263994689-Sue-Rich-Juraminte-umbrite.pdf

i s f l X r t l M * t . < AkF.lXlR> > * ' ' Â Jl k fjC < W ^ ’ **FRI*TT*

Jurăminte umbrite

Shadowed Vows by Sue Rich

^ u e T^ich

Jurăminte umbrite

LONDRA ANGUA

Hawk îşi dezbrăcă ultimele haine şi le aruncă pe podeaua din lemn negru, lustruit. Lumina tremurîndă a două lumînări dansa deasupra pluşului albastru şi a lucrurilor elegante din dormitorul grandios pe care îl ocupa de unsprezece luni, în casa ei. Deşi colţurile gurii i se lăsaseră în jos, el nu-şi putea aduna energia pentru a se încrunta aşa cum ar fi vrut. Era prea obosit. Pe de o parte, căutarea continuă a surorii prietenului lui şi, pe de alta, nevoia de a o evita pe ea îl epuizaseră peste măsură. Privi spre patul acoperit cu o cuvertură aurie şi în­ cepu să se îndrepte către acesta, tocmai cînd orologiul de la parter bătu o dată. Dîndu-şi seama că era treaz de patruzeci de ore, simţi oboseala învăluindu-l şi se în­ tinse, dezbrăcat, peste aşternuturi. Se afundă în perne, bucurîndu-se de căldura focului uşor mocnit, care îi li­ niştea trupul obosit. în curînd va pleca acasă, în America, la liniştea ca-

banei lui din adîncul pădurii d in Virginia. G îndul de reîntoarcere în colo n ii îi produse o clipă d e n elinişte. C u s ig u ra n jă că, du p ă aproape un an p e trecut în străinătate, reuşise să pună capăt se n ti­ m entelor pe care le purta so|iei prietenului său, Jason. R euşise oare? De altfel şi căutarea surorii vitrege a lui Jason, de m ult pierdută, care îl Jinuse o cu p a t zi şi no a p ­ te, se apropia d e sfîrşit. C opila, avîndu-l ca părinte pe tatăl lui Jason, Beau Kincaid, venise pe lum e fără c a acesta să aibă ştire. Cînd m am a ei a m urit la naştere, unchiul copilului, într-o criză de m înie, dădu fe tiţa m oaşei şi îi porunci să se descotorosească de ea. A poi îl om orî pe Beau Kincaid. M oaşa vîndu noul-născut unui cuplu fără copii, din Anglia, care se afla în vizită în colonii. Jason află de acest lucru puţin tim p după ce H awk plecase la Londra şi atunci îi ceru ajutorul. Şaisprezece cupluri se întorseseră, în 1760, în A n­ glia, din colonii, cu cîte o fetiţă, iar H awk reuşise să ia legătura cu toate, alegînd două dintre ele. Cu acestea spera să se întîlnească mîine. Dar mai întîi trebuia să doarm ă fără să mai îndure încă un coşm ar în care să-i apară ea. Oftă adînc şi închise ochii, forjîndu-şi gîndurile să-i părăsească m in­ tea. Dar curios, parcă d in depărtare, auzea cu m adierea biîndă îşi sufla, printre pinii din Virginia, şuierătura uşoa­ ră, chem îndu-l... .

Avea d in nou zece ani şi ştia că ceva nu era în regulă. Ignorînd oboseala, apucă coam a calului şi îl încălecă. Bălţatul păşi în lături şi-şi înălţă capul.

S hadow Hawk^ se aplecă în faţă şi bătu cu palm a grum azul neted al arm ăsarului. - Uşor, Atar. O s-o sperii pe servitoarea lui Jason. Ea nu înţelege legătura dintre un bă rb a t şi calul lui. Zîm bi răutăcios şi se uită înapoi spre casă şi ia fe­ m eia care privea nervoasă pe verandă. Îndem nîndu-i pe A tar spre pădurea învecinată, fericii c ă term inase cu lecţiile din ziua aceea, se strîm base atunci cînd fusese sig u r că servitoarea nu-l m ai putea vedea. - Of, de ce oare N otha m ă forţează să învăţ obiceiuriie om ului aib, cînd d e -fa p t ştie că to t ceea ce vreau -este să fiu un luptător ca el? Pe N ikyah o înţelegea. în definitiv, m am a lui era a l­ bă. Dâr tatăl lui, Flam ing W ing^, era m area căpetenie a trib u lui Shawnee. El cunoştea obiceiurile bărbaţilor, ale luptătorilor. Şi cu toate acestea, îl trim isese pe Hawk la m icuţa casă pe care Beau Kincaid o construise pentru şcoală, sigur fiin d că om ul alb va conduce, odată, aceste păm înturi. V oia ca fiul lui să fie pregătit.

H awk nu fusese de acord cu Notha, dar niciodată nu i se opusese. Se întîlnea cu profesoara a lb ă în fie­ care zi - şi ura acest lucru, mai ales acum de cînd băieţii lui Beau, Jason şi N ick, nu mai locuiau în H alcyon. H aw k îşi îndepărtă valul de singurătate, ii lipseau 1. Umbră de Şoim. 2. Aripa înflăcărată.

fra jii lui de cruce, dorea m ult să-i vadă, să călărească îm preună cu ei. De nu i-ar fi trim is tatăl lo r d e aici. De nu ar fi m urit m am a lor. H aw k sim ţi ceva dureros în piept. Ştia ce ar fi sim ţit el da că N ikyah ar fi plecat la Marele Spirit. D orind să scape de g îndul înspăim întător, îşi lipi genunchii de cal şi se concentră la drum ul din faţa Iul. Pe m arginea drum ului, zări un sînger încărcat cu flori roz. Cu o sm ucitură, îl opri pe Atar şi sări jos. Zîm bind, apucă o ram ură mai jo a s ă şi a d ună num e­ ro a se flo ri, am in tin d u -şi im a g ine a m a m e i-lu i purtînd aceste flori, în părul de culoarea nisipului. Ei îi plăceau florile, m ai ales cele roz. _ Un alt fio r de nelinişte îi străpunse abdom enul. în­ cru ntat şi ne putincios să-şi îndepărteze senzaţia, urcă pe cal, sim ţind nevoia să se în to a rcă repede acasă. îl lovi pe Atar cu piciorul, făcîndu-l să galopeze... şi în­ cepu să se roage, deşi nu-şi dădea seam a de ce sim ţea nevoia să facă acest lucru. Cînd ajunse în sat, sudoarea I se prelingea pe tîmple, iar degetele îi erau am orţite de puterea cu care ţin u se strîns florile şi coam a lui Atar. M irosul de lemn ars, d e carne friptă şi de pieie p ro a sp ă t argăsită îi um ­ plu nările. D ar nici aceste fam iliare şi odihnitoare arome nu au reuşit să-i liniştească spiritul. Sim ţise ciudata ne­ linişte ce îi cuprinsese pe indienii Shawnee, atunci cînd trecuse pe lîngă rîndurile de w egiwa, acoperite cu piele. C hiar şi ceilalţi copii erau tăcuţi. îl priveau cu atenţie. Cînd ajunse acasă, H awk sări de pe cal şi, aruncînd din n o u o privire confuză oam enilor cu c h ip u ri grave, din tribul său, îndepărtă pielea de bizon de la intrare. A şteptă să-şl acom odeze ochii la lum ina palidă care pătrundea înăuntru prin gaura făcută sus, în vîrf, în wegiwa, pentru eliberarea fum ului, închipuindu-şi că îşi va găsi m am a ocupîndu-se cu treburi dom estice. Dar cînd începu să d istingă totul clar, îşi văzu tatăl stînd înco-

voiat în faja unui fo c mic. - N otha? Eşti bolnav? întrebă Hawk. Tatăl lui ar fi tre b u it să fi fo s t plecat la vînătoare, îm preună cu ceilal]i. - U nde este N ikyati? A pleca t la şam an? Tatăl îşi ridică uşor privirea. D urerea din ochii lui Flam ing W ing aproape că opri inim a băiatului. O chii lui erau trişti, lipsi{i de viaţă. - N otha? Ce s-a-ntîm plat? Flam ing W ing îl fixă m îhnit, d u p ă care îşi c o b o rî pri­ virea. - Sîntem singuri, S hadow Hawk. V oce a tatălui lui era zdrobită. Pentru noi, m am a ta nu mai trăieşte. S-a întors în lum ea om ului alb. Palma lui H awk se strînse tare în jurul buchetului roz. M am ă lui plecase? - De ce? întrebă, d a r îi d isplă cu to n u l cu care inter­ venise. V-aţi certat? S-a supărat? Lupta din răsputeri îm potriva groâzei care îl Cuprindea. Ea nu putea să-l părăsească. îl iubea. Buza lui de jo s începu să trem ure. - Nu. Palmele lui Flam ing W ing se adunară în pum n şi el continuă. Am ieşit îm preună cu ceilalţi, d u p ă ce ai p le cat tu la şcoală. L-a trim is pe vînător, pe Jed, să-mi sp u nă decizia ei - că nu mai putea accepta m odul n o s­ tru de viaţă. Pînă m-a găsit el şi pînă am reuşit eu să mă întorc, ea... / V ocea lui se stinse. C uvintele i se înecară în gît. Nu. Oh, te rog, nu. O m ie d e săgeţi în flăcări stră ­ punseră parcă pieptul lui Hawk. Ea nu putea să-l pără­ sească. Clipi repede şi privi în jur, prin casa pe care o ştia dintotdeauna. O ala în care gătea m am a lui, de o b i­ cei plină cu legum e şi carne, aburinde, şedea goală. S cîndura pe care m am a frăm înta pîinea era atîrnată de un cui, aproape de scutul de războinic ai lui Notha. Plecase. îşi co b o rî privirea spre florile roz pe care încă le mai

10

strîngea în pum n. Deschizîndu-şi palma, lăsă buchetul să cadă. Pe m ăsură ce fiecare floare atingea pămîntul, durerea pătrundea m ai adînc în inim a iu i Hawk, ameţin d u-i şi îm povărîndu-i cu răceala şi cruzim ea ei. îşi fo rţă bărbia să răm înă ridicată. Nu putea să-l lase pe N otha să-l vadă piîngînd. Nu va piînge.

H awk se ridică din pat, îm pleticindu-se. Strînse aşternuturile şi respiră adînc pentru a-şi p o to li ritm ul năvalnic al inim ii. N ici m ăcar oboseala absolută nu putea să-i op rească coşm arul. Ridicîndu-se, ştia că şi în seara aceasta, la fel ca-n m ulte altele, nu va m ai avea parte de odihnă. îşi trecu degetele prin păr şi se blestem ă din nou pentru că venise în Anglia. D upă toţi aceşti ani, durerea pe care o pro dusese plecarea definitivă a m am ei lui devenise su­ portabilă. Dar o d a tă ajuns aici, în fiecare zi şi în fiecare n oapte devenea to t n;iai grea. C oborîndu-şi mîinile, privi în jur, prin cam eră, şi se sim ţi ca într-o capcană. T rebuia să iasă din casa ei. D eschise dulapul şi privi m înios la rîndurile de b ro ­ carturi şi de veşm inte satinate. P entru a suta oară, se întrebă unde îi pusese pantofii d in piele de căprioară. H aw k îm brăcă o pereche de pantaloni strim ţi şi o căm aşă albă cu ja bon, croită special pentru el, Adam R em ington, al cincisprezecelea d u ce de Silvercove. Mînia îl cuprinse. C um m ai detesta titlurile om ului albi îşi puse o red in g o tă maro, ştiind că noaptea avea să fie rece. T otdeauna era aşa în această ţară uitată de Dumnezeu. D upă ce încălţă cizm ele negre d e călărie, îşi stre­ cură, în partea dreaptă, cuţitul de care n u s e despărţea

u n icio d ată şi ieşi din dorm itor. A flat pe scară, ta jum ătatea drum uiui, şi auzind uşa d e ta cam era m am ei iui deschizîndu-se, înjură încet. Fem eia avea instinctele unei iupoaice. - Adam ? U nde te duci? H aw k se opri din m ers şi îşi încleşta m îna pe baiustradă. - Afară. - Să nu faci asta. ignorînd spusele ei, îşi continuă coborîrea pînă ajunse în fa{a uşii de la intrare. A laina îl urmă. - Fiule, ştiu că faci asta ca să m ă pedepseşti pe mine, d a r m ai m ult te răneşti pe tine. Ar fi bine dacă ai vrea să vorbeşti cu mine.

Alaina Remington privi m uşchii încordindu-se pe spa­ tele fiului ei, am ărăciunea şi încăpăjînarea lui fiind vizi­ bile în to a te liniile puternice ale staturii lui înalte. Un oftat u şo r scăpă de pe buzele ei şi îşi m ută privirea de la el. R euşise să o îm piedice din nou. Nu va asculta niciodată m otivele pentru care îl părăsise, cu ani în urmă. Privirea ei a lunecă d in nou, în apoi, la trăsăturile zvelte şi cizelate, asem ănătoare cu cele ale tatălui lui. S im ji un gol im ens. Cit de repede îl pierduse atunci. Cît de repede îl pierduse pe Flam ing W ing... Se fo rţă să-şi concentreze atenjia asupra fiului ei. De-a lungul tim pului, îi expediase m ai m ult de două duzini de scrisori, explicîndu-i ceea ce se întîm plase în acea zi, d a r era evident că el nu citise nici una din ele. N -ar m ai fi urît-o dacă ar fi ştiut adevărul. Flam ing W ing s-ar fi p u tu t să nu o ierte, dar nu şi Adam .

12

- Fiule, te rog. - Să nu m ă mai num eşti fiu. Sau Adam . Dacă tre ­ buie, spune-m i în orice alt fel, deşi aş prefera S hadow Hawk, sau mai scurt. Hawk. Dar să nu mă mai numeşti fiu, pentru că tu {i-ai pierdut dem ult calitatea de mamă. Ş f să ştii c ă greşeşti: înţeleg perfect. O chii lui lim pezi şi cenuşii se întunecară. - Ne-ai părăsit. V iaţa din satul nostru nu-ţi oferea nim ic interesant. Flam ing W ing nu-ţi putea dărui bogăţia p e care ai fi dorit-o, adăugă, glasul lui devenind puter­ nic şi distant. Iar eu nu aveam de oferit decît dragostea unui copii naiv. D urerea se adună în pieptul Alainei. Era o suferinţă veche, distrugătoare, c ii care trebuise să trăiască în ultimii paisprezece ani. - Adam , să nu... C uvintele i se stinseră pe buze cînd îl văzu gura încordîndu-se la auzul num elui de botez. - Ce să nu, m am ă? Să nu-ţi mai am intesc de om ul pe care aproape c ă l-ai distrus? Să nu-ţi m ai am intesc că al fă sa t în urm ă un copii de zece ani? Un m uşchi îi trem ură în m axilar, iar vocea lui deveni mai profundă: Să nu-ţi mai am intesc că ai trim is du p ă mine, numai pentru că eram singura persoană care putea pretinde averea ducelui, în locul tău? El chiar credea asta. C hiar credea că ea dorise ca el să vină aici, num ai pentru banii tatălui el. D oam ne Dum ­ nezeule! Cît trebuie să-l fi rănit. Nici m ăcar nu şi-o mai aducea aminte. Sugrum ată de emoţie, îşi ridică bărbia. - Dacă crezi asta despre mine, atunci de ce ai venit cînd te-am invitat? Şi asta înainte ca Jason să afle că surioara lui fusese adusă în Anglia. R ăspunsul lui veni atît de greu, încît, pentru o clipă, crezu că nu i-l va m ai da. - Pentru a m ă despărţi de o situaţie neplăcută, zise el, în cele din urmă, rîzînd fără m otiv. Şi am con sta t că

13

am schim bat o serie de circum stan}e dezagreabiie cu aitele. , Privirea îi alunecă spre eleganta cam eră de zi, si­ tuată în aripa vestică a apartam entului londonez, iar d isp rejul lui deveni evident. - Dar acum îmi dau seam a că cealaltă situa}ie era m ult m ai pe placul meu. Luă o pelerină neagră din cuierul de lîngă masă, şi-o aruncă peste umerii laji şi se îndreptă spre uşă. - Cît de curînd posibil, voi pleca înapoi, în Am erica. - Şi cu Jason K incaid cum rămîne? Cu căutarea surorii lui, ce vei face? Ştia că se agăfa de un fir de a]ă, dar nu pute a sâ-l lase, pînă nu va înjelege. El ridică din umeri. - Am petrecut aproape un an căutînd această fată, fără succes însă. D acă nu voi afla nim ic de la cele două num e care au mai răm as pe listă, voi lăsa to tu l în seama lui Jason său a fratelui lui, Nick. A tinse clanja. - Nu pleca, fiule. Nu încă. Nu pînă nu se v o r lămuri to a te lucrurile între noi. C hipul lui deveni distant. . - Nu există nim ic între noi care să fie lămurit, do a m ­ nă. Iar dacă grija dum neavoastră provine din team a că vă voi lăsa fără nici un ban, atunci cînd vo i pleca, vă voi uşura această suferinjă. N eprejuita avere R em ington vă aparţine şi sînteţi liberă să faceţi ce vreţi cu ea. S m ucind violent zăvorul auriu, ieşi furtunos din casă. în tim p ce uşa se trîntea în spatele lui. Hawk închise ochii. B lestem ată să fie ea! Nu va sim ţi durerea pe care i-o pricinuise dragostea pentru această fem eie, care ţi­ nea atît de puţin la el. Nu îi va asculta m inciunile. In­ diferent care ar fi m otivele ei, scuzele ei, îl părăsise, îşi arătase, fără cuvinte, adevăratele ei sentim ente. Sim ţi o uşoară pulsaţie în tîm ple în tim p ce privi spre

14

s trada învăluită în ceajă, din fa ja apartam entelor mamei lui, către Park Lane. V echiul sentim ent - nevoia de a lovi ceva, de a face pe cineva să sufere la fel c a el ap roape că-l c o pleşi şi atunci îşi flexă m îinile pentru a-şi relaxa m uşchii încordaţi. Num ai de ar pute a evada în liniştea p ădurii din Virginia. Răsufiînd uşurat, privi spre lum ina palidă a dosurilor londoneze, aflate la trei m ile depărtare. îşL am inti atunci d e m ultele ocazii în care, ignorînd bunele m aniere aris­ tocratice, nu num ai că intrase,- dar şi devenise un client o b iş n u it al tavernei, rău fam ate. Waterfront, situată pe m alul nordic, precum şi de m otivele pentru care acţio­ nase aşa. Zîm bind crispat, se îndepărtă d e uşă şi o a p ucă pe stradă. O plim bare scurtă şi un p o p a s la ta ­ vernă îi v o r linişti frustrarea.

V ictoria Tow nsend îngheţă cînd treapta scîrtîi, sub ghetele ei din piele de ied. îşi reţinu respiraţia. Aşteptă. N eauzind nici un zgom ot, strinse tare la piept pachetul şi rnai făcu un pas. îşi dădu uşor, peste umăr, o şuviţă din părul castan iu-roşcat şi privi, agitată, în spate. Nici o m işcare nu se sim ţea pe scara întunecoasă. Cu o m înă trem urîndă, apucă balustrada de fag pentru a-i mai prelua d in greu­ tate şi se furişă pe ultim ele trepte. Cînd, în final, ghetele ei atinseră podeauă d e la in­ trarea pardosită cu ceram ică, m irosul de ulei d e lămîie şi de ceară, care venea din salonaş, ii produse o stare de ameţeală. Se o pri şl începu să exam ineze cu atenţie spaţiul larg şi întunecat. Pentru m om ent, am intirile luară locul fricii. De cîte ori nu-şi văzuse ea m am a, dirijînd sen/itoarele care trebăluiau, sau lustruind sin g u ră m o ­

15

bila grea, din lemn de trandafir. V iziunea frum oasei A lexandra plutea în fa ja ei, iar V ictoria aproape că-şi putea im agina statura zveltă a m am ei ei, aflată sub boltă. V edea parcă din nou g in ­ gaşele ei bucle din părul închis şi m ătăsos, auzea parcă vocea ei dulce, care n iciodată nu fusese mai m ult decît o şo aptă răguşită. D urerea V ictoriei reveni. Nu va mai auzi niciodată acea voce, nu va mai privi niciodată acel chip perfect, aflat pentru totd e a u n a sub capacul coşciugului. 0 scîndură scîrjîi deasupra ei. Im aginea mam ei ei dispăru, o d a tă ,ce V ictoria se răsuci în d irecjia din care venea zgom otul. Tem îndu-se să nu fie descoperită, se grăbi spre spatele casei. în tim p ce fugea prin sufragerie, buzunarul fustei ei se agăţă de braţul unui scaun stil W indsor. Piciorul acestuia hîrîi pe podeaua de lemn, făcînd-o pe V ictoria să se oprească printr-o alunecare. Ea trase materialul, privind, înnebunită, spre uşă. Reuşi, în cele d in urmă, să-şi sm ulgă buzunarul şi, gonin d spre ieşirea din spa­ te, se îndreptă spre grajduri. A junsă înăuntru, lăsă jo s pachetul pe care-l p u rta şi aprinse o lum inare, pentru a înhăm a repede iapa ei la trăsură. O dată trăsura pregătită, ea luă pachetul învelit în m uselină, îl aruncă pe scaunul de sub strapontină şi deschise apoi uşile grajdului. C ăţărîndu-se pe capră, ridică hăţurile, m ulţum indu-i în gînd lui Pandy că o în ­ văţase să le mînuiască. U m iditatea ceţii groase Ji pătrunsese prin rochia ver­ de din lînă şi prin pelerină. îşi trase hainele mai aproape de trup, aşteptînd să i se liniştească neîncetatul tre ­ m urat al acestuia. O adiere de gheaţă îi am orţi obrajii, în tim p ce în­ drepta calul spre străzile pustii din Londra. T ropotul ani­ m alului răsuna pe strada pavată. Ceva se m işcă într-un

16

u n gher al unei străzi laterale, înceţoşate, Iar Victoria privi agitată în acea direcţie. D ocurlie erau bîntujţe de cri­ m inali şi hoţi care jefuiau oam eni nevinovaţi. încetează, se avertiză ea, încercînd să-şi recapete încrederea. Te cornporţi prosteşte. înăbuşindu-şi un fior, trase hăţurile spre stînga şi întoarse trăsura spre o străduţă îngustă. Doam ne, cum ' ura această parte a Londrei, cu uiiţele întunecate şi cu cheiurile ei. Un rîs nestăpînit se auzi dintr-o circium ă din a p ro ­ piere. Taverna Waterfront. Un alt fior, care nu avea nim ic de-a face cu frigul, îi traversă şira spinării. Plesni calul pentru a-şi Iuţi pasul.

Căută, nesigură, în lum ina felinarelor trăsurii. Siluete înfricoşătoare se furişau pe lîngă'şirurile de barăci c o n ­ struite grosolan, în spatele d e p o zite lo r care străjuiau străduţa pe care tocm ai intrase. D uhori um ane, m irosuri de aer sărat şi s tătut şi de peşte descom pus îi năpădiră sim ţurile. îşi scoase autom at batista d in buzunar şi o duse la nas, nedezlipindu-şi privirea de la nenum ăratele uşi, care I se conturau ca nişte dem oni ascunşi. Se ruga încontinuu ca nici unui din locatari să nu-şi fa că apariţia. Num ai pentru P addigton M cD aniels era în stare să se supună unul asem enea risc. Numai pentru dragul, iubitul Paddy, prietenul ei. O m ul care fusese ca un al d oilea tată pentru ea, iar în ultim ul tim p m ult mai tată decît propriul ei tată. R espiră adînc, gîndindu-se la suferinţa amară, ne­ deghizată, a tatălui ei, la faptul că nu reuşea să-l înţe­ leagă. Dacă nu ar fi fo st Paddy, ea nu ar fi putut suporta ultim ele şase luni. Nu d u p ă ce m am a ei...

17

Îndepărtîndu-şi am intirile nedorite, se gîndi la Paddy. Fusese acolo lîngă ea, cînd m am a m urise. Iar mai apoi, Paddy fusese m ereu acolo, pentru ea, cînd avusese nevoie. El fusese cel care ii îngrijise genunchii, cel care o alintase d u p ă traum ele din copilărie, cel care îi şter­ sese lacrim ile Izvorite din certurile cu tatăl el, legate de com portam entul libertin. Şl acum , pentru prim a dată, el avea nevoie de ea. Nu voia şl nu putea să-l dezam ă­ gească, indiferent care ar fi fo s t sacrificiul. îşi focaliză din no u atenjia pe strada m ohorîtă. Văzînd o m ică licărire de lum ină, la fereastra m icuiel colibe a Iul Paddy, slm jl cum încordarea o părăseşte. Trebuia să înceteze cu îngrijroarea că lui I se va întîm pla ceva. Deşi nu putea să um ble bine d u p ă accidentul avut, el se refăcea. Şi m înca - de asta avea ea grijă. Ce prostie, această grijă insistentă! Trăgînd de hăjuri, făcu iapa să se o prească şi, re­ găsind repede pachetul aruncat substrapontină, sări de pe capră, C iocăni uşor la uşa Iul Paddy. Trecu parcă o eter­ nitate pînă cînd aceasta se deschise, etaiînd statura Iul înaltăj zveltă, îm brăcată în ceva ce părea a fi fo s t veşm întui unui paria. - Ria? Ah, dragă, ce ca'Ji afară, în frig? Intră, fetijă, repede, să nu răceşti. ' îşi puse un bra] slab, d a r m usculos, pe umerii el şi o co n duse în cam era cu tavan jos. îm brăţişarea lui puternică nu înceta să o surprindă. Există o fo rjă în el, o putere ascunsă şl o isteţim e în acei ochi albaştri, lim pezi, care contracarau felul lui ne­ cultivat de exprim are. - ÎJi spusei că nu-m i place să te văd um biînd pe o noapte ca asta, îi zise, aruncînd spre ea o privire dură. îi prea periculos pentru o tînără ca tine. îs recunoscător pentru hrană, dragă, dar tu însem ni m ult mai m ult pen­ tru Paddy, decît toate m încărurile fanteziste ale Provi-

18

denjei. Inima m ea s-ar fringe dacă }i s-ar întîm pla ceva. V ictoria zîmbi, aşeză pachetul pe m asa cu trei pi­ cioare, sprijinită de perete, şi, ridicînd mîiniie, îl îm brăţişă pe bătrîn, , - Mi-ai lipsit. - Da, bine... Şi tu, Ria, îm i lipseşti. Cînd nu venişi de Sabat, aşa cum obişnuiai, îm i im aginai că de data asta m ă ascultaşi şi nu o să vii. Sperai să acorzi atenjie avertizărilor m ele, legate, de perioadele de aici. - Tata a organizat o vînătoare, la Denwick, lă stîrşitul săptăm înii. Mi-a fo s t im posibil să scap cu atîta lume în jur. Cînd p ro n u n jă cuyîntul „vînătoare". V ictoria avu tim p să zărească o um bră de tristeţe în ochii lui, înainte ca el să se întoarcă cu spatele. Uitase cît de m ult îi plăcea lui urm ărirea vînatului. - Aş voi ca tu să uiţi de mine. Se îndreptă şchiopătînd spre un fOc m icuţ, în co n ­ jurat de pietre, aflat în m ijlocul podelei prăfuite, -şi mai adăugă cîteva bucăţi din vreascurile preţioase. A po i se întoarse spre m asa şchioapă, trase de sub ea un scaun gro solan şi o pofti să se aşeze. ~ V ictoriei i se rupea inim a văzîndu-l aşa - atît de nefericit şi trăind ca un cerşetor, pentru Dumnezeu! To a tă viaţa ei, pină acum şase luni, el locuise deasupra grajdurilor, la m oşia tatălui ei, Denwick, într-o cameră mare, aerisită. Pe atunci nu era invalid şi nici nu arăta m ai bătrîn decît fusese cu doi ani în urmă. Nu. A tunci m ergea ţanţoş şi drept, corpul lui greoi fiin d m ult mai solid ca acum . A vea o a n u m ită se n i­ nătate. Mulţum ire. Şi deşi pierderea greutăţii nu-i dim i­ nuase măreţia, trăsăturile sale aveau un a spect decrepit, erau ale unui om cu sufletul hăituit. - De ce te-a fă c u t ta ta să pleci, Paddy? întrebă V ic­ toria, dintr-o dată. Nim eni nu-m i spune nim ic şi cu atît mai m ult el. Aşezîndu-se pe scaunul pe care Paddy i-l

19

oferise, privi la fostul rîndaş. De ce nu te-ai întors să vorbeşti cu el? D acă ai fi încercat, po a te {i-ar fi perm is să râmîi. Cu privirea pierdută, P addy scutură negativ din cap, făcînd lum ina fo cu lu i să danseze peste părul lui cas­ taniu, albit uşor la tîm ple. - Nu, dragă. Se aşeză cu picioarele încrucişate pe salteaua de paie, uzată şi continuă: Supărarea între m i­ ne şi tatăl tă u nu poa' să dispară prin cuvinte. - Ba da. L-aş pu te a convinge să te roage să te întorci. La început, P addy păru copleşit, dar apoi îşi schim ­ bă repede privirea. - Nu, Ria. Nu voi ca tu să-{i bagi nasul în problem ele mele. Lasă- le aşa cum îs. Eu mi-s m ulţum it aici. M inţea; şi ea îşi d ădea seam a de asta din felul în care îi ocolea privirea. Şi în plus, el adora Denwick-ul. Fusese grăjdar a colo cu m ult înainte ca V ictoria să se fi născut. Ea ştia că disputa dintre el şi tatăl ei era legată de a ccidentul d in ziua în care m urise mam a ei. C ontele îl lovise pe P addy cu trăsura. Dar nu fusese vina tatălui ei. Era disperat. M am a ei tocm a i căzuse în lac şi el nu fusese în stare să o salveze. De fapt, alergase nebu­ neşte la D enw ick să aducă ajutor. Se aşeză în faţa prietenului ei. Bănuia că apariţia zilnică a lui P addy îi trezea am intiri dureroase tatălui el. Aşa că se hotărîse să-l concedieze. Dar cu siguranţă, acum , după şase luni, contele îşi va asculta raţiunea. N eţinînd seam a d e stricăciunile pe care le putea fa­ ce hainelor sale, ea se aşeză jos, pe podea, în faţa prietenului ei, şi-l apucă de mînă. - Lasă-m ă să-i vorbesc. Paddy ar fi vrut să-i răspundă, dar, după ce se eli­ beră din strînsoarea ei, îşi puse degetele pe obrazul ei, plim bîndu-şi degetul m are pe pielea catifelată. - îi de dom eniul trecutului, dragă. Lasă-1 acolo. îşi

20

co b o rî mîna şi arătă spre pachet. Ce-mi aduseşi de data asta? Ea oftă, d re p t răspuns. Ş tiind c ă d iscu jia era ter­ m inată, se ridică, luă pachetul şi i-l puse în poală. - Deschide-1 şi vei vedea. Şi apoi o să vedem dacă m i-am m ai îm bunătăţit îndem înarea la joc. P addy scu tu ră negativ din cap. - Dragă, nu îti m ai iau nici o leţcaie. Crezi tu că eu nu văd că m ă laşi înadins să cîştig? V ictoria clipi, nevinovat. - Nu fi absurd. De ce aş face aşa ceva? S igur nu ai înţeles încă. A bia acum îm i însuşesc jo cu l d e cribbage. Ea chicoti încet, apoi adăugă: Şi am să-l învăţ foarte curînd. Şi atunci să vedem cine face pe prostul.

C ollier Parks aruncă o privire nenorocită ultim ilor bani aflaţi pe m ijlocul mesei. Punînd cărţile jos, se ridică şi, îndreptîndu-se m îndru spre capătul tejghelei lustruite, aflată de cealaltă parte a cam erei, încercă să nu se g în dească la ce e a ce în se m n a pie rd e re a d in seara aceasta. îl durea prea m ult şi nu se făcea să afle ne­ n orociţii din taverna W aterfront situaţia lui disperată. Aşezîndu-se la bar, îşi puse palm a pe suprafaţa lui spartă. - Fii bun şi toarnă-m i o halbă. Fum ul ăsta blestem at aproape că m i-a iritat gîtui. T hom as M arkw orth,. patronul localului Waterfront, ri­ d ică o sprinceană stufoasă spre C ollier. - Arată m ai întîi banii, am ice. Collier privi spre clientela tavernei şi îşi dim inuă vocea: - 0 să-ţi prim eşti banii. Trece-o în contul meu. Vînjosul proprietar continua să şteargă cofiţa pe care

21

O {inea. - îm i pare rău, dar îi cam depăşit contul matale. Nu-Ji m ai dau pe credit, Parks, pînă nu îji intri în d re p ­ turi. _ . - ÎJi vei prim i banii! .G lasul lui C ollier răsună de mînie. A poi, am intindu-şi de s itua jia în care se afla, se calm ă. La naiba, om ule. îi voi avea în d o u ă săptămîni. Ştia că trebuia să-i aibă, dacă vo ia să apuce sfîrşitul lunii. A scultă, M arkw orth, în cutînd voi prim i o rentă din averea tatălui meu, m inji el, convingător, ştiind foarte bine că pierduse de m ult, la jocuri, aceşti bani. Voi regia conturile atunci. - M ai auzii io asta şi înainte. - Ştiu, ştiu. Dar acum e altfel. A vocajii au fă cu t o greşeală, luna trecută. Au îndreptat-o acum . îji voi da banii înainte de sfîrşitul lunii. T hom as M arkw orth respiră exasperat şi a runcă şer­ vetul în lături, apoi um plu cofiţa şi o puse in faţa lui Collier. - A scultă-m ă bine, am ice, spuse aspru bătrînul. Da­ c ă nu-m i aduci d atoria p în ’ la sfîrşitul lunii, am să sco t costul d in pielea matale. Prea ocu p a t cu băutura din faţa lui, pentru a răs­ punde, C ollier dădu aprobator din cap. A vea nevoie de această băutură. Era o nevoie disperată. îl ajuta să ţină departe nenumăratele ameninţări pe care le primise. Fir-ar al naibii! T hom as M arkw orth va tre b u i să stea la coadă cu m ulţi alţii, d a că va vrea să pîngărească persoana lui C ollier. Jum ătate din Londra aştepta acest mom ent.

S avurînd berea, d o rin d să nu se mai term ine. Collier privi în jur, prin încăperea slab luminată. Zece zile. îi mai

22

răm ăseseră zece zile pînă la plata creditorilor. Era dis­ perat,- ş tiind care a r fi fo s t consecinjele în caz d e ne­ reuşită. Mai luă o înghiJKură şi încercă să se gîndească. Tre­ buia să o va d ă din nou pe Ria. Ea era singura lui şperanjă. T o t ce spera, era ca ea să-i perm ită s-o vadă. G îndul la frum oasa şi m aleabila lui verişoară 11 făcu să zîm bească. O iubea nespus şi plănuia să se căsă­ torească cu ea, cînd aceasta va îm plini optsprezece ani, deşi ea nu ştia încă. C hiar şi num ai gîndul că, într-o zi, o va p