359218155-Mary-Balogh-Inimă-de-piatră-pdf.pdf

C0ARTI ^OM ANTICE

c a p ito lu l 1 -A i Incredere, copilar !i zise Lady Sterne finei sale. A venit momentul sS te mai gande$ti p la tine. Tot timpul p-ai pus familia pe primul loc... mai intai a fost mama ta, Dumnezeu sa-i odihneascS sufletul, apoi fa­ tal tSu„. Dumnezeu sa-1 odihneasca p pe el... p apoi mereu fratele tau p fetele. Ei bine, iata ca acum Victor a devenit major p a intrat in posesia mostenirii sale, Charlotte s-a casatorit, Agnes este la fel de frumoasa ca o zi de primavara p cel mai probabil se va casatori p ea, de indata ce o vom prezenta unor domni potrivip, iar Emily... Ei bine, pur p simplu nu pop sa devii martira pentru sora ta mai mica. A venit vremea sa ip vezi p tu de propriile interese. Lady Anna Marlowe zambi p se uita apoi spre celalalt capat al galeriei, unde se afla sora ei mai mica. In clipa aceea i se luau masurile pentru nipe pnute mai potrivite sa fie purtate in Londra. Pe masa erau ingramadite valuri intregi de materiale, iar unele erau parpal desfacute, a§a ca putea vedea ca majoritatea erau matasuri P altele fesaturi stralucitoare de satin. Nu putea sa nu recunoasca faptul ca era destul de entuziasmata de tot de ce se intampla p nerabdatoare sa vada hainele termi­ nate p purtate de sora sa. -Agnes are optsprezece ani, matu§3 Marjorie, zise ea. Iar eu am douazeci p cinci. Sunt deja o fata batrana, cum s-ar spune. -$ i a§ putea sa jur ca vrei sa ramai a§a, replica Lady Sterne pe un ton taios. Viafa este foarte scurta, copila. $i sa $tii ca trece din ce in ce mai repede pe masura ce imbatrane?ti. In plus, regretele pentru ceea ce ai fi putut face, dar nu ai facut in trecut, pot ajunge sa-p amarasca sufletul. In momentul acesta nu este prea tarziu sa ip caup un sop dar peste un an sau doi, este posibil sa fie.

6

Mary Balogh

Bflrbapi nu cauta potenpale mame in randul femeilor care se apropie de treizeci de ani. $i nu uita ca se gandesc mereu la acest aspect atunci cand ip aleg o sope. Anna, tu ai foarte multa iubire de oferit. Ar trebui sa caup sa daruie?ti aceasta iubire unui sop care sa ip ofere p el dragoste la randul lui... dar p o pozipe buna p siguranpL Acea ultima afirmape atinse un punct sensibil. Vic­ tor, sigurul ei frate, sarbatorise de curand implinirea varstei de douazeci p unu de ani. Terminase universitatea p avea un titlu care era inca ceva destul de nou pentru el. Dar la urma urmei, devenise contele de Royce cu doar un an in urma, dupa moartea tatalui lor. Urma sa se intoarca acasa in curand ca sa preia responsabilitaple aferente titlului s3u. Ln plus, se logodise recent. §i Anna nu putea sa nu se intrebe ce se va alege de ea, de Agnes p de Emily in condipile acelea. Dintr-odata, parca nu prea se mai simfeau ca acasa in casa lor. Nu ca Victor sau Constance le-ar fi alungat de acolo. Dar nici nu se cadea sa deranjeze un tanar cuplu, proaspit cSsatorit, in propria lor casa. Mai ales nu din postura de sorS, ramasa fata batrana. Si exact asta era. Anna ip inclepa destul de tare mainile in poala. Dar nu se putea casatori. Acel simplu gand ii taie respirapa, in timp ce o senzape de raceala ii cuprindea ceafa. Erau senzapi destul de familiare, a?a ca se chinui sa indeparteze ame^eala, care ameninpi sa puna stapanire pre ea. - Matu?S, am adus-o pe Agnes la Londra la indentnul tau, zise ea. Este mult mai probabil sa-p gaseasca un sof eligibil aici, decat la Elm Court. Iar eu voi fi foarte mul{umita, daca se stabile$te aici. - Doamne, Dumnezeule, copila! exclama atunci na$a ei. V-am indemnat sa venip amandoua in vizita, nu s3 o aduci numai pe ea. Am degand sa va g3sesc amandurora sop eligibili. Dar cel mai mult pe, Anna. E§ti fina mea... ba chiar singura mea fina. Pentru mine, Agnes este doar fiica dragei mele Lucy. $i chiar daca suntep toate des­ tul de dragline sa imi spunep „matu§a“, stim cu topi ca lucrurile nu stau deloc a$a. Vad ca Madame Delacroix

ltiitna de piatra

7

aproape a terminat sa-i ia mSsurile. Se ridica atunci in picioare. Draga mea, vreau ca ?i tu sa fii imbracata corespunzator pentru ora?. Scuza-mi sinceritatea, dar ai un aspect destul de rustic. Chiar ?i crinolina rochiei tale ar trebui sa fie de doua ori mai mare decat este. -M i se pare ca o crinolina mare arata destul de ridicol, zise Anna, dar apoi ii aparu in minte un gand tradator: „Ridicol, dar ?i minunat de feminin ?i de frumos“. Na?a ei tocmai ii amintise ca nu exista de fapt nici o legatura de rudenie reala intre ea ?i Agnes. Pai ?i atunci se mai putea baza pe Lady Sterne sa o insofeasca pe Ag­ nes la toate evenimente sociale londoneze, in speranpi c3 i?i va gSsi un sof? Oare nu era de fapt responsabilitatea Annei? $i nu va fi fost oare minunat de palpitant sa se imbrace elegant ?i sa iasa in societate de cateva ori? Chiar ?i pentru o perioada scurta de timp. „Ma voi intoarce. $i desigur ca atunci te voi g5si aici. Anna, nu uita cfl e?ti a mea, da? Trup ?i suflet.“ Vocea aceea era extrem de vie in mintea ei. De parcS cel care rostise cuvintele se afla chiar in clipa aceea langa ea ?i tocmai i le ?optea la ureche. Dar in realitate, fusesera rostite cu un an in urma, la Elm Court. Cu mult timp in urma. $i foarte departe de locul unde se afla in acel mo­ ment. $tia ca el nu se va mai intoarce niciodata, $i chiar §i daca se va intoarce vreodata, cu siguran^a nu avea ce sa strice sa se distreze ?i ea pupn inainte de asta. In fond, Anna avea numai douazeci ?i cinci de ani. §i adevarul era ca avusese parte de foarte pupna distractie in via^a ei. Cu siguranfa nu putea sa strice pufin amuzament... La urma urmei nu era ca ?i cand facea asta ca sa-?i caute un sop $tia foarte bine cS nu se putea casatori niciodata. - Sau, m3 rog, poate... zise ea §i se ridica in picioare, ca sa i se alature lui Lady Sterne... Poate c5 ar trebui sa-mi comand ?i eu cateva haine noi, ca nu cumva sa te fac de ru?ine, daca pana la urma ma voi aventura in ora? cu tine de cateva ori. -Doamne, copila! exclama matu?a ei. La cat de frumoasa e?ti, ar fi absolut imposibil sa se intample asta. Cu toate astea, moda este foarte importanta. Haide! I?i strecura apoi mana pe brapil Annei ?i o conduse

8

Mary Balogh

prin camera. Hai sa ne apuc3m chiar acum, pana nu te razgande§ti. Agnes era imbujorata, ochii ii straluceau §i tocmai exclama ca nu credea ca avea cum sa aiba nevoie de toate acele haine, despre care Madame Delacroix pretindea ca reprezentau strictul necesar pentru o tanara de obar$ie nobila, care i$i facea pentru prima data aparipa in societate. Annei ii era tare mila de sora ei. Cu toate ca avea doar optsprezece ani, Agnes purtase deja doliu doi ani, dupa parinpi lor. Tatal lor fusese suferind, Inca dinainte ca mama lor sa se imbolnftveasca de tuberculoza. $i mai fusese $i saracia. A$a ca Agnes nu prea avusese ocazia sa se bucure de tineretea ei. -Doamne, copila! exclama Lady Sterne, privindo pe Agnes. Dar nu se cade sa fii vazuta purtand acelea?i haine iar §i iar. Crede-ma cand ip spun ca Madame §tie foarte bine ce are de facut. In plus, a primit instrucpuni stricte de la mine. $i acum este randul Annei. Lady Sterne insistase de la bun inceput ca ea va suporta toate cheltuielile pentru acele cateva luni petrecute in Londra. Suspnuse ca pentru ea era un vis devenit realitate sa aiba doua tinere doamne pe care sa le plimbe prin ora$ §i carora sa le faca intrarea in societate. Femeia nu avusese niciodata copii. Totu§i, Anna venise cu niste bani la ea. Fratele ei Victor insistase sa ia ni$te bani de la mo$ie, cu toate ca urmau sa treaca ani inainte ca proprietatea sa prospere din nou. $i poate ca asta nu s-ar fi mai intamplat niciodata, dac3 nu... insa Anna refuza sa se mai gandeasca la asta. Nu voia sa se mai gandeasca deloc la astfel de lucruri, timp de o luna sau doua. Intenpona sa-§i ofere ?ansa de a se vindeca pufin. Ii spusese na$ei ei ca va tine o socoteala stricta a tot ce cheltuia pentru ea $i Agnes §i cS va considera suma aceea un imprumut, pe care i-1 va restitui imediat ce va putea. A$a ca pana la urma se pomeni pe mainile iscusite ale lui Madame Delacroix, care o mSsurau, o impungeau, o in^epau §i o infa?urau in materiale. I se pArea ca statea neclintita de ore intregi, in timp ce discuta cu cele doua doamne mai in varsta despre materiale, ornamente

Inima de piatra

9

p modele de jupoane, corsete, rochii deschise, inchise sau largi. $i toata treaba aceea i se parea de-a dreptul ameptoare. In plus, era stransa in corsete mult mai stramte decat cele cu care era obi$nuita. $i se uita in jos rupnata - dar p oarecum fascinata - la felul in care ii impingeau in sus sanii, facandu-i s3 para mai mari p mai teminini. $i proba crinoline atat de voluminoase, incat nu putea sS nu se intrebe cum va reup sa intre pe u*a cu ele. Dar ii placea la nebunie fiecare moment. Se gandi .atunci ca era minunat sa se simta tanara p libera. Nu ca ar fi fost a$a p in realitate. Tinere^ea trecuse pe langa ea. Cat despre libertate... Ei bine, simfea cum i se strangea stomacul de fiecare data cand ip amintea ca de fapt nu era libera deloc. Daca el s-ar intoarce din America, dupa cum jurase ca va face, atunci... tnsa ea nu incerca s3 se elibereze pentru totdeauna. Ci doar pentru cateva luni. $i chiar daca ar fi aflat, cu siguran^a nu i-ar fi purtat pica pentru o perioada atat de scurta de timp. Avea sa fie absolut minunat sa se simta tanara p libe­ ra pentru doua luni. - Ip dau cuvantul meu de onoare, copila, ca pari din ce in ce mai tanara cu fiecare minut care trece, zise Lady Sterne, de indata ce terminara cu probele. Ai trecut printr-o perioada grea, de-a lungul careia ai r3mas complet devotata familiei tale. Dar acum a venit p timpul tau. $i nu este prea tarziu. Ip prom it c3 am sa-p gasesc un so£ foarte special. Anna rase, cand auzi hotararea din vocea femeii. -O , matu$a! exclamd ea. Crede-ma! Va fi suficient doar s3 particip la cateva baluri p concerte p tot o sa pn minte perioada asta pentru tot restul viepi mele. Dar nu am nevoie de un sop -E , asta-i buna! rosti matu§a ei, vioaie. - Pe legea mea! Ne-ai facut sa parem niste barbari in seara asta, baiete, zise Theodore, Lord Quinn, p ip trase o palma pe coapsS cu bucurie. Se a$eza apoi intr-unul

10

Mary Balogh

dintre fotoliile din biblioteca nepotului s5u $i lua un pahar de coriiac din mana unui valet, Tnainte ca omul sa fie lSsat sa piece. Rase apoi din toata inima. Dar de fapt cred ca evantaiul i-a omorat cu adevarat. Lucas Kendrick, duce de Hamdon statea in picioare, rezemat elegant de §emineul de marmura. Nu avea nici un pahar in mana, dar ridica imediat evantaiul la care facuse referire unchiul lui. Studie o clipa obiectul mic, de culoarea filde§ului, apoi il deschise $i il flutura delicat spre fapt lui. -Serve$te ca sa-p r3core§ti fruntea intr-o incapere calduroasa, zise el. Are, de fapt, o funcpe pur practica, dragul meu. Unchiul lui avea chef sa se amuze, a$a ca rase din nou. - E, la naiba, Luke! replica el. Este o pretentiozitate... la fel ca pudra, ro$ul din obraji $i alunitele false. Nepotul lui ridica din sprancene. - Ai vrea poate sa apar in societate pe jumatate gol, Theo? intreba el. -N u eu, baiete, zise lordul Quinn. Lua o inghiptura mare din pahar, savura cateva clipe gustul coniacului pe limba, apoi il inghiti. Am petrecut p eu ceva timp la Pa­ ris, a§a ca §tiu cum se imbraca ?i cum se comporta barbapi acolo. De§i, daca imi amintesc bine, chiar si acolo ai reputapa de a instaura moda, in loc de a o urma. A§a ca probabil este un lucru bun ca ai $i reputapa de a fi un pistolar $i spadasin excelent, altfel lumea ar putea crede ca... -Da? Nepotul s3u miji ochii-i cenu§ii, patrunzatori, iar evantaiul se opri in mana lui. Ce ar putea crede lumea? Dar unchiul sau doar il cerceta din cap pana-n pi­ cioare, evaluandu-1 pe indelete. Privirea lui amuzata ii studie parul pudrat, strans in doua rulouri deo parte $i de alta a capului $i coada lunga, neagra $i matasoasa, prinsa in plasa la spate $i aranjata sub forma de funda la baza cefei - acela era parul lui adevarat si nu o peruc5. Apoi privirea i se opri o clipa la chipul lui sobTU ?i chipe?. Avea fapt pudrata cu alb, obtajii fardap cu ro^u

Ittima de piatra

11

p o singurS alunipt. Purta o Kaina de matase lunga p evazata, tivita cu argintiu, care avea o captu§eala argintie p o broderie minunata in aceeap nuan^a, pantaloni gri stramp pana la genunchi, ciorapi albi de matase p nipe pantofi cu catarame argintii p tocuri ropi inalte. Ducele de Harndon era intruchiparea vie a splendorii pariziene. $i mai era desigur p sabia lui ceremoniala, cu manerul ei incrustat cu safire - in manuirea careia se spunea c5 Excelenp Sa era expert. -Refuz sa-p raspund la intrebarea asta, baiete, zise in cele din urma lordul Quinn. Pe motiv ca nu-mi place deloc ideea ca varful acelei sabii sS iasa prin spinarea mea. Dar a fost frumos din partea ta sa pleci a§a devreme in seara asta de la Clubul White. Ip garantez cS o sa fii subiect de conversape acolo pentru tot restul noppi. Barbatul chicoti inca o data. Ma refer la evantai, Luke. La natba, dar pot sa jur ca atunci cand 1-ai scos ?i 1-ai deschis, Jessop aproape p-a inghipt vinul de Porto, cu tot cu pahar. - Daca ip aminte^ti bine, Theo, am fost foarte reti­ cent sa parasesc Parisul, spuse Luke, continuand sa-p faca vant cu evantaiul. Refuza sa participe in vreun fel la amuzamentul unchiului s3u. Tu m-ai convins s-o fac. Dar sa fiu al naibii daca am de gand sa devin vreun domn englez tipic, care se plimba pe mope imbracat intr-o redingota urata, cu person alul la dispozipa sa, cu dulai In urma lui, cu bere englezeasca in stomac sau cu injuraturi englezepi pe buze. Sa nu te apepp la asta de la mine. -Ia asculta aici, Luke, zise atunci unchiul sau, devenit dintrodata extrem de serios. E adevarat ca a trebuit sa te conving sa te intorci acasa, dar am facut-o numai pentru ca ai refuzat sa ip asumi responsabilitaple, p e foarte posibil ca totul sa se duca de rapa la Bowden Ab­ bey in absenfa ta. -Poate, rosti ducele de Harndon, cu raceala. Nu-mi pas3 ditup de pupn de Bowden Abbey p nici de cei care locuiesc acolo, Theo. In ultimii zece ani m-am descurcat foarte bine p fSra ei.

12

Mary Balogh

- Nu, baiete, spuse unchiul. Eu te cunosc mai bine decat majoritatea oamenilor. Poate ca pari rece atunci cand nu farmeci domni$oare sau cand nu le convingi pe cele mai frumoase dintre ele sa vina patul t3u... §i poate ca ai dreptul sa fii rece dupa felul nedrept in care s-au purtat cu tine. Dar eu §tiu ca in Luke cel de azi se mai ascunde inca in mam masura $i Luke cel de acum zece ani. Ip pas3, baiete. In plus, mai exista ceva ce se nume§te responsabilitate. Acum tu e§ti ducele de Hamdon. Ba chiar e$ti de doi ani de zile. - Eu nu mi-am dorit niciodata un astfel de titlu, afirma Luke. $i nici nu m-am asteptat vreodata sa-1 primesc, Theo. George era mai mare decat mine $i s-a casatorit acum zece ani. Aparu atunci o urma de dispre; in vocea lui. Toata lumea s-ar fi asteptat sa aiba macar un mo$tenitor in cei opt ani de dinainte sa moara. - Da, Luke, admise unchiul sau. Dar nu a avut decat acel unic fiu, care s-a nascut mort. $i indiferent daca ip place sau nu, in clipa asta tu e?ti capul familiei, $i au nevoie de tine. -Au un mod tare ciudat de a-mi arata ca au nevoie de mine, zise Luke, facandu-$i iar incet vant cu evantaiul. Daca nu ai fi fost tu, Theo, eu nici macar n-a$ fi ?tiut daca mai sunt in viapi sau daca nu cumva au murit cu to^ii. Iar daca au intr-adevar nevoie de ceva, atunci s-ar putea sa le para rau daca vin $i ma ofer s3-i ajut. -A venit timpul sa se vindece ranile vechi, zise un­ chiul sSu. $i a sosit clipa in care sa se depa$easca stanjeneala acestei taceri lungi $i reciproce. Ashley $i Doris erau prea mici ca sa ii consideri responsabili pentru tot ce s-a intamplat. Iar mama ta, sora mea... ei bine, mama ta e la fel de mandra ca tine, baiete. Iar Henrietta... Ridica atunci din umeri cu in^eles, dar nu putu termina propozipa. - Iar Henrietta este vaduva lui George, rosti Luke in­ cet, inca facandu-?i vant cu evantaiul. - Da. Lordul Quinn ofta. Ai inceput prost, baiete, in clipa in care ai inchiriat casa asta, in loc sa te mup la Hamdon House. Lumea va considera ciudat faptul

Itiitna de piatra

13

ca tu locuie$ti aici, in timp ce mania, sora $i tratele sau sunt acolo. -A , darse pare ca ai uitatceva, dragul meu, zise Luke $i-l pntui cu privirea pe unchiul s3u pe sub pleoape grele. Mie nu-mi pasa catu$i de pupn ce crede lumea. -Da, baiete, spuse lordul Quinn $i i$i goli paharul. Dar nici macar nu ai fost sa-i vizitezi. Luke se a$eza in cele urma $i incruci$a elegant picioa' rele. Lasa evantaiul jos $i scoase din buzunar o cudufa de tutun emailata $i incrustata cu pietre prepoase. Inainte de a-i oferi vreun rSspuns, a^ezft o cantitate mica de tutun pe man5 $i priza fara graba pe fiecare nara. - A$a e, zise el. Inca nu i-am vizitat, dragul meu. Poate ca o sa o fac maine sau poimaine. Sau poate ca nu. -$i totu$i te-ai intors acasS, ii aminti atunci unchiul. - M-am intors in Anglia, preciza ducele. Mai exact, la Londra. Poate ca am venit doar din curiozitate, Theo. Poate ca am venit doar ca sa vad cat de mult s-au schimbat lucrurile in zece ani, Sau poate ca m-am plictisit $i m-am saturat de Paris. Poate m-am saturat de Angelique. De$i ea m-a urmat aici. $tiai asta? -Marchiza d ’Etienne? intreba lordul Quinn. De care se zice c5 ar fi cea mai frumoasa femeie din Franfa? -C hiar ea, zise Luke. lata un subiect asupra caruia nu am cum sa nu fiu de acord cu opinia publica. Dar e amanta mea deja de §ase luni. $i pentru mine, limita este de obicei de trei luni. Nu-i deloc u$or sa scapi de amante daca au trecut mai mult de trei luni. Tind sa devina destul de posesive. Lordul Quinn chicoti. -Dar, desigur, toata lumea $tie ca tu p-ai pastrat aceea?i amanta timp de zece ani, Theo, continua nepotulsau. - Cincisprezece, mai exact, preciza lordul Quinn. $i sa $tii ca nu e deloc posesiva, Luke. Refuza in continuare sa se casatoreasca cu mine, ori de cate ori con$tiin{a ma determina sa abordez subiectul casatoriei. -Atunci este un model de perfecpune, zise Luke. - Te vei intoarce la Bowden? intreba relaxat unchiul.

14

Maty Balogh

-A i putea fi un conspirator abil, dragul meu, zise atunci nepotul lui. Un pas mic aici p apoi alt pas mic dincolo, pans cand victima ta ajunge s3 fac3 tot ce p-ai propus de la fnceput s3 o convingi s3 fac3. Nu, nu la Bowden. Nu-mi doresc absolut deloc s3 m3 intorc acolo. Nu iubesc deloc locul acela. -$ i totup este al t&u, Luke, ii aminti unchiul. Sunt mulp oameni acolo care depind de tine, p am auzit zvonuri cum c3 nu e administrat la fel de bine cum ar trebui. Chiriile sunt mart p salariile sunt mici, p incepe s3 se instaleze disperarea intre locuitori. Ducele de Harndon continuS s3-p fac5 vantcu evantaiul p-i aruncS o privire pStrunzatoare lordului Quinn. - Acum zece ani am fost numit uciga§, zise el. De pro­ pria mea familie, Theo. Aveam douSzeci de ani p eram la fel de naiv ca... m3 rog, pop completa tu singur comparapa aceasta. Ce este la fel de naiv cum eram eu cand aveam dou3zeci de ani? Am fost nevoit s3 fug, si toate scrisorile mele nefericite si rug3toare mi-au fost trimise inapoi. Am fost dezmopenit p n-am mai v3zut nici m3car un banup Mi-am croit singur un drum in viapi, f3r3 nici un fel de ajutor de la oricare alt membru al familiei mele, in afar3 de tine. $i acum eu ar trebui s3 m3 intorc acolo ca s3 indrept lucrurile pentru ei? Unchiul s3u zambi atunci. Dar era un zambet bland, care nu avea in el nimic din umorul de mai devreme. - Intr-un cuvant, da, b3iete, zise el. $i $tii p tu asta foarte bine. Doar e$ti aici, nu-i a$a? Ducele inclin3 u$or capul p recunoscu in^epdmra primitS, ins3 nu r3spunse in nici un fel. - Ceea ce-ar trebuie s3 faci de fapt, Luke, este s3-p iei o nevast3, continu3 lordul Quinn. Poate c3 p-ar fi mai u§or s3 te intorci dac3 ai fi c3s3torit. In plus, a venit timpul s3 te gande^ti s3 produci ni?te mo?tenitori. Nepotul s5u adopts imediat o expresie arogant3 p inghetata. - Am deja un mo^tenitor, zise el. Ashley poate fi succesorul meu dupa ce mor, la fel cum eu am fost succesorul lui George.

Inima de piatrd

15

- Apar adesea disensiuni intre trap, atunci cand unul este mo?tenitorul celuilalt, spuse lordul Quinn. - A?a cum au fost intre mine ?i George? Luke i?i facu vant u?or. Dar asta nu s-a intamplat pentru ca eram eu mo?tenitorul lui, TKeo. $i in plus am fost cei mai buni prieteni pani cand el a implinit douazeci ?i patru de ani ?i eu douazeci. In ciuda a tot ce s-a spus dupa aceea, eu nu-mi amintesc s& fi ravnit vreodata titlul fratelui meu. Disputa noastra a avut un cu totul alt motiv. $i aproape ca 1-am omorat atunci, nu-i a$a? Doctorul a zis ca s-ar fi intamplat, dac3 glonpil ar fi nimerit cu trei centimetri mai jos. Trei centimetri! Eram un pnta? slab pe vremea aceea. Se sim^ea raceala ?i amaraciunea din vocea lui. -Este primavara, zise lordul Quinn. E perioada in care aproape toata lumea buna se afla in ora?, Luke. Este momentul propice pentru a-p alege o mireasa eligibila, demna de patul unui duce. - Dar ducele nu-?i cauta o partenera de viatA, spuse atunci Luke. Acest simplu gand este suficient ca sa-mi dea fiori. Se cutremura apoi teatral, pentru a intari afirmapa. -C u toate acestea, poate vrei macar sa te mai gandesti la asta, dupa plecarea mea, rosti lordul Quinn ?i se ridica in picioare. E timpul, baiete. - $i totu?i, Theo... Tu e?ti cu aproape douazeci de ani mai mare decat mine ?i inc3 nu a venit timpul sa te casatore?ti ?i tu? Ai ramas celibatar pana in al cincilea deceniu al viepi tale. Unchiul lui chicoti. - Eu am avut ghinionul sa ma indragostesc de o doamna maritata, zise el. $i cand a ramas vaduva, oricum era deja prea tarziu ca sa mai poata concepe mo?tenitorii mei. Sau poate ca nu, cine ?tie? Dar nici nu mai conteaza. Eu sunt un simplu baron. $i nici nu am o hoarda de rude agitate care sa-mi sufle In ceafa. -$i eu am? intreba Luke, inchizand evantaiul. Se ridica apoi in picioare, ca sa-1 conduca pe unchiul sau. Theo, cineva ar trebui sa ii invete ca a?a ceva nu se admite. Nimeni nu-mi sufla mie in ceafa... sau poate doar vreo femeie cSreia i-am cerut in mod explicit asta.

16

Mary Balogh

Unchiul s3u rase din nou din toata inima. - GSsepe-p o sope, Luke, zise el. Pe legea mea, ca asta e raspunsul. Ip dau cuvantul de onoare ca este exact ce ip trebuie. $i laso grea cu nipe fii, cat pop de repede. O s3 fiu cu ochii in patru, ca sa vad ce doamne sunt disponibile anul acesta. $i o s3 p-o aleg pe cea mai frumoasS, baiete. Dac3 are p rangul aferent frumusepi, desigur. -Mulpimesc, dragul meu, zise nepotul s3u, far3 tragere de inima p il urma in hoi pe lordul Quinn. Dar s3 pii ca de obicei prefer sa-mi aleg singur tovara$ele de pat. $i sincer ip spun ca rareori se intampla sa dureze mai mult de trei luni. Se stramba apoi, cand un lacheu veni p descuie u$a exterioara. Chiar trebuie sa-p indep palaria pe cap, de parca incerci s3 p o lipepi de peruca? Nu ?tiai ca palariile nu sunt menite sa fie puse pe cap, ci ca sS fie purtate decorativ sub brap Unchiul s3u arunca atunci capul pe spate p izbucni intr-un hohot de ras zgomotos p deloc elegant. - La naiba cu obiceiurile tale franpizepi! se rasti el. Acum traiepi intr-un climat englezesc, baiete. $i aid palariile nu sunt folosite pe post de ornamente, ci pentru a-p incalzi capul. -Doamne ferepe! exclama ducele cu inflacarare. Se intoarse apoi spre biblioteca, de indata ce u$a se inchise in urma unchiului sau. O sope. Nu se gandise niciodata sa se casatoreasca, in ciuda faptului c3 avea deja treizeci de ani p fusese ridicat pe neapeptate la rangul de duce, dupa moartea fratelui sau, cu doi ani in urma, p la trei ani dupa moar­ tea tatalui lor. Sau cel pupn nu se mai gandise deloc la asta in ultimii zece ani. $i nici nu-p dorea in mod deosebit sa o fac3. Casatoria nu era pentru el. Casatoria insemna un angajament. Insemna s3 aparpna cuiva p cineva s3 ii aparpna lui. Insemna copii p toate legaturile care reie§eau din asta. Insemna sa fie legat de cineva... Trupepe p sufletepe. $i cel mai rau dintre toate, insemna c3 avea s3 fie din nou vulnerabil.

Inima de piatra

17

Iar in clipa aceea el nu mai era vulnerabil. Petrecuse zece ani cultivandu-$i acea invulnerabilitate - sau, m3 rog, cel putin noua ani, dac3 tinea cont ca in primul an se lamentase $i se rugase $i apoi se aruncase intro viati plina de desfrau salbatic §i autocompatimitor. $i acumulase o avere prin propriile puteri. La inceput prin jocuri de noroc §i apoi prin investitii chibzuite. Se transformase intr-un gentilom parizian desavar^it, a$a c5 ajunsese nu doar s3 fie primit peste tot, ci chiar invitat in cele mai inalte cercuri ale societa^i franceze. Invafase cum sa atraga cele mai frumoase $i mai elegaiv te doamne din societate. Cum sa faca dragoste cu ele, dar $i cum sa scape de ele, de indata ce se plictisea. Fusese instruit de experti in arta manuirii sabiei $i devenise foarte bun tinta?, astfel ca in clipa aceea era mortal cu ambele arme. Invatase cum sa aiba un comportament fermecator, dar §i cum sa-$i oteleasca inima. Intelesese ca iubirea nu era ceva de incredere, nici macar atunci cand era vorba despre dragostea propriei familii... sau mai bine zis, mai ales atunci. Se educase s3 nu se a§tepte sa primeascS dragoste $i nici sa nu o ofere. §tia ca dobandise reputatia de a fi un om nemilos $i fara inima. $i era o reputatie pe care o ravnea. Pentru ca a$a i?i dorea sa fie vazut de intreaga lume. $i a?a i?i dorea sa fie. $i in clipa aceea trebuia sa se gandeasca la a-?i alege o sotie? Doar pentru cS unchiul sSu considera asta o idee buna? Cand ii mai permisese acestuia din urma sa faca alegeri in locul lui? Se sprijini apoi de $emineul de marmura $i privi absent prin camera. Se gandi atunci c3 dac3 ar fi raspuns sincer acelei intrebari, nu ar fi avut cum sa nu marturiseasca faptul ca urmase frecvent sfaturile unchiului sau. Plecase in Franta chiar la sugestia lui Theo $i renuntase in cele din urma la speranta de a se intoarce acasa ?i a-$i relua viata pe care o $tia. Iar in clipa aceea i se parea destul de ridicol faptul cS fusese destinat bisericii $i ca la un moment dat chiar i$i dorf se pentru sine viata de preot. Dar la sugestia unchiului sau, plecase la Paris $i i$i faurise o noua viata. $i tot la sugestia lui Theo se $i intorsese acasa - sau cel putin,

18

Mary Balogh

partial acasa. Revenise in Anglia. La Londra. Dar nu era sigur daca va putea parcurge intregul drum pana la Bowden Abbey. Henrietta era o membra a familiei Bowden. Cumnata lui. Vaduva lui George. Poate ca i-ar fi fost intr-adevar mai u?or sa se intoarca acasa, daca ar fi avut o sope. Gandul acesta ii veni in minte pe nea?teptate. Dar el nu i?i dorea o sope. $i nu voia nici sa se duca la Bowden. Numai c5 Theo ii amintise de responsabilitaple pe care le avea acolo. $i de top oamenii de la Bowden care depindeau de el, chiar ?i in afara de membrii familiei sale. „Sa-i ia naiba pe top“, gandi atunci. La urma urmei, ce insemnau ei pentru el? Erau oamenii tatalui sau. Oamenii lui George. $i acum, ai lui. Nu-?i dorise niciodata sa fie ducele de Harndon. Nu-1 invidiase niciodata pe George pentru ca era fiul cel mai mare al familiei. Ba chiar fusese mai mult decat mulpjmit sa fie lordul Lucas Kendrick. Sau poate parintele lord Lucas Kendrick. Zambi atunci cu tristete, de?i probabil ca expresia de pe chipul sau era mai degraba un ranjet disprepiitor, decat un zambet. Bietul baiepd naiv! La varsta de douazeci de ani era nerabdator s3 intre in randul preoplor, sa se casatoreasca §i sa traiasca fericit pana la adanci batranep. Se hotari apoi ca daca tot era in ora?, se va fopa so viziteze pe mama lui ?i s3-i vada ?i pe Doris ?i pe Ashley. Daca dadea crezare spuselor lui Theo, existau anumite probleme cu sora ?i cu fratele lui. Probleme carora mama sa nu parea sa le poata face fa^a ?i de care ar trebui sa se ocupe tot el. $i pentru Dumnezeu, chiar asta va face. Dar problemele de la Bowden puteau fi rezolvate ?i de la distanpi. Poate cS se va descotorosi de Colby ?i va desemna un administrator nou. Sau ?i mai bine, il va chema pe Colby la Londra $i-i va permite sa vorbeasca singur in apararea lui. Nu se va casatori. $i ii va spune foarte clar asta ?i lui Theo la urmatoarea lor intalnire. Trebuia sa fie foarte

Itiima de piatra

19

ferm atunci cand discuta cu unchiul s&u, altfel existau $anse mari s5 se pomeneasca, vrand-nevrand, c5 face ceea ce voia Theo. Unchiul s3u ip ratase chemarea in viapi. Ar fi trebuit sa se faca diplomat. Luke se intorsese in Anglia ca sa se impuna ca duce de Harndon p sa ip viziteze mama, sora p fratele, cand se aflau la Londra. Venise pentru a-p afirma autoritatea acolo unde era nevoie - p numai acolo unde era nevoie. Venise dintr-un simp bine inradadnat al datoriei - p da, poate ca era la mijloc p pupn de curiozitate. Dar nu avea de gand sa ramana acolo. $i de indata ce va putea so faca, se va intoarce la Paris. Acolo unde ii era locul. Unde era fericit. Sau cel pupn atat de fericit pe cat putea fi un om fara inima. Dar de fapt, el nici macar nu cauta fericirea. Pentru ca a fi fericit implica p ca mai devreme sau mai tarziu sa fie p nefericit. A$a ca era cu totul de dorit sa se fereasca de arnbele extreme. Lady Sterne privi in jos cu raceala. Era goala pan3 pupn mai jos de talie, unde o acoperea un cear$af. Se gandi atunci ca probabil ajunsese la o varsta la care ne­ bula sa inceapa sa se acopere, daca mai existau p alp ochi care se uitau la ea^, in afara de ai ei. Nu mai avea o frumuse^e tinereasca. Ip intoarse u§or capul pe brat;ul amantului ei $i observa ca semnele de imbatranire ip facusera aparipa ?i pe chipul lui adormit $i pe trunchiul sau. Dar se hotari pe loc c3 asta nu conta absolut deloc. Erau foarte familiarizap unul cu celalalt. Dar ce s-ar fi intamplat daca 1-ar fi vazut atunci pentru prima data? Fara indoiala 1-ar fi privit ca pe un barbat de varsta mijlocie p atat. $i probabil i s-ar fi parut p mai batran daca 1-ar fi vazut a$a cum era in clipa aceea - fara peruca p cu parul sau rar, tuns foarte scurt. Doar ca ochii ei il vedeau numai pe barbatul pe care-1 cuno§tea p il iubea de ani intregi. El deschise atunci ochii p ii zambi. - Batranefea ne da tarcoale sau oare se apropie in ga­ lop, Marj? zise el, ca un ecou al gandurilor ei. Am dormit §i am irosit dupa-amiaza noastra impreunS?

20

Mary Balogh

-N u, Theo, zise ea. Nu ai irosit deloc prima par­ te a amlezii. Ah! Ofta atunci mulpimita $i se intinse languros, simpnd unul dintre picioarele lui lipit de al ei. Chiar cred c& devine din ce in ce mai bine odata cu varsta. El chicoti. -D ar inainte nu dormeam deloc, zise el. Schimba apoi subiectul p se intoarse la conversapa care ii absorbise inainte de a face dragoste. A§adar crezi ca fata mai mare e mai potrivita? Nu e pupn cam prea batrana, Marj? -C a sa-i poarte ni$te fii, dar p nipe fiice? intreba ea cu dispret. Doamne, Theo, are douazeci p cinci de ani, nu e absolut deloc ramolita. In plus este o mare frumusefe. $i are de asemenea p o maturitate placuta. A suferit mult la viapi ei, sa pii. -M aturitate, zise el sec. E pupn probabil ca asta sa-l faca pe Harndon sS innebuneascS de dorinta, dragostea mea. S-ar putea ca fata cealalta sS i se para mai apetisanta. -Poate, raspunse ea. Eu nu ii cunosc gusturile. Dar Agnes are doar optsprezece ani. E intr-adevar destul de frumoasS p buna la suflet, dar ar fi o simpla jucarie pentru un barbat de varsta $i cu experienp lui Harndon. Anna i-ar putea fi tovara^a de viapS. - Marj, unii barbap i§i doresc ca sopile lor sa fie doar ni$te jucarii. §i potenpale mame, desigur. Iar optspreze­ ce ani imi suna ca o varsta destul de buna pentru asta. -E , haide, dragul meu, Theo... Se intoarse apoi $i-l saruta pe obraz... hai sa o alegem pe Anna. Jin foarte mult la ea. Mi-ar placea la nebunie s-o casatoresc cu un duce. Cu atat mai mult daca acel duce mai este $i nepotul tau. El intoarse u$or capul $i buzele li se intalnira. -D e ce nu? intreba el. Oricum, baiatul nu se lasa condus cu u$urinpi. A fost nevoie sa ma chinui cu el doi ani, doar ca sa-l conving sa se intoarca in Anglia. $i s-ar putea sS mai fie nevoie de inca doi ani, ca sa-l fac sa se duca la Bowden. §i insista ca nu i$i cauta o sope.

Inima de piatra

21

Va trebui sa facem cumva sa-i stamina interesul pentru frunausevea maturS. -$ i Anna declara foarte categoric cS nu este in cautarea unui so;, spuse Lady Sterne. A fost nevoie de toatS ingeniozitatea mea, doar ca sa o conving s3-p dea comanda de nipe haine la ntoda pe care sa le poata purta in ora§. Avea un aspect destul de rustic. Lordul Quinn se stramba. - Lui Hamdon nu i-ar placea asta, zise el. Bun. Este foarte posibil sa ne imbarcam intro misiune imposibila... Dar chiar $i a§a, cand crezi ca ar fi bine sa-i aducem Impreuna? La balul organizat de Lady Diddering? -Poimaine noapte? zise ea. Da, atunci ar fi perfect, Theo. Of, Doamne ajuta sa funcponeze! Draga mea Anna... ducesa... §i bogata. Sunt la fel de nerabdatoare so vad fericita, ca p cand ar fi propria mea fiica. El o mangaie u§or pe par. -Asta a fost una dintre tristeple viepi tale, nu-i a§a, Marj? Faptul ca nu ai avut copii ai tai? o intreba el. Crezi ca ar fi trebuit sa incercSm macar... poate...? -N u, zise ea. Regretele sunt inutile, Theo. Am o via0 minunatS. $i incS nu s-a incheiat. Nu s-a incheiat nici pe departe... am abia patruzeci de ani. De fapt, inca nu este chiar imposibil si... Dar nu i§i mai termina propozipa. - Dar dupa-amiaza aproape a trecut, zise el. Trebuie sa iau cina cu sopi Potter $i ei sunt mereu prompp in servirea mesei. Nu ai vrea sa profitam de timpul care ne-a mai ramas? - Ba da. Se intoarse spre el p mai ofta o data mulpjmita. Ba da, hai sS profitam, Theo.

c a p ito lu l 2 Mama, sora ?i fratele lui vor fi cu siguran^a prezenp la balul Diddering la care il zorea unchiul sau sa participe. Luke banuise asta inca dinainte sa a fie sigur ca a$a va fi. Ar fi fost mult prea ciudat sa ii vada pentru prima data dupa zece ani, intr-un astfel de cadru public.

22

Mary Balogh

Mai cu seamS ca nu avea cum si evite acea reuniune. La urma urmei, acesta fusese ?i motivul pentru care se intorsese la Londra - pentru a se intalni cu ei. Chiar daci mai mult ca sigur ace?tia aflaseri c5 sosise in ora?, ?tia ci nu se putea a?tepta ca ei sa il viziteze pe el. Fara indoiala Theo avusese grija de asta. Iar daci amana vizita mai mult de cateva zile de cand venise de la Paris, s-ar fi putut crede ci se temea si ii intalneasci. Dar nu ii era teami. Doar ca era ceva ce chiar nu voia si faci. Ceva ce sperase si nu fie nevoit s3 faci... vreodata. DacS ar fi mai trait George sau daci ar fi avut vreun fiu care sa-i devina succesor, lucrurile sigur ar fi stat cu totul altfel. Din partea lui, ar fi putut rimane pentru tot restul viepi sale la Paris, unde ar fi putut uita definitiv ci se niscuse englez. Ar fi putut uita fira prea mare greutate ci incS mai avea o familie. $i atunci ei nu ar fi mai avut nevoie de el. $i cu siguranpi nici el nu ar fi avut vreodata nevoie de ei. Pentru ci dep3?ise de mult o astfel de nevoie. Doar ca George murise. $i George - $i Henrietta nu avusesera nici un fiu. Iar acesta era liantul care il va lega pentru totdeauna de Anglia ?i de Bowden Abbey, locul unde se niscuse. Dar ?i de familia sa, care inca mai locuia acolo. Intalnirea cu ei era ceva sigur ?i inevitabil. A?a ci Luke i?i facu aparitia la Harndon House, cu o zi inainte de balul Diddering. Aceea era de drept casa lui din ora? chiar daca inchiriase un alt conac in Londra pentru o Luna. Poate ci fusese o mi?care proasta. Sau poate fusese chiar o dovada de la?itate. Dar adevarul era cS pur ?i simplu nu i?i dorea si locuiasci sub acela?i acoperi? cu mama lui. In plus, nici nu primise vreo invitape de a locui acolo. Nu ci ar fi avut nevoie de vreo invitape speciala. Se gandi atunci ci era posibil ca mama lui nici micar si nu fi aflat c3 se intorsese in Anglia. Majordomul care il primi in holul de la Harndon House era un strain pentru el. Dar era un maestru in arta impasibilitapi, a?a cum cultivata de cei mai buni din tagma sa. Abia daci apiru vreo sclipire in ochii omului in clipa in care Luke se prezenta. Cu toate acestea,

Inima de piatra

23

pleciciunea lui se adanci considerabil §i adopta un comportament mai respectuos. Era evident ca omul se confrunta cu o dilema. Nu ?tia daca s&-l prezinte pe stapanul sSu ca pe un vizitator, sau... A$a ca Luke ii sari in ajutor. -O vei intreba pe ducesa vaduva de Harndon daca prime$te vizite in dimineata aceasta, zise el §i apoi se deplasa prin holul de marmura, pentru a examina un tablou destul de bine executat, cu o ram3 aurita, care infap$a un peisaj pastoral. De vrerne ce nu i?i anuntase intentia de a veni in vizita, mama lui il primi singura in camera de dimineata. Femeia se ridicS in picioare in clipa in care intra Luke. Nu avu la dispozitie decat cateva minute in care sa se adune $i sa se pregateasca suflete$te sa-1 primeasca pe fiul ei, pe care nu -1 mai vazuse de zece ani. - Doamna, zise Luke §i facu o plecaciune chiar din pragul u$ii. Sper ca te gasesc bine! - Lucas. Femeia ii rosti intr-un final numele, dupa ce il privi cateva clipe in tacere. Am auzit ca te-ai schimbat foarte mult. Nu te-a? fi recunoscut. Mama lui ramasese exact a§a cum $i-o amintea: era rece, nu zambea $i tinea spatele drept. Iar parul ei negru nedat cu pudra era brazdat cu argintiu. Acela era singurul semn care indica faptul ca imbatranise cu zece ani. Dar la urma urmei, mama sa nu fusese niciodata tanara - sau batrana. $i nici zambitoare, calda sau matema. Datoria fusese mereu principul calauzitor dupa care i$i ghidase viata. $i orice sentiment de iubire pe care 1-ar fi simtit vreodata pentru copiii ei fusese inabu$it de devotamentul de a-i pregati pentru pozitiile pe care trebuiau sa se a$tepte s3 le ocupe in viata. Nu ar fi pututspune niciodata ca fusese o mama aspra sau neglijenta. Dar cu siguranta fusese lipsita de orice sentimente sau afectiune. - Eram doar un baietandru pe vremea cand am fost socotit nedemn de a mai fi fiul tau, zise el. Au trecut zece ani de atunci. Femeia nu raspunse in nici un fel afirmatiei sale.

24

Mary Balogh

-Te-ai tntors in sfar$it acasa la responsabilitaple tale, zise ea. Dar chiar $i a$a, este nepotrivit ca ai ales sa-p stabile$ti reiap> cSsatoriilor - dac3 nu cumva chiar cel mai mare, n cei doi ani de cand devenise succesorul fratelui sau,

f

70

Mary Balogh

nu fusese niciodatS nevoit s& se gandeascS la astfel de lucruri. Sau la cSsStorie, de altfel. Dar oare in clipa aceea chiar se gandea serios la lucrul acesta? O parte din mintea lui neg& asta imediat. Dar o alts parte din el... Era absolut posibil ca Lady Anna Marlowe - care, daca nu se in$ela, trecuse de ceva timp de varsta de douazeci de ani - sS se fi hotarat s3 incerce sa-1 prinda in plasa. lar na§a ei ?i unchiul sau erau de partea ei. Noaptea trecuta facuse tot posibilul sa-i capteze atenpa $i sa o mentina pe tot parcursul balului. In plus, cochetase cu el destul de fati$. Sau poate ca adevSrata Lady Anna era cu totul diferita de doamna stralucitoare, care ii zambea in acel moment. Poate ca avea sa-$i arate adev3rata fata, abia dupa ce se casatoreau. Dupa ce se casatoreau? Trebuia sa fie extrem de atent. O ora mai tarziu i$i lua Ja revedere de la ea in holul conacului lui Lady Sterne. Ii saruta mana elegant §i facu in acela$i timp o plecaciune. - Plimbarea din dupa-amiaza aceasta mi-a placut mai mult decat orice alt lucru pe care l-am fScut de cand m-airi intors in Anglia. Desigur, cu exceppa unei anumite ore de la balul de asearS, zise apoi. Dar pentru care trebuie sa-p mulpimesc tot dumitale, doamna. -$ i eu dumitale, zise ea. Nu am avut nici cea mai mica idee ca viafa in ora? poate fi atat de... de placuta. -Maine-seara am de gand sa le escortez pe mama $i pe sora mea la teatru, zise el, vorbind dintr-un impuls. O sa mai invit §i alte cateva persoane sa ni se alature in loja mea personala. Aj vrea sa-mi faci onoarea de a te afla printre ele, doamna? Impreuna cu sora ?i na?a dumitale? adauga in graba, dupa o clipa scurta de gandire. In momentul acela avu din nou senzapa ca Lady Anna Marlowe nu era o femeie cocheta. Se apleca u?or spre el, cu buzele intredeschise $i cu ochii stralucindu-i de emope p aproape c5 vorbi inainte ca el sa-si termine intrebarea:

Itiima de piatra

71

-O , da, Excelen^A, zise ea. Ar fi minunat. Nu am fost niciodatS la teatru $i imi doresc de foarte mult timp sA vAd un spectacol. Este vorba despre o piesA de teatru? El tncuviin{A din cap. - Este Opera Calicilor, zise el. O operA de mare succes a regretatului Sir John Gay1. - O, da, desigur! exclamA ea. Am auzit de ea. Ducele mai fAcu atunci o plecAciune adancA §i elegantA. - Pe maine-seara atunci, doamnA, zise el. Orele se vor scurge extrem de lent panA atunci. O lAsA pe hoi zambind p pleca. Se intrebA imediat ce se intampla cu el. Orele se vor scurge extrem de lent panA atunci. Era obi§nuit sA rosteascA astfel de lucruri curtenitoare femeilor care tn^elegeau foarte clar cA incerca sA le manipuleze sA se angajase intro legAturA ilicitA cu el. Nu erau genul de cuvinte pe care obi?nuia sA le spunA doamnelor inocente de rang, pe care nici nu i$i dorea, nici nu putea spera sA le atragA in patul lui in afara cAsAtoriei. $i totup ii adresase acele cuvinte lui Lady Anna Mar­ lowe, la mai pupn de o orA dupA ce se avertizase pe sine sA fie foarte atent in ce o privea. Si oare ce anume il determinase sA-i spunA cA avea de gand sA le ducA la teatru pe mama sa p pe Doris? Mai cu seamA cA nu ip dorea vreun soi de contact social cu familia sa - ci era doar dispus sA-?i asume o oarecare responsabilitate pentru cele douA. PlAnuise, tntr-adevAr, sA meargA el insu$i la teatru, pentru cA Opera Calicilor era o piesA pe care-?i dorea demult sA o vadA §i in plus, loja familiei sale era incA pAstratA, chiar $i dupA moartea lui George. Dar nu intenponase nici o clipA sA ducA acolo un grup mai mare de oameni. Dar SlavA Domnului cA mAcar se gandise sA le extindA invitapa ?i surorii ei $i lui Lady Sterne. 'John Gay (1685-1732) a fost un dramaturg, fabulist, poet $i scriitor englez din perioada Iluminismului. Este cunoscut mai ales pentru piesa O pera Calicilori, prezentata in 1728. (n.tr.)

72

Mary Balogh

„La naiba“, gandi apoi. Nu prea voia sa^i reinnoiasca relapile cu familia sa - mai ales cu mama lui. Nu o iertase inca $i se indoia ca o va putea ierta vreodata. Sau cS va vrea sa o faca. Iar dupa vizita scurti pe care i-o facuse $i intalnirea de la balul de cu o seara Inainte, era evident pentru el ca nici femeia nu dadea semne ca ?i-ar fi dorit iertarea lui. Poate ca mama sa inca mai credea ca incercase cu adevarat sa-1 omoare pe George. Blestemata treaba! I$i dori sa fi ramas la Paris $i sa-i fi dat naibii pe top. Se indrepta apoi spre re^edinpi lui ducala din ora§. In seara urmatoare, Anna era la Covent Garden $i statea in loja ducelui de Harndon, impreuna cu Agnes ?i Lady Sterne. Privea in jur plina de uimire $i admiratie. In adolescent §i in tinere{e i§i reprimase foarte mult dorintele de a ie$i in societate §i de a incerca lucruri noi. A$a ca inainte de a veni in ora$, abia dacS fusese con^tienta de d o rin t ei de a vedea Londra, de a participa la baluri $i concerte p de a vedea spectacole de teatru $i de opera. Se gandi atunci ca probabil facuse asta pentru ca pe vremea aceea i se parusera lucruri inv posibil de realizat. Dar in clipa aceea era acolo. Era cu adevarat acolo. $i totul era cu mult mai minunat decat p-ar fi putut imagina vreodata. In ultimele cateva zile renunease la orice prudent- Se convinsese pe sine ca ar fi fost o prostie sa nu se bucure de cele doua luni, din simplul motiv ca ?tia ca totul va lua sfarpt. A§a ca urma sa se bucure din plin de timpul petrecut la Londra $i de compania ducelui. Si avea de gand sa $i flirteze cu el - atat cat el ii va da ocazia sa o faca. Pentru ca odata ce se va intoarce acasa, nu il va mai vedea niciodata. nici nu va mai conta ce fel de impresie ii lSsase. Se uita peste umar, spre locul unde statea ducele. Tocmai ii saluta pe lordul Quinn $i pe un alt tanar, inalt $i chipe§, care intrase in loja odata cu el. In seara aceea, ducele de Harndon purta o redingota aurie §i o vesta stacojie. $i era din nou machiat - lucru care nu se intamplase cu o zi inainte, in timpul plimbarii lor

Itiimd de piatrd

73

prin pare. Se intreba atunci cat de lung era de fapt parul lui - pe care-1 purtase mereu strans intr-un saculet negru de matase $i care era culoarea lui naturala, sub toata pudra aceea aplicata cu grija. Tanarul chipe? era lordul Ashley Kendrick - fratele mai mic al ducelui de Harndon. Cand se facura prezentarile, el !L zambi §i facu o plecadune elegants. Anna se gandi ca era la fel de fermecator ca fratele lui mai jnare, de?i, cu siguran^a, zambea mai u§or decat ducele. In afarS de asta, nu semanau absolut deloc. O saluta pe Lady Sterne §i apoi lua loc langa Agnes. Annei i se pa re a ca sora ei era extrem de timida, in ciuda farmecului sau. Din clipa in clipa, trebuiau sa i$i facS aparipa $i mama ?i sora ducelui, care venisera acolo insopte de cei doi domni. Lordul Quinn lua loc langa Lady Sterne $i le explica imediat ca cele dou3 doamne se opriserS pe coridor ca sa schimbe cateva cuvinte cu un prieten. Ea era acolo impreuna cu familia ei, iar el cu a lui. Cand aflase despre invitapa inipala a ducelui, Lady Sterne afirmase ca era un lucru foarte important si imbucurator. Dar Anna doar zambise $i Incuviinpise din cap. Iar apoi, na§a ei ii spusese c5 era exact ceea ce spentse de la inceput. Ducele de Harndon era nepotul lordului Quinn §i, in plus, un om foarte bogat, care depnea numeroase proprietap - dintre care cea mai importanta era mo?ia Bowden Abbey, din Hampshire. $i intenpo na sa o prezinte pe Anna mamei lui. Parea un inceput foarte promipltor. Pe Anna insa vestea o nelini?tise din prima clipa. Cu toate acestea, i$i spusese ca nu avea nici un motiv de fngrijorare. Era ridicol. Ducele doar dansase ?i cinase cu ea la balul organizat de Lady Diddering $i apoi o scosese la o plimbare intro dupa-amiazS, prin parcul St. James. Iar in clipa aceea o inso^ea la teatru - impreuna cu sora $i na?a ei. Nu avea nici un motiv sa-$i faca griji chiar dacS celelalte persoane din grupul lor erau membri ai familiei lui. La urma urmei, probabil era cel mai eligibil burlac din Londra. Si in plus, extrem de elegant $i chipe$. Ar fi fost absurd sa-$i inchipuie ca ducele se gandea sa inceapa sa o curteze. Anna nu avea de gand

74

Mary Balogh

s& se sperie §i sa fuga de el, din cauza unor astfel de fnchipuiri fanteziste. Apoi Ufa lojei se deschise din nou fi intrara doua doamne. Anna se ridica f i facu o reverend, atunci cand fu prezentata ducesei vaduve de Ham don - o femeie foarte eleganta fi frumoasa, care avea un aer regal - fi lui Lady Doris Kendrick - o fata slabupi si frumoa­ sa, care avea o limba ascupta. Sau cel pupn ceva ce Anna - care avea trei surori mai mici - considera ca fiind o limba ascupta. Ducesa vaduva le saluta pe Lady Sterne fi pe Agnes, printr-o inclinare u?oara a capului, apoi se intoarse ?i o studie indeaproape pe Anna. -Sunt incantata de cunoftinpi, Lady Anna, zise femeia, incuviinptnd din cap, grapos. Dumneata efti sora tanarului conte de Royce? Anna dadu aprobator din cap. - Imi pare r5u pentru pierderile pe care le-ai suferit de curand, spuse apoi Excelenpi Sa. Probabil te bucuri de vizita dumitale in ora$, acum ca a trecut perioada oficiala de doliu. Lady Doris se a$eza langa Anna fi ii zambi. -C biar m3 intrebam daca e§ti dumneata sau nu, zise ea. fin minte c3 te-am vazut dansand cu Luke la balul organizat de Lady Diddering fi ca rochia dumitale mi s-a parut foarte frumoasa. Chiar m-am intrebat daca dumneata e?ti cea pe care o va insop aici in seara aceasta. Este absolut minunat ca s-a intors acasa de la Paris, Lady Anna. Nici nu-p pop inchipui. Eu eram doar o copila cand a plecat, acum zece ani. Se apleca apoi spre ea f i ii spuse in foapta: Tata a fost un om foarte sever, $i George, fratele meu mai mare, care a fost ducele timp de trei ani, era fi el destul de rezervat. $i acum Luke a intrat in posesia titlului. Eu am sperat din tot sufletul ca se va intoarce acasa fi ca va ramane aici. De fapt, cu topi am sperat asta. Asadar ducele fusese plecat la Paris §i nu se intorsese acasa nici macar pentru inmormantarea tatalui fi fratelui sau? $i niciodata de atunci? Nu-fi mai vazuse

Inima de piatrd

75

sora mai mica de zece ani? Asta i se pArea foarte ciudat Annei. Oare se dedicase intr-atat unei viep pline de frivolitate, incat nu mai avusese nevoie de familia sau de casa lui? Sau de responsabilitSple pe care le avea ca duce de Hamdon? I se pArea de neinchipuit cA cineva putea fi atat de frivol sau de nemilos, incat sa intoarca spatele propriei familii. Dar in clipa aceea era cu ei. - Poate c3 dumneata sS-l pop face sa ramanA in An­ glia p sa se intoarca acasa la Bowden Abbey, Lady Anna, ii ?opti Lady Doris. Sosirea unui alt nou-venit o scuti pe Anna de la a-i oferi un raspuns. Era un tanAr corpolent, bronzat si tmbujorat, care parea ca se simtea la fel de nelalocul lui in Londra, cum se simtiserA p ea p Agnes cu cateva sAptamani in urma. BArbatul fu prezentat ca fiind baronul Severidge, care locuia aproape de Bowden Abbey. Ii saluta scurt pe toti cu o incuviintare rapida din cap, apoi se tranti pe scaunul de langA Agnes - pe care-1 lAsase liber o clipa lordul Ashley. De dragul surorii ei, Anna se simp foarte deranjata de gestul lui. Dar uita in curand de orice altceva, cad se pomeni extrem de interesatA spectacol. Opera era pe cale sa inceapa. Ducele de Hamdon se a$ezA pe scaunul liber de langa ea. Anna intoarse capul §i ii zambi scurt, iar apoi se concentrS intru totul pe ceea ce se intampla pe scena. Era absolut fascinatA de muzica p de acpune, a$a cA timp de ora - sau mai mult - nu mai vAzu p nu mai auzi nimic altceva. Uita complet de ea p de imprejurArile in care se afla. Nu mai trAise niciodatS ceva atat de minunat. Dar, in cele din urma, nevoia de a-p impArtap uimirea o fAcu sA intoarcA u§or capul in direcpa ducelui. Statea sprijinit de spatarul scaunului p o privea pe ea - nu ce se intampla pe scenA. Ii cerceta chipul, pupn nesigurA. Tinea in poala evantaiul, inchis, dar in clipa aceea il ridica p plimba u?or varful obiectului de-a lungul mainii ei - care se odihnea pe rriarginea de catifea a lojei. De la incheieturA, panS la varful degetului

76

Mary Balogh

mijlociu. $i nu-fi lua nici o clipa ochii de la ea. Dar nici nu ii zambi. Anna se sim^ea de pares tocmai impartafisera un mo­ ment de intimitate profunda. Ifi intoarse apoi privirea inapoi spre scena - dar nu fi atenpa. Se gandi ca nu s-ar fi putut pne pe pictoare, daca ar fi fost nevoita sa se ridice chiar in clipa aceea. $i pentru tot restul serii, fiecare fibra a trupului ei fu conftienta de faptul ca el statea extrem de aproape de ea. Pe drum inapoi spre casa, Anna statea vizavi de sora fi de nafa ei. $i chiar langa duce. Iar acea conftientizare sporita a apropierii lui facea ca spapul intunecat din interiorul trasurii sa i se para fi mai mic fi f i mai sufocant. El nu o atinse deloc. Dar, cu toate acestea, ii putea simp caldura corpului infiorandu-i bratul care se afla cel mai aproape de el. -T>'a pl&cut spectacolul? o intreba el. Cu toate ca abia il putea vedea in spapul acela intunecos, Anna i$i intoarse zambetul stralucitor catre el. -O , da, a fost minunat! zise ea. A fost chiar mai frumos decat mi-am imaginat eu. Dumitale cum p s-a parut? Anna observa atunci ca na$a ei se angajase intro discupe animata cu Agnes ?i se gandi ca Lady Sterne incerca sa le ofere un soi de intimitate, aparenta. - Mi-a placut seara, zise incet ducele, accentuand ultimul cuvant. Dar ma tern ca altceva mi-a distras atenpa de la piesa. - Oh! exclama ea, dar silaba iep ca un fel de suspin moale $i gutural. Ducele nu mai spuse nimic, insa ramase cu privirea apntita asupra ei pentru cateva clipe, inainte ca ea sa-i zambeasca fi sa-fi mute atenpa spre bancheta din fa{a ei. Ajunsera apoi la conacul lui Lady Sterne, fi ducele de Harndon le conduse inauntru. Dar cand na?a §i sora ei urcara scarile, el o prinse de bra{ si o facu sa ramana. O tinu pe loc fi aftepta ca doamnele sa ajunga in capatul scarilor.

Inima de piatra

77

-Milady, a? vrea sS-p cer permisiunea de a te vizita maine-diminea^fl pentru a discuta cu dumneata o chestiune destul de important^, ii spuse. A doua zi dimineajfl? O chestiune destul de importanta? Inima incepu sa-i bata incomod de tare, iar gam durile ii alergara prin minte prea repede pentru a mai putea gandi limpede. - Da, desigur, Excelenpl, zise ea. I se pSru ca acele cuvinte ii iepra pe gura ca §i cand ar fi avut respirapa intretaiatS. De parca tocmai alergase peste un kilometru, cu vant puternic din fa^a. Se instala apoi o clipa scurta de tacere. - E?ti majora, milady? o intreba el. - Da, raspunse ea §i facu ochii mari. Am douazeci $i cinci de ani, Excelenta. Probabil sunt mai mare decat te-ai fi a?teptat. Dintr-odata, era disperata sa fac3 cumva sa-i para cat mai neatragatoare cu putinpt. Sau poate ca interpretase gre§it lucruri. Da, asta trebuia sS fie. Dar atunci de ce o mai intrebase daca era majora? -Atunci inseamna ca nu ar trebui sa vorbesc cu fratele dumitale, inainte de a discuta orice problema cu dumneata? o intreba el. Ea se uita la el cu ochii mari. -N u, ii raspunse ea, pe o voce $optita. $i apoi aparu din nou pe scari Lady Sterne, care il invita pe duce sa urce sa guste cate ceva. Dar el o refuza politicos, facu o plecadune in fafa amandurora ?i apoi pleca. - Intr-adevar, copila, zise Lady Sterne, care cohort la ea. O lua apoi de bra{ pe Anna si o conduse tnapoi in direcfia scarilor. Ap face un cuplu minunat. ?i trebuie sa spun ca toata seara nu a avut ochi pentru nimeni altcineva decat pentru tine. Cred ca nu ar fi deloc fantezist sa te a?tepfi la o declarape pana la inceputul verii. -Matu$a Marjorie! exclama Anna, inspaimantata. Dar adevarul era ca nu $tia ce alt motiv aT fi avut sa o viziteze a doua zi diminea^a. -Agnes ne a^tepta in salon, zise Lady Sterne ?i o con­ duse pe scari pe fina ei. O sa planuim impreuna nunta

78

Mary Balogh

in seara asta, toate trei, inainte de a ne duce la culcare. Rase apoi vesela. Anna intrft in salon, impreunS cu na§a ei. Dar mai mult decat orice altceva, §far fi dorit sa se poata duce in dormitorul ei ?i sa incuie u$ile - chiar $i u$ile minpi sale. Sim^ea cum i se strangea stomacul.

c a p ito lu l 6 Luke avea un sentiment foarte puternic ca incepuse ceva ce nu mai putea opri $i ca o facuse dintr-un impuls cu totul nebunesc, cauzat de faptul ca se gandise prea putin inainte de a acpona - sau ca nu gandise deloc. Se stradui cu incapa{anare sa-§i termine micul dejun, cu toate ca, in clipa aceea, gandul de a manca i se parea la fel de respingator ca acela de a se arunca intr-un cuib de viespi. Se gandi cu mare atenpe la tot ce spusese seara trecm ta. Poate ca totu§i nu fusesera destul de explicite cuvintele sale. Oare exista vreo modalitate prin care se putea retrage onorabil? Era vreo $ansa sa poata sa faca sa para ca $i cand intentionase numai sa o invitate la o alta plimbare prin pare? Sau la o plimbare cu trasura? Dar raspunsul la toate intrebarile sale era un „nu“ categoric. Ii spusese ca o va vizita in dimineafa aceea, cu toata ca dupa-amiaza era un moment mai potrivit pentru vizite sociale. $i ii mai spusese $i ca voia sa discute cu ea o chestiune destul de serioasa. O plimbare? Nicidecum. In plus o intrebase daca era majora. Iar apoi... Luke se stramba ?i renun0 sa se mai chinuie sa termine §i ultima felie de paine prSjita. Apoi afirmase ca in cazul acela nu mai era nevoie sa discute cu fratele ei inainte de a discuta orice problema cu ea. Intr-adevar, nu avea nici o porti^a de scapare. Doamna ar fi trebuit sa fie idioata ca sa nu inteleaga sensul cuvintelor lui. $i banuia ca de?i nu avea vreo mare profunzime de caracter, Lady Anna Marlowe nu era deloc o femeie proasta.

Inima de piatrd

79

O comisese! Petrecuse zece ani construindu-$i o via0 independenta, in care doar el i$i dictase sie$i ce sa faca, iar apoi capitulase in trei zile - in numai rrei zile blestemate! - in fa^a responsabilitaplor sale ducale $i familiale. Nu-§i dorea deloc acele responsabilitap. Voia sa se intoarca la Paris $i sa-$i reia stilul de via^a, care i se potrivise manuka atat de multi ani. Voia sa uite de Anglia $i de familia lui. $i-ar fi dorit ca George sa mai fi fost inci in via^a §i tatal a zece fii sanato$i. $i-ar fi dorit sa fie iarasi doar lordul Lucas Kendrick. Dar omul nu putea avea mereu tot ce-$i dorea. Nu se putea intoarce in Franca. Ba chiar mai rau de atat, nu putea face altceva decat sfi continue pe acel faga? pe care $i-l stabilise singur cu o seara in urma, impins de o impulsivitate pe care nu o mai cunoscuse de pe vremea copilariei. Dar, la urma urmei, poate ca nu fusese chiar atat de impulsiv pe cat se considera in clipa aceea. Adevarul era ca toate evenimentele din ultima vreme il impinsesera in direcpa aceea - atat cele care avusesera loc inainte sa se intoarca §i cu siguran^a $i cele care avusesera loc dupa aceea. In momentul acela i$i dorea sa se poata convinge pe sine sa se duca sus, sa se imbrace $i apoi sa porneasca in graba spre conacul lui Lady Sterne. Acum ca lucrurile devenisera inevitabile, nu voia altceva decat sa termine mai repede cu tot. Pe de alta parte, nu prea putea merge in vizita la o doamna, la primele ore ale diminefii. $i nici nu $tia ce parere va avea despre asta peste aproximativ o ora - cand o putea vizita in mod adecvat. Dar problema aceea se rezolva imediat ce fu anun^at ca venise in vizita fratele lui, care il ruga sa stea de vorba. Luke se ridica in picioare plin de recuno$tin{a §i arunca ?ervetul pe masa. - A, Ashley, zise el $i ie?i in hoi, unde il a$tepta fratele sSu. Il gasi pe acesta examinand o sculptura a lui Venus, cSreia o adiere nevazuta ii lipea atat de tare vesmantul de corp, incat parea aproape goala. Vino in biblioteca si spune-mi carui fapt ii datorez aceasta onoare. Lord Ashley Kendrick ranji la el, apoi se indrepta spre incaperea indicata de fratele sau.

80

Mary Balogh

-N u eram sigur dacS e§ti treaz la ora asta, Luke, incepu el. Pe legea mea, dar porp un halat de dimineapi al naibii de frumos. Nuan^a de ro$u e aproape la fel de strAlucitoare ca cea a redingotei pe care ai purtato la balul Diddering. - Ia loc. Luke ti fftcu semn spre un fotoliu de lang5 §emineu $i el se a§ezS pe cel de vizavi de el. Observa ca fratele sau, care era un tanar inalt, frumos $i zvelt, i§i purta hainele cele mai elegante cu un aer destul de neglijent $i se gandi imediat ca era un domn englez tipic. - A fost al naibii de bun spectacolul de aseara de la Covent Garden, zise Ashley. Si nici muzica nu a fost deloc rea. - A?a cred si eu, aproba Luke. Pe de alta parte, nu-mi aduc minte sa fi v3zut vreodata o producpe proasta a acestei piese. - Aici ai dreptate! exclama fratele s3u. $i Lady Anna Marlowe este o doamna extrem de frumoasa. Doris a spus asta aseara, In drum spre casa, $i mama a fost de acord. Sa $tii ca am impresia c9 incepe sa-$i fac3 sperante. Ii arunca apoi fratelui sau un zambet fermecator §i rautacios. Speran^e ca o sa devii in sfar§it un domn respectabil, vreau sa zic. - Serios? intreba Luke incet, ridicand din sprancene. II privea pe fratele s9u tnchizand si deschizand pumnii pe bra^ele fotoliului. Avea un aer destul de tensionat, in ciuda jovialitapi pe care o afi$a. Dar n-ai venit acum aici ca sa discutam despre spectacol sau sa-mi faci complimente pentru gusturile pe care le am la femei, dragule. Ce anume te pTeocupa? Ashley ranji din nou. -O , nimic foarte important, zise el. Colby a cam intrecut orice limita. - Administratorul meu? intreba Luke, surprins. Pai ce a facut care sa te afecteze pe tine? - Mi-a trimis inapoi toate facturile neachitate, stivuite intr-un teanc ordonat, asta a facut, replica Ashley. Fir-ar a naibii de treaba! Dar ip pop Tnchipui impertinenta omului, Luke? A spus ca iar mi-am depasit alocapa

Inimd de piatrd

81

pe luna asta $i c& nu-mi poate plati facturile fata aprobarea ta. $i ca trebuia sa-p cer permisiunea explicit... Luke intinse atunci mana $i fratele lui il privi fara sa inteleaga. - Facturile? ii ceru Luke. Ashley se inro§i la fapL -Pai nu le-am adus acum. Tot ce trebuie sa faci, Luke... m5 rog, asta dac3 vrei... este sa-1 insarcinezi pe Colby sa le plateasca $i sa nu mai fie a?a de neghiob pe viitor. - Facturi de ce natura? intreba Luke. -Haine, veste, pantofi, bastoane, palarii... de unde naiba vrei sa §tiu eu de la ce sunt? exclama Ashley, poate pupn prea non^alant. Haide, Luke, fii baiat bun. Ip jur c3 nu i-am dorit niciodata raul lui George, dar trebuie s3 recunosc ca a fost un lucru care nva bucurat foarte mult dupS ce a murit el... si asta a fost ca ai devenit tu capul familiei. Tu ai fost mereu un tip mai relaxat. Imi amintesc cum obi?nuiai s3 ai rabdare s3 te joci cu mine $i cu Doris, cand eram copii, cu toate ca erai cu capva ani mai mare decat noi. - Mai ai $i alte datorii? intreba Luke, refuzand sa se abata de la subiect. Cum ar fi, poate, datorii de la jocuri de noroc? Ashley se Tnro§i din nou. - La naiba! exclama. Incerci sa ma faci sa-p spun chiar toate secretele mele, Luke? $tii cum e, mai $i pierzi, mai $i ca$tigi. Dar totul este in spiritul jocului. -Sau poate ca e de vina natura jucatorului, dragule, daca ajungi sa pierzi mai mult decat ca§tigi. - La naiba, Luke, zise Ashley, foindu-se incomod in scaun. Chiar trebuie sa-mi spui „dragule“, pe un ton a$a de dulce... de parca a§ fi vreo feti^canS? $i ce vrei sa insinuezi? Ca nu sunt un jucator bun? - Mi-am pus doar parerea, ii raspunse Luke. Nu te-am acuzat de nimic. -O , Doamne, doar n-o sa incepi sa-mi pi morala acum, nu? exclama fratele lui, incruntat. Luke, tu nu $tii cum e sa fi nevoit sa traie$ti dintr-o indemnizape

82

Mary Balogh

mizerabila, cand trebuie s& mai pastrezi §i apaTen^ele. Tu cheltuie$ti o avere pe haine! Am vazut o parte din pnutele tale, §i nu trebuie sa fii expert in moda ca sa-p dai seama ca sunt printre cele mai elegante din Paris. Vrei ca fratele tau sa arate ca un cer^etor? Luke scoase o tabachera din buzunarul halatului sau ?i priza ni$te tutun. Il privi intrebator $i pe Ashley, dar fratele sau clatina din cap. -Ashley, poate ca ai uitat ca pana acum doi ani am fost §i eu fratele mai mic, ii zise Luke. -Tu ai gusturi fine, afirma Ashley. $i pun pariu ca Colby nu a refuzat niciodata sa plSteasca nici unele din facturile tale. Luke il privi staruitor pe sub pleoapele grele. - Da, a$a e, zise el. Pentru ca nici unele dintre facturile mele n-au ajuns niciodata la Colby... Sau la tata, sau la George. Eu nu am mai primit nici o indemnizape de cand am plecat de acasS. Fratele s3u ramase cu gura cascata la auzirea spuselor lui. -Sa imi trimip facturile astazi mai tarziu, continua Luke. O sa le platesc, dar vreau mai Intai s3 le vad. O sa m3 interesez $i despre natura ?i valoarea indemniza^iei tale. $i o so mai maresc, daca voi considera ca e cazul. Dar incepand de luna viitoare o sa m3 astept sa traie^ti din ea. - Sa traiesc din ea? Ashley era alb ca varul. Asta e imposibil, Luke! Ar trebui sa locuiesc acasa ca sa pot face asta. Luke inalta din sprancene. Ashley se ridica in picioare. - Ve^tile circula repede, zise el. $i noi am auzit foarte multe lucruri despre tine in ultimii ani, Luke... despre greutatea pe care o ai pe langa curtea franceza, despre duelurile tale $i despre femeile de seama cu care ai relapi. $i am crezut tot, mai pupn un singur lucru. Se spune cS e$ti un om fara inima ?i cfl nu-p pasa de nimic altceva in afara de propriile placed. Am refuzat mereu sa cred asta. Pentru ca imi aminteam de fratele meu mai mare, care obi$nuia sa se joace cu mine cand eram copil... de cel pe cared veneram cand eram mic. La naiba cu tot,

Inimd de piatrd

83

Luke, dar nu mai sunt sigur ca acel frate mai mare de care tmi aminteam eu este incS in viatS. - Pai nu mai este, raspunse incet Luke. A murit acum zece ani, de o moarte violenta. George a fost singurul supraviepjitor al acelui duel. Ashley traversa camera p se indrepta spre u§a. Dar se opri de indata ce puse mana pe clan^a p se uita neincrezator la ceafa fratelui sau. - O sa-p trimit facturile, zise el, dupa care se instala o clipa de t ace re. Ip multumesc ca te ocupi de ele, adauga apoi pe un ton aspru. Luke auzi u$a deschizandu-se p inchizandu-se. Ip sprijini capul de spatarul inalt al scaunului, apoi inchise o clipa p ochii. Tocmai ip facuse un du$man. §i inca in cel mai rau mod cu putinta. II umilise pe fratele s3u. Ashley se sirnfea deja jenat din cauza faptului ca fusese nevoit sa vina sa vorbeasca cu el p s5-l implore s3-i achite facturile neplatite. $i in loc sa fluture din mana neglijent p sa-i spuna ca da, sigur ca ii va trimite lui Colby scrisoarea ceruta p apoi sa schimbe subiectul, el tntinsese mana ca sa ceara facturile pe care $tia foarte bine ca Ashley nu le adusese cu el. Oare de ce procedase astfel? Oare Incercase sa-i dea fratelui sau o lecpe despre asumarea responsabilitapi? Sau o facuse ca sa il pedepseasca, pentru ca la douazeci de ani el insup nu avusese niciodata $ansa de a fi un fratele mai mic? Oare pentru ca el nu se bucurase de luxul de a fi rasfapit p iresponsabil? Ip amintea de perioadele acelea la care facuse referire Ashley. Pentru ca la vreme aceea, el fusese adesea fratele mai mare din familie - mult mai mult decat George. Iar cei mici il adorasera la fel de mult cum il adorase el pe George. Iar el raspunsese in aceeap masura sentimentelor lor, oferindu-le timpul, rabdarea p afecpunea sa. Tanarul inalt p chipef, pe care tocmai il lSsase sa piece rupnat p furios, era acelap cu baietelul entuziasmat cu care se catarase in copaci, pe care-1 invatase s3 inoate p pe care-1 dusese la pescuit. Dar asta se intamplase cu mult, mult timp in urmS. Aproape ca i se p3rea ca fusese intr-o alta viatp.

84

Mary Balogh

Adevarul era ca uitase cum sa iubeasca. Ba chiar mai mult de atat, se autoeducase sa nu iubeasca. Sa mi se arate vulnerabil in fap umilirii §i a tradarii. $i fusese fericit timp de aproape zece ani - pe atat de fericit pe cat putea fi un om care eliminase din viafa lui orice forma de iubire. $i totu§i, in clipa aceea - dupa ce il r3nise §i-l umilise pe fratele sau - se sim^ea aproape vinovat. Dar nu avea de ce. Un om nu putea sa traiasca cheltuind mai mult decat il tinea punga §i apoi sa se a$tepte ca altcineva sad plateasca datoriile, fara sa dea nici o socoteala. Nici macar atunci cand achitarea acelor datorii nu insemna nici cat negrul sub unghie pentru averea acelui altcineva in discupe. Ashley avea de invapt o lecpe de via pi importanta. $i cu cat o invata mai repede, cu atat era mai bine pentru el. Pentru ca aceasta lecpe presupunea, de fapt, sa inve^e cum sa supraviepiiascS intr-o lume dura. Sentimentele i§i aveau locul lor intre un copil $i un tan3r. Insa nu aveau ce cauta intre doi adulp. Luke se hotari apoi ca nu avea de ce sa se simta vinovat pentru felul in care gestionase acea situatie. Se indrepta brusc de spate $i se ridica de pe scaun. Avea alte lucruri la care trebuia sa se gandeasca in dimineap aceea. Se uita la ceasul de pe $emineu. Era timpul sa se imbrace sa se porneascS spre conacul lui Lady Sterne. Lasa instrucpuni ca valetul sau sa fie trimis de indata in dormitorul lui, apoi urea scarile. Se gandi atunci ca vizita lui Ashley macar servise unui scop. II facuse sa nu se mai gandeasca la ceea ce probabil urma sS fie cea mai importanta or3 din viap lui. Se hotari totu$i sS nu mediteze asupra acelui fapt. In clipa aceea trebuia sa se gandeasca doar la infap$area lui. Va purta ceva pupn mai formal decat se obi^nuia de diminea^a, dar nu ceva ostentativ sau vulgar pentru aceea ora din zi. Se pomeni atunci tanjind dupa Paris $i dupa rutina placuta a zilelor petrecute acolo. Vizita lui Ashley

Inima de piatra

85

p modul in care gestionase problema aceea il descurajaserS mai mult decat voia sa recunoasca. Anna statea in camera de dimineapl impreuna cu Lady Sterne. Lucrau la broderiile lor p discutau despre evenimentele sociale care urmau sa aiba loc in saptamana aceea. Cel mai important dintre toate era balul organizat de Lord si Lady Castle, care avea loc chiar in seara aceea. Agnes iepse la cumparaturi cu una dintre pupnele ei prietene p cu mama acesteia. -Poate c9 la balul acesta Agnes o sa cunoasca un domn care sad placa mai mult decat cei pe care i-a intalnit pan3 acum, zise Anna. Capva domni au dat semne ca ar putea fi interesap, daca ar primi pupn mai multa tncurajare din partea ei. Doar ca ea nu a parut sa incurajeze pe nimeni. Chiar p aseara rn-am gandit ca poate lordul Ashley Kendrick este domnul cel mai potrivit pentru ea... Dar apoi s-a ridicat pentru o clipa §i lordul Severidge i-a luat locul langa Agnes. M-am simpt pupn ofensata pe moment, dar trebuie sa recunosc ca bietul om a parut foarte politicos. -S a nu uitam faptul ca Agnes are doar optsprezece ani, ii aminti Lady Sterne. Dar chiar si a$a, este o fata cu o judecata sanatoasa. $i bag mana-n foe ca nu va accepta prima oferta de casatorie care ii iese in cale. Asta daca nu cumva acel domn este pe placul ei. Nu trebuie sa-p faci atatea griji pentru ea, Anna. Oricum, sunt sigura ca daca lasam sa treaca pupn de timp, totul se va aranja a$a cum e cel mai bine pentru ea. -O , dar cum sa nu tmi fac griji? intreba Anna, oftand. Victor este foarte tanar p, in plus, urmeaza sa se casatoreasca. Nu i?i va dori sa fie impovarat de doua surori nemaritate p de datoria de a le gasi sop... nu ca Emily ar fi ajuns la varsta de mariti$. $i oricum, este foarte pupn probabil ca vreun domn sa se arate dispus sa se casatoreasca cu ea, in ciuda firii ei placute. Cel pupn nu fara o zestre considerabila... iar asta e ceva ce, din pacate, nu are. - Doua surori nemaritate, zise Lady Sterne, plecaind din limba. Observ ca nu te-ai inclus p pe tine in ecuapa

86

Mary Balogh

asta, copila. Sa nu-mi spui c3 te consideri deja prea batrana pentru rnSriti?. Anna se inro$i $i se gandi la ceea ce se chinuise din rasputeri sa uite toata dimineapi. Nu ca ar fi uitat de fapt vreo clipa. Se uita tn jos la rochia noua pe care o purta, in ciuda faptului ca eTa doar dimineafa. Lady Sterne afirmase ca arata minunat pentru o ora atat de matinala. Doar ca ea nu-i spusese tot adevarul na$ei sale. $i era ceva ce trebuia spus. -A... a... aproape am uitat, zise ea ?i i§i dadu seama cu stupoare ca se balbaia. Era ceva ce nu i se mai intamplase de ani de zile. Ducele de Harndon a zis ca e posibil sa vina in vizita in dimineapi asta. - Ca e posibil? Lady Sterne ridica brusc ochii de la ceea ce/acea $i ramase cu acul suspendat deasupra broderiei. In dimineapi asta? O, Doamne, Dumnezeule, copila! Se intampla intocmai cum am crezut $i am sperat. Vine ca sa-si declare sentimentele fa^a de tine. -A , nu, zise Anna, destul de speriata. Daca vine, o face doar ca s5 ne prezinte complimentele lui, matu$a Marjorie. IndrSznesc sa cred ca vine numai ca sa se asigure ca ne-am simpt bine la teatru seara frecuta. - Da de unde, copila, zise Lady Sterne, apoi Impaturi broderia $i o a?eza pe brapil fotoliului. Tu ai mintea cea mai limpede, a$a ca spune-mi... nu a mai zis ?i altceva? N-a spus nimic despre motivul vizitei sale? - N... nu, minp Anna. Nu a spus nimic altceva. Poate ca nici nu o sa vina, de fapt. A zis doar ca e posibil... $i in plus, a facut-o destul de neglijent. Indraznesc sa spun ca nu cred ca va veni. „MiIady, a? vrea sa-p cer permisiunea de a te vizita maine-dimineata pentru a discuta cu dumneata o chestiune destul de importanta." Cuvintele lui ii ramasesera intiparite in memorie. Iar daca nu fusese deja absolut clar la ce se referise, urmatoarele lui vorbe spulberasera orice urma de indoiala. O intrebase daca era majora. Iar cand ii spusese cap ani avea, el afirmase ca nu mai era nevoie sa discute cu Victor inainte de discuta problema aceea cu ea. Avea de gand sa o ceara in casatorie.

Itiima de piatra

87

Fusese atat de sigurS de insemnatatea cuvintelor lui, incat avusese parte de o noapte lungft de nesomn. Iar in clipele scurte in care reupse s3 adoarm.5, fusese chinuitft de co$maruri ingrozitoare. Trebuia sa il refuze, desigur. Nu avea de ales in privinpi aceea. §i nu ar fi avut de ales, nici macar daca Sir Lovatt Blaydon nu s-ar fi mai intors niciodata din America. Nu se putea casatori niciodata. Mai cu seama ca era foarte posibil ca el sa se intoarca - doar ii spusese ca o va face. $i dacS se intorcea - sau mai degraba cand ea ar fi fost legata de el mai strans decat orice Sclav de stapanul sau. In noaptea precedenta, zacuse in pat p o trecusera toate transpirapile, ba de cald, ba de frig... §i ip amintise tot. Ba de fapt, nu se putuse opri sa nu-p arriinteasca felul in care ip a$ezase o data lejer mainile in jurul gatului ei. $i apoi cum le stransese extrem de u§or, in timp ce ii descria cum se strangea o funie in jurul gatului unui criminal condamnat. Cum nodul franghiei se a$eza chiar sub ureche. $i faptul ca funia nu frangea mereu gatul celui spanzurat, cand se deschidea trapa de dedesubt p omul cadea in gol. Anna aproape c9 lepnase de spaima atunci. Da, trebuia sa-1 refuze cu orice chip pe ducele de Harndon. Nici macar nu ar fi trebuit sa-i fie greu s9 faca fa^a acelei diminefi. O va cere in casatorie, ea il va refuza, apoi el va pleca. Totul era foarte simplu. Doar ca Anna §tia foarte bine ca in timpul acelor cateva minute ale intalnirii lor, se va confrunta cu cea mai mare tentape a viepi ei. Doamne, Dumnezeule! Dorin^a disperata de a sc9pa de ea insap p de realitatea viepi sale era aproape de nesuportat. Grevise cand cedase In fata ispitei de a gusta via^a aceea plina de libertate. $i odatS ce o gustase, ravnea din toata fiinfa ei sa se infrupte cu intregul festin. Dar asta nu ar fi facut altceva decat s-o ucida. La fel o otrava mortala. Si ar fi uciso literalmente. - Indraznesc sS spun ca nu va veni, Ii mai repeta o data in graba na§ei sale, apoi ii zambi. Cred ca este

88

Mary Balogh

genul de lucru pe care-1 spune un domn unei doamne atunci cand o escorteaza acas3. -O , Doamne, nu! exclamS Lady Sterne, clatinand din cap. InsS nu avu ocazia s5 spuna mai mult de atat. Pentru ca majordomul deschise u$a §i le intreba pe domnia sa $i pe Lady Anna daca il primeau in vizita pe Excelenfa Sa, ducele de Harndon. Anna inchise ochii strans o clipita, dar Ti redeschise repede. Simfea $i mai tare ame^eala cand pnea ochii inchi$i. Ducele purta verde smarald $i auriu. In ochii Annei, era mai frumos ?i mai stralucitor ca oricand. Dar poate ca se intampla asta §i pentru ca nu mai era un Fat-Frumos cu care indraznea sa flirteze, ci un barbat care ajunsese sa o ispiteasca foarte mult. Un barbat pe care trebuia sa-1 respinga $i sa-1 indeparteze pentru totdeauna. Intr-adevad Dupa doar cateva zile scurte, disparuse bucuria aceea minunata de a-$i abandona propria fire ?i circumstan^ele in care se afla, pentru a flirta cu cel mai frumos crai din Londra. Basmul acela ajunsese la finalul sau inevitabil. O vreme se gandi ca pana la urma se in§elase. Timp de aproape cincisprezece minute, ducele statu de vorba cu ea $i cu Lady Sterne, afi$and o amabilitate non$alanta $i un farmec care pareau sa dezminta orice motiv suplimentar al vizitei sale. Dar chiar cand Anna se mai relaxa un pic, el rosti in cele din urma acele cuvinte pe care se temuse sa le auda. Pentru o clipa, mintea ei abia percepu afirmapa sa. Se intorsese sa se adreseze na$ei ei. - Doamna, zise el. Va pot cere permisiunea de a vorbi cateva minute intre patru ochi cu Lady Anna despre o chestiune privata? Lady Sterne se ridica imediat in picioare, zambind cu caldura ?i bunavointa. - Lady Anna nu mai este adolescenta §i nu mai are nevoie sa fie insopta cu stricte^e, a$a ca da, Harndon, zise ea. Dar nu mai mult de zece minute. Ma intorc in scurt timp.

Inima de piatra

89

Ducele se ridica $i traversa IncSpeTea, pentru a-i deschide u§a na$ei sale. Anna se ridica si ea $i se duse la fereastra in virtutea inerfiei. Se uita afara, absenta. Inima ii batea tare si o asurzea. Isi simfea inima in gat, ca pe un nod care o lasa farS rasuflare. „0, Doamne. Te rog, Doamne. Doamne, Dumnezeule...“ se ruga frenetic in tScere. Dar $tia ca astfel de rugaciuni erau inutile. De ani intregi, Dumnezeu fusese doar un observator tacut al viefii ei. Nu fusese deloc bun cu ea. Sau poate ca in clipa aceea o testa, la fel cum il testase pe Iov, ca sa vada cat de mult putea indura. $i uneori chiar se simfea de parca era pe marginea pripastiei, la un pas de a ceda definitiv. Vocea lui rasuna atunci din spatele ei. -Milady, zise el incet. Cred ca §tii de ce am venit in dimineafa asta §i ce am s3 if i spun. „Intoarce-te. Spune-i acum. Pari nedumerita $i spu­ ne-i ca nu ai nici ce mai mica idee. Nu, nu e bine a$a. Mai bine pari serioasft. Ingandurata. Spune-i ca te nelini$te§te sa $tii ca a interpretat gre§it situafia. Spune-i ca ai pe altcineva. Ca ai pe cineva care te afteapta acasa.“ Dar se cutremura la gandul ca poate omul acela chiar era acolo, a§teptand-o. A$a ca se intoarse spre el. Dar de indata ce o facu, i?i puse $i masca. Pana atunci nu se gandise niciodata la comportamentul ei ca la o masca - ci doar ca la o manifestare a ceea ce simfea $i ce voia sa simta, pana cand venea vremea sa piece acas3. Dar in clipa aceea era o masca. Zambi luminos §i intredeschise u$or buzele, iar asta ii facu ochii sa straluceasca. -O , vai, nu, Excelenfa, zise ea. Nici o femeie nu indrazne$te sa creada ca ?tie astfel de lucruri. Daca se in?ala? Gandeste-te cat de stanjenitor ar fi un asemenea moment, adauga apoi ?i rase cristalin. I$i dorea din tot sufletul sa mai vada o data sclipirea care se nastea in ochii lui, ca raspuns la cuvintele ei. Aparu atunci in ea o nevoie feminina adanc inradacinata de a avea putere asupra unui barbat. De a-1 atrage. Macar pentru o ultima data.

90

Mary Balogh

Se studia p se asculta pe sine, si era deopotrivS consternata p confuza. $i profund nefericita. -A i dreptate. Ochii lui o pntuira de sub pleoapele lene?e p o privi in felul sau necuviincios, care-i facea genunchii sa se inmoaie. Iarta-ma. Dar acest gen de situape^nu se incadreaza in experien^a mea de zi cu zi. Ii lua apoi mana dreapta intr-a Lui p o intoarse cu palma in sus, astfel incat s3 se odihneascS in mana lui stanga. Apoi o a$eza pe cealalta deasupra palmei ei. Mainile lor se atingeau. A ei era prinsa la mijloc intre ale lui. I se parea ceva incredibil de intim. Anna simp brusc o durere in gat. Apoi o surprinse, coborand intr-un genunchi. Nu arata absolut deloc ridicol in postura aceea. -Milady, zise el. Lady Anna, ai vrea sa-mi acorzi onoarea p sa m3 faci cel mai fericit barbat din lume, devenind sopa mea? Rostise acele cuvinte. Cuvintele pe care se a$teptase sa le auda. Pentru care se pregatise suflete?te de cu o seara inainte. Dar dintr-un motiv sau altul, cuvintele acelea nu voiau sa capete nici un sens in mintea ei. II privi in ochi p se apleca u§or spre el. $i atunci totul capata sens ?i descifra acel cod secret. Erau intocmai cuvintele la care se a§teptase fi pentru care se pregatise. §i pareau la fel de noi $i de minunate ca soarele care rasarea iar $i iar, in fiecare dimineata. Putea deveni sopa lui. Putea pa$i in libertate p in fericire, lasand totul in urma, la fel ca un ?arpe care se lepada de propria-i piele. Putea sa fie sopa lui. Ba nu, nu putea. - Excelenpi, tncerca ea sa spuna, dar vocea ei suna ca o $oapta. Poate nu $tiai asta, dar eu nu am nici o avere. Tatal meu a pierdut aproape totul fara... fara nici o vin3 a lui. Iar fratele meu e tanar p inca nu a avut timp sa-§i revina dupa toate cele intamplate. Nu am zestre. -Te vreau doar pe dumneata, zise el, ridicandu-se din nou in picioare, dar fara a-i elibera mana. Am eu o avere destul de mare, care n-are nevoie sa mai fie sporita.

Inima de piatra

91

O voia pe ea. Pe ea. Nu voia nici un alt stimulent. Ci doar pe ea. Anna mai incerci o data: -A m douazeci p cinci de ani, Excelenpt, zise ea. Cu siguranpi ti-ai fi dorit o sope mai tanara. - Imi doresc o sope care sa aiba exact varsta dumitale, zise el. Indiferent ce varstS inseamna asta. Te vreau pe dumneata. O dorea pe ea. O, Doamne, Dumnezeule! O voia pe ea! -A... aaa... am surori, continua ea. Am doua surori, pentru care ma simt responsabila, acum ca mama p tatal nostra au murit amandoi. Fratele meu este prea tan3r sa-p asume responsabilitatea pentru ele, altfel decat financiar. Trebuie sa ma intorc acasS sa am grija de ele. -Surorile dumitale pot locui cu noi, daca asta ip dorepi, zise el. $i daca ceea ce te ingrijoreaza este faptul ca nu au zestre, atunci le voi oferi eu una. Temerile ei pentru Emily mergeau mult mai departe de faptul ca nu avea zestre. Dar era dispus sa ii ofere o casa lui Emily. $i lui Agnes. $i zestre. In schimbul faptului ca se cSsatorea cu el. Atat de mult o dorea. - Mai sunt $i alte motive pentru care nu ar trebui sa te cer in casatorie? intreba el. Alte secrete intunecate, Lady Anna? Doar faptul ca ar fi putut fi aruncata in inchisoare pentru o serie de infracpuni. Sau spanzurata pentru altele - inclusiv CTima. $i faptul ca nu se putea casatori niciodata - chiar p in ciuda celorlalte motive. - Nu, $opti ea. - Foarte bine atunci, zise el. Anna i§i dadu dintr-odata seama ca avea mainile calde p ferme. Lini?titoare ?i suspnatoare. Atunci accepti? Vrei sa fii ducesa mea? Nu s-ar fi mai putut pne pe picioare, daca §i-ar fi indepartat mainile. S-ar fi prabu§it la podea. In plus, dacS p-ar fi retras mainile, corpul ei nu ar fi mai avut nici o alts sursa de caldura. Ar fi inghe^at pe loc. $i exact asta ar fi facut, dar i-ar fi spus „nu“. Toate gandurile acelea nebunepi ii alergau prin minte, fara incetare.

92

Mary Balogh

Nu se opreau nici m3car suficient de mult cat sa le poate cantari rational. -D a. Anna fopti incet acel cuvant, dar simp ca grandoarea p puterea lui i-ar fi putut frange mintea p poate chiar Insap existence Nu-i venea sa creada ca ea rostise acel cuvant, dar pe de alta parte, era perfect con$tienta ca nu era nimeni altcineva care sa o fi putut face. $i in clipa aceea nu facea nimic ca sa-p retraga raspunsul. Plutea in aer deasupra capului ei, ca un obiect palpabil. El se ridicase p-p indepartase mana dreapta. Ii ridica atunci mana p-i deschise palma cu degetul mare, apoi i-o saruta. -Atunci m-ai facut cel mai fericit barbat din lume, doamna, zise el. Acele cuvinte convenponale ii mangaiau sufletul ca o manu?a de catifea. $i in acelap timp, o spintecau ca o sabie ascuptS. Ii zambi atunci stralucitor. Aparent, masca ei era ceva mobil.

c a p ito lu l 7 In momentul acela, Luke se sim^ea foarte recunoscator ca il a$tepta o zi aglomerata. Lady Sterne se pnuse de cuvant p se intorsese dupa zece minute in salonul de dimineapi. Dupa cum era de a$teptat, fusese incantata la aflarea vepii. Era convins ca femeia planuise totul impreuna cu Theo p ca in clipa aceea se felicita pentru indeplinirea rapida a speran^elor lor. Lady Anna Marlowe nu ip dorea o nunta mare - adica genul acela de ceremonie care ar fi necesitat o luna de pregatire. Voia doar sa fie chemat acolo p fratele ei care se afla acasa la logodnica lui, adica la mai pupn de o zi calare distan^a. §i nu voia sa a$tepte sa fie adusa ^i sora ei cea mai mica, intrucat asta ar fi durat prea mult. Luke era u§urat. Facuse acel pas crucial, fara a-p acorda timp s3 se gandeasca prea mult. A$a ca in clipa aceea

Itiima de piatra

93

i$i dorea doar ca totul sa se termine mai repede. Nu voia s5 treaca prin saptamani sau poate chiar luni intregi in care s8 se Intrebe daca mai avea vreo portipa de scSpare. Pentru cS nu mai exista nici o cale de scapare. Voia sa se casatoreasca mai repede, astfel incat sa aiba timp sa se obi§nuiasca cu noua sa situape. Sugerase ca putea obpne o licenpt speciala, care sa le permita sa se casatoreasca in decurs de trei zile, iar ea acceptase imediat. Se vor casatori la Londra $i vor ramane acolo o perioada dupa nunta. Inca nu se putea convinge sa mearga la Bowden $i se gandea ca poate ca inca mai putea evita s-o faca. Dar in sinea lui $tia ca nu era ceva plauzibil. De fapt, inevitabilitatea intoarcerii lui acolo jucase un rol important in decizia de a se casatori. Nu facea acest pas dintro dorin^a personala. $i totu$i, in timp ce o privea pe logodnica Lui - logodnica lui! - nu era sigur c3 era complet adevarat. Lady Anna zambea $i stralucea, §i era incredibil de frumoasa. Se gandi atunci pentru prima data ca probabil se imbracase special pentru ocazia aceea - pentru ca era mai eleganta decat s-ar fi cuvenit intro dimineapi normala. Fericirea ei era evidenta, chiar daca fusese foarte cinstita $i ii spusese deschis toate neajunsurile care o decadeau din dreptul de a fi mireasa lui. Se pomeni apoi intrebandu vitura nu i-ar fi ptitut taia rSsuflarea mai eficient decat cuvintele lui. Cu toate acestea, ip a?eza mana intr-a lui p se ridicS, zambind. Se pomeni atunci gandindu-se prostepe la dureri de cap, la oboseala acumulata dupa o zi aglomerata... sau la o perioada nepotrivita a lunii. - Da, a$a e, Excelen^a, zise ea. Ducele deschise u?a dormitorului ei p o lasa acolo, spunandu-i c5 va avea onoarea de a o vizita peste o jumatate de ora. Anna zambi in semn de consinpamant. Cand veni la ea - peste pupn mai mult de jumatate de ora - aproape c3 ii venea sS ppe de isterie, din cauza faptului cS intarziase p ca prelungise apeptarea teribilului deznodamant. Se gandi atunci cS ucigapi condamnap nu aveau dreptul de a-p savura ultimele clipe petrecute pe pamant. Ei trebuie ca apeptau

114

Mary Balogh

cu jind momentul spanzurStorii care se apropia $i i$i d o reau ca procesul lent al legii sa accelereze la o grab a indecentS. Dar aparipa nefericita a gandului spanzuratorii o facu sa incremeneasca de groaza. Chiar $i simplul fapt de a respira devenise extrem de anevoios §i dureros. Ducele purta o cama§a de noapte de satin, de culoare albastru-deschis. Anna observa atunci ca farS pantofi cu toe era cu doar vreo zece centimetri mai inalt decat ea. In plus, parea foarte slabu{ fara vesta sa groasa $i redingota. $i totu$i lapmea pieptului §i a umerilor sugera ca era un barbat putemic. Nu mai avea nici o urma de machiaj pe fa{3 sau de pudra in par. I$i dadu seama destul de surprinsa ca nuan^a naturala a parului sau era castaniu-inchis. Avea parul legat lejer la baza cefeiAcu o panglica neagra, dar nu mai era strans in plasa. Ii cadea pe spate des $i ondulat $i ii ajungea aproape pana la talie. Anna ii observS in cel mai mic detaliu aspectul fizic §i atractivitatea. Dar fara nici o reaepe emoponala. Studia aproape clinic toate detaliile, incercand cu disperare sa concentreze fabulapile numeroase ?i incontrolabile, care prindeau fiinpa in mintea ei. Se intreba daca poate ar fi trebuit sa o roage §i ea pe camerista sa-i prinda p3rul in coada, in loc sa i-1 lase despletit pe spate. Sau poate ar fi trebuit sa-?i puna macar o boneta? Incerca sa-i zambeascS, insa descoperi ca ti era fizic imposibil sa-fi ridice colturile gurii. In clipa aceea i§i pierduse masca. Se uita la el in tacere. Luke se apropiase de ea $i ii luase mainile intr-ale lui. -Se intampla dupa cum am banuit, zise el incet. Mainile tale sunt ca ni§te sloiuri de ghea^a. $i ai o expresie de groaza intiparita pe chip. Ce s-a intamplat cu zambetele tale, Anna? Chiar sunt atat de infrico$ator? Ti se pare atat de ingrozitor actul de consumare a casatoriei cu mine? Era prima data cand ii rostea numele, fara nici un titlu. A$a cS se concentra pe sunetul ciudat de lini$titor de a-$i auzi numele rostogolindu-se de pe buzele lui. Dar o parte necontrolata a mintii ei ii aducea in prim-plan

Inima de piatra

115

imagini cu ea impinsa cu for^a pe pat p imobilizata, cu bratele desfScute p Intinse deasupra capului p cu incheieturile legate strans de stalpii patului. - A^adar imi raspunzi cu tacere, zise el p-i elibera mainile, ca sa le poata ridica pe ale lui sa-i cuprinda fa^a. Anna, nu sunt un monstru. Am auzit ca prima data poate fi dureros pentru o femeie... dar e o durere mica, care pne doar cateva clipe. Ip promit c3 voi fi bland, draga mea. §i o sa vezi ca e o nimica toata. Vino, hai sa ne a$ezam, vrei? Nu avea sa existe nici o durere. O, Doamne, Dumnezeule, nu o va durea deloc. $i oricum, nu era o durere mica, care dura cateva clipe. Ci una puternica p ascupta, care lasa cicatrici pe suflet pentru totdeauna. - Da, Excelen^a, §opti ea. - Luke, zise el. Numele meu este Lucas, dep numai mama tmi spune a$a. - Luke, $opti ea. Anna se a$eza pe pat p se trase spre margine, ca sa-i facS loc p lui. El stinse lumanarile p dupa cateva secunde i se alatura in pat. Ip dadu seama c3 era gol, aproape inainte sa o atinga. Luke ip strecura un brat pe sub gatul ei, iar cu celalalt o intoarse pe oaparte, cu fa^a la el p ii atinse obrazul. Apoi o saruta. li sim^ea buzele calde p ferme pe ale ei. Mana lui cobori atunci p mai mult pe trupul ei, pana cand ajunse mai jos de talie. Apoi o trase mai aproape, foarte u$or p bland. Gestul lui nu avea nimic amenintator. Ii putea simp corpul puternic p masculin... Era cald p gol, p nu ii despar^ea decat mater ialul sub tire al camapi ei de noapte. Gura lui o elibera pentru o clipa pe a ei p zise: -Anna, epi foarte tensionata. Relaxeaza-te, draga mea. Nu e nici o graba. Avem toata noaptea la dispozipe. Ba de fapt, avem o viajS intreagfi. O sfl-ti las timp sa te obi§nuie§ti cu atingerea mea. Nu o sa te patrund pana cand n o sa fii pregatita. Haide, o sa descoperi ca nu e a$a un calvar, pana la urma.

116

Mary Balogh

„Nu mai intarzia. Fa-o acum! Sa scapSm odatS de asta. Fa-o chiar acum!“ !i striga ea in gand, in timp ce trupul ei incerca sS-i asculte porunca. Luke sSruta cu buzele intredeschise. Ii sftruta fiecare centimetru din fapi $i gat, in timp ce mainile lui se plimbau u$or $i atent pe spatele ei, mai sus $i mai jos de talie. Apoi una din mainile sale ii atinse stomacul, laterala $oldului $i talia. $i apoi ii mangaie extrem de u?or sanii cu mi$cari circulate. Atat de u$or ca p 3 rea ca nu o atingea deloc. in clipa in care incepu s3-i desfacS nasturii c5ma$ii de noapte, Anna avea deja ochii inchip - dar nu incle§tap strans. Buzele ei erau intredeschise p trupul ei era lipit de al lui de la $olduri in jos. A$a ca a$tepta ca el sa o atinga din nou acolo, unde ii placuse cel mai mult. Pe sani. Era de doua ori mai bine sa-i simta atingerea direct pe piele. ii atinse sanii u$or, cu mijcari circulare p apoi i-i framanta, la fel de u§or. Apoi ii mangaie sfarcul cu degetul mare §i-i facu intregul trupul sa se infioreze. $i dupa aceea simp o durere putemicfi... care nu era de fapt durere. Anna auzea gemete u$oare, dar nu le baga deloc in seama. Ii simp barbapa tare pe burta ei, a$a ca se lipi p mai mult de el. El scoase atunci un sunet gutural de apreciere. Dupa aceea se ridica intr-un cot, o intoarse pe spate p incepu sa-i coboare u$or c3ma$a de noapte peste umeri p peste bra{e. - Hai sa scap3m de asta, Anna, zise el p ip apropie chipul p mai mult de al ei. Este doar o mica piedica, nu-i a$a? Anna ridica ?oldurile ascultatoare p il lasS sS-i scoata de tot cama$a p sa o arunce peste marginea patului. Redevenise ea insap. Era timpul. $i $tia p ea foarte bine ca venise momentul sa se intample. Statea intinsa pe spate. Se relaxase pentru el. §i simpse ca p el era foarte pregatit. O saruta din nou cu caldura, aproape languros p cu gura deschisa. Palma lui cobori pe trupul ei p ii atinse

Inima de piatra

117

din nou sanii, apoi se lipi de stomacul ei - sau poate mai degraba de pantecul ei - p rSmase acolo cateva clipe. Apoi se muta deasupra ei p ii simp toata greutatea. O sSruta inca o data, apoi ii $opti la ureche, in timp ce ii desficea larg picioarele cu gen unchi i. M intea ei nu putea descifra sensul acelor cuvinte, dar ii simp mainile fixandu-se ferm pe fesele ei, ca sa o pna nemi§cata. Inspira adanc p-p pnu rasuflarea, cand ii simp barbapa tare lipindu-se de ea p apoi alunecand u?or inauntru - in locul unde nu exista nici o bariera. Se gandi c3 implicit, nu va exista nici o durere. Il sim^ea patrunzand-o u$or p ferm. Cand se opri in cele din urma din mi$care, mintea ei ii spuse ca o patrunsese deja destul de adanc. Mai adanc p mai tare, decat p-ar fi putut imagina vreodata. Se sim^ea deschisa larg. Un barbat. Era pentru prima data cand trupul ei era posedat de un barbat. De el... de Luke. II putea vedea cu ochii minpi. Arata splendid, imbracat in ro$u si auriu. Cu obrajii dap cu pudra p fard ro$u. Cu parul pudrat. Racorindu-p fafa cu evantaiul sau alb cu auriu. $i cu ochii lui cenupi apntip asupra ei. Iar in clipa aceea il p sim{ea. Ii simfea goliciunea pe carnea ei expusa. $i era cufundat adanc in ea, in intimitatea imbrap^arii supreme. In ciuda a ceea ce p-ar fi dorit, ii placea sa-1 simta in ea, in timp ce apepta ca totul sa se termine. $i pana la urma nu ii parea deloc rau. Cel pupn nu pentru acel moment. Pentru ca in clipa aceea se simfea femeie. Ramase nemipat §i adanc cufundat in ea o perioada tunga, inainte de a rupe tacerea magicS. Iar apoi, cand Ii p p ti ceva incet la ureche, Annei i se p3ru ca vocea lui era complet inexpresiva. Dar adevarul era ca nu ip putea da seama cum ii suna cu adevarat vocea. - Relaxeaza-te, ii spuse el. $i abia atunci ip dadu seama p ea ca ip incordase top muphii din corp p ca inca ip mai pnea respirapa. A§a ca il asculta. El se retrase u?or din ea, p Anna simp cum o mica parte din inima ei murea in interiorul sau... atat de mult, ca aproape ii venea sa ppe de agonie. Dar se opri

118

Mary Balogh

la intrarea locului ei secret p apoi se impinse din nou adanc in interiorul ei. Repeta. de mai multe ori miparea. Dep realitatea era cu totul diferita de descrierea verbala, Anna i$i aminti dintr-odata ce o invapise n ap ei. Intr-adevar, realitatea era mult mai... fizica. Impingerile p retragerile devenira constante p ritmice si in scurt timp erau efectuate in confortul neapeptat dat de umezeala, astfel incat sunetele p miparea se completau reciproc intr-un dans care-i facea treptat trupul sa se relaxeze p s3 raspunda. Mintea ii spunea ca Luke indeplinea actul marital cu ea, dar u pr, u p r trupul ei se deschidea p ii ceda, adoptandu-i p urmandu-i ritmul. Placerea se revarsa prin ea, cu o clipa inainte ca el sa se opreasca brusc, adanc in interiorul ei. Simp apoi un val fierbinte raspandindu-se ca un pvoi in miezul fiin^ei ei. Actul marital fusese finalizat p in clipa aceea, pantecul ei primea samanp» lui. Anna ip simp atunci ochii impanzip de lacrimi fierbinp. El se relaxa, §i greutatea moale a trupului sau cobori deasupra corpului ei. Anna intoarse u?or capul ?i-p lipi obrazul de umarul lui umed. Se gandi atunci ca poate Luke nu observase. Ca poate nu era atat de evident, precum crezuse ea. Ii p3rasi apoi trupul p o lasa simpndu-se pentru o clipa nefericita p goala pe dinauntru. Apoi se ridica ?i se a§ez3 pe pat, langa ea. Anna ip apropie picioarele p ramase nemi^cata. Ar fi vrut sa se intoarca pe o parte. Trupul lui cald nu o mai invelea ca o patura, apa ca p-ar fi dorit sa se acopere macar cu un cearpif. Dar ii era frica sa se mipe dintr-un motiv sau altul, a$a c3 ramase neclintita. Se putea face confortabila dupa ce se ducea el inapoi in camera lui. $i-ar fi dorit, de asemenea, ca el sa nu spuna nimic inainte sa piece. Era pe punctul de a dormi, cand se simp inv§luita pana la umeri in caldura apernutului. Se intoarse pe o parte, cu fa{a la el. Ii simtea caldura, cu toate ca nu se atingeau deloc, a?a ca se relaxa sub protectia oferita

Inima de piatra

119

de pfttura p de trupul lui p aluneca domol in Lumea splendida a viselor. Luke nu dormea niciodata cu femeile cate ajungeau in patul sau. Tocmai din acest motiv aranja ca legiturile sale amoToase sa aiba loc aproape exclusiv dupa-amiaza mai ales ca ii p placea sa le vada pe femeile cu care se culca. Ii placea sa faca dragoste de doua sau chiar de trei ori la rand, sa se relaxeze intre partide p apoi sa piece, odata ce nevoile trupepi ale lui p ale femeii ajungeau la saturate. Considera somnul una dintre cele mai intime activitap umane. $i tocmai de aceea ii placea sa doarma singur. A$a ca se trezi dezorientat p descope ri ca adormise in patul sopei sale. Ii putea auzea respirapa adanca p linipita. $i chiar daca nu se atingeau, ii putea simp caldura pe partea stanga a corpului. Era uimit ca adormise acolo. Se intoarse pe spate p-p a$eza brapil pe frunte, ascunzandu-p ochii. Se gandi ca ar fi trebuit sa fie furios. Oare era furios? Pe de alta parte, supararea i se parea un lucru oarecum prostesc, in condipile acelea. La urma urmei, avea douazeci p cinci de ani. Poate ca era dezamagit, atunci? Da, cu siguran^a exista o oarecare dezamagiTe. Ip amintea ca fusese absolut incantat de vioiciunea p de farmecul ei nevinovat. §i ca in ziua aceea - sau mai bine zis in ziua de dinainte, pentru cS banuia ca era deja marp - se gandise ca poate viapi oferea oamenilor o a doua ?ans5. O a doua $ansa de a avea parte de inocenpS... p de linipe. Ei bine, poate cS via{a chiar oferea astfel de §anse. Dar nu p lui. Se gandi atunci ca comisese o grepala impardonabila. Ip permisese sa se indragosteasca p sS aiba incredere din nou. Statea cu privirea apntita spre tavan. Ip sinpea inima rece. La fel p ochii. Tinea dinpi stranp p maxilarul inclepat. Intenponase sa o aiba o singura data in noaptea aceea. Se gandise ca p>cului consumarii-casatoriei ar fi fost mai mult decat suficient pentru ca ea sS-i faca fapl intr-o singura noapte. Mai ales ca atr3gea dupa sine durerea

120

Mary Balogh

intima p neobi$nuita, cauzatS de incalcarea fecioriei. A$a ca intenponase sa nu o mai aiba din nou pana noaptea urmatoare. $i poate chiar p atunci u?or p tot o singura data. Dar in clipa aceea nu mai avea nici un motiv sa-p nege placerea de a o avea de mai multe ori. Avea un trup minunat p ispititor. $tia asta, chiar daca pana in momentul acela il experimentase doar prin atingere, gust p miros. In plus, Anna era sopa lui. Era dreptul lui sa o aiba de cate ori ip dorea p oricum voia. $i dorea sa o aiba chiar atunci. Furia pe care o respinsese mintal mai devreme se in­ state in el ca un uragan. §i o data cu ea veni p o duTere, inca tagaduita. §i nevoia nerecunoscuta de o rani p el. Ip a?ez3 mana pe umarul ei p o intoarse, mi§candu-se odata cu ea. li desfacu larg picioarele cu ale lui, o ridica cu mainile p o patrunse cu o singura impingere ferma. Anna se trezi cu un ppat scurt p ip trase picioa­ rele in sus pe a$ternuturi, pana cand ajunsera langa coapsele lui. Actul de a face dragoste fusese mereu pentru el o experien^S comuna de daruire p primire. Primea placere p daruia ceea ce sim^ea c3 avea nevoie partenera sa. Pentru el, era o chestiune de mandrie s5 nu-p lase niciodata tovara?a de pat nesatisfacuta. $i $tia ca dobandise reputapa de a fi unul dintre cei mai pricepup p grijulii amanp din Franca. Dar de data aceea nu ip dorea altceva decat sa ia. A$a ca timp de cateva minute lungi, ip impinse in ea toata furia, durerea p nevoia. $i in cele din urma veni p eliberarea binecuvantata. Doar ca in acelap timp, auzi p strigatul ei, care-1 surprinse p-I facu sa se cutremure. Era un strigat de satisfacpe sexuala. Se simp imediat vinovat. Luke detesta sa se simta vinovat. De fapt, UTa sa simta orice forma de emope putemica. Ip ridica fafa din parul ei - din acel par lung, ondulat p aproape blond, care il incantase de cand o vazuse prima data fara bucle atent aranjate p pudra. $i atunci ii acoperi gura a lui p o saruta tandru, ca o scuz3 muta p nerecunoscuta. Brafele ei se incotecira imediat in jurul umerilor lui p-l stranse in brafe cu caldura.

Inimd de piatra

121

Apoi ip lasS u$or picioarele in jos pe pat, astfel incat s3-i simta suple(ea picioarelor pe ale lui. Ramase in patul ei toata noaptea. Mai facu o data dragoste cu ea pe intuneric, apoi din nou, in lumina difuzS a zorilor. §i ultima data se ridica pe antebrat;e ca sa o priveasca pe ea si ceea ce facea cu ea. Anna inca dormea, cand Luke pleca din patul p din camera ei, pentru a-p face plimbarea de dimineapl prin frigul ploii marunte.

c a p ito lu l 9 De cum se depepta din somn, Anna ip dadu seama c9 era singurS in pat p c9 era mult mai tarziu decat ora ei obipiuita de trezire. Dar nu conta. Pentru ca era diminea^a de dupa ziua nunpi ei. Diminea{a de dupa noaptea nunpi. A$a c9 nu s-ar fi apeptat nimeni si se trezeasca devreme. Ba era chiar posibil ca servitorii sS creada ca era vreo problema, daca se trezea prea devreme. Zambi cand ii veni in minte acel gand. Se intinse lene$a sub apernutu rile calde p simp pe pielea ei acea moliciune necunoscuta. Nu mai dormise niciodata goala, p era o senzape placuta. Cu toate acestea, se simp stanjenita o clipa cand v3zu ca pe noptiera de langa pat se afla o cea$c3 de ciocolata calda, acopentS cu o pelicula maronie p ip dadu seama c3 servitoarea ei intrase in camera mai devreme. Probabil femeia observase c3ma$a ei de noapte aruncata pe podea, langa pat. Dar nu conta. Cel pupn a§a, toata lumea din cas5 va pi ca ducele de Harndon se culcase intr-adevar cu ducesa lui. Se gandi atunci c3 toate temerile ei fusesera in zadar. Sau cel pupn cele de moment. Pentru ca mai avea p altele, la care nu voia s3 se mai gandeascS. Cand p dac5 se va intoarce in Anglia, Sir Loyatt Blaydon va afla ca il sfidase. O va g3si casatorita. $i poate ca i§i va recunoape inffangerea. Sau poate ca nu. Dar nu voia sa-p mai fric3 griji in privinfa aceea.

122

Mary Balogh

Se pSrea ca pan3 la urma nu fusese nimic evident. Luke nu observase. Facuse dragoste cu ea de patru ori. Anna rase tare, cand i§i aminti asta. Nu avea nici cea mai mica idee ca se putea intampla mai mult de o data pe noapte. Rase din nou §i se simp pupn prostupi. In fond, nu era ca p cand ar fi existat vreo regula in acest sens. O dorea. O iubea. §tiuse asta inca de dinainte de nunta - doar ca pana atunci, spaima pe care o simpse intunecase bucuria conpientizarii acelui lucru minunat. Dar gata. Noaptea trecuta facuse dragoste cu ea de patru ori, iar ultima data fusese aproape lumina in camera. Iar el se ridicase pe antebra^e p o privise in mod deliberat. Se simpse stanjenita pentru o clipa scurta... dar el fusese in ea, iubind-o. $tiuse de la bun inceput ca o considera frumoasa, dar gestul lui o facuse sa se p simta frumoasa. A$a cS ip lasase si ea privirea sa calatoreasca pe trupul lui - peste m uphii puternici ai pieptului sau cu par negru, peste umerii p brafele sale. $i tot mai jos. Privise actul minunat al uniunii trupurilor lor. Anna se intinse lene§a, inca o data. Se sim{ea femeie. Ba nu. De fapt, nu era asta. Se simpse mereu femeie. In dimineafa aceea se sinpea ca o femeie casatorita, p era un lucru minunat. Cu trei sau patru ani in urma ip pierduse orice speranpl ca se va casatori vreodata, iar in ultimii doi ani ajunsese sa creada ca era ceva absolut imposibil. Mintea ei se impScase cu gandul cS ip va trfti restul zilelor ca o fata bitrana - sau cel pupn Incercase sS se impace cu ideea c5 nu va cunoape niciodata un barbat. Dar iata ca in clipa aceea cunoscuse un barbat in sensul biblic al cuvantului. $i el o cunoscuse pe ea. Iar in diminea^a aceea sinpea asta in fiecare fibra a trupului ei. Ip sinpea sanii sensibili p durero$i. $i la fel si sfarcurile. Avea picioarele in^epenite, de la faptul ca Ie tinuse departate multe minute la rand. §i sinpea^o durere in interiorul ei - in locul secret unde o iubise. In plus, avea un sentiment general ca fusese cunoscuta pe deplin. Respirapa ei capata un ritm alert, in clipa in care se gandi ca avea sa se intample din nou in seara aceea.

Inima de piatra

123

§i la fel p in seara urmatoare p tot a$a. §i probabil va face asta in mod regulat pentru tot restul viepi ei. Cu exceppa a cateva zile in fiecare lunS p cand... Se intoarse atunci pe o parte. De patru ori. Indeplinise actul mari­ tal cu ea de patru ori noaptea trecuta. Poate c& ramasese deja grea. Ceva din interiorul ei incepu sa faca tumbe de bucurie, cand i se infiripa in rninte acel gand. Trupul ei se va umple de saman^a lui, de fiecare data cand vor face dragoste. Era sopa lui. Era sopa lui pentru totdeauna. Ip mu$ca buza de sus p rase din nou, cand simp lacrimile alunecandu-i pe obraji p cazand pe perna. Nu pau­ se niciodata ca fericirea se putea simp ca o agonie. Iar in diminea^a aceea o duTea fericirea pe care o sim^ea. $i ip dorea sa il vada din nou. Voia sa ii vada ochii. Dar mai mult decat orice, ip dorea sa vada in ochii lui conpientizarea faptului ca erau so{ p sope p c5 impartSpsera o noapte intreaga intimitaple casatoriei. Anna se dezveli apoi p trase de cordonul clopoijelului de lSnga pat. Dar dupa cum se apeptase, Luke nu se afla in salonul unde se servea micul dejun. Probabil mancase deja de mult p se dusese la clubul unde era membru... sau oriunde altundeva mergeau domnii pe timpul zilei. Spera totup ca o sa se intoarca acasi pana la lasarea serii. $i poate chiar se va intoarce, de vreme ce era ziua de dupa nunta sa. Anna ip umplu o farfurie cu mancare de pe platourile calde care se aflau pe bufet p apoi se a$eza sa ia micul dejun. Era hotarata sa se bucure de ziua aceea - chiar daca o petrecea de una singura. Ins5 nu ramase mult timp doar ea. Luke i se alatura c4teva minute mai tarziu. Arata impecabil ?i splen­ did in halatul sau de diminea{a de matase, de culoare ro?u-inchis, pe care-1 purta peste pantaloni p cama^a. Avea parul strans in doua rulouri pe lateralele capului, prins in plasa la spate p dat cu pudra. Se gandi ca avea un aer extrem de formal, in ciuda faptului ca purta haine confortabile. Facu o plecaciune deasupra manii ei p o ridica la buzele lui. Apoi se a$eza p ii facu un semn

124

Mary Balogh

majordomului cu degetul aratStor, prin care ii indica faptul c3 va bea doar cafea. Anna il privi p-p simp fiecare fibra a corpului pulsand. Ip amintea foarte viu tot ce se intamplase in timpul noppi. $i cum arata p cum se simfea trupul sau dezgolit. Ii zambi cu caldura. -Te-ai trezit de mult? Il Intreba ea. Cand m-am trezit, mi-a fost pupn rupne de cat de tarziu era. - Eu ma trezesc mereu devreme, ii raspunse el. Imi place sa ies sa caldresc, inainte sa se aglomereze p s3 m i incetineasca mulpmile. Dar tu pop sa dormi pana cat de tarziu vrei, draga mea. $i in diminea^a asta ai avut toate motivele s-o faci. Anna simp ca se inro$ea. Dar nu-i mai pas a dacS el o vedea imbujorata p continua sa ii zambeasca. Inainte p ea obi§nuia sa iasa la plimbare diminea^a devreme. Fusese mereu singura parte a zilei care simpse ca ii aparpnea intru totul numai ei. Din pacate neglijase acest obicei de cand venise la Londra. Poate ca ii putea sugera sa se plimbe impreuna intro diminea^a. Oare 1-ar fi deranjat? Dar era sopa lui p o iubea. Cu siguran^a nu s-ar fi supSrat. - O sa p se raceasca mancarea, ii spuse el, facand semn spre farfuria ei. Anna ip muta atunci atenpa spre farfurie, in timp ce el o amuza cu o povestioara hazlie despre o servitoare nefericita pe care o vazuse in dimineafa aceea in Hyde Park, plimband cinci caini in lesa. Aparent, femeia afi$ase o demnitate netulburata, pana in clipa in care trecuse el pe langa ea. Anna zambi p apoi izbucni in ras. Luke ii descria foarte viu cum reacponase fiecare caine in parte p cum se comportase femeia in incercarea de a-p linipi. Apoi ii povesti cum fusese nevoit sa calareasca inapoi p sa descalece, penttu a putea restabili ordinea p armonia in randul cainilor agitap p pentru a o elibera pe biata servitoare din inchisoarea celor cinci lese incurcate. Ii vorbi pe acel ton u$or p amuzat, pana cand Anna i§i termina micul dejun. Dupa aceea ii trase scaunul p ii oferi brapil lui.

lnima de piatra

125

-Sa mergem in biblioteca, draga mea, zise el. Avea de gand sa petreaca ziua cu ea. $tia foarte bine c3 nu se putea a$tepta la asta in fiecare zi. $i cu siguranpi nu era de dorit s3-§i petreaca fiecare clips impreuna. Totu$i, aceea era o zi speciala - pentru ca era ziua de dupa noaptea nunpi lor. I$i strecura brapil pe sub al lui, in loc sa-$i a?eze formal mana pe maneca sa §i apoi ii zambi. -Acolo este sanctuarul tau secret? il intreba ea. - Este incaperea din care conduc majoritatea afacerilor, ti raspunse el. Afaceri. Probabil erau scrisori de scris si aspecte financiare $i interne de discutat. Chestiuni de zi cu zi, care aveau sa tntSreasca $i mai mult legatura dintre ei. Legatura dintre so^ §i sope. Da, a?a trebuia petrecuta ziua aceea. O a§eza pe fotoliul de piele din fapi biroului s3u mare de stejar, apoi se duse $i lua loc pe locul mult mai impunator, din spatele biroului. Ramase acolo, privind-o cateva clipe lungi. $i chiar daca nu spunea nimic, in clipa aceea, Anna in{elegea ca se in$elase. -C red c5 ai cateva explicapi de dat, doamna, zise el pep voce inspaimantator de lini^tita. II privi in ochi ?i simp cum ii disparea de pe chip ultima farama de zambet. La urma urmei, nu il pacalise. I?i daduse seama - exact cum o avertizase Sir Lovatt ca i§i va da seama orice barbat. -Aparent, este un adevar general recunoscut ca un barbat are dreptul sa aiba o mireasa virgina, zise el. Poate parea pupn nedrept ca o femeie s3 nu aiba aceleap drepturi, cand vine vorba de mirele ei. Dar aceasta este natura lumii noastre $i a societapi in care traim. Nu ai venit la mine neprihanita, doamna. „0, ba da! Ba da!“, gandi ea, plina de amaraciune. - Poate ai vrea sa imi explici, continua el. Tonul placut al vocii lui era mai infrico§ator decat ar fi fost o furie fap$a. Pentru ca parea ca se ascundea ceva taios dedesubtul lui. Sa-i explice? Cum i-ar fi putut explica? Nu ii putea explica doar acel fapt, fara a-i spune tot adevarul. Iar simplul adevar nu ar fi avut nici o logica, scos din

126

Mary Balogh

context. I-ar fi fost mai u?or s3-i explice o siluire. Acesta ar fi fost un raspuns de sine statator. Dar ea nu fusese siluita - cel pupn nu in adevaratul sens al cuvantului. Fusese ceva mult mai rau de atat. Mult mai cu sange-rece. §i Anna nu intjelesese niciodata de ce nu o violase pur §i simplu. Dar nu. Nu ii putea spune totul. De fapt, nu ii putea spune nimic. Era ceva imposibil. - Di-mi voie sa simplific lucrurile pentru tine, zise el. S-a intamplat o singura data sau de mai multe ori? Ea se holba la el neincrezatoare. O data? Nu se intamplase nici macar o data. -C u un barbat sau cu mai mulp? intreba el pe un ton bland. $i-ar fi dorit sa fipe la ea. $i se pomeni brusc dorindu-$i sa ii strige sa ppe la ea. Tacerea se prelungi, ?i asta o facu sa-$i doreasca sa fuga din camera $i din casa aceea §i sa iasa afara la aer. Simfea ca se sufoca. Dar continua s5 se uite in ochii lui. - L-ai iubit? se au2 i vocea lui, ca o $oapta. Cand ea tot nu ii raspunse, o mai intreba o data: L-ai iubit? l$i aminti de Sir Lovatt Blaydon stand in picioare langd pat §i vorbindu-i pe un ton lini$titor, in timp ce un barbat $i o femeie ii imobilizau incheieturile $i gleznele de stalpii patului. Femeia ii ridicase apoi jupa $i cama$a de corp pana la talie $i i le a^ezase atent - de parca ar fi mai contat daca i se §ifonau hainele. Iubire? lubire?! Oare existase vreun moment in viafa ei, care sa fie mai lipsit de dragoste decat acela? Chipul sopilui ei se inceto$a brusc §i atunci i$i dadu seama umilita ca ochii i se umplusera de lacrimi. Cateva momente mai tarziu, Luke se ridica u$or in picioare, traversa camera §i se duse la fereastra, unde se a$eza cu spatele la ea. Anna i$i mu$ca tare buza de sus, sperand ca poate a$a i$i va putea inabu$i lacrimile. Dupa doua minute se intoarse la ea - dar Anna avea senzapa dk trecuse deja o ora. Nu se mai a§ez5 in spatele biroului, ci veni in fapi scaunului ei. - Nu te voi condamna, zise el. Banuiesc ca impulsurile sexuale ale unei femei pot fi la fel de staruitoare ca ale unui barbat... $i pot sa infeleg ca este normal

Inima de piatra

127

ca $i o femeie sa caute alinare in aka parte, atunci cand trece de varsta de dou&zeci de ani $i circumstan{ele familiale o impiedica sa se cSsStoreascS 31 s5-$i satisfac9 acele nevoi in mod obi$nuit. Mai ales dacS exists §i un dram de iubire. Nu te voi condamna $i nu voi insista sa-mi raspunzi la intrebare. Pop s5 tp pastrezi secretele. Totu$i o sa-d spun ceva, doamna. Uite-te la mine. Anna inchisese ochii strans $i ramSsese a$a. Dar in clipa aceea ii deschise $i il privi. §i-ar fi dorit sS poata face un pas in spate. Sau chiar doi. -E§ti so^ia mea, ii zise el. Imi apardi- Nu ip pot porunci sa ai sentimente pentru mine. Dar pot §i o sa ma asigur c& trupul tau este al meu $i numai al meu. A§a c3 din clipa acesta $i pans la moartea mea, eu voi singurul barbat care ip va penetra trupul p saman{a mea va fi singura care se va raspandi in pantecul tau. Vreau ca asta sa-d fie clar, doamna. Nu considera o slabiciune decizia mea de a nu pedepsi o indiscrepe din trecut, care a avut loc cu mult timp inainte de casatoria noastra. Dar sa $tii cd daca imi vei nesocoti porunca, o vei face pe propriul rise. Pentru ca vei fi pedepsita. $i iubirea ta va muri. Orice om care ma cunoa§te te-ar putea asigura ca eu nu fac ameninplri de$arte. Anna i$i dadu seama atunci pentru prima data ca sub ochii lui se ascundea o raceala de ghea^a. Se holba la el incordata $i ingrozita. $i totu$i o parte din mintea ei se razvrStea. Se gandi cu amarSciune ca erau top la feL Tod barbapi erau la fel. Puterea insemna totul pentru ei. Puterea $i nevoia de a poseda $i de a controla erau tot ce conta pentru ei. Crezuse ca acest barbat era diferit. Dar fusese necugetata. Nu era cu nimic diferit de Sir Lovatt. §i totu?i, ceva din fiinpi ei urla ca protest la acea comparape. Nu era adevarat. Nu putea fi adevSrat. Oare chiar nu exista nici un barbat pe lume care sa aiba inima? Dar §i asta era ceva nedrept. Anna refuzase sad raspunda la intrebari. Era drept ca nu ii putea oferi nici un raspuns, dar indiferent de motivele ei, tot un refuz ramanea. A$a ca avea dreptul sa fie mult mai furios decat era deja.

128

Mary Balogh

- Ai tacut suficient, doamnS, zise el. A$a ca acum a? vrea s5 aud ce ai de spus, te rog. - Ieri, zise ea, strigand mult prea tare cuvantul. Inghifi apftsat, apoi continua: Ieri am facut ni?te juraminte, Excelenta. Jie ?i lui Dumnezeu. $i le-am rostit in fa$a familiilor noastre. Eu nu fac juraminte pe care nu intern ponez sa le pastrez. - Foarte bine, zise el, dupa o clipa de tacere. Atunci nu e cazul sa mai discutam pe acest subiect. Vom continua cu casatoria, dupa cum ne-am In^eles ieri. Anna inchise ochii strans. - Mulpimesc, ?opti ea. In clipa aceea nu ?tia daca ii fusese salvata casnicia sau daca ii fusese distrus sufletul - din nou. Se gandi ca doar timpul va decide asta. Dar cel pupn nu o dadea la o parte §i nu o facea de ru$ine in public, dupa doar o zi de la casatorie. Inca nu $tia daca trebuia sa fie bucuroasa sau sa ii para rau. Vazuse raceala care se ascundea in ochii lui $i o auzise §i in vocea sa. Ii fusese frica de el... ba fusese chiar inspaimantata! De el... de acel om pe care-1 considerase inofensiv cu cateva zile in urma. Poate ca de fapt nici nu facuse dragoste cu ea noaptea trecuta. Poate ca dupa ce descoperise ce era de descoperit, o avusese a$a cum ar fi avut o tarfa. Era o posibilitate care-i facea inima sa-i inghe^e in piept. $i totu$i - „Vom continua cu casatoria, dupa cum ne-am inteles ieri." Acestea fusesera intocmai cuvintele lui. Avea inima de piatra. Luke nu putea accepta faptul ca il rSnise sa §tie ca Anna il iubise pe omul care-i rdpise fecioria. Il ranise? Cum a$a? Doar se educase sa fie invulnerabil la durere. Iar cand vazu privirea pierduta $i indurerata din ochii ei - care de obicei straluceau ca doua stele - $i apoi lacrimile care se involburau, gata-gata sa i se reverse pe obraji, pur $i simplu nu se mai putuse uita la ea. Simpse nevoia sa se ridice in picioare $i sa se duca inapoi la fereastra. Il iubea pe omul acela - oricine ar fi fost el. Lua-l-ar naiba sa-1 ia! Chipul ei ?i acele lacrimi care refuzau sa i se reverse exprimau mai mult decat ni$te cuvinte.

Inima de piatra

129

Cu siguranpi doar mandria lui era ranita, nu $i inima. In fond, el nu avea inima. Oricat de vanitos ar fi sunat, Luke stia foarte bine c5 daca le-ar fi oferit pupn mai multa incurajare, oricare dintre amantele lui franfuzoaice $i oricare dintre nenumaratele femei cu care se iubise ar fi profitat imediat de ocazia de a deveni sofia lui. Dar el alesese o femeie fericita §i plina de via^a. O femeie pura. §i fusese pacalit. Nu doar ca nu era neprihanita... dar i$i $i daruise inima altui bSrbat. Sau cel pupn a§a sugera reactia pe care o avusese la intrebarea lui. Refuzase sa vorbeasca. Statea la fereastra, cu spatele la ea si la intreaga came­ ra. I§i spuse atunci ca lui nu-i pasa de fapt de inima ei. Dar Dumnezeu ii era martor c5 nici un alt barbat nu ii va mai atinge trupul. Doar daca nu cumva nu era pregatit sa faca din asta ultimul lucrul pe care-1 mai facea in via{a lui. A§a ca traversa incSperea, cu gandul de a i-o spune ?i ei. Ii porunci sa se uite in ochii lui §i ea se supuse. Iar in clipa aceea in^elese inca ceva. I$i dadu seama ca toate zambetele, flirturile ?i scanteia dintre ei nu fusesera altceva decat o prefacatorie. I?i dadu seama ca femeia aceea din fafa lui purtase o masca in toata saptamana de cand se cuno^teau. Sau poate ca nu. Poate ca exagera. Nici el nu era sigur de ce spera sS se in$ele, de vreme ce i?i consolidase stapanirea asupra ei, iar ea acceptase realitatea. Se intoarse §i se duse in spatele biroului, unde i§i relua locul pe scaun. Cand venisera acolo dupa micul dejun, simpse nevoia sa puna o anumita d istan t intre ei. O distanta formala. Iar lapmea biroului era impersonala $i indica o separare simbolica intre stapan §i servitor. Dar ea nu era servitoaTea lui. Ci sopa sa. -Anna, zise el. Ea il privea extrem de serioasa $i era foarte palida. Disparuse de pe chipul ei orice urma a zambetului de mai devreme. Cred ca ar fi cel mai bine sa vorbim deschis unul cu celalalt. Am facut deja asta, in ciuda secretului pe care tu ai refuzat sa mi-1 spui $i eu nu am vrut sa mai insist. Sper sa facem asta §i in continuare,

130

Mary Balogh

ca s5 ne putem incepe cSsnicia fara neintelegeri sau a$teptari false. Spune-mi de ce te-ai casatorit cu mine $i am sa-ti spun $i eu tie. Vreau sa §tiu tot adevarul, chiar dacfl poate parea dureros. Spune-mi. Luke credea ca avea de gand sa taca din nou. Totu§i a^teptS. Era un subiect pentru care chiar era dispus sa insiste. Dacfl paraseau biblioteca in clipa aceea $i-?i vedea fiecare de drumul sau pentru tot restul zilei, era foarte posibit sa nu mai poata avea niciodata o relafie functional. Dar in cele din urma ea vorbi, fara a mai prelungi momentul de tacere. -A m douazeci $i cinci de ani, zise ea. De la moartea mamei mele... $i intr-un fel chiar de dinainte de asta, eu am lost stapana casei in care m-am nSscut. Dar nu mai sunt. Acum fratele meu este stapanul §i mai tarziu anul acesta se va casatori §i se va muta acolo, impreuna cu sopa lui. Am preferat sS ma marit, decat sa fiu sora ramasS fata batrana care locuie§te in casa cu ei. $i mi s-a oferit ocazia de a ma casatori un tine... un barbat cu un rang inalt §i o avere considerabila. A$a c3 am profitat de ?ansa aceasta. „$i ai uneltit ca sa obpii asta?“ si-ar fi dorit sa o intrebe. Oare despre asta fusese vorba cand flirtase cu el la Balul Diddering? Dar oare mai conta de fapt? - Asta e tot? o intreba el. Anna §ovai o clipa, dar apoi continua: - Surorile mele. Ti-am mai voTbit despre ele, dar nu am mentionat niciodata ca sora mea cea mai mica este... este... In ciuda faptului ca tin foarte mult la ea, cred ca fratele meu nu este capabil sa se ingrijeasci de ea. $i logodnica lui §i-a exprimat ingrijorarea de a accepta ca Emily sa locuiasca in casa ei. -C are este problema cu Emily? intreba el. -Este surdo-muta, raspunse ea. Este mai dificil de comunicat cu ea. $i... ratace$te de una singura prin imprejurimi. Nu se comporta a?a ca alte fete. -A§adar, in parte, te-ai casatorit cu mine $i ca sa-i pop oferi o alta casa? intreba Luke. - Da, zise ea.

Inima de piatrd

131

Se intreba ce altceva ii mai ascundea femeia aceea simpla cu care credea c5 se casatorise. Femeia aceea In care crezuse cd pucea avea incredere. Un barbat pe care-1 iubise, dar cu care nu se putuse casatori, dintr-un motiv sau altul - poate din cauza ca era deja casatorit. O sora surdo-muta. Oare mai avea §i alte secrete? A$tepta sa auda ce mai avea de spus $i se intreba daca va mai putea avea vreodata incredere ca femeia aceea sopa lui - sa ii spuna tot adevarul. - Eu am fost plecat zece ani de acasa $i de langa familia mea, ii spuse apoi, cand vazu ca ea ramane tacuta. §i nu intenponam s3 ma mai intorc aici sau la ei. Nu am vrut asta nici macar dupa moartea fratelui meu, cu doi ani in urma, care mi-a adus povara nedorita a titlului. Dar se pare cS un om nu-p poate ignora responsabilitaple, cu una, cu doua. Sunt asaltat din toate parple de probleme. Unele cauzate chiar de membrii familiei mele, altele survenite la Bowden Abbey. Se pare c3 e foarte posibil sa fiu nevoit sa merg acolo, mai devreme sau mai tarziu. Titlul de duce atrage dupa sine foarte multe responsabilitati p uneori e nevoie sa renunp la dorintjele personale in favoarea responsabilitaplor. Aveam nevoie de o sope. Intenponase s5 fie sincer, dar nu brutal. Anna lasa privirea in pamant pentru o clipa, apoi o ridica din nou si asta il facu sa tnteleaga ce sugerau de fapt cuvintele lui. Dar le rostise deja. $i in plus, erau adevarate. Daca i§i inchipuise vreodata ca era tndr&gostit de ea, in clipa aceea, acel sentiment disparuse cu desavarpre. -A fost de dorit sa-mi aleg o sope de rangul fiicei unui conte, ii spuse el. Ti-am mai spus $i in trecut c& pentru mine averea nu conteazfl deloc. Am deja doua. Una pe care mi-am cladit-o eu singur $i una pe care am mo$tenit-o. Unchiul meu mi te-a recomandat ca fiind o femeie de rang adecvat. $i nu am considerat necesar sa caut mai departe. Anna lasa privirea in pamant. -N u este bine ca frapi sa fie succesorii until altuia, odata ce au trecut de o anumita varsta, adauga el. In timp, am in teles ca principala mea datorie ca duce este

132

Mary Balogh

aceea de a produce mopenitori. $i aveam nevoie de o sope care sa-mi aduca pe lume acepi fii. Daca m3 dovedesc capabil p tu fertila, te voi lasa grea la intervale de timp corespunzatoare, astfel incat sa te recuperezi complet intre sarcini, pana cand vom avea cel pupni doi fii. $i fiicele vor fi bine primite desigur, dar te anunf de pe acum ca eu imi voi dori fii. - Desigur. Inca nu se uita la el, ci la biroul a$ezat intre ei. $i eu la fel, Excelenpi. Luke se ridica atunci din spatele biroului p veni p-i intinse mana. Anna ip apza mana intr-a lui. Se sinpea u$urat - de parca tocmai indepartase o povara grea de pe umerii lui. Fusesera sinceri unul cu alttd p in clipa aceea, casnicia lor avea la baza ceva concret. In momentul acela parea lipsit de im portant faptul c3 fusese fermecat de vivacitatea ei calda p ca uitase intr-atat lecpile pe care le inva^ase in zece ani de zile, incat ip permisese s5 spere c3 putea fi ceva mai mult intre ei. Dar fusese doar o iluzie. Aceea era realitatea. $i la urma urmei, se dovedea ca nu era o realitate pe atat de ingrozitoare, pe cat crezuse. Poate ca il iubea pe barbatul ei misterios, dar era ducesa lui p ii va fi loiala. $i va fi capabila sa-?i exercite atribupile de ducesa. Dupa spusese fratelui ei, avusese parte de o pregatire temeinica. -Anna, zise el, cand ea se ridica in picioare. Continua s3 o pna de mana ?i o prinse §i de cealalta. $tiu ca nu p-a facut deloc placere ora aceasta. Dar este bine ca am fost sinceri unul cu celslalt $i c3 am avut ocazia sa ne cu noape m ceva mai mult. Trebuie sfl recunoapem ca ne-am cSsatorit cam in graba. Dar cred ca ne vom inlelege bine, daca vom fi mereu sinceri p deschip unul cu altul. $i cred ca e bine p c3 nu exista sentimente foarte profunde intre noi. Dupa cum am descoperit cu mulp ani in urma, sentimentele nu due la altceva decat la suferin^a. Aparu atunci o sclipire in ochii ei. Da, fara indoiala descoperise p ea asta. Altfel de ce nu era casatorita in clipa aceea cu barbatul pe care-1 iubise p caruia i se daruise? -A m descoperit p ca placerea este un principiu mai bun dupa care sa te ghidezi in via$, adauga el. $i chiar

Inima de piatrd

133

daca azi-noapte in pat eram straini unul pentru celalalt, tot am cunoscut o placere comuna. Eu m-am bucurat de trupul tau §i am suficienta experien^a cu femeile ca sa-mi dau seama ca $i tu te-ai bucurat de al meu. A$a ca vom pnti sa ne indeplinim indatoririle pe timp de zi $i sa ne rasfatam unul pe altul, oferindu-ne placere pe timp de noapte... dar §i sa ne indeplinim datoria de a produce mo§tenitori. Eu te voi invapi cum sa-mi satisfaci nevoile $i tu m3 vei tnvapi pe mine cum sa le satisfac pe ale tale. - Da, zise ea. O stranse pufin mai tare de maini. - $i a§ vrea sa te vad fericita din nou, zise el. Sa te vdd zambind. Zambetele tale nu au fost doar ni§te artificii, nu-i a§a, Anna? Mi-au placut. $i mi-ar placea sa te vad zambind din nou. - Da, repeta ea. Luke ridica atunci din sprancene. - Dar nu acum, continua ea. Mai tarziu da, Excelen^a, dar nu acum. A? vrea sa fiu singura, daca se poate. El ii ridica pe rand mainile la buze $i se uita cu atenpe in ochii ei mari, verzi $i tri^ti. Inclina u?or din cap, apoi ii dadu drumul la maini. Traversa camera $i ii deschise u$a, dupa care o inchise incet in urma ei. Se intreba atunci daca poate Anna regreta c3 renunpise la iubire - chiar ?i la una nefericita - pentru rang, avere, datorie §i placere. Daca era a?a, atunci problema se afla la ea. Poate ca inca nu inva^ase lecpile iubirii. Dar le va cunoa§te. Le va oferi ei ?i surorilor sale casa de care aveau nevote. Ei ii oferise deja prestigiul oferit de statutul de doamna casatorita - care in mod evident era destul de important pentru ea. $i in plus, siguran^a de a avea un rang inalt §i o avere. $i ii va oferi §i placere... atat de multa placere, ca va uita de iubirea aceea nebuneasca, care-i adusese tristetea in ochi pupn mai devreme 51 o facuse sa nu mai poata zambi. Ii va umple nopple de placere. $i pe ale lui la fel. Da, in ciuda descoperirii pe care o facuse noaptea trecuta $i a refuzului ei din diminea^a aceea de a fi complet

134

Mary Balogh

sincera cu el, lui Luke nu-i parea deloc rau ca se casatorise cu ea. Poate ca intr-un fel era p bucuros ca descoperise - la atat de pupn timp dupa nunta - ca in esenfa, era singur, chiar daca era casatorit. Ca nu trebuia sa se a$tepte la nici un soi de dragoste adevSrata sau incredere reala. Invapise lecpa aceasta prea devreme in casnicie, ca s3 se simta tradat de aflarea ei. Se ridica in picioare, agitat. Se va duce la clubul White si va indura toate remarcile licenpoase, care fara indoiala il ape p tau acolo. Avea nevoie de ceva care sa indeparteze tristefea aceea inexplicabila, care nu se risipise, in ciuda faptului ca avusese o discupe sincera p satisfacatoare cu soda sa. Majordomul o informa pe Anna ca scrisoarea fusese adusa de un mesager particular, care avea instrucpuni stricte de a io inmana personal Excelentei Sale ducesa, dar ca el ip luase libertatea de a-l convinge pe ora ca va lua sarcina aceea asupra lui. Ea lua scrisoarea p se grabi spre dormitorul ei de la etaj. Se duse direct in salonul ei privat, unde se a?eza ca so citeasca. Desfacu acea unica foaie din care era compusa scrisoarea p fu coplepta imediat de un presentiment de dezastru, care-i facu mainile sa tremure. Ai fast tare neascultatoare, draga mea Anna, ii scrisese el. Ma intristeaza gandul ca poate trebuie sd induri o bataie serioasa in di mi neata asta. Ducele tau are reptitafia de a fi un om mandru p nemilos. Dar am permis ca aceasta casdtorie sd aiba loc p trebuie sd recunosc ca nu te-am vdzut mciodata mai jrumoasd decat atunci cand purtai rochia aceea alba cu auriu. $i iti promit cd o vreme nu o sd ma amestec in nici un fel in casnicia ta. Dar, Anna, nu uita cd ducele de Hamdon te are doar cm titlu de imprumut. Ar fi o grefeala gravd din partea ta sd te atasezi de el. La momentul potrivit, o sd vin dupa tine p o sd te due acasa. In cele din urmd vei fi fericitd acolo. $i vei fi asa pentru tot restul vietii tale. Iti promit asta. Servitorul tau, Blaydon

Inima de piatra

135

Impaturi scrisoarea incet $i grijuliu, dupa faldurile sale originate, apoi ramase acolo mult timp, cu privirea apntita in poala $i cu ochii uscap. - De ce nu ai oprit-o? §opti ea in cele din urmS. Oh, de ce ai oprit-o?

cap ito lu l 10 Henrietta ii scrisese din nou. Voia sS fie construita o fantana in gradina englezeasca. Se pare ca George aprobase construcpa inainte sa moara, dar nu avusese timp sa mai implementeze decizia. Domnul Colby nu voia sa-i permita sa inceapa construcpa, fara aprobaTea stapSnului sau. $i ca rSspuns la acpunea sa, Henrietta ii scrisese c3 nu era de acord cu arogan^a administraterului. Ca i$i depa$ea adesea atribupile $i ca uitase ca ea inca era ducesa de Harndon. Tonul scrisorii se schimba insa, chiar in clipa in care Luke incepea sa aiba impresia neplacuta ca Henrietta se transformase intr-o femeie aroganta $i ar^agoasa. Vino acasa, Luke, ii scrisese ea. Adevarul este ca nu-mi pasa deloc sd aduc modifiedri casei, sa construiesc o fantdnd sau ca trebuie suport tirania domnului Colby. Toate acestea sunt doar scuze menite sd te ademeneasca sd vii acasa. Of, cum a$ putea sd nu fiu sincera cu tine, cand toate incercarile mele de pdna acum nu au reusit sd te aduca aid? Vino acasa. Mi se pare ca a trecut o etemitate ingrozitoare de cand ne-am vazut ultima datd. Te rog sd nu md mai pedepsejti pentru o singura decizie gresitd pe care am facut-o acum zcce ani. Am suferit deja destul, Luke. §i inainte si dupd. Luke a§eza scrisoarea pe birou ^i se lasa pe spate in scaun. Se gandi ca, mai mult ca sigur, Henrietta nu aflase despre casatoria sa. Will se intorsese acasa chiar in ziua in care el o ceruse in casatorie pe Anna, a$a ca nu luase vestea aceea odata cu el. Nu ca acea casatorie

136

Mary Balogh

ar fi schimbat ceva, in vreun fel sau altul. Sau cel pupn nu in ceea ce ii privea pe ei doi. Desigur, asta insemna cS ea ip va pierde acea aparentS a puterii. $i nu ?tia cat de tare o va afecta acest lucru. Henrietta regreta decizia pe care o luase. Sentimentele ei pentru el nu muriserS de-a lungul anilor, cum se Intamplase In cazul sau. Sau poate ca ea nu facuse aceleap eforturi de a le ucide din radadni. Biata Henrietta probabil pierderea copilului fusese ceva deosebit de crud pentru ea. Iar in clipa aceea Ip dorea ca el sS se intoarca acasa - chiar dac3 sigur pia ca nu se puteau casatori. Legea era foarte clara in acea privinpi. Luke ucisese in el iubirea pe care o sinpea pentru ea. Sentimentele acelea nu mai existau. Dar atunci de ce ii era groaza sa se intoarca la Bowden Abbey? De ce il ingrozea gandul de a o vedea din nou? Luke batu u§or darabana in birou p se gandi ca tot va li nevoit sa se ducS acasa. Candva. Candva, curand. Lucrul acesta devenise inevitabil, din clipa in care se casatorise. In momentul acela nu mai avea oppunea de a se intoarce la Paris. Sau la stilul de viapl cu care era obi$nuit. $i nu putea locui pe termen nedefinit in Londra cu noua lui ducesa. Inchiriase casa aceea doar pentru trei luni. In plus, odata ce Anna va ramane grea, va avea nevoie sa mearga la tara. Da, era ceva cu care trebuia sa se confrunte cat de curand. Dar nici prea devreme. Voia sa se mai bucure o perioadd de placerile Londrei, impreuna cu Anna. Mai ales ca avea de ce sa se bucure. Dupa discupa pe care o avusese cu ea cu o zi inainte p dupa felul in care se retrasese in camera ei, Luke se gandise ca avea de gand ca stea singura, inchisa acolo toata ziua. Crezuse ca vor fi nevoip s3-p anuleze planurile de a participa la serata organizata de Lady Burnsides in seara aceea p ca va trece destul de mult timp inainte so vada zambind din nou. Dar apoi ip facuse aparipa la cina, imbracata absolut splendid, intro rochie largS de satin roz, pe care Luke nu o mai vazuse pana atunci, cu parul ondulat p pudrat p purtand o boneta frivola, compusa numai din dantela

Initna de piatra

137

§i panglici, care ii ajungeau pana La talie. In mod evi­ dent, fusese pregStita pentru seratS. Stralucea $i avea o imbujorare m inunati in obraji - care il fScuse sa se bucure din nou ca nu folosea prea multe cosmetice. Buzele ei luasera forma unui zambet seducator ?i nerabdator §i ii sclipisera ochii. Luke interpretase intotdeauna sclipirea aceea ca fiind fericire. „$i poate chiar asta este“, gandise el $i o privise plin de admirape. Apoi in timpul cinei ii ascultase palavrageala spirituala $i destul de frivola. Poate ca se gandise la discupa lor $i ajunsese la concluzia ca rezolvasera totul in mod satisfacator. Poate ca faptul ca putusera vorbi sincer $i deschis fusese $i pentru ea o usurare - a$a cum fiisese pentru el. Continuase apoi sa straluceasca pe tot parcursul seratei §i paruse sa savureze faptul c5 era in centrul atentiei tuturor - mai cu seama ca era prima ei aparipe in public ca ducesS de Harndon. Mama lui fusese §i ea prezenta $i purtase o pnuta demna de o reginfi. Femeia o luase de brat Pe Anna cu un aer regal $i o prezentase unor oameni care-i erau straini pana §i lui. lar atunci Luke se pomenise urmarind-o la fel de indeaproape cum facuse in saptamana de dinaintea nunpi $i i?i daduse seama c3 era din nou fermecat de frumusetjea $i de vivacitatea ei. !i spusese ca ziua se vor ocupa indeosebi de indatoririle lor, iar noaptea indeosebi de a-?i oferi placere unul altuia. Luke lasa absent scrisoarea de la Henrietta in varful unui mic morman de alte scrisori, felicitari §i invitadi, apoi se lasa din nou pe spate in scaun, cu bratele a$ezate pe rezematoare §i cu degetele intinse. Anna il apeptase goala, in pat. $i ii oferi o noapte de placere viguroasa. Dormisera foarte pupn. $i in dimi neat;a aceea, chiar se $i trezise tarziu $i intarziase cu plimbarea lui matinala pTin ploaie. Ea nu era foarte iriceputa in artele amorului - sau cel pudn, nu fusese a inceputul noppi. Luke i$i pusese atunci intrebari o clipa despre relapa pe care o avusese cu iubitul ei misterios, dar apoi inabu$ise acel gand. Tre'buia sa uite de barbatul acela. Dar chiar daca ii lipsea priceperea, compensase prin dorinpi de a multumi $i prin bunavointa

E

— 138

Mary Balogh

de a-i permite sS-si ia orice libertap. $i i?i permisese destul de multe. Dar apoi se hotarase s3 aiba rabdare p s5 lase pentru alta noapte o parte dintre deliciile camale care siguT ar fi $ocat-o cel mai mult, lar Anna se aratase p ea dornica de a fi mulpimita p de a-p exprima placerea. Fusese o noapte de care se bucurase din plin p pe care era nerabdator sa o repete. Cu toate acestea, ip dadu seama ca inainte de a avea parte de mai multe astfel de nopp, trebuiau sa ia !n considerare p faptul c3 trebuiau sa doarma mai mult - ca sS se poata ocupa de sarcinile care ii a$teptau a doua zi. Luke nu era obi?nuit sa fei sacrifice somnul in favoarea satisfacpei sexuale. Ip batu u$or barbia cu degetul aratator p se gandi c3, in fond, nu il impiedica nimic sa o posede pe sopa Iui ?i in timpul dupa-ainiezii. Nu? Rase incet cand ii aparu in minte acel gand. Intr-adevar! In dimineapi aceea se simfea foarte mulpimit de casatoria sa. Dar familia Iui de sange facea tot ce ii statea in putere ca s3 aiba parte de atenpa lui. $i, la urma urmei, ei erau motivul pentru care revenise in Anglia. $i pentru care se casatorise, de altfel. Majordomul Iui anunpi atunci sosirea Iordului Ashley Kendrick. El !l chemase acolo. Fratele sSu pap in camera p pe chipul lui se putea citi un amestec ciudat de neincredere p prudenpi. Luke ip aminti atunci cu tristepe de anumite intalniri pe care le avusese cu tatal sau. Omul se a$eza intotdeauna in spatele unui birou grandios. Deveni imediat con$tient de locul unde statea p el, in clipa aceea. Ii era destul de dificil sa se familiarizeze cu ideea ca in momentul acela el era figura autoritapi in familie. Se ridica in picioare, iep dm spatele biroului p-i intinse mana fratelui sau. - Cand vine vorba de Anglia, toata lumea se gandepe la o fara plina de iarba verde, copaci infrunzip p gradini pline de fieri colorate, zise el p-i stranse mana fratelui s3u, dupa care ii facu semn sa ia loc pe scaun. Nu piu cum se face ca toata lumea uita mereu de ploaia asta infernala, care face totul posibil. - Draga noastra Anglie, spuse Ashley p-i arunca un ranjet nastru$nic fratelui sflu, dupa care lua loc.

Inima de piatrd

139

Luke se intoarse la birou ?i ridica o hartie, a§ezata sub scrisoarea de la Henrietta. Se gandi imediat ca fratele sau parea destul de agitat, a$a ca decise sa treaca peste conversapa de complezenpi - oricum ar fi §tiut amandoi foarte bine ca exact asta era. Un domn putea fi invitat sa vina in vizita dupa-amiaza. Dar era mereu chemat cu un scop anume, cand venea vorba de o intalnire matinala. Iar in clipa aceea era diminea^a, §i Ashley fusese chemat acolo. - Fara indoiala ai o explicate pentru asta, zise el si-i inmana hartia fratelui sau. A venit ieri, dupa ce le-am platit deja pe toate celelalte. Poate ca asta s-a emis mai tarziu, nu? Dupa cum vezi, factura este pentru o suma destul de mare, platita pentru... ei bine, pentru o bratara cu smaralde. Poate a fost un cadou pentru mama? Se a$eza apoi $i-$i incruci^a picioarele. Ashley izbucni in ras. -Pe legea mea! Auzi, pentru mama! exclama el. Ce gluma buna, Luke! A fost pentru o doamna careia ii plac gablonzurile. O doamna pe care imi place sa o mulpimesc. - O doamna? intreba Luke $i ridica din sprancene. Aceea$i pentru care ai inchiriat o casa §i ai angajat servitori? Si aceea^i pe care o imbraci in cele mai fine matasuri ?i satinuri? -M erita din plin, Luke, raspunse fratele sau. Se spune ca tu ai avut mereu cele mai frumoase femei din Paris. Iar acum te-ai casatorit cu una dintre cele mai frumoase femei din Londra. Vezi tu... de fapt, nu fac altceva decat sa pastrez aceasta tradipe de familie. $i trebuie sa recunose ca nu am avut niciodata o femeie mai bun5 ca ea. - Ma simt obligat sa te informez ca este prea scumpa pentru tine, dragule, Ii zise Luke. - La naiba! exclama Ashley, albindu-se la fapl $i incordandu-§i maxilarul. Sa fiu al naibii, dar nu e$ti cu nimic diferit de tata sau de George, Luke. Am douazeci §i doi de ani. Ar trebui sa traiesc ca un calugar? §i nu-mi mai spune „dragule“. Parca ai fi un blestemat de...

140

Mary Balogh

Luke a?tepta politicos cateva clipe, ca s5 vada daca fratele lui avea de gand sa mai termine sau nu propozipa, dupa care spuse: - Presupun ca, la fel ca in Paris, ?i la Londra exista numeroase bordeluri care se bucura de o reputape buna. Bordeluri unde fSra indoiala pop gasi fete curate ?i pricepute, care sa se ocupe de nevoile tale masculine... p care nu sunt incurajate sa-i pacaleasca pe cei mai naivi dintre clienp sa le invaluie in cele mai scumpe matasuri p bijuterii. - La naiba cu asta! exclama Ashley. Nu vreau o curva, Luke. Vreau o amanta. Sunt fratele p mopenitorul ducelui de Harndon p sa fiu al naibii, dar trebuie sa ma ridic p eu la nivelul reputapei tale, Luke. -Aha, zise Luke incet. E?ti foarte tanar, dragul meu. Oh, iarta-ma. Am uitat pentru o clipa c3 ma aflu in AngLia p ca aici barbapi trebuie sa fie barbap p ca traiesc cu spaima de a sugera chiar p cel mai mic semn de feminitate, prin cuvinte sau fapte. Dar, ca sa continui... Un om nu trebuie sa se ridice la inalpmea nimanui altcuiva... ci doar la inalpmea propriilor a?teptari. Mai ales atunci cand este liber de responsabilitap. Te-ai plictisit? Ai p alte planuri pentru via{a ta decat acela de a te ridica la inalpmea reputapei mele? Dar chiar p a?a, ar trebui s3 ?tii ca aceasta reputape nu e chiar atat de reala pe cat se spune... eu nu am platit niciodata o amanta ?i am pus foarte rar gura pe alcool dupa ce am implinit douazeci p unu de ani. - Dar tu n-ai nevoie sa plate?ti o femeie, afirma Ashley cu o tristefe amara. Se spune ca doamnele cele mai de seama se grabesc sa se arunce in patul tau p ca nu trebuie sa faci altceva pentru asta decat sa ridici dintr-o spranceana. Se spune ca marchiza d’Etienne a venit la Londra ca sa... -A i grija ce spui, il atenpona Luke, incet. Doamna se invarte in cele mai inalte cercuri. Se duce unde vrea p face ce vrea. $i revenind... spune-mi, te rog, ce planuri ai? -Sigur nu armata, zise Ashley, ferm. Acesta era planul pe care-1 avea tata pentru mine. George duce, tu in biserica p eu in armata. Nu sunt la?, Luke, doar

Inima de piatra

141

ca nu imi doresc sa fiu carne de tun, ori de cate ori oamenii de stat se hotflrasc sa se certe. $i nu vreau nici la biserica... chiar daca mama p George s-au aratat dornici de asta, dupa ce i-ai dezamagit tu. Ma due la biserica numai atunci cand trebuie so fac, ma arat milostiv oricand cineva apeleaza la mine pentru o cauza nobila si din cate imi amintesc, nu am furat sau ucis pe cineva vreodata. Dar nu-mi place ideea de a fi cleric. Nici macar daca o sa am perspectiva de a deveni episcop intro zi, cu ajutorul intluenfei ducale. $i daca e$ti un om bun, nu vei incerca sa ma obligi sa fac nici una dintre astea doua, Luke. -Totup, Ashley, zise Luke. Pari a fi un om energic p care lupta impotriva restriepilor. E§ti independent, dar tot cheltui mai mult decat p se cuvine. O sa ip placa sa vii umil la mine sau la administratorul meu, pentru tot restul viepi tale? - Pe viapt mea ca nu! exclama Ashley si sari in picioare. Tu epi cel mai rau dintre top, Luke. Macar ei ar fi tun at p-ar fi fulgerat. Tu stai acolo, in pozipa aia eleganta, m3 privepi cu ochi reci ca gheapi si-mi spui „draga“, ca p cand a? fi vTeo feti$can3. Uneori ma gandesc ca e posibil sa-1 fi ucis pe fratele meu Luke acum zece ani p sa-i fi luat locul. Pentru ca uneori nu semeni cu el absolut deloc. Luke cel pe care mi-1 amintesc eu a tost un om cald p generos. - Pop sa lap factura acea pe birou, zise Luke p se ridica p el in picioare. O sS p o platesc. Dar asculta cu atenpe ce-p spun, Ashley. Este ultima astfel de factura pe care p o mai platesc. DacS vrei sa-p satisfaci apetitul se­ xual cu o amanta scumpa, atunci va trebui sa te limitezi la indemnizapa pe care o primepi. Dar nu va fi u?or... nici macar cu cre$terea pe care o voi pune in vigoare de luna viitoare. Ar fi mult mai bine so lap sa piece p sa pi cont de sfaturile mele. Sa $tii ca o sa ma pn de tot ce am spus. Poate vei vrea sa ajungi la un fel de inpdegere cu femeia aceea. $i daca e a$a, atunci pop sa-mi aduci p factura pentru asta. -Sa fiu al naibii daca nu e o umilin^a insuportabila! exclama Ashley, care, evident, nu auzise u$a bibliotecii deschizandu-se in spatele sau. Ochi reci p o inima

142

Mary Balogh

de piatra. Mi-a$ dori sa fi ram as unde erai, Luke. Ba nu. Imi doresc mai mult. Mi-a$ fi dorit sa te duci naibii, mai bine decat s5 vii aici. - Buna dimineapt, draga mea, ii zise Luke sopei sale, vorbind peste umSrul fratelui sflu. Lady Anna rSmasese in pragul upi, neclintita, speriatS ?i jenata. Ashley se rasuci ?i se duse spre ea. - Milady, zise el, facand o plecaciune grabita $i luandu-i mana oferita pentru a o saruta. Sunt servitorul dumitale. Mi-e mila de dumneata, din adancul sufletului meu. Se grabi apoi sa paraseasca incaperea, fara a privi in Urma. - Intra, draga mea, zise Luke. Anna aruncS o privire grabnica dupa Ashley, apoi se supuse, ezitanta. -Im i pare rau, spuse ea. Nu ?tiam ca e§ti cu cineva. Ar fi trebuit sa ma anunp.. sau poate s3 ma interesez ca e?ti ocupat $i sa m3 intorc in camera mea. . Luke traversa incaperea ?i inchise u?a din spatele ei. I$i a$eza mainile pe umerii ei $i apoi o saruta in maniera europeana - mai intai pe un obraz, apoi pe celalalt. - Asta este casa ta, doamna, zise el. Pop sa te duci oricand oriunde vrei, fara sa ceri permisiunea nimanui... inclusiv a mea. Ai dormit bine? - Am dormit pana foarte tarziu, raspunse ea. A proape ca a trecut diminea^a. - Dac3 nu ai fi dormit pana tarziu, raspunse n-ai fi dormit deloc, zise el. li placea s3 o vada imbujorandu-se. Celelalte femei cu care fusese de-a lungul timpului fusesera mult prea blazate in relape cu viat^a, ca sa se mai imbujoreze macar. Draga mea, Ip multumesc pentru o noapte de placere extraordinara. - Lordul Ashley era suparat? intreba ea. -Probleme de familie, zise el. L-am mustrat pupn pentru anumite facturi, care depa§esc cu mult ceea ce i§i permite el sa plateasca. M-a acuzat de cruzime... O acuzape care mi-este destul de familiara, de altfel. -$ i nu vei plati facturile? intreba ea. O sa il la§i sa ajunga la ruina? Sau poate chiar sa ajunga in inchisoarea datornicilor? Dar tu esti foarte bogat, nu?

Inima de piatra

143

Luke i$i aminti ca $i tatal ei fusese ingropat in datorii panS la gat - $i cS eTa foarte probabil sS fi tost un parior inrSit. Probabil acela era un subiect excesiv de sensibil pentru ea. - Facturile au fost plfttite, sau daca nu, urmeazfi sa fie, zise el. $i am dat anumite ordine in sensul acesta. Sunt capul familiei, doamnS. $i abia recent am preluat fraiele conducerii. Mi se pare corect ca tod cei care depind de mine sS afle unde voi trage linie §i care vor fi consecin(ele, dacS vor ie$i din cuvantul meu. -A$a este, zise ea. Dar iubirea este ceea ce une$te o familie. Se uitS in jos la mainile ei §i vocea ii scSzu la nivelul unei §oapte. Dar tu nu crezi in iubire. I§i inalfa ochii §i-i intalni privirea, dar nu ridicS in nici un fel vocea. Care este problema cu tine $i cu familia ta? De ce nu locuie§ti la Harndon House? De ce ai fost atata vreme instrSinat de familia ta? $i de ce nu intentionai sS te mai intorci vreodatS acasS sau sS ii vezi? IartS-mS, dar te rog s& nu spui ca nu este problema mea. Pentru ca este. Acum familia ta este $i a mea. $i ai spus cS trebuie sS fim mereu sinceri unul cu celslalt. Se incruntS dintr-odatS, se imbujora foarte tare §i i§i mutS ochii de la el. - Am fost un tanSr destul de sSlbatic, zise el. Se gandi cS incepea cu o minciunS - fusese exact opusul adjectivului sSlbatic. Cel mai adesea, se auzise descris ca fiind „dulce“ $i „potolit“. Fusese desigur $i exuberant, dar niciodatS intr-un mod distructiv. $i incredibil ?i extrem de naiv. $i mai fusese ?i indrSgostit de vocatia pe care o avea spre viata de cleric ?i de iubita din copilarie. -M-am luptat in duel cu ffatele meu mai mare, George, dintr-un motiv pentru care nu mi-1 mai amintesc... Mintea din nou. Se luptaserS pentru Henrietta, pe care George o sedusese, o lSsase grea §i apoi se oferise sS o ia in cSsStorie. Dar nu ii putea spune asta... §i am ajuns, literalmente, la un pas distantS de a-l omori, adSugS apoi. Din cate am auzit, a suferit de febrS mare timp de cateva sSptSmani. Eu nu am fost de fata. Plecasem. Fusesem izgonit. S-a considerat, desigur, ca fratele meu

144

Mary Balogh

e cel care a avut dreptate, de vreme ce el a fost cel aflat la un pas de moarte. El a fost suficient de nobil ca sS traga in sus, iar glonp.il sau s-a pierdut undeva in aer, deasupra capetelor noastre. Am fost suficient de sincer pentru tine, draga mea? Anna se holba la el, alba ca varul. -$ i intr-adevar, el avea dreptate? intreba ea. Luke in^elegea ca Anna era profund $ocata. $i asta il facu sa se inchida $i mai mult din punct de vedere emotional. Era ceva ce facea incon^tient - dar, pe de alta parte, era ceva la care devenise expert de-a lungul anilor. - Dupa cum am spus, zise el, duelul a avut loc dintr-un motiv pe care nu mi-1 mai aduc aminte. $i fara indoiala, la momentul respectiv, consideram ca aveam cea mai mare dreptate. Dar el a fost mai nobil decat mine. In special pentru ca Luke nici m3car nu auzise expresia „a devia arma“, pana dupa duel. $i in plus, la vremea aceea, fusese un pnta$ atat de slab, incat glonpil lovise la doi metri d istant de pnta vizata... La doi metri de salcia aceea batrana, care se afla cu mult in lateralul fratelui s3u. Vezi tu, draga mea, zise el, fara a con^tientiza urma de amaraciune aparuta in vocea lui, tot ce I-ai auzit pe fratele meu zicand cu cateva minute in urma e complet adevarat. Chiar nu am inima. A§a ca este cu atat mai bine ca noi am decis ieri sa ne mulpjmim cu placerea trupeasca. Nu crezi? - Mama ta vrea sa le inso^esc pe ea $i pe Lady Doris in dupS-amiaza asta in ni$te vizite, zise Anna. Mi-a trimis o scrisoare. Pot sa m;\ due, Excelen^a? Sau ai alte planuri? Doar acela de a se culca din nou cu ea $i a-$i satisface dorintele carnale. -Trebuie sa trimip un bilet prin care accepp, zise el. Trebuie sa ajungi si le cuno$ti foarte bine, Anna. DupS cum ai spus chiar tu, acum ele sunt §i familia ta. -Mulpimesc. II privi o clipa nesigura, apoi dadu sa piece. Dar el ii prinse mainile §i ramase o clipa pnandu-le strans intr-ale sale. Se pomeni dorindu-p sa... sa se

lnima depiatrd

145

apere In fata ei? Sa-i spunS toata povestea, dupa cum se intamplase cu adevSrat? Sa-i spuna despre Henrietta? Dar se educase de mult sa aiba o incredere In sine care nu lasa loc pentru autoaparare. Lui nu-i p3sa ce spuneau sau ce credeau oamenii despre el. N-aveau decat sa creada orice voiau. Chiar dacfl nu era adevarat. Numai un om slab Isi facea griji pentru reputapa sa - un om caruia li p3sa cum era vazut de ceilalti. - Vizite placute, zise el $i facu o plecaciune deasupra mainilor ei. Ne vedem la cina. Orele de acum pana atunci mi se vor parea fara sfar?it. Rostise galanteriile acelea obi§nuite, fara nici un gand con?tient. Totu$i se dovedira adevarate... se pomeni acaparat de tristep:, de Indata ce Anna parasi Incaperea. O dorea. Chiar ?i dupa doua nopp nedormite, in care facusera dragoste viguros, el tot o mai dorea. Pentru o clipa, dorinfa pe care o sim^ea pentru ea i se p3ru atat de puternica, incat se gandi cS poate era ceva mai mult decat o simpla atracpe fizica. Dar doar pentru o clipa. In momentul acela $tia mai bine decat sa-?i permita sa cada in capcana spre care II puteau conduce gandurile acelea. -Spune-mi, te rog, casatoria chiar e un lucru cu totul $i cu totul minunat? intreba Lady Doris ?i o lua de braf pe Lady Anna, inclinand capul spre ea. Tocmai luau ceaiul acasa la Lady River. Era a treia lor vizita din dupa-amiaza aceea $i mai sosisera §i alte doamne dupa ele. Lady Doris nascocise o metoda prin care so atragS langa ea pe Anna, astfel incat sa stea a$ezate impreuna pe o canapea mica. -P un pariu ca este, continua fata, visatoare. $i Luke este absolut splendid, nu crezi? Imi place sa vad cum toate doamnele se uita lung dupa el la baluri. Trebuie sa fie minunat sa fii casatorita cu.cineva ca Luke. Femeile §u?otesc mereu atunci cand cred ca nu le asculta nimeni. Vorbesc despre casatorie ?i despre ceea ce trebuie indurat noaptea, ca fiind pre^ul care trebuie platit pentru a fi respectatS $i a avea o pozi^ie sociala buna.

146

Mary Balogh

Dar eu nu cred c3 e ceva atat de ingrozitor, pe cat se spune. Ba chiar indraznesc s9 spun c3 tanjesc sa aflu $i eu cum este. A$a ca, te rog, spune-mi. Este palpitant? Anna avea amintiti destul de alarmante §i de nepotrivite despre degete masculine lungi $i subpri, care o mangaiau in locul ei secret. Ar fi trebuit sa se simta stanjenita ca se gandea la felul In care ni$te degete o atingeau acolo. In schimb, o coplep o senzape primara de excitape. - Este... placut, zise ea. -O , vai! Placut! Doris i$i inabu§i un chicotit $i se uita ru^inata la mama ei, care, din fericire, nu o privea. E§ti foarte rafinata, Anna! E$ti indragostita profund? Se spune ca o jumatate din doamnele din Paris alergau cu patima dupa el, de pe vremea cand era doar lordul Lu­ cas Kendrick, ?i ca trei sferturi dintre ele 1-au urmarit $i mai cu ardoare dupa ce a devenit duce. E$ti indragostita de el, Anna? Da. O, Doamne! Se temea ca era indragostita pan3 peste cap de un barbat despre care avea indoieli, tot mai multe §i tot mai grave. Dar era prea tarziu pentru in­ doieli. Luke era soptl ei. Totup, poate ca avea dreptate intr-o anumita privinfa. Poate ca placerea pe care i-o oferea in pat merita din plin, in ciuda a orice altceva. Poate ca era chiar mai buna decat iubirea. In fond, dragostea pentru familia ei nu facuse altceva decat sa provoace toate acele incurcaturi imposibile in viapi ei. Poate c3 era cu atat mai bine ca Luke nu-?i iubea familia - $i im­ plicit, nici pe ea. Se pomeni atunci intrebandu-se daca ii va iubi pe copiilor lor. -Sim t foarte multa afecpune pentru Excelenpa Sa, raspunse ea. -Afecpune, repeta Doris. Excelen^a Sa? Doamne, eu sigur o sa simt mai mult decat afecdune pentru sopil meu, atunci cand ma voi casatori. $i am s3 ma adresez lui mai intim, spunandu-i pe numele mic sau cu orice alta forma de alint. Dar poate ca faci §i tu asta deja in intimitatea... camerelor tale, zise ea si chicoti din nou. Anna se gandi ca Doris era mult mai imatura decat Agnes, cu toate ca era cu un an mai mare. Probabil ca sora ei mai mica fusese nevoita s3 se maturizeze mai

lnima de piatra

147

repede, din cauza situapei materiale precare in care se aflasera capva ani p in ciuda faptului ca Anna facuse tot ceu statuse in putin^a sa ii apere de griji pe Agnes p pe VictoT. Ba chiar ip vanduse sufletul diavolului, in incercarea de a-i proteja de vicisitudinile viepi. „Nu uita ca ducele de Harndon te are doar cu ritlu de imprumut“. Se cutremura involuntar. Nu. Nu, se hotarase sa nu se gandeascS la asta. Arsese scrisoarea. Zambi atunci cu caldura. -T u ai cunoscut vreun domn de care p-ai dori sa te ata$ezi? o intreba pe Doris. Probabil ai avut foarte mulp pretendenp care s-au aratat interesap de tine. E?ti foarte frumoasa. - $i in plus, fiica p sora unui duce, zise Doris, oftand. Ca sa nu mai spun ca sunt p posesoarea unei zestre enorme. Dar, da, Anna, da. L-am cunoscut pe barbatul visurilor meu p am de gand sa ma casatoresc cu el p sa traiesc fericita pana la adanci batranep. - Poveste^te-mi despre el. Anna sim^ea ca acela era motivul pentru care o luase deoparte Doris. Poate ca era singura femeie mai tanara in care putea avea incredere fata. Dar chiar §i a§a era pupn ciudat. Doar avea deja o cumnata, care locuia la Bowden Abbey, nu? -M ama nu este de acord, zise Doris. Ba de fapt, mama mi-a interzis in mod categoric sa il mai v&d. Doar pentru c3 este sarac, Anna. Ip pop imagina un motiv mai ridicol de-atat pentru dezaprobarea ei? Acum cateva luni a fost angajat sa-mi faca un portret. Vezi tu, pentru asta a fost considerat suficient de bun, chiar dac3 inca nu a dobandit faima sau o avere. Dar sigur va reup. Da, sunt absolut sigura c3 intr-o zi va deveni cel mai celebru p cautat pictor din toata Anglia. Sau chiar din toata Europa. Oh, Anna, ne-am indragostit nebune§te. $i ne vom casStori. f in atat de mult la el, incat mi-ar fi absolut imposibil sa renunf la el. O, Doamne, Dumnezeule! Chiar daca urechile ei fusesera asaltate adesea de confidence surorilor ei mai mici, Anna nu fusese niciodata nevoita sa se confrunte cu a?a ceva. Dintr-odata, era extrem de recunoscatoare

148

Mary Balogh

ca barbatul de care se indrflgostise Charlotte fusese eligibil - chiar daca nu era o partida prea grozava. Dar $i cS Agnes nu se arfltase niciodata interesata de vreun dornn. -Presupun ca mama ta se gande§te la fericirea ta, Doris, ii spuse Anna. -O , ba nu, deloc, replica fata, destul de afectata. Se gande§te numai la mandria familiei. Pentru ea, este inacceptabil din punct de vedere social ca fiica ducelui de Harndon sa se casatoreasca cu un pictor sarac. - Sftracia nu e deloc un lucru placut, zise Anna meet. Mai ales daca nu e§ti obi$nuita cu ea. $i cu siguran^a nu are nimic romantic. -U ffl exclama tan3ra. Dar vom avea zestrea mea! Vom putea trai din ea, pan3 cand se imbogafe$te Da­ niel. $i in plus, mie nu mi-e fries de sSrade. Luke o sa-1 lase sa se casatoreasca cu mine, sunt sigura! Anna i$i reaminti atunci scena la care asistase in diminea^a aceea, cand intrase in biblioteca sopilui ei. I$i aminti de umilinta $i suferin(a pe care le citise pe chipul lordului Ashley, in clipa in care o salutase. $i numai din cauza ca avea niste datorii proste^ti. Nu eft datoriile ar fi putut fi vreodata un lucru prostesc. Sau poate c3 Luke dorise numai s3-l mustre, ca s3-i dea o leepe. - Ai vorbit cu el despre asta? o intreba atunci. -Inca nu am avut ocazia, zise Doris $i chicoti. De cand s-a intors in Anglia, a fost foarte preocupat sa se insoare cu tine. Dar este cu atat mai bine! Pentru ca acum sigur va inielege ce simpm eu $i Daniel. O sa vorbesc cu el §i el ii va spune mamei ca am voie sa ma casatoresc cu Daniel... §i incS pans la sfar$itul anului. Nu avem cum sa a?tept3m mai mult de-atat. Oh, Anna, o s3 fim cel mai fericit cuplu de pe fa^a pamantului. Anna nu era la fel de sigura. Doris se apleca din nou spre ea §i adaug3: - Luke va fi de acord. El a fost mereu persoana mea preferata din intreaga lume. $i cand a plecat, am crezut ca voi muri de inima franta. Dar acum ai putea vorbi §i tu cu el, Anna. Ai putea sa ii explici ca sunt absolut, dar absolut sigura de Daniel $i ca nu a$ putea fi fericita

Initna depiatrd

149

cu nimeni altcineva. Ca bogapa p rangul social nu inseamna absolut nimic pentru mine. Ai vrea? Ai vrea, te rog, s3 ma ajup? -Doris, zise Anna p-i atinse u$or mana. Aceasta este o chestiune asupra careia Excelen^a Sa ar trebui sa se sfatuiasca cu mama ta p abia apoi sa ia o decizie. Trebuie sa vorbepi cu ei. Chiar daca sunt cumnata ta, eu ip sunt de fapt o straina. Sunt casatorita cu fratele tau de doar doua zile. - Dar asta a cea mai buna parte, Anna, raspunse Do­ ris. Pentru ca probabil este inca indragostit de tine pan5 peste cap p o sa-p dea orice ip dorepi. Chiar daca de fapt in cazul acesta ar face-o pentru mine. Te rog... vorbepe cu el! -O sa vad ce pot sa fac, spuse Anna, nefericita. Dar nu am de gand sa ma amestec in asta, Doris. Fata nu parea deloc dezamagita. Din contra, chiar zambea mulfumita. Dar nu mai aveau timp sa stea de vorba. Ducesa vaduva se ridicase in picioare p le facea semn ca era timpul sa piece. Anna se gandi cu triste^e c3 Luke o va desfiinta pe fata, li recunoscuse destul de sincer ca nu avea inirna, p vazuse cu ochii ei ca era adevarat. Nu avea sa ingaduie ca sora lui sa se casatoreasca cu un nimeni, care nu avea un chior in buzunar. In plus, Anna trebuia sa-fi recunoasca siep faptul ca Luke avea dreptate sa se opuna acelei casatorii - sau cel pupn sa aiba indoieli cu privire la a consimp o asemenea uniune. Cu toate acestea, se temea de metodele lui. Omul era complet lipsit de dragoste. Cu atat mai mult cand venea vorba de familia care-1 respinsese cu zece ani in urm3 - chiar daca dupa spusele lui, o facusera pe buna dreptate.

c a p ito lu l 11 Timp de o luna, Luke reupse cumva sa se agate de o viat& aproape familiala. Izbutise intru catva sa pna la distanta problemele de familie p sa se convinga

150

Mary Balogh

c3 se rezolvaserft toate. In plus, in acel rastimp, reu$ise s3-$i transforme cdsnicia in ceva absolut placut - dupa cum sugerase de la bun inceput. $i statuse cu succes departe de Bowden Abbey. Ii scrisese Henriettei $i ii povestise despre casatoria lui - chiar daca probabil aflase deja despre asta, din alte surse. In scrisoare, ii vorbise numai despre chestiuni de afaceri $i avusese grija sa pastreze un ton destul de im­ personal. Ii spusese ca, in circumstanfele date, probabil era mai bine sa a mane o vreme orice modificari ale casei sau ale gradinilor. Fusese un mod plin de tact de a o informa ca in clipa aceea sop a lui era noua stapana de la Bowden Abbey, lar dupa aceea, Henrietta nu ii mai scrisese deloc. Luke chiar sperase sa nu-i mai scrie. $i spera in continuare sa poata evita cumva sa o intalneasca. In clipa aceea simfea prapastia dintre ei, aproape ca pe ceva palpabil. 1 se parea mai adanca §i mai mare ca niciodata - cu toate ca fusese de netrecut, inca de dinainte de casatoria lui cu Anna. Ii scrisese $i lui Colby $i-i ordonase, ca incepand de luna urmatoare sa creasca indemnizatia lui Ashley cu o suma considerabila. Il vazuse extrem de rar pe fratele sau in luna aceea. Dar de fiecare data cand se intalnisera, Ashley fusese exagerat de politicos cu el $i extrem de galant $i fermecator cu Anna. Apoi intr-o zi, o factura foarte mare i$i gasise loc pe biroul sau, iar Luke inpdesese fara nici o explicate suplimentara ca fratele sau se lipsise de serviciile scumpe ale amantei sale. Timp de zece ani, Luke rupsese orice legatura cu familia sa §i nu-i pasase deloc de nici unul dintre ei - cu exceppa unchiului sau. Totu$i, un sentiment ciudat se na$tea in el, ori de cate on il vedea pe Ashley.^Era un soi de apasare neidentificata. Un fel de... regret. I$i amintea de baie^elul energic ?i nazdravan, care-1 privise mereu ca pe un erou. Dar ochii lui vedeau un tanar chipe$, nerabdator $i destul de sSlbatic, a carui via0 putea intra pe doua faga§e complet diferite. Da, in momentul acela fratele sau se afla la un prag important $i impresionabil al viefii sale. Era un tanar care avea nevoie de indrumare. $i Luke nu era sigur daca i-o putea oferi - sau daca

Inimadepiatra

151

voia sa i« ofere, de altfel. Dar cine ar fi putut face asta in locul lui? In luna aceea nu-1 mai intrebase nimic pe fratele sau, dar sperase in sinea lui ca extravagantele iresponsabile s5 fi ajuns la bun sfar§it. Evita orie soi de implicare emoponala - chiar ?i cu fratele sau. Cu toate acestea, se stradui pupn mai mult in privinpi lui Doris. La cateva zile dupa nunta, se duse in vizita la mama lui, pentru a afla mai multe despre acea legatura neeligibila pe care o menponase aceasta in timpul primei sale vizite. Un pictoT portretist fusese angajat sa vina la Harndon House, ca sa o picteze pe Doris. Fusesera cinci §edin^e lungi, la care asistasera mereu ducesa vaduva sau camerista lui Doris, pe post de insoptoare. Sau cel pupn a§a crezuse vaduva. Pentru ca mai tarziu, Doris suspnuse ca ea si pictorul se iubeau §i ca intenponau s3 se casatoreasca. $i a$a se descoperise ca de fapt, camerista fusese adesea alungata, ca sa nu le stea in cale. - Este fiul unui carciumar, ii explicS vaduva, plina de disprep A cunoscut un oarecare succes ca portretist $i acum este convins ca va ajunge bogat $i celebru in decurs de un an sau doi. Sau cel pupn a$a pretinde Doris. Dar in prezent, cred ca traie§te in saracie lucie. - Ai vorbit cu el? intreba Luke. -Despre asta? exclama mama lui, aroganta. Te rog, Lucas... Drept cine ma iei? Desigur ca nu am vorbit cu el. Doar am interzis orice fel de comunicare intre ei doi. Este o legatura care iese din discupe. -$ i totu$i, inca te mai ingrijoreaza povestea asta, nu-i a§a, doamna? zise Luke. $tii dac5 inca se mai intalnesc? Vaduva stranse din buze. -M a tern ca inca mai comunica, cumva, zise ea. Do­ ris este o fata fbarte incflpapmata, $i au trecut doi ani de cand nu a mai avut parte de indrumarea unui tata sau a unui frate mai mare. - O s5 merg sa vorbesc cu el, zise Luke. Cum il cheama? - Daniel Frawley, raspunse ducesa, rostind acel nume ca §i cand ar fi vorbit despre un vierme.

152

Mary Balogh

Dupa ce vizita atelierul §i rataci pe acolo fara graba, examinandu-i tablourile, Luke hotari ca Daniel Frawley era un om cu un talent mediocru. Probabil $i-ar fi putut ca$tiga existenta executand tablouri care sa puna modelele Intro lumina magulitoare - dar care n-ar fi capturat niciodata adevarata esen^a a personalitatilor lor. Daca aspira sa devina un alt Joshua Reynolds1, atunci era condamnat la dezamagire. Frawley nu spuse mare lucru despre relafia lui cu Do­ ris. Insa Luke insista, plin de raceala $i aroganta, a$a ca In cele din urma, pictorul recunoscu faptul c3 erau Indragostip si c3 i$i doreau sa se casatoreasca. Spunea ca o va suspne din veniturile sale §i pretindea ca obpnea deja comisioane considerabile de la persoane influente - cum era lnsa$i ducesa vaduva de Harndon, de exemplu. Omul chiar credea ca va ajunge celebru cat de curand $i sustinea ca dupa aceea se va invarti prin Inalta societate, de parca facuse mereu parte din ea. - Lady Doris Kendrick este o tan3ra impulsivS si imatura, orbita de idei romantice, spuse Luke $i se a§eza, fara nici o invitafie, pe canapeaua tare $i plina de cocoloase. Scoase apoi din buzunar tabachera si priza ni?te tutun. Cu siguranpl i se pare irezistibila ideea de a flamanzi intr-o mansarda, cu un artist Inca neapreciat. Dar ea este obi$nuita cu un cu totul alt stil de viata, Frawley. $i i-ar fi imposibil sa se acomodeze la stilul tau de viata... chiar dacS eu a? fi dispus sa o las sa Incerce. Ar ajunge sa fie cumplit de nefericita, in doar cateva luni. -Inteleg, zise artistul, cu o privire ostila intiparita pe chip. Ochii lui nu ascundeau deloc dispreprl pe care-1 simtea pentru splendoarea pariziana a oaspetelui sau. Dar nici eu nu sunt sigur ca m-a§ putea obi^nui sa traiesc viata asta fara ea, Excelenta. -Aha, facu Lukeincet. Ridicadinsprancene$iil privi pe artist pe sub pleoapele lene^e. Chiar ma intrebam... II masura din priviri pe Daniel Frawley, apoi continua: Cat vrei? 1Sir Joshua Reynolds (16 iulie 1723 - 23 februarie 1792) a fbst un important $i influent pictor englez al secolului al XVlII-lea. (n.tr.)

Inima de piatra

153

Frawley i$i linse buzele. Privirea lui agitata studie cu aten{ie atelierul din jurul sau. - Cinci mii de lire, rSspunse. Luke nu se grabi sa vorbeasca. - Zestrea lui Lady Doris este mai mare de atat, zise el. Ai fi putut sS ceri mai mult, Frawley. Zece mii. Sau poate chiar douazeci... Pictorul se stradui din rasputeri sa nu-§i arate mahnirea. -N u sunt un om lacom, rosti el, incordat. Nu-mi va fi deloc u$or sa renting la ea. O iubesc. - Atunci poate ar fi trebuit sa pui un pret mai mare pe dragostea ta, zise Luke amabil. Dupa aceea se ridica in picioare ?i se indrepta fara tragere de inima spre celalalt barbat, mai inalt $i mai solid. Dar nu conteaza. Raspunsul meu ar fi fost acela$i, indiferent daca mi-ai fi cerut cinci, zece, douazeci sau cincizeci de mii. lata raspunsul meu. In clipa imediat urmatoare, Daniel Frawley se prabu$i la podea. Chipul lui era schimonosit de durere. Ridica palma §i-§i freca obrazul dureros. Luke indoi mana dreapta $i se uita cu triste^e la incheieturile degetelor sale. Se inro?isera. - Este de la sine in^eles ca din clipa aceasta vei pastra o distant considerabila fa^a de Lady Doris Ken­ drick, rosti el pe acela§i ton amabil pe care-1 folosise $i mai devreme. Artistul continua sa zaca pe jos, in tacere, in timp ce oaspetele s3u pleca singur. Dupa aceea Luke se duse din nou in vizita la Hamdon House §i ceru sa vorbeasca cu Doris. Mama lor vru sa li se alature, insa el preciza ca dorea o intrevedere intre patru ochi cu sora sa. -Ce-ai facut? Dupa ce ii spusese ce avea de spus, sora lui ramasese incremenita in mijlocul camerei, cu ochii mari de uimire. - I-am interzis sa mai aiba de-a face cu tine, Doris, repeta el.

154

Mary Balogh

- Serios? Vorbea incet, dar Luke putea vedea ca pieptul i se mi$ca intr-un ritm alarmant. A$a, deci? Presupun ca ai facut-o pentru ca este un artist sdrac §i pentru ca tatal lui nu a fost gentleman. Pentru ca nu a ajuns inca bogat $i celebru. lar eu trebuie sa m3 casatoresc cu un barbat bogat $i de rang inalt, indiferent dac3 il pot iubi sau daca voi putea fi fericita cu el, nu? A$a stau lucrurile, Luke? -Draga mea, zise el, privindo cu raceala. Accepta, te rog, ca sunt mai in varsta $i mai inpdept decat tine $i ca acela$i lucru este valabil §i pentru mama noastra. Accepta faptul ca poate noi putem vedea mai bine decat tine cine sau ce te-ar face nefericita. Iar Daniel Frawley nu te putea face fericita. Doris inca mai respira greu §i ii straluceau ochii de furie. Luke ofta in sinea sa §i se pregati suflete§te. $tia ca o sa fie nevoit sa se confrunte cu o criza de isterie feminina - iar asta era ceva ce ura din toata fiinpi sa $i ce evita cu orice prep Pentru ca $tia ca femeile jucau murdar. Nu se dadeau in laturi de la a folosi un limbaj usturator, de la a zgaria, a mu$ca $i de la a lovi cu pumnii $i cu picioarele. Iar daca barbatul cuteza sa raspunda cu cea mai mica injurie sau cu cea mai mica palma, atunci sigur femeia il acuza de crimS. $i apoi, desigur, intreaga lume era de partea ei - barbap §i femei, deopotriva. Dar Doris nu exploda intro criza de furie, dupa cum se a§teptase el. Ci ochii i se umplura de lacrimi, care i se revarsara apoi pe obraji. - $i tu, Luke? intreba ea, aproape in ?oapta. $i tu e$ti incapabil s3 vezi ca sunt §i eu o fiinpa umana, care are sentimente $i visuri proprii? Doar pentru ca sunt fiica unei duce $i sora ta? Chiar trebuie sa faci tot ce Ip sta in putere s3 te asiguri ca viitorul meu reflecta rangul $i mandria familiei? Ce vreau eu chiar nu conteaza deloc pentru tine? Chiar trebuie sa-mi porunce?ti ce sa fac cu viapi mea, de parca a^ fi un obiect, in loc de o fiinpi umana, in carne $i oase, care respiTa, gandepe §i simte? Luke infelese imediat greseala pe care o facuse. Ba de fapt, gre$elile. Ar fi trebuit sa discute cu sora lui, inainte de a se duce la Frawley. Ar fi trebuit sa incerce sa o fac3

Inima de piatrd

155

sa in^eleagS c4 un astfel de atafament era nepotrivit f i ca existau fanse foarte mici sS-i fi adus o fericire de durata. $i ar fi trebuit s3 procedeze diferit fi cu ceea ce-i spusese. Nu ar fi trebuit si ii crufe sentimentele, ascunzandu-i informapa ca iubitul ei perfect fusese dispus - ba chiar dornic - s& accepte sS^i retraga cererea in cSsSto tie pentru un prep Dar in clipa aceea nu se putea abate de la drumul pe care pornise. Alesese drumul auto ritapi fi trebuia sa se pna de el. Oricum, cu siguranpi Doris nu bar fi crezut, nici dacS bar fi spus adevarul. Nu mai fusese niciodata nevoit sa relaponeze cu sora lui mai mica din postura figurii autoritare. §i ceea ce era limpede ca lumina zilei pentru el nu era la fel de clar fi pentru ea. - Nu a vorbit Anna cu tine? il intTeba Doris. - Ba da, zise el. A vorbit. Anna ii spusese ca Doris se indragostise cu toata inv petuozitatea fierbinte a tinerepi fi ca era foarte posibil ca obiectul atafamentului sau sa fie un barbat nepotrivit. Adaugase insa apoi ca sentimentele fetei erau sincere. Chiar dac& sentimentele tinerilor se dovedeau adesea nechibzuite, erau in aceeafi masura fi intense. Iar tinerii puteau simp la fel de multa durere ca fi oamenii mai in varsta - sau poate chiar mai multa. Afa ca il rugase sa gesdoneze cu blande^e situapa cu sora lui. Insa Luke nu ftia nimic despre blande^e. Afa ca nu era sigur daca putea fi o solupe viabila - indiferent de problema in discupe. Viapi era dura, fi ca atare, oferea lecpi dure. Inva^ase asta pe propria piele. Dar nu-i parea rau pentru nimic. - Imi pare r3u pentru Anna, zise Doris, incet. Ca s-a casatorit cu tine, adica. $i Ashley spusese acelafi lucru, referitor la Anna. - Doris, incepu el. Intro zi vei in^elege cS fac ce e mai bine pentru tine. -M a intreb... oare parinpi fi frapi mai mari chiar cred lucrurile astea pe care le spun? Nu m-af fi afteptat niciodata sa aud asta de la tine. De la oricine altcineva da... dar nu de la tine, Luke.

156

Mary Balogh

- Vreau s3-mi prom ifi ceva chiar acum, spuse el. Promite-mi c3 nu vei mai fine leg3tura cu Frawley. -Sau ce? intreba ea, sfidStoare. Ce-o sS-mi faci dac3 refuz s3 promit, Luke? Sau dacS nu m3 fin de promisiune? O s3 m3 pui peste genunchi fi o s3 m3 bafi la fund? - Eu nu fac ameninfSri stupide, Doris, zise el. Cu ma­ te acestea, ar fi bine s3 infelegi c3 o s3-fi par3 foarte r3u dac3 nu-mi dai ascultare in aceastd privinfd. - Afadar asta nu e o ameninfare? Doris i§i privi mainile, apoi ii intalni privirea. Ce fi-au f3cut acolo in Franfa, Luke? Dac3 fi-af descheia redingota, vesta fi c3ma?a, af descoperi c3 ai o cicatrice pe partea stang3 a pieptului, care a r3mas de cand fi-au scos inima? Toate intrebarile ei erau pur retorice, afa c3 Doris nu mai adepts un rSspuns. Se intoarse si se grabi spre us3. F3r3 a promite ins3 nimic. Luke oft3. Incetase s3-§i mai doreascS ca George s3 nu fi murit, sau mScar s3 fi avut deja o duzin3 de mol­ ten itori inainte de asta. $i incetase s3-fi mai doreascS s3 fi r3mas la Paris fi s3-fi fi lasat familia sa-si g3seasc3 propriul drum c3tre tai sau c3tre iad. Cu toate acestea, tot mai era furios uneori. Se simfea profund mahnit fi furios pe soarta care-i afezase pe umeri toate acele responsabilit3fi nedorite. Fusese fericit inainte - tr3ind viafa pe care ?i-o fSurise cu propriile maini. Dar totul p3ru s3 fie bine in urmdtoarele s3pt3mani in sensul c3 mama sa chiar credea c3 luase sfarfit orice Ieg3tur3 dintre Frawley fi fiica ei. Iar Doris era supus3, ori de cate ori era obligatS s3 se afle in compania lui. Nu se uita niciodat3 direct la el f i nici nu ii adresa vreun cuvant, dac3 putea s3 evite s-o fac3. Dar nu ar3ta ca fi cand suferea in continuare dup3 o dragoste pierdut3. Dansa fiecare set la balurile la care participau, iar la serate fi concerte stStea de vorba cu domnii care o admirau. Avea o hoard3 de admiratori. Iar cafiva dintre ei erau burlaci foarte eligibili - pe care i-ar fi putut incuraja f3r3 probleme, dac3 ar fi vrut s-o fac3. Poate cd se va indrSgosti de altcineva pan3 la var3 cand va fi timpul s3 se intoarcS acas3. Era suficient

Inima de piatra

157

de tanSrS, incat sa uite repede de iubirile trecatoare. Doar ca fara voia sa, isi aminti de cineva care trecuse prin ceva asemanator - de el insu$i la varsta aceea. Lui nu ii fusese deloc u?or sa uite, a$a ca avusese parte de un an infernal. Cat despre casatoria sa... Luke se pomeni regretando din ce in ce mai pupn, odata cu trecerea saptamanilor. Anna era o tovara$a interesantS $i spiritual cand se aflau in intimitatea camerelor lor... o ducesa stralucitoare si fermecStoare in public... $i o iubita calda §i pasionala in pat. Uneori facea dragoste cu ea dupa-amiaza, ca sa poata dormi amandoi pe timpul noptii. Sau cel pupn a?a ii spunea ei. $i a$a i$i spunea ?i lui insu$i. Fusese destul de incordata ?i de stanjenita prima data cand se intamplase pe lumina - pentru ca dintr-odata nu mai avea intuneric, semiintuneric sau a$temuturi sub care sa se ascunda. Cu toate acestea, nu ii luase mult sS o convinga. I$i folosise mainile, gura $i trupul, mai degraba decat cuvintele, dar in cele din urma o facuse sa-$i accepte frumusefea $i sexualitatea. $i o facuse sa infeleaga ca pentru el era perfecta exact a?a cum era. $i, in mod ciudat, se pomenea ducandu-se sa doarma in patul ei chiar §i in nopple in care nu faceau dragoste. Aproape de parca ar fi fost patul sau. Nu se atingeau niciodata, cand nu faceau amor, dar Luke considera lini$titoare respirapa ei moale, caldura corpului s3u ?i mirosul ei feminin. $i u$or, ufor, ajunsese sa-?i dea seama c& dormea mai bine cu ea decat dormise vreodata singur. Aparent, descoperea un lucru surprinzator §i placut despre casnicia sa. Anna ii oferea placere. Dar Luke $tia ca $i reciproca era valabila. §i el ii oferea placere. Atat in via^a sexuala, cat $i in viapi sociala. Participau la aproape toate evenimentele de seama ale primaverii - §i chiar organizara $i ei cateva petreceri. O data invitara la cina capva prieteni apropiap, iar alta data organizara o serata informala de dans $i jocuri de carp. $i Anna stralucea intotdeauna, emanand bucurie §i caldura - exact ca la primul bal, cand o cunoscuse. §i binein{eles, era mereu admirata. Iar Luke ?tia foarte bine c3 era de invidiat de alp

158

Mary Balogh

barbap. $i la un moment dat descoperi ca o studia mult mat indeaproape decat ip studiau alp domni sotiile. Dar ii placea sa o priveasca p sa observe ca p ea tl privea aproape la fel de intens. Se intreba daca ii placea aspectul lui fizic la fel de mult ii placea lui al ei. Se hotSri atunci ca, in comparape cu dragostea, placerea era o baz3 mult mai sanatoasa, mai solida p mai trainicS pentru o relape. $i era bucuros - ba chiar foarte bucuros ca nu existau sentimente de iubire intre el p sopa lui. Se bucura p ca descoperirea lui din noaptea nunpi p refuzul ei de a-i raspunde la intrebarea din dimineafa urmatoare omorasera iubirea aceea prosteasca pe care o simpse la inceput. Da, era intr-adevar mulpamit de faptul ca relapa lor nu avea o profunzime mai mare. $i ca tot ce conta era placerea. Prima luna petrecuta in Anglia, adusese odata cu ea un nou mod de via^a - de care nu putea spune ca era pe deplin nemulpimit. Uneori se gandea ca probabil ar fi ajuns s5 fie aproape la fel de fericit ca la Paris, daca lucrurile ar fi continuat a$a. Dar apoi veni noaptea balului mascat de la Ranelagh Gardens. $i pana in dimineap. urmatoare inplese ca nu mai putea amana intoarcerea la Bowden Abbey p ca via£a lui urma s3 se schimbe radical. §i nu era deloc o perspectiva fericita. Ranelagh Gardens din Chelsea se deschisesera de doar capva ani, dar reprezentau inca ultima moda in materie de petrecere_ a timpului liber pentru oamenii de seama de Anglia. In marea rotonda, oamenii puteau sa se plimbe sau sa bea ceai ori cafea, in timp ce ascultau muzica. Si mai populare erau insa parcurile englezesti, cu lacul lor artificial p canalul, amenajat cu barci p o pagoda chinezeasca pitoreasca. Iar aleile imprejmuite de copaci, de pe o parte p de alta a canalului, erau preferate de indragostip - cu precadere la lasarea serii, cand gradinile erau iluminate de sute de lampioane aurite. Anna se afla pentru prima data acolo. De altfel, era p prima data cand participa la un bal mascat. Era extrem de emoponata, p asta o enerva la culme - in fond, era

Inima de piatra

159

o doamnS maritata de douazeci p cinci de ani. Uneori avea senzapa ca toate lucrurile tinere?ti pe care le ratase la momentul oportun se intorceau in clipa aceea cu varf p indesat. lar pe Luke nu pSrea niciodata sa-1 deranjeze asta. In plus, era extrem de bucuroasa ca la baluri p la alte evenimente sociale, el continua sS o priveasca la fel cum facuse inainte sa se casStoreascS - fluturand absent din evantai p racorindu-p fapi. $i cu toate ca erau casatorip p iubip de o luna Intreaga, ea inca mai flirta cu el cand ie§eau in public. Se costumase in prin^esa turca pentru balul mascat din seara aceea. Insa cand o vazuse, Luke afirmase c3 era mai degraba imbracata ca o membra a haremului. $i apoi ii spusese ca putea face parte din haremul lui, oricSnd dorea ea. Iar Anna izbucnise in ras p fluturase din gene pe deasupra voalului auriu greu, care ii acoperea fa{a mai jos de ochi, in loc de masca. $i chiar daca el nu vazuse, se imbujorase din cauza dorinfei fap$e pe care o citise o clipa in ochii lui. $alvarii stacojii de damasc, brodap cu flori aurii p bluza aceea alba §i subpre de matase, tivita cu damasc auriu, o faceau sa se simta delicios de comod §i de feminina - §i poate §i pupn pacatoasa. Se sim^ea aproape goala, in ciuda faptului ca purta pe deasupra un caftan stacojiu, strans cu o Centura aurie. $i chiar daca avea corsetul strans la fel de tare ca de obicei, i se parea destul de ciudat sa umble prin lume fara armura oferita de crinolina. Mai cu seama c3 avea p p3rul nepudrat p impodobit doar cu o toca mica de catifea rope, decorata cu perle. Luke refuzase sa poarte costum de sultan - chiar p ca sa-i faca pe plac. Dar apoi ii explicase c3 daca ar fi purtat a§a ceva, sigur nu ar fi escortat-o la un bal mascat, unde o putea vedea p admira toata lumea. Ci ar fi ascuns-o in spatele unor up ferecate p ar fi pus sa fie pazita de ni§te eunuci musculop p inalp de doi metrt. Dar de vreme ce dominoul lui eta ro$u p tivit cu auriu, iar masca p vesta sa tot aurii, Annei i se parea c3 arata destul de splendid ca sa fie sultanul ei.

160

Mary Balogh

Agnes participa $i la ea la balul mascat. Se costumase in pastorita §i era insopta de Lady Sterne $i de lordul Quinn. §i era acolo Doris, costumata in zei{a Diana, care venise impreuna cu mama sa. Anna ii iubea pe to^i $i petrecu mult timp vorbind ?i razand cu ei. Identitaple petrecareplor mascati erau amuzant §i u$or de ghicit. Unii domni - majoritatea purtand dominouri $i ma$ti inchise la culoare - se ascundeau printre umbre sau in aer liber. Anna se gandi ca probabil aceia erau oameni pe care societatea ii marginaliza in mod normal, dar care fusesera totu$i dispup sa plateasca taxa de participate. . Cu toate acestea, nu-p petrecu toata seara inSuntru. Inainte de a intra, ea ?i Luke se plimbarS o orS intreaga de-a lungul canalului. $i i$i dori in sinea ei s3 se mai fi plimbat o or&, inainte de a p5§i in mijlocul petrecSreplor $i inainte de a fi desparpta de soptl ei de regulile sociabilitipi. I se parea minunat sa se plimbe cu el prin astfel de imprejurimi magice $i sa simta romantismul plutind in aer. Sa $tie c3 erau menip sa fie impreuna. Ca erau amanp $i ca... insa Anna ascunse in interiorul ei speranpi aceea secreta $i emoponanta, care Incepuse sa capete fiin{3 in sufletul ei in ultimele zile. Nu vorbira aproape deloc in timpul plimbarii. Dar ii placea. Pentru ca a$a putea privi reflexiile stralucitoare ale lampilor pe suprafata apei. $i i$i putea imagina ca $i el simfea atmosfera romantica, care plutea in jurul lor... ?i ca poate incepea sa existe o legStura mai puternica intre ei decat cea oferita doar de datorie §i placere. Cand i?i odihni palma pe brapil lui, Luke o acoperi cu mana sa libera, $i Anna simp atingerea aceea ca pe un gest extrem de intim. Intrara apoi in rotonda, doar ca nu mai rasuna muzica, a?a ca ramase singura cu Doris. Anna era inca in relapi bune cu fata, in ciuda faptului ca se crease o anumita ruptura in relapa ei cu Luke. Sau poate ca „ruptur3“ nu era cel mai potrivit cuvant. Luke nu era de fel apropiat de familia lui. §i aparenp nu gestionase prea bine problema cu idila lui Doris. II vizitase pe Daniel ?i ii interzisese sa o mai vada sau sa mai comunice cu ea vreodata. Asta ii spusese chiar Luke. Iar cand omul

Inima de piatra

161

protestase ca o iubea pe Doris, Luke il ameninfase. $i apoi ii oferise bani - mai exact douSzeci de mii de lire - ca s& stea departe de sora lui. Iar cand pictorul refuzase, Luke ii triisese un pumn $i-l doborase la pamant. Aceste ultime detalii le aflase de la Doris. Anna incercft sa nu se gandeascS la partea de vina pe care o avea Luke in toata povestea aceea. Pentru c3 altfel i se na$tea din nou in minte ideea unei lipse totale de respect pentru sentimentele ?i punctul de vedere al unei femei ?i acel sentiment ca barbapi aveau o nevoie co plefitoare de a controla totul. Poate ca fapta in sine nu fusese atat de rea, dar cu siguran^a trebuia s3 fi existat si o modalitate mai blanda de a o descuraja pe Doris de la a se avanta intro casatorie nein^eleapta. insa, barbapi nu alegeau niciodata calea mai blanda. Aparent, ei nu ftiau nimic despre blandefe fi totul despre putere. Pe de alta parte §i povestea pe care io spusese Doris p5rea s5 dovedeasca faptul ca tanarul ei pretendent nu luase in seama un avertisment. $i era mai mult decat evident ca cei doi indrflgostip mai comunicasera cel pupn o data de la nefericitul eveniment. Iar Annei nu ii dadea pace gandul ca poruncile neinduplecate ale lui Luke i-ar fi putut conduce la disperare pe tinerii indragostip. I-ar fi placut sa poata avea incredere in el §i sa-i spuna tot ce avea pe suflet. Dar din pacate, nu avea. Nu voia sa se gandeasca la cum §i-ar fi pedepsit sora daca ar fi aflat ca primise o scrisoare interzisa. Dar poate c3 la urma urmei, fusese doar o scrisoare inofensivS de ramas-bun. Doris parea foarte emoponata in seara aceea, insa incerca sa^i ascunde entuziasmul. -Este un eveniment minunat, nu crezi? o intreba Anna $i lua loc langa ea. Atat de multe costume, cladiri impunatoare $i gradini superbe. Probabil sunt frumoase fi ziua, dar noaptea par de-a dreptul incantStoare. Ochii fetei cercetau frenetic umbrele din interiorul rotondei fi din gradina din exterior, prin intermediul Ufii deschise. -N u m3 intereseaza nimic din toate acestea, zise ea. Se aplecS o clipa in fa^a, cand trecu pe afara un domn,

162

Mary Balogh

imbracat intr-un domino de culoare inchisa, dar apoi se indrepta de spate. Nu-mi place deloc viafa asta plina de bogSpe p de placeri infinite p lipsite de sens. Nu inseamna nimic pentru mine. Am de gand sa renting la toate. Vreau sa fiu fericita. Poate ca fata nu intenponase sa vorbeasca in termeni atat de simpli, insa pentru Anna deveni imediat foarte clar c3 fusese aranjata o intalnire amoroasa ilicita. Ce loc putea fi mai bun pentru a$a ceva decat Ranelagh Gardens? Mai ales seara p mai cu seama in timpul unui bal mascat. Dar oare ce avea de gand s3 faca? Sa se intalneasca pur p simplu cu Daniel al el pentru cateva minute? Cuvintele ei sugerau ceva mai mult. - Doris. Ip a$eza mana pe brapul fetei. Spune-mi, ce-ai pus la cale? Doris o privi, apoi zise: -C u cat spun mai pupne, cu atat mai bine! Imi place de tine, Anna p mi-e mila de tine ca te-ai casatorit cu Luke. Fratele meu a devenit un monstru fara inima. Mi-a? dori foarte mult sa-1 fi cunoscut p tu cu mulfi ani in urma, cand era persoana mea preferata din toata lumea. Imi place de tine, dar epi sopa lui $i poate te vei simp obligata s3-i spui orice confidence pe care p le-a? marturisi. E mai bine sa nu ?tii nimic. Oh! Biata fata prostufa! Sensul cuvintelor ei era la fel de evident ca $i cum 1-ar fi rostit cu voce tare. - Doris, nu face ceva ce s-ar putea sa regrep, o avertiza Anna. -O h, nici nu am de gand, zise fata, aplecandu-se mai aproape de ea $i vorbindu-i cu ardoare: Nu voi regreta niciodata ce am sa fac in seara asta, zise §i brusc izbucni in ras. Ma refer la a dansa cu cei mai chi pep domni prezenp aici. In clipa imediat urmatoare, aparu loTdul Quinn, care facu o plecaciune deasupra mainii Annei p ii ceru onoarea de a o conduce in urmator set de dansuri. Ea ii zambi p se ridica in picioare. - Pe legea mea, zise el. Nu pot rezista niciodata s3 nu dansez cu o fata recent scapata de la harem, ipi dau

Inima de piatrd

163

cuvantul meu cS nepotul meu este un barbat foarte norocos. Anna rase, apoi il cauta pe sop.il ei prin mulpme dupa cum era obi$nuita sa faca. Luke statea de vorba cu alp capva domni, insa putea vedea prin fantele ma$tii sale aurii ca ochii lui erau apntip asupra ei. Xinea evantaiul inchis $i lipit u§or de barbie. Nu o putea vedea zambind pe sub valul pe care-1 purta, a§a ca facu ochii mari la el. Oare ce planuia sa faca Doris? Sa petreaca atat de mult timp cu Daniel al ei, incat Luke sa fi fbst obligat sa consimta casatoria? Sa fuga cu el $i sa se casatoreasca in secret? Anna avea mare nevoie sa vorbeasca cu sopil ei, dar totu$i ezita so faca. Daca de fapt planuisera doar o intalnire inofensivS? Oare era ceva atat de r3u in asta, de vreme ce fata era tanara $i se considera indrSgostita? Cu toate acestea, Anna $tia in sine ei ca planuise ceva mai mult. Dar ce se intampla daca tanarul nici mScar nu aparea? I-ar fi ficut probleme lui Doris degeaba. Sau poate ca venea in seara aceea, tocmai pentru a face planuri pentru o alta noapte? Anna se gandi la casatoria lor din ultima luna. Adusese dupa sine o apropiere fizica intre ei §i o relape cocheta ?i amuzanta, pe plan social. Dar partea cea mai rea era ca, mintal, nu erau deloc pe aceea$i lungime de unda. Sim^ea o reticenja - ba chiar aproape o stanjeneala - de a discuta cu el cu privire la orice problema serioasa. Anna dansa p discuta ?i i?i lasa ochii sa-i straluceasca. Dar se ?i ingrijora. Oare ce era mai bine sa faca? Se hotari in cele din urma ca singurul lucru pe care-1 putea face era sa nu o scape din ochi pe Doris $i sa se asigure ca nu facea ceva iremediabil de prostesc. Iar in timpului urmatoTului dans - un menuet - Do­ ris, care statea langa u?a §i refuzase deja doi potenl;iali parteneri, fu abordata de un barbat inalt, imbracat in gri. Dar nu pentru un dans. Cei doi disparura pe u?a atat de repede, ca pana ?i ea, care-i privea indeaproape, abia avu timp sa-i vada plecand.

164

Mary Balogh

In clipa aceea Anna dansa cu domnul Hatwell, o cuno^tinfS. Se uita in jur repede, ciutand-o pe soacra ei. Vaduva era cu spatele la u$a $i discuta un cuplu. Anna i?i muta privirea spre locul unde statuse soful ei, cateva minute mai devreme. Luke era tnca acolo $i inca se mai uita la ea. Infelesese imediat c3 era ceva in neregula cu so pa lui. Anna t§i dadu seama brusc ca se oprise din dans $i c3 se intorsese complet cu spatele la partenerul ei. Luke venea spre ea. - Sofia mea nu se simte bine, Hatwell, zise ducele $i facu o plecaciune eleganta in fafa partenerului ei. Ai vrea, te rog, sa o scuzi? Domnul Hatwell facu §i el o plecaciune $i apoi i$i exprima $optit ingrijorarea pentru starea ei de sanatate. -S-a intamplat ceva, draga mea? o intreba Luke, dupa ce o lua de braf. O conducea abil in afara ringului de dans. - Este voTba de Doris, Luke, zise ea. Ceva din ce a spus mai devreme m-a ficut sa ma tern ca poate a pus la cale o intalnire clandestina cu tanarul ei in seara asta. $i tocmai a plecat in graba cu un barbat inalt, care purta un domino $i o masca de culoare gri-inchis. Nu ?tiu daca era el sau nu. Dar oricum, nu cred ca ar trebui sa fie singura cu nimeni. In cateva clipe erau afara, in intunericul rece $i iluminat de lampadare. El o lua de mana $i o stranse tare. - Ramai aici, zise el, pe o voce atat de rece, ca o facu sa se cutremure. Ma intorc imediat. Se intoarse apoi $i se indrepta in direcfia porfilor exterioare. A$adar, nu avea de gand sS iroseasca timpul, cercetand aleile de-a lungul carora s-ar fi putut plimba sora lui cu iubitul ei. Anna ezita o clipa, dar apoi se grabi dupa el. - Luke, zise ea, s3 nu fii prea dur cu ea. Este tanara $i se considera indragostita. Crede c3 aceasta este singura ei ?ansa de a fi fericita. El nu ii raspunse. Dar nici nu ii porunci sa se duca inapoi. Privirea lui ascufita cerceta cu atenfie in toate direcfiile. Anna se cutremura din nou. Oare facuse bine ca apelase la el? Parea cuprins de o raceala criminala.

Inimd de piatra

165

Tinerii Indragostifi nu avuseserS timp s3 fugfi p sa-p piarda urma. Tocmai se apropiau de porfile exterioare, cand Luke ii opri. Doris se rasuci brusc spre el p scoase un fipat scurt. Se fineau de mana. Prin fantele ma?tii i se vedeau ochii mari p plini de spaimS p de disperare, care se mutau frenetic de la Luke la Anna. In cele din urma se intoarsera la ea, plini de reprop Anna ip cobori privirea in pamant, chiar daca pia ca nu avea de ce sa se simta vinovata. - Plecafi undeva? intreba Luke, pe un ton amen inf ator de amabil. - Da, raspunse Doris cu o voce sfidatoare. Plecam de aici. Mergem undeva, sa ne casatorim. - Peste cateva minute, incepu Luke, o sa te duci acasa cu mama. Ip muta apoi atenfia spre domnul inalt p tScut. O caufi cu lumanarea, nu-i a$a, Frawley? -Asta e ce ip dorepe sora ta, zise tanarul, cu vocea plinS de manie. $i este ce imi doresc $i eu. -D a, nu ma indoiesc deloc in privinfa asta, spuse Luke. La urma umeri, eu te-am informat ca zestrea ei valoreaza mai mult decat cele cinci mii de lire pe care mi le-ai cerut ca sa rupi orice legatura cu ea. - Oh! E o minciuna! striga Doris. Tu i-ai oferit bani, Luke... douazeci de mii de lire. $i Daniel te-a refuzat. -A! facu Luke, tintuindu-l cu privirea pe Daniel Frawley. Se pare ca uitasem acest mic detaliu. Anna auzi amabilitatea din vocea lui p asta o facu sa se cutremure inca o data. Dar, dintr-odata, celalalt barbat scoase o sabie din teaca subfire, ascunsa sub dominoul sau ?i o indrepta direct spre Luke. - Eu §i Doris plecam. Luke nici nu tresari, nici nu schimba tonul vocii. - Un lucru foarte imprudent, dragul meu, ii zise lui Daniel Frawley. Ti-a§ sugera so bagi in teaca acum, cat mai ai ocazia. Daniel facu gre§eala de a pufni-batjocoritor. Anna avu senzafia ca vazu sabia in mana sofului ei, inainte de auzi sunetul metalic al scoaterii din teaca. $i apoi... cumva... ochii ei nu mai erau suficient de rapizi pentru

166

Mary Balogh

a urma succesiunea exacts a evenimentelor. Sabia lui Daniel Frawley zburfl prin aer, descriind un arc de cere fi se izbi de pftmant, la patru metri distant. Apoi varful sabiei lui Luke era la gatul pictorului. Anna era mult prea ingrozita ca sa se mifte. Incremenise in loc fi privea fascinatS nifte margelufe de culoare inchisS, care incepuserS s5 curgS de-a lungul gatului omului. - Ip spun eu ce o sa faci, rosti Luke, pe acelaf i ton neschimbat. O s5 pleci singur, Frawley. Cu viapa ta fi cu aproape tot sangele tncS in corp... asta dacS efti baiat bun. O sS te ufurez de mult mai mult de atat dacS te mai apropii vreodatS de Lady Doris Kendrick. Chiar fi de la distanta. Poate p-af fi ingaduit sa te mai intalnefti cu sora mea de cateva ori, sub o supraveghere strictS, dacS nu te-ai fi arStat atat de dornic de a-mi lua banii fi de a te cSsStori cu ea. As fi permis asta, in speranfa cS if i va da singurS seama cA o asemenea schimbare in stilul de via^S nu ii putea aduce fericirea la care spera. Dar acum ip vei pune in pericol viapi daca vei mai comunica in vreun fel cu ea. Pop sa ip iei sabia inainte sS pleci. Cobori apoi usor spada fi o puse la loc in teacS. Daniel Frawley facu intocmai dupa cum i se spusese. Doris statuse incremenita, cu ambele maini lipite peste gura. Le cobori in cele din urma, in timp ce-fi privea Lubitul disparand in noapte. -Te urSsc, ii zise rece lui Luke. §i o sa fac tot ce-mi sta in putinpi ca sa te sfidez. O sa fug cu el cu prima ocazie fi tot o sa ne casatorim. -Anna, spuse Luke, dar rSmase cu ochii apntip asupra surorii lui. Vrei sS fii buna s3 te duci in rotonda fi sa o rogi pe mama sa vina pana aici? Explica-i, te rog fi ca o sa o duca imediat acasS pe Doris. RSmai acolo cu Lady Sterne, pana vin eu dup& tine. Anna se grabi spre sala de bal. Era pentru prima data in via{a ei cand in{etegea ce simpse probabil Iuda Iscarioteanul, atunci cand pSrasise Gradina Ghetsimani. Se simpse ca un tradator. Doar c3 in cazul acela, Doris fusese salvata de la un viitor dezastruos. Mai ales daca era adev3rat tot ce spusese Luke despre bani.

Inima de piatra

167

intr-un fel, tindea s3 creada mai mult versiunea lui Luke asupra pove$tii, decat cea pe care i-o spusese Doris - care venise, de altfel, chiar de la Daniel Frawley. Sau poate c3 voia s3 il creada pe Luke. Cinci minute mai tarziu, ducesa vaduva de Harndon se indrepta spre porple exterioare. Auzise suficient din explicapa scurta a Annei ca sa infeleagi exact ce anume se intamplase. Anna ramase cateva clipe afara, la intrarea in rotonda, §i o privi indepartandu-se. Primea cu bra^ele deschise intunericul, racoarea §i acea intimitate relativa. Vru s3 se lini§teasc3 o clipa, inainte de a urma instrucpunile sopilui ei §i a se alatura na^ei ei, inauntru. Dar inainte sa poata face asta, o umbra inalta §i intunecata se a$ez3 intre ea §i cea mai apropiata lumina. -Ah! Singura in sfarjit! rosti o voce infrico?ator de familiara. imi pare bine ca ne-am intalnit, Anna mea!

c a p ito lu l 12 I se parea c3 se stinsesera brusc toate luminile §i ca tot aerul se evapora din jurul ei. Fu cuprinsa de panica... O panica primordiala ingrozitoare, care o facu s3 incremeneasca in loc. -Sopil tau este ocupat cu altceva in clipa asta, zise el. Dar va fi placerea mea sa ip pn companie, Anna. Haide sa ne plimbam pe malul canalului. Ii intinse apoi brapjl ?i facu un mic pas in lateral, astfel incat sa-i straluceasca peste um3r lumina oferita de singurul lampadar din jur. -C e vrei? 1 se incle$tasera buzele §i abia daca mai putea vorbi. -Vreau si m3 plimb singur cu Anna mea, timp de cateva minute lini$tite, zise el. Ia-ma de brap Gandul de a-1 atinge i se parea dezgustator. -Te rog! Auzea $i ea tonul cumplit de rugator al vocii ei, dar nu putea face nimic ca sa-1 schimbe. Te rog sa m3 la$i in pace. Te rog. Sunt casatorita acum. Totul este de domeniul trecutului.

168

Mary Balogh

$tia $i ea ca acele cuvinte erau inutile §i false. Nimic din ce se intamplase nu putea fi catalogat ca fiind de domeniul trecutului. - Ia-mS de brap Anna. Il lu5 de brat ?* inchise ochii strans. Dintr-odata, intelese de ce ii placea inalpmea lui Luke. Barbatul acesta era inalt - abia daca ii ajungea pana la barbie. Simtea ca o cople$ea §i o invaluia cu puterea lui... §i ca ii fura orice notiune despre propria identitate. El o conduse spre canal §i spre poteca inconjurata de copaci de dincolo de el. Pe langa ei se perindau $i alp petrecareti mascap, care vorbeau $i radeau. Capva dintre ei o salutara pe Anna. Dar ea trecu pur $i simplu pe langa ei, prin intuneric, pa$ind in umbra acelui barbat inalt §i imbracat in negru din cap pana in picioare. I se parea incredibil ca era aceea?i alee fermecata pe care se plimbase mai devreme cu Luke. - Ce vrei de la mine? il mai intreba o data. -Asta e tot ce vreau, draga mea, Anna, raspunse el, aratandu-i gradinile de agrement din jurul lor ?i atmgandu-i u$or mana. Ea nu indraznea sa-§i traga mana dintr-a lui. -A m tanjit sa fiu din nou acasS, alaturi de tine. Am fost extrem de dezamagit cand m-am intors in sfarjit $i am aflat ca plecase§i. $tiam ca va mai dura ceva timp pana voi putea veni la Londra s3 te revendic. $i totu$i, cand am ajuns aici, am descoperit c3 au mai aparut §i alte complicatii. Cu toate astea, p-am permis sa-^i continui planurile neascultatoare de a te casatori. Am ales sa fac un pas in spate ?i s3-ti permit sa-p petreci putin timp cu ducele tSu. Dar trebuie si $tii ca nu mi-e u?or deloc. Aceste cateva clipe vor mai alina intru catva golul pe care-1 simt in suflet. - Ce ai de g§nd sa-i spui? il intreba ea. -Absolut nimic, raspunse el $i ochii ii stralucira prin fantele ma$tii. Nu va fi nevoie sa-i spun nimic. Pentru ca o sa vii singura la mine la momentul potrivit, draga mea, Anna. $i el nu va trebui sa $tie nimic, cu exceppa faptului ca te-ai plictisit de el. El nu trebuie sa ?tie ca e$ti

Inima de piatra

169

o tradatoare, §i o hoapi, ?i o criminala... §i o tarfa... Ma Tog, asta daca nu cumva te arSp dificila. -Intenponez sa rambursez toate datoriile tatalui meu, zise ea. $i atunci nu o sa mal ai nici un motiv sa m3 terorizezi. -Sa te terorizez? exclama el. Inca nu ma crezi ca te iubesc, Anna? §i ca la momentul potrivit o sa vin s3 te iau $i sa te fac mai fericita decat p-ai inchipuit vreodata? Chiar nu §tii ca datoriile acelea nu inseamna nimic pentru mine? Ca mi le-am asumat doar ca sa ridic o povara insuportabila de pe umerii tai, iubita mea, Anna? -L e voi plati, zise ea. In bani. Nu le voi mai accepta nici pe cele mai mici dintre ele, sub forma de cadouri sau de favoruri oferite. Le voi plati pe toate. El o batu u$or pe mana. -Sa nu vorbim despre astfel de lucruri, spuse el. Haide doar sa ne bucuram de o plimbare lini$tita. Ah! E minunat sa te vad $i sa te simt din nou langa mine. Anna mca i§i mai amintea recuno$tinfa profunda pe care o simpse fafS de el atunci cand se mutase pentru prima data in vecinatate, la scurt timp dupa moartea mamei sale. Paruse foarte calm $i bun, $i lini$titor in comparape cu fatal ei, care se pierduse pe sine in bautura $i autocompatimire, iar apoi se prabupse aproape complet cand murise sopa sa. Sir Lovatt Blaydon o vizitase de multe ori $i nu paruse nici o clips s5 aiba motive sau interese ascunse. $i in cele din urma ii ca?tigase increderea. I$i amintea cum se plimbasera o data la braj prin gradina de la Elm Court - la fel ca in acel moment - p cum crezuse ca gasise o alinare in puterea $i in simpatia lui. A?a ca ii povestise despre datoriile tatalui ei $i despre cat de aproape de ruina se aflase familia sa. La vremea aceea nu §tiuse ce se va intampla cu copiii. Chiar §i Victor i se parea inca doar un flacSu, in ciuda faptului ca avea nouasprezece ani. $i cel mai tare o ingrijorase Emily, care era surdo-muta. La momentul respectiv, fusese o u?urare enorma chiar §i numai sa se descarce de nelini$tile care-i apasau sufletul. Nu se oprise nici o clipa sa se intrebe daca era bine sau nu sa se destainuie unui strain. Doar ca atunci

170

Mary Balogh

nu i se paruse c3 era un strain. Il considerase mai degraba o figura paterna - ba chiar una de incredere, comparativ cu propriul ei tata. Iar apoi Sir Lovatt cumparase toate datoriile tatalui sau. I$i amintea cum ii spusese asta, tot cand se aflau !n gradina. $i i$i amintea ca ramasese fara cuvinte de recuno$tinpi $i de u$urare. I$i amintea cum ii stTansese mainile de bucurie $i apoi le ridicase la obrajii ei... cum i$i mu^case buza de sus, ca s3-?i opreasca lacrimile sa nu-i napadeasca obrajii $i cum izbucnise in ras, in clipa in care i se revarsasera totusi din ochi. I$i amintea ca i paruse imposibil sa rosteasca chiar ?i un cuvant simplu de mulpimire. Anna crezuse atunci ca facuse toate acestea pentru ca o iubea. Se a$teptase sa se intoarca a doua zi $i sa o cear§ in casatorie. Lji inchipuise c3 va transforma toate acele datorii intr-un cadou de nunta - $i i se paruse cel mai frumos cadou cu putinpi. Se bucurase atat de mult, incat confundase acele sentimente cu iubire adevarata. $i nu i se paruse deloc ca facea un sacrificiu, casatorindu-se cu el. Ba chiar i?i dorise sa se marite cu el. $i i§i dorise sa-?i petreaca tot restul viepi aratandu-i recuno$tinpi ei. Dar in ciuda faptului ca incepuse sa i se adreseze cu „Anna mea“, el nu-§i dorise nici o clipa sa se insoare cu ea. Ci doar s3 aiba putere asupra ei. $i incepuse s3-i vorbeasca despre via^a pe care o vor avea impreuna ?i sa pretinda ca o iubea. $i cu cat o atrasese mai mult in plasa lui, cu atat afirmase mai cu tarie ca o iubea. Uneori se intreba de ce o alesese pe ea ca victima. Doar pentru ca fusese acolo la momentul potrivit? Sau pentru ca ii fusese aproape ridicol de u$or sa o transforme in victima lui? Probabil nu va $ti niciodata adevarul. - Ah! exclamS el, in timp ce se intorceau pe cararea batatorita... Te a$tepta sopil! Anna observa atunci ca Luke statea nemi$cat in fapi rotondei $i-i privea. Se intreba in sinea ei daca cei doi barbati aveau sa se cunoasca. $i ce se va intampla atunci. Sentimentul acela de panics dispSruse de mult $i lasase

Inima de piatra

171

In urma altul apasator, de nenorocire. Dar nu era In puterea ei s§ controleze situapa. Sir Lovatt Blaydon se opri Insa cand aj unsera la o dis­ ta n t mica de Luke, o lua de maini $i facu o pleciciune deasupra lor. Anna inchise ochii strans de teama, insa el nu i le saruta. - Pop sa te mai bucuri pupn de el, Anna mea, zise el. Voi mai comunica cu tine din cand in cand, ca s3 ma asigur c3 nu ai uitat ca te are doar cu titlu de tmprumut, prin amabilitatea mea. Dar nu trebuie sa-p faci griji pentru reputapa ta. Te iubesc mai decat te-ar putea iubi oricine altcineva. Anna l$i retrase mainile din ale lui, inspira lent $i-$i umplu plamanii cu aer, apoi se intoarse de la el. Se indrepta spre Luke, care ramasese in locul unde era ?i mai devreme. Incerca din rasputeri sa se stapaneasca $i s3 nu se grabeasca spre el, in ciuda faptului cd simfea demonii trecutului pe urmele ei. Zambi §i-$i lasa ochii sa-i straluceasca pe deasupra valului, pana cand i?i aminti ca zambetul acela era complet nepotrivit - din mai multe motive. Asa ca il lasa sa se stinga. Luke o privea apropiindu-se de el. Cand se intorsese in rotonda §i descoperise ca Anna nu se afla nici cu Lady Sterne, nici cu nimeni altcineva, simpse o panica prosteasca $i complet necaracteristica. $i pentru o clipa ifi imaginase ca fugise $i ea. Dar, desigur, era afara ?i se plimba - la fel ca majoritatea petrecareplor prezenp la Ranelagh Gardens. Nu il recunoscuse pe barbatul care o insojea, de?i era foarte posibil sa fie o cuno$tinpi comuna. li era foarte greu sad identifice din cauza ma$tii negre §i a dominoului intunecat, a carui gluga ii acoperea partial fapi. Era perfect acceptabil ca sofia lui sa se plimbe cu un alt barbat. $i se gandise ca poate ar fi fost mai bine sa se intoarcd in rotonda, ca nu cumva ei - $i alpi - sa creada cS o spiona. Petrecuse deja destul timp privind-o in sali de bal ?i in sufragerii, $i fara indoiala observasera asta §i alte persoane. Nu-§i dorea deloc sd fie considerat indragostit pan3 peste cap de sopa lui.

172

Mary Balogh

Cu toate acestea, rfimasese unde era, privindu-i. Avea un sentiment inexplicabil cd poate sofia Lui va avea nevoie de el. Dar cei doi il v3zusera deja. in clipa aceea omul facea o plecSciune deasupra mainilor ei $i se retrSgea. Pentru o clips pasagerS, Luke se gandi ca probabil il cuno$tea, dar pur §i simplu nu 11 putea recunoa^te. Ocbii ei zambira pe masura ce se apropia, dar apoi devenira din nou seriop. - Cineva pe care il cunosc? intreba el. - Oh! exclama ea p rase scurt. Nu. Era doar un vecin de acasS. Candva am fost desul de apropiata de fiica lui. Sunt uimita c3 m-a recunoscut. Eu, una, nu Lam recunoscut pana nu s-a prezentat. Ai trimiso acasd pe Doris? - Da, zise el. $i le-am condus pe ea §i pe mama la trSsura. Imi pare rSu ca ai fost martora la violenta, Anna. - Nu a fost vina ta, zise ea $i il studie indeaproape. Unde ai invafat sa manuie§ti sabia atat de bine? - La Paris, raspunse el. Printre altele. Anna se cutremurS brusc $i se aplecS atat de mult spre el, incat Luke fu nevoit so prinda de mans, ca sa o sprijine. -Vreau s3 plecam, zise ea. Putem pleca, te rog, Luke? -Tocmai asta voiam sa-fi sugerez $i eu, spuse el. Mi-e greu sa ma mai bucur de petrecere, dupa ce sora mea a fost pe punctul de a-$i ruina viafa, doar pentru e prea tanSra ca s5-§i dea seama ce se intampla cu adevSrat. l$i luarS apoi la revedere de la Lady Sterne, Theo $i sora Annei §i cinci minute mai tarziu se aflau deja in tr3sura, in drum spre casS. Luke las3 capul pe spate $i inchise ochii - intr-un fel se bucura c3 Sofia lui era $>i ea prea indispusa s3 vorbeasca. Ruinarea putea fi mult mai dezastruoasS pentru o femeie decat pentru un barbat. El insu$i fusese doar cu un an mai mare decat era Doris in clipa in care viafa se naruise in jurul lui. Iar el i?i putuse fauri o nou a viafS, doar pentru c3 era barbat. Lui Doris i-ar fi fost mult mai dificil s3 fac3 acela§i lucru. li mai dispSruse mania, cat timp a^teptase cu Doris s3 vina mama lor, ca s3 o ia de acolo §i s3 o duc3 acas3.

Inima de piatra

173

Dar chiar p a$a, nu regreta deloc decizia pe care o luase. Iar a doua zi, sora lui avea sa fie trimisS acasa la Bowden Abbey, unde putea fi supravegheata mai tndeaproape. $i mama lor se putea duce cu ea. Le spusese femeilor planul sau p, de asemenea, ca avea sa le viziteze a doua zi diminea^a, ca s3 le vada plecand. -$ i sa ma bap inainte sa plec? il intrebase Doris, sfidatoare p plina de amaraciune. N o sa ma lap sa scap fara o mama de bataie, nu-i a$a, Luke? -Taci din gura, fato! ii raspunsese mama lor cu raceala. Sa pii ca eu nu a$ avea nimic de obiectat, daca s-ar hotari sa te disciplineze astfel... chiar p folosind un bici. E ceva ce ar fi trebuit sa p se intample cu mult timp in urma. Dar Luke nu mai spusese nimic. Fusese mult prea furios pentru cuvinte. Dar in clipa aceea, ip amintea afirmapile mamei sale p se intreba daca o bataie strain ica era intr-adevar ceea ce ii lipsise lui Doris in copilSrie p adolescenpi. Sau poate ca de fapt ii lipsise dragostea. Poate daca mama lor ar fi imbrap$ato de cateva ori... Dar el nu credea in dragoste. tubirea ar fi distruso pe Doris, la fel de sigur cum se pare cS facuse p lipsa ei. Se gandi apoi ca totup nu o putea acuza pe mama lui de o lipsa totala de iubire. Doar ca pusese mereu pe primul plan datoria p decenpi - ca p cand aratarea afecpunii nu ar fi fost altceva decat o slabiciune prosteasca. §i totup era posibil ca Doris sa aiba nevoie de mai multa afecpune decat i-ar fi putut oferi ea... sau el, de altfel. La urma urmei, fusese un copil extrem de afectuos. Luke inghip in sec. Apoi ip dadu seama brusc ca o pnea destul de strans de mana pe sopa lui, pe scaunul liber dintre ei. $i nu era ceva ce ii statea in caracter. Era aproape ca p cand i-ar fi luat mana pentru ca simpse nevoia so fac3. Dar el nu avea nevoie nici de ea, nici de nimeni altcineva. Se educase pe sine sa fie foarte in­ dependent. $i nu trebuia sa-p permits sa ajunga sa aiba nevoie de Anna, in orice alt mod decat cel sexual. Ip trase atunci mana dintr-a ei.

174

Mary Balogh

Anna r&mase cateva dipe nemi^catS, in lini$te. Dupa aceea se inclina spre el, astfel meat braful ei sS se atinga de al lui $i-?i freca tare obrazul de umarul lui. Luke deschise ochii, speriat $i deschise brapde, ca sa o stabilizeze, dar ea se ridica in picioare cu stangacie §i apoi se a§eza in poala lui. l?i trase valul in jos, pans ii aluneca sub barbie ?i t$i incolaci bratele in jurul gatului sau. Apoi i?i frees sugestiv sanii de el $i gura ei o gasi pe a lui in intuneric. Doamne, Dumnezeule! Luke o stranse in bra{e imediat, intredeschise buzele plin de apreciere §i i$i strecura limba in caldura gurii ei. Ea gemu gutural $i el simp imediat fiorii excitapei punand stapanire pe el. -La urma urmei... zise ea, dand capul pe spate §i razand... de ce sS irosim o plimbare buna cu trSsura? Era obi$nuit ca Anna sa flirteze cu el in mod nevino vat. Nu era deloc familiarizat cu latura ei de seducatoare. Dar ii placea. Ea i$i impra$tia sarutari pe chip. -Te doresc, ii $opti ea, printre saruturi. Te doresc! Putea simp forma $i cSldura picioarelor ei prin imbracSmintea subpre. Corsetul ii ridica sanii $i era ca o armuta, care-i impiedica mainile s3-i atinga trupul. Dar, dintr-un motiv sau altul, asta il excita $i mai mult. -A id in trasurS? intreba el. Sunt mai mult decat dispus s3-p fac pe plac, doamna, daca pop indura disconfortul. -Aici ?i acum. Vocea ei se transformase intr-o $oapta guturala. $i nici o clipa mai tarziu. FS-o cu mine, acum. Daca ar fi avut mai mult timp la dispozipe, ar fi transformat indepartarea pantalonilor ei intr-un preludiu erotic. Dar mainile ei se alaturarS alor lui §i trasera nerabdatoare de ei, aruncandu-i apoi la podea. I$i desfacu §i el pantalonii, apoi o trase deasupra lui pe bancheta. Era fierbinte, $i o dorinta aproape frenetics pusese stapanire pe ea. §i il infierbantase §i pe el. Luke se bucura ca voia sS faca dragoste chiar in clipa aceea. Pentru ca nu credea cS mai putea a^tepta pana cand ajungeau acasa. -Acum sa fie, atunci, zise el.

Irtima de piatra

175

O cuprinse apoi cu mainile de $olduri $i o conduse u$or ca sS'l cuprinda cu totul. Era calda §i umeda, $i atat de pregatita pentru amor, incat striga $i exploda, chiar in clipa in care o p&trunse. O lasa sa se cutremure $i sa se relaxeze, apoi i$i savur3 pe indelete propria placere, acompaniat de gemetele ei satisfacute. Ramasera a$a, pana cand Luke se temu ca probabil se apropiau de casa. Se gandi somnoros ca avea parte de un tratament minunat. Era pentru prima data cand facea dragoste intro trasura §i era bucuros ca nu sarise peste acel pas din educapa lui sexuala. Ba chiar, foarte bucuros. O saruta u$or pe obraz. -Este posibil ca vizitiul meu sa faca un atac de apoplexie dac3 ne gase$te a?a, cand deschide u$a, zise el. Propun sa ne transformant din nou intr-un cuplu respectabil $i sa reluam indecenpi mai tarziu, in dormitorul nostru. $tia ca i$i va dori sa o mai aiba o data. Partida aceea scurta de amor nu reu$ise decat sa-i starneasca apetitul pentru ea. Anna chicoti in felul acela gutural pe care-l observase §i mai devreme, apoi ofta cand se dezlipi de trupul lui. Se apleca sa-$i ia pantalona$ii §i §i-i trase la loc. In clipa in care trasura se opri $i vizitiul veni sa le deschida portiera $i sa le coboare scara, Luke $i Anna stateau unul langa altul pe scaune $i nu se atingeau deloc. Luke o conduse la dormitorul ei $i-i deschise u$a. -Curand, doamna? intreba el, ridicand u$or din sprancene. Ea ii arunca un zambet stralucitor. -$ i mai curand, Excelenta, zise ea $i intra plutind in camera sa. Era imbracata in voaluri din cap pana-n picioare, broderiile aurii straluceau minunat ?i era fascinant de feminina. Curand. O, da. Sau ?i mai curand. Se indrepta apoi spre camera lui. ★

176

Mary Balogh

DeznSdejdea dispSruse p lasase loc panicii. O pani­ cs pe care incercase s5 o controleze in trSsurS. In mod neobi^nuit p miraculos, Luke o luase de mans, iar ea se concentrase cu toatS fiinpi asupra acelui contact fragil p ip lSsase Tntreaga sdnState mintala pe atingerea mainii lui. Iar cand el ip indepSrtase mana, simpse toatS rapunea p controlul dispSrand odata cu ea. A^a cS se aruncase in bra^ele lui, condusS de o singurS nevoie primarS. Nevoia de a se ascunde in interiorul lui... de a deveni o parte mica p ascunsS din el, astfel incat sS n-o mai gSseascS nimeni niciodatS. Iar cand o pStrunsese, tare p lung p real de palpabil, senzapa aceea se transformase intro lini$te minunatS, care insemnase totul pentru ea. Care de fapt chiar era totul pentru ea. Pentru cS ip permisese luxul de a se pierde in el. $i apoi il lSsase sS o strangd in brafe. Fusese un sentiment cald p sigur sa-i simtd trupul incS fScand parte din al ei. Dar cand ajunse in siguran^a casei p a dormitorului ei, Anna descoperi cS panica aceea nu dispSruse cu adevSrat. Se sim{ea singurS p inspa imantatS, chiar p in prezen^a cameristei ei. Se lupta cu isteria, cat il a$teptS sS se intoarcS la ea. El veni mai devreme decat de obicei - dar chiar p a?a, i se pSrea cS il a?tepta deja de ore intregi. li zambi din pat p indepSrtS cearceaful de pe trupul ei dezgolit, in timp ce el ip scoase cSma§a de noapte. „"fine-mS in bra{e! Salveaz5-mS!“ Intinse brafele spre el. - Fa dragoste cu mine! -Asta intenponez pe deplin, doamna, zise el, dupa cum observi cu siguran^a. Se aplecS apoi spre lumanSri p le stinse. Intunericul nea$teptat aduse cu el un val de pani­ cs, dar apoi Luke era langa ea in pat, mangaindo p incepand ritualul tot mai familiar - dar de fiecare data nou - de a face dragoste cu ea. -Anna. Ii placea sa continue incetp sS transforme fi­ ecare mijcare intro o atingere chinuitor de agonizanta, dar p chinuitor de placuta. E$ti foarte flSmanda?

lnima de piatra

177

-Absolut hamesita, li raspunse ea. Sunt lihnita, Luke. Umple-ma. -N u pot rezista unei asemenea invitapi, spuse el. l$i desfacu apoi picioarele pentru el, cand veni deasupra ei. I$i dorea cu disperare sa fie din nou plina cu trupul sau. Era infierbantata ?i gafaia de dorin^a. Insa prima atingere veni de la degetele lui... de la degetele lui deosebit de pricepute, a caror mangaiere tandra o putea ridica pe culmile nebuniei $i extazului. Dar in noaptea aceea cunoscu o nevoie dureroasa §i trepidanta, in clipa in care ii saruta sanii ?i-i supse u§or sfarcurile. Se putea auzi implorandu-1, in timp ce mainile ei ii desfaceau panglica de la ceafa §i-i eliberau parul peste sanii ei dezgolip. §i apoi gura lui se muta in locul secret unde o mangaiasera degetele sale. Era ceva $ocant de nea^teptat... dar limba lui se mi$ca $i mai sensibil $i mai erotic decat o facusera degetele lui. Ii cuprinse sanii cu palmele $i-i stranse u$or sfarcurile intre degetul mare $i cel aratator. - Mai tare! se pomeni implorandu-l $i apoi presiunea crescuta o facu sa ppe din cauza unei dureri §i placeri insuportabile. Se cutremura sub el. Simp durerea aceea acumulandu-se $i cutremurand-o, apoi acumulandu-se ?i eliberandu-se din nou. Cand o acoperi cu trupul s5u §i o patrunse, Anna simfea o dorin^a puternica, care o facea sa geama... o dorinpt care fusese satisfacuta iar $i iar, dar care inca nu voia sa dispara. Se relaxa recunoscatoare in impingerile lui ferme cateva minute, pana cand patrunse atat de adinc in sufletul ei, incat devenira o singura fiinfa $i disparu orice gand sau sentiment con$tient. Pana cand ramase doar iubire. O iubire perfecta. Era singura cand se trezi. O, nu, nu singura in pat! El era chiar acolo langa ea, ca in fiecare noapte. Dormea. Dar se simfea singura, in sensul ca nu se atingeau deloc. Nu $tia cat era ceasul, dar ghici cS dormise cateva ore. Fusese uimitor... §i nu se a$teptase s3 adoarma deloc. Se simpa in siguranpi. Se afla in patul ei §i sopjl sau era chiar acolo, langa ea. IncercS sft-^i pna trupul relaxat

178

Maty Balogh

fi sS retrSiascS in minte felul in care f&cuse dragoste cu ea. Fusese cea mai minunata partida de amor, dintro lunS intreaga de facut dragoste. Incerca apoi s3 se convinga pe sine ca va ajunge fi el s-o iubeasca pe ea, la fel cum il iubea ea pe el fi ca vor trai fericid pana la adanci batranep. Dar panica aceea revenea in sufletul ei fi nu o putea indeparta in nici un fel. $i odata cu ea, revenea fi amintirea cofmarului pe care-1 traise in acele saptSmani fi luni interminabile de dupa plecarea lui fi de dinainte de a-1 fi cunoscut fi de a se fi cSsatorit cu Luke. Dintr-odata, patul i se pare a o prapastie de un kilometru, pe ale carei margini stateau ei. Se simfea inconjurata de o nimicnicie rece fi de ameninfarea ingrozitoare a unor maini care incercau sS ajunga la ea. Se rostogoli pe o parte fi se lipi de corpul cald, puternic fi palpabil al sofului ei. Apoi se strSdui sa-fi faca loc printre brafele lui fi-fi ghemui capul la pieptul sau, chiar sub barbie. „Tine-ma in bra^e. Te rog, fme-ma in bra{e!“ Braful lui se stranse in jurul ei fi mormai ceva somnoros. $i apoi se trezi. - Anna, ce s-a intamplat? o intreba el. Vrei s5 raman olog fi impotent de atata acfiune? Lasa-ma cateva clipe f i o sS fiu iar gata pentru tine. -N uu, nu, se tangui ea. In clipa aceea nu ifi mai dorea placere, ci alinare. $i iubire. Du-ma acasa, Luke. Te rog, du-ma acasa. Vreau sa merg acasa. Se gandea c3 poate va fi in siguranfa acolo. - La Elm Court? intreba el, nedumerit. T>'e dor de casa? Ti-e dor de sora ta mai mica? Te due acolo, daca asta ifi doref ti. - Nu, nu acolo, raspunse ea. Nu vreau sa ma mai intorc niciodata acolo. Du-ma acasa. Acasa la Bowden Abbey. El o stranse in brafe o vreme, fara sa zica nimic. Anna aproape ca avea senzapa ca se retragea de langa ea. - La Bowden? intreba el. Anna, ce este? S-a intam­ plat ceva?

Inima de piatra

179

-N u, nimic, $opti ea la pieptul lui. Nu s-a intamplat absolut nimic. Dar m-am situ rat de Londra. Vreau s3 merg acasa. Te rog, du-mS acasa. -Acasa, repeta el. Anna il putea simp cum inspira adanc. Da, acolo e intr-adevar acasa. Dar s-a intamplat ceva, Anna. Spune-mi... ce s-a intamplat? Ea inghip apasat p se lipi p mai tare de pieptul lui. - O sa am un copil, zise ea, cu toate ca nu intenponase sa-i spuna inca. De fapt, nici ea nu era complet sigura de asta inca. - Deja? Una din mainile lui se mutase pe crepetul ei. Degetele lui ii dezmierdau parul p ii masau scalpul. -Mi-a intarziat o saptamana, zise ea. Mie nu-mi intarzie niciodata. Cred ca e posibil sa fiu insarcinata. Vreau sa merg acasa. Luke ramase tacut o perioada indelungata. Continua sa-i maseze capul lin i$titor, in timp ce mana ei se aga^ase de o §uvita groasa din parul lui, care ii alunecase peste umar pe fa^a ei. - Da, zise el foarte incet. A sosit timpul. Primul nostru copil trebuie sa se nasca la Bowden. $i tu ai nevoie de lini$tea de la ;ara, in timp ce el crepe in pantecul tau. O sa mergem acasa. Un sentiment de siguran^a si pace se instala atunci in interiorul ei p fu pe punctul de a adormi din nou. -Anna, zise Luke. Ma bucur foarte mult ca epi insar­ cinata. Mulpimesc. Ea zambi somnoroasa. Dupa o luna intreaga de apropiere fizica, pasiune p de distant emoponala, acelea erau primele cuvinte care pareau sa invinga departarea dintre ei. Veneau aproape ca o declarape de dragoste. $i aproape ca erau suriciente pentru noaptea aceea. A$a ca se lasa sa alunece de tot pe taramul somnului, in siguran^a in brafele sopilui ei. Luke era sincer inspaimantat. A doua zi diminea^a devreme, calari repede prin pare. Crease o viapi noua. El si Anna creasera via^a. O via{3 noua in interiorul trupului ei. $i va fi responsabil pentru totdeauna pentru via^a aceea p cea a sopei sale.

180

Mary Balogh

Era pe deplin legat de viaffl $i de sarcinile §i responsabilitaple ei. $i de cel pupn alte doua persoane - so{ia sa ?i copilul care cre$tea in pantecele ei. Crezuse intotdeauna c2 acea legaturS sacra a casatoriei va fi cea mai apSsatoare pentru el. Nu se afteptase niciodata ca vestea pe care i-o daduse noaptea trecutS sa ii uneascacuatat mai mult. Puteaindeplini, faradar^ipoate, nevoile materiale ale copilului sau. Dar va fi responsabil §i pentru nevoile emofionale ale pruncului. In mintea lui se infiripa pentru o clipa gandul de dragoste, dar apoi dispSru. Era ceva ce nu putea face. Petrecuse ultimii zece ani deta$andu-se de legaturile interumane §i de complicapi' le lor emoponale. $i fusese foarte multumit de rezultat. Oare se putea intoarce? Oare putea redeveni omul care fusese candva? Doar ca sa fie distrus din nou.7 Doar ca s§ fie vulnerabil ?i sa i se aminteasca de singuratatea lui fundamentala? Era absolut speriat. Ingrozit. $i ce se intampla daca ar fi murit Anna? Daca o condamnase de fapt la moarte in clipa in care ti implantase o via$ in pantec, cand in realitate nu era gata sa ingrijeasca acea via{3 dincolo de pantecul mamei? Daca prin asta omorase toata frumusetea §i vivacitatea care o caracterizau pe Anna? Slabi u$or fraiele, in clipa in care i$i dadu seama ca risca atat via^a calului, cat ?i pe a sa. Nu-$i mai putea permite luxul de a-$i risca nici mScar propria siguran{3. Pentru ca un copil $i mama lui depindeau de viafa $i de siguranfa lui. Odata cu acel gand, fii cuprins de o senzape amefitoare ?i apasatoare. Nu voia sa depinda cineva de el din punct de vedere emotional. Nu putea gestiona o Tesponsabilitate atat de mare. Daca se dovedea c3 semana cu mama lui $i ca nu putea oferi unui copil dragostea de care avea nevoie? Dar el nu era capabil s3 iubeasca. Ba de fapt, nu voia sa fie capabil sa iubeasca. Pentru ca nu voia sa fie capabil sa simta $i durere. Din fericire, gasi altceva cu care sa-$i ocupe mintea in timp ce calarea spre casa. Doris. $tia ca sora lui suferise $i ca va mai suferi o vreme, in continuare - $i i$i putea

Inima de piatrd

181

aminti intru catva cum se sim^ea durerea. Dar, In ciuda unei nelini$ti persistence, in dimineata aceea era incS foarte convins ca procedase corect. $i era neinduplecat in intenpa sa de a o trimite acasa la Bowden. Da, in dimineata aceea se va duce, dupa cum promisese, $i le va trimite acasa pe sora ?i pe mama lui. Asta il facu sa se gandeasca din nou la copila care fusese Doris. §i la tanarul care fusese el, cu mult timp In urma. Ofta in timp ce se a$eza sa ia micul dejun §i se uita prin mormanul de scrisori $i invitapi, stivuite ordonat langa farfuria lui. Intr-una dintre scrisori se afla o chitanta, care cerea ca ducele de Harndon sa faca plata unei sume ridicol de mari, de vreme ce fratele sau, lordul Ashley Kendrick, p3rea in imposibilitatea de a o achita el insu^i. In partea de jos a chitanfei era mazgalita semnatura lui Ashley. Cand Luke ajunse la Harndon House, Ashley era inca in pat. Inainte de a le vedea pe mama p pe sora lui, Luke se duse personal in camera fratelui sau. Lua un pahar de apa de pe noptiera $i goli conpnutul direct pe fa(;a fratelui sau. Ashley se trezi imediat. - Fir-ar a naibii! Ce, Doamne, iarta-ma? izbucni Ashley $i sari ca ars. Luke ii arunca atunci chitanpi pe piept. Fratele lui o ridica ?i o privi in tacere cateva momente. -Lua-l-ar naiba! exclama apoi. Nu avea nici o treaba sa tio trimita tie, Luke. O sS ma ocup eu sa o achit. Pleaca §i lasa-ma sa dorm. -In clipa asta ai de ales, rosti Luke, rece. Aproape ca il putea auzi pe tatal sau vorbind prin vocea sa... chiar daca tatalui s3u nu-i oferise ?i lui de ales, cu zece ani in urma. Poti s3 pastrezi factura asta §i n-ai decat s3 te duci naibii, pentru ca nu o sa mai vezi nici o indemnizatie de care sa te ajuti, sau... poti sa mi-o dai mie sa o platesc, sa te dai jos din pat §i sa-p faci bagajele, in timp util sa pleci cu mama ?i cu Doris la Bowden, unde vei ramane pana cand ma vei convinge ca ai un motiv bun sS mai pleci de acolo. Ai cinci minute sa te hotara$ti. Traversa apoi camera, se duse la fereastra, trase draperiile groase

182

Maty Balogh

$i rSmase acolo, privind afarS la piafa insoritS. Uitase c3 soarele strilucea. In realitate, Ashley era Intre ciocan $i nicovala. Avea de ales intre a trai fara nici un mijloc de a se suspne material - la fel cum se pomenise ?i Luke cu zece ani In urma, cand fusese izgonit de acasa - $i a se confrunta cu capitulare umilire totala. Dar Luke i$i impietri inima ?i nu mai spuse nimic altceva. - La ce ora pleaca? intreba fratele lui, de undeva din spatele sSu. Probabil ca trecusera in jur de patru minute. - De indata ce e$ti tu gata, ii raspunse Luke, fara sa se intoarca spre el. Cateva clipe mai tarziu, auzi u$a dormitorului deschizandu-se §i apoi inchizandu-se. Se intoarse apoi ?i descoperi ca factura pentru jocuri de noroc se afla pe pat. Luke se duse $i o ridica, cu inima impietrita. „A§adar, inapoi la Bowden1*, gandi el. Indoi apoi hartia $i o baga in buzunar. Se intorcea la trecutul sau. Si lua odata cu el prezentul ?i viitorul. Pleca apoi sa o caute pe mama lui.

c a p ito lu l 13 Bowden Abbey. Luke a$tepta oarecum temator. Copil fiind, iubise conacul §i parcul sau, fermele ?i satul. $i detestase ideea de a fi vreodata departe de toate acestea. indurase sa fie plecat la $coala $i la universitate, dar numai pentru ca a$teptase cu nerabdare vacan^ele - cand putea s3 se intoarca acasa. §i daca nu s-ar fi intamplat acea nenorocire cu George, poate ca nu ar fi trebu it sa se mute deloc de acolo. Poate ca tatal s3u i-ar fi permis si locuiasca in continuare la Bowden. Pe de alta parte, stia ca nu il ingrozea atat locul in sine, cat amintirile asociate cu el. Intr-un fel, era p3cat ca acele ultime amintiri ramasesera cel mai adanc intiparite in sufletul sau ?i ca aproape $tersesera orice urma a celor frumoase. I§i amintea ca se bucurase foarte mult cand se intorsese George din marele tur al Europei.

lnima de piatra

183

Luke {inuse mereu extrem de mult la fratele s&u mai mare, insa acea diferen^a de patru ani fusese uneori un obstacol, pe vremea cand erau copii. Dar in clipa aceea i se pSrea ceva infim. Crescusera impreuna $i erau ffa{i. Iar candva fusesera saptSmani intregi in care vorbisera $i calarisera impreund, pescuiserS, jucasera biliard §i vizitaserS imprejurimile - intnun cuvant, fusesera nedespar{i{i. Sau cel pu{in, a$a crezuse el. Pentru ca in mod evident, fusesera $i momente in care GeoTge nu fusese cu Luke - altfel ceea ce se intamplase nu ar fi fost posibil. Iar tradarea aceea spulberase ceva in sufletul lui Luke. Ceva ce nu se mai reparase niciodatS. George $i Henrietta. George care o siluise pe Henrietta. Dar nu. In acel moment, avea treizeci de ani, a$a ca mintea lui se ferea sa foloseasca acel cuvant. Poate fusese mai degraba seduc{ie. Cu siguran^a fratele lui crezuse cS Henrietta i§i dorise $i ea sa fie cu el - Luke $tia foarte bine felul in care dorin{a sexuala putea intuneca judecata sanStoasa a oricui. Dar chiar ?i simplul gand c3 George ar fi sedus-o tot ii mai aducea un gol dureros in stomac. Cu toate acestea, amintiTea clipei in care il infruntase pe George era inca vie in mintea lui. Inca mai putea vedea imaginea lui - cu chipul palid $i buzele stranse refuzand sa fac5 orice comentariu cu privire la povestea spusa de Henrietta. Refuzand s& se apere pe sine sau sa-$i apere ac{iunile. Refuzand s3 ii accepte provocarea la duel... $i in cele din urma, refuzand sa lupte cu el, tragand in aer intenijionat $i apoi privind ferm cum Luke lua in colimator salcia batrana. $i apoi prabu^indu-se la pamant in tacere, in clipa in care fusese nimerit de glonp Luke inspira adanc. Nu-$i mai vazuse fratele de atunci. Iar in clipa aceea $tia foarte bine ca nu-1 va mai vedea niciodata. $i in mod uimitor, abia atunci i?i aminti ceva ce reprimase de mult. Dupa sase luni, primise un colet de la George, in care nu se afla nimic, cu excepfia unei hartii pe care era mazgalita Semnatura lui §i un teanc de bani destul de gros. Luke trimisese inapoi coletul, fara nici un cuvant in plus. Oare fusese o ramura

184

Mary Balogh

de maslin? Sau bani p&tafi de sange? Nu §tiuse niciodata. Reprimase amintirea, dar in clipa aceea ii revenea in minte, involuntar. La fel fuseseri retumate $i toate scrisorile pe care le trimisese el parinfilor lui. Fusese indepSrtat. Izgonit. $i totu$i, printr-o ironie suprema a sorfii, in clipa aceea lui ii aparpnea totul. Se apropia de mo$ia Bowden. $i o facea in calitate de duce de Harndon. Se intorcea la ni$te responsabilitap pe care nu $i le dorise niciodata. Se intorcea la Henrietta - la vSduva fratelui sau. Se intoarse atunci instinctiv spre prezentul $i viitorul sau. Sofia lui statea langa el in trasura $i privea tacuta peisajul care se derula in exteriorul ferestrei. Daca sora ei nu ar fi stat pe scaunul din fafa ei, poate ca ar fi incercat sa o ia de mana. Dar se bucura c3 doamna aceea era acolo - pentru ca asta il impiedica sa arate un asemenea gest de slabiciune. In ciuda recomandarii Annei a protestelor lui Lady Sterne, Agnes ii implorase sa o ia cu ei. $i fata era la fel de timida ca intotdeauna, in ciuda faptului c3 era foarte frumoasa. Luke se gandi atunci ca probabil Londra, cu balurile ?i petrecerile ei vesele, nu era deloc pe gustul ei. §i trimisese vorba sa fie adusa §i cealalta sora a sopei lui - fata surdo-muta - pentru ca §tia ca pe Anna o ingrijora sa stea atat de mult departe de ea. Prezentul ?i viitorul lui. Sofia lui tot nu sangerase in cele trei zile de cand il implorase sa o aduca acasa. Era aproape sigur insarcinata. Anna ii simp privirea, a$a ca intoarse capul $i ii zambi. Se putea citi din nou fericirea pe buzele ei. Iar postura corpului ei exprima relaxare, in ciuda unei calatorii lungi ?i plictisitoare. Il uimea faptul ca ajunsese sa urasca Londra. Paruse sa se fi bucurat din plin de viafa sociala de acolo - mai cu seama ca toata lumea cautase sa se afle in compania ei. Dar in ultimele trei zile fusese aproape disperata sa piece - ba chiar indemnase servitorii sa grabeasca pregatirile. Poate ca era genul de persoana care, odata ce ii intra in cap o idee, voia ca totul sa se intample imediat... sau chiar ieri.

Inima de piatra

185

- In cateva minute o s& trecem prin sat, zise el. Aproape am ajuns acasa. - Serios? Ochii i se luminara imediat de emope p se aplecJ u$or in scaun, ca sa vada mai bine pe fereastrS. Intro clipita ajunsera in satuc p trasura fu nevoita sa incetineasca din cauza unor posibili pietoni sau animale domestice. In mod absolut §ocant, totul parea neschimbat. Luke se intreba atunci la ce se apeptase. Ca totul sa se fi schimbat p s3 fi devenit de nerecunoscut in zece ani? Cu toate astea, ceva chiar se schimbase. Cu zece ani in urma, el era doar un baiat p fiul cel mai mic al unui duce. Iar trasura lui nu atragea prea mare atenpe atunci cand trecea prin sat. Dar in momentul acela era ducele de Harndon p se intorcea acasa, dupa o absent indelungata. Iar faptul ca nu avea nici un blazon inscription nat pe trasura nu pflrea sa conteze vreun pic. Probabil se raspandise vorba ca era apeptat in orice moment, pentru ca in clipa aceea se deschideau ufile tuturor caselor ?i pupnii clienp aflap prin taverne sau pravalii se inghesuiau sa iasa in strada. Luke fu luat prin surprindere, dar apoi se apleca ?i ridica mana in semn de salut. Oamenii continuara sa fluture din maini ?i majoritatea dintre ei ti zambeau primitor. - O, Luke! exclama Anna ?i rase de incantare. Este absolut minunat! §i ea flutura din mana $i privea pe fereastra. Dar cand se apropiara de capatul strazii §i de biserica, Luke se lasa pe spate brusc p intoarse capul. Nu, nu-p dorea deloc sa vada biserica sau cimitirul. Ip dadu seama dintr-odata ca nu doar amintirile p prezen^a Henriettei il facusera sa ii fie groaza sa se intoarca acolo. Era ceva mult mai r3u de atat. $i anume mormintele din cimitir... mormintele celor doi oameni pe care nu avusese ocazia - sau dorinta - de a-i ierta in timpul viepi. $i pe care nu-i putea ierta nici in clipa aceea. -Ah! exclama apoi destul de u$urat, in clipa in care trasura coti p intra pe poarta de piatra inalta p impunatoare, care ii ducea in parcul de la Bowden Abbey.

186

Mary Balogh

Probabil satenii au auzit c3 vine o ducesa noua $i minunata. Iar cei care s-au aflat pe partea ta vor avea ocazia s3 se $i laude c3 te-au v3zut, draga mea. Anna izbucni inca o data in ras. -C red c3 mai degraba voiau sa vada cum anume te-a schimbat pe tine Parisul, zise ea. Oo! exclama apoi. Copacii aceia! Sunt foarte batrani, nu-i a$a? O! §i uite, Agnes! Caprioare. Sunt o turma intreaga! E o zona mai umbroasa aici! O sa fie o pauza placuta de la tot soarele din ultima vreme. Cand strabatuse ultima data aleea aceea, lui Luke i se paruse o noapte intunecata. Trecusera deja de locul in care il a$teptase Doris. -O hbh! exclamara impreuna Anna §i Agnes, de in­ data ce trasura parasi copacii $i lasa In urma zona aceea umbroasa. Splendoarea parcului care se intindea in fata lor le lasase cu respirapa intretaiata. Se vedea un pod mare de piatra cu doua arcade, care se inalfa falnic peste un rau ce curgea repede. Pa$uni intinse ?i netede urcau lin. Terasele cu patru niveluri ale gradinilor engleze$ti, infloritoare $i imbibate de culoare. $i mai era $i conacul grandios, cu multitudinea sa de turnule^e $i de ferestre cu $prosuri. Casa era un amestec de nedescris de stiluri arhitecturale, dar cu toate acestea era absolut splendida ?i impunatoare. Luke se uita la conac, la fel cum privise $i satul cu cateva minute in urma. Era uimit ca era neschimbat. Se gandi ca intreaga mo$ie avea un aer atemporal, care-1 facea s3 nu-$i dea seama daca se afla in prezent sau cu un secol in urma. Trasura traversa podul $i i^i croi drum pe alee, pe langa paji§ti $i apoi pe langa gradinile engleze^ti, inainte de a urea spre terasa pietruita, care se intindea in fa{a treptelor de marmura §i a u?ilor masive. U$ile conacului erau deja deschise, inainte sa se opreasca trasura ji vizitiul sa vina sa deschida portiera $i sa a$eze treptele. Luke cobori hotarat. O ajuta mai intai pe cumnata lui sa coboare, iar apoi pe sopa lui. Observa atunci cS Annei ii disparuse zambetul. Dar continua sa aiba ochii

Inima de pintra

187

mari de uimire p o TmbujoraTe minunatft ii acaparase obrajii. Ii oferi brapil, iar ea ip a§ezft mana pe maneca redingotei sale. Poate eft ar fi trebuit so Incurajeze in vreun fel. insft in clipa aceea nu putea incuraja pe nimeni. Se gandi eft probabil acela era cel mai dificil moment din toatft viata lui. Sau poate nici chiar a$a dar cu siguranpi unul dintre cele mai dificile. O conduse pe sopa lui in holul grandios cu lambriuri de stejar, inalt de douft etaje, care era decorat cu pom e­ te uria$e ale strftmoplor sfti, cu douft $emineuri masive identice, situate de o parte p de alta, pe podeaua placatft cu gresie. Servitorii pftreau foarte mici in comparape cu mftrepa inconjurfttoare. Stftteau aliniati de o parte p de alta a upi, in semn de bun venit, p a$teptau ca ducele p noua lui ducesft sft-i treaeft in revista. Luke se intrebft atunci daeft nu cumva aceea era mana mamei sale. Apftru Cotes, bfttranul majordom al tatftlui sftu p fftcu o plecftciune adaneft p rigidft, pe care Luke p-o amintea foarte bine. Dupft aceea io prezentft pe intendentft, doamna Wynn - o femeie pe care el nu o mai vftzuse niciodatft. Luke le prezentft la randul sftu pe ducesa lui $i pe Lady Agnes Marlowe. Apoi el $i Anna inspectarft ?irurile de servitori. Stftteau cu totii incordap, in pozipe de drepp $i aproape tuturor le strftluceau ochii de curiozitate. Dupft cum se a$teptase, sopa lui se dovedi la inftlpmea situapei, cu toatft ufurin^a datft de experienpi. Anna zambi cu cftldurft fieeftruia in parte §i discutft scurt cu majoritatea dintre ei. De$i era obositft de pe drum p probabil p de la faptul eft era in primele sftptftmani de sarcinft, nu se grftbi deloc cu acea pTimft indatorire a ei, ca stftpanft a Bowden Abbey. Ba chiar pftrea sft ii faeft foarte mare plftcere. Asta il fftcu pe Luke sft se gandeaseft din nou eft fftcuse o alegere minunatft. Anna ip va face datoria meticulos p cu grape. Era foarte mandru de ea. - Familia vft a§teaptft sus, in salon, Excelenpi, zise doamna Wynn dupft finalizarea inspeepei, adresandu-i -se lui Lady Anna. Mergep sft ii salutap mai intai sau vft retragep in camerele dumneavoastrS?

188

Mary Balogh

- Da, vom merge mai intai in salon, zise Anna §i-§i intoarse chipul zambitor $i intrebator catre Luke. El mcuviin^a din cap. - Dar cred ca Lady Agnes ar prefera sa se odihneasca pufin mai intai, zise Anna. Agnes parea u$urata. Doamna Wynn incuviinpi din cap, apoi ii conduse pe sub arcada ascupta, inspre scara grandioasa de stejar. Luke venea in spatele femeii, la bra{ cu sopa sa. Se simfea de parca ar fi avut greutap de plumb in pantofi. Candva acel conac fusese caminul lui. $i urma sa devina din nou casa lui - dac3 se mai putea a?a ceva. Familia lui ii a$tepta in salonul de la etaj. Mama sa, care-i Intorsese spatele atunci cand avusese cea mai mare nevoie de dragostea unei mamei. Fratele pe care il umilise $i cu care se comportase aproape la fel de dur, cum se purtase cu el tatal sau, in trecut. Sora lui, careia ii fransese inima f5r3 mila, in ciuda faptului ca demult ?tiuse $i el cum se sim{ea o inima franta. $i Henrietta. Iar in sat, in cimitirul bisericii, tatal s3u. $i George. Familia era reunita in salonul principal. $i chiar daca se cunoscuserS deja cu topi la Londra - mai pupn cineva, desigur - in clipa aceea tot trebuia sa indure formalitatea felicitarilor. Pentru ca in momentul acela se intorsese acasa, impreuna cu ducesa lui. Luke o saruta pe obraz pe mama lui $i facu o plecSciune rigida, ca r3spuns la salutul lui Ashley. Apoi mai facu o plecaciune, prin care raspunse reverenfei surorii sale, Doris. Dupa aceea privi cum Anna ii imbrap?S cu cSldura pe fiecare in parte §i ii intreba despre calatoria lor, iar apoi cum le povestea incantata p cu emope in glas, despre primirea de care avusesera parte in sat. Dar mai era cineva in camera. O persoana care statea ?i privea totul in lini^te, de langa fereastra. $i de care Luke fusese dureros de consent din prima clipa in care intrase in salon. Inca nu o privise, dar $tia in sinea lui ca era la fel de miniona, slabufa, grapoasa §i splendid de frumoasa ca in adolescenfa.

Inima de piatra

189

Mama lui se intoarse atunci spre Anna p facu prezentarile. -Anna, dumneaei este Henrietta, Ducesa de Hamdon p vaduva a fiului meu cel mai mare. Dupa aceea se intoarse spre Henrietta p adauga: Henrietta, dumneaei este noua ducesa de Harndon, Anna. Luke se uita la ea intr-un sfarpt. Chipul ei in forma de inima p ochii sSi albapri pareau u$or imbatranip. Parul ei negru era pudrat p purta o rochie foarte la moda. li auzi apoi vocea joasa p melodioasa, iar asta il facu sa se cutremure. Suna la fel cum ip amintea. -Anna, zise ea zambind p intinse ambele maini. E§ti absolut superba. Dar la urma urmei, cred ca era ceva de apeptat de la sopa lui Luke, nu-i a$a? Am apeptat cu nerabdare sosirea dumitale. Va fi minunat sa am o noua sora... p sper ca p o nouS prietena. -O b! Anna rase p Luke privi cum cele doua femei ip stransera mainile. E§ti foarte tan3ra, Henrietta. Nu piu... adicS, oare de ce ma apeptam la cineva mai in varsta? Da, suntem surori. $i din clipa aceasta am doua surori noi p un frate. Sunt extrem de norocoasa. In­ toarse capul ?i le zambi $i lui Doris §i lui Ashley, apoi lui Luke. Henrietta se intoarse spre el in cele din urma, $i Luke i$i dadu seama ca nu-$i dezlipise deloc privirea de la ea. $i in clipa aceea totul din jur incepu sa se stinga. Doamne, Dumnezeule! Iubirea lui din copilarie. Smulsa de langa el, intr-un mod atat de brutal. Daca lucrurile nu s-ar fi intamplat a?a, in momentul acela ar fi fost sopa lui de noua ani sau chiar mai mult. $i ar fi avut copii. Oh, Henrietta! -Luke! exclama ea. Zambetul ei se indulci, ip trase mainile dintr-ale Annei p le intinse spre el. A trecut foarte mult timp. Mi s-a spus ca te-ai schimbat foarte mult. Trebuie sa marturisesc ca e bine ca m-au avertizat dinainte. Dar epi de zece ori mai frumos decat baiatul pe care-1 piam cand m-am casatorif cu George. Bun venit acasa, frate. - Henrietta. O prinse apoi de mainile intinse p fu p> cat de familiaritatea senzapei. Ridica una dintre mainile

190

Mary Balogh

ei la buze, ca sa io sSrute, $i arunci amandoi vflzura §i simfira pietrele prefioase ale inelului stralucitor pe care i-1 daduse George. E bine sa fiu acasS. Minfea cu mare u,surinfa $i cu o eticheta invafata. - Ah, iata $i tava de ceai, zise mama lui §i-l aduse inapoi in realitate. Ai vrea sa tom eu ceaiul astazi, Anna? Anna. Sofia §i ducesa lui. Aproape ca uitase de ea, chiar dac5 pSrea un lucru prostesc. Se duse $i se a?eza langa ea o lasa sa il incalzeasca cu zambetul ei calduros, in timp ce mama lui tuma ceaiul. Ramasera cu tofii in salon o jumatate de ora, ca sa ia ceaiul $i, intr-un fel sau altul, chiar reu?ira sa discute aproape ca o familie. Luke se gandi ca nu era o atmosferS fericita in care sa-§i aducS noua sotie, insa pe de alta parte, acesta era motivul pentru care se casatorise cu ea. Dar Anna facea fata cu bine situafiei $i chiar reu$ea s3 smulga cateva zambete de la Doris $i Ashley. $i apoi, in timp ce erau conduji spre camerelor lor, Luke se gandi c5 fusese exact genul de primire la care se a§teptase. Nici mai bine, nici mai r3u. $i reu^ise cumva sa supravietuiasca ?i intalnirii cu Henrietta. $i intro parte tradatoare a minfii lui, se infiripa ideea ca era chiar mai frumoasa ?i mai fascinanta decat fusese arunci cand avea §aptesprezece ani. Ei aveau apartamentele principale din partea din faf3 a casei. Nu toate dormitoarele casei aveau vedere spre gradina din faf3 intrucat, conform planului vechii manastiri - pe temeliile careia fusese construit conacul cladirea era mai mult lunga, decat lata. Cu toate acestea, majoritatea camerelor laterale aveau o vedere minunata spre paji$ti, gradini $i copacii indepartafi. Trecu in graba sa inspecteze camera sa si le gasi acolo pe camerista Annei $i inca o menajera, care erau ocupate cu despachetatul. Se oprira amandoua din treaba, cand intra el $i facura reverence adanci. Luke i se alatura apoi sofiei lui in dormitorul alaturat. Anna statea in picioare langa fereastra de lemn $i privea afara. Cand auzi u?a deschizandu-se, se uita peste umar $i ii zambi, a$a ca Luke se duse langa ea.

Inima de piatra

191

- Priveliftea asta minunatS imi taie r&suflarea, zise ea. Daca a? fi ftiut ca este afa de frumos, te-af fi zorit mai demult s& mS aduci aid, adaugS apoi, razand. Dintr-odata, Luke se sirn^ea extrem de ufurat ca lasase in urma cea mai rea parte a intoarcerii acasS fi ca era din nou singur cu sopa lui. O lua de maini fi o rasuci spre el. -B un venit la Bowden Abbey, Anna, zise el. li ridica apoi pe rand mainile fi i le saruta. Bun venit acasa, ducesa mea. -Acasa, repeta ea fi ochii i se impanzira de lacrimi stralucitoare. O, Luke, habar nu ai cat de minunat suna asta pentru mine. Ma afteptam sa-mi traiesc restul zilelor in casa fratelui meu, ca fata batrana. Aproape ca simp nevoia sa ii dea drumul la maini fi sa o traga in brafe. II ajutase sa faca fa^a chinului de a se intoarce acasa. lar ea parea foarte mulpimita ca se afla acolo. Putea vedea lacrimile de bucurie din ochii ei. Dar Luke traia un moment rar de vulnerabilitate... fi experien^a il inva^ase ca trebuia sa se lupte cu acel sentiment. Candva Anna aparpnuse altcuiva - la fel ca fi el, de altfel. Doar ca Anna inca mai era capabila sa verse lacrimi pentru iubirea ei din trecut. El nu. Afa ca in loc sa o cuprinda in bra^e, o stranse mai tare de maini. - Cu siguran^a nu ii puteam permite placerea asta fratelui tau, de vreme ce va avea o mireasa noua in curand, zise el. Anna lasa capul pe spate f i zambi. - Imi place de Henrietta, zise ea. Mi-a fost teama ca poate nu o sa ii placa de mine, dar are un suflet bun. E mare pacat ca a ramas vaduva atat de timpuriu. Dar poate ca se va recasatori candva. Este foarte tanara. Probabil a fost o mireasa copila. Luke o saruta. Nu voia nici sa se gandeasca la Hen­ rietta, daramite sa vorbeasca despre ea. Anna ofta, ifi incolad bralele in jurul gatului s3u fi il saruta inapoi. Impartafira un sarut profund fi prelung, care era ciudat de lipsit de sexualitate. Ba chiar alarmant de asexual.

192

Mary Balogh

Sarutul acela nu cSuta placere, ci pSrea sS aiba o cu to tul alta insemnatate. Mintea lui se feri sS dea un nume acelui „altceva“ pe care-l simfea - chiar daca ar fi putut s9 o faca cu u$urinpi. Sarutul trebuia condus inapoi spre un faga? mai fami­ liar. Luke ridica u?or capul $i se uita la Sofia sa printre pleoapele pe jumatate coborate, apoi i$i muta privirea, in mod sugestiv, spre pat. - Asta va fi mai mult decat suficient pentru moment, zise el... pana la noapte, cand voi avea ocazia sa-fi ofer un „bun venit acasa“, a§a cum se cuvine. Rasul ei i se parea mereu extrem de incantator. II facea sa se simta mult mai bine decat chicotelile sofisticate cu care era obi§nuit. - Excelenfa Voastra, zise ea. Nu pot sa spun decat ca abia a^tept. Luke simfi in cele din urma aceea dorinfS trupeasca lini§titoare cu care era obisnuit §i care nu implica nici un sentiment real. Se gandi apoi cu oarecare tristefe la slujnicele care se aflau in dormitorul alaturat. - Daca tot suntem aid, cred ca va trebui sa respectam programul de fara. $i m5 refer cu precadere la faptul ca va trebui sa ne culcam mai devreme. Anna rase din nou. Relafia lor revenise pe faga$ul mai sigur, al flirturilor u§oare. in saptamana de la sosirea ei la Bowden Abbey, Anna incepu usor, u$or, sa se simta din nou fericita. Era un loc superb, iar soarele, care rasarea devreme pe timp de vara, invaluia totul intro magie de poveste. I se p9rea minunat sa fie din nou la fara $i sa se simta eliberata de constrangerile viefii londoneze. Nu ca i-ar fi displacut sa traiasca in Londra - pana in noaptea balului mascat de la Ranelagh, mai exact. Dar dup5 aceea se simfise sufocata de ora$. Iar in momentul acela se simfea libera din nou. $tia ca acel sentiment de libertate nu era altceva decat o iluzie - pentru ca nu scapase de Sir Lovatt Blaydon ?i nu va scapa niciodata. Cu toate acestea, ii placea iluzia aceea

lnima de piatra

193

$i se agSfa de ea cu toata fiinfa ei. Sim^ea c& putea respira la Bowden $i c5 avea loc sa se mi$te. Sirn^ea ca putea cunoa$te fericirea acolo. Poate. Bowden Abbey nu era intru totul un loc fericit. $i o parte din motive erau evidente. Ashley $i Doris se Intorsesera acasa in dizgrape, impotriva voin^ei lor. §i in consecin;a exista un dram de suparare, sau chiar de ostilitate, indreptat spre Luke. lar el nu facea nimic ca sa incerce sa imbunata^easca lucrurile. Era rigid $i dis­ tant fa^a de ei ?i nu facea nici un efort si discute cu ei sau sa le explice de ce se purtase a$a. Dar compoTtamentul lui era destul de justificat in ambele cazuri. Cu toate acestea, ar fi trebuit sa existe $i iubire acolo. Dragostea fusese mereu un sentiment predominant in familia ei, $i o nedumerea sa vada ca nu era a$a in cazul tuturor familiilor. Dragostea ar fi putut alina o lovitura in mandrie sau sentimente ranite. $i poate ar fi putut repara legaturile frame dintre ei. Dar Luke p3rea lipsit de iubire. Anna se stradui sa nu dea curs acelui gand. Mai erau §i alte motive, dar mai pupn evidente. De$i era buna cu ea, vaduva, soacra Annei, nu parea o persoana prea calda. Petrecu destul de mult timp explicandu-i cum mergeau lucrurile ?i ajutand-o sa se obi$nuiasca cu noul ei titlu de ducesa de Harndon, stapana a Bowden Abbey $i conducatoare sociala a oamenilor din imprejurimi. Dar nu exista aproape nici o caldura intre Luke ?i mama lui ?i aproape nici o comunicare. $i totu§i, gksisera o cauzS comuna in preocuparea lor pentru bunastarea lui Ashley §i a lui Doris. Luke avea un comportament rigid chiar §i fa0 de Henrietta §i nu parea sa se simta deloc in largul lui in compania ei. Iar asta o nedumerea, pentru ca Henrietta era o persoana buna $i amabila $i fusese foarte prietenoasa cu ea, de la bun inceput. Dar fusese sopa fratelui lui. Oare il urase atat de mult pe fratele sau, incat ii era greu si fie politicos chiar §i cu vaduva acestuia? Anna se gandi ca probabil fratele sau, George - raposatul duce de Harndon - trebuia sa fie cheia intregului

194

Mary Balogh

mister. Luke aproape c5 il omorase pe acesta in timpul unui duel. Dar suspnea cS nu ifi mai amintea care fusese motivul disputei. Iar dupa cateva zile petrecute la Bowden, pe Anna o uimea faptul ca il crezuse vreodata. Cum ar fi putut uita cineva motivul unei dispute care dusese la duelul dintre doi frap fi aproape la moartea unuia dintre ei? Indiferent ce se intamplase, trecutul atarna asupra Bowden Abbey aproape ca un giulgiu palpabil fi concret. $i totufi, Anna nu putea pune intrebari despre asta. Sa intrebe pe oricine din familie ar fi insemnat sa il tradeze pe Luke. $i era absolut imposibil s3 il intrebe pe el. Cu toate ca erau cSsatorip de peste o luna, nu discutasera niciodata nimic altceva in afara de banalitap. Se bucurau de compania unul altuia, ifi vorbeau deschis fi spiritual fi se tachinau reciproc. Dar cu exceppa placerii trupefti, nu ifi impartafisera niciodata nimic despre ei infifi. $i asta stabilise un tipar in relapa lor. Afa c3 in clipa aceea nu ftia cum s-ar fi putut duce s3-i puna o asemenea intrebare. Mai incercase o data, fara succes, la inceputul casniciei lor, sa il intrebe ce anume se intamplase cu zece ani in urmS fi de ce ii marcase viapi. Pentru ca era evident ca ii distrusese viapi. Candva Luke fusese altfel. Chiar Doris ii spusese asta. $i totufi, avea un sentiment de fericire fi de libertate la Bowden. Avea o relate buna cu Luke - daca se putea mulpjmi cu superficialitatea aceea. In noaptea sosirii lor ii urase „bun venit acasa“, exact dupa ii promisese ca va face - cu o pricepere lenta fi meticuloasa. Iar dupa aceea ii spusese c3 din momentul acela trebuia sa o lase sa doarma mai mult noaptea, de vreme ce era aproape sigur insSrcinata. -O singura data pe noapte va trebui sa fie suficient sa-mi satisfaca apetitul devorator, ii spusese. $i se pnuse de cuvant in nopple care urmasera. Poate ca ar fi trebuit sa fie o dezamagire pentru Anna - din moment ce apetitul ei parea la fel de nesSpos ca al lui. Dar se dovedi ca nu era cazul. Pentru ca decizia lui sugera ceva ce semSna foarte mult cu tandre{ea.

Itiima de piatra

195

Sugera o preocupare pentru sinStatea ei $i pentru bunSstarea copilului lor. Era aproape ca §i cand i-ar fi pflsat cu adevSrat de ea. $i la un anumit nivel, Anna chiar credea ca li p3sa. A$a ca se incepu sa se trezeasca diminea{a devreme, ca sa meaTga sa calareasca impreuna cu el. Luke rasese atunci cand il intrebase prima oara daca era de acord sa mearga sa el, pentru ca nu credea ca ea se putea trezi atat de devreme. $i apoi starnise in ea indignarea pentru prima data de cand se cuno§teau prin faptul ca ii in$eua o iapa batrana. Dar chiar §i atunci, rasese de mania ei, inainte de a da alte ordine grajdarilor. Dimineata devreme deveni astfel timpul lor de intimitate - sau cel pupn a$a traducea ea plimbarile lor matinale. Vorbeau, radeau ?i se tachinau reciproc. $i de multe ori, el i§i strunea calul $i ramanea sa mearga u$or in spatele ei. Iar intro zi, cand Anna il privise peste umar, intrebatoare, Luke ii aruncase o privire admirativa §i ii explicase faptul ca facea asta pentru a-i putea admira fundul splendid. intro alta diminea^a chiar facura intrecere calare pana inapoi la grajduri $i o lasase sa ca$tige la o distan t foarte mica, dar apoi negase ferm ca ar fi facut a$a ceva. Dupa aceea o ridicase din ?a ?i o a$ezase pe pamant ?i ii spusese serios ca nu vor mai face astfel de intreceri, pana dupa na?tere. Pentru ca fiul ?i mo^tenitorul sau trebuia sa fie protejat de or ice rau nesabuit. - Sau fiica noastra, ii spusese ea, zambind. - Mai ales daca este fata, doamna, zise el. Poate ca are sensibilitap delicate §i ii e frica de viteza, spre deosebire de mama ei. I se ingradea u$or libertatea. Luke nu ii mai permitea sa faca dragoste mai mult de o data pe noapte. $i nu ii mai permitea nici sa calareasca la galop. Comportamentul lui incepea sa semene tot mai mult cu tandre^ea. Era ceva minunat. Henrietta devenise prietena ei. I se parea grozav sa aiba o prietena. Anna i§i dadu seama atunci ca in ultimii

196

Mary Balogh

ani, nu mai avusese timp pentru prietenie. Ci doar pentru formalitate. A doua zi dupa ce sosise la Bowden, Henrietta fusese cea care petrecuse cu ea multe ore, explicandu-i cum sa administreze gospodaria, aratandu-i parti ale casei care o vor ajuta in sarcina sa, explicandu-i aespre treburile casnice p apoi insopnd-o in timpul $edin{ei zilnice cu doamna Wynn. In plus, cu o caldura care paruse sincera, Henrietta insistase cS n u o deranja absolut deloc sa renunfe la controlul asupra mopei. - Mi-au placut foarte mult responsabilitaple pe care le-am avut ca ducesa, Anna, zise ea, in timp ce se plimbau la bra( prin gradinile englezepi. Nu voi nega asta. Dar bucuria aceasta a disparut de la moartea lui George. In plus, uite ce primesc in schimb pentru ca pierd aceasta putere. Luke este in sfarpt acasa, unde ii e locul. Te am pe tine... p trebuie s3-p marturisesc ca am tanjit mult timp sa am o prietena atat de apropiata p tnc5 0 sorS. O am pe Agnes, care este atat de frumoasa p de dulce... p pe Emily, care veni in curand. $tiu deja ca o sa o iubesc p pe ea. O stranse de bra{ pe Anna. Poate ca voi putea fi fericita din nou. Chiar cred asta. OdatS cu trecerea zilelor, Anna incepuse si creada ca poate va putea fi p ea fericita din nou. $i uneori chiar credea c3 era posibil. Se strSduia constant sa nu se gandeasca la cuvintele acelea, care ii bantuiau uneori visele... §i asupra carora nu avea nici un fel de control: „Nu uita ca ducele de Harndon te are doar cu titlu de imprumut11. Dar macar atunci cand era treaza, avea control asupra gandurilor ei. A?a ca alegea sa fie fericita. Sau macar sa incerce.

c a p ito lu l 14 O fapi mica $i palida era lipita de fereastra vechii trasuri $i se uita afar8 cu oarecare nerabdare. Mai intai la conacul impunator ?i apoi la oamenii care erau adunap pe aleea pietruita, a?teptand sosirea ei - Luke, Anna, Agnes, Doris p Henrietta. Nelini?tea de pe chipul

Inima de piatra

197

ei se accentua pentru o clipa, dar apoi ochii i se luminara. Straluceau la fel ca ai surorii ei. $i apoi zambi. Luke observa imediat ca zambea la fel ca Anna - cu ochii stralucindu-i ca un soare. II ingrijorase Intru catva perspectiva de a avea o fata surda-mutS locuind In casa sa, pentru ca nu mai avusese niciodata de-a face cu o persoana cu handicap. Anna ii spusese ca era destul de dificil de comunicat de ea. Oare cum se comunica mai exact cu o persoana ca ea? Parea ca fata nu §tia nici sa citeascS, nici sa scrie. Dar nici nu ar fi avut cum sa $tie de vreme ce nu auzise ?i nu vazuse niciodata un alfabet. A§a ca ie$ea din discufie sa ii scrie §i sa-i arate ceea ce voia sa-i comunice. Se consolase Insa cu gandul ca era grija Annei. La urma urmei, Sofia lui era cea care i§i dorise ca sora ei sa vina acolo $i, in plus, ea avusese de-a face cu ea toata viata. §i, dupa cum avea sa constate, venea cu ea $i o insofitoare. Nu avea de ce sa se preocupe de ea, mai mult decat a-i oferi o casa §i protecfia lui. Cu toate acestea, $tiuse ziua in care trebuia s3 soseascS §i ramasese acasa din curtoazie fafa de sofia lui. Iar in clipa aceea ie§ise afara cu Anna, de indata ce li se spusese ca se apropia pe alee o trasura necunoscuta. Sofia lui deborda de emofie stapanita. In mod normal, ar fi facut un pas in fata ca sa ajute un oaspete sa coboare din trasura, cand ajungea la u$a casei sale. Dar ramase pe loc in clipa in care cobori lacheul - care calatorise sus pe capra, impreuna cu vizitiul. Omul a$eza scarile $i ii oferi mana, sa o ajute sa coboare. Lady Emily Marlowe avea paisprezece ani, o inalfime medie $i o constitufie subfire. Trupul ei abia incepea sa infloreasca spre feminitate. Purta o rochie inchisa peste jupe grele, dar nu $i crinolina. Parul deschis la culoare §i nepudrat era prins astfel Incat sa nu ii stea pe fafa, dar i se increfea liber pe spate. Nu purta nici boneta. Ii amintea lui Luke de un vfastar tanar. $i apoi era in brafele Annei, iar aceasta radea plangea. Fata scoase cateva sunete incoerente. Agnes se alatura atunci surorilor ei ?i le imbrafi$a pe amandoua.

198

Mary Balogh

RSmasera cateva clipe ghemuite impreuna, intro imbrSfifare stransa. In cele din urma, Anna o lua de mana pe fata fi-i vorbi: -Emmy, zise ea, vreau sS fi-1 prezint pe soful meu, ducele de Harndon. Luke observa ca sofia sa nici nu vorbi mai lent, nici nu ppa, dar totufi fata intoarse capul In direcfia lui. Avea chipul Imbujorat fi ochii ei cenusii il cercetara destul de indeaproape. El se gandi atunci cS aproape la fel facuse fi sora lui In seara Balului Diddering. Se af teptase sa vada pe chipul ei aceeafi teama pe care o citea pe meTeu pe fa fa lui Agnes. Dar poate c3 „teama“ era un cuvant prea dur. De cand se mutase la Bowden Abbey, el nu facuse nici un efbrt de a se adapta la moda locala fi in timp, ifi daduse seama ca tinerele domnifoare se simfeau uneori intimidate de aspectul lui. Luke facu un pas in fafa fi intinse mainile spre fata. Emily ii studie mainile pe rand, apoi le ridica fi ea pe ale ei fi le a§ez& Intr-ale lui. Avea maini micufe ?i reci. Copila aceea il facea sa simta o tandrefe nea$teptat3. Dar se simfea $i destul de proste$te. Ce ar fi trebuit sa faca in momentul acela.7 Era inutil sa spuna ceva, dar tacerea i se parea nefireasca pentru astfel de circumstanfe. -Emily, zise el, ca ?i cand ea 1-ar fi putut auzi, bun venit in noua ta casi. Eu sunt Luke, noul tau frate. Observa atunci c5 ochii ei erau afintifi spre buzele lui. Fata ridica u$or capul, cand el se opri din vorbit $i afi$3 un zambet mic ?i stralucitor. Iar atunci o stranse mai tare de maini. „Doamne!“ gandi el $i i^i dadu seama de indata ca fata ii citise pe buze. Ii trase u§or mana prin braful lui, iar ea nu se opuse deloc. Apoi se intoarse, ca s3 i le prezinte pe Doris $i pe Henrietta. Doris ii zambi ?i parea la fel de stinghera, cum se simfise el cu cateva clipe mai devreme. Henrietta spuse ca era o copila draga ?i dulce, care va aduce fericirea surorii ei fi lor tofi. Doar ca i se adresa Annei, in loc sa-i vorbeasca direct lui Emily. $i atunci Ifi dadu seama Luke ca fata se finea destul de strans de braful lui. O batu ufor pe mana fi ea ridica imediat privirea.

Inima de piatrd

199

- Hai sa mergem in casa, sa luam ceaiul, zise el. Emily zambi u$or din nou p incuviin^a din cap. - De obicei nu prea ii plac strSinii, spuse Anna p veni langS sora ei, in timp ce Luke o conducea in casa. Dar cred ca pe tine te place, Luke. Se sim^ea ciudat de mulpumit. Nu prea se simpse deloc placut de familia sa, de cand se intorsese acasa, dep nici nu facuse prea multe ca sa merite asta. Era doar bucuros ca nu exisrase o exprimare deschisa a antipatiei. Mama lui fu politicoasa cu nou-venita, insa in timpul ceaiului nu facu nici o incercare de a-i acorda atenpe. Emily era inca o copila p, dupa conceppile stricte ale mamei sale, ar fi trebuit sa se afle in odaia copiilor. Fata statea pe canapea, intre surorile ei. Din cand in cand se mai uita la Agnes p uneori la el, dar cel mai des o privea pe Anna. Dar intotdeauna privea indelung p niciodata nu arunca o scurta ocheada. Se gandi apoi ca probabil vazul era mult mai important pentru o persoana care nu auzea, decat pentru cei care puteau auzi. Ashley veni tarziu la ceai. Dar avea obiceiul sS intarzie la mese p uneori nu venea deloc. Luke nu pia unde sau cum ip petrecea zilele. Nu existase aproape nici o comunicare intre ei de cand se intorsesera de la Londra p aproape ca nici nu se priveau in ochi. Dar Ashley nu era o fire ursuza. Era mereu politicos cu restul familiei p de multe ori vesel. $i era vesel p in clipa aceea. Saluta din cap politicos spre top cei care se aflau in salon, apoi zise: -A m auzit ca a sosit sora ta, Anna. $i iata ca acum vad o necunoscuta stand langa tine pe canapea. Fa-ne cuno§tinia, te rog. Anna facu prezentarile p Ashley ramase in picioare, chiar in fa{a lor. -Pe legea mea, zise el p ranji, in timp ce facea o plecadune. O frumuse^e in devenire. Sunt servitorul dumitale, doamna. Lua apoi mana fetei' p o ridica la buzele lui. Luke observa imediat ca fratele s3u vorbea cu farmecul sau neglijent, obi$nuit. $tia, desigur, ca sora mai

200

Mary Balogh

micS a Annei era surdo-muta. Sau poate c3 la fel ca p el, vorbise pentru ca tacerea i se parea nefireasca. Dar Luke studie reacpa fetei la afirmapa sa. Nu zambi, cum facuse mai devreme cu el. In schimb, ochii ei studiara atent buzele lui Ashley p apoi il urmarira prin camera pe fratele s3u, care se a§ez5 p accepta o cea$c3 de ceai de la Doris. $i continua s3-I priveasca p dupa ce acesta ii intalni privirea si ii facu cu ochiul. Luke se gandi oarecum amuzat c3 fratele lui facuse o cucerire. In saptamanile de dupa ce se intorsese la Bowden, Luke petrecu mult timp interesandu-se despre afacerile familiei, discutand cu Laurence Colby p revizuind cu el registrele, calarind la fermele sale, vizitandu-i pe lucratori p stand de vorba cu fermierii arendap. Trebuiau s3 fie facute cateva mici ajustari. Luke descoperi ca Lau­ rence Colby era un om eficient, zgarcit p lips it de umor, care era mult mai domic s3 aduca bani mopei - care era deja foarte prospera - decat s3-i cheltuiasca. $i poa­ te c3 era oarecum intemeiata acuzapa c3 in ultimii ani se comportase mai degraba de parc3 ar fi fost stapanul mopei p nu doar administratorul ei. Dar omul p3rea foarte cinstit p farS indoiala pSzise mopenirea lui Luke de extravaganza celor care ar fi vrut s3 o cheltuiasca in locul lui. Pe de alta parte, nu daduse bani nici celor care aveau cea mai mare nevoie de ei, iar rezultatul era ca fermierii lui avusesera de suferit p erau destul de nemulfumip. Luke concluziona, fara tragere de inima, c3 trebuia sa-p consolideze pozipa de duce p s3 se implice in viapi celor care depindeau de el. Dar acel simplu gand il facea s3 se cutremure. Apoi ip dadu seama u?or, u$or, ca in ultimii zece ani se finuse cat mai la distant de relapile cu alp oameni - mai intSi in mod voit, apoi in mod inconpient. $i c3 se implicase in relapi intern mane numai pentru a c3uta placere. Intr-o dupa-amiaza, c3nd calarea inapoi de la una dintre fermele sale, Luke cugeta asupra schimbarilor care avusesera loc in via^a lui p asupra celor care trebuiau puse in aplicare pe mopa lui. In timpul petrecut acolo

Inima de piatra

201

descoperise c& Anna ii vizitase deja pe localnici, ca gustase din cidrul lor facut in cas5, c3 pTomisese sa imparta$easca cu ei re^eta ei $i ca sugerase ca poate se putea interesa despre organizarea unei $coli pentru copiii mai mid. Iar atunci i$i dadu seama cu tristep ca trebuia sa se dovedeasca vrednic de ducesa lui. Apoi ii atrase atenpa ceva roz din frunzi$ul din jurul sau. Ridica privirea $i o vazu pe Henrietta stand pe un parleaz, care separa campul de fan de poteca de-a lungul careia calarea el. Statea cocopta acolo, cu o carte deschisa in mans $i p3rea dureros de frumoasa. $i in clipa aceea ceva din interiorul lui se zdruncina incomod. Reu$ise sa evite sa fie singur cu ea. Reupse chiar p sa se convinga pe sine ca nu avea nimic de evitat. Intab nirea lor inipala fusese mai u§oara decat se a$teptase, iaT ea se arStase amabila cu el... p chiar p mai prietenoasa cu Anna. Era evident ca tot ce fusese intre ei era mort p ingropat. $i de domeniul trecutului indepartat. Cu exceppa faptului ca existasera acele scrisori pe care i le trimisese la Londra $i propria lui groaza de a se intoarce acasa. A^a ca evitase sa fie singur cu ea si avea sa evite asta in continuare, pe cat de mult posibil. I?i struni calul o clipa, dar ea il vazuse deja, desigur. inainta apoi fara tragere de inima. Ea inchise cartea ?i il privi, fara sa zambeasca. -Luke, zise ea, nesigura. Credeam c3 ip petreci dupa-amiaza in birou cu domnul Colby. -N u, zise el $i i$i opri calul in apropierea gardului. Ii ap3ru in minte o amintire foarte vie a felului in care o daduse jos de pe acelap gard, intr-o zi, cu mult timp in urma. I$i amintea ca ii alunecase intenponat trupul in jos pe al lui, inainte de a-i fura un sarut, cand picioarele ei atinsesera pamantul. Ea il certase atunci, dar apoi se aplecase spre el $i ridicase gura spre a lui, pentru un alt sarut. Crescusera impreuna, a$a ca le fusese mai u$or decat ar fi trebuit sa rataceasca pe acolo nesupravegheap - uneori chiar ?i pentru o ora intreaga. Cu toate acestea, el nu facuse mai mult decat sa o sarute cu gura inchisa. Pe vremea aceea nu avusese nici mlcar nopunile elementare despre ce insemna sa faca

202

Mary Balogh

dragoste - dadi nu cumva un sarut cu gura inchisS era considerat lucrul cel mai elementar. Dar nu $tiuse nimic altceva in afara de asta. Fusese o perioada a unei incredibile inocenfe. - Oh! exclama ea $i se imbujora. Interveni o tacere scurta §i ciudata, inainte sa adauge in graba: Luke, jarta-ma pentru scrisoarea pe care p-am trim iso la Londra. Mi-am jurat ca nici n o sa-p spun, nici n o sa ifi scriu vreodata acele cuvinte ?i ca voi lua cu mine in mormant secretele inimii mele. Dar le-am scris si p-arn. trimis scrisoarea prin William. Am crezut ca urma sa piece cu o zi mai tarziu decat in realitate. Am calarit pans la Wycherly, dar acolo am aflat c§ plecase deja. Am fost innebunita de durere. Mi-a§ fi dorit mai bine sa mor. Lui Luke nu ii venea in mintea nici un posibil raspuns. A§a c3 nu spuse nimic. Nu mai era nimic de spus sau de facut. In plus, lui i se paruse mult mai personala a doua scrisoare pe care io adusese Will. Nu prima. Dar era periculos sa fie singur cu ea ?i sa vorbeasca despre asemenea lucruri. $i era periculos sa priveasca in ochii ei alba$tri, mari $i plin de nefericire. -Vrei sa continui sa cite$ti? o intreba el, dupa alta tacere scurta. Sau e$ti gata sa mergi acasa.7 -E timpul s5 merg acasa, raspunse ea. Dar tu iao inainte, Luke. O sa vin §i eu in ritmul meu. Dar vrei, te rog, sa m3 ajup sa cobor? In clipa aceea i$i dorea s5 fi ales alt drum spre casa. Dar un alt traseu i-ar fi prelungit cu mult calatoria. I?i dori sa nu-1 fi rugat sa o ajute sa se dea jos de pe parleaz. Nu voia sa o atinga. $i desigur, odata ce descalecase, nu putea sa se urce inapoi pe cal $i sa calareasca spre casa, lasando sa vina singura pe jos, in urma lui. Parea delicata ?i minunat de nevinovata, stand cocotatS acolo cu cartea ei. Doamne, Dumnezeule! O iubise enorm! Sau mai exact, cel care o iubise fusese acel tanar nevinovat din trecut, care in clipa aceea era mort de mult. I$i dadu seama dintrodata ca era imbracata foarte elegant, in rochia aceea deschisa, de culoare roz, care-i accentua silueta $i se completa minunat cu corsetul ?i jupa de culoare alba $i cu palaria de paie, decorata

Itiima de piatra

203

cu flori adevarate. §i purta $i crinolina. $i toate acestea numai ca sa stea singura pe un gard? Descaleca $i se apropie de parleaz. Ea nu facu nici o mifcare sa-i dea mana, pentru ca el sa o poata ajuta s3 coboare acei doi pa?i pana la sol. Dupa expresia de pe chipul ei, parea ca-i parea rau c3 ii ceruse so ajute. Totufi, ceva din fiin^a lui il facea sa se intrebe daci era intr-adevar o intalnire pur intamplatoare. Intinse mainile, o cuprinse de talie §i o dadu jos, in timp ce ea ifi a^ezS mainile pe umerii lui, ca sa se stabilizeze. Avea talia la fel de micu^a ca la faptesprezece ani. Iar trupul ei era u§or ca o pana. $i avea un parfum special, care ii inunda narile ?i memoria. O iubise cu tot idealismul romantic §i,cu toata pasiunea arzStoare caracteristice tinerepi. inainte sS ii dea drumul, pnu din nou in mainile sale toate amintirile fi tot trecutul. Dar numai pentru o clipa. §i i se paru ca dispareau toti anii aceia in care fusesera desparpp. O auzi inspirand fi expirand destul de nesigur. Dar nu se uita la ea. - Vrei sa calarefti fi sa merg eu pe jos? o intreba el. Auzea fi el tensiunea din propria voce. Dar f tia ca nu ar fi putut calari, purtand crinolina. -N u. Vorbea foarte incet. O s3 merg fi eu pe jos cu tine, Luke. Dintrodata fi in mod nebunesc, Luke ifi dori ca Anna sa fi fost acolo cu el. Anna... cu zambetele ei stralucitoare fi cu palavragelile ei spirituale fi amuzante. Anna, sopa lui, prezentul lui. $i femeia care purta in pantec copilul lor... viitorul lui. Nu voia sa-f i recunoasca siefi ca se temea. Sau ca se sim^ea tentat de Henrietta. - Luke, zise Henrietta, cu o voce la fel de incordata ca a lui. Ai o casnicie minunata. Imi place la nebunie de Anna. Este perfecta pentru tine... frumoasa fi ferinecdtoare, fi devotatS indatoririlor ei. Sper ca ea sa poata face pentru tine ceea ce eu nu am putut face pentru George. Inspira adanc, apoi eliberao expirape lunga fi tremuratoare. Sper sa ip poata darui fii. Luke ifi dadu seama atunci ca, in mod iraponal, i§i dorea o fiica. O fetita pe care sa o rasfe{e fi de care sS fie

204

Mary Balogh

mandru. Da, adev&rul era ca nu 1-ar fi deranjat deloc ca pruncul din pantecul Annei si fie o feti^a. $i revelapa aceasta il surprinse. In fond, se casatorise cu Anna ca sa aiba fii. $i tot ceea ce conta cu adevarat in casnicia lor era ca sopa sa sa-i ofere mopenitori - cel pupn unul, dar preferabil doi sau mai mulp. $i cu toate acestea, el ip dorea o fetifa. -E u nu i-am putut oferi lui George decat un unic fiu nascut mort, zise atunci Henrietta p vocea ii cobori intro $oapta. Daca numai a? fi piut... - 1mi pare rau pentru asta, Henrietta, zise el. Probabil a fost o experienpi dureroasa pentru tine. Se gandi apoi ca fara indoiala era mult prea pupn spus. - Daca doar a§ fi piut, repeta ea. Nu ma puteam casatori cu tine, Luke, chiar daca tu mi-ai cerut sa fac asta p dupa ce ai aflat. Daca ar fi trait, copilul acela ar fi fost fiul lui. $i toata lumea ar fi piut asta. Dar macar a? fi fost cftsatorita cu tine... Nu, ar fi fost imposibil! Sigur p-ai dat p tu seama de asta. M-ai urat in top anii acepia? il intreba ea pe o voce subpre p tremuratoare. Ip aminti atunci cum nascocise ceva ca sa fie singur cu ea la cascada. Ifi amintea ca incercase sa o sarute $i ca ea intorsese brusc capul. I$i amintea cum ii spusese apoi totul... Cum ie?ise sa se plimbe singura ?i cum se intalnise cu George, care o insopse apoi la plimbare. Cum acesta apeptase sa ajunga intr-un loc mai retras, inainte de a o lua in brap ?i de a incerca sa o convinga sa il lase sa o Imbrap$eze mai mult. Cum se infierbantase p devenise tot mai insistent la refuzul ei, pana cand ajunsese so siluiasca p sa o lase grea. Cum descoperise crudul adevar ?i cum il infruntase pe George, care se simpse obligat sa o ceara in casatorie. Cum ea crezuse ca nu avea de ales, decat sa accepte. $i cum se hotarase in cele din urma sa-i spuna vepile acelea mai intai lui, inainte de a le spune oricui altcuiva. Ip amintea $i cum se prabupse apoi in braple lui, plangand in hohote p cum plansese p el, odata cu ea. Ip amintea cum o rugase p o implorase sa se casatoreasca oricum cu el. Atunci nu avusese timp sa se gandeasca la toate implicapile lucrurilor pe care i le spusese.

lnima de piatra

205

Nu se putuse gandi decat la faptul c& o va pierde. Ca va pierde iubirea viefii sale fi singura lui rafiune de a trai. In clipa aceea nici macar nu se putuse gandi la George... Era o durere prin care nu ifi dorea sa mai fie nevoit sa treaca niciodata. §i petrecuse atafia ani impietrindu-fi inima, tocmai ca sa nu mai fie nevoit sa traiasca asta vreodata. -N u te-am urSt, Henrietta, ii raspunse el. Mi-am faurit o via^a noua in Franca. Iar acum m-am intors, dar sunt un alt om. $i m-am intors cu o sope. Totul pare ceva ce s-a intamplat intro alta viafa. $i altei persoane. Imi pare rau daca ai suferit mai mult mine, draga mea. -A m suferit in fiecare zi, cat timp a fost in viapi fi in fiecare zi de cand a murit, fopti ea, atat de incet, incat el abia daca auzi cuvintele. O auzi inghipnd apasat de doua ori, dar ramase cu privirea apntita spre cararea care se intindea in fa fa lor. Nu se uita sa vada daca plangea. $tia ca daca ar fi vazuto plangand, ar fi procedat la fel ca orice alt domn. Dar nu avea incredere in el sa o fina in brafe. §i nu avea incredere in invulnerabilitatea inimii lui. ifi dorea sa fi fost mai aproape de casa. Dar tot mai aveau cel pufin un kilometru de parcurs. - Ma bucur ca te-ai cdsatorit inainte sa vii acasa, zise ea fi in cele din urma, vocea ei suna normal. $i ma bucur ca te-ai casatorit cu cineva ca Anna. Cu cineva care sa te merite. Ai ales bine, chiar daca te-ai casatorit numai din cauza mea... Am dTeptate, nu-i a?a? Oare afa facuse? Oare acela fusese principalul s3u motiv? $tia c& avea partial dreptate, dar spera sa nu fie in totalitate adevarat. - M-am casatorit, raspunse el, pentru ca era timpul fi pentru ca am intalnit pe cineva cu care mi-am dorit sa m3 casatoresc. Da, acela era adevarul! Ifi aminti de Anna la Balul Diddering. De felul in care flirtase cu el fi in care il fermecase. Da, asta era cel pufin parpal adevarat. Dintrodata, se pomeni dorindu-fi cu disperare s3 simta ca se casatorise cu Anna pentru cine era ea cu adevarat. Ifi aminti apoi cu oarecare amaraciune ca afa fi facuse.

206

Mary Balogh

l$i permisese s3 se indragosteasca de ea, chiar dacS doar pentru scurt timp. - Iarta-ma, spuse Henrietta, larta-ma c3 am indr3znit s3 sugerez altceva. Nimeni nu s-ar putea intreba de ce orice bSrbat s-ar putea indragosti de Anna ?i s-ar c3satori cu ea, totul in decurs de o saptamana. Ma bucur c3 o iube?ti. Daca nu ar fi a$a, ar fi fost periculos ca noi doi sa petrecem timp impreuna. De fapt, nici acum nu at trebui sa fim impreun§. Mi-a? dori sS fi $tiut ca erai plecat de acasa in dupa-amiaza asta. Atunci nu a? fi mai plecat, ca s3 fiu singura ?i s3 citesc. Nu trebuia sa te oprefti cand m-ai vazut, Luke. Trebuia s3 mergi mai departe. Dar $tiuse. $i fusese o intalnire planuita. Oare nici in Henrietta nu putea avea incredere s5 spuna adevarul? - E$ti cumnata mea, Henrietta, zise el ferm. Tot ce s-a intamplat intre noi a fost cu mult timp in urma. in plus, s-a intamplat intre doi copii care nu mai exis­ ts acum. §i totu?i inca mai existau. In ciuda tuturor eforturilot sale, undeva adanc in interiorul lui, inca mai exista acel baiat care fusese in trecut. $i undeva acolo mai exista §i Henrietta. $i George. - Da, zise ea. Acesta este adevarul. Acesta trebuie sa fie adevarul. Cararea de-a lungul cSreia mergeau disparu dupa ce ie$ir3 dintre copaci. Poteca aceea dadea in zona de est a casei $i intro paji$te, care se intindea pe mai pufin de doi kilometri distant de gradinile engleze$ti din fapi casei. $i in clipa aceea se aflau destul de aproape de gradinile unde se plimba Anna, insopta de Emily $i de Doris. -O , Doamne! exclama imediat Henrietta, apoi ridica mana §i o flutura spre cele trei doamne din gradina. Anna, jur ca nu o sa m3 mai plimb niciodata cu sopil tSu, exclama ea vesela de indata ce intrara in raza auditiva. M-am intalnit cu el cand m3 caf3ram peste gardul din vale $i de atunci nu a facut altceva decat sa te ridice in slavi $i s3 i$i declare dragostea pentru tine.

Inima de piatra

207

Nici m&car nu m-a complimentat pentru noua mea palarie de paie. Anna se uita scurt la Luke, cu ochii mati, apoi ii zambi Henriettei p se apropie de gardurile vii care separau terasa inferioara de pajipe. -$ i este intr-adevar o palarie foarte frumoasa, Hen­ rietta, zise ea. O sa-p fac eu complimente pentru ea, adauga p rase vesela. Luke acpona atunci dintr-un impuls. Se apleca peste gradul viu, o prinse de talie pe sopa sa p o ridica peste el, in ciuda ppatului ei uimit de protest. Rase din nou, in clipa in care o lasa jos de partea cealalta a gardulepilui. - Peste cateva luni n o sa-p mai fie la fel de u$or sa faci asta, Excelen^a, zise ea, apoi se imbujora p-p mu$ca buza de jos. -O h, Anna, zise Henrietta, apoi o apuca de maini p i le stranse tare la piept. Asta inseamna ce cred eu cS inseamna? Luke observa atunci ca Emily se apleca sa miroasa florile, dar ca Doris asculta discupa lor cu interes. -A nna este insarcinata, zise el p-i oferi bra^ul. Apoi o sorbi din priviri, la fel cum facea mereu p cum facuse de fiecare data. Dar in clipa aceea i se p3rea o u?urare sa o vada, sa o atinga p sa exprime cu voce tare legatura profunda p irevocabila pe care o avea cu ea. Mintea lui se agSpv de prezent p respingea inca o data cu fermitate trecutul. Calul lui necheza atunci nerabdator sa o ia din loc din nou. Dar Henrietta nu se putu abpne s3 nu o imbrap§eze p sa nu o sarute prima. Iar apoi interveni Doris, care facu acelap lucru, aplecata peste gardul viu. Toate cele trei femei vorbeau p radeau impreuna. Luke se stramba p ii intalni privirea lui Emily. Fata observa entuziasmul, dar era evident ca nu infelegea motivul. Ridica din umeri p apoi din sprancene, iar micu^a ii zambi. - O sa fie baiat, zise Henrietta. Sunt sigura de asta, Anna. Trebuie sa fie baiat. Sunt foarte fericita pentru tine! §i pentru Luke, desigur... chiar daca nu m-a com­ plimentat pentru palarie. $i poate chiar o sa-1 p iert

208

Mary Balogh

pentru asta! ad&uga ea, razand $i se indrepta spre gaura din gard, ca s& poata intra in griidina englezeasca. O sa m3 due in cas3 cu Doris §i cu Emily. Infeleg cand trei sunt deja prea mulfi. Luke o privi plecand $i se simp ciudat de abatut. O dorise din nou, timp de cateva minute. Cu toate acestea, nu fusese o dor inf a fizica reala, cat una nostalgica. Pentru c5 i$i dorise ca el sa fie din nou baiatul acela din trecut, iar ea sa fie din nou fata pe care o iubise. i$i dorise sa schimbe Iumea. Avusese dreptate sa-i fie groaza de intoarcerea acasa. Anna il lua de braf pe Luke §i pomira impreuna spre grajduri. - Imi pare foarte rau, zise ea. Trebuia sa te fi lasat pe tine sa faci anunful. Sunt sigura ca fi-ai fi dorit si o faci intr-un cadru mai formal. - Sa m3 fi lasat pe mine? repeta el. Doamna, dupa parerea mea, in comparafie cu tine, eu am contribuit doar cu o mica parte la concepfia copilului nostru. A$adar, zici c3 in cateva luni nu o sa mai pot sa te ridic, ei? Este cumva o provocare la adresa puterii mele? Anna rase. Iar rasul ei era la fel de stralucitor §i de senin ca o zi de vara. I$i dori dintr-odata sa nu fi fost nevoifi sa mearga in salon sa ia ceaiul cu familia. $i-ar fi dorit sa-l poata bea In intimitate, in dormitorul sofiei sale. Nu neaparat ca s3 faca dragoste cu ea acolo - de$i adevarul era ca ideea i se parea destul de ispititoare. Dar ca sa o poata privi exclusiv pe ea, fara a da dovada de nepolitefe. $i sa poata vorbi doar cu ea. $i s3 o asculte numai pe ea. Se cutremura o clipa, atunci cand i$i dadu seama cat de mult ajunsese s3 depinda de natura vesela ?i de calmul ei simplu. Mai ales acolo, la Bowden. Daca nu era ea, nu era sigur ca nu ar fi fugit inapoi la Paris in doi timpi $i trei mi$cari. „Dar de ce sa nu ajung sa depind de ea?“ se gandi apoi. In fond, era sofia lui. Da, avea un trecut $i un secret pe care refuzase sa i-1 dezvaluie - dar nu avea $i el trecuuil $i secretele lui? Oricum, in ciuda tuturor

Inima de piatra

209

lucruriior, dupa noaptea nunpi lor, Anna nu-i mai daduse nici un motiv sa nu aiba tncredere in ea. - $i cam cate luni vor trece, doamna, pana cand mi se va pune puterea la incercare? o intreba el. Anna incepu sa rada. - Pana cand o sa fiu grasa ?i urata? intreba ea. Sper ca cel pufin inca vreo doua luni. Mai cu seama ca deocamdata nu s-au implinit nici macar doua luni intregi. -Grasa $i urata? repeta el §i se incrunta piezi? la ea. Urata, Anna? Cand porfi in pantec copilul meu? Urata pentru cine, m3 rog? li placea sa o tachineze ?i sa o faca sa rada. Abia inv5fa cum sa faca asta. Dar nu era singurul. $i ea invafa cum sa-i faca lui acelap lucru. Cu toate acestea, existase o vreme - §i nu cu mult timp in urma - cand $i-ar fi scos imediat sabia din teaca, daca ar fi indraznit sa-1 tachineze un barbat. Iar dac3 ar fi incercat asta vreo femeie, cu siguranfa i-ar fi aruncat o privire incruntata $i aroganta. -Vezi tu, de fapt cer$esc un compliment, zise ea. $i de vreme ce nu i-ai facut unul Henriettei - ceea ce, apropo, a fost destul de rau din partea ta, Excelenpi! - m3 gandeam ca vei putea pastra unul pentru mine. A$adar, spune-mi... o sa fiu urata? - Doamna. Se opri $i facu o plecaciune deasupra mainii ei, apoi o ridica la buzele lui, in timp ce Annei ii straluceau ochii. Nu pot concepe decat o singura modalitate, prin care sa fii $i mai frumoasa in ochii mei, decat e$ti deja in clipa asta. §i anume cand vei avea burta umflata de noua luni de sarcina. -O h! exclama ea. Nastru$nicia disparu imediat din ochii ei §i lasa loc pentru ceva ce semana foarte mult cu nostalgie. Este adevarat ce spui, Excelenfa? Sau este doar o galanterie pariziana? - Doamna, zise el ?i inclina din nou capul. Ip jur ca nu este un discurs pe care obi$nuiesc sa-l spun doamnelor. Nu-mi face placere sa primesc o palma peste fa fa. Anna i$i arunca atunci capul pe spate §i izbucni intr-un hohot de veselie.

210

Mary Balogh

- Este timpul pentru ceai, spuse el. Oamenii se vor sup&ra pe noi daca intarziem., Anna. - Da, a$a este, aproba ea. In plus, mi-e foame. Mi se tot aminte§te ca in clipa asta mSnanc pentru doi. $i chiar daca a$ fi dispusa s5 imi refuz mie ceva, nu ar fi corect sa refuz ceva cuiva care nu poate vorbi in numele lui. - Sau al ei, zise Luke. - Sau al ei, repeta Anna, bucuroasa. Luke i$i dadu seama in clipa aceea ca Anna avea o predilecpeAspre fericire. Dar $i darul de a o imparta^i §i celorlalp. intr-adevar, facuse o alegere foarte buna. DupS ceai, Henrietta o prinse din urma pe scari pe cumnata sa §i urcara impreuna, la brap

-Anna. Speram sa pot vorbi o clipa cu tine intre patru ochi, fara nici o intarziere.

Anna o privi intrebatoare. -N u trebuie sa interpretezi gre§it ceea ce ai vazut, zise Henrietta. Chiar nu ai de ce. A fost ceva absolut nevinovat. Anna p3rea nedumerita. - O! exclama apoi Henrietta i?i mu?c3 buza. Dar ai interpretat deja gre?it lucrurile, nu-i a$a? $i acum incerci sa te prefaci ca de fapt nu conteaza. Crede-ma cand ip spun, chiar am crezut ca Luke o sa-fi petreaca dupS-amiaza acas3. Am luat cu mine o carte ca sa pot sa stau pupn singura ?i el m-a gasit stand pe gard, cand se intorcea acasa. Chiar i-am sugerat sS o ia inainte $i sa ma lase sa vin singura pe jos, pentru ca nu am vrut sa ne vada cineva impreuna §i sa interpreteze gre$it lucrurile. Dar, desigur, Luke a fost foarte galant, ca intotdeauna. El a insistat sa venim pe jos impreuna. Dar nu a fost nimic mai mult de atat, Anna. Ip jur. Te rog sa ma crezi. Anna o privea uimita. - Henrietta, zise ea, ce gand nebunesc din partea ta! Normal ca ?tiu ca n-a fost nimic mai mult. -Ah! Henrietta rasufla atunci, vizibil u?urata. Ai un suflet foarte nobil. $i normal ca e?ti destul de sigura de dragostea pe care p-o poarta Luke, ca sa ai incredere

Inima de piatra

211

In el. $i sper ca epi suficient de sigura p pe prietenia noastra, ca sa ai incredere p In mine. In^etegi ca trecutul e trecut p ca totul s-a terminat. Dupa cum a spus p Luke in timp ce ne plimbam, eram doar nipe copii pe atunci p totul s-a intamplat acum mai bine de zece ani. Anna simp brusc un fioT rece pe pra spinarii. -C e anume s-a intamplat acum mai bine de zece ani? intreba ea. Henrietta ip lipi imediat palma de gura p o privi tngrozita. -N u piai? $opti ea. Nu p-a spus? Of! exclama apoi p inchise ochii pentru o clipa. Doamne, mi-a§ dori sa fi piut asta. Ce mult mi-a$ dori sa fi piut! Annei ii era mila de cumnata ei. Irpelegea mult prea bine cum era sa spuna ceva p apoi sa-p fi dorit sa nu fi spus - pentru ca odata rostite, cuvintele nu mai puteau fi retrase. Dar in acelap timp, se sinpea ingrijorata. §i nu era sigura daca voia sa pie. Deschise u§a salonului ei privat p zambi. - Intra p ia loc, zise ea. Poate ar fi mai bine sa-mi spui ce s-a intamplat, Henrietta. Henrietta se prabup imediat intr-un fbtoliu p-p acoperi fafa cu mainile. - Doamne, ce nechibzuita sunt! exclama ea. Era nor­ mal sa nu-ti fi spus. Oare de ce am presupus ca p-a spus? Ridica apoi privirea, hotarata. Chiar nu a fost nimic, Anna. Eu p Luke am crescut impreuna p cand am ajuns la o anumita varsta, am considerat ca suntem indrdgostip unul de celalalt. $i trebuia sa ne casatorim. Luke p Henrietta. Crescusera impreuna. Se indragostisera. Doi oameni frumop. Da, desigur. Sigur ca da. - $i ce s-a intamplat? intreba Anna. Dar nu ip dorea cu adev3rat sa pie ce se intamplase. Venise timpul p i se oferea raspunsul pe care, cu ceva vreme in urma, ip dorise cu disperare sa-1 pie. Doar ca in clipa aceea nu mai voia sa afle. Po^te ca era mai bine ca acea cutie a Pandorei sa ramana inchisa. Dar din pacate fusese deja deschisa. Luke p Henrietta. Henrietta ramase mult timp cu ochii inchip p cu mana lipita de buze.

212

Mary Balogh

- Cum a§ putea sS-p spun? zise Henrietta in cele din urma. Dar cum a§ putea sa nu ip spun? Probabil deja ip inchipui lucruri mai ingrozitoare decat realitate... asta dacS exists ceva mai groaznic de-atat. George m-a necinstit §i m-a lasat grea. Luke m-a implorat sa ma casatoresc cu el oricum... a plans in bra^ele mele, Anna... dar nu am putut s-o fac. Eram insarcinata cu copilul fratelui s3u. A$a ca m-am casStorit cu el... dupa ce Luke La provocat la duel ?i aproape 1-a omorat. $i apoi Luke a fost izgonit. George aproape a murit, dar eu am crezut ca 1-am ucis $i pe Luke. O lunga perioada de timp am auzit tot felul de zvonuri despre o salbaticie care a pus stapanire pe el. Apoi am auzit cum ca am ucis o parte din el. $i s-a zvonit cd nu mai avea inima. Dar sa nu crezi asta, Anna. Are o inima. $i te iube$te. Cu siguranpi p-a spus asta. Totul s-a intamplat cu mult timp in urma. Nu. Nu ii spusese a$a ceva. Ba chiar opusul, de fapt. ii spusese ca nu sim{ea nici un fel de iubire. Ca se cSsStorise cu ea doar ca s3-i nasca fii. $i $tiuse ?i ea asta de la bun inceput. $i nu era nimic ingrozitor in a auzi in clipa aceea confirmarea acelui lucru. Dar candva, demult, iubise. Iubise suficient de pro­ fund, incat sa incerce sS-1 omoare pe fratele sau pentru asta. $i destul de profund ca dupa tragedie sa ucida orice faramS de iubire din el. O iubise pe Henrietta. $i nu-$i dorise sa se mai intoarca niciodata la Bowden. Nici m3car cu cateva saptamani in urma. Nu-$i dorise sa se intoarca la Henrietta. !i fusese teama sa se intoarca. Iar in momentul acela, cei doi se reintSlnisera. §i se plimbasera singuri suficient de mult, incSt acest simplu fapt sa o tulbure nespus pe Henrietta. $i totu^i, erau desparpp pe vecie de faptul ca ea fusese casatOTita cu fratele lui $i c3, in clipa aceea, el era casatorit cu Anna. -M a bucur ca mi-ai spus, Henrietta, zise ea. E ceva ce trebuia sa ?tiu. §i un lucru in legatura cu care am fost curioasa. Vezi tu, $tiam despre duel, zise ea $i zambi. A^a ca nu trebuie sa ip para rau ca p-a scSpat. - O, dar imi pare foarte rau, rosti Henrietta, cu sinceritate. Pentru ca lucrul acesta o sa ne afecteze prietenia, §i mi-a placut atat de mult sa am o prietena.

Inimd de piatrd

213

Anna se ridica din fotoliul ei p se grabi sa o imbrap$eze. -§ i mie la fel, zise ea. Nu o sa ne afecteze nimic prietenia, prostu{o. Epi sora si prietena mea. Anna spera din tot sufletul ei s5 fi rostit adevSrul. Henrietta o imbrap§a p ea. -Anna, ip jur ca totul este de domeniul trecutului, zise ea. $i pentru mine, p pentru Luke. Trebuie sa fie. Oricum nu s-ar fi putut casatori cu mine, chiar daca nu s-ar fi casatorit cu tine. A$a ca nu ai de ce sa-p faci griji. Nu s-a intamplat absolut nimic indecent in dupa-amiaza asta. -Fata prostupi, zise Anna. $i to tup, fara voia ei, i se nascu in minte gandul ca protestele cumnatei sale erau aproape prea vehemente.

c a p ito lu l 15 Ashley era ingrozitor de plictisit. Se intorsese acasa de doua luni p nu se mai simpse niciodata atat de inactiv. Citise, calarise, se plimbase, pescuise, vizitase imprejurimile p flirtase cu fiicele vecinilor. $i chiar se p culcase cu fiica frumoasa p domica a unuia dintre lucratori, dar apoi pusese capat relapei, aproape inainte de a tncepe cu adevarat. Nu voia sa se confrunte cu rupnea de a avea un copil bastard pe mopa familiei p de a fi nevoit sa-1 intrepna. Tatfll lui fusese mereu foarte strict in astfel de privin^e. Era instrainat de Luke. Abia daca schimbasera cateva cuvinte in doua luni. $i cel mai rau lucru dintre toate era ca Ashley pia ca grepse. Dusese o viapi nechibzuita la Londra. §i cheltuise cu mult mai mult decat ip permitea, in ciuda faptului ca avea o indemnizape foarte generoasa pentru situapa sa de fiu cel mai mic - pe care Luke i« mai p mSrise, intocmai dupa cum ii promisese. Ashley fusese plecat la $coala cand murise tatal sau p apoi la universitate, cand se prSpadise p George. Dar §tia foarte bine ca §i ei 1-ar fi certat la fel de aspru ca Luke, daca ar fi avut indrazneala sa traiasca atat de salbatic,

214

Mary Balogh

cat ei erau inca In viapi. De§i probabil ei ar fi fost §i mai duri. Ashley nu $tiuse niciodata ca lui Luke i se taiasera complet orice fonduri, dupa duelul fatidic de cu zece ani in urma, a$a ca presupusese mereu ca fratele s3u i§i primise in conti nuare indemnizapa. Ashley descoperea ca cea mai mare problems venea din faptul ca nu era atat de u?or sa-?i recunoasca public gre$eala. Pentru ca asta ar fi insemnat o lovitura puternica in mandrie. $i era dificil sa-i fie drag cineva care il punea intro lumina proasta. $i tocmai din acest motiv, in clipa aceea, Luke nu-i mai era deloc drag. Tot se mai sim^ea tradat de faptul cS fratele sau se schimbase atat de mult. $i i§i amintea cu oarecare nos­ talgic de fratele mai mare pe care il idolatrizase. Pe vremea aceea Luke era blajin, mereu zambitor, indulgent ?i rabdator. Iar intre el $i George existase dintotdeauna o d istan t mult prea mare, data de varsta $i de titlu, ca sa poatS avea o relape mai apropiata in anii copilariei. In plus, acesta fusese extrem de nefericit in ultimii ani. Dar Luke fusese mereu Ianga el. Mereu dispus sa se joace, s3-l ajute cu lecpile, sd-1 asculte $i s3-l infeleaga, atunci cand era pedepsit pentru vreo nazbatie. Abia atunci i$i dadu seama ca Luke fusese cel ale carui aprobare $i iubire $i le dorise mereu cel mai mult. Doar ca la vremea respectiva nu in^elesese lucrurile astea. $tiuse ca Luke nu mai era acela$i om. In top anii co­ pilariei ?i adolescenfei, Ashley ascultase avid orice veste cat de mica despre fratele s3u, care ajungea la urechile lui - de obicei de la unchiul Theo. $i i$i construise o imagine mentala a unui frate elegant, chipe§, indrSznet ?i nep3sator. Iar cand aflase ca Luke urma sa se intoarca la Londra, se a?teptase ca fratele lui sa fie cel mai mare aliat al sSu. A$a ca i$i inchipuise ca vor bea, ca vor petrece, ca vor juca jocuri de noroc $i ca vor umbla dupa femei impreunS. $i i?i imaginase ca top prietenii lui il vor invidia pentru ca avea un frate mai mare atat de extravagant. Dar Luke nu semSna deloc cu fratele pe care $i-l amintea. $i nici cu reputapa pe care o avea. Da, era intr-adevar extrem de elegant $i fSra indoiala foarte

Inima de piatra

215

atragator pentru femei. Dar avea de asemenea ?i o reti­ cent, o raceala $i o asprime care !l uluisera pe Ashley la inceput $i apoi il facusera sa se indeparteze de el. Luke parea chiar mai dedicat datoriei $i conservarii patrimoniului decat fusese tatal sau sau George. Iar daca se gandea la cum se comportase cu biata Doris - sau cu el - avea sentimentul ca nu exista nici o urma de iubire in fratele sau. $i nici un dram de compasiune. Chiar daca $tia foarte bine ca $i el, §i Doris gre$isera, lucrurile acelea tot i se pareau pur $i simplu nefire?ti, venind din partea lui Luke. Luke ii spusese ca va putea pleca din nou de acasa abia dupa ce il va convinge c& avea un motiv bun sa 0 fac3. Ashley §tia ca era vinovat, dar in acela$i timp, sim^ea o hotarare incapa^anata de a nu se duce sa se milogeasca de fratele lui - sau mai exact, sa nu o faca din nou. $i ce motiv bun putea g3si pentru a pleca? Habar nu avea ce voia sa faca cu via{a lui. A$a ca ramasese acasa plictisit, nefericit $i fara nimic de facut. intr-o dupa-amiaza, ratacea farS {inti de-a lungul raului, care ferpuia printre copacii aflap la vest de casa §i curgea din ce in ce mai repede, pana cand ajungea sa se reverse peste o panta lunga $i destul de abrupta. Priveli$tea apei curgatoare - dar mai ales sunetul ei 1 se paruse intotdeauna lini§titoare. Pe masura ce se apropie de cascada, se hotari ca se va a$eza pe bolovani ?i va sari peste ceai. Oricum nu ii era foame. Insa era deja cineva acolo. Fata stfitea in picioare la marginea standi plate care se intindea peste cascada. Era descult $i i?i innodase fusta la talie, astfel incat sa aiba gleznele ?i gambele expuse. Purta o rochie inchisa, dar pe dedesubt nu avea nici crinolina, nici jupoane grele. Avea parul desfacut si ii flutura in bucle incalcite pe spate ?i in jurul fe^ei. Chiar dac5 avea o inalpme medie, parea prea inalta pentru greutatea $i silueta ei. Feminitatea ei abia incepea sa infloreasca. I^i finea rochia ridicata §i intindea un picior spre caderea de ap3. -A r fi bine sa ai grija sa nu cazi in apa, ii striga el. Ashley nu credea ca exista iritr-adevar pericolul sa se inece cineva in cascada. Asta daca nu cumva se lovea

216

Mary Balogh

cu capul de stand in cidere. Cu toate acestea, ftia din proprie experien^a ca apa era foarte rece fi c3, implicit, caderea in apa nu ar fi fost deloc o experien^a placuta. Cand nu primi nici un raspuns, ifi aminti cS copila nu auzea. Se aptopie incet de ea, ca nu cumva sa o sperie. Emily il vazu in cele din urma, afa ca puse piciorul inapoi pe stanca. Apoi se intoarse fi ii zambi. Avea un zambet foarte stralucitor, care semana foarte mult cu al Annei. Fata cobori de pe stanca, {opai pe ceilalp bolovani fi se uita in sus la el. Creftetul capului ei abia ii ajungea la barbie. - Ai evadat fi tu, caprioara mica? o intreba el. $tia ca nu avea nici un rost sa vorbeasca, dar se sim{ea destul de prostesc sa stea tacut fi sa zambeastii ca un idiot. Se gandi atunci ca surda sau nu, ochii aceia minunap ai ei aveau sa franga inimile a numerofi barbap, peste cativa ani. Privirea ei ramase atintita spre buzele lui in timp ce vorbea. Apoi ii zambi din nou fi incuviinpi din cap. Oare inpdegea ce spunea? - Ai voie sS te plimbi singura? o intreba el. Unde este doica ta? Zambetul ei deveni nastrufnic fi ii facu semn printre copaci, in direcpa casei. - Ip place sa stai singura? o intreba el. Emily intoarse capul fi privi raul, copacii fi cascada. Ifi afeza mainile in dreptul inimii fi facu un gest larg in jurul ei, apoi ifi intoarse privirea spre el. - Ip plac toate astea? Se gandi apoi ca oricui i-ar fi placut frumusefea fi singuratatea aceea. Dar nu-fi putea inchipui cum ar fi fost sa nu poata auzi apa. $i preferi sa evadezi fi sa vii aici sa fii singura, nu? Socotea ca o deficient de auz putea intemnipj pe oricine intro lume foarte restransa. $i ca probabil ar fi dus la singuratate, sau chiar la insingurare. Se intreba daca fata aceea se sinpea singura. Avea totufi un zanv bet fericit. -Te-am deranjat, zise el. O sa plec acum. Dar ai grija. Ii facu un semn spre stanca pe care statuse cocofata, apoi dadu sa piece.

Inima de piatrd

217

Dar ea ii prinse mana intre ale ei p clatina din cap. Ashley se gandi atunci surprins ca aparent exista cineva care avea nevoie de el - chiar daca era doar un copil. -C e s-a intamplat, caprioara mica? o intreba el. Ca raspuns, ea il trase de mana p il conduse inapoi catTe stand. Se ca^ara pe bolovani p se coco^a inapoi pe stanca aceea care se intindea deasupra cascadei. Ashley se chinui sa se urce dupa ea. Emily se a$eza jos p-i facu semn sa ia loc langa ea, apoi ip lasa picioarele sa atarne peste marginea standi p le legana in apa. Intoarse capul p ii zambi din nou. - Asta e o provocaTe? o intreba el. Emily se apleca u$or, cu mainile impreunate p lua nipe apa in palme. Ashley se apepta imediat sa o foloseasca ca sa Tl stropeasca, a?a ca se pregati sufletepe pentru $ocul pe care i bar fi dat apa rece ca ghea{a. Dar fata doar ridica mainile, inchise ochii si ip inmuie pe rand obrajii in apa rece de rau. Pe chipul ei ip facuse loc o expresie de extaz. El se intreba daca oare celelalte simpjri se ascufeau mai mult in absenfa unuia. Dar oricum, era o tentape irezistibila. Ashley ip scoase pantofii si-i a$eza langa el, dupa care i$i desprinse ciorapii de sub benzile inguste ale pantalonilor lui pana la genunchi p se descal^a de tot. Ip atarna prudent picioarele peste marginea stancii, apoi icni, cand le baga in apa. - La naiba! exclama el. Emily il privea p radea de el. Scotea nipe sunete ciudate p destul de greoaie. El ip trase picioarele din apa, ip odihni calcaiele pe marginea stancii p ip incolaci bra^ele in jurul genunchilor. Emily ip ridica p ea picioarele din apa, ip stranse bra^ele in jurul lor, apoi ip odihni obrazul pe genunchi. 11 privea staruitor. - La ce te uip, caprioara mica? o intreba el. Apa este rece ca ghea^a. Dar ea doar ii zambi visatoare. Era o copila foarte dulce. Oare did ani avea? Parc3 o auzise pe Anna zic5nd ca paisprezece? A§adar avea doar paisprezece ani,

218

Mary Balogh

in comparape cu cei douSzeci $i doi ai lui. Era o diferende opt ani intre ei - la fel ca intre el $i Luke. Oare §i Luke il considerase pe el un copil? $i totu$i fratele s9 u nu se arfltase niciodata neingaduitor cu el. Nu ii lasase niciodata impresia c9 avea lucruri mai bune de ficut, decat sa-^i petreaca timpul cu o pacoste de frate mai mic. Ashley i$i intoarse chipul spre ea. - In{elegi ce spun, zise el, aar nu pop face sa te in{eleg $i eu. Este dureros, caprioara mica? Ochii aceia extrem de expresivi §i minunap se urnplura de tristefe. Ashley se intreba atunci dac& fata avea vreo cale prin care sa comunice cu oamenii din viapi ei. Existasera cateva gesturi din mana mai devreme. Oare se gandise cineva - poate Anna - sa se foloseasca de acele gesturi simple $i sa construiasca din ele un soi de limbaj, prin care ea s3 poata comunica? Dar chiar ?i a$a... oare ar fi fost posibil ca Emily sa^i exprime sentimentele cele mai profunde? Ii zambi apoi. - Raspunde-mi la intrebare, zise el bland. Ea incuviinpa din cap pe genunchi. Avea ochii tri§ti. Ashley intinse mana §i ii netezi u§or o §uvipi razlea^a de par, care ii cazuse pe fapi. Emily zambi din nou $i ridica. mana. Arata cu degetul spre el, facu o mi$care batanta, prin care-$i lipea patru degete de degetul mare, apoi facu semn spre ea. Repeta gesturile, cand el nu avu nici o reacpe imediata. - Vrei sa-ti vorbesc? intreba el. Ea incuviin^a din cap. A$a ca ii vorbi. Ii povesti despre copilaria lui. Despre cum se intorsese acasa in vacant ?i descoperise ca Luke plecase. Despre comportamentul prostesc $i imatur pe care il avusese la Londra - dar evita sa o menponeze p pe amanta costisitoare pe care nu $i-o putuse permite. $i despre cat de tare se plictisea acasa. Ii vorbi despre sentimentele lui de tradare $i de vinovape. Descoperi atunci ca a se destainui cuiva ii oferea un sentiment de mare u$urare - chiar daca persoana cu care vorbea nu putea inpdege prea multe din ceea ce spunea §i oricum nu 1-ar fi putut ajuta, nici macar daca

Inimci de piatra

219

1-ar fi in^eles. I se p3rea liniftitor sa aiba parte de simpatie umana. Era ceva ce ii alina singuratatea. -Sunt o creatura jalnica fi infamS, caprioara mica, rise in cele din urm3 fi ii ranji. Ea clatina Ufor din cap. - Efti o ascultatoare foarte buna, zise el, conftientizand atat ironia, cat f i adev3rul cuvintelor sale. Emily ii zambi. Dupa aceea Ashley nu mai zise nimic, ci ramase pur fi simplu ascultand cursul rapid al apei fi privind in adancimile stralucitoare fi repezi. Apoi o mana mica o prinse pe a lui. Iar el o stranse tare, primind fi oferind alinare. Ea era o copila care avea nevoie de dragoste, iar el un adult care avea nevoie de companie. - Ashley! Ce naiba se intampla .7 Vocea aceea rece fi trufafa ii spinteca liniftea ca un cupt. !ntoarse capul §i-l zari pe fratele sau stand capva metri mai incolo, in apropierea copacilor. Luke se apropie. - Presupun ca nu p-a trecut prin cap ca Anna o sa fie aproape innebunita de ingrijorare? zise el. Tu ai aduso aid? Este o copila, care trebuie sa stea cu doica ei. Dar Emily if i daduse seama ca mai era cineva acolo, a$a ca intorsese deja capul ca sa se uite la el. Se ridica in picioare fi papai pe stand ca un fel de creatura salbatica fi grapoasS a padurii. Apoi intinse mainile spre el. Luke o prinse de maini fi ii zambi. Ashley ifi dadu seama in clipa aceea c3 era prima data in zece ani, cand il vedea pe fratele s3u zambind. -A nna este ingrijorata pentru tine, draga mea, ii spuse Luke lui Emily. Afadar in^elesese fi el ca Emily citea pe buze. -Vii sa luam ceaiul? o intreba Luke. Ea il lua de brap apoi se intoarse spre Ashley fi ii intinse fi lui celalalt brap Dar el clatina din cap. - Cred ca ar fi mai bine sa vii, zise Luke rigid. Ashley se IncSlpi cu ciprapii fi cu pantofii, apoi se ridica in picioare. Emily inca mai pnea brapjl intins spre el. Pe chipul ei era o expresie vesela fi nerabdatoare. O lua de brat fi se pomeni format sa porneasca pe lungul

220

Mary Balogh

drum spre cas3, impreuna cu fratele lui - desparpp fiind doar de un copil surdo-mut. Se intreba atunci, oare cSt de mult tn^elesese Emily din tot ce ii spusese. - La naiba, Luke, izbucni Ashley dupa cateva minute de mers in tacere. Ce parere ai despre mine? Ca sunt un risipitor, un parior inrait, un bepv $i un afemeiat? Ai dreptate. Dar pe legea mea ca nu sunt vreun pedofil. Se uita apoi la fratele sau peste cre?tetul capului lui Emily. Parea la fel de rece, de calm $i de spilcuit ca intotdeauna. Avea pSrul dat cu pudra §i se imbracase elegant pentru ceai. Purta o haina verde de matase ?i pe dedesubt o vesta intro nuan^a mai deschisa. - Fir-ar sa fie de treaba, Luke! zise el. Spune ceva! -$tiu ca nu e$ti, spuse Luke, fara sa se uite la el. Dar este un copii care se afla in grija mea, Ashley. $i soda mea fine foarte mult la ea. In plus, are un han­ dicap, care i-ar face imposibil sa auda strigatele oamenilor care o cauta sau sa ceara ea singura ajutor. Este dupa-amiaza tarziu §i nop^ile devin tot mai intunecate odata cu apropierea toamnei. M-a supdrat... de fapt, m-a infuriat sa vad ca nu (ii cont de lucrurile astea. Sau de faptul ca Anna ar fi foarte ingrijorata. Dar probabil te invinuiesc prea mult. Emily nu se afla in grija ta. $i am incredere in tine ca te vei comporta cu acest copil nevinovat a§a cum s-ar comporta orice frate al meu sau orice alt domn. Oare acela era un mod de a-$i cere scuze? Ashley nu era sigur. Insa cuvintele rostite il aruncau in postUTa unui frate mai mic, de la care nu s-ar fi a$teptat nimeni sa se comporte responsabil. Cuvintele acelea il enervau $i il dureau. Dar il §i $ocau cu adevarul lor. Ar fi trebuit sa-?i dea seama ca probabil o mai cSuta $i altcineva, in afara doicii ei. - Imi pare rau, se auzi apoi spunand. Cuvintele nu-i ie?ira deloc ca $i cand i-ar fi parut cu adevarat rau. Dar m3car le rostise. Luke nu ii raspunse o perioada indelungata. -Am incredere in tine, Ashley, zise in cele din urma. Nu la asta ma refeream, cand te-am vazut cu ea.

Inima de piatra

221

Cu toate cS il vSzuse pnand-o de mans pe copila? O, ba da, la naiba! Chiar la asta se referise. Dar Ashley se gandi apoi c8 probabil ceva mai apropiat de o scuza nu putea auzi de la fratele lui. Emily mergea tacuta intre ei §i ii pnea de brat pe amandoi. Se uita la ei pe rand, apoi le zambi fiec9ruia in parte, oferindu-le zambetul ei senin ?i luminos. Ashley se tntreba daca fata $tia ce anume se petrecuse pe deasupra capului ei. Avea o senzape ciudata ca $tia p ca ea fusese cea care impinsese lucrurile sa se desfa$oare astfel. Dar era imposibil, desigur. Era un copil surdo-mut. Luke descoperea ca era destrul de dificil s3 aiba de-a face cu o familie. Nu era obi$nuit. In plus, i$i cultivase intenponat un soi de independent p nu !i facea pla­ cere sa din nou faca parte dintr-o familie. Cu atat mai mult sa fie capul uneia. Uneori tanjea cu nostalgie pro­ funda dupa viapi lui de la Paris. Intr-o dim ineat in timp ce calareau, Anna ii vorbi despre Doris. Nu ii convenea deloc ca sopa lui deschidea un astfel de subiect intr-un moment din zi pe care incepuse sa il considere ca fiind al lor $i doar al lor. Ii placea sa calareasca pupn mai in spatele ei, ca sa admire priveli$tea eleganta a sopei lui in $a $i i?i doTea ca poata fi singuri undeva - poate la Paris - unde sa nu trebuiasca sa se preocupe $i pentru alte persoane in afara de ei doi. Ajunsese sa conftientizeze bucuria pe care i-o oferea o astfel de dim ineat- In curand, sarcina ei va fi atat de inaintata, incat va fi nevoit sa ii interzica cu totul sa mai calareasca. lar atunci va putea calari singur. Dar perspectiva aceea i se parea surprinzator de neatragatoare. Se baza pe Anna sa aduca lumina in v ia t lui, a§a ca nu-i convenea deloc ca introducea un subiect serios in discupa lor. - Luke, zise ea, dintr-odata. Doris este nefericita. De parca nu observase asta $i el. De parca nu-1 nelini^tise asta $i pe el - de$i $tia ca nu avea nici un motiv sa se invinova^easca.

222

Mary Balogh

- Sta supftrata ca un copil bosumflat p apeapta sa fie bagata in seamS, zise el, mai rece decat intenponase. - Exact asta spune p mama ta, rosti Anna incet. A$adar p mama lui o ignora cu raceala pe Doris? Ii statea in fire sa procedeze a$a. Pai p atunci asta insemna ca el era ca mama lui? Oare ajunsese si semene cu ea de-a lungul anilor? Ip amintea cum Doris calarise cu el in §a, cand era mica, chiar daca parinpi lor o certasera intotdeauna, spunandu-i cd numai bebelupi Impar^eau un cal cu frapi lor. Dar el o incurajase, pentru ca ii placuseri mereu palavragelile ei. Abia atunci i§i dadu seama ci p el fusese un copil singuratic, care se bucurase de adorapa oferita de sora p de fratele lui mai mici. Ip amintea ca odata, in timp ce calarea cu capul sprijinit la pieptul lui, Doris ii spusese c5 avea de gand sa se casatoreasca cu el, cand se facea mare. Probabil avea cinci ani la vremea aceea. - Nu cred ca pot face ceva ca so ajut, doamna, ii zise Annei. Nu puteam sa fac altceva decat sa pun capflt acelei asocieri p s-o trimit acasa, ca sa previn alte comunicapi clandestine p o posibila repetare a incercSrii de a fugi cu el. $i nu imi pare rau ca am procedat a$a. -N u, zise Anna, ai facut bine ca ai salvat-o de ea insap. Dar... - Dar ce? Nu avea nevoie ca Anna sa joace rolul conpiinfei lui. $i spera sa nu incerce sa faca asta. - Cred ca Doris are impresia ca de fapt incercai s3 te aperi pe tine de consecin^ele unei asemenea legaturi. Pe tine p mandria familiei, zise ea. Cred ca are impresia ca nu o iubepi, Luke. „Nu te pop casatori cu mine, Dor!“ ii spusese chicotind surorii lui de cinci ani$ori. „Eu sunt fratele tSu.“ „Dar te iubesc mai mult decat pe oricine altcineva pe lume“, protestase ea p il privise cu ochi indurerap. „Mai mult decat pe mama §i pe tata, p pe George. $i pupn mai mult decat pe Ashley!". Iar el ii imbr3p?ase trupul firav, cu un singur brap „$i eu te iubesc", ii spusese atunci. „Mai mult decat pe oricine altcineva, in afara de Ash" - chiar daca il adorase p pe George. „Va iubesc pe amandoi la fel de mult. §i ne vom iubi mereu intr-un fel

Ittitnd de piatra

223

special, pentru ca suntem frate §i sor&.“ lar ea se cuibarise din nou la pieptul lui, in timp ce el ghidase calul. „0 sa ii cer voie regelui“, zisese ea apoi. „E1 o sa ma lase sa ma casatoresc cu tine, Luke.“ Se instalase o tacere indelungata intre el $i sop a lui. - Ei bine? il indemna ea, pe o voce destul de tensionata. O iube$ti? -N u $tiu nimic despre iubire, Anna, ii raspunse el. Ti-am spus asta foarte clar, din diminea^a nunpi noastre. Nu pot decat sa indeplinesc cat de bine pot responsabilitatile pe care le am aici. Ai face bine sa repi ca nu are rost sa faci apel la ni$te sentimente pe care nu le am. Ea nu ii raspunse, dar dupa o alta scurta tacere dadu pinteni calului, mai intai pentru un mers mai titmat, apoi pentru a porni la galop. El pnu pasul cu ea, iar apoi o dadu jos de pe cal in tacere, odata ce se intoarsera la grajduri. Nu $tia daca acel galop fusese o sfidare intenponata a ordinului sau. Cu toate acestea, nu o mustrS. Pentru ca $tia cS p-ar fi indreptat mania spre persoana nepotrivita. Anna ii aratase propria sa neputin^a $i el detesta sa fie facut sa se simta vinovat. Il deranja faptul ca ea i§i propusese sa fie con§tiinta lui. Doris era sora lui. Familia lui. $i se va ocupa de ea, a?a cum considera de cuviinpi. Nu avea nevoie de imboldul ei pentru a acpona. Avea nevoie de Anna pentru... Se incrunta brusc. Nu, era nedrept din partea lui. Avea nevoie de ea pentru mai mult de a tat. Avea nevoie? Se incrunta din nou, cand conpientiza cuvantul pe care tl alesese mintea lui. §i in cele din urm5 chiar incerca sa vorbeasca cu Do­ ris. Insa facu gre$eala de a o chema in biroul lui ^i de a se retrage in spatele mesei de lucru, cand veni. Desigur, nici ea nu ajuta In vreun fel lucrurile, cand refuza sa ia loc pe scaunul oferit, din fapt biroului. Ii spuse in schimb ca prefera sa stea in picioare. $i exact asta facu, stabilind astfel o relape disciplinafa parinte-copil, inainte de a se spune ceva important. - E?ti nefericita, spuse el.

224

Mary Balogh

Ea incepu sfl rada. - Doris, zise el. A fost un lucru inadmisibil. Chiar ?i daca te-ai fi putut adapta sa traie?ti in sSracie $i s3 ip pierzi statutul $i, odata cu el, tot luxul cu care ai fost Inconjurata de la na$tere, tot nu ai fi putut fi fericita cu Frawley. Voia averea ta, mai mult decat te voia pe tine. -C hiar §i a$a, poate c3 m-a vrut mai mult decat am vrut eu sa vin aici, zise ea. Exista o raceala inconfundabila in ochii §i in vocea sa. - Locul tau este aici, zise el. Ai o familie aici. E?ti sora mea. Nu crezi c3 a fost dispus sa ia bani - cinci mii de lire sterline - ca sa renunte la a-p mai face curte? - Poate ca tu nu ai cunoscut niciodata sarftcia lucie, zise ea. In cazul acesta chiar $i cinci mii de lire pot fi o ispita copleptoare. Dar fara indoiala pe p se pare o suma mizera. - La naiba, Doris! exclama el, incruntandu-se. Chiar ii iei apflrarea? - II urSsc, tocmai pentru ca te cred, spuse ea cu calm. Dar pe tine te urSsc §i mai mult pentru ca Lai ispitit §i ai scos la iveala aceasta slabiciune din el. Luke batu darabana pe birou. - Ma ura?ti pentru ca te-am salvat de un viitor nespus de ingrozitor, zise el. - Da, raspunse ea, fara a-i oferi nici o explicape suplimentara. „Te urasc!“, ii spusese candva. Probabil ca avea doar opt ani la vremea aceea. Un caine batran, la care pnea foarte mult, se imbolnavise p suferea enorm. Iar Luke o pnuse intenponat departe, in timp ce bietui animal era impu§cat $i ingropat. Ea fusese innebunita de durere la intoarcere, mai ales pentru ca descoperise ca fratele ei $tiuse ce se intampla p o pnuse departe de acolo. „Te urasc. Nu o s& te mai iubesc niciodata." Cum gestionase situapa atunci? O prinsese $i o imbrap?ase strans la piept, in timp ce ea ppase ?i se luptase s3 scape. $i o pnuse strans In bra{e, pana cand izbucnise in lacrimi. Iar apoi o legSnase §i plansese odata cu ea In ciuda celor nouasprezece ani ai lui. Apoi o dusese

Inima de piatrd

225

In camera ei, unde o {muse in poala, pan5 cand adormise ?i o putuse a?eza u?or pe patul ei. Asta facuse atunci. Dar in clipa aceea era altceva. In momentul acela batea darabana pe birou ?i o privea cu ochi intunecafi. -O sa rSmai aid peste iarnS, zise el. Poate ca anul viitor o sa-p dau voie sa te intorci in ora?. Pana atunci o sa-1 uifi pe Frawley ?i vei fi gata sa cunojti un domn mai eligibil. Intenponase ca vorbele lui sa fie impaduitoare. Ea afi?a atunci un zambet stramb. - Pot pleca acum? Luke incuviinpi din cap. Dadu sa piece, dar se opri inainte de a ie?i pe u?a. -Intotdeauna am crezut ca cel mai rau lucru din lume ar fi sa nu te mai vad niciodata, zise ea. Dar m-am in?elat. S-a dovedit ca intoarcerea ta acasa a fost cel mai rau lucru cu putin fa. Sper ca Anna sa aiba un fiu. Spec s3 aiba mulp fii. Pentru ca sunt ?anse mari sa-1 pierd ?i pe Ashley, daca devine vreodata duce. $i mai era ?i Henrietta. - Luke, ii spuse Anna intro zi, dupa ce se a?eza pe pat §i el o acoperi cu paturi. Luke observase ca era obosita dupa o vizita de la amiaza ?i insistase sa o aduca in camera ei, ca sa se odihneasca. Henrietta considera ca ar trebui schimbate mobila ?i draperiile in unele dintre camere. E de pSrere ca ?i conacul ar trebui sa reflecte faptul ca ne aflam la mijlocul secolului al XVIII-lea. M-a rugat sa discut cu tine pe tema asta. Luke se a?eza atunci pe marginea patului. - §i tu ce parere ai despre asta? o intreba el. Anna ?ovai o clipa. -Im i place atmosfera de antichitate ?i eleganfa de aici, zise ea. Nu-mi place ideea de a schimba ceva. Dar pot sa infeleg la ce se refera. - Vom face intocmai dupa cum ifi dQre?ti tu, zise el. -D ar este ceva ce a planuit impreuna cu soful ei, spuse Anna, parand extrem de amarata. Cred ca situafia aceasta i se pare destul de dificila, chiar daca a fost

226

Mary Balogh

mereu amabila $i jura ca e incantata sa ma aiba aici. Poate ar trebui sa... Luke se apleca spre ea. - Poate at trebui sa nu uitfim c3 tu e§ti ducesa mea, doamna, zise el. $i nu Henrietta. Nu vom schimba in nici un fel mobilierul sau draperiile din casa. Asta este decizia mea, facutfi la recoma ndarea ta. $i nu se va schimba. Anna il privi nesigura. - Este prietena mea, spuse ea. Nu vreau sa fie nefericita din cauza mea, Luke. Mi-a povestit ce s-a intamplat, spuse $i-$i mu$ca buza. $i de ce s-a casatorit cu fratele tau §i nu cu tine. Luke se indrepta de spate. - Cred ca era inevitabil, zise el. Trebuia sa afli mai devreme sau mai tarziu. Dar s-a intamplat cu mult timp in urma. Totul este de domeniul trecutului. Anna zambi slab. Si in loc sa discute problema in continuare - a?a cum se gandea ca ar fi trebuit -, Luke se ridica in picioare $i parasi camera, fara nici un cuvant in plus. Dar de fapt nici nu mai avea nimic altceva de spus. In plus, prefera sa nu discute cu Anna despre astfel de lucruri. Anna era prezentul $i viitorul lui. Nu voia sa ajunga sa fie incurcata in trecutul sau. Dar mai era Henrietta. Mereu Henrietta. Daca ie$ea singur s3 calareasca o intalnea pe ea. Daca ie$ea singur sa se plimbe, din nou se intalnea cu ea. Daca era in biblioteca, sau in orice alta camera din conac, ea i se alatura acolo. Intotdeauna din intamplare. $i era mereu tulburatS de faptul ca Luke se afla tntr-un anumit loc, la unanum it moment dat. I$i dadea seama ca de fapt totul era planuit. La fel ca acea prima intalnire de la parleaz. Henrietta nu isi inv pietrise inima a$a cum facuse el. Ii spusese ca suferise in fiecare zi a casniciei ei $i in fiecare zi de atunci. §i nu putea sta departe de el nici macar cand $tia ca era casatorit $i ca oricum nu s-ar fi putut casatori cu ea, chiar daca nu ar fi fost. Era nefericita cand se afla in apropierea lui, dar totu$i nu putea sta departe.

Ittima de piatra

227

Dar cum rSmanea cu sentimentele lui? Oare mai era incS atras de ea? Da, cu siguranpi era. Dar in fond, Hen­ rietta era o femeie foarte atragatoare. $i chiar fi o minte obiectivS trebuia si recunoascS asta. Dar oare incS o mai iubea in adancul sufletului? Oare inc3 mai era capabil sa iubeasca? Nici macar el insufi nu ftia raspunsurile la aceste intrebari. Dar traia cu groaza ca le va descoperi. $i traia cu groaza acelor intalniri premeditate. §i se temea de ce s-ar fi putut alege de ele, daca lasa garda jos chiar fi pentru o clips. Cu toate acestea, nu-fi putea exprima nemulpimirea fa^a de Henrietta. Avusese deja parte de prea multa suferin^a in via{a ei. Henrietta calarise singura la Wycherly ca sa-1 viziteze pe fratele ei. Avea obiceiul de a cSlari singura fi de a merge in vizita, tot singura. Neliniftea devenise o a doua naturS pentru ea de cand... ei bine, de cand facuse nifte alegeri nesabuite fi dezastruoase, cu mulfi ani in urma. Tocmai ii spusese fratelui ei ca i se parea insuportabil sa-1 aiba pe Luke inapoi acas3. Candva ii aparpnuse ei fi numai ei fi fusese precum lutul in mainile sale. Ifi amintea cum plansese in bra^ele ei cand ii spusese ca trebuia sa se marite cu George. Ifi amintea c5 de dragul ei, il provocase la duel pe George fi ca aproape il omorase. Se intrebase mereu ce s-ar fi intamplat daca ar fi reufit sa-1 ucida. Oare s-ar fi putut casatori cu el atunci? Dar oare chiar ar fi facut-o? Dar i se parea insuportabil ca el sa fie inapoi acasa. $tiuse de la inceput ca nu s-ar fi putut casatori niciodata, dar ifi inchipuise ca vor trai impreuna la Bowden, ca duce fi ducesa - chiar daca nu erau casatorip- Se imaginase stapana la Bowden Abbey fi facand orice voia acolo - lucru pe care George nu i-1 permisese niciodata. Iar pe Luke fi-1 imaginase ingaduitor fi indragostit de ea pana peste cap. Nu crezuse niciodata toate poveftile pe care le auzise despre el. Cu toate acestea, el se intorsese acasa cu o sope. $i ii era imposibil sa ftie daca pnea sau nu la ea. Dar era

228

Mary Balogh

clar ca intenfionase ca Anna sa fie noua stSpana de la Bowden. $i o mai fi lasase grea. Calarea singura spre casa pe drumul intunecat fi intortocheat de pe mofia fratelui ei fi privea absenta cararea care se intindea in fal-a sa. Nu va uita niciodata dezamagirea pe care o traise cand nascuse un copil mort. $i nu va uita niciodata ce ii spusese George, in felul sau brutal obifnuit. Ca se bucura. Ca nu fusese niciodata mai fericit de ceva in toata via pi lui. Ca se va asigura ca nu va mai avea niciodata fansa de a purta in pantece un copil de-al lui. Cu un zambet ciudat fi diform pe chip, George ii spusese ca Luke va fi moftenitorul sau. Iar acum Luke chiar moftenise titlul. Henrietta ridica brusc capul fi toate acele amintiri neplacute disparura. Pe aleea din fapi ei se afla un cal, care statea complet nemifcat. Calarepil era un om in alt fi slab fi complet invaluit intr-o mantie lunga fi neagra. $i purta tot o masca neagra, care-i acoperea mai mult de jumatate din fapi fi un tricorn tras pe frunte. - Doamna, zise el incet. Te-am speriat. Henrietta se gandi indignata ca era un talhar pe m o fia lui William. Ridica barbia fi se incrunta la el. Mai bine murea, decat sa-i arate ca ii era frica de el. - Ce vrei? intreba ea. Nu am nimic de valoare cu exceppa inelelor pe care le port fi a catorva monede din saculep Fratele meu o sa te spanzure. Barbatul parea destul de atragator cand zambea. - Nu vreau nimic din ce ip apaTpne dumitale, ducesa de Hamdon, zise el fi o facu pe Henrietta sa ridice din sprancene, uimita. Poate ca vreau doar sa-pi restitui ceva ce-p aparpne de drept. -O h? Henrietta era intrigata, dar fi indignata. Pleaca de aici, omule, zise ea, brusc. Nu o sa primefti nimic de la mine azi. Dar el se apleca ufor in fa fi ii zambi din nou. -N u m3 mira deloc faptul ca ducele este indragostit de dumneata, doamna, spuse el. -C red ca ai grefit ducesa, omule, raspunse ea. $i acum te rog sa ma scuzi.

Initna de piatra

229

Dar in clipa aceea, el ip conduse calul langS ea, atat de aproape, incat aproape li se atinserS genunchii. Ochii lui o studiau cu interes printre fantele m£$tii. -A m nevoie doar de pupn ajutor din partea dumitale, doamna, zise el. Henrietta se gandi ca un talhar mascat, calare, avea o aur9 inconfundabila de masculinitate. $i o privea cu o apreciere fap?3. Iar ei ii lipsise foarte mult timp admirapa unui barbat. Desigur, nepunandu-i la socoteala §i pe mo§ierii locali - dar acepia nu meritau deloc atenpa ei. - Ducele are o sope, spuse talharul, care s-a casatorit cu el din motive necinstite. -Anna? se mira Henrietta. -Anna, da, zise el meet. $i il va par£si mai devreme sau mai tarziu. Henrietta se incrunta atunci p uita de aerul distant p disprepiitor pe care-1 afi§a. -Este cumva... -Ah, nu. Privirea lui o mangaie u?or de la palaria de calarie pe care o purta pana la decolteul costumului ei de echitape. Nu exista niciAun soi de ata§ament roman­ tic intre mine $i doamna. Imi doresc doar sa-1 eliberez pe duce de o povara, in interesul justipei. Iar dumneata ma pop ajuta, doamna. -Eu? De obicei, Henrietta purta o e$arfa la piept pentru a-p proteja decenta. Dar era mandra de pieptul ei §i in clipa aceea se bucura c3 nu-$i pusese e$arfa. Cum a?a, domnule? - Da-mi voie sa ip explic, zise el. Dar inainte de a spune altceva, ii lua mana dreapta intre ale lui, ii trase u$or manuka ?i apoi duse incheietura ei dezgolita la buzele lui. O saruta mai intai pe exteriorul incheieturii, apoi pe interior. Iar ea simp varful limbii lui pe partea interioara. Henrietta se cutremura de placere. - Cine e$ti? intreba ea. El ii zambi. - Doua intrebari una dupa alta,' doamna, spuse el. Hai sa ne ocupam mai intai de prima. A doua nu are nici o importanpi.

230

Mary Balogh

c a p ito lu l 16 Anna cedase tentafiei. Cand Luke i$i strecurase u$or braful de sub capul ei $i-$i desprinsese trupul de al siu, ca sa se trezeasca penrru plimbarea lui matinala obi?nuita, ea mormaise nemulfumita si deschisese ochii. -Culca-te la loc, ii sugerase el, dupa cum facea in majoritatea diminefilor. Iar in acea dimineafa, se rostogolise inapoi in caldura lasata de trupul lui pe pat $i adormise la loc. A$a ca ratase plimbarea lor de dimineafa - care era partea ei favorita a zilei. In momentul acela statea la fereastra dormitorului ei. Privea absenta gradinile care i$i pierdeau repede culoarea §i copacii indepartafi care dadeau semne ale schimbarii anotimpului. Cineva intrase in camera ?i facuse focul in $emineu. Probabil dormise foarte profund, daca nu auzise nimic. Dar la urma urmei, dormea pentru doi, i?i aminti apoi ca o scuza pentru faptul ca trandavise pan a tarziu. I$i puse mana pe pantec. Se imbracase cu cama$a de noapte dupa ce se ridicase din pat. Dar putea simp umflatura aceea imbucuratoare, chiar $i prin fesatura subfire. Luke o atinsese pe burta noaptea trecuta - dupa cum facea tot mai des in ultima vreme - $i afirmase ca probabil i$i pierduse talia pe undeva. Lunile de casatorie ii aausesera destul de multa millfumire. Copilul pe care-I purta in pantec devenise o funfa reala, pe care o putea simfea §i fizic, nu doar mintal. $i se confrunta din ce in ce mai mult cu oboseala, o foame nesafioasa, greutate in mi$care $i cre$terea burfii. Dar se bucura de matemitatea iminenta cu toata recuno§tinfa profunda a unei femei care se a^teptase sa r3mana fata batrana pentru tot restul zilelor. Trecusera mai bine de trei luni. $i erau acasa de mai mult de doua luni. Incepuse sa creadS in libertate. §i incepuse sa creada ?i in fericire. Toate lucrurile mergeau bine in gospodarie. I?i ocupa timpui cu indeplinirea indatoririlor care veniserS odata cu statutul de ducesa a lui Luke ?i considera

Inima de piatrd

231

ca o placeau top angajapi sopilui ei. Se imprietenise de asemenea cu top vecinii p organiza frecvent serate, petreceri cu jocuri de carp 51 ceaiuri dansante neprotocolare pentru tineri. $i accepta entuziasmata toate invitapile pe care le primea. Sinpea tot mai mult ca vecinii ajunsesera sad accepte din nou pe Luke - chiaT daca la inceput se aratasera oarecum neincrezatori. Emily parea mai fericita acolo decat fusese acasa. Luke se dovedise neapeptat de dr3gu{ cu ea, iar Emmy il placea destul de mult. In plus, sora ei gasise un erou In Ashley p il urma peste tot, ori de cate ori avea ocazia. Anna se scuzase p ti spusese acestuia sa nu o lase pe fata sa devina o pacoste pentru el, dar Ashley ii raspunsese ca o placea pe copila p ca se bucura de compania ei. Adesea nici nu mai era nevoie ca Emily sa se pna dupa el - pentru ca o ducea din proprie inipativa la plimbare sau chiar la calarie. Dar tntotdeauna cu permisiunea Annei p a doicii sale. Erau o pereche absolut induiopitoare - copila surdo-muta p tanarul singuratic p nefericit. $i amandoi pareau sa gaseasca un soi de mulpimire unul In compania altuia. Anna nu reupse sa aprinda nici o scanteie intre Agnes p Ashley, in ciuda faptului ca incercase subtil sa ii aduca impreuna. Dep era foarte frumoasa, Agnes continua s3 fie timida in prezen^a barbaplor chipep - iar Ashley era extrem de chipe?. Desigur, mai erau p alp tineri chipep in vecinatate p unii chiar se aratasera interesap de ea. Cu toate acestea, Agnes parea sa il prefere pe banalul, plictisitorul p destul de corpolentul Lord Severidge fratele Henriettet. $i in ciuda faptului ca omul nu pia sa vorbeasca despre altceva in afara de fermele, caii p cSinii lui de vanatoare, Agnes putea sta ISnga el la mas3 in timpul cinei, ascultandu -1 p discutand cu el cu un interes vizibil. Anna se gandea ca probabil va fi o casatorie buna, daca se ajungea vreodata sa se discute despre asta. Dar, Doamne, cat de plictisitoare ar fi fost casnicia lor! Zambi cand ii veni in minte acel gand. Indiferent cu cine se va casatori Agnes, va fi alegerea ei p numai a ei. $i daca alegea sa se casatoreasca cu un barbat plictisitor, atunci

232

Mary Balogh

ea nu se va opune. Totu$i nu in^elegea cum ar fi putut sa-1 prefere cineva pe William lui Ashley. Nu c3 Ashley s-ar fi arStat vreun pic interesat de sora ei, desigur. Dar Anna banuia ca Ashley era mult prea tan3r ca sa fie interesat de orice casatorie. $i In plus era nefericit $i nehotSrat. Bietul Ashley! Doris era $i ea nefericita - chiar daca era pupn mai lini^tita decat ffatele ei. In plus, in continuare nu exista nici un soi de comunicare intre ea $i Luke. Anna incercase sa-i explice o data sopilui ei cS sora lui se sim|ea neiubita. Insa in clipa aceea nu dorea sa-§i aminteasca raceala raspunsului lui. Totul i se pftrea foarte trist. Dar macar prietenia dintre Doris $i Anna revenise pe un faga$ normal. $i la un moment dat, in timpul unei discupi, Doris chiar deschisese subiectul Ranelagh $i recunoscuse ca nimic din tot ce se intamplase nu fusese vina Annei. Iar prietenia ei cu Henrietta nu se racise in nici un fel, in ciuda nelini$tii de care daduse dovada femeia in dupa-amiaza in care ii povestise despre trecut. $i chiar dac5 ii vorbise o data lui Luke despre asta, Anna era foarte hotarata sa lase trecutul in urma. Pentru ca nu avea nimic de-a face cu prezentul lor. Anna incerca sa nu se gandeasca nici la trecutul ei. Iar noua ei casS, sarcina avansata $i mulfumirea aceea profunda ?i nou-descoperita cu siguran^a o ajutau in acest sens. Simtea ca i§i recSpata treptat sSnatatea mintala $i fizica. §i totu$i, era ceva ce nu putea dura, desigur. In dimineata aceea, Anna o auzi pe camerista sa la u$a dormitorului, inainte s3 fie chemata, a?a c5 se intoarse de la fereastra, chiar in clipa in care fata ciocani ?i deschise u$a timid. - A sosit o scrisoare pentru dumneavoastra, doamnS, zise ea. A fost adusa de un mesager particular, care a insistat sa va fie adusa personal. Anna i§i aminti ca in timp ce statuse la fereastra, aparuse pe alee un calaret necunoscut $i apoi plecase in decurs de cateva minute. Nu bagase asta prea mult

Inimd de piatra

233

in seama la momentul respectiv. $i probabil ca in clipa aceea, necunoscutul disparuse deja printre copaci. Dar $tia de la cine era. Lua scrisoarea §i se uita la scrisul de pe plic, chiar dacS nu mai era nevoie so fac3. $tia deja cine era expeditorul. -Mulpimesc, Penny, zise ea. O s3 vreau s3 m3 imbrac in curand. Pop s3 revii peste o jumatate de ora? - Da, doamna, zise fata, facu o reveren^a §i apoi se retrase, inchizand u$a in urma sa. A trecut muit timp, Anna mea, ii scrisese el. lineori imi regret decizia de ate lasa sa te casdtoresd. Dar rabdarea ne va aduce amandurora o fericire infinitd $i desavarsita. Am auzit cd porti in pdntec mostenitorul lui Hamdon. Anna i?i lipi mana de burta $i inchise ochii pentru cateva clipe. Se simfea dintrodata amefita ?i infrigurata. Dar esti frumoasa chiar si in aceasta stare de matemitate iminenta, continua scrisoarea. Acum doua dimmed, cdnd te plimbai prin gr&dind, pdreai o parte din natura cm rochia ta verde de dimineata... aceea din satin, cu pelerina mai inchisa la culoare. lar tdnarul Collins te-a admirat aproape pdnd in punctul indiscrefiei la serata organizatd de mama sa, cdnd purtai rochia aceea albastrd eleganta. Vezi tu, nu sunt niciodata prea departe de tine, Anna mea. Fu pe punctul s3 le$ine. Dar avea mu^chii mult prea incordap, ca s3 se prabu$easc3. Simp;a ca era privita pe ascuns din spatele fiecArui copac Dar nu se putea intoarce. Sd nu wifi, ii scrisese in continuare, cd ducele de Hamdon te are doar cu dtlu de imprumut. A fost doar un mic test, Anna mea... te rog sd md ierfi. Existd in continuare problema acelei datorii neachitate, care trebuie pldtita. Vezi tu, doua sute de liresterline nu sunt o sumd mare. La mai putin de o suta de metri vest de porfile de la intrarea in Parcul Bowden se afld o cabana

234

Mary Balogh

veche de vandtoare. In pragul u$ii este un bolovan mare. O sd gasesti factura acolo astazi■ Pop sd o iei, Anna mea, p sd o inlocuiesti cu banii. Dupa aceea voi consider ra datoria achitata. Pana la lasarea serii, te rog. Servitorul tdu, Blaydon Dupa cateva minute, Anna indoia la loc scrisoarea, cu mani doar pupn tremurande. Era obi§nuita cu astfel de scrisori. Rascumparase in acelap mod multe dintre datoriile tatalui ei. Dar §tia ca mai existau inca suficient de multe, ca sa o pna in sclavie pentru tot restul viepi ei. Cu toate acestea, nu era vorba doar despre datorii. Daca ar fi fost numai asta, s-ar fi dus de indata sa-1 implore pe Luke sa-i dea banii necesari sa le achite. $i §tia ca so{ul s3u le-ar fi platit de dragul ei - chiar daca in clipa aceea, Victor era cel care ar fi beneficiat de gestul sau $i nu bietul ei tata, care era mort de mult. $i nici vreuna dinrre fete. Charlotte era casatorita. lar Agnes ?i Emmy erau in siguranpi la Bowden. Da, daca ar fi fost numai datoriile acelea, s-ar fi dus indata sa-l implore pe Luke sa le achite. $i §i-ar fi salvat mandria, insistand sa ii inapoieze banii, pupn cate pupn, din indemnizapa ei. $i atunci i-ar fi putut spune adevarul §i fratelui ei. Bietul Victor! El nu $tia despre amploarea datoriilor $i credea ca tatal lor le platise pe toate, prin vreun miracol, inainte de a muri. $i atunci Victor i-ar fi putut inapoia treptat banii sopilui ei. Chiar daca datoriile erau foarte mari, lui Luke nu i-ar fi lipsit banii aceia. Doar ii spusese ca avea doua averi enorme. In plus, era sigura ca nu ar fi refuzat-o. Dar nu era vorba numai despre datorii. Acestea reprezentau doar o mica parte din problema. Le rascunv parase pe majoritatea - chiar daca pe aproape nici una dintre ele cu bani. Palavragise senina cu vecinii sai de la Elm Court §i le distrasese atenpa acestora la petreceri sau la serate, in timp ce el furase podoabe neprepiite §i bijuterii. Ii fermecase pe domni in timpul partidelor de carp - flirtand din spatele evantaiului, expunand

Itiimd depiatra

235

accidental prea mult din decolteul ei sau zambindu-le cu caldura - $i le distrasese atenpa de la joc, in timp ce el tri$ase $i ii u$urase de mici averi. O data, chiar il §i acompaniase intr-un ora$el unde nu o cunogtea nimeni §i se tocmise singura cu un bijutier pentru vanzarea unor podoabe - pe care el le furase de la vecinii $i prietenii ei. Dupa astfel de ocazii, el obi?nuia sa ii returneze una sau mai multe dintre facturile tatalui ei. Uneori chiar impachetate sub forma de cadou. Iar misterul disparipei a atat de multe obiecte de valoare din vecinatate nu fusese niciodatfi deslupt. Cu toate acestea, Sir Lovatt Blaydon ii spusese c3 avea mulp „martori“, care puteau sa ateste faptul ca Anna fusese hoa^a. $i ca mai avea $i doi martori care erau dispu§i sa depuna marturie c3 era o criminala - c3 il impinsese pe fatal ei de pe acoperi$ul casei lor. $i va parea ca §i cum ar fi avut un motiv pentru toate acele infracpuni. Pentru ca toata lumea §tiuse c3 tatal ei fusese in pragul ruinei. Toata lumea ar fi crezut ca furase ca sa previna falimentul familiei ?i ca il ucisese pe tata ei, pentru a evita sa se mai adune $i alte datorii. Toata lumea §tia c3 era extrem de devotata fratelui §i surorilor ei. A§a ca nu se putea duce la Luke. Pentru c& nu era doar problema simpla a achitarii datoriilor. Acestea reprezentau doar mijloacele prin care o avea la mana Sir Lovatt - din motive ascunse, care depa$eau puterea ei de intelegere. Datoriile acelea nu vor fi achitate niciodata. Nu ar fi ajutat-o la nimic nici chiar sS se duca la Luke §i sS-l convinga sa le rascumpere pe toate. In plus, daca s-ar fi dus sa vorbeasca cu el ar fi riscat sa starneasca mania lui Sir Lovatt. $i era foarte posibil ca acesta sa puna in sfar$it in aplicare toate amenin^arile facute. $i atunci Luke ar fi crezut ca se casatorise cu o femeie despre care martorii puteau demonstra ca era o hoapi $i o criminala - $i adevarul era ca, in realitate, chiar era complice la toate acele infracpuni. $i in consecin^a, nici toata averea $i pozipa lui Luke nu ar fi putut-o salva de la spanzuratoare.

236

Mary Balogh

Anna se duse atunci In salonul ei privat. Intr-un sertar al biroului eTau bani. Suficienp bani. Luke insistase s3 ii primeasca In ciuda faptului ca ea ii spusese cfi nu prea avea pe ce s& ii cheltuiasca acolo la Bowden. Se a$e_zS p numara doua sute de lire. ip lipi apoi fruntea de birou p inchise ochii. Inspira p expira de mai multe ori, luptandu-se cu greapi p cu senzapa de lepn. Rochia ei verde de dimineapi. O purtase cand se plimbase prin gradina cu Henrietta p cu Emmy. Iar rochia albastra de searS o purtase la serata organizata de familia Collins, unde tanarul Cecil Collins o atinsese p o stanjenise destul de mult cu admirapa sa copilareasca - lucru care ll amuzase copios pe Luke. Oare de unde §tiuse? Se ridica in picioare hotarara p se duse in dormitor sa o cheme pe camerista ei. De ce sa mai apepte sa treaca intreaga jumatate de ora? Era o zi frumoasa, dar u§or racoroasa, din cauza aerului de toamna. Iar Emily era afara, ca de obicei. Ii placea foarte mult sa petreaca timp in aer liber p nu ii era deloc dificil sa evadeze de langa doica ei, mai ales de vreme ce avea paisprezece ani p era aproape adulta. Era singura in dimineata aceea, intrucat Ashley plecase sa-§i viziteze ni$te prieteni. §i nu o deranja niciodata s3 ramana singura, cu toate ca il iubea pe Ashley ca pe ochii din cap. Fusese singura aproape toata viapt ei, dar cu toate acestea, nu se simpse niciodata solitara. $tiuse mereu ca era iubita - mai ales de catre Anna. Exact in clipa in care gandi lucrurile acelea, o v3zu pe Anna in depSrtare, iepnd din casa. Chipul i se lumina imediat p facu capva pafi grabip in direcpa surorii ei. In ultima vreme, era din ce in ce mai dificil sa o aiba pe Anna doar pentru ea. Sora ei era aproape mereu cu Henrietta sau cu un alt membru al noii ei familii. Sau cu Luke. Emily il iubea foarte mult p pe Luke, dar ii patea rau ca era un om atat de nefericit. Tomp, se bucura foarte mult ca sora ei se casatorise cu un barbat atat de chipe?, elegant p bland. Iar Luke avea intr-adevar un suflet foarte bun, chiar daca Ashley nu credea asta.

Inimd de piatra

237

Dar Emily se opri, inainte s-o vada sora ei. Ip putea da seama ca nu voia companie. Anna se uita in jur pe furip de pe terasa, apoi se grabi s3 traverseze gradinife. Mergea cu capul plecat p nu se bucura deloc de imp rejurimi. Era clar ca avea o destinape anume in minte. §i se ducea acolo singura p pe jos. Emily se incrunta. Ceva din comportamentul surorii ei ii amintea de... Doamne, aproape ca uitase! $tia care era cea mai mare fericire din viapi Annei. II iubea din tot sufletul pe Luke p urma sa aiba un copil cu el. Iar Emily aproape cS uitase de cea mai mare nefericire a surorii sale. Sau cel pupn o indepartase din minte, presupunand ca totul se terminase. Cu toate acestea, in clipa aceea, exista ceva ciudat in comportamentul Annei... Emily se pomeni urmarind-o pe sora ei p avand grija sa stea ascunsa, ca sa nu fie descoperita. Nu era un lucru tocmai u§or de facut pe pajipea intinsa de dincolo de gradini, insa din fericire pentru ea, Anna nu se mai uita deloc in jur. Se grabea sd inainteze p pnea privirea apntita spre cararea din fata. Iar dupfl ce ajunsera in padure, Emily o putu urmari mai indeaproape. Oare unde se ducea? Se grabea printre copaci cu un scop, dar se afla mult prea departe de alee p de porp, ca sa mearga in sat. Emily pia ca undeva in apropiere se afla o veche cabana de vanatoare. O descoperise in timpul uneia dintre plimbarile ei p se gandise cS putea fi un refugiu confortabil, unde sa stea p sa mediteze in linipe, in zilele friguroase sau ploioase. Doar ca gasise u$a incuiata p ii fusese frica sa sparga vreuna dintre ferestrele mici - chiar daca era o cladire veche p darapanata. Spre surprinderea ei, inpdese in foarte scurt timp ca aceea era intr-adevar destinapa Annei. Cu toate acestea, sora ei nu o gasi cu u?urin^a ?i rataci prin padure cateva minute. Iar cand ajunse intr-un sfarpt la cabana, Emily se ascunse dupa un copac p privi. Sora ei se apropie $ovaielnica p uitandu-se in toate direcpile. Era aproape de parca s-ar fi apeptat sa traga cineva in ea de la vreuna din ferestre sau din spatele vreunuia dintre copacii din apropiere. Dupa aceea se apleca repede p ridica un colt al pietrei grele care zacea in pragul upi.

238

Mary Balogh

Emily nu putea vedea cS se afla ceva dedesubt. P&rea sa fie o bucata de hartie. Anna se ridica, privi in jur grabita, apoi scotoci prin fanta rochiei ei deschise p cauta intr-unul din buzunarele jupei sale. Scoase ceva ce adusese in schimbul acelei hartii, se apleca la loc p indesa acel ceva sub piatra. Dupa aceea se ridica, se intoarse p aproape ca fugi inapoi, in directia casei. Emily se lipi p mai mult de copac, ca sa nu o vada sora ei. Cu toate acestea, intrezari chipul Annei. Era palida p parea speriata. Inima i se facu cat un purice. Emily tnchise ochii p-p sprijini o clipa fruntea de trunchiul copacului. A$adar, era adevarat. Totul va incepe din nou. Simtea asta. Primul ei instinct fu acela de a se grabi la u§a cabanei, ca sa vada ce ascunsese Anna sub bolovan. DaT ezita o clipa p precaupa o facu sa ramana pe loc. Iar cateva minute mai tarziu se bucura ca ramasese unde era. Din cealalta parte a padurii iep un strain. Omul se grabi la cabana, se ghemui in fapi upi, ridica bolovanul, scoase ce era ascuns acolo p cerceta cu mare atenpe. Emi­ ly putea vedea ca numara niste bani, pe care ii scosese partial dintr-un sac mic de panza. Dupa aceea, se ridica in picioare, arunca o privire in jur p dispSru din nou in spatele copacilor. Emily lasa din nou capul pe trunchiul copacului p inchise ochii. Simtea ca i se facea rau. Ii venea sa planga. Fusese atat de fericita acolo! $i Anna fusese foarte fericita la Bowden. Dar incepea din nou. $i in ciuda faptului ca nu il mai vazuse niciodata pe omul care luase banii, intr-un fel sau altul, pia in sinea ei ca el era in spatele celor intamplate - la fel cum fusese in spatele tuturor nefericirilor Annei. Emily $tiuse asta dintotdeauna, chiar daca nu in^elesese niciodata de ce $i chiar daca toata lumea in rest paruse sa-1 placa. Dintr-odata, i?i dorea sa fie acolo §i Ashley. Ip dorea ca mana lui putemica sa o pna strans pe a ei p ca trupul lui voinic p barbatesc sa fie aproape, ca s-o pna in siguranpi. Daca ar fi existat o cale de a-i spune ce se intampla! El sigur ar fi indreptat lucrurile. Sau Luke.

Initna de piatra

239

Da, el far& indoiala ar fi facut ca totul sa fie bine pentru Anna. Dar nu avea cum sa le spuna nimic. Ashley nu era singurul care se ducea uneori la casca­ de, pentru sentimentul de pace izolata pe care i-l dadea pSdurea f j_zgomotul apei. $i lui Luke ii placea s3 mearga acolo. In aceeafi dimineata se indreptase spre casa, dupa ce petrecuse o ora cu unul dintre chiriaf ii sdi, care mai nou era foarte mulpimit de schimbarile implementate. Dar se oprise o clipa pe pod fi se uitase in jos la apa, iar asta il facuse sa cedeze tentapei de a fura o ora numai pentru el. If i condusese calul de-a lungul malului fi disparuse printre copaci, chiar inainte sa iasa Anna din cas3. Ifi lega calul de trunchiul unui copac fi ramase privind cascada, cu un picior ridicat pe stanca fi cu brapul sprijinit pe genunchi. Inspira pacea fi racoarea de toamni. Ii plScea parfumul special al frunzelor tomnatice umede. Mirosul acela ii evoca intotdeauna o mul(ime de amintiri din copilarie. Se gandi ca trebuia sa o aduca f i pe Anna acolo in curand. Inainte ca toate frunzele sa se desprinda din copaci. Sigur i-ar fi placut acolo. In plus, puteau fi singuri o vreme. In ultima perioada, le era din ce in ce mai greu sa petreaca timp impreuna singuri in afara intimitatii camerelor lor private. Auzi apoi trosnetul unei crengi rupte, care ii semnala ca se apropia cineva, afa ca intoarse capul. Poate ca descoperise de una singura locul fi venea acolo chiar in momentul acela. Era inca in pat cand plecase el, dar asta fusese acum mai bine de doua ore. Dar era Henrietta. -O h, Luke! exclama ea. Se opri imediat fi-fi duse mana la inima. M-ai speriat. Credeam ca efti plecat cu treaba. $i tie iti place sa vii aid? O, nu, nu din nou! Erau deja prea mult_ intalniri „accidentale“. Prea multe intalniri inventate. In ultima luna avusese parte de una dintre cele mai triste, dar fi linif titoare realizari. Nu o mai iubea. Nu mai simtea decat o anumita nostalgie pentru ceea ce fusese fi pentru

240

Mary Balogh

ce-ar fi putut fi intre ei. $i un dram de mila pentru cat de mult suferise $i, in mod evident, incS mai suferea. Cu zece ani in urma, se straduise din rasputeri sS inabu§e orice sentimente puternice pe care le avea pentru ea. $i aparent, reu$ise asta cu foarte mare succes. Era mulpimit de felul in care se a^ezase viafa lui. Ba chiar nea?teptat de mulpimit. Lasa piciorul jos $i se intoarse spre ea. -N u, Henrietta, zise el. Nu credeai ca sunt plecat. M-ai vazut $i m-ai urmarit aici. Ea se inro$i la fa{3 $i-$i mu?ca buza. -O f, Luke, $opti ea $i ochii i se impanzira de lacrimi. - Dar nu se poate a$a ceva, continua el. Te voi condu­ ce inapoi acasa. Henrietta inchise ochii. Chipul ei parea palid in umbrele intunecoase ale copacilor. Parea de o frumuse^e delicata $i tinereasca. Dar cu toate acestea, el nu sim^ea altceva decat mila. - Dar $i tu simp la fel, zise ea. $tiu asta, Luke. Te prefaci ca nu ai inima pentru ca nu vrei s3-p recunosti nici macar pe insup c3 trecutul e inca viu pentru tine. Dar ?tiu sigur ca p tu simp la fel. - Ba nu, zise el. Nu simt nimic, Henrietta. Trebuie sa in^elegi asta. $i toate intalnirile acestea intamplatoare nascocite trebuie s3 ia sfarpt. Ce s-a intamplat a fost foarte dureros pentru amandoi. Pentru ca amandoi am fost victime ale... ale destinului. Dar trecutul este mort §i ingropat. - Ai jurat ca o sa ma iube$ti pentru totdeauna, spuse ea cu lacrimi in ochi. -D a. Luke ofta $i dadu sa-p scoata tabachera, dar apoi ip dadu seama ca nu o avea cu el. Dar s-a dovedit ca nu e a§a, Henrietta. -O iube$ti pe Anna, zise ea p lacrimile ii pi$nira pe obraji. $i $tiu ca nu te pot tnvinui pentru asta. Este minunatS p fara prihana. Sunt sigura ca nu a facut niciodata nimic condamnabil. $i eu insami o iubesc. I-ai spus p ei ca o s-o iube?ti pentru totdeauna?

lnima de piatra

241

- Henrietta, c&snicia mea este o chestiune privata, intre mine §i Anna, raspunse el, cat putu de bland. Ea i§i acoperi fa{a cu palmele, dar el ramase unde era, cu mainile stranse la spate. Nu se va duce la ea. Ar fi putut interpreta gre§it un asemenea gest. -A i fost mai puternic decat mine, zise ea. $i mai infelept. Atunci probabil ca va trebui sa caut in alta parte admirape §i iubire. Sa ?tii ca m-am simpt foarte singura, Luke. - Da, $tiu, zise el. §i cu siguran$ vor exista barbap de seama, care vor fi dispuji sa te iubeasca, Henrietta. Ea ridica u§or capul. - Exista deja unul..., zise ea. -Serios? Intreba el, zambind. - Dar n-o sa fie niciodata ca tine, zise $i il privi trista. Ma intreb ce s-ar fi tntamplat daca nu te-ai fi casatorit cu Anna... -N u, zise el ferm. Henrietta ridica b§rbia. -N u, repeta ea. N-ai fi putut sa uip ca am fost a lui George, nu-i a$a? El nu li raspunse. In loc, ii oferi brapil lui $i pornira impreuna prin padure, in direcpa casei. Cu mana libe­ ra, Luke ducea calul de capastru. Cand ie?ira dintre copaci, o vazura pe Anna grabindu-se spre casa, cu capul in pamant. Era singura ?i se comporta aproape ca §i cand ar fi crezut ca o urmarea cineva. Ridica pana la urma privirea, cand ajunse in gradina. Ii v3zu, dar tot se grabi mai departe. !§i apleca din nou capul $i p3ru sa mareasca pasul. Luke se incrunta. -Te las^zise Henrietta. O sa m3 due sa beau un ceai cu Anna. Imi pare rau, Luke. Imi pare rau ca nu am avut la fel de mult sange-rece ca tine. Ma ierp? Insa nu mai aftepta nici un raspuns. Se grabi pe paji$te ?i inspre casa, in timp ce el i§i conduse calul spre grajduri. Se intreba atunci unde fusese Anria. Era neobifnuit de singura. $i de ce se grabea atat de tare? $i oare de ce nu le zambise ?i nu se indreptase spre ei, dupa ce ii vazuse?

242

Mary Balogh

Era dezamagit. Deja i se facuse dor de dimineple lor petrecute impreuna la calarie.

c a p ito lu l 17 Luke, Anna, ducesa vaduva, Doris, Henrietta $i Ag­ nes trebuiau sa meargS in vizitd la familia Wilkes, ca sa ia ceaiul. Primisera o invitape oficiala $i acceptasera. Urma sa fie o dupa-amiaza protocolara, mai cu seama c3 acasa la sopi Wilkes tocmai sosisera ni$te veri§ori de-ai lor de la Londra. Trecusera deja zece minute de cand ar fi trebuit sa piece. Dar o persoana din grupul lor inca nu coborase, iar mama lui Luke era vizibil iritata. Ducesa vaduva considerase mereu punctualitate un semn de buna-cre$tere. -N u imi place sa a?tept, Lucas, zise ea. Sotia ta trebuie sa invefe ca in acest col^ de lume noi nu avem obiceiul de a intarzia intenponat, pentru a convinge pe toata lumea de im portant rangului nostru. Poate ca acolo de unde vine ea... -N u e sfar$itul lumii daca intarziem cateva minu­ te, doamna, zise Luke. O sa merg pana sus sa vad ce o repne. $i el intarziase cinci minute. La Paris, daca ajungeai mai devreme, sau chiar la timp, aproape ca era considerat un semn de proasta create re. Sositul mai devreme la un eveniment social semnala prea multa nerabdare - §i regulile bunelor maniere socoteau ca nerabdarea nu era un semn bun. Dar pentru Anna era ceva neobi$nuit sa intarzie. Luke observa surprins ca nu era nimeni in garderoba sau in biroul sopei ei. Batu la u$a dormitorului ei $i o deschise. Anna statea la fereastra $i privea afara. Purta un halat de dimineapi, confecponat de mStase, strans simplu in talie cu un cordon. Dar nu purta crinolina. Iar parul ii atarna pe spate, necoafat $i nepudrat. -Anna? Intra in camera $i inchise u$a in urma lui. Ai uitat ca trebuie sa lu3m ceaiul cu sopi Wilkes?

Itiima de piatra

243

- Nu, ii raspunse ea meet $i fara intonape, dar nu se Intoarse de La fereastra. Traversi incaperea $i se apropie de ea. - Mergep f5ra mine, zise apoi. Vreau sa fiu singura. Ii vorbea intro n fel destul de neobi$nuit pentru ea, cu o voce vlaguita. Statea adusa de umeri. -C e s-a intamplat? o intreba el, incruntandu-se. - N imic. Doar ca nu am chef sa Les. -T e simp rau? o intreba din nou. Se uita apoi la trupul ei p in^elese ca nu purta corset. Silueta ei supla de altadata disparuse vizibil. -N u, raspunse ea. Luke continua sa se incrunte. - Vrei sa lipse$ti de la ceai fara nici un motiv, dupa ce am acceptat deja invitapa? spuse el. Nu p se pare pupn nepoliticos, doamna? $i nu crezi ca e nepoliticos p sa le lap pe mama p pe surorile noastre sa te apepte jos, fara s9 le fi spus sa nu mai stea dupa tine? - Pleaca, zise ea. Pentru o clipa, o scanteie periculoasa ap5ru in ochii lui. Dar auzise despre diversele maladii care pareau sa puna stapanire pe femei pe timpul sarcinii. Iar irascibilitatea era una dintre el. Anna fusese uimitor de bine pana in clipa aceea, iar asta il facea sa uite uneori ca trupul $i mintea ei trebuiau sa faca fa^a anumitor schimbari $i funepi necunoscute. A§a ca i$i struni temperamentul. -V ino ?i intinde-te, spuse el §i'§i a$eza u§or mainile pe umerii ei. Ai nevoie de odihna, Anna. O s-o trimit pe camerista sa-p aduca ceva cald de baut. $i voi inventa ni$te scuze pe care sa i le transmit doamnei Wilkes, din partea ta. Oricum, cred ca toata lumea ?tie de starea in care te afli. Ea ridica din umeri §i ii indeparta mainile. - Pleaca, repeta atunci. Iar apoi incepu sa ppe la el: Lasa-ma singura! Nu e asta camera mea? Chiar nu pot s3 am nici pupn de intimitate nicaieri? ' Nu o mai vazuse niciodata furioasa. O privi uimit cSteva clipe, cu sprancenele ridicate. Luke nu tolera

244

Mary Balogh

crize de isterie din partea femeilor. IncercaserS asta cateva dintre fostele lui iubite, dar apoi se pomenisera alungate repede $i ferm. Ii intoarse spatele $i se indrepta spre u$a. - Luke! Vocea ei il opri chiar cand puse mana pe clanfa. In clipa aceea nu mai fipa. Parea chiar panicata §i tremuratoare. Se intoarse $i se uita la ea, din cealalta parte a camerei. Pe chipul lui se instalase o expresie rece $i aroganta. Nu pleca! $opti ea. Avea ochii strans inchi$i. Se indrepta spre ea incet, a§a ca Anna deschise ochii $i il privi. Avea ochii mari $i se putea citi in ei o nefericire profunda. Ceva era in neregula. $i nu era vorba despre sanatatea ei. - Ce s-a intamplat? o intreba. Anna, spune-mi ce s-a intamplat. Ea clatina u?or din cap $i se inrinse spre el. -Nimic, raspunse, cand o luS in brafe. Tremura. Nimic. Doar ca nu m i simt bine. Sunt obosita §i ma simt vlaguita. Luke $tia c& nu aceea era problema de fapt. Dar era evident ca nu voia sa-i spuni ce o tulbura in realitate. - Atunci ar fi mai bine sa te intinzi $i sa te odihne$ti, zise el. Trebuie sa plec. Ceilalfi ne a$tept3 jos, iar mama nu e deloc mulfumita de intarziere. Haide, lasS-ma sS te ajut sa-fi dai jos halatul. Dar ea se ag3f3 de el, cand el vru s5-i dea drumul. -N u ma par3si, ii spuse ?i se lipi de el. Nu ma parasi. Nu ma parasi. $opti asta iar ?i iar, in timp ce i§i incolaci brafele in jurul gatului sau. Apoi inchise ochii $i gura ei o cauta pe a lui. Luke o saruta ?i o stranse $i mai tare in brafe. Era ceva familiar in comportamentul ei din acel moment. Nu era prima data cand era in starea aceea, §i el nu avu nevoie de mult timp ca sa-$i aminteasca. Fusese a$a ?i in trasura, cand se intorceau acasa de la Ranelagh Gardens... ] pasionala, aproape salbatic de senzuala... §i i se oferise atat de frenetic, incat il convinsese sa comita acea indiscrefie incredibila de a face dragoste cu ea in interiorul unei trasuri descuiate, pe strazile Londrei. §i fusese la fel

Inima de piatra

245

de salbaticS p pasionala p dupa ce ajunseserS acasa. Fusese noaptea in care ii spusese ca era insarcinata. Noaptea in care il implorase sa o duca acasa la Bowden. O saruta profund p-p strecura limba in caldura aceea familiara. Mainile ei trageau de panglica care-i tinea parul strans p de plasa care-i ascundea lungimea parului. Simp apoi cum parul i se revarsa peste umeri p in jurul fe^ei ei. Dar cu toate c3 era foarte excitat, tot se gandi o clipa la mama lui care il apepta jos. -Fa dragoste cu mine. Avea buzele ropi p umflate p ochii intunecafi de dorinpa. Fa dragoste cu mine, Luke. Te rog. Te rog, fa dragoste cu mine. Trupul ei era incordat de dorinpi. Incordat de disperare. -Vino. Luke o conduse spre pat, ii dezlega cordonul halatului §i i-1 lasa in jos de pe umeri. Purta doar cSma^a de corp pe dedesubt. Anna ridica bra^ele cand o dezbraca de cama?a, apoi il imbrap$a cand dadu la o parte apernuturile p o cobori pe saltea. Dar el nu i se alatura imediat. Traversa camera p incuie ambele up de acces - p pe cea care dadea in bol p pe cea care dadea in garderoba. I$i scoase redingota grea de matase p se descal^a de pantofii cu catarame, dar nu parea ca avea sa lepede p restul hainelor. Se descheie apoi la pantaloni p cobori in bra^ele ei domice. Putea citi cu u?urin^a nevoile trupului ei. Era o iscusin^a in tainele careia se educase bine de-a lungul anilor. $i dup3 mai bine de trei luni de intimitap zilnice, era familiar p cu corpul Annei. $i pia c3 in clipa aceea nu avea nevoie de preludiu. Ci avea nevoie sa-1 simta in ea. Se elibera din materialul pantalonilor p o patrunse adanc p ferm. Anna suspina si se relaxa aproape imediat sub greutatea p penetrarea lui. Avea nevoie de el, atat cat putea sta el in interiorul ei. Luke putea simp asta. Intr-un fel ciudat, nu era excitata p nici nu ip dorea sa ajunga la orgasm. Avea nevoie de trupul lui. De apropierea lui. Corpul lui recunoscu instinctiv nevoia aceea p se grabi sa o satisfaca. O patrunse incet p se stabili in ea adanc si firiinliu

246

Mary Balogh

In ultima perioada era mult mai tandru $i nu o patrundea la fel de adanc, fiind con$tient de sarcina ei. Dar ?tia ca in ziua aceea avea nevoie sa-1 simta adanc in interiorul ei. $i intr-adevar, gemea cu fiecare impingere. Paru sa nu bage de seama ca intra cineva in garderoba ei, chiar daca persoana in cauza ciocani incet, mai intai la usa biroului sau, apoi la a dormitorului. Nu auzi nici cand Henrietta ii striga incet numele sau cand incerca clan^a sovaielnicS. Luke i§i lipi atunci gura de a ei $i absorbi sunetul gemetelor ei, pana cand auzi u$a exterioara a garderobei ei tnchizandu-se la loc. I se oferi cat de mult putu. Pana cand nu mai fu capabil sa se controleze $i se revarsa in ea, oftand. Dar continu3 sa o tina strans in brafe chiar $i cand o intoarse pe o parte $i aproape ca ii acoperi capul cu a?ternuturile. Ea se lipi de umarul lui $i ip cufunda fa pi in matasea vestei lui, in timp ce-$i incolacea brapd in jurul taliei lui. El o mangaie u$or pe par §i o simp alunecand u?or $i profund spre lumea viselor. Ramase cu privirea apntitft la fereastrS peste createtul ei. Se intamplase ceva. La fel cum se intamplase ceva $i in noaptea aceea la Ranelagh. La momentul respectiv considerase ca mai mulp factori erau responsabili pentru starea ei - nelinipea pe care o simpse pentru Doris, faptul ca luase parte la violent confruntarii lui cu Frawley $i con^tientizarea faptului ca probabil era insarcinata. Nu cercetase lucrurile mai in profunzime. Iar acel ultim lucru paruse s§ explice ?i rugaminple ei de a o aduce acasa. Oare era posibil sa fi fost ?i altceva? A$a cum sim^ea ca era in clipa aceea.7Se incrunta ?i se stradui sa-§i aminteascfl toate evenimentele din seara cu pricina. Nu prea mai petrecuse mult timp cu ea dup5 plimbarea lunga din gradinile din jurul rotondei. Dar pe de alta parte, nu era obligatoriu sa !§i petreaca tot timpul cu sopa, atunci cand ie$eau in societate. Cu toate acestea, o prwi­ se cand dansase cu alp barbap. $i la fel ca intotdeauna, stralucise de bucurie $i de vitalitate. Iar acea stralucire a ei era lucrul care-i atragea mereu atenpa spre ea - chiar

Inima de piatra

247

§i atunci cand era Inconjurat de alte frumusep. Abia dac5-?i dezlipise privirea de la ea toata seara - cu exceppa acelor cateva minute in care fugise sa o cheme pe mama lui, iar el rftmasese la poarta cu Doris. Dar nu ar fi avut ce sa se intample intr-un timp atat de scurt. Doar ca... odata ce se gandi mai serios la seara aceea, i$i aminti. Atunci cand se intorsese dupa ce le condusese pe mama lui §i pe Doris, descoperise ca Anna se plimba cu un om invaluit intr-un domino intunecat §i cu masca neagra. Ii spusese ca era un fost vecin de-al ei de acasa. Barbatul insa nu o adusese pana inapoi la el, iar ea nu facuse nici o incercare de a le face cuno^tin^a. Nu era ciudat? Mai cu seama ca ii spusese ca era un vecin p fatal unei prietene apropiate. La momentul respectiv nu i se paruse nimic curios tn asta. Dar in clipa aceea, cand ip rascolea memoria pentru ceva ciudat care se intamplase in noaptea aceea... ip dadea seama ca fusese un lucru straniu. Omul avusese un aer destul de sinistru. Pe de altS parte se aflasera desigur, la un bal mascat p toata lumea purtase masca. Iar Anna nu paruse deloc tulburata, cand se intorsese la el. Doar c& exact acela fusese momentul in care il intrebase claca puteau pleca. Pe moment, presupusese ca probabil o suparase toata povestea cu Doris ?i Frawley $i cfl probabil ii disparuse tot cheful de petrecere - cum se intamplase §i in cazul lui, de altfel. $i poate ca intr-adevar asta fusese tot. Doar ca simpse $i in clipa aceea ca era ceva mai mult decat atat. $i cum ramanea cu ziua in curs? Oare ce se intamplase ca sa-i aduca supararea, criza de furie, sentimentalismul §i nevoia aceea aproape disperata de a-1 avea cat mai aproape de ea cu putinta? Era ceva destul de neobi^nuit pentru Anna. Era o amanta pasionala ?i dezinhibata. Nu exista nici o forma de intimitate pe care sa nu accepte sau care sa nu-i aduca placere. Dar ?tia foarte bine ca sopa lui adora ca placerea sa se acumuleze treptat si sa o conducd la un orgasm exploziv - la fel cum ii placea ?i lui, de altfel. In plus, ea nu inipa niciodata actul de a face dragoste. Ci doar accepta dornica ori de cate

248

Mary Balogh

ori inipa el. Sau mai exact, niciodata... cu exceppa a doua dap. Oare ce se intamplase? Henrietta? Oare ii vazuse intorcandu-se impreuna din padurea care ducea la cascada? Oare i$i inchipuise ca fusese o intalnire clandestina? Dar nu, nu era asta. Ci ceva ce se intamplase inainte. I$i aminti atunci ca o vazuse grabindu-se spre casa. I?i aminti ca fusese foarte surprins ca nu venise la ei ca nici nu-i a$teptase sa intre in casa impreuna. §i de cat de mirat fusese sa o vada singura - mai ales ca mereu era cineva dornic sa aiba parte de compania ei. Nu fusese o plimbare de placere. $i abia in clipa aceea i$i dadu seama. Oare avea de-a face cu scrisoarea aceea pe care o prb mise prin curier special? Luke se intalnise la poarta cu mesagerul, cand se indrepta spre re$edinpi, §i se oferise sa livreze scrisoarea in locul sau. Dar omul ii explicase c3 primise instrucpuni stricte sS ii livreze personal scrisoarea ducesei sau cel mult sa o inmaneze cameristei sale. Luke ridicase din sprancene, dar apoi ip vazuse de drum fara alte comentarii. Oare exista vreo legStura intre scrisoare, plimbare ?i starea ei din acel moment? $i totu^i, dupS pranz, cand o intrebase despre scrisoare, Anna ii zambise stralucitor $i ii povestise toate ve§tile $i barfele pe care i le spusese Lady Sterne. Iar apoi disparuse la etaj - aparent pentru a se pregati pentru vizita la conacul Wilkes. Doar ca scrisoarea de la Lady Sterne venise prin serviciul postal obifnuit - vSzuse asta cu ochii lui. Anna nu precizase nimic despre cealalta scrisoare pe care o primise. Iar el nu cercetase mai in amanunt. Pentru ca i se pSruse ceva neimportant la momentul respectiv. Pur §i simplu presupusese ca venise de la una dintre noile ei prietene din imprejurimi. Anna se imprietenise recent cu mai multe doamne din partea locului, dar la urma urmei, era placuta peste tot unde se ducea. Luke o trase mai aproape $i o cuibari §i mai mult la pieptul lui, iar ea ofta in umarul sau. Trebuia sa afle ce anume avea atat de multa putere asupra starii sale

Inima de piatrd

249

de spirit. Ce anume avea un efect atat de negativ asm pra ei. Nu ii placea cand ii dispSreau straluciTea fi bucuria. $i de fiecare data cand o vedea nefericita, sim(ea ca murea fi un dram de lumina din interiorul lui. Gandul acela atent formulat de mintea lui il facu sa se incrunte. Nu, asta nu era adevarat. Nu avea cum sa fie posibil ca starea lui de spirit sa fie afectata de cea a sopei lui. Pentru ca ar fi insemnat ca avea un soi de putere asupra lui... un soi de control. Ca In vreun fel inexplicabil, ajunsese sa fie dependent de ea. Niciodata! Nu, absolut niciodata! Lucrul care-i placea cel mai mult la Anna era tocmai faptul ca nu ii pretindea sa aiba sentimente. Era complet diferita de Henrietta. Anna se agita in bratele sale, scanci, se agata de el, apoi se relaxa la loc in somn. Iar Luke o cuibari la pieptul lui. La Elm Court, Anna fusese intotdeauna nevoita sa poarte singura povara aceea. Nu existase nimeni in care sa poata avea incredere. Nimeni pe umarul caruia sa se sprijine. $i nimeni care sa ii ofere iluzia sigurantei. $i fusese mai bine atunci. N-ar fi trebuit sa cedeze niciodata tentapei de a se casatori. Nu ftia exact cat dormise, dar simtea ca destul de mult. Cu toate acestea, Luke era inca acolo cu ea fi inca o mai tinea strans in brate. Era complet imbricat, fi Anna avea sentimentul ca era treaz. Nu ftia cum se va mai putea uita la el, cand va fi nevoita sa ridice capul din scobitura umarului sau. Nu ftia nici ce i-ar fi putut spune. Se gandea ingrozita la comportamentul ei de mai devreme. Inca ii mai rasuna in minte propria voce n> gatoare fi inca mai auzea propriile gemete, din clipa in care el ii daduse ceea ce-i ceruse fi exact afa cum avusese nevoie. Luke parea sa ftie mereu ce avea nevoie. Se imbracase in costumul lui albastru regal, tivit cu argintiu, fi fusese pregatit sa mearga in vizita la ceai la familia Wilkes. $i arStase la fel de spilcuit ca intotdeauna. Anna ifi amintea cu groaza cum trasese de panglica din parul

250

Mary Balogh

lui, din dorin^a de a-i simp parul in jurul chipului ei. Parul Lui lung o excita intotdeauna. Se sim^ea foarte rupnata. Ridica u§or capul $i ii privi chipul, precauta, sperand ca poate totu?i dormea. Dar el o privea staruitor pe sub pleoapele lene§e. Iar in clipa aceea ceva ii spunea ca nu dormise deloc. $tia ca statuse intins acolo o ora sau chiar mai mult. 11 impiedicase sa se duca jos p sa se alature mamei sale p celorlalp. $i il impiedicase macar sa Le trimita vreo explicate. II impiedicase sa s3-p indeilineasca obligapa de a merge in vizita la ceai la vecinii or. Iar Luke ip lua mereu indatoririle foarte in series. Il impiedicase sa piece, implorandu-1 sa se culce cu ea... sa faca dragoste cu ea. Ce ar fi putut sa ii spuna? Ca nu se sim^ea bine? Ca era deprimata din cauza ca se ingra$a p se ura^ea? Ca nu avusese suficienta energie sa se imbrace pentru vizita la conacul Wilkes? Ca ii parea rau? Dadu sa spuna ceva, dar se opri In ultima clipa, pentru ca nu se putea hotari ce anume sa-i spuna. El o privea tacut, p in cele din urma asta o facu s3-p ascunda din nou fa^a in umarul lui. -fi-e frica, Anna? o intreba el incet. Este ceva sau cineva de care p-e teama? „Sa nu te pierd pe tine!“ Sir Lovatt Blaydon. O celula de inchisoare. „Sa mor spanzurata.“ „Sa nu te pierd pe tine!“ -N u, zise ea. -S-a intamplat ceva astazi, zise el. Ceva ce te-a nelini$tit. „Da, cineva $tie cum sunt imbracata cand ies sa m3 plimb in gradina mea personala sau ce se intampla cu mine inauntru... Cineva care nici macar nu e aici. Dar care ma urmare$te din umbra. Cine pie de cand?“ - Nu, repeta. Luke o mai pnu in bra£e cateva momente, apoi se elibera din brapde ei p se ridica din pat. Ip incheie pantalonii cu spatele la ea, se incalpl p apoi se apleca sa-p ia haina. Vesta lui superba cu broderie era groaznic de pfonata. Se intoarse p se uita in jos la ea.

E

Inima de piatra

251

- Eu ap3r mereu ceea ce al meu, Anna, zise el. Cu viapj mea, daca e nevoie. Nu mS laud deloc cand te asigur c5 reputapa mea de pnta$ $i spadasin extraordinar este pe deplin meritata. Tu e$ti a mea. $i nu trebuie sa-p faci griji pentru siguranpi ta. Asta daca nu cumva ceea ce te sperie este chiar na$terea in sine. Pentru ca, din pacate, acesta este singurul pericol de care nu te pot apara. De asta p-e teama? Nu-i era teama de durere. Nici de moarte. Ci doar de a nu-§i pierde copilul. Se temea numai sa nu-?i piarda copilul. - Doar sa nu nasc un copil mort, zise ea. Atunci a§... cred c3 pentru o vreme a? vrea sa mor ?i eu. El incuviinpi din cap, fara sa o scape din ochi. - Culca-te la loc, daca pod, zise el. In ultima perioada nu te-ai odihnit suficient. Va trebui sa insist sa te odihne§ti mai mult pe viitor. O studia foarte atent, $i asta o facu sa i§i mu§te buza. -Poate ca asta ar trebui sa fac, spuse ea. Mulpimesc, Luke. Pentru o clipa umbra unui zambet aparu pe buzele ei. - Placerea e de partea mea, doamna, zise el. imi face mereu placere sa ip fiu de folos. Se intoarse apoi $i parasi TncSperea, inchizand incet u$a in spatele lui. Da, era mai bine la Elm Court, cand era singura. Pentru ca atunci nu fusese atat de predispusa spre autocompatimire. in clipa aceea statea intinsa pe spate in pat, neclintita, §i incerca sa ignore lacrimile fierbinp care i se strecurau printre pleoape $i i se prelingeau pe obraji, alunecand apoi pe perna de o parte $i de alta a capului ei. „Tu e$ti a mea. Tu e$ti a mea.“ $i vorbise serios cu acele cuvinte. Pentru ca se referise strict la posesiune. Dar dorinja de a fi iubita de el devenise o suferinpi insuportabil de dureroasa. Anna statea nemi$cata $i cu ochii inchi^i. Luke plecase, $i era din nou speriata. Se sim^ea privita. Dar era imposibil. Nu exista nici un ascunzi$in camera ei. Dar daca s-ar fi ridicat din pat $i s-ar fi dus la fereastra - in locul

252

Mary Balogh

unde statuse cand venise Luke - fara Indoiala se va simp urmarita din nou. Se va simp privita din spatele fiecarui copac. Ii era frica sa se dea jos din pat. Se intreba cat timp va trece pana cand va aparea o alta scrisoare ?i o alta cerere de bani, sau altceva. Oare cat timp va mai putea ramane cu Luke, „cu titlu de imprumut"? Pana dupa ce se va na$te copilul ei? Sau mai mult? $i ce se va intampla apoi? Oare va pleca supusa cand va sosi timpul? Sau se va lupta? Ii rasunau in minte cuvintele lui: „Eu apAr mereu ceeaUce al meu... cu viafa mea, daca e nevoie. Tu esti a mea . Oare ce s-ar fi intamplat daca i-ar fi marturisit totul? Daca i-ar fi spus tot adevarul? Pentru ca fusese de multe ori pe punctul de a o face. Dar nu se pacalise niciodata sa creada ca pasiunea fizica ?i nevoia unui barbat de a proteja ceea ce ii aparpnea insemnau afecpune reala sau ceva mai mult. Ar fi trebuit sA o iubeasca foarte mult ca sa poata accepta ce avea sa-i spuna. §i poate chiar §i atunci... Dar Luke nu mai era capabil sa iubeasca. Era un sen­ timent pe care-1 omorase in el cu mulp ani in urma. In plus, el nu ar fi putut sa o apere. „Eu apSr mereu ceea ce al meu... cu viafa mea, daca e nevoie." Fusese onorata $i vizita la sopi Wilkes. Doamnele de la Bowden Abbey ajunsesera acolo cu o jumatate de ora intarziere, dar gazdele ajteptasera sosirea lor, inainte de a lua ceaiul. Iar ducesa vaduvA traise umilin^a de a fi nevoita sa inventeze ni§te scuze care sa justifice absenpi ducelui $i a ducesei - care, in mod evident, trebuiau sa fie oaspepi de onoare. Le explicase ca nora ei nu se simpse bine. Era o scuza acceptata cu u$urin^a, de vreme ce toata lumea §tia despre staTea in care se afla ducesa - cu toate ca majoritatea doamnelor de rang tnalt ar fi facut un efort sa treaca peste acea indispozipe. Dar cum ar fi putut explica absen^a fiului ei? Sa spuna ca o ingrijea pe sopa lui oolnava? O astfel de scuza ar fi fost o insulta.

Inima de piatra

253

Luke stranse din buze $i asculta tirada mamei sale. Era prima lor confruntare de cand se intorsese acasS. - A$a ca nu am spus nimic, concluziona ea cu raceals, cand toata familia era adunata in salon inainte de cinS. Toata familia, cu excepfia Annei, care intarzia din nou. Lam lasat sa traga siguri concluziile, continuS. Dar am fost $i sunt in continuare foarte nemulfumita, Lucas. O lasa pe mama sa sa spuna ce avea de spus. Dar sim(ea cum se acumula in el o furie rece, care depa?ea cu mult motivul in sine. Cum indr3znea? Cum naiba indraznea sa o critice pe Anna? Dar trecuse de mult momentul in care ar fi putut exploda intr-o criza de furie necontrolata. -Doamna, zise §i se uita in ochii pe mamei sale, fintuindo cu cea mai rece privire a sa. Sofia mea a avut nevoie de mine in dupa-amiaza aceasta. Asta este singura explicate pe care o am pentru tine sau pentru oricine altcineva. $i este explicafia pe care am trimis-o §i sofilor Wilkes acum o ora. Cunoscufii lui Luke de la Paris ar fi recunoscut imediat privirea aceea §i tonul vocii. $i ar fi fost suficient de infelepfi sa nu mai spuna nimic. -A nna este intro stare de sanatate foarte delicata, zise vaduva, cu o expresie aspra pe chip. Cum o sa mai fie, f5ra indoiala, la intervale de timp regulate, in urmatorii zece ani, sau mai mult. $i nu e nimic anormal in asta. CameTista ei este destul de capabila sa se ocupe de nevoile ei. $i dac5 va fi nevoie, o sa fie chemat §i un doc­ tor. Dar, Lucas... Trebuie sa infelegi ca responsabilitafile tale principale sunt cele care fin de pozifia ta. §i, im­ plicit, dorinfele tale personale §i nevoile imaginare ale unei femei bolnavicioase trebuie lasate pe planul doi, atunci cand se bat cap in cap cu indatoririle pe care le ai ca duce de Harndon. $i este ceva ce trebuie sa o invefi $i pe Sofia ta. Din pacate, se pare ca lecfia asta nu a facut parte din educafia ei. Restul familiei tacea. Ascultau cu tofii altercafia nelini§tifi §i cu diferite grade de interes. Agnes il privea ingrozita pe Luke $i in obrajii ei aparuse o imbujorare de indignare.

254

Mary Balogh

- Ba pardon, doamnS, zise Luke incet, dar pe un ton destul de taios. Eu sunt singurul cSruia trebuie sS-i dea socoteala sopa mea pentru comportamentul ei. Mie p numaL mie. $i in ceea ce ma privepe, o sa pun mereu pe primul plan dorintele mele personale... asta daca nevoile sopei mele p protejarea Bunastarii ei, pot fi numite astfel. Sa nu uitam ca eu sunt cel responsabil pentru starea delicata a sanatapi ei. - Lucas! exclama femeia p ii arunca o privire incru ntata p rece. Amintepe-ti, te rog, ca vorbepi lucrurile astea in prezen^a a doua domnijoare nemaritate. Dar nva$ fi apeptat la asta de la tine. Ingaduin^a asta prea mare fata de propria persoana a fost mereu slabiciunea ta cea mai chinuitoare. - Doamna, zise el, incet. M-am intors acasS in pofida dorintelor mele, ca sa ma ocup de responsabilitapLe pe care le am aici. Am venit pentru ca unchiul meu a sugerat ca e nevoie de prezenta mea aici p intalnirea pe care am avuto cu tine la Londra m-a convins ca avep cu topii nevoie de mine. M-am casatorit cu Anna pentru ca era nevoie de o ducesa aici... de o ducesa a mea p de nipe fii ai mei. $i vreau sa fie foarte clar ca ea va fi mereu pe primul loc in viata mea. Inainte de orice alt membru al familiei mele sau al ei p inainte de toate indatoririle pe care le am ca duce. $i nu voi permite sa critice aceasta decizie. Nici macar tu. A p ca nu vreau sa mai aud vreodata asta de la tine. Luke asculta cuvintele pe care le rostea, aproape ca p cand ar fi fost spuse de altcineva. II surprindea adevarul care se ascundea in spatele lor. Nu ip dorise sa piece de la Paris. $i nu ip dorise nici sa ip schimbe modul de viata. Dar le facuse pe amandoua. $i daca era ceva sau cineva - care facea ca viata lui din acel moment sa fie suportabila, atunci aceea era Anna. Mama lui ii privea $ocata p neincrezatoare, dar era la fel de mandra p aroganta ca el. - $i vreau sa fie clar ca la bine p la rau, eu su nt ducele de Harndon p Anna este ducesa mea, continua el. Ea e stapana Bowden Abbey. $i in consecinta, nimeni, cu exceptia mea, nu o poate critica pentru comportamentul

lnimd de piatrd

255

sSu. Cred c5 o casa trebuie sa aiba o singura stapana, ca sa nu existe certuri p conflicte constante. $i Anna este stapana aici. Mama lui nu mai spuse nimic p se a$temu tacerea pentru cateva momente tensionate. Dar lui Luke nu-i parea rau cS spusese ce avea de spus. Venise acolo impotriva voin^ei lui, pentru cS era nevoie de el. $i top membrii familiei sale - mama lui, Doris, Ashley p chiar p Henrietta - intenponasera sS se foloseasca de el, ca sa obpnft viata pe care p o doreau. $i astfel, intr-o mSsura mai mare sau mai mica, cu topi erau responsabili de venirea lui acolo. $i odata ce venise, avea de gand sa ramana. Dar in condipile stabilite de el. Iar in clipa aceea condipile fusesera exprimate foarte clar - nu doar pentru mama sa, ci pentru top cei de fap5. Anna aparu in salon, inainte ca vreunul sap gaseasca cuvintele sa mai spuna ceva. Luke se gandi ca era inca destul de palida, dar cu toate acestea, era imbracata la patru ace - p avea corsetul bine strans. §i zambea din nou, in felul ei stralucitor obifnuit. - Am intarziat foarte mult? intreba ea. Imi pare rau, dar am dormit mai mult decat intenponasem. $i imi pare foarte r3u pentru ce s-a intamplat in dupS-amiaza aceasta, mama. Cred ca p-a spus Luke cS nu ma simteam bine. Sper totup cS absenta noastra nu a suparat-o prea tare pe doamna Wilkes. O sa o vizitez maine. Luke traversa incaperea, ii lua mana p o ridica la buzele lui. - Nu ai intarziat deloc, draga mea, zise el. $i oricum te-am fi a$teptat, chiar p dac3 ai fi intarziat. Te simp mai bine? - Da, mulpimesc, raspunse ea. Ma simt mult mai bine. Ii zambi cald, apoi se intoarse p le zambi ?i celorlalp aflafi in incapere. Trebuie neaparat sS ne povestifi p noua ce am ratat la familia Wilkes. Veri^orii lor din Londra au fost incantatori? Ashley, ai lipsit p tu, la fel ca noi, nu? Sa-p fie rupne! Trebuie neaparat s3 ne poveste?ti cum p-ai petrecut dupa-amiaza. Tensiunea parea sa se risipeasca in mod vizibil. Luke se intreba daca Anna o observase mScar. Dar, pe de alta

256

Mary Balogh

parte, Sofia lui avea un dar innascut de a aduce cu ea buna dispozifie intro incSpere, de indata ce intra pe u?a. $i de asemenea, prezenfa ei parea sa lini$teasca pe toata lumea. Mama lui era singura care inca mai statea incruntata. Anna era palida. $i isi pastra secretul doar pentru ea. Inca un secret - daca nu cumva $i acela avea de-a face cu celalalt. Doar ca de data aceea pastra un secret in casnicia lor. O, nu, trebuia sa fin3 minte c3 nu era bine s3 o a$eze pe un piedestal. Trebuia sa refina sa nu se a§tepte sa fie perfects. $i nu trebuia sa se ata§eze prea mult de ea. Sau s3-$i permita sa depinda prea mult de ea sau de increderea ei. Avea secrete fa fa de el. $i era de parere c3 nu era vorba de ni$te secrete neinsemnate.

c a p ito lu l 18 Henrietta era amSrata. Nimic in viafa ei nu ie$ise dupa cum i$i dorise. La fel ca toata lumea, se luptase toata viafa s3 fie fericita. Cu toate acestea, i se parea ca nu cunoscuse nici macar o singura clipa de fericire. Iar in momentul acela Luke o respingea. Se a$teptase ca ei doi sS devina amanfi. Ba se a?teptase la asta, chiar ?i dupa ce aflase vestea cutremuratoare ca se casatorise. Doar, la urma urmei, casatoriile dintre aristocrafi nu implicau aproape niciodata sentimente adevarate. In plus, i$i amintea cat de mult o iubise Luke $i cat de furios $i indurerat fusese cand o pierduse. Dar o respinsese. Cel pufin pentru moment. Poate c3 tn timp... Henrietta mai avusese $i alfi amanfi. Cum sa nu fi avut, de vreme ce George nu se culcase niciodata cu ea dupa cSsatorie? Avea $i ea anumite nevoi. I-ar fi fost imposibil s3 r3mana celibatard in tofi acei ani. George o dusese de multe ori la Londra $i acoio i?i gSsise amanfii. $i probabil cS soful ei ?tiuse asta, doar c3 nu ii pasase. Dar in fond, de ce i-ar fi p3sat lui George?

lnitna de piatrd

257

Cu toate acestea, nu avusese niciodata un amant aco lo, la para. $i nu fusese cu nici un bftrbat in afara unui pat comod, dintr-un budoar confortabil. $i cu siguranpa nu avusese nici un amant al cSrui trup sau chip s5 nu-1 fi vazut pi sa nu-i fi placut in prealabil. Aspectul pi fizicul contau foarte mult pentru Henrietta. La a treia lor intalnire clandestina saptamanala, talharul ei mascat facuse dragoste cu ea pentru prima data, pe un morman nu foarte curat de paie pi intr-un hambar unde eTa curent. Fusese o zi racoroasa, pi el ramasese complet imbracat tot timpul - cu exceppia acelei ajustari esenpiale a pantalonilor sai, desigur. Nu-pi scosese nici macar cizmele sau masca. $i ea ramasese tot complet imbracata - cu exceppia fustei costumului de calatie, pe care i-o ridicase neglijent pana la talie. Actul sexual se consumase fara preludiu pi fara nici o finepe. Se impinsese in ea de cateva ori, repede pi tare aproape violent - in timp ce o pintuise pe grimada de pate cu toata greutatea trupului. Nici macar nu era sigura de ce ii placuse atat de mult sau de ce se intorsese la el nerabdatoare in urmatoarele saptamani. Nu ii spusese numele lui pi nici nu-?i scosese vreodata masca sau mantia. Nu $tia nimic despre el, cu exceppia faptului c& era mai in varsta. Avea o vaga banuiala ca era cu zece sau cincisprezece ani mai mare decat ea, dar in afara de asta, $tia doar ca omul era expert in a maguli o femeie. $i ca-i placeau intalnirile sexuale rapide pi senzuale. In plus, inpelesese aproape de la inceput ca atracpia principala consta tocmai in misterul lui. Poate ca pi-ar fi pierdut interesul dac5 1-ar fi vazut fara masca, daca i-ar ft aflat numele sau daca ar fi ptiut orice altceva despre el. Cu toate acestea, asta nu o opri sa incerce s& afle mai multe. - De unde o cunopti pe Anna? il intreba ea. De ce epti interesat de ea? -Asta nu te privepte, Henrietta, ii raspunse el. Draga mea, e in interesul tSu sa cooperezi cu mine... pentru ca intr-o zi sa popi obpine Tnapoi pozipia pe care o ravnepti.

258

Mary Balogh

„Sa coopereze cu el“ Insemna sa-i furnizeze detalii banale $i aparent neimportante despre Anna - cum erau aspectul $i activitaple ei de zi cu zi. Dar poate ca de fapt nu erau atat de neimportante. Observase o schimbare la Anna. Zambea din ce in ce mai rar, era mai palida $i parea mai reticenta sa iasa din casa, sau chiar sa se deplaseze dintro camera in alta. $i uneori ii fugeau ochii in toate pirple, de parca ar fi crezut ca era urmarita. - $i totu$i, zise Henrietta. Spui ca nu ai nici un inte­ rns personal in ea. El rase incet. - Nu ai nici un motiv sa fii geloasa, doamna, zise el. -Geloasa! exclama ea, indignata. E, haide, domnule, nu e ca $i cand a? avea vreun motiv sa fiu geloasa pe cineva ca Anna. Dar ce a facut ca sa o urmare§ti? - Asta nu e treaba ta, repeta el. Dar o sa te scap de ea, Henrietta. Asta ip dore^ti, nu-i a$a.7 Ba mai mult, o sa-1 scap de Harndon de ea. Pan3 cand o voi lua de aici, el va fi gata sa se intoarca la tine $i tu vei redeveni ducesa de Harndon. $i cred ca ip dore$ti asta mai mult decat il vrei pe el. Iar intre timp, ai o mangaiere in intalnirile noastre saptamanale. - Ei, haide, zise ea. Sunt sigura ca a? putea trai ?i fara ele. Dar el o lipi de trunchiul unui stejar vechi, ii ridica fustele, i?i ajusta propriile haine §i incepu sa-i arate cat de mult se in$ela. Apoi rase, cand auzi gemetele ei pline de dorin^a. $i astfel, toate poftele ei camale erau satisfacute. $i in plus, ii alimenta §i mandria $i speranpde de viitor. Doar ca ramanea curioasa - atat in privinfa talharului ei, cat §i a Annei. Iar acea curiozitate inca nesatisfacuta era o dorinpi in sine... una care o impingea s&se intoarca la el saptamana dupa saptamana §i o facea s3 se intalneasca cu el, oriunde ii indica. Incepuse sa se joace cu mintea Annei. Complota sa fie vazuta singura cu Luke §i apoi se scuza nelini$tita fapa de cumnata sa. - Doar ca am crescut impreuna, exclama ea, din cand in cand. $i ne-am bucurat mereu de compania unul

Inima de piatra

259

altuia. inc£ ne mai face placere. Dar, Anna, ip promit c£ nu este nimic mai mult decat atat. Nu te deranjeazS, nu-i a§a? Dac£ te deranjeazfl, spune-mi p atunci voi sta departe de el, chiar p in detrimentul bunelor maniere. -O , nu fi prostufa, ii spunea Anna p o lua de brap Hai s£ bem un ceai in salonul meu. -C hiar nu vreau s& crezi cJ am ceva de ascuns, Anna, ii spunea Henrietta cu alte ocazii. Sunt sigura c3 pii c£ Luke te iube^te. Vorbe$te neincetat despre dragostea pe care p-o poarta. E adevarat c£ m-a iubit pe mine candva... dar a fost foarte demult p este de domeniul trecutului. - Nu ai de ce sa te simp vinovata, Henrietta, ii spunea Anna. Vii cu mine so vedem pe Emmy? Henrietta se straduia din rasputeri sa repna diferitele nimicuri expuse prin camera de zi a Annei p de asemenea gesturile pe care le faceau ea p Emily, prin care comunicau una cu alta. $i pe masura ce trecea timpul, ochii Annei pareau din ce in ce mai ingrozip. Henrietta se intreba tot mai adesea cand va veni tab harul ei so ia de acolo pe Anna. Cu toate acestea, nu ip dorea sa fie prea curand. Pentru ca o excita barbatul acela misterios. Scrisorile continuau sa vina - intocmai dupa cum banuise. Uneori se rezumau la a face referiri la trecut, la a o asigura c£ va fi foarte fericita in viitor, dar p la a-i cere achitarea vreunei facturi restante. Alteori, unicul lor scop p£rea sa fie acela de a o face sa incremeneasca de groaza - lucru care funcpona intotdeauna. El cuno$tea interiorul casei §i chiar §i aspectul salonului ei privat. $tia ce haine p ce bijuterii purta. $i chiar p ce spunea $i ce facea. $i pia §i ce ii spuneau ei alte persoane. Era inutil sa ramana inchisa in casa, dar facea asta cat de mult putea. §i el era intotdeaiina inauntru alamTi de ea. Parea so inso^easca in fiecare camera. Era mereu chiar in spatele ei. Ajunsese chiar sa deschida ochii une­ on cand facea dragoste cu Luke §i sa priveasca tematoare

260

Mary Balogh

pe furi$ in jurul patului. I$i inchipuia... $i sim^ea c3 el vedea tot ce se intampla. Dar absolut totul. Prefera scrisorile in care ii cerea bani, chiar daca nu avea mereu disponibila intreaga sums ceruta de el. lar intro zi fu nevoita chiar sS se duca la Luke ?i sa-i ceara un avans. - Desigur, ii spuse el $i traversa camera ca sa deschida un sertar, apoi ii inmana intreaga suma a alocapei sale. Dar nu e un avans, Anna. Considera asta mai degraba un cadou. Dar a? putea sa §tiu $i motivul? Venise pregatita cu o poveste despre un cadou pentru Victor $i rochii noi pentru Agnes $i Emily. Dar nu il putea minp. Se uita lung la banii pe care i-i intindea. - Ai secrete? o intreba el pe un ton neobi$nuit de aspru. Iara?i, Anna? Ea ridica ochii $i il privi. - Dar nu am avut secrete, zise ea. Reu$ise sa il minta pana la urma. Dar Luke o privea cu ochi reci $i cinici. -U na este sa ai secrete, doamna, zise el. $i cu totul altceva s3 ma minp. Poftim, ia banii ?i pleaca din ochii mei. Sunt ocupat. Se simpea ca si cand i-ar fi dat o palma peste fa^a. Anna se cutremura, lua banii $i apoi dadu sa piece. Dar vocea lui o opri tnainte sS ajunga la u?a. -Anna, zise el, e$ti sopa mea. Nu sunt niciodata prea ocupat pentru sopa mea. Vino §i stai jos... o s8 cer sa ni se aduca ni$te ceai. Will a venit in vizita mai devreme. Cred ca o place pe sora ta. Cu siguranpi se inro?e§te §i se balbaie destul cat pentru zece peptori chinuip de sageata lui Cupidon. Daca sora ta accepta vreodata, trebuie sa o convingi sa-1 tachineze pana cand scapa de peruca aceea ingrozitoare in noduri §i incepe sa poarte una de tip plasa, care e mult mai la moda $i eleganta. Ma dor ochii, numai cand vad imaginea capului sau. Top oamenii din Paris ar le$ina pe loc, daca Lar vedea vreodata. Anna se a$ez3 p ramase acolo, strangand banii in maini, pana cand el ii aduse un scaunel pentru picioare $i lua banii ?i ii puse pe birou. In clipa aceea i$i dorea sa poata da timpul inapoi, ca sa ofere un raspuns sincer intrebarii lui. I-ar fi putut spune ca banii erau pentru

lnima de piatra

261

achitarea uneia dintre datoriile de la jocuti de noroc ale tatalui ei. Dar ar fi fost oare suficient? Oare Luke ar fi vrut s3 $tie mai multe? Anna i$i dorea din tot suflet sa-i poatS spune mai multe. Tanjea sa-i spuna tot adevarul. Dar nu putea face asta. Nu indraznea sa i$i asume un asemenea rise. Pentru ca in pantecul ei cre§tea un copil nevinovat - care ar fi putut fi izgonit odata cu ea. $i aruncat in inchisoare oaata cu ea. Sau chiar... -C red ca Agnes il place a$a cum e, Luke, zise ea. 11 prive$te de parca ar fi intruchiparea vie a lui Fat-Frumos. Trebuie sS marturisesc ca m.a surprinde pupn asta. Eu, una, am cautat mereu... - Da, doamna? intreba el, fara so scape din priviri. Anna isi aminti dintrodatS de felul in care o privise din celalalt cap3t al salii de bal la conacul Diddering. - Un chip frumos, zise ea §i se imbujora. - intr-adevar? se mira el, ridicand din sprancene. $i ai primit ceea ce i^i doreai? - Da, raspunse ea. Sim{ea ca ii luasera foe obrajii. - In ceea ce ma privejte... §i eu am cautat mereu un chip frumos, zise el. $i a? putea sa adaug ca 1-am gasit. Relapa lor revenise pe un fdga$ normal. Flirtau §i se tachinau reciproc. Iar Anna facea tot posibilul sa nu se mai uite la banii care se aflau pe birou. In decursul saptamanilor $i lunilor de dupa ce primise prima scrisoare, Anna inva^ase sa traiasca mai mult in interiorul ei. Desigur, asta nu insemna ca i§i neglija responsabilitaple sau obligapile sociale. Dar i$i crease o lume interioara privata, in care se retr3gea ori de cate ori se apropia teroarea. Luke $tia despre scrisori. Vazuse cand fusesera livrate o parte dintre ele - dar §tia intotdeauna, chiar §i daca nu vedea nimic. Ajunsese s3 o cunoasca mult mai bine decat credea ea. Mult mai bine decat cunoscuse vreodata orice aka femeie. §i $tia intotdeauna. $tia ?i ca scrisorile nu veneau de la- cineva din partea locului $i ca nu aveau legatura cu nici o problema locala. Erau ceva foarte personal $i tulburator pentru

262

Mary Balogh

ea. Poate c3 aveau legatura cu trecutul ei. Poate c3 erau chiar de la fostul ei iubit. Dar chiar $i a$a, sirrpea ca o cuno$tea mult prea bine pe Anna ca sa suspecteze ca s-ar fi angajat intro astfel de corespondent clandestina. Totu?i banuia cS, intr-un fel sau altul, era implicat un soi de $antaj. Iar acest gand era alimentat de faptul ca ii ceruse la un moment dat un avans mai mare din indemnizapa ei. Oare ce anume simtea ca trebuia s3 li ascunda.7 Ce putea fi atat de grav incat sa fie dispusa sa plateasca, pentru a pastra secret? Poate era ceva ce avea legatura cu acel fost iubit? Oare cineva o ameninfa ca o s3-i dezvaluie lui toate detaliile fostei ei relapi? Dar oare putea fi ceva atat de ingrozitor in asta? In cele din urma, se hotari s3 incerce s3 discute cu ea. Era chiar o zi In care primise una din acele scrisori. Luke nu vazuse efectiv livrarea §i nu ?1 vazuse nici pe mesager. S ttea in biroul lui $i se ocupa de propria co­ respondent, cand auzi o bataie in u?3- Ignora cioc3nitul, gandindu-se c3 probabil era Henrietta. Dar u$a se deschise oricum. Luke nu ridica privirea. -S unt ocupat, zise el scurt. Poate mai tarziu. Dar simp o atingere $i o mangaiere pe um3r, a?a c3 ridica privirea incruntat. Zambi apoi, lasa jos tocul §i acoperi mana aceea m icut cu a lui. - Emily, zise el, cu ce te pot ajuta, draga mea? Ea se uita in ochii lui. Avea o privire plina de triste{e-C e s-a intamplat? o intreba $i-i lua mana intre ale sale. Luke ajunsese sa pn3 foarte mult la copila - lucru care ll luase prin surprindere la inceput - §i in timp incepuse chiar sa banuiasca cd sub tacerea ei se ascundea o personalitate foarte complexa. In afara zambetelor ei, ochii erau singura fereastra care ii ofereau indicii cu privire la sufletul ei. Iar in ziua aceea nu zambea deloc. Emily arata cu degetul in sus ?i Luke se pomeni privind spre tavan. -L a etaj? intreba el. Ce este acolo sus, draga mea? Sau cine e acolo?

Inima de piatra

263

Dar ea doar il privea in tacere. - Anna.7 intreba el, $i ea incuviinfa din cap. $tia ca Anna primise o scrisoare $i in ziua aceea. Citise adevarul acela pe chipul ei. - Este supSrata? intreba apoi. Are nevoie de mine? Emily incuviinfa din cap. Dar nu se intoarse imediat de la ea. Se pomeni cercetandu-i ochii, aproape de parcA s-ar fi a§teptat s3 gaseasca ni$te rSspunsuri acolo. §i intr-un fel, aproape ca le gasi. -Tu $tii, nu-i a§a? zise el. Tu $tii ce o face sa fie atat de suparata. Ochii ei se luminara imediat. - Este ceva legat de trecutul ei, spuse apoi. Insa Emily nici nu nega, nici nu confirma banuiala lui. Ii facu inca o data semn spre etaj. -O sa ma due la ea, zise el. Ii stranse mana intr-ale lui, apoi o ridica la buzele sale. Mulfumesc, Emily. E$ti o sora buna. O iube?ti foarte mult, nu-i a?a? Emily se intoarse $i-$i trase mana dintr-a lui, apoi fugi u$or prin camera. Deschise u$a $i ie§i, inainte sa aiba el timp sa mearga sa i-o deschida. Fugi in sus pe scari inaintea lui, dar se opri de cateva ori, ca sa se asigure ca Luke o urma. Se opri intr-un final la u§a salonului Annei, unde il a$tepta sa o prinda din urma. Apoi fugi din nou la scari. Luke o privi alergand la etajul superior, unde se afla camera ei. „Da!“ gandi el $i ridica mana ca sa bata la u$3. Era timpul s3 incerce sa discute cu ea. Anna statea langa foe $i era pe punctul de a deschide o carte. Luke deschise u?a $i intra. Infelese imediat ca Sofia lui tocmai luase cartea aceea, ca raspuns la bataia din u$a. Nu il invitase sa intre, chiar daca in clipa aceea zambea $i inchidea la loc cartea. -O h! exclama ea. Citeam §i am pierdut nofiunea timpului. Am uitat ceva? Este timpul pentru ceai? -N u, ii Taspunse el. Se a$eza apoi ?i o privi cu atenfie. Pe de o parte zambea, dar pe de alta avea chipul palid ?i ochii pustiifi. Iar neconcordanfa aceea i se parea

264

Mary Balogh

inspSimantatoare. Purta o rochie de dimineapi, infa?uratS lejer in jurul trupului, p sarcina ei p5rea mai inaintatfl de $ase luni. Tot i se vedea burta rotunda, chiar p cand era imbracata in Tochia aceea mai larga in partea din fa^a, croita dupa moda franpizeasca, pe care io sugerase el, dupa ce ii interzisese sa mai poarta corset. Mama lui se aratase scandalizata de faptul ca nu mai purta corsete si sugerase sa se pna departe de ochii societa^ii pana dupa na^tere. Iar Anna ii spuse ferm, dar bland - in modul ei unic p confundabil - ca soptl ei ii poruncise sa nu mai poarte corsete p ca ip va onora in continuare obiigapile sociale, atat timp cat el va considera de cuviinta. Sau cel pupn a§a ii spusese Henrietta. Henrietta, care ii mai sugerase p sa vorbeasca cu Anna intre patru ochi p sa o convinga sa se comporte mai cuviincios. De parca ar fi fost ceva necuviincios in faptul ca Anna era insarcinata. - Ce s-a intamplat? intreba ea. Dintr-un motiv sau altul, ii disparuse zambetul. De ce te uip a?a la mine? - Emily tocmai a venit la mine in birou, zise el, ca sa-mi spuna ca epi suparata. Ea il privi absenta pentru o clipa, apoi rase. -Emily p-a spus? intreba ea. Dar Emily nu poate sa vorbeasca. -O , ba da, poate, replica el. Ochii ei spun mai multe decat vocile multor oameni. -§i ochii ei p-au spus ca sunt suparata? intreba ea. - Da, raspunse el p o cerceta cu mare atenpe. Paru ca voia sS spuna ceva de cateva ori, dar pana la urma nu zise nimic. O privi inghipnd apasat. Studie mi$carea mainilor ei pe bra^ele fotoliului. Cand invap»se s3 manuiasca spada ?i sa foloseasca o arma de foe, descoperise ca mi$carile mainilor unei persoane spuneau foarte multe despre sentimentele care se involburau in interiorul fiinfei sale. $i in clipa aceea, mainile ei erau inclepate in tapi^erie. - Ma simt greoaie, zise ea in cele din urma. $i nu mi-e tocmai bine. Se pare ca am ghinionul de a fi una dintre acele femei care se ingra$3 foarte mult odata cu sarcina. Rase apoi scurt. $i inca mai am trei luni pana la na§tere.

Ittima de piatrd

265

Am fost pupn deprimatA. MA simt un pic... un pic neatrag&toare. $tiu cA probabil este o prostie, dar... -Te-am fAcut eu sA te simp neatrAgAtoare? intreba el p miji ochii. - Nu, zise ea, aproape in $oaptA. Nu, Luke. -V ino incoace, spuse el. Ea il privi nesigurA cateva clipe, apoi se ridicA §i veni ascuItAtoare in fafa fotoliului sAu. El desfacu atunci cordonul care-i pnea rochia stransA la talie p indepArtA materialul de mAtase. CAma$a eide corp stAtea destul de intinsA pe pantecul ei umflat. Ip a$ezA ambele maini pe burta ei p apoi se uitA in sus la ea. -Ip amintepi ce p-am spus mai demult despre cum te voi vedea eu cand vei avea pantecul p mai umflat din cauza sarpnii? o intrebA el. - Da, rAspunse ea. -Ti-am spus adevArul, zise el. IncA mai vin noaptea in patul tAu, Anna. $i imi cer in continuare drepturile conjugate de douA sau de trei ori pe sAptAmanA, chiar dacA in perioada asta trebuie sA flu mai atent sA nu te impovArez cu greutatea mea. Cred cA e§ti con$tientA cA incA te consider dezirabila. -Da. Anna cobori ochii p ii privi mainile. -Sau poate cA vrei sA fli atrAgAtoare p pentru alpi, doamnA... nu doar pentru sopil tAu? Ea se uitA in ochii lui p clAtinA u$or din cap. -Atunci hai sA terminAm cu prostiile astea, cum cA te simp rAu p neatrAgAtoare, zise el. Candva am cAzut de acord cA sinceritatea este esenpalA pentru o cAsnicie trainicA. 'p-am perm is sA pAstrezi un secret. §i am fAcut asta pentru cA am considerat cA era ceva legat de trecut p care va rAmane pentru totdeauna acolo. Dar ne acapareazA prezentul. $i nu pot permite asta. Au mai fost p alte secrete, Anna. Anna fAcu ochii mari de urmire. Mainile lui se odihneau ferme pe $oldurile ei p o impiedicau sA facA un pas in spate. - Nu, $opti ea. - Ba da, zise el. Tu e?ti a mea, Anna. Trup p suflet. O sAte am toatA de acum p panA la sfarptul zilelor noastre.

266

Mary Balogh

Era p el uimit de inver$unarea tonului vocii lui p de puterea sentimentelor sale. Nu intentionase sS ii vorbeasca astfel. Gata cu secretele! - Oh! oftS ea p ip acoperi fata cu mainile. Dar chiar p a$a, el putea vedea c3 avea chipul alb ca varul. Nu folosi cuvlntele astea, Luke. Nu spune trup p suflet. Nu ca o pasSre captivS intro colivie, nu privata de libertate p de intimitate. Nu trup p suflet. Doar ca el se infuriase deja. Inca de cand rostise acele cuvinte, simpse ca ii era imposibil sa ii posede p sufletul. Ca nu ip dorea sa faca asta. Dar chiar p a$a, se simtea exclus... exclus din cele mai profunde semnificatii ale viepi ei. $i ip dadu seama atunci brusc cat de pupn o cuno$tea de fapt. Chiar p dupa $ase luni de casnicie. 11 exclusese dintr-un segment intreg al viepii ei p va continua sa faca asta. Iar intelegerea aceea il infuria. Nu-p dorise niciodata sa pie astfel de lucruri despre ea. Ce anume se schimbase? Se ridica in picioare, dar continua sa o pna strans. - Cine era? ceru sa pie. Vreau un nume, doamna. Un gol vizibil ii acoperi atunci ochii, aproape ca un giulgiu. Se holba la el p devenea p mai palida - daca era posibil a$a ceva. - Iubitul tau, zise el. Barbatul care te-a avut inainte sa te casatorepi cu mine. Cine era? Cine este? -N u. Vocea ei scazuse intro §oapta tremuranda. Ai spus... - El este motlvul nefericirii tale, daca nu ma in$el, zise el. Scrisorile sunt de la el? Sau de la cineva care ip scrie despre el? -Scrisorile? Groaza se instala in ochii ei. - Probabil ma crezi prost, doamna, zise el. Ea clatina din cap. -U neori mai primesc scrisori de la doamna H... Hendon, raspunse ea. Are nevoie de ajutor cu... cu fa­ tal ei. Este un om batran p bolnav. Ma due uneori s5 o ajut. Luke o privi ferm fara a spune nimic. In cele din urma, Anna inchise ochii p Ip m upa buza.

Inima de piatra

267

- Vreau numele lui, Anna, zise el. Ji-a luat deja virginitatea... pe care ar fi trebuit sS p-o Lau eu. Nu va avea mai mult din tine. $i va muri, daca va incerca s3 ia mai mult. Ea deschise ochii brusc. -Ba nu, zise ea. Ba nu mi-a luato. Am fost numai $i numai a ta. Nu m-am culcat cu nici un alt barbat in afara de tine. E$ti singurul barbat din viapi mea. -O , dar iarta-ma, doamna, zise el ironic. E clar ca nu am avut suficienta experienpi la viapi mea, ca sa-mi dau seama de diferenpi dintre o fecioara p o femeie care a avut deja parte de experien^a sexuala. Se pare ca p-am facut o mare nedreptate, doamna. Anna ip mu?ca buza din nou, apoi inspira adanc. -D ar tu? zise ea, ridicand vocea. $i tu ai avut un se­ cret fapi de mine. Mi-ai zis ca nu-p mai aminte$ti de motivul disputei cu fratele tau... de parca e posibil a$a ceva. Nu mi-ai spus nimic despre Henrietta. $i nu mi-ai spus nimic nici despre numeroasele intalniri pe care le-ai avut cu ea de cand am venit aici. Nu te puteai c3satori cu ea, pentru ca era vfiduva fratelui tau, nu-i a§a? $i nu puteai s5 vii aici fara o sope, pentru ca atunci nu ar fi fost cuviincios sa petreci atat de mult timp in compania ei. Dar acum totul este comod pentru voi amandoi. De asta te-ai casatorit cu mine, Luke? Nu doar sa aduci pe lume ni$te fii mo$tenitori... ci ca sa pop trai in decenpi, in timp ce reaprinzi flacara pasiunii cu iubirea ta din trecut, nu? Doamne, Dumnezeule! -Doamna, ai intrecut masura, zise el cu raceala. -O , da, normal. Sigur ca da. Doar traim in lumea reala, nu-i a$a? Traim in lumea reala, unde se aplica un set de reguli diferit pentru barbap, decat pentru femei. Eu trebuie sa fiu condamnata pentru ca aparent nu am fost virgina in noaptea nunpi. Dar tu pop recunoa$te fap? ca ai suficienta expCrien^a, incat sa-p fi dat seama cu u§urin^a de secretul meu. Eu trebuie sa traiesc fara amintiri $i sa fiu legata de tine trup §i suflet, in timp ce tu te pop delecta nu doar cu amintirile, dar

268

Mary Balogh

$i cu reconstituirea lor. Te culci cu ea, Luke? Sau o sope nu are voie si-?i intrebe soful a§a ceva? Luke o apucS de incheietura mainii §i o trase spre u$a. Con$tientiz3 unde anume o duce §i cu ce scop, abia dup& ce ajunsera in dormitorul ei, ii scoase rochia, o dezbr&ca de cama§u{3 §i o impinse pe pat. O privi in timp ce-$i scoase $i el hainele. Se simtea furios $i frustrat. lar ea se uita la el palida §i inexpresiva, cu maxilarul incle§tat. Ingenunche intre coapsele ei desfacute ?i ii trase picioarele peste ale lui. Ii ridica bazinul cu mainile $i se impinse in ea incet $i ferm. Ramase nemi?cat acolo, ip a$ez3 mainile de o parte p de alta a capului ei $i-p lipi buzele de ale sale. Ii deschise gura cu a lui p-$i infipse limba adanc in gura ei, apoi ridica u$or capul, ca sa se uite in ochii ei. - E$ti a mea, Anna, zise el. $i asta este ceva ce vei face numai cu mine pentru tot restul viepi tale. Este ceva ce eu voi face numai cu tine pentru aceea$i perioada de timp... §i ceva ce am facut numai cu tine de cand ne-am casatorit. Xi-am raspuns la intrebare? Ea inchise ochii ?i ramase sub el supusa ?i inerta. -Tu e$ti sopa mea §i eu sunt sotul tau, spuse apoi. $i daca asta te face sa te simp ca o pasare captiva intro colivie... fara libertate §i intimitate, atunci a?a sa fie, Anna. A fost alegerea ta sa te c3satore?ti cu mine. Continua sa o priveasca atent §i s3 se mi?te in ea in ritm constant, timp de cateva minute. $i fu prima data cand indemanarea sa nu-1 ajuta la nimic. Nu ca s-ar fi folosit de vreo indemanare speciala in clipa aceea. Facea doar ceva ce era extrem de satisfacator pentru un barbat - dar mai pupn pentru o femeie, daca trupul ei nu era deja pregatit sau daca nu fusese pregatit dinainte. Uniunea aceea intima era singura atingere care avea loc intre ei. Cu toate acestea, nu putea starni nici un raspuns in ea. Dar nici macar nu era sigur daca voia asta. Cand se apropie de orgasm, i$i dadu seama ca nici macar nu facea dragoste cu ea. Ci o insemna cu pecetea posesiunii lui ?i ii reamintea ca nu exista nici o parte a ei care

Inima de piatra

269

sa nu-i apaTpna lui... pe care sa nu o poata lua, oricand avea chef. Se revarsa in ea si in^elese atunci pentru prima data ca satisfacpa fizica p cea emoponala erau doua lucruri complet diferite, care nu veneau intotdeauna impreuna. Se pomeni atunci intrebandu-se daca poate o siluise pe so pa lui - chiar daca putea parea o contradicpe de termeni. Se retrase din ea p se ridica din pat. Ip aduna apoi hainele de pe podea. -DacS ceea ce ip dore$ti este libertate p intimitate, Anna - spuse el, auzind raceala din propria voce atunci le pop avea intro mica masura. Salonul tau privat va fi exact asta. Nu voi mai veni niciodata acolo, neinvitat. Si nu voi mai veni nici in patul tau, pana dupa na^tere... pana cand va fi timpul sa ramai insarcinata din nou. Sa spunem, timp de $ase luni, dupa na^tere? Sau poate patru, daca va fi sa am o fiica. Anna statea cu ochii inchip. Nu o mai acoperise cand se daduse jos din pat - cum facea de obicei. A$a ca ip arunca jos hainele p o acoperi. Apoi se apleca sa le ia din nou. - Daca vei dori vreodata sa discup cu mine despre scrisorile tale, eu sunt pregatit sa te ascult, zise el. Numb pot imagina sa fii vinovata de ceva atat de ingrozitor precum probabil ip inchipui tu. Dar pne minte ca e$ti a mea, Anna! Ca asta este ceva ce nu se va schimba niciodata. Ea ramase nemi$cata. El trecu prin garderoba ei si se duse in dormitorul lui - unde nu dormise niciodata. Se sprijini de u?a p inchise ochii. Se dusese la ea pentru ca era suparata. Facuse asta in incercarea de a-i aduce o alinare... de a o ajuta. Doamne, Dumnezeule! Ar fi trebuit sa $tie ca era incapabil sa aline pe cineva. §tia de mult ca nu mai era capabil sa iubeasca. Dar nu §tiuse ca era capabil de cruzime. $i fusese crud cu ea. Exact atunci cand avusese nevoie de alinare p inpdegere. Ip permisese sa devina frustrat din cauza refuzului ei de a-i marturisi adevarul p furios din cauza acuzapilor

270

Mary Balogh

cum ca ii fusese infidel cu Henrietta. $i asta era alts problema pe care trebuia sa o rezolve cumva. Ii permisese Henriettei sa gaseasca alinare in compania lui p sa indrepte conversapile lor spre probleme personate. Dar Anna devenise suspicioasa. Oare o putea invinui pentru asta? Trebuia s3 rezolve problema. O ranise, cand de fapt nu-p dorise deloc asta. Deschise ochii p se uita la patul sau. Cu pupn timp in urma protejase intimitatea somnului s3u p avusese grija sa nu doarma niciodata cu o femeie cu care facuse dragoste. Iar in clipa aceea se intreba daca va putea sa doarma singur in pat. $i pentru cat timp? $ase luni, ii spusese. Sau patru, dac3 era fetpa. Plus cele trei luni de sarcina pe care le mai avea. A$adar noua luni. Sau poate $apte. Noua luni de singuratate. Acel ultim cuvant ii rasuna in minte p se cutremura. Singuratate? A?adar se ata$ase de ea? Devenise dependent de ea? Oare lucrul cu care se va confrunta eTa intr-adevar singuratate sau doar privarea de activitate sexuala? Ip dadu seama apoi ca era intr-adevar singuratate. In mod ironic, scrisorile incetara sa mai soseasca la scurt timp dupa ce Luke o confrunta in legatura cu ele. Nu mai aparu decat una singura. Una care sosi la doar cateva zile dupa cea anterioara $i o informa ca restul datoriei tatalui ei putea rSmane neplatita pana dupa napere. „Nu a$ vrea s3 fii nelinipita in vreun fel in cele trei luni pe care le mai ai pana la na$tere, Anna mea“, ii scrisese el. Inainte de Cradun, Anna ii asigura pe so^ul ei ca se simfea suficient de bine incat sa calatoreasca ?i se duse la nunta lui Victor, insopta de Luke, Agnes $i Emily. Ba chiar imparp dormitorul cu el acasa la parinpi lui Constance. Dar dormira pe laturi opuse de pat p nu se atinsera nici macar o singura data in cele trei nopti petrecute acolo. Anna ii vazu apoi pe fratele ei §i pe mireasa lui. Amandoi erau foarte tineri p foarte fericip,

Inima de piatrd

271

a$a cS nu ii putea parea rau pentru povara pe care o luase asupra sa, pentru ca ei sa poata fi liberi §i sa poata avea o casa §i un viitor. Nu, nu-i parea rau deloc. Apoi, de Cradun, in timpul unei petreceri organizate la Bowden Abbey, William, lordul Severidge - care lipsise neobi$nuit de mult de acasa, timp de o saptamana intreaga §i se intorsese doar cu o zi inainte - anunpi ca il vizitase pe Victor, ca sa-i ceara mana suroTii lui §i ca propunerea lui fusese acceptata. Atat din partea contelui de Royce, cat p din partea lui Agnes. Agnes se imbujora foarte tare p ramase cu privirea apntita spre chipul lui. Dupa multe urari, felicitari, imbrap?5ri p sarutari care ii intrerupserS discursul, William adauga ca intern pona ca nunta sa aiba loc in primavara p ca dupa aceea avea de gand sa o ia pe noua lui mireasS p sa calatoreasca prin Europa. Timp de un an intreg. Cunoscuse un domn la Londra, care se aratase nerabdator sa inchirieze Wycherly Park pentru un an. Dupa acea parte a anunpilui, aparura alte urale p hoKote de ras. Ata$amentul pe care il avea lordul Severidge pentru casa lui devenise un soi de amuzament in zona p in plus, toata familia lui Agnes §tia c3 ea nu era o fire aventuroasa. Dar parea o decizie luata de comun acord. $i tnca una care ii bucura foarte mult pe amandoi. Timp de cateva clipe, Anna fu cople$ita de o panica ingrozitoare - pe care putu totup sa o controleze. Dar numai datoTita experien^elor sale indelungate cu astfel de emopi. -A§adar, inchiriezi Wycherly Park? il intreba pe William. -D a, unui tip pe cinste, zise el. Colonelul Lomax. A facut parte din regimentul din America, dar s-a pensionat de curand. Ip dau cuvantul meu de onoare ca o sa va placa tuturor de el. Anna rasufla u^urata. Se pregatea in linipe pentru na$tere §i i§i concentra toate energiile $i toata iubirea spre copilul nenascut din pantecul ei. Traia singura in lumea din mintea ei, la fel

272

Mary Balogh

cum facuse $i pe parcursul celor doi ani de dinainte sS se casStoreascS. Cu toate acestea, ii era dor de apropierea de Luke. $i sim{ea un gol chinuitor in suflet.

c a p ito lu l 19 Ducesa vaduva statea in camera ei si lucra meticulos la broderia sa. Doris §i Agnes se plimbara putin pe afara, prin gradina din apropierea casei, dupa care se intoarsera inauntru $i se dusera intr-unul din saloanele de la parter. Amandoua erau destul de agitate, emoponate ?i curioase in legatura cu ce se intampla. La un moment dat, Doris ii spuse lui Agnes ca probabil va afla §i ea, pe propria piele, cum se sim{ea, peste un an sau mai mult. Agnes se imbujora imediat. Emily scapa de doica ei $i se ghemui intr-un colp$or lini$tit in sera. Ashley o gisi acolo §i ii zambi, dupa care se a?eza langa ea §i o lua de mana. Dupa o vreme, Emily apleca u§or capul §i i$i sprijini obrazul de umarul lui. Henrietta i se alatura lui Luke in biroul sau, dar apoi se retrase in camera ei, cand inpdese ca Luke nici macar nu con$tientiza prezen^a ei acolo. Luke se plimba de colocolo. Anna era la etaj in dormitorul ei. Statea in pat $i era in travaliu. Durerile na$terii incepusera la scurt timp dupa ce se retrasese in camera sa cu o noapte inainte. $i in loc sa i$i cheme imediat camerista, Anna se dusese in camera lui Luke, de indata ce fusese sigura de ceea ce sim^ea. Luke sarise din pat, de parca cineva aruncase apa oparita pe el $i, in ciuda protestelor ei ca era capabila sa mearga singura, o luase in bra{e o dusese inapoi in camera ei. La scurt timp dupa aceea venisera acolo camerista sa ?i doamna Wynn §i fusese chemat §i doctorul. Nu deranjasera pe nimeni altcineva. Anna sperase ca va naste pana la ivirea zorilor. Ca top ceilalp se vor trezi dimineapi $i vor fi anuntap ca se nascuse cu bine un mortem tor.

Inima de piatrd

273

Doar cS dimineapi venise ?i trecuse, $i ea inca nu nSscuse. $i i se parea ca travaliul nu se va mai termina niciodata. Auzea si ea sup§rarea din propria voce, cand implora sa se deschida ferestrele, sa i se puna pe fa0 o carpa rece $i umeda $i sa o frece cineva pe spate. Cu toate acestea, nu i§i putea schimba tonul poruncitor al vocii. Parea sa aparpna altcuiva - cuiva din afara ei. $i adevarata Anna parea sa se ascunda undeva adanc in interiorul ei, departe de durere, de nelini$te $i de emotia nerabdatoare. Departe de teama ca ar fi putut muri... sau chiar mai rau, de teama c3 i-ar fi putut muri copilul. Se facuse deja ora pranzului, cand natura durerilor ei se schimba - nu ca Anna ar fi fost con^tienta vreun pic de cat era ceasul. Auzi apoi o voce care nu parea sa-i aparpna, strigand panicata dupa doctor. Dupa aceea totul se transforma intro durere ingrozitoare, impins frenetic §i incercarea disperata de a-§i trage rasuflarea in clipele scurte de ragaz. $i undeva dincolo de coate acestea, auzea voci care o lini^teau $i-i ofereau instrucpuni, pe care ea le urma orbe§te. Simd apoi explozia finala de durere, presiunea putemica, §uvoiul cald §i in cele din urma auzi scancetele indignate. Anna se pomeni atunci plangand neputincioasS ?i razand in acela^i timp, a?a ca intinse bra^ele dupa copilul ei, care plangea. Era plin de sange, ura^el ?i totu$i frumos. Luke se opri imediat, cand se deschise u$a biroului sau. Aparu doamna Wynn, care facu o plecaciune. Se holba la ea, cu chipul alb ca varul. - Excelen^a Sa a nascut cu bine, zise femeia §i ii zambi. Mama §i feti^a sunt gata sa va primeasca, Excelenta. Luke ramase Tncremenit o clipa, holbandu-se la ea. Sim^ea ca ii tiuia capul $i se intreba daca acel bazait era zgomotul pe care-1 auzeau oamenii cand erau pe cale sa lesine. Trecu apoi pe langa ea fara sa spuna nimic §i pomi pe scarile care duceau la etajul superior. Co­ tes §i doamna Wynn il urmarira plecand, apoi omul ii spuse femeii ca trecusera mai bine de cincisprezece ani

274

Mary Balogh

de cand Excelenfa Sa nu mai urease scSrile acelea cate dou5 o data. Era lini$te in dormitor. Nu se auzea nimic, cu exceppa agitapei nou-nascutului. Luke nu o vazu pe carnerista sopei sale facand o reverenpi p parSsind incaperea. Statea nemi^cat in pragul upi p cu ochii apntip spre patul in care se afla sopa lui. Anna il privea cu ochii mari p pnea in scobitura brapilui un ghemotoc infa?urat in paturi. - Luke, zise ea cu vocea u$or tremuranda p-p muta privirea de la el.^Ai o fiica. Avea o fiica. Ii puira din nou urechile o clipa, apoi simp aerul rece invadandu-i narile. O fiica. Ramase cu privirea apntita spre sopa sa. - E$ti bine? o intreba el. -D a. Sunt doar pupn obosita, ii raspunse ea, fara vlaga. O fiica. Se apropie de pat prudent p se uita spre ghemotocul din bra^ele ei. Prin deschizatura paturii, putea vedea o fapi mica, grasu^a p cu pete ropetice p doi ochi?ori mici. Avea un par inchis la culoare, care parea ud. Apoi v3zu o manuka mica. Micupt, dar perfecta. Cu cinci degefele mici p cinci unghiu{e. Era tot pStata de ro$u. Fiica lui. A lui p a Annei. Era tata. Nu mai era singur p nu mai era raspunzator doar pentru propria persoana. Nu mai era doar parte dintr-un cuplu p responsabil pentru bunastarea femeii pe care o luase de sope. Era tata. Era capul propriei sale familii. Avea o fiica, care era sange din sangele lui. Intinse mainile, ca intr-un vis p le strecura u$or sub ghemotocul invelit in patura. Puse una chiar sub capul copilului p il ridica incet. Era u?or ca un fulg. I se paTea c3 nu sim{ea altceva decat greutatea paturii. Dar era cald si moale, p se agita in continuare, in timp ce examina lumea prin ochi$orii sai ingufti p nefocalizap. Doamnel O, Doamne, Dumnezeule! In mainile lui se afla viapi. Viapi umana. O viapi la crearea efireia ajutase. O via^a pentru care va fi responsabil mulp ani de acum incolo. Copilul lui.

Inima de piatra

275

Fiica lui. $i in ciuda faptului ca nu era pe deplin con§tient de acel gand, Luke descoperi c5 dragostea ren5$tea in el $i ii prindea inima ca intro menghina. Iubirea era cel mai puternic $i inalpitor sentiment pe care il avea de oferit viapi. Dar ?i cel mai infrico§ator. Frica $i exaltarea se amestecau $i erau de nedesparpt, facand parte una din cealalta. Dragostea fScea ca viapi sa merite triita. Nu cSutarea placerii. Ci dragostea. Dragostea, care ingloba intregul spectru al emopilor umane. Iubirea ii invada intreaga fiinpi, sub forma ghemotocului mic de umanitate pe cate il pnea in maini. $i nici m5car nu putea spune ca era un ghemotoc extrem de frumos. Dar era al lui $i al Annei. Era fiica lor. Comoara lor neprefuita. Dupa cateva clipe in care statu in picioare, u$or intors de la pat, Luke avea ochii atat de inceto$ap, incat abia daca mai vedea ce tinea in maini. Putea doar simp caldura §i u$urimea miraculoasa a iubirii. $i ii putea auzi ganguritul. - Luke, zise vocea din spatele lui, tremuranda §i oarecum nefericita. Imi pare foarte r3u. -Ip pare r3u? Clipi ca sa se dezmeticeasca $i se uita peste um3r. - Poate ca vom avea un fiu anul viitor, zise ea. Luke ii in^elese imediat nefericirea. $i era ceva absolut normal. La urma urmei, de aceea se casatorise cu ea. $i fusese suficient de neghiob incat sa-i fi spus asta foarte clar, de la bun inceput. Oare cum putuse fi atat de incredibil de netot? -Anna, zise $i se intoarse spre ea cu totul. Vocea lui era ca o ?oapta. Nici macar nu pot sa incep sa m3 gandesc la anul viitor. Ci doar la astazi. La momentul acesta. Avem o fiica. $i este superba. Uite-te la ea. Este absolut minunata. -N u e§ti foarte dezamagit? il intreba ea $i ii intalni privirea. Ochii ei erau rugatori $i plini de speran^a. - Dezamagit? A$eza copilul inapoi in scobitura brapilui ei, lua loc pe pat §i atinse cu degetul obrazul mic ?i grasup Anna, eu imi doream o feti^a. Datoria imi cerea

276

Mary Balogh

sa sper sS fie baiat. Dar in secret, eu mi-am dorit mereu o fetpa. Mai exact, aceasta fetipa. Anna izbucni in Iacrimi ?i i$i acoperi imediat fa{a cu mana, intro incercare stangace de a-?i inabu$t suspinele. -C hiar credeai ca o sa fiu dezamSgit? o intreba el. Sau poate ca o so resping din simplu motiv ca nu e baiat? Cu toate astea, $tia c3 Anna nu avea nici un motiv sa creada cS el ar fi simpt ceva pentru oricare dintre copiii sai - chiar $i pentru fiii lui. Poate cu exceppa satisfacpei de a-$i fi peTpetuat dinastia. li spusese de nenumarate ori ca era incapabil sa iubeasca. Nici macar el insu$i nu avusese de unde sa §tie ca va putea iubi din nou. Ca i$i va iubi propriul copil aproape din momentul na?terii sale. Cum ar fi putut sa $tie ca il a$tepta un asemenea un miracol... §i o asemenea teroare? -A m fost atat de... fericita, se tangui ea, apoi inghip apasat. Am fost incredibil de fericita cand s-a nascut... Cand am vazut-o $i am stranso in brafe. Tot ce a contat pentru mine a fost ca era vie $i nevatamata. $i mi-am dorit sa vii sa o vezi imediat... dar apoi mi-am aminPt. - Cred ca ai nevoie sa dormi, Anna, zise el. E§ti extenuata. Dar sa $tii ca sunt foarte fericit cu fiica noastra. Ca nu a? fi putut fi mai fericit, nici daca ai fi nascut baiep triplep. Anna izbucni atunci intr-un hohot de ras neasteptat $i tremurator. Vom avea timp §i pentru fii, draga mea. $i daca nu va fi s3 fie, presupun cS lumea tot va reu$i cumva sa mearga mai departe. Cum sa o botezam? -N u m-am gandit deloc la nume de fete, spuse ea. In mod prostesc, am fost convinsa ca o sa fie un baiefel. Catherine? Elizabeth? Isabelle? -C red ca mai degraba Joy1, zise el. Lady Joy Kend­ rick... cu cateva nume mijlocii lungi, care sa-i acorde multa im portant. Ip place? 1la traducere din limba engleza, joy insemna „bucurie“.

Inimd de piatra

277

-Joy? Anna i?i mu?ca buza §i apoi ii zambi pentru prima data. $i era un zambet absolut stralucitor, chiar daca $i pupn tremurator $i inlacrimat. Da. Joy. Mai atinse o data obrazul fiicei sale, apoi se ridica, se apleca §i o saruta pe buze pe sopa lui. -Mulpimesc, Anna, zise apoi. ip mulpimesc pentru Joy. Este un cadou neprepiit. $i acum culc3-te. O sa-p trimit camerista. Dupa ce pleca, Anna se gandi c3 era intr-adevar epuizata. Doar ca nu era sigura ca putea adormi imediat. In sufletul ei inca se mai involburau emopi tumultoase. intoarse capul $i se uita la copil. La fiica ei. Joy. Luke o botezase Joy. Spusese ca era un cadou neprepiit. $i ca I$i dorise sa aiba o fiica. Nu era nici suparat, nici nemuipimit. $i ap3ruse o stralucire deosebita in ochii lui in clipa in care o privise pe fiica lui - pe Joy. O stralucire pe care nu o mai vazuse niciodata. Nu minpse doar ca sa o faca pe ea sa se simta mai bine. Fiecare cuvant rostit fusese complet sincer. O iubea pe fiica lor. Indrazni apoi sa se gandeasca ca poate... poate mai exista speranpi. Poate ca avea un viitor. Un viitor inv preuna cu Luke $i cu Joy §i cu alp fii §i fiice - de$i in clipa aceea nu se putea gandi cum ar.fi fost sa treaca din nou prin chinul pe care-1 traise in noaptea $i In dimineapi aceea. Dar va trece din nou prin asta - iar $i iar - daca a$a il putea avea inapoi pe Luke. In ultimele tTei luni se cascase o prapastie intre ei. In ziua aceea era prima data cand o sarutase, in trei luni de zile. Poate ca se va intoarce la ea. $i poate ca toate celelalte lucruri luasera sfar§it. in clipa aceea era sope $i mama. Poate ca o va lasa in pace. Poate c3 mai exista speran^a. -O , vai mie, doamna! exclama camerista sa cateva mi­ nute mai tarziu $i traversa camera tlptii, apropiindu-se de pat. Nu plangep, milady. Excelen^a Sa a fost aspru cu dumneavoastra? Jur pe top sfinpi ca o sa avep un baiat

278

Mary Balogh

anul viitor pe vremea asta. $i ea e o fiinpi asa de mica $i cuminte. Doar ca a venit pupn prea devreme. Ar fi trebuit sa a?tepte sa vin3 pe lume mai intai fratele ei. Anna zambi printre lacrimi la ghemotocul ei de bucurie. - Cel care a ordonat sa bata clopotele bisericii dupa-amiaza trebuie mustrat foarte aspru... indiferent cine a fost, zise ducesa vaduva in timpul cinei din seara zilei in care se nascuse nepoata ei. Am incredere ca te-ai ocupat deja de asta, Lucas. Luke ii arunca atunci o privire taioasa. - Eu am ordonat sa bata clopotele, doamna, zise el. Ca sa anun^e na$terea primului meu copil. -A r fi trebuit sa te consulp cu mine inainte, Lucas, spuse ea. La Bowden, clopotele bisericii bat dintotdeauna, numai ca sa anunfe na$terea unui fiu. $i astazi s-a transmit mesajul gre?it. -B a nu, zise el. A fost transmis mesajul corect. $i anume ca ducesa de Harndon a nascut un copil astazi. $i tu, doamna, nu mi-ai spus nimic altceva azi, in afara de a m3 intreba cum se simte Anna. Ashley mi-a strans mana, Doris m-a sarutat $i Agnes a facut o reverend in fapi mea... dar top trei au p3rut precaup, ca ?i cand le-ar fi fost team3 sa nu para prea incantap in fapi mea. Iar Henrietta chiar mi-a transmis compatimirea ei. Ca s3 nu mai vorbesc despre servitori, care au fost cu topi foarte abatup, de parca ar fi avut loc un deces in familie. Emily a fost singura care m-a imbrap^at $i m-a sarutat $i a plans pe lavaliera mea, apoi mi-a zambi $i mi-a spus din ochi cat de fericita este pentru mine. -Luke, Emily nu inplege cat de important este pentru un om cu titlul t3u sa aiba un mo?tenitor, zise Henrietta cu blandefe. Biata Anna. Probabil este foarte trista. Va trebui sa incerc sa o inveselesc. - Sa speram c3 i§i va face datoria anul viitor, zise du­ cesa vaduva.

Inima de piatra

279

-Mama, vrei s3 spui ca au batut clopotele bisericii cand s-au nascut George, Luke p Ashley, dar nu p cand m-am nascut eu? intreba Doris. -Vor bate la nunta ta, Dor, zise Luke p apoi o vazu pe sora lui facand ochii mari de uimire, cand auzi acea folosire incon^tienta a prescurtarii numelui ei. Nu-i mai spusese a$a de cand erau copii. $i vor bate de fiecare data cand se va na$te un copii de-al meu, indiferent de sex. E un copii sus la etaj cu Anna. Fiica noastra, pe care nu a? schimba-o nici pentru o duzinS de fii. Am s3 le scriu lui Theo, lui Lady Sterne, lui Royce p celeilalte surori a Annei ca sa le transmit ve$tile bune, In speranpa ca vor putea participa la botezul ei. -La urma urmei, ai deja un mo$tenitor, Luke, zise Ashley, ranjind. Dar trebuie sa m3 grabesc sa adaug ca nu ravnesc deloc pozipa ta. - Nu am planuri imediate de casatorie, spuse Doris p-1 privi precauta pe Luke. - Dar vei avea, spuse el. Din observapile mele, chiar p cele mai frumoase p mai eligibile doamne cad prada sagepi lui Cupidon, mai devreme sau mai tarziu. $i tu e$ti amandoua, Dor. Sora lui se imbujora de placere cand auzi complimentul acela p se uita in jos in farfurie. - Cotes, dupa asta, vei deschide trei sticle de vin pentru cina servitorilor p vep bea in cinstea sanatfipi lui Lady Joy Kendrick, spuse Luke, adresandu-i-se majordomului sau impasibil, care statea langa bufet, tmpreuna cu un valet. §i vei informa personalul ca sarbatoresc na$terea copilului meu. Daca maine mai vad vreo fa^a lunga, atunci va fi concediata, cu tot cu proprietaTul ei. Ai inpdes? - Da, Excelen^a Voastra, $opti majordomul §i inclina capul cu demnitate. Dupa aceea, Luke p restul familiei sale se ridicara de la masa. El nu permitea niciodata Qa doamnele sa piece primele - cu exceppa cazurilor in care aveau musafiri. Le spusese tuturor clar p raspicat ca nu va permite ca datoria sS ii guvemeze via{a p sa-i rSpeasca bucuria - p folosise cel mai potrivit cuvant in acest sens. Bucurie

280

Mary Balogh

era un cuvant mult mai bun de folosit, decat placere. Pentru ca placerea nu aducea altceva cu exceppa unei distracpi pustii $i lipsite de emope. Joy ii aducea... ei bine, totul! Ii aducea iubire $i fericire, teama §i durere. $i vulnerabilitate. Int;elegea foarte bine cS iubirea daramase toate zidurile pe care le construise in jurul inimii lui, atent §i deliberat in ultimii zece ani - ba chiar aproape unsprezece. $i o singura clipa reu?ise sa spulbere toata stradania lui de ani de zile. Mai exact, clipa in care o privise pentru prima data pe fiica lui. O iubea cu o intensitate atat de mare pe micut;a lui Joy, ca aproape il speria. Da, il speria pentru cS il facea sa simta nevoia neobi^nuita de a-$i imparta?i sentimentele. Poruncise sa bata clopotele, chiar daca nici macar nu se apropiase de biserica de cand se intorsese la Bowden. I$i mustrase familia pentru raceala felicitarilor lor. $i planuise deja petrecerea de botez. In plus, simpse o anumita tandrepfa^a de Ashley §i de Doris - de care era instrSinat - p o dorinpi puternica de a indrepta cumva lucrurile cu ei. Fusese una dintre pupnele dap in care i$i vorbisera, in decurs de opt luni. Cat despre Anna... aproape c5 se instrainase $i de ea in ultimele trei luni. Fusesera politico^ unul cu altul, dar distanp. Ramasese datoria, dar disparuse placerea. Iar in clipa aceea i$i dorea sa existe din nou placere intre ei... $i poate 51 pupna bucurie. Cu siguranpi relapa lor trebuia sa insemne mai mult decat doar datorie si placere. Un bebelu§ gasise fisura din armura lui ?i o dis* trusese cu totul. Doar ca fara armura aceea se simpa gol. $i ii era teama. Nu era deloc sigur ca nu voia sa 0 reconstruiasca la loc $i sa dea la o parte abilitatea aceea nou-descoperita de a-§i iubi copilul. Luke i$i bau ceaiul in salon, impreuna cu familia sa, iar apoi se scuza $i se duse la etaj, spre camera sopei sale. Putea vedea pe sub u$a o licarire slaba de lumina. CiocSni incet §i apeptfl sa vina camerista ei sa deschida usa. -Pop sa te duci sa iei cina cu restul servi tori lor, Penny, zise el.

Inima de piatra

281

Fata filcu o plecSciune scurta $i plecS. Luke intrfi tiptil, in eaz cS sopia §i fiica lui dormeau. Dar Anna era treaza $i statea in pat, sprijinita de o gramada de perne. Tinea copilul la san. Se inro§i la fapa $i zambi, cand il v5zu. El traversa camera $i se a$eza pe pat cu grija. Ochii lui coborarS spre chipul ei. lubirea ii taia rasuflarea. -Se agita, zise Anna. M-am gandit ca poate ii era foame, dar se pare c3 nu ii e. Gura fiicei lui molfaia sfarcul Annei, dar nu sugea. - Este foarte cuminte, spuse el. -Cred ca se simte bine aici, zise ea. Luke, imi pare ran ca ai nimerit intr-un asemenea moment. Arapi absolut splendid. Porpi hainele pe care le purtai cand te-am vazut prima data. Nimeni nu facuse nici un comentariu cu privirea la lelul in care i?i facuse aparipia la cina. Cu toate acestea, $tia ca unii il privisera chiora? pentru ca se imbracase cu cel tnai elegant costum de seara, pentru o simpla cina in lamilie. $i probabil ca nu tnpelesesera de ce simpise nevoia sa arate cel mai bine. $i intr-adevar, rezistase cu greu dorinpei de a-§i aplica ?i cosmeticele. Dar, din pacate, fusese nevoit sa faca ni§te mici concesii pentru a se adapta la traiul de la para. -In timp ce eu arat... a$a, adauga Anna $i rase, ca S3 se scuze. -Mi-ai parut absolut splendida in seara aceea in roehia ta de bal, verde cu auriu, zise el. Dar in seara asta ejti de zece ori mai frumoasa. -Oh! exclama ea $i rase din nou, incantata. De unde api invapat asemenea galanterii, Excelenpa Voastra? Joy, auzi cum fatal tau o magule?te pe mama ta? Dar fiica lor nu dadu semne ca ar fi inpeles ce se intampla. Parea mult prea mulpumita acolo unde era. - Clopotele bisericii au rSsunat in sat o jumatate de ora in dupa-amiaza asta, zise el. lar servitorii beau vin la cina in seara asta in sanatatea fiicei noastre. Maine vom frimite invitapii rudelor noastre absente $i na$ei tale sa participe la botez. $i eu am imbracat haina stacojie

282

Mary Balogh

$i vesta aurie. Nu se intampla in fiecare zi s3 devii tata pentru prima data. Anna i§i sprijini capul de perne §i ii zambi. - O, Luke. Vru sa spuna mai multe, daT se opri apoi ?i clatina din cap, zambind din nou. - Imi dai voie? intreba el $i intinse mainile ca sa ia copilul. 11 surprinse faptul ca, spre deosebire de prima data, de data aceea ii tremurau mainile. Lua feti^a in scobitura brapilui s3u $i o privi. Apoi zambi. - Nu mai are pielea la fel de plina de pete ro$ii ca mai devreme, zise Anna. - Serios? intreba el, continuand s3 zambeasca. Mi se pare ca e la fel de frumoasa ca inainte. Anna ramase cu capul sprijinit de perne, dar ridica ochii de la copil. Cerceta atunci chipul sotului ei. $i ramase a$a, privindud cu uimire $i cu o oarecare nostalgie. Zambea. Laurence Colby nu fusese prea incantat de cand se intorsese Luke la Bowden Abbey. Avusese mans libera in administrarea mo$iei timp de aproape cinci ani. In decursul primilor trei ani fusese a$a, intrucat George, ducele de Harndon, era un ora nefericit, caruia nu ii pSsa prea mult de buna funcponare a proprietaplor sale, iar in urmatorii doi, pentru ca Lucas, ducele de Harndon, locuise la Paris ?i pSruse complet indiferent fa{3 de casa $i proprietaple sale. Ii era destul de dificil s3 se obi$nuiasca acum cu intoarcerea acasa a ducelui $i cu interesul deosebit pe cared manifesta pentru afacerile de la Bowden - mai cu seama ca avea idei foarte dare §i de nezdruncinat cu privire la felul in care trebuiau gestionate lucrurile. Idei care implicau cheltuirea banilor, care fusesera agonisifi cu migala in ultimii ani. Idei care prevedeau ni$te imbunatapri care pareau sa fie mai degraba in avantajul locatarilor, decat a ducatului in sine. Colby era un om cinstit. Doar ca de aproape un an, devenise $i unul destul de nemulpjmit. Iar cand se ivi o ocazie, in forma unei oferte de angajare la o proprietate

Initna de piatra

283

care se afla la optzeci de kilometri distant, profits de ea fSra sS stea pe ganduri - chiar dacS nu implica nici o mSrire de salariu. Dar banii nu insemnau totul pentru administratorul de la Bowden. Ci controlul. A§a cS piecS de acolo cu un preaviz de o sSptSmanS, in mijlocul lunii martie, chiar cand se apropia primSvara $i odatS cu ea, cea mai aglomeratS perioadS a anului la ferme. Luke se simtea neputincios. Chiar dacS se preocupase foarte mult de activitSple mopei de la intoarcerea sa acolo, adevSrul era cS ?tia mult prea purine lucruri despre aspectele care pneau de afaceri. Intr-o dimineapi intrS in biroul sSu ?i se incruntS. Pusese ca toate registrele §i caietele contabile sS fie aduse de la biroul lui Colby $i stivuite pe serin $i alSturi. Habar nu avea de unde sS inceapS. Ceea ce ii trebuia cu adevSrat era un administrator nou §i experimental Dar oare unde ar fi putut gSsi unul imediat? Se gandi cS poate era mai bine sS se ducS pans la Wycherly, ca sS-1 intrebe pe Will dacS nu ii putea recomanda pe cineva. Will pSrea sS $tie tot ce se putea despre agriculture. Dar sop a lui veni in incSpere §i ii intrerupse $irul gandurilor. - Doarme? intreba ea. -Poftim? zise el ?i apoi se uitS la copilul care stStea cuibSrit in bratele lui. Familia $i servitorii sSi fuseserS foarte mirap sS vads cS o lua adesea cu el pe fiica lui. Aparent, tapi nu aveau nici o obligape de a-$i vedea copiii mai mult de cateva minute pe zi. $i uneori, nici atat. Sau cel pupn a$a ii explicase mama lui, dupS ce o pnuse in bra^e pe Joy intro dupS-amiaza cand primiserS oaspep. -A , da! Probabil a appit de plictisealS, cand am uitat sS mai vorbesc cu ea. Ai vSzut vreodatS o dezordine mai mare decat asta, Anna? Se incruntS apoi privind biroul ?i podeaua de langS el. Ea ii luS copilul din brafe. -Merg sS o due in odaia ei, zise ea. $tii ce pSrere are mama despre a rSsfapi copiii pnandu-i in bra^e prea mult. Ii zambi apoi. Bietul de tine, Luke! A fost foarte

284

Mary Balogh

urat din partea domnului Colby sa piece atat de din scurt. Te-ai gandit la Ashley? - La Ashley? intrebs el, incruntandu-se absent. -D a. Doris mi-a spus ca dupS ce ai plecat tu, obi$nuia s3 se pna dupa domnul Colby, cand venea acasa in vacan^e, zise ea. $i $tii ca petrece foarte mult timp cu William. Luke nu $tia asta. $i cum naiba o facuse pe Doris sa-i spuna a$a ceva? -Sugerezi si il rog sa m3 ajute? intreba el. - Pai pentru ce e familia? replica ea. Doar ca el nu avea o familie normala. Nu ca a ei. Cum ar fi putut sa-1 roage tocmai pe Ashley - dintre top oamenii - sa il ajute? $i totu$i... poate ca era chiar portita pe care o cauta deja de luni intregi. In cele trei saptamani de cand nascuse Joy, el ?i Ashley i$i dadusera tarcoale precaup, la figurat vorbind. Luke nu putea uita felul in care ii ranjise fratele sau in seara najterii fiicei sale. $i nici cum ii amintise ca avea deja un moltenitor. lar in ziua urmatoare, Ashley ii stransese mana mult mai calduros decat facuse pana atunci §i ii spusese ca era cu adevarat fericit pentru el. - Nu va face nimic ca sa ma ajute, ii spuse Annei. - Poate ca nu, zise ea, a$ezand copilul pe umar $i frecandu-1 bland pe spate. Dar nu ai de unde sa $tii pana nu-1 intrebi, Luke. Haide, intreaba-l. Te rog? Ar fi trebuit sa ^tie ca se va Intampla asta - ca va juca rolul con§tiin^ei lui $i ca il va lingu$i pana cand il va convinge sa faca lucruri pe care nu-p dorea in mod deosebit sa le faca. Era aproape la fel de rea ca Theo. Il gasi pe Ashley afara, plimbandu-se cu Emily pe paji^tea dinspre padure. O pnea de mana. Fata finea narcise in cealalta mana §i radeau amandoi. Chiar daca Emily radea in stilul ei ciudat $i oarecum greoi, tot era un sunet destul de atragator. -A§ dori sa vorbesc cu Ashley, spuse Luke, cand ajunse suficient de aproape, ca Emily sS-i poata citi pe buze. Daca vrei, pop sa mergi sa vezi copilul, inainte so culce Anna.

Inima de piatra

285

Emily afi$S un zambet larg ?i fericit, apoi se grabi spre casS. Ashley il privea precaut. -C e am facut? intreba el. Pari foarte serios. E$ti sigur c3 nu ai vrea sa stai la birou $i eu sS ma aflu de cealalta parte a lui, Luke? - Nu te-a$ putea vedea din cauza registrelor domnului Colby, spuse Luke. Am nevoie de ajutorul tSu, Ash. Fratele siu ridica din sprancene, uimit. - Pe legea mea! exclama el. Nu mi-a mai spus nimeni de mult a§a, zise $i apoi se incrunta. Ce fel de ajutor? -Te-ai imaginat vreodata administrator de mo$ie? il intreba Luke. - Vrei sa-i iau locul lui Colby, zise Ashley, pe un ton extrem de surprins. - Daca crezi ca pop so faci, zise Luke. $i daca vrei, desigur. Nu ai nici o obligate fa{3 de mine. -Asta-i problema cu toata viafa mea blestemata, zise Ashley. Ca nu am nici o obligate fapi de nimeni. Dar toata lumea e obligata sa aiba grija de mine. Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa-mi pun pistolul la tampla. - Nu o face, rosti Luke taios. -Probabil ar fi trebuit sa ma mulfumesc sa intru in rSnduiala bisericeasca sau sa m3 inrolez in armata, atunci cand mi s-a sugerat asta, zise Ashley. -N u ?i daca nu sunt potrivite pentru tine, spuse Luke. Trebuie sk discutam $i despre asta, Ash. $i sa gasim ceva care sa p se potriveasca ?i care sfi-p ofere un scop in via^a. Dar intre timp, ai vrea sa m3 ajup, pana cind gasesc pe cineva care sa-i ia locul lui Colby? Ashley incuviinfa din cap incet. -La drept vorbind, nvau interesat mereu afacerile, Luke, zise el. Lam menponat o data tatei Compania Indiilor de Est $i a explodat. „Nici un fiu de-al lui...“ ma rog, cred cA pop sa ghice$ti ce a urmat. Dar ma tenta ideea de a pleca in India. Luke il studie in interes. - A$adar, acum nu te mai tenteaza? intreba el. Ashley ridica din umeri.

286

Mary Balogh

-Atunci este o idee ce trebuie exploratS fara intarziere, spuse Luke. Daca asta ip dore$ti cu adevarat, Ash. Dar vrei sa ma ajup pana cand gasim ni$te raspunsuri? intreba, ridicand din sprancene. Ashley ranji. -Toate registrele sunt pe biroul tSu? intreba apoi. O sa arunc o privire. Nu §tiu daca $tiai, dar candva il puneam pe Colby sa imi explice tot. Da, o sa fac asta pentru tine, Luke. Luke ii intinse atunci mana $i Ashley i-o stranse, dupa o clipa de ezitare. Dadura mana ferm, dar calduros. - Ash, zise Luke. Am cam dato in bara cu o groaza de lucruri de cand m-am intors. Imi acorzi o a doua $ansa? Ashley rase. - Daca in ultimul an ar fi fost tata in locul tau... sau George... a$ fi stat aplecat peste cel mai apropiat birou $i a? fi incasat o bataie zdravSna, spuse el. $i a§ fi meritat pe deplin fiecare lovitura. Disprepil tau a fost mai rau intr-un fel, pentru ca a fost ceva nea^teptat. Dar, Luke, trebuie sa recunosc ca a dat rezultate mai bune decat ar fi dat orice bataie. Tu ai vrea s3 imi acorzi o a doua §ansa? Luke il batu pe um3r. - Da, zise el. Incepand chiar din clipa asta. Hai sa mergem in biroul meu, dragule. Pardon. Vreau sa spun... sa mergem in biroul meu, frate.

c a p ito lu l 2 0 In cele doua luni de la na$terea copilului sau, Anna avea impresia ca traia cu sufletul la gura. Dar fusesera doua luni ocupate $i fericite. $i nu mai aparuse nici o scrisoare. Se gandi ca poate se plictisise sa o chinuiasca. Ca poate se recunoscuse infrant, $tiind ca urma sa aduca pe lume copilul lui Luke. Ca poate intelesese c3 o pierduse. Nu credea asta absolut deloc.

Inima de piatra

287

Dar cu toate astea incerca p se pref&cea a crede. $i uneori aproape cS ii reu$ea. Nunta lui Agnes urma sft aiba loc la o sSptamana dup& botezul lui Joy. Totul se aranjase astfel incat invitapi care veneau de departe s3 participe la un eveniment si poata r3man5 p pentru celalalt. Anna abia apepta sa ii revada pe top- Pe Victor p pe Constance, pe Charlotte p pe sopil ei p nu in ultimul rand pe matu§a Marjorie. Dar p pe lordul Quinn, unchiul lui Luke. Dar fericirea ei nu era motivata doar de absen^a scrisorilor p de pregatirile aglomerate. Perioada in care ea p Luke fusesera instrainap parea sa fi luat sfarpt. Copilul lor ii adusese impreuna. De multe ori cand se ducea in odaia micu{ei ca sa o hraneasca, il gasea acolo pe Luke, jucandu-se cu ea sau incercand in zadar s3 o aline atunci cand era foarte flamanda. $i spre consternarea evidenta a doicii, o data chiar ii schimbase scutecul fetipi. $i aproape mereu ramanea acolo, sa vada cum o alapta pejoy. O iubea pe fiica lor. lar Anna era peste masura de bucuroasa. Dar in acelap timp, se sinpea p pupn melancolica. $i-ar fi dorit ca Luke sa o priveasca p pe ea a§a cum o privea pe Joy. $i totup era fericita. Vorbea cu ea mult mai mult decat inainte. $i nu numai despre banalitap. Uneori chiar se intreba daca Luke ip dadea seama c3 o trata ca pe o sotie mult mai mult decat facuse pana atunci. Ii spunea ca ip dorea ca Doris sa se intoarca la Londra cu mama lor dupa botez p ca se straduia din rasputeri sa gaseasca un administrator nou, pentru ca Ashley sa se poata alatura Companiei Indiilor de Est. $i intr-o dupa-amiaza magica, le duse pe ea p pe Joy la cascada, unde statu p le povesti despre copilaria lui. - Faceam mereu o groaza de nazdravanii pe aici, spuse el. Era strict interzis sa ne apropiem de ap3, a$a ca desigur, obi$nuiam sa facem tot posibilul sa coboram cascada, farS sa ne udam. Obi?nuiam sa-1 incurajez pe Ashley sa faca asta, chiar daca eram suficient de mare ca sa piu mai bine. -$ i George te incuraja pe tine? intreba ea.

288

Mary Balogh

ApSru o clips scurta de tScere. - Presupun ca da, spuse el. Anna observase ca Luke nu vorbea niciodata despre fra tele lui mai mare. - Ce vremuri fericite, zise el incet. A? vrea ca $i copiii no$tri sS fie la fel de fericip, Anna. Ea lmbrap§a acele cuvinte aproape de parcS erau o declarape de dragoste sau o garanpe a viitorului ei. Apoi Luke se ridicS in picioare, a$ez3 grijuliu copilul in bra tele ei $i se duse sa culeaga un buchet de narcise. -DoamnS. Ii oferi florile §i facu apoi o plecSciune formala, chiar daca purta o redingota neprotocolara $i pantaloni simpli §i avea parul nepudrat. Florile sunt aproape la fel de frumoase ca zambetul tau stralucitor. Le a?ezS pe brapil ei liber $i o lua din nou in bra;e pe Joy. -Excelenpi Voastra, zise ea §i-$i duse mana la inima. Ma magulip. Rase incet, dar adevSrul era ca ii exploda inima de placere. Si-ar fi dorit ca acea dupS-aimazS sa nu se mai termine niciodata. Lui Luke ii placea foarte mult agitapa zilelor de dinaintea botezului fiicei sale $i a nunpi cumnatei lui cu Will. Fratele Annei §i sopa lui sosira intro zi impreuna cu cealalta sora a ei $i sopil sSu. Iar in ziua urmatoare venira $i Lady Sterne p unchiul lui. Dintr-odata, casa p3rea inundata de rasete p veselie. Luke era surprins ca ii placea atat de mult toata verva aceea. Cand locuise la Paris, ii placuse sa iasa in societate p alesese intotdeauna evenimentele cele mai stralucitoare p aglomerate. Dar cu toate acestea, se bucurase de toate intro manierS deta$ata p nu se implicase niciodata trup si suflet. Dar in clipa aceea era inconjurat de familia lui p de familia sope sale p ii placea sa se simta implicat. Avea sentimentul ca fScea parte din acel intreg. $i ca acolo era intr-adevar locul lui. -Sa fiu al naibii, dar sunt foarte mandru de tine, ii zise unchiul sau p -1 batu pe spate, cand ramasera singuri pentru prima data. Am $tiut mereu ca nu aveai

Inima de piatrd

289

nevoie decat de o mica incurajare ca sS vii aici fi sa-p faci datoria. - Dragul meu, exista voci care ar spune ca a fost un gest ingrat din partea mea sa zamislesc prima data o feti^a, zise el. Lua apoi putin de tutun ?i priza delicat pe fiecare nara. Lordul Quinn rase din toata inima. - Ba deloc, dar e nevoie de exercipu, mai mult decat de orice altceva, zise el. De data asta o fetipl fi pe urma unjiu. E timp suficient, baiete. Intr-un fel, Luke sim{ea ca i?i cam pierduse fiica. Joy era mereu in bra{ele vreunei femei, iar toate celelalte se inghesuiau in jurul ei, afteptandu-?i randul sS o ia in brate. Dar adevarul era ca numai el fi Anna o puteau face sa zambeasca. Iar cand fusese suficient de nesabuit sa se laude cu asta, mama lui ii spusese ca era doar o pura intamplare. Dar in realitate, el fi Anna ftiau foarte bine ca fiica lor zambea doar mamei f i tatalui ei. Uneori Luke se gandea la omul care fusese la Paris ?i se intreba dacS mai era aceeafi persoana. $i a$a cum aparent trebuia sa faca un tata, cand ex istau in jur suficiente matufi de gradul unu si doi care sa amuze copilul, Luke ifi petrecea timpul lucrand sau discutand cu fratele, cu cumnatii ?i cu unchiul sau. $i cu Will, care in perioada aceea arata mereu de pare a bar fi strans prea tare lavaliera. Cu cateva zile inainte de botezul fiicei sale, se intalni cu Henrietta. Sau mai exact, ea ap3ru in drumul sau, in­ tro zi pe pod, cand se intorcea acasa, dupa ce se ocupase de nifte treburi in sat. Statea fi se uita la apa, alcatuind o imagine frumoasa, dar destul de melancolica. Se simp obligat sa descalece $i sa discute cu ea. Paruse destul de deprimata in ultima vreme, ?i Luke se gandea ca probabil nafterea lui Joy ii rascolise amintiri despre fiul ei, care se nascuse mort. Ii era mila de Henrietta $i se simfea f i pupn vinovat ca intoarcerea lui acasa paruse sS-i adanceasca ?i mai mult nefericirea. Ramase acolo vorbind cu ea timp de cateva minute, apoi smulse un fir de narcisa de pe malul raului §i i-1 oferi. Dupa aceea i§i continua drumul.

290

Mary Balogh

Se intreba daca oare ar fi continuat sa o iubeasca, daca nu s-ar fi intamplat toata povestea aceea cu George. Poate ca da. Henrietta ramase pe loc, uitandu-se dupa Luke. Strivi apoi in mana floare de narcisa, fara ca macar sa se uite la ea. Exista o singura bucurie in via{a ei din acel moment. Dar chiar §i aceea era o alinare destul de mica. Era extrem de fericita ca copilul fusese fetipa. Anna e$uase. $i poate ca nu va mai exista o a doua $ansa. Poate ca inainte sa poata zamisli inca un copil... Dar talharul ei disparuse in urma cu cateva luni. La fel de brusc ?i de misterios cum aparuse. Intro saptamana se intalnisera, facusera dragoste ca de obicei ?i planificasera o alta intalnire pentru saptamana urmatoare. Doar ca el nu mai aparuse, in ciuda faptului ca il asteptase mai mult de o ora. $i de atunci nu-1 mai vazuse $i nici nu mai primise vreo veste de la el. $i Anna era inca acolo. $i inca mai era stapana la Bowden. Iar Luke era tot distant §i politicos. Cu toate acestea, Henrietta refuza cu fermitate s5 mearga la Londra cu Doris §i cu soacra ei, cand Luke ii sugera acest lucru. Se gandi apoi cu amaradune ca probabil lui i-ar fi convenit de minune daca ea s-ar fi re' casatorit. Dar nu, locul ei era acolo la Bowden. Bowden Abbey era al ei. $i a§a fusese mereu. Nu avea de gand sa piece nicaieri. Luke se Intoarse la biserica pentru botezul fiicei lui. Cobori din trasura impreuna cu Anna $i parcursera amandoi c3rarea pietruita. Dar nu-§i lua nici o clipa ochii de la Joy, care era inve§mantata minunat in roba de botez a familiei. Abia dupa ce intra, l$i inal^a capul ?i se uita in jur. Era inconjurat de familie - a lui $i a Annei. Iar propria lui familie - care era formata din so{ia $i fiica sa se afla in imediata apropiere. Incerca sa i§i aminteascS de ce avusese aversiunea aceea faf3 de casatorie cand

lnima de piatra

291

se aflase la Paris p de ce fusese atat de reticent s3-p ia o sotie dupa ce se intorsese la Londra. Cel pupn pan a cana o vSzuse pe Anna p decizia aceea nu mai fusese in mainile lui. Nii'i p3rea rau.AIi ramase in minte acel gand pe tot parcursul slujbei. II cantari pe toate papile p cugeta asupra lui, fara s3 aud& un singur cuvant din ceremonia de botez. Dar nu putea gSsi nimic in neregula. Chiar nu ii parea rSu deloc. Cu toate acestea, ii incolti un alt gand, care-i zdruncina conpiinia. Dar reup sa-1 pna la d ista n t Familia nu era completa. Afara se aflau alp doi membrii ai familiei sale. Mai exact, afara, in cimitir. Tatal sau p GeoTge. George. „Cum ai putut face a?a ceva, George? Te-am iubit. Ai fost eroul meu." Joy incepu sa se agite $i sa protesteze, de indata ce ii fu turnata apa pe cap. Tatal ei se uita in jos la ea ?i-i zambi. Avea inima inundata de o iubire aproape chinuitor de dureroasa. Se mai intoarse o data la biserica in saptamana urmatoare, pentru nunta cumnatei lui cu Will. $i descoperi ca ti fu mai u?or a doua oara. Cu precadere pentru ca de data aceea evenimentul nu implica nici un menv bru al familiei sale - ci a Annei §i a Henriettei. Micul dejun nuppal se pnu la Bowden Abbey. Fu un eveniment stralucitor, vesel si zgomotos, care se intinse destul de mult spre dupa-amiaza. Timida, micu{a ?i lini$tita Agnes, pe care Luke abia daca o observase in anul pe care-1 petrecuse la Bowden Abbey, stralucea de bucurie in clipa aceea $i i?i privea noul so^ cu admiratie fap?a. Will era imbracat la patru ace, dar era destul de vizibil ca se simfea inconfortabil. Purta o redingota groasa de satin, o vesta brodata, pantofi cu tocuri inalte ?i catarame stralucitoare $i o peruca noua - pe care le achiziponase cu ajutorul lui Luke. Cu toate acestea, era vizibil mandru de el §i i$i privea cu drag sopa. Agnes p Will aveau sa-p petreaca noaptea nunpi p pe urmatoarea la mopa Wycherly, iar peste doua zile urmau sa piece in calatoria lor nuppala. Colonelul Henry

292

Mary Balogh

Lomax, noul chirias de la Wycherly, avea sS se stabileasca acolo in decursul saptamanii urmatoare. Dar pana la sfar§itul zilei, urma sa aiba loc un bal la Bowden Abbey. A$a ca invitapi din partea locului se intoarsera la casele lor ca sa se schimbe pentru eveniment, in timp ce familia $i prietenii se relaxara o ora, inainte sa inceapa sa se pregateasca. Luke §i Anna petrecura acel rastimp cu Joy, in odaia ei, dar Anna fu nevoita sa piece mai devreme, ca sa verifice ca totul era aranjat pe placul ei in sala de bal. Luke se gandi ca va fi primul bal de anvergura la care participau de cand plecasera de la Londra. I se paruse mereu ca balurile de acolo aveau o atmosfera de magie. $i chiar a?a §i era. Se intreba apoi dac3 vreun pic din magia respectiva se va regasi §i la Bowden in seara aceea. Pentru bal, Luke se imbraca intr-un costum vi$iniu cu auriu, pe care ?i-l comandase la Paris $i pusese sa-i fie livrat acolo. Facuse multe concesii in ceea ce privea moda englezeasca de zi cu zi. Dar tot nu avea incredere in croitorii englezi cand venea vorba de pnutele de sea­ ra - mai cu seama cS era adesea oripilat de hainele pe care le vedea purtate de cuno$tin{ele sale. Dupa ce se imbraca, ochii ii ratacira spre un raft de mai sus. Juguie buzele. Oare sa indrazneasca? Cu siguranpi vecinii sSi ar fi fost scandalizap sa-i vada chipul pictat $i cu semn de frumuse{e. Dar de cand ii p3sa lui de pareTile vecinilor? Zilele petrecute la Paris pareau sa fi ramas undeva in urma sa. Cu toate acestea, c£nd se indrepta spre garderoba Annei, ca sa o conduca jos, se opri cu mana pe clanfa ?i zambi. O, da. Pana la urma era problema vecinilor sai daca erau atat de §ocap, incat cadeau intr-o criza colectiva de apoplexie. Cel pupn Theo s-ar fi amuzat. $i la fel ?i Anna. Se intoarse in camera lui ca sa-$i caute evantaiul alb. Ii daduse deja liber valetului sau, dar g3si obiectul cu u?urin 0 si-L strecura in buzunarul sau. Anna purta o rochie deschisa de culoare roz-inchis, care avea o crinolina voluminoasa ?i corsetul $i jupa brodate cu argintiu. Man$etele §i boneta ei erau tivite tot cu dantela argintie. Avea parul coafat in bucle grijulii

Inima depiatra

293

p dat cu pudra. Ii aruncS un zambet stralucitor, se ridica de pe scaunul m5su{ei sale de toaleta p ii dadu liber cameristej. - Doamna. Ii lua mana intre ale lui p facu o plecadune deasupra ei. Frumusefea ta imi taie rasuflarea. -$ i a ta mie, Excelen^a, zise ea, cu ochii stralucindu-i de bucurie. Ai facut din nou cumparaturi la Paris. Pare pupn nedrept fafS de ceilalp domni care vor participa la bal. Ei vor fi imbracap in conformitate cu moda englezeasca de la farS. ~A§a este, dar la urma urine i, eu nu am urmat niciodata ultimele tending din moda, spuse el. Croitorul meu mi-a dat cuvantul lui c5 croiala vestei p a redingotei este cu trei luni in avans fapi de ceea ce poarta chiar p parizienii. - Dar, din pacate, se pare ca p-ai uitat evantaiul, spu­ se ea p zambi. -Nicidecum, doamna. II scoasedin buzunarpii atinse varful nasului cu marginea lui. Sa mergem sa ne alaturam invitaplor? Facu o plecadune scurta ?i ii oferi brapil. In timp ce coborau scarile, Anna pnea brapil a$ezat pe maneca redingotei sale. Luke ip spuse dk nu se indragostea de ea. Ba era chiar surprins de faptul ca denumise asa reacpa pe care o avusese in clipa in care o vazuse. Doar ca era imbracata splendid $i parea mai frumoasa ca oricand. Iar el se sim{ea confortabil alaturi de ea. Se intreba daca Anna va flirta cu el in seara aceea dupa cum obi?nuia sa faca la Londra. Spera sa o faca. Apoi se intreba daca la sfarptul serii flirtul lor va ajunge la finalul sau natural. in timp ce coborau scarile, intoarse u?or capul p o privi pe sub pleoapele grele. Avea buzele intredeschise §i ochii ii straluceau de entuziasm. Parea o domni$oara pe cale sa participe la primul ei bal. Era una dintre nopple acelea magice de care Anna ip va aminti dupa aceea cu o nostalgie amar3. De la sosirea lor acolo, mai fusesera organizate baluri p serate la conacul de la Bowden p la casele unora dintre vecinii lor. Dar nimic atat de grandios ca balul care avea loc

294

Mary Balogh

in noaptea aceea. Candelabrele erau luminate de strAlucirea a nenumArate lumanAri p sala de bal era plinA ochi de flori de primAvarA culese din grAdini p de alte flori, aduse din sere. Parfumul lor facea ca sala de bal sa miroasa ca o gradina interioara. $i o orchestra intreaga ocupa balconul menestrelilor. Era acolo toata familia ei. $i cu topi erau fericip. Agnes, noua Lady Severidge, pArea sA radieze de entuziasm, fericire p de emope. Se afla acolo chiar p Emi­ ly. StAtea jos pe o canapea, langA sora ei, Charlotte, al cArei sof declarase cA fata se afla in imposibilitatea de a dansa, din cauza stArii ei interesante de sAnAtate. Emmy privea in jur cu ochi stralucitori p plini de uimire, care se luminau p mai tare, ori de cate ori venea Ashley ca sA stea de vorba cu ea. Iar pe chipul lui se intindea un zambet rabdator p fratern. Dar ceea ce facea ca noaptea aceea sA fie cu adevArat magicA pentru Anna era faptul cA Luke se angrenase din nou in acel joc al flirturilor pe care-1 jucaserA amandoi la Londra. DansarA impreunA valsul de deschidere al serii, dar dupa aceea, pozipile lor de gazde nu le permiserA sA petreacA prea mult timp unul in compania altuia. Cu toate acestea, asta nu se dovedi o dezamAgire prea mare. Pe parcursul serii, Anna avu mai mulp parteneri de dans. Aproape cA nu stAtu deloc pe margine. $i la fel p sop.il ei. $i amandoi avurA grija sA discute cu partenerii lor p sA circule printre oaspep intre seturi. $i totup, reuprA s§ se priveascA unul pe altul, aproape tot timpul... Anna afi?a un zambet strAlucitor, iar Luke se uita la ea cu ochi in$elAtor de lenep. Iar ea flutura cu nerupnare din evantai, ori de cate ori ii intalnea privirea p il ridica sA-p acopere nasul mereu cand avea parte de intreaga lui atenpe. Luke il folosea p el pe al sAu, fluturandu -1 alene prin fa^a chipului, in timp ce o dezbrAca din priviri. De mai multe ori pe parcursul noppi, Anna i§i spuse cA era ridicol. DacA i-ar fi vAzut cineva, probabil ar fi considerat cA ip pierduserA amandoi minple. $i era destul de greu sA nu fie observap, mai cu seamA din cauza

Inima de piatra

295

aspectului lui Luke, care in seara aceea era mai stralucitor ca oricand. $i erau casatoripi de aproape un an. In plus, aveau un copila$ de doua luni, in odaia de la etaj. Dar cu toate acestea, flirtau unul cu celalalt de parca abia se cunoscusera. Era ridicol. $i dincolo de orice imaginapie de minunat. -Doamne, copila, ii spuse la un moment dat Lady Sterne, strecurandu-$i brapul prin al ei. A cui zi a nunpi e astazi, mS rog? Pe cuvantul meu de onoare c3 oricine nu ar fi sigur ar putea jura ca este a ta $i a lui Harndon. Anna se imbujora imediat. A$adar cineva chiar ii observase. -Matu?a Marjorie... incepu ea. Dar na§a ei o stranse de brap ?i o intrerupse. -Im i tresare inima de bucurie, copila, spuse ea. In fond, eu am incurajat uniunea voastra. Eu ?i Theodore. $i trebuie s5-pi marturisesc sa mi-am facut cateva griji. Erai complet impotriva casatoriei. $i la fel $i Harndon. Dar ipi jur c3 Imi create inima de bucurie cand va vad atat de indragostipi. Anna se gandi melancolica ca lucrurile nu stateau chiar a?a. lubirea era una $i flirturile - $i poate $i pupina afecpiune - cu totul altceva. Dar nici macar acest fapt nu putea umbri bucuria pe care o simpea in seara aceea. Dup3 cina $i inainte ca dansul s3 se reia pentru inca vreo cateva ore, mirele §i mireasa plecara spre Wycherly. Trasura lui William era plina de panglicile pe care le i le ata^asera Ashley §i alpi tineri din zona, dupa cum era obiceiul. ToatS lumea iep apoi la u§a, ca sa le ureze un ramas-bun vibrant tinerilor insurapei. Anna o imbrapi^a pe sora ei, care avea ochii impanzipi de lacrimi $i era vizibil emopionata. Apoi se intoarse spre William $i constata ca ?i el era la fel de emopionat. Se gandi atunci ca ea nu 1-ar fi ales pe el pentru sora sa. Dar asta nu mai conta prea mult, de vreme ce era evident ca era o casatorie din dragoste. Era a doua ei sora care se afla in siguranpa ?i p3$ea pe drumul spre fericire. I se tncepo?a vederea in'clipa in Agnes urea

296

Mary Balogh

in trasura, ajutata de noul ei sop Simp apoi o mana mica strecurandu-se intr-a ei - a lui Emily - in acelaji timp in care o mana mai mare ?i calda i se odihni pe umar a lui Luke. Probabil ca nid unul dintre ei nu in^elegea cu adevarat cat de mult insemna pentru ea sa-$i §tie fratele $i surorile fericiti $i la casele lor. Poate ca amandoi eredeau ca lacrimile ei izvorau doar din iubire. O stranse de mana pe Emily ?i ii zambi sopilui ei. Dupa aceea dansul se relua. Anna fugi cateva clipe ca s3 o alapteze de seara pe Joy, dar reusi totup sa danseze ultimele doua seturi ale serii. Unul cu Ashley p pe celalalt cu lordul Quinn. -Pe legea mea! exclama lordul Quinn. Nu voi uita niciodata seara in care aveam de escortat trei doamne superbe p numai doua bra^e. Iar acum doua dintre ace* le doamne s-au casatorit p nvau parSsit. -D ar nu p matu$a Marjorie, unchiule Theo, zise Anna, zambind. - O, Doamne, nu, chicoti el. Aici ai dreptate, fetipx Anna avea o banuiala destul de impudica. Banuia ca na?a ei p unchiul lui Luke se bucurau de o relape mult mai apropiata decat doar o simpla prietenie. $i apoi se termina. In ciuda faptului ca balul se intinsese cu mult mai mult decat se obi$nuia in partea locului, Annei i se p3rea ca totul luase sfarpt mult prea repede. Ea p Luke ii condusera pe ultimii oaspep din afara casei, apoi le urara noapte buna celor cazap la ccv nac p se intoarsera in sala de bal, ca sa-p felicite servitorii pentru o treaba bine facuta p sa le porunceasca si mearga la culcare p sa lase toata cura^enia pentru a doua zi dimineapi. ToatS lumea se culcase deja, cand Anna urea scarile in cele din urma, la bra{ul lui Luke. Exista o oarecare tensiune intre ei. Cu siguran$ noaptea nu se va termina acolo. De fapt, ea nu-p dorea sa se termine. Nu inca. Se intreba atunci daca numai ea simfea tensiunea aceea. 1

Inima de piatrd

297

Luke o conduse pana la u$a dormitorului $i facu o plecadune deasupra mainii ei - la fel ca la inceputul serii. - E?ti obosita, Anna? o intreba el. „0, da, dar nu prea obosita pentru tine", gandi ea. - Pufin, zise apoi $i ii zambi. -'Ti-am ptomis intimitate ?i libertate pentru inca doua luni, spuse el. - Da, aproba ea, intro $oapta u?oara. -Vrei sa ma fin de promisiune? o intreba, cercetandu-i ochii cu mare atentie. -N u. Luke ii ridica mana la buzele lui. - Pot s3 intru pupn? Anna incuviinta din cap $i deschise u§a dormitoru­ lui ei. Penny o a$tepta inauntru. Anna intra fara sa mai rosteasca nici un cuvant §i fara a privi in urma. Ii era extrem de dificil ?i sa tragS aer in plamani. Cu exceptia noptii nunpi ei, Anna il a$teptase mereu goala pe so tul ei. Totu$i, in noaptea aceea i§i puse cama$a de noapte. Se simtea la fel de emotionata ca o proaspata mireasa. Ii zbura un moment gandul la Ag­ nes, dar probabil in clipa aceea sora ei devenise deja sotie in toata puterea cuvantului. Ii iubea pe amandoi. $i avea incredere ca avea sa le fie bine. Se duse la fereastra $i privi afara. Dar se intoarse imediat, in clipa in care Luke ciocani u$or la u$a dormito­ rului $i intra. Purta o c3ma§a de noapte albastra, din matase. l$i pieptSnase parul, indepartand pudra $i $i-l lasase desprins. Ii atarna in valuri intunecate in jurul umerilor $i fetei. Anna se bucura foarte mult ca sotul ei nu urma ultimele tendinte ale modei, care dictau ca domnii sa se rada in cap $i sa poarte peruca. Ii placea la nebunie parul lui. -Anna. O lua de maini $i i le stranse. O sa crezi ca sunt o mare pacoste pentru cS te tin treaza pana tarziu. Cu toate acestea, ochii lui pareau sa o curteze. - Ba deloc, zise ea $i nici m3car nu incerca sa ascunda dragostea $i dorul din privirea ei.

298

Mary Balogh

Luke ii trase mainile in jos, de-o parte de alta a trupului sau, astfel incat ea sa faca un pas in fa^S. Anna se lipi de el de la sani pana la $olduri ?i coapse. Putea simp ca era deja excitat. El ii acoperi atunci gura cu a lui §i-i deschise buzele cu limba. Trecuse foarte mult timp. Doamne, de cat de mult timp trecuse! - Mi-a fost dor de tine, ii spuse el. -$ i mie de tine. Atingerea limbii lui ii trimitea fiori de dorin0 in jos prin sSni §i prin pantec. - Casatoria asta a noastra era menita sa fie pentru datorie ?i placere, zise el. $i in ultima perioada a fost prea multa datorie $i prea putina placere, Anna. - A$a este. Tanjea in secret ca o a treia dimensiune sa fie atribuitS casniciei lor. Tanjea ca el sa o iubeasca. Dar el dorea sa cunoasca placerea cu ea, §i in clipa aceea era suficient. Se temuse ca poate nu va mai cauta niciodata nici macar asta. - O sa-p faca placere sa fii pnuta treaza $i pusft la trea' ba pana in zori? o intreba el. Ochii lui ii cercetau lene$ pe ai ei. Sau placerea o sa fie numai a mea? O fermeca cu cuvintele sale. Dar probabil §tia deja raspunsul ei, fara nici o urma de indoiala. Dar cuvintele putea fi la fel de senzuale ca buzele sau mainile ce se plimbau pe trup. Fiorii de dorinpi ii cople$eau trupul $i ii inmuiau genunchii. -O sa-mi faca o imensa placere, raspunse ea. Nu mi-am dorit niciodata sa dispari cu totul, Luke. $i nu asta am vrut sa spun. Patul meu a fost gol fara tine. Luke o saruta din nou ?i-$i strecura limba in gura ei calda cateva clipe. -Atunci poate ca aT trebui sa ne a§ezam pe pat §i sa vedem daca pare mai plin in noaptea asta, spuse el. - Da, Excelen^a, aproba ea $i ii zambi. Dupa prima impreunare rapida §i pasionala, cazura amandoi de acord ca patul nu li se mai parea la fel de gol si ca era ceva minunat. Mai facura o data dragoste - doar ca de data aceea o supuse priceperii lui agonizant de lente §i extrem de satisfacatoare. $i apoi Anna recunoscu ca patul nu i se mai parea deloc gol. Urma apoi o a treia uniune, care fu §i mai tandra §i mai

Inirna de piatrd

299

calda decat cele de dinainte. Trupurile lor se imbinara domol $i aproape languros intr-un joc al pl&cerii, dupa care Luke ii marturisi ca patul acela era infinit mai confortabil decat al lui. -A$ putea fi convins cu u^urin^a sa-mi petrec aici nop^ile in urmatorii cincizeci de ani sau mai bine, ii $opti el la ureche, gadiland-o cu respirapa lui calda. $i chiar $i o parte dintre dupa-amiezi. Anna suspina somnoroasa pe garni lui. -$ i cum anume ai putea fi convins sa faci asta? intreba ea. -A r trebui sa-mi promiti sa ip petreci acele nopp $i dupa-amiezi aici cu mine, raspunse el. - A$adar, nu e de vina doar patul? intreba ea. Ci $i femeia care se afla in el? El ii sufla u$or in ureche. -C red cS numai ?i numai femeia, raspunse el. Ai pu­ tea aduce aici $i un pat de paie §i nu m-ar deranja cu nimic, daca femeia ar rSmane aceea$i. Anna chicoti. Era cel mai apropiat lucru de o declarape de dragoste pe care i-1 spusese vreodatfl - p probabil a$a va ramane. Dar era suficient. Se iubira toata noaptea, primind §i oferindu-p placere. Era norocoasa daca apuca sa fure o ora de somn, pana cand venea timpul so hraneasca din nou pe Joy. Dar nu ar fi schimbat ceea ce tocmai imparta$isera pe cateva ore de somn profund, pentru nimic in lume. Iubea $i aproape ca se sim^ea ?i iubita. In brapde sopjlui ei se sinrpea in siguranpi, la caldura $i somnoroasa. Poate ca o parte din el nu putea renunpi cu totul la trecut. Dar cel pupn reu?ea sa ofere pupn de placere prezentului lui. $i chiar daca se temea de viitor, cel pupn in prezent avea iubirea $i iluzia siguran^ei. $i era suficient. In clipa acepa ii era mai mult decat suficient. - Noapte buna $i buna dimineapi, ducesa mea, ii $opti el la ureche. - Deja dorm, murmura ea.

300

Mary Balogh

- Aha, fopti el f i mai incet fi ii ronpii senzual lobul urechii, pana cand incepu sa se zvarcoleasca fi sa protesteze somnoroasa, indepartandu-se de dinpi lui. Dar adormise mult prea profund ca sa mai auda chicotitul lui.

c a p ito lu l 21 Viafa la {ara putea fi plictisitoare uneori. Chiar fi atunci cand vecinii faceau efotturi considerabile sa fie sociabili, fie gazduind, fie participand la diferite evenimente. Problema principala era aceea ca oriunde te intorceai, vedeai aceleaf i fefe. Intoarcerea ducelui de Harndon cu noua lui sope fi cu sora acesteia inviorase lunile de vara fi de toamna la Bowden, lar apoi botezul fiicei lor fi casatoria lui Lady Agnes Marlowe cu lordul Severidge adusese un nou suflu de entuziasm verii, intrucat adusese mulp oameni de seama la Bowden. $i apoi, chiar cand lumea din vecinatate se a$teptase ca totul sa revina la normalitatea plictisitoare de dinainte, sosi noul chiria? de la Wycherly. Colonelul Henry Lomax era un domn celibatar - ceea ce reprezenta un punct de mare interes pentru doamnele necasatorite din zona §i pentru parinfii lor. In plus, era un colonel de armata in rezerva. $i implicit, era de a$teptat sa aduca odata cu el multe povestiri despre aventura §i galanterie. A$a ca, inca din prima zi in care i$i stabili re§edin{a acolo, colonelul Lomax se pomeni primind un §ir constant de vizitatori $i o intampinare calduroasa. Luke ?i Anna se numSrara printre primii sai oaspeti, insopp fiind de ducesa vaduva ?i de Henrietta. Dupa ce coborara din trasuTa, Henrietta privi conacul ?i afirma c3 i se paTea ciudat sa vina la Wycherly ca invitata mai cu seama ca era casa in care copilarise. Un grup de vizitatori se afla deja in salonul principal, impreuna cu colonelul. Totu$i, acesta se ridica $i primi noii oaspep cu farmec p cu caldura. Era un barbat inalt ?i slab, trecut de patruzeci de ani. Cu toate acestea, era

Inima de piatra

301

inc5 destul de chipe$. Era imbrScat elegant intr-un costurn maro cu bej $i purta o peruca pudrata cu grija. -M a simt intr-adevar onorat, zise el, dupa ce se facura prezentarile $i apoi facu o plecaciune adanca $i eleganta in fafa oaspefilor sai. Dar pe legea mea, Harndon! Este ceva absolut nedrept! Majoritatea ducilor pe care ii cunosc eu au dreptul la o singura ducesa. lar dumneata ai trei $i toate sunt la fel de frumoase. Afi^a apoi un zambet cuceritor, care-i aducea riduri atragStoare in jurul ochilor $i dezvaluia ni$te dinfi albi fbarte ffumo$i. Topi cei prezenfi in incSpere rasera cand auzira afirmafia sa spirituala. Cu toate acestea, ducesa vaduva nu parea deloc amuzata de galanteria lui. Ba chiar i$i arata nemulfumirea printr-o inclinare rigida $i regala a capului in direcfia colonelului. Dupa aceea lua loc langa doamna Persall $i se angaja intro conversafie cu aceasta. Henrietta zambi $i ii intinse mana. Colonelul ii lua imediat mana §i o ridica la buzele sale. - Ei bine, domnule, eu sunt doar o vaduva, spuse ea. O ducesa vaduva, chiar daca asta nu este titulatura mea. Raposatul meu sof a fost fratele mai mare al lui Luke. -O vaduva? repeta colonelul, continuand sa o fina de mana $i a$ezando pe canapea langS el, dupa ce luara loc Anna $i Luke. Tinerefea $i frumusefea dumitale ar transforma titlul acesta intro bataie de joc, doamna, adauga apoi, dandu-i drumul la mana. Henrietta continua sa ii zambeasca. Colonelul i§i muta apoi atenfia spre Anna. - Excelenfa VoastrS, am fost informat cS i-afi facut re­ cent un cadou sofului dumneavoastra, spuse el. Ca i-afi adus pe lume un copil. Sa speram c3 este un fiu? - O fiica, zise ea. -Ah! exclama el, zambind bland. Sunt sigur ca este mica dumneavoastra comoara, doamna. $i a Excelenfei Sale, desigur. Inclina atunci u$or capul in direcfia lui Luke. Oricum... din cate am infeles, soful dumneavoas­ tra are deja un mo^tenitor in persoana lordului Ashley Kendrick, daca nu ma in$el? - Da, raspunse ea.

302

Mary Balogh

Dupa aceea, conversafia intra pe un faga? obi?nuit p se aduse tava cu ceai. Grupul de la Bowden pleca o jumatate de ora mai tarziu, cand sosira alp vizitatori. - Vad c3 am fost suficient de norocos sa-mi stabilesc re$edinfa intr-un colti^or de lume foarte ospitalier, zise razand colonelul Lomax, in timp ce statea cu ei afara, pe terasa. II privi pe Luke urcand p luandu-p locul pe bancheta, iar apoi le ajuta pe Henrietta p pe ducesa vaduva sa urce in trasura. A$tept cu nerabdare sa va cunosc mai bine pe top, c3ci ap fost atat de amabili sa venip in vizita la mine. Ii zambi admirativ Henriettei, apoi se intoarse spre Anna, cu mana intinsa. Dar ea ip a?ezase deja mana intr-a lui Luke, a§a ca urea scarifa fara ajutorul lui p lua loc in trasura. - A^tept de asemenea cu nerabdare sa va cunosc p fiica, Excelenfa, continua el. Imi plac foarte mult copiii. Anna inclina u§or capul, dar nu zise nimic. Luke se a$eza langa ea, apoi vizitiul lor inchise portiera p se cocofa din nou la locul sau, pe capra. Colonelul Lomax zambi p ridica mana ca sa-§i ia ramas-bun de la ei, in timp ce trasura pomea pe drumul inapoi spre Bowden Abbey. -O , Doamne, zise Henrietta razand. Nu pot s3 spun ca imi pare rau ca William a luat-o pe Agnes intr-un voiaj de nunta. Pe cuvantul meu, colonelul este un om extrem de fermecStor. Nu e?ti de acord, mama? -A§ spune ca e poate pupn prea libertin in comportament, zise vaduva. Dar a facut un efort sa se faca placut. Lucas, cand vine p el in vizita la noi, trebuie neaparat sa-1 invifi la cina. - Pofi sta lini$tita ca am sa procedez exact a?a cum trebuie, spuse Luke. Anna zambi stralucitor. - Este o zi minunata, spuse ea. Mare pacat ca a trebuit sa petrecem o buna parte din ea in trasura p mergand in vizita. -A nna, datoriile trebuie respectate indiferent de vremea de afara sau de dorinfele personale, ii aminti soacra ei.

Itiimd de piatra

303

Anna ii zambi cu caldura. - Da, mama, §tiu. De aceea ma aflu aici. Ma intreb unde sunt William $i Agnes in clipa asta. Parca mergeau prima data la Paris, nu? $i daca nu ma in§el, le-ai dat cateva referinte, nu-i a?a, Luke? Oricum, trebuie sa marturisesc ca nu m-ar mira deloc daca nici unul dintre ei n-ar ajunge sa viziteze persoanele pe care li le-ai recomandat. - Doamna? zise el, ridicand u§or din sprancene, intrebator. -S-at putea sa ii sperie gandul ca orice prieteni de-ai tai trebuie sa fie tot oameni important, raspunse ea. $i indraznesc sa spun ca ar avea dreptate. Rase de expresia surprinsa care se instala pe chipul lui $i apoi palavragi vesela pentru tot restul drumului. Henrietta nu fusese sigurS la inceput. Parea ceva mult prea neverosimil. Dar ar fi recunoscut oriunde ochii aceia inten$i, zambetul perfect si mirosul distinctiv al apei sale colonie. In plus, o stransese de manS mai tare decat ar fi facut un strain. Deborda de entuziasm. Era un barbat extrem de chipe§. Mult mai chipe? decat i$i inchipuise ea. $i feTmecator. $i toate celelalte doamne din incapere il devorasera din priviri. Dar ochii lui o devorasera pe ea. $i Anna il recunoscuse. Da, sigur il recunoscuse, chiar daca avusese maTe grija sa ascunda asta. Il recunoscuse, dar cu toate acestea, nu voise sa dea de in^eles ca se cunojteau dinainte. $i chiar daca fusese atenta sa mascheze $i asta, Henrietta observase c3 aplruse o oarecare teamd in ochii ei. Totul era un mister minunat, care avea sa fie in sfar$it dezvaluit. Se intorsese. $i chiar daca Henrietta nu avea nici cea mai mica idee cum va face, ?tia ca intr-un fel sau altul avea sa o distruga pe Anna. $i poate ?i pe Luke. Dintr-odata, lumea i se parea din nou un loc luminos. In mod normal, Anna s-ar fi grabit'sa se duca in odaia lui Joy, dup5 ce fusese plecata intro vizita. Feti^a era

304

Mary Balogh

de obicei treazi La ora aceea, chiar datii mai era mai mult de o ora pana la urmatoarea ei masa. Micupi incepuse sa zambeascS, cu toate c&in mod obi?nuit parea mai dispusa sad faca pe plac tatalui ei, decat mamei sale. Dar una peste alta, era un copil bun - mereu cuminte $i vesela. Dar in ziua aceea, dupa ce se scuza §i se grabi la etaj, Anna nu porni in direcpa camerei lui Joy. In schimb, se duse repede in salonul ei privat §i incbise ferm u§a in spatele ei. Se sprijini de u$a $i i$i dori in sinea ei sa fi existat vreun zSvor. Cu toate acestea nu conta, pentru ca in perioada aceea Luke nu mai venea acolo §i era foarte pupn probabil sS o viziteze oricine altcineva in salonul ei, pentru un timp. Probabil credeau cu topi ca era cu Joy. Avea mainile reci $i palmele transpirate. Le intinse in fa pi $i le privi tremurand incontrolabil. Avea respirapa intretaiata, $i o vreme ii fu teama ca nu va putea inspira suficient aer incat sa ramana conjtienta. Simfea in cap o raceala $i un puit ingrozitor. §i i se inmuiasera atat de tare genunchii, incat se temea ca s-ar fi putut prabup in orice clipa. Se a?eza greoi pe cel mai apropiat scaun. Ar fi trebuit sa se a$tepte la asta. De ce nu se a$teptase la asta? De ce nu facuse nimic ca sa se pregateasca? Desi­ gn r ca se gandise la posibilitatea aceea inca de la petrecerea de Craciun. Ba chiar din prima clipa in care William menponase ca i?i va inchiria casa. Dar cu toate acestea, se lini$tise imediat cand fusese rostit numele omului. lar in ziua aceea se dusese la Wycherly fara sa banuiasca nimic ?i intrase in salon cu zambetul pe buze. O, DoamneJ O, Doamne! O, Doamne, Dumnezeule! Dumnezeule! I?i acoperi fapi cu mainile-i reci ca gheapa §i apleca u$or capul, sprijinindu-1 de crinolina fustei. Doamne, Dumnezeule! Doar ca in perioada aceea Dumnezeu parea sa-$i fi intors fapi de la ea. Nu o ajutase deloc in ultimii ani - asta daca nu cumva ii facuse un cadou cu Luke $i Joy. Dar era un cadou crud. Unul care ii adusese iluzia fericirii ?i a siguran{ei. $i unul care urma sa fie smuls din mainile ei. Comportamentul lui fusese acelap ca la Elm Court ?i in locurile natale. Fusese cald $i fermecator ?i se facuse

Initna de piatra

305

placut de toatS lumea. Ba chiar mai mult, li facuse pe top sS-l a$tepte cu nerabdare in vizita in casele lor. $i top pareau dornici ca el sa ia parte la via^a lor sociala. $i arata la fel ca in trecut - chipe?, elegant, viril p atragator. Henrietta cazuse deja sub vraja sa. Chiar §i mama lui Luke se inseninase vizibil dupa acea prima $i unica gre^eala a lui, de a incerca sa o maguleasca. Anna se indrepta in scaun $i-$i sprijini capul de speteaza. A^adar, totul urma sa inceapa din nou. Se va repeta istoria de la Elm Court. Vor incepe iar vizitele §i scrisorile prin intermediul carora ii cerea bani pentru achitarea datoriilor tatalui ei - la fel ca in primele luni dupa ce se casatorise. $i poate ca ii va cere sa il ajute $i in alte feluri - adica sa-$i in$ele vecinii $i sa fure de la ei. Nu! Ip incle$ta mainile pe bra^ele scaunului. Nu p asta. Nu din nou. Niciodata asta. Macar acolo trebuia sa traga linie. Ce putea sa faca? Primul ei instinct fu acela de a se duce la Luke $i a-i spune tot adevarul... toate detaliile sordide. Incerca sa-p imagineze u§urarea aceea copleptoare de a-i putea spune sotului ei tot ce avea pe suflet. Era omul pe care ajunsese sa-1 iubeasca mai mult decat insap via^a. Incerca sa-p imagineze asta. Dar nu putea vedea cu ochii minpi altceva decat chipul lui Luke. Mai intai neincrezator, apoi disprefuitor p in cele din urma rece p grav. Apoi p-1 inchipui luandu-i fiica de langa ea p angajand o bona. Si apoi trimlpind-o in fa pi unui tribunal de departe, in incercarea de a minimiza pe cat posibil scandalul. Incepu sa respire din ce in ce mai repede. Nu i-ar fi mai vazut niciodata. Dar absolut niciodata. Se gandi apoi ca toate lucrurile care ii treceau prin minte erau ridicole. Luke nu ar fi reacponat nicioda­ ta astfel. Era sopa lui. $i in ultima vTeme devenisera p prieteni. El... cu siguranpi ajunsese sa simta macar o oarecare afecpune pentru ea. Sigur ar fi ascultat-o pi in de in^elegere. $i fara indoiala, ar fi ajutat-o. Ip aminti apoi de felul in care rea'cponase ultima data cand cineva il jignise p il ranise. Se gandi la fratele lui,

306

Mary Balogh

George. Nu doar ca nu il iertase niciodata, dar nici m3car nu voia s5 se apropie vreodata de mormantul lui. O, nu, nu putea risca asta. Nu putea sa ripe s& piarda totul. In clipa aceea miza era mult prea mare. Pentru ca in momentul acela ii avea pe Joy p pe Luke. Dar pierduse totul oricum. Sintpea ca se apropia deznodamantul intregii povepi. Candva Lovalt avea sa o ia de acolo. Nu pia dacS se va intampla in curand sau in viitorul mai indepartat, dar cu sigurapa o va lua de acolo p o va duce departe. Departe de Luke, de Joy p de Anglia. Oare avea sa piece cu el, supusa? Sau se va lupta? Dar cum ar fi putut lupta cu el? Sa-i spuna adev3rul lui Luke? De ce nu i-ar fi spus chiar in clipa aceea, dacS tot avea de gand sa o fac3 atunci cand va veni momentul? Oare de ce nu-i spusese totul inc3 din ziua in care venise sa o ceara de sope? Sau p mai bine, de ce nu-1 refuzase pur p simplu de la inceput? Daca ar fi procedat astfel, in momentul acela ar fi fost plecata cu Sir Lovatt, oriunde planuia el sa o duca. $i ar fi ipeles ce-i pregatea pentru viitor. Poate c5 voia s3 ii fie amanta. Sau poate sope. Sau poate nici una, nici alta. Dar cel pupn a§a ar fi piut. $i nu p-ar fi mai permis luxul in$elator al fericirii. Sau al speran^ei. Prin mintea ei se invarteau tot felul de ganduri, em o pi p decizii contradictorii. Iar trupul ei se lupta cu nevoia de a fugi in camera de baie, ca sa vomite. Luke se afla in biroul sau. Rasfoia un registru pe ca­ red luase de pe raft, dar aproape ca se uita prin el. In mod normal p el s-ar fi dus in odaia fiicei sale in acel moment al zilei. De obicei, tentapa de a se juca cu fiica lui cand era treaza era ceva irezistibil. $i in alte circum­ stance, probabil ar fi sugerat ca el p Anna sa o scoata afarS la o plimbare. Mai cu seama ca era o zi minunata. Dar in loc, venise in biblioteca p inchisese ferm u$a in urma lui. Colonelul Henry Lomax era un domn destul de rafinat. Avea prezen^a, abilitap de a face conversape p un aspect elegant pentru un englez. Daduse dovada de amabilitate fa{a de domni p de farmec in relape

Inima de piatrd

307

cu doamnele. Fara indoiala avea s5 fie foarte cautat pe timpul verii $i pana cand se mai risipea noutatea prezen{ei sale in zonS. Sau poate chiar §i dupa aceea. Henrietta fusese vizibil atrasa de farmecul sau. Macar acesta era un semn promitator. Luke se Incrunta $i tranti registrul, inchizandu-1. Dar ce naiba cautase omul acela sa stea pe jumatate ascuns in spatele unui copac din mijlocul pie^ei din fa{a bisericii, in ziua casatoriei lui cu Anna? Oare se aflase acolo din pura intamplare $i curiozitatea il facuse sa ramana sa priveasca? Dar daca era a§a, atunci de ce nu adusese vorba despre asta in dupa-amiaza aceea? De ce nu ar fi amintit despre faptul ciudat ca ii vazuse pe duce $i pe ducesa in ziua nunpi lor? Nu aparuse nici o licaTire de recunoa§tere in ochii colonelului in clipa in care intrasera in salonul sau. $i desigur ca nici Luke nu menponase nimic. Poate ca lui Lomax pur p simplu ii fusese ru?ine sa recunoasca faptul ca statuse p privise ceremonia de nunta ca un oaspete neinvitat - exact ca oamenii din pSturile sociale inferioare. Luke a§eza registrul inapoi pe raft p scoase altul, ab­ sent. Totup, acela nu era singurul lucru ciudat. Avea o convingere stranie ca Lomax era barbatul care se plimbase cu Anna la Ranelagh Gardens. Dar far5 indoiala se in$ela. Omul acela fusese mascat p identitatea sa, ascunsa de dominoul cu glugi pe care-1 purtase. Ar fi fost imposibil sa-p dea seama de altceva decat de statura p de constitupa lui. §i probabil c3 in Anglia existau cateva mii de barbap tnalp si slabi. Era o prostie din partea lui sa-p inchipuie ca il recunoscuse pe barbatul mascat din seara aceea in noul vecin pe care-1 vizitase in acea dupS-amiaza. In plus, Lomax p Anna nu dadusera semne sa se fi recunoscut. Cu toate acestea, Luke ip amintea ca in ambele cazuri - p in fapi bisericii in ziua nunpi sale p in seara balului de la Ranelagh - il incercase un sentiment trecator ca ar fi trebuit sS-1 recunoasca - chiar daca la momentul respectiv nu facuse nici o legSturS intre cele doua incidente. $i ace lap sentiment il incerca p in dupa-amiaza

308

Mary Balogh

aceea. Lomax, Lomax... Numele lui nu-i spunea nimic. $i nu reu$ea nici sa-l recunoascft din punct de vedere fizic - daca acesta era lucrul care-i scSpa. In clipa aceea, se gandi cS era un lucru destul de prostesc. A$eza nerabdator registrul inapoi pe raft $i apoi se intoarse de la biblioteca plina cu registre. Daca Lomax era intr-adevar omul misterios din piafa din fa(a bisericii - $i Luke era aproape sigur de asta -, atunci prezen^a lui acolo fiisese pur intamplatoare ?i complet lipsita de importanta. $i Lomax sigur nu era barbatul mascat de la Ranelagh. Nu avea cum sa fie. $i daca Luke il mai vazuse intr-adevar vreodata pana atunci - poate in anii $ederii lui in Franca -, cu siguran^a fusese o intalnire pasagera ?i neimportanta, care i se $tersese din memorie. Oricum, era destul de neimportant. Se a$eza din nou la birou, i$i sprijini coatele pe el $i incepu sa bata darabana. I§i dadu seama atunci ca nu facuse acel pas simplu de a o intreba pe Anna daca il cuno$tea cumva de dinainte pe Lomax. Dar dupa aceea in{elese destul de tulburat ca nu avea de gand sa o intrebe. Oare se temea de raspunsul ei? Sau de absen^a unui raspuns? Se incrunta. De ce naiba nu-$i impusese de la bun inceput autoritatea? De ce ii permisese sa pastreze un secret care il lipsise de unul dintre drepturile sale conju­ gate? Oare de ce nu o obligase sS ii marturiseasca totul de la bun inceput? Se incrunta $i mai tare. $i mai exact, de ce naiba facea conexiuni minte intre secretul ei §i sosirea in zona a unui vecin foarte amabil - pe care il mai vazuse o data, absolut intamplator in ziua nunpi lui - $i pe care era clar ca Anna nu-1 mai vazuse niciodata pana in dupa-amiaza aceea? Venirea primaverii aducea cu sine multe schimbSri la Bowden Abbey. Luke gasise in cele din urma un ad­ ministrator nou - pe Howard Fox, care venise cu recomandari foarte bune. Omul urma sa inceapa lucrul in cateva saptamani - de indata ce i$i incheia perioada

Itiitna de piatrd

309

de preaviz la fostul loc de muncA. Ashley urma sa se alSture Companiei Indiilor de Est §i sA piece sA se stabileascA in India, imediat ce era chemat. Ashley era foarte entuziasmat in legaturA cu viitorul sfiu, iar Luke era fericit pentru el. Acolo va putea sa-?i croiascA propriul drum in via{3 - intocmai dupA cum fAcuse candva $i Luke. Dar lucrurile vor fi altfel pentTU Ashley. Pentru ca el va §ti ca avea toata dragostea p tot sprijinul familiei sale - chiar p in ciuda faptului ca mama lor era de pArere ca se facea de rupne asociindu-p numele cu afacerile. In plus, Ashley va pi cA se putea intoarce oricand casa. $i odatS cu venirea primaverii, Doris urma sS se intoarca la Londra pentru a lua parte la distracpile sezonului. $i probabil ar fi plecat mult mai devreme, dacA botezul p nunta nu le-ar fi pnut acasA pe ea p pe mama sa. Din pAcate, Luke nu se descurcase la fel de bine sa rezolve lucrurile cu Doris, cum facuse cu Ashley. Dar cel pupn in ultimele cateva luni fusesera in sfar^it capahili sS se comporte civilizat unul cu altul. Luke i$i dorea sa o vada fericita. Spera ca anul acela sS aiba experience mult mai frumoase, care sA poata jterge amintirile amare ale sezonului trecut. Cu toate acestea, probabil ar fi fost bucuros sa o lase sa piece fara sS mai vorbeascA cu ea in particular - sau cel pupn daca i-ar fi permis §i Anna lucrul acesta. Dar desigur, sopa sa nu lAsA lucrurile a§a. - Doris o sA piece poimaine, ii spuse ea la douA nopti dupa fusesera in vizita la noul lor vecin. El mormAi un rAspuns. Era deja pe jumAtate adormit mai ales cA abia ce terminasera sA facA dragoste. - Ai de gand sa vorbefti cu ea? intreba Anna. Luke se stradui atunci sA mai rAmana treaz cateva minute. - Sa ii ofer un indemn pArintesc sa se comporte frumos $i sa nu repete indiscrepa de anul trecut? intreba el. Nu prea cred, Anna. -Sper p eu cA nu, rosti ea cvi ardoare. Dar i-ai spus vreodata ca o iubepi?

310

Mary Balogh

-D e cand aveam douazeci de ani, nu, rSspunse el. Dar cred ca a trecut de varsta cand avea nevoie de o declarable de dragoste de la un simplu frate, Anna. -O , aid te in§eli! $tiu ca o iube$ti, Luke. $i nu are nici un rost sa imi aminte?ti ca nu $tii nimic despre iubire... pentru c5 sunt sigura ca asta voiai sa tad. Doris are nevoie s3 auda ca ai incredere in ea p c3 i^i dorepi sa fie fericita. Ca o iubesti. A apeptat asta tot anul. Luke cugeta asupra cuvintelor ei. Oare chiar conta asta atat de mult pentru Doris? Paruse sa se fi descurcat foarte bine fara el in ultimul an. Numai la inceput fusese ursuza si nefericita - adica se comportase intocmai cum se asteptase el. Dar pia ca Anna avea dreptate. Simbise p el ruptura care avusese loc intre ei. Si trecator dar doar trecator - detestase p el responsabilitabile p obligabiile cu care fusese impovarat, in ciuda faptului ca nu p le dorise niciodata. - Da, doamna, zise el, cu un oftat exagerat. Pot sa ma culc acum? - Da, pobi, raspunse ea, cuibarindu-se mai aproape. Cu toate acestea, lui Luke i se parea ca detectase o oarecare dezamagire in vocea ei. La fel cum in timp ce facusera dragoste, simpse un tel de disperare p o c3utare a apropierii in brabele p in intreg trupul ei. Era acelasi gen de disperare pe care o mai simpse §i in alte doua dabi - doar ca atunci fusese mai controlata. §i in momentul acela nu voia sa se gandeasca la motivele care se ascundeau in spatele ei. - O sa vorbesc cu ea maine, spuse el. $i o sa vorbesc ?i cu Theo, data viitoare cand m3 intalnesc cu el... despre faptul ca m-a convins sa ma casatoresc cu tine. O auzi inabupndu-p un chicotit in umarul s3u p se gandi ca era mai bine asa. $i totu?i invaba ceva nou despre el insusi. Pana atunci nu mai crezuse niciodata c3 era capabil de laptate. Dar alesese sa o tachineze in loc sa infrunte problema care-i intuneca gandurile. dintr-odata, nu se mai simbea deloc somnoros. La naiba! *

Inima de piatra

311

Doris il privi destul de surprinsa a doua zi dimineapi, cand intra in salonul pentru micul dejun $i-i spuse ca voia sa vorbeasca cu ea, dupa ce i$i termina masa. Dar nu repeta gre$eala pe care o facuse in trecut. Nu ramase in spatele mesei de lucru cand ea veni in biroul lui, pupn mai tarziu, parand precauta ?i sfidatoare. - Este pupn innorat in dimineapi asta, zise el. Dar nu e frig. Ss mergem la o plimbare prin gradina? In clipa aceea, Doris parea ?i mai suspicioasa decat mai devreme. Odata ajunsi in gradina englezeasca, Luke ii strecura brapil prin al lui. -$tiu ce ai de gand sa-mi spui, zise ea. Nu o sa incere sad scriu sau ma intalnesc cu el, Luke. Ti-arn spus deja ca il urasc §i am vorbit serios. In plus, acum sunt cu un an mai mare §i mai inpdeapta. Nu am nevoie sa joci rolul de tata aspru cu mine. -Atunci ce zici de cel de frate ingrijorat $i afectuos? intreba el. - Afectuos? Se uita la el ?i rase. - Ip mai aminte§ti ce voiai sa ii ceri regelui la un mo­ ment dat? o intreba el. Doris se incrunta. - Voiam eu sa ii cer ceva regelui? -Voiai sa-i ceri sa te lase sa te casatore§ti cu mine, pentru ca m3 iubeai mai mult decat pe oricine altcineva. Mai mult decat pe tata sau pe George §i pupn mai mult decat pe Ashley, tp mai aduci aminte? Paru neincrezatoare pentru o clipa, dar apoi izbueni intr-un raset autentic. -Nu! Serios? A$a voiam sa fac? -Aveai doar cinci ani atunci. Dar aveai de gand sa-i ceri asta de indata ce te faceai suficient de mare. Te-am dezamagit, Dor. - Din cauza ca nu m-ai dus sa vorbesc cu regele? Expresia de pe chipul ei deveni melancolica. -N u. Din cauza ca anul trecut am aeponat nesabuit §i lipsit de compasiune in problema cu Frawley, spuse el.

312

Mary Balogh

-A , asta, spuse ea §i se inro§i. Ba sa $tii ca ai procedat corect, Luke. A? fi fost teribil de nefericita cu el. De fapt, cred ca i-am sugerat Annei care erau planurile mele in seara aceea la Ranelagh, tocmai in speranpi ca cineva ma va opri... Chiar dacS nu voiam sa recunosc asta atunci. -A r fi trebuit sa te imbrap$ez strans p sa nu-p mai dau drumul pana cand nu promiteai ca nu vei oferi afecpunea surorii mele preferate unui blestemat de vanator de zestre, zise el. - Sunt singura ta sora, Luke, spuse ea. - Exact, aproba el. $i o sora fara de care am trait prea mult timp. Sa nu mai faci niciodata asta, Dor, sau cred ca o sa l omoi pe om, indiferent cine este. Ai binecuvantarea mea sa te casatore$ti cu OTicine vrei - in limite rezonabile, desigur - $i cu condipa ca acel barbat sS te iubeasca mai mult de cinci mii sau cincizeci de mii... sau cinci sute de mii de lire sterline. -In limite rezonabile? Doris se oprise din mers $i ii zambea. -Ni§te cuvinte pe care nu ar fi trebuit sa le adaug, zise el cu tristefe. Iarta-mS. Uneori povara responsabilb tapi cantare$te foarte mult pe umerii mei. Imi fac griji pentru tine. Dar sa $tii ca am incredere in tine, Dor! Acurn ai implinit douSzeci de ani, $i §tiu ca e§ti mai cu capul pe umeri. §i am incredere ca vei face o alegere care sa conduca la fericirea ta de durata. -A?a cum ai facut tu cand ai ales-o pe Anna? il intreba ea. Intrebarea aceea il lua prin surprindere. -A§a cum am facut eu, da, recunoscu el. In timp ce rostea cuvintele acelea tn^elese ca erau cel pupn parpal adevarate. Dar fericire de durata? M intea lui zbura imediat spre disperarea pe care o simpse in sufletul sopei sale in noaptea precedenta. Doris i$i incolad brafele in jurul gatului sau ?i il saruta pe fiecare obraz, apoi depuse un pupic u?or pe buze. Cand lasa capul pe spate, Luke observa ca avea lacrimi in ochi.

Initna de piatrd

313

-In clipa asta imi pare foarte r&u ca te-am lasat pe tine sa vorbe$ti primul, zise ea. Tot anul am vrut sa-p spun ce rau imi pare ca m-am comportat copilarepe $i cat de fericita am fost ca m-ai salvat din ceva ce ar fi fost o situape de nesuportat. Luke ii zambi atunci, a$a ca Doris adauga: - Fad asta mult prea rar. Atunci cand zambe^ti arap exact ca fratele pe care mi-1 amintesc. O, da, acum chiar cred cu adevarat ca e$ti fratele meu, Luke. El chicoti, iar ea i$i strecura brapil printr-al lui $i il conduse pe c3rarea din gradina, indepartandu-se de casa. - Luke, ma bucur foarte mult c3 nu te-ai casatorit cu Henrietta, spuse ea. $i mi-a§ fi dorit ca nici George sS nu se casatoreasca cu ea. Luke se tncorda de Indata ce auzi cuvintele ei. -George nu a avut de ales, zise el. Iar daca a fost nefericit, atunci a primit exact ce merita. -E , haide, spuse ea. Doar nu crezi asta cu adevarat, nu-i a§a, Luke? - Nu vreau sa vorbesc despre subiectul acesta. -O , prostii, exclama ea. Doar nu crezi ca George chiar a siluit-o pe Henrietta, nu? Nu voise sS discute cu nimeni acel subiect - mai ales nu cu sora lui. Undeva adanc in sufletul s3u exista o rana adanca si dureroasa, care se Inchisese in timp, dar care inca se mai putea deschide in orice clipa. $i era cauzata de faptul ca o pierduse pe Henrietta. $i de inca o pierdere, care probabil fusese $i mai ingrozitoare pentru el. $i anume pierderea fratelui s3u mult iubit, George. -A aparut un copil, Dor, zise el rigid. A$a c3 George s-a casatorit cu Henrietta. Doar nu vrei sa sugerezi ca acel copil a fost al meu, nu? Ea scoase atunci un sunet prelung de nemulpimire ?i dezaprobare. - Nu. Darsa$tii... copiii vad mult mai multe lucruri de­ caf ar trebu i, spuse ea. §i eu am vazut multe lucruri, Luke. Ea a pus ochii pe George de indata ce s-a intors acasa din marele tur, aratand extrem de chipe? $i elegant. $i bineinfeles, mai era $i faptul ca avea titlul de marchiz

314

Mary Balogh

?i era mo$tenitorul tatei. $i a flirtat cu el pe la spatele tau, de fiecare data cand a avut ocazia. I$i dorea s3 devina marchiza $i intr-o zi, ducesa. - Doris! exclama el pe o voce taioasa. Te rog nu uita ca vorbe?ti despre cumnata ta. A fi mai bine sa taci acum. Sau schimba subiectul. Dar ea nu se lasa intimidata. - $i vorbesc ?i despre fratele meu, $uiera ea spre el. Care a fost $i fratele tSu, Luke! Doar nu ai crezut in top anii ace§tia ca George a fost capabil de o asemenea rautate. Nu pop crede asta. Este adevarat cS intre el $i Henrietta a fost seducpe. Dar ip jur ca ea a fost cea care 1-a sedus. George doar a cedat in fa^a unui moment de slabiciune §i apoi a suferit toatS viapi pentru asta. Bietul George! Luke deveni imediat foarte rece. - Nu o sa mai vorbim despre asta, spuse taios. Nu vreau sa m3 cert cu tine, tocmai acum, cand ne-am impacat din nou. - Luke, zise ea $i-l privi cu lacrimi in ochi. Din cauza Henriettei ai stat departe doi am dupa moartea lui George, nu-i a$a? Inca o mai iubejti? Inca o mai iube§ti?! O, vai, biata Anna! -N u, nu o iubesc pe Henrietta. Dar am spus ca nu vom mai vorbi despre asta, zise el incet §i in ochii lui ap3ru o licarire periculoasa. A$a ca Doris se supuse. Nu $tia daca era adevarat ce ii spusese sora lui. Nu $tia nici daca i$i dorea sau nu sa fie adevarat. Cu toate acestea, il surprindea ca nu se gandise $i el la asta pana atunci. Construise o bariera de cinism in jurul inimii sale in timpul anilor petrecup in Franca. $i totup, Hen­ rietta ramasese undeva in afara acelei bariere - ca singura parte de perfecpune ramasa neatinsa din trecutul lui. Singura iubire in care continuase sa creada, chiar daca nu supraviepjise pana in prezent. §i totup, crezand in ea, fusese nevoit sa indure rana adanca a tradarii crude a fratelui sau. $i ucisese

Inima de piatra

315

in el orice urma de iubire, tocmai din nevoia de a indeparta acea durere ingrozitoare. - Vrei sa ip spun ce calitap vreau s9 aiba sopil pe care o sa il caut la Londra in primavara? intreba Doris, dupa cateva minute de tacere. - Da, te rog, zise el ?i-i acoperi mana cu a lui.

c a p ito lu l 2 2 In aceea?i dupa-amiaza, colonelul Henry Lomax facu o vizita de curtoazie la Bowden Abbey. Ii stranse mana lui Ashley cu caldura ?i fu incantat sa o cunoasca pe Lady Doris, dupa care declara ca era dezamagit sa afle ca doamna urma sa piece la Londra a doua zi, impreuna cu mama ei. Adauga apoi ca era ceva dezamagitor nu doar pentru el insu?i ?i c3 indraznea sa vorbeasca in numele tuturor noilor sale cuno?tinte din vecinatate. Dar ca fara indoiala, sosirea a doua doamne atat de frumoase va reprezenta un eveniment fericit pentru domnii din ora?. Doris se imbujora $i rase, fiind cucerita imediat de galanteria lui. Henrietta era vizibil interesata de acest domn chipe? ?i atragator, proaspat sosit in zona. -O , domnule! exclama ea, cand stiteau cu topi in salon, luand ceaiul. Este foarte greu de crezut ca pentru urmatorul an va locui un strain in casa copilariei mele. -U n strain, doamna? repeta el. Sper ca in curand acest cuvant sa se transforme in „vecin“ ?i „prieten“. Henrietta se inro?i. - Ma refer doar la faptul ca am multe amintiri placute asociate cu conacul acela, spuse ea. -Atunci, doamna, sper ca nu te vei instraina nici dumneata de casa in anul care vine, zise el. Te rog sa vii ori de cate ori ip dore?ti... $i sper ca impreuna cu Excelenpi Sa ?i cumnata dumitaie, care sa ip'pnA companie. -O , Doamne! exclama Henrietta, razand. Doar nu credeai ca a? veni de una singura. Dar ip mulpimesc

316

Mary Balogh

pentru oferta generoasS. Dacft Anna nu m3 va putea insop, am sa atluc cu mine o camerista. - Doamna, va fi placerea mea, sa te vad luandu-p ma­ te libertaple in fosta dumitale casS, spuse el. Luke privea scena cu interes. In multe feluri ar fi fost o u$urare pentru el ca Henrietta sa-i urmeze sfatul p sa lase trecutul in urma. $i poate ca un barbat nou in viafa ei era exact ce avea nevoie. Se gandi apoi cfl, dep era cu mult mai in varsta decat ea, Lomax era suficient de chipe$ pentru ca femeile sa-1 considere atragator. In plus, dadea dovada de mult $arm p amabilitate. $i Luke nu in^elegea de ce nu prea putea sa-1 placfi - dac3 nu cumva de vin5 erau chiar gandurile pe care le avusese dupa acea prima vizita la el. -A i servit mult timp in armata, colonele? il intreba el. Din ce regiment ai facut parte? Lomax ii raspunse la toate intrebarile. Oferi multe informapi detaliate cu privire la problemele militare p in acelap timp starni interesul doamnelor, incluzand in povestirile sale tot felul de anecdote interesante, despre anii pe care-i petrecuse in America. In cele din urma, Luke fu format sa conchida sa omul era curtenitor p foarte priceput in arta conversatiei. - Ai locuit in Franca? il intreba Luke. -D in pacate, nu, raspunse colonelul, razand. Spre deosebire de Excelenpi Voastra, mie imi lipse^te rafinamentul fizic ?i comportamental pe care 1-ar putea deprinde cineva printr-o jedere prelungita la Paris. Toate vizitele mele in Franca au fost extrem de scurte. Dar lucrul acesta nu excludea posibilitatea ca Luke sa-1 fi vazut acolo la un moment dat. Cu toate acestea, tot nu ip amintea cand sau unde se intamplase asta. - Te-ai intors de ceva timp din America, zise Luke. Ai fost cumva la Londra primavara trecuta? Eu am fost acolo impreuna cu sopa mea. $i la fel p mama, sora p fratele meu. Este de mirare ca nu ne-am intalnit atunci. - Nu cred cS e un lucru atat de surprinzator pe cat ar putea parea, raspunse Lomax ridicand din umeri p zambind. Dupa o absen^a atat de lunga, mi-a luat ceva timp sa leg din nou relapile cu vechii prieteni.

Inima de piatra

317

Luke l5sa pleoapele s5 i se inchida pe jumatate. Era un obicei pe care-1 dobandise in Franca in timpul lunilor in care fusese un imp5timit al jocurilor de noroc. Un alt jucator mai in varstS ?i foarte experimentat, care se aratase interesat de el, ii spuse odata: „Prive?te cu atenpe, in timp ce pari lene? ?i visa tor Dar Lomax ii intalni privirea ?i ezita o clipa. -V-ad casatorit la Londra, primavara trecuta, Excelent? intreba el, incruntandu-se. Am un sentiment straniu ca am asistat la nunta dumitale, din pia^a din fap bisericii. Ma plimbam prin ora? fara o pnta anume, cand am dat peste un grup mare de oameni, adunat in fa^a unei biserici. $i cbiar in momentul acela s-au deschis u?ile ?i a ie?it grupul de nunta§i. Curiozitatea m-a facut sa ma opresc ?i sa privesc... ?i trebuie sa marturisesc ca am facuto intr-un mod destul de nepoliticos. $i cred ca - se opri din vorbit, o privi pe Anna ?i zambi da, cred ca domniile voastre erap mirele ?i mireasa. Ce coincident ciudata! - Da, intr-adevar, zise Luke ?i ridica din sprancene, mimand mirarea. lata ca venise ?i explicapa. $i era una perfect rezonabila, pe care ?i-o imaginase ?i el cu cateva zile in urmd. Fusese o pura intamplare, ?i Lomax nu ii recunoscuse imediat cand se stabilise acolo, pentru ca trecuse aproape un an de atunci. Dar in fond, de ce i-ar fi recunoscut? Fusesera ni?te straini pentru el. Ori asta, ori omul era extrem de inteligent. Poate ca vazuse ceva in privirea lui Luke ?i apoi i?i modificase comportamentul, in conformitate cu ceea ce citise in ochii sai. Sau poate ca de fapt Luke despica prea mult firul in patru. Oare chiar exista vreun motiv sa fie suspicios? Colonelul Lomax lasa pe masa ce?cu t goala si farfuriu^a ?i dadu semne ca era pe cale sa piece. -Gradinile engleze?ti de la Bowden Abbey sunt faimoase, dupa cum probabil ai auzit deja domnule, spuse Henrietta. $i sunt din nou pline de culoare acum ca primavara ?i-a intrat in drepturi. -Intr-adevar, doamna. Colonelul se ridica in picioare ?i facu o plecaciune in fat;a ei. Am intrezarit cateva

318

Mary Balogh

imagini ispititoare ale frumusepi lor, de la fereastra trasurii mele, cand ma apropiam de casa. Henrietta ii zambi cu caldura. -Este o zi minunata, domnule, spuse ea. Mult prea frumoasa ca sa fie irosita in intregime in casa sau in interiorul unei trasuri. -A i perfecta dreptate, aproba el p ii zambi. Macar o parte a zilei ar trebui savurata printr-o plimbare linipita, intr-un cadru mirific p intr-o companie placuta. Se intoarse apoi catre Anna p fficu o plecaciune. Excelenfa Voastra, ap vrea sa-mi acordap onoarea de a-mi arata gradinile inainte sa plec? Luke intrezari pentru o clipita expresia de am&r&ciune de pe chipul Henriettei, pentru ca o ascunse rapid. In plus, toata aten pa lui era concentrata asupra sopei sale, care se ridica grapos p ii spuse colonelului Lomax ca ar fi incantata. Luke o studie cu mare atenpe p se intreba daca exista vreun semn pe chipul ei care sa indice c3 toata acea situape era altceva decat ce p3rea la supra fata. Poate vreun indiciu ca il cunopea dinainte pe barbatul acela? Sau care sa-i dea de inpiles daca era bucuroasa sau nemulprmita de cererea lui? Dar nu parea sa fie nimic, cu exceppa zambetului ei politicos si o anumita absenpi a caldurii sale obi?nuite. Pe de alta parte, era foarte posibil ca asta sa fie doar in imaginapa lui - p mintea sa sa rastalmaceasca lucrurile pentru a se potrivi cu suspiciunile lui nefondate. Dar cum ramanea cu Lomax? Oare nu o desconsiderase aproape fap$ pe Henrietta? Orice barbat ar fi trebuit sa fie complet idiot ca sa nu observe ca ea ip pusese in gand sa-1 cucereasca p ca sugera sa mearga la o plimbare numai ei doi. §i Luke avea senzapa ca existase ceva aproape intenponat p teatral in comportamentul lui disprepiitor - aproape ca p cand lui Lomax ii placuse foarte mult sa o desconsidere. $i totup, se putea, din nou, ca totul sa fie doar in imaginapa lui. Oare faptul de a-i cere stapanei casei sa-i arate gradinile sau o parte a conacului nu putea fi considerat mai degraba un semn de politete?

Inima de piatra

319

In timpul anilor petrecup in Franca, Luke invapise sa-$i asculte intuitia. II ajutase de nenumarate ori sa evite o situape neplacuta. $i nu-$i amintea sa fi avut vreodata vreun instinct atat de putemic ca acela pe care-1 simpia in acel moment... sau vreunul care sa nu-i fi dat pace, cu o asemenea intensitate. O putea intreba pe Anna. Ar fi fost cel mai firesc lucru. Pe de alta parte, §tia ca Anna 1-ar fi privit inexpresiva §i ar fi negat totul. Dar mai exista si o alta cale - una care poate i-ar fi oferit pupn mai multe informapi despre chipe^ul $i fermecatorul colonel Lomax. Dupa ce colonelul ie§i afara, la brat cu Anna, Luke ramase o vreme §i-i privi de la fereastra biroului sau. Se plimbau §i discutau - intocmai dupa cum ar fi fost de a$teptat sa faca un oaspete $i gazda sa. Lomax purta o redingota lunga §i evazata, de culoare albastra, pantaloni gTi pana la genunchi, ciorapi albi §i pantofi cu catarame, iar peruca lui era pudrata cu grija. $i i$i tinea in mod corect tricornul, sub brap Era aproape imposibil de spus dacS era acelap barbat care se plimbase cu Anna la Ranelagh, mascat din cap pana-n picioare. Cu exceptia unui singur lucru. Avea un fel anume de a se inclina u§or intr-o parte $i de a se apleca spre ea cu atenpe binevoitoare, in timp ce asculta ce avea de spus. Era ceva nedefinit - ceva ce Luke nu ar fi putut descrie in cuvinte. Dar ceva care ii inghet;a sangele in vene. Era acelap om. Ar fi putut baga mana in foe pentru asta. Se a§eza la birou, scoase o foaie de Kartie §i verifies varful pengei inainte de a o scufunda in calimara cu cerneala §i de a scrie. Theo. FarS indoiala el i-ar fi putut face rost de informapile de care avea nevoie. Voia s3 ?tie tot ce se putea despre colonelul Hemy Lomax. Incepand cu dosarul sau militar. -Inim a mea tresare de bucurie sa te revad, Anna mea, zise el. A trecut mult prea mult timp. Maternitatea ip prie$te, dupa cum am banuit de cand p-am permis s3 devii mama. E$ti mai frumoasa ca oricand.

320

Mary Balogh

Era probabil pentru prima data cand mania era mai puternicS in sufletul ei decat teama. - N u sunt Anna ta, zise ea taios. $i nu ai ce s3 caup s& vii aici sub un nume fals p sa pacalepi oameni nevinovap. - E$ti curajoasa p inflacarata, zise el. Am admirat mereu asta la tine, Anna. - C are este suma totala a datoriilor restante ale tatalui meu? intreba ea. Dar chiar p in timp ce vorbea stia ca situatia era nadajduita. Ce ip mai datoreaza familia mea? Spune-mi suma, domnule, p am sa il rog pe sopil meu sa o plateasca. $i cu asta o sa punem capat pro blemei. Te vei putea intoarce la viapi ta p eu voi putea continua cu a mea. - Dar tu epi viap mea, Anna, zise el, inghe^and focul furiei sale. El te iubepe atat de mult pe cat te iubesc eu? Pare un om la fel de rece p mandru, precum spune p reputapa sa. Dar pot sa inpleg ca ai fost sedusa de un chip frumos. Crezi ca lui bar conveni sa afle ca ducesa lui este o hoa^a p o criminala? - $tii foarte bine ca nu sunt nici una, nici alta. - Eu s-ar putea sa te cred, zise el, pentru ca epi via{a mea, Anna. Dar, vezi tu, din pacate exista nipe oameni mai obiectivi decat mine p implicit, mai demni de incredere, care ar putea jura ca epi vinovata. Ea se aga^a de furia pe care o sinpea, ca de o mantie protectoare. - Inpleg perfect ce s-a intamplat. Ar trebui sa fiu idioata ca s3 nu-mi dau seama. M-ai insemnat inca de la inceput ca fiind victima ta p apoi ai intins capcana. $i eu am picat in ea ca o inocenta nechibzuita. Pot sa inpleg asta. Ceea ce nu tnpleg insa este de ce. De ce imi faci asta? Nu e vorba de bani. Atunci, despre ce? - Oh, Anna, rosti el incet p apleca up>r capul spre al ei... E vorba despre faptul ca te iubesc. -Iubire! Furia aceea inabupta exploda in ea, dar ip aminti repede unde era. Se afla in gradinile engleze§ti de la Bowden, sub privirea oricui voia sa ii priveasca de la vreo fereastra din casa. M-a$ fi casatorit cu tine

Inima de piatra

321

dupa moartea mamei mele, pentru cS ai fost bun cu mine fi tn^elegator. $i te-af fi iubit. Nu p-ai dat seama de asta atunci? - Nu ar fi putut exista nici o cisatorie intre noi doi, Anna, spuse el. Pentru ca intre noi nu este acel gen de iubire. - Dar nu exista nici un fel de iubire intre noi, replica ea. Ci doar o obsesie bolnavicioasa din partea ta. Nu nvai vrut nici ca sope fi nici ca amanta, dar cu toate acestea, m-ai insemnat astfel incat sS nu m3 poata avea nici un alt bSrbat... sau cel pupn afa ai crezut. Te urasc! $i daca ar exista vreun cuvant mai puternic care s3 descrie ce simt pentru tine, atunci 1-af folosi pe acela. - Asta pentru cS tu nu in^elegi, zise el. Dar vei infelege, Anna mea. In timp... ba chiar peste pupn timp, vei in^elege totul fi ai sa-p dai seama cat de drept este sa-p petreci restul viepi alaturi de mine. $i vei fi mai fericita decat p-ai inchipuit vreodata. - Dar sunt fericita acum, spuse ea. Am un so{ fi un copil fi o casa, o familie a mea fi prieteni. - Familie, fopti el, cu o nota se nostalgie in glas. Ai o fiica. $i m-am bucurat sa aflu ca este fata, Anna. Este mai bine afa. Mi-ar placea sa o vad cat de curand. Anna simp cum ii inghepi sangele in vene. -Nu! - Gradinile sunt la fel de frumoase cum a spus cumnata ta, zise el, apoi se intoarse fi se uita spre conac. Este decorul perfect pentru o casa atat de veche fi minunata. Exista construcpi frumoase fi in America, Anna, doar ca nu au acest aer de istorie fi antichitate pe care il aveau candva vechile conace englezefti. Sa ne indreptam inapoi spre casa? Nu af vrea sa stau mai mult decat sunt bine primit. -C um ai intrat in casa? intreba ea dintr-odata, cutremurandu-se din cauza amintirilor spaimei pe care o reprimase cu cateva luni in urmS. Sau chiar fi in pare? Cum ai intrat in casele vecinilor mei, fara sa te vada nimeni, cand eram eu acolo? -Anna, zise el incet. Eu sunt aerul pe cared respiri.

322

Mary Balogh

-Te-a ajutat un servitor? Asta ai facut? Ai mituit un servitor? Se mai gandise $i alta data la posibilitatea aceea, doar ca servitorii nu ar fi avut cum sa auda conversatiile ei private sau sa participe la evenimentele care aveau loc in casa altcuiva. - Sunt la fel de aproape ca inima ta, Anna mea, r3spunse el. §i dupa ce vei in te lege, §i tu vei fi la fel de aproape de mine ca propria-mi inima. Trasura lui fusese adusa la u$a principal a conacului. Se intoarsera pe terasa, facu o plecaciune deasupra mainii ei §i apoi urea. Anna nu ramase afara sa-l priveasca plecand. Se grabi sa intre in casa $i apoi s3 urce la etaj, in odaia copilului. Din fericire, Joy era singura cu doica ei. Anna o lua in bra{e, o trimise jos pe femeie dupa ceai $i apoi incerca s5 o faca pe micu?a sa zambeasca. Se gandi atunci ca trebuia sa existe o cale de scapare. Trebuia sa existe. Nu putea ramane sclava lui mizerabila pentru tot restul vietii ei. Totu$i, in ziua aceea nu ii ceruse nimic. Dar §tia ca cererile sale nu vor intarzia sa apara. Din clipa aceea, va trai constant cu frica vizitelor ?i a cererilor lui. Dar ajungea la capatul rabdSrii. Nu va mai accepta asta pentru mult timp. Chiar si dac3 va fi trebuit sa-l omoare. Gandul acela o ingrozea $i o fascina tn aceea§i masura. Intoarse brusc capul $i se uita peste umSrul ei, la incaperea goala. „Eu sunt aerul pe care-1 respiri. Sunt la fel de aproape ca inima ta.“ Emily nu cobora niciodata la ceai, in ciuda faptului c3 in clipa aceea avea cincisprezece ani $i era aproape matura. $tia in sinea ei ca probabil familia sa nu o va vedea niciodata ca fiind o femeie adulta. Va ramane pentru intotdeauna putin diferita ?i pupn ciudata. $tia c3 o iubeau - $i la fel §i Luke, Ashley $i Doris -, dar ?tia ca va ramane mereu un copil pentru ei. Aja ca de obicei cand era timpul sa se serveasca ceaiul, Emily ie$ea afara ?ise plimba prin gradina. Sau, daca

Inima de piatra

323

era vremea urati, se ducea in galerie sa studieze portretele sau in sera sa miroasa florile si sa atinga cu degetele petalele p frunzele lor, pentru a distinge texturile. §i in ziua aceea hoinarea printre copacii care se aflau de partea cealalta a casei. Mai exact, chiar prin paduricea de vizavi de cararea ce ducea spre rau si spre cascada. li placea sa se plimbe pe acolo. Dincolo de copacii aceia se intindeau pajipi care erau mereu frumos acoperite cu flori salbatice. Dar de data aceea se indrepta spre casa mai devreme decat de obicei. $tia ca Ashley se va fi intors in biroul sau dupa ceai. Avea sa piece in In­ dia in curand p trebuia sa pregateasca registrele pen­ tru omul care urma sa devina administratorul lui Luke, ii mai ramanea foarte putin cu Ashley. Dar nu voia sa se gandeasca cat de pupn. Mai degraba avea de gand sa petreaca alaturi de el cat mai mult din timpul ramas pana la plecarea sa. Anna se plimba cu un domn prin gradinile englezepi. Emily se afla destul de departe de ei, dar chiar p a$a, facu capva pap in spate instinctiv p se retrase in ascunzpul protector oferit de copaci. De la distan^a aceea ii era imposibil sa-p dea seama cine era barbatul care se plimba cu ea. Cu toate acestea, Emily intelese din prima clip5 cine era. Exista ceva distinctiv in constitupa p in purtarea lui. Era el. O g&sise din nou pe Anna. Da, nor­ mal c3 o gasise - doar existasera scrisorile acelea. Dar in clipa aceea se afla acolo in persoana. Emily sinpea ca i se facea rau fizic, a?a ca imbrap$5 trunchiul unui copac $i se uita inmarmurita la siluetele indepartate ale Annei p Sir Lovatt Blaydon. Se indreptau inapoi spre casa p tocmai era adusa o trasura pe terasa principala. Emily pia ca in omul aceia salapuia raul. $i prezen^a lui acolo era de rau augur. Aparipa lui sigur ii va aduce Annei numai nefericire. $i poate chiar nenorocire. Emi­ ly nu pia de ce era atat de sigura in privinpi asta. Dar o sinpea cu toata fiinta ei. Ie$i din ascunzi^ul ei si se grabi pe pajipe, de indata ce trasura pleca, ducandu-1 de acolo pe Sir Lovatt, iar Anna disparu din casa. Ashley.. O, Doamne ajuta sa fie

324

Mary Balogh

inapoi in biroul sau. Doamne ajuta! Cand ajunse la el, era deja panicatS $i plangea in hohote. Ashley ridica ochii din registre, speriat, apoi sari in picioare $i veni in fafa biroului. O cuprinse u$or de umeri. - Caprioara mica? zise el, incruntandu-se. Ce s-a in­ tamplat? Ea se uita in ochii lui, extrem de serioasa $i arata cu degetul in direcfia gradinilor englezesti. - S-a intamplat ceva afara? o intreba el. Ceva care te-a speriat? Emily incuviinfa din cap §i arata din nou in direcfia gradinilor. Ashley i§i lasa mainile in jos pe brafele ei, in timp ce ochii lui ii cercetau trupul. - Nu cumva e$ti ranita, nu? Ea se uita la el in tacere, a§a ca Ashley ii cerceta ochii. - Fir-ar sa fie! exclama el $i Emily recunoscu frustrarea din vocea lui. Ar trebui sa existe un limbaj al semnelor. O cale prin care sa pop vorbi mai detaliat decat doar din ochi. Ar trebui sa $tii sa scrii $i sa cite$ti, caprioara mica. Trebuie sa existe o cale sa invefi asta. Doar infelegi limbajul vorbit. Daca a? fi ramas iti jur ca te-a? fi invapit chiar eu. Ea i?i mu§ca buza de sus. Nu, nu avea cum sa-i spuna. $i chiar dacd i-ar fi putut spune... ce s-ar fi intamplat? Ce ar fi putut face el? Sa-i spuna lui Luke? $i ce-ar fi facut Luke? Sir Lovatt Blaydon o facea foarte nefericita pe Anna ?i cumva, o avea la mana cu ceva. Dar Emily nu inpdegea cu ce. Chiar §i daca ar fi putut vorbi, tot nu ar fi putut explica prea multe. Ashley ii cuprinse fafa in palme ?i-i atinse obrajii cu degetele mari, stergand doua lacrimi care i se revarsasera din ochi. -N u plange, zise el. Nu o sa las pe nimeni sa-ti faca nici un rau, caprioara mica. E$ti in siguranfa acum. Vino aici. O trase aproape de el $i o cuprinse cu brafele sale putemice. Uitase, desigur ca nu putea infelege ce spunea

Inimd de piatra

325

dacft nu ii vedea buzele. I$i dadea seama cS incS vorbea, dupa vibrapile pieptului sau. Dar chiar $i fara sa ii citeasca pe buze, Emily §tia ca ii ?optea cuvinte de alinare. Cum va putea trai fara el? Cu siguran^a avea sa moar3. Sau i?i va dori sa moara. O elibera apoi ?i statea din nou la d istan t de un brat de el. - E mai bine acum? o intreba el. Ea incuviinta din cap. Ii zambi apoi, cu toate ca i se rupea inima pentru Anna si pentru ea insa§i. Ii zambea dragului ?i mult iubitului ei Ashley. -A m nevoie sa imi repari tocul din nou, zise el $i apoi ii zambi, destul de timid. IarS$i am apasat prea tare $i am stricat peni^a. Nimeni nu repara un toe mai bine decat caprioara mea mica. Ai vrea, te rog, sa ma ajuti? Emily incuviinta din cap §i continua sa ii zambeasca. Colonelul Henry Lomax zambea, in timp ce majordomul sau inchidea u$a salonului in spatele lui Henriettei. - Aa... ducesS, zise el. Sunt extrem de bucuros $i multumit ca ai acceptat a$a de curand invitapa mea deschisa de a veni in vizita la Wycherly. Ba chiar la nici o jumatate de ora dupa ce m-am intors acasa. Henrietta afi$a un zambet cochet $i traversa camera spre el. -C hipul tau n-are nevoie de nici o mascS, spuse ea. Iar trupul acesta nu are de ce sa fie ascuns sub o pelerina. - Nu in^eleg la ce ai putea s3 te referi... zise el, in timp ce ea i?i a$ez3 mainile pe pieptul lui. Henrietta se bosumfla. -A fost crud din partea ta sa o invip pe Anna sa se plimbe cu tine prin gradina, cand eu a proape ca ma ofensem, spuse ea. Incercai cumva sa-mi protejezi reputafia? Sau poate ca nu te mai satisfac... Colonelul Lomax chicoti incet. - A$adar vrei sa m3 satisfaci? Apuca apoi ambele par^i ale fustei costumului ei de calarie $i i-o ridici. Un domn nu poate face altceva decat sa se spuna dorinfelor unei

326

Mary Balogh

doamne. O conduse apoi incet spre canapeaua lata din spatele ei. - Aid, domnule? intreba ea, aproape fipand. Dar nu exista nici un pic de indmitate aici. -O rice servitor care intra neanunpit intro came­ ra din casa mea este concediat pe loc, zise el. Vino fi satisfa-ma, Henrietta. O intoarse astfel incat el sa poata sta afezat pe canapea, apoi ii ridica fustele cu o mana, in timp ce-fi potrivea hainele cu cealalta. O apuca de folduri fi o trase in jos, pe barbatia lui el. Ea icni. - Atunci vino sa fii tarfa mea, zise el, continuand sa ii zambeascS. O faci cu un entuziasm vibrant, ducesa. - Domnule? Henrietta paru indignata fi incerca sa se ridice in genunchi, ca sa scape de penetrarea lui. Dar el doar rase fi-i finu foldurile pe loc, cu maini ferme. - Bucura-te, Henrietta. Tot ce ip dorefti va fi al tau in curand. O voi lua de aici pe Anna in foarte scurt timp. Dar s-ar putea ca Harndon sa aiba nevoie de ceva timp sa-fi revina dupa pierderea ei... fi inainte sS se intoarc5 la tine pentru alinare. Afa ca bucura-te cat ai ocazia. O pnu ferm deasupra lui fi o poseda repede fi fara delicatefe. Henrietta icnea fi scancea, apoi dupa ce termina, ifi sprijini capul pe umarul lui, -D ar poate ca pe tine vreau, nu pe Luke, zise ea. Poate c3 nu vreau sa o iei de aici pe Anna. Poate ca af prefera sa m3 iei pe mine. -Ai fost privata prea mult timp de un madular zdrav3n, Henrietta, afa ca ai uitat ce pre^uiefti cel mai mult pe lume. Un titlu fi puterea. In trecut, ai uneltit ca s3 le obpi, nu-i afa? $i inca mai uneltefti. Mi-ai oferit toate informatiile acelea despre Anna... Anna, care sigur nu a facut nimic sa te jigneasca. $i totul numai peste o partida de sex saptamanala. Nu, draga mea ducesa, nu trebuie sa pierzi din vedere ce este cel mai important pentru tine. Nu am nevoie de tine pentru altceva decat

Initna de piatra

327

pentru asta... dar §i treaba asta tinde sa fie plictisitoare uneori. Nu este ceva ce sa-mi doresc prea des. - $i atunci numai cu Anna? intreba ea cu amaradune, ridicandu-p capul. El o impinse de pe el $i o arunca pe canapea. Se ridica in picioare cu spatele la ea §i-?i incheie pantalonii. -Niciodata cu Anna, zise el. Nu ip voi permite sa-i pangSre^ti numele sugerand o astfel de mizerie, do amna. Dar ma vei ajuta la momentul potrivit. Te vei intoarce aici saptamana viitoare la aceeap ora ca sa prime$ti instrucpuni. §i la fel vei face in fiecare saptamana, pana cand voi fi gata sa te folosesc la toata capacitatea ta. Henrietta ip aranja fusta costumului de calarie. In ochi ii aparu o licarire de furie p vocea i se ascup. - $i de ce a§ face asta? il intreba ea. De ce sa ma intorc undeva unde am fost insultata grosolan? El se intoarse p o privi, cu ochii plini de amuzament. -Pentru ca am servitori, doamna, incepu el, care te-au vazut astazi aici, sigura, fara insoptoare sau camerista. $i am un anumit servitor care a intrat in camera p te-a vazut imperechindu-te cu mine pe canapea, cu fustele ridicate pana la talie §i atat de innebunita de placere ca nici macar nu 1-ai observat. Henrietta facu ochii mari de uimire. -Nim eni nu a... dadu sa spuna. -§i mai exista doi sau trei martori $i la impreunarile tale desfranate cu un barbat mascat, de acum cateva luni, continua el. Martori care s-ar putea sa-p revina de pe urma rupnii, suficient cat sS inceapa sa barfeasca. -Ticalosule... Henrietta se apropie de el cu unghiile la inaintare, dar el o prinse de incheieturi $i i le pnu in loc. - In plus, Excelenta, o sa te intorci, zise el. Chiar $i numai pentru asta... nu-i a$a? O saruta atunci apasat pentru prima data ?i o trase de incheieturi, pana cand fu obligata sa inainteze $i sa se lipeasca de trupul lui. Ii deschise gura cu a lui $i-§i impinse limba adanc inauntru, dupa care i$i retrase capul $i ii zambi. Ai nevoie de asta, nu-i a$a? E ca un drog pentru tine! O sa-p ofer din

328

Mary Balogh

nou sSptamana viitoare, Henrietta. $i acest simplu gand id provoaca deja dureri intre picioare, nu-i asa? Ea se uita la el in tacere. Furia $i dorinya se jucau pe chipul ei, amestecandu-se. - Da. Ii zambi din nou. Poate o so facem intr-un pat saptamana viitoare. $i fara povara hainelor. Pe saptamana viitoare, draga mea. Se indeparta apoi de ea, ii elibera una dintre incheieturi §:i pe cealalta o ridica la buzele sale. Acum trebuie sa pleci. Doar nu am vrea ca numele tau sa fie asociat cu vreun scandal, nu-i a$a? Henrietta se holba la el, in timp ce ii elibera incheietura. Dupa aceea se grabi spre u§a $i se facu nevazuta. II ura si se temea de el. Dar sanii $i pantecul ei clocoteau de dorinpi pentru el.

c a p ito lu l 23 Colonelul Henry Lomax deveni rapid centrul atenpei oamenilor din zona, facandu-se placut oriunde mergea. In scurt timp nici un eveniment social nu era complet fara prezenja lui - indiferent daca era vorba de o serata, un bal sau o petrecere. Domnii il placeau, iar doamnele il adorau. Pana $i unele dintre domni$oare chicoteau §i se imbujorau ori de cate ori le facea un compliment lucru care se intampla destul de frecvent. Iar Luke se pomenea contempland moduri placute ^i originate de a-1 omori. Oriunde mergea, colonelul cauta compania Annei. Totufi, nu facea niciodata asta in mod explicit, cat sa starneasca barfe sau vreun mic scandal. De obicei manipula lucrurile astfel incat s3 ajunga sa stea a$ezat langa ea in timpul cinelor $i avea grija mereu sa i$i imparta cu grija atenpa intre ea ?i orice doamna care se nimerea sSl stea pe locul de vizavi de el. In timpul evenimentelor, se alatura mereu grupului ei in salon, dar apoi discuta mai mult cu ceilalp decat cu ea. Iar la baluri, dansa numai cu ea - §i de fiecare data, cate un singur dans. Cu toate acestea, i§i petrecea restul serilor respective fermecand toate celelalte doamne ?i deplanganu consecintele

Inima de piatra

329

istovitoare ale unor rani vechi, care il impiedicau sa danseze atat de mult pe cat p-ar fi dorit. Dar zambea mereu atat de incantator cand vorbea, incat nici una dintre doamne nu credea ca acele rani vechi ii diminuasera in vreun fel virilitatea. Nu era nimic inadecvat in comportamentul sau fafa de Anna. Dar Luke se pomenea mereu dorindu-p sa fi fost ceva. Pentru cS aT fi piut cum sa se ocupe de orice barbat care ii facea avansuri indecente sopei sale. Cu toate acestea, nu exista nimic indecent in comportamentul lui Lomax p atenpa pe care i-o acorda nu putea fi interpretata ca p cum i-ar fi facut avansuri. Dar desigur, lucrurile astea nu incetau sa o deranjeze pe Henrietta. -Sunt surprinsa ca tu, dintre top barbapi ai accepta a?a ceva, Luke, ii spuse Henrietta intro seara, cand dansau la conacui familiei Pierce, in acelap timp in care Anna dansa cu Lomax. - Pardon, doamna? intreba el ridicand din sprancene ?i intorcandu-p atenpa spre ea. -Este forte clar ca o place, spuse Henrietta. $i ea nu face nimic ca sa-1 descuTajeze. A?a era, nu facea nimic. $i acesta era un alt motiv care ii incuraja pornirile uciga?e. DaT la urma urmei, nici nu avea ce sa descurajeze. -Presupun ca vorbepi despre sopa mea p Lomax, zise el. Ai intrecut masura, Henrietta. -T u chiar nu-p dai seama, nu-i a$a? replica ea. Luke, s-a casatorit cu tine pentru averea ta p pot s5 bag mana in foe ca nu este mai presus de a-p lua un amant. Din prima zi in care a venit in vizita, mi-a spus cu gura ei c4 il considera irezistibil de fermecator p chipe§. $i m-a avertizat ca o s3 am concuren^a, daca am de gand sa flirtez cu el. Auzi p tu, de parca eu a§ flirta cu un barbat cu gusturi atat de superficiale! Luke ii arunca o privire atat de rece, incat ea se opri bnediat din vorbit p cobori ochii in pamant. - Sa nu mai spui p altceva, doamna, zise el, scra$nind din dinp. Deja ai spus prea multe.

330

Mary Balogh

Se gandi cu regret ca Henrietta devenise o femeie rSutacioasa $i plinS de amaraciune. Candva i se paruse ca era perfecpunea intruchipata. $i poate chiar fusese. Biata Henrietta! Viafa nu fusese deloc buna cu ea. Luke a^teptase nerabdator sa primeasca un raspuns de la unchiul sau cu privire la cercetarile pe care le facuse in legatura cu Lomax. $i in cele din urma il primi. Iar raspunsul acela ii inghe0 sangele in vene - chiar daca era ceva la care se a$teptase. Colonelul Henry Lo­ max nu figura in nici un dosar al armatei. Dupa cate se parea, omul nu exista deloc - cel pufin nu in calitate de ofiter al armatei. $i Theo, cu toate relatiile sale considerabile, nu reu$ise sS gaseasca nici o urma ca ar fi existat vreodata. Aparent, colonelul Henry Lomax - care era un om in came §i oase - traia la Wycherly sub un nume fals. Era cineva din trecutul Annei. Cineva care $tiuse despre planurile ei de casatorie §i venise sa priveasca din umbra. Cineva care o urmSrise la Ranelagh Gardens §i profitase de prima ocazie aparuta ca sa se plimbe singur cu ea. Cineva care ii trimisese mai mult scrisori in primele $ase luni de casnicie si o atrasese in intalniri clandestine. Cineva care-$i daduse toata osteneala sa il cunoasca pe Will §i poate chiar il indemnase sa-$i ducS noua mireasS intr-un voiaj nuptial lung. Iar apoi il convinsese sa ii tnchirieze Wycherly pentru un an. Cineva care avea sentimente atat de puternice pentru Anna, incat nu putea sa renun^e la ea cu u^urinfa. Iubitul ei secret. Luke statea la biroul sau ?i privea in gol, in timp ce intorcea absent pe toate pirple scrisoarea de la un­ chiul s3u. $i cum ramanea cu Anna? Oare $i ei ii era la fel de greu s3 renunfe la Lomax... sau cum naiba l-o fi chemand? Nu ii era infidela. Luke nu §tia de ce era atat de sigur de lucrul acesta, de vreme ce nu o spiona §i nici nu $tia ce facuse in fiecare ora a fiecarei zile, de cand se casatorise cu ea. Dar cu toate acestea, era sigur. Un barbat nu

lnima de piatrd

331

putea tr&i intim cu o femeie timp de un an, fSr& sa fie sigur de ni$te tr&saturi fundamentale ale caracterului ei. Anna era o sope credincioasS $i o mama devotata. Dar cum ramanea cu sentimentele ei interioare.7Oare ce anume semnifica tulburarea de care daduse dovada dupa balul de la Ranelagh $i dupa ce primise prima scrisoare? Ii era frica de reinnoirea unei relapi pe care nu voia sa o reia? Sau poate frica de propriile send men te? Oare se aga^ase de sopil ei $i facuse dragoste cu el cu pasiune disperata pentru c3 se sim^ea vinovata? Vinovata pentru ca nu-l iubea cu adevarat sau pentru ca iubea un altbarbat? Inca i$i mai amintea privirea $i lacrimile din ochii ei din diminea^a nunpi lor, cand o intrebase daca il iubise pe barbatul care ii rapise virginitatea. Nu le putuse uita niciodata. Luke mototoli in mana aproape brutal scrisoarea §i se ridica brusc in picioare. Un singur lucru era sigur. Trecuse vremea secreteloT. Voia $i trebuia sa afle adevarul. Nu de la Anna - pentru ca se indoia ca va fi putut afla asta de la ea. Dar avea de gand sa afle tot adevarul. El singur. De data aceea nu va mai apela la Theo. Ci va afla totul el insu$i. Luke $i Ashley iepsera sa calareasca. Nu avusesera nici o destinape anume, dar cumva, ajunsesera in varful dealului care se afla la capva kilometri in spatele casei. $i se oprisera acolo printr-un acord tacit, i$i intorsesera caii $i in clipa aceea priveau in jos la panorama oferita de pare, de gradini $i de casa. Era ultima zi pe care o mai petrecerea Ashley acasa. - O sa ma gandesc la toate astea cand o sa fiu in India $i o sa m3 intreb ce naiba caut acolo, zise el. Se spune ca englezii ajung mereu sa-$i aprecieze cel mai bine {ara cand sunt plecap in alta parte. "pe P S'3 intamplat asta, Luke? -Eu am avut multe motive sa nu vreau sa-mi amintesc de Anglia, raspunse el, incet. Doar nu cumva te-ai razgandit, Ash? Sa $tii ca inca nu e ptea tarziu.

332

Mary Balogh

Ashley rase. -C and mi-am f&cut deja bagajele sa plec maine la Londra p peste o s3ptamana in India? zise el. Nu, nu m-arn r3zgandit, Luke. Ma gandesc cu multa nerabdare la viitor. Doar c3 o s3 imi fie dor de toate astea p de voi top. - Fox vine cu recomandari foarte bune, spuse Luke. Dar nu va putea face o treaba mai buna decat ai facut tu, Ash. §i oricand vrei s3 te intorci acasa... Dar nu mai conteaza. $i mie o sa imi fie dor de tine... de singurul meu frate. Se apropiasera din nou in lunile de la naperea lui Joy. - Cu toate acestea, ai mai avut p alt frate, zise Ashley. Ai fost macar sa-i vizitezi mormantul, Luke? - Nu, raspunse el taios. $i nu e un subiect despre care sa vreau sa vorbesc, Ash. -E ceva ce ar trebui sa pii, spuse Ashley, brusc. Mama a zis ca e ceva ce nu ar trebui s3 mai pie niciodata nimeni, in afara de ea, de Henrietta p de mine. Dar e ceva ce nu-mi da pace de ceva timp... mai ales acum cS urmeazS s3 plec. Ai dreptul s3 pii. Luke ip intoarse calul p cobori u§or pe panta cea mai indepartata a dealului. -Daca are legatura cu George, atunci nu vreau s3 ?tiu, spuse el. Cu toate acestea, Ashley veni dupa el. - S-a sinucis, spuse atunci. Luke se opri atat de brusc, incat calul s3u se ridicd pe doua picioare $i avu nevoie de cateva clipe ca s3-l poata struni $i controla din nou. Era deja foarte palid, cand reu$i s3-l lini^teasca. - Poftim? -A c3zut pe un cupt, zise Ashley, la fel de palid. Intern ponat. Dar din fericire... sau cel pupn cred c3 a un fost noroc... izbucnise o epidemie de holeri in sat p am pus moartea sa pe seama bolii. Daca s-ar fi aflat adevarul, nu ar fi mai avut parte de o inmormantare cre$tineasc3. Luke sim^ea ca ii puia tot capul. Era ceva ce i se mai intamplase o singura data.

Itiima de piatra

333

- Dar de ce? intreba el. - Banuiesc ca nu a putut sa se ierte niciodata, spuse Ashley. Te-a iubit foarte mult. Ti-a trimis ni$te bani la un moment dat, nu-i a§a? $i tu i-ai trimis inapoi. Dupa aceea a baut doua saptamani intregi fara oprire. Nici mScar tata n-a fost in stare sa faca nimic cu el. Doamne, Dumnezeule! -D ar Henrietta a obpnut ce p-a dorit, continua Ashley cu amaraciune. Acum pop sa o prive$ti suficient de obiectiv, ca sa in^elegi ca totul a fost mana ei, Luke? L-a supus la chinuri infernale. N-a mai fost in stare sa faca nimic bine dupa aceea. Ba chiar l-a p invinuit pentru moartea copilului. Se UTau unul pe altul. Cred ca poate chiar a avut sentimente pentru tine, Luke... dar tu erai doar al doilea fiu al unui duce p George era disponibil. Ce ironie, nu crezi? Obi$nuia sa o duca la LondTa... p acolo ea avea aventuri p ip etala amanpi prin fap lui. Am aflat toate astea cand eram la universitate. $i apoi s-a sinucis. - Doamne, Ash! Luke calarea in continuare, fara s3 §tie sau sa-i pese in ce direcpe se indrepta. - E adev3rat ca te-a nedreptapt, spuse Ashley, dar pe cuvantul meu de onoare ca a suferit pentru asta cat pentru o mie de viep. „I-am trimis inapoi banii“, gandi Luke, grabind incon^tient ritmul calului intr-un galop, ,,1-am trimis inapoi banii. 1-am trimis inapoi oferta de pace.“ - Poate ca nu ar fi trebuit sa-p spun, zise Ashley, pe o voce plina de amaraciune. Dar ai mai avut §i un alt frate, Luke. $i Lam iubit foarte mult. Iar in clipa aceea Luke era pe cale sa mai piarda un frate. Desigur, nu la fel de crud sau pentru totdeauna... dar tot era o pierdere. Trase u$or de fraie p se uita spre ffatele sau. -A i facut bine ca mi-ai spus, Ash. Mulpimesc. Ashley ridica din umeri. - Da-mi voie sa te rog ceva, spuse el. O sa fiu intr-o stare emoponala ingrozitoarfe maine-dimineata. A$a ca vreau sa plec de parca m-a$ duce doar sa rezolv ni?te

334

Mary Balogh

treburi in sat. Nu vreau ca tu p Anna sa fip afarJ, sa m3 imbrap$ap, sa plangep din cauza mea p sa ma privifi plecand. Intr-Lin fel sau altul, ajunsera aproape de grajduri. Probabil ca Ashley ii condusese intr-acolo. -Atunci o sa m3 feresc din calea ta, zise Luke fara tragere de inima. §i o sa o rog p pe Anna sa faca acelap lucru. Ashley rasufla, vizibil u$urat. - Mulpimesc, zise el p ranji. O sa-p scriu, Luke. -A$a sa faci, spuse fratele sau p intrd in grajduri. $i pne rninte ca astea sunt ordine venite direct de la capul familiei. t Nu-i fusese deloc u?or s3-i spuna noapte buna lui Ashley ca p cand ar fi fost o noapte obi^nuita. $i-ar fi dorit s3-i stranga mana, aproape cat sa-i zdrobeasca fiecare osi§or p sa-1 stranga in bra^e atat de tare, aproape cat sS-i franga coastele. Luke statuse departe de familia sa timp de zece ani p nici nu se apeptase, nici nu ip dorise s3 se intoarca la ei. $i totup in clipa aceea - cand pia ca fratele lui va pleca departe, pentru o perioada de timp nedeterminata - aproape ca plangea dupa anii irosip. Fusesera zece ani - sau aproape zece, in orice caz - pe care i-ar fi putut petrece cunoscandu -1 mai bine pe fratele sSu. Anna nu avusese la fel de mult curaj. Se scuzase devreme din salon, ca sa mearga in odaia lui Joy sa o hraneasca de seara si-i urase lui Ashley noapte buna in felul ei vesel p cald obipiuit. Doar ca nu ajunsese prea departe. Se oprise in pragul upi, apot se grabise prin camera, il imbrap$ase p varsase toate lacrimile pe care Ashley sperase sa le evite a doua zi diminea^a. lar Ashley sfarpse sfios p cu ochii impaienjenip. A doua zi dimineapi, Luke lua micul dejun devreme p pleca inainte sS coboare fratele sau. Nu putuse dormi deloc noaptea trecuta p se dusese in dormitorul sau, ca sa nu o trezeasca pe Anna. Renun^ase la familia lui - la toata familia - p traise linipit zece ani, cu inima impietrita. Dar in clipa aceea era din nou langS familia lui

Inima de piatra

335

p il n&p&diserS toate sentimentele pe care le reprimase atat de mult timp. Ii iubea pe Doris p pe Ashley. $i incS tl mai durea respingerea mamei sale - da, putea recunoa§te asta in sfarpt. Dar tnca ii mai ura pe tatal s3u p pe George. George. George se aruncase in lama unui cupt p se sinucisese. Luke parasi casa dis-de-diminea^a, ip in?eua singur calul p calari Incet p fara tragere de inima spre singurul loc unde se putea duce. Trebuia sa viziteze pe cineva. $i intarziase deja mult prea mult. Cand^ era copil, ii placuse mereu sa ratficeasca prin cimitir. II fascinase mereu sa sue c5 acolo erau ingropap stramopi lui de demult, dar p strSmopi vecinilor p satenilor pe care ii cunostea. Nu fusese o fascinape morbida. Pentru c3 simpse tot misterul p intreaga minune a ciclului continuu al viepi. Doar ca de data aceea venise acolo pentru a vizita doua morminte anume - unele pe care nu le mai vazuse pana atunci. Se opri mai intai la mormantul tatalui siu. Tatal sau fusese mereu un om aspru. Insa $tiuse p s3 iubeasca - ?i ip iubise enorm fiii p fiica. Dar era evident ca dragostea sa avusese anumite limite. Luke trecuse peste limitele ace lea. Luke cel de la douazeci de ani fusese amarat din cauza respingerii tatalui sSu. Dar Luke cel din acel moment g3sea lucrurile mult mai u§or de in^eles. Incercase sS-l impuste pe fratele sau - sau cel pupn asta vazuse p crezuse toata lumea. $i aproape ca reupse. Luke se intreba atunci daca tatal siu regretase cele intamplate in ultimii sai cinci ani de via$. „Tata...“, zise el in tacere. Dar nu avea cuvinte. Mintea lui era ocupata cu o amintire de demult - tatal s3u invStandu'l, extrem de rabdator, sS cSlareasca primul sau ponei. „Tata.“ Exista p un mormant mic al copilului care se nascuse mort. Fusese botezat Lucas. Luke privi mult timp piatra micupi de mormant. Poate ca intr-un fel ii era teama sa mai faca acel pas care

336

Marxj Balogh

1-ar fi atlus in fa{a celuilalt mormant, care era p cel mai recent. Dar in cele din urma il facu. George. Mort la varsta de treizeci p doi de ani. Ucis de propria mana. Pentru ca nu se putuse ierta. Pentru c9 fratele sau nu il putuse ierta. Pentru ca fratele sSu ii returnase banii. Ranit p uluit, furios p mandru, Luke ii trimisese inapoi banii p acea bucapca de hartie pe care fusese scrijelita numai semnatura fratelui s3u. Fusese o propunere de pace. O oferire a iubirii. Dispre{uita p respinsa. Luke se gandi atunci c3 egoismul tine repi il facuse sS. creada ca numai el suferise - numai el p Henrietta. A$a ca respinsese acea oferta de iubire. $i ins3p iubirea. Ucisese toata dragostea din el p-§i smulsese inima din piept, pentru ca nimeni sa nu -1 mai poata rSni vreodata. $i totup el jnsup ranise atat de mult pe cineva, incat se sinucisese. Il ranise pe fratele s3u. La urma urmei, tot il omorase pe George. Se apleca de umeri, in timp de vantul rece il lovea intre omoplap ca un cupt. Nu-?i luase mantia. Parea c3 ar fi putut s3 ploua in orice clipa. Totul in jurul s3u avea un aeT adecvat de cenupu p sumbru. -George, zise el cu voce tare. George... „Iarta-ma. Eu te-am iertat pe tine. Iarta-m9. Te rog, iarta-ma“, gandi apoi. „Te iubesc." Dragostea se rev3rsa in sufletul sSu sub forma durerii. A unei dureri pure si primordiale, pe care nu o respinse. Se lasa intr-un genunchi §i puse o mans pe piatra de mormant, iar pe cealalta pe pamantul sub care zSceau ramapfele trupului fratelui s3u. - Iarta-mS. Lacrimile-i cadeau pe iarba, nebagate in seam3. Iarta-ma. Apoi ip odihni fruntea pe mana pe care o pnea pe piatra de mormant p izbucni intr'Un hohot de plans ckinuitor p plin de durere. Dupa mult timp, se ridica in picioare p se indrepta din nou in direcpa casei. Ip conduse calul la pas, in loc s3 calareasca. Nu il deranjase nimeni, chiar dacS il vSzusera mai mulp oameni, inclusiv preotul.

Inima de piatra

337

★

Cu o zi inainte, Ashley ii spusese c3 urma sS piece tn ziua aceea. Iar apoi i$i a$ezase mainile pe umerii ei $i ii zambise vesel, spunandu-i sa fie cuminte in lipsa lui. Dupa care plecase tn graba. Fusese o intalnire foarte scurta. $i dupa aceea calarise cu Luke, toata dupS-amiaza. Emily nu voise sa-1 vada in ziua aceea. Nu ar fi putut suporta sad vada plecand efectiv. §i totu§i, cand luase micul dejun - sau mai bine zis cand nu il mancase panica pusese stapanire pe ea. Oare plecase? Oare era plecat deja? Plecase pentru totdeauna §i ea nu-1 vazuse? Statea la fereastra camerei sale $i incerca sa se calmeze, privind imaginea lini$titoare a paji$tilor $i a copacilor de afara. Dar era o zi cenu$ie $i mohorata. $i poate chiar tn clipa aceea, Ashley era la u$a §i se urea in trasura care il va duce departe. Nu il va mai vedea niciodata. Doica ei avea sa vina in curand, ca so duca in odaia copiilor, unde va incerca sa ii starneasca interesul pentru cro^etat sau pictura. Dar §tia ca in ziua aceea nu va putea nici sa coasa, nici sfi picteze. Nu cand i se rupea inima. Sari in picioare §i se grabi la garderoba sa-$i ia o pelerina. O arunca pentru umeri §i fugi din camera, cat inca mai era timp. Asta dacS mai era intr-adevar timp. Holul era plin de cufere ji de cutii, dar nu a§tepta nici o trasura afara. $i nu exista nici urma de Ashley. Probabil chiar in momentul acela lua micul dejun. Nu plecase inca! Dar nu se putea duce la el. Nu voia sa-1 vada in ziua aceea. Ba da! Ba da, voia! Trebuia sa il vada. Dar nu voia ca $i el so vada pe ea. Fugi afara, cobori treptele $i ie§i pe terasa. Traversa gradinile cat putu de iute, apoi paji§tea intinsa §i podul. Se grabi pe alee, dar se opri intre copaci, ca sa-$i traga sufletul. Se sprijini de trunchiul unui copac, astfel incat sa poata vedea aleea, dar s5 nu fie vazuta. I^i dadu seama atunci ca nu va vedea altceva decat trasura. Era foarte pupn probabil ca Ashley sa se uite pe geam - dar dac& o facea, era posibil sa o vada. $i nu isi dorea deloc asta.

338

Mary Balogh

Se pomeni brusc dorindu-p ca pelerina ei si nu fi fost rope. De ce nu se gandise sa ia una de alta culoare? Tremura deja de frig, cand auzi trasura apropiindu-se. Nu ca ar fi auzito cu adevarat, desigut. Dar era mult mai con$tienta de vibrapi decat pareau s3 fie alp oameni. A§a ca §tia ca se apropia trasura, inainte sa intre in raza ei vizuala. $i atunci fu cuprinsa de panica. Ashley pleca pentru totdeauna p ea nu putea vedea altceva decat trasura. Se apleca in fapa, disperata sa-1 mai vada macar o ultima data. Dar trasura trecu in graba pe langa ea p nu vazu nimic. Apoi incetini brusc p se opri. Portiera se deschise p Ashley sari afara p se intoarse in direcpa unde statea ea, cu bratele inclepate pe trunchiul copacului din spatele s3u. Inainte de a spune orice, veni foarte aproape in fap ei. Exista o triste^e neobi$nuita in ochii lui. - Caprioara mica, $opti el. Dar vederea i se incep)$a p nu vazu dac3 mai spuse p altceva. Ip lasa greutatea spre ea, lipind-o de copac, chiar dac3 mainile lui nu o atinsera imediat. Ridica privirea spre el p observa ca lasase capul pe spate p ca avea ochii inchip. Apoi cobori u$or capul p se uita in ochii ei. Era la doar capva centimetri distant de ea. Apoi gura lui se lipi de a ei, calda p moale. Era minunat. Buzele lui ramasera o vreme pe ale ei, a$a ca impinse si ea gura spre a lui, cautand alinare. Ii cuprinse apoi fapi in palme. Una din mainile sale statea nemijcata, in timp ce cealalta ii mangaia p3rul. -O sa m3 intorc, caprioara mica, zise el. O sa m3 intorc sa te inva^ s3 scrii p sa cite§ti... p s3 te invat un limbaj pe care sa-1 pop folosi pentru a comunica. „Nu vreau decat sa pot sa-p spun ca te iubesc. Te voi iubi mereu. Te voi iubi pentru totdeauna .14 -A h, zise el. Ochii aceia... ochii aceia ai tai, Emily! Ma voi intoarce. Nu o sa te uit. O sa te port aici. Se indeparta u?or de ea p-p duse mana la inima. $i apoi pleca.

Inima de piatra

339

Emily inchise ochii strans §i la scurt timp dupa aceea pleca p trSsura. $tia asta pentru ca sim^ea din nou vibrapile. Ramase acolo cateva minute lungi, apoi se impinse de langa trunchiul copacului p fugi prin padure neatenta. Se mi$ca din ce In ce mai repede, ca Intro goana nebuna. $i se sinpea de parca top demonii iadului ar fi fost pe urmele ei. Anna era In odaia lui Joy p se juca cu ea, cand in­ fra Luke. Micufa, care protestase timp de o jumState de ora sau mai mult, cad nu era intro dispozitie joviala in dimineapi aceea, zambi larg p stralucitor, de indata ce dadu cu ochii de ratal ei. -$trengarip>! exclama Anna. -A re zambetul tau, zise Luke p ip a§ez3 mana pe umarul sopei sale. -Atunci cand vrea sa-1 arate. Nazdravana mica! Intoarse apoi capul p cerceta chipul soprlui ei. Era palid. Arata aproape ca p cand ar fi plans. Ce s-a intamplat? il intreba. L-ai vazut pana la urma pe Ashley in dimineapi asta? Trebuie sa recunosc ca mie, una, mi-a fost foarte greu sa raman aici sus. Mi se parea nefiresc sa il lasam sa piece fara un Tamas-bun adecvat. -Ash este foarte tanar, zise el. E prea tanar ca sa vrea sa fie vazut varsand lacrimi, Anna. Nu, nu 1-am vazut in dimineata asta, dar mi s-a spus ca a plecat. O sa imi fie dor de el. - $tiu, zise ea p ii zambi. Mana lui se stranse atunci pe umarul ei. - Ai vrea sa ma invip in salonul t3u? o intreba el. Nu-1 mai invitase acolo de cand ii spusese ca acela avea sa fie spapul ei privat. Dar cu toate acestea, se pomenise de multe ori dorindu-p sa fie acolo. Sa fie acolo doar ei amandoi. Ii dadu fetpa, care continua sa-i zambeasca, tatalui ei §i apoi suna din clopo^el dupa doica. Iar dupa ce veni femeia p lua copilul, Anna il conduse spre salonul ei. -C e este? intreba ea p se a§eza pe canapea langa el, luandu-i mana intr-ale sale.

340

Mary Balogh

Fu surprinsa §i destul de ingrozita sa vada lacrimi revSrsandu-i-se din ochi. -A m fost in vizita la fratele meu mai mare, zise el, sprijinindu-p capul de spatarul canapelei. Apoi se incoarse §i o privi $i adauga: Am fost la cimitir s5 vad mormantul lui George. -A , facu Anna incet. Ma bucur sa aud asta, Luke. Citea pe chipul lui ca avusese loc un soi de reconciliere - dep suna oarecum absurd, pnand cont ca fratele sau era mort. Dar $tia ca Luke avusese nevoie de asta. Ca avusese nevoie sfi-$i recapete familia, dupa ani lungi de instrainare amara. -S-a sinucis, Anna, zise el, inchizand ochii. Iar ea simp cum ii inghepl sangele in vene. Apoi ii povesti tot ce-i spusesera Ashley p Doris. $i termina prin a-i spune ceea ce Anna infelegea ca era cel mai dureros lucru dintre toate pentru el: Mi-a trimis banii aceia ca un semn c3 inca m3 mai iubea p ca ii parea r3u pentru tot ce mi-a facut. $i eu i-am trimis banii inapoi. L-am respins. Nu l-am omorat in timpul duelului... piai ca am pntit la doi metri in lateralul lui p totup glonful a nimerit la capva centimetri de inima sa.7... Dar l-am omorat returnandu-i banii. - Ba nu, Luke. Ii ridica mana, o a$ez3 pe obrazul ei ?i o pnu acolo. Ceea ce se intampla in momentul aceia era ceva foarte rar. I$i vedea soful slab $i vulnerabil. Sigur ca nu 1-ai ucis tu. $i nu trebuie sa crezi asta. Ap suferit amandoi ingrozitor de mult. Dar tu ai avut puterea sa mergi mai departe. El, nu. Ar fi putut sS ip scrie o scrisoare pe care sa p«o trimita cu banii. Ar fi putut sa vinS la Paris sa te caute. Nu te pop invinui pentru ce a facut sau nu a facut el. $i daca 1-ai respins candva, atunci §i el te-a respins pe tine. Din pacate, oamenii fac asta. Oamenii se rfinesc unii pe alpi... $i de obicei, ajung s3-i raneasca cel mai tare tocmai pe cei la care pn cel mai mult. $i nu top au taria interioara de putea indura asta. Poate ca pur $i simplu nu se pot abpne. Eu am crezut toata via^a c5... c3 tatal meu era un om puternic... ?i totu§i s-a prabu^it cu totul in clipa in care a aflat c3 mama s-a imbolnavit de tuberculoza. Mulp l-au invinuit

Inima de piatrd

341

penrru asta. $i nu ar fi fost deloc greu sa incetez s& il mai iubesc. - L-am iubit pe George, Anna, zise el. A fost mereu tot ce mi-am dorit sa fiu §i eu. A fost idolul meu. - $i el te-a iubit pe tine, Luke, spuse ea. Pana in ulti­ ma clipa. Altfel nu ar fi suferit atat de mult. $i nu ar fi vrut ca tu sa suferi acum. N-ar fi vrut sa §tie cfl moartea sa te-a facut sa suferi mai mult decat a facut-o cand era in viapL Intoarse capul fi o privi din nou. -Iubirea nu e niciodata un sentiment bland fi tandru, afa cum sustin oamenii. Ar trebui sa-1 pot avea din nou langa mine acum, ca sa ne putem impaca fi ierta unul pe altul. Dar e mort. Iubirea doare, Anna. -D a. Intoarse ufor capul fi saruta dantela manecii lui. -Anna, zise el, studiind-o cu atenpe. Henrietta a fost mereu prietena ta? Anna se gandi sa-i ofere un raspuns vag. Dar ftia ca sopil ei se straduia din rSsputeri sa ifi refaca viapi §i sa reconcilieze trecutul cu prezentul. Avea nevoie de sinceritate - cel pupn in privinpi aceea. -N u, nu chiar, zise ea. A facut mereu tot posibilul sa imi descrie intalnirile voastre fi sa ma faca sa cred cat de mult va mai iubip inca. $i poate e nedrept ce spun... dar am ajuns sa cred ca face asta intenponat. Ca nu ma place deloc. A§a ca evit cat pot de mult sa ma aflu in prezen^a ei. -N u e adevarat ceea ce insinueaza, Anna, spuse el. Trebuie sa marturisesc ca mi-a fost teama sa ma intorc acas8 ... de fapt, mi-a fost mereu teama ca sentimentele mele pentru ea ar putea reinvia daca a? revedea-o vreodata. $i dupa ce m-am intors aici, mi-a fost teama sa fiu singur cu ea, din acela§i motiv. Dar ea a pus la cale toate intalnirile noastre. $i nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca ceea ce simt pentru ea nu mai este iubire... ci mila. Anna inspira adanc fi apoi expira lent. Ii cobori apoi mana la loc in poala ei. -Anna, regrep vreun pic faptul ca te-ai casatorit cu mine? o intreba el, cercetandu-i ochii cu atenpe.

342

Mary Balogh

- Nu, r&spunse ea p inchise ochii. Apoi ii deschise ca sa-i intalneascS priviTea p vorbi din nou, dar mult mai ferma: Nu, absolut deloc! -Nici eu, zise el. E$ti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in toata viapa asta. Ea ip mu$cS buza. Ce zicea el mai devreme despre faptul ca iubirea durea? - Este ceva ce...? incepu el, aproape ezitant, dar apoi se corecta: A? putea sa iti fiu de folos in vreun fel, Anna? Cel mai adesea, deciziile cele mai importante din viapi trebuiau luate intro clipita p fara nici un avertisment, se va gandi dupa aceea. Nu avea la dispozipe decat cateva secunde pentru a-p cantari raspunsul. De ce nu ii spusese? va gandi mai tarziu. Luke era intro stare delicata, aproape blajina. Tocmai ce ii spusese ca ii era foarte drags. $i tocmai ii mdrturisise propriile gre$eli groaznice. Ar fi ascultat plin de infelegere marturisirea ei. Ar fi eliberato. Dar o clipa era tot ce avea la dispozipe. A$a ca ii r3spunse din instinct. Din instinctul de autoconservare. - Epi mereu bun cu mine, zise p ii zambi. -§ in u e nimic ce...? -Nimic, zise ea ferm, pSstrandu-p zambetul pe buze. El incuviinpi din cap. -Trebuie sa merg pana la Londra cu ni§te afaceri, spuse el, brusc. Totul ar trebui sa dureze cam o saptamanS. Inima ii tresari de bucurie. Dar desigur, orice gand de scapare nu era altceva decat o iluzie. - O sa mergem impreuna? intreba ea. Curand? - Nu. Intinse mana libera p-i mangaie u§or obrazul. O sa merg singur, Anna. O s3 fie mai u$or a?a decat sa o pregatim pe Joy pentru calatoTie... ?i mai rapid decat sa strangem toate lucrurile ei p ale doicii p sa va iau pe toate cu mine. O sa ma intorc cat pot de repede. - Oh! exclamS ea incet. -N u cumva p-e... teama sa ramai aici singurS, nu? intreba el, cercetandu-i ochii cu mare atenpe. Teams? Poate ca groaza ar fi fost un cuvant mai potrivit sa descrie ceea ce sim^ea.

Inima de piatrd

343

- Nu, sigur c3 nu, zise §i ii zambi. Dar mie $i lui Joy o s3 ne fie dor de tine. O sa numar orele pana la intoarcerea ta. -Anna, $opti el. Oh, Anna. Luke era ciudat de ingandurat. Ochii lui erau neobi^ nuit de mari $i pareau lipip de aparare. Dar reveni brusc la starea lui obi$nuita ?i se ridica in picioare. -Trebuie sa vorbesc cu Fox, zise el. §i cu valetul meu. Anna ii zambi §i rezista impulsului de a-1 prinde in bra^e, de a se agapi de el $i de a-1 implora s& nu o lase singura. A§a c3 ramase pe loc, iar el parasi incaperea. Poate ca de fapt acela era lucrul de care avea cea mai mare nevoie... sa fie singura §i fara iluzia siguranpp. Poate ca atunci cand va fi singura va gasi in ea curajul de a face ceva in apararea sa. Poate c3... gandul acela ii aparu din nou in minte, pe nea?teptate... poate ca va gasi curajul de a-1 omori.

c a p ito lu l 2 4 Aproximativ o ora mai tarziu, Luke se afla in biroul noului s3u administrator, Howard Fox. Asculta cu oarecare satisfacpe laudele omului cu privire la cat de ordonate $i bine organizate erau registrele §i dosarele ?i ii oferea cateva instrucpuni despre cum trebuiau gestionate lucrurile la Bowden in absenfa sa. Dar discupa le fu intreTupta de un ciocanit la u$a $i de aparipa Annei. Parea ingrijorata. - Emmy a disparut, zise ea $i arunca o privire domnului Fox, prin care-p cerea scuze pentru intrerupere. Luke incuviin^a din cap spre administratorul sau §i parasi incaperea cu sopa sa. -D ar dupa-amiaza abia a inceput, zise el. Anna, $tii c3 Emily are obiceiul sa rataceasca prin imprejurimi. Crezi ca e motiv de ingrijorare? - Dar e plecata de azi-dimineap, devreme, spuse ea. §i doica ei abia acum ne-a in$tiin{at ca lipseste... ce femeie nesabuita! E plecata de malt timp, Luke. Ashley

344

Mary Balogh

a plecat dis-de-dimineapi. Presupun cS 1-a v5zut plecand si s-a dus undeva singura sS jeleascS. E vina mea c3 nu i-am pnut companie in dimineafa asta. Ar fi trebuit sa-mi dau seama c3 o s3 ii fie foarte greu. Dumnezeu ftie unde so fi dus. - Biata Emily! O sa se intoarcS ea singura acasa cand va fi gata so faca. Dar citi imediat neliniftea de pe chipul sofiei sale. Sau vrei s3 ma due sa o caut? - Eu trebuie sa o hrAnesc pe Joy, spuse ea. Va mai dura cel pufin o jumatate de ora pana sa por pleca. - O sa o gasesc f i o s3 o aduc in siguranpi acasa, la tine, zise el. Macar a fost suficient de chibzuita sa-fi ia cu ea o pelerina? E o zi friguroasa. - Da. Lipsefte pelerina ei rof ie, spuse Anna. -A , atunci nu cred c3 o sa-mi fie greu s3 o gasesc. Luke ar fi bagat mana in foe c3 fata fugise la cascada. Acela p3rea s3 fie unul dintre locurile ei preferate. O g3si intr-adev3r acolo. Stdtea trantita pe burta pe stanca plata care se intindea peste cascada §i pelerina flutura deasupra ei. - Emily? zise el incet, pe masura ce se coco{a pe stand, indreptandu-se spre ea. „Biata copila!“, gandi atunci. In dimineapi aceea, fusese atat de acaparat de propriile emopi puternice, c3 nu se gandise nici o clipa la ea. Emily? Ifi a$ez3 mana pe um3rul ei fi o lasa acolo. Se temuse c3 fata s-ar fi putut speria, dar nu era cazul. Intoarse ufor capul fi-1 privi cu ochi trifti fi inrofip de plans, apoi ifi ascunse la loc faja in brap Se afeza langa ea fi o mangaie ufor pe umdr o vreme. In clipa aceea nu mai plangea. Dar nici nu reaefiona in vreun fel. Biata copila. It iubise pe Ash mai devotat fi mai sincer decat oricare dintre ei. $i in plus avea deja cincisprezece ani. Probabil nu-l mai iubea pe Ash cum fi-ar fi iubit o sora fratele sau un copil idolul... ci afa cum o femeie iubea un barbat. Doar c3 din cauza problemelor sale de sanatate era privita mai degraba ca un copil, decat ca o tanarS care inflorea spre feminitate. Se intreba ce avea sa se intample cu ea. Oare cand va veni momentul, el fi Anna ii vor putea g3si un sop care

Ittima de piatrd

345

s5 fie bun cu ea? Dar ip dadea p el seama ca in momentul acela, ea nu era In stare sa se gandeasca cu nerabdare la un viitor luminos. Era mult prea absorbita de agonia prezentului. In cele din urma o Intoarse incet, o ridica in brafe p o a§ez9 in poala lui. O cuibari la pieptul lui, iar ea se ghemui in bra^ele sale. A$a ca ii §opti cuvinte de alinare, chiar daca $tia ca nu le putea auzi. -L-ai vazut plecand? o intreba el in cele din urma, cand se uita in sus la el cu ochi mari p nefericip. Ea incuviinpa din cap. - Ai vorbit cu el? o intreba apoi. $i-a luat la revedere de la tine? Emily incuviin^a din cap din nou. Se intreba atunci daca Ashley pricepea ca fata il iubea. -Im i pare rau, spuse el. !mi pare foarte r3u ca suferi, Emily. Ea ip sprijini din nou capul de umarul s3u p ramase acolo cateva minute, apoi se ridica in picioare p-p aranja cu grija pelerina, cu privirea coborata inca in pamant. Luke ii oferi apoi bratul lui p ea il accepta. -Emily. Apleca u?ot capul spre ea in timp ce mergeau, pana cand ridica ochii din pamant p il privi. Anna p cu mine te iubim foarte mult. $tiu ca lucrul acesta nu ip alina in nici un fel suferin^a, dar sa pii ca e adevarat, draga mea. Emily afi?a un zambet stins. Ajunsesera deja la jumatatea paji^tii care ii ducea spre casa, cand ii veni o idee. Incetini pasul p apleca inca o data capul spre ea. -Emily, zise, cand ea il privi. Il cuno^ti pe colonelul Lomax? Fata il privi pierduta. - Pe vecinul nostru, adauga el. Omul care locuie$te la Wycherly. Vazu in ochii ei ca recuno$tea despre cine era vorba. Cu toate acestea, mai exista p altceva in privirea ei. Da, sigur mai era p altceva acolo.

346

Mary Balogh

- II cuno$ti? o intreba. L-ai mai vfizut inainte sS-^i facJ aparipa aid? Ea incuviinta din cap §i facu ochii mari, parcft incercand sa ii comunice ceva. Dar el nu in^elegea ce voia sa-i transmits. - Unde .7 o intreba apoi. Ea facu un gest vag §i larg din deget, dar apoi ridica din umeri neputincioasa. - Acasa? o intreba el? La Elm Court? Emily incuviinta din cap energic. - Dar numele lui nu era Lomax, nu-i a§a? zise el. Ea clatina din cap. $tiuse, desigur. Dar simp un gol imens in inima, cand i se confirmara in cele din urma banuielile. - Ji-a placut de el? o intreba apoi. Ea clatina din cap cu putere, si Luke in^elese imediat din ochii ei ca sentimentele ei pentru Lomax erau exact opusul intrebarii lui. Dar de ce? $i oare Anna tl placea? Dar nu o putea intreba pe Emily asa ceva. Ar fi fost nedrept. Pe de alta parte, nu era nedrept $i ca el sa nu $tie nimic despre asta? O stranse de mana. -Mulfumesc, zise el. O sa aflu singur tot adevarul. Crezi ar trebui sa o fac? Ea incuviinta din cap §i ochii i se umplura de lacrimi. O mai stranse o data de mana $i o conduse spre casa. Da, va afla singur tot adevarul. Era $i timpul. $i avea un sentiment ciudat ca intreg viitorul casniciei sale depindea de aflarea acelui adevar. $i ajunsese intr-adevar sa pna foarte la casnicia aceea - chiar dacS totul se intamplase atat de incet $i treptat, incat abia dacS i?i daduse $i el seama. In timp ce cSlarea singura pe aleea care ducea inapoi la Bowden Abbey, Henrietta se gandea cS si-ar fi dorit sa poata da timpul inapoi ?i sa-§i aranjeze altfel via?a. Daca ar fi rSmas cu Luke - plictisitorul, demodatul ?i studiosul Luke, care visa la o cariera in randul clerului. Poate c3 in clipa aceea ar fi fost sopa unui episcop. Sau poate chiar ducesa stapana de Harndon, chiar daca

Inima de piatra

347

George ar fi mai fost inca in via{3... $i probabil c3s3torit $i cu fii ai lui. Tocmai se intorcea de la Wycherly, unde i se mulpimise c3 adusese vestea cum c& Luke urma si piece intro c&latorie. $i i se mulyumise in felul obi?nuit - care devenea din ce in ce mai jignitor pentru ea. NiciodatS in pat, de$i ii promisese candva asta, pe jumState. Iar in dupS-amiaza aceea se intamplase intr-un grajd - cu u$a inchisS, dar nu incuiata - §i unde puteau fi auzi^i cu ujurin^a de grSjdarii care se aflau dincolo de bariera aceea subpre de lemn. Rasese de protestele ei. Si totusi, nu p3rea s3 poatS trSi ffira asta. DacS doar ar fi luato mai repede de acolo pe Anna... pentru c3 incetase s3-$i mai doreasca sa o ia pe ea. Atunci va putea fi libera din nou. Cu toate acestea, $tia ca nu-$i va recapata niciodata mandria. Dar macar va fi din nou st&pana de la Bowden. $i il va avea $i pe Luke. Dar dacS erau adevarate chiar $i o jumState din pove$tile pe care le auzise despre el de la Paris... $i in unele diminep exista o privire in ochii Annei... Henrietta scra$ni din dinp, in timp ce se indrepta spre casa, de la grajduri. Cotes o intampina in hoi, facu o plecSciune in fafa ei ?i ii spuse ca Excelen^a Sa voia sa vorbeasca cu ea. Ridica din sprancene uimita, dar il urma pe majordom spre biroul lui Luke. Apoi trecu pe langS el §i intra, de indata ce omul ciocani $i deschise u$a. Luke statea la biroul s3u. Se ridica in picioare, dar ramase unde era. Ii facu semn sa se a§eze pe un scaun din fa^a biroului. -Ia loc, Henrietta, zise el. Ea ii zambi, dupa ce se a$ezar3 amandoi. Dar el doar o privi ferm $i in tacere, timp de cateva clipe. Se gandi ca era foarte schimbat. Mult mai chipe? $i mai domi­ nant. §i mult, mult mai atragator. -C e s-a intamplat? Se apleca in fa^a in scaun $i a§ez3 delicat o mana pe partea opusa a biroului. Anna a...? -Henrietta, va trebui sa aranjam sa locuie$ti in alta parte, zise el. Permanent.

348

Mary Balogh

Ea il privi pierduta o clipa. Sinpea cfl intreaga ei lume se naruia !n jurul s3u. Sau poate ca in^elesese grept. Ochii i se imbunara p se intristara. - O, bietul Luke! spuse ea. O simp p tu nu-i a?a? Tensiunea aceasta constanta? Tentafia permanenta? Nu mai pop indura asta, cum nu mai pot nici eu, nu? - Ai facut tot posibilul s3-mi distrugi casnicia, doamna, rosti el cu raceala. $i nu voi mai tolera asta. Tin foarte mult la casnicia mea. Henrietta stranse din buze brusc p Ii aparu o sclipire in ochi. - Ce p-a spus Anna? intreba apoi. Ce minciuni p-a spus despre mine? Nu este altceva decat o curva, Luke, p tu... - Linipe! ii porunci el. Nu foarte tare, dar atat de ta­ rns, incat ea se supuse imediat p incremeni holbandu-se la el. Voi fi plecat de la Bowden cam o saptamana, dupa cum am anunfat la pranz, zise el. O sa plec maine. §i pana ma intorc, vreau s3 fii pregfltita sa pleci, doamna. O s3 te trimit la Harndon House, pana vom putea face un aranjament permanent in alta parte. Sa te hotSra$ti dac3 vrei un conac in ora? sau daca poate preferi o cas3 undeva la pira. Dar undeva departe de Bowden. Ip voi onora doleanfele in acest sens. Abia in clipa aceea inpdese gravitatea pierderii p a nesabuintei ei. Ochii i se umplura imediat de lacrimi. - Luke, ?opti ea, asta s-a ales de dragostea noastrS? -Te-am iubit candva, zise el. Dar m3, indoiesc c5 ?tii insemnatatea acestui cuvant, Henrietta. $i sincer sa fiu, nu-mi doresc ca dezbat problema cu tine. Ai fost o forpi distructiva in familia mea pentru prea mult timp. E?ti cumnata mea p vaduva lui George p ca atare, ai dreptul sa locuie?ti intr-un anumit lux p sa fii intrepnuta de familie pentru tot restul viepi tale. Dar odata ce vei pleca de aid, nu vei mai reveni, indiferent de situape, doamna. Cel pupn nu cat traiesc eu. Henrietta se ridica in picioare ?i il privi cu disprep - Ai fost mereu un om slab, Luke, zise ea. Ba ai vrut sa devii preot, ba ai fugit In Franca p p-a fost frica sa te intorci... p apoi te-ai casatorit cu o curva pentru care

Inima de piatra

349

n-aveai deloc sentimente p te-ai ascuns dup& fustele ei, cand te-ai intors la mine, pentru c& p-era teams sS recunopi cS incS mai epi atras de mine. Ai fost mereu un om slab. Ma bucur ca 1-am ales pe George in locul t3u. Desigur, probabil el ar mai fi incS in viapi in clipa asta daca nu a? fi facut-o... p eu a? fi stat in strana unei biserici in fiecare duminicS, prefacandu-ma sa te privesc cu adorape, in timp ce pneai slujba. Luke ip scoase tabachera din buzunar p deschise capacul cu degetul mare. - Pop pleca, doamnS, zise el p o privi cu ochi red. Ip dkdu seama mult prea tarziu ce sSvarpse criza ei de furie. Il pierduse pentru totdeauna. Pierduse Bowden pentru totdeauna. Dar p el avea sS piarda in cele din urma. $i de-abia apepta sa se intample asta. Scra$ni din dinp, se intoarse brusc de la el p se nSpusti spre u$a, cu capul sus. Dar se opri, se intoarse p se incrunta la el. - N-a vrut sS se mai culce cu mine dupa ce fiul nostru s-a nascut mort, $uiera spre el. Ce puteam sa fac, decat sa-1 urisc? M-a privat de drepturile mele. Nu a vrut sa mai ripe sa aiba p alp copii cu mine. Pentru ca ducatul trebuia pSstrat pentru Luke. Mereu dragul sSu Luke! §i in cele din urma p 1-a dat... din varful cuptului, ca sa zic a$a. $tiai asta? $tiai ca fratele t3u - sopil meu - s-a sinucis? Pentru ca nici un fiu de-al meu sa nu fie succesorul sSu... ci dragul lui Luke? Luke prizS nipe tutun cu o mans sigura, panS cand Henrietta pSrSsi inciperea. §i apoi permise ca ultima piesa de puzzle sa cada la locul ei. In top anii aceia, considerase ca fusese tradat cu cruzime. $i totup, in realitate fusese iubit foarte, foarte mult, in tot acel timp. Da, Anna avea dreptate. George nu ar fi vrut ca el s3 sufere in clipa aceea, chinuit de vinovape. George il iubise foarte mult p facuse tot ce ii statuse in putinpi sa repare gre$eala pe care o facuse. $i in cele din urma, nesabuitul p nebunul de el ip daduse via^a pentru asta... Fusese cel mai mare gest de iubirg pe care-1 putea face cineva...

350

Mary Balogh

Anna nu voia ca Luke sa piece. Nici macar pentru o saptamana. O saptamana insemna $apte zile lungi. $apte zile fara sfar$it. Se puteau intampla foarte multe lucruri in $apte zile. Cu siguran^a el va afla cat de curand ca Luke era plecat. $i fara indoiala va profita de asta din plin. Pana in clipa aceea se mulpimise numai sa caute compania ei, oriunde mergeau. Nu ii mai ceruse nimic. Dar asta se va schimba. Probabil se va schimba chiar in saptamana care urma. §i ea avea la dispozipe saptamana aceea ca s5 faca ceva sa rezolve situapa in care se afla. Sa puna capat terorii. Sau poate sa o inceapa... Nu-fi dorea ca Luke sa piece. Oare le-ar fi luat cu el pe ea $i pe Joy, daca il implora? Sau ar fi ramas acasa §i far fi trimis pe domnul Fox sS se ocupe de afacerile care trebuiau rezolvate? Dar nu il va implora sa faca nici una, nici alta. Era evident ca se sim^ea obligat sa mearga in persoana $i ca prefera sa se duca singur. Anna incerca sa nu sufere cand i$i dadu seama de asta. $i incerca s3 nu se agate de el, in clipa in care veni in patul ei §i o lua in brafe. Dar in^elese imediat ?i cu o oarecare u$urare ca era una dintre noptile in care va face dragoste cu ea. A$a ca se stradui sa nu para exagerat de nerabdatoare. Dar era mereu incantata cand $tia c3 urma sa o iubeasca. Luke o s3ruta prelung §i cu caldura. Anna se arcui spre el. - Mmm, zise el. Ce este, Anna? El §tia intotdeauna. Uneori avea impresia ca o cuno$tea mai bine decat se cuno$tea ea. Era foarte greu sa tl pacaleasca. -Nimic, §opti ea. Doar ca o sa imi fie dor de tine! -Atunci hai sa profitam la maximum de noaptea aceasta, da? zise el $f$i lipi gura de a ei. - Mhm, murmura ea. Luke facu dragoste cu ea incet. Foarte incet. O facu sa se topeasca intr-o relaxare calda ?i o conduse u§or pe culmile extazului, lasand totul sa se domoleasca in caldura $i apoi sa se creasca, iar ?i iar $i iar. I$i folosea intreg trupul cu o pricepere minunata... mainile, degetele,

Inima de piatrd

351

gura, limba, dinpi p picioarele lui se jucau pe trupul ei, ca intT'im dans senzual al pl&cerii. Anna crezuse c5 dupft un an de cSsnicie, nu mai existau modalitftp noi de a o atinge p de a o stami. $i totup era ceva nou de fiecare data. $i mainile, gura p intreg trupul ei invapisera sa ofere placere in moduri noi p pricepute. Uit5 de toate temerile p nelini^tile sale p se lasa prada momentului, primind p oferind placere, deopotriva. lar cand veni momentul ca trupurile lor sa se uneasca, i se deschise si i se oferi, gemand de bucurie cand patrunse adanc in ea. Gafaia deja de excitape, pe masura ce se apropia de culme. $i sinpea ca probabil va exploda cu totul, daca s-ar fi mi$cat in ea, chiar p o data, sau de doua ori. Dar el ramase nempcat p se simti inca o data coplesita de senzapile acelea primare. Statea linipita p relaxata sub greutatea lui, piind ca in curand p in ritmul sau, ii va conduce pe amandoi in acel dans al ingemanarii trupuriloT, care va duce spre un extaz comun. Nu simp nici o nelini$te in clipa in care se domoli starea de excitape. Pentru cS stia ca o va aduce inapoi cu o intensitate p mai mare, cu o singura retragere p tmpingere. -Anna. Luke se ridicase pe antebrafe p ii privea chipul. Draperiile de la pat p de la fereastra erau deschise, a$a ca ii putea vedea aproape clar chipul, chiar daca avea parul raspandit pe fa^a p pe umeri. In ochii lui aparuse o sclipire care ii facea inima sa tresara. Anna... Ea ridica mainile p-i indeparta u?or parul de pe fapi, a$ezandu-i-l in spatele umerilor. Ii cuprinse fafa in palme cu blande^e p se uita la el. Iubirea pe care o simfea pentru el in clipa aceea era atat de tandra, ca aproape ii aducea lacrimi in ochi. -Te iubesc, ?opti el. §i atunci lacrimile chiar ii {a?nira din ochii p i se prelinsera pe obraji. -Te iubesc, $opti el inca o data, atingandu-i u?or buzele cu ale lui. Exista un moment de pauza, inainte ca el s3 adanceasca sarutul - poate ca ii oferea ocazia sa-i spuna p ea acelap lucru.

352

Mary Balogh

§i o iubi cu trupul s&u, la fel cum facuse de nenumSrate ori inainte... patrunzando adanc $i ferm $i crescand treptat ritmul, pana cand fiecare terminate nervoasa din corpul ei ajunse sa fie incordata de dorin^a. PanS cand ajunse s3 se cutremure odata cu el §i sa patrunda in acel rai al tuturor dorin^elor $i nevoilor implinite. La fel cum o iubise de nenumarate ori. Cum nu o mai iubise niciodata pana atunci. Pentru ca in momentul acela exista o mare diferen^a, pe care o recuno$tea ?i trupul, $i inima ei. Ii mai oferise placere de numarate ori pana atunci. Dar era prima data cand ii oferea $i iubire, odata cu placerea. O iubire con$tienta $i tandra. Facuse dragoste cu ea $i plutea in al noualea cer. Luke i$i dezlipi trupul de al ei, o rasuci pe o parte, o cuibari langa trupul lui si o acoperi cu cearceaful - la fel cum facea de fiecare data. Iar ea se simfea pe deplin satisfacuta din punct de vedere sexual - la fel ca intotdeauna, de altfel. Dar se simfea $i iubita - §i asta era ceva ce se intampla pentru prima data. Cugeta apoi lene$S cS era mai bine nict sa nu se gandeasca de ce nu-i putuse spune $i ea acele cuvinte. Gura lui o gSsi apoi pe a ei $i o saruta prelung. - Te iubesc, repeta el incS o data. Motivul era ca incft nu i se putea darui intru totul. Existau secrete $i bariere pe care le cladise ea insa§i. Secrete care trebuiau dezvaluite §i bariere care trebuiau daramate. $i abia apoi... Dar nu avea de unde sa ?tie ce se va intampla dupS aceea. Nu, inc3 nu putea rosti acele cuvinte. $i poate niciodata. $i totu$i il iubea ca pe ochii din cap. II iubea mai mult decat insa§i via^a. 11 iubise de prima data de cand il vazuse - in seara aceea la bal, cand fusese imbracat in ro§u §i auriu ?i avusese acel aer de afectare pariziana. S' il va iubi pana la ultima suflare $i poate chiar mai mult de atat. In mod obi^nuit, drumul de la Bowden Abbey la Elm Court dura trei zile. Dar Luke il parcurse in doua. Se sim£ea nelini?tit sa fie departe de Anna. Poate ca grease

Ittimfi de piatra

353

s5 o lase singura - d ep n u credea ca se afla cu adevirat in vreun pericol real. InsS daca Lomax era intr-adevar fostul ei iubit - p Luke era aproape convins de asta poate ca o arunca In calea ispitei prin faptul ca o lasa singura acasa. §i poate ca ii oferea lui Lomax o ocazie prea buna pentru a fi refuzata. $i nu ip putea scoate din minte faptul ca Anna nu raspunsese declarapei lui de dragoste, de trei ori la rand. Nu se casatorisera din dragoste. Nu era obligata sa il iubeasca p cu siguranfa nu-p dorea sa simuleze o iubire pe care nu o sinpea. Cu toate acestea, sperase p chiar crezuse... Existase o tandre^e special a in felul in care facusera dragoste in noaptea de dinaintea plecarii sale. Sau cel pupn a$a i se paruse lui. Dar ii venea imposibil sa creada ca o simpse numai el. $i ceea ce se intamplase intre ei in noaptea aceea nu fusese doar ceva pur fizic. Nu fusesera doua entitap separate care-p oferise p primisera placere unul de la celalalt. Ci facusera dragoste, a§a cum era menit sa se intample intre un so{ p o sope. Formasera un singur trup p o singura inima. Sau cel pupn a§a simpse el. Nu se oprise sa se gandeasca la faptul ca m urma cu doar un an acel gand i s-ar fi parut absolut infrico^ator sau ridicol - in funcpe de cum privea lucrurile. Dar cu un an in urma nu piuse nici ca era posibil sa regaseasca dragostea, in toate formele sale. Ba mai mult, atunci ar fi respins transant o astfel de posibilitate. Dar dragostea renascuse in sufletul lui. Inclusiv iubirea pentru sopa lui. Sau mai bine zis, cu precadere iubirea pentru sopa sa. $i totu§i... poate ca era ceva ce simpse numai el. Anna nu raspunsese cuvinteloT lui. Totup existasera acele lacrimi mute. Da, nu avusese de ales. Trebuise sa piece. Pentru ca trebuia sa afle adevarul. Avea nevoie sa pie daca ceea ce era intre ea p Lomax era dragoste sau altceva. $i daca era intr-adevar dragoste, se gandi Luke... Atunci sa-1 ajute Dumnezeu!

354

Mary Balogh

Contele §i contesa de Royce nu se a$teptasera ca el sa vina in vizita, a$a ca il primira uimip, dar $i destul de calduros. Desigur, fura dezamSgip sa afle ca venise singur $i ca nu le adusese cu el pe Anna §i pe Emily sau pe Joy. Lomax? Henry Lomax? Royce se incrunta la auzirea numelui, cand Luke incepu in cele din urma s3 puna intrebari la o ora sau doua de la sosirea lui. Nu, nu cuno$tea pe nimeni cu numele acela. Desigur, era exact raspunsul la care se a§teptase. - Emily mi-a spus ca 1-a vazut aici, zise Luke. In clipa de fa^a locuie$te la Wycherly Park... adica acasa la Severidge, cat timp sunt plecafi Will §i Agnes. Daca nu m3 in?el, are in jur de cincizeci de ani. Este un domn inalt, slab, distins §i destul de chipe$. FoaTte placut de toata lumea. §i foarte fermecator cu doamnele. Dar Royce raspunse doar primelor sale cuvinte. -Jb a spus Emily? intreba el, dup3 care se uita la sopa sa ?i chicoti. - Da, zise Luke, fara a se opri sa-i ofere alte explica^ii suplimentare. Cu siguranpi pana in momentul acela descoperise ?i fratele ei ca tan3ra putea comunica anumite luCTuri. Nu? Royce se incrunta din nou. - De ce n-ai intrebato direct pe Anna? intreba el. Daca 1-a vazut acolo Emily, e clar cS 1-a v3zut §i Anna. Sau imi scapa mie ceva? Luke inspira adanc. Ura sa spuna cu glas tare orice suspiciune, cSnd Anna nici macar nu $tia c3 el se afla acolo. Dar Royce era fratele ei. $i parusera mereu o familie unita §i apropiata. - Anna nu vrea sa recunoasca faptul ca il cunoape, zise el. Dar $tiu ca il cunoaste $i am observat ca uneori o face nefericita. Vreau doar sa aflu adevarul. - Poate ca ar trebui sS ai incredere in cumnata mea, Excelenpi, zise tanara $i idealista Constance, pe o voce tremuranda. - Connie! exclama sopil ei, ca un amestec de jena §i mustrare.

Inima de piatra

355

- Nu, zise Luke §i ridica o mana lini§titoare. Are dreptate, Victor. Nu cred ca nvam exprimat foarte clar, draga mea. O sa ajute daca vS explic ca o iubesc foarte multe pe Anna? Ca atat cat pot, as vrea sa ajut sa indepartez povara care-i umbre§te fericirea? Ma tern ca pastreaza un secret pe care, dintr-un motiv sau altul, se teme sa mi-1 dezvaluie. - Poate ca tine intr-un fel la acest barbat, zise Con­ stance. Inca ii mai tremura vocea $i se uita tematoare spre sopjl ei. Luke se gandi atunci admiTativ ca tanara lui cumnata era o femeie cu coloana vertebrala. - Poate, zise el. Dar daca este a$a, draga mea, atunci acest ora care-§i spune Lomax nu are nici un drept sa o urmareasca la casa unde a dus-o sopjl ei. Ar fi mai onorabil §i mai milos din partea lui sa piece $i sa-i lase inima sa se vindece. $i asta am sa-i spun $i lui, daca acesta este intr-adevar secretul Annei. -D a, zise Constance cu oarecare tristete, coborand privirea spre mainile sale. Apoi ridica ochii §i se uita la Royce atat de plina de adorape, incat Luke aproape zambi. A$a este, Excelen^a, avep dreptate. Iarta-ma. - Doamna, voi pune mereu la loc de cinste o femeie care vorbe^te pentru drepturile altora, spuse el, apoi o privi imbujorandu-se de placere, la auzirea complimentului sau. -C red ca s-ar putea ca acest om sa fie Blaydon, zise Royce. Sir Lovatt Blaydon. La scurt timp dupa moartea mamei mele, a inchiriat o casa aproape de a noastra §i a locuit acolo timp de un an. $i daca nu ma in$el, a plecat in America dupa moartea tatei. Nu am auzit sa se fi intors, dar pe de alta parte nici nu aveam de ce sa fi auzit. Sir Lovatt Blaydon. Numele acela atinse un punct sensibil in memoria lui Luke $i-i reveni brusc in minte o amintire care statuse ascunsa timp de aproape un an. In decursul primului an al exilului sau, Luke frecventa o sala de jocuri de noroc, care era notorie in Franca la vremea aceea. Fusese extrem de beat atunci, dar inca

356

Mary Balogh

ip amintea. Unul dintre clienp fusese aruncat pe upi afarS - aproape literalmente - pentru cSL batuse cu bestialitate pe una dintre tarfele de la etaj p tri$ase la carp. La momentul respectiv, i se paruse foarte interesant c5 cea din urma infracpune dusese la izgonirea fara echivoc a omului - Sir Lovatt Blaydon - in timp ce prima doar adaugase paie pe focul indignftrii ca cineva putea sa tri$eze la carp p sa se lase prins. Luke nu-1 mai vazuse pe barbat inainte sau dupa incidentul respectiv pana in diminea^a zilei nunpi sale, mai exact. - Blaydon? repeta el p ridica din sprancene. - Da. A fost foarte bun cu noi, continua Royce. In special cu Anna. Sa $tii ca dupa moartea mamei, ea a purtat singura pe umeri toata povara problemelor familiei noastre. Iar tata a... Se inrop imediat... ma rog, presupun ca p-a povestit Anna. Luke incuviinpi din cap. -A u existat multe datorii, continua Royce. In cea mai mare parte datorii de la jocuri de noroc. Blaydon le-a cumparat pe toate p ne-a permis sa le platim in timpul nostru. $i presupun ca nu i-a cerut nici o dobandS. Dar nu pot fi sigur. Eu eram plecat la universitate la vremea aceea p am lasat-o pe Anna sa se ocupe singura de tot. $i mi-a fost mereu rupne de asta... dar ea a parut intotdeauna extrem de capabila p in plus, a insistat sa-mi termin studiile $i sa nu-mi fac griji pentru nimic. Probabil a achitat toate datoriile, pentru ca eu nu am primit nici o factura restanta dupa moartea tatei. La un moment dat, chiar am crezut cu topi ca Anna se va casatori cu Blaydon. Pareau sa pna unul la altul. Am fost destul de surprinp ca a plecat tocmai cand poate avea cea mai mare nevoie de el. Dar moartea tatei a fost un 50 c ingrozitor pentru noi top. A$adar existasera datorii. Totup Luke se indoia ca fusesera platite toate. Se indoia foarte mult de asta. $tia un lucru sau doua despre datorii enorme de la jocuri de noroc - p §tia cu atat mai bine cum era sa fie create de un om care bea in exces. Deci asta era? Numai despre asta era vorba? Luke ip permise luxul de a se simp extrem de u§urat. Anna

Inima de piatra

357

ii datora bani omului? Sau mai degraba, Royce ii datora bani. Dar - dupa cum era de a^teptat - Anna luase asupra ei povara aceea, ca sa-1 protejeze pe fratele sau. Oh, femeie nesabuita! Biata, nesabuita, curajoasa minunata lui Anna! De ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu venise sa-i spuna toate acestea? Ar fi platit dublu toate datoriile, ca sa o elibereze de povara de a fi la mana unui om nemilos. De ce nu-i spuse asta inca din prima dimineapi de dupa nunta lor, in loc sa pastreze pentru ea acel secret? Dar gandul la acea dimineapt aduse cu el o aka amintire, mult mai dureroasa. Anna avusese un iubit. Sau mai precis - din moment ce nu era sigur care era adevarul - cineva ii rapise tecioria. Blaydon? Ca plata a vreunei datorii, poate? Oare fusese viol? Ii ingheta sangele in vene $i mana lui rataci incon^tient spre manerul sabiei. -Vic... crezi ca e posibil ca o parte din datoriile tatalui tau sa fi ramas inca neachitate? intreba Constance timida. Ca poate de asta a urmarito pe Anna la Bowden? $i poate de asta este a$a de nefericita? - Exact asta gandesc ?i eu, doamna, spuse Luke. Pe chipul lui Royce aparu o expresie incrancenatfl $i deveni alb ca varul. - La naiba! exclama el. Daca este adevarat, atunci o sa-i spun eu ei vreo cateva... Iarta-mi limbajul, Luke... iar daca el a hapjit-o in vreun tel, atunci va cunoa$te tai?ul sabiei mele. Daca inca mai exista, datoriile acelea sunt ale mele. - O sa aflu despre ce e vorba, rosti Luke incet. Pop sa imi mai spui §i altceva despre Blaydon? Royce se gandi o vreme, dar clatina din cap. „ - Eu am fost plecat aproape tot anul respectiv, zise el. Insa apoi i?i aminti ceva $i se lumina la fa0 . Dar poate ca Charlotte $tie mai multe. Ea a fost aici tot timpul. S-a casatorit cu pupn timp inainte ca Anna $i Agnes sa piece la Londra la matu$a Marjorie. Charlotte. Poate c3 ea va putea lamuri o parte din lacunele din acea poveste. Asta daca mai existau lacune. Eta posibil ca totul sa fie exact a$a cum parea.

358

Mary Balogh

Lui Luke ii inghe$ din nou sangele in vene. Daca Blaydon o violase candva pe Anna - sau daca se intamplase de mai multe ori... Luke se hotSri cS trebuia sa se intoa rcS la Bowden Abbey cat mai repede cu putinta.

c a p ito lu l 25 Atunci dind veni sa o viziteze Sir Lovatt Blaydon, Anna in^elese eft fticuse o gre$eala lSsand sa treacS trei zile de la plecarea lui Luke. Desigur ca aflase ca Luke era plecat. Cbiar p daca s-ar fi straduit sa ;ina secret, tot i-ar fi fost greu sfl reu?easca asta intro vecinatate de provincie. Asa ca intr-un fel, il lasase pe el sa preia inipativa. De indata ce sosi un servitor sa o anun^e c3 colonelul Lomax fusese condus in salon, Anna se gandi ca ar fi trebuit sa se dued sa-1 infrunte din prima zi. O lasa pe Joy in brafele lui Emily fara nici o tragere de inima p zambi. -A m un vizitator, zise ea. §i normal ca se nimerise intro dupa-amiaza, cand nu avea al^i oaspeti, gandi ea, in timp ce cobora scarile. Mergea cu pap fermi, dar avea inima cat un purice. Dar probabil ca piuse p asta. In unele feluri, omul p3rea atotpiutor. Cel pupn fu suficient de norocoasa s3 afle c3 Henrietta era acasS p ca se dusese deja in salon, s5-i pna companie oaspetelui lor. In momentul acela era foarte recunoscatoare sa o vada, cu toate ca relapa ei cu Henrietta fusese destul de dificila in ultima perioada. Din pacate, fu o u?urare de scurta durata. Henrietta se ridica in picioare, chiar cand Sir Lovatt facea o plecaciune in fata Annei. Henrietta ii zambi stralucitor barbatului p-i oferi mana sa io sarute, apoi intoarse capul §i-i arunca Annei o privire rautacioasa. -N u a$ vrea sa fiu nepoliticoasa, zise ea. Pot sa inteleg cand doi oameni vor sa ramana singuri. O sH plec acum. Anna increment

Inima de piatra

359

Sir Lovatt facu o plecadune deasupra mainii Henriettei, apoi ip lipi buzele de degetele ei p zambi. - Ah, se pare c5 epi o finS observatoare, draga mea ducesi, zise el. Eu p Anna ip mulpimim. Henrietta se intoarse cu spatele la Sir Lovatt p se indrepta spre u$a. Dar in plecare ii arunca Annei un zambet destul de neplftcut. - Anna mea, zise Sir Lovatt p intinse mana dupa a ei, de indata ce ramaserS singuri. Se pare ca ne-am gasit on aliat in persoana cumnatei tale. A§ spune ca suntem foarte norocop. - Cred ca in vocabularul meu ar fi mai degraba numita du?man, zise ea cu raceala p ramase nemipata in pragul u§ii. O sa sun sa ni se aduca ceai. Dar el ii taie calea de indata ce facu un pas. -in curand, Anna, zise el. $tiu c3 tu nu crezi asta acum, dar in curand va veni timpul sa fim fericip impreuna. Ar trebui sa se intample chiar saptamana aceasta... mai cu seama ci absent sopilui tau a prilejuit ocazia perfecta. Dar copilul n-a fost inca inparcat, nu-i a§a? DintrodatS, Anna ip dori sa fi stat jos. Se simpa amepta. $i incepuse sa i se intunece partial vederea. -N u, zise ea taios. -O sa apept pana atunci, spuse el. Acesta a fost mereu planul meu. Sper cS apreciezi ca pe langa binele tau, ma gandesc p la binele fiicei tale, da, Anna mea? Vom mai apepta o vreme. Dar trebuie sa existe un semn de bun&credinpi. Doar n-a mai fost nici unul de cand m-am mutat la Wycherly, nu-i a$a? - Nu, repeta ea. -C u ceva timp in urma, dar chiar in seara acestei zilei, tatal tau se confrunta cu un mare nenoroc, zise el, privind-o p vorbindu-i plin de compasiune. Apoi ii intinse o factura la baza careia era scrijelita semnatura tatalui ei. Era o semnatura tremurata, fara indoiala facuta la bepe, dar inconfundabil a lui. Anna arunca o ocheada spre suma, dar apoi privirea i se intoarse p incremeni acolo. Vederea i se intuneca din ce in ce mai tare.

360

Mary Balogh

- O mie de lire, spuse ea. Nu dispun de atat de mulp bani. -O , Anna. In casa aceasta exists p alte lucruri de valoare in afarS de bani. Sunt bijuterii, de exemplu. Bijuteriile de familie cele mai valoroase - chiar ?i ale ei - erau pnute, in siguranpi, sub cheie intr-un seif din camera lui Luke. Anna $tia unde era seiful. $tia unde erau chiar $i cheile. Luke nu tin use secret fa{& de ea ascunzStoarea lor. $i pnea acolo bijuteriile ei, nu ca sa nu poatS avea ea acces la ele - ci ca s5 fie in siguranpi. Da, erau mai mult decat suficiente bijuterii acolo pentru a rascumpdra datoria aceea. -N u am acces la bijuterii sau alte lucruri de valoare de aid, spuse ea. Trebuie sS-mi dai timp. -Asta am sa fac, Anna mea. li zambi p adaugS: Ai timp pans poimaine... cu o zi mai mult decat de obicei. In locul nostru obi§nuit? $i cred ca o sa vrei sa inpirci copilul, intre timp. Doar nu ai vrea sa o facS o bona in locul tau, nu? Vederea i se intunecS cu totul p aerul rece ii invada nSrile. Se prabup p simp nipe maini care o suspneau de bra^e. Apoi auzi o voce indepSrtata care ii vorbea. Luke. Luke. - Luke! -S unt eu, draga mea, rSsuna vocea lui Sir Lovatt. Anna statea jos p mana lui era a$ezatS ferm pe ceafa ei, frecando energic, ca sa ii revina circulapa. Epi tare nesabuita sa nu ai incredere in mine. Chiar nu ip dai seama ca top banii pe care mi i-ai dat p toate bijuteriile pe care mi le-ai adus nu sunt pentru a-mi satisface propriile dorin^e lacome? Ci ca sunt pup deoparte pentru fericirea ta viitoare? Se ghemui in fata ei p-i freca pe rand mainile, in incercarea de a i le incalzi. Cand ridica una dintre ele spre buzele lui, Anna gSsi ea in puterea de a se smulge din stransoarea sa. - Nu pot fura de la propriul meu sop zise ea. - O, Anna! $opti el, pe un ton plin de reprop Nu ar fi considerat furt, draga mea. Doar bijuteriile sunt ale tale, nu? $i pop fura de la tine insap?

Inima de piatra

361

-S unt ale mele in calitate de ducesS de Harndon, rSspunse ea. $i i§i dadu seama intr-un final spre ce o impingea slabiciunea. Se contrazicea cu el. Dar nu il infrunta, dupS cum jurase ca va face. $i nici nu luase o arma cu ea in salon. In clipa aceea ar fi fost extrem de satisfacator sa scoata un cupt dintre faldurile rochiei $i sa II infiga drept in inima lui neagra. Ar fi mers bucuroasa la spanzuratoare pentru crima aceea. -A m sa plec acum, spuse el incet §i se indrepti in fata scaunului ei. Nu ai cea mai potrivita stare pentru a fine companie la ceai unui invitat, Anna mea. Poimaine sa faci cum ti s-a spus §i cea mai mare parte a datoriilor tatalui tau vor fi achitate. Anna rase. §i continua sa rada, chiar $i dupa ce u§a salonului se inchise in spatele lui Sir Lovatt. Era un ras incontrolabil, care in clipa aceea o ingrozea mult mai mult decat un plans isteric. Cand Sir Lovatt Blaydon se indrepta calare spre casa, Henrietta il a^tepta intre copacii din josul aleii. El i§i atinse u$or tricornul, iar ea ii zambi, la fel cum ii zambi' se Annei mai devreme. - Ei bine? zise ea. Cand se va intampla? Sper ca in curand. - Dorinta ta de a ne vedea fericip pe mine §i pe Anna este absolut induio$atoare, doamna, spuse el. Se va intampla la momentul potrivit. Intre timp, tu sa vii la mine peste trei zile, ca de obicei. Zambetul ei disparu imediat. -O h! exclama ea. A§adar nu o sa profip de absenta lui Luke? O sa incep sa cred ca nu faci altceva decat sa te joci cu noi toti, domnule. Sir Lovatt se apleca u$or in ?a, a?eza varful crava^ei sub barbia ei ?i ii ridica fata. -Micile noastre iocuri fi-au facut o imensa placere, draga mea, zise el. Ip place sa fii umilita. Sa vedem ce loc aproape public putem gasi data viitoare pentru placerea ta carnala. Poate chiar o sa aranjez sa fie prezent un servitor. Da, cred ca asta am sa fac. Cat despre alte

362

Mary Balogh

jocuri pe le fac, doamnS... tine minte c& nu sunt treaba ta. Iar parerea ta este nedorita $i neceruta. Am incredere c3 o sa pi minte sa nu mi-o mai oferi pe viitor! Varful biciului statea lipit destul de incomod de gatul ei. Henrietta refuza sa faca un pas in spate, dar nici nu indraznea sa raspundS. Inghiti apasat. - Efti tn^eleapta, spuse ei. Ar fi mult mai dureros sa simp o alta parte a biciului pe alta parte a corpului, ducesa. Ip urez o zi buna. Se indrepta in §a, si atinse tricornul cu varful biciului, apoi pleca. Henrietta il privi plecand. In interiorul ei clocotea ura, amestecata cu o dorinpi chinuitoare p nerecunoscuta. Charlotte era pupn grasu^a §i foarte mulpimita de sarcina ei inaintata. La inceput, nu-i putu spune lui Luke mai multe decat aflase deja de la fratele ei. Sir Lovatt Blaydon fusese deosebit de atent cu Anna. Toata lumea - nu doar familia ei, dar $i intreaga vecinatate se apeptase ca ei doi sa se cSsatoreasca, chiar daca Charlotte §i surorile ei considerasera ca era prea batran pentru Anna. - Dar era extrem de placut de toata lumea, ii explica Charlotte. L-am admirat cu topi foarte mult. Poate doar cu exceppa lui Emily. Dar ea a fost mereu pupn mai ciudata. Nu se poate abpne, draga de ea. Probiema ei este de vina. Obi$nuia sa fuga ori de cate ori venea in vizita Sir Lovatt. Luke era convins ca, daca ar fi putut vorbi, Emily ar fi fost in masura sa-i spuna mult mai multe lucruri decat observasera ceilalp. Eforturile lui de a pune cap la cap intreaga poveste pareau sa fie in zadar. - Blaydon §i-a fScut aparipa aici la scurt timp dupa moartea mamei dumitale? intreba el. A explicat vreodata ce I-a facut sa vina tocmai aici? $i de ce a sosit chiar in acel moment? - Cauta sa se stabileasca undeva la {ara, afirma Char­ lotte ?i ridica din umeri. Iar casa aceea era data spre inchiriere. Presupun ca ar fi putut alege orice alt loc.

Inima de piatrd

363

Dar Luke nu credea asta, dintr-un motiv sau altul. Se incrunta. Ce anume ii scftpa sau nu in^elegea? Oare era chiar indiciul lipsa? Poate c5 Anna il cunoscuse altundeva pe Blaydon, inainte de asta? Oare o urmarise la Elm Court, la fel cum o urmase la Bowden in clipa aceea? - Anna a fost plecata undeva la §coala? o intreba apoi. A fost vreodata plecata orice perioada de timp, inainte de moartea mamei tale? Charlotte se gandi o clipa, dar apoi clatina din cap. - Mama a fost bolnava mai mulp ani, zise ea. Anna a fost ca o mama pentru noi. $i a fost mereu acasa. Luke se gandi ca nu avea de ales. Trebuia sa se duca la Anna §i s3-i spuna parerea lui despre tot ce credea ca se intamplase. $i sa spere ca dupa ce va auzi tot ce aflase deja, ii va marturisi in cele din urma tot adevarul. -A fost mare pacat ca Sir Lovatt nu a sosit pupn mai devreme atunci, spuse Charlotte. A ratat ocazia de a recladi relapa cu mama. Luke o privi pe sub pleoape grele. Ea paru pupn descumpanita o clipa. -Familia lui se cuno?tea cu familia mamei, ii explica Charlotte. El §i mama se cuno?teau din copilarie. Luke se gandi atunci ca era destul de ciudat cum cele mai importante informapi ie$eau la lumina din imamplare. Charlotte facuse afirmapa aceea ca o paranteza. O rostise ca pe ceva ce nu avea vreo relevant deosebita pentru acel subiect. $i totup, pentru Luke avea o impor­ ta n t enorma. Pentru c3 sugera faptul ca aparipa lui Sir Lovatt Blaydon la Elm Court nu fusese doar o coinci­ d e n t - la fel ca sosirea sa la Bowden, de altfel. Dar cum ar fi putut afla insemnatatea acelei infor­ mapi? Oare existase vreun soi de vrSjma?ie familiala pe care incerca sa o continue? Oare mama Annei ii facuse candva vreun rau pentru care voia sa se razbune? Poate ca fusese indragostit de mama ei? Cum putea afla? Cine ar fi putut sa §tie? - Lady Sterne, ii spuse lui Charlotte. A fost prietena mamei tale, nu-i a§a? - O, da, aproba ea $i clipi uimita de schimbarea brusca a subiectului. Ea este na$a Annei, daca nu §tiai. Top

364

Mary Balogh

ii spunem matu$a Marjorie, dar nu e de fapt matu$a noastra. - $i de cand sunt prietene.7 intreba Luke. Sau au fost toata viafa.7 - S-au cunoscut la Londra cand erau mici, spuse Charlotte, cand au fost amandoua prezentate reginei. Mama ne vorbea adesea despre asta. $i au ramas prietene pentru totdeauna, chiar $i dupa ce mama s-a imbolnavit §i i-a interzis matu$ii Marjorie sa mai vina in vizita. Obi^nuia sa spuna ca nu voia sa o vada nimeni a$a de palida, slaba §i urata. Uf! Biata mama! Exista o $ansS. Era o ?ansS foarte mica, dar totu?i o ?ans3, ca Lady Sterne sa-1 fi cunoscut pe Blaydon sau cel pu{in sa o fi auzit pe Lady Royce vorbind despre el. Dar desigur, asta insemna ca trebuia sa mearga la Londra si sa-si intarzie intoarcerea acasa cu cel pufin inca o zi. II nelinijtea tot mai mult sa fie departe de Anna. Dar trebuia sa afle adevarul - sau cat de mult putea pune cap la cap. Incepea sa simta tot mai mult - in parte cu bucurie $i in parte cu frica - ca intre Anna $i Blaydon nu era dragoste. A$a c9 in urmatoarea dimineaja pleca spre Londra. Chiar la o zi dupa sosirea sa la Elm Court. Anna avu grija sa spuna la cat mai mulp oameni unde se ducea. Poate ca nu pdrea prea potrivit sa mear­ ga acolo insopta numai de o servitoare, dar in clipa aceea nu-i p3sa absolut deloc de aparen^e. Voia doar s3 ?tie asta capva oameni. Ii informa pe domnul Fox, pe Cotes ?i pe doamna Wynn. $i lua cu ea un vizitiu, un lacheu $i o servitoare. Ii facea o vizita matinala lui Sir Lovatt Blaydon. In momentul in care, fara indoiala, omul sau a$tepta ascuns printre copaci s-o vada lasand banii §i bijuteriile sub bolovanul din fa{a cabanei de vanatoare, pentru ca apoi sa-i poata lua fara nici o intarziere $i s3-i duca stapanului s3u, Anna ie§ea cu trasura pe porple de La Bowden $i se indrepta spre Wycherly. Ii facea o vizita matinala pentru ca era foarte pupn probabil sa se fi intain it cu orice alt oaspete la ora aceea.

lnima de piatra

365

- A$teptati-ma aid, le spuse ea vizitiului $i lacheului, cand cel din urmS o ajuta sS coboare in fata u$ii conacului Wycherly. Pftreau destul de dezamagifi de faptul cS nu vor putea da o fuga la bucStarie s9 bea o halba mult a$teptatS de bere. Cu toate acestea, amandoi facura plec9ciuni aprobatoare. -A^teapta-mS aici, ii spuse $i servitoarei ei in clipa in care aparu majordomul lui Sir Lovatt ?i se oferi sa o escorteze in salonul de vizite din capatului holului. Penny incuviinta din cap $i facu o reverenta rapida, dar paru la fel de dezamagita ca barbatii. Anna statu singura in salon zece minute, privind pe fereastra $i prinzand putere din faptul ca i$i vedea tr9sura $i servitorii in fata u$ii principale. Strecura o mana prin deschizatura rochiei sale $i apoi pTin fanta din lateralul jupei, cSutand buzunarul ae la talie, ascuns sub crinolina. Degetele ei atinser9 otelul rece §i dintr-odata se simti la fel de rece ca metalul. Pentru cateva clipe i se tSie rasuflarea $i vederea i se intuneca din nou. Dar hotari apoi ca nu avea sa le$ine in ziua aceea. Ca nu avea sa mai le$ine niciodata. Nu voia sa mai fie vreodata o victims. N-ar fi trebuit s9 ii permita niciodata s9 capete atat de multa putere asupra ei. $i ar fi trebuit sa-1 infrunte cand adusese vorba despre martori la diferite infracpuni $i sa-1 invite sS-i foloseasca. Ar fi trebuit sa ri§te $i sa parieze pe sinceritatea ei impotriva minciunilor lui. Doar cS in momentul acela avusese foarte mult de pierdut - atat ea insa$i, cSt $i familia ei. „Nu!“, se gandi atunci. Nu trebuia s9 se invinuiasca in prezent pentru slabiciunea ei din trecut. In trecut fusese ceva necesar. Dar in clipa aceea nu mai era. lar in momentul acela, cedand cerintelor lui nu fScea altceva decat sa se apere pe sine. $i asta o transforma intr-o bin­ ts abjecta slugarnicS. §i nu voia s3 mai continue a$a. U§a se deschise in spatele ei, dar nu se intoarse imediat. -Anna. Vocea lui suna sincer multumitS. Dar ce sur>riza placuta! Ai venit s3-mi aduci pachetul personal, in oc sa-1 la$i sub bolovan? Ti-a$ fi propus asta chiar eu,

f

366

Mary Balogh

dacS a? fi $tiut ca ai curajul de a venit aici singurS... p de a-p periclita reputapa. Ia loc, te rog. O sS pun s5 ni se aduca o gustare. Se intoarse in cele din urma p il privi. Peste c3ma$a p pantaloni, purta un halat de dimineapi, confecponat din matase de culoare gri. FarS captu^eala vestei p a redingotei sale groase, p3rea chiar slab, nu doar subpre. Iar peruca lui nu era proaspat pudrata. Se gandi ca ramasese acoperita de pudra aplicata cu o zi inainte. $i parea mai batran decat de obicei. -N u vreau nici s3 iau loc, nici gustare, zise ea. $i dupa cum vezi, nu am adus cu mine nici un pachet. Lasa mainile goale sa ii atarne pe langa corp. $i nu e nici un pachet nici sub bolovanul din fapi cabanei. Parea inpdegdtor, mai degraba decat furios. - A^adar a ascuns obiectele de valoare p cheile, Anna? o intreba el. Spunemii tu mie, ce fel de so{ ar face a?a ceva? Unul care nu te iube$te a tat pe cat merip, draga mea. „Te iubesc!“ Imaginea chipului lui Luke, deasupra ei In pat, era foarte vie in mintea ei. La fel p licarirea stralucitoare p plina de iubire din ochii lui care ii dovedise ca era sincer in ceea ce spunea. Dar impinse amintirea aceea adanc in cotloanele minpi sale, unde ii era locul. -N u voi mai plati nici una dintre datoriile tatalui meu, pana nu vor fi prezentate integral sopalui sau fratelui meu, zise ea. $i nu o sa-p mai permit sa ma ameninp in vreun fel. Daca vrei sa aduci vreo acuzape impotriva mea, e$ti liber sa vorbe^ti cu autoritaple competente. Sopjl meu se va intoarce in curand. $i atunci am sa-i spun tot. Fiecare detaliu sordid. Poate ca ii pop ingreuna via fa fratelui meu din punct de vedere financiar, domnule... p poate ca ma pop distruge pe mine. Poate ca pop chiar sa-mi pui o funie in jurul gatului. Dar nu o sa-p mai permit sS ma mai harpjiepi sau m3 mai intimidezi vreodata. Puterea pe care o aveai asupra mea s-a sfarpt din acest moment. O privi in tacere cateva clipe, cu mainile impreunate la spate. Apoi ii zambi u$or.

Inimd de piatrd

367

-Anna, draga mea, zise el in cele din urma, e?ti splendida. Devii in sfar?it femeia care am ?tiut mereu ca pod fii. -O sS m a intorc acasa acum, spuse ea. Am cu mine trei servitori, domnule, si mai sunt capva acasa care ?tiu unde sunt ?i la ce ora ar trebui sS m3 intorc. O si ai necazuri, daca incerci sS ma retii. El rase. - E?ti minunata, draga mea, spuse el. Te sarut de la distanpL $i chiar asta facu. I?i saruta palma ?i ii trimise o bezea in aer. E?ti libera sa pleci oricand dore?ti. Ea ramase pe loc, privindu-1 cu atenpe cateva clipe ?i incercand sa ii infeleaga reacpa. Oare chiar era posibil sa o lase sa piece atat de u?or? Fusese de fapt atat de simplu tot timpul? Nu trebuia decat sa aiba curajul sa-l infrunte? Nu credea asta deloc. Trecu pe langa el ?i se duse spre u?a. Se simp u§urata in clipa in care se dadu la o parte din calea ei. -Anna, zise el incet, in timp ce trecea pe langa el. Draga mea Anna... Simp fumicaturi pe ?ira spinarii in momentul in care ie?i pe hoi ?i o chema pe Penny. Se intepra cand ie?i afara §i lacheul ei o ajuta sa urce in trasura. I se raspandira apoi prin tot corpul, in timpul aparent interminabil care ii lua omului sS-§i reia locul pe capra, langa vizitiu. §i apoi trasura se puse in mi?care. In cateva minu­ te parasira mo§ia Wycherly ?i se indreptau Inapoi spre Bowden. Era libera. Totul se terminase. In sfarpt. Era libera. Dar nu credea nici asta, de fapt. Doris fu incantata sa-1 vada pe Luke. II imbrap§a de cum ajunse la Harndon House ?i apoi se uita in spatele lui, cautand-o pe Anna. Ii explica atunci c3 venise in ora? cu treaba pentru o zi sau doua si ca o lasase pe Anna acasa, cu Joy. Doris se bucura de distracpile oferite in ora? de sezonul de primavara ?i avea o suita de pretendenp ?i mai mare decat in anul precedent.

368

Mary Balogh

-D ar daca nu te deranjeaza sa mai fiu povara ta o vreme, nu cred ca vreau sa-mi aleg un so{ dintre ei, ii explica ea. Nu este nici unul pentru care sa simt vreun soi de afecpune. Luke se gandi ca probabil argumentul acela nu ar fi insemnat nimic pentru el anul trecut. Dar anul acela conta foarte mult. A$a c3 ii zambi. -Atunci va trebui sa apepp pana cand va aparea, Dor, zise el. Aranja lucrurile astfel incat sa poata discuta pupn intre patru ochi cu mama sa. -Voiam sa ip spun ca am aflat adevarul, ii spuse atunci. Despre moartea lui George, ma refer. Ar fi trebuit sa-mi spui, mama. Era ceva ce ar fi trebuit sa §tiu. - Ba nu, zise vaduva cu chipul palid p rigid. Nu era nevoie sa pii nimic atat de rupnos. Aveai deja o parere proastS despre el. - Am aflat tot adevarul. Am fost la mormantul lui, mama! $i am plans acolo! George a continuat sS ma iubeasca chiar p crezand ca am incercat sa il omor. Am fost suficient de furios ca sa il provoc la duel p sa vreau sa demonstrez ceva... dar 1-am iubit prea mult ca sa incerc sa il omor. Am pntit mult in Lateralul lui, dar glonpil tot 1-a nimerit. - $tia, zise ea. S-a certat mereu cu tatal tau pe tema asta. Dintr-odata, Luke se ghemui in fa{a ei p o lua de maini. - Mama, zise el, tata p George sunt morp p e mare pacat. §i o sa ii jelesc tot restul viepi mele. Dar eu, tu, Ashley ?i Dons suntem inca in viapi. Hai sa ne iubim, acum cat mai avem ocazia. Am trait zece ani fata familia mea p m-am convins singur ca a§a era cel mai bine. Dar in ultimul an am descoperit ca familia §i iubirea sunt cele mai de pref bunuri pe care le poate avea un om. Mama lui ramase cu privirea apntita rigid spre podea. - Atat de multe decizii trebuie luate fara timp de gandire p fara a cunoape consecin^ele, zise ea, linear. Eu a trebuit sa aleg intre tine p tatal tau p George, Lucas.

Inima de piatra

369

$i datoria m-a facut sa-i aleg pe ei. De cand m-am cSsatorit, am pus mereu datoria pe primul plan. Mai presus de iubire. La urma urmei ce e dragostea, dacS nu un sentiment care ne aduce suferinp $i pierdere? Pe tine te-am iubit mereu cel mai mult, chiar daca mi-a fost ru$ine sa recunosc asta. Dar am pus datoria mai presus de iubire. - Mama, zise el §i-i incalzi mainile rigide §i reci, cu ale lui. Oh, mama, li saruta apoi mainile pe rand. -V a iubesc pe top, spuse ea. $i imi fac griji pentru voi top. Rapunea ma face mereu sa incerc sa va conving sa fifi ascultatori. Dar in inima mea, mi-e teama ca vep iubi §i vei suferi din cauza iubirii. -Mama, $opti el inca o data $i ii saruta palma. O, mama! Ea ridica ochii §i il privi. - Nu pot sa ma schimb, Lucas, zise ea. Dar sa §tii ca te iubesc $i imi doresc sa fii fericit. Ai fost inplept sa o alegi pe Anna. - A$a este. Ii mai stTanse o data mainile, apoi i le elibera ?i se ridica in picioare. Trebuie so vizitez pe Lady Sterne, ca sa-i transmit un mesaj de la Anna. $i apoi trebuie sa ma grabesc sa ma intorc acasa. Sper c3 Doris e bine? - Da, e bine, ii raspunse mama sa. Ca varsta, e cu un an mai mare decat era anul trecut, dar jut ca a capatat experienpi cat pentru cinci ani. Luke o vizita fara intarziere pe Lady Sterne §i fu suficient de norocos sa o gaseasca acasa - impreuna cu unchiul sau. Stateau amandoi respectabil in salonul de zi. Luke $tia c3 erau amanp. Dar §tia §i ca erau intotdeauna extrem de discrep ?i ca nici pTin gand nu le-ar fi trecut sa faca dragoste acasa la oricare dintre ei. -O , vai mie! exclama Lady Sterne si traversa incaperea spre el, cu bra pie intinse. E$ti la fel de chipe? ca intotdeauna, Harndon. Dar cum ai putut sa-i la§i pe Anna ?i pe copil la Bowden? Ru§ine! -Asculta aici, baiete, zise aspru lordul Quinn $i se ridica in picioare. Nu o sa accept sa va indepartap, doar

370

Mary Balogh

pentru ca a trecut primul an de casnicie. O casnicie e cel mai afurisit lucru din lume, fir-ar a naibii de treaba. -O , ptiu! zise Lady Sterne. Nu-1 asculta, Harndon. -A m nevoie de ni$te informapi $i sper sh mi le pop oferi dumneata, doamna, zise Luke §i lua loc pe scaunul indicat. Lady Sterne ridica din sprancene intrebatoare. - RSposata Lady Royce, prietena dumitale, cuno§tea din copilarie o familie pe nume Blaydon, zise el. Mai exact, un baiat pe nume Lovatt. Daca nu m3 in$el, tatal s3u a fost baronet. Ti-a vorbit vreodata despre omul acesta sau despre familia lui.? - Pe legea mea, ca pui ni$te intrebari tare ciudate, Luke! exclama unchiul s3u. - Omul acesta s-a stabilit la Elm Court imediat dupa moartea lui Lady Royce, continua el. $i acum a inchiriat Wycherly Park de la Severidge, sub un nume fals. Anna se preface cd nu il cunoa$te, dar Emily l-a recunoscut §i nu-i place deloc de el. Tocmai m-am intors de la Elm CouTt, unde am vorbit cu Royce ?i cu Charlotte. - O, Doamne! exclama Lady Sterne, aproape in $oapta. Anna ascunde un secret? - Luke, zise lordul Quinn, s-ar putea sa nu ai par­ te decat de suferinpi, daca ip bagi nasul in secretele sopei tale. -A nna este nefericita. $i o iubesc, Theo. A, da... apropo de asta, voi doi va putep felicita pentru succesul total al planului vostru. O iubesc. $i tocmai de aceea trebuie sa aflu adevarul. - Dar pe cuvantul meu de onoare ca n-am auzit niciodata numele acesta, zise Lady Sterne. Blaydon. Se incrunta insa, cand isi aminti ceva. E$ti sigur ca nu e Blakely? Lowell Blakely? Luke se uita la ea cu ochii mari de uimire. - Poate, zise el. Dar de ce? Ce §tii despre el, doamna? -A fost un flacau chipe§, zise Lady Sterne. Inalt, slabut: p brunet. Sau cel pupn a$a mi-a spus Lucy. Eu, una, nu l-am vSzut niciodata. Era indragostit nebune^te de ea $i se amorezase §i ea de el, cand era mai mica. Ba chiar i-a promis ca se va casatori cu el, cand era copila. Dar s-a

Inima de piatra

371

saturat repede de insistence, de ardoarea $i de gelozia lui... chiar inainte ca tatal ei sa o aduci la Londra. $i dupa ce a venit aici, el a continuat sa-i trimita scrisori pe ascuns, fara nici o rufine. Lucy obi$nuia sa ni se planga despre asta $i apoi a inceput sa i le returneze nedeschise. Dupa aceea 1-a cunoscut pe Royce §i atunci nu a mai avut ochi pentru nici un alt barbat. - $i dupa aceea nu a mai §tiut nirnic despre Blaydon... adica despre Blakely? intreba Luke. - L-a mai vazut doar o singura data, din cate stiu eu, raspunse Lady Sterne. Lucy s-a casatorit la Londra $i imi amintesc ca mi-a spus c§ l-a vazut stand in fapi bisericii §i privind-o in tacere, cand a ie§it din capela la bra^ul lui Royce. Doamne, pn minte ca m-au trecut fiorii cand mi-a povestit asta. Cuvintele ei il faceau pe Luke sa se cutremure. - Omul care acum i§i spune colonelul Henry Lomax statea in fa{a bisericii, cand am ie$it cu Anna, dupa ce ne-am casatorit. - Doamne paze?te! exclama Lady Sterne. -La naiba! zise Lord Quinn, aproape in acela$i timp. - Cred ca ar fi bine sa ma intorc cat mai repede la Bowden, spuse Luke §i se ridica in picioare. Permite-mi, te rog, doamna. - Pe legea mea! exclama lordul Quinn $i sari in pi­ cioare. Vin cu tine, baiete. Sa $tii ca inca mai §tiu sa folosesc un pistol $i s3 nimeresc pnta. Daca acest Bla­ kely... Blaydon... Lomer sau cum naiba l-o cbema crede ca se poate atinge de fata, atunci se va pomeni privind {eava pistolului meu, cand am degetul nerabdator pe tragaci. Oh, la naiba! Nu te voi mai putea escorta la serata Minden in seara asta, Marj, draga mea. - O, nu conteaza! Du-te cu Harndon, Theo! zise ea speriata, cu mainile lipite de gura. O, Anna! Draga, micupi mea Anna! Luke nu se opuse. Timp de-aproape zece ani in Fran­ ca, sabia ?i pistolul fusesera unicii lui prieteni $i singurii de care avusese nevoie. $i amandoi il servisera bine. Dar

372

Mary Balogh

in acei zece ani nu fusese nevoit s§-$i apere iubirea. Sau pe Anna. $i era ingrozitof de ingrijorat. De ce naiba o Usase singura acolo? Doar vSzuse nefericirea ei. Dar nu-$i inchipuise niciodata pericolul care se ascundea dincolo de ea.

c a p ito lu l 2 6 Anna se intoarse tarziu la Bowden Abbey in dimineafa zilei de dupa ce il vizitase pe Sir Lovatt Blaydon. Fusese in vizita la Sofia unuia dintre lucratorii sofului ei. Femeia tocmai adusese pe lume al optulea copil. Se simfea fericita - ba chiar fericita §i cu inima u$oara. Luke era plecat de $ase zile, a$a cS urma sa vina acasa In ziua urmatoare sau in cea de dupa. I se cam strangea stomacul cand se gandea la ce trebuia sa-i spuna dupa ce se intorcea. Dar numai pufin. Cu siguranfa pana in momentul acela ajunsese so cunoasca suficient de bine, incat sa creada ca nu era nici vreo hoafa, nici vreo criminala §i sa infeleaga de ce se implicase in ni^te treburi necurate. §i fara indoiala va infelege ?i celalalt lucru ingrozitor pe care avea sa i-1 spuna. Dar se cutremura la gandut ca trebuia sa ii povesteasca toate detaliile sordide. Aproape ca se gandea ca era mai bine sa-1 lase sa creada c§ avusese un iubit. Dar aceea ar fi fost o minciuna. $i voia sa-i spuna totul §i sa aiba con§tiinfa curata. In legatura cu absolut tot. Sigur Luke o va crede. $i cu siguranfa o va putea proteja de orice incerca sa-i faca Sir Lovatt. Privind in retrospectiva, nu infelegea nici ea de ce nu-i spusese totul de la bun inceput - din acea prima dimineafa ingrozitoare, cand el sugerase c3 sinceritatea era esenfiala pentru o casnicie funcfionala. Fara indoiala ar fi ajutato chiar ?i atunci. Dar in momentul acela ii era greu sa se gandeasca la Luke ca la acela$i barbat de la inceputul casniciei lor sau la ea insa?i ca la aceea$i femeie, de altfel. Pentru ca atunci nu o privise cu acea stralucire speciala in ochi ?i

Inima de piatra

373

nici nu ii spusese c5 o iubea. Ba u zisese chiar contrariul. !i spuse c3 nu va exista niciodata nici un soi de iubire intre ei. $i vazuse hotararea din ochii lui red. „Te iubesc!“ Ii rasunau inca in minte cuvintele acelea pe care i le spusese in noaptea de dinainte sa piece. $i inca t§i am intea de licSrirea tandrS din ochii lui. Grabi pasul $i se indrepta spre odaia lui Joy. Se sim^ea fericita in ciuda tuturor nelini^tilor, a§a cS se straduia din rasputeri s5 nu o ia la goana pe scSri. Ce-ar fi zis servitorii daca ar fi vazut-o alergand a$a prin casa? Gandul acela o facu sa zambeasca. Se opri brusc in fa$a u$ii camerei lui Joy. IncSperea era goala. Ce dezamagire! Oare unde o dusese doica? Era intr-adevar o zi frumoasa, dar Anna §tia ca doica evita de obicei so scoata afara la plimbare, daca nu primea instrucpuni stricte de la ea. Femeia avea convingerea ciudata ca aerul curat nu-i facea bine unui copil mai mic de un an. Anna traversa camera §i trase tare de fiinia clopo^elului, ca sa o cheme pe femeie. Daca afla ca doica o pnea pe Joy undeva in casa, atunci o va scoate afara chiar ea. Poate ca o va duce chiar pana la cascada. $i putea sa le inso{easca ?i Emily. Plimbarea prin natura le va ocupa timpul §i va face ziua s3 treaca mai u?or. Cu toate acestea, i?i spuse ca nu trebuia sa se a$tepte ca Luke sa se intoarca a doua zi. Altfel va fi fost tare dezamagita, daca de fapt nu venea. Dar in fond, $tia ar fi fost dezamagita indiferent de ceea ce i$i propunea. Zambi atunci din nou. Doica veni in camera singura. -U nde e Joy? intreba Anna, gandindu-se ca probabil era cu Emmy. Pe de alta parte, Emmy nu o scotea niciodata din odaia ei. Femeia zambi. - Ducesa a scoso la un picnic, Excelenja, zise ea. Credeam ca vep fi multumita. Pana acum nu s-a aratat prea interesata de copil. A impachetat un saculef intreg de scutece $i ni§te haine de schimb. I-am spus ca parca se pregatea sa piece o saptamana, adauga apoi, razand. Dar dupa aceea i-am mai zis §i ca nu poate so pna prea mult

372

Mary Balogh

in acei zece ani nu fusese nevoit sS-$i apere iubirea. Sau pe Anna. $i era ingrozitor de ingrijorat. De ce naiba o lasase singura acolo? Doar vSzuse nefericirea ei. Dar nu^i inchipuise niciodata pericolul care se ascundea dincolo de ea.

c a p ito lu l 2 6 Anna se intoarse tarziu la Bowden Abbey in dimineafa zilei de dupa ce il vizitase pe Sir Lovatt Blaydon. Fusese in vizita la Sofia unuia dintre lucrStorii sofului ei. Femeia tocmai adusese pe lume al optulea copil. Se simfea fericita - ba chiar fericita $i cu inima u$oaTa. Luke era plecat de $ase zile, a§a ca urma sa vina acasa in ziua urmatoare sau in cea de dupa. I se cam strangea stomacul cand se gandea la ce trebuia sa-i spuna dupa ce se intorcea. Dar numai pufin. Cu siguranfa pana in momentul acela ajunsese so cunoasca suficient de bine, incat sa creada ca nu era nici vreo hoafa, nici vreo criminala $i sa infeleaga de ce se implicase in ni$te treburi necurate. $i fara indoiala va infelege ?i celalalt lucru ingrozitor pe care avea sa i-1 spuna. Dar se cutremura la gandul ca trebuia sa ii povesteasca toate detaliile sordide. Aproape ca se gandea cfi era mai bine sad lase sa creada ca avusese un iubit. Dar aceea ar fi fost o minciun3. $i voia sa-i spuna totul ?i sa aiba con^tiinfa curata. In legatura cu absolut tot. Sigur Luke o va crede. $i cu siguranfS o va putea proteja de orice incerca sa-i faca Sir Lovatt. Privind in retrospectiva, nu infelegea nici ea de ce nu-i spusese totul de la bun inceput - din acea prima dimineafa ingrozitoare, cand el sugerase ca sinceritatea era esenfiala pentru o casnicie funcfionala. Fara indoiala ar fi ajutato chiar $i atunci. Dar in momentul acela ii era greu sa se gandeasca la Luke ca la acela$i barbat de la inceputul casniciei lor sau la ea insa§i ca la aceeaji femeie, de altfel. Pentru c3 atunci nu o privise cu acea stralucire speciala in ochi $i

Inima de piatra

373

nici nu ii spusese ca o iubea. Ba ii zisese chiar contrariul. Li spuse ca nu va exista niciodata nici un soi de iubire intre ei. $i vSzuse hotararea din ocKii lui reci. „Te iubesc!“ Ii rasunau inca in minte cuvintele acelea pe care i le spusese in noaptea de dinainte sa piece. $i inca i?i amintea de licarirea tandra din ochii lui. Grabi pasul §i se indrepta spre odaia lui Joy. Se sim{ea fericita in ciuda tuturor nelini$tilor, a$a ca se straduia din rasputeri sa nu o ia la goana pe scari. Ce-ar fi zis servitorii daca ar fi vazuto alergand a?a prin casa? Gandul acela o facu sa zambeasca. Se opri brusc in fa^a u$ii camerei lui Joy. Incaperea era goala. Ce dezamagire! Oare unde o dusese doica? Era intr-adevar o zi frumoasa, dar Anna $tia ca doica evita de obicei so scoata afara la plimbare, daca nu primea instrucfiuni stride de la ea. Femeia avea convingerea ciudata ca aerul curat nu-i facea bine unui copil mai mic de un an. Anna traversa camera $i trase tare de funia clopo^elului, ca sa o cheme pe femeie. Daca afla ca doica o Tinea pe Joy undeva in casa, atunci o va scoate afara chiar ea. Poate ca o va duce chiar pana la cascada. $i putea sa le insofeasca $i Emily. Plimbarea prin natura le va ocupa timpul $i va face ziua sa treaca mai u?or. Cu toate acestea, i§i spuse c5 nu trebuia sa se ajtepte ca Luke sa se intoarca a doua zi. Altfel va fi fost tare dezamagita, daca de fapt nu venea. Dar in fond, $tia ar fi fost dezamagita indiferent de ceea ce i$i propunea. Zambi atunci din nou. Doica veni in camera singura. - Unde e Joy? intreba Anna, gandindu-se ca probabil era cu Emmy. Pe de alta parte, Emmy nu o scotea niciodata din odaia ei. Femeia zambi. - Ducesa a scoso la un picnic, Excelenta, zise ea. Credeam ca ved fi mulpunita. Pana acum nu s-a aratat prea interesata de copil. A impachetat un sacule^ intreg de scutece ?i nifte haine de schimb. I-am spus ca parca se pregatea sa piece o saptamana, adauga apoi, razand. Dar dupa aceea i-am mai zis $i ca nu poate so fina prea mult

374

Mary Balogh

afar& pe Lady Joy, pentru c3 i se va face foame. $i c3 ar fi bine sa se intoarca peste aproximativ o ora, Excelen{5. Henrietta? O luase pe Joy la un picnic? Singura, fara doica sa? Si luase scutece pe care sa i le schimbe ea insa$i? Anna i§i aminti dintrodata de zambetul pe care i-1 aruncase Henrietta cu trei zile in urma, inainte de a o lasa singura in salon cu Sir Lovatt. Dar Henrietta nu fusese niciodata interesata de Joy. - Unde s-a dus la picnic? intreba ea. - Nu a spus, Excelenfa. Era pentru prima data cand doica parea $i ea oarecum nelini$tita. Dar a zis ca a vorbit cu dumneavoastra la micul dejun. Anna p3r3si odaia $i se grabi sa coboare scarile. Totu?i, se opri la jumatatea drumului $i fugi inapoi in dormitorul ei. Lua cuptul din sertarul in care il ascunsese cu o zi inainte $i-l strecura in buzunar. Gestul acela o inspaimanta $i pe ea, a$a c3 incerca sS-?i spunS c3 era absurda. Totu$i, se grabi din nou in jos pe sc3ri. Dar de unde sa inceapa cautarile? $i de ce ar fi fost nevoie sa caute pe undeva? Peste o ora - sau chiar mai pupn - lui Joy i se va face foame, a§a c3 se va agita §i apoi va incepe sa fipe cat o fineau plamanii. far cand se va intampla asta, Henrietta sigur va veni acasa in graba. Asta daca nu se intorcea chiar mai devreme. Anna se gandi c3 facuse asta intenbonat, doar ca sa o supere. In clipa aceea sim^ea o antipatie profunda pentru Henrietta. Dar se intristase ingrozitor cand se schimbase relapa lor. La inceput paruse s3 fie foarte multa iubire $i prietenie intre ele. Ajunse in pragul u§ii de la intrare §i incremeni nesigura. O putea vedea pe Henrietta plimbandu-se lini^tita prin gradini §i indreptandu-se spre cas3. Singura. Se opri din mers $i zambi, in clipa in care Anna se grabi spre ea. Era acela$i zambet pe care il afi$ase in salon cu cateva zile inainte. -U nde e Joy? intreba Anna. Era deja cu adevarat inspaimanta ta. -E complet in siguran 0 , zise Henrietta. Este cu iubitul t3u.

Inima de piatrd

375

-Pp... poftim? Vederea amenin{a sS i se intunece din nou. - Vezi tu, eu {in la prietenia noastra, chiar dac5 tu nu, spuse Henrietta. In ochii ei apSruse o stralucire triumfatoare ciudata. Inca te iubesc, Anna. A$a c3 te-am ajutat §i {bam inlesnit fuga cu el. Acum nu mai trebuie decat s3 te duci tu singura la cabana de vanatoare. Copilul e deja acolo. E$ti foarte norocoasa ca iubitul tau este dispus sd ia $i copilul. Mul{i barba{i n-ar accepta asta. Dar pare sa {ina la ea destul de mult. - Oh! O, Doamne! Anna ti arunca o privire ingrozitoare cumnatei sale. Ce-ai facut, Henrietta? Nu este iubitul meu. $i acum a rapit-o pe Joy. Trebuie sa te duci dupa ajutor. Te rog! zise $i o apuca de maneca. Du-te $i spune-le domnului Fox §i lui Cotes. Pune-i sa trimita cat de mul{i servitori cu putin{3. §i repede! Te rog, Hen­ rietta! Te rog? Dar femeia doar continua sa-i zambeasca. - Desigur, zise ea. Sigur ca da, Anna. Haide, fugi $i tu acum. Am facut ceva rau? Dar Anna nu mai ramase sa-i raspunda. Era atat de speriata, ca o lua la goana - dupa cum $i-ar fi dorit sa mai faca mai devreme in casa, dar se ab{inuse. Doar c3 atunci voise sa alerge de fericire, iar in clipa aceea fugea de disperare. Nu indraznea sa se gandeasca la nimic in timp ce fu­ gea. Cu toate acestea mintea ii era invadata de imagini $i ganduri nedorite. Sir Lovatt care o tinea in bra{e pe Joy. Sir Lovatt care amenin{a sa-i impra?tie creierii pe bolovanul din fa{a cabanei, daca Anna nu-i aducea banii §i bijuteriile ?i nu promitea sS-?i {ina gura, cand se intorcea acasa Luke. $i in clipa aceea ar fi facut orice i-ar fi cerut. §i-ar fi vandut §i sufletul diavolului, ca sa-$i aiba copilul inapoi in siguran{S. Fu totu$i nevoita sa se opreasca pe pod. Se apasa cu mana intr-o parte $i se lupta sa-§i traga sufletul. „0, Doam­ ne, Dumnezeule“, se ruga ?i porni din nou. „0, Doamne! Te rog, Doamne.“ In ultima perioada Dumnezeu paruse sa fie de partea ei. Doar ca in clipa aceea se temea

376

Mary Balogh

c3 va refuza din nou sa-i asculte rugile. Dar se ruga pentru un copil! Pentru un copila§ lipsit de aparare. Un suflet nevinovat. „Te rog, Doamne! Te rog, Doamne!“ Vazu un barbat a^teptand in luminiful din fa^a cabanei. Un om pe care nu-1 mai vazuse niciodata. Fara indoiala era servitorul care ii adusese scrisorile. Acela$i care lSsase facturile sub bolovan §i apoi se intorsese sa ia banii. Parca totu?i il mai vazuse o data, calarind spre conac. Anna se opri brusc la marginea padurii. - Unde este? ceru sa 5 tie. Unde o pne? Omul duse degetele la buze $i fluiera ascupt, apoi ii ranji. Cateva clipe mai tarziu, Sir Lovatt Blaydon ie§i dintrre copacii de dincolo de luminip Purta in bra{e un ghemotoe, invelit in pSturi. Fetifa statea nemi^cata $i lini^tita... Oare era moarta? Anna se impletici spre el, cu brapde intinse. - Da-mi-o, il implora ea. O, te rog, da-mi-o! Nici m3car nu incerca sa controleze plansul isteric, care veni odata cu cuvintele rostite. Dar inainte s3 se poata apropia suficient, doua maini mari §i puternice venira din spate, o apucara de brap; $i o imobilizara. - Draga mea, Anna, zise Sir Lovatt, zambind cu blande^e. A venit timpul. Este o poarta in zid in apropiere. Trasura mea ne a§teapta acolo. Nu-p face griji ca n-ai adus cu tine cufere sau cutii. Ti-am adus eu toate cele necesare. A$ prefera sa nu iei cu tine nimic din ce p-a oferit el. Vino, draga mea. - Poftim? Isteria de mai devreme lasa loc unei terori inmarmurite. Unde ma duci? - Acasa, draga mea. Va due pe tine $i pe copil la casa pe care am pregatit-o acum mai bine de un an. in Ame­ rica, Anna mea. Dincolo de ocean... Acolo vom putea fi lini$tip impreunS, fara sa ne urmareasca sau sa ne gaseasca nimeni. - O, Doamne! exclama ea.

Inima de piatra

377

-Vino, zise el $i ii f&cu un semn din cap servitorului care incS o mai tinea de bra{e din spate. Mai vorbim pe timpul cftlatoriei. -Nu! dpi ea. Nu pop sa ne duci in America. Nu fara $tirea soprlui meu. $i nu o pop lua pe Joy. Este fiica lui. -Ea tp aparpne pe, zise Sir Lovatt §i i$i muta privirea spre copilul adormit din bra^ele sale. $i acum $i mie. Este superba, Anna mea. Dar haide. Sa nu mai intarziem. Anna se lupta cu servitorul, care o zorea sa inainteze. -la-ma pe mine, daca trebuie, zise ea. Plangea din nou in hohote. Dar te rog, trimite-o acasa pe Joy! O, te implor! Ea este a lui. $i locul ei este aici, cu el. Te rog, trimite-o inapoi acasa. O sa vin cu tine fara sa ma impotrivesc, dar te rog sa o trimip inapoi acasa. Dar Sir Lovatt doar ii facu un semn scurt din cap servitorului, care o ridica in brafe §i pomi cu ea printre copaci, inspre poarta pe care Anna nu o vazuse niciodata $i dincolo de care, ii a$tepta trasura. O impinse inauntru §i Sir Lovatt urea in spatele ei, cu copilul in brafe. Anna se trase spre marginea banchetei §i intinse braiele orbe^te. El ii a$eza copilul in bra^e ?i lua loc langa ea. Anna apleca apoi capul spre ghemotocul cald care era fiica sa $i planse, in timp ce u$a era inchisa ferm din exterior. O clipa mai tarziu, trasura se puse in mi§care. Emily i$i indents mainile pe stalpul porpi ?i privi trasura disparand pe drum. Era atat de panicata, incat ramase acolo incremenita un minut intreg. Nu se putea hotari ce sa faca... sS fuga dupa trasura? Sa o ia la goana spTe sat? Pentru ca ar fi ajuns acolo dupa cinci minute de fuga neintrerupta. Sau poate era mai bine sa alerge tot drumul inapoi pana acasa? Dar disperarea o facea sa ramana pe loc, impietrita. Nu avea nici un rost sa incerce sa urmareasca trasura pe jos. $i daca ar fi alergat pana in sat, tot nu ar fi putut face pe nimeni sa inpdeaga ca sora $i nepoata ei fusesera rapite. Iar daca ar fi fugit pana acasa, ar fi irosit foarte

378

Mary Balogh

mult timp $i, in plus, $i acolo s-ar fi confruntat cu aceea$i problema. Ashley. O, Ashley! Izbucni in plans, de fries $i de frustrare, apoi se intoarse spre casa. Trebuia sa faca pe cineva sa o infeleagS. Era absolut necesar. Dar nu cand se afla ea prin preajma... Henrietta! Emily o vazuse pe Henrietta luand copilul din odaie ?i i se paruse un lucru extrem de ciudat - mai cu seama pentru ca luase cu ea §i un sac de schimburi. Emily se gandise c3 doica era foarte nesabuita c3 o lflsase sa piece atat de u$or cu fetifa, cand Anna nu era acasa ca sa-i dea permisiunea ei, iar Luke era plecat o saptamana. A$a ca Emily o urmarise. Dar statuse cu mult in spatele femeii $i avusese gtija sa nu fie vazuta. $i spre uimirea ei descoperise in scurt timp, ca Henrietta pornise pe drumul familiar care ducea spre cabana de vanatoare. Emily vazuse totul. Intalnirea ei cu Sir Lovatt Blaydon, cum acesta luase copilul $i ii zambise $i cum dupa aceea Henrietta se intorsese spre casa, fericita $i zambitoare. Dar Emily ramasese acolo infrico§ata $i $ocata pana in maduva oaselor. $i complet descumpanita. Oare ar fi trebuit sa se arate ^i sa incerce sa-i smulga copilul din brafe? Doar ca fusese de fap\ $i servitorul pe care Emily il vazuse mai devreme. N-ar fi ajutat la nimic sa se arate. Nu. Era datoria ei sa ramana ascunsa, pentru ca macar sa-i poata spune Annei unde disparuse copilul. $i statuse acolo suficient cat sa se instaleze in ea disperarea. Sir Lovatt disparuse cu copilul, in timp ce servi­ torul ramasese pe loc, plimbandu-se de colo-colo in fa{a cabanei. $i a$teptand. Dar oare ce a$tepta? Sau mai bine zis pe cine .7 Pe Anna .7 Da, sigur ca pe Anna. Henrietta se va fi tntors acasa $i ii va fi spus unde se afla Joy, iar Anna urma sa vina intr-un suflet. Dar cu siguran^a nu singura. Fara indoiala va veni cu ni$te servitori, care o vor ajuta sa recupereze copilul. Cu toate acestea, Emily ?tiuse in adancul sufletului ei ca sora ei va veni singura.

lnimd de piatrd

379

A$a cS r&mSsese ascunsS $i privise neputincioasa seena care se derulase in fa;a ochilor ei. Anna se chinuise sa ajunga la copil, dar !n cele din urma fusese luata pe sus $i dusa de acolo de servitor. Iar Sir Lovatt !i urmase cu copilul in bra{e. Emily ii urmarise prudenta $i astfel descoperise si poarta aceea, pe care nu o mai vazuse niciodata, in ciuda faptului ca cutreierase proprietatea in lung $i-n lat. Apoi vazuse trasura pornind §i o incercase cea mai mare frustrare ?i disperare pe care o simpse in viafa ei. Se grabi apoi in direepa casei p se gandi neputincioasa cum ar fi putut spune cuiva ce vazuse. Fara indoiala Henrietta inventase vreo poveste plauzibila care sa justifice absenpi Annei p a lui Joy - astfel incat nimeni sa nu-p dea seama ca lipseau, timp de multe ore. §i cum putea ea singura sa transmita acel mesaj? $i chiar dac3 ar fi putut... p chiar daca cineva ar fi inteles-o p ar fi crezpt-o... cum le-ar fi putut spune unde le ducea? „In America. Dincolo de ocean .11 Citise acele cuvinte pe buzele lui. Ip amintea ca dupa moartea tatalui ei - p dupa plecarea lui Blaydon de la Elm Court - Anna ii explicase ca America era foarte, foarte departe. In cealalta parte a lumii, dincolo de un ocean foarte intins. Emily $tiuse inca de atunci ca Anna se bucurase ca el plecase p ca ip dorise sa nu se mai intoarcS niciodata. A$a ca sperase p ea acelap lucru. $i in clipa aceea le ducea acolo pe Anna p pe Joy. Cum ar fi putut explica asta cuiva? Pe masura ce se grabea spre conac, Emily simtea tot mai pregnant durerea care se ascundea in spatele gafaitului p lacrimilor ei. - Ce sunt?! intreba Anna, holbandu-se la Sir Lovatt Blaydon p ignorand-o pe Joy, care protesta c3 era pnuta prea strans in bra^e p ca trecuse ora mesei sale. Ce sunt?! Sir Lovatt cbicoti p o privi cu drag. - Da, e adevarat! zise el. Acum intelegi ce secret minunat am pnut pentru mine in top anii ace§tia, Anna mea? Epi fiica mea. A mea p a mult iubitei mele Lucy.

380

Mary Balogh

- Ba sigur nu sunt, zise ea, cu ochii inflacarap de indignare. Cum lndrSzne^ti sa sugerezi un astfel de lucru, domnule? Ochii lui se imbunara. - §tiu ca e un $oc pentru tine, draga mea, zise el. $tiu c3 {meai foarte mult la omul pe care 1-ai numit tata... chiar daca era un bepvan de nimic. Dar in realitate e$ti a mea, Anna. - Mincinosule! scuipa ea spre el. -Anna, zise el, deloc tulburat de furia ei. Draga mea, Anna! $tii la cate luni dupfl casatoria dragei tale mame te-ai nascut tu? Ea facu din nou ochii mari. -A c3zut! zise ea. M-am nascut cu o luna mai devreme. Eram atat de mica, incat au crezut ca era posibil s3 nu supraviefuiesc. $i mama chiar era sa moara in timpul na§terii. - O, Anna, zise el. Asta e povestea pe care i-a spuso ea tatalui tau, draga mea. A fost un noroc ca ai fost atat de mica la na§tere. Dacfi erai mai mare, era posibil s§ fi suspectat adevarul. Anna simp ca ii Inghepi sangele in vene. $i se simfea cople^ita de groaza. Nu putea sa fie adevarat! O, Doamne, nu! Mama ei $i omul acela? Tatal ei incornorat? $i ea ins3$i, fiica acelui diavol care o urmarise $i o chinuise timp de trei ani? Mai bine murea, decat sa fie adevarat. U§or, u$or i?i dadu seama ce anume transforma suferin{a ei din acel moment intr-un chin insuportabil. Joy plangea cat o pneau plamanii. -A nna mea, zise Sir Lovatt. Ocupa-te de copil. De draga mea nepoata. Ii este foame? - E uda $i ii e foame, zise Anna. -Aha. Am fost suficient de prevazator sa pun sa fie aduse $i ni$te schimburi, odata cu ea, zise el $i a^eza sacul cu scutece §i imbracaminte curata pe scaunul langa ea. Anna o schimba, dar micufa continua sa protesteze zgomotos. §i in tot timpul in care statu incomod, cu picioarele fixate pe podeaua trasurii care se legana, nu se putea gandi decat la mi$carile pe care ar fi trebuit sa le faca pentru a scoate cuptul din buzunar fara

Inima de piatrd

381

sa o vada $i la felul in care ar fi trebuit sa se rasuceasci p sa-1 injunghie cu el. Ar fi trebuit sa-1 injunghie suficient de tare ca sa-1 omoare. Dar era un loc prea inghesuit, iar daca ar fi e$uat, atunci chiar s-ar fi pierdut orice speranpi. $i in plus, Joy se afla p ea acolo. Ar fi fost mult prea periculos sa incerce sa manuiasca un cupt, cand micu^a se afla pe bancheta trasurii. -Poftim, Anna, zise Sir Lovatt, zambind, in timp ce ea lu& in braj;e copilul furios p se a$eza la loc. Un $al care s3-p protejeze decen^a in prezentja tatalui tau. li infa^ura apoi in jurul umerilor un $al minunat de ca^mir, care ii permise sa-p slabeasca hainele in partea din faj£ p sa o a§eze pe Joy la sanul ei, fara rupnea de a se expune in fa{a unui barbat care nu era sopil ei. OK, Luke! Copilul amup imediat. Annei i se parea ciudat ca in clipa aceea p in acel loc, mai putea totup simp senzapa placuta a gurii pruncului ei, care sugea lapte de la sanul ei. Era ceva neobi?nuit de normal intro situape de altfel anormala. Sir Lovatt chicoti. -li era foame, zise el. Nu voiam s5 te cftsatore^ti, Anna. $tii p tu asta. Am crezut mereu ca de vreme ce am fost obligap sa stSm desparpp in anii copilariei tale, va fi suficient pentru amandoi sa ne avem doar unul pe altul pentru tot restul zilelor mele. Dar pana la urma p-am permis sa te casatore$ti, tocmai ca sa existe un copil in casa noastra. Copilul tau. Nepotul meu. Trei generapi, adunate laolalta. Voi doi, care sa imi inseninap zilele batranepi p pana la moarte. §i dupa ce am sa mor, tu tot o vei mai avea pe micupi Joy ca alinare. -N u sunt fiica ta, rosti Anna, ferma. $i fetipi mea nu este nepoata ta. E absurd. Straniu. $i chiar daca ar fi adevarat... comportamentul tau e de nein^eles. De ce mi-ai facut toate astea in ultimii trei ani? De ce vrei sa ma ai numai pentru tine? Orice tata normal ar fi incantat sa-p vada copilul casatorit p fericit p aducand pe lume nepop pentru el. -Te-ai ata?at de nipe oameni care nu erau grija ta, Anna, zise el. De omul acela de nimic care p-ar fi adus

382

Mary Balogh

propria familia la ruina, dac3 nu i-a$ fi venit In ajutor. De un baiat p de nipe fete, care-p sunt doar frate vitreg p surori vitrege... dintre care una aproape ca nici nu este umana. M-a durut, Anna. $i m-a durut p sa piu c3 draga mea Lucy - draga ta mama - mi-a fost smulsa din bra^e cu cruzime de nipe parinp, care au insistat ca ea sa se marite cu un conte. Anna, ai fost pnuta departe de mine, toata viapi ta! f i s-a dat pana p numele lui. Dar gata. Acum epi Anna Blakely... acesta e numele meu adevarat. $i acum 51 numele tau. Iar nepoata mea este Joy Blakely. $i intr-adevar, e o mare bucurie. Ma bucur ca ai boteza-o a$a. $i In sfarpt suntem top impreuna. Te rog, nu m3 Invinui pentru cS vreau sa fim Impreuna pentru totdeauna. Dar o sa te fac fericita, Anna mea. Mai fericita decat ai visat vreodata c3 pop fi. -Sunt fericita cu sopil meu, zise ea. il iubesc. $i aceasta este fiica lui. A noastra. O Indeparta apoi pe Joy de la san p o a$ez3 pe umarul ei. O freca u$or pe spate p o batu Incet, pentru a o face sa scoata aerul inghipt. Din fericire, el ramase tacut, cat ea termina de alaptat copilul. Anna Incerca din rasputeri sa ramana calma. Incerca s3 gandeasca rational p la rece si s3-p calculeze dinainte viitorii pap. Oare se aflau suficient de aproape de coasta ca sa se Imbarce pe o corabie chiar in ziua aceea? Dar, in fond, care erau sansele ca in port s3 existe o corabie care era gata s3 riaice ancora, cu destinapa America? Oare aveau s3 r3mana undeva peste noapte? Poate la un han? Oare acolo va avea ocazia s3 ceara ajutor hangiului sau vreunui alt oaspete? Oare va avea vreo ocazie s3 foloseasca cuptul p s3 fuga cu Joy? Dar mai era p servitorul, care o bagase cu forpj in trasura. $i un vizitiu. Apoi, ca de nicaieri, i se ndscu in minte o idee. Desigur! Sigur c3 da! Intoarse capul p incerca s3 mascheze biruinpi care salapuia in ochii p in vocea sa. - Nu sunt fiica ta, zise ea. $i pot s3-p dovedesc asta. - O, draga mea, Anna, murmura el. -Tata obi$nuia s3 pna in camera lui un portret in miniatura al mamei sale... bunica mea, zise ea. $i acum

Inima de piatra

383

il am eu in dormitorul meu la Bowden Abbey. Semin atat de mult cu ea, incat a fost mereu motiv de uimire p de amuzament pentru familia mea. E ca p cand m-a§ fi imbricat eu in haine dintr-o alt3 epoca p a? fi pozat pictorului... Toata lumea care 1-a vSzut a spus acelap lucru. Daca ai vedea portretul, n-ai mai avea nici o indoiala ca a fost bunica mea... p eft tata a fost intr-adevir tatal meu natural. Atunci aparu pentru prima data o expresie ameninpitoare pe chipul lui Sir Lovatt Blaydon. -E u$or de imaginat ca pot exista asemanari intre familii, zise el. Lucy, mama ta, a fost a mea, Anna! A mea! Am trait o iubire pe care o intalne^ti foarte rar pe aceasta lume. O iubire pe care a luat-o cu ea in mormint. $i pe care o sa o iau p eu cu mine in mormant. O iubire care ne va uni din nou, pentru eternitate. lar tu e^ti fructul acestei iubiri. - Chiar p fara portret ca dovada, tot nu a? putea erede ca mama a fost in stare de a§a ceva, zise ea. Nu ar fi facut un asemenea lucru. $i cu siguran^a nu 1-ar fi pacalit pe tata cu copilul altui barbat. $i daca tot vorbe$ti despre o dragoste de o intensitate nemaiintalnita, domnule, atunci sa §tii ca a existat intr-adevar... dar intre mama $i tatal meu. Mi-e rusine de faptul ca m-am indoit de mama $i ca te-am crezut, chiar §i pentru o secunda. Du-ma inapoi acasa! Nu sunt a ta. Nu exista nici un fel de relape de rudenie intre noi. In ochii lui aparu atunci o stralucire care o inspaimanta. Totuji, ii vorbi pe un ton destul de amabil. -Negarea este de obicei ceea ce survine dupa un 50 c puternic, Anna mea, zise el. In cele din urma o sa in^elegi ca este adevarat. O sa crezi, cand o sa-fi dai seama cat de mult te iubesc... cand o vezi cat de multe am facut pentru a-p asigura un viitor fericit... pe p nepoatei mele. America este o pira foarte frumoasa. Noua p intinsa. Un loc pentru noi inceputuri. Un loc al libertapi, Libertate! Avusese o miefl speranfa ca poate il vor convinge cuvintele ei p ca poate o va duce inapoi acasa. Dar in clipa aceea p ea era absolut convinsa ca nu exis­ ta nici macar o cat de mica posibilitate ca povestea lui

384

Mary Balogh

s5 fie adevSrata. Mama ei pur $i simplu nu fusese genul de femeie care sa se daruiasci altui bSrbat cu o luna inainte de cSsStorie. §i era clar cS il iubise foarte mult pe tatal ei. A$adar, Sir Lovatt trebuia s3 $tie ca nu avea cum sa fie fiica lui. Dar oare el §tia ca min tea? Era nebun? Oare se convinsese singur de adevarul acelei minciuni? Gandul c3 ar fi putut fi nebun ii taia rasuflarea $i ameninta sa aduca odata cu el panica $i isterie. Dar nu avea de gand sa se lase coplepta de nici una. Asta nu i-ar fi folosit la nimic. Daca mai exista vreo urma de speran^a, trebuia sa se agate de ea. $i era absolut vital sa i$i pastreze calmul $i sa continue sa gandeasca limpede. Trebuia s§ continue sa caute vizual $i mintal orice mica ocazie de a scapa. Joy era mulpimita ca mancase §i era odihnita dupa ce dormise toata dimineata, a$a ca in clipa aceea era dornic3 de joacS. Anna ii zambi. Dragostea pe care o simtea pentru ea ?i frica pentru siguranpi lor ii faceau inima cat un purice. Totu§i se juca cu ea, sub privirea $i chicotitul in^elegator al omului care o tinea prizoniera.

c a p ito lu l 2 7 Era miezul zilei. Lumina soarelui stralucea in toata puterea. Era o zi placuta $i doar capva norijori albi se jucau pe cerul albastru senin. Luke cobori din trasura ?i se o opri o clipa pe terasa. Cand privea frumusetea liniftita de la Bowden Abbey toate temerile salbatice §i gandurile infrico§atoare pSreau oarecum proste$ti. Luke il privi pe unchiul sau, aproape scuzandu-se. - Cred ca vom descoperi ca ai lost tarat de la placerile ora$ului pentru nimic, Theo, zise el. Cu toate acestea, se grabi sa urce scarile §i sa intre in cas3. §i de indata ce ajunse in hoi, ceru sa $tie unde o putea gasi pe Excelenta Sa, sopa lui. - Ducesa nu este acasa, Excelenta, zise Cotes $i facu o plecaciune in fata lui Luke $i inca una in fata lordului Quinn, care venise in graba in spatele sau. - Ah, zise Luke. $i unde s-a dus, Cotes?

Itiima de piatra

385

Majordomul lui inclinS u$or capul. -A duso la un picnic pe Lady Joy, ExcelenfS, zise el. In ciuda faptului cfi doica copilului considers cS atat de mult aer proaspSt ar putea fi dSunStor pentru plamanii micutei. Luke se intoarse $i se uita la unchiul sSu, cu sprancenele ridicate. -A ie§it la un picnic, Theo, spuse el. Se pare cS ne-am fScut griji degeaba. Ma bate gandul sa ma alatur lor, dupa ce am petrecut a$a de mult timp tnchis in trSsura. Vrei sa ma inso^e§ti? Excelenpi Sa a spus unde se duce, Cotes? Dar chiar in clipa in care clatina din cap majordo­ mul, apSru Henrietta sub arcada care ducea spre sc&ri. Zambea $i pSrea frumoasa ?i fericita. Luke se gandi ca era aproape ca §i cand nici nu ar fi avut discutia aceea Inainte de plecarea lui. FScu totu$i o plecficiune rigida. - Henrietta? zise el. Sper ca te gasim bine. - Foarte bine, mulpimesc, zise ea. L-ai adus cu tine pe unchiul Theo. Ma bucur foarte mult sa te revad, domnule. Traversa holul in direcpa lui, cu o manS intinsS grapos. Se comporta ca $i cand incS ar fi mai fost stapana de la Bowden. Lordul Quinn facu o plecSciune deasupra mainii ei. - E$ti la fel de frumoasa ca intotdeauna, draga mea, zise el. Nu i te-ai alaturat Annei la picnic? Henrietta zambi cu mutate. - Am simpt c3 ar fi ceva nepotrivit, unchiule, zise ea. Anna are o companie mai placuta decat mine. Sa dus la picnic pe proprietatea colonelului Lomax, la invitapa lui. A? spune ca domnul o cam place... dep Anna este mereu cuviincioasa, desigur. -Este cu Lomax? intreba Luke p facu schimb de priviri cu unchiul sau. Toate nelinipile lui se intoarserS intr-o clipita. Doamne, nu ar fi trebuit sfi o lase singura. Nu ar fi trebuit sa presupuna cft va fi in siguranpi la Bowden Abbey fara el. Cotes, da ordine sa mi se tnseueze imediat calul. Theo?

386

Mary Balogh

-$ i unul pentru mine, te rog, Cotes, zise lordul Quinn. Pe legea mea ca nu imi place deloc treaba asta. - Dar este doar un picnic, zise Henrietta, facand ochii mari $i simuland nevinovapa. Apoi se mai napusti o silueta pe sub arcada $i se arum cS in bra{ele lui Luke, scotand ni$te sunete care nu pareau tocmai umane. - Emily? intreba el $i ii atinse u$or ceafa, in timp ce fata !$i incolacea bra^ele in jurul taliei lui. Ea dadu imediat capul pe spate $i se uita la el, atat de plina de amaraciune, incat Luke se incrunta. - Este ceva in neregula? intreba el. Fata incuviinta din cap energic, dar Henrietta vorbi din spatele ei: -A nna nu i-a dat voie sa mearga la picnic, zise ea. $i biata fata nu a in^eles motivul. A venit la tine ca s-o lini$te§ti, Luke. Luke statea cu privirea apntita spre chipul infrico$at care se uita in sus la el. -Trebuie sa ma due sa o aduc acas3 pe Anna, zise el. S-a dus la un picnic cu Joy la Wycherly. Vorbim dupa ce m3 intorc. Dar Emily clatina din cap cu inver$unare §i i$i stranse $i mai tare brafele in jurul taliei lui. -C e este? intreba el, incruntandu-se. Anna nu e la Wycherly? Fata clatina din nou din cap. - Atunci unde este? intreba el. Emily facu un pas in spate ca sa-§i poata folosi bratele. Arata cu degetul cu tnver$unare, mai intai intro direepe, apoi in alta ?i apoi gesticula furios cu ambele brateie, facand semne de departare. -A h, pierdem timp! exclama Luke, destul de frustrat. Nu te infeleg, draga mea. Henrietta spune ca a plecat la un picnic cu colonelul Lomax. Emily incepu din nou sa clatine din cap furioasa, apoi se intoarse $i arata acuzator spre Henrietta. I$i folosi bratele $i facu un gest ca $i cand ar fi leganat un copil, apoi arata iar cu degetul spre Henrietta, dupa care gesticula spre u?a de la intrare $i se uita rugatoare la Luke.

Inima de piatra

387

Luke se incrunta din nou. - Copilul a fost la Henrietta? intreba el. Dar Anna a plecat singura cu Joy. Emily clatina iar din cap. - Asculta aici, Luke, zise lordul Quinn. Cred ca copila incearca sa ne spuna ca Henrietta a dus copilul undeva. Emily in^elese cumva c5 barbatul vorbea, a$a ca il privi cu mare atenfie, apoi incuviinpi din cap deja foarte nerSbdatoare. - Eu am luat copilul? intreba Henrietta pe un ton u$or amuzat. O, dar e ridicol! Luke, $tii foarte bine ca eu nu am avut niciodati prea multe interacpuni cu fiica ta. I mi aminte§te prea mult de copilul pe care 1-am pierdut. Fata ar trebui inchisa in camera ei pentru ca inventeaza asemenea lucruri nebune$ti. Dar Luke sim^ea cum revenea in sufletul sau panica aceea care-1 facuse sa se intoarca de graba acasa cu o zi mai devreme decat planuise, aducandu-1 cu el pe unchiul sau. - Emily, zise el, prinzand-o de bra^e $i vorbind foar­ te clar, ce legatura are colonelul Lomax cu treaba asta? Henrietta a dus copilul la el? Emily incuviin^a din cap, $i Luke simp imediat cum i se strangea stomacul. -D ar e absurd! exclama Henrietta. - La Wycherly? o intreba Luke pe Emily. Ea clatina din cap, §i facu semn spre afarS, departe de casa. -Undeva destul de aproape de aici? intreba el. Pe proprietatea Bowden? Ea incuviinta din cap. - $i Anna era cu ele? „Nu!“ ii spuse fata, scuturand din nou din cap. - Deci copilul a fost la Lomax, zise Luke $i se stradui sa inabu§e panica pe care q sim^ea, ca sa poata gandi limpede ?i sa descopere adevarul cat mai repede cu putin$a. $i Anna este cu ei acum? Fata incuviinpi.

388

Mary Balogh

-C u m a aflat? intreba Luke. A venit Henrietta dup& ea? Emily incuviintS inca o data din cap, apoi se intoarse §i arata spre Henrietta. -Fata asta e nebuna, zise Henrietta disprepjitoare. Luke, doar n-ai de gand s3 crezi ce spune o debila mintal... - Pe legea, doamna! exclama lordul Quinn. Daca nu ip pi gura pana cand nu e$ti invitata s3 vorbepi, jur ca s-ar putea sa uit ca sunt un domn. - Deci Anna s-a dus la ei, ii spunea in acela?i timp Luke lui Emily. Ai vazut tu? Ochii i se umplura de lacrimi, dar clipi ca sa le indeparteze. - $i a plecat cu el? intreba Luke. A obligato sa mearga cu el, Emily? „Da!“ ii spuse gestul ei din cap. Doamne, Dumnezeule! De ce nu incercase nimeni niciodata sa o invefe pe fata un limbaj mai potrivit de folosit? El, de exemplu, de ce nu se gandise la asta? $i de ce nu incercase nimeni niciodata sa o invep sa scrie $i sa citeasca? -Emily, zise el §i o stranse mai tare de brafe, fara sa-?i dea seama. Nu ?tia cum ar fi putut sa-i raspunda la urmStoarea intrebare, dar totu§i intreba: Unde le-a dus? $tii? „Da“, ii spuse ea. - La Wycherly? „Nu.“ Doamne, Dumnezeule! - La Londra? ,,Nu.“ Unde era cel mai probabil sa le fi dus? Undeva unde ar fi fost in siguran^a ?i departe de orice urmaritori. Intr-un loc unde era improbabil sa le fi gasit un sot diS" perat. Emily ii daduse deja de inteles ca locul acela nu era Londra. Dar atunci unde? - In Franta? intreba el. „Nu.“

lnima de piatrd

389

-L a naiba! exclama dintrodata lordul Quinn. Baiete, nu mi-ai spus tu c3 nemernicul a plecat in America dupa moartea lui Royce? America. Desigur! - In America, Emily? Emily incuviin^a din cap, lacrimile i se revarsara incontrolabil pe obraji p chipul ei se schimonosi de durere. Luke o trase imediat in brapde sale. Se uita apoi peste capul ei p direct la Henrietta. - Doamna, tu o sa rSmai exact unde epi, pana cand voi avea o clipa de T3gaz sa ma ocup de tine, rosti el incet. $i in timp ce apepp, roaga-te sS fie doar o clipa. S-ar putea sa mai calmez pupn inainte sa m3 ocup de tine a§a cum merip, daca le aduc pe so pa p pe fiica mea inapoi acasS in siguranta. -Pe legea mea, cata ticalope se ascunde in femeia asta! exclama lordul Quinn. Inchideo in camera ei, baiete... p pune-1 pe Cotes sa o pazeasca. O sa pleci in urmarire. $i eu vin cu tine. -N u, zise Luke. A? prefera sa r3mai aici, Theo, ca so aperi pe Emily de vrajitoarea asta. La naiba cu tot! Unde le-ar fi putut duce? Crezi c3 poate la Southampton? - E foarte probabil, baiete, aproba unchiul s3u. -Cotes, pune sa fie inhamap alp cai la trasura, porunci Luke. $i repede! Emily se uita in sus la el. Avea ochii inropp de plans p parul ciufulit, dar in sufletul ei se nascuse o speran^a disperata. -M a due dupa ele, draga mea, zise el. Nu-p face griji, o s3 le aduc acasa in siguranpi. Tu rimai aici. Lordul Quinn va^avea grija sa fii p tu in siguranta. O sa le aduc inapoi. li saruta apoi mana p se obliga sa-i zambeasca linipitor. Lordul Quinn o lua apoi de mana, ii zambi cu toata blande^ea caracteristica unui unchi p o conduse spre scari. - $tii sa citepi pe buze, nu-i a$a, fetita? zise el. Hai sa mergem sus, atunci. O cea$ca de c,eai o s3 ne faca bine la amandoi. Henrietta ridica barbia p il privi pe Luke.

390

Mary Balogh

- Am facut-o pentru c3 te iubesc, spuse ea. Te-am iubit mereu, chiar dacS ultima data cand am vorbit mandria p sup3rarea m-au facut sa sugerez altceva. Am facut-o pentru ca ei doi sunt amanp p ea nu te merita deloc. De unde ?tii daca macar e al tau copilul? -Doamna, fii recunoscatoare pentru trei lucruri, zise el. Exista o raceala ingrozitoarea in vocea p in privirea lui, care starni o licarire de panica in ochii ei. In primul rand, ca in clipa aceasta timpul meu este limitat. Nu va dura mult sa fie inhama{i alp cai la trasura. In al doilea rand, ca nu epi barbat. Fiindca dac3 ai fi fost, ai fi simpt pe spate loviturile unui bici. $i in al treilea rand c3 nu sunt de acord cu pedepsirea femeilor. Daca a? fi fost, ai fi descoperit ca am o mana foarte grea. - Nu m-ai iubit niciodata, zise ea. M-am in^elat in privinta ta. Am crezut ca epi iubirea viepi mele. - Daca vrei sa vezi cine-i iubirea viepi tale, ip sugerez sa te utp in oglinda, doamna, rosti el cu dispref rece. L-ai sedus pe fratele meu pentru titlu p avere p ai creat intre noi o distanta care n-a fost reparata niciodata. M-ai minpt §i timp de zece ani ai ucis o parte din mine. $i ai reupt sa-1 omori cu adevarat pe fratele meu. Iar in ultimul an te-ai folosit de o prietenie mincinoasa $i ai incercat sa-i inoculezi in minte Annei indoieli p suferinta. $i ai incercat sa m3 seduci p pe mine. Iar acum ai pus in mare pericol viata sofiei p a copilului meu. Nu o s3 te scuz prin faptul ca poate nu fi-ai dat seama de asta. Cred ca §tiai foarte bine ce faci. Henrietta dadu s3 spuna ceva, dar se opri. Cotes tup scurt din spatele lui Luke, apoi zise: - Trasura este gata de plecare, Excelenta. Luke ramase cu privirea apntita spre ea o clipa prelunga. - Cotes, o sa o escortezi pe Excelenta Sa in camerele ei, zise el. $i ai grija sa fie in permanenta un paznic la u$a ei. Nu are voie sa iasa din camera, sub nici un motiv. Nu mai a$tepta sa-p vada porunca indeplinita, ci par3si de grabs casa.

lnima de piatra

391

Ii promisese lui Emily ca le va aduce acasi in sigurant3 pe Anna $i pe Joy. Dar el insup nu se sim^ea la fel de sigur de asta, in timp ce calatorea singur in trasurd. Urmarea o pista care era fbarte posibil sfi nu mai fie valida in acel moment §i se indrepta intro direcpe despre care nu era sigur daca era corecta sau nu. „Arma“, gandi el, sprijinindu-p capul de spatar p inchizand ochii. Simp imediat ca il lua amefeala. „0, Doamne, Anna!“ $i Joy! Se aflau intr-adevar suficient de aproape de coasta, ca sa ajunga acolo pana la lSsarea noppi. $i in port chiar exista o corabie care se pregStea sa piece spre America. Dar, nu va pleca pana a doua zi diminea^a. Iar imbarcarea se va face in zori. A$a ca vor fi obligap sa innopteze la un han din apropierea portului. Si sa ia un singur apartament, format dintr-un singuT dormitor p un singur salon privat. Inainte sa intre in han, Sir Lovatt o avertiza pe Anna ca trebuia sa fie o fata cuminte. Ii spuse cS daca facea ceva sa incerce s3 atraga atenpa asupra ei, copilul va avea de suferit. Apoi lua fetipi in brafe, inainte de a cobori din trasura. Sublinie inca o data ca nu va reup nimic. Hangiul fusese platit bine ca sa o ignore. Iar servitorul lui se va afla in fap upi apartamentului lor pentru tot restul serii $i al noppi. - O sa fii din nou destul de fericita odata ce suntem pe drum, ii spuse Sir Lovatt. O sa fie o aventura minunata, Anna mea. Dar e normal ca acum sa prive$ti in urma cu oarecare regret. A?a ca seara tarziu, Anna se pomeni plimbandu-se de colo-colo prin salon, ignorand sugestia rapitorului ei de a lua loc §i de a se relaxa, sau de a se duce la culcare. - O sa pornim in zori, draga mea, ii spuse el. Anna inca mai pnea cuptul in buzunar, unde il avusese de la bun inceput. Dar treptat pe parcursul serii, trasese de rochie, largise fanta din laterala jupei sale $i il aranjase astfel incat manerul sa stea inclinat spre marginea buzunarului. L-ar fi putut scoate repede.

392

Mary Balogh

Dar odata ce il va scoate, oare va reu?i sS-1 foloseascS ca s3-l omoare? Va reu^i s3-l loveasca in inima, suficient de puternic ca lama cuptului s3 nu se incurce in materialul redingotei, vestei $i cdma$ii sale $i sS-i injunghie carnea? Gandul de a ucide i se pSrea absolut infrico§ator. Dar ca sa o salveze pe Joy? Sa se salveze pe ea? Sa le ofere §ansa de a-1 vedea din nou pe Luke? Oh, da, pentru asta ar fi putut sa o faca. Si chiar avea de gand so faca, imediat ce va aparea o ocazie. Proble­ ms era ca el nu-i dadea voie sa o duca pe Joy in dormitor, chiar daca feti^a dormea de mai bine de o ora ?i probabil va dormi pentru tot restul noptii- Anna nu putea risca s3 existe un cufit fara teaca in aceea^i camera cu fiica ei. Daca tentativa ei e§ua $i o pedepsea omorand copilul cu propriul ei cu^it? Gandul acela o facu sa se cutremure pan3 in maduva oaselor. A$a c3 amana momentul. OaTe cand va fi un moment bun? Oare se va ivi vreodata o ocazie buna, oferita parca pe un platou de argint? Sau va fi nevoita s3 incerce s3 o creeze ea? Dar cand? Va avea doar o singura ?ans3. Una $i numai una. Nu avea nici o alta arm3. $i nu avea cine sa vina sa o salveze. Pentru ca nu $tia nimeni unde era. Singurul ajutor pe care se putea baza era ceva care venea de la ea insa^i. $i de la cuptul ei. „0 , Doamne, Dumnezeule! O, Luke!“ Dar ?tia foarte bine c3 nu avea nici un sens s3 se lase cople$ita de panica sau de autocompatimire. A$a c3 se invartea prin camera agitata, incercand s3 gaseasca o solute. Asta pana cand se auzi un sunet in afara u$ii care o facu sa se opreasca. Se chinui s3-$i dea seama ce se auzea. Nu era ceva foarte zgomotos, dar suna ca o incaierare. Nu se in$ela. $i Sir Lovatt era dintrodata foarte vigilent. Tocmai dadea sd se ridice din scaun, cand se auzi un geamat in fapi u$ii. $i aproape imediat, u$a se deschise tare inspre interior $i se lovi zgomotos de perete. - Blakely, regret sa te informez ca servitorul tau a avut un mic accident, li spuse Lucas Kendrick, duce

Inima de piatra

393

de Harndon, lui Sir Lovatt, pe un ton complet rece $i formal. Ca s5 vorbesc deschis, cred ca este... mort. Tinea in mana dreapta sabia scoasa din teaca, care era rosie pana in dreptul manerului ?i sangele picura pe covorul uzat. Anna i§i acoperi gura cu mainile tremuTande. „0, mulpimesc, Doamne! Doamne, Dumnezeule, te rog sa nu visez! Daca nu cumva toata treaba asta e un co$mar.“ Luke fusese extrem de ingrijorat pe tot parcursul calatoriei. Erau mai multe porturi din care s-ar fi putut naviga spre America - inclusiv cel din Londra. Daca Blakely nu se indreptase spre cel mai apropiat? Sau daca o facuse §i avusese norocul de a gasi o corabie care toemai ridica ancora? §i oricum, cum naiba i-ar fi putut gasi in Southampton? se intrebase frustrat. Dar odata ce se gandise mai bine, i§i amintise ca Blakely calatorise mereu intro trasura neagra simpla. Cu toate acestea, se indoise ca ar fi recunoscuto, chiar $i daca ar fi vazuto. Se lasase deja seara cand ajunse in Southampton. Totup, se dovedi incredibil de u§or sa dea de urma fugaruiui. Gasi intr-adevar o corabie care urma sa piece spre America a doua zi diminea^a. Capitanul se afla la bord ?i ii confirma faptul ca Sir Lowell Blakely rezervase trei loeuri - pentru el, fiica sa $i copilul ei. Imbarcarea urma sa aiba loc a doua zi in zori. Capitanul ii mai spuse ca tinand cont de plecarea matinala, era foarte pupn probabil sS se fi cazat la un han departe de debarcader $i ca se aflau patru hanuri la o aruncaturS de ba^ de port. Nu erau cazap nici la White Horse, nici la Dolphin. Proprietarii privisera oarecum cu jind monedele de aur pe care le zdranganise absent in mans Luke, dar nu-i putusera oferi nici o informape. Dar cu hangiul de la George era o cu totul alta poveste. Omul i$i linse buzele lacom de indata ce zari monedele $i apoi ochii lui vicleni se uitara spre scab. Negase deja ca ?tia ceva despre calatorii cautap, a$a ca Luke mai adauga neglijent doua monede.

394

Mary Balogh

- Ei bine, este un domn cazat la numarul doisprezece, impreuni cu o doamna $i un copil... $i se potrive$te descrierii domniei voastre, zise omul. Da’ jur c3 nu $tiu dacS e omul pe care-1 cautafi. -C ine mai e cu ei? intreba Luke, pnand monedele suspendate in pumn, la jumatatea tejghelei. -U n servitor, ii rSspunse hangiul. Sta de paza in fa^a u$ii, domnia voastra. $i are un pistol. Da’ s3 $tid ca vreau ca orice daune produse casei mele s& fie platite integral! Luke se uita cu atenpe in ochii omului $i apoi lasa monedele sa cada in palma lui deschisa. Omul i§i linse buzele lacom $i in ochi ii ap8ru din nou o stralucire vicleana. - Dupa cum ziceam, continua el, il gasid pe domn la numarul doisprezece. Omul pe care-1 g3si stand plictisit in fata u$ii cu nu­ marul doisprezece era acela$i om care refuzase intr-o zi sa-i dea scrisoarea pentru Anna, in fata portilor de la Bowden Abbey. $i de indata ce-1 z3ri pe Luke, ii disparu de pe chip expresia plictisita. Sari in picioare, adoptand o pozifie defensiva, cu ambii pumni stran$i §i ridicad amenintator in fata lui. Luke ar fi fost multumit $i doar sa-1 lase lat. Doar cS in clipa in care arunca o lovitura de pumn, se feri de garda oponentului s3u s?i lovitura ateriza pe maxilarul lui, servitorul scoase un pistol. $i fu o gre$eala pe care omul nu va mai tr3i sa o regrete. Luke scoase sabia din teaca $i'l injunghie in stomac, inainte ca omul sa apuce s9 puna degetul de tragaci. Dupa care deschise u$a tare §i o impinse inauntru. Intelese dintro singura privire ca se aflau trei persoane in inc9pere. Anna statea in laterala camerei. Joy era a§ezat3 pe canapeaua din coltul opus, intr-un ghemotoc somnoros. Iar Blakely statea intre ele. Blakely tocmai dadea sa se ridice din scaun, a$a ca toata atentia lui Luke se concentra asupra lui. - Blakely, regret sa te informez ca servitorul tau a avut un mic accident, ii spuse Lucas Kendrick, duce

Inima de piatra

395

de Harndon, lui Sir Lovatt, pe un ton complet rece $i formal. Ca s&vorbesc deschis, cred c& este... mort. Mintea lui evalua intro clipita situapia. Sopia $i fiica lui se aflau la mare d istan t una de alta. Cealalta u§3, care fara Indoiala ducea spre dormitor se afla aproape de Anna, dar departe de Joy. Nu avea cum le dea la o parte din drum. Sir Lowell Blakely se ridica in picioare $i scoase ime­ dia t sabia din teaca. - Harndon, 2 ise el, privind cu dezgust sabia lui Luke. Este o intrerupere nepoliticoasa a unei seri lini^tite pe care o petrec cu Anna mea. - Pangare?ti numele Excelenpei Sale, rostindu-1, spuse Luke. Ar fi mai bine s3 folose$ti arma aceea, daca $tii cum sS o manuie^ti. -M a intreb daca realizezi ce femeie stricata ai ca sopie, Harndon, zise Sir Lowell, zambind. Ar fi mai bine sa m3 la?i s3 o iau cu mine. Nu ai mai vreao, daca ai §tii tot adevarul. -Poate c3 pi-ai dat seama ca pi-am spus Blakely, zise Luke incet. Nu Blaydon, sau Lomax. Nu sunt complet in necuno?tinpa de cauza. In garda, Blakely! -Copilul! se tangui Anna. O, Doamne, copilul! Sopia §i fiica lui se aflau in colpuri opuse ale camerei ?i pericolul era foarte real. Dar Luke nu i$i putea permite ca atenpia sa-i fie distrasa de la du^manul sau. Blakely nu era un adversar demn. Luke inpelese asta inca de la prima intalnire a sabiilor. Lupta defensiv $i haotic $i incerca sS-^i surprinda rivalul $i sa termine repede duelul. DaT era un om disperat. $i oamenii disperapi erau cei mai periculo$i. Luke se duela inteligent §i cu mare atenpie, parand atacuri sSlbatice §i pregatindu-$i rabdator oponentul pentru deschiderea inevitabila, care ii va permite sabiei sale sa-i dea lovitura de grapie. Era con§tient ca Anna nu ramasese unde era, ci i$i croia drum prudent in jurul camerei, in incercarea de a ajunge la copil. Dar nu-§i putea permite sa-$i mute atenpia de la Blakely nici macar pentru o clipita. Nici mScar cat sa o priveasca sau sa o sfatuiasca sa stea locului.

396

Mary Balogh

Nu putea face altceva decat sa se asigure cS era feritS din calea sabiei lui sau a adversarului s&u. Doar ca o observase $i Blakely. Iar Luke f&cuse gre$eala de a presupune ca §i el o va ignora §i va rSmane concentrat pe duelul pans la moarte in care era implicat. Dar omul se rSsuci brusc, arunca sabia, care c3zu zgomotos pe covor, i$i infa$ura bra pi 1 in jurul Annei $i apoi se intoarse astfel incat trupul ei si fie un scut intre el $i Luke. Dupa aceea scoase un pistol din buzunar. O clip! mai tarziu gura armei era sprijinita de tampla Annei. Sir Lowell zambea §i era cu sufletul la gura. - Ar fi recomandat sa la§i sabia jos, dragul meu, Harndon, zise el. S-ar putea sa nupi faca placere sa vezi creierii sopei tale impra$tiap prin camera. Acum, te rog! Era prima data cand toata atenpa lui Luke era concentrata spre sopa lui. Era extrem de palida. $i se uita direct in ochii lui. -Im i pare rau, zise ea. Imi pare a$a de rau, repeta, apoi inchise ochii. Luke se apleca u^or si a§eza sabia pe covor, la picioarele sale, dupa care se indrepta la loc. Ce era de facut in momentul acela? Ce naiba mai putea face in clipa aceea? Se blestema pe sine pentru ca nu se ajteptase ca Blakely sa faca acea manevra, foarte evidenta. - Luke, ar fi mai bine sa te intorci acasa acum, spunea Anna. Daca e?ti de acord sa pleci nu o sa ne omoare pe nici unul dintre noi. Vezi tu, eu nu te iubesc cu adevarat. De fapt, nu te-am iubit niciodata. $i nu imi mai doresc deloc sa traiesc cu tine. Plec in America cu Sir Lowell. Mi-a pregatit o casa acolo. Am ezitat toata ziua... dar acum ca te-am v3zut, mi-am dat seama ca chiar imi doresc sa plec cu el. Luke o pntui cu privirea, in timp ce ii spunea acele cuvinte chinuitoare. Dar ochii ei ii transmiteau un cu totul alt mesaj. Apoi ii z3ri mana cu colpil ochiului... aluneca centimetru dupa centimetru sub deschizatura rochiei $i inspre lateralul jupei. Acolo era o fanta, prin care putea baga mana intr-un buzunar. Dar ce era in buzunar? Doamne! Ce naiba avea in buzunar?

Inima de piatrd

397

-Femeie stricata? zise el cu ochii inflacarap p cu vocea plina de disprep Da, a fost bine spus, Blakely. E intr-adevar o stricata. Asta primesc in schimb dupa ce vin sa te revendic ca fiind a mea? America, zici? Du-te p cale batuta, doamna. Aproape ca scotea flacari pe nSri. Dar ip simp brusc genunchii inmuindu-se, cand v3zu ce scotea u§or Anna din buzunarul jupei. Anna intoarse u$or capul, astfel incat gura pistolului se muta de la tampla ei, aproape in centrul frunpi sale. $i zambi. -Impu$ca -1 pe el in locul meu, draga tata, zise ea. Te rog, dragul meu tatic! Ochii lui Sir Lowell se mutara spre ea, cu oarecare uimire p pistolul aluneca p ip schimba u$or pozipa, astfel ca nu mai era nici lipit de fruntea ei p nici indreptat spre vreunul dintre ocupanpi camerei. Luke privi cu sufletul la gura cum mana Annei se ridica p infige tare cuptul in piciorul lui Sir Lowell, injunghiindu-1. Omul urla de 50 c p de durere, p Anna se rasuci din calea lui. A?a ca Luke ridica de jos sabia intr-o fracpune de secunda p o implSnta direct in inima lui Sir Lo­ well Blakely. Sir Lowell se holba la el o clipa, cu chipul schimonosit intr-un zambet sardonic. Luke ip trase apoi sabia p omul se impletici inainte p se prabup pe podea cu fa£a in jos. Anna avea deja copilul in brate. In mod miraculos, micu;a inca dormea netulburata. Apoi sopa sa se indrepta spre el clatinandu-se, a?a ca arunca spada p o cuprinse in bra^e. Inchise ochii, rasufland usjurat, p le stranse tare la piept pe amandoua. Nici el, nici Anna, nu mai rostira nici un cuvant. - Sfinte Sisoe! rSsuna vocea proprietarului din pragul upi. Doua cadavre p intr-adevar, mai mult sange decat ar putea fi curapit cu o duzina de galep de apa. $i cine va raspunde pentru aceste doua morp, domnia voastra? -Ducele de Harndon, raspiinse Luke cu o trufie obosita. Trimite de veste sa vina fara intarziere cel mai

398

Mary Balogh

apropiat magistral:, omule. Nu rezolvi nimic, daca stai aici a$a p te holbezi. Pe hoi se stransese un grup de servitori p oaspep curiop, care venisera s& vada spectacolul fascinant oferit de un corp neinsuflept p plin de sange, intins pe podea. Capva dintre ei trasera cu coada ochiului in camera, cautand satisfacpa suplimentara de a vedea inca o data acel fenomen neobi$nuit - in fond se zvonea ca acel al doilea cadavru aparpnea unui domn de obarpe nobila. -A nna, zise Luke p o conduse la u$a dormitorului. Cred ca ai asistat la suficiente lucruri ingrozitoare pentru o singura seara. Mai bine a$teapta in dormitor cu Joy. - Da, zise ea, in timp ce el ii deschise u§or u$a. Intra in dormitor, dar apoi ridica apoi ochii p-1 privi. Avea chipul chiar mai palid decat mai devreme. Luke... ip mupumesc ca ai venit. Mulpimesc ca 1-ai omorat tu in locul meu. Nu am venit aici de bunSvoie, p-o jur! - $tiu. Apleca u?or capul p o saruta rapid. $tiu, iubirea mea. §i va trebui sa ma port foarte grijuliu cu tine de-acum p pentru tot restul viepi mele. Voi trai tremurand de frica de lovitura ta de cupt. Ea rase tremurator p ip mu$cS buza. - Ramai aici pentru moment, zise el, uitandu-se in jos la fiica lor, care nu §tia nimic din tot ce se petrecuse. Apleca apoi capul p saruta pe frunte fetifa adormita. O sa ma intorc, Anna. O sa plecam de aici in seara asta, indiferent cat de tarziu va fi. O sa mergem acasS. -D a, zise ea p lacrimile ii pi§nira din ochi. Da, te rog, Luke.

c a p ito lu l 2 8 Era aproape miezul noppi cand Luke se intoarse in camera. In tot timpul acela, Anna statuse nemi?cata pe pat. Ip scosese doar crinolina p apoi ramasese incremenita, cu privirea apntita in tavan. Joy era a$ezata langa ea, insa nu se agitase deloc. Uneori Anna chiar ip lini$tise gandurile ascultandu-i respirapa domoala. Incercase

Inima de piatra

399

sa ignore vocile care veneau din camera alsturatS fi lumina care intra pe sub u$3. Injunghiase cu cutitul o fiinpa vie fi auzise urletul de agonie pe care-1 provocase. §i jubilase datorita sentimentului de putere fi victorie. Iar daca ar fi putut, i-ar fi scos cutitul din picior fi i l-ar fi implantat in inima fi cu siguran^a s-ar fi simpit fi mai victorioasa. Dar acel gand o facea sa se cutremure. Apoi, in cele din urma se deschise Ufa fi intra Luke. Intoarse capul fi il privi apropiindu-se de pat. Era doar o silueta in lumina fi nu ii putea vedea deloc fa{a. - Vrei sa ramanem aici peste noapte, Anna? o intreba el. Este foarte tarziu. -N u, zise ea fi se ridica. Gandul de a ramane acolo §i de a incerca sa doarma in camera aceea i se parea complet neplacut, chiar §i daca ar fi fost Luke cu ea. Vreau sa merg acasa. -Trasura e pregatita, spuse el ?i se uita in jos la fiica sa, care era infa§urata calduros in paturi. Astea sunt cuferele tale? Anna clatina din cap. - Sunt lucrurile pe care le-a adus pentru mine, spuse ea. Nu vreau din nimic din ele. Doar sacul cu schimburi pentru Joy. Cu toate acestea, Luke se apleca peste unul din cufere $i ridica u$or capacul. Scotoci in interior, dupa care scoase o pelerina care parea foarte calduroasa. O infa?ura in jurul umerilor ei, cand se ridica in picioare. - Daca vrei, putem sa-i dam foe, cand ajungem acasa, spuse el. - Da. Continua sa tremure, in ciuda faptului ca mantia ii aducea o caldura sporita. Proprietarul era inca treaz ?i se inclina slugarnic in fa^a lor, cand trecura prin tavema. Capva musafiri, care erau inca treji fi palavrageau la un pahar - fara indoiala despre evenimentele interesante ale serii - ii privira in tacere. $i in cele din urma ajunsera in intunericul binecuvantat fi familiar al propriilor trasuri.

400

Mary Balogh

Anna se scufunda pe una dintre banchete. II privi pe Luke a$ezand copila pe bancheta de vizavi p invelind-o in paturi, ca nu cumva sS se rostogoleasca sau si cada. -Trebuie sa fie minunat sa ai atata inocenpi p un atat de mare sentiment de siguran^a, incat sa pop sa dormi pe parcursul unei astfel de seri. Luke se a$eza p ii lua mana intr-a lui. -D e unde ai piut? il intreba ea. De unde ai $tiut ca ne-a rapit? §i cum ai $tiut unde sa ne caup? Ti-a spus Henrietta? - Emily mi-a spus, zise el. A vazut tot ce s-a intamplat, Anna. $i cumva a reupt sa-mi spuna totul... chiar p faptul ca voia sa va duca in America. Theo a ramas la Bowden Abbey, ca s-o protejeze de Henrietta... dar nu trebuie sa-p mai faci griji in privin^a ei. Maine, Henrietta o sa fie trimisa in alta parte. Nu o sa o mai vezi niciodata. Anna nu comenta in nici un fel afirmapa lui. Nu mai era nimic de spus despre Henrietta - femeia pe care ea p Luke o iubisera in momente diferite ale viepi lor. Se apernu tacerea o vreme. - 1 te-ai adresat cu numele lui adevarat, zise ea in cele din urm3. Nici macar eu nu l-am piiut pana astazi. -Astea au fost afacerile care m-au obligat s3 plec de acasa, zise el. Trebuia s3 aflu cine era cu adevarat colonelul Lomax, Anna. $i cu ce anume te avea la man3. Fratele $i sora ta $i Lady Sterne m-au ajutat sa pun cap la cap toata povestea. Dar tu i-ai spus tata... - Astazi mi-a spus ca asta este el pentru mine, zise ea. $i am simpt ca aproape credea §i el asta. - Dar nu este adevarat. Luke o stranse de mana incurajator. Nu trebuie sa porp pe umeri aceasta povara. A fost obsedat de mama ta mult timp dupa ce ea 1-a respins ?i chiar p dupa ce s-a indragostit de tatal tau $i s-a casatorit cu el. -§tiu, spuse ea. §tiu ca nu era cu adevarat tatal meu. Doar am portretul acela al bunicii, pe care il pn agafat in camera mea. -A , da, ip aminti el. Portretul acela despre care toata lumea crede ca te infatpeaza pe tine, deghizata in bunica

Inima de piatra

401

ta dupa tata. Ma bucur ca semeni atat de bine cu ea, Anna. A$a nu va ramane nici o indoiala persistenta in mintea ta. Anna inchise ochii strans. $i-ar fi dorit sa Incline u§or capul Intro parte $i sk $i-l sprijine de umarul lui. Dar nu putea face asta. Nu Inca. - Luke, zise ea. Dintrodata, sim^ea ca ii venea foarte greu vorbeasca. Nu §tii nici macar jumatate din poveste. - $tiu ca a fost obsedat de tine, Anna, spuse el. $tiu ca a cumparat toate datoriile tatalui tau 51 ca astfel a obpnut o mare putere asupra ta. $tiu ca treptat, p-a cerut sa achip pe rand fiecare datorie. $i §tiu ca II iubepi prea mult pe fratele ca sa-1 fi impovarat cu datoriile. $i ca ai fost prea mandra ca sa vii la mine §i sa ma rogi sa le platesc in locul tau. Dar de ce nu ai avut incredere in mine inca de la inceput? Nu p-ai dat seama ca le-a§ fi platit ?i ca nu te-a§ fi condamnat pentru nimic? -N u §tii nici macar jumatate din tot ce a fost, repeta ea, suparata. O voce mica ?i pacatoasa din capul ei ii spunea sa lase lucrurile a$a. Ca Luke nu avea nevoie sa afle tot restul. Dar ea se simtea obligata sa-i spuna $i restul. Sim{ea nevoia sa-i spuna tot adevarul. El ii ridica mana §i io saruta. - Spune-mi atunci, dragostea mea, zise el. -S a r putea sa nu-mi mai spui a§a dupa ce afli tot adevarul, zise ea cu tristete. A^a ca ii povesti tot ce facuse pentru a achita o parte din acele datorii, pe langa faptul ck ii daduse bani. Ii spuse $i despre martorii pe care el ii angajase sa comita sperjur, daca era nevoie, dar numai sa jure ca ea era o hoa^a $i o criminala. -Anna, zise el, ca un repro? bland, cand ea amup. Of, Anna, de ce nu mi-ai spus? E o nebunie sa te consideri vinovata de infracpuni la care ai fost obligata sa fii martora. $ i e o nebunie $i mai mare sa crezi ca te-ar fi dus in fa^a justipei, cand e.l insufi era singurul vinovat. Te-a§ fi putut lini$ti intro clipa, dragostea mea. Ma doare sa $tiu ca ai trecut prin acest iad timp de trei ani,

402

Mary Balogh

cand a$ fi putut pune cap&t intregii pove$ti de acum un an, dac& ai fi avut incredere in mine! - Am crezut c3 poate nu ai aceasta putere, zise ea. Ba mai rSu. M-am gandit c3 era posibil sa CTezi totul $i s5 ma predai chiar tu autoritaplor. - Oh, Anna! ii dadu drumul la mana, pentru a-§i a$eza brapil in jurul umerilor ei $i o rfisuci spre el. Probabil nvai crezut un mare ticalos. Ii ridica u?or barbia cu mana libera $i o sSruta profund. Anna se cuibari in bra^ele lui ?i il saruta inapoi. Amorfeala care pusese stapanire pe ea mai devreme disparea treptat, eliberandu-i mintea $i trupul. Abia in clipa aceea incepea sa realizeze ca totul se terminase. Intreg co§marul din ultimii trei ani. Ca era libera. Ca se intorcea acasa impreuna cu soful ei $i cu fiica lor $i ca va putea tr3i acolo cu ei, fara nici o teama, pentru tot restul viepi sale. Luke se uita in ochii ei, de la numai capva centimetri distanta. Luna ?i stelele straluceau pe cer ?i invaluiau totrul Intr-o lumina difuza, care ii permitea s3-i vada clar chipul. -Anna... a spus ca e tatal tau, ?i totu?i te-a violat? intreba el. Pentru ca el a fost, nu-i a$a? S-a intamplat o singura data sau de mai multe ori? Vorbepe-mi despre asta, iubito, ca sa putem lasa totul in trecut ?i sa ne vindecam impreuna. A, da, mai era §i asta. Inca o bariera care statea in calea fericirii ei. Anna nu voia sa se gandeasca la asta sau sa-?i aminteasca ce se intamplase. Nu fusese tocmai viol. Sau poate ca intr-un fel, da. Fusese la fel de ingrozitor, de sordid $i de umilitor cum ar fi fost probabil $i un viol propriu-zis. $i nu putuse niciodata cuprinde cu mintea motivul - nici la momentul respectiv, nici dupa aceea. Abia in clipa aceea putea infelege intro oarecare masura gestul sau. §i asta numai pentru ca atunci ?tia ca omul acela ingrozitor pretindea sS fie tatal ei. O ademenise la el acasa, folosind un pretext. Nu fusese un lucru dificil de realizat, mai cu seama ca la vremea aceea, Anna nu tndraznea sa iasa din cuvantul

Inimd de piatra

403

lui. Iar in clipa in care refuzase sa urce de bunavoie, cei doi servitori ai lui o condusesera cu for{a la etaj. O apucase cate unul de fiecare braf $i o dusesera la etaj, pe jumatate tarand-o ?i pe jumatate carand-o, in timp ce el venise in spatele ei, $optindu-i cuvinte de alinare. $i apoi o legasera de pat, cu incheieturile §i gleznele fixate de fiecare stalp al patului, astfel incat sa stea cu brafele $i cu picioare desfacute. Se simpse neputincioas3 $i lipsita de orice demnitate si identitate personala. Servitoarea ii ridicase jupa §i cama$upt pana la talie, a$a ca Anna inchisese ochii §i plansese de ru§ine. Apoi femeia luase un obiect - Anna nu §tia exact ce, dar il simtise tare, rece $i alunecos - $i il impinsese in interiorul locul ei femeiesc, rasucind in acela$i timp. Urmase o teroare orbitoare, ppete care acoperisera vocea lui care ii §optea cuvinte de alinare si o durere ascuptS. Iar Anna chiar crezuse ca va muri. Crezuse sincer c5 o vor strapunge pana cand o vor ucide. Dar in cele din urma, femeia retrasese obiectul folo sit - indiferent ce anume era - $i simtise un $uvoi cald intre coapsele ei. - lata sangele, zisese femeie, pe un ton destul de mulpjmit. Sa rezolvat, domnule. Iar dupa aceea, el ii spusese ca nu mai era virgina. §i c3 nici un barbat nu va mai dori vreodatS sS o ia de sope. A$a ca nu trebuia sa se mai gandeasca niciodata la casatorie. Anna plangea in hohote. Cu suspine adanci $i dureroase, care o lasau cu respirapa intretaiata. -Sst, ii spunea Luke, cuibarindu-i capul langa um5rul s3u. Ii scoase apoi boneta $i acele de par, $i degetele lui o mangaiau pe cap lini^titor. Iarta-ma, iubirea mea. Te rog, iarta-ma. Anna i§i dadu seama dintr-odata ca $i el plangea. Ramase acolo o vreme, fara sa se mi$te. Pana cand ecoul cuvintelor lui prinse sens in mintea ei. - Sa te iert? repeta ea. Pentru ce? Luke inghip apSsat. - Ma vad stand la birou. in dimineapi de dupa nunta noastra $i spunandu-p ca ai ni$te explicapi de dat, zise

404

Mary Balogh

el. Interogandu-te. Cerand sa $tiu de cate ori s-a intamplat p cu cap barbap. Cerand sa piu daca 1-ai iubit. O, iubita mea scumpa! Iarta-ma. Ea lasS capul pe spate p il privi. -Te iert, zise ea, daca asta o sa te faca sa te simp mai bine. Dar a fost o prostie din partea mea sa nu-p fi spus totul atunci. Realizez asta acum. Dar mi-a fost Pica sa-p spun, Luke. Mi-a fost frica sa nu te pierd. - La atat de pupn timp dupa nunta? intreba el. Dar de ce? Abia daca ne cunopeam unul pe altul. De fapt, ne cunopeam doar de o saptamana. Sau chiar mai pupn. Lucrul acesta ma uimepe p acum, cand privesc in urma. -D ar eu te-am iubit din prima clipa in care te-am vazut, spuse ea. Erai mai frumos decat orice alt domn pe care 1-am vazut vreodata. Purtai toate cosmeticele acelea p evantaiul... care ar fi trebuit sa te faca sa pari efeminat, dar cumva reu$eau sa creeze exact efectul opus. Am fost absolut fascinata. $i din clipa aceea am fost pierduta. A$a c3 am fost suficient de nesibuita sa cedez tentapei, cand ai venit prima data p m-ai cerut in casatorie. Iar dupa aceea a? fi facut orice ca sa evit sa te pierd. Am fost nesabuita. Luke ofta. - $i eu p-am vorbit atat de raponal despre datorie p placere, zise el. Anna, Anna... ce om nesabuit am fost! - Ba nu. Ridica mana ?i ii cuprinse u$or obrazul in palma, lasand toata tandrefea sufleteasca sa i se citeasca in ochi. Ai fost doar un om nefericit $i suferind, Luke. Care se ascundea cu pricepere in spatele unei facade stralucitoare p a unei reputapi de a fi crud p cu inima de piatra. Dar cred ca o parte din durerea aceea a disparut in timp, nu-i a§a? El o saruta scurt. -Toata, zise el. Absolut toata, Anna. Am fost ca un om mort timp de zece ani, dragostea mea. Iar tu m-ai adus din nou la via^a intr-un singur an. Anna zambi p-p cuibari la loc capul langa umarul lui. Dintr-odata, se sim^ea foarte obosita p sleita de puteri.

Inima de piatrd

405

Era incS intuneric cand se trezi. Luke ghici ca nu dormise prea mult. TrSsura inc3 se mai deplasa intr-un ritm constant. Erau foarte noroco^i c3 era o noapte luminoasS. Vizitiul s3u ll asigurase ca nu va avea nici o pro­ blems s3 vada suficient cat sa conduca. In plus, nici el, nici Luke nu se temeau deloc de hop la drumul mare. In clipa aceea, Joy adormea la loc. I$i dadu seama atunci ca agitapa ei u?oarS fusese ceea ce ll trezise. Dar micufa se potolea $i adormea la loc, chiar sub ochii sai. Iar Anna dormea cu capul sprijinit pe urnSrul lui. Ucisese patru oameni in toata viapL lui - dintre care doi chiar In noaptea aceea. Era o povara grea s3 stie c5 luase viapi unor oameni... chiar daca in fiecare dintre cazuri simpse cS era un lucru complet justificat §i paruse inevitabil. Dar in clipa aceea $tia c3 avea un singur re­ gret in legaturS cu uciderea lui Lowell Blakely. Iar regretul acela era c3 nu o putuse face decat o singura data. $i era un singur lucru pentru care era bucuros. Era recunoscator pentru faptul c3 Blakely nu era cu adevSrat tatal Annei p ca ea avea dovezi in acest sens, care o mulpimeau dincolo de orice indoiala. Va trai foarte mult timp cu amintirile acelea neplacute... poate chiar pentru tot restul viepi ei. Dar cel pupn a§a nu va avea p povara con?tientiz3rii faptului c3 tatal ei o chinuise §i c3 ea ajutase la uciderea lui. Mai aveau inc3 multe ore de mers pans s3 ajungS acasa. Probabil c3 vor ajunge la Bowden in plina zi. $i inca nu exista nici cel mai mic semn c3 s-ar fi pregatit s3 rSsara zorii. Era nerabdator s3 ajunga acasa. Acasa! II cople$i un sentiment aproape insuportabil de dor ?i iubire. Bowden Abbey. Acolo era locul lui. Locul unde trSia impreuna cu sopa §i cu fiica lui. Unde vor fi concepup, nascup ?i ingrijip si ceilalp copii ai lor. Locul unde era inconjurat de familie. Unde va trai pen­ tru tot restul zilelor sale cu sufletul incalzit de iubirea pe care le-o oferea si pe care o primea de la ei. Unde va fi cu Anna pentru totdeauna. Unde, cu voia lui Dumnezeu, vor trai impreuna fericip, pan3 la adanci batranep. O stranse si mai tare in bra^e, fara s3-si dea seama.

406

Mary Balogh

- Mmmm. Anna ofta adanc ?i se ghemui ?i mai aproape de el pentru cateva clipe. Apoi lisa u$or capul pe spate §i ii zambi meet. Aproape am ajuns acasS? - O vad pe sopa mea in fapi ochilor mei p o simt in brapde mele, spuse el. $i nu trebuie decat sa intorc capul ca s3 o vad pe fiica mea, care doarme la nici un metru distanta. Oare asta nu inseamna ca suntem deja acasS, iubito? Anna ii zambi u$or. - Ba da, zise ea. Ba da, Luke, suntem acasa. El chicoti dintr-odata. - Ip amintepi ce s-a intamplat cand ne intorceam acasa de la Ranelagh? o intreba el. Presupun ca pentru tine nu este o amintire tocmai placuta, Anna... de vreme ce erai foarte speriata atunci p cautai o alinare in mine. Dar s3 pii ca eu, unul, o consider o amintire foarte placuta. $i foarte ispititoare. Zambenil ei se mSri p ip recapata toatS stralucirea obi$nuit3. Era ca o raza de soare in mijlocul noppi. Doar ca de data aceea avea in el p ceva nSstrupric. - Oare la ce amintire te referi? intreba ea, ridicandu-se in picioare p rSsucindu-se greoi in spapul inghesuit din interiorul trasurii, pentru a se a§eza in poala sa. - Exact a?a a inceput p atunci, zise el p o saruta u$or, in timp ce una din mainile sale ii mangaia un san prin materialul corsetului. Apoi mana lui trase u§or materialul in jos p ii mangaie tandru carnea moale p calda. Mmm, Anna... se simt a$a de bine, cand sunt plini de lapte. Nu p-am mai supt sanii de cand ai n3scut. Dar am sa o fac in noaptea asta. - ParcS incepe sS imi revina memoria, ?opti ea. Dar e o amintire inca neclarS... -§ i apoi s-a intamplat asta, zise el p mana lui se muta senzual sub fusta p se plimba in sus pe picioarele ei, panS cand degetele lui gSsirft locul secret din coapsele sale p o mangaiarS p o excitara. Dep am senzapa ca si amintirea mea e pupn neclarS, iubito. Cred tik la vremea aceea aveam amandoi dorinfe atat de mistuitoare, ca am sSrit imediat la felul principal. Ea gemu de placere.

Inima de piatra

407

- Eu simt §i in clipa aceasta o dorinfi mistuitoare. - O, $i eu, iubito, 2 ise el, dupS care o ridicS $i o aduse deasupra lui. li dadu fustele la o parte §i in acelap timp, i§i descheie nasturii pantalonilor. Oh, vino s5 ne desfatam, Anna! Haide sa ne ghiftuim impreuna! - Da, §opti ea, pe jumatate suspinand ?i pe jumatate gemand de placere, in clipa in care el o a§ez3 pe toata lungimea barbapei lui §.i o lasa cateva clipe sa se bucure de senzatia de plinatate. I$i lipi apoi buzele de sanul ei dezgolit, ii lua in gura sfarcul $i i-1 supse tare. Laptele ei era cald $i dulce... $i infinit de excitant. -O , Luke! Luke... e$ti atat de frumos! EI chicoti §i ridica incet capul. - DaT §i viril... sper ca suntem de acord in asta, da? zise el. Spune-mi c3 sunt ?i viril, Anna... nu doar frumos. Haide, draga mea, doar nu vrei sa-mi spulberi toatS increderea in mine. Anna rase incet, cu fa^a ascunsa in pflrul lui. - Oh, da, zise ea. Trebuie s3 recunosc ca te simt foarte viril, Luke. Atat de viril ca m3 mir ca incapi acolo jos. A§a c3 totul se transforma intro desfatare vesela, in care se bucurara de trupurile lor $i se ghiftuira timp de cateva minute cu placerea de a fi impreuna. Uniunea lor era pasionala $i vesela, vindecatoare $i datatoare de via{3. Placerea le inunda toate simpirile $i extazul ii facu s3 explodeze in cele din urma. Dar mai mult decat orice altceva, exista fericire, daruire de sine §i iubire. $i promisiunea unei desfatari de-a pururi abundenta §i ve§nic fericita... pentru tot restul vietii lor. Nu adormira dupa aceea, ci ramaserd pur ?i simplu a§ezati unul langa altul, imbratipip. Amandoi priveau cu drag copilul care dormise btptean toata noaptea pe bancheta de vizavi, fara sa $tie ca siguran^a ii fusese foarte serios amen in pita timp de cateva ore. Iar in clipa aceea o duceau impreuna acas3, ca sa-i ofere siguranfa iubirii lor, pan3 cand va veni timpul ca ea s3 ofere altcuiva toata dragostea pe care o primise §i s3-?i intemeieze propria familie. O vor duce acasa, unde cu pupn noroc, ii vor oferi multi frap $i surori.

408

Mary Balogh

- Luke, zise Anna. Am fost mereu suficient de norocoasS sa mS pot bucura de fericirea care mi se arata. Am sperat intotdeauna $i am avut mereu capacitatea sS vad §i sa apreciez lucrurile marunte, care fac ca via^a sa merite traita. Dar acum in^eleg ca au trecut foarte mulp ani de cand n-am mai fost pe deplin fericita. Insa in momentul acesta sunt absolut fericita. Cu totul $i minunat de fericita. $i vreau sa fin minte acest moment, indiferent de ce anume ne rezerva viitorul. Pentru ca chiar $i numai aceasta clipa - fara nimic altceva din trecut sau din viitor - face ca intregul mister al viepi sa capete sens. Luke i$i freca u$or obrazul de cre§tetul capului ei. -Vom trai via{a clipa dupa clipa, zise el. $i vom fi recunoscatori pentru fiecare moment pe care-1 avem impreuna. Uite, Anna! Lumea de dincolo de fereastra devine cenupe. Se apropie dimineafa. -Ah! exclama ea. Lumina p speran$! - $i raze de soare p rasete, zise el. Hai sa privim im­ preuna rasaritul... Anna ofta mulpimita. Nu era nevoie s3-i mai raspunda in cuvinte.