4523796 Eliade Mircea Proza Fantastica Vol II 2

MIRCEA ELIAQE *

PROZA FANTASTICA

LA UMBRA UNUI CRIN

PROZA FANTASTICA i D0MMSOABA CHRISTINAII SECBETUL DOCTOBULUI HONIGBEBGER

PE STBAOA MlNTULEASA...

LES TBQIS GBACES

LA UMBBA UNITI CBIN

Edtfia de jata,.ln cinci volume, tiparita in colaborare cu revista Caiete Critice, restitute pentru prima data, integral ?i fidel proza fantastica a lui Mir ceo FMade, aparuta'intre W36 gi 1982,

MIRCEA ELIADE

e si posli'ap de Sugen Simion -

EDITURA

FUNDA.TIEI CULTURALE BUCURESTI « 1992

R< (Uidor : RODICA PANDELE

Coperta seriei : C. GRIGORIU

ISBN 973-9132-12-X

•

19 TRANDAFIRI

De citeva minute tacea absent, cu priviri'ie pierclute pe -fereastra. Am inchis earnetul 51 1-ani bagat In buzunar. -— Daca voifi. indraznii tirziu. vin miine cu un ceas mat deyreme, sau chiar cu doua ceasuri. Si va aduc si textul dactilografiat. • — Pentru miine, spuse iritoremdu-si lenes capul. imi facusem alte planuri... Totusi, relua dupa o pauza, totusi cred ca e cea mai buna solutie... Atunci am auzit batind in usa. Surprins. m-am ridi-'cat brusc din fotoliu, dar In.dipa urmatoare usa se des-chise si intra un tinar inalt, blond §i. mi s-a parut, neo-bisnuit de palid. Inainta timid §i totusi cu p'asul ferm. hotarit. — Va rog sa ma ierta^i, spuse indreptindu-se spre birou. Dumngavoastra sinteti domnul Anghe'1 D. Pandele ?. Maestrul ?... ' — Dar ce doresti d-ta ? 1-am ihtrerupt. Ca §i cum nu m-ar fi auzit, tinarul se apropie de birou. — Maestrul Dumitru Anghel Pandele-? i'epeta, Scviitorul ? — Eu sint, raspunse Pandele zimbind. dupa obiceiul lui, enigmatic si, intr-un anumit fel, ironic. Tinarul se opri in dreptul scaunului de Imga masina de scris si isi trecu de mai multe ori palm a stinga pe frunte. — Va i-og sa ma ierta^i, sopti, dar in acesl caz,,. Rasufla adinc si continua, ridicind treptat glasul si ros'tind cuvintele rar, cu solemnitate.

— Va rog sa. nu va .supara^i, dar in acest caz... In acest caz, d-voastra sinteti, va rog sa ma iertafci ca va span asta... D-stra sinteti parintele meu, tatal meu... Apoi se aseza pe scaun si intoarse deznadajduit capul spre mine, parca m-ar :fi implorat sa-i vin in ajutor. Nu foreleg de ce m-au iritat privirile acelea de condamnat la moarte. „ '*; — Pe unde ai intrat ? 1-ani intrebat facind un pas spre el, — Pe la bucatarie.,. Am gasit usa deschisa, si atunci -.. — 9'i de ce-ai venit ? 1-am intrerupt. E o incercare de §antaj ? Sau suferi cumva de schizofrenie ? — Va rog sa nu va suparafi, spuse.ridicindu-se lent, cu demnitate, ^tiarn ca are' sa fie greu,. ca va fi chiar penibil.'Dar trebuia s-o fac. Am fagaduit... — Cui ai fagaduit ? Intreba Pandele. Parea calm, oarecuia indiferent, dar il c'unosteam boe ; §tiam ca, asa cum ii placea sa spuna, era stapinit G : viciul nobil, desi calomniat, al curiozita$ii, • -- . — togodnicei mele, Niculina. I-am fagaduit ca voi v:--a.i sa va cer consimtamintuL Consimtamintul la casai'^la noastra, preciza rosind usor. Evident, este numai •'.' formalitate, Nu va cerem nimic. §i .nu vom spune la t-.uienl, lar claca nu va place de noi, nu vom mai veni ,-; doua oara... Ascultindu-l, mi-am dat seama ca ar putea sa-mi devi.na simpatic, Intr-un alt eostum ,si fara cravata, ar fi fost un tinar interesant ; avea un profil de medalie ale— Cum te numesti d-ta ? il Intreba Pandele. — ' Serdaru.. Laurian Serdaru, Am 28 de ani, si

am absolvit amindoi. Nieulina si cu mine, Conservatorul din Bucuresti. Dar eu sint instructor de inot la Uzinele Uricani, iar Niculina da' lectii particulare de franceza si. latina. Pandele' continua sa-1 priveasca in ochi, adinc, concenfcrat. Nu mai zimbea. — Dar, in fond, ee te face pe d-ta sa crezi ea ai putea li. baiatul meu ? Ti-a spus asta mama d-tale ? • Tinarul isi trecu din nou, de mai multe ori, palma sLtnga pe frunte. . 6

— Nu. Mania nu mi-a spus niciodata nirnic, Banuiese, totusi, ca intenfiona sa-nii spuna mai tirziu. dupa terminarea liceului. Dar mama a murit ciiid en ayeam noua ani — Atunci, 1-am intrerupt, cum de stii ca ti-ar fi spus asta mai tirziu,-ca \i-ar fi spus-o dupa. terrainarea li ceului ? Serdaru Intoarse capul spre mine ; era lot atit de palid ca si in clipa cind intrase in birou. — Nu cred ca am dreptul sa va marturisesc asta, spuse tirziu. •'- • —'x,ln fond,, interveni din nou Pandele, daca n-o stii de la mama d-tale, de unde o §tii 1 Cine ti-a spus-o ? Tinarul ne privi pe rind pe amindoi §i figura i se 1umina, ca §i cum, chiar in aeea clipa, si-ar fi amlntSt de o secreta bucurie. — O §tiu de la Niculina. Ea a descoperit asta, iarna trecuta, inainle de a ne logodi. A descoperit-o la Predeal, 5n timpul repeti|iiior. Se repeta Steaua sits r&sare,.,, §i faceam amindoi parte din figurape. Pandele Tidica de mai multe ori din unierr; ghiceam ea intimplarea incepe sa-1 amuze. • . —Nu inteleg. spuse cu inimitabila lui falsa gravitate. —Aveti dreptate sa nu in^elegeti, pentru ca lucrurile slnt mai complicate decit par la prima vedere. Vreau sa spun, nu pute^i infelege Jnainte de a sti ca noi repetas'em la inceput Or feu in Infern, repetasem vreo trei sxaptamini — §i acolo, in ultimul act,, aveam si noi rolurile. noastre ; fireste roluri modeste, dar oricum, nu faceam numai figuratie,,. Dar, pe neasteptate — primise probabil dispozi^ii de la Centra — pe neasteptate, Direc^ia • a decis intreruperea repetitiilor. Si pentru ca se apropiau sarbatorile Craciunului* au inlocuit Orfeu m Infern cu Steaua sus rasare... Sti^i, adaoga coborind glasul, Steaua ms rasare este considerata,. pe drept cuvint, cea mai re-usita comedie anti-religioasa. anti-obscurantista cum se spuhe de obicei. Tacu brusc, si-1 privi pe Pandele lung, concentrat, parca ar fi a^teptat ceva, un raspuns, un gesi. — Tot-mi in^eleg- • • — Schimbarea asta de program, nu va arninteste :nlmic 1 : ?,

— Nu. — E drept. au trecut de-atunci aproape treizeci de ani... Dar, iertati-ma ca va intreb : n-ati scris d-stra acum treizeci tie ani Orfeu si Euridice, tragedie in doua acte si ciaci tablouri ? Pandele se rezema de speteaza fotolfului si, dindu-si usor capul pe spate, incepu sa rida ; parea foarte bine dispus, si nu intelegeam de ce. .— Dar cum ai aflat, domnule, de Orfeu si Euridice ? ! Este singura piesa pe care am scris-o in viata mea ; nu s-a jucat niciodata si n-am publicat-o nicaieri, n-am publicat nici macar fragmente in revistele timpului. — Era .6 piesa in versviri albe, reJua Sei'daru. o piesa mai mult religioasa decit filozofica, desi avea ca subtitlu : ,.Introducere la cea mai veche metafizica". — Era. mai ales, o piesa proasta, pretioasa si artificiala... — Dar o data, continua Serdaru, o singura data, in deci'inbrie 1938, a fost pusa in repetitie. La Teatrul Na tional din Sibiu. — Ai aflat si de asta ? exclama Pandele tot atit de bine dispus. E adevarat, incepusera repetitiile. dar dupa vreo trei saptamini. directorui Teatrului. Mihu, a demisionat — de fapt, a lost silit sa demisioneze —. si noul director mi-a scos piesa dupa afis. Serdaru il- ascultase fascinat, neizbutind sa-si clesprincla priviriJe din ochii lui. — In saptamfna aceea erati la Sibiu. Asistati la repetitii. Si ati ramas si dupa ce s-au intrerupt repetitiile ; sperati sa convingefi pe noul director... — Erani naiv- Eram un mare naiv. ". •— Erati ttnar... * • — Nu chiar asa de tinar, il intrerupse Pandele zimbind melancolic. Implinisem de curind 33 de ani... Taceau amindoi fara sa se priveasca. Mi s-a parut, ca trebuie sa intervin, si cit mai repede. —• Dar eu tot nu inteleg. Nu Jnteleg ce legatura are una cu alta... Doar faptul ca. si intr-un caz si in celalalt, au fost intferupte repetitiile. Serdaru se intoarse eatre mine si ma privi recunoscator, ca si cum I-a§ fi scos dintr-o mare ihcurcatura.

— Nici eu nu intelegeam pina nu mi-a ajras atentla NIculina. Ea a remarcat ca, in ambele cazuri, repetitiile unei piese reprezentind coborirea lui Orfeu in Inl'ern au foat intrerupte in preajma Craciunului. !3i in ambele cay.uri a urmat un spectacol evocind Misterul Nativitatii, nastc-rea lui Is us in Bethleem... — Dar, il fntrerupse Pandele, stii ca Steuua sus rcisari'. a lost scrisa mult mai tirziu ; a fost scrisa acum" vreo $apte. opt ani... Tinarul ne privi din nou pe amindoi, zimbind misterios. —' Nu e vorba de comedia anti-obscurantista, de piesa lui Aurel -Veriga, ci de cintecul de stea, ..Steaua sus rasaic ta o Uiina mare.-..". Caci, repel e.rati la Sibiu, si se api < 'P 'i'. cind am discutat aproape toata noaptea despre teatrn. am discutat mai ales posibilitatile. de a reinter prete miturile clasice, si eu le-am vorbit de mitul lui Or feu... ,ll priveam incurcat : nu prea stiam ce sa spun. • — N-ajji apucat sa-mi vorbiti despre-toate astea. Doar ce mi-ati spus : ,,Mi-am dat deodata seama ca implinisem 3,3 de ani", si ati cazut pe ginduri. Priveati pe fereastra isi mult *timp n-am- indraznit sa va intrerup meditatia.... — Totusi, relua Pandele. ti-am vorbit despre simj bolismul virstei de 33 de ani — virsta lui Isus — si incepusem sa evoc discu^iile din noaptea aceea, cind aproape m-am certat cu Camil, pentru ca el recuza in bloc incercariie de reactualizare a miturilor clasice,. iar eu pretindeam ca. eel pu\ifi in cazul lui Orfeu si Euridice', un dramaturg contemporan ar putea.,. Am scos carnetul din buzunar si 1-am deschis la ultima pagina. 13

— Daca imi da\i voie, am sa va citesc stenograma ultimelor fraze. A|l spus : ,,Ca in fiecare an, in seara de 21 septembrie am invitat to\i prietenii la mine acasa. Dar de data aceasta, ceva, nu stiu prea bine ce, ceva mi se parea schimbat. Mi-am dat deodata seama ca jmplineam 33 de ani."' Ei, dupa aceea ap tacut si ati inters eapul spre fereastra. . ' Mi-era teama ca 1-am suparat si nu indraznearn sa-mi ridic ochii din carnet. —Curios, vorbi tirziu. Eram sigur ca ti-arn dicta't mai mult. Poate imi dictasem in gind... Dar, in ori.ce caz. relua dupa o pauza, nu te-a frapat coincident ? —Ba da. Dar m-au frapat si alte lucruri. Bunaoara, nu inteleg cum de a §tiut Niculina ca ana din cheile de la intrare se afla intotdeauna ascunsa sub presu] din fa|.a usii,.. —- Lasa astea ! ma Intrerupse fara sa mai incerce sa-si stapineasca nerabdarea. Fenieile de genul ei au intui|ie draceasca, aproape un fel de divina^ie... Dar ce zici de indrazneala ei cind si-a smuls a doua oara'rocbia aceea penibila, de cocota batrina, si a ramas in maioul negru, si a inceput .sa danseze, batind din palme — dar ai remarcat cu cita elegan|;a isi inal^ase bra^ele deasupra capului si batea totusi din-palme cu putere, parca ar fi avut castaniete ? De citva timp as fi yrut sa-i spun ca mi-e sete, ca as fi baut cu mare placere un pahar cu whisky si sifon, dar ra-as fi multumit chiar cu un pahar mare cu apa. Dar nu indrazneam sa-1 intrerup. —Nu ti-a adus aminte de nimic dansul acela ? Al dojlea dans si, pentru mine, eel mai reusit, eel mai fascinant ? > —Sa va spun drept, marturisii, n-am ;;puc'al- sa vadmare lucru. Ma dusesem in dormitor sa raspimd ].a celalalt telefon, si cind am revenit, Niculina i.prospe ca isi terminase dansul. Doar ce-a mai facut citeva miscari, a ingenuncheat. §i-a tras rochia pe ea si s-a reasezat in fotoliu. Pandele m-a privit. lung, Jncruntat, ca si cind n-ar fi in^eles pr-ea bine. — Cred ca faci 0 confuzie, spuse. Telefonul a sunat mult mai tirziu, dupa ce incepuse al treilea ,,spectaco3." 14

— cum spuneau ei — si unde rolul principal il avea baiatul... Dar, in sfirsit, n-are nici o importanta, continua fara sa-mi lase timp sa raspund. Mie mi-a placut eel rnai mult al doilea dans Mi-a adus aminte de dansul Salomeii din piesa lui Oscar Wilde, pe care am vazut-o in tinere^e, la Berlin. Dar mi-a amintit si de dansurile indiene, de spectacolele lui Udhai Shankar... — Le-am vazut si eu, acum tret ani, aici, la Bucuresti. Dar, indraznii, ridieindu-ma brusc din scaun, tare a$ bea un pahar cu sifon. J3tiu unde e, continual indreptindu-ma spre bucatarie. Am sa aduc si sticla de whisky, L-am gasit plimbindu-se preocupat, cu miinile la spate,. ... •— §tii ca 'aventura aceasta incepe sa ma intereseze, spuse dupa ce i-am intins pah'arul si sticla cu whisky,. Evident, toata povestea cu mama care i-ar fi spus ade-varul dupa terminarea liceului. si acea inscriptie care, in, interpretarta Niculinei, ar dezvalui paternitatea baia-tului, toata povestea mi se pare cusuta cu afca alba. Copiii acestia an venit aici cu alt scop, Dar care ? Dta ce crezi ? ma intreba brusc. Ce crezi ca urmaresc ? Na indrazneam sa-i marturisesc tot adevarul. sa-i marturisesc ce credeam eu, si anume ca acea inscriptie pe Roata morii, eel mai popular roman al lui Pandele : ,,Sibiu, Craciun 1938, Orfeu, Steaua sus rasare,.,", inscrip|ie pe care mama lui -Vladimir o completa.se sapte ani mai-tirziu, in 1945, adaoglnd cu creionul1: ,.Pentru Laurian, cind va fi mare, ca sa int-eleaga si sa ne ierte :', inscrip^ia- aceasta era, asa cum observase Niculina, pe at.it de turburatoare pe cit era de misterioasa, : 1— Dupa irnpresia pe care mi-au facut-o, incepui dupa o scurta pauza, cred ca sint amindoi pasiona^i de teatru? de spectacol. lar ea, fata, este, desigur, o mare artista —poate de aceea nu-si gaseste loc in nici un teatru si is! cistiga existenfa, dind lec^ii de latina si franceza. In orice caz, amindoi vad In teatru un spectacol sacru. — $1 atunci ? ma intrerupse Pandele vadit dezamagit de- interpretarea mea, Atunci de ce-au venit la mine ? i-Jtiau foarte bine ea nu sint autor dramatic, si chiar daca as vrea nu pot face nimic pentru ei. •— Impresia mea este ca, luind in serios spectacolul, considerindu-1 adica un ritual, au venit sa va ceara consim|amintul la ritualul casatoriei lor. 15

Pandele lacii citva timp, a'poi apuca paharul si in-cepu sa soarba incet, pe ginduri. —Ar pulea fi si asta. spuse. De aceea m-am pretat la jocul lor si le-am dat consim^amintul. In fond, de ce nu le-as fi dat ? Ce ma costa ? adaoga. incercind sa imite (dar fara sa reuseasca) vulgaritatea lui Paraschiv Simionescu, marele lui rival. Era doar o formalitate. —Dar a\i vazut ca pentru ei. mai ales pentru fata, consimtamintul era mai mult decit o formalitate, era un adevarat ritual. A^i vazut cit era de emo^ionata cind, la despar^ire. a cazut pe neasteptate in genunchi, v-a apucat mina s-o sarute si v-a sous : Benissez-nous, mon pere ! Mi-am dat imediat seama ca facusem o gafa. dar nu intelegeam de ce. Pandele'ma privea ciudat. —Da. a fost un moment penibil. vorbi tirziu. Nu taa. asteptam sa cada in genunchi chiar in fata mea si sa-mi sarute mina. Nu §tiam ce sa fac. —In locul d-stra, Tndraznii, as fi ridicat-o si as fi saru'tat-o pe amihdoi obrajii. Pandele ma privi din nou surprins, aproape cu-furie. — Dar asa. am si facut, izbucni. Numai ca n-am sarutat-o pe amindoi obrajii. Am sarutat~o intii pe frunte si pe urma pe obraz... Simteam ca rosisem si acest simptom de slabiciune ma umili. — Va cer iertare. Poate n-am vazut bine. Eram acolo, linga usa. bucuros ca in sfirsit se hotarisera sa piece, si poate mi-au scapat anumite gesturi... Pandele continua sa ma priveasca. din ce in ce mai incruntat. — Eusebiu. incepu tirziu, cu gravitate, daca *nu te-as cunoaste de ati^ia ani, as crede ca ori vrei sa-^i bati joe de mine, ori esti in ultimul grad de surmenaj. . — De ce, Maestre ? intrebai intimidat. — Pentru ca scena c.u caderea in genunchi si sarutatul miinii n-a avut loc linga usa, in clipa desparfirii. Asta s-a intimplat mai inainte, dupa al treilea spectacol, cind s-au •apropiat amindoi de mine —• tocmai ma ridicasem de la birou ca' sa-i f elicit —. s-au apropiat de mine, baiatul a luat-o de mina, ca si cind ar fi vrut sa mi-o prezinte. si s-a inclinat profund, si atunci... 16

-

•— E adevarat ! exclamai si, nestiind ce-as mai putea face, mi-am pus mina pe frunte. Asa este, cum spimetl dumneavoastra. Acum mi-aduc bine aminte. Dar rostisem toate acestea din deznadejde, penlru ca nu voiam sa-1 supar. De fapt, scena se petrecuse am cum spusesem eu : la plecare, in dreptul itsii. Niculina Jsi imbracase pentru ultima oara rochia si apucase chiar valiza. Dar, in clipa cind le-am deschis usa. a lasat valiza din mina si i-a cazut in genunchi. —- Esti obosit, spuse. Pandele continuind sa ma priveasca banuitor. Ar trebui s-o lasi mai incet cu a-venturile d-tale nocturne, Nu mai al 20 de ani...

A doua zi de dimineap m-a trezit telefonul. — Sper ca te-ai odihnit indeajuns, incepu, cu glasul lui de zile mairi. Si sper ca nu te-ai suparat daca, aseara, mi-am ingaduit sa fiu sincer cu dumneata. Am biiguit citeva cuvinte la intimplare, dar nu cred ca le-a auzit, — Uite ce te rog. continua. M-am interesai unde trebuie si am aflat ca ceremonia va avea loc ]•--; Primaria Sectorului IV, azi la ora 11. Cumpara.- te r;>u, 19 trandafiri si, la sfirsitul ceremoniei, ofera buclieiu} Niculinei din partea mea, cu aceste cuvinte... * Am simtit cum se accelereaza bataile inim'ii si ]-am intrerupt. emo^ionat. — Doar o clipa, va rog, sa-mi caut creionu)... Cind am apropiat din nou receptorul dp ;:,reche. 1-am auzit tusind. •— M-am mecat, Incepu cu oarecare timiditate. Inchipuieste-^i ca aseara, dupa ce ne-am desparr.it, m-a apucat deodata o pofta grozava de fumat. M-am dus alunci pina la Select si mi-am cumparat de la baip un pachet de | igari americane. • La inceput, mi s-a parut ca glumeste. Mi-am amintit indignarea lui lonita. Este inadmisibil,. spurs fa lonita, si 17

este si o dovada de proasta crestere, sa invit-i oamenii la tine acasa si, de la usa, sa le ara^i afisul cu litere 'de o. schioapa : ,,Fumatul e strict interzis". Poti face asta daca esti suferind, sau daca esti alergic la-fumul de tjgara — dar el, A.D.P.. nu este nioi una, nici alta ! — ...§i pina la miezui noptii, adaoga cu un ton care mi s-a parut provocator, aproape agresiv, pina la miezul nop|ii am fumat tot pachetul ! Ca pe vremurile bune... — Nu stiam ca a^i fumat vreodata... — Am fumat mult in tinerete, continua pe acelasi ton. Am fumat chiar foarte.mult. De aceea a trebuit sa ma las... Probabil ca incercase sa rida, dar il ineca din nou tusea. Cind mi s-a parut ca ma poate auzi, 1-am intrebat : — Ce cuvinte sa scriu pe cartea de vizita ? Sovai citva timp. — Poate ca ar fi mai bine sa-i oferi buchetul fara Cctiie de vizita, li spui doar atit : din partea domnului Ar.ghel D. Pandele. — Sa spun ca le dorrfi- fericire sau noroc. sau cam , - u ceva ? Din nou, o lunga pauza. II ghiceam ca nt i -buteste sa se hotarasca si, ca de obicei in asemenea i'.^rprejurari, era gata sa-si pia-rda rabdarea. — Nu ! izbucni brusc. Nu c'red ca mai trebuie adaC'^at si altceva, Un buchet cu 19 trandaliri, oferit chiar d:- durhneata, prietenul si colaboratorul meu, cred ca. •;• de ajuns, §i, daca nu-ti strica programul, adaoga, vino ,; Serdaru ma privea zimbind. — Facea si asta parte din spectacol. Dar nu i'ugeau caire iesire. Se raspindeau pe ling'a pere^i ca sa se poata furisa apoi spre scena. Se pregalea tabloul II, Si de-abia cu tabloul II inccpea adevaratul speclacol. Paeat, mare pacat !... Acum, 1& las, adaoga. Dusul e pe coridor. Ma reIntorc intr-un sfert dc ceas. Ma aflam intr-un "dormitor.-cu sase paturi. dar toti cei-lai^i se. trezisera §i plecasera demult, caci paturile c?rau •' facute. Umilit de naivitatea §i oboseala mea, m-am spalat ?i m-am imbracat cit am putut de repede. Apoi am traversal coridorul si am iesit in curie. — Bravo ! m-a intimpinat Serdaru cu, mi' s-a parut, o siricera bucurie. Trei minute rnai devreme. e semn bun ! Mi-au spus ca pute^i lua ceaiul in sufragerie. -• — Ce face Maestrul ? l~am intrebat cu oarccarr sl'iala. • Probabil ca 1-a surprins zapaceala si prostia mea. — li, pare si .dinsului rau. De altfel, o sa-1 vedeti mai .tirziu, o jumatate de ceas inaintea prinzului. Acum lucreaz&, adaoga Serdar,u. coborind usor glasul. E de necrezut cit a putut scrie aci, in ultimele trei zile. In sufragerie, ne-am" asezat la o masa de linga fereastra. Eram inca ametit de intensitatea luminii. Curind, Niculina s-a apropiat de npi 'cu o tava incarcata. — Imi cer iertare, i-am spus. inclin?ndu-mS. Nu stiu ce-am.avut aseara,,Probabil oboseala... Niculina aseza tava in fata mea si-mi strinse mina. —: Ne pare rau si- noua, A fost unul din cele mai reusite spectacole din vara aceasta. Si marea surpriza a fost, pentru noi toft, dialogul dintre Hegel si reprezentantii istoriografiei contemporane. Spun surpriza" pentru ca scena a fost introdusa in ultimul moment. Fusese repetata. in mare,,taina, in camera lui leronim... Ceaiul nu era prea fierbinte, dar piinea de casa. .untul si mierea mi s-au parut tot atit de bune ca in vremea } copilariei. . — Evident, interyeni Serdaru, pentru ca n-ati asistat clecit la primal tablou, nu putep intelege ca, in Sntregimea 41

lui, spectacolul ilustreaza modul de a fi al ev,enimentelor istorice si totodata structufa istoriografiei. — Poate o sa zimbiti, am mdraznit prinzind deodata curaj, dar eu inca nu-mi dau seama de sensul spectaeolului. De ce a{i inceput cu torna, torna, fratre ? Asa cum ma asteptam, s-au privit zimbind unul pe altul. —Explica-i tu, spuse Serdaru, ca esti mai mesiera. —Dar de unde sa incep ? Sa incep cu inceputul... Vaf aduceti aminte din liceu ce importanfa are, pentru noi romanii, marturia cronicarilor bizantini : e»te primul do cument de limba arhaica romaneasca : de straromana. $i faptul ca strigatul torna, retorna, fratre ! a fost in^eles de intreaga armata, confirma de asemenea prezen|:a masiva a populatiei, sa-i spunem straromana, in secolul VI, in Peninsula Balcanica. Atunci mi-am dat seama ca bluza era atit de transparenta incit, i se intrevedeau in intregime s'inii : probabil ca Niculina nu gurta soutien-gorge. Am rosit brusc -si mi-am plecat privirile in farfurie, din fericire mai ramasese o felie de piine si pu^in unt. Dar este probabil ca atunci mi-a scapat in^elesul citprva fraze in legatura cu • interpretarile date de istorici si filologi acestor trei cuvinte : torna (ori retorna), fratre, —Acurn, ceea ce este si mai important, >este pluralitatea seinnifica^iilor acestui eveniment. Pe de o parte, o tragedie, — infringerea unei armate romane — devine unul'din cele mai prefioase, si mai exaltate, documente ale istoriografiei romanesti. Pe de alta parte, documentul ilustreaza admirabil precaritatea si caracterul fortuit al isto riografiei : daca acel catir nu-si pierdea pov'ara, nu se putea dovedi existenta atit de timpurie, in secolul VI, a straromanilor si a limbii straromarie. Dar mai ales este revelatoare lumina pe care o arunca asupra strueturii evenimentului istoric in general : orice accident, oricit ar fi el de neinsemnaj sau de ridicol, poate avea consecinte considerabile pentru istoria unui popor sau, in anume cazuri — bunaoara, nasul Cleopatrei — pentru un continent sau o civiliza^ie. —Dar, indraznii s-o Intrerup, desi n-am vazut urmarea, nu in^eleg cum aceste interpretgri ale evenimentului istoric si al istoriografiei ar putea constitui subiectul unui spectacol dramatic.

42

Niculiha privi cu in^eles spre Laurian. — Cel mai bun lucru ar fi sa^i povesteasca el tot ce-a urmat. Eu trebuie sa ma due ; ma asteapta baie|ii. N-am inteles prea bine' ce mi-a povestit Serdaru, desigun nu numai din vina lui. Ma surprindeam cJteodata cu gindul la Pandele, la neasteptata lui inspiratie literara, alteori revedeam bluza transparenta si sinii Niculinei. Mai .tirziu, la Bucuresti, 1-am intrebat pe A.D.P., dar el vazuse altfel spectacolul si nu intelesese intotdeauna legatura dintre tablouri. Pe scurt. urmatorul tablou' punea in scena ' alte episoade celebre ilustrmd'rolul animalelor in istoi'ia universala : caprioara care indicase hunilor iegirea din baifile Meotide ; zimbrul pe care-1 fugarise Drago§, fundind astfel Principatul Moldovei. Apoi, in al treilea tablou. o serie de dansuri, pantomime si cintece aratau ce admirabile capodopere folclorice au produs asemenea mituri si legende. lar al patrulea tablou ilustra, cit se putea de dra: malic, a subliniat Serdaru, conf runt area intre valorizarea : artistica si filozofica. pe de o parte, si interpretarea istdrio; grafica, pe de alta parte, a acelor evenimente exemplare. ;/ — Bine, bine, 1-am intrerupt tirziu. Toate acestea sint (cit se poate de interesante. Si, pentru ca spui dumneata, pot inspira chiar spectacole dramatice... Dar de ce-a|i ales i tocmai aceasta tema a istoriografiei si a evenimentelor : exehiplare ? Mi se pare o tema didactica, o problems, in fond, minora, periferica... — Dimpotriva, raspunse Serdaru cu un glas ferm si, • mi s-a parut, aproape patetic. Este problema cardinals a timpului nostrum Pentru ca, daca Hegel are dreptate, sintern picrdufi !... Nu prea intelegeam. dar 1-am lasat sa continue. Urmatqrul tablou ilustra tocmai aceasta confruntare cu Hegel, Dar mi-a fost peste putinta sa mi-o imaginez reprezentata, pusa in scena. — Trebuie sa va marturisesc. recunoscu Serdaru. ca eu.nu 1-am citit pe Hegel. Nu cunosc decit fragmentele pe care ni le-a tradus si comentat leronim. Dar cred ca in|,eleg sistemul lui de gindire, pentru ca 1-am trait de atitea ori, in viata de toate zilele, si mai ales 1-am retrait repetind ' anumite spectacole sub directia lui leronim... Cel mai bun lucru ar fi sa-1 ascultati pe el. pe^Ieronim Thanase, explicindu-va interpretarea hegeliana a Istoriei. 43

Mi s-a parut curios ca acelasi lucru mi )-a spus si Pandele in cursul aceleiasi zile. Dar inainte de a ma conduce in camera unde lucra A.D.P., Serdaru mi-a aratat sala de gimnastica si piscina Taberei. Am in|;eles ca el facea parte din eehipa antrenorilor sportivi ai uzinelor Uricani, iar Niculitta si ..baietii" lucrau ih timpul verii, cu ansamblul dramatic al Taberei. Surpriza am avut-o la piscina. M-au impresionat e]egan|;a si viteza cu care inotau ci^iva din elevii lui si faptul ca nu pareau obosi^i nici macar dupa ce-au repetat de'mai multe ori cursa de 100 de metri. Dar inca nu stiu ce sa cred despre secretul acestor performante. secret pe care mi 1-a destainuit Serdaru, cu rugamintea de a-1 pastra pentru mine. (Pe drept cuvint, de altfel ; nu numai ca nimeni nu 1-ar fi crezut, dar risca sa-si piarda slujba.) Cind descoperea vreun elev cu. reale insusiri, SerdaVu il ducea in fata bazinului cu pesti de la intrarea Taberei si-1 indemna sa-i priveasca mult timp. inotind, apoi sa-si inchipuie — mai precis, sa se lase purtat de imaginatie, sa viseze ca, in piscina, elevul isi va purta si el Irupul cu aceeasi usurinta si spontaneitale ca un peste. . — Este un exerci^iu de autosugestie. i-am spus. asadar un fel de rit magic. — Esle si asta. dar secretul e mai adinc : este un exercitiu de anamneza...

to — Ca noi io\i, a remarcat A.D.P. in acea dimineata, baie^ii abuzeaza de clisee. Dar de multe ori au dreptate ; marele secret al tuturor tehnicilor, fiziologice si spirituale, este anamneza. ., Acum, la lumina amiezii de vara, mi s-a parut mai tinar si mai odihnit ca nicioda'ta. Avea un teanc de foi scrise in fata lui, pe birou, iar alaturi o mapa destul de voluminbasa. Imi pregatisem mai multe mtrebari : Ce i-au spus la ielefon si de ce-au venit sa-1 ia cu camioneta ? Care e povestea Niculinei ? De ce-a pomenit de Queste ? Ce-} face sa creada ca viitoarele lui capodopere vor fi piesele de teatru ? — si altele de acest fel. Dar A.D.P. nu 44

.»«=-:

mi~a dat ragaz sa-1 intreb. A vorbit el aproape tot timpul ; eu m-am multumit sa raspund la intrebarile lui. -Am apucat, totu§i, sa ma scuz pentru scena din noaptea trecuta. •— M-a'surprins si pe mine, dar leronim o inlerpre-. teazS altfel : ai fost atit de impresionat de, spectaool incit ai retrait aievea retragerea dezastruoasa a.cohortelor romane. Dar n-a fost o anamneza, ci o experienta comparabila unei posesiuni ; de aceea nu te-ai. desteptat decit tirziu, azi dimineata, si ai ratat restul spectacolului. Asa ca, as spune, irii{:ierea dumitale.in acest fel de teatru a fost un esec... —Nici nu banuiti cit de rau imi pare, am ingaimat. —Nu face nimic, vor mai fi ocazii. Dar imi pare rau pentru ca. ratind spectacolul de aseara,. tot ce-ti voi spune sa'u vei citi aici (si-mi arata mapa si foile scrise) despre posibilitatile teatrului ^i se vor parea simple consideratii teoretice. Dar, in sfirsit, avem alte lucruri urgente de dis.eutat... . • §i-a aprins ^igara (il vede'am pentru prima oara fumincl) si m-a privit zimbind. —- Cum merg lucrurile acasa ? Ce face Ecaterina ? Am rosit, dar i-am marturisit adevarul. S-a multumit sa*inalte. rizind, din umeri ; nu parea suparat. Am profitat de acea scurta pauza si i-am rezumat conversa\iile telefonice cu Ghi^a Horia. —Da, am vrut sa-1 fac curios, ca sa se dea peste cap si sa publice primul volum de Teatru. —Dar cind ati avut timp .?... — Ca sa scriu primul volum ? m-a Sntrerupt foarte bine dispus. Nu 1-am scris inca, dar daca voi putea ramlne 'tici, asa cum doresc. inca doua, trei saptamini, il te'rmin. (n orice caz, am deja destul material gata de tipar. Uite,; ud, si-mi arata mapa, sint vreo 200 de pagini, e drept crise cu mina si nu prea multe rinduri pe p'agina. ascultihdu-va adineaori -vorbind despre Niculina care-si cauta tatal, mi-am adus aminte despre explicafia .pe care o da Valentin crea^iei Universului si a prezentei raului in lume. Tragedia a inceput, spune Valentin, clnd Sophia... Dar nu va plictisesc cumva ? ma intreba brusc. "— Dimpotriva, dimpotriva ! am exclamat cu o exagerata fervoare. — Tragedia a Inceput cind Sophia, adica Inteiepciunea, a fost orbita de dorin^a de a-si cunoaste .Tatai. Dar Tatal, 'in conceptia lui Valentin, este transcendent, invizibil si incognoscibil. Aceasta dorin|a aberanta a Sophiei de a cunoaste direct, in chip concret, ceea ce prin def initie nu poate f i cunoscut •— - a fost cauza tuturor caderilor, a tuturor relelor si pacatelor care caracterizeaza lumea in care traim noi," oamenii, Nu mai rezum restul sistemului, care e grandios si grotesc totodata. Dar, ascultindu-va adineaori, m-a frapat aceasta simetrie intre Sophia lui Valentin -^- Fata, care, voind sa-si cu~ ndasca Tatal, 'introduce dezordinea. suferinta si pacatul in lume — si Niculina care, pentru a^lasi motiv, se comporta ca o prostituata de rind si provoaca scandal, nesfirsite crize si tot felul de incurcaturi, • II ascultam speriat si fascinat totodata.' neindraznind sa-mi desprind privirile de pe figura lui, neindraznind sa-1 intrerup. — Nu prea in^eleg legatura, am §optit tirziu. Mi s-a parut ca ghicesc o subtila, enigtnatica sa,tisfactie in privirile lui Albifti. 59

— Comparatia asta cu mitul gnostic al lui. Valentin am facut-o oarecum in gluma, ca sa vad in ce fel veli reaetlona •— daca, bunaoara. veti suride si ve\i ridica din umeri, sau daca veti cadea pe ginduri. Cum cred ca ii-a fost nici una nici alta, am sa abandonez pe Sophia si am sa ma limitez la Niculina. -Trebuie sa va spun, mai intii, ca numele ei nu este Niculina, Nicolae. ci Elena Niculescu. Mama ei. Irina Bogdan. ctesi se nascuse boieroaica si traise intre mos'ieri si, feciori de bani gata, a avut din tineref-e convingeri socialiste. De aceea, poate, s~a casatorit cu un tinar tipograf, Nicolae Niculescu. To^i cei care 1-au cunoscufcspun numai lucruri bune despre el. Era. in orice caz, un tinar frumos. inteligent si foarte muncitar, pentru ca a ajuns. destul de repede, directoru) celei mai mari tipofirafii.dinainte do razboi. Monitoru! Oficial. Nu se ciyiosc prea bine ideile lui politice; dar nu erau, desigur. cele ale sot'iei. pentru ca la declararea razboiului a tinut sa piece pe front, , desi ar fi putut ramine mobilizat pe loc, la Monitorul Oficial. A cazu.1; prizonier si dupa citva timp sot;ia a aflat de moartea lui prin Crucea Rosie. Elena, sau cum isi zice ea acum. Niculina. s-a nascut curind dupa ce, tatal 'ei plecase pe front. Deci. nu 1-a cunoscut decit din fotogra'fii. Se opri si isi aprinse o alta tigara. — Si cu toate acestea. Niculina este sigura ca tatal ei n-a murit in lagar. — E adevarat. relua Albini. A fost repatriat in 1950 ; dar Niculina, c'are avea atunci 9 ani. n-a aflat asta decit mult mai tifziu. De altfel, foarte curind, familia a inceput sa creada ca repatrierea lui Nicolae Niculescu fusese doar un zvon, pentru ca n-au primit nici un semn de viata de la el. nici din lagar, nici dupa ce-a ajuns in ta'ra... — Si cu tpate acestea. se pare ca n-a fost doar un zvon. . * '— Si asta e adevarat. Exista dovezi precise ca a trecut Prutul cu un .grup de prizonieri repatriati. si ca a ramas citeva zile intr-o gara din Moldova, asteptind sa se formeze trenul pentru Bucuresti. Dar asta e tot. Dupa aceea. i s-a pierdut urma. Nu exista nici o dovada ca a murit. sau ca si-a schimbat numele si a ramas in vreun sat din Moldova, sau ca ar fi trecut granita inapoi in Rusia. Pur si simplu, a dispdrul. Asta inseamna. foarte probabil, ca a 60

muni, Asa a crezut si Niculina pina mai acura cinci ani, Mama ei murise cu un an mainte, in 1960. Se stinsese tot atit de discret pe eit traise. Pentru ca traise exclusiv pen tru fata ei, mai precis pentru educa^ia ei. Intr-adevar, fata, foarte inteligentS, si-a insusit o cultura, am putea spune, exceptionala. «

— Da leciii de franceza st latina,,. Albini ma privi-curios, si, mi se paru, usor dezamagifc, —Asta n-ar fi nimic. Prietenii si colegii ei o socoteau o a doua lulia Hasdeu. Cunoaste multe alte lucruri In alara de latina si franceza. A studiat si muziea, si teatrul, si>a urmat multe cursuri la Facutatea de Litere; —E adevarat ! am exclamat deodata. A studiat Li te rete. Cunoaste pe dinafara Odis&ea ! —Din pacate, continua Albini ca si cum nu m-ar fi auzit, acum vreo cinci ani a intilnit pe unul din ofiterii repatria^i, care se imprietenise cu tatal ei ; nu se cunoscusera in lagarul din Rusia, ci In Moldova, cind asteptau sS se formeze trenul pentru Bucuresti. Asta a .fost de ajuns ca s-o scoata din min^i. S-a convins — nimeni nu fnt;elege de ce, pentru ca acel ofiter nU i-a putut spune mai mult decit ^tim §i noi —, s-a convins ca tatal ei traieste. Si s-a hotarit sa-1 caute, r __ jjar cum ? 1-am intrebat, Albini ridica din umeri. — Nu avem acum timp sa intram in amanunte. Evi dent, trebuia sa caute mai intii pe to'jji cei care il cunoscusera pe tatal ei, in special pe cei cu care statuse de vorba in acele citeva zile cind asteptau formarea trenului. Dar trebuia sa dea de,urma lor, sa afle daca mai traiesc si unde traiesc. Toate aceste cercetari implieau nu numai timp si cheltuiala, dar mai ales nenumarate vize si permise speciale. Asadar, cunostinte si legaturi cu cine trebuie. Ca sa le obtina, Niculina nu s-a dat inapoi de la nimic. Cum era tinara si foarte fru'moasa, nu i-a fost greu sa intre in ~gra|iile diversilor sefi si ^director! de la diferitele servicii de care avea nevoie. Curind i s-a dus vestea, si nu numai in Capitals, ca ar fi cea mai excentrica cocota de dupa razboi. Daca n-ar fi fost protejata unui foarte important personagiu, probabil ca ar fi disparut din circulatie, mai ales ca fusese -eliminata de la Teatrul National si nu reusea sa-§i gaseasca loc la nici o trupa din Capitals. , '

61

~£Vparea .ar fi implinit un ritual, •

•— Poate ca am visa!.,, repetai, —• E,posibil. Dai- asta nu explica restul. Si pe noi asta ne intereseaza : restul, Adica : ce s-a Intimplat'cu Maestrul Pandele si ceilalti doi ? Se pot face mai multe ipoteze. Una din ele ar fi : au rnurit toti trei intr-un accident. Dar . pina acum nu 's-a gasit nici o urrna, E adevarat, in" toata regiunea, pina la frontiera, zapada trece de o jumatate de metru. Dar, totusi, e vorba de trei corpuri... — Si de o sanie cv patru cai, si o carabina inauntru, am adaogat. . Albini zimbi din nou, de data aceasta oarecum in sila. — Sania, si caii, si carabina, s-au gasit a doua zi, pe seara... — Unde s-au gasit ? am inirebat in soapta. emo^ionat. — E curios ca s-au gasit in grajdul Casei de Odihna ; caii la locurile lor, iar sania, cu carabina inauntru, acoperita cu foi de cort, sub sopron. Dar nimeni n-a stiut sa ne spuna cum au ajuns acolo, cine le-a adus. Am simf.it din nou cum mi se bate ininia. din ce in ce »iai repede. Mi se parea ca ma sufoc. si a9 fi vrut sa respir adinc, dar nu indraziieam. — Deci, am soptit, traiesc toti trei. S-au intors cu •sania, si apoi au plecat in alta parte. • — Asta ar-fi explicatia cea mai sirnpla si mai ratio-,. . nala. Mie, totusi, nu-mi vine sa cred ca Maestrul v-a abandonat, in mavginea soselei, in zapada, asa cum erati, in haina si cu capul gol... — Daca. tot ce v-am povestit a fost adevarat, am inceput, si n-a fost un vis, nu m-a lasat in marginea soselei. Albini ridica din umeri si continua, cu acelasi ton sec, detasat. — Deci, daca presupunem ca n-au murit pina a doua zi, cind au adus inapoi sania — desi nici asta nu e sigur, pentru ca oricine altcineva din cei de la Casa de odihna o putea aduce inapoi — nu stim ce s-a intmiplat dupa aceea. Sa presupunem ca intr-un fel sau altul au aflat ca ati fost transportat la 'spital si ca erati in afara de pericol. Ce-au putut face dupa aceea ?... Si de data aceasta se pot sugera mai multe ipoteze. Una din ele ar fi aceasta : s-au retras to|i trei intr-un orasel cle provincie, incognito, sa-si petreaca vacanfa m liniste. Sau : tot incognito, au 104

•

.

"

.

trecut frontiera. ca sa dea pril'ej ia tot felul de legen.de ; caci, recunosc, este ispititor sa se spuna despre cineva cli s-a facut nevazut si a disparut i'ara urma. Daca Niculina si Serdaru sint cu adeyarat, asa cum se spune, in art prestidigitatori, nu este exclus ca si Maestrul Pandele sa se fi lasat antrenat in joe... De citva timp. trebuia sa fac un mare efort ca sa-l urmaresc. Glndul imi alerga in .mai rnulte. parti deodata. Eram sigur ca A.D.P. imi vorbise' cmdva de o asernenea aventura": sa se ascunda, incognito, intr-un sat, sau nn oras. sau o alta tava — dar de ce ? De ce ?... M-am tre/vit •ca Albini ma pr.iveste curios, banuitor. — Mi-.e teama ca v-am obosit, spuse. — Dimpotriva I Dirnpotriva ! am exclanial. Dar stiam ca rosisem, si'simteam priviriie lui Albini asupra me'a, tot mai apasatoare. — Daca ne-ati fi spus de la inceput adevarul... " Am incercat sa protestez, dar Albini a ridicat si-'viT bra^ul. ' . — Daca. am sti de ce Maestrul Pandele v-a cen.il s-;l:'epe!:ati pina la capat povestea cu Padurea Alunarului..,' —• Poat'e am. visat. soptii. - — §i, continua Albini zimbind ironic, v-a sugerai ca, in cele din urma, sa spunefi ca poate af.i visat... Daca am sti. de ce a ales aceasta pozitie de aparare, am sti unde sa-l cautam. • . . II ascultam cu greu, caci nu mai puteam suporta mincarimile si-mi ascunsesem miiniie sub perna. —• In orice caz, spuse ridicindu-se, daca ipotezele pe care vi le-am expus sint juste, intr-o zi. doua, intr-o sap-, tamma, doua, Maestrul va va da un semn de viata.,. Dar nu trebuie sa excludem alte ipoteze ; bunaoara, un accident, in care si-au pierdut toti trei via^a. Sau altccva.., De-abia dupa ce-a inchis iisa in urma lui mi-am ad us aminte. Na A.D.P. imi vorbise de acea aventura. Citisem asta intr-una din piese. a treia sau (si mai p'robabil) a patra piesa. Unul din personagii evoca exemplul lui Brancus : cit de altul a devenit dupa ce-a lasat in urma opera lui din Bucure.fti, si apoi estetica. in care crezuse cit timp lucrase la Miinchen, — si a plecat, pe jos, la Paris. Dar nici chiar Brancus nu a mteles pina la capat marea de'scoperire pe care o facuse. Altminteri, la un moment 105

dat ar fi trebuit sa piece si din Paris, si sa lass in urma capodopera pe care o implinise. Sa o lase in urma si sa se desparta definitiv de ea ; sa inceapa din nou, de 3 a inceputul inceputului. Si atunci un alt personagiu 1-a intrebat : — Adica, i-ai fi cerut sa nu mai.fie ce era, marele Brancu§ ? — Nu, nu-i putearn cere asta, a'raspuns celalalt. Tot marele Brancus ar fi ramas, si poate ar fi fost si mai. mare, pentru ca geniu.1 lui ar fi treat altceva. Dar Vas fi cerut, de-atunci inainte, sa traiasca si sa creeze incognito...

21 Citeva zile clupa intoarcerea la Bucuresti, - am inceput sa-mi dau seama cit de grave erau consecintele. Inca din seara sosirii, stringindu-ma in brate plingind, Valeria ihii spuse ca, deocamdata, nunta a fost aminata sine die. Familia anun^ase pretutindeni ca vom fi cununa^i de A.D.P. Si acum, cit timp nu se stia nimic despre el, nu ne putearn casatori. lar daca se va afla ca Pandele nu mai traieste, va fi si mai grav ; i s-a spus-ca nu exista semn mai nefast ca acesta : sa moara nasul putin inainte de nunta... Nu aveam nimic altceva de facut decit sa asteptam. (Asa cum am asteptat si pina acum, adaogase Valeria.) A doua zi, indreptindu-ma spre Editura, am observat ca eram urmarit. Am incercat sa-mi dau singur curaj, spunindu-mi ca, neavind nimic de ascuns, n-am de ce sami'fie teama. La Editura, aparitia mea a provocat senzape. Functionarele, si cei citiva scriitori care se aflau acolo, m-au privit cu mare interes, dar si.cu teama. Nici until din scriitorii tineri pe care-i cunosteam nu mi-a intins mina, si curind, unul cite unul, au paras:t biroul, Una din functionare m-a intrebat ,.Cum a fost in India", dar n-am avut timp sa-i raspund pentru ca a fost chcmata la telefon. Dupa vreo zece minute de asteptare, secretarul lui Ghr|a Hofia m-a aiiuntat ca Directorul.a trebuit sa piece, convocat de urgenfa. la Minister, dar m-a incuraj at sa revin saptamina viitoare. Totusi, a adaogat 108

stingherit, ar fi mai bine^ daca as telefona in prealabil, ca sa mi se f ixeze intilnirea. — Voiam doar sa aflu ce s-a hotarlt cu volumul rneu despre India... Tinarul a ridicat deznadajduit din umeri. — Telefona^i saptamina viitoare si vorbiti. cu tovarasul Director, Asa cum ma asteptam, de cite ori telefonam, Directorial' era absent sau in conferinta. Am intrat in mai multe LibFarii sa vad daca s-a. pus in vinzare volumul de Memorii. Din fericire. nu ma cunostea nimeni. si puteam asculta nestingherit convorbirile. De mai multe ori mi s-a parut ca se vorbeste despre disparitia lui A.D.P., dar n-am indraznit sa ma apropii prea mult ca sa aflu amanunte. In orice caz, imi confirmase asta si, Valeria, care urmarea si presa din provincie ; nici in ziare. nici in revistele literare numele lui A.D.P. nu mai era mentionat.

Dupa o saptamina. cu acelasi agent in urma mea, m-am dus in strada Fint.Inelor. Cincl mi-a deschis usa, Ecaterina a incremenit ; a intins bratul in directia biroului, apoi s-a facut nevazuta. •— Te asteptam mai de mult, ma intimpina Albini. ! Era asezat la birou, cu un maldar de dosare in fata ; le-am recunoscut usor ; erau scrisorile din ultimii ani, cu rasfiuhsurile mele batute la masina-. — Cum te mai simti ? ma intreba intinzindu-mi mina pe deasupra'birqului, dar fara sa se ridice. la loc. t4 rog, si spune cum te mai sim^i ? Si ce vesti ? — Ma simt destul de bine. Cit priveste vestile. ma pregateam sa va intreb pedumneavoastra. Tacu multa vreme. privindu-ma absent, apoi deschise tabacherea si-si alese o \igara. — Toti banuiesc ca au murit. incepu tirziu. Dar inca. nu li s-au gasit corpurile. Evident, sint inca atitea lacuri inghetate, si zapada acopera muntii si vaile. Daca s-ar gasi corpul Maestrului Pandele, lucrurile s-ar simplifica pe loc. Funeralii nationale, articole elogioase in presa, citeva edit,ii din Memorii epuizate in mai putin de o saptamina, si cite altele. Bunaoara, relua dupa o pauza. privindu-ma in '

107

ochi si apoi • rotindu-si bra^ul si aratindu-iru, bunaoara, casa aceasta, consacrata ,,Casa Memorials A.D.P." si dumneata numit conservatorul colectiilor... Caci, adaoga pe un alt ton, mai intim, s-a gasit o copie a testamentului, si dumneata esti legatai* universal... $tiam ca palisem. Am scos batista si mi-am -trecut-o emo^ionat pe fa^a, apoi am inceput sa-mi sterg miinile. —Sper, totusi, ca Maestrul traieste, am soptit. —Dar unde ? ma intrerupse Albini. Daca traieste, nu poate fi decit undeva In strainatate. Asa am crezut si eu. Si tot asteptam sa-1 ascult la Europa libera sau sa aud ca a dat un interviu corespondentului lui New York Times... Dar au trecut mai mult de doua saptamini, si nici un semn de viata... —Totusi... incepui >timid. Dar ma oprii, stingherit, pentru'-ca nu stiam ce i-as fi putut spune, Albini isi stinse tigara in scrumiera. — E adevarat, continua cu o voce mata, dumneata crezi in ,,miracole" si esti inca impresionat de fantasmagoriile lui leronim Thanase. Afla, atunci, ca n-ai sa mai auzi multa vreme de ,,repetitiile" lui leronim. S-au luat masuri si in ceea ce tl priveste. N-o sa se mai risipeasca' averea statului, ca pina mai ieri, alaltaieri, Jntre^inind o trupa de amatori, in speranta ca vor face intr-o zi un film genial, atit de genial incit va cuceri toate premiile. la toate concursurile interna^ionale.., .„ II ascultam turburat, continuind sa-m'i free- in nestire degetele cu batista. " — Recunbsc, leronim nu e lipsit de calitati, si a facut multe victime. Nu esti singurul pe care 1-a fermecat... Este si foarte abil. A reusit sa pacaleasca atita lume cu asa-zisa lui .,paralizie", si cind i-a convenit, a zyirlit bastoanele — si toti din jurul lui au strigat ^Miracol ! •— Totusi, am indraznit sa-1 intrerup, atunci cind 1-am vazut, asta-vara, nu putea umbla . fara bastoane. Nici macar nu.se putea tine bine in picioare daca .nu-1 sprijinea -cineva. • -— Asta spuneam si eu, continua Albini. Este cit se poate de abil. Dar, de fapt nu suferea de o scleroza bilaterala, cum spuneau cei din jurul lui. M-am interesat la cifiva specialisti, Daca ar fi fost asa; boala ar fi fost 108

incurabila si s-ar fi incheiat, fatal, printr-o paralizie pro••gresiva. Deci, Thanase. a jucat teatru, timp de doi ani. dar a jucat atit de bine in'cit nimeni n-a banu.it nimic:... Tacu brusc, ma privi zimbind, apoi isi scoase taba• cherea si aprinsi a doua tigara. • — Nu stiu daca iti mai .amintesli de ce-\i spuneam asta-vara, despre Valentin si gnostici. Am tresarit, emotionat, •— Imi amintesc f oarte bine. — Atunci are sa-ti placa ce-am sa-ti spun acum. Pe vremea Apostolilor, traia -un mare vrajitor, Simon Magul. A ramas celebru prin multe nazbitii §i neb'unii pe care le-a facut, dar cea mai fai-moasa .este ultima lui mistificare : intr-o buna zi a dat veste in toata Roma imperiala ca se va inal^a la cer, in vazul tuturor.-Si -intr-adevar, a mceput sa se inalte. dar Apostolul' Petru, care era de iita, s-a rugat Dumnezfeului pe care-1 slujea, si Simon Magul s-a prabusit si s-a facut buca1,ele... Legenda aceasta,. 'ahi care asculta (citesc) si eel putin unul, Dumitrescu, ofiterul care ancheteaza, nu crede nici un moment in verosimilitatea acestor intimplari vechi. Mitologia batrmului ii pare suspecta, el vrea sensul exact (politic) al faptelor. Farima si Dumitrescu reprezinta doua moduri de .a gindi existen^a §i, indiscutabil, doua modurj de a fi in lume, ceea ce vrea sa spuna : doua modele, doua mitologii. .Ei formeaza un cuplu spiritual care revine in proza lui Eliade : Filip Zalomit — inspectorul Albini (Les trois graces), Adrian—Orlando (In curie la Dionis) etc. Este exagerat, totusi, a spune ca unul reprezinta sacrul (miticul) in totalitate, iar altul profanul (rationalismul, politicul). Farima este un tip eminamente profan care, prin naratumile lui. creeaza o lume fabuloasa, o lume ce.supravie1;uie?te prin se\nne (un semn este si povestireaca atare), Zonele nu sint distincte. orice Individ poate fi, in definitiv, purtator de mituri. Numai ca unii cred in realitatea acestei' lumi. (Farima, Oana, Lixandru, Leana etc.), iar altii nu. Cei din urma au propriul lor cod, sub semnele miticului, initiaticului, ei cauta manifestarile unei gindiri programatice. Voind s& sublinieze aceasta bi-polaritate, prozatorul si-a intitulat in traducere franceza, nuvela pe care o discutam, Le vieil Homme et I'Officier (1977). ,,Batrinul" semnifica mai multe lucruri : un individ bioJogiceste virstnic, dar si mesagerul unei lumi vechi. Pe strada Mintuleasa are unsprezece capitole care nu dau propriu-zls o ci'onologie stricta a faptelor epice. In fiecare fragment exista un nucleu realist, controlabil, si numeroase altele care, prin proliferare, tind sa-1 anuleze pe eel dintii. Nuvela incepe, in stilul mai vechi al prozei.realiste, cu ezitarea eroului (Zaharia Earima)' de a in-tra intr-un spatiu necunoscut : ,,de citeva minute, batrinul se plimba prin fata casei neindr-aznind sa intre. Era o cladire cu multe etaje, sobra, aproape severa, asa cum se clad'ea pe la inceputul secolului". Recunoastem in aceasta mica deschidere strategia prozatQrului din secolul trecut. Numai ca strategia este abandonata repede, eroul lui Eliade n-ajunge sa cunoasca, sa cucereasca spatiul in care intra. Pentru Zaharia Parima, banala cladire cu multe etaje nu este decit anti-camera unui veritabil labirint. Deschiderea este. de altfel, plina de aluzij,

212

deocamdata fara inteles pentru cititorul grabit sa afle ce~i cu acest modest batrin guraliv care, ca §i Gavrilescu (La ftganci), sufera teribil, de caldura: ,,Nu suport [...]. Mai ales in timpuS verii, pe calclura, mi se urea singele la cap. Nu suport",.. Caldura e&te mediul tlimateric obisnuit in naratiunile lui Eliade, Pentru spiritele simple, caldura este o justificare a situatiilor anormale in care intra. Farima evita, dar, sa intre pe o vreme calduroasa ! ntr-o cladire pe care n-p cunoa?te. La sfirsit, cind iese din labi-rint, il regasim a§ezat pe o banca, ,,intr-o dupa amiaza fierbinte, de la inceputul lui iulie". CdZdura va fi, si acum, grija lui cea mai mare :.,,e foarte cald [...]." spune el, exasperat, anchetatorilor. Intoarce're inseamna aici originea. intimplarilor, starea in care oameni ca lorgu Calomfirescu, Arghira, Zamfira 'Cunosteau fapte miraculoase. Efortul lui Parima este de a stabili o legatura cu aceasta lume care nu mai traieste decit in memoria lui imperfects. Efort denaturat mereu de prolixi.tatea naratorului §i cle impacienta ascultatorilor. Personajele capata greu. ca §i istoriile lor. o determinare precisa in aceasta continua fuga narativa. Prozatorul le schimba, deliberat, identitatea. Apfoape toate personajele poarta nume schimbate ?i tqate au o taina, o poveste lunga si complicata... Cel care sta in centrul acestei mici lumi de tineri obsedati de semnele ascunse in pivnitele caselor bucurestene e Lix'andru. Lixandru. cititor de poezie spaniola si el Insusi un fel de poet (amanuntul are oa-. recare importanfa pentru ca, se va vedea mai tirziu, artistul este investit cu r"puteri initiatice in proza lui Eliade !), Lixandru, deci, cauta sa dezlege j;ainele de sub pamint. Nu e singurul (Darvari, Dragpmir Calomfirescu, Borza, Leana. Marina au aceeasi pasiune), insa Lixandru este eel care cunoaste cele mai multe semne. Ce feJ de semne 'I ?!Vedej,i {,.,] ca asta nu^v-o pot spune. Pentru ca, cS sS infelegeti semnele. trebuie sa le cunoa^teti"... Si mai departe : ,,Daca ati sti ce stiu eu, domnule director, n-a^i mai ride, imi spunea. Eu am aflat multe, tot iscodindu-1 pe Dragomir, si simt ca semnele sint pe aici, undeva pe aici, intre Bulevard, Popa Soare ?i Calea Mosilor ~ si intindea bratul si-l rotea de mai multe ori. Daca a$ avea un miliard, as cumpara toate casele astea si le-asi darima, imi spuse el odata. V-at;i cruci si dumneavoastrS, si istoricii si arheologii, de tot ce-as gasi eu pe aici, pe sub pgmint, pe sub pietrele si casele astea..," Lixandru, Darvari, Borza cauta ceva, un loc de trecere din-Qplo : pestera in care a disparut lozi, fiul. rabinului de pe Calea

217

Mosilor. ,,Daca as sti unde a disparut sageata si unde se afla lozi, as sti tot !" spune el. Cind Oana povesteste, in noaptea dinaintea nuntii, un vis despre o pestera ascunsa sub pamint, cu pereti batufi cu pietre. scumpe si lumina^i de luminari, Lixandru . exclama : ,,Asta-i pestera de sub apa, pe care am vazut-o si eu, demult, si acolo traieste §i acum lozi"... Lixandru i§i schimba des fizionomia, banuiala lui D umitrescu §i a celorlalti anchetatori este ca Lixandru traieste si acum sub un nume de imprumut. Nu se ?tie insa pentru ce persoana acestui cunoscator de locuri vra-jite preocupa pe anchetatorii lui Farima. Un altul, Darvari, cau-tator si el de semne, a disparut in 1930 in Insula gerpilor, insa anchetatorii, iara?i, se indoiesc de aceasta moarte. O sculptorita, Marina, (care iisi spune Zamfira) are o poveste mai lunga de 200 de ani si, reconstituind-o, vedem ca ,,patima tainelor de sub pamint" este veche pe locurile bucurestene. Vn boier, lorgu . Calomfir, barbatul prea frumoasei Arghira, s-a ascuns sub pa-mint, ca sa gaseasca un cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea sotiei sale, mioapa. A facut un. laborator in pivni^a §i s-a inchis acolo pina ce intr-o zi, inspaimintat de apa care tisneste din pamint, iese afara. Miturile se amesteca in naratiune : lorgu Calomfir cauta cristalul necesar frumoasei Arghira (cauta lumina, adevarul, intelepciunea), cauta in acelasi timp — stimulat de vechea credinta populara despre Pastele Blajinilor — locul de trecere sgre alt tarim. El vrea, cu alte cuvinte, sa coboare in lu-mea Blajinilor. vrea sa afle tilcul care sa-i permits trecerea Si, dupa trei tentative esuate, renunta si pleaca in strainatate. Fru-moasa Arghira isi recapata vederea altfel, printr-un mira'col ; intr-o zi apare o tinara taranca, Zamfira, care-o indeamna sa se spele cu apa adusa de ea si, spalinclu-se, Arghira incepe sa vada... Arghirei ii place teatrul ?i si-a ame'najat o sala de spectacole in casa... Marina, sculptorita, cunoaste aceste istorii, si pentru a marca simpatia pentru Zamfira de demult, datatoare de vedere, isi ia numele de Zamifra. Numele si misiunea sacr^de a-i inva|a pe oameni cum so vada : .,Pentru ca — gindeste' ea — oameniii nu mai stiu sa vada, sa priveasca in jurul lor, si toate relele si pacatele de-acolo se trag, ca, in.zilele noastre. oamenii sint aproape orbi. lar ca sa-i -vindece nu -e alt mijloc decit sa-i invete sa priveasca operele de (arts, si in priinul rind sculpturile. De aceea ayea ea mare slabiciune pentru Oana, sivenea mereu la circiuma lui Tunsu, s-o deseneze, si umplea albume intregi cu schite. Spu-,nea ca singura Oana e vredndca sa serveasca de model pentru o zei^a."' Despre. Marina si salvarea oamenilor prin arta (spectacol) va veni din nou vorba in naratiunile ulterioare. Multe din- enig-

218 •

mele de acolo se lamuresc in aceasta nuvela. Exista nu numai o circu'latie a mlturilor, dar si o circulatie a tipurilor in naratiunile lui Eliade. In P marit §i Eusebiu Damian pina ce unul dintre adversari (Num&rul Trei) cade ?i Allan! iese atunci de pe scena. Reabilitat, leronirn explica lui Eusebiu Damian pentru ce onvul contemporan, anienintat sa-§i piarda toate libertafile. trebuie sa ajunga prin exercitii spirituals la libertatea absoluta. Eusebiu, un fel d? Toma Necredinciosul, asculta fara a trage. o Incheiere. ,,Poate am visat", zice el intr-un rind, cautind o explicatie inteligibila pentru o intimplare inexplicabila (calatoria intr-o padure care disparuse, in fapt, cu 30 de ani in urma, si dispari^ia fizica a 'lui Pandele, Laurian $i Niculina). El se casatoreste in cele din urma cu rabdatoarea Valeria si, in fiecare an, in aprilie, de ziua nuntii,"prime§te un.buchet de nouasprezece trandafiri... De unde.vin ? Misterul face parte din practica narafiunii eliadesti.., Romanul de acum este mai lent ?i mai migalos demonstrativ ' decit altele. Mitusale sint aduse la suprafata textului gi, cum s-a vazut, sint indelung explicate.., Niculina, 'personajul original al cartii, este o Circe care isi cauta tatal si, neaflindu-1 pe eel adevarat, isi alege unul prin adoptiune spirituals. Laurian este si el orfan si cei doi se inteleg, se indragostesc si. In cele din urma, pornesc impreuna in cautarea Tatalui absent. Amanunte care trimit la psihanaliza. Eliade nu incurajeaza insa interpretarea acestei queste din unghiul complexelor. El ii da, s-a putut constata, o justificare mitica. Tipologia romanului poate fi racordata la aceasta schema. Pandele 0ste Maestrul spiritual, *Tatal absent multa vreme si. in fine, Tatal mitic regasit. El nu are nimic din atributele* parintelui psihanalitic : pactizeaza numaidecit cu orfanii, intelege lec^ia spectacolului, schimba sensul creatiei sale fopteaza pentru teatru). participa la viata comunitara, "•imbogaleste leoria spectacolului si, in final, clispare din existenta co248

muna pentru a se instala in alta, nedeterminata, aiaturi de Laiirian si Nieulina, copiii sai in npua existenja, Venind vorba mereu de Euridice si' Orfeu, cititorul este banuitor si vrea sa stie daca nu cumva mitul cunoscut se amesteca in nara^iune, Sint suficiente elemente care sa incurajeze aceasta •supozitie. Un scriitor compune. deci, in 1938, o piesa de tea'tru cu subiect mitic, rolul Euridicei este jucat de actri^a Serdaru, spectacolul este oprit in zilele de Craciun. autorul eunoaste indeaproape pe Euridice-Serdaru, trece cu ea printr-o intimplare insolilia (calatoria in padure), are un ^aumatism psihic urmat de o amnezie totals asupra eyenimentuluj si, dupa 30 de ani, apare un fiu care Lsi identifica parintele, riu altul decit autorul dramatic... Cine este, in aceasta laborioasa Cictiune, Orfeu, cine este Furiclice si prin ce se reveleaza mitul ? Pandele se autoanalize.aza , si speculatiile lui "anuleaza intr-o oarecare^masura aceste lega-turi secrete. lata argumentele : traumatismul sau a aparut in. urma iubirii cu Euridice (,,vreau sa spun cu artista^care juca ro-'ttl lui Euridice, cu mama lui Lauriarr") ; numai ca el. a uitat tot, nu-si aminteste nici macar figura Euridicei, ceea ce in limb'aj mi-lologic tnseamna moartea -definitiva a Euridieei. Daca este asa, atunci el na vazut in acea tinara actrita pe Euridice, cj pe alt-cineva.., .Dar pe cine ? Cu aceasta -revenim la misterul cultivat de naratiune, Explicatia lui Pandele descurajeaza o directie a ana-lizei, dar nu of era alta, Mai este un amanunt : Pandele ar fi spus in 1938 ca intre Orfeu si Isus este o profunda si semnifi-catiya asemanare... A vrut mai tirziu sa scrie o nuvela pe aceasta tema, dar a abandonat proiectul... Asadar : Euridice, Orfeu, Isus, auprapuneri de mituri, mai malte sugestii (nu lipseste nici cea de natura religioasa), amnezii, interpretarii care nu pot ajunge pina la capat, prOvocarea continua a lectorului. Acesta din urma citeste peste.-tot semne §i cauta mituri, Cu- ce folos epic ? Folosul este ca Intareste in el ideea unei legaturi ample si secrete 111tre aetele existentei, Nici un lucru nu este singur in univers. nici o intimplare nu este fara .legatwra cu alta intimplare, inifiala. sacra... Pandele este, in fond, un Orfeu care a uitat (a pierdut) pe adevarata Euridice, a zarit-o o clipa si a devenit, apoi, amneziac, Apare cineva (fiul) si-i trezeste constiinta uitarii, Porneste in cautarea faptului insolit si dispare... A gasit, el. oare, pe adevarata Euridice, esentiala Euridice ? §i daca aceasta se identifica gina. la urma cu moartea?!.,, Chestiuni insolubilf in.analiza. Mai sigur este, in aceasta ordine a miturilor, ca Nieulina, ..neintrecuta vrajitoare", este o Circe (Albini o numeste, cu o vorba aspra, _,,curva") instruita, o arttsta totala, .orienta.ta in mi249

tologie. Ea recita din Odiseea §i practica aproape toate artele, de la dans la teatru. Se umileste daca este adevarata informatia lui Albini) pentru a-si afla tatal disparut, adica arhetipul, originea, identitateav Seria interpretarilor este, practic, nelimitata... Personajele din Nouasprezece trandafiri nu sint numai purtatori de mituri,' ei sint ?i interpret! ai miturilor si fac teorii care acopera uneori, din pacate, cimpul epic. Impresia este, de la un punct, ca faptele de existenta sint chemate sa' ilustreze teoriile mitografului si nu invers... Poate ca secretul acestei ample naratiuni savante este sugerat in proiectul scriitorului Anghel D. Pandele de a completa, prin teatru, mitologfk anticas prin achizitiile spirituale ale omului-occidental : ,,Greseala pe care au facut-o toti dramaturgii contemporani, greseala pe care am facut-o si eu (pentru ca, trebuie sa-£i mgrutrisesc, am. scris si eu o piesa, in tinerete) este ca 'am incercat sa reinterpretam drama, adica mitologia antica in perspectiva istoriei moderne. Or, trebuie, dimpotriva, sa pre-"lungim si sa^completam mitologia antica prin tot ce omul occidental a invatat in ultima suta de ani. De aceea, piesele rnele trebuiesc intii tiparite, adica facute accesibile -meditatiei fiecarui cititor in parte, si numai dupa aceea reprezentate (si nu neaparat •pe scenele marilor teatre). Mai ales ca aceste piese se presupun si se implica una pe alta, asa cum intreaga mitologie greaca'este implicata in fiecare din marile tragedii clasice." Ceea ce se petrece in Pelerina (1975) este, zice un- personaj, ,,ca intr-un roman de aventuri". Observafia nu-i departe de adevar. Epica aglomereaza la suprafata textului tehnicile suspansului : elemente disparate, indiviei cu identitati dubioase, piste false, anchetatori care vor sa descopere firele a ceea ce ei banuiesc a fi un ,,complot vast si foarte inteligent organizat". Sint procedeele curente ale naratiunii politiste ?i, in ultimele scrieri, Mircea Eliade /ecurge la ele intr-o mai mare mfisura decit o facea inainte. Pantelimon, Ulieru, Ghibercea, Pe'trescu Doi, Pantazi, inspector! ai politiei secrete"cauta sa afle misterul unui individ suspect, Zevedei, care poarta o pelerina veche cu doua petece simetric cirpite pe umar si intreaba, la 19 mai 1969, oamenii de pe strada anul si data calendaristica reala, intrucit, justifies el, primeste .acasa ziarul Scinteia antedatat cu trei ani (1966). U'ri-prim factor de suspiciune pentru politic, care crede ca numitul Zedevei, fost detinut politic timp de 15 ani, face parte dintr-un grup subversiy si isi cauta acum legatura superioaia pierduta... Actiunea naratiunii se desfasoara propriu-zis in acest plan. Infractorul, in sens figurat, ramine doar obiect de eercetare. nu

intervine decit superficial, prin aparitiile - si disparitiile lui, in text. Inspector!! de politic vor sa elucideze misterul aparijiei unui ziar antedatat si n-au ca punct de reper decit pe omul cu pelefina. Se pronunta des si numele unei fabric! de cerneluri din Slatina. este invocata, apoi, o afaeere mai veche de la Muzeul Costumelor si o tinara chimista fugita in strainat'ate. Ce legatura exista intre aceste fapte ? Aparent nici una. Rostul anchetei este sa dovedeasca insa ca sint canale—secrete intre mtimplarile izolate. Naratiunea- aduna deocamdata probe. Convorbirile lui Zevedei sint inregistrate pe banda de magnetofon si o refer, ire intimplatoare la ,,problema timpului" si la Von Braun stirneste alt rind de banuieli. O fraza : ,,eu am facut politica 15 an! §i puscarie tot 15 ani... de aceea trebuie sa inteleg problema timpuiui"... este intoarsa pe toate fetele, Credin'ta anchetatorilor este ca vorbele intimplatoare ascund un cod, comunica un n*esaj si ca acela?i rol il au si numerele antedatate din Scinteia. Prin gresel! de tipar programate se transmite In tara si ^strainatate un experiment pe care il face serviciul de informatii 'al unei Supra-Puteri. Pantelimon, tinar specialist, deScopera un cod bazat pe fazele lunii si mesajul, in fine decriptat, reproduce o propozitie din Biblie (,,Fer-iciti cei saraci cu duhu], caci a lor va fi imparatia cerurilor") si el vine din Uganda, acolo unde s-a refugita chimista Sanda Irineu, fosta prietena a lui Pantelimon. Mesajul este pacifist si Pantazi, batrinul colaborator al politiei, este deceptionat de miza acestei cautari in sensul sacru-medieval : ,,Ai-.sa intelegi, poate, mai tirziu, spuse. Au fost multi saraci cu duhul in toata rumea asta a noastra. Dar eel mai faimos tot Parsifal a ramas. Caci a fost singurul care a intrebat : unde se afla potirul Sfintului Graal ?... Halal de Graalul nostru ! continua cu o voce obosita, departata. Halal de Graalul. care ne-a fost noua ursit sa-1 cautam. 'Sa-1 cautam si sa-1 gasim ! adaoga ridicindu-se." Narafiunea se incheie cu aceasta reflectie ironica si cititorul, pregatit de literatura mttica a lui Eliade, cauta sa puna ordine in senihele care intirzie sa se lege intre ele. Ce-i cu Zevedei, suspectul ? Ce spune, totusi, propozifia lui despre problema timpului si care este intelesul celor 15 ani de politica si a celor 15 de-inchisoare ? Biografia politica a omului cu pelerina este relatata de Pantazi si din ea se intelege' ca om integru, nepot al colonelului Bruno, Zevedei voise sa lupte in munti si a primit 25 de ani de puscarie. Liberat dupa 15 ani, el vrea sa concilieze contrariile (acesta este sensul propozitiei citate) si este obsedat de •problema timpului (eterna tema a prozei lui Eliade). Tot Pantazi dezvaluie dedesubturile intimplarii de la Muzeul -de Costume na-

251

, fionale ( o afacere cu bijuterii)... Legind atitea i'ire rupte. povestirea vrea sa spuna ceva despre suspiciunea care domina intr-un regim poli^ienesc. Totu-i suspect, totul are o cauzalitate politics, o vorba oarecare trezeste banuiala de complicitate. Pantelimon care descopera codul fazelor lunare devine §i el suspect si, pentru a-1 scapa de urmarirea unor servicii secrete Straine, polifia il interneaza intr-un sanatoria.. Narafiunea este notabila -prin sugestia acestei isterii generalizate : isteria suspiciyni.'. In rest, ea da semne clare de manierism. In Daydn, reapare, in acelasi scenariu de roman poMtist, elementul miraculos. Lui Orbete Constatin, student eminent la Facultatea de Matematica, i se spune Dayan pentru ca, in urma unui accident, si-a pierdut un ochi si poarta o bentita neagra. Orbete este pe cale sa rastoarne teoria lui Godel si sa dezlege ,,ecuatia absoluta,", aceea care obsedase pe Einstein si pe Heiserrberg. Ecua^ia exprima puterea de a recompune timpul in ambele. directii "§i de a provoca procesul general de anamneza. Omul, in posesia acestui cod universal,, "poate reface dupa voia lui creafia divina, ' lata cum explica tinarul n?atematician lucurile : ,,Atunci, totul e posibil si omul, spre nenorocirea lui, se poate substitui lui Dumnezeu. Mi se pare foarte probabil ca din' aceasta cauza se pastreaza secretul cu atita strictete. Foarte probabil, amindoi au spus : ba£a|i de seama, ca va jucati cu focul. Nu numai ca pute'fi iricinera intreg globul in citeva secunde, \dar va putefi -trezi cu sute de mii sau chiar milioane de ani inapoi, la inceputu.l vietii pe pamint. Incercafi sa pregati^i un grup ales, o elita, nu numai de matematicieni si fizicieni, ci si de poeti, si de mistici, care sa stie cum sa declanseze procesul de anamneza, - adica sa refaca civiBzatia (daca mai merits sa fie refacuta)." Nu- scapa neobservat, aici, un posibil model literar : Sarmanul *Dionls. Dayan este mefafizicul Dionis care cuteaza sa se masoare, prin mijloeirea unei formule, cu divinitatea si este pedepsit. Dar ceea ce este la Eminescu sugestia unui vis romantic, este aici pus in termenii stiintei' exacte. Apare, e adevarat, §i un personaj misterios, coborit din legends, jidovul ratacitor. Aceasta il duce pe Dayan Jntr-o casa parasita, loc rle trecere spre gradina paradisiaca. Ahasverus dezvaluie-in timpul acestei tainice trecerj calculele vizionarilof azteci : sfirsitul ,,epocii infernale" cart a durat 9 cicluri de 52 ani fiecare si inceputul epocii beatifice. Pragul acestei modificari cosmice ar fi anul 1987... Calatoria cuprinde- §i alte elemente (izvoare cu valoare magica. cifre misiice, invocarea inefabilei Madonna Intelligent, adictl intelepciunea

252

ictenUficatEi cu femeia eterna si feroeia pe care o iubesti) §i, cind se trezeijte din experience lui extatica, Orbete esls luat In primire de Albini (vechea noastra cunostinta) si de alti agen^i ai represiunii. Suspiciunea incepuse- mai demult, cind Dayan Lsi schimbase bentita neagra de pe un ochi pe altul. Cineva, un coleg, observa inconsecventa, 51 politia intra in alerta. Miracolul il .savirsise Ahasverus. Albini nu crede, bineinteles, nimic din toate acestea §i cauta dedesubturile unei aiaceri tenebroase. Eterna chestiune a celor doua limbaje, doua viziuni, doua scenarii. Tinarul matematician intrevede cu ajutorul. jidovului ratacitor solutia ecualioi 'esentiale si cineva alerteaza pe toti matematicienii din lume. Cine 1 Tot Ahasverus, desigur, inteles de Orbete ca un fel de anima mundi : ,,pentru ca, in realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot fi eu, poate fi unul din colegii mei, puteti fi dumneavoastra sau unchiul dumneavoastra, colonelul Petroiu. eel' care s-a sinucis la Galati, dar cu atita maiestrie incit n-a banuit nimeni ca a fost o sinucidere, s iar nu un accident..." Ceea ce urmeaza se situeazfi la granita dintre povestirea politista ?i naratiunea de tip S.F, Dayan este inzestrat cu posibilitafi extrasenzoriale. Poate trai, de aceea, experien^a paradisiaca si poate avea acees la ,,cunoasterea gordianica" (un concept pe care Eliade il folose.?te in eseurile din jinii '30), Inchis intr-o casa de nebuni, Orbete vede prin ziduri si aude ce se vorbeste la mare departare. S-a instalat intr-o dwata personala (,,fara controlul calendarului, nu pot face distinctie intre trecut §i viitor") si, in starea de beatitudine, el incearca sa dezlege secretul ecuatiei ultima... Dar f?i aici intervine accidentui romantic, deseori speculat in 11teratura din secolul al XlX-lea) lipsesc din manuscrisul sau ultimele patru pagini... Cititorul in|;elege c§ este vorba tocmai de paginile care ar fi trebuit sa dezvaluie, pina la capat, posibilitatea de a utiliza faimoasa ecuatie... Secretul ultim este astfel pastrat, intocmai ca in demonstratiile lui Einstein si Heisenberg... Orbete (Dayan a ajuns la ecuafia ultima, n-a cunoscut insa solutia acestei ecua^ii. El nu-i, asadar, decit un inainte-mergator, nu un mesager: , ; M-a inzestrat Dumnezeu cu geniy matematic, .dar nu si cu adevarata imaginatie cereasca, cu geniu poetic [...] Daca as fi geniu poetic, poate as fi gasit eu solu^ia [...]. Tragica este moartea mea, relua, pentru ca nu mi-am implinit misiunea, Un mesager care nu izbuteste sfi transmita mesajul ! Poate am exagerat spunind £& . e tragica. As spune mai degrabS c& este vorba de o moarte tragt-comica. O tragi.-comedie a erorilor si confuziilor"... Exista in Dayan $i doua trimiteri pe care trebule sa le luam. in seamfi si anume':. experien|:a extatica a lui Orbete are loc cu

258'

trei zile inainte de noaptea de Sinziene (timp, cum se stie, cu valoare magica) si dupa 12 ani de cind el incheiase, in hambarul comunal din Strindari, lectura Jidovului ratacitor. Sugestia ar trimite, si in acest caz, din nou la Sannanul Dionis. Diferen|;a este ca personajul lui Eliade se trezeste din reveria lui in miinile seeuritatii si, probabil, moare dibuind drumul. ,,Cunosti drumal 7" — il intreaba Ahasverus — il cunosc, sopti Orbete. Si cunosc si locul. Nu e departe..." Povestirea este, literar vorbind, mai coerenta, mai buna decit cea dinainte. La umbra unui crin (1982) incepe, ca si Nouasprezece trandafiri, cu o vizita stranie : avocatul de origine romana Enache Margarit primeste la Paris .vizita fostului sau coleg de scbala, lonel Postavaru, dupa 48 de ani de la absolvirea studiilor. Obiectul vizitei este si mai ciudat : cu multi ani in urma (mai .exact : in martie 1939), Postavaru il vazuse pe colegul sau stind de vqrba cu un prieten in fata unei librarii bucurestene si acel prieten spusese o propozipe enigmatica : ,,o sa ma impac cu el la umbra unui crin, in Paradis". El vrea sa stie, acum, cine.era acel prieten si ce-a vrut sa spuna fraza citata. ,,E foarte important pentru mine" — jnstifica el. Margarit nu-si aminteste insa (obisnuita amnezie) si asteptam sa se intimple. ceva pentru ca memoria sa-i revina. Se intimpla sa apara tocmai a'tunci wn prieten care vine de la o intilnire a romanilor si da vesti despre cele discutate acolo. Un doctor, Tausan, isi amintise de o propozitie spusa de profesorul lor de istorie : ,,'la umbra unui crin"... O coincidenta care pune pe.ginduri. Debutul unei istorii insolite pe care Eliade o pregateste cu multa stiinta epica in sensul proiectului sau mitic. Personajele scenariului de aici sint, in afara celor deja ci« ,tate ; un oarecare Iliescu, inginer si matematician, Emanoil Flondor (nn arhitect prigonit politic), gazetarul Sandy Valori si, indeosebi, un tinar entomolog, Valentin Iconaru, care, refugiat in Occident, are darul de a vedea ceea ce altii nu vad. El face parte din familia celor care indeplinesc functii mitice in-tro istorie brutal-prof ana. Apar, in fine, si doi inspector! de poli-' fie, Jean Boissier si .Gerald Lascaze, interesati de misterul pe care il .descoperise Valentin si anume : observase cum anumite camioanej incarcate nu se stie cu ce, dispar la un anumit punct de pe o sosea din provincie. Mai mult : Valentin pronu'nta si el celebra propozifie : ,,cind voiri fi cu to(i in rai, la umbra , unui crin". Cine, cum, in ce imprejurari se intimpla toate acestea 1 Explicatia data de spiritele pozitive (Iliescu) ar fi ca e vorba de un secret militar. Stirea (strecurata intr-o gazeta loc"ala) aler254

teaza politia.«Valentin, ,,prostanacul", zice insa ca disparitia camioanelor ascun'de altceva, mai profund si, enigmatic, el nu comunica decit atit : ,,lumea intreaga traieste in exil, dar asta n-o stiu decit cifiva". El infelege, si spune, numai o parte din ceea ce intelege apoi dispare si trimite mesaje in sensul tepriei lui Eliade despre camiiflarea miticului in obiectele si intimplarile banale : ,,sa privim si cerul fara stele, si vagoanele goale, cu luminile stinse [..J. Exilul se apropie de sfirsit, ar trebui sa ne pregatim de pe acum. Cum sa ne pregatim •— Ira intrebat Iliescu — depinde de fiecare din noi [...]. Cel care n-a iubit niciodata florile 'sa invete sa le iubeasca. Numai asa le va in^elege taina.." Sceptical inginer Iliescu este cistigat de teoria camuflajului si, d.evenit mesagerul lui Valentin vizionarul, dezvaluie la sfirsit faptul ca se pregateste o noua area a lut Noe, adica o calatorie sacra, sub amenintarea unei posibile catastrofe, catre un spafiu cu alte dimensiuni... In camioanele care dispar ar fi o seama de oameni selectionati din toate partile... Teoria semnelor care ni se fac noua, profanilor, este pusa aici in termeni aproape didactic! : ,,ni se fac semne, dar trecem pe linga ele fara sa le vedem [...] Bunaoara, iata, intilnirea noastra de azi : patru romani, doi francezi §f doua telefoane, si toate acestea [,..] in le^atura cu aceeasi expresie : ,,la umbra unui crin in paradis". Nu ni se pare curios ?.;. O noua area a lui Noe ? O area, de buna seama, a spiritului, o pregatire de a iesi din robia exilului,: ca iesirea evreiIpr din robia Babilonului^ prin .asumarea miturilor, o Sntoarcere, in fine, . spre origin! care, rh gindirea lui Eliade inseamna mai multe lucruri. Nu trece neobservat faptul ca in uitimele povestiri domina personajele-simboluri. In acest Jabirint de semne care este lumea, indivizii isi definesc destinul in raport cu aceste simboluri-mituri. ,,Prostanacul" Valentin, este omul care intelege, Iliescu este scepticul care devine mesager al intelegerii. Prostanacul este, in fine, individul onest care, prin obsesia si curiozitatea lui, provoaca revelatia semnelor. Schema cuprinde si pe cei c^re, traind doar in planul ratiunii practice, se indoiesc de existenta miticului. Rolul lor este Important in naratiunea eliadesca : prin unicitatea ?i violenta lor, el devin agenfi ai istoriei si, totodata, sint factorii care trezesc miturite din somnirl istoriei profane si le silesc sa se manifeste, Ce s-ar putea reprosa acestor naratiuni este faptul' ca au devenit programatic demonstrative.

' '

'

EUGEN SIMION

I

SUMAR

,

19 TRANDAFIRI / 5 DA VAN 129

LA UMBRA UNUI CRIN / 184 . POSTFATA / 207

rehnoredactor : CORNEL CRISTESCU Bun de ttpar : 27.11,1992. Apami : 1992 Coll de tipar : 16.

.Tiparul exeeutat sifb comanda nr. 20028 Regia Autonoma a Imprimerlilor Ijinprimeria ,.CORESI" Bucuresti ROMAJVIA

Li! of are tiparitft pe hJrtie produsa de S.C. ,,Letea" Bacau S.A.