182060759 Tu Estei Roscata Mea PDF

GEORGE ANN JANSSON

Tu e[ti ro[cata mea Traducerea [i adaptarea \n limba român` de: S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS M-94

Capitolul 1 – Dac` ve]i continua s`-l jeli]i pe tat`l t`u, nici tu nici mama ta n-o s` trece]i niciodat` peste durerea asta, \i zise domnul Treadmarsh Amandei Stewart. Regretele singure nu fac decât s` prelungeasc` durerea. – Nu-mi pot st`pâni sentimentele, zise Amanada. Când m` gândesc la ce i-a f`cut Homefare…S-ar zice c` ei i-au cauzat moartea! – Dac` nu erau ei, ar fi fost alt lan] de magazine. Oricât de mult regret`m situa]ia prezent`, zilele micilor \ntreprinz`tori sunt num`rate. – {tiu, r`spunse ea amarnic. Azi sunt supermarketuri, mâine devin hipermarketuri. Unde o s` se ajung`? – La nimicirea tuturor micilor comercian]i, zise el preocupat. |mi pare r`u, n-am vrut s`… – Nu-i nimic, \nghi]i fata \n sec, [tiind c` moartea tat`lui o afectase mult prea mult ca s` se prefac`. Era prea tân`r ca s` moar`.

6

GEORGE ANN JANSSON

Avea doar [aizeci de ani, la fel ca mama, care acum a r`mas f`r` nimeni. – Te are pe tine. – Nu e acela[i lucru. – Ce ai de gând s` faci? – Nu [tiu. Bine\n]eles, se pune [i problema banilor. – Mama ta va primi pensia de militar a tat`lui. Nu e cine [tie ce, dar e de-ajuns pentru cele necesare, [i b`trânul avocat \ncepu s` caute printre foile de pe mas`. Niciodat` n-am \n]eles de ce tat`l t`u a vrut s` intre \n industria alimentar`. Adic` nu la asta te a[tep]i de la un fost general \n armat`. Una e s` te ocupi de analiz` de pia]`, dar s` vinzi mezeluri \ntr-un ora[ mic… – Era ceva mai mult decât atât, domnule Treadmarsh. Magazinul lui era inima ora[ului, locul unde-[i d`deau to]i \ntâlnire. {tiu cum era tata – la trei luni dup` ce s-au mutat, a devenit conduc`torul comitetului bisericesc [i secretarul clubului de gr`dinari. Via]a satului devenise via]a lui. Ar fi f`cut orice ca situa]ia s` r`mân` neschimbat`. De aceea, când Homefare i-a propus s` vând` la pre]ul dorit de ei, a refuzat. {i-a dat seama c` risc`, pentru c` dac` ap`rea un supermarket, ap`reau [i altele. – }in minte când a venit s`-mi spun` despre asta. Nu \n]elegea de ce o companie mare ca a lor vrea s` cumpere un magazina[. Am crezut c` nimeni de pe-aici nu -[i dore[te un supermarket. – De fapt, nu se inten]iona deschiderea lui aici. Voiau s` cumpere afacerea tatei [i s`-l lase pe el director. Aceea[i ofert` au f`cut-o [i altor magazine de profil din zon`, iar tata a fost singurul care a refuzat s` vând`. Apoi, când au deschis magazinul acela mare

TU E{TI RO{CATA MEA

7

din Bradford, le-au \nchis pe toate cele mici, ca s` for]eze comercian]ii s` se mute acolo. – Deci, chiar [i tat`l t`u ar fi trebuit s` vând` ca s` r`mân` la conducere un timp, [i s`-[i piard` slujba \n câ]iva ani? – Exact. De[i to]i fo[tii patroni de magazine au fost \ndep`rta]i cu pre]ul unor mari sume de bani. Tata \ns` s-a situat pe alt` pozi]ie. Dup` ce a refuzat oferta ini]ial`, s-a dus la ei ca s` vând` \n cele din urm`, iar ei i-au râs \n fa]`. – E de \n]eles…Din câte [tiu, la \nceput \i oferiser` destul de mult. P`cat c` n-a acceptat. – A crezut c`-i va impulsiona pe micii comercian]i, nu c` vor da bir cu fugi]ii. – N-a fost o judecat` prea \n]eleapt` pentru vârsta lui, [i se uit` din nou \n hârtii. Sper c` ai un loc de munc` bun… – |n ultimul an, l-am ajutat pe tata, de când cu problemele de inim` ale mamei. – {i vrei s` continui? – N-am ce. De luni de zile ie[im \n pierdere. Sunt sigur` c` aceasta a fost cauza mor]ii tatei. Când cei de la Homefare l-au refuzat, s-a dus s`-[i limpezeasc` mintea undeva. A traversat f`r` s` se uite…[i a murit, [i-[i \ncle[t` pumnii \n timp ce povestea. Poate c` n-a mai vrut s` tr`iasc`. Poate c` moartea lui a fost cea mai potrivit` metod` pentru el. – Cu siguran]` nu, s`ri domnul Tredmarsh \ngrozit. Era \nc` \n putere, [i mai avea [i pensia. – Pe lâng` asta, s-a \mprumutat la banc` mai bine de un an de zile. Avem o datorie de dou` mii de lire. Va trebui s` vindem casa ca

8

GEORGE ANN JANSSON

s-o pl`tim. – {i? – Cred c` o s` g`sim un mic apartament \n Londra; acolo o s` am un salariu mai bun decât aici. Dup` discu]ia cu domnul Treadmarsh, Amanada ie[i, luând-o \n jos pe strada principal` din Bradford. Ce mult contrastau noile magazine luminoase, cu cele de mici, de provincie, unde reclamele ]ip`toare erau \nlocuite de personalul local [i unde produsele angro, la pre]uri promo]ionale f`ceau loc produselor tradi]ionale. {i totu[i, lumea c`uta marfa mai ieftin`. Altfel, tat`l ei ar mai fi tr`it \nc`. |n ma[ina pe care nu [tia dac` [i-o va permite [i pe viitor, Amanda privea cele ce urmau cu mult mai pu]in` \ncredere decât o ar`tase \n biroul avocatului. Dar nu era nevoie s`-[i spele lucrurile \n public [i toate probleme personale trebuia s` le rezolve singur`. De[i nici \n fa]a mamei nu \ndr`znea, fiindc` s`n`tatea ei se \nr`ut`]ise alarmant de la moartea so]ului, \n urm` cu o lun`. Amanda parc` \n fa]a magazinului [i se \mb`rb`t` s` intre zâmbind \n camera din fund. |n spatele casei, era o gr`din`, iar dup` aceasta, zona verde a ora[ului. Nu era de mirare c` locul \i fermecase pe ai ei \nc` de la prima vizit` \n Meredon Valey. Chiar [i acum, dup` [apte ani, locul r`m`sese la fel de pitoresc [i de proasp`t, \n ciuda faptului c` se afla la doar câ]iva kilometri de Bradford. P`cat – oft` ea \n sine – c` locuitorii n-au ar`tat tat`lui ei loialitatea la care s-a a[teptat; altfel, magazinul ar fi supravie]uit. El nu-i i-a criticat niciodat` [i \ntotdeauna a insistat c` profiturile reduse pe care le realiza se

TU E{TI RO{CATA MEA

9

datorau infla]iei [i problemelor economice, nu faptului c` era p`r`sit de clien]i pentru pre]urile mai mici [i oferte mai variate din hipermarketul Homefare. – Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am zis c` o s` ai nevoie de ceva revigorant dup` discu]iile cu domnul Treadmarsh. Amanda primi o can`, bucuroas`. |ntre cele dou` femei exista o oarecare asem`nare, \n ciuda diferen]ei de vârst`. Ambele erau \nalte, sub]iri, Amanda ceva mai interesant`, cu bra]e prelungi [i firave, cu un chip delicat, o piele alb` [i ochi alba[tri. P`rul \ns` [oca cel mai mult la ea – \n loc de castaniul la care oricine s-ar fi a[teptat, al ei era de un ro[u-aprins, bogat, c`zându-i \n valuri bogate pe umeri. – }i-a f`cut vreo sugestie? se interes` doamna Stewart. – A zis doar c` e o decizie \n]eleapt` s` vindem [i s` ne mut`m \n Londra. – Mai bine ne duceam acum un an. Când m` gândesc cât de mult s-a luptat tat`l t`u s` r`mânem… – A fost o b`t`lie pierdut`, se \ntrist` fata. Nu te po]i \mpotrivi celor care fac legea, trebuie doar s` te conformezi. – |mi pare c` tu nu mai ai mult. – A[a e, zise fata trecând la fereastr`, f`r` \ns` a vedea verdele gr`dinii, ci str`zi cenu[ii din Londra. Sunt mai mult de o secretar` [i m` pricep s` conduc un magazin alimentar. E o combina]ie anormal`, care ar trebui s` duc` la un post ceva mai interesant. – Cred c` ar fi bine s` lucrezi \ntr-un birou. A[a o s` \ntâlne[ti… – Un b`rbat vrednic, termin` Amanda. Nu, mul]umesc. Am o

10

GEORGE ANN JANSSON

idee mai bun` \n ce prive[te viitorul meu decât o cas` [i copii de dragul unui tip bine \mbr`cat! O s`-mi caut ceva de lucru la Brands. |ntotdeauna au ceva interesant de oferit. – Nu po]i s` lucrezi pentru un supermarket! rosti doamna Stewart cu lacrimi \n ochi. Dup` ce ai v`zut cum l-au tratat cei de la Homefare pe tat`l t`u, credeam c`… – Tocmai de aceea vreau s` lucrez pentru Brands. Sunt cei mai mari adversari pentru Homefare, [i e cu atât mai bine dac` pot contribui cât de pu]in la detronarea lor. – A[ vrea s` nu fi fost a[a de \ncrâncenat`, oft` mama fetei. Uit` ce s-a \ntâmplat. N-ai cum s` le provoci pagube. Sunt ca o mare \nvolburat` care \nghite totul \n jurul lor. – Poate reu[esc s-o \nfrunt totu[i. S-au v`zut [i situa]ii mai grave!

***

Când \[i propunea ceva, Amanda realiza \ntotdeauna, a[a c` \n doar câteva s`pt`mâni, vându magazinul la un pre] bunicel, pl`tind astfel datoria de la banc` [i \nchiriar` un mic apartament din Camden Town. De[i de la ferestre nu se vedeau altceva decât alte acoperi[uri de case, interiorul era acceptabil, iar proprietar era un indian gras, cu so]ie [i copil. Diferea mult de spa]iul intimi [i lini[tit de la ]ar`, dar când mobilar` casa cu ce avuseser` dincolo, parc` \i d`dur` un aer mai pl`cut. Amanda se obi[nui mai repede \n noua cas` decât mama ei [i

TU E{TI RO{CATA MEA

11

\ntr-o s`pt`mân` ob]inu [i un post la Brands, a[a c` era plecat` \n cea mai mare parte a timpului. De[i lucra de dou` zile \n sectorul de birotic`, \n subordinea lui George Thomas, unul dintre ac]ionari, deja primise certitudinea c` o vrea pe post de secretar` personal`, pentru c` a lui se \mboln`vise. – Mi se pare o slujb` cam plictisitoare pentru tine, coment` doamna Stewart \ntr-o sear`, câteva luni mai târziu, când fata se \ntoarse acas` palid` [i obosit`. Sunt sigur` c` te-ai descura \n alt` parte la fel de bine. – Mam`, ai prejudec`]i. – Ba nu. Domnul Chadwalls s-a ar`tat foarte mirat când i-am spus c` e[ti secretar`. Era convins c` ai ajuns model. – Sunt o secretar` model. – La birotic`? – Nu, am fost promovat`. – Ce bine! De ce nu mi-ai spus? – Pentru c` nu m-ai l`sat. Abia \n dup` -amiaza asta am aflat. Secretara domnului Thomas pleac`, [i m-a cerut pe mine s-o \nlocuiesc; o \mbr`]i[` pe mama ei. S` fie cu noroc! – Unde vezi tu norocul \n a fi secretar`? se desprinse femeia, ab`tut`. – Nu inten]ionez s` r`mân \n pozi]ia asta prea mult. O s` devin [i eu unul din cump`r`tori. – Asta \nseamn` mai mul]i bani? – Nu m` intereseaz` banii. Ci s` ajung s` m` confrunt direct cu trustul Homefare. – {i la ce bun? Serios acum, mi-a[ dori s` ui]i de Homefare.

12

GEORGE ANN JANSSON

Nu-i po]i \nvinui \ncontinuu pentru moartea tat`lui t`u. A fost un accident. Zicând acestea, doamna Stewart deveni aproape livid`, motiv pentru care Amanda regret` c` l`sase discu]ia s` continue. D`du fuga \n dormitor [i se \ntoarse cu o pastil`. – Pune-o sub limb`, \i ceru. |n câteva minute, femeia \[i reveni [i oft` adânc. – Scuz`-m`, draga mea. Acum m` simt mai bine. – Eu ar trebui s`-mi cer scuze c` am continuat. Apoi schimbar` subiectul, fata povestindu-i mamei despre ni[te haine pe care le v`zuse \n drum spre cas`. Mai târziu \ns`, \n pat, ascultând respira]ia sacadat` a mamei, \[i aduse aminte de ranchiuna pe care o purta \n suflet [i pe care nimeni [i nimic n-avea s-o [tearg`. Ce bine ar fi fost dac` ar avea de luptat \mpotriva unei singure persoane. Nu a unei companii. Câteodat`, chiar [i ea realiza inutilitatea de a se ridica \mpotriva \ntregului concern; dar apoi \[i amintea de David [i Goliat [i-[i rec`p`ta \ncrederea \n sine. Trebuia s` existe sute de mici afaceri[ti care s`-[i doreasc` distrugerea celor de la Homefare din cauza deregl`rilor produse odat` cu apari]ia lor pe pia]`. Dac` i-ar fi putut strânge pe to]i \ntr-un grup ... – un gând care o m`cin` mult timp pân` când s` adoarm`.

***

Amanda se adapt` repede cu noul loc de munc` [i \n doar câteva

TU E{TI RO{CATA MEA

13

s`pt`mâni deveni indispensabil` pentru [eful ei. – Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, zise domnul Thomas \ntr-o zi, când tân`ra intr` \n biroul lui cu scrisorile pentru semnat. }i-am dat scrisorile astea abia acum o or`. Pare c` ai degete electronice, nu o ma[in` de scris, [i \ncepu s` le semneze. Dac` vrei, po]i pleca mai devreme. {i eu o s` fac la fel. – Ce bine, zâmbi ea. Doamna Grant a zis c` m` duce la Expozi]ia Culinar`, dac` sunt liber`. – Tot mai vrei s` devii cump`r`tor? – Da. – Dar n-ai experien]`. – L-am ajutat pe tata. |n ultimele [ase luni, numai eu f`ceam comenzile. – Pentru un magazina[? Draga mea, numai unul din cump`r`torii no[tri cheltuie \ntr-o zi cât cheltuia]i voi \ntr-un an \ntreg! – Ne interesa doar s` lu`m cele mai bune produse la pre]uri cât mai mici. – Dar ai cuno[tin]e \n a recunoa[te un astfel de produs? Acum, vei avea \n fa]` zeci de m`rci, nu doar câteva. Realizând inutilitatea discu]iei, Amanda lu` scrisorile [i vru s` ias`. – Despre balul de sâmb`t`, o opri domnul Thomas. So]ia mea ar fi \ncântat` s` stai cu noi la mas`. – E foarte amabil din partea ei, dar nu [tiu dac` am s` vin. – Nu se poate s` ratezi balul personalului, zise el [ocat. Vei avea ocazia s`-l vezi pe domnul Brand. E un b`rbat extraordinar. {i i-am

14

GEORGE ANN JANSSON

vorbit so]iei atâta despre tine \ncât abia a[teapt` s` te cunoasc`. "Asta ca s` nu cad` la b`nuieli", \[i zise Amanda, [i surâse, promi]ând c` se mai gânde[te. – Bun. N-ai s` regre]i. Ai s` fii frumoasa balului. Doamna Stewart era de aceea[i p`rere, cu toate c` se ar`t` indignat` de faptul c` Amanda nu voia s`-[i cumpere o rochie nou`. – Am altele mai bune de f`cut cu banii, zise tân`ra. – Ce-ar fi mai bun decât s`-]i cumperi o rochi]` dr`gu]`? – S`-]i ofer o vacan]` cu mult soare. Nu-]i prie[te Londra. – N-am de gând s` m` duc \n vacan]`. M` simt bine. Amanda nu mai continu`; de câteva luni o \ngrijora starea mamei ei, care sl`bea pe zi ce trece. – Amanda, nu m` ascul]i! – Scuze…Ce anume? – Doamna Chadwalla zice c`-]i \mprumut` cu mare drag unul din sariurile ei. Are câteva foarte frumoase. – Nici m`car n-a[ [ti cum s`-l \mbrac, protest` fata. {i a[ ar`ta aiurea. – Eu zic c` ai ar`ta perfect. Sunt atât de elegante, iar tu ai un corp f`cut exact pentru a[a ceva. Ca [i cum totul ar fi fost pl`nuit dinainte, doamna Stewart merse repede la u[` pentru a-i deschide doamnei Chadwallla, care intr` cu un voal albastru-auriu pe bra]e. |n doar câteva minute \l \nf`[ur` \n jurul fetei, care se admir` mul]umit` \n oglind`. Nu ar`ta deloc a indian`, dar avea un aer modernist, iar p`rul ei ro[u-aprins accentua feminitatea acelui obiect de \mbr`c`minte atât de tradi]ional. De[i se a[tepta ca voalurile s`-i ascund` formele, constat` cu uimire c`,

TU E{TI RO{CATA MEA

15

dimpotriv`, \i accentuau mai ales talia, pieptul bogat [i bra]ele lungi [i gra]ioase. – Dac`-]i strângi p`rul la spate, zise femeia, [i-]i pui un colier frumos, ai s` ar`]i ca o prin]es`. – M` simt ca o prin]es`, chicoti ea, f`când piruete, atent` s` nu prind` materialul \n tocuri. Dar n-a[ putea s` port a[a ceva; e al dumneavoastr`. – Ba nu, e al t`u, insist` femeia. Mai am alte câteva zeci \n dulap, [i nu le port. Realizând c` ar fi fost aiurea s` refuze, Amanda petrecu urm`toarea jum`tate de or` \nv`]ând cum s` \mbrace un astfel de articol de \mbr`c`minte. – Ai s` fii cea mai frumoas` la bal. – Cu siguran]`, am s` fiu cea mai exotic`. Singura indian` ro[cat` din Dorchester! Cu aceste gânduri, Amanda \[i f`cu intrarea trei seri mai târziu \n sala de bal, \ntrebându-se dac` n-ar fi fost mai \n]elept s` poarte rochia ei simpl` de m`tase neagr`. Era \ns` prea târziu acum, a[a c` \naint` sub privirile curioase ale multor invita]i spre locul unde era afi[at` a[ezarea \n sal`. Dup` cum \i promisese domnul Thomas, o puseser` lâng` el [i so]ia lui. Dup` ce se f`cur` prezent`rile, r`mase la mas`, ascultând pe de o parte conversa]ia domnului Thomas, iar pe de alta, cercetând lumea pestri]` ce se adunase \n sal`. Se vedea clar c` Brands nu se zgârcea când era vorba s`-[i distreze anagaja]ii. Marca Brands era prezent` peste tot, prin fe]ele de mas` dungate alb-albastru, iar aranjamentul elegant al meselor d`dea o idee despre ceea ce avea s` urmeze \n meniu.

16

GEORGE ANN JANSSON

– |mi faci onoarea s` dansezi cu mine? o \ntreb` [eful ei, la care Amanda se uit` repede la so]ia acestuia, care-i zâmbi \ncurajând-o. – Eu nu sunt o mare amatoare, dar lui George \i place s` arate ce poate pe ring. {i chiar avea ce. Dac` \n spatele biroului domnul Thomas se ar`ta exigent, pe ring se dovedi un adev`rat profesionist, \nvârtind-o pe Amanda pân` la epuizare. Iar la un moment dat, ea constat` \ngrozit` c` lumea se d`duse \n l`turi, l`sându-i s`-[i fac` num`rul. Dup` care o conduse \napoi la mas`. – Vine domnul Brand, [opti el [i se gr`bi s`-l \ntâmpine. Amanda nu se gândise prea mult la omul care transformase Brands dintr-un magazin mic \ntr-un lan] de supermarketuri, dar la prima vedere imaginea lui Clive Brand o surprinse, c`ci nu ar`ta deloc a magnatul la care se a[teptase. Aducea mai degrab` a func]ionar public, fiind t`cut, cu tâmplele grizonante [i riduri \n jurul ochilor c`prui, care \i d`deau mai degrab` patruzeci, decât treizeci de ani, iar forma buzelor \i d`dea un aer de superioritate. Era un b`rbat atent la fiecare cuvânt care-i ie[ea pe gur`, departe de orice prototip al m`celarului tipic, pântecos! – Nu [tiam c` sunte]i un dansator atât de bun, \i zise domnului Thomas, iar glasul s`u p`stra un oarecare accent canadian. – Am avut [i noroc de o partener` excelent`, aprecie el, privind-o pe Amanda [i f`când prezent`rile. |nainte de a-[i da seama, tân`ra se pomeni dus` din nou pe ringul de dans. – M` tem c` eu nu sunt la fel de priceput, se scuz` Clive Brand. Ea zâmbi [i pre] de câteva clipe dansar` t`cu]i. Lipit` de el, fata

TU E{TI RO{CATA MEA

17

\[i d`du seama c` nu era un b`rbat \nalt; mai degrab` ]inuta lui demn` \i d`dea aerul impun`tor. P`rea mul]umit de lini[tea care se l`sase \ntre ei, [i imediat ce muzica \ncet` o conduse la mas` [i r`mase nemi[cat, privind-o intens. – N-ai deloc sânge indian \n tine, domni[oar` Stewart, zise. |i trebui câteva secunde Amandei a-[i da seama la ce se referea, dup` care râse. – O indian` mi-a dat acest sari drept cadou. – }i se potrive[te. Este un articol neobi[nuit. – S` \n]eleg c` eu sunt neobi[nuit`? \ntreb` ea, dar imediat \[i aduse aminte cu cine st` de vorb` [i se ru[in`. – Frumuse]ea ta este o raritate, r`spunse el. – Mul]umesc pentru dans, domnule Brand, zise ea fericit` c` ajunser` la mas`. – Eu trebuie s` v` mul]umesc, [i-i zâmbi vag, trecând la masa vecin`. "Pesemne \[i face dansurile de curtoazie", \[i zise Amanda cu oarecare regret, dar nici nu avu timp s` se gândeasc` prea mult la asta, fiindc` altcineva o invit` imediat la dans. Pe parcursul serii, \l urm`ri de mai multe ori pe Clive Brand \n timp ce dansa cu diverse femei, majoritatea so]ii ale directorilor adjunc]i. La un moment dat privirile lor se \ntâlnir` [i, nervoas` c` fusese surprins`, Amanda se concentr` asupra partenerului ei de dans, care, \ncurajat, \[i \ncerc` norocul: – N-ai venit cu nimeni, nu? la care ea neg` din cap. Sper c` m` la[i s` te conduc acas`. Fata murmur` neconving`tor, [tiind c` a accepta oferta lui

18

GEORGE ANN JANSSON

Rodney Marsh \nsemna un drum cu ma[ina foarte nepl`cut pentru ea. |ns` nu putea sc`pa de el cu una cu dou`, astfel c`, la finalul serii, el o \nso]i hot`rât spre ie[ire. – Te ducem acas`, domni[oar` Stewart, zise [i domnul Thomas v`zând-o c` iese. Stai cu so]ia mea pân` m` duc s` iau ma[ina. – O duc eu acas` pe Amanda, se gr`bi s` spun` Rodney. – Nu vreau s` deranjez pe nimeni, interveni fata. Ar fi mai bine s` m` duc singur`. – Nu fi prostu]`, zise Rodney, luând-o dup` umeri. Te duc cu mare pl`cere. – F`r` \ndoial`… – Nu te teme, nu-]i fac niciun r`u, rânji el. – Sigur c` da… [i \ncerc` s` se elibereze din bra]ele lui. – Iat`-te, domni[oar` Stewart, se auzi o voce din spate. Sper c` n-ai uitat c` mi-ai promis c` m` la[i s` te duc acas`. Tân`ra se \ntoarse uimit` [i-l z`ri pe Clive Brand; Rodney o eliber` numaidecât [i fata \naint` spre cel`lalt. – Sigur c` nu, domnule Brand, [i salut`, apoi \l urm` sub privirile mirate ale celorlal]i [i urc` \n ma[ina lui. – Mi-a]i salvat via]a, zise ea pu]in mai târziu. – Mai degrab` virtutea, r`spunse el abia [optit, iar fata \l privi, \ncercând s`-i deslu[easc` chipul \n \ntunericul din`untru. – De unde a]i [tiut c` am probleme cu Rodney? – Te-am urm`rit mai toat` seara. – Nu mi-am dat seama. – M-ar fi deranjat dac` ai fi f`cut-o. Din nou \i luar` Amandei câteva secunde s` \n]eleag` \n]elesul

TU E{TI RO{CATA MEA

19

acelor vorbe. B`rbatul t`cut din fa]a ei ascundea multe, dar trebuia s` ]in` seama c` era angajatorul ei, a[a c` \ncerc` s` se controleze. – A fost dr`gu] din partea dumneavoastr` s` m` conduce]i acas`. Mul]i al]i b`rba]i ar fi v`zut acceptul meu drept o poart` deschis` spre alte lucruri. – |n cazul meu, domni[oar` Stewart, nu se aplic`. – Nu voiam s`… se \nro[i ea. – Ba da, cred c` da. Dar te asigur c` n-am s` atentez la onoarea ta. – Bine… zise ea, dorindu-[i a g`si un loc \n care s` se ascund` de ru[ine. – Dar am alte planuri \n ce te prive[te, ad`ug`. E[ti liber` mâine sear`, s` iei cina cu mine? Scuze c` te iau pe nepreg`tite, dar la finalul s`pt`mânii plec la Montreal, [i a[ vrea s` ne vedem \nainte. – Sunt liber`, [i mi-ar face pl`cere s` iau cina cu dumneavoastr`. – Atunci, vin s` te iau la opt. Dac` e pl`cut afar`, s` por]i ceva u[or; o s` mergem undeva \n afara ora[ului. Dup` care niciunul nu mai scoase o vorb` pân` când ma[ina opri \n fa]a casei din Camden Town. – Pe mâine, domni[oar` Stewart. A[tept` s` intre \n cl`dire, dup` care f`cu semn [oferului s` plece.

Capitolul 2 Amanda se \ntâlni cu Clive Brand de trei ori \nainte de plecarea lui \n Canada. Dup` cum se \n]eleseser`, veni dup` ea la opt, [i o duse la un restaurant lini[tit din Maidenhead, unde se a[ezar` la o mas` cu vedere spre râu. A[teptându-se la o reac]ie mai formal` fa]` de el, Amanda constat` cu surprindere c`-i venea foarte u[or s` discute cu el, de[i b`rbatul vorbea foarte pu]in. {i ca s` afle mai multe despre persoana lui, Amanda se v`zu nevoit` s`-l \ntrebe pe domnul Thomas, care-i spuse c` magazinele Brands se \ntindeau pe ambele p`r]i ale Atlanticului, fiind la fel de cunoscute \n Anglia ca [i \n Canada. – Domnul Brand s-a stabilit la Londra acum zece ani, concluzion` el. Nu [tiu sigur ce l-a determinat s` vin`. Poate c`-i place via]a de-aici. O problem` pe care [i Amanda o putea l`muri cu Clive, f`r` a se teme c` e prea \ndr`znea]`. – Sta]i \n Anglia de pl`cere sau pentru afaceri?

TU E{TI RO{CATA MEA

21

– De pl`cere. Ini]ial pl`nuisem s` r`mân doar vreo doi ani – pân` puneam pe roate Brands. Dar Londra m-a captivat complet. Exist` aici o lini[te [i o deta[are care mi se potrivesc. Aici oamenii te las` \n pace, dac` vrei s` fii de unul singur. – |n Canada nu e la fel? – Cu siguran]` c` da, dar sunt prea cunoscut acolo ca s` r`mân \n anonimat. Fata \[i formul` \n minte urm`toarea \ntrebare, dar nu era sigur` dac` s` i-o adreseze sau nu. – Sunt v`duv, r`spunse el, parc` citindu-i gândurile. Iar acas` a[ fi fost ]inta \ncerc`rilor mamei de a-mi g`si o pereche. – Aici nu se mai aplic`? zâmbi ea. – Nu la fel de insistent. Oricum, m` prefac a avea un trecut dubios. A[a m`car m` salvez de unele dureri de cap. – Nu-mi imaginez c` cineva v-ar considera un adev`rat cuceritor, râse ea. – Dar nici mielu[el nu sunt. Pe parcursul \ntregii seri, Amanda realiz` for]a acestui b`rbat, nu doar cea fizic` ci [i cea mental`, c`ci ajungeau doar câteva minute s` discu]i cu el [i-]i d`deai seama de ambi]ia lui de a deveni un om de succes. – Gândurile tale sunt prea adânci ca s` le citesc, spuse el la un moment dat. – M` bucur. Erau doar ni[te idei proste[ti. – A[ vrea s` le [tiu, spuse el [i o prinse de mân`. Spune-mi-le, Amanda. Rar \i spunea pe nume, iar ea \nc` nu-l tutuise, [i \ntotdeauna

22

GEORGE ANN JANSSON

a[tepta s`-l poat` privi \n ochi pentru a-i putea vorbi. – M` \ntrebam de ce m` scoate]i \n ora[. V-a]i str`duit s`-mi demonstra]i c` nu sunte]i un cuceritor, dar… – E[ti foarte frumoas` [i-mi place s` fiu v`zut \n compania unor femei frumoase. Face bine la orgoliu. – Dar exist` fete mai frumoase decât mine, protest` ea, unele chiar foarte cunoscute. – N-am nevoie de femei cunoscute. Am atins un nivel \n via]a mea \n care pot s` ies cu cineva pentru c` a[a vreau, [i-i strânse [i mai tare degetele. {i-mi doresc foarte mult s` fim \mpreun`. Am vrut-o \nc` din clipa \n care te-am v`zut. Erai cea mai superb` fat` din Dorchester \n seara aia. – Singura \n sari, coment` ea, \ntrebându-se de ce se ru[ina de acest comentariu. Nu c` nu era obi[uit` s` fie complimentat`, dar probabil din cauza celui ce-o f`cea; niciodat` nu mai \ntâlnise un b`rbat ca el. – Acel sari m-a f`cut s` te remarc mai repede, zise el, dar erai atât de frumoas` \ncât te-a[ fi remarcat oricum. Ar trebui s`-]i pui \n valoare p`rul acesta superb, Amanda, cu nuan]a lui special`. – Când eram copil` \l uram, admise ea. Chiar [i acum m` enervez când cineva face comentarii r`ut`cioase. – E o nuan]` aparte, un ro[u-aprins cum n-am mai v`zut niciodat`. – Ce frumos… – A[a este, [i-[i retrase mâna pentru a cere nota, dup` care pornir` \napoi spre cas`. A[ vrea s`-]i ar`ta casa mea; bine\n]eles, dac` n-ai nimic \mpotriv`.

TU E{TI RO{CATA MEA

23

– Ar trebui? – Dup` re]inerile pe care le-ai avut \n a merge acas` cu tipul acela pistruiat… – Dar nu sunte]i ca Rodney. – Mul]umesc! Presupun c`-]i par mai b`trân. – Nu m-am gândit la asta. O f`cu acum, c`ci afirma]ia lui p`rea mai degrab` o \ntrebare. Sunte]i mai \n vârst` decât cei cu care am ie[it, dar bine\n]eles c` sunte]i [i [eful meu. Asta ar fi diferen]a. Clive opri ma[ina atât de brusc, \ncât fata aproape se scufund` sub centura de siguran]`. – S` nu mai spui asta niciodat`. De[i lucrezi pentru firma mea, nu sunt [eful t`u...Am \ntâlnit-o pe so]ia mea când lucra pentru mine, continu` el dup` o pauz`, pentru a explica reac]ia lui, [i de fiecare dat` când ne certam, \mi arunca \n fa]` faptul c` se c`s`torise cu mine doar pentru c` eram [eful ei. Dup` cum \]i dai seama, m` enerva la culme acest fapt. – Nu m` mir`. – N-am fost foarte ferici]i \mpreun`. Ne-am desp`r]it acum cinci ani, [i a murit la un an dup` aceea. – De aceea a]i venit \n Anglia? – Probabil, de[i dintotdeauna mi-am dorit s` locuiesc aici. Atmosfera din Londra mi se potrive[te. Dup` care porni din nou [i tot drumul nu mai scoaser` o vorb`. Se f`cuse ora zece pe când cei doi ajunser` \n dreptul impozantei case \n stil Regen]` din pia]eta parcului Hyde. Pe m`sur` ce Amanda cercet` camerele mobilate cu bun-gust [i mobil` stil, realiz` c` totul e \nc`rcat de un aer aparte.

24

GEORGE ANN JANSSON

– |ntotdeauna v-a interesat trecutul? zise ea admirând biblioteca. – De când mi-o pot permite. Tat`l meu a fost fermier, dup` cum [tii. Pân` la b`trâne]e, mama n-a cunoscut alt` cas` decât o cocioab` cu patru camere, pentru ca apoi s` moar` \ntr-una din cele mai spectaculoase case din Montreal. – De aceea pune]i un pre] atât de mare pe proprietate? \ntreb` ea. Adic`, scuze, n-am vrut s` sune a[a. – Nu te scuza, Amanda. |mi place c` e[ti curioas`. M`car se vede c` te intereseaz` persoana mea! [i trecu la m`su]a \n stil Regina Ana pe care se afla o tav` de argint cu [ampanie la ghea]`. Vrei ceva de b`ut? – M` r`sf`]a]i, r`spunse ea dar accept` paharul. Credeam c` [ampania este doar pentru ocazii speciale. – Asta este una din ele. – Pentru? – Pentru prima noastr` \ntâlnire. – Dar celelalte dou`? – Nu e acela[i lucru. Vezi tu, \n seara asta mi-am dat seama c`…O s` te sun când m` \ntorc din Canada, zise dup` o pauz`, \n care Amanda se a[teptase la cu totul altceva. Sper s` m` \ntorc pân` joi, a[a c` las`-]i seara liber`. Dac` \ntârzii, secretara mea o s` te anun]e. Spre surprinderea ei, Amanda constat` c` ardea de ner`bdare s`-l vad` din nou pe Clive, de[i admitea deschis c` o influen]ase nu atât prin ce era, cât prin ce se ascundea \n spatele numelui s`u. La urma urmei, era greu s` nu se considere o norocoas` c` el, magnat \n lumea lui, se aplecase asupra lumii de nimic \n care lucra ea.

TU E{TI RO{CATA MEA

25

|ntr-un fel sau altul, a[teptase un telefon de la Clive [i din Canada, dar nu-l primi, nici m`car \n joia care urm` – \n care trebuia s` se \ntâlneasc` – eventual s-o anun]e c` se \ntorsese. Cu toate astea, \i promisese c` \n caz de ceva neprev`zut o anun]` prin secretara lui. A[a c`, \ntoars` acas` dup` servicu, Amanda se \mbr`c` \n cea mai dr`gu]` rochi]` pe care o avea. – Te \ntâlne[ti cu domnul Brand? o \ntreb` mama. – Nu [tiu sigur. – Crezi c` e bine ce faci? Lucrezi pentru el [i… – A s`rit \n sus când i-am pus [i eu \n vedere acela[i lucru, zâmbi fata. – Dar `sta e adev`rul [i va \ngreuna lucrurile dac` vreodat` te vei hot`r\ c` nu mai vrei s` ie[i cu el. – Nu-l v`d pe Clive s` se simt` \ncol]it de ceva, niciodat`. E cea mai re]inut` persoan` pe care am v`zut-o vreodat`. – Adic` exact opusul t`u. Tu e[ti atât de transparent` cu emo]iile tale, precum o carte f`r` coper]i! – Sun` \ngrozitor a[a cum o spui tu. Trebuie s`-mi aduc aminte s`-mi mai ascund sentimentele. Nu e bine s` la[i un b`rbat s`-[i dea seama c`-l placi. – |]i place domnul Brand? – Foarte mult. E atât de echilibrat [i de sigur. N-are nimic din ceea ce-mi \nchipuiam a fi un magnat. – Pentru c` e[ti \nc` sub influen]a oamenilor de la Homefare. Amanda vru s` nege, dar imediat se auzi un claxon din strad` [i uitându-se pe geam, v`zu ma[ina lui Clive, a[a c` d`du fuga pe sc`ri \n jos.

26

GEORGE ANN JANSSON

|i venea greu a crede c` nu se v`zuser` de-o s`pt`mân`, mai ales dup` \ntâmpinarea lui calm`, de parc` trecuse doar o sear` \nainte. |ns` urm`rindu-l \n timp ce conducea pe str`zile aglomerate din West End, Amanda descoperi pe chipul s`u urme de oboseal`. Era destul de greu s` conduci o afacere mare \n Anglia, dar`mite s` te ocupi [i de magazine de desfacere aflate peste Atlantic. – De ce zâmbe[ti? o \ntreb` el. – Nimic important, zise ea, f`r` a-[i da seama de expresia chipului ei. – Tot ce crezi este important pentru mine. Spune-mi. – M` gândeam c` pari obosit. – Nu m` simt prea bine, dar nici nu se putea altfel dup` [ase ore de zbor [i dup` o schimbare de fus orar. – Poate era mai bine s` nu ne vedem seara asta. – Dar voiam s` te v`d. Mi-a fost dor de tine. Opri ma[ina [i Amanda constat` c` se aflau la Mirabelle. |n`untru \i \ntâmpin` un b`rbat care-i conduse la bar. Clive refuz` s` ia un aperitiv [i ceru s` fie dus spre masa lui. Din col]ul puternic luminat \n care se aflau, Amanda cercet` curioas` \nc`perea plin` de oameni pestri]i, [i se felicit` pentru alegerea de a purta negru. De[i ieftin` [i simpl`, rochia ei nu-[i ar`ta valoarea, \n schimb liniile simple [i clare accentuau tr`s`turile ei fine. – Nu-]i pierde timpul uitându-te la alte femei, [opti el. Tu e[ti cea mai frumoas`. – Acum [tiu sigur c` te-ai \ntors cu picioarele pe p`mânt, zâmbi ea. Nimeni nu-mi mai face astfel de complimente. – Sper c` nu dai [ansa nim`nui.

TU E{TI RO{CATA MEA

27

– Doar nu te a[tep]i s` tr`iesc complet izolat`. – Social, nu; fizic, da. Ce zici? – N-am pe nimeni, dac` asta vrei… – Bun. – Nu credeam c` e[ti a[a de demodat, Clive. Era pentru prima oar` când \i rostea numele, [i constat` cu uimire cât de u[or \i venea s`-l tutuiasc`. – Nu-mi place s` de]in bunuri la mâna a doua. – Nu sunt unul din bunurile tale. – Scuze, draga mea. A fost un r`spuns prostesc. Se voia un compliment, nu o insult`. De[i \nc`lzit` oarecum, pe Amanda o deranj` comentariul [i \ntreaga sear` medit` asupra lui. O considera drept una din propriet`]ile lui, \n ciuda faptului c` nega acest lucru. Dup` felul \n care-i venera frumuse]ea [i voia s` fie v`zut \n prezen]a ei. N-ar mai fi ie[it cu ea dac` ar fi fost gras` [i urât`; dar ce b`rbat ar fi f`cut-o, la urma urmei? – A[a c`, \ncheie el o replic` mai lung` pe care ea n-o urm`rise, ar fi mai bine pentru amândoi dac` ai pleca de la Brands. – Vrei s` spui c` m` concediezi? r`mase ea uimit`, dar remarc` \ndat` expresia lui amuzat`. Scuze, n-am prins de la \nceput ce spuneai. – Asta e clar. |]i sugeram s` pleci de la Brands. Te iubesc, Amanda [i vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Când se va anun]a logodna noastr`, ar fi bine s` nu fii una din angajatele mele. – Vrei s` spui c` m` ceri \n c`s`torie? \nghi]i ea \n sec. – De ce te surprinde? Nu te a[teptai?

28

GEORGE ANN JANSSON

– Nu! exclam` ea indignat`, \ncât o serie de oameni se uitar` \n direc]ia lor. Serios, Clive, ce mod e `sta de a cere \n c`s`torie pe cineva – prin a-i spune c` e concediat`? Ar trebui s` intri \n Cartea Recordurilor! – Speram s` \n]elegi de ce fac asta, surâse el, f`r` s` fie nevoie s`-]i explic. – Nu m` interesa explica]ia, ci felul \n care mi-ai spus-o. Adic`, de unde [tii c` eu te iubesc? – Nu [tiu, r`spunse el neclintit. Dar eu te iubesc [i am s` fac tot ce-mi st` \n putin]` s` te fac s` m` iube[ti. – Cum de m` iube[ti când de-abia ne-am cunoscut? – S`-i spunem din instinct. Sau intui]ie, dac` vrei. Când caut un loc pentru un nou supermarket, m` urc \n ma[in` [i m` plimb prin ora[, s` v`d unde l-a[ putea plasa. M` opresc pe o strad`; nu dintr-un motiv anume, ci pentru c` ceva \mi spune c` acela e locul potrivit. – Iar eu sunt un astfel de loc potrivit, nu? – Cel mai potrivit, r`spunse el calm, [i unul foarte special. Acum, nu m` mai privi cu ochii ace[tia mari [i hai s` ne uit`m pe meniu. Are s`-]i treac` pofta de a m` devora pe mine dup` ce m`nânci ceva. Umorul lui nea[eptat, c`ci nu obi[nuia s` glumeasc`, mai atenu` indignarea [i Amanda \ncerc` s` priveasc` totul din punctul lui de vedere. Tipul era un milionar care se \ndr`gostise de o fat` obi[nuit`, [i, \n mod normal, ar fi trebuit s` fie explicabil dac` fata \i c`dea \n bra]e din prima \ncercare. – N-am s` m` arunc \n bra]ele tale, r`spunse ea. Nu vreau s` m` c`s`toresc cu tine pentru c` e[ti bogat.

TU E{TI RO{CATA MEA

29

– M` bucur s` aud asta, zise el serios. Acum, comand` ceva [i discut`m mai târziu. |n mod deliberat, fata alese cel mai scump fel de pe meniu – caviar, homar [i un sos exotic din nuc` de cocos, alune [i smântân`. Abia la cafea realiz` c` el avusese dreptate. |ndestulat`, nu mai sim]ea revolt` \mpotriva lui, \ncât putea analiza propunerea pe care i-o f`cuse cu o st`pânire de sine care-i lipsise. – M` bucur c` ]i-ai rec`p`tat echilibrul, zise el, l`sându-se pe sp`tarul scaunului, cercetând-o cu v`dit interes. – M` potrivesc cu tine? – Foarte mult. De-aia vreau s` te iau de so]ie. – Doar pentru c` sunt frumoas`? – Nu m-a[ fi sim]it atras de tine dac` erai urât`. Tu ie[eai cu mine dac` eram doar un pitic? – Ai un sim] al judec`]ii, Clive… râse ea. Mi-e greu s` g`sesc o contrareplic`. – Un plus pentru viitorul nostru \mpreun`. – N-am acceptat \nc`, [i r`spunse privirii lui candide cu aceea[i c`ldur`. Ar fi fost o prostie s` se prefac` a nu-[i da seama de atrac]ia care exista \ntre ei, [i spre binele fericirii ei, nu-[i putea permite s` mint`. – Nu sunt sigur` de ceea ce simt pentru tine, Clive. |mi placi foarte mult, s-ar putea s` fiu \ndr`gostit` de tine, dar nu [tiu sigur. Dac` n-ai fi cine e[ti, adic` important [i bogat, mi-ar fi mai u[or s` m` decid dac` sunt sentimente reale sau e vorba doar de ineditul ideii de a fi dorit` de un milionar. – Sunt mai bogat decât crezi, Amanda, la care ea râse cu poft`.

30

GEORGE ANN JANSSON

– Serios, Clive, chiar trebuie s` iei totul ad litteram? – M` tem c` da, r`spunse el grav. Este unul din secretele succesului meu \n afaceri [i poate principalul motiv pentu care prima mea c`snicie a e[uat. – Ce n-a mers? \ntreb`, dar se opri imediat. Scuze, n-am niciun drept s` \ntreb. – Ba da, dup` care urm` un moment de t`cere \n care el p`ru c` mediteaz`. Cred c` Anne pur [i simplu nu m-a iubit. S-a c`s`torit cu mine datorit` pozi]iei mele. – Dar tu, de ce ai luat-o de so]ie? – Pentru c` era frumoas`, [i cercet` cu aten]ie chipul intrigat al Amandei. Venerez frumuse]ea, n-am de ce s` neg asta. – O so]ie e ceva mai mult decât un obiect frumos, zise ea. {i femeile frumoase pot deveni uneori ni[te persoane foarte comune! – Tu n-ai fi niciodat` a[a, draga mea. – Nici chiar \ns`rcinat`? – Nu mi te-am \nchipuit cu copii, se \ncrunt` el. Eu vreau s` fiu \ntreaga ta via]`, [i-i lu` o mân` \ntr-a sa. Dar dac` vrei un copil, am s` m` supun cu mare bucurie. – Nu pân` nu-]i accept cererea, se \nro[i ea. – Adic`… – Nu [tiu \nc`. D`-mi timp. Dac` m` m`rit cu tine, n-are s` fie pentru contul t`u din banc`, ci pentru c` e[ti cel al`turi de care vreau s`-mi petrec restul vie]ii. P`rin]ii mei au avut o via]` idilic` \mpreun` [i mi-ar pl`cea s` cred c` [i a mea poate fi la fel. – Când pot s`-i cunosc? – Tata a murit.

TU E{TI RO{CATA MEA

31

– |mi pare r`u, nu [tiam. Nu mi-ai vorbit niciodat` de ei. – Pentru c` n-am avut ocazia. – Spune-mi acum, [i ascult` lini[tit \ntreaga poveste. De \ndat` ce \ncepu, Amanda sim]i ca [i cum [i-ar fi luat o piatr` de pe inim`, [i nu preget` \n a-[i ascunde \nver[unarea fa]` de ceea ce considera a fi cauza mor]ii tat`lui ei. – Te \n]eleg, zis el la final, dar ca proprietar de lan] de supermarketuri pot s` v`d [i din punctul de vedere al celor de la Homefare. Nu c`-i simpatizez…Charles Foster nu e un tip pe care s`-l am la suflet. E prea arogant. – Charles Foster? – Proprietarul Homefare. – Credeam c` e o companie public`. – Este, dar Foster de]ine majoritatea ac]iunilor [i cam face legea. – O lege pe care tu n-o agreezi? – O lege de care m` izbesc adesea, se \ncord` el. {i nu exagerez dac` spun c`-l detest. Amanda deveni curioas`. Niciodat` nu-l auzise pe Clive s` vorbeasc` atât de vehement despre cineva sau ceva, [i cum antipatia lui era orientat` spre cineva pe care ea \ns`[i \l detesta, \ncerc` s` afle mai multe. – De ce nu-]i place? – Pentru c` are capacitatea enervant` de a pune mâna pe locurile pe care le vreau eu. Deja mi-a furat [apte locuri de sub nas, anul `sta. – A[a de multe? se mir` ea, la care el o privi duios. – Am o sut` patruzeci [i opt de magazine, draga mea, iar Homefare are o sut` cincizeci.

32

GEORGE ANN JANSSON

– Nu credeam c` e[ti a[a de important. – Ce bine. Vreau s` te gânde[ti la mine doar ca la cel care vrea s`-]i fie so]. O s` m` \ngrijesc de tine dup` ce pleci de la Brands, [i când suntem c`s`tori]i… – Nici s` nu te gânde[ti, protest` ea. N-am de gând s` te las s` m` \ntre]ii. – Hai s` discut`m despre asta \n ma[in`, zise el [i-[i \mpinse scaunul. |ns` \n ma[in` nu mai redeschise subiectul, ci conduse \n t`cere prin Park Lane, apoi spre Hyde Park. G`si un loc ferit lâng` apa râului, unde parc` [i opri motorul. – Ce e cu ideea asta c` nu m` la[i s` am grij` de tine? \ntreb` el. Dac` tot te rog s` pleci de la Brands…Sunt sigur c` \n]elegi de ce… – Bine\n]eles c`-]i \n]eleg motivele. Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` m` \ntre]ii. Am s`-mi g`sesc altceva de lucru; dac` nu m` c`s`toresc cu tine, va trebui s` plec oricum. – A[ vrea s` nu-]i fi trebuit timp de gândire, izbucni el. Eu sunt atât de sigur pe sentimentele mele, \ncât credeam c` [i tu sim]i la fel. – Sunt aproape sigur` – [i durerea din glasul lui o afect` foarte tare – dar trebuie s` fiu decis`. – Poate c` asta te ajut`. O trase la pieptul lui, [i-[i lipi fa]a de a ei. Era prima oar` când o strângea \n bra]e de la dansul lor \mpreun`, dar aici, \n ma[in`, era mult mai intim, [i Amanda se abandon` acelei \mbr`]i[`ri. |l \ncol`ci cu bra]ele dup` gât. – Ai pielea atât de fin`, murmur` el, pare atât de m`t`soas`… O s`rut` u[or cu buze moi, cu mi[c`ri line, dar Amanda sim]i fiorul care cuprinsese trupul lui.

TU E{TI RO{CATA MEA

33

– Te doresc atât de mult, [opti el. Nu m` face s` a[tept prea mult. Amanda se retrase din bra]ele lui, iar el \[i puse ambele mâini pe volan, ca [i cum fusese secat de orice putere. Abia atunci \[i aminti c` venea dup` un drum lung din Canada [i sim]i brusc nevoia de a-l consola. – E târziu, Clive. Trebuia s` te fi culcat pân` acum. – A[ fi vrut s-o fi f`cut…cu tine, [i porni. Nu-]i face griji, draga mea. Te duc acas`! Abia când opri \n fa]a casei din Camden Town aduse \n discu]ie urm`toarea lor \ntâlnire. – Mâine am o \ntrunire [i nu [tiu sigur la ce or` termin. Mai bine o l`s`m pe sâmb`t`. – Nu e nevoie s` ne vedem sear` de sear`, zâmbi ea. – Am nevoie de asta, r`spunse el serios. N-am s` fiu fericit pân` nu e[ti a mea. Aceast` idee persist` mult timp \n mintea ei, \ngrijorând-o, poate f`r` sens. |i dovedea c` mama ei avusese dreptate când o avertizase c` ar trebui s` se gândeasc` la c`s`torie. |ns` ideea de posesie pe care [i-o exprimase Clive nu se potrivea cu planurile ei de viitor. Desigur c` se datora spiritului s`u antreprenorial, dar problema era dac` el c`uta o partener` sau o fat` frumoas` pe care s-o pun` pe un piedestal pentru a putea fi admirat` de al]ii. Singur`, \ns`, nu putea r`spunde la aceast` \ntrebare, dar nici nu agreea opinia lui. |l pl`cea [i se bucura de clipele petrecute cu el, dar dac` asta se va dezvolta \n ceva mai profund pe viitor, doar timpul o putea spune.

Capitolul 3 A doua zi, Amanda primi un plic alb cu o foaie pe care avea demisia ei, [i un salariu \n avans. A[adar, Clive lucra repede! Oarecum amuzat`, se \ntreb` dac` domnul Thomas aflase despre asta [i se tot gândea cum s`-i explice, când [eful ei o chem` \n`untru [i abord` tema numaidecât. – Domnul Brand mi-a expus planurile sale, zise, [i m` bucur desigur pentru tine. Singurul meu regret este c` pierd o secretar` perfect`. – |mi pare r`u c` trebuie s` plec a[a de curând. Inten]ionam s` dau o lun` pentru preaviz, dar…\mi este imposibil, [i-i ar`t` plicul. Domnul Brand vrea s` termin chiar ast`zi. – Sunt sigur c` \n]elegi de ce. Când rela]ia voastr` va deveni oficial`, se va face mult` publicitate. – Dar deocamdat` nu e nimic mai mult decât o prietenie, protest` ea. Domnul Thomas p`ru a nu \n]elege cum putea cineva refuza o

TU E{TI RO{CATA MEA

35

cerere \n c`s`torie venit` de la Clive Brand. – Domnul Brand este un b`rbat inteligent [i captivant. Orice fat` care ar avea [ansa de a…Dar e via]a ta, domni[oar` Stewart. Indiferent ce vei decide, \]i doresc numai bine. – Mul]umesc. Pân` m` decid, trebuie s`-mi caut alt post. Nu pot sta acas`, pur [i simplu. – Nu-]i face probleme pentru referin]`. Am s`-]i dau una excelent`. Sunt sigur c` n-ai s` ai probleme \n a-]i g`si altceva. Dar…s` nu te duci la concuren]`! o avertiz` el. Domnului Brand n-are s`-i plac`. – De ce m-a[ duce acolo? – Pentru c` Homefare au anun]uri de câte o jum`tate de pagin` \n majoritatea ziarelor na]ionale de azi. Au posturi libere. Este exemplul tipic de extravagan]`. – Care nu pare s` le afecteze profitul, r`spunse ea. Tocmai au anun]at dividende m`rite. – Nu m` mir`, la stilul brutal \n care fac ei afaceri. Apari]ia asistentei personale a domnului Thomas o \mpiedic` pe Amanda s` r`spund`, a[a c` se \ntoarse la biroul ei. Cum telefoanele \ncetar` brusc s` mai sune pe la amiaz`, Amanda g`si pu]in timp pentru a se uita \n ziarul de diminea]` [i g`si anun]ul de care-i vorbise [eful ei. Era un anun] mare, viu colorat ca mai toate materialele Homefare, dar nu promova mâncare, ci salarii mari pentru viitori angaja]i. |i veni \n minte imaginea lui Charles Foster. Clive spusese c` ei doi sunt foarte diferi]i, deci mintea ei contur` un tip mare, cu glas puternic, plin de energie; [i totu[i, destul de inteligent pentru a construi un concern precum Homefare. Cu

36

GEORGE ANN JANSSON

siguran]`, metodele lui brutale erau motivul dispre]ului lui Clive, c`ruia \i pl`cea s` fac` totul ca la carte; la fel cum \ncerca s`-i organizeze [i ei propria via]`. Abia acum \[i d`dea seama de acest lucru. Dar o voia drept so]ie, deci fusese sigur c`-l va accepta; [i o concediase pentru a evita bârfele cum c` se c`s`torea cu el pentru banii [i prestigiul lui. Pe de alt` parte, Clive nu luase \n considerare un posibil refuz, caz \n care ea ar fi trebuit \n mod normal s`-[i caute alt post. Nici nu se punea problema s` se lase \ntre]inut` de el. Deci, i-ar fi dat o lec]ie s` se aleag` cu un post la Homefare. Rânji mul]umit`, dar \[i aminti imediat de moartea tat`lui. |nc` \i mai considera pe cei de la la Homefare vinova]i, cu toate c` [tia c` nu e corect. Munca la Brands o ajutase s` dobândeasc` destule cuno[tin]e despre industria alimentar` [i recunoa[tea ea \ns`[i c` micii afaceri[ti aveau s` dispar`; tat`l ei luptase \mpotriva curentului ca un idealist. Poate dac` va lucra pentru Homefare, va \nv`]a cum joac` [i ei. Nu i-ar fi prins r`u. A[a c`, f`r` a mai sta pe gânduri, sun` la num`rul din anun] [i primi o programare la [eful departamentului rela]ii cu publicul. La ora cu pricina se prezent` la sediul principal de la Homefare, \narmat` cu o referin]` excelent`. Spre deosebire de Brands, atmosfera de aici era una zgmotoas` [i agitat`. Chiar [i omenii p`reau diferi]i; nu se temeau s` vorbeasc` tare, [i se perindau pe coridoare, vârând capul prin birouri, salutând \ncoace [i-ncolo. |ns` personalul de recrutare era la fel ca peste tot, \ncât Amanda se v`zu bombardat` cu \ntreb`ri peste \ntreb`ri, dup` care fu condus` dou` etaje mai sus \ntr-o \nc`pere plin` cu mostre de

TU E{TI RO{CATA MEA

37

mâncare. |n mijlocul camerei, st`tea un b`rbat rotofei, cu o fa]` aprins`, bine dispus. Zece minute mai târziu, Amanda primea postul de secretar` a domnului Gordon Craig, pentru un salariu mult mai mare decât la Brands. Abia când reintr` \n sediul auster de la Brands realiz` ce f`cuse [i se \ntreb` care avea s` fie reac]ia lui Clive. Când ajunsese aici, niciodat` nu-[i \nchipuise c` avea s` plece din cauza priteniei cu cel c`ruia \i apar]ineau toate acelea. Ce mult s-ar fi schimbat toate dac` accepta s`-i fie so]ie! F`r` apartamente micu]e [i vecini zgomoto[i; f`r` griji pentru s`n`tatea mamei sau pentru posibilitatea de a o trimite \n ]`ri calde pe perioada iernii. Al`turi de Clive ar fi avut parte de un lux inimaginabil. |ncerc` s` se \nchipuie \n casa lui, dar nu reu[i s` p`trund` pân` \n dormitor. I se refuza intimitatea pe care o presupunea statutul de so]ie. Se \ncrunt`, c`ci nu era pudic` din fire [i se gândea cu pl`cere la apropierea fizic` dintre o femeie [i b`rbatul iubit. Poate nu-l iubea; [i tocmai de aceea avea nevoie de timp. Pân` la finalul zilei plecarea ei deveni cunoscut` de to]i colegii, care venir` pe rând s-o salute; mai to]i presupuneau c`-[i g`sise un post mai bun. – S` m` anun]i dac`-l vezi pe b`trânul Foster, zise o fat`. Presupun c` e precum un dragon. – Dac` v`d fum pe coridor, fug cât m` ]in picioarele! râse Amanda. – Am auzit c` e retras, zise altcineva. Se mai auzir` alte dou` comentarii, mai exagerate ca celelalte dou`, dar Amanda refuz` s` lase aceste detalii s-o pun` pe gânduri cu privire la pozi]ia pe care o ocupa acum. Dup` dou` s`pt`mâni

38

GEORGE ANN JANSSON

\ns`, \ndr`zni s`-i expun` [i lui Gordon Craig câteva din aceste comentarii. Dou` s`pt`mâni uluitoare, mai ales datorit` modului lejer \n care se tratau anagaja]ii unii cu al]ii, ba mai mult, \[i spuneau pe numele mic. – E una din ciud`]eniile domnului Foster, expic` domnul Craig \ntr-una din primele zile. Le spunem unor anagaja]i mai noi dup` numele mic, dar \n general ne adres`m cu "domnule" [i " doamn`". Domnul Foster crede c` dac` anagaja]ii mai mari cer respect, ar trebui s`-l arate [i ei, la rândul lor, fa]` de cei cu grad inferior. |n momentul respectiv, Amanda nu coment` nimic, \ns` acum se considera destul de \ndrept`]it` s-o fac`: – Nu [tiam c` domnul Foster ]ine a[a de mult la polite]uri. Am auzit c` se ]ine tare pe pozi]ie. – Sunt bârfe. Pun pariu c` ai auzit mai mult de atât, zâmbi el. – P`i, e cam misterios, nu? – E retras, dac` la asta te referi, dar [tie tot ce mi[c`-n firm`. – Unii dintre colegi cred c` birourile le sunt supravegheate, zise ea \nainte s` se poat` ab]ine, la care domnul Craig aproape se \nec` sorbind din cafea. – Cuno[tin]ele domnului Foster despre anagaja]ii lui nu-i parvin prin metode tehnologice! |[i \n]elege angaja]ii. – Presupun c` \n]elegerea fiin]ei umane este mult mai important` dac` vrei s` ob]ii performan]`. Dup` expresia chipului domnului Craig, Amanda \n]elese c` deja vorbise prea mult, a[a c` lu` scrisorile [i se \ndrept` spre ie[ire. Dar [eful o strig` \napoi. – S` \n]eleg, dup` ultima observa]ie, c` ai un sentiment de

TU E{TI RO{CATA MEA

39

ranchiun`, domni[oar` Stewart? – N-am voie s`-l critic pe marele domn Foster? – Po]i s` faci ce vrei, dar te credeam mai inteligent`, s` nu pleci urechea la ni[te bârfe despre un om pe care nu-l cuno[ti. – {tiu destul de multe despre domnul Foster. – Da? – Tata avea un magazin alimentar, \ntr-un ora[ de lâng` Brigford, pe care cei de la Homefare au vrut s`-l cumpere. N-a vrut s` vând`, iar când voi a]i deschis supermarketul, el a fost nevoit s` ias` din afacere. – Se mai \ntâmpl`, zise Craig neutru. Sper c` tat`l t`u [i-a g`sit ceva mai bun. – A murit, zise fata, dup` care ie[i. Când se \ntoarse de la masa de prânz, g`si pe birou o bro[ur`. Con]inea un istoric al magazinelor Homefare, de la \nceputurile cu un magazina[ de o camer` pân` la timpurile prezente, cu lan]urile pe care le dezvoltaser` peste tot \n ]ar`. De[i f`cuse nenum`rate prelu`ri \n ultimii ani, succesul firmei se datora spa]iilor de desf`[urare foarte mari. Ei fuseser` printre primii care \n]eleseser` c`, pentru a prinde la public, trebuia s` vând` articole atât pentru buc`t`rie cât [i pentru cas`, \n general. De[i alte companii le c`lcaser` pe urme, Homefare continua s` se men]in` cu un pas \naintea competi]iei. Fuseser` [i printre primii care f`cuser` spa]ii de parcare, iar acum se concentrau pe hipermarketuri – loca]ii imense de unde puteai cump`ra diverse produse la pre]uri reduse. Bro[ura era un excelent mijloc de propagand`; oferea [i o list` cu toate numele directorilor, cu date. Ap`rea [i numele lui Charles

40

GEORGE ANN JANSSON

Foster, \ns` era singurul f`r` date, \n afara faptului c` era directorul principal [i nepotul fondatorului. Un motiv \ntemeiat pentru a ajunge director, gândi Amanda cinic; chiar dac` n-ar fi avut calit`]i, oricum ar fi ob]inut pozi]ia aceasta. Sau s-o fi ob]inut pe cale cinstit`, cum f`cuse Clive? Cu o perspectiv` mai \ng`duitoare asupra abilit`]ilor acestuia din urm`, Amanda \l \ntâmpin` mult mai afectuos \n aceea[i sear`, când se \ntâlnir`. Tipul venise, ca de obicei, cu ma[ina dup` ea. – M` gândeam s` cin`m la mine, zise el. Vreau s` schimb mobila [i vreau s`-]i spui p`rerea. – M` \ndoiesc c` ]i-ar pl`cea, râse ea. Mie-mi plac culorile vii. – Trebuie s` recunosc c` eu le prefer pe cele neutre, dar dac` vrei ceva mai colorat, am s` m` supun. – A, nu, este casa ta. – Sper s` fie [i a ta. Te iubesc, [i vreau s` fii fericit` \n casa mea…a noastr`. Cât mai trebuie s` a[tept pân` te hot`r`[ti? – Abia au trecut dou` s`pt`mâni, protest` ea. – Sunt singur. – Dar e[ti [i foarte ocupat. – Tocmai de aceea am nevoie de o femeie \n cas`. R`spunsul o deziluzion` pe tân`ra care \ncerc` s` nu mai gândeasc` negativ. Fire[te c` avea nevoie de o femeie. Doar nu se a[tepta s`-i spun` c` avea nevoie de ea ca iubit`. Bine\n]eles c` se gândea [i la asta, dar nu era genul de b`rbat care s-o spun` prea u[or. – La ce te gânde[ti, draga mea? – La tine…Dac` sunt sau nu persoana potrivit` s` te fac` fericit.

TU E{TI RO{CATA MEA

41

Nu sunt sigur` c`-]i pot oferi ce vrei. – Dar nu ]i-am cerut s`-mi oferi nimic. Doar s` fii tu \ns`]i; s` [tiu c` te am [i c` m` pot uita la tine; s` [tiu c` atunci când sunt plecat, tu e[ti aici. Era cea mai romantic` declara]ie pe care i-o f`cuse pân` atunci, \ncât se apropie de el [i se cuib`ri la pieptul s`u. Dup` cum se a[teptase, mâncarea fusese bun`, f`r` a fi ie[it` din comun. Doar miel cu legume [i fructe, dar tacâmurile [i vesela erau de cea mai bun` calitate, iar servirea impecabil`. Abia când se servi cafeaua [i r`maser` singuri, Clive deschise subiectul redecor`rii. |ns` din cine [tie ce motive, Amanda avea re]ineri \n a-i da sfaturi, a[a c` schimbar` subiectul [i discutar` despre noul ei post. – Nu-mi place ideea c` te-ai dus la Homefare din proprie ini]iativ`. – Serios? f`cu ea ochii mari. – Serios. Recunoa[te. – Mi-am zis s`-]i dau o lec]ie, m`rturisi ea. Prespun c` m-am enervat c` m-ai concediat. – }i-am spus de ce o fac, dar voiam s` am grij` de tine. – Hai s` nu revenim la asta, te rog. – Prea bine. El se ridic` de la mas`, [i o conduse \ntr-un salona[. Era o \nc`pere formal`, auster`, \n ciuda buchetelor de flori care o \mpodobeau. Acum \n]elegea de ce avea Clive nevoie de o so]ie. Pu]ine menajere, indiferent cât de pricepute, reu[eau s` confere unei case un aer de intimitate. Dar ce modific`ri s` aduc` ea? S` \mpr`[tie reviste [i c`r]i peste tot? S` schimbe perdelele terne cu

42

GEORGE ANN JANSSON

unele mai vii? Sau era nevoie doar ca aceste \nc`peri s` fie locuite [i s` le confere c`ldur`? Trebuia s` mediteze asupra acestor aspecte, \ns` deocamdat` Clive \ncepuse a-i vorbi [i ea constat` ru[inat` c` nu-l ascultase, a[a c` se str`dui s`-l prind` din urm`. Era vorba despre aversiunea lui \mpotriva abilit`]ii lui Charles Foster de a cump`ra locuri de desfacere \naintea oricui. – Nu \n]eleg cum a reu[it s`-mi sufle de sub nas locul de la Hanlow, concluzion` el. Oamenii mei \l vânau de luni de zile, [i totu[i mi l-a luat. – Poate c` a dat mai mul]i bani. – Dac-ar fi doar atât, a[ [ti cum s`-l atac. E mai mult de atât, Amanda. A[ da orice s`-i pot dovedi metodele mi[ele[ti. Sunt sigur c` doar a[a a reu[it s` ob]in` locul acela. – E unul bun? – E cel mai bun. E un ora[ \n curs de dezvoltare, cu majoritatea popula]iei din clasa mijlocie. Eram atât de sigur de locul `la, zise el \ncepând s` se plimbe prin camer`; Amanda nu-l mai v`zuse niciodat` atât de agitat. – Am s`-l \ntreb pe domnul Craig despre asta, \ncerc` ea. Mi s-a p`rut c`-l cunoa[te pe domnul Foster destul de bine. – N-o s` admit` c` [i-a folosit influen]a petru a ob]ine locul. – Dar poate c` men]ioneaz` ceva care te intereseaz`, dac` reu[esc s`-l fac s` vorbeasc`. – E dr`gu] din partea ta, dar bârfele nu m` intereseaz`. – Atunci, nu-l mai \ntreb nimic, se bosumfl` ea. Deodat` \mbunat, Clive veni al`turi [i \ngenunche lâng` scaunul ei.

TU E{TI RO{CATA MEA

43

– Nu te sup`ra pe mine; e frumos din partea ta s`-]i faci griji. – A[ vrea s` te ajut cumva… – Ai putea, [i o \mbr`]i[`. Spune-mi dac` au \n plan alte locuri [i \n ce zone. – Adic`, vrei s` spionez pentru tine? se retrase ea din \mbr`]i[are. – Te superi? – Nu neap`rat, r`spunse ea dup` un timp de gândire. Adic`, se practic` \n afaceri, nu? Dar m` suprinde c` ai apelat tocmai la mine s-o fac. – |n cine s` ai mai mult` \ncredere dac` nu \n persoana iubit`? la care ea surâse. Sau uit`, draga mea, se ridic` el p`[ind spre bar. Vrei un coniac? Ea refuz`, [i-l urm`ri cum \[i toarn` un pahar pentru el, dup` care reveni pe scaunul de al`turi. – De ce te intereseaz` s` [tii unde se extind cei de la Homefare? \ntreb` ea. Credeam c` ]ara e de-ajuns de mare pentru amândoi. – Unele pozi]ii pot fi mai bune decât altele. Iar \n ultimii ani, Foster a reu[it s` le ob]in` pe cele mai bune, [i sorbi din coniac. Acum concur`m pentru loca]ii de hipermarketuri. Se cere mai mult teren [i deci sunt mai greu de ob]inut. Dac` a[ [ti unde caut` el, poate c` a[ putea s` fiu cu un pas \naintea lui. Problema \i aminti de tat`l ei [i orice re]ineri ar fi avut \n a-i da lui Clive informa]ii disp`rur` \n durerea \nfruntat` \n ultimele luni. – De \ndat` ce aflu ceva, am s` te anun], zise. – Mul]umesc, [i puse jos paharul, tr`gând-o \n poala lui. Frumoasa mea Amanda, [i o s`rut` pe gât. R`maser` a[a vreme \ndelungat`, Clive ar`tându-se mai pasional

44

GEORGE ANN JANSSON

ca alt`dat`, iar la prima ei observa]ie, se retrase. – M` faci s`-mi pierd controlul foarte u[or, se scuz` el. Iart`-m`. Ea \i zâmbi [i se a[tepta s-o ia din nou \n bra]e; \n schimb, Clive reveni asupra coniacului. Dup` chipul s`u aprins, se vedea c` nu-i pl`cea s` fie respins, dar nici nu dorea s-o cople[easc` astfel cu afec]iunea lui. Dar oare a-r fi \ncercat prin for]`? Majoritatea b`rba]ilor a[a ar fi f`cut, \ns` Clive nu se \ncadra \n aceast` majoritate. Rezerva lui \i d`dea de b`nuit. – E târziu, s`ri ea \n picioare. Trebuie s` plec. – Te rog, decide-te cât mai curând. Am nevoie de tine…Pare c` \ntotdeauna spun la fel, scuz`-m`. – Nu te scuza. Femeilor le place s` aud` asta.

Capitolul 4 Amanda nu se mai gândi la promisiunea de a ob]ine informa]ii pentru Clive pân` când, \ntr-o dup`-mas`, intrând \n biroul domnului Craig, \l auzi pe acesta vorbind la telefon. Dup` ton, se vedea c` interlocutorul era cineva important, [i abia când \l auzi rostindu-i numele, realiz` c` era domnul Foster. Puse jos coresponden]a, [i, ca de obicei, lu` loc a[teptând ca [eful ei s` semneze scrisorile. |n mod normal n-ar fi stat s` asculte, dar rug`mintea lui Clive reveni \n mintea ei \ndat` ce domnul Craig \ncepu s` vorbeasc` despre o nou` loca]ie. – Ar fi de prim` mân` pentru un hipermarket, [i deloc scump s-o dezvolt`m. Deja am lucrat la câteva calcule, [i not` ceva pe agend`. Da, le am. La [ase jum`tate, da? Prea bine, domnule Foster, dup` care \nchise [i o privi pe Amanda. Scrisorile... Dup` ce le termini, po]i s` pleci, [i i le d`du semnate, \ns` ea nu se clinti din loc. – O s` deschid` Homefare o nou` loca]ie? \ndr`zni ea.

46

GEORGE ANN JANSSON

– Cât de multe se poate. Domnul Foster are planuri m`re]e. – Presupun c` niciunul dintre ceilal]i directori nu i se opune. – Dimpotriv`, domni[oar` Stewart, \ns` de data asta cu to]ii sunt de acord. – |mi pare r`u, se \mbujor` ea, dar am impresia c` domnului Foster \i place s` se impun`. – A[a e. Dar asta nu \nseamn` c`-i for]eaz` pe ceilal]i s`-i accepte punctul de vedere. Nu c` n-ar putea, c` doar de]ine majoritatea ac]iunilor. – De ce mai lucreaz` dac` e a[a de bogat? – Pentru c`-i place mediul tran[ant [i plin de provoc`ri al afacerilor. – Mai degrab` tran[ant… zise ea \nainte s` se poat` opri. – V`d c` ai auzit multe bârfe! Presupun c` acum \mi repe]i ce ai aflat de la Brands? – Sper c` \n]elege]i de ce, explic` ea. Companiile sunt rivale. – Mai bine. Numai competi]ia ]ine pre]urile \n frâu…S` nu ui]i s` le pui la po[t`, ar`t` el spre scrisori. Dup` ce se scuz` c`-l ]inuse de vorb`, Amanda ie[i, iar când veni ora ca [eful ei s` plece, se pref`cu c` mai avea de lucru. Sim]indu-se vinovat`, \ncerc` s` mai g`seasc` ceva de aranjat pe birou, sperând ca b`t`ile puternice ale inimii s` i se potoleasc`. |n scurt timp, \ntreaga cl`dire se cufund` \n t`cere, [i uitându-se \n parcare, nu mai z`ri nicio ma[in`, \n afara uneia, p`r`site. Gr`bit`, intr` \n biroul [efului [i se uit` pe masa lui. Nu era niciuna din foile pe care scrisese mai devreme [i, cu sentimentul c` fur`, trase agenda mai aproape, [tiind c` \n timp ce vorbise la telefon, \[i notase mai multe

TU E{TI RO{CATA MEA

47

lucruri. |ns` nu g`si decât foi albe, [i oarecum dezam`git`, dar [i mul]umit` \n acela[i timp, renun]`. Dac` nu g`sea nimic, Clive n-o putea acuza c` refuza s`-l ajute; pe de alt` parte, dac`-i d`dea informa]ii, s-ar fi sim]it neloial` fa]` de Homefare. Oare nu era mai bine s` fie invers, adic` s`-i pese mai mult de Clive? Ce loialitate datora firmei care se f`cea responsabil` pentru nefericirea din ultimele [ase luni din via]a ei? |ncurajat`, lu` din nou agenda, cercetând mai atent. Domnul Craig rupsese foaia cu noti]e, dar urmele se imprimaser` pu]in pe urm`toarea fil`. Ridic` agenda spre lumin`, dar z`ri imediat o umbr` venind dinspre u[a cu sticl` mat`. – Cine e? strig` ea. – Voiam s` v` \ntreb acela[i lucru, [i umbra se apropie, iar Amanda se pomeni fa]` \n fa]` cu un tân`r \nalt, lat \n umeri, cu o jachet` de piele [i pantaloni reia]i. – Sunt secretara domnului Craig [i am tot dreptul s` fiu aici. Dumneavoastr` cine sunte]i? – Aveam o \ntâlnire cu domnul Craig, zise el ignorându-i \ntrebarea. Amanda \l cercet`, suspicioas`. Era aproape ora [apte [i ea \ns`[i auzise când domnul Craig stabilise \ntâlnirea cu domnul Foster. -Sunte]i sigur c` n-a]i gre[it data sau ora? Domnul Craig a plecat. – Pe naiba! [i p`[i \nainte, iar Amanda \i t`ie calea, hot`rât` a nu-l l`sa s` se uite \n documentele domului Craig. – Dac` vre]i s`-i l`sa]i un mesaj, o s`-l primeasc` mâine la prima or`, rosti ea calm, de[i nu se sim]ea deloc a[a. Intrusul avea o not` suspect`, \ncruntat cum st`tea \n penumbr`, \ncât nu-i putea vedea ochii. |ns` un lucru era cert – culoarea

48

GEORGE ANN JANSSON

p`rului era la fel de vie ca a ei, de un ro[u-aprins. – Cine s`-i spun c` l-a c`utat? – Red. – Râde ciob de oal` spart`, zise ea nervoas`. – Poftim? Abia atunci realiz` c` b`rbatul \i r`spunsese de fapt la \ntrebare, nu f`cuse o remarc` obraznic` la adresa p`rului ei. Se \nro[i, iar el \n]elese numaidecât [i rânji, dezvelind o dantur` perfect`. – Credea]i c` m` leg de dumneavoastr`? V-a]i \n[elat, domni[oar`…? – Stewart. – Domni[oar` Stewart. Singurul lucru pe care l-am \nv`]at cu o asemenea culoare la p`r a fost s` nu-i tachinez pe al]ii. Ba mai mult, [i-[i \ncord` un bra], m-a f`cut campion de box pe [coal`. Presupun c` nu s-a \ntâmplat la fel [i la dumneata? – Pu]in probabil, zâmbi ea [i i se p`ru c` o prive[te atent pentru prima oar`. Pesemne c`-i pl`cea ce vede, fiindc` se a[eza pe un col] al mesei, cercetând-o din cap pân`-n picioare. {tiind c` fie va trebui s` ias`, fie s`-l \nfrunte, Amanda r`mase pe loc, scrutându-l la fel de intens. De[i avea haine obi[nuite, se vedea c` erau de firm`, \ns` a[a cum se prezenta, tipul nu era exact genul de om cu care Gordon Craig s-ar fi \ntâlnit. Avea prea mult` siguran]` de sine [i un chip mult prea imperturbabil. Un chip pl`cut, de altfel, \[i zise, cu un ten ce dezv`luia pasiunea pentru via]a \n aer liber, [i ni[te ochi deosebit de alba[tri. Dac` n-ar fi avut p`rul atât de ro[cat, tipul ar fi ar`tat chiar bine.

TU E{TI RO{CATA MEA

49

– Deci? \l auzi. M` \ncadrez \n standardele dumneavoastr`? Dumneavoastr` sigur v` \ncadra]i \n standardele mele! – Nu-mi plac ro[ca]ii, r`spunse ea \n]epat`. – Din fericire pentru mine, eu n-am acelea[i obiec]iuni de f`cut. V` g`sesc frumoas` \ntr-un mod aparte. – S` v` fixez o alt` \ntâlnire cu domnul Craig? \l ignor` ea. – Nu, mul]umesc. O s`-l sun acas` \n seara asta; sau crede]i c` se mai \ntoarce? Nu m` deranjeaz` s`-l a[tept. – N-a zis nimic \n acest sens, dar m` \ndoiesc. Avea o \ntâlnire cu domnul Foster. – V-a spus el asta? – L-am auzit când stabileau ora. Am impresia c` s-a dus la sediul central. – Atunci, nu mai are rost s` stau, [i se ridic`. Mai r`mâne]i? – Plecam [i eu…. zise ea \mbujorându-se. – Atunci, putem cobor\ \mpreun`. O a[tept` pân` se pudr` [i-[i lu` haina, dup` care i se al`tur` la lift. De aproape, b`rbatul p`rea c` o domin` cu statura lui; Amanda se \ntreb` nelini[tit` dac` tipul venise \ntr-adev`r la Craig sau era doar un intrus care c`uta s` fure. |n ultimele zile, colegele ei se plânseser` c` le disp`ruser` lucruri de pe birouri. – A]i venit la domnul Craig cu un motiv anume? Poate v` ajut eu. V` scute[te de o alt` \ntâlnire. – De[i nu m` \ndoiesc de profesionalismul dumneavoastr`, nu cred c` m` pute]i ajuta. Dac` nu dau de el \n seara asta, am s` v` rog s`-i spune]i c`-l sun mâine diminea]` pe la zece. – La ora aceea este \ntotdeauna \n [edin]` cu posibili

50

GEORGE ANN JANSSON

cump`r`tori. Dac` a]i putea suna fie \nainte, fie dup`… – Nu pot, r`spunse el scurt. V` rog s`-i transmite]i mesajul meu [i s`-i spune]i s` a[tepte telefonul. – Serios, domnule… [i a[tept` un nume, la fel cum f`cuse el mai devreme. – Clark. Red Clark. – Am s`-i transmit mesajul, domnule Clark, dar nu promit c` are s` v` a[tepte. – Punem pariu? – Nu pun pariuri. – Dac` sunte]i atât de sigur` c` n-are s` m` a[tepte, n-ar fi un pariu, ci o certitudine! – Prea bine, se \nfurie ea, pe ce? Zece peni, cincizeci de peni? O lir`, dac` vre]i. – O cin`. – Poftim? – Dac` domnul Craig nu m` a[teapt` mâine cu telefonul, mâine sear` lua]i cina cu mine. – Cu siguran]` nu! – Da]i \napoi? Nu m` a[teptam de la dumneavoastr`, domni[oar` Stewart. Tocmai a]i consim]it miza pariului. – Dar m` gândeam la ceva material, nu la o cin`. – O cin` m-ar costa mai mult decât o lir`, [i ochii-i sc`p`rar`. Asta dac` nu v` mul]umi]i doar cu pâine cu unt! – Nu m-a[ mul]umi cu nimic \n prezen]a dumneavoastr`, domnule Clark! – Deci, \ntr-adev`r da]i \napoi!

TU E{TI RO{CATA MEA

51

– Ba nu! – Bun, [i ]inu u[ile de la intrare deschise pentru ea. Atunci, ne vedem aici, mâine sear`. {i nu v` agita]i prea mult cu hainele; este bine [i a[a cum sunte]i acum. Ignorându-i privirea indignat`, b`rbatul se \ndrept` spre singura ma[in` din parcare, una decapotabil`. F`r` a mai deschide portiera, se s`lt` pe deasupra, direct pe scaunul [oferului. – Pe mâine sear`, [i porni \n scrâ[net de ro]i. Abia când \i povesti mamei tot ce se \ntâmplase, Amanda reu[i s` vad` partea amuzant` a situa]iei. – Am ar`ta ca dou` ridichi \mpreun`. |]i dai seama? De parc` una nu era de-ajuns… – Mai bine n-ai fi atât de vehement` \n ce prive[te p`rul t`u. Mie mi se pare frumos, la fel [i domnului Brand. Replica o \nmuie pe tân`ra care nu mai continu` discu]ia. |ns` ceva mai târziu, \n timp ce se uita la televizor, \[i aminti c` apari]ia lui Red Clark o \mpiedicase a mai cerceta fila din agend`. Ca \ntr-un exerci]iu de spionaj, picase primul test. A doua zi, când Craig ajunse la birou, ea se afla deja acolo. – V-a c`utat cineva asear`, zise ea, ajutându-l s` se dezbrace de hain`. Un domn Clark. – Cine? – Clark… – deci avea dreptate, tipul fusese un intrus. Red Clark. – Red? Chipul lui deveni deodat` contrariat. A venit aici? – Da. Zicea c` are o \ntâlnire cu dumneavoastr`. {eful ei se mul]umi a morm`i ceva \n b`rbie, dup` care se a[ez` la birou.

52

GEORGE ANN JANSSON

– Nu mi-am dat seama c` o s` vin` aici. Trebuia s` ne \ntâlnim la…}i-a mai spus ceva? – Doar c` o s` v` sune la ora zece, diminea]a asta. I-am spus c` sunte]i \ntotdeauna \n [edin]` la ora aceasta, dar n-a vrut s` aud`. Domnul Craig se mul]umit din nou s` morm`ie ceva. Pre] de o jum`tate de or`, cei doi se ocupar` doar de coresponden]`, iar la ora zece a[tepta cu nervii \ntin[i la maximum ca domnul Craig s` ias` pentru [edin]`. Timpul trecea [i [eful ei nu p`rea a face vreo mi[care; la zece [i un sfet era \nc` singur \n birou, \ncât nervozitatea ei se amplific`. Cinci minute mai târziu sun` telefonul, iar Amanda b`nui imediat despre cine este vorba. – A, domnule Clark, salut` Craig, iar Amanda \n]elese c` trebuie s`-l lase singur. |[i dorea din tot sufletul s` poat` trânti u[a \n urma ei, dar n-o f`cu. La biroul ei, curiozitatea \i crescu. {edin]ele de diminea]` erau ca un ritual, deci \nsemna c` domnul Red Clark era o persoan` deosebit de important` din moment ce [eful ei a[teptase acest telefon. Se uit` la aparatul de pe masa ei. Becul ro[u era \nc` aprins, semn c` cei doi vorbeau. Abia dup` un sfert de or` discu]ia se sfâr[i, [i domnul Craig o chem` numaidecât la el. – Scuze pentru \ntrerupere, dac` vreodat` m` mai sun` domnul Clark, s`-mi faci leg`tura imediat. – Lucreaz` pentru noi? – Da. – Cu ce se ocup`? – E agent imobiliar, r`spunse cel`lalt, f`r` s` se arate surprins. – Nu pare. Asear` ar`ta mai degrab` a ho].

TU E{TI RO{CATA MEA

53

– Domnul Clark este adeptul unui stil obi[nuit, zâmbi Craig. St` atât de mult \n afara biroului, \ncât \[i permite s` poarte ce vrea. Nu atât replica \n sine cât tonul [efului ei o determin` pe Amanda s`-[i dea seama c` acele cuvinte ascundeau ceva. Era clar c` Red Clark \i ajuta pe cei de la Homefare s` g`seasc` locuri de desf`[urare, [i deci era o persoan` foarte important` pentru ei. Era normal c` fusese atât de sigur pe sine c` domnul Craig va a[tepta telefonul lui. Dintr-o dat`, vârful creionului \i intr` \n foaia agendei. Telefonul! Pierduse pariul! – S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Stewart? Ea d`du din cap, dup` care continu` s` fie atent` la ce i se dicta, \n acela[i timp meditând asupra problemelor care o interesau pe ea. Trebuia s` scape de \ntâlnirea cu ro[catul. {i singura metod` era de a pleca mai devreme. Dac` nu primea sarcini pe ultima sut` de metri [i dac` trecea peste pauza de mas`, ar fi terminat la cinci. {i avu noroc. Domnul Craig se v`zu nevoit s` plece dup` prânz, [i, cum avea sarcini pu]ine, fata termin` chiar \nainte de cinci. Agitat`, se tot uit` prin parcare, dar nu v`zu nici urm` de ma[ina sport a ro[catului, a[a c` se \mbr`c` triumf`toare [i se gr`bi pe sc`ri \n jos. – Pleca]i devreme, observ` portarul. – Am lucrat \n pauza de mas`. – V` gr`bi]i la o \ntâlnire, nu? – M` gr`besc s-o evit! |mpingând u[a turnant`, ajunse direct \n bra]ele celui pe care trebuia s`-l evite. – |n carne [i oase! Nu credeam c` e[ti atât de ner`bd`toare \ncât s` vii \nainte de vreme. Sau \ncercai s` scapi? \ntreb` f`r` a-i da

54

GEORGE ANN JANSSON

drumul, iar dup` expresia chipului ei citi totul. Obr`znic`tur` mic`! [i o scutur` u[or. Fetele frumoase ca tine ar trebui s`-[i onoreze pariurile. – A[ fi mult mai fericit` s`-l pl`tesc \n bani, decât s`-mi petrec seara cu dumneavoastr`…Serios, domnule Clark, e ridicol. Nici m`car nu ne cunoa[tem. – Recuper`m imediat. F`r` a-i da drumul, o conduse spre ma[ina lui [i-i deschise u[a. Ea urc` mândr`, mai mult \mpins` decât de bun`voie, dorindu-[i s` fie mult mai deta[at`. Nici nu mai [tia de când experimentase o asemenea stare de nervozitate. – Relaxeaz`-te, o \ndemn` el. {tii doar vechiul proverb: dac` nu-i po]i \nfrunta, al`tur`-te lor! Ea refuz` s`-i r`spund`, mul]umindu-se a privi pe geam. Spre surprinderea ei, Red Clark conducea extrem de atent, \n ciuda ma[inii puternice pe care o avea. Se afund` \n scaun, legându-[i fularul \n jurul capului. – }i-e frig, remarc` el [i ap`s` un buton, \ncât capota se replie. – Nu [tiam c` o ma[in` veche ca asta are capot` automat`. – Eu singur mi-am f`cut-o. Feti]a mea e \ntr-adev`r veche, dar are toate dot`rile moderne! {i cu o alt` ap`sare de buton, ac]ion` c`ldura [i Amanda sim]i un val de c`ldur` la picioare. |[i dori s` fi purtat altceva, nu rochi]a ei albastr` simpl`, nu c` ar fi vrut s`-l impresioneze pe acest b`rbat orgolios. |l cercet` pu]in, [i v`zu c` e la fel de normal \mbr`cat ca [i \n ziua precedent`, dar de data asta puloverul era de aceea[i culoare ca ochii s`i. Ca ochii ei, medit` ea, [i un zâmbet \i ap`ru pe buze,

TU E{TI RO{CATA MEA

55

dându-[i seama cât de mult se asem`nau. – Am putea fi gemeni, remarc`. – |mi place aceast` idee de apropiere, dar nu [i rela]ia de rudenie! Ea zâmbi f`r` ca el s` observe. B`rbatul nu se deranja s` fac` atmosfer`, mul]umindu-se a fluiera un cântec. Conducea prin mul]imea de ma[ini, \ndreptându-se spre est. De[i se a[tepta s`-l vad` nervos la volan, o mir` deta[area [i ritmul lent \n care avansa [i \n care se l`sa dep`[it de al]ii. La un moment dat, chiar observ` acest lucru cu glas tare. – Nu merit` s` fac ulcer din cauza asta, zise el, l`sând loc unui [ofer agresiv. Când \ntr-adev`r m` enervez, trebuie s` fie pentru probleme majore. |ncepeau s` ias` din traficul greu, [i pe m`sur` ce se \ndreptau spre ie[irea din ora[, str`zile deveneau mai largi [i mai pustii. – Nu v`d niciun restaurant pe-aici. Unde m` duce]i? – Nu la Savoy, fii sigur`. – Nici nu m` a[teptam. Dar nici nu vreau s` ajung \ntr-un birt. – Femeile merg acolo unde sunt duse, râse el. Dar nu-]i face griji, ro[cato, promit c` o s`-]i plac`. – Nu-mi mai spune]i a[a. Nu eu am vrut s` ies cu dumneavoastr`, domnule Clark, pute]i m`car s` v` comporta]i cu respect. – Nu era o ofens`. Dar credeam c` preferi porecla asta altora. – Nu prefer nicio porecl`, [uier` fata. Toat` seara are s` fie un dezastru… – Asta-mi place la tine – optimismul [i \ncrederea \n oameni. Am observat [i asear` la birou, când nu te puteai decide dac` sunt un

56

GEORGE ANN JANSSON

intrus sau nu. – Nici acum nu sunt sigur`! – Când te enervezi, p`rul \]i str`luce[te, râse el. – Dac` mai…. – S` [tii c` tachinez doar fetele care-mi plac. Dac` \ntr-adev`r nu-]i place, o s`-]i spun pur [i simplu Amanda, [i o privi candid. Sunt sigur c` deja ]i s-a spus frumoasa Amanda. – Da. – Cineva special? – Cel care vrea s` m` ia de so]ie. – Dup` r`spuns, \n]eleg c` nu vrei s` te c`s`tore[ti cu el. – De ce spune]i asta? – Pentru c` nu i-ai spus iubitul t`u. – Am impresia c` nu ave]i capacitatea de a citi oamenii, domnule Clark. S` [ti]i c` meditez asupra problemei. – Ce formal sun`! |nseamn` c` iubitul nu e din genera]ia noastr`. E cumva vreo figur` patern`? – Termina]i! – Da, doamn`… – Nu vorbi]i niciodat` serios, domnule Clark, râse ea. – Nu, dac` reu[esc s` m` strecor; [i numele meu este Red, sau ai uitat?. – N-am cum. Aici m-ai prins. – Bun. {tiam eu c` e[ti cu totul alta când te relaxezi. La scurt` vreme, el o coti la dreapta [i parc` \n fa]a unui mic restaurant cu ferestrele acoperite de perdele. Nu avea nicio sigl`. |n`untru erau doar câteva m`su]e acoperite cu fe]e de mas` albe,

TU E{TI RO{CATA MEA

57

impecabile. – Domnule Clark, ce bine s` v` avem din nou aici, \i \ntâmpin` un osp`tar [i-i conduse spre o mas` din col]. – Ce ne recomanzi \n seara asta, Solly? – Orice. Cunoa[te]i locul… – Bun…Hai s` zicem sup`, pentru \nceput; [i ni[te g`lu[te din acelea excelente. Dup` cum \i promisese Red, mâncarea era \ntr-adev`r delicioas`, amintindu-i Amandei de buc`t`ria italian` prin multitudinea de condimente utilizate. – Cum ai g`sit locul `sta? \ntreb` ea la cafea. – Homefare voiau s`-[i extind` spa]iul cu un supermarket, iar Solly avea restaurantul chiar al`turi. I l-au cump`rat [i i-am promis c` o s`-i g`sesc o alt` loca]ie – ceea ce am [i f`cut. {i de atunci am p`strat leg`tura. Iar el este \ncântat de noul amplasament. – E printre cei noroco[i, zise Amanda cu am`r`ciune. – {i el zice la fel. A primit un pre] foarte bun [i a cump`rat aici, iar ce i-a r`mas a pus \n banc`. – Cât de genero[i sunt cei de la Homefare! – S` \n]eleg c` ai un sentiment de ranchiun`? – Tat`l meu nu i-a g`sit la fel de genero[i. – Poveste[te-mi. – E o poveste lung`; te-ar plictisi. – Nimic din ce ai tu nu e plictisitor. Deci… |ncurajat`, Amanda \i povesti totul, iar el o ascult` t`cut. – Nu crezi c` e[ti prea critic` la adresa lor? \ntreb` el la final. I-au oferit tat`lui t`u un pre] la \nceput. Nu-i po]i \nvinui c` apoi

58

GEORGE ANN JANSSON

n-au mai vrut. – Nici nu-i \nvinuiam pentru asta, ci pentru c` din cauza lor micii comercian]i nu mai au din ce s` tr`iasc`. – Oamenii nu vor s` dea pe mâncare mai mult decât e necesar. – Cum poate un singur magazina[ s` concureze cu un concern? – Nu poate; trebuie fie s` renun]e, fie s` treac` la produse mai exclusiviste. |ntotdeauna se vor g`si cei dispu[i s` dea un ban \n plus pentru servicii mai aparte. – Nu [i \ntr-un ora[ micu] ca al nostru. – Tat`l t`u a avut ghinion, dar asta n-ar trebui s` te \nver[uneze \ntr-atât. La urma urmei, lucrezi pentru ei, zise el intrigat. De cât timp? – Nu de mult. Am lucrat…[i la Brands, \nainte. – Pentru redutabilul Clive Brand. – |l cuno[ti? – Ar`t ca unul care l-ar cunoa[te? – Nu… |i st`tea pe limb` s` spun` c` ea \l [tie, [i mai târziu, \n patul ei, chiar se gândi de ce. Sim]ea o oarecare reticen]` \n a-i dezv`lui c` era cel care o ceruse \n c`s`torie. Nu c` l-ar fi [ocat pe Red Clark cu o asemenea veste, c`ci acesta din urm` se dovedi cel mai neinteresat b`rbat s-o mai vad` vreodat`. Anticipând c` o va invita [i a doua oar` \n ora[, Amanda \[i preg`tise \n minte un refuz, dar nu-l folosi, c`ci doar o conduse [i plec`. Bine\n]eles, fusese interesat doar ca ea s`-[i onoreze pariul, [i cu asta pusese cap`t rela]iei lor. "Mai bine" gândi ea, refuzând s` admit` c` o \ncerca [i o oarecare dezam`gire.

Capitolul 5 |n seara urm`toare, Amanda se \ntâlni cu Clive. Aranjaser` ca ea s` se duc` direct la el, refuzând ma[ina sau [oferul lui. – Dac` vreuna dintre fete m` vede c` m` urc \ntr-un Rolls, explic` ea, o s`-nceap` s`-mi pun` \ntreb`ri. – {i? – {i nu vreau s` m` confrunt cu ele. – Dar nu-mi place s` te [tiu \nghesuit` \ntr-un autobuz sau \ntr-un metrou. M`car promite-mi c` o s` iei un taxi. Con[tiincioas`, \i promise a se conforma. Nu voia s` admit` nici m`car pentru sine motivul pentru care refuza serviciile oferite de Clive, de[i la plecare cercet` parcarea foarte atent, poate z`rea figura unui b`rbat \nalt, ro[cat. Nu z`ri \ns` nici urm` de Red, [i indignat` pe sine \ns`[i c` se a[teptase a-l vedea, se \ndrept` cu pa[i repezi spre sta]ia de autobuz, uitând complet de promisiunea f`cut` lui Clive. Abia când intr` \n eleganta sa camer` de zi se mai calm`, [i-l

60

GEORGE ANN JANSSON

\ntâmpin` cu un s`rut mai cald ca de obicei. El o lipi imediat de el [i o s`rut` din nou, mult mai pasional, iar ea \ncerc` s`-i r`spund`. |ns` mici detalii stupide o \mpiedicau s` se abandoneze acelei \mbr`]i[`ri – nasturii sacoului s`u care-i ap`sau pieptul cu putere, capul lui dat prea pe spate \ntr-o pozi]ie incomod`, mireasma puternic` a lo]iunii de b`rbierit care-i gâdila sim]urile. Receptiv la refuzul ei, b`rbatul o eliber`. – E[ti obosit`. |]i aduc ceva de b`ut. Dup` cum se a[teptase, avea [ampanie la ghea]`, [i o tav` de argint cu gust`ri. Zâmbi abia vizibil – [ampanie [i caviar \ntr-o sear`, sup` [i g`lu[te \ntr-alta! Nu s-ar zice c` nu trecea de la o extrem` la alta. – Ce te amuz`? – Faptul c` m` r`sfe]i, min]i ea, acceptând paharul de [ampanie [i a[ezându-se mai aproape de foc. – Mi-am zis s` lu`m cina aici; dac` nu cumva preferi s` ie[im. – E bine oriunde vrei tu. – Asta e una din cele mai interesante caracteristici ale tale. N-ai preten]ii. Ai s` fii o so]ie excelent`. – ~sta e criteriul t`u de alegere a unei so]ii bune? – Ar trebui, normal, s` aib` [i alte calit`]i. Dar cea mai important` este s` fie ra]ional`, [i se a[ez` \n partea opus`. Nu m` mai privi atât de du[m`nos, draga mea. Sunt sigur c` o s` ne \n]elegem asupra majorit`]ii deciziilor pe care va trebui s` le lu`m. – {i ce s-ar \ntâmpla dac`….so]ia ta nu e de acord cu tine? – Am discuta. Orice problem` poate fi rezolvat` prin discu]ii. Vrei s`-mi spui c` te-ai hot`rât? deveni el agitat.

TU E{TI RO{CATA MEA

61

– Nu…\nc`. Nu m` gr`bi, Clive. Mi-ai promis. – Deci, co[marul meu continu`, zise el cu patos, \ncât ea sim]i nevoia de a-l lini[ti. – Nu vreau s` te r`nesc, Clive. Te voi anun]a de \ndat` ce m` hot`r`sc. El \i duse o mân` la buze, dar o l`s` jos imediat ce intr` majordomul s` anun]e cina. Din cauza servitorilor roind \n jurul lor toat` seara, conversa]ia fusese una superficial`; la cafea \ns`, din nou singuri, Clive se interes` de ziua ei. Descifrând o aluzie, Amanda a[tept` ca el s` \ntrebe mai multe. – Ai auzit ceva despre alte loca]ii? continu` el. – Nimic. Domnul Craig nu spune prea multe când sunt eu de fa]`. – Dar te ocupi de coresponden]a lui, [i mai sunt [i biletele interne. – Nu sunt multe. Când directorii au s`-[i comunice ceva, se sun` \ntre ei. Nu e ca la Brands, unde fiecare document este tip`rit \n câte trei exemplare. – S` \n]eleg c` nu erai de acord cu obiceiul `sta? – Nici tu n-ai fi, dac` erai cel care le scria! – |n documentul scris nu exist` dubii, spre deosebire de o conversa]ie telefonic`. Homefare sunt cunoscu]i pentru lipsa lor de organizare. – Care nu se reflect` \n profiturile lor…Scuze, Clive, am fost cam dur`. – Nu m` deranjeaz` o observa]ie din când \n când, zise el cu o sclipire \n ochi care-l \ntinerea. Dac` apreciez interesul unei femei

62

GEORGE ANN JANSSON

\ntr-o anumit` problem`, nu \nseamn` c` o vreau indiferent`. Iar tu \ntotdeauna ai fost rezervat`. – Stai s` vezi când nu-mi convine ceva. – Sunt prea de[tept ca s` rog pe cineva s` fac` ceva ce [tiu c` ar refuza. – Cum po]i fi sigur? – Instinctul. – La fel cum alegi loca]iile? – Exact. Am \ncredere \n judecata mea [i-n capacitatea mea de a citi omul. Asta nu m` face \ncrezut; este un dar de la Dumnezeu, [i-I sunt recunosc`tor. Pe de alt` parte, mi-l asum, [i \ncerc s`-l folosesc. Ascultându-l, Amanda se minun` de \ncrederea \n sine a acestui b`rbat, \ntrebându-se dac` ceva se va transmite [i ei \n cazul \n care s-ar c`s`tori. Nu c` ar fi avut nevoie s` se zbat` prea tare, c`ci \n calitate de doamn` Clive Brand, toate u[ile i-ar fi fost deschise. – Cred c` ai muncit foarte mult pentru ceea ce ai acum, observ` ea. {i \nc` munce[ti. – |mi place. |mi place s` fiu cu un pas \naintea altora. – Dar deocamdat` nu-]i iese. – Homefare e un caz mai special, r`spunse b`rbatul rece. Charles Foster nu e genul de om pe care-l \ntâlne[ti la tot pasul. Este ira]ional [i dificil. – Pare un magnat tipic – cei de fa]` se exclud! – Nu e deloc tipic, ci exact contrariul. Ia totul ca pe o glum`, [i din cauza asta niciodat` nu-i po]i ghici adev`ratele inten]ii. – Atunci, mi se pare un om inteligent, nu ira]ional.

TU E{TI RO{CATA MEA

63

– Poate ai dreptate, admise el dup` o clip` de gândire. Poate c` tipul e mai profund decât mi-am \nchipuit eu. – |l cuno[ti bine? – La fel de bine ca oricine altcineva. – Domnul Craig mi-a spus c` e un singuratic. – Se potrive[te, [i din nou c`zu \ntr-o pas` meditativ`. – Am s` \ncerc s` aflu cât de multe despre loca]ii; n-am uitat. – Nu conteaz`, draga mea, sunt sigur c` ai s` g`se[ti ocazii. Clive o trase \n poala lui. Pentru o clip`, Amandei \i veni greu s` se relaxeze, c`ci o parte din ea se vedea ca dou` fiin]e \n acela[i trup. Cum de putea ea, Amanda Stewart, s` se bucure de aten]ia unui b`rbat al c`rui nume era pe buzele a milioane de femei? Dup` care redevenea una singur`, o ro[cat` c`reia un b`rbat \i [optea la ureche vorbe dulci. – Vreau s`-]i ofer atât de multe, draga mea, zise el. Ai fi cea mai bine \mbr`cat` femeie din lume, [i cea mai frumoas`, [i-i mângâie pielea gâtului. Am comandat perle pentru tine. Trebuie s` por]i doar perle! Au fost creeate pentru o piele ca a ta! Inuman s` fi fost [i tot te topeai la asemenea cuvinte, iar tân`ra \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului s`u. Ce u[or i-ar fi fost s`-i dea ceea ce el dorea [i deschise buzele pentru a-i r`spunde, \ns` el le acoperi de \ndat` cu ale lui. Din instinct, ea \ncerc` s`-i reziste; dac` alt`dat` i-ar fi dat drumul, de data asta b`rbatul ignor` refuzul ei, continuând s-o s`rute, explorându-i spatele, c`ldura degetelor lui trecând prin materialul fin al rochiei. Abia când degetele lui se aventurar` spre nasturi, ea \i respinse palmele [i s`ri \n picioare. – Nu, Clive, nu pot!

64

GEORGE ANN JANSSON

El se l`s` pe sp`tarul canapelei, urm`rind-o. – N a[ fi mers mai departe de ceea ce vrei tu. Nu e nevoie s` te temi de mine. – De mine \ns`mi m` tem. – E cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus pân` acum, f`cu el ochii mari. Poate ar trebui s` mai facem ni[te [edin]e din astea. Râzând, se \ndep`rt` de el, scuzându-se pentru ora târzie, motivând c` o a[teapt` o zi grea. – Te duc acas`, zise el. Dar data viitoare s-ar putea s` nu mai câ[tigi! Ca de obicei, Clive o l`s` pe Amanda la u[a blocului, dar de data asta suger` s` urce pentru o cafea. F`r` a se ar`ta surprins`, \l invit` sus. Trecuse peste ru[inea de a tr`i \ntr-un apartament mic, de[i acum, când v`zu cât de nelalocul lui se simte Clive \n \nc`perea joas`, parc` totul \i revenea; apari]ia lui impecabil` f`cea canapeaua [i draperiile s` par` de proast` calitate. |n vreme ce preg`tea cafeaua \n buc`t`rioar`, \i auzea pe Clive [i pe mama ei vorbind, de[i el p`rea c` duce greul conversa]iei, semn c` mama \nc` nu se obi[nuise cu prezen]a lui. Turn` repede \n ce[ti [i se \ntoarse \n camer`. – Tocmai \i spuneam mamei tale c` mi-ar pl`cea s` veni]i amândou` la var` \n Vancouver, zise Clive, luându-[i cana. Seam`n` atât de mult cu Anglia, \ncât v-a]i sim]i ca acas`. – Dac` tot m` duc la o asemenea distan]`, protest` doamna Stewart, m`car vreau s` m` simt ca \ntr-o ]ar` str`in`! – Atunci, poate v` intereseaz` casa pe care o caut momentan \n Fran]a. Ce zice]i de asta?

TU E{TI RO{CATA MEA

65

– Nu cred c` e cazul s` am vreo preferin]`! – Când Amanda devine so]ia mea…. [i se opri, aruncându-i o privire vinovat`. Scuze, draga mea, tot timpul uit c` n-ai acceptat \nc`. – N-ai uitat deloc, zise ea. |ncerci s` m` presezi s` accept. – M` \nvinov`]e[ti? – Nu, dar m` faci s` par \nc`p`]ânat`. Doar nu sunt ro[cat` degeaba. – S` [tii c` m` gândeasc adesea la p`rul t`u, sorbi Clive din cafea. Ar trebui s` por]i doar albastru sau verde. – Toat` lumea spune la fel despre ro[cate. – Pentru c` li se potrive[te cel mai bine, [i puse jos cana. P`re]i amândou` foarte obosite. Nu veau s` r`mân mai mult decât se cuvine. |l conduse jos, [i el \i lu` o mân` \ntr-a sa. – Mâine plec la Newcastle [i m` \ntorc dup` dou` zile, dar las`-]i weekendul liber, bine? – Te-ai sup`ra dac` n-a[ face-o? – Nu, dar a[ fi dezam`git. – Atunci, \]i promit s` nu te dezam`gesc. A doua zi, la birou, Amanda constat` cu surprindere c` domnul Craig deja venise. P`rea obosit, [i tot biroul \i era plin de hârtii. – Pare c` n-a]i dormit bine azi-noapte. – A[a e. Tocmai am semnat un contract pentru un hipermarket \n afara ora[ului Watford. Toat` noaptea am stat s` fac calcule. – Pentru? – Pentru costurile pe care le vom \ntâmpina. Raportez num`rul

66

GEORGE ANN JANSSON

de locuitori din zon` la capacitatea lor de cump`rare; apoi calculez costurile de \ntre]inere [i \ncerc s` g`sesc o cifr` minim` [i una maxim` pân` la care putem merge, ob]inând \n acela[i timp [i profit, [i-i flutur` ni[te foi. Din p`cate, domnul Foster vrea ca acest hipermarket s` fie cel mai mare din ]ar`, [i indiferent cu ce cifre vin, tot o s` fie nemul]umit. – Atunci, pune]i orice cifr`. – S`-mi pierd locul de munc`? – De unde s` afle domnul Foster c` nu e corect`? Doar nu e Superman! – Nu sunt sigur de asta… – Cum e tipul? \ncerc` tân`ra. Speram s`-l v`d dac` lucrez aici, dar nu l-am z`rit \nc`. – O s`-l \ntâlne[ti \ntr-o bun` zi, [i-[i strânse foile. Acum, adu-]i agenda… Amanda se supuse [i de \ndat` ce [eful ei \ncepu a-i dicta ni[te calcule complexe, trebui s`-l opreasc` de mai multe ori pentru a se asigura c` le notase corect. – Mai bine le trec mai \ntâi \ntr-o ciorn`, s` le verifica]i dac` sunt bine, zise ea la final. – Bun` idee. Dar când le treci pe curat s` nu faci copii. Am s` le duc chiar eu. Concuren]a ar pl`ti bani buni s` [tie ce avem noi aici. Amanda se \nro[i, iar domnul Craig sim]i nevoie s` se scuze. – Nu voiam s` spun c` n-am \ncredere \n tine, domni[oar` Stewart, dar domnul Foster a f`cut aceast` regul` cu mult timp \n urm`. – |n]eleg, [i ie[i \nainte ca [eful ei s` mai spun` ceva.

TU E{TI RO{CATA MEA

67

Cât de \ngrozit ar fi fost domnul Craig s` afle c` \ntr-adev`r avea motive \ntemeiate s-o suspecteze [i pe ea. Tot ce-i dictase acum ar fi fost de o importan]` major` pentru Clive [i ar fi fost foarte de[teapt` dac` ar fi f`cut o copie. Dar nu \ndr`znea. Era prea riscant. Domnul Craig mai avea obiceiul s` apar` \n biroul ei f`r` s` anun]e, [i o putea surprinde. Dar nimeni n-o \mpiedica s`-[i noteze datele \n agenda ei. Ca s` nu se r`zgândeasc`, scoase imediat carne]elul [i \ncepu s` copieze, dar dup` o pagin` se opri, oripilat` de ceea ce f`cea. Una era s`-i spun` lui Clive despre o conversa]ie pe care o auzise, [i alta s` copieze un material pe care-l [tia confiden]ial. Tremurând, puse la loc agenda [i reveni la ma[ina de scris, profund afectat`. Oricât de mult \i dispre]uia pe cei de la Homefare, nu putea s`-i spioneze. Ce bine-ar fi fost dac` tat`l ei ar fi acceptat ofert. Mâinile \i c`zur` moi pe tastatur` [i se pierdu cu privirea \n gol. Era prima oar` când se gândea la a[a ceva, [i oricât de mult` nedreptate aducea memoriei tat`lui, sim]ea c` nu mai poate ignora adev`rul. Fusese o nes`buin]` din partea lui s` cread` c` se poate lupta \mpotriva unui \ntreg concern. Dac` ar fi fost cine [tie ce bancher bogat, poate c` ar fi avut [anse, dar \ntr-o comunitate de fermieri ca a lor, fiecare b`nu] conta. Dac` tat`l ei [i-ar fi dat seama de aceste lucruri, probabil c` ar fi tr`i [i acum, ca [ef la Homefare, sau profitând de pe urma ofertei lor generoase. Tân`ra \[i relu` lucrul, oftând adânc. Imediat ce termin`, duse foile la verificat, [i constat` cu uimire c` domnul Craig nu g`si nicio gre[eal`. Trecând peste pauza de prânz, trecu totul pe curat [i \nmân` foile [efului ei. – Iat` [i noti]ele mele, zise ea. A[ vrea s` le rupe]i

68

GEORGE ANN JANSSON

dumneavoastr`, ca s` nu ave]i grija c` alte persoane pot s` afle aceste detalii. – Te rog, domni[oar` Stewart, zise el jenat. Deja mi-am ceru o dat` scuze. – {tiu, dar nu m` refeream la asta. Pur [i simplu prefer s` rupe]i foile pentru lini[tea mea. El o ascult` [i arunc` totul la gunoi. – Ce se va \ntâmpla acum? se interes` ea. – Domnul Foster va verifica calculele, le va prezenta comisiei de directori [i va continua cu planurile lui… Sun` telefonul [i Craig ridic` receptorul. – Vorbe[ti de lup… dup` care a[tept` ca Amanda s` ias` din birou. Ie[i din birou \nc` meditând asupra a ceea ce scrisese \n rapoarte. Fusese o zi deosebit de grea; \ns` domnul Craig, de[i st`tuse treaz mai toat` noaptea, se dovedise mai \n form` ca niciodat`, [i-i dictase cât pentru dou` zile. Afar` ploua, iar trotuarul reflecta lumina ce]oas` a felinarelor. Cât de repede se instala iarna dup` c`derea frunzelor! |nfundându-[i gâtul \n guler, Amanda se \ndrept` spre metrou, dar nu f`cu nici doi pa[i c` cineva o cuprinse dup` talie. – Bun` seara, ro[cato! Nici nu mai era nevoie s` se \ntoarc` pentru a-[i da seama c` era Red Clark. – Ce…cau]i aici? \ntreb` ea, emo]ionat`. – Credeam c` e evident. Te-am a[teptat. – De ce?

TU E{TI RO{CATA MEA

69

– Ast`-sear` nu e[ti \n apele tale! F`r` a-i da drumul, o ghid` spre ma[ina lui, mergând atât de repede \ncât abia se ]inu dup` el. – Nu pot veni cu tine, protest` ea. M` duc acas`. – Te iau la cin`. – Ba nu. El se opri atât de brusc, \ncât se ciocni de pieptul lui [i se retrase numaidecât, \ns` b`rbatul o sprijini cu cealalt` mân`. – Ai vreo alt` \ntâlnire? – Nu, r`spunse ea, dar \[i regret` imediat sinceritatea, dar m` a[teapt` mama. – Sun-o [i spune-i c` \ntârzii. – Nu vreau. Am ie[it [i ieri, [i nu-mi place s-o las singur` prea des…Nu se simte prea bine de la moartea tatei, explic`. – Nu e nevoie s` spui mai mult, o \ntrerupse el. Trebuia s`-mi dau seama. Dar asta nu reprezint` o problem`, s` [tii. Cump`r`m ceva de mâncare [i mergem la tine. – Nu se poate. – D`-mi un motiv \ntemeiat. Sclipirea din ochii lui o avertiz` c` n-are rost s` mai \ncerce. Dac` [tia un lucru despre acest b`rbat atât de insistent, era c` nu-l putea scoate nimeni din \nc`p`]ânarea lui. Luând t`cerea ei drept r`spuns, Red o \mpinse \n ma[in`. – Ai vreo preferin]` anume la mâncare? \ntreb` el, \ns` ea se mul]umi s` dea din cap. Pentru un tip c`ruia \i pl`cea s` tachineze, era deosebit de t`cut; sau nu neap`rat taciturn, gândi ea, ci mai degrab` nu g`sea subiect de conversa]ie [i nu-i pl`cea s` discute chestiuni m`runte.

70

GEORGE ANN JANSSON

Parc` la un restaurant din Soho, iar Amanda \l privi plin` de repro[. – }i-am spus c` nu pot lua cina cu tine. – Dac` tu nu po]i veni la cin`, vine cina la tine! Acum, stai aici. Vin cât de repede pot. {i \ntr-un timp surprinz`tor de scurt, reap`ru urmat de doi osp`tari cu dou` co[uri cu mâncare, pe care le a[ezar` \n portbagaj. Dup` care le d`du câte un bac[i[ gras, iar b`ie]ii \i mul]umir`, ferici]i. – Nu era nevoie s` cheltuie[ti atât, spuse ea mai apoi. Nu credeam c` ai s` faci asta. – |mi permit. – Nu pare, la care el rânji [i ea continu`. Cu o ma[in` veche, [i dup` cum te \mbraci….{tii ce vreau s` spun. – {tiu. Dar nu te lua dup` aparen]e. Nu s`r`cesc cu o cin`. Dar m` impresioneaz` preocuparea ta. N-a[ vrea s` te [tiu o c`ut`toare de comori. Complimentul o \nc`lzi. Câteva clipe mai târziu, \l conduse pe Red pe sc`ri, spre apartamentul ei. Abia când vâr\ cheia \n broasc` realiz` c` n-o anun]ase pe mama ei c` vine cu cineva, s-o avertizeze m`car s` nu sufle o vorb` despre Clive Brand. De \ndat` ce intrar`, \l \mpinse pe musafir \n sufragerie [i fugi s-o caute pe mama ei. Doamna Stewart \[i usca p`rul \n camer`. – Am auzit o ma[in` afar` [i am crezut c` vii cu Clive. – E la Newcastle. Am venit cu Red – agentul imobiliar despre care ]i-am vorbit. Care lucreaz` pentru Homefare. – Te scoate \n ora[?

TU E{TI RO{CATA MEA

71

– Oarecum. A adus aici o cin` de la restaurant. – De ce? se mir` femeia. – I-am spuss c` vreau s` stau cu tine. – Pare un om cu stare. – Ba bine c` nu! Vino s`-l cuno[ti, dar s` nu sufli o vorb` despre Clive! – Normal c` nu. Niciodat` nu se vorbe[te unui pretendent despre concuren]`. – Nu e pretendentul meu, s`ri Amanda. – Sigur c` nu, r`spunse femeia, privind obrajii \mbujora]i ai fetei. Era clar c` Red prindea foarte bine [i la femeile mai \n vârst`, \[i zise Amanda câteva ore mai târziu, observând cum mama râde de glumele seci ale musafirului. De fapt, nu puteai s` nu te sim]i bine cu el, c`ci avea o u[urin]` de a se face pl`cut fa]` de oricine. La nou` [i jum`tate se ridic` s` plece, iar ea \l conduse pân` jos, mirat` c` pleac` atât de devreme. – Nu vreau s` plec, explic` el, dar mama ta pare obosit`, [i chiar dac` s-ar retrage, n-ar adormi pân` n-a[ pleca eu. – Pare c` [tii multe despre mame! – Trebuie! – {i e[ti [i foarte \ngâmfat! – |mi cunosc limitele, zâmbi el. {i-i comp`timesc pe cei care n-o fac. – Nu toat` lumea are \ncrederea ta. – Tu ar trebui s-o ai. Nu ar`]i deloc r`u, [i ochii-i lucir`. – Mul]umesc. – E[ti pu]in cam slab` pentru gustul unora, dar pentru mine e[ti

72

GEORGE ANN JANSSON

numai bine; [i ai o gur` extrem de apetisant`. Ea se d`du repede un pas \napoi, dar nu \ndeajuns de rapid pentru ca el s` n-o poat` prinde, apropiind-o de el. – Foarte apetisant`, repet`, [i o s`rut`. De[i Red era un b`rbat foarte comun, avea un fel de a s`ruta atât de pasional [i de intens, \ncât dup` un lung moment de explorare, Amanda i se abandon`. Sim]ind-o receptiv`, o lipi de trupul lui [i fata sim]i tremurul care-i scutur` \ntreg corpul. Pentru ca mai apoi s-o \ndep`rteze \ncordat, iar tân`ra realiz` efortul pe care-l f`cea pentru a se st`pâni. – N-am mai sedus niciodat` o fat` \n hol, dar exist` \ntotdeauna o prima oar`, râse el. Piei de la mine, satan`! {i ie[i repede. Mirat` de plecarea lui nea[teptat`, Amanda r`mase \n prag pân` când ma[ina se dep`rt` cu un scrâ[net. Nu men]ionase nimic despre o alt` \ntâlnire [i nici despre vreun telefon. For]ându-se a nu se mai gândi la astfel de lucruri, urc` \napoi \n cas`. Hot`rârea de a-l uita pe Red nu \ntâmpin` prea mari dificult`]i, mai ales c` a doua zi când se trezi, o g`si pe mama ei cu febr`. – Am ie[it asear` dup` un ziar cu p`rul ud, [i m-a prins ploaia. Tocmai m` schimbam când a]i venit voi. – S` [tii c` meri]i r`ceala, se enerv` fata. Sun la birou s` spun c` nu m` duc. Vreau s` te vad` un doctor. – E doar o r`ceal`. – Mai bine te consul]i, s` n-ai vreo surpriz`. {i avusese dreptate, c`ci doctorul o diagnostic` pe doamna Stewart cu pneumonie, [i-i recomand` internarea \ntr-un spital.

TU E{TI RO{CATA MEA

73

– Deja am rugat la serviciul de urgen]e pentru un pat [i mi-au r`spuns c` se intereseaz`, zise medicul, dar n-o s` fie u[or \n perioada asta a anului. V` vor anun]a de \ndat` ce g`sesc un pat. M` \ndoiesc c` are s` fie undeva prin apropiere, dar \n situa]ia asta, va trebui s-o trimite]i oriunde ar fi. Amanda \ncuviin]` din cap, de[i nu o \ncânta ideea de a merge la un spital \n cel`lalt cap`t al Londrei. – S` m` anun]a]i la ce spital o duc, zise el \nainte s` plece, [i s`-i da]i paramedicului trimiterea asta. Amanda o lu`, apoi se \ntoarse \n dormitor [i imediat dup` aceea sun` telefonul. Se gr`bi s` r`spund`, dar era doar Clive, care venise din Newcastle mai devreme decât se a[teptase. Imediat \[i d`du seama c` ceva este \n neregul`. – E mama, zise ea aproape \n lacrimi, [i-i povesti ce se \ntâmplase. – Nu-]i mai face griji, draga mea. Las` totul pe mine. Dac` te sun` cei de la urgen]e, spune-le c` ai aranjat deja. – Ce anume? – Te sun imediat [i-]i spun. Dar tot el sun` mai repede decât ceilal]i. – O ambulan]` e \n drum spre voi. O va duce pe mama ta la clinica Devonshire – era cea mai scump` clinic` privat` din Londra. {i am vorbit cu doctorul meu s` v` a[tepte. – Dar…nu trebuia s` faci asta, \ng`im` ea. Nu m` a[teptam. – Trebuia s` te a[tep]i. Te iubesc, Amanda. Nu [tii c` a[ face tot ce-mi st` \n putin]` ca s` te ajut? Mai vinovat` ca niciodat`, ea \ng`im` o scuz`, dar el o

74

GEORGE ANN JANSSON

\ntrerupse. – Nu te mai scuza, dar data viitoare când ai probleme, sper s`-]i aminte[ti c` sunt aici ca s` te ajut. Incapabil` a mai spune ceva din cauza lacrimilor, Amanda \i d`du vestea mamei, dar doamna Stewart deja nu mai era con[tient` de ceea ce se \ntâmpl` \n jurul ei. Amanda [tia c` e din cauza temperaturii ridicate, [i totu[i avea oarecare temeri. Parc` o eternitate trecu pân` când sosi ambulan]a. Unul dintre paramedici o lini[ti numaidecât, spunându-i c` febra mare se poate trata u[or. {i avu dreptate, c`ci numai dup` câteva ore, era greu de crezut c` doamna Stewart trecuse printr-un adev`rat co[mar. |ntr-un pat alb dintr-o camer` plin` de flori, femeia p`rea mult mai \n putere a \nfrunta via]a decât fusese diminea]`, iar Amanda era con[tient` c` f`r` ajutorul lui Clive \nc` ar mai fi a[teptat un loc \ntr-un spital. La ora [ase, tân`ra cobor\ [i-l g`si pe Clive jos, discutând cu doctorul. – |i explicam domnului Brand, spuse acesta din urm`, cât de repede atac` virusul pneumoniei. Principalul e s` se evite alte complica]ii. – Care sunt [ansele mamei? \ntreb` Amanda cu team`. – Destul de bune. Facem tot posibilul, domni[oar` Stewart, v` asigur. Nu erau tocmai cele mai reconfortante cuvinte, dar aprecie sinceritatea lor. – Nu vreau s` plec, \i spuse lui Clive când r`maser` singuri. Vreau s` fiu aici pentru orice eventualitate.

TU E{TI RO{CATA MEA

75

– Trebuie s` m`nânci, draga mea. Am rezervat o mas` la un restaurant din aproapiere. L`s`m num`rul de telefon dac` e ceva [i suntem \napoi \n cinci minute. Apreciindu-i aten]ia, tân`ra nu g`si curajul a-l refuza, de[i mâncarea o mai detension`. – Mai bine \l sun pe domnul Craig s`-[i g`seasc` o \nlocuitoare, gândi ea cu voce tare pe drumul \napoi. N-o s`-i plac`. E foarte ocupat acum. – Ca de obicei, agita]ia [i \ngr`m`deala de la Homefare. – Nu e chiar ca de obicei. De data asta pl`nuiesc s` construiasc` cel mai mare hipermarket din Anglia…\n afara ora[ului Watford. – Nu mi-ai mai spus asta, remarc` el cu surprindere. – Credeam c` [tii deja, se bâlbâi ea. – {tiam care e ]inta lor, \n ce prive[te extinderile, dar nu [i dimensiunile la care vor s` construiasc`. }in toate informa]iile \n mare secret. De aceea speram s` m` po]i ajuta. – Am auzit despre Watford abia ieri, când domnul Craig mi-a ar`tat calculele… [i-[i curm` cuvintele \ns` prea târziu, c`ci Clive deja oprise ma[ina, urm`rind-o mirat. – Ce calcule? – Costurile. Chestii dintr-astea. – Ai avut \n fa]a ta costurile noului hipermarket? p`li el. P`cat c` nu le-ai putut copia. – Nu…Domnul Craig a fost dincolo tot timpul cât le-am scris pe curat. – |n]eleg. Poate le iei alt` dat`. Ajuser` la clinic` [i intrar` \n hol.

76

GEORGE ANN JANSSON

– Nu m` a[tepta, zise fata. N-o s` fiu \n stare s` dorm dac` m` duc acas`, a[a c` o s` stau aici. – M-am gândit c` a[a o s` faci. }i-am aranjat o camer`. – E[ti foarte prev`z`tor. – |mi place s` am grij` de tine. – {tiu, [i nu-]i pot spune cât \]i sunt de recunosc`toare. Necesitatea de a-i da r`spunsul de care el avea nevoie era atât de mare, \ns` nu [tia ce o re]ine. Ceva totu[i o \mpiedica s` se exprime, a[a c`-l s`rut` oftând [i urc` la mama ei. Mai târziu, \n timp ce veghea somnul mamei, se \ntreb` de ce nu-i putuse dezv`lui lui Clive adev`ratul motiv pentru care nu copiase documentele. Mai devreme sau mai târziu, oricum va trebui s`-i spun` c` nu putea spiona compania pentru care lucra. Generozitatea lui \ngreuna situa]ia, dar nici dorin]a ei de a-[i ar`ta recuno[tin]a [i nici dispre]ul pe care-l nutrea \nc` pentru Homefare n-o puteau convinge s` se preteze la o asemenea treab`. O asistent` o trezi la realitate, anun]ând-o c` avea un vizitator jos. Presupunând c` este vorba despre doctor, Amanda se gr`bi s` coboare, [i constat` c` era vorba despre un b`rbat ro[cat, \mbr`cat \n negru, a c`rui paloare era accentuat` de nuan]a hainelor. – Te-am a[teptat la birou \n seara asta, \ncepu el, [i dac` am v`zut c` nu apari m-am dus la tine. Doamna Chadwalla mi-a povestit despre mama ta. De ce nu mi-ai spus mai devreme? – Cum? Nu [tiam unde s` dau de tine. – |mi pare r`u… – era prima oar` când \l vedea \ngrijorat. Ai dreptate. Nu-mi place s` primesc telefoane personale \n timpul lucrului, dar…o s`-]i dau un num`r la care m` po]i g`si \ntotdeauna

TU E{TI RO{CATA MEA

77

\n caz de urgen]e. – Sper s` nu fie necesar, r`spunse ea \nc` fierbând de furie. Iar dac` mai apar urgen]e, m` descurc singur`. – V`d, [i arunc` o privire admirativ` prin holul decorat, \ncât acum venise rândul ei s` se simt` aiurea. Pesemne c` se \ntreba cum reu[ise s-o interneze pe mama ei aici. – N-am reu[it s-o duc pe mama \ntr-un spital, explic` ea, [i…un prieten a aranjat aici. – Cel pe care \nc` nu [tii dac` o s`-l iei de so]? zise el ironic. Sper c` m`rinimia lui n-o s`-]i influen]eze decizia. – Normal c` nu. Sceptic \nc`, Red se rezem` de perete, cercetând-o. Purta haine la fel de lejere ca data trecut`, dar acum puloverul \i atenua \ntr-un fel culoarea p`rului, \mb`trânindu-l [i f`cându-l s` par` mai serios. Dar [i privirea lui era una neobi[nuit de \ntunecat`. – De ce m` prive[ti a[a? \ntreb` ea. – Cum a[a? – De parc` m-ai vedea pentru prima oar`. – Poate c` a[a este. M` gândeam c` a trebuit s` te descurci de una singur` cu mama ta. Chiar \mi pare r`u c` n-ai [tiut unde s` m` cau]i. – }i-am spus c` nu mai conteaz`. Oricum, sunt obi[nuit` s` m` descurc singur`. Numai asta am f`cut de când a murit tata. – {i cu banii cum te descurci? – Mul]umesc, bine, se aprinse ea. Am un salariu bun. – {i pensia tat`lui? O primi]i? – Cu ea pl`tim datoriile.

78

GEORGE ANN JANSSON

– E[ti sigur` c` a]i avut de câ[tigat cu magazinul? – Cu un supermarket Homefare la câ]iva kilometri? Cred c` glume[ti! |[i \ncle[t` pumnii. Când m` gândesc la câte am p`timit de pe urma lor… ca [i al]i comercian]i pe care i-a ruinat… – Nu mai vorbi a[a! – }i-e u[or s` spui asta. Pentru tine, Homefare este un client. Ei \]i asigur` traiul. Dar câte alimentare nu distrug pentru magazinul din Watford? Sau e[ti atât de ocupat s` le cau]i loca]ii \ncât nici nu te-ai gândit la asta? – Nu m` ru[inez cu munca mea. – Ar trebui, dac` ai [ti câte vie]i distrugi. – Dar cei pe care Homefare \i angajeaz`? Suntem o na]iune mult mai bine hr`nit` ca acum zece ani. Dac` nu erau supermarketurile, pre]urile ar fi ajuns mai mari decât sunt acum. Realizând inutilitatea acestei discu]ii, ea t`cu, iar el se apropie. – Hai s` vorbim mai bine despre noi. – N-am chef de discu]ii. – Faptul c`-]i faci \ncontinuu griji pentru mama ta n-are s` \mbun`t`]easc` situa]ia. Hai s` bem o cafea. {i f`r` a-i da timp s` refuze, o conduse spre ie[ire. Ca de obicei, Amanda se sim]ea mic` pe lâng` el, dar asta nu o deranja cu nimic. Mai ales c` \ntotdeauna era pl`cut s`-l \ntâlneasc` pe acest b`rbat atât de imprevizibil, care intra [i ie[ea din via]a ei pe neb`nuite. – Nu-]i dai niciodat` \ntâlnire ca lumea cu cineva? \ntreb` fata. De fiecare dat` când m-ai scos \n ora[, a fost pe nepus` mas`. – Vrei invita]ii speciale? – {tii bine la ce m` refer. Acum, de pild`. }i-ai zis c` vrei s` m`

TU E{TI RO{CATA MEA

79

vezi, [i te-ai dus la birou; dar asear`, când ai plecat, n-ai suflat nicio vorb`. – Chiar trebuie s` mai rostesc ceea ce e evident? – Mie nu mi s-a p`rut evident. – Ar trebui, [i o lu` dup` talie. Credeam c` [tii c` vreau s` fiu cu tine ori de câte ori pot. – Nu citesc \n mintea altora. – Speram s` po]i citi pe buze. Felul \n care te-am s`rutat nu ]i-a spus nimic? – Doar c` e[ti un cuceritor. – Nici nu-]i dai seama! "{i nici nu vreau", gândi ea. Deja \ncepuse a se gândi prea mult la Red Clark, [i avea senza]ia ciudat` c` dac` va continua \n acela[i ritm, va avea de pierdut. Nu mai \ntâlnise pe nimeni atât de greu de analizat. Era ca [i cum ridica o barier` \ntre persoana lui [i restul lumii, \n spatele c`reia se ascundea adev`ratul om. Dac` acesta exista. S` fi fost Red un om care tr`ie[te exclusiv pentru munca lui [i care vede femeile ca pe un mod de a-[i petrece timpul liber? {i totu[i, modul \n care se purtase cu ea era mult prea atent ca s` fie astfel. – Unde anume lucrezi? \ntreb` ea dintr-o dat`. – Peste tot prin ]ar`. – Dar cum se nume[te firma ta? – Trollope & King, [i râse v`zând-o ne\ncrez`toare. Serios, a[a se nume[te. O \ndrum` spre o cafenea micu]`, apoi spre o mas` dintr-un col]. Amanda refuz` s` m`nânce, spunând c` cinase deja.

80

GEORGE ANN JANSSON

– Doar n-ai primit prea mult la clinic`. – Am ie[it. – Cu prietenul generos? – Chiar trebuie s`-i spui a[a? De parc` eu a[ fi servitoarea lui [i el st`pânul. – Nu i-am spus iubitul t`u, ca s` nu-]i dau idei! Fata zâmbi, con[tient` \n sinea ei de rezervele pe care le avea \n a-i spune despre Clive. Doar pentru c` tipul era director la Brands, nu trebuia s-o fac` vinovat` pe ea. Doar nu datora nimic companiei \n afara orelor de serviciu. Dar [i dac` ar fi recunoscut c` cel care voia s-o ia de so]ie era marele Clive Brand, ar fi dat na[tere unor comentarii acide. – Nu te mai \ngrijora, o trezi Red la realitate, semn c` nu-i citise corect gândurile. Sunt sigur c` mama ta se va recupera. – Sper… Amanda c`ut` s` schimbe subiectul discu]iei, \ns` tot ce-i venea \n minte era tema prietenului ei necunoscut. A[a c` spuse primul lucru care-i veni \n minte. – Te ocupi doar cu loca]iile pentru Homefare? – |n mare parte. – Firma ta lucreaz` doar pentru ei? – Da…V`d c` te mir`. – Da. De ce s` lucrezi doar pentru un concern când po]i vinde celor care ofer` mai mult. – |mi sugerezi ca urm`toarea loca]ie s-o dau celor de la Brands sau de la Sainsbury? \ntreb` el cu o sclipire \n ochi. – Nu sugeram nimic, se gr`bi ea s` r`spund`. Eram doar

TU E{TI RO{CATA MEA

81

curioas` de ce n-o faci. – Pentru c` m` dedic doar celor de la Homefare! – Serios… – Sunt serios, Amanda. Le sunt loial. – |l cuno[ti pe Charles Foster? \ntreb` ea brusc. – De ce? – M` gândeam dac` el este motivul loialit`]ii tale. – S-ar putea, r`spunse el dup` o clip` de gândire. Nu m-am gândit niciodat` la asta. S` [tii c` e un tip surprinz`tor – inteligent, chipe[, [i putred de bogat. Te prezint, dac` vrei. – Nu te deranja. E ultima persoan` pe care vreau s-o cunosc. Ur`sc tot ce atinge. – Dar nu e cu nimic mai prejos decât al]i patroni de magazine. – M`car cei de la Brands au integritate, zise ea \nainte de a se putea opri. – Atunci de ce n-ai r`mas acolo? [i se vedea c` Red \ncepe s`-[i piard` r`bdarea. – Trebuie s` muncesc ca s` tr`iesc; iar Homefare m` pl`te[te mai bine. – Dar se pare c` nu ]i-au cump`rat bun`voin]a. Care \nc` este la rivali. – Sunt sigur` c` cei de la Homefare nu s-ar sinchisi de ea. {i oricum, te au pe tine ca s`-i aperi, [i Amanda c`sc`, drept pentru care el ceru nota [i se ridic`. – Ziua asta te-a terminat. Haide, te duc acas`. – R`mân la clinic`. – Din m`rinimia prietenului generos? V`d c` nu face nimic pe

82

GEORGE ANN JANSSON

jum`tate; un plus pentru el! – E foarte calculat, [i-l privi [`galnic pe Red. Dar sunt sigur` c` [i tu ai fi f`cut la fel. – Nu chiar. Sunt de p`rere c` mai bine dormeai \n patul t`u. La clinc` ai s` stai ca pe ace toat` noaptea. – Acas` ar fi [i mai r`u. – Dar m`car e[ti acas`. Un punct de vedere nea[teptat, \ns` Amanda era prea obosit` ca s`-[i mai bat` capul cu astfel de probleme. Red renun]`, [i o conduse afar`. Aerul rece o revigor` pe moment, iar când ajunser` la Downshire, buna dispozi]ie \i revenise. – Te sun mâine, Amanda, s` v`d cum se simte mama ta. – Dac` e mai bine, m` duc la birou. – Sunt sigur c` domnul Craig are s` \n]eleag` dac` nu po]i. Am s` vorbesc eu cu el, dac` vrei. Fata refuz`, [i Red o s`rut` u[or pe frunte. – Mâine sear` lucrez, dar pe la opt cred c` sunt liber. Dac` mama ta e bine, ne vedem. – M` tem c` eu nu sunt liber`, r`spunse fata, amintindu-[i brusc m`rinimia lui Clive [i sim]indu-se obligat` s` fie la dispozi]ia lui. – Atunci, pe alt` dat`, zis el f`r` pic de regret, [i plec`. Amanda r`mase a-l urm`ri, realizând cât de normal` p`stra rela]ia lor – un s`rut pasional \ntr-o sear`, unul platonic \ntr-alta. {i tot nu [tia unde s` dea de el. Uitase a-i da un num`r de telefon, \n ciuda promisiunii f`cute. Sau uitase \n mod deliberat?

Capitolul 6 A doua zi, domna Stewart se trezi mult mai bine, a[a c` Amanda se duse la birou, [tiind c` munca o va ajuta s` mai uite de griji. Clive o sun` \n timpul micului dejun [i, bucuros de ve[ti, aranj` o \ntâlnire pentru acea sear`, la Savoy. – Nu [tiu sigur la ce or` ies, zise ea. Trebuie s` recuperez [i pentru ziua de ieri, [i vreau s` trec [i pe la mama. – Nu-i nimic dac` a[tept. |mi iau ceva de b`ut la bar. Dup` cum era de a[teptat, Amanda g`si mult de lucru, de[i domnul Craig insist` s`-[i ia o pauz` mai lung`, pentru a merge la clinic`. – De fapt, chiar m` mir c` ai venit. Pari extrem de obosit`. – N-am dormit prea bine, explic` ea. Am r`mas acolo [i m` trezeam ori de câte ori intra asistenta. – Trebuia s` mergi acas`. – A[a a zis [i Red…domnul Clark, ad`ug`, v`zându-l pe cel`lalt nedumerit.

84

GEORGE ANN JANSSON

– Nu mi-am dat seama c` \nc` v` vede]i. – Din când \n când, surâse fata. E prea superficial ca s` stabileasc` o \ntâlnire ca lumea. – Ar trebui s`-i spui asta, râse Craig. – I-am spus, asear`. {eful tu[i scurt, apoi se apucar` de coresponden]` [i lucrar` aproape o or` \ntreag`. {i ar mai fi continuat dac` nu erau \ntrerup]i de un telefon, \n urma c`ruia el trebui s` plece de la birou mai devreme ca de obicei. Se \ntoarse târziu, aprins la fa]`, vesel, \ncât Amanda se \ntreb` dac` nu cumva s`rb`torise pe undeva. Nu dup` mult timp \ns`, Craig o chem` \n biroul s`u, anun]ând-o c` Homefare achizi]ionase alte trei loca]ii pentru supermarketuri. – Dac`-l punem [i pe cel de la Watford, \nseamn` c` avem patru locuri \n provincie. E o mare lovitur` pentru domnul Foster. – Nu \n]eleg de ce. Dac` ai bani ca s` cumperi p`mântul. – E nevoie nu doar de p`mânt, domni[oar` Stewart. Ai nevoie [i de aprob`ri de la prim`rii. Care de regul` se feresc s` le dea, fiindc` nu vor ca magazinele s` dispar` din centrul ora[ului. Sunt [i al]i comercian]i care au de obiectat. Cunoscând situa]ia, Amanda deveni brusc interesat`: – Dar domnul Foster cum a ob]inut aprob`rile? – E tenace, domni[oar` Stewart, o privi el circumspect. E tenace [i foarte priceput. – Parc` zilele trecute spunea]i c` e \nc`p`]ânat. – Nu-i agreez \nc`p`]ânarea, dar tenacitatea, da! Aceast` dubl` caracterizare a domnului Foster \i aminti Amandei sentimentele ei ambivalente fa]` de Red. Când erau \mpreun`, \i

TU E{TI RO{CATA MEA

85

pl`ceau tachin`rile lui cu referire la frumuse]ea ei, [i atitudinea lui distant` \i d`dea senza]ia c` este admirat`, f`r` a fi idolatrizat`. Pe de alt` parte, \[i amintea refuzul lui de a fi deranjat de prezen]a ei [i obiceiul de a ap`rea f`r` aranjamente prestabilite. Nu era de mirare c`-i pl`cea mai mult de Clive. Avea m`car certitudinea a ceea ce sim]ea el. Dac` acesta din urm` ar fi fost mai spontan, iar Red mai previzibil, ambii ar fi devenit b`rba]ii ideali. Se \ncrunt` imediat, \ncercând s`-[i [tearg` astfel de gânduri din minte. Clive era cel care conta, nu Red; fiindc` primul o ceruse \n c`s`torie. – Am s` plec mai devreme de la birou, \i \ntrerupse domnul Craig visarea, deci ai putea [i tu s` faci la fel. Presupun c` e[ti ner`bd`toare s` te duci la mama ta. – Am v`zut-o la prânz, zise Amanda. Am s` ies la cin`, [i dup` aceea m` duc la clinic`. – O idee bun`. Cu domnul Clark? – Nu. – Nu-i nimic, mai sunt [i alte ocazii. Oare? se \ntreb` ea. Dac` accepta propunerea lui Clive, n-ar mai exista al]i b`rba]i \n via]a ei. {i dac` ar fi fost sincer` fa]` de el, n-ar fi existat nici acum. Dar incertitudinile ei cu privire la sentimentele fa]` de Clive o \mpiedicau s`-l lase pe acesta s`-i monopolizeze \ntreg timpul. Pân` la urm`, ajunse la concluzia c` le f`cea o nedreptate amândurora. Nu c` lui Red i-ar fi p`sat dac` iese sau nu cu altcineva, c`ci referirile lui ironice la prietenul generos nu p`reau semne de gelozie. {i cu o rela]ie superficial` ca a lor nici n-ar fi avut dreptul. Amanda ajunse la Savoy cu destul timp \naintea orei opt. Ve[tile

86

GEORGE ANN JANSSON

bune cu privire la starea mamei o \nveseliser`, \ncât p`[i mai mândr` ca niciodat` pe holurile hotelului, atr`gând o serie de priviri admirative, chiar de la b`rba]i mai \n vârst`. Avântul i se mai domoli când nu-l v`zu pe Clive la bar. R`mase un timp indecis` la intrare, dup` care, dându-[i seama c` el \[i \ntârziase pu]in programul pentru a se \ntâlni cu ea, se duse \n hol. G`si câteva bro[uri pe care le r`sfoi, \ns` privirile insistente ale unui b`rbat o determinar` s`-[i schimbe pozi]ia, a[a c` se \mbr`c` [i ie[i. O lu` \n josul str`zii, dar aerul \n]ep`tor [i burni]a o determinar` s` se \ntoarc`. Chiar când s` traverseze ultima str`du]`, un Rolls Royce trecu pe lâng` ea. S`rind \anpoi pentru a evita s` fie stropit`, \l z`ri pe Clive \n`untru. |ns` nu acesta \i atrase aten]ia, ci b`rbatul de lâng` el. Adic` cel care, cu doar câteva ore \n urm` declarase c` lucreaz` exclusiv pentru Homefare. Dac` era adev`rat, ce c`uta Red cu Clive? Din umbr`, Amanda se trase mai aproape. Ma[ina opri [i cei doi b`rba]i coborâr`. – A fost o discu]ie extrem de interesant`, zise Clive. Am s` m` gândesc la ce mi-ai spus, [i ]inem leg`tura. Red d`du din umeri [i rosti ceva, \ns` prea \ncet ca ea s` aud`. Apoi cei doi \[i d`dur` mâna, [i ultimul urc` \ntr-un taxi. Amanda se lipi de perete c`ci taxiul trecu prin dreptul ei, [i r`mase a[a pân` când \l v`zu c` dispare dup` col]. Abia dup` aceea intr` \napoi \n hotel. |l g`si pe Clive la o mas`, iar acesta o \ntâmpin` extrem de volubil. – Ai avut o zi grea? se interes` ea dup` ce vorbir` despre

TU E{TI RO{CATA MEA

87

s`n`tatea mamei ei. – Ca de obicei. – Am ajuns mai repede decât am crezut, dar nu erai. – Am avut o \ntâlnire neprev`zut`, zise el [i se opri, c`ci chelnerul trecu s` mai toarne \n pahare. E[ti foarte frumoas` \n seara asta... – Cineva important? \ntreb` ea. – Nu [tiu. Poate. – Ce r`spuns ciudat. De ce nu e[ti sigur? Clive se bloc` o clip`, dup` care duse o mân` la tâmple, a[a cum f`cea când \[i c`uta cuvintele. – Nu-]i st` \n fire s` fii curioas`, Amanda. – Credeam c` te bucur` s` m` interesez de afacerile tale. R`spunsul \l mul]umi, c`ci b`rbatul se relax` numaidecât. – A fost o \ntâlnire de afaceri, nu-]i pot spune mai mult. Din nou \i \ntrerupse osp`tarul. – N-ai \ncredere \n mine, Clive? – Nu e o problem` de \ncredere, draga mea. Dar aceast` \ntâlnire a fost una …confiden]ial` nu doar pentru mine, ci [i pentru cealalt` persoan`. Altfel ]i-a[ spune. – Adic` cel cu care ai fost nu vrea s` se afle c` a]i fost \mpreun`? \n[el` ea. – De unde [tii c` a fost un b`rbat? – M-ar deranja s` [tiu c` a fost o femeie, r`spunse ea repede, foarte mul]umit` de spontaneitatea ei, iar Clive râse, ridicând paharul. – A fost \ntr-adev`r un b`rbat, [i s-ar enerva foarte tare dac` ar [ti

88

GEORGE ANN JANSSON

c` s-a aflat de \ntrevederea noastr`. Aceste cuvinte puneau cap`t oric`ror speran]e \n nevinov`]ia lui Red. |n ciuda declara]iei f`cute cu o sear` \nainte, se vede treaba c` \ntr-adev`r oferea locurile celui care pl`tea mai mult. {i totu[i, ce amuzat p`ruse atunci când \i sugerase acest lucru. {i ce proast` fusese c`-l crezuse cu adev`rat loial fa]` de Homefare. O cuprinse o mare deziluzie, \ncât se mir` cum reu[i s` treac` peste acea sear` f`r` ca partenerul ei s`-[i dea seama. De[i, adesea, Clive d`dea gre[ \n a-i citi dispozi]ia. Atâta timp cât ar`ta bine [i era tot timpul zâmbitoare, el se mul]umea s` fac` atmosfer`. De data asta, \i povesti toat` seara despre c`l`toria pe care trebuia s-o fac` de urgen]` \n Canada, scuzându-se c` totul ap`ruse pe nepreg`tite [i promi]ând s` se \ntoarc` \ntr-o s`pt`mân`. – Sper ca mama s` ias` din spital pân` atunci, zise ea \n drum spre cas`. – Nu gr`bi lucrurile. Ar trebui s` r`mân` acolo pân` când doctorul spune c` poate s` plece. – Dar cheltuielile… – Asta e treaba mea, o \ntrerupse el. – E [i a mea. Nu pot accepta atâ]ia bani de la tine. – Oricum nu iei altceva. – Dar n-o s` fiu niciodat` \n stare s` te r`spl`tesc. – S`-mi fii so]ie ar fi cea mai mare r`splat`, [i-i lu` o mân` \ntr-a sa. Gânde[te-te la viitorul nostru cât sunt plecat, Amanda. Am avea o via]` minunat` \mpreun`. Ai avea tot ce-]i dore[ti. – Parc` e[ti lampa lui Aladin! – Atunci, de ce nu m` \ncerci?

TU E{TI RO{CATA MEA

89

Amanda râse de aceast` glum` – c`ci nu-i st`tea \n fire s` fac` una; el \ns` r`mase serios. Când opri \n fa]a casei ei, o lu` \n bra]e. – Am vorbit foarte serios, Amanda. Vreau s`-]i ofer de toate – haine, bijuterii, bl`nuri. Vreau ca lumea s` vad` cât e[ti de frumoas`. |mi promi]i s` te gânde[ti la asta cât sunt plecat?. A[ vrea s`-]i \mpodobesc fiecare [uvi]` \n diamante, zise el mângâindu-i p`rul. E[ti atât de frumoas`. O s`rut` u[or, [i pe m`sur` ce ea se l`sa ademenit` \n acest iure[, bra]ele lui se \ncol`cir` \n jurul ei, iar s`rutul lui spori pân` la brutalitate aproape. La un moment dat, sim]ind gust de sânge, gemu u[or, [i el se retrase imediat. – |mi pare r`u, draga mea, dar un b`rbat \[i pierde controlul \n prezen]a ta. Scena o m`cin` toat` seara. De data asta reu[ise s` scape de presiunea lui Clive, dar ce se va \ntâmpla dac`-i va deveni so]ie? Oare pasiunea lui, odat` hr`nit`, va deveni mai blând`, sau era genul de persoan` care folosea for]a fizic` pentru a-[i cuceri partenera? |ngrozit` de acest gând, Amanda se ridic` din pat, aprinse lumina [i merse la buc`t`rie pentru a-[i \nc`lzi ni[te lapte. Când se \ntoarse, se opri \n fa]a oglinzii. Reflec]ia ei era doar o figur` slab`, palid`, firav` ca o lumânare, cu o claie ro[ie \n vârful capului. |[i aminti cum o alinta Red [i \ncepu s` tremure. Nereu[ind s` [i-l [tearg` din minte, se \ntinse \n pat, revizuind \ntâlnirea din acea sear` cu Clive. De ce oare nu-i spusese c`-l v`zuse coborând din ma[in` cu Red, c`-l cunoa[te [i c` [tie unde lucrez`? Astfel, Clive [i-ar fi dat imediat seama c` [tie motivul \ntâlnirii lor. S` fi fost to]i oamenii de afaceri chiar a[a de ambi]io[i \ncât s` nu se opreasc`

90

GEORGE ANN JANSSON

pân` nu ob]ineau ceea ce -[i doreau? Dac` \ntr-adev`r, Clive era vinovat c` min]ise, Red era de dou` ori pe-atât. Normal c` primul \ncerca s` ob]in` loca]ii \naintea competitorilor, chiar dac` asta \nsemna s` ofere o sum` mai mare decât ceilali. Nu era o tactic` cinstit`, dar era m`car acceptat` de breasl`. Impardonabil \ns` era ca un angajat s` vând` secretele companiei pentru care lucra unei companii rivale. Or, ea se f`cea vinovat` de acela[i lucru. De[i lucra pentru Homefare, acceptase s` spioneze pentru Clive. Indiferent de motiva]iile pe care le avea, nu era cu nimic mai prejos decât Red. {i totu[i, con[tientizarea propriei vinov`]ii nu-i diminu` cu nimic dispre]ul fa]` de Red. Ea crezuse \n integritatea lui, \n maniera lui deta[at` de a se purta, \n umorul sincer. A doua zi la birou veni ca o u[urare, cu toate c` se a[tepta ca din minut \n minut s` primeasc` un telerfon de la Red. N-o sunase cu o zi \nainte pentru a se interesa de starea mamei ei, [i nici pân` la cinci [i jum`tate când veni ora de plecare, \ncât Amanda se sim]ea pe de o parte fericit`, pe de alta r`nit`. Tipul nu era doar neloial [i imprevizibil, ci [i nep`s`tor. Dorin]a de a-l vedea pe Clive, de a fi lâng` cineva de \ncredere care s`-i arate afec]iune era atât de mare, \ncât ar fi dat fuga \n bra]ele lui s`-i spun` c` accept` s` fie so]ia lui. El \ns` era deja \n drum spre America, iar ea se duse la clinic`, \ncercând s` intre cât mai vesel` \n camera mamei. Doamna Stewart st`tea \n vârful patului, \ntr-un halat de m`tase \nflorat. – Doamna Pompadour? râse Amanda. – A[a m` simt, m`rturisi b`trâna. Tân`rul t`u e foarte spontan, [i

TU E{TI RO{CATA MEA

91

foarte priceput \n a alege cadouri. Uit`-te. Buchetul pe care Clive i-l trimisese cu o zi \nainte fusese pus pe pervaz [i \n locul lui era acum un mic televizor; m`rimea doar \i indica pre]ul mare. Al`turi, ni[te c`r]i [i un parfum fran]uzesc. – Televizorul are o imagine perfect`, zise femeia. Toat` dup`-masa m-am uitat la el. E mult mai bun decât flori sau struguri. M` simt vinovat` c` e a[a de scump. – |[i permite, zise Amanda. Pentru ea \ns`[i nu le-ar fi acceptat, \ns` pentru mama ei, da. Ce minunat era Clive [i cât de \ndr`zne] \n alegerea cadourilor. Halatul trebuie s` fi costat la fel de mult ca televizorul. – E[ti sigur` c`-[i permite? Mie nu mi s-a p`rut chiar a[a de \nst`rit. – Sigur c` da. Numai ma[ina lui cost` cât o cas`. – Nu s-ar zice. De[i nu sunt o cunoasc`toare a ma[inilor sport. – Sport? p`li Amanda. Abia atunci doamna Stewart realiz` c` vorbeau despre dou` persoane diferite. – Red mi le-a trimis, draga mea, nu domnul Brand. Amanda se pr`bu[i pe un scaun. O fi fost el un agent imobiliar de succes, dar cadourile \l costaser` mai mult decât \[i putea permite. Dar imediat \[i aminti scena \n care Red cobora din ma[ina lui Clive [i \nghi]i \n sec, \ndurerat`. Faptul c` vindea acestuia din urm` informa]ii \i aducea, desigur, o gr`mad` de bani. Dar nu-i putea dezv`lui asfel de am`nunte mamei, iar sora care veni cu mâncarea \i u[ur` misiunea, c`ci ie[i imediat, pretinzând c` vrea s` ia o gur` de aer.

92

GEORGE ANN JANSSON

P`r`si clinica, refuzând s` recunoasc` dezam`girea pe care o \ncerc` atunci când nu z`ri niciun b`rbat ro[cat prin apropiere. O lu` \n susul str`zii, c`utând un restaurant. Trecu \n mod deliberat de cel \n care b`use o cafea cu Red, [i intr` \ntr-o patiserie fran]uzeasc`. Abia când s` achite [i v`zu pre]urile mari se gândi ce-ar \nsemna un mariaj cu Clive, mai ales financiar, [i mai ales pentru mama ei. Dar pe drumul spre clinic` realiz` c`-i era imposibil s` se m`rite cu un b`rbat doar pentru securitatea ei; trebuia s` fie sigur` c`-l iube[te, indiferent de starea lui material`. |l pl`cea pe Clive, era de-ajuns ca s` \ntemeieze un c`min fericit? |ncerc` s` se imagineze ca so]ie a lui [i nu reu[i. Mintea-i era \n permanen]` bântuit` de imaginea lui Red – \nalt, laconic, cu un lic`r viclean \n ochi, cu un rânjet \n col]ul gurii. Nu, era prea superficial ca s` fie un so] bun. Era doar o companie pl`cut`; [i totu[i, lipsit de integritate. |ntoars` \n camera mamei, Amanda se a[ez` la televizor, privind \n gol pân` când veni ora plec`rii. Acas`, nu reu[i s` se destind`, ci dimpotriv`, o cuprinse disperarea la gândul c` era cu nimic mai prejos de b`rbatul pe care-l judeca atât de fervent. De[i nu-i dezv`luise lui Clive niciun secret \nc`, \i promisese s-o fac` de \ndat` ce va afla, ceea ce o f`cea la fel de demn` de dispret ca Red.

***

Trecur` mai multe zile \n care Amanda nu primi ve[ti nici de la Clive, nici de la Red. Se amuza de una singur` de faptul c` ambii

TU E{TI RO{CATA MEA

93

b`rba]i ie[iser` din via]a ei \n acela[i moment. Nu c` Red disp`ruse cu totul, c`ci de[i n-o suna pe ea, se interesa regulat de mama ei. Probabil c` se plictisise de ea, \[i zise fata când trecu [i a cincea zi f`r` s` aud` de el. Era de-ajuns de chipe[ pentru a g`si alte fete. Resemnat`, se concentr` asupra persoanei lui Clive. Pe care, \ns`, nu [i-l putea \nchipui drept un iubit; cuvântul \n sine \i evoca o persoan` mai vioaie, mai tân`r`. Poate c` o c`snicie l-ar mai fi destins; [i totu[i, nu era corect s` se a[tepte ca oficializarea rela]iei lor s`-i schimbe personalitatea. Fie acceptai persoana a[a cum e, fie nu te mai c`s`toreai. |n aceea[i sear`, pe când cobora din salon, se \ntâlni cu doctorul mamei. – Secretara mea a \ncercat s` dea de dumneavoastr`, zise el. – S-a \ntâmplat ceva? – Dimpotriv`. Mama va putea pleca la sfâr[itul s`pt`mânii. De aceea voiam s` v` vorbesc. – E o veste minunat`! – Dar n-a[ vrea s` r`mân` la Londra pe perioada iernii. E \nc` sl`bit` [i ar fi bine s` mearg` undeva unde e mai cald. – Nu ne putem permite. Dac` evenimentele ar fi decurs normal, toate astea nu trebuia s` se \ntâmple. – |mi dau seama… [i ezit` o clip`. Domnul Brand mi-a povestit despre mama dumneavoastr` \nainte s` plece. I-am spus [i dânsului la fel [i m-a rugat s` fac aranjamentele necesare. – Adic`? – Pentru ca doamna Stewart s` mearg` la o clinic` din Tanger. E condus` de maici, [i v-o recomand personal.

94

GEORGE ANN JANSSON

– Nici nu se pune problema. Nu ne putem permite. – Domnul Brand se ocup` de toate cheltuielile…M` surprinde c` nu v-a spus mai de mult. – Absolut nimic. – Unora le este greu s` discute despre astfel de probleme. Dânsul este foarte generos. – {tiu, [i m` face s` m` \ndatorez foarte mult. – Sunt sigur c` e ultimul lucru la care s-ar gândi. Mama dumneavoastr` nu e prima persoan` pe care o ajut`, s` [ti]i. Amanda r`mase uimit`. Clive se ar`tase deosebit de generos, dar personalitatea lui flegmatic` nu se potrivea cu o fire filantropic`. – M` refer la preocuparea lui pentru personalul s`u, continu` doctorul. {i dac` e generos cu cei care lucrez` pentru el, n-ar trebui s` v` mire c` este la fel [i acum, la care Amanda se \nro[i. Ar fi \n]elept s` accepta]i oferta lui. Doamna Stewart are nevoie de soare. Amanda se pierdu cu privirea undeva dincolo de cel cu care vorbea, dincolo de geamurile umede din cauza ploii. – Nu s-ar sim]i singur` acolo? \ntreb` e cu ochii \n gol. – Majoritatea maicilor vorbesc engleza, iar Tanger este un ora[ cosmopolit. Sunt sigur c` doamna ar \nv`]a repede limba localnicilor. {i-[i va g`si prietene printre paciente. – |nseamn` c` nu prea mai am ce obiecta, nu? – Doar s` fi]i de acord, [i fata d`du din cap dup` o clip`. Bine, [i vru s` plece. Am s` \nchei hârtiile [i doamna Stewart va putea pleca sâmb`t`. – O s` fie \n ordine dac` merge singur`? – Are un zbor direct, iar la Tanger are s-o \ntâmpine cineva.

TU E{TI RO{CATA MEA

95

Spre suprinderea ei, femeia refuz` oferta lui Clive. – Deja ne-am \ndatorat prea mult, [i dac` m` duc la Tanger pentru dou` luni…Nu, draga mea, vin acas`. Cu cât accept`m mai mult de la Clive, cu atât te vei sim]i mai obligat` s`-l iei de b`rbat. – N-am s` m` c`s`toresc dintr-un sentiment al datoriei, zise ea pu]in conving`tor. Mai degrab` m` c`s`toresc cu el dac` nu mergi. – Nu \n]eleg… – Dac` sunt so]ia lui, n-ai avea nicio ezitare s`-i accep]i d`rnicia. {i dac` numai a[a te pot face s` pleci… – Bine, ai câ[tigat! Dar nu sunt deloc mul]umit`, murmur` femeia. Chiar nu [tii ce sim]i pentru domnul Brand, sau te \ngrijoreaz` faptul c` e mai mare decât tine? – N-are nimic a face cu vârsta lui. Dar nu sunt sigur` c`-l iubesc de-ajuns. – Atunci, ie[i cu al]i b`rba]i. Ai stat aici sear` de sear`, ceea ce nu-]i face bine. E[ti tân`r` [i frumoas` [i… – Foarte obosit`, interveni Amanda. M` duc acas`. O s` m` culc devreme. Acas` \ns` \ncepu s`-i scrie lui Clive s`-[i ar`te recuno[tin]a pentru ajutorul lui [i a-[i cere scuze \nc` o dat` pentru suspansul \n care-l ]inea privind rela]ia lor. Printr-o coinciden]`, scrisoarea ei se intersect` cu una de-a lui, \n care b`rbatul \i povestea despre Canada, exprimându-[i totodat` speran]a \ntr-o re\ntoarcere cât mai apropiat` acas`. Dintr-o oarecare temere de a p`rea neloial` fa]` de Homefare, Amanda nu lu` scrisoarea cu ea la serviciu a doua zi; cu toate c`, mai apoi, ideea i se p`ru ridicol`. |l g`si pe domnul Craig \n birou cu

96

GEORGE ANN JANSSON

domnul Grock, directorul departamentului de lactate. – Am putea câ[tiga zece la sut` dac` vom cump`ra produse poloneze, insista ultimul. D`-mi un singur motiv pentru care ar trebui s`-i refuz pe produc`tori. – Domnul Foster. {tii bine c` el e cu danezii [i cu olandezii, [i c` va refuza orice alt produs. – Doar pentru c` tat`l lui a luptat \n rezisten]a danez`! s`ri exasperat Grock. M`car d`-i o mostr` dintr-astea. Te rog. – Bine, fie. Du-i ni[te cârna]i felia]i. Dar ai grij` s` fie t`ia]i foarte fin! Abia dup` plecarea musafirului, Amanda \ndr`zni s` intre \n biroul [efului cu scrisorile de diminea]`. {i r`mase mirat` de toate pachetele \nfoliate de pe biroul lui. – Domnul Foster se ocup` de fiecare aspect al afacerii? – Da. – Când mai g`se[te timp? – Are o energie fenomenal`. G`se[te timp pentru toate. – A[ vrea s`-l \ntâlnesc. Vine vreodat` pe-aici? – Ocazional, dar de regul` e la biroul lui din Park Lane, dac` nu e undeva prin ]ar`. – C`utând loca]ii? se interes` ea. Presupun c` se vede destul de des cu Red Clark, nu? De[i nu reu[i a citi pe \ndelete figura [efului, Amanda avu impresia c` \ntrecuse m`sura, a[a c` se gr`bi s` \nceap` cu ceea ce aveau pe ordinea de zi. – S`pt`mâna viitoare o s` avem o groaz` de lucru, observ` el. Sper c` e[ti liber` s` faci ore \n plus?

TU E{TI RO{CATA MEA

97

– Normal. De când sunt aici, n-am f`cut niciuna. – Domnul Foster ]ine foarte mult ca totul s` se termine \n timpul programului. Nu c` el ar respecta aceast` regul`. Lucreaz` nonstop. – O s` fac` atac de cord. – M` \ndoiesc. |i place munca lui; acesta e marele lui avantaj. – {i ce se \ntâmpl` s`pt`mân` viitoare? reveni Amanda. – Trebuie s` preg`tesc un raport cu noile hipermarketuri. Pân` la finalul acestei s`pt`mâni, ar trebui s` primesc toate datele. – Nu sunt cam acelea[i costuri peste tot? – Fiecare bucat` de p`mânt e cump`rat` la pre] diferit, explic` domnul Craig amuzat, iar un magazin poate costa dublu fa]` de altul. E datoria mea s` m` ocup de calcule. – A]i dat vreodat` gre[? – |nc` sunt aici; cred c` asta spune totul! Aceste cuvinte iscar` \n mintea Amandei o imagine \ngrozitoare a lui Red, \nchipuindu-[i o curs` contra cronometru pentru terenuri, \n care Charles Foster era rege. Aceast` imagine o bântui \ntreaga zi, iar pe de alt` parte se gândea c` Red lucreaz` cu acest personaj suprauman, care-l afecta [i pe el. Trecuser` deja opt zile \n care nu mai auzise nimic de el, de[i tipul suna regulat la clinic`. Dac` ar fi g`sit o alt` fat`, cu siguran]` n-ar mai fi sunat. Poate c` din cauza volumului de munc` nu reu[ea s` g`seasc` timp pentru ea; mai ales dup` ce domnul Craig amintise de urm`toarea s`pt`mân` plin`. Mai degrab` [i-l \nchipuia muncind decât \ntre]inându-se cu alta; [i dintr-un motiv sau altul, refuz` s` fac` asta [i se sim]i mult mai fericit`. P`r`si vesel` biroul \n acea sear` [i constat` f`r` prea mari

98

GEORGE ANN JANSSON

surprize c` Red o a[tepta, mai chipe[ decât [i-l amintea, dar la fel de comun \mbr`cat. – Por]i vreodat` costum? \l \ntâmpin` ea. – Ce salut pentru o iubire pierdut`! – Din moment ce nu e[ti niciuna, nici alta… – Remediem imediat! O prinse de cot [i o conduse spre ma[ina lui. Ce preferi – chinezeasc` sau evreiasc`? Sau poate indian`? – Nu m` exprim. Sunt a[teptat` la clinic`. – Ba nu. Am sunat s` \ntreb de mama ta [i i-am spus c` te scot la cin`. – Nu te-ai schimbat deloc, nu? – Ai vrea? Zâmbir` amândoi [i el porni \ntr-o direc]ie orecare. Ea nu-[i exprimase opinia, a[a c` el alese de unul singur [i ajunser` \ntr-un local chinezesc, cu interioare ro[ii. Ca de obicei, Red comand` repede, sf`tuind-o [i pe ea. – Te las pe tine s` iei deciziile, murmur` ea. |ntotdeauna a[a se \ntâmpl`! – S` \n]eleg c` \]i par cam posesiv? deveni el preocupat. – Majorit`]ii femeilor le place s` fie dirijate, dar numai ocazional. Tu o faci tot timpul. – Pentru c` [tiu ce e mai bine pentru tine. – Nu sunt o proast`! – Draga mea, [tiu asta. E[ti foarte inteligent`, [i desigur foarte frumoas`. Dac` iau ini]iativa e pentru c`… [i se opri, c`ci osp`tarul se apropie de ei. Hai s` l`s`m restul discu]iei pentru când suntem singuri. Mai bine ne concentr`m la mâncare.

TU E{TI RO{CATA MEA

99

Pe parcursul mesei, Red continu` s` vorbeasc` despre ce f`cuse \n ultimele zile, l`sându-i impresia c` umblase foarte mult [i c` petrecuse ore \n [ir \n discu]ii interminabile cu investitorii. – Face parte din munca mea, zise el când ea coment` acest lucru. Ar fi o aiureal` s` crezi c` po]i evita prim`riile [i arhitec]ii. – {i totu[i, ai avut numai de câ[tigat, observ` ea, stârnindu-i interesul. Domnul Craig mi-a spus c` ai preg`tite alte trei spa]ii pentru a le propune conducerii. Presupun c` e rezultatul muncii tale. – Corect… – Ai fost cu domnul Foster, s`pt`mâna asta? – De ce \ntrebi? – Domnul Craig mi-a spus c` e plecat din ora[ pentru a c`uta loca]ii [i din moment ce [i tu ai fost la fel… – Da, am fost \mpreun`. – |nseamn` c`-l cuno[ti destul de bine. – Da. – De ce nu vorbe[ti niciodat` despre el? – Care ar fi rostul? Mi-ai spus foarte clar ce crezi despre el. Pentru c` nu putea infirma spusele lui, Amanda plec` ochii. O rodea o \ntrebare despre ce se \ntâmplase cu dou` s`pt`mâni \n urm` [i era con[tient` c` nu va avea lini[te pân` nu va afla adev`rul. Dar nu \ndr`znea s` \ncerce acum. – Ce te preocup`, draga mea? \i lu` el mâna. Pari a te confrunta cu ceva. – M` gândeam la problema ta, min]i ea. Dac` eram \n locul t`u, n-a[ lucra pentru o singur` companie. La urma urmei, tu e[ti cel

100

GEORGE ANN JANSSON

care g`se[te acele spa]ii [i ai dreptul s` le vinzi celui care ofer` mai mult. – Nu pot face asta. Firma mea lucreaz` doar cu Homefare. – Atunci, p`r`se[te-i [i lucreaz` pe cont propriu. – Am un contract limitat, scutur` el din cap. Parc` am mai avut discu]ia asta [i ]i-am spus c`-mi place situa]ia de acum. – Deci, n-ai lucra pentru Brands s` zicem? – Niciodat`, [i t`ie un m`r. S` [tii c` e bun. M`nânc`-l \nainte s-o fac eu. Amanda \l ascult`, dar parc` totul \i r`mânea \n gât. |n adâncul sufletului, [tiuse de la bun \nceput c` Red n-ar fi admis c` e vinovat, iar acum sim]ea ca [i cum pierduse un prieten. C`ci nimic nu mai putea fi ca \nainte \ntre ei. |i era de-ajuns s`-l aud` c` minte o dat`, nu voia s` for]eze nota [i \n ce prive[te loialitatea lui fa]` de Homefare. Red nu remarc` re]inerile ei [i continu` s` vorbeasc` vrute [i nevrute \ntreaga sear`, iar când ea se plânse de oboseal`, se ridic` imediat s-o conduc` acas`. – Deci, mama ta pleac` la Tanger mâine, zise el \n drum spre cas`. Presupun c` domnul generos pl`te[te? – Ce te face s` crezi c` noi nu ne putem permite? – O clinic` \ntr-un spa]iu exotic? Mai \ncerc` o dat`, draga mea! – Prietenul meu se ocup`, \ncuviin]` ea sup`rat`. – De ce nu m-ai \ntrebat pe mine \nainte s` accep]i oferta lui? – Cum? |nc` nu [tiu unde s` dau de tine! – O, Dumnezeule, nu ]i-am dat num`rul `la, a[a-i? – Nu, r`spunse ea \ncordat`. {i chiar de-a[ fi murit, nu te-a[ fi

TU E{TI RO{CATA MEA

101

putut c`uta. El opri brusc, iar Amanda realiz` c` Red surâde. – Ce e a[a de amuzant? \ntreb` ea, tremurând de furie. – Tu, [i o trase la pieptul s`u, lipindu-[i b`rbia de cre[tetul ei. Draga mea, n-ai avea nevoie s` m` suni dac` ai muri! [i o s`rut` pe nas. A[ veni dup` tine…fie c` e[ti jos sau sus; a[ veni dup` tine! |i d`dur` lacrimile, dar \nainte de a deschide gura, el i-o pecetlui cu a lui, mai pasional ca alt`dat`. Buzele lui o dezmierdau u[or la fel ca palmele care-i mângâiau spatele [i umerii. – Adorabila mea ro[cat`, murmur` el. Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta, [opti f`r` a se dezlipi de ea, iscând parc` un [oc electric \n trupul ei. Sper s` admi]i c` [i tu m` iube[ti. |n bra]ele lui, Amanda g`si r`spuns tuturor tr`irilor incerte pe care le \ncercase \n ultima vreme, altern`rilor de fericire [i disperare, de \n`l]are [i durere. Nu mai avea nevoie s` se \ntrebe dac` vreodat` avea s`-l iubeasc` deaajuns pe Clive pentru a se c`s`tori cu el, fiindc` singurul b`rbat pe care-l dorea era cel de lâng` ea. Dar nu-[i putea recunoa[te dragostea; cel pu]in pân` când nu confirma [i el natura rela]iei sale cu Clive. – |]i ia mult timp s`-mi r`spunzi, rosti el grav. Nu [tiam c` e[ti timid`. Ea se retrase u[or din bra]ele lui, dorindu-[i ca ma[ina s` fi fost mai mare, pentru a sta cât mai departe. Apropierea dintre ei o cople[ea, la fel [i nuan]a vie a p`rului s`u reflectat` de bord, ochii \ntuneca]i pe care nu-i putea distinge, de[i lucirea lor era atât de vie. – N-are rost Red. Nu…te iubesc. – Normal c` m` iube[ti.

102

GEORGE ANN JANSSON

– Ba nu. Abia dac` ne cunoa[tem. – Eu m-am \ndr`gostit de tine din prima clip`. – Ai ascuns-o foarte bine. – N-am vrut s` recunosc, dar timpul pe care l-am petrecut departe de tine m-a f`cut s` \n]eleg cât sunt de stupid, [i-i lu` o mân` ignorând reticen]a ei. Nu te teme de mine, Amanda, n-a[ face nimic s` te r`nesc. {tiu c` nu m-am ar`tat prea iubitor sau atent, dar am avut motivele mele. Gândindu-se la riscurile pe care [i le asuma cu asemena declara]ii, Amanda sim]ea c`-l \n]elege. {i din nou sim]i nevoia disperat` de a-i spune c`-l v`zuse cu Clive, dar rezist` din nou tenta]iei. Era mai bine a-i l`sa impresia c` nu-l iube[te. – Vorbesc foarte serios, Red. Nu te iubesc. – Min]i. Una spui, dar buzele tale alta \mi demonstreaz`. M` iube[ti, Amanda. – Te g`sesc atr`g`tor. Dar nimic mai mult. – Ba da. Am v`zut cum ]i s-a luminat fa]a seara asta, când m-ai v`zut. La naiba, nu sunt orb! {tiu când o fat` m` dore[te! – Una e s` dore[ti, alta e s` iube[ti, zise ea cu glas tremur`tor. Fire[te c` te vreau. Ar`]i bine [i…te consider incitant. Dar asta nu \nseamn` c` vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Fiindc` nu vreau…Niciodat`. – De ce atâta vehemen]`? O \ntoarse cu fa]a spre el. De ce te \mpotrive[ti, Amanda? Nevoia de a-i m`rturisi c`-l iube[te era mai mare ca oricând. Sim]ea c` se tope[te la atingerea lui, c` \[i dore[te a se ag`]a de el, a-[i lipi buzele de-ale lui, a-i sim]i c`ldura trupului cuprins de

TU E{TI RO{CATA MEA

103

pasiune. Dar dac` o f`cea, avea s` regrete mai târziu, a[a c` lupt` cu toat` puterea \mpotriva acestor porniri. De undeva din spate se v`zu un Cadillac trecând prin ploaie [i tân`ra \[i aminti de Clive [i de banii lui, care distruseser` integritatea celui de-al`turi. – De ce te \mpotrive[ti? repet`. {tiu c` m` iube[ti. – Nu e de-ajuns, [i urm`ri cu ochii luminile Cadillacului. Eu vreau bani, zise hot`rât`. Mul]i bani. Mai mul]i decât a[ putea ob]ine de la tine. Se l`s` o t`cere mormântal` [i parc` \ntreg aerul se schimb`. – Bani? repet` el, ne\ncrez`tor. – De ce te surprinde? Sunt \nnebunit` dup` ei. Iar cel care vrea s` m` ia de so]ie este bogat. Poate s`-mi ofere orice. – Orice \n afar` de dragoste. – Dragostea nu dureaz` la fel de mult ca diamantele! – Nu vorbi a[a! O \ndep`rt` de la el, punându-[i mâinile pe volan. Doar nu vorbe[ti serios. – Ba da. Credeam c` dorin]a de a avea bani e ceva de \n]eles. La urma urmei, [i tu ai face orice ca s`-i ob]ii, nu? – E o \ntrebare sau o afirma]ie? Ea t`cu, sperând s` ob]in` ceva de la el. Dar Red nu zise nimic, ci porni motorul [i porni spre nord. – Presupun c` n-o s` ne mai vedem, zise ea calm, când o l`s` \n fa]a casei. – M` tem c` da. I-am sus mamei tale c` o duc la aeroport. – Inventez eu o scuz` pentru tine. – De ce? N-o s` m` descompun dac` te mai v`d. Nu sunt genul. – Nici nu te vedeam a[a.

104

GEORGE ANN JANSSON

– Atunci, vin sâmb`t` diminea]`. Presupun c` trece]i mai \ntâi pe-acas`.m Indiferent ce spunea, se vedea clar c`-l r`nise. M`car de-ar g`si curajul s` fie pe deplin onest` cu el. Dar la ce bun? Dac`-i spunea c`-l v`zuse cu Clive, putea foarte bine s` inventeze o scuz` [i s` promit` a nu-l mai vedea niciodat`. Dar cine s`-l cread`, \n asemenea circumstan]e? Cel pu]in a[a, indiferent de durerea \nfruntat`, Amanda [tia c` f`cuse tot ce-i st`tuse \n putere.

Capitolul 7 |ntr-atât de fericit` se ar`t` doamna Stewart de \ntoarcerea acas`, \ncât Amanda abia reu[i s-o conving` c` trebuie s` plece la Tanger. {i probabil n-ar fi reu[it dac` nu ap`rea Red, pu]in dup` prânz, cu un buchet de orhidee. – Cred c` mai r`mân câteva zile, zise femeia. Nu vreau s` o las pe Amanda singur`. – Doar nu pleci pe lun`, zise fata, exasperat`. Po]i s` m` suni, dac` ]i se face dor de cas`. – De ce nu te duci cu mama ta? suger` Red \n timp ce doamna Stewart punea florile \n vaz`. – Pentru c` am o slujb` pe care nu-mi permit s-o las. – N-ar pl`ti amicul generos? – Normal c` da, dar n-am de gând s`-l rog. – De la mine ai accepta un ajutor? – Cred c` glume[ti! – Vrei s`-]i spui c`-]i pas` de unde vin banii? Credeam c` pentru

106

GEORGE ANN JANSSON

cele ca tine nu mai conteaz`! Ea se aprinse toat` \n obraji [i doar reapari]ia mamei \n camer` o \mpiedic` s` nu-l plesneasc`. – E[ti cel mai josnic b`rbat pe care l-am cunoscut vreodat`, [uier` ea. – }i-am vorbit doar \n aceia[i termeni \n care mi-ai vorbit [i tu \n ma[in`. Dac` ai vorbit serios. Ea \[i feri privirea, pentru a nu mai fi nevoit` s` lupte cu imaginea lui atât de cople[itoare. Ar`ta atât de bine, \n pantaloni reia]i, cu un pulover de culoarea ochilor s`i. Se vedea clar c` hainele-i erau scumpe. Dar desigur, primea o groaz` de bani de la Clive. – Am vorbit foarte serios \n ma[in`, [opti ea ca s` n-o aud` mama. Banii sunt la fel de importan]i pentru mine, a[a cum sunt [i pentru tine, [i a[ face orice ca s`-i ob]in, a[a cum ai face [i tu. – Nu \n]eleg unde ba]i. – Trebuie s` plec`m, draga mea, spuse ea mamei, s` nu pierzi avionul. – A[ dori o umbrel`, dac` se poate ceru el. – Pentru? se mir` femeia. – S` m` feresc de lacrimile pe care o s` le v`rsa]i. Amanda se mir` de \n]elegerea lui, dar [tia c` avea un dar aparte de a se face pl`cut \n fa]a oricui. Spre surprinderea ei, Red nu venise cu ma[ina lui sport, ci cu alta mai \nc`p`toare, mai scump`. – Am \mprumutat-o de la firm`, explic` el v`zând-o nel`murit`, [i Amanda urc` \n spate, l`sând-o pe mama ei \n fa]`.

TU E{TI RO{CATA MEA

107

Pe tot parcursul drumului, cei doi nu-[i vorbir`. Din spate, Amanda profit` de ocazie pentru a-l studia f`r` a fi v`zut`. P`rul s`u lung \i c`dea ondulat dup` urechi. Din profil p`rea mai serios ca de obicei, iar linia fe]ei trimitea spre o personalitate mai puternic`, pe care n-o observase pân` atunci. |n timpul unei discu]ii, Red men]ionase c` avea \n jur de treizeci de ani, dar p`rea mai tân`r; probabil [i datorit` u[urin]ei cu care privea via]a. |ntr-un fel sau altul, Amanda era convins` c` aceast` atitudine era una superficial`, c`ci ridurile din jurul frun]ii indicau putere de concentrare [i multe ore de munc`. – Stai bine? \i \ntrerupse el firul gândurilor, parc` sim]indu-se urm`rit. Ea d`du din cap, [i se cuib`ri din nou pe locul ei. La aeroport, Red f`cu rost de un c`rucior [i o convinse pe doamna Stewart s` se a[eze \n el, \n ciuda protestelor acesteia, oferindu-se s-o duc` pân` la poarta de \mbarcare. – Ave]i de mers la fel de mult ca o rut` de zbor, zise el [i nu-mi permit s` ajunge]i cu orhideele mele distruse. B`trâna \ncepu s` râd` [i ced`. Spre indignarea Amandei, zborul avea \ntârziere, a[a c` avea o jum`tate de or` la dispozi]ie. Fiindc` \i era imposibil c` converseze \n termeni normali cu Red [i pentru c` se temea c` ar putea da na[tere la b`nuieli din partea mamei, Amanda pretinse c` trebuie s` mearg` la farmacie. R`mase acolo cât mai mult posibil, [i se \ntoarse cu o sticl` mare de parfum. Abia când \l z`ri pe Red aplecat asupra mamei sale, realiz` c`-i d`duse acesteia din urm` o [ans` de a vorbi cu Red. Nervoas` pe ea \ns`[i, Amanda arunc` sticla \n geanta de voiaj, s`getându-l pe Red

108

GEORGE ANN JANSSON

din priviri. Ochii lui \ns` nu tr`dau nici cea mai mic` tes`rire, cu toate c` obrajii \mbujora]i ai doamnei Stewart dovedeau Amandei c` temerile ei erau \ntemeiate. Spre u[urarea ei se anun]` zborul spre Tanger, [i câteva minute mai târziu o plasar` pe doamna Stewart \n grija unei \nso]itoare de zbor. Imediat dup` aceea, cei doi se \ndreptar` spre ie[ire. – Unde te gr`be[ti? \ntreb` Red p`[ind al`turi de ea. Ai vreo \ntâlnire? – Da, min]i ea. – Parc` domnul generos era \n Canada? Amanda m`ri pasul. Deci, mama \i vorbise \ntr-adev`r despre Clive; oare \i dezv`luise [i numele? – De ce nu mi-ai spus c` e Brand? \ntreb` el, r`spunzându-i astfel la \ntrebare. – Te-ar fi ajutat cu ceva dac` [tiai? – Mi-a[ fi dat seama c` \mi pierd timpul cu tine. Ie[ir` afar` [i se \ndreptar` spre parcare. – M` surprinde totu[i un lucru, continu` el, luând-o de bra] pentru a-i \ncetini mersul rapid. Dac` e[ti a[a de hot`rât` s` te c`s`tore[ti pentru bani, de ce n-ai acceptat cererea lui? – Deci, mama nu ]i-a spus totul? – Nu eu am pus \ntreb`rile. A vorbit singur`. De[i tind s` cred c` m-ar prefera pe mine de ginere. – Pentru Clive are un respect foarte mare, zise Amanda cu r`ceal`. El n-are facilitatea ta de a socializa. – A[a e. – S-ar zice c`-l cuno[ti, rosti ea t`ios, \ns` primi doar ceva confuz

TU E{TI RO{CATA MEA

109

din partea lui. – S` zicem c` nu e genul meu. – E mai demn, oricum. – Crezi c` eu nu sunt? Am mai mult` demnitate decât tine, Amanda. Dac` eram \n locul t`u, a[ fi r`mas la Brands [i nu m-a[ fi anagajat la compania pe care o dispre]uiam. – Clive a vrut s` plec, zise ea, [i mi-am ales cea mai bine pl`tit` slujb`. – Aceea de a raporta secretele Homefare, f`r` \ndoial`. – Cum \ndr`zne[ti? Ridic` o mân` s` loveasc`, \ns` el o \mpiedic` la timp. – Nici s` nu te gânde[ti. De ce atâta \nver[unare? Sau te-a deranjat remarca? – Nu-mi place ca integritatea mea s`-mi fie pus` la \ndoial`; iar tu e[ti ultima persoan` din lume care are dreptul s-o fac`. Ast`zi n-am putut s` te evit, dar nu vreau s` te mai v`d niciodat`. – Chiar te deranjeaz` a[a de tare prezen]a mea? – Da. – Pentru c` m` iube[ti, dar nu vrei s` te c`s`tore[ti cu mine? Felul direct \n care i se adresa Red o \mpinse [i pe Amanda la aceea[i sinceritate. – Da, te iubesc, dar n-am s` m` c`s`toresc niciodat` cu tine. Niciodat`! Ajunser` la ma[in` [i intrar`, \ns` el nu porni pe dat`. – Spune-mi, Amanda, te-ai c`s`tori cu mine dac` a[ fi bogat? – E o \ntrebare capcan`. – Nu neap`rat. S-ar putea s` câ[tig ceva bani [i m` \ntrebam dac`

110

GEORGE ANN JANSSON

ar ajuta cu ceva. Ea continua s` priveasc` inten]ionat pe fereastr`. Cum credea c` o poate ademeni cu câ[tigurile lui mâr[ave? – Nu m-a[ c`s`tori cu tine oricât de mul]i bani ai avea. – Dar spui c` m` iube[ti. – Asta nu \nseamn` c` te consider un so] bun. – De ce nu l-ai acceptat pe Brand? \ntreb` Red, prinzându-i b`rbia pentru a o for]a s`-l priveasc` \n ochi. Te-am mai \ntrebat asta, dar nu mi-ai r`spuns. – Trebuie s` joc tare, min]i ea, felicitându-se pentru replic`. Un b`rbat cum este Clive nu apreciaz` nimic dac` i se ofer` pe tav`. Trebuie s` aib` impresia c` lupt`. – Vrei s` spui c` a[a ob]ii mai multe de la el? – Normal. – {i el ce ob]ine de la tine? O so]ie loial` care s`-l iubeasc` atâta timp cât exist` banii? Sau ai s` joci repede, ca s` te vezi cu inelul pe deget? – Vrei s` te anun] când se va \ntâmpla? – Sigur c` da, [i-i d`du drumul. Dac` nu pot fi so]ul t`u, m` mul]umesc [i cu postura de amant! [i porni \n vitez` cu o mi[care smucit`. Drumul spre Londra se desf`[ur` \n cea mai deplin` t`cere, iar Red o l`s` acas`, apoi plec`. De \ndat` ce intr`, proprietara o anun]` c` toat` ziua sunase telefonul la ele. – Am s` v` las o cheie, zise Amanda. Am tot vrut s-o fac, dar am uitat.

TU E{TI RO{CATA MEA

111

Se auzi din nou telefonul, [i se gr`bi s` intre pentru a r`spunde. Era Clive, iar glasul lui p`rea atât de aproape, \ncât \i venea greu s` cread` c` sun` din Canada. – Voiam s` te anun] c` m` \ntorc mâine. {i dac` tot e duminic`, m` gândeam c` poate vrei s` m` \ntâmpini la aeroport. – Desigur, spuse ea \ncercând s` par` entuziasmat`. D`-mi num`rul zborului, \n caz c` are \ntârziere. – Sun` la mine [i spune [oferului s` vin` dup` tine, o sf`tui el dup` ce-i d`du datele. – N-ai \ncredere \n abilit`]ile mele de [ofer? – Ba da, dac` vrei s` vii cu Rolls-ul. – N-a[ \ndr`zni s` conduc o asemenea ma[in`. – |]i dau [i ]ie una, numai s`-mi spui. Dup` ce mai glumir` pe seama ultimei replici, Amanda \nchise [i realiz` c` nu-i va fi u[or s` mai amâne un r`spuns prea mult` vreme. |n plus, nu mai avea de ce s` a[tepte. Nu mai \ntâlnea pe nimeni la fel de amabil [i de disponibil. Se duse la ea \n camer` [i se dezbr`c`; la un moment dat se opri, cercetându-[i reflec]ia \n oglind`. Chiar reflectat`, parc` pielea ei iradia, par]ial datorit` nuan]ei, par]ial datorit` vitalit`]ii ei. Cearta cu Red l`sase un lic`r viu \n ochii ei, care acum deveniser` precum marea de alba[tri. Nu era de mirare c` era dorit` de b`rba]i, gândi, cuprinzându-[i sânii \n mâini. Dar oare va fi \n stare s` se abandoneze gesturilor tandre ale lui Clive, [i mai ales s` le r`spund` \n egal` m`sur`? |ntreg trupul i se cutremur` doar la acest gând, [i totu[i, \ncerc` s`-[i impun` acceptarea lor. Cu toate c` \n general Clive era tandru, ocazionalele sale r`bufniri \i dovediser` c` nu este

112

GEORGE ANN JANSSON

neap`rat un amant blând. Dar poate de asta avea nevoie, de un b`rbat care s-o domine [i care s` nu-i lase r`gaz ca mintea s`-i zboare…Ciudat c` Red, atât de superficial prin comportament, se dovedise mult mai delicat \n gesturile sale… Resemnat`, \mbr`c` pijamaua [i se cuib`ri \n pat, sperând ca somnul s-o lini[teasc`. Se trezi ceva mai bine dispus` [i \ncurajat` de soarele puternic, deschise fereastra. O \nchise \ns` la fel de repede, c`ci soarele de decembrie era foarte \n[el`tor. |[i aminti de mama ei, la mii de kilometri dep`rtare, [i-[i dori s` fi avut posibilitatea de a i se al`tura. Dac` Red ar fi aranjat totul, mai mult ca sigur i-ar fi cump`rat [i ei un bilet. Clive de asemenea, dac` i-ar fi spus c` vrea. Hot`rât` a-[i g`si de lucru pân` când venea ora plec`rii la aeroport, Amanda se apuc` de cur`]enie, pân` când sim]i c` nu mai poate. O baie fierbinte o \ntrem`, apoi se \mbr`c` [i a[tept` r`bd`toare apari]ia Rolls-ului cu [oferul lui Clive. Ajunser` la aeroport tocmai când avionul ateriza [i dup` o alerg`tur` zdrav`n`, ajunser` la poart` chiar \nainte ca el s` ias` din vam`. Ar`ta la fel ca de obicei – calm, distins, lasând impresia de \ncetineal`, de[i ajunse la ea doar din câ]iva pa[i. O s`rut` brutal, ignorând prezen]a [oferului. – Mi-a fost dor de tine, zise dup` aceea, \nc` ]inând-o \n bra]e. E[ti mai frumoas` ca niciodat`. – |n haina asta veche? El \i arunc` o privire critic`, apoi se \ndreptar` spre ie[ire. Pe drumul spre Londra, Clive \i f`cu un rezumat al c`l`toriei sale, care fusese una deosebit de obositoare, \n ciuda faptului c` ar`ta mai proasp`t ca niciodat`.

TU E{TI RO{CATA MEA

113

– |ntotdeauna dorm \n avion, explic` el. N-am r`u de \n`l]ime. – E[ti norocos. – {i mai norocos a[ fi datorit` ]ie. Te-ai mai gândit la noi cât am fost plecat? – Mi-am adus aminte de tine de fiecare dat` când m` duceam la clinic`. Ai fost atât de amabil, Clive. – Nu la asta m` refeream. Nu vreau s` te gânde[ti la mine din perspectiva asta, ci vreau s`-]i fie dor de mine. – Normal c` mi-a fost dor; b`rbatul \i lu` o mân` \ntr-a sa, o s`rut`, [i nu-i mai d`du drumul pân` acas` la el. – Ce bine e s` te \ntorci acas`, zise aruncând o privire \mprejur, la holul plin de flori [i la focul ce ardea \n [emineu. Amanda \l urm`ri, dar \n acela[i timp se n`scu \n ea o dorin]` puternic` de a se trânti pe canapea [i a deranja pernele, de a-[i arunca papucii \n mijlocul camerei. Orice astfel de gest ar fi \nviorat acea cas`. Dar s`-i spun` asta lui Clive, \nsemna s`-i dea speran]e. Oare cât va mai putea amâna? Se duse la fereastr` [i cercet` curtea din spate, frumos aranjat`, cu o mas` [i scaune din fier forjat \ntr-un col]. – Pare c` te a[teapt`, observ` ea. – |mi place s` arate preg`tit` pentru orice eventualitate. – Ai \nghe]a, dac` ai ie[i acum! – Nu inten]ionez. Vreau doar s` fie preg`tit`. – Trebuie s` existe o explica]ie psihologic`, glumi ea. – Probabil. |mi place ca totul s` arate ca [i cum ar trebui s` fie folosit numaidecât. N-ai s` vezi la mine niciodat` platouri goale, [i nici argint`rie ascuns` prin sertare. Lucrurile frumoase exist` ca s`

114

GEORGE ANN JANSSON

fie folosite – iar asta se aplic` atât pentru o gr`din`, cât [i pentru o femeie. – O femeie, s` fie folosit`? – Nu \n termenii `[tia, draga mea, ci \n ideea c` o femeie trebuie s` [tie c` este iubit` [i apreciat`. – Dar femeile urâte? {i lor le place s` [tie c` sunt dorite. – Dispre]uiesc urâtul sub orice form`. – {i totu[i, nu-i po]i nega existen]a. – A[a e, dar nu vreau s`-i acord importan]`. Ca de fiecare dat` când \l vedea atât de vehement, Amanda se posomor\, dar discu]ia fu \ntrerupt` de majordomul care veni cu ceaiul. – Nu credeam c` serve[ti ceai englezesc. – La un moment dat aveam ambi]ia de a deveni nobil. – Deja te vedeam \n frac. Te-ai potrivi foarte bine cu tipul acesta de oameni. – Indiferent cât m-a[ str`dui, \ntotdeauna a[ fi un instrus pentru ei. Pot s` fac pe nobilul englez \n Canada, dar aici n-a[ \n[ela pe nimeni cu ambi]iile mele! – {i ce ambi]ie ai pus \n loc? râse ea. – Niciuna. Afacerile sunt pe primul loc. Vreau s` fac din Brands cel mai mare concern din ]ar`. Deja suntem cei mai mari \n Canada. – {i nu e de-ajuns? – Am vrut s` \ncerc [i aici. – {i dup`? – Nu mai \ncerc mai mult. Multe grupuri se gândesc la Europa, dar pentru mine ajunge. |n]eleg mentalitatea cona]ionalilor mei [i a

TU E{TI RO{CATA MEA

115

englezilor, dar printre europeni a[ fi pierdut. – Homefare se gânde[te la Europa, observ` ea f`r` s`-[i dea seama, iar Clive o privi interesat. – La ce ]`ri? – Nu…[tiu sigur. – De ce ezi]i? Sau nu vrei s`-mi spui? – Pur [i simplu nu [tiu planurile lor, zise ea r`spicat pentru a p`rea credibil`. N-ar fi putut dezv`lui detaliile aflate de la domnul Craig, la fel cum nici acestuia din urm` nu i-ar fi putut spune detaliile aflate acum de la Clive. Spre u[urarea ei, b`rbatul accept` r`spunsul [i se calm`, dar ea con[tientiz` faptul c` nu-[i va afla lini[tea pân` nu va pleca de la Homefare. Iar solu]ia era atât de simpl`, \ncât se mir` c` nu se gândise la ea mai devreme. |n plus, pozi]ia ei o \ncuraja doar s`-[i aminteasc` \ncontinuu de Red. – O s`-mi schimb postul, anun]`. – Nu, r`spunse el. Stai acolo [i c`s`tore[te-te cu mine, [i se apropie de ea. N-ai s` regre]i, Amanda. Am s` te venerez toat` via]a mea. – E cam mult spus, Clive. Eu vreau doar s` fiu iubit`. – Te iubesc, cum de te \ndoie[ti? [i o \mbr`]i[`. Cum s` te conving s` accep]i? – N-ai cum. – Trebuie s` existe ceva, [i o s`rut` u[or. Poate c` asta te va ajuta, [i o s`rut` din nou. Amanda \ncerc` s` se abandoneze acelei clipe, f`r` a se mai

116

GEORGE ANN JANSSON

gândi nici la prezent, nici la viitor, \ns` atât mintea cât [i trupul \i r`maser` inerte. Simul` totu[i un r`spuns, iar el se mul]umi cu atât, c`ci la un moment dat se desprinse de ea, fericit. – Te temi doar de c`s`torie, decret` el. N-am luat \n considerare faptul c` e[ti foarte tân`r`. – La dou`zeci [i unu de ani nu mai sunt chiar tân`r`. – Pentru mine, e[ti, [i se l`s` pe sp`tarul canapelei, sco]ând din buzunar un port]igaret din piele de crocodil. – E prima oar` când te v`d c` fumezi. Acum chiar ar`]i ca un magnat care e pe cale s` preia alt` companie. – Cine ]i-a vorbit de prelu`ri? o fulger` el. – Nimeni. Ziceam a[a doar din cauza modului \n care ar`]i. – Adic` n-ai auzit nimic la Homefare? – Trebuia? zise ea nedumerit`. Nu te \n]eleg. – Au fost o serie de zvonuri \n pres` cum c` a[ vrea s` preiau alt lan] de magazine. – Doar nu te referi la Homefare? se mir` tân`ra. – De ce nu, dac` vor s` vând`. Crezi? – De unde s` [tiu? Sunt doar o secretar`. – Secretara lui Gordon Craig. Este o diferen]`. – N-a men]ionat nimic despre o preluare. Clive scoase un rotocol de fum care-i \nv`lui chipul, estompându-i conturul fe]ei. – |nc` m` mai intereseaz` unde vor s` construiasc` magazine. Speram c` ai ob]inut ceva informa]ii cât am fost plecat. – N-am reu[it nimic. Nimeni nu discut` despre asta. – {tiu c` au planificate o serie. Atât am reu[it s` aflu de unul

TU E{TI RO{CATA MEA

117

singur. De la Red, gândi ea \ndurerat`. – |nseamn` c` nu mai ai nevoie de ajutorul meu. Sunt sigur` c` sursa ta este mai avizat` decât mine. – Ce te-a apucat, Amanda? Tremuri. – Doar de u[urare. Nu-mi pl`cea deloc s` fiu spionul t`u. – Spion? s`ri el. Dar nu spionezi. – Atunci, cum i-ai spune? Vrei informa]ii secrete despre Homefare… – {i ei \ncearc` s` afle acelea[i lucruri despre mine, o \ntrerupse el. E o practic` normal` \n afaceri. – Atunci, ocup`-te tu! – Draga mea, nu ]i-am cerut s` spionezi. Tu ai acceptat s-o faci. – Pentru c` ai spus-o ca pe o obliga]ie. – Exact. – Dac` te legi de ceea ce ai f`cut pentru mama… [i nu mai putu continua, c`ci o \necar` lacrimile, iar Clive o strânse \n bra]e. – Am ajutat-o pe mama ta fiindc` a[a am vrut, nu ca s` te \ndatorez fa]` de mine. – Dar tocmai ai spus c` asta s-a voit. – Dar nu m-ai \n]eles. Ziceam c` dac` a[ fi fost \n locul t`u, a[ face orice ca s` te ajut. Amanda oft`, realizând c` el nu va \n]elege niciodat` punctul ei de vedere. El nu vedea nicio diferen]` \ntre practicile folosite \n afaceri, fie ele bune sau rele. {i orice s-ar spune, \i datora ceva \n schimbul ajutorului financiar f`cut de Clive pentru mama ei. Iar asta o aducea \n pragul disper`rii, fiindc` i-ar fi pl`tit pân` la ultimul ban

118

GEORGE ANN JANSSON

de-ar fi avut de unde. Altfel, r`mânea \ndatorat`. – Nu mai fi a[a de nec`jit`, Amanda. Dac` te sim]i atât de legat` de Homefare, uit` totul. Dragostea ta e mai important` pentru mine decât loca]iile acelea. Ea se sprijini de um`rul lui. Rar f`cea astfel de gesturi. – Nu sunt o fat` recunosc`toare, nu? Tu ai f`cut atâtea pentru mine. – Oricine \n pozi]ia mea ar fi f`cut-o. Fericirea ta e totul pentru mine. Dac` a[ putea, ]i-a[ cump`ra [i luna de pe cer. – Nu vreau luna, [opti ea, dar refuz` s` continue cu ce-[i dorea cu adev`rat. Te rog s` mai ai pu]in` r`bdare, Clive. |mi pare r`u c` te fac s` a[tep]i. – O s` merite, dac` accep]i. Cuvintele lui inspirau prea mult` \ncredere \n sine, iar majordomul salv` din nou situa]ia, c`ci apari]ia lui \l determin` pe Clive s-o \ndep`rteze. Se uitar` la televizor pân` la ora cinei; la fel [i dup`, pân` când, pe la zece, Amanda se ridic` s` plece. Refuz` [oferul lui Clive, preferând un taxi. – A[ vrea s` nu fi plecat, zis el, dar Amanda \l ignor`, fericit` c` ma[ina sosi repede. Pe drum, \[i reaminti de \ndatorarea ei fa]` de Clive. El avea mai mult dreptul la loialitatea ei decât compania care distrusese via]a tat`lui ei, [i a sute de al]i comercian]i. Cu toate c` nu-l iubea pe Clive cu aceea[i intensitate ca aceea pe care i-o ar`ta el, [tia c` la un moment dat insisten]ele lui au s-o determine s`-l accepte. M`car \i datora o explica]ie, s`-i spun` c` nu-l iube[te, [i poate n-o va mai dori…Dar n-ar fi f`cut asta, fiindc` el dorea de fapt s` aib`

TU E{TI RO{CATA MEA

119

frumuse]ea ei; voia ca toat` lumea s-o admire. Era oarecum deranjant s` [tie c` dac` ar fi fost mai urât`, n-ar fi vrut-o; dar ce b`rbat ar fi dorit-o totu[i? Pe de alt` parte, Red nu f`cuse niciodat` aluzie la aspectul ei fizic, [i o pl`cea indiferent cum ar`ta sau se \mbr`ca. Imaginea acestuia din urm` r`s`ri din nou \n mintea ei – acela[i rânjet ironic [i ochi sc`p`r`tori. Nu mai avea mult pân` acas`, [i b`tu \n geamul [oferului cerând s-o lase acolo, sperând ca o mic` plimbare s`-i limpezeasc` mintea.

Capitolul 8 A doua zi, Gordon Craig ap`ru la birou cu ochii umfla]i, suflându-[i \ncontinuu nasul. Pe la prânz, starea lui se \nr`ut`]i vizibil, \ncât Amanda \i preg`ti un whisky cu l`mâie. – Cred c` o s` m` duc acas`. O zi la pat o s` m` \ntremeze. O s`-l sun pe domnul Foster s`-i spun c` nu sunt \n stare s` termin rapoartele alea pân` vineri. – Poate nici dup` aceea, observ` Amanda. M` \ndoiesc c` o s` veni]i la birou luni. – Nu pot lipsi atâta. Domnul Foster le voia vineri cel târziu. – S`-l sun eu s`-i explic? Craig p`ru oripilat de ideee. Doar e om, nu animal! zise ea blând. N-o s` v` \nvinov`]easc` fiindc` a]i r`cit. – O s`-l sun eu \nsumi. S` \nchizi te rog u[a când ie[i… Nici nu apuc` Amanda s` se instaleze bine la birou, c` [eful ei plec`, promi]ând s-o anun]e când se \ntoarce. |n absen]a lui, Amanda realiz` c` nu va putea culege informa]ii pentru Clive. O cuprinse brusc un sentiment de fericire interioar`, \ncât sim]ea c`

TU E{TI RO{CATA MEA

121

plute[te; chiar [i la Red se putea gândi acum, f`r` ranchiun`. Lucr` tot ce prevedea agenda, [i totu[i \i r`mase mult timp la dispozi]ie, a[a c` dup`-amiaza o petrecu admirând mostrele de mâncare ce se perindar` prin birou. {tia c` majoritatea acestora aveau s` fie respinse datorit` pre]ului mare; produc`torii n-aveau decât s` le ieftineasc` dac` voiau s` fie accepta]i \n marile lan]uri de magazine. |l urm`rise adesea pe domnul Craig ob]inând reduceri substan]iale, iar acum \l urm`rea pe domnul Grock f`când acela[i lucru. Ba chiar mai primea [i mostre pentru acas`. Zilele ce urmar` trecur` foarte repede. Dup` cum era de a[teptat, doctorul lui Craig insist` ca acesta s` r`mân` \n pat toat` s`pt`mâna, a[a c` \n fiecare zi dup` ce termina scrisorile [i ce mai avea de f`cut, Amanda petrecea restul timpului al`turi de Grock. Ajunse astfel la concluzia c` vrea s` devin` un cump`r`tor, de[i era un moment prost ales. Ca so]ie a lui Clive, nu va mai putea lucra [i tot timpul [i-l va petrece cu el, sau prin diferitele lui case. |ntr-un fel sau altul, ideea n-o atr`gea prea tare. Ar fi fost mult mai pl`cut dac` ar fi ap`rut [i copiii. Abia acum realiz`, \nfrigurat`, intimitatea pe care o presupunea o c`snicie. Cum ar fi fost copiii lor? Tempramentali ca ea, sau calmi [i ra]ionali precum Clive? Dar culoarea p`rului? Citise undeva c` cei mici mo[tenesc, de regul`, tr`s`turile partenerului pozitiv. |n cazul acesta, copiii ar fi fost brune]i. Dac` s-ar fi c`s`torit cu Red, nici m`car nu s-ar [ti cine e [eful \n cas`! Din nou se gândea la el [i de furie izbi cu pumnii \n carcasa ma[inii de scris, ca [i cum ar fi vrut s` dea chiar \n Red. Miercuri seara, Clive o scoase la cin`. Din cauza stresului de la birou, nu reu[iser` s` se vad` de duminic`, dar o sunase sear` de

122

GEORGE ANN JANSSON

sear` [i-i trimisese flori. |n ma[in`, \l urm`ri cu aten]ie cum conducea calm prin traficul aglomerat [i se gândi c` al`turi de el se sim]ea \n siguran]`. O duse la un restaurant de pe malul Tamisei [i luar` o mas` chiar cu vedere la râu. Nu era tocmai genul de restaurant la care ar fi dus-o de regul`, fiindc` le prefera pe cele mai epatante. Abia când v`zu c` serviciile sunt excelente, ca [i mâncarea, b`rbatul se mai lini[ti. – E pl`cut aici, nu? remarc` el privind \n jur spre mesele ce abia se distingeau din cauza luminii pale. De[i, personal, prefer alte locuri. – Ar trebui s` te mul]ume[ti c` m` vezi pe mine. – Vreau [i ca al]ii s` te vad`. – Te f`le[ti. – Oricine s-ar sim]i norocos s` te poat` ar`ta. Data viitoare mergem la Hilton. – M` r`sfe]i. – A[ putea s` fac [i mai multe, [i-i lu` mâna \ntr-a sa. M` gândeam s` mergem la Tanger \ntr-un sfâr[it de s`pt`mân`. Am putea sta [i mai mult, dac` vrei. – Ar fi frumos s` facem Cr`ciunul acolo, recunoscu ea. Altfel, ar fi primul Cr`ciun pe care nu-l fac cu mama. – Atunci, a[a r`mâne! O idee excelent`. Amanda plec` ochii \n cea[ca de cafea – Cr`ciunul la Tanger, cu Clive. Atunci, cu siguran]` va trebui s`-i dea r`spunsul; sau s` se hot`rasc` a nu-l mai vedea niciodat`. Dar cum s` nu-l mai vad` când banii lui asigurau s`n`tatea mamei? Dac` banii n-ar fi fost atât de

TU E{TI RO{CATA MEA

123

importan]i, gândi ea trist`; [i totu[i, trebuia s` aib` \n vedere [i acest lucru când se va decide. – A[ da orice s` [tiu la ce te gânde[ti, zise el. – Nu-mi place s` m` [tiu \ndatorat` fa]` de tine… – Numai \n mintea ta exist` aceast` datorie, nu [i \n a mea. Apoi t`cur`, admirând un cuplu de dansatori pe ring. La un moment dat, Amanda se \ntoarse spre Clive [i z`ri un cuplu intrând \n restaurant [i a[ezându-se la bar. Abia când lumina c`zu pe p`rul b`rbatului, accentuând culoarea aprins` a acestuia, inima Amandei \ncepu s` bat` necontrolat. B`rbatul se \ntoarse spre a vorbi cu cea de al`turi [i b`nuielile tinerei se confirmar`. Amanda \[i mut` scaunul pentru a nu mai fi \n vizorul lor, dar tot \l vedea clar pe Red, la fel [i pe tipa care-l \nso]ea, o blond` superb`. De ce tocmai \n seara asta se nimerise s` vin` aici? Pe ea n-o adusese niciodat` \n astfel de locuri scumpe. O cuprinse nu atât furia cât gelozia, care se transform` imediat \n teama de ce s-ar fi putut \ntâmpla dac` el ar fi venit s`-i vorbeasc`. Cine [tie la ce-l ducea ciudatul sim] al umorului pe care-l avea, [i cât de nervos ar fi fost Clive s` afle c` \n loc s` stea acas`, ea ie[ea cu al]i b`rba]i. De-ar fi avut curajul s`-i spun`! – Nu te sim]i bine, draga mea? E[ti t`cut`. – Sunt obosit`… murmur` ea, de[i [tia c` e o scuz` de mult expirat`. – Te duc acas`. F`cu semn s` i se aduc` nota, \n vreme ce Amanda c`ut` din nou din priviri cuplul de la bar. Intraser` \n restaurant [i se \ndreptau spre col]ul opus. Tân`ra se ridic` repede, [i se ag`]` de bra]ul lui

124

GEORGE ANN JANSSON

Clive. – Am parcat la câteva minute de aici. A[teapt`-m` s` aduc ma[ina. – Claxoneaz`, ca s` nu mai ie[i. El plec`, [i Amanda se \ndrept` spre garderob` pentru a-[i lua haina, dup` care se \ntoarse \n hol. – Pe când nunta, Amanda? auzi o voce sarcastic` din spate, [i nici nu se deranj` s` se uite cine este. Se \ntoarse \ncet. De[i foarte palid, Red ar`ta superb \n costumul lui \nchis la culoare. Cu ea se \mbr`case \ntotdeauna normal, dar pentru alta…de durere, \i d`dur` lacrimile. – Nu ne-am decis, zise vioaie, dar am s` te invit dac` am s` aflu vreodat` cum te pot contacta. Sau toate prietenele tale r`mân \n cea]` \n ce prive[te adresa ta? – Stau pe-o coad` de m`tur`, râse el, ca majoritatea vârcolacilor! – Dac` ai venit pân` aici ca s` fii obraznic… – Am venit ca s` te \ntreb cum e mama ta. – E bine, mul]umesc, \nghi]i ea \n sec. Dac` tot ai venit, stai s` te prezint lui Clive, sau deja l-ai cunoscut? – }i-am spus c` nu e din ga[ca mea, zâmbi el; [i dac` Amanda nu i-ar fi v`zut cu ochii ei pe cei doi, l-ar fi crezut pe cuvânt. – Sunt sigur` c` i-ar pl`cea s` te cunoasc`. – Alt` dat`… [i vru s` plece. – Ne mai vedem? strig` ea f`r` a se putea st`pâni. Pre] de câteva secunde, el r`mase \mpietrit locului. – Tu ai fost cea care mi-a spus s` plec, zise el rece. {i \nc` n-am destui bani ca s` m` ridic la a[tept`rile tale.

TU E{TI RO{CATA MEA

125

Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, Amandaa p`[i spre ie[ire [i aerul rece de afar` o izbi direct \n fa]`. Ea singur` ceruse ultima replic` r`ut`cioas`. Tensionat` cum era, ultimul lucru pe care [i-l mai dorea acum era o scen` de dragoste din partea lui Clive. Neatent la starea ei [i purtat de val, b`rbatul o urm` \n scara blocului când intr`, dar imediat ce puse piciorul pe scar`, \l opri. – Nu po]i urca la ora asta. Proprietarei nu i-ar pl`cea. – Dar e apartamentul t`u. – {tiu c` n-ar spune nimic, dar…nu i-ar conveni. – Voiam doar s` te s`rut. Replica nevinovat` o f`cu pe Amanda s` se ru[ineze de ea \ns`[i, con[tient` c` dac` era vorba de Red, n-ar fi avut nimic de obiectat. – Dragul meu Clive, [i-l \mbr`]i[`, e[ti prea bun pentru mine. – Nu te subestima, [i o s`rut` u[or, dup` care vru s` ias`. Mâine sear`, lu`m cina la mine. Dac` vrei s` ]ii lupul departe de tine, trebuie s` vii tu la el! Aceste ultime cuvinte amuzante o destinser`. Mai târziu, se \ntreb` dac` un mariaj avea s`-l deformalizeze pe Clive; sau poate c` ea \ns`[i se va formaliza. Deocamdat` erau oricum mult prea diferi]i pentru ca rela]ia lor s` decurc` armonios. {i oricât de mult s-ar fi str`duit, pur [i simplu nu-l vedea pe Clive la fel de deschis ca Red. Mar]i dup`-mas`, Amanda primi un telefon de la domnul Craig. |nc` r`gu[it, dar sim]indu-se mai bine, [eful ei o chem` a doua zi la el acas`, ca s`-i dicteze câte ceva. – Vreau s` termin rapoartele alea pentru domnul Foster, explic`. E aiurea s` spun c` nu pot din cauza r`celii. Cu promisiunea de a fi la el la prima or`, Amanda plec` mai

126

GEORGE ANN JANSSON

devreme de la birou. Nu mai trecu pe-acas` s` se schimbe, a[a c` se \ndrept` direct spre casa lui Clive. Din cauza traficului aglomerat, cobor\ la un moment dat din autobuz, preferând s` mearg` pe jos zece minute, decât s` se sufoce \n`untru. O lu` pe ni[te str`du]e ca s` nu inhaleze fumul ]evilor de e[apament. Cu cât se apropia de casa lui, cu atât \ncetinea ritmul pa[ilor, iar când cl`direa din c`r`mid` ro[ie \i ap`ru \n fa]a ochilor, se opri, inspirând adânc de câteva ori. Erau ridicole senza]iile pe care le tr`ia. Clive era tân`r, bogat, atr`g`tor; un b`rbat pe care majoritatea femeilor l-ar fi luat de so]. Ea \n schimb, st`tea la col] de strad`, dorindu-[i s` nu-l mai vad` niciodat`. |mb`rb`tându-se, p`[i \nainte, dar tocmai atunci u[a lui se deschide, iar din`untru ap`ru o siluet` \nalt`. Recunoa[terea b`rbatului o determin` s` se retrag` \n umbr`. Red \ns` vorbea cu Clive, [i observ` nimic. De data asta venise cu o alt` ma[in`, un Porsche mic, foarte scump, chiar dup` pu]inele cuno[tin]e despre ma[ini ale Amandei. Cu siguran]`, o \mprumutase de la birou, pentru a face impresie, gândi ea. De[i, dup` cum \i mergeau afacerile, avea s`-[i permit` una la fel [i el, \n curând. Amanda a[tept` pân` când luminile ma[inii disp`rur` dup` col] pentru a se apropia de cas`. Clive ie[i din birou imediat ce ea intr`. – Draga mea, zise surprins, ce bine c` ai venit mai devreme. – Am venit direct de la munc`. Nu m-am schimbat; sper c` nu te superi? – E[ti la fel de frumoas` ca de obicei, [i o conduse pe canapea, oferindu-i un pahar de [ampanie. Este un excelent aperitiv.

TU E{TI RO{CATA MEA

127

– La fel ar fi un ceai bun! – E[ti mai degrab` genul care bea [ampanie. Preferând mai degrab` o can` cu lapte, fata sorbi din pahar – p`cat c` nu-i mai pl`cea [ampania, \ns` ar fi fost nepoliticos s` o refuze. – Sper c` nu te superi s` r`mâi pân` la cin`? – Abia a[tept. E[ti de mult acas`? – Da, am avut o \ntâlnire aici. – {tiu, zise ea foarte firesc. L-am v`zut când a plecat. |l cunosc, s` [tii, de la birou. – Pentru Dumnezeu, p`li el, s` nu spui nim`nui nimic. – Nu sunt genul care s` dea sfoar`-n ]ar`…Nu ]i-e team`? – De ce? miji el ochii. Ceea ce facem este foarte normal; adesea se \ntâmpl` acela[i lucru când e vorba de dou` mari companii. – Nu m` po]i convinge, zise ea resemnat`, [tiind c` mai avuseser` aceea[i discu]ie [i alt` dat`. A[ fi vrut doar s` nu fi fost vorba tocmai de el. Presupun c` o s` ias` mul]i bani, nu? – Foarte mul]i. Pe tot parcursul serii, aceste cuvinte r`maser` \ntip`rite \n mintea Amandei, care nu mai reu[i s` se concentreze la nimic din ce spunea Clive. Cu toate acestea, probabil c` se comportase foarte normal, iar Clive \i vorbi despre prima lui c`s`torie. – A[ vrea ca [i rudele mele s` te cunoasc`, spuse el la un moment dat. Dac` nu mergeam la Tanger de Cr`ciun, mi-ar fi pl`cut s` mergem \n Canada. Amanda \ncepuse a se gândi cu groaz` la Cr`ciunul din Tanger, dar era de mii de ori mai bine decât s` ajung` \n Canada. M`car

128

GEORGE ANN JANSSON

acolo o avea pe mama ei, ori cu familia lui ar fi fost prea mult` ipocrizie. La ora unsprezece se ridic` s` plece, dar el o trase \n bra]ele lui. – M` simt a[a de \nsingurat când pleci. De-a[ putea s` te farmec cu banii mei! – Cineva m-a acuzat recent c` a[ vâna averi. – |nseamn` c` nu te cunoa[te. Data viitoare când ]i se \ntâmpl` la fel, trimite-l la mine. Ea zâmbi, iar el, incitat de forma buzelor ei, i le s`rut` cu o intensitate c`reia tân`ra nu-i putu r`spunde. |i sim]ea b`t`ile puternice ale inimii, respira]ia accelerat`, dar ea \ns`[i sim]ea o dorin]` inexplicabil` de a pune toat` \nc`perea \ntre el [i ea. Când o eliber`, \ntr-un final, Amanda mai r`mase pu]in pe loc pentru a nu-l r`ni, dar ajuns` \n apartamentul ei se \ntreb` dac` avea totu[i curajul de a tr`i tot restul vie]ii al`turi de el. Dup` o noapte aproape alb`, se trezi mai obosit` ca de obicei, \ncât se machie mai intens ca alt` dat` pentru a ascunde efectele nesomnului. Chiar [i p`rul parc`-i era lipsit de culoarea intens` pe care o avea de regul`, a[a c`-l prinse \ntr-o coad`. Fa]a ei c`p`t` astfel o puritate aproape infantil`. Or, ea nu mai era o copil`. Apoi se \mbr`c` repede [i se \ndrept` spre casa domnului Craig. {eful ei locuia \ntr-o cas` tipic` pentru categoria din care f`cea parte – o cas` cu dou` etaje, \n Wimbledon, cu o alee micu]`, aranjat`, [i cu interfon la poart`. – Domnul Craig m` a[teapt`, zise ea când sun`. O fat` o conduse \ntr-un salona[ \n care nu exista mobil`, ci doar un c`]el, care se retrase mârâind la geam când o v`zu c` intr`.

TU E{TI RO{CATA MEA

129

Amanda se a[ez` cuminte, \ntrebându-se dac` domnul Craig avea s` coboare sau va urca ea. Se deschise u[a [i ea se \ntoarse, dar se bloc` imediat ce-l z`ri pe cel care intr`. – Tu! \ng`im`. Ce cau]i aici? – Aveam ceva de discutat cu domnul Craig. A \ncercat s` te caute acas`, dar deja plecase[i. – I-am spus c` vin devreme. – Te scutea de un drum. Nu e \n stare s` lucreze ast`zi. – Dar m-a rugat s` vin. – Iar eu te rog s` pleci. – Vreau s`-l v`d cu ochii mei, dac` nu te superi. – Nu te mint, Amanda. Ce motive a[ avea? – Domnul Craig a insistat c` vrea s` lucreze, se \ncrunt` ea. Are de f`cut un raport important, iar domnul Foster are s` se supere altfel. – A zis Foster asta? – Normal c` nu, dar domnul Craig… – A vorbit deja cu domnul Foster, care i-a spus s` se odihneasc`, [i Red p`[i \nainte, iar ea se retrase, parc` temându-se s` n-o ating`. Mi[carea nu r`mase neobservat` [i ochii lui aruncar` fulgere. – Dormitorul domnului Craig este la cap`tul culoarului cum urci pe sc`ri. Du-te sus, dac` \nc` mai crezi c` mint. Amanda ie[i mândr` [i urc`. |l g`si pe Craig \n vârful patului, \n pijama. – Domni[oar` Stewart! tres`ri el. |mi pare r`u c` ai venit degeaba, dar doctorul zice c` nu ar trebui s` \ncep s` lucrez, se scuz` cu voce r`gu[it`.

130

GEORGE ANN JANSSON

– Nu m` sup`r. Oricum n-am mult de lucru la birou. Vre]i s` sun eu, s`-i explic domnului Foster c` nu v` sim]i]i bine? – Nu e nevoie. Deja [tie. – Pot s` v` ajut cu ceva? – Cu nimic, mul]umesc. Sun`-m` vineri la prima or`. Dac` m` simt mai bine, poate lucr`m atunci. Jos \n hol, Amanda ezit`, ne[tiind dac` trebuie s` anun]e pe cineva c` pleac`, dar fiindu-i jen` ie[i pur [i simplu afar`. Ploua, [i n-avea umbrel`. – Te duc undeva? Glasul lui Red o f`cu s` tresar` [i-l z`ri imediat al`turi de ea. – Nu, mul]umesc. – Nu fi prostu]`. N-ai pelerin` [i o s` te uzi pân` la piele. Urc`, [i din cauza refuzului ei, o \mpinse \n ma[in` – acela[i Porche. – Colegii t`i trebuie s` fie foarte boga]i, remarc` ea când porni. V`d c` \mprumu]i ma[ini scumpe. – De unde [tii c` nu e a mea? – Poate c` este. Sunt sigur` c` ai multe posibilit`]i de a-]i suplimenta bugetul. – Vorbe[ti aluziv? [i schimb` brutal vitezele, semn c` nu-i pl`cea deloc situa]ia. – Dac` tot [tii despre ce e vorba, nu cred c` e o aluzie, oft` ea. M-am v`zut cu Clive asear`. Am cinat la el acas`. – Bravo ]ie. Sper c` te-ai sim]it bine. – Atâta ai de spus? – Ce-ai vrea s` spun? – Orice! izbucni ea. Absolut orice altceva.

TU E{TI RO{CATA MEA

131

– N-am nimic de ad`ugat, [i duse mâna la frunte pentru a-[i \ndep`rta o [uvi]`. Amanda sim]i nevoia imperioas` de a-l atinge, dar de team` c` nu-[i va putea \nfrâna aceast` pornire, se afund` \n scaun. Se gândea dac` s`-i spun` sau nu c`-l v`zuse plecând de la Clive, dar nu dorea o ceart`, a[a c` t`cu. – Cum e mama ta? \ntreb` el. – Se descurc`, mul]umesc. – Bun. Dup` alte minute de t`cere, ea vorbi: – M` duc la Tanger de Cr`ciun, cu Clive. – O s` fie frumos. Se pare c` ai viitorul asigurat. Ce-]i cump`r` prietenul de Cr`ciun – o ma[in` de num`rat bani? – }i-o dau ]ie dac` e a[a. Sunt sigur` c` [i tu vei avea nevoie! – N-am interesul t`u pentru bani. Prefer s` muncesc pentru ai mei. – Cum \ndr`zne[ti… – Nu c` tu n-ai munci pentru ai t`i… continu` el, v`zând-o aprins` la fa]`. Presupun c` Brand are a[tept`ri mari de la so]ia lui. – Adic`? – Nu m` gândeam la sex, explic` Red, amuzat de expresia fe]ei ei. Doar c` e genul care se a[teapt` s` dansezi ori de câte ori \]i va cânta \n strun`. – Are s` merite to]i banii, a[a c` nu m` sup`r! Alte câteva minute trecur` \n t`cere. – Nu te \n]eleg Amanda. Chiar m-ai prostit. Credeam c` te cunosc.

132

GEORGE ANN JANSSON

– Niciodat` nu po]i fi sigur de caracterul oamenilor. Am aflat-o pe propria piele. – De parc` te-a dezam`git cineva. "Tu!" ar fi zis, dar se st`pâni. – Nu conteaz`. Nu mai am a[tept`ri la fel de mari din partea oamenilor. – S` nu devii cinic`, Amanda. |ncrederea ta \n bun`tatea oamenilor era unul din avantajele tale. – Mie nu mi s-a p`rut. – Haide, [tii bine c` a[a e. Doar te-am scos de multe ori \n ora[, nu? {i n-a fost datorit` ochilor t`i mari [i alba[tri. {i totu[i… rânji el, mai sunt [i altele. – M` bucur c` te-ai resemnat. – Niciodat` n-am crezut c` e[ti singurul pe[te din balt`. – {i ce-ai mai prins acum? – Sigur, nu o alt` ro[cat`! E blond`. – Am v`zut. – Desigur, uitasem de \ntâlnirea noastr`. – Unde merge]i de Cr`ciun? se interes` ea cu lacrimi \n ochi. – La New York, r`spunse Red \n grab`, semn c`-l luase pe nepreg`tite. – V`d c` tr`ie[ti pe picior mare. Ai dat peste vreo comoar`? – Nu e de-ajuns ca s`-]i satisfac` l`comia, [i schimb` din nou vitezele brusc. Realizând inutilitatea acestei conversa]ii, Amanda \[i \nfund` b`rbia \n gulerul hainei. |i era greu s` cread` c` st`tea al`turi de singurul b`rbat pe care-l iubise vreodat` [i nu era \n stare s`-[i

TU E{TI RO{CATA MEA

133

exprime sentimentele fa]` de el. M`car de-ar fi putut s`-i deschid` ochii! {i \nainte de a se putea opri, puse o mân` peste a lui. – De ce te legi \ntotdeauna de atitudinea mea fa]` de bani? A ta cum e? N-ai f`cut multe ca s` ob]ii bani? – Nu \n]eleg ce are a face una cu alta. Dac` mi-ai explica… – {tii bine [i f`r` s`-]i spun eu. – Ur`sc femeile care afirm` ceva, dar refuz` s` explice! se enerv` el. Dac` vrei s` spui ceva, spune– o pân` la cap`t, sau taci din gur`! Amanda \[i retrase mâna. |i oferise [ansa de a vorbi [i el refuzase. S`-i explice ea \ns`[i n-ar fi avut niciun rost. – N-am nimic de zis… {i din nou se l`s` t`cere. Amanda \nchise ochii, pref`cându-se a a]ipi [i nu-i deschise pân` când ma[ina opri la intrarea din spate a sediului Homefare. – Scuze c` nu te duc prin fa]`, dar m` gr`besc. – Nu te scuza. E bine [i aici. El morm`i ceva, apoi plec` \ndat` ce ea \nchise u[a. – Cine era? \ntreb` o secretar` din`untru. – Nimeni important, [i Amanda intr` la ea \n birou.

Capitolul 9 Dup` cum anticipase, domnul Craig \[i reveni pân` vineri, \ncât Amanda \[i petrecu mare parte din zi la el acas`. Nu era nevoie a-i mai spune c` tot ce-i dicta era strict confiden]ial, c`ci ea \ns`[i [tia, pe m`sur` ce-[i nota toate detaliile, c` aceste informa]ii ar fi fost de mare importan]` pentru Clive. Aici erau toate detaliile [i calculele pe care el voia s` le afle – loca]iile a trei hipermarketuri Homefare \n afara Londrei, [i alte trei loca]ii \n provincie. – Am s`-]i dau cheia de la biroul meu, zise Craig când terminar`. S` pui copiile acolo. O s` g`se[ti un dosar albastru \n sertarul de jos. – {i raportul original? Presupun c` nu-l trimite]i prin po[t`. – Normal c` nu. Când e gata, o s` vine unul din curierii principali s`-l duc` domnului Foster. – Pot s-o fac [i eu. – Nu e nevoie, se gr`bi el s` spun`. Amanda \[i strânse lucrurile [i se ridic` s` plece. – O s` le redactez \n dup`-masa asta, deci domnul Foster le va

TU E{TI RO{CATA MEA

135

primi tot azi. – Excelent, [i Craig cotrob`i prin noptiera lui, sco]ând un m`nunchi de chei. Vezi s` \ncui dup` ce le pui acolo. Amanda plec`, nu \nainte de a-i promite s` fac` exact a[a cum o sf`tuise. Pe tot drumul spre serviciu, \ncerc` s`-[i p`streze mintea limpede, iar când \ncepu s` lucreze se str`dui s` se gândeac` exclusiv la ceea ce f`cea, pentru ca nu cumva s`-i vin` cine [tie ce idei. Dar [tia c` este doar lini[tea dinaintea furtunii, [i c` mai devreme sau mai târziu va trebui s` ia o decizie \n ce prive[te rug`mintea lui Clive de a-l ajuta. Acum, avea informa]iile la dispozi]ie – tot ce o \mpiedica s` i le dea, era loialitatea fa]` de Homefare. Dar de ce s` fie loial` fa]` de o companie care-l tratase cu atâta indiferen]` pe tat`l ei? Aceasta era \ntrebarea care o m`cina de luni de zile. Acum \ns` era cu totul altfel; \ncepuse a accepta c` cei de la Homefare nu fuseser` atât de lipsi]i de scrupule prin oferta pe care i-o f`cuser`, [i c` nu-l mai putea disculpa pe tat`l ei pentru lipsa lui de spirit antreprenorial. Termin`, \mp`turi foile [i le puse \ntr-un plic alb, adresat domnului Foster. Copiile le duse \n biroul lui Craig. Chiar când se aplec` s` deschid` sertarul, sun` mama ei. P`rea c` vorbe[te nu din Tanger, ci chiar din Londra. – Am primit o scrisoare de la Clive, o anun]`, [i am \n]eles c` veni]i aici de Cr`ciun. O s` fie minunat s` te v`d, draga mea. – Nu sunt sigur` dac` vin… – Ce te opre[te? Red? Amanda \[i c`ut` cuvintele potrivite, dar neg`sindu-le, t`cu.

136

GEORGE ANN JANSSON

– Mai e cineva \n birou, draga mea? De-aia nu po]i vorbi? – Da…E mai greu… – Atunci, \]i vorbesc eu. {i doamna Stewart \ncepu s`-i povesteasc` fericit` cum petrecuse ultimele zile, despre oamenii pe care-i \ntâlnise. – |mi vine greu s` cred c` sunt aici de-atâta timp; [i mai ciudat e c` vine Cr`ciunul, iar aici e var`. – Exact de asta ai nevoie, zise Amanda. – Ai dreptate. Niciodat` nu m-am sim]it mai bine, [i totul datorit` ]ie. – Nu mie. – Bine, \n]elegi ce vreau s` spun. Dac` nu te iubea Clive… Ai s` vii de Cr`ciun, nu-i a[a? – Poate, dar am s`-]i scriu. Acum nu mai pot vorbi. |nchise tremurând din toate \ncheieturile, [i r`mase mult timp neclintit`. Un lucru era clar – datoria ei fa]` de Clive era enorm` [i exista un singur mod \n care-l putea r`spl`ti, [i trebuia s-o fac`. Aceasta era prima ei datorie – fa]` de Clive. F`r` a-[i mai da r`gaz de gândire, puse copiile \n geanta ei, apoi fugi din camer` ca [i cum cineva o urm`rea. {i dac` ar fi dus o bomb`, Amanda n-ar fi fost mai con[tient` de con]inutul gen]ii. Dac` apoi Clive va ac]iona \n conformitate cu datele pe care avea s` i le ofere, oare domnul Craig \[i va da seama ce f`cuse? O va acuza? |ncerc` s`-[i aminteasc` dac` mai auzise vreodat` despre un caz asem`n`tor, dar nu g`si nimic. Incapabil` s` dea ochii cu propria-i reflec]ie \n oglind`, se pudr` repede, [i nici m`car nu-l salut` pe gardianul de la poart` când plec`, de parc`

TU E{TI RO{CATA MEA

137

cineva \i verifica m`runtaiele cu infraro[u [i descifra ce avea de gând s` fac`. Intr` \n cas` [i se duse direct la bar, unde-[i turn` un pahar de sherry [i-l d`du pe gât dintr-o \nghi]itur`, dup` care mai turn` \nc` unul. Apoi se gr`bi s` se schimbe pentru c` venea Clive s-o ia [i nu dorea s`-l ]in` \n a[teptare. Dou`zeci de minute mai târziu, \i ie[i acestuia \n \ntâmpinare, mai tensionat` ca niciodat`. – Te-am a[teptat, spuse ea f`r` suflare chiar când el suna la u[`. – A[a se pare… Pe drum, \ncerc` s` se concentreze la ceea ce-i povestea el, perfect con[tient` c` ochii lui vedeau tot. Mâna \ns` [i-o ]inea strâns` pe mânerul gen]ii. – Cum a fost ziua ta? o \ntreb` el, la care ea tres`ri iar el o privi mirat. S-a \ntâmplat ceva? E[ti palid`. – Cred c` sunt doar obosit`. Am foarte mult de lucru. – Credeam c` [eful t`u nu e la birou. – A[a e. Dar am…lucrat cu el acas`, azi-diminea]`, [i de \ndat` ce rosti aceste cuvinte, realiz` c` gre[ise, c`ci stârnise pe loc interesul lui Clive. – De ce te-ai dus la el? Nu-mi spune c` Homefare nu-[i permite s` cumpere un reportofon. Acum i se oferiea [ansa pe care o a[teptase. Trebuia doar s` deschid` geanta, s`-i dea lui Clive hârtiile [i s` i le lase pu]in s` se uite pe ele. Degetele ei se mi[car` spre fermoar, \ns` bra]ul \i r`mase imobil. Nu putea; indiferent ce-ar fi f`cut Clive pentru mama ei, indiferent câ]i bani ar fi cheltuit cu ea, nu se putea preta la o asemenea josnicie.

138

GEORGE ANN JANSSON

– Ceva nu e \n ordine, observ` el [i trase ma[ina pe dreapta. Descurajat`, Amanda \[i dori s` se fi decis \nainte ca el s` fi ajuns la ea acas`. Cel pu]in puteau s` fi vorbit sus, unde se putea feri \n caz c` furia lui va izbucni. Aici \ns`, ochii lui o ]intuiau f`r` sc`pare. – Ce este, Amanda? }ii de geanta aia de parc` ar sta s` explodeze. Ea \i d`du drumul, tremurând. De ce nu l`sase oare foile acas`? Acum era \ns` prea târziu. Se retrase pe scaun pân` sim]i clan]a u[ii \n coaste. – Nu pot s` fac ce-mi ceri, zise pe ner`suflate. Ai fost minunat cu mama [i [tiu c` ar trebui s-o fac, dar nu pot. Nu pot! – Ce anume? – S`-]i dau datele pe care le vrei. – Ce date? Draga mea, nu \n]eleg ce vrei s` spui. – Ba da, zise ea \ntrebându-se dac` nu cumva el evita \n mod voit ce era atât de evident. Vrei s` [tii unde are Homefare planuri [i nu-]i pot spune. Adic` pot…dar nu vreau! Clive nu r`spunse pe moment, \ncât teama ei atinse cote maxime. – Deci, de-aia ai stat ca pe ace toat` seara. Iar dup` felul \n care ]ii de geanta aia, cred c` le ai la tine, [i se \ntoarse spre ea, dar Amanda ascunse repede geanta la spate. – Nu ]i le dau! strig`. – Bine, zise el calm. }i-am mai spus c` nu m` a[tept s` faci ceva pentru mine. – Dar mi-ai cerut s` spionez pentru tine. – Atunci când te-ai angajat la \nceput la Homefare, recunoscu el, dar apoi mi-am dat seama c` e[ti ata[at` de ei [i ]i-am spus c` nu mai

TU E{TI RO{CATA MEA

139

e nevoie. – Dar nu vorbeai serios. – Poate c` nu, dar ]i-am oferit o cale de salvare. – {tii bine c` n-a[ fi acceptat-o. – O accep]i acum. – A[a e… oft` ea din greu. Clive, \mi pare atât de r`u. Ai fost a[a de bun cu mama… – Nu-mi spune c` e[ti recunosc`toare. Singurul lucru pe care nu l-ai f`cut pân` acum a fost s` fii ipocrit`. Era primul semn de iritare, ceea ce o bucura. |i era mai u[or s`-l \nfrunte a[a. – Hai s` uit`m totul. Ducem foile \napoi [i uit`m totul. Eu am uitat deja. – Nu te sup`ra pe mine. – Nu, draga mea. Oricum, am toate informa]iile care \mi trebuie. Le aveam de câteva zile. {i porni motorul. Amanda \ncerc` s` citeasc` ceva pe chipul lui din profil, \ns` expresia fe]ei \i era complet opac`. Reac]ia lui o surprinsese \ncât \ncerc` s` se gândeasc` de unde putuse ob]ine informa]ii despre costuri când ea \ns`[i le aflase abia \n acea diminea]`. Iar r`spunsul veni ca o lovitur` dat` \n moalele capului – Red. Când se \ntâlniser` la domnul Craig acas`, probabil despre asta discutaser` cei doi. De aceea se dusese la Clive \n aceea[i sear`, ca s`-i dea toate datele. – Du-m` acas`, izbucni ea, aproape \n lacrimi. Nu mai vreau s` ies. Clive se conform`. Pe tot parcursul drumului, r`mase nemi[cat`

140

GEORGE ANN JANSSON

\n scaun, iar \n fa]a casei nici m`car nu accept` mâna \ntins` de Clive la coborâre, str`duindu-se singur`, ca nu cumva el s`-i fure geanta. – Chiar te temi de mine, remarc` el. |nseamn` c` e ceva la mine care nu-]i place. – Nu e nimic, Clive. Eu sunt singura vinovat`. Sus, dup` ce se dezbr`c`, b`rbatul se duse direct la bar. Chiar dac` observase paharul de sherry nu men]ion` nimic, \n schimb, umplu alte dou` pahare. – S` bem pentru viitorul nostru, Amanda, [i s` uit`m trecutul. – E viitorul t`u, Clive, nu al nostru. – Adic`? – {tii bine ce vreau s` spun, [i el p`li instantaneu. – De fapt, [tiam de ceva vreme, dar nu voiam s` accept. |mi tot spuneam c` te ru[inai de mine; c` te \ngrijoreaz` diferen]a de vârst`, sau c`snicia mea anterioar`. – Nici vârsta [i nici c`snicia ta n-au nimic a face. Doar c` nu te iubesc a[a cum meri]i. – Dac` m` iubeai a[a cum merit…Nu m-ai iubit deloc ceea ce e adev`rat! – A[ fi vrut s` fie altfel, Clive… – {i eu, [i se juc` pu]in cu paharul \n mân`. Dar nu v`d de ce nu ne-am mai vedea. Faptul c` nu m` iube[ti nu face nicio diferen]`. – Ba da. – Nu vreau s` dispari din via]a mea, zise el cu glas tremurând. Te iubesc; te-am iubit \nc` din prima clip`. Chiar nu \nsemn nimic pentru tine? – Aproape c` te iubesc, rosti ea rar, dar nu \ndeajuns.

TU E{TI RO{CATA MEA

141

– Mai e cineva? – Nu e nimeni, min]i ea – m`car atâta \i datora. – |nseamn` c` mai exist` o speran]`. – Nu, se gr`bi s` spun` Amanda. Te rog, nu-mi mai cere s` m` c`s`toresc cu tine. – Nu e nevoie. {tii bine ce simt pentru tine, [i dac` vreodat` ai s` te r`zgânde[ti… Ea \ns` neg` din cap. – Presupun c` excursia la Tanger cade, oft` Clive. – Doar nu vrei s` m` mai duci? – De ce nu? Cel pu]in a[ fi cu tine de Cr`ciun. – M` faci s` m` simt ca o scorpie. Clive, \mi pare atât de r`u. – S` \n]eleg c` mai vrei? – N-a[ putea…n-ar fi corect. – Prea bine, se \ndrept` el. E[ti terminat` , draga mea. Culc`-te. Abia când \nchise u[a, Amanda \[i d`du seama c` nu-[i luaser` la revedere. S` fi fost \nadins? Oricum, nu mai conta. Nu s-ar fi c`s`torit cu el; ezit`rile ei de la \nceput ar fi trebuit s-o avertizeze c` nu-l va iubi niciodat` \ndeajuns. Dar [tia, pe de alt` parte, c` nu se va lini[ti pân` când nu-[i va pl`ti toat` datoria fa]` de el. Dup` cum se a[teptase, dormi foarte greu [i se trezi mai obosit` decât se culcase. Imediat, \[i aminti de geanta ei. O deschise [i verific` dac` avea copiile acolo – trebuia s` le pun` la loc. Oare ce f`cuse cu cheia de la domnul Craig? Se c`ut` \n geant` [i, neg`sind-o, intr` \n panic`. Apoi \[i aminti c` schimbase gen]ile. Nu conta c` era sâmb`t`, trebuia s` ajung` la sediu, ca s` pun` copiile unde le era locul.

142

GEORGE ANN JANSSON

***

Mai u[or de zis decât de f`cut, c`ci pe m`sur` ce se apropia de sediul firmei, Amandei \i venea s-o ia la fug` \napoi. Ce impozant` p`rea cl`direa cu stilul ei arhitectural modern [i cu parcarea goal`! De[i lucra de doar câteva luni aici, tân`ra se ata[ase foarte mult de tot ce \nsemna Homefare, [i devenise o parte din companie, ceea ce la Brands nu se \ntâmplase. Aici, normele de lucru impuse de Charles Foster d`deau angajatului senza]ia c` are \ntr-adev`r un cuvânt de spus \n organizarea firmei. Se insista ca fiecare om s` [tie noile planuri, f`r` a trebui s` afle din alte surse indirecte. Dac` munca aici nu i-ar fi schimbat complet via]a, Amanda s-ar fi putut bucura [i ea de toate acestea. Oft`, amintindu-[i de Red, care pentru ea era sinonim cu Homefare. |ntr-o zi avea s`-i spun` de ce nu se c`s`torise cu el. Dar oare cum se va sim]i el? Probabil c` pân` atunci nu-i va mai p`sa, [i-i r`s`ri \n minte blonda cu care-l v`zuse \n seara aceea la restaurant [i se deziluzion`. Ajunse \n fa]a cl`dirii. U[ile principale erau \nchise; la fel [i cele secundare. Nu g`si nicio sonerie, a[a c` \ncerc` s` caute o metod` de a-l anun]a pe gardian. Sau s` vin` luni la prima or`? R`mase pe loc un timp, dar din cauza frigului \ncepuser` s`-i amor]easc` picioarele. Chiar când s` renun]e, z`ri ceva mi[cându-se \n`untru, [i b`tu \n u[i. |ntr-un final, gardianul o v`zu – norocul ei c` mai

TU E{TI RO{CATA MEA

143

discuta cu el câteodat` [i o recunoscu; altfel, n-ar fi avut nicio [ans` s` intre. Amanda \ng`im` c` uitase ceva, [i fugi pe sc`ri, f`r` a se mai deranja s` a[tepte liftul. Intr` repede \n biroul domnului Foster, vâr\ cheia \n broasca sertarului, care se deschise destul de greu. G`si dosarul albastru [i tocmai era pe punctul de a scoate copiile din geant`, când z`ri o umbr` prin geamul mat al u[ii de la intrare, care era \ntredeschis`. A[tept` nemi[cat`, ne[tiind ce s` fac`, de[i probabil era doar gardianul, curios. |ns` b`rbatul care-i ap`ru \n fa]a ochilor o puse imediat pe jar. Ce c`uta Red acolo? Oare o urm`rise? – Ce cau]i aici, Amanda? – Eu ar trebui s` spun asta, r`spunse ea cât mai calm cu putin]`. Ce cau]i tu aici? – Eu am \ntrebat primul, [i p`[i \nainte. Amanda realiz` c` avea mâna \nc` \n geant`, strângând copiile \ntre degete. Nu c` Red cuno[tea aceste detalii, ceea ce o mai \ncuraj`. – Ce cau]i \n biroul domnului Craig? {tii bine c` nu e nimeni aici sâmb`ta. – Am venit s` v`d ce faci aici. Plecam [i gardianul mi-a spus c` te-a l`sat s` intri. – {i ai venit s`-mi spui bun` diminea]a, nu? – Am venit s` v`d ce faci aici, repet`, cu ochii ]int` la mâna ei. Puneai sau luai? – Nu te prive[te. – Dimpotriv`, [i dintr-o mi[care rapid` lu` geanta cu tot cu mân`

144

GEORGE ANN JANSSON

ei [i o \nchise, prinzând-o cu fermoarul. – M` doare! – Pardon, [i desf`cu pu]in pentru ca ea s`-[i scoat` mâna, \ns` el nu-i d`du drumul, astfel c` nu reu[i s` lase foile \n`untru. – Ce faci cu hârtiile? Le luai sau le puneai? – Le puneam \napoi. – De-aia ai venit fuga de diminea]`, ca [i cum te-a prins cineva cu mâ]a-n sac? – Am uitat s` le pun bine asear`, [i cum este vorba de ceva confiden]ial, am venit s`-mi repar gre[eala. Nu-mi pl`cea s` le ]in acas`. – Cât` con[tiinciozitate, [i desf`cu foile, p`lind. |n]eleg de ce nu voiai s` r`mân` la tine. Sunt de mare importan]` pentru o anumit` persoan`. – Tu [tii mai bine. – A[a e. Amanda vru s`-i smulg` foile, dar el f`cu un pas \napoi. – Nu te gr`bi. Vreau s` [tiu dac` le-ai ar`tat cuiva. – Nu \n]eleg, r`spunse ea repede, dar se aprinse \n obraji, tr`dându-se. – Ba cred c` [tii, [i privirea albastr` i se \ntunec`. N-ai uitat pur [i simplu s` le pui la loc, ci le-ai luat acas` ca s` i le dai lui Clive Brand. – E[ti nebun! – De-asta ai venit s` lucrezi aici? continu` el f`r` a o lua \n seam`. Ca s` spionezi pentru el? Doar asta-l intereseaz` la tine, sau chiar vrea s` te ia de so]ie?

TU E{TI RO{CATA MEA

145

– M` iube[te, strig` ea, [i nu spionez pentru el! – Atunci, de ce ai luat rapoartele acas` [i de ce \ncerci s` te furi[ezi aici ca un ho]? Pentru Dumnezeu, Amanda, adev`rul se vede de la o po[t`! – Ce adev`r? r`bufni ea. Când tu nici m`car nu [tii \n]elesul acestui cuvânt; tu \nsu]i nu e[ti mai prejos. – Adic`? [i o prinse din nou de bra], dar ea se smuci. – {tii prea bine. Te-am v`zut cu Clive; de dou` ori, [i când plecai de la el de-acas`. A[a c` nu m` acuza pe mine când [i tu faci acela[i lucru. – Asta era! Eu sunt cel care tr`deaz` secretele Homefare, nu? – Da! De-aia Clive nu mai avea nevoie de ajutorul meu – pentru c` tu \i spusesei deja totul. – Deci, aveai de gând s` i le ar`]i… – Nu, pentru c` nu puteam. – Adic` nu mai era necesar. – Nu de-aia. N-am g`sit puterea s-o fac. – {i vrei s` te cred? – ~sta e adev`rul. Jur. – Ai putea s` te [i rogi, [i o \mpinse cât colo, \ncât Amanda se lovi de col]ul biroului. E[ti o mincinoas` [i o tr`d`toare, Amanda. Trebuia s`-mi dau seama de ce-ai venit s` lucrezi aici, \nc` de când am aflat c` ie[i cu Clive Brand. – Vrea s` m` ia de so]ie. De-aia m` v`d cu el. – {i ce te opre[te s`-i devii so]ie? Sau mai trebuie s` strâng` bani? – {tii foarte bine de ce n-am acceptat… – Normal c` [tiu! s`ri el nervos. Ai venit aici s` spionezi [i nu

146

GEORGE ANN JANSSON

puteai pleca pân` când nu ducei sarcina la bun sfâr[it. – Nu-i a[a! Clive habar n-avea c` vreau s` m` angajez aici. Iar când s-a \ndr`gostit de mine, n-a mai vrut s` lucrez la Brands; ca s`-i fac \n ciud`, m-am angajat la rivalii lui. – F`r` alte inten]ii, presupun…? o ironiz` el. Min]i, Amanda, dar niciodat` n-ai [tiut s` min]i cum trebuie. De fapt, niciodat` n-ai [tiut s` faci multe cum trebuie, nici m`car s`-]i repari gre[eala asta. P`cat c` a trebuit s` vii acum aici. Sper c`-]i dai seama c` nu mai ai cum s` r`mâi \n firm`. – Nici n-aveam de gând. – Din cauza con[tiin]ei \nc`rcate, sau pentru c` el nu mai are nevoie de tine aici? – Persoana lui Clive n-are a face cu decizia mea, la care el o privi ne\ncrez`tor, \nfuriind-o [i mai tare. Cum \ndr`zne[ti s` ai o astfel de atitudine? Sunt decis` s`-i spun domnului Craig despre tine [i Clive. – {i ce te opre[te? Dac` te preocupa soarta Homefare o f`ceai de mult. |ntre timp ap`ruse [i gardinalul \n camer`, f`r` ca Red s` observe, [i Amanda \i f`cu semn acestuia din urm` s` tac`, fugind s` \nchid` sertarul. B`rbatul se d`du \ndat` \napoi, jenat. – Nu mi-am dat seama c` sunte]i aici, domnule. Am auzit ]ipete [i am vrut s` v`d care este problema. – Nu e nimic, r`spunse Red. – Prea bine. A]i putea s`-mi spune]i cam când pleca]i, v` rog? E pauza mea de ceai, dar o s` mi-o iau doar dup` ce pleca]i dumneavoastr`.

TU E{TI RO{CATA MEA

147

– |n cinci minute. – Nu e nicio grab`, domnule Foster, [i salut`, ie[ind. Amanda r`mase mut` de uimire cu ochii ]int` la Red. Auzise bine, dar nu-i venea s`-[i cread` urechilor. – Tu e[ti…Charles Foster? murmur`. – Da. – Adic`, tu de]ii…M-ai scos \n ora[ pretinzând c` e[ti…Nu e[ti agent imobiliar? – E par]ial valabil. Sunt calificat s` evaluez terenuri. – Dar conduci Homefare. – Caut [i loca]ii. – {tii la ce m` refer…M-ai dus de nas. – La fel cum ai f`cut [i tu fa]` de companie. – De-aia ai continuat s` ie[i cu mine? [opti. Pentru c` m` suspectai? El nu r`spunse, \ncât durerea ei se amplific`. Acum \n]eleg. La \nceput a fost o joac`; ]i-ai b`tut joc de o fat` care nu [tia cine este marele Charles Foster. Apoi ai aflat de Clive [i ]i-ai zis c` m-a pus s` spionez. – B`nuiam. Tân`ra nu reu[i s` continue, de durere [i de furie. Lu` geanta [i ie[i \n fug`, hot`rât` s` scape, s` nu-l mai vad` niciodat` pe Red. Red era Charles Foster. Oricât de incredibil p`rea, laconicul Red Clark st`pânea Homefare. Cât trebuie s`-[i fi râs de ea de fiecare dat` când o scotea \n ora[! Avea talent actoricesc, c`ci nu se tr`dase absolut deloc, [i povestea ar fi continuat dac` nu venea gardianul. Toat` dup`-masa Amanda o petrecu \ncercând s` g`seasc` r`spunsuri la multe \ntreb`ri nerostite. De ce o ceruse Red \n

148

GEORGE ANN JANSSON

c`s`torie, sub identitate fals`? Vorbise serios, sau era o \ncercare, s` vad`, dac` se l`sa ademenit` de bani? {i cât de u[or \i c`zuse \n plas`, cu aluziile ei la bani. Dar nu-i putea spune adev`ratul motiv pentru care-l refuzase. De fapt, acest motiv nu mai exista. Dac` Red era Foster, \nsemna c` toate gândurile negre din cauz` c` vindea secretele Homefare lui Clive se anulau! {i totu[i, de ce se \ntâlniser` cei doi \n tain`? Sau de ce nu-i spusese Clive c` se vedea cu Foster? Meditând mai adânc asupra acestui din urm` aspect, realiz` c` de fapt Clive nu-[i d`duse seama c` ea nu-i cuno[tea adev`ratul nume. Era clar c` cei doi se \ntâlniser` ca directori a dou` firme importante \n competi]ie, dar motivul \i era \nc` necunoscut. {i cât de gre[it \l judecase pe Clive. |n sinea ei \l acuzase de practici necinstite, când de fapt el chiar vorbise serios. Acest fapt \i spori furia \mpotriva lui Red. N-o atr`sese doar pe ea \n acest joc, ci [i pe Clive. |i datora scuze acestuia din urm`. Totu[i, nici starea deplorabil` \n care o adusese Red, nici atitudinea lui nu reu[ir` s-o fac` s` uite acei ochi alba[tri, sc`p`r`tori. |l dispre]uia pân` la ur` aproape, dar nu-[i putea \nfrânge dragostea pentru el.

Capitolul 10 O or` mai târziu, Amanda intra \n casa lui Clive, dar regret` numaidecât c` venise. B`rbatul o \ntâmpin` vesel, plin de speran]`. – Nu m-am r`zgândit, se gr`bi ea s`-i explice. Dar am venit s`-]i spun ceva…am venit s`-mi cer scuze. – Pentru c` m-ai refuzat? – Pentru unul din motivele refuzului meu, zise ea, dar el nu p`rea c` \n]elege. Nu mi-am dat seama c`-l cuno[ti pe Charles Foster, ci pe Red. De aceea am fost a[a de sup`rat`. – Pe Red? se mir` el. – Da, Red Clark. Eu a[a l-am cunoscut. |n biroul domnului Craig, [i mi-a spus c` lucreaz` pentru Homefare. Abia azi-diminea]` i-am aflat identitatea. – Drept cine se d`dea? \ntreb` el, \nc` nedumerit. – Agent imobilar. Zicea c` el caut` loca]ii pentru Homefare…Nu e deloc amuzant, se aprinse tân`ra, v`zând un zâmbet pe buzele lui. – Scuze, draga mea, dar fiindc`-l cunosc pe Charles Foster, mi se

150

GEORGE ANN JANSSON

pare tipic. Are un sim] al umorului care m` dep`[e[te. – {i pe mine, zise ea nervoas`. Când m` gândesc cum m-a dus de nas, m-a scos \n ora[, s-a dat drept… se opri, v`zându-i expresia chipului. – Se pare c` v-a]i v`zut des. – Nu chiar. Am crezut c` dac` ies cu altcineva o s`…m` ajute s` iau o decizie. – Nu trebuie s` te scuzi c` ai ie[it cu altul. Nu ]i-am cerut s` n-o faci. – Dar tu n-ai ie[it cu nimeni. – Pentru c` n-aveam dubii \n ce prive[te sentimentele mele, [i-[i scoase o ]igar`. Cum ai aflat c` de fapt e Foster? }i-a spus el? De[i se temea de o asemenea \ntrebare, Amanda se \mb`rb`t` [i-i povesti scena din acea diminea]`. Omise [i acum a-i spune c` Red o ceruse \n c`s`torie [i motivul pentru care refuzase. N-ar fi f`cut altceva decât s`-l r`neasc`. – Ciudat joc, coment` el, ducându-se la [emineu. Dar, cum spuneam, are un sim] al umorului ie[it din comun. Ia \n serios cele mai nea[teptate lucruri, [i pe multe dintre ele le ignor`. – |n]eleg… – Dar tot ce ]i-a f`cut e c` nu mai po]i r`mâne la Homefare. A[ vrea s` m` la[i s` te ajut. F`r` obliga]ii. – Nu, Clive. Deja am luat de la tine mai mult decât se cuvenea, pentru mama… – Ba nu, Amanda. Faptul c` am putut s-o ajut pe mama ta e singurul mod \n care am reu[it s`-]i ar`t c` te iubesc. Nu-mi \ntoarce darul, te rog; [i \nceteaz` s`-]i mai faci probleme din cauza asta.

TU E{TI RO{CATA MEA

151

– Dar… – Gânde[te-te c` ceea ce am cheltuit cu mama ta n-are valoare pentru mine. |n astfel de momente, Amanda \[i dorea din tot sufletul s`-i poat` spune c`-l iube[te. {i cât de fericit ar fi fost el; iar tenta]ia era atât de mare, \ncât aproape rosti acceptul. Dar el se \ntoarse cu spatele, rupând astfel [irul iluziilor fermecate, f`când-o s` realizeze c` o c`s`torie din recuno[tin]` i-ar fi nefericit pe amândoi. A[a c` se \ndrept` spre ie[ire. – Ce ai de gând s` faci acum? – Nu sunt sigur`. – M` la[i s` te trimit la Tanger de Cr`ciun? Ar fi p`cat s-o dezam`ge[ti pe mama ta. De[i din mândrie ar fi spus nu, putea s`-[i acorde acest lux. – Mul]umesc, Clive; e foarte frumos din partea ta. – Dac` vreodat` te r`zgânde[ti \n privin]a mea, Amanda, \i spuse el chiar \nainte s-o conduc` afar`, s` nu-]i fie team` s` vii la mine. – Nu m-a[ teme s`-]i spun c` te iubesc. Dar n-am s` m` schimb, Clive, n-ar fi cinstit fa]` de tine. Aceast` a doua desp`r]ire, spre deosebire de prima, o l`s` cu un gust mult mai amar, care persist` mult timp. Luni, la prima or`, Amanda primi o scrisoare de la curierul Homefare, cu demisia ei [i un cec pentru trei luni. Indignat` c` Charles Foster \ndr`znea s-o insulte pe de o parte [i s`-i dea un salariu mare pe de alta, Amanda puse cecul \ntr-un plic, cu adresa managerului. Gestul o f`cu s`-[i reaminteasc` declara]iile lui de iubire, dar acum ea le punea sub semnul \ntreb`rii. Cu siguran]`, sentimentul nu era bazat nici pe \n]elegere, nici pe \ncredere, [i asta o durea cel

152

GEORGE ANN JANSSON

mai tare. Dar nu putea sta toat` via]a cu gândul la el; \n plus, trebuia s`-[i caute o slujb` \ntr-o alt` companie, care s` nu aib` nimic \n comun cu cele tr`ite aici. Dar cum Cr`ciunul venea peste o s`pt`mân`, n-avea rost s` caute acum. Petrecu restul zilelor pân` la plecare f`când curat \n apartament [i cump`rând cadouri. Clive \i rezervase bilet la clasa \ntâi, \ns` ei i se p`rea o risip` inutil` de bani. La câte renun]a prin refuzul ei de se m`rita cu el? {i ce s`-i spun` mamei? C`ci mai mult ca sigur va trebui s`-i dea explica]ii, s`-i povesteasc` despre Red, [i aproape regreta acum plecarea la Tanger. {i totu[i, aceste explica]ii aveau s` apar` la un moment dat, [i cu cât se \ntâmpla mai repede, cu atât \l va uita mai curând pe Red. O g`si pe doamna Stewart mai tân`r` [i mai odihnit` ca niciodat`, astfel c` orice regrete cu privire la c`l`torie se rispir` imediat. Ce mai conta mândria proprie când mama ei era atât de fericit`? – |mi pare r`u c` n-a putut veni [i Clive, remarc` b`trâna ceva mai târziu, când st`teau pe terasa camerei lor. Mi-a scris o scrisoare foarte frumoas` [i mi-a spus c`-mi poveste[ti tu de ce nu e cu tine…Presupun c` te-ai hot`rât s` nu te mai c`s`tore[ti cu el. – Da. – E[ti sigur` c` e o decizie corect`? – Oricare alta ar fi fost gre[it`. – Pentru c`-l iube[ti pe Red? Aceasta era porti]a de salvare pe care o a[teptase Amanda. – Ar trebui s`-]i spun ceva despre Red, [i-i povesti totul. – {i crezi c` n-are s` mai \ncerce s` te vad`? \ntreb` mama ei \n

TU E{TI RO{CATA MEA

153

cele din urm`. – N-ar avea niciun rost. Dac` ai fi v`zut ce fa]` avea când ne-am certat \n birou…Nimic din ce i-a[ fi spus, nu l-ar fi convins c` spun adev`rul sau c` puneam copiile \napoi. Zicea c` le-am adus deoarece Clive nu mai avea nevoie de ele. – {i totu[i, cum altfel s` [tie domnul Brand cifrele? insist` doamna Stewart. – Nu [tiu, dar le-a refuzat, [i asta e ciudat. Credeam c` Red i-a vândut informa]iile, dar dac` Red e Foster….Cum a aflat Clive detaliile? se \ncrunt` fata. – Poate are al]i spioni. – M` \ndoiesc. – M` rog, nu mai conteaz`. S-a terminat. – Ai dreptate, hai s` nu-i mai pomenim pe niciunul. |ns` era mai u[or de zis decât de f`cut, iar zilele ce-au urmat o surprinser` adesea pe Amanda gândindu-se la ambii b`rba]i. Mai mult de-atât, ajunsese a-[i da seama ce-ar fi \nsemnat s` fie c`s`torit` cu Clive. Cât` aten]ie, cât devotament, cât` dragoste ar fi primit. Pe de alt` parte \ns`, tocmai acest aspect al rela]iei cu Clive o \ngrijora, pentru c` el o v`zuse \ntotdeauna ca pe un obiect frumos pe care s`-l posede, mai degrab` decât ca o fiin]` cu care s`-[i \mpart` via]a. Un mariaj cu Red nu i-ar fi adus nimic din toate aceste aten]ii; [i nici fericire. O provocase, o ademenise [i o \nnebunise cu atitudinea lui indiferent`. O min]ise [i o acuzase de spionaj. – Ce spui despre ve[tile din ]ar`? zise mama ei \ntr-o dup`-amiaz`, când Amanda intr` pe teras`. – Ce ve[ti? N-am auzit nimic [i nici n-am citit ziarele de când sunt

154

GEORGE ANN JANSSON

aici. – |n The Times. Uit`-te pe m`su]a din spatele t`u. Amanda lu` ziarul; ca de obicei, principalele titluri erau de domeniul politicului, dar pe pagina urm`toare g`si o poz` cu Red [i Clive \mpreun`. "Preluare surprinz`toare" titrau. Deci, de-asta se \ntâlniser` cei doi \n mare secret; de asta o avertizase Clive s` nu spun` nim`nui, iar Red nu voia s` admit` c`-l cunoa[te pe Brand. Iar o astfel de preluare \nsemna milioane de lire; Homefare cump`ra Brands. "Domnul Charles Foster" declara c` nu se a[teapt` la schimb`ri majore \n viitorul apropiat, [i c` cei care vor fi da]i afar` din cauza schimb`rilor, vor fi recompensa]i substan]ial. Abia la final se men]iona c` domnul Clive Brand avea s` se \ntoarc` \n Canada, "din motive personale". Iar Amanda realiz` cu durere \n suflet c` ea este acel motiv personal. Articolul, \n mare parte, accentua renumele [i averea celor doi \n egal` m`sur`. Iar Red…privi poza lui minute \n [ir. Chiar [i \mbr`cat formal ar`ta extrem de chipe[ – fusese nevoie deci de o conferin]` de pres` pentru a-[i pune cravat`! Fata \nchise repede ziarul. – |nc` ai mai putea s` mergi \n Canada, observ` doamna Stewart. – Ce-ai zice s` merg cu tine la o plimbare, \n schimb? Dup` cum se a[teptase, revederea lui Red \n poz` o nelini[tise, \ncât toat` noaptea \[i repro[` cât de repede se pierduse cu firea [i cât de mult regreta acum. {i cât de ferici]i ar fi fost ea [i cu Red dac` ar fi avut \ncredere \n ea; sau invers! Soarele dimine]ii veni parc` precum un balsam pentru a-i alina durerea. |ncerc` s` se \ncurajeze, hot`rât` s`-l dea uit`rii pe Red. |mbr`c` o rochi]` viu colorat` [i cobor\ pentru a merge \n gr`din`.

TU E{TI RO{CATA MEA

155

Se a[ez` cu o carte pe un scaun de r`chit`, citind, dar \ntorcând paginile f`r` s` [tie ce cite[te. Doar fo[netul frunzelor sau câte un avion \n trecere mai perturbau lini[tea deplin` din jur. Aerul dogoritor aproape, care amor]ise pân` [i florile, o mole[i complet, \ncât la un moment dat \nchise pleoapele. Nu atât sunetul c`r]ii izbite de p`mânt, cât con[tientizarea faptului c` cineva o privea, o determin` s` se trezeasc`. Se pomeni \n fa]a unor ochi deosebit de alba[tri ai unui b`rbat \mbr`cat lejer, cu un chip amuzat, [i cu un zâmbet ironic pe buze. Trase adânc aer \n piept [i vru s` se ridice, dar bra]ul lui Red o ]intui de scaun. – Nici s` nu te gânde[ti. Am venit de departe pentru tine [i n-am s` te las s` fugi tocmai acum. Trebuie s` vorbim. – N-am nimic s`-]i spun. – M` bucur. Atunci, o s` vorbesc eu; am destule de spus. – Nu vreau s` te aud, [i-[i \ntoarse fa]a de la el. – |nainte s` \ncep, vreau s`-mi cer scuze pentru ceea ce ]i-am spus ultima oar` când ne-am \ntâlnit. |ngenunchez dac` vrei, ca s` m` crezi. – {i dac` te-ai târ\ pe jos nu te-a[ crede! Vru din nou s` se ridice, dar f`r` succes. Bine, fie…ced` \n cele din urm`. |]i accept scuzele. Acum, pleac`. – Nu vreau s`-mi accep]i scuzele, Amanda. Vreau s` m` ier]i. – S` te iert c` m-ai acuzat de furt? [i se \ndrept`, mândr`. Furam raportul. Doar l-ai v`zut \n geanta mea; ce vrei mai mult? – |l puneai \napoi. – Deoarece Clive nu mai avea nevoie de el, \i aminti. {i ieri, când am citit ziarul, mi-am dat seama [i de ce.

156

GEORGE ANN JANSSON

Pe chipul lui Red trecu o umbr` de jen`. – Chiar dac` ar fi vrut ceva, nu i-ai fi dezv`luit nimic. – De unde [tii? Data trecut` erai de o cu totul alt` p`rere. – Pentru c` eram nervos pe tine [i nu gândeam limpede. – {i acum? – Acum, da. – }i-a luat zece zile ca s`-]i revii, e mult. – De o s`pt`mân` \ncerc s` dau de tine, izbucni el. Doamna Chadwalla n-a vrut s`-mi spun` unde e[ti, iar când am vorbit cu mama ta, mi-a spus c` nu e[ti cu ea. – Mama? – Da! Minte la fel de bine ca tine! Amanda t`cu, foarte surprins` de atitudinea mamei. – Nu te mai uita la mine cu ochii `[tia mari, c` n-o s` pot termina ce am de spus, [i se ridic`. Dup` scena din birou, am sim]it nevoia s` m` calmez. {i mi-am dat seama c` fusesem un prost. {i atunci am \ncercat s` dau de tine. {tiam c` indiferent ce ]i-ar fi oferit Clive, nu m-ai fi tr`dat. Nu erai genul. Amanda nu crezuse c`-l va auzi vreodat` pe Red vorbind astfel, [i nici c` va citi \n ochii lui o dorin]` mai mare ca \n acele clipe. Nici urm` de superficialitatea de alt`dat`. Era serios, hot`rât s-o fac` s`-l cread`. Dar ea nu voia s`-i cad` din nou \n plas` atât de repede. – De ce nu mi-ai spus cine erai, atunci când m-ai cerut \n c`s`torie? – Singura mea scuz`…e c` am fost un biet romantic. M-am \ndr`gostit de tine din prima clip` [i voiam s` m` asigur c` [i tu sim]i la fel. Am trecut prin mai multe aventuri, care m-au f`cut s` devin

TU E{TI RO{CATA MEA

157

cinic \n ce prive[te femeile. De aceea n-am vrut s`-mi ar`t identitatea, [i ochii-i lucir`. {i mi-ai dat serios de furc` din cauza prietenului t`u bogat. Iar când am aflat c` e Brand, \mi venea s` te strâng de gât. – Ai tras repede concluzia c` aveam s` m` c`s`toresc cu el, \i repro[`. – Tu m-ai f`cut s` cred asta, [i din nou trebui s`-i blocheze calea pentu a nu sc`pa. De ce-ai f`cut-o? – Pentru c` te v`zusem cu Clive [i am crezut c`-]i tr`dezi firma. – Asta era! f`cu el ochii mari. Dac`-mi spuneai… – Am tot f`cut aluzii. – Cred c` sunt prea b`tut \n cap ca s`-n]eleg. Ne-am fi scutit de-atâtea probleme. – Cum m-ai g`sit? \ncerc` ea s` schimbe subiectul. – Prin Clive. Ne-am v`zut ieri ca s` semn`m contractul [i eram deja prea disperat ca s` aflu despre tine, a[a c` l-am \ntrebat. De[i vorbea foarte calm, Amanda b`nuia c`-[i c`lcase pe mândrie pentru a apela la ajutorul lui; dar [i lui Clive trebuia s`-i fie recunosc`toare pentru generozitatea sa. – Bieul Clive, murmur` ea. – Nu-l comp`timi pe el, ci pe mine. Cu un gest brutal, o ridic` \n picioare [i o lipi de el. Te iubesc, Amanda. Nu pot tr`i f`r` tine. Nu m` respinge. – Nici s` vreau n-a[ putea, [opti tân`ra. Am fost atât de nefericit` f`r` tine. Via]a mea n-are sens altfel. – {tiu cum e, [i-[i lipi obrazul de al ei. Dar dac` nu veneam dup` tine, tu n-ai fi venit la mine.

158

GEORGE ANN JANSSON

– A[a e…Nu po]i avea dragoste f`r` \ncredere, iar dac` tu nu-]i rec`p`tai \ncrederea \n mine, ne-am fi distrus vie]ile amândoi. – N-am s` m` \ndoiesc niciodat` de tine, draga mea, [i o privi atât de intens \n ochi \ncât parc`-[i v`zu reflec]ia \n adâncul lor. – Promi]i s` m` protejezi, s` m` alin]i [i s` nu m` mai nec`je[ti niciodat`? – Fac orice-mi ceri. Tu e[ti ro[cata mea… Râsul ei se pierdu \n s`rutul dup` care tânjea de atâta vreme, \n \mbr`]i[area lui, \n fiorul care le cuprinse trupurile, \n b`t`ile accelerate ale inimilor. Ea r`spunse la fel de pasional, [tiind c` n-avea de ce s` se mai team` de el, c`ci \n bra]ele lui era \n siguran]` [i acolo voia s`-[i petreac` \ntreaga via]`. – Avem atâtea de recuperat, zise el, f`r` a se dezlipi de ea. O s` ne \ntoarcem \n Anglia mâine, s` ne c`s`torim printr-o cerere special`. – A[a de curând? \ntreb` ea, dar lumina din ochii lui o emo]ion` pân`-n adâncul sufletului. – A[ face-o [i mai repede, dac` ar fi posibil. Vreau ca primul nostru n`scut s` fie legitim, draga mea, frumoasa mea Amanda. – E prima oar` când \mi spui c` sunt frumoas`, râse ea timid, apoi \l \mbr`]i[`. Ne \ntoarcem [i-n noaptea asta, dac` vrei. – Pentru c` ]i-am spus c` e[ti frumoas`? – Pentru c` ai men]ionat o Amanda sau un Red junior, [opti ea, iar râsul lui sincer veni ca o confirmare a vie]ii fericite care \i a[tepta.

Sfâr[it