291905198-Contesa-Libertina-JoannaShupe.pdf

Colecţia

JOANNA SHUPE

U U (

SERIA „M IN C IU N I PER ICU LO A SE" Maggie, Lady Hawkins, a avut parte de un debut în înalta societate pe care ar prefera să îl uite - laolaltă cu prima ei căsătorie. Victima unei minciuni mârşave, Lady Margaret a căzut în dizgraţie şi, în ciuda aşteptărilor ei, bărbatul pe care îl iubea şi despre care credea că îi împărtăşeşte sentimen­ tele, Lord Simon Barrett, conte de Winchester, i-a întors spatele în loc să-i ofere sprijinul. Din acea clipă, Maggie nu a mai fost o lady, ci a devenit în ochii societăţii Târfa pe Jumătate Irlandeză. După zece ani, la scurt timp după moartea bărbatului cu care fusese constrânsă să se mărite pentru a-şi salva familia de la ruşinea absolută, se întoarce o femeie total schimbată, lipsită de orice prejudecată şi o pictoriţă de succes în societatea londoneză. Curând însă, faptele trecutului încep să iasă la iveală, şi Maggie îşi dă seama că trădarea lui Simon se datorase unui complot mârşav, în ciuda faptului că ea era femeia de care fusese mereu fermecat. Oare de această dată dragostea şi pasiunea lor vor reuşi să învingă bârfele şi intrigile distru­ gătoare ale înaltei societăţi ? Joanna Shupe a avut un debut fulminant cu seria „Minciuni periculoase", impunându-se ca una dintre cele mai bune noi scriitoare de historical romance. Valoarea romanelor sale a fost confirmată prin câştigarea premiului Golden Heart din partea Asociaţiei Scriitorilor de Romane de Dragoste din America.

Află mai mult pe:

www.litera.ro ISBN 978-606-33-0268-8

( /tia U tid f/u a iCapitofuf 1

Primăvara, S09 Londra

în clipa în are puse piciorul pe treapta de sus, sala de bal se cufundă în tăere. înainte ca Lady Margaret Neeley să apuce să comenteze racţia ciudată, mama ei începu să tragă de ea în jos pe scări. Abia aunci nenorocirea iminentă deveni evidentă: toată lumea îi evita jrivirea, zumzetul şoaptelor împânzise încăperea, dansatorii se opriseră la mijlocul piruetelor. Şi atunci îşiiădu seama imediat că ştiau. Ştiau. Cumva, în crda strădaniilor ei, în după-amiaza aceea, pe stră­ zile Londrei cirulaseră poveşti despre ceea ce se întâmplase cu o noapte în urme în timpul vzitelor de dimineaţă, al plimbărilor prin Hyde Park sau al prcnenadelor de-a lungul pistei de echitaţie Rotten Row, înalta sotetate împrăştiase fulgerător povestea în stânga şi-n dreapta. Având în vdere că astăzi sora lui Maggie fusese bolnavă, mama nu voisrsă meargă în nici o vizită. Eliberată, Maggie îşi petrecuse timpi desenând, fericită că nu primise nici un oaspete. Acum îi era limede şi de ce. Şi-ar fi dorită strige în gura mare că nu făcuse nimic rău. în realitate, la dehtul ei, se străduise din răsputeri să pară o engle­ zoaică decentă.)usese o luptă continuă din cauza tatălui ei irlan­ dez cu părul neţu şi temperament irascibil. Nici nu arăta, nici nu se comporta preum celelalte fete, iar înalta societate părea să se bucure să o distibuie în rolul unei străine, chiar dacă ea îşi petre­ cuse cea mai mce parte clin viaţă în Londra. -D e ce a amţit toată lumea? îi şuieră mama în ureche. Mar­ garet, ce-ai făcu?

---------- jjodim a Shuve

—------------

Bineînţeles ca mama observase neliniştea. Şi, deloc surprin zător, o considerase direct responsabilă pentru situaţia stinghe ritoare pe Maggie. încă împietrită, Maggie nu putu să răspundă. I se pusese un nod în gât şi îi venea greu chiar şi să respire. „Fugi", îşi striga în gând. „Pur şi simplu fugi şi prefă-te că nimic din toată seara asta nu s-a întâmplat vreodată." Dar ea nu făcuse nimic rău. Sigur avea s-o creadă cineva. Tot ce trebuia să facă era să explice ceea ce se întâmplase în grădinile Lockheed. Fata îşi înălţă bărbia şi continuă să păşească spre lumina scân­ teietoare a lumânărilor. Dintotdeauna, încăpăţânarea fusese unul dintre defectele ei de caracter, sau cel puţin aşa zicea toată lumea. Mama se plângea mereu că Maggie continua o ceartă multă vre­ me, chiar şi după ce discuţia ajunsese la o concluzie. Prin urmare, nu avea să-şi pună coada pe spinare şi să fugă, în ciuda golului imens pe care îl simţea în stomac. Nu, avea să îi înfrunte, chiar şi numai ca să demonstreze că o putea face. Când ajunseră la capătul scărilor, tăcerea deveni şi mai apă­ sătoare. Gazdele nu înaintară să le întâmpine. Nici una dintre puţinele ei prietene nu se năpusti spre ea ca să se pună la curent cu bârfele sau ca să-i laude rochia. Nici unul dintre tinerii de faţă nu o abordă să-i ceară să-i rezerve un dans în seara aceea. In schimb, mulţimea se dădu în lături de parcă un animal sălbatic neîmblânzit se rătăcise înăuntru şi putea să se repeadă turbat la oricare dintre ei în orice clipă. -Vino! îi ordonă mama ei, apucând-o de cot pe Maggie. Hai să ne întoarcem acasă. -Nu, îi şopti Maggie apăsat. Ceea ce se întâmplase nu era din vina ei şi nu avea să permită nimănui să o intimideze. Cineva ar putea să creadă... Un păienjeniş de mătase vineţie sublinia trăsăturile îmbujora­ te ale lui Lady Amelia. - Nu pot să cred că eşti atât de neroadă încât să-ţi faci apariţia aici, şuieră fata. Maggie îşi indreptă umerii şi se concentră asupra prietenei sale. Orice ai fi auzit... Mi a povestit el. Ai crezut că n-o va face? Logodnicul meu mi a povestit despre... ticăloşia ta, Margaret. Ai încercat să mi-1 Im i, i ivrliştea nedemnă întruchipată de un conte suferind de mahnmreală. Simon o găsi pe Julia stând singură la o măsuţă, cu o i t'.işcă de porţelan în mână. Bună dimineaţa, Simon. Ia loc, te rog. Vrei ceva de mâncare? Simon simţi că i se strânge stomacul. Nu, mulţumesc, reuşi să spună, după care traversă încăpetca şi se aşeză pe un scaun. Apreciez că m-aţi primit să dorm .11