statusuri (de exemplu: barbat, adult, inginer, sot, parinte, prieten, membru al unui partid politic etc.), fiecare actualizandu-se intr-

o situatie specificii. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri, dintre care unele sunt atribuite (de exemplu sexul), iar alte dobandite (de exemplu profesiunea, apartenenta politica). Intre statusuri pot exista fie raporturi de concordantii, fie raporturi de discordantii. -

Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur Iepretind ~iIea~teapta de la 0 persoana data. Comportamentul de rol exprima modul concret in care persoana considerata se manifesta ~i aqioneaza. Comportamentele a~teptate au un caracter prescriptiv, teoretic, in timp ce comportamentele de rol au un caracter real, functional, compararea lor permitand stabilirea modului de indeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, de un set de roluri, dintre care unele sunt imp use (de exemplu rolul de biirbat, femeie, adolescent, bunic etc.), iar altele dobandite (rolul profesional, membru al unei organizatii). Cand apare 0 discrepanta intre trasaturile de personalitate ale purtatorului de rol ~i prescriptiile rolului se na~te conflictul intrarol (de exemplu mlul de tata in raport cu neglijenta, indiferenta, aleoolismul etc.)

22

\WANALIZA SWOT Una dintre metodele eficiente de cunoa~tere de sine este analiza SWOT (initialele cuvintelor din limb a engleza prin care sunt desernnate cele patru categorii de elemente luate in

Strenghts (atuuri; puncte tari) Exemplu: atnUlultiprieteni, imi place natura, nu fumez etc.

...

, ••••••••••••••••••••••••••..•••••••••••••••••••••••••••••••••

: Opportunities

(ocazii; oportunitati)

: Exemplu: am prieteni dispu~isa ma ajute, am vointa etc.

calcul). Metoda presupune identificarea a cat mai multe elemente pe cele patru categorii precizate in personalitatea, atitudinile ~icomportamentele sale.

Weaknesses (sHibiciuni) Exemplu: nu sunt punctual, sunt dezordonat, ezitant etc.

~ •••••.•••••.••.••.••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

<

Threats (amenintari): Exemplu: parintii suntdiv0rtati, conflicte in familie etc.

..............................................••.•....••••....•.•.....•••....••••.•..•••....•••.....••....•••.....•.....•••

Fieeare dintre noi poate sa realizeze 0 astfel de analiza, reu~ind sa dobandeasca 0 perspeetiva mai buna asupra

propriei persoane, respeetiv sa identifiee diferitele aspeete ale personalitatii sale.

eorelatii

intre

Aplicatie: Realizati-va propria analiza SWOT, iar dupa aeeea rugati un eoleg sau eolega sa va fad 0 astfel de evaluare. Comparati eele doua analize. Ce diferente puteti observa? Discutati eu colegul vostru acele aspecte. Ce decizii crede!i ca trebuie sa lua!i in urma celor eonstatate?

~PLlCATU

.

1. Afirmarea ~i,implicit, realizarea propriei identitati depinde intr-o masura suficient de mare de societatea in care traim. Realizati 0 dezbatere in care tema sa se refere la caracterul permisiv sau conservator al societatii romane~ticontemporane. 2. Analizati propriul grup de prieteni ~i incercati sa puneti in evidenta statusurile ~irolurile asumate de fiecare dintre membri. Care credeti ca este relevanta asumarii unor roluri ~i statusuri diferite? 3. Incercap sa descoperiti, in propria voastra existenta, contexte in care a fost eyident ca un proces de comparare sociala v-a determinat sa incercati 0 schimbare a propriei voastre persoane.

4. Organizati 0 dezbatere pomind de la urmatoarea intrebare "Ce am fi lara ceilalti?" 5. Analizati relatiile de determinare existente intre stima de sine, autoprezentare ~iperceptia de sine. 6. Luand ca exemplu diferite roluri, incercap sa puneti in evidenta comportamente din cele trei categorii diferentiate: prescrise esentiale, permise ~iinterzise. Dad prima categorie este esentiala pentru asumarea rolului, celelalte doua sunt probabile. Identificati condipi care pot favoriza aparitia lor. 7. Identificati 0 alta metoda de cunoa~tere de sine ~i construiti 0 argumentare prin care sa subliniati avantajele ei.

22 l..S""

= persoana care este ata~ata de traditie, de cutume, in viata cotidiana, dar ~iin politica, economie, cultura. Contemplafie = atitudinea, starea celui care mediteaza sau prive~te lucrurile ~ifenomenele lara 0 finalitate practica. E$ec $colar = situatie in care se regasesc unii elevi, indicatorii sai referindu-se la abandonarea precoce a ~colii,decalaj intre posibilitatile proprii ~irezultate, incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice, e~eculla examenele finale (sau de concurs), inadaptarea ~colaraetc. Dintre cauzele strict ~colare care pot determina e~ecul ~colar sunt de amintit rigiditatea ritmurilor de invatare, abordarile educative de tip exclusiv frontal, marimea cIasei de elevi, eterogenitatea clasei de elevi, stiluri didactice deficitare Conservatoare

I

"

subiectivitate (suprasolicitare in aevaluare elevilor, etc.), rigiditate deficiente intelectuala, privind

resursele ~colare, management deficitar, climat tensionat in ~coalaetc. Grup = ansamblu uman structurat ale carui elemente se influenteaza reciproc. Grupul este determinat de indivizi, ace~tiafiind la randullor conditionati de grup. Influenta se manifesta mai putin ca 0 presiune exercitata din exterior, cat ca 0 adaptare mai mult sau mai putin spontana a membrilor grupului la mediul social. Identificare = mecanism psihologic incon~tientpr~care un individ W modeleaza conduita pentru a semana unei alte persoane. Constituie unul dintre cele mai importante mecanisme ale formarii personalitatii ~i ale educatiei. Perturbiirile intervenite in acest mecanism conduc la tulburari caracteriale ~ide personalitate. Oportunitate = caracterul a ceea ce este oportun, respectiv a ceea ce .se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei.

23. RELATIILE INTERPERSONALE , 23.1 Specificul relatiilor interpersonale Relapile interpersonale

sunt legituri psihologice, con~tiente ~idirecte intre oameni.

In calitatea sa de fiinta sociala, omul este produsul in primul rand al unui proces de socializare, ceea ce inseamna ca nu poate trai singur, izolat de ceilalti. Existenta umana nu poate fi conceputa in afara relatiilor sociale, printre acestea un rol deosebit de important fiind detinut de relatiile interpersonale. Caracterul psihologic al legaturii arata ca este yorba de doua surse psihice distincte, inzestrate cu toata gama functiilor, insu~irilar, starilor ~itrairilor psihice. Caracterul con~tient al. legaturii arata ca relatiile interpersonale, sunt posibile numai in cadrul existentei con~tiintei de sine, a con~tiintei semenului ~i a con~tiintei relatiei existente. Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizarii unui minim contact perceptiv intre persoane. Realizarea relatiilor interpersonale presupune astfel prezenta cumulativa a acestor trei caracteristici, absenta uneia dintre ele racand imposibila existenta unar relatii interpersonale (pot exista relatii interumane sau interindividuale). Ponderea lor este insa diferita in functie de tipul relatiei interpersonale luate in calcul.

De asemenea, relatiile interpersonale pot fi caracterizate ca: - obiective (au un caracter social), in sensul ca depind de contextele (situatiile) sociale; subiective (au un caracter psihologic), in sensul ca depind de subiectivitatea celor implicati. Aceste caracteristici se realizeaza ~i ele simultan, primatul unuia sau altuia dintre aspecte depinzand de natura relatiilor in cauza. In virtutea faptului ca omul este fiinta ce are capacitatea valarizarii nu numai in plan practic ~i cognitiv, ci ~iin plan moral, relatiile interpersonale au un pronuntat caracter moral, etic deoarece prin intermediul lor omul poate urmari realizarea binelui sau a raului (in cadrullor comportamentul uman poate fi valorizat ca bun sau rau, pozitiv sau negativ, poate fi acceptat sau respins). Deoarece relatiile interpersonale dau posibilitatea oamenilor sa interactioneze unii cu altii astfel incM sa se dobandeasca 0 cuno~tere de sine mult mai adecvata ceea ce permite perfectionarea propriilor trasaturi de personalitate, se poate aprecia ca relatiile interpersonale au ~iun caracter formativ.

23.2 Tipuri de relatii interpersonale Diversitatea relatiilor interpersonale poate fi abordata prin intermediul mai multor criterii:

1. Criteriul nevoilor ~i trebuintelor indivizilor implicati in relapa interpersonalli, potrivit caruia se disting: relatiile de intercunoa~tere, dezvoltate din nevoia de a dispune de cat mai multe date despre partenerul relatiei. eu cat cunoa~terea despre partenerul relatiei este mai bogata ~i ~ai adecvata, cu atat relatiile se vor desra~ura mai u~or. In acest context, un rol deosebit 11au imaginea de sine ~i imaginea despre celiilalt. Una dintre erorile de perceptie sociala, cu frecventa mare, este aceea a inertiei perceptiei (pe care individul ~i-o construie~te despre cei cu care este in relatie), constand in faptul cii imaginea pe care subiectul ~i-o construie~te despre un altul nu fine pasul cu evolufia comportamentului acestuia, ducand mai ales la erori de evaluare. relatiile de intercomunicare, dezvoltate din nevoia indivizilor de a comunica. Un rol important in comunicarea interumana este detinut de natura mesajelor transmise ~i receptionate, continutul lor, prezenta sau absenta intentiei de a modifica comportamentul celuilalt etc. Importanta relatiilor de intercomunicare in existenta umana este pusa in evidenta mai ales de situatiile de perturb are a comunicarii precum jiltrarea informafiilor, blocajul comuniciirii, bruiajul, distorsionarea informafiilor etc. rela1iile afectiv-simpatetice, dezvoltate din nevoia oamenilor de a fi simpatizati de ceilalti, de a imparta~i emotiile impreuna cu ceilalti etc. Acestea pot fi unilaterale (neimparta~ite) sau reciproce

(imparta~ite), au intensitati diferite ~i pot fi pozitive (simpatie) sau negative (antipatie). 2. Criteriul caracterului procesual, dinamic, potrivit caruia se disting:

relapi ce nu produc modificarea particularitatilor personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de cooperare; b. relafii de competifie; c. relafii conflictuale (cognitive, afective, perceptive, sociale etc.).

relapi ce determina modificarea caracteristicilor personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de acomodare; b. relafii de asimilare; c. relafii de ierarhizare (stratificare); d. relafii de alienare (instrainare, indepartare). Actiunea mutuala a partenerilor in cadrul relatiilor interpersonale intretinute poate conduce la constatarea compatibilitapi sau a incompatibilitatii partenerilor in cadrul relatiei (acestea sunt direct proportionale cu atitudinile de receptivitate, de initiativa ~i nevoia de intensitate a interactiunilor). Relatiile interpersonale detin un rol deosebit de important in formarea personaliHitii noastre, dar, de asemenea, in afirmarea acesteia, in constituirea stimei de sine ~i a scopurilor pe care ni Ie proiectam in vederea realizarii personale.

23.3 Locul ,i rolul rela,iilor interpersonale in structura personaliti,ii La un anumit nivel se poate aprecia ca trasaturile de personalitate nu sunt dedit relapi interumane interiorizate, personalitatea fiecaruia fiind astfel oglinda ~i expresia relatiilot interpersonale. Relapile interpersonale sunt cele care mobilizeaza §i dinamizeaza viata psihicii a indhidului, determina aparipa anumitor stari psihice, conduc la forma rea ~imanifestarea unor insu§iriJlsihice, constituind totodata spatiu1 in care se manifesta intreaga viata psibica a individului. Datarita

relevantei lor in raport cu constituirea propfiei personalitati ~i cu evolutia sociala se impune astfel necesitatea stimularii de catre societate, in toate elementele sale structurale, a unor relatii interpersonale pozitive. Desigur, un rol in natura relatiilor interpersonale 11are ~i personalitatea, mai ales atunci cand aceasta este deja constituita, triisaturile acesteia punandu-~i amprenta asupra naturii, intensitatii ~i calitatii relatiilor interpersonale pe care personalitatea in cauza Ie dezvolta, mentine sau restrange.

23

23.4 Grupul,i psihologia de grup* Grupul reprezinta un ansamblu eomune determinate.

de indivizi, eonstituit in timp, intre eare exista diverse tipuri de interaepuni

Indivizii se raporteazii unii la altii nu numai in cadrul relatiilor interp~onale, al diadelor, ci ~i in cadrul unor retele mai largi de relatii, anume al grupurilor. Realitatea socialii insii~i se prezinta ca un sistem complex de grupuri care construiesc norme §i valori, distribuie pozitii §i exercitii influente. Grupul are astfel: un rol important in evolutia persoanei, constituind cel mai important mijloc de socializare §i de integrare sociala; o contributie decisiva la transmiterea valorilor unei societati; un rolmajor in a oferi individului securitate, dar ~i mijloace de afirmare; capacitatea de a raspunde nevoilor asociative §i de apartenentii ale fiintei umane. Pentru ca 0 asociere de persoane sa poata fi denumita grup este necesara realizarea urmatoarelor condipi: - existenta unei determinari in timp, a continuitatii temporale; - existenta un or in teractiuni fntre membrii grupului (relatii sociale, biologice, psihologice, culturale, spirituale, religioase etc.); - existenta un or scopuri comune tuturormembrilor. Aceasta inseamna ca orice grup are trei dimensiun specifice: - dimensiunea instrumentaHi, care se refera la coordonarea membrilor catre un scop comun ~i organizarea comunidirii in vederea fluidizarii informatiilor; - dimensiunea relaponaHi, care se refera la interactiunile socioafective din interiorul grupului; - dimensiunea contextuala, care se refera la conditiile materiale, economice, juridice, institutionale, ideologice ~i politice in care evolueazii grupul. Aceste caracteristici permit diferentierea grupului de alte realitiiti sociale, precum mulpmea. Multimea reprezinta, de asemenea, un ansamblu de indivizi, dar care sunt simplu prezente laolaltii Tara sa interactioneze, Tara un scop comun ~i Taraca asocierea sa dureze in timp. De asemenea, grupurile sunt distinse astfel de categoriile abstracte sau statistice, de categoriile demografice, socioeconomice sau socioculturale, de situatiile colective.

Criteriile ce pot fi utilizate pentru diferentierea tipurilor de grupuri sunt: 1. criteriul cantitativ (nurnarul persoanelor din grup), potrivit caruia se disting: a. grupuri mari: numar relativ mare de membri, existenta unor relatii sociale oficiale, intercunoa§terea superficiala (! membrilor (prin intermediari) ~i intervalorizare slaM; b. grupuri mid: numiir redus de membri, relatii directe (nemijlocite), intercunoa§tere §i intervalorizare bune. 2. criteriul calitativ (natura relatiilor dintre membri), potrivit caruia se pot distinge grupuri primare (exista relatii fata-n fata, nemijlocite - familia) ~i secundare (membrii grupului nu interactioneaza direct - poporul). Un grup indepline~te mai multe funetii, precizarea acestora putandu-se realiza din mai multe perspective: 1. Satisfacerea nevoilor: satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in functie de organizarea ierarhica a grupului §i autoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre ace~tia; satisfacerea nevoii de fncorporare sociala !ji de dominare (participare, incorporare, securitate, respectarea traditiilor ~ia ritualurilor); crearea ..de noi nevoi, pe masura ce grupul evolueaza spre not scopun; 2. Caracterul functional: - funcfia de integrare soCiala a individului, a nevoilor §i a aspiratiilor sale prin parcurgerea unui traseu de recunoa§tere reciprocii individ-grup; - funcfia de diferenfiere, care se manifesta prin oportunitatea pe care grupul 0 ofera individului de a beneficia de prestigiul grupului in cauza, dar ~ide a se afirma personal; funcfia de mijloc !jiloc al schimbiirii, grupul fiind un camp dinamic in care persoana dobande~te experiente, intervine asupra evenimentelor, i§i proiecteaza viitorul; - funcfia de producator de idei, grupul fiind un mediu creativ privilegiat datorita interactiunilor dintre membri, libere de alte constrangeri in afara celor proprii grupului. Marimea grupului este un parametru important al oricarui grup, in masura in care natura §iintensitatearelatiilor dintre membrii grupului depind in primul rand de numarul membrilor acestuia. Caracteristici ale grupului mic: numarul relativ scazut al membrilor sai (2-20 membri); interacpunea nemijlocita (jafa in fata) a membrilor grupului; . existenta unor scopuri comune, acceptate de toti membrii grupului.Acestea orienteaza activitatea grupului, constatandu-se 0 stransa interactiune intre scopurile de grup ~i scopurile individuale ale membrilor. Puterea scopurilor de grup este in functie de claritatea formuliirii lor ~ide acordul total sau partial al membrilor grupului; existenta unei structuri a grupului, nascuta din interactiunea membrilor ~i care se refera la modul concret in care indivizii se leaga intre ei ~i ierarhia din cadrul grupului. Pentru functionarea eficienta a grupului este importanta ~i dispunerea in spatiu a membrilor, ce echivaleaza cu structura spatialii a grupului; - compozitia grupului, derivata din caracteristicile anterioare §i din caracteristicile personale ale membrilor. Din acest punct de vedere, grupurile pot fi

ri~di~;~~l·····~~~~~~~~~t~t~il.;d~~ftt t~~~~~~r···i~···~f~~~!

l~ 23

I grupurilor, cu atat mai mult cu cat in afara acestora nu poate I I ajunge fiinta umana propriu-zisa. Grupurile constituie I real.itatea necesara care intermediaza intre indivizi §i ,o""taw.

!

I

I I I

~i relapi

91 omogene sau eterogene, in acest din urma caz probabilitatea aparitiei unor relatii conflictuale fiind mare; - organizarea grupului, care poate privi 0 organizare formalii (presupune relatii oficiale, reglate de norme rigide) sau una inform alii (relaW afective, apropiate, nereglate oficial); - coeziunea membrilor (gradul de legatura, de unitate); - gradul de autonomie (al grupului in raport cu alte grupuri); - gradul de conformism (determinat de masura acceptarii sau respingerii normelor de grup); - gradul de permeabilitate (capacitatea de a primi noi membri); -~ gradul de stabilitate (durata in timp);

mLIDERIl~I

sintalitatea

grupului (personalitatea grupului, respectiv trasaturile ce constituie specificul acestuia considerate in interdependenta lor ~i in raporturile cu alte grupuri). Grupurile mici sau primare sunt de diferite tipuri, in general procedandu-se la inventarierea lor in functie de frecventa realizarii lor. Charles Cooley, eel care a descris pentru prima data acest tip de grupuri (1909), distingea patru tipuri de grupuri primare:familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinatate ~i comunitatea de batrani. 0 inregistrare mai exhaustiva enumarii urmatoarele tipuri de grupuri mici sau primare: grupul de sarcina, grupul de formare psihosociala, grupul de actiune, grupul de cercetare-dctiune, grupul de invatare, grupul de loisir ~i familia.

CONDUCEREA

1-, ---------------

Viata grupurilor ~i a societatii este de neconceput rara organizare ~i rara conducere. Existenta ~i funqionarea oricarui grup presupune un conducator, selectia acestora realizandu-se potrivit unor reguli sofisticate. Procesul de conducere apare astfel ca esential pentru existenta unui grup, putand fi definit ca procesul prin care un membru al grupului ii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii un or scopuri specifice grupului. Influenta exercitata asupra membrilor este una determinanta, rara ca ea sa provina doar dinspre liderul grupului, a~a incat trebuie sa se faca diferenta intre lider ~ialte persoane influente in grup. Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor de lideri este aceea dintre liderul formal ~i liderul informal. Liderul formal este eel oficial, numit sau ales, cu responsabilitati bine definite, inscrise de obicei in documente oficiale. Atat in grupurile formale, cat ~i in cele informale exista insa lideri informali, Tecunoa~terea acestora venind dinspre

membrii grupului. Puterea de influenta a acestora in grupurile formale poate fi in colaborare, in pari:liel sau in contradictie cu puterea liderului formal. Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia in care liderul neoficial ia locul celui oficial, in aceasta noua postura declan~andu-se ~i in raport cu persoana sa procesul care i-aconferit in cele din urma calitatea de lider formal. Exista insa ~i alte criterii de diferentiere a tipurilor de lideri, stilul de conducere fiind unul dintre cele uzuale. Astfel, potrivit acestui criteriu se face diferenta intre lideri

democrati, autoritari, laissez faire, orientati spre sarcinii ~au focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup. In raport cu acest mod de considerare a tipurilor de lideri una dintre problemele aduse in discutie se refera la capacitatea de a determina reu~ita in actiunile intreprinse de grup. S-a constatat insa cii performanta in conducere nu e legatii abstract de un stil anume de conducere, ci de capacitatea de adaptare la circumstante specifice.

~PLlCATII 1. Dragostea se poate defini drept 0 relatie interumana caracterizata prin libera alegere, afectivitate ~i pretuire reciproca, in absenta unor constnlngeri directe de ordin social. Organizati 0 dezbatere in care luand ca punct de plecare aceasta definitie Incercati sa argumentati pro ~icontra, tinand cont de diferentele existente Intre diferitele culturi In ceea ce prive~tecontinutul iubirii (este necesar ca In prealabil sa fie colectate informatii despre modulin care "se construie~te"iubirea In alte culturi).

3. Analizati motivele pentru care deviantii de la norma grupului sunt respin~i.

2. La nivelul existentei sociale prezenta prejudecatilor este un fapt curent. Fiecare dintre voi Incercati, In c1asa, sa scrieti despre colegii vo~tri,pe 0 foaie de hartie, lucruri care sunteti convin~ica sunt adevarate, dar pe care nu Ie intemeiaza informatii dobandite din surse veridice, ci sunt formulate in baza "celor ce le-ati auzit" (nu consemnati pe foaia de hartie propriul nume). Discutati la nivelul c1aseiceea ce s-a notat ~iIncercati sa vedeti daca relatiile interpersonale la nivelul c1asei erau influentate de acele prejudecati.

7. Grupurile din care facem parte nu au numai influente benefice asupra noastra. Identificati 0 situatie In propria voastra existenta cand ati ajuns la conc1uziaca influenta grupului din care Iaceati parte a determinat preluarea unor comportamente respinse din punct de vedere social.

4. Exemplificati functiile grupului mic pentru grupul de prieteni. 5. Analizati comparativ relatiile de cooperare, relatiile de competitie ~irelatiile conflictuale. 6. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca relatiile interpersonale au un caracter formativ.

8. Analizati relatiile interpersonale existente intre voi ~icolegii de c1asa,iar dupa aceea caracteristicile grupului pe care 11formati. Ce diferente puteti observa?

Inerlie Acomodare = actiunea de adaptare, de obi~nuire cu noi conditii de

viata. 'Alienare = Indepartare, instrainare; In context social este yorba de ostilitate fata de societate, fata de factorii de civilizatie, pana la a se simti izolat in cadrul societatii de~icontinua sa traiasca in mijlocul ei. 'Demografie = ~tiinta care, prin metode cantitative, studiaza fenomene ~i procese privitoare la nwharul, repartitia geografica, structura, densitatea, mi~carea populatiei uml!lle~icompozitia ei pe grupe de varstii,de sex etc.

23

= tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane in

inactivitate, apatie. = procesul psihosociologic inter-!ctivde agregare a judecatilor evaluative, a atitudinilor· ~i a credintelor referitoare la 0 problema sociala ale unui numar semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprima verbal deschis. Prestigiu = ascendent legat de statut ~isucces care poate reveni unei persoane, grup, loc sau epoci. Este atribuit de catre semeni ~i se impune opiniei pub lice determinand deferenta ~i admiratia prin puterea sa de influentare. Opinie publica

~

24. COMPORTAMENTE PRO 'I ANTISOCIALE 24.1 Comportamente pro ,i antisociale Orieare din eomportamentele noastre are urmari mai mult sau mai putin direete asupra eelorlalti. In funetie de aeeste urmari, eomportamentele sunt: Comportamente prosociale, care reprezinta 0 categorie foarte vasta de e~portamente ~i se refera la aete valorizate pozitiv de soeietate. Sunt comportamente intenponate, realizate in afara obligapilor profesionale ~i orientate spre conservarea ~i promovarea valorilor sociale, fara a~teptarea unei recompense externe. Comportamentul de ajutorare se poate defini drept aetul intentionat efectuat i'n folosul altei persoane. Explieatiile oferite aeestui tip de eomportament au fost elaborate de pe doua pozitii teoretice: - perspectiva biologicii.: aeest tip de eomportament este i'nnaseut, existand la oameni predispozitia biologiea de a-I ajuta pe eei care sufera sau pe semenii no~tri aflati i'n perieol (0 astfel de perspeetiva se bazeaza pe ipoteza supravietuirii prin i'nrudire, care eontrazice legea seleetiei naturale); - perspectiva invii.!ii.rii sociale: eei mai multi psihologi argumenteaza ea aeest tip de comportament i'~i are originea i'n proeesul de soeializare (socializarea primarii), fiind i'nvatat atat prin meeanismul reeompensei, cat ~ial pedepsei ~ii'ntaririi. Principal a motivatie a eomportamentului de ajutorare este empatia, respectiv capaeitatea de a sesiza trairile altuia, • de a ne identifiea emotional ~i eognitiv eu .a alta persoana. Empatia este mediata, i'n buna masura, de similaritate: empatizam mai u~or eu 0 persoana pe care 0 percepem ea fiindu-ne similara. Ineerearea de sistematizare a elementelor care sustin comportamentul de ajutorare permite punerea i'n evidenta a doua eategorii: factori situationali: exista situatii i'n care, indiferent de earaeteristicile de personalitate ale individului, el va aeorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta), dupa cum exista situatii i'n care, indiferent de profilul de personalitate al individului, el nu va aeorda ajutor; factori de personalitate: aiei sunt de amintit starile psihice tranzitorii ~icaraeteristicile persoanei. Comportamentul altruist reprezinta 0 subeategorie a

·24

Doua probleme ingemanate: egoismul ~i altruismul "Problema altruismului s-a pus eu deosebita aeuitate In societatea noastra occidentalii fondata pe prioritatea interesului ·~ia individului. Nu din cauza di ar exista riseul ea oamenii sa fie prea altrui~ti, deci sa uite de ei i'n~i~i,ei pentru ca TIU ar putea sa fie sufieient de altrui~ti. Or, TIU exista eoexistenta fiira empatie, niei ajutor - niei ehiar sacrifieiu de sine - Iar~ eons~nsln privinta ritmilor sau formelor pe care trebuie sa Ie i'mbrace acest ajutor sau sacrificiu. Fi"iraacest consens nu ar mai exista societate, ei 0 jungIa de barbati ~i femei sau 0 piata veritabila in care ar supravietui ·cei mai noroco~j. Altrulsmul este problema unei cultlVi a carei regula este"egoismu1." (s. Moscovici (coord.), Psih%gia sociala Ii

Prietenia consta in relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere ~i bazata pe afectiune, incredere ~i pretuire mutuala. Relatia de prietenie are i'n centrul ei afectivitatea ~i pretuirea reeiproca, bueuria, plaeerea ~i entuziasmul partenerilor de a fi i'mpreuna. Este 0 relatie autentie afeetiva i'ntre persoane egale, dincolo de eonditia soeiala sau de alta natura, contand nu atat cine e~ti, ei cee~ti. Simpatia reprezinta relatia psihosoeiala eu 0 i'nearciitura afeetiva ridieata, tara insa ea aeeasta sa aiba la baza 0 deeizie eon~tienta, manifestata printr-o anumita "deschidere" ~i disponibilitate i'n raport eu anumite persoane (este prezenta, ea sau opusul sau, din primele momente i'n care eunoa~tt';m 0 noua persoana). increderea este 0 modalitate de i'nvestire a unei alte persoane (poate fi ~i reeiproca) eu 0 anumita "infailibilitate", in sensul ea eele ee vin dinspre persoana in care avem ineredere nu mai sunt supuse unui proees de evaluare, fiind aceeptate ca atare. Comportamente antisociale, care sunt comportamente ce sfideazi ordinea socials conveniti, contrariazi prin neluarea in seams a normelor ~i a institupilor sociale. Aeest tip de eomportamente sunt fie intention ate, savar~ite de persoane ee i'nealea in mod con~tient legile juridice ~i normele morale, fie savar~ite de persoane bolnave, eu grave tulburari de personalitate. Comportamentul agresiv este eomportamentul desta~urat cu intentia de a face rau altei persoane. Explieatiile au fost eonstruite, de asemenea, pe baza a doua pozitii teoretice: - perspectiva biologicii.: considera agresivitatea 0 tendinta innascuta de actiune, respectiv agresivitatea apare ca un instinct (model predetelminat de raspunsuri la stimulii din mediu, raspunsuri ce sunt controlate genetic); etologia, ramura biologiei ce studiaza instinetele, a aratat ca agresivitatea are un aspect functional, pozitiv, in lumea animala fiind limitata de anumite semnale de capitulare ~i de supunere a i'nvinsului, aceasta inhibitie disparand i'nsa la om; explica!ii socia Ie ~i biosociale: insista pe trairi psihice precum frustrarea (orice eveniment ce interfereaza cu atingerea scopului), care determina furie, ostilitate ~i comportament agresiv; frustrarea nu conduce insa intotdeauna la agresivitate, astazi cele mai multe teorii

relafii/or eu celli/illt, Editura PoliTom, 1994/1998, la~i)

comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte motivate de dorinta de a-i face un bine celuilalt tara a a~tepta cii~tiguri personale. In general, persoana altruista se caracterizeaza prin empatie, credinta intr-o lume dreapta, responsabilitate sociala, egocentrism scazut, credinta i'ntr-un control intern (in sensu I ca sta in puterea fiediruia dintre noi de a face bine sau rau ~i ca acestea nu depind de noroc, destin, organizatii sau alte forte exterioare) .

Pentru a preveni inflapa factorilor care pot submina 0 societate, la nivel social sunt valorizate anumite comportamente agresive. Societiple contemporane incearca insi intr-o masuri din ce in ce mai mare un control mai strict asupra acestor comportamente care, in trecut, au condus adesea la incalcari ale drepturilor omului.

93 insistand pe un proces de inviitare socialii. Factorii comportamentului agresiv sunt: factori personali: tipul de personalitate ~i sexul (procesul de socializare educii spre exemplu biiietii in acest sens, In timp ce fete Ie sunt descurajate); factorii 4e mediu: zgomotul (amplificii agresivitatea numai la indivizii care au deja tendin!e agresive), temperatura (agresivitatea cre~te pe miisurii ce cre~te temperatura), aglomera!ia (depinde de perceptia subiectivii: pliicutii sau nepliicutii). Tipologia agresivitiitii este deosebit de diversii, curente fiind distinc!ii, precum: agresivitate inten!ionatii/agresivitate neinten!ionatii, agresivitate directii/agresivitate indirectii,

24.2 NormaJitate

,i anormalitate

agreslvltate individualiilagresivitate de grup, agreslvltate manifestii/agresivitate latentii, agresivitate verbalii/agresivitate fizicii etc. De~i existii multiple dezbateri pe aceastii temii, se considerii cii nu orice formii de agresivitate este antisocialii, dupii cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. In general, agresivitatea instrumentalii nu este consideratii antisocialii, ci prosocialii (prinderea ~i pedepsirea riiuIaciitorilor, competitiile sportive, sanctiunile aplicate de piirinti copiilor etc.). In principiu, insii, miisura in care agresivitatea este antisocialii sau prosocialii se poate stabili in func!ie de opozi!ia sau sustinerea in raport cu normele considerate sociale.

sociala

In stransii legiiturii cu comportamentele pro ~i antisociale se pune problema normalitiifii, respectiv anormalitiitii sociale. _ ormele prescriu comportamente dezirabile, reglementeazii relatiile dintre indivizi in numele unei autoritiiti (regula, morala, legea). Sliibirea sau incoeren!a normelor reprezintii sursa anomiei, respectiv absenta normelor, functionarea patologicii a societiitii, dezordinea, dereglarea valorilor traditionale. Caracteristicile unei norme sunt: tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a face ceva ~icum trebuie sii se facii ceva; - claritatea: aratii cum trebuie sii te raportezi la norme; - marja de toleran(ii.: desemneazii amplitudinea comportamentelor acceptate ~i de unde incepe dezaprobarea; - constanta: desernneazii stabilitatea normei, dad se aplicii doar uneori sau intotdeauna; - definirea anormalitii.(ii: precizarea comportamentelor contrare normei; - practicarea normei: depinde de particularitii!ile individuale, dar ~i supraindividuale; norma se impune dacii este eficace in comportamentul real. Normele sunt elaborate sub influenta modelelor culturale ale unei populatii. Uneori acela~i gest sau comportament are sernnificatii diferite In functie de regiunea geograficii .. Se distinge intre modelul cultural real, rezultand din riispunsurile asemiiniitoare ale unei populatii sau grup intr-o situatie datii ~i modelul construit, influentat de modii. Uneori se mentioneazii ~i un model ideal, 0 abstractie elaboratii de membrii unei societiiti pentru reglementarea situatiilor considerate capitale (de exemplu: egalitatea tuturor in fata legii, toleranta fatii de diversitate ~ialteritate etc.) Cel mai important rol in definirea normalitiitii ~i anormalitiitii psihosociale 11au grupurile sociale, deoarece normele sociale sunt caracteristicile fundament ale ale acestora, ele descriind uniformitiitile de comportament ce caracterizeazii grupurile. Practic, un grup nu poate functiona dacii membrii siii nu se conformeazii normelor. Este yorba de procesul mai larg al influentei sociale, oricare dintre procesele puse sub acest titlu implicand schimbiiri in prirnul rand comportamentale, dar ~iatitudinale.

Efectele pe care indivizii Ie au uoH asupra altora privesc: 1. Normalizarea, respectiv uniformizarea relativii a eomportamentelor $i a atitudinilor membrilor unui grup. Fenomenul fundamental in situatii1e de normalizare constii in inexistenta unei norme stabilite. dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor tarii ca el insu~i sii fie sensibilia pozitia acestora. Lipsa consensului majoritiitii cu privire la riispunsul corect

face ca membrii, nesiguri pe riispunsurile lor, sii· exercite influentii unul asupra altuia ~i sii sflir~eascii prin a adopta 0 norma comunii, ce intrune~te adeziunea tuturor ~i exprima pozitia grupuhii fatii de stimulul respectiv. 2. Con rmismu., respectiv procesul de sehimbare a eomportamentului datoritii presiunii implicite a grupului, face ca interactiunea dintre membrii grupului sa fie posibila ~i predictibila, permitand grupului sa-~i atinga scopurile. Efectele conformismului pot fi explicate prin influenta informational a ~i influenta normativa. Conformismul nu este determinat insa doar de presiunea evidentii a grupului, ci poate fi yorba ~i de produsul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu . grupul, anticipandu-se pierderea statutului sau identificarea ca anormal. Oricum, faptul de a fi diferit de ceilalti din grup are consecinte serioase, a~a incat oamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar ~i atunci cand exista ~i alternative clare ~i lipsite de ambiguitate.

Conformismul

3. Obedienta, respectiv situatiile in care schimbarea de comportament survine ca urmare a unui ordin venit din partea unei surse de influentii inzestrate eu autoritate legitimii. Spre diferen!a de situatiile de conformism, in care membrii grupului ~i individul influentat au acela~i comportament, in cazul obedientei aceastii similaritate nu se regiise~te. Autoritatea pretinde din partea celui obedient un comportament pe care ea nu 11 realizeazii, cel putin nu in fata acestuia. 4. :nfluenta mioori •.arii, care se refera la faptul ca nu numai grupurile exercitii 0 influentii asupra indivizilor, dar ~i indivizii propun la randullor norme. Atunci cand normele aflate in vigoare fntr-un grl!P dat sunt violate se vorbe~te de devian(ii., rezultatul acesteia fiind adesea excluderea membrului deviant din grup. In anumite situatii insa, indivizii devianti in raport cu norma dominantii se pot afla la originea inovatiei sociale~ respectiv 0 minoritate lips ita la un moment dat de putere sau de status poate obtine influen!ii socialii, determinand 0 reevaluare a normelor aflate in uz.

24

94 WSENTIMENTUL

DE VINOVA TIE

Existenta normala a individului in context social presupune printre altele ~i capacitatea de a simti vinovatia. Potrivit lui D. W. Winnicott, unul dintre psihiatrii contemporani care s-a ocupat cu precadere de problemele psihice ce apar in perioada copilariei, pierderea acestei capacitati (la diferite intensitati) sUi cel mai adesea la baza comportameBtelor antisociale. Ilustrativ in acest sens poate fi considerat urmatorul fragment, care aduce in discutie cazul unui Miat care fura de la ~coala. "Directorul, in loc sa-l pedepseasca, a recunoscut faptul ca era bolnav ~ii-a recomandat consultatie psihiatrica. Acest Miat, la varsta de 9 ani, se confrunta cu 0 deprivare apartinand unei perioade mai timpurii ~i avea nevoie de fapt de 0 perioada de stat acasa. Familia lui s-a reunit, iar acest fapt i-a dat 0 noua speranta. Am aflat ca Miatul avea 0 compulsie de a fura, auzind 0 voce care-i dadea ordine, vocea unui vrajitor. Acasa, el a devenit bolnav, infantil, dependent, apatic. Parintii i-au intampinat nevoile ~i i-au dat voie sa fie bolnav. La sfiir~it ei au fost recompensati prin faptul ca el s-a recuperat spontan, iar dupa un an a fost capabil sa se intoarca la ~coala. Jar recuperarea s-a dovedit una de durata.

Ar fi fost u~or ca acest copil sa fie indepartat de calea care condu~ea la recuperarea sa. El nu avea desigur cuno~tinta de singuratatea ~i de golul intolerabil ce se aflau la baza bolii sale ~i il racusera sa adopte pe vrajitor in locul unei organizari mai naturale a Supraeului. Aceasta singuratate era legata de 0 perioada de separare de familie, de cand el avea 5 ani. Daca ar fi fost pedepsit sau daca directorul i-ar fi spus ca trebuie sa se simta vinovat, el soar fi intarit ~i ar fi organizat 0 mai deplina identificare cu vrajitorul. Treptat, el ar fi devenit dominant ~i sfidator ~i, in cele din urma, 0 persoana antisociala. Acesta este un caz comun in psihiatria infantila (...)." Practic, se poate observa la copiii mici anumite tendinte antisociale, tendinte care se cer descurajate, rara insa ca interdictii sau pedepse aspre sa rezolve aceste probleme. Sunt de preferat interdictii limitate, care sa lase loc liber ~i sponaneitatii copilului ~i care sa permita constituirea progresiva a unui sentiment de vinovatie apt sa permita 0 integrare sociala normala. Persoanele incapabile sa resimta ingrijorarea, vinovatia sau chiar remu~carea sunt produsul absentei unui cadru emotional ~i fizic care sa Ie fi permis dezvoltarea unor astfel de capacitati, de unde ~i 0 absenta, in general, a simtului moral.

WnEZINDIVIDUALIZAREA Teoriile dezindividualizarii i~i au sursa in lucrarea PSihologia multimilor a lui Gustave Le Bon, potrivit acestuia in anumite contexte de grup individul pierzandu~~i sentimentul de responsabilitate sociala, regresand spre 0 forma inferioara de evolutie. Comportamentele antisociale, violente ~i instinctive sunt favorizate de anonimat, combinat acesta cu sugestibilitatea ~i contagiunea rapida a ideilor ~i a emotiilor. Experimentele au aratat ca in contexte sociale specifice, acolo unde anonimatul devine posibil, individul nu mai simte I nevoia de a fi un stimul distinct in campul social, ceea ce determina 0 con~tiinta de sine scazuta, diminuarea acesteia eliberand comportamente inhibate de normele sociale.

Variabilele care pot determina un as tf e Ide fen 0 m en sun t numeroase: anonimatul,' scaderea responsabilitatii, activitatea in g r up, mar i mea g r up u Iu i , perspectiva temporala modificata (accent exagerat pe prezent, ignorarea viitorului ~i trecutului), excitarea fiziologica, stimuli senzoriali putemici (de exemplu, muzica intensa), stari modificate de con~tiinta (determinate de alcool, droguri ...) etc.

Gustave LE BON (1841-1931)

A.plicatie: Acest fenomen este prezent intr-o masura mai mare decat s-ar putea crede la 0 privire superficiala. Analizati propria voastra conduita ~i incercati sa delimitati 0 situatie in care el s-a produs ~i v-a determinat sa reactionati antisocial. Puneti in evidenta variabilele care au favorizat fenomenul ~iprezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri.

PLICATII 1. Analizati comparativ comportamentul comportamentul deviant.

independent

~l

2. Analizati un exemplu de comportament agresiv valorizat de societate.. 3. Se poate aprecia cii agresiunea este 0 consecintii a inviitiirii sociale?Argumentati-viipunctul de vedere! 4. Analizati-vii propria voastrii conduitii ~i delimitati un

--------

----------------------------

24

astfel? comportament pe care il considerati prosocial. De ce il apreciatil/ 5. Cum credeti cii pot fi sporite comportamentele sociale la nivelul unei comunitiiti? 6. Credeti cii atunci cand avem comportamente prosociale estel posibil sii actioniim astfel prin prisma unui raport costuribeneficii? Argumentati-viiriispunsul! meritii ~imeritii ceea ce prime~te. autoritara = tip de personalitate conservatoaTece are ca triisiiturii dominantii intoleranta falii de striiini ~i minoritari, dar care adoptii 0 atitudine obedientii fatii de cei care delin puterea. in general, poate desemna oricare persoanii in cazul ciireia relaliile cu sub'ordonalii au un caracter unilateral, in sensuI cii ace~tia trebuie sii se supunii necondilionat ordinelor sau indicaliilor primite, responsabilitatea pentru nereu~ita revenind integral acestora, in timp ce succesele i se datoreaza. Tranzitoriu = intermediar, de tranzilie; ceea ce face trecerea de la 0 stare la aha. Persona/itate

Context = ideile, credintele, normele, obi~nuintele etc. organizate

intr-un sistem, care constituie cadrul de evolutie a individului ~i care se transmit prin limbaj ~i educatie. Acesta furnizeazii cadre de referintii, modele de comportament ~ipractici cotidiene, astfel incat se sustine procesul de socializare ~iintegrare socialii. Cost = in context psihosocial, ceea ce investe~te efectiv individul intT-uncomportament prasocial: timp, bani, efort, emolii etc. Credinla intr-o /ume dreapta = convingerea cii fiecaTeprime~te ce

I

:J

95

25. ATITUDINILE SOCIALE $1 FORMAREA LOR* 25.1 Atitudinile sociale A~a cum s-a subliniat anterior (capitolul "Caracterul"), atitudinile reprennta modalitatea de raportare la 0 c1asa generala de obiecte sau fenomene prin care persoana se orienteaza sublectiv ~i se autoregleazii preferential. Prima defmitie riguroasii a acestui concept a fost propusii in 1935 de G. W. Allport, acesta subliniind cii orice atitudine reprezintii: o experienta personaHi cu substrat neurobiologic; un ansamblu de elemente cognitive relative la un obiect asociate cu trairi afective pozitive sau negative; reactii adaptate ~i consistente fatii de obiectul asociat atitudinii .. Atitudinea, in baza acestei semnificatii a conceptului, este 0 combinatie de reaqii cognitive, afective ~i comportamentale fatii de un obiect, 0 constructie psihicii sinteticii ce cuprinde elemente cognitive, afectivmotivation ale ~i volitive ~i subintinde comoortamentul. In Atitudinile sociale se dovedesc structuri comportamentale fata de persoane (grupuri semnificative.

functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente se poate vorbi atunci de atitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar in oricare dintre situatii atitudinea se manifesta in comportament prin intermediul actiunilor voluntare. Tot ceea ce se intamplii injurul nostru ~ireu~e~te, intr-un fel sau altul, sii ne atragii atentia suscitii din partea noastra adoptarea unei anumite pozitii, exprimata cel mai adesea prin opiniile $i credintele impiirtii:jite, astfel inca.t yom avea anumite comportamente ca raspuns. Suntem astfel de acord sau nu cu ultima moda lansatii, pozitia unui partid politic intr-o anumitii problema, cer~etoria, exprimarea zgomotoasa a sentimentelor de catre tineri, nuditatea afi~ata cotidian etc., iar in functie de acordul sau dezacordul nostru, de intensitatea sa yom avea a~anumitele reacfii de riispuns. Toate aceste modalitiiti de raportare a noastra constituie c1asa atitudinilor sociale.

relativ durabile de opinii (credinte), trairi afective ~i manifestari de persoane), obiecte ~i evenimente care din punct de vedere social sunt

La fel ca in cazul altor componente psihocomportamentale ale conduitei umane ~i in cazul atitudinilor se pune problema determinarii lor, astfel incat sa se reu~easca 0 caracterizare relevanta a acestora. In acest sens se poate pune in primul rand problema proprietatilor atitudinii, curent fiind delimitate: - valenta, care se leaga de pozitia pe care 0 ocupa atitudinea din punct de vedere afectiv: 0 atitudine poate fi pozitiva sau negativa, favorabila sau defavorabila unui anumit obiect sau c1ase de obiecte; - intensitatea, care se refera la pozitia ocupata de atitudine pe 0 scala continuii ce are ca extreme cuplurile pozitiv/negativ, favorabil/nefavorabil, considerandu-se ca plasarea mai aproape de 0 extremitate sau alta semnifica 0 atitudine mai intensa; - centralitatea, respectiv pozitia pe care atitudinea 0 ocupa in ansamblul elementelor care constituie identitatea individului precum: valorile, apartenentele sociale, personalitatea, aptitudinile etc.; asocierea mai mult sau mai putin puternica cu elemente de acest gen va

determina gradul de centralitate; accesibilitatea, legatii de foqa cu care atitudinea este raportata la obiectul sau, atitudinea fiind cu atat mai probabil activata cu cat aceastii legiiturii este mai intensa. De asemenea, atitudinile indeplinesc mai multe functii, potrivit lui D. Katz cele mai relevante dovedindu-se: functia de cunoa~tere: atitudinea serve~te drept cadru de referinta pentru evaluiirile obiectelor sau ale evenimentelor; functia de adaptare: este yorba de adaptarea sociaUi, prin atitudinile noastre, construite sau nu in concordanta cu contextul social in care ne plasam, atingand un anumit grad de integrare sociala; functia expresiva: atitudinile servesc la exteriorizarea credintelor ~ia valorilor pe care Ie promoviim; functia de aparare a eului: atitudinile ne permit protejarea sau accentuarea stimei de sine mai ales impotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelor interne.

25.2 Formarea ,i modificarea atitudinilor sociale Atitudinile intra in categoria componentelor psihocomportamentale dobiindite in timpul existentei noastre, deci inviitate. Desigur, asimilarea lor se realizeazii in cursul procesului de socializare, pe masurii ce ne integram contexte lor sociale in care ne plasam. In acest context, se pune problema formarii lor, a modului in care ajungem la un anumit moment sa avem 0 anumita atitudine. Cea mai cunoscuta directie de abordare a formiirii atitudinilor sociale pleacii de la cele trei componente ale unei atitudini (cognitivii, afectivii, comportamentalii), consideranduse cii pot fi afirmate trei surse ale acestora. Cercetar~a surselor afective a ariitat cii atitudinile sociale pot fi, pe"de 0 parte, rezultatul condiponarii (potrivit unor experimente, repetarea, spre exemplu, a unor denumiri de nationalitati corelate cu cuvinte pozitive sau negative, poate determina 0 atitudine, de un anumit gen, fatii de aceste nationalitiiti; este explicabilii atunci atitudinea noastrii genera Iii fatii de alte nationalitiiti, chiar dad nu am avut contacte directe), dar, pe de alta parte, al simplei expuneri fata de un stirnul (expunerea. repetatii fatii de un stimul, astfel incat sii existe posibilitatea perceptiei, ar fi suficientii pentru a determina 0 atitudine mai favorabilii), \ Sursele cognitive sunt mai putin cercetate, dar este evident ca orice informatie este receptata ~i in maniera afectivii, a~a incat in functie-de informatiile pe care Ie detinem sau Ie obtinem

se pot constitui sau modifica anumite atitudini sociale (atunci cand nu avem informatii despre anumite categorii de obiecte, nu ne sunt cunoscute, nu yom avea nici 0 atitudine in raport cu ele, dar pe miisurii ce yom recepta informatii in acest sens yom ajunge sii adoptiim 0 anumiai atitudine; un bun exemplu in acest sens este receptarea politicului in societatea romaneascii, mai ales in randul tinerilor ~i varstnicilor, care nedetinand informatii in acest sens, nu au posibilitatea de a oferi, spre exemplu, in cadrul unor sondaje de opinie, raspunsuri relevante ). Sursele comportamentale au fost legate de . conditionarea ce are la bad intarirea raspunsului (intiirirea pozitivii cre~te probabilitatea aparitiei unei atitudini, in timp ce cea negativii diminueaza aceastii posibilitate) ~ide perceptia de sine (atitudinile sociale sunt in functie de aprecierea pe care 0 avem in raport cu propria noastrii persoana). Formarea atitudinilor sociale pune, simultan, problema modificarii acestora, societatea, cei dinjuruf"nostru, receptand de 0 anumitii manied pozitiile pe care noi Ie adoptiim, receptare ce se poate dovedi pozitiva sau negativa. Exista astfel presiuni externe in favoarea schimbarii sau, dirnpotriva, a intiiririi unei atitudini, dupa cum pot exista ~imotivapi interne in acest sens. Modificarea atitudinilor sociale este astfel un fapt curent, cauzele sale fiind legate mai ales de persuasiune ~i autopersuasiune:

25

1. Persuasiunea. Reprezinta actul de comunicare ce are drept scop modificarea opiniilor, credintelor, atitudinilor unei persoane in condipile in care acea persoana are impresia ca depne 0 libertate totala. Pentru ca scopul actelor p.ersuasive sa fie atins este necesara indeplinirea mai multor conditii legate de sursa (credibilitate, atractivitate, putere, sex etc.), de mesaj (tipul de argumente continute, claritatea mesajului, fluenta verbala etc.) ~i de canalul de comunicare (mesaj scris, mesaj video, mesaj audio etc.). Desigur, in lumea contemporana, dominata, sub anumite aspecte, de mesajele publicitare, actele persuasive sunt deosebit de numeroase, rezistenta in fata acestor acte fiind adesea necesara. Una dintre cele mai cunoscute strategii de evitare este cea a expunerii selective, care nici nu respinge in bloc toate incercarile de persuasiune (cum se intampla cu traditionali~tii), dar nici nu cedeaza oriciirei incercari de persuasiune (dovedindu-se 0 sugestibilitate exagerata). 2. Autopersuasiunea. Oamenii i~i schimbi'i atitudinile nu numai datorita interventiei din afara, a actelor persuasive venind dinspre campul social, ci ~i in baza propriilor comportamente. Astfel, a te angaja, spre exemplu, intr-un comportament care contravine unei anumite atitudini, poate conduce la modificarea atitudinii in cauza ~ichiar la instal area unei alte atitudini.

Modificarea de atitudine este prin urmare un proces care poate fi privitdin doua direcpi: de la interior (modificare de atitudine) catre exterior (comportament)/persuasiune; de la exterior (comportament) catre interior (modificare de atitudine )/autopersuasiune.

",."".,.,Ill

"L' esclavage contemporain" ("Sclavajul contemporan"), 0 expozitie de fotografie, incearcii sa aduca in discutie unele dintre atitudinile sociale negative, frecvente, totu~i, in societatea contemporana.

Structura generalii a interactiunii dintre factorii schimbiirii atitudinale

Sursa

Schimbare atitudinala Receptor

Context

Fata de modelul c1asic (sursa-mesajreceptor), modelul prezentat incorporeaza ideea cii determinarea variabilelor independente este mediata de procese afective, comportamentale ~i cognitive, acestea din urma fiind decisive.

25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente A~a cum s-a precizat anterior, se pot pune in evidenta trei componente ale unei atitudini. Aceste trei componente se pot afla insa fie intr-un proces (0 situatie) de convergenta, fie in unul de divergenta. In ceea ce prive~te convergenta, aceasta semnifica existenta unui paralelism ridicat dintre raspunsurile atitudinale ~i cele comportamentale, paralelism datorat mai ales caracterului atitudinii de forta motivationala. Concordanta dintre ceea ce oamenii gandesc, spun ~ifac este de altfel una dintre normele promovate in orice cultura, de unde ~i corelatia intre mentalitatea ~icomportamentele unei populatii. Realizarea sa, potrivit speciali~ti]or in psihologie social a, prive~te trairea atitudinii ca autojustificare (comportamentele determina adoptarea anumitor atitudini care intemeiaza noile initiative) sau ca rezuItat al perceptiei propriului comportament (autoperceptie). Convergenta reprezinta insa situatia fireasca. Ceea ce pune probleme ~i a atras, de altfel, intr-o mai mare masura, atentia este divergenta, mai ales in contextul societatilor democratice, caracterizate, cel putin la nivel dec1arativ, ~rintr-un nivel inalt de toleranta. La nivelul actiunii lndividuale ~i chiar al institutiilor se pot observa insa, adesea, discrepante intre valorile afirmate ~i comportamentele efective. In acest sens, s-a Tacut diferenta intre atitudinile adevarate ~iatitudinile "de fatada", atunci cand disocierea este evidenta. Exista iilsa ~i situatii in care discordanta este mascata de 0 ambivalenta atitudinala, comportamentele fiind determinate de situatiile concrete (spre exemplu, in raport cu anumite persoane avem atitudini negative, in timp ce

in raport cu altele atitudini pozitive, de~i poate fi yorba de persoane apartinand aceleia~i categorii sociale). Incerdirile de sistematizare a cauzelor divergentei/convergentei existente intre atitudini ~i eomportamente au pus in evidenta doua categorii de cauze: 1. factori de personalitate, un de sunt de amintit taria atitudinii (importanta sa pentru sistemul personalitatii, informatiile pe care se bazeaza, modul dobiindirii sale etc.), gradul de accesibilitate (u~urinta cu care indivizii i~i reamintesc atitudinile ~i reu~esc sa opereze eu ele din punet de vedere cognitiv), nivelul de activism al persoanei (exista 0 probabilitate mai mare ca 0 persoana activa sa actioneze potrivit atitudinilor sale) etc .. 2. factori situationali, unde sunt de amintit gradul de definire a cerinlelor situaliei (divergenta este mai accentuata atunei eand cerintele situatiei sunt mai bine definite), prezenla altar semeni (este evident ca, adesea, "afi~am" alte atitudini in public decat am fi indemnati daca am fi singuri sau in prezenta anumitor persoane) etc. Cele preeizate permit sa se reafirme existenta unei relatii stranse intre atitudini ~i comportamente, Tara insa ca posibila corelatie sa fie absolut certa, ci mai curand probabilista. In general, atitudinea determina comportamentul, fiind insa posibila ~i relatia inversa, a~a incat se poate afirma .existenta unei anumite interdependente eauzale. Aeest lueru este eu atat mai mult valabil cu cat durata temporala considerata este mai mare.

97

WOPINIA

PUBLICA

S. Chelcea ~iP. I1ut, in Enciclopedie de psihosociologie, definesc opinia publica drept procesul psihosociologic

- prezumtia unanimitiitii, dind se lasa sa se in!eleaga ca 0 anumita opinie ar fi imparta~ita de aproape intreaga interactiv de agregare ajudecafilor evaluative, atitudini/or populatie; ~i credinfei referitoare la 0 problema sociala ale unui . - afirmarea unor reprezentanti ai opiniei publice numar semnificativ de persoane care se exprima verbal (jumali~ti, oameni politici, oameni de cultura etc.), care se deschis. Analiza acestei definitii permite punerea in evidenta erijeaza in purtatori de cuvant ai opiniei pub lice, in pofida a condi!iilorin care 0 opinie are un astfel de caracter: imposibilitatii unei astfel de situatii, putand fi yorba mai - existenta unei probleme importante pentro un curand de exprimarea unor pozitii personale care concorda numar mare de persoane, ceea ce inseamna ca se mai mult sau mai pu!in cu ceea ce reprezinta opinia publica. poate vorbi de 0 opinie publica in cazul un or pozi!ii 0 alta problema care se poate aduce in discutie este aceea controversate de interes general ~i nu in cazul unor a raportului dintre opiniile majoritare ~i cele minoritare, cuno~tinte care se caracterizeaza prin evidenta; aceasta problema pretinzarid solu!ii, mai ales din partea - problema are relevantii socialii, altfel spus nu factorilor politici (interac!iunea politica - opinie publica fiind reprezinta ceva ce nu are decat 0 importan!a locala sau una dintre cele mai relevante in contextul unei democra!ii), o durata de timp redusa. care sa elimine eventual a domina!ie sau opresiune a Problema care constituie obiectul unei opinii pub lice majoritatii. Acest lucru se realizeaza atunci cand pluralismul reprezinta 0 preocupare pentru 0 populatie care formeaza (cultural, politic, etnic, religios etc.) reprezinta 0 valoare publicul, discrimarea acestuia realizandu-se in general pe sociala relevanta (in primul rand pluralismul democratic, in criterii ce tin de aspecte socioecon'omice sau demografice. cadrul caruia, competi!iei ~i conflictului Ie este preferata sau Opinia publica reprezinta un complex de pareri care se promovatii cooperarea). exprima public, la baza acestei expresii pub lice trebuind Se pune insa 0 intrebare: cum poate fi pusa in eviden!a insa sa se vorbeasca de 0 opinie publica latent a, opinia publica, de 0 maniera cat mai adecvata? Estimarea premergatoare. adecvata a opiniei pub lice a devenit posibila incepand cu Opinia publica constituie, in cadrul democra!iilor, una 1928, cand George Gallup i~i sus!ine teza de doctorat 0 dintre cele mai importante forte social-politice, a~a incat se metoda obiectiva pentru determinarea intereselor cititorului incearcii adesea controlul sau manipularea sa. Acestea se fata de textele unui ziar. Aceasta teza reprezenta aparitia realizeaza sub mai muIte forme: sondajelor de opinie de tip ~tiintific, acestea caracterizandu- personificarea sa, astfel incat apar, mai ales in massse prin: circumscrierea cat mai exacta a problemei de cercetat, media, expresii precum "opinia publica nu este de acord ...", identificarea publicului vizat, determinarea volumului ~i "opinia publica a ales ...", cei care utilizeaza astfel de expresii tipului de e~antion, desemnarea persoanelor ce unneaza sa fie asumand practic 0 presupusa "intalnire" cu aceasta la fel cum intervievate, construirea chestionarului, culegerea datelor, ne putem intalni cu 0 persoana; prelucrarea acestora ~ielaborarea sintezei cercetarii. Aplicape: Grupati-va pe echipe de 4 elevi ~i luand ca exemplu 0 opinie care are caracterul de a fi publica, incerca!i sa vedeti masura ill care este impartii~itii in ~coala voastra. Pentru aceasta, concepe!i un sondaj de opinie pe care sa-I aplica!i la nivelul ~colii, parcurgand toate etapele necesare.

~PLICATII 1. Selectati din presa scrisii trei reclame pe care Ie considerati cele mai persuasive. Impiiqindu-vii in grupuri de cate patru elevi, incercati sii decideti, argumentat, asupra celei mai persuasive dintre ele, Repetati demersulla nivelul intregii clase. Identificati modul in care acele reclame pot determina modificarea atitudinilor sociale. 2. Intoleranta este una dintre cele mai condamnabile atitudini sociale. I~cercati sa identificati cauzele care stau la baza formarii unei astfel de atitudini ~i componentele afective, cognitive ~i comportamentale pe care Ieimplica. 3. Se poate vorbi in eazul unui manual de acte de persuasiune? Care ar fi scopul acestor aete? Luati ea exemplu U1TI1atoarea formulare de la aplicatia preeedenta: "intoleranta este una dintre eele mai condamnabile atitudini sociale".

4. Identifieati atitudini soeiale dezirabile ~i indezirabile. De ce societatea favorizeaza anumite atitudini ~i ineearea sa modifiee sau elimine altele?Argumentati-va punctul de vedere. 5. Identificati un exemplu de eomportament in care ati fost impticati, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, dar care a determinat 0 modificare de atitudine.Analizati etapele procesului pOOcare s-a ajuns la modificarea atitudinii. 6. Analizati formarea ~i modificarea atitudinilor sociale la varsta adolescentei. 7. Ana1izati afi~ul de pe pag. 96 ("Sclavajul eontemporan") ~i ineercap sa precizati ce atitudini sociale negative sunt implicit condanmate. Puteti identifica astfel de atitudini in comunitatea localii.Aduceti in discutia clasei astfel de atitudini ~iincercati sa identificatiposibilitati de modifieare a unor astfel de atitudini. unei societati. Prejudecatii = reactie afectiva fata de membrii unui grup sau unei

= eonsecinta comportamentalii a apliciirii stereotipurilor ~i prejudeeiiplor in raport eu una sau mai multe persoane, doar in baza apartenentei lor la un grup sau categorie soeialii. Etnocentrism = atitudine care consta in raportarea tuturor fenomenelor sociale la acelea carene sunt familiare,proprii grupului caruia ii apaqinem. Devine evidentmai alesatunci ciindeste yorba de culturi diferite. Gdndire sociala = ansamblul credintelor colective, reprezentiirilor sociaIe ~i memoriei sociale, vehiculate de catre membrii Discriminare

categoriisociale. Stereo tip = un set de caracteristici considerate,..relevantepentru

descrierea unuigrup sau categoriisociale. Teoria lapului ispii$itor = in timp, la nivelul unei societati, se . acumuleaza0 seriede frustraricare determinacautareaunui vinovat, grupurile minoritare fiind asimilate adesea surseii problemelor eu care se confruntiiacea societate. Transformare = proces de evolutie ~i schimbare (a reprezentiirilor soeiale, atitudinilor sociale etc.) sub impactul ideilor, normelor,practicilor (sociale)noi.

25

98

TIPURI DE ITEMI 6 ARGUMENTAREA. COMENTARIUL STRUCTURAT. COMENTARIUL Aceste trei tipuri de itemi apartin in realitate unor categorii diferite. Astfel, in timp ce argumentarea se include mai curand in categoria rezolvarii de probleme, comentariul structurat §i comentariul tin de categoria itemilor subiectivi.

S-a prefer~t tratarea lor corelata, deoarece, pe de 0 parte, exista elemente comune in tratarea lor, iar, pe de alta parte, sunt mai putin intalnite in cadrul psihologiei ca discipiina de studiu inliceu.

q,]!1it:m.W ~ consta din selectarea unor temeiuri logice pentru 0 teza §i derivarea ei din ele. Aceste temeiuri trebuie sa fie necesare sisuficienteJnraRor!..cu. [email protected] sous in baza loctrebuiederivata teza si numai teza.

1. "Inteligenta poate fi blocata sau poate fi activata intr-un sens sau altul ( ... ) §i in functie de factorii motivationali pu§i in actiune in conditiile date" (AI. Ro§ca). Pomind de la textul citat, argumentati ca rezultatele obtinute in actiunile intreprinse depind de intensitatea motivatiei.

Argumentarea se po ate utiliza in cele mai diferite domenii, mergand de la matematici, unde forma specifica este demonstratia (precizarea §irului de rationam~nte, verificarea §i deducerea a ceea ce se cere demonstrat) pana in domeniulliterelor (unde este yorba in primul rand de interpretare, de a §ti sa cite§ti un subiect, de a-I interpreta §i dezvolta, ilustrandu-l cu ajutorul exemplelor §i citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai este yorba de un domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadrul demersului specific filosofiei. In randurile care urmeaza nu este yorba insa de a specificaacest demers la un domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale' unui demers argumentativ. 1. Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematici. Aceasta angajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se nume§te "problematizare" sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de "traducerea" problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune dupa aceea formularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica subiectului ramane deschisa. 2. Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru ca examenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei pozitive (teza) sa fie avansata §i ipoteza negativa (antiteza). In cadrul tezei §i antitezei introduceti "sub-probleme", acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei. Argumentand in md'd egal teza §i antiteza, se ajunge la 0 contradictie (in cazulin care temeiurile oferite au 0 aceea§i consistenta §i tarie, ceea ce nu se intampla insa cel mai adesea). Cum se cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei, jar aceasta in directia tezei ce se cere sau se dore§te argumentata. 3. Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna patrunderea intr-un nou subiect, ci in reluarea tezei §i antitezei §i raportarea cu evidenta una la cealalta, conchizand asupra tezei prin respingerea antitezei. Exista desigur §i situatia in care se poate ajunge la a arata ca teza §i antiteza sunt ele insele adevaruri partiale, deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo de raspunsurile date, de intemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al disciplinelor socio-umane, alliteraturii etc.).

este tehnica de analiza ce 'presupune considerarea textului in orizontul unei problematici care determina insa§i structura argumentarii, respectiv a lantului de argumente care incearca sa dea seama de ideile prezente in text. Chiar daca sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate anumite linii directoare ale lucriirii. 1. Realizati un comentariu pentru textul urmator potrivit structurii precizate: "Factorii care influenteaza insa cel mai putemic copilul sunt cel familial, §colar §i socialgeneral. ( ... ) Mai edificatoare sunt concluziile numeroaselor studii realizate asupra unor populatii variate §i care arata ca primii ani de viata au un rol decisiv pentru dezvoltarea potentialului; copiii plasati in orfelinate, lipsiti de contacte umane suficiente prezinta diferite grade de intarziere mental a care se pot recupera printr-o stimulare adecvata (... )" (1. Larmat). a. identificati problema pusa in discutie de text; b. discutati conceptele ~i

Comentariul structurat (dezvoltarea structurata; discutia) nu se improvizeaza, ci survine doar dupa 0 reflexie asupra subiectului ~i elaborarea unui plan. Deoarece fata de simplul comentariu de text in acest caz intervine un subiect, este necesar ca reflexia ~i, in cele 'din urma, redactarea sa fie !acute din perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariul structurat poate fi considerat 0 tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare ~i comentariul propriu-zis. Fiind yorba insa de 0 lucrilre mult mai elaborata decat argumentarea, se impune precizarea unei metode adecvate, metoda care presupune parcurgerea mai multor etape: 1. Analizarea subiectului: Este necesar ca mai intai textul §i subiectul sa fie citite cu atentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei sa se concentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza 0 a doua lectura a textului, inaintea careia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele subiectului. 0 buna intelegere trecemaiintaiprindefinireatermenilorcheie.Formulareasubiectuluipermite.de asemenea, sa se identifice tipul de reflexie solicitat: analizati, comparati, ilustrati, prezentati etc. Este necesara, de asemenea, anterior urmatoarei etape, 0 delimitare a subiectului, adesea aceste limite fiind precizate chiar in formularea subiectului: temporale, spatiale, geografice etc. 2. Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ la subiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cuno~tinte dobandite la §coala, informatii oferite de mass-media, literaturii specificii domeniului, documente (texte) anexate etc. Precizati-va, mai intiii, ideile generale, cele care vor schita structura analizei voastre,_$t1iir1iir1qjnsii_in3~pJ,1I_suj)je~tului. __ Qetel1llinati,_dupiLaceea, in raRQrt ell

99

fenomenele presupuse; c. precizati modalitafile de solutionare a problemei puse in discutie.

aceste ider generale, 0 problematica;})lanultrebumdsaraspunda-laointre6are esentiala care sa constituie "firul ro~u" al redactarii. Absenta unei problematici conduce la 0 expunere descriptiva, tara interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa puna in evidenta 0 inlantuire de idei, iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda la problematica ~isa survina din reflexia asupra subiectului. 3. Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede dezvoltarea ~i are cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze sernnificatia termenilor cheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte problematica ~i planul. Dezvoltarea trebuie redactata pornind de la plan, partile ~i subpartile planului trebuind sa apara de mod evident. Concluzia este necesara. Ea trebuie sa reia ideile tari exprimate in cursul dezvoltiirii, sa raspunda la problematica ~isa largeasca subiectul.

este teliilicaoe anafiza a unui text care presupune aiscutarea in propus, urmarindu-se structura ~iarticulatia logic a a textului. 1. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul fragment de text: "Nu este suficient ca scopul unei activitati sa fie Clar, corect ~i riguros formulat pentru ca ea sa se des!a~oare normal ~i mai ales eficient. Daca lipse~te stimularea, imboldul ~i sustinerea energetic a in vederea realizarii scopului, activitatea nu va putea fi dusa la indeplinire".

~

Comentariul de text (comentariul propriu-zis) presupune in general un demers asemanator cu eel precizat la comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazul acestei tehnici de analiza a unui text ceea ce 0 structureaza este insa~i textul. Este yorba in primul rand de a compune 0 dezvoltare a problemelor puse de text, aceasta compozitie fiind necesar sa fie !acuta cel putin in jurul anumitor centre de interes. Desigur, sunt posibile numeroase moduri de organizare a dezvoltarii, moduri care depind in cele din urma de orientarea care se da comentariului. Chiar daca liniile principale ale structurii comentariului trebuie sa fie cele ale textului, nu se mai impune predeterminarea orizontului discutiei ~i de un anumit subiect sau problema. Ceea ce nu inseamna absenta problematizarii, care poate fi impusa chiar de text, dar aceasta ramane in mare parte la dispozitia celui ce efectueaza comentariul. Desigur, se poate vorbi ~i de un plan de redactare propriu acestei tehnici de analiza (in parcurgerea pa~ilor precizati este necesar sa se tina seama ~i de precizarile !acute in cazul comentariului structurat, cu modificarile de rigoare): 1. Situ area textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui introducerea. Se poate realiza incadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. In primul caz este yorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorul fragmentului (in cazul in care eventualele informatii precizate au relevanta), de la precizarea tendintelor genera Ie ale momentului respectiv, in acest cadru urma~d sa fie situat dupa aceea chiar autorul din perspectiva intregii sale opere. In ansamblul operei sale se va pIasa dupa aceea lucrarea din care este extras fragmentul, iar in final, in functie de relevanta sa in ansamblullucrarii, insu~i fragmentul. Daca se prefera, sau subiect1l1 0 impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi scris trebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul de analizat 0 presupune prin continutul sau (in cazul psihologiei se impune mai ales aceasta posibilitate). Urmeaza prezentarea liniilor directoare, schitarea acestei teme generale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie precizat locul problemei tratate de text. 2. Ideea generaHi a textului: in legatura directa cu cele precizate in prima parte a comentariului se va formula, concis, 0 fraza care sa precizeze pe cat posibil sensu I general al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa a comentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa, anume comentariul propriu-zis, in forrnularea frazei trebuie sa se tina seama ~i de sensul in care se va opera problematizarea. 3. Comentariul propriu-zis (dezvoltarea, cuprinsul): indiferent de maniera in care se va realiza (se va urrna pas cu pas structura textului, se va modifica aceasta structura in functie de problema pusa de text sau in functie de scopul celui ce realizeaza comentariul ~.a.m.d.), va trebui sa se tina seama de structura logicii a textului, respectiv de modul in care rationamentele, argumentele, dovezile sau exemplele propuse, aetiunile realizate, faptele preeizate etc. se inlantuie, se structureaza astfel incat formeaza un intreg care are un anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze de asemenea ~i eomentariul care se va realiza, iar struetura de baza a textului care va constitui produsul analizei de text este de dorit sa fie cea a sensului textului supus analizei. Pe aeeasta structura de baza este necesar sa fie construita dezvoltarea propriu-zisa, dezvoltare ce nu trebuie sa excluda simultan un demers eomparativ ~i adoptarea unei pozitii personale in raport eu diferitele probleme aduse in discutie. 4. Concluzia: dupa cum spune insu~i titlul acestei parti a comentariului, este momentul in care se conchide demersul des!a~urat in cuprinsul propriu-zis al comentariului. Aceasta nu insearnna insa ca este yorba de un rezumat al acestui demers. In aceastii ultima etapa se impune mai ales 0 considerare a importantei temei analizate ~i sublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in raport cu cele propuse de text. Iar in miisura in care acest lucru nu s-a realizat in etapa precedenta, se impune ~i adoptarea unei pozitii in legatura cu problemele puse in discutie.

r

INVITATIE LA AUTOCUNOA$TERE Functionarea ~i adaptarea optima la mediul social, mentinerea sanatatii mentale ~i emotionale, identificarea ~i concretizarea potentialului propriu, in cele din urma 0 dezvoltare armonioasa a propriei personalitati au ca premisa necesara cunoa~terea de sine. Cunoa~terea de sine se dezvolta pe masura ce traim noi ~inoi experiente, dobandind progresiv 0 capacitate mai mare ~i mai profunda de autoreflexie. De altfel, studierea psihologiei in cadrul liceului are ca scop general, parasind cadrele strict legate de sistemul educational, oferirea de informatii instrumentale care sa permita chiar dezvoltarea acestei capacitati. Ceea ce va propunem in finalul acestui manual este, daca vreti, 0 intalnire mai sistematica cu propria persoana, astfel incat imaginea de sine sa se contureze in linii mai precise. ' vii propm1eli11iijjrimul rand 0 metodadeava mediului in care.xadesfa§urati existenta.

Rela!ii~ Desenati pe 0 foaie de hartie aceste cercuri, iar in centrul acestor cercuri

Cum putetn ajunge la 0 cunoa~tere de sine adecvata ~i profunda? Tinand seama de faptul ca fiecare din noi suntem unici, ca personalitatea fiecaruia dintre noi reprezinta 0 constructie ce se realizeaza, intr-o masura mai mare sau mai· mica, de-a lungul intregii vieti, consideram ca un demers propriu in acest sens ar trebui sa inc1uda: - autoobservapa, care poate privi propriile obi~nuinte, capacitatl, emotii, comportamente etc. - estimarea resurselor individuale, iar dupa aceea a celor oferite de mediul social; identificarea intereselor, a aspiraliilor ~1 scopurilor, iar dupa aceea:analiza acestora; identificarea ~i analiza valorilor personale; - analiza retrospectivii a propriei vieli; - analiza rezultatelor relevante obtinute etc. A realiza toate aceste identificari ~i analize reprezinta, desigur, un demers destul de laborios. Nu ne-am propus totu~i sa facem acest lucru, ci mai curand sa va sugeram diverse posibilitati care sa permita 0 apropiere de propria personalitate. pIasa (identifica) pe voi in~iva in raport cu elementele -

/Lucruri

plasati-vii pe voi in~ivii. Incercati, in raport cu acest centru, sii precizati mai aproape sau mai departe lucrurile, persoanele, locurile ~i activitiitile care prezintii, sub 0 fOlIDii sau alta, importantii pentru voi, utilizand, eventual, simboluri precum : • ( ) = ceea ce nu este prezent • + =pozitiv • - =negativ • +/-=pozitiv/negativ • -+ = ceva ce vrei sii aduci mai aproape

,"u ,aind'piirt,zi

/

Activitati

26

~Locuri

l.Concentrati-vii atentia asupra aspectelor negative. In ce miisurii faptul cii ele apar astfel credeti cii depine de voi? Existii printre ele ~iunele ciirora, cu un efort in acest sens, le-ati putea da 0 orientare pozitivii? 2.Care dintre cele patru categorii de elemente precizate este preponderentii? Care credeti cii este cauza acestei preponderente? Vii multume~te sau ati dori sii schimbati anumite lucruri? 3. Vii marcheazii-, in vreun fel, elementele care nu mai sunt prezente? In masura in care va afecteaza negativ ce credeti cii ati putea face pentru a modifica aceastii stare de lucruri? 4. Din momentul in care ati inceput sa riispundeti la aceste intrebiiri, v-a mai devenit prezent in minte vreun element? Dacii riispunsul este afirmativ, care este importanta-sa pentru voi?

--' ~ personalitatea noastra poate ti"aoordata ~ica 0 "colectie"(le rolilri pe care ni Ie asumam sau ne sunt impuse. "Colectia de voci" ne pretinde identificarea acestorroluri. Fiecare dintre noi, in contexte diferite $i nu nurnai, este altfel, vede totul altfel sau eel putin diferit fata de perspectiva noastra asupra lucrurilor. N oi in~ine suntem "altii" in contexte diferite sau chiar in acela~i context, dar in momente diferite. Ne putem gandi astfel ca de fiecare data vorbim intr-o alta calitate, sau ca 0 alta "voce" rasuna in noi ~idinspre noi. De asemenea, am dori sa auzim ~ialte "voci" in noi, dupa cum in trecut am auzit "voci" pe care nu Ie mai auzim in prezent. Incercati sa precizati aceste "voci", pe 0 alta foaie de hartie, tinand cont de cele trei perspective temporale.

Prezent

Trecut

Viitor 1. Care dintre cele trei regiuni contine mai multe "voci"? Care credeti ca sunt cauzele pentru 0 astfel de situatie? 2. Sunt "voci" pe care nu ati dori totu~i sa Ie auziti? De ce? 3. Care dintre "vocile" prezente va place eel mai mult? Va mai fi prezenta in viitor aceasta "voce"? 4. Care dintre "vocile" viitoare doriti eel mai intens sa se realizeze? Ce trebuie sa faceti pentru ca ea sa devina efectiva? 5. Exista in viitor vreo voce care s-ar lega de 0 anumita profesiune, cea pe care v-ar placea sa 0 practicati? Dacii raspunsul este negativ, putetijustifica absenta sa?

Sut:ltdouachestionare proiective care incearcasa surpiindii, Ia un anumit nive!, imaginea de sine prezentii ~iproiectia acestei imagini undeva in viitor. Voi fl .

Eu sunt . Eusunt

(doua lucruri care sunt adevarate despre voi) ( des pre c ev a car e t e intereseazii) (imagineazii-ticiiauziceva) (cevacevreicuadevarat) (Iafel caprimul vers)

Ma intreb Aud Vreau Eu sunt Ma prefae Simt.. Ating Sunt ingrijorat Plang Eu sunt Inteleg Spun fueere Nadajduiesc Eusunt

,

' ~

(ceva ce pretind sau ma comport ca ~i cum ar fi adeviirat) (ceva ce simt chiar acum) (imagineazii-ticevaceatingi) (de cevace estein mintea ta) (fiindciiexista ceva care doare sau carete dezamiige~te) (Ia fel cu primul vers) (ceva cqtii ca este adeviirat) (eeva ce crezi intr-adeviir) (cevapentrucaredepuiefort) (cevalacaresperi) (lafelcuprimul vers)

Voifi Ma intreb Incerc Niidajduiesc Voifi Inteleg Sunt ingrijorat.. Vreau Spun Voifi. Ma vad Simt. Evit.. Suport. Voifi

(profesia pe care ti-ai dori sa 0 practici) (ceva In legatura cu aceasta profesie) (ceva care Iti este folositorln raport cu profesia dorita) (ceva la care speri In acest context) (Iafel cu primul vers) (ceva ce ~tiica este necesar sa realizezi) (de ceva In legatura cu proiectia ta) (cevace arputea sa rezolveproblemace-~provoacanelini~te) (ceva ce crezi cii este adevarat In acest context) (lafelcuprimul vers) (statutul pe care crezi ca 11 vei obtine) (cevain legaturacu aceststatut) (ceva ce te-ar impiedica sii-ti realizezi scopul propus) (un neajuns pe care ti-I provoaca optiunea ta) (lafelcuprihml vers)

Scrieti pe 0 alta foaie de hartie cele doua "poezii" incercand sa completati versurile rara sa reflectati prea mult asupra lucrurilor. 1. Care dintre completari credeti ca ar reprezenta probleme pentru voi? Ati incercat ceva pentru a rezolva •. aceste probleme? '. 2. Exista versuri pe care nu le-ati completat? De ce? 3. Va multurne$te "imaginea" pe care ati obtinut-o prin cele doua "poezii"? Justificati-va raspunsul.

26

_ tln!'In~~~acestcliestionar permite o identificare a dezvoltiirii tipurilor de inteligentii pentru propria persoanii (chestionarul

l ~rezintii

0 Qrelucrare a teoriei prezentate la pag. 72).

Acest chestionar nu este un test de inteligenta, ci el permite identificarea relativa a tipurilor dominante de inteligenta ~i strategiilor preferate de invatare, nepunandu-se problema ierarhizarii lor. Raspundeti eu Da sau Nu la eele 77 de enunturi de mai jos, numarati pe fieeare categorie raspunsurile Da ~iprecizati rezultatul obtinut in tabelul urmator. 1 51 41 39 46 52 75 66 45 49 53 54 56 58 61 62 63 64 65 68 69 72 74 76 Inveti Scrii Comunici ~intelegi corect. Iacand. 59 43 47 44 40 42 48 50 55 60 70 bine non-verbal. 6 4 2 6 5 7 3 4 1 71 Nr Muzical-ritmica cunosti 77 57 sentimentele. - Verbal-lingvistica 3 67 73 Tipul de inteligenta Ii bine pe ceilalti. Reflectezi Preferi atent eel povestiri mai la adesea vorbe~ti. mediator emotii, bine cu la in multa vise, structuri, de grupuri conflicte. idei. actiune. de idei, studiu. concepte. Ai Iti Traie~ti Lucrezi Adesea Ai·un Vorbe~ti Compui Cite~ti Hi Gande~ti aminte~ti eontrolezi plac place incredere un pricepi amesteci 0 opinii bun solida hobby stil cel jocurile u~or activitatile visezi in ritmat, calculatorul. sa cantece la mult ca cii despre putemice. mai propriu, bine in propria la matematiea. dezlegi dansezi scrii. incredere independent. e~ti0 e~ti hi'irti in cuvinte. u~or (de in tricotat. deplin bine cu tot cu abstract propria asociat de exemplu tine "bun pentru vecinii. "personalitate", ~igrafice. figurile. ochi felul original cuvinte. cu ta fizice. cuvinte sau motricitatea. ca lume. voce in dansator" deschi~i. de ~iteoretic. cu e~ti intuitie. sa tine ocazii colectionarea lucruri, muzica. ie~i tare. de "creativ", incruci~ate. despre asa festive. te sau "bine poate asculti imbriica care atletic. "talentat". incon~tient timbrelor). muzicii. nu ~i prea Enunturi Punctaj Raspuns Punctaj Inveti vazand ~iobservand. Tipul de inteligenta lRaspuns Logic-matematica Gande~ti Colectionezi Canti Simti E~ti Imiti In Te Respecti Cand Stii Obi~nuie~ti Memorezi lti Ai Dai Se Iti plac place timp timpulliber aminte~ti deranjeaza spune intotdeauna talent simti spune cu drumulla 0 permanent priceput un personalitate bine. ce vorbe~ti, persoana la mai cel ce ghicitorile, lucrurile tehnica romanele bun filmele, ce un sa bine gandesc, ci'i~ti cu la ca se in ea ca vorbe~ti, bine lucrezi tejoci, cite~ti bine instrument spus sa scriitor. imagini. minutiozitate ocupa e~ti mai u~ormime e~ti e~ti CD-uri, cand la muzica confectionezi fluieri zgomotul ,,stri'ilucitor", ~ima~inariile. senzorial emotionezi opinii rezolvarea intrebator sigura casetele un teorii logiee. "muzical" pove~ti bine "istet", SF. carti exercitiile sa simt in colegii faci independent "bun foarte gande~ti. Iti participi echipa. sau faptele casete pentru despre ~iprincipii. pe bune. place sau mi~care. ~icred ~idetalii. ascultator", video "rapid" ~ibaneuri. din sa ~iexaminand tine. locullucrurilor putemica, tai ~isceptic. poate de sau murmuri cu "obiecte ~ipuzzle-urile d~tepf', camera. ~idiscuri. sa ca in pe muzica. la ceilalti puzzle. u~urinta ~isa "talentat". afara scrii. activitati te de fond intr-un sau'vorbaret". ajuta altii. artizanale fotografiezi. pentru "suportiv". serviciului. ,,inteligenf'. muzical. oameni. teinformat". contextul. oamenii. simti cor. de inlogice. casa. tine. grup.

f:.-,-

26

1. Comparati rezultatele obtinute in urma realizarii acestui chestionar cu autoevaluarea realizata la ~apitolul despre aptitudini. Ce concIuzii puteti desprinde? ' 2. Incercati sa identificati motivele pentru care unele dintre tipurile de inteligenta sunt mai bine dezvoltate decat altele. 3. Ati dori ca unul dintre tipurile de inteligenta la,care ati obtinut un scor mai mic sa fie mai bine dezvoltat? Dacaraspunsul este afirmativ, eredeti ca puteti intreprinde ceva in acest sens? 4. Identificati ~i alte activitati care credeti ca ilustreaza unul sau altul dintre tipurile de inteligenta precizate. 5. In raport cu teoria inteligentelor multiple prezentata la pagina 72, chestionarul presupune mai multe ~iferente. Identificati aceste diferente ~iargumentati-va acordul sau dezacordul. 6. Incercati sa precizati pentru fiecare tip de inteligenta profesii care credeti ca ar fi recomandabile.

103

Raspundeti cu Da (in masura in care aveti raspunsuri afirmative pentru intrebiirile preCizate) sau Nu (in cazul raspunsurilor negative) in cazul fiecarui set de intrebiiri, dar numai un singur raspuns pentru fiecare din cei zece indici din fiecare categorie. Indici ai emotivitiifii (E) Indici ai activismului (A) non-activismului (non-A) non-emotivitii{ii (non-E) Va maniati u~or? In situatii Aveti tendinta de a va g~si tot dificile va alarmati u~or? timpul ocupatii mai ales in timpul liber? lntratiln panica? Sunteti sensibilia mustrari, Va decideti u~or?Treceti imediat la critiei, laineurajari? laactiune?

Indici ai primaritii{ii (P) secundaritii(ii (S) Va consolati repede? Va impacati u~or? (Va trece u~or supararea?) Sunteti in general indiferent fata de recuno~tinta altora manifestata fata de dv.? Sunteti sehimbator in prieteniile dv.? Va schimbati u~orparerile?

Sunteti timid in relatiile eu a1tii?

Sunteti perseverent? Persistati in realizarea unei actiuni?

Vi se intiimpla sa ro~iti u~or sau se instaleaza u~or paloarea in situatii speciale? Se poate spune ca sunteti eertare!? Ridieati u~orvoeea in diseutie? Folositi relativ u~oreuvintetari?

Sunteti constant in eforturile dv., in munca pe care 0 desfii~urati?

Sunteti in general schimbator in ocupatiile ~i preocuparile dv.?

In general sunteti vioi, energie, vorbiiret?

Sunteti u~or de convins? Sunteti u~orinfluentabil?

Preferati activitatile dinamice?

In genere, actionati mai ales in vederea unor rezultate imediate (sub ecoul consecintelor imediate)?

Preferati mai curand sa aetionati decat sa priviti actiunea? Acceptati u~or sa desfii~urati 0 activitate chiar daca nu corespunde gusturilor dv.?

De obicei, sunteti risipitor, cheltuitor?

Sunteti intreprinzator?

In genere, iubiti noutatea, imprevizibilul?

Sunteti in general realist? Aveti simtpractic? Suntetideseurciiret?

Va place intotdeauna sa fiti pregatit la ultimul strigat al modei? (In pas cu moda?)

Aveti in genere 0 dispozitie emotionala sehimbatoare? (Treeeti relativ u~or de la veselie la melancolie sau invers ?) In fata unui eveniment neeunoscut tresariti u~or? Suntep puternic impresionabil? (Situatiile mai deosebite va impresioneazaputernic?) Manifestati nelini~te (va tulburati) cand lucrurile nu merg a~acum ati dorit? Sunteti in general agitat, nervos, instabil in trairile emotionale?

---

Numar de raspunsuri

DA

]

Simbolul coresDondent

DA

strict in unul dintre tipurile precizate) .

Numar de raspunsuri

Numar de raspunsuri

NU

Vi se intampla sa abandonati u~or promisiunile pe care Ie faceti, hotararile, deciziile luate?

In functie de numarul raspunsurilor Da sau Nu trebuie decis dupa aceea asupra simbolului corespondent, astfel: emotivitate/nonemotivitate: mai mult de 5 deDa,E, altfel non-E; acti vism/non-acti vism: mai mult de 5 de Da, A, altfel non-A; - primaritate/secundaritate: mai mult de 5 de Da, P, altfel S. Cu simbolurile obtinute creati 0 formula, aceasta formula fiind corespondenta unui tip de temperament (in cazul in care obtineti 0 egalitate de raspunsuri, luati in calcul ambele simboluri ~i creati doua formule, respectiv patru in cazuL a douii egalitiiti, temperamentul vostru neincadrandu-se

NU

I Simbolul coresDondent

.EAS (pasionatii) - activitatea sa este subordonatii unui scop ambitios, dominator, unic; impart oamenii in amici sau adversari; severi, dar amabili ~i sociabili; i~i stiipiinesc violenta sentimentelor; putere de mundi, rezistii la obstacole, rapizi in executie; valoare dominantii: opera de realizat. EAP(Colericii) - activitate intensa, variata; tendinta spre exteriorizare; plini de viata, optimi~ti, deseori rara masura ~i gust; revolutionari; genero~i; antreneaza ~i pe altii in activitate; valoarea dominanta: actiunea. EnAS (Sentimentalii) - meditativi, interiorizati, nemultumiti, timizi, scrupulo~i, nesociabili, stiingaci, individuali~ti; emotivitate puternica; chiar ~i impresiile slabe ii zguduie puternic; analizeaza indelung propriul trecut, pe care ar vrea sa-l schimbe; valoarea dominantii: intirnitatea. EnAP (Nervo~ii) - dispozitie variabila; muncesc neregulat numai in domeniul in care Ie place; au nevoie de emotii putemice; vor sa uimeasca; nu sunt constanti arectiv; recurg u~or la minciuna sau fictiune; inclinatie pentru bizar, macabru; valoarea dominanta: distractia.

DA

]

NU

Simbolul coresDondent

nEAS (Flegmatlcii) - imapasibiii,. tenaci, civism accentuat, respecta legile ~i principiile; punctuali, obiectivi, ponderati; Ie plac sistemele abstracte; au simtul umorului; egoi~ti, dar cu respect pentru ceilalti; calmi, gravi; valoare dominanta: legea. nEAP (Sangvinicii) - iubesc societatea, politico~i, spirituali, ironici, sceptici; au initiative ~i mare suplere in spirit; oportuni~ti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat ~i simt nevoia sa domine; valoarea dominanta: succesul. nEnAS (Apaticii) - inchi~i, plini ·de secrete, rara 0 viata intema bogata; sumbri, tacitumi,' rad rar, persistenti in du~manii; indiferenti la viata social ii, dar cinstiti; iubesc lini~tea, singuratatea, foarte putini· emotivi; valoarea dominanta: lini~tea .. nEnAP (Amorfii) - sunt lipsiti de energie, rara initiative; . concilianti, toleranti prin indiferenta; incapatanati, neglijenti, inclinati spre lenevie; nepunctuali, indiferenti irt raport cu trecutul~i viitorul; valoarea dominanta: placerea. Tiniind cont de cele descoperite prin acest test ~ide cele puse in evidentii anterior scrieti un eseu cu titlul "Eu despre eu".

26

~

104

.•..

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA , Allport

G., Structura $i dezvoltarea personalitiitii, Editura Didactidi ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1981

LAROUSSE - Roland Chemama, Dictionar de psihanalizii, Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 1997

Badley

A"":, Memoria umanii, Bucure~ti, 1999

Miclea M., Psihologie cognitiva, Editura Gloria, Cluj-Napoca,1994 ""

Editura

Teora,

~

Baban

A. (coord.), Consiliere educationalii, ClujNapoca,2001

Moisin A., Caracterulla elevi, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucre~ti, 1996

Birch

A., Psihologia dezvoltiirii, Editura Tehnica, Bucure~ti, 2000

N eculau A. (coord.), Manual de psihologie sociala,Editura Polirom, Ia~i, 2003 .

Che1cea A., Che1cea ~., Cifrul vietii psihice, Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1978

0tet E, Litoiu N., Spineanu-Dobrota S., Ghid de evaluare pentru $tiinte socio-umane, Editura proGnosis, Bucure~ti, 2000

Clegg B., Birch P., Creativitatea - Curs rapid in 150 de tehnici $i exercitii, Editura Polirom, Ia~i, 2003

Platanov

Cocorada E., Niculescu R. M., Psihologie generalii pentru liceu, Editura All, Bucure~ti, 1999 Cosmovici

A., Psihologie generalii, Polirom, Ia~i, 1996

Cosmovici

Dragan

A. (coord.), Psihologie. Compendiu pentru bacalaureat $i admitere la facultate, Editura Polirom, Ia~i, 1998

I., Psihologia pentru toti, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1991

Editura

Piaget J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1963 Radu

Editura

Cosmovici A., Iacob L. (coord.), Psihologie $colarii, Editura Polirom, Ia~i, 1998

K. K., Psihologie distractiva, Tineretului, Cluj, 1964

1. (coord.), lntroducere in psihologia contemporana, Editura Sincron, ClujN apoca, 1991

Radu I., Psihologie $colara, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1974 Radulescu Motru C., Curs de psihologie, Esotera, Bucure~ti, 1996 Ribot Th., Memoria $i patologia Bucure~ti, 1998

Editura

ei, Editura IR!,

coard. Stoica A., Ghidul examinatorului, Aramis, Bucure~ti, 2001

Editura

Druta E, Psihologie $i educatie, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1997

Thorndike E., lnvatarea umana, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1983

Dumitru

Zapan Gh., Cunoa$terea $i aprecierea obiectiva a personalitatii, Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1984

I. AI., Dezvoltarea giindirii critice $i inviitarea eficienta, Editura de Vest, Timi~oara, 2000

Fordham E, lntroducere inpsihologia lui C. G. Jung, Editura Trei, Bucure~ti, 1998

Zlate

Golu M., Dinamica personalitatii, Editura Geneza, Bucure~ti, 1993

Zlate M., lntroducere inpsihologie, Editura Polirom, Ia~i, 2002

IlutP.,

Zlate M., Eul $i personalitatea, Bucure~ti, 2004

Valori, atitudini $i comportamente sociale, Editura Po1irom, Ia~i, 2004

LAROUSSE - Norbert Sillamy, Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 2000

M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Bucure~ti, 1999

Z6rgo B., Ce este vointa?, Bucure~ti, 1969

Editura

Editura

Trei,

Stiintifica,