167965879-Audrey-Weigh-Cu-Tine.pdf

AUDREY WEIGH

Cu tine…

ALCRIS

Capitolul 1 Când ajunse în vârful dealului, Heather Forbes ie[i de pe carosabil [i trase ma[ina paralel cu g`rdule]ul ce delimita [oseaua. Cam pe-aici obi[nuia s` opreasc` pentru a admira priveli[tea, chiar dac` avea sau nu turi[ti în ma[in`. – Dac` dori]i câteva poze cu peisajul coastei, le pute]i face de aici, spuse ea. N-o s` mai pot opri pân` jos. Drumul este foarte îngust. Cei doi canadieni coborâr` din micul autobuz, cu aparatul de fotografiat gata preg`tit, iar Heather î[i sprijini antebra]ele de volan. Dup` drumul în serpentine, cu p`dure deas` de-o parte [i de alta, priveli[tea m`rii venea întotdeauna ca o încântare pentru ea [i ca o surpriz` pentru vizitatori. Decisese cu mult timp în urm` c` acesta este cel mai frumos peisaj tasmanian [i nu-[i gr`bea niciodat` pasagerii. De aici de sus dealul o pornea brusc la vale, creând impresia unor pante ame]itoare ce se pr`v`leau în diverse

6

AUDREY WEIGH

tonuri de verde pentru a se pierde, undeva la limita orizontului, în oglinda neclintit`, de un albastru întunecat, a m`rii. Doar sclipiri argintii abia perceptibile tr`dau oarecare mi[care v`lurit` la suprafa]a apei. La acest moment al dimine]ii, jocul de lumini ce completa aceast` frumuse]e f`r` seam`n se desf`[ura în plenitudinea splendorii sale. – Ooo! Mul]umesc! exclam` turistul în timp ce-[i urma proasp`ta so]ie înapoi în ma[in`. E foarte dr`gu] din partea ta s` faci atâtea opriri pentru noi. Heather zâmbi [i porni motorul. – Face parte din atribu]iile mele. {i atâta timp cât respect`m programul… Autobuzul avea numai zece locuri [i era destinat mai degrab` serviciilor po[tale sau transportului de marf` dacât transportului de pasageri. Vizitatorii îns` se bucurau de aceste incursiuni în natur`, c`ci le ofereau o mult mai vast` perspectiv` asupra insulei decât un parcurs obi[nuit pe autostrad`. Urm`toarea oprire oficial` aveau s-o fac` într-un or`[el de pe malul m`rii, un mic port pitoresc unde principala industrie local` era înc` pescuitul. Din ce în ce mai mul]i turi[ti veneau îns` an de an, a[a c` zona se dezvolta rapid. Heather spera ca o astfel de infuzie excesiv` de modernitate s` nu d`uneze pitorescului regiunii. – Eden Bay, anun]` ea în timp ce oprea în fa]a oficiului po[tal local. Ave]i rezerv`ri undeva? – La un motel numit Bay View, r`spunse canadianul. {tii unde este?

CU TINE...

7

– Da, în cealalt` parte a ora[ului. Dac` m` a[tepta]i zece minute, v` duc eu pân` acolo. – Da, mul]umim! Heather l`s` o leg`tur` de ziare [i intr` s` ridice sacul po[tal. Schimb` câteva cuvinte cu personalul de serviciu, înc`rc` sacul în ma[in`, apoi porni spre farmacie. Raelene, asistenta, fredona ceva [i flutura p`m`tuful de praf pe deasupra unui raft cu produse cosmetice. – Bun`! salut` ea. – Bun`! Ai ceva pentru mine ast`zi? – Un singur lucru. Raelene îi înmân` un pachet cu medicamente [i se aplec` spre ea ca s`-i [opteasc`: Noul farmacist a început lucrul azi. – {i cum e? – Chipe[. Fata arunc` o privire peste um`r [i chicoti pozna[. Exact opusul domnului Taylor. E în spate. Îl aduc s` ]i-l prezint. Noul-venit era cu siguran]` diferit de predecesorul s`u. Dac` domnul Taylor era c`runt, slab [i pu]in adus de spate, acest b`rbat era tân`r, brunet, înalt [i lat în umeri. Un zâmbet îi miji în col]ul gurii pe m`sur` ce înainta spre a face cuno[tin]` cu Heather. – Bun`! spuse. Am în]eles c` tu livrezi medicamentele prescrise clien]ilor no[tri care locuiesc mai departe. – A[a este. Livr`m [i alte produse, bineîn]eles, dar coletul trebuie s` fie gata preg`tit când trec eu s`-l ridic. În jur de 9.15 în fiecare diminea]`. De luni pân` sâmb`t`.

8

AUDREY WEIGH

– Abia a[tept! Colin Prescott o studia, admirându-i cu sinceritate alura elegant` [i p`rul lung, blond platinat, încol`cit în vârful capului. Echipamentul ei de lucru, tricou [i pantaloni alba[tri, o prindea de minune, sco]ând în eviden]` azuriul ochilor [i tenul debordând de s`n`tate. Heather sim]i ro[ea]a urcându-i în obraji [i îi întoarse repede spatele. – Dac` nu mai este nimic altceva, eu trebuie s` plec. – Ai luat pachetul cu medicamente, nu? – Da. Heather înaint` spre u[` în cadrul c`reia se opri [i flutur` u[or din mân`: La revedere! Sper s` te acomodezi repede. Sunt convins` c` o s`-]i plac` aici. – Pe curând, spuse Colin. Raelene o salut` [i îi f`cu cu pozna[ cu ochiul. – Pa! Ne vedem dup`-amiaz`. El avea s` fie un b`rbat foarte solicitat în timpul s`u liber, se gândea Heather întorcându-se la micul ei autobuz. Tinerii prezentabili erau pu]ini, iar partener` de dans, tenis sau orice altceva avea de unde alege. Se vede treaba c` tân`ra Raelene pusese deja ochii pe el, dar, de îndat` ce alte fete nem`ritate din ora[ îl vor remarca, avea s` se confrunte cu o concuren]` în toat` regula. – Salutare! o interpel` un b`rbat între dou` vârste, ridicând cu u[urin]` leg`tura de ziare. – Bun`, Jim! Ce mai faci? – Bine, mul]umesc! Cât despre tine, nici nu mai trebuie s` întreb. La fel de în form` ca întotdeauna, rânji el. L-ai v`zut pe „B`iatul Minune” la farmacie?

CU TINE...

9

– Da, de acolo vin. – Mutarea unui astfel de voinic în ora[ provoac` ceva vâlv`. M` gândesc c` tu i-ai atrage aten]ia dac` te-ar interesa câtu[i de pu]in. – Mul]umesc pentru compliment, Jim, dar nu m` intereseaz`. – Hm. M` bucur s` aflu c` nu vârsta mea este un impediment, remarc` pe un ton glume]. O zi bun`! Cei doi canadieni a[teptau, urm`rind cele ce se petreceau [i ascultând amuza]i conversa]ia. Heather îi l`s` în fa]a unei case mari, la vreo doi kilometri de periferia ora[ului [i scoase rucsacurile din portbagajul autobuzului. – Dac` vre]i s` vede]i [i alte zone în josul coastei, eu trec pe aici în jurul aceleia[i ore în fiecare zi, cu excep]ia duminicii. Nu trebuie s` coborâ]i în ora[, doar s`-mi face]i semn s` opresc. De întors m` întorc în jur de 16.45. – Mul]umim! S-ar putea s` ne mai întâlnim peste câteva zile. Tân`rul cuplu ridic` rucsacurile în spate [i porni în sus pe aleea din fa]a casei, iar Heather se apuc` s` sorteze coresponden]a pe care o avea de livrat. Observ` un plic mare de pânz` adresat domnului Garner. Poate acesta era coletul pe care-l a[teptase toat` s`pt`mâna trecut`. Dac` a[a era, avea s`-l înveseleasc`. Vinerea trecut`, când îi spusese c` nu are nimic pentru el, p`ruse destul de îngrijorat. Î[i continu` drumul de-a lungul coastei, deseori [oseaua [erpuit` dep`rtându-se considerabil de malul

10

AUDREY WEIGH

m`rii. Împ`r]i coresponden]a [i ziarele la ferme, în unele locuri g`sind pe cineva a[teptând la poart`, în altele l`sându-le în cutia po[tal`. Într-unul dintre micile districte, un cuplu a[tepta în fa]a magazinului. – Am în]eles c` transporta]i [i biciclete, a[a este? întreb` tân`rul. – Bineîn]eles. Încotro? – Ne îndrept`m spre St. Annes, dar am vrea numai s` travers`m mun]ii. – Am auzit c` este foarte greu de trecut peste culme, ad`ug` înso]itoarea lui. – A[a este. Practic [i eu pu]in ciclism, dar pe acolo, pe sus, nu m-a[ \ncumeta, confirm` Heather. Fix` bicicletele de gr`tarul din spatele autobuzului [i porni iar la drum. {oseaua se dep`rta din nou de ]`rm, iar piscurile se ridicau seme] la orizont. Cei doi pasageri erau foarte vorb`re]i, p`l`vr`gind f`r` încetare despre vacan]a lor. Heather afl` c` sunt logodi]i, c` aceasta este prima lor vacan]` împreun` [i c` s-au cunoscut la un club de ciclism. – Acum chiar c`-mi pare bine c` nu sunt pe biciclet` pe aici, pe sus, spuse fata urm`rind cu privirea panta abrupt` a drumului ce [erpuia ame]itor în fa]`. De fapt, nici n-a[ fi ajuns pân` aici. Probabil c` a[ fi fost nevoit` de mult s-o iau la pas pe lâng` biciclet`. – E înc` [i mai r`u la urm`toarea pant`, care are chiar o anume faim` în acest sens, o avertiz` Heather.

CU TINE...

11

Ora[ul Gregory se întindea în valea dintre creste, odat` mic ora[ forestier, acum pia]` de desfacere pentru produsele fermelor din jur, promi]`tor centru turistic pentru viitor. Lui Heather îi p`rea bine c` industria lemnului [i a cherestelei î[i mutase centrul într-o alt` regiune. O durea când vedea coastele desp`durite sau cum copacii erau doborâ]i [i ciopâr]i]i. Acum arbori tineri înfrunzeau în zonele odat` defri[ate. Râul, paradis al p`str`vilor, devenise un punct de atrac]ie pentru pescari [i excursioni[ti. Ca întotdeauna, îngusta strad` principal` era aglomerat` din pricina traficului [i a mul]imii de oameni la cump`r`turi. Heather încetini [i oft` exasperat`. – Iar au parcat pe locul meu, se plânse ea. Ma[ini, remorci, dubi]e erau aliniate de-o parte [i de alta a drumului. Heather opri lâng` ma[ina mare, alb` care parcase pe locul autobuzului, în dreptul magazinului ce func]iona drept agen]ie de m`rfuri [i de bilete. Din spate se auzi claxonul iritat al unei ma[ini, iar Heather f`cu semn [oferului s`-[i vad` de drum. – S` nu coborâ]i, î[i avertiz` pasagerii, am parcat neregulamentar, a[a c` va trebui s` plec de pe loc cât mai repede posibil. Erau câ]iva clien]i în magazin, dar o recunoscur` pe Heather [i îi f`cur` loc. – Iar mi-au ocupat locul, anun]` ea când ajunse lâng` tejghea, n-a]i putea face nimic în leg`tur` cu asta, Sandy? – Ce-am putea noi s` facem dac` indicatorul nu are nici un efect? replic` vânz`toarea. Am patru cutii pentru

12

AUDREY WEIGH

St. Annes [i câteva pachete mai mici pe care s` le distribui în drum. Toate formularele de expediere sunt gata. – Foarte bine. Heather lua una dintre cutii [i porni spre ie[ire, urmat` de Sandy cu cealalt`. Un client le deschise u[a. – Doar ascult` pu]in cât` h`rm`laie! se indign` Heather, c`ci vacarmul de claxoane le întâmpin` de cum ie[ir`. Oricine aude se gânde[te c` a[teapt` de cine [tie câte ore. Înc`rcar` cutiile în autobuz [i intrar` dup` restul pachetelor. Heather tocmai semna formularele de expediere când u[a magazinului se deschise [i o voce autoritar` se facu auzit`: – Exist` cineva aici care r`spunde de autobuzul de afar`? Heather se întoarse spre subofi]erul de poli]ie care privea încruntat în direc]ia unui grup de b`rba]i din magazin. – Da, eu, r`spunse. Poli]istul clipi surprins. – Tu? – Exact, eu. Numai o secund`. Heather se întoarse [i-[i continu` treaba, pe când subofi]erul se îndrepta cu pa[i mari c`tre ea. – Nu po]i s` stai pur [i simplu aici în`untru ignorând haosul pe care l-ai creat afar`. Nu-]i dai seama c` ai blocat circula]ia pe toat` strada? – Atunci ar fi cazul s` te duci s` vezi cum ai putea remedia situa]ia, replic` ea. Te-ai dovedi mult mai eficient

CU TINE...

13

dac` ai ie[i s` dirijezi pu]in traficul în loc s`-]i pierzi vremea apostrofându-m` pe mine. Sandy l`s` capul în jos pentru a ascunde un zâmbet, iar unul dintre clien]i chicoti. Sergentul se înro[i la fa]` [i i se adres` pe un ton înc` [i mai aspru decât ini]ial: – Provocând un astfel de blocaj ai comis o contraven]ie. Ai permis de conducere pentru vehiculul respectiv? – Bineîn]eles c` am. Dar sper c` nu te a[tep]i s` ies chiar acum s` ]i-l aduc. Termin imediat aici, asta dac` m` la[i pu]in în pace. Sergentul se încrunt`, apoi oft` [i porni spre u[`. – Ai dou` minute la dispozi]ie, nu mai mult. Heather îndoi copiile documentelor pe care urma s` le ia cu ea, le b`g` în buzunar, apoi adun` restul pachetelor. – Nu l-am mai v`zut pân` acum, spuse. – Nu, este nou. Abia a venit în ora[ s`pt`mâna trecut`. Cred c` e un pic cam plin de el, observ` Sandy. Ai nevoie de ajutor? – Nu, mul]umesc, tu vezi-]i de treab`. M` scuza]i c` v-am re]inut. Clien]ii zâmbir` cu îng`duin]` [i unul dintre b`rba]i f`cu un pas înainte pentru a-i deschide u[a. – Nu te l`s` intimidat` de domnul sergent! murmur` el. Se mai umanizeaz` el pe m`sur` ce trece timpul. Sergentul era în mijlocul str`zii dirijând traficul afectat de blocaj, dar cum o z`ri pe Heather înc`rcând pachetele în autobuz, veni spre ea.

14

AUDREY WEIGH

– Oare ce crezi tu c` faci? o interpel` el. – Încarc marf`, sun` rece r`spunsul. – {tii foarte bine c` nu ai voie s` parchezi în felul `sta. Î[i scoase carne]elul [i-l deschise. Cum te nume[ti? – Heather Forbes. Ai de gând s`-i faci proces verbal [oferului ma[inii aceleia? El arunc` o privire la ma[ina alb` parcat` lâng` refugiu. – De ce? – Pentru c` el este de vin` pentru toat` încurc`tura asta. A parcat ilegal. Heather indic` marcajele de pe strad` [i apoi indicatorul. Uite ce scrie acolo: „Sta]ie de autobuz. Parcarea interzis` între 10 [i 11” [i dup`-amiaza la fel. – Ei, n-am ce face în leg`tur` cu asta. Dac` n-ai g`sit loc de parcare aici, ar fi trebuit s` mai cau]i, ceva mai jos, de-a lungul str`zii. – Mai jos! Heather îl fixa cu privirea brusc înfuriat`. Unde mai jos? Vezi tu vreun loc de parcare liber mai jos? El se uit` [i într-o parte [i în cealalt` [i ridic` din umeri. – Va trebui s` g`se[ti un loc s` parchezi ca lumea. Vreau s`-]i v`d permisul. {oferul unui camion ap`sa îndelung claxonul, iar [oferul unei alte ma[ini care venea din direc]ie opus` scoase capul pe geam [i înjur`. Heather schi]` un gest împ`ciuitor cu o mân`. – Eu m` duc la po[t` acum, îi spuse sergentului. Dac` ]ii neap`rat s`-mi vezi permisul, vino dup` mine pân` acolo. El o urm`ri perplex cum se urc` în autobuz [i închide u[a f`r` s` mai a[tepte vreun r`spuns din partea lui.

CU TINE...

15

– Idiotul! bomb`ni ea c`tre pasageri. D` vina pe mine când altcineva a înc`lcat legea [i m` mai [i ]ine de vorb` în mijlocul str`zii în loc s` m` lase s` eliberez drumul. Trase ma[ina în curtea din spatele oficiului po[tal [i intr` ca s` ridice sacii cu coresponden]`. Când se întoarse la autobuz sergentul se înfiin]ase cu carne]elul în mân`. – Î]i fac proces verbal pentru obstruc]ionarea circula]iei cu acest vehicul, o anun]` pe un ton oficial. – Ar trebui s` te asiguri c` i se va face proces verbal [i celuilalt [ofer. – Ceea ce urmeaz` sau nu s` fac în leg`tur` cu oricare alt vehicul nu te prive[te pe tine. – Ba, cum s` nu. Presupun c` pot considera faptul c` au trimis un sergent de data asta drept o dovad` de oarecare interes. – Ce vrei s` spui? se încrunt` el nedumerit. – Am mai avut o astfel de „confruntare” cu poli]ia [i lunea trecut`. Dar era un simplu func]ionar… – Eu nu [tiu nimic despre asta… – Atunci cred c-ar fi cazul s` te interesezi. Am trimis o scrisoare comisarului din Hobart. Îi trezise astfel interesul. El a[tepta o explica]ie din partea ei, dar cum aceasta nu veni, se v`zu nevoit s` cear` l`muriri. – Zona se presupune a fi rezervat` autobuzelor, începu ea s` explice. Poli]ia nu pare s` remarce, îns` exist` un indicator acolo. S`pt`mâna trecut` dou` autobuze au venit în acela[i timp, a[a c` închipuie-]i ce încurc`tur`… Iar respectivul func]ionar a binevoit s` ne

16

AUDREY WEIGH

fac` nou` proces verbal pentru obstruc]ionarea circula]iei. În condi]iile astea cum ar trebui s` ne ducem noi treaba la bun sfâr[it? – V-a]i putea duce dup` colete dup` ce parca]i aici. – Ei, asta-i bun`!… El reu[i s` se st`pâneasc` în ciuda remarcii ei ostile, pe când [i ea se str`duia s` nu r`bufneasc`. – Uite ce e! continu` ea. Vezi cutiile alea patru din`untru? Cum s` le car eu de acolo pân` aici? Ar trebui s` fac patru drumuri…{i cu pasagerii ce fac? Cum s` m` g`seasc` dac` nu pot opri în sta]ia special amenajat` în acest scop? – Într-adev`r, asta ar fi o problem`… Dar asta nu-]i d` ]ie dreptul s` nesocote[ti legea [i s` stinghere[ti fluen]a traficului… Numele complet [i adresa. Heather oft` [i-i d`du informa]iile cerute, apoi urc` în autobuz ca s` aduc` permisul. – Numele [i adresa angajatorului. – Acelea[i. Poli]istul ridic` încurcat privirea, iar ea îi zâmbi mândru. – Sunt propriul meu angajator [i totodat` proprietar al acestei linii de autobuze. Uite! Se întoarse [i flutur` triumf`tor o mân` spre blazonul desenat lateral pe caroseria autobuzului. „LINIILE FORBES“ se putea citi, iar dedesubt, cu litere mai mici: „Transport de marf` [i pasageri“.

Capitolul 2 Heather era încântat` de reac]ia sergentului. Î[i plimba neîncrez`tor privirea de la autobuz la permis [i la fa]a ei radioas`, evident r`mas f`r` replic`. – Nu este oarecum neobi[nuit ca o femeie s` conduc` o linie de autobuze? reu[i pân` la urm` s` întrebe. – Nu în zilele noastre, sun` non[alant r`spunsul. To]i cei care locuiesc pe traseu s-au obi[nuit de ceva timp cu ideea. – În]eleg… Î[i f`cu de lucru notând ceva în carne]el, apoi îi înapoie permisul. Cât de des parcurgi drumul `sta? – Zilnic, exceptând duminicile. – Mm… P`rea pe punctul de a continua cu întreb`rile, dar schi]` un gest brusc însemnând „e[ti liber` s` pleci” [i se întoarse b`gând carne]elul în buzunar. – Ai grij` la drum! morm`i în timp ce ie[ea din curte. Când Heather urc` din nou în autobuz, cei doi cicli[ti se ar`tar` destul de preocupa]i de situa]ie.

18

AUDREY WEIGH

– Oare ]i-ai f`cut un du[man? întreb` fata. Heather ridic` din umeri. – Probabil. Dar nu-mi fac probleme. Dac` primesc cita]ie, m` prezint la tribunal [i-mi sus]in cauza de nu se v`d. Scriu [i la ziare, ca s` [tie toat` lumea cum st` treaba de fapt. Peisajul rustic din afara ora[ului o ajut` s`-[i mai domoleasc` indignarea. Le ar`t` zonele proasp`t reîmp`durite cu arbori autohtoni [i alte câteva atrac]ii locale, ascult` cu pl`cere neîntrerupta lor p`l`vr`geal` în timp ce urcau spre vârf… Îi „debarc`” dincolo de culme. Ei mul]umir`, iar ea le mai d`du câteva l`muriri: – Mai sunt câteva urcu[uri de-aici încolo, dar apoi aproape numai vale. Probabil c` ei ajunseser` la St. Annes înainte ca ea s` porneasc` înapoi deoarece nu-i mai întâlni la întoarcere. Fu un drum t`cut [i lini[tit, f`r` nici un pasager în autobuz [i cu doar câteva livr`ri de f`cut. Traficul se r`rise [i în Gregory; g`si cu u[urin]` loc de parcare de aceast` dat`. Colin Prescott servea un client când intr` ea în farmacia din Eden Bay, dar o v`zu [i-o rug` s` a[tepte. De îndat` ce clientul plec`, îi ie[i în întâmpinare. Halatul alb cu guler înalt îi conferea un aer de eficien]` [i-l f`cea s` arate [i mai bine decât mai înainte. – Mi-ai adus vreo re]et`? întreb` el. – Da, dou`. Dar nu trebuie s` te opre[ti din treab` pentru mine. Exist` acolo o cutie special pus` ca re]etele s` nu se piard`. – Dar nu voiam s` v`d re]etele, ci pe tine. – Oh... Heather nu prea [tia cum s` r`spund` la o astfel de abordare… schi]` un zâmbet…

CU TINE...

19

– Mai ai vreun comision de f`cut pe ziua de azi? – Azi nu. A fost o dup`-amiaz` lini[tit`. – Bine. Termin [i eu imediat [i mergem s` lu`m masa împreun`, ce zici? – Nu se poate. Am un program de respectat. – Dar adineaori ai spus c` nu mai ai nici un comision de f`cut, o contrazise el. – Poate a[teapt` cineva cu marf` de livrat, sau vreun pasager. La ce folos o linie de autobuze dac` nu te po]i baza pe ea când ai nevoie? – Asta a sunat ca la carte, replic` el râzând. Heather ridic` din umeri. Auzise fraza asta la tat`l ei de nenum`rate ori când era mic`, dar nu avea de gând s`-i fac` lui astfel de dest`inuiri acum. – M`car s` bem o cafea împreun`, insist` el. Nu cunosc înc` pe nimeni în ora[ [i mi-ar prinde bine compania. – Îmi pare r`u, dar nu pot s` stau… O s`-]i faci cât de curând cuno[tin]e. El întinse o mân` parc` spre a o re]ine, apoi [i-o retrase. – Promite-mi c` mâine diminea]` te opre[ti cinci minute s` bem o cafea împreun`. Cafeaua o s` fie gata. Heather râse. – A[ accepta, dar eu nu beau decât decofeinizat`. – Facem rost. Deci a r`mas stabilit. Raelene n-o mai întâmpin` la fel de jovial ca de obicei când veni a doua zi diminea]`. Heather în]elese de ce, în momentul în care Colin ap`ru în cadrul u[ii interioare. – Cafeaua decofeinizat` e gata, te a[teapt`. – Oh, mul]umesc. Chiar nu [tiam dac` ai vorbit serios sau nu.

20

AUDREY WEIGH

– Eu vorbesc cât se poate de serios întotdeauna, declar` el. Intr`! Nu te re]in mai mult de cinci minute. Raelene se îmbufn` când trecur` în înc`perea al`turat`, l`sând-o pe ea s` aib` grij` de pr`v`lie. Colin îi ar`t` un scaun la masa mic`, iar el se a[ez` în fa]a ei. – Pentru o persoan` de n`dejde a[a ca tine am reu[it s` fiu gata la timp… ]i-am turnat chiar [i în cea[c`, spuse el. Sper c` am f`cut-o pe gustul t`u de tare. – Este foarte bine, mul]umesc! Urm` un moment de t`cere, ea sorbind din cafea. Î[i d`du aproape instantaneu seama c` el îi privea p`rul. – E culoarea ta natural`, remarc` în sfâr[it. Absolut superb! De ce nu-i dai drumul? – N-ar fi cea mai practic` idee, r`spunse ea sim]ind c` ro[e[te. – Poate c` nu, dar cu siguran]` mi-ar pl`cea s`-l v`d. De unde o astfel de tr`s`tur`? – Mama se trage dintr-o familie scandinavic`. – A[a se explic`… Ce faci disear`? – Ajung acas` conform programului, m` uit la televizor, am câteva scrisori de scris… Heather se uit` la ceas. Scuz`-m`, trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cafea! Aproape ie[ise pe u[` când î[i aminti de pachetele cu medicamente pe care trebuia s` le ia. Raelene zâmbi cu superioritate întinzându-i-le. – Nu uita de ce ai trecut de fapt pe aici! îi zise. Te-ai trezi într-o mare încurc`tur` dac` le-ai uita. – Da, mul]umesc, Raelene! Ne vedem dup`-amiaz`. Doamna Croft, pasagerul ei obi[nuit de mar]i, a[tepta în fa]a casei sale, situat` la una dintre cotiturile drumului.

CU TINE...

21

– Bun`, drag`! o întâmpin` ea pe Heather. O nou` zi minunat`, nu-i a[a? Ocupat`, ocupat`? – Nu prea. Doar livr`rile obi[nuite [i câ]iva turi[ti. Cu genunchiul cum merge? Subiectul genunchiului doamnei Croft avea s` între]in` conversa]ia timp de cel pu]in dou` livr`ri de acum încolo. Dup` aceea aveau s` urmeze câteva bârfe de actualitate prin ora[. Cam tot ce [tia Heather despre localnici o avea ca surs` pe doamna Croft. Aceasta [tia întotdeauna în care familie urma s` se nasc` un copil, cine avea probleme financiare sau cine cu cine se certase, când [i în ce împrejur`ri, dar nu era niciodat` r`ut`cioas` pe seama a cele ce relata. Era pur [i simplu interesat` de via]a de zi cu zi a districtului, iar Heather aflase c` se oferea mereu când era nevoie de ajutor. Înainta în vârst` [i genunchiul atins de artrit` o sup`ra, dar asta n-o împiedica s` treac` s`pt`mânal prin Gregory s`-[i viziteze fiica [i familia acesteia. – Ai f`cut cuno[tin]` cu noul subofi]er de poli]ie? întreb` doamna Croft. Este sergent, proasp`t transferat din Hobart. – Da, am f`cut, r`spunse Heather. Era cât pe ce s` m` re]in` ieri pentru parcare neregulamentar`. – Oh, Doamne! Am auzit eu c` urm`re[te cu sfin]enie litera legii. Nici c-o s` închid` vreodat` ochii, cum mai f`ceau câteodat` cei dinainte. – Poate acum o s` se întreprind` ceva împotriva celor care parcheaz` ilegal pe locul rezervat autobuzelor. Locul de parcare nu era ocupat ast`zi, dar de fapt mar]ea nu era niciodat` la fel de aglomerat ca lunea.

22

AUDREY WEIGH

Heather o ajut` pe doamna Croft s` coboare cele câteva trepte ale autobuzului. O familie cu doi copii cump`rase bilete dus-întors pân` la St. Annes [i când s` plece de pe loc, un alt pasager ap`ru în fug`. – Pfiu! Bine c` te-am prins! abia îng`im` el istovit. Am r`mas cu ma[ina în pan`, a[a c` trebuie s` ajung la St. Annes ca s` iau autobuzul spre sud. Ie[ind cu autobuzul din curtea oficiului po[tal, Heather îl z`ri pe sergent dirijând circula]ia în intersec]ie. El ridic` o mân`, semn c` a recunoscut-o, iar copiii s`rir` entuziasma]i: – Uite, mami, nenea poli]istul ne-a f`cut cu mâna, remarc` voios feti]a. L-ai v`zut? – Trebuie s` fie un nene poli]ist tare de treab`, o asigur` mama ei. „Ha!” gândea Heather accelerând. „S`-[i lase ma[ina \n strad` pre] de vreo dou` minute, s` vedem atunci dac` î[i men]ine p`rerea.” De cum î[i termin` treburile în St. Annes, Heather î[i lu` pachetul cu mâncare [i o carte [i merse s` se a[eze la umbra copacului ei preferat, pe falez`. Cei patru pasageri ai ei din autobuz organizaser` un picnic pe plaja inundat` de soare. La pu]in timp dup` mas` f`cur` o baie în mare, apoi se îmbr`car` [i plecar`, probabil s` colinde prin magazine. Heather îi reîntâlni în sta]ia de autobuz, fiecare cu câte un cornet de înghe]at` în mân`. Heather invent` o problem` de rezolvat înainte de plecare. – Nu dureaz` decât cinci minute, îi asigur` ea. Pute]i s` v` bucura]i de aerul proasp`t… Dac` ave]i nevoie de toalet`, imediat dup` col]…

CU TINE...

23

Intr` într-o mic` b`c`nie s` schimbe câteva vorbe cu proprietarii, iar când se întoarse îi v`zu pe cei patru membrii ai familiei ie[ind de la toalet`. Sperase ca aceast` mic` manevr` s` previn` alte opriri pe drum, dar n-a fost s` fie… – Mami, mi-e r`u!… se plânse b`ie]elul când tocmai urcau panta cea mai abrupt` a drumului. Heather î[i în`bu[i un oftat, gândindu-se câ]i al]i p`rin]i nu fac aceea[i gre[eal` luându-[i copiii la o lung` plimbare cu autobuzul dup` ce i-au l`sat s` se joace prin soare f`r` p`l`rie [i i-au ghiftuit cu înghe]at` [i alte bun`t`]i. – }ine! spuse întinzându-i peste um`r o pung` mare de hârtie. N-o s` pot opri imediat. Copilul rezist` pân` reu[i ea s` opreasc`, câ]iva kilometri mai încolo. Nu dup` mult timp îns` i se f`cu r`u din nou, apoi [i sora lui începu s` se plâng`. – Mami, [i mie mi-e r`u! – Îmi pare foarte r`u! se scuz` tat`l dup` ce opriser` a patra oar`. Asta probabil î]i d` ]ie programul peste cap. – Nu v` face]i griji, îl lini[ti ea. Mai mult ca sigur le va trece repede. N-au mai oprit decât o singur` dat`, dar… alarm` fals`! Heather nu mai încerc` s` recupereze timpul pierdut. Drumul în serpentine cerea aten]ie maxim`, iar u[oara accelerare când pantele se mai domolir` nu f`cu decât s` înr`ut`]easc` starea copiilor. Cel pu]in nu avea nimic de cur`]at în ma[in`, se consol` ea. Traficul era greoi în Gregory la acea or` a dup`amiezii. {colile î[i încheiaser` programul, iar mamele

24

AUDREY WEIGH

care-[i luau copiii de la [coal` cu ma[ina f`ceau [i unele cump`r`turi în drum spre cas`. Heather era prins` în marea de vehicule, preg`tit` s` fac` fa]` oric`rui eveniment neprev`zut… Ap`s` brusc pe frân` când u[a din spate a unei dubi]e din fa]a ei se deschise în mers. Aproape instantaneu se dezl`n]ui în spatele ei o orchestr` de claxoane, care mai de care mai iritate. Heather coborî s` vorbeasc` cu [oferul dubi]ei, apoi urc` înapoi în autobuz [i semnaliz` celorlalte ma[ini s` treac` pe lâng` ea. Într-un concert de claxoane [i fluier`turi, circula]ia î[i relu` anevoie cursul pe lâng` autobuzul oprit. – Mai bine a]i coborî acum, se adres` Heather pasagerilor. N-o s` m` pot urni de aici prea curând [i nu suntem departe de sta]ie. – E chiar mai bine a[a, zise tat`l, noi st`m în partea asta a ora[ului. Heather îi ajut` pe copii s` coboare. P`rin]ii îi urmar`. Abia puseser` cu to]ii piciorul pe trotuar, când o voce cunoscut` întreb` cu severitate: – De data asta ce crezi tu c` mai faci? Nu [tii c` nu ai voie s` debarci pasagerii decât în locurile special amenajate? Heather trase aer în piept [i reu[i s` se st`pâneasc` în timp ce se întorcea spre sergent, dar expresia de pe fa]a ei nici nu mai avea nevoie de cuvinte: „Oh, nu! Nu tu, din nou!”

Capitolul 3 – Oare ce crezi tu c` faci? repet` sergentul. Nu vezi, nu auzi ce încurc`tur` provoci? – Înainte s`-]i sar` ]and`ra, mai bine vii s` vezi ce s-a întâmplat, replic` Heather. Nu am oprit aici din proprie ini]iativ`. El o urm` pân` în dreptul dubi]ei care cauzase oprirea ei brusc` [i r`mase pentru a doua oar` f`r` cuvinte, holbându-se la gr`mada de sticl` spart` [i la lichidul ce se scurgea de-a lungul str`zii. Un miros puternic de o]et plutea în aer, iar poli]istul î[i în`bu[i un str`nut. – Ai dat peste cineva? întreb` el. – Nu, n-am dat peste nimeni! Am v`zut sticlele c`zând [i am frânat. {oferul s-a dus s` caute o m`tur` sau ceva cu care s` cure]e mizeria asta. – Hm. Transportul unei înc`rc`turi „imprevizibile“ este o contraven]ie, zise el ca [i cum descoperirea [i pedepsirea unor astfel de infrac]iuni ar fi fost ]elul s`u în

26

AUDREY WEIGH

via]`. Se uit` iritat dup` [oferul care i se p`rea c` nu se mai întoarce… Întoarse privirea spre Heather: {i tu ce stai [i te ui]i? Dac` nu ai fost implicat` în incident de ce sta]ionezi [i blochezi traficul? – M-am gândit c-a[ putea preveni trecerea altor vehicule prin mald`rul `sta de sticle sparte, explic` ea. Ni[te cauciucuri sparte ne-ar mai lipsi acum… Pot s` contez pe tine s` dirijezi un pic circula]ia pe lâng` autobuz? Sergentul se încrunt` ]âfnos [i încuviin]` cu jum`tate de gur`: – Bine, m` ocup eu de asta… [i s` nu te a[tep]i s` mai g`se[ti locul de parcare neocupat pentru c` indicatorul nu mai are nici o valoare dup` ora 11. Cu alte cuvinte, abia a[tepta ca ea s` mai comit` vreo contraven]ie cu parcarea ca s-o poat` taxa „în litera legii“, se gândea Heather iritat`. În]elese aluzia, l`s` autobuzul în curtea din spatele oficiului po[tal [i porni pe jos spre agen]ie. – E[ti în întârziere, observ` Sandy. Ai avut probleme pe drum? – Copii bolnavi… Apoi un blocaj aici, la cap`tul str`zii. Noul vostru sergent este din nou pe picior de b`taie. – Î[i creeaz` o reputa]ie în toat` regula. Unde ai l`sat autobuzul? Sandy o privea aprobator în timp ce ea explica. – Noroc c` nu avem nimic de înc`rcat, atunci. Totu[i mâine cred c-o s` fie ceva marf`.

CU TINE...

27

Farmacia era închis` când ajunse ea înapoi în Eden Bay. Scrise un bile]el anun]ând c` nu are re]ete de l`sat [i-l strecur` în cutia po[tal`. Se întoase la autobuz [i nu mic` îi fu mirarea când d`du peste Colin sprijinit tacticos de caroserie. – Începusem s` m` întreb de ce nu mai ajungi, o tachin` el. Credeam c` tu e[ti întotdeauna o persoan` de n`dejde, de-[i poate omul potrivi ceasul dup` tine. – Nu începe, se enerv` Heather. Numai de remarci cu subîn]eles nu-mi arde mie acum. – Oh, îmi pare r`u! Ai avut o zi proast`? P`rea într-adev`r preocupat; pân` [i Heather se sim]i obligat` s`-l asigure: – Nu chiar. Doar câteva opriri neprev`zute pe drumul de întoarcere. Dar noul poli]ist din Gregory m-a scos din s`rite. El f`cu un pas c`tre ea. – Hai s` mânc`m ceva înainte s` pleci mai departe. – Nu, mul]umesc! E în ordine. Trebuie s` plec, m-or a[tepta oamenii în sta]ie. Ea se a[tepta ca el s` insiste, dar Colin observase c` ea e gata de plecare. – Bine. Te a[tept mâine diminea]`! {i se ]inu de cuvânt. A doua zi diminea]` o cea[c` de cafea o a[tepta pe m`su]a din camera din spate. De data asta [i o farfurie cu biscui]i în ciocolat`. – Încet, încet, m` organizez [i eu, îi spuse el. În curând sertarele or s` fie tixite cu bun`t`]i. Poftim!

28

AUDREY WEIGH

– Nu, mul]umesc! Nu obi[nuiesc s` ciugulesc câte ceva a[a, între mese. El insist`, dar ea nu se l`s` convins`. – Ei, acum în]eleg cum te men]ii a[a în form`, o compliment` el. Eu n-am atâta voin]` [i ador dulciurile. Dup` exact cinci minute, Heather se ridic`. El o conduse pân` la u[`, f`când ceva planuri pentru dup`amiaz`. – Eu preg`tesc cafeaua. Sper s` nu mai ai probleme [i ast`zi. – Nu, mul]umesc! Heather se întoarse spre el [i-i spuse cu hot`râre: S` nu te a[tep]i s` vin s` beau câte o cafea de fiecare dat` când trec prin ora[. – Dar ar fi singura mea posibilitate de a sta de vorb` cu tine, protest` el. – Îmi pare r`u, dar mai am [i al]i prieteni în zon`. Nu-i pot neglija ca s`-mi petrec tot timpul la tine, aici. El p`rea descurajat, dar Raelene era încântat`. Îi zâmbi chiar lui Heather cu exuberan]a ei obi[nuit` [i-i f`cu prietene[te cu mâna la plecare. Heather zâmbi în sinea ei în drum spre ma[in`. Raelene credea cu siguran]` c` acum are mai multe [anse la Colin, dar era atât de tân`r`… Colin probabil prefer` genul mai matur. S`pt`mâna se scurse lini[tit, f`r` alte incidente. Cuplul canadian î[i continu` periplul turistic spre sud, întâmpinând-o pe Heather ca pe o veche prieten`, când ea opri s`-i ia cu autobuzul. Mai avu parte [i de al]i câ]iva pasageri interesan]i… Chiar [i traficul în Gregory parc` se mai fluidizase, iar vremea cald` [i pl`cut` p`rea s` ]in` [i ea cu

CU TINE...

29

tân`ra „întreprinz`toare“. Heather î[i f`cuse un scop din a vizita [i alte magazine [i localuri, de câte ori se afla în Eden Bay, hot`rât` ca vizitele matinale la farmacist s` nu devin` o obi[nuin]`. Dar de fiecare dat` când totu[i mai trecea pe acolo, el o întâmpina încântat, invitând-o s` mai r`mân`, îns` niciodat` prea insistent. Duminic` diminea]` cineva sun` la u[`. Heather se duse s` deschid`… |n pragul u[ii st`tea nimeni altul decât…Colin. – Bun` diminea]a! salut` el. – Ce cau]i aici? bolborosi ea încurcat`. – Am venit s` te v`d. M-am gândit c` poate ast`zi ai timp s` st`m pu]in de vorb`, având în vedere c` nu ai alt program. Heather d`du resemnat` din cap [i-l invit` în`untru. Bine c` f`cuse pu]in` ordine de diminea]`… Era destul de adecvat îmbr`cat`, având în vedere împrejur`rile, în rochia ei alb`, înflorat`… dar era descul]`… – Sunt convins` c` nu refuzi o cea[c` de cafea, îi spuse în drum spre buc`t`rie. Puse ibricul pe aragaz [i întreb`: Cum ai aflat unde stau? – Foarte u[or. Toat` lumea [tie c` sediul „Liniilor Forbes” este în Victoria Cove, [i oricine în ora[ [tie unde locuie[ti. – Probabil c` ai pornit la drum dis-de-diminea]`… – Da. Ei bine, n-am vrut s` ratez ocazia. Ceva sclipea în privirea lui Colin care admira p`rul ei auriu adunat într-o parte [i prins cu un elastic în ton cu ro[ul florilor de pe rochie.

30

AUDREY WEIGH

– M` bucur c` am ajuns la timp s` te v`d cu p`rul pe spate, spuse el. Heather ro[i, dar rezist` impulsului de a-[i ridica p`rul în vârful capului. Încerc` s` continue cât mai non[alant discu]ia: – Sper c` n-ai avut surprize nepl`cute pe drum. Cât ai de gând s` stai? – Asta depinde numai de tine, sun` rapid r`spunsul. Sper c` îmi vei permite s` te scot s` lu`m masa în ora[. Dar pân` atunci, am adus echipamentul de înot, rachetele de tenis, o hart` [i cartea de credit, a[a c` sper s` fac fa]` oric`rei preferin]e pe care ai avea-o tu pe ziua de azi. Heather nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc`. – Eu îmi planificasem s` fac cur`]enie azi… – Cur`]enie? Duminica? El scutur` hot`rât din cap în semn c` nici nu poate fi vorba de a[a ceva. Plus c` nu mi se pare deloc s` fie nevoie de cur`]enie. Dac` alte treburi nu mai ai, eu mi-am propus s`-]i fac azi program de voie [i s` ne distr`m împreun`. Heather zâmbi [i hot`rî s` dea curs invita]iei lui. Se gândi s`-l duc` s` admire peisajul de undeva de sus. De pe veranda casei se deschidea o perspectiv` magnific` asupra ora[ului, dar urcând pe una dintre culmile învecinate, priveli[tea era ame]itoare. Inevitabil, Colin se plânse c` panta este prea abrupt` [i c` el nu este obi[nuit cu astfel de încerc`ri temerare, dar, o dat` ajun[i în vârf, fu de acord c` peisajul meritase efortul. F`cur` apoi o baie în mare, iar Colin insist` s` ia masa la cel mai bun restaurant din ora[.

CU TINE...

31

– Nu exist` decât dou` localuri deschise duminica, se amuz` Heather. Barul de zi de pe plaj` [i restaurantul de la Hotel Victoria. El se dovedi o companie cât se poate de pl`cut`, [tiind s` evite cu succes momentele de t`cere stânjenitoare. Buna dispozi]ie guvern` atmosfera pe parcursul întregului dejun. Heather privea în ochii c`prui, de o str`lucire aparte, [i se sim]ea f`r` voia ei atras` de acest b`rbat, fa]` de care î[i propusese înc` din prima clip` când îl v`zuse s` fie indiferent`. Decisese înc` de atunci s` nu se lase impresionat` de cât de bine arat` [i de propria lui încredere în sine, dar nu se putea s` nu te flateze un b`rbat care a b`tut atâta drum doar ca s` te vad`. Dup`-amiaz` vizitar` o rezerva]ie natural` la câ]iva kilometri înspre nord, apoi Heather îl invit` la ea s` ia o gustare înainte de a pleca acas`. – S` vii s` bem cafeaua împreun` mâine diminea]`! o îndemn` el când în cele din urm` se hot`rî s` plece. Heather ezit`, dar nu reu[i s` g`seasc` un motiv întemeiat pentru a refuza. Ast`zi se sim]ise foarte bine în compania lui [i câte o cea[c` de cafea din când în când nu implica nici o alt` obliga]ie. – N-ai mai trecut de o s`pt`mân` întreag` pe la mine, continu` el. – Aproape o s`pt`mân`, rectific` ea. Am venit de dou` ori s`pt`mâna trecut`. – Ei bine, ceilal]i prieteni ai t`i de prin ora[ n-or s` aib` de ce s` se simt` neglija]i dac` treci [i mâine pe la mine.

32

AUDREY WEIGH

Acum sunt [i eu localnic, a[a c` am dreptul la acelea[i privilegii ca [i ceilal]i locuitori ai ora[ului. – Weekendul `sta ar fi trebuit s` ]i-l petreci în ora[ legând [i alte prietenii. – Am preferat s` te vizitez pe tine. El lu` t`cerea ei drept încuviin]are [i zâmbi satisf`cut. Bine atunci. O s` fiu gata cu cafeaua. Spre amuzamentul ei, Colin era cu un client a doua zi de diminea]` când ajunse ea. Îi f`cu semne disperate s`-l a[tepte… Heather nu-[i putu st`pâni un surâs în timp ce trecea în camera al`turat`. Raelene profit` de ocazie [i veni dup` ea. – Colin e un b`rbat cât se poate de misterios, începu ea. {tii tu, nici n-a fost z`rit prin ora[ în weekendul `sta. Nu se [tie dac` îi place crichetul sau e pasionat de b`rci sau mai [tiu eu de ce altceva… Am crezut c-o s` vin` la discotec`, dar n-a venit. – Cu timpul o s` afla]i mai multe despre el, o asigur` Heather. Lucra]i împreun` de ceva vreme. Cum v` în]elege]i? – El e dr`gu] a[a… dar nu prea vorbe[te, a[a c` nu [tiu nici eu prea multe despre el, oft` Raelene. Mi-ar pl`cea s` ies cu el undeva. Toate fetele ar muri de invidie. Dar pare s` nu priceap` aluziile. – Nu te str`dui prea mult, o sf`tui Heather. Ce-i mult stric` [i asta cu siguran]` n-ar face decât s`-l îndep`rteze. F`cu un semn de avertizare c`ci se auzeau pa[i. Raelene se întoarse în farmacie f`r` a mai spune nimic altceva.

CU TINE...

33

– Cred c` am ajuns la timp s`-mi iau r`mas bun, a[a-i? spuse Colin intrând. Dup`-amiaz`?… – Bine…O s` trec dup`-amiaz` pentru câteva minute, c`zu ea de acord. El zâmbi de parc` tocmai i se f`cuse un cadou nea[teptat. Mar]i diminea]` canadienii a[teptau în Gregory autobuzul de St. Annes. – Bun`! Heather tocmai o ajuta pe doamna Croft s` coboare din ma[in`, când auzi salutul. – Bun`! Heather lu` biletele [i puse rucsacurile în ma[in`. Urca]i! M` întorc imediat, m` duc numai s` ridic coletele. De data asta avea de luat dou` pachete mari [i un televizor care fusese trimis în ora[ la reparat. – Aduc eu televizorul, spuse Sandy. Tu du-te [i f` loc în ma[in` pentru el! Heather aranja marfa în autobuz, f`când loc pentru televizor, [i nu-l observ` imediat pe b`rbatul înalt care a[tepta în t`cere lâng` ma[in`. – C`l`tori]i cu noi? îl întreb`. – Da, am bilet. Vocea o f`cu s` se întoarc` [i s`-l priveasc` cu mai mult` luare-aminte. Era un tân`r lat în umeri, cu p`rul blond-ro[cat… Ast`zi purta o c`ma[` verde, deschis` la gât [i pantaloni bej în locul uniformei, dar nu înc`pea nici cea mai mic` îndoial`… Era noul sergent de poli]ie.

34

AUDREY WEIGH

– Pân` unde mergi? îl întreb`. – Pân` la St. Annes, r`spunse el, preg`tit parc` pentru o eventual` disput`. Întinse biletul, iar Heather rupse unul dintre capete. – }i s-a stricat ma[ina? se interes` ea. – Nu. Vreau s` merg cu autobuzul. Sandy ap`ru cu televizorul în bra]e, sc`pând-o pe Heather de datoria unui r`spuns… Atât era de ajuns ca s`-i compromit` ei ziua, se gândea furioas`, prezen]a unuia ca sergentul pe parcursul întregului drum. Probabil spera s` o prind` înc`lcând vreuna dintre regulile lui meschine… Cu mâinile pe volan [i cu ochii a]inti]i asupra drumului, ea avea impresia c` privirea lui îi urm`re[te fiecare mi[care [i asta îi inducea un sentiment de nervozitate, de parc` d`dea examen de conducere. Spera s` nu se întâmple nimic care s`-i dea lui motiv s-o critice. – Abia a[tept s` trecem mun]ii, î[i exprim` tân`ra canadian` ner`bdarea de îndat` ce pornir` la drum. Am auzit c` zona ofer` una dintre cele mai frumoase priveli[ti din Tasmania. – Este într-adev`r splendid, confirm` Heather. {i panorama de sus asupra ora[ului St. Annes care se întinde în vale este minunat`. Zona va fi înc` [i mai frumoas` când copacii tineri vor cre[te. Acum câ]iva ani regiunea era urâ]it` de defri[`rile excesive. Coaste întregi fuseser` desp`durite. Dar fabrica de cherestea a întâmpinat serioase dificult`]i materiale [i [i-a mutat sediul în alt` parte.

CU TINE...

35

– {i în zona de unde venim noi exist` astfel de probleme forestiere, spuse tân`rul. Este nevoie de cherestea, dar nimeni nu agreeaz` ideea defri[`rilor. Conversa]ia o ajut` pe Heather s` se relaxeze. Nu avea s` permit` ca prezen]a sergentului s`-i strice pl`cerea excursiei. Avea s` p`l`vr`geasc` a[a cu cei doi canadieni [i s`-l ignore pe el total. Oprea de câte ori turi[tii doreau s` fac` fotografii, dar niciodat` în locuri primejdioase. Drumul prin mun]i [i panorama asupra ora[ului fur` apreciate la maximum, iar Heather se bucur` de reac]iile admirative ale vizitatorilor. O familie cu trei copii ie[ise la [osea pentru a primi televizorul. – Uraa! s`rir` cei trei în sus de bucurie, în timp ce obiectul entuziasmului lor era transferat din portbagajul autobuzului în cel al camionetei familiei. Ast`-sear` ne uit`m la televizor! – Asta numai dac` sunte]i cumin]i, îi mai domoli tat`l lor. Se întoarse spre Heather [i i se adres` zâmbitor: O s` fie oricum un pic de lini[te în cas`, acum c` l-am primit înapoi. Familia f`cu voios cu mâna în urma autobuzului, iar pasagerii le r`spunser` la fel. – Trebuie s` le inspiri într-adev`r o foarte mare încredere, observ` canadianul. S` la[i a[a televizorul… într-un autobuz… – Au de ales între aceast` posibilitate [i perspectiva a dou` drumuri lungi [i costisitoare pân` în ora[, drumuri pentru care nu au nici timpul, nici posibilit`]ile necesare.

36

AUDREY WEIGH

La vreo câteva minute de mers, alt fermier î[i a[tepta coresponden]a [i ziarele. – Bun` ziua! o întâmpin` el. Heather, ai putea s`-mi faci [i mie un serviciu? Tractorul lui Bert Moody s-a stricat [i piesele comandate de el n-o s` ajung` decât cel mai devreme într-o s`pt`mân`. Po]i s`-i duci tu piesele astea de la mine? – Sigur! Unde este? – Cu vitele la p`scut. Dac` nu-l vezi, las` cutia lâng` ]arcul cu Hereford. – Bine. Pe curând! Heather transport` cutia cu piese pân` la ferma învecinat`. Nu mic` fu mirarea celor doi canadieni când o v`zur` l`sând cutia pe unul dintre stâlpii de metal ai gardului de sârm`… În jur, cât vedeai cu ochii, numai câmp, vaci [i parcele îngr`dite; nici m`car o cotitur` a drumului… – De unde ai [tiut unde s-o la[i? Heather ar`t` înspre animalele care p`[teau lini[tite. – Acelea sunt vite de Hereford. Dincolo de gard este cireada lui Bert. El o s` vin` s`-[i adune vitele… Uite-l c` vine! F`cu semn cu mâna b`rbatului care ap`ruse de dup` o movil`. Bert ridic` ambele bra]e în semn de mul]umire. Î[i continuar` drumul pân` la St. Annes. – Î]i mul]umim din suflet! spuse tân`rul so], dup` ce le d`du bagajele jos din ma[in`. Ne-ar fi f`cut mare pl`cere s` ne duci tu pân` la Hobart. – Nu mi-ar pl`cea s` circul pe traseu spre Hobart, m`rturisi Heather. Nu m` omor dup` via]a la ora[. Distrac]ie pl`cut` în continuare! Sergentul coborâse [i a[tepta lâng` [osea.

CU TINE...

37

– Din câte [tiu eu, 13.30 este ora de plecare, i se adres` el. A[a este? – Da. Sper s` ai destul timp s`-]i termini treburile. – Nu sunt de serviciu ast`zi. Am venit doar ca s` cunosc mai bine zona, s` aflu câte ceva despre comunitatea în care locuiesc. – Ah! O rug` s`-i indice câteva locuri unde ar putea s` ia masa de prânz. Ea îi în[ir` câteva localuri: o tavern` pesc`reasc`, un snack bar, o mic` pensiune [i hotelul restaurant. El ezit` o secund`, apoi îndr`zni: – Ai vrea s` lu`m masa împreun`? – Nu, mul]umesc! Am întotdeauna pachet la mine [i iau masa pe plaj`. – În]eleg… Nici o problem`… O s` m` întorc la timp pentru plecare. Porni agale spre restaurant, p`rând a suferi un pic de singur`tate. Pe Heather o cuprinse un val de compasiune. „Pentru un b`rbat cu o asemenea manie a regulilor, via]a într-un or`[el de provincie nu se întrevede prea în roz”, se gândi ea. Toat` lumea avea s`-l ocoleasc`; probabil oricine se va sim]i la fel de stânjenit în prezen]a lui, cum se sim]ise [i ea când el se urcase în autobuz de diminea]`. Dar oricum, nu era problema ei. Era numai vina lui… dac` se purta atât de pu]in prietenos cu oamenii! Ea nu avea s` fie singura persoan` care s` se bucure de un eventual transfer al lui înapoi la ora[.

Capitolul 4 Heather închise cartea [i-[i adun` lucrurile întrebându-se dac` s`-l a[tepte pe sergent în caz c` acesta întârzie. Ar putea [i ea s` invoce litera regulamentului, î[i zise într-un impuls de r`utate. Ar putea pleca în secunda în care minutarul ajunge în dreptul cifrei [ase. Chiar dac` l-ar vedea alergând dup` autobuz ar putea foarte bine s` refuze s` opreasc`, pe motiv c` nu poate îmbarca sau debarca pasageri decât în locurile special amenajate… „S`-l vedem atunci pe domnul sergent, împotmolit de cealalt` parte a mun]ilor…” Îns` nu fu cazul, deoarece când ajunse ea în sta]ie el era deja acolo, a[ezat degajat pe b`ncu]`, cu picioarele întinse înainte. O a[tepta probabil de cel pu]in cinci minute, se gândi Heather, nemaiîn]elegând acum cum de-[i f`cuse asemenea iluzii. Ar fi trebuit s`-[i \nchipuie c` o persoan` meticuloas` ca el nu ar risca s` piard` autobuzul. Cu greu ar putea fi un astfel de om prins pe picior gre[it.

CU TINE...

39

– Bun` ziua! salut` el ridicându-se. – Bun`! Heather deschise portiera [i lu` biletul. – Se pare c` eu sunt deocamdat` singurul pasager, ad`ug` el. Te deranjeaz` dac` stau mai în fa]`? Da, o cam deranja, dar ce era s` fac`? Ar fi putut s` ocupe locul de lâng` ea cu pachete, dar acum era oricum prea târziu. – Dac` vrei… sun` scurt r`spunsul. Îns`… nu sunt mul]i care s` doreasc` s` coboare panta cu o astfel de perspectiv` în fa]a ochilor… – Promit c` nu m` sperii. Când î[i relu` locul la volan, Heather resim]i aceea[i tensiune ca la venire. Era de-a dreptul penibil s` se lase astfel afectat` de prezen]a sergentului. El nici m`car nu era de serviciu. {i chiar dac` ar fi fost, nu i-ar fi g`sit nimic de repro[at… Tat`l ei o înv`]ase s` conduc` [i o înv`]ase bine. Nu avusese niciodat` nici un accident. Dac` nu ar exista problema parc`rii, n-ar avea nici un fel de confrunt`ri cu legea sau cu organele de ordine. – Apropo, deschise el discu]ia, ar trebui s`-]i spun c` n-o s` ai probleme dup` contraven]ia de s`pt`mâna trecut`. – Oh! Vorbele lui o surprinseser` pe Heather. Ea s-ar fi a[teptat ca, dup` câte i-a spus la momentul respectiv, el s` se fac` luntre [i punte ca s-o aduc` în instan]`. El zâmbi, apoi începu s` explice:

40

AUDREY WEIGH

– Concluzia evident` a fost c` în zon` se face sim]it` lipsa organelor de ordine. Am reu[it s` aduc în discu]ie problema, dar atitudinea unora nu se schimb` peste noapte. – Am auzit c` î]i creezi o adev`rat` reputa]ie… coment` Heather. – Foarte bine. Asta înseamn` c` au început s` priceap` mesajul. Când toat` lumea o s` [tie cum st` treaba în ceea ce m` prive[te, lucrurile or s` înceap` s` ia o cu totul alt` întors`tur`. Atunci regulile vor fi respectate. – Cu o astfel de atitudine n-o s`-]i faci prea mul]i prieteni în ora[. – Nu sunt aici ca s` câ[tig un concurs de popularitate, replic` el. Datoria mea este s` veghez ca legea s` fie respectat`. Heather se uit` la ceas [i porni motorul. Dac` nu punea cap`t discu]iei acum, puteau cu u[urin]` ajunge din nou la o confruntare [i nu avea nici un rost. Dumnealui sergentul avea s` afle destul de curând c` trebuie s` mai lase de la el dac` vrea s-o duc` bine într-un or`[el de provincie. Timp de dou`zeci de minute nici unul nu mai scoase o vorb`. T`cerea devenise stânjenitoare, cel pu]in pentru Heather. Avea deseori pasageri mai pu]in vorb`re]i, dar nici unul pân` acum nu o f`cuse s` se simt` atât de stingher` în propriul ei autobuz ca acest sergent nesuferit. – De ce nu ai f`cut c`l`toria asta cu ma[ina? De ce ai luat autobuzul? rupse ea t`cerea. N-ar fi fost mai comod pentru tine s` fii pe patru ro]i proprii, în loc s` depinzi de un program anume?

CU TINE...

41

– Am vrut s` aflu mai multe despre regiune. N-a[ fi reu[it acest lucru b`tând pur [i simplu [oseaua la volanul ma[inii mele. – În]eleg. {i cam ce ai aflat? – P`i, de exemplu: cât de important` este o linie de autobuze care s` fac` leg`tura între localit`]i într-o astfel de zon`; c` serviciul pe care-l prestezi tu este vital pentru supravie]uirea c`minelor izolate… Nu mi te-a[ fi închipuit niciodat` transportând televizoare sau f`când comisioane între ferme vecine. Cuvintele lui o flatar` pe Heather [i t`cerea ce urm` deveni parc` mai pu]in ap`s`toare. Ea era atent` la drum, preg`tit` s` fac` fa]` oric`rei eventuale apari]ii neprev`zute pe carosabil, biciclet` sau orice alt vehicul, iar el se a[ezase comod [i admira peisajul. Oprir` la un mic han la [osea. Heather î[i anun]` înso]itorul c` are destul timp s` bea un suc [i s` ciuguleasc` ceva, dac` dore[te. – Plec`m într-un sfert de or`. – Las`-m` s`-]i fac cinste cu un ceai sau ceva, f`cu el invita]ia. – P`i… – Te rog! Doar s` st`m pu]in de vorb`. Tu [tii mai multe despre împrejurimi decât oricine altcineva. Ar fi putut s` ia o gustare în buc`t`rie, a[a cum f`cea de obicei, dar amabil` din fire, accept` invita]ia. I se întâmpla adesea s` ia masa împreun` cu pasageri singuratici, iar acesta era cu siguran]` mai singuratic decât majoritatea.

42

AUDREY WEIGH

– Vin imediat! S` încarc întâi cump`r`turile în autobuz. Un ceai ar fi perfect. {tiu ei cum îmi place. Când ea se întoarse, el se a[ezase deja la o mas` lâng` fereastr` [i o a[tepta cu dou` ce[ti de ceai gata preg`tite. Pe Heather situa]ia o amuz` [i-[i mu[c` u[or buza de jos ca s` nu izbucneasc` în râs: parc`-l vedea pe Colin a[teptând-o diminea]a cu cafeaua preg`tit`. Raelene mai ales s-ar fi amuzat copios. Tân`rul subofi]er st`tea drept în scaun [i ea avu pentru o clip` senza]ia c` are s` se ridice [i s`-i ias` în întâmpinare. – Ar trebui s` m` prezint, începu el când o v`zu a[ezat`. M` numesc Grant Gibson. – Îmi pare bine! murmur` ea automat. El zâmbi, iar zâmbetul avu un efect surprinz`tor asupra fizionomiei sale. P`rea mai tân`r, mult mai prietenos [i aproape chipe[. Heather observ` c` era mai tân`r decât presupusese ea ini]ial, cam de aceea[i vârst` cu Colin. Avea ochi alba[tri [i era tuns scurt, a[a cum îi st` bine unui b`rbat în uniform`. – M` prive[ti de parc` abia acum am devenit o persoan` în carne [i oase, remarc` el. Heather ro[i. – Oh, îmi pare r`u! N-am vrut… – Nu-]i cere scuze. Mi se întâmpl` deseori… Foarte rar întâlnesc persoane în afara serviciului. – Locuitorii din Gregory sunt foarte sociabili, îl asigur` ea. Dac` ai fi [i tu un pic mai pu]in b`]os, te-ar primi cu bra]ele deschise.

CU TINE...

43

– Când spui „mai pu]in b`]os”, presupun c` vrei s` zici „s` mai treci cu vederea din când în când unele mici abateri”. C` doar din cauza asta ai avut tu probleme. Ultimele lui cuvinte o încurcaser` [i privirea de pe fa]a ei era cât se poate de expresiv` în acest sens. – De atunci ai mai avut probleme cu parcarea în Gregory? întreb` el. – Ei bine, nu. Traficul pare chiar s` se fi înlesnit în ultima vreme. – Ei, vezi!… – Adic` i-ai pus la punct pe [oferii care parcau unde nu trebuie? – Exact. Dup` cum ai spus chiar tu, traficul s-a înlesnit considerabil. Se aplec` pu]in înainte [i redeveni serios. Legile exist` ca s` u[ureze via]a oamenilor, nu ca s` le creeze acestora probleme. Nu fac decât s` previn` eventuale nepl`ceri în sânul comunit`]ii, nepl`ceri cauzate de egoismul unora. – În]eleg. Nu putea contrazice ceva care suna atât de logic. Plus c` avea dreptate în leg`tur` cu \mbun`t`]irea traficului. – Oamenii or s` ajung` s` m` cunoasc` destul de curând, declar` el. Nu m` interesez` cât` influen]` cred unii c` au. Dac` încalc` legea vor suporta consecin]ele. – Atâta timp cât o s` reu[e[ti s` previi parcarea neregulamentar` pe locul autobuzului, eu n-o s` am de ce s` m` plâng. – Cel pu]in noi doi am ajuns la o în]elegere. Eu [tiu cât de importante pentru comunitate sunt livr`rile pe care le

44

AUDREY WEIGH

faci tu, iar tu po]i fi sigur` c` de acum încolo voi face tot posibilul s` g`se[ti întotdeauna locul de parcare neocupat. Poveste[te-mi câte ceva despre afacerea ta. Ai un singur autobuz? – Nu, am dou`. Cel`lalt este un pic mai mare, a[a c` o s`-l folosim mai des acum c` s-a deschis sezonul turistic. Sunt [i coproprietara unui autocar care poate fi închiriat. – Dar între]inerea? – Am un mecanic foarte bun. Are [i permis de conducere, a[a c` poate s`-mi ]in` [i locul la [ofat dac` este cazul. Heather î[i termin` ceaiul [i se ridic`, gândindu-se c` d`duse deja destule detalii despre afacerile ei. – Mul]umesc pentru ceai! Plec`m în patru minute… Ne întâlnim afar`. Pe drumul înapoi spre Gregory conversa]ia nu fu prea animat`. Heather nu-l mai întâlni pân` miercurea urm`toare. O ajuta pe doamna Croft s` urce în autobuz; el ie[i din agen]ie. Venerabila doamn` era deja instalat` comod când el o salut`. – Bun`! r`spunse ea. Cu ce te pot ajuta? – Am bilet pentru Victoria Cove. A[ vrea s` v`d [i cealalt` parte a traseului. Heather r`mase cu gura c`scat`. „Oh nu, nu din nou!” se gândi. F`cuser` ei pace, dar nu voia ca el s`-[i fac` un obicei din a c`l`tori cu autobuzul ei. – N-o s` te po]i întoarce azi, îl avertiz` ea. Acesta este singurul autobuz [i eu nu m` întorc decât mâine.

CU TINE...

45

– Mi-am dat seama. O s` r`mân peste noapte la hotelul din ora[. Îi ar`t` un sac de voiaj ca pentru a-i demonstra c` a plecat preg`tit. Heather d`du din cap f`r` tragere de inim` [i rupse biletul. – Urc`! M` duc dup` colete. Sandy îi observ` înc` de la intrare expresia fe]ei. – S` în]eleg c` ai din nou companie nedorit`? Oare ce urm`re[te cu c`l`toriile astea cu autobuzul? – El spune c` vrea s` cunoasc` mai bine districtul. – Ha! S`-l avertizez pe Ted. Mâine, poimâine o s` vin` s`-[i ia bilet pentru Gold Star. Nu-l l`sa s`-]i g`seasc` nod în papur`. – De parc` ar avea cu ce! Ne vedem mâine, Sandy. Chiar [i doamna Croft p`rea intimidat` de prezen]a sergentului în autobuz. De obicei atât de vorb`rea]`, acum nu avu nimic de spus când tân`ra î[i relu` locul la volan, ceea ce o mir` pe Heather. Dup` ce plecar` deschise ea vorba: – Ce mai face familia, doamna Croft? – Mai bine ca niciodat`. Copiii, neastâmp`ra]i ca întotdeauna [i de[i m` obosesc îngrozitor uneori, sunt ni[te scumpi! – Dar cu genunchiul cum merge? – Nu mai r`u decât de obicei. Ast`zi îns` sunt cam obosit`. Abia a[tept s` ajung acas`. Doamna Croft închise ochii, anun]ând astfel c` vrea s` trag` un pui de somn. Heather o l`s` în pace. Din când în când mai arunca o privire în oglinda retrovizoare la

46

AUDREY WEIGH

sergentul care se a[ezase în spate, atent la drum [i neclintit ca întotdeauna. Oare se relaxa [i el vreodat`? Se bucura [i el de via]`? Nu era de serviciu, deci asta însemna pentru el o zi liber`. Numai fa]` de om în vacan]` nu avea. Nici un alt pasager nu mai a[tepta autobuzul în nici una dintre sta]iile care urmar`; nici livr`ri nu mai avea de f`cut. Heather abia a[tepta s` ajung` în Eden Bay. Cafeaua cu Colin avea s` fie momentul binemeritat de relaxare \n dup`-amiaza aceea. Erau cam la jum`tatea drumului când doamna Croft icni. Urm` apoi un geam`t surd. Heather încetini automat. O v`zu pe b`trân` ghemuit` în scaun, cu ambele mâini încle[tate pe piept. Sergentul se îndrepta deja spre ea. Pân` s` opreasc` Heather, el ajunsese lâng` bolnav`. – F` pu]in loc s-o întindem, ordon`. Heather d`du din cap [i începu s` mute pachetele. Nu apuc` s` fac` destul loc… Gemetele se stinser`. – Repede! o instrui sergentul. Sprijin`-i tu capul. Eu o s` încerc s-o întind. I s-a oprit inima!

Capitolul 5 Inima lui Heather b`tea s`-i sar` din piept, dar se supuse f`r` crâcnire, sprijinind capul doamnei Croft în timp ce sergentul o ridica cu greu de pe scaun. Câteva secunde mai târziu, el se l`sase într-un genunchi, iar Heather îl ajuta s-o întind` pe bolnav` pe culoarul dintre scaune. – Caut ceva s`-i pun sub cap, spuse ea. – Nu. El începuse deja s`-i acorde b`trânei primul ajutor, dar se opri pentru a o împiedica pe Heather s` dea curs celor ce tocmai spusese. Dup` câteva încerc`ri de a o readuce pe femeie în sim]iri cu respira]ie artificial`, ghid` mâna lui Heather spre sternul bolnavei. – Ape[i când î]i spun eu! ordon` el. Trebuie s` ne coordon`m perfect mi[c`rile! Ea prinse repede ritmul. În numai câteva secunde încercau împreun` din r`sputeri s-o readuc` pe biata femeie la via]`, stimulându-i inima [i pompându-i aer în pl`mâni… dar f`r` succes. Îndoiala [i o mie de întreb`ri

48

AUDREY WEIGH

o asaltau pe Heather. Era con[tient` c` orice întrebare nu era numai de prisos, dar [i nelalocul ei în astfel de împrejur`ri, dar situa]ia i se p`rea din ce în ce mai dramatic`. Oare cât timp avea s` mai poat` sergentul s-o ]in` a[a? Poate ar fi trebuit s`-i ia ea locul, s` mai poat` [i el s`-[i trag` sufletul?! Erau [i departe de orice fel de ajutor din afar`, iar drumul lateral pe care se aflau ei nu prea era circulat. Chiar dac` trecea vreo ma[in`, nu era obligatoriu ca [oferul s` opreasc`, iar ea nu putea s` se întrerup` din ceea ce f`cea ca s` dea de în]eles, prin semne, respectivului c` au nevoie de ajutor. Pe Heather începuse s-o cuprind` disperarea, când sim]i primul semn de via]`… Nu mult dup` aceea sergentul, ro[u la fa]` de atâta efort, se opri. Cu o mân` înc` sub capul pacientei, el i se adres` lui Heather: – Acum po]i s` te duci s` cau]i ceva s`-i punem sub cap. Heather î[i d`du seama c` picioarele i se înmuiaser` [i îi amor]iser`. Se ridic` sprijinindu-se de cel mai apropiat scaun… Tremura [i de-abia se ]inea pe picioare… Coborî din autobuz s` caute ceea ce i se ceruse, în spate. Bucata de molton pe care o folosea pentru a proteja obiecte mai fragile de hurduc`turile drumului era la îndemân`. G`si [i o p`tur`… Slav` Domnului c` autobuzul nu era ast`zi ticsit cu marf`! Sergentul o rea[ez` pe bolnav` în pozi]ie culcat, dup` ce o ridicase pu]in pentru a întinde bucata de molton sub ea. Îi f`cu apoi un reazem pentru cap, iar Heather o acoperi cu p`tura. Toate acestea o dat` terminate, el se ridic` cu grij` întinzându-se [i-[i scutur` genunchii de praf.

CU TINE...

49

– Unde este cel mai apropiat telefon? întreb` el. Heather se uit` pe geam [i f`cu un calcul scurt. – Înapoi pe drumul pe care am venit. La ferma de p`s`ri. Pentru a ajunge la cea mai apropiat` locuin]` pe drum înainte, ar trebui s` ne abatem mult de la [osea. – Foarte bine atunci. Întoarcem… [i condu cât po]i tu de u[or. Nu-]i face griji pentru pacienta noastr`, am eu grij` de ea. Heather privi chipul bolnavei. Doamna Croft era înc` incon[tient`, iar fa]a îi c`p`tase o îngrijor`toare tent` cenu[ie. – Exist` vreo speran]` pentru ea? – Speran]e exist` întotdeauna… Dac` am nevoie de ajutorul t`u te chem. Drumul înapoi spre ferma de p`s`ri p`rea s` nu se mai termine. Heather începuse chiar s` se îndoiasc` de calculul pe care-l f`cuse. Poate ar fi trebuit s`-[i continue drumul, nu s` se întoarc`! Dar atunci ambulan]a ar fi avut mai mult de mers… – Te descurci de minune, îi întrerupse sergentul [irul gândurilor, de parc` ar fi ghicit c` are nevoie de încurajare. Încearc` s` evi]i zdruncin`turile, ca [i pân` acum. În sfâr[it Heather z`ri panta ce anun]a apropierea de ferm`. – Este chiar de cealalt` parte a dealului, îl anun]` ea. – Bine. Tu du-te s` dai telefon. Eu r`mân cu doamna Croft. „Doamne, s` fie cineva acas`!” se rug` Heather când v`zu ferma profilându-se la orizont. „S` nu fie to]i pleca]i la munc`, fiecare pe cine [tie unde…Sau m`car u[a s` fie deschis` ca s` pot da telefon…”

50

AUDREY WEIGH

Doamna Philps ap`ru în cadrul u[ii când auzi autobuzul apropiindu-se. – Doar nu ai vreun colet pentru noi!?…începu ea, dar zâmbetul vesel p`li în fa]a expresiei alarmate de pe fa]a lui Heather… Ce s-a întâmplat? – Trebuie s` dau un telefon. Doamna Croft a suferit un infarct… – Doamne, Dumnezeule! Vino, pe aici. Doamna Philps form` num`rul, apoi îi d`du receptorul lui Heather pentru detalii. O voce lini[titoare la cel`lalt cap`t o asigur` c` ambulan]a a [i plecat [i va sosi cât se poate de repede. – Distan]a este considerabil`, a[a c` nu v` a[tepta]i s` ajung` imediat. Între timp nu mi[ca]i pacienta, [i supraveghea]i-i ritmul respirator. Dac` mai ave]i nevoie de ajutor prin telefon, noi v` st`m la dispozi]ie. – Mul]umesc. Sergentul de poli]ie este aici, sergentul…mm…Gibson. El are grij` de bolnav`. – Foarte bine. Dânsul [tie ce s` fac` în astfel de situa]ii. P`stra]i-v` calmul! „Cum s`-]i p`strezi calmul în astfel de situa]ii?” reu[i s` disting` Heather din iure[ul de gânduri care o chinuiau în drum spre autobuz… Doamna Croft nu mai respira. Sergentul Gibson se str`duia din nou din r`sputeri s-o readuc` la via]`. F`r` alte comentarii Heather îngenunche [i-[i relu` [i ea rolul de mai înainte, stimulând în ritm constant inima bolnavei prin ap`s`ri succesive ale sternului. Doamna Philps urcase [i ea [ov`itor în urma lui Heather în ma[in`, dar nu z`bovise mult pe scaunul [ofe-

CU TINE...

51

rului c`ci î[i d`duse seama c`, de[i nu-i st`tea în putere s` fac` nimic pentru bolnav`, putea cel pu]in s` le ofere celor doi tineri care luptau pentru via]a s`rmanei femei câte o cea[c` de ceai sau ceva r`coritor de b`ut. Cu siguran]` asta le-ar mai primeni puterile. Reu[ir` s` restabileasc` ritmul respirator al b`trânei mai repede de ast` dat`. U[ura]i se trântir` fiecare pe câte un scaun pentru a-[i trage sufletul. Dac` ea se sim]ea atât de amor]it` [i o durea în a[a m`sur` tot corpul, el oare cum de se mai ]inea pe picioare? se întreba Heather. Era mult mai înalt decât ea, dar cumva reu[ise s` se descurce în spa]iul mic pe care îl avusese la dispozi]ie. – Ambulan]a n-o s` ajung` prea curând, spuse ea. – S` sper`m c` starea doamnei Croft se va men]ine stabil` pân` atunci. Înc` un stop respirator îi pericliteaz` serios via]a. Heather întoarse privirea asupra femeii incon[tiente. – Parc` i-a mai urcat ceva culoare în obraji, nu ]i se pare? – Da, parc`. Sergentul î[i trecu man[eta c`m`[ii peste frunte, se l`s` moale pe sp`tarul scaunului [i, epuizat, r`mase neclintit în aceea[i pozi]ie pân` când doamna Philps î[i f`cu din nou apari]ia cu o tav` în mân`. – Ap` rece, ceai sau limonad`, le oferi ea. V` mai pot [i eu ajuta cu ceva? – Nu, mul]umim, doamn` Philps, r`spunse Heather. L-a]i cunoscut pe sergentul Gibson? Cei doi d`dur` din cap în semn de „Îmi pare bine!”.

52

AUDREY WEIGH

Urm` o lung` t`cere în timp ce tinerii î[i potoleau setea cu ap` rece. Apoi doamna Philps fu cuprins` de neastâmp`r. Ideea c` nu-i st`tea în putin]` s` fac` nimic pân` la sosirea ambulan]ei era aproape de nesuportat pentru ea. – Nu ar fi mai bine s-o ducem în cas`? întreb` ea, ar`tând spre biata femeie întins` în spa]iul îngust dintre scaune, pe podeaua autobuzului. – Nu, r`spunse ferm sergentul. Pentru moment cu cât mai pu]in o mi[c`m, cu atât mai bine. – B`rbatul de la dispeceratul de ambulan]e mi-a spus [i el s` n-o mi[c`m, ad`ug` Heather. – Bine… [tiu ei mai bine ce trebuie f`cut în astfel de situa]ii… De[i s` stea a[a, pe jos, s`raca… Doamna Philps î[i fr`mânta mâinile, a[teptând s` se g`seasc` [i pentru ea ceva folositor de f`cut. – Ar fi ceva ce a]i putea face…îi spuse sergentul. Vocea lui suna autoritar. A]i putea telefona pe traseul autobuzului s`-i anun]a]i pe oameni c` Heather va întârzia. – Bineîn]eles. Pot s` fac asta, fu ea de acord. La cine s` sun, Heather? Sergentul zâmbi c`tre Heather dup` ce doamna Philps plec` în grab` c`tre cas` cu o list` de nume în mân`. – Asta ca s` aib` [i ea o ocupa]ie, s` se simt` util`, explic` el. Unul dintre cele mai importante lucruri de care trebuie s` se ]in` cont în caz de urgen]` este s` se dea celor neimplica]i direct ceva de f`cut, astfel încât pacientul s` beneficieze de lini[tea necesar`. A[teptarea este întotdeauna cel mai greu de suportat în astfel de situa]ii.

CU TINE...

53

– M` bucur c` ai fost azi în autobuz cu mine, spuse Heather cu sinceritate. Nu cred c` m-a[ fi descurcat de una singur`. – Ai fi f`cut fa]`. Este uimitor de ce sunt în stare oamenii în situa]ii limit` ca aceasta. Se aplec` peste scaunul din fa]` ca s` pun` paharul gol pe tav` [i-i întinse lui Heather o cea[c` aburind` cu ceai. Sunt convins c` o s-o sco]i la cap`t [i cu asta. Nu terminaser` înc` de b`ut ceaiul când doamna Philps se întoarse s` le spun` c` a dat toate telefoanele de pe list`. – Toat` lumea a fost [ocat` s` afle ce s-a întâmplat. Doamna Croft este bine cunoscut` în cadrul comunit`]ii. Expresia fe]ei sergentului se schimb` de parc` tocmai îi trecuse ceva prin cap. – Familia dânsei? întreb` el. Ei nu trebuie s` aud` ce s-a întâmplat de la cine [tie cine. O astfel de veste trebuie dat` cu mare grij`. – Îi sun eu, se puse Heather de acord cu el. Locuiesc în Gregory. Doamna Croft merge în vizit` aproape în fiecare mar]i [i se întoarce a doua zi. G`si num`rul în cartea de telefoane. Fiica doamnei Croft r`spunse imediat. Heather îi d`du vestea cu toat` delicate]ea de care era capabil`, încercând s-o preg`teasc` pentru ce e mai r`u, dar f`r` a-i spulbera toate speran]ele. – Oh, Doamne! Vocea de la cel`lalt cap`t al firului era înecat` în lacrimi. Mi s-a p`rut mie c` era cam palid` de diminea]`, am întrebat-o dac` se simte bine, iar ea mi-a r`spuns c` totul este în ordine. E numai vina mea… N-ar fi trebuit s-o las s` plece la drum…

54

AUDREY WEIGH

– Nu aveai de unde s` prevezi o astfel de catastrof`, încerc` Heather s-o lini[teasc`. {i eu observasem c` nu este la fel de sociabil` ca de obicei, dar nici prin gând nu mi-a trecut c` i se poate întâmpla a[a ceva. Mi-a spus c` este doar un pic obosit`. Când se întoarse la ma[in` doamna Philps îi oferi un coniac sau altceva… – Ceea ce s-a întâmplat a fost un adev`rat [oc [i pentru tine. Pu]in` t`rie te-ar pune pe picioare. – Nu, mul]umesc. Eu sunt cu ma[ina. Sergentul o examin` meticulos din cap pân`-n picioare. – E[ti sigur` c` te sim]i în stare? – Bineîn]eles. De îndat` ce doamna Croft va fi pe mâini sigure, n-o s` mai am de ce s`-mi fac griji. – Dac` e[ti absolut sigur` c` te descurci singur`, eu m` întorc în ora[ cu ambulan]a. O s` fac c`l`toria cu autobuzul alt` dat`… Timpul se scurse cu încetinitorul pân` când sosi ambulan]a. Infirmierii transferar` repede [i cu grij` bolnava, instalar` perfuziile [i pompa de oxigen. Sergentul se urc` [i el, iar ambulan]a plec` înapoi spre ora[. Colin o a[tepta când Heather ajunse în sfâr[it în Eden Bay. Îi f`cu [treng`re[te cu mâna din sta]ie înc` înainte ca ea s` opreasc` autobuzul. Nici nu apucase bine s` scoat` cheia din contact, c` el [i deschisese una dintre u[i. – Nu am de gând s` pierd vremea ascultând cine [tie ce proteste din partea ta, începu el hot`rât, f`r` alt` introducere. O s` faci un popas [i o s` iei frumu[el masa cu

CU TINE...

55

mine… Nici prin gând s` nu-]i treac` s` pleci de aici pân` nu dai curs celor ce tocmai ]i-am spus. Heather zâmbi recunosc`toare. – Nici prin gând nu-mi trece s` protestez în vreun fel. Sun` minunat. Pornir` pe jos spre Hotel Royal. Câ]iva clien]i se bucurau de aerul proasp`t al dup`-amiezii de pe terasa restaurantului. V`zuser` cu to]ii autobuzul venind [i a[teptau acum cu ner`bdare s` afle ce se petrecuse. – Ce face doamna Croft? Cum se simte? Colin le f`cu semn s-o lase în pace. – Când o s` existe ceva nou de aflat, ve]i afla cu siguran]`, declar` el. Acum l`sa-]i-o pe Heather s`-[i trag` [i ea sufletul. Toat` lumea se d`du la o parte. Colin o conduse în restaurant, la o mas`, [i comand` friptur` [i salat` pentru dou` persoane. Se l`s` apoi pe sp`tarul scaunului spre a examina expresia fe]ei lui Heather. – Tu cum te sim]i? o întreb` în sfâr[it. – Obosit`… [i un pic bulversat`… de fapt un pic mai mult… A fost o experien]` cutremur`toare… – Bineîn]eles c` a fost. – Sergentul Gibson a fost cel care s-a dovedit st`pân pe situa]ie. Am avut mare noroc cu el în autobuz! Colin zâmbi. – A[adar domnul poli]ist a fost [i el o dat` la locul potrivit, la momentul potrivit. S-a îndeletnicit [i el cu altceva decât s` h`r]uiasc` bie]i [oferi f`r` vin`.

56

AUDREY WEIGH

Heather nu fu în stare s` zâmbeasc` [i ea la rândul ei. Groaza experien]ei tr`ite abia începea s`-[i fac` efectul [i numai gândul c` ar fi putut fi singur` în fa]a unei astfel de încerc`ri o paraliza. – Gânde[te-te numai ce s-ar fi întâmplat dac` el n-ar fi fost acolo, [opti ea tremurând. A[ fi intrat în panic`… N-a[ fi putut s` fac nimic pentru ea. Colin se aplec` [i o lu` de mân`. – Nu gândi a[a, o îndemn` el blând. Te-ai fi descurcat foarte bine [i singur`. T`cu un moment, apoi continu`: A]i f`cut amândoi tot ce v-a stat în putin]`, dar trebuie s` fii con[tient` c` este posibil ca, în ciuda eforturilor voastre disperate de a o salva, pacienta voastr` s` nu supravie]uiasc`… Heather gemu abia auzit. El îi strânse mâna într-a sa. – {tii foarte bine c` era în stare grav` când a luat-o ambulan]a. Ar fi extraordinar ca voi s` fi reu[it s`-i salva]i via]a. Dar trebuie s` fii preg`tit` suflete[te pentru ce e mai r`u… Heather oft`. – Ai dreptate. La momentul respectiv singura mea speran]` era s` nu moar` în bra]ele noastre înainte s` vin` ambulan]a. – Acum nu mai depinde de tine. Nu are rost s` te chinuie[ti cu gânduri la ce ar fi fost dac`… Fii recunosc`toare c` sergentul a fost acolo [i nu te mai gândi la altceva. – Presupun c` [i tu ai avut de-a face cu urgen]e în meseria ta. – Înc` nu. Nu sunt prea vechi în meseria asta, s` [tii. Pân` s` vin aici eram un simplu asistent, a[a c` nu era de

CU TINE...

57

competen]a mea s` iau hot`râri importante. Acum îns`, într-o eventual` situa]ie critic`, nu m` pot baza decât pe mine însumi [i, ca [i tine, o s` fac tot ce-mi va sta în putin]`. Cel pu]in el fusese instruit pentru astfel de situa]ii, se gândi Heather. Cine [tie cât îi va lua ei s` revin` la voia bun` cu care î[i efectua înainte, f`r` nici o grij`, traseul zilnic? – S` nu crezi c` de acum încolo toat` lumea î[i va face un obicei din a se pr`bu[i f`r` suflare la tine în autobuz, o asigur` Colin. Chiar dac`, Doamne fere[te, se va mai întâmpla vreodat` a[a ceva, nu va mai fi niciodat` la fel de groaznic ca prima oar`. Li se servi masa. Heather î[i d`du seama c`, în ciuda celor întâmplate, era moart` de foame. Pân` la desertul u[or constând în fructe [i dulcea]`, ea se sim]ea deja mult mai bine [i-i era recunosc`toare lui Colin pentru asta. Îi zâmbi chiar, mul]umindu-i. – Aveam nevoie de a[a ceva. – Ar`]i mai bine, mai întremat`, de parc` ]i-ai mai recuperat puterile. Acum ce faci? – M` duc acas`, sun` prompt r`spunsul. Nu-]i face griji, nu mi se va întâmpla nimic r`u. Promit s` nu pierd direc]ia [i s` ies de pe [osea sau mai [tiu eu ce, Doamne fere[te, altceva... – Ai putea r`mâne aici peste noapte. – Nu. Heather p`rea de neînduplecat în aceast` privin]`. Asta mi-ar da peste cap de-a binelea rutina zilnic`. Dar nu plec pân` nu sun la spital s` v`d ce mai face doamna Croft. Faptul c` nu [tiu nimic este de nesuportat.

58

AUDREY WEIGH

El nu încerc` s-o opreasc`. {tia foarte bine c` s` nu [tii nimic era de cele mai multe ori mai greu decât s` auzi ce e mai r`u. O înso]i la telefonul din holul hotelului [i-i c`ut` el num`rul de telefon de la spital. Heather se prezent` [i-i explic` asistentei c` ea fusese cu pacienta când aceasta suferise infarctul. Dup` câteva secunde de a[teptare altcineva prelu` receptorul la cel`lalt cap`t al firului. – Doamna Croft se odihne[te acum. Deocamdat` nu poate primi vizite decât din partea membrilor familiei. – Mul]umesc! Heather închise [i repet` pentru Colin ceea ce i se spusese. – O veste îmbucur`toare. Uite, s-a întunecat deja. Sigur vrei s` conduci pân` acas` în seara asta? – Circul adesea, iarna, pe întuneric. Nu-]i face griji, acum c` am aflat c` starea doamnei Croft este stabil`, nu mai am motive de îngrijorare [i m` pot concentra asupra drumului. O conduse pân` la autobuz [i înainte ca ea s` deschid` u[a o lu` din nou de mân`. – Cafeaua în doi mâine diminea]`? întreb` el. – Da, mul]umesc. O idee minunat`. El înaint` pe nea[teptate spre ea [i o s`rut` u[or pe obraz. – Te a[tept mâine diminea]`. Ai grij` la drum! Heather se urc` în autobuz sim]ind înc` buzele lui pe obrazul ei. Ce frumos din partea lui s` fie al`turi de ea, s-o în]eleag` [i s` încerce s-o ajute s` treac` peste groaza acestei zile! Abia a[tepta întâlnirea de la cafea de a doua zi diminea]`! Poate avea chiar s` z`boveasc` [i câteva minute în plus fa]` de obicei, dac` el nu era ocupat, bineîn]eles.

Capitolul 6 Ceasul de[tept`tor o trezi pe Heather a doua zi diminea]`. Se l`s` pe spate încercând s`-[i adune gândurile, surprins` c` dormise bine dup` o zi atât de tulbur`toare ca cea de ieri. De obicei se trezea înainte ca ceasul s` sune, dar continua s`-l potriveasc` în fiecare sear`, pentru orice eventualitate. Resim]i efectele efortului de cu o zi înainte imediat ce se d`du jos din pat. Acum putea s`-[i dea cu exactitate seama ce mu[chi fuseser` solicita]i în încercarea de a o readuce la via]` pe bolnav`. Dureri ascu]ite îi s`getau la fiecare mi[care spatele în timp ce se îndrepta spre baie, [i ambii genunchi o sup`rau cumplit. Apa fierbinte avu un efect reconfortant, dar ea continua s` se simt` mai pu]in energic` decât de obicei. Se uit` la ceas [i decise s` nu mai piard` vremea preg`tindu-[i un pachet pentru masa de prânz. Câteva banane, mere [i nuci erau de ajuns pentru a o men]ine pe linia de plutire. Dac` avea s` i se fac` foame putea s`-[i cumpere un sandvi[ din St. Annes.

60

AUDREY WEIGH

Doi pasageri a[teptau în fa]a garajului. Era un cuplu mai în vârst` care dorea s` ajung` la Gregory. Heather nu-[i putu înfrâna temerile în timp ce le rupea bilete [i înc`rca bagajul în ma[in`… Î[i impuse în gând s` nu se mai gândeasc` la r`u. Transportase sute de pasageri în vârst` [i nu-[i f`cuse niciodat` pân` acum astfel de griji. Mai mult decât atât, cei doi p`reau cât se poate de în form`! – Obi[nuiam s` ne petrecem anual vacan]ele aici când eram eu mic`. Melancolia amintirii vibra în glasul femeii. Dar n-am mai venit de când aveam doisprezece ani. A[teptam cu ner`bdare excursia asta de mul]i, mul]i ani. – În mod sigur ve]i remarca o gr`mad` de shimb`ri, opin` Heather. Totu[i pân` acum s-a încercat evitarea pe cât posibil a înlocuirii pitorescului cu modernul. Pe parcursul întregului drum, doamna îi ar`t` so]ului, entuziasmat [i el de bucuria so]iei sale, diverse locuri, puncte de atrac]ie care îi r`m`seser` ei în amintire. Buna lor dispozi]ie îi insufl` tinerei încredere [i pu]in` siguran]`. To]i trei se bucurar` de priveli[tea preferat` a lui Heather când ajunser` în vârful dealului. – Facem un mic popas aici, deci pute]i bea o cea[c` de ceai sau altceva, le spuse ea pasagerilor în timp ce oprea autobuzul în Eden Bay. – Avem termos la noi, r`spunse b`trâna doamn`. Dar vom face o plimbare de-a lungul str`zii principale… Heather se uit` la ceas. – Dureaz` dou`zeci de minute. Nu v` mai întoarce]i pân` în sta]ie. V` iau eu din drum înspre ie[irea din ora[.

CU TINE...

61

Func]ionarele de la oficiul po[tal încercar` s-o re]in` pe Heather cu întreb`ri despre nenorocirea de cu o zi înainte, dar ea nu z`bovi. – Nu am sunat înc` la spital, le r`spunse scurt. Nu [tiu care mai este starea doamnei Croft. Asear` când am sunat se odihnea. Alte câteva persoane o a[teptau în fa]a farmaciei. {tiau c` trece pe acolo în fiecare diminea]`. Heather repet` ce le spusese [i celorlal]i, apoi ap`ru Colin [i-i veni în ajutor ad`ugând c` nu e nimic nou de aflat, iar Heather are [i ea un program de respectat. – Cum te mai sim]i ast`zi? întreb` el ]inându-i u[a [i invitând-o în`untru. – M` cam dor picioarele… [i spatele… dar în rest… mai optimist` ca ieri. Ast`zi nu m` gr`besc a[a tare. Am numai doi pasageri care deap`n` amintiri [i le-am l`sat mai mult timp la dispozi]ie. – Bine ai f`cut! Cafeaua e gata. Înainte s` treac` în camera din spate, Heather se opri s`-i spun` [i lui Raelene câte ceva despre ghinionul de ieri. Acum era gata pentru un popas la cafea mai degajat, nu a[a de „în fug`” ca de obicei. Aproape f`r` nici o alt` introducere Colin o invit` s`-[i petreac` împreun` duminica ce urma. Ea accept` f`r` ezitare. – Vin s` te iau la 9.30, îi spuse el. A[a o s` ai [i tu timp s` mai leneve[ti pu]in în pat. – {i unde mergem? – Asta e o surpriz`. – Dar trebuie s` [tiu cu ce s` m` îmbrac.

62

AUDREY WEIGH

– Ah! Colin p`rea s` reflecteze asupra problemei. Cu ceva în care s` te sim]i tu bine. Nu mergem într-un loc prea preten]ios, a[a c` nu se impune ]inut` obligatorie. Heather se mustra în drum spre autobuz. Cine spunea c` nu se las` ea impresionat` de farmecul [i înf`]i[area lui? Folosise cuplul în vacan]` ca o scuz` s` poat` pierde [i ea vremea în mod pl`cut. De fapt dorise s` petreac` ceva mai mult timp în compania lui Colin. {i uite c` aranjase s` petreac` a doua duminic` la rând cu el. Halal voin]` pe ea! Cei doi pasageri o a[teptau în fa]a magazinului. P`l`vr`geau vesel în timp ce-[i reluau locurile. – Închipuie-]i c` aceea[i familie de]ine [i acum magazinul. Str`nepo]ii celor de atunci. – Îi cunosc chiar [i pe cei la care so]ia mea st`tea cu atâ]ia ani în urm`. Cine ar fi crezut? Heather se gândi s`-i lase la scara hotelului lor în Gregory, dar î[i aminti c` sergentul este cu ochii în patru dup` astfel de înc`lc`ri ale regulamentului. – A[tepta]i-m` pu]in [i v` duc pân` la oficiul po[tal. Este mai aproape de hotel decât sta]ia de autobuz. Sandy era [i ea ner`bd`toare s` afle am`nunte despre ceea ce se întâmplase. – Am auzit c` ambulan]a a luat-o tocmai de la ferma Philps, a[a este? – Da. Trecusem chiar de ferm`, dar am întors. – {i i-ai salvat via]a. – Sergentul Gibson i-a salvat via]a, eu doar l-am ajutat. – Pentru prima dat` când chiar face [i el ceva pentru cineva. {tii c` îi oprea pe oameni la ie[irea din ora[ [i-i amenda pentru c` nu aveau centurile de siguran]` puse?

CU TINE...

63

– Ei bine, este spre binele lor, replic` Heather. Oamenii ar trebui s` aib` mai mult` grij` de propria lor siguran]`. {i pe mine m` îngrijoreaz` faptul c` înc` mai exist` tineri care nu în]eleg rostul centurii. – Ha! Nu credeam c` tocmai tu o s`-i iei ap`rarea. De fapt nu este chiar atât de surprinz`tor, având în vedere prin ce a]i trecut ieri. Stai s` te mai prind` c` ai parcat neregulamentar!… Pu]in probabil ca acest lucru s` se mai întâmple dac` locul de parcare al autobuzului avea s` fie respectat de acum înainte între orele indicate, se gândea Heather în timp ce aduna pachetele. Acesta ar fi fost tot meritul sergentului, ca [i reu[ita de ieri. S-ar putea s` nu fie prea încântat nici dac` o vede debarcând pasageri la po[t`, dar regulamentul nu stipulez` nimic în leg`tur` cu debarcarea pasagerilor pe proprietate privat`. Când se întoarse în aceea[i dup`-amiaz`, sergentul Gibson a[tepta în fa]a agen]iei. Era în uniform`, a[a c` Heather presupuse c` era de serviciu. – Bun` ziua! Cum te sim]i ast`zi? întreb` el de îndat` ce ea puse piciorul pe trotuar. – De diminea]` abia m` puteam mi[ca. Dar tu? – La fel. Zâmbi. Cu siguran]` vei fi bucuroas` s` afli c` doamna Croft a avut o noapte lini[tit` [i starea ei se îmbun`t`]e[te v`zând cu ochii. – Slav` Domnului! El aprob` din cap [i dup` un moment de t`cere Heather continu`:

64

AUDREY WEIGH

– Nici n-am apucat s`-]i mul]umesc cum se cuvine pentru ieri. Î]i sunt cu adev`rat recunosc`toare. Nu m-a[ fi descurcat f`r` tine. – Ba cum s` nu! Nu ai început nici s` ]ipi, nici n-ai intrat în panic` s` nu mai [tii de tine… – N-am apucat, cu tine care i-ai s`rit atât de prompt în ajutor… Dar dac` nu ai fi fost acolo? – Ai licen]` de [ofer de autobuz. Cu siguran]` ai urmat un curs de prim-ajutor înainte s` începi s` te ocupi de o întreag` linie de autobuze. Atât îi fu de ajuns lui Heather ca s` revin` la vechile sentimente în ceea ce-l prive[te pe sergent. Era extraordinar! De ce trebuia s` caute întotdeauna nod în papur`? – Bineîn]eles c` am urmat un astfel de curs! Dar nu se compar` cu situa]ia real`. Plus c`, recunoscu ea, asta a fost cu ceva timp în urm`. Atâtea lucruri se uit` în timp! – Tocmai de aceea exist` cursuri de reinstruire, se îmbun` el. De fapt despre asta voiam s` vorbesc cu tine. S`pt`mâna viitoare, la 18.30, începe un curs de prim-ajutor în Eden Bay. Ai putea s`-]i modifici pu]in programul în a[a fel încât s` participi [i tu? Heather d`du afirmativ din cap. Infarctul doamnei Croft era un argument suficient pentru a o convinge c` are nevoie de pu]in` preg`tire pentru astfel de cazuri de urgen]`. – Pot s` fac în a[a fel încât s` fiu disponibil` în ziua cursului. – Bine. Î]i trimit eu detalii. O salut` scurt din cap [i se îndep`rt`. Nu era nevoie s`-i cear` adresa. Doar avea deja toate datele necesare în afurisitul `la de carne]el.

CU TINE...

65

Lui Colin i se p`ruse de la sine în]eles c` ea avea s` ia cafeaua cu el [i la întoarcere, a[a c` avea totul preg`tit. Ea accept` bucuroas`, dar hot`rî s` nu-[i fac` un obicei zilnic din asta, de[i îi f`cea atâta pl`cere compania lui. – Mâine diminea]` nu trec decât foarte rapid, cu treburi, îl anun]`. A[a c` nu preg`ti nimic… – {i nu-mi st` în putere s` te fac s` te r`zgânde[ti? Ochii lui c`prui o priveau rug`tor. Prezen]a ta aici în fiecare diminea]` îmi lumineaz` întreaga zi. – Ei bine, mai sunt [i al]ii c`rora trebuie s` le luminez ziua, r`spunse ea cu jum`tate de gur`. Nu m` r`zgândesc. Acum trebuie s` plec. Am un program de respectat. Plou` urm`toarele dou` dimine]i, dar zorii zilei de duminic` anun]au o zi frumoas` [i c`lduroas`. Heather se trezi devreme [i intr` la du[. Urm` apoi problema îmbr`c`min]ii. Se decise asupra unei rochii de bumbac. Se preta aproape oriunde [i avea s` fie o schimbare binevenit` dup` o s`pt`mân` întreag` de blugi sau pantaloni. Se hot`rî în cele din urm` asupra unei rochii roz, cu mânec` scurt`, la care asort` o pereche de sandale de piele, albe. Î[i preg`ti [i o jachet` alb`. Cu siguran]`, ceva mai pe sear` briza avea s` se fac` sim]it`. Colin sosi la numai câteva minute de termenul fixat. – E[ti foarte punctual, remarc` Heather. – Am un program de respectat, o tachin` el. Nu e[ti singura care se încadreaz` în timp când trebuie s` ajung` undeva. El accept` ceva r`coritor de b`ut înainte de plecare. Un Sedan crem a[tepta în fa]a por]ii. Îi ]inu u[a s` urce, iar ea nu se putu ab]ine s` nu remarce clasa vehiculului.

66

AUDREY WEIGH

Nici un alt prieten de-al ei nu de]inea o ma[in` atât de scump`… Contrastul cu propriul ei autoturism combi care avea deja ceva kilometri la bord era izbitor. Colin se dovedi un [ofer priceput. Conducea repede, dar prudent. O lu` pe cel mai scurt drum spre [oseaua principal`, apoi spre Hobart. – M-am cam s`turat de atâta lini[te [i pace, spuse el. Este timpul s` încerc`m ceva mai incitant. Tr`ise aproape toat` via]a lui în Hobart, a[a c` acolo se sim]ea ca acas`. Mai întâi opri s`-i ofere lui Heather o superb` perspectiv` de sus asupra ora[ului, asupra portului [i râului Derwent. – Asta numesc eu o priveli[te de milioane, se entuziasm`, de parc` el însu[i creionase tabloul ce li se dezv`luia în fa]a ochilor. Nici nu e a[a de complicat s` ajungi aici sus ca s` te bucuri de peisaj. Nu ]i se pare c` e un fel de Victoria Cove îmbun`t`]it? – Este într-adev`r impresionant. – Bine zis! Hobart are de toate: priveli[ti cum nu g`se[ti poate nic`ieri în alt` parte în lume, plus toate facilit`]ile unui ora[ modern, [i asta f`r` s` pl`teasc` tributul aglomera]iei [i traficului din Melbourne sau Sydney. Urm`toarea oprire fu la un club de golf, unde luar` masa în vecin`tatea impun`toare a unui conac vechi. De acolo, coborâr` pe malul râului. Colin parc` aproape de debarcader. – Ce p`rere ai de asta? o întreb` ar`tându-i un iaht mic, albastru cu alb. Este al nostru pentru azi. Heather savur` din tot sufletul croaziera. Apa lic`rea argintiu în lumina soarelui, rev`rsându-se parc` în

CU TINE...

67

verdele mai intens dup` ploile din ultimele zile al vegeta]iei de pe mal. Vremea frumoas` scosese oamenii la plimbare, pe ap` sau pe uscat. Mul]i dintre ei le f`ceau prietene[te cu mâna când treceau. Heather crezu c` o dat` ajun[i la mal aveau s` plece spre cas`, dar Colin nu fu de acord nici în ruptul capului cu a[a ceva. – Este mult prea devreme ca s` plec`m spre cas` acum. Ora[ul ne ofer` atâtea posibilit`]i! Cum s` plec`m de aici înainte de cin`?! M-am gândit s` mânc`m la Cazino. – N-am fost niciodat` la Cazino. M-am întrebat de multe ori cum o fi. Colin era încântat. – N-ai fost niciodat`? Grozav! Îmi place la nebunie s` duc oamenii în locuri în care nu au mai fost pân` atunci. Cl`direa cazinoului impresiona [i prin exterior, dar decorurile în purpuriu [i auriu din interior o l`sar` pe Heather cu gura c`scat`. Privea fermecat` covoarele [i candelabrele, gândindu-se cât` diferen]` între acest loc [i vechiul hotel din Victoria Cove. Nu exista nimic care m`car s` se apropie de grandoarea acestei construc]ii în nici unul dintre ora[ele prin care trecea ea zilnic. – Înc` nu este foarte aglomerat, îi spuse Colin conducând-o în`untru. Cei mai mul]i vin spre sear`. Asta exceptând împ`timi]ii jocului, bineîn]eles. Unii dintre ei sunt aici de la deschidere. Treceau, deocamdat` f`r` o ]int` anume, printre mesele de joc. Juc`tori î[i încercau norocul la rulet` sau la c`r]i.

68

AUDREY WEIGH

– Tu ce ai vrea s` încerci? o întreb` Colin. – Eu? Eu nu joc, r`spunse imediat Heather. Nu [tiu s` joc nici unul dintre jocurile astea. Avea chiar un fel de team` instinctiv` de jocurile de noroc. Pentru ea, cazinoul reprezenta un loc de întâlnire al celor boga]i, al celor care aveau destui bani ca s` nu le pese dac` pierd sau câ[tig`. Nu se putea imagina punând la b`taie bani munci]i de ea la un joc de noroc. Ai ei se str`duiser` ani de zile s` pun` pe picioare afacerea familiei, iar ea pre]uia prea mult acest lucru ca s` ri[te banii la pariuri. Colin disp`ru câteva minute pentru a se întoarce cu un fi[ic de monede pe care i le r`sturn` în palm`. – M`car încearc`-]i [i tu norocul la jocurile mecanice! o îndemn` el. Hai, c-o s` fie distractiv! O conduse într-o alt` sal` [i se oprir` în fa]a a dou` aparate libere. El îi ar`t` cum func]ioneaz`. – Simplu, nu-i a[a? Folose[te toate monedele pe care ]i le-am dat. La a treia încercare, Heather câ[tig`. Banii c`zur` cu zgomot. – Bravo! Cât ai câ[tigat? – Doi dolari. – Data viitoare poate dai lovitura. El nu câ[tig` nimic, iar cu celelalte monede din fi[ic nici Heather nu mai avu noroc. Încerc` s`-i dea banii câ[tiga]i lui Colin, dar el îi refuz` spunându-i: – Sunt ai t`i. Vrei s`-i joci [i pe `[tia? – Nu, mul]umesc! Îmi ajunge cât am jucat. – Atunci pune-i în geant`. Dac` nu mai vrei s` joci, s` mergem s` c`ut`m o mas`.

CU TINE...

69

Restaurantul era pu]in cam aglomerat, dar se g`si imediat o mas` pentru ei. Uitându-se prin meniu Heather decise s` aleag` ceva u[or. Nu era obi[nuit` cu mâncarea s`]ioas` [i luaser` deja o mas` copioas` \n ziua aceea. – Te-ai descurca [i cu ceva mai consistent, o asigur` Colin amuzat. C` doar e cin`, nu gustare! – Dac` asta îmi va pica mie mai bine decât orice altceva… Am mâncat la prânz pân` n-am mai putut [i eu nu sunt obi[nuit` cu a[a ceva. Dar tu nu te lua dup` mine! Alege câte feluri î]i pofte[te inima. Colin î[i d`du seama c` ea nu va schimba comanda, oricât ar încerca el s-o îmbie cu cine [tie ce bun`t`]i. – Presupun c` a[a te men]ii în form`, cu silueta asta de invidiat [i cu tenul debordând de s`n`tate! murmur` el. Ei bine, eu nu am atâta voin]`. De fapt cred c` am mai men]ionat acest lucru. Cei doi tineri se aplecaser` u[or unul spre cel`lalt, iar conversa]ia se între]inea parc` de la sine, pl`cut [i degajat. Ca nu cumva ea s`-l cread` cine [tie ce împ`timit al jocului, Colin o asigur` c` nu-[i face un obicei din a juca la Cazino. – Am venit de câteva ori cu persoane care nu cuno[teau ora[ul. Cazinoul este unul dintre punctele de atrac]ie. Mai joc [i eu din când în când, dar niciodat` la mize prea mari. Când spre sfâr[itul mesei el îi suger` s-o duc` acas`, Heather nu protest`, c`ci nu dorea s` ajung` târziu. Drumul de întoarcere nu dur` mult. Era o noapte minunat`. Luna aproape plin` împr`[tia reflexe argintii pe suprafa]a m`rii.

70

AUDREY WEIGH

Colin opri ma[ina la poarta lui Heather [i se întoarse c`tre ea. – Ai ajuns [i acas` teaf`r` [i nev`t`mat`, îi spuse vesel. Te-ai sim]it bine? – Da, m-am sim]it. Mul]umesc foarte mult! Atâtea lucruri noi pentru mine!… A fost într-adev`r o schimbare pl`cut`. – M` bucur. Colin coborî. Heather îl a[tept` s` vin` s`-i deschid` portiera. – Mul]umesc. Ai vrea s` urci la o cafea, sau preferi s` pleci deja? El [ov`i un moment, apoi d`du din cap. – Mi-ar face mare pl`cere s` intru, dar mai bine plec. Mai am destul de mers, iar tu te scoli mâine de diminea]`. O lu` de mân`, o trase lâng` el, î[i încol`ci cel`lalt bra] în jurul ei [i o s`rut` u[or pe obraz cum mai f`cuse [i alt` dat`. Apoi îi depuse un al doilea s`rut, tandru, dar hot`rât, pe buze. Heather se trezi r`spunzându-i la s`rut cum nu se a[teptase. O mai s`rutaser` [i al]i b`rba]i, dar nici unul n-o f`cuse s` simt` ceea ce sim]ea acum. Nu l-ar fi respins dac` nu s-ar fi oprit, dar el se d`du un pas înapoi, cu palmele pe umerii ei [i, privind-o adânc în ochi, o întreb`: – Cafea mâine diminea]`? – Da, r`spunse ea f`r` suflare. Mul]umesc. Abia a[tept!

Capitolul 7 Colin lucra la o re]et` când sosi Heather la farmacie în diminea]a urm`toare. – A fost adus` acum câteva minute, explic` Raelene. Doctorul are nevoie de medicament cât mai repede posibil, de aceea au [i trimis re]eta cu prima ocazie ivit`. – Spune-i s` nu se gr`beasc`, zise Heather. Am câ]iva prieteni de vizitat [i m` întorc. – O s`-i lipseasc` mica voastr` întâlnire din fiecare diminea]`. Zâmbetul lui Raelene numai unul de simpatie nu era. Câteodat` am impresia c` pentru el pauza asta de cafea este mai important` decât tot restul zilei. Heather decise s` ignore aceast` remarc`. – Ne vedem peste câteva minute, spuse ea [i ie[i repede, înainte ca Raelene s` se poat` gândi la vreun motiv s` o mai re]in`. În magazin erau patru clien]i, dar nici unul nu se gr`bea.

72

AUDREY WEIGH

– Heather, de când nu te-am mai v`zut! Pe unde ai umblat? Femeia între dou` vârste care vorbise i se adresase din cel`lalt cap`t al înc`perii. St`tea sprijinit` de tejghea. – Ca de obicei, r`spunse Heather deschizând combina frigorific` [i luându-[i un suc de portocale. – Da [i nu prea, interveni [i o doamn` mai în vârst`. Dar c`l`toria cu doamna Croft? Vestea infarctului se r`spândise ca fulgerul [i provocase rumoare în micul ora[. Se discutase despre asta s`pt`mâna întreag` [i înc` mai era un subiect dezb`tut. – Începe un curs de prim-ajutor aici, în ora[, spuse vânz`toarea, ar`tând spre un anun] tip`rit de pe perete. Poate ar fi bine s` particip`m cât mai mul]i, pentru orice eventualitate. Dac` se întâmpl` s` fac` cineva infarct [i la noi aici, în Eden Bay…? – Bate în lemn! s`ri femeia care intrase prima în vorb` cu Heather. Totu[i, ar trebui s` fim preg`ti]i [i pentru astfel de situa]ii. Nici unul dintre noi nu întinere[te. O client` care nu participase la discu]ie îi zâmbi lui Heather [i ie[i dup` ea din magazin. – Nu te-am mai v`zut de o groaz` de timp! spuse ea. – A[a este, îmi pare r`u. Am fost ocupat` în ultimele dou` weekenduri. – Am auzit. Julia Denby arunc` o privire în jur pentru a se asigura c` nu exist` urechi indiscrete [i, de[i se convinse de acest lucru, continu` pe un ton mai sc`zut: O p`s`ric` mi-a [optit c` ai fost v`zut` la întâlnire cu tân`rul acela dr`gu] de la farmacie.

CU TINE...

73

– Oh, Doamne! Cum mai circul` vorba! – {i nu în alt` parte, ci la Cazino. Ai avut noroc? – Nu. Am câ[tigat doi dolari, dar am pierdut mai mult de-atât. – Asta-i via]a! Ascult`, avem petrecere duminica viitoare, s`rb`torim ie[irea la pensie a p`rin]ilor lui Brian. Ei se mut` în Gregory [i prelu`m noi administrarea întregii ferme. – Felicit`ri! Cu siguran]` o s` vin. – Adu-l [i pe noul t`u prieten cu tine. – S-ar putea s` aib` alte planuri pentru duminic`. Eu îl întreb. – Nu-[i face el planuri care s` nu te includ` [i pe tine, spuse Julia cu un zâmbet cunosc`tor. Raelene ne-a povestit cum st` treaba. I-ai c`zut cu tronc din prima clip` [i acum nici nu se mai uit` la altcineva. Heather ro[i. – Nu crede]i [i voi chiar tot ce spune Raelene. Trebuie s` plec. Ne vedem duminic`. Colin o a[tepta la u[a farmaciei, cu pachetul de medicamente în mân`. – Presupun c` acum pleci imediat, se plânse el. – Da, am întârziat deja zece minute. Heather ezit`, dar pân` la urm` se hot`rî s`-l invite la petrecere. Ar fi o ocazie minunat` s` mai cuno[ti [i tu ceva lume. – A[ prefera s` m` întâlnesc numai cu tine. Nu am nevoie s` cunosc alt` lume. Heather se gândi cât de pl`cut` fusese ziua de ieri [i cât de atr`g`tor suna perspectiva altor astfel de zile, dar d`du din cap.

74

AUDREY WEIGH

– Eu o s` m` duc. Julia este o veche prieten` [i duminic` va fi o zi mare pentru ea [i pentru Brian. Colin capitul` cu un oftat: – Bine, atunci accept. Poate mergem [i noi undeva dup` aceea. Primele ore ale cursului de prim-ajutor se ]ineau într-o camer` de serviciu la Hotel Royal. Heather se întoarse în Eden Bay la ora obi[nuit`, parc` autobuzul [i o lu` pe jos spre farmacie. Colin o întâmpin` u[or încruntat. – Nu mi-ai spus c` în seara asta r`mâi dou` ore în ora[. – Oh, nu ]i-am spus? Probabil am presupus c` toat` lume [tie. – Cum r`mâne cu programul? Am crezut c` programul este mai presus de orice. Tonul lui acuzator o enerv` pe Heather. – Este mai presus decât interesul meu personal, r`spunse ea sec. Dar în astea dou` ore o s` iau parte la ni[te cursuri de prim-ajutor, spre binele pasagerilor mei. – Dar pasagerii care se întâmpl` s` a[tepte autobuzul în astea dou` ore?… – To]i func]ionarii de la agen]ie [tiu [i exist` anun]uri peste tot. N-o s` a[tepte nimeni autobuzul. Brusc un zâmbet îi lumin` lui Colin fa]a, iar tensiunea se risipi ca prin minune.

CU TINE...

75

– M` bucur s` aflu c`-]i po]i reorganiza timpul atunci când este cazul. {i sunt încântat s` aflu c` în seara asta e[ti în ora[. Hai s` lu`m cina împreun`! – Îmi pare r`u, dar iau ceaiul la magazin cu familia Lawson. – Ei, pe naiba! Mie nu-mi faci nici un fel de rabat, bomb`ni el. Dar s`pt`mâna viitoare? Doar cursul `sta n-o avea numai o singur` [edin]`! Heather [ov`i. Începuse s` cear` cam mult, hot`r\ ea. Compania lui era într-adev`r foarte pl`cut`, dar ea mai avea [i al]i prieteni. Plus c` începuser` deja s` circule zvonuri despre ei doi [i ea nu voia s` fie subiect de bârf`. – Mai vedem. Nu pot s` fac planuri de pe acum pentru s`pt`mâna cealalt`. El fu evident dezam`git de r`spuns, a[a c` ea încerc` s` destind` atmosfera glumind: – De ce nu vii [i tu cu mine la curs? – Tu crezi c` eu nu m-am gândit? Dar ce-ar zice lumea s` m` vad` pe mine urmând un astfel de curs? Dup` doctor, farmacistul este a doua persoan` la care apeleaz` omul pentru un sfat medical. Cât` încredere a[ mai inspira eu unor oameni care m-au v`zut înv`]ând cot la cot cu ei acelea[i lucruri? Când se desp`r]ir`, el p`rea înc` nec`jit. Foarte r`u, se gândea Heather îndreptându-se cu pas hot`rât spre magazin. Ea fusese întotdeauna o fire independent` [i nu avea s` se supun` nici acum insisten]elor altora. El va trebui s` în]eleag` c` ea are via]a ei [i interesele ei de ap`rat.

76

AUDREY WEIGH

Se bucur` de jum`tatea de or` pe care o petrecu în compania familiei Lawson. Timpul petrecut în ora[ îi oferea posibilitatea s` întâlneasc` oameni pe care nu-i mai v`zuse de mult` vreme. Camera de hotel unde se ]inea cursul frem`ta de zgomot de glasuri, se schimbau impresii, dar nu se f`cea nici un fel de referire la adev`ratul motiv al prezen]ei tuturor acolo. – Bun` seara! Toat` lumea întoarse capul în direc]ia vocii autoritare ce se f`cuse auzit` [i to]i ochii începur` s`-l studieze pe b`rbatul înalt, îmbr`cat elegant, care vorbise. Soarele dup`-amiezii îi accentua nuan]a ro[cat` a p`rului. – Bun` seara! repet`. Lua]i loc, v` rog, ca s` putem începe. Heather r`mase uimit`. Sergentul Gibson! – Bun`! o salut` el îndreptându-se cu pa[i mari spre ea. Ea d`du nu prea încântat` din cap în semn de salut. – Tu predai cursul? – Da. {i te asigur c` am acreditare în acest sens. – P`i mie de ce nu mi-ai spus? M-ai informat cu privire la curs, dar nu mi-ai spus c` tu te ocupi de el. El fu u[or stânjenit de întrebare. – Am avut sentimentul c` dac` î]i spun nu mai vii. Cât` dreptate avea, se gândi Heather b`t`ioas`. Probabil c` acum va fi cu ochii pe ea, încercând s`-i g`seasc` nod în papur` pentru ca mai apoi s`-i pun` la îndoial` capacitatea de a conduce o linie de autobuze. Asta numai încredere nu-i inspira. Ar fi trebuit s`-l roage

CU TINE...

77

pe Colin s-o instruiasc` pu]in, [i cu asta basta. Ar fi ajutat-o cu cea mai mare pl`cere [i aproape sigur el [tia mai multe în domeniu. Cineva îi f`cu semn cu mâna indicând un loc liber, iar Heather se duse repede s` se a[eze, sperând c` n-a observat nimeni c` nu se simte tocmai în largul ei. Prezen]a sergentului îi era întotdeauna incomod` [i indiferent de împrejur`rile în care se întâlneau ea se sim]ea supus` unei anumite tensiuni. Poli]istul începu prin a se prezenta. Câ]iva devenir` mai rezerva]i când aflar` cine este. Î[i câ[tigase rapid o anumit` reputa]ie în sânul comunit`]ii [i toat` lumea [tia deja c` scuzele nu erau de ajuns dac` te prindea înc`lcând regulamentul. – În mod sigur a]i auzit cu to]ii de urgen]a cu care ne-am confruntat de curând în autobuz, continu` el. Poate tocmai acesta este motivul pentru care atâ]ia dintre noi particip` ast`zi la aceast` întrunire. Câteodat` avem nevoie de un astfel de eveniment pentru a ne aminti cât de important este s` [tim cum s` facem fa]` unei st`ri de urgen]`. S` începem deci. Resuscitarea inim`-pl`mâni este una dintre interven]iile vitale, de aceea aceast` procedur` este prima pe care o vom înv`]a. Vorbea liber, oferind informa]iile clar [i concis, de parc` instruia un deta[ament de cade]i. Nici urm` de zâmbet pe fa]a lui, nici chiar când unii dintre b`rba]ii prezen]i f`ceau comentarii cu voce tare cu privire la manechinul de dimensiuni umane pe care îl adusese pentru exemplificare.

78

AUDREY WEIGH

Dup` ce efectu` procedura de resuscitare, se ridic` [i spuse: – Bineîn]eles, este mult mai u[or atunci când ai pe cineva al`turi care s` te ajute. Heather, vino s` le ar`t`m [i celorlal]i cum trebuie s` se coordoneze dou` persoane în încercarea de a salva via]a cuiva. Heather î[i ascunse re]inerea [i merse s` îngenuncheze lâng` manechin. Privitorii începur` s` vorbeasc` între ei. Ea [tia c` se discut` despre incidentul de s`pt`mâna trecut`, cu infarctul doamnei Croft. – Relaxeaz`-te, o îndemn` rece sergentul. Facem numai o demonstra]ie. Pacientul acesta nu are cum s` moar`. Dar tonul lui n-o ajut` s` se relaxeze. Heather se sim]ea stângace [i incapabil` s` se mi[te în voie. Îi era mult mai greu s` se concentreze asupra ritmului acum decât îi fusese chiar \n momentul în care trebuise s` aplice unui om ceea ce se presupunea c` acum înva]` pe un manechin. Sergentul continu` cu demonstra]iile chemând pe toat` lumea în perechi de câte doi pentru a exersa resuscitarea pacientului. Cineva veni la un moment dat cu ideea unei pauze în care s` se aduc` b`uturi r`coritoare, dar el nu lu` în seam` sugestia [i continu` în aceea[i manier` timp de o or` încheiat`. – Cum spuneam, aceasta este cea mai important` procedur`, concluzion` el în cele din urm`. Exersa]i pînâ v` va intra în obi[nuin]`. S`pt`mâna viitoare vom discuta despre r`ni [i lovituri [i despre cum putem evita agravarea lor.

CU TINE...

79

Lumea plec` în grupuri mici, unii înspre bar, al]ii spre cas`. Câ]iva mai r`maser` s` schimbe o vorb`, dou`. – Nu este o persoan` prea pl`cut`, nu-i a[a? comenta un fermier, dup` ce în prealabil aruncase o privire peste um`r pentru a se asigura c` sergentul nu-l poate auzi. – În nici un caz. Dar pare s` [tie ce spune, îi r`spunse un vecin. – Tu e[ti persoana cea mai indicat` pe care o putem întreba cu privire la priceperea lui, nu, Heather? Heather confirm` din cap. – Da. Este într-adev`r competent. Eu am fost recunosc`toare c` a fost în autobuz s`pt`mâna trecut`. Micul grup p`str` distan]a când sergentul trecu spre ie[ire. P`rea s` nu observe c` oamenii îl cam evit`. Se opri în dreptul lui Heather. – Vii s`pt`mâna viitoare? se interes` el. Heather se întreba dac` fusese o provocare sau o simpl` întrebare de polite]e. – Da, îi r`spunse. O s` vin. – Bine. Se întoarse [i ie[i. So]ia fermierului se amuza. – Se pare c` te-a uns asistent, chicoti ea. Pe cât pariu c` [i s`pt`mâna viitoare te cheam` la vreo demonstra]ie?

Capitolul 8 A doua zi dup`-amiaz` sergentul Gibson a[tepta în sta]ia de autobuz din Gregory. Ca de obicei, ]inut` impecabil`. Era îmbr`cat civil, apretat [i c`lcat [i ar`ta de parc` era de serviciu [i urma s` participe la cine [tie ce ceremonie oficial`. – Ast`zi fac excursia aceea înspre Victoria Cove, îi spuse el lui Heather. Func]ionarul de la agen]ie mi-a spus c` el crede c` nu am nevoie de alt bilet. A[a este? – Alt bilet? Nu, confirm` ea. Pe fa]a lui se a[ternu o urm` de zâmbet. Se întoarse s` ridice geanta de voiaj pe care o luase cu el. Heather intr` între timp în magazin. Î[i propuse s` încerce s` evite tensiunea ce o cople[ea cu fiecare ocazie când se afla în preajma poli]istului. Ast`zi el nu era decât un om obi[nuit care câteodat` purta uniform`. Îl întâlnise în repetate rânduri [i avusese destul timp s` se obi[nuiasc` cu felul lui de a fi, a[a c` ast`zi nu avea s` se lase afectat` în nici un fel de prezen]a lui. P`cat totu[i c` era singurul pasager.

CU TINE...

81

– Nici nu te a[teptai tu s`-l mai vezi atât de curând în autobuz, a[a-i? deschise Sandy discu]ia. Oricum, m`car localnicii pot circula lini[ti]i pân` se întoarce. Cu el plecat o s` fie ca-n vremurile bune. – Mm. Heather nu g`sea motivat` atât` ostilitate fa]` de persoana sergentului, dar nu avea chef de discu]ii, a[a c` schimb` pur [i simplu subiectul întrebând de marf`. Sandy o urm` la ma[in` cu bra]ul plin de pachete. Zâmbi ironic când observ` c` subofi]erul preferase locul din dreapta [oferului. – Te a[teapt` o excursie aprins`, o asigur` ea pe Heather înmânându-i restul de colete. Bucur`-te de ea! – Da. Pa, Sandy! Nori cenu[ii se adunaser` pe cer în ultima or` [i nu mult dup` ce p`r`sir` ei ora[ul începu s` plou`. – De data asta prognoza meteo se dovede[te a fi corect`, spuse Heather ac]ionând [terg`toarele de parbriz. – Vremea proast` î]i creeaz` vreodat` dificult`]i? – Eu n-a[ spune chiar dificult`]i, doar nepl`ceri. Ca de exemplu ploaia s` te ude pân` la piele c`rând la marf`. Dar presupun c` tu te confrun]i deseori cu astfel de nepl`ceri în meseria ta. Turna acum cu g`leata. Ajunseser` la r`scrucea cu calea ferat`. Heather avea de f`cut o livrare aici. Î[i trase pe ea o pelerin` de ploaie înainte s` coboare. C`r` ambele cutii deodat` [i le l`s` la ad`postul unui copac, sperând ca proprietarul s` ajung` înainte ca înveli[ul de

82

AUDREY WEIGH

carton s` se îmbibe cu ap`. Trebui s`-[i îmbrace pelerina [i a doua oar` pentru a face înc` o livrare ceva mai încolo pe traseu. Apoi norii se împr`[tiar` [i soarele ap`ru din nou. – A[a se întâmpl` întotdeauna, explic` ea vesel. Norii s-au scuturat [i acum restul zilei o s` fie soare [i frumos. El a[tept` în autobuz cât st`tu ea în Eden Bay. Nici unul dintre ei nu mai deschise apoi discu]ia pân` ajunser` în Victoria Cove. – Acela este singurul hotel din ora[, îi spuse ea ar`tând spre cea mai impun`toare cl`dire de pe raza localit`]ii. Era o construc]ie veche, dar bine între]inut`, cu terase largi, decorate cu grilaj dantelat de fier forjat, pe trei dintre cele patru laturi. În mod normal ar fi debarcat pasagerii la scara hotelului, dar acum î[i continu` drumul [i nu se opri decât dou` str`zi mai încolo, la u[a garajului. – Aici este cap`tul, îi spuse. Plec`m de aici mâine diminea]` la 7.45. – Mul]umesc. Î[i lu` geanta [i coborî. Privi în jur sigur pe el. Heather î[i aminti c` în ziua când el c`l`torise spre cel`lalt cap`t al traseului ei i se p`ruse c` se simte singur. Se întreb` oare de ce avea impresii atât de contradictorii în ceea ce-l privea. Nu putea s`-i poarte ranchiun` o via]` pentru un mic incident cu parcarea, plus c`, s`pt`mâna trecut`, faptul c` el era în autobuz fusese o adev`rat` man` cereasc`.

CU TINE...

83

– E[ti a[teptat la hotel? întreb`. – Nu mi-am f`cut rezervare. Când am sunat mi s-a spus c` au întotdeauna camere libere în perioada asta a anului. – Da, ar trebui s` aib`. Masa unde o s-o iei? – La hotel. Presupun c` au [i sal` de mese. – Ce-ar fi s` iei masa la mine? Heather fu la fel de surprins` ca [i el de propunerea pe care tocmai o f`cuse, dar dup` o clip` de t`cere continu`: Nimic prea elaborat. Friptur` [i salat` sau ceva de genul `sta. Nu cred s` aib` ceva preg`tit la hotel. S-ar putea s` fii singurul lor client. – Foarte dr`gu] din partea ta. Mul]umesc. Accept cu pl`cere. R`spunsul lui politicos, ca la carte, îi aminti lui Heather de cuvintele de deun`zi ale fermierului care observase c` sergentul nu este un om prea pl`cut. Perspectiva mesei cu el i se p`rea acum de-a dreptul neatr`g`toare [i î[i dori s` n-o fi luat gura pe dinainte, dar toate fiind spuse nu mai putea da înapoi. – S` termin aici… Ridic` u[a garajului [i b`g` autobuzul în`untru. Însemn` distan]a parcurs` în acea zi [i cantitatea de combustibil consumat`, f`cu apoi o verificare rapid` a ma[inii, ie[i [i încuie. – Nu avem mult de mers pân` la mine. De fapt în or`[elul `sta nimic nu este prea departe. Când ajunser` în fa]a por]ii lui Heather, el îi f`cu ei loc s` intre prima. Ea îl conduse spre cas` de-a lungul aleii înguste, pân` pe verand`. Era o cas` veche care avea nevoie de repara]ii periodice, dar Heather n-ar fi schimbat-o pentru nimic în lume cu o locuin]` modern`. Aici

84

AUDREY WEIGH

copil`rise [i fiecare col]i[or p`stra o amintire despre bunicii sau p`rin]ii ei. Chiar [i când redecorase, folosise acelea[i culori de mai înainte. Sergentul Gibson nu scotea nici un cuvânt, dar ea observ` c` privea în jur cu interes. U[a din spate era fa]` în fa]` cu cea de la intrare; astfel în zilele fierbin]i de var` se putea r`cori cu u[urin]` casa f`când pu]in curent. În toate camerele se intra de pe un coridor ce traversa central locuin]a. – Dou` dormitoare într-o parte [i înc` unul în cealalt`, îi ar`t` ea. Aici este baia; sufrageria în dreapta. Din sufragerie se trece direct în buc`t`rie, care este nou`. Buc`t`ria bunicii era dincolo, dar acum acea înc`pere a r`mas un fel de debara. – Ce priveli[te minunat`, admir` el de la fereatra living-ului. – Se vede înc` [i mai frumos de pe terasa din spate. Vino s` vezi! Pre] de câteva minute st`tur` amândoi um`r la um`r pe teras` admirând peisajul. Marea se desf`[ura nu mult dedesubtul lor. Valuri u[oare se sp`rgeau delicat la ]`rm, de parc` aceea[i mare blând` nu se dezl`n]uise vreodat` sub capriciile vremii. Pe plaj` nu era nimeni. Nici m`car pescarul întârziat ce se z`rea undeva în zare, printre stânci, nu destr`ma nemi[carea peisajului. – Este un col] de lume încânt`tor! rupse el t`cerea. – Da. Po]i s` mai r`mâi aici dac` vrei, sau po]i s` intri în sufragerie. G`se[ti tu vreo revist` sau altceva de citit. Eu m` duc s` preg`tesc câte ceva pentru ceai.

CU TINE...

85

Heather l`s` dou` reviste pe m`su]a de cafea din sufragerie, ca el s` aib` o ocupa]ie în caz c` se hot`r`[te s` intre, dar sergentul prefer` s` r`mân` pe teras` pân` la mas`. – Miroase foarte bine, fur` primele lui cuvinte când se întoarse în cas`. Dup` ce gust` de vreo dou` ori din farfuria pe care Heather i-o pusese în fa]`, întreb`: – Foarte bun! Cu ce ai preparat orezul? Are un gust aparte. – N-am pus nimic deosebit. Este orez „negru”. Heather observ` expresia nedumerit` de pe fa]a lui. N-ai mai auzit pân` acum de orez „negru”? – Nu cred. – Este mult mai s`n`tos decât orezul obi[nuit, dar dureaz` un pic mai mult s`-l g`te[ti, a[a c` majoritatea gospodinelor nu se complic` cu el. Pot s`-]i dau pu]in [i acas`, dac` vrei, s` încerci [i singur. – Nu, mul]umesc. Oricum nu m` prea pricep la g`tit. Era rândul lui Heather s` fie uimit`. – Dar este foarte u[or. Nu trebuie decât s`-l pui la fiert. – Nu am buc`t`rie. Ridic` din umeri [i continu` cu o l`murire: Locuiesc la „Leb`da Neagr`”, a[a c` de mâncat m`nânc în general la pensiunea vilei. – Nu mi-am dat seama c` este atât de greu de g`sit un apartament de închiriat în Gregory. Î]i lipse[te probabil intimitatea unui loc numai al t`u. – N-am avut niciodat` un loc numai al meu. În Hobart locuiam la c`min.

86

AUDREY WEIGH

Heather nu în]elegea cum o persoan` tân`r` [i cu putere de munc` se poate mul]umi s` locuiasc` prin hoteluri sau c`mine. – Nu te-ai gândit niciodat` s` închiriezi un apartament? – Nu prea ar avea rost. Slujba pe care o am îmi ocup` aproape tot timpul [i gândul s`-mi petrec pu]inul timp liber f`când cur`]enie nu prea m` atrage. – Dar ai avea [i satisfac]ii, ai putea de exemplu s` m`nâci ce-]i place, cum î]i place, când î]i place. Heather î[i pre]uia foarte mult propria independen]` [i de aceea ar fi putut g`si o gr`mad` de argumente în favoarea închirierii unui apartament, dar nu se avânt` într-o astfel de polemic`. Probabil c` acest stil de via]` îi pl`cea lui [i cum alegea el s`-[i tr`iasc` via]a nu era treaba ei. Conversa]ia nu fu prea animat` dup` aceea, în schimb fu evident c` lui îi place mâncarea. Trei-patru felii de pâine de cas`, dou` por]ii de orez cu salat` [i ca desert brânz`, fructe [i dou` ce[ti de ceai. – Într-adev`r, foarte bun! Tonul lui tr`da o apreciere sincer` fa]` de talentul culinar al lui Heather. – M` bucur c` ]i-a pl`cut. Legumele pe care le-am folosit sunt în mare parte din gr`din`. Heather începu s` strâng` masa. Sergentul se ridic` de pe scaun ca la comand`. – Te ajut s` speli vasele. – Nu este nevoie… – Insist. Tu ai muncit ast`zi toat` ziua, eu nu. Cu un aer hot`rât lu` de pe mas` cea[ca din care b`use el [i farfurioara. Heather zâmbi.

CU TINE...

87

– Bine. Dar nu este a[a mult` treab` de f`cut… Nu dur` mult s` spele cele câteva vase în care mâncaser` [i s` fac` pu]in` ordine prin buc`t`rie. Dup` ce termin` r`mase [ov`itor în picioare în mijlocul buc`t`riei, ne[tiind ce s` fac` în continuare [i totu[i negr`bindu-se s` plece. Heather îl privea nevenindu-i s` cread` c` îl avea în fa]a ochilor pe acela[i b`rbat care, cu numai o sear` înainte, condusese ostilit`]ile la cursul de prim-ajutor. Atât de elocvent [i de sigur pe el atunci, acum a[tepta pu]in stânjenit s` i se spun`, parc`, ce s` fac`. – Ar trebui s` plec… s` te las [i pe tine s`-]i vezi de ale tale. – De obicei, înainte s` se întunece, ies s` fac pu]in` mi[care, spuse Heather. Dac` nu ai altceva de f`cut, de ce nu vii [i tu cu mine? Priveli[tea de sus, de pe dealuri este înc` [i mai frumoas` decât de aici. Po]i s`-]i la[i bagajele la hotel în drum spre coast`. El accept` imediat, parc` de team` ca ea s` nu se r`zgândeasc` dac` el cumva [ov`ie cu r`spunsul. Heather nu se mai schimb`, cum f`cea de obicei. Trecur` pe la hotel. Îl prezent` întâi administratorului care îi d`du ni[te formulare de completat. Apoi îl a[tept` s` urce s`-[i lase bagajul în camer`. Sergentul era obi[nuit cu efortul fizic. Urc` în pas vioi panta. Ajuns sus î[i manifest` din nou admira]ia pentru frumuse]ea peisajelor din Victoria Cove. – Eu vin deseori aici sus, îi m`rturisi Heather. Perspectiva este minunat` [i când ai chef de plimbare vârful dealului este ]inta cea mai potrivit`.

88

AUDREY WEIGH

Urm`rir` soarele coborând la apus [i curcubeul de culori ce înfl`c`r` cerul o dat` cu scufundarea astrului zilei în mare. Începur` apoi coborârea spre ora[. Pân` ajunser` ei la poale, întunericul înghi]ise deja amurgul. Luminile stradale se aprinseser`. – Î]i mul]umesc pentru ospitalitate. Ne vedem mâine diminea]` la 7.45. – Da. Noapte bun`! Heather se îndep`rt`, dar î[i aminti ceva. Oh, sergent Gibson! El se întoarse repede spre ea, u[or nedumerit [i coborî cele câteva trepte ale terasei pe care abia le urcase. – Grant! îi reaminti el dojenitor. Doar ]i-am spus s`-mi zici Grant! – Da, dar… Mi se pare oarecum… – Nu sunt de serviciu. Plus c` aici nu sunt decât un om obi[nuit. Victoria Cove este în afara jurisdic]iei mele. – Ah. Tonul lui Heather era pu]in r`ut`cios. Cu atât mai bine pentru ceea ce tocmai voiam s` spun. – Ce anume? – Nu e nevoie s` vii pân` în fa]a garajului mâine diminea]`. Te iau eu de aici. – Ca pe oricare alt pasager. Felul în care o spusese tr`da faptul c` ideea lui Heather îi f`cuse pl`cere. – Chiar a[a. Zâmbea în sinea ei în drum spre cas`. Nu obi[nuia s`-[i invite pasagerii la ceai.

Capitolul 9 Duminic` diminea]a cerul era senin [i se anun]a vreme cald`. Îmbr`cat` în blugi [i într-o bluz` cu mânec` lung`, cu dungi multicolore, Heather plec` spre Eden Bay la volanul autoturismului ei combi. – Ast`zi conduc eu, îl anun]ase ea pe Colin când aranjaser` unde [i cum s` se întâlnesc`. Tu nici nu cuno[ti zona [i nici drumul nu este prea grozav. El o a[tepta în sta]ia de autobuz. Înlocuise costumul lui u[or de weekend cu o pereche de blugi [i un tricou. Îi zâmbi de cum o z`ri. Se urc` [i o salut` cu un s`rut. – Eu n-am prea fost la petreceri din astea cu gr`tar, deschise el vorba de îndat` ce ea porni de pe loc. Nu în]eleg de ce se entuziasmeaz` unii a[a când aud de carne pr`jit`. – Nu ceea ce m`nâci este important, ci compania în care te afli, r`spunse Heather. O s` fie acolo localnici de

90

AUDREY WEIGH

pe o raz` de câteva zeci de kilometri, to]i veni]i s` le ureze celor doi Denby „pensie u[oar`”. – Aha. Ei bine, sper s` nu vorbeasc` toat` ziua numai despre vite. La ie[irea din Eden Bay, o luar` la dreapta pe un drum lateral, iar ceva mai sus cotir` pe un drum de ]ar`. – Acum în]eleg ce ai vrut s` spui cu privire la starea drumului. Cât mai avem de îndurat hurduc`turile astea? – Numai vreo trei kilometri. Uite, se vede deja proprietatea. B`trânul domn Denby a plantat copacii aceia cu mâna lui pentru a ridica un fel de paravan în calea vântului. Heather îi puse în bra]e un castron cu salat` de varz`, ca s` nu mearg` nici el cu mâna goal`, iar ea lu` o tav` cu salat` asortat` de fructe. Îi ar`t` apoi drumul spre poarta din spate. Familia gazd` îi primi cu mult` c`ldur`. Se ar`tar` încânta]i de prezen]a lui Colin. Era o zi mare pentru ei to]i. Domnul [i doamna Denby încercau sentimente amestecate cu privire la perspectiva pension`rii: triste]e, c`ci p`r`seau gospod`ria în care tr`iser` [i munciser` atâ]ia ani la rând, dar [i u[urare, c`ci sc`pau de responsabilitatea administr`rii unei propriet`]i de dimensiunile fermei Denby. Fiul lor, Brian, era foarte bine dispus, fericit c` acum r`spundea el singur de afacerea familiei, iar Julia era [i ea cât se poate de emo]ionat`. – Am atâtea planuri cu casa! se dest`inui ea lui Heather. Dar nu le spun mamei [i tatei pân` nu se mut`

CU TINE...

91

în cas` nou`. O dat` pleca]i [i ocupa]i cu instalarea, n-o s` le mai par` atât de r`u de schimb`rile pe care o s` le fac eu aici. Câ]iva vecini sosiser` deja, iar Heather îl prezent` pe Colin celor care nu-l cuno[teau de la farmacie. – Sper c` ai venit preg`tit, glumi un domn mai în vârst`. Mie nu prea îmi pic` bine nimic care nu este g`tit de mâna doamnei mele. Profitând de forfota invita]ilor, Julia o trase deoparte pe Heather [i-i [opti complice: – Colin este un scump, nu-i a[a? Îmi plac la nebunie ochii `ia. {tiam eu c` va veni cu tine. Când ave]i de gând s` oficializa]i rela]ia? – Oh, Doamne, Julia! Abia ne-am cunoscut. Abia a venit în ora[ acum câteva s`pt`mâni… – Destul timp ca s` cuno[ti pe cineva [i s`-]i dai seama ce sentimente îi por]i. Mie numai câteva s`pt`mâni mi-au trebuit cu Brian. – Tu abia a[teptai s` te m`ri]i. Eu nu cred c` sunt a[a. – Nu-]i face iluzii, Heather! O s` te m`ri]i [i tu, fii sigur` de asta! Spre u[urarea lui Heather, alte câteva persoane li se al`turar` [i subiectul fu schimbat cu acela al cursului de prim-ajutor. Julia inten]ionase [i ea s` mearg`, dar fuseser` ocupa]i toat` s`pt`mâna [i fusese re]inut` în ultima clip`. – S-o pui pe Heather s`-]i arate ce am înv`]at pân` acum, o îndemn` o doamn` plinu]`. Sergentul are atâta încredere în priceperea ei încât a chemat-o s` ne demonstreze.

92

AUDREY WEIGH

– Am auzit c` a mers pân` la Victoria Cove cu autobuzul zilele trecute, interveni [i so]ul doamnei. Cum te-ai în]eles cu el? – Bine. V` mul]umesc de întrebare. Heather nu avea de gând s` divulge lui sau nim`nui altcuiva c` îl invitase pe sergent la ea acas` s` ia ceaiul împreun` sau c`, pe drumul de întoarcere, el fusese acela care coborâse cu leg`turile de ziare pe la punctele de livrare. – Dar nu este nici o problem`, o asigurase el când ea încercase s`-i explice c` nu este nevoie. Mai mult ca sigur [i al]i pasageri de-ai t`i te-au ajutat în acest fel cu diverse alte ocazii. Fusese mult mai degajat decât de obicei pe parcursul drumului, dar la coborâre î[i reluase expresia serioas` dintotdeauna [i salutul de desp`r]ire sunase rece [i formal. Acum Heather se întreba dac` sergentul va fi vreodat` invitat la întâlniri de acest gen ale localnicilor, iar dac` cumva acest lucru s-ar întâmpla, dac` el ar accepta sau nu invita]ia. Colin era obi[nuit cu evenimentele mondene [i între]inea cu u[urin]` conversa]ia cu oricine, dar, când primii invita]i începur` s` plece, el suger` c` ar trebui s` plece [i ei. – Nu înc`, r`spunse Heather. Julia conteaz` pe mine [i nu se a[teapt` s` plec printre primii. Pe lâng` asta, trebuie s`-mi iau [i vasele acas`. Unii invita]i abia au ajuns [i n-au apucat înc` s` guste nimic.

CU TINE...

93

El oft` u[urat când în cele din urm` ea se l`s` convins` s` plece. Î[i adun` vasele, î[i lu` r`mas-bun [i coborâr` la ma[in`. – M` gândisem s` mergem [i noi undeva în seara asta, dar s-a f`cut deja târziu, se plânse el. – Da, nu are rost s` mai mergem undeva la ora asta. – Am putea merge la mine. Poate este timpul s` vezi unde locuiesc [i eu. Ascult`m pu]in` muzic`, [i mânc`m ceva înainte s` pleci acas`. Apartamentul lui era mic, dar curat [i pus la punct. Ar`ta mai degrab` a loc de odihn` temporar decât a locuin]` permanent`. Îl închiriase gata mobilat [i la o scurt` examinare din priviri Heather nu deslu[i decât foarte pu]in amprenta lui personal`. Excep]ie f`cea sta]ia audio din living, un model sofisticat de care el era foarte mândru. – Sunt apartamente de vacan]`, îi spuse el. Este lini[te deocamdat`, dar când va veni vacan]a întreaga cl`dire va mi[una de copii de toate vârstele. – Ai o priveli[te frumoas`, observ` Heather. – Nu la fel de frumoas` ca cea de pe terasa ta, dar merge. Golful Eden, care d`duse [i numele or`[elului, era ascuns în spatele unei perdele de vegeta]ie. De la balcon se vedea linia stâncoas` a coastei. Golful era un paradis al pelicanilor. Heather urm`ri una dintre greoaiele p`s`ri aterizând la suprafa]a apei într-o ploaie de stropi. În clipa urm`toare plutea nemi[cat` [i gra]ioas` ca o leb`d`.

94

AUDREY WEIGH

– De fiecare dat` când aterizeaz` vreunul ai impresia c` se va pr`bu[i, î[i continu` ea cu voce tare firul gândurilor. Nu te mai saturi privindu-i. – Vrei s` stai aici? Î]i aduc ceva de b`ut. Ea alese un suc de l`mâie verde, în ciuda sugestiilor lui de a bea ceva mai tare. – Prefer sucul de l`mâie. Nu beau niciodat` alcool când [tiu c` plec cu ma[ina. – De la un pahar nu se întâmpl` nimic, spuse el, dar îi respect` hot`rârea [i se duse s` toarne b`uturile. Avea o colec]ie vast` de CD-uri [i casete audio din care alesese câteva înainte s` plece de diminea]` de acas`. Potrivi volumul ca s` se aud` în surdin` pe balcon. Petrecur` mai mult de o or` privind pelicanii [i vorbind vrute [i nevrute. Când intrar` în cas`, Colin o lu` de mân` [i se a[ezar` împreun` pe canapea. – Hai s` facem ceva cu adev`rat deosebit duminica viitoare! O zi întreag` numai noi doi, singuri-singurei. – Nu… Nu cred c-ar mai trebui s` plec [i weekendul viitor. Am [i eu diverse treburi pe acas`. – Ce fel de treburi? – Pentru început, gr`din`rit. În ultima vreme am cam l`sat gr`dina în paragin`. {i mai sunt atâtea alte treburi de f`cut… – O s` ai destul timp pentru toate treburile astea dup` ce ne c`s`torim. Acum avem atât de pu]in timp împreun`!… Ar trebui s`-l valorific`m la maximum.

CU TINE...

95

– C`s`torim? Heather era uluit`…. z`p`cit`…nu [tia ce s` mai cread`… – Da, dup` ce ne c`s`torim. El îi strânse mâna într-ale sale [i se aplec` spre ea. Bineîn]eles c` ne vom c`s`tori. M-am îndr`gostit de tine în prima clip` în care te-am v`zut [i [tiu c` nici eu nu-]i sunt indiferent. – Dar n-am discutat niciodat` despre a[a ceva. Colin zâmbi [i o trase lâng` el. – Discut`m acum. Heather, te iubesc. Te doresc din toat` inima. Vrei s` fii so]ia mea? – Eu… ```… O s`rut` cu pasiune. Buzele lui pe buzele ei alungau orice îndoial`. În bra]ele lui se sim]ea în siguran]` [i iubit`, gata s`-l urmeze oriunde [i s` r`spund` din tot sufletul la planurile lui. – Spune da. Spune-mi c` te c`s`tore[ti cu mine… cât mai curând, o implor` el. Te iubesc, Heather! Te-am iubit din prima clip` în care te-am v`zut. – {i eu te iubesc! r`spunse ea abia auzit. – Mai tare. Vreau s` te aud spunându-mi asta din nou [i… din nou… Spune-mi c` m` iube[ti [i c` vrei s` te c`s`tore[ti cu mine! – Te iubesc, Colin! – …[i vrei s` te c`s`tore[ti cu mine. Heather ezit`. Nu era mult prea curând? Era pentru prima dat` când sim]ea a[a ceva pentru un b`rbat, dar… avea nevoie de timp s` se gândeasc`. Nu trebuia s` se arunce orbe[te într-o rela]ie…

96

AUDREY WEIGH

– Ce s-a întâmplat? Colin o s`ruta tandru dup` ureche… cobora u[or de-a lungul b`rbiei… M` iube[ti. Spune-mi c` te c`s`tore[ti cu mine! Sim]urile lui Heather o luaser` razna. Gândurile i se învârteau în cap într-un iure[ ame]itor. Resim]ise acea atrac]ie nebun` fa]` de el din ziua în care îl cunoscuse. La început reu[ise s`-[i înfrâneze cât de cât sentimentele, impunându-[i s` nu cad` victim` farmecului lui [i faptului c` ar`ta atât de bine, dar sentimentele biruiser` curând voin]a [i ea devenise vulnerabil` în fa]a lui. Compania lui era încânt`toare, comunicau cum nu se poate mai bine, iar ea savura fiecare clip` petrecut` al`turi de el. Julia credea c` se potrivesc. Ea [tiuse dup` numai câteva s`pt`mâni de când îl cunoscuse pe Brian… Dar acceptarea unei cereri în c`s`torie era un pas imens, iar Heather sim]ea c` l-ar face mult prea curând. – Eu nu sunt preg`tit` pentru c`s`torie... [opti ea. Nu pot s` spun ce-mi ceri tu s` spun. El se retrase pu]in pentru a o privi pân` în adâncul sufletului. Ea se a[tepta s` se supere sau s` se arate ner`bd`tor, dar Colin zâmbi [i o strânse în bra]e. – Atunci va trebui s` a[tept. M` iube[ti [i asta e cel mai important. Restul va veni cu timpul. O s`rut` pe frunte… pe nas… pe b`rbie… O s` a[tept. {tiu deja care va fi r`spunsul… Ne iubim. Numai asta conteaz`. O s`rut` lacom pe buze. Când îi d`du drumul, ea, cu respira]ia t`iat`, fu tentat` s`-i dea r`spunsul pe care-l

CU TINE...

97

a[tepta. Trase aer în piept, dar când s` articuleze primul sunet ezit` din nou. Nu era sigur` c` este preg`tit` s`-[i ia un astfel de angajament. – În]eleg perfect ce sim]i, o asigur` Colin încrez`tor. Nu este nici o grab`. Dar tare mi-a[ dori s` nu locuim atât de departe unul de cel`lalt. Distan]a asta care ne separ` zi de zi este cel mai greu de îndurat. Vreau s` petrec fiecare clip` cu tine. El îi dovedi în s`pt`mânile ce urmar` c` vorbise cât se poate de serios. O a[tepta de fiecare dat` când avea ore la cursul de prim-ajutor, venea de patru ori pe s`pt`mân` s`-[i petreac` dup`-amiezile cu ea în Victoria Cove, iar duminica o lua pe sus în câte o excursie. Pentru Heather fiecare întâlnire ascundea câte o surpriz`. Nu [tia niciodat` la ce se va mai gândi el, ce va mai pl`nui pentru timpul lor petrecut împreun`… Dar începu s` se simt` cople[it`. Toat` ziua alerga de colo pân` colo, nici nu mai avea timp s`-[i lase gândurile s` r`t`ceasc` în voie. Se sim]ea uneori vinovat` c`-[i neglijase gr`dina. Nu mai f`cuse altceva decât s` ude din când în când, iar plantele trebuiau [i ele plivite… îngrijite… Nici nu f`cuse sem`n`turi de prim`var`… Într-una din zile ea îi suger` lui Colin s` fac` o plimbare pe biciclet`, ca alternativ` la drumul cu ma[ina pân` la Hobart, dar el refuz`.

98

AUDREY WEIGH

– De ce s` ne plimb`m cu bicicleta când avem la dispozi]ie o ma[in` aproape nou`? Plus c` nici nu-mi place s` m` obosesc a[a, f`r` rost. – Dar ar fi un exerci]iu s`n`tos. – Doar nu încerci s`-mi spui c` am nevoie de mai mult` mi[care?! Pentru c` s` [tii c` înot aproape în fiecare zi. – Nu am mai mers la o plimbare pe biciclet` de atâta timp! {i perioada asta a anului e tocmai bun` pentru a[a ceva. Nu este foarte cald [i po]i s` te bucuri în voie de lini[tea naturii. – Natura! Nu. Am rezervat mas` pentru cin` [i am aranjat s` mergem cu iahtul în dup`-amiaza asta. Nu putem da totul peste cap acum. Heather se conform` planurilor lui [i avur` parte de o zi pl`cut`. Ea se distr` bine, ca de obicei, dar când se trezi a doua zi diminea]` hot`rî c` nu mai merge la Hobart [i în weekendul urm`tor. Avea s`-i spun` chiar în acea zi, ca s` nu fac` din nou planuri. El o întâmpin` cu un zâmbet larg [i-[i revendic` dreptul la un s`rut de îndat` ce u[a dinspre farmacie se închise. Heather se desprinse u[or din îmbr`]i[are [i se a[ez` la mas`. – S` nu faci planuri pentru duminic`, începu ea. Am de lucru. – De lucru? Dar autobuzul nu circul` duminica. – Am o curs` suplimentar` o dat` la dou` luni. Nu este pe traseul de zi cu zi al autobuzului, a[a c` o fac duminica.

CU TINE...

99

– Ar trebui s` începi s` cau]i pe cineva care s` preia autobuzul, declar` el. N-o s` mai po]i s` te ocupi tu de el dup` ce ne c`s`torim. Heather era consternat`. – Cum adic`? – Fii rezonabil`! Autobuzul `sta al t`u trebuie garat zilnic la o or` de mers de aici. Ar fi o prostie s`-l p`strezi chiar dac` am locui în Eden Bay, darmite dac` locuim în Hobart. Ar trebui deci s` începi s` cau]i. Heather trase adânc aer în piept. – Cum adic` „darmite dac` locuim în Hobart”? Ce leg`tur` are Hobart-ul cu ce discut`m noi? – Acolo o s` locuim, bineîn]eles. – De unde „bineîn]eles”? Heather se înro[ise de furie. Când am discutat noi c` vom locui în Hobart? – Doar n-ai crezut c` o s` prind r`d`cini aici!? Am o carier` la care trebuie s` m` gândesc. – Dar cu cariera mea cum r`mâne? Indignarea din vocea lui Heather nu cuno[tea limite. P`rin]ii mei au muncit o via]` ca s` pun` pe picioare afacerea familiei, iar de când am preluat-o eu a mers din ce în ce mai bine. Nu am absolut nici o inten]ie s` renun] pur [i simplu la tot. Colin schi]` un gest ca s-o calmeze, c`ci de cealalt` parte a u[ii era farmacia [i un eventual client ar fi putut auzi ce se discuta în camera din spate. – Sst! Nu-]i ie[i din fire! Întâi gânde[te-te câteva zile la ce am vorbit… Este evident c` pentru a avansa trebuie s` locuiesc în capital`.

100

AUDREY WEIGH

– Ei bine, mie nu-mi plac ora[ele mari [i nu vreau s` locuiesc în nici o capital`. Vocea lui Heather cre[tea în intensitate pe m`sur` ce el încerca s-o lini[teasc`. – Nu m` lua pe mine cu „sst”! Iar în ceea ce prive[te gânditul, tu e[ti cel care ar trebui s` se gândeasc` bine de tot la ce a spus. Închipuie-]i c` nu e[ti singurul pe lumea asta care conteaz`! Nu mai fi atât de egoist! Nici nu se atinsese de cafea. Ie[i ca o furtun`, prea preocupat` de ceea ce tocmai îi fusese dat s` aud`, ca s-o mai observe pe Raelene îndep`rtându-se de u[` [i f`cându-[i de lucru într-unul dintre sertare. Nu se opri decât pentru a în[f`ca pachetul cu medicamente, apoi ie[i în strad` [i nu mic[or` pasul pân` la autobuz. Colin Prescott era un neru[inat [i un egoist, un b`rbat arogant pe care îl interesa numai propria persoan`. Cum de se l`sase ademenit` cu s`rut`ri tandre [i vorbe dulci? Fusese la bunul lui plac s`pt`mâni întregi. Î[i neglijase chiar [i stilul de via]` pe care ea îns`[i [i-l impusese: dieta, vechii prieteni [i gr`dina ei… Toate numai pentru el. Ce se întâmplase cu fata dintr-o bucat` care-[i iubea independen]a [i care nutrea planuri ambi]ioase de viitor?

Capitolul 10 În zilele care urmar` abia î[i vorbir` unul altuia. Raelene a[tepta cu ner`bdare deznod`mântul acestei situa]ii. Crezuse c` vor mai exista [i alte discu]ii aprinse ca cea de luni, dar fu dezam`git`. Heather z`bovea numai câteva minute, atât cât s`-[i îndeplineasc` îndatoririle de serviciu, iar la venire [i la plecare saluta pe toat` lumea din farmacie, f`r` a face vreo diferen]`. Joi dup`-amiaz` fu cât pe ce s` nu mearg` la cursul de prim-ajutor, dar realiz` c`, dac` îl începuse trebuia s`-l duc` pân` la cap`t. Porni spre hotel f`r` nici un pic de tragere de inim`. Vioiciunea atât de caracteristic` lipsea cu des`vâr[ire din mi[c`rile ei. Julia o v`zu de pe teras` [i se gr`bi s`-i ias` în întâmpinare. – Ce naiba se întâmpl` cu tine? Ar`]i de parc` ]i s-au înecat cor`biile. – Sunt doar pu]in obosit`, atâta tot.

102

AUDREY WEIGH

– Tu, obosit`? Nu m` lua pe mine cu din astea! Julia o lu` de bra] [i o trase deoparte. Spune-mi ce s-a întâmplat. Heather oft`. – Nu prea multe. M-am certat r`u de tot cu Colin, atâta tot. – În]eleg. Julia o privi încurajator. Nu-]i face griji. O s` v` împ`ca]i voi în curând [i totul va fi ca mai înainte. – Nu sunt sigur` c` vreau ca lucrurile s` fie ca mai înainte. De fapt sunt sigur` c` nu vreau. Heather oft` din nou. Colin vrea s` ne c`s`torim. – Ce ]i-am spus eu! Dar `sta numai motiv de ceart` nu este. – A spus c` va trebui s` renun] la afacerea mea… [i vrea s` locuim în Hobart. Eu nu vreau s` locuiesc într-un ora[ mare, Julia. Eu sunt fat` de provincie. Nu vreau s` renun] nici la afacerea mea, nici la c`su]a mea. – Dar faptul c` ai renun]at la el nu te-a f`cut prea fericit`, a[a-i? Julia o asigur` cu un zâmbet c` este al`turi de ea. A[teapt` un timp, Heather. O s`-]i dai curând seama ce î]i dore[ti de fapt. Când e[ti cu adev`rat îndr`gostit de cineva renun]i la orice. Singurul lucru care conteaz` este s` fii cu persoana respectiv`. Heather d`du din cap [i se uit` la ceas. – C` tot veni vorba de timp… Ar trebui s` intr`m. Grant începe întotdeauna la fix. Câ]iva dintre cei care veniser` la început renun]aser` s` mai participe la curs, dar mul]i al]ii se înarmaser` cu r`bdare [i perseveren]`. Deja sergentul nu mai era privit

CU TINE...

103

atât de defavorabil în rândurile comunit`]ii; oamenii nu se mai temeau a[a de el, iar dumnealui se mai d`duse pu]in pe brazd`. F`cea chiar [i câte o glum` din când în când. O chema mereu pe Heather la demonstra]ii; toat` lumea ar fi fost surprins` ca el s` aleag` pe altcineva. Când ea intr`, Grant se r`suci u[or pe c`lcâie. – Te sim]i bine? o întreb` el cu o voce cald`. – Da, mul]umesc. Tonul ei, în schimb, era ferm, avertizându-l parc` s` nu se bage în treburile ei personale. – Îmi pare r`u. Mi s-a p`rut c` e[ti un pic cam palid`. – Nu prea am mai ie[it în mijlocul naturii, s` respir aer proasp`t în ultima perioad`, atâta tot. El accept` cu o u[oar` înclinare a capului explica]ia ei [i î[i continu` lec]ia. Nimeni altcineva nu observ` nimic în neregul`. Toat` lumea se amuz` copios când unul dintre participan]ii la curs, comic de profesie, încerc` s` bandajeze capul pacientului într-o manier` de-a dreptul hilar`. – {i cu asta am terminat pe ziua de azi, încheie Grant dup` ce fiecare cursant î[i încerc` m`iestria pe unul dintre colegii de curs. V` reamintesc c` s`pt`mâna viitoare este ultima or` de curs. – N-o s` lipsim, spuse o doamn` de vârst` mijlocie, în timp ce lumea se împr`[tia. Sunt foarte pl`cute întâlnirile astea din fiecare s`pt`mân`. – Poate joia viitoare ar trebui s` aducem fiecare câte ceva, s` ne desp`r]im într-o manier` festiv`, î[i d`du cu p`rerea altcineva.

104

AUDREY WEIGH

– Bun` idee! A[a s` facem. Julia î[i croi drum printre oamenii care se îndreptau spre ie[ire pentru a-[i lua r`mas bun de la Heather. – Eu trebuie s` plec. Ne vedem s`pt`mâna viitoare. Dar exist` telefon. Dac` ai nevoie s` vorbe[ti cu cineva, nu ezita s` m` suni. Heather reu[i s` zâmbeasc`. – Mul]umesc, dar totul este în regul`. Noapte bun`! Julia era în drum spre ie[ire când î[i aminti ceva, se întoarse [i o strig` pe Heather din cel`lalt cap`t al înc`perii. – Ce faci duminic`, Heather? Vii pe la ferm`? – Nu, mul]umesc. M` duc la Waterfall Gully cu ni[te marf`. – Cu asta o s`-]i faci de lucru toat` ziua. Pe curând! Heather nu prea avea chef de vorb`, a[a c` plec` [i ea imediat. Nu se îndep`rtase de hotel decât cu câ]iva pa[i când îl v`zu pe Colin sprijinit de autobuz. Ezit` un moment, dar î[i continu` drumul. El o a[tept` s` se apropie [i se \ndrept`. – Bun`, Heather! – Bun`! El schi]` un gest, parc` s` o ia de mân`, dar se r`zgândi [i zâmbi încurcat. – Hai s` nu ne cert`m, Heather. Mi-a fost dor de tine s`pt`mâna asta. – Da? Ei bine, nici eu n-am prea fost în apele mele. El miz` pe r`spunsul ei [i consider` c` cearta lor de zillele trecute era acum doar o amintire nu prea pl`cut`.

CU TINE...

105

– De fapt, ne-am certat pentru o prostie, nu-i a[a? Vreau s` spun: [tiu c` poate te-am luat prea repede, dar noi doi avem un viitor minunat înainte. O s-o lu`m de la cap`t ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat – Ei bine… El continua s` fac` planuri f`r` s` o consulte sau m`car s`-i cear` consim]`mântul. – N-ai vorbit serios când ai spus c` ai treab` duminic`, nu-i a[a? – Ba da. }i-am spus, merg la Waterfall Gully cu ni[te marf`. – {i nu po]i s` rogi pe altcineva s` mearg` în locul t`u? Dac`, Doamne fere[te, te-ai îmboln`vi tu, ce s-ar întâmpla? Ea nu r`spunse imediat, iar Colin întinse bra]ele chemând-o la el. Nu po]i s` amâni pe s`pt`mâna viitoare? Ar fi putut s` fac` transportul vineri sau sâmb`t` dup`amiaz` dac` ar fi vrut, dar se hot`râse deja s` mearg` duminic`. – Nu, nu pot s` amân, replic` ea. H`r]ile [i bro[urile pe care le am de livrat sunt deja a[teptate. – Atunci va trebui s` merg la Hobart f`r` tine. Dar nu va fi acela[i lucru… Colin [ov`ia, a[teptând ca ea s` se r`zgândeasc`, dar Heather nu d`du înapoi. El b`g` mâinile în buzunare [i ridic` din umeri. – Lu`m cafeaua împreun` mâine diminea]`?

106

AUDREY WEIGH

A doua zi, Raelene fu foarte surprins` s-o vad` pe Heather intrând în camera din spatele farmaciei ca [i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Când ie[ir` ei doi, tân`ra asistent` era suspect de aproape de u[a interioar` [i abia acum Heather începu s` se întrebe oare cât surprinsese ea din disputa lor de luni [i ce spusese mai departe. În conversa]ia formal` din acea diminea]` nu avusese oricum ce s` aud`. De[i nu erau pe deplin împ`ca]i unul cu cel`lalt, Heather era mul]umit` de felul în care evoluau lucrurile între ea [i Colin. Starea ei de spirit se îmbun`t`]ise considerabil. În drum spre cas` cump`r` r`saduri [i dup`amiaza [i-o petrecu în gr`din`. Nu avea s` se bucure de o „produc]ie” la fel de bogat` ca în anii preceden]i, dar, îngrijite cu drag, legumele plantate târziu aveau s` creasc` [i s` rodeac` [i ele. Parasolarul de pânz` avea s` le protejeze de c`ldura prognozat` pentru lunile urm`toare. Duminic` diminea]a ud` gr`dina [i z`bovi câteva minute printre straturi, admirându-[i roadele muncii. Rul` apoi în autoturismul ei combi pân` la garaj, înc`rc` pachetele în portbagaj [i porni la drum. Era o zi minunat` [i plimbarea cu ma[ina se anun]a pl`cut`. De la [oseaua principal` drumul spre centrul turistic din inima rezerva]iei era trasat de marcaje rutiere. Heather parc` paralel cu aleea ce ducea la pavilion, iar func]ionara de la biroul de informa]ii veni s-o ajute la desc`rcat. Nu le lu` mult timp s` care cele câteva cutii în`untru. Femeia desigil` una.

CU TINE...

107

– Au ie[i foarte bine, î[i d`du ea p`rerea întinzând o hart` pe unul dintre birouri. Culoarea face diferen]a, nu-i a[a? Mult mai bine decât alb-negru. O s` se vând` foarte bine. – S` sper`m! Am v`zut c` au marcat deja drumul. E un lucru bun c` s-au încadrat în termenul fixat. – Nu este chiar gata, dar oricum nu mai e decât foarte pu]in de lucru. Stai s` bem ceva? – Da, când m` întorc. Întâi s`-mi fac plimbarea prin rezerva]ie. Heather închise ma[ina [i porni pe jos spre cascade. O potec` [erpuia printre copaci [i tufi[uri, câteodat` urcând pe coasta dealului, alt` dat` coborând aproape de nivelul apei. Albia râului era m`rginit` de pere]i de stânc` [i pe m`sur` ce canalul se îngusta [uvoiul de ap` se iu]ea. Nu dup` mult timp vuietul primei cascade se f`cu auzit. Cortina de vegeta]ie se ridica brusc [i un spectacol m`re] al naturii se oferea privirilor. Heather r`mase pironit` locului. Privea înm`rmurit` curcubeul de stropi [i unduirea apei printre pietre. Era un col]i[or de pace, departe de tumultul cotidian al ora[ului [i de prezen]a inoportun` a omului. Când într-un târziu Heather se trezi la realitate [i plec` mai departe, murmurul cascadei o întov`r`[i din urm`, acompaniat de triluri timide de p`s`ri [i de bâzâituri obraznice de insecte. Iat` cum toat` tulburarea unei s`pt`mâni întregi se alina ca prin minune! Gândul la cear-

108

AUDREY WEIGH

ta cu Colin nu o mai m`cina. Era atât de fericit` c` venise ast`zi, singur`, aici! Îi lipsiser` aceste pl`ceri simple pe care le oferea natura. Era s`tul` de asfalt [i de aglomera]ie! Nici chiar pe iaht, ea [i Colin nu fuseser` într-adev`r singuri. Existau întotdeauna oameni în jurul lor, oameni care strigau sau f`ceau cu mâna sau râdeau, oameni care se bucurau mai mult de senza]ia de vitez` decât de peisaj. Se sim]ea liber` [i împ`cat` cu tot [i toate… Trecea podul de peste cea de-a patra [i ultima cascad`. P`cat c` nu-[i luase ceva de mâncare la pachet! Ar fi putut s`-[i prelungeasc` plimbarea. Va ]ine minte acest lucru pentru data viitoare. Acum îns` era timpul s` se întoarc`. Zgomotul îndep`rtat pe care-l auzi nu sem`na cu trilul nici unei p`s`ri pe care ea s` o fi auzit vreodat`. Câteva secunde îi fur` de ajuns s`-[i dea seama c` era voce de om. Escalad` iute un col] de stânc` [i se convinse imediat c` avusese dreptate. – Ajutor! Ajutor! – Unde e[ti? strig` ea. – Aici, c`zut în râp`. – Continu` s` strigi! Vocea devenea din ce în ce mai clar` pe m`sur` ce Heather înainta de-a lungul potecii. Era o voce de b`rbat, deja r`gu[it` de atâta strigat. – M` auzi? Ajutor! – Te aud. Sunt aproape. }ine-te bine!

CU TINE...

109

Panta nu era foarte abrupt`, dar terenul putea fi în[el`tor. Heather nu avea absolut nimic la ea, nici m`car vreo posibilitate s` cheme ajutoare, iar b`rbatul putea fi serios r`nit. Centrul turistic era la o distan]` considerabil`, iar el era în pericol s` cad` înainte s` ajung` ea înapoi cu ajutoarele. – Î]i aud pa[ii! strig` el. – Bine. Cât de jos e[ti? – Nu foarte, dar destul cât s` nu stau prea pe roze. Aplecându-se pu]in Heather z`ri urme de pa[i [i câteva crengi rupte probabil în încercarea lui de a-[i rec`p`ta echilibrul [i de a nu c`dea peste marginea râpei. Se apropie cu mare grij` [i v`zu c` nenorocosul turist nu alunecase prea mult sub nivelul coastei. Grant Gibson o privea de jos, cu o expresie ru[inat` întip`rit` pe fa]`. – Bun`, Heather. – Grant! Ce naiba faci aici? – Momentan nimic deosebit. M-am b`gat ca prostul într-o situa]ie penibil`. – E[ti r`nit? – Mi-am luxat doar glezna dreapt`. Dar tocmai din aceast` cauz` nu mai pot ie[i de aici. Nu m` pot sprijini în ea. Heather se aplec` pu]in în fa]` [i v`zu c` el nu se afla în pericol imediat. Se oprise într-un trunchi robust de copac. S` încerce s` escaladeze panta pe acest trunchi nu ar fi fost de nici un folos pentru c` n-ar fi ajuns decât pân`

110

AUDREY WEIGH

la jum`tatea distan]ei în sus. Ea nu avea puterea necesar` pentru a ridica un b`rbat de talia lui, chiar dac` ar fi reu[it s`-l apuce de mân`. – Mi-e team` c` va trebui s` a[tep]i acolo s` m` duc eu dup` ajutor. – Nu. Uit`-te pu]in spre dreapta. Este un col] solid de stânc` acolo. Tu ghideaz`-m`! Eu o s` încerc s` m` întorc [i s` ajung pân` în dreptul lui. De acolo pân` la tine a[ urca cu u[urin]`. – Sau mai degrab` ai ajunge pe fundul canalului. El scutur` hot`rât din cap. – Nu. M-am gândit bine. }ie n-o s`-]i fie pus` via]a în pericol. Grant îi ar`t` o potecu]` ascuns` printre tufi[uri, sub covorul de frunze uscate, [i-i spuse c` poate s` coboare cu încredere pe acolo… – …pân` lâng` copacul acela. Am nevoie de o mân` de ajutor ca s` ajung la col]ul `la de stânc`. Dup` aceea m` descurc. De[i lui Heather îi era fric` s` nu complice [i mai r`u situa]ia alunecând [i ea, î[i lu` inima în din]i [i urm` indica]iile lui Grant. P`[i cu mare grij` pe potecu]` în jos, gata s` apuce de ce avea mai la îndemân` dac` sim]ea cumva p`mântul fugindu-i de sub picioare. Dar poteca era b`t`torit` bine [i nici panta nu era foarte abrupt`, cum se temuse ea. – Te descurci foarte bine, o încuraj` Grant. Mai ai câ]iva pa[i…

Capitolul 11 De pe platforma îngust` pe care ajunsese urmând indica]iile lui Grant, Heather putea coborî pe un col] de stânc` ce se g`sea mai aproape de tân`rul c`zut în râp`. Terenul nu prezenta, într-adev`r, nici un pericol, dar nu în]elegea cum îl putea ea ajuta de acolo. – Nu te speria! Tot ce trebuie s` faci tu este s` m` ghidezi pe mine. Îi ar`t` direc]ia pe care urma el s` se deplaseze [i continu`: Nu va trebui s` faci nici un efort. Heather avea înc` îndoieli, dar se hot`rî s`-l lase s` încerce o dat`. Dac` încercarea nu reu[ea, o va a[tepta pe ea s` se întoarc` cu ajutoare. Grant îi f`cu ghidu[ cu ochiul, întoarse capul [i, sprijinindu-se în piciorul stâng, î[i lu` avânt… – Este o r`d`cin` de copac care iese din p`mânt acolo. Dac` reu[esc s` ajung pân` la ea, e ca [i rezolvat. Vreau ca tu s` ai grij` de glezna mea, s` nu m` încurce la urcare. A[teapt` s`-]i spun eu când [i apuc`-m` de picior. Trase adânc aer în piept, preg`tindu-se pentru un efort considerabil, apoi strig`: Acum!

112

AUDREY WEIGH

Heather îl apuc` de piciorul drept, de sub genunchi, [i-l auzi gemând de durere în timp ce, sprijinit în stângul, se împingea în sus. Era sigur` c` el nu va ajunge la r`d`cina aceea; [tia c`, în acest caz, ea nu avea cum s` previn` o a doua c`dere, dar se concentra asupra piciorului r`nit. El prinse r`d`cina, [i cu o u[oar` mi[care lateral` ridic` piciorul stâng [i se ajut` de el pentru a-[i men]ine echilibrul. – D`-mi drumul acum [i încearc` s`-mi ghidezi cel`lalt picior spre col]ul `la de stânc`. Eu nu îl v`d de aici. Sufla greu. Heather îl ajut` s` g`seasc` un punct de sprijin cu piciorul s`n`tos pe col]ul de stânc` indicat [i când Grant se întoarse cu grij` pentru a-[i ridica [i restul corpului, ea v`zu broboane de sudoare acoperindu-i fruntea. El se sprijini cu spatele de peretele de stânc` [i cu un ultim efort… – Am reu[it!… Mul]umesc. Ai la tine vreo batist` sau ceva? – O batist` este singurul lucru pe care-l am la mine. – Am [i eu una, a[a c` ne descurc`m noi cumva. Acum s` punem teoria în practic`. Încerci tu s`-mi imobilizezi glezna dreapt`? – Crezi c` este rupt`? întreb` Heather cu sufletul la gur`. – Cred c` da. Oricum, cel mai bine o trat`m ca pe o fractur` pân` vom putea afla cu siguran]`. – Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, r`mâi acolo! Nu mai încerca s` ajungi pân` sus! – Nu pot s` r`mân în pozi]ia asta prea mult timp. B`g` mâna în buzunarul de la pantaloni [i scoase o batist` mare, alb`. Nu este chiar cel mai bun înlocuitor al unui

CU TINE...

113

bandaj clasic, dar în lipsa acestuia… Folose[te be]ele alea dou` pe post de atele. Batista ta, fiind mai mic`, leag-o imediat deasupra gleznei. – Cel mai bine ar fi s` stai nemi[cat pân` aduc eu ajutoare. Este o nebunie s` for]ezi acum piciorul încercând s` ajungi sus. – Adu-]i aminte una dintre regulile de baz`! Întotdeauna te asiguri c` pacientul nu este în nici un pericol imediat înainte s` pleci dup` ajutor. Nu pot r`mâne aici, în b`taia soarelui [i în pericol s` alunec la orice mi[care, înc` vreo dou` ore. Mi-e [i a[a destul de cald [i de sete! Heather oft` [i se supuse. Îi imobiliz` glezna în atele, înf`[ur` batista mai mare în jurul c`lcâiului, în form` de opt, [i înnod` extremit`]ile. Batista ei era destul de lung` ca s` fixeze bandajul deasupra gleznei. El r`mase t`cut câteva minute dup` ce ea termin`, apoi se întoarse s` m`soare din ochi distan]a pe care o avea de urcat. – Am pornit, spuse [i o lu` târâ[ înspre potec`. Heather îl urm`rea de sus, pas cu pas, gândindu-se cu team` c` ea nu poate face mare lucru dac` el alunec` [i o ia din nou la vale. La jum`tatea distan]ei el se opri s`-[i trag` sufletul, sau cel pu]in a[a crezu ea. Grant îns` se întoarse [i porni mai departe în [ezut. – Pantalonii mei vor fi iremediabil pierdu]i dup` asta, dar târâtul cu ajutorul unui singur picior este de-a dreptul epuizant. Nu dup` mult timp se ridica peste marginea râpei, la umbra unui eucalipt. Câteva minute bune nici unul nu scoase nici un cuvânt. El era palid [i î[i mu[ca buza de jos de durere, iar inima lui Heather b`tea nebune[te.

114

AUDREY WEIGH

– M` duc dup` ajutor acum, rupse ea în sfâr[it t`cerea. – Da. Eu nu pot s` plec de aici pe propriile-mi picioare. Heather nu mai putea s` fac` nimic altceva pentru el, doar s` rup` o crengu]` cu frunze care s`-i slujeasc` de evantai [i cu care s` alunge insectele pân` avea ea s` se întoarc`. – M` întorc cât pot de repede, îl asigur` înainte de a pleca. – Nu te gr`bi! Doamne fere[te s` mai p`]e[ti [i tu cine [tie ce! Drumul înapoi spre centrul turistic i se p`ru groaznic de lung. Ajunse în sfâr[it la destina]ie, trecu ca o furtun` prin sala de mese [i intr` în biroul de informa]ii suflând din greu. – Doamne-Dumnezeule! Ce s-a întâmplat? se îngrijor` func]ionara, [ocat` de apari]ia precipitat` a fetei. – A avut loc un accident. Cineva [i-a fracturat glezna. Heather d`du câteva detalii [i indic` pe imensa hart` de pe perete locul în care se afla Grant. – Cam pe aici pe undeva. Nu cred s` mai aib` [i alte r`ni. Dar nici despre glezn` nu mi-a spus de la bun început c` este fracturat`. Femeia sun` la salvare, explic` situa]ia, apoi închise [i se întoarse c`tre Heather. – Nici tu nu ar`]i prea grozav. Mai bine stai jos. – Totul este în regul`. Mi-e doar pu]in cald. Heather se a[ez` pe un scaun [i începu s`-[i fac` vânt cu un flutura[. Îl cunosc pe b`rbatul accidentat. Nu mi-a venit s`-mi cred ochilor când l-am v`zut acolo jos.

CU TINE...

115

– M` duc s`-]i aduc ceva rece de b`ut. – Nu e nevoie, mul]umesc. M` duc eu îns`mi. Întâi s` iau o geant` din ma[in` ca s` pot lua cu mine câte ceva. Ave]i cumva o trus` de prim-ajutor? Heather plec` din nou la drum, de ast` dat` ducând cu ea o lad` frigorific` plin` cu pungi cu ghea]`, fructe, sticle de ap` mineral` [i ap` plat`. Purta acum pe cap o p`l`rie de soare, iar în geanta de pe um`r îndesase o pern` gonflabil` [i o p`tur`. Drumul nu i se mai p`ru atât de lung, acum c` urmau s` soseasc` ajutoare. Ajunse destul de repede. Trei str`ini îi ]ineau de urât lui Grant. – Cum te sim]i? – Bine, mul]umesc. Dup` cum vezi, am [i vizitatori. Unul dintre cei trei se prezent`, apoi î[i prezent` [i familia; povesti cum opriser` la [osea [i coborâser` prin p`dure cu inten]ia de a lua masa la centrul turistic din rezerva]ie [i de a se întoarce la ma[in` pe cel`lalt mal al râului. – Ce noroc c` am ales s` ocolim albia râului! spuse cea mai în vârst` dintre cele dou` doamne. Ar fi fost foarte nepl`cut pentru tân`rul domn s` stea atâta timp singur în pustietatea asta. Cred c` noi am sosit la pu]in timp dup` ce ai plecat tu. Grant spuse c` el nu are nevoie decât de ceva rece de b`ut, dar, dup` ce Heather \i puse câte o pung` de ghea]` de fiecare parte a gleznei r`nite, el m`rturisi ca a[a este mult mai bine. Ea umfl` perna [i i-o puse sub picior, apoi scoase p`tura [i i-o a[ez` la spate. Toate acestea o dat` terminate, nu mai aveau nimic altceva de f`cut decât s` a[tepte.

116

AUDREY WEIGH

Cei trei turi[ti ezitau s` plece [i s`-i lase singuri acolo, dar pân` la urm` Grant îi convinse c` nu mai au cu ce s`-i ajute r`mânând. – V` mul]umim pentru tot. Nu are rost s` pierde]i [i dumneavoastr` timpul pe lâng` mine [i s` v` strica]i excursia. Pân` la urm` plecar`, cu inima împ`cat` c` au f`cut tot ce le-a stat în putin]`. Grant a[tept` s` se îndep`rteze pentru a r`sufla u[urat. – Bine c` au plecat. Situa]ia îmi este [i a[a destul de penibil`. – Dar cum s-a întâmplat? Te-ai împiedicat de ceva sau ce-ai f`cut? El întoarse ru[inat privirea, iar Heather avu impresia c` nu-i va r`spunde. – S-a întâmplat mai proste[te decât ]i-ai putea imagina tu vreodat`, murmur` el. Am dat peste o band` de gol`na[i din `ia care când merg pe strad` înghiontesc [i împing pe toat` lumea care le st` în drum. Unul dintre ei a dat peste mine, m-am dezechilibrat [i pân` s`-mi dau seama ce se întâmpl` cu mine eram deja dincolo de marginea râpei. – {i te-au l`sat pur [i simplu acolo? Heather nu în]elegea cum de putea cineva s` fie atât de indiferent la soarta celui de lâng` el. – Nici nu cred c` m-au observat. Erau foarte prin[i în discu]ia pe care o purtau. Grant se întinse [i oft` din greu. Auzi, s` m` dezechilibrez eu a[a!… Mai r`u ca o bab` ramolit`! M-am sim]it de-a dreptul penibil, dar abia mai târziu mi-am dat seama în ce situa]ie m` aflam de fapt. Heather privi spre fâ[ia îngust` de potec` de pe marginea râpei [i începu s` în]eleag` cum fusese posibil ca tinerii s`-[i continue drumul p`l`vr`gind în voie, f`r` s`-[i

CU TINE...

117

dea seama ce incident provocaser`. Orgoliul îl împiedicase pe Grant s` strige imediat dup` ajutor [i pân` î[i d`duse el seama cum st`tea situa]ia de fapt, ei erau deja departe. – S` nu te apuci [i tu acum s` dai sfar` în ]ar`. O s` spun c` m-am împiedicat [i am c`zut, [i cu asta basta. Dup` alte câteva minute bune de a[teptare Heather îl servi cu fructe. Lu` o par`. – Este a doua oar` când st`m [i a[tept`m ambulan]a, remarc` ea. Sper s` nu devin` un obicei. – Cel pu]in nu cu vreunul dintre noi ca pacient, r`spunse el. M` simt de-a dreptul ridicol. Transportat pe targ`, pe Grant îl deranja mai mult faptul c` se sim]ea penibil decât c` î[i fracturase piciorul. Doi b`rba]i din personalul centrului turistic [i doi voluntari înso]iser` sanitarii pentu a ajuta la c`ratul brancardei. O dat` ajun[i în parcare, cei de pe ambulan]` îl anun]ar` c` îl vor duce la Launceston. – Dar nu vreau s` merg la Launceston! protest` Grant. Eu locuiesc în Gregory. – Ei bine, te ducem la Launceston, spuse [oferul [i urcar` targa în ma[in` f`r` alte discu]ii. Dup` ce return` lada frigorific` [i sticlele goale, Heather se urc` în ma[in` [i porni spre spital. Asistenta de la recep]ie confirm` c` Grant î[i fracturase glezna [i îi spuse c` urma s` fie externat de îndat` ce ghipsul avea s` se înt`reasc`. Heather a[tept` f`cându-[i de lucru cu câteva reviste. I se d`du voie s` intre la Grant. – Nu era nevoie s` ba]i atâta drum, o cert` el. – Da? {i tu unde aveai de gând s` te duci când î]i d`deau drumul de aici? replic` ea.

118

AUDREY WEIGH

– La hotel. El ridic` din umeri citind nedumerirea de pe fa]a ei. Nu are rost s` m` duc acas`. Oricum trebuie s` m` întorc curând dup` o pereche de cârje. – Cum s` stai la hotel într-o situa]ie ca asta!… Printre str`ini… Acum ai nevoie de prieteni. Nici nu ai haine de schimb la tine… Vorbind, Heather analiza situa]ia. Va trebui s` te iau cu mine acas`. El fu atât de luat prin surprindere încât nu r`spunse imediat. Heather î[i d`du îns` seama c` se gândea la propunerea ei. – Este foarte dr`gu] din partea ta, dar nu pot s` accept. El protest` sus]inând c` nu vrea s-o deranjeze sau s`-i strice reputa]ia în sânul comunit`]ii. Plus c` tot ar fi departe de spital. – N-o s` am cu ce s` ajung înapoi aici. Tu o s` fii ocupat` cu autobuzul… – O s` te aduc` cineva cu ma[ina. Noi, cei din provincie, ne ajut`m reciproc. Ea decise s` nu mai continue discu]ia pentru moment [i schimb` subiectul. – Ce te-a determinat s` vizitezi Waterfall Gully tocmai ast`zi? întreb` ea. Ai v`zut vreo bro[ur`, ceva, sau ]i-a povestit cineva? – Am plecat din Gregory cu un singur motiv. {i dac` chiar vrei s` [tii, o s`-]i spun. Ridic` mândru b`rbia. Am venit la Waterfall Gully s` m` întâlnesc cu tine. Heather izbucni în râs. – Asta chiar c`-i bun`! Oricum, eu m-am hot`rât deja s` te iau cu mine, a[a c` mai bine te-ai obi[nui cu ideea.

Capitolul 12 De îndat` ce fu externat, Grant p`r`si spitalul într-o pereche de cârje împrumutate. Nu-l prea încânta perspectiva c`l`toriei pe bancheta din spate a ma[inii, dar doctorul îi recomandase s` stea cât mai mult posibil cu piciorul în sus, a[a c` Heather insistase s` urce în spate [i s`-l întind` pe banchet`. – Avem destul de mers [i nu ai cum s` te vindeci repede dac` nu ascul]i sfatul medicului. Pân` ajunser` la Heather acas` el se sim]ea mai stors de vlag` decât ar fi dorit s` recunoasc`, a[a c` nu mai opuse nici un fel de rezisten]`. Tân`ra îl instal` într-un fotoliu [i îi ridic` piciorul accidentat pe un taburet, îi aduse un pahar cu suc proasp`t de fructe [i câteva nuci. – Doar ca s`-]i am`ge[ti pu]in foamea pân` preg`tesc eu ceva ca lumea de mâncare. Am o periu]` de din]i de rezerv`, iar prosoape sunt în baie. La ce mai trebuie ne vom gândi mai târziu.

120

AUDREY WEIGH

Hot`rî s` fac` friptur` la gr`tar, maz`re [i piure de cartofi [i prepar` în fug` [i o salat` asortat` care s`-i stimuleze pofta de mâncare. Mâncar` din t`vi ca el s` nu trebuiasc` s` se a[eze la mas`. Cina îi readuse ceva culoare în obraji [i-i reîmprosp`t` puterile. Dup` mas` Grant telefon` s` anun]e la serviciu c` va fi indisponibil o bun` perioad` de timp; deschiser` apoi discu]ia în leg`tur` cu ce altceva mai era de f`cut. Ma[ina lui avea s` r`mân` peste noapte în rezerva]ie, dar a doua zi cineva trebuia s` mearg` s-o aduc`. Altcineva trebuia s` strâng` din camera lui de la „Leb`da Neagr`” câteva lucruri de care avea nevoie, iar Heather urma s` treac` s` ia valiza a doua zi dup`-amiaz`, în drumul ei prin Gregory. – F` o list` cu tot ce ai nevoie ca s` fii sigur c` nu se uit` nimic, îi suger` ea. Ar trebui s` amân [i cursul de prim-ajutor. – Nu. Cursului pot s`-i fac fa]`. M` descurc deja destul de bine cu cârjele astea. Heather îl privi gânditoare. Dac` reu[ise el s` escaladeze panta cu glezna fracturat`, atunci s` predea un curs avea s` fie floare la ureche. La nevoie putea s` ]in` ora stând jos. – Bine. Toat` lumea se va bucura. Ar fi p`cat ca tocmai ultima or` s` se amâne. – Ce o s` zic` vecinii t`i dac` r`mân aici? se ar`t` el brusc preocupat de reputa]ia ei. Ar trebui s` merg la hotel. – Nu voi avea probleme dac` te redau comunit`]ii ca nou, r`spunse Heather. Acum relaxeaz`-te! Eu trag o fug` pân` la garaj s` v`d dac` este totul gata pentru mâine diminea]`.

CU TINE...

121

În drum sun` [i la vecinii de al`turi [i le povesti ce se întâmplase. Doamna Russell o asigur` c` avea s` treac` pe la pacientul ei în timpul zilei pentru a verifica dac` totul este în ordine. Ea [i so]ul ei aveau s` se ocupe [i de ma[ina lui Grant, dac` el le va trimite cheile. – Ce crezi c` ar vrea s` m`nânce la prânz? – Nu v` face]i griji în leg`tur` cu mâncarea. Îi las eu tot ce trebuie. Heather puse ceasul s` sune [i se trezi mai devreme decât de obicei ca s` prepare sandvi[uri, salat` [i ceva pentru desert. Se apropia ora de plecare. Cioc`ni la u[a dormitorului lui [i intr` cu micul dejun pe tav`. El î[i ridic` p`tura pân` la gât, fidel înc` re]inerii pe care o avea de a r`mâne la ea. – Simte-te ca acas` cât lipsesc eu! îl îndemn` Heather. {tii unde este frigiderul, televizorul… O s` las u[a de la intrare deschis` ca s` poat` intra doamna Russell. G`se[ti num`rul lor pe telefon, în caz c` ai nevoie de ceva. – Mul]umesc, dar n-o s` am nevoie de nimic. Se preconiza o zi plin`, ziua de luni era deseori mai aglomerat`, dar gândul lui Heather zbur` în repetate rânduri c`tre Grant. Oare reu[ise el s` se relaxeze [i s` se instaleze ca acas`? Era un b`rbat cu o personalitate atât de contradictorie, arogant [i politicos uneori, blând [i supus alteori, dar mereu p`strându-[i sângele rece în situa]ii de urgen]`… Tratase incidentul propriei accident`ri cu mult curaj [i, în timp ce a[teptau ambulan]a, dovedise c` [tie s` fac` [i haz de necaz. Poate c` sub exteriorul strict [i inflexibil se ascundea un viu sim] al umorului.

122

AUDREY WEIGH

Colin o a[tepta cu o cea[c` de cafea aburind`. O trase aproape [i o s`rut` pe obraz a[a cum f`cea înainte, dar Heather nu gust` gestul în aceea[i m`sur` ca pân` atunci. – Te-ai distrat bine în a[a zisa zi liber` pe care ]i-ai luat-o? o întreb` el. – A fost o zi plin`, r`spunse ea. A avut loc un accident [i a fost chemat` ambulan]a. – Asta ar trebui s`-i dea respectivului o lec]ie, coment` el indiferent. Mi-a fost dor de tine, s` [tii! }ie ]i-a fost dor de mine? – Ca s` fiu sincer`, nu. Am fost implicat` pân` peste cap în „respectivul incident”. El se încrunt` auzind acest lucru, dar, cu un u[or efort de voin]`, reu[i s` continue pe acela[i ton tandru: – Nu-i nimic. Recuper`m noi duminica viitoare. – Oh! Heather ezit`. Nu face nici un plan care s` m` includ` [i pe mine. Nu [tiu înc` ce voi face în weekend. Colin insist` ca ea s`-[i fac` timp pentru el, dar efectul st`ruin]elor lui fu contrar celui scontat. Enervat` de atâtea preten]ii, tân`ra realiz` c` nici nu dorea s`-[i petreac` singura zi liber` în compania lui. – Trebuie s` plec, se eschiv` ea [i ie[i repede ca s` nu fie nevoit` s` dea vreo explica]ie cu privire la ziua anterioar`. Îndreptându-se spre autobuz, reflecta la cuvintele lui Colin. El pretindea c` îi duce lipsa atunci când nu sunt împreun`, dar ea se îndoia de sinceritatea lui. Fusese cât

CU TINE...

123

se poate de deschis` fa]` de el, îi spusese c` merge la Waterfall Gully, dar el nu se oferise s-o înso]easc`. Preferase s` se duc` la ora[, singur. Ea [i Colin nu erau f`cu]i unul pentru cel`lalt, decise Heather cu un oftat. Fusese la început \ncântat` de aten]ia pe care el i-o acordase [i se bucurase de zilele petrecute împreun`, dar de fapt ei nu se potriveau deloc. El se delecta cu preocup`ri urbane, pe când ea prefera descinderile în natur`. Atâtea gânduri i se înv`lm`[eau în minte încât, aten]ia fiindu-i distras` de la treburile cotidiene, s-ar fi putut întâmpla s` uite ceva sau pe cineva… A[a c` î[i f`cu o list` cu comisioanele pe care le avea de îndeplinit în acea zi [i o puse la vedere, pe bord. Trecând din când în când cu privirea peste respectiva list`, Heather reu[i s` se concentreze asupra a ceea ce avea de f`cut. La întoarcere, g`si câ]iva localnici aduna]i la agen]ia din Gregory, majoritatea numai de dragul de a p`l`vr`gi [i a afla ultimele nout`]i. Erau îns` [i trei persoane care cump`raser` bilet de autobuz [i un b`rbat care dorea s` trimit` un pachet la o ferm` de pe traseu. – Este aici [i o valiz` pentru sergentul Gibson, spuse Sandy. Am auzit c` a suferit un accident [i a fost nevoit s` r`mân` în Victoria Cove. Tu [tii despre ce este vorba, nui a[a, Heather? A avut accident de ma[in`? – Nu. Doar o c`z`tur` urât`. – Am în]eles c` este r`nit destul de r`u, interveni [i unul dintre localnici. La coloan` sau ceva de genul `sta. Nu poate fi transportat.

124

AUDREY WEIGH

– Nu. {i-a fracturat glezna. Heather [tia c` trebuie s` se pun` cap`t zvonurilor înainte ca acestea s` degenereze în pove[ti care mai de care mai înflorite [i mai fanteziste. Nu s-a întors în ora[ pentru c` a fost transportat [i tratat în Launceston. – Ar putea fi tratat cu succes [i aici dac` s-ar pune la punct sec]ia de radiologie, se indign` b`rbatul care vorbise [i mai înainte. – C`l`toria ar fi fost un chin pentru pacient. Plus c` este mai bine ca el s` fie în continuare tratat de acela[i doctor, care acum cunoa[te cazul. Câteva murmure aprobatoare se f`cur` auzite. Heather ie[i înc`rcat` cu pachete. O femeie tân`r` a[tepta în fa]a agen]iei. Dup` ce toate cutiile fur` înc`rcate în autobuz, ea se apropie. – Tu e[ti Heather, nu-i a[a? – Da, a[a este. – Eu sunt Doreen Hogarth, fiica doamnei Croft. Dup` expresia fe]ei lui Doreen, Heather ghici c` ve[tile erau îmbucur`toare. Tân`ra femeie continu` spunând c` doamna Croft a fost externat` [i locuia deocamdat` în casa fiicei sale. Î[i rec`p`ta u[or, u[or puterile [i spera ca într-o s`pt`mân`, dou` s` se poat` întoarce acas`. – V` suntem cu to]ii foarte recunosc`tori ]ie [i sergentului Gibson. Dac` n-a]i fi fost voi, ast`zi ea n-ar mai fi fost al`turi de noi. Ochii i se umplur` de lacrimi. Heather o b`tu încurajator pe um`r.

CU TINE...

125

– Gata, a trecut. Eu sunt cum nu se poate mai fericit` c` totul s-a terminat cu bine. Î]i mul]umesc c` ai trecut s` m` anun]i. – Am vrut s`-i vorbesc [i sergentului Gibson, dar de la poli]ie mi s-a spus c` nu va mai fi de serviciu ceva timp de acum încolo, c` a avut un accident [i c` nu-l g`sesc nici m`car în ora[. – O s`-i transmit. Astfel de ve[ti o s`-l bucure. – Ureaz`-i din partea noastr` îns`n`to[ire grabnic`! Tot Grant Gibson era [i subiectul conversa]iei pasagerilor din autobuz, iar Heather fu încântat` s` afle c` localnicii încep s`-l aprecieze. – M` bucur c` n-a p`]it ceva mai r`u. Cu p`r]i bune [i rele, r`mâne indiscutabil un om corect, spunea unul. – Da. Este el cam sever, dar corectitudinea nu i se poate repro[a. De când a sosit el în ora[ afacerile mele au avut de câ[tigat sim]itor. Nu cred c` am realizat vreunul vreodat` cât influen]a lipsa fluen]ei în trafic bunul mers al lucrurilor. Ultimul pasager coborî în Eden Bay. Heather intr` doar în trecere prin farmacie, apoi trecu pe la magazin ca s` confirme participarea lui Grant la cursul de prim-ajutor. – Nu pleca]i urechea la zvonuri, declar` ea. Joi are s` fie în ora[. – Asta e bine, opin` doamna Lawson. Am organizat o petrecere în toat` regula pentru a s`rb`tori sfâr[itul cursului. Heather ajunse acas` la timp. Un Holden bleumarin era parcat în fa]a por]ii. Auzind u[a de la intrare închizându-se, Grant ap`ru din sufragerie, cu o expresie încântat` pe fa]`.

126

AUDREY WEIGH

– Valiza mea... El o asigur` c` nu avusese nici un fel de probleme de-a lungul zilei, îi spuse c` Holdenul este al lui… Spera c` aparatul de ras nu fusese uitat. Nu se b`rbierise de câteva zile [i aceast` simpl` opera]iune era pentru el o prioritate în momentul respectiv. Începu s` despacheteze imediat ce Heather îi aduse geamantanul în camer`. Veni la mas` proasp`t ras, piept`nat [i primenit. Heather îi d`du ve[tile despre doamna Croft, iar el se bucur` sincer de întors`tura fericit` pe care o luaser` lucrurile. – Este foarte pl`cut s` auzi c` eforturile tale au salvat via]a cuiva. Ea îl întreb` cum [i-a petrecut ziua, iar el povesti c` so]ii Russell au fost foarte amabili. Trecuser` în dou` rânduri pe la el cu ceai cald [i biscui]i. F`cuser` [i drumul pân` la Waterfall Gully dup` ma[ina lui. Heather profit` de ocazie pentru a-l întreba: – Grant, ce c`utai tu de fapt la Waterfall Gully? El se schimb` pu]in la fa]` [i încerc` s`-i ocoleasc` privirea, dar f`r` succes. – Voiam s` te întâlnesc pe tine. Voiam s` te cunosc mai bine, dar n-am avut curajul… mm… s` ]i-o spun pur [i simplu, a[a cum obi[nuiesc al]ii s` fac`. De prima dat` când te-am v`zut mi-am dat seama c` e[ti deosebit`. – Dar n-am fost prea prietenoas`! îi reaminti Heather. – Asta nu m-a deziluzionat deloc, dar nu [tiam cum s` fac s` ajung s` te cunosc mai bine. Mi-am luat de dou` ori

CU TINE...

127

bilet de autobuz, f`r` s` [tiu precis ce sper s` se întâmple. Nici m`car cursul de prim-ajutor nu s-a dovedit o idee prea grozav`. Heather zâmbea vis`toare. – Nu mi-am dat seama. De fapt am avut mereu impresia c` e[ti cam în]epat [i trufa[. – Ei bine… Ridic` din umeri cum f`cea de obicei. Oricum, m-ai invitat atunci la tine, ceea ce mi-a mai dat ceva curaj. Când te-am auzit cu Waterfall Gully, mi s-a oferit o [ans` pe care nu puteam s` o ratez. – Tot nu în]eleg cum credeai tu c` o s` dai tocmai peste mine în ditamai rezerva]ia. – Livrai marf`, a[a c` pe la centrul turistic tot trebuia s` treci. Am ajuns acolo înaintea ta. Te-am v`zut pornind spre cascade. Am consultat pu]in harta [i mi-am închipuit c` o s` faci ocolul, a[a c` am luat-o în sens opus, ca s` te întâlnesc a[a, ca din întâmplare. {i ce mai întâmplare! Heather era flatat`, confuz` [i încrez`toare în acela]i timp. El nu mai spuse nimic. Sentimente contradictorii o încercau. Se trezi dintr-o dat` amuzat` de situa]ie. Ceea ce îi povestise el atunci sunase atât de ridicol!… – Una era s` vrei s` m` cuno[ti mai bine, alta… Presupun îns` c` n-ai vrut s` ias` chiar a[a. – M-am sim]it atât de prost! recunoscu el [i amândoi se amuzar` copios. {tiau c` din acel moment nici urm` de stânjeneal` nu mai avea ce c`uta între ei. Când ea ie[i s` ude gr`dina, el o urm`. O ajut` cu treburi m`runte, dând drumul la ap` sau tr`gând de furtun.

128

AUDREY WEIGH

Heather î[i d`du seama c` exersase mersul în cârje [i se descurca acum destul de bine. Nu spuse nimic când el fu cât pe ce s` se dezechilibreze, ca s` nu-i r`neasc` orgoliul. – Î]i place s` faci puzzle? îl întreb` ea o dat` reîntor[i în cas`. – Nu prea. Mi s-a p`rut întotdeauna o pierdere de timp. – Ba se spune c` ar fi un veritabil balsam antistres. Relaxeaz`, ofer` posibilitatea deta[`rii de cotidian. Putem începe unul împreun`, po]i continua tu mâine… El nu obiect`, a[a c` ea alese un puzzle cu dou` sute de piese pe care le r`sturn` pe mas`. – Acesta este un model mai vechi, din lemn. Piesele se îmbin` perfect [i, o dat` asamblate, nu se mai deplaseaz` de la locul lor. Grant p`ru descurajat de num`rul mare de piese, dar, când ea începu s` caute col]urile [i s` asambleze marginile, i se al`tur` [i el. Câteva minute bune „lucrar`” cot la cot, f`r` s` vorbeasc`, apoi Heather începu s` depene povestea familiei sale. P`rin]ii mamei sale emigraser` din Suedia, î[i încropiser` din nimic o locuin]` [i tr`iser` vreme de câ]iva ani din pescuit [i gr`din`rit. – Biata bunica n-a avut la început loc în gr`din` decât pentru o tuf` de trandafiri [i un strat de petunii. Asta pân` s-au pus pe picioare [i a putut [i ea s` planteze mai multe flori. Tot ce [tia Heather despre gr`din`rit [tia de la bunicul s`u, iar despre g`tit, conserve [i dulce]uri, de la bunica.

CU TINE...

129

– Tata a fost întâi [ofer de camion, dar lipsea mult de acas`. A intuit perspectivele unei linii de autobuze, dar a fost nevoie de sacrificii [i munc` mult` ca s` pun` afacerea pe picioare. – Ce s-a întâmplat cu p`rin]ii t`i? întreb` prudent Grant. – Mama a murit în urma unui infarct, cu mul]i ani în urm`. Tata a avut cancer, dar eu nu am [tiut nimic mult timp. El voia s` m` vad` întâi preluând frâiele afacerii. – În]eleg atunci de ce ]ii atât de mult la casa p`rinteasc` [i la afacerea tat`lui t`u. Grant scormoni printre piesele de pe mas` [i puse cap la cap câteva înainte de a continua: Eu nici nu mi-i amintesc pe ai mei. Îi spuse [i el câte ceva din povestea vie]ii lui. Nu [tia decât foarte pu]ine lucruri despre tat`l s`u, numele [i faptul c` î[i p`r`sise so]ia [i copilul nu mult dup` c`s`torie. Grant r`m`sese orfan la numai doi ani, în urma unui accident de ma[in`. Crescuse într-o cas` de copii. – {i cum era acolo? – Bine. Ridic` din nou din umeri, gest care îi devenise lui Heather atât de familiar. Aveau grij` de noi, dar personalul se schimba foarte des… Noi pentru ei nu eram decât o posibilitate de a-[i câ[tiga existen]a [i nimic mai mult. Ne d`deam din ce în ce mai bine seama de acest lucru pe m`sur` ce cre[team. De exemplu: de[i dep`[iser`m o anumit` vârst`, continuau s` ne trimit` la culcare devreme pentru c` acest lucru convenea personalului. T`cu. Acea perioad` a vie]ii lui era înc` un subiect delicat. Puzzle-ul prindea încet, încet, în t`cere, form`.

130

AUDREY WEIGH

Heather [tia c` din cele câteva cuvinte aflase de fapt multe despre el. Nu avusese parte de afec]iunea unei familii [i de c`ldura unui c`min. Crescut printre b`ie]i la fel de vitregi]i de soart` ca [i el, nici nu era de mirare c` era atât de timid [i de stângaci în preajma femeilor. Se explica astfel de ce prefera s` locuiasc` prin pensiuni, poate chiar [i de ce î[i alesese meseria pe care [i-o alesese. Citise ea undeva c` b`ie]ii care au crescut în orfelinate intr` adesea în poli]ie sau se înroleaz` în armat`. Grant se trezi devreme a doua zi diminea]` [i luar` micul dejun împreun`, în buc`t`rie. P`rea mai relaxat [i parc` mânuia cârjele cu mai mult` încredere. Nu avea nici un plan anume pentru acea zi, spusese, dar când Heather se întoarse acas` g`si puzzle-ul terminat. – Dar ai fost rapid, nu glum`! – Cu trenul a fost u[or; nici stâncile nu mi-au dat prea mult` b`taie de cap. Cerul îns` a constituit o real` provocare. Heather aprob` din cap [i, trecând în buc`t`rie, zâmbi în sinea ei. {i uite a[a se spulberase convingerea lui c` asamblarea unui puzzle este o pierdere de timp! Dup` ceai, Heather anun]` c` se duce „s` pun` de pâine”. – Faci pâinea în cas`?! exclam` el surprins. – Aproape întotdeauna. Nu prea mai avem, a[a c` trebuie s` m` apuc în seara asta dac` vrem s` mânc`m mâine. El întreb` dac` poate s` stea s-o priveasc`. Se a[ez` pe un scaun [i ridic` piciorul accidentat pe un altul, în timp ce Heather amesteca ingredientele pentru aluat într-un castron imens.

CU TINE...

131

– Nu ai nevoie s` verifici cantit`]ile? – Nu. Ajungi s` m`sori din ochi cât î]i trebuie. El nu mai v`zuse niciodat` cum se face pâinea, a[a c` tân`ra îi explic`, pas cu pas, cum se preg`te[te aluatul [i ce ingrediente sunt necesare. – Nici nu-i de mirare c` pâinea ta este atât de bun`, o compliment` el. – Mul]umesc. Bobul întreg de grâu este foarte s`n`tos, s` [tii. Fu de-a dreptul intrigat de procesul de dospire. Heather împ`r]i aluatul dospit în dou` [i jum`tate i-o d`du lui s` o fr`mânte. – Po]i s` te ocupi tu de jum`tate, dac` vrei. El î[i vârî entuziasmat ca un b`ie]el mâinile pân` la cot în aluatul fraged. Heather îi povesti c` bunica ei nu avusese pentru copt pâine decât un cuptor rudimentar. Buc`t`ria cu facilit`]i moderne fusese cump`rat` abia când ea, Heather, era deja adolescent`. F`cur` [i câteva chifle, pe lâng` pâinea obi[nuit`; tân`ra mai t`ie apoi o bucat` de coc` [I-i ar`t` cum se împlete[te un colac. Seara fu astfel cât se poate de pl`cut`, iar Grant p`ru s` se distreze de minune înv`]ând secrete gospod`re[ti. Mut` scaunul lâng` chiuvet` ca s-o ajute cu vasele. Heather se trezi gândindu-se la Colin [i la nevoia lui de a „ie[i” undeva, mereu în c`utare de aventur`. Nu [i-l putea închipui stând o dup`-amiaz` întreag` în cas`, pentru a o privi pe ea cum fr`mânt` pâine.

Capitolul 13 Toat` lumea de la cursul de prim-ajutor îl întâmpin` pe Grant cu compasiune [i ur`ri de bine. Atmosfera de bun` dispozi]ie îl molipsi [i pe el. Doamna Lawson [i prietenele ei organizaser` pentru final un fel de bufet rece; fusese adus chiar [i un casetofon… Nici unul dintre cursan]i nu lipsi de la eveniment. – Dac` astfel de ghinioane au un asemenea efect asupra lui, atunci ar trebui s` dea de necaz mai des, glumi Julia. Ea [i Heather se îndreptau, cu platourile în mân`, spre un col] al camerei amenajat în acest scop. Nu l-am mai v`zut niciodat` atât de „uman”. A f`cut trei glume în timp ce preda, ai observat? – Mm, ezit` Heather. Acum nu mai este un str`in… – Nici tu nu pari s` mai p`strezi acelea[i rezerve de la început. N-ai fost prea încântat` când te-a ales pentru demonstra]ii. – Ei bine… Heather zâmbi. Am ajuns s`-l cunosc mai bine. De la incidentul de duminica trecut` st` la mine.

CU TINE...

133

– Deci este pacientul t`u de aproape o s`pt`mân`! Ce întors`turi iau unele situa]ii câteodat`! Julia coborî vocea [i întreb` complice: Dar Colin? V-a]i împ`cat? – Suntem înc` în „tratative”, dar nu mai este ca la început. Lucrurile s-au schimbat radical între noi. – Dar e[ti din nou vesel` [i bine dispus` ca întotdeauna [i asta e cel mai important. Poate c` Grant, nu Colin, este ceea ce cau]i. De[i sus]inea c` nu l-a obosit nici drumul, nici cursul, Grant se ar`t` bucuros s` petreac` întreaga zi de vineri în cas`. Începu s` asambleze un alt puzzle, chiar mai mare decât primul, iar Heather i se al`tur` [i ea dup` ceai. Abia se apucaser` când sun` cineva la u[`. Ea se duse s` deschid` [i r`mase perplex` în fa]a vizitatorului nea[teptat care st`tea în prag. – Colin! Ce naiba cau]i aici? – Am venit s` v`d ce faci tu toat` ziua, de nu ai timp de mine. Colin intr` f`r` s` mai a[tepte s` fie poftit în`untru [i se duse glon] în sufragerie. Grant ridicase privirea; r`mase surprins de animozitatea ce i se citea celuilalt b`rbat în ochi. – Deci este adev`rat. Colin se întoarse acuzator înspre Heather. Chiar st` aici. – Avea nevoie de un loc unde s` stea în perioada de convalescen]`. Care este problema? – Tu îmi e[ti f`g`duit` mie. Nu se cade s` prime[ti un alt b`rbat în cas`. Heather î[i ie[i din s`rite.

134

AUDREY WEIGH

– Eu nu sunt „f`g`duit`” nim`nui! Ce vrea s` însemne faptul c` ai b`tut atâta drum ca s` dai buzna în casa mea în felul `sta? De unde [i pân` unde îmi vii mie cu astfel de idei? – Se vorbe[te prin tot ora[ul. Raelene mi-a spus ast`zi de diminea]`. – Oh, Raelene! N-ar trebui s` faci atâta caz, având ca argument numai cuvântul lui Raelene. Cuvintele lui Heather [uieraser` dispre]uitor. – Dar a avut dreptate, nu-i a[a? Grant împinse scaunul, f`cu un efort [i se ridic`. Întinse mâna dup` cârje [i porni hot`rât spre u[`. – Ar fi mai bine s` plec. Dar v` asigur c` nu s-a întâmplat absolut nimic cât de pu]in condamnabil. – Pentru numele lui Dumnezeu, stai jos! Din tonul lui Heather se putea ghici c` nu se admit nici un fel de comentarii la ceea ce tocmai spusese. Tu nu pleci nic`ieri, doar la control, luni diminea]`. Se întoarse [i-l privi pe Colin drept în ochi. Grant [ov`ia, ne[tiind ce s` fac`. Colin, nu în]eleg de ce atâta scandal pe tema asta. Sunt liber` s` invit la mine în cas` pe cine vreau [i nu trebuie s` dau nim`nui socoteal` pentru asta. Dac` aveai ceva de obiectat, de ce n-ai f`cut-o ast`zi dup`-amiaz`, când am trecut pe la farmacie? – Abia dac` te-am z`rit, darmite s` mai apuc s` intru în vorb` cu tine. În nici jum`tate de minut ai venit [i-ai [i plecat. – Ah, da. Erai ocupat cu un furnizor sau ceva de genul `sta, î[i aminti Heather. Ai fi putut totu[i s` dai un telefon, nu era nevoie s` te deranjezi s` vii pân` aici.

CU TINE...

135

– N-ar fi fost prima oar` când bat atâta drum ca s`-mi petrec dup`-amiaza cu tine. Vocea lui se înmuie; f`cu un pas spre ea. Heather, ai spus c` m` iube[ti! – Da, am spus, recunoscu ea. Dar nu ]i-am promis nimic. Nu m-am angajat cu absolut nimic fa]` de tine. – Eu m-am angajat. Grant decise c` ar fi mai pu]in inoportun dac` ar încerca s` p`r`seasc` înc`perea decât dac` ar lua în continuare parte la discu]ia dintre ei. Înaint` cu un aer atât de hot`rât, încât amândoi îi f`cur` loc s` treac`. Ie[i repede [i se duse s` se închid` în camera lui. Pre] de câteva minute, Colin [i Heather se fixar` unul pe cel`lalt din priviri, f`r` s` mai scoat` vreunul un cuvânt. – Îmi pare r`u, rupse Heather t`cerea. Dar eu nu v`d absolut nici un viitor pentru noi împreun`. – Ai spus c` m` iube[ti. – Da, la momentul respectiv chiar te… Sau credeam c` te iubesc. Heather d`du resemnat` din cap. Noi nu ne potrivim, Colin. }ie î]i place la ora[, eu sunt fat` de provincie. Nu suntem, pur [i simplu, f`cu]i unul pentru cel`lalt. – Ai putea înv`]a s` iube[ti ora[ul. Cu timpul te-ai obi[nui. }i-au pl`cut întotdeauna ie[irile noastre în ora[. Heather î[i d`du seama c` atitudinea lui era neschimbat`, fapt ce o irit` din nou. – De ce ar trebui s` fiu eu cea care s` fac` toate compromisurile? De ce nu po]i s` înve]i tu s` iube[ti provincia?

136

AUDREY WEIGH

– Eu trebuie s` m` gândesc la cariera mea. – {i eu nu!… Îmi pare r`u, Colin, dar va trebui s` te împaci cu ideea c` nu ne potrivim. Eu nu voi renun]a la stilul meu de via]`. Colin î[i d`du seama c` nu o poate scoate la cap`t cu ea. Câteva minute mai târziu ie[ea val-vârtej pe u[`, refuzând invita]ia la ceai sau cafea. Demar` în tromb` [i ma[ina se îndep`rt` cu scrâ[net de cauciucuri. Heather a[tept` s`-[i recapete calmul, apoi b`tu la u[a dormitorului lui Grant. El st`tea pe pat, cu valiza deschis` la picioare. O parte dintre lucruri erau deja împachetate. – Ce faci? Nu te l`sa influen]at de ce a spus Colin! {tiu c` î]i place s` stai aici. – Ar fi trebuit s` m` duc la hotel de la bun început. Oft`, exasperat de propria neputin]`. Dac` a[ putea s` conduc, m-a[ întoarce acas` în seara asta. Heather î[i impuse s`-[i p`streze calmul. – Nu ai de ce s` pleci. Colin este un pic gelos, de[i nu are nici un motiv s` fie. – Îl iube[ti. O s` te c`s`tore[ti cu el. – Ba nu. Heather trase adânc aer în piept. Am crezut c` îl iubesc. Dar nu-l cuno[team destul de bine. Nu ne potrivim. Nu avem cum s` ne c`s`torim. Eu nici nu am acceptat propunerea lui, n-am promis niciodat`, nim`nui nimic de genul `sta. Colin îi stricase seara. M`car Grant renun]` la preg`tirile de plecare.

CU TINE...

137

În weekend totul reintr` în normal. Luni, so]ii Russell îl duser` cu ma[ina la Launceston, la control. Se întoarse cu o pereche de cârje nou-nou]e. – Acum pot s` m` întorc la lucru, anun]` el cu mândrie. – O s` ar`]i cam ciudat, în uniform`, în mijlocul intersec]iei [i cu cârjele dup` tine. Grant izbucni în râs. – Va trebui s` m` mul]umesc atunci cu munca la birou. M`car s`-mi câ[tig cumva salariul. Nu [tia ce s` fac` cu ma[ina. Hot`râr` pân` la urm` ca, cel pu]in deocamdat`, s` aib` grij` Heather de ea. El [tia prea bine c` [oferii care nu se afl` în deplin`tatea func]iilor fizice nu au ce c`uta la volan. O gr`mad` de accidente se produc din astfel de impruden]e, a[a c` lui nici prin gând n-ar trebui s`-i treac` m`car s` plece undeva cu ma[ina înainte s` i se scoat` ghipsul. Când se întoarse a doua zi dup`-amiaz` de pe traseu, lui Heather casa i se p`ru pustie. Se hot`rî s`-[i consacre seara gr`din`ritului. De când cu accidentul lui Grant cam neglijase gospod`ria. Acum c` musafirul plecase, nu mai avea nici o scuz` s` amâne diverse treburi de care oricum nu se ocupase la timp. Se dezobi[nuise s` g`teasc` pentru o singur` persoan` [i aceast` îndeletnicire nu mai avea acum farmecul de alt`dat`… Timpul se scurgea insuportabil de încet [i Heather î[i d`du seama cât de mult îi lipsea Grant. Ca s` nu se mai simt` atât de singur`,

138

AUDREY WEIGH

d`du drumul la televizor. F`cu apoi un fel de „plan de atac” cu lucruri de rezolvat pentru a doua zi. Colin se purt` foarte distant cu ea aproape întreaga s`pt`mân`, dar pu]in câte pu]in tensiunea dintre ei începu s` se estompeze. Lunea urm`toare Raelene nu rat` ocazia de a o anun]a pe Heather, cu un zâmbet mali]ios pe buze: – Colin a ie[it în weekendul `sta cu o alt` fat`. A dus-o la Hobart. Shirley Talbot de la brut`rie. – Foarte bine! replic` Heather. Era [i timpul s`-[i fac` [i el noi prieteni. Raelene fu dezam`git` de reac]ia ei. – M-am gândit s`-]i spun eu, înainte s` afli de la cine [tie cine altcineva. Credeam c` o astfel de veste o s` te întoarc` pe dos. – Ba nu! o asigur` Heather. A fost foarte dr`gu] cu mine, mai ales când cu întâmplarea cu doamna Croft, dar nimic mai mult. Lucrurile st`teau chiar mai bine de atât, putea s` r`sufle u[urat`. Colin nu va mai pretinde acum nimic de la ea. Nu avea s`-i mai monopolizeze timpul liber, nici s`-i mai cear` socoteal` pentru sentimentele ei. I se p`rea nedemn de o fat` ca ea s` cad` a[a în capcana întins` cu abilitate de un b`rbat cu farmec. Dar se trezise la realitate. Ea [i Grant erau acum prieteni apropia]i [i se întâlneau deseori când el nu era de serviciu. Câteodat` o înso]ea chiar în traseele ei zilnice; sporov`iau ore întregi, vrute [i nevrute, sau luau masa împreun` la St. Annes. Îi f`cea

CU TINE...

139

uneori vizite în Victoria Cove [i r`mânea peste noapte la ea. Mersul în cârje nu mai constituia pentru el o problem`, dar se bucur` când, în sfâr[it, îi fu scos ghipsul. În dup`-amiaza în care el veni s`-[i ia ma[ina de la ea, s`rb`torir` evenimentul cu o cin` festiv` la restaurantul hotelului local. – Ce faci de Cr`ciun? îl întreb` Heather cu aceast` ocazie. – Lucrez. Ceilal]i colegi ai mei au familii, a[a c` au prioritate când e vorba de concedii de s`rb`tori. – Dar trebuie s`-]i dea [i ]ie câteva zile libere. Spre bucuria lui Heather, el o anun]` c` este liber duminic`; asta însemna cu dou` zile înainte de Cr`ciun. Îl invit` s` petreac` ziua împreun`. Avea s` decoreze casa de s`rb`toare [i s` preg`teasc` o cin` festiv`: curcan la cuptor, umplut cu castane [i garnisit cu migdale. Era pentru prima oar`, dup` moartea tat`lui ei, când se l`sa p`truns` de spiritul s`rb`torilor. Vremea se înc`lzise [i num`rul turi[tilor veni]i în vacan]` crescuse. Clien]ii ei se aprovizionau pentru s`rb`tori, a[a c` [i pachetele pe care le avea acum de livrat erau mai multe [i mai voluminoase. Heather scosese din garaj autobuzul cu capacitate mai mare. Avea în aceast` perioad` a anului mult de lucru, dar ei îi f`cea pl`cere s` munceasc`. Plus c`, pentru ca afacerea pe care o conducea s` fie profitabil`, avea nevoie de câ[tigul suplimentar din sezoanele turistice. Fu cel mai frumos Cr`ciun din câte petrecuse ea în ultimii ani.

140

AUDREY WEIGH

S`rb`toriser` duminic` împreun`. Grant îi m`rturisi c` [i el se sim]ise la fel de bine, iar Heather era sigur` de sinceritatea lui. Îi invitaser` pe so]ii Russell la ceai, în semn de mul]umire, [i f`cuser` schimb de cadouri. Ziua de Cr`ciun Heather o petrecu la ferma Denby. Grant veni [i el când ie[i din tur`. Cump`rase cadouri pentru Julia [i Brian, dar fu surprins când primi la rândul s`u o cutie de dimensiuni impresionante plin` cu bomboane, nuci [i fructe glasate. – A început s` prind` glas, remarc` Julia despre Grant când acesta se preg`tea s` plece. Înainte parc` nici nu aveai ce s` vorbe[ti cu el, poate numai s`-]i dea ni[te sfaturi de prim-ajutor. – Conversa]iile mele cu el, înainte, se rezumau la a discuta în contradictoriu probleme de circula]ie, zâmbi Heather. Acum, ai dreptate, este interesat de multe alte lucruri. – Nu m-a[ fi a[teptat câtu[i de pu]in s`-l intereseze lucrul la ferm`, interveni [i Brian. Dar, când i-am ar`tat proprietatea, mi s-a p`rut sincer entuziasmat [i dornic s` afle cât mai multe. În februarie se redeschiser` [colile [i num`rul de turi[ti începu s` scad`. Heather scoase din nou din garaj autobuzul mai mic. Existau acum zile în care parcurgea traseul f`r` pasageri la bord. Înv`]ase orarul lui Grant [i a[tepta cu ner`bdare anumite zile ale s`pt`mânii în care [tia c` el are s-o înso]easc`. Când î[i

CU TINE...

141

f`cea diminea]a pachetul preg`tea ceva [i pentru el [i-i reamintea cu fiecare ocazie cât de important` este pentru organism o diet` s`n`toas`, f`r` gr`simi [i condimente în exces. Pe la începutul lui martie se întuneca deja mai devreme [i vremea era din ce în ce mai r`coroas`. Frunzele copacilor c`p`taser` deja reflexe aurii sau ar`mii, c`ci toamna î[i intra autoritar în drepturi. Curcubeul inedit de culori ce se risipea printre ramuri încânta ochiul pu]inilor turi[ti care mai colindau înc` dealurile Tasmaniei. De obicei vântul punea repede cap`t acestei priveli[ti magnifice, depunând la picioarele copacilor un pastelat covor de frunze, dar în acest an nici o adiere nu tulbur` timp de câteva s`pt`mâni spectacolul naturii. – Ce faci de Pa[ti? puse Heather întrebarea. Ea [i Grant c`utau o mas` de picnic în St. Annes. Trebuie s` fi auzit de Lunea de Pa[ti din Eden Bay. Se organizeaz` o strângere de fonduri pentru serviciul de ambulan]` [i pentru spital. – Da, am auzit. {i ar trebui s` m` implic direct având în vedere c` eu însumi am apelat nu de mult la serviciul de ambulan]`. Zâmbi. Am aranjat s`-mi iau liber luni. – Minunat! Asta înseamn` c` o s` fii acolo toat` ziua? – Nu chiar. O s` fiu de noapte toat` s`pt`mâna, a[a c` trebuie s` mai [i dorm, dar m` voi prezenta dup`-amiaz` devreme. Vrei s` mergem împreun` la serata dansant`? Lui Heather îi sclipeau ochii.

142

AUDREY WEIGH

– A[ fi încântat`. R`mâne stabilit atunci. Î[i cump`r` o rochie nou` pentru eveniment. Porni duminic` devreme spre ferma Denby. Ea [i Julia confec]ionar` împreun`, toat` diminea]a, obiecte de artizanat ce aveau s` fie puse în vânzare la unul dintre standuri, apoi dup`-amiaz` f`cur` pr`jituri [i biscui]i. – Uf! Bine c` nu avem astfel de reuniuni în fiecare lun`! exclam` Julia epuizat`. Noi ne-am terminat treaba. Mâine putem s` st`m s` ne uit`m la al]ii cum muncesc. Grant promisese c` va veni la 14.30 [i va avea un costum la el. Cei mai mul]i dintre cei care nu locuiau în ora[ aveau s` se schimbe pentru serat` la hotel, dar el avea prieteni aici, a[a c` putea s`-[i aduc` costumul [i s` se schimbe la ferm`. Dup` gr`tar, Heather se desp`r]i de Julia [i Brian. Se plimb` printre standuri, discut` cu vechi cuno[tin]e, tot uitându-se la ceas. Se f`cuse 14.30, apoi 15. La 15.30 era deja nelini[tit`. Str`b`tuse de cel pu]in trei ori locul, de la un cap`t la cel`lalt, jocurile pentru copii n-o interesau… Se plictisise… – Ce faci aici, singur`? i se [uier` la ureche. Colin se apropiase neobservat, profitând de faptul c` ea era adâncit` în gânduri. – Ah, bun`, Colin! Nu sunt singur`. Sunt cu Brian [i Julia. – Unde e prietenul t`u, sergentul? Nu vine? Heather oft`.

CU TINE...

143

– Ar fi trebuit s` apar`. – M` surprinde faptul c` te-a l`sat s`-l a[tep]i. Nu prea te po]i baza pe el, nu-i a[a? Eu veneam întotdeauna la timp. – Nu am stabilit o or` anume! se r`sti Heather. Scuz`-m`, trebuie s` merg s` verific câteva lucruri. Se îndrept` hot`rât` spre standul cel mai apropiat ca [i cum ar fi avut treab` acolo, încercând s`-[i ascund` enervarea. Era [i a[a destul de sup`r`tor c` Grant întârziase atât! Trebuia s` fie tocmai Colin cel care observ` acest lucru!? Acesta se apropie din nou; ea intrase în vorb` cu cel care r`spundea de standul respectiv. – Heather, am ceva important s`-]i spun. O lu` de mân` [i o trase mai la o parte, ca s` poat` vorbi în lini[te. Heather, eu o s` plec de aici curând. M` întorc la Hobart. – Mi-ai mai spus asta [i alt` dat`. – Plec în iunie. Nu exist` nici o posibilitate s` te r`zgânde[ti [i s` vii cu mine? Eu înc` te iubesc, s` [tii. E[ti atât de frumoas` [i vreau s` fii acolo, lâng` mine. – Noi nu ne potrivim, Colin. Nici nu are rost s` mai discut`m despre asta. Eu nu vreau s` locuiesc în Hobart. Te rog, nu începe din nou, acum, aici. Se îndep`rt`, c`utând-o disperat` din priviri pe Julia. Mai avea pu]in [i izbucnea în plâns… dezam`git`… furioas`… Dac` Grant ar fi fost acolo n-ar fi fost nevoit` s` fac` fa]` insisten]elor lui Colin. Din cauza lui Grant… Probabil c` uitase s` pun` ceasul s` sune [i nu se trezise la timp. Julia era calm` [i bine dispus`. Încerc` s-o scoat` din starea în care se afla spunându-i:

144

AUDREY WEIGH

– Nu e vina lui Grant. Ar fi fost aici dac` ar fi putut. S` d`m un telefon, s` vedem ce s-a întâmplat. Coborâr` în ora[, la hotel. Heather sun` la „Leb`da Neagr`” în Gregory. A[tept` ceva timp pân` s` i se r`spund`, r`sucind nervos cordonul telefonic între degete. – Sergentul Gibson? A plecat acum câteva ore… Nu, nu [tiu unde se ducea. Nu-l întreb astfel de lucruri. Heather închise. Un fior rece îi trecu prin vine. – A plecat de mult de acas`. Dac` a avut un accident? – Nu trebuie s` tragem concluzii pripite. Pot exista o gr`mad` de explica]ii. Julia îi strânse încurajator mâna. Îl iube[ti pe Grant, nu-i a[a? – Da, îl iubesc. Heather î[i mu[c` nervos buza de jos. Era pentru prima dat` când exprima acest gând în cuvinte. Julia se gândi c` întârzierea lui Grant s-ar fi putut explica cât se poate de simplu: – Poate c` a trebuit s` fac` [i ast`zi de serviciu. În meseria lui pot surveni oricând situa]ii neprev`zute. – Dar ar fi putut s` sune [i s` lase un mesaj. Întrebar` la recep]ie, dar nimeni nu l`sase nici un mesaj pentru ea. Heather se învârtea f`r` astâmp`r dintr-un col] în cel`lalt al înc`perii. Se întoarser` s` sune la sec]ia de poli]ie. – Sergentul Gibson nu este de serviciu ast`zi, r`spunse o voce groas`. – Nici nu m` a[teptam s` fie. Ar fi trebuit s` ajung` în Eden Bay acum mai bine de dou` ore [i n-a ap`rut.

CU TINE...

145

– Eden Bay? Heather sim]i nelini[tea din vocea b`rbatului de la cel`lalt cap`t al firului [i intr` în panic`. – A avut un accident? Vocea îi tremura. Este teaf`r? Urm` un moment de t`cere. Heather îl auzea pe ofi]erul de serviciu adresându-se altcuiva în [oapt`. – A avut loc un accident pe drum, continu` [ov`itor vocea, dup` numai câteva secunde, secunde care ei i se p`rur` ani. Un accident grav. Dar nu [tim deocamdat` în ce condi]ii [i nici cine a fost implicat. – Oh, nu! Julia observ` expresia îngrozit` ce i se întip`rise pe fa]`, îi lu` u[urel receptorul din mân`, schimb` câteva cuvinte cu ofi]erul de la cel`lalt cap`t al firului, i se repet` [i ei aceea[i informa]ie, închise [i o sus]inu pe Heather pân` la cel mai apropiat scaun. – El trebuie s` fie cel care a avut accidentul, repeta Heather în ne[tire. De asta n-a ajuns pân` acum… Tocmai când ne apropiaser`m atât unul de cel`lalt!… – Înc` nu [tim nimic sigur. Nu trebuie s`-]i pierzi speran]a! Heather î[i acoperi fa]a cu mâinile [i izbucni în plâns. Plângea nepotolit, cu suspine. Îl iubea pe Grant. Îl iubea mult, mult de tot. Dar nu-i spusese niciodat`. Ar fi trebuit s`-i spun`. Dac` el murea acum, înainte ca ea s`-i poat` m`rturisi cât de mult îl iubea?

Capitolul 14 Heather abia se mai lini[tise, când unul dintre b`ie]ii care ajutau la buc`t`rie d`du buzna în holul hotelului. – A avut loc un accident groaznic undeva între Eden Bay [i Gregory! Au anun]at la radio. Heather gemu, iar Julia strânse pumnii într-un gest de neputin]`. Nu puteau alege un moment mai nepotrivit pentru a anun]a tragedia. – S-a pomenit vreun nume? întreb` ea. – Nu, dar au fost implicate în accident mai multe ma[ini. {i un camion. Se pare c` s-a produs o busculad` de propor]ii. Julia îi f`cu semn s` nu mai continue [i se întoarse spre Heather încercând s`-i aline, pe cât posibil, suferin]a. – Ar fi mai bine s` ne întoarcem la ferm`. Acolo atmosfera e mai lini[tit` [i… – Nu! Vreau s` fiu aici, poate mai vin [i alte ve[ti. Vreau s` [tiu ce se întâmpl`.

CU TINE...

147

– Ve[tile ne pot fi transmise de aici la ferm`. Vorbesc eu, apoi m` duc s` aduc ma[ina. Heather c`zu pân` la urm` de acord. Câteva minute mai târziu ie[eau din ora[. Vestea se r`spândise rapid, bucuria s`rb`torii se spulberase. Toat` lumea încerca s` prind` la telefon rude sau prieteni pentru a se asigura c` sunt teferi [i nev`t`ma]i. Timpul se scurgea dureros de încet. A[teptarea devenise de nesuportat. Heather telefon` din nou la sec]ia de poli]ie, dar ofi]erul de serviciu refuz` s`-i dea prea multe detalii, pretextând c` [i ceea ce [tiau ei era foarte vag. Tân`ra ascult` cu înfrigurare urm`torul buletin de [tiri, dar acesta nu f`cu decât s`-i confirme cele mai negre gânduri. Cel pu]in [ase vehicule fuseser` implicate în accident, iar Grant se afla prin zona aceea tocmai în jurul orei la care se produsese nenorocirea. Julia n-o l`s` nici o secund` singur`, con[tient` c` nu avea cum s-o ajute altfel. Brian se întorsese acas` f`r` nici o alt` veste. Se uitau acum unul la altul, disperarea citindu-li-se în priviri. – Voi ar trebui s` v` duce]i s` v` schimba]i pentru serat`, rupse Heather t`cerea mormântal` care-i paralizase pe to]i pre] de minute bune. – Oh, Heather! Cui îi arde de dans în astfel de momente? Nu, r`mânem s` a[tept`m cu tine. Era trecut de [apte, când telefonul sun` în sfâr[it. Heather s`ri din fotoliu. Era livid` la fa]`. Trebui s` se

148

AUDREY WEIGH

sprijine de m`su]` pentru a-[i rec`p`ta echilibrul. Apoi, mu[cându-[i pân` la sânge buza de jos, a[tept` tremurând ca cineva s` r`spund`. Brian ridic` receptorul. La cel`lalt cap`t al firului era recep]ionera de la hotel, cu un mesaj pentru Heather de la sergentul Gibson. – Transmite c` va ajunge în Eden Bay cam în jum`tate de or` [i c` î[i cere scuze pentru întârziere. – Dar este teaf`r? Este r`nit? – V` citesc exact cuvintele lui: „Nu am avut accident de ma[in`. Totul este în regul`. V` explic când ajung. Spune]i-i lui Heather c` îmi pare extrem de r`u pentru întârziere. Sosesc în maximum patruzeci de minute.“ Asta este tot. I-am spus c` Heather este la ferm`. – Mul]umesc. Brian puse receptorul în furc` [i le transmise celorlal]i mesajul. Lui Heather îi urc` sângele în obraji [i se l`s` u[urat` s` cad` în fotoliu. – Slav` Domnului! [opti. Slav` Domnului! Câteva minute mai târziu îns`, se învârtea furioas` prin camer` repetând întruna: – Cum a putut s`-mi fac` una ca asta? Cum?! S` m` lase s`-l a[tept a[a, f`r` s` dea vreun semn de via]`! {tia de accident. {tia c` trebuie s` fiu nebun` de îngrijorare. – Nu te ambala a[a, încerc` Julia s-o calmeze. A spus c` ne explic` totul când ajunge. Poate nu a auzit de accident.

CU TINE...

149

– Ar fi trebuit s` dea un telefon oricum. Stabiliser`m o or` de întâlnire. Colin a f`cut o remarc` cum c` nu este o persoan` pe care s` te po]i baza. Avea dreptate. Prietenii ei nu mai r`spunser` nimic. {tiau c`, de fapt, nici ea nu credea ceea ce spunea [i nu f`cea decât s` se descarce dup` a[teptarea infernal` la care fusese supus`. Heather dep`[i îns` repede momentul de furie, se cuib`ri în fotoliu [i începu s` plâng`. Când Grant î[i f`cu apari]ia, nu mai avea putere decât s`-l fixeze însp`imântat` cu privirea. Era p`mântiu la fa]a [i p`rea epuizat. O privi parc` fulgerat, f`r` s` scoat` un cuvânt. În urm`toarea secund` o strângea în bra]e cu disperare. R`maser` a[a înl`n]ui]i câteva minute, apoi se a[ezar` unul lâng` cel`lalt pe canapea. – Îmi pare r`u, murmur` el. Îmi pare r`u c` a trebuit s` treci prin a[a ceva din cauza mea. – Unde ai fost? Am primit un mesaj cum c` n-ai fost accidentat. Dar, uit`-te la tine… El scutur` din cap [i începu s` povesteasc` cu jum`t`]i de fraze cum ajunsese la locul accidentului la numai câteva minute dup` coliziune. Echipajele de salvare nu sosiser` înc`, a[a c` f`cuse [i el tot ce-i st`tuse în putin]`, având la dispozi]ie numai trusa de prim-ajutor pe care o avea în portbagaj. – Erau [i oameni foarte grav r`ni]i. Pentru unii dintre ei n-am putut s` facem mare lucru. Camionul se r`sturnase [i [oferul fusese prins în cabin`. Grant se strecurase în`untru ca s`-l ajute.

150

AUDREY WEIGH

Apoi petrecuse ore întregi punând um`rul la scoaterea altor [i altor r`ni]i din ma[inile f`cute praf. – N-am avut timp s` m` gândesc s` dau telefon… Îmi pare r`u! Julia a[tept` ca el s` termine fraza [i se apropie cu o cea[c` de ceai fierbinte. – Am pus [i pu]in coniac în el. D`-l pe gât! R`mâne]i aici peste noapte. Grant nu protest` în nici un fel. Trecuse printr-o experien]` cutremur`toare în acea zi [i s` porneasc` din nou la drum ar fi fost ultimul lucru pe care [i l-ar fi dorit. Julia îi l`s` din nou singuri. Grant î[i rec`p`t` pu]in din buna dispozi]ie cu care începuse ziua. – Eu sunt îmbr`cat la costum. Nu cred îns` c` vreunul dintre noi mai are chef de dans dup` câte s-au întâmplat ast`zi. Se a[ternu din nou t`cerea. De la ochii ei înro[i]i de plâns el coborî privirea la pantalonii lui c`lca]i cu dung`. Toate hainele pe care le purta când ajunsese la locul accidentului erau acum [ifonate [i murdare, aruncate pe bancheta din spate a ma[inii. – Îmi pare r`u c` am ratat dansul, spuse el. {tiu c` l-ai a[teptat cu ner`bdare. Dar m` tem c` astfel de evenimente sunt la ordinea zilei în meseria mea. {i va trebui s` te preg`te[ti suflete[te pentru astfel de situa]ii dac` accep]i s` fii so]ia mea. – So]ia ta? repet` Heather ca un ecou. Grant oft`, înciudat pe sine.

CU TINE...

151

– Oh, Heather, îmi pare r`u. Mi-a sc`pat. Nu inten]ionam s` ias` a[a. Voiam s` te cer cum se cuvine, într-o atmosfer` intim`, cu flori [i muzic`. Fa]a lui Heather se lumin`. Grant nu era genul de b`rbat „cu flori [i muzic`”. Se schimbase într-adev`r foarte mult de când îl cunoscuse ea, nici nu mai era atât de b`]os [i distant în rela]iile cu oamenii, dar nu [i-l putea imagina cerând-o în c`s`torie ca un pretendent romantic dintr-un roman de dragoste. Ea [tia îns` c` cele câteva cuvinte care îi sc`paser` deveniser` o cerere în toat` regula. Epuizarea de pe fa]a lui f`cuse acum loc unei îndoieli chinuitoare: dac` ea avea s` refuze? – Oh, Grant! Alte cuvinte ar fi fost de prisos. Bra]ele lui o înl`n]uir` p`tima[. Buzele li se întâlnir` în primul s`rut. Se abandonar` amândoi complet iure[ului ame]itor de senza]ii. Ea nu [i-ar fi putut imagina vreodat` c` exist` atâta pasiune în fiin]a lui sau c` apropierea lui poate r`scoli atât de adânc în sufletul ei. Capitul` în fa]a avalan[ei de fericire ce amenin]a s-o lase f`r` sim]ire, c`ci [tia c` instinctul n-o în[eal`. El era alesul la care inima ei tânjise pân` atunci. Pe el îl a[teptase refuzând s`-[i d`ruiasc` dragostea oric`rui alt b`rbat. Nimeni altcineva n-o f`cuse s` simt` c` tr`ie[te.

152

AUDREY WEIGH

Heather afl` mai târziu alte detalii despre accident [i se înfior` auzind în ce m`sur` î[i pusese Grant propria via]` în pericol pentru a o salva pe a altora. Ziarele [i crainicii de televiziune îl descriau ca pe un adev`rat erou [i întreaga comunitate era mândr` de el. Nimeni nu se mai plângea acum c` era prea riguros în aplicarea regulilor, îl considerau chiar un câ[tig pentru siguran]a [oferilor implica]i în trafic. Grant consfin]i cererea în c`s`torie d`ruindu-i un inel cu diamant. Ur`ri de bine li se f`ceau pretutindeni. Heather visa deja la o nunt` ca-n pove[ti. Afacerea ei nu avea de ce s` constituie un impediment. Urma s` acopere acela[i traseu zilnic, doar c` avea s`-[i mute „cartierul general” în Gregory. Clien]ilor ei nu le va lua mult timp s` se obi[nuiasc` cu noul sistem. Sau poate Grant va ob]ine un transfer; atunci ar putea locui în c`su]a ei iubit` [i nu s-ar mai modifica nici programul autobuzului. Acesta era cel mai fericit final pe care [i-l putea imagina. Petreceau împreun` cât de mult timp puteau. Ajunseser` s`-[i cunoasc`, s`-[i dezv`luie unul altuia [i cele mai ascunse cotloane ale sufletului. Existau pl`ceri simple care îi f`ceau ferici]i pentru simplul fapt c` erau împreun`. Grant î[i cump`rase biciclet`; pedalau cot la cot ore întregi [i nu sim]eau oboseala. Heather îl duse o dat` la cules de mure. – Este de-a dreptul uimitor câte lucruri noi mi-a fost dat s` experimentez al`turi de tine, declar` el tandru.

CU TINE...

153

Parc` întinerise. Heather nu-l mai v`zuse de câteva s`pt`mâni încruntat sau preocupat. Într-o zi pe la mijlocul lui mai îns`, o întâmpin` cu o expresie grav` întip`rit` pe fa]`. – Am ni[te ve[ti, începu el prudent. Tocmai am aflat c` am fost promovat. – Dar, Grant, este minunat! – Da, ei bine… Era o veste demn` de a fi s`rb`torit`, dar ceva îl fr`mânta. – Ce s-a întâmplat? se îngrijor` Heather. Ceva nu este în regul`, a[a-i? – Nu cred c` î]i va pl`cea ceea ce vei auzi. Trase aer în piept, nesc`pând-o din ochi. Postul este în Hobart. Heather r`mase ca fulgerat`. – În Hobart? Spune-le c` nu po]i s` pleci. Spune-le c` tu vrei s` r`mâi aici, în provincie. El încerc` s`-i explice cât putu mai bine c` ceea ce dorea el nu conta în astfel de situa]ii. Trebuia s` mearg` acolo unde era nevoie de el [i… trebuia s` ia postul în primire în dou` s`pt`mâni. Heather izbucni în plâns. Ea nu voia s` se mute în Hobart. Refuza ideea unei vie]i la ora[. – M-am desp`r]it de Colin pentru c` el voia s` locuiasc` la ora[, suspin` Heather. – Acesta a fost singurul motiv? Ea d`du din cap [i continu` printre sughi]uri: – Nu, bineîn]eles c` nu. Dar de la asta a pornit prima noastr` ceart`.

154

AUDREY WEIGH

Se desp`r]ir` în acea sear`, f`r` s` fi g`sit vreo rezolvare la impasul în care se aflau. Heather încerc` pân` în ultimul moment s`-l fac` s` se r`zgândeasc`, dar termenul de dou` s`pt`mâni se scurse [i veni momentul s`-[i ia r`mas bun. – Trebuie s` plec. Altfel cariera mea se sfâr[e[te ast`zi. – S` mearg` altcineva în locul t`u. Trebuie s` existe mul]i al]ii care s` doreasc` s` locuiasc` la ora[. – Exist` foarte pu]ine posturi pentru ofi]eri, [i eu sunt ofi]er acum. O s`rut` [i-i d`du cu greu drumul din îmbr`]i[are. Asta nu înseamn` adio. Nu se poate s` însemne adio! Heather f`cu în ne[tire cu mâna în urma ma[inii de[i, din cauza lacrimilor, nici nu o distingea prea bine dep`rtându-se. Acesta era sfâr[itul pove[tii lor de dragoste… Ea nu putea s` renun]e la cariera ei, la casa [i la gr`dina ei, ca s` se mute la ora[. Avea s` r`mân` în Victoria Cove, s` încerce s` mearg` mai departe, a[a cum f`cuse [i alt` dat`, [i s` uite c` a existat vreodat` în via]a ei un Grant Gibson. Dou` zile mai târziu primi o scrisoare de la el, cu o adres` [i un num`r de telefon la care putea fi g`sit. Îi era dor de ea [i o ruga s`-l sune sau s`-i scrie cât mai curând. Heather î[i propuse s`-l fac` s` a[tepte r`spunsul. Deocamdat` nici nu [tia dac` s`-i r`spund` sau nu. Ar fi trebuit s` ignore rug`mintea din scrisoare, s`-i fie lui înv`]`tur` de minte… Pe ea nici m`car nu o consultase înainte s` accepte postul.

CU TINE...

155

Încerc` s` nu se mai gândeasc` la el, f`cându-[i de lucru prin cas`. Se apuc` chiar s` vopseasc` ramele geamurilor [i tocurile u[ilor. Era hot`rât` s` r`mân` în casa asta, pe care o iubea atât de mult. Munca n-o ajut` s` uite. Nu-[i mai g`sea locul [i se sim]ea singur`, p`r`sit`. Locuise numai ea în casa aceea trei ani încheia]i, dar niciodat` nu i se p`ruse atât de pustie. Duminic` trecu pe la ferma Denby, sperând s` g`seasc` acolo sprijin [i încurajare, dar nu auzi de la Julia ceea ce sperase s` aud`. – Asta dovede[te c`, de fapt, nu l-ai iubit pe Grant. Poate doar ai interpretat gre[it îngrijorarea de atunci [i ai crezut c`-l iube[ti. – Ba l-am iubit. Ochii lui Heather se umplur` de lacrimi. Înc` îl mai iubesc. – Dar î]i iube[ti casa [i afacerea mai mult. Julia era de neînduplecat. Nu putem avea întotdeauna tot ceea ce ne dorim. A[a e via]a! Heather reu[i pentru câteva ore s` nu se mai gândeasc` la Grant. Î[i ajut` prietenii s` urce ni[te saci cu alimente în hambar, apoi luar` masa împreun`. La plecare Julia se mai domolise. – Se apropie Ziua Reginei. Vino duminic` diminea]` s` o petrecem împreun`. Oricum nu ai altceva mai bun de f`cut. Heather accept` invita]ia, dar numai dispozi]ie pentru petrecere nu avea, a[a posomorât` [i absent` cum era în diminea]a duminicii cu pricina. Julia se pref`cu c` nu observ` [i o salut` vesel.

156

AUDREY WEIGH

– Intr`. Heather, avem ni[te ve[ti minunate [i vrem ca tu s` fii prima persoan` c`reia le împ`rt`[im. Aproape c` o târî pân` în sufragerie. Brian se ridic` s-o primeasc`. P`rea încântat, dar oricum el nu vorbea prea mult, a[a c` o l`s` pe Julia s` anun]e vestea cea mare: – O s` avem un copil. Nu-i a[a c`-i minunat? Brian [i cu mine o s` avem primul nostru copil. Heather îi felicit` din toat` inima. Discu]ia fu monopolizat` o vreme de subiectul mult a[teptatului eveniment, apoi Julia o lu` s`-i arate modific`rile pe care le f`cuser` prin cas`. – }i-am spus c` am eu planurile mele. Uite ce harababur`! Acolo o s` amenaj`m un du[, Brian o s` pun` gresie [i faian]`… Baia asta veche o s` fie de nerecunoscut. Trecur` apoi într-un dormitor micu] despre care Heather afl` c` avea s` fie camera copilului. – Abia a[tept s` ne apuc`m de treab`. Am o gr`mad` de idei. Timpul se scurgea. Pentru Heather fericirea altora era din ce în ce mai deprimant`. N-ar fi trebuit s` vin`. Brian [i Julia erau preocupa]i de reamenaj`ri interioare, entuziasma]i de perspectiva de a deveni p`rin]i… Se bucura pentru ei, dar… Se sim]ea mai singur` ca niciodat`. Am`r`ciunea degener` rapid în invidie, când Julia începu s` r`sfoiasc` ni[te reviste cu accesorii pentru camera copilului. De-ar fi avut [i ea un so] iubitor al`turi de care

CU TINE...

157

s` reamenajeze casa!… De ce nu era ea cea care a[tepta cu ner`bdare s` i se nasc` primul copil? De-ar fi avut m`car planuri de viitor [i s-ar fi întrez`rit [i pentru ea perspectiva întemeierii unei familii!... {i totu[i, toate acestea ar fi posibile dac` ea [i-ar dori acest lucru cu adev`rat. Dac` îl iubea într-adev`r pe Grant, avea s`-l urmeze pân` [i în cel mai îndep`rtat col] al globului. – Julia, pot folosi telefonul vostru? |ntrebarea se desprinsese aproape involuntar de pe buzele ei. Vreau s` sun la Hobart. Julia zâmbi, evident încântat`. – Bineîn]eles. Nu r`spunse nimeni, ceea ce o f`cu pe Heather s` se cufunde în cele mai negre presupuneri. Poate era prea târziu. Poate Grant începuse deja s` caute pe altcineva. Era împreun` cu Julia în buc`t`rie, o ajuta la sp`latul vaselor, când se auzi o ma[in` apropiindu-se [i oprind în fa]a casei. Brian ap`ru în cadrul u[ii [i-i f`cu semn lui Heather. – Pentru tine. Vino! Grant a[tepta afar` stând drept, în picioare lâng` ma[in`, evident nelini[tit. – Grant! Oh, Grant, mi-a fost atât de dor de tine! – {i mie de tine! Se n`pustir` practic unul în bra]ele celuilalt [i se s`rutar` p`tima[.

158

AUDREY WEIGH

– Am fost atât de nechibzuit`. N-ar fi trebuit s` te las s` pleci a[a! Te iubesc atât de mult, Grant! Nimic nu mai conteaz` atunci când sunt cu tine. El o s`rut` înc` o dat` [i înc` o dat`, apoi se desprinse din îmbr`]i[are [i o lu` de mân`. – Vreau s`-]i ar`t ceva, îi spuse. Vii la Hobart cu mine? – Da, vin. Te iubesc, Grant! – Vreau s` spun, chiar acum. Julia ie[i cu geanta de voiaj în care Heather î[i împachetase când plecase de acas` câteva lucruri pentru a doua zi. Parc` ghicise ceea ce Grant tocmai spusese. – Sunt toate acolo, o asigur` entuziasmat`. Distrac]ie pl`cut`! Grant trecu mai întâi prin centrul ora[ului [i-i ar`t` sec]ia de poli]ie la care lucra acum, apoi travers` câteva cartiere de la periferie [i coti pe un drum asfaltat ce [erpuia printre dealuri. Opri într-o zon` cu mult` verdea]`, la poarta unei case cu gr`din` mare în fa]`. O lu` de mân` [i o conduse în spatele casei. Lui Heather îi fu dat s` descopere cu uimire o gr`din` înc` [i mai mare, cu o perspectiv` magnific` asupra dealurilor. – Este a noastr` dac` î]i place, îi spuse el. Nu este cu nimic deosebit` de o cas` la ]ar`. Zona nu e circulat` aproape deloc.

CU TINE...

159

– Este superb`! exclam` ea. Dar cum s` locuim aici? Cum s` ba]i tu în fiecare zi atâta drum pân` în ora[? El zâmbi ca un om care avea r`spuns la toate. – Am descoperit o scurt`tur` spre coast`. Acum am ocolit foarte mult. Î]i place? – Da, Grant, îmi place. Îmi place la nebunie. Dar casa nu prea mai conta pentru mine acum, nu vreau decât s` fiu al`turi de tine. O lu` din nou în bra]e [i o s`rut` tandru. – Nici nu trebuie s` renun]`m la casa ta. O vom p`stra pentru vacan]e [i putem merge acolo cât de des vrei tu. – Dar ne permitem? – Bineîn]eles. Doar am fost promovat. M-am gândit [i la afacerea ta. Putem angaja un [ofer. Dar de câte ori ai chef po]i s` faci [i tu traseul. – Oh, Grant, e[ti minunat! Te iubesc atât de mult! – Acum putem fixa [i data nun]ii, suger` el. Ea d`du încântat` din cap. Un s`rut pecetlui fericirea lor deplin`. Era bucuroas` c` putea p`stra casa, de[i ar fi renun]at la tot pentru el. În ceea ce prive[te [ofatul, o dat` întemeiat` o familie va avea ea multe alte lucruri mult mai importante de f`cut.

Sfâr[it