3 Masurarea Presiunii Sangelui

Laborator 5 EIM MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI 1. Scopul lucrării: lucrarea îşi propune ca obiective experimentale următoarele: 9

familiarizarea cu modul în care se realizează înregistrarea presiunii sângelui

neinvazivă

(sfigmomanometrică)

precum

şi

înţelegerea

conceptelor fiziologice ce stau la baza măsurării presiunii sângelui ;

9

măsurarea, înregistrarea şi compararea presiunii arteriale pentru mâna dreaptă respectiv stângă a aceluiaşi subiect în condiţii identice;

9

măsurarea, înregistrarea şi compararea presiunii arteriale în condiţii experimentale diferite, ex. relaxat şi după exerciţii fizice;

9

calcularea, înregistrarea şi compararea presiunii pulsului şi a presiunii arteriale medii în diferite condiţii experimentale, relaxat şi dupa exerciţii fizice;

9

calcularea vitezei de transmitere a pulsului de sânge prin măsurarea timpului dintre unda R a ECG-ului şi primul zgomot Korotkoff şi respectiv a distanţei dintre inimă şi mansetă.;

2. Introducere. Concepte fiziologice Prin intermediul circulaţiei sângelui în corp se realizează un sistem de transport şi comunicare între celulele corpului ce serveşte la menţinerea unui mediu intern relativ stabil pentru o activitate celulară optimă. Circulaţia sângelui este generată de inimă care pompează sânge întrun circuit închis de vase sangvine ce se împarte în: circulaţia pulmonară şi circulaţia sistemică (Fig.1.).

Plămâni Circulaţia pulmonară arterială

Circulaţia sistemică venoasă

Circulaţia pulmonară venoasă

RA

LA

RV

LV

Circulaţia sistemică arterială

Corp

Fig. 1. Circulaţia sistemică şi circulaţia pulmonară

1   

Sângele pătrunde în inimă prin atriul stâng (LA) prin patru vene pulmonare (ce aduc sânge oxigenat) şi prin atriul drept (RA) prin două vene: vena cavă superioară respectiv inferioară (aduc sânge cu CO2). Atriile se contractă, conform mecanismului descris în laboratorul 3, şi sângele este împins în ventricule care la rândul lor se contractă şi pompează sângele astfel: ventriculul drept pompează sânge cu CO2 câtre plămâni prin intermediul CPA (circulaţie pulmonară arterială), în timp ce ventriculul stâng pompează sânge oxigenat în corp prin CSA (circulaţie sistemică arterială).

Aorta Arteră pulmonară Vena cavă superioară

Plămâni  Atriul drept

Vene pulmonare

Valva pulmonară Atriul stâng Valva Tricupsi

Valva Mitrală Valva aortică

Ventricul drept Vena cavă inferioară

Ventricul stâng

Fig. 2. Structura inimii şi circulaţia sângelui prin camerele inimii Sângele circulă prin vasele de sânge doar într-o singură direcţie (vene -> atrii -> ventricule -> artere) datorită acţiunii celor 4 valve din interiorul inimii care în mod normal împiedică curgerea sângelui în sens contrar în timpul unui ciclu cardiac (un ciclu cardiac reprezintă durata dintre două bătăi şi cuprinde: o perioadă de relaxare numită diastolă în timpul căreia inima se umple cu sânge şi o perioadă de contracţie numită sistolă). Valva atrioventriculară dreaptă (valva tricupsidă) şi stângă (valva bicupsidă sau mitrială) previn circulaţia sângelui în sens invers din ventricule în atrii. Valva pulmonară semilunară şi valva semilunară aortică previn circulaţia sângelui din artere în ventricule.

2   

Ventriculii stâng şi drept sunt principalele camere ale inimii care pompează sânge în corp. Contracţia

ventriculilor,

numită

sistolă

ventriculară,

determină

închiderea

valvelor

atrioventriculare (A-V) şi deschiderea valvelor semilunare (V-S). Relaxarea ventriculilor, numită diastolă ventriculară, permit deschiderea valvelor atrioventriculare şi închiderea valvelor semilunare. Când valvele (A-V) se deschid, ventriculele se umplu cu sânge în pregătire pentru următoarea bătaie. Datorită naturii ciclului cardiac, pomparea sângelui de către ventricule în artere nu este continuă. De aceea atât circulaţia cât şi presiunea sângelui în artere sunt pulsatile în sensul că acestea cresc în timpul sistolei ventriculare şi scad în timpul diastolei ventriculare. În Fig. 3. este reprezentată presiunea arterială sistemică măsurată cu ajutorul unui cateter ce este introdus într-o arteră şi care este ataşat la un echipament de măsurare şi

Presiune arterială (mmHg)

înregistrare a presiunii.

Presiunea pulsului Presiune sistolică Presiune arterială medie Presiune diastolică 0.8s

Fig. 3. Presiunea arterială sistemică

Presiunea sistolică (PS) este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor în timpul contracţiei ventriculare şi este considerată ca fiind valoarea maximă pe care o atinge presiunea sângelui în timpul sistolei ventriculare. Valoare normală pentru un adult aflat în repaus este de 120 mmHg. Presiunea diastolică (PD) reprezintă presiunea arterială cea mai scăzută, înregistrată la sfârşitul diastolei ventriculare, inainte ca ventriculul să se contracte şi să crească presiunea. Valoarea normală pentru un adult aflat în repaus este de 80 mmHg.

3   

O presiunea sistolică ce este cuprinsă între 120-139 mmHg sau o presiune diastolică cuprinsă între 80-89 mmHg indică prehipertensiune arterială. Această poate duce la apariţia hipertensiunii arteriale, dacă nu este tratată din timp, si reprezintă valori >140mmHg pentru presiunea sistolică şi >90 mmHg pentru cea diastolică. De asemenea hipertensiunea contribuie la apariţia arterosclerozei (întărirerea arterelor) şi astfel inima este solicitată mai mult. Poate duce şi la boli ale inimii, la orbire, boli ale rinichilor şi infarct. Presiunea pulsului (PP) de sânge este diferenţa matematică dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. De ex. pentru PS = 115 mmHg şi PD = 75 mmHg atunci PP = 115-75=40mmHg. PP este corelat în mod direct de volumul de sânge pompat de ventriculi în timpul sistolei ventriculare şi invers cu ritmul cardiac şi rezistenţa vasculară (rezistenţa dată de vase la curgerea sângelui). De exemplu, la începutul unui exerciţiu fizic volumul de sânge pompat de ventriculi creşte, iar PS creşte mai repede decât PD, având ca efect creşterea PP. În circuitul sistemic, descris în Fig.1., sângele este pompat din ventricule în artere şi ajunge pâna la nivelul capilarelor, unde se face schimbul de gaze la nivel celular, apoi în venule, vene şi din nou în inimă în atriul drept. Curegerea sângelui printr-un astfel de circuit închis, cum este circuitul sistemic, este determinată de presiunea generată de inimă în timpul contracţiei, de rezistenţa vaselor de sânge (frecarea de pereţii vaselor), şi vâscozitatea sângelui. Astfel, relaţia dintre debitul de sânge (F) , presiunea (P) care generează curgerea sângelui, şi rezistenţa vaselor este dată de formula (1): F=P/R

(1)

Presiunea P nu este nici una dintre cele două presiuni, PS, PD , ci reprezintă o medie, numită presiunea arterială medie (MAP). MAP converteşte o presiune pulsatilă (sistolică/diastolică) întro presiune continuă ce determină o medie a debitului de sânge de la începutul circuitului (ventricul stâng) până la sfârsitul circuitului (atriul drept). În timpul unui ciclu cardiac, o bătaie a inimii, diastola ventriculară durează mai mult decât sistola ventriculară şi astfel MAP nu este medie aritmetică dintre PS şi PD ci mai degrabă o aproximare a mediei geometrice: MAP = 1/3 PP + PD

sau

MAP = (PS + 2*PD) /3;

(2)

De exemplu, dacă PS = 120mmHg şi PD = 60 mmHg, atunci MAP = 1/3 *(60) + 60 = 80 mmHg sau (120 + 2*60)/3 = 80 mmHg. 4   

3. Metode de măsurare a presiunii arteriale Există două tipuri de metode pentru măsurarea presiunii arteriale: •

directe: prin intermediul unui cateter ce se introduce în arteră. Aceste metode sunt invazive şi nu sunt accesibile pentru utilizare curentă.

•

indirecte cum ar fi cea sfigmomanometrică, sunt folosite pentru estimarea presiunii sistolice

respectiv

diastolice.

Pentru

această

metodă

este

nevoie

de

un

sfigmomanometru şi un stetoscop sau un microfon pentru a asculta sunetele deteriminate de sânge atunci când curge printr-un vas de sânge partial blocat. Aceste sunete (Fig. 4) au fost descrise iniţial de Nikolai Korotkoff (1874 – 1920) Măsurarea presiunii arteriale prin intermediul metodei sfigmomanometrice cuprinde următoarele etape: •

plasarea unei manşete gonflabile de care este ataşată o pompă de aer, în jurul mâinii şi introducerea sub manşetă a unui microfon/stetoscop;

•

manşeta se umflă cu aer prin acţionarea pompei până când se blochează curgerea sângelui prin artera brahială. Blocarea circulaţiei sângelui apare atunci când presiunea din manşetă (PM) este mai mare decât presiunea sistolică, PM>PS. În acest moment nu este înregistrat nici un zgomot de către microfon;

•

se eliberează aerul din manşetă încet, cu 2 – 3 mmHg pe secundă, iar în momentul în care PM = PS sângele începe să curgă prin artera brahială. În acest moment se aude primul zgomot Korotkoff. Presiunea la care se aude acest zogomot reprezintă presiunea sistolică, PS. Zgomotul este dat de cantitatea de sânge care reuşeşte să treacă prin artera brahială, provocând vibraţii în pereţii arterei ce sunt înregistrate cu ajutorul microfonului.

•

se mentine eliberarea aerului din manşetă cu 2 -3 mmHg pe secundă, zgomotele cresc în intensitate, apoi calitatea acestora scade. Când presinuea din manşetă ajunge egală cu presiunea diastolică, sângele curge normal deoarece artera nu mai este blocată. Zgomotele înregistrate de microfon devin „înfundate” şi de intensitate foarte mică şi apoi dispar. Deoarece este mai uşor de observat momentul când zgomotele dispar decât atunci când ele devin „înfundate”, presiunea diastolică este cea indicată de sfigmomanometru atunci când nu se mai aude nici un zgomot.

5   

Prin convenţie presiunea sângelui determinată de metode indirecte este exprimată prin intermediul raportului dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. De exemplu, dacă presiunea sistolică este de 120mmHg şi cea diastolicăde 60mmHg, atunci presiunea arterială sistemică este exprimată astfel: 120/60, iar presiunea pulsului este de 60mmHg. Dacă zgomotul înregistrat cu microfonul devine „înfundat” la 65mmHg şi dispare la 60mmHg, atunci presiunea arterială sistemică s-ar exprima mai exact astfel: 120/65-60, însă acest mod nu este folosit. În general, pentru măsurarea indirectă a presiunii arteriale sistemice (BP), subiectul ar trebui să fie aşezat cu mâna sprijintă pe un suport, la nivelul inimii. Acesta nu trebuie să fi fumat sau să fi ingerat cafeină în ultimele 30 de minute şi trebuie să se relxeze fizic şi mental timp de 5 minute înainte de începerea măsurării. Manşeta trebuie să fie înfăsurată astfel încât să fie fixă pe mână. Dacă manşeta este largă atunci înregistrările pentru presiune joase vor fi eronate.

Zgomote Korotkoff Presiunea manşetei Presiunea sistolică

Presiunea diastolică

Fig.3. Măsurarea indirectă a presiunii arteriale

6   

4. Desfăşurarea lucrării În lucrarea de faţă se vor măsura : ECG derivaţia II, presiunea arterială şi zgomotele Korotkoff.

4.1 Componente hardware necesare. Pentru a realiza înregistrările propuse sunt necesare următoarele componente ale sistemului Biopac: •

unitatea de achiziţie MP150;

•

modulul UIM100C;

•

1 amplificator ECG100C;

•

2 amplificatoare DA100C;

•

cabluri pentru conectarea electrozilor la amplificatoare;

•

traductor de presiune pentru înregistrarea presiunii arteriale, TSD120;

•

microfon TSD108;

•

electrozi de unică folosinţă;

•

gel pentru electrozi.

4.2 Conectarea componentelor hardware: •

se conectează modulele UIM100C, ECG100C şi DA100C la unitatea de achiziţie MP150;

•

se selectează adresele canalelor pentru fiecare amplificator (sugestie: 1,2,3);

•

se setează amplificatorul ECG100C astfel: Gain:5000

Mode: Norm

35Hz LP: ON

HP: 0.5Hz;

•

se conectează cablul TSD155C la amplificatoarele ECG100C;

•

se setează amplificatorul DA100C (folosit pentru înregistrarea presiunii) astfel: Gain:200

HP: DC;

10Hz LP: ON •

se setează amplificatorul DA100C (folosit pentru înregistrarea zgomotelor fiziologice) astfel: Gain:50

HP: 0.05Hz;

5kHz LP: ON 7   

•

se conectează traductorul TSD120 la amplificatorul DA100C ales pentru înregistrarea presiunii arteriale;

•

se conectează traductorul TSD108 la amplificatorul DA100C ales pentru înregistrarea zgomotelor fiziologice astfel: cablul negru la masă (GND), iar cele albastre pe intrările + şi – ale amplificatorului.

4.3 Conectarea electrozilor: •

se plasează electrozii pentru a înregistra ECG derivaţia II (conform laboratorului 3). a) se curăţă pielea cu ajutorul unui tifon şi alcool medicinal pentru a îndepărta pielea moartă şi astfel pentru a reduce impedanţa dintre electrod şi suprafaţa pielii; b) se aplică o picătură de gel pe fiecare electrod pentru a îmbunătăţi detecţia electrozilor; c) se aplică cei 3 electrozi pe membre;

4.4 Setări software: •

din meniu MP150, se alege Set up Channels, se selectează canalele A1 ,A2, A3 şi se etichetează cu Derivaţia II, presiune şi zgomote Korotkoff;

•

tot din fereastra Set up Channels se selectează Calc şi se setează canalul de calcul C1. Pe canalul C1 se va intorduce un filtru trece bandă, 50Hz – 200Hz, pentru zgomotele Korotkoff înregistrate pe canalul analogic A3;

•

se setează din meniul MP150->Set up Acquisition frecvenţa de eşantionare la 500Hz şi durata de achiziţie la 5 minute.

4.5 Achiziţionarea datelor: Se vor realiza 5 aplicaţii în diferite condiţii: Aplicaţia 1, 2 -subiectul este în picioare, iar presiunea se măsoară pe mâna stângă; Aplicaţia 3, 4 -subiectul este în picioare, iar presiunea se măsoară pe mâna dreaptă; Aplicaţia 5, 6 -subiectul este aşezat pe scaun, iar presiunea se măsoară pe mâna dreaptă; Aplicaţia 7, 8 -subiectul efectuează o serie de exerciţii fizice, iar presiunea se măsoară pe mâna dreaptă;

8   

Pentru a obţine măsurători corecte trebuie ca următorii paşi să fie respectaţi: 1. subiectul nu trebuie să vorbească sau să râdă în timpul măsurătorilor; 2. subiectul trebuie să se afle într-o stare relaxată; 3. subiectul nu trebuie să fi fumat cu 30 de minute înainte de efectuarea înregistrărilor; 4. subiectul trebuie să se relaxeze fizic şi psihic cu 5 minute înainte de efectuarea înregistrărilor; 5. manşeta gonflabilă trebuie pusă pe mâna pe care se efectuează măsurătoare peste artera brahială, Fig. 4. Manşeta trebuie poziţionată la 5 cm faţă de cot.

Manşetă Arteră brahială Microfon Arteră radială

Arteră ulară

Fig. 4. Plasarea manşetei şi a microfonului. 6. manşeta trebuie să fie fixă (dar nu să blocheze circulaţia sângelui). O manşetă care este prea largă va genera înregistrări greşite, deoarece o presiune mai mare va fi necesară să blocării arterei brahiale. După ce manşeta este fixată aceasta poate fi umflată până la 20mmHg pentru a o fixa; 7. se fixează pe manşetă manometrul; 8. trebuie verificat ca tuburile de cauciuc să nu fie fisurate sau înnodate; 9. se poziţionează mâna pe care se efectuează măsurătoarea la nivelul inimii (pe masă sau susţinută de altcineva) Fig. 5.;

Nivelul inimii

Fig. 5. Poziţionarea mâinii la nivelul inimii 9   

10. se plasează microfonul imediat sub manşetă, peste artera brahială. 11. în timpul măsurătorilor manşeta va fi umflată până la max 170mmHg. NU SE MENŢINE PRESIUE MARE PENTRU MAI MULT DE UN MINUTE; 12. o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în partea 3. 13. după ce nici un zgomot nu mai este înregistrat atunci se eliberează aerul din manşetă cât mai rapid. ATENŢIE: Este foarte important ca presiunea din manşetă să nu fie mai mare decât este necesar şi de asemenea este important să nu se menţină o presiune în manşetă mai mare decât cea sistolică (adică artera brahială blocată) mai mult de un minut. O presiune în manşetă mult mai mare decât cea sistolică poate cauza spasme-vasculare, şi creşterea bruscă a presiunii arteriale. Dacă artera brahială este blocată mai mult de un minut, apar dureri în zona mâinii stângi şi poate duce la conegestie a vaselor de sânge. NOTĂ: Înainte de începerea măsurătorilor şi înainte de plasarea manşetei pe mână, trebuie făcuta calibrarea traductorului de presiune: ‐

se rulează manşeta şi se asează pe masă;

‐

se umflă pâna la 100mmHg;

‐

din MP150->Set Channel se selectează canalul pe care se măsoară presiunea arterială şi se apasă butonul Setup;

‐

la prima valoare pentru Map Value se introduce 100mmHg;

‐

se apasă butonul Cal1;

‐

se umflă manşeta până la 40mmHg;

‐

se introduce 40 pentru a doua valoare Map Value;

‐

se apasă butonul Cal2;

‐

la unitatea de măsură se introduce mmHg;

‐

se testează daca traductorul a fost calibrat corect. Se umflă manşeta la o anumită presiune, apoi se porneşte achiziţia şi se observă valoare pentru presiune. Dacă cele două valori nu corespund se repetă calibrarea.

10   

Aplicaţia 1. •

se fac toate setările hard, soft si se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris mai sus pe mâna stângă.

•

după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (stând în picioare cu mâna la nivelul inimii), se apasă butonul Start.;

•

se umflă manşeta până la 170mmHg;

•

o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în partea 3.

•

după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 2. •

Se repetă paşii de la aplicaţia 1

Aplicaţia 3. •

se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris mai sus pe mâna dreaptă;

•

după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (stând în picioare cu mâna la nivelul inimii), se apasă butonul Start.;

•

se umflă manşeta până la 170mmHg;

•

o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în partea 3.

•

după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 4. •

Se repetă paşii de la aplicaţia 3.

Aplicaţia 5. •

se poziţionează traductoarele aşa cum a fost descris mai sus pe mâna dreaptă;

•

după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (aşezat cu mâna la nivelul inimii), se apasă butonul Start.;

11   

•

se umflă manşeta până la 170mmHg;

•

o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în partea 3.

•

după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 6. •

Se repetă paşii de la aplicaţia 5.

Aplicaţia 7. •

subiectul trebuie să efectueze o serie de exerciţii fizice uşoare pentru a mări ritmul cardiac;

•

se poziţionează traductoarele cât mai repede aşa cum a fost descris mai sus, pe mâna dreapta;

•

după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare (aşezat cu mâna la nivelul inimii), se apasă butonul Start.;

•

se umflă manşeta până la 170mmHg;

•

o dată ce manşeta a fost umflată se eliberează aerul din ea încet, cu 2-3 mmHg pe secundă şi încep să se înregistreze zgomotele Korotkoff asa cum a fost descris în partea 3.

•

după ce nu mai este înregistrat nici un zgomot Korotkoff se opreşte achiziţia.

Aplicaţia 8. •

Se repetă paşii de la aplicaţia 7.

4.6 Analiza datelor: a) se setează căsuţele de măsurători astfel: Canal

Măsurătoare

Presiune Presiune Presiune

Delta T BPM Value

b) se foloseşte lupa pentru a mări fiecare segment de date corespunzător celor 8 aplicaţii; 12   

c) se foloseşte cursorul de selecţie pentru a selecta eşantionul corespunzător primului zgomot Korotkoff (se va folosi canalul pe care s-a introdus filtrul trece bandă). Pentru a putea distinge zgomotul Korotkoff de alte zgomote, se foloseşte proprietatea că un zgomot Korotkoff apare la un moment de timp corespunzător undei T. Se citeşte valoarea indicată de Value pentru presiune (presiune sistolică), şi se introduce în tabelul corespunzător. d) se foloseşte cursorul de selecţie pentru a selecta eşantionul corespunzător sfârşitului ultimului zgomot Korotkoff. Se citeşte valoarea indicată de Value pentru presiune (presiunea diastolică) şi se introduce în tabelul corespunzător; e) se selectează un interval R-R pentru segmentul ECG cuprins între cele două presiuni, sistolică respectiv distolică. Se notează valoare corespunzătoare pentru BPM şi se repetă măsurătoare pentru următoarele 2 intervale R-R consecutive. Se face media între cele 3 valori ale BPM şi se introduce în tabelul corespunzător. f) se măreşte un ciclu cardiac ECG cuprins între cele două presiuni, sistolică respectiv diastolică, g) se selectează aria cuprinsă între unda R a ciclului mărit şi începutul următorului zgomot Korotkoff. Valoarea pentru delta T se trece în tabelul corespunzător.

13   

Laborator 5 EIM MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI

Fişă de evaluare

I. Date şi calcule: Profilul subiectului:

A.

Nume_______________________________ Vărstă______ Sex : M / F

Înălţime_______ Greutate______

Măsurarea presiunii sistolice: Se completează tabelul 1 cu valorile presiunii sistolice determinate în cele 8 aplicaţii. Δ reprizintă diferenţa între presiunile înregistrate în cele două probe pentru fiecare aplicaţie în parte. Tabelul 1. Condiţii

Probă 1

Mână stângă, în picioare

2

Presiune sistolică detectată Presiunea medie

Δ 1 Mână dreaptă, în picioare

2

Presiunea medie

Δ 1 Mână dreaptă, aşezat

2

Presiunea medie

Δ 1 Mână dreaptă, după exerciţii

2

Presiunea medie

Δ

14   

B.

Măsurarea presiunii diastolice: Tabelul 2. Condiţii

Probă 1

Mână stângă, în picioare

2

Presiune diastolică detectată Presiunea medie

Δ 1 Mână dreaptă, în picioare

Presiunea medie

2 Δ 1

Mână dreaptă, aşezat

Presiunea medie

2 Δ 1

Mână dreaptă, după exerciţii

Presiunea medie

2 Δ

C. Măsurarea BPM: Tabelul 3. Ritm Cardiac (BPM) Condiţii

Segment

Ciclul 1

Ciclul 2

1 Mână stângă, în picioare

2 3

Mână dreaptă, în picioare

4 5

Mână dreaptă, aşezat

6 7

Mână dreaptă, după exerciţii

8

15   

Ciclul 3

Medie

D. Presiunea arterială medie şi presiunea pulsului: MAP = 1/3 PP + PD

sau

MAP = (PS + 2*PD) /3 ;

PP = PS –PD; Tabelul 4. Condiţii

Presiunea sistolică medie

Presiunea diastolică medie

MAP

Mână stângă, în picioare Mână dreaptă, în picioare Mână dreaptă, aşezat Mână dreaptă, după exerciţii

E. Zgomotele Korotkoff: Tabelul 5. Condiţii

Segment

Delta T(s)

Medie (s)

1 Mână stângă, în picioare

2 3

Mână dreaptă, în picioare

4 5

Mână dreaptă, aşezat

6 7

Mână dreaptă, după exerciţii

8

16   

Presiunea pulsului

Contracţie Expulzare isovolumică

Deschiderea valvei aortice

Relaxare isovolumică

Umplere rapidă Diastază

Sistola atrială

Închiderea valvei aortice

Presiunea aortică Închiderea valvei A-V

Deschiderea valvei A-V

Presiunea atrială Presiunea ventriculară Volumul ventricular

ECG

17