154041358 Janet Dailey Nedoritul

* Bucure^ti 1995

J an et D ailey

NEDORITUL

Traducere de Cristina Brezoescu

Bucure?ti - 1995

Editor:

Aurel Liviu Nefoiu

Consiiier editorial:

Doina Dumitrescu

Redactor:

Mihaela §tefan

Tehnoredactor:

Vasile Jivin

A n c a Pisica

Culegere ?i tehnoredactare computerizata Editura COLOSSEUM Bucure?ti.

I.S.B.N. 973-97CX36-9-1 Janet Dailey NIGHT WAY

1

Tinutul se Tntindea c a t vedeai cu ochii, Tntretaiat de rauri §iTncununat cu coline §1 povarni$uri. Paduri de cedri §i de pini umbreau povarni§urile, iarba §1 salvia acopereau platoul sterp. Un avion cu reactie lasa o dara alba pe cerul luminos, de deasupra rezervatiei indienilor NAVAJO. Granijele teritoriuiui atingeau patru state: Arizona, New-Mexico. Utah §i Colorado. La sud, la hotarul cu Arizona,Tn stancile d e un ro§u carmin, timpul sapase un canion. Un plop uria§ T?l apleca crengile pana pe marginea canionului, iar frunzele lui dese ascundeau intrarea unel grote sapate Tn piatra. Acum, grota era goaia, abandonata de stramo?ii care T§i facusera aici un ascunzl?. Deasupra canionului era o mica locuinfa: o constructie din lemn, cu o singura cam era, a carei u§a se deschidea spre est.orlentare sacra. Foarte aproape o „ramad a " rustica forma un adapost contra soareiui arzator. Un cdine raios §i scheletic dormea Tntr-o scobitura a pamantului racoros, la adapostul unui w igwam .1 Un baiat, cam de noua ani, aparuTn graba. EraTmbracat cu jeans §i o cdma?d ro?u caramiziu, care 11 flutura Tn jurul taliei. Tn plcioare avea mocasini din piele subjire. Parul negru §i lucios c a pana corbului era legat cu o panglica galbena. /

wigwam - loculnja Indiana

6

Janet Dailey

Pu§tiul avea pielea aram ie §i ochli alba§tri ca cerul dupa o furtuna de primavara. Silueta aplecata a unei femei tinere se Tndreptfii la zgomotul pa§ilor. Privi la baiatul care se apropia §i zGmbi duios §i plin de mflndrie. Ochii ei Tntunecati straluceau c a taciunele, raspandind caldura §i dragoste. Parul ei lung ?i drept era prins la ceafa cu o legatura alba. Un cordon de argint Tncrustat cu scoici, strangea o bluza de catifea verde, peste o fusta d e in, care unduia peste jupoanele puse unul peste altul. — Chizh kin gone yah'tenil. Copilul se opri ISnga mama sa, de-abia mai rasuflflnd dupa cursa Tntre wigwam $i campul de grau. —

Nu. ■Merge-pe-doua-drumuri", tu trebuie sa vorbe§ti

engleza, altfel el va crede ca nu o §tii! Trebuie s-oTnvefl, este limba lui. Fafa copilului exprima supunere. El repeta fraza rostita mai Tnainte Tn indiana, fa ca nd eforturi la flecare cuvant: — Am dus lemne. Va veni astazi? Mama se Tntoarse ?i scruta tinutul, spre sud. Nu existau §osele ?i numai urmele vreunui vehicul marcau drumul. lar vanturile puternice din Arizona le astupau imediat. La est, cam la o suta de kilometri, se afla ora§ul Flagstaff; la nord, pamantul neamului Navajo, brazdat de poteci gloduroase §i cateva drumuri. Ferma sotului sau era la sud. — Poate, raspunse mama, care, ca $i fiul sau, spera ca acesta sa vina. Tn mana tinea o sapaliga, semn ca nu-?i terminase Thca treaba. — Daca ai dus deja lemnele pentru foe, ajuta-m a sa seman porumbuL

NEDORITUL

7

Ti intinse un sac cu seminfe. Porumbul nu era semanat Tn brazde, a?a cum fa ce au albii. Faceau cocoloa§e mici de boabe, pe care le bagau Tn pam ant cu un bat. la o adancim e de treizeci de centimetri. Porumbul Tncoltea Tn umezeala solulul. Patru bo a be pentru vierml, patru pentru corbi, patru pentru scarabei §i patru care sa Tncolteasca, spunea un vechi proverb. Porumbui era o planta sacra, nu numai pentru valoarea sa nutritiva ci §1 pentru ca primii oameni au fost creati din doua spice dupa care s-au plantat patru bo a be albe, albastre §i galbene, a§a spunea o iegenda navajo. Salvie-Alba §tia ca omul alb nu avea aceea§i conceptie despre create. Tn rezervatie erau numeroase misiuni conduse de diferite ordine religioase - frati franciscani, metodi$ti, bapti§ti, mormoni. Toti a c e jti credincio§i vorbeau despre un tinut Tndepartat, numit Palestina §i despre un sat numit Bethieem, pe care Salvie-Alba nu §i le putea imagina. Pieile ro§ii, din contra, venerau cei patru munti sacri, §i Salvie-Alba vazuse, ea Tnsa?i, piscurile din San Francisco, la orizont de Flagstaff, care faceau parte din Muntele de Vest. Cartea sfanta a albilor vorbea despre un Dumnezeu §i despre discipolii sai. Salvie-Alba credeaTn principiul ..Feminin Schimbator", personaj principal al basmelor, §i Tn alte divinitati c a ..Animalul cu multe picioare din apa sarata". Oamenii albi erau convin§i c a Dumnezeul lor este bun. Dar indianca ?tia ca Tn orice lucru coexistau binele §i raul. Credinta omuiui alb nu avea nici un sens. Baiatul se apleca sa arunce semintele. Tn tim p ce mama sa le Tndesa cu sapaliga, el se ridica §i privi Tn departate. O cuta subtire Ti aparu pe frunte. — Noi suntem saraci? Tntreba el.

8

Janet Dailey — Nu. nu suntem saraci, II raspunse mama. Avem hrana

§i haine calduroase, cu care ne Tmbracam. Tatal tau s-a Tngrijit de toate. El este bogat. Salvie-Alba, botezata Mary de catre misionari, §tia ca un om bo g at putea tine doua case §i doua familii. Misionarii din rezervatie Ti explicasera ca a avea doua neveste, este un p a ca t, dar Ochi-care-rad spunea ca oricum el este un pacatos. Adesea radeauTmpreuna de de§ertaciunile legiior occidentale, care porunceau ceva. iar oamenii faceau altceva. MaryTntelesese cand Ochi-care-rad Ti expiicase ca prima iui sofie nu ar a cce p ta ca ei sa traiasca la un loc. Ea era altfel d e ca t Salvie-Alba. — Tata are oi multe? insista copilul. Bogatia, la neamui Navajo, era da ta de marimea turmei de oi ?i nu de pamantul pe care II avea fiecare membru. Tn rezervatie, pamantul apartinea Tntregului grup care ii folosea. Capul familiei detinea controlul, dar toti membrii H puteau foiosi. Fiecare avea dreptul sa-si pasca turmele pe aceste pamanturi. Wigwam-ul Tn care locuia Salvie-Alba era construit pe pamantul unchiuluisau dinspre mam a, „Picioare-Arcuite". — Tatal tau are multe animate, raspunse indianca, impresionata de faptul ca turmele uria§e ale acestuia aveau nevoie de suprafete mari de pam dnt pentru hrana. §i mai avea §i multi oameni care Ti ajutau. Ei m unceau pentru el, ca de exemplu acest Rawlins. — Trebuie sa avem oi multe, spuse pu§tiul cu Tncredere. Sunt destul de mare ca sa le pazesc. Picioare-Arcuite ma lasa sa am grija de ale sale, cdnd ma due cu el. Mama sa Ti atrase atenfia. — Nu poti pazi oiie, ata ta timp c a t e§ti la §coaia.

9

NEDORITUL

Ochii albaftri ai micutului, sclipitori ;i lumino§i pana mai adineauri, se umbrira ;i el se revolta. — Tu §i ta ta puteti sa m a Tnvatafi ceea ce am nevoie sa §tiu. Aceste cuvinte sunara ciudatTn gura unui copii, care se aratase avid sa Tnvete, curios la toate, mai zelos d e ca t un coiot. M am a se opri §i-?i privi copiiui. — De c e nu mai vrei sa te duci la fcoala? El a fte p ta pujin, pana sa raspunda, — Pentru c a mi se spune ca nu fa c parte din .Meam"! Tribui Navajo T§i spunea „N e a m “ pentru ca termenui navajo. provenit din „A pache de „du§manii campuriior cultivate".

Navajo” Tnsemna

— Cine spune asta? — Toata lumea. Parul meu nu este drept, c a ai indienilor §i am ochii albaftri. Mary ezita sa-i raspunda, cand un zomot neobi§nuit Ti atrase atentia. Se uita la norui de praf care se apropia de locuinta sa. Ochii enormi i se umplura de o lumina calda, ca n d recunoscu camionul sofului sau. — lata-l, spuse ea fiului sau. El Ti arunca sacul cu seminfe. Tristetea copilului disparu brusc, fa ca nd loc unei bucurii nemarginite. Cu rapiditatea unei antilope, alerga spre wigwam , Tnainte ca m afina sa se fi oprit, Tanara femeie nu fugi, pa§ii sai erau mai pufin agili d e c a t ai copilului, din cauza fustelor care Ti Tmpiedicau mersul. C and camionul se opri, copilul era deja Tn fa ta cabinei, g a ta sd se arunceTn bratele barbatului care tocm ai cobora. Revederea tatalui cu fiul urma mereu acela?i ritual. Pu§tiul izbucnea Tn ras, Tn timp ce tatal TI arunca Tn sus §i TI prindea Tn braje.

10

Janet Dailey — C at poate sa creasca un copii Tn doua zile I Barbatul ciufuli parul lui . Merge-pe-doua-drumuri". Nu era

fa cu t sa stea prlns cu o pangllca. — Sunt c a porumbelul, mereu Tn crejtere; $tiam ca o sa vii astazi! Mlcutul se gasea Tn dreptul ochilor tatalui sau, ?i intelese de c e m am a sail numise .Ochi-care-rad". Zeci de riduri fine 11Tncreteau pielea la coltul pleoapelor dand impresia c d ochii sai rad - irisul, de un albastru luminos, contrasta cu pielea bronzata, putin mai deschisa la culoare d e c a t cea aramie a unui indian. — Ti-am adus ceva. Barbatul baga manaTn buzunarul de la cama§a ?i scoase un pachet de chewing-gum, dulciurile preferate ale pujtiului. John Buchanan Faulkner Tntinsese pachetul, care fu luat Tn stapanire de degetele mici ?i nerabddtoare, fi Tl puse pe fiul sau jos. .M erge -pe-doua-drumuri" rupse hartia ?i baga Tn gura prima lameia. Chiar Tnainte de a o mesteca, el o deschise ?i pe a doua. Tn curand, Tntreg pachetul de chewing-gum se afla Tn gura micului indian. — N-o sa tina mult, d a ca mesteci o bu ca ta dupa alta, spuse tatal cu indulgenta, dar „ Merge-pe-doua-drumuri" nu era Tn stare sa raspunda cu gura plina de guma. Salvie-Alba Tncetini pasul pentru a-i lasa pe ta ta ?i fiu sa guste unul din rarele lor clipe de intimltate. Tanara femeie se uita cu mandrie la acest barbat, care era sotul sau, Tnalt cu umerii largi, im b ra ca t cu o cama§a alba $i cu pantaloni de catifea Tn dungi. Un Stetson 1 bej H acoperea parul castaniu. Nu se schimbase de la prima lor Tntainire. 1

Stetson - pdldrle texand

NEDORITUL Era Tn timpul sarbatorll . Poteca du$m anilor\

11 la dansul

tinerelor fete, singurul m om ent al ceremoniei, cand erau admi§i ?i straini. Albii li spuneau .Dansul Squaws" ?i putini dintre ei $tiau ca era vorba de un dans razboinic. Tinerele indiene de varsta marlti§ului T§i alegeau un partener din asistenta. Salvie-Alba participa pentru prima oara la sarbatoare. Pentru aceasta ocazie, ea Tmbracase cea mai frumoasa toaleta ?i T§i pusese colierul de argint cu peruzele al mamei sale. Tl observase pe John Buchanan Faulkner stand jos, cu picioarele Tncrucijate ?i T§i dadu seama c a §i el o remarcase printre celelalte dansatoare. Ascuitand de un impuis neiamurit, Tl invitase la dans. Nu mai tinea minte de ca te oriTnconjurasera .stalpul scalpului". Apoi privind Tn ochii lui, Mary Tnfelesese c a aibul o dorea. §i ea avea aceea§i dorinja, cu toa te ca era fecioara. Tn sfar§it, el reveni Tn cercul barbatilor, iar ea T§i alesese alt cavaler. Cateva zile mai tarziu, el aflase numele tribului ei §i al locului unde traiau rudele ei. O vizitase de mai multe ori, aducand de fiecare d a ta cadouri. John Buchanan facea parte dintre putinii albi respectati de indieni. Salvie-Alba aflase c a el avea o ferma mare, la sud de rezervatie, §i ca adesea folosea oameni ai .Neamuiui” . la munca. La o luna de la Tntalnirea lor, Faulkner o ceruse pe SalvieAlba d e nevasta de la unchiul sau dinspre m ama. Tn noaptea nunfii, tanara mireasa descoperise obiceiul ciudat al sofului sau de a dormi dezbracat, spre deosebire de indieni, care T$i pastrau pe ei hainele de peste zi, cand se culcau. Salvie-Alba T§i amintea caTnvafatorul lor le explicase c a albii purtau o Tmbracaminte speciala, cand se culcau. „Ochi-care-rad” nu purta nimic, §i el insistase ca $i ea sd fa ca la fel. §i ea o facu, Tncetul cu Tncetul.

12

Janet Dailey Dar toate acestea aparfineau trecutului. Acum, el era

aici, §i II zambea. Ea se grabi sa-l tntampine §i se ghemui Tn brateie sale puternice. El apleca capul §i-?i freed obrazul fepos de al ei. — Mi-a fost dor de tine! Vocea lui monotona, susuraTn urechile ei ca vantul printre crengile cedrilor. — Nu traiesc d e ca t pentru momentele petrecute cu tine. Simtindu-i mainile lacom e pe trup, ea T§i dori ca noaptea sa vina mai repede, pentru a fi a lui. El ridica capul, cu regret, ?i mangaie obrazul sojiei sale. — Sunt mereu Tngrijorat. ca n d sunt departe de tine. Cum merge? Ea Tl lini§ti din priviri aratand spre baiatul care-§i mesteca guma. Obrazul Ti era umflat, c a $i cdnd ar fi finut Tn gura un ou. — Baiatul Tmi este de ajutor. — Ma bucur sd aud asta. Faulkner slabi Tmbrati§area, pentru a-§i privi fiul. — l-am mai adus un cadou.Tn afara de chewing-gum. Ai fa ce bine sd te uiti Tn camion, micutule. Mestecandu-§i m e­ reu guma ,Merge-pe-doua-drumuri" se duse spre camion. Ochii sai aiba§tri se marira din cauza surprizei. — O fal Se catard Tn spatele vehicuiului §i trase o mandrete de ?a din piele prelucrata artistic, c a sd fie admirata §i de mama sa. Era a§a de grea, c d de-abia putu s-o mi?te, dar nici nu ceru ajutor. Vroia sd o Tncerce imediat. Dupa ce o aduse Tn §opron, o puse pe spatele unui cal, regia scarile la lungimea potrivita, ;i facu o mica plimbare Tn jurul wigwam-ului,Tn a?a fel, Tncat Salvie-Alba $i John Buchanan Faulkner sa-l poata admira.

NEDORITUL

13

- M i-a ? dori c a ?i C had sa calareasca la fel d e bine, suspina John Buchanan, regretand im ediat aiuzia la cealalta familie. — Calare§te de cand era c a t o middita de yucca 1, spuse Salvie-Alba, fara a pronunja numele fiului sau. Nu-i spunea prea des pe nume, pentru a nu-i fa c e rau. Traditia spunea cd oamenii .Neamuiui" trebuie sd aiba mai multe nume. Astfel, tn afara numelui sau mic, baiatul se mai numea §i „Cel-care- are-ochii-alba§tri" iar la jco a la li spuneau Jimmy Blue. — Astazi, copilul nostru a spus c d ar vrea sd pazeasca oile, §i c d nu mai vrea sd m earga la §coala. I se spune cd nu fa ce parte din .N eam ", se planse Mary. — Nici nu este indian, spuse John Buchanan, pe un ton care nu adm itea replica. §tiu c d adesea copiii ie?ifi din casatorii mixte sunt considerati c a membri a i»Neamului", dar nu p o t sd neg c d fiul meu este pe jum atate alb. Trebuie sa-$i termine ?coala ;i sd m earga la universitate. Acolo va primi c e a mai bund e d u c a te care i se poate da. Indianca nu putu d e c a t sd fie de acord, dar, adeseori T§i aducea aminte c d t suferise ea la §coala, vazand cum era ridiculizat modul sau de via fa, iar credinfa .Neamului” batjocorita. La fel fusese ?i Tn timpul §ederii sale la Flagstaff, unde fusesera tratati cu dispretSalvie-Alba era Tngrozita de cuvintele pe care barbatii albi i le aruncau pe strada. Fusese fericita sd se Tntoarca acasa. De atunci nu se mai aventurase Tn afara rezervaflei. Acum, era nelini§ti+d la gandul c d fiul sau o va pdrasi Tntr-o zi, dar poate cd Ochi-care-rad avea dreptate, dorind pentru baiat o educatie aleasa.

i

- yu cca - planta arborescenta din familia iillaceelor. (n.tr.)

14

Janet Dailey — Trebuie sa vorbejti cu el, nu-i place sd se simta altfel

d e c a t ceilalti. — Este altfel, iar acesta nu este d e cd t Tnceputul, spuse Faulkner. El zambi privind spre sofia sa, dar zambetul Tl era stingher. John Buchanan Ti fa c e semn copilului sd vina. Acesta se supuse, Tn ciuda dorinfei sale, §i aduse calul aproape de §opron, unde Tl a§tepta tatal sau. Salvie-Alba se uita la Ochi-care-rad, care prinse calul de zabala ajutandu-§i copilul sd descalece. Ea intra Tn wigw am sd pregateasca mdncare. Dusera animalui Tn grajd §i legara fraul de un stalp. — Am auzit c d nu mai vrei sd mergi la §coala, spuse John Buchanan cu o aparenta nepasare. Pu§tiul se ridica Tn varful picioarelor pentru a slabi chinga. — Se spune c d suntem saraci, pentru cd nu avem oi. Dar noi nu suntem saraci ?i vreau sd le-o dovedesc. C dnd Tmi vei aduce oile, o sd raman acasa sd le Tngrijesc. Sunt destul de mare. Copilul ocoli privirea tatalui sau. — Numai acesta este motivul pentru care nu mai vrei sd mergi la §coala? Copilul nu raspunse, §i tatal insista: —T§i bat jo c de tine, cd nu efti la fel c a ceilalti? — Sunt la fel ca ceilalti. Copilul trase de ?a. c a s-o dea jos de pe cal. Tatal sau veni ;i o puse jos. — Nu este adevarat; tu e§ti altfel: nici indian, nici alb. Tu e§ti ?i una ;i alta Tn acela§i timp. John Buchanan Tl ridica pe baiat ?i-l puse pe o barna, Tn dreptul sau.

NEDORITUL

15

— Trebuie sa fii mandru de asta! Dar nu vei fi niciodata nici una, nici alta! Tn viata ta, indienii vor dori ca tu sd fii mai indian d e c a t ei, iar albii, mai alb d e c a t ei. Copilul T§i Tncrefi sprancenele, neTncrezator. — Cum adica, o sd flu §i una §i alta.Tn acela§i timp? —TnvatandTn acela$l timp $i obiceiurile .Neamului” ?i feiul de viafa al albilor. la c e este mai bun de la fiecare, ca sd devil tu Tnsuti. Tntelegi? Micuful dadu din ca p , fara convingere. — Va trebui sd a leg? — Asta vei hotarT tu, raspunse John Buchanan cu un zambet trist, eu nu te p o t ajuta, iar m am a ta nici atat. E?ti singur, iar cdnd vei create, va fi §i mai greu. Tatal ?tia c d t este de greu pentru un copii sd devina barbat. Ridica ochii la un ?oim care plana Tn aer folosindu-se de curenfii de aer. — Va trebui sd faci ca §oimul asta singuratic, sd nu depinzi d e ca t de tine Tnsuti ?i sa zbori deasupra tuturor. M erge-pe-doua-drum uri Tntoarse capul §i se uita la pasarea dusa fara nici un efort de aripile sale Tntinse. Cerul era senin, fara nori §i silueta lui se profila pe albastrul nesfar§it. — Astazi este o zi noua, spuse baietelul cu o voce grava. De acum Tncolo md voi numi Hawk 1. Se Tntoarse spre tatal sau. Tfi place? —Tmi place, spuse John Buchanan Faulkner.

/

-

h a w k - f oim

2

Tn vara, pantecul mamei Tncepu sa se Tngroa§e. Hawk chibzuia Tndelung §i d e sco pe re a lum ea cu alfi ochi, strapungatori, ca ai unui §oim. Veni toam na §i o da ta cu ea, Tncepu §coala, Tn rezervatie. Baiatul Tl asculta pe Tnvatatorul alb, fara sd se revolte cand acesta vorbea despre credinja „Neamului". Se mai legauTnca de ochii lui albajtri §i de parul sau ondulat, care i se a§eza mai bine de cand Hawk renuntase la panglica cu care Tl lega. Se simtea deosebit fata de ceilalti, §i pentru cd era deosebit, trebuia sd fie cel mai bun. La Tnceputul primaverii se nascu surioara sa. Hawk observa c d aceasta nu era c a el. Ochii ei erau Tnchi§i la culoare, c a $i ai mamei sale, iar parul Ti era deschis ca trunchiul cedrilor §i nu stralucea ca pana corbului. Nounascuta fu num ita C edre. Hawk o numi p e sora sa .Cea-care-pldnge-tot-tim pur. De fapt, ea tipa §i cand Ti era foam e $i cdnd auzea vreun zgomot, pana cand m am a o trezea sau o culca. Fetita nu-l a cce p ta d e ca t pe tatal sau, Ochi-care-rad. La Tnceput baiatul suferise, simtindu-se d a t la o parte, parintii sdi ocupandu-se numai de surioara sa. Deveni singuratic ca §oimul aruncat din cuib ca sa-§i fa ca singur rost de hrana. §i el putea s-o faca! Nu purta el pantaloni? Nu era el pe cale sa cunoasca probele de inifiere ale tribului?

NEDORITUL

17

Hawk 11deplangea pe bebelu? din toa ta inima, pentru ca acesta depindea de alfii. Deoarece fetifa avea nevoie perm anenta de m am a sa, Hawk trebui sa-§i asume responsabiiitati enorme. Tatal sau venea sa-i va d a de doua, sau de trei ori pe sdptdm dna, aducandu-le cadouri, m ancare sau haine. Ramanea ca te ­ va ore, sau prima jum atate a noptii, dar pleca Tntotdeauna Tnaintea zoriior. §1 astfel. Hawk du ce a pe umerii sai povara care ar fi revenit tatalui, d a c a acesta ar fi locuit cu familia sa. Daca orele de jc o a la se terminau devreme, primul gand al lui Hawk era sa se d u ca sa adune lemne, pe care sa le taie pana la caderea nopjli. Nici zapada nu-l oprea. Tn ziua a ce e a, zapada c a d e a, deasa. din norii grei $i cenu§il. Pamantul se acoperise deja cu un strat gros de cativa centimetri, ca n d autobuzul ?colii Tl lasase pe baiat Tn fa{a casei. Hawk nu daduse atenjie spuselor Tnvatatorulul, care anunfase c d va fi viscol. Tnainte de a ajunge la wigwam, Tncepu vantul, spulberand zapada. Cu toate ca vizibilltatea era redusa, chiar Tnainte de a intra Tn coliba. Hawk T?i dadu seama cd focul nu era aprlns Tn soba. Din co? nu se ridica nici o urma de fum. Hawk se gandi cd m am a §i surioara sa se adapostisera la unchiul lor din cauza crivatului. Trecand prin fa ja §opronului, auzi nechezatul calulul. Nu vedea nimic ?i Hawk se grabl spre animal. Tl Tncaleca, fara a-i mai pune ?aua. Vantul urla, calul Tnainta greu din cauza zapezii. SalvieAlba §i Cedre nu erau la unchiul lor ?i Hawk ramase cateva clipe Tn fa ja sobei pentru a-§i Tncalzi mainile §i picioarele Tntepenite. Familia Tncerca sa-l convlnga cd nu era nici o speranta sd le gaseasca pe m am a §1 pe sora sa pe un asemenea viscol, dar nu putura sa-l convlnga sd nu piece

18

Janet Dailey

Tn cautarea lor. Tn absenta tatalui raspundereall revenea lui Hawk. Acoperit cu o patura calda, Tmprumutata de verii sai, el le§i afara. Furtuna se Ihtetise, era mai frig. Frigul sapase o dara dureroasa pe fruntea copilulul, care nu mai vedea aproape deloc. Vdntul Thcepu sd sufle Tn rafale, iar calul se Tmpotmolea Tn zapada care-i ajungea pana la burta. Cam la un kllometru de wigwam , el cazu pe picioarele din spate. Hawk T§i dadu seama cd n-are rost sd se Tncapataneze. Se dadu jos, eliberand animalul, a carui coam a era plina de gheata. Din instinct, animalul se Tntoarse la grajd. Hawk Tfi cauta un adapost $i descoperind o gram add de pietre, se ascunse Tn spatele lor fa ca nd din patura un fel de cort. Nu se revolta contra Tmprejurarilor vitrege. Ca totii indlenii, Hawk se pleca Tn fa ta evenimentelor. Era timpul sa-§i adune fortele.Tn ciuda frigului, a vantului $1 a viscolului, care faceau prapad Tn jurul sau. Timpul se scurgea Tncet. Hawk ramase ghemuit, acoperit de cortul improvizat, fara sd se gdndeasca la nimic. Dupa mai multe ceasuri, simti c d viscolul s-a te rm inal Se ridica, scutura zapada,T§i puse patura pe dupa umeri, trecand-o Tn cruci§ peste piept, Totul era alb ?i Tncremenit, dar ciudat de nou. Locurile erau ascunse de m antaua imaculata. Hawk se Tndrepta spre wigwam. Daca rezlstase el crivatului, atunci §i m am a ;i sora sa rezistasera. Probabil cd Tl a jte p ta u Tn casa, nelini§tite deja, de absenta sa. Hawk facuse vreo suta d e metri, cand zari in zapada o pata d e un verde luminos, c a bluza favorita a mamei sale. Copilul se grabi, poticnindu-se, spre acel punct colorat. Cdnd se opri, distlnse contururile unor corpuri omenejti. Tn apropiere, leaganul copilului formase o movila. Totul Tn jur

NEDORITUL

19

era Tncremenlt. Hawk se ulta Tndelung ?l cu atentie la aceasta forma, apoi curand se apropie. Tnlatura zapada cu pumnul. Pe obrajii lui Cedre, lacrimile Tnghetasera. Hawk se dadu Tnapoi, un pas, apoi altul, apoi se Tntoarse §i o iua la fuga. Trebuie sa se Tndeparteze c a t mai mult de m am a fi sora sa.Frigul care Tl mu§ca din spate, Tl obliga sd m earga mai Tncet. Fara sd mai priveasca Tnapoi, el ajunse la wig­ wam. Un zg o m o t Tnabu?it d e c o p ite ajunse p a n a la el, razbatand prin aceste locuri Tncremenite. Se auzi scartaind o ?a. Baiatul ridica ochii §i zari un calaret care se apropia Tn trap marunt. Din narile calului ie?ea un abur alb. Calaretul tinea de frau calul ro?cat al lui Hawk. — Hawk! Auzind chemarea tatalui sau, Hawk Ti facu semn cu mana. Ochi- care-rad se opri §i descaleca Tn graba spre fiul sau. Chipul sau exprima u§urare. — fi"0171 gasit calul... Unde este mama §1 copila§ul? Mainile marl ale lui John Buchanan Faulkner frecau pielea copilului, prin patura. — Au plecat... Raspunsul era real, fara urma de emofie, — Au plecat? Ce vrei sd spui? Tntreba Faulkner. — Au plecat pe un drum care nu duce d e ca t Tntr-un singur Ioc. Hawk raspunsese pe tonul celui care T?i a cce p ta cu stoi­ cism soarta. — Nu! Doamne, Dumnezeule! Nu vreau sa le las sd moara. Du-ma la ele. — Nu. Baiatul se feri, cu fried, sd scape din m ana puternica a tatalui sau.

20

Janet Dailey — Ai sa ma conduci la ele, ai Tn|eles? Faulkner II apuca pe fiul sau de braf, Tnvartindu-I Tn Ioc, §i

obligandu-l sd porneasca pe urme. Hawk o Iua pe drumul pe care venise. Tatal sau scruta pamdntul acoperit de zapada, din fata sa. Scoase un geam at, descoperind urmele care duceau la p a ta verde, acolo unde zapada fusese proaspat Tnldturata. D eodata aparu fa ta Tnghefata a unui copii mic. Tncepu sa fuga, urmat de fiul sau. HawkT§i pierdu echilibrul §i cazu. Tatal sau Tl tart Tn genunchi cativa metri. Stratul moale de zapada amortiza §ocul. Hawk se ridica aruncand patura $i tremurand mai mult de frica, d e ca t de frig. Frica lui crescuse vazand cum O ch i-ca re -ra d Tnlatura, cu m ainile sale Tnmdnu§ate, zapada care acoperea cele doua corpuri, bolborosind cuvinte nearticulate. ca un nebun. — Nu! striga Hawk, cuprins de panica Tn fa ta corpului m am ei sale, prins Tn lintoliul sau d e zapada. Picaturi Tnghefate de sange Ti patau faja. Copilul Tntoarse ochii de la fa ta Tnghetata. Groaza sa crescu, cdnd tatal sau freca membrele Tnfepenite. Cu accente disperate, Ochi-care-rad T§i implora sofia sa-i raspunda §i-i repeta mereu numele. Cand el T§l apasa gura, pe buzele vinete pentru a sufla pujina viata Tn acest Tnveli§, Hawk se temu mai mult pentru tatal sau, d e c a t pentru sine. Se arunca asupra barbatului Tngenunchiat§iTITmpinse cu putere. — Lasa-lel Nu trebuie sd le prive?ti! Te rog! Te rog! O sd ti se Tntample lucruri Tngrozitoare, d a ca le privejti. Fantomele vor pune stapanire pe tine. Tndeparteaza-te de ele. Avertismentul avu un oarecare efect, caci John Bucha­ nan Faulkner se Tntoarse spre fiul sau, agafdndu-se de el,

21

NEDORITUL Tmpietrit de

groaza.

Fafa

sa

sem ana

cu

ma§tile

Tnspaimantatoare pe care le purtau Kachinas. 1 -La sa -m a ! Vocea ie§ea din gura tatalui sau, dar parea nu era a lui. Prea speriat deTnfati§area lui. Hawk nu remarca mana, care Tl plesni pe partea dreapta a obrazului. El se prabu§i Tn zapada. Era Tnca incon§tient, cdnd doua brafe Tl apucara cu duio§ie §i degetele tremurande H mangaiara semnui ro§u care Ti acoperea o parte din fata. Nu auzi cum i se cerea iertare; plutea Tntr-o lume obscura §i de nepatruns. Cand T§i reveni, era singur Tn wigwam. Un foe de lemne ardea, raspandind caldura. Obrazul drept Ti zvacnea. Cu grija. Hawk T§i pipai pielea umflata a falcii. Tn momentul Tn care baiatul se salta Tn cot, u§a se deschi­

se. Hawk se dadu Tnapoi, instinctiv, vazand silueta masiva a tatalui sau. Dar nebunia disparuse din ochii sai, ca §i rasul. Ochii lui erau tri§ti ?i Ti ocoleau pe ai lui Hawk. — Ji-e foame? Faulkner se a§eza Tn fafa focului ca sd se Tncalzeasca, Tntorcandu-se cu spatele la fiul sau. — Varul tau a pregatit o supa. Vocea era sparta §i pufin jenata, dar Tl scoase pe copii din toropeala; apoi mirosul mdncarii Ti aduse aminte cd are stomacul gol. Trebui sd fa ca un mare efort pentru a se scula Tn picioare. Partea dreapta a fefei sale atarna mai greu. Lua o cand din cositor, care atarna pe peretele wigwam-ului ;i o baga Tn fiertura de pe foe. John Buchanan Faulkner era stanjenit. Hawk Tl simfea, chiar daca Tl ocolea cu privirea. A vrut sd bea supa, dar cum deschise gura, obrazul umflat se Tntinse dandu-i senzafia cd mii de aceTi strapungeau pielea. Nu putu sa-§i ascunda o strdmbaturd de durere. /

-

Kachinas - gen d e p a p u la foloslfa la ceremonllle d e Inlflere.

22

Janet Dailey — Nu am vrut sa-fl fac rau, micufule, spuse o voce plina

de regret. — N-ar fi trebuit sd le prive§ti. Asta aduce nenorocire, repeta Hawk. Daca nu faci ce trebuie, vor apare fantomele. — Nu cred Tn fantome, nu exista! Cum po|i crede cd mama ta ar reveni sa-fi fa ca rau? §tii bine c d t te iubeal — Fantomele sunt partea rea a oamenilor. Tn timp ce Iua Tnca oTnghifiturd de supa, privirea copilului cazu pe pumnii stranji ai tatalui sau. Era furios, dar lupta sd se stapaneasca. — Ce crezi tu, ce crede „Neamur cdnd moare cineva? Faulkner facea aluzie la ultima afirmgtie a fiului sau. — Mortul se duceTntr-un laca§ negru, Tn nord. Pana acolo calatoria dureaza patru zile §i el este Tnsotit de o ruda disparuta Tnaintea lui. La marginea unei faleze Tnalte este o poarta care duce la laca§ul secret. Dar paznicii portii trebuie sd verifice d aca mortul este mort de-adevaratelea. Barbatul finea ochii Tnchi§i §i strangea din falci sd nu-i tremure barba. Cdnd Hawk T§i termina expiicatia, murmura cu durere: — Dumnezeule, ce Ioc oribill Trase cu putere aerTn piept. Apoi Tl dete afara Tncet, — Albii nu au aceasta credinfa. Cdnd moare un om, el urcaTn rai. Este un locTn cer, plin de bunatate §i fericire, unde nu este nici foame, nici frig. Durerea nu exista. Tn cer, mama ta T§i va gasi lini§tea §i fericirea pe care nu le-a cunoscut pe pamant. — Atunci de ce vrei tu s-o aduci Tnapoi, d aca ea este a tat de fericita? — Pentru cd sunt un egoist. Hawk medita asupra acestui raspuns, cu sprdncenele Tncretite. Tnvdfdtorul din rezervafie Ti vorbise despre un astfel

NEDORITUL

23

de Ioc, dar el seTndola de existenta lui. Totu?i, d a ca fatal lui credea astfel, poate... Faulkner se Tndeparta de foe, evitdnd privirea fiului sau. — E tarziu, Tn curand se va lasa Tntunericul, vom petrece noaptea aici ?i maine dimineata vom pleca. — Vom pleca? se mira Hawk. Mai sunt multe de fa cut aici. Vor urma patru zile de doliu ?i jertfe. Tatal Ti trecu mdna obosita pe frunte. —Tmi pare rau, iartd-ma, pentru cd nu pot Iua corpurile mamei §i surorii tale, sunt obligat sd le las aici... Tnchise gura, fara sd termine fraza. Verii tai au strans deja lucrurile mamei tale. Am fost de a cord c a ea sd fie Tnmormantata conform ritualului lor. — Ma vei Iua sd loeuiese cu tine.Tn wigwam-ul tau? Din nou tatal se simfi stanjenit. — Te iau cu mine, dar... nu vom loeui Tmpreuna. — De ce? Cealalta nevasta nu ma vrea? Sunt puternic §i munca este grea. A§ putea s-o ajut. — E§ti un copii bun Hawk! Daca |i-a§ explica, n-ai Tnfelege, izbucni tatal sau (suspina obosit). Cdnd vei fi destul de mare ca sd Tnjelegi, vei gasi singur raspunsul, iar eu nu va mai trebui sd ma justific. Pana atunci, de tine se va ocupa o alta familie. Tl cuno§ti pe Tom Rawlins? Este o persoana care munce?te pentru mine. Locuie?te la ferma. Stanjeneala tatalui Tl cuprinse §i pe baiat. Nu-i placea aceasta situate. — A§ putea sd stau la Picioare-Arcuite, el are nevoie de cineva care sa-i pazeasca oile. Raspunsul fu categoric: — Nu. Daca mama ta traia, ai fi trait Tmpreuna cu neamul ei. Acum vei trai cu al meu, cu lumea albilor. Este timpul sd pa§e§ti pe acest drum, sd ne cuno?ti valorile ?i credinfa.

24

Janet Dailey

Trebuie sa-fi ocupi locul, singur, eu te voi ajuta c a t voi putea, dar §i eu sunt prizonierul unui sistem pe care tu nu pofi sa-l Tnfelegi Tnca. Tatal citi nedumerirea din ochii alba§tri ai lui Hawk. — Nu Tnfelegi despre ce vorbesc, a§a este? Hawk scutura din ca p , semn c a nu Tnfelesese. -L a s a -m a sa-fi explic, ?opti John Buchanan Faulkner. Tnchipuie§te-fi c d ai o turma de oi, §i cd un miel ratacit este a ta c a t de lupi, iar tu vrei sa-l aperi, sa-l salvezi. Tn tim p ce tu te ocupi de el, lupii a ta ca turma. Ce valoreaza mai mult? Sd salvezi mielul ?i sd pierzi turma? Sau sa ramai langa turma, sperand c d mielul se descurca singur? — Eu a§ ramane cu turma, spuse cu tarie Hawk. — Asta fa c §i eu. Tu e§ti mielul meu. Bine... Acum ma due sd arunc o privire la cal, §i sa-i gasesc un Ioc sa se odihneasca. §i noi suntem obligati sd dormim aici, cu toa te cd n-a§ fi vrut, dar... Tu nu crezi Tn fantome, Ti aduse aminte Hawk, crezand c d acesta este singurul motiv pentru care tatal sau ezita. — Nu Tn fantom e, aproba Faulkner, darTn amintiri. La mijitul zorilor, doi caldrefi se Tndepartau de wigwam , la trap, Tn imensitatea de zapada. Fumul subfire al unui foe care se stinge ie§ea din co§ul wigwam-ului parasit. Soarele careTncepuse sd se ridice, da d ea fumului o nuan|a liliachie. Tn frigul m ujcator al diminefii, calarefii parasird Tn tacere canionul. Barbatul T§i ridicase gulerul canadienei c a sd se apere de frig, cu Stetsonul Tnfundat pe cap. Baiatul avea capul descoperit, iar parul sau negru stralucea Tn primele raze ale soarelui. Umerii barbatului erau lasafi, Tn schimb copilul, drept Tn §a, avea o finuta plina de noblefe. Tndreptandu-se spre sud, patrunsera Tntr-un finut pe care Hawk nu-l mai vazuse niciodata. Baiefelul privea la aceasta

NEDORITUL

25

lume noua, Tncercand sa descopere vreun semn, vreo mi§care. Spre pranz el descoperi o turma; mai vazuse el vaci, dar niciodata a§a de multe §i a§a de grase, cu parul ro§u §i capul alb. Hawk T$i umplu narlle de mirosul calduf al anlmalelor. Apoi, se uita la tatal sau, studiindu-i profilul. Liniile fine, care d a deau impresia c a ochii sai rad, disparusera jtergand d e pe fa fa sa fericirea §i vitalitatea. Hawk era singur, dar el a c c e p ta aceasta situate, datorita modulul de viata indian, care HTnvatase sa nu se revolte Tn fa ta mortii, nici m acar q mortii mamei sale. Ti era dor de ea, §i atat. Wigwam-ul Tl paruse ciudat de ta c u t fara tipetele surorii sale, iar el nu putea schimba nimic $i T§i a c c e p ta soarta. Trebuia sa-§i urmeze calea ?l sd uite. Soarele stralucea pentru o noua zi.

3

Cand Hawk descoperi grupul Tntins de construct, crezu ca ajunsese Tntr-un ora?. Drumuri de pam ant legau cladirile unele de altele, c a nijte linii negre care se Tncrucl§au pe zapada. Grajdurile erau construite din scanduri drepte, vopsite Tn alb. Caii erau foarte mari §i musculoji, la fel cu cel calarit de fatal sau. Cladirea aceea ciudata, denumita grajd. avea o u§a destul de Tnalta pentru a permite unul calaret sa intre, fara sa descalece. Calul lui Hawk ezita Tn fa fa intrarii, apoi urma Tnfricojat calul lui Faulkner. Tn contrast cu soarele de afara. Tnauntru era Tntuneric. Hawk fixa colful cel mai Tntunecos, pentru ca pupilele sale sa se adapteze diferen|ei de lumina. Cu toate ca nu era soare, atmosfera era calduta. Tatal Tnainta cativa metri, urmat de fiul sau $i T$i opri calul. §aua scarfai. Faulkner puse piciorul Tn seara ca sd coboare. Hawk ezita, a jte p ta ca tatal sau sd scoata §aua de pe pur-sdngele sau, pentru a-l imita. Lua patura Tn care T§i avea lucrurile ;i o puse pe pamant. Ciudafenia locului Ti alerta to a te simturile. Auzul sau ascufit, percepu zgomotul unor pa?i omene§ti, care faceau sd scartaie zapada. Tl preveni pe tatal sau, cu voce scazuta. Cdnd pa§ii fura destul de aproape pentru a fi auzifi de urechea unui alb, John Buchanan Faulkner ridica capul. Caluful rojiatic ?i pur-sdngele formau un paravan, Tn spatele caruia Hawk putu sa-l observe pe noul venit, Tn

27

NEDORITUL

momentul Tn care acesta intra pe u?a. De statura mijlocie, acesta purta un Levi's ?i o haina de oaieTntoarsa,Tncheiata pana la gat. Hawk 11recunoscu; era Rawlins, cu ochii sai negri §i fa fa liniftita. Supraveghetorul ezita pu|in. —Tn sfQr§it v-afi Tntors, domnule John Buchanan, Tncepusem sa ne Tngrijoram. Ochii lui Rawlins, neobifnuifi cu Tntunericul, nu remarcaseraTnca al doilea cal mai mic. Faulkner nu raspunse $i ridica ?aua, c a sd o puna la perete. Rawlins il zari. — Totul este Tn ordine? Urma o tacere Tndelungata, tim p Tn care Faulkner, nemi§cat, se uita la angajatul sau. Trupul ii fu strabatut de un frison puternic. — Ea a murit, Tom. La fel §i fetrja. Au fost surprinse de viscol, Tn drum spre wigwam-ul unchiului lor. Cuvintele curgeau din gura lui Faulkner ca a p a retinuta de un baraj, pe cale de a ceda. — Avea sange Tnghejat pe frunte. Tom... au murit de frig, ea $i copila§ul... Eu... Restul frazei fu Tnabu§it. Hawk 11 vazu

pe

tatal

sau

Tnghifindu-fi saliva, aplecand capul §i trecdndu-§i m dna pes­ te ochi. Rawlins se Tntoarse spre patronul sau: — Eu... Tmi pare rau! Era o formula obi§nuita, fara o semnificatie aparte. John Buchanan T§i freed salbatic obrazul. — §i pu§tiul? Tntreba Rawlins. John Buchanan, care tocm ai scotea patura de pe §a, se opri emotionat, apoi Tfi privi fiul pe deasupra spindrii calutului. — L-am adus cu mine, spuse el Tncruntat,Tntinzand patura peste faua pusa pe pamant. Vazuse m ifcarea din ca p a lui Rawlins ?i adauga:

28

Janet Dailey — Nu puteam sa-l abandonez. Faulkner Iua pur-sdngele de frau, ducandu-l Tn cealalta

parte a grajdului §i lasandu-l pe tanarul indian la vedere. Hawk lasa capul Tn jos, preocupat. — John Buchanan,.. — Hei, {i-am spus c a nu puteam sa-l abandonez, Are nevoie ele instruire §i ar avea o §ansa mai mare sa reufeasca Tn viata aici, d e c a t Tn rezervafie, fi apoi, ii vreau langa mine. Aceste uitime cuvinte fusesera rostite mai bland. — Dar..., protesta Rawlins, tulburat de aceste cuvinte. — $tiu, replica Faulkner cu un suspin. Arunca o privire spre fiul sau, care, la randul sau scotea ?aua de pe micuful cal rofiatic §i o punea pe jos. — Nu pot sa-l iau acasa, Katheryn ar fi,.. ma gandeam cd... speram... cd tu §i Vera va veti ocupa de el. Rawlins ramase fara grai, cu ochii mariti de surpriza. Faulkner paru nemulfumit. — Tmi pare rau, dar n-am pe nimeni altcineva, caruia sd i-i Tncredinfez. Cei doi vorbisera a ta t de Tncet, Tncat Hawk nu auzi nimic. Faulkner se Tntoarse spre fiul sau §i-i porunci: — Hawk, vino aici! Baiefelul se apleca pentru a-§i iua patura cu lucruri. Trecu pe sub gatul calului sau §i se apropie Tn lini§te de cei doi barbati. Ochii sai alba§tritl studiara amanunfit pe cel cu care avea sd locuiasca. Rawlins nu 1 Tntampina cu caldura sa obi?nuita, iar Hawk nu vru sd fa c a el primul pas. — Este un copii inteligent, care Tnva{a repede; nu o sa-fi fa ca probleme, Tom, fi-o jur. — Ce-a pafit la fafa? Privirea lui Rawlins se plimba de la obrazul umflat al micutului, la patronul sau.

NEDORITUL

29

— Dumnezeu sa ma ierte, murmura Faulkner repede, eu l-am lovit. N-am vrut sa-i fa c nici un rau, iar el, nu era vinovat. — Bine, spuse supraveghetorul, renun|and sa ftie mai mult. —Tl iei la tine? Rawlins Tncuviinfa, dand din cap. — §i d a ca ma Tntreaba, ce spun? Un mufchi tresari pe obrazul lui Faulkner. — N-ar fi normal c a o pereche de creftini, sa ofere adapost unui metis orfan? — Cred ca da. Faulkner il ap u ca pe fiul sau de umar §i-l Tmpinse Tnainfea lui Rawlins. —Tl cheam a Jim Blue Hawk; Hawk, de faptl — Buna, Hawk! Tfi aduci aminte de mine, nu? Un suras palid descrefi buzele lui Rawlins, cd n d Tntinse m ana copilului. Hawk dadu din capTn semn de aprobare, fara a-?i pierde expresia de afteptare. Tfi puse m dna Tn mdna Tntinsa; palma barbatului nu era c a a tatalui sau. T§i trase mana. — Cred ca Tfi este foam e fi frig dupa caldtoria asta lunga, spuse Rawlins, o sa te due la mine, iar sofia mea, Vera, o sa-fi pregateasca ceva de mancare. Ce zici? Hawk a c c e p ta , Tn tacere. Mana pe care tocm ai o stransese i se a§eza pe umar, c a sa-l Tndrume spre casa. Cu o voce nesigura Faulkner Tl opri pe supraveghetor. — Tom, muifumesc! Tfi voi trimite bani Tn fiecare luna, pentru Tmbracam inte, cheltuieii... —Tn ordine, raspunse Rawlins peste umar. — Ce i-ai spus ieri lui Katheryn? Trebuie ca aTntrebat unde am plecat.

30

Janet Dailey

— Ca v-ati dus sa vedefi ce-i cu turma, a$a cum mi-ati spus. Durerea fi am a ra ciu n e a se p uteau citi pe fa ta lui Faulkner. — Katheryn va fi probabil ufurata cand o sa-fi dea seama c d nu o sa ma mai due sd inspectez, personal, cirezile. — Desigur. Hawk tl vazu pe fatal sau uitandu-se la supraveghetorul sau cu un aer nefericit. — Nu m-ai aprobat niciodata! E adevarat Tom? — Nu trebuie sa va judec, spuse Rawlins dand din cap. Faulkner se Tntoarse pentru a pune c a p d t discuflei. Tn acest moment. Hawk Tfi dadu seama cd viata sa iua un alt curs, com plet nou. Nu numai pentru cd va trai tmpreuna cu nifte straini, care tl vor transforma, darTntelese ca sentimentele tatalui sau se transformasera o da ta cu m oartea mamei sale. Niciodata Tntre ei nu vor mai fi aceleafi relafii tandre. Hawk era, Tntr-adevar, singur. Cand iefi afara, Tfi ridica ochii spre cer; era de un albastru intens, gol, infinit; neantul nu ti oferea nici un refugiu. Cu patura stransa sub braf. Hawk tl urma pe Rawlins. Cizmele barbatului scartaiau pe zapada, iar pa?ii copilului de abia se auzeau. Trecura am andoi prin fa fa cowboy-lor, care 11 prlvira Tn fata, pe tanarul indian. Stoic, el nu acorda atentie acestor priviri. Tn momentul tn care Rawlins urea treptele de lemn ale casei sale. Hawk dadu tnapoi, tulburat. — Ce s-a Tntamplat Hawk? Vino, nu-ti fie teama. Tl Tmpinse Tnainte cu un zambet fortat. — Ufa nu este Tndreptata spre rasarit, spuse indianul aratand spre orizont. Zambetul barbatului disparu.

NEDORITUL

31

— Albii nu considera necesar ca u?ile lor sd dea spre rasarit. Hawk §tia acest lucru, dar gdndul cd va trai Tntr-un astfel de ioc, 11deranja. Rawlins a?tepta rabdator, fara a-l grabi pe copilul care ezita Tn fafa intrarii. Hawk se hotaiT, Tn sfar?it, sd urce seara ?i Tl urma pe om Tn casa. RawlinsT§i ?terse picioarele de zapada. U§a se deschise Tntr-o cam era alba, unde se simfea mirosul de la bucatarie. Rawlins Iua patura stransa din mainile lui Hawk ?i o puse pe jos,Tntr-un colf.Tn timpul acesta, copilul T?i surprinse imaginea Tntr-o oglinda. Obrazul Ti era vanat §i umflat pana sub ochi. Cu to t frigul care Tl Tnviorase, pielea vatam ata Ti ardea $i era dureroasa la atingere. — Vera! striga Rawlins. — Tatal tatal O fetifa dadu buzna, fipand cu o voce ascufitd. Se arunca Tn brateie tatalui sau. — Mama m-a lasat sd fa c biscuiji, spuse ea orgolioasa. l-am fa cut singura. — Aproape singura, spuse o voce feminina. Tn cadrul u$ii Hawk zari o femeie, iar buclele blonde ale femeii Tl fascinau. — Cum afi pus razele de soare Tn parul ei? Tntreba el impresionat. Auzise vorbindu-se, cd exista ;i par galben, dar de vazut nu-l vazuse niciodata. Apoi, atenfia Ti fu atrasa de ochii verzi ai fetifei. — N-am furat soarele, explica Rawlins, ea este blonda. Mulfi oameni albi au parul de culoarea asta, fara a face farmece. — Cum te cheama? Tntreba fetifa. Hawk nu raspunse; se gdndea la cele spuse de Rawlins.

32

Janet Dailey — Cine este copilul asta? Tntrebarea fusese pusa de femeie.

— Carol, Vera, vi-l prezint pe Hawk, spuse Rawlins Tmpingandu-§i fiica Tnainte. Hawk, iat-o pe fiica mea, Carol. — Hawk, se mira fetifa Tncretindu-§i nasul, la fel ca pasarea? Ce nume caraghios! — Probabil cd §i Hawk gase§te cd prenumele tau este amuzant. — Ce ai pe fata? Tntreba Carol privind fix la umflatura de pe obraz. — A cazut §i s-a lovit. De ce nu-l duci pe HawkTn bucatarie sa-i dal sd guste din prajiturile tale? N-a m ancat de o bund bucata de timp. — Hai, Hawk. Carol Ti apuca pe baiat de braf. La Tnceput, el se opuse, apoi se lasa condus de fetifa cu parul de aur, lung pana la brau. — Tom! Al cui este copilul asta? De ce l-ai adus acasa? Tntreba Vera cu voce scazuta. Prin u§a Tntredeschisa, Hawk privea parul femeii, care era to t de culoare deschisa, dar nu to t a tat de galben ca al fiicei sale. Ea purta o rochie Tnflorata. Hawk renunfa s-o mai examineze, cdnd CarolTITmpinse spre un scaun. El se a§eza, iar Carol se Tndeparta cdteva secunde pentru a aduce tava cu biscuifi. Zgomotul Tl Tmpiedica pe Hawk sd auda ce-§i spuneau cei doi sofl Tn u§a. — John Buchanan l-a adus. El... — Vrei sd spui cd pu?tiul este fiul amantei sale Navajo? — Da, ea a murit din cauza viscolului. John Buchanan mi-a cerut sd am grija de fiul sau, §i eu am acceptat, recunoscu Rawlins cu o voce grava.

NEDORITUL

33

— Vrei sd spui c a trebuie sa-i cre§tem noi? Tntreba femeia cu o voce manioasa. Cum po|l sa fii complicele lui? Katheryn este prietena mea. Faulkner T§i Tnchipuie ca ea nu va ghlci? — Katheryn va Tnchide ochii ca Tntotdeauna. Nu Tnfeleg cum li pot fi femeile a td t de credincioase lui John Buchanan. Pacat ca nu poate conta §i pe barbafi. —Tn orice caz, este un neru§inat ca-§i aduce bastardul aici, sub nasul sofiei sale legitime. — Nu Tnjelegi ca are Tncredere totala Tn noi, Vera? Rawlins ramase calm, Tn ciuda tonului zeflemitor al sofiei sale. — A§ vrea ca Faulkner sa Tnfeleaga macar, Tn ce situajie ne pune, replica Vera, mai moale. Carol se Tntoarse cu o farfurie cu biscuifi §i se a?eza langa baiat, acoperind perechea care discuta Tn u§a. Rawlins intra. T§i descheie §i T§i scoase vesta de

oaie,

uitandu-se la Hawk. — De ce nu te dezbraci? O sa-fl fie cald Tn casa. Spre deosebire de albi, care acflonau Tnainte de a ?ti dacd este bine, membrii „Neamului" Tnvafau ca nu trebuie sa fa ca nimic Tntr-o situajie noua, pana nu §tiau cum s-o faca. Cele spuse de Rawlins, era prima indicate data lui Hawk despre calea pe care va merge. Se ridica §i Tncepu sa-§i desfaca poncho-ul. — Da, §i spala-ji mainile, adauga Vera. Tn casa asta ne spalam pe mdini, Tnainte de masa. Rawlins Tl Tmpinse pe Hawk pe prispa, §i Ti agafd haina Tntr-un cui, alaturi de a sa. HawkTI urma la chiuveta. Barbatul rasuci robinetul §i lasa sa curga apa, Tn timp ce T§i sapunea mainile. Ca toji stapanitorii albi, el folosea apa ca pe o marfa inepuizabila.

34

Janet Dailey Hawk critics Tn sinea sa o astfel de risipS, dar nu spuse

nimic. Se spSIS pe maini. Desigur, to{i albii erau risipitori. Tl urma pe Rawlins Tn bucatarie, §i-§i Iua locul pe scaun. — Cafeaua este calda, draga mea? Tntreba supraveghetorul pe sofia sa. — Este pe plitS. Hawk se uitS la Rawlins, care Iua o cea§ca alba de faianta de pe etajerS §i o umplu. Rawlins Tl zari pe tSnSrul indian adulm ecand aroma cafelei, §i surase. — Vrei §i tu o cea§ca, Hawk? Pu§tiul spuse da, ISsSnd bSrbia Tn jos. Rawlins aduse o a doua cea§cS. — Doar nu vrei sa-i dai cafea, protests sofia sa, nu este d eca t un copii! Ea veni spre masS cu o farfurie cu felii de paine albS. — Midi Navajo obi§nuiesc sS bea cafea cu ceai, Vera,li explicS so|ul sSu. Tn plus,TI va TncSizi. A stat multTn frig. Din cauza obrazului umflat. Hawk era nevoit sS TnghitS bucStele mici, cu mare grijS. Tn timp ce el savura bSutura fierbinte, fetija se sui pe genunchii tatSlui sSu. — El, de ce nu vorbe§te, tatS? — Dar tu de ce vorbe§ti a§a de mult? o TntrebS Rawlins, ca s-o necSjeascS? Ea chicoti: — Poate i-a m ancat pisica limba. — M-ar mira, dar spre deosebire de tine, el nu vorbe§te d eca t cand are ceva important de spus. Rawlins o gSdilS pe vSrful nasului. — Unde sunt m am a §i tatSI tSu? insists a cea sta strSpungandu-l pe Hawk cu ochii sSi verzi. — Este orfan.

NEDORITUL

35

Tdnarul Tl strafulgera cu privirea pe omul care raspunse Tn locul sau. — Nu mai are parinfi; au disparut. Raspunsul confirma team a lui Hawk; fatal sau nu mai era cu adevarat tatal sau. — Sunt singur, raspunse el cu sinceritate, nedorind sa trezeasca mild. Acestea erau faptele, §i nimic altceva. — Unde locuie§ti? Raspunsul baiatului Ti inspirase lui Carol o alta Tntrebare. Tatal II explica. — Va locui cu noi. — Da. Tom, continua Vera, dar Tnainte trimite-l pe copii sa faca o baie. Nu m-ar mira sa aiba parazifi. Unde-i sunt lucrurile? Ar fi mai bine sd i le spal. La fel §i hainele de pe el. — Ai dreptate, Vera, suspina Tom Rawlins. Lucrurile lui sunt Tn patura de pe veranda, dar va trebui sd puna ceva pe el cd t va sta sd a§tepte. — Katheryn a lasat un pachet cu haine de ale lui Chad, care i-au ramas prea mici. Trebuie sd le aduc Tn casa. Tom Rawlins o dadu jos pe fiica sa §i se ridica. — Vino, Hawk, te vom spala pe cap. Apoi vei face o baie. Lasand sd curga apa pe parul micului indian, Rawlins se simji dezgustat. —Tn casa asta nu sunt paduchi. Aceasta familie era Tntr-adevar norocoasa, gandi Hawk. Cand capul Ti fu curat, Rawlins Tl conduse Tntr-o camaruta langa bucatarie, unde era o cada de baie lunga §i alba pusa pe patru picioare, care semana cu ni§te labe de cangur. Tatal lui HawkTi povestise deja despre cazile de baie. Rawlins o umplu, §i dupa ce-i dadu baiatului instrucfiunile legate de ve§mintele curate, Tl lasa sd se spele singur.

36

Janet Dailey

Hawk considerase Tntotdeauna Tmbaiatul ca pe un lux, §i se spala Tncet, savurand aceasta placere rara. Dupa ce se spala, se Tmbraca; hainele erau prea largi pentru el, dar erau curate §i miroseau bine. Tntorcandu-seTn bucatarie, HawkT§i ajuta gazda sd instaleze un pat §i un dulap Tntr-o camera goala, care avea sd devina camera sa. Copilul observa fara Tncetare aceasta lume noua §i ciudata. L-au Tnvafat sd se spele pe dinfi, sa-§i pieptene parul, des §i onduiat. Pentru noapte Ti dadura o pijama. De la Tnvatatorul sau §tia la ce folose§te o pijama, dar nu o vazuse la tatal sau. Hawk dormi foarte prost, din cauza zgomotelor necunoscute. Cdnd primele raze de soare patrunsera Tn camera sa, el se scula §i se Tmbraca. Ie§i din camera luminata de lumina slaba a zorilor, §i fara sd aprinda lumina, le§i pe veranda. T§i cauta poncho-ul pe Tntuneric. Tn spatele sau, bucataria se lumina brusc. Surprins, Hawk se Tntoarse §i scapa o cizma pe jos. — Cine este acolo? Tn tonul poruncitor se simfea o unda de team a. Tnainte ca baiatul sd poata raspunde, Vera se strecura pe u§a, fulgerandu-l cu privirea.

— Ce faci la ora asta? — Ce s-a Tntamplat, Vera? Cu cine vorbe§ti? Tntreba Rawlins. Aparu Tn spatele sojiei sale §i Tl zari pe Hawk. — Unde te duci micufule? Tntreba el. — Calul meu o sd moara de foame §i de sete. Trebuie sa-i dau apa §i mancare, Tnainte sd treaca autobuzul §colii. Copilul nu era sigur cd autobuzul va §ti de unde sa-l ia, de cand se mutase.

NEDORITUL

37

— Nu te Tngrijora din cauza calului; Luther o sa-l hraneasca, Tl lini§ti Rawlins. C at despre §coala, este Tnchisa acum, doar este vacanta. De altfel, nu vei mai merge la §coala Tn rezervatie, o sd te dam la o ?coala aproape de noi. Acum, baiete, ai fa ce bine sd teTntorciTn bucatarie, Vera Tfi va pregati micul dejun. Vera disparu Tnauntru, dar Hawk ezita, ramanandTn prag. — Avefi ceva de facut? Tntreba el cu o voce nesigura. — Ceva de facut? (Rawlins Tncreji fruntea). Ce vrei sd spui? — Sarcina mea era sd tai lemne pentru foe, sd aduc apa §i s-o ajut pe mama la camp. Aici, nu era nevoie de nimic din toate astea; casa avea apa curenta, soba d ad ea caldura, iar de gradina, nici urma. —Tnfeleg. Vei avea §i aici ca te ceva de facut. Dupa micul dejun trebuie sd ma due sd ma ocup de vite. Vei merge cu mine.

4

Ferma era o lume com plet necunoscuta pentru Hawk. Viafa pe care o ducea aici 11era a?a de pufin familiara, ca adesea se simfea pierdut, abandonat. Tn acela§i timp, deoarece total sau dorise ca el sd Tnvefe toate aceste obiceiuri noi, copilul accepta ciudafenia situafiei. Rawlins Ti dadu lui Hawk posibilitatea sa descopere meseria de cawboy. Tn prima zi, copilul se mulfumi sd priveasca, a doua zi puse Tntrebari. — Ale cui sunt toate aceste vite? facu el, aratand cu degetul spre animalele Tnsemnate cu un „F" pe crupa. Ele mancau, cu capul lasat Tn jos, fanul, pe care cawboy-ii H aruncasera dintr-o carufd. Parul lor stralucea pe zapada murdara. Rawlins ezita un moment. — Domnul Faulkner este proprietarul. Aceasta afirmafie, ceru o alta Tntrebare din partea copilului. — Dumneavoastra avefi grija de ele, dar turma este a tatalui meu? — M-a angajat sd am grija de ele, sunt ceea ce se cheama un supraveghetor, adica sunt responsabil de toate. Un cawboy veni sd ceara o aprobare lui Rawlins, ?i Hawk Tnfelese cd acesta era un om important §i respectat. Tn dimineafa celei de-a treia zi, Rawlins H trimise pe Hawk de la pa§une Tnapoi la ferma, §i li dadu un mesaj:

NEDORITUL

39

— Spune-i Verei, sa-mi pregateasca masa pentru ora unsprezece. Azi, trebuie sa ma due mai devreme, Tn ora§. Tn momentulTn care Hawk ajunse la u§a din spate, el auzi voci Tn sufragerie. O recunoscu pe prima, cea a Verei, ascufitd §i stridenta, ca de obicei, dar cu o intonafie respectuoasa acum. A doua se auzea blanda §i limpede. Pentru indian, ea era la fel de frumoasa ca a unei cucuvele. Conversatia acoperise zgomotul u§ii care se oprise Tn fata necunoscutei de pe canapea. Subtire ca o liana, ea T§i mi§ca mainile cu gratia unei trestii, care se apleca Tn bataia vantului. Parul ei avea culoarea puiului de caprioara nou-nascut, §i Ti cadea pe umeri Tn onduleuri largi. Pielea ei stralucitoare era u§or aurie, din cauza soarelui, iar buzele ei erau la fel de ro§ii c a soarele la asflntit. Hawk era a tat de fascinat, cd de abia Tl observa pe baiatul a§ezat langa ea. — John este hotarat sd cumpere pam ant la Phoenix; vrea sa profite de boom-ul imobiliar, explica straina. Tnchipuie-ti, Vera, ora§ul asta e un infern vara, cu toate cd, trebuie sd recunosc, iarna este un paradis. Sotul meu are de gand sd cumpere teren pentru a construi o casa §i trebuie sd se duca acolo saptdmana aceasta sd discute cu antreprenorii. — Este un proiect a§a serios? Tntreba sotia lui Rawlins. — Se pare cd da, am locuit to t timpul la ferma §i §tie ca t este de lugubru iarna - to ata zapada asta... §i nici o distractie! La Phoenix, vom putea ie§i, sd mergem la restau­ rant, la localuri de noapte. Ar putea fi, ca Tn timpurile cdnd John Buchanan Tmi facea curte. Doamna schita un zambet care disparu Tn momentul Tn care Tl zari pe pu§ti, Tn u§a. Expresia sa o alarma pe Vera, care se Tntoarse Tn scaun.

40

Janet Dailey — De cate ori sa-fi spun sa nu mai dai tarcoale peste tot? Aceasta acuza|ieTI zdruncina pe Hawk. VeraTi banuia tot

timpul ca spioneaza. Ea nuTI auzea niciodata apropiindu-se, chiar d aca el mergea normal, fara intenfla de a o surprinde. — Este orfanul metis adus de Tom? Katheryn Faulkner apasase pe cuvantul „orfan". — Da... da el este, recunoscu Vera,Tncruntata. — Apropie-te, micu|ule, sa vad cu ce semeni, porunci doamna. Hawk se supuse. Simjise o schimbare Tn aer, ca §i cand luminife invizibile Tncepusera sa dansezeTn jurul lui. Se opriTn fa|a doamnei Faulkner §i T§i coborT ochii spre privirea ei scanteietoare. Respira parfumul ei. — Mirosifi a flori salbatice, murmura el cu respect. — Cum te cheama? Tntreba ea, fara a Iua Tn seama complimentul. — Hawk. Ochii doamnei seTngustara nemulfumifi. Copilul T§i spuse numele Tntreg, pentru ca ea sd nu mai aiba aceasta expre­ sie dura: — Jim Blue Hawk. — Cine te-a botezat astfel? Tntreba ea. — Eu Tnsumi. Copilul Tncepu sa-i explice, dar doamna Tl opri. — Nu ai §i alt nume? — Ba da, facu Hawk, JVIerge-pe-doua-drumuri". El ezitase. Dar, poate, spunandu-§i numele totemic, soa­ rele ar fi revenitTn ochii aprigi. — Dar te cheama Hawk? Necunoscuta nu sesizase importanla numelui. — Sunt Katheryn Faulkner §i ferma este a sofului meu. §tiai asta?

NEDORITUL

41

Hawk scuturS din cap, el nu §tia cd aceasta femeie strains era prima sofie a tatalui sau. — Cuno§ti semnificatia numelui Faulkner? Hawk scutura din nou din cap. — Nu. —TnseamnS, dresor de §oimi. Ce coincidents ciudatS, nu-i a§a? Vocea doamnei vibra de manie. Se aplecS spre baiatul a§ezat langa ea. — latS-l pe fiul meu, Chad Faulkner. De data asta, figura i se Tmblanzi. T§i privi fiul cu tandrefe. Lui Hawk i-ar fi pIScut sd fie Tn locul acestuia, pentru a fi privit astfel. Se uitS la fratele sau vitreg, care era cu patru ani mai mare; acesta Tl depS§ea cu cdjiva centimetri. Avea parul maiTnchis la culoare d e ca t Katheryn, dar aceia§i ochi aprigi. Micufa Carol §edea langa el §i colora o carte cu poze, folosind genunchiul lui Chad drept masa. Chad Faulkner Tl studie pe Hawk cu o curiozitate moderatS. Aparent, situajia Tl amuza. — Salut, facu el simuland indiferenta. Ce faci aici? Tntrebarea Ti aminti tanarului indian motivul pentru care fusese trimis acasa. Ti transmise Verei mesajul sofului ei. — Foarte bine, raspunse Vera, sec. Cu coada ochiului, Hawk o observa pe doamna Faulkner, care T§i ridica man§eta pentru a se uita la ceasul de aur. — Daca trebuie sd pregate§ti masa devreme, Vera, noi plecam. Katheryn Faulkner se ridica §i trecu pe land Hawk, avand grija sd nu-l atinga. — Nu pleca! protests Carol, cand Chad T§i trase genun­ chiul. Nu mi-am terminat desenul! — Adumi-I dupS-amiazS, acasa.

42

Janet Dailey Faulkner junior m angaie capul blond al fetitei cu o

afecfiune plina de indulgenfa. — Poate facem §i un om de zapada. — Adevarat? Fafa i se lumina §i privirea ei se umplu de adoratie, ca §i cum aceasta promisiune era cel mai minunat lucru din lume. — Chad! o rasfefi prea mult, suspina Vera Rawlins. Hawk n-o mai vazuse niciodata pe Carol a?a de fericitd. Tdnarul indian se Tndeparta putin pentru a o spiona pe sofia tatalui sau. De fiecare data, acesta Tl Tntreba cum o duce, §i d a ca are nevoie de ceva. Dar copilul citiseTn ochii alba?tri, goi de expresie, ca nu era nevoie de raspuns la Tntrebarile puse. Nu facu nici o aluzie la dezradacinarea sa, la singuratatea sa §i se multumi sd spuna ceea ce a§tepta tatal sau. Luni, Hawk se duse pentru prima oara la ?coala albilor. Fu gata foarte devreme: se simfea nervos §i agitat. Oare era ca Tn rezervafie, unde Tnvafatorul Ti lovea pe copii peste maini, d a c a vorbeau navajo? Cu paltonul sau nou, cu parul bine intins. Hawk statea Tn fa fa ferestrei d e la b uca tarie, a§teptand ca Vera s-o pieptene pe Carol §i sa-i puna fundeleTn par. Tn aceasta prima zi, Rawlins Ti ducea cu ma§ina, apoi, Tn celelalte zile, vor merge cu autocarul. — E§ti Tmbracat prea gros, ca sd stai a?a Tnauntru, remarca Rawlins. A§ezat la masa din bucatarie, el T?i bea cafeaua uitandu-se la sofia sa, care o pieptana pe fiica lor. — Mai bine a?tepfi afara. Carol va fi gata Tn curand. Hawk a ccepta cu placere aceasta propunere §i ie§i din casa cu pas de lup. Aerul rece Ti ciupi fafa §i Ti transforma respirafia Tn nori mici de aburi. Deodata, simfi o dorinfa violenta sd fuga Tn nord, la wigwam-ul familiei sale. Privirea

NEDORITUL

43

sa trecu pe deasupra copacilor, spre casa alba unde locuia tatal sau. Tl zari ie§ind §i Tndreptandu-se spre ma§ina sa parcata Tn apropiere. Nu era Tmbracat cu haina sa de oaie §i cu jeans, ci cu un palton Tnchis la culoare, care Ti ajungea pana la genunchi, pus peste un costum asortat. Hawk se avanta printre copaci, chinuit de o fried nedeslu§ita. Cdnd ajunse la ma§ina, tatal sau era deja acolo. — Ne conduci la §coala? John Buchanan Faulkner Iua un aer vinovat. — Nu, plec la Phoenix §i voiam sa-fi spun la revedere. Cu cheile Tn mana, el evita privirea fiului sau. Teama Tl sfa§ia pe baiefel, ca un animal care i se strecurase sub piele. — Cdnd te Tntorci? — Nu §tiu. Nu Tnainte de... Hawk, Tncearca sd Tnfelegi! Ma gandesc mereu cd mama ta md a§teapta Tn wingwam. Prea multe amintiri Tmi bantuie memoria. Am nevoie de un cadru nou. O sa md Tntorc, doar m-am Tntors mereu, nu-i a§a? De data asta, era altceva. Pentru Hawk, tatal sau era stanca de care se agafa Tn aceasta lume mi§catoare ca nisipul de§ertului. Indianul nu Tnfelegea aceasta nevoie de fatal sau §i nici nu §i-o putea explica. Se muifumi sa-i adreseze o implorare muta. — O sd ai multe de facut la §coala, §i daca Tl ajufi pe Tom, nici n-o sa-mi simfi lipsa. Vreau sd fii silitor la §coala §i sa-fi faci bine temele pe care fi le va da Tnvafatorul. Tom §i Vera vor veghea asupra ta. Pa§i u§ori se apropiau de ma§ina. Hawk se Tntoarse. Era prima sofie, Katheryn. Ea Tl privi pe copii cu dispref, apoi arunca o privire nelini§tita sofului sau. — Credeam cd pleci imediat, John! — Plec.

44

Janet Dailey John Buchanan raspunse Tn §oaptd. Tl privi pe Hawk

pentru ultima oarS, Tnainte de a se sui la volan. Deschise portiera. — Succes, Hawk, Tn prima ta zi de §coalS! Privirea Ti aluneca spre femeia cu capi§on de blana. — La revedere Katheryn. — Nu uita sa-mi telefonezi disearS, spuse aceasta din urma, cu un suras stingher. El raspunse facand semn cu mdna, §i se a§ezS la volan. Cdnd motorul porni. Hawk se dadu la o parte pentru a lasa ma§ina sd treacS. Se uita la doamna cea frumoasS din fafa lui. Disperarea ei muta era ecoul a ceea ce simfea copilul. — Hawk! Era Tom Rawlins, care Tl chema Tn casa. Adaptarea la noua §coalS fu dificiia. Dupa ce dadu ni§te teste, Tl plasarS Tntr-o clasS cu copii mai mici de varsta. Nu numai cd era cel mai mare, dar era §i cel mai Tnalt. Elevii Tl tachinau fara mild, bStandu-§i joc de pielea lui TnchisS la culoare §i de prenumele sau. Hawk simfea din plin diferenfa dintre ei. Tnvafa cu ravnS, nu numai pentru a se evidenfia §i a le dovedi astfel cd era la fel de inteligent ca §i ei, ci pentru cd „a §ti" era o valoareTn sine. Copilul se adapta viefii de la fermd. DupS cu rsu rij ajuta pe Rawlins, iar seara, Tnainte de culcare, T§i fdcea femeie. Timp de o lund, cd t durd absenfa tatdlui sSu, Katheryn o vizitS de mai multe ori pe Vera, Tn timp ce Hawk era la §coald. El T§i dadea seama de fiecare data cd ea fusese pe acolo, recunoscand parfumul de flori sdlbatice care Tnmiresma casa. Atunci, el se a§ezS pe canapea, unde mirosul era mai persistent. TmbStat de miros, copilul T§i imagina ca Tl iube§te §i pe el cineva.

NEDORITUL

45

Tn cea de-a treizecea zi, John Buchanan Faulkner reveni

la ferma. Hawk era Tn grajd, cand se auzi ma§ina. Imediat, lasa lucrul §i alerga Tn Tntampinarea tatalui sau. T§i aminti de alte regasiri. — Te-ai Tntorsl — Ji-am promis c a ma Tntorc, nu? Tatal sau scoase din ma§ina un pachet. — Ji-am adus ceva. Hawk se a§eza Tn genunchi ca sd desfaca hartia colorata. Tn cutie era o cama§d Tn carouri, ca cele purtate de cawboys. Hawk o flutura Tn aer, cu mandrie. — §tiam cd o sa-fl placa, spuse tatal sau, fericit de bucuria copilului. —Tmparti cadouri, John Buchanan? Tntrebarea fusese pusa de Katheryn, care aparu langa ma§ina, urmata de Chad. Hawk nu-l mai vazuse pe fratele sau vitreg de la prima lor Tntalnire, acasa la Rawlins, deoarece Chad Tnvafa la un colegiu particular. Mama §i fiul nu acordara nici o atenfie indianului. — Bund Katheryn, bund Chad. Faulkner T?i Tntampina sofia §i fiul legitim. Stranse cu mandrie mdna fiului sau. — Md bucur cd e§ti la ferma Tn acest week-end. — Da, tata. Semnul scurt din cap, pe care Tl facu baiatul, se potrivea cu finuta sa rigida, — Ce i-ai adus lui Chad? Faulkner ezita putin. — Nimic; Chad nu are nevoie de nimic, are to t ce T§i dore§te.

46

Janet Dailey — Vrei sa spui ca i-ai adus un cadou acestui indian, ?i

nimic propriului tau fiu? fipa Katheryn, prada unei adevarate mdnii. John Buchanan Faulkner se crispa, apoi se destinse cu un suspin plictisit. — Exact; putem sd continuam discufia mai tarziu, calatoria asta lunga m-a obosit. Katheryn se grabi sd ia un aer amabii. — BineTnfeles, drgaui meu. Chad, intra Tn casa §i ofera-i un whisky tatalui tau. Lasa bagajele, John Buchanan, trimit un servitor sd le ia. Hawk urmari din ochi pe cei trei care seTndepartau, apoi se uita la cama§a sa. Ambalajul fa§aia din cauza vantului. Era un zgomot trist. Hawk traia la familia Rawlins, dar nu va fi niciodata de- al lor. Era singur. Tn timpul iernii, care nu se mai sfar§ea, §i pana Tn primdvard, HawkTI vazu rar pe tatal sau, calatoria la Phoenix fiind urmata §i de altele. De fiecare data cdnd pleca §i se Tntorcea, John Buchanan Faulkner venea sa-§i salute fiul §i avea cu el discujii serioase, pe diverse feme; dar niciodata nu-l Tntreba pe Hawk, cum se adapteaza la noua viafd, daca o duce bine la familia Rawlins, sau d aca regreta rezervatia. Tn urma fiecarei calatorii. Hawk primea un cadou; un cufit stralucitor, o curea de piele. Nu-l interesa d aca §i Chad primea cadouri. Tn curand §coala se Tncheie pentru vacanfa de vara. Indianul descoperisesensulcuvintelor:„bastard\„amantd"§i „nelegitim". Discujiile Tntre cawboysTI facusera sd Tnjeleaga dlspreful pentru indieni. Tncetul cu Tncetul, pentru Hawk deveni clar cd tatalui sau Ti era ru§ine, ru§ine pentru cd fiul sau se nascuse „pe cai laturalnice" §i cd avea ca mama o „sqvaw".

NEDORITUL

47

C ateodatd, copilul T§i aducea aminte de timpurile fericite cand m ama sa traia. A§ezat la masa,Tn fafa feliilor de paine alba, el visa la ea. Deseori, ramanea treaz Tn patul sau, ascultand lemnul care trosnea, §i visand la cantecele rituale ale indienilor. C ateodata le fredona Tncet, de fried sa nu o vada pe sofia lui Rawlins intrand Tn camera sa §i facandu-i observafie. Vara, zilele mai lungi Ti permisesera sa stea mai mult afara. Hawk era considerat ca muncitor. De altfel, cawboy-ii se obi§nuisera sa-l aibe mereu printre ei, §i nu-l considerau o persoana deosebita fafa de ei. Tl facura parta§ la glumele §i la hazul lor. Tn prima saptdmand a lunii iunie, Chad reveni la ferma pentru perioada de vara. Hawk Tl zari doar. Totu§i, Tntr-o seara, cand tanarul indian termina de curdfat grajdul, intra Chad. — L-ai vazut pe tata? Tntreba el, urmandu-l pe Hawk la apa, trebuia sd ie§im Tmpreuna, calare. — Nu. Hawk deschise robinetul ca sd bea apa. — N-ar trebui sd Tntarzie, spuse Chad nelini§tit. Puse piciorul Tncaltat cu cizme pe bara de jos a padocului. Dupa ce bau, HawkTnchise robinetui §i se uita la fratele sau vitreg. Nimic din expresia sa nu lasa sd se vada cd prezenta acestuia Tl deranja, ci din contra. O curiozitate fireasca Tl facu pe Hawk sd mai ramana. Chad Ti arunca o privire piezifa, apoi masura din ochi zarea care se Tntindea Tn fata lui. — Toate acestea Tmi vor aparfine Tntr-o zi. Hawk se Tntoarse, fara sd raspunda. — §fiu cine e§ti! spuse Chad. Se Tnfipse Tn fafa fratelui sau vitreg, scormonindu-l cu privirea.

48

Janet Dailey — Am auzit-o p© mama vorbind de tine. — §i ce-a spus? Fascinatia pe care o Tncerca indianul pentru prima sofie

a tatalui sau Tl facea sd se creada vrajit. Chad nu avea de gand sd raspunda la Tntrebarea lui Hawk. — Mama ta era Tntr-adevar o Navajo? — Da. Hawk nu sesiza nici o urma de dispref Tn tonul frateiui sau vitreg. — Ai participat la ceremonii? — Da. — Jess Hank, un coleg, pretinde cd ei tin Tntre dinfi §erpi cu clopotei. — Cei din tribul Hopi o fac, Tn timpul dansului §arpelui, explica Hawk. — §i nu-i mu§ca? — Uneori, raspunse Hawk, ridicand din umeri pentru a arata cd acest lucru nu are mare importanta. Chad reflecta cu ochii Tn gol. — Este adevarat cd mama ta era o tarfa §i cd se culca cu tofi bdrbafii care i-o cereau? Insulta aprinse focul care mocnea Tn privirea lui Hawk. — Era a doua sofie a tatalui meu! Nu s-a culcat d eca t cu el. Chad ranji. — A doua sojie! Un barbat nu are dreptul d e ca t la o sofie legala, tatal nostru s-a casatorit cu mama mea. Daca ma-ta s-a culcat cu el, era o tarfa. Mania Tl facu pe Hawk sd uite de prudenfa obi§nuita; uita cd Chad era mai mare d e ca t el, mai Tnalt, mai puternic, §i cd erau frafi vitregi. Se arunca asupra lui. Surpriza atacului Tl

NEDORITUL

49

trimise pe Chad la pamant. Cei doi se rostogolira Tn praf. Hawk iovea cu picioarele §i cu mainile reujind sa-i provoace durere lui Chad. Dar acesta Tl prinse de m dna §i i-o rasuci. Apoi, Tl trdnti la pam ant cu fata Tn tarand. — Te dai batut? urla Chad abia mai rasufland. Hawk stranse din dinfi stapanindu-§i un strigat de durere. — Ce se Tntampla aici? Auzind vocea ursuza a tatalui sau, Chad slabi stransoarea, apoi Ti dadu drumul lui Hawk. Ni§te maini mari Tl ajutara pe micuf sa se ridiceTn picioare, apoi Ti scutura pamantul de pe obraji. — E§ti ranit baiatule? Hawk scutura din cap, finand ochii Tn pamant. — Intra Tn casa, Chad! ordona John Buchanan Faulkner. — Dar trebuia sd calarim Tmpreuna! — Am spus sd intri Tn casa. — Nu am Tnceput eu, el a Tnceput! Chad ridica acuzator un d eget spre Hawk. — Nu vreau sa §tiu cine a Tnceput. Ji-am poruncit sd intri Tn casa. Chad se supuse, cu sfidarea pe buze. — Cine a Tnceput cearta. Hawk? Tntreba Faulkner. Hawk ridica capul $i-l fixa pe tatal sau cu ochii sai alba§tri. — Tu $i mama afi fost casatoriti? Trasaturile lui Faulkner erau pline de severitate. — Da, am fost casatoriti dupa legile JMeamului". — Dar nu dupa legea omului alb? — Nu. — De ce ai facut asta? — Am iubit-o pe mama ta §i i-am respectat traditiiie. — Dar pentru albi, ea nu era sofia ta? -S alvie-A lba era sofia inimii mele.

50

Janet Dailey — Atunci, de ce nu te-ai casatorit cu ea dupa tradifia

albilor? — Prive§te Tn jurul tau Hawk. Mama ta n-ar fi fost fericita; d aca m-a§ fi casatorit cu ea, aici ar fi trebuit sd traiasca. Hawk dadu crezare acestor cuvinte, dar nu se lini§ti com ­ plet. — §i eu sunt fiul tau! De ce nu locuiesc cu tine? — Nu se poate, raspunse Faulkner plecand capul Tn semn de neputinfa. — La §coala Tmi spun bastard, venetic, jum atate de alb. — Ar fi mai rau d aca ai locui la mine, Tl asigura fatal sau obosit. — Mi-ar spune cd sunt bastard? — Da, iar acum Tnfelegi de ce nu am vrut sa duci §i tu aceasta povara? — TeTngrijoreaza ceea ce spun oamenii despre mine, sau propria ta reputafie? Tntreba copilul, cu o perspicacitate surprinzatoare pentru varsta lui. Fa|a tatalui sau pali. — Hawk, Tncearca sd Tnjelegi. Nu este vorba numai de tine §i de mine. Trebuie sd tin cont §i de Katheryn §i Chad! Ji-am facut rost de un adapost, de o e d u ca te buna. Tntr-o zi vei avea §i partea ta, din bunurile mele. Cu ochii sai alba§tri, lipsiji de expresie, Hawk Tl judeca pe tatal sau. Ti descoperea slabiciunile. Copilul nu T§i mai facea iluzii dar nu simfea nici o amaraciune. Tncet, se Tntoarse §i se Tndeparta. Singur. Pentru a sarbatori ziua de patru iulie, la ferma Faulkner se organiza un rodeo §i un gratar. Tntre cawboys domnea o rivalitate sportiva Tn Tntrecerile cu lasoul §i Tntrecerile cu tauri. Ultima atracjie fu o cursa de cai la care participa §i Hawk.

NEDORITUL

51

Cand indianul aparu pe cdluful sau ro§iatic, Tn mijlocul concurenfilor, se facu lini§te. Cea mai mare parte dintre cawboysTI vazusera deja pe micutul cal al de§ertului, lansat, cu burta la pamant, Tn prerie. Katheryn se duse spre linia de pornire, ca sd dea semnalul cu un foe de pistol. Sofia lui Faulkner purta o fusta din piele de caprioara §i o cdma§a alba. Luther Wilcox, cawboy-ul care era land Hawk Ti §opti: — Ar fi fost bine sd fi avut un cal bun, n-o sd Tntreci niciodata murgul lui Chad. — Este mai iute, recunoscu Hawk, dar eu calaresc mai bine. Cdnd fu dat semnalul, caii pornira. Traseul de parcurs era lung de o mie cinci sute de metri, formand un circuit care pornea de pe paji§te, trecea peste un cam p de bum bac §i ajungea din nou de unde plecase. Hawk, care la Tnceput se afla Tn frunte, se lasa ajuns §i apoi d e p a rt de murgul lui Chad. Alese terenul cu grija §i Tn Ioc sd traverseze albia secata, a carei panta Tncetinea fuga cailor,T§i conduse cdluful pe marginea rapei nu prea adanci. Ajunse din nou Tn frunte. Murgul, aproape Tl ajunse Tn campul de bumbac. Dar curba Tn care trebuia sd se Tnscrie era larga. Cdlujul ro§iatic trecu pe langa copaci a ta t de aproape, Tncat Hawk T§i zgarie genunchiul. Statea culcat pe gatul calului a carui coam a Ti biciui fafa. Murgul ca§tiga din nou teren, darTI pierduTn dreptul rapei. La linia de sosire, caluful ro§iatic al lui Hawk ca§tiga la o distanfa de un cap. Tropaitul copitelor §i nechezatul, amestecat cu strigatele mulfimii Tl asurzisera pe tanarul in­ dian. Foarte emofionat de victoria sa, el facu un tur de

52

Janet Dailey

onoare, fara sa-i pese de privirea furioasa a frateiui vitreg. Dar remarca mandria tatalui sau care statea in fafa multimii. Dar nu a ta t mandria lui John Buchanan Faulkner Tl Tncanta pe Hawk, ci atenfia tinerei §i grafioasei femei care Tnmdna premiul; o e§arfa §i o medalie din argint. Ochii alba§tri ai lui Hawk stralucira de emofie cand se apropie de Katheryn. A§tepta mai mult cuvintele ei de lauda, d eca t premiul. Micufa Carol statea aproape de doamna Faulkner. Hawk se opri Tn fafa ei, calare pe calul sau alb. Trecura clipe nesfar§ite pana cand ea ridica privirile. Hawk crezu cd moare, cand descoperi mania §i ura din ochii ei. Zambetul sau victorios disparu rapid, Tn.timp ce calul sau sforaia de nerabdare. — Ai tri§at! InsultaTI biciui pe Hawk, iar ochii sdi alba§tri seTntunecara. — Ai ca§tiat numai pentru cd ai deviat de la traseu. O silueta Tnalta se apropie de fetija blonda, care statea agafata de mdna lui Katheryn Faulkner. — El a ca§tiat fara sd tri§eze, spuse John Buchanan cu o voce a tat de grava, cd nimeni n-ar fi putut sa-l auda. Nu pofi sa-l favorizezi pe Chad Tn fafa tuturor acestor spectatori. Jinand Tn mana panglica albastra §i plicul cu medalia de argint, Katheryn se Tntoarse spre Carol, zambind de circumstan|d: — Tu vei Tnmdna premiul, de data asta! Faulkner o ridica pe fetija pana Tn dreptul lui Hawk, care era tot calare, ca ea sa-i poata oferi recompensa. Tn momentul Tn care Tnvingatorul Tntinse mdna, Carol o retrase pe a sa, Tncruntand din sprancene. — Voiam sd i le dau lui Chad, el ar fi trebuit sd ca§tige.

NEDORITUL

53

— Ar fi trebuit, aproba John Buchanan, dar Hawk merita pangiica albastra a ca§tigatoruiui, iar lui Chad i-o vei da-o pe cea ro§ie. Ezitarea lui Carol nu-l surprinse pe Hawk; Tn rarele ocazii cand erau Tmpreuna, ea se uita la Chad ca la un Dumnezeu. Hawk a ccep ta premiul §i se Tndrepta spre grajduri, la pas. In timp ce scotea §aua de pe cal, cawboy-ii Tl felicitara, de forma. Indianul prefera sa nu raspunda, ascunzandu-§i deceptia sub o masca de indiferenta. Dupa rodeo, concurentii §i spectatorii se adunara pe peluza casei, unde urma sd aiba Ioc petrecerea. Hawk li se alatura, fara chef, §i statu putin langa un grup de muncitori de la ferma §i de familiile acestora. Nu dorea sd fie observat §i se mulfumi sd o admire pe sofia tatalui sau, care vorbea §i radea cu invitatii sai. Farfuriile goale fura umplute de mai multe ori, pana cdnd §i cei mai Tnfometati fura multumiti. Adulfii stateau jos, m ancand, band §i razand; copiii chicoteau; Hawk, a§ezat sub un copac, Ti privea. Tn aceea§i noapte, Tn timp ce tofi dormeau. Hawk se

strecura afara din casa, puse §aua pe cal §i pleca spre nord. Luna plina Ti lumina drumul. De cdteva ori, dadu pinteni calului, de team a fantomelor pe care §i le Tnchipuia Tn Tntuneric. Tn zori, ajunse la wingwam-ul unchiului sau. Ramase aici trei zile, pana veni tatal sau sa-l ia. Lui Hawk nu-i paru rau sd piece de la rudele mamei sale; trecuse un an §i el se schimbase.

5

Tn timpul ultimului an de colegiu, Hawk Tnjelese ca tatal sau Tntenfiona sa-l trimitS la toamnS la o universitate Tn Est. TSnSrul nu era deloc entuziasmat de ideea unei noi mutari, dar era con§tient, ca acolo va ca§tiga experienfa §i noi cuno§tin|e. Cdnd sosi momentul, el pleca fara sd protesteze. Numai Carol, care devenise o adolescents frumoasS, vSrsS cdteva lacrimi vSzSndu-l cd pSrSse§te ferma. John Buchanan Faulkner T§i conduse fiul la aeroport, cople§indu-l cu sfaturi panSTn ultimul moment. Hawk 11ascultS, a§a cum fScea mereu. TnvSfase, indirect, de la tatSI sSu sS gSndeascd singur. Chiar d a cd HawkHTntSlnea pe Faulkner, de fiecare datS cSnd acesta revenea la fermS, relajiile dintre ei erau distante. Atitudinea tatdlui sSu fa|S de na§terea nelegitimS, crease Tntre ei o prSpastie de netrecut. Cand erau TmpreunS discutau despre fermS, despre colegiu §i despre afacerile lui Faulkner la Phoenix. Circulau zvonuri despre John Buchanan Faulkner: el cumpSra parcele de pSmant, pe care le revindea apoi, obfinSnd profituri mari. Construise imobile cu destinafie comercialS, investise Tn plantatiile de citrice §i intentiona sS cumpere to t statul Arizona, Tnainte sS moarS. Tn vacantele universitare Hawk venea la fermS §i muncea. Nu cerea niciodatS favoruri §i a ccep ta situajia sa de

NEDORITUL

55

subaltern. Astfel, ca?tiga stima celor mai multi dintre cow ­ boys, dar exista totu§i o bariera Tntre el §i cafiva dintre ace§tia, pentru care el ramanea bastardul miliardarului. Pen­ tru cei din tribul Navajo, Hawk era un om ca tofi ceilalti, singura lor neTncredere fiind legata de faptul ca el avea sange de alb. De cand fugise, Tn ziua de patru iulie, cu multi aniTn urma. Hawk obfinuse permisiunea de a reveni Tn rezervafie, doua saptamani, Tn fiecare vara, ca sa-§i viziteze rudele din partea mamei sale. Tn vara aceasta, el lasa camioneta de la ferma Tn fata wingwam-ului unchiului sau, „ Picioare-Arcuite” Jmprumuta un cal §i se duse la pa§unile Tnalte, unde pa§teau oile acestuia. Cele doua saptamani trecura cu o viteza ametitoare. Hawk urmarea obiceiurile „Neamului“ §i observa stilul lor de viata §i credinta lor. Facuse economie de apa, mereu putina. Vara, familia dormea afara §i Hawk trebuia sd fie atent sd nu calce vreun trup adormnit, caci ar fi atras spiritele rele. Ocolise copacii lovifi de trasnet §i se abfinuse sd Tmpu§te coioti §i §erpi cu clopotei. Pentru Hawk, aceste superstifii nu erau mai ridicole decat cele ale albilor, cu team a lor de o pisica neagra, Tn ziua de vineri 13, sau team a de a trece pe sub o seara. Hawk se achitase de o b lig a te sale. §ezuse Tn sauna indiana cu barbatii, cantase cu ei, avand fata Tndreptata spre nord, cantecele rituale, §i T§i purificase trupul. Seara, se adunau fofi Tn jurul unui foe de tabard, unde discutau §i povesteau diverse Tntamplari. Picioare-Arcuite era preocupat de construirea unui local oficial pentru trib §i discutase acest proiect cu nepotul sau. Tntr-o dimineata, devreme, Hawk pleca. Soarele de au­ gust Tl Tnsofi pana seara. Cdnd camioneta intra Tn curtea

56

Janet Dailey

fermei, se Tnsera. Remarca o activitate intensa Tn jurul casei stapanilor, §i T§i aduse aminte, cu Tntarziere, ca se Tntoarse Chad. Se organizase o serbare pentru a Tntampina pe mo§tenitorul Faulkner. Meschinaria §i gelozia erau sentimente straine pentru Hawk, de la cei din „Neamul” sau Tnvdfand sd accepte o situafie Tn care nu avea de ales. Astfel viafa era mai u§oara. Hawk coborT din ma§ina §i se opri putin ascultand muzica, rasetele §i conversafia Tn engleza, care razbateau din casa. Cantecele erau diferite fata de cele indiene. Hawk se uita la hainele sale, pline de praf, cu care era Tmbracat de doua zile §i intra la el, ca sd se schimbe §i sd fa ca un du§. Dupa o jum dtate de ora, se alatura musafirilor §i reu§i sa-l gdseasca pe Chad - eroui seratei - care era la bufet cu Katheryn, mama sa. John Buchanan Faulkner Tl zari pe fiul sau mai mic §i se apropie de el. — Te-ai Tntors, Hawk. T§i Tnsoti urarea de bun venit de un zambet. — Da, raspunse Hawk, luand o gura de bere. PicioareArcuite te saluta. Tanarul vroia ca tatal sau sa-§i aminteasca de locurile unde el petrecuse cincisprezece zile. — Ce mai face? Tntreba acesta. — Foarte bine. Hawk Ti cauta cu privirea pe fratele sau vitreg; varsta Ti daduse lui Chad un farmec putin sofisticat. La un moment dat, acesta din urma ridica ochii §i privirea sa se Tncruci§d pentru o clipa cu cea a lui Hawk. — Se pare ca Chad este bucuros cd s-a Tntors acasa. — Da, raspunse tatal, aceasta serbare Tl consacra; Tntr-un fel, l-am Tnsarcinat sa-mi gireze afacerile la Phoenix.

NEDORITUL

57

Vested nu-l surprinse pe tanar, de ani de zile Fdulkner Tl inifid pe fiul sau mdi mdre Tn secretele findntelor. — Este pregatit pentru asta, concluziona Hawk. — Anul viitor, o sa-fi termini §i tu studiile de §tiin|e politice iar eu Tfi voi objine un post Tnalt Tntr-o institute de stat. Hawk reflecta la planul construit de John Buchanan Faulkner. Era muljumit pentru cd Tntrevazuse dublul obiectiv: fatal sdu Ti cumpara respectabilitatea unei pozifii Tnalte, pentru a fa ce uitata nelegitimitatea sa. Cu aceea§i ocazie, T§i plasa un om de-al lui Tn guvern. Hawk trebui sd adm ita cd era vorba de o manevra geniala; Faulkner §tia sd traga foloase din toate. — Este un plan bine gdndit, aproba Hawk. Un parfum de flori salbatice ajunse pdna la el, §i Katheryn T§i Tntrerupse sofui, care tocm ai vroia sa-i raspunda lui Hawk. — Nu uita cd e§ti la o petrecere, spuse ea cu un ton bine modulat. Hawk se mi§cd u§or, pentru a o vedea mai bine pe femeia care Tl tinea de bra| pe fiul ei. — Tu ar trebui sd ramai Tntr-un coif, Hawk! Lui Hawk, aceasta remarca i se paru amuzanta: „Mama sa vitrega" Ti tinea de faptTn culisele familiei Tmpiedicandu-I, geloasa, sd apara pe scena. Tl considera pe Hawk o amenintare la adresa fiului sdu. — Hello, Chad! John Buchanan tocmai Tmi vorbea de tine, Felicitdri. Hawk Tnainta ca sa-i stranga mdna fratelui sdu vitreg. Era perfect c o n s e n t cd Chad Tl tinea sub observatie, curios sd vada la el vreo urma de invidie sau de resentiment. — Tfi multumesc.

Chad se Tntoarse spre tatal sdu, excluzandu-l pe Hawk din conversatie. Indianul o privi pe Katheryn Faulkner. Era de o

58

Janet Dailey

frumusefe fara varsta, imateriala. Hawk nu Tnfelegea prea bine sentimentele pe care acesta i le inspira. La moartea mamei sale, o considera ca pe o Tniocuitoare, natura lui de navajo insuflandu-i respect pentru matriarhat. Acum, nu mai §tia; Tn to t cazui, Katheryn il atragea Tn mod straniu, iar el a ccep ta faptul ca atare. Hawk se duse sa lase paharul de bere gol, pe masa; se auzi un fa§ait de jupoane, iar cand se Tntoarse, o zari pe Carol. Rochia sa alba imaculata, nu se potrivea cu ochii ei verzi, fascinanti. Cele doua saptamani petrecute departe, ascufise dorin|ele lui Hawk. Buzele ro§ii ale fetei se Tntinsera provocator. — Este tarziu, md Tntrebam d aca mai vii. Hawk li expiica motivulTntarzierii, fara a da impresia cd se scuzci: — Acum am sosit. N-ar trebui sa-mi simfi lipsa; adoratul tau Chad este aici! — Chad md considera foarte frumoasa. Macar o data, cei doi frafi erau de aceea§i parere. Vara trecuta, Hawk remarcase cum Tnflorise Carol. Fetifa se transformase Tntr-o femeie cu sanii rotunzi §i talia find. Atunci, a doua zi dupa sosirea sa de la universitate, Carol 11 provocase cu privirea, cu zam betul §i cu fin uta ei. Hawk presupusese cd ea se culcase deja cu barbafi, dar putin Ti pasa d aca era el primul sau nu. Navajo nu punea nici un pret pe virginitate, contrar albilor. Carol i se destainuise, vara trecuta. Hawk o blestemase pe mama ei, Vera Rawlins, care umpluse capul fetei cu prostii, cd sexul era un p acat, §i cd unei fete, care nu a§teapta pdna la mariti§, i se Tntampla numai nenorociri. Chiar §i acum Carol mai avea refineri. Tl cauta numai cdnd el era singur, iar Tn prezenfa familiei, se

NEDORITUL

59

ardta distanta. De altfel, Hawk nu se Tmpotrivea, un Navajo nu-§i afi§a Tn prezenfa altora, relatiile sale intime. — Tu nu md consideri frumoasa? repeta Carol. — §tii bine cd da, raspunse el, pe un ton oarecare. — Ai putea fi mai entuziasmat, spuse ea, atinsa Tn demnitatea sa. Chad este. Hawk Iua un aer amuzat. Carol Tncerca sd creeze o rivalitate Tntre cei doi fra|i, ceea ceTi flata feminitatea. —

Nu voi intra Tn competifie cu Chad, ca sa-fi ca§tig

favorurile. Ranita, Carol pleca de langa el, §i flirta exagerat toata seara cu fiul cel mare al familiei Faulkner. Cdnd perechea se furi?a Tn noapte. Hawk nu fu surprins. A§tepta sa-i vina §i lui randul. Doua zile mai tarziu, pleca sd fa ca Tnconjurul p ro p rie to r. i§i mana calul la pas, pana Tn varful unei coline §i se opri aproape de moara de vant. Descaleca §i se duse sd verifice pompa de apa. Funcfiona normal. Sprijinit cu spatele de cal, indianul contempla peisajul arid. Glasul pdmantului §i tainele sale fd§neau din toate parfile, Tn ar§ifa acestei dupa-amieze de vara. C dt vedeai cu ochii, totul era neclintit. Aceasta asprime a naturii, Tl cmofiond pe Hawk, facand sd vibreze coarda sensibila Tn interiorul sdu. Ochii lui de un albastru profund, straluceau de placere. Pielea sa expusa la soare, capatase o nuanfa aramie, pe pomefi. Aceasta familiaritate ancestrald cu pamantul, era 0 mo§tenire din partea „Neamului". Tl reconforta §i Tl hranea. 1lawk §tia cd un alb nu l-ar Tnfelege. Oamenii aparfineau pdmantului, dar pamantui nu va aparfine niciodata oamenilor.

60

Janet Dailey Percepu o mi§care, undeva Tntr-o parte. Se Tntoarse §i zari

un caldref care se apropia. Recunoscu Imediat silueta subfire a lui Carol §i o a§tepta. Parul ei lung §i blond Ti flutura pe spate pana la talie. La optsprezece ani, era deja o femeie capabila sd trezeasca dorinta unui barbat. Ea trase iapa de frau §i se opri la cafiva pa?i de Hawk,Tndreptandu-seTn §a pentru a-§i pune Tn evidenfa silueta. Zambi dulce, ca mierea. Hawk simfi nevoia sd o sarute, dar se abjinu. Era sigur, cd va veni §i timpul cdnd va fi a lui, iar acum Ti mangaia cu privirea sanii care se ridicau liberi, sub fesdtura find. — In sfar§it, te-am gasitl suspina tanara fata. — Dar ce, md pierdusem? Carol Tncrefi nasul provocator. — Mama m-a trimis sa-fi amintesc cd avem invitafi la masa, deseara. Trebuie sd te Tntorci la timp, ca sd faci du§ §i sd te schimbi. Nu vrea sd Tntarzii. — N-am uitat. Hawk se apropie de iapa §i-i mangaie botul roz $i moale ca o catifea. — Ai tendinfa sd te ratdce§ti, cdnd pleci singur, calare. Hawk. Md Tntreb ce te-o fi atragand. Cu un gest larg. Hawk arata orizontul. — Indienii navajo cred cd pamantul este mama tuturor lucrurilor, a to t ce este necesar viefii: apa, aerul §i soarele, care fa c din corpul omenesc ceea ce este. Tn momentul morfii, farana redevine fdrdnd, cenu§a redevine cenu§a. Carol! Peste doua saptdmani plec Tn Est, dar va fi pentru ultima oara, apoi, voi reveni la primavard §i voi ramane aici pentru totdeauna. — Este vorba de diploma ta?

NEDORITUL

61

Hawk o privi fix pe Carol. Dorinfa Ti ridica sangele Tn obraji. — Nu crezi cd Tfi pierzi timpul? — Studiul nu este timp pierdut, o corecta tanarul. — E§ti sigur cd John Buchanan Tfi va gasi de lucru? Chad se ocupa de afacerile lui, iar tu... Hawk oTntrerupse pundnd mdinile pe §oldurile tinerei fete. O salta din §a §i o puse pe pamant. Pupilele lui verzi luceau deja. — Crezi cd John Buchanan Tfi va lasa tie ferma? Hawk respinsese aceasta posibilitate, nuTI privea. — Tatal tau se ocupa foarte bine de ferma, Carol! — Tatal meu ar putea lucra pentru tine. Hawk o studie pe tanara fata ai carei ochi straluceau de ambitie. —Tntotdeauna ai visat sd ajungi stapana acestui domeniu uria§, nu-i a§a? Vrei chiar, s-o imifi pe Katheryn; ti-ai Tnsu§it §i manierele ei. Cu capul aplecat Tntr-o parte, Carol Ti sfida pe Hawk Tntr-o atitudine impertinenta §i defensiva, Tn acela§i timp. — Ah, da? Totu§i Tmi aduc aminte cd atunci cdnd eram mica, o idolatrizai pe Katheryn. Noaptea te furi§ai s-o spionezi, ascuns Tn arbu§ti, cdnd ea cdnta la pian. — Md urmareai, deci? Sau vroiai sa-l zare§ti pe frumosul Chad? — E§ti gelos? — Nu am fost niciodata gelos pe Chad, spuse Hawk, apropiindu-se de Carol, §i aproape atingand-o. Ea T§i puse mdinile pe pieptul lui, pe cdma§a uda de transpiratie. — Trebuie sd plec, spuse Carol. Am venit sa-fi transmit mesajul mamei. Hawk zambi cu subTnfeles.

62

Janet Dailey — Este singurul motiv? Pielea lui Carol degaja un miros de flori salbatice, caci ea

adoptase ?i parfumul lui Katheryn. — BineTnteles! Hawk T§i apropie buzele de gura tinerei fete, pe care ea i-o oferea, din instinct. Ea Tncepu sd tremure. Tncet, fara ca ea sa-§i dea seama de nimic. — Daca ai venit numai sa-mi transmifi un mesaj, de ce ti-ai scos sutienul? Ea T§i dadu capul pe spate. Ochii ei verzi se umplura de furie la vederea obiectului de dantela pe care Hawk Ti balansa Tntre degete. Hawk §tia, cd fata era mdnioasa, nu a ta t din cauza sutienului, cd t datorita faptului cd elTi descoperise planul. Lui Carol Ti placea sd lase impresia cd emotiile ei erau spontane. §i totu§i, ea se simfea atrasa de el, Tn aceea§i masura ca §i el de ea. —Tfi place sd fii vanata ca un animal, nu-i a§a? Hawk o prinse din nou Tn brafe. Ea se zbatu, dar buzele i se Tntredeschisera. — Opui rezistenfa de convenienfa, sau pentru a-fi mari placerea? — Hawk Tnceteaza! Lasa-ma sd plec, protesta ea furioasa. Descumpanit, Hawk slabi stransoarea §i se Tndeparta. — Bine. Ea ramase consternata, nu vroia deloc sd fie eliberata. — Ar trebui sa-fi pui sutienul Tnainte sd pleci. Mama ar putea sa-fi puna Tntrebari. — Du-te dracului, Hawk! Ti smulse sutienul. Un hohot de ras ie§i din gatul indianului. Ea Tncerca sa-l loveasca, dar el o prinse de mdna. — Badarane!

NEDORITUL

63

— Provocatoareo! Ti strivi gura cu buzele sale, Tmpiedicand-o sd mai spuna ceva. Ti mistuia aceea§i dorinfa. Hawk se lasa sarutat, punand frdu dorintei. O dorea pe Carol, dar nu voia sd fie manevrat de ea, §i oricum, daca ea Iua initiativa, to t se va intampla. Nu se simfea nici vinovat, nici tulburat. §i navajo §i albii, m acar o data, erau de acord. Sexul §i dorinfele erau lucruri naturale, ca §i viafa §i moartea. De altfel, Hawk trebuia sd recunoasca cd trupul fetei Ti provoca o mare bucurie. Ea Ti mangaia parul §i fafa §i Ti acoperea gura cu sarutari. El o dadu pufin deoparte, ca sa-§i descheie cama§a. — Am putea fi vazufi, protesta Carol, Tntr-un suflet. Hawk nu raspunse; nu avea ce sd raspunda. Ti trase bluza de-a lungul brafelor albe, apoi T§i scoase Stetsonul pe care 1) agafa de §a. Pe urma, T§i scoase cama§a §i o Tntinse pe iarba, sd nu se zgarie Carol. Ea statea Tn picioare, cu pieptul gol, cuprinsa de f risoane. Hawk TiTntinse m dna, ea ezita pufin, apoi T§i puse palma alba Tn mdinile aramii, care o trasera pe culcu§ul improvizat. Hawk a§tepta pufin, devorand-o cu pri­ virea. — Nu crezi cd am un corp frumos. Hawk? Vocea ei nu mai era d e ca t o rasuflare. Hawk se Tntinse langa ea, sprijinit Tntr-un cot. — Ba da. Mdna lui aluneca pe pdntecui plat, urmari curba unui san, Ti pipai sfarcul, descriind cercuri mici Tn jurul lui, ca sd vada cum se Tntare§te. Cdnd Carol gemu, mdna lui Hawk se ridica din nou spre parul ei blond. — Parul tau este luminos ca soarele. Alesese acest mo­ ment, ca sa-i fa ca complimentul, pe care i-l refuzase la

64

Janet Dailey

petrecerea data Tn cinstea iui Chad. Este moale ca matasea, iar ochii tai au culoarea pietrei-femeie. Indianul pleca capul §i mangaie cu buzele obrajii satinafi ai fetei. — Ce este o piatra-femeie? Chicoti tanara fata, intrigata de acest compliment neobi§nuit. — Cei din neamul navajo cred cd lumea Tntreaga se Tmparte Tn masculin §i feminin. Hawk se Tntrerupse ca sa-i sarute sanii, smulgandu-i lui Carol un nou geamdt. Tn acela§i timp mdna lui Ti explora pantecele. Se opri la cureaua de la pantaloni. — De exemplu, peruzelele sunt barbafi §i femei. Albastru Tnchis este al principiului masculin, albastru deschis este al principiului feminin, ca §i albastrul ochilor tai, Carol. Cu abilitate, el trase fermoarul pantalonilor, §i o lasa pe fata sa-§i scoata ve§mdntul. Se scula §i-§i scoase jeans-ul. — Dumnezeule, ce aer salbatic ai cu acest suspensor, exclama Carol, tremurand de excitare. De ce porfi a§a ceva? — Este mai com od d eca t un slip, explica Hawk ridicand din umeri. — Cdnd te vad a§a, am impresia cd sunt prizoniera. Indienii navajo mai rdpesc femei albe? Tntreba Carol cu o voce pe care curiozitatea o facea mai stridenta. Hawk era obi§nuit cu aceste Tntrebari caraghioase; de fiecare data cdnd femeile T§i dadeau seama cd el este metis, Ti puneau to t felul de Tntrebari, Tnainte sau dupa ce se culcasera cu el. El dadu din ca p afirmativ. — §i albe, §i mexicane, §i apache, oricare, numai sd nu fa ca parte din trib. De aceea, neamul navajo sunt obligati, uneori sa-§i fure viitoarea nevasta.

NEDORITUL

65

Hawk se strecura langa ea cu suplefea unei feline, — §i daca ea opune rezistenta? Pe fa|a fetei el citi placerea pe care o da frica de pericol. Se Tntinse peste ea, tintuind-o pe pam ant cu toata greutatea lui. —

E§ti la fel ca celelalte, nu? Visezi §i tu la „frumosul

salbatic" care te va rapi. T§i puse mainile pe brateie lui Carol, pe care aceasta le tinea Tncruci§ate deasupra capului. Tanara fata fremata, iar pupilele i se dilatasera. — Asta da mai mult gust faptului Tn sine, §i permite exprimarea fantasmelor sexuale care le bantuie, nu-i a§a? Pentru Carol, a§a ceva era imposibil de admis, iar Hawk nici nu o dorea. Singurul lucru pe care Tl dorea, erau buzele ei Tntredeschise. Tncet, Ti desfacu picioarele albe, cu genunchiul sau. Trupul lui Carol se arcui de dorinta. Murmura cuvinte de neTnfeles. Hawk ramase surprins de contrastul Tntre pielea fetei, foarte alba, §i pielea sa aramie, dar nu se gandi prea mult, din cauza trupului care se zvarcolea sub el, cerand un raspuns brutal. Unghiile fetei i se Tnfipsera Tn pielea de pe spate. Cand o auzi flpand, el se lasa prada placerii care explodaTn el. Ramase cateva clipe deasupra, apoi se Tntoarse Tntr-o parte. Carol se cuibari la pietul lui, sarutandu-l, pared i-ar fi mulfumit Tn tacere. — Spune-mi cd md iube§ti, Hawk,TI implora ea, rava§ita. Ea avea buzele umflate de atatea sarutdri iar pielea ei ardea. Era cald. Placerea celor doi tineri fusese reciproca. Cererea lui Carol Tl amuza pe Hawk. — Ce este dragostea? protesta el cu amabilitate. Neamul navajo nu crede Tn dragostea romantica, ca albii.

66

Janet Dailey A§a cum observase, acest cuvant era folosit Tn cazuri

foarte diferite. Dorinta sexuala era considerata dragoste, a avea grija de cineva era, de asemenea, o dovada de dragoste; iubeai o culoare, o mancare, o fara etc... De fiecare data cdnd indianul ceruse explicate i se raspunse ca cineva §tie cd iube§te, atunci cdnd iube§te. Hawk credea cd este mai bine sd aiba Tncredere Tn ceea ce vedea cu ochii lui, d eca t Tntr-un sentiment vag. Pentru el „dragostea romantica" era inaccesibila, de neatins §i de neTnfeles. Ajunse, deci, la concluzia cd aceasta nu exista, concepfia poporului sdu fiind mai realista. — Societatea navajo este Tntemeiata pe matriarhat, explica el lui Carol. Un barbat nu are nimic, cu excepjia hainelor sale §i a §eii. Restul, pamantul, casa, vitele, aparfin femeii sale. Pur §i simplu, el munce§te pentru ea. — Mi se pare chiar placut, chicoti Carol ghemuindu-se langa el. Hawk observa umbrele lunguiefe ale soarelui care coborau §i se ridicau. T§i puse slipul §i jean§ii. Carol ramase Tntinsa pe cdma§a lui, Tntinzandu-se ca o pisica satula, alba toata. — Ai face bine sd te Tmbraci, o sfatui Hawk. — Imediat, facu ea, cu o privire neclara.

6

— Da-mi cama?a. Hawk T§i trase fermoarul de la jeans §i se apleca peste §oldu! lui Carol sa-§i ia cdma§a. Tn momentul Tn care puse genunchiul Tn pam ant, simfi ni§te trepidafii: cal Tn galop. Se ridica imediat, scrutand orizontul. Placerea dragostei Ti mic?orase acuitatea simfurilor, care Tn alta situafie, l-ar fi avertizat din timp despre sosirea caldretilor. —Tmbraca-te! Vine cineva I — OI Dumnezeule! ?opti Carol Tmpleticindu-se. T§i trase pantalonii Tn graba. Chiar Tnainte de a vedea fefele cawboy-lor, indianul Ti recunoscuse: Bill Short §i Luther Vileox. Calaretul din frunte era Chad, iar langa el, Tom Rawlins. — O nul Este tata, scanci Carol, luptandu-se cu fermoarul pantalonilor. Hawk T?i dadu seama cd era imposibil sa-l minfi pe Rawlins, care vazuse destule, ca sd nu-fi dea seama de ceea ce seTntamplase. HawkT§i trase cama?a pe braje, dar nici nu Tncerca m acar s-o Tncheie. Carol era a tat de tulburata, Tncat nu putea sa-?i puna sutienul. Cdlarefii se oprira la cativa pa§i de tineri §i descalecara. HawkT§i concentra atenjia asupra lui Rawlins. Expresia sa era Tn§elatoare ?i Hawk nu subestimase niciodata, nici forfa nici

68

Janet Dailey

voinfa acestuia; era un tip tare. Dar Rawlins avea un punct slab: fiica sa, Tn ochii lui, ea nu eraTn stare sa fa ca nimic rau. Hawk Tl respecta pe omul care acceptase povara educafiei sale §i care Tl Tnvafase to t ce e a ce §tia despre ferma. Rawlins fusese Tntotdeauna un om Tnjelegdtor, dar Tn acest moment, expresia sa dura §i rea lasa sd seTnfeleaga cd orice explicate era inutiia. HawkTITntampind fara sd ciipeasca pe omul care Tnainta spre el.Tn spate, o auzi scancind pe Carol. —

Ce se petrece aici? tuna Rawlins. Ce i-ai facut fiicei

mele? Hawk, care se a§tepta la aceasta izbucnire, ramase imperturbabil. — Tom, eu... Nu i se dadu nici posibilitatea sa-§i termine fraza. — Tatal Eu n-am vrut, urla Carol cu o voce isterica, el m-a silit. Tnmdrmurit de o asemenea acuzafie, Hawk Tntoarse c a ­ pul §i o fintui cu privirea pe fata. Pe fafa ei ro§ie curgeau lacrimi de ru§ine. Bretelele sutienului Ti atarnau pe umeri, iar bluza §i-o finea la piept, pentru a-§i ascunde goiiciunea. Ochii ei verzi implorau iertare. — Te-am tratat ca pe un fiu, bastardTmpufiti latra Rawlins, §i tu Tmi violezi fata? Hawk n-avea cum sd se eschiveze. Un pumn Tl lovi Tn falca, trantindu-l la pamant. O durere violenta Ti invada craniul. Scutura din cap, ca saTmprd§tie ce aja ce-i invadase creierul, un }ipat de femeie Ti rasunaTn minte. Tmpleticindu-se, reu?i sd se ridice Tn genunchi §i cu toata vederea Tnce|o§atd, o vazu pe Carol alergand spre Chad. Tnainte de a putea sd

se ridice Tn picioare, un al doilea pumn Tl Tntinse Tn praf. Se ridica Tn coate, dar varful unei cizme se Tnfunda violent Tn coastele sale, rostogolindu-l la pamant.

NEDORITUL

69

Instinctiv, se rostogoli, ca sa scape de atacatorul sdu §i se scula. Se arunca asupra lui Rawlins, care se repezea spre el, abatandu-i directia pumnului. Se aga fa de mijlocul lui ca sa-l faca sd dea Tnapoi. Indianul era mai Tnalt §i mai puternic, ar fi putut sa-l bata pe alb u§or, dar Rawlins nu cadea. Parea de o rezistenfa ie§ita din comun. Hawk simfi cum alte maini Tl trag Tn spate. Crezu c d un caw boy Tncerca sd puna ca p a t luptei, dar cdnd primi o noua lovitura Tn stomac, Tnfelese cd Bill Short §i Luther Wilcox veniseraTn ajutorul lui Rawlins careTI to ca cu pumnii.Tn timp ce pe el Tl fineau cei doi. Soarele disparu. Orbit, Hawk simfi cum i se Tnmoaie picioarele, dar cei doi caw boy nu-l lasara sd cada. Loviturile continuara sd ploua asupra lui, cu toate cd el era aproape inconftient. Trupul Tl devenise moale, iar capul i se Tnvartea Tn directia Tn care era lovit. UmbreleTI invadara ;i el atarna ca un obiect fara viata. — Este terminat, §efule, grohai Luther Vilcox, Tn dreapta lui. — Trezifi-I, porunci Rawlins, cu o voce plina de turbare. Luther facu apel la rafiune. — Nu pofi sa-l omori, §efule. Dumnezeule, este... Omul ezita asupra cuvintelor, nedorind sd fa ca legatura de rudenie Tntre Chad §i indian. In plus, Luther nu era convins cd Rawlins avea dreptul sa-i

aplice o pedeapsd lui Hawk. In timpul verii, o vazuse de mai multe ori pe Carol Tn compania lui Hawk ?i nu era sigur cd Hawk era singurul vinovat. Apoi, trebuia finut cont de reacfia lui Faulkner, daca „fiul" sdu era ucis. Tacerea care se lasa, Tl facu pe Luther sd Tnfeleaga cd fusese ascultat. Sentimentul razbunarii Tl mai anima Tnca pe Rawlins, dar sclipirea uciga§a din ochi disparuse. — Lasa-I Bill, porunci Luther, facdnd semn cu capul.

70

Janet Dailey Trupul lui Hawk cazu la pam ant cu un zgomot Tnfundat.

Rawlins se Tntoarse spre fiica sa, care ajutata de Chad, T?i puse bluza. Tanarul o finea strans, cu un aer protector §i reconfortant. Fafa lui frumoasa ca pa ta un aspect sinistru, cand se Tntoarse spre Rawlins. A gafata de cama?a lui, Carol se smiorcai. — Nu md lasa, Chad! — A§teaptd-ma, porunci el, md due sa-fi aduc calul. Cum se Tndeparta tanarul, Tom Rawlins se apropie de fiica sa, care lasa capul Tn jos, o §uvifa blonda acoperindu-i fafa. Cdnd tatal sdu Ti puse mdna pe umar, ea tresari §1 se Tntoarse cu spatele. Umerii lui Rawlins se lasara Tn jos, el T§i retrase mdna cu un sentiment de Tnfrdngere. Chad trecu peste trupul imobil al fratelui sdu vitreg, Iua frdul iepei lui Carol §i o duse fetei. Caluful lui Hawk ridica capul §i necheza, vazdndu-i pe cdldrefi cum se Tndeparteaza la trap. Apoi apleca capul asupra omului care zacea la pdmdnt. Cum acesta nu facea nici o mi§care, calul Tncepu sd pascd cu toata durerea pe care i-o provoca zabala la fiecare gura de iarba verde ;i grasa pe care o Iua. Cdnd Hawk T§i reveni, era frig §i pe cer stelele se aliniasera ca la parada. Totul era confuz Tn mintea lui. Tdnarul nu Tnfelese imediat de ce era Tntins la pamdnt. Apoi, cdnd Tncerca sd se ridice, o durere ascufita Ti sfd§ie maruntaiele, §i el cazu din nou, scofdnd un fipdt. Trecura minute bune, pdna T§i limpezi gandurile §i Tnfelese, cd are cdteva coaste rupte. Tncerca din nou sd se ridice, §i cdnd reu§i, se Tmpleticea ca un om beat. Tn ca p pared avea o toba care TlTmpiedica sa-§i puna ordine Tn ganduri. Fafa Ti era umflata, moale §i umeda, nasul deformat, iar pleoapele umflate li transformasera ochii Tn doua linii subfiri. Hawk tocm ai T?i ducea mdna

NEDORITUL

71

la gura, cand auzi un zgomot. Tncerca sd localizeze zomotul §i T§i zari calul la cdfiva pa§i. Tncerca sd se duca spre el, dar creierul sdu nu eraln stare sd transmita ordinul catre picioare. Totu§i, dupa un timp, reu§i sd Tnainteze §i apuca cu greutatefraul. Calul sezbatu,Tnnebunitde mirosul sangelui. Hawk Ti vorbi Tncet, Tn limba navajo §i calul se lasa Tn sfar§it, prins. Hawk puse un picior Tn seara, T§i aduna toate puterile ca sd se salteTn §a. Mdinile lui se aga-fara cu disperare de creasta §eii, lasand fraul, care cazu pe gatul animalului. Calul §tia drumul spre casa; porni drept Tn aceasta direcjie. Doar instinctul Tl facu pe Hawk sd se find Tn §a, cram ponatde creasta ei, cu picioarele stranse peste pantecele animalului. Cdnd, dupa un timp nedefinit. Hawk ie§i din ceafaTn care plutise, Tnjelese cd se oprisera. Calul batea pasul pe Ioc, refuzand sd Tnainteze. Hawk vazu cd au ajuns la padoc. Se clatina Tn §a, gata sd cada. Undeva, nu prea departe, auzi un cal apropiindu-se, dar durerea era prea mare pentru a acorda atenjie acestui zgomot. — Hawk! Aceasta voce scrd§nita, nu putea fi decat a tatalui sdu. — Am auzit cd ai avut necazuri, §i am venit sd vad ce tl s-a Tntamplat. Hawk puse un picior pe pdmdnt, dar T§i pierdu echilibrul Tn momentul Tn care cizma ie§i din seara. Apucandu-se cu mdna de creasta §eii, se rostogoli Tntr-o parte, dar se opri din fericire.Tn crupa calului, sprijinindu-se de ea. — Dumnezeule, Hawk! Gatul lui John Buchanan Faulkner parea cd se rupe. Striga: — Frank, Pecho! Venifi sa-mi dafi o mana de ajutor. — Nu!

72

Janet Dailey fipatul lui Hawk sunase limpede. John Buchanan se apro­

pie de fiul sau. O slabiciune imensa Tl coplefi pe Hawk; durerea li sfafia trupul, facand sd i se zbata tamplele.

Reu§i sa-l distinga pe fatal sdu, fi spuse: — Ai venit sd vezi ce ml s-a Tntamplat? Din cauza buzelor umflate, fiecare cuvant Ti provoca durere. Continua: —Ti-a compromis cineva planurile? Ai uitat, dinTntamplare, sa-l previi pe Tom Rawlins cd aveai sd md faci un om respectabil, Tn cafiva ani? A f fi fost un ginere prezentabil. Se mai apropiasera fi alfi cawboy, Tn afara c elor chemafi de Faulkner, dar lui Hawk pufin Ti pasa ca-l aud. Era total indiferent fafa de cei din jur. — N-af fi crezut niciodata cd... pofi fi a ta t de rautacios. Erau cuvinte spuse la Tntamplare, tocmai pentru a evita alte Tntrebari jenante. — La ce te afteptai? Tanarul Tfi ascunse dezgustul. Durerea 11 smulse un geamat; coastele rupte Ti Tnvinefisera pieptul. — Ar fi bine sd te duci la un doctor, continua John Bucha­ nan, facand un pas Tnainte. — Nu! Hawk se sprijini de calul sdu, pana TI lasa durerea. — Este inutil sd chem un doctor pentru un nas spart fi cdteva coaste rupte. Sunt sigur cd nu am nici o leziune interna. Tanarul reufi sd se Tndrepte fi sa-l Tnfrunte pe tatal sdu. — John Buchanan Faulkner, mai demult, m-ai sfatuit sa-mi urmez propria cale. N-am nevoie de tine. De Rawlins o sd md ocup singur. Voi acfiona singur, a fa cum am facut Tntotdeauna. Faulkner ezita, apoi pali Tn fafa hotararii lui Hawk.

NEDORITUL

73

— Avand Th vedere cele Tntamplate, ai fa ce mai bine sa teTntorci la unlversitate, c a t mai curand posibil. Hawk schita un zambet, care semana mai mult cu o strambatura. — Adica sa fug? A§a ar trebui sd faca un navajo, nu-i a§a? Cdnd lucrurile iau o Tntorsatura proasta, iar el este d e p a rt de evenimente, trebuie sa dezerteze? Pun pariu cd asta v-ar fa ce placere, fie, lui Tom, lui Carol. §i afi fi muifumiti sa nu mai revin niciodata. Ei bine, ramani Hawk lasa aceasta ultima fraza sd pluteasca amenintatoare Tn aer. Tn Tncheiere spuse: — De acum Tnainte, eu Tmi voi alege drumul, ;i d a ca asta nu Tfi este pe plac, John Buchanan, du-te dracului. Hawk se Tndeparta pa§ind hotarat, a ta t c a t Ti permiteau mu?chiiTndurera|i. Plcarea lui dadu naftere la §u§oteli printre cawboy, dar Faulkner T?l lasa fiul sd piece fara a manifesto vreo urma de emofie. Luminile erau aprinse Tn casa familiei Rawlins, casa, care Tn lipsa de altceva mai bun, fusese caminul lui Hawk tim p de unsprezece ani. Se a g a ja de balustrada, ca sd poata urea treptele peronului. Trupul sdu moiestat, avea nevoie de odihna, dar mai avea ceva de facut. Intrand Tn vestibul, tanarul indian T§i zari chipul Tntr-o oglinda. Era de nerecunoscut; semana cu un monstru cu coam a neagra. Hawk Tntoarse spatele imaginii ?i se Tndrepta spre bucatarie, unde Tom Rawlins statea la masa. Avansa pana Tn pragul u?ii. — Am venit sa-mi tau lucrurile, spuse el cu o voce neutra. — la-le §i §terge-o! Altadata, Hawk ar fi tacut. dar acum lucrurile se schimbasera.

74

Janet Dailey — Ma cuno?ti Tom, §i §tii ca nu |i-am violat fiica. M-ai tratat

ca pe copilui tau, dar eram ultimui om pe care fi i-ai fi dorit ca ginere. Ji seTntorcea stomacul pe dos, Tom, la gandul cd fiica ta s-ar casdtori cu un metis? Bastardul lui John Bucha­ nan Faulkner? Fafa lui Tom deveni stacojie, dar se abfinu de la orice comentariu. Hawk ?tia cd marcase un punct. Tnconjura ma­ sa §i se Tndrepta spre camera lui. Tn acel moment, Vera Rawlins, aparu pe coridor, §i se opri brusc, la vederea india­ nului. Fara sa-i lase timp sa deschida gura, Hawk se adresa ambilor so|i: — Nu sunt primul care se culca cu fiica voastra, §i trebuie sd marturisesc cd nici daca ar fi fost fecioara, n-a§ fi dat Tnapoi. Cu aceste cu vin te se Tndrepta spre ca m e ra lui. Sustinandu-§i coastele rupte, cu mana dreapta, se sprijini de u§a sa-?i adune puterile, apoi se Tndrepta spre pat, desfacu patura Tn careTji adusese lucrurile cdnd sosise aici, §i eraTnca un copii. O folosea pentru a doua oara. Goli sertarele de la com odd §i-§i puse hainele Tn mijlocul paturii Tntinse. Cdnd termina, se mai uita o data prin camera, sd vada d a ca nu a uitat nimic. Auzi un zgomot slab pe coridor, apoi auzi clan|a Tnvartindu-se. Mu§chii Ti erau Tntin§i, Tn a§teptare, cdnd u§a se deschise Tn tacere. O singura persoana ar fi putut sd doreasca sa-l vada: Carol. — Hawk, Tmi pare rau, ?opti fata. Nu §tiu de ce am vorbit a?a. Eram... speriata. Trebuie sd ma crezi; mama ?i ta ta m-ar fi omorat, daca aveau cea mai mica Tndoiala. Hawk se Tntoarse spre ea. Carol holba ochii, se dadu un pas Tnapoi §i-?i duse mdna la gura §i la stomac. — Sunt respingator, nu-i a?a?

NEDORITUL

75

— Te rog, iartd-ma, murmura fata ocolindu-i privirea. — Ca sd te iert, trebuie sd uit ceea ce s-a Tntamplat. HawkTnnoda capetele paturii. — De ce nu alergi la Chad? El te va ierta. Ridia patura strdnsa, §i trase aer Tn piept ca sa-§i Tnvinga durerea. — Hawk? Indianul Tntinse mdna dreapta §i-i ridica o bucla blonda. — Nu to t c e straluce§te, este aurl Parasi camera. Drumul Tntre casa §i dormitorul cawboy-lor i se paru nesfdr?it, lui Hawk. Discufiile Tncetara brusc, Tn momentul Tn care el deschise u§a, dar era prea obosit §i batut ca sa-i mai pese de privirile Tndreptate spre el. Avu nevoie doar de o secunda sa-§i faca patul §i se lungi cu bagare de seama, fara a-§i mai scoate cizmele §i fara sd se mai Tnveleasca. Adormi instantaneu. Dormi 36 de ore, un somn profund §i reparator. Cdnd se trezi, sangele de pe fata era spalat, iar coastele bandajate. Un castron cu supa aburea langa el. Hawk descoperi, mai Tntai o mana osoasa, apoi privirea Ti urea pana la Luther Wilcox. — Ce este? Tntreba tdnarul, cu o voce sparta. Tofi mu§chii i se contractors de durere, cdnd Tncerca sd se mi§te. — Ai venit sa-fi termini treaba murdara? — Nu-i nimic. Luther a§tepta pana cand Hawk Iua castronul, §i Tl informa, pe scurt, asupra situatiei. — Carol a plecat la Phoenix cu John Buchanan §i cu doamna Faulkner. Va ramane acolo pentru un timp.

76

Janet Dailey

Cinci zile mai tarziu, H aw kjncarcat cu provizii, se Tndrepta calare, spre canion. Ramase o luna Tntreaga la rudele mamei sale pentru a-§i reface forfele ;i a-§i regasi pofta de viata. Dar viafa indienilor nu era potrivita pentru el. Cdnd s-a Tntors la ferma, nimeni nu-l Tntreba unde a fost, §i nici nu-i contesta dreptul la un pat, Tn dormitorul cawboylor. Dimineata Ti Tnsofea pe cei care mergeau cu vitele. Rawlins, nu-i dadea nici un ordin dar ochii Ti ardeau de ura de fiecare data cdnd Tl zarea pe Hawk. Doua luni dupa aceste evenimente. Hawk auzi cd Chad §i Carol s-au casatorit. Pentru el, acest fa pt nu avea nici o importanta. §ase luni mai tarziu, Carol nascu un baiat, caruia Ti dadura acela§i nume cu al bunicului sau: John Buchanan Faulkner.

7

Deasupra ora§ului Phoenix, nori sumbri acoperisera cerul, aruncand ora§ul Tntr-o obscuritate nefireasca. Din cdnd Tn cdnd, fulgere galbene luminau strazile. Descarcarile electrice stralucitoare, erau Tnsojite de tunete, care faceau sd trosneascd aerul §i sd vibreze pamantul. O perdea deasa de ploaie Tngreuna circulatia, blocand-o. §tergatoarele Volkswagen-uiui se agitau frenetic, maturand apa care §iroia pe parbriz. Lanna Marchall T§i descle§ta degetele crispate de pe volan, relaxandu-se putin. Locuitorii Phoenix-ului Ti vorbisera despre aceste furtuni violente care se abateau din senin peste ora§, dar nu le ddduse crezare. Totul era a ta t de secetos §i prafuit, ars de o canicula nemiloasa, Tncat i se paruse imposibil ca o asemenea cantitate de apa sd cada vreodata. Acum Tnfelegea. Tn jurul tinerei fete, circulatia densa de la ora §ase, se desfa§ura lent. Fara a scapa din ochi drumul §i intersectiile aglomerate, Lanna se apleca §a-§i desfaca §ireturile de la pantofii din piele alba. — Ah, ce bine este! suspina ea. Circulatia deveni §i mai lenta, obligand-o pe Lanna sd franeze. Parcurse deja §apte kilometri, mai avea Tncd trei, pana sd ajunga acasa, la ea. Dupa felulTn care Tnainta, mai avea nevoie de o jum atate de ora Tn plus. Cu o figura resemnata, fata T§i trase parul pe spate §i Tl prinse Tn coada de cal. Avea parul de un negru cald, cu

78

Janet Dailey

reflexe ro?iatice. Un suras discret Ti arcui buzele pline. Cand T§i scotea uniforma austera de infirmiera, Lanna se simfea ca un fiuture care ie§ea din crisalida lui. Nu pentru ca finuta alba i-ar fi ascuns formele; din contra, ea Ti evidenfia linia rotunda a §oldurilor §i a pieptului §i finefea taliei. Dar ramdnea, oricum, o uniforma. Caldura §i ploaia faceau atmosfera din ma§ina greu de suportat. Daca lasa geamul Tn jos, intra ploaia. Lanna T§i descheie primii doi nasturi ai uniformei, care Ti strivea sanii. Pe dreapta, pe §osea, zari luminile din spate ale unui camion Tn pana. Cdnd Tncetini pentru a trece pe langa el, portiera din dreptul §oferului se deschise §i din camion coborT un barbat solid. Tn lumina farurilor Volkswagen-ului, Lanna distinse o vesta de piele §i o palarie stil Stetson, care acoperea un parTnspicat. Pe una din parfile laterale ale camionului inscripfia,,Falcon International"1 era pictata deasupra unei embleme care reprezenta pliscul ascufit al pasarii de prada. Cum depa§i vehiculul §i pe §oferul acestuia, Lanna arunca o privire Tn oglinda retrovizoare §i vazu barbatul mergand cu capul aplecat, ferindu-se de ploaie. Ea nu ezita d e ca t o clipa, apoi semnaliza §i opri. Fara sd opreasca §i motorul, coborT geamul. Necunoscutul, un barbat Tntre doua varste, ocoli ma§ina §i se apropie de portiera. —

Nu vrefi sa urcafi? striga Lanna Tn clipa Tn care tuneful

bubui. Barbatul, pufin surprins, se apleca pe geam. Picaturile de ploaie se scurgeau de pe borurile largi ale palariei sale. De sub sprancenele carunte, dese, o privire albastru deschis o studia cu interes pe tanara femeie. Anii sapasera cute /

Falcon=$oim

NEDORITUL

79

adanci pe fata sa, ceea ce Ti d adea un aer sever, dar Lannei nu-i fu team a. — Urcati, spuse ea surazand. Strainui ezita putin, apoi deschise portiera. — Multumesc. Vocea lui ragu§ita se potrivea cu fizicul sau aspru. — Este un adevarat potop, iar dumneavoastra suntefi ud pana la piele, spuse ea, Tn timp ce omul se strecura Tn ma§ina. Lanna apasa pe accelerator §i intra din nouTn §irul ma§iniior care Tnaintau Tncet. Arunca o privire barbatului de langa ea. Observa ridurile din colful ochilor sai plini de tristefe. Con§tient de faptul cd este observat, el Tntoarse capul spre Lanna. Imediat, ea se concentra asupra drumului maturat de ploaie. — Paring dumitale nu te-au Tnvafat cd nu e bine sd iei necunoscu|i Tn ma§ina? Este periculos pentru o fata tanara. Pe Lanna o amuza faptul cd repro§ul venea chiar din partea aceluia caruia Ti facuse acest serviciu. — Ba da, mi-au atras atenfia asupra autostopi§tilor §i a necunoscutiior, dar Tn acela§i timp, mi-au spus §i legenda bunului samaritean. Ce s-aTntamplat cu camionul dumitale? — Cred cd a intrat a pa Tn delcou. Lanna observa cd se apropiau de o intersecfie. — Daca tin bine minte, la aceasta intersecjie este un SERVICE, dar nu sunt sigura. Te-a§ putea lasa putin mai departe, unde sd gase§ti pe cineva care sa-fi remorcheze camionul. Barbatul T§i privi ceasul de pe mdna stanga. —Tntr-un sfert de ora, ar trebui sd fiu Tn fata unei cladiriTn constructie, la urmatoarea ie§ire de pe autostrada. Te-ar deranja d a ca m-ai duce pana acolo?

80

Janet Dailey — Nu, deloc, este chiar Tn drumul meu. Ea Tl privi cu curiozitate pe strain: hainele sale, varsta sa

Tnaintata, faptul ca trebuia sa fie pe un §antier, dupa orele de program, o facura sa creada cd este vorba de un paznic de noapte. — Nu o sd avefi prea multe probleme Tn noaptea asta, d aca va continua sd ploua. Surprins, omul T§i Tncrefi sprancenele dese. — De ce? — Pe un timp ca acesta, muncitorii raman sd lucreze Tnauntru, §i deci, nu mai scot materialele afara. Sarcina dumitale va fi mai u?oara, a§a cred. Barbatul surase amuzat; Tnfelese cd tanara fata Tl luase drept paznic de noapte. — Da, va fi bine, fu el de acord. Lucrati la un medic? Tntreba el aratand spre uniforma alba. — Da, la doctorul pediatru Fairchaild. — La recepfie? — Sunt infirmiera cu diploma, Tl corecta Lanna. — Spitalul din apropiere angajeaza mereu personal. Faci parte dintre ei? — Deloc. Nu mai lucrez la spital. — De ce? Tntreba barbatul, intrigat de tonul ei categoric. — O infirmiera nu trebuie sd se ata§eze de bolnavii sai §i, din pacate, eu sunt o fire prea sensibila. Acum lucrezTntr-un cabinet, unde contactul cu pacientii este mai redus. — Regrefi spitalul? — Uneori, munca Tn colectiv Tmi lipse§te. — Casdtorita? Lanna simfi privirea omului fixata pe inelarul sau, dar ea nu purta niciodata bijuterii la uniforma.

NEDORITUL

81

— Nu, nu sunt casatorita, raspunse ea pujin trista, Tncep sa cred ca taina casatoriei nu este facuta pentru mine. — N-a§ crede; o femeie frumoasa ca dum neata, atrage barbafii. — Am douazeci §i cinci de ani, mi s-au facut multe propuneri, dar nici una de casatorie, se confesa ea, cu un suras ironic. — Dupa amaraciunea cu care o spui, cred cd ai avut o experinfa nefericita. Lanna izbucni Tn ras, impresionata de a tata perspicacitate §i de nota de intimitate pe care o Iua conversafia. Nu era oare un rise sd discute despre viafa sa intima, gandi ea. — E§ti un bun observator, remarca ea. — Este privilegiul varstei, raspunse el. Ce s-a Tntamplat? Te-a parasit pentru alta? —Tntr-un fel, admise infirmiera... Chiar daca... cealalta, era sofia lui. Timp de doi ani, am a§teptat sd divorfeze, apoi am Tnfeles cd n-o va face niciodata. De ce ar fi facut-o? Avea to t ce-i trebuia, §i Tntr-o parte §i Tn cealalta. Se lasa o lini§te apasatoare. Lanna remarca cd strainul parea, mai degraba, trist. — Am spus ceva, ce nu trebuia? Tntreba e a , Tncruntand din sprancene.

— Poftim? Omul tresari, surprins de aceasta Tntrebare, dar T§i reveni imediat. — Nu, de Ioc. Ie§irea din §osea este chiar aici. Altadata acest Ioc era plin de cactu§i §i salvie; uite cum arata acum. Lanna se facu cd nu observa cd schimbase brusc subiectul conversajiei. — E§ti din Phoenix? — Nu, din nordul Arizonei. §i dumneata?

82

Janet Dailey — Din Denver, Colorado. Lanna se angaja pe o §osea laterala Tn urma unui §ir de

ma§ini, care deviasera ca §i ea. — De c a t timp e§ti aici, domni§oara...? Lanna ezita; de fapt,Ti facuse atatea confidenfeTncdt nu avea rost sa-§i ascunda numele. — Lanna Marchall. LocuiescTn Phoenix de §ase luni. — §i,Tti place? — Este foarte cald. — Un infern. Omul rase; rasul lui avea acela§i timbru ragu§it ca §i vocea, dar era placut la auz. —Tmi lipsesc muntii, zapada §i copacii, marturisi tanara femeie. Lanna opri, a§teptand sd se elibereze intersecfia, ca sd poata intra din nou pe §oseaua principala. — Ji-ai facut prieteni, de cdnd ai venit? Tntreba el. — Cativa... pujini. Lanna nu dorea sd dea impresia unui om parasit; era o fire expansiva §i nu prea complicata. Pur §i simplu, nu avusese timp sa-§i faca cuno§tin|e. §antierul aparu pe partea dreapta. — Lasa-ma aici, spuse omul aratand spre o remorca. Tn partea din spate a remorcii, la o fereastra mica,

patrata, stralucea o lumina. Pe u§a era scris cu vopsea: FALCON CONSTRUCTION COMPANY. Tn fafa u§ii era parcat un Cadillac de culoare Tnchisa. Lanna opri la c o if — Ai ajuns, anunfa ea cu un surds cald. Mi-a parut bine cd am stat cu cineva de vorba, drumul mi s-a parut mai scurt.

NEDORITUL

83

Omul puse mana pe manerul portierel, dar nu deschise imediat. Raspunse zambetulul tinerei infirmiere; ochii lui alba§tri nu mai erau tri$ti, pentru moment. — Muifumesc pentru ajutor, dar d ata viitoare, cand vei mai Tntalni un necunoscut pe drum, lasa pe altul sd fa ca pe bunul samaritean. — O sa Tncerc, promise Lanna, iar dum neata o sd te uzi pana la piele. El rase, ragu?it. — Daca o sd racesc, §tiu cui sd ma adresez, ca sd ma fa ca bine. Deschise portiera, §i ie§i Tn ploaie. — Ai grija de dumneata, spuse el, trantind portiera. El facu cu mana un semn de ramas bun ;i fugi cu capul plecat spre remorca. Dupa ce el intra, Lanna demara. Apoi, de fiecare data cdnd trecea prin fafa §antierului, Lanna se gandea la paznicul de noapte. N-ar fi putut spune cd e batran, cu toate cd arata cam de §aizeci de ani; avea o vitalitate §i o asprime, care o atrageau. Oricat de ciudat ar fi parut, acest strain o obseda. Tndeparta acest gand, convinsa fiind cd numai din cauza pufinelor cuno§tin|e pe care le avea la Phoenix, se gandea a ta t de des la el. Adevarul era, cd aerul morocanos al strainului Ti amintea de tatal ei, caruiaTi simfea lipsa. Cdnd avea unsprezece ani, Lanna T§i pierduse mama, iar tatal Ti fusese foarte apropiat, pana cdnd Tntalnise o vaduva tanara, cu doi copii, de care se Tndragostise. Lanna se bucurase pentru el, dar Tntre tata §i fiica se crease o ruptura. Lanna se gandise cd Tntr-o zi va avea ?i ea propria ei casa §i familie, dar dupa o aventura sentimentala, dezastruoasa, nu se grabi sd mai Tncerce din

84

Janet Dailey

nou. Prefera sa se ocupe mai Tntai de cariera ei §i se gandi chiar sa urmeze cursuriie seraie, la universitate. Lanna puse jos ligheanul cu rufe; sambata dimineata era ziua rezervata spalatuiui. Privi apartamentul Tn care locuia: era mic §i cu pufina mobila. Pentru moment, era to t ce T§i putea oferi. Era prima oara cdnd locuia singura. Pana acum loculse cu o colega; singuratatea Ti prindea bine, caci nu mai depindea de nimeni. Sentimentul de stabiiitate era mai mare, avdnd propria ei locuinfa. Tocmai se gandea la acest lucru, aranjand prosoapele uscate pe etajera din baie, cand auzi ciocanituri Tn u§a. Se grabi sd ajunga la u§a de la intrare, Tndepartandu-§i o §uvifa rebela de pe frunte. Prudenfa o facu sd puna lanful de siguranfa, Tnainte sd deschida. — Hello! spuse ea, surprinsa §i alarmata Tn acela§i timp, recunoscandu-l pe paznicui de noapte, care statea pe culoar. — Bravo, vad cd ai un lanf de siguranfa, observa omul surazand. — Ce faci aid?... Adica vreau sa spun... sunt Tncantata sd te revad, Ai uitat ceva Tn ma§ina? Nu gasise altceva mai bun sa-l Tntrebe pentru a-§i justifica prezenfa lui la ea. Privirea Ti aluneca pe statura Tnalta. De data asta, paznicui purta o cdma§a alba §i pantaioni kaki. Lanna remarca cizmele bine lustruite §i cureaua Tmpodobita cu o peruzea. El ascundea ceva la spate. Ochii verzi ai Lannei se marira de surpriza, cdnd el Ti Tntinse un buchet de trandafiri. — Vroiam sa-fi muifumesc, spuse el simplu. — Sunt foarte frumo§i, spuse tanara femeie, cu stangacie, respirand parfumul. Cum dracu', mi-ai gasit adresa?

NEDORITUL

85

—Tn cartea d© telefon, nu este d eca t o Lanna Marchall. Era a ta t de simplu, ca Lanna izbucni Tn ras. Pe nea?teptate, ea spuse: — Nici nu Tfi cunosc numele! El ezita o secunda. — John Buchanan. — Cu ce-fi pot fi de fobs, John Buchanan? Ea ezita sa scoata lanful, Tn ciuda trandafirilor primifi. — M-am gandit ca am putea Iua masa Tmpreuna. Tfi place bucataria mexicana? John Buchanan nu-i d adea nici o posibilitate sd raspunda. Aici, aproape, este un restaurant mic; nu arata cine §tie ce, dar m ancarea este excelenta. Ea Tnca mai ezita. — Te a§teptTn ma§ina ta, daca asta te poate lini§ti. Aceasta propunere Tnlatura §i ultlmele Tndoieli ale tinerei femei. — De acord, da-mi zece minute, sd ma schimb. — Ce sd fa c cu florile? N-ar fi mai bine sd le punem Tntr-o vaza? Tntreba John, privind buchetul pe care Tl mai finea Tnca Tn mana. — BineTnfeles. Lanna Tnchise u§a, scoase lanful, deschise din nou §i Iua florile. — A§teapta-md aici. Nu va dura mult. Restaurantul era mic §i pufin aglomerat, chiar d a ca era ora pranzuiui. John o conduse peTnsofitoarea sa spre o masa din coif, §i se a§eza cu spatele la intrare. A§a cum Ti spusese, preparateie erau delicioase, iar Lanna gandea cd prezenfa nouiui sau prieten Ti dadea §i mai mare savoare. Avea un umor reconfortant.

86

Janet Dailey Chelnerita trase farfuriile goale §i servi cafeaua. Lanna se

lasa pe spatarul capitonat. — Vorbe?te-mi despre dumneata, John, despre mine ?tii totul. — Ce ai vrea sa ?tii? El zambi. — Nu §tiu, spuse ea facand un semn vag cu mana, ceva, orice. E§ti casatorit? Ai copii? — Legitimi sau nelegitimi? — Nu mai glumi §i raspunde corect, insista Lanna. — Bine; sunt casatorit, am doi fii §i un nepot, aproape un barbat. Scoase o fotografie din portofel §i o Tntinse Lannei. — Greu de crezut caTn curand va avea doisprezece ani. Lanna remarca asemanarea dintre bunic §i nepot; aceia§i ochi alba§tri. Ti Tnapoie fotografia. — Oricine T§i da seama ca este nepotul dumitale. Nici o fetita? — Am avut o fata, demult. John puse fotografia la Ioc, Tn portofel, avand un aer absent. Cand ridica capul, Tn ochi i se citea o urma de melancolie. — Era un bebelu§, cand a murit. Ar fi avut aproape varsta dumitale; douazeci §i trei de ani. Avea ochii negri §i parul de culoarea cedrului - ca dumneata. Dar, mai bine, vorbe?te-mi de parintii dumitale, unde locuiesc? — Mama a murit, cand aveam unsprezece ani, iar tata s-a recasatorit acum cafiva ani §i locuie§te Tn Colorado. — Deci te-ai pricopsit cu o jn a m a vitrega". — Nu, Ann este o femeie minunata, ma prime§te Tntotdeauna cu mare placere §i-l face fericit pe tata. — Dar nu-i vizitezi prea des, nu-i a§a?

NEDORITUL

87

— Au viaja lor. Ann are trei copii, ?i asta Ti da destul de lucru. Tata Ti dedica mult timp sofiei sale §i nici nu-i place sd scrie. N-a§ vrea sa-fi faci nici o idee gre§ita despre el. Tata ma iube§te, dar acum are responsabilitati noi. —Tnfeleg, o asigura John cu convingere. Un barbat nu trebuie sd aiba o bligati speciale fata de unul din membrii familiei. — Vorbe§te-mi de sofia ta, Ti forta Lanna, nerabdatoare sd afle despre femeia, care avea fericirea sd traiasca cu acest om fermecator. — Eu §i Katheryn traim sub acela§i acoperi§. Tn afara de asta nu mai este mare lucru de spus. Ridica din umeri §i Lanna se Tntreba d a ca nu cumva tristetea din ochii lui se datora sotiei sale. — Are preocuparile ei: clubul, prietenele, receptiile, care Ti plac atat. Eu le am pe ale mele. — Vad, murmura Lanna, stanjenita cd pusese asemenea Tntrebari. — Katheryn este o sofie credincioasa §i o mama buna. Am un respect nemarginit pentru ea §i nu pot sa-i repro§ez e§ecui casniciei noastre. Lanna remarca, cu amdraciune, cd John nu spusese cd T§i iube§te sotia. Lua o Tnghititura de cafea. — Sofia ta Tmi pare un om remarcabil; a§ vrea s-o cunosc Tntr-o zi. Aceasta dorinta spontana,Tl crispa pe John. — Nu cred cd ar fi o idee bund, spuse el, Katheryn ar interpreta gre§it relatiile noastre. Recunosc cd Tn trecut i-am dat ocazia sd fie geloasa, n-am pretins niciodata cd sunt un sfant, din contra... Lanna prefera sd renunte la acest subiect, gandind cd John nu tine sd povesteasca amanunte despre viata sa

88

Janet Dailey

conjugala. Terminara cafeaua ;i mai flecarira putin, apoi plecara spre locuinta Lannei. — Muifumesc pentru dejun $i flori. Mi-au fa cut mare placere. — Placerea a fost de partea mea, spuse John. M-a§ bucura, daca ne-am mai vedea. — §i eu, raspunse Lanna. §i era sincera: Tn aceasta lume de oameni indiferenfi, ea tocm ai descoperea un prieten. Tn timp ce John traversa holul spre u§a de ie§ire, vecina

Lannei, o femeie de o varsta neprecisa, ie§i din apartamentul sau, Lanna Ti zambi. — Buna ziua, domna Morgan. — Ma bucur ca te-ai Tntors, Lanna, suspina vecina. N-ai, din Tntamplare, pufina scorti?oara? Parintele d'Art §i sofia sa vin la masa deseara §i am promis sd le fa c o prajitura. Lanna dadu din cap, razand Tn sinea ei. Vecina era o flintd dragu|a, cu condijia sd nu fie nevoie s-o suporfi prea mult timp. Intra. — Cred c d am scorJi§oara. Intra, ma due s-o caut. — M-ai salvat, spuse femeia bruneta, privind la umerii largi ai lui John, care se Tndeparta pe coridor. Ochii ei mici straluceau de curiozitate. — Mai am multe de facut pana la sosirea musafirilor. Cine este domnul? Doamna Morgan intra dupa Lanna Tn bucatarie. — O ruda? — Nu, un prieten. Lanna Iua borcanul cu mirodenii §i scoase un baton de scorfi§oara. — Poftim.

NEDORITUL

89

— Asta ma va scuti de un drum la bacanle. A§ fi putut sa-i cer familiei Art, dar se uita la televizor. Este un m eci de base­ ball. Este un prieten? — Nu genul de prieten pe care fi-l Tnchipui, doamna Morgan, explica rabdatoare tanara femeie, ci un prieten adevarat. — Cu ce se ocupa? Unde l-ai cunoscut? In zilele noastre, fetele trebuie sa fie prudente. — Este paznic de noapte pe un §antier, camionul lui se stricase ieri seara, iar eu l-am luat cu ma§ina mea. — L-ai luat fara sa-l cuno§ti? Ar fi putut sa te jefuiasca,

sau... §i mai rau. E§ti infirmiera §i ar trebui sa ?tii, ca un barbat ramane barbat, indiferent de varsta. — Suntem prieteni, asta-i tot, doamna Morgan, insista Lanna.

Cand acestei femei Ti intra ceva Tn cap, era nevoie de dinamita c a sa o faci sa renunfe. A§a ca Lanna prefera sa seTntoarca la subiectul initial. — Piacinta cu mere este siabiciunea m ea. Cata scorti§oara pui? Sylvia Morgan ti dadu reteta, Tn timp ce Lanna o conduceaTn hoi. Cand ramase singura, Lanna dddu trista din cap; p aca t ca vecina ei nu Tnfelegeal Tntre ea §i John exista o afinitate, care nu se baza pe o atracjie sexuala. Era ceva grozav, iar Lanna nu-i va permite doamnei Morgan sd-i distruga prietenia, cu aluziile ei perfide.

8

Cu fiecareTntdlnire, prietenia Tntre John §i Lanna cre§tea. Tn timpul saptamanii, John veni de doua ori §i o duse la

restaurant, apoi Lanna Tl conduse la §antier. Apoi, luara obiceiul sd mandnce acasa la Lanna, care pregatea masa. C ateodata, John venea sambata dupa-amiaza: atunci, se ultau la televizor, sau flecareau. Niciodata John nu mai aborda subiectul „familie" §i Lanna se gandi cd el avea o casnicie nefericita. Toata vara Lanna lucra la doctorul pediatru, §i avu ocazia sa-§i fa ca noi cuno§tinte. Din fericire, prietenia cu John, o facu sa nu se simta prea singura §i nici sd se lanseze Tn aventuri cu necunoscu|ii. Tn ultima saptdmand a lui august, John Ti propuse sd se duca sd viziteze „Muzeul de Antropologie” , speciaiizat Tn arta primitiva a triburilor indiene din Sud-Vest. IntrandTn galeria „Kachinas" Lanna §opti: — N-am Tnteles niciodata, de ce Tn muzee este atata lini§te. Aici toata lumea vorbe?te Tncet. — S-ar putea, §uiera John cd t se poate de serios, ca oamenilor sd se team a cd ar putea trezi spiritele. Lanna Tl privi scrutator. Dar el era deja adancitTn contemplarea obiectelor expuse. Se simfi privit §i atunci Ti explica: — lata una din cele mai prestigioase colecfii de „Kachi nas” ale triburilor Hopi §i Zuni.

NEDORITUL

91

Lanna se apropie ca sa admire expozifia de figurine sculptate Tn lemn §i Tncrustate cu pene, scolci, spini de cactus, sfaramaturi de os §i peruzele. Erau de toate marimile, formele, unele mai caraghioase d e c a t altele, cu ochi enormi, cu capete rotunde, cu ciocuri lungi, dinfi ascufiti. Forme misterioase §i de co§mar. — Sunt idoii care reprezinta pe Dumnezeul indieniior? $opti Lanna. — Sunt papu§i, nu idoli, o corecta John cu un zambet amuzat, aceste papu§i neavand, Tnsa, nimic comun cu papu§ile pe care le cunoscuse Lannajn copiiarie. „ Kachinas" sunt imagini ale zeilor. Mai exact, ele simbolizeaza fortele naturii. John 11arata ma?tiie, una dupa alta. — Sunt fascinante, marturisi Lanna, putin speriata. La ce sunt bune? Oricum, nu sunt jucarii. — Ba da, Tntr-o oarecare masura, sunt jucarii. Copiiior li se dau aceste „ Kachinas", dar nu ca sa se joace, ci casaTnvefe sdlecunoascd.CuvantuLKachinas"creeazdconfuzii, pentru cd se refera la o papu§a lipsita de putere. Tn timpul ceremoniiior, dansatorii care p oa rta costum e asem anatoare papu§iiorse numesc, de asemenea „ Kachinas". Aceste explicafll sunau ciudatTn urechile Lannei, care se simfea §i atrasa §i speriata, Tn acela?i timp. John T?i continua comentariul: —Tntre §apte §i treisprezece ani, balefii navajo participa ia o inifiere numita „Yeibichai". CopiiiTmbracafi doarTn panza, de la mijloc Tn jos, cu capul acoperit cu o patura, sunt condu§i, de cu noapte, Tn fafa unui foe, unde nu au voie sd priveasca „zeii". Lanna T§i imaina scena: noaptea neagra, flacarile care se ridicau spre cer, §i o duzina de adolescenfi acoperifi cu o panza, a§teptand Tnfrico^afi cu trupurile aramii luminate de flacarile focului.

92

Janet Dailey — Fiecare copii este condus, separat, Tn fafa divinitafii

feminine a grdului, ca sd aiba un curaj divin. O persoana care poarta o masca neagra, fi biciuie§te cu trestii, scofand strigate ascufite. Lanna Tncepu sd tremure, imagindndu-§i spaima unui copii biciuit de un om pe care nu-l poate vedea §i din partea caruia aude doar urlete. — La sfar§itul ceremoniei, „ Kachinas” T§i scot ma§tile, dezvaluindu-§i identitatea Tn fafa copilului. Adesea, este vor­ ba de unchiul baiatului, de varul lui, sau de cineva cunoscut. Apoi, inifiatul ia un sac de polen oferit de vrajitor ?i TiTmpra§tie peste ma§tile folosite §i peste oamenii care le-au purtat. John se Tntrerupse, cu privirea pierduta: — Psihologic, rituaiul este interesant: dezvaluindu-§i iden­ titatea, „Kachinas" demonstreaza copiilor cd nu sunt zei ci fiinfe omene?ti. Este o maniera simbolica de a arata cd supranaturalul exista Tn om, sub forma binelui §i raului. Aceasta explicafie o facu pe Lanna sd Tnfeleaga mai bine o ceremonie, care mai Tnainte i se parea inumana. Era impresionata de cuno§tinfele Tnsofitorului sau. — Ai asistat deja la vreo inifiere? Tntreba ea. — Nu, raspunse el, este interzis albilor. — Totu§i ?tii foarte multe. — Nu uita cd am trait langa o rezervafie Navajo, un popor unic. —Ti admiri mult pe Navajo. — Da, §i albii sunt singurii din lume care au nimicit alfi oameni pentru a le Iua pamdntul. Ca american, ma Tntreb: ce se va Tntampla? De ceTi exterminam, sub pretextul cd nu le Tnfelegem modul de viafd? Sistemul indian §i sistemul occidental sunt incompatibile. De exemplu, indianul nu con-

NEDORITUL

93

sidera pamantul proprietatea sa; albul Tl ?i Tngrade§te pe al lui. — Da, cred ca indienii au respect pentru pamant. Totu§i, §i noi dorim sd ni-l apdram pe al nostru. —Tn fine, exista o tendinfa de Tntoarcere la pam ant, la o viafa primitiva, cu care nu sunt de acord. — Omenirea progreseaza revenind la trecut, insista John. Chiar Navajo cred ca „ Drumul viejii" este unic. Nu po|i merge d e c a t Tnainte. John §i Lanna se apropiau de ie§irea din muzeu. John Tmpinse u§a, vizitatorii ie§eau Tn tacere. Cdnd ajunsera la parcarea unde era ma§ina Lannei, o mana se a ga ta de braful tinerei fete. Ea se Tntoarse repede §i Tntalnii ochii ro§ii, aburiti de alcool, ai unui indian. Purta o pana albastra Tn parul ca ru ntjn calcit. — Boabe de cedru, Tngana el cu o voce cleioasa, Tntinzand lui John un colier. Cumparati-I pentru doamna. Un dolar. Lanna se dadu Tnapoi, evitand respiratia Tmbacsita a omului. Efortul acestuia de a ramane Tn picioare facea spectacolul §i mai dezolant. — Nu multumesc, refuza John. — Nu scump, o jum atate de dolar, insista indianul, Tmpingand podoaba, artizanat autentic. — Nu, repeta John. Clatinandu-se, indianul facea eforturi sa-l identifice pe John. — Eu te cunoajtel facu el. — Te recunosc §i eu; Bobby-cainele. — „O chi-care-rad"l exclam a indianul, sotul lui „SalvieAlba".

94

Janet Dailey El continua Tntr-o limba de neTnfeies, formata din sunete

guturale. John raspunse Tn acela§i dialect. Conversajia dura cateva minute, apoi John ridica mana, cerand lini§te. — Vorbe§ti cu asprime, Bobby-Cainele. — Mai bine te-ai duce acasa, replica John, luand mana indianului Tntr-ale sale. — Care casa? Ochii injecta|i ai omului se umplura de lacrimi. — Ai grija de tine,Ti spuse John retragandu-?i mainile. Lanna zari o bancnota Tn palma lui Bobby-CSinele ?i Tnjelese ca prietenul ei Ti daduse banii. John o prinse pe Lanna de co t §i se Tndepartara. — A§a se Tntampla mereu, baigui John, indienii sfar§esc prin a devenl alcoolici, vanzand fleacuri pe strada. —Tnfeleg ce vrei sa spui, suspina Lanna, §i este §i mai rau pentru tine, caren cuno§ti. — Da, Bobby-Cainele este simbolul decaderii neamului navajo. De treizeci de ani lucreaza ca figurant Tn filmele western, la Hollywood. A parasit „ca le a “ frafllor sai, ca sa adopte sistemul albilor §i... — Cdnd n-a mai avut succes, ghici Lanna, s-a trezit fara nimic. — Exact, este o problema generala: abandonandu-§l credinfa tradifionala, indianul nu a Tnlocuit-o cu nimic. El a vazutTn obiceiurile albilor o oarecare libertate, §i a Tnlaturat valorile sale morale. Astfel, el nu mai are nici un sprijin Tn existenja sa. Ajungand langa ma§ina, Lanna 71Tntreba: — Salvie-Alba este numele navajo al sofiei tale? — Da. Raspunsul scurt, nu putu sa-i ascunda slabiciunea. Mainile lui John Buchanan tremurau, cdnd deschise portiera.

NEDORITUL

95

— Totul este Th regula John? Tntreba Lanna. Aproape oTmpinse pe scaun. — Foarte bine, o asigura el, Tnchizand portiera. Se a§eza la volan; transpira din abundenfa. T§i baga m ana Th buzunar, scoase o cutie $i Iua o pilula. — Inima? — Totul este Tn regula, repeta John, lasandu-se pe spatarul scaunului. Tnchise ochii. Tmpinsa de instinctul profesional, Lanna Ti Iua pulsul. — Odihne§te-te pufin. — Am iubit-o atat de mult, a tat de mult! striga John. —

BineTnteles cd ai iubit-o, aproba Lanna cu o voce

lini?titoare. Totu§i, era surprinsa, deoarece to t timpul avusese impresia cd John nu T§i iubea sofia. Era clar cd el vorbea despre trecut, care Tl mai bulversa §i acum. Tanara considera cd este mai bine sd schimbe subiectui. Dupa cdteva momente John T§i reveni. — §tii Lanna? tu e§ti singura persoana preocupata de inima mea. §i asta, numai pentru cd suntem prieteni. Este un lucru rar. — Sunt sigurd cd §i familia ta este nelini§tita, replica Lanna; sotia ta, fiii tai... — Crezi? Mi-a§ dori-o. Ne vedm joi, daca nu ai alt pro­ gram. — Nu, nu am. Joi este foarte bine. Joi seara, Lanna pregatea masa, la ea acasa. John era bine dispus; Tn timpul mesei, rase, glumise, ca §i cdnd ar fi uitat de confidentele pe care i le facuse sambdta. Cdnd Lanna se ridica sd stranga masa, John Ti propuse: — Vrei sd te ajut?

96

Janet Dailey — Nu, ma descurc singura. Stranse farfuriile §i fa|a de masa. — Stai Tntins §i cite§te-Ji ziarul. Lanna T§i pleca ochii spre cea§ca goala. — Mai vrei cafea? Ce-ai zice de un ceai de sassafras1? John privi pe deasupra ziarului. — De sassafras? Tntreba el.

— Da, de sassafras; este o bautura minunata, insista ea, amuzata de mirarea lui, este un Tntaritor. — Iar tu e§ti o infirmiera cu diploma! o tachina John, amabil. — Avem §i noi refeteie noastre miraculoase.

— Bine, de sassafras sd fie, spuse John §i T§i relua lectura. Tndreptandu-se spre bucatarie, Lanna trecu prin spatele fotoliului lui John §i-§i arunca privirea pe articolul de fond al ziarului. — Te intereseaza ceva? Tntreba John, privind-o piezi§. — Articolul despre Faulkner §i procesul lui cu spitalul. Doctorul Fairchild Tmi vorbea ieri despre asta, la telefon. Lanna se apleca sd citeascd to t paragraful. — John, dar tu lucrezi la Compania Faulkner! — Da, dar nu vad ce rost au Tntrebarile astea. Ancheta s-a facut Tn prezenja tuturor membrilor spitalului. Totul este absolut legal. — Ai dreptate, recunoscu Lanna, dar cred cd afacerea este totu§i dubioasa. — Numai pentru suspiciofi. Lanna ridica din umeri, nu putea Tnjelege Tncrederea necondi|ionata pe care John o acorda patronului sau. — Din cate am auzit vorbindu-se, Faulkner a facut presiuni Tn ora§. A devenit un personaj legendar Tn Phoenix. Se po-

i

sassafras: planta din familia dafinulul.

NEDORITUL

97

vestesc multe pe aceasta tema; cum cumpara terenuri pe nimic, ?i le revinde mai scump, cu o suta sau doua la suta. Ti ruineaza pe micil proprietari. John T§i dadu capul pe spate, izbucnind Tn ras: — Nu a Tn§elat niciodata pe nimeni. Plate§te doar preful cerut ?i a?teapta momentul favorabil pentru a revinde Tn profit. — Crezi cd nu tri§eaza, ca sa cd§tige! Eu nu-l vad a§a. Cred cd unele persoane sunt nascute sub o stea norocoasa, iar John Buchanan Faulkner face parte dintre ace§tia. — Nu sunt a§a de sigur de asta, se strambd John: eu am auzit c d este un om singur. — Poate cd ai dreptate, dar cdnd ma Tntalnesc cu un Cadillac nu pot sa-i compatimesc pe cei dinauntru. John Tmpaturi ziarul §i se ridica, Tndreptandu-se spre bucatarie. Tn trecere, zari ni§te bucdfi de ta pe t pe bar. — Ce-i cu astea? Vrei sd schimbi decoratia interioard? — Da, vreau sd pun tapet nou Tn baie, ;i mi-am oferit acest cadou de ziua mea. John se uita repede la tapet. — Cdnd este ziua ta? Nu mi-ai spus nimic. — Vinerea viitoare. Tnca n-am uitat, dar Tn curand va trebui sd ma fa c cd uit; Tmplinesc douazeci §i §ase de ani. — De abia cand vei avea varsta mea, pofi sd te faci cd uifi. Cum Tfl sarbatore§ti ziua de na§tere? — Primesc orice propunere. Vrei sd vii la masa? propuse Lanna. — Am o idee mai bund: mergem la restaurant.

9

— Fa|a de masa din dantela, lumanari, §ampanie. Nu ma ajteptam la un asemenea lux, John. Flacarile tremuratoare faceau sd straluceasca parul castaniu al Lannei §i sd scanteieze pieptenii aurii, prin§i la tample. Ea ridica paharul, pe care maTtre d'hotel tocm ai Tl umpluse cu vin spumos §i tl ridica spre Tnsotitorul sau. — Muifumesc. — Este o seara deosebita, Ti aminti el cu o voce grava, doar sdrbatorim ziua ta. Lanna bau o Tnghi|iturd de §ampanie, bulele de aer u§oare o tnfepara tn nas, facand-o sd rada. — Ar fi groaznic, daca a§ stranutal — §i de prost gust. John plesni din limba a dezaprobare. — Sunt sigurd cd „mattre" m-ar trata cu disprej, chicoti Lanna privindu-l pe omuleful care conducea o pereche la masa. — N-ar tndrazni, a§ fi Tn stare sa-l distrug d aca ne strica seara, ameninja John. Lanna puse paharul pe masa, mangaind piciorul fragil. Lichidul spumos avea aceea§i culoare cu rochia fetei, facuta dintr-un material u§or, care i se mula pe forme.

NEDORITUL

99

— Ma simt ca jam pania asta, declara ea. Acest local, pufin frecventat, este mai placut d e ca t un restaurant plin; este elegant §i intim. — De ce crezi cd l-am ales? Aici Tmi aduc prietenele. John rase, aplecandu-se spre Tnsotitoarea sa. — Tofi bdrbajii din aceasta said ma invidiaza (ochii lui straluceau cu rautate) §i se Tntreaba d aca e§ti nepoata sau am anta mea. Nu le auzi pe doamneTntrebandu-se „Ce face acest batran dezgustator, cu o femeie a ta t de atragatoare"? Parul carunt al lui John, des §i ondulat, lucea Tn lumina lumanarilor. Purta un costum §i cravata §i se simfea Tn largul lui. — E§ti foarte elegant Tn seara asta, John. De fapt, te vad prima oara Tmbracat astfel. Tntotdeauna e§ti Tn tinuta de lucru. — N-am fost paznic de noapte toata viafa mea, raspunse el, cam brusc. — De ce nu ne servesc mai repede? n-a§ vrea sd ajungi tarziu la §antier. John se Tnfepeni Tn scaun. — Nu ti-am spus oare? Tn seara asta nu lucrez, a§a cd nu e cazul sd ne grabim. — Nu mi-ai spus, replica Lanna ganditoare. Privirea lui John deveni mai patrunzatoare. — S-a Tntamplat ceva? — Nu, ma gandeam. — La ce? — Ma gandeam la familia ta, cd nu e§ti cu ea Tn seara asta. Nu mi-ai vorbit niciodata de fiii tai, nici macar nu le cunosc numele! Locuiesc Tn Phoenix?

100

Janet Dailey

— Doar cel mare. §tii, este greu sa-|i judeci propriii copii. Cel mic este de o inteligenfa remarcabila, foarte capabil, dar parea nu are nici un fel de ambitie. Cel mare Tmi seamana din foarte multe puncte de vedere, cred. Nu §tiu daca fi-am marturisit, dar pana acum nu am mai avut c a prieten o femeie. — Nici eu, declara Lanna, sesizand ca §i de data asta, John evitase sa vorbeasca despre familia sa. — Aceasta seara cu tine mi-a daruit atata fericire, cd t n-am avut Tn toata viafa. Aceasta confidents, aduse lacrimi Tn ochii tinerei femei. John ridica paharul. — Ajunge cu sentimentalismul, sa mancdm, sd bem §i sd ne distram. La multi ani, Lanna! Toate trei urarile se Tmplinira. Paharul Lannei nu ramase gol nici un moment, John umplandu-l mereu, cu toate pro­ tested tinerei femei. S-a servit friptura suculenta, garnisita cu sparanghel §i cartofi copfi, stropifi cu unt topit. Meniul fu Tncoronat de un tort cu adevarat festiv, cu douazeci §i §ase de lumanari. Dar cel mai placut lucru a fost conversatia amicala. U§or ametita, Lanna ezita sa coboare din ma§ina cand John opri Tn fafa blocului. Facu un efort sa se Tntoarca spre Tnsofitorul ei §i sa-l Tntrebe: — Vrei sd vii la o cafea, Tn casa? El ezita Tnainte de a accepta. — BineTnteles. Dar Lanna remarcase nota de oboseala din vocea lui. — E§ti obosit? — Sunt prea batran pentru a mai rezista la o petrecere, glumi el, ie§ind din ma§ina.

NEDORITUL

101

La randul ei, Lanna coborT din ma$ina, dar se Tmpletici putin. Aerul rece o facu sa amefeasca §i se sprijini de John, care o prinse de braf. — Ei bine, m-amTmbatat putin, marturisi ea surazand. — Amuzat, el o conduse spre u§a de la intrare. Pe palier, Lanna se opri §i scormoni Tn po§eta, cautand cheile. — Lasa-ma pe mine, propuse, vazand-o cum pipaie broasca. — Cu placere. Ea Ti Tntinse cheia §i se sprijini de perete Tn timp ce el descuia. Tn partea opusa a culoarului, se deschise o u§a §i doamna Morgan traversa holul. Lanna a§tepta ca aceasta sd intre Tn spalatorie. Sylvia Morgan se mai Tntoarse o data la colful culoarului. — E curioasa sd vada d aca intri la mine, Ti explica Lanna pa§ind prima Tn vestibul. Este convinsa cd e§ti amantul meu. John Tncepu sd rada, dar rasul lui era lipsit de veseiie. — Nu sunt surprins, este concluzia pe care ar trage-o oricine ne vede Tmpreuna. El traversa camera §i se tranti pe scaunul din fafa mesei. — Oasele mele batrane ma lasa. — O sd Tncalzesc, repede, pufina apa, promise Lanna disparandTn bucatarie. Nu se tinea bine pe tocuri §i T§i scoase pantofii. Gresia rece Ti produse o senzafie placuta pe talpile goale. Umplu o sticla cu apa §i o puse pe plita. — §tii cd am com andat tapetul pentru baie? Ti spuse lui John, deschizand bufetul. Mi-1 aduc sambata viitoare. Ma ajufi sa-l pun, sambata? Se auzi ceva cazand. — John? Lanna se Tntoarse §i privi pe deasupra barului. Scaunul lui John era gol. Zari un trup Tntins pe jos.

102

Janet Dailey

— Dumnezeule, murmura ea. Anii de practica profesionala o faceau sa nu se panicheze. Se repezi la prietenul ei §i reu§i sa-l Tntoarca pe spate, imediat, ti deznoda cravata §i-i deschise cama§a la gat, ca el sa poata respira mai u§or. Ti Iua pulsul. Din Tntamplare, zari cutia cu pilule al carei confinut era Tmpra§tiat pe jos. T) lasa incon§tient §i se repezi la telefon, formand numarul Salvarii. Vocea ei era clara, dar ferma, cand T§i dadu numele §i adresa, cerand o ambulanta §i precizand ca este vorba de o criza de inima. Lini§tita ca salvarea va veni, se Tntoarse la John, prada gandurilor de tot felul. Instinctul profesional o facu sa se concentreze asupra bolnavului, pandind sirenele salvarii. Dar Tn sine, se acuza ca nu fusese capabila sa-?i dea seama de semnele prevestitoare ale bolii prietenului ei. Probabil ca John se prefacuse, ca sa nu-i strice aniversarea. Trecura secole, pana cand Lanna auzi sirena ambulantei. Se auzira portierele trantindu-se, pa§i grabifi pe coridor. Tn sfar§it se auzira batai Tn u§a. Lanna striga: — Este deschis, grabiti-va! Infirmierii Tn halate albe se napustira Tnauntru, aducand cele necesare reanimarii. O dadura deoparte pe Lanna. Un barbat Ti punea deja Tntrebari. — Facefi parte din familie? — Nu, este un prieten. Lanna se sprijini de masa, ciatlnandu-se. — Numele lui? — John Buchanan. — Varsta?

Ea avu un lapsus, dar T§i reveni imediat. — §aizeci §i trei de ani. — A mai avut probleme cu inima? Lua medicamente?

NEDORITUL

103

— Da, pilulele astea care s-au rastumat; posologla este indicata pe spate. Infirmierul Tntoarse cutia, — A luat din ele? — Nu §tiu, eram dincolo cand a cazut. Al doilea infirmier interveni: — Cred ca putem sa-l luam. — Va rog, a§ putea sa-l Tnsotesc? Tntreba Lanna. — BineTnfeles, raspunsera cei doi, punand trupul nemi§cat pe un carucior. Lanna intra grabitd Tn bucatarie sa-§i ia pantofii, sd stinga gazul §i sa-§i ia po§eta. Caruciorul traversa holui sub ochii holbafi ai doamnei Morgan. — Ce s-a Tntamplat? Un atac? striga ea Lannei, care raspunse mergand preocupata Tn urma brancardierilor. — Ma a§teptam la a§a ceva, un barbat de vdrsta asta! Lanna prefera sd nu dea atenfie acestor insinuari §i se Tnghesui Tn partea din spate a ambulan|ei. Portierele fura Tnchise §i ma§ina demara Tn urletele sirenei, cu girofarul aprins. Sosirea Tn regim de urgenja la spital era o scena famiiiara pentru Lanna, dar acum totul avea un aspect straniu: infirmieri §i interni§ti, Tn fafa u§ii, a§teptand caruciorul pe culoar, ordinele §optite de o persoana autoritara §i calm a, mirosul dezinfectantelor §i a antisepticelor. Lanna avea impresia cd traie§te un co§mar. — Avem nevoie de cdteva informatii, domni§oara. O femeie Tmbracata Tn alb, cu o boneta pusa peste parul Tncaruntit, Ti interzise sd treaca, retinand-o de braf. Lanna urmari cu ochii caruciorul pana cdnd acesta disparu dincolo de u§ile batante. — Da, bineTnteles!

104

Janet Dailey

O urma pe femeie Tn biroul mic al camerei de garda, unde se a§eza pe un scaun incomod. Lanna repeta ceea ce spusese §i infirmierului. Incepura Tntrebarile: — §tifi unde locuie§te domnul Buchanan? Adresa lui? — Nu. — Numdrul de telefon. Lanna suspina §i T§i trecu degetele prin par. — Sta|i, John lucreaza la societatea Faulkner. Este paznic de noapte. — Vedefi, §tr{i ca te ceva din toate, spuse infirmiera cu un zambet Tncurajator. Pe coridor era o activitate intensa: cuvintele §optite cu voce grava faceau ca nelini§tea Lannei sd creasca. O alta infirmiera navali Tn birou, cu lucrurile lui John Tn mana. — Este John Buchanan Faulkner! Numele o plesni pe Lanna ca o palma. Ea protesta. — Trebuie sd fie o gre§eala. Femeia se Tntoarse, ca §i cdnd ar fi vazut-o pentru prima oara, fixand-o cu o privire care nu admitea o asemenea absurditate. Infirmiera din camera de garda o prezenta pe Lanna. — Domni§oara Marchall era cu victima cand a survenit atacul. — Este John Buchanan, repeta tanara femeie, Tl cunosc de doua luni, este paznic de noapte. Nu Tnteleg de unde avefi aceasta informafie. — Din portofelul lui, domni?oara Marchall. M-am uitatTn el, cautand refeta §i am gasit actele lui de identitate. Privirea femeii Tn alb aluneca peste obrazul frumos al Lannei §i peste rochia de culoarea chihlimbarului, care i se mula pe corp.

NEDORITUL

105

— Tnfeleg ca avefi motivele dumneavoastra, ca sa-i ascundefi identitatea. Obrajii Lannei devenisera stacojii §i protesta: — Va Tn§ela|l, doamna. CQnd l-am cunoscut, se numea John Buchanan. Este numele pe care vi l-am §i comunicat. Infirmiera zambi Tnfepat, §i nu raspunse direct la aceasta declarafie. — Daca nu va deranjeaza, lua|i Ioc Tn saia de a§teptare §i va voi anunja cdnd vor apare modificariTn starea domnu­ lui Faulkner. — Muifumesc. Lanna se scula, Tnjelegand cd prezenta ei nu mai era necesara. Reveni Th saia goala, de langa serviciul de urgenfd, §i Tncepu a§teptarea.

10

Cu umerii cdzufi, Lanna §edea pe un scaun de plastic. In maini strangea o cea?ca de cafea rece pe care i-o adusesera cu o ora Tnainte. Se Tndrepta §i T§i trecu mana prin parul des castaniu, suspinand. Apoi, din ochi, Ti adresa infirmierei de garda, o Tntrebare muta. Femeia dadu din cap: nimic nou, starea lui John nu se schimbase. John sau domnul Faulkner, nu asta avea importanta. Lanna era nelini§tita pentru prietenul ei. Se a gafa de speranfa ca el ramasese Tn viafa. De altfel, ea era sigurd cd aici el va primi cele mai buneTngrijiri. Soneria telefonului o facu sd priveasca spre infirmiera. Tncerca sa prinda cate ceva din conversatie. — Da, doctore, am reu§it s-o gasim pe doamna Faulkner, acum doua ore; era la ferma ei din Arizona §i va veni cu avionul ei particular. Urma o pauza. — Fiul lui? l-am lasat un mesaj sd contacteze spitalul, imediat ce se Tntoarce. Din nou tacere. — Bine doctore, ma ocup eu de asta. Imediat ce infirmiera puse receptorul Tn furca, Lanna lasa cea§ca de cafea pe masa, printre revistele Tmprd§tiate §i se repezi Tn boxa cu privirea plina de nelini§te. — Ce face John? Ce a spus doctorul?

NEDORITUL

107

—Tmi pare rau, domni§oard Marchall. Starea lui ramane critics, raspunse infirmiera. — Mai concret, mai precisl §l-a recSpStat cuno§tin|a? S-a... —Tncercafi sa Tnfelegefi, domni§oarS Marchall, nu avem voie sa dam amSnunte fara acceptul familiei; mai bine v-afi duce acasa, nu este nevoie de dumneavoastrd aici. Cu o mi§care a capului, Lanna respinse propunerea. — Nu, voi a§tepta! Reveni pe scaunul verde, din plastic, cople§itS. — Te rog, Doamne, te rog! Lanna §opti o rugSciune, care se terminS cu un suspin. Tnghifi, ca sS-§i degajeze gatul. Voia sS-§i stapaneasca emotiile. Totu§i avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, sd se gSndeascS §i la altceva, d eca t la starea de sanState a lui John. Ca infirmiera §tia cd urmStoarele ore vor fi critice. Ridica capul, Tncercand sd se gandeasca la altceva. Intra o pereche. Lanna remarca contrastul dintre barbat §i femeie. Aceasta, cu toate cd se apropia de §aizeci de ani, T§i pastrase silueta eleganta §i tinereasca. Purta o fusta mo­ derns, verde, o vests asortatS §i o bluzS-cSma§S din mdtase TnfioratS. PSrul ei, castaniu deschis, era bine co afa t ;i cu toatS aparenta de simplitate, trSda o elegants trufa§S. Prin contrast, bSrbatuI era discret, o umbrS tScutS ISngS ea. Avea un mers felin ;i mi§cSri suple, chiar dacS avea umerii lafi §i un spate drept. Nu Tncerca sS facS impresie, cu toate cS avea o finutS mSndrd, nici sS rivalizeze cu Tnsofitoarea lui mai Tn vSrstS pe care o Tntrecea cu un cap. Era TmbrScat modest, dar pantalonii maro §i cdma§a bej nu-i puteau ascunde corpul subtire §i viril. Era ceva neTnduplecat Tn profilul lui ascufit, de pasdre de pradS. PSrul negru, des §i onduiat, li cSdea neglijent pe frunte.

108

Janet Dailey

Tn spatele indolenfei lui, Lanna simtea ca strainul statea la panda, ca privirea lui vedea totul. Omul Tnregistra, din instinct, §i mirosurile §i sunetele. Nu acorda prea mare atenjie, pentru moment, acestor lucruri. Lua din nou cea§ca de cafea de pe masa §i o duse la gura; cafeaua era amard §i rece. O napadira ganduri nelini§titoare; stinsese gazul, Tnchisese u§a? Aceste ganduri i se parura a tat de importante, Tncat se repezi la telefon s-o cheme pe Sylvia Morgan. Tntre timp, doamna eleganta se oprise Tn fafa biroului. — Sunt Katheryn Faulkner, a§ vrea sa-l vad pe soful meu. Tonul §i atitudinea ei aratau ca nu avea obiceiul sd ceara voie. Stand deoparte. Hawk observa reactiile infirmierei fafa de aroganja lui Katheryn Faulkner. Infirmiera ridica receptorul §i cu o voce scazuta comunica cele aflate. La celalalt ca pa t al firului i se dadu un raspuns afirmativ. Femeia Tn alb puse receptorul jos §i Ti zambi cu amabilitate lui Katheryn. — Doctorul Sanderson ar dori sd va vada personal, doa­ mna, va rog sd luafi Ioc. Infirmiera nici nu avu timp sa-§i termine fraza, §i Katheryn parasi deja biroul, reducand-o la tacere prin atitudinea ei. Facu cafiva pa§i. Figura ei indiferenta nu era cea a unei sofii care venise sa-§i vada soful bolnav. Dar Hawk, care o observase Tn timpul calatoriei, o vazuse cum T§i rodea unghiile, Tn avionul cu care venisera de la ferma, la Phoenix. Se mira cd ea mai avea Tnca sentimente vii pentru omul cu care se casatorise §i nu putu sd nu admire adorafia pe care ea o avea pentru tatal sau, condamnand-oTn acela§i timp pentru fidelitatea ei ridicola. Tn ace§ti ani, atractia pentru mama sa vitrega crescuse, timp Tn care ura lui Katheryn prinsese raddcini adanci. Hawk era dovada vie a infidelitafii lui John

NEDORITUL

109

Buchanan Faulkner, amintirea constanta a faptului c a el nu o iubea. Relafia ciudata Tntre Katheryn §1 Hawk evoluase la fel. Katheryn era con?tienta de ata§amentul fiului sau vitreg, dar fl trata c a pe un bastard. Se rdzbuna pe el, neputand sd se razbune pe soful ei. De aceea Ti §i ceruse sd piloteze avionul familiei, cdnd trebui sd vina langa John Buchanan. Aceasta idee nu-i venise din compasiune; din contra, Kathe­ ryn Tl luase cu ea pe HawkTn acest moment de criza, pentru c a pe urma sa-l umileasca mai bine. Regulamenul spitalului era foarte strict §i nu permitea d eca t membrilor familiei sd stea langa bolnav. John Bucha­ nan Faulkner nu-l recunoscuse niciodata pe Hawk. Fiind nascut Tntr-o rezervajie Navajo, el nu avea certificat de najtere american, cu care sa-§i dovedeasca identitatea. Con§tient de toate aceste lucruri, tanarul acceptase sd oTnsoteasca, de fa pt pentru ea §i venise. S-ar fi putut sd aiba nevoie de el. Zgomotul ascensorului atrase atenjia indianului. Aparu un barbat cu parul carunt, Tnalt, Tmbracat cu o bluza verde. El se adresa imediat doamnei Faulkner, pe un ton profesional. Hawk se retrase, jucand rolul unui simplu Tnsojitor. — Doamna Faulkner. Doctorul avea o voce politicoasa, respectuoasa chiar, care exprima o oarecare Tngrijorare. — Sunt doctorul Sanderson, Tmi pare bine cd afi sosit. —Tn ce stare este? Katheryn, cu capul sus, abia T§i stapanea lacrimile. Doc­ torul se facu cd nu aude Tntrebarea. — Secjia noastra de cardiologie este una din cele mai bune din to t statul. — Vreau sa-l vad pe soful meu, spuse Katheryn.

110

Janet Dailey

Doctorul Tl privi pe Hawk, a§teptand ca acesta sa spuna ceva, dar acesta ramase tacut. — Domnul Faulkner este incon§tient, dar bineTnfeles, puteji sa-i facefi o vizita de cateva minute. Venfi cu mine. Doctorul ii facu doamnei Faulkner Ioc sd treaca, apoi se uita Tntrebator la Hawk. —A§teaptd-ma aici. Hawk, spuse Katheryn. El Tnclina din cap, Tn semn cd a Tnfeles. Cdnd doctorul §i mama sa vitrega se Tndreptara spre lift. Hawk simfi o mi§care langa el. Era tanara femeie pe care o gasise a§teptand deja, cdnd venise el. — Doctore, Tl striga ea cu o voce grava, dar ferma. Doctorul ezita. Katheryn devenise nerabdatoare, ceea ce mari Thcurcatura acestuia. Tn Hawk se trezi curiozitatea. Medicul opri o femeie Tntre doua varste. — Sora! condu-o pe doamna Faulkner Th saia de terapie intensiva, voi veni §i eu direct acolo. Tn timp ce Katheryn seTndeparta, doctorul se apropia de Lanna.

— CumTi merge domnului Faulkner? Necunoscuta §tia numele tatalui sau! Ochii lui Hawk se Tngustasera; de ce se interesa aceasta femeie de John Buchanan? — Facem to t ce putem, repeta doctorul cu rabdare. Ochii fetei, de culoarea alunei, se aprinsera de manie. — Sunt infirmiera, vreau sd §tiu Tn ce stare este. — Are ?anse foarte mici, l-am salvat deja de doua atacuri, ar fi o minune sd supraviefuiasca unui al treilea. Lanna deveni livida, ochii i se marira neTncrezatori, deschi­ se gura, dar nu putu scoate un cuvant. Atunci, Hawk Tnainta spre ea.

NEDORITUL

111

— Cine este aceasta tanara? HTntrebase direct pe doctor, uitandu-se atent la tanara femeie care manifesto a tfita nelini?te. Parul ei drept, moaie ca o catifea, cazandu-i Tn dezordine, Tl dadea mult farmec. Luate separat, trasaturile ei nu aveau nimic frapant, dar ansamblul - ochii de culoarea

alunei, pomefii ridicap, gura plina - formau un to t armonios. O rochie, fara pretenfii, de culoarea §ampaniei, Ti scotea Tn evidenfa corpul subfire, dar cu forme atragatoare. — Domni§oara Marchall era cu domnul Faulkner cand a suferit atacul, explica doctorul Sanderson. Hawk T?i Thcle§ta falcile, prada unei furii instantanee, Tndreptate nu a tat Tmpotriva tatalui sau, c d t Tmpotriva umilintei la care era supusa Katheryn. — Unde s-a Tntamplat? Tntreba el. — La mine, marturisi Lanna. Hawk reu§i sa se stapaneasca; Tl privi pe medic, apoi pe tdnara femeie. — Presa a aflat? — Nu, afirma Sanderson. — Spitalul nu trebuie sd dea nici o informafie, cred cd ma Tnfelegefi doctore? Tonul lui Hawk era calm, dar amenlntator. — Perfect. — Atunci, e bine. Exista vreun Ioc Tn care... domni§oara Marchall ar putea sd a§tepte? Indianul o fulgerase pe necunoscuta cu o privire, Tnainte sa-i rosteasca numele, dar aceasta parea indiferenta fa|a de situatia data §i fafa de consecintele ei asupra familiei Faulkner. Tnainte de a raspunde, doctorul reflecta pu|in asupra cererii lui Hawk.

112

Janet Dailey

— Avem vestiarul personalului; acolo domni§oara Mar­ chall nu va fi deranjata. Cu mana, indica saia. — Muifumesc, facu Hawk luand-o pe Lanna de braf. Ea nu se opuse §i se Tndrepta spre vestiar. — §i daca va cheam a doamna Faulkner..., Tncepu medicul. Hawk o lasa pe Lanna §i se Tntoarse. — Spune-i ca am ie§it pufin. — Desigur, v-o Tncredinfez pe domni§oara Marchall, Tncheie Sanderson cu un zambet de u§urare. Trecand pe langa biroul de internari. Hawk o privi printre genele sale negre pe femeia care mergea alaturi de el. Ea tremura, iar fafa ei era livida de Tngrijorare. Era clar, chiar §i pentru un strain, cd aceasta Tngrijorare se datora omului care zacea undeva Tn acest spital - poate chiar gata sd moara. Hawk deschise u§a vestiarului. Acest gestTI apropia pentru un moment de Tnsofitoarea sa, simfindu-i parfumul de santal. Indianul simfi cd se enerveaza din cauza acestei creaturi seducatoare, care, dupa toate aparenfele, petrecuse cu tatal sau. Tanara femeie parea pierdutdTn gandurile sale §i HawkTi admird sdngeie rece. — De cand Tl cunojti pe John Buchanan Faulkner? Aceasta Tntrebare brutala o surprinse pe Lanna, iar tonul ostil o §oca. Hawk se mai Tnmuie. — De ce nu luafi Ioc, domni§oara Marchall? — Nu, nu mai vreau sa stau jos! izbucni Lanna. — De cdnd Tl cunoa§tefi pe John Buchanan? repeta Hawk.

NEDORITUL

113

— Din iuliel Lanna T§i apasa mana pe frunte, suspinand; sunt deja mai mult de trei luni... — Suntefi infirmiera, mi se pare; cum l-afi Tntainit? —Tntr-o seara, cdnd veneam spre casa, de la munca, camionul lui eraTn pana pe §osea §i l-am iuatTn ma§ina mea. Lanna 7§i arunca capul pe spate, descoperind linia find a gatului. Izbucni Tntr-un ras neTncrezator. — Nu i-am cunoscut numele pana 7n seara asta, este de necrezut, nu-i a§a? — Se nume§te John Buchanan Faulkner, declara Hawk. Faptul ca fatal sauT§i ascundea identitatea nu-i mai mira; anonimatul Ti permisese sa aiba o aventura cu o femeie, care nu 71cautase pentru banii sai. Nu o luase ca am anta pe mama lui Hawk, o Navajo, care nu avusese nici m acar idee de averea lui? Dar pe Hawk nu-l interesau motivafiile tatalui sau. Voia sa cunoasca amanuntele exacte ale situafiei actuate. — A§ vrea sd §tiu ce s-a Thtamplat 7n cursul acestei seri, domni§oara Marchall. Cum a survenit atacul? Lanna pleca ochii. — Era ziua mea, John ma invitase la masa. §ampanie, aniversare cu lumanari. Hawk 7§i imaginase scena: tatal sau gata sd zambeasca, sd glumeasca, a§ezat la masa 7n fafa acestei 7ncantatoare necunoscute. Tinerejea §i frumusefea ei trebuie cd Hflatasera. — N-a spus nimic despre starea lui. Cred cd nu dorea sd strice seara. Iar eu, spuse Lanna, cu un aer vinovat, n-am observat nimic. Apoi am mers la mine, am pregatit o cafea §i— Cdnd apoi, domni§oara Marchall? Nu ma intereseaza viafa dumitale sexuala, a§ vrea sd §tiu, daca John Buchanan era 7mbracat, cdnd a venit ambulanta §i, daca era 7n pat.

114

Janet Dailey

— Da, era Tmbracat §i nu era Tn patul meu! Nu sunt amanta lui, ci prietena lui, Tn cel mai strict sens al cuvantului. De ce nu vrea nimeni sa creada? Lanna se Tntoarse hohotind. Hawk nu raspunse, o observase Tn tacere. Tanara fata parea sincera §i poate ca judecase gre§it relafiile ei cu tatal sau. Dar pentru moment, putin Ti interesa acest lucru, din moment ce eaTi raspunsese la douaTntrebari fundamentale. Hawk se Tndeparta, fara sa se scuze §i fara a o Tncuraja pe tanara femeie. Nu dorise sd fie dur, dar nici ideea de a o consola nu-i surase. Asta era tot. Cdnd ajunse Tn capatul culoarului, 11 vazu intrand pe Chad. Haina lui din par de cam ila ascundea o talie Tngro§ata din cauza abuzului de whisky. Mergea cu rigiditatea unui fost elev de §coala militara. Parul sau castaniu-auriu era bine aranjat, iar fa|a bronzata, era incredibil de frumoasa. Ochii lui caprui straiucira rece la vederea lui Hawk. — Ce cauti aici? Hawk se Tndeparta de birou, pentru a scapa de curiozitatea infirmierei, impresionata de prezenja lui Chad. Nu dorea ca discufia cu fratele sau vitreg sd fie auzita. — Katheryn m-a rugat s-o aduc aici cu avionul. Aceasta informatie H lini§ti pe Chad, care nu §tia de jocul crud pe care mama sa 11 facea cu Hawk. El Tncerca un sentiment de gelozie, sa-l §tie inclusTn cercul familiei. — Carol §i Johnny sunt aici? Chad se uita Tn hoi, cautandu-§i sotia §i fiul. — Nu, domnui §i doamna Rawlins Ti vor aduce cu ma§ina. — Ce face tata? Va scapa? Hawk se Tntreba daca vulturii T§i pun asemenea Tntrebari cdnd T§i Tncolfesc prada. Dar ace§tia aveau scuza unei

NEDORITUL

115

necesitafi vitale, chiar daca, uneori, nici nu mai a§teptau ca prada sd fie moarta pentru a-§i Tnfige gheareie Tn ea. — Traie§te, dar nu este bine, recunoscu Hawk. Cu pleoapele pe jum atate Tnchise, el se amuza vazandu-l pe fratele sau vitreg cum se straduie?te sd para Tngrijorat. — Unde este? ar fi bine sd ma due la el, mama ar putea avea nevoie de mine. HawkTI opri. — Este o problema mai urgenta de rezolvat. — Care? Tntreba Chad adoptand imediat un ton de sfidare. Hawk ridica un coif al gurii. — Se pare cd John Buchanan era la o prietena, cand a avut atacul. Pielea bronzata a lui Chad deveni ca de marmurd; el scra§ni din dinfi. — Ticaiosull §uieta el. Nu putea sd moara, fara sd ne tarasca Tn noroi? Noi ce avem de facut? ChadT§i trecuse nervos degetele prin par. Spusese „noi". — Sd telefonam judecatorulul Garvey, Hsfatui Hawk. John Buchanan i-a facut cdteva servicii. Sunt slgur cd ai putea sa-l convingi sd declare c d prietenul sau se afla cu el, cdnd a facut infarctul. — De unde Tl cuno§ti tu pe Garvey? ChadTI observase pe fratele sau vitreg surprins §i banuitor. — Am auzit vorbindu-se de el, raspunse Hawk, ca ?i cdnd aceasta precizare n-ar fi avut nici o importanfa. — §i femeia? — Vom discuta §i cu ea, imediat ce vom aranja aceasta problema. Dupa cateva ezitari, judecatorul Garvey a ccep ta sd depuna marturie pentru a salva onoarea prietenului sau. A mai

116

Janet Dailey

fost nevoie de Tnca jum atate de ora pentru a cum para tacerea personalului care venise cu ambulanta. Totu§i Hawk §tia ca „povestea" va circula. Tn to t cazui, scandaiui nu va fi subiect de presa. Hawk §i Chad revenisera Tn biroul infirmierei. — Acum sd ne ocupam de amanta, suspina Chad. — Este aici, Thcepu Hawk, dar fratele sau Ti taie vorba. — Aici? La spital? — Da, l-a Tnsofit pe John Tn ambulanta, preciza Hawk, pe un ton posomorat. — Unde esteTn momentul de fata? Dumnezeule, nu cumva este cu el? N-a§ vrea ca mama sd suporte o astfel de umilinta! — Pana acum, Katheryn nu §tie nimic, dar sunt convins ca mai devreme sau mai tarziu, va afla. Doctorul Sanderson mi-a d a t voie s-o due Tn vestiar, pentru a evita Tntrebarile ziari§tilor. — Scoateti-o afara imediat, latra Chad. — Se pare cd este hotarata sd ramana pana Ti vor da ve§ti despre John! Tn plus, ea sustine cd sunt simpii prieteni, adauga Hawk, amintindu-§i de protestele vehemente ale tinerei infirmiere. — Prieteni? John Buchanan nu cunoa?te d e ca t un singur mod de a trata femeile, facu Chad. Privirea lui era ca o condamnare la adresa lui Hawk, pe care 11Tncadra Tn aceea?i categorie; sotia sa Carol Tl „cunoscuse" pe Hawk, Tn sensul biblic al cuvantului, Tnainte de casdtorie. —Tn to t cazui, nu pare a fi genul care se lasa cumparat. — Ticalosul, Tnjura Chad, n-am Tnteles niciodata de c e femeile se lasa prostite de el, ca §i mama, de altfel. D aca

NEDORITUL

117

aceasta fata Tl iube§te cu adevarat, o putem convinge sa piece. Am sa-i vorbesc, arata-ml unde este, poruncl el. Hawk se executa, dar fara servilism, §i coborT pe culoar, pana la vestiar. Cand deschise u§a, o vazu pe Lanna privind Tn noapte, prin fereastra. Auzind zgomotul, ea se Tntoarse cu iuteaia, dar se opri recunoscandu-l pe Hawk. Tn spatele fratelui sau vitreg, Chad §opti: — Macar, o data, a avut §i tata gust! Era o insulta directa la adresa mamei lui Hawk. Ochii alba§tri ai indianului se aprinsera pentru un moment, dar se abjinu sd raspunda. Lanna crezuse cd cineva din personalul spitalului Ti aduce ve§ti despre John. Cand privirea ei Tntalni ochii alba§tri insolenti, se lasa cuprinsa de o manie rece. Nu-§i Tnchipuise cd acest om diabolic, cu parul negru ca taciunele, va mai Tndrazni sd vina, dupa toate acuzatiile pe care i le adresase, cu toate cd nu parea genul de om care sa-§i poata permite orice. Tntrebarile brutaie, dar sincere, o facusera sd Tnjeleaga cd el spunea cu voce tare, ceea ce alfii §opteau doar. Zarindu-I pe al doilea barbat, Lanna deveni atenta. Era incredibil de frumos, de o frumusefe care-fi taia respiratia §i avea haine elegante §i costisitoare. Tn timp ce acesta traversa Tncaperea, Lanna vazu ca-i zambea cu amabilitate; ochii lui de culoarea alunei erau lumino§i. — Sunt Chad Faulkner, fiul lui John Faulkner. Aceasta amabilitate, aceasta forta stapanita, Ti aducea aminte de John §i de manierele sale. — Am venit, imediat ce am putut. Muljumesc cd afi ramas cu fatal meu, pana la sosirea familiei, domni§oara... Se opri, a§teptand ca tanara femeie sd se prezinte: — Lanna Marchall.

118

Janet Dailey

Cand Chad Tl Iua mana Tntr-ale sale, ei Ti veni sa planga de recuno§tinta, pentru c a durerea ei era, Tn sfdr?it, Tmpdrtajita. — Cum... Cum se simte? Nu am nici o veste. Stationar, raspunse Chad pe un ton Tncurajator. §ti|i ca este puternic, este un luptator! — Da. Privirea Lannei aluneca spre barbatul cu parul negru, care observa scena cu un aer rautacios. — John §i cu mine eram prieteni. Lanna precizase natura relatiilor dintre ei, pentru a preveni o interpretare gre§ita. — Da, mi s-a spus ca erati cu el cdnd a avut atacul. Cred cd a fost neplacut. Lanna simti nevoia sd se sprijine pe umarul acestui om a ta t de Tnfelegdtor. — Tocmai sarbatoream ziua mea de na§tere... — Nu este nevoie sa-mi poveste§ti, o Tntrerupse Chad, petrecerea a fost stricata de ceea ce s-a Tntamplat. Lanna Tncepu sd se simta nedemna de atata Tntelegere. T§i trase mdna §i-i adresa lui Chad un zdmbet, pared pentru

a-l convinge cd totul era Tn ordine. Tn tot acest timp, era con§tienta de prezenta, Tn spatele sau, a barbatului care Ti privea, distant §i de nepatruns.

— Domni§oara Lanna, a§ putea sd va cer sa-mi faceti un serviciu? Chad T§i lasa mdna pe Idnga trup, §i zambi Tncrezator cd nu poate fi refuzat. — O favoare, dar n-a§ vrea sd fiu Tnteles gre§it. — Despre ce este vorba? — A§ prefera ca nimeni sd nu §tie cd tata era la dumneavoastra, Tn momentul accidentului. Oricdt de nevinovata ar

NEDORITUL

119

fi fost prietenia voastra, d a ca ziarele afla aceasta poveste...eu nu vreau sa-mi vad familia ranita §i dezonorata de insinuarile veninoase ale presei. Vreau sd va protejez pe dumneavoastra §i pe mama, dar pentru asta am nevoie de ajutor. — Ce pot sd fac? — A§ prefera sd plecafi acasa. Hawk va va conduce. Vazand-o deceptionata, el adauga: —Tfi promit sa te tin la curent cu orice modificare a starii tatalui meu. — Da, da,Tnteleg, aproba Lanna. — Multumesc, Lanna! (Chad surase dezarmant). §i Tfi pro­ mit, cd numele tau, nu va fi niciodata pomenit langa cel al lui John Buchanan. — Suntefi foarte amabil, domnule Faulkner, murmura ea. — Spune-mi Chad. Tmi pare rau, dar nu mai pot sd stau, probabil mama are nevoie de mine. — Normal, nu vreau sd va retin,Tl asigura Lanna, dand din cap. Chad puse o mana protectoare pe umarul tinerei femei. — Hawk va avea grija sd ajungi cu bine acasa. Te voi suna imediat ce voi avea noutati. — Multumesc, Tnca o data. Lanna arunca o privire ostila barbatului taciturn care trebuia s-o conduca acasa. Individul pe care C hadll numise Hawk o privi curtenitor, dar ea nu-§i putu da seama daca aceasta misiune Ti facea placere sau Tl plictisea. Chad se opriTn prag pentru a spune ceva, dar Lanna nu-l auzi. Individul numit Hawk raspunse scurf, la fel de impenetrabil. Statea mereu la panda, cu atentia treaza, chiar §i atunci cdnd parea distrat. Lanna se simti stanjenita cand Chad ie§i din said §i o lasa singura cu Hawk. Ea propuse:

120

Janet Dailey

— A§ putea sa iau un taxi. Barbatul surdse ironic: — Doar nu vrei sa strici planul lui Chad? Ar fi Tngrijorat din cauza ta, §i nu cred ca asta Tfi dore§ti. — Nu. Lanna se Tntreba de ce avea sentimentul ca el T?i bate jo c de ea.

11

Pe strazi era o circulate intensa, pentru ora a ceea tarzie. La fiecare intersectie, luminile semafoarelor deveneau verzi, cu o regularitate misterioasa. Lanna H studia pe omul de la volan. Luminile electrice faceau sa luceasca parul lui des §i negru ca onixul. Nasul lui era putin coroiat, pometii erau ie§ifi Tn afara accentuand curba obrajilor ?i cutele sapate de fiecare parte a nasului, pana la coltul buzelor. Buzele erau fine §i nu lipsite de ironie. Ansamblul forma o fata dura, atragatoare, dar care Tfi inspira teama. Mai ales ochii lui o tulburau pe Lanna: de un albastru cobalt adanc, ei contrastau cu pieptanatura lui posomordta ;i pielea tabacita. Ochii lui puteau la fel de bine sd explodeze de batjocura §i sd straluceasca de ironie, sau sd devina duri ca ofelul, sau limpezi ca o oglinda. Alteori, privirea Ti era com plet indiferenta. Daca ochii sunt oglinda sufletului, omul asta nu avea suflet. Un ciocan bubuia Tnca Tn capul Lannei, putin amenta Tnca de §ampanie. Tn ma§ina, tacerea devenise de nesuporta t §i Lanna simfi nevoia sd tipe pentru a rupe Tncordarea. — Lucrezi pentru domnui Faulkner? Tntreba ea. Barbatul Tnceta sd mai fie atent la circulate §i privi cu atenfie, Tn obscuritate, profilul Tnsotitoarei sale. — Nu chiar. — Atunci, e§ti un prieten al familiei?

122

Janet Dailey

Pentru Lanna, el nu putea fi d eca t ori una, ori alta, deoarece se bucura de Tncrederea lui Chad. — S-ar putea spune §i a?a. Lanna se nelini§ti, ar fi vrut sa vorbeasca, sa nu se mai gandeasca la John ?i la spital. De ce nu o conduse Chad acasa? SeTncdpdtdna sa continue conversatia. — Chad te-a numit Hawk, este prenume sau nume? — Nume. — §i prenumele? continua Lanna. — Jim, dar nimeni nu-mi spune a§a. — Hawk, pur §i simplu? — Hawk, pur §i simplu. Nu era nimic simplu la el. Din contra, era Tn el ceva ce-i scapa tinerei femei, ceva ce-l deosebea de altii. Ea Tl fixa cu intensitate. Hawk se Tntoarse ?i Tntalni privirea Lannei, Tntr-o sfidare muta. Ea T§i Tntoarse privirea, concentrandu-se asupra spectacolului strazii. —Tntoarce dupa coif, spuse ea. Apartamentul ei era la patru blocuri mai departe. Lanna. privi pe geam, trecandu-?i degetul mare peste buze. Frica o paraliza amintindu-§i ambulanta care venise pe acela§i drum, cateva ore mai devreme. — Chad ma face sa-mi amintesc de tatal lui, remarca ea. — Da, se pricepe sd vorbeasca cu femeile. Tonul fusese prea sec, ca aceasta fraza sd sune ca un compliment. HawkTncetini viteza. — Aici? — Da. Imediat ce ma§ina se opri, Lanna puse mana pe butonul portierei. Hawk era deja pe trotuar. Dupa cum se vedea, el Tndeplinea Tntocmai instructiunile lui Chad, conducand-o pana la u§a. Mergea alaturi de tanara femeie, fara sd o

NEDORITUL

123

atinga, deschizandu-i u§a de la intrarea Tn bloc. Intra dupa ea Tn hoi. Tn timp ce Lanna T§i cauta cheile Tn po§eta, aparu doamna Morgan. — Vii de la spital? Ce face? Am verificat, d aca ai stins totul Tn bucatarie, dar uitase§i u§a deschisa. Ce fa ce prietenul dumitale? — Foarte bine, raspunse Hawk, ludndu-i-o Tnainte Lannei, va multumesc. Se a§eza Tntre Lanna §i vecina ei, semn cd pusese ca pa t conversatiei. Apoi, luand cheile din mdna tinerei femei, descuie u§a §i oTmpinse. Lustra de deasupra mesei ramdsese aprinsa. Lanna se opri Tn living, rdva§ita de amintirea lui John Tntins pe jos. — S-oTntreb pe doamna Morgan, daca n-a sunat telefo­ nul, cdnd eram pe drum. S-ar fi putut sd sune Chad, de la spital. — Nu. Hawk o apuca de brat, Tmpiedicand-o sd mai faca un pas. — O sd telefonez eu. De ce nu faci o cafea? — Vrei... vrei sa ramai? se nelini§ti Lanna, de abia mai stapanindu-§i nervii. El nu-i dadu atentie §i se duse Tn bucatarie, unde era un telefon de perete. Lanna se Iua dupa el, se opri la bar, Iua cafeaua, puse apa la fiert Tn ceainic. Tncerca sd asculte conversatia, dar Hawk vorbea preaTncet, ca sd auda ceva. Cdnd vru sd ia cafeaua solubila cu lingurita, mdna Ti tremura a tat de tare, cd Tmpra§tie granulele. — Ar fi mai bine sd ma la§i pe mine s-o fac. Hawk Iua lingurita cu fermitate §i o dadu pe Lanna deoparte. — De ce nu te duci sd te odihne§ti Tn camera cealalta?

124

Janet Dailey

— Nu vreau. Lanna tremura din to t corpul. — Spitalul? Chad? — Nici o veste. Lanna se agdfa de marginea barului ca sa nu cada §i Tnchise ochii. — Te doare capul? — Da, spuse ea cu un zambet sfar§it. Cuvantul era prea slab pentru a descrie bubuiala din capul ei. Ceainicul scoase un fluierat ascufit. Lanna suspina. Hawk se duse pana la plita §i facu sa Tnceteze zgmotul strident. Lanna Tl privi cum toarna apa fiartaTn ce§ti. O spuma neagra aparu la suprafafa. Privind-o piezi§, de pared ar fi cantarit-o, Hawk ie§i din bucatarie. Ezitand, Lanna tl urma. El puse o cea§ca pe masa din living, iar cu cealalta Tn mana, se a§eza pe canapeaua verde. Ea se a§eza pe un coif, framantand cu mainile fesatura find a rochiei trase peste genunchi. Omul acesta, care o privea fara sa clipeasca, o indispunea, — Scoate-fi pantofii, o sd te simfi mai bine, o sfatui Hawk. — Nu. Daca ar fi facut-o, ar fi fost cuprinsa de emofii puternice,§i exact acest lucru nu era de dorit. Peste o secunda, HawkT§i puse jos cea§ca §i Tngenunche Tn faja ei. Nu-i dadu timp sd protesteze, Ti prinse un picior §i o descalta. Puse jos pantoful cu toe Tnalt, Ti masa talpa piciorului Tndurerat. Lanna simp imediat o u§urare §i puse piciorul pe mocheta. Hawk repeta operafia §i cu celalalt picior. Aplecat spre tanara femeie, era atat de aproape de ea, cd ti putea distinge porii fefei §i ridurile fine din coljul ochilor, Privirile li se tntalnira. Narile frematatoare ale barbatului semanau cu cele ale unui ani­ mal salbatic. Avea ceva primitiv, o ferocitate latenta,

NEDORITUL

125

mascata de un aspect civilizat. Hawk se ridica, puse o mana pe umarul Lannei, obligand-o sa se lase pe spatarul canapeiei. O strabatu un fior §iT§i puse capul pe perna,Tncercand o senzafie delicioasa candT?i simfi mu§chii gatului relaxafi. O cuprinse un fel de sfdr§eaia; Tnchise ochii. Trase aerTn piept, ca un suspin. Daca se lasa prada senzafiiior, ar fi izbucnit Tn iacrimi. Cdnd deschise ochii, Ti zari pe Hawk langa ea. — Nu e nevoie sd ramai, md voi descurca §i singura. Dar Hawk se instala Tntr-un fotoliu langa canapea. Ochii lui exprimau Tndoiala. — O sd a§tep|i degeaba telefonul lui Chad §i ar fi mai bine sd nu suni tu, ar putea da na§tere la banuieli. — Vad §i eu, murmura Lanna. Ai venit cu doamna Faulk­ ner? — Da. Hawk T§i Tntinse picioarele lungi, uitandu-se spre Lanna. — John mi-a spus c d ea nu locuie?te aici, ci la o ferma Tn Nord. Tu ai adus-o la Phoenix? — Da. Dupa ce ne-au sunat de la spital, ea m-a rugat sd pilotez avionul. Hawk era, deci, pilot. — Ferma este a lui John? — Da. — El unde locuia? Odata mi-a vorbit de Nord, de „Cele patru Coljuri". Lanna era stanjenita cd §tia a tat de pufin despre John. — Da, dar nu mai locuie§te acolo de mai multi ani, vine doar o data sau de doua ori pe vara. Hawk parea interesat mai mult de cafea, d e ca t de discufie. C dt despre Lanna, ea dorea sa-§i satisfaca §i curiozitatea §i sd mai converseze cu cineva. — Tu conduci ferma lui John?

126

Janet Dailey

— Nu, aceasta este sarcina unui tip numit Tom Rawlins. — Totu§i, locuie?ti la ferma, Hawk, nu-i a§a? Era evident, dupa ca t de u§or TI spusese pe nume. — Da, eu... acolo locuiesc. Ezitarea lui fusese aproape imperceptibila. — §i acolo lucrezi? O cuta u§oara aparu pe fruntea Lannei. — Uneori. Bea-fi mai repede ca fe a u a , pana nu se race§te. Tonul fusese ferm, dar nu poruncitor. Lanna Iua cea§ca cu amandoua mainile §i bau lichidul fierbinte care o lini§ti pentru moment. — §i tu, unde lucrezi? Tntreba Hawk, dupa ce Iua a doua Tnghifitura. Lanna Tncepu sa vorbeasca despre ea, fara sa-§i dea imediat seama cd el schimbase subiectul. De fapt, pufin Tl pasa. Nici nu mai avea puterea sa reia subiectul. Se lasa prada amintirilor; Tmprejurarile Tn ca re ll cunoscuse pe John, serile lini§tite petrecute cu el. Dupa cateva luni, avea destule amintiri. Lanna nu-§i dadu seama cd plange, d eca t cdnd simfi o lacrima rostogolindu-se pe obraz, O §terse cu un gest ma§inal. — Te plictisesc cu pove§tile mele, scuza-ma. Puse cea§ca pe masa, surprinsa cd o bause pe toata. Hawk ridica din umeri, indlferent. — Aveai nevoie sd te descurci. Ma due sa-mi mai fa c o cafea. Se Tndrepta spre bucatarie. — Nu telefonezi la spital? Lanna se simfea data deoparte de la deznoddmant. HawkT§i continua drumul spre bucatarie, fara sa-i raspunda.

NEDORITUL

127

Cu o Thcetineala voita, puse a pa la fiert §i puse o lingurita de cafea Tn cea§ca sa. Convinsa ca el se preface ca nu aude tnfrebarea ei, Lanna fu cuprinsa de o manie neputincioasa. Dar Tn timp ce apa fierbea, Hawk forma numarul spitalului. Lanna a§tepta, nelini?tita. — Nimic, spuse el, revenind la cafea. — Imposibil, izbucni Lanna, situafia a evoluatTn to t acest timp, sunt schlmbari! — Ejti infirmiera; e posibil, sa fi aparut schimbari, dar nu sunt esentiale. Lanna fu obiigata sa se supuna rationamentului sau logic. T§i trecu mdna peste frunte.

— Ai nevoie de odihna, observa Hawk. De ce nu te duci Tn pat? Lasa totul pe maine dimineata. — Nu! Ea respinse propunerea cu un gest brusc, mi§care necontroiata care Ti trada agitata. — Nu vreau sa ma culc fara sd §tiu, n-a§ putea dormi. Tu nu pofi sa Tnfeiegi, nu e§tl destul de apropiat de John. — Trebuie sa-fi spun cd prietenii §i familia sa 11spun John Buchanan, preciza Hawk, dandu-i sd Tnteleaga cd nu-l cuno§tea cu adevarat pe Faulkner. El schimba subiectul. — Unde te-ai nascut? Cred cd nu Tn Arizona. Lanna povesti pe scurf despre copilaria ei Tn Colorado, despre moartea mamei sale §i despre casatoria tatalui sau. DarTi era greu sd se destainuiasca: Hawk nu era John! Cu ochii umflafi de lacrimi, Lanna T§i privea apartamentul; devenise un adevarat camin, de candTi cunoscuse pe John. Pe HawkH considera distant, indiferent la durerea ei. Se scula revoltata, facu cdfiva pa§i §i T§i Tncruci§a brajele stanjenita. — Ma simt a ta t de slaba Tn fafa dumitale §i mi-e ru§ine de aceasta slabiciune.

128

Janet Dailey

T§i freed coatele, §i lacrimile Tl ta§nira din ochi curgandu-1

pe obraji. Stranse buzele pentru a-§i Tnabu?i suspinele. Pleca capul §j o §uvifa de par Ti ascunse chipul. O mdna o atinse pe braf; schifd gestul de a se da Tnapoi, dar nu avu curajul sa-l duca pana la ca pa t §1 se trezi lipito de un piept musculos. Forta barbatului Ti dadu §i ei putere. Hawk o stranse pe tanara femeie la piept, §i ea Ti uda cama§a de lacrimi. Continuand sa suspine, ea Tncerca sd se stapaneasca. — Pun pariu cd faci parte dintre barbatii carora nu le place sa vada femeile plangand, spuse ea cu o voce tremuratoare. — Este mai curand stilul lui Chad, raspunse Hawk. Tonul lui era mai curand amuzat, d eca t critic. — Ce greu trece timpul... T§i §terse fata §i lasa capul Tn jos.

—Tncerc sd ma conving cd nu s-a Tntdmplat nimic rau, daca nu ne-au sunat. Tn acela§i moment, telefonul suna. Lanna scoase un tipat u§or ?i se desfacu din Tmbrati?area lui Hawk. — Raspund eu.

El puse mana pe umarul ei. Lanna nu avu putere sd se mai mi§te, iar Hawk, dintr-un singur pas, ajunse la receptor. Lanna ramase nemi§cata, ascultand, cu mu§chii Tncordati. Din raspunsurile monosilabice ale lui Hawk, nu Tnfelese nimic. Ti cerceta fata,Th cautarea unei reactii, dar nu putu descifra

nimic. Cdnd el lasa receptorul, ea T§i tinu rdsuflarea, — Unde ai ni§te whisky? — Whisky? sufla ea. Nu Tnfeleg legdtura... Nu era Chad la telefon? Ce a spus? Ce face John, starea lui s-a stabilizatTn sfdr§it?

NEDORITUL

129

Hawk deschise la Tntampiare un bufet din living, scoase o sticla de whisky, pe jum atate plina §1 un pahar, fara sd raspunda la Tntrebare. Se apropie de Lanna. Paharul se ciocni de sticla. — S-a sfdr§it, spuse el cu cruzime, a murit la ora doua. Lanna T§i duse m dna la gura, Thabu?indu-?i un tipat. Sangeleil disparu din obraji, capul Ti cazuTn piept. Tnainte ca genunchii sd i se Tnmoaie complet. Hawk o prinse Tn brafe, Tmpiedicand-o sd ca da §i, o conduse spre un scaun. Lanna cazu inerta, nefiind Tn stare sa Thteleaga. Hawk se apropie de ea ?i scoase dopul sticiei. — Nu-i adevarat, nu a murit! — Beal Hawk apasa marginea rece ?i neteda a paharului de buzele ei, fortand-o sd le deschida. Ea respira mirosul alcoolului, Tnainte de a simfi lichidul cald Tn gura. O secunda, T§i simfi gatul anesteziat, apoi fu cuprinsa de o fuse spasmodica. — Mai bea pufin, porunci Hawk. Arsura alcoolului Ti risipi nauceala, facand Ioc durerii. Tncepu din nou sd planga, Tngropandu-?i capul Tn maini, ca sa-§i ascunda lacrimile. Nu mai era con§tienta de prezenfa barbatului care statea 7n picioare, Tn spatele scaunului, uitandu-se la paharul pe care-1 tinea Tn mdna. Lanna planse pana la istovire. Viaja nu i se paruse niciodata mai searbada. —Tnca! O mana bronzatd, Ti Tntinse din nou paharul. Tremurand, ea apuca paharul ?i-l duse la gura. De data asta, gustul alcoolului n-o mai Iua prin surprindere; gatul i se stranse, dar nu mai tu?i. Se lasa pe spate, uitandu-se Tn tavan, simfind caldura ce-i cuprindea pieptul. Tnchise ochii §i fu strabatuta

130

Janet Dailey

de un frison. Ceva se mi§ca langa ea. Deschise ochii ?i-l vazu pe Hawk; aplecat peste ea, el nu-i mai Tntindea sticla sau paharul. Ti trecu o mana pe sub umeri. — Ce faci? Tntreba ea din ceafa. — Tot ce-fi trebuie acum este patul, Ti trecu celalalt braf pe sub genunchi, o ridica §i o duse fn

cam e ra ei. Lanna nu protesta ?i i se a g a fa de gat, strangandu-se la pieptul lui. Capul Ti cazu pe umar. Gasi un sprijin Tn trupul lui puternic. Tn camera. Hawk o puse pe picioare ca t aprinse lumina.

Lanna nu-l parasea din ochi; simfea nevoia sa fie luata de mana. Hawk reveni langa ea §iTi descheie rochia. Ea nu facu nici un gest ca sa-ITmpiedice, sau sa-l ajute. Rochia aluneca de pe umeri, cazand Tn jurul gleznelor. Acest gest Ti amintea de trecut, de copiiarie; odata, ea adormise Tn ma§ina tatalui ei §i el o dusese Tn brafe pana Tn camera ei, unde o dezbracase §i o bagase Tn pat. Hawk li scoase sutienul, apoi slipul. — Unde-fi este cam aja de noapte? Tntreba el impasibil. Lanna Ti arunca o privire lipsita de expresie. Ea purta pijama, el nu putea sa-§i dea seama cd aceasta era sub perna? Hawk se Tntoarse sd stranga cuvertura, o salta pe Lanna §i o puse pe salteaua moale. O acoperi cu cear§aful, Tnainte sd iasa. Se auzi zgomotul Tntrerupatorului §i camera fu cuprinsa de Tntuneric. !§i aminti de trecut §i o panica u§oar