202752033-Ann-Vernon

CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR CURS – ANN VERNON

1

CAPITOLUL 2 PROCESUL DE CONSILIERE INDIVIDULALA ● O fetita de 4 anu vine in consiliere pt. ce tatal ei, care sepsrst de mama ei, a afirmat ca mama fetitei a abuzat-o emotional. ● Un baiat de 8 ani ajunge la consilier pt. ca invatatoarea este ingrijorata de comportamentul sau agresiv. ● O fetita de 10 ani doreste sa vada un consilire scolar din cauza tensiunii resimtite in familie pe parcursul procesului de divort. ● Un baiat de 12 ani este recomanadat spre consiliere de catre autoritati datorita consumului de droguri si furtului. ● O adolescenta de 15 ani este trimisa la consiliere de catre parinti datorita perfectionismului, anxietatii si insomniei. ● O adolescenta de 16 ani dezvaluie intr-un eseu scris pt. ora de engleza ca a trait experienta unui viol. Profesoara, care deasemenea a observat un comportament alimentar perturbat o recomanda consilierului scolii. ● Un baiat de 17 ani care este depresiv si cu ganduri suicidare discuta aceste probleme cu un consilier. Clienti si probleme asemeni acestora amintite anterior fac parte din munca zilnica a unui consilier. Unii din acesti profesionisti au specializari in interventii speciale pt. copii si adolescenti, ca atare si-au insusit un repertoriu de strategii specifice (eficace, folositoare), si deasemenea le face placere sa lucreze cu problemele specifice acestei grupe de varsta. Multi alti consilieri, lucrand cu clienti tineri resimt un discomfort in acele situatii ; ei au putina sau deloc pegatire ori supervizare in consilierea copiilor/adolescentilor. Se simt frustrati datorita acestora, lipsiti de autoritate sau nu inteleg schimbarile care au loc in copilarie sau adolescenta. Se simt inapti in timpul sedintelor de consiliere, iar copiii/adolescentii pe care ii consiliaza se simt inconfortabil si nu ofere feedback. Acesti consilieri folosesc strategii care sunt utilizate in munca cu adultii. Sarcinile specifice adultilor probabil nu vor fi folositoare pt, copii/adolescenti, iar relatia terapeutica nu este stabilita in asemenea cazuri sau este deficitara. Acest capitol detaliaza de ce anume au nevoie consilierii sa stie efectiv in munca cu adolescentii/ copiii. Tinta principala este formarea(construirea) relatiei terapeutice intre consiliertinerii clienti si adaptare consilierii pt. acesti clienti. GHIDUL DE BAZA IN MUNCA CU TINERII CLIENTI 1. Pt. ca tinerii (copii/adolescenti) au o conceptie gresita despre consiliere, acesta ar trebui sa includa si informatii despre procesul de consiliere. 2. Copii sunt incorporati social, ca urmare, consilierii trebuie sa se consulte cu cateva persoane importante (semnificative) din viata copiilor. 3. Consilierii trebuie sa constientizeze stadiul de dezvoltare al clientilor lor si sa foloseasca interventii specifice (potrivite) pt. nivelul lor de dezv. 2

4. Copiii/adolescentii trebuie acceptati asa cum sunt. 5. Aversiunea (opozitia) si rezistenta sunt comune, chiar i la tinerr clienti ; respectarea acestor comportamente protective ajuta la construirea increderii si a unei bune reletii terap. 6. Ascultarea activa este mai importanta decat inrtebarile experte. 7. In munca cu adolescentii/copiii, rabdarea este importanta ; construirea si castigarea increderii in cazul unui copil poate fi un proces indelungat. 8. Strategiile specifice de interventie sunt necesare pt. schimbare. 9. O puternica relatie consilier- client este necesara, dar nu este o conditie suficienta. 10. Punctarea pe « aici si acum » este mai puternica si mai emotionanata pt. client dar si mai amenintatoare decat « acolo si atunci », care ignora prezentul. 11. Acordarea atentiei puterii si in cele din urma ajutatarea clientului sa foloseasca propria forta pt. a face schimbari este o strategie eficace in consiliere. 12. Consilierii care lucreaza in scoala ar trebui sa fie sensibili (atenti) la constrangerile profesorilor, pt. a le folosi in sedintele de consiliere. 13. Durata sedintelor ar trebui adaptata problemelor si nevoilor clientului. Consilierii care lucreaza cu copiii/ adolescentii ar terbui sa constientizeze cat de repede (usor) pot « cadea in cursa » sau pot fi supraimplicati in viata tinerilor clienti. Este foarte usor a vrei sa « salvezi » copiii/adolescentii, sa substitui parintii si sa pierzi obiectivitatea, mai ales in cazul in care consilierul este implicat emotional in problemele clientului, incluzand vulnerabilitatea si lipsa de autonomie a clientului. In special cu tinerii clienti, consilierii trebuie sa mentina obiectivitatea si o limita stricta, nu doar pt. a fi de mare ajutor dar si pt. a asigura durabilitatea sedintelor de consiliere. Consilierii pot fi deasemenea tentati de a da atentii (jucarii, daruri) copiilor. Asemenea atentii (jucarii, prajiturele, dulciuri) pot deteriora relatia terapeutiuca, pot crea expectante, pot manipula clientul sau consilierul sau chiar distorsiona ideea de consiliere. REZISTENTA Deoarece copiii/adolescentii sunt recomandati (adusi) involuntar in consiliere, se simt nesiguri si sovaiesc in timpul sedintelor.Consilierii ar trebui sa se astepte la o anumita rezistenta si sa considere aceasta ca o reactie rezonabila. Rezistenta este un raspuns comun pt.miscarile prea rapide sau pt. interpretarile premature. Adolescentii/copiii pot afisa rezistenta prin crize , tacere, fantezie, povestiri scurte, facand zgomot sau prin comportamente evitante- incluzand aici absenta de la sedinte. Pot sa opuna rezistenta pt. ca nu doresc schimbarea sau pt. ca simt nevoia de control ca raspuns la actiunile adultilor. Unii tineri clienti opun rezistenta in ceea ce priveste interpretarile consilierului, datorita nivelului lor de abstractizare sau ca reactie la sentimentele inconfortabile pe care consilierul le scoate la iveala. Aceste reactii de aparare nu sunt neapaart maladaptative. Potrivit lui SemrudClikeman(1995), aceste reactii pot ajuta copiii/adolescentii sa faca fata vietii de zi cu zi. Inlaturarea acestor reactii defensive nu sunt neaparat necesare pt. a reda starea de bine. Consilierii trebuie sa identifice care mecanisme sunt adaptative si care inhiba cresterea si dezvoltarea copiilor/adolescentilor, si trebuie sasa-l stimuleze pe acesta din urma(dezvoltarea). Numerosi autori au oferit sugestii in combaterea rezistentei si pt. a o transforma intr-un mecanism terapeutic. 3

Orton (1997) incurajeaza consilierul sa respecte refuzul tinerilor clienti in scopul de a avea aces la gandurea lor interna si la sentimentele lor, subliniind ca acest respect aratat ajuta la construirea unei relatii terapeutice bazata pe incredere si care reduce anxietatea. Rezistenta in consiliere prezinta o oportunitate pt. consilier de a realize paralele intre posibilele rezistente pe care clientii le-ar putea manifesta in alte situatii. Strategiile care ar putea da rezultate in cazul rezistentei afisate de tanara clientele sunt jocul de rol, jocul terapeutic, propriile declaratii ale consilierului despre rezistenta, parerile (comentariile) consilierului despre posibilele caize ale rezistentei si nu in ultimul rand confruntarea. Si exercitiile structurate pot fi foloitoare pt. a redirectiona relatia de consiliere. In cazul unui adolescent care opune rezistenta o alta strategie eficace este de a recunoaste, de a confirma si de a « merge impreuna » cu acea opozitie, danad posibilitatea alegerii. Aceasta posibilitate este prezentata in cele ce urmeaza de catre un vetera in consilierea adolescentilor : « Stiu ca nu ai chef sa stam de vorba azi. Putem sa stam doar impreuna. Nu voi pleca. Poti sa alegi sa vorbesti sau poti sa nu spui nimic, Daca alegi sa nu vorbesti, s-ar putea sa stau aici cu tine sau s-ar putea sa te las aici singur si sa lucrez linistit la biroul meu de acolo daca tu preferi asta. O sa decid mai tarziu. Poti sa decizi asupra a ce vrei sa discutam. Este timpul tau si poti sa-l folosesti cum iti place ». Thompson-Rudolph (2000) afirma ca uneori copiii pur si simplu nu au nimic de discutat. Ei incurajeaza consilierul sa vina la sedinta cu un plan tentant pe care il pot pune in aplicare in perioadele de tacere. In general consilierul trebuie sa evalueze ce se intampla cand sedintele sunt blocate sau cand o lipsa de intrebari sau absenta planurilor contribuie la acest blocaj. Parintii deasemenea pot demonstra rezistenta. Ei pot afisa rezistenta prin simlul fapt ca refuza sa asiste la sedinte impreuna cu copiii ; revoltati pe propria lor implicare in procesul de consiliere, neaga legatura dintre propriile lor probleme si problemele copiilor, si chiar saboteaza terapia condusi de invidie, gelozie, competitie si narcisism. Espectantele parintilor pt. copiii lor joaca un rol importanat in consiliere. Aceste expectante pot fi mici in situatii economice precare, in cazul minoritatilor, a disfunctiilor severe ale copilului, in cazul varstei copilului si nivelul de stres si depresie al parintilor. Semrud-Clikeman(1995) recomanda consilierului sa stabileasca un contact cu parintii in faza initianla a consilierii pt. a reduce anxietetea acestora. PROCESUL DE CONSILIERE

1. 2. 3. 4. 5.

De obicei procesul de consiliere implica parcurgerea urmatoarelor stagii : Aportul Intalnirea pt. prima sedinta Stabilirea unei relatii si dezvoltare unui obiectiv Munca impreuna pt. schimbare Finalizarea

4

APORTUL Procesul de stabilire a legaturii (de cunoastere) poate implica un interviu prin telefon cu unul dintre parinti, o intalnire fata in fata cu tanrul client si unul sau mai multi membrii ai familiei, o intalnire doar cu clientul, sau o combinatie intre acestea si alte posibile scenarii. Ce si cat de multe se discuta in privinta consimtamantului si confidentialitatii depinde de cine este prezent. Orton a subliniat ca incadrul acestui proces pot fi implicate una sau mai multe sedinte, in functie de orientarea consilierului si daca alti membrii ai familiei copilului urmeaza a fi intervievati. Ea subliniaza importanta nejudecarii expresiilor verbale si nonverbale prezente in timpul interviukui. Potrivit ei, acest proces (aportul) este « o parte importanat a procesului de consiliere pt. ca ajuta consilierul in stabilirea unei relatii cu copilul si familia, care va forma o baza pt. consiliere si terapie in viitor. Un asemenea interviu ofera posibilitatea de a « arunca o privire » in lumea interpersonala a copilului si furnizeaza unvaloros insight in dinamica familiei. Multi practicanti, netinanad seama de orientarea lor terapeutica, folosesc acest interviu pt. a culege informatii care il vor ajuta sa conceptualizeze cazul si sa proiecteze un plan terapeutic. » In cadrul acestui interviu se culeg de obicei informatii de genul : varsta copilului/adolescentului, motivul sesizarii, data nasterii copilului, numele si varsta fratilor cu un parinte comun, ocupatia parintilor, istoricul medical, medicamentatia, evolutia, punctele slabe si punctele forte ale clientului, relatia de familie si relatia din cadrul scolii, activitatile si alte informatii pertinente pt. motivul sesizarii. In cazul in care copilul este de varsta scolara, consilierul poate cere parintilor sa solicite informatii pertinente despre performantele scolare pt. a il/o revizui, sau poate cere parintilor sa semneze o imputernicire pt. consilier, ca acesta sa faca aceste solicitari. Daca tanarul client este institutionalizat in centre de plasament sau in alte locatii acest tip de interviu prezentat anterior poate nu este folositor. Potrivit lui Semrud-Clikeman(1995), dupa adunare unor date pertinente, consilierul poate cere parintilor sa-si expune expectantele lor de la consiliere sau dac au avut ei insisi asemenea experiente (de consiliere). Terapeutul trebuie sasa explice parintilor ca tinerii clienti pot sa nu experimenteze consilierea in acelasi mod ca si adultii. In cazul in care copilui nu este prezent, terapeutul poate invata parintii cum acestia trebuie sa le explice copiilor la ce sa se astepte de la sedintele de consiliere. Pt. copiii de 3-5 ani este indicat sa ne referim la « joaca », dar in cazul altor copii, cel mai potrivit este sa spunem ca ei vor vedea de exemplu « un adult care lucreaza cu copiii care au probleme la scoala ». Spunandu-le copiilor/adolescentilor despre sedintele de consiliere cu o seara inainte sau in dimineata interviului le dam ocazia de a sa ingrijora mai putin. Informarea clientilor si a celorlalti despre « consiliere » Consilierul ar trebui sa vorbeasca despre seintele de consiliere, despre cum se desfasoara nu doar cu copiii/ adolescentii, dar si cu parintii lor care sunt anxiosi in privinta acstui proces. Tinerii clienti pot fi confuzi in ceea ce priveste experienta ce o vor trai. Adultii pot deasemenea sa nu stie la ce sa se astepte de la consiliere, sau pot avea conceptii gresite despre acestia cum ar fi « consilierii dau sfaturi ». Atat cu copiii cat si cu adultii descrierea consilierii, a obiectivelor sale trebuie sa fie in acord cu cultura si perspectiva de viata a clientului. 5

Cuvintele care sunt folosite si care sunt utilizate in toate ariile consilierii ar trebui dezvoltate in toate cazurile. ● Consilierea este pt. personae normale care « au ceva de lucrat asupra vietii lor. » ● Consilierea poate ajuta persoanele sa se simta mai bine si sa traiasca mai eficient. ● Consilierea poate ajuta oamenii « sa nu se mai simta blocat de ceva anume ». ● Consilierea poate ajuta oamenii sa faca schimbari. ● Consilierii pot ajuta oamenii sa-si descopere rezistentele (punctele slabe). ● Consilierea poate ajuta la prevenirea problemelor de viata. ● Consolierii asculta atenti oamenii pt. a afla ce simt, ce gandesc despre o anumita situatie, ceea ce agreaza sau dezagreaza si in ce privinte sunt confuzi. ● Consilierii pot ajuta oamenii sa dea sens lucrurilor care li se par confuze si complicate. ● Consilierii sprijina si cauta lucrurile bune ale clientului, in locul judecarii acestuia sau cautarii lucrurilor sau situatiilor care sunt in neregula cu el. ● Consilierii cred ca, cu potin ajutor, oamenii pot invata sa depaseasca singuri diferite situatii. ● Mai degraba decat a da sfaturi, consilierii de obicei incearca sa ajute oamenii sa-si rezolva singuri propriile probleme. CONSIDERENTE DE DEZVOLTARE Majoritatea schimbarilor indezvoltare care apar in cazul copiilor/adolescentilor in timpul perioadei prescolare si scolare sau chiar in perioada mica a copilarieie se pot transforma in diferente semnificative de dezvoltare a comportamentului. In acest sens conslierul trebuie sa ia in considerare dezvoltare psihica, cognitiva, sociala si emotionala a tanarului client inainte de prima sedinta, si apoi sa continue sa ia in considerare aspectele devvoltarii care apar in timpul procesului de consiliere. In acelasi timp, consilierul trebuie sa fie atent la dezvoltare asincrona, unde dezvoltarea psihica, intelectuala, sociala si emotionala sunt la nivele diferite si sunt prezente si in alte anomalii. In plus, potentiala diversitate in dezvoltare traiectoriilor (directiilor) printre copiii/adolescentii nonheterosexuali trebuie recunoscute, impreuna cu diferentele lor fata de tineretul heterosexual. PROCEDURA ETICA SI LEGALA Sumarizand principalee implicatii ale Conventiei Natiunilor Unite in Drepturile Copilului pentru sanatate minatla, Melton (1991) a enumerat urmatoarele : - servicii de inalta calitate pt. copii - copiii ca si parteneri activi in terapie - consiliere si support familial+ integritate familiala pt. copii - prevederea alternativelor pt. centrele de plasament - protectie impotriva raului - centralizarea prevederilor Luand in considerare varsta si maturitate clientului, consilierul ar trebui sa priveasca adolescentul/copilul ca si parteneri in formarea relatiei terapeutice, cu drepturi in stabilirea 6

obiectivelor si planificarea tratamentului, dreptul de a astepta feedback si de a cere confidentialitate sau de a opri procesul terapeutic. Orton, deasemenea a enumerat o serie de dificultati (piedici) inerente in ceea ce priveste parteneriatul ca fiind egal : - in primul rand, copiii in general nu au sufice\ienta intelegere si abilitate (capacitate) de a lua singuri decizii asupra lor, de a accepta sau refuza interventiile terapeutice - in al doilea rand, nu sunt considerati legal competenti pt. ca nu au atins varta maturitatii (nu sunt majori) - in al treilea rand, copiii foarte rar vin in consiliere voluntary Mai mult, pe langa obigatiile profesionale fata de copii, consilierul are obigatii si fata de parinti. Consilierul in aceasta situatie trebuie sa fie pregatit sa faca fata dificultatilor acestei relatii. Pe parcursul interviului initial si ulterior in sedintele urmatoare parintii pot opune rezistenta obiectivelor copilului, metodelor terapeutice ale consilierului in general. Conform expresiei lui Semrud- Clikeman « responsabilitatea primara a terapeutului este de a proteja drepturile copilului in timp ce-si mentine obligatiile profesionale si legale fata de parinti. Acestea nu sunt pe departe sarcini usoare. Varsta la care copilul este considerat a fi competent pt. a furniza informatii consistenet variaza de la o tara la alta, iar consilierul trebuie sa cunoasca legile si statutul tarii in care profeseaza. Dorintele parintilor pot fi suprascise daca statul decide ca parintii nu raspund in mod adecvat nevoilor psihice si psihosociale ale copiilor. In aceasta privinta, vonsilierul trebuie sa se asigure ca atat copiii cat si parintii inteleg tipul de servicii disponibile, taxele si deasemenea petentialele riscuri dar si beneficiile. Deoarece adultii devin implicatii atunci cand un copil/adolescent este implicat intr-un proces de consiliere, este foarte important de a clarifica confidentialitate problemelor lor inainte de inceperea consilierii. Implicare parintilor poate lua forme diferite. De exemplu, consilierul poate contacta parintii pt. a obtine informatii despre sistemul familiar si despre cum percepe parintele copilul. Sau parintii contacteaza consilierul pt. a obtine informatii despre copiii lor- informatii pe care au dreptul legal de a le afla. Profesorii, dirigintii si persoanele specializate (asistenti sociali) pot solicita consilierului scolii sa dezvaluie informatii despre copii, iar agentii personali pot solicita informatii despre scoala. De multe ori, profesorii si consilierii considera ca acesti clienti sunt « doar copii » si regulile confidentialitatii nu se aplica. In tr-un sondaj condus de Wagner, consilierii prescolari au fost gasiti ca fiind cei mai putini stricti in mentinerea confidentialitatii. Consilierii ar trebui sa fie constienti ca codurille etice pertinente evidentiaza dreptul la congidentialitate pt. toti clientii si toate alegerile clientului asupra informatiilor care trebuie sa le primeasca cu cateva exceptii : - cand aceasta este o datorie pt. a avertiza ori a proteja - cand avem consimtamantul clientului de a le dezvalui - cand regulile legale sau de rambursare o solicita - cand este o urganta - cand clientul renunta la confidentialitate in cazul unui proces Chiar daca parintii au derptul legal da a fi informati, consilierul trebuie sa respecte urmatoarele puncte : 7

-

orice ancheta pt. obtinerea informatiilor de catre parinti trebuie discutate in primul rand cu clientul, care trebuie sa fie de acord - nu este in interesul clientului ca terapeutul sa impartaseasca informatiile, exceptie facand cazurile im care consilierul considera ca impartasirea este necesare pt. protejarea bunastarii copilului/adolescentului sau a celorlalti - o relatie de incredere este bazata pe eficacitate consilierii si insista asupra faptului ca informatiile impartasite altora trebuie sa submineze atat relatia de consiliere cat si procesul in sine - clientii de varsta scolara adesea doresc ca parintii lor sa stie ce spun in timpul sedintelor si nu trebuie facuta nici o presupunere pt. a contrazice acest lucru, oricum clientul are posibilitatea de a alega ceea ce sa fie impartasit cu altii - procesul de consiliere promoveaza imputernicirea asupra alegerii, iar copiii/adolescentii vor explora problemele lor si deciziile - consilierul va incerca sa-l ajute pe tenarul client, spunandu-le parintilor ceea ce au nevoie sa stie, dar parintii trebiue sa stie ca este alegerea clientului - o sesiune comuna, incluzand consilierul, clientul si parintii este o optiune daca este o probleme care trebuie discutata - daca parintii obiecteaza in careva din aceste situatii, acestia pot decide daca procesul de consiliere nu este mandatat sau daca se continua sau intrerupe consilierea Majoritate parintilor sunt sensibili la derptul la conmfidentialitate a copilului lor si accepta ca specificul sedintelor nu va fi impartasit cu ei, atat timp cat este informat despre progresele terapeutice inregistrate. In alta ordine de idei, in ceea ce priveste confidentialitate, Salo+Shumate subliniaza faptul ca terapeutii ar trebui sa obtina permisiunea de la parintii care-l au pe cpoil in custodie, inainte de a dezvalui informatia celorlalti parinti. In ceea ce priveste confidentialitatea copiilor/adolescentilor trebuie subliniat faptul ca chiar daca terapeutul nu divulga informatia parintilor sau profesorilor, ceea ce spune clientul in sedintele de consiliere, terapeutul trebuie sa gandeasca ca este cazul sa impartaseasca sentimentele despre anumite situatii, mai ales in cazul in care clientul pare a avea o nelamurire, sau in cazul in care adultii par sa nu fie constienti de impactul unui eveniment. In general, consilierul trebuie sa recunoasca faptul ca explicatiile lui/ei asupra confidentialitatii vor fi procesate diferit la fiecare nivel de dezvoltare cognitiva si in functie de vocabular. Adolescentii pot avea o neincredere activata automat in privinta confidelitatii. Tinerii copii pot fi ingrijorati de un fapt care este prezentat atat de serios. Urmatoarele expresii/propozitii nu vor induce frica si sunt de obicei eficiente : « Ceea ce vorbim noi aici nu voi spune nimanui. Tot ceea ce spui este confidential. Asta inseamna ca nu vorbesc despre asta cu nimeni. Daca imi cere cineva sa-i povestescdespre ce discut cu copiii, ma sfatuiesc cu copiii-daca ei doresc sa nu spun nimic. Si tin cont de ceea ce spun. In cazul in care trebuie sa spun cuiva, daca eu consider ca esti in pericol, eu trebuie sa spun cuiva care poate face ceva in privinta asta. Legea spune ca trebuie sa fac asta. In alte cazuri, ceea ce discutam este confidential. Deci ce parere ai despre aceste reguli pe care trebuie sa le respect ? »

8

CONCEPTUALIZAREA CLIENTULUI CA PARTE A UNUI SISTEM Toata lumea este componenta a unui sistem variat, cum este familia, colectivul de munca, scoala, grupurile sociale si grupurile etnice. Toata lumea este inclusa in « relatie » Consideratiile « sistemului » sunt importante in consilierea oricarui client, dar sunt mult mai importante in cazul consilierii copiilor/adolescentilor pt. ca multe din probleme se datoreazaz sistemului. Inaintea intalnirii cu tinerii clienti, consilierul ar trebui sa obtina informatii despre sistemul in care este implicat copilul. Adultii sunt cei mai indicati (cea mai buna sursa) pt. a obtine aceasta informatie importanta. Consilierul scolar ar putea intreba profesorii pt. a obtine aceste informatii sau pt. verificarea performantelor scolare. Toti consilierii pot intervieva parintii prin telefon sau chiar personal sau pot obtine aceste informatii in timpul primului contact telefonic daca parintele este cel care suna. Orton subliniaza importanta construirii unui parteneriat cu parintii pe parcursul acestui contact, de ai valida si ai valoriza. Pt. a exemplifica sa luam in considerare urmatorul scenariu : « Ben, un copil de 7 ani, care a fost recomandat spre consiliere pt. ca are dificultati de concentrare la scoala. » Pt. inceputul consilierii, terapeutul trebuie sa stie ca Ben este singurul copil la parinti si ca 3 zile locuieste cu mama si 4 zile locuieste cu tatal. Fiecare parinte s-a recasatorit, iar Ben are acum frati vitregi, cate 2 in fiecare casa. Bunica vitrega are grija de Ben si de fratii lui vitregi inainte si dupa scoala. Tatal vitreg a lui Ben are un service care este la 2 ore distanta de casa, Ben foarte rara interactioneaza cu ceilalti colegi si recent a devenit agitat si plange incontrolabil cand un coleg vrea sa se uite la vreo jucarie pe care Ben a adus-o la scoala. In ulimul rand scrierea lui Ben este incomplete si intampina dificultati in a sta in banca. Înainte de se întâlni cu un copil, consilierul ar trebui să ia în considerare unele ipoteze. Ar putea ca problema pusa in discutie patea sa aiba o functie(de exemplu, pentru a scăpa, de a fi atent la o situaţie, de a provoca adulţii sa comunice, de a evita sentimentul de suferinta)? Având în vedere circumstantele,ceea ce ar putea o problemă sa protejeze sau sa reflecteze (de exemplu, alte preocupari, sentimentele neplăcute) sau exprima (de exemplu, durere, agitaţie)? Care ar putea fi factorii care ar putea contribui la o problemă?La Ben, de exemplu, ar putea fi pierderi asociate cu regimul său de viaţă nou, care pot include fie puţin timp singur, fie cu schimbul de mamă şi de spaţiu cu un părinte comun. Poate că este îngrijorat de faptul că dacă şi mama lui vitreg muta, timp cu tatal lui va fi mai dificil de programat. El ar putea fi supărat despre toate schimbările în viaţa sa, şi s-ar putea sa nu fi dormit bine la noapte, din cauza a tot ce a apărut în familia lui . Ambele familii ar putea avea tensiuni maritale. Ben s-ar putea simti tulburat in ambele familii, dacă el îşi exprimă sentimente puternice. Chiar si forma unei ipoteze ar putea fi de ajutor,o evaluare cuprinzatoare e necesara, înainte de a lua în considerare directia cu privire la ceea ce este la scoala . Este dificil de a izola anumiti factori familiari fara importanta pentru problemele copiilor date fiin conditiile,complexul structurilor familiare si schimbarile simultane de tranzitie individuala si familiare (Minuchin, 2001). Pe scurt, consilierii ar trebui să reziste tentaţiei de a "eticheta" un copil sau adolescent bazandu-se doar pe 9

situatia deschisa de sursa aferenta . În cazul lui Ben, de exemplu,factorii sistematici de la scoala de asemenea ar putea fi implicati in lipsa lui de concentrare. Printre factorii de multe pertinente sistemice, consilieri trebuie să aibă în vedere contextul cultural, atunci când analizeaza o familie. Aceasta ar include, de exemplu, statutul aculturatiei, compozitia etnica a cartierului, preferinţele de limbă şi de facilitatea, educaţie, religie, culturale şi de Mediul socio-cultural afectează perceptiile culturale despre idealul functional al familiei (Peralbo & Garcia, 2000). Papilia, Olds, şi Feldman (1998) au observat că rolul anumitor arbori genealogici ar putea reflecta valorile culturale,comportamentale si prototipurile medii. De asemenea,ei au observat ca in general ,metodele disciplinare par să ofere în funcţie de localizarea geografică, circumstanţe socio-economice, religioase şi de afiliere. Întâlnirea pentru prima ședință Cu privire la vârsta unui copil sau adolescent, consilierul ar trebui să creeze un mediu confortabil fizic si psihologic pentru consiliere. (Erdman & Lampe. 1996). Sala de şedinţă ar trebui să fie veselă şi ar trebui să conţină mobila, jucării, şi activităţi adecvate pentru copiii şi adolescenţi precum şi pentru părinţii lor (orton, 1997). De jucăriile din cameră ar trebui să îndeplinească o varietate de interese şi de a promova explorarea creativa.( Landreth,1991).Erdman si Lampe(1996) au recomandat ca consilierii sa stea la celasi nivel cu ochii clientilor cerute pt confortul lor si sa foloseasca garnitura din incapere cre nu contribuie la intimidare. Construirea raportului si Definirea problemei Atunci când se lucrează cu clienţii tineri, de multe ori consilierii aloca primele intalniri pt a fi cunoscuti. Dezvoltarea unei relaţii de lucru tinde să fie mai indelungata cu copii decat cu adulţi, din moment ce copiii au nevoie de mai mult timp pentru a-l accepta pe consilier ca fiind o persoana care ii poate ajuta (orton, 1997). Myrick (1997) recomanda ca, consilierii să urmeasca problemele clientului este deschis fata de consilier acesta l-ar putea intreba”cum ai vrea sa ma vezi?” În cazul în care clientul a fost menţionat de către altcineva,altul decat consilierul ar trebui să clarifice motivele aceste mentionari sa verifice perceptiile copilului, sa nu încerce să vorbeasca in favoarea altuia, şi sa-si indrepte atentia la poblema copilului. Scmrud-Clikeman (1995) a sugerat un mini-interviu pentru a pune in balanta si a intelege experientele personale ale copilului sau adolescentului, imaginile generale şi mediul familiar.Informaţia obţinuta, ar putea fi utila în sesiunile de mai târziu, când se vor explora sentimente şi situaţii din prezent. / Atenţie la relaţia consilier-client este importanta, atunci când se lucrează cu copii şi adolescenţii. Este deosebit de important să se concentreze asupra relaţilor, mai ales la început, atunci când se lucrează cu copiii mici, care sunt lipsiti de apărare (Erdman & Lampe, 1996) sau care au putine cunostinte despre procesul de consiliere şi de ce sunt ei implicati in aceasta (Myrick, 1997). Iniţial copilul ar putea sa-l vada pe consilier ca fiind o figura, autoritar-disciplinară, în special dacă un adult l-a trimis la consilier (Kottman, 1990). Când un copil este tulburat şi opune rezistenta , a-i castiga increderea poate fi o provocare dificilă (Kranz & Lund, 1993). Procesul”bucuriei” poate fi lung. Mai multe sesiuni s-ar putea sa nu aibă alte rezultate imediate decât pentru a-i castiga încrederea, relatia necondiţionata cu un copil în a cărui lume, adulţi sunt probabil irascibili, imprevizibili, critici, abuzivi. Pentru copil, pentru a afla că o relaţie de încredere este posibila si de ajutor, poate fi rezultatul 10

procesului de consiliere,o experienţă emotionala. Ajutarea unui copil de a învăţa şi încrederea in sine ar putea ajuta copilul sa participe mai afectiv in sala, si oriunde alt undeva,Vernon (1993) a oferit o serie de sugestii pentru construirea unui raport, în aceste şi alte situaţii de exemplu, a povesti despre hobby-uri, activităţi, şi despre trecut; date personale, dar nu o "prietene"; aratand un veritabil interes şi îngrijorare; şi asigurandu-i clientului confortul. Vemon (2002) de asemenea,a recomandat utilizarea unor jocuri. ” Ascultarea activa e importanta in construirea raporturilor, şi definirea problemei. De la început, consilieri ar trebui să asculte o problemă pentru a fi rezolvată, sentimente asociate, si aşteptăril despre ceea ce trebuie să faca un consilier in privinta problemei” (Thompson & Rudolph, 2000). Dand tânărului client un raspuns într-o formă clara va ajuta de consilieulr, sa confirme neînţelegerele problemei. Consilierii ar trebui să ştie, totuşi, că, uneori un copil sau adolescent are nevoie de timp pentru a scoate in evidenta ce a fost spus.In acest timp, tăcerea poate fi utila şi productiva. Clientii pot folosi timpul pt a lua in cosiderare raspunsurile lor. (Orton, 1997; Thompson & Rudolph, 2000), sau motivati prin anxietate, mutandu-se "la niveluri mai profunde de gândire, sentimente. (Gumaer, 1984). Atunci când se lucrează cu copiii şi adolescenţii, ca şi în cazul adulţilor, consilierul trebuie să fie conştienţ atunci cand exista diferenţele culturale, anumite preferinţel răspunsunsuri la stres, circumstante socio-economice şi socioculturale (Semrud-Clikeman, 1995), şi chiar şi chiar cum sunt interpretate circumstanţele (Garbarino & Stott, 1989). Peterson (1999) a oferit o imagine unica a comportamentelor pentru oamenii de culturi diferite, care ar putea ajuta consilierii sa se decide cât mai bine pentru a afirma un nonmaterialism de tineret al culturii. În ceea ce priveşte persoanele fizice, de exemplu, Howard Mosley-şi Burgan Evans (2000) au accentuat calitatile culturale conectate la anumita familii în mândria patrimoniului, de negociere între două culturi, şi de spiritualitate şi de implicare cu biserica. Relatia cosilierilor hispanici cu cei nonhispanici vor fi probabil stranse fi dacă consilierii respecta preferintele interpersonaleale clientilor ,dezvoltand o reletie placuta, şi să nu exploateze pe clientul in relatia respectiva.Valoarea culturala a familialismului de asemenea poate fi importanata daca motivele reletete de familie pot fi conectate la modificarile comportamentale dorite(Hering 1997) Semrud-Clikeman(199)mentionat ca consilierii sa caute aceleasi tipuri care sunt singulare cu cele ale clientului dintr-o cultura necunoscuta si sa intrebe despre comportamentele variate si valori.Potrivirilr etnice si ajutorul profesional al clientului de asemenea pot rezulta dintr-o reletie imbunatatita Chapman, 2000).Consilierul in situatia data a aprobat ceea ce a stiut despre cultura nativa a americanilor, in special contrastul dominant-culturi practice au inconjurat moartea: a FOST O moarte IN FAMILIE, dar consilierul nu a inteles de ce Sidney nu aputut sa treaca de aceasta,de vreme ce afost doar bunica lui. Consilierul a recunoscut in privirea lui Sidney respectul si preocuparea, si a notat afectivitatea ei ininte ca aceasta sa –i spuna. Pt ca cosilierul sa nu fie inconfortabil pt client in consiliere , ea a facut cateva comentarii dragute si apoi si-a cerut scuze pt ca nu a fost atenta decat cu o ora mai devreme e moartea bunicii. Ea a invitato pe Sidney sa-i spuna despre bunica lui, i el a inceput sa-i explice ca ea a fost esentiala in cresterea lui si perderea dupa mama lui au dezvoltat o inchidere in sine. Sarah a recunoscut tristetea lui Sidney si a ascultat atent pe masura ce acesta a raspuns la intrebarile ei deschise.El a explicat reletii de famillie variate si a spus despre recentele zile ale comunitatii. Aproape de sfarsitul sedintei consilierul l-a intrebat pe Sidney daca ea ar putea sa vorbeasca cu matusa lui care acum pare sa fie capul familiei.Cu permisunea lui Sarah(consiliera) a 11

contactat-o pe matusa lui si a facut o importanta conexiune intre scoala si familie, invatand in acelasi timp ca familia a fost ingrijorata de starea lui Sidney. Evaluarea Cateva forme de valoare sunt necesare pentru o conceptualizare cat mai corecta a clientului si pentru un plan strategic.Vernon (1993) a recomandat utilizarea unei evaluari cat mai creative si practice, descriind-o ca si calitativa, interactive cu procesul de cosiliere bazat pe dezvoltarea teoriei si implicarea copilului, si alti adulti semnificativi. Pentru ca, copii si adolescentii sufera de schimbari semnificative, o evaluare care ofera un progres cat mai cuprinzator in dezvoltarea copilului si anumite interventii este mai folositoare decat o gramada de teste singuratice. “ Deoarece anumite compotamente sunt asteptate la anumite varste” (Semrud-Likeman, 1995, p 10), Evaluarea trebuie sa arate ca o dezvoltare cognitiva, emotionala si sociala, (Orton, 1997). Procedurile de evaluare formale si informale pot fi folosite. Myrick (1997) a considerat evaluarea informala potrivita pt concentrarea pe arii de dezvoltare psihica (incluzand maniera, postura, nivelul de energie, ingrijire), dezvoltarea sociala (incluzand figurile de stil, atitudinile si prieteniile), dezvoltarea cognitiva (incuzand logica, sensul realitatii, cosecintele, si valorile), dezvoltarea culturala, (incluzand influente religioase si de mediu, si sensul fricii), istoria (incluzand evenimente relevante) perspective de viitor(incluzand obiective, responsabilitatea si controlul), si problema prezentata avand in vedere ca, niste profesori de consiliere au dezvoltat propriile lor norme in aceste zone. Alte elemente folositoare in evaluarea informala sunt arta, jocurile, marionetele, povestirile, activitati neterminate, activitati in desfasurare, aplicarea strategiilor de terapie (Gitli – Weiner, Sangrund si Schaefer, 2000), cehestionare de viata si activitati scrise (Oton, 1997; Schmidt 1996). Descrierile narative ale sistemelor de familie ca raspuns la povestea initiala poate oferi informatii valoroase referitoare la conflictele familiare acceptul parental si controlul d.p.d.v al comportamentului in raport cu problemele prezentate ( Shamir, DuRocher Schudlich, si Cummings, 2001). Conturarea obiectivului incurajeaza clientii tineri sa fie implicit active in procesul terapeutic si poate descoperii autointlegerea Moran 2001. O multime de cadre pot fi folositoare in abordarea talentelor calitatilor variate in timpul evaluarii cu copiii mici (O’ brien si Burnett, 2000). Multimodelul, multiinformarea lui Achenbach (1990) pt diagnosticuri este o procedura de evaluare informala in care consilierul aduna informatii de la un numar de surse pt a face comparatii intre client si alte personae de aceasi varsta in aceleasi situatii.O abodare informala care poate fi utila in conturarea dezvoltarii interventiei este modelul Lazarus (1976) Basic Id, a datat pt copii (Keat !979) Orton 1997, a discutat observatiile nefolositoare de catre profesori si consilieri , in mai multe case si scoli, care s-au concentrat pe stilul de invatare atentie, miscare si efect, expresia emotilor si interactiunii cu profesorii, parintii. Clickman si Semrud au sugerat sa se observe pe langa client si apropiatii clientului pt a putea face comparatii d.p.d.v al comportamentului. Clickeman si Semrud de asemenea au recomandat observarea interactiunii parinte-copil, care poate fi de ajutor in atingerea obiectivelor si stabilirea strategiilor si de asemenea in observarea comportamentelor variate care pot afecta relatia parinte-copil Schimidt (1996) a avertizat ca, concluziile bazate pe procedurile informale, ca si cele bazate pe procedurile formale ar trebui vazute in raport cu alt stil de valoare. Formal, evaluarea structurata poate implica teste psihologice si educationale, inclusive inteligenta, aptitudinea, si instrumente achizitionate 12

( Thompson si Rudolph, 2000), personalitatea conceptiile personale si dezvoltarea creativitatii (Vernon 1993). De asemenea foarte utilizate sunt comportamentele de verificare sau nivelele de rating, cu atentie asupra prezentului, frecventivitate, durata si comportamente de o severitate specifica. Clinicienii implicati a treia parte din plata trebuie sa se refere la manualul de diagnostic si statistica al celor afectati mental (asociatia Americana de psihiatrie,!994). Pt a organiza si a comunica informatii acest volum prezinta un format standardizat bazat pe un sistem de evalure multiaxial. Intradevar toti consilierii ar trebui sa fie familiarizati cu DSM IV si cu diagnosticurile commune asupra copiilor si adolescentilor (Geroski, Rodgers si Bren,1997), incluzand deficitul/ hipeactivitatea atentiei dezorganizate, dezorganizarea stresului post traumatic, dezordinea transmiterii deprimarea si anorexia nervoasa. Cand clientii tineri prezinta simptome de deprsie, cosilerii cu cunostinte solide asupra acestui diagnostic pot, de ex, sa administreze un instrument specific conturat pt a evalua depresia ( Beck,1987, Reynolds 1987, 1989 ) sau sa adopte cerinte informale cu simptome specifice. Evaluarea ei vitala nu doar pt a diagnostica dar si pt dezvoltarea interventilor( Semrud- Clickeman 1995). Cosilierul ar trebui sa fie pregatit sa ofere informatii, bazate pe evaluarea lui, altor consilieri cand este necesar (Schmidt, 1996). Colectarea mai multor informatii O relatie de incredere intre consilier si client, cu privire le varsta clientului, este marca a consilierii efective alteori abordarile teoretice difera cand problema si informatia despre ea devin concentrarea in aceata relatie. Carlson (1990) a recomandat o abordare directa pt obtinerea informatiei de la client cand lucreaza cu alti copii. Thompson si Rudolph (2000) au ajuns la cocluzia ca, consilieul poate acumula orice informatie pe care clientul a oferit-o si sa indice bunavointa de a discuta situatia. Cand consiliezi copii, ascultarea e o calitate mai importanta decat intrebarile (Huges si Bake 1990). Unul dintre obiectivele de la prima sedinta este de a-i arata copilului ca el sau ea este intr-un mediu de siguranta si va fi ascultat, pentru a se putea dezvolta obligtoriu. Anumiti copii formeza usor legaturi si vobesc destul pt a-si impartasi aspecte personale (Herlihy, 1993) Semrud-Clickeman 1995.Consilierii pot intampina rezistenta daca incearca sa impinga un copil de la spate fortandu-l la atentie la “problemele terapeutice” .Consilieii incepatori se pot simti defensivi si frustati cand un copil “nu vrea sa vorbeasca” (Herlihy,1993,p.66 ). Cand un copil raspunde la intrebare, multi cosilieri tind sa urmeze raspunsul cu alta intrebare. Mai eficient este de a parafraza , pt ca aceste strategii incurajeaza expansiunea raspunsului anterior (Thompson si Rudolph, 2000). Cu cat consilieii insista mai putin cu atat mai mult copii le vor spune ( Greenspan, 1981). Intuitiv copii au incredere si se deschid in fata acelora care-i plac si-i inteleg ( Thompson si Rudolph, 2000, p.149). Erman si Lampe(1996) au avertizat asupra impacientaii atunci cand raportul este intarziat. Copiii abuzati, de ex., pot fi alerti la posibilitatea de deceptie (Bugental Shennum, Franck Elecman,2001) si de aceea e mai greu de a crede un cosilier. In general cosilierul trebuie sa fie deschis in fata nevoilor si preocuparilor clientilor tineri, acordand atentia al ceea ce copilul simpte si sa gaseasca modalitatea de-al ajuta fara a avea o sedinta rigida si fara a-l judeca (“aceasta nu este deloc cu ceea ce consilierul trebuie sa se confrunte”). Cand un consilier reflecta asupra sentimentelor (“pari fericita in legatura cu aceasta”;”pari trist azi: “am simtit ca esti ingrijorat in legatura cu tatal tau”), clientii tineri se simt auziti. Cand un copil crede in mod incorect ca problema ar trebui sa fie evidenta pt consilier, ca in 13

situtiile cere de la scoala de consilier, cosilierul poate spune, “ Banuiesc ca este ceva ce ti-ar placea sa-mi spui. A-i putea sa ma ajuti?” . Valoare rabdarii consilierului in a strange informatii si a unei abordari care nu urmareste o anumita directie poate fi vazuta in urmatoarea relatare. Matthew, zece ani, a fost terorizat la scoala. El a venit sa vada scoala consilierului pt ca profesoara lui a remarcat ca el,nu-si facea temele si nu era activ in clasa. Nici unul dintre parintii lui Matthew nu a obsevat nimic care sa duca la aceasta cauza. In intalnirea cu consilierul Metthew a parut timid si serios poate chiar sperit in timp ce el si cosilierul au fomat” un tablou in preuna, ei au vb despre oameni cu care el a trait, respectiv de profesoara lui, cainele lui si ceea ce a facut el cand ar fi putut sa faca orice ar fi vrut. El a lucrat apoi cu grija. In timp ce el face asa, consilierul l-a intrebat daca se intreba ce fac consilierii. Rspunzandu-I lui Matthew care a dat afirmativ din cap, consilierul a spus, ‘ copiii pot sa povesteasca consilierilor despre orice doresc ei, sau gandesc, sau despre ceea ce sunt suparati. Cosilierii sunt buni ascultatori. Dar aceea ce spun copiii depinde de ei. Apoi Matthew a ales cateva markere si a inceput sa deseneze pe o hartie. In timp ce el desena consilierul a facut afirmatii nonevaluative desre culori si umbre. Cand cosilieul se pregatea sa-l trimita inapoi pe Matthew ea ia spus ca i-a facut placere sa vorbeasca cu el si ar mai vrea sa mai faca asta. Matthew a parut fara dorinta de a pleca, si a luat o alta foaie pe care sa deseneze. Dintr-o data cu lacrimi in ochi el ia spus despre terorizare. “suna infricosator a spus consilierul”. Mattehw i-a spus ca s-a temut ca tatal si fratele mai mare l-ar fi numit plangacios si ia spus ca stia ca parintii lui se vor certa pt ceea ce ar fi trebuie sa faca. El a spus ca fratele lui mai mare l-a lovit cu regularitate pt “ a ma invata sa nu fiu plangacios”. “Nu te simti foarte bine in legatura cu aceasta”, a replicat consilierul, raspunzand cu simpatie la expresia lui suparata. Matthew a admis ca s-a simtit nervos si ranit. In urmatoarea sedinta. Ei au interactionat mai depatre intotdeauna cu consilierul pe urma lui Matthew, aprobandu-i sentimentele si punand intrebari deschise, pt a deveni informata in legatura cu secventele si situatiile referitoare la terorizare. Urmatoarea relatare a muncii unui consilier la scoala cu Maya ilustreaza valoarea eficientei ascultarii si folosirea unei activitati structurata. Profesoara Mayei a recomandat ca fetita lor in varsta de 10 ani sa fie dusa la scoala de consiliere pt ca profesoara a observat cearcane in jurul ochilor Mayei si era fara viata. Maya si consilierul au inceput prin a explora jucariile in salonul de consiliere si conversa calitatiile Mayei prietenii ei si interesele ei. In timpul activitatii care a implicat opozitii complete “ cand a fost mica…. acum….” Maya a spus “ cand am fost mica m-am temut de monstrii; acum ma tem de intuneric”.Ea a adaugat, Chiar ma tem de intuneric” Pe masura ce conversatia inainta s-a desvaluit probleme de somn temeri in legatura cu accidentul, temeri in legatura cu moartea si neluarea in seama a fricii ei de catre parinti. Consilierul a normalizat fricile Mayei spunand, “multi copii se tem de intuneric sau de ceva. Este in ordine. Nu este nimic in neregula cu tine. Ma intreb ce putem face pt a te putea ajuta in legatura cu frica de intuneric. Ei au decis ca Maya sa-i intrebe pe parinti despre o amintire si sa-I citeasca o poveste inainte de a adormi. Consilierul si-a exprimat increderea ca, prin munca Maya va fi deveni din ce in ce mai buna in a-si stapani fricile, Ei au convenit ca Maya se va intoarce intr-o saptamana pt a-i spune consilierului cum merge practica. Cu cunostiintele si promisiunea Mayei consilierul s-a intanit cateva zile mai tarziu cu mama Mayei. In timpul intalnirii el a normalizat fricile implicand-o pe mama in explorarea unor strategii pt Maya si au explorat alte suse posibile de anxietate. Mma a spus ca ea a stat la telefon pana tarziu vorbind despre recentul accident si spitalizarea verisorului Mayei. Consilierul a observat limbajul infricosator al ei si usor a exporat cu ea posibilitatea ca pesimismul si exagerarea intamplarii intr-o 14

familie infricosatoare poate avea un impact asupra Mayei. Mama Mayei a spus ca a fost exagerat de protectiva cu Maya de la accident si ar fi putut fi chiar ea nervoasa inainte de a adormi. In concluzie consilierul ia trimis mamei un mesaj de incredere, “sunt sigur ca vei descoperi cum sa o faci pe Maya sa se relaxeze inainte de a adormi si cum sa o faci sa stie ca vei fi acolo ca s-o protejezi cand noi devenim din ce in ce mai destepti in legatura cu acest lucru”. Ca rezultat al acestei discutii consilierul a fost mai informat, planificand sa nu discute de accidentul verisorului la sedinta viitoare pana cand Maya nu v-a aduce vorba despre asta. Profesorii si administratorii adesea astepta de la scoala de conilieri sa indrepte repede problema comportamentului unei clase, poate doar in 15. Cand o solutie rapida pare posibila si cea mai buna, consilierul poate aproba un model de consiliere instructiv( vezi cap5). Consilierul poate decide oricum ca cel mai bun curs este de a lucra pentru stabilirea unei relatii. Interactiunea pasnica, chiar si pt cateva minute de cateva ori pe saptamana poate fi cheia altor progrese. O aparenta abordare, incuzand datele problemei prezentate, poate atrage atentia unui copil incapatanat. Aeasta abordare a fost folosita in scenariul urmator in care un copil tocmai a fost inlaturat dintr-o clasa de educatie fizica pt ca avea probleme de comportament: pari un copil interesant iar mie imi plac copii interesanti . De obicei este placut sa-i cunosti. Cateodata sunt plini de surprize iar asta face munca mea interesanta si asta e bine. Suna ca si cum ai fi plin de curaj. Crezi ca am dreptate? Poate putem sa pierdem timpul pe aici si sa incepem sa ne cunoastem. Clark (1993) a oferit un ex ajutatator a unei situatii in care interventiile consilieruluiau fost premature in intentia de a presa parintii si profesorii. Chiar daca discursul consilierului a parut sa fie prea intim pt ca o reletie nu a fost suficient de stransa . Aici ca la multi alti clienti a fost importanta increderea in procesul de consiliere si concentrarea solida asupra relatiei (p.25 ). Utilizarea intrebarilor Garbarino si Stott (1999) au recomandat in munca cu prescolarii ca, consilierii sa foloseasca numele copilului si temerile copilului in temerile lor; sa rezume, nu sa repete intrebari pe care copilul nu le intelege; sa evite intrebarile successive; sa nu puna o intrebare care urmareste fiecare raspuns pe care copilul il da; si sa foloseasca intrebari care sunt doar putin mai lungi decat propozitiile pe care copilul le utilizeaza. Park(2001) a aflat ca in timpul interviurilor in care studia slabiciunile copilului, dezvoltarea intrebarilor potrivite ofera raspunsuri clare intrebari care se afla spatele capacitatiilor cognitive ale copiilor au creat dificulti in mod regulat. Thompson si Rudolph(2000) au scos in evidenta ca intrebarile adultilor adesea refleta curiozitate mai degraba decat dorinta de a ajuta. Aceste intrebari au fost utilizate la analiaza, ori critica. Tipurile de intrebari gen “de ce?” sunt adesea asociate cu vina.si acesti copii adesea cad intr-un anumit fel de a raspunde si apoi astaptand intrebarea urmatoare. Thompson si Rudolph la fel ca si Lamb, Sterrmberg , Orbach, Esplin si Mitchell(2001) , a observat ca intrebarile directe pot fi nepotrivite pt obtinerea informtiei sau a clarificarii dar au mentionat ca intrebarile deschise de asemenea pot genera mai multe informatii si de a promova expresii spontane. Intrebarile deschise de asemenea dau raspunsuri mai clare ale copiilor in timpul si dupa interviuri(Fiuvsh Petterson si Schwarzmueller,2002) si careva contradictii in timpul interviurilor ample care includ intrebarile, in special intrebarile care ofera optiuni si sugestii (Lanmb si Fauchier,2001). Claritatea de asemenea poate fi compromisa in timp de catre presiunea parintilor sau intrebari intelese in mod gresit (Henderso, 2001). Conform unui studiu 15

(Waterman, Bladesth si Stancer,2001 copiii pot raspunde intrebarilor inchise: este cerut un raspuns da/nu) chiar si atunci cand intrebarile nu au raspuns, in timp ce ei sunt constienti ca ei nu stiu raspunsurile la intrebari, la detalile specifice cerute. In ex lor de ancheta deschisa Ewans Hearn, Uhleman si Ivey (1998) au oferit urmatoarele urmatoarele tipuri de intrebari: poti sa-mi spui mai multe despre…;cum te simti in legatura cu…;ce ai face…;ce fel de lucruri(pp39-50). Stabilirea unei relatii si dezvoltarea concentrarii utilizand media Multi copii si chiar si unii adolescenti beneficiaza prin a avea ceva cu care sa se potriveasca in oficiul consilierului. Fiecare consilier care lucreaza cu clienti trebuie sa aiba mai multe jucarii potrivite, materiale pt expresii careative hartie de desenat si markere de calitate si puzzle-uri pt clientii care simpt nevoia de a se indeparta de la intensitatea situatiei nevoia de a-si diminua constiintele, sau au nevoie de a fi ajutati prin expresii sau vorbe(vezi cap 4, pt o discuti pt terapie).Aaron, 13 ani, a parut nervos cand a sosit de la prima sedinta a lui de consiliere. El nu a avut nici un contacy visual Cu consilierul si a raspuns dar cu monosilabe cand a incercat sa-l implice in conversatie. Consilierul a stiut ca familia lui Aaron a fost traumatizata recent de catre tatal lui violent. Pt a-l ajuta pe Aaron sa se simta in siguranta ea a mutat superficial mai multe lego-uri superficiale intre ei si a inceput sa construiasca ceva invitandu-l pe Aaron sa faca la fel. In curand doar Aaron avea sa fie implicat in joc. Dupa o mica discutie, consilierul a spus: “Am inteles ca viata ta a fost dificila in ultima vreme .Dar nu stiu multe despre asta. Ce ar trebui sa inteleg ca sa-mi fac o idée despre cum este ?”Aaron a continuat sa-si tina mainile ocupate cu jocul in timp ce devenea implicat in dialog, discutand despre temerile lui de copil mai matur care incearca sa-si protejeze fratii. Comentariile lui au fost incisive. De altfel el nu a avut contact vizual cu consilierii, el a parut mult mai constincios si mai mult capabil sa se concentreze pe sentimentele si gandurile lui cand mainile lui erau ocupate.Vorbitul a fost esential timpul primei sesiuni cu Sonja,9 ani care a fost diagnonsticata atentie-deficit/hiperactivitate si a fost descrisa ca fiind zgomotoasa in clasa. Consilierul a intrebat-o pe Sonja daca i-ar placea sa stea cu ea pe podea si sa se joace cu papusi in miniatura.In timp ce Sonja se juca ele au vorbit incet despre interesele ei si despre ce i-ar placea sa faca cu parintii ei, care sunt divortati de 2 ani. Consilierul a spus”am inteles ca tu si cu parintii tai vati inteles asa ca poti fi cu amandoi in fiecare saptamana. Cum iti place tie?” Sonja a fost calma in timp ce discuta despre divort dar a fost agitata si trista cand a vorbit despre noul copil al mamei ei. Discutand a parut sa o ajute sa se concentreze in a-si exprime sentimentele in loc sa fie coplesita de ei.Ea s-a pierdut pentru moment in discutia cu copilul(bebelusul) dar a ramas concentrata la problemele copilului si la relatia cu mama ei. Consilierul Sonjei nu a facut nicio referire cu privire la varta ei in timpul sesiunii cu privire la discutie, este important sa nu se faca evaluari despre calitatea constructiilor, desene sau dialog. Adolescentii in mod special sunt adesea ingrijorati in legatura cu evaluarile deespre ceea ce fac si procesul inceteaza sa fie expresiv sau distractive. Comportamentul copiilor ar trebui sa fie vazut in raport cu alte comportamente ale lor desi a desenat poate usura procesul ei de asemenea pot sa fie creativi doar de dragul de a fi creativi.In adaugare, a avea un moment creative si a avea ceva sa fie ocupat poate ajuta la construirea reletiei de consiliere cu un copil sau adolescent (Orton1997).Cateodata desigur continutul desenelor poate oferi informatii de baza despre membrii familiei portretul relatiilor de scoala sau transmiterea cerintelor,de ex, un copil de 6 ani nesolicitat, deseneaza portretul preferat in timpul unei sedinte de consiliere. 16

Transmiterea feed-back-ului despre ei insisi De Iong si Berg(1998) au discutat beneficul potentialului terapeutic de a reda complimente bazte pe realitate in interesul de a construi increderea si de a reda speranta in particular cand consilierul este direct fata de gasirea de solutii mentionand ca puterea trecutului si succesele sunt importante”ex perientele din trecut utile sunt acelea in care clientul a crezut sau a facut ceva care ar fi putut duce le dezvoltare curenta a dificultatilor .Aceste experiente sunt sccesele trecute ale clientului(p.31). Copiii au nevoie sa primeasca informatii si feed-back-uri despre ei insisi. Afirmarea copiilor nu este niciodata de neluat in seama si cu timpul, discursurile credibile ajuta la construirea relatiei dintre client si consilier. Valoarea claritatii Feed-back-ul pozitiv este clar prezent in urmatorul episod impartasit de un consilier mai in varsta. Talia, de 15 ani, a fost abuzată sexual de un băiat mai mare timp de mai mulți ani înainte să vină la mine. Până în acel moment nu se făcuse nimic. Părinții Taliei erau rușinați și au învinovățito. Mesajul primit de ea era: „E vina ta. E ceva în neregulă cu tine.” Această informație era greșită. Iam spus Taliei ce trebuia să se fi întâmplat, că nu era rea și că nu făcuse nimic nepotrivit. Familia ei nu știace să facă în legătură cu ce se întâmplase. Le era frică, astfel că au reac ționat într-un mod nepotrivit. Era normal ca ea să fie supărată. Și era normal ca ei s-o fi înțeles greșit. Apoi am descris scena ipotetică în care mama Taliei s-ar fi comportat potrivit. În acea scenă, Talia i-ar fi spus mamei ce s-a întâmplat, iar mama ar fi ascultat-o și ar fi făcut-o să se simtă în largule i, apoi i-ar fi spus că nu e vina ei, i-ar fi promis că o va proteja și ar fi ajutat-o să ceară ajutor. În acea scenă, mama Taliei ar fi sunat la poliție, care ar fi vorbit cu amândouă ulterior pentru a afla mai multe informații. Poliția ar fi arestat băiatul, iar mama Taliei ar fi dus-o la medicul de familie. În fiecare zi, mama Taliei i-ar fi spus că nu a fost vina ei şi că ea nu a fost o persoana rea. Am încurajat-o pe Talia să-şi imagineze acea scena în fiecare zi şi să se auto-incurajeze, de vreme ce ea a fost prea mare pentru a fi zguduita de mama ei acum. Dar ea ar putea obţine imbratisari de la mama ei, adevarate-imbratisari. Săptămâna următoare, a povestit că ea şi mama ei au avut prima lor conversaţie susţinuta vreodată despre incident. Ele au plans şi s-au îmbrăţişat şi ea a simtit ca ar putea fi eventual capabila să o înţeleagă şi să ierte pe mama ei. Prin furnizarea de feedback exact al Taliei şi afirmarea acestuia, consilierul a ajutat-o sa-si inteleaga sentimentele si de a merge mai departe. Afirmarea neconditionata Oferirea unei perspective necondiţionat pozitive, congruenta si empatia sunt esenţiale pentru toate relatiile de consiliere (Orton, 1997). Consilierii folosind o abordare nondirectiva, cel mai probabil, utilizeaza perspectiva pozitivă necondiţionată, impusă de Rogers (1957) şi trebuie să se abţină de la morala, de luare a hotărârilor judecătoreşti, diagnosticarea, sau concentrarea pe soluţii. Conform Thompson şi Rudolph (2000), copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii in relatiecu ceilalti. În exemplul cu Talia, ea a beneficiat in consiliere de afirmare şi necondiţionata acceptare .In aplicarea lui Rogers "persoană cu abordare centrată de lucru cu copiii, Thompson şi Rudolph au remarcat faptul că, deşi unele situaţii cere consilierilor de a lua un rol activ", chiar şi copiii mici pot distinge între comportamente pozitive şi negative şi sunt în măsură de a alege pozitiv 17

o dată ce consilierul a stabilit un dialog deschis, în care sentimentele şi emoţiile pot fi difuzate şi de conflicte de rezolvat "(p. 149). Această abordare este cea mai eficientă atunci când clienţii lor consilieri predau despre problemele lor situaţii, consiliere cu practica şi de a asculta activ, folosind rezumat de stat şi de reflecţie. În acest fel, consilierul comunică ca clientul este în valoare si inţelegere si intelege ise intampla. De multe ori, copii şi adolescenţi au nevoie de cineva alaturi cand trec printr-o perioada grea.. Un tiner, care a fost agresat sexual ca un copil nu ar putea fi gata de a vorbi pe larg despre asta, dar poate fi nevoie de cineva care să ofere acceptare. Un copil care se confruntă cu parintii lui "divorţ poate fi nevoie de asigurărea că sentimentele lui sunt normale şi că el este un om demn. Un adolescent cu depresie poate fi în imposibilitatea de a numi problema, dar un consilier poate oferi unele incurajari de stabilitate şi de afirmare. Consilierii care sunt gestionati de îngrijire limitată au mai puţin posibilitatea de a "sta" cu clientii cu distres mare , În ciuda acestor constrângeri, consilierii, pot oferi sprijin important. Am, observat numeroase cazuri, în afară de şcoală şi de setările de la copii şi adolescenţi, care a supravietuit perioade de timp de ideaţie suicidară în timp.

Spune adevărul Rudolph şi Thompson (2000) au discutat dilema faţa deconsilieri că atunci când copii par să fie exagerati in a câştiga atenţia sau simpatia. o declaraţie sau un text poate interfera cu menţinerea unui raport de încredere ¬ navă, în special dacă toate sau o parte din poveste este adevărată. Într-o strategie este de a utiliza, spunând, de exemplu, "povestea asta ma deranjeaza, Se pare ciudat ca un lucru să se întâmple. Va trebui să se gândească la asta." Un răspuns ca acesta oferă copilului o şansă de a modifica un text, evitând în acelaşi timp o provocare. Alte răspunsuri eficiente a include aceste: "Care părţi din text care crezi că ar trebui să cred despre cele mai?" "Trebuie să am să-mi spui mai multe despre faptul că"; "Pun pariu unii oameni ar putea crede că a fost ciudat pentru cineva de vârsta ta," toate de care să ofere posibilitatea pentru copil pentru a extinde sau retrage. Consilierii trebuie să fie judiciosi în utilizarea lor de auto-dezvăluire, cu copii şi adolescenţi, atingerea unui echilibru între terapii eficiente rigide de griji, nechibzuit, inutile şi de auto-dezvăluiri (Renik, 1999). Consilierea ar trebui să rămână concentrata pe tinerii nu client şi să fie deplasate spre consilier. Acesta poate fi tentant de a spune, "Când eram de vârsta ta", sau "o dată am avut o experienţă similară", dar, mai ales cu adolescenţi, de înaltă calităţii aerului este de mai bine de ascultare activă (Nichols, 1995). Puţini adolescenţi cred că oricine altcineva, mai ales pe cineva mai în vârstă decât sunt, ar putea fi avut o experienta similara de a lor (Elkind, 1981). Tinerii au nevoie de, un obiectiv care validează experienţa lor ca unicat şi important. La risc, copii şi adolescenţi, în special, aprecieza stabilitatea ascultarea care nu este auto-absorbit. O pozitie "One-Down" Prin a lua o poziţie în jos, consilierii pot obţine informaţii de la clienţii tineri în timp ceiincurajam. Consilierii nu ştiu lumea copilului sau adolescentului, şi ei nu vor afla despre el prin o pozitie de superioritate. Mai eficientă este aceasta: "Invata-mi despre ... [viata ta; dvs. de tristeţe; 18

fiind 13; dvs. de probleme de somn]." Clienti apoi poate "spune ca stiu mai multe despre viata lor decat consilierul face ,, (Thompson & Rudolph, 2000, p. 134). Consilierii sunt instruiţi pentru a explora lumea de toate felurile a clientil, inclusiv copii şi adolescenţi. În aceste explorari, fiind "mai puţine indicii ¬" poate fi extrem de util. Comentarii, cum ar fi următoarele pot fi eficiente informaţii despre lumea clienţilor: "Nu îmi pot imagina cum e sa fi de 9 ani si mama ta avea să vă spun că ea şi tatăl tău o sădivorţam." "Ajutaţi-mă să înţeleg cum e sa iti vizitezi tatal la spital spital pentru a vizita tatăl tău ". "Nu sunt în lumea ta, asa ca nu stiu ce tipuri de droguri sunt acolo. Ce ar trebui să înţeleaga despre droguri adulţii,in aceste zile?" "Poate ai putea să mă iei în jos până la auto-mecanica şi sa imi arati i mprejurimile. Sunt cu adevărat nu foarte priceput la maşini." Când spui despre lumea lor, copii şi adolescenţi e nevoie de ajutor pentru a putea găsi cuvinte pentru a descrie sentimentele lor. Comentarii, cum ar fi următoarele ar putea ajuta: "Dacă aş fi în pantofii tăi, mi-ar fi, probabil, senzaţie de un pic de frica." "Asta sună foarte confuz". "Cred că dacă cineva s-ar destrăma asa, as putea ajunge foarte furios," Unii copii care l-am cunoscut s-au simţit tristi că atunci când s-a întâmplat cu ei. Utilizand procesul „Întrebării” Procesul de orientate spre comentarii şi întrebări, care se refera la procesele interne şi externe, sunt importante în relaţiile cu momente incomode, decizii si sentimente intense, momente de înţelegere. Exemplele includ aceste: "Spune-mi cum a simţit că- să fie linişte." "La ce te gândeai doar acum?" "Ce sentimente aveţi acum, după tot ce- fost greu de lucru a trecut?" "Ce a fost asta ca provocare pentru a-mi place asta?" "Cum afost sa faci o astfel de observare matura" "Spune-mi despre ce sa întâmplat aici. Am invadat spaţiul dumneavoastră un pic?" "Eu n-am spus că foarte bine. Ce a făcut asta suna ca la tine?". Prelucrarea vă ajută să punctati momente în relaţia de consiliere . De asemenea, poate oferi clientului posibilitatea de a explora sentimentele lui sau ei, şi-l poate opri sa-l restabilească sa se concentreze pe sentimente sau o problemă care prezintă, ca şi în acest exemplu: "Aş dori să spune-ti o perioada de la sfârşitul a ceea ce v-aţi mi-a spus până acum. Nu pot vedea ca a fost dis ¬ turbing să vorbesc despre ceea ce sa întâmplat. Ce consideri despre faptul ca mi-a fost spuse astea?

19

Utilizand exerciţii structurate Folosind aceste exerciţii (Peterso, 1993, 1995; Vernon, 1998a, b, c) poate fi eficientă cu toati copii şi adolescenţi, este util mai ales c clienti reticenti. Consilierii pot structura şi folosi pix şi hârtie de activităţi sau orale, cum ar fi următoarele au mare potenţial pentru construirea încrederii, ajutând timizii copii şi adolescentii " i asi găsi cuvinte pentru a spune, "şi oferirea de informaţii despre capacitatea de dezvoltare şi de: Teză provine (de exemplu, "Sunt eu cel mai probabil atunci când am....") (Peterson,1993,p.19) Liste de verificare (pentru mamă sau copil, inclusiv declaraţii, cum ar fi, "coilul meu pare odihnit în fiecare dimineaţă, atunci când el / ea începe a doua zi";"Ma simt adesea inconfortabil la scoala.") Contributia de exerciţii (de exemplu, "Pe o scara de la 1 la 10,cât de mult nu sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii?")(Peterson,1995) Stres-sorters (Peterson, 1993, p. 158) Joc de rol (de exemplu, "tu fi tu, si am sa pretind ca sunt un tiran, în sala de clasă. Se practică cu câteva din strategiile pe care le-am vorbit despre"). Scenarii scrise care prezintă situaţii problematice, cum ar fi data de viol, comportament agresiv, sau nu adecvat, fiind hotărât(Peterson, 1995, p. 146) De autoevaluare foi (e / 4., "Mama mea crede că eu sunt ......;" Tatal meu crede ca eu sunt ......; "meu de profesori cred că eu sunt ... *"; "meu prieteni cred că sunt... cred ca eu sunt ......) (Peterson,1993,p.119) Exerciţii de auto-monitorizar (Vernon, 1993, p. 30) Rolul-exerciţii de explorare (Peterson, 1995, p. 94) Jurnale; auto-compunere cântece, poezii si povestiri(Vernon,1993,pp..27-28). Developmentally este cazul activităţilor care furnizeaza un bun început pentru auto-exploraţie şi, de asemenea, pot fi utilizate în întreaga relaţie de consiliere clienti pentru a ridica conştientizarea de sine şi de alţii şi să îi sprijine în rezolvarea problemelor. Consideratii speciale atunci când se lucrează cu adolescenţi Adolescenţii necesită abordări diferite de cele utilizate cu copii mai mici. Încrederea este adesea greu de a se atinge cu adolescenţi decât cu copiii. Raportul poate fi mai subtil. "Ce este de unghi?" acestea de mirare. Unii adolescenţi, pot fi suspiciousi in conversaţie, ele au intrat şovăielnic într-o discuţie de motociclete, despre care ambele au avut considerabil de cunoştinţe, şi adolescentului a devenitinteresat. Câteva minute mai târziu succesul consilierului prinfolosirea metaforei pentru a accesa o problemă importantă, şi-a îmbunătăţit rapoartele de comportament şi de răspuns la adolescent. Agenţia şcoală şi consilieri indică faptul că este important pentru consilieri de a fi interesat de adolescenţi personal, dar nu pentru a fi fortata. Când au venit la consiliere, mulţi adolescenţi simt pe care le-au fost "amortizate" de familie, profesori, administratori, şi probabil chiar şi colegii de breaslă. Prin urmare, ei trebuie să simta că sunt luati în serios, respectati, şi nu judecaţi de către consilier. Vor fi acceptati necondiţionat indiferent cât de ciudate, sunt încercarile de a fi. Ei de asemenea, nu trbuiesc "împinsi". este mult mai uşor acceptată atunci când ei cred că este ideea lor, nu de consilier impinsi. În timpul sedintelor, adolescentul sa se simta ca fiind respectat. În plus, ei au nevoie de spaţiu şi de exprimare. Aceste comportamente ar putea fi noi pentru adolescenţi, care pot fi folosite cu adutii.Următoarele exemple de răspunsuri ilustreaza reactivitate scăzută şi respect:"Am furat o 20

Toyota o dată." (Consilier: "Deci, ce se întâmpla în viaţa ta când ai furat Toyota?")"Ca şi când a venit la clasa noastră şi a vorbit despre violenta, despre un tipcu care am iesit? Asta s-a întâmplat cu mine."(Consilier:"Imi pare asa de rau ca ai avut experienta asta.Este posibil să fi fost greu să-mi spui asta, dar mã bucur cã ai făcut.) "Uneori, mă simt aşa de rău că m-am speriat rău de la cum ma simt." (Consilier: "Sună înfricoşător să te simti aşa de rău. Spune-mi mai multe despre asta. Ce crezi despre? Ce este înfricoşător?") Raspunsurile bomba , cum ar fi cele din exemplele anterioare, pot fi teste pentru consilieri . Pentru consilier, sa fie bun de ascultat şi de muncă necesită mici reactii emotionale (Nichols, 1995). Echilibrul si atentiiile, mici de reacţie de răspunsuri poate ajuta clienţii tineri,deoarece problemele pot fi dificil de abordat. Poate că, spre deosebire de experienţele de acasă, echilibrul, atentie, afirmare, de validare exista şi va conduce la încredere. Poise"Wow! Asta sună ca o situaţie foarte dificilă." În fapt, o astfel de declaraţie poate servi ca puternic de validare. Poise înseamnă, de asemenea, amintind de a verifica posibilitatea de a exista ideaţie suicidara. Adolescenţi, pentru că, uneori, sunt utilizate pentru a le judeca adulţi şi părăsirea ei, de asemenea, nevoie de consilieri care să demonstreze că sunt acolo "pentru drum lung." Autoritatea la Adolescenti putea să fi modelat strămutate mânie, stare de instabilitate,. adolescenţi sunt în teritoriu incert, din care o parte este procesul de diferenţiate de la părinţi. Client: "Am făcut ceea ce ai spus. I-am spus tatalui meu am vrut sa vorbesc prietenul meu [in afara de scoala]. El m-a pedepsit pt. o luna Consilier: "Tatăl tău poate fi speriat pentru tine, şi s-ar putea sa nu ştiu cum să vă protejaţi Dar a fost un lucru bun sa vorbesti cu el. Sunt bucuros să crezi că ce vorbesc poate fi de ajutor. Sper că veţi putea să vorbiti despre lucruri de genul asta cândva. Imi pare rau ca ai fost pedepsit. " Lucrează împreună spre dezvoltarea de intervenţii Intervenţiile în curs de dezvoltare, nu ar trebui să fie o întreprindere întâmplătoare.Reynolds(1993) a accentuat nevoia de planificare atentă, proiectare, implementare şi evaluare. După explorare se prezintă problema cu clientul, de catre consilier începe la planul de intervenţii, proiectare pe baza obiectivelor curente, de conştientizare de intervenţii nereuşite anterioare, abilităţi ale consilierului, şi să-şi dezvolte nivelul capacitatii mentale la client,stil de învăţare, precum şi de constrângerile de timp.Punerea în aplicare ar putea să conducă misiuni de teme pentru acasă.La momentul de punere în aplicarecu toate acestea, poate fi necesar pentru a aduce modificări de intervenţie, ca rezultat al lipsei de pregătire al clientului. Mai târziu, ar trebui să implice o evaluare sistematică, evaluare deliberată de intervenţie. Myrick (1997) a sugerat punere de întrebări, cum ar fi: "Ce-ai dori cel mai bine despre ce-ai făcut?" "Dacă ai putea sa schimbii lucrurile, ce-ai face diferit?" (p. 154). Scoala de consilieri, în special, de multe ori este chemata de a rezolva cazurile studenţilor. Myrick (1997) a prezentat sistematic model de rezolvare a problemelor, constând din patru întrebări care poate fi întrebat într-un interviu: Care este problema? Ce-ai încercat? Ce altceva ai putea să faci? 21

Care este pasul următor?Myrick a recunoscut că o problemă nu poate fi adevarata problema, dar este, totuşi, este un loc pentru a începe. Când un copil prezintă mai multe probleme Myrick atenţioneaza împotriva "persoana de inundaţii concentrându-se pe toate" (p. 172). În schimb, el a sugerat încurajarea copilului de a selecta câteva din proble,me de a lucra şi de a lua pe câţiva paşi cu ei. Osborn (1991) de asemenea, a avertizat că fiind gânditori pot avea nevoie de ajutor, prin roluljoc, metodele de Gestalt, ilustraţii şi exemple şi, atunci când se luptă cu concepte, contradicţii, şi alternative. Rudolph şi Thompson (2009) recomandă următoarea definiţie de a clarifica problema tinerilor asteptarile clientului. În cele din urmă, nu contează ce problema model de rezolvare este urmat, ci de consilier pune de a folosi ceea ce el sau ea a învăţat anterior, în timp ce de lucru cu clientul (Clark, 1993), modele de aplicare a auzit şi de teme şi observat, (orton, 1997), şi, în funcţie de abordare teoretică, axându-se pe obiective şi "pasul următor." Conform Myrick (1997), "Se presupune că un prim şi următorul pas va determina alte comportamente pozitive, în cazul în care un următor pas este planificat cu atenţie" (pp. 152-153). Rudolph şi Thompson (2000) a observat că acele comportamente ulterioare, sunt mult mai probabil ca în cazul în care clientul a făcut un angajament de a încerca o rezolvare a problemelor idee. Unii autori au pledat pentru scurt-abordări de consiliere pentru utilizarea în şcoli (Bruce & Hopper, 1997; Littrell, Malia, & Vander-lemn, 1995; Myrick, 1997). Într-adevăr, un studiu de Littrell, Malia, şi Vanderwood (1995) a constatat că o singură sesiune de scurt-consiliere a fost model de eficiente. Scurt terapie este discutat în detaliu în capitolul 5. Vernon (vezi Capitolul 6) discută despre eficienţa ed.rational emotive si comportamentala cu copii şi adolescenţi. Ambele abordări cele de bine cu clientii tineri, deoarece, printre alte motive, acestea sunt scurte şi se potrivesc cu clientii In functie de conceptualizarea de timp.Pentru clienţii tineri, ceea ce este astăzi o problemă nu poate fi o problemă de mâine. Aplicate în timpul intervenţiilor de acest stadiu de consiliere poate trece o mare varietate de caz, inclusiv a juca terapie, bibliotherapy, terapeutic scris, muzica, arta, structurat şi experienţe, dintre care unele au fost menţionate anterior în acest capitol. Capitolul 3 oferă o discuţie mai detaliată a intervenţiilor adecvate pentru lucrul cu copiişiadolescenţi.

Oferirea de sfaturi În general se consideră că consilierii sunt cei care dau sfaturi, iar în consilierea tinerilor este într-adevăr tentant. Rudolph şi Thompson (2000) a cerut consilierilor de a rezista la această ispită: Consilierii care cred în unicitatea, în valoare de, demnitate, responsabilitate şi de a individuale şi care cred că, având în condiţii corespunzătoare, persoanele fizice pot face alegerile corecte pentru ei sunt reticente în a oferi consiliere în rezolvarea problemelor de viaţă. În schimb, acestea au utilizare a cunoştinţelor lor de consiliere şi de calificare, pentru a ajuta clienţii in a face alegeri responsabile şi, în efect, învăţaţi cum să devină propriul lor consilier.(p.44) Aceşti autori au subliniat pericolul de a crea dependenţă clientilor tineri, ca urmare încurajându-i să se bazeze pe adulţi să facă decizii pentru ei. Conform Erdman şi Lampe (1996), 22

"consiliere oferind soluţii sau mai transmite o lipsă de încredere în capacitatea copilului de a rezolva probleme"(p.376). Când clienţii, chiar şi copiii mici, simt responsabiliatytea, ele sunt mai multe şanse de a continua să crească, sustinerea lor de explorare independent, şi găsi propriile lor forte şi strategii în viitor. În caz de 9 ani Sonja, al cărui caz a fost introdus mai devreme în acest capitol, de consilier ar putea spune asta: Sunt foarte impresionat de ceea ce ai făcut. Ai spus ceva care a fost foarte, foarte important, şi tu ai spus-o în limba matura. Tu mi-ai spus cum te-ai simţit foarte bine despre noul copil. Asta a fost frumos. Sunt surprins, pentru că nu ştiam că ai putea face. Nu aţi tânguit. Tocmai ai spus-o! Am pus o întrebare pe care ai putea avea orice fel a răspuns aţi ales. Şi tu ai ştiut cum să o fac. Asta e aşa de important pentru a fi capabil de a spune oamenilor exact ceea ce simt. Când ai nevoie pentru a face asta din nou, veţi fi gata. Cum te-ai simtit sa imi spui? Concentrarea pe aici si acum Myrick (1997) distinge între-aici şi-acum, şi apoi şi-acolo în timpul procesului de consiliere. El se referă la ceea ce se întâmplă în prezent între consilier şi client; acesta din urmă se referă la sentimentele şi evenimente din trecut. Aici-şi-acum declaraţiile consilierului il ajuta pe client să exploreze în profunzime chestiuni şi sunt susceptibile de a fi intens, intim, şi personale. Ele sunt un potenţial pericol, dar sunt de asemenea puternice şi emoţionante.Declaratiile consilierului apoi, şiacolo pot fi folosite pentru a fi difuze, de intensitate de la momentul prezent şi, de asemenea, poate fi adecvată la început de consiliere, în care sunt mai puţine sanse de pericol. Declaratiile Aici-şiacum pot fi eficiente în a face cu rezistenţă: "Spune-mi ce vă simţiţi acum. Sunt sensibil o reacţie la ceea ce am spus." Afirmarea de rezilienţă Consilierii de asemeneapot incuraja clientii tineri prin afirmarea lor de rezilienţă, descrisa de Higgins (1994) ca un "proces activ de auto-incurajare şi de creştere," a fi "capabilă să negocieze provocări semnificative pentru dezvoltare, dar constant, de completare snap înapoi", pentru a completa important de dezvoltare a sarcinilor cu care se confruntă în care acestea le cresc "(p. XII). Rezilienţa poate media efectele din dificile circumstante. Nimeni nu poate fi observat un copil de forte în acest sens, încă aceste forte ar putea fi cruciale de a lui sau ei de zi cu zi de supravieţuire. Un consilier care vorbeste despre aceste anunţuri de punctele forte şi vorbeşte cu încredere de la locul lor în "un viitor mai bun" ofera optimism într-un moment critic în timpul de dezvoltare. După ce sa remarcat forte la client, un consilier spune "Stiu ca ne vom descurca" se poate afirma cu putere, pe lângă care îşi exprimă convingerea despre potenţialul uman, în general. Factori de rezilienţă includ următoarele, în funcţie de reprezentanta literara (Beardslee & Podorefsky, 1988; Cesarone, 1999; Farrell, Barnes, & Banerjee, 1995; Garmezy, Masten, & Tellegen, 1984; Herrenkohl, 1994; Higgins, 1994; Katz, 1997; Taur & Patterson, 1996; Smith, 1995; Tschann, Kaiser, Chesney, & Alkon, 1996; Werner, 1995): Calităţi de temperament Caracteristici personale 23

Condiţii de familie Legăturile afective care să încurajeze încrederea, autonomie şi iniţiativa Auto-înţelegerea Încrederea că acţiunile pot face o diferenţă pozitivă în viaţa unei persoane Suportul celor din jur, sub formă de mentori, părinți surogati şi rolul modelelor de urmat Talentele excepţionale și inteligența Dorinţa de a fi diferiti de părinţi. Un consilier poate avea un impact pe termen lung la copii sau adolescenţi SIM ¬ fiind un strat de stabil, care recunoaşte în îngrijirea cifra lor de circumstanţe dificile ¬ condiţiile şi a încrederii în acestea. În general, consilieri vor avea credibilitate dacă comentariile sunt bazate pe informaţii şi observaţii de la sesiuni, la fel ca în această situaţie: În ceea ce mi-a spus azi, am observat multe lucruri care-ma face foarte plin de speranţă pentru tine. Ai o bunica pe care poti conta . Aţi găsit moduri de a primi alţi adulţi să acorde atenţie şi pentru a vă ajuta. Crezi bine. Esti un supravieţuitor. "faci sens"situatiilor complicate. Si mama ta a avut grija de tine, înainte de a muri, atunci când erau foarte tineri. Toate aceste lucruri sunt de bun în viaţa ta, şi ei vă ajuta să vă facă puternic.De aceea sunt foarte plin de speranţă pentru tine. În acelaşi timp, consilierii pot sublinia că, deşi anumite "abilităţ de supravieţuire" ar putea să fi fost esenţiale în trecut, ei acum ar putea interfera cu relatiile.Dar aceste comportamente ar putea acum să contribuie la problemele de acasă, la şcoală, cu prietenii, în relaţii, sau la locul de muncă.. Atunci, ajutandu-va clienţii să înţeleagă comportamentele lor,ca nu mai sunt eficiente ,ar putea genera deschidere la strategii pentru a face schimbări pozitive. Încheierea Referirea După atenţia la domeniul de aplicare a problemei, pentru a da răspunsuri la interventia curenta , şi la ceea ce ar fi cel mai bine pentru copil sau adolescent (Semrud ¬ Clikeman, 1995), un consilier poate stabili că lui sau ei, sedintele de consiliere au resurse instituţionale nu sunt suficiente pentru a satisface un copil sau adolescent de nevoile necesare. În astfel de cazuri, de trimitere la alte servicii, cum ar fi abuzul de substanţă sau de sănătate mintală, facilitati, rezidential centrele de tratament, sau de servicii sociale, este în ordine. De consilier este responsabil pentru organizarea de informaţii să asigure o tranziţie armonioasă şi de a oferi părinţilor şi tutorilor cu informaţii exacte despre site de trimitere, şi de serviciile oferite (Schmidt, 1996). Terminarea Consilierea se termina din mai multe motive. Şcoala termen ar putea fi de peste, sau copii de şcoală ar putea trece la un nou nivel de scoala, raion, oraş sau. Parintii sau copilul pot face apel la halta de consiliere pentru o varietate de motive. Un consilier poate face o trimitere la un alt profesionist.

24

Unii copii şi adolescenţi pur şi simplu, nu se întorc după aportul, sau au discontinuu tratamentul cu nici o explicaţie. Christy (2001) a constatat că veniturile familiei chiulul sau de fugar a fost asociat cu comportamente de auto-excludere. De multe ori, relaţia de consiliere este o prezenţă puternică în viaţa clientilor tineri, şi au devenit nerăbdători ca procesul de consiliere pentru a atrage o strânsă legatura. Pentru copii, pentru care schimbarea a însemnat revoltele sfârşituri sau pentru care au însemnat abandon, de terminare de consiliere poate fi deosebit de dificil. De aceea, consilierul ar trebui să pregătească tineri pentru client la sfârşitul anului ¬ consultant ING in avans, inainte de final de sesiune, ori de câte ori este posibil. Consilierul ar trebui să ajute clientul in procesul lui sau ei, sentimentele asociate cu care se încheie, poate aranja un fel de ritual, pentru a marca-o, şi ar trebui să reasigura că el sau ea va rămâne în gândurile lui cu o parere buna. Făcând acest lucru, consilierul comunică un mesaj important: procesul de consiliere a fost o experienţă semnificativă, şi în care clientul a fost demn de ea. Semrud-Clikeman (1995) a observat că agitarea, mânie, anxietate şi reacţii sunt normale la terminare. Cu toate acestea, ele ar trebui explorate pentru a determina dacă este prematură sau de terminare a apelurilor pentru mai multe proCESE, în special atunci când rezilierea este initiata de consilier. Ca de terminare , diverse aspecte pot fi abordate. Când ambii client şi consilierul vor rămâne în proximitate şi consilierul va fi disponibil, clientul poate fi făcut conştient de faptul că viitorul poate fi aranjatat de consiliere, dacă este necesar. Pe baza clientului progrese în consiliere, consilierul poate face previziuni despre el sau ea, a continuat succesul potenţial de dezvoltare şi provocări-acesta Progresul făcut în timpul sesiunilor poate fi observat şi a sărbătorit, cu accent consilier client ce a făcut pentru el sau ea ¬ auto. Relaţia dintre consilier şi client poate fi afirmata şi validata. De consilier poate depinde modelul original de exprimare a sentimentelor despre terminarea unei relaţii şi, de asemenea, modelul poate spune la revedere. Semrud-Clikeman (1995) a folosit "absolvire" tânăr metafora, cu clientii, care explică faptul că reflectă sfârşituri "de succes, nu doar pierderea" (p. 144). La sfârşitul întâlnirii de final cu un preadolescent, consilierul ar putea spune ceva de genul: Chiar m-am bucurat sa am de lucru cu tine. Aţi făcut o mulţime de muncă peste "în ultimele săptămâni, şi respect asta foarte mult. Am sa imi amintesc de tine, ca având o mulţime de piese interesante care merg împreună, pentru a face pe cineva foarte frumos ca-bucăţi de pânză care face o coase la maşină. Unele piese sunt catifelat-moale, dur şi unele , unele de bumbac, nişte lână, nişte pantaloni de catifea cord. Am văzut o mulţime de piese diferite în tine. Eu vă mulţumesc pentru schimbul facut cu mine. Ce crezi că vă veţi aminti de la conversaţiile noastre împreună? Ce a fost de ajutor? Îmi imaginez atunci când iti vei face griji că lucrurile vor reveni la modul în care au fost atunci când lucrurile au fost rele . Asta va fi normal pentru a-ti face griji. Dar ai muncit din greu aici, şi ştiu că iti vei aminti de unele lucruri pe care le-ai învăţat despre tine. Şi iti vei aminti de toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru a supravieţui ultima mutare . [ consilierul apoi le insira .] Dacă te simţi vreodată, trebuie să discutaţi cu un consilier din nou, nu eziti să fii în legătură cu mine, sau cu un alt consilier. Care ar fi cel mai bun mod de a spune la revedere chiar acum? Puteţi alege. Sunt deschis la o strângere de mână, o îmbrăţişare, un zâmbet, un "la revedere", sau orice altceva. 25

La încheierea de consiliere cu clientii de orice vârstă, ar putea să fi gândurile şi sentimentele, inclusiv gândurile despre sfârşituri şi pierdere. Acest lucru poate fi adevărat în special atunci când clienţii sunt copii şi adolescenţi. Sentimente apar pentru că a fost o relaţia de consiliere şi productiva şi, de asemenea, din partea consilierului care stie ca pot reapare din nou problemele ,pot continua să fie vulnerabili, într-un mediu complex şi anevoios. În consecinţă, consilierul în îngrijire pot avea anxietate despre pierderea de consiliere de suport pentru copil. Camere de profesionalism era nevoie de ele pentru a monitoriza în cursul acestor tranziţii, validarea lor de propriile sentimente şi are nevoie de atenţie şi probleme de dependenţă. Atunci când se lucrează cu copii şi adolescenţi, consilieri de asemenea, pot considera că nu este o terminare pasul final, ca tinerii lor clienţi şi-au considerat problemele lor special, doar la stadiul de dezvoltare (Oaklander, 1997). În unele cazuri, mai bine de consiliere este eliminată treptat, crescând durata de timp între mai multe sesiuni de mult sa încheiat brusc. De consilier de asemenea, posibilitatea să programaţi ocazionale "check-up" de vizite pentru monitorizarea progresului, în special în setările de şcoală. Sumar Atunci când se lucrează cu copii şi adolescenţi, ca şi în cazul adulţilor, consilieri trebuie să acorde atenţie preocupările etice şi legale. În plus, acestea au nevoie pentru a evalua, fizice, emoţionale, sociale, cognitive şi de dezvoltare, precum şi a sistemului de familie, şcoală context, sociale şi de milieu. Ca de consiliere continuă, care au nevoie pentru a-şi construi raport, se concentreze dezvolta, planifica, implementa şi evalua strategii de intervenţie ¬ gies, şi pregătirea clientului pentru terminare. Construirea unei relaţii cu copiii şi adolescenţi ¬ dren este un proces în curs de dezvoltare diferite de la o relaţie cu adulţi. Jucarii, manipulatives, şi în alte medii pot fi utilizate ca "limba" sau la atenuare emotionala intensitate. Structurat de asemenea exerciţii pot fi utilizate în mod eficient şi în construirea unei relaţii şi, de asemenea, în eliciting de informaţii şi explorarea probleme. Procesul de a construi o relaţie poate, în sine, rezultat terapeutic în câştig. De a asculta activ, oferindu-feedback-ul, furnizarea de informaţii de corecţie, şi de gen ¬ erating experienţe emoţionale corective, consilieri poate de important model real ¬ tionship abilităţile şi punctele forte afirma client şi rezistenţa. Consilierii trebuie să presupunem că adulţii semnificativă în viaţa lor de tineri clientii vor fi implicate în procesul de consiliere la un moment dat.

26

CAPITOLUL 3 UTILIZAREA TEHNICILOR INOVATIVE ÎN CONSILIEREA COPIILOR ȘI A ADOLESCENȚILOR Maria vine la consiliere și doar stă. În ciuda multiplelor încercări ale consilierului, ea rămâne tăcută. Jose vine la consiliere și îi spune repede consilierului: „Nu-mi place consilierea!”. Martha vine la consiliere și îi spune consilierului că nu are nici o problemă. De fapt, Martha spune că adevărata ei problemă este familia ei. John vine la consiliere și spune „Fă-mă bine dacă poți!” Ce anume au în comun acești acestor patru clienți? Faptul că nu vor să participe la consiliere. În ciuda tehnicilor verbale folosite de consilier, în aceste cazuri este nevoie de ceva mai mult decât acestea. În esență, clienții au venit la consiliere cu atitudinea că nu vor să fie prezen ți acolo și că nu au de gând să-l ajute pe consilier să reușească. Maria, Jose, Martha și John nu sunt cazuri unice. Majoritatea consilierilor au avut de consiliat copii și adolescenți care nu-și doreau consiliere. Chiar dacă tehnicile verbale sunt importante, mulți copii și adolescenți au nevoie de alte tipuri de intervenție. Acest capitol se referă la tehnicile inovative, creative din consiliere. Profesiile care aveau drept obiectiv ajutorarea persoanelor au utilizat tehnici ce implicau muzica, desenul și literatura timp de mai multe secole (Frostig&Essex, 1998; Pardeck, 1995). Romanii au folosit poezia ca mijloc de a calma persoanele cu probleme, iar egiptenii antici au cântat și au ascultat muzică pentru a trata tulburările mentale (Gladding, 1999). Consilierii din zilele noastre au devenit din ce în ce mai interesați de tehnicile inovative, expresive care includ arta și muzica deoarece aceste metode facilitează înțelegerea și comunicarea din procesul de consiliere. Tehnicile expresive încurajează originalitatea și permite libertatea de expresie, care, în schimb, facilitează identificarea sentimentelor și încurajează auto-conștientizarea (Jensen, 2001). Muzica, desenul, povestirea și dramatizarea face clientul capabil să își exprime sentimentele și gândurile care în alte condiții ar rămâne neidentificate. Referitor la metoda de abordare a consilierii sau teoria utilizată, consilierii se întâmpină dificultăți atunci când lucrează cu tinerii, parțial deoarece nivelele de dezvoltare a copiilor și adolescenților limitează capacitatea lor de a se exprima verbal. Frecvent când vin la consiliere, copiii nu au atins nivelul de dezvoltare cognitivă care să le permită introspecția spontană sau capacitatea de a se exprima. Mai mult, atenția lor este limitată, astfel încât se plictisesc ușor sau sunt distra și. Din aceste motive, este critică utilizarea unor metode de intervenție corespunzătoare nivelului de dezvoltare. Acest capitol descrie intervențiile de consiliere aplicabile la copii și adolescenți: arta, biblioterapia, imageria ghidată, jocurile, muzica, păpușile, jocul de rol și dramatizarea, narațiunea, metaforele, scrierea terapeutică. În plus, sunt sugerate intervențiile pentru probleme specifice comune la copii și adolescenți, precum stima de sine, furia și agresivitatea, durerea și pierderea, stresul și anxietatea.

27

ARTA

Copiii au dificultăți de a-și comunica verbal nevoile, deoarece nu și-au dezvoltat încă îndemânarea și mecanismele de coping ale adulților (Webb, 1999). Tehnicile de terapie prin artă facilitează exprimarea copiilor și adolescenților, permite clienților să exprime furia și ostilitatea cu mai puțină vină și să se perceapă pe ei înșiși și pe cei din jur mai bine (Kwiatkowska, 2001). Tehnicile de terapie prin artă permit de asemenea consilierului să examineze limbajul interior al clientului, astfel terapeutul și clientul ajungând mai ușor la insight (Lev-Wiesel & Daphna-Tekoha, 2000). Gladding (1995) a descris tehnicile de terapie prin artă care au fost utilizate pe diverse populații și a ajuns la concluzia că aceste tehnici pot trece peste granițele culturale. Tehnicile de terapie prin artă sunt în mod special utile în tratarea unei varietăți de probleme ale copiilor/adolescenților inclusiv traume, durere, depresie, stres și stimă de sine scăzută (Chapman, Morabito, Ladakakos, Schreier & Knudson, 2001; Webb, 1999). Arta este relaxantă și calmantă. Mai mult, arta facilitează manipularea diferitelor mijloace și poate ușura comunicarea verbală a gândurilor și sentimentelor (Rubin, 1988). Rubin a afirmat că „arta, la fel ca și vorbirea, este pur și simplu o modalitate de cunoaștere a celuilalt, o alt mod de comunicare” (p.181). În utilizarea artei, consilierii ar trebui să permită clienților să selecteze mijloacele pe care doresc să le folosească și sugestiile consilierilor ar trebui să se limiteze la tehnicile utilizate. Mijloacele artistice ar trebui să nu fie limitate la desen. Alte metode eficiente implică sculptura utilizând argilă, săpun etc. Colajele ce folosesc hârtia sau imaginile din reviste sunt de asemenea eficiente. La sfârșitul fiecărei ședințe în care sunt folosite tehnicile de terapie prin artă, consilierii ar trebui să asigure timpul necesar clienților de a descrie și de a discuta despre opera lor (Sontag, 2001). Deoarece unii copii sunt îngrijorați scă produselor lor artistice nu vor fi suficient de bune, consilierii ar trebui să acorde importanță progresului și nu produsului sau talentului artistic (Dalley, 1990). Consilierii trebuie să fie conștienți de importanța etică unică a utilizării tehnicilor de terapie prin artă. Opera de artă a unui client trebuie să fie privită ca un „limbaj simbolic” și trebuie să i se acorde aceeași importanță ca și oricărei alte forme de limbaj (Hammond & Gantt, 1998). În consecință, operei de artă produse de către client ar trebui să i se acorde aceeași protecție și importanță ca și oricărei alte modalități de comunicare. Așa cum se întâmplă în orice relație terapeutică, drepturile clientului la intimitate și confidențialitate ar trebui să fie observate și protejate. În continuare vor fi descrise câteva intervenții prin artă specifice. În funcție de vârsta clientului și a nivelului de dezvoltare, trebuie realizate anumite adaptări. Colorează-ți viața (O Connor, 1983) Obiectiv: identificarea sentimentelor asociate vieții Materiale: o coală mare de hârtie albă și orice tip de instrumente de colorat (acuarele, creioane, cretă, carioci); culorile disponibile ar trebui să includă: galben, verde, albastru, negru, roșu, violet, maro și gri. 28

Procedură: 1. Cere clientului să dea fiecărei emoții sau sentiment o culoare. Dacă clientul pare că are dificultăți, consilierul trebuie să îi ofere un ajutor: „Care sentiment s-ar potrivi culorii roșu?” 2. Lasă-l pe client să asocieze emoțiilor culori. Cele mai des întâlnite asocieri sunt: roșu/supărare, violet/furie, albastru/tristețe, negru/tristețe foarte mare, verde/gelozie, maro/plictiseală, gri/singurătate, galben/veselie. Copilul poate să asocieze portocaliul cu entuziasmul, roz cu feminitatea, albastru-verzui cu masculinitatea. Combinațiile sunt limitate doar de cunoștințele și sentimentele clientului, culori, imaginație și originalitate. De obicei, tutuși, consilierul ar trebui să limiteze asocierile la un număr de 8-9 perechi. 3. Odată stabilite perechile, dă-i clientului o coală de hârtie albă. Cere-i să umple hârtia cu culori pentru a arăta sentimentele pe care le-a avut pe parcursul vieții. Consilierul ar putea să-l întrebe: „Cât din viața ta a fost veselă? Colorează tot atât de mult cu culoarea galbenă pe hârtie!” 4. Explică-i că poate colora hârtia în orice model dorește până este complet acoperită de culori. Încurajează-l să verbalize gândurile și sentimentele din timpul activității. Liniile sentimentelor (Gladding, 1995) Obiectiv: câștigarea insightului legat de afect, prin reprezentarea nonverbală a emoțiilor Materiale: hârtie albă și creioane colorate Procedură: 1. Intruiește clientul să identifice câteva sentimente pe care le-a avut în legătură cu un eveniment sau pe parcursul unei anumite perioade importante. Apoi, cere-i să utilizeze linii colorate pe o bucată de hârtie pentru a descrie aceste emoții. De pildă, o linie subțire albastră ar putea reprezenta calm, iar o linie în zig-zag roșie ar putea fi un sentiment de furie. 2. Discută cu clientul ce reprezintă liniile în relație cu emoțiile sale și ce alte linii ar putea desena pentru a reprezenta diferite emoții. Ferestrele (Gladding, 1995) Obiectiv: sprijinirea clientului în examinarea lucrurilor asupra cărora se concentrează Materiale: hârtie albă și creion Procedură: 1. Instruiește clientul să deseneze o fereastră pe o coală de hârtie albă 2. Explică-i că aceasta este o fereastră spre viața sa. Cere-i să „privească” pe aceasta și să deseneze ce vede. (Unii clienți vor privi înafară, alții înăuntru; aceasta nu e important) 3. După ce desenul este gata, explorează lucrurile asupra cărora este concentrat în prezent și ceea ce el dorește să vadă în viitor.

Tehnica desenului serial (Allan, 1988) 29

Obiectiv: discutarea și prelucrarea sentimentelor legate de anumite probleme Materiale: o coală de hârtie albă și creion fără radieră Procedură: Această tehnică poate să fie: nondirectivă, directivă sau parțial directivă, în funcție de capacitatea clientului de a se angaja în proces. 1. Cere-i clientului să deseneze pe o coală de hârtie albă un desen legat de ceea ce îl deranjează (nondirectiv). Dacă clientul pare incapabil să aibă inițiativă, sugerează-i un subiect bazat pe evaluarea ta asupra problemei sale (directiv). 2. După ce clientul a terminat desenul, întreabă-l dacă desenul spune o poveste. Întreabă-l de asemenea despre orice remarcă făcută de el în timpul desenării. 3. Dacă clientul demonstrează că un anumit simbol are o importanță deosebită pentru el, cerei să redeseneze același lucru la fiecare 4-6 ședințe, permițând să treacă un timp suficient pentru client pentru a experimenta schimbări în atitudine sau relaționări. Jocul de desenat bucle (Nickerson, 1983) Obiectiv: încurajarea creativității și exprimării de sine Materiale: o coală de hârtie albă și creion Procedură: 1. Desenează o buclă pe o bucată de hârtie albă cu un stilou cu vârf și dă hârtia clientului. 2. Cere-i să includă bucla într-o imagine. 3. Când desenul este gata, cere-i clientului să spună o poveste legată de desen. Această tehnică este adesea utilizată cu copiii ezitanți și opozanți.

BIBLIOTERAPIA Literatura a fost integrată în cadrul consilierii de mulți ani și într-o multitudine de modalită ți. A fost utilizată pentru a stabili relația cu clienții, pentru a le explora stilurile de viață, pentru a le promova insight-ul și pentru a-i educa și reorienta (Jackson, 2000). Biblioterapia a fost creată pentru a ajuta indivizii să-și rezolve problemele și pentru a se înțelege mai bine prin intermediul lecturii (Pardeck, 1995). Tehnicile de biblioterapie pot ajuta copiii și adolescenții într-o multitudine de modalități (Gladding, 1999, Pardeck, 1995). De exemplu, chiar dacă clienții mai tineri nu sunt capabili să verbalizeze gândurile și sentimentele, adesea ei reușesc să ajungă la un insight odată ce se identifică cu anumite personaje sau teme prezentate în literatură. Tehnicile de biblioterapie pot fi de asemenea utilizate pentru a explora relațiile, pentru a face față unor lucruri neterminate, pentru a ușura depresia și pentru a crește performanțele școlare (Nugent, 2000, Quackenbush, 1991). Tehnicile de biblioterapie sunt utilizate foarte bine pentru a promova interacțiunea și explorarea unor probleme importante atâta timp cât furnizează oportunități ample de feed-back (Schumacher, Wantz & Taricone, 1995). Clienții tineri pot să se accepte așa cum acceptă personaje fictive. Sau ar putea fi invers: ficțiunea ar putea produce anxietate, caz în care copiii condamnă și resping personajele. Prin urmare, consilierul ar trebui să fie precaut atunci când pune în aplicare 30

aceste tehnici, folosind intervențiile potrivite care vor facilita comunicarea pozitivă și intervențiile terapeutice. Consilierii școlari ar putea să dorească să se consulte cu bibliotecarul școlii pentru a selecta cărțile și să păstreze alături noile cărți disponibile care tratează problemele elevilor. Lanțurile de librării au, de asemenea, selecții de cărți utile pentru biblioterapie. Utilizarea cărților de povești Obiectiv: încurajarea clientului să discute și să facă legătura cu temele poveștilor Materiale: cărți potrivite și povești legate de problema clientului (de exemplu, Cea mai rea zi din viața mea, de Bill Cosby) Procedură: 1. Permite-i clientului să aleagă o carte sau poveste dintr-o listă de cărți pregătită dinainte sau fă-i disponbilie cărțile sau poveștile pentru a le vedea. 2. Dă-i clientului suficient timp să citească cartea sau povestea pe care a ales-o sau citește-i-o, în funcție de vârsta sa sau de mărimea selecției. 3. Concentrează-te pe literatură. Cere-i clientului să spună o poveste, acordând o atenție specială personajelor și acțiunii. 4. Întreabă despre modul în care clientul percepe comportamentul și sentimentele personajelor. Ajută clientul să identifice alternative ale poveștii, precum și consecințe. 5. Concentrează-te pe realitatea clientului. Încurajează-l să personalizeze și să se raporteze la temele poveștii. 6. Împreună cu clientul, evaluează eficacitatea comportamentelor personajelor și discutați despre modul în care clientul ar putea aplica comportamente eficiente în situația sa. Eroi de superacțiune Eroi de superacțiune este adaptată după lucrarea lui Jackson (2000). Instrucțiuni: Utilizând cărțile comice preferate ale clientului, faceți o listă de eroi de acțiune (de exemplu Superman, Omul Păianjen, Batman, Wonderwoman). Cere-i clientului să scrie cel puțin 3 caracteristici care ar descrie acești „supereroi”. După ce clientul a identificat aceste caracteristici, pune-i următoarele întrebări: 1. Spune o persoană care în viața ta te-a influențat în mod pozitiv! De ce? 2. Numește câteva persoane pe care le admiri și spune-mi de ce! 3. Ce anume îl face pe cineva să fie supererou? 4. Pe cine ai considera ca fiind un erou „al vieții reale”? 5. Cât de greu este să spui ce trăsături pozitive are cineva? 6. Ce este un model de rol? 7. Ce impact au modelele de rol asupra vieților noastre? 8. Cum ar trebui să alegi modelele de rol? 9. Ai putea fi eroul cuiva? De ce sau de ce nu? 31

Brian, un copil de 11 ani a venit să o vadă de dna Peary, consilierul școlar, deoarece e gata să rămână corigent la 2 discipline. Brian este de obicei un elev bun, dar în ultimul timp nu își mai îndeplinește sarcinile. Când Brian ajunge în cabinet, se așează pe scaunul de partea cealaltă a sălii și pare închis în sine. După ce Brian s-a așezat, dna Peary îl întreabă ce dore ște să discute cu ea, dar el nu-i răspunde. După câteva minute, îl întreabă dacă îi place să citească cărți amuzante. Îi spune lui Brian că ține câteva cărți comice în cabinet, inclusiv Superman, Wonderwoman și Omul păianjen. Brian răspundecă îi place să citească cărți amuzante, mai ales Superman. „Superman este tare” spune el. Dna Peary îi arată lui Brian o carte comică cu Superman și îi spune că pot citi cartea împreună pe parcursul ședinței de consiliere. În timp ce citește, dna Peary îi atrage atenția că Superman întotdeauna ajută oamenii și face mult bine pentru ceilalți. Brian e de acord și spune că Superman face ce e bine pentru că are kriptonită, un material special care îl face capabil să facă lucruri supranaturale. Dna Peary e de acord și îl întreabă pe Brian ce ar face dacă ar dispune de kriptonită. El spune că ar ajuta-o pe bunica sa care e mai bolnavă în ultimul timp. „Aș folosi materialul pentru a o ajuta pe bunica să se simtă mai bine ca să iasă din spital.” Brian continuă spunând că a fost foarte îngrijorat de bunica sa și din cauza acestei îngrijorări nu a reușit să învețe pentru școală. Dna Peary sugerează faptul că, chiar dacă kriptonita nu este la îndemână, Brian tot poate să-și ajute bunica în timp ce e în spital. Ea îl invită pe Brian să se gândească la ce lucruri poate face și el identifică câteva, inclusiv să-i trimită felicitări pentru a ști că el se gândește la ea, să o sune la spital, să o viziteze după școală. Brian se decide că ar vrea să-i scrie felicitarea mai întâi, astfel că dna Peary îi spune că poate lucra la ea în timpul ședin ței de consiliere. După ce Brian pleacă din cabinet, spune că deja se simte mai bine doar știind că poate să facă ceva pentru a o veseli pe bunică cât e bolnavă. După ce Brian pleacă, dna Peary reflectează asupra ședinței și își dă seama că cartea comică a reprezentat un catalizator important pentru a-l ajuta pe Brian să împărtășească îngrijorarea pe care o are față de bunică. În schimb, ea înțelege acum de ce notele lui Brian au scăzut. După ce ea prelucrează ce s-a întâmplat în timpul ședinței, ajunge la concluzia că dacă nu ar fi adus vorba de cartea comică, Brian probabil că nu ar fi împărtășit îngrijorarea pe care o are pentru bunică.

IMAGERIA GHIDATĂ Imageria ghidată este o activitate structurată, direcționată creată pentru a crește exprimarea, conștientizarea de sine și concentrarea prin inducerea și prelucrarea imaginilor familiare (Myrick & Myrick, 1993). Myrick și Myrick au observat că clienții sunt familiarizați cu imageria deoarece o folosesc în viața de zi cu zi. De exemplu, fiecare poate visa cu ochii deschi și și vizualiza rezultate care pot fi pozitive sau negative. Atunci când sunt consiliați adolescenții, imageria ghidată poate fi utilizată pentru a clarifica problemele emoționale și blocajele, poate reduce anxietatea și frica, poate produce schimbări comportamentale și poate intensifica conceptul de sine (Omizo, Omizo & Kitaoka, 1998). Imageria ghidată permite copiilor să experimenteze evenimente din viață într-un cadru terapeutic. Imageria poate fi folosită în rezolvarea de probleme, reexperimentarea și rezolvarea situațiilor trecute sau în fantazarea referitoare la posibilități viitoare (Withmer & Young, 32

1987). Prin intermediul imaginilor mintale, indivizii pot explora situații și exersa deprinderi necesare pentru a soluționa problemele din „viața reală”. Imageria ghidată, numită uneori fantezie ghidată, implică inducerea relaxării, imaginarea sau experimentarea fanteziei actuale, precum și prelucrarea fanteziei (Skovholt, Morgan & NegronCunningham, 1989). Când este utilizată imageria ghidată, consilierul evocă trei tipuri de imagini (Witmer & Young, 1985): 1. Imagini spontane cum sunt visarea cu ochii deschiși, fanteziile, gândirea creativă și contemplarea, în care consilierul dă indicații privind conținutul. 2. Imagini direcționate, în care consilierul dă clientului imaginea specifică către care să se concentreze clientul sau la care să reacționeze. 3. Imageria ghidată, care combină imaginile spontane cu cele direcționate dându-i clientului un punct de start și permițându-i să completeze acțiunile sau situațiile ambigui. Consilierul ar trebui să fie precaut atunci când utilizează tehnicile imageriei ghidate. Chiar dacă imageria este o tehnică importantă, unele școli și legi ale statului interzic utilizarea acesteia de către consilieri. Prin urmare, consilierii sunt încurajați să verifice legile și procedurile care se referă la această tehnică. Myrick și Myrick (1993) sugerează o procedură pentru utilizarea imageriei ghidate. Primul pas pe care trebuie să-l facă consilierul este să creeze un scenariu. În creerea unui scenariu, consilierul selectează cuvintele care evocă o anumită dispoziție. De exemplu, el ar putea să-l întrebe pe client care loc i se pare lui a fi „liniștitor” și „calm”. Obținând această informație, consilierul scrie un scenariu evocând locul și descriind scenele relaționate cu ceea ce clientul a descris anterior. Scenariile nu trebuie să fie lungi sau extrem de detaliate, deși trebuie să fie descriptive. Scenariul este scris înainte de sosirea clientului la ședință. În timpul acesteia, consilierul stabilește starea sufletească a clientului prin introducerea activității și ajutând clientul să se relaxeze. După ce clientul se relaxează, consilierul vorbește rar, fără poticniri, cu pauzele corespunzătoare, permițându-i clientului să creeze imaginile mentale. După ce acesta a creeat imaginile mentale, consilierul îi cere clientului să observe detaliile imaginilor create astfel încât acesta să și le poată reaminti mai târziu. Consilierul închide experiența prin găsirea unui loc de oprire care nu modifică starea sufletească. La sfârșitul ședinței, consilierul discută cu clientul experiența și îi cere să descrie atât imaginile cât și sentimentele care i le-a trezit. Tehnica pas cu pas este următoarea: 1. Consilierul asigură liniștea din încăpere și scaunul confortabil sau o carpetă moale pe care se poate întinde clientul. Consilierul ar trebui să utilizeze o voce calmă, liniștitoare tot timpul, accentuând faptul că clientul este cel care controlează procesul. 2. Consilierul începe tehnica de imagerie ghidată de bază ajutând clientul să se relaxeze, poate sugerându-i să închidă ochii și să respire încet și profund. Consilierul ar putea spune: „Concentrează-te pe respirația ta ... înăuntru ... afară ... înăuntru ... afară ... Simte cum tensiunea zboară afară din corp.” Dacă clientul întâmpină dificultăți în a se relaxa, consilierul ar putea încerca câteva exerciții de tensionare/relaxare. 3. Când clientul s-a relaxat, consilierul începe imageria ghidată. Exercițiile ar trebui să fie simple la început. Consilierul poate sugera ca clientul să permită minții sale să se golească, ca un ecran gol. 33

În pasul al treilea, consilierul ar putea să ceară clientului să-și imagineze un singur obiect – ceva familiar, cum e portocala. Clientul ar putea să își imagineze cum arată, cum se simte, sum miroase, cum curge sucul atunci când e tăiată. Obiectul nu trebuie să fie periculos clientului. Imaginile unor animale neamenințătoare sunt adesea utile în procesul imageriei. Henderson (1999) a sugerat o tehnică în care clientul utilizează imageria animală asociată cu fotografiile unor animale sălbatice. În această tehnică, consilierul îi cere clientului să privească imaginile unor animale și apoi să închidă ochii și să-și imagineze sentimentele asociate cu aceste animale. După ce clientul identifică sentimentele asociate fotografiilor cu animale sălbatice, consilierul îl întreabă cum s-a simțit în timpul exercițiului și cum a fost pentru el această experiență. JOCURILE Jocurile au o varietate de funcții în consiliere. Friedberg (1986) a observat faptul că jocurile „sunt intervenții potrivite într-o varietate de probleme ale copiilor” (p.12) și că sunt utile în confruntarea cu tulburări externalizatoare (agresiune, impulsivitate, tulburări ale atenției) și cu tulburări internalizatoare (depresie, anxietate) După Friedberg, jocurile sunt utile în mod special la copiii care au rezistențe, cei cu tulburări de limbaj, copiii care neagă problemele și cei anxioși și inhibați. Jocurile pot fi utilizate pentru a-i învăța noi comportamente, facilitează verbalizarea și caută să rezolve preocupările pe care copilul sau adolescentul încearcă să le rezolve. De exemplu, un client care are dificultăți în a rezolva probleme va avea un câștig dacă se joacă Cine a știut că rezolvarea de probleme poate fi atât de distractivă? (Childswork, Childsplay, 1998) și un tânăr adolescent care are conflicte în relaționare și în probleme legate de sexualitate ar putea avea un câștig jucând Crossroads: A game on Teenage Sexuality and Relationship (Childswork, Childsplay, 1998). Consilierii sunt încurajați să fie creativi și să inventeze propriile lor jocuri. Un simplu joc pentru a ajuta clienții tineri să-și exprime sentimentele poate fi dezvoltat capsând 4 bucăți de hârtie la mijlocul unei coli mari de hârtie. Pe o hârtie desenează o față veselă și pune un punct galben lângă ea. Pe o altă hârtie desenează o față furioasă și pune un punct roșu lângă ea. Pe a treia hârtie – o față tristă și pune un punct albastru lângă ea. Pe ultima hârtie desenează o față îngrijorată și pune un punct verde lângă ea. În continuare, pune un rând de 20-25 puncte colorate (roșu, albastru, verde și galben, într-o ordine aleatoare) în jurul chenarului colii. Clientul și consilierul fac cu schimbul în a arunca zarul și mută un semn un număr de puncte corespunzător. Când un jucător ajunge la un punct, el vorbește despre momentul în care a experimentat sentimentul corespunzător culorii punctului (de exemplu roșu/furios) (Vernon, 2002). Friedberg (1986) a sugerat faptul că jocurile sunt mai eficiente atunci când sunt incorporate în ședințele de consiliere mai degrabă decât atunci când sunt prezentate la începutul sau la sfârșitul ședinței. Friedberg a observat de asemenea faptul că jocurile sunt mai eficiente atunci când sunt ajustate după problemele particulare. Nickerson și O Laughlin (1983) au identificat următoarele repere pentru selectarea jocurilor care să fie utilizate în consiliere: 1. Jocul trebuie să fie familiar sau ușor de învățat. 2. Jocul trebuie să fie potrivit vârstei și nivelului de dezvoltare a clientului. 3. Jocul trebuie să aibă proprietăți clare, relaționate cu obiectivele terapeutice. Frey (1986) a discutat despre trei categorii de jocuri: 34

1. Jocuri de comunicare interpersonală 2. Jocuri pentru populații specifice 3. Jocuri cu orientare teoretică specifică Jocurile au și avantaje și dezavantaje în procesul consilierii. Jocurile reprezintă ceva familiar și sunt neamenințătoare, prin urmare ele sunt eficienteîn stabilirea relației cu copiii și adolescenții. Mai mult chiar, jocurile au o valoare diagnostică deoarece consilierul poate observa o varietate de comportamente, gânduri și sentimente pe parcursul acestora. În plus, jocurile pot intensifica egourile clienților permițându-le să primească feedback pozitiv, să câștige simțul controlului și să i se facă pe plac printr-o experiență plăcută. Jocurile permit de asemenea clienților să testeze realitatea jucând diferite roluri și selectând soluții într-un mediu sigur. În sfârșit, jocurile permit clienților să ajungă la o înțelegere cu obiectele și oamenii și să învețe să lucreze într-un sistem de reguli și limite (Frey, 1986; Friedberg, 1996; Nickerson & O Laughlin, 1983). Friedberg (1986) a identificat unele dezavantaje ale utilizării jocurilor în consiliere. Dacă jocurile sunt folosite într-o manieră artificială și pretențioasă, ele nu intensifică procesul consilierii. De asemenea, jocurile inflexibile deconectate de problemele clientului sunt ineficiente și pot reflecta evitarea dificultăților și a temelor dureroase. Jocurile complicate cu prea multe reguli pot să fie contraproductive deoarece pot creea confuzie. Copiii mai mari și adolescenții pot găsi jocurile prea puerile. Prin urmare, consilierii trebuie să fie atenți să potrivească jocul la nivelul de dezvoltare astfel încât să fie util. Așa cum s-a menționat, consilierii pot creea propriile lor jocuri. Pot fi utilizate afișiere ca și table de joc și cartonașe și jucării mici ca și semne. Jocurile create pentru comerț pot fi găsite în cataloage speciale precum Childwork/Childsplay. În plus, jocuri sunt disponibile la conferințe profesionale. Următoarele jocuri „Și Eu” și „Borcanele” pot fi jucate cu elemente care pot fi obținute ușor și ieftin. ȘI EU Acest joc poate fi folosit ca și tehnică individuală sau de grup. Individual, consilierul scrie afirmații pe cartonașe separate care sunt legate de problemele identificate. De exemplu, dacă un copil are probleme cu părinții săi, subiectele pentru cartonașe pot include afirmații ca și: „Uneori mă simt trist când îl văd pe tata.” „Uneori mă simt furios când o văd pe mama.” Dacă clientul e de acord cu fiecare afirmație de pe cartonașe, el trebuie să spună: „Și eu”. Apoi, consilierul îl ajută pe client să judece și să prelucreze aceste afirmații. O variație a acestui joc poate fi utilizată în grup. Consilierul explică jocul spunând: „Când auzi pe cineva spunând ceva cu care te identifici, spune „Și eu!” De exemplu, un membru al grupului ar putea spune: „Numele meu este Amanda și disciplina mea preferată este matematica!” Oricare din grup care este de acord cu preferința pentru disciplină se ridică și spune „ Și eu!” Acest joc este un bun exercițiu de spargere a gheții, mai ales pentru noii membrii ai grupului.

Borcanele Pentru această activitate vei avea nevoie de mai multe borcane curate fără etichete. În locul etichetelor, consilierul va pune o imagine reprezentând un membru al familiei. Imaginea poate fi 35

desenată sau poate fi decupată dintr-o revistă. De exemplu, dacă clientul vine dintr-o familie formată din mamă, tată și frate, sunt necesare 3 borcane pentru a reprezenta fiecare membru al familiei. Consilierul explică clientului că vor juca un joc care implică borcane, jetoane și câteva întrebări. Consilierul formulează aproximativ 10-12 întrebări individualizate care se referă la problema clientului. De exemplu, dacă copilul se simte neglijat, consilierul poate pune întrebări legate de a aparține sau de a fi inclus într-un grup, ca și: „Cu cine ți-ar place să petreci mai mult timp? Dacă ai putea merge la filmul tău preferat, cu care membru al familiei ai alege să mergi?” Dacă clientul răspunde: „Aș vrea să petrec mai mult timp cu mama”, clientul este instruit să pună un jeton înăuntrul borcanului cu figura mamei pe el. Acest joc continuă până când toate întrebările au fost puse și toate jetoanele au fost puse în borcane. Consilierul trebuie să aibă întrebările scrise în prealabil ședinței și fiecare jeton trebuie să fie notat cu numărul corespunzător întrebării. Astfel, după ce întrebările au fost puse, consilierul poate potrivi numărul jetonului cu întrebarea respectivă. Acest joc poate fi revelator prin evidențierea membrilor familiei cu care clientul vrea să petreacă timpul și de asemenea membrii pe care clientul vrea să-i evite. Dacă, de exemplu, copilul se simte izolat de prietenii de la școală, imaginile de pe borcane pot reprezenta colegii. Întrebările pot fi puse pentru a stabili de ce copilul se simte izolat la activită țile pe perechi.

Cărţi cu activităţi si fişe de lucru Notele de lucru preluate sunt o resursă valoroasă pentru consilieri datorită faptului că acestea oferă un format care este adaptabil, flexibil şi nu reprezintă nici o ameninţare. Cărţile cu activităţi sunt uşor de găsit şi uşor de obţinut. In plus tehnicile din cărţile cu activităţi pot fii adaptate in folosul copiilor ce prezintă o varietate a nivelurilor de dezvoltare si o varitate de vârste (Schumacher, Wantz,Tariacone, 1995). Scopul cărţilor de activitate este de a oferii consilierilor tabele terapeutice pe care clienţii le pot completa în timpul unei şedinţe de consiliere sau in afara acesteia ca o temă de casă. Aceste tabele, fişe de lucru oferă copilului sau adolescentului o mai bună înţelegere a problemelor şi subiectelor întâlnite în timpul consilierii. Unele cărţi de activităţi, cum ar fii “Student’s Workbook for Exploring the Spritual Journey “ (Atkinson, 2001), dezbate domenii specifice cum ar fii spiritualitatea. Alte cărţi de activitate oferă subiecte mai largi de dezbatere. De exemplu: The passport Series: A Journey through Emotional, Social, Cognitive, and Selef-Development (Vernon, 1998a, d, c), constă în tabele de lucru cu multe subiecte incluzând mangentul furiei, afectivitate, stima de sine, abilităţi sociale, dezvoltarea cognitivă. Alte cărţi de activitate pe care consilierii le consideră folositoare sunt: Getting Along With Others (Jakson, Jakson and Monroe, 2002) şi Thinking, Feeling and Beleving for Children (Vernon, 1989). Un exemplu de tabel de activitate din Passport Series: A Journey through Emotional (O călătorie printre emoţii), Social, Cognitive, and Selef-Development (Auto-dezvoltarea socială şi cognitivă), (Vernon, 1998a, pp.217-219) este oferită mai jos. Soluţii pentru sentimentele negative 36

Soluţiile pentru sentimentele negative sunt des folosite in lucrul cu copii din clasa a I a până in clasa a IV a şi este făcute pentru a ajuta copiii să găsească soluţii mai bune de a trata cu sentimentele negative sau triste. Primul pas in aceasta activitate de grup este de a divide participanţii in doua perechi. Consilierul urmează sa dea fiecărei perechi de copii câte o fişă de lucru. Consilierul le explică copiilor că in fiecare fişă de lucru este cineva care se află într-o situaţie tristă iar rolul lor este de a incerca să gasească o solutie prin care copiii sa nu mai fie trişti. După citirea primei situaţii, consilierul le permite perechilor sa se gândească la soluţii care sa-i ajute pe copii să depăşească situaţiile triste. Copii pot să scrie ideile pe fişele de lucru sau pot pur şi simplu să le discute. Perchile participante sunt rugate apoi să împartăşească ideiile lor cu întregul grup. Câteva exemple de situaţii descrise in aceste fişe de lucru sunt: • câinele lui Carlos de 8 ani, tocmai a fost călcat de o maşină. Ce aţi sugera pentru a-l ajuta pe Carlos sa se simtă mai puţin trist? • bunica lui Annie a picat şi şi-a rupt un picior. Bunica este in spital. Ce aţi sugera să o ajutaţi pe Annie să nu mai fie atât de tristă? • cea mai bună prietenă a Teresei se mută intr-un alt oraş. Ce credeţi că ar putea să o facă te Teresa sa se simtă mai puţin tristă? Cărţile de activităţi de asemenea conţin şi intrebări generale care pot fii folosite în discuţii şi întrebări personalizate care facilitează participanţii să auto-conştientizeze şi să încurajeze aplicaţiile personale in activităţi. Exemple de întrebări generale (legate de o fişă de lucru) sunt: “Crezi că toată lumea se simte tristă din cauza aceloraşi lucruri? Ai fost surprins de numărul de idei diferite la care te-ai gândit pentru a soluţiona problemele? Crezi că este posibil să te simţi mai puţin trist faţă de situaţii triste dacă găseşti nişte soluţii bune care sa te ajute să le faci faţă?”. Exemple de intrebări personalizate sunt: “Ai incercat vreo idee din cele propuse azi? Dacă da, care din ele crezi ca a funcţionat la tine? Din ideile prezentate de tine azi, pe care ai vrea sa le încerci data viitoare când te vei simţii trist?” Muzica Adolescenţii petrec apoximativ 3 ore pe zi ascultând muzică (Glading 1999; Jensen, 2001). Muzica accelerează sentimentele depresive, anxioase, de singurătate şi de durere şi ajută la clarificarea problemelor de dezvoltare şi de identitate. Muzica joacă un rol important în cultivarea şi vindecarae problemelor şi este considerată un realmente ajutor în consilierea copiilor şi a adolescenţilor (Newcomb, 1994). De exemplu muzica este folosită in consiliere pentru a creşte conştiinţa afectivităţii, intensifică înţelegerea, reduce anxietatea şi creşte aptitudinile verbale (Jensen, 2001). Glading (1992) descrie muzica ca fiind „terapia prin abordări verbale in consiliere”(p.14), şi Newcomb (1994) sugerează că muzica este o abordare ideală pentru clienţii care au dificultăţi in exprimarea verbală. Consilierii pot folosii exerciţii prin ascultatrea-muzicii acestea ajutând la reducerea depresiei şi ajută la creşterea încrederii în sine (Hendricks, 2000). Muzica este des folosită in conjucţie cu alte tehnici de smulgere a amintirilor, fanteziilor şi a imaginilor vizuale. Cântecele îi ajută pe copii să înveţe despre sentimente, să facă faţă temerilor lor şi să dobândească auto-înţelegere. Deşii multe tehnici care implică muzica sunt făcute pentru terapia în grup acestea pot fii adaptate şi pentru 37

terapia individuală (Hendrics, 2000; Hendrics, Bradley , Robinson, Davis, 1997). În plus consilierii au descoperit că muzica, ca fundal in consiliere induce o stare de spirit pozitivă, ajută la autodezvăluire şi la scaderea vorbirii auto-negative (la scăderea vorbirii despre sine intr-un mod negativ), (Jensen, 2001). Aşadar muzica este considerată de consilieri ca fiind terapeutică. Sugestii pentru folosirea muzicii în consiliere sunt oferite în următoarele paragrafe.

Ascultarea muzicii In „ascultarea muzicii” consilierul roagă clientul să-şi aleagă un cântec care are o puternică semnificaţie pentru acesta. Împreună consilierul şi clientul ascultă muzica. După care consilierul îi pune clientului întrebări cu privire la sentimentele şi gândurile pe care cântecul le provoacă acestuia şi modurile prin care sentimentele şi gândurile contribuie în funcţionarea vieţii clientului. De exemplu un cântec în care se vorbeşte despre prietenie ar pute provoca clientului sentiment de confort şi plăcere. Clientul va urma să identifice modalităţi prin care aceste sentimente să fie folositoare în combaterea stresului şi anxietăţii, în ceea ce priveşte prietenia sau orice altă situaţie. Această tehnică oferă o perspectivă atât clientului cât şi consilierului despre viaţa clientului situatia, trecutul şi funcţionarea vieţii acestuia. Reformularea Prin reformulare, terapeutul si pacientul generează noi perspective pozitive si cognitive. De exemplu, un client care are dificultăţi să inţeleagă o situatie ce-i generează o stare tensionata, ar putea reformula aceasta sub forma ingrijorării părintești pentru siguranta copiilor. Urmând indicatiile, clientul este rugat sa găsească o bucaţică de cantec scris sau înregistrat care sa descrie cateva din sentimentele care au fost identificate in procesul reformulării. Dupa care, clientul impreună cu consilierul asculta melodia. Următorul pas este al clientului de a exprima de ce a ales aceasta muzică şi ce sentimente a evocat aceasta. Cantecul meu propriu Pentru tehnica „cantecul meu” clienţii tineri pot inventa un cântec scurt despre ceea ce-i deranjează sau despre ceea ce se întâmplă în vieţile lor. Prin crearea cântecelor creşte autocunoaşterea şi eliberarea emoţională şi de asemenea facilitează rezolvarea de probleme şi aptitudinile de scriere. Cântecele ca şi lecţie În folosirea cântecelor ca şi lecţie consilierul selectează un cântec cu un mesaj pozitiv. Cântecul poate să fie unul foarte popular prin rândurile tinerilor sau poate să fie unul scris special pentru copii, cum ar fii: „Am o multime de sentimente şi sunt bune” (Bowman1985). După ce copiii au învaţat cântecul, consilierul invită copii sa stea şi să cânte cântecul. Mişcările şi gesturile sunt incorporate să meargă cu versurile. De exemplu În cântecul lui Bowman copiii pot sării când în cântec se spune „sari”sau ridică degetul mare in sus şi arata semnul ok atunci cand in cantec „ei sunt ok”. După ce copii căntă cântecul, consilierul duce discuţia inspre sentimentele identificate in cântec. 38

Colaj muzical În colajul muzical consilierul oferă clientului acces la un reportofon şi îi cere acestuia să înregistreze segmente de cântece (5-20 de secunde) care să aibă o semnificaţie personală pentru a crea un colaj muzical de 3-5 minute. Când colajul este terminat, consilierul începe o discuţie despre cât de bine sunt evocate sentimentele în muzică. Această activitate este foaret eficientă la adolescenţi. Muzica şi culorile În activitatea terapeutică „muzica şi culorile” clientului i se cere să asculte o bucată dintr-o melodie care să aibă semnificaţie personală pentru acesta. Apoi clientului i se cere să vizualizeze culori pe care să le asocieze cu muzica. După ce acesta a identificat culorile clientului i se cere sa discute depre culori şi despre ce ar putea reprezenta aceste culori. Melinda este o fată de 15 ani in clasa a IX a. Până de curând aceasta a fost o elevă eminentă. În prezent aceasta a rămas corigentă la două materii, iar domnul Jonson, consilierul şcolii este îngrijorat. Acesta îi cere Melidei să se întalnească pentru consilere iar ea acceptă fără tragere de inimă. În timpul sedinţei Melinda este retrasă si tăcută. Pentru ca să întocmească raportul domnul Jonson o întreabă pe Melida dacă îi place muzica. Melinda spune că îi place să asculte muzică şi descrie melodia ei preferată iar domnul Jonson o roagă sa aducă acea melodie la următoarea şedinţă. La următoarea şedinţă Melinda aduce o înregistrare a melodiei „O schimbare îţi va face bine” ( A Change Wold Do You Good – Sheryl Crow). Melinda pune melodia intr-un CD-player şi ascultă melodia împreună cu domnul Jonson. După ce s-a terminat melodia domnul Jonson o roagă pe Melinda să-i descrie ce înseamnă acest cântec pentru ea. Curând Melinda îi descrie versurile animată. Versurile se referă la aspectele pozitive ale schimbării şi la modurile în care rutina poate să fie stopată. Melinda începe să vorbească despre rutina ei şi despre cât este de plictistă majoritatea timpului. Ea susţine că o schimbare i-ar face bine. Când domnul Jonson o întreabă despre şcoală aceasta îi spune că şcoala este plictisitoare şi că profesorii ar trebuii sa-şi schimbe metodele de predare. In mod special spune că la ora de biologie nu se distrează deloc şi că profesorul ar trebuii să facă ora mai interesantă. Domnul Jonson o întreabă pe Melinda ce crede ea că ar face ora de biologie mai interesantă pentru ea, iar ea răspunde ca i-ar face plăcere să studieze fluturii sau moliile. Domniul Jonson o încurajează pe Melinda să vorbească cu domnul Teeter, dar înainte o roagă pe Melinda sa incerce un joc de rol despre cum să facă asta în mod efectiv. În acest moment Melinda incepe să vorbească emoţionată despre despre modurile în care ar putea aduna informaii pentru proiect şi să-si prezinte proiectul în clasă. Cu mândrie spune ca ar putea să fie „experta in insecte” din clasa ei. Domnul Jonson o vede pentru prima dată pe Melinda emoţionată cu privire la şcoală şi entuziastă in ceea ce priveşte realizarea unui proiect. La următoarea şedinţă Melinda îi spune consilerului că a vorbit cu domnul Teeter care a afirmat ă un proiect cu fluturi ar fii „exact lucrul de care ar avea clasa nevoie” şi că Melinda ar putea să fie liderul acestui proiect care va implica întreaga clasă. Pe măsură ce domnul Jonson şi Melinda au început să stabilească noi obiective entuziasmul Melindei pentru şcoală începea să crească. Pentru siguranţă, domnul Jonson o roagă pe Melinda să 39

mai asculte odată melodia pe care aceasta a adus-o la inceputul şedinţelor de consiliere. Pe măsură ce ascultă cântecul pentru a doua oară Melinda spune cu mândrie că, acest cantec a devenit al ei şi este convinsă ca „ o schimbare iti poate face bine”. Marionetele Marionetele sunt eficiente în consilierea copiilor şi sunt deosebit de importante in stabilirea încrederii şi raportului (Carter, 1998). Jocul cu marionetelele oferă tinerilor clienţi posibilitatea de a transpune sentimentele lor cu privire la alţii în păpuşi (Brofield, 1995). Prin această transpunere marionetele oferă o siguranţă atât fizică cât şi psihică care facilitează autoexprimarea cu privire la situaţii şi evenimente problematice. Asadar copiii pot proiecta asupra marionetelor sentimentele pe care le consideră inacceptabile pentru ei înşişi, sau pot folosii pentru a obţine măiestrie pentru situaţiile unde ei consideră că nu au control. Consilierii care foslosesc marionetele trebuie să aibă aptitudini in manipularea si operarea acestora. Indiferent dacă consilierul foloseste marionete de material sau designuri mai elaborate, operarea cu marionete cere o anumită dexteritate fizică si multă practică. Aşadar este nevoie de o oarecare pregătire. Selecţia marionetelor depinde de cât de uşor pot fii mânuite şi de nevoile clientului (carter, 1998). In timpul jocului cu marionetele, consilierul trebuie să evalueze anxietetatea clientului si să observe semnificţia a ceea ce se întâmplă (Bromfield, 1995). Clientului trebuie ă ii se dea voie să stabilească pacea în jocul cu marionetele şi la fel de important, este şi faptul că jocul cu marionetele trebuie să fie adaptat la nivelul de dezvoltare al clientului (Jonson, 1997). Teatrul de păpuşi ilustrează modul de folosire al marionetelor. Teatrul de păpuşi (Irwin, 1991) Materiale: 15-20 de marionete (făcute de mână sau achiziţionate) pentru a stimula interesul copiilor şi pentru a oferii o şansă reală, etapa marionete Categorii: familia realistă (tată, mamă,soră, frate-negru şi alb), regalităţi (rege, regina, cavaler, domniţă, prinţ, prinţesă), ocupaţii ( poliţist, asistentă, invăţător, pompier, cowboy, poştaş), animale ( de casă si sălbatice), monştrii (diavol, vrăjitoare, căpcăun, schelet). Proceduri: 1. Introducere: intrebaţi copilul dacă doreşte sa spună o poveste folosind marionetele ca şi personaje. A se evidenţia faptul ca fiecare copil ar trebuii să decidă dacă acesta vrea sa se joace si ca povestea poate sa fie oricare işi doreşte acesta. 2. Selecţia: invitaţi copilul sa-si aleagă marioneta pe care vrea sa o folosească. 3. Incălzirea: invitaţi copilul să ia marioneta pe care acesta a ales-o in zona din spatele scenei si introduceţi personajele pentru show. Introducând marionetele copilul este ajutat sa se pregătească pentru poveste. Dacă, copilul pare sa aiba probleme să inceapă povestea, puneţi copilului intrebări deschise si inchise despre personaje, cum ar fii: “şi aceasta este…”, sau “acesta pare să fie un cowboi, povesteşte-mi despre el”. 4. Jocul: după introducere spuneţi: “şi acum povestea”, majoritatea copiilor vor fii suficient de intrigaţi pentru a incepe propria lor poveste. Observaţi complotul si acţiunea. Dacă 40

copilul pare sa se fii blocat la un moment dat, comentaţi cu cele 5 intrebari constructive (cine, ce, unde, cand, de ce). 5. Post-joaca, interviu cu personajele: vorbiţi direct cu păpuşile. Acest interviu va va ajuta sa clarificaţi complotul si temele povestirii – ce s-a intamplat sau ce nu s-a inatamplat, sensurile sau motivaţiile. Concentrarea asupra marionetelor este de a extinde jocul. 6. Interviul post-joacă: invitaţi copilul sa vorbească direct despre experienţă. Despre ce a stimulat alegerea ei sau a lui a marionetelor sau a poveştii si dacă ceva similar s-a intamplat in viata reală. Acest interviu ii oferă consilierului posibilitatea de a evalua capacitatea de auto-observaţie, apărare, putere, slăbiciune şi mecanismelor de copiere. Jocul de rol Folositul dramei in consiliere implică spontanietate si o improvizare personalizată ridicată. Clienţii pot alege un rol care sa-i reprezinte pe ei inşişi, viaţa altora, sau caractere simbolice. Consilierul adună informaţii din modul in care clientul işi joacă rolul. Drama incurajează exprimarea sigură, sentimentele puternice, atât cele pozitive cât şi cele negative şi îi oferă clientului posibiltatea de a învaţa din experientele externe. In plus jocul de rol incurajează interacţiunea socială, invaţarea, conştientizarea, creativitatea si spontaneitatea (Edwards & Springate, 1995). In acelaşi timp aceste tehnici functionează ca un mediu pentru dialog si naraţiune (Chesner & Hahn, 2002). La grupuri, drama este folositoare in facilitarea interacţiunii intre membrii grupului şi are multe utilităţi in stabilirea si menţinerea raportului. (Cattanach, 1997). Consilierii pot folosii costume pentru a facilita jocul de rol si pentru a ajuta copii in schimbarea rolurilor (de la pasiv la agresiv, de la puternic la slab, de la bun la rau). Jocul de rol oferă clienţilor odată cu posibiltatea e a repeta noile abiltăţi si de a exersa situatii stresante fară prezenţa stresului (Thompson, 1996). Jocul de rol poate fii iniţiat in mai multe feluri. Consilierul poate sa-i ofere clientului o problemă şi să-i ceară acestuia să o rezolve. Situaţia poate sa fie una pe care clientul a experimentat-o sau nu, sau o situaţie faţă de care clientul să prezinte anxietate. De exemplu, consilierul ar putea sugera o situaţie in care un adolescent are un conflict cu unul dintre părinţi. In aceasta situaţie, adolescentul poate juca un rol in care sa inceapă o conversaţie conflictuală cu părintele. Adolescentul poate sa joace ambele roluri atât al sau cat si al părintelui ca mijloace de perspicacitate. Acest tip de joc de rol îi oferă clientului oportunitatea de a practica strategii şi de a-şi creşte abilităţile de imitare (Akande, Akande, & Odewale, 1994). O alta formă de joc de rol este inversarea rolurilor. Copilul sau adolescentul poate sa fie rugat sa joace rolul unei persoane semnificante din viaţa acestuia (părinte, rudă, profesor ) cu care clientul are dificultati. In mod similar, Hackney si Cormier (1996) au sugerat un joc de rol in care tânarul client sa joace doua roluri: cel de sinele public si cel de sine interior. Acest tip de joc de rol incurajeaza clienţii să se confrunte cu diferite aspecte ale personalităţii lor si ale comportamentului acestora. Dialogarea cu scaunul gol Dialogarea cu scaunul gol, inflenţată de constructele terapiei Gestalt, este un exemplu al modului in care drama si jocul de rol pot fi integrate intr-o relaţie de consiliere. Acest tip de joc de rol este foarte valoros in ajutarea copiilor si adolescentilor in confruntrea cu situatii conflictuale. 41

Materiale: doua scaune Procedura: clientul vorbeste cu un scaun gol ca si cum ar fii cineva din viata lui (părinte, rudă, prieten, profesor). Daca un copil are dificultăţi in vorbirea cu un scaun gol consilierul poate sa-i cera clientuli să incerce să vorbească cu un animal impăiat. Antonio este este un copil de clasa a VIII a, care este nou in şcoală. Câţiva din profesorii săi au observat ca Antonio nu işi face prieteni si evită să se implice in activităţi şcolare. Consilierul şcolii, domnul DeBrito, este ingrijorat ca Antonio se simte străin faţă de ceilalţi elevi şi îi cere acestuia să vină in biroul său. Dupa ce a vorbit cu Antonio depre şcoala in care fusese inainte, domnul DeBrito a observat că Antonio a fost şi in cealaltă şcoală la fel de timid. Il intreaba pe Antonio “dacă lucrurile in această şcoală ar putea sa fie diferite, ce ai schimba?”Antonio se gândeste puţin după care răspunde “aş fii unul dintre băieţii…. implicaţi in sport si alte activitati şcolare”. “Ce crezi că te opreşte să fii aşa?”intreabă domnul DeBrito. Antonio se uita in jos spre podea şi spune, “nu ştiu ce sa spun sau ce să fac. Mi se leagă limba şi ma fac de râs. Aşa ca este mai uşor să nu zic nimic.” Domnul DeBrito işi asigură clientul ca mulţi adolescenţi sunt sfiosi şi mai adaugă faptul ca timiditatea lui Antonio ii stă in cale. Consilierul ia o bucată de hârtie şi o imparte in trei coloane. La inceputul primei coloane scrie: “activitate”. La cea de a doua coloana scrie: “rezultate pozitive” iar la cea de a treia coloana scrie “rezultate negative”. Îi dă hârtia lui Antonio şi îi spune: “aş vrea să scrii in rubrica de activităţi cel putin cinci lucruri pe care ti-ar place sa le faci. Apoi in urmatoarea coloana sa scrii cel putin trei rezultate pozitive posibile din fiecare activitate si trei rezultate negative posibile. Sa aduci inapoi acesat hârtie la urmatoarea noastra întâlnire.” La urmatoarea şedinţă, Antonio ii arată consilierului lista. Lista lui de activitati include alaturarea lui la un club de calculatoare şi vorbirea cu un alt student. Domnul DeBrito intreabă, “Antonio dacă ar fii să vorbeşti cu un alt student pe care l-ai alege, si ce ţi-ar place sa-i spui?”. Antonio se gândeşte pentru o cateva secunde după care spune ca i-ar place sa vorbescă cu Tom care este in clasa de istorie şi in echipa de fotbal. “Antonio poti să pretinzi ca Tom stă in acest scaun gol si să-ţi imaginezi ca-i spui ceva?”intreabă domnul DeBrito. Continuă şi îi explică, ca uneori cand oamenii au dificultăţi in a vorbii cu cineva, pot sa o facă mai uşor in realiatate dacă inainte au exersat. Antonio pare putin suspect dar acceptă până la urma să incerce. Se uită la scaunul gol şi spune, “Bună Tom, numele meu este Antonio si tocmai m-am mutat aici. Am fost ieri la meci şi cred ca ai jucat foarte bine.“ Cand a terminat de vorbit, Domnul DeBrito îi spune ca e un bun inceput şi îl incurajează sa continue sa vorbească. Antonio se uita la scaunul gol din nou si incepe sa vorbească iar despre joc. Urmatoarele cateva şedinte au repetat aceste dialoguri cu scaunul gol, indreptânduse si către alţi elevi despre care Antonio spunea ca ar vrea sa-i cunoască şi stabilesc obiective pentru el care să le practice in viaţa reală. Câteva săptămâni mai târziu, domnul DeBrito observă că Antonio işi petrece timpul in cantină cu un mic grup de elevi. La putin timp după aceasta Antonio se opreşte in biroul domnului DeBrito şi îi spune acestuia ca se inţelege bine cu colegii săi de şcoală şi că s-a şi alăturat clubului de calculatoare. Povestirile 42

Povestirile sunt folosite ca mijloc de comunicare de secole, oferă o modalitate indivizilor de a-şi exprima identitatea (Miles, 1993). Povestirile sunt un puternic mijloc de explorare a experienţelor dureroase şi pot fii folosite in mod eficient cu copiii si tinerii adolescenti pentru ai ajuta sa câştige înţelegere personală şi auto-acceptare. Poveştile pot fii despre nenumarate subiecte: clientul, familia clientului, caractere fictive din cărţi, desene animate, televiziune sau filme, sau alte personaje pe care copilul să le inventeze. Singura limita in tematica poveştii este imaginaţia clientului sau a consilierului. Tehnica povestirilor mutuale -reciproce Tehnica povestirilor reciproce, descrisă de Gardner (1979), a fost folosită efectiv la copii depresivi şi suicidali şi este foarte potrivită pentru copii cu vârste cuprinse intre 9 si 14 ani (Kottman & Skyles, 1990). Materiale: reportofon Procedura: 1. Întrebaţi copilul dacă vrea să lucreze cu dumneavoastră să faceţi o casetă cu o poveste la tv sau la radio in care copilul să fie oaspetele de onoare. 2. Porniti reportofonul şi faceţi câteva scurte afirmaţiide introducere. Pentru a-l ajuta pe copil să-şi intre mai bine in rol, cereţii copilului să-şi spună numele, vârsta, şcoala şi clasa. 3. Apoi cereti copilului să spună o poveste. Majoritatea copiilor vor incepe cât de repede, dar unii au nevoie de puţin timp de gândire sau au nevoie de ajutor să inceapă. Dacă copilul are nevoie de ajutor intrebaţi-l despre pasiunile lui, hobby, familie, ş.a. 4. Cât timp copilul spune povestea luaţi notiţe cu continutul poveştii şi posibilele sensuri. 5. După ce copilul a terminat povestea intrebaţi dacă povestea are o morală. De asemenea cereţi mai multe detalii si intrebaţi şi dacă exsistă itemi specifici. 6. Comentaţi povestea, cât de bună a fost (emoţionantă, interesantă, neobisnuită, etc). 7. Opriţi reportofonul şi comentaţi povestea copilului impreună cu el pentru a obţine informaţiile de care aveţi nevoie pentru a vă pregătii varianta dumneavoastra de poveste. Puneţi copilul sa decidă care personaje din poveste l-au reprezentat pe el şi care au reprezentat personaje importante din viaţa lui, ce simboluri foloseşte copilul şi ce crede in general despre atmosfera din poveste. Să luaţi in considerare si reacţiile emoţionale pe care le-a avut copilul in timpul povestirii. Foslositi moralitatea poveştii pe care copilul a ales-o, găsiţi solutii mai bune decat cele din poveste. 8. Porniţi reportofonul si spuneţi povestea voastră, care ar trebuii să conţină aceleaşi personaje şi situaţii ca şi in povestea initială dar să aveţi o rezolvare mai bună la conflict. In poveste identificaţi alternative la probleme si indicaţi faptul că, comportamentul se poate schimba. Povestea ar trebuii să accentueze adaptări mai sănatoase. 9. Opriţi reportofonul si intrebaţi clientul dacă ar vrea sa asculte povestea intreagă. Metaforele

43

Consilierii folosesc in mod frecvent la copii şi adolescenţi metaforele adaugă bogăţie la descriere si oferă simboluri memeorabile pentru copil (Bowman, 1995). Metaforele sunt des folosite pentru descrierea caracteristicilor induviduale sau de grup, procesate si realizate in termeni familiari copilului. In plus metaforele ajută clientul să inteleagă experienţe care nu sunt uşor de descris. Metaforele sunt abundente in literatura copiilor, in povestile cu zâne, desenele animate si emisiunile televizate pentru copii care conţin lectii (invăţăminte) sociale si emoţionale. Metaforele sunt de mare ajutor in înţelegerea empatică a unei probleme (cum ar fii timiditatea), prezentarea unui feedback (folosirea unui obiect pentru a complimenta aspectele pozitive ale comportamentului şi de a confrunta aspectele negative ale comportamenului ), şi oferind afirmaţii accentuand puterea mai degrabă decât comportamentele specifice) (Bowman, 1995). 1. Determinarea preferinţelor clientului (desenele preferate, jocuri, hobby-uri, animale, etc.) 2. Din consilierile anterioare, se determină aria de probleme a clientului provocările şi puterea personală. Evaluarea primelor simţuri învaţate (vizuale, auditive, kinestezice). 3. Construiţi o poveste care intevine in informaţie. Păstraţi povestea scurtă şi la obiect. 4. Nu interpretaţi sau explicati povestea clientului. Ajutati clientul să exploreze noi posibilitati (finaluri diferite, etc.) prin aducerea poveştii la realitate.

Filmele şi metaforele Filmele oferă o bogaţie de ilustratii metaforice. Multe filme care sunt familiare copiilor si adolescenţilor pot fi selectate. Datorita poveştii Vrajitorul din Oz care este familiară pentru majoritatea adolescenţilor, poate ilustra metafore cu privire la abuzul de droguri. Dacă Vrajitorul din Oz, Dorothy are trei prieteni Leul, Sperietoarea de Ciori şi Omul de Tinichea. Aceşti prieteni pot reprezenta Rugaciunea Seninatatii. In Rugaciunea Seninatatii participantii pot cere “seninatatea de a accepta lucrurile care nu pot fii schimbate” (Omul de Tinichea), “curajul de a schimba lucrurile care pot fii schimbate”(Leul) şi “puterea inţelepciunii de a cunoaste diferenţa” (Sperietoarea de Ciori) după ce inţelesul metaforic este iduntificat, consilerul poate cere clienţilor dacă ei pot accepta lucrurile care nu pot fii schimbate. Cum ar fii de exemplu faptul ca părintii divorţează sau ca unul dintre bunici a murit. Consilierul poate intreba clientul şi dacă acesta poate accepta sau nu schimbarea. Un alt exemplu de metaforă are loc cand Toto o muşcă pe Elmira Gulch, care mai târziu devine Vrajitoarea cea Rea. Acest incident o conduce pe Dorothy la probleme cu legea. Consilierul poate folosii acest exemplu (muşcătura câinelui) pentru a spune că lucrurile mărunte pot duce la problemem mari. Clientul ar putea fii intrebat dacă au existat probleme mici care au dus la probleme mai mari in viaţa clientului. Consilierul poate intreba de asemenea clientul dacă acesta sau alţi membrii ai familiei au avut probleme cu legea. Mai târziu in poveste, Vrajitoarea cea Rea o urmareşte pe Dorothy neobosită. Acesta poate simboliza modul in care dependenţa poate urmarii pe cineva. În timpul urmăririi maimuţele zburatoare se ataşează de Dorothy ilustrând proverbul Alcoliciilor Anonimi de “a avea o maimuta in spate”. Consilierul îl poate intreba pe client dacă a 44

avut vreodată o “maimuţă in spate”. Dacă clientul spune da, consilierul poate să exploreze mai departe. Cu privire la rolurile in familie, fam Munchkins poate exemplifica organizatia care credea greşit că Dorothy are puteri speciale. Ca şi multe alte organizatii fam. Munchkins spune “nu face asta si nu face aia” dar nu vin niciodată cu un exemplu specific şi concret. In plus Vrăjitorul poate ilustra rolul sponsorului care ajută, dând un sens Rugaciunii Seninatăţii prin găsirea calităţilor pozitive existente în prietenii lui Dorothy şi prin incurajarea lor ca aceste calităţi să poată fi vazute. Vrăjitoarea cea bună de asemenea ilustrează rolul sponsorului arătându-i lui Dorothy că răspunsul la întrebările pe care le are sunt in ea insăşi, şi că in final nu este nici un loc, ca şi acasă. Sponsorul poate sa ajute dependenţii sa vadă că răspunsurile la intrebările lor se afla desigur “acasă” ceea ce reprezintă o stare de spirit, in ceea ce priveşte a te simţii bine cu tine insuşi. In sfârşit consilierul poate intreba clientul unde se regăseşte mai mult, in Sperietoarea de Ciori, in Leu, sau in Omult de Tinichea (Alison, comunicare personala, Februarie7, 2002). Vrăjitorul din Oz nu este singurul film care are mesaje sub forma de metafore. Alte exemple de filme bogate in metafore sunt: Războiul Stelelor, Omul Păianjen, Lilo şi Stich, şi Mulan. Aceste filme şi altele pot fii folosite efectiv de consilieri pentru a ilustra multe puncte de vedere şi in asistarea clientilor la clarifiacrea problemelor. Terapiile scrise Scrisul a fost folosit de decenii pentru a ajuta individualităţile să-şi dezvolte perspectivele. În consiliere scrisul sporeşte conștientizarea, ajutând clienţii în organizarea gândurilor şi sentimentelor furnizând eliberare catartic emoţională şi contribuind la integrarea personală şi a siguranţei personale. Scrisul este în particular benefic pentru adulţi şi ceilalţi copii mai mari. De asemenea consilierii adesea găsesc , că scrisul poate fi folosit cu copii tineri între 3 -5 ani, consilierul putând folosi aceasta ca o înregistrare. Exemplele scrisului terapeutic includ: - corespondenţa: este folosită când clientul nu este capabil să susţină un dialog verbal cu o altă persoană - jurnalul scris: poate fi o tendinţă a consilierii structurată în oarecare fel - scrisul creativ, proză sau poezie. este folosit pentru a clarifica proiecţiile , pentru a cerceta problemele şi soluţiile sau pentru imaginaţie - scrisul structurat: include alcătuirea de liste, scrierea de ilustraţii , răspunsuri la întrebări închise / deschise sau sentimente în afara întrebărilor sau intervenţiilor În orice tehnică a scrisului clientul ar trebui să spună care gramatică , stil, pronunţie, punctuaţie nu sunt importante.

Autobiografia

45

Autobiografiile pot să descrie un aspect specific al vieţii cuiva sau pot să acopere întreaga durată a vieţii. Autobiografiile ajută clienţii să-şi exprime sentimentele , să-şi clarifice preocupările şi să lucreze pentru rezolvarea problemelor. În dezvoltarea unei autobiografii consilierul poate să sugereze că tânărul client încearcă să-şi organizeze propria viaţă în interval de 2 ani şi să scrie despre asta. Pentru alţi copii intervalul poate fi între 3-4 ani. De asemenea consilierul nu trebuie să întrerupă activitatea cu copii tineri pentru că orice demers de consiliere poate fi util. Consilierul poate începe sugerând clienţilor să spună unde şi când s-au născut şi orice pot să-şi amintească din primii 2 ani din viaţa lor. Linia vieţii Pentru tehnica liniei vieţii , consilierul îi cere clientului să deseneze o linie lungă de-a lungul unei coli întinse de hârtie şi să pună un simbol de copil la unul dintre capetele liniei pentru a indica naşterea. Clientul este rugat să pună simboluri deasupra (evenimente bune) sau dedesupt (evenimente probleme) liniei .Clientul este rugat să scrie/ descrie aceste evenimente dedesupt cu ajutorul unor simboluri. Consilierul discută cu clientul evenimentele variate care s-au întâmplat în propria viaţă. Exerciţiile exterioare/interioare Pentru acest tip de exerciţii consilierul îl roagă pe client să deseneze o linie în josul mijlocului unei coli de hârtie făcând 2 coloane , apoi etichete pentru coloane cu „exterior şi interior.” Coloana exterioară reprezintă evenimentele memorabile care s-au întâmplat la un mement dat în timp. Coloana interioară reprezintă sentimentele clientului în relaţie cu aceste evenimente. Clientul trebuie să completeze coloanele care servesc ca stimul pentru discuţie. De exemplu dacă clientul spune că el/ea s-a schimbat , a progresat la un moment dat înseamnă că trebuie să meargă în coloana exteroară. Sentimentele pe care clientul le asociază cu schimbarea ar trebui să fie în coloana interioară. Consilierul ar trebui să-l ajute pe client să prelucreze sentimentele asociate cu cuvinte în coloane. Scrierea neîntreruptă, susţinută şi silenţioasă (tăcută) Pentru această tehnică de scriere consilierul ar trebui să îi ceară clientului să scrie jos orice începe să-i treacă prin minte până când consilierul îi spune să se oprească. O perioadă tipică este între 3 şi 5 minute. La sfârşitul acestui exerciţiu consilierul şi clientul discută despre ce s-a scris. De exemplu dacă clientul scrie cuvinte care redau sentimente negative ( tristeţe, supărare , frică,) consilierul poate să analizeze cu clientul de ce el sau ea au aceste sentimente şi să încerce să fixeze ţintele (scopurile) permiţând clientului să scrie aceste sentimente. Dacă clientul descrie sentimente pozitive consilierul poate vorbi cu clientul de unde vin aceste sentimente şi crează strategii pentru a le susţine. Tehnici multiculturale 46

Copiii şi adolescenţii care sunt conştienţi de originile multiculturale sunt mai toleranţi şi mai puţini critici la adresa altora . Ei mai puţin probabil vor crea o stereotipie negativă şi vor fi mai mult capabili să tolereze diferenţele dintre persoane. Tehnicile următoare pot fi folosite pentru a crea şi pentru a spori conştiiţa multiculturală la copiii şi adolescenţi. Ce este un nume? „ Ce este un nume?” poate fi folosit în fiecare grup individual sau de consiliere. Este un exerciţiu simplu în care clienţii spun cum au primit primul lor nume. De exmplu un client poate să spună „Eu sunt David şi am fost numit David pentru că personajul biblic favorit al tatălui meu a fost David.” Un alt client poate să spună că ea a fost numită Maria pentru că familia are o tradiţie din a numi cea mai mare fată Maria. Acest exerciţiu poate fi folositor pentru a identifica dinamici importante în cadrul familiei precum : religia , valorile, tradiţiile, istoriile de familie şi conştiinţe culturale. Diversity Bingo Obiective: să încurajăm clienţii să devină mai conştienţi de diversitate Tipuri de activitate: grupul Instrumente: creion , hârtie şi cărţi bingo cu 25 de pătrate Instrucţiuni de lucru: în jocul bingo prima persoană care completează toate pătratele câştigă. Jucând „Diversity Bingo”consilierul îi cere clientului să găsească pe cineva în grup care îndeplineşte una dintre următoarele criterii şi scrie numele acelei persoane în căsuţă. Astfel cu orice joc bingo primul client care completează toate pătratele câştigă jocul. Primul pătrat este un pătrat gol , deci clientul potriveşte cele 24 pătrăţele bingo rămase care au întrebări precum: Cine din grupul acesta:1. A fost născut înainte de 1995? 2. Are părinţi sau bunici care trăiesc în afara SUA? 3. A întâlnit pe cineva care este american nativ? 4. A întâlnit pe cineva care este american -african? 5. A întâlnit pe cineva care este american- spaniol? 6. A întâlnit pe cineva care este american- asiatic? 7. Cunoaşte pe cineva care a fost născut în afara SUA? 8. Ştie pe cineva care este mai învârstă de 75 de ani? 9. A vizitat o ţară din afara SUA? 10. Ştie pe cineva care are o tulburare psihică? Aceste întrebări însoţesc sau susţin exemplele. Consilierul trebuie să alcătuiască întrebările pentru a satisface nevoile clienţilor.

Visul Catcher 47

Visurile fac parte integrantă din lumea copiilor şi a adolescenţilor.Tehnica „Dream Catcher” este împrumutată din cultura americană nativă, care subliniază că visele pot fi bune sau rele.Americanii nativi au o tradiţie a păstrării unui vis „catcher” în propria casă, de obicei în dormitor astfel că în timpul nopţii visul Catcher poate cuprinde atât vise bune, cât şi vise rele.Urmând tradiţia, visele bune ştiu cum să doarmă în afara plase i visului catcher şi să iasă pe un plan secundar fără a se ataşa de visul catcher.În contrast, visele rele nu ştiu cum să iasă în afara „plasei”, deci ele rămân prinse „în plasă”, până dimineaţa următoare când dispar la prima lumină a zorilor. Tehnica visului catcher oferă o oportunitate pentru clienti pentru a discuta despre visele lor.Consilierii pot folosi aceasta tehnica pentru a extrage atat sentimentele bune cât şi cele rele şi pe deasupra liniştesc temerile asociate cu visele.Pe deasupra, această tehnică oferă o bună oportunitate pentru a implica şi părinţii în procesul de consiliete. Obiectiv: să identifice sentimentele asociate cu visele Materiale: pipete de curăţat (de obicei două), destul de largi pentru a face un cerc cu un diametru de 2-4 inch.Sfoară sau aţă destul de lungă între 1-3 inch pentru a face o plasă (ţesătură) înăuntrul pipei de curăţat.Sfori (aţe colorate), pipe de curăţat şi pene care să atragă copii. Clientul să descrie un vis pe care l-a avut.Consilierul îi cere clientului să asocieze o emoţie sau un sentiment cu un vis.Consilierul vorbeşte cu clientul despre rolul visului catcher în prinderea viselor rele sau în eliberarea viselor bune şi totodată fixează realitatea visului. Cu clientul vorbeşte despre cum să aibă un vis catcher în propria cameră, care ar putea fi folositor.Urmăreşte rolul visului catcher în următoarele şedinţe de consiliere. Cercul multicultural Cercuriele multiculturale pot fi folosite în oricare consiliere individuală sau de grup. Consilierul dă nume de anumite subiecte / pribleme iar clientul se mută în centrul cercului dacă se identifică cu subiectul sau problema respectivă.De exemplu consilierul poate să spună: „Te rog mută în centrul cercului dacă: 1.Esti american nativ. 2.Ai un membru al familiei care este spaniol. 3.Ai locuit într-o altă ţară decât S.U.A. 4.Ai părinţi cu tulburări psihice. 5.Eşti mai mic de 10 ani. 6.Eşti mai mare de 10 ani. 7.Ai părinţi divorţaţi. După fiecare item, consilierul spune „Dacă eşti un american nativ, te rog mută în centrul cercului”.Consilierul acordă suficient timp când cere fiecărei persoane să pună în afara centrului înainte de a continua cu itemul 2. Procedura continuă până la itemul 7.Când consilierul ajută participanţii înţelege gândurile şi sentimentele evocate din propria lui experienţă. De obicei acest exerciţiu este dirijat cel mai adesea în cadrul grupului, dar poate fi folosit şi individual cu clienţii.De asemenea schimbările pot fi conduse către subiecte variate.De exemplu, dacă consilierul lucrează supărat pe management, întrebările ar trebui să se centreze pe 48

furie.Consilierul poate spune: „Dacă încerci să loveşti pe cineva când eşti supărat, te rog pune în centrul cercului”.Itemul 2 poate fi „Dacă numeri până la 10 când eşti supărat, te rog mută în centrul cercului”.Indiferent de subiect, această tehnică este eficace în ajutarea clienţilor pentru a vedea cu ce şi pe cine identifică ei şi asociază. „Tu eşti cel care împarte influenţa în viaţă” Obiectiv: pentru a spori cunoştinţele despre diversitate şi despre tulburările stereotipe pe care clienţii le pot avea. Materiale:2 punţi de cărţi împărţite împreună, o punte roşie şi una albastră Procedura: această tehnică poate fi folosită individual sau cu grupurile şi este efectiv specializată cu adolescenţii.Consilierul împarte 4 cărţi la întâmplare fiecărui client şi le cere să păstreze cărţile cu faţa în jos.Fiecare dintre cărţi are o conotaţie multiculturală, oricum clientul nu spune interpretarea până când cărţile nu au fost împărţite. După ce clienţii primesc cărţile, consilierul explică că acele cărţi crează un profil al clientului bazat pe combinarea cărţilor împărţite.Cartea împărţită prima dată, se referă la gen.De exemplu dacă prima carte împărţită clientului este roşie, clientul este o femeie, iar dacă cartea este albastră, clientul este bărbat.A doua carte se referă la înălţime.Dacă a doua carte împărţită este o treflă, clientul este mai înalt de 6”6”.Dacă a doua carte este inimă, clientul este înalt de 6”.Un diamant indică înălţimea clientului de 5”2” şi o sapă ne spune despre client că este mai mic de 5”2”.A treia carte indică vârsta.Aceasta este determinată de totalitatea valorilor de pe faţa cărţilor.De exemplu 1 as=1 punct, 1 rege=10p., 1 regină=10 p., 1 valet=10 p.Dacă cartea este de 2, 3, 4-10, valoarea este dată de valoarea de pe faţa cărţii (2=2p.,9=9p.).Dacă totalul de puncte este un nr. impar, clientul are 39 de ani sau mai tânăr.Dacă totalul este un nr.par, clientul este de 40 de ani sau mai bătrân. A patra categorie în alcătuirea profilului este aceea a tulburărilor psihice.Dacă cea de-a patra carte împărţită clientului este un as, rege sau regină, persoana are o boală de debilitate foarte serioasă pe termen lung, cauzată de o slăbire psihică, de scleroze multiple sau paralizie cerebrală.Dacă valoarea cărţii este valet sau 10, clientul are o origine importantă.Dacă valoarea cărţilor este 9,8 sau 7, clientul are o înfăţişare psihică cu probleme.Dacă valoare cărţilor este 6, 5 sau 4, clientul are o problemă de comportament. Consilierul discută profilele.De exemplu, după ce profilul este obţinut din cărţile care au fost împărţite, consilierul poate cere clientului să urmeze întrebările.Dacă clientului i se potriveşte profilul: 1.Ce crezi despre profilul pe care l-ai obţinut? 2.Bazându-te pe profil care crezi că este cel mai pozitiv aspect din viaţa ta? 3.Care este cel mai puţin pozitiv aspect din viaţa ta? 4.Care este marea ta speranţă pentru lume? 5.Dacă ai putea să schimbi una dintre cărţile care au fost împărţite, care carte ar fi aceea? Explică.

Intervenţii în probleme specifice 49

 Stima de sine Stima de sine scăzută este o problemă răspândită la copii şi adolescenţi. În mediul copiilor stima de sine scăzută poate fi debilitantă, fiindcă contribuie la violenţă, performanţe academice scăzute, abuz de substanţe şi sarcini nedorite în rândul fetelor adolescente. În plus, stima de sine scăzută este un factor de risc pentru suicid, care este al doilea în lista cauzelor mortalităţii în adolescenţă (după accidente). (Bracken, 1996) Părinţii şi ceilalţi adulţi deseori greşesc neintenţionat “ajutând” la scăderea stimei de sine prin exagerarea importanţei performanţelor şcolare sau a relaţiilor cu covârstnici. Sunt mulţi tehnici, ca următorii, care ajută la construirea stimei de sine . Realizări -Accomplishments Consilierul cere clientului să facă o listă cu realizările proprii din ziua respectivă. În primul rând trece pe listă itemii importanţi, apoi pe cei cu o importanţă medie şi la urmă itemii cei mai neînsemnaţi. Consilierul trebuie să ajute clientul, aratându-i ce a realizat, şi înştiinţând clientul că aceste realizări sunt succese. (Carter-Scott, 1989) Cum să fii, cum să nu fii-How To Be, How Not To Be Consilierul cere clientului să completeze o hârtie cu titlul “Cum să fim” şi una cu titlul “Cum să nu fim”. Clientul are 10 minute să scrie pe hârtie tot de ce se aminteşte că adulţii semnificativi din viaţa lui (părinţi, profesori) i-au spus despre reguli comportamentale. Când clientul a terminat lista, consilierul discută cu el / ea despre ceea ce a învăţat, să determine dacă copilul este axat pe greşeli şi pe negativ. Consilierul discută părţile pozitive şi succesele de pe listă şi subliniază că trebuie să punem mai multă energie pe succese şi nu pe eşecuri. (Frey & Carlock, 1989). Cutia magică-Magic box În acest joc consilierul cere clientului să pună o oglindă într-o cutie, astfel cine se uită în cutie este reflectat în oglindă. Consilierul spune clientului: „ Am o cutie magică! Cine se uită în cutie, poate să vadă cea mai importantă persoană din viaţa lui.” Apoi întreabă clientul cine poate să fie cea mai importantă persoană în lume pentru el/ea. Clientul se uită în cutie . Reacţia clientului va fi comentat de consilier. Clientul spune ce a gândit când s-a văzut în oglindă. Consilierul explică valoarea cutiei, care constă în faptul că arată clientului că este o persoană specială (Canfield & Wells, 1976). USA-USA Pentru această tehnică consilierul aduce un sac de hârtie cu inscripţia „USA”, şi lasă în sac 5 bucăţi de hârtie, pe fiecare scrie unul dintre următorii termeni: performanţa şcolară, relaţii cu covârstnici, sporturi, muzică/dramă, loc de muncă sau muncă acasă, fiu sau fiică.Când clientul discută despre problemele sale cu consilier, primeşte acest sac de hârtie. Consilierul introduce noţiunea de acceptarea de sine necondiţionată, care înseamnă acceptarea de sine ca o persoană utilă, fără a se eticheta ca „ bun în toate” sau „în totalite rău”. Clientul este invitat să deschide sacul, să ia pe rând fiecare bucată de hârtie, şi să îşi acorde puncte în fiecare domeniu (de la 1 la 5 , 1 = scăzut, 5 = ridicat). Consilierul încurajează clientul să se gândească la aceste domenii, în loc să se concentreze doar pe unele incidente izolate. Clientul împarte cu consilier evaluările făcute, 50

care subliniază că fiecare dintre aceste dimensiuni face parte din persoană, şi dacă într-un domeniu nu este atât de bun, asta nu înseamnă că este o persoană rea. Fiecare om are părţile sale bune şi rele, este important doar faptul să ne acceptăm cu punctele noastre tari şi punctele slabe (Vernon, 2002). Mantra pozitivă-Positive Mantra Clientul închide ochii şi repetă următoarea teză: „Orice ai zice sau ai face, sunt o persoană utilă.” Chiar dacă acest exerciţiu se pare simplu, poate avea efecte profunde dacă îl repetăm. De fiecare dată când clientul începe exerciţiul, consilierul îi cere să se amintească de o persoană din trecut care vroia să-l ( să o) blameze. Clientul este instructat să repete cu bărbia în afară, cu voce tare şi convingătoare propoziţia învăţată. Când clientul s-a obişnuit cu metoda şi se simte comfortabil, consilierul intervine cu enunţuri ca „ Eşti prost...urât...leneş...” (ce a zis clientul este direcţionat spre el/ea), la care clientul răspunde „Orice ai zice sau ai face, sunt o persoană utilă.” (Canfield & Wells, 1976). Barcă de salvare-Lifeboat Jocul se poate utiliza atât în consiliere individuală, cât şi în consiliere de grup. Clientul îşi imaginează că este pe o barcă de salvare, care nu poate fi manipulată dacă se află multe persoane în ea. Pentru a evita scufundarea cineva trebuie să părăsească barca. Consilierul cere clientului să justifice prin talentele sale unice de ce ar trebui ca el / ea să rămâne pe barcă. Exerciţiul are valoarea în a ajuta clientul să recunoască contribuţiile sale unice şi în a ridica stima de sine, în special la copii mai mari şi la adolescenţi. Linia mândriei- Pride Line În această activitate consilierul face o afirmaţie pozitivă despre o arie specifică a comportamentului clientului. De exemplu poate să spună „ Mi-ar place să-mi povesteşti despre timpul tău liber, de care eşti mândru.” După asta consilierul învaţă clientul să spună „Sunt mândru/ă de...” Pot fi evidenţiate domenii ca: teme de casă, munca în şcoală, sport, muzică, ceva specific clientului, un obicei bun, o realizare, sau ceva ce a făcut clientul pentru altcineva. De exemplu: clientul povesteşte că merge în fiecare zi la antrenament de baschet. Consilierul subliniază că asta este un succes, deci trebuie să fie mândru/ă pentru asta. Ce ar fi-What If Consilierul pune clientului întrebări de tip „ce ar fi...”. Exemplu: „Ce ar fi dacă bicicleta ta ar ştie să vorbească? Ce ar spune despre tine?” „Itemul vorbitor” poate să fie o periuţă de dinţi, un pat, un câine, un televizor, o bancă din şcoală, o haină, sau orice ce poate fi cunoscut pentru un copil. O tehnică alternativă este înlocuirea persoanelor din viaţa clientului cu obiecte. Această alternativă poate fi folosită doar dacă clientul are încredere în consilier, este deschis, şi relaţia terapeutică este bună.

 Furie şi agresiune

51

Copii şi adolescenţii au foarte des probleme cu modul de exprimare a emoţiilor negative. Exprimarea nepotrivită a furiei deseori rezultă probleme disciplinare şi dificultăţi în relaţii interpersonale. Următoarele tehnici vă ajută în munca cu copiii şi adolescenţii care au probleme cu furia şi agresivitatea. Rupe-l-Tear It Up Consilierul dă clientului lucruri pe care poate să le rupe, cum ar fi o agendă veche, reviste, ziare. Clientul este încurajat să-şi verbalizeze furia, emoţiile şi gândurile în timp ce rupe obiectele. De exemplu verbalizează furia cauzată de conflictul cu o persoană importantă din viaţa lui /ei, în timp ce rupe agenda. Bile Nerf1-Nerf Balls Consilierul dă clientului câteva bile să le arunce prin cameră. Poate fi substituit cu obiecte mici ( figurine din plastic, săculeşe cu fasole, bile de cauciuc), care nu fac daune. Exerciţiul permite clientului să-şi externalizeze furia încondiţii sigure, şi în aceeaşi timp ataşează o acţiune fizică la emoţie. Clientul poate să se gândească la mai multe lucruri care îl/ o supără şi apoi aruncă bila în cameră sau în curte. Dă-i un pumn-Punch It Out Clientul îşi canalizează furia şi agresiunea prin apăsarea, lovirea unei perne, sau unei saci de box. Metoda prevede un mod acceptabil de eliberare de furia autostăpânirii. Ajută să subliniem clienţilor că fiind furioşi, deseori avem „gânduri fierbinţi”(gânduri care declanşează furia). După ce se calmează, consilierul le ajută să identifice „gândurile reci” (care nu duc la furie). Consilierul trebuie să înveţe clientul să gândească rece în situaţiile în care începe să devină furios. Paralel cu animale-Parallels with Animals Această activitate este folositoare la copii mici care nu-şi pot exprima furia. Consilierul poate întreba de exemplu: „Cum face un câinie furios?” Apoi consilierul începe să morăie şi să latre ca un câine şi cere copilului să participe şi el la joc. Alte animale care pot fi amintite: ursul, tigrul, leul şi pisica. Această tehnică poate fi folosită şi la alte emoţii, cum ar fi fericirea, tristeţea, singurătatea. Reformulare-Reframing Când un client spune “Urâsc mama mea, fiindcă nu mă lasă să fac lucruri care îmi plac”, cereţi clientului să reformuleze propoziţia în “Îmi place…”, cum ar fi “Îmi place mama mea, fiindcă are grijă de mine să nu trec peste limite.” Reformularea poate fi aplicată şi la afirmaţiile despre sine. De exemplu: “Sunt prea leneş să-mi fac temele de casă.” se poate transforma în “ Sunt aşa de implicat în chestii interesante, încât uneori uit de temele de casă.”

 Stres şi anxietate

1

Este o nume de marcă pentru jucării care sunt concepute pentru joaca în cameră.

52

Stresul este declanşat de surse variate, cele mai frecvente fiind probleme de şcoală, probleme în familie, probleme personale. Pentru a ajuta clientul în reducerea stresului, consilierul trebuie să identifice ariile care cauzează anxietatea. Odată ce stresorii sunt identificate, exerciţiile de relaxare şi tehnicile paradoxale pot ajuta în reducerea stresului şi anxietăţii. Iată câteva din tehnicile de relaxare şi paradoxale. Relaxarea de bază-Basic Relaxation Consilierul spune clientului să-şi închidă ochii. Apoi spune: “Începi să te relaxezi prin a respire adânc şi lent. Gândeşte-te la picioarele tale. Simte cum picioarele tale sunt relaxate. Ignoră orice supărare, frică sau orice gând care încearcă să îţi vine în minte. Concentrează-te pe respiraţie, să fie adânc şi lent. Acuma gândeşte-te la corpul tău. Este relaxat.” Exerciţiul se continuă cu spatele, mâinii, gâtul şi capul. După 10 minute de relaxare consilierul îl/o aduce pe client înapoi la realitate cu următoarea propoziţie: “Acum te-ai relaxat, stai în linişte un minut. Acum deschide-ţi ochii.”Această tehnică poate fi folosită în inducerea meditaţiei prin repetarea unui cuvânt fără sens de către client (Thompson, 1996). Relaxare într-un loc special-Special Place Relaxation Consilierul cere clientului să-şi imagineze un loc special, care aparţine numai lui/ei. Consilierul spune: “ Imaginează-ţi că eşti în locul tău special. Uită-te prin jur. Ce vezi?” Clientul descrie locul imaginat, după care este întrebat ce simte faţă de acest loc. Apoi consilierul explică cum acest loc imaginar poate ajuta clientul în relaxare, şi că acest loc poate fi folosit în situaţiile în care stresul ajunge să fie insuportabil pentru client. Dacă clientului îi este greu să-şi imagineze un loc special, consilierul poate sugera un lac liniştit, munţii sau plutirea pe nori (St. Denis, Orlick, McCaffrey, 1996). Intervenţie paradoxală (adaptat de Thompson, 1996)-Paradoxical Intervention Consilierul poate utiliza tehnica exagerării cu clienţii care sunt excesiv de îngrijoraţi. Consilierul cere clientului să exagereze un gând sau un comportament dezorganizat şi îl/o instruieşte să ia din fiecare zi o perioadă specifică de timp în care se îngrijorează pentru toate problemele. De exemplu consilierul poate să dea clientului sarcina de a scrie în fiecare zi în jurnal îngrijorările, supărările zilnice, care vor fi revizuite şi reapar la ora 5:00 după masă în fiecare zi. Deseori la ora 5:00 după masă deja aceste probleme îşi pierd importanţa. La clienţii cărora le este frică să vorbească în clasă, cereţi să stea în fundul camerei şi să nu spună nimic. Prin exagerarea comportamentului clienţii sunt confruntaţi cu reacţiile lor în situaţiile respective şi cu consecinţele propriilor comportamente.  Durere şi pierdere Când o persoană importantă din viaţa noastră moare sau trăim experienţa de a o pierde, ca şi în cazul divorţului, mutării, copii şi adolescenţii se pot simţi abandonaţi, furioşi, trişti, sau vinovaţi. Pentru cei mai mulţi aceste sentimente sunt confuze şi disturbante. Pentru a ajuta clienţii care au aceste sentimente, consilierul le ajută să-şi identifice sentimentele şi să încerce să le confrunte cu acestea. Intervenţiile care sunt cele mai folositoare conţin biblioterapie, muzică, artă, scris de poezii, şi 53

identificarea şi rezolvarea problemelor neterminate cu ajutorul jurnalului. Tehnicile suplimentare includ următoarele: A lua rămas bun-Saying Good-Bye Consilierul întreabă pe client dacă vrea să mai zică ceva persoanei care a plecat. Dacă clientul nu-şi aminteşte de nimic ceea ce ar vrea să spună, putem să acceptăm şi o povestire scurtă despre cel decedat (divorţat, mutat). Dacă clientul nu poate verbaliza ce simte, putem folosi tehnica scaunului gol, care va fi descris în acest capitol ( Thompson, 1996). Scrisoare-Letter Writing Clientul este invitat să scrie o scrisoare către persoana decedată sau plecată, descriind de ce îi este dor de persoana respectivă şi cum este viaţa fără el/ea. Clientul decide dacă vrea să arate scrisoarea consilierului sau altor persoane sau nu (Thompson, 1996). Creare de casetă-Creating a Tape Consilierul oferă clientului să concepe o casetă cu cântece care au o semnificaţie deosebită pentru persoana plecată sau decedată, sau cu piese care după opinia clientului i-ar fi plăcut persoanei respective. Dacă de exemplu moare bunica unui copil, copilul poate să creeze o casetă cu muzică din vremea bunicii. Consilierul discută cu clientul ce a însemnat sau ce ar însemna aceste cântece pentru bunica. Clientul are alegerea de a arăta sau de a nu arăta caseta (Schoen, comunicare personală, 18. martie, 1998). Realizarea unui colaj-Making a Collage Consilierul încurajează pe client să colecteze poze sau mici suveniruri care reprezintă persoana plecată sau decedată, folosind materialele pentru realizarea unui colaj (Vernon, 1997). De exemplu, dacă un copil se aminteşte că a fost dus de unchiul la circ, copilul poate să facă un colaj de poze care descriu circul. Consilierul discută cu client cum vizita la circ i-a făcut fericit, şi cum aceste amintiri îi dă un sentiment de comfort pentru el/ea. SUMAR Consilierul poate folosi cu referire la spectrul larg al tehnicilor terapeutice şi al intervenţiilor în domenii precum: arta, biblioterapia, imagini călăuzitoare, muzică, păpuşi, joc de rol, dramă, poveşti şi scrisul terapeutic.Pe deasupra intervenţiile pot fi folosite în aria problemelor specifice, incluzând stima de sine scăzută, furia şi agresivitatea, stresul şi anxietatea, supărarea şi pierderile.De asemenea tehnicile şi intervenţiile discutate aici se adresează direct copiilor şi adolescenţilor în consilierea individuală, multe putând fi adaptate pentru folosirea în cadrul grupului. Familiarizarea cu o varietate a intervenţiilor şi tehnicilor, îi permite consilierului să selecteze cea mai apropiată metodă pentru nivelul copiilor sau a adolescenţilor.În munca lor cu copiii, consilierii trebuie să ţină seama de intervenţiile sau tehnicile care sunt prea dificile sau prea complexe pentru grupul cu care lucrează.Invers, folosind tehnici prea apropiate pentru vârsta copiilor, adolescenţii se vor plictisi.Intervenţiile sau tehnicile care depind de scris sau de abilităţile 54

verbale pot fi prea complexe pentru copiii tineri şi totodată confuze.Pe de altă parte, jocurile pot să nu fie apropiate pentru unii dintre adolescenţi. Consilierii trebuie să recunoască că unii copii răspund şedintelor de consiliere, iar alţii sunt ostili şi neîcăpăţânat.Unele tehnici inovative cerute, care aduc un înţeles adânc, şi sporesc cunoştinţele afective şi câştigă interiorul clientului, cuvântul personal al consilierului.

55

CAPITOLUL 4 TERAPIA PRIN JOC Terry Hottman

Terapia prin joc este o modalitate de a consilia copiii, în care consilierul foloseşte jucării, iar jocul este principalul mijloc de comunicare. Raţiunea pentru care se utilizează jucăriile şi jocul este pentru că această modalitate de comunicare reflectă sau se trage din credinţele (gândurile) pe care le au copiii.(înainte de 12 ani) Copiii au o abilitate relativ limitată de a-şi verbaliza sentimentele şi gândurile şi de a purta discuţii abstracte. Mulţi dintre cei care avem nevoie de consiliere, mergem şi ne aşezăm pe scaun şi folosim cuvintele pentru a-i spune terapeutului problema pe care o avem. Copiii pot să vină la consiliere şi să folosească jucării, arta, poveştile, sau alte activităţi (instrumente) ludice pentru a comunica cu terapeutul (Kottman, 2001, p.4). Pentru că jocul este un limbaj natural pentru copiii mici, poate fi folosit ca o modalitate de a rezolva problemele şi a comunica cu cei din jur. Acest aspect face ca terapia prin joc să fie o metodă esenţială în consilierea copiilor mai mici de 12 ani (Thompson & Rudolph, 2000). Acest capitol prezintă diferiţi parametrii pentru a determina dacă terapia prin joc este un gen de terapie specifică copiilor , scopul terapiei prin joc ca proces, şi descrie cum putem pregăti locul ideal pentru terapia prin joc şi cum putem alege jucăriile şi materialele care pot avea rol terapeutic asupra copiilor. Studii teoretice variate cu privire la terapia prin joc ne ajută să înţelegem modalităţile variate de consiliere care au la bază jocul. Clienţii terapiei prin joc: Deşi unii terapeuţi au lucrat cu adulţi, majoritatea clienţilor din terapia prin joc sunt copii cu vârste cuprinse între 3 şi 12 ani. Când se lucrează cu copii mai mari de 12 ani, cu preadolescenţi sau tineri, consilierul este bine să întrebe dacă clientului îi este mai confortabil să stea şi să discute despre situaţia sa sau să folosească jucăriile. Consilierul poate extinde intervalul de vârstă uzual la care se pretează terapia prin joc, procurând jucării preferate de copii mai mari, cum ar fi: jucării artizanale, din lemn, accesorii şi echipament de birou, alte jocuri complexe sau jocuri folosite pentru intervenţii terapeutice specifice. Mai multe sinteze ale cercetărilor despre terapia prin joc, au dovedit eficienţa terapiei prin joc in intervenţia terapeutică pentru ameliorarea diferitelor probleme. Literatura de specialitate include numeroase rapoarte cu privire la aceste beneficii terapeutice. Aceste rapoarte susţin eficienţa terapiei prin joc în consilierea copiilor şi a adolescenţilor care manifestau următorul comportament sau dificultăţi emoţionale: agresivitate, comportament acting-aut, probleme de ataşament, ADHD, probleme de conduită şi tulburări severe de comportament, depresie, enurezis şi encoprezis, frici specifice sau fobii, cum ar fi frica de spital sau anxietatea de separare, şi mutismul electiv. Literatura de specialitate conţine de asemenea, suport empiric şi teoretic pentru ideea că terapia prin joc poate fi folositoare în cazul copiilor care luptă cu diferite circumstanţe de viaţă: abuz sau neglijare, adopţie, divorţul părinţilor, situaţii care te mâhnesc, spitalizare, boli cronice sau în fază terminală, şi traume severe, cum ar fi cele cauzate de război, cutremure, viituri, răpiri. 56

Când decide dacă clientul este potrivit pentru terapia prin joc, terapeutul trebuie să ia în considerare următoarele aspecte sau factori cu privire la copil sau terapie: 1. Poate acest copil tolera, forma şi utiliza o relaţie cu un adult? 2. Poate acest copil să tolereze şi să accepte un mediu protectiv? 3. Are acest copil capacitatea de a învăţa metode noi în rezolvarea problemei prezente? 4. Are acest copil capacitatea de a-şi înţelege comportamentul şi motivaţia? 5. Are acest copil capacitatea de a înţelege comportamentul şi motivaţia altora? 6. Beneficiază acest copil de capacitatea de a fi suficient de atent şi de dezvoltarea cognitivă necesară pentru a se angaja în activităţile terapeutice? 7. Este terapia prin joc cea mai eficientă şi mai efectivă cale pentru a aborda problemele acestui copil? În plus, Anderson şi Richards (1995) recomandă ca terapeutul să ia în considerare şi să răspundă la următoarele întrebări cu privire la propria lui situaţie şi la propriile lui deprinderi: 1. Am eu deprinderile necesare pentru a lucra cu acest copil? Dacă am nevoie pot apela la consultarea sau la supervizare? 2. Este practima mea lipsită de obstacole (e.g. spaţiu insuficient, durată inadecvatăpentru a urma tratamentul ales) care pot interfera cu eficinţa tratamentului în cazul acestui copil? 3. Dacă pentru ca terapia pentru acest copil să fie efectivă, eu trebuie să colaborez cu alţi profesionişti, pot eu lucra în echipă? 4. Îmi permite nivelul meu de stres şi energia mea să mă angajez total în munca cu acest copil? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este da, şi dacă terapeutul nu are probleme personale nerezolvate, care pot avea un impact negativ asupra abilităţii sale de a lucra cu acest copil sau cu familia lui, acesta poate decide să lucreze cu copilul. În acest caz, consilierul trebuie să le explice părinţilor copilului şi/sau profesorului său ce este terapia prin loc şi cum poate ea să-l ajute pe copil. Ca parte a acestui proces, consilierul trebuie să colaboreze cu părinţii şi cu profesorii în vederea realizării obiectivelor specifice ale terapiei prin joc ca proces. Consilierul trebuie să fie capabil să lucreze cu copii care provin din diverse medii culturale (Coleman, Parmer, &Barker, 1993; Glover, 2001, Kao &Landreth, 2001; Kottman, 2001; Schaefer, 1998). Atunci când se lucrează cu o populaţie multiculturală în terapia prin joc, consilierul trebuie (a) să includă materiale şi jucării prin care să se respecte şi să se ţină cont de varietatea culturală şi de grupurile etnice; (b) să înţeleagă rolul jocului, al artei şi al povestirilor în variatele culturi şi grupuri etnice; (c) să fie informat cu privire la valori, obiceiuri ( datini), credinţe şi tradiţii din cultura copilului; (d) să încerce să fie bine informat despre alte culturi şi grupuri etnice; şi (e) să facă astfel încât background-ul cultural al copilului să se potrivească cu tehnicile utilizate cu acest copil în procesul terapiei prin joc. Scopurile terapiei prin joc Mulţi copii care urmează o terapie prin joc au stimă de sine scăzută şi încredere scăzută în propriile lor abilităţi. Frecvent ei cred că nu sunt buni de nimic. Pot cred că nu se pot avea o contribuţie pozitivă într-o relaţie şi că sunt incapabili să-şi realizeze propriile nevoi. Unul dintre scopurile terapiei prin joc este construirea autoeficacităţii şi a competenţei prin încurajarea copiilor să facă diferite lucruri singuri şi să ia decizii singuri în sala de joacă. Demonstrând real interes, 57

înţelegere empatică, atenţie sporită, terapeutul poate contracara imaginea negativă despre sine şi alţii pe care copilul le-a încorporat în universul lui. Mulţi dintre copiii care vin la terapie prin joc, posedă deprinderi scăzute de rezolvare de probleme şi decizie. Un alt scop important al terapiei prin joc este dezvoltarea abilităţilor din aceste arii şi de a-i ajuta pe copii să înveţe să-şi asume responsabilitatea pentru propriile comportamente şi decizii. Scopurile caracteristice terapiei prin joc sunt următoarele: 1. Sporirea acceptării de sine, încrederii în sine, siguranţei de sine a copilului. 2. A-i ajuta pe clienţi să înţeleagă mai multe lucruri despre ei înşişi şi despre alţii. 3. A-i ajuta pe clienţi să-şi exploreze şi să-şi exprime sentimentele. 4. Dezvoltarea abilităţii clientului de a lua decizii individuale, el însuşi. 5. Să furnizeze situaţii în care clientul să poată practica autocontrolul şi auto responsabilitatea. 6. A ajuta clientul să exploreze alternativele situaţiilor problemă şi ale relaţiilor dificile cu ceilalţi. 7. A ajuta clientul să înveţe să practice deprinderile de rezolvare de probleme şi deprinderile de construire a relaţiilor cu ceilalţi (interacţiunea cu ceilalţi). 8. Dezvoltarea „vocabularului sentimentelor” şi formarea conceptelor cu privire la emoţii. În plus pe lângă aceste obiective generale consilierii trebuie să aibă un set de obiective specifice pentru fiecare client care depind de orientarea teoretică a consilierului şi de problema prezentată de client. (Kottman, 2001). Decorarea spaţiului în care se desfăşoară terapia prin joc (pregătirea cadrului în care se va realiza terapia prin joc) Consilierul care doreşte să folosească terapia prin joc ca metodă de intervenţie cu copiii, poate să facă acest lucru indiferent de spaţiul disponibil. Landreth (1991) a descris spaţiul „ideal” pentru terapia prin joc, dar chiar şi un mic colţ din sala de mese de la şcoală cu condiţia ca acest spaţiu să nu fie folosit de alţii în acelaşi timp, pentru a respecta confidenţialitatea clientului. Cel mai important aspect cu privire la spaţiul în care se desfăşoară terapia prin joc este ca terapeutul să aibă sentimentul personal că este confortabil (James, 1997; Kottman, 2001, 2003). Dacă consilierul se simte în siguranţă, fericit, şi bine primit în spaţiul respectiv, aşa se va simţi şi copilul cu care el lucrează. Anumiţi factori, totuşi, pot contribui la optimizarea spaţiului în care se desfăşoară terapia prin joc. Landreth (1991) descrie o sală de joacă „ideală” astfel: 1. Măsurând aproximativ 12 metri pe 15 metri, cu o arie între 150 şi 200 metrii pătraţi. Această mărime a suprafeţei permite copiilor să se mişte liberi prin încăpere dar este totuşi îndeajuns de mică pentru ca copiii să nu simtă că se pot „rătăci” sau că sunt departe de terapeut. 2. Să exprime confidenţialitate, astfel încât copiii să se simtă confortabil atunci când comunică informaţii şi exprimă sentimente, fără să le fie frică că cineva din exterior îi aude. 3. Să aibă pereţii lavabili şi podeaua din vinyl astfel încât copiii să poată murdări fără grijă şi fără să se simtă vinovaţi. 4. Să aibă multe rafturi pentru jucării şi materialele folosite la jocuri la care copiii să aibă uşor acces. 58

5. Rafturile să fie bine fixate în perete ca să nu cadă şi să-i accidenteze pe copii. 6. Să conţină o mică chiuvetă cu apă rece curentă. 7. Să aibă mese potrivite ca dimensiune pentru copii şi un spaţiu de depozitare pentru activităţile de artă. 8. Să aibă un cabinet pentru materialele de rezervă cum ar fi: culori, argilă (lut) şi hârtie. 9. Să aibă tablă neagră (ataşată fie pe un perete fie pe un şevalet) şi marchere pentru a scrie pe tablă. 10. Să aibă o baie mică ataşată la camera principală. 11. Să fie prevăzută cu filtre acustice pe tavan ca să reducă zgomotul. 12. Să aibă mobilier din lemn sau plastic cu un design adaptat copiilor. De asemenea este bine să existe şi mobilier destinat consilierului, părinţilor sau profesorilor. 13. Să aibă o oglindă simplă şi echipament pentru observarea şi înregistrarea video a sesiunilor de terapie. 14. Să fie poziţionată astfel încât sesiunile să nu fie deranjate de zgomotul produs de alte persoane care-şi desfăşoară activitatea în clădire. Selectarea jucăriilor şi aranjarea lor Landreth (1991) sugerează că jucăriile şi celelalte materiale selectate pentru terapia prin joc trebuie să: - să permită copilului să-şi exprime creativitatea şi emoţiile - să capteze interesul copiilor - să faciliteze exprimarea nonverbală şi verbală a copilului - să încurajeze experienţa supervizată a copiilor De asemenea, jucăriile trebuie să fie rezistente şi în stare bună. Jucăriile şi materialele de joacă trebuie să ajute copiii la: - stabilirea unei relaţii pozitive cu consilierul (şi cu alţi copii din grup) - să exprime o gamă variată de emoţii - explorarea şi /sau reinterpretarea experienţei actuale şi a relaţiei cu ceilalţi - testarea limitelor - creşterea autocontrolului - sporirea capacităţii de autoînţelegere ţi a capacităţii de a-i înţelege pe alţii - îmbunătăţirea imaginii de sine Există numeroase diferenţe în selectarea jucăriilor, bazate pe diferitele orientări teoretice. Kottman (2001, 2003) a propus o listă generică relativă a jucăriilor şi a materialelor de joc pe care consilierul poate să le folosească pentru a înzestra pentru a amenaja camera de joacă ideală. Ea a sugerat că această cameră de joc trebuie să conţină jucării cdare să reprezinte fiecare dintre următoarele cinci categorii distincte: 1. jucării care să reprezinte domeniul familie şi hrană 2. jucării care te sperie, înfiorătoare 3. jucării agresive 4. jucării expresive 59

5. jucării fantastice/ireale Copiii pot folosi jucăriile care reprezintă domeniul familie şi hrană pentru a construi relaţia cu consilierul şi pentru a explora relaţia cu familia. De asemenea ei pot folosi aceste jucării pentru a reprezenta experienţele reale de viaţă. Jucăriile care reprezintă familia şi hrana includ , printre altele, păpuşile de toate felurile ( la care li se pot schimba hainele, al căror corp poate fi îndoit), haine de bebeluş, leagăne, animale, un perete alb, marionete, jucării din materiale textile, nisip într-o cutie de nisip, mai multe vase, veselă, cutii de alimente goale, aparate de bucătărie de jucărie (cum ar fi chiuveta sau soba). Jucăriile care te sperie sunt incluse în camera de joacă pentru a le permite copiilor să-şi exprime fricile şi să înveţe să le facă faţă. Aceste jucării pot fi de exemplu: şerpi din plastic sau din cauciuc, şobolani, monştrii, dinozauri, rechini, insecte, dragoni, aligatori şi marionete fioroase (cum ar fi marionetele lup, urs sau aligator). Scopul pentru care se folosesc jucăriile agresive este acela de a încuraja copiii să-şi exprime furia şi agresivitatea în mod simbolic, acest lucru ajutându-i pe ei înşişi să se opună fricii, şi să-şi exploreze propriile nevoi de control în situaţii variate. Aceste jucării pot fi: rucsac de luptă, arme de jucărie (cum ar fi puşti, săbii), soldaţi de jucărie şi autovehicule militare, perne mici pentru bătaia cu perne, bastoane, scuturi. În timp ce se joacă cu jucăriile expresive copiii pot să-şi exprime cu voce tare sentimentele, emoţiile, simţul răspunderii, să practice deprinderile de rezolvare de probleme, şi să-şi exprime creativitatea. Aceste materiale pot include: şevalete, vopsele, culori aquarela, creioane, markere, lipici, lut, culori pentru pictura cu degetul, foarfece, carton, panglică, pene, materiale din care se confecţionează măşti. Scopul jucăriilor fantastice este de a-i ajuta pe copii să-şi exprime emoţiile, să exploreze o gamă variată de roluri, să experimenteze astfel comportamente şi atitudini variate, care sunt altele decât cele impuse de situaţiile şi relaţiile din viaţa reală. Aceste jucării includ: măşti, costume, bagheta magică, pălării, bijuterii, bani, trusă medicală, telefoane, materiale de construcţii, siluete de oameni, animale sălbatice şi domestice, marionete şi teatru de păpuşi, lada cu nisip, vagoane şi echipament pentru construcţii, aparatură de bucătărie, electrocasnice, vase, veselă, şi cutii de mâncare goale. Bineînţeles camera de joacă nu va putea cuprinde toate aceste jucării diferite. Consilierul va folosi una sau două jucării din fiecare categorie , ca vehicule efective pentru comunicare. Copiii sunt foarte creativi şi ei îşi vor construi jucăriile pe care şi le doresc dacă nu le văd în camera de joacă – vor pretinde că una dintre jucăriile care este în camera de joacă reprezintă orice altă jucărie (de exemplu: un creion poate deveni foarte repede o baghetă magică, o puşcă sau un tacâm pentru luat masa), sau îşi vor construi jucării din diferite materiale de joacă ( de exemplu: vor face o păpuşă sau un vas din hârtie). Unii autori au sugerat că jucăriile şi materialele de joacă trebuie să fie reaşezate în aproximativ acelaşi loc după fiecare sesiune de terapie prin joc. (e.g. James, 1997; Kottman, 2001, 2003; Landreth, 1991). Această structurare a spaţiului dovedeşte că spaţiul pentru terapia prin joc este un spaţiu în care copilul poate conta că există consistenţă şi predictibilitate. În aranjarea jucăriilor şi a materialelor de joacă, consilierul va face repede curat şi îi va ajuta pe copii să-şi amintească locul specific pe care ăl are fiecare jucărie. Consilierul care nu are o cameră pentru depozitarea jucăriilor 60

separată, poate aranja jucăriile într-o ordine specifică pe podea sau pe o masă în spaţiul de joacă. Unii terapeuţi care folosesc terapia prin joc adună de jos jucăriile după ce copilul părăseşte sala de joacă. Alţii fac curăţenie cu copilul înainte de sfârşitul sesiunii, folosind timpul destinat curăţeniei ca un timp pentru construirea relaţiei de colaborare cu copilul. (Kottman, 2003). Deprinderile de bază vizate de terapia prin joc Mulţi dintre terapeuţii care folosesc terapia prin joc, în funcţie de orientarea lor teoretică, folosesc anumite deprinderi generice, de bază. Aceste deprinderi, care vor fi descrise în cele ce urmează, se referă la: direcţionare, parafrazare, reflectarea emoţiilor, direcţionarea responsabilităţii asupra copilului, utilizarea metaforelor şi toleranţa. (Kottman, 2001). Direcţionarea Direcţionarea presupune descrierea comportamentului copilului în faţa copilului pentru a-i arăta că ceea ce face el este important. Scopul final este acela de construire a relaţiei cu copilul prin manifestarea interesului pentru el şi a legăturii emoţionale. (Kottman, 2001). Când foloseşte direcţionarea, consilierul va evita etichetarea obiectelor. Un obiect care arată ca un şarpe din punctul de vedere al consilierului poate fi o funie, o praştie sau un număr mare de alte lucruri pentru copil. Consilierul trebuie să aibă în vedere o descriere relativ vagă a comportamentului. Un comportament care pentru consilier înseamnă a sări de pe scaun, în imaginaţia copilului poate însemna a sări dintr-o clădire în flăcări, a sări cu paraşuta din avion, a sări peste un râu cu şerpi veninoşi, sau alte multe astfel de acţiuni. Prin folosirea pronumelor precum „acesta”, „aceasta”, „aceştia”, „el”, „aceia”, „acelea”, mai degrabă decât nume (substantive) specifice, şi prin folosirea unor descrieri vagi cum ar fi „ s-a deplasat înspre acolo” sau „ s-a lăsat în jos apoi s-a ridicat” în loc de verbe specifice cum ar fi „ a sări”, „ a zbura”, consilierul dă posibilitatea copilului de a da el însuşi semnificaţie jucăriilor şi acţiunilor desfăşurate în sala de joc. Unii copii îşi vor impune propria viziune cu privire la lucrurile care se întâmplă sala de joc în ciuda descrierii oferite de consilier. Mulţi alţii sunt de acord cu orice ar spune consilierul mai degrabă decât să-şi susţină propria lor versiune cu privire la acele lucruri, sau nu sunt de acord cu consilierul mai degrabă decât a se conforma viziunii pe care consilierul o are asupra lucrurilor. În orice situaţie, copilul are nevoie de a-şi consolida libertatea de a se auto-exprima. Următoarea secvenţă de interacţiune va ilustra deprinderea de direcţionare: Leonard:

(ridică de jos şoarecele care sărind ajunge jos pe capul pisicii).

Mr. Hawkins:

„ Unul se mişcă în sus şi în jos faţă de celălalt.”

Leonard:

(Mişcă un şarpe prin nisip).

Mr. Hawkins:

„Pui şarpele acolo dedesubt.”

Leonard:

(leagănă păpuşa).

Mr. Hawkins:

„ O mişti în faţă şi în spate.” 61

Leonard:

(Aranjează cu grijă figurinele reprezentând animale pe podea).

Mr. Hawkins:

„Tu ştii exact cum să le aşezi.”

Reformularea conţinutului Aceasta implică parafrazarea cuvintelor copilului. La fel ca şi asistarea (observarea, urmărirea, „tracking-ul” descris anterior) are scopul stabilirii relaţiei cu copilul. Prin faptul că îi arată copilului că ceea ce a spus este important, consilierul îşi exprimă preocuparea şi înţelegerea faţă de problemele acestuia. Pentru a evita să repete exact cuvintele clientului (adică, „să sune ca un papagal”), consilierul trebuie să îşi folosească propriile cuvinte şi intonaţii. Totuşi consilierul e obligat să folosească un vocabular specific copilului, pe care acesta îl înţelege; altfel, această strategie nu îl va ajuta pe copil să se simtă înţeles. Următorul dialog ilustrează abilitatea unei formulări satisfăcătoare: Steve: (Începând să lovească o jucărie – „bop bag-ul” pe care o poţi lovi ca să-ţi descarci furia) „Am să-l lovesc şi am să-i trag o bătaie.” Mrs. Barry: „Tu vrei cu adevărat asta.” Steve: „Pari o persoană simpatică. Pot să vin aici în fiecare zi?” Mrs. Barry: „Crezi că sunt o persoană pe care ai putea să o simpatizezi şi îţi doreşti să vii aici în fiecare zi.” Steve: „Am luat un A la testul la matematică, sar şi un F la gramatică (ortografie).” Mrs. Barry: „Ai rezolvat foarte bine testul la matematică, dar nu prea bine pe cel de la gramatică.” Steve: „Nu am vizitat-o pe bunica în acest weekend deoarece e bolnavă. Mrs. Barry: „Bunica ta nu se simte bine, deci nu ai vizitat-o.”

Reflectarea sentimentelor şi emoţiilor Prin reflectarea emoţiilor copilului şi a sentimentelor acestuia proiectate asupra jucăriilor sau obiectelor, consilierul poate adânci relaţia cu clientul şi totodată îl poate ajuta să-şi exprime sentimentele, să şi le înţeleagă, să înveţe despre interacţiunile cu alte persoane şi să înveţe mai multe cuvinte legate de emoţii, (să îşi lărgească vocabularul emoţional) . Cu cuvinte de genul „Pari trist azi.”, consilierul poate reflecta direct sentimentele copilului. Spunând, „Pari dezamăgită, Miss Kitty” sau „Pisicuţa pare tare dezamăgită de data asta.”, consilierul reflectă sentimentele asupra jucăriilor sau altor obiecte din camera de joacă. Pentru a ajuta copii să îşi asume responsabilitatea propriilor sentimente, consilierul ar fi bine să evite fraze de tipul „te face să te simţi” şi în schimb să îi sugereze sentimentul spunnându-i „tu simţi....” Consilierul trebuie să fie atent atât la sentimentele evidente (de la suprafaţă), cât şi la sentimentele mai adânci, profunde. În terapia prin joc, sentimentele adânci sunt exprimate cu ajutorul jucăriilor sau altor obiecte din camera de joacă. De exemplu, privind un copil care se joacă cu un şoarece şi o pisiscă, consilierul poate observa că la început pisica pare fericită că îl poate 62

prinde pe şoarece, dar apoi aproape că e dezamăgită din cauză că şoarecele fuge tot mai repede. Consilierul trebuie de asemenea să caute patternurile şi interacţiunile între comportamentul copilului în camera de joacă şi informaţiile pe care le are îm afara camerei de joc. De exemplu, când Sam intră în cameră şi loveşte jucăriile, aparent e pur şi simplu nervos însă consilierul trebuie să facă trimitere la informaţia pe care o are din afara camerei de joacă, şi anume faptul că în weekend a murit căţelul lui Sam, eveniment care l-ar putea determina pe copil să se simtă singur şi trist. După ce reflectează mai amănunţit chiar şi cele mai clare sentimente, consilierul ar putea folosi o tentativă de reformulare a problemei. Dacă nu îşi va impune propriul punct de vedere, consilierul va reduce posibilitatea apariţiei unei reacţii defensive din partea copilului. Analizând sentimentele, ca şi de fiecare dată, consilierul trebuie să îşi adapteze vocabularul, să-l accesibilizeze în funcţie de dezvoltarea mentală a copilului. Majoritatea preşcolarilor şi a celor de clasa I, par să cunoască patru sentimente principale: bucuros, trist, nervos, speriat. Pentru început, consilierul trebuie să utilizeze doar aceste cuvinte cu copiii, sau/şi simple sinonime pentru ele atunci când reflectează sentimentele. Copiii din clasele a II-a – a III-a, în general au un vocabular mai bogat în ceea ce priveşte exprimarea sentimentelor, însă nici aceştia nu pot înţelege sau exprima sentimente mai profunde, mai subtile. Uneori, copiii din aceste clase au vocabular receptiv mai bogat decât cel expresiv, în ceea ce priveşte reflectarea sentimentelor. (Înţeleg mai multe cuvinte care exprimă sentimente, dar nu le pot exprima.) Ei pot înţelege cuvinte ca frustrarea, dezamăgirea sau gelozia chair dacă ei nu le folosesc cu regularitate. Consilierul poate lucra la îmbogăţirea vocabularului afectiv al acestor copii, utilizând o varietate de cuvinte care să descrie stări afective mai subtile. Copiii din clasele a IV-a, a V-a şi a VI-a au un vocabular relativ sofisticat de termeni care exprimă sentimente. Cu aceşti copii, consilierul poate opta pentru o „terapie prin discuţie”, sau folosirea unor activităţi sau jocuri mai structurate decât terapia prin joc. Următorul dialog ilustrează abilitatea exprimării sentimentelor: Max: ( cu voce nervoasă) „Iar am intrat într-o problemă şi nu pot merge la joacă cu ceilalţi din clasa mea.” Ms. Lilja: „Se pare că eşti nervos pentru că ai o problemă. Cu siguranţă te simţi oarecum dezamăgit că nu ai putut merge la teatru cu ceilalţi copii.” Max: (mişcând un avion de sus în jos şi „bombardând” un grup de soldăţei) „Hahaha... V-am prins! Nu mă puteţi răni din nou.” Ms. Lilja: „ E încântat că i-a prins pe toţi. Se pare că simte că va fi în siguranţă de acum înainte.” Max: (Folosind păpuşile din casa de păpuşi, el are păpuşi-părinţi care se ceartă, strigă unul la altul şi la copii. El mişcă cea mai mică păpuşă care plânge, fiind ascunsă sub pat.) Ms. Lilja: Se pare că e înspăimântat când ceilalţi mai mari strigă şi se ceartă. Max: „ A fost chiar amuzant. Pot să mă mai întorc şi mâine? Îmi place aici mult mai mult decât în clasă.” Ms. Lilja:„Pari chiar fericit. Te-ai simţit în siguranţă şi ţi-a plăcut în camera de joacă şi îţi doreşti să vii şi mâine, în loc să mergi în clasa ta.

63

Responsabilizarea copilului Responsabilizarea copilului este o strategie de terapie prin joacă, creată pentru a spori copilului încrederea în sine. De asemenea, îi ajută în luarea deciziilor, le oferă ideea desăvârşirii şi sporeşte sentimentele de stăpânire şi control. Consilierul poate atribui responsabilitatea în comportamentul executiv (ex. Cred că poţi deschide singur capacul de la.....) sau în luarea deciziilor (ex. Tu decizi ce vrei să pictezi.) În camera de joacă, copiii sunt capabili să ia mai multe decizii în situaţiile care se ivesc, deci consilierul va trebui deseori să atribuie copilului responsabilitatea unei decizii. Atunci când responsabilizează un copil, consilierul trebuie să ia în considerare măsura în care acesta e capabil să îndeplinească sarcina, cerinţa. Copiii pot fi descurajaţi dacă un adult le spune că pot face un lucru pe care în realitate chiar nu îl pot face. Dacă consilierul nu este sigur că, copilul poate îndeplini cerinţa, atunci el poate sugera posibilitatea muncii în echipă, astfel încât consilierul sprijină copilul în realizarea sarcinii iar acesta îl poate întreba pe consilier „cum se face?”. Oricum, în ambele cazuri, strategii, consilierul îi dă copilului libertatea de a controla executarea unui comportament şi nu îi ia acestuia responsabilitatea pentru realizarea unui comportament sau altul. Există diferite tehnici folosite pentru a responsabiliza copilul. Consilierul poate utiliza o abordare directă- spunând direct copilului că este capabil să execute comportamentul adaptativ şi să facă alegerea. Se poate de asemenea folosi o abordare mai puţin directă pentru responsabilizarea copilului. Astfel, se pot folosi tehnici ca: (a) asistarea (observarea, urmărirea, „tracking”), reformularea conţinutului, reflectarea sentimentelor; (b) metafora copilului; (c) încurajări minimale, ignorarea cerereii copilului; (d) „Tehnica şoaptei”. Următorul dialog ilustrează aceste tehnici: Martina: „ Vei pune această mobilă în casa de păpuşi?” (cerând ajutor în îndeplinirea comportamentului şi în luarea unei decizii) Mr. Chuppi: ”Eu cred că poţi face asta singură”. (răspuns direct) „Vrei ca eu să pun această mobilă în casa de păpuşi în locul tău. (răspuns indirect, parafrazare) „Pari îngrijorată că poate nu vei putea pune mobil acolo unde trebuie să fie pusă.” (răspuns indirect, reflectarea emoţiilor) „Hmm...” (răspuns indirect, încurajare minimală, ignorarea cererii copilului) (În şoaptă:)”Unde te-ai gândit că ar trebui pusă această piesă de mobilă?”(răspuns indirect, „Tehnica şoaptei”). Martina: „Ce este aceasta?” (cerând ajutorul în luarea unei decizii) Mr. Chuppi: „ Aici poate fi orice vrei tu să fie.” (răspuns direct) „ Sunt sigur că îţi poţi imagina ce poate fi.” (răspuns direct) „Mmmmmm..... Ce ar putea să fie? (răspuns indirect, încurajare minimală) „Eşti curioasă despre ce poate să fie.” (răspuns indirect, reflectarea sentimentelor) „Vrei să-mi spui ce este acesta?” (răspuns indirect, reformularea conţinutului) Martina: (Folosind şoricelul marionetă, duce la consilier foarfece şi aţă, şi îi spune cu voce chiţăită) „Mi-ai putea face un păr frumos roşu.” (cere ajutor în executa rea comportamentului) 64

Mr. Chuppi: „Martina, sunt convins că îi poţi face şoricelului păr, fără ajutorul meu.” (răspuns direct) „Domnişoară Şoricel, eu cred că îţi poţi imagina cum ţi-ai face singură un păr frumos roşu.” (răspuns indirect, folosirea metaforei copilului) „Hai să lucrăm împreună pentru a-i face un păr frumos roşu Domnişoarei Şoricel” (şoptit) . „Ce va trebui să facem prima oară?” (răspuns indirect „Tehnica şoaptei”) (Fără să atingă foarfeca şi aţa) „Tu vrei să-mi înmânezi acestea ca să îi fac păr şoricelului. (răspuns indirect, urmărire- Tracking?) Folosind metafora copilului O mare parte din comunicare în terapia prin joc e sub formă de metaforă, atât în exprimarea emoţiilor şi atitudinilor copiilor, cât şi indirect, când se relatează povestea situaţiei copilului sau de realizează legătura între cuvintele şi acţiunile diferitelor jucării pe care copilul le manipulează. Uneori consilierul poate discerne înţelesul „ascuns„ al evenimentelor din cadrul unui joc, alteori acesta va rămâne un mister. Disponibilitatea consilierului de a utiliza aceste metafore este mult mai importantă decât abilitatea de a le interpreta. Folosirea metaforei îl determină pe consilier să urmărească, să reformuleze conţinutul, să reflecte empţiile şi să responsabilizeze copilul prin povestea sa, fără a-şi impune propria interpretare despre înţelesul poveştii. Consilierul trebuie să exerseze propria reţinere şi să evite „ruperea”metaforei prin ieşirea din poveste în lumea „reală”. Pe parcursul dialogului următor consilierul foloseşte metafora copilului: Jake: (aduce un căţel de jucărie şi îl pune în braţe la consilier) „Woof, woof! Numele meu este Căţeluş. Ms. Rohlf: „Se pare că vrei să îmi spui cine eşti, Căţeluşule!” Jake: (aduce un dinozaur mare de plastic şi îl pune lângă căţeluş. Mişcând dinozaurul, Jake scoate sunete zgomotoase, care să înspăimânte. Apoi ia mâna doamnei Rohlf şi o pune asupra căţeluşului.) Ms. Rohlf: ”Dinozaurul pare fioros, Căţeluşule, şi tu parcă te simţi speriat şi doreşti să găseşti un loc sigur.” Jake: (Mişcă capul căţeluşului în faţa labelor de dinainte mainii consilierului. Căţeluşul a prins curaj şi a început să latre la dinozaur încât acesta s-a speriat şi a luat-o la fugă. Jake a râs bucuros) Ms. Rohlf: „Chiar dacă ai fost puţin speriat, Căţeluşule, ai ieşit afară şi ai lătrat la dinozaur ca să îi araţi ca tu vrei ca el să plece. Şi...a funcţionat! Ai avut singur grijă de tine. Limitarea Limitarea sau stabilirea unor limite în sala de joacă, protejează atât copilul cât şi consilierul de a se răni., sporint înţelesul copilului despre autocontrol şi autoresponsabilitate. Limitele convenabile în terapia prin joacă sunt cele care intenţionează să protejeze copilul de: a. propria rănire fizică a lui şi a altor copii; b. distrugerea deliberată a facilităţilor terapiei sau a materialelor de joacă; c. schimbarea locului jucăriilor sau a materialelor din aranjarea potrivită a lor pentru terapie; 65

d. părăsirea şedinţei înainte de timpul planificat; e. prelungirea şedinţei după ce limita de timp a expirat; Se pot impune şi alte limite în funcţie de context. (de ex să nu îndrepte pistolul către terapeut, să nu toarne apă în cutia cu nisip) De precizat este faptul că, consilierul rareori vine la prima şedinţă cu o listă întreagă de reguli care să interzică comportamentul necorespunzator pentru sala de joacă. Consilierul aşteaptă ca un copil să încalce una din regulile sălii de joacă, şi abia apoi stabileşte regulile şi limitele. În acest caz, consilierul poate evita inhibarea copilului timid, a copilului necomunicativ sau provocarea copilului căruia îi place să deţină puterea în luptă. Numeroase strategii se pot aplica pentru a stabili limitele în terapia prin joc. Ginott vorbeşte de următorii paşi în limitare: 1. Reflectarea dorinţelor copilului, a sentimentelor lui. (Eşti foarte furios şi ai dori să mă împuşti cu o armă neagră) 2. Afirmând că limita nu este o pedeapsă (Nu sunt pentru împuşcatul oamenilor) 3. Arătând copilului un comportament mai bun, redirecţionându-l spre un comportament adaptativ 4. Să ajute copilul să-şi exprime sentimentele de mânie sau resentiment O altă metodă de stabilire a limitelor este descrisă de Kottman care vorbeşte despre îndreptarea comportamentului copilului, preocuparea pentru transformarea comportamentelor dezadaptative ale acestuia. Acest process constă în patru paşi: 1. Stabilind limita fără să fie o pedeapsă ca să reflecte realitatea socială a locului şedinţei. 2. Să reflecte sentimentele copilului şi să descopere motivul comportamentului. 3. Redirecţionarea comportamentului copilului prin alegerea altui comportament. 4. Stabilirea consecinţelor logice ale unor acţiuni ale copilului.

Abordări teoretice ale terapiei prin joc Terapia prin joc centrată pe copil Axline subliniează principalele principii pentru practicarea terapiei prin joc centrate pe client: 1. Terapeutul trebuie să construiască o relaţie de prietenie, adevărată cu clientul facilitând o realaţie terapeutică puternică. 2. Consilierul trebuie să fie tolerant cu copilul, să îl accepte necondiţionat fără să dorească să îl schimbe. 3. Consilierul trebuie să dezvolte şi să menţină un mediu permisiv care să-l încurajeze pe copil să-şi exploreze sentimentele, gândurile şi să îl facă să se simtă liber în exprimarea emoţiilor. 4. Consilierul trebuie să fie în mod constant atent la sentimentele copilului şi să le reflecte, în aşa fel încât să-l încurajeze să se descopere pe sine, să dezvolte o mai bună înţelege a sinelui. 5. Consilierul trebuie să respecte abilitatea copilului de a rezolva problemele dacă clientul are oportunitatea şi resursele necesare. O parte din proces este să-şi amintească că, copilul 66

trebuie să fie responsabil de deciziile pe care ar trebui să le ia atunci când doreşte să facă o schimbare. 6. Consilierul trebuie să-i permită copilului să aibă rolul principal în cadrul procesului terapeutic. 7. Consilierul trebuie să aibă răbdare în consiliere şi să nu o grăbească. 8. Consilierul trebuie să stabilească limitele esenţiale pentru a stabili legătura dintre şedinţă şi realitate. Landreth şi Sweeney au afirmat că o terapia prin joc este o filosofie care cuprinde atitudini şi comportamente ale unei persoane în relaţie cu alte persoane. Este o filosofie a capacităţii copilului de a creşte şi a se maturiza şi de a-şi descoperi direcţia. Practicienii au descoperit că comportamentul copilului în terapia prin joc trece prin cinci faze distincte: 1. Copiii folosesc jocul pentru a-şi exprima sentimentele negative, disfuncţionale. 2. Copiii folosesc jocul pentru a-şi exprima sentimentele ambivalente, anxietate sau ostilitate 3. Copiii îşi exprimă încă o dată sentimentele negative dar concentrarea este orientată spre ţinte specifice (părinţi, consilier, rude). 4. Sentimentele ambivalente (pozitive şi negative) sunt aduse la suprafaţă dar acum sunt redirecţionate spre părinţi, fraţi, consilier. 5. Sentimentele pozitive sunt predominante, dar copiii exprimă atitudini negative reale în anumite situaţii potrivite. În terapia prin joc centrată pe copil, consilierul îşi păstrează un rol active în procesul terapeutic, nu în sensul de a direcţiona sau de a conduce procesul ci de a fi în mod direct implicat şi interesat de toate emoţiile, sentimentele, acţiunile şi deciziile copilului. Rolul principal al consilierului este de a-i dărui copilului o consideraţie pozitivă, acceptare necondiţionată, înţelegere empatică şi autenticitate şi sinceritate. Consilierul care practică terapia prin joc centrată pe client e convins că prin acceptarea necondiţionată şi increderea în copil, poate active capacităţi înnăscute ale copilului de a rezolva singur probleme şi de a trăi o stare optimă care să îi asigure creşterea calităţii vieţii. Terapia prin joc Adleriana Cand se foloseste terapia prin joc adleriana, consilierii combina principiile si strategiile psihologiei individuale cu conceptele de baza si deprinderile ale terapiei prin joc. Terapia prin joc cuprinde 4 faze: 1. Consilierul stabileste o relatie egala cu copilul folosind descoperirea, reformularea, reflectarea sentimentelor, atribuirea responsabilitatii copilului, incurajare, limitare si curatirea camerei de sedinta. 2. Consilierul foloseste interactiunea prin joc, metafore si arta pentru a intelege stilul de viata al copilului si cum se vede pe sine,pe altii si lumea. 67

3. Consilierul il ajuta pe client, pe baza ipotezelor formulate din informatiile primite in a doua faza, sa vada mai bine stilul propriu de viata, folosind metafore, povestiri, arta, jocul de rol. 4. Consilierul asigura reorientatarea si reeducarea copilului, ajutandu-l sa invete noi abilitati. In terapia prin joc adleriana, consultatiile cu parintii si profesorii sunt esentiale.Procesul merge in paralel cu procesul terapiei prin joc.In prima faza, consilierul stabileste o relatie importanta cu persoanele importante din viata copilului.De-a lungul celei de-a doua faze consilierii exploreaza viata adultilor si perceptia in care copiii interactioneaza cu alte persoane. Bazandu-se pe intelegerea copiilor si a adultilor, pe perioada celei de-a treia si a patra sedinte, consilierul ajuta parintii si profesorii sa vada ce semnifica anumite paternuri si stilul lor de viata si ii invata atitudini parentale.

Terapia prin joc cognitiv- comportamentala Terapia prin joc cognitiv comportamentala, descoperita de Susan Knell, este o abordare a terapiei prin joc care combina strategiile cognitive cu strategiile comportamentale .Folosind interventii care sunt derivate din terapia cognitiva si cea comportamentala, terapeutii cognitivcomportamentalisti integreaza activitatile de joc cu comunicarea verbala si cea nonverbala. Knell stabileste 6 principii esentiale in terapia prin joc cognitiv-comportamentala: 1. Consilierul implica copilul in terapia prin joc.Copilul este un partener activ in procesul terapeutic. 2. Consilierul analizeaza gandurile, sentimentele,fanteziile si mediul clinetului. 3. Consilierul ajuta copilul sa-si dezvolte ganduri si comportamente de adaptare si strategii de rezolvare a problemelor. 4. Aceasta terapie este structurata , directionata, si orientat sper scopuri. 5.Consilierul foloseste comportament specific si interventii cognitive pentru a ajuta in anumite probleme. 6. Consilierul stabileste interventii, folosind evaluari ale comportamentului pentru un tratament eficient. Terapia prin joc cognitiv comportamentala cuprinde 4 stadii: Evaluare Introducerea Un stadiu de mijloc Terminarea.

1. 2. 3. 4.

De-a lungul procesului de evaluare, consilierii utilizeaza instrumente formale si informale pentru a culege date, informatii despre nivelul curent de functionare si de dezvoltare a copilului, despre problema lui curenta, atitudinea parintilor si a copilului fata de problema prezentata si modul lor de percepere a problemei. Ca si parte a procesului, consilierii ar putea folosi inventarul raporturilor parintesti,interviuri clinice, observatia jocului, scale cognitive si metode de evaluare. In urmatoarea faza, introducerea/orientarea in terapia jocului, consilierii ofera parintilor evaluarea initiala a copilului, bazate pe datele stranse pe parcursul etapei de evaluare si colaboreaza pentru stabilirea unui plan de tratament care include scopurile finale si strategiile de tratament. 68

In stadiul de mijloc, consilierii combina activitatile de joc si utilizeaza tehnici cognitive si comportamentale ( incluzand modelarea, jocul de rol) pentru a invata copiii mai multe comportamente adaptative pentru a rezolva situatii specifice, probleme, stresori. In plus consilierii utilizeaza strategii care ii vor ajuta pe copii sa generalizeze noile lor abilitati in situatii si activitati din lumea reala.Una din principalele functii ale consilierii pe perioada acestei faze este sa compare functionarea curenta a copilului, cu functionarea de inceput si sa verifice progresul copilului spre telurile terapeutice. Pe parcursul ultimei etape, consilierul ajuta copilul sa-si dezvolte anumite strategii de coping pentru diferite situatii dupa finalizarea consilierii.Consilierul foloseste tehnicile comportamentale pentru a intari schimbarile din gandirea copilului, din sentimentele lui si comportament, si incurajeaza copilul sa foloseasca strategii pentru generalizarea progresului care l-a avut in camera de joaca la alte relatii.

Terapie prin joc Asa cum este definita de Koller si Booth ( 1997), terapia prin joc este o metodea tratament jucausa si antrenanta. Koller si Booth afirma ca aceasta terapie este folosita pentru a stabili interactiuni intra parinti si copii. Aceasa este o metoda pe termen scurt, intensiva, care implica parintii in mod activ- in prima faza ca observatori, si mai apoi ca si coterapueti. Scopul terapiei este de a spori atasamentul, ridicarea stimei de sine, increderii, si de a le da parintilor puterea pe mai departe sa promoveze interactiuni ale sesiunilor de tratament pe cont propriu. Dimensiunile structurale ale terapiei prin joc, cum ar fi provocarea, invaziunea in spatiul personal/angajarea in anumite actiuni si siguranta au ca model interactiunile constructive dintre parinte si copil. Specialistii terapiei prin joc –care folosesc aceasta abordare –se folosesc de activitati si materiale ce faciliteaza aceste dimensiuni pentru a remedia problemele din procesul de atasare - ce creeaza tensiuni intra si interpersonale pentru copii.Consilierii releva structura terapiei prin joc prin fixarea unor limitari si reguli clare de siguranta si prin implicarea experientelor ce au inceput, mijloc si sfarsit ( jocuri pe baza de cantece) si activitati menite sa defineasca limitele spatiului personal. Provocarea se obtine prin- spre exemplu- ajutarea copilului sa-si asume un risc adecvat varstei pentru a fortifia simtul de incredere in sine si control al copilului. Consilierii scot la iveala dimensiunea invaziunea in spatiul personal/angajarea in anumite actiuni cand spre exemplu implica copilul intr-o interactiune spontana si jucausa pentru a arata copilului ca lumea este distractiva si stimulanta si ca alti oameni pot fi in acelasi timp incitanti si demni de incredere. Pentru a facilita dimensiunea sigurantei, consilierii initiaza actiuni menite sa aline, calmeze, linisteasca si sa reasigure copilul prin asigurarea timpurie a nevoilor sale emotionale nesatisfacute. Asemenea interactiuni includ hranirea, realizarea de dactilopicturi, leganarea copilului intr-o patura si multe altele. Terapia prin joc este directa, intensa si de scurta durata. De obicei, consilierii se intalnesc intr-o prima faza cu parintii copiilor, pentru a realiza interviul si evaluarea initiala a relatiei parinte/copil, folosind metoda de interactiune Marschak (MIM). Apoi ei se intalnesc din nou cu parintii pentru a le explica acestora filozofia terapiei prin joc, incepand sa construiasca un raport/o relatie cu acestia, 69

oferindu-le un feeback de la evaluarea initiala, iar apoi colaboreaza cu acestia in realizarea unui plan de tratament. Aceasta sedinta este urmata apoi de 8-12 sedinte de terapie prin joc in care sunt implicati copiii si parintii- sedinta fiind de jumate de ora. Pentru structura standard a activitatii de terapie prin joc, este nevoie de doi consilieri diferiti pentru fiecare sesiune.Consilierii terapiei prin joc lucreaza direct cu copilul, iar consilierul care interpreteaza lucreaza direct cu parintii. In primele 4 sedinte si primele 15 minute ale sesiunilor urmatoare parintii si consilierul observa interactiunile copilului si al consilierului pe terapiei prin joaca din spatele unui perete cu oglinda sau dintr-un colt al camerei de joaca. Consilierul care interpreteaza explica parintilor ceea ce se intampla intre consilierul terapiei prin joc si copil, si sugereaza modalitati prin care parintii pot folosi dimesiunile demonstrate ale terapiei prin joc in interactiunile lor zilnice cu copiii. Incepand cu a cincea sedinta de terapie prin joc, parintii si consilierul care interpreteaza se alatura copilului si consilierul de terapie prin joc si participa in ultimele 15 minute a fiecarei sedinte astfel incat parintii sa poata pune in practica dimensiunile terapiei prin joc, sub supravegherea consilierilor. In primele sedinte cu copilul, consilierul comunica direct dimensiunile si explica regulile terapiei: 1.Consilierul conduce sedinta. 2.Sedintele sunt distractive. 3.Sedintele sunt active. 4.Sedintele sunt previzibile si structurate. 5.Sedintele nu implica dureri fizice. Consilierii sunt constant activi si ofera indicatii.Consilierul nu vorbeste multci se concentreaza asupra terapiei prin joc. Consilierii in terapie prin joc panifica activitati si pregatesc materiale menite sa faciliteze diferitele dimensiuni pentru fiecare sesiune si sunt atenti la nevoile specifice fiecarui copil. Consilierul decide cat timp se aloca in timpul sedintei dimensiunii respective, avand in vedere problemele si modul in care copilul interactioneaza cu familia lui. In timpul sedintei consilierul poate schimba sau adapta unele activitati reactiei/raspunsul copilului fata de procesul terapeutic. De-a lungul fiecarei sedinte de terapie prin joc, consilierul explica parintilor interactiunile dintre copil si consilierul pe terapiei prin joc, ofera sugestii parintilor referitor la activitatile care pot ajuta copilul acasa, comenteaza asupra modului in care dimesiuni specfice terapiei prin joc pot imbogati relatia parinte copil arbitreaza parintele cand acesta participa la activitati si ofera sprijin si incurajare cand parintii incep sa incorporeze dimesiuni ale terapiei prin joc in comportamentul lor de parinti. Pedro un baietel de 7 ani de origine sud africana, a fost adus sa inceapa terapia alaturi de parintii lui, intrucat parintii acestuia, familia Rodriguez au avut ingrijorari cu privire la comportamentul sau. Parintii lui Pedro au sustinut ca acesta mereu se astepta sa obtina ceea ce-si doreste,prin crize de isterie de cateva ore inca zul in care dorintele lui nu erau satisfacute. Familia acestuia, a recunoscut ca l-au rasfatat pe Pedro inaintea nasterii sorei sale in vartsa de un an. Au fost mereu tentati sa cedeze in fata solicitarilor lui Pedro in special cand acesta facea crize in public. In primele cateva sedinte ale terapiei prin joaca, Pedro si-a manifestat comportamentul tipic a unui copil care a fost proaspat introdus in camera de joc. El s-a jucat scurt timp cu multe dintre jucarii, explorand camera precum si jocurile si materialele de creatie. In timp ce facea astea 70

terapeuta lui, Carol i-a urmarit comportamentul ( i-a spus ceea ce face), a refacut continutul actiunii si a relevat sentimentele/emotiile lui. A fost necesar ca terapeuta sa il opreasca/limiteze de cateva ori cand el a vrut sa toarne nisip pe podea sau a incercat sa arunce cu vopsea spre sevalet. El s-a certat cu Carol vis a vis de nevoia de a face ceea ce-si dorea, insa ea a fost ferma, relevand sentimentele lui pana ce in cele din urma el s-a impacat cu limitarile sale. In cea de-a treia sedinta, Carol a observat teme din cadrul interactiunilor ei cu el, si in metaforele sale ce reflectau nevoia lui de a fi puternic si de a avea control asupra jocului sau. Deseori el a utilizat o jucarie leu pentru a se autoreprezenta. Leul, pe care el l-a numit Leo era dominator cu celelate papusi cu care se juca Carol. Pe masura ce Carol a utilizat tehnica Whisper pentru a-l lasa pe Pedro sa controleze jocul, acesta ii indica mereu ca papusile cu care ea se juca sa faca ceea ce Leo dorea. Cand Carol a ales sa nu foloseasca o soapta pentru a afla care era pasul urmator si o papusa pisica a ignorat ordinele lui Leo, Pedro a folosit pentru prima data papusa pentru a certa pisica si apoi ia reprosat lui Carol, spunandu-i ca ea trebuie in permanenta sa se consulte cu el. Cand a reflectat emotiile sale de furie si nevoia sa de a fi stapan in spatiul de joaca , el a raspuns “ sigur am fost nervos, eu trebuie sa fiu mereu stapan peste tot si ma enerveaza cand oamenii nu aduc aminte de asta.De mai multe ori in sesiunile urmatoare, Pedro a avut crize de isterie in camera de joaca, cand Carol i-a impus limitari comportamentului sau.Intrucat comportamentul in timpul acestor crize nu a constituit o amenintare pentru siguranta cuiva sau pentru obiectele ce se aflau in camera de joaca, Carol a ales pur si simplu sa ii reflecte sentimentele in speranta ca el se va simti ascultat si inteles.Intrucat ea nu a dorit sa reitereze acest comportament a ramas ferma , pe pozitii fara sa isi manifeste dezaprobarea pentru acest comportament. In sesiunile 4-20, Carol a continuat sa lucreze cu Pedro vis a vis de sentimentele sale de indreptatire prin metaforele sale si in relatia sa cu ea. In mod consecvent ea a limitat comportamentul sau inadecvat, a urmarit, a intors responsabilitatea catre el si a facut interpretari asupra nevoii de control resimtite de catre copil.Uneori a ales sa foloseasca Tehnica soaptelor si uneori a ales sa ia propriile ei decizii despre cum sa joace.Scopul ei a fost ca Pedro sa se acomodeze cu ideea de a imparti puterea cu altii, sa descopere ca poate gasi siguranta si cand nu are controlul, sa invete abilitati de comunicare a emotiilor si dorintelor sale folosind cuvintele in locul crizelor.Ea a realizat cateva povesti terapeutice despre dificultatile pe care Leo le-a intampinat cu comportamentul sau asupritor si a folosit metafore probemelor sale pentru a sugera alte metode de interactionare cu ceilati.Lui Pedro i-au placut atat de mult aceste povesti, incat el si Carol au colaborat la o carte de ilustrate ce povesteau viaat si intamplarile lui Leo.Pedro a inceput gradual sa faca sugestii, privind modalitatea in care Leo ar putea obtine ceea ce-si doreste fara sa-si piarda prietenii sau sa faca alte animale sa sufere. Carol s-a consultat de asemenea cu parintii lui Pedro, invatandu-i sa foloseasca limite mai clar definite si sa reziste tentatiei de a lasa pe fiul lor sa obtina ceea ce doreste cu o criza. La cea de-a 20- sesiune Carol a recunoscut -bazandu-se pe feedbackul primit de la domnul, doamna Rodriguez, profesoara lui Pedro si propriile sale observatii vis a vis de comportamentul lui Pedro in sedintele de terapie prin joaca ca Pedro era pregatit de finalizare.Comportamentul sau se imbunatatise semnificativ,Crizele sale de isterie au fost reduse de la 1-2 pe saptamana la 1 la cate saptamani.ea si Pedro un tabel cu numaratoarea inversa, astfel incat ei au putut marca ultimele 2 saptamani ale sedintelor finale.Asa cum e tipic cu majoritatea copiilor, Pedro a “ rejucat” multe din temele din intregul sau curs de terapie prin joc, 71

finalizand ultima sesiune prin a se uita la Carol, a-i zambi si a-i spune “ ce ti-ar place sa faci pentru ultimele noastre minute?”” poti sa fii sefa aici pentru moment”. Training si experienta Consilierii nu pot invata cum sa ghideze eficient terapia prin joc prin citirea de carti sau participarea la un workshop sau doua. Aceasta metoda de consiliere a copiilor necesita o stare mentala total diferita fata de terapia prin vorbire.Pentru a face trecerea de la a gandi sau a te gandi la cuvinte si interactiuni verbale, ca modalitate primara de comunicare la a te gandi despre joc si jucarii ca prima modalitate pentru comunicare, necesita concentrare, antrenament si practica. Asociatia pentru terapie prin joaca si asociatia canadiana pentru copii si terapie prin joaca/ asociatia internationala pentru examinarea consilierilor de terapiei prin joaca certificati ofera repere pentru inregistrarea sau certificarea ca si consilier profesionist in terapia prin joaca ce include cerintele educationale si experienta clinica. Sumar Terapia prin joc foloseste ca si metoda jocul pentru a stabili comunicarea la copii.Copiilor le plac jucariile si jocul si sunt atrasi de ele. Sala de consiliere trebuie sa permita copiilor sa se exprime pe baza jocurilor, jucariilor. Literatura de specialitate ofera atat suport empiric cat si un suport gen : povestioara cu talc, pentru a putea folosi jocul terapeutic sub forma de interventie pentru o scara larga de probleme de comportament si emtionale dar si in situatiile vietii de zi cu zi. Cand se decide daca clientul este potrivit pentru terapia prin joc, consilierul trebuie sa tina seama de situatia familiala a copilului precum si de un numar de factori care sunt in legatura cu abilitatile, problemele. Camera de joaca ideala cuprinde diferite diferite jucarii si materiale pentru joaca, dar cel mai important factor cand utilizam terapia prin joc este aceea ca, consilierul sa creeze clientului starea de confort si de apropiere.

72

CAPITOLUL 5 Consilierea scurtă a copiilor si adolescentilor: interactiva, sensibila cultural si bazata pe actiune

Acum cativa ani, am participat la un eveniment distractiv tinut de umoristul Tom B. , el ne-a spus despre peripetiile lui personale care au inceput dupa ce el a plecat de la colegiu.Tom ne-a oferit pe langa distractii, perspective folositoare pentru consilierea conceptualizata cu copiii si adolescentiii; Tom a inceput printr-un act umoristic in care a aratat si ne-a facut o demonstratie cu o cutie de lemn pe care a pus-o pe masa si prin scoaterea unui pachet de carti de joc,12 carti roz, fiecare etichetat fiind cu un cuvant cheie sau fraza. In timp ce ne explica experienta lui in care un curent electric a trecut prin corpul lui cand s-a catarat pe o cabina telefonica si el a aruncat cartile in aer. Niste fulgi de zapada mari si roz au coborat pe scena,Tom le-a cerut audientei sa vina pe scena si sa arate cu degetul anumite carti. In timp ce faceau, persoana arata spre o carte, Tom o lua de jos, reflecte pt. momentsi spunea povestea cu care era asociate cuvintele de pe carte. Pana la sfarsitul serii nici o carte roz nu a mai ramas pe podea. Tom a spus 12 povesti, una pt. fiecare carte.El a explicat cum un curent ne loveste deseori, curentul produce rani la iesire si la intrare. Intre intrare si iesire curentul le anuleaza toate functiile pt. Tom, aruncarea cartilor in aer a reprezentat un curent care creeaza haos. Rearanjand cartile intr-un mod a fost un act creat posibil cu audienta lui Tom. Partile din marea povestire a lui Tom a fost reasamblata, aranjata in acest caz la intamplare. Fiecare dintre noi, dintre auditori, au auzit scurtele povestiri fragmentate si noi le-am reusit sa le punem intro povestire coerenta si larga. Tom si audienta lui au experimentat impreuna ruperea unui tipar si apoi au lucrat, cooperat ca sa creeze tipare noi. Exact ca si cartile imprastiate pe podea, ordinea sisemnificatia vietii, imprastiate ca si cand loveste un curent. Adolescentii si copiii cu care lucreaza consilierii au rani la intrare si la iesire – parinti divortati, abuz fizic, sinuciderea prietenilor, familie faramitata, disfunctii alimentare etc.... Ei se lupta de obicei cu probleme tipice de dezvoltare ca si cum ar fi relatia cu colegii, probleme de initiativa si de aspiratii.Astea fiind numai cateva, cand intrebam copiii- adolescentii sa ne spuna povestile lor ei ne spun in fragmente rasfirate la fel ca si povestea lui Tom. Spre deosebire de cioburile unui vas spart care poate fi pus ca piesele unui puzzel, fragmentele pe care Tom le-a impartasit , sunt fragmente de inteles care pot fi puse la loc intr-un anumit fel. Copiii si adolescentii pe care ii vedem se lupta cu tiparurile familiale care au fost distruse, aceste3 curente de criza creaza haos. Slujba noastra ca si consilieri este ca sa asistam copiii si adolescentii in crearea unor tipare noi si functionale, din fragmentele distruse ale intelesului. Reprezentarea lui Tom a adus doua perspective pe care consilierii le-ar gasi folositoare in consilierea copiilor si adolescentilor. 1. Consilierii pot vedea materialul pe care il aduc din nou ca si fragmente a tiparelor semnificative anterior deseori tiparele micicare odata au functionat dar care nu mai functioneaza. Tiparele semnificative au explodat in vietile clientilor. Utilizarea tiparelor a fost distrusa, oameni tineri cer asistenta in ajutorarea lor de a pune impreuna ceea ce curentul a distrus peste abilitatile lor de a repara de a face un intreg inca odata. Clientii initial nu sunt 73

constienti ca curentul a facut imposibila o intoarcere la felul de viata imposibila si parte din provocarea noastra de a ajuta tineretul ca sa inceapa un proces de creere de noi tipare. 2. Tiparele vietii pot fi puse in mai multe feluri Tom a inceput prin focalizarea la intamplare a abordarii distructive. El a presupus ca audienta asculta la povestile lui, noi vom fi capabili sa remodelam o povestire mai coerenta. Actul lui Tom de a arunca cartile in aer prezenta , povestilor intr-un mod intamplator a garantat ca povestirea cea mare a fost reconstituita din nou. Consilierea prin scrisori evita aruncarea la intamplare a cartilor dar face apel la povestea lui Tom, in sensul ca se despart de vechile obiceiuri de a aborda clienti care deseori sunt lineare si cronologice. In acest capitol noi continuam explorarea felurilor de a aborda , ajuta copiii, adolescentii prin focalizarea pe 8 caracteristici definitorii prin consilierea prin scrisori. Cele 8 caracteristici ale consilierii scurte Baza consilierii este timpul limitat, solutii focalizate actiuni bazate, interactiune sociala, ordinea detaliilor, umor dezvoltat, dezvoltarea atentiei si relatie bazata intre client si terapeut. Aceste 8 caracteristici definesc scurt consilierea si unic. Cand consiliem istoria integrata a acestor 8 caracteristicisi le punem in practica, ele nu pot ajuta clientii mult si repede pentru a alina disconfortul si ranile dorintelor lor. Consilierea scurta are un timp limitat Consilierea scolara are intotdeauna constrangeri si avand limitat timpul cand trebuie consiliere, dar modelele consiliate prezinta un atuu in scoala, program dupa care nu reflecta cu realitatea sau cu scoala in care consilierii vor lucra. Astazi conducatorul care are afectata mentalitatea trebuie consiliat la sfarsitul fiecarei saptamani, in scurta consiliere noi ne referim la aranjarea pt. 10 minute, dintr-o sesiune in 5 sesiuni. Scurta consiliere este dezaprobata si produce efecte care sant limitaste in timp. Consilierea scurta este concentrată pe solutie Toate solutiile sunt temporare pt. ca viata continua in prezent o noua schimbare. Inca scurte consiliere este tot focalizata pe solutii , sunt mai productive stau sa se apropie distribuirea acestea este casa cu probleme. Cautarea solutiilor generale si mobilizeaza oamenii, resursele si inspira sperante. Asadar scurte consilieri pune accentul cand lucram in viu cu clientii. In scurta consiliere, consilierii asista clientii si focalizeaza in urmatoarele trei domenii: probleme; resurse; goluri. Pentru mai degraba cand clientii vor sa lucreze noi insistam, cand clientii nu vor, scurte consiliere ajuta clientii sa descopere intotdeauna ce este exceptie in problemele lor. Efectele interventiei pun accentul pe succesul exceptional pentru incurajarea clientilor si de a le da mai mult de lucru. Pentru ca exceptiile problemelor au o sursa de informatii scurte consilierii intreaba si repeta cu intrebarea: “Cand nu este aceasta o problema pentru tine?” Cativa clienti sunt amuzati cand ei cred ca timpul lor , problemele lor nu exista ori sunt diminuate. 74

Cativa clienti se amuzeaza cand se gandesc la timpul si problemele lor care nu exista sau sant diminuate.Realmente ei au locuinta exclusiva cu problema parte a lor si au cazut notitele, cand problemele nu sunt ocupatie. Scurta consiliere singurul ghid al clientului, va fi in viitor.Consilierii si clientii fixeaza concret golurile care trebuie clarificate pentru clienti, dorintele cazute. Concret procesul se centreaza pe client in viitor ii fluid si tot in viitor este posibil de rezolvat. Un nou lucru este evident, clientul va primi experienta, vointa de la punctele acestea. Pentru cativa clienti, aceste locuri goale au libera experienta si ei stiu ce au nevoie pt. a umple acele goluri.Pentru alti clienti, golurile sunt experiente infricosatoare pentru ca ei nu stiu sa umple golurile si au nevoie de ajutor. Clientii acstia sunt luati prin surprindere de o multime de factori externi si interni, ei poseseaza acastea dar nu stiu sa le foloseasca, mute in prezent situate in viitor. Identificate resursele asistate de clienti, ei incep sa creada in golurile lor. Scurta consiliere este experta in salvarea clientilor cu asemenea probleme. Scurta consiliere este bazata pe actiune Scurta consiliere crede in ”clienti vorbareti” care nu este tot una cu “clienti actiune” si aceasta actiune are nevoie de clienti care cred ca viata lor se va schimba. Inaintea lor, scurta consiliere provenea de la clientii cu o noua experienta care este usor posibila. Aceasta noua experienta lasa clientii sa cunoasca ce este noua apartenenta la purtare este posibila si ajuta la iesirea la lumina.28 de eficiente ale metodelor provine de la clienti cu noua experienta este data directiilor si asimileaza cuvintele. Scurta consiliere este o socializare interactiva Clientii in jurul acestei puteri influienteaza intr-un fel directia. Scurta consiliere utilizeaza reciproc interactiunile sau tipurile de nevoi, satisfaceri ,calitatea societatii suportata de grupurile de relatie.Schimbarile ca si cum ai avea multe realitati cand alti oameni ii suporta pe alti.Scurta consiliere ajuta clientii sa utilizeze alti oameni in schimbarea procedurilor. Scurta consiliere este orientata spre detalii Puterea partilor adesea mint in detaliile lor.Mai bine intrebi pt. detalii sau nu muncesti pe viu cu clientul, scurtele consilieri intreaba pt. detalii care sunt lucrate, care clientul le vrea si pt. care clientul este gata sa umple golul sau.Scurta consiliere este intrigata de detalii despre clienti, resurse, abilitati si talente sau care cred ei ca creeaza noi talente.In fine scurta consiliere exploreaza in detaliu tot ce e gata sa fie lucrat de clienti de dorintele lor si metodele alese. Scurta consiliere stârneste umorul Indexsii pt. consiliere sunt carti ce contin cuvintele ”distractie” “umor” “ras”.Aceste notiuni care consilieaza intotdeauna dar trebuie sa fim mereu seriosi, sa credem. Pentru ca aceasta durere este raspunderea comuna la probleme, consilierii si clientii inainte isi asuma aceasta durere care continua, dureaza pe tot parcursul de solutionare a problemei. 75

In scurta consiliere, consilierii focalizeaza mai putin aceasta durere si mai mult viata in /si a spori mai mult elementele.Atentia si mai tarziu concentratia forte pe forta umorului cu puternice indicatii ale clientilor. Scurta consiliere duce la dezvoltarea atentiei Un numar mare de fulgere ataca clientii cu descoperirea dezvoltarii.Tranzitia are drum pt. jubileu si cazaturi pt. clienti scurta consiliere trebuie data in spate pas cu pas pt. clientii care se lupta sa asculte descoperirea temelor si schimbarilor. Aceasta larga perspectiva asistata de consilieri in ajutarea clientilor se construieste o noua solutionare pentru clientii in descoperire.Scurta consiliere ajuta clientii a-i imparti la psihologi care au nevoie de dragoste putere distractie.Ei ajuta clientii sa imparta nevoile lor pt. dragoste, sau empatie sociala, interactiune naturala si consiliere; Ei ajuta clientii sa-si imparta nevoile pt. putere pe resurse interne sau externe. Ei sunt eliberati de stres si clientii continua sa faca alegerile lor mai degraba sa locuiasca in maximele lor ”usoare” sau sa continue sa raspandeasca unaservitate altor. In final ei ajuta clientii sa imparta nevoile lor pt. distractie, umor si sa solutioneze problemele si sa gaseasca solutii. Scurta consiliere reorganizeaza clientilor solutiile, lucreaza bine vei descoperi perspectivele de care ai nevoie. Scurta consiliere este bazata pe relatie Un consilier facil contribuie la o relatie bazata considerata mai mult un succces de consiliere decat o tehnica de consiliere pe care o folosim. Scurta consiliere, desigur, poseda si lucruri specifice, dar cel mai important este sa ne asiguram ca nu omitem relatia cu clientul. Dragut pt. clienti, consilierii empatizeaza cu scurta consiliere. Ei formeaza fundatia si efectele scurtei consilieri.

Studii de caz Cele 8 caracteristici ale scurtei consilieri intervine pt. o unica consiliere apropiata si ilustrata cu studii de caz cu titlul: Fricosul Reviziteaza. In acest caz J. Littrell, foloseste o scurta consiliere fragmentata pt. a ajuta parinti a-si ajuta tinerii scapati de sub control. Fricosul Reviziteaza Mult timp, consilierea nu a avut oportunitatea sa imparta cu clientul foarte multe sesiuni. Scurta consiliere este precisa si are o provenienta dintr-un ajutor mult in munca cu limite de timp fragmentate. Cazul descris este o sesiune de telefoane date: timpul total de o ora. Conversatia telefonica indica golurile din aceasta consiliere scurta, interventia a fost facuta.Cazul ilustrat cu 8 caracteristici a scurtei copnsiliei. Scurta consiliere pe fragmente utilizeaza in acest caz descoperire de la Institutul de Descoperire Mentala, modelul in 4 pasi: 1. O definitie clara a problemei in termeni concreti 2. O investigatie a solutiilor clientului 3. O definitie clara a schimbarilor dorintelor 4. O formare implementara pt. a produce aceasta schimbare 76

Definirea problemei La telefon Melody a intrebat daca ea va consulta cu mine despre copilul ei de 4 ani. Dureaza deschiderea momentului sesiunea de consiliere.I-am explicat Melody cei 4 pasi ai M.R.I consilierea fragmentata. Am itrebat-o intrebari elicite despre informatii despre ea si problemele ei. Munca cu intrebarile, cand ai cele mai importante aspecte sau situatii despre care vrei sa vorbesti? sau te-ai deliberat cautam solutii(atentie la client fara sa-mi spuna detalii).Intrebarea prompta Melody a fost adevarul, intelegand si providenta informatiilor esentiale, astfel am putut extrage detalii. Eu recunosc adevarurile ei si simturile despre aceasta situatie dar ocolesc sa vorbesc prea mult despre asta. Melody mi-a spus ca Randy intotdeauna este singur parintii lui in mod regular, problema, sora lui de 9 ani care nu face niciodata ordine. Aceasta harababura, nu a fost concentrata asupra lui Randy, dar daca a fost sursa jignirilor si grija pt. mama. In memoria lui Melody era Randy nu ea, care avea probleme. O intrebare, intreaba M. R. I, fragmentele muncii sunt: Cine este clientul? Alta munca poate fi: Cine este dispus sa munceasca in grup? Asa Melody pierde persoana cu probleme, daca ea va munci in grup. De aceea o tratez pe Melody, parintele o persoana care poate fi dispusa sa lucreze aceasta problema, ea este clientul meu. Incercand solutii, exceptii si strategii Noi intram in al noualea stagiu la M.R.I. Care sunt clientii care incearca solutiile? Eu am solutia focalizata, intrebarea care puncte excepteaza: Cand aceasta nu este o problema? eu am invatat-o pe Melody ca a fi un expert in desenarea incercarilor, solutiilor, dar nu aceasta este inca munca. Trebuie sa fie ingenioasa cu metodele care au inventat jocul”Patty Jeopardy”. Cand Randy a privit daca ea era acolo singura Melody imediat a vorbit cu el in baie si el era la toaleta. Daca as proceda sa plece, ea ofera pretul propus. A sters ideea, Patty jeopardy, a zis ca nu in practica e schimbarea lui Randy. Daca Melody nu zice notitele despre Randy cand o priveste, atunci el va fi in baie,facand sa plece din baie sa vorbeasca cu parintii ca este singura. Eu am intrebat-o pe Melody despre exceptia lui Randy cu parintii. Melody s-a gandit doar de doua ori. In aceste examinari in detaliu, noi descoperim ocazia ca Randy realizeaza cateva lucruri nu-i la fel aranjate si pleaca in baie. Melody are in bataie aceasta exceptie si il intreaba pe Randy despre cum va pleca in baie unde se simte inconfortabil Melody incearca din nou aceasta exceptie dar esueaza. Scurta consiliere este continuata privita de clientii strategici. De doua ori Melody tihnita sia inchis promisiunea. Prima data era incapatanata si persistenta, Treptat frustrarea la probleme, era peristenta. Ea continua sa primeasca solutii la probleme, ilustrari de la mine care sa o ajute. A doua oara Melody a ras fara umor, a evidentiat jocul ”Jeopardy Patty” Stabilirea scopului Asteptand 10 min. sa inceapa sesiunea, Melody si cu mine am facut concrete dorintele rezultate. Noi recunoastem ca Randy nu este interesat in schimbarea comportamentului. Dupa aceea am conceptualizat rolul meu de consilier care o voi asista pe Melody in descrierea mai multor optiuni de ai schimba comportamentul lui Randy. De la cum Melody spune, umorul ma face sa simt efectele comunicarii cu Randy dar aparentele Patty J nu au aparut.

77

Interventia Scurta consiliere nu are limitat timpul cand gandim despre ce ne creeaza sau, parintii ajuta copiii sa umple golurile. Cu Melody vorbind mi- am reamintit facilitatea descrierii, eu am citit in “Michael White si D .Epstan” ca terapeutul a ajutat copii cu encopresis. Terapeutul..a existat un copil de 6 ani; Nick, care traia intr-un “acccident” si “ incident”. Nu-mi amintesc bine detaliile din cazul Fricosul Poo, dar imi reamintesc cum copii au reorganizat pe Fricosul Poo ce si cum ar experimenta din nou. Terapeutul trebuie sa reorganizeze cand Fricosul Poo, a venit defensiv a de a pleca la baie. O baza in recolectarea in Fricosul Poo, cum am vorbit cu Melody despre o actiune bazata, interventie pentru a umple golul sau. I-amk sugerat sa descopere, cand Fricosul Poo, va veni. Cu cateva reguli il va prinde pe misterios. In completare, eu sugerez ca a detecta va stii Fricosul Poo privind ii va placea inainte frunza ......baloanele si galben apa, doreste Randy. Voi cu voi puteti colora o pictura pt. Fricosul Poo, privindu-i ii va placea . Pt. ca lui ii lipseste umorul ca si surorii lui, Melody crede ca ii va placea ideea.Lucrand impreuna Melody si cu mine planificam detaliile.Discutam detaliile care crede ea ca va rezolva sarcina cu Randy, ziua urmatoare am vorbit la telefon cu Melody care imi relateaza urmatoarele: Am vorbit cu Randy seara trecuta si avea habar despre existenta detectarii. L-am intrebat ce concluzii ar avea daca Fricosul Poo se reintoarce. Aceasta l-a surprins pe Randy. Va trebui sa-l salvez pe Randy cand se smte presat, cand va fi un mesaj in baie. Randy m,i-a spus concluzia cum ca se simte” o mancarime”. Acesta m-a lovit. Voi utiliza sa vorbesc dar nu pot face sa nu simta el. Acum sant gata sa folosesc limbajul lui pt. “mancarimi”ceea ce face sa simta mai mult el. Melody si fratele ei sau intors din urma. Eu vreau o carte cu povesti si avand ani apropiati ai copilariei, cartea despre multe acte care detecteaza privind-o concluzii.Am trimis cartea la Melody si i-am scris o tema de casa asigurandu-ma. I-am notat spunandu-i ca ti-as sugera ca tu sa citesti aceasta carte impreuna cu fratele tau si sa luati cele mai bune concluzii despre lumi.Melody scriindu-i inapoi, spunandu-mi ca, cartea este o idee geniala. O saptamana mai tarziu Melody si cu mine vorbeam la telefon de 15 min. Pe durata convorbirii ea spunea: Dupa ce am primit cartea pe care tu mi-ai trimis-o , m-am decis sa lucrez cu Randy sa coloreze o pictura despre Fricosul Poo. Sora mea Sarah, Randy si cu mine am facut un picnic in parc si am luat si creioane si Sarah vroia sa faca un desen, si sa-l termine cu Randy. Toti trei am colorat pe Fricosul Poo si amj votat care desen ii va placea Fricosului Poo. I-am facut fata bruna cu mainile infricosatoare. Dupa noaptea aceea i-am citit lui Randy despre copii din carte pe care tu mi-ai dat-o. Lui chiar i-a placut. Noi cand ne apropiam sa citim, Randy ma privea, spunandu-mi. Eu cred ca Fricosul Poo este pe ..... A mers singur la baie. Pt. mine a fost o placere cand s-a intors in camera a spus: sant gata sa merg sa fiu un bun detectiv. A zambit cu gura mare. Am dat un telefon dupa o luna sa confirm ca Randy e un bun detector. Melody spune cat de mult s-a linistit Randy. Eu am gasit in desenul Fricosului Poo, ceea ce mai tarziu era o poveste simpla. Discutii In sfarsit cele 8 caracteristici ale consilierii scurte au fost expresive in cazul Fricosului Poo.Cele 8 caracteristici nu pot fi separate dar instant o parte este coerenta si sistematizeaza munca pe fragmente. 78

1. Timpul limitat—noi am avut o singura ............de convorbiri la telefon in total 1h 2. Solutia focalizata—Melody si cu mine o singura exceptie problema cu Randy fiind extrbitionista .Melody resursele de umor persista si golurile ei. 3. Actiuni bazate—initiativa mea de a citi o carte dea a cauta concluzii. 4. Interactivitatea—unul pe altul sau ajutat. 5. Orientare detaliilor—colorare Fricosului Poo. 6. Umorul elicit—Melody descrie in familie o poveste. 7. Descoperirea alternativelor—citirea cartii –concluzii 8. Baza relatiilor—Melody si-a folosit relatiile in familie pt. a-l asista pe Randy. Expert in automodificarea comportamentului Scott este un copil de 15 ani, la o scoala inalta, vine pt. prima data la consiliere. El are o problema cu comportamentul in cominitate, vandalizeaza si nu mai merge la scoala. Acasa familia ii spun ca persista o gramada de probleme. Terapeutul sune ca este turbulent si distructiv si va avea nevoie de consil;iere individuala si se refera la o practica privata. Inaintea consultatiei in care terapeutul se refera la tatal lui Scott care locuieste cu sora de 14 ani. Mama a abandonat familia cand copii erau foarte mici. D-l Randall, i-a placut rolul de parinte singur, a folosit multe schimbari pt. copii. Ei au identificat competenta pt. atentia parintelui si accesul la resursele fasmiliei. Problemele lui Scott vorbeau jenant de comunitate. Ofiterul de politie a vorbit cu familia dupa ce activitatea lui Scott rezulta di probleme minore legale. Atentia jenata asupra acestui nou profesor care lucra cu copii din comunitatea care intreba el. Tipic adolescentilor care se refera la consilierea Scottt este un client “fixat”. In primele 20 de min. de la inceperea sesiunii, care il includea pe Scott si pe tatal lui si cand a mai ramas un minut, am vorbit cu Scott singur; In a doua parte a sesiunii, D-l Randall discuta multe probleme, era interesat de scoala. El crede in rezolvarea relatiilor de la scoala care este cheia altor probleme.Mai tarziu in sedinta am descoperit ca Scott rezolva o parte din probleme. Am notat ura lui Scott pt. tatal lui, umorul si temperamentul tatalui sau este dezagreabil. Mi-am dorit sa descopar problemele si golurile problemei lui. Fiind blamat si identificat cu ” aceasta problema”; “Arde trecutul”. Asistat Scott de un client voluntar, am descoperit preferintele si interesele lui. “Cine defineste problemele in aceasta viata” ? Ce-mi doresc sa fac? In special pe problemele exceptie-timp cand problemele nu mai exista . Noi descoperim nonproblemele lui si descoperim ca existe dferente despre timpul lor. Concentratia mea, exceptiile problemei imi reamintesc ca Scott are probleme cu locul lor in existenta. Mai mult timpul lui Scott este o problema libera. Scott este sensibil si interesat de problemele tatalui care este matur sa si le descopere si descrie. Povestind, Scott doreste sa fie student; El face numere care disturba scoala si comunitatea. In familie, a fost autoritate, iar acum nu se mai refuleaza. Scott colaboreaza cu terapeutul. Golurile lui sunt /are nevoie sa fie acceptat; si preferat; raportul cu trecutul nu poate sa se schimbe fara putere, libertate, distractie. Gasirea solutiilor, exceptiilor si strategiilor Scott descrie dificultatea de a-si face temele, lipsa concentrarii cand are ceva de facut. Cand vrea sa studieze, sora lui ii cauta, deranjeaza. Ea spune totul la fata, sora lui il critica pe Scott. Scott a creat o rezistenta si refuza sa faca temele, ca si consecinta tatal lui, ii interzice sa iasa din casa. Am 79

descoperit ca adolescentii au nevoie de putere, control in orice situatie; tayal si sora lui sunt insuportabili. Problema lui este intensificata de aparitia comportamentului si de rutina de a face teme. Dupa discutii pt. gasirea solutiilor, am vorbit cu Scott despre exceptii la comportamentul sau. In exploarare nu sunt probleme in timp ce releva performantele la scoala cand sora lui nu-l reclama la tata. Cea mai mare descoperire ca fiind problema a fost temele de casa. Doua saptamani sora lui nu a fost acasa, iar el si-a rezolvat temele. Scott descrie viata familiei sale, ca un grup de valori si strategii, asa am desoperit ca are multe talente. M-am amuzat pe seama lui si a resurselor pe care le detine. Scott a descoperit succesul de student si vrea sa umple golurile mari. Stabilirea scopurilor In definirea problemei, Scott a surprins la scoala ca fiind puternic si interesat. In gasirea scurtei solutii focalizate, aprofundata , eu am gasit un loc sa vorbesc cu referinta la terapeut si D-l Randall si......... ca Scott sa faca temele a fost rezolvata. In experienta clinica si resursele care sustine ideea, privesc complexitatea problemei zambetul schimbarii comportamentului; este suficient sa fii rapid, profund si dispus la schimbari individuale sau in familie. Astept o simpla schimbare de la Scott sa se schimbe sa faca temele si sa elimine procesul care ii face probleme comportamentale. Eu si Scott am vorbit in continuare despre problemele care se petrec acasa/ sau legate de temele pentru acasa. Inca un loc gol- conflictele de acasa l-am rugat sa noteze tot timpul problemele de la scoala care crede ca s-au schimbat. In concluzie a doua sesiune a durat 20-min. Interventii Am empatizat competenta, inteligenta si umorul lui Scott. Cu permisiunea lui Scott in prezenta tatalui sau am vorbit despre notitele ce trebuie sa le faca. De exemplu: dupa o saptamana sa remarce abilitatyea lui Scott de a se concentra si de a raspunde. Afirmatia parintelui este foarte importanta pt. copil/adolescent. Interventia indirecta seamana cu strategii de schimbare. In a treia consiliere Scott si cu mine faceam brainstormed pt. rezolvarea temelor, solutia era complicata. Experienta arata cand termina Scott temele, tatal lui voia sa-l ajute, apoi trebuia sa aiba teme scurte, simple ca sa le accepte Scott sa decida sa-si faca temele. Dar si in acest caz sora lui intervenea dar cu motivatie.Scott fara umor a fost la a treia strategie. Tatal lui era linistit si se uita la tv. in fiecare seara. Scott decide ca ar fi distractiv ca tatal lui sa-l ajute la teme. I-am sugerat o tema de casa despre care a spus ca o va realiza.(de Shazer,1988). I-am spus lui Scott,” data viitoare când îţi faci tema, fă ceva diferent de ceea ce obişnuieşti sa faci de obicei. Fa-o distractiv sau creativ. Distreaza-te in timp ce o faci. Scrie schimbarile ce apar, si mi le vei putea descrie data viitoare cand ne vom intalni.” (Littrell,1998). Acesta tema i-a permis lui Scott sa-si determine actiunile.Umorul si creativitatea lui Scott a iesit la iveala, si a generat niste posibilitati interesante, care ne-a dat motiv pentru a rade, care este o forma de repetitie mentala. De exemplu, Scott s-a gandit la efectul disruptiv ce a oferit faptul ca si-a facut tema dimineata devreme, in timpul rutinei de seara a sorei sale. Scott s-a bucurat de atenţia si asistenta totala a tatalui sau in tot parcursul temelor,s-a gandit la reactia familiei . Cum i-a crescut entuziasmul si posibilitatile, Scott sa gandit la niste activitati 80

amuzante, impractice. Cum am terminat sedinta, l-am incurajat pe Scott sa coninue brainstorming-ul pana gaseste cea mai buna idee. I-am spus sa creeze un plan, dar sa aiba grija sa nu-si faca rau lui, si nimanui din jurul sau. Cum am inceput a patra sedinta, Scott a povestit, ca s-a mirat de situatia ca tatal sau a asteptat sa-si faca temele. In fiecare zi a inceput dimineata devreme, si si-a rugat tatal sau sa il ajute. Rugamintea lui Scott a introrerupt tatal, cand s-a uitat la televizor, si se odihnea. Scott a inchis televizorul, si i-a spus: „Tata ai spus ca ma vei ajuta cand am sa-mi fac temele”. Relatia dintre tata si fiu a fost cum Sctt si-a dorit, si aceasta actiune nu la facut pe Mr. Randall sau sa fie furios. Tata a inteles importanta temelor, si a observat ca acesta este important pentru Scott. Relatiile familiare au luat o schimbare pozitiva. Succesul l-a motivat pe Scott sa-si continue tema cu entuziasm. Dupa 4 zile de efort si ajutor, tata a terminat sa il ajute pe Scott la teme. Un lucru amuzant era, cand sora a spus tatalui despre tema lui Scott, acesta i-a raspuns: „Ocupa-te de treaba ta.” Cand Scott a cerut ajutorul tatalui sau, acesta i-a spus sa-si faca treaba, si sa-i arate cand a terminat. Scott si eu am ras cand am observat ce schimbari au aparut in familie cu ajutorul temelor. Lam incurajat pe Scott sa-si continue temele, sa nu reapara obiceiurile vechi, cum ar fi agresivitatea in familie.Temele au fost constructive, iar Scott a reportat usurare. Scott si-a gasit propria pace, si-a facut temele, cand a avut timp liber, si nu a fost deranjat de nimeni. Scott a simtit libertate si putere. Fara cuvinte s-a inteles ca sedintele de consilierea au luat sfarsit. Dupa o sesiune de 4 saptamani, consilierea s-a terminat cu sugestia ca daca Scott oricand ar simti o perioada de recadere poate sa se reantoarca oricand. Termenul de recadere este folosit cand un client simte ca vechile obiceiuri pot sa reapara, si are nevoie sa gaseasca cai noi pentru invatare. Ca in cazul unei masini, dupa acesta v-a merge iarasi bine. Adolescentii folosesc de multe ori aceasta metafora. Dupa 6 saptamini de la prima noastra intilnire Scott m-a sunat sa-mi povesteasca, ca continua sa-si faca temele noaptea. Scott a spus ca nu se mai cearta cu sora sa, si tatal lui il intelege. Dupa examene Scott a obtinut note bune, iar acesta era pe placul tatalui sau. In timpul sedintei cu parintii, trei profesori au remarcat schimbarea pozitiva a lui Scott, in privinta notelor si a comportamentului. Aceste comentarii l-au determinat pe Mr. Randall sa se simte un parinte competent. Era mandru de fiul sau. Acesta a facut relatia tata- fiu sa fie din ce in ce mai stransa, si mai buna. Discuţie Cand am terminat consilierea cu Scott s-a terminat relatia mea cu el si cu familia lui. Am auzit despre Scott ca si-a gasit un loc de munca dupa scoala, care era foarte interesant, si nu mai avea probleme. Scott a graduat cu B+ . Familia acesta l-a considerat o realizare importanta. Interventia in aceasta cauza a adus sucess, si efecte pozitive pentru Scott si familia sa. Familia s-a reorganizat, si a aparut o balanta de care au avut nevoie toti membri familiei. Scott si sora sa au trecut cu succes din copilarie in adolescenta. Cand au aparut probleme in familie ei au avut o metoda de confruntare cu acesta. Scott si sora sa, au restabilit aproprierea si suportul reciproc, ce le-a ajutat sa se confrunte cu durerea pe care l-a cauzat reintrarea mamei in viata lor. Cum va fi sumarizat in lista de mai jos, toate cele opt caracteristici ale consilierei scurte au fost evidente in aceasta cauza. 81

1. Limitat de timp. Ne-am intalnit de patru ori pe care l-a urmat un telefon. 2. Focusat pe solutie. Scott si eu am focusat pe a) componentele cheie a problemei, b) pe sursele sale de umor, c) pe atingerea scopului propus de el. 3. Bazat pe actiune. Interventia a inclus realizarea temelor. 4. Social interactiv. In centrul interventiei era problema lui Scott, dar si relatiile din familie s-au restucturat si s-au inbunatatit. Focusarea pe solutionare a fost incuajat. 5. Orientat pe detalii. Punctele tari lui Scott au fost explorate in detalii. Interventia a fost planificata cu mare atentie cu scopul de a implica pe tatal sau mai mult, dar paradoxal acesta a devenit mai putin implicat. Un alt scop era de a reduce implicarea negativa a sorei. 6. Orientat pe umor. Sensul umorului clientului a fost uilizat in planificarea paradoxala a interventiei. 7. Dezvoltarea atentiei. Ca consecinta a interventiei, Scott a parcurs dezoltare si schimbare in balanta relatiei copil-parinte. Foarte important era in acest caz faptul ca Scott era intr-o criza de adolescenta si personalitate impreuna cu confuzia rolurilor in familie. 8. Bazata pe relatie. Mai devreme un baiat tanar care era clientul meu si-a schimbat parerea despre relatia noastra. Am sperat ca ascultarea activa si respectul demonstrat fata de sentimentele lui, ne va ajuta sa avem o relatie pozitiva de lucru, si ca relatia noastra il va ajuta pe Scott sa aiba incredere in noile sale posibilitati. A sculpta o masca. In ultima noastra cauza Kirk Zinck iara-si a lucrat cu un adolescent, care a luptat cu faptul de a creste intr-un anturaj cultural defavorabil. Ca si in celelalte doua cauze toate cele opt caracteristici a consilierei scurte au fost prezente impeuna cu modelul MRI. Diferente culturale. Cultra este un concept complex. Definitia de baza este oferit de Moris & Robinson(1996). Ei au definit cultura ca o rama de referinta in care se intalneste persoana proprie, lumea si viata.(p.51) Practicile predominante de consiliere isi au originea din valorile Europene-Americane (Lee,2001). Normele din care comportamentele si atitudinile sunt interpretate provin din valorile EuropeanAmericane, cu putina toleranta referitoare la diferenta de la paradigma dominanta. Limitele impuse din acest punct de vedere pot introduce diferente culturale in relatia de consiliere. Diferentele culturale rezulta din practicile comune, ca si ignorarea influentelor culturale asupra clientului, acesta facand parte dintr-un grup cultural bazat pe aparenta sau comportament si convingeri, care apar la toti membri grupului, apartinand de aceeasi cultura, cu putina diferenta si variatii individuale si la subgrupe ( Garrett ,1999; Lee, 2001; Thomason ,1991). In scurt intr-o lume confirma comportamente si atitudinile negative la o cultura specifica, acesta ignora variatiile in context, istoria personala, nivelul de cultura, si experienta de viata intre persoanele din aceeasi grup (Garrett,1999). Altii considera ca gasim variatii intre persoane care apartin de aceeasi grup. In paradigma Americana-Europeana putem gasi presupuneri referitoare la cea ce este normal si cea ce este social de dorit. Daca acceptam aceste presupuneri impiedicam sensitivitatea unora la normele culturale, traditii, increderi la altii. Morris si Robinson (1996)include la aceste presupuneri 82

individualism, structuri familiare mari si independente, comunicatie verbala deschisa, bunuri materiale ca simbolul puterii si a statusului. La acestea mai adaugam manifestarea emotiilor, dezvaluirea de sine si increderea. Lee (2001), sugereaza ca oamenii care cerceteaza diferentele culturale si incep cu examinarea personala, nu pot fi total obiectivi. Mai multe culturi stau in opozitie cu cea European-Americana. Diferente tipice includ: independenta sau conectarea la membrii grupului, conceptul despre familie. Modelitatea de expresivitate a emotiilor variaza in culturile Europen-Americane. Expresivitatea in consiliere este catarctica si promoveaza dezvaluirea personala. In culturi mai putin dominante nu folosesc cuvinte care descriu emotii tari, si expresivitatea trebuie sa respecte norma(Constantin si Gainor 2001). Sensibilitate culturala Consilierea sensitiva cultural include interventii care se refera la orientarea culturala a clientului. Cercetari au demonstrat ca trei aspecte in procesul de consiliere sunt mai importante decat cele culturale.(Constantine, 2001a, 2001b, Garrett, 1999, Duncan and Miller, 2000): (a) relatia consilier- client, (b) desfasurarea apropiata a interventiilor, (c) flexibilitatea consilierului in definirea problemei, si prezentarea solutiilor. Interventiile care se adapteaza diferentelor culturale presupun cunoasterea asteptarilor clientului despre consiliere, si cunoasterea parerii lui in legatura cu conditiile necesare pentru schimbarea situatiei. Armonizarea include planificarea apropiata a sesiunilor, invatarea si observarea normelor si taboo- ilor, din cultura data. Un consilier trebuie sa-si faca timp sa invete ce practici si increderi sunt cu privinta la problema, vindecare si schimbari sunt importante clientului. Clientii din culturile minore au tendinta de a-si rezolva problemele in modul in care se rezolva in cultura lor, dar si in modul de rezolvare a culturii dominante( Garrett, 1999) Pentru rezolvarea optimala a problemelor, cllientii din culturile minore trebuie sa-si dezvolte „competente biculturale” Schimbarea se bazeaza pe relatia dintre consilier si client. Duncan & Miller (2000), afirma ca ajuta cu 30% in rezolvarea optima a problemei. CLS (sistemul limbajului colaborativ) alcatuit de Anderson(1997) este efectiv in cele mai multe culturi. In CLS relatia interpersonala este cea mai importanta , in care consilierul si clientul recreeaza intelese noi in conversatia terapeutica, ce provoaca schimbari. Constantine (2001a) considera ca inafara orientatiei teoretice, un consilier pe care clientii sai il considera empatic „e mai usor sa ai o relatie interpersonala cu aceste persoane, si care poate sa ridice beneficiile consilierei.(p.313) Empatia este comunicarea de interes si de intelegere fata de trairile persoanei. (Constantine, 2001b). Interventia tine seama de nivelul de dezvoltare a persoanei, functionarea intelectuala si capacitatea de atentie( Vernon, 2002). Aceste interventii sunt colaborative si involva persoanele importante cum sunt parintii, profesorii, membri familiei sau prietenii. Acesta este caracterul independent de cultura. Garrett(1999) a stabilit importanta interventiei bazate pe dezvoltare. Munca lui cu tineri americani native, a aratat ca potrivirea adaptata dezvoltarii este mult mai importanta decat potrivirea culturala. Flexibilitatea consilierului se refera la abilitatea lui sa incorporeze o varietate de conceptualizari si strategii la clientii din populatii diferite. Constantine (2001b) a constatat ca flexibilatatea este un aspect foarte important in efectivitatea conilierii cu oamenii din culturi diferite. 83

Ultimul aspect despre sensibilitatea culturala este competenta multiculturala, care necesita multe traininguri referitoare (Constantine, 2001a. 2001b) si abilitatea consilierului sa inteleaga normalitatea si independenta significanta , si conectarea ecologica intre grupurile culturale, care este diferit de paradigma European- Americana. Sa facem consilierea scurta sensibila cultural Eficacitatea consta in abilitatea consilierului de a se uita in spatele presupunerilor culturale(Lee, 2001), sa dezvolte o relatie stabila cu clientul.( Duncan si Miller, 2000, Garrett, 1999, Thomason , 1991), si sa fie flexibil (Constantine, 2001a, 2001b, Constantine and Gainor, 2001, Thomason, 1991). Empatia(Constantine, 2001a, 2001b.,Duncan si Miller, 2000,) si trainingul cultural (Constantine, 2001a, 2001b), sunt la fel de importante. Aceste atrbutii sunt baza, la care consilierul se poate modifica si adapta , sa se apropie de cultura data. Consilierea scurta se adapteaza cerintelor clientilor din diferite culturi. Patru dintre cele opt caracteristici ale consilierei scurte(Littrell, 1998), sunt, potrivite sa creeze apropierea culturala: este social interactiv, atent la dezvoltare, orientat pe detalii, bazat pe relatie interpersonala. Aspectul de interactiv social ii da posibilitatea consilierului sa potriveasca la oameni din culturi diferite. Consilierul de multe ori intreaba: „Cine va fi primul cine va nota o schimbare, si o va comenta? „ Ce solutii potentiale ti-au sugerat altii?” Aceste intrebari acorda posibilitatea de dezvoltare si de involvare in comunitate a persoanelor interesate in rezolvarea problemelor. ( Freedman si Combs, 1996) Interventie atenta pe dezvoltare consilierea scurta se adapteaza la nivelul de intelegere a clientului. Flexibilitatea este in atentia la detalii. Clientul are resursele sale proprii de confruntare cu o anumita problema. O metoda nu este adaptabil pentru toti clientii. In sfarsit, pentru ca relatia client- consilier este fundatia consilierei efective , consilierea scurta pune un accent significant pe relatia pozitiva intre client si consilier.

Definirea „Problemei” Myron era foarte influentat de moartea recenta a bunicului sau. Acest elev de 14 ani, nascut in Alasca a fost in custodie in oras. Cum a inceput sa faca fata moartei bunicului sau, Myron a cerut suport si asistenta sa determine cum sa faca fata reintalnirii cu familia, bunicul, si cu satul. In cele mai multe comunitati native au reguli si traditii proprii. Myron venit din acest sat, era izolat de Ca si consilier scolar l-am inrolat pe Myron cand a sosit in oras. Intimidat , el a ajuns intr-o scoala care avea membrii de trei ori mai multi decat populatia satului. Parintii lui ingrijitori m-au rugat sa ma uit dupa el, si l-am facut destul de des. Din pacate locul unde statea era izolat de lume si de oamenii pe care ii cunostea. Satul lui era un sat mic, unde 95% dintre locuitori erau nativi, si cei mai multi erau legati de sange sau prin casatorie. Departe de drumurile accesabile, satul putea fi accesat doar sezonal, cu barca, avion mic sau cu masina de zapada. In circumstantele prezente, cineva cu cine se putea conecta- chiar un necunoscut dintr-o cultura diferita- era important. Myron si eu am realizat legatura si peste 3 luni relatia noastra s-a dezvoltat. Dupa sesiunea de 4 consiliere, Myron si eu i-am adresat distresul si necazurile. Am cautat o expresie care sa fie pentru el apropiat cultural.In lumea acesta, unde satenii mor, oamenii ii cer 84

ajutorul familiei apropiate. Ca si grup, oamenii lui Myron au perzentat lucruri comune, satenii sunt in proximitate stransa. Limba, traditiile, religiile variaza considerabil. Sensibilitatea mea culturala ca si consilier nu a ecvalat cunostintele si practicile specifice satului. In aceasta parte am rechemat memoriile despre traditiile satene, si sa identifice cunostinte in contextul prezent care l-ar putea ajuta in situatia prezenta. Myron si eu am definit problemele care au aparut cu moartea buniculi sau: sa ia parte la inmormantare, sa evite problemele, sa-si onoreze bunicul. Cele mai multe comunitati functioneaza ca o familie mare. Moartea unui om mai invarsta si mai important reface regurile , si obligatiile. Incercarea solutiilor Cand am ajuns dimineata la oficiu, Myron nu a explicat ce vrea. Era stresat din cauza moartei bunicului, si de modalitatea cum sa raspunda la acesta. I-sa parut problematic sa se intoarca in sat la inmormantare, dar nu a cerut asistenta. A indicat ca nu are multa speranta ca se va intoarce in sat. Consilierul a incercat ca Myron sa-si verbalizeze stresul pe care il simte in prezent. Incercarea a lui Myron era minimala, si nu a discutat aceasta problema cu parintii sai ingrijitori. El a considerat ca o cerere directa pentru asistenta nu este necesara. Satenii raspund simplu la necesitatiile lui Myron. Raspunsul initial al lui Myron constand in faptul ca nu a avut cerinte speciale era congruent cultural, dar acesta nu functiona in contextul cultural European- American. Acesta a avut impact asupra procesului de rezolutie.Myron si eu trebuia sa cautam o solutie cu ajutorul brainstormingului si cu tinerea de legatura cu alte persoane. Mai aveam 2 zile pana la intoarcerea lui la inmormantare.

Definirea scopului si asteptarilor legate de problema Am facilitate punerea posibilelor tinte. Avand in vedere experientele si memoriile similare ale lui Myron din trecut, am ales tintele in 3 arii de probleme. Myron si eu am identificat pe cine trebuie sa il conectam in legatura cu calatoria , si sa determinam cum va cere permisie , si cum va calatori. Daca primeste permisie, va pleca la inmormantare. Prima problema era consumul lui de alcool. Cand se va reantoarce in sat, in aceeasi context el va fi facilitat pentru consum de alcool sau alte activitati ilegale. Focusat pe probabilitatea ca el va reusi sa reziste tentatiei, m-am interesat despre cazurile cand Myron a reusit sa evite sa se implice in probleme in sat. A descris diferite ocazii cand era influentat pozitiv de catre altii si a identificat persoane care l-au ajutat sa evite problemele, si oamenii pe care le-a vizitat erau abstinenti la alcool, ori au consumat alcool, ori norma lor a fost ca un minor sa nu consume alcool. La sfarsit am cautat posibile cai cum Myron ar putea primi ajutor si indrumare, cum sa-si exprime pierderea, iubirea ce a simtit fata de bunicul sau, si cai de conectii spirituale. In sat el va primi aceasta indrumare automatic. In acest context, unde traieste cu parintii ajutatori, aceasta indrumare pornita din sensibilitate culturala nu este valabila. Pentru ca Myron va fii doar cateva zile in sat, va trebui sa gasim support sensibil cultural dupa inmormantare, si dupa reintoarcere.

85

Interventii Pasul nostru urmator era sa efectuam un plan de actiune. Myron si-a cerut permis sa calatoreasca acasa si sa participle la inmormantare. Am listat persoanele apropiate pentru contact: parintii ingrijitori, ofiter. Am recapitulat ce le va spune Myron acestor persoane. Ca o parte de interventie eu si Myron am stabilit in colaborare, cum va evita problemele in sat. Am stiut ca se vor interesa despre acesta. La sfarsit am rezolvat motivarea absentelor de la ore. Timpul a fost scurt, si a trebuit sa ne grabim, sa punem planul in actiune. Myron si-a sunat mama ingrijitoare din oficiul meu, si a explicat dorinta de a fi lasat la inmormantare. A cerut asistenta ei imediata de a-l conecta pe ofiter. Mama l-a ajutat. Am terminat sedinta si am stabilit ca ne vom intalni dimineata viitoare. Ziua urmatoare Myron si mama lui ingrijitoare au facut pasii de securitate pentru calatoria de 3 zile a lui Myron. In sedinta de 30 de minute am recapitulat ca Myron cum va evita problemele. Am vorbit despre nelinistea lui ca va rata lectiile de la scoala, iar eu l-am informat ca profesoara il va ajuta sa recapituleze lectiile cand se va intoarce. Am facut un plan in care am vorbit despre o situatie care o poate cauza consumul de alcool necontrolat sau alta problema in timpul cand va fi in sat. Myron, mama ingrijitoare( prin telefon) si eu am dezvoltat un plan de comportamnet. Sa solidam si sa interiorizam intentia de a “face probleme in public” (Anderson, 1997) Myron a descris cum va lua contactul cu un unchi de incredere, si cu doua personae in care poata sa aiba incredere in timpul calatorie in sat. Avand suport comunal, persoana va simti nevoie mai mare sa se comporte cum i-se asteapta.(Freedman and Combs, 1996) . Myron a pornit in sat dupa amiaza. Dupa reantoarcerea lui de la inmormantare , Myron si eu ne-am intalnit pentru o sesiune de 20 de minute. A povestit sentimentele sale si bucuria ca a fost lasat sa se reantoarca in sat. In timpul vizitei, Myron a evitat problemele cu ajutorul suporturilor pe care le-a cerut de la persoanele cheie. Nu este necesar sa evite locurile unde ar putea avea probleme, fiindca el a constient si-a ales activitatile. Am sarbatorit succesul lui Myke cu o strangere de mana. Cand Myron s-a reantors in sat, el a vrut sa-si ia ramas bun de la bunicul sau in felul lui personal. Myron a cerut sfat de la profesoara de arta. Profesoara s-a nascut intr-o cultura din Alaska care diferea de cea a lui Myron. I-a sfatuit sa sculpteze o masca din lemn. Profesoara i-a dat indrumari si sfaturi, mastile traditionale sunt expresiile conectiunii spirituale. In ultimele 20 de minute, cu 2 saptamani mai tarziu, Myron era linistit si multumit de procesul purtarii mastii. Pentru ca eu am vizitat camera de arta, sa admir munca elevilor, am observat masca lui Myron. Myron a povestit ca profesoara l-a ajutat sa recapituleze lectiile. In ultimul an, l-am vazut informal pe Myron in timp ce manca, sau cand era in clasa in pauza, sau cand a plecat langa oficiul meu si a mai povestit cate o gluma. Dupa ce a terminat rehabilitarea Myron s-a reantors in sat cu masca in mana. Discutie Cultura este o modalitate de a cunoaste lumea. Este o perspective temporala, contextuala, si determinata de interactiuni. ( H.Anderson, comunicare personala, Aprilie 12, 2001, Gergen, 2000).Consilierea scurta se adapteaza nevoilor personale pentru ca perceptiile clientilor definesc problema, interventia si actiunea. Aspectul nostru de sensibilitate culturala este de a adopta 86

atitudinea de “nu stiu” si pentru aceste consilierul este mereu intr-un proces de informare (Anderson, 1997) Acesta permite clientului sa educe consilierul cu privire la problemele sale unice, si ideile si teoriile care ajuta la o schimbare pozitiva. Aceasta atitudine plina de respect faciliteaza solutionarea generalizata de client, si prezinta eficacitatea consilierelor de scurta durata in toate culturile. Sensibilitatea culturala se manifesta si in modul de vorbire a lui Myron, acesta tipic pentru persoanele care previn din mediul rural, care m-a facut sa vorbesc mai putin si mai incet. Cum un prieten mi-a explicat: “Noi ne facem timp sa ne gandim inainte de a vorbi”(M.Malchoff, comunicare personala, 22 may, 2002) Cuvintele trebuie ingrijite inainte de a le scoate, ele apartin cosmosului. Un alt aspect in interventie, am observat ca modul de a exprima tristetea difera la culture. Urmatorarea adaptare ce a fost necesara era planificarea influentei satului asupra lui Myron. Consilierele traditionale se centreaza pe persoana sau pe unitati de familie , la cele mai multe societati din Alaska comunitatea este involvat , copii sunt obligati sa urmeze modelul adultului . In cazul lui Myron la aceste influente ne-am adresat in doua forme: prima, interactiunile potentiale problematice au fost identificate , si un plan se adresa la parasirea acestora, in al doilea rand, Myron a trebuit sa interactioneze cu persoanele care ii ofera support in evitarea problemelor, si l-au indrumat spre sanatate. Acesasta cauza este un model specific pentru consilierea in diferente culturi. Consilierea de scurta durata poate fi adaptat si pe clientii care nu apartin de cultura de vest. Sensibilitatea culturala are influenta asupra relatiei consilier- client. (Duncan and Miller, 2000, Littrell,1998) Cum este prezentat in lista de mai jos toate cele 8 caracteristici ale consilierei de scurta durata se gasesc in cazul prezentat mai sus. Caracteristicile nu apar separate, ce sunt parti coerente a unei rame sistematice. 1.Limitat in timp: Ne-am intalnit 4 sedinte, timpul petrecut impreuna era mai putin de 2,5 ore. 2.Focusat pe solutie: In locul de a ne uita in spate, sedintele s-au focalizat pe ceea ce se intampla cu Myron acuma, si ce are de facut sa-si atinga tintele.Am focusta pe: a) credintele sale si asteptarile legate in stransa legatura cu cultura, b) sa identificam persoanele care pot asista de atingerea scopurilor, sa fie prezent la inmormantare, sa prezinte tristete intr-o forma acceptata cultural c.) a actiona pentru atingerea scopurilor 3.Bazat pe actiune: Interventia include definire de problema, tinta rapida, si imediata creare a unui plan. Ca sa-si atinga scopurile Myron era activ. I-a convins pe altii sa-l lase sa calatoreasca, a ramas treaz (fara alcool) dupa inmormantare, a sculptat o masca, a eliberat masca pentru bunicul sau 4.Interactiv social: Pe tot parcursul atentia era pe interdependenta. Myron a fost nevoit sa involve alti oameni in multe contexte (ex. Personajele cheie din sat), sa-si realizeze scopurile. 5.Orientat pe detalii Cat am lucrat impreuna, Myron si eu am dezvoltat un plan de actiune care se adaptau cerintelor speciale ale culturii sale. Atentia la detalii arata flexibilitatea consilierei scurte, fiecare interventie este legat de persoana, si in cauza aceasta de asteptarile culturale. 6.Foloseste umorul :Umorul nu era folosit in aceasta cauza. In relatia noastra se putea gasi umorul pe parcursul primelor noastre interactiuni. 7. Atent la dezvoltare : Interventia a fost atent la necesitatile unui baiat tanar, aflat in varsta de adolescenta. A fost atent la cultura, pentru ca i-a permis lui Myron sa ia parte dintr-un ritual important din viata satului, prezentandu-se ca si un barbat in viata satului . Myron era implicat activ in procesul de rezolutie, deci era o interactiune in urma caruia si-a dezvoltat competente noi. 87

8.Bazat pe relatia interpersonala: Cheia succesului intr-o relatie de consiliere este dezvoltarea unei relatii pozitive dintre consilier si client. Am vorbit de la inceput cu Myron intr-un mod informal, lam asistat sa negocieze intr-un context nefamiliar . Aceasta construire de relatie pozitiva la condus pe Myron sa i-mi ceara asistenta si suportul in timpul confuziei. Sumarizare Opinia clinica mereu intra in alegerea apropierii la consiliere, si consilierea scurta este una dintre cele multe unelte care se afla in repertoarul consilierului. Acesta poate fi cel mai apropiat uneori, iar altadata este cel mai greu. Cand folosim metoda de consiliere scurta consilierul accentueaza punctele tari ale copiilor si adolescentilor si nu punctele lor slabe. Consilierea se concentreaza pe ceea ce functioneaza si nu pe ceea ce nu functioneaza. Sugereaza clientilor sa se concentreze pe viitor si nu pe trecutul imposibil de modifica. Consilierea scurta este o solutie posibila la intrebarea: Cum pot sa ajut atitea oameni fara a manifesta burnout? Consilierii care folosesc metoda de consiliere scurta energizeaza precum se apropie, si focuseaza pe ceea ce functioneaza. Clientii simt o schimbare, precum invata sa-si foloseasca propriile resurse. Copii si adolescentii pot fi insultati in multe feluri. Consilierea scurta se focuseaza pe crearea unor metode noi, cand cele vechi nu mai functioneaza. Si ca bonus, consilierea scurta pare ca ajuta in mai putin timp decat alti tehnici.

88

CAPITOLUL 6 Aplicarea terapiei rational emotive si comportametale cu adolescenti si copii Zilnic , specialistii lucreaza cu acesti copii cu probleme copii care uneori au nevoie de mai mult ajutor di n partea adultilor . REBT, terapia creată de Albert Ellis combină tehnici cognitive, emoţionale şi comportamentale în cadrul unui proces terapeutic activ-direcţional. Deşi cea mai mare parte a cercetărilor legate de REBT fac referire la adulţi există şi cazuri în care a fost folosită la copii. Potrivit REBT cogniţia este cel mai important determinant al emoţiei. Primul scop al REBT este să ajute clienţii să gândească mai bine şi să se simtă mai bine căutând metode de a acţiona în vederea atingerii scopurilor propuse. Ideile majore ale REBT sunt: 1. REBT a creat un model care să prezinte natura tulburărilor emoţionale. Oamenii încearcă să îşi atingă scopurile dar apare un eveniment activator (A) care îi împiedică să-şi realizeze scopul. Oamenii au anumite credinţe cu privire la acel eveniment care le influenţează modul în care se simt şi acţionează (C). Evenimentul nu creează consecinţe emoţionale sau comportamentale (C), ci credinţele (B) legate de eveniment duc la consecinţele emoţionale. Aceste credinţe pot fi raţionale sau iraţionale. 2. Credinţele iraţionale apar datorită unui „trebuie” de bază. Ele reprezintă perceperi ale modului cum ar trebui să fie lucrurile, afirmaţii acuzatoare asupra sinelui sau a altora care duce la incapacitatea de a tolera frustrarea. 3. REBT este o terapie a ajutorului educativ, auto ajutorării. Primul scop este a-i ajuta pe oameni să se vindece şi nu doar să se simtă bine. 4. REBT este o formă de terapie comprehensivă. Doreşte să schimbe credinţele iraţionale pentru a dobândi o schimbare care să dureze. Aplicarea REBT la copii şi adolescenţi Consilierii lucrează cu copiii pentru a-i învăţa conceptele de sănătate mintală şi abilităţile pentru a folosi aceste concepte. REBT poate fi folosit în două moduri la copii şi adolescenţi. La copiii şcolari care nu participă la consiliere REBT este învăţat la cursuri pentru a preveni apariţia credinţelor iraţionale. La copiii care au apelat la un consilier, asistent social sau psiholog REBT este folosit pentru a rezolva problemele acestora. Wagner a enumerat unele avantaje ale REBT: 1. REBT face posibilă intervenţia imediată asupra problemei 2. Principiile de bază sunt uşor de înţeles, de aplicat la orice nivel de dezvoltare al copilului 3. REBT cere mai puţin timp decât celelalte terapii. 4. REBT îi ajută pe copii să înveţe să trăiască în mediul lor, să facă faţă problemelor pe care nu pot schimba în viaţa lor Vernon are câteva motive în plus pentru REBT: 89

5. REBT îi ajută pe copii să se facă bine nu doar să se simtă bine lucrând cu credinţele iraţionale care cauzează tulburările emoţionale 6. REBT are multe tehnici şi concepte care îi ajută pe copii să treacă peste tendinţele de gândire problematice 7. REBT învaţă auto controlul comportamental şi emoţional prin învăţarea legăturilor dintre gânduri, sentimente şi comportament. 8. REBT foloseşte tehnici cognitive, emoţionale şi comportamentale pentru a învăţa principiile de bază 9. REBT este eficient deoarece se adresează direct problemei. 10. REBT poate fi folosit în cadrul cursurilor şcolare.

Relaţia de consiliere Dryden încurajează consilierii să fie flexibili. Este important în primul rând să fie determinat stilul terapeutic cel mai eficient pentru un anumit client. La consilierea copiilor, consilierul trebuie să folosească exemple concrete precum şi umorul, prietenia şi încurajarea. Trebuie să fie evitate întrebările „de bombardare”. Evaluarea problemei Credinţele iraţionale Cele trei credinţe iraţionale de bază sunt: cerinţele prea mari, deprimarea şi toleranţa scăzută la frustrare. Waters a identificat şi alte credinţe iraţionale: 1. Este îngrozitor dacă alte persoane nu mă plac. 2. Sunt rău dacă fac greşeli. 3. Totul trebuie să fie aşa cum zic eu, eu trebuie să am ce vreau. 4. Lucrurile ar trebui să fie uşoare pentru mine. 5. Lumea trebuie să fie dreaptă iar oamenii răi trebuie să fie pedepsiţi. 6. Nu ar trebui să îmi arat sentimentele. 7. Adulţii ar trebui să fie perfecţi. 8. Există doar un singur răspuns corect. 9. Trebuie să înving. 10. Nu ar trebui să aştept pentru nimic. Waters a enumerat credinţele iraţionale ale adolescenţilor: 1. Ar fi teribil dacă unii colegi nu mă plac. Este rău să fii un ratat social. 2. Nu ar trebui să fac greşeli, mai ales greşeli sociale. 3. E vina părinţilor că eu mă simt atât de rău. 4. Nu pot face nimic. Aşa sunt eu şi aşa voi fi mereu. 5. Lumea ar trebui să fie dreaptă. 6. E îngrozitor când lucrurile nu sunt aşa cum vreau eu. 7. E mai bine să eviţi provocările decât să rişti să ajungi la eşec. 90

8. Trebuie să mă conformez colegilor mei. 9. Nu suport să fiu criticat. 10. Alţii trebuie să fie responsabili. Doar pentru că există o problemă nu înseamnă neaparat că unele credinţe iraţionale cauzează sentimente şi comportamente negative. Trebuie să fie observate intensitatea emoţiilor şi reacţiile comportamentale. În evaluarea credinţelor iraţionale e important să distingem între tristeţe, dezamăgire, regret şi depresie, vinovăţie, mânie. Scopul REBT nu este eliminarea emoţiei, ci mai degrabă schimbarea lor cu emoţii mai moderate care să permită rezolvarea problemelor. Pentru a descoperi credinţele iraţionale consilierul trebuie să asculte cu atenţie tot ce spune clientul. E important de asemenea distincţia între problemele practice şi emoţionale. Adesea consilierul caută să rezolve problemele practice uitând de emoţiile care stau în spatele acestor probleme. Consilierul dă clientului soluţii pe care acesta nu le poate aplica deoarece nu şi-a rezolvat problemele emoţionale legate de acele probleme. Evaluarea problemelor emoţionale comune Mânia Mânia este des întâlnită la adolescenţi. Consilierii trebuie să îi ajute pe clienţi să realizeze că mânia care duce la agresiune şi ură nu este o mânie sănătoasă. Mânia sănătoasă duce la dezamăgire sau iritare şi adesea la un comportament asertiv. Credinţele iraţionale care duc la o mânie nesănătoasă sunt cerinţele prea mari: Lucrurile trebuie să fie cum vreau eu. Frica şi anxietatea Anxietatea apare la copii deoarece nu înţeleg întotdeauna prea multe despre evenimentele care apar. Ellis şi Bernard au discutat despre două feluri de frică. Prima este frica externă, frica de întuneric, de animale, de fantome. Frica internă este cea de-a doua şi este numită şi anxietate. Copiii anxioşi se îngrijorează cu privire la viitor, se tem că nu vor reuşi în ceea ce vor să facă. Depresia Lipsa de speranţă, neajutorarea, lipsa de control sunt adesea asociate cu depresia. Seligman a afirmat că gândirea iraţională este cea care duce la depresie iar copiii depresivi văd evenimentele rele ca fiind permanente, se auto învinovăţesc. Wilde a identificat credinţe iraţionale car duc la depresie: NU sunt bun, Nu pot face nimic bine, Nimeni nu mă poate iubi deoarece sunt fără valoare. Copiii îşi manifestă depresia adesea prin acţiuni, nu o maschează.

91

INTERVENTII IN CONSILIEREA INDIVIDUALA Dupa construirea relatiei terapeutice si cunoasterea problemei ,consilierul(REBT) incepe sa-si ajute clientii sa isi resolve problemele emotionale si de comportament. Scopul REBT este ca fiecare client sa aiba puterea de a schimba modul de a gandi care in schimb va influenta ce simt si cum se comporta. Waters precizeaza urmatoarele scopuri ale REBT pentru copii: 1.Identificarea corecta a emotiilor. 2.Dezvoltarea unui vocabular emotional. 3.A face distinctia intre emotii fuctionale si disfunctionale. 4.A face diferenta intre emotii si ganduri. 5.Armonie in gandire. 6.A face legatura intre gandurile interioare si emotii. 7.A invata regulile copingului emotional. Copiii mai inaintati in varsta si adolescentii pot fi indrumati sa foloseasca modelele ABC si REBT la fel de bine ca alte forme sofisticate de disputare ale groazei ,cererilor si gandurilor interioare negative. Extinderea a ceea ce in mod direct consilierul “invata” ca scopuri depinde de consiliere ,de copil si de problema.Preferinta mea este de a integra scopurile in sedinta intr-o maniera indirecta mai degraba decat sedinta cu metode de a invata conceptele REBT. Caz 1 In timp ce era intrebata asupra a ce problema doreste sa lucreze in timpul sedintei ,Keisha de 14 ani a spus ca uraste scoala ,ca tot ce ii ofera profesoara este groznic si ca in mod sigur nu va mai face nimic la scoala pentru ca toate subiectele sunt plictisitoare.Pentru a o ajuta pe Keisha sa puna problema in perspectiva ,consilierul a desenat o linie continua gradata de la 1 la 10(unde 1 inseamna groaznic ,insuportabil si 10 minunat) si a rugat-o pe Keisha sa puna subiectele pe cate o treapta.Astfel Keisha a identificat doar un subiect ca fiind intr-adevar groaznic ,doua fiind cam pe la mijloc si unul aproape la 10.Cand consilierul i-a aratat /prezentat acestea Keishei, ea s-a aratat surprinsa iar consilierul a trecut apoi la discutarea conceptelor de “ingrozitor” si la suprageneralizari. Consilierul a rugat-o pe Keisha sa se gandeasca la anii anteriori.Cand toate cursurile ei au fost minunate incitante?Daca nu au fost ,cum a reusit ea sa le tolereze?Impreuna au reusit sa identifice cateva ganduri ,interioare pe care Keisha ar putea sa si le spuna ,cum ar fi:”Profesoara asta e asa plictisitoare ,dar mai bine as incerca sa inteleg ce spune ,altfel as rata/pierde cursul si n-as vrea sa se intample. Inainte ca sedinta sa se incheie ,consilierul a rugat-o pe Keisha sa spuna ce a invatat in aceasta sedinta iar ca tema de casa identificarea a doua lucruri “tolerabile” la fiecare curs in acea saptamana .Aditional Keisha trebuia sa incerce sa discute tendintele ei de a ridiculiza subiectele prin recurgerea/apelarea la gandurile ei interioare pe care ea si consilierul le-au identificat. Acest caz ilustreaza o serie de tehnici frecvent utilizate in sedintele de REBT.Mai intai consilierul incepe sedinta prin a o lasa pe adolescenta sa spuna o problema pe care vrea sa o discute.Intrebarile ajuta la directionarea sendintei dar mai ales calificarea notiunilor pentru a ilustra 92

efectiv problema suprageneralizarii si ridicularizarii? In pasul trei tema de casa a fost data pentru a intari conceptele invatate in timpul sedintei. Unii copii si adolescenti referindu-se la parintii si profesorii lor nu vor specifica o problema anume asupra carora vor sa lucreze.In aceste circumstante consilierul va incerca sa-i implice in activitati care sa-i ajute indirect sa dezvaluie problemele. Caz 2 Matt s-a referit la profesoara sa pentru ca are tendinta de a interpreta gresit si reactiona la comentariile altora.Reactiile sale sunt uneori insotite de comportamente agresive.Daca este confrunatat cu comportamente agresive Matt devine defensiv.In urma obtinerii acestor informatii referitoare la profesoara ,consilierul decide sa il implice pe Matt intr-un joc similar “Concentrarii de a introduce o idee a faptelor versus credintele” si apoi sa ilustreze importanta verificarii faptelor inainte de a reactiona la comentariile altora.Au facut aceste lucruri in prima sedinta. In a doua sedinta au jucat un joc asemanator lui tic-tac-tac ,numit “Fapte si credinte” care au intarit si mai tare ideile prezentate in prima si il ajut pe Matt sa inteleaga cum interpretarile gresite sunt credinte nu fapte.Avand acum un suport informational Matt s-a dovedit a fi mai receptiv pentru a lucra direct asupra problemei. Tehnicile utilizate in acest caz au ajutat la construirea unui raport si la introducerea si explicarea conceptelor cheie ale REBT folosite in rezolvarea problemelor la copii. Aceste tehnici pot fi initial utilizate pt a introduce concepte.De asemenea pot fi utilizate strategic in sedinte pentru a face o idee mai explicita pt copil si adolescent. Caz 3 Antonio si Dave doi elevi din clasa a 4 a au fost trimisi la consiliere pt ca Dave l-a necajit/ironizat pe Antonio iar acesta a vrut sa-i raspunda lovindu-l cu pumnul .Toate incercarile de a inceta aceasta disputa au fost in zadar.Dave a continuat sa-l batjocoreasca pe Antonio si cu cat acesta reactiona mai tare la ironii ,cu atat Dave se simtea mai victorios.Consilierul intentioneaza sa lucreze cu cei doi impreuna insa Dave nu este suficient de motivat pt a se schimba.In aceasta situatie consilierul i-a sugerat lui Antonio ca poate Dave i-a facut pana la urma o favoare pt ca desi nu i-au placut ironiile/batjocoreala a reusit sa supravietuiasa ,sa o depaseasca si ca probabil nu va mai intra pe viitor intr-o situatie asemanatoare.Defapt consilierul a spus ca Antonio a invatat niste lectii importante pe care le va povesti si altor copii in situatii asemanatoare. Antonio a inceput apoi sa lucreze la o carte :”Cum sa te intelegi cu prietenii”.El si consilierul au identificat modalitati de a tolera tachinarile ,de a te intelege cu o persoana dificila si cum sa fii un om fericit ,chiar daca nu poti schimba alte persoane .In elaborarea cartii ,Antonio a fost capabil sa redea situatii in care el ar putea tolera situatii pe care le considera intolerabile. Cu copiii foarte mici sunt utile 2 tehnici: a).- de invatare a regulilor de coping rational b).-de schimbare a credintelor si comportamentelor prin intrebari empirice : de exemplu un copil caruia ii este frica de apa poate fi invatat sa repete o declaratie /modalitate de coping rational cum ar fi :”Desi mi-e frica de apa nu are ca sa mi se intample.Apa nu este atat de adanca si sunt oameni care ma privesc :”Copilul poate” fi de asemenea ajutat sa inteleaga unele frici sunt naturale si ca el/ea va pierde multe datorita faptului ca nu incerca lucruri noi.Acestea pot fi intrebari provocatoare: Copilul: Dar mi-e frica sa inot.Apa este rece. Consilierul:De unde stii ca apa este rece daca nu ai intrat in ea? 93

Copilul:Pai m-am gandit ca este. Consilierul: Dar poate nu este asa de rece pe cat crezi tu .Ti se pare ca si alti copii se gandesc ca este rece pt a se distra in ea . Copil: Cred ca nu. Consilier: Pai se pare ca nu este chiar asa de rece daca ceilalti copii nu tremura in ea ,nu-i asa?Ce altceva te deranjeaza cand mergi sa inoti? Copil: Daca intru in apa prea adanca si ma gandesc ca ma inec si nu va fi nimeni acolo sa ma salveze? Consilier: Hai sa ne uitam in jur ..Cati profesori si supraveghetori se plimba imprejur supravegheand? Copil: Sunt 4 profesori sau ajutoare. Consilier: Asa este.Vezi franghia unde stau alti copii.Franghia arata copiilor pana unde pot merge pentru a nu deveni periculos.Vezi pe cineva mergand dincolo de franghie? Copil: Acum nu.Dar daca unii copii se duc dincolo de franghie? Consilier: Pariez ca daca vor trece de franghie ,profesorul va fluiera si ii va face sa se intoarca .Ce crezi? Copil: Nu stiu.Poate ca profesorul va incerca sa-i faca sa se intoarca .Eu insa sunt speriat ,cred. Consilier: Este normal sa fii speriat ,dar care este cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla daca ai intra in apa pt cateva minute? Copil: Ma voi ineca. Consilier: Sincer de cand ii privesti pe ceilalti copii inotand ,s-a inecat cineva? Copil: Nu. Consilier: Si tu ai spus ca acolo sunt o gramada de adulti care sa-i ajute.Asa ca daca copiii par sa se distreze ,iar tu stii cat de departe poti sa mergi si ai fi in siguranta ,pt ca franghia este acolo ,crezi ca ai putea intra in apa pt cateva minute sa vezi cum este? Copil: Cred ca voi incerca. Dupa ce copilul a incercat o noua experienta este important sa se discute daca a fost asa rau cum a crezut ca o sa fie si cum si-a spus ca trebuie sa treaca prin incercare.Acest tip de discutie creste posibilitatea de aplicare a strategiilor de coping in situatiile viitoare. Alte metode eficiente in sedintele individuale cu copii si adolescenti sunt: experimentul ,jocul de rol si biblioterapia. CAZ 4 Damien un tanar adolescent acumulat mult stres datoriat gandului ca trebuie sa fie perfect. Pentru a-i dovedi ca perfectiune este urmatoarea dupa imposibil, consilierul l-a rugat pe Damien sa jongleze cu niste mingi de tenis. Acest lucru afost foarte dificil pentru el si i-a spus consilierului ca defapt doar un profesionist poate face asta, chiar si el facand greseli ocazionale. De asemenea au discutat ce se va spune despre Damien ca si persoana care face greseli? Este el un esec total daca nu face totul perfect ? Dupa un timp de discutii, Damien a realizat ca in general a facuta marea majoritatea a lucrurilor bine si chiar daca a mai gresit uneori un inseamna ca este un ratat. In timpul sedintei Damien a spus ca o parte din stres vine defapt din presiunile facute de tatal lui asupra sa. Cand consilierul l-a rugat pe Damien sa identifice indicatorii specfici ai acestei presiuni raspunsurile lui Daminen au indicat ca ar putea face niste presupuneri asupra gandurilor si 94

sentimentelor tatalui sau. Consilierul i-a descris insa diferenta dintre un fapt si o presupunere si au facut jocuri de rol in urma carora Damien a putut sa-si verifice presupunerile despre tatal sau. In sedintele urmatoare, Damien si-a dat seama ca tatal sau i-a cerut sa dea ce e mai bun din el si nu sa fie perfect. O alta strategie eficienta, utilizata pentru a-i ajuta pe copiii care se confrunta cu anxietate si temeri/frici, este imageria rational-emotiva. In incercarea de a adapta tehnicile REBT pentru adulti, pentru a fi folosite cu copiii, Huber (1981) a introdus conceptul de “erou”. Copiii sunt rugati sa identifice de ce le este teama si circumstantele, imprejurarile in care apare aceasta. Apoi sunt rugati sa se gandeasca la un erou, cum ar fi de ex. Incredibilul Hulk, Femeia Minune sau Omul Paianjen (Spider Man) si sa isi imagineze ca acest erou experientiaza aceleasi secvente de teama/frica asemanatoare cu ale lor. Dupa aceea sunt rugati din nou sa isi imagineze ca ei sunt eroul preferat care poate salva situatia fara a-i fi frica. Acest tip de imagerie poate fi folositoare pentru copii in cazul in care dezvolta frici similare in viitor. O alta strategie folositoare este de a implica, clientul in crearea unor compuneri/poezioare rimate sau cantece care sa demonstreze procesul disputarii sau alte concepte ale REBT. Este o activitate distractiva de creatie si serveste ca si o modalitate concreta de reamintire a celor discutate in timpul sedintei de consiliere. Urmatoarea rima a fost dezvoltata pentru a-i ajuta pe copii sa-si inteleaga propria suparare: Cand sunt suparat Spun si fac lucruri urate Si mai tarziu le regret Dar oamenii nu le pot uita Asa ca atunci sunt singur si suparat. Cand sunt suparat Trebuie sa ma gandesc ca lucrurile nu satu chiar asa de rau Atunci pot sa fug si sa tip dar sa nu lovesc Si sa nu ma comport rau Si atunci nu voi fi singur si trist. In munca cu, copiii mici, in activitatile desfasurate, conceptele REBT trebuie transformate intr-o maniera concreta. Cu copiii mai mari si cu a adolescentii disputarea directa a credintelor irationale este adesea posibila dar trebuie urmata de prezebtarea unor imagini sau a unor experimente care sa intareasca conceptul si sa favorizeze retinerea lui. De exemplu un adolecent cu numeroase cognitii irationale a invata sa si le dispute in consiliere. Pentru aintari procesul disputarii, consilierul i-a sugerat ca atunci cand incepe sa gandeasca irational ar trebui sa-si imagineze un animalut care pune capcane, si care datorita cognitiilor sale irationale cade in propriile capcane. Tanarul a recunoscut ca aceasta metoda functioneaza bine si ca in scurt timp a gandit mai rational in timpul desfasurarii activitatilor zilnice. Un motiv pentru care aceasta teorie este atat de aplicabila la copii si adolescenti este faptul ca reuneste o larga varietate de strategii cognitive, comportamentale si emotionale in cadrul interventiei. 95

Aceste tehnici pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe copii sa-si identifice si sa-si dispute cognitiile irationale, sa-si identifice emotiile si comportamentele si sa-si dezvolte noi strategii de coping. Pentru o descriere mai detaliata a interventiilor REBT cititorii pot apela , la cartea “Ce, Cand, Cum lucram cu copiii si adolescentii: O carte cu tehnici de consiliere individuala” (Vernon, 2000). Terapia rational-emotiva poate fi aplicata individual in scoli iar mai departe conceptele pot fi citite in clase si in grupuri mici care au o educatie rational-emotiva. EDUCATIA RATIONAL-EMOTIVA Datorita naturii educationale a terapiei rational-emotive si comportamentale, principiile sale pot fi incorporate usor si sistematic intr-o clasa sau un grup mic pentru a facilita schimbarile atitudinale si de comportament. Utilizata in aceasta maniera, prima etapa este cea de preventie. Scopul principal al educatiei rational-emotiv comportamentale este de a-i ajuta pe copii si adolescenti sa inteleaga, la o varsta timpurie, principiile sanatatii emotionale si cum sa le aplice pentru a intelege mai bine schimbarile cu care se confrunta de-a lungul procesului de crestere. APLICATII LA CLASA In clasa educatia rational-motiv comportamentala este implementata tipic cu ajutorl unei serii de lectii de educatie emotionala care sunt fundamentele, permitandu-i elevului sa se implice si sa interactioneze cu grupul. Au fost dezvoltate cateva programe ale REE iar lectiile au fost utilizate pe arii extinse ale SUA si in imprejurimi. Aceste programe subliniaza urmatoarele: 1. Emotii/sentimente. O componenta esentiala a lectiei este de a intelege care este legatura dintre ganduri,emotii si comportamente. De asemenea sunt importante: dezvoltarea unui vocabular emotional, sa se invete cum se masoara exagerarile emotionale pentru a descoperi intensitatea sentimentelor si dezvoltarea unor modalitati adecvate de exprimare a emotiilor REE accentueaza importanta faptului ca: a) emotiile se pot schimba; b) ca acelasi eveniment se poate regasi la baza unor emotii diferite; c) ca depinde cine experimenteaza; d) ca este normal sa avem emotii. 2. Cognitii si comportamente. REE subliniaza diferenta dintre cognitiile rationale si irationale, intelegand legatura dintre cognitii si comportamente si facand distinctia dintre fapte si cognitii, invatandu-i pe copii ca, cheia este schimbarea cognitiilor irationale. 3. Acceptarea de sine. REE subliniaza importanta dezvoltarii unei constiinte a slabiciunii la fel ca si a tariei; invatarea “Cine sunt eu?” nu este echivalenta cu ce fac altii; intelegerea ca oamenii sunt muritori care au nevoia de acceptare a propriilor imperfectiuni. 4. Rezolvarea de probleme. A-i invata pe copii sa gandeasca obiectiv, sa tolereze frustrarea, sa studieze impactul cognitiilor asupra comportamentelor si invatarea unor modalitati alternative de rezolvare de probleme sunt componentele cruciale/de baza ale rezolvarii de probleme. Lectia incepe cu o scurta activitate de stimulare cum ar fi: imagerie, activitate artistica, biblioterapie, simularea unui joc, scrierea unei povesti rationale sau completarea unei fise de lucru. Stimulul activitatii are menirea de a introduce conceptul specificat in obiectivele lectiei, iar ce se intampla in ultimele 15-25 de minute depinde de varsta copilului si de timpul acordat. Urmarind activitatea, elevii se angajeaza in a directiona discutia inspre conceptul introdus in activitatea stimulativa. 96

Discutia este cea mai importanta parte a lectiei si este organizata in jurul a doua tipuri de intrebari: 1. Intrebari de continut- care subliniaza latura cognitiva a activitatii. 2. Intrebari personalizate- care ii ajuta pe elevi sa aplice cele invatate in propriile lor experiente. Discutia dureaza de obicei 15-25 de minute si depinde de varsta copilului si de perioada de timp ramasa. Scopul acestor lectii este de a invata principiile gandirii rationale si de a transpune conceptele in activitati si probleme cu care copiii se confrunta pe parcursul dezvoltarii lor normale. EXEMPLU DE LECTIE REE Aceasta lectie, pentru clasa a-IV-a, este despre cum sa faci fata unei probleme de tachinare. Aceasta activitate a fost preluata din “The Passport Program:A Jorurney Through Social, Emotional, Cognitive and Self-Developement (Grades 1-5) (Vernon, 1998).

Tolerarea Ironiei/Tachinarii Obiectiv: de a invata modalitati eficiente de a face fata sentimentului de a fi ironizat. Materiale: o masca urata, o oglinda, creion-hartie pentru fiecare copil. Procedura: 1. Pune-ti masca. Roaga copilul sa-ti spuna cum arati. Solicita cuvinte ca: urat, tampit, groaznic etc. 2. Apoi intreaba copilul cum s-ar simti daca cineva ii spune ca este urat, tampit, groaznic etc. 3. Spune-le copiilor ca o sa ii ajuti sa invete ca cineva le pune nume sau ii tachineaza ei nu trebuie sa aiba emotii negative din aceasta cauza. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le placa sa fie tachinati ci pur si simplu ca nu trebuie sa fie foarte suparati in legatura cu acest lucru. Tehnica numita Tolereaza Ironia functioneaza asa: a) cineva te striga “porc urat”; b) tu te uiti in oglinda si te intrebi “Sunt urat? Sunt un porc?” c) daca raspunsul este nu, atunci iti spui tie:” Nu sunt urat, nu sunt porc pentru ca nu am pielea roz si dura, asa ca daca nu sunt ce zic ei , de ce sa ma supar?” d) daca raspunsul este da (esti ceea ce spun ei ca esti) tot nu trebuie sa te superi pentru ca pot fi doar unul sau cateva persoane care spun aceste lucruri si nu inseamna ca nu esti un pusti bun doar pentru ca cineva te tachineaza si spune intr-un fel anume. e) Demonstreaza tehnica, cu ajutorul a doi copii. In fata grupului pune un copil sa-l batjocoreasca pe celalalt. Apoi ajuta-l pe copil sa practice tehnica anterior descrisa. f) Repeta aceasta procedura cu mai multi voluntari, apoi discuta intrebarile de continut si pe cele personalizate. Discutii. Intrebari de continut. 1.Daca cineva striga pe altcineva folosind un nume (ironic) inseamna ca e adevarat? 97

2. Ce este tehnica Tolereaza Ironia? 3. Daca cineva te necajeste in legatura cu un adevar ( de ex. Daca spune ca esti prost la matematica si tu chiar ai note mici la matematica)ce poti sa iti spui tie ca sa nu te superi? Intrebari personalizate. 1.Ai mai fost tachinat? Daca da, cum te-ai simtit? 2. Ai folosit vreodata tehnica Tolereaza Ironia?Daca e asa, a functionat? 3. Ai mai folosit si altceva pentru a depasi tachinarile? (Invita-i pe copii sa impartaseasca ideile) Activitati urmatoare. Copiii au de scris o poveste despre cand au fost ei tachinati. Trebuie sa scrie doua finaluri pentru poveste. In primul final trebuie sa scrie ce au facut (sau ar fi putut face) si nu a fost o modalitate buna de a se impaca, cu sentimentul de a fi tachinat. In al doilea final trebuie sa scrie ce au facut sau ar putea face pentru accepta sentimentul de tachinare printr-o modalitate mai buna. Ofera-le copiilor oportunitati de a-si impartasi povestirile unii cu altii.

APLICATII In formatiile invatate in lectiile de REE pot fi aplicate in problemele curente sau pe viitor cand apar alte dificultati. Pentru a ilustra, luam exemplul unui copil de clasa a-III-a care a participat la activitatea Tolereaza Ironia. O saptamana mai tarziu i-a spus invatatoarei ca un coleg l-a facut prost, tampit si ca el s-a suparat foarte tare. Referindu-se la activitate, profesoara l-a ajutat sa inteleaga ca desi cineva i-a spus asa, unde este dovada ca ceea ce a spus colegul lui este si adevarat? Profesoara l-a ajutat pe elev sa foloseasca strategiile invatate in cadrul lectiei de REE de saptamana trecuta. Dupa ce afacut acest lucru elevul a spus ca a fost mai putin suparat si mai capabil sa tolereze tachinarea pentru ca si-a dat seama ca ceea ce aspus colegul lui nu este adevarat. Pentru ca profesoara avut lectoa la care sa se refere, aceasta interventie a durat putin si a fost o modalitate eficienta de a-l ajuta pe baiat, care ar fi continuat sa fie suparat din aceasta cauza. REE cu siguranta nu va elimina toate problemele. Dar aceasta modalitate preventiva va ajuta copiii cu informatii ca sa minimalizeze efectul problemei sau sa-i ajute sa dobandeasca noi intelesuri si sensuri ale problemei, utilizand conceptele de baza care servesc drept ca “unelte”. Lectiile de educatie rationala pot fi implementate in mod regulat la copiii din ciclul primar si secundar. Tematica ar trebui prezentata secvential. Pentru lectiile secventiale de baza cititorii se pot documenta din: Thinking, Feeling, Behaving: An Emotional Curriculum for Children (Vernon,1989); Thinking, Feeling, Behaving: An Emotional Curriculum for Adolescents (Vernon, 1989); The Passport Programs (Vernon,1998); si Program Achieve (Bernard, 2001).

98

APLICATII LA GRUPURI MICI Exista doua tipuri de consiliere de grup rational-emotiva: a) centrata pe problema si b) preventiva. Grupul centrat pe problema. In grupul centrat pe problema, membrii prezinta ingrijorarile lor actuale si se gandesc sa aplice principiile REBT pentru rezolvarea problemei de catre liderul grupului sau orice alt membru.Membrii grupului invata din experientele celorlalti dar mai ales prin observarea cum problemele altora sunt adresate. Liderul de grup poate folosi de asemenea metode didactice de invatare a modelului ABC si REBT, abilitati de disputare si strategii de rezolvare de probleme. Obiectivele majore includ modelarea rationala a atitudinilor si a-i ajuta pe membrii grupului sa aplice ideile de baza ale REBT. Ca si membri invata conceptele, sunt implicati in interactiunea grupului si lucreaza pentru a-si prezenta fiecare problema prin prism principiilor REBT. Grupul de preventie. Grupul REBT care isi propune preventia este similar educatiei rational-emotive, cu exceptia ca procesul are loc in grupuri mici de 6-10 persoane. In acest tip de grup atentia este indreptata spre dificultatile aparute in dezvoltarea copiilor normali. Grupul poate fi organizat in jurul unor teme ca : perfectionism, acceptarea de sine, relationarea interpersonala, impacarea cu frustrarea, strategii rezolutive. Sedintele de grup sunt organizate in jurul unor activitati cu obiective specifice, iar copiii sunt incurajati sa interactioneze si sa schimbe modalitatile prin care pot pune in practica cele invatate. O alta modalitate de a conduce acest tip de grup este de a organiza o serie de cate 6-8 sedinte, fiecare sedinta referindu-se la o tematica diferita relationata cu conceptele REBT. Un exemplu de sedinta de acest fel in care s-ar putea invata un vocabular emotional, intelegerea legaturii dintre ganduri si emotii, identificarea cognitiilor irationale, intelegerea faptului ca nimeni nu este “doar bun sau rau” si ca toata lumea face greseli.Toate aceste concepte pot fi prezentate in cadrul unor activitati care sa capteze interesul membrilor grupului si in acelasi timp sa-i ajute sa invete conceptele rationale. O mare parte din materialul care afost elaborat pentru munca in clasa poate fi folosit si in activitatile din cadrul grupului. In ambele grupuri de REBT liderul trebuie sa pregateasca un raport de activitate, sa creeze un climat de siguranta si sa dea intariri pozitive pentru comportamentele rationale si pentru invatarea abilitatilor rational-emotive. Sfatul lui DiGiussepe (1999) este ca ar fi bine ca impartirea copiilor in grupe sa se faca in functie de varsta, pentru ca diferentele de varsta mai mari de 3 ani, dintre copiii din acelasi grup ca crea dificultati pentru consilier in ceea ce priveste captarea atentiei tuturor si abordarea tuturor problemelor. SUMAR REBT poate fi utilizata eficient cu copiii si adolescentii concomitent, fiind terapeutica si preventiva. In zilele noastre asupra copilului actioneaza o serie de factori stresori ai societatii contemporane iar ajutorul profesionist trebuie sa se concentreze asupra dezvoltarii socio-emotionale ale copiilor si sa asigure metode terapeutice prin care copiii sa dezvolte abilitati de coping cu ajutorul carora sa isi rezolve individual problemele. 99

Una dintre cele mai bune sumarizari ale scopului REBT a fost facuta acum 25 de ani de catre Knaus (1974). El spunea ca a-i permite unui copil sa se chinuie cu probleme de anxietate, depresie, vina , ostilitate si lipsa de disciplina pentru ca mai apoi sa le i-a cu el pe parcursul vietii, incercarea de a face terapie “intensiva” cu el este una dintre cele mai devastatoare, tragice si ineficiente proceduri. Mai bine, daca se poate, este sa il ajuti pe acel tanar sa inteleaga , de la o varsta timpurie, cateva dintre principiile generale ale sanatatii emotionale si sa-l inveti cum sa aplice aceste principii pentru el si in legatura cu ceilalti. Acesta este unul dintre principalele scopuri ale REBT.

100