154665612-Kathleen-Drymon-Luna-piratilor.pdf

KATHLEEN DRYMON

LUNA PIRATILOR

Roman Traducere din limba engleza de Anca Ionescu

Editura EIS POL Bucure§ti 1994

PIRATE M OON by KATHLEEN DRYM ON

ISBN 973-96220-9-7

PROLOG Londra, 1814 Stralucirea lumanarilor §i a lampilor cu miros parfumat Tnvaluia partea de jos a imobilului din strada Cockspur nr. 122. ' Un grup galagios de $ase persoane intra prin u§r. dubla din fata, Tntampinat de o matahala de om §i de majordomul bordelului. - Imi permiteti sa va iau palariile, domnilor? Amos i§i amintea foarte bine cand acela§i grup vizitase ultima data stabilimentul Rosei Bishop. I§i amintea, de asemenea, ca cei mai Tn varsta din grup platisera pentru paguba produsa atunci. in timp ce grupul cobora Inaintand spre u§a larg deschisi a imobilului de trei etaje, unui din tineri Tl Tnghionti Tn brat pe tovara§ul sau, §optindu-i: - Nu uita" Kat, ca am acceptat sa te luam cu noi asta-seara cu conditia ca-ti vei tine ochii plecati §i3

ti vei trage palaria in jos. Ochii a§tia verzi ai tai te tradeaza al dracului. Era u§or sa-ti dai seama ca tovara§ul tanarului nu

mai

fusese

niciodata

Tntr-un

asemenea

stabiliment. Ochii verzi, care se iteau pe furi§ pe sub borurile palariei din matase neagra, se rotunjira cand una din fetele Rosei, purtand ceva mai mult decat un neglijeu negru, se salta cu aplomb de pe perna de catifea ro§ie, cu margini aurite, pe care zacuse pana atunci, §i, cu un mers vioi, se apropie de grup. -

Vad ca domnii doresc sa se distreze Tn seara

asta, facu din ochi cu o sclipire cunoscatoare, zambetul ei generos cuprinzand Tntreg grupul. Numele meu este Milly, §i va voi lasa sa patrundeti un mic secret, domnilor. Se apropie de ei, ca §i cand Tntr-adevar ar fi avut sa le spuna un secret, Tn timp ce cu palmele I§i cuprinse bogatia partial expusa a sanilor abundenti. Mi s-a dus vestea ca Tn vreo doua randuri am fost Tn stare sa Tnnod picioarele unui barbat, a§a Tncaltate Tn cizme cum sunt. §i, cu un ras senzual §i rautacios, care nu

mai lasa nici o Tndoiala asupra invitatiei sale, cu o mi$care experimentata a mainilor, T§i elibera sanii. Captand

atentia intregului grup,

cele

doua

rotunjimi gemene de came alba, cu sfarcurile Tntunecate, Tncepura sa se mi§te circular, Tn vreme ce restul trupului lasciv ramanea nemi§cat. Toti ochii se atintira asupra,globurilor de came alba ca laptele, ce continuau sa se roteasca. Tu?ind u§or, primul tanar, care i§i reveni in simtiri, murmura cu voce joasa: - in regula, Milly, sunt omul tau. Mi-a? putea Tnnoda un pic calcaielein seara asta. Milly Tl apuca de mana, nepermitand alteia sa se apropie, ceea ce ✓

1-ar fi putut face sa-§i schimbe hotararea §i sa aleaga pe altcineva. Stephen Robards prinse privirea celui numit Kat, §i, Tn vreme ce Tl tragea afara din grup, Ti zise u§or: - Pe Dumnezeul meu, Kat, sunt doar om, ce naiba! Chiar Tn momentul Tn care grupul Tncepuse sa Tnainteze spre salonul principal, uft barbat frumos, 5

cu pielea Tnchisa la culoare, se opri In picioare, pe odihna de la etajul doi a scarii. Inainte de a cobort, se apleca §i cuprinse' talia unei femei de varsta mijlocie, cu trasaturi palide, care se afla langa el. Luandu-i mana in propria-i mana, cu mult mai mare, i-o saruta. - Nu uita, Rose, sa-i spui lui Prinny ca-mi pare rau c i de data asta nu am putut sa-1 vad cat am stat fa Londra. - Oh, tare a§ fi vrut sa nu pleci a§a de repede pe vasul ala mgrozitor. N-ai stat in port, in Londra, decat cateva amarate de zile. - E§ti gata sa vii acum, Kat? Cred ca ai vazut destul

ca

sa

fii

multumit9 intreba

Robert

Newberry, dar, urmarind privirea verde a lui Kat, care se oprisc asupra cuplului ce. cobora scara, T§i dAdu scania cfl vorbelc sale se izbeau de ni?te urechi surde. Cand Rose Bishop ?i Garrick Steele ajunsera la capatul de jos al scarii, flira mtampinafi de Amos §i atunci Kat observa ca barbatul aflat alaturi de 6

femeie era chiar mai malt decat majordomul. Dupa ce Rose §opti cateva inStrucJiuni grabite In urechea lui Amos, negrul se repezi sa-i Indeplineasca porundile. Micul grup se opri in picioare la marginea scarii, ochii verzi nefiind Tn stare sa se rupa de imaginea barbatului §i a femeii. §i a§a s-a Tntamplat ca grupul

se lasase surprins de

apropierea negrului care, dintr-o singura mi§care, smulse palaria cu boruri largi de pe capul lui Kat. Un

murmur

facu

Inconjurul

Inciiperii

aglomerate. Barbafii-clien|i, ca §i fetele Rosei Bishop, fiira luati prin surprindere de cascada bogata de bucle negre, stralucitoare, care se revarsa de sub palarie, ajungand pana la talia costumului de matase, minunat croit, pe care toji, pana Tn acel moment, crezusera ca Tl poarta un tanar barbat. incepura sa circule §u§oteli pe seama identitatii tinerei femei, Tn vreme ce chiar §i barbatul aflat alaturi de Rose Bishop parea ca-$i regase§te destul 7

de greu calmul, privind spre aparitia de la picioarele scarii. Parul de abanos care incadra textura catifelata a pielii §i stralucirea verde a ochilor de jad erau imposibil de ignorat. Tovara§ii lui Kat fura primii care-§i venira in simtiri. Tragand-o de brat, o tarara catre u§a de la intrare, rupand vraja cu care o Tnvaluise omul cu ochii alba§tri, de otel.

1

Zvonul despre incidentul din salonul Rosei Bishop se rSspandi prin Londra ca focul salbatic. In dimineaja urmStoare, aproape toti servitorii din casa

Wessely se adunarS In jurul mesei de

bucatarie brazdate de taieturi de cujit, povestind ceea ce auzisera despre tanara nepoata a batranei lor stapane. - Cu siguranta trebuie ca era grupul ala de 8

tineri destrabalati care o viziteaza din cand Tn cand pe domni§oara Katelin §i care o Tmpinge pe calea pierzaniei.

Bethany,

tanara

§i foarte

naiva

camerista, T§i facu cunoscuta opinia asupra Tntregii afacer'. - 1 sigur ca Miss Katelin nu ar

fi mers

nicioc ita Tntr-o casa cu o reputatie atat de proasta, daca nu ar fi fost condusa pe drumul asta. Bertha Mallory, bucatareasa cea grasa a casei Wessely, o fiilgera cu privirea pe tanara camerista. - Afacerea asta poate foarte bine sa fie un zvon §i o minciuna, dupa cate §tiu. Nu ca n-a§ zice ca domni§oara Katelin nu prea are grija Tn unele cazuri. Majordomul Thomas T§i Tnalta vocea, Tn timp ce intra pe u§a bucatariei. - Stapana a primit un vizitator devreme, dis-dedimineaja, care i-a povestit toate amanuntele ✓

despre purtarea de asta-noapte a nepoata-sii Tn stabilimentul plin de pacate al Rosei Bishop. - Un vizitator, zici? Berthei Mallory Ti displacea 9

profund cand Thornas stramba din nas dispretuitor la adresa celorlalti servitori ai casei Wessely, a§a cum facea acum. - Ehei, reverendul Jonathan Dansmith in persoana a sosit acum hat o ora. L-am eondus imediat in salon, atat era de nerabdator s- * vada pe doamna. Bertha trase adanc aer Tn piept. - $i de unde e§ti tu atat de sigur ca tocmai vestea

despFe

purtarea

de

asta-noapte

a

domnijoarei Katelin 1-a adus pe bunul reverend pe treptele de la u§a noastra?

Thomas Tndrepta o cuta imaginara de pe haina sa de catifea verde Tnchis, Tn vreme ce simtea toti ochii ajintifi asupra sa. - Nu am de gand sa barfesc pe socoteala afacerilor stapanei, Tncepu, vrand sa sublinieze faptiil ca aceasta ocazie reprezenta ceva cu totul neobi§nuit pentru el. L-am auzit pe reverendul Jonathan Dansmith spunand ca toata Londra vorbe?te ca domni§oara Katelin ar fi fost prinsa pe 10

nea§teptate in salonul faimoasei case tinute de doamna Rose Bishop. Pronunta numele femeii, ca §i cand ar fi luat ceva gretos in gura. - §i ce vrei sa spui, cand zici ca a fost prinsa pe nea?teptate? il intreba din nou Bertha Mallory pe Thomas. - Bunul reverend spunea ceva despre domni§oara Katelin, cum ca era imbracata ca un barbat §i ca nu a fost descoperita decat atunci cand cineva din personalul Rosei Bishop i-a luat paiaria de pe cap. Thomas paru sa-§i dea seama ca barfmd cu servitorii aici, la bucatarie, coborase dintr-o data sub pozitia sa obi§nuita. - Sunt sigur ca Doamna noastra a fost luata prin surprihdere de aceasta veste, ca oricare din noi, dar nu vad nici un motiv pentru care sa stam in jurul mesei de bucatarie discutand despre afacerile domni§oarei Katelin. Sa ne intoarcem la lucru, inainte de a mai adauga cine §tie ce. Ca stapana fusese luata prin surprindere, era un 11

adevar submtdes Elisabeth Wessely, in varsta de 71 de ani, statea In picioare, teapana ca o vergea de arama, In fata nepoatei sale, iar mania i se citea mai mult decat evident, pe fa{a brazdata de riduri, pe care doua pete de un ro§u violent Ii Insemnau umerii obrajilor. - Am trimis dupa avocatul meu, domnul Grisewald, Katelin. Se va ocupa de plecarea ta imediata la Saint Kitts! Privindu-§i nepoata atat de frumoasa, Elisabeth Wessely simtea cum i se domole§te furia §tia,ca, In mare masura, comportarea lui Katelin i se datora chiar ei §i vinovatia va cadea asupra propriului sau cap. O rasfatase pe fata scandalos de mult In ultimii zece ani. - Ma trimiti la Saint Kitts, matu§a Elisabeth? La tata? Strigatul tinerei femei exprima o totala nelncredere. Se Intamplase de multe ori ca nepoata sa fie prinsi jucand feste celor din jur, In ultimii zece ani. Fusese exmatriculata de la §coala pentru ca ajutase o alta fata sa se strecoare la grajduri, Intr-o noapte tarziu pentru a se Intaini cu fiul grajdarului 12

?ef. intamplarea se petrecuse Tntr-o §coala de fete, unde matu?a sa o trimisese cu speranta ca va face din ea o tanara lady. Alta data, mcercase sa-§i ajute prietena, pe Myra Livingston, sa fuga cu iubitul, dar fusesera prinse amandoua de tatal Myrei. Matu§a se suparase §i atunci, dar nu o ameninfase niciodata ca o va izgoni din casa ei. Chiar §i atunci cand s-a descoperit ca nepoata Katelin se deghiza Tn baiat §i lua lecfii de scrima, Tmpreuna cu prietenii ei din totdeauna - aceia§i prieteni cu care ie§ise seara trecuta - matu§a nu reactionase atat de drastic. - Matu§a Elisabeth, nu poti fi atat de suparata pe mine, Tncat sa nu-mi acorzi cel putin §ansa de a explica ceea ce s-a Tntamplat cu adevarat noaptea trecuta. Capul cu par carunt, coafat strans, se mi§ca instantaneu Tn fata §i Tn spate. - De data asta nu, draga mea. M-am hotarat deja. Te porfi salbatic aici, la Londra! Ai nevoie sa fii strunita cu putere de un barbat care sE-§i asume responsabilitatea Tn ceea ce te prive§te, Tnainte de 13

a mai mtreprinde ceva §i mai bizar decat vizitarea unui loc atat de rau famat ca cel pe care 1-ai vizitat seara trecuta. Ca §i cand fata ar mai fi putut mtreprinde ceva §i mai nastru§nic! Elisabeth Wessely luase aceasta hotarare sub Tndrumarea reverendului Jonathan Dansmith §i nu avea de gand sa dea inapoi in fata amenintarii lacrimilor nepoatei. - Dar, matu§a Elisabeth, nu l-am vazut pe tata de zece ani. Nu mi-a trimis nici un cuvant de cand a parSsit Londra pentru Saint Kitts! Katelin refuza sa creada ca matu?a ei putea fi atat de cruda. - Avocatul meu m-a Jinut la curent cu afacerile tatalui tau, In tot cursul acestor ani, marturisi Elisabeth. Nu o informase pe Katelin asupra acestui lucru pSna acum, deoarece nu vedea nici un motiv pentru care ar Tntrista-o pe fata fara vreo cauzi anume -Richard Ashford nu considerase ca este necesar sa-§i' informeze fiica asupra vietii noi pe care §i-o cladise, iar Elisabeth, cu atat mai mult, nu apreciase ca era cazul sa repete nepoatei ceea ce Ti comunica avocatul. Tatal tau locuie§te inca 14

pe plantatia din insula Saint Kitts, pe care a mo§tenit-o dup& moartea mamei tale. Nu precizS ins2, de teami ca nu cumva Katelin sa-?i intareasca

argumentajia,

ca

Richard

se

recasatorise, la scurt timp dupa sosirea sa pe insula. .Cu toate acestea, Elisabeth credea c& probabil mariajul fusese, in cele din urma, solutia cea mai buna. 0 alta femeie, cu cajiva ani mai tanara decat ea, ar fi educat-o, probabil, mult mai bine decat fusese ea in stare s-o faca, pe aceasta tanara, cu voinfa atat de puternica. -

Nici nu imi mai cunosc tatal! pleda Katelin, in

vreme ce tragea cu ochiul spre linia Inclinata §i neclintita a matu§ii sale. Temandu-se de ceea ce ar putea fi mai rau, T§i simp lacrimile prelingandu-se* in jos pe obraji. Elisabeth ofta u§or. I§i fagaduise, inainte de a veni In camera nepoatei, sa reziste cu tSrie in fa|a dificultStilor care §tia ca vor aparea. Nu luase aceasta hotarare pentru ca sa o pedepseasca pe tanara fata; credea cu adevarat

c5 nepoata va

beneficia de pe urma indrumarilor paterne. 15

- TatSl tau te iube§te cu toata dragostea, Katelin. Cand mi te-a lasat ?n grija, dupa moartea mamei tale, era prea cople§it de propriul necaz ca si mai aiba grija §i de nevoile tale. E un om bun, Katelin. intotdeauna {i-am spus acfest lucru §i, daca nu a§ fi convinsa de asta, nu te-a? trimite la el. Cu trecerea timpului, vei vedea ca am avut Tn vedere numai interesul tau, spre binele tau. DOresc ca de acum incolo sa nu mai parase$ti casa pana vei pleca din Londra. Ma tem ca barfitorii se distreaza de minune pe seama ultimelor tale ispravi §i, drept sa-|i spun, draga mea, numele Wessely a avut destul de suferit. §i cu asta Elisabeth se tndreptS catre u§a, dar, mai tnainte de a apftsa clanfa, probabil, fu cuprinsa de mici regrete. - Draga, Tncearca sa-|i adaptezi via{a dupa a tatalui tau, macar doi ani. Daca, dupa aceasta perioada de timp, vei mai duce dorul Londrei, atunci iti promit ca vei putea sa te Tntorci la mine. Deschizand u§a, ie§i afara din camera. Katelin Ashford ramase in picioare, privind 16

cum dispare din camera spatele drept al matu§ii: §tergandu-§i lacrimile cu dosul mainii, Katelin incerca sa-§i intareasca sufletul, spunandu-§i qa matu§a se va Tnduio§a cu siguranta. Probabil ca folosea aceste amenintari doar ca mijloc de pedeapsa §i Intr-o zi sau doua i§i va schimba hotararea. Matu§a Elisabeth mi putea vorbi serios atunci cand declara ca o va trimite la Saint Kitts.

2

Singura, in picioare, pe puntea de lemn a vasului numit Caroline, Katelin se sprijinea de balustrada §i i?i §tergea lacrimile. Docurile Londrei dispareau incet in ceata rece, care cuprinsese marea pana la mai. Se intreba, chiar daca o facea cu intarziere, cum de intreaga afacere ajunsese la acest sfar?it trist. Totul se petrecuse atat de repede, incat abia i§i mai amintea cu greu ultimele 17

zile. Din acea dimineafa cand matu?a o anuntase ca urma sa paraseasca Londra pentru Saint Kitts, Kat fusese izolata in spatele zidurilor de piatra ale casei

Wessely. Prietenii ei, inclusiv cativa. din

tinerii cu care fusese Tn acea noapte nefasta la stabilimentul Rosei Bishop, fiisesera Tndepartati chiar de la u?a de intrare, de catre reverendul Thomas, conform ordinelor stricte ale matujii Elisabeth. Insa§i Katelin fusese oprita sa faca vreun pas tn afara casei,

pana in aceasta

dimineata, cand, impreuna cu numeroase cufere §i *cutii ce contineau lucrurile sale, fusese condusa de Elisabeth Wessely, cu trasura casei, pana la eheiul aglomerat al Londrei, unde matu§a §i nepoata T?i luasera ramas bun, lacrimand din plin. Katelin fusese zorita sa traverseze eheiul §i sa se Tmbarce pe Caroline. Matu§a, care abia mai putea fi recunoscuta prin perdeaua deasa §i involburata a cetii, ii facea cu mana semne de drum bun. Simjind mi§carea vasului sub picioare §i usturimea strata a m&rii, amestecata cu ceata 18

Tnvaluitoare, Katelin T§i tampona ochii tra§i cu o batist5 tivita cu dantela. Doi ani lungi, departe de casa §i de prieteni! Gandul nu Tnceta de a-i juca in cap. Era ca §i cand ar fi fost izgonita de langa tot ceea ce iubea. -

Scuzati-ma, domni§oara Ashford. Gandurile-i

negre fura Tntrerupte. Capitanul m-a trimis sa vad daca nu aveti nevoie de ceva. Secundul de pe Caroline era un barbat tanar, malt ?i suplu, in jur de 35 de ani. Avea parul castaniu, taiat scurt, sub cascheta de marinar, iar ochii caprui Ti tradau manierele

degajate.

Era

cunoscut

de

catre

camarazii sai sub numele de Scotty §i se §tia ca este Tntotdeauna gata sa admire o

femeie

frumoasa. Iar acum era mai mult decat multumit sa Tndeplineasca ordi^ul capitanului. Kat aflase de la domnul Grisewald, care venise pe chei si se Tntalneasca cu ea §i cu matu§a Elisabeth, Tnainte de plecarea vasului, ca nava Caroline era un vas comercial, care transporta Tn cala vinuri fine §i lazi ferecate, pline cu dantela §i lenjerie. §tia ca este singura femeie din cei patru 19

pasageri Tmbarcati, totu§i, Katelin nu se a§teptase la vreo atentie deosebiti din partea ofiferilor. in timp ce tanSrul imbracat in haina marinareasca de culoare albastru Tnchis Ti a§tepta raspunsul, un zambet u?or alunecS pe buzele arcuite ale fetei. La urma urmei s-ar putea ca voiajul spre Saint Kitts sa nu fie chiar atat de plicticos. Dand din cap, raspunse: - Multumesc, dar cred ca ma-voi refrage in cabina. Chiar cu ochii scaldati in lacrimi, zambetul ei facu sa tresara pieptul secundului, vocea ei, atat de dulce, de ritmata, ii stSrui Tn urgchi multa vreme dupa ce sunetul de pe buze se stinse. I-a trebuit o vreme Tndelungata sa-$i poata reveni, Tn timp ce privirile-i castanii o urmareau, ca §i cand ar fi a?teptat vreun favor din mana ei atat de delicata. - Atunci ceai? se balbai Tn cele din urma, simtind cum i se Tmbujoreaza fata. Va voi trimite ceaiul Tn cabina, se grabi s5 explice §i, simtindu-se mai tulburat chiar decat un adolescent fara experienta, se Tndeparta, nerabdator sa Tnde20

plineasca propriul ordin. Pe cand cobora in graba puntea, indreptanduse spre bucatarie, privi inapoi peste umar, ca sa mai zareasca o data frumusefea aceea neobi§nuita. I?i va acorda onoarea de a-i duce personal tava cu ceai in cabina, nu-1 va lasa pe baiatul de serviciu s-o faca. §i ii va spune capitanului Howard ca ar fi incantat sa o intretina pe domni§oara Ashford pe toata durata caiatoriei la Saint Kitts. Reactia

ofijerului,

atat

de

flatanta,

nu

reprezenta, totu§i, nici o noutate pentru Katelin. in ultimii ani, de cand se transformase dintr-o fata stangace, cu picioare lungi, intr-o tanara femeie sigura pe ea, se bucurase de curtea multor barbati. §i, totu§i, ii ramase un mic zambet pe buze, privindu-1 pe tanarul care se grabea, traversand puntea vasului. Strangandu-§i haina captu§ita cu blana putin mai strans in jurul umerilor, se indrepta spre cabina. Cabina lui Katelin era mica, deoarece aproape tot

spatiul

de

pe

Caroline

era

destinat

transportului de marfiiri. Un pat de campanie pe 21

un perete, o masa §i un dulap pe celalalt perete alcatuiau tot mobilierul cabinei. Despachetandu-§i cateva lucruri de imbracaminte §i aranjandu-§i articolele de toaleta pe masuta, Katelin i§i trecu peria prin parul lung, mai inainte de a-§i agata haina in ' micul dulap, apoi intinse mana dupa cartea pe care o citea pe cand se afla in casa matu§ii. Cateva minute mai tarziu, se auzi o ciocanitura in u§a cabinei. A§ezand cartea de o parte, Katelin se trezi. in fata tanarului ofiter, care statea in picioare, cu o tava cu ceai in mana. il intampina cu un zambet generos. -

V-ati intors atat de repede, spuse oarecum

surprinsa.

-

Secundul intra in cabina §i a§eza tava jos, la picioarele patului. Daca ar fi fost dupa el, nu ar fi spus ca s-a intors destul de repede. Katelin Ashford era probabil cea mai frumoasa femeie pe care o intalnise vreodata. Fara haina, aparea §i m^i evident ca fusese binecuvantata din plin cu farmec. Purta un costum de calatorie cu o croiala

22

modems, fusta din catifea neagra se mula pe §olduri, acoperindu-i picioarele lungi §i zvelte, jacheta ro§ie, lunga pana la talie, Ti venea perfect peste bluza de matase alba, proaspata, punand in evidenta o crayata de dantela ro?ie la gat. Cu buclele-i stralucitoare, de abanos, curgand libere pe spate, reprezenta perfecpunea Tnsa§i, a§a cum statea In"picioare Tn fata lui. -

Ceaiul va va Tncalzi, domni§oara, baigui Tn

cele din urma, revenindu-§i din stupoare §i sperand ca nu a aparut ca un prostanac Tn fafa ei. Ceea ce Ti lipsise cel mai mult lui Katelin, pe cand se afla sechestrata Tn casa Wessely, fusese tocmai societatea prietenilor ei masculini. Invatase de foarte devreme ca devenea cu atat mai mult ea Tnsa§i, eu cat se afla Tnconjurata de mai multi barbati. Barbapi §tiau mult mai bine decat femeile cum sa se distreze. il gasea interesant pe tan&rul care statea acum Tn picioare, Tn fata ei, de§i pupn cam timid. -Ceaiul este foarte bine venit, domnule...? Katelin dorea sa-1 faca sa se simta Tn largul sau §i 23

se gandea ca Incercarea de a-i afla numele ar fi un bun inceput. - Numele meu este Scott Roberts, domni§oara. Aproape toti ma striga Scotty. Sunt secund pe Caroline, §i nu ezitaifi s5-mi spuneti orice dorifi. Scotty Intarzie in cabina, nevrand sa piece §i sa revina la Tndatoririle sale. - Bine, domnule - vreau sa spun, Scotty - v5 multumesc Inc2 o data pentru ceai. Katelin zambi, distrandu-se imenstn acel moment. Care femeie In toate mintile nu s-ar fi bucurat sa fie cople§ita de laude mute, aduse frumusetii sale, a§a cum i se mtampla ei acum, deoarece ochii cu sclipiri castanii-verzui ai tanarului ii spuneau tot ceea ce buzele nu reu§eau! Secundul ramase Tn picioare, Tnci un minut, cu privirile holbate. Apoi, Tntorcandu-se Tn cele din urma, o pomi spre u§a, dar se opri brusc Tnainte d ea rasuci manerul clan^ei. - Masa se serve§te In cabina capitanului la ora $ase. Pasagerii iau masa, de obicei, Impreuna cu 24

ofiferii de pe vas.

-

Bine, atunci sunt sigura ca ne vom revedea

din nou la ora mesei, Scotty, replica Katelin. Rezemandu-se de pema proptita de peretele cabine , cu cea§ca de ceai §i cartea alaturi, Katelin T§i pet’ :cu prima zi pe mare, mai putin nelini§tita. Hotar- ta sa ia partea buna a lucrurilor, admise, chiar daca numai Tn mica masura, ca dupa top ace?ti ani, era ner5bdatoare sa-§i revada tatal. I§i amintea perfect ziua cand ea §i tatal ei sosisera Tn casa Wessely §i, a§eza{i Tn salonul din fata, tatal ei T§i §tergea lacrimile care Ti §iroiau pe obraji. Inca T§i mai amintea cuvintele lui cand Ti spunea, cu un glas frant, matu§ii, c5 tot ceea ce cere este putin timp ca sa Tncerce sa se deprinda cu ideea pierderii iubitei lui sotii. Kateline Ashford,, mama lui Katelin, murise la na?tere, Tncercand sa aduca pe lume copilul pe care ea §i sotul ei Tl dorisera atat de mult. 0 data cu moartea ei, murise ceva §i din via{a lui Richard Ashford. !§i facea repro§uri §i se acuza de fa{& cu 25

Elisabeth, iar durerea Ii sporea de fiecare data cand se uita la fiica sa, care era imaginea vie a mamei ei. Nu avusese loc nici o discutie Tn contradictoriu. Elisabeth era mai mult decat de acord sa-§i ?sume responsabilitatea cre?terii

singurului

co il al

scumpei sale surori. Richard Ashford pt "asise Anglia §i plecase doua zile mai tarziu la Saint Kitts, unde dispunea de o plantatie numita Coral Rose, mo§tenita de la un var al sau. Cat despre Katelin, de atunci Incolo, nu mai auzise nimic despre tatal ei. Cafiva ani, acesta menpnuse relajii sporadice cu matu§a ei, dar nici o scrisoare nu-i fusese trimisa direct lui Katelin. In decursul anilor, Katelin I§i Tmpietrise inima fafa de tatal dezertor. Era mai mult decat fericita sa traiascS Tn casa matu§ii din Londra. Dac5 ar fi sa spunem adevarul, Tngrijorarea fusese cauza nemaipomenitelor ispravi ale lui Katelin la Londra, mulfi dintre cei care o cuno§teau pe matu§a ei nu ar fi putut desoperi acest lucru vreodata. Iar plictiseala fusese cu

26

siguranta cauza vizitei pe care ea §i prietenii ei 0 facusera rau famatului stabiliment al Rosei Bishop. Katelin

era

plictisita

de

moarte

de

seria

petrecerilor la care participa micul ei grup; acelea§i fe{e, aceia§i parteneri de dans, aceea§i conversatie neghioaba. in seara in care ii auzise pe Robert Newberry §i Jaffrey Spancer vorbind despre infama Rose Bishop, se hotarase la repezeala sa se deghizeze intr-un tanar gentleman §i sa-i insoteasca. in vreme ce ceaiul se racea, iar cartea T§i pierduse de mult orice interes, Katelin statea intinsa pe spate, sprijinita in pema §i se odihnea. Daca nu ar fi fost barbatul acela care statea pe scara, vorbind femeii, despre care mai apoi aflase ca era insa§i Rose Bishop, nu ar fi fost niciodata descoperita. Micul ei grup tir fi ie§it pe u§a din fa{a stabilimentului, a§a cum intrase, in loc sa fie tarat afara de catre Robert, in timp ce fiecare barbat sau fata de-a Rosei, se holbau la ea. Tot ceea ce se petrecuse, din momentul Tn care. I§i ridipase privirea spre scara §i,zarise cuplul §i 27

pana in aceasta clipa, era din cauza acelui diavol cu ochi alba§tri, frumos §i intunecat. Masa la bordul vasului Caroline se dovedi un eveniment placut, Katelin, singura femeie din micul grup, fund, evident, in centrul atenpei. Mai erau alp trei pasageri §i cu topi aparusera in cabina capitanului, - pentru

a

lua

masa

impreuna.

Capitanul John Howard era o gazda agreabila. Barbat pe la §aizeci de ani, cu par carunt, zvelt, tuma cu amabilitate vin tovara§ilor sai §i se interesa de confortul fiecarei persoane imbarcate pe vasul sau. A§ezata la dreapta capitanului, Katelin devenise destinatarul

tuturor

intrebarilor

adresate

de

barbapi din incapere, ofiteri §i pasageri. -

Ap mai fost inainte in Caraibe, domni§oara

Ashford, sau, de fapt, ap mai calatorit vreodata pe un vas? intreba un domn corpolent, cu ochi negri, care clipeau intruna, §i cu smocuri carunte de par ie§ind din fiecare ureche. 28

- Adevarul este, domnule Graham, ca am mai fost pe vase, dar niciodata departe de Anglia. Pe cand ma aflam la §coala, tatal unei bune prietene depnea o linie maritima §i, Tntr-o vara, ne-a luat pe amandoua la bordul unui vas, pentru cateva zile. M-a Tnva^at atunci multe despre navigate §i trebuie sa recunosc ca mi-a placut fiecare minut din acea experienja. - Ah, draga domni§oara, atunci va aflati aici de placere. Nimic pe lume nu se poate compara cu o zi calda, tropicala, pe plaja de la Saint Kitts. Austin Graham zambi tandru, ca §i cand §i-ar fi adus aminte de o dupa-amiaza Tncantatoare, petrecuta candva, de mult. - Dar sunt §i multe motive sa te fere§ti de Caraibe, draga doamna. Nu-1 lasafi pe prietenul meu aici de faja sa va amageasca, contraataca un barbat slab, de varsta medie, cu o barba lunga ce Ti Tmpodobea fa^a. Lui Katelin i se spusese ca acesta era tovara§ul de calatorie al lui Austin Graham. Felul sau de a fi era cu totul opus celui al prietenului

sau;

privea 29

Tntotdeauna

partea

intunecata a lucrurilor. - § i,v a rog, spunep, domnule Parrish, de ce anume ar trebui sa ma feresc? D1 Parrish !§i concentra atenfia asupra tinerei femei. - Pai soarele ar fi unui din lucrurile de care ar trebui sa va feriti. Ar putea sa usuce complet un ten delicat ca al dumneavoastra. §i inca ceva, apele de aici §i cele din jurul Caraibelor sunt infestate cu pirati §i uciga§i. Doamne, o tanara doamna ca dvs. ar avea pupne §anse, in compania acestor punga§i. - Cu siguran{a ca ati intalnit astfel de oameni in calatoriile dvs., domnule Parrish? Katelin, ca top ceilalp din grup, auzise pove§ti despre pirati. Dar, rareori se intampla sa auzi asemenea pove§ti din gura cu'iva care sa se fi intalnit vreodata cu a§anumipi pirati sau uciga§i. - Pai... oh, desigur ca nu am avut personal aceasta ne§ansa. Dar, pnep minte vorba mea, sunt destui cei care au avut-o §i rnca §i mai mulp cei 30

care nu au trait sa-§i povesteascS. propria intamplare. Joel Parrish arunca mai multe ranjete celor din jurul mesei §i, scuturand o seama invizibila de pe maneca jachetei inchise la culoare, i§i indrepta trupul in scaun. - Bristol Jack este cel mai rau din top. Poate ca ap auzit deel? Privirea sa Ti includea §i pe barbap. - Pai, a ucis §i a mutilat sute prin Caraibe! A§a se gandea, lasa-1 pe fiecare dintre ei sa fie cuprins de remu§cari. Capitanul Howard raspunse, satul de asemenea discupe: - Domni§oara Ashford, va sugerez sa va luap o palarie care sa va protejeze de razele stralucitoare ale soarelui tropical, cat despre ceilalti, - §i aici se uita cu intelegere la Joel Parrish, ca §i cand I-ar fi avertizat sa ramana lini§tit - nu avep de ce sa va temep, atata vreme cat suntep la bordul vasului Caroline. Echipajul meu va va apara onoarea pani la ultima suflare, a§a cum sunt sigur* ca ar face-o fiecare barbat din aceasta cabina. 31

Katelin zambi cald catre cei a§ezap in jurul ei; ace§tia inclinari din cap, in semn ca sunt de acord cu vorbele capitanului. -

Desigur, nu mi-e frica de pirati. Rase

inceti§or, crezand calumea piraplor, a gardienilor, a negrilor §i a uciga§iIor fusese de mult mdepartata din propria-i via{a.

3

Dupa prima noapte petrecuta la bordul vasului, Katelin descoperi ca este destul de u§or sa-1 evite pe secund. !§i petrecu mare parte din timp in cabina ei, citind, dar, uneori, statea langa balustrada §i privea marea. Adesea, cate unui dintre pasageri se afla pe punte §i i se alatura pentru cateva momente, bucurandu-se de compania ei placuta. Mai ramaseserS. doar cateva zile pana la Saint 32

Kitts, cand vremea se strica. in acea seara, cina din cabina capitanului se dovedi o sursa in plus de tensiune^ deoarece vasul era izbit fara incetare de valuri. Totuji, Katelin se simtea bine. Nici macar vremea rea nu-i putea afecta dragostea pentru mare. - Am sa-i rog pe Xo\\ pasagerii sa ramana in cabinele lor pana cand se va indrepta vremea asta pacatoasa, anunja capitanul Howard, in vreme ce Duffy cara farfuriile afara. Uneori furtunile din aceasta zona pot deveni violente §i nu a§ dori sa se intample

ceva

neplacut

vreunuia

dintre

dumneavoastra. Tocmai

cand

Katelin

ie§ea

din

cabina

capitanului, un val uria§ izbi vasul. Katelin se agafa de balustrada de siguranja, care se afla de-a lungul coridorului §i, in vreme ce vasul i§i recapata pozijia, secundul se apropie §i i§i j)use mana pe spatele fetei, spre a o impiedica sa cada. - Domni§oara Ashford, sper ca nu am facut nimic care sa va ofenseze. 33

- Desigur ca nu Scotty, rosti cu voce ascufita Katelin, dar, dandu-§i seama ca 1-ar fi putut jigni pe tanar, Katelin ii zambi u§or, ca sa-i arate bunavoinja ei. Apoi, un alt val izbi vasul §i Katelin trebui sa se tina cat putu de strans, ca sa nu cada pe punte §i sa se rostogoleasca pe culoar. Efortul de a menaja susceptibilitatea secundului se dovedi mai presus de puterile ei. - Poate maine o sa avem ragazul sa mai vorbim despre asta, ii striga,’' incercand sa acopere zgomotul, ca de tunet, al valurilor ce se spargeau de vas. Acum nu vreau decat sa ajung in cabina. Scotty i§i dadu seama. ca nu era momentul potrivit sa-i vorbeasca despre sentimentele lui, mai ales ca furtuna parea a se inrautafi din moment in moment. Infelese ca nu mai avea decat foarte pujin timp de petrecut in tovara§ia ei, era nevoie de el sus pe punte, alaturi de restul echipajului care se lupta cu furtuna indracita. - Va rog sa ma iertafi, striga. Desprinzandu-i 34

mainile de pe balustrada de siguranta, o apuca strans de talie §i o cbnduse in cabina ei. Katelin rasufla u?urata cand inchise u?a cabinei §i se grabi sa ajunga in patul ce prezenta mai multa siguranta- Multumi Domnului ca era bine ancorat in podea, ca de altfel tot restul mobilierului din cabina. Acum, tot ce-i mai ramanea de facut era sa aiba grija sa nu fie azvarlita din pat pe podea. Noaptea i se paru fara sfar§it, a§a cum zacea imbracata pe pat, fara macar o lumanare, care s&-i mai potoleasca frica. Zgomotele de deasupra capului, care nu lasau nici o indoiala asupra furtunii §i a vantului salbatic, o infrico§au §i mai mult, dandu-i senzafia ca vasul Caroline avea sa fie sfa§iat din moment in moment. Spre dimineata, Katelin sari in picioare in pat, cand auzul ii fu izbit de zgomotul asurzitor al unei trosnituri care parea ca rupe vasul in doua. Imediat urma o a doua trosnitura, dar mai pufin intensa, de aceasta data. Primul gand al lui Katelin fu sa scape din 35

cabina. Incercand sa se ridice de pe pat, simfi corabia deviind, apoi Tnaintand brusc, dupa care se trezi cSzand pe spate. Cateva minute mai tarziu, totul parea calm. Katelin incerca s£-§i a§eze mai Tntai un picior pe podea, apoi celalalt, a§teptandu-se ca, Tn orice clipa, sa fie trantita la pamant. Respirand adanc, incepu sa-§i caute drumul spre u§a cabinei, gata s5 se agate de orice mobila, daca ar fi trebuit sa-§i mentina echilibrul. Dar Caroline parea sa despice valurile lini^tita,

cel putin

pentru

moment.

Deschise u§a §i arunca o privire Tn jurul culoarului detrecere. Podeaua era plini de apa - apa de ploaie §i apa de mare, sau amestec de ape - dar, ignorandu-§i papucii uzi, T§i continua drumul spre puntea de sus. Katelin pa§i pe punte. Un fum usturator Ti invada narile. Pe cand cotea, strigate §i urlete Ti izbira urechile §i ramase Tmpietrita, privind echipajul care se lupta frenetic cu limbile de foe ale unui incendiu ce cuprinsese mare parte din 36

catargul principal. Un fulger despicase catargul Tn doua, dar flacarile portocalii, stralucitoare, Inghi{eau deopotriva lemnul §i panzele. Katelin nu putu face nici o mi§care, holbanduse la echipajul care alerga cy galeti de apa, Incercand sa opreasca focul. Ploaia Incetase tot atat de repede pe cat Tncepuse In ziua anterioarS §i, de§i marea era acum calma, dezastrul lasat de furtuna se facea sim{it peste tot. - Vas la pupa! striga matelotul de la Tnatyimea postului sau de observafie §i tofi ochii fura atra§i in direcfia indicata de marinar. Caroline Tncepuse sa se Incline §i singura modalitate de remediere era sa fie ajutata sa ajunga Tntr-un port. Katelin se simji u§urata, grabindu-se, alaturi de ceilalji pasageri, sa ajunga la balustrada de pe punte, de unde putea sa vada corabia ce aluneca cu repeziciune, apropiindu-se de ei. - Sa ne rugam sa nu fie corabie de piraji, ori 37

chiar Bristol Jack §i banda lui de uciga§i, rosti un membru al echipajului §i, ca sa Tntareasca cele spuse, trimise o scuipatura putemica, plina cu zeama de tutun, peste balustrada. - Apoi; nici unui din noi nu mai apuca sa vada soarele de maine, daca-i el, adauga un alt marinar, privind Jinta catre corabia care se apropia. - E sub pavilion britanic, capitane, striga matelotul de veghe, privind prin luneta spre vas. Re masura ce se apropia, fiecare detaliu al navei era imediat raportat capitanului Howard. Numele este Vrajitoarea Marii\ Echipajul §i pasagerii rasuflara u§ura{i. Tofi incepura sa vorbeasca in acela§i timp, bucuranduse ca vasul arbora steagul {arii lor §i nu capul de mort, de care fiecare se temuse Tn sinea sa. Era evident ca vasul Caroline se afla deja Tntr-o situate foarte dificila. Fara catargul principal, Inainta prea putin, §i, daca ar fi cedat, ar fi aparut o spartura larga, prin care apa marii ar fi patruns nestingherita Tn maruntaiele vasului. Chiar Tn acest 38

moment, oamenii se luptau cu pompele, ca sa scoata apa care intra inauntru, tot atat de repede, pe cat era pompata afara. Apropierea vasului britanic era un semn dumnezeiesc. Capitanul Howard ordona in graba si se fidice steagul, cu insemnul de alarma, §i porunci echipajului sa se pregateasca de intalnirea dintre cele doua vase. Vrajitoarea Marii era un vas zvelt, cu panze de culoare gri deschis. Parea sa fi aparut din neant §i, in scurta vreme, iat-o navigand alaturi. Un tanar, cu o barba Tngrijita §i cu mustati "pe oala", imbracat in haina marinareasca, aparu pe punte §i striga in direcfia vasului Caroline. -

Am vazut steagul cu insemnul de alarma. Va

poate ajuta cu ceva Vrajitoarea Marii? Era evident ca omul era foarte prudent in ceea ce prive§te Vrajitoarea Marii, {inandu-se la distanja, in vreme ce privirea-i intunecata cerceta cu grija puntea vasului avariat. Capitanul Howard nu ezita sa-i raspunda, 39

strigand la randul sau. - Ah, vasul meu are mare nevoie de reparafii. Ne aflam in drum spre Saint Kitts, dar furtuna ne-a provocat stricaciuni serioase. Cerceta in acela§i timp echipajul de pe puntea celuilalt vas §i, negasind nimic care sa-1 nelini§teasca, muljumi din nou soartei norocoase. - Cu siguranta, capitanul va fi mai mult decat bucuros sa va ofere serviciile sale. Daca a{i vrea, c&pitane, sa venip la bordul noastru, a{i putea discuta cu el in cabina sa, raspunse strigand tanarul. In cateva minute, cele doua vase se apropiara intr-atat, incat capitanul Howard putu ajunge pe puntea celuilalt vas.

Echipajele §i pasagerii

ambelor vase strigau urale, in vreme ce capitanul Howard §i secundul de pe Vrajitoarea Marii se indreptau spre cabina capitanului. Katelin privea in expectativa, bucurandu-se de conversafia animata din jurul ei. Capitanul Howard lipsise doar scurt timp, §i, 40

reaparand pe Caroline, parea foarte satisfacut de timpul petrecut cu capitanul de pe Vrajitoarea Marii. -

Un tip foarte chipe§, capitanul Steele. Da,

intr-ad ivar, e de toata isprava. Ne va conduce pana

Saint Kitts. Se pare ca avem aceea§i

destin; de. Capitanul Howard se intoarse catre Katelin. Domni§oara Ashford, capitanul Steele a acceptat, cu toata curtoazia, sa va continuap calatoria la bordul vasului sau. Sunt sigur ca va fi mult mai confortabil pentru dumneavoastra, §i va va scuti de toate neplacerile calatoriei la bordul unui vas avariat. Capitanul Howard i§i lasa mana pe spatele fetei §i o conduse catre puntea de scanduri, care fusese a§ezata spre a uni cele doua vase. Echipajul de pe Vrajitoarea Marii alerga de colo-colo pe punte, mcercand s-o {ina agatata pe Caroline cu cangi §i carlige, dar, de indata de Katelin puse piciorul pe punte, mulfi dintre ei se oprira, urmarind-o cu privirea. Capitanul Howard o conduse la secundul Lucas 41

Bennett, in vreme ce restul echipajului de pe Vrajitoarea Marii ramasese uluit de frumusefea ei rara. Privirea lui Bennett o fiira din cap pana in picioare, iar ochii ei verzi stralucitori il faceau sa§i simta inima batandu-i nebune§te in piept. Scotty fu cel care-1 readuse la realit te pe secund, cand aparu pe punte, cu valizt e lui Katelin. Observandu-1 pe celalalt barbat, care se holba la femeia pe care sperase s-o ca§tige pentru sine, Scotty se exprima intr-o maniera rece: - Domni§oara Ashford va avea nevoie de ospitalitatea dumneavoastra numai pentru doua zile, pana cand vom ajunge la Saint Kitts. - Oh, in doua zile ne vom vedea la destinajia noastra, adauga §i capitanul Howard. Odata ajun§i la Saint Kitts, Domni§oara Ashford se va intaini cu familia sa, iar noi ne vom face reparajiile. Va rog sa-i transmitep capitanului dvs. inca o data mulfumirile §i recuno§tin{a mea, pentru sprijinul acordat. - Voi avea grija ca domni§oara Ashford sS. se 42

bucure de tot confortul, fiji siguri, capitane. Cuvintele

secundului

se

adresau

capitanului

Howard, dar, in vreme ce le rostea, tl ajintea cu privirea pe Scotty, ca §i cand ar fi vrut sa le adauge un tnjeles mai profund. Dupa ce capitanul Howard §i Scotty par&sirS Vrajitoarea Marii, secundul o conduse pe Katelin tn propria lui cabina, unde ti explica: - Imi voi lua doar cateva lucruri, dupa care nu va voi mai deranja, domni§oara Ashford. - Oh, nu, nu pot sa va iau cabina, obiecta Katelin, privindu-1 pe tanarul care-§i tndesa cateva lucruri tntr-un sac de panza. - Ma tem ca nu ave{i un alt loc tn care sa merge{i. imi voi instala un hamac jos sub punte, alaturi de restul oamenilor. Dandu-§i seama de stanjeneala fetei, judecand

dupa umbra

de

tngrijorare care ti tntuneca frumusefea fe{ei, adauga cu glas bland: La urma urmelor, nu vor fi decat cateva zile, pana cand vom ajunge la Saint Kitts. 43

- Cred ca avefi dreptate, domnule...? Katelin Incerca sS.-§i aduca aminte daca i se spusese numele tanarului. - Lucas Bennett, la ordinele dvs. Tanarul cu barba ingrijita §i musts# pe oala se opri in picioare, in dreptul u§ii, |inandu-§i sacul de panza sub braj. Sper ca va ve{i sim{i destul de confortabil. Voi reveni la ora cinei, spre a lua masa impreuna cu capitanul Steele. Dupa-amiaza se scurse incet §i, prizoniera a unei plictiseli fara margini, Katelin nu avea ceva mai bun de facut decat sa se pregateasca pentru masa. Masa pe Caroline era un eveniment plin de insuflejire, pasagerii §i ofijerii §edeau in jurul mesei capitanului Howard, a§a incat Katelin anticipa o seara tot atat de placuta in cabina capitanului de pe Vrajitoarea Marii. imbracata intr-o rochie lunga de catifea verde, cu dantela, cu decolteu adanc, Katelin i§i perie pletele intunecate, ridicandu-le apoi in varful capului. §i le prinse intr-un ac cuv diamante, lasandu-le sa curga liber pe spate. Fixandu-§i 44

cerceii lungi, cu diamante, care erau din aceea§i garnitura cu acul de par, se studie critic Tn oglinjoara ieftina, care atarna pe peretele cabinei. La scurta vreme dupa ce-§i asortase §i pantofii, se auzi un ciocanit Tn u§a cabinei. Deschizand-o, Tl Intaini pe Lucas Bennett, care se uita la ea, ca §i cand nu mai vazuse o femeie pana atunci. Venindu-§i Tn fire, secundul tu§i ca sa-§i limpezeasca vocea. - Eu... a... scuzaji-ma, domni§oara Ashford. Nu am vrut .sa va jignesc uitandu-ma la dvs., dar sunte{i Tntr-adevar o aparijie nemaipomenita! Katelin simji ca i se coloreaza obrajii, Ti plicea jocul gklant al flirtului cu un tanar atat de atragator. - Din pacate, domnule Bennett, aparipa mea In aceasta {inut& nu este la Inalpmea complimentelor dvs. Ochii Ti straluceau ca smaraldul, vrajindu-1 pe tanarul din fa{a ei §i facandu-1 sa uite motivul pentru care se afla aici. - Ma tem ca Tn seara asta capitanul Steele este 45

ocupat, dar cina va fi servita imediat. Gand nu se afla in fa{a biroului, capitanul devine un tovara§ placut. Lucas incerca sa-§i domoleasca bataile inimii, straduindu-se sa-§i indeplineasca obligafia de serviciu care, in acest moment, era de a o conduce pe aceasta splendida creatura in cabina capitanului. Felul in care secundul ii apreciase frumusetea o facea pe Katelin sa se simta curajoasa, aproape nesabuita. Daca ofiferii de pe Vrajitoarea Marii sunt ca acest tanar, atunci seara ar putea sa nu fie plicticoasa. Prezentandu-i braful, Lucas Bennett o conduse de-a lungul culoarului,

umflandu-§i

pieptul, plin de mandrie, cand trecura pe langa doi membri din echipaj, in ai caror ochi zari sclipiri de invidie. Dup5

o

singura

bitaie

in

u§a

cabinei

capitanului, secundul Tmpinse u§a §i o pofti pe Katelin sa iritre inaintea lui. Privirea ei verde fScu repede mconjurul cabinei aranjata cu mare risipa de lux. Perejii erau acoperip cu lambriuri bogate de mahon. O 46

biblioteca cu design complicat, din nuc §i cristal, ocupa un perete, iar pe peretele opus, langa fereastra, fusese amenajat un loc de primire. intr-un coif al cabinei, se afla un alcov acoperit cu perdele, unde presupuse ca trebuie sa fie patul capitanului. In mijlocul cabinei se odihneau doua balansoare confortabile, din lemn §i impletitura, cu o m asu t *ntre e*e> §*» mai departe, pe una din laturile camerei, se afla un birou mare, din stejar, Tncarcat cu documente, registre, §i diferite feluri decarp. Chiar in momentul In care Katelin era pe punctul de a se intoarce spre secund, pentru a-1 intreba unde se aflau capitanul §i ceilalp ofiferi, o silueta inalta ie§i dintre perdelele alcovului §i, in acel moment, Katelin Ashford simp ca i se opre§te inima, dupa care reincepe sa-i bata salbatic in piept. -

Tu! Fu singurul cuvant pe care il putu articula

cu voce tare, Tn vreme ce barbatul se apropia, iar lumina obscura din cabina ii descoperea incet faja §i trupul. 47

4

-

La ordinele dumneavoastra, scumpa doamna.

Vocea barbateasca, profunda, parea ca invaluie cabina, trimifand valuri de fierbinteala peste Katelin. intorcandu-se spre a-i cere secundului sa o conduca inapoi in cabina j?i, Katelin descoperi ca Lucas Bennett disparuse, iar u§a fusese inchisa incet in urma lui. Se afla absolut singura cu acest barbat - acela§i barbat care fusese cauza rasturnarii intregii fii ivie{i. Tragand aer in piept, Katelin incerca sa-§i domoleasca nervii zdruncina|i, dar o voce launtrica ii repeta continuu: - El e! El e! De indatS ce zarise vasul Caroline, Garrick Steele se grabise sus pe punte. Apucand el insu§i binoclul, ca sa se asigure ca nu avea de a face cu un vas pirat, il plimbase peste fiecare. persoana aflata pe punte §i ramasese mut de uimire cand, in 48

cele-din urma, ajunsese asupra femeii care statea acum in picioare,in faja lui. Chiar de la distan{a, nu ramanea nici o indoiala ca era aceea§i femeie pe care o vazuse in bordelul Rosei Bishop. Nu putuse uita Taja aceea frumoasS, cu ochi verzi. Se reintorsese in cabina §i, ne§tiind prea bine de ce face acest lucru, ordonase secundului sa-1 aduca pe capitanul vasului Caroline la bordul sau. Fusese u§or sS-i sugereze capitanului Howard ca tanara femeie va fi in mai mare siguranta §i se va bucura de mai mult confort pe vasul sau. -

Trebuie sa admit ca sunt la fel de uimit ca §i

dvs., incepu Garrick Steele, amuzandu-se de surpriza totals §i confuzia care se puteau citi pe fafa tinerei femei. Cine ar fi crezut ca un barbat sa fie binecuvantat cu atata noroc? Se afla acum in plina lumina, izvoratS din lampa cu petrol aflata pe biroul sau §i, fara nici o ezitare, privirea ii intarzia asupra nimbului de par intunecat §i a fejei de o perfecpune ame|itoare. Se intreba de cate ori, in ultimele saptSmani, nu vazuse aceasta fata in visurile sale. 49

- Noroc? suspini Katelin. Garrick Steele sesizase neplacerea fetei, cand il recunoscuse in persoana capitanului care sirise in ajutorul vasului Caroline. - Daca aji vrea si luafi loc, am putea discuta asupra acestui subiect, intrucat se pare ca parerile noastre sunt diferite, ii propuse. Privind spre cele doua balansoare, o inviti sa ia loc. - Gandindu-ma mai bine, capitane, cred ca voi lua masa la mine in cabina. - Ma tem c i este imposibil. Cina urmeaza sa fie serviti in orice moment, §i nu ar fi drept sa-mi impovirez echipajul cu o sarcina in plus, poruncind si duci tava in cabina dvs. Katelin se simfi intimidati de tii§ul aspru care rizbea din vocea sa §i nu mai indrizni si forfeze situa{ia. Mana puternica a lui Garrick apuci cu grija bra{ul fetei §i o conduse spre scaun. - Sa ne simjim comod, pani sose§te cina. Nu am avut plicerea sa v i cunosc numele. Asprimea 50

tonului disparuse, dar nu §i hotararea lui Garrick de a nu permite acestei femei sa dispara de sub privirea sa. §tia ca Lucas Bennett o instalase pe tanara femeie in propria lui cabina §i, de§i Garrick avusese intenpa sa o viziteze in aceasta dupaamiaza, pentru a se asigura ca nu duce lipsa de nimic, fusese mult prea ocupat cu planurile sale, prin care incerca sa-1 gaseasca pe piratul cunoscut sub numele de Bristol Jack. Garrick se lansase in urmarirea piratului de doi ani, §i, daca informapile de care dispunea erau corecte, urmarirea din Caraibe nu avea sa mai dureze mult. Katelin nu avea nici un chef si se a§eze aici §i sa inceapa o conversafie cu acest om. -

Numele meu este Katelin Ashford §i va spun

aceasta numai pentru ca a|i fi putut-o afla §i singur, foarte u§or. Ochii ei strafiilgerara cand, neavand incotro, se lasa condusa spre scaun §i se a§eza alaturi de el. ii repeta numele in minte, Dumnezeule, era chiar mai fiumoasa decat §i-o aducea aminte. Un zambet ii aparu in colful buzelor, pe cand i§i 51

rememora imaginea ei, a§a cum privise fara ru§ine in sus, spre el §i Rose, cu ochii verzi, stralucitori, nedezlipip de el, chiar §i in timp ce era impinsa pe u§a afara de tovara§ii ei. Katelin ii zari zambetul §i nu se putu impiedica s i nu observe cum linia buzelor ii indulcea fafa aspra, cu tr&saturi sculptate, dure, atragatoare. Trase aer in piept, amintindu-§i cum il privise prima data §i cum nu fusese in stare sa-§i dezlipeasca ochii de pe fata lui frumoasa, intunecata. Mai inainte ca vreunul din ei sa mai spuna ceva, se auzi o bitaie u§oara in u§a, urmata de aparipa secundului, care {inea in maini o tavS uria§a, acoperita. -

Pune-o jos, Lucas, ordona Garrick, indicand

masufa dintre cele doua scaune. Asta-i tot, adauga, oarecum surprins ca cina fusese adusa de secund §i nu de baiatul de serviciu. Furios ca trebuia sa piece §i obligat sa-§i desprindt ochii de pe chipul femeii a$ezate in 52

cabina capitanului, Lucas Bennett i§i indrepta atenpa, in cele din urma, catre capitan, tl saluta elegant, se intoarse §i parasi in tacere tncaperea. Merita sa preiei sarcinile baiatului de serviciu ca sa pop privi, pentru o clipa, pasagerii din cabina. A§teptandu-se la o cina oficiaia in cabina capitanului, Katelin ramase surprinsa cand secundul pleca. Dupa ce se inchise u§a, intreba: - Domnul Bennett nu ramane la cina? Gchii ei verzi urmareau mainile mari care dezveleau tava, dand la iveaia doua platouri, aburind cu diferite feluri de mancare. - Nu, aproaptf top oamenii mei au mancat deja jos, la bucatarie. Nu vom fi decat tu §i cu mine in aceasta seara, Kat. Te deranjeaza sa stai singura cu mine? Tremurul u§or ragu§it al vocii parea s-o inunde, ca o mangaiere calda. Sesiza §i schimbarea pronumelui personal. - Numele meu este Katelin, capitane. Pentru dvs. trebuie sa ramana Domni§oara Ashford A§a, 53

T§i spuse Tn gand, 1-am pus la locul lui, dar, cum zambetul nu-i disparu de pe fa{a, Katelin se Tntreba daca cineva putea vreodata sa-1 puna la locul lui pe acest barbat atat de bine facut. - Prefer Kat. Garrick tuma vin negru Tn doua cupe §i Ti oferi una. Katelin Tntinse o mana feapana dupa paharul de vin. Va trebui sa suporte aceasta masa, dupa care, primul lucru pe care-1 va face dimineata va fi sa ceara si se Tntoarca pe Caroline. - In timp ce mancSm, spune-mi cum de te afli pe Caroline, cu destinatia Saint Kitts. Ultima data cand te-am vazut la Londra... pareai ocupata. in loc sa-i raspunda, Katelin sorbi o Tnghiptura de vin. De ce i-ar povesti despre ea? Mersese deja prea departe ca sa mai poata fi lini§tita §i simJindu-i privirea arzatoare ratacind asupra ei, masurand-o din cap pana-n picioare, T§i pleca ochii. Nu Tntalnise niciodata un barbat asemanator capitanului Steele §i, daca ar fi sa recunoasca, se simtea Tnfrico§ata de el, dintr-un motiv pe care nu 54

voia sa-1 sondeze prea adanc. - Poate te vei simp mai relaxata §i mai vorbareaja dupa masa. Omul asta era insuportabil. - Sunt foarte obosita, capitane, §i a§ dori sa-mi permitep sa ma retrag in cabina mea, imediat dupa masa, spuse printre inghipturi, simpndu-se tot mai stanjenita de faptul ca se afla singura cu el. - Desigur, Kat, Tnteleg, sunt sigur ca ai dormit foarte pupn noaptea trecuta, din cauza fiirtunii. La urma urmei, mai avem o seara, pe care o putem petrece impreuna, inainte de a ajunge la Saint Kitts. Furculija i se opri la jumatatea drumului spre buze. Katelin nu avea nici cea mai mica intenpe sa petreaca Tnca o seara, singura, cu acest om. - A§ dori foarte mult, capitane, sa-mi permitep sa ma remtorc pe Caroline, maine dimineafa. Se opri din mestecat §i a§eza farfuria, impreuna cu paharul de vin, pe masuja dintre ei. - Ma tem ca nu va fi posibil, Kat. 55

Secundul

mi-a raportat despre avariile de pe Caroline, ca §i capitanul Howard, de altfel. N-ar fi Injelept pentru tine sa parase§ti Vrajitoarea Marii. Vom ajunge la Saint Kitts poimaine. Atunci, vei putea parasi vasul meu, imediat. La randul sau, Garrick !§i puse farfuria de o parte, dar degetele lui puternice ramasera incolacite in jurul piciorului de cristal al paharului. - Dar nu ma putefi fine la bordul vasului dvs. impotriva voinfei mele. Katelin se ridica in picioare §i, pentru prima data, mania incepu sa i se transforme in teama. Teama de un barbat, orice birbat, ar putea avea puterea de a o refine impotriva voinfei sale. Niciodata nu simfise o asemenea teama, dar nici o atat de putemica atracpe fa^a de vreun barbat §i acest lucru o speria mai mult decat riscul de a se afla la bordul unei nave avariate. Trebuie sa paraseasca acest vas, §i asta cat mai curand posibil. - Kat, intenfia mea nu este de a te refine cu forfa pe Vrajitoarea Mtirii, ci sa-fi acord protecfia mea, chiar daca tu nu crezi acest 4ucru. Garrick se 56

ridica; era cel pufin cu un cap mai inalt decat Katelin. Tragand adanc aer in piept, Katelin

incerca

sa-§i adune forfele §i sa apara calma. Foarte bine, i§i spi se. Va ramane la bordul vasului. Dar, in nici un c a :, nu va tolera prezenta acestui om oribil mai mult i ecat va decide ea. ~ §i acum, va rog sa ma scuza|i, capitane. I§i indrepta fusta din catifea verde, il ocoli §i se indrepta spre u§a. -

Atunci pe maine, draga mea. Garrick Steele

se indoi din mijloc, pe cand ea se intoarse pentru a-1 saluta, clatinand u§or din cap. Ce mai bucafica, i§i spuse el, zarind ro§eafa care-i colora obrajii §i mania teribila, cu accente pasionale, care-i sclipea in ochii de smarald. Katelin I§i petrecu toata ziua urmatoare in cabina ei. ToatS dimineafa §i dupa-amiaza fusese ingrijorata, gandindu-se la capitanul cel aratos de pe Vrajitoarea Marii. Ce ghinion blestemat! Din toate navele de pe suprafafa pamantului, de ce 57

trebuise sa fie vasul lui Garrick Steele cel care se oferise s i o ajute pe Caroline, Apoi, pe masurS ce umbrele dupa-amiezii se transformau in amurg, Katelin incepu sa se pregateasca, cu grija, pentru confruntarea care urma sa aiba loc cu siguranfa. Pe masu a ce anticipa seara pe care avea s-o petreaca, s mjea cum sangele Incepe sa-i pulseze cu mai multa putere Tn vene. Fara nici o Indoiala, Garrick Steele nu era tipul de om pe care si-1 dai deoparte §i, cu siguranfa ca se vor Tnfrunta mai Inainte de sfar§itul serii. in timp ce imbraca cu grija minupoasa o rochie de culoarea piersicii, cu guler de dantela, cu corsajul bine strans, dupa ultima moda, era hotarata sa arate cat se poate de atragatoare, atunci cand se va afla fa{a in fafa cu ticalosul acela, atat de frumos. Auzi un ciocanit in u§a cabinei. Respirand adanc, ca sa-§i potoleasca nervii, ezita doar un moment ceva mai lung, inainte de a deschide u§a. Katelin inghip cu greu, indreptandu-§i pnuta cand privi spre barbatul cu trasaturi dure, din faja 58

ei. Nu avea degSnd sa-i cedeze. - Capitane, ma tern ca nu ma simt... - Sau vei lua cina impreuna cu mine, in cabina mea, doamna, sau voi porunci s i mi se aduca tava in cabina dumitale spuse cu acel ton simplu §i u§or ragu§it, pe care Katelin se obi§nuise sa-1 asocieze cu persoana lui. Se pcegati s i piece, apoi adauga peste umar: - Ifi acord cateva minute de gandire, dupa care ma voi ocupa personal de aceasta problema. Cu aceasta, ie§i afari §i inchise u$a cabinei dupa el. Timp de un mirtut, simji ca furia o inabu§a cu totul §i, umbland dintr-o parte in alta a cabinei, rastuma peria de par §i mai multe articole de toaleta, care cazura pe podea cu zgomot. Cine se crede acest om? Cum indr&zne§te si o trateze cu atata samavolnicie? Nu va cina cu el in cabina lui §i nu il va primi nici in cabina ei. Se grabi spre u§a §i trase incuietoarea §ubreda, con§tienta ca un om de talia lui Garrick Steele putea sfarama u§or un mijloc de aparare atSt de slab. 59

Se a§tepta, in orice moment, si-1 auda de partea cealalta a u§ii, cerandu-i sa se supuna dorinjelor sale. Dar, pe masura ce minutele se scurgeau meet, iar izbucnirea de manie i se potolea, incepu si se Tntrebe daca ameninfarea lui nu fusese doar ceva mai mult decat o fanfaronada. Culegand de jos oglinda care aterizase pe podea, alaturi de alte lucruri de-ale ei, Katelin !§i zari obrajii

putemic

coloraji

§i

descoperi

ca

imbujorarea ii dadea un aer ajajator. De ce incerci deliberat sa-l provoci p e acest oml Fu Surprinsa de intrebarea care-i trecu prin minte, in timp ce privea imaginea reflectata in oglinda. Poate ca reacfiona mai mult decat era normal4 atunci cand era vorba de Garrick Steele. Puse oglinda jos, pe masufa, oftand puternic. §i acum gcmde§te-te. De ce sa mi imparti cina cu el? 'Ce rau este in asta? Ai supraviefuit noaptea trecuta, nu-i a§al pleda o voce in interiorul eiTotu$i, Katelin cea din fa{a oglinzii era ceva mai nehotarata decat acea fiinja indrazneafa din interiorul ei. Dar incet, incet, latura curajoasa a 60

personality ei invinse, in timp ce, la amintirea nopfii trecute, din cabina lui.inim a i§i accelera ritmul. Punand mana pe clanfa §i deschizand u§a, ie§i afara pe culoar. inainte de a-§i mai putea schimba hotararea, Katelin se trezi inaintand spre cabina capitanului. in picioare, in fafa u§ii, inspira adanc, In tacere, facandu-§i curaj, apoi ridica mana sa bata tn u§a. U§a se deschise mai mainte ca degetele ei Tndoite sa fi atins lemnul. -

Cina va fi servita indata, Kat. Intra §i fa-te

comoda. Capitanul Steele nu parea deloc surprins, gasind-o stand in fafa u§ii sale. De fapt, in vreme ce i§i plimba privirea palida peste ea, o u§oara nota de infatuare se putea descifra pe fata lui, care nu scapa din vedere musafirului sau. , Ezitand, Katelin intra cu intarziere in cabina capitanului, simfind m acela§i timp o unda de caldura, la auzul numelui familiar, cu care i se adresase. i§i ridica barbia §i, cu o mi§care feapana, i§i risipi fustele de culoarea piersicii peste unui din scaune. Din u§a cabinei unde ramasese m picioare, 61

Garrick privea in taeere fiecare mi§care a ei. Mireasma parfumului ei, cu arome de flori, umplea cabina §i se amesteca cu respirafia tropicala a marii, care patrundea prin ferestrele deschise, de deasupra micului loc de primire din cabina. Se simjea multumit doar sa stea §i sa priveasca de la distanfa aceasta frumusefe de basm, dar se sili sa se mi§te §i, in tacere, se indrepta spre birou §i i§i tuma un pahar cu coniac. Sorbind bautura puternica, ochii lui de argint Tntalnira ochii ei dejad. - Vrei sa bei ceva? - Coniac e foarte bine raspunse Katelin. Bautura i-ar putea da taria de care avea nevoie, pentru a incheia cu bine aceasta seara. Umpland celalalt pahar de pe birou, Garrick se apropie de ea, iar Katelin nu se putu opri sa hu * remarce mersul energic, ca al unei pantere, cu care traversa cabina. Fara sa vrea, privirea i se opri asupra pantalonilor bine ajustafi, care se mulau la fiecare mi§care a mu§chilor puternici. 62

Cand Ti intinse paharul, Katelin putu observa degetele lungi, bronzate de soare, stranse in jurul cristalului, §i avu un moment de ezitare, Tnainte de a-1 primi. Ce se iriiampla cu mine? se Intreba ea, apoi T§i f o r t mana sa apuce paharul ce i se oferea. Atingerea accidentals a degetelor lor o facu sa simta un gol adanc in piept. - De ce nu-mi vorbe^ti despre tine, Kat? sugera Garrick, in timp ce se lasa pe spate in scaun, intinzandu-§i picioarele lungi. Katelin ar fi vrut sa-i repro§eze, Inca o data, folosirea numelui ei de alint cu atata familiantate, dar §tia, fara sa i se fi spus, ca nu ar fi ajutat la nimic.

Simjind

ardoarea

din

privirea

fixa,

evaluatoare, I§i apleca u§or capul asupra paharului §i sorbi o Tnghifitura zdravana. Arsura puternica a lichidului Ti surprinse simfurile pentru un moment, incet, §ocul initial disparu, pe masura ce lichidul T§i urma drumul in jos, pe gat, incalzindu-i maruntaiele. Mai lua o inghi{itura, de data aceasta mai incet. - Nu prea am ce povesti despre mine, capitane 63

Steele. I§i duse din nou paharul la buze, spunandu-§i ca lichidul i§i va face efectul repede. Un zambet u§or indulgent aparu pe buzele pline, senzuale ale lui Garrick, pe cand o observa cum bause prima inghifitura de coniac. Era evident ca nu era obi§nuita cu bauturile tari ?i ii aplauda curajul. - Sunt sigur ca-{i vei da osteneala sa-mi imparta§e§ti cate ceva din viata ta! Zambi, sperand s-o faca sa se simti in largul ei. Zambetul era cel al unui barbat dezarmant, dar, in loc sa-i raspunda, a§a cum sperase, Katelin i§i pleca privirea asupra paharului ramas iara§i gol §i, cu obrajii u§or imbujora{i, ii intinse paharul. - Daca se mai poate, capitane Steele? Inca un pahar de coniac §i va fi in stare sa faca faja oricarei situafii care s-ar ivi, se gandi Katelin, in vreme ce cildura i se risipea prin toate madularele. Garrick nu era omul care sa argumenteze in contradictoriu cu o doamnav Sculandu-se in picioare, se intoarse cu sticla de coniac §i umplu 64

cele doua pahare. - Vreau sa te previn, Kat, ca aceasta bautura, In anumite situapi, te poate aduce Tn stare de incon§tien{a. Ignorand avertismentul, Katelin se grabi sa mai ia o Inghijitura. - Merg la Saint Kitts spre a ma relntalni cu tatal meu, Richard Ashford, spuse ea. Ah, Tn cele din urma plato§a dura pe care §i-o construise Tn jurul ei, Tncepea sa cedeze. Garrick zambi Tn sinea sa, §tiind prea bine ca aceasta se datora In primul rand efectelor coniacului. Dar, gata ca Intotdeauna sa profite de orice situate, !§i pregatise Tn minte cel pujin o duzina de Intrebari, pe care voia sa i le adreseze. Dorea sa cunoasca fiecare amanunt din trecutul ei. De ce se ducea sa se Intalneasca la Saint Kitts cu tatal ei? Cu cine locuise la Londra? Din ce cauza se aflase in imobilul Rosei Bishop Tn acea seara, cand el o vazuse pentru prima oara? Dorea sa cunoasca tot ceea ce ei Ti placea §i Ti displacea, dorintele sale 65

secrete §i mai ales planurile ei de viitor. Exista vreun barbat in viafa ei? Din primul moment in care o zarise, un flux de energie primara il condusese catre ea. Dar, inainte de a mai putea continua cu intrebarile, se auzi o ciocanitura in u§a §i baiatul de serviciu intra cu tava, pe care se afla cina lor. Iritat ca a fost deranjat, Garrick ii porunci lui Jeb: - Pune tava jos, aici, ne servim singuri. - Ce s-a intamplat cu incantatorul domn Bennett, secundul dvs.? - Secundul meu are alte sarcini, Kat. Garrick se a§eza inapoi pe scaun §i se simti derutat. ii daduse deliberat secundului sarcini care sa-1 tina departe de pasagerul lor, pana cand vor ajunge la Saint Kitts. Katelin nu mai facu nici o aluzie la Lucas Bennett, gandurile ii zburasera deja in aha direcpe, de indata ce incepu sa-§i aleaga mancarea pe farfurie. De la prima inghi|itura, pofta de 66

mancare se accentua §i Katelin incepu sa savureze cina. - Bucatarul meu va fi Tncantat sa afle cat de mult iti place mancarea, zambi Steele, dupa care, cu acela§i apetit pe care-1 dovedise Katelin, incepu sa manance §i el. Cateva minute mai tarziu, Katelin izbucni Tn ras, privind Tn jos spre farfurie. - Nu cred sa mai fi mancat vreodata atat de mult, de cand eram mica. Pe Garrick Tl bucura sunetul muzical al rasului §i, zambind, o Tmbie. - Mai vrei? ii Tntinse o farfurie, Tn mijlocul careia se afla o bucata de tarta cu lamaie. O secunda, Katelin ezita, dar tarta cu lamaie era prea tentanta. Cu un zambet pozna§, Tntinse mana §i lua bucata oferita. - Spune-mi Garrick, Kat. Capitanul era vrajit de tanara femeie care §edea alaturi de el. §i cand o vazu mu§cand o bucafica din tarta cu lamaie §i cand Ti zari

varful 67

limbii adunand

delicat

faramaturile mici, ramase pe buzele trandafirii, fu aproape sa se apiece catre *ea §i sa guste aroma acestor delicate bucafele. Dar hotan sa aiba grija, sa nu se pripeasca. lata ca, pentru prima data, se parea ca ei ii face placere compania lui. Radea §i zambea, iar el nu voia sa distruga pufinul pe care il obf inuse, de§i, in strafundul mintii sale, §tia ca starea ei relaxata se datora coniacului. - ip voi spune Garrick, daca dore§ti, capitane, spuse lingandu-§i degetele delicat, dupa ce sfar§i tarta. Gestul ei il lasa fara rasuflare pe Garrick §i, in vreme ce ea a§eza farfuria la loc, ridica paharul §i sorbi pupn coniac, nu-§i putu refine dorinta de a-i privi gura, atat de ademenitoare. - Stai bine? se aventura Garrick, observand-o cum se intinde pe scaun, ca o felina multumita. - Hmmm, fu raspunsul ei, in timp ce i§i ducea din nou coniacul la gura. S-ar parea ca-mi mai trebuie unui, Garrick, ii intinse paharul, iar ochii ei calzi §i verzi intalnira privirea lui albastra §i rece §i, inca o data, Katelin remarca cat era de frumos. Cand el ii lua paharul, fata se lasa in voia dorintei 68

de a-1 cerceta in amanunjime. Nu i§i acordase pana atunci asemenea placeri, dar acum putea sa observe arcul intunecat al sprancenelor care se intindeau deasupra ochilor alba§tri, de ofel §i genele prea lungi pentru un barbat. Nasul acvilin, deasupra buzelor pline, senzuale, fascina chiar mai putemic, captandu-i privirea infometata. Intr-ade­ var, era cel mai aratos prieten pe care il avusese vreodata, cu parul negru ca miezul noptii, lasat liber, pana deasupra gulerului. Un suspin u§or ii scapa pe buze. Sprancenele negre, splendide, se arcuira intr-o intrebare adresata gandurilor ei. - Ai grija, o sfatui Garrick: intinzandu-i paharul. Este ultimul. Era deja ametita, iar el §tia ca ar trebui sa o conduca inapoi in cabina ei §i s-o lase sa doarma, ca sa-§i revina dupa excesul de mancare §i alcool. Dar nu suporta gandul de a fi fara ea. Incepuse§i sa-mi poveste§ti despre tine, inainte de masa, ifi aduci aminte? - Chiar? Katelin incerca sa-§i aminteasca, dar nu reu§i, a§a ca-1 crezu pe cuvant. Ce 1-ar putea 69

interesa pe un barbat atat de frumos, se intreba Katelin, pe cand incerca sa spuna ceva care ar fi putut capta interesul. Oftand, T?i dadu seama ca viafa ei de

pana acum

era mai

degraba

plictisitoare. Matu§a mea Elisabeth m-a trimis Tn aceasta calatorie. Trebuie sa stau pe plantafia tatalui meu doi ani, dupa care mi se va permite sa ma intorc la Londra. - §i de ce a luat matu§a ta aceasta hotarare, care prive§te viitorul tau? Garrick inca se mai intreba daca existase vreun barbat in trecutul ei. Poate ca matu§a o trimisese departe de Londra, pentru a-i indrepta atenfia in alta parte, pentru cafiva ani. Ideea unui prieten apropiat il facu sa se mi§te in scaun. - Pai, dintre top oamenii, tu singur §tii raspunsul’la aceasta intrebare replica Katelin. Garrick zambi indulgent. - Ma tem ca nu infeleg ce vrei sa spui. - Pii, episodul de la Rose Bishop, evident! - Oh, evident. Acum Garrick infelesese. Matu§a 70

probabil a aflat §i, la randul ei, a indepartat-o pe nepoata din Londra, pana ce scandalul avea sa se stinga. Un zambet inflori u§or pe buzele lui Garrick, cand §i-o rememora stand in picioare, la capul scarii, imbracata in haine barbate§ti. - A cui a fost ideea ‘asta atat de riscanta, a ta sau a prietenilor tai? - A mea, desigur! Katelin nu simfea nici acum vreo remu§care in ceea ce prive§te acest episod. Vazuse tot ceea ce voise in salonul de jos al opulentei case a Rosei Bishop. Singurul ei regret era ca fusese prinsa §i, de§i cauza distrugerii ei §edea acum vizavi de ea, din rafiuni ciudate, nu-i mai purta pica. Indreptandu-§i spatele, Katelin i§i dadu seama ca, intr-adevar, bause prea mult coniac. - E randul tau, capitane, sa-mi poveste§ti despre tine. Ce incarcatura duce vasul §i de ce mergeti la Saint Kitts? ' Ochii ii coborara spre pieptul larg, acoperit de o cama§a alba de matase. Primul §i al doilea 71

nasture erau descheiafi neglijent §i lasau sa se vada pielea bronzata §i un par cref, negru. Repede, privirile fierbinfi se Intoarsera pe fafa capitanului. - Pentru moment, Vrajitoarea Marii nu are nici o Tncarcatura. §i, ca sa-fi raspund la a doua fntrebare, vizitez adesea Saint Kitts, cand ma aflu in Caraibe. - Ai Tntalnit vreodata piratii? Spera sa auda vreo poveste cu aventuri, care s-o distreze. Poate 1-ai intalnit pe Bristol Jack? - §i ce §tii tu despre Bristol Jack? - Numai ceea ce mi s-a povestit pe Caroline, Tn timpul cinelor din cabina capitanului. Katelin nu observase cum Garrick devenise, dintr-o data, foarte atent cand auzise despre Bristol Jack. - Ma tem c i nu am nici o poveste despre Bristol Jack, Kat. Dezamagirea aparu instantaneu pe fa|a ei Tncantatoare. Dar ce ai zice, daca ti-a§ spune ca Vrajitoarea Marii este o nava secreta? Dintr-un motiv ciudatr Garrick dorea sa vada Tnca 72

o data stralucirea emofiei in luminile ce se aprindeau jucand in ochii ei. - E§ti agent secret? Katelin abia indrazni sa rosteasca intrebarea. De aceea panzele de pe Vrajif >area Marii sunt vopsite m gri?

Se

minur ise de acest lucru, cand ajunsese la bordul vasuh

i,

precum §i de faptul ca echipajul era mai

pufin formal §i mai dur decat echipajul de pe Caroline, dar, pana in acest moment, nu i§i daduse seama de semnificatie. Auzise despre ace§ti agenti secreti, care cutreierau marile, cu scrisori de imputemicire date de regele George. Legenda lui Jean Lafitte §i a frafilor sai era bine cunoscuta la Londra, §i marea majoritate a oamenilor era de parere ca ace§ti agenti erau cam acela§i lucru cu pirafii. - Poveste§te-mi despre aventurile tale. Ai capturat vase incarcate cu aur §i casete pline cu bijuterii rare? in acel moment, Garrick ar fi dorit sa nu-i fi povestit atat de multe despre el. in imaginatia ei romantica, via|a unui agent secret era plina de 73

aventuri, care nu se sfar§eau niciodata. in realitate, viafa lui pe mare devenea din ce in ce mai plictisitoare §i, daca nu ar fi fost vorba de aceasta *

ultima misiune pentru Marina Regala, chiar in aceasta noapte s-ar fi aflat in Anglia, a§ezat Tr fafa caminului din locuinfa de pe proprietatea sa#de la fara. - Crede-ma, nu e nimic de povestit, Kat. Viafa pe mare e singuratica, pentru mine §i pentru echipajul meu. Meseria mea este doar mai periculoasa decat a altora. Katelin il privea, ca §i cand ar fi a§teptat ca el sa mai adauge ceva. Asta era tot ce avea sa-i spuna dupa ce o anunfase ca este agent secret? Dar ce §tii... Garrick se scula in picioare §i, punand paharul de coniac deoparte, intinse mana §i ii apuca brajul. - E timpul sa te conduc in cabina ta. Trebuia sa faca ceva, spre a se sustrage privirii ei calde, caci, altfel, avea sa-i spuna, in curand, ca adevarata lui misiune era sa-1 prinda pe Bristol Jack §i sa puna 74

Tntr-un fel capat uciderilor care se fineau lan| Tn ora§ul Basseterre. Dar simplul act prin care o atinsese se dovedi a-i fi fatal. Contactul cu trupul proaspat fusese de ajuns spre a simfi flacara pasiunii scurgandu-i-se in suflet.

.

Fara a rosti o vorba, Garrick ?§i lasa capul in jos, iar gura i se apleca u§or peste buzele ei ca ni§te petale de trandafir. Katelin simfi ca se scufunda Tntr-o mare de savoare incredibila. Brafele ei subfiri se incoiacira Tn jurul gatului, ca §i cand s-ar fi luptat sa se agafe de un punct de sprijin. Degetele i se rasucira m §uvifele de abanos care fi atamau pana la umeri §i, fara a se gandi, se stranse la pieptul lui masiv, puternic. Niciodata nu fusese sarutata atat de tandru, de pasionat, de Tnfometat. Simti cum se tope§te, Tncet-Tncet, Tn Tmbraji§area lui fierbinte. Simfurile lui Garrick nu erau prea diferite de cele ale fetei. Gustul dulce, de coniac, al buzelor lipite de buzele lui, freamatul curbelor bine 75

proportionate ale trupului zvelt pe care-1 finea lipit de propriul trup, parfumul ei de femeia, care-i intoxica simfurile, toate Tl facura sa simta o dorinta violenta, cople§itoare de a poseda aceasta femeie. Ar fi vrut s-o {ina strans, sa n-o mai lase sa piece niciodata. in cele din urma, !§i reveni, cu un efort din adancul puterii sale §i, cu un geamat Tn care se Tmpleteau durerea §i placerea, I§i dezlipi gura de pe buzele ei. Privind Tn sus spre trasaturile Intunecate, contorsionate, Katelin nu putu decat sa Tntrebe: -

De ce te-ai oprit? Lipsita fund de orice

privafiune In trecut, nu Tntelegea de ce acest om voia sa puna capat unor asemenea minunate placeri ale simfurilor. Garrick nu putu raspunde. Ochii alba§tri argintii priveau petalele roz, acum bosumflate, care II tentasera toata seara, iar acum, dupa ce le gustase, nu-§i mai putea scoate din minte mireasma lor delicata. imbrafi§and-o strans, Ti 76

privi fafa minunata §i §opti, cu un tremur ragu§it: -

Daca nu ma opresc acum, voi fi pierdut

pentru totdeauna! Cuvintele sale erau un strigat disperat, caci, in sinea lui, §tia deja ca era pierdut. i§i apleca inca o data buzele peste ale ei, dar acum gurile lor nu se mai unira Tntr-un sarut tandru. Katelin simfea nevoia si-§i potoleasca setea care-i parjolea trupul. Se ridica Tn varful picioarelor, mulandu-se complet dupa lungimea puternica a barbatului. Gura i se

deschise,

dintr-un

impuls

al

cunoa§terii ancestrale, lasandu-1 s-o Tnsemne cu fierul Tncins al limbii sale neobosite. Un geamat Inabu§it Ti scapa de pe buze, cand simti ca adancurile fiinfei sale stau gata sa ia foe. Urechile lui Garrick prindeau sunete Tnfundate, ce veneau din strafiindurile ei. 0 strivi de el §i, dezlipindu-§i buzele de gura ei, Tncepu sa guste dulceafa obrajilor, alunecand pe curba delicata a maxilarului, pe linia supla a gatului. Pe cand Ti 77

saruta, cu buze umede, decolteul, deasupra gulerului de dantela, simfi cum i se Tmpietre§te bogafia sanilor. Mainile lui Ti eliberara umerii §i brafele, Tn vreme ce ea se apleca spre el. Acum, degetele lui Incepura sa mangaie locul unde, cu numai cateva secunde Tnainte, se aflase gura nesafioasa, pana cand se oprira pe partea de sus a pieptului, acolo unde se simteau Tncepand sanii. Cu o mi§care experimental, trase u§or de §ireturile corsajului. Apoi T§i cobori buzele §i Tncepu sa presare sarutari u§oare, ca puful de pasare, pe poteca dintre sani, In vreme ce cu degetele atingea u§or sfarcurile Intarite. Nimic din cele traite pana atunci de Katelin nu o pregatise pentru un asemenea asalt erotic asupra .simjurilor. I§i apasa sanii de degetele lui fierbin|i, aflate -Tn cautare, dorind sa simta tot ceea ce el se arata dispus sa-i ofere. Sarutarile lui devenira mai darnice, pe masura ce parjoleau drumul de Intoarcere spre gat, pentru a pune din nou stapanire pe buze. Imparta§indu-se din plin din ambrozia dulce, pe care ea parea dornicS s i o 78

imparta cu el, Garrick descoperi cu indemanare §irul, in perfecta ordine, al nasturilor de sticla, care coborau de-a lungul spatelui §i sfar§i rapid cu piedica ce Ti bloca accesul catre trupul dulce,

abator. Katelin inspira brusc, simjind mangaierea moale a degetelor de-a lungul §irei spinarii. Expira tot atat de rapid, cand el i§i pleca mea o data capul spre sanii ei. 0 dorinja carnala ascufita facu sa-i ia foe trupul, cand buzele lui se oprira asupra unui sfarc roz. incepu sa suga sfarcul crud, iar Katelin simfi ca i se inmoaie madularele §i ca aluneca spre podea. inainte de a ajunge' prea departe de el, Garrick o aduna in brafele sale, dezlipindu-§i buzele de sanii ei §i acoperindu-i inca o data gura. Apoi, brusc, inceta sa o^ mai sarute §i, pentru un moment, pur §i simplu, privi inmarmurit la acea rara frumusefe din brafele lui. Privi inapoi spre u§a, dar, dupa un moment de nehotarare, se intoarse §i tragand perdelele, pa§i in alcovul unde 79

se afla patul sau mare. 0 depuse u§or pe cuvertura de matase, dar ochii lui aratau hotararea sa de a o elibera, daca aceasta ar fi fost dorinta ei. in acele momente, Katelin nu mai avea mintea clara a unei femei rationale. Coniacul Ti Tntunecase gandirea, in vreme ce simjurile pe care Garrick i le trezise Tn trup - cu varfimle degetelor sale Tn continua cautare, cu limba sa umeda §i fierbinte o adusesera Tntr-o stare irationala, de neant. Ea, ca §i el, se abandonara definitiv clipei. Ridicandu-se pufin, Ti atrase capul Tntunecat catre ea, apasandu-1 u§or pe spatele gatului. §tia doar ca voia sa simta din nou incredibilele placeri de adineaori. §i nu voia sa a§tepte! Gura lui o devora, nerabdatoare sa exploreze, Tn vreme ce limba T§i facea drum Tnainte §i, nelntampinand nici o rezistenfa, cauta cel mai mic pliu, pentru ca apoi sa Tnceapa un drum tentant Tn jos, catre sani. in vreme ce Ti sorbea un sfarc, trupul lui Katelin Tncepu sa tremure de o dorinta adanca, desfranata, care o facu sa-§i Tnfiga unghiile Tn parul lui, lipindu-se cu totul de el. 80

Cateva secunde mai tarziu, Katelin zacea pe cuvertura de matase, fara nimic care s i Ti ascunda trupul de flacarile privirii lui. Rochia, ca §i lenjeria, fusesera aruncate pe podeaua din lemn lustruit §i, un moment, fara sa poata respira, Garrick se uita, prostit, la perfecfiunea stralucitoare a liniilor curbe. Flacarile din ochii sai puneau Tnsemne fierbinji pe fiecare particica a trupului, in vreme ce privea bogafia celor doua globuri gemene, cu muguri de culoare roz-prafiiit. Ochii Ti rataceau Tn jos, urmand conturul coapselor, semnul delicat al ombilicului, stralucirea §oldurilor, forma lunga a picioarelor. Privirea Ti mangaie calcaiele delicate §i labele Tnguste ale picioarelor, apoi, ridicandu-se la jumatatea drumului parcurs, se aprinse de o dorinfa Tnflacarata, la vederea locului de joncfiune al feminita{ii, punctat cu generozitate de par negru, marunt, Tncrefit, care contrasta putemic cu pielea catifelata, cu irizafii de perla. intorcandu-§i ochii spre fa{a ei, Garrick o vazu deschizandu-§i buzele, ca §i cand ar fi vrut sa rosteasca ceva.

Katelin zarise pofia nestavilita din ochii lui §i injelese ca mersese mult prea departe in jocul dragostei, pentru a mai cere indurare. Privirile li se intretaiara §i i§i simp inima gata sa-i sara din piept. Citind pofta din ochii lui, i§i dadu seama de puterea pe care o exercita trupul ei de femeie §i injelese, in acel moment, ca barbatul o dorea mai mult decat orice altceva pe lume. Aceasta constituia de fapt puterea ei nealterata, iar dorinta ei

prinsa

in

chingile

pasiunii,

venea

in

intampinarea dorinjei lui de seductie. Garrick !§i intoarse privirea doar cat ii trebui ca sa-§i indeparteze cama§a de matase alba §i pantalonii de culoarea porumbului, aruncandu-le pe podea. Karelin respira adanc, privind pielea aspra, bronzata, sub [ care se rotunjeau mu§chii putemici. Cateva momente mai lungi, Garrick ramase in picioare langa pat, ca §i cand ar fi vrut sa-i ofere ocazia de a cunoa§te perfecpunea sexului opus. §i, intr-adevar, a§a cum statea in picioare in fa{a ei, reprezenta barbatul in esenta nofiunii. Barbatul la 82

apogeu, neegalat de nimic! Forja pura, primara a mu§chilor i se oferea privirilor. Ochii ei stralucitori, dejad, trecura meet peste umerii masivi, bronzati, acoperifi cu par intunecat. Antebrafele §i pieptul stateau gata sa plesneasca sub tensiunea mu§chilor. Scutul dur al mu§chilor, care Ti acoperea coastele, se Tngusta in partea de jos, spre talia §i §oldurile Tnguste. Dar abia zari conturul strans al feselor §i al coapselor, cand atenfia Ti fu total captata de protuberanfa uria§S, care fremata cu pulsafii vii, Tn partea de jos a trupului. Ca tot ce alcatuia fiinta lui, nici acest instrument uria§ nu lasa vreO Tndoiala asupra puterii sale. In timp ce briza nopjii tropicale patrundea

prin

perdelele

alcovului,

glasul

Tndepartat al rafiunii Ti §opti lui Katelin: Ce cauti in patul acestui barbat? Asta nu e joaca, Katelin! Miza e reala. Ia-fi hainele §i fugi cat mai repede pofi! Dar nu avea putere sa raspunda propriilor avertismente launtrice. Trupul Ti era slabit, ca sa se poata mi§ca, iar, cand Garrick se Tntinse alaturi de ea §i o atrase la pieptul sau, gandurile Ti fugira «3

departe de orice rajiune §i bun simj. Dintr-o voinfa proprie, independents de ea, bratele subfiri i se ridicara, incolacindu-se in jurul gatului barbatului. Trupul « fu atras irezistibil de promisiunea unor placed incredibile, atunci cand gura §i mainile lui Garrick incepura sa cutreiere peste tot. Sarutand u§or, ca mangaierea unei pene, lingand §i mu§cand, Ii mu§ca sanii, i§i lasa amprenta dinjilor albi §i putemici In camea delicata, Tnnebunind-o pe Katelin de dorinja. Un geamat adanc ii scapa din adancul piepstului, in vreme ce capul lui intunecat se apleca asupra coastelor, Tnaintand m jos, spre curbele atragatoare ale taliei §i §oldurilor. Gustul carnii dulci, senzafia atingerii trupului satinat II adusera pe Garrick intr-o nevoie disperata de a da satisfacjie propriilor dorinfe fizice. Mainile ii alunecara peste pantecele ei tare, atragand-o mai aproape de §oldul lui. Gu limba Ti scalda partea interioara a coapselor, facand-o sa simtS fiacari Tn tot trupul. Cand limba Ti atinse giuvaerul feminitapi, trupul fetei se arcui In sus de surpriza, In timp ce placerea dulce, interzisa se 84

strecura, ca un §arpe ascuns, Tn toate madularele §i maruntaiele. Scaldata Tn valurile. noilor senzajii, Katelin se agafa de Garrick, cu mainile adanc Tnfipte Tn parul lui, Tn timp, ce el o deschidea cu degetele, Tmpingandu-§i apoi limba Tn ea. Scufundand-o adanc, Tntr-o mare de extaz fara sfar§it, limba lui o umplea continuu cu fierbinjeala dezmierdarilor. Rasucindu-se, fara stapanire, Intr-un vartej de placeri subtile, Katelin simji o scanteie luand foe In adancurile pantecului. Flacari ucigatoare de dorinfa se Tmpra§tiara prin tot trupul, facand s a ' pulseze sexul. Luase foe! Flacarile o paijoleau tot mai

puternic,

Incle§tara,

apoi

unghiile

erupsera. zgariara

Mainile adanc

i

se

spinarea

barbatului. Capul §i umerii se ridicara de pe pat, In vreme ce un {ipat de placere izbucni de pe buzele ei, iar trupul Ii fii zguduit de o Implinire, pe care nu o mai cunoscuse niciodata pana atunci. Fara mili, Garrick I§i continua jocul iubirii, limba sa adancindu-se Tn intimitatea umeda, dulce a femeii, zabovind In jurul samburelui senzual, Tn 85

vreme ce trupul'ei continua sa tremure. Strigatele ei ii izbeau urechile, sporindu-i dorinja de a umple pana la capat trupul femeii cu placerile iubirii. in vreme ce tremurul trupului ei se potolea incet, incet, iar. degetele din parul lui i§i slabeau stransoarea, Garrick se ridica dintre coapsele ei. Buzele incepura sa aplice sigilii arzatoare pe trupul ei, in timp ce se lasa peste ea, cu toata lungimea lui. Ochii alba§tri argintii, contemplara pasiunea inscrisa pe fafa ei, mai inainte ca gura lui sa acopere inca o data gura ei. Deci, acestea erau lucrurile secrete care se petreceau intre un barbat §i o femeie, se gandi Katelin,

simfindu-§i

buzele

pradate

cu

o

infometare care parea §i mai nepotolita decat cu cateva clipe in urma. Niciodata pana acum nu traise asemenea minunate sim|iri - ceea ce el ii facuse erau lucruri incredibile! Dar barbatul nu sfar§ise inca, pentru ca, iata-1 acum, infiindandu-se in trupul ei, in vreme ce maciuca palpitanda, congestionata de sange, se strivea de trupurile lor* parand sa caute locul unde, nu de mult, se aflase 86

gura lui, cand o facuse sa tremure atat de violent. ' Katelin i se deschise, prea cople§ita de valul de extaz, pentru a putea face altfel. in vreme ce limba lui Garrick ii umplea gura, simp cum capul sculptat in marmura al uneltei ce serve§te iubirea apasa in deschiderea dintre coapsele ei. Barbatul i§i inalja fesele §i, penetrand-o doar un inch, simp ingustimea locului de trecere, inca un inch §i simp tremuratura catifelata a sanctuarului ascuns. Un muget inabu§it izbucni din adancul pieptului lui, umpland cabina. in acela§i moment, un ppat ascupt strapunse aerul, marcand clipa in care Katelin i§i pierdu virginitatea.

Garrick

se

opri,

cu

dorinta

devastatoare zagazuita pentru moment, uluit de o totala surpriza. Nici un moment nu se gandise ca aceasta femeie ar fi putut fi virgina. Din primul moment, cand o vazuse in casa Rosei

Bishop,

in

compania

prietenilor

ei

masculini, nu avusese nici o indoiala in ceea ce o prive§te. 87

-

Kat, Kat. Ii §opti numele, ca §i cand §i-ar fi

cerut iertare. Gu mana, Ii lovi u§or obrazul. La auzul numelui, fata I§i deschise ochii §i prinzand privirea tandra a barbatului de peste ea, uita durerea momentului, acum trecut. Adancimea albastra a ochilor de cristal o retinu pentru o clipa fara sfar§it, cu promisiunea secreta a ceea ce mai avea sa urmeze, daca i-ar darui increderea ei. Incet,

fata

I§i

mi§ca trupul,

cautand

sa-1

potriveasca mai bine cu greutatea de deasupra §i cu bogajia dintre picioarele ei. Mi§carea ei rede§tepta pasiunea lor inca o data. Buzele lui Garrick se plecara intr-un sarut care o cuprinse la inceput u§or, crescand apoi incet, incet,

pana

se

transforma

intr-o

chemare

infometata. Trupul barbatului i§i incetini mi§carile, grijuliu fafa de trupul virgin. Se mi§ca inainte §i inapoi, nepermitand insa patrunderea completa a masivei forme a barbatiei, in schimb inaintand cu grija mai adanc, apoi retragandu-se spre buzele umede

ale

deschiderii

ei.

Continua

sa

o

cople§easca, priceput Tn jocul seducpei, pana cand 88

Ii simp unghiile infipte adanc in spate §i capul cazandu-i salbatic, in momentul in care bogapa intrata in ea o aduse la apogeul dorinjei frenetice. De fiecare data cand sexul fierbinte patrundea in adanc A ei cutremurand-o, trupul ei se mi§ca in intam inarea preaplinului barbapei lui. Picioarele ei se ridicara incet, cautand sa-1 inlanpiiasca, in toata iungimea lui. Garrick ii cuprinse fesele §i, cu o pricepere capatata din iubiri trecute, pastra controlul celor ce se petreceau inauntru. Chiar atunci cand simp ca fata incepe sa tremure din nou in adancul ei, pe cand el i§i plimba barbapa prin ea, §i chiar cand simp ca teaca tresalta §i se strange in jurul lancii sale, nici atundi nu i§i elibera pasiunea, inspirand adanc. Val dupa val, senzapile se succedau in cascade tremurate in corpul fetei, concentrandu-se asupra flacarii arzatoare a instrumentului ce ii sonda adancurile. I§i pierdu controlul, in vreme ce trupul ii cadea- secerat, cu §oldurile tresaltand

in

convulsiuni, maturata cu totul de §uvoiul care o 89

purta pe culmile placerii. Garrick

I§i

dSdu

seama

de

intensitatea

climaxului §i, timp de o secunda, se lupta cu nevbia fierbinte,

care Ii devasta adancurile

propriului trup. Privi spre fa|a ei plina de pasiune §i auzi gemete de extaz, care-i scapau d l gat. Fiecare penetrare era acum Impletita cu t< rtura, cici se lupta Impotriva nevoii dureroase de Implinire. Dar, numai cand simp ca fata incepe sa scada in intensitatea maxima a simfurilor, I§i permise sa§i satisfaca propria dorinta Gura lui acoperi gura fetei §i, In timp ce inainta doar o fracpune in adancurile ei catifelate, propriile-i adancuri fiira cuprinse de foe salbatic. Piacerea arzatoare izbucni din centrul flinfei sale, §i se revarsa in sus, gonind prin lancea putemica a barbapei, spre a se impra§tia in particule stralucitoare de lumina. - Kat, Kat. Strigatul ii fu smuls din piept. Ca Tn vis, Katelin Incerca sa-§i adune mintea, In vreme ce zbaterea lui Garrick se domolea §i, de§i 90

inca o mai tinea strans in imbrafi§area sa, bataile inimii lui incepura sa revina la normal. O voce launtrica ii spunea fetei ca ar trebui sa fie ru§inata, sa paraseasca patul acestui barbat §i sa fuga cat ar putea mai departe de el. Dar, in acel moment, i§i simtea oasele moi, mintea tremurand intre bunul simf §i ireal. Pur §i simplu, era minunat sa zaca in brajele lui. Lui Garrick ii trebuira mai multe minute sa-§i regaseasci respirajia normala §i sa-§i invinga neincrederea, care ii cuprindea mintea, pe masura ce retraia ceea ce tocmai se petrecuse intre el §i aceasta femeie, Fusese virgina §i totu§i mai femeie decat tot ceea ce cunoscuse el vreodata. Fu strabatut de un scurt tremurat §i adancurile i se inasprira cand i§i dadu seama ca niciodata pana acum

nu

traise

o

pasiune

mai

puternica.

intorcandu-se ca sa-i poata privi din plin fa|a frumoasa, pe cand avea sa-i vorbeasca,

o

descoperi cu pleoapele inchise, mangaindu-i gatul cu respira|ia u§oara. Maine va fi suficient de curand sa-i declare sentimentele sale.

Maine vor ajunge la Saint Kitts, Ti va explica misiunea pe care o are In Caraibe §i o va ruga sa-1 a§tepte Inca pujin timp, pana ce I§i va Tndeplini sarcina. 5

La rasaritul primei raze a zilei, puntea vasului Vrajitoarea Marii fu strabatuta de strigatul "Pamant!"

Strigatul

patrunse

prin

fereastra

deschisa a cabinei capitanului. Amenta, Katelin se lupta Inca sa scape din Tmbra|i§area somnului. Dar, pana cand nu I§i deschise ochii, Incercand sa se ridice, nu T§i dadu seama ca ceea ce o Impiedica sa se scoale din pat, era ceva mai mult decat oboseala. Brate cu mu§chi puternici o Incolaceau de jur Tmprejur, $inand-o prizoniera. incet, Tncet, ochii verzi se rotunjira, In vreme ce oroarea Ii umplea sufletul, pe masura ce I§i dadea seama unde ^e afla §i al cui este trupul 92

strans lipit de propriul'ei trup. Bataile inimii i se accelerara, cand T§i inalja capul de la pieptul cald, gol, al barbatului, iar ochii ei intalnira privirea sclipitoare de argint, Sim|i brusc caldura unui val, acoperindu-i nu numai fafa §i gatul, dar §i pieptul. Ce dracului facuse? NeTndraznind sa scoata nici un cuvant, privi cum un zambet cald se la|e§te pe buzele senzuale ale capitanului. - Buna dimineata, iubito. Cred ca ai dormit bine? Garrick parea Tncantat ca T§i petrecuse noaptea {inand-o strans pe fermecatoarea Katelin Ashford m bratele sale. - Ce... ce e cu mine? Vreau sa spun... de ce ma aflu aici, in cabina dumitale? fu Katelin in cele din urma in stare sa baiguie. incet, gandurile tncepura sa se adune §i t§i aminti cantitatea enorma de coniac pe care o bause §i, Dumnezeu s-o ierte, nu se putu opri sa nu-§i aduca aminte §i de gustul acelor buze fierbinfi, atragatoare, apasate peste buzele ei. Fa|a i se Tnro§i §i mai putemic, pe masura ce evenimentele petrecute noaptea trecuta 93

Tncepura sa-i inunde gandurile. Oh nuuuuu, gemu tare, in cele din urma. - Ai adormit noaptea trecuta, inainte de a fi putut sa vorbim. Voiam sa-ji mul|umesc pentru darul prejios pe care 1-ai impartit cu mine. Vocea era joasa, cuvintele rasunara cu un tremur u§or ragu§it, care avea puterea, chiar §i acum, sa-i stameasca fiori de-a lungul spinarii §i s-o faca sa-§i simta inima batand salbatic in piept. - Nu, nu a fost un dar adevarat! Katelin se ridica §i, simtind briza patrunzand prin fereastra deschisa §i trecand prin perdelele desfacute, care inconjurau alcovul, i§i dadu seama ca era dezbracata. Obrajii i se impurpurara, cand trase cear§aful de peste Garrick §i se infa§ura rapid cu el. Fara sa priveasca Tn directia lui, ca sa vada ca-1 lasase complet expus, traversa in graba cabina, spre a-§i regasi rochia §i Ienjeria. -Noaptea trecuta nu a fost nimic mai mult decat o teribila gre§eala, declara, in timp ce, intoarsa cu 94

spatele spre el, incerca si-§i traga rochfa peste corpul inca infa§urat in cear§af. - Nu a fost nici o gre§eala noaptea trecuta, Kat. Femeia pe care am {inut-o in braje s-a daruit, din voinja ei. Garrick o mai studie un moment, inainte de

a-§i zvarli picioarele lungi peste marginea

patului, uitandu-se dupa pantaloni. - Coniacul m-a facut sa ma port a§a! Katelin nu voia decat sa iasa mai repede din cabina sa, mai inainte ca el sa poata pune mana pe ea din nou. Nu putea §ti cum ar fi reacjionat, daca el ar fi luat-o in braje, daca gura lui s-ar fi lipit inca o data de gura ei. Stand cu picioarele goale in pantalonii care-i acopereau partea de jos a trupului, Garrick incepu sa se apropie incet de ea. - Poate ca a fost coniacul cel care Ji-a permis sa te porfi mai degajat in prezenja mea, dar cu tine, Kat, am facut dragoste! - Nu-mi spune a§a din nou! Lacrimi ii atarnau de ochi, cand se intoarse sa-1 infrunte. Nu era 95

decat vina lui, T§i spuse. Felul Tn care Ti pronunfa numele §i trupul ista blestemat, al lui, atat de atragator. Daca T§i Tnchipuia vreun moment ca ea era o simpla fata umilita, care trebuia sa i se arunce la picioare §i sa II roage sa aiba mila de ea, acum, dupa ce se Infruptase cel dintai din ceea ce, cu Infelepciune, ea ar fi trebuit sa p&streze pentru sojul ei, ei bine, gre§ea profund. Intorcandu-se spre u§a, se simp mai curajoasa, acum ca nu Tl mai putea vedea. -

Indiferent de ceea ce gande§ti, domnule

Steele, §i indiferent de ceea ce vrei de la mine, ma tem ca ceea ce s-a Tntamplat noaptea trecuta nu Inseamna nimic! Rasucind manerul u§ii de la cabina §i pa§ind pe coridor, I§i spuse In gand ca oricum, §i-ar fi pierdut fecioria mai curand sau mai tarziu.

El

nu

facuse

decat

sa

grabeasca

evenimentul, pe care ea Tl anticipase de mult. Pe viitor va fi mult mai prudenta in a-§i acorda favorurile. In picioare, In mijlocul cabinei, privind spatele ei teapan ie§ind pe u§a, Garrick simfi o dorinta 96

arzatoare sa se duca dupa ea §i sa o forfeze sa-1 asculte. O va implora sa aiba mila de el §i, daca nu va reu§i, o va refine cu forfa la bordul vasului Vrajitoarea Marii, pana cand va admite ca sentimentele ei pentru efsunt la fel de puternice ca simfamintele lui pentru ea. Dar toate acestea nu erau decat ganduri pline de speranfa. §tia ca se afla In Garaibe In misiune §i, indiferent de dorinfele lui, datoria fafa de fara sa trece pe primul loc. Nu I§i putea permite sa o refina cu el, atunci cand propria viafa se putea afla In primejdie, In orice moment. Se va mulfumi cu faptul ca o parte din misiunea lui se va desfa§ura la Saint Kitts. Va putea s-o supravegheze, ca sa fie sigur ca, dupa ce I§i va Incheia misiunea, o va g&si pe Katelin a§teptandu-l. Chiar daca ea nu va fi de acord sa vina dupa el de buna voie §i va trebui sa o fure de sub nasul tatalui ei, era sigur ca, Intr-o zi, o va avea numai pentru el - i§i jura In sine. in picioare pe puntea vasului Vrajitoarea Marii, Katelin privea insula ce aparea misterios, 97

ridicandu-se din adancurile albastre-verzi ale oceanului. Pamantul parea negru §i muntos. Malurile abrupte se ridicau inaljandu-se spre munfii acoperifi de paduri luxuriante. intreaga insula p&rea ciudata, nelalocul ei, in mijlocul oceanului vast, scanteietor. Saint Kitts - numele insulei o urmarise inca din copilarie. Acest loc straniu, In care tatal ei se refugiase dupa moartea mamei sale, ti afectase sufletul dintotdeauna. Nu se a§teptase niciodata insa ca va ajunge sa viziteze insula, iar acuma intra aici admirandu-i frumusefea tropicala de pe puntea Vrajitoarei Marii, in timp ce vasul se apropia cu repeziciune de docurile de la Basseterre, capitala insulei.

"

Dupa ce

Vrajitoarea Marii §i Caroline

ancorara in port, Garrick se indrepta catre Katelin. -

Insist sa-mi acorzi placerea de a te conduce

pe plantafia tatalui tau. Katelin se infepeni la apropierea sa §i fu gata sa-i refuze oferta. Dar, cand ii privi trasaturile 98

dure ale fejei §i expresia hotarata a gurii, injelese ca nu ar fi folosit la nimic sa se impotriveasca. . Garrick Steele era obi§nuit sa faca intotdeauna ceea ce voia §i avea sa ac|ioneze in acela§i fel §i de aceasta data. In vreme ce Garrick o conducea, fetei ii trecu prin minte sa-i repro§eze modul in care o trata, dar, gandindu-se mai bine, i§i dadu seama ca nu ar fi avut nimic de ca§tigat. Acest om facea intotdeauna numai ceea ce ii placea §i nimeni vreodata nu-1 putuse impiedica sa-§i atinga scopul. Nu-i ramanea decat sa se consoleze cu ideea ca, odata ajunsa in casa tatalui ei, nu va mai avea niciodata de-a face cu el. I§i aminti cu toata puterea cele ce ii povestise noaptea trecuta despre vasul sau §i nu mai avu nici o indoiala ca Garrick nu era nimic mai mult decat un pirat. Era vinovat de tot raul care i se intamplase noaptea trecuta, iar acum se mai adauga un punct pe lista lunga a. ticalo§iilor lui: o obliga sa-i accepte compania, de§i era evident ca nu era binevenit. Docurile care se intindeau in fata 99

apei reprezentau partea cea mai grosolana a ora§ului Basseterre. Marinari, femei indrazneje, cu moravuri u§oare, in cautare de clienji dispu§i sa le cumpere favorurile, §i gura-casca de ambe sexe, care vagabondau in cautarea unei ocazii de a-§i incerca norocul. Abia dupa ce Katelin ?i Garrick trecura prin fa{a mai multor depozite darapanate, atmosfera paru ca se mai imbunatate§te, dar schimbarea era §ocanta. In porfiunea pe care o strabateau acum, se in§iruiau pravalii darapanate, in care i§i gaseau locul o multime de marfuri provenite de pe vasele care frecventau portul, risipite

in

vitrine,

spre

a

atrage

privirea

trecatorilor. Fructe tropicale §i zarzavaturi de o incredibila varietate, erau expuse intr-o ghereta, unde puteai. gusta deopotriva placinta cu came sau cu fructe. in spatiul din jurul portului, puteai gasi dantele fine, valuri de {esaturi exotice, bijuterii lucrate de cei mai priceputi artizani. Un amalgam incredibil de lucruri bune ca §i de obiecte inimaginabile, pro venit din toate porturile lumii, era expus spre a 100

determina vizitatorul sa-§i dezlege punga. Katelin ramase uimita de activitatea intensS ce se desfa§ura tn aceasta parte a portului. Putea admira femei elegante, hoinarind la adapostul umbrelelor de dantela, spre ai se proteja de razele arzatoare ale soarelui stralucitor. Barbati tn costume bine croite, insofeau femei frumoase §i conversau cu prietenii. Parea ca docurile rau mirositoare ramasesera tn urma cu mile, §i nu doar cu cateva sute de iarzi. in picioare, langa Garrick, pe trotuarul podit cu dale de lemn, tl urma in direcjia spre care o conducea, privind cu atenfie traficul aglomtrat, cand atenfia ii fu atrasa de o femeie in varsta, cu obrazul ciupit, imbracata intr-o rochie de strada eleganta, de culoarea marului verde, care tragea dupa ea o versiune mai tanara a propriei persoane, indreptandu-se in direcfia lor. -

Vai, capitane Steele, ce .surpriza sa te vad!

Chiar alataieri ii spuneam scumpei mele prietene, Fern Atworth, §tii coafeza din Basseterre, -ca. insula asta ofera atat de pu{ini pretenden|i la 101

casatorie pentru tinerele noastre domni§oare, §i, acum, iata-te aici! Te-ai intors din nou pe minunatele noastre tarmuri! • Garrick zambi, auzind cu cata caldura tl intampina femeia §i, privind spre singura fata a doamnei Clarice Langston, zambetul i se lati pe fata, vazand-o cum se inro§e§te. - Vai, va mulfumesc, doamna Langston, pentru ca m-ati inclus pe lista pretendentilor de aici, din Saint Kitts. - Oh, capitane Steele, doar §tii prea bine ca e§ti in capul listei la pretendenti pe care o are fiecare tanara de pe insula. Katelin i§i roti ochii de smarald, privind cerul. Oare aceste femei §tiau ce ticalos era de fapt capitanul Steele? Erau oare atat de orbe§te indragostite de acest frumos pirat, incat nu mai puteau deslu§i omul adevarat din el? -

Oh,

te

rog

sa-mi

scuzi

impolitetea,

domni§oara Ashford. Garrick se intoarse spre Katelin, dandu-§i seama ca fata era gata sa se 102

Tndeparteze. Doama este so{ia bunului nostru guvernator, Clarice Langston, iar domni$oara este Incantatoarea lor fiica, Thelma. Intorcandu-se apoi catre cde doua femei, adauga: iar aceasta, doamnelor, este Katelin Ashford. Va locui in Saint Kitts pentru un timp. Ambele femei nu acordara prea multa atentie prezentarii. Atenfia lor se concentra Tn Tntregime asupra frumosului capitan care statea alaturi de Katelin Ashford. -

Da, da, foarte draguj din partea dvs.

domni§oara Ashford. Doamna Langston se simti obligata sa spuna ceva tinerei femei, din pura politefe, dar T§i Intoarse repede ochii catre Garrick, imi pare atat de bine ca ai sosit la timp pentru a lua parte la balul care va avea loc Tn casa guvernatorului, la sfar§itul saptamanii viitoare. §tii ca sarbatorim cea de a §aizeci §i una aniversare a zilei sale de na§tere! Toate invitatiile au fost deja expediate, dar, fii sigur ca ma voi ocupa sa-|i fie trimisa una, direct pe vas. §i poate ca Thelma Tti va acorda unui sau doua dansuri. §i, deoarece 103

Thelma se apropia de varsta cam prea coapta de douazeci §i doi de ani §i era pe punctul de a intra in randul fetelor batrane, Clarice era con§tier\ta ca venise-timpul sa ia problema in mana. -

Desigur cS a§ fi incantat sa-mi inscriu numele

in came|elul de bal al Thelmei, dar mi-e teama ca va trebui sa-mi ocup locul in coada unui §ir lung de barbafi, care aspira sa sarute mana acestei incantatoare tinere. Garrick era con§tient ca flatandu-le pe aceste doua femei, va putea obtine orice de la ele. Samuel Langston, guvernatorul de pe insula Saint Kitts, avea puterea de a interzice accesul legal al vasului sau in portul Basseterre. §i, in afara de punga plina cu monede de aur, pe care i-o trimetea guvernatorului de fiecare data cand se afla in port, Garrick se straduia sa ramana in gra|iile Claricei Langston, ceea ce includea de la sine obligapa de a o flata pe ru§inOasa §i timida Thelma. Revenind apoi la un ton mai serios, Clarice Langston ii expuse lui Garrick motivul pentru care ie§isera in aceasta dimineata in zona docurilor 104

trupul unei alte femei fusese gasit plutind Tn largul portului §i spera sa afle informa{ii din barfa prietenelor ei. In vreme ce povestea despre cele Intamplate, Scotty I§i facu aparifia Intr-o §areta trasa de un singur cal. Bagajele lui Katelin de pe Caroli ie

fusesera

Tngramadite

Tn

spatele

vehici ului. Katelin T§i pironi privirea asupra secundului, ca §i cand ar fi fost un trimis al Domnului. intorcandu-se spre grupul de langa ea §i observand ca atentia lui Garrick era captata de cuvintele

femeii

mai

Tn varsta,

Tntrerupse

conversafia cu curaj: -

Va rog sa ma scuzati, doamnelor, §i dumneata

capitane Steele. Se pare ca, Tn sfar^it, a aparut §areta trimisa de tatal meu. Cu aceste cuvinte, Tntoarse spatele grupului §i Tncepu sa-§i faca drum catre §areta, dar nu mai Inainte de a fi observat strafulgerarea dura ca focul, din ochii alba§tri ai lui Garrick. Tentat pentru moment sa o Urmeze §i sa-1 Tnvete pe secund o lectie, pe care nu avea sa o uite curand, Garrick se stapani totu§i §i ramase pe loc, 105

nevrand sa dea loc unei scene nepotrivite, In fata sofiei §i fiicei guvernatorului. Respirand adanc, zambi perechii, pe cand il privea pe Scotty ajutand-o pe Katelin sa se urce in §areta. -Deci, spuneaji ca s-a gasit corpul u?ei alte femei in largul portului? A cata este acum Mi se pare ck ajunseserati deja la cinci, ultima data, cand vasul meu s-a aflat in port. Nici Clarice, nici Thelma nu luara prea mult tn seama plecarea lui Katelin Ashford, atenfia fiindu-le indreptata. asupra barbatului frumos, pe care il

inghesuisera

intr-un

colt

al

trotuarului

aglomerat. -

Pai, cred ca s-a ajuns la opt cu asta, nu, chiar

noua! Dar Samuel spune ca nu e nici o pierdere disparitia unei alte codoa§e. in ceea ce o prive?te, Clarice se intefesa de tarfele care apareau mutilate §i ucise de-a lungul docurilor, numai pentru ca asemenea

evenimente

reprezentau

o

ocazie

minunata pentru barfa §i speculatii. §i in acest 106

moment, daca Garrick se, arata interesat de subiect, ea era mai mult decat Tncantata sa-i spuna tot ceea ce §tia. Potrivindu-§i fiastele, Katelin se a§eza pe banca §aretei, aruncand pentru ultima oara o privire asupra lui Garrick. Parea c& el nici nu observase ca ea plecase, se gandi, Tn vreme ce Tl privea. Inca mai vorbea cu Clarice Langston, atent la fiecare cuvant al ei. lata a§adar ca avusese dreptate Tn ceea ce-1 prive§te - era mai mult decat un desfranat. Voia sa capteze atenfia oricarei femei disponibile. §i cand te gande§ti ca aproape o prostise, facand-o sa creada ca ar putea fi o fiinta deosebita! I§i Tndrepta umerii, Tn vreme ce Scotty Tndemna caii. s-o porneasca la drum. Pe viitor, va fi mult mai prudenta, Tn ceea ce-1 prive§te pe acest om. 0 singura gre§eala era tot ceea ce T?i putuse permite, de§i aceasta gre§eala o costase atat de scump. -

Am luat informafii despre Coral Rose,

plantajia tatalui dvs., de la centrul de distribuire a 107

alimentelor §i imbracamintei. Voiam sa va due bagajele intai acolo, dar cand v-am vazut stand pe trotuar, m-am gandit ca poate doriti sa ajungep la Coral Rose inainte de ora mesei. - I{i sunt foarte indatorata, Scotty. Trebuie sa-ti marturisesc ca Tncepusem sa ma cam plictisesc in compania capitanului Steele. Lasand ora§ul in urma, Scotty i^i Tndrepta calul catre un drum ce §erpuia, urcand in pante. Priveli§tea oferita de aceasta Inalfime era mareata; la picioarele drumului prafuit se mtindeau plaja §i marea. Aerul proaspat §i briza tropicala a marii o ajutara pe Katelin sa se Tnvioreze. - Ai aflat cat de departe se afla Coral Rose, Scotty? intreba oarecum ingrijorata. - Fierarul spunea ca la numai cateva mile in afara ora$ului. Zicea ca, daca o luam pe acest drum, nu va dura prea mult. §i cu soarele care incepe sa apuna, sper ca va fi o plimbare destul de placuta. - Ai mai fost la Saint Kitts, Scotty? Katelin se 108

straduia sa fie o companie placuta pentru tanarul barbat. - Ah, am mai fost aici de cateva ori, mai inainte. Uneori ploua, dar, cu excepjia acestui lucru, cred ca va veti simfi bine. Este o insula minunata. - Stai mult de data asta? Katelin se intreba cat timp ii va trebui Capitanului Howard sa-§i repare vasul. - L-am auzit pe capitan spunand c i s-ar putea sa ramana in port vreo doua saptamani. In orice caz atata cat va fi necesar ca sa repare catargul principal. Privind-o pe Katelin, Scotty se simtea mizerabil, la gandul ca trebuia s-o paraseasca pe insula Saint Kitts! Katelin indeparta cu mana o insecta zburatoare, care parea hotarata sa se stabileasca pe maneca ei. Caldura deveni mai apasatoare, dupa ce parasjra racoarea

ce

venea

dinspre

plaja

deschisa,

indreptandu-se spre interiorul insulei. - A§ dori sa-{i muljumesc pentru bagaje, 109

Scotty. Am crezut ca tatal meu va trimite dupa ele, dar acum nu mai este nevoie de a§a ceva. Bagajul reprezenta singura scuza pe care Scotty o putea invoca pentru a merge la Coral Rose. Dar, din lnfelepciune, pastra secretul pentru el. Pufin timp mai tarziu, Scotty i§i Tndrepta calul de-a lungul unei poteci laterale, parasind drumul principal. Pe o tablie de lemn uscat, se putea citi CORAL ROSE. Poteca nu arata a fi prea utilizata, caci era invadata de padurea tropicala care cre§tea peste tot, pe aceasta insula. Copacii i§i aruncau Umbra deasupra capului calatorilor, filtrand lumina prea stralucitoare a soarelui, iar parfumul florilor tropicale atarna greu, peste tot, In aer. Cand §areta ie§i la marginea padurii, _chiar in faja lor aparu o casa mare, alba, singuratica in mijlocul

pamanturilor

care

cunoscusera,

cu

siguranta, zile mai bune. Acum ierburi Inalte cre§teau de-a lungul potecii §i o multime de flori tropicale multicolore sufocau cladirea stranie, cu doua etaje.

in jurul locului plutea un aer vag de lenevie, se gandi Katelin, tn vreme ce Scotty oprea §areta, tntinzandu-i apoi mana, spre a o ajuta sa coboare. - Daca ai vrea sS a§ezi bagajul pe veranda din fa{a, a? porunci mai tarziu s i se ocupe cineva de el §i sa-1 duca tn casa. Katelin indica veranda care se intindea pe toata lungimea casei §i disparea dupa colfurile ei. Katelin zabovi afara, pana cand secundul a?eza toate valizele ei pe veranda. Parea ciudat ca nici tatal ei, nici vreun servitor nu venise sa o tntampine, dar, cu toate acestea, T§i lua ramas bun de la cel care o escortasQ pana aici, asigurandu-I ca-1 va a§tepta sa ia ceaiul impreuna, tn dupaamiaza zilei urmatoare. §areta se tndeparta tncet de casa, pierzandu-se pe drumul pe care venise, iar fata se indrepta spre u§a de la intrare.

Ill

6

U§a de la intrare se deschise larg, fara sa opuna rezistenja. Pa§ind cu atentie in coridOrul rece, Katelin descoperi ca, la urma urmei, casa era bine ingrijita §i locuita, nicidecum pustie, a§a cum se temuse la inceput. Piese de mobilier u§oare, aerate, fiisesera plasate intr-o ordine anume cautata, prin camerele deschise de la parter, iar ferestrele largi, plasate in fiecare unghi al casei, lasau sa patrunda cea mai u§oara briza tropicala. Auzind ni§te zgomote care veneau din partea din spate a casei, Katelin se apropie incet de zona bucatariei. Impingand o u§a cu laturile batante, dadu peste o femeie de culoare, extrem de masiva, care statea in picioare, langa soba in care ardeau ni§te lemne, §i fredona u§or. Katelin era enervata de faptul ca tatal ei nu avea habar ca ea urma sa stea intr-o vizita lunga, de doi ani. Tu§i §i a§tepta ca femeia neagra din 112

odaie sa se intoarca de langa cratitele ei de bucatarie §i sa priveasca in direcjia ei. Rasucindu-se de langa soba, zambetul lataret de pe fafa femeii negre incepu sa se topeasca incet. Ochii ei intunecati o fixara pe tanara fata, care statea in picioare, in u§a bucatariei. - Pot sa te ajut; dom'§oara? I§i a§eza lingura langa oala in care mestecase pana atunci §i incepu sa-§i §tearga mainile de ?ortul care ii infa§ura §oldurile largi. - Cred ca da. katelin mai facu un pas in incaperea stralucind de curatenie §i mirosind atat de imbietor. il caut pe tatal meu, Richard Ashford. Gura femeii ramase cascata de uimire. - Dumnezeule, copila, doar nu e§ti dom'§oara Katelin? - Ba da, eu sunt. Katelin ii zambi femeii atat de u§urata, pe cat de surprinsa era aceasta. Unde este tatal meu? Se afla pe plantajie? - Ah, sarmana copila n-ai primit veste despre tata mata? Dar, mai inainte ca fata sa fi putut

113

intreba cine sa-i trimita vreo veste despre tatal ei, femeia continua Tn grab! Copila draga, stapanu' plecat la tata cerescu. Acu vro §ase luni in urma ajuns pe celalalt {arm. Eram sigur §tiut totu' despre tata mata §i despre dom'§oara Carol, Tanaru' cela draguj, care scris ultimu' testament a lu tata mata §i ultimu dorinf, a spus trimis scrisoare, explice tot cum Tntamplat. - 0 scrisoare care nu a ajuns niciodata. Katelin se lupta din rasputeri cu amejeala care ameninja sa o cuprinda, sperand Tn sinea ei ca poate nu a Tnjeles bine cuvintele femeii. - Pare rau Tntamplat eu spune asta, Tngera§ule. §ezi aci la masa §i lasa batrana Lizzy sa pregateasca cea§ca fierbinte de ceai. Femeia se apropie de Katelin §i, observandu-i paloarea trasaturilor, o conduse, {inand-o de bra{, catre masa uzata, brazdata de taieturi de cufit. Nu putut face nimic pentru stapana noastra. S-a Tmbolnavit de febra §i Tntr-o saptamani a murit amandoi. Lizzy se asigura ca tanara domni§oara sta bine a§ezata pe scaun, Tnainte de a se Tntoarce la soba ei 114

de gatit, pe care a§eza o oala cu apa pentru ceai. Katelin i§i scutura capul, cuprinsa de o uimire fara margini. - Vorbe§ti de o stapana - tata avea o nevasta? I§i dadu seama imediat cat de pujine lucruri §tia despre propriul ei tata. - Am crezut ca macar stapanu' scris §i spus despre stapana. Clatinandu-§i capul uria§, Tnfa§urat Tntr-un turban de un ro?u stralucitor, Lizzy insinua ca nu fusese de acord cu tot ceea ce facuse Richard Ashford Tn timpul vietii vale. Aducand ceainicul la masa, turna o cea?ca de apa fierbinte peste frunzele de ceai. Ei, acum nu gandi atat la domnu' Richard, copila. Durerea lui, de micut fiica, fost care a facut se poarte a§a. Cu ani Tnainte Tntalne§te pe dom'§oara Carol, povestit cum Tmpietrit inima pentru totdeauna cand mama matale chemata, la ceruri, de sfinti. Nu e frumos cum parasit la tine, dar nu uitat nici o zi, Tn toata viafa. Avea poza mica a matale, lipita de inima, Tn buzunaru' de la haina §i eu avut grija se aiba acolo, atunci, cand bagat Tn mormant sa odihneasca. 115

In acele momente, Katelin nu era prea sigura cum trebuia sa reactioneze la auzul ve§tii ca tatal ei murise. §i-l amintea vag, imaginea lui i se §tersese din minte in decursul anilor. Vestea ca se recasatorise era destul de surprinzatoare, dar trebui sa recunoascS faptul ca nu putea sa se a§tepte la ceva mai bun din partea lui. Richard Ashford fusese un barbat frumos, viril, care nu putea lancezi ve§nic, fara o femeie alaturi de el. Lizzy parea ca incearca sa-i acorde tinerei femei un moment necesar sa se impace cu starea de lucruri, inainte de a vorbi din nou. - Sigur ca, daca stapanu' nu scris §i nu vorbit despre stapana, nu spus nici despre tanaru' stapan Joshua? -Joshua? Turbanul se clatina nerabdator. - Stapanu' al tanar nu aici ureze venit bun, sigur afara alearga ca nebun pe plaja. - -Vrei sa spui ca tatal meu are un fiu? §i ca acesta e Joshua? Katelin nu putea crede ceea ce 116

auzise cu urechile. Capul se clatina In sens de aprobare. - Stapanu1al tanar e un mana de om, dar are un inima de aur. Cand vrea, baiat de treaba. ~ Caji ani are? Katelin inghiji cu greu, flamanda, caci nu mancase nimic de la micul dejun. Incerca sa Tnghita bucatica dulce de prajitura, simtind un nod in gat. - Pai, Joshua disprezece ani acu, dom’§oara Katelin. E ceva sa ai un frate mai mic, despre, care sa nu §tii nimic! - Am un frate de doisprezece ani? repeta Katelin uluita. Pur §i simplu, nu poate fi posibil. Cine are grija de Joshua? Cine §i-a asumat responsabilitatea cre§terii lui, acum ca tata! meu e mort? - Pai, daca tot venit la Saint Kitts, aici locu' matale Tngrije§ti frate matale, dom'§oara Katelin. Coral Rose e tot ce mo§tenit stapanu' al tanar, ca drept da na§tere, §i tu veghezi sa ramana. Katelin nu putea face nimic altceva decat sa se 117

holbeze la femeia neagra. Intreaga lume parea ca se Invarte§te nebune§te, in jurul unei axe fara punct de sprijin. Instinctul de aparare ii striga ca, in acest moment, ar trebui sa se afle intr-o trasura, care sa o duca inapoi la Basseterre. Va cauta un vas, orice vas, §i se va intoarce direct la matu§a ei. Inapoi la Londra, unde viata ei avusese totdeauna un cat de cat sens al unei oranduieli normale. §i totu§i, ratiunea birui. §tia ca nu putea, in nici un caz, sa abandoneze copilul tatalui ei - oricat de mult ar fi dorit sa o faca in acel moment. - Aceasta Carol, cu care s-a casatorit tatal meu, are familie? - Nu, doamna. Dom'§oara Carol nici un suflet de-al ei. Odata spus ca familie ei mort §i ca stapanu' §i tanaru' stapan tot ce are pe lume asta. Deci nici un ajutor, i§i spuse Tn sine Katelin. - Nu cumva au ni§te prieteni, care ar putea sa aiba grija de baiat, pana la varsta cand va putea conduce singur plantafia? Vocea ei suna pu{in disperata. 118

Lizzy clatina din cap inainte §i inapoi. - Toji care cunoa§te stapanu' al tanar crede ca e cam greu de {inut in frau. §i cum ochii fetei se rotunjira surprinji, Lizzy se grabi sa o lini§teasca. Asta nu vrea spune ca baiatu' rau, nu supara la tine. Trebuie doar lisat la voia lui. Stapanu' Richard lasa la pace tot timpu' iar dom'§oara Carol, ce mai iubea baiat atat de mult, ca nu vede nimic rau la purtarile lui. Katelin se intreba ce voia sa spuna Lizzy cu cuvantul acesta ciudat, §i cauta sa-i descopere sensul, pe care zambetul batranei nu voia sa i-1 dezvaluie. Incepu sa o doara capul, din cauza caldurii tropicale §i a §Ocului provocat de nouta|ile aflate despre familia ei. - E cineva care m-ar putea conduce intr-o camera, unde a§ putea sa ma odihnesc putin? - Mulji servitori din casa petrece acum timpu' afara, la colibe din spate, ii raspunse Lizzy, in a?a fel incat s-o faca sa infeleaga care era situatia pe plantatie acum. Un minut iese §i aduce cateva fete. 119

Acu, ca ai venit, trebui mult ajutoare. - Deocamdata, spune-mi unde se afla camera tatalui meu. Pentru moment, ma _voi descurca singura. Katelin se simtea tot mai slabita, pe masura ce minutele treceau §i nu voia decat sa se odihneasca imediat. Lizzy paru incantata sa trimita pe tanara fata in camera tatalui ei. - Odaia stapanului al batran e prima u§a, sus pe scara. Urc&, ca eu pune pe mo§ Rufuss sa aiba grija de bagajele matale Katelin dadu din cap obosita, pe cand se ridica in picioare §i ie§ea afara din bucatarie. Capul i se invartea ametit, in timp ce urea scarile, iar, cand deschise u§a, aproape i se facu rau. Cu mana incle§tata pe manerul u§ii, se opri. Acolo, pe peretele opus u§ii, atarna o pictura reprezentandu-1 pe tatal ei, iar alaturi, portretul unei femei cu trasaturi indescifrabile. Richard Ashford, cel pe care Katelin §i-l amintea din copilarie, parea ca reinvie pentru ea 120

de sub tu§ele viguroase ale panzei. Ochii lui verzi, atat de asemanatori cu ai ei, straluceau de buna dispozi|ie, iar fruntea inalta §i barbia puternica exprimau inteligenta. Ui mdu-se cu atentie la parul negru al tatalui ei, In linte Ii aparu dintr-o data imaginea unui alt barba , cu parul ca noaptea. Simfindu-se cuprinsa de senzatii ame{itoare, pe care de

de§teptase imaginea Indrazneafa

a

capitanului, Katelin i§i Indrepta grabita atenfia catre portretul femeii care atarna alaturi de cel al tatalui ei. Nu vazu mai nimic din trSsaturile femeii, care sa fi putut atrage aten{ia tatalui ei. Earul castaniu al femeii era pieptanat spre spate, Intr-o coafura severa. Cu barbia ascufita, cu ochii obosi|i, de culoare

albastru-palid,

parea

slaba,

aproape

unghiulara, cu mainile stranse In poalS. Ce fel de mangaiere putea gasi tatal ei in imbraji§area unei asemenea femei, se intreba Katelin, in vreme ce studia tabloul, incercand sa-§i imagineze ce anume ascundea pictura vederii. 121

Poate ca acest baiat, Joshua, era ca mama sa, se gandi Katelin indepartandu-se de picturi. Inc&perea era larga ?i fusese decorata in culori bogate, calde, care revelau, fara putinta de tagada, o mana de femeie. Mobilierul se potrivea mai mult cu un conac englezesc decat cu un dormitor ie pe o insula tropicala. Patul mare, din steja , cu baldachin, se afla in mijlocul camerei. O matase cu trandafiri roz fusese transformata cu gust in draperii, care se puteau trage, invitandu-te la o intimitate confortabila, ceea ce conferea §i o anumita grajie patului. Intr-un coif al camerei, un alcov cu perdele adapostea un minunat loc de odihna, ce parea deosebit de confortabil. Pe peretele opus se afla un balcon, cu vederea spre peluza din fa{a casei. Nimic nu arata ca tatal ei §i sofia lui folosisera camera. Dulapurile de haine §i biroul fusesera golite cu catva timp in urma. Zvarlindu-§i incaljamintea din picioare, Katelin ofta de plicere cand catcaiele i se infundara in covorul gros, plu§at. Scofandu-§i palaria, o a§eza 122

pe birou §i privirea i se opri din nou asupra patului. Un somn bun, de cateva ore, va face minuni, i§i spuse. Poate ca atunci cand se va trezi, va descoperi ca viata nu este atat de groaznica pe cat ii aparea acum. Intinzandu-se peste cuvertura moale, imaginea vie a capitanului Garrick Steele ii aparu in faja ochilor minpi. Oare, nu mai departe de aceasta dimineata, se trezise zacand goala in patul frumosului capitan? Poate ca daca, ajungand la Coral Rose, ar fi putut gasi consolare in brajele tatalui, i-ar fi marturisit tot ceea ce i se intamplase §i 1-ar fi 15sat pe el sa se descurce cu acest vagabond curajos. incet, pleoapele incepurS s2 i se inchida, gandurile, care-i cutreierau minfile, sa dispara. Fara un parinte care sa-i apere onoarea, va trebui sa se descurce singura. Numai daca a§ putea gasi un mijloc sa ma apar de acest om, se gandea in timp ce aluneca intr-un somn profund. -

Lizzy spune ca nu trebuie s-o deranjezi pe

dom'§oara! Vino aici, imediatt Se auzi o u§a 123

trantita, un ppat ascufit strabatu aerul, ceva cazu cu zgomot pe podea, iar rasul unui baiat patrunse in dormitor. Katelin se trezi cu totul, deschizandu-§i larg ochii verzi, fara sa-§i dea seama unde se afla §i de cele ce se petreceau Tnjurul ei. - Imi pare rau, dom'§oara Tmi pare rau! 0 tanara negresa statea Tn picioare, langa patul lui Katelin §i T§i frangea mainile Tntr-un gest de disperare. Am Tncercat sa-1 domolesc pe stapanu' cel tanar, dar nici nu ma baga In seama! Trezindu-se la realitate rapid §i observand teama Intiparita pe trasaturile tinerei femei, Katelin Intelese imediat ce se Intamplase §i T§i dadu seama ca, pregatita sau nu, urma sa-1 Intalneasca pe fratele ei. Cautand cu privirea prin camera dupa baiatul de doisprezece ani, se Intoarse nedumerita catre feti§oara neagra, care tremura de spaima. - A intrat aici? o intreba. Fata Ii facu

semn catre

perdelele

acopereau locul de odihna de langa fereastra. 124

care

- Se ascunde acolo, dom'§oara! Katelin zambi u§or, amintindu-§i cat de timida fusese §i ea la doisprezece ani. Cu siguranfa ca ?i fratele ei se simfea stanjenit, la gandul primei lor intalniri, i§i spuse cu intelegere. - Multumesc... Nu §tia cum o cheama pe tanara negresa. - Eu sunt Bessy, dom'§oara. Lizzy spune ca de acum Tncolo am sa ma ocup de tot ce veti avea nevoie! - Prea bine Bessy, acum lasa-ne pe Joshua §i pe mine singuri. Ne va trebui catva timp sa ne obi§nuim unui cu altul. Ochii negresei se rotunjira din nou. Nu era sigura ca ideea stapanei era tocmai in{eleapta. -Pot sa raman, daca doriti, dom'joara. Nu ma supar deloc. - Nu e nevoie, Bessy. Daca ai vrea sa te ocupi sa-mi fie aduse bagajele sus, {i-a§ ramane indatorata. - Daca dom'§oara crede ca e mai bine, in 125

regula, atunci. Odata u§a inchisa, Katelin se dadu jos din pat §i se indrepta spre locul de odihna. Tragand la o parte perdelele care separau locul de restul incaperii, descoperi ca nu era nimeni. Rasucindu-se, auzul ii fu izbit de un ras baiejesc, care venea de pe balconul din afara camerei. Traversand camera, ie§i afara in balcon. Ceea ce vazu insa, o ingheja, impietrindu-i picioarele. Acolo, pe balustrada grilajului care Inconjura balconul, a c&rui inalfime nu depa§ea talia unui adult, un baie{andru cu p5r negru §i cu ochi verzi, imbracat numai in pantaloni scurfi, fara pantofi, fara cama$a, umbla de colo colo. Briza dupaamiezii ii umfla in toate parole §uvi|ele lungi, dezordonate, ale parului, in vreme ce baiatul o privea cum se oprise, cu gura cascata, gata sa scoata un

de groaza, de teama pentru

siguranja sa. Rasul lui dracos umplu inca o data, aerul. -

Coboara de acolo imediat! reu§i s i articuleze

in cele din urmS, speriata ca orice mi§care din partea ei 1-ar putea face pe, baiat sa se 126

rostogoleasca de pe varfiil balustradei. Putuse ziri pujin mai inainte in<imea balustradei fafa de pamant §i se temea c5, in atare ipoteza, baiatul nu §i-ar mai fi revenit niciodata de pe urma cazaturii. - De ce? Baiatul zambi, ranjind larg, pozna§. Katelin era prea cople^ita pentru a mai putea vorbi. Salbatic, Ssta era cuvantul potrivit. Era cel mai salbatic copil pe care il intalnise vreodata. Reveriindu-§i putin, incerca sa para calma, cand ii raspunse: - Pentru ca vei cadea, daca nu faci cum iji spun!“ - Vrei sa spui, a§a? I§i intinse brafele intr-o parte §i, o fracpune de secunda, trupul baiatului se clatina peste balustrada, ca §i cand avea sa-§i dea drumul. Katelin i§i inchise ochii, incapabila .sa-1 vada cazand, dar, cand §i-i deschise din nou, il vazu stand in picioare, in acela§i loc, cu acela§i ras larg, §trengaresc, pe buze. Rasucindu-se pe calcaiele goale, Katelin se intoarse in camera. Daca baiatul 127

avea intentia sa-§i faca rau, ea nu avea cum sa-1 opreasca. Daca ar fi incercat sa-1 iraga jos, cu siguranta ca actul in sine s-ar ■fi dovedit dezastruos. Odata inapoi Tn camera, Katelin se a§eza pe unui din scaunele din coltul camerei §i se resemna sa a§tepte. Inima Ti batea nebune§te §i i-au trebuit mai multe minute sa se linijteasca. Nu se a§teptase ca prima Tntalnire cu unicul ei frate sa se desfa§oare Tn acest mod. Nu trecu mult timp §i Katelin zari un picior desculf, pa§ind prin u§a deschisa de la balcon, urmat de celalalt picior, §i baiatul intra cu totul Tn camera. Ochii verzi i se Inasprira pe cand cautau prin camera §i o descoperira §ezand pe scaun. - Deci tu e§ti sora mea? intreba stand Tn picioare Tn mijlocul camerei. Barbia i se inalta cu hotarare, provocatoare. - Deci tu e§ti fratele meu? ii replica Katelin scurt. 128

Cei doi se privira intens, timp de cateva minute, inainte ca Joshua sa vorbeasca din nou. - Daca tu crezi ca ai sa ma iei de aici, de la Coral Rose, §i sa ma obligi sa locuiesc cu tine in casa matu§ii tale, afla ca nu voi pleca!- Ochii verzi de jad ii sclipira ameninfatori. Pumnii micuti se stransera razboinic, gata s i intampine orice atac, Imaginandu-§i reactia matu§ii, daca intr-adevar i-ar fi adus aceasta creatura in casa, Katelin zambi. De unde §tii de matu§a mea Elisabeth? - Tata mi-a povestit totul despre tine §i despre matu§a ta! Mi-a spus ca locuiti peste ocean $i ca, intr-o zi, vei veni sa ai grija de mine. Dar nu vreau sa merg cu tine §i tu nu poti sa ma iei! Katelin fu surprinsa de aceasta izbucnire. - §i cand ti-a povestit tatal tau toate acestea? - Cand el §i mama erau bolnavi. Chiar inainte de a inchide ochii §i de a riu-i mai deschide niciodata. Katelin expira aerul adanc din piept. Tatal ei vorbise despre ea pe patul de moarte. Se gandise 129

la ea §i Ii spusese acestui copil ca va veni dupa el §i ca va avea griji de el. Cata mfelepciune din partea lui. Tatal ei o lasase fara un cuvant atajia ani, sa traiasca cu matu§a ei, iar, pe patul de moarte, se gandise ca avea dreptul sa-i spuna fratelui ei ca ea T§i va asuma responsabilitatea educatiei lui! Chiar In timp ce cuvintele Ii zburara de pe buze, §tia ca mania ei era cu totul deplasata. - $i ce te face sa crezi ca a? dori sa am grija de un baiat a§a ca tine? In momentul Tn care rosti aceste vorbe, ar fi dorit sa §i le retraga, dar efectul pe care ele Tl avurii asupra lui Joshua fu surprinzator. Duritatea din ochii lui verzi disparu §i barbia i se Tndulci u§or, ca §i asprimea din jurul buzelor. - Vrei sa spui ca nu ai venit la Saint Kitts, ca sa ma iei la Londra cu tine? Incet, fata dadu din cap, neavand Tncredere Tn sine sa mai scoata vreun cuvant. Trebuia sa nu uite ca nu putea sa-1 raneasca pe copil, deoarece suferise deja peste masura, In ultimele luni. 130

- Atunci de ce te afli aici? Pentru moment, ochii lui, atat de asemanatori cu ai sai, sclipira din nou, neincrezatori. - Matu§a m-a trimis aici pentru o perioada de doi ani. Matu§a Elisabeth crede ca cel mai bun lucru era sa-mi vizitez tatal Inainte de a-mi face planuri de viata §i de a .ma casatori, adauga ea repede. - Deci nu ai §tiut nimic despre tata §i mama? - Lizzy mi-a spus totul cand am venit. Pana tn aceasta dimineata nu banuiam ca tatal meu se recasatorise §i ca am un frate. - §i ce vei face acum? Pusese punctul pe "i", iar Katelin descoperi ca este foarte stanjenitor sa fie chestionata atat de direct de catre un copil de doisprezece ani. - Pai, de fapt, nu am avut timp sa ma gandesc la acest lucru. Ce imi sugerezi sa fac, Joshua? Felul ei degajat de a se purta parea sa-1 faca pe baiat sa aiba incredere in ea, pentru moment, de§i pastra inca o distant prudenta. 131

- Cred ca ar trebui sa te Tntorci de unde ai venit §i sa la§i lucrurile la Coral Rose a§a cum sunt. - Iube§ti aceasta plantatie, nu-i a§a? Katelin Ti puse aceasta Tntrebare dintr-un motiv anume §i, pe cand Ti a§tepta raspunsul, Tnjelese cat de mult va cantari acest raspuns Tn decizia pe care avea s-o ia, Tn ceea ce prive§te viitorul lor, al amandurora. Capul

Tntunecat

Tncuviinta

puternic,

§i

stralucirea unei lacrimi retinute aparu Tn ochii verzi. Katelin nu Tl putea, desigur, blama pe copil pentru ca T§i iubea caminul. Oare nu se simtise §i ea atat de nefericita cand parasise Londra? Stand Tn picioare, incerca sa-§i Tndulceasca tonul vocii cat putu. - Pai atunci, hai sa-mi arati ce e prin Tmprejurimi §i hai sa luam ceva de mancare din bucataria lui Lizzy. Baiatul ramase nemi§cat un minut lung, ca §i cand nu i-ar fi venit sa creada ca ea nu rostise acele cuvinte, de care el se temea cel mai mult ca 132

le va auzi, incepand din momentul in care Lizzy ii spusese ca sora lui sosise la Coral Rose. Brusc, prudenta intiparita pe trasatuirle sale disparu. - Vrei sa spui ca ma vei lasa sa raman aici? - De ce nu vrei sa Iuam fiecare lucru la timpul sau, Joshua. Mai intai, tu §i eu trebuie sa mancam ceva, apoi trebuie sa ajungem sa ne cunoa§tem unui pe celalalt. La urma urmei, suntem frate §i sora. Ea ezita sa-i raspunda la intrebare pentru moment, deoarece nici ea nu §tia inca ce avea sa faca in ceea ce-1 prive§te. §tia doar ca trebuie sa ia mai multe hotarari, mai devreme sau mai tarziu, dar, in acest moment, nu §tia care vor fi aceste hotarari. Va avea nevoie de mai mult timp sa se gandeasca, i§i spuse, pe cand il privea pe acest baiat, care ii aducea aminte atat de mult de propria ei persoana. Lumini de avertisment se aprinsera instantaneu in ochii baiatului, inca o data. Facu un semn aprobator din cap, pe cand simtea ochii ei verzi studiindu-1 cu atenpe. Poate ca, daca i-ar arata plantatia §i daca i-ar da ceva de mancare, ar face-o 133

sa admita ca el putea ramane pe loc §i ca nimic nu trebuie schimbat.

7

Catre seara, Katelin inca nu avea nici o idee despre

ce

urma

sa

intreprinda

cu

recent

descoperitul ei frate sau cu plantapa. Aflase de la Lizzy ca servitorii devenisera cu topi lene§i, in absenja unui stapan sau a unei stapane la Coral Rose. Nu exista nici un supraveghetor care sa pazeasca muncitorii la camp §i exista o mare problema cu disponibilul de bani. Se dovedi ca tatal ei nu facuse investitii intelepte din profiturile obpnute din trestia de zahar §i din bumbac. Cheltuise o mare suma de bani, echipand un vas §i incarcandu-1 cu vinuri din Franfa §i dantele

din

Bruxelles.

Capitanul

vasului

inregistrase dezastru dupa dezastru, iar, in cele din 134

urma,

vasul

se

scufundase

undeva,

langa

Portugalia. Plantajia nu I§i mai revenise niciodata dupa aceste pierderi. Cel pufin, bine ca nu ipotecase Coral Rose, I§i spuse Katelin, pe cand se lasa pe spate, in cada de alama §i, rasfirandu-se in adancul apei calde, incerca

sa

faca

ordine

Tn

oppunile

sale.

Sapunindu-§i laba Tngusta a piciorului §i gamba bine conturata cu sapunul cu miros de iasomie, pe care i-1 daduse Bessy, Impreuna cu diferite alte uleiuri de baie, zambea pe cand se gandea la fratele ei. Era un manz zburdalnic, Ti placea sa necajeasca servitorii cu glume facute din toata inima §i, fara Indoiala, era mai plin de energie decat orice alt copil pe care Tl Tntalnise vreodata. Lasandu-se Tnca o data pe spate, se bucura de efectele binefacatoare ale apei, Tn vreme ce T§i simtea trupul mai relaxat decat fusese vreodata Tn ultimele saptamani. Era tarziu, servitorii din casa plecasera Tn colibele lor sa se culce, dupa ce Ii Incalzisera apa pentru baie, carand-o apoi sus. Joshua se afla In 135

pat §i acum avea timp sa se gandeasca. Fie ca voia sau nu, trebuia sa admita ca nu mai era aceea§i tanara femeie care parasise Londra cu zile in urma. Acele ore nesfar§ite, pe care le petrecuse in bratele acelui pirat atat de frumos §i viril, iar primirea de la Coral Rose, cat

faptul ca trebuia

sa-§i asume responsabilitatea unui frate, a unei plantafii §i a oamenilor de pe ea, o transformasera defmitiv intr-o persoana adulta. Nu mai putea a§tepta ca matu§a sa hotarasca pentru ea. Bine sau rau, va trebui sa aiba grija de viitorul ei §i al fratelui ei. Un zgomot u§or ii tulbura gandurile. Venea dinspre mijlocul camerei, departe de coltul In care fusese instalata cada. Sa se fi strecurat Joshua §erpe§te in camera ei §i sa fie in acest moment in balcon? -

Imi ajung destul poznele tale, pentru ziua de

astazi, Joshua! Ie§i afara de acolo, imediat! Katelin scoase un tipat putemic, cand in odaie 136

pa§i riu fratele ei, ci Garrick Steele. - §i ma rog, doamna, cine este acest Joshua, pe care il crezi in camera ta, in timp ce te afli In baie? Ochii lui alba§tri-argintii stralucira In adancuri cu si ipiri de gheafa, In vreme ce, fara nici o ezitar

se Indrepta spre coltul camerei, unde

Kate! i §edea In cada. * Tu! Cum indrazne§ti sa intri in camera mea neinvitat! Cum de indrazne§ti sa vii la Coral Rose? - Tu trebuie sa fii prima care sa-mi raspunzi la intrebare. Cine este acest Joshua pe care II crezi ascuns pe balcon? Garrick simtea cum gelozia ii injeapa inima, furnicandu-i trupul, pe cand a§tepta nerabdator raspunsul. Gandul ca, nu mai departe de noaptea trecuta o gasise virgina, nu ii trecea de loc prin cap, devorat fund de o singura obsesie sa-1 descopere pe acest Joshua, cine o fi, §i sa-i smulga madularele, unui cate unui. - Ji-a§ fi foarte recunoscatoare daca ai pleca in acest moment, lasandu-ne in pace pe mine §i Coral Rose, Katelin il sfa§ia, ca un pumnal, cu privirea 137

ochilor verzi, stralucitori. Nu sunt obligata sa-ji raspund! Nu ma mai aflu la bordul blestematului tau vas de pirafi §i nu mai pop obpne nimic de la mine cu forja! adauga, ca o ultima insulta. in cateva secunde, Garrick fu langa f a §i, aplecandu-se, apuca fara dificultate ante! a{ele fetei, strangandu-le puternic. - Se pare ca rnemoria ifi joaca feste, doamna. Nu-mi aduc aminte sa fi fost vorba despre vreun act de forja, pe cand te aflai la bordul vasului meu. Jinand-o strans, fari-t sa-i faca insa rau, ii porunci: Raspunde! Cine este acest Joshua? Ce im portant avea daca i-ar spune despre fratele ei? Tot ceea ce dorea Katelin in acest moment era sa se elibereze de el. incercand zadarnic sa-§i elibereze umerii din stransoarea mainilor lui, fara a-§i descoperi, totu$i, prea mult din partea de sus a torsului, in cele din urma, ceda cererii lui. - Joshua este frateie meu, daca vrei sa §tii1 Tragand aer in piept cu greutate, ii arunca o 138

privire furioasa, DacS asta voiai sa afli, ia-|i mainile de pe mine §i parasejte camera imediat. Garrick se uit5 fix la ea, privirea lui parand sa judece daca spunea sau nu adevarul. - Nu mi-ai spus niciodata ca ai un frate, Kat. Tonul nu mai era dur, iar vocea )§i recapatase acel tremur u§or ragu§it care, T§i amintea Katelin, avea puterea sa smulga ultima suflare din trupul ei. - Nu §tiam atunci ca am un frate. Ca §i Cand ti§ f t obligata sa-i explic totul acestei brute, i§i spuse in sine. Dar, Tntrucat el continua sa o stranga de brafe i§i dadea seama ca nu era nimic de facut, decat sa-1 convinga sa-i dea drumul. ~ Oh, acum mjeleg. In cele din urma, Garrick i§i lua mainile de pe brajele ei. Scufundandu-se mai jos, in adancul baii inspumate, Katelin ?§i trase prosopul peste sanii plini, incercand,

cu toata nervdzitatea,

sa-i

protejeze de privirea lui infometata. - Ce infelegi? Nu §tii nimic despre mine, capitane! Mania ei parea sa fi ie§it de sub control, 139

intrucat era forjata sa indure privirea ochilor palizi de argint, apntip asupra ei. Cum pop sa injelegi ca am fost obligata sa parasesc tot ceea ce iubesc, familie §i prieteni, numai pentru a descoperi ca tatal meu nu mai este in viafa §i ca am acum un frate, de care trebuie sa am grija §i o plantape ruinata, pe care trebuie sa incerc s-o pun in ordine? Nu intelegi ca imi ajunge? Nu e§ti decat o tortura in plus, care vine sa se adauge la o lista atat de lunga. Ochii ei aruncau fulgere, pntindu-i fa{a frumoasa. - Daca mi-ai da voie, Kat, p-a§ putea oferi alinarea de care ai atata nevoie! Cuvintele fur a rostite atat de duios, pe cand o privea, incat era evident ca veneau din adancul inimii. • - M-am infruptat deja din alinarea asta, domnule §i nu mi-a placut. Garrick ar fi putut combate u§or aceasta remarca, dar se gandi ca nu ar fi fost cel mai bun lucru de facut. Pentru moment, tigroaica lui era mai curand o pisica ranita §i i§i putea da seama de durerea ei interioara, pe cand o privea. 140

- Kat, chiar nu vrei sa §tii ce m-a adus la Coral Rose, la aceasta ora neobi§nuita? - Daca dupa ce imi spui, .ma la§i in pace, atunci da-i drumul! - Cred ca trebuie sa a§tept pana ip termini baia. Garrick zambi cu caldura §i, aplecandu-se, incerca temperatura apei. Ai sa race§ti, daca mai stai aici mult, Kat. Temperatura scade cu fiecare minut care trece. §i cu acestea, ii intoarse spatele §i traversa camera cu pa§i mari. 'Katelin §i-ar fi putut deplange cu glas tare frustrarea. Cine se credea acest om? Da buzna in camera ei §i o trateaza de o maniera atat de indrazneata. Folosindu-se de faptul ca ii intoarse spatele, fata i§i infa§ura repede trupul Intr-un prosop moale §i gros, pe care Bessy il pusese alaturi. Indoind coljul prosopului intre sani, inspira adanc, incercand sa-§i adune forjele, spre a face fata noii confruntari cu acest diavol. Garrick auzi mersul infundat al talpilor desculfe pe covor §i se intoarse. Buzele senzuale i se 141

alungira dintr-o data, Tntr-un zarnbet cald, plin de admirajie, intreaga zi, mintea ii fusese cutreierata de amintirea frumusejii ei rare. Era bijuteria cea mai frumoasa pe care o vazuse §i care nu a§tepta decat sa fie pusa in valoare. Ceea ce nu o puteau face decat brafele lui. - Motivul prezenfei tale aici, capitane? intreba Katelin cu raceala. Sunetul vocii ei jl readuse la realitate. Mana i se pierdea in buzunarul interior al hainei marinare§ti, de culoare inchisa, de unde extrase inceti§or un plic, cu cateva randuri scrise de mana, la iujeala. - Am venit in mod special ca sa-p inmanez aceasta scrisoare. Tinea scrisoarea in mana, intinzand braful cat era de lung, pentru ca ea sa o poata vedea. - Ce este asta? De la cine? Cine i-ar putea trimite mesaje prin intermediul capitanului Garrick Steele? - Vino §i vezi singura. Incerca s-o ademeneasca sa se apropie de el. 142

Privindu-1 cu pruden^a, facu un pas inainte, apoi un altul, Jinand strans cu mana nodul prosopului. Garrick nu se mi§cS nici un inch, dar Ti permise fetei sa se apropie de el. Putea citi Tngrijorarea pe chipul ei §i, o secunda fu tentat sa zambeasca, dar, gandindu-se ca este mai bine sa i se opuna, I§i pastra un aer inocent. Katelin rasufla din greu, Tntinzand mana §i hiand plicul dintre degetele lui lungi. Ca §i cand ar fi vrut sa se pazeasca, facu repede un pas Tnapoi, apoi un altul, lasand o distant de capva pa§i Tntre ei, dupa care rupse sigiliul de ceara §i scoase afara o invitatie de culoarea filde§ului. Timp de cateva secunde privi transfigurata invitapa din mana ei, dupa care T§i ridica Tncet privirea spre el. -

Este o invitatie la balul guvernatorului. Fata

T§i pleca din nou privirea catre invitajie, deoarece nu credea deloc ca acesta ar fi fost singurul motiv care-1 adusese pe capitanul Garrick Steele la Coral Rose. 143

Fractiunea de secunda care ii trebuise fetei spre a-§i lasa privirea in jos asupra invitatiei pe care o tinea in mana, fu suficienta pentru Garrick cp sa ajunga langa ea. - Amandoua invitapile, a ta §i a mea, au fost trimise in aceasta dupa-amiaza la bordul vasului Vrajitoarea Marii §i m-am gandit sa. p-o inmanez personal. Simpndu-i respirapa calda pe obraz, Katelin infelese ca nu reacponase suficient de rapid. Incerca sa-§i confectioneze o aparenta curajoasa, vrand sa-i arate ca apropierea lui nu o afecteaza in nici un fel. - Ai facut, cu siguranfa, o fapta buna, capitane. ip multumesc foarte mult, iar acum pop sa pleci. Buzele senzuale ale lui Garrick se deschisera intr-un zambet cald, cand privi in jos, spre parul din

cre§tetul

capului

ei.

Parfumul

buclelor

ingramadite in sus, ca o coroana, il asalta, de§i simtea rezistenfa fetei, care nu voia sa-1 priveasca in fa{a. - Nu crezi ca aceasta fapta merita cel pupn o 144

mica rasplata? Un deget lung, bronzat, Ti ridica barbia catre el, pana cand putu privi Tn adancurile marii agitate a ochilor de smarald. Katelin era hipnotizata de privirea devoranta §i, cand capul lui Tncepu sa se piece Tncet, gura i se deschise de la sine, fara a tine cont de vointa minfii. Sarutul fu o flacara care o arse pana Tn strafundul sufletului. Uita de prosopul Tnnodat deasupra sanilor. Cu bratele Ti cuprinse gatul puternic, Tn vreme ce trupul i se modela dupa torsul lung, musculos. Tot ceea ce Tndurase din mainile acestui om fu dat uitarii Tn acel moment. Tot ceea ce Tntreprinsese la bordul vasului, faptul ca Tl considerase un ticalos afemeiat, promisiumle pe care §i le facuse de atatea ori de a nu se mai lasa maturata de valul virilitatii lui, toate acestea nu-§i ^asira nici un loc printre gandurile ei. Se simtea cu totul devorata de puterea de seductie a gurii l.ui asupra gurii ei, iar, cand mainile lui coborara, spre a-i ridica picioarele Tn Tndoitura bratelor sale, nu schita nici cea mai mica obiectie. 145

Rasplata pe care Garrick o primea, pentru ca adusese invitapa le destinape, depa§ea chiar a§teptarile lui. Buzele fetei erau cel mai putemic elixir pe care il cunoscuse vreodata. Camea catifelata, matasoasa, pe care o simtea sub mainile sale, era un afrodisiac imbatator. Ridicand-o u$or in brafe, o purta catre coltul camerei, unde erau aranjate doua fotolii cu o masuta mica intre ele, in mijlocul careia se afla un vas cu flori tropicale, putemic parfumate. Tending de a se duce direct in patul mare, din mijlocul camerei, fu deosebit de putemica pentru Garrick, cand se a§eza jos, tinand-o pe genunchii §i in bratele lui. Buzele lor nu se despartisera inca. Sarutul mai dura destul de mult, pana cand amandoi se desprinsera, cu un oftat adanc. Katelin nu il putu privi drept in fata - simfea ca se tradase in adancul ei, §i se invinovatea pentru asta, dar se simtea incapabila sa lupte impotriva forjei lui de atracpe.

Garrick presa u§or capul

fetei pe pieptul lui larg, ca §i cand i-ar fi simpt trairile ascunse. 146

-

Poveste§te-mi despre tatal tau, Kat. Vorbea

§optit, bataile inimii lui scurgandu-se in urechile fetei, in vreme ce degetele trasau u§or un contur matasos pe bratul delicat al fetei. Katelin §tia ca ar fi trebuit sa-1 indeparteze acum, cat timp puterea buzelor lui se afla la o oarecare distant de propriile ei buze. Dar ceva din tonul vocii lui, ingrijorarea blanda pe care o distinsese in ragu§eala ujoara, o facu sa ramana unde se afla. Lacrimile ii infepau ochii de jad §i scanteiau printre genele moi, intunecate, pe cand se intreba ce ar. fi putut sa-i povesteasca despre tatal ei, §i amintiri despre el, acum ca plecase pentru totdeauna, i se ingramadira in minte, una dupa alta. Richard Ashford o {inea tandru in poala, in fiecare noapte, inainte ca ea sa mearga la culcare, pe cand nu era decat un copil; vocea lui putemica indeparta toate spaimele ei copilare§ti, aducandu-i zambetul pe buze. Pana in acel moment, Katelin nu i§i permisese nici un moment sa planga dupa omul pe care il cunoscuse doar copila fiind §i, izbucnind in lacrimi, i§i simp trupul 147

plapand cutremurat de hohote de plans. E>andu-§i seama de dimensiunile durerii ei, Garrick o lasa sa planga la pieptul lui, fara a-§i arata nerabdarea. O alina duios, leganand-o in bratele sale, sarutandu-i u§or coroana de par din varful capului, traind alaturi de ea durerea de a-ti fi pierdut o persoana iubita. Lumanarile din jurul cazii arsesera aproape cu totul. Camera era scufundata in lumina difuza a lunii, care se strecura prin u§a dubla a balconului. Trecuse deja destul de mult timp de cand Katelin hohotea de plans, dar, incet-incet lacrimile se transformara in suspine mai u§oare, iar tremuratul trupului se lini§ti aproape cu totul. Avea sa treaca inca §i mai mult timp, pana cand cuvintele ei blande sa-i mangaie urechile. -

Tata a fost eroul meu. Respira cu zgomot,

inainte de a incepe sa-i povesteasca despre copilaria ei, moartea mamei, cum ajunsese sa traiasca impreuna cu matu§a ei de la Londra. i§i incheie povestirea cu evenimentele care 148

avusesera loc in acea zi la Coral Rose. Parea extenuata la sfar§itul povestirii, a§a cum zacea, fara viaja, in brajele lui Garrick, cu puterea de lupta §i emopile extirpate, dupa ce i§i expusese la vedere partea cea mai vulnerabila a personality ei. Garrick nu o intrerupse niciodata in timpul povestirii. Se indoia ca ea i§i mai deschisese vreodata sufletul unei alte persoane, chiar matu§a ei nu parea sa fi avut acces in intimitatea trairilor acestui suflet, care plangea dupa moartea mamei §i pierderea tatalui, ambele survenite Ia scurt timp una dupa alta. Era ca un animal ranit §i avea nevoie de ragaz, pentru ca sa se elibereze de sub stransoarea zidurilor, pe care §i le construise in jurul ei in top ace§ti ani, ca sa-§i linga ranile, §i apoi sa iasa din nou la lumina, spre a intampina viata. Intelegea prea bine, caci el msu§i fusese pus, de cateva ori, in situatia de a-§i linge propriile rani §i de a lasa timpul sa le vindece. Crescut de un tata care il iubea, dar de o mama vitrega care nu-1 iubea, se gandea ca multe clipe 149

din propria lui copilarie ar fi ramas inmormantate pe vecie, daca nu le-ar fi dezgropat §i nu le-ar fi reanalizat, pentru a-§i putea gasi lini§tea apoi. ■ Jinand-o imbrati§ata, Garrick ii imprumuta ceva din propria forta. Garrick mai intarzie in fotoliu, chiar §i dupa ce vorbele fetei se lini§tira, iar respirafia ii reveni la normal. incet, fata i§i retrase capul de pe pieptul lui §i, privindu-1 drept in fata, ochii verzi incepura sa cerceteze fiecare trasatura, incercand parea sa infeleaga cate ceva din barbatul acela care o tinea in brafe atat de tandru. Cu un gest natural, Garrick ii desfacu acele din par, care ii tineau pletele adunate In varful capului, eliberand masa stralucitoare de bucle matasoase, care se rostogoli peste umeri. Fara sa se gandeasca, degetele i se incolaceau printre §uvi{e. Gemu u§or, i§i scufunda capul in parul ei, sim{ind-o moale. Corpul fetei fu strabatut de un cutremur, din cap pana in picioare. i§i simti oasele topindu-i-se, 150

cand barbatul o facu sa pStrunda gustul dulceamar al sarutului sau, de care ea avea nevoie cu atata disperare. Nerabdatoare, Ti intoarse sarutul, Tnfometata, pasionata, desfacandu-§i buzele, spre a face fa{a presiunii uria§e a gurii lui. Limba lui fierbinte patrunse Tn interior, cercetand-o cu minutiozitate, pana cand Ti lasa pe amandoi tremurand de dorinja. Garrick se ridica brusc Tn picioare, pnand-o Tmbrap§ata. Bra{ele ei subpri Ti Tnlanpiira gatul, iar degetele i se Tndoira Tn par. I§i Tnfunda obrazul la pieptul lui, pe cand el traversa camera, purtand-o Tn bra{e. Putea auzi bataile inimii lui ca ni§te tunete, simtea mirosul de colonie barbateasca, amestecat cu mirosul de tutun §i cu aroma slaba a marii, Tntreaga combinatie purtandu-i simfurile spre culmile spiralate ale con§tientizarii trairilor. Cu o mi§care u§oara, fluida, o a§eza Tn picioare. Marginea patului Ti atingea partea din spate a genunchilor. Prosopul care Ti Infa§urase corpul disparuse cumva. In acel moment, fata simti, o dorinja acuta, dureroasa dupa trupul 151

barbatului, iar cand el o prinse din nou Tn brafe, §tiu ca $i dorinta lui era la fel de mare ca §i a ei. Barbara lui alungita §i Tmpietrita se freca de trupurile lor, tradand nevoia uria§a a barbatului, tot

a§a dupa cum

sfarcurilor

strivite

varfurile de

dureroase

coastele

lui,

ale

tradau

nerabdarea ei de a fi satisfacuta. Cand gura lui Ti astupa din nou gura, Katelin Tncetase de mult a-1 mai considera dujmanul ei. O ajutase sa se elibereze de durerea atat de mare, provocata de moartea tatalui ei, §i acest lucru, t§i spuse, facea parte din tratamentul de vindecare, de care avea nevoie. Strans tinuta Tn Tmbrati^area puternica a brafelor lui, simtindu-§i buzele arse de flacara buzelor lui, avu brusc con§tiin|a clara ca ceea ce se petrecea Tn acel moment, era corect, Tn legea buna a firii. Dezlipindu-§i buzele, cu fata aplecata asupra ei, privind-o cercetator, focul albastru argintiu al privirii sale Tntalni jadul pretios al ochilor ei

§1

ardoarea descatu§ata, care se dezlantui din ei, o cutremura pe Katelin, pana Tn strafundurile 152

sufletului. Stralucirea exotica a ochilor verzi, tenul ca o crema, pata delicata de blanifa neagra il facura pe ‘Garrick sa geama de durere, in dorinfa dupa ea. Pantef il barbatului se Incorda. Lancea se intari, imbog tita de pulsajiile vii, ce se succedau durere j, la atingerea cu

pantalonii

deveniji

neincapatori. Dorinja din strafundurile trupului il ardea dureros. Gemand infundat, din cauza pasiunii incatu^ate, se intreba daca ea §tia cu adevarat cat de mare era dormfa pe care o starnea. !i trecea oare prin minte cat de devastator era parjolul pe care i-1 provoca, doar cu o simpla bataie. de

pleoape,

reflectata- in

stralucirea

obrazului sau cu felul in care i§i inclina capul intrun anume unghi, sau cu mi§carea limbujei roz, atunci cand i§i umezea buzele ro§ii, luxuriante. I§i ridica mana, §i cu un deget lung, bronzat de soare, incepu sa traseze o linie, pornind de la oasele aflate la baza gatuiui, in sus, peste gatul suplu, pana Ia barbie. - Dumnezeule bun, Kat, cat e§ti de frumoasa! 153

§opti cu tremurul acela u§or ragu§it, care avea puterea stranie de a o face pe Katelin sa piarda controlul asupra pulsapilor, ce se succedau din ce in ce mai salbatic In trupul ei. -

Saruta-ma, furi urmatoarele lui cuvin e, §i,

fara a se mai gandi la nimic altceva deca sa se supuna, fata se inalfa pe varful picioarel r, i?i presa cu putere trupul de trupul lui, inalfa.ndu-§i capul, ascultatoare. Gustul dulce, moliciunea vulnerabila a buzelor roz, u§or intredeschise, pentru a permite respirapa sacadata, starnira in Garrick valuri uria§e de dorinfa, care-i inundau fiecare madular §i organ. Era mult prea deiicioasa, pentru a mai putea ajtepta. Sarutul le uni trupuriie intr-o imbrap§are pasionata, pe cand se pravaleau peste cuvertura uria§ului pat. Garrick ii cople§i cu sarut&ri fiecare porfiune a fefei, lasand-o fara respirape, agatata de el, scofand gemete de placere. Senzatia mainilor lui ratacind peste trupul ei dezgolit o amup, imbatand-o cu aburi de dorinfa, izvorafi din 154

valurile pasiunii. 0 senzatie de caldura catifelata ii cople§i sanii, intarihdu-i incredibil sfarcurile deja dureroase. 0 senzatie involburata de placere o rasucea,

brazdandu-i

trupul,

concentrandu-§i

intensitatea din ce in ce mai jos, ca raspuns la dorinfa femeii, care tremura de nevoia implinirii. Gemu adanc sub gura cercetatoare a barbatului, torcand ca o felina, cand buzele lui ii acoperira din nou gura. Garrick facu cativa pa§i inapoi din pat, cu ochii scanteind in dansul luminii albastre a unui foe devastator, izbucnit la vederea trupului stralucitor al femeii, pe care o dorea mai presus de orice altceva. Cu maini repezi, i§i inlatura hainele de pe el, eliberandu-§i lancea palpitanda de nerabdare, a carei for|a cople§itoare se ridica, in toata maretia ei, dintre eoapsele musculoase. Katelin i$i trecu varful limbii peste buzele umede, privindu-1, in vreme ce ochii verzi, limpezi, ca doua lacuri gemene. se involburara de dorinfl Barbatul se pleca spre ea. abia atmgSndu-i 155

trupul, Tntr-o mangaiere u§oara, cand se lungi alaturi. Ramase cu gura lipita de a ei. Sarutul fu o izbucnire de flacari, pornind de pe buzele ei, scurgandu-se spre barbie, Tn jos peste gatul svelt, Tnfundandu-se

Tn adancitura

marginita

de

clavicula, Tn timp ce barbatia lui Tnainta, alunecand u§or, peste curba pantecelor ei, frecandu-se de un §old §i de tezaurul pretios al feminitatii ei. Katelin ar fi vrut sa i se deschida. I§i apasa trupul de trupul lui, desfacandu-§i coapsele, dar Garrick nu voia sa ia nimic din ce i se oferea. Dorea

sa

prelungeasca

dorinta

dezlantuita,

aducand-o pe culmile extazului absolut. ii sugea pe rand sanii, buzele lui udand cu o ploaie de sarutari valea adanca, moale, dintre ei. Incet, cobori din ce Tn ce mai jos, croindu-§i un drum paijolitor cu gura §i cu limba, zabovind asupra .zabrelelor toracelui, depa§ind linia ce marca talia subfire, Tntarziind asupra pantecelui, sorbind din adancitura ombilicului. in agonia plicerii, Katelin §tiu ca ar fi trebuit si-i strige sJ se opreascl Dar, Tnca o data, 156

amandoi mersesera prea departe, iar acum, iat-o, iara§i, dornica sa se Tnfrupte din placerile interzise ale jocului dragostei. Cuvintele ramasera moarte Tn mintea ei. Mangaind §i gustand din chiar esenfa camii femeii, T§i rasuci limba, scotand-o din adancitura ombilicului, continuandu-§i calatoria de placere peste pantecele ei, Tn vreme ce un fipat involuntar izbucni tie pe buzele ei §i se sparse de peretii camerei. Femeia T§i Tnfipse degetele Tn bogafia mata a parului de abanos. Nu se simfea destul deputernica pentru a-1 opri sau pentru a pune stavila propriilor ei dorinte, care erau cu totul scapate de sub control. Simti arsura buzelor lui, maturandu-i un §old, apoi alunecand Tnapoi catre ombilic, facand sa izbucneasca flacari devastatoare din adancurile cele mai ascunse ale femeii cuprinse de pasiune. incet, dezmierdarea calda, umeda a limbii lui aluneca Tn jos, sarutarile lui croind o poteca ademenitoare prin desi§ul parfiimat al padurii femeie§ti, Tn timp ce mainile mangaiau partea 157

interioara a coapselor §i pipaiau u§or pielea catifelata, care acoperea fesele. Anticipand caldura §i dulceafa placerii, Katelin simfi ca incepe sa fiarba, in timp ce T§i impingea trupul In cel al barbatului, in acela§i timp in care el ii cuprindea bogapa feselor cu mainile §i i§i incepea asaltul asupra lor cu gura. Un strigat de pasiune dezlantuita ii scapa de pe buze, in vreme ce intregul ei trup fu strapuns de sagefile de aur ale unui foe devastator. Flacarile o devorau, in timp ce limba lui sapa adanc in ea, aruncand-o in spirala amefitoare a implinirii, pana aproape de marginile extazului. Dar Garrick nu ii permise sa atinga capatul ultim al placerii, oprind-o cu numai pufin inainte de a ajunge pe culmile supreme. Barbatul se trase peste ea, cu tot trupul lui, in vreme ce barbafia lui fierbinte, cautatoare, i§i facea drum printre petalele catifelate ale feminitafii ei. Lancea lunga, in care pulsa viafa, umplu teaca tremuratoare, iar senzafiile induse in trupul sau, o condusera pe Katelin pana peste pragul extazului amefitor, in care ramase sa se 158

mvarteasca incon§tienta. Corpul ii era zguduit de tremuraturi, iar fermitatea contracfiilor din partea de jos a trupului il faceau pe Garrick sa ia foe inlauntrul sau, cutremurat de foifa dezlanfuita a flacarilor stralucitoare, devastatoare, care il cuprinsesera intr-o erupfie mistuitoare. Ramasera incle§ta{i, cuprin§i de extaz, pana cand lanturile pasiunii incepura sa slabeasca, dar nici atunci Garrick nu voi sa o elibereze. G tinu strans lipita de pieptul lui, nerostind nimic, §tiind prea bine ca, in acel moment, nu era nevoie de nici o vorba. Mai tarziu, inainte de a cadea in abisurile somnului, pasiunea care ii inflacarase atat de repede mai inainte, se furi§a din nou intre ei §i, in intunericul dintre hotarele dormitorului, Katelin fu initiata de catre amantul pirat §i in alte placeri, pe care q femeie le poate avea in bratele unui barbat.

159

8

Katelin

se trezi

cu

zambetul

pe

buze,

intinzandu-§i trupul bine facut, cu gratia unei feline.

Se afla cu totul singura, descoperi,

Tntinzand mana §i mangaind perna alaturata. Zambetul moale ii ramase pe buze, in timp ce i§i $inea ochii inchi§i §i retraia momentele petrecute in bratele impetuosului capitan. Niciodata pana atunci, nu i§i permisese sa fie atat de salbatica, de neretinuta. Nu se gandise la consecinte nici macar o clipa, nu finuse cont de realitate in nici un fel. Nu contau decat momentele petrecute in bratele lui. Mai trecura cateva minute, pana cand Katelin se ridica din pat. Privind in jurul camerei, i§i dadu seama ca nu prea ramasesera semne, care sa dovedeasca cuiva cele petrecute noaptea trecuta. Dar u§a dubla de la balcon, ramasa deschisa §i plicul cu scrisul cite{ al numelui ei, ramas’ pe un 160

scaun, confirmau faptul ca Garrick Steele se aflase in camera ei. imbracandu-se cu destula atentie, in speranja ca Garrick se va reintoarce la Coral Rose, Katelin i§i peria buclele lungi, intunecate, lasandu-le sa curga liber pe spate.

Obrajii ii erau u§or

imbujorati, inima voioasa, pe cand cobora scara, indreptandu-se spre bucatarie, unde o gasi pe Lizzy, invartindu-se in jurul sobei. Doua ore mai tarziu, Garrick Steele nu aparuse inca. Katelin hoinarea printre grajdurile din spatele casei. Se aflau acolo mai mul{i cai, precum §i o pereche de catari. Katelin se hotari sa incalece unui din cai, pentru o scurta plimbare. Alese o iapa murga, care probabil cunoscuse zile mai bune candva. Descoperind o pereche de flacai in spatele grajdului, a§ezati pe co§uri de lemn, cu spatele lipit de zidul de piatra al grajdului, Katelin le intrerupse conversatia, intrebSndu-i daca vreunul din ei ar putea sa puna §aua pe iapa. Treaba fu terminata in cateva minute §i amandoi baietii stateau in picioare, privind-o pe 161

Katelin cum se apropie de animal. Stapana cealalta nu calarise niciodata, nu mergea decat cu trasura. Acest lucru nu o deranja deloc pe Katelin. Zambind catre cei doi baie{i, le facu cu ochiul, proptindu-§i un picior in scara §i inaltandu-se, fara nici un efort, in §a. Potrivindu-§i apoi rochia u§oara din bumbac, astfel incat sa nu se vada decat o porjiune mica din picior, apuca fraul §i indemna calul din calcaie, afara din grajd. Katelin nu §tia prea bine in ce direcjie sa o apuce, insula aparandu-i stapanita din plin de copaci §i vegeta{ie. Temandu-se ca s-ar putea rataci, o apuca spre poteca care o adusese la Coral Rose in ziua trecuta, §i, un timp, i§i purta iapa pe acela§i drum murdar, pe care il strabatuse cu Scotty. Nu departe de drumul care se oprea la plantajie, descoperi o poteca ce ducea la drumul principal. Hotarandu-se s-o cerceteze, Katelin descoperi ca, numai la cativa metri distanta de la drumul principal, poteca avea un aspect mai salbatic, napadita de vegetatie tropicala. Dintr-un 162

impuls straniu, hotari sa-§i continue investigajia §i fu surprinsa sa descopere, dupa ce calul strabatuse frunzi§ul des al copacilor, un mic lac artificial, stralucind in razele puternice ale soarelui. La marginea lacului, iarba verde, luxurianta era atat de deasa, incat parea ca oricine s-ar fi putut scufunda in adancurile ei. ' Apa lacului parea rece §i invioratoare in dupaamiaza fierbinte §i, fara sa ezite prea mult, Katelin i§i priponi calul, astfel incat sa poata pa§te lini§tit. Sco|andu-§i hainele §i ingramadindu-le intr-o movilita la malul lacului, Katelin se scufunda in adancul stralucitor. Garrick Steele nu putuse parasi Vrajitoarea Marii decat dupa-amiaza, mult mai tarziu decat ar fi dorit-o. Toata ziua, gandurile i se concentrasera asupra incantatoarei Katelin Ashford §i asupra celor petrecute intre ei, in noaptea trecuta, in dormitorul ei. Acum, dupa ce i§i incheiase activitatile de peste 163

zi, lasase Basseterre in urma, zorindu-§i calul spre Coral Rose. Era plin de nerabdare, pe cand i§i imagina stralucirea ochilor verzi, aprinzandu-se intr-o invitafie imbietoare la sosirea lui. Garrick zari dintr-o data, la oarecare distanta in fata, o femeie calare, care tocmai ie§ise pe drumul principal, apucand-o pe o poteca laterala. Fara sa stea pe ganduri, i§i indrepta propriul cal catre aceea§i poteca, napadita de vegetate. Pe cand se opri, tragand de haturi, simti ca respiratia i se opre§te in piept. Priveli§tea era minunata, un lac se deschidea in fafa

lui,

scanteietor,

inconjurat

de

ierburi

luxuriante, inalte. Aruncandu-§i privirea in jur, zari un cal murg, priponit de un copac, mestecand lini§tit iarba. Un zambet fugar ii aparu pe fa{a, cand descoperi o movilija de haine la marginea lacului. Mai departe, zari stralucirea unei nimfe a marii, cu pielea alba ca laptele, plutind deasupra apei albastre de cristal, nu prea departe de mai. Era Katelin, pe spate, cu ochii inchi§i, imbatata de razele calde ale soarelui. 164

in tacere, Garrick se intoarse pe poteca. i§i lasa calul, §i incepu sa-§i dezbrace hainele. Pa§ind fara zgomot, Garrick se apropie de malul apei. Se opri m picioare, mdraznej §i bronzat, cu dorinja aprinsa, cople§it de frumusejea femeii care zacea in repaus, pe suprafata apei. Katelin, care inotase mai multe minute, se • rasucise §i plutea pe spate, Tnvaluita de ieganarea ' racoritoare a apei §i de razele soarelui, care se infiltrau Tn trupul dezgolit. Nu se temea sa ramana in acest loc izolat dar, cum statea cu ochii inchi§i, simti, fara explicate, o prezenta m apropiere. Prudenta, i§i deschise ochii putin, Tncercand sa vada ce se petrece In jurul ei §i, drept in fata ei, il zari pe Garrick Steele. Soarele il lumina

din

spate,

invaluindu-1

intr-o

aura

stralucitoare §i Katelin i§i simti un nod in gat, cand privirea ii coborj spre forma puternica §i atatatoare a barbatiei lui. -

Ce... ce faci aici? De unde ai §tiut ca sunt

aici? Katelin i§i rasuci instantaneu trupul, astfel 165

Tncat acum i se vedea numai capul deasupra apei. in clipa in care I§i ascunse trupul de privirile lui, Garrick se sim{i imediat dezamagit. Era pur §i simplu o ru§ine sa ascunzi asemenea perfecjiune. - Mergeam spre Coral Rose, cand te-am vazut de la distanta cum o luai pe poteca asta. Nu era nevoie sa mai adauge nimic. Observa ro§eata, patandu-i obrajii §i, continuand sa zambeasca, mai facu un pas spre apa. - Ce ai de gand sa faci? Oare distingea o nota de teama In vocea ei, sau de nerabdare? - Pai, doamna, am intentia sa vin alaturi de tine in apa. Katelin §tia ca ar fi trebuit sa se comporte ca o adevarata lady §i sa-§i intoarca ochii, in loc sa-1 priveasca {inta, dar nu se simtea Tn stare de a§a ceva, iar el ramanea in picioare, a?teptand sa auda daca ea are ceva de obiectat. Ce ar fi putut sa spuna? Dupa noaptea trecuta §i dupa cele ce traisera impreuna in patul ei, mai putea oare 166

ignora dorinta care se aprindea rapid, devastandu-i trupul? II mai putea oare acuza de Tn§elaciune, a§a cum facuse la bordul vasului Vrajitoarea Marii? §tia ca nu. Interpretand tacerea ei ca pe o invitatie, Garrick se arunca in adancurile apei reci §i ie§i repede la suprafata, scuturandu-§i parul negru §i impra§tiind o ploaie de picaturi in aer. Rasul galgait vibra prelung In tacerea din jur. -

Scumpa mea, infeleg de ce ai fugit in acest

loc retras. Contactul cu apa rece era atat de odihnitor dupa fierbinjeala zilei. in secunda urmatoare, Garrick fu in picioare, in . fa|a ei, infa§urandu-§i brajele puternic in jurul ei §i ridicandu-i trupul aproape de al lui. Apa rece, invioratoare se aduna in jurul lor §i se indeparta in valuri mari, largi, in vreme ce femeia i§i apasa pantecele de el, iar brafele ei subfiri, pe care le simtea imaterial de u§oare, se incolaceau in jurul gatului lui, in acela§i timp in care cupele largi ale mainilor lui cuprinsesera boga{ia feselor ei rotunde. 167

Trecu un moment fata sfar§it, Tn care Garrick rr tintui cu privirea ochii verzi de jad, Tn vreme ce proprii ochi Ti straluceau ca argintul, mistuiti de pasiune. Capul i se pleca Tncet, iar gura Ti fripse buzele, Tntr-un sarut de foe. Katelin se aga\a de el, ca §i cand ar fi fost singura ei posibilitate de salvare. Orice cuvant era de prisos. Trupurile lor se contopira cu o bucurie ce ramanea Tn afara timpului, mai presus de puterea oricarei rostiri. Garrick Ti ridica picioarele, Tncolacindu-le Tn jurul §oldurilor lui, apoi i§i Tndeparta putin propriile picioare, pentru a sta mai bine Tn timp ce atragea Tn jos trupul femeii, pe care o simti deschizandu-se la contactul cu preaplinul barbatiei lui, ce pulsa violent, cautandu-§i drum printre coapsele ei, spre a-§i afla alinare Tn intimitatea stramta a feminitatii ei. Garrick Ti simti trupul tremurand, Ti auzi respira{ia convulsiva. Apa

parea

sa

sporeasca

Tn

intensitate

senzualitatea femeii. Katelin Ti simtea fiecare curba §i fiecare mu§chi al corpului. La atingerea sanilor 168

de parul aspru, cre{, care-i acoperea pieptul, mugurii de culoare roz prafuit se Tnfiorara dureros, capatand duritate de piatra. Mainile mangaindu-i fesele, apoi adunandu-i picioarele §i propt idu-i-le In §oldurile sale o faceau sa-§i piard; rasuflarea, Tn timp ce simtea cum acelea§i maini ramase acum pe coapse, o aduc Incet Tn jos. Cand barb&tia lui atinse u§or, cu mangaieri de catifea, esenja feminitajii ei, respira^ia i se opri Tn piept, iar, cand Tl simji alunecand Tn ea, sufletul Ti exploda Tntr-un horcait adanc, Tn timp ce trupul Ti fu zguduit de cutremure scapate de sub control. Simtea racoarea apei Tnvaluind-o §i penetrand-o cu un fir rece, care Ti traversa adancurile, cu putin Tnainte ca sexul putemic al lui Garrick sa-§i fi revarsat fierbinjeala, iar preaplinul din el sa fi atins strafundurile uterului ei. Senzajia aceasta o facea pe Katelin sa tremure, Tmpingandu-§i trupul Tnainte §i Tnapoi, Tn vreme ce radacina putemica a barbajiei Ti rodea adancurile. Focul §i raceala o ardeau §i o calmau concomitent. La fiecare cutremurare

a

barbatului,

Ti simfea

arsura

racoritoare a pasiunii mu§candu-i adancurile. Garrick insu§i se simtea zdrobit de fluxul §i refluxul pasiunii lor dezlantuite. Ca §i femeia pe care o finea in brafe, simtea fiecare mangaiere, fiecare unduire a trupului care se zbatea de tupul lui. Mi§carea de du-te vino a mu§chilor s an§i, care ii incatu§au instruments iubirii, ii com antra intreaga existenta. i§i simti pasiunea Tnfierbantata luand

foe

in

cazanul

incins

din

adancul

maruntaielor §i avantandu-se in goana in sus. In acela§i moment in care Katelin ii striga numele, in vreme ce trupul ei era strabatut de cutremure violente, cu capul cazut pe spate §i ochii tnchi§i, Garrick atinse punctul culminant al propriei placeri,

eliberandu-§i

preaplinul,

o

data cu

zvacnirile ei de istovire. Un timp, cuplul ramase nemi^cat, neindraznind nici macar sa respire, in timp ce trupurile incle§tate i§i dobandeau incet lini§tirea, pe masura ce pasiunea arzatoare, care ii adunase, se topea lent, iar buzele se contopeau intr-o sarutare finala. Katelin parea ca i§i revine incet la realitate, in 170

timp ce trupul cutremurat incepea sa-§i recapete forja. Picioarele ei parasira §oldurile lui Garrick; trupul ii ramase mea lipit de trupul barbatului, buzele inca impreunate peste buzele lui. incet, realitatea ii cuprindea mintea. Un tremur u§or o strabatu, la amintirea celor traite, in timp ce o voce ii §opti intr-un col{ indepartat al creierului. Nu trebuie sa permiti sa se mai intdmple a$a ceva. Katelin se incorda in imbra{i§area lui. ' -

Trebuie sa plec. Se rupse de buzele lui, §i, pe

cand el o jintui cu privirea, baigui. Se face tarziu, servitorii... Vreau sa spun, fratele meu se va nelini§ti in privinfa mea. Spuse primul lucru care ii veni in minte. Garrick ofta multumit, in vreme ce

ea se

grabea sa iasa din apa, indreptandu-se catre hainele care zaceau in iarba. Sperase ca cele petrecute in noaptea trecuta sfaramasera complet impotrivirea ei, dar acum, i§i dadu seama ca numai o por|iune mica din zidul de aparare cu care se inconjurase, fusese cucerita, Un zambet u§or ii 171

inflori pe buze, cand se gandi ca nu va trebui sa renunje niciodata. Astazi mai facuse o mica spartura In zidul ei de aparare, dar, intr-o zi, avea sa demoleze cu totul p!ato§a invizibila sub care se ascundea. Ramase in picioare Tn apa, privind-o cum Tncaleca murgul. Zambetul i se §terse de pe fata, neputandu-§i

lua

ochii

de

pe

spatele

ei,

mangaindu-i cu privirea albastra camea umeda, ce se ghicea sub rochie, zabovind Tndelung asupra parului ud, care-i curgea pe spate. Katelin trase hajurile §i, lovind cu calcaiul, T§i indrepta calul Tn jos, spre poteca, Tn timp ce privirile barbatului continuara sa o urmareasca Inca mult timp, dupa ce se pierduse In desi§ul padurii. in urmatoarele zile, via{a la Coral Rose se dovedi o suita de evenimente solicitante pentru Katelin, care Incepuse sa se intereseze de lucrarile de pe plantajie. il numi supraveghetor pe Kip, cel 172

mai harnic muncitor ■§i, conform spuselor lui Lizzy, cel mai de incredere negru de pe plantajie. El avea in grija oamenii care lucrau la camp, precum §i colibele care se aflau in spatele conacului. In fiecare zi, ii dadea instructiuni lui Kip, cu privire la lucrurile de rutina. Recolta cosita, stransa, peluza din jurul casei ingrijita §i cosita, deoarece vegetatia luxurianta a insulei ameninja permanent sa recucereasca ceea ce odinioara fusese domeniul ei. §i casa insa§i avea nevoie sa fie curajata de sus pana jos. in fiecare zi, dupa micul dejun, Joshua disparea. Katelin presupunea ca alerga salbatic pe cine §tie unde, distrandu-se de minune, dupa cum ii povestise Lizzy, razand. in ceea ce o prive§te, era multumita ca fratele ei era capabil sa-§i umple tirnpul singur. Era o munca obositoare sa {ina in ordine registrele §i diferitele evidence, sa aiba grija ca planta^ia sa mearga bine. La sfar§itul fiecarei zile, era atat de obosita, incat dupa ce se imbaia §i manca, cadea in pat, complet epuizata. Era recunoscatoare ca nu trebuia sa se intrejina cu 173

Joshua, dupa toata aceasta existenfa epuizanta. -

Macar daca ar fi existat mai mulfi bani, aici la

Coral Rose. Katelin ?§i izbi pumnul de biroul din camera, Impingand evidentele contabile din fata ei. Nu putea crede ca tatal ei

fusese atat de

neglijent cu registrele plantatiei. Apareau bani Tnregistrati la intrari, fara menpunea provenientei lor, §i, la ie§iri, fara menjiunea destinatiei, fiind doar insemnati ca atare, fara explicatii privind utilizarea sau mlocuirea. Singura dovada palpabila ca plantatia valora ceva, era cutia de bani Tncuiata in cel de-al treilea sertar al biroului, dar §i aceasta reprezenta prea putin. Abia daca erau bani care sa ajunga pentru cateva luni, dupi care ce vor face? Nu avea intentia sa ramana pe insula, t§i spuse, Tnchizand cu zgomot registrul §i ridicandu-se in picioare. Tot ceea ce dorea era sa se asigure ca Joshua i§i va pastra dreptul mo§tenit. Dupa care, avea intentia sa se intoarca la Londra, cat mai curand posibil. 174

Pe masura ce dupa-amiaza Inainta spre amurg, nu Ti ie§ea din cap o idee. Oare c&satoria nu ar reprezenta solufia cea mai u$oara pentru a rezolva aceasta problema! La urma urmei, Tntr-o zi trebuia sa-§i ia un barbat - ce im portant avea daca o facea mai devreme decat s-ar fi a§teptat? Poate ar putea gasi pe cineva, care sa fie de acord cu ea sa-§i petreaca o parte din timp la Londra. Stand culcata Tn pat, Tn acea seara, somnul se lasa a§teptat. Gandurile despre cum ar putea salva plantatia Ti dadeau tarcoale, nelasandu-i nici un moment de lini§te. Maine seara avea loc balul guvernatorului §i, de§i nu avusese inten^ia sa mearga, acum se gandea ca ar putea, cel pufin, sa mai

chibzuiasca

asupra

deciziei,

poate

ca,

mergand, ar avea ocazia sa-§i faca o idee despre candida{ii disponibili de pe insula. De un singur lucru era sigura, capitanul Garrick Steele nu va fi niciodata pe lista ei, ca potential so{. Fa{a i se Tmpurpura, amintindu-§i de barbatul care Ti devastase via{a, intrand §i ie§ind din sufletul ei, cu aceea§i egala Tndrazneala 175

furtunoasa. Nu ii lasase invitatia la Coral Rose, nici nu ii trimisese vreun mesaj din dupa-amiaza aceea, cand se intalnisera la lac. Nu era decat desfranatul dezgustator, pe care il crezuse a fi ca atare inca de la prima lor intalnire, de la bordul vasului

Vrajitoarea Marii. Era un afemeiat

afurisit §i i§i jura ca niciodata nu se va mai lasa subjugata de forja lui de atractie.

0

prinsese

intr-un moment dificil din viata §i profitase de nevoia ei de a-§i afla alinarea. Nu va mai permite ca asemenea situate sa se repete!

9

-

De ce nu ma iei §i pe mine? Stand cu

picioarele incruci§ate in mijlocul patului, Joshua smiorcaia privind la Katelin, in timp ce Bessy ii aduna pletele in varful capului, fixandu-le in ace incruci§ate, pentru a nu §tiu cata oara: 176

- Dar, ti-am spus deja, Joshua, nu e nici un copil la balul guvernatorului, petrecerea este numai pentru adulji. Baiatul o sacaise toata dupaamiaza, cerandu-i sa-1 ia cu ea. Katelin nu anuntase pe nimeni pana in aceasta dimineata ca primise o invitatie, §i, cu atat mai mult, nu suflase nici un cuvant despre modalitatea in care ii fusese adresata, dar, din momentul in care facuse public evenimentul, Joshua se {muse pe urmele ei rugand-o sa-i permita sa o insoteasca. - §i cum ramane cu povestea pe care trebuie sa mi-o spui la culcare, §i cu cine ma mai bat cu sabia, daca tu nu e§ti aici? Joshua ura gandul ca sora lui urma sa paraseasca Coral Rose. Fu surprins, dandu-§i seama cat de repede se obi§nuise cu prezenta ei, de§i era fata, dar aflase ce pove§ti minunate §tia despre pirati §i talhari. Cea cu Robin Hood era una din pove§tile lui preferate. Voia sa creasca mai repede, sa ajunga precum haiducul care

fiira de la cei bogati §i

dadea la cei saraci. Dar cum ar fi putut ajunge un luptator iscusit, daca ea nu il invata tot ceea ce §tia 177

despre manuirea spadei, se Intreba baiatul. - Am sa-1 rog pe Rufuss sa-|i spuna o poveste, Joshua.

Sunt sigura ca §tie multe pove§ti

interesante, ?i, nu pop oare sa sari peste una din lecpile de scrima, macar o singura seara? Ji-am promis ca maine dupa-amiaza vom face o lectie suplimentarS. Intr-o seara, pe cand se afla In camera de culcare a fratelui ei, Katelin observase doua sabii de lemn gemene, Intr-un col{ al odaii. Baiatul Ii spusese, nenorocit, ca uneori tatal lor obi§nuia sa se joace de-a lupta cu spada cu el, iar ea, Intristandu-se la auzul vocii lui atat de jalnice, I§i oferise imediat serviciile. La Inceput, pSruse ca nu II intereseaza sa o aiba drept partener de lupta, pana cand descoperise ca fata luase lectii de scrima, cu un instructor faimos, la Londra. - Rufuss nu se pricepe nici pe jumatate cat tine sa spuna pove§ti, se bosumfla Joshua. Doar daca Imi promi^i ca maine seara Imi spui doua pove§ti §i ca ne vom bate de doua ori cu sabia, dupa-amiaza §i Inainte de culcare, atunci poate ma mai 178

gandesc! Katelin rase inveselita §i, intorcandu-§i fa{a in oglinda §i indepartandu-se de Bessy, se apropie de pat, - Joshua e§ti un mic ticalos iubit. Rase din nou, ciufulindu-i parul cu degetele. §i e§ti §i tare aratos, scumpul

meu ' fratior,

adauga

increzatoare,

plecandu-§i priyirea asupra baiatului, care semana atat de mult cu tatal sau. ’ - §i tu la fel, draga surioara! Joshua se ridica in picioare in pat §i incepu sa sara in jos §i in sus, incercand sa vada cat de sus poate ajunge, dar nu mai inainte de a-§i arunca privirea asupra trupului ' perfect al surorii lui, imbracata intr-o rochie lunga, roz §i incaltata cu pantofi asorta{i. - Poate ca intr-o zi, destul de curand, am sa te iau cu mine intr-un loc al meu secret §i vei putea sa-mi cuno§ti prietenii. Dar nu vei putea purta asemenea haine. Arata cu degetul spre rochia de bal inflorata, cu corsaj strans croit. - M-a§ sim{i foarte onorata in ziua in care mi-ai 179

permite sa-|i

cunosc prietenii.

Katelin

rase,

dandu-§i seama cat de mult Tnsemnau pentru fratele ei orele petrecute in singuratate, departe de plantafie. - Dar acum, totu§i, trebuie sa plec. Vino sa te sirut pe obraz. I§i putea da seama ca, pe masura ce timpul trecea, i§i cucerea tot maj mult fratele, capatandu-i increderea de la o zi la alta. Baiatul nu avea nevoie de nimic altceva decat de dragoste §i intelegere pentru bufoneriile lui copilare§ti. Intorcandu-§i fata, Joshua striga tare: - Nu sarut fete, nici daca sunt surori! Katelin 1-ar fi injfacat §i 1-ar fi rasturnat pe pat, apoi 1-ar fi sarutat cu forta, daca nu ar fi fost imbracata cu rochia de bal. - Se vede ca nu §tii ce pierzi, fratioare, dar vei afla tu, intr-o buna zi, il ameninta, facandu-i un semn cu ochiul, inainte de a ie§i pe u§a, nemaiavand timp sa vada fata acra a lui Joshua, bosumflata la auzul vorbelor ei.

180

Imbracat cu hainele cele mai bune de care dispunea, Kip o a§tepta pe Katelin afara, in fafa verandei. in seara asta avea sa o conduca in trasura, pana la locuinta guvernatorului.

I§i

petrecuse cea mai mare parte a dupa-amiezii {esaland o pereche de cai, cura^ind §i lustruind trasura pe dinauntru §i pe dinafara. Statea in picioare, Jeapan §i mandro, cu fraul in mana, a§teptandu-§i stapana §i, dupa ce Rufuss o. ajuta sa se urce inauntru §i sa-§i a§eze fustele infoiate, porni trasura la drum. Katelin zambea cu duio§ie, gandindu-se la nazbatiile lui Joshua §i, absenta, i§i ridica mana inmanu§ata, ducandu-§i-o la buze, in timp ce briza tropicala

patrundea

prin

ferestrele

trasurii,

mangaindu-i pielea. Apasarea u§oara a mainii pe buze o facea sa-§i aduca aminte de vremea cand ea §i Garrick Steele schimbasera atatea sarutari intre ei. Nu putea nega faptu! ca ticalosul acela avea geniu, facandu-le pe femei sa uite de toate, atunci cand le asalta cu atentiile lui. Cu siguranta ca acest talent ii fusese dat de diavolul Insu§i. I§i

mdeparta mana de la gura §i incerca sa-i goneasca imaginea din minte. Locuinta guvernatorului era un conac care se intindea in centrul ora§ului Basseterre. Peronul pentru trasuri era luminat cu torje cu petrol §i, cand trasura Ashford trase in fata, la scara de piatra, unui dintre numero§ii servitori, care stateau in picioare pe veranda, se grabi sa ajunga la u§a trasurii, inainte ca negrul Kip sa ft avut timp sa coboare de pe capri. Casa mare, varuita in alb, era putemic luminata in interior, u§ile §i ferestrele fusesera larg deschise, spre a lasa s i intre cea mai mica suflare a brizei, muzica inconjura interiorul

§i grSdina bine

ingrijita. Dupa ce fu condusa in sus pe scari de catre un valet, Katelin se indrepta catre u$a dubia de la intrare, care fusese lasata deschisa in intampinarea oaspetilor. In primul moment, se simfi nervoasa, dandu-§i

seama ca sosise neinso|ita

asemenea eveniment monden. 182

la un

Numero§i alp musafiri soseau Tn acela$i timp cu ea, §i Katelin fu Tmpinsa Inauntru de valul care venea din spate. Respirand profund, arborS un zambet curajos, cand intri pe u§a. Guvernatorul Samuel Langston §i sopa lui, Clarice, stateau Tn picioare,

Intampinandu-§i

oaspetii

Tn

holul

Imbracat Tn marmura, la picioarele unei scari uria§e, cu balustrade Iucrate Tn fier forjat. Cand Ti veni randul, Katelin se apropie de pereche §i Clarice Ti zambi sub{ire. -

Samuel, iat-o pe tanara domni§oara despre

care ti-am vorbit.

Cea pe care capitanul Steele

ne-a prezentat-o Thelmei §i mie. Cred ca numele ei este domni§oara Ashford §i locuie§te pe plantatia Coral Rose, daca nu ma Tn§el. Sunt atat de bucuroasa ca ai putut veni, draga mea! Clarice o plasa sotului ei pe Katelin, rasufland u§urata ca tanara nuT§i facuse aparitia la bratul capitanului de pe Vrajitoarea Marii. Ezitase chiar sa-i trimita invitapa §i, daca nu ar fi insistat Garrick, cu siguranta ca nu ar fi expediat-o. Thelma avea 183

nevoie de cat mai putine concurente, mai ales in propria ei casa. - Pai, atunci, trebuie sa fii fata lui Richard. Samuel Langston era un barbat corpolent bun la suflet, cu capul partial cuprins de chelie § su un pantece ca o oala mare, care se mi§ca in sus §i In jos, in timp ce vorbea. Katelin ii zambi cu caldura, pe cand aproba dand din cap. Samuel Langston Intarzia, nehotarat sa-i elibereze mana. Fata ii adresa un "La multi ani"

de rigoare,

dupa care incerca sa se

Indeparteze cat mai repede din zona de primire a holului. Inainte de a da drumul maini) ei, Samuel ^Langston spuse: - Draga mea, pur §i simplu nu pot sa vad o domni§oara atat de frumoasa ca dumneata, intrand singura intr-o sala de bal. Intorcandu-se in directia unui gentleman, care statea in picioare, nu prea departe de scara, il chema sa vina la el. - Draga mea, ti-1 prezint pe Nathan Baldwin. 184

Nathan, dumneaei este domni§oara Ashford, de pe plantapa Coral Rose. Nathan Baldwin avea ochiul format pentru femei frumoase §i o remarcase pe Katelin intrand neescortata Tn foaier §i, de atunci, ramar *se Tn preajma, In speranta ca va fi preze' at. - I omni§oara Ashford, ce placere pentru mine. Se inclina, aplecandu-§i mijlocul Intr-un mod curtenitor. M-a§ simp onorat, daca mi-ati permite sa va conduc In sala de bal Katelin Ii zambi dulce. -

Domnule Baldwin, intr-adevar compania dv.

este foarte binevenita. Buna cunoscatoare a artei flirtului, pe care o deprinsese in saloanele mondene din Londra, zambetu! fetei, precum §i modu! Tn care i^i pleca genele, avura darul de a-1 face pe tanarul fiu de plantator sa-§i piarda rasuflarea. Nathan Baldwin nu Indraznea sa creada in norocul iui, ca femeia care tocmai i§i a§ezase mana inmanu§ata pe brapil lui era pur §i simplu 185

naucitor de frumoas«L - Domni§oara Ashford, va rog sa-mi acordaji primul dans. Pe cand intrau In sala de bal prin u§a larg deschisa, fata il privi cu ochii de smarald scanteietori §i tanarul i§i dadu seama instar taneu ca, daca ar fi citit pe fata ei adorabila cel rr d mic semn de ezitare, ar fi fost in stare sa-i c; da in genunchi §i sa-i cerjeasca favoarea unui dans, Din fericire, un asemenea gest infrico§ator nu era necesar. Katelin fu mai mult decat bucuroasa sa-1 onoreze pe tanar, acordandu-i primul dans. In felul lui, era aproape un salvator, conducand-o spre grupul cuplurilor care dansau. Avea maniere destul de elegante §i arata suficient de bine,' cu parul blond buclat, atarnandu-i pana deasupra gulerului, cu ochii de culoarea cerului albastru deschis, a§a incat se grabi sa-1 asigure: - A§ fi incantata sa dansez cu dumneata, domnule Baldwin. - Te rog, spune-mi Nathan. 186

Rasul ei, ca un clinchet de clopotel, ii rasuna in urechi §i facu pe mai mul{i barbafi sa-§i intoarca privirea in direcjia lor. - In acest caz, §i dumneata trebuie sa-mi spui Katelin, insista fata. Tovara§ia prietenilor ei - asta ii lipsise cel mai mult de cand parasise Londra. - Ce nume frumos! declara Nathan Baldwin, pe cand se rotea in jurul ei, ajungand din nou in dreptul umarului ei. Katelin, ce nume neobi§nuit! Tot stat de neobi§nuit ca §i tanira femeie care il poarta, se gandi. Felul lui de a fi, baiejos, §i zambetul lui frumos o f^cura pe Katelin sa zambeasca tot timpul dansului. Ctnd muzica se opri, iar mana lui se a§eza u§or pe spatele ei, conducand-o in afara ringului de dans, Katelin putu observa rapid cum mai multi barbati se indreptau catre cavalerul ei insotitor. - Prezinta-ne, Nathan, ii ceru un tanSr inalt, subfire, cu o claie de par ro§u ca focul §i pistrui colorafi de soare pe nas, ca §i cand ar fi fost 187

purtatorul de cuvant al grupului. Daca ar fi dupa dorinja lui, Nathan ar fi pastrat-o pe Katelin Ashford numai pentru el, tot restul serii, dans dupa dans §i ar fi alungat orice alt pretendent.

Totu§i §tia ca,

potrivit bunelor

maniere, nu avea mcotro §i trebuia sa faca prezentarile. Jeapan, spuse: - Domnilor,

v-o

prezint

pe

domni§oara

Ashford, de pe plantatia Coral Rose. Evident, nu avea de gand sa le spuna numele ei mic. Aceasta era o concesie pe care fata i-o facuse §i pe care intenjiona s-o pastreze numai pentru el. - Katelin, domnilor, completa Katelin, fara a remarca privirea abatuta care se a§ternu pe fata lui Nathan Baldwin, intrucat fu bombardata cu zeci de Tntrebari. De unde venea? Ce facea la Saint Kitts? Cat timp va ramane pe insula? To{i il cunoscusera pe tatal ei §i fusesera mtristati de moartea sa, dar, m sinea lor, erau bucuro§i ca acest eveniment dureros fusese cauza sosirii frumoasei Katelin Ashford pe tarmurile de basm ale insulei lor, de aceea nu se mai spuse aproape 188

nimic despre Richard Ashfofd §i sojia sa. Muzica Incepu din nou, venind dintr-un mic alcov din coljul cel mai Tndepartat al salii de bal §i, instantaneu, Katelin fu nevoita sa faca fafa invitapilor care ii erau adresate una dupa alta, pana cand, in sfat§it, se Induio§a §i i§i Intinse mana in directia unuia dintre tineri. Mult mai tarziu, pe cand statea Tn fata unei ferestre frantuze§ti duble, care dadea Tn gradina, Katelin II zari pe Garrick Steele instantaneu, inima Incepu sa-i bata. Era, pe departe, cel mai frumos barbat de la bal. Croiala costumului, Tnchis la culoare §i cama§a, alba ca zapada, cu man§ete §i guler de dantela, puneau In evidenja trupul acestui barbat, pe care hainele Tncercau In zadar sa-1 ascunda. Parul negru, pieptanat neglijent pe spate, care Ii cadea In plete pana la guler, nu facea decat sa accentueze Indrazneala acestui barbat. Nathan Baldwin §i alp doi tineri stateau In preajma ei §i Katelin, cu un efort de vointa putemic, i§i intoarse capul din directia locului In care Garrick statea in picioare, Jinand de brat pe 189

Thelma Langston, a carei fata ascutita privea catre capitan, ca §i cand ar fi vrut sa-1 manance de viu. Ce spunea Nathan, parea amintise ceva despre o plimbare cu trasura §i un picnic la sfar§itul saptamanii? in cele din urma, guvernatorul fu cel care o ajuta si-§i regaseasca mintile, cand se apropie de ea, insojit de un barbat de varsta mijlocie. - Domni§oara Ashford, a§ dori sa ti-1 prezint pe cel

mai

apropiat

vecin

al

dumitale,

Alex

Blackthorn, Este proprietarul plantajiei Shadow Mere, alaturi de Coral Rose. Cateva secunde, Katelin se forfS sa-1 uite pe Garrick Steele, fiind atrasa de privirea intunecata, strapungatoare a barbatului inalt §i zvelt din faja ei. - imi face placere, domnule Blackthorn, ii intinse mana inmanu§ata,

pe care el i-o retinu

intr-a sa cu vadita placere. -

Sper ca va place pe

insula noastra,

domnijoara Ashford, murmura barbatul cu o voce 190

profunda, masculinS. - Oh, da, intr-adevar. Saint Kitts este foarte frumoasa. Katelin ii zambi §i simp din nou ca este cercetata de privirea lui Tntunecata. - imi permiteji sa v& invit la dans? Alex Blackthorn ignora pe to|i ceilalp care stateau In jur, inclusiv pe guvernator, care sperase sa continue conversatia cu proprietarul plantafiei Shadow Mere. Katelin dadu din cap afirmativ, facand sa-i sclipeasca diamantele din par §i de la gat. Pe cand Blackthorn Ti lua mana, Katelin T?i intoarse privirea pentru ultima oara catre locul Tn care Tl vazuse pe Garrick Tmpreuna cu Thelma. Dintr-o data simp ca obrajii i se Tnro§esc, cand Ti Tntalni privirea. i§i auzi inima batand, dar Alex Blackthorn nu paru si fi observat ceva, Tn timp ce Ti conducea pa§ii la dans. Nu schimbara nici un cuvant Tn timpul dansului, dar, la sfar§it, barbatul Ti spuse: - Condoleanfele mele, domni§oara Ashford. 191

L-am cunoscut pe tatal dumitale, Richard. Ochii negri ii cercetau fiecare trasatura a fejei §i, pentru moment, pareau mai mult decat satisfacuti de ceea ce vedeau. Bujorii din obraji §i ochii de smarald pareau sa-i retina aten{ia in mod deosebit. Sper ca, daca veti avea nevoie de ceva pe plantatie, la Coral Rose, sa nu ezitaji a-mi spune. Straduindu-se sa uite ca Garrick se afla in picioare, in cottul opus al camerei, Katelin i§i indrepta atenpa asupra barbatului de langa ea. - Va mulfumesc pentru oferta, dar sunt sigura ca voi fi in stare sa am grija de toate. Ce mai minciuna, i§i spuse, gandindu-se in ce hal se afla plantatia. -

0

femeie singura, care conduce o plantatie de

dimensiunile celei de la Coral Rose poate oricand avea nenumarate probleme. Ce ati spune, daca v-a§ face o vizita maine dupa-amiaza §i, daca avefi nevoie de vreun sfat, a§ fi fericit sa incerc sa va ajut. In acel moment, Katelin se uita pentru a doua 192

oara la barbatul atragator, cu maniere elegante §i cu ochi negri, necrujatori. Parea sa aiba in jur de patruzeci §i cinci de ani, - nu era batran, dar, cu siguranja, nici tanar, ca admiratorii §i prietenii ei, cu care era obi§nuita. Un om de lume, fu prima impresie a fetei in ceea cell prive§te, §i, in timp ce mana lui intretinuta cu grija ii apuca u§or cotul, conducand-o in afara, ringului de dans, se intreba daca e cazul sa-i accepte oferta. - Poate v-ar face placere sa facefi o plimbare calare, maine, sa vizitati insula? In grajdurile mele exista capva cai grozavi, care, din pacate, au fost cam neglijati in ultima vreme. Alex Blackthorn adauga acest ultim argument ispititor, incercand s-o determine sa-51 petreaca putin timp in compania lui. Katelin ezita doar un moment. Cu coljul ochiului il vazu pe Garrick Steele traversand incaperea, indreptandu-se in direcfia ei.

i§i

intoarse privirea spre Alex Blackthorn §i dadu din cap aprobator. - O plimbare calare prin insula suna foarte 193

ispititor, domnule Blackthorn. - Sa zicem pe la ora doua, atunci? Nu putu decat sa dea repede din cap, Tn semn de confirmare,

caci, Tn‘ secunda urmatoare,

Garrick se afla Tn picioare, Tn fata ei. ■ - Va rog sa-mi acordati dansul urmator, domni§oara.

In

ciuda

politetii

exagerate

a

cuvintelor, adresate mai ales datoritS urechilor aflate Tn jur, ochii lui alba?tri calatoreau asupra trasaturilor ei cu prea multa familiaritate. De ce ticalosul asta nu a ramas Tn cealalta parte • a Tncaperii, Tn mrejele Thelmei Langston, fierbea Tn sinea ei, dar, Tntrucat el o apucase deja de mana §i o tragea spre ringul de dans, nu mai avea cum sa se retraga. in nici un caz nu dorea sa dea na§tere unei scene Tn sala de bal a guvernatorului. Cand o prinse Tn brate ?i Ti atrase trupul de-a lungul trupului sau, Tn ritmul mi§carilor de dans, Katelin fu aproape gata sa se .stranga Tn el, ca sa simta din nou formele tari ale corpului sau putemic, aflat atat de aproape de al ei. Dar gasi 194

forja sa nu se dea in spectacol. I§i aminti ca nu se mai reintorsese la Coral Rose, nici macar nu-i trimisese vreun cuvant, din acea zi petrecuta la balta. indreptandu-§i spatele, se hotari sa-i arate ca nu era jucaria lui. Nu se va mai lasa utilizata din nou. De doua ori pana acum - nu punea la socoteala noaptea petrecuta la bordul vasului Vrajitoarea Marii, din cauza starii ei de betie daduse curs unei necesitafi ascunse, care zacuse adormite, sub aparenfa exterioara a fiin|ei ei, dar acum nu se va mai lasa ademenita de diavolul acesta frumos. - Imi pare rau ca nu am mai venit sa te vad, Katelin. Garrick i§i daduse seama cu u§urinta ca ea era furioasa impotriva lui. - Nu este nevoie sa te scuzi, capitane. Am vazut ca e§ti ocupat sa intri in grafiile partenerei tale de adineauri. - Oh, Katelin, sa nu-mi spui ca e§ti geloasa? Garrick zambi, privind in jos spre fata ei adorabila $i-§i simp inima luind-o la goana. 195

- Nu, capitane, nu sunt deloc geloasa p^ un asemenea ticalos ca tine! i§i ridica nasul Tn vant, inspirand cu zgomot. Pur §i simplu nu vreau sa mai am nimic de-a face cu tine! §i acesta este adevarul, T§i spuse Tn gand. - Atunci, presupun ca nu te intereseaza sa afli ca am parasit insula, la scurt timp dupa ce m-am Tntors la Basseterre, plecand de la locul de langa Coral Rose. M-am Tntors chiar Tn aceasta seara. Ochii lui cercetatori a§teptau sa-i vada trasiturile Tmblanzindu-se. Timp de o secunda, Katelin T§i sim{i inima tresaltand, dar, imediat, un gand Ti spuse ca, daca i-ar fi pasat cu adevarat de ea, i-ar fi putut trimite vorba. Nu, era mai bine sa o rupa cu acest barbat, indiferent de ceea ce credea el ca se Tntamplase Tntre ei. Acum avea prea multe raspunderi §i obligajii, pentru a mai putea fi obiect de joaca pentru un barbat. - Nu, capitane Steele, ai absoluta dreptate atunci cand crezi ca nu ma intereseaza sa-fi aud scuzele. Pur §i simplu nu Tmi pasa. §i, rostind 196

aceste vorbe, Katelin se elibera din Tmbrap§area lui §i pa§i cu.hotarare Tn afara ringului de dans. Garrick o urma Tncet §i ochii lui alba§tri scanteiau cu caldura, pe cand Ti priveau cu admirajie unduirea delicata a spatelui bine facut. Nathan Baldwin o a§tepta la marginea ringului de dans,

§i, galant, Ti oferi brajul, pentru a o

conduce la bufet, dandu-i posibilitatea unui moment de alinare. Curand dupa aceea, Ti gasi pe guvernator §i pe so{ia sa ?i T§i lua ramas bun. Fara a-§i mai Tntoarce privirea spre sala de bal, T§i ceru haina cu guler de blana §i se Tndrepta spre trasura unde-o a§tepta Kip.

-

Din sala de bal unde se afla, Garrick o vazu pe Katelin plecand §i o urma la o oarecare distanta. Pe cand fata se urea Tn trasura, care porni de altfel imediat, Garrick se sprijini de unui din stalpii de marmura din fafa treptelor de la intrare. Aprinzandu-§i o {igara de foi, inhala adanc, Tn vreme ce fumul parfumat Ti Tncercuia capul. 197

Pentru moment se abandona placerii de a §i-o imagina pe Katelin, a§a cu o vazuse pujin mai devreme. imbracata in rochie lunga de bal, stralucitoare, de culoare roz, Katelin era intradevar o imagine pe care nu {i-o mai puteai scoate din minte. Garrick se atyinuse cu greu sa nu impra§tie grupul tinerilor care se tinusera de ea toata seara. Singurul dans pe care ?1 dansase cu ea fusese o adevarata tortura. Dupa acea dupaamiaza petrecuta pe lac, T§i promisese ca va acjiona cu mai multa prudenfa in ceea ce o prive§te, dar descoperise ca o asemenea decizie era greu de urmat. Aruncand figara, t§i repeta inca o data ca avea o misiune de mdeplinit. Dupa ce i§i va termina treaba, se va putea duce la Katelin sa-i marturiseasca sentimentele sale, dar nu pana aturtci. Categoria de oameni cu care avea de-a face era prea primejdioasa §i ar fi fost extrem de periculos daca ar fi banuit ca tanara Katelin Ashford ar putea fi una din caile prin care sa ajunga la el. 198

10

Nori negri se fugareau, trecand peste secera lunii, scufiindand insula Tntr-un intuneric patat de umbre. Un tipat ascu{it, sfa§ietor, strapunse lini§tea nopjii, dar nimeni nu il auzi. Impletitura salbatica din liane §i frunzi? tropical era atat de abundenta §i acoperitoare, Ca o fiinta vie, a§a cum inconjura zidul de piatra al capelei. O lumanare slaba ardea inauntru, dar razele ei nu depa§eau tncaperea mica, umeda. Ferestrele goale fiisesera de mult recucerite de vegeta{ia deasa. Moartea era atat de aproape, dar tn acela§i timp, atat de departe. -

Va rog...? Femeia,

care odata fusese

cunoscuta pe insula Saint Kitts ca fund destul de frumoasa, incerca sa se roage, dar corpul ei era legat fedele§ §i orice cuvant pe care se for|a sa-1 scoata din gura ii provoca dureri insuportabile. 199

- Ia spune, Tti aminte§ti ca macar o singura data sa-fi fi fost refuiata placerea, Madeline? Sau poate ai vrea sa te numesc Jasmine, a§a cum fac tofi amanfii tai? I|i promit, i{i voi da satisfactie inca o data §i Tnca o data, inainte de rasaritul soarelui! Vocea era ca o promisiune mortala, a§a cum rasuna pe un ton gros, amenintator. Lama stralucitoare, {inuta m pumnul strans, aluneca peste partea superioara a corpului, lasand o urma subfire, ro§ie. ~ Nu sunt Madeline cu care ma confunzi! Femeia se lupta impotriva torturii atat de dureroase, la care era supusa sperand, dincolo de orice speranta, ca undeva era o gre§eala §i ca nu ea trebuia sa fie femeia legata de maini §i de picioare, rastignita pe masa innegrita, patata de sange. Pe mine ma cheama Sally. - Te cunosc eu, Mama! Nu mai pofi sa m a’ in§eli cu minciunile tale. Te-am urmarit in fiecare noapte din ascunzatoarea mea. Am vazut barbatii pe care ii seduci cu trupul tau spurcat. La vederea carnurilor tale livide, mi se face greata. Mi se face

200

greata, ma auzi, dar ma §i tenteaza Intr-un chip neobi§nuit. Eu, propriul tau fiu, am fost tentat la vederea {ajelor astora ajafatoare, §i de rasul asta, care are puterea s i ma Innebuneasca. Pot sa-{i fac marti isirile acestea acum, caci, in sfar§it, trebuie sa pla ?§ti pentru toate; {i-ai parasit propriul fiu §i t-ai la at prada ru§inii! Cutitul ascutit fu dat uitarii, Tn timp ce nebunul, care era Imbracat complet In negru, I§i stranse amandoua mainile In jurul gatului prostitbatei §i, In timp ce femeia se smucea in legaturi, degetele lui apasau puternic. Ochii victimei se holbau, lipsitS fund de aer. Ultimul gand al prostituatei Sally fu ca totul era o gre§eala teribila, ea nu era mama acestui barbat nebun, ea era Sally Harper, o simpla codoa§a, care fusese platita in aur de catre omul care ii aducea moartea. Pe la mijlocul dupa-amiezii, in ziua urmatoare balului dat de guvemator, Katelin se simfea complet eliberata de amintirea tuturor barbatilor arato§i - Tn special de aceea a unui anume capitan 201

TndrazneJ, ticSlos. Garrick Steele §i tatal ei, Richard Ashford, erau prea asemanatori. Ambii, barbati prea frumoji, pentru a le fi bine Tn viata, §i amandoi ni§te afemeiafi desfrana{i, Tn relafiile cu sexul opus. Nu voia deloc sa ia Tn considerate faptul ca nu era decat un copil, atunci cand usese depusa Tn casa matujii de catre tatal ei §i ca prin urtnare, nu putea define informatii privitoare la relajiile lui cu femeile. Rana provocata de Richard Ashford devenise prea adanca Tn decursul anilor, iar acum, finand cont §i de tot ceea ce suferise din mainile lui Garrick Steele, Katelin T§i aduna toate resursele de aparare, pe care §i le faurise de cand era copil. Cand sosi ora fixata pentru Tntalnirea cu Alex Blackthorn, Katelin T§i Tngropase deja sentimentele Tn adancul sufletului. Avand Tn spate cativa ani de experien|a, nu lasa sa se citeasca Tn ochii ei verzi, cu scanteieri de jad, nici cea mai mica urma din zbuciumul interior. Katelin deschise chiar ea u§a de la intrare §i fu Tntampinata de Alex Blackthorn, care arata 202

deosebit de distins. - Sper ca nu va suparaji ca 1-am adus cu mine pe Jubel, servitorul meu. Alex arata spre uria§ul matahalos care statea in picioare, langS veranda, tinand fraiele propriului sau cal, §i pe cele ale unui armasar negru §i ale unei iepe pestrife. S-a intamplat, de cateva ori, sa am necazuri pe insula. Jubel se afla Intotdeauna in preajma. Cred ca este mai preocupat de securitatea mea decat eu Insumi. Katelin se grabi sa-1 asigure ca nu o deranjeaza prezenfa servitorului catu§i de pufin. Daca acest barbat politicos, elegant imbracat, considera ca este necesar sa fie insojiji de uria§ul negru in timpul plimbarilor calare din aceasta dupa-amiaza, ea nu avea de formulat nici o obiecfie; la urma urmei, ea era cea nou-venita pe insula Saint Kitts. - imi permiteji, domni§oara Ashford, sa va spun ca sunteti tot atat de frumoasa in aceasta dupa-amiaza ca §i seara trecuta. Katelin se imbracase cu mare atenpe. Nu numai ca era prima ei intalnire oficiala cu un barbat,- de 203

cand ajunsese pe insula (nu pusese la socoteala ceea ce se intamplase intre ea §i escrocul de Garrick Steele), dar era §i sub impresia unei dimineti intregi in care se confruntase

cu

problemele financiare tot mai sufocante ale plantajiei Coral Rose. Dupa ce vorbise cu Lizzy, in aceasta dimineata, despre vecinul lor, aflase ca este unui din cei mai bogati, daca nu cel mai bogat om din Saint Kitts. Shadow Mere era o plantatie infloritoare, dar Lizzy nu putuse sa-i spuna mare lucru despre Alex Blackthorn. Se §tia ca oamenii de pe plantajia lui traiau in cerc inchis §i nu se prea auzea multa barfa pe seama stapanului lor. Katelin purta un costum de calarie din catifea verde ca smaraldul §i o palarie asortata, care ii acoperea pletele intunecate §i ochii verzi. Gulerul alb, din dantela, al bluzei adauga o u§oara nota ispititoare costumului sobru croit, care ii scotea in evidenta fiecare linie curba, incepand de la §oldurile bine facute pana la pieptul inalt. Chiar §i cizmele inalte, negre, din piele de vi{el, cu tocuri §i carambi verzi ca smaraldul, atrageau aten|ia. Pe 204

cand i§i tragea manu§ile asortate, din piele de ied, Katelin se intoarse, ca din intamplare, spre a permite barbatului s-o priveasca in intregime, apoi, uitand-se drept in ochii lui, murmura inceti§or: - Cred ca sunt gata, domnule Blackthorn. Alex Blackthorn era mai mult decat surprins de tanara femeie care statea in picioare in fata lui. Frumusetea

ei

nevinovate.

Luandu-i

era

fara mana

cusur,

manierele

inmanu$ata

§i

a§ezand-o cu grija in indoitura bratelor sale, ii spuse: - Te rog, spune-mi Alex. Dar, observand u§oara inro§eala care-i cuprinse obrajii, i§i spuse ca fiisese prea indraznet, prea grabit, §i incerca imediat sa se corecteze: La urma urmelor, suntem vecini. Katelin nu se simtea pierduta pentru ca i§i vrajea vecinul §i, pe cand ajungeau in dreptul cailor §i al servitorului, ii raspunse incet: - Daca e§ti sigur ca se cuvine, desigur ca iti voi 205

spune Alex. Din acel moment, pentru tot restul dupaamiezii, Alex Blackthorn fe cu totul captivat de Katelin Ashford. Fata se {mea pe cal, de parea ar fi fost nascuta in §a, cu fustele verzi curgand intr-o parte, acoperind coastele calului, ca intr-o imagine a inse§i frumuse{ii feminine. Dupa aproximativ o ora de calarit, avandu-1 pe Jubel mult Tn spate, cei doi se oprira langa o poteca accidentals, care ducea catre ocean. -

Nu am visat niciodata ca proprietatea tatalui

meU este atat de Tntinsa §i de frumoasa. I{i mulfumesc foarte mult ca m-ai invitat astazi la aceasta

plimbare calare.

Katelin

credea

cu

sinceritate In fiecare cuvant pe care Tl spunea, pe cand privea departarile verzi-albastre ale marii §i valurile inspumate care se izbeau de rocile de jos, de la picioarele lor. Priveli§tea era absolut mareata, iar pescaru§ii, care zburau deasupra, aduceau cu ei o senzape de calm, in peisajul altfel destul de zbuciumat. 206

Frumusejea cotidiana a insulei nu Tnsemnase, nici pe departe, atat de mult, pentru Alex Blackthorn, ca in acest moment. Femeia aceasta era esenja insa§i a tot ceea ce era curat §i bun in aceasta lume intunecata, cutremurata. - Iar eu nu am vazut niciodata insula Saint Kitts cu ochii cu care o vad acum, cand stau alaturi de tine, spuse, stanjenit sa-§i dezvaluie atat de mult sufletul in fa{a unei femei. - Ai trait intotdeauna pe aceasta insula? intreba Katelin, simjindu-se, fara sa-§i dea sema din ce motiv, stanjenita la randul ei de declarafia barbatului, de§i nu urmarise nimic altceva, inca de cand acceptase invitafia, decat sa ajunga aici. - Nu, ii raspunse ezitand. Locuiesc aici de mul{i ani, dar m-am nascut pe insula Martinica. Alex nu se simtea in largul sau sa vorbeasca despre sine §i se grabi sa-i adreseze propriile intrebari. Cum i{i place viata la Saint Kitts, dupa ce ai trait la Londra? - Gasesc ca insula are un aer de salbaticie §i 207

frumuseje care imi place foarte mult, in afara de asta, aici am ocazia sa fac o mulfime de lucruri, cum ar fi sa fac o plimbare calare alaturi de un domn incantator, intr-o dupa-amiaza. Matu§a mea Elisabeth ar fi fost pur §i simplu scandalizata, daca a§ fi ie§it la o plimbare calare, intr-o dupa-amiaza, in parcul din Londra, fara a fi supravegheata. Nu minjea, i§i spuse in sinea ei, pe cand genele i se zbatura in jos, plecandu-se spre obrajii roz. Elisabeth Wessely ar fi fost foarte suparata daca ar fi aflat ca nepoata ei mersese sa calareasca, fara a fi escortata a§a cum se cuvine. Katelin uita insa sa-i marturiseasca faptul ca asemenea lucruri se petrecusera de nenumarate ori, iar matu§a ei o trasese la raspundere nu o data. Alex Blackthorn paru muljumit de raspunsul fetei §i, luand imbujorarea ei drept semn al inocenjei feciorelnice, indrepta conversatia in alta direc{ie. -

§tiu ca tatal dumitale avea anumite probleme

finariciare, inainte de a fi rapus de febra. Sper ca, daca vei avea vreodata nevoie de ceva, nu vei 208

ezita sa mi te adresezi pentru sprijin. Nu ma laud deloc cand spun ca sunt unui din cei mai bogati barbati, iar Shadow Mere este cea mai mare planta{ie de pe insula. imbujorarea de pe obrajii fetei se transforma in ro§u aprins. Barbatul nu avea idee cat de mult se apropiase de ceea ce ii tortura mintea. ingrijorarea fetei privind viitorul fratelui ei ii insufla abilitatea de a-i multumi, plina de gratie, dar §i intelepciunea de a nu-i accepta propunerea de sprijin, in acel moment. -

Iji multumesc, Alex, dar incerc sa fac

plantatia Goral Rose sa mearga cum trebuie, cu forfe proprii. Ma tem ca, de la moartea tatalui meu, totul a fost scapat din mana, dar sper ca lucrurile sa inceapa sa se imbunatateasca in curand. Sunetul numelui sau, rostit de buzele ei, ii umplu urechile cu o melodie duioasa. Niciodata pana atunci nu cunoscuse o asemenea femeie! Cuvintele ei il facura sa inteleaga cat era de hotarata, dar frumusetea lor trada lipsa de 209

experienja a femeii. Majoritatea femeilor pe care le cunoscuse In trecut nu ar fi ezitat sa se agafe de aceasta oferta de sprijin financiar. - Poate ar fi bine s i discutam despre asta altadata, se opri cu amabilitate, §i, in acel moment, avea intenjia sa faca tot ce va fi posibil ca sa se asigure ca va mai exista o alta ocazie, In care sa-§i ofere sprijinul. Nu a§ dori sa te obose§ti prea tare. Katelin aprobi din cap, de§i nu era deloc obosita, hotarata ca, de acum Incolo, sa-i ofere imaginea femeii pe care el o dorea. - A fost o dupa-amiaza minunata, Alex, sper ca vom avea ocazia sa ne mai Intalnim cat de curand. Ajutand-o sa Incalece, Alex Blackthorn se arata bucuros sa faca din nou o plimbare calare sau sa se Intalneasca cu orice alta ocazie. - La sfar§itul acestei saptamani va trebui sa particip la o petrecere, ma Intreb daca nu Iti par prea Indrazne{, rugandu-te sa ma Insote^ti9 - Mi-ar face mare placere. ii zambi de sus, de la Inaljimea §eii. 210

Frumuse{ea ei stralucitoare ii amintise de propria lui mama, a carei imagine o purta tot timpul, undeva ascunsa in minte, §i, timp de o secunda,

Alex

i§i

simfi

corpul

tremurand.

Intorcandu-§i privirea, caci, in simpla contemplare a fetei, se simtea patruns de un sentiment contradictoriu de placere amestecat cu durere, se urea pe cal §i, sub supravegherea atenta a lui Jubel, parasira locul, indreptandu-se spre plantafia Ashford. In acea seara, dupa cina, Rufuss aduse vestea ca se gasise un alt trup de femeie, plutind in apele portului. Aflase noutatea, pe cand se afla in ora§, ca sa faca noi provizii de alimente. -

Nu pot sa cred ca cineva poate uri atat de

mult femeile, declara Lizzy, in timp ce strangea farfuriile de pe masa de lemn din bucatarie, unde mancau, de obicei, Joshua §i Katelin, spre a o scuti pe Lizzy de prea mult deranj. Rufuss ascujea cujitele de bucatarie pe o piatra de gresie §i i§i clatina capul carunt. 211

- Mi se pare ca avem un nebun Tn libertate aici, pe insula Saint Kitts. - Dar femeile astea nu sunt decat ni§te tarfe! declara Joshua, Tndesandu-§i Tn gura ultima bucajica flin tarta cu lamaie, ceea ce atrase atenjia tuturor celor din bucatarie. - Joshua, cine ti-a spus a§a ceva? Katelin fu §ocata la auzul cuvantului tar/a, ie§ind de pe buzele unui copil de doisprezece ani. Joshua privi Tn jur §i-i vazu pe Lizzy §i Rufuss clatinandu-§i capetele, iar pe sora-sa privindu-1 Tncremenita. - Abe mi-a povestit totul despre aceste omoruri. Spune ca tarfele astea Tmputite T§i merita soarta. Joshua omisese sa spuna ca Tl auzise pe numitul Abe vorbind cu un alt barbat, atunci cand nici unui din cei doi adulfi nu Tl observasera Tn preajma §i nici nu spuse ca celalalt barbat se Tnfuriase §i plecase. . - Cine este acest Abe? Katelin simfi ca o Tncearca furia la gandul ca cineva ar Tndrazni sa 212

rosteasca asemenea lucruri in fa{a fratelui ei. Pentru prima data, Joshua I§i dadu seama c i spusese prea multe. Fa|a i se Impurpura violent §i, Intinzand mana, apuca o alta prajitura §i §i-o indesa pe gat. Mormaind printre Inghijituri, spuse: - Un prieten, dupa care nu mai scoase nici

uq

cuvant. - Foarte bine, aflS c l nu mai este prietenul tau, m-ai inteles, tinere! Nimeni nu are dreptul sa ucida nici o femeie, indiferent de ocupafia ei! §i, daca te mai aud rostind inci o data asemenea lucruri, ty jur ca voi... ca te voi snopi Tn bataie! Trebuie sa-1 Tnvefe pe fratele ei ce este respectul §i daca, vreodata, se va Intaini fa{a Tn fa{a cu acest Abe, ei bine, Tl va Invaja ea minte. Timp de o secunda, Jpshua fii pe punctul de a-i Tntoarce. vorba, spunandu-i ca nici o femeie nu-1 va snopi pe el In bataie, dar, zarindu-i ochii stralucind de furie §i barbia ferma, se razgandi. In schimb, I§i lasa capul Tn jos, ca §i cand i-ar fi fost ru§ine de asemenea maniere necuviincioase. 213

Privind parul Tntunecat al baiatului, Katelin T§i dadu seama cat de mult Tl neglijase Tn ultima vreme. Fusese atat de ocupata sa Tncerce sa organizeze treburile la Coral Rose, Incat Tl lasase sa zburde liber, sa alerge ca un salbatic, iar acuma descoperea ca prietenii lui nu erau cei pe care §i i-ar fi dorit pentru fratele ei. Va trebui sa se intereseze mai mult de baiat, T§i spuse Tn gand. - Joshua, ce-ar fi sa mergem sus, Tn camera ta, §i sa Tncepem lecjia de scrima? Baiatul tresari interesat, T§i ridica imediat capul §i un zambet i se la|i pe fafa copilaroasa. - Ma due sa pregatesc sabiile. Sari jos de pe scaun §i ie§i din bucatarie. Lasand sa-i scape un oftat u§or, Katelin se ridica la randul ei de la masa. - imi pare tare rau de purtarea lui, Lizzy, Rufuss. - Draga copila, doar faci tot ce este cu putinfa. Stapanu' Joshua a crescut mult Tn ultimul timp. Da' nu-i mai mult ca un copil, nu-1 certa prea tare. O 214

sa fie bine cand o s-ajunga mare, stai s i vezi!

11

In saptamanile urmatoare, Katelin se Tntalnise cu Alex Blackthorn de mai multe ori. La petrecerea la care fusese impreuna cu el, Katelin aflase ca Garrick Steele parasise portul din Saint Kitts, Tn dimineafa urmatoare balului din casa guvernatorului §i, dupa cate auzise, nu se Tntorsese Inca. Dar Katelin se hotarase sa n-o mai intereseze nimic cu privire la capitan §i sa nu-i pese daca avea sau nu sa se mai relntoarca pe insula. Cand fa|a lui frumoasa Ti ap&rea Tn minte, o alunga, Tncercand sa-§i gaseasca de lucru, cat mai mult §i mai greu, ca sa-§i consume energia. Cu fiecare zi ce trecea, era nevoie de tot mai multi bani ca plantatia sa poata produce, iar fonduri nu se Tntrezareau la orizont, spre a umple golul. Necesitatea unui sot aparea tot mai clara Tn 215

mintea fetei. Dar, pana acum, nu gasise un alt barbat Tn afara de Alex Blackthorn, care sa-i ofere, ei §i fratelui ei, mai multa siguranja. Este adevarat ca uneori se simtea stanjenita, cand Ti surprindea privirea prea posesiva a ochilor negri, atunci cand ramaneau singuri. Casa lui de la Shadow Mere Ti parea prea tacuta, Tn ciuda servitorilor care mi§unau peste tot, §i, de§i a§tepta cu nerabdare sa se Intoarca la Coral Rose, Katelin I§i dadea seama ca nu are alta solute, ceea ce facea ca alegerea sofului sa seimpuna de la sine. Ca de obicei, §i Tn aceasta dupa-amiaza, Katelin a§tepta sosirea lui Alex Blackthorn. II invitase la ceai la ora unu §i, dupa ce se asigurase ca Lizzy pregatise toate cele necesare, ie§ise afara §i se legana In balansoar, pe veranda din fafa casei. Era o zi calduroasa §i, dupa ploaia de dimineata, totul mirosea a proaspat §i a curat. Un grup de baieta§i se juca de-a vanatoarea, rostogolindu-se prin iarba umeda, iar Katelin zambea Tnduio§ata, privindu-le zbenguielile. Pentru prima data In viata, simti ca 216

face ceva util. Luptand sa puna pe picioare plantajia de la Coral Rose, nu asigura numai viitorul fratelui ei, ci §i pe cel al oamenilor de pe plantatie, care puteau trai sanato§i §i ferici{i. Lizzy, Rufus^ Bessy §i Kip i§i cucerisera deja locul in inima ai §i §tia ca, daca ar trebui sa paraseasca insula le-ar duce dorul. Alex Blackthorn, calarind Jeapan §i arogant, aparu, venind pe drumul ce ducea la Coral Rose, urmat indeaproape de servitorul sau, Jubel. Inima fetei nu tresari nebuna la vederea lui, a§a cum se intampla de fiecare , data cand aparea Garrick Steele- trebui sa recunoasca in sinea ei. Dar, in acela§i timp, i§i spuse, acest om nu este ticalosul ratacitor care se dovedise a fi capitanul vasului Vrajitoarea Marii. In imaginajia sa, fl vedea pe Garrick cutreierand marile §i vanand fiecare fusta care ii ie§ea in cale, in fiecare port in care se oprea. Pe cand se apropia, ochii lui AJex Blackthorn se plimbau peste silueta incantatoare, imbracata intr-o rochie de zi cu ramufele de flori, peste parul 217

ei negru lasat liber pe spate §i peste palaria de paie, cu funda violeta §i cu panglici de matase. Alex desc&lecS de pe cal §i intinse hajurile lui Jubel. Chiar in acel moment, un bolovan, destul de mare, zbura prin aer, venind de nu se §tie unde, §i-l

izbi

pe

uria§ul

surprinzatoare pentru

Jubel. un

om

Cu de

o

viteza

ase nenea

dimensiuni, sari in tufi§urile care cre§teau pe marginea drumului. Tragandu-§i victima afara din tufi§uri §i

{i-

nand-o de ceafa, Jubel o scutura violent cu mana FarS sa stea pe ganduri, Katelin alerga de-a lungul curjii, udandu-§i pantofii viole{i, fmi, in iarba umeda.. -

Da-i

drumul,

lasa-1

imediat!

porunci

apropiindu-se de bruta neagra, care il {inea pe fratele ei de guler. Asigurandu-se ca nu i-a provocat nici un rau irecuperabil, Katelin i§i regasi in cele din urma rasuflarea, dar imediat mania i se Tndrepta asupra fratelui ei mai mic. 218

- Cum po|i sa fii atat de rautacios, Joshua? Ai fi putut rani pe cineva rau cu piatra! - Pai, asta §i voiam! Numai ca am nimerit Tn schimb palaria uria§ului! Joshua scapa din mainile uria§ului, chiar Tn momentul Tn care

Alex

Blackthorn se Tntoarse catre servitor, poruncindu-i sa piece Tnapoi la Shadow Mere, fara el. - Joshua, nu e frumos ce faci! Katelin era surprinsa de comportarea b&iatului, dar I§i mentinu vocea pe un ton scazut, Tn a§a fel Incat cei doi barbati

nu poata auzi conversajia lor.

Pe cand Alex se Intorcea spre cai, Joshua Tnca §edea'jos, iar Katelin, aplecata asupra lui, Tl trase Tn sus pe fratele ei, a§ezandu-l Tn picioare. - Du-te Tn casa §i las-o pe Lizzy sa-{i examineze gatul. Vom discuta noi despre cele Tntamplate, mai tarziu. Joshua !§i dadu seama ca sora lui nu avea sa-1 certe pentru ceea ce facuse. Cu o ultima privire Tn direcfia lui Jubel, care Incaleca In acel moment, baiatul o zbughi spre casa. 219

- Sper ca vei trece cu vederea acest incident, Katelin. Cateodata, Jubel nu se gande§te Tnainte de a reacjiona. - Fratele meu ar fi putut fi serios ranit, Alex. §tiu ca, de fapt, Joshua e de vina, dar, totu§i, nu este decat un copil, iar Jubel este un adevarat uria§! - Sunt Tntru totul de acord cu tine, draga mea. Niciodata nu a§ fi dorit sa se Intample a§a ceva

§1

te asigur ca sunt gata sa fac orice pentru a va Impaca, pe tine §i pe fratele tau. Alex Incerca sa potoleasca lucrurile, deoarece T§i dadea seama de agitata fetei §i Ti putea citi furia In obrajii care ardeau ca flacara. Pe cand o privea Infruntandu-1 pe Jubel, care {inea strans gulerul cama§ii acelei mici haimanale, Alex sim|ise §i mai multa afectiune, daca mai era posibil, pentru tanara fata, ii parea atat de vulnerabila, atat de inocenta cu privire la viata, Incat, Tn acel moment, simfise un impuls nestavilit sa-§i loveasca propriul servitor. §i I§i jura ca nu va mai lasa pe nimeni vreodata s-o raneasca pe fata. 220

§i dacS acest lucru includea §i protecfia fratelui ei, atunci ar depune toate eforturile spre a juca rolul protectorului.

Niciodata mai inainte,

in cei

patruzeci §i cinci de ani ai sai, Alex Blackthorn nu simfise o dorinfa atat de cople§itoare de a proteja o alta fiinja. , Luandu-i mana §i a§ezand-o pe brajul sau, Alex ii mangaie degetele sutyiri, plin de afecjiune. -

Nu se va mai intampla niciodata, te asigur. Ii

putea promite cel pufin atata lucru, deoarece era hotarat ca, odata reintors la Shadow Mere, sa aiba o discu^e cu Jubel. Indifferent de sentimentele servitorului fa{a de baiat, uria§ul trebuia sa se obi§nuiasca la gandul ca va trebui sa-1 aiba pe Joshua in preajma. Cred ca ar fi mai bine daca m-a§ intoarce acasa la Shadow Mere. Poate ca o alta dupa-amiaza ar fi mai potrivita pentru a lua ceaiul impreuna. Katelin se intreba daca nu cumva Joshua ii distrusese §ansa de a ca§tiga sprijinul lui Alex Black­ thorn, necesar pastrarii planta{iei Coral Rose. 221

- Te rog, Alex, sa nu dam voie acestui incident sa ne strice dupa-amiaza. I§i flutura genele negre, groase, lasandu-le in jos, spre obraji, intr-o maniera careia nici un barbat nu ii putea rezista. Putem servi ceaiul aici, pe veranda, unde se simte briza u§oara a dupa-amiezii. CunTputea sa-i reziste? Alex Blackthorn se simjea pierdut, privindu-i fa{a inocenta. - Bineinfeles ca voi ramane la ceai, draga mea. Nu voiam decat si nu te obosesc prea mult, dar, daca e§ti sigura ca nu-ji va face rau, sunt fericit sa raman! Voiam, de altfel, sa-{i vorbesc despre ceva anume. Buzele lui sub|iri se lafira intr-un zambet, iar Katelin avu senza{ia ciudata, timp de cateva secunde, ca zambetul nu se regase§te §i in ochii lui, rama§i red. I§i aduse aminte ca existau prea multe lucruri in legatura cu acest om, pe care nu le cuno§tea. Conducand-o pe treptele verandei, Alex a§tepta ca fata sa se a§eze mai intai, inainte de a trage un scaun impletit langa ea. 222

- Mi-e teami sa nu crezi ca yreau sS te zoresc, Katelin, dar eu... Lizzy ap&ru pe u§a din fa{&, cu o tava de ceai, Tntrerupand astfel conversafia, in acel moment. - Nu §tiu ce s-a intamplat aici, don'§oarS Katelin, dar de un lucru sunt sigura, tanarul stapan Joshua are o lovitura tare urata la ceafa. - Da, da, muljumesc, Lizzy, raspunse Katelin. Era nerabdStoare ca femeia sa piece §i sa o lase singura cu oaspetele ei. I§i daduse seama ca Alex era pe punctul de a-i spune ceva foarte important §i singurul lucru important, la care se putea gandi era o cerere Tn casatorie. - Lasa-ne, Lizzy. Ma voi ocupa singura de servitul ceaiului. incerca sa goneasca Tn casa femeia neagra, Tn timp ce a§eza o prajitura pe o farfurie pe care i-o Tnmana lui Alex. Katelin ar fi \rut sa ignore cu totul tava cu ceai §i cu prajiturile lui Lizzy, ca sa-i permita lui Alex sa continue de unde fusese Tntrerupt mai devreme, dar, Tn acel moment, el statea atat de lini§tit pe 223

scaun, uitandu-se cand la ea, cand la tava cu ceai, incat se grabi sa-i ofere cea§ca, in care Lizzy tumase deja ceai. Gustand din ceaiul cald, parfumat, ca §i cand ar fi avut nevoie sa se intareasca, o intreba, exact in momentul in care Katelin i§i ridica propria cea§ca: -

Katelin, draga mea, n-a§ vrea sa par

nerabdator §i sa te forjez sa-mi raspunzi, dar, ma intreb, daca ai avea bunavoinfa sa te gande§ti sa-mi faci onoarea de a deveni sotia mea? Cu toate ca aceasta era intrebarea pe care o a§teptase Katelin, i se parea ciudat sa auda tocmai aceste vorbe de pe buzele lui. Prin minte ii trecu imaginea fulgeratoare a impetuosului capitan Steele, urmata de imaginea de gheaja a straniei case de la Shadow Mere, dar le izgoni pe amandoua intr-un col{ indepartat al minpi. Garrick Steele nu fusese de gasit atunci cand ar fi avut nevoie de el, i§i raspunse. Ignorand orice amintire a lui Garrick Steele, i§i spuse ca hotararea ei fiisese deja luata. Nu mai avea nevoie de timp ca sa se gandeasca. Sau se casatorea cu Alex, sau i§i 224

lua ramas bun de aici §i se reintorcea la matu§a ei, impreuna cu fratele ei; o hotarare care venea din adancul minfii o obliga insa sa nu accepte ultima varianta. - Da, Alex. Da! Inca o data, in acea dupa-amiaza, Alex Black­ thorn i§i etala unui din acele rare zambete. - Prin urmare, te vei gandi la propunerea mea de casatorie? Era mai degraba surprins, dar in mod placut, de raspunsul ei rapid. - Nu este nevoie sa ma gandesc, Alex. Raspunsul meu este da! Ma voi casatori cu tine. A§ fi fericita sa ma casatoresc cu tine! Odata cuvintele rostite, consecintele care decurgeau de aici o izbira pe Katelin. Trebuia sa admita ca se simtea bine in compania lui, era intotdeauna atent fata de nevoile sau dorinfele ei, se purtase intotdeauna ca un gentleman. Dar m il iube§ti, o avertiza acea parte a con§tientului ei, care intotdeauna incercase s-o faca sa aprecieze lucrurile in mod corect. Dintr-o data, se intreba 225

cum va fi sa imparta patul cu acest om. Trupul sau inalt, subfire, nu respira puterea masculina a lui Garrick Steele, nici sunetul vocii lui nu ii provoca fiori de-a lungul spatelui. Izgonind inca o data vocile secrete ale minfii, Katelin i§i spuse ca nu putea compara tofi barbatii cu ticalosul acela de capitan de vas. Cu timpul, vd invata sa-1 iubeasca pe Alex Blackthorn. Alex nu avea idee de nici unui din gandurile fetei, pe cand §edea in fata ei §i nu indraznea sa creada ca este atat de norocos. Era atat de incantatoare, atat de pura, neintinata de viata. Era esenfa feminitajii insa§i, numele ei dadea inteles cuvantului, iar ea consimjise sa-i devina sotie. Pur §i simplu se lasa cuprins de o nemaipomenita bucurie, privindu-§i norocul in fata. Ridicandu-se de pe scaun, se apleca spre ea, dar nu indrazni sa-§i atinga buzele de ale ei, nevrand sa maculeze castitatea pe care o asocia cu fiinta ei. in schimb, ii ridica mana §i ii saruta u§or incheietura §i, in timp ce indepline^ acest ritual, privirea lui intunecata se oprise asupra perfecfiunii virtuoase a frumusetii ei. 226

- Ma voi stradui mereu sa fiu demn de tine, Katelin, murmura u§or. Promisiunea pe care tocmai i-o facuse, ii provoca fetei un putemic sentiment de vinovafie. Pe cand ti finea mana intr-a sa, Katelin nu simfea nimic din emofiile nerabdarii, pe care le simfea orice tanara femeie, care tocmai a consimfit sa se marite. in realitate, Alex Blackthorn o facuse sa se simta golita de orice sentiment In acel moment. Probabil din cauza felului in care ti susfinea privirea cu privirea lui intunecata. in adancurile acestei

priviri,

Katelin

descoperi

o

raceala

infrico§atoare. - Te las pe tine sa hotara§ti data cununiei, draga mea. Numai sa ai grija sa la§i sa treaca o perioada rezonabila pentru logodna. Doresc ca toata lumea sa afle ca vei fi sofia mea. Aceasta uhima remarca nu o ajuta deloc pe Katelin sa-§i schimbe sentimentele fafa de el. in loc sa o faca sa se simta induio§ata, cum presupunea ca fusese in intenfia lui Alex, o facu sa se simta §i mai instrainata. incet, dand din cap: 227

- Nu va fi prea lunga, Alex. §i, Tntr-adevar, I§i spuse, nu T§i putea permite sa a§tepte prea mult. Daca voia sa salveze Coral Rose, avea nevoie foarte curand de fondurile care sa puna Tn picioare plantafia, cu oameni cu tot. Alex jubila, la gandul ca frumoasa Katelin va fi sofia lui. Privindu-i fafa, se Tndrepta §i, cu zambetul Inca atarnandu-i pe buze, spuse: - Arafi pufin palida, draga mea. Poate ar trebui sa Tntrerupem aici ceaiul nostru, pentru a te putea odihni. Cuvintele Ti adusera aminte de discufia pe care hotarase sa o aiba cu Jubel. Indiferent de ce avea sa urmeze, nu dorea sS mai asiste vreodata la asemenea scene ca cele petrecute la Coral Rose. De Indata ce el §i Katelin se vor casatori, se va oeupa de fratele ei. Poate o §coala intemat este ceea ce i-ar trebui sau un turneu prin Europa, mai mulfi ani de zile, sau cel pufin pana va cre§te suficient ca sa poata ramane singur sa conduca plantafia de la Coral Rose.

228

- Dar nu po{i sa te marifi cu el, surioara! Nu te-ai uitat in ochii lui? striga Joshua, dupa ce Katelin ii adiise la cuno§tin|a ca urma sa se marite cu Alex Blackthorn. Incepusera sa se certe imediat dupa ce se retrasesera in camera lui, dupa cina, pentru ca ea sa-i povesteasca basmul obi§nuit §i apoi sa se joace cu sabiile. Katelin se gandise ca era momentul potrivit sa aduca vorba despre Alex §i sa-1 obi§nuiasca pe fratele ei cu ideea ca in curand va avea un cumnat. Cuvintele lui o facura sa-§i incrunte sprancenele, deoarece nu putea nega ca, intr-adevar, ochii intunecafi ai lui Alex Blackthorn nu aveau o privire prea prietenoasa, calda §i imbietoare. - Nu aj fi vrut sa-fi spun, dar, numai maritandu-ma cu Alex, pot incerca sa salvez Coral Rose. Nu mai avem bani §i o altemativa nu exista, decat sa vindem plantatia. §edea pe pat alaturi de el §i, chiar in momentul in care cuvintele ii zburau de pe buze, ar fi dat orice sa nu fie obligata sa-1 impovareze cu probleme legate de afaceri. Un 229

copil de varsta lui nu trebuie sa-§i faca griji; trebuie lasat sa traiasca m lumea minunata a copilariei, cat mai mult posibil. - Dar asta Tncerc sa-ti spun, surioara. Putem obfine bani, a§a cum facea tata! Katelin il privi ingrijorata.

Studiase toate

registrele - tatal ei nu avusese bani! - Despre ce vorbe§ti, Joshua? De unde avea tata bani? •- Nu pot sa-ti spun, acum, surioara. Va trebui sa-ti arat, dar nu pot s-o fac pana maine Katelin ofta, gandindu-se ca fratele ei avea o imaginafie peste masura de prolifica. - Foarte bine, Joshua, poti sa-mi arati maine, dar trebuie sa-mi promiti ca, daca nu gasim alt mijloc de a salva Coral Rose, decat prin casatoria mea cu Alex Blackthorn, vei face tot posibilul sa te obi§nuie§ti cu aceasta idee. - S-a facut, surioara. Ochii lui verzi se rotunjira intr-un zambet care-i umplu fata. Ai sa vezi ca nu trebuie sa te marifi cu "ochi reci batrani!" 230

-

Joshua! il preveni Katelin, dar nu-§i putu

stapani un zambet u§or, care-i inflori pe buze. E§ti un mic ticalos! ii declarS, inainte de a-i ura noapte buna §i de a parasi camera. in acea noapte, fu urmarita in somn de cuvintele lui Joshua, in somn, alerga sa capete rasplata pe care i-o fagaduise Joshua, daca nu se marita cu Alex Blackthorn. Se opri, cu respiratia taiata, pe o stanca ce ie§ea in afara, deasupra marii. Joshua se apropie incet de ea, cu un zambet copilaros pe fata, pe cand ii facea semn cu mana sa inainteze. Katelin i§i simjea inima batand cu putere, pe cand se apropia din ce in ce mai mult. Simtea ca acea rasplata mistuitoare este pe undeva foarte aproape. Vor putea salva Coral Rose. Joshua i§i va pastra mo§tenirea din na§tere. Deodata, ca din neant, aparu Garrick Steele. Bratele lui lungi, ochii alba§tri, de argint, pareau sa o devoreze. Se intoarse, incercand sa fuga de el, dar i§i simtea picioarele grele, pline de plumb. Se forfa zadarnic sa se mi§te. 231

Joshua radea salbatic, strigandu-i ca acest pirat Ti va salva pe top. - Nu! Strigatul izbucni de pe buzele ei §i Tn fata ochilor aparu figura lui Alex Blackthorn, care Ti luase locul lui Garrick Steele. - Nu te voi lasa niciodata sa ma parase§ti, Katelin! Ochii negri o ardeau cu raceala lor, lasand-o sa tremurede groaza. - Nu! incerca sa se elibereze de stransoarea invizibila care o tintuia pe loc §i, pe masura ce el se apropia, Katelin se simtea cazand Tntr-un abis Tntunecat. Garrick! Numele Ti izbucni de pe buze, Tn vreme ce se arcui In sus, de§teptandu-se Tn pat. Inima Ii batea infrico§ata. i§i trase cuvertura peste piept, uitandu-se Imprejur, prin Intunericul odaii, a§teptandu-se sa-1 vada pe Alex Blackthorn pa§ind spre ea §i cerandu-§i drepturile asupra ei. A fost un vis, i§i spuse. A fost doar un vis. Dar de ce era Tnca atat de speriata? §i de ce, atunci cand se aflase Tn ghearele unui pericol atat de teribil, strigase numele lui Garrick Steele? 232

12

In inte de rasarit, Katelin simp ca ceva se agaja de br ul ei §i i§i auzi numele strigat u§or. Crezand ca es e prada unui alt co§mar, vru sa se elibereze de mana care cauta s-o traga' afara din lini§tea binecuvantata

a

patului

§i

incerca

sa

se

ghemuiasca §i mai adanc sub cuvertura. - Surioara, scoala-te! Va trebui sa plecam de acasa curand, cat este inca devreme - Ce? amepta, Katelin Tncepea sa-§i dea seama ca, in fata ei, in picioare, statea propriul ei frate, care incerca s-o trezeasca. - Adu-p aminte, ai spus ca vrei sa mergi cu mine, astazi. - Dar de ce a§a devreme? Se simtea de parea nu ar fi inchis ochii nici o clipa in noaptea trecuta. - Hai, vino, surioara. 0 trase din nou de braf. Ted §i ceilalti ne a§teapta. 233

La

auzul

numelui

unuia dintre

prietenii

baiatului, un clopo{el sun§. in mintea fetei. Poate ar trebui sa se duca §i sa aiba o discujie cu baiatul numit Abe, care i-a povestit lui Joshua acele lucruri ingrozitoare in legatura cu femeia ucis t, - Oh, prea bine! in cele din urma, s< lasa convinsa, §tiind prea bine ca fratele ei nu ave 1 s-o lase In pace, pana cand nu se va da jos din pat. Trebuie sa mancam ceva, Joshua, iar Lizzy probabil ca nici nu s-a trezit inca. - Am luat ni§te biscuip §i prajituri cu lamaie ramase de la cina de seara trecuta. E destul pana ajungem. Katelin nu prea Injelegea nimic din ce spunea baiatul, dar, trezita de-a binelea acum, se gandi sa-i faca jocul. - Prea bine, Joshua. Lasa-ma doar sa ma imbrac. i§i acoperi un cascat mare cu mana. - E pacat ea nu ai ni§te pantaloni scurfi, ca ai mei, surioara. Sunt sigur ca sunt mai comozi decat rochiile tale, ii arunca Joshua peste umar, pe cand 234

ie§ea dinincapere. Pantaloni scurfi, intr-adevar, se gandi Katelin, pe cand se dadea jos din pat ?i i§i alese o bluza racoroasa de matase §i o fusta subfire din bumbac, din dulap. Incaljandu-se cu o pereche de cizme solide, din piele de

bou, cu tocuri inalte, i§i

cerceta infa^area in oglinda de la toaleta. i§i spuse ca arata destul de bine pentru confruntarea cu ni§te tineri asemenea celui numit Abe. Cand cobori, il gasi pe Joshua a§teptand-o cu nerabdare. - Hai, vino surioara, o luam pe drumul din • spate. Baiatul o conduse prin bucatarie, ie§ira pe u§a din spate, tocmai pe langa grajduri §i o luara in jos pe poteca folosita freevent de catre servitorii de la Coral Rose, atunci cand mergeau la camp, in fiecare dimineata. - Unde mergem, Joshua? intreba in cele din urma Katelin. Nu se aventurase niciodata in aceasta direcjie, §i, pe cand baiatul o conducea spre un desi§ destul de mare, plin cu vegetape 235

specifica junglei, avu un moment de ezitare. - Nu mai avem mult, surioara. Am ales drumul cel mai u§or, ca sa nu mergem cateva ore pana ajungem, traversand insula. - Cateva ore? Katelin izgoni o insecta care bazaia in jurul capului. incepuse deja sa transpire, iar soarele de-abia rasarise. in plus, i?i dadu seama, cu Tntarziere, ca mcaltamintea ei nu era cea mai potrivita pentru o insula tropicala. Facandu-§i loc prin vegetapa deasa, Joshua disparuse din fata ei. Katelin Tl urma nelini§tita §i, spre marea ei surprindere, descoperi ca se aflau tntr-o mica padure, iar Tn mijloc, acoperit de copaci |i de ierburi, deslu§i un braf de mare, care lega proprietatea Coral Rose direct de ocean. - Aici, surioara, striga Joshua, §i Katelin II privi mirata cum arunca grabit crengile §i frunzele, care fusesera a§ezate peste o mica barca, pe' care o ascundeau cu totul privirii. - Am sa vaslesc eu. Pop sa-p scop cizmele §i pop sa-p mananci lini§tita micul dejun. 236

- Cum de ai ghicit ca ma dor picioarele? il intreba glumind, intrebandu-se cine oare i-ar putea rezista acestui dracu§or de frate al ei. - Te-am vazut §chiopatand adineauri. Tocmai de asta, eu nu port de obicei incaljaminte. Pietrele astea ip pot rani calcaiele foarte rau, daca nu e§ti atent! Fara sa §tie ce avea s i se intample §i nici unde o ducea, in mica lui barca, Katelin se hotari sa se supunS dorinjelor fratelui ei - de fapt, nu avea nici un argument impotriva, care s-o determine sa nu-§i scoata cizmele. - Mergem departe de aici, Joshua? il intreba, dupS ce lua un biscuit din saculepil cu provizii. Clatinandu-§i capul, baigui: - Nu prea departe, surioara. - De ce nu-mi spui Kat, in loc de surioara? Pentru moment, Joshua paru sa chibzuiasca. - Kat. imi place cum suna! Katelin era surprinsa de for^a bra^elor lui Joshua, care, la cei doisprezece ani ai sai, vaslea 237

puternic §i cu o u§urin|a evidenta. Cu parul negru dezordonat, eazand-i in jurul urechilor §i In jos pe gat, fara cama§a, ca intotdeauna, §i cu pantalonii scurfi, arata mai degraba ca un copil abandonat Tntr-un col{ de lume decat ca un proprietar al unei plantafii destul de intinse. Pe cand o privea cu ochii verzi de smarald, Katelin observa cu inima stransa cat era de incantat §i starea lui de spirit ii inviora §i ei spiritul. Sprijinindu-se de banca micutei ambarcapuni, se hotari sa se bucure de aceasta zi, impreuna cu fratele ei. Nu peste mult timp, canalul tncepu sa se largeasca §i, pe cand Joshua continua sa vasleasca inainte, printre ramuri §i ,liane, ie§ira dintr-o data in plina lumina a soarelui intr-un golf natural, inconjurat de povarni§urile muntilor de la Saint Kitts §i care dadea direct in ocean. Katelin incepu sa respire convulsiv, in vreme ce Joshua vaslea mai departe, catre malul opus al lagunei.

Ochii i se rotunjira de mirare §i

neincredere pe cand trecura pe langa un vas cu patru catarge care plutea pe apa limpede ca un 238

cristal, o iluzie stranie. - Joshua, al cui este vasul acesta? reu§i in cele din urma sa articuleze, pe cand f$i mdrepta ochii de la vas direct cEtre malurile mconjuratoare, unde observa ni§te ad&posturi primitive, care fusesera construite la numai cateva picioare departare de malul plajei. Joshua se uitE mapoi spre sora sa §i, timp de cateva secunde, paru ca se gande§te la intrebarile referitoare la vasul din fafa lor. - Cred ca este al nostru acum, Kat. - Al nostru? Ce vrei sa spui, al nostru, Joshua? Cum poate fi al nostru acest vas. De unde a aparut? - Exact asta voiam sa-p spun, numai ca nu pot sa vorbesc, deoarece am promis. Pot numai sa p-1 arat. In ceea ce-1 prive§te, Joshua era convins ca cele spuse de el sunt perfect inteligibile pentru oricine. In felul acesta facea tata bani, Kat. Este un vas de contraband! Katelin nu avu timp s& reacponeze. Pe cand se 239

apropia de mai, un grup de oameni tmbraca^i grosolan incepu sa iasa din adaposturi, §i parea ca a§teapta sosirea micii barci §i a pasagerilor ei, fara a fi surprins. - Cine sunt ace§ti oameni, Joshua? Incepuse sa se simta cuprinsa de teama, pe masura ce se apropiau. Ace§ti oameni apareau acum mai dezgustatori §i mai primejdio§i decat aratau de dimineata. Pareau a fi cu totii cam cincisprezece persoane.

Unii

purtau

barbi,

altii

pareau

nebarbierifi de mai multe zile, unii etalau mustati impresionante, dar aproape toti aveau parul lung, legat peste fhinte cu cate o curelu§a de piele. Cu to|ii pareau marinari cu inima de piatra, iar Katelin nu era deloc sigura daca ea sau fratele ei era bine sa aiba vreo legatura cu acest grup. - Oh, iata-i pe Tad §i Dirk, §i pe ceilal|i. Ei sunt prietenii tatalui nostru §i 1-au ajutat sa faca bani din contraband! Acum, ei sunt prietenii mei. Aceasta adunatura de brute' erau prietenii fratelui

ei!

Un

moment,

fu

tentata

sa-i

porunceasca lui Joshua sS fntoarca barca §i sa 240

vasleasca inapoi, de unde venisera. il va tine pe Joshua mcuiat la Coral Rose, pana va aparea primul vas, care sa-i duc& pe amandoi inapoi in Anglia. Dar prea tarziu, micuta ambarcapune se izbi de mai §i oamenii incepura sa se stranga in jurul ei. Maini murdare, deformate de munca, se intinsesera spre ea, dupa ce Joshua sari pe mai. Ignorand ajutorul oferit, Katelin, t?i urma fratele.- Iat-o pe sora mea. ii puteti spune Kat! o prezenta Joshua mandru ?i, in vreme ce oamenii o cercetau din cap pana in picioare, Katelin se imbujora puternic. - Pai, nu-i decat o bucapca de om!, raspunse unui din ei, corpolent, cu un belciug agatat de o ureche. - Da-i fetei o §ansa, Slade. Flacaul zice ca fata are ce trebuie, §i asta-i destul pentru mine. Cel care vorbi era, de departe, cel mai uria§ din grup. Ma cheama Tad, Kat. Frate-tau ne-a spus totu’ despre tine. 241

- A§a, intr-adev&r? fu tot ce putu articula Katelin, pe cand f§i mal{a capul, spre a privi drept in fa|a barbatul barbos, intre doua varste. A§adar, acesta este prietenul fratelui ei, pe care se gandise sa-1 inve^e minte, daca ar fi avut ocazia vreodata sa-1 intalneasca. Acum, ca se mtalnisera, se hotari rapid sa-§i fina limba Tn gura, pana ce vor avea o alta ocazie sa se intalneasca, daca va mai fi cazut! , Joshua se grabi sa faca prezentarile, neomijand pe nici unui, in vreme ce Katelin i§i simtea capul amor^it de atatea nume §i figuri care stateau in picioare, in jurul ei. Ce zici, Kat? Nu sunt grozavi? o intreba fratele ei, dupa ce toata lumea fusese prezentata §i cand acum top ochii erau ajintiti asupra ei, parand ca oamenii a§teapta raspunsul ei, la fel de nerabdatori ca §i Joshua. Katelin nu avea de ales, a§a ca dadu din cap, in semn de totala aprobare. - Formidabili, baigui moale, dorind din tot sufletul Sci-§i poata smulge fratele din mijlocul lor, sa-1 duca inapoi in barca §i sa parEseasca definitiv golful.-Dar, pentru moment, nu vazu nici o ie§ire 242

din situajia in care se aflau. Grupul paru mai mult decat satisfacut de raspunsul ei. - Tu §i Josh, venifi aici §i gusta^i un pic de tocana gatita de baba mea. A fiert-o la foe mic toata dimineaja, a§a ca io cred ca acu' e gata, zise barbatul numit Slade, facand semn cu capul catre plaja unde se vedea un fel de tabara improvizata. - Sunt §i femei aici? intreba Katelin. Afland a§a ceva despre o femeie, Katelin nu se mai ternu atat de mult. Ace§ti vagabonzi nu se vor repezi la. ea, atata vreme cat exista §i alte femei, care vegheaza prin preajma. Tad raspunse: - Pai, unii din noi avem familie. Nu e prea rEu sa traie§ti aici, in golful asta. Numai cand vine furtuna se strica al naibii socoteala. Unele colibe sunt luate de apa, dar, altfel, e in regula aici. Zambind larg, Ti conduse spre a le oferi tocana promisa, Tn timp ce to|i ceilalti oameni Ti urmau, aprobandu-i fiecare cuvant. 243

- Dar cum putep avea grija de familiile voastre? Mai face^i contrabands? intreba Katelin, pe cand se apropiau de baraci. - Am mai ie§it de cateva ori, de cele mai multe ori numai panS la Mevis - Anglia. Insula nu e prea departe, cam cincizeci de mile. Acolo e un om care ne ajuta sa luam Tncarcatura §i care ne trimite un cumparator. Dar tatal tau avea mai multe legaturi, iar treaba merge cam incet ijj ultima vreme. - Dumnezeule, merge mult mai incet decat spune Slade. Nu-1 ISsa sa te prosteasca! declara Tad §i, dupa ce fiecare barbat i§i umplu un castron cu tocana §i i§i tuma o oala cu bere, se a§ezara pe ni§te lazi, in jurul focului. - Poate ca v-a{i fi descurcat mai bine daca a{i fi devenit pirap, in loc sa va ocupa|i cu contrabanda toata via|a, rase Katelin, terminand de mancat tocana §i ascultandu-le necazurile. Acum, dupa ce i§i daduse seama ca ace§ti oameni nu erau hoti, uciga§i, siluitori §i vagabonzi, dupa cum ii luase initial, ci d,oar ni§te fiinfe care nu doreau decat sa 244

se hraneasca ei §i familiile lor, simtea ea nu mai este atat de tensionata ca la inceput. Turnandu-i mea o oala cu bere, Tad dadu din cap, clatinandu-§i buclele negre. - Acela§i lucru le spun §i io, Kat. De ce sa ne pierdem timpul cu contrabanda, cand sunt atatea vase pline ochi cu aur §i bijuterii, care bat marile in lung §i-n lat §i care nu a§teapta decat sa fie pradate. Un lucru era clar, §i anume ca acest Tad era plin de energie, i§i spuse Katelin si, pentru un moment, regreta ca este femeie §i ca, deci, nu li se poate alatura. Nu era de mirare ca fratele ei i§i petrecea zilele in compania acestor oameni, care aveau o mare pofta de viaja! - §i ce crezi, Kat? intreba Slade, §i simp top ochii pironip asupra ei. Mai luand o gura de bere, spuse In cele din urma: - Pai, cam sunt de acord cu Tad. Probabil ca scoateji ceva bani din contrabanda, dar, daca §i tatal meu facea bani in acela§i fel, atunci, judecand 245

dupa registrele de la Coral Rose, profitul nu se prea vede. Poate daca ar fi fost pirat, ar fi ramas mai mult de pe urma lui. Lovindu-§i genunchii cu palmele, zgomotos, Joshua zambi cu toatS gura. - Asta-i, bSiefi, a§a cum v-am spus! Fata asta, aici de fafa, este de acord, ce mai puteji spune? Katelin ar fi vrut sa vorbeasca §i sa le spuna ca nu trebuie sa ia in considerare parerea ei. La urma urmelor, ce §tia ea despre via{a lor, sau despre comer^ul de contrabanda? Dar, pe masura ce capetele se clatinau a aprobare §i vorbele zburau in jurul ei, din ce in ce mai insuflepte, discutand despre afacerile din piraterie, parea ca ii face placere sa se simta inclusa in mijlocul lor. - Kat, vrei sa vezi vasul? intreba Joshua, cand se facu o mica tacere. - Pai, cu asta ar trebui sa incepem, declara Tad, pe cand se scula de pe lada pe care §ezuse pana atunci, iar restul grupului il urma indeaproape. Vasul, care se dovedi a fi destul de mare, se 246

numea Rose §i Katelin i§i imagina cS tatal ei fl numise astfel, gandindu-se la plantatie. Afla ca in timpul mareei, vasul putea intra §i ie§i u§or in golf §i o punte Iarga, de lemn, fusese construita spre a lega malul de corabie, permitand accesul u§or al echipajului, atunci cand incarcau sau descarcau m a r fu r i.

Pa§ind la bordul vasului Rose, Katelin !§i ridica privirea spre puntea de sus. Vazu lazi ?mpra§tiate, observa ca unele panze aveau nevoie de reparatii, puntile de lemn aratau de parea nimeni nu le mai frecase de mult, §i, una peste alta, corabia arata dezordonata §i neingrijitS. Cabina capitanului arata ceva mai bine. Pe cand cerceta incaperea murdara §i cu miros greu, cu mobila impra§tiata peste tot, se intreba cat de mult timp petrecuse tatal ei in acest loc. Cat despre ea, nu statu decal prea putin, grabindu-se sa-i urmeze pe oameni afarS, pe punte. Katelin cuno§tea foarte putin despre cum se conduce o asemenea corabie, atat de mare, dar §tia, in schimb, ca Rose se afla intr-o stare jalnica. 247

- Daca vreji sa va spun adevarul, cred ca trebuie frecata din cala pana pe punte. Daca tu §i echipajul tau nu pastraji corabia intr-o stare ca lumea, nu §tiu cum va a§tepta{i sa avep succes in afaceri, indiferent de natura lor, contrabanda sau piraterie. - Kat, le-am spus §i eu acela§i lucru, dar, de cand tatal tau a murit, oamenii nu au mai manifestat entuziasm §i nu au mai avut grija de Rose, spuse Slade. Katelin fu foarte surprinsa, dandu-§i seama ca oamenii ace§tia {in cont de parerea ei. - §tiu c5 nu este treaba mea, dar... Tad nu o lasa sa termine. - Ce vrei sa spui, feti|o, ca nu e treaba ta. Nu |i-a spus Josh aici ca vasul Rose este al vostru? •• Prea bine, daca vei captura vreo corabie spaniola bogata, poate te vei gandi atunci §i la Joshua §i la mine. Situatia la Coral Rose este cam dificila, pentru moment. - Stiu asta, fetijo! Josh ne-a spus despre tot ce 248

ai facut pe plantajie de cand ai venit §i cat de greu Ji-a fost, §i cat de hotarata te-ai aratat. - Chiar v-a spus? Katelin era surprinsa ca fratele ei T§i dadea seama de ceea ce se petrece pe planta|ie. §i-l inchipuise alergand salbatic, fara sa se gandeasca un minut la Coral Rose §i la dificultafile financiare. - Le-am spus totul, Kat, se umfla m pene Joshua,

sco{andu-§i pieptul inainte,

plin de

important! Le-am povestit chiar §i despre luptele noastre cu sabia §i ca ai luat lectii la Londra de la un mare spadasin! in acel moment, Katelin nu §tia daca sa-1 stranga de gat sau nu pe fratele ei." Oare ce a§teptau ace§ti oameni de la ea? Laudaro§enia lui Joshua le crease, fara indoiala, iluzia ca era mult mai grozava decat era in realitate. Tad observa, probabil, stanjeneala ei, caci interveni repede. - in calitate de proprietar al vasului Rose, credem ca ar trebui sa te gande§ti sa devii 249

capitanul vasului. Katelin ramase trasnita. Capitanului vasului? Capitanul acestui vas? Nu-§i putea crede urechilor. Care echipaj format din ataxia lupi de mare Incercaji ar accepta-o drept capitanul lor? - Va fi de acord, cu siguranfa! raspunse Joshua in locul ei, dar privirile ei intunecoase, irtdreptate in direcpa lui, il facura sa inceteze orice declarape. - Pai, ai putea accepta, Kat, nu-i a§a? Parea sa o implore cu ochii lui mari, verzi. - Dar nu §tiu aproape nimic despre cum se conduce un vas. - §tim noi tot ceea ce trebuie sa §tii despre cum se eondude, Kat, spuse Slade. - Dar, de ce eu? De ce vreti o femeie capitan? Cu siguranta ca se ascundea ceva aici, despre care nu voiau sS-i spuna. - Deoarece tu e§ti proprietarul vasului Rose §i §tii cum sa ne dai ordine. §i tu ai nevoie de aura! pe care noi il putem otyine daca transformam vasul Rose intr-un vas de pirap, §i tu §tii §i cum sa 250

te bap! Tad rosti acestea, iar cuvintele lui dovedeau ca ei top discutasera pe larg aceasta problema. - Dar s-ar putea sa va dezamagesc a§teptarile, sa nu fiu a§a cum vrep voi. Ochii ei se indreptara din nou catre fratele ei. Joshua §i laudaro§enia lui in ceea ce o prive§te o adusesera in aceasta situatie neriiaipomenita, i§i spuse. - §i noi s-ar putea sa te dezamagim, fetito. Tot ceea ce putem face este sa tncercam. Tad ii ciufuli parul lui Joshua. Katelin i§i dadea seama ca Joshua nu avusese intenpa sa-i creeze greutap, dar se-ntreba tatu§i ce urmarea. Va trebui sa cantareasca cu multa atentie propunerea lor. Le explica acest punct de vedere oamenilor, dupa care, ea §i Joshua, parasira locul §i se indreptara catre Coral Rose. Tot timpul drumului de intoarcere,

nu-§i putea ascunde cat de

emotionata se simtea la gandul ca i se propusese sa devinS capitanul unui vas de pirap. 251

13

Cand Katelin §i Joshua sosira la Coral Rose, Katelin nu luase inca nici o hotarare cu privire la oferta care i se facuse, de a deveni capitanul vasului Rose, cel mai intelept lucru ar fi fost, §tia prea bine, sa acponeze ca §i cand nu fusese niciodata in golful secret §i nu se intalnise cu grupul de contrabandi§ti, dar Katelin Ashford nu lua intotdeauna hotararile cele mai injelepte. Gandul de a sta pe puntea unui vas, m parul flutufandu-i pe spate §i cu fa|a udata de stropi de apa sarata o umplea de o bucurie pagana. Chiar ideea in sine, de piraterie, i se parea o nopune romantica §i, ceea ce era mai important, nu putea sa uite ca plantatia Coral Rose se afla,intr-o stare disperata, in ceea ce prive§te nevoia de bani. Oare avea ea curajul sa spuna "da" unor indivizi atat de grosolani, care traiau intr-uri loc 252

ascuns de ochii lumii? §tia ca ar fi trebuit sE se gandeasca la mult mai multe lucruri, nu numai la bogStiile pe care le-ar putea ca§tiga dintr-o asemenea aventura.

Pirateria era o

afacere

periculoasa - ar putea foarte bine fi omoratS, sau chiar intemnijata. Ce se va intampla atunci cu fratele ei? Cine va avea grija de Joshua, de Coral Rose, daca nu va fi ea? Nevrand sa se retraga In camera ei pentru a se culca, de§i era noapte tarziu, Katelin ie§i pe u§a dubla de la biblioteca, in gradina din spatele casei. Rasarise luna plina pe cerul catifelat, pudrat de stele, iar mirosul parfumat al florilor plutea in aerul noptii. Era o noapte facuta pentru iubire, o noapte in care orice marinar, pirat sau nu, ar fi facut dragoste, se gandi Katelin §i, din nou, i§i imagina ce s-ar fi intamplat daca s-ar elibera de restric|iile

impuse de eticheta "femeie". Ace§ti

contrabandi§ti

proscri§i

ii ofereau

exact

o

asemenea §ansa, se gandea Katelin §ezand pe o banca rece, de piatra, in grading. Tot ceea ce avea de facut era sa spunE "da" ofertei care i se facuse 253

§i atunci va fi in masura sa-§i poarte singura de grija, va fi propriul ei stapan. Nu va mai fi nevoie sa se marite cu Alex Blackthorn! Era atat de adancita in ganduri, incat nu observa umbra care se mi§ca in spatele unui grup de arbori care Tnconjurau gradina. Nu observa silueta unui om care statea in picioare, numai la cativa pa§i departe de ea, pana cand nu ii auzi vocea adanca, masculina. - Speram ca ai sa ie§i afara din casa, Kat. Tremurul u§or ragu§it al vocii lui o facu sa tresara in briza noptii §i vibratiile sunetelor o invaluira u§or. % - Tu! Katelin sari imediat in picioare, cu ochii verzi in flacari, apoi inima incepu sa-i bata putemic, cand silueta inalta se opri in fata ei. Ce cauti aici la Coral Rose, stand la panda in intuneric? Incerca sa-§i ridice glasul, cu vocea ascutita ca tai§ul unui cutit. - Vad ca nu p-ai tocit ghearele, de cand ne-am vazut ultima data. Tonul lui Garrick avea o unda 254

de umor, distrandu-se pe seama temperamentului ei infierbantat. Katelin i§i reaminti imediat unde se vazusera ultima data. - Daca imi aduc bine aminte, capitane, ultima data cand te-am vazut, Thelma Langston T|i torcea in ureche ca o pisica. - Kat, nu ai nici un motiv sa fii geloasa pe Thelma. Garrick vorbea serios, dar cuvintele lui pareau s-o ironizeze. - Geloasa? Pe tine? Te asigur, capitane, ca gelozia este ultimul lucru pe care ?1 simt In ceea ce te prive§te! -

Atunci,

spune-jni

ce

sim|i,

Kat.

Pe

nea§teptate, Garrick mai facu un pas catre ea. Katelin s-ar fi retras inapoi, dar banca o oprea, presandu-i picioarele. Nu avea unde se duce, decat sa stea pe loc. Razele stralucitoare ale lunii o ajutau sa deslu§easca scanteile din privirile lui albastre-argintii §i se intreba ce simtea, de fapt, pentru acest om, inainte de a-i raspunde. Sperase 255

sa nu-1 mai vada niciodata Se rugase noptile ca vasul lui sa nu se mai intoarca niciodata in portul Basseterre, se rugase sa-i dispara din minte acele visuri fierbinti, cand dorea sa i se arunce in brate. Nu fu destul de rapida cu raspunsul. Fara s-o previna Tn nici un fel, barbatul !§i ridica mainile §i o atrase la pieptul sau larg, coborandu-§i buzele asupra fetei, pe care ea Tncerca s-o intoarca. Cu un brat, ii incercui mijlocul, cu cealalta mana ii ridica barbia, acoperindu-i/buzele cu propriile-r buze, lasand-o fara respiratie. Ii simti trupul tremurand. - Ce simti, Kat? Spune-mi ce simti acum? - Nu putu decat sa gearna infundat. Nu voia a$a ceva, i$i spuse. Voia ca el s-o lase in pace, sa nu-i mai anuleze forta de rezistenta. Dar cu bratele lui stranse in jurul ei, cu sanii striviti de pieptul lui §i cu trupul lui vanjos imbrati§andu-i trupul cu gesturi atat de familiare, Katelin nu avea putere sa-i aduca la cuno§tinta ceea ce gandea. - Recunoa§te, Kat, ca §i tu simti aceea§i atractie, aceea§i nerabdare care te sufoca, de 256

fiecare data cand e§ti langa mine, la fel cum simt §i eu cand sunt langa tine. Trupyl tau tremurS de dorinja ca bratele mele sa te Tmbra|i§eze, sa te caute, sa te iubeasca. Dumnezeule., cat ii lipsise fata asta in ultimele saptamani. Ochii ei verzi §i parul ei, plin de puteri vrajitore§ti, il urmarisera zi §i noapte. -

-

Spune-mi ca simti acela§i lucru, Kat.

Spune-mi ca nimic nu are importanta, In afara de ceea ce este Tntre noi, ca am fost facuti sa fim impreuna. Inainte de a putea sa-i raspunda, gura lui ii acoperi din nou gura, sarutul acesta impreunandu-i §i facandu-i sa-§i dea frau liber emotiilor. Flacara §erpuitoare a limbii lui ii devora adancurile gurii,

rasucindu-i fiecare fibra a

trupului. In aceste momente, nimic altceva nu mai conta, in afara de acest barbat, care o jinea strans in brate §i o cople§ea cu asemenea saruturi chinuitoare. Oare spusese intr-adevar ca erau facuti sa fie impreuna? Undeva, intr-un colj intunecat al min|ii, o voce o interoga. Dar ce se va intampla cu fratele 257

tau? Dar cu Coral Rose, dar cu omul caruia i-ai promis cS-i vei fi so^ie? Oftand adanc, se rupse din brafele lui §i cu buzele inca Tnsetate de buzele lui, striga. tare un singur cuvant: -Nu! in ultimele saptamani, Garrick infelesese cat de necinstk fusese, nemarturisindu-i sentimentele sale. Ar fi trebuit sa-i pSstreze inima, chiar in dimineafa care urmase primei lor nopfi de dragoste, pe vas. Daca i-ar fi spus atunci ce sentimente are fa^a de ea §i ca, imediat dupa ce va fi indeplinit misiunea in Caraibe, vor ramane pentru

totdeauna

impreuna,

atunci

ea,

cu

siguranja, ar fi nutrit alte sentimente fa^a de el. -

Kat, totul este numai din vina mea. Ar fi

trebuit sa-ji marturisesc sentimentele mele pe cand ne aflam la bordul vasului Vrajitoarea Marii. Katelin nu voia sa auda a§a ceva. Era prea tarziu. Chiar daca ar fi existat o §ansa pentru ei, acum totul era consumat. Trebuie sa uite emojiile care izvorau din ea, de fiecare data cand il vedea 258

pe acest om. Ea §i Joshua aveau nevoie de securitate, amandoi aveau nevoie de ceva mult mai mult decat acest capitan, care intra §i ie§ea din viaja lor, dupa bunul sau plac. Probabil ca niciodata nu va simp, la strangerea lui Alex, focul pe care il simte cand este vorba de Garrick, dar cel pu^n Coral Rose §i viitorul lui Joshua vor fi la adapost. - Este prea tarziu, capitane Steele. Izbuti, in cele din urma, sa rosteasca aceste cuvinte. - Ce vrei sa spui ca e prea tarziu, Kat? Cu siguranja ca ceea ce am trait impreuna inseamna ceva §i pentru tine. Garrick s-ar fi apropiat din nou de ea §i ar fi imbrap?at-o iara§i, dar mainile ei se ridicara ca intr-un avertisment. - Ma voi casatori cu Alex Blackthorn, capitane, prin urmare vezi ca noi nu mai putem... Barbatul nu ii lasa timpul necesar sa sfar§easca. - Te vei casatori cu Alex Blackthorn? Timp de un minut, Garrick se gandi ca poate infelesese gre§it. Cand s-a intamplat totul, Kat? fncerca sa se 259

calmeze §i sa o lase s&-i explice. - Pe cand erai plecat §i te ocupai tu §tii cu ce, dupS ce ai parasit Saint Kitts, capitane. Se baricada la adapostul tuturor zidurilor de aparare de care dispunea §i se Tnarma cu imaginea Thelmei Langston, a§a cum o vazuse, frecandu-§i pieptul de bratul lui Garrick, la balul guvernatorului. Se tfitari din nou, gandindu-se ca acest om nu era cu nimic diferit fata de propriul ei tata, care o abandonase. - Dar, Kat, nici nu §tiam ca tl cuno§ti pe Alex Blackthorn. Cum a putut sa se tntample totul atat de repede? se intreba Garrick. Crezuse ca era destul timp pentru a-i face declaratiile de dragoste, dar, iata ca, tn tot acest timp, ea se tntalnea tn mod curent cu Alex Blackthorn! - L-am cunoscut la balul guvernatorului, admise ea. - $i te-ai logodit deja cu el? Cum se poate, Kat, nici nu-1 cuno§ti pe acest om. Garrick tl intalnise pe Blackthorn de mai multe ori §i ceva in legatura 260

cu acest om il facea sa nu se simta In largul sau. De aceea, o Intreba pe Katelin care era motivul pentru care fusese de acord sa se marite cu proprietarul plantatiei Shadow Mere. De ce ai acceptat sa te mariti cu el, Kat? I-ai vorbit despre noi? Vocea lui Garrick Incepea sa devina taioasa, pe cand se apropia Incet de ea. - intre noi nu este nimic, Ii declara inflacarata, apoi i$i dadu seama ca, de fapt, nu Ii spusese lui Alex nimic despre ea §i Garrick. De fapt, adueandu-?i aminte de ochii lui negri, necrutatori, atintiti asupra ei, o cuprinse un fior la gandul ca, vreodata, ar trebui sa-i spuna ca un alt barbat luase ceea ce numai un soj are dreptul sa ia. - Oh, dar gre§e§ti aici, Kat. Intre noi e asta. Garrick o trase inapoi in bratele sale, iar buzele sale ii sigilara buzele ei cu un sarut otravitor, care o facu sa se agate de umerii lui, pentru a-?i mentine echilibrul. intotdeauna va exista asta intre noi. Facu un pas alaturi, tot a§a de u?or, dupa cum o prinsese in bra|e. Katelin ramase in picioare gafaind, iar ochii ei 261

verzi de jad scaparau de focul nestins al pasiunii. - Nu te voi lasa sa te mari|i cu el, Kat, nu te voi lasa. Cuvintele lui erau o promisiune rostita cu glas Infundat, care o facu pe Katelin sa izbucneasca din nou Tn flacari de manie. - Poate ca n-am sa ma marit, capitane . Dar niciodata nu va fi din cauza ta. Garrick rase gros, din adancul gatului, izbindu-i urechile, sfredelindu-i trupul. - Niciodata nu vei putea uita ceea ce am trait Impreuna, Kat. Tu §i cu mine suntem facuti sa ne apartinem. Spunand acestea, Garrick Ii Intoarse spatele §i, fara a privi Inapoi spre ea, disparu printre copaci.

0

saptamana mai tarziu, mergand spre golfiil

secret, Joshua o auzi pe Katelin scotand o exclamape, In timp ce vaslea, trecand de-a lungul canalului Ingust, pentru a intra Tn golf, unde corabia plutea pe a p i

I§i umfla pieptul cu

262

mandrie, privind-o §i observandu-i ochii verzi, m&rip de uimire la vederea corabiei, care, cu numai o saptamana inainte, aratase intr-un hal fara dehal. in fiecare zi, de la ras&ritul soarelui pana la apus, Joshua statuse in golf §i ii ajutase pe oameni sa repare corabia. Ei frecasera §i revopsisera carena, indepartasera scandurile putrezite $i le inlocuisera, reparasera panzele §i inlocuisera franghiile. - I-am schimbat §i numele. Katelin observa c5, acolo unde altadata fusese scris Rose, pe laturile corabiei, se putea citi acum Ochii lui Kat. - Am botezat-o dupa tine, Kat, declara Joshua mandru, in timp ce propria lui privire nu se dezlipea de pe corabie. Katelin nu i§i putu refine un zambet, care ii inflori pe buze. Din locul unde statea in mica barca, Ochii lui Kat aparea stralucitoare, gata sa intre in ac|iune §i, din nou, se simji cuprinsa de acel sentiment de bucurie, 263

amestecat cu o

nerabdare stranie. - Ce zici, Kat? I|i place? Crezi ca vrei sa devii capitanul ei, acum? Joshua o interoga nerabdator. In ultima saptamana, se straduise din rasputeri sa nu o cicaleasca in legaturS cu decizia ei, dar acum, dupa ce ea vazuse Ochii lui Kat, nu se mai putea stapani. - E frumoasa, Joshua, fu tot ce spuse Katelin. Baiatul fu muljumit §i cu atat, pentru moment, Tntrucat impinse barca la mai §i sari jos, a?teptand ca §i Katelin sa-1 urmeze. Katelin insa§i simji ceva din emojia baiatului cine nu ar fi simjit la fel? Intreaga intamplare i se parea o priveli§te fantastica, incredibila. Semana mai degraba cu o intamplare dintr-un minunat roman de aventuri cu pirati §i contrabandi§ti. Top oamenii stateau mandri pe puntea de sus a corabiei §i ii a§teptau pe Joshua §i pe Katelin. Pe cand ace§tia se urcau la bord, o salva puternica de urale izbucni din piepturile lor. - Ce zici de ea, acum, capitane ? Tad inainta un 264

pas, cu un salt elegant. - E minunata! incepu s-o inspecteze, tot echipajul

urmand-o

in

spate,

mdeaproape,

Bucataria stralucea, cu oalele §i tigaile ei de arama. Talgerele §i canile de cositor erau aliniate pe un perete, iar pe celalalt sacii cu provizii. In magazia corabiei

nu

mai exista nimic

din

dezordinea care domnise aici, pana in urma cu cateva zile; diverse rama§i|e, franghii, co§uri, lazi, butoaie - totul fusese curajat §i lustruit, iar acele lucruri, care fusesera pastrate, se aflau frumos oranduite. Disparuse pana §i mirosul umed §i rece, de mucegai; in locul lui, Katelin detecta un miros placut de tamaie. U§a de la cabina capitanului era inchisa. - §i acum, fetijo, eu §i oamenii mei ne-am ocupat de restul corabiei, dar aproape tot din ceea ce se afla aici, inauntru, a fost aranjat de femeile noastre. Tad deschise u§a §i Katelin pa§i inauntru. Nu i§i putea crede ochilor, in timp ce §i-i plimba prin 265

interiorul cabinei. Camera mirosea a varuit §i vopsit proaspat, mobila veche de stejar, a§ezata destul de aerat In camera, arata foarte atragatoare. Un birou mare fusese plasat Intr-un col{ §i pe el se odihneau mai multe carti, harfi, table maritime §i un morman de registre. O masa din stejar sculptat de, mana, cu §ase scaune, se afla pe peretele opus biroului, dar ceea ce rejinu privirea fetei era patul mare, a§ezat de-a latul camerei. Patul fusese construit pe peretele cel mai Indepartat. O matase ro§ie, a carei lungime era mai mult decat generoasa, fusese transformata in draperii, care se strangeau tn §ireturi, in fiecare colt al patului, acela§i material fusese utilizat §i pentru cear§af §i perne. La ca{iva pa§i de la piciorul patului, se afla o u§a, cu ochiurile din vitralii. Prima data cand vizitase corabia, Katelin nu observase aceasta u§a, dar acum vedea ca se deschidea Tntr-un mic balcon, care ar putea reprezenta o invitape tentanta, mai ales Tn timpul noptii. Intorcandu-se catre oameni, Ti Tntreba: 266

- Nevestele voastre au facut toate acestea? Privirea ei facu inconjurul camerei mea o data §i i§i dadu seama ca se va simp aproape ca acasa, aici. - Ei, fetijo. Au gasit cateva baloturi de tesaturi in magazie §i au cusut §i ele putin si au curafat locul, ca sa faca o treaba buna, declara Tad, cu mandrie, - Au reu§it perfect, dar sunt surprinsa ca §i ele ma vor capitan al acestei corabii. Katelin le vorbi deschis, caci dorea sa §tie acum daca avea sa aiba anumite probleme in viitor cu femeile lor. - Femeile noastre s-au saturat, ca §i barbatii, de aceasta via^a, pe care o ducem aici, in golf. I§i doresc ceva mai bun pentru ele 51 pentru copiii lor §i singura cale prin care putem obtine asta este ca tu sa devii capitanul corabiei Ochii lui Kat, iar ea sa devina 0 corabie de pirap, ii raspunse Dirk. Privind grupul de oameni care o inconjurau, impreuna cu Joshua, a§teptand cu nerabdare sa vada ce va face ea, sau ce va spune, Katelin nu 267

§tia cum ar putea respinge oferta lor §i, de fapt, nici nu voia sa le intoarca spatele. Nu i§i imaginase niciodata ca va avea ocazia sa-§i hotarasca propria soarta, dar, in acest moment, simp, cu toata puterea, c5 i§i ia viaja in propriile maini. Incepu sa clatine din cap, zambind din ce in ce mai mult. - in regula, barbaji, avep un nou capitan. 14

Pe puntea de sus, oamenii desfacusera un butoia§ de bere, iar cateva din femeile care locuiau in golf venisera pe corabie, sa sarbatoreasca impreuna evenimentul. - Vom parasi golful maine, o data cu refluxul, fetijo, spuse Tad, apropiindu-se de Katelin. Ea §edea pe punte, cu Slade §i alp cativa oameni, iar Joshua se afla pe undeva, prin apropiere. - Maine? Katelin nu se a§teptase la acest lucru. Sorbind inca o inghiptura de bere, il privi pe Tad, 268

cu ochii stralucitori. - Eh, fetito, Ben §i Pete au fost la Basserre sa miroase pujin ce mai e prin jur. Au auzit ni§te marinari vorbind despre un vas spaniol, care va intra Tn apele noastre, Tn Caraibe, Intr-o zi sau doua. Se pare ca §i capitanul marinarilor aia se pregate§te sa atace vasul. Slade §i cu mine socotim ca trebuie sa-i batem cu propriile lor arme! Katelin nu putea gasi nici un defect planurilor lor, dar, chiar In vreme ce capul ei se clatina aprobator, Incepu sa-?i dea seama ca acest joc de pirati nu era o simpla aventura lipsita de primejdii. Daca nu erau atenti, cu totii puteau plati scump eforturile lor. - Atunci voi fi aici, le spuse, respirand adanc §i sorbind Inca o gura de bere. - Oamenii se vor duce la culcare devreme, nu-Ji fie teama ca vreunul din ei nu ?i-ar putea Indeplini sarcina, fetito. Singura problema era de fapt Katelin, care nu era deloc sigura de ea §i de capacitatea ei de 269

muhca. Gine era ea, ca sa le porunceasca acestor barbati aspri, se intreba, privind Tn jurul ei la grupul de oameni neciopliti, care se adunasera sa sarbatoreasca un asemenea eveniment. I§i daduse cuvantul ca va deveni capitanul lor, §i nu mai putea da inapoi. - Foarte bine, atunci Joshua §i cu mine plecam. Ne vedem maine dimineata. - In regula, fetito, pe maine dimineata, §i Tntr-o zi doua, Ochii lui Kai va fi plin de aur §i argint. Slade ranji, ridicandu-§i ulcica Tn aer, iar grupul de barbati din jurul lui tipa, Tn semn de aprobare, ridicand ulcelele cu bere, strigand urari de bine pentru viitor. Joshua ramase ciudat de tacut Tn tot timpul petrecerii de inaugurare a corabiei. Katelin Tl privise cum vaslea ca sa scoata barca din golf §i se Tntreba ce Tl necaje§te. - De ce e?ti atat de tacut, Joshua? - Tata nu mi-a permis niciodata sa merg cu el §i cu oamenii lui atunci cand plecau pe mare. Ai sE 270

ma iei cu tine, Kat? Joshua a§teptase un moment potrivit pentru a-i pune aceasta Tntrebare surorii lui §i considera ca acum sosise acel moment. Katelin nu se gandise nici un moment ca fratele ei ar dori sa mearga cii ea, pe vas. Pirateria este o afacere pericuioasa §i nu Ti putea risca viata alaturi de ea. Incet, dadu din cap negativ. - Asculta, Joshua, e prea riscant pentru tine sa vii cu noi. Nu pot sa-ti pun Tn primejdie viata, permitandu-ti sa mergi cu noi, pe o corabie de pirati. - Nu mi-e frica, Kat. Pot sa va ajut. §tii ca pot! Joshua o implora, nu omitea nici un argument, Tn vreme ce ochii lui verzi pledau cat mai elocveht sa i se permita accesul pe vas, Tn timpul expeditiei. - Nu pot sa te iau, Joshua. Daca ti s-ar Tntampla ceva, nu mi-a§ putea-o ierta niciodata. Pe masura ce ziua Tnainta, Katelin descoperea tot mai multe motive de Tngrijorare, pentru a se mai putea gandi la fratele ei. Cum le va explica oamenilor de pe plantatie unde se duce? §i Alex 271

tl aijtepta sa ia ceaiul impreuna tn dupa-amiaza zilei urmatoare - ce va crede cand va descoperi ca lipse§te? Joshua singur nu va putea suplini absenta ei. Dupa cina, Katelin aborda subiectul cu Lizzy. - Am sa lipsesc cateva zile de pe plantatie, Lizzy. Ochii negri, rotunzi ai femeii o priveau pe Katelin cu multa curiozitate. - Unde te duci, dom'§oara Katelin? Vine §i stapanu' Joshua cu tine? Katelin zambi induio§ata de loialitatea femeii, a§ezandu-se langa ea. Incercand sa-§i aleaga cu grija cuvintele, tncepu: - Lizzy, nu ti-am ascuns faptul ca plantatia se confrunta cu probleme financiare serioase. A§tepta ca femeia sa patrunda intelesul cuvintelor. Am o idee, care ar putea sa ne ajute, dar am nevoie de sprijinul tau. - Ce planuri ai, dom'§oara Katelin? Credeam ca te casatore?ti cu stSpanu' Blackthorn, intreba 272

Lizzy suspicioasa. - Tot ceea ce Tti cer este sa spui oricui mtreabS de mine, in urmatoarele zile, ca nu m5 simt bine §i ca stau Tn pat. S-ar putea, ca domnul Blackthorn sa-mi faca vizita §i, te rog, sa-i spui acela§i lucru. - De ce spune la oameni asemenea minci'uni? Unde pleci? Lizzy nu avea de gand sa-i dea drumul atat de u§or. Katelin §i-ar fi pus viata In mainile lui Lizzy, dar, acum, se eschiva sa-i spuna ca urma sa devina pirat. Era convinsa ca Lizzy ar fi Tntrebat ce femeie decenta ar fi Indraznit sa recurga la asemenea masuri pentru a salva mo§tenirea fratelui ei. Dar, daca voia ca ea s-o ajute, §tia ca trebuie sa-i marturiseasca totul. Oftand adanc, Ii spuse: - Am cunoscut ni?te oameni cu care tatal meu a facut afaceri Impreuna §i ei m-au invitat s5 fiu parte In afacerile lor. Poate ca aceasta explicatie o va satisface, se gandi Katelin, dar, imediat, T§i dadu seama ca negresa era mult prea ascujita la 27J

minte, pentru a se muljumi cu atata, - §i oamenii de care vorbe§te nu cumva e contrabandi§tii care traie§te ascun§i in golful secret? - Cum de §tii despre ei? ofta surpnnsa Katelin. - Tata matale a povestit despre ei, cu ani Tn urma, Tngera§ule. §tii, intr-o noapte el §i bandifii a fost prin§i §i tata matale a fost tmpu§cat in umar. Dom'§oara Carol pierdut cumpatu cand stapanu' Richard a fost inapoi acasa §i atunci trebuit mgrije§te eu. A venit la mine §i spus cu ce ocupase acele zile §i nopti cat lipse§te de la Coral Rose, ca temea la autoritap putut afla cin era §i ia cui aparpne corabia. - §i au aparut vreodata autoritatile la Coral Rose, Lizzy? Katelin era mai mult decat surprinsS de aceasta povestire pe care i-o spusese negresa. De ce nu-i spusese acest lucru pana acum? A aflat vreodata Joshua ca tata a fost impu§cat? - Stapanu Joshua prea tanar, putut vedea taticu lui bolnav. Autorita|i nu aparut niciodatS aici, §i o 274 ,

vreme, stapanu Richard nu mai ocupat treburile lui rele, da, dupa un timp apucat iara?i. Cred ca oamenii din golf plecat, dupa moartea tata matale, dar, am Tn§elat. Ochii ei negri o priveau pe Katelin aproape acuzator. - Te asigur, Lizzyv ca nu am §tiut nifhic pans saptamana trecuta. - Eu nu trage de §ireturi cu talharii aia, dom'§oara Katelin. E periculos, dupa cum spune §i tata matale, daca trait. - Nu voi face contrabanda, Lizzy, Ti marturisi Katelin. Privirea ascutita a femeii se atinti scrutatoare asupra stapanei, Intreband-o direct: - Atunci, ce Tnhaitezi banda asta de neispraviti. Pentru moment, Katelin se gandi s5 inventeze o scuza oarecare, care sa-i justifice absenta de acasa. Ar fi dorit sa nu-i fi marturisit nimic femeii, dar, Tn vreme ce statea pironita sub privirea ei nemiloasa, T?i dadu seama ca nu poate minti. Femeia ar citi Tn ea ca Tntr-o carte deschisS. 275

- Corabia tatalui meu a fost transformata intr-o corabie de pirap, Lizzy. - Doar nu gande§ti fie pirat, copila draga? Capul mare se clatina inainte §i inapoi, in timp ce ochii negri se rotunjeau de uimire. - Pai, Lizzy, adevaruJ este ca sunt cSpitanul corabiei Ochii lui Kat. A§a au botezat corabia oamenii. Katelin nu i§i putu Infrange mandria care ii razbatea din gias. - Capitanul? Tu? Dumnezeule, copila, ce §tie la tine capitan de vas? Crede ca numai barbafii e capitani! O scanteie de manie se aprinse §i se stinse imediat in ochii fetei. De ce oare femeile inse§i incearca atat de mult sa menfina femeia la a§azisul ei loc. - De ce nu ar trebui sa fiu capitanul corabiei Ochii lui Kat? Eu sunt proprietarul ei, la urma armelor, §i sunt m stare sa organizez oamenii §i sa le dau ordine, dupa cum am dovedit acest lucru, chiar aici la Coral Rose. §i lasand toate astea 276

deoparte, Lizzy, Coral Rose are nevoie de bani §i inca repede, daca vrem sa nu piara. Lizzy nu prea avea argumente impotriva; in afara de acest lucru, femeia ceia corpolenta nu lasase sa-i scape stralucirea de manie din privirea stapanei ei.

.

- Nu gandeam decat la siguranta matale, dom'§oara Katelin. Trebuie promiji ca are mare grija. - Voi fi foarte atenta. I§i putea foarte bine imagina ca Slade, Tad $i ceilalti vor avea grija de asta. Vreau sa-mi promiti ca vei avea grija de Joshua, In timpul cat voi lipsi, Lizzy. Ar putea sa fie suparat o zi sau doua, dar ?i va trece repede. Cel pujin, stapana avea bun simt, T§i spuse Lizzy. Nu va permite tanarului stapan Joshua sa o insoteasca in aceasta aventura primejdioasa. - Are la mine grija, ca intotdeauna, dom'§oara Katelin, promise. Simfindu-se u§urata, Katelin se retrase in camera ei, dar ii trebui ceva timp pana adormi. ,277

Faptul ca Ochii lui Kat va parasi Saint Kitts, o data cu refluxul de maine dimineata, iar ear va intreprinde, cea mai indrazneaja fapta din viaja ei nu era singurul lucru care nu o lasa sa doarma. De fiecare data cand inchidea ochii, ii aparea imaginea lui Garrick Steele. Ticaiosul acesta frumos nu o lasa in pace, iar In adancurile mintii Ii persista un gand. Ce se va intampla daca Ochii lui Kat va da peste

Vrajitoarea Marii, in largul

oceanului. I§i putea imagina privirea surprinsa a lui Garrick Steele, daca ea §i banda ei de pirati ar acosta corabia lui. §ezand rntr-un col{ Tntunecat al tavemei Cainele de Mare, Garrick Steele se uita de jur tmprejurul interiorului mtunecat, pentru a nu §tiu cata oara. Servitoarea, Mercy, ii prinse privirea, din coltul m care statea langa tejghea §i se intreba inca o data ce cauta frumosul caiator intr-un asemenea loc, ca taverna Cainele de Mare §i, pe deasupra, singur. Tragandu-§i bluza, in a§a fel incat sa-i 278

alunece Tn jos de pe umeri, pana la piept, se Tndeparta de tejghea, ocolind un marinar beat, care voia sa puna mana pe ea. Unduindu-se provocator, {mandu-§i cu o mana fusta deasupra genunchiului §i cu cealalta mana o cana mare cu bere, se apropie de barbatul mare, cu par negru, care statea singur, In col{ul odaii. - Mai dore§ti ceva, capitane? Observase haina lui marinareasca §i §apca de culoare albastru-Inchis §i imediat I§i dadu seama ca nu este un marinar obi§nuit. Garrick T§i termini cana cu bere §i-i facu semn cu capul, - Te rog. ii zambi §i dintii lui albi sclipira pe fa{a bronzata, facand-o pe fata sa~§i simta inima batand. Aplecandu-§i mijlocul cat mai jos, ca §i cand ar fi depus un efort considerabil pentru a-i umple cana cu bere, Mercy I§i etala sanii genero§i, varandu-i Tn ochii barbatului care §edea In fa|a ei. - Ce faci mai tarziu, capitane ? N-ai nici o pofta 279

pe care nu o pop ostoi singur? ii propuse cu indrazneall Garrick se uita la femeie cu un pchi critic. I§i dadu seama ca abia ie§ise din adolescent, cici pe fa|a mai purta inca o privire tinereasca, care avea sa se ve§tejeasca insa in curand. Cu parul blond, tresaltand pe umeri, cu buze pline, reprezenta o imagine imbietoare, aplecata asupra lui,

etalan-

du-§i farmecele. Dadu incet din cap. Pentru el nu mai exista decat o singura femeie §i, dupa ce gustase din trupul ei parguit, nu se mai putea imagina in bra{ele nici unei alteia. Dar, nu o concedie pe fata imediat. - Nu te temi ca a§ putea fi omul care ucide atatea femei aici, pe Saint Kitts? - Orice fata trebuie sa traiasca, nu-i a§a, capitane ? Mercy zambi cu toata gura §i, pentru prima data; putu sa vada ca ii lipseau mai multi din^i din fata. Riscurile

profesiei,

i§i

spuse

intorcandu-i zambetul §i clatinand din cap. 280

Garrick,

- Cred ca ai dreptate, dar totu§i e periculos sa te apropii de barbaji, in aceasta zona a docurilor. E mult mai sigur, daca te limitezi la cei cu care te-ai mai distrat inainte. - Daca a$ avea un domn ca tine, capitane , care sa aiba grija de nevoile mele, nu ar mai trebui sa lucrez peste orele de serviciu. Mercy i§i trase poalele fustei deasupra genunchiului ca sa-i arate o bucatica din cea ce il a§teapta, daca ii accepta propunerea. - Poate prietenul meu, pe care il a§tept sa soseasca in curand, sa fie mai interesat, spuse Garrick, destul de amabil. Niciodata nu repezise pe nimeni $i, poate, daca lucrurile ar fi fost altfel, ar fi dat curs invitatiei tinerei femei, pentru o noapte de harjoneala. Dar, amintirea frumOasei Katelin Ashford il impiedica sa intinda mana §i s-o atraga pe femeie pe genunchii sai, a§a cum ar fi procedat numai cu cateva luni in urma. Katelin era singura femeie de pe lume pe care o dorea §i §tia ca nici o alta nu il putea satisface. - Ma voi intoarce atunci, capitane , intr-un 281

minut. Poate ca, dupa Inca vreo cateva cani de bere, ty schimbi parerea! Mercy clipi din ochi indrazneajS, inainte de a parasi masa §i de a se apropia de o alta masa, unde se a§ezasera doi marinari. Degetele lungi, bronzate ale lui Garrick se incolacira in jurul canii, ducand-o la gura, in vreme ce ochii i se oprira asupra u§ii care tocmai sedeschidfea. Barbatul care intra avea o u§oara §chiopatare, Spatele ii era putin coco§at, adus de umeri, ceea ce facea sa para mai putin inalt decat era in realitate.

impingandu-§i

marginile

sepcii

marinare§ti in sus, privi de jur imprejur, prin carciuma, pana cand ochii lui il descoperira pe cel pentru care venise la Cainele de Mare sa se intalneasca. Garrick nu il mai vazuse pe omul cu care trebuia sa se intalneasca in aceasta seara, dar, in timp ce acesta se apropie de masa, aruncand in aer §i prinzand o moneda de aur, cu toata 282

nepasarea de care era in stare, Garrick I§i dadu seama ca acesta era omul lui. - Ia loc §i da-mi voie sa-fi fac cinste cu o cana de bere. Impinse cu piciorul scaunul din fa{a lui, cu un gest de nepasare, ca

cand ar fi intampinat

un vechi prieten. - Cu placere, capitane , cu placere. Omul zambi §i lua loc pe scaunul care i se oferea. Privit de aproape, omul arata mai tanar decat il crezuse Garrick, iar trupul ascundea adevarata sa putere fizica. Nu era de mirare ca individul era atat de bun irf meseria lui, aceea de a culege informatii, dupa cum i se spusese lui Garrick nimeni nu ar fi luat un asemenea individ §ters drept un spion. Mercy se grabi inapoi la masa capitanului , in momentul in care zari noul sosit. Taverna incepea sa se aglomereze la aceasta ora tarzie, astfel Incat, pentru moment, avu timp doar sa-i toame o cana cu bere noului venit §i sa-i promita ca va reveni la masa lor cat de curand. 283

Omul din fata lui Garrick zambi aprobator, cand tanara femeie se fcpleca peste el, a?a cum facuse mai devreme cu Garrick,

oferindu-i

imaginea pieptului ei bogat. Garrick zambi, dupa ce fata pleca de la masa. - E libera, mai tarziu, daca ai chef. - Pai, a? cam avea chef cu una ca asta. Barbatul Ii facu un semn cu ochiul lui Garrick, inainte de a continua. Am fost la bordul vasului Tn ultimele opt saptamani, daca Tntelegi ce vreau sa spun! Garrick aproba din cap, asigurandu-1 ca §tie exact despre ce este vorba. Dupa ce Tl lasa sa mai ia o gura de bere, Tl Intreba: - Mi-ai adus informatia de care am nevoie? Omul dadu afirmativ din cap. - Bristol Jack se va afla Tn insula Grande Terre, cam peste §ase saptamani. Garrick spera sa-§i Tncheie misiunea Inainte de §ase saptamani. Dar nimic pana acum nu mersese a§a cum ar fi dorit el, a§a ca, §i de data aceasta, se Tndoia Intr-o oarecare masura ca va fi mai 284

norocos. - De ce se va duce pe insula Grande Terre, cam peste §ase saptamani? il intreba, nevrand sa se mai angajeze pe o pista falsa, a§a cum i se intamplase in ultimele saptamani. - Nu §tiu de unde Ji-ai cules informajiile pana acum, dar afla ca pe insula se va sarbatori un fel de camaval, de o singura zi. Oamenii o denumesc ziua carnavalului, dar, in trecut, dura mai multe zile §i nopti. Toata insula participa, iar Bristol Jack $i fratii Laffite sunt printre cei mai inflacarat participant. Va fi acolo, jur pe viata mea. Garrick ancorase in portul de pe insula Grande Terre de mai multe ori. Insula adapostea cativa din cei mai vestiti pirati din Caraibe. Daca ceea ce-i spunea omul acesta despre carnaval era exact, cu siguranta ca Bristol Jack se va afla pe insula, a§a cum prevazuse, de fapt, §i el insu§i. Aceasta ar putea reprezenta §ansa lui Garrick de a-1 captura. Omul parea sigur de informatia pe care i-o fiarniza, iar Garrick nu avea nici un motiv sa-1 suspecteze de incorectitudine. 285

- Ce §tii despre

cealalta problema?

Ai

descoperit ceva? Omul clatina incet din cap §i, pentru moment, incerca sa se gandeasca la ce avea sa spuna. - Sa afli unde urmeaza sa apara Bristol Jack in urmatoarele saptamani este mai u§or decat sa descoperi ceva despre nebunul care ucide femei la Basseterre. Nimeni nu §tie nimic, sau T§i pne gura ferecata. Un marinar mi-a spus ca, in seara in care ultima tarfa a fost omorata, a vazut-o vorbind cu un tip uria§ cu privire de bruta, dar asta este tot ce am putut afla pana acum. §i lui Garrick i se spusese acela§i lucru, §i presupusese ca probabil amandoi vorbisera cu acela§i marinar. - Pai, vezi daca mai poti afla altceva. Pop sa-mi -trimi{i vorba, printr-o nota la bordul vasului Vrajitoarea Marii. Daca nu am nici o veste de la tine pana in zece zile, ne intalnim tot aici. Garrick i§i termina de baut berea §i se ridica, nerabdator sa se intoarca la corabie §i sa inceapa 286

a-§i face un plan de acpune. Zvarlind cateva monede pe masa, pentru bere, ii arunca o moneda de aur omului din fa{a lui, care o prinse din zbor. - Servitoarea cea tanara e a mea. infometatul ranji cu toata fa{a, pe cand Mercy se apropie de masa lor §i incepu sa-i umple din nou ulcica. - Cred ca prietenul tau are altceva mai bun de facut in noaptea asta. Privirea fetei il urmari pe Garrick, care traversa camera §i ie§ea pe u§a tavernei. - Cred ca ai dreptate, dar, in ce ma prive§te, sunt liber. - Pai, nu am auzit ca Mercy Hawks sa fi refuzat vreun gentleman dar - §i aici fata il privi cu atenpe -nu §tiu daca e§ti liber pentru ce ain. eu in cap. Garrick se pregati sa se culce, gandindu-se, ca de obicei, la femeia care ii bantuia mintea, zi §i noapte. "Kat". Numele ei ii scapa de pe buze, pe cand i§i 287

punea capul pe perna. Inchizandu-§i ochii, putu vedea ochii ei de smarald, stralucitori §i T§i aminti buclele ei negre, a§a cum Ii acoperisera brafele, ultima data, cand o {inuse Imbrati§ata. §tia ca II vrajise §i ca era lipsit de puterea de a lupta Tmpotriva lanjurilor de aur cu care II facuse prizonierul ei, pentru totdeauna. De Indata ce I§i va Tncheia misiunea Tn Caraibe, o va convinge ca locul ei era alaturi de el §i, daca nu va reu§i, o va rapi. O va tine la bordul vasului Vrajitoarea Marii, pana cand va admite ca §i ea Tl iube§te, tot atat de mult ca §i el.

15

Ascultand

sunetul

ceasului

de

por{elan

fran{uzesc de pe toaleta, Katelin T§i dadu seama cl mai ramaneau cateva ore pana la ivirea zorilor, incet, ca sa nu trezeasca pe nimeni, parasi patul §i 288

ie§i din casa. Joshua o a§tepta afara, langa u§a din dos. - Ce naiba cauti aici, la ora asta, Joshua? Ji-am spus deja ca nu pofi sa mergi cu mine. Katelin nu era dispusa sa se certe cu fratele ei. - Te due cu barca pana Tn golf, Kat. Katelin incerca sa-i vada fata, dar Tntunericul din jurul lor Tl Tnvaluia Tn umbrele nopfii. - Nu e nevoie, Joshua. - Vreau ca macar sa vad cum pleaca Ochii lui Kat. Daca nu am voie sS merg cu voi, macar atata lucru sa vad. - Oh, prea bine, Joshua. Poti sa rr.a conduci pana Tn golf, dar sa nu-fi treaca prin minte ca ai putea sa ma convingi sa te iau cu mine! Voia ca el sa §tie de la Tnceput cS nu are nici o §ansa sa mearga pe mare. Luandu-i valiza din mana, zambi. La randul ei, Katelin nu I§i putu refine zambetul larg, care Ti Tnflori pe fafa. Trebuia sa recunoasca f'aptul ca Ti va lipsi acest frafior, chiar §i pentru 289

cateva zile, cat se va afla departe de Coral Rose. - Poate ai dreptate, Joshua, fu obligate sa-i raspunda, pe cand remarca inca o data cat de mult o incurcau la mers fiistele cu care era imbr5cata. - Nu-p face griji, Katelin. Poate Tad sau unui din baieti ip va Tmprumuta o pereche de pantaloni. Katelin rase, imaginandu-se lmbracata in haine care aparjinusera unora din oamenii ei, §i se vazu inotand Tn valuri de panza. Dupa un minut, Katelin I§i reaminti ceea ce o chinuia de cand se Intalnise cu grupul de bSrbap din golf. - Joshua, de ce nu 1-am cunoscut pe prietenul tau numit Abe? Inca mai dorea sa-i spuna individului ceea ce credea despre el. - Oh, nu prea se Tmpaca bine cu ceilalp, a§a spunea Tad. A plecat §i s-a angajat pe un alt vas, pentru China. - Sa-i fie de bine, murmura Katelin, bucurandu-se ca nu mai traia printre oamenii din golf. Se Tndoia ca s-ar fi putut mfelege cu o persoana care 290

vorbea despre femei cu atata lipsa de respect. Pe cand perechea intra in golf, putu observa c§ felinarele fusesera aprinse la bordul corabiei, unde se desfa§ura o activitate intense. - Bun venit la bord, capitane, te a§teptam! Slade fu primul care ti vazu, pe ea ?i pe Joshua, pe cand se Tndreptau spre docurile de lemn, spre a ajunge la vas. - Sper ca nu am Intarziat. Oare ce ar crede oamenii despre ea, daca nu ar fi in stare sa fie punctuala, macar In prima dimineata? - in cateva minute refluxul va ajunge numai bine ca sa ne scoata din golf. Avem destul timp. Katelin §i Joshua pa§ira pe vas §i, Intorcandu-se catre fratele ei, Katelin Tl stranse tare la pieptul ei. - Sa asculti de Lizzy, Joshua. Sper sa ma Intorc Tn cateva zile, a?a ca Tncearca sa nu dai de vreun bucluc. Baiatul T§i clatina capul, ca §i cand ar fi fost de acord cu fiecare cuvant al sau §i, dupa ce ea Ti dadu drumul, I§i lua ramas bun §i parasi corabia. 291

-

Ce pacat ca baiatul nu este putin mai mare!

L-am fi putut folosi ca mus pe bordul corabiei. Tad II privea pe Joshua mdepartandu-se de corabie, dandu-§i seama ca baiatul ar fi dat orice ca sa poata naviga pe o corabie de pirafi. Katelin i§i intoarse fata de la oameni §i porni spre cabina capitanului.

Katelin observa ca

felinarul care atarna deasupra biroului fusese aprins §i, privind inca o data prin cabina, fu impresionata din nou de ceea ce facusera femeile. Privind spre patul imbracat in ro§u, observa ca cineva a§ezase cateva haine pe pat,

peste

cear§afurile ro§ii. Crezand

ca. aparjin

vreunui

membru

al

echipajului, le lua, cu gandul de a i le da lui Tad sau Slade, dar luand in mana cama§a alba de matase,

nu se

putu

Tmpiedica sa

observe

dimensiunile ei mici. Sub pantaloni §i cama§a, descoperi o e§arfa, confecfionata din aceea§i, matase ro§ie, ca §i a§ternuturile de pe pat. Oare femeile ii croisera hainele acestea? se intreba, pe cand i§i lipi cama§a pe piept. 292

Fara a mai sta pe ganduri macar o secunda, i§i dezbraca repede bluza §i fusta §i, incercand pantalonii negri §i cama§a alba, ii gasi perfecti. Pantalonii i se mulau dupa fiecare linie curba, ii dadeau acea libertate pe care nu o cunoscuse niciodata, i§i innoda cama?a sub sani §i tragandu-§i cizmele negre, stralucitoare peste pantaloni, facu mai multi pa§i prin cabina, intorcandu-§i capul in toate partile, pentru a se putea vedea in. aceasta imbracaminte stranie. in cele din urma, sunetul minunat al rasului ei umplu cabina. Ridicandu-§i brafele lateral, Katelin se invarti, abandonandu-se unei totale stari de relaxare. Niciodata nu se simtise mai libera. Se grabi spre pat §i lua e§arfa ro§ie pe care §i-o lega peste par, admirandu-se in pglinda de deasupra lavoarului. Ochii ei de smarald scanteiau de incantare, pe cand i§i admira propria imagine in oglinda. ii placea rolul de femeie-pirat! Un zambet larg ii lumina fafa incantatoare cand puse mana §i dadu jos o sabie care se afla atarnata intr-un cui, pe 293

peretele cabinei. Potrivindu-§i la brau teaca, i§i indrepta sabia, tragand-o spre §old. Pa§i apoi afara, pe punte, unde se simti la inceput stanjenita sa stea in fafa oamenilor, a§a imbracata, dar, simfindu-le privirile incarcate de admirajie, •uita cu totul hainele de pirat. Cateva minute mai tarziu, ancora fu ridicata, iar corabia incepu sa se mi§te u§or, inaintand afara din apele golfiilui, spre Iargul oceanului. Katelin se simfea foarte emotionata cand corabia ie§i cu totul din golf. Cu panzele umflate de briza tropicala, se avanta in Marea Caraibelor. Nu mai exista nici o posibilitate de intoarcere, i§i spuse Katelin. Plina de curaj, i§i puse soarta in mainile acestor oameni aspri §i de nadejde §i, de acum incolo, intampla-se ce s-o intampla, sau prosperau, sau alunecau impreuna pe drumul pierzaniei. Se simp cuprinsa de o bucurie intensa, pe cand vantul punea stapanire pe buclele ei negre §i pe cand Ochii lui Kat naviga cu toate panzele Sus, iar stropi sarati cadeau pe punte §i ii stropeau u§or 294

fafa. Asta Tnseamna sa traie§ti cu adevarat, T§i spuse, §i, cu fiecare mila ce se adauga Tntre Ochii lui Kat §i Saint Kitts, devenea tot mai emoponata. Tad statea in picioare §i privea femeia pe care el §i oamenii lui o alesesera drept capitan al lor.El, impreuna cu oamenii, Ti admirau frumusetea, dar, Tn acest moment, Tad vedea cu mult mai mult decat frumusefea ei. Baiatul avusese dreptate, cand declarase ca sora lui era fara egal. I?i putea da seama, judecand dupa atitudinea ei, ca va face fafa, la fel de bine, oricarui necaz sau aventura §i Tn acel moment, T§i promise ca va veghea asupra ei, la nevoie chiar cu riscul viejii. Katelin Tl zari pe omul care statea Tn picioare nu departe de ea. intorcandu-se, Tl Tntampina cu un zambet. -

A§ dori sa Tnvaf tot ceea ce trebuie sa §tiu

despre cum se conduce o corabie. §i, daca ai pujin timp mai tarziu, Tn aceasta dupa-amiaza,' poate vrei sa facem ni§te exercifii de lupta cu sabia. A trecut cam mult timp de cand nu am mai Jinut o sabie adevarata Tn mana. 295

Zambetul i se lafi pe fata, amintindu-§i de nopjile petrecute cu Joshua §i de sabiile lor de lemn. Tad nu-i putea rezista, Nerabdator, incepu sa-i arate tot ceea ce credea el ca este necesar sa §tie despre corabie. Poate ca el §i oamenii lui crezusera ca vor avea un capitan doar cu numele, dar acum intelegea ca lucru rile stateau altfel. Katelin se dovedi mai mult decat capabila, nu avea nici o indoiala asupra acestui lucru. In prima seara, Katelin cazu in patul ro§u, rapusa de oboseala. Lucrase toata ziua, cot la cot cu oamenii, iar dupa-amiaza, ea si Tad i§i petrecusera timpul liber exersand cu sabiile. El o invafase §i cum sa atace cu pumnalul, considerand ca o cange de abordaj este o arma prea greu de manuit pentru ea. Voia sa fie sigur ca, daca va fi nevoie, nu va sta doar cu sabia in mana. Cand se trezi a doua zi de dimineata, in tangajul corabiei, Katelin se intinse, netinand 296

seama de durerile musculare. Ieri fusese pe departe cea mai grea zi din viata ei, dar nu i§i putea aminti nimic care sa egaleze emotiile traite. Imbracandu-se, se grabi sa ajunga !a bucatarie, sa manance ceva, inainte de a incepe o noua zi la bordul vasului. Ziua se scurse asemanatoare cu ziua de ieri, lasand-o pe Katelin epuizata, la asfintitul soarelui. In dimineata urmatoare, fu trezita de strigatul "Vas la apa"! Fara sa mai piarda un minut, se grabi sa se Imbrace §i se duse pe punte, alaturi de oameni. Cu sabia atamandu-i la §old §i cu pumnalul cu lama lata infipt la cureaua de la brau, statea in picioare, langa balustrada §i se uita departe, la distanta, unde abia se putea zari o corabie. - Crezi ca asta-i, Tad? striga. - N-avem cum sa §tim pana nu ne apropiem mai mult, fetito! Vocea lui trada emotie, dar §i altceva, pe deasupra. Incerca oare sa-i ofere o posibilitate de a nu se angaja impotriva acestui 297

vas, in cazul in care ar fi fost gata sa atace? se intrebS Katelin. - Atunci, orice ar fi, ridicaji panzele. Sa vedem peste ce o sa dam, Slade! ii striga omului, care statea langa balustrada §i privea spre mare. Oamenii sa pregateasca tunurile. Daca este galionul spaniol, ii vom arata ca suntem gata de lupta §i ca nu vom fi biruiti. - Ura, ura, capitane!

Dirk §i John inarmau oamenii cu pu§ti §i, cand primira ordin, pusera foe la tunuri. O explozie asurzitoare umplu aerul, iar un fum usturator acoperi puntea de sus a vasului.

.

Katelin avea un plan simplu. Ghicise cS galionul spaniol nu avea arme. Vasul ei avea s& traga o singura data cu tunurile, fara s& loveasca sau sa distruga celalalt vas. Oamenii vor fi gata s-o urce pe celalalt vas, imediat dupa ce-1 vor fi acostat. Totul se petrecu atat de rapid, incat, mai tarziu, cand Katelin incerca sa retraiasca totul in minte, 298

i§i dadu seama ca nu era sigura deloc daca cele petrecute se Intamplasera aievea, sau nu. in comparatie cu Ochii lui Kat, vasul spaniol parea lent §i greoi §i, un moment, Katelin se Tntrebase daca, Tntr-adevar, incarcatura sa era aur, mirodenii scumpe ?i matase, Dar acest gand nu dura mai mult de cateva secunde, deoarece trebuia sa-§i pastreze mintea libera pentru jocul Tn care se angajase. -

Pregatifi-va de abordaj, baieti! Tineti-o strans

acum, a§a! striga Tn timp ce echipajul arunca carligele peste bord, sa prinda cealalta corabie §i sa le apropie pe amandoua, una de cealalta. Echipajul spaniol Tncepuse sa se pregateasca de atac, din momentul Tn care fusese vazut pentru prima data. Nu, erau pirati aspri, caliti, a§a cum erau adversarii lor, dar capitanul le promisese o recompensa

substantiala,

daca

Tnfrangeau

du?manul §i salvau galionul spaniol; erau hotarati sa lupte §i sa ca§tige. Katelin nu ezita, ci ataca Impreuna cu echipajul. Primul care se apropie de ea ramase 299

trasnit de frumusetea femeii cu mana inclejtata pe sabie. Cu parul negm prins in varful capului cu o e§arfa ro§ie, cu pletele de matase

fluturand in

vant, peste bluza alba de matase, parea la fel de viteaza ca o zeita a razbunarii, dar, in momentul in care Ti simfi sabia izbindu-se de a sa, marinarul T§i reveni rapid In simtiri. Se lupta Inver§unat, fara sa se mai gandeasca la sexul ei, ci doar la viafa lui, caci femeia pe care o Infrunta se lupta cu spada mult mai bine decat el. Profitand de mi§carea prin care el se avanta spre ea, Tntr-un atac disperat, Katelin ii strapunse umarul §1 cu un gest rapid, il izbi putemic intr-o parte a capului. Urmatorul lucru pe care-1 simfi marinarul fu puntea rece a corabiei, de care se lovi obrazul sau. Haosul pusese stapanire pe corabia spaniola in intregime §i, intrevazand o victorie sigura, Katelin §i Tad se grabira catre culoarul de trecere spre cabine. Ie§ind dintr-un coif intunecat al culoarului, un barbat inalt, cu pielea inchisa la culoare, cu mustata atarnand peste bu.ze §i cu o barba faimos 300

Tngrijitaje blocsLdrumul. - Sunt capitanul acestei nave, §i va cer o explicate cu privire la actiunile voastre. - Foarte bine, capitane, dupa cum poti vedea foarte u§or, vasul tau se afla Tn curs de a fi capturat de catre oamenii mei. Katelin zambi cu toata gura, simfind deja primul val de bucurie pentru victorie, deoarece auzea, din ce in ce mai mult, zanganit de ofel; armele erau predate pe punte. - Echipajul tau? Pai nu e§ti decat o femeie, o lua in zeflemea capitanul spaniol necrezand nici un moment ca vasul sau este capturat ,de catre o banda de salbatici condu?i de o femeie, ce e drept, una foarte frumoasa. Katelin, sim{indu-se mai mult decat jignita de capitanul spaniol, se Tnclina adanc Tn fata lui §i T§i smulse e§arfa de pe cap. - O femeie, fara Tndoiala, §i pe deasupra §i capitan de vas, domnule. Iar acum, am preluat controlul asupra corabiei tale! 301

Neavand intenfia de a preda atat de u§or corabia, la a carei comanda se afla de trei ani, §i In special de a preda controlul ei unei femei, capitanul intinse mana dupa pistolul care se afla indesat la cingatoare. Dar Katelin fu mult mai rapida. Cu o mi§care a brafului ei subtire, a?eza lama sabiei pe mana de la brau. - Indiferent de incarcatura pe care o aveti la bord, ea nu va mai insemna nimic pentru un om mort, ceea ce va fi cazul dumitale, daca persi§ti in asemenea prostii, remarca fata cu un zambet larg pe buze. Cateva momente ochii negri ai capitanului spaniol ramasera pironiji in ochii de jad, de un verde incredibil, §i, citind in adancul lor realitatea crudS pe care o exprimau cuvintele ei, i§i lasa mana in jos §i, in acela§i timp, facu o mica reverenfa. - Ai dreptate, seniorita, in nici un caz, nici eu, nici oamenii mei nu ne vom dovedi nebuni de 302

legat: -Nu

vrem

altceva

decat

marfa

voastra,

capitane, a§a ca nu va temefi pentru viafa voastra, atata timp cat dumneata §i echipajul dumitale faceti ceea ce vi se spune, explica lini§tita Katelin. - Pot cel pufin sa-ti aflu numele, domnifa? Acum cand §tia ca evenimentele care erau in plinS desfa§urare la bordul vasului sau erau total ie§ite de sub controlul lui, spaniolul deveni mai docil. Singurul lucru pe care il mai putea face, i§i spuse, era sa poata fi in stare sa raporteze autoritatilor numele acestei femei-pirat capitan. - Corabia mea imi poarta numele, capitane . Sunt cunoscuta sub numele de Kat, ii raspunse mandra Katelin. - Kat. Cel mai potrivit nume pentru o seniorita atat de incantatoare, fu de acord capitanul, in vreme ce ochii lui negri zabovira din nou asupra trupului strans in haine barbate§ti. Buclele ei negre, revarsate ca un fluviu §i ochii verzi, stralucitori, pareau sa se potriveasca perfect cu 303

numele pe care i-1 spusese ea Slade fu cel care se reintoarse pe puntea superioara, cu un ranjet enorm pe fata §i in mana cu un saculef incarcat cu bijuterii §i aur. Echipajul de pe Ochii lui Kat izbucnt in urale puternice, §tiind ca partea fiecaruia va fi mare, cand Slade le spuse, strigand, ca jos ramasesera multi asemenea saculefi. Kat savura gustul excitant al victoriei, pe cand il ajuta sa transfere marfa de pe un vas pe celalalt. Con§tien{i de cat de pretios era timpul, deoarece Ochii lui Kat nu era singura corabie care'umbla dupa galionul spaniol, oamenii mcarcara cea mai valoroasa parte a marfii §i apoi disparura tot atat de repede pe cat aparusera. Aceasta zi de piraterie se incheie rapid §i fara alte incidente, iar acum Katelin avea timp sa chefuiasca in compania echipajului §i a prietenilor ei.

Tarziu

m noapte,

§edea cu

picioarele

mcruci§ate pe puntea de lemn, ascultand pove§ti care treceau de la unui la altul §i participand din plin la sarbatoarea victoriei, alaturi de ace§ti 304

oameni ai marii, aspri, nemfricati. Dirk fii cel care o intreba daca se reintorc la Saint Kitts; timonierul Thomas trebuia sa §tie destinafia. dupa cateva minute de consultare cu Tad §i cu Slade se hotan, in cele din urma, ca Ochii lui Kat sa nu se grabeasca direct spre casa. Entuziasmul care curgea in venele lor era prea putemic, pentru a putea ft finut sub control, iar tentafia de a prada alt vas, care poate Ii a§tepta undeva nu prea departe, era mult prea mare pentru a putea fi ignorata. Vor mai petrece cateva zile, navigand pe marea Caraibelor. -

Ne vom incerca norocul asupra unui vas §i

mai pufin pregatit sa reziste, baiefi, dupa care Ochii lui Kat se vor intoarce acasa striga Katelin, ridicand cana cu bere §i tragand o mghifitura zdravana. Tot timpul, in strafundul minfii o sacaise ideea ca urmatoarea corabie pe care o va intaini Ochii lui Kat ar putea fi Vrajitoarea Marii §i dupa o zi atat de grea, Katelin se simfea fericita la gandul ta. s-ar putea afla fa|a in fata cu Garrick Steele. ■ 305

16

in timpul urmatoarelor saptamani, briza u§oarJ a marii Caraibelor purta corabia Ochii lui Kat pe un drum plin de aventuri, nelasand sa scape atentiei sale decat prea putine vasq. Ochii lui Kat §i frumosul ei capitan-femeie devenira bine cunoscute Tn Caraibe, §i numero§i capitani-barbafi se plangeau Tn fafa prietenilor, ca ?i a strainilor, ca sirena cu ochi verzi §i haine barbate§ti le furase Tncarcatura. Petrecand din ce Tn ce mai mult timp Tn mijlocul barbafilor Tn golful secret, sau la bordul vasului 6i, Katelin T§i dadea seama ca devenea din ce Tn ce mai greu pentru Lizzy sa gaseasca explicafii care sa-i scuze absen|a. i§i spunea mereu ca, dupa urmatoarea aventura, se va retrage din piraterie. Adunase deja destul aur care sa-i permita sa acopere cheltuielile plantatiei, pana la sfar§itul 306

ahului, dar cantecul marii era prea tentant spre a-i rezista §i Katelin se dovedea de fiecare data incapabila sa se opuna atracfiei lui. Un sof nu mai. era ceva necesar, Tn aceste conditii §i, In fiecare zi, Katelin i§i spunea ca nu are alta alternative decat sa rupa logodna cu Alex Blackthorn. La urma urmei, nu II iubea §i i§i dadea seama ca fusese incorect din partea ei, inca de la inceput, sa lase lucrurile sa ajunga atat de departe. Dar nu §tia ce ar putea spune sau face, spre a-§i recapata libertatea. Intorcandu-se la Coral Rose, cu putin inainte de pranz, Katelin il gasi pe Joshua §ezand pe treptele de la veranda din fata §i jucandu-se cu piciorul in praf. La inceput privirea ii straluci de emofie, cand o vazu pe sora lui sosind, dar, mai apoi, ochii i se intunecara rapid, invaluiji de umbrele deziluziei. Katelin i§i simfi inima stransa de durere, dandu-§i seama ca fratele ei suferise mult, crezand ca fusese

abandonat.

Scoase

ceva

din

sacul

marinaresc pe care il purta pe umar §i se apropie 307

de el. - Ji-am adus un cadou, Joshua. L-am Juat de la un capitan portughez, care pretindea ca 1-a cumparat de la un negustor brazilian. ii Tntinse un pumnal, Tncrustat cu pietre pretioase. Rubinele scanteiau tn razele soarelui care incepea sa apuna. - E frumos, spuse Joshua trist. - Oare e§ti inca suparat, pentru ca nu te-am luat pe corabie? Tl intreba direct, pe cand Ti punea pumnalul Tn mana. Baiatul dadu afirmativ din cap, tacut, cu ochii coborati §i privi arma care i se odihnea Tn palma. - Nu voiam sa-ti spun pana diseara, dar cred ca pot sa-|i spun chiar acum. Nici acum baiatul nu paru interesat. - La sfar§itul saptamanii, Ochii lui Kat va parasi golful cu destinafia Grande Terre. Va fi un fel de sarbatoare pe insula, iar eu §i oamenii mei am hotarat ca trebuie sa fim acolo, sa petrecem cateva zile. M-am gandit ca poate ti-ar placea sa mergi cu noi. §i facu un semn cu ochiul, a§teptand 308

sa-1 vada luminandu-se la fata. - Chiar spui adevarat, Kat? Pot sa vin §i eu? Joshua nu mai putu ramane a§ezat, sari In picioare. - Cred ca meriti sa te distrezi putin, cu noi tofi, de altfel. I§i spuse insa In gand ca nu-1 va lasa sa cutreiere insula singur, fara Pete sau Simon alaturi. - Merit sa merg, Kat! Te-am a§teptat aici zile in §ir, sa te intorci. - §tiu, Joshua, ?i-mi pare rau. Dar nu va mai dura mult §i apoi voi ramane aici, la Coral Rose, alaturi de tine. Cred ca a venit timpul sa ne gandim §i la educatia ta. Acesta era inca un motiv in plus, pentru care Katelin nu se grabea sa renunte la pozitia ei de capitan al vasului Ochii lui Kat. O va costa foarte mult sa angajeze un profesor, care sa vina la Coral Rose, sa se ocupe de Joshua, iar apoi, ii vor trebui mul|i bani sa-1 poata trimite cafiva ani sa calatoreasca, inainte de a se stabili la Coral Rose, in postura de stapan al 309

plantatiei. Poate ca, dupa ce va mai face cateva incursiuni pe mare, va fi Tn stare sa adune banii necesari. - Ai de gand sa renunfi la rangul de capitan , Kat? Joshua ignora cu buna ijtiinta cele spuse de sora lui cu privire la educatia sa. Tatal lui angajase multi profesori tn trecut, §i baiatul aprecia ca §tie destul cat era necesar, pentru moment. - Pai, Joshua, doar nu crezi ca am sa raman defmitiv pirat. Pana acum Ochii lui Kat a fost norocoasa, dar, ma tem ca intr-o zi s-ar putea ca norocul sa ne paraseasca. Voi juca acest joc inca putin, dupS care ma voi retrage, lasandu-le lui Tad §i Slade corabia. Joshua parea dezamagit de raspunsul ei. §perase ca ea va ramane capitanul corabiei Ochii lui Kat, pana cand va fi destul de mare ca sa poata naviga §i el impreuna cu ea. - Da, Kat, eu cred ca atata timp cat e§ti capitanul corabiei, trebuie sa o folose§ti din plin. 310

Scoase pumnalul, intinzandu-i-1 Tnapoi. - Bine, dar 1-am adus acasS pentru tine. Dar, chiar Tn timp ce rostea aceste cuvinte, §tia c&, din primul moment Tn care v&zuse pumnalul §i-l dorise pentru ea. intinzand mana, Tl apuca, zambindu-i baiatului. Pentru gustul lui Joshua, arma era mult prea decorativa, Tn imaginatia lui vedea pumnalul, cu stralucirea diamantelor §i rubinelor, potrivindu-se mai bine cu pantalonii stran§i pe pulpe §i cu bluza alba de matase a surorii sale. Katelin se ridicS Tn picioare §i apucS sacul de calatorie. - Cred ca voi intra sa ma schimb. Apoi, cred c& ma voi repezi calare panS la Shadow Mere. Sunt cateva lucruri pe care trebuie sS le discut cu Alex Blackthorn. - Doar nu ai de gand sa-i spui ca e§ti Kat, nu-i a§a? Joshua o privise cu ochii mspaimantafi. putea imagina acei ochi batrani §i reci la auzul unei asemenea informatii. Probabil ca se va duce 311

direct la guvemator §i-i va cere s-o aresteze. » Nu, Joshua, nimeni nu trebuie sa afle acest lucru. A venit tnsa momentul sa-i spun ca nu ma voi marita cu el. Fa$a baiatului fu acoperita de un zambet larg la auzul acestor cuvinte. - Bravo, Kat. Nici mie nu-mi,place. Dupa ce se schimbase Tntr-un atragator costum de calarie, §i dupa ce-i lasase instructiuni lui Lizzy, Katelin se indrepta acum spre plantatia vecina. Ca §i ultima data cand fusese la plantatie, Katelin nu se simfea in apele ei cand ajunse in fata u§ii duble de stejar, cu sculpturi minutioase. Era atata lini§te la Shadow Mere, in comparatie cu activitatea §i rasetele de la Coral Rose. Un negru in varsta, care purta o cama§a alba apretati §i o livrea gri, ii deschise u§a. Ochii lui negri se rotunjira interogativ, privind-o pe tanara femeie care statea in capul scarii. inainte de a putea rosti ceva, Katelin ii zambi 312

prietenoasa. - A§ dori sa vorbesc cu domnul Blackthorn, te rog. - Stapanul este In birou cu un alt musafir, domni§oara. Nu deschise u§a larg, invitand-o inauntru, ci i§i proptise trupul in deschizatura ei, ca §i cand ar fi pazit-o impotriva unor nepoftiti §i nedoriti. - A... sunt sigura ca va fi de acord sa ma primeasca. Te-a§ ruga sa-i spui ca domni§oara Ashford se afla la u§a, incet, servitorul deschise u§a, ca §i cand §i-ar fi dat seama ca nu o putea lasa sa a§tepte in picioare, pe treptele de la intrare, apoi ii spuse. -

Vrei sa

a§tepti inauntru,

domni§oara?

Batranul Jacob i§i reaminti ca aceasta femeie mai fusese o data in vizita la Shadow Mere, iar stapanul lui ramasese foarte incantat, chiar dupa ce plecase, timp de mai multe ore. Katelin se intreba daca nu cumva exista vreun motiv, altul decat lipsa de maniere, care-1 facea pe 313

servitor sa ezite sa-i deschida u§a. Oare nu intrezarise teama in ochii lui negri? Dar de ce s-ar fi temut de ea? Servitorul se grabi sa o lase singura §i sa se indrepte de-a lungul holului, spre birou. Trecura mai multe minute §i iritarea fetei cre§tea. Poate a gre§it venind aici. Ar fi trebuit sa-1 a§tepte pe Alex sa vina la Coral Rose, ca sa-i aduc& la cuno§tin|a decizia ei de a rupe logodna. Cand, intr-un tarziu, auzi voci in hoi, Katelin tocmai i§i tragea manu§ile, pregatindu-se sa piece. Se hotarase sa paraseasca aceasta casa §i sa se intoarca la Coral Rose. - Stapanul spune sa te duci in biroul lui, domni§oara, ii spuse Jacob, intorcandu-se la locul unde o lasase pe tanara femeie sa a§tepte, in picioare. - Credeam ca are un musafir, replica fata. - A ie§it pe u§a din spate, domni§oara. Katelin

fu surprinsa,

dar ramase tacuta,

urmandu-1 pe servitor, de-a lungul holului, in birou. incaperea aceasta parea a fi cel mai mult 314

utilizata din intreaga casa. Ca §i partea centrala a casei, biroul parea imaculat, cu excepfia hartiilor risipite pe biroul din lemn de tek. Ridicandu-§i privirea, Alex, care statea in spatele biroului, se uita intens la femeia care ramasese in picioare, in dreptu! usii. Pe buzele subfiri nu se vedea nici cel mai mic zambet, iar ochii negri, reci, ti cantareau fiecare trasatura, Tnainte de a se opri asupra costumului de calarie, cu care era Tmbracata. Dand din cap, ti facu semn sa intre. Oare sperase Intr-o primire plina de caldura? se tntreba Katelin. La urma urmelor, Alex fusese la Coral Rose de doua ori saptamana trecuta §i, de fiecare data,, trebuise sa faca drumul tnapoi, fara a o fi vazut. - Sper ca te simti bine, doamna? Nervoasa, dadu din cap afirmativ. Nu a§a t§i tnchipuise ea ca va decurge scena intalnirii lor. Chiar tonul cu care Ti vorbea era Inghefat. - Ma simt bine, acum, Alex. Imi pare rau ca ai 315

facut atata drum pana la Coral Rose, pentru a ma gasi inchisa in camera mea. Nu am vrut... Inainte de a putea sa-§i sfar§easca vorbele, el se ridica de la birou §i veni direct in fata ei. Felul lui de a fi era ameninf&tor. - Daca e§ti ocupat in aceasta dupa-amiaza, Alex, poate e mai bine sa vin alta data. - Crezi ca exista oare un moment potrivit pentru ca o tarfa sa-mi calce pragul casei? Katelin nu putu decat sa respire zgomotos, fafa de o asemenea cruzime. - Pari surprinsa, doamna, de ceea ce am descoperit!

Se apropie §i mai mult de ea,

sfredelindu-i fata fara mi!a cu ochii sai negri. - Nu §tiu ce... Garrick Steele, probabil a aflat cumva de Garrick Steele! in secunda urmatoare bratul ii fu cuprins intr-o stransoare ca de cle^te. - Negi ca ai fost vazuta intr-un bordel, la Londra? inainte de a-mi raspunde, lasa-ma sa te informez ca sursele mele de informatii sunt 316

intotdeauna

exacte.

Alex

Blackthorn

platea

intotdeauna sume frumoase pentru informafiile pe care le objinea de la numero§ii sai agenfi, pe care ii avea in toata lumea, iar informafiile pe care le ceruse despre Katelin Ashford tocmai sosisera in acea dimineafa. Un domn venise la Shadow Mere cu un pachet trimis de la omul sau din Londra, acela§i domn care tocmai parasise biroul sau, cu cateva momente mai inainte. Katelin ramase cu gura deschisa. Ce naiba voia s&... Oh, Dumnezeule, i§i spuse, a aflat despre vizita ei in casa de proasta reputafie a Rosei Bishop. In acel moment, ar fi trebuit sa-i explice ceea ce se mtamplase in acea seara la Londra, dar, ceva din atitudinea lui Alex, poate violenfa cu care o strangea de braf sau privirea rece care ii sfredelea

fafa

nu

o- lasa

pe Katelin

sa-i

marturiseasca faptul ca, intr-adevar, fusese intr-un bordel, dar numai ca sa faca o gluma fara ccnsecinfe. in schimb, dadu din cap, negand. -

Nu eu am fost in acel loc ingrozitor, Alex,

incerca sa se smulga din mana care parca-i musca 317

din came. - Nu ma pop Tn§ela, Katelin. Aici, pe biroul meu se afla informatii despre Tntreaga ta viata, de cand tatal tau te-a lasat in casa lui Elisabeth Wessely. - Cum? Katelin nu putea crede ca el pusese sa se adune informatii despre ea. Sentimenful de tradare pe care Tl traia Alex Tn acel moment Tntrecea Tn intensitate tot ceea ce cunoscuse pana atunci. O a$ezase pe un piedestal Tn inima lui, de care nimeni pana la ea nu se apropiase atat de mult. Dar ea se dovedise a fi ca celelalte femei! O va trata ca pe acele tarfe mincinoase pe care le cunoscuse Tn trecut. Mana i se stranse Tn jurul bratului ei, Tn vreme ce cealalta mana Ti apuca bratul ramas liber. - Alex, trebuie sa ma asculti. Ai facut o gre§eala,. striga Katelin alarmata. - O gre§eala? §uiera el. Raportul nu minte! - Desigur, numai ca nu este vorba despre mine. E vorba de veri§oara mea. Nu se putea gandi la 318

nimic mai bun, in acel moment. Instantaneu, i§i sl&bi stransoarea. - Veri§oara ta? SpranCenele negre i se arcuira deasupra ochilor de carbune. In raport nu e vorba de nici o veri§oar&. - Putina lume §tie de existenta ei, numele ei este Kat. Katelin se agatE de orice, numai sa scape din stransoarea mainilor lui. - Kat? Alex privi tn jos, sceptic, la femeia din mainile lui. Dorea din toate'fibrele fiintei sale sa o ereada. Toate visurile lui erau legate de ea §i Alex §tia ca, daca toate visurile acestea s-ar fi dovedit o farsa fara sens, nu ar fi putut suporta §ocul adevarului. - Kat seamana cu mine foarte mult, Alex. De aceea oamenii din Londra au confundat-o cu mine! Katelin sjmti ca presiunea asupra bratelor ei slabe§te

ii mulfumi Domnului, in gand, ca el

credea ceea ce-i spunea. - Am auzit vorbindu-se despre un capitan de piraji care folose§te acela§i nume, Kat.Ar putea 319

oare fi veri§oara ta, care sa te fi urmat In Caraibe? - Da, Alex, da! declara Katelin. Lasa-1. sa creada orice, I§i spuse In gand. Numai sa scape de aici! Instantaneu, comportarea lui fa{a de ea se schimba. Mainile Incepura sa-i mangaie bratele, in timp ce duritatea din jurul gurii §i barbiei se indulci. - Imi pare atat de rau Katelin, te rog sa ierfi comportamentul meu brutal. Dar, cand am citit c5 ai fost Tntr-o casa dezonorata, am banuit natural, ca tu... Nu T§i putu duce la bun sfar§it cuvintele. Acum, ca o considera din nou pe Katelin femeia visurilor sale, nu mai putea pronunta cuvinte nedemne Tn prezen|a ei, retmandu-§i-le Tn gand, pentru veri§oara ei. Aceasta veri§oara a ei numita Kat era tot atat de rea, pe cat era Katelin de buna. - Nu-i nimic, Alex. Katelin respira mult mai u§urata, ne§tiind prea bine ce i-ar fi putut face Alex, dar neavand nici cea mai mica dorinfa sa afle acest lucru. 320

- Arafi cam palida, draga mea. Sper sa nu-fi revina boala din ultimele zile. Alex era foarte preocupat de starea sanatafii ei. - Poate ca, Intr-adevar, ma simt putin obosita. A fost o gre§eala din partea mea sa vin aici, astazi. imi pare rau ca te-am dezamagit. ii trebuia timp sa se gandeasca §i sa analizeze cele ce se petrecuserS aici, In birou. Ii aparuse ca un om cu totul diferit fafa de cel care o curtase. - Oh, draga mea, nu m-ai deranjat deloc. Se comporta de parca informafia pe care o primise despre ea, ca ?i abuzul pe care §i-l permisese fafa de ea, nu ar fi avut loc niciodata. - Te voi conduce la Coral Rose. Katelin nu avea nevoie de escorta §i nici nu dorea ca el s-o urmeze la Coral Rose. Avea nevoie de timp, ca sa chibzuiasca asupra celor Intamplate. - Nu-i nevoie, Alex. Cred ch am sa plec chiar acum. Sunt convinsa ca ma pot intoarce la Coral Rose, fara nici o problema. Se indrepta catre u§a 321

biroului, iar, tn subcon§tient, i§i finea respiratia in piept, de teama ca nu cumva ei sa puna din nou mana pe ea §i sa insiste s-o conduca. Alex Blackthorn o opri Ia u§a, inainte de a-i da drumul sa piece, ti lua mana intr-a sa §i i§i lipi buzele de Tncheietura ei. Ochii negri, scrutatori, o privira drept in fafa, pe cand el murmura: -

Nu te necaji gandindu-te la acea veri§oar

nestatornica, draga mea. Ifi promit ca nu voi mai aduce niciodata in discufie acest subiect. Katelin simfi un fior de gheata alergandu-i de-a lungul spinarii, auzindu-i cuvintele. Tot ceea ce putu face era sa dea din cap aprobator. in ce dracului, intrase? Nu numai ca era in continuare logodita cu acest om, dar ti mai in§irase §i minciuni sfruntate. §i partea cea mai grava era ca admisese ca este la curent cu existenfa capitanului de pirafi, cunoscut sub numele de Kat.

322

17

Era .tarziu. Taverna Cainele de Mare era animata, iar in salonul din fata toate locurile erau ocupate. intr-un coif intunecat al carciumii, doi oameni vorbeau cu mult interes, atenfia fiindu-le distrasa numai atunci cand Mercy, sau o alta fata de la tejghea, le umplea canile §i incerca sa determine pe unui din ei sa se desparta de o parte din banii sai, in schimbui favorurilor oferite intr-o camera de la etaj. In acel moment, ambii barbati pareau total indiferenti fata de fetele de la tejghea. Cel mai voiriic purta cu ostentatie o barba mare, neingrijita §i avea un belciug de aur atamat de o ureche. -

Am o idee, sa-mi transform corabia intr-un

vas de sclavi, spuse pe un ton coborat. Filde§ul negru se va afla acolo unde sunt §i bani. Am auzit ca America plange dupa sclavi, iar ca§tigul Ia un 323

vas plin cu negri este de un dolar la o livra de om! Barbatul a§ezat in fata lui II apuca de gulerul hainei negre, scuturandu-1 de umeri. - Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie ce ai de gand sa faci, dupa ce voi termina cu tine. Imi e§ti dator §i nu am de gand sa raman paguba?. 0 vreau pe acea femeie c&pitan de pirafi, pe nume Kat, iar tu va trebui sa o gase§ti §i sa mi-o aduci! - Asta e pentru ultima oara. Pretul pe capul meu a ajuns prea scump. Chiar in acest moment, sunt urmarit de un om pe care nu i-am mtalnit niciodata. Se spune ca e un tip grozav §i ca privirea lui de argint acuza pe oricine mtalne^te. §tiu cand imi va veni ceasul §i fyi spun ca acum e gata. Omul goli ultimele resturi de bere din ulcica. Ochii negri ai celuilalt II fintuiau, sfredelindu-i sufletul. - Vom Incheia afacerile noastre cand ifi voi spune eu! Nu uita cine fi-a dat corabia §i echipajul §i cine Ifi trimite informafii despre cele mai bogate vase care tree prin Caraibe. Am nevoie de tine, 324

Jack, a§a ca nu ma dezamagi. Gase§te femeia §i adu-mi-o! PiratuI cunoscut sub numele de Bristol Jack nu se temea de nici un alt om din Caraibe a§a cum se temea de omul din fafa lui. Avea motivele lui sa se teama, T§i spusese sie§i. Vazuse ceea ce putea face cu ajutorul acelui blestemat de cujit cu lama ascufita, de care nimeni nu ?§i dadea seama ca-1 purta cu sine, decat atunci cand era prea tarziu. Vazuse, de asemenea, puterea pe care banii sai i-o adusesera Tn Caraibe. Dispunea de mijloace de a pune o fntreaga linie maritima pe urmele lui, daca ar fi dorit acest lucru. A§adar, dadu Tncet din cap. - Am s-o gasesc pe Kat pentru tine, nu te teme de asta. - Mai e ceva Tn plus, Jack. Daca mi-o aduci, te voi rasplati generos! Bristol Jack clatina din nou din cap, In semn de aprobare §i, cand Mercy Ti umplu ulcica, Ti goli confinutul dintr-o singura sorbitura, lunga. - E§ti grozav, capitane, ce mai! ii facu un semn 325

cu ochiul lui Jack, apoi, intorcandu-se catre celalalt barbat, ii zambi §i lui, la fel de imbietor. Jack i§i impinse scaunul §i baigui ceya, cum ca trebuie sa se Tntoarca pe vasul sau. Barbatul imbracat intr-o pelerina neagra se ridica §i el de la masa, dar ochii sai intunecafi zabovira o clipa asupra fetei, inainte de a-§i face drum spre u§a tayemei. Pe cand parasea carciuma, facu un semn cu capul in direcpa tinerei femei, in Vreme ce o matahala uria§a de om pa§i alaturi. Acesta din urma parea sa-1 infeleaga, fara a mai fi nevoie de cuvinte §i se intoarse in tavema. Gasind-o pe Mercy, ii §opti ceva la ureche, ceea ce o facu pe fata sa zambeasca din toata inima $i sa dea din cap, incantata. Omul infa§urat in pelerina disparuse, in vreme ce celalalt barbat facea aranjamente. Grande Terre se ridica din valurile marii tropicale a Caraibelor, ca o bijuterie. Stand in picioare pe puntea vasului Ochii lui Kat, Katelin 326

privea insula cu nerabdare. Pentru prima data de cand devenise capitanul corabiei, statea Tn faja oamenilor, ca un egal al lor. §tia ca reputatia ei §i a vasului ei se Intinsese precum focul §i mai §tia c& T§i facuse mulfi du§mani §i nu ar fi ramas deloc surprinsa daca ar fi fost nevoita s£ se apere Tn mijlocul acestui viespar tropical de barbafi §i femei deopotriva de periculo§i. Simfindu-§i sangele pulsand cu curaj, §tia ca este pregatita sa faca fafa oricarei provocari, tanjea dupS aventurile pe care i le oferea Grande Terre! - Asta-i insula, Kat? Tntreba Joshua emofionat. Venind din bucatarie §i proptindu-se de balustrada de pe pUnte, scruta apele spre a vedea mai bine farmurile insulei. - Asta-i Grande Terre, Joshua. §i acum, nu uita ce ne-am Tnfeles. Sau Pete, sau Simon

te vor

Insoji tot timpul cat ne vom afla pe insula. Nu vreau sa-mi fac griji din pricina ta. Joshua se grabi sS dea din cap afirmativ. ii pl&ceau ambii barbafi pe care Ti men|ionase sora lui §i nu Tl deranja deloc prezenja lor alaturi de el. 327

-

Crezi ca vom intaini mulji pirati, surioara?

Ochii lui verzi cercetau insula, cu un sentiment amestecat de nerabdare §i uimire. Crezi ca-1 vom intaini

pe

Jean Laffite?

Katelin nu voia sa-i strice buna dispozifie, atata vreme cat se incat

zam bi,

va

afla pe insula Grande Terre, a§a

ingaduitoare, fata de entuziasmul lui

copilaresc. N u o

lasa inim a sa-i spuna ca, mai muit

ca sigur,

aceasta era ultima oara cand ei mai

nav-gau la

bordul vasului Ochii lui Kat. Avea bani

care sa

sa

ajunga

destul de mult timp §i era hotarata

nu se marite cu Alex Blackthorn. Se mulfumea

cu gandul ca toate speranfele indicau o recolta buna de zahar §i bumbac in acest an, la Coral Rose. Ea §i Joshua vor fi lipsifi de griji, dar pentru moment voiau sa profite cat mai mult de prezenja lor pe insula Grande Terre. Pufin timp mai tarziu, Katelin §i Joshua §i top ceilalfi, cu excepfia celor din primul cart, se aflau in barci, vaslind-catre {annul care se afla la scurta distanfa in fa|a lor. Pe insula, se dusese imediat vestea ca Ochii lui 328

Kat a ancorat in largul coastelor. Aproape top locuitorii insulei Grande Terre ie§isera afara din cladirile de lemn, care constituiau locuinfele §i magazinele lor. Top ochii erau apntiti pe corabia piraplor, despre care auzisera atatea zvonuri, in ultimele luni. Katelin observa imediat ca cei care stateau pe mai alcatuiau un grup de indivizi grosolani. Femeile, in marea lor majoritate, erau trecute §i cu privirile ratacite, hainele lor uzate erau murdare ?i atarnau pe ele in zdrenfe. Barbapi nu aratau cu mult mai bine, cu parul §i barbile aspre §i neingrijite, cu trupurile neimbaiate de mult prea multa vreme. Dar, cu o mi§care a capului, zvar!indu-§i buclele ca de carbune pe spate, Katelin le permise tuturor sa o priveasca, ridicandu-§i capul §i infruntand curajoasa fiecare privire. Ea era Kat, capitanul unei corabii minunate §i i§i facuse deja un nume §i un renume in aceste insule. Ochii ei verzi straluceau de inflac&rare, cand puse piciorul pe uscat. ♦

Nu zabovira prea mult pe plaja. Slade fusese pe 329

insula de mai multe ori §i Ii conduse imediat spre direcfia care ducea spre interiorul ora§ului. Grande Terre nu era prea mare. Satul nu parea sa aiba alte construct, in afara catorva casuje din lemn, ridicate in graba,

de-a lungul

plajei

nisipoase. Ceea ce conferea Insa frumusefe insulei era vegetati^bogata, cu frunzi? dens, care inunda Tntreaga insula. Pe cand Slade conducea grupul lor spre centrul satului,

oamenii

ie§iserS

afara

§i

priveau

procesiunea neobi§nuita de barbati, m fruntea carora pa§ea acea femeie frumoasa, imbracata Tn pantaloni §i cizme, cu un pumnal Tncrustat cu pietre, Tnfipt la brau. in capul strazii prafuite, grupul se opri in fafa unei cladiri Tnalte, care parea a avea o destinafie mai importanta. -

Sa intram inauntru, sa mancam §i sa bem

ceva, capitane . Este tot ce poate oferi insula mai bun, sugera Slade. Intrand Tn cladire, Impreuna cu Tad §i Slade, Katelin clipi din ochi Incercand sa se adapteze 330

intunericului din interior. Timp de un minut, grupul ramase in picioare, in pragul u§ii. in cele din urma, Dirk o lu£ pe Katelin de braf §i o conduse catre colful odaii, la o masa la care se ajezara top patru. Imediat, barbatul solid din spatele tejghelei se apropie de masa. - Afi venit pentru camaval, baieti? O sa vedefi peste ce loc prietenos afi dat, putefi avea Tncredere m cuvantul lui Sammy Bates, in orice caz, cred ca, pan5 deseara, nu vefi mai gasi nici un loc in tavema, nici macar in picioare. Tad aproba din cap, spunandu-i omului de la tejghea ca, intr-adevar, venisera pe insula sa se bucure de camaval. - §i acum, omule, da-ne cate o ulcica de bere mie §i baiefilor astora. - Ce avefi de mancat? Echipajul meu §i cu mine am vrea ceva cald, spuse Katelin. Privirea patronului deveni dintr-o data mai iscqditoare. 331

-

Am auzit ca Ochii lui Kat are un capitan mai

mult decat placut la vedere. Trebuie sa recunosc ca vorbele sunt mai prejos decat realitarea, capitane . incerca sa schifeze un fel de reverenfa galanta. Femeia mea, Moll, a gatit o tocana grozava, care merge de minune cu cateva felii de paine de secara. Catre sfar§itul mesei, taverna devenise animata §i mai galagioasa. Katelin i§i impinse farfuria deoparte, ascultand vorbaria §i strigatele vesele din jurul ei. Se lasa.pe spatele scaunului, sorbind u§or din berea din ulcicS. Era evident ca, mai devreme sau mai tarziu, aproape top piratii §i contrabandi§tii, impreuna cu femeile lor necioplite, care alcatuiau majoritatea populatiei de pe insula, se vor Tnghesui spre taverna lui Sammy Bates. 0 femeie ii refinu atentia lui Katelin. Era inalta §i cu umerii largi. Pieptul ei plin, §oldurile unduioase atrageau deopotriva §i atenfia barbatilor, dar, ceea ce o facea sa iasa atat de mult in evidenta, era parul lung, ro§u ca focul. 332

Privirea ei cerceta carciuma, inca din pragul u§ii. - Unde este? striga. Unde este cea care se nume§te Kat? Fara a se opri din mersul cu pa§i mari, femeia traversa Tncaperea §i se opri in fata mesei !a care §edeau tanara cu parul negru §i cu trei barbati. - Tu e§ti Kat? Privirea ei albastra, de cristal, o fixa pe Katelin; nu se opri nici macar o secunda asupra barbatilor care §edeau la masa cu femeiacapitan. Katelin i§i clatina u§or pletele negre, in vreme ce, pe sub masa, mana i se indrepta spre manerul sabiei aflate in teaca, ce atarna de soldul ei. Katelin clatina din nou din cap. - Mi-ai furat marfa! - Cred ca deviza sub care navigheaza o corabie de pirafi este dreptul primului venit. Slade se ridica Tn picioare. Privirea femeii se muta de pe Katelin asupra barbatului care statuse a§ezat la masa, alaturi de 333

ea, dar care, odata ridicat in picioare, o depa§ea cu cel pufin un cap. Incet, trasaturile* i se schimbara,

pe fafa ii aparu

o

privire de

neincredere, amestecata cu surpriza. - Slade? Tu e§ti cu adevarat? Ochii alba§tri ai femeii se rotunjira, iar, in clipa urmatoare, i se azvarli in brafe. §tiam ca nu puteai ramane deoparte pentru multa vreme. Slade zambi cu toata gura, in timp ce o strangea la pieptul lui puternic. - Sonja, vad ca ai ramas la fel de irezistibila ca intotdeauna. - Nici tu, motan batran ce e§ti, nu te-ai schimbat deloc! - Aici gre§e§ti, Sonja. Multe s-au schimbat in trei ani, de cand nu ne-am mai vazut. Slade radea, incantat sa priveasca din nou aceasta creatura afafatoare. - Pai, sa-mi poveste§ti totul. Ai venit la camaval? E§ti impreuna cu echipajul de pe Ochii lui Kat? Privirea ei albastra il cerceta cu o 334

stralucire neobi§nuita In ochi - din varful capului, acoperit cu plete aramii pana la umar, in jos, peste trupul mare, vanjos. Nu mai putea a§tepta pana ce ar fi rsimas singuri. - Spune-le oamenilor tai sa-§i comande de baut, iar eu te voi prezenta capitanului meu, asa cum se cuvine. Oamenii care o insoteau pe Sonia erau gata oricand sa pomeasca la atac, sau sa se apere, dupa cum era cazul. - Capitanul tau?

Vrei sa spui ca ai ajutat-o

sa-mi fure marfa? Intorcandu-se catre oamenii ei, i§i clatina capul ro§u, dandu-le sa inteleaga ca, de acum incolo, se va putea descurca singura. Slade i§i impinse scaunul inainte, catre Sonja §i a§tepta ca ea sa se a§eze. - Haide, Sonja, §tii la fel de bine, ca §i mine, ca galionul spaniol era la indemana oricui spre a fi pradat. Pur §i simplu, ifi pare rau ca Ochii lui Kat 1-au gasit inaintea ta. Slade ranji satisfScut, pe cand se a§eza alaturi de ea. Femeia cunoscuta sub numele de Sonja i§i 335

indrepta atenfia asupra lui Katelin. - in regula, i|i dau dreptate. E§ti tot atat de aratoasa pe cat se spune, dar, ma intreb, daca e§ti la fel de buna ca sa fii capitan pe o corabie de pirafi? Katelin f§i deschise gura s-o puna la punct pe aceasta femeie, dar, inainte de a putea rosti cuvintele usturatoare, care ii stateau pe limba, Slade raspunse in locul ei. - Kat §tie sa lupte mai bine decat majoritatea barbatilor pe care ii cunosc, Sonja, §i §tie sa comande la fel ca cel mai destoinic dintre ei. La auzul acestor vorbe din gura lui Slade, Sonja se uita mai bine la femeia pe care o considera de mai multe luni rivala ei. - Trebuie- sa recunosc ca spaniolul care ?{i inchina osanale, laudandu-ti frumusetea nu mi-a inspirat deloc sentimente de simpatie fata de o alta femeie pirat,

care bantuie prin Caraibe, atunci

cand a venit la mine sa mi se vaiete ca vasul sau iusese deja atacat §i pradaL 336

- Vrei sa spui ca §i tu e§ti capitanul unui vas de pirafi? intreba Katelin, Tncepand sa se distreze pe seama acestei situajii. Pentru prima data, Sonja Ti zambi lui Katelin. - Corabia mea este cunoscuta sub numele de Lynx. N-ai auzit de ea? Katelin fu nevoita sa recunoasca faptul ca nu auzise de cealalta corabie, dar se grabi sa adauge. - Fratele meu §i cu mine nu ne amestecam de obicei, Tn afacerile altora. Este pentru prima data cand am venit pe insula Grande Terre, sau pe vreo alta insula, unde pirafii sunt lasafi Tn pace, sa hoinareasca dupa pofta inimii, a§a Incat nu prea suntem la curent cu ceea ce se Intampla prin Caraibe. - Pai, Kat, trebuie sa-ti schimbi atitudinea cat mai curand. Cand arafi a§a ca tine, pofi sS dispui de orice om din Caraibe, chiar de LafFite Tn persoana.

Sonja daduse o

alta interpretare

cuvintelor lui Katelin, crezand ca tinerei femei Ti lipse§te compania masculina. 337

- Nu la asta ma gandeam, cand am venit pe Grande Terre. Am sosit aici ca sa ne odihnim cateva zile. Sonja T§i dadu capul pe spate, fluturandu-§i cascada ro§ie, ca focul, a parului. -Odihna? Nu exists a§a ceva pe aceasta insula, declara cu voce tare. Carnavalul este o ocazie cand insula se transform^ in a§a fel, incat lumea sa se bucure de viafa, sa bea, sa mSnance, sa uite de ce a fostieri §i sa creada ca ziua de maine va fi mai buna. Risul lui Tad se alatura celui al Sonjei. - E§ti plina de via{a, fetifo! E?ti o femeie pe gustul meu. Clipind indrazneafS, Sonja u raspunse pe acela§i ton:. - Iar tu e§ti un barbat cu care mi-ar placea sa-mi pierd putin timpul. Poate mai tarziu, ne-am putea vedea in cabina mea, pe Lynx. Sonja rase tare, observand privirea §ocata a lui Kat. Lini§te§te-te, Kat. Ai sa descoperi ca sunt 338

femeia care nu se da Tn laturi sa-§i potoleasca foamea, atunci cand e vorba de barbafi. De fapt, Ssta e §i unui din motivele pentru care am finut sa vin Tn acest an la camaval. Maine seara ma Tntalnesc cu un diavol cu ochi de argint, care e capitanul unui vas. Un capitan de vas cu ochii de argint? Oare aceasta femeie vorbe§te despre Garrick Steele? se Intreba Katelin, dar, imediat, T§i alunga din cap aceasta idee, care era un npnsens. Faptul ca Garrick Steele nu Ti parasise niciodata gandurile o facuse sa creada Tntr-o asemenea posibilitate absurda. De§i nu-1 vEzuse de saptamani de zile, din noaptea cand venise Tn gradina Ior .de la Coral Rose, Katelin Tl visa Tn fiecare noapte §i, auzind-o pe cealalta femeie vorbind despre ochii lui alba$tri de argint, care aveau puterea magica sa o topeasca aproape instantaneu, Tl revazu aievea cu ochii minfH. -

Eu §i baiejii ne ducem sa privim la luptele

greco-romane. Va. lasam pe voi, femeile, sa va cunoa§te{i mai bine. Slade clatina din cap, 339

indicand jocurile care mcepusera peste drum de carciuma. - inca un rand, Sammy, pentru mine §i Kat, striga Sonja catre tejghetarul gras, pe cand oamenii plecau de la masa lor. Poate ca dupa ce mai bem ceva, am sa-|i povestesc totul despre acest pirat aratos, pe care am pus ochii, Kat. De multa vreme nu am mai stat de vorba cu o femeie. - Ai auzit ceva despre corabia de care Ji-am spus noaptea trecuta sa ai grija? fl intreba Sonja pe tejghetarul Cel gras. - Nu, tot ce §tiu este ceea ce Ji-am spus noaptea trecuta. Cand a fost ultima data pe insula, echipajul spunea ca se vor intoarce pentru camaval. Nu cred ca Vrajitoarea Marii sau capitanul ei te vor dezamagi, Sonja. -

Vrajitoarea Marii, striga tare Katelin.

Diavolul de cSpitan cu ochi de argint era Garrick Steele! Se va afla aici, pe insula Grande Terre, la camaval; Katelin nu §tia daca sa rada sau sa planga. 340

18

Catre miezul noptii, Katelin si echipajul sau vasleau, Tntorcandu-se pe Ochii lui Kai. Taverna lui Sammy Bates se dovedise, Tntr-adevar, locul cel mai atractiv §i mai animat de pe insula. Spre sfar§itul serii, in barca, Tn timp ce Tl finea pe Joshua

Tn brafe,

Katelin

T§i

simfea

ochii

Tnchizandu-i-se de oboseala. - imi place de ea, Kat. Cand micul echipaj ajunse langa vas, vocea somnoroasa a fratelui ei o trezi din gandurile Tn care se cufiindase cu totul. - Ce Tfi place, Joshua? - Femeia pirat cu parul ro§u. ■>Ah, creatura aia, replica scurt Katelin pe cand oamenii din barca Tncepusera deja si se cajere pe scara de franghie de la bordul vasului. - Mi se pare ca este foarte atragatoare. Pun pariu ca e Tn stare de orice. - Nu m-ar mira, Ti raspunse Katelin, Tnainte ca 341

Joshua sa Inceapa sa se cafere pe scarl Katelin simp o durere crescanda in ceafa §i, frecandu-se cu degetele, ca §i cand ar fi vrut sa scape de durere, i§i spuse ca, probabil, a baut prea multa bere. Urmandu-1 pe Joshua, in sus, pe scara, tot atat de agilS ca orice marinar, Katelin nu zabovi deloc pe punte §i se duse direct in cabina ei. Odata ramasa singura, i§i trase cizmele inalte din piele de vifel §i i§i puse deoparte armele. Umbland prin camera, cu picioarele goale, se opri m fafa dulapului In care se afla costumul de carnaval pe care avea sa-1 poarte maine seara. Apoi, i§i indrepta pa§ii spre balconul care dadea catre mare. Timp de cateva secunde, ochii ei verzi srabatura intinderea nesfar§ita a marii, scaldata in lumina lunii, cantarind corabiile care se aflau ancorate in larg. Privirea i se mtoarse catre insula §i un tremur de nerabdare ii strabatu trupul, gandindu-se la Garrick Steele. i§i spuse ca va inverita ceva, indiferent ce, ca sa se justifice in fafa' echipajului §i va parasi Grande 342

Terre. i§i aduse anjinte de placerile incredibile, pe care le traise in brafele acelui desfranat de capitan §1

un geamat infundat ii scapa de pe buze. In

acela§i timp, t§i intinse mainile §i apuca balustrada care inconjura balconul, ca §i cand ar fi fost singurul punct de sprijin. Barbatul visurilor ei, §i nu barbatul cu care era logodita §i cu care trebuia sa se marite, avea sa fie pe insula maine. §i, de§i Katelin §tia ca scopul prezenfei lui pe insula era sa intalneasca o alta femeie, nu i§i putea refine emofia, care Ii cuprindea intreaga fiinfa. De ce sa piece de pe insula? se intreba. Nimeni nu §tia ca frumoasa Katelin Ashford §i Kat erau una §i aceea§i persoana. imbracata in costumul de camaval, nimeni nu o va recunoa§te §i, cu masca pe fa^a, il va putea in§ela chiar §i pe Garrick Steele: Ar putea, a§adar, sa-1 priveasca pe cand atrage §i seduce o alta femeie §i, daca s-ar mai intoarce la ea vreodata, ca in noaptea din gradina de la Coral Rose, atunci va fi inarmata impotriva lui - memoria femeii pirat cu parul ro§u, numita 343

Sonja, atarnata de pieptul ei. Astfel va putea sa uite

aceie nopfi

de pasiune nebunS, petrecute

in

brafele lui. Va putea sa inmormanteze aceste o data pentru totdeauna

amjntiri

torturatE

de amintirea

capitanului

§i

nu va mai fi

cu och ii alba§tri

de argint!

K atelin

fu

intampinata cu

in m om entul in care p an to f

ro§u

fluierSturi

piciorul ei,

cu toe m alt pa§i

pe

§i

chiuitun,

mcaltat intr-un

puntea

superioara

a vasului

-

Dumnezeule, surioara, arS|i grozav! Joshua

?§i holbase ochii verzi, privind-o pe sora lui care statea in picioare m fa|a lui, intr-un costum ro§u aprins De sub fiista ie§eau volane peste volane de dantelS neagra, iar in varful capului, peste buclele intunecate, purta o bonetica din aceea§i dantela neagra. Katelin descoperise rochia flamenco intre alte lucruri care alcatuisera bogata incarcEtura a unui vas spaniol, pe care Ochii lui Kat ll pradasera cu o 344

luna Tn urma. Atunci nu fusese hotarata sa refina costumul, dar acum, simjind privirile admirative ale echipajului, era mulfumita de ceea ce facuse. Manecile ro§ii ii acopereau brajele, corsajul, striins pe trup, cobora sub taiie. Simtea pe piele magaierea satinata a juponului si a corsajului. Jinandu-§i strans cu mana masca ro§ie, cu pene negre pe ambele laturi, care

Ti

acoperea numai

jumatatea de sus a fetei, zambi dragastos catre fratele ei, care era Imbracat Tn pirat, ca majoritatea echipajului. - Arafi splendid, Joshua. - Ai sa-i dai gata pe top de pe insula, capitane . Eu §i cajiva baie|i vom fi cu ochii pe tine, nu-fi fa griji. Dirk facu un pas inainte, privind naucit frumusetea incredibila a capitanului - Nu-i nevoie,. Dirk. Am pumnalul cu mine. Mana i se odihnea ujor pe manerul armei Tncrustate cu pietre pretioase, care se potrivea atat de bine cu costumul, incat, la o prima vedere, nu putea fi descoperit. Cu cat vor fi mai pufini oameni in jurul ei, cu atat mai sigur era faptul ca 345

nu va fi recunoscuta de Garrick Steele. Oamenii i§i puteau da seama, dupa inclinarea b&rbiei, ca nu pot argumenta impotriva deciziei ei. - §i la ce ora zici cS. te-ai intors azi-dimineafa, pe corabie? Katelin schimba subiectul, privindu-1 pe Tad drept in fata. - Nu de mult, surioara.

L-am vazut vaslind

intr-o barcuta, venind dinspre Lynx, raspunse Joshua, mai inainte ca Tad sa fi avut timp sa spuna ceva Echipajul izbucni in ras, iar Tad simti ca se inro§e§te la fafa. - Fata a vrut sa-mi arate corabia §i, in cabina ei, am descoperit cateva lucruri interesante. - Cum arata Lynx? Joshua intelesese cuvintele lui ca atare. E la fel de buna ca Ochii lui Kat? Are capitanul o panoplie cu arme in cabina §i v-aji luptat cu sabia? - Pai, baiete, ai putea s-o iei a§a, adica, eu §i capitanul de pe Lynx ne-am jucat pufin cu sabia. Facu un semn cu ochiul in direcfia celorlal|i 346

barbafi, in vreme ce-1 tmpingea pe Joshua spre capatul cabinei, unde cafiva oameni din echipaj incepusera sa coboare pe scara de franghie in barcile micufe, care-i a^teptau. - Atunci imi inchipui ca ai petrecut stra§nic. - Asta a§a e, baiete. Tad ranji larg, cu toatS gura, inainte de a-i da baiatului mana sa coboare pe scara de franghie.

-

■- Deci te-ai distrat bine cu Sonja? Katelin parea surprinsa si-1 vada pe Tad atat de bine dispus. Nu se gandise ca o asemenea femeie indrazneafa §i neru^inata putea exercita atata atractie asupra unui barbat ca Tad. - Da. Fata are o inima de cucoana. Katelin nutrea propriile ei dubii in ceea ce prive$te calitatea de cucoana a capitanului de pe Lynx, dar i§i pastra reflecfiile pentru ea. - Deci Sonja va veni devreme pe, insula in seara aceasta? Soarele tocmai incepea sa apuna, iar Katelin se intreba cat timp mai era pana ce o va vedea pe cealalta femeie §i, poate, §i pe Garrick 347

Steele. - Are un plan, vrea sa Intalneasca pe un anume capitan, dar dac