150 de Ani de Cunoastere Suprimata

 

150 de ani de cunoastere suprimata  – misterul organismelor microbiale pleomorfice “Teoria microbilor sugereaza sa folosim insecticide pentru a omori mustele; mult mai rezonabil ar fi sa curatam gunoiul care le atrage” — Bill Nelson “Daca mi-as putea trai viata din nou, as dedica-o dovedirii faptului ca microbii isi cauta habitatul lor natural, tesutul bolnav – mai degraba decit sa cauzeze aparitia acestuia” — Rudolph

Virchow (1821-1902) “Bernard a avut dreptate, germenii sint nimic – le milieu (mediu l interior) este totul”– Louis

Pasteur, pe patul de moarte “Multe forme de diagnostic se bazeaza pe tipul de microb existent, iar existenta lui in corp de obicei arata ca acesta se afla intr- o stare grava de deteriorare. Germenii sint groparii naturii.” — 

Bernard Jenson, Stiinta si Practica Iridiologiei “Rife a aratat ca orice microorganism: 1. Radiaza o frecventa monocromatica, in spectrul

invizibil ultraviolet, pe toata perioada vietii lor ; 2. Superimpozind o alta unda monocromatica ultra-violeta, se produce o a treia unda heterodina de lumina vizibila [heterodyning = interferometrie  – n.t. ], bacteria fiind facuta sa straluceasca ; 3. Supunind-o unei frecvente ultrascurta de valoare adecvata, bacteria se dezintegreaza imediat; 4. Animale inoculate cu doze letale de bacterii patogene erau invariabil salvate supunindu-le corpurile pentru citeva minute, unei unde electromagnetice de frecventa 5. Modificind ambient culturacum si hrana disponibila, bacterii prietenoase ca adecvata; cele din colon puteau fi mediul transformate in de patogeni ar fi cunoscuta ‘cauza’ a febrei tifoide. Similar, agentul viral asociat cu cancerul putea fi

transformat in inocentul bacillus coli. Rife a afirmat ca metabolismul celular dezechilibrat este cel care produce boala. Un corp sanatos nu este susceptibil la boala. Virulenta este o problema ecologica  – cu alte cuvinte, o problema de curatenie interioara. ” —  Krebs, Krebs & Beard, in Lumea Medicinii, iulie, 1950 150 de ani de cunoastere suprimata de Christopher Bird 1991 (Nexus Magazine, aprilie 1992) Misterul organismelor microbiale pleomorfice  “Baza stiintei este descoperirea, iar ea implica o schimbare a viziunii despre lume. Descoperirea

in stiinta este posibila doar insisocietatile acorda cetatenilor lor diferitele libertateacai dece a cauta adevarul, oricare ar fi acesta care prin care urmare au respect pentru conduc la acel adevar”.  — John Polanyi, canadian, laureat al premiului Nobel (chimie) In cele ce urmeaza vom incerca sa redam rezumativ descoperirile facute de un grup de cercetatori eretici intr-un cimp al cunoasterii care trateaza despre cele mai mici forme de viata existente. Desi ar putea fi greu de acceptat, aceste descoperiri, facute acum mai mult de un secol, au fost consistent ignorate, cenzurate, trecute sub tacere si suprimate de-a lungul intregului acest timp, de catre “liderii de opinie”, ginditorii ortodocsi ai microbiologiei “oficiale”. In

loc sa fie intimpinate cu bratele deschise si curiozitate, aceste descoperiri, au fost primite cu o ostilitate rezervata de obicei doar impostorilo impostorilorr si ereticilor.  A incerca sa rezumi vast vastitatea itatea ace acestei stei pano panorame rame multidi multidimensionale mensionale este ca si cum ai cau cauta ta sa redai unui manuscris un timbru postal, sa reduci o drama de in trei acte lacontinutul un scurt-metraj de citevavoluminos minute. Nupeeste vorba doar desau volumul impresionant

 

material, ci si de dificultatea de a obtine referinte din sursele bibliografice obisnui obisnuite. te. Pe de alta parte, protagonistii acestei saga sint de obicei complet izolati unul de altul in spatiu, timp, sau amindoua. Ei si cercetarile lor au ramas in consecinta adeseori necunoscuti potentialilor lor colegi si aliati naturali. Ei se aseamana unor aventurieri care, crezindu-se singurii exploratori ai unui teritoriu virgin, deschid in acelasi timp drumuri diferite in aceeasi terra incognita. Mai mult decit atit, asa cum am mentinoat deja, rapoartele descoperirilor unei intregi “Noi Lumi”, facute de acesti numerosi “Columbi” nu au fost binevenite in lumea cartografilor “Lumii Vechi”

care isi terminasera deja de desenat hartile, si erau satisfacuti de ele. Ca atare, din moment ce hartile acestui teritoriu sint in cazul fericit doar niste schite, iar in cazul nefericit, complet inexistente, strainii care incearca sa-l penetreze ar face bine sa-si aminteasca vechiul proveb Buddhist “Singurele carari sint acelea create prin mers”. Iar cele pe care se va intimpla sa

paseasca ei vor fi nu atit selectate intentionat cit descoperite din intimplare. Pentru aceste motive, cind am decis cum sa tratez acest subiect, am optat sa eschivez formalitatile oricarui gen de abordari academice in favoarea unei naratiuni a propriilor mele incursiuni in acest putin-cunoscut teritoriu, asa cum au survenit ele, cronologic. […] Sint convins ca daca unii dintre voi ati fost minati de acelasi gen de curiozitati, calea pe care ati parcurs-o este diferita de a mea. Totusi, asa cum se spune, “toate drumurile duc la Roma”.   Inceputul: Wilhelm Reich si bionii  

Primul meu contact cu lumea organismelor pleomorfice  – desi nu l-am recunosctut la vremea respectiva – a venit in 1969 cind am fost rugat de catre Peter Tompkins, un autor cunoscut, sa-l ajut in cercetarea lui asupra vietii si muncii unui om de stiinta “rebel”, raposatul Wilhelm Reich,

doctor in medicina. Daca “a fi rebel” este o calitate atribuibila inovatorilor carora nu le este frica de idei si inventii

noi, si care deseori ignora orice intruziune a educatiei formale in subiectul cercetarilor lor, atunci acest termen se potriveste de minune lui Reich. Dupa ce si-a facut debutul ca elev preferat si colaborator al lui Freud, a rupt orice contact lu lumea psihanalizei pentru a urma o cariera independenta intr-o arie denumita azi, biofizica. Atunci cind a consacrat termenul Freudian “turma” pe la mijlocul anilor 1930, majorit atea colegilor i-au devenit inamici. Exilat in Norvegia, a inceput sa lucreze cu un microscop neobisnuit echipat cu lentile ce puteau mari organismele de 2-3000 X, mai multsale decit dublul capacitatii obisnuite a microscoapelor din acea perioada.viiPrintre extraordinarele descoperiri se numara “vesiculele”, saci minusculi continind fluide, care apar in infuzii de fin si alte substante cum ar fi tesuturi animale, pamint si carbune. Dupa multiple experimente in care a notat o crestere marita a numarului de vezicule care putea fi obtinut in cultura atunci cind preparatele care le contin erau fierte, a tras concluzia ca ciudatele forme erau “tranzitionale”, la jumatate intre viu si ne -viu. Acestor stadii anterior necunoscute de viata, le-a dat numele “Bioni”.  Majoritatea microbiologilor, ca sa nu mai vorbim de alti oameni de stiinta, fara indoiala au privit creaturile lui Reich ca pe niste personaje scoase din filmul lui Disney, Fantasia. Dar socurile abia incepeau. Cind Reich a turnat din fiertura sa pe medii de cultura nutritive, culturile au inceput sa genereze bacterii si amoebe, creind cum s-ar zice, forme de viata cunoscute, sau cel putin cunoscute “oficial”. 

 

Exista desigur, posibilitatea ca noile generate “animacule” –  cum le-a numit Leuwenhock, inventatorul microscopului, atunci cind le-a vazut – sa fi invadat cultura, din mediul ambiant, sau

sa fi aparut pentru ca mediul de cultura fusese impropriu sterilizat. Pentru a elimina aceste erori, Reich a super-incalzit cultura de bioni, si spre mirarea sa, mixtura “moarta” dadea in continuare nastere fomelor microbice.  Asta l-a dus dus la conclu concluzia zia ca bio bionii, nii, stagiile preliminare a ale le vietii, e erau rau intrup intrupari ari ale unei forte vitale indestructibile, care sfida moartea. Aceasta energie vitala, el a numit- o “Orgon”. O atit de intriganta descoperire ca cea a unei noi “energii vitale” nu putea sa nu irite biologii care incercau de mult sa “ingroape” teoriile vitaliste ale filosofului francez Henri Bergson, care vorbeau despre “elanul vital”, sau ale biologului german  Hans Driesch care imprumutase termenul “entelechie” de la Aristotel. Biologia se situa tot mai mult sub un scrutin rece al fizicii care respingea ferm orice notiune “mistica” cum ar fi cea de “creator primordial” sau “forta a vietii” si ca atare, cauta se  se conformeze tot mai mult notiunilor mecaniciste.

Daca descoperirile sale n-ar fi fost atit de “eretice” incit sa alarmeze stiinta ortodoxa sau “oficiala”, afirma Reich, structurile pe care le numeste bioni ar putea fi detectate si cultivate inclusiv din singele uman – care, atunci ca si acum, este considerat a fi steril, o doctrina

inatacabila, predata in scolile medicale.  Aceasta idecancer, idee, e, l-a du dus s mai departe arte la ex examinarea aminarea p probelor robelorextrem de singe recoltate de lale-a persoan persoane e cu suferind de in caredep a descoperit forme bacteriale de reco mici ltate pe care asociat boala. Ca atare le-a numit bacili-T, T venind de la cuvintul “Tod” care in germana (limba materna a lui Reich) inseamna “moarte”.    Aparent, exista exista un fenomen care se de desfasoara sfasoara in corpul pe persoanelor rsoanelor bo bolnave, lnave, o d degenera egenerare re care face bionii datatori de viata sa se transforme in T- bacili patogeni. […] Acesta este momentul cind trebuie sa ne punem o intrebare esentiala. Pun aceasta intrebare deoarece am descoperit ulterior ca cercetatorii din acest domeniu de nisa care au descoperit microbi asociati cu starile cancerigene – si carora fiecare le-a dat alt nume, creind un adevarat “Turn al lui Babel” – in loc sa priveasca prezenta formelor straine ca un “semnal de alarma” sau “indicator de probleme”, au asociat-o cu CAUZA bolii. Intrebarea centrala a acestei discutii, este prin urmare: “Sint oare microbii care apar in corp,

rezultatul mai degraba decit cauza bolii, chiar daca nu mereu, cel putin, in majoritatea cazurilor ?”  E posibil sa fie ambele. 

Viata lui Reich s-a sfirsit tragic. Datorita eforturilor sale, el a devenit tinta atacurilor virulente ale celor care simteau tremurindu-le sub picioare dogmele sacre ale stiintei medicale in general si are cancerologiei in special. Povestea acestui om remarcabil s-a sfirsit prin procesul si condamnarea sa la inchisoare intr-un penintenciar federal, unde, in 1964, a si murit. Guvernul republicii noastre libere Americane, a ordonat de asemeni ca toate scrierile sale pe care au putut pune labele, sa fie arse intr-un incinerator din New York. Acest ordin a fost executat la mai putin de 20 de ani dupa ce guvernul Germaniei Naziste ordonase ca toate publicatiile lui Reich sa fie arse pe un rug imens din centrul Berlinului. O descoperire nu vine niciodata singura: Royal Raymond Rife si microscopul sau

 

“universal” 

[…]Ce face ca noile descoperiri sa nu fie recunoscute drept ceea ce sint ? Este oare din cauza cercetatorilor “clasici”, care se complac in gindirea ortodoxa, incapabili sa -si schimbe “viziunea despre lume” astfel incit sa includa consideratii inovatoare, sau idei de frontiera ? Cum se face ca in incitele conduse de “arbitrii cunoasterii”, dovezile despre lucruri “necunoscute”, in loc sa fie privite cu interes sint deseori alungate ca “iluzorii” sau facute tabu ca “fantezii” ?  

In 1965 am dat peste un articol remarcabil prin faptul ca in 1944 fusese publicat in nu doar unul, ci doua publicatii prestigioase – jurnalul Institutului Smithsoniar din Washington D.C. si cel al Institutului Franklin din Philadelphia. O treime din continut ii era dedicata unui nou microscop electronic, recent lansat pe piata de Radio Corporation of America; celelalte doua treimi  –  partea leului – unui “microscop universal” care fusese proiectat si dezvoltat in 1920 de un autodidact californian, Royal Raymond Rife. Microscopul electronic, desi este capabil sa mareasca de peste 500.000 X la rezolutii excelente, are totusi neajunsul ca nu poate examina lucruri vii, doarece radiatia le omoara. Dar, dupa cum reiesea clar din articol, instrumentul lui Rife era capabil sa mareasca inclusiv corpurile vii la nemaiauzita valoare de cel putin 60.000 X, de asemeni la o rezolutie excelenta. Cu acest dispozitiv extraordinar, Rife a putut fi martor prezentei unei intregi familii de microbi in singele persoanelor bolnave, care aparent se transformau dintr-unul in altul, in functie de conditii, ca o omida metamorfozindu-se succesiv in multe stadii pina la fluture  – in confirmat ulterior de Gaston Naessens ca fiind ciclul “somatidelor”.   total 16, acelasi numar Ca urmare, a ajuns si el in mod independent la aceeasi concluzie logica pe care au atins-o si altii de asemeni in mod independent, atit inaintea lui cit si dupa el, si anume ca microbii se formeaza spontan in interiorul corpului, si in opinia lui Rife, nu constituie cauza ci rezultatul starilor patogene. Aceasta simpla concluzie contrazice complet tot ce se invata despre bacteriologie si boli in ani de zile de facultate de medicina.  Abia venindu-mi venindu-mi sa-mi cr cred ed ochilor, si amintindu amintindu-mi -mi despre in informatiile formatiile pe care le acu acumulasem mulasem in timpul studiului meu despre Reich, am petrecut urmatoarele doua luni la Biblioteca Nationala de Medicina cautind urme ale muncii lui Rife si informatii despre supermicroscopul lui. Nu numai ca materialele de referinta erau extrem de rare, dar orice informatie asupra microscopului insusi, parca disparuse de pe fata pamintului. Cercetarile mele in biblioteca au aratat ca in timpul citorvadedecade in 1930, un bacteriile lung sir deputeau microbiologi acum uitati complet, ca, departe a aveapina o forma stabila, fi facute, in conditii adecvatesustineau de cultura, sa se metamorfozeze in forme suficient de mici incit sa treaca prin filtre capabile de a opri orice microb mai mare decit un virus. Datorita diferendelor de opinie cu scoala ortodoxa de bacteriologie, cunoscuta ca “non-filtrationista filtrationista”, ”, rebelii purtau numele de “filtrationisti”. “filtrationisti”.  Interludiu: Ernst Bernhard Almquist 

Unul din pionierii acestei scoli a fost un suedez, Ernst Bernhard Almquist, care, datorita faptului ca era deasemeni si explorator polar, a primit onoarea de a avea niste insule numite dupa el, pe coasta de nord a Siberiei. Almquist a facut sute de observatii ale bacteriilor pleomorfice la el in laborator, la fel ca si alti cercetatori in Franta, Italia, Germania, Rusia, si SUA, si probabil si alte tari. In 1922, dupa douazeci de ani de munca, Almquist a tras concluzia ca “nimeni nu poate

afirma ca stie intregul ciclu de viata si toate varietatile macar unei singure specii bacteriale. este doar o asumptie.” Un furor a strabatut lumea microbiologiei Orice in acest atunciafirmatie cind a inceput sasens vindece cancerul si alte boli prin metode electro-magnetice, si, asemeni

 

lui Reich, a fost dat in judecata de catre autoritatile medicale din Statele Unite. Procesul s-a dovedit traumatic pentru inventator, conducind initial la o cadere nervoasa, apoi la alcolism. Destinele opuse ale celor doua microscoape, cel electronic si cel “universal”, au continuat de

atunci sa-mi intrige gindurile cu o intrebare filosofica: cum se face ca primul, capabil doar sa redea materia inerta, a fost universal adoptat in laboratoarele lumii, in timp ce al doilea, capabil sa redea functionarea pe viu a oricarui organism, a fost dat uitarii universale ? Ce are succesul triumfal al care unuiateoretic si esecul celuilalt ne spuna despre modelul al seria secolului 20 in stiintele biologice, ar trebui sasa studieze viata ? Daca tot amoficial inceput intrebarilor, sa continuam. Ce se intimpla cu “politica stiintei” de a reusit sa plaseze doi titani ai gindirii – sau trei, daca e sa anticipam si sa-l includem si pe Gaston Naessens  – oameni auto-didacti si experti in microscopie si oncologie, pe banca acuzatilor ? Cum se face ca descoperirile tuturor au fost puse la “index” ca false si fara valoare ? Ce arata denuntul lor ca sarlatani si escroci, in SUA, Franta si alte tari ? E necesar un moment de tacere pentru a contempla raspunsul la toate aceste intrebari. Trei Doamne, si toti trei: Gaston Naessens si Somatidele  

De la Reich la Rife, urmatorul loc unde m-a condus cautarea mea a fost Rock Forest, un satuc de linga Quebec, la nordul Vermont- ului, in acea regiune numita in franceza L’Estrie si Eastern Townships in engleza. Fusesem alertat de existenta lui Gaston Naessens de catre Eva Reich, doctor in medicina, fiicacercetarii lui Wilhelm cu lui care pastrasem inca de cind Naessens ne cunoscusem in timpul meleReich asupra Reich. Prima legatura mea vizita la Gaston a avut loc in 1979, zece ani dupa ce o cutie cu scrierile lui Reich imi fusese inminata de catre Peter Tompkins pentru studiu. In urmatorii zece ani aveam sa-mi largesc mult orizontul deschis de acesti pasi initiali. Pe masura trecerii timpului, principalul element care devenea socant de evident, era refuzul sau incapacitatea de a intelege a multor oameni de stiinta antrenati, a ceea ce se vede prin microscopul lui Naessens. In loc sa trimbiteze existenta somatidelor ca fiind ceva nou si interesant, majoritatea le ignorau ca artifacte, ceva nenatural si introdus “din greseala” in mediul  

de cultura. Un intreg eseu ar putea fi scris despre cum apar astfel de credinte in mintile celor presupus “competenti”, cei mai autoritari transmitind aceste credinte ca “certitudini” naivilor care-i “urmeaza”. Toti acesti observatori – si ei constituie majoritatea – au uitat, daca au macar au auzit vreodata, dictonul lui Reich privitor la munca stiintifica: “Nu crede automat in nimic, in

special dacaceti aiseperceput spune saunfaci asta. Convinge-te de pina orice,nuobservind cutotalitate.” proprii tai  ochi. Dupa lucru nou, nu il scapapersonal din vedere l explici in […]Majoritatea descoperirilor lui Naessens au fost relatate in partea intai a cartii mele. In

retrospectiva, voi mentiona aici doar faptul ca descoperirea sa principala pare a fi aceea de a fi trasat intregul ciclu de la originea lui  – formele extrem de mici numite somatide  – si de a arata cum aceste forme nu doar sint indestructibile ci si actioneaza ca un fel de precursor al ADN-ului. Careu de Asi: Béchamp si microzimele  

Era in Franta, 1984, si ma intilneam cu un farmacist, Marie Noclerq, care dupa o viata petrecuta practicindu-si profesia, a hotarit sa scrie o dizertatie doctorala sub titlul “Antoine Bechamp, 1816-1908: omul si omul de stiinta, originalitatea si productivitatea mu ncii sale”. Disparitia microscopului Rife si a documentatiei sale constituie un capitol pierdut in istoria microbiologiei. Noclerq reusise sa dezgroape un intregimplicind volum pierdut al aceleiasi Din nou din intimplare parca, de o controversa doi titani ai stiintei,stiinte. care fusese dema atit loveam, de mult

 

timp “maturata sub covor” incit citeva generatii de oameni de stiinta nici macar nu au auzit de

existenta ei. Unul din cei doi adversari era Béchamp, celalalt, faimosul Louis Pasteur, al carui nume este astazi inscris pe frontispiciul fiecarui institut de cercetare din lume. Controversa centrala implica viziunile lor opuse despre geneza bolilor infectioase. Printr-un medic din Bretonia, Noclerq a intrat in posesia unui volum gros de istorie a medicinei, in care a citit ca, pe patul lui de moarte, Pasteur totul.”  a declarat “Claude Bernard a avut dreptate… microbul nu inseamna nimic, terenul este

Prin negarea sa, parintele teoriei – inca intronata ca evanghelie – ca rolul primordial in multe boli este jucat de germenii care invadeaza corpul din exterior, parea sa cedeze dovezilor ca, de fapt, rolul principal este in majoritatea situatiilor jucat de mediul intern al corpului, “terenul” cum

s-ar zice, care modificindu-se datorita unor cauze variate, permite aparitia germenilor din interior. Ce omitea Pasteur era faptul ca confesiunea sa nu era bazata pe o singura afirmatie relevanta a fiziologului principal al Frantei acelor zile, Bernard, ci pe Antoine Béchamp, omul cu care fusese la cutite decade intregi. Sapaturile lui Noclerq in surse incontestabile dovedesc ca batalia fusese cistigata nu pe baza numita azi “relatii probelor stiintifice, ci datorita abilitatilor lui Pasteur intr-osiarta succesului sau in a-si minimaliza adversarul dezamagit scirbit de lupta pentrupublice” atentie si mediatica.

Daca dreptatea cistiga, victoria lui Pasteur se va dovedi intr-o zi a fi fost pyrrhica (http ictory”>http://en.wikipe ://en.wikipedia.org/w dia.org/wiki/Pyrrhic_victo iki/Pyrrhic_victory