137966970 EDMUND BURKE Reflectii Asupra Revolutiei Din Franta PDF

Coperta colecţiei: DAN PERJOVSCHI Ilustraţie: Caspar David Friedrich, Ruinele de la Eldena, Berlin, Galeria Naţională

EDMUND BURKE: UN CONSERVATOR IN SLUJBA VALORILOR LIBERALE

008416

EDMUND BURKE REFLECŢII ASUPRA REVOLUŢIEI DIN FRANŢA © Editura Nemira, 2000 Comercializarea în afara graniţelor ţării fără acordul editurii este interzisă. Difuzare: S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureşti Telefax: 314.21.22, 314.21.26 Clubul cărţii: C P . 26-38, Bucureşti e-mail: [email protected] www.nemira.ro ISBN 973-569-462-x

Motto: „ N o politician can m a k e a situation. H i s skill consists in his well-playing the g a m e dcalt to h i m by fortune, and following the i n d i c a t i o n s given by n a t u r e , times and circumstances" (letter to G. Elliot, september, 1793)

B u r k e este u n gînditor m o d e r n . N u m a i c ă m o d e r n i t a t e a s a aparţine, d u p ă expresia lui I s a i a h Berlin, C o n t r a - L u m i n i l o r . G î n d i r e a lui B u r k e este de a c e e a ilustrativă p e n t r u o altfel de m o d e r n i t a t e decît cea consacrată de ideologia L u m i n i l o r şi de Revoluţia franceză. C o n c e p ţ i a lui B u r k e despre raţiune şi teorie, concepţia sa despre o m , m o d u l în care el înţelege relaţia dintre ordine (a universului, dar şi a c o m u n i t ă ţ i i u m a n e ) şi libertate, concepţia sa despre relaţia dintre natură şi istorie sînt toate aspecte care definesc sensul acestei altfel de modernităţi, pe care r o m a n ­ tismul, m a i ales cel de sorginte g e r m a n ă , o va c o n s a c r a în m a r e măsură. Pe de altă parte, B u r k e , aşa c u m r e m a r c ă J o h n Gray, a pus b a z e l e c o n s e r v a t o r i s m u l u i e n g l e z . E s t e î n s ă v o r b a d e u n c o n s e r v a t o r i m care p ă s t r e a z ă v a l o r i l e liberale, t e m p e r î n d î n acelaşi timp credinţa secolului al XVIII-lea într-un progres m e n i t să elimine în întregime imperfecţiunile, nedreptăţile şi toate relele care apasă asupra societăţii u m a n e . D o u ă idei v o r structura prin u r m a r e acest studiu care îşi p r o p u n e să-1 introducă în m o d succint pe cititorul Reflecţiilor asupra Revoluţiei din Franţa în u n i v e r s u l gîndirii filozofului englez. P r i m a i d e e se referă la m o d e r n i t a t e a 5

alternativă pe care o prefigurează Burke. C e a de-a d o u a se referă la conservatorismul său m a i aparte, care păstrează valorile libe­ rale. Acest gen de conservatorim, parte c o m p o n e n t ă a m o d e r ­ nităţii alternative, este cu atît m a i interesant cu cît el se naşte ca o critică la liberalismul dominant, cel al Luminilor şi al Revoluţiei franceze.

B u r k e si Contra-Lisminile D e ş i considerat de regulă un filozof utilitarist, continuator al lui David H u m e , B u r k e este în egală m ă s u r ă un continuator al lui Aristotel, un filozof care „a conceput Constituţia britanică într-un spirit a s e m ă n ă t o r celui în c a r e C i c e r o a c o n c e p u t constituţia (polity) r o m a n ă " 1 . Pentru L e o Strauss, el este un filozof care nu a ezitat să folosească limbajul dreptului natural m o d e r n pe fun­ dalul u n e i viziuni de a n s a m b l u tomiste, un filozof care, deşi a criticat Revoluţia franceză şi tipul de modernitate pe care aceasta îl iniţiază, nu este decît un alt reprezentant al crizei dreptului natural m o d e r n , un filozof care alege istoria în locul raţiunii şi c^re deschide astfel calea „şcolii i s t o r i c e " 2 . Pe de altă parte, aşa c u m pare să sugereze şi motto-\x\ acestei scurte introduceri, există pe alocuri în limbajul filozofului englez ecouri ale concepţiei lui Machiavelli, ecouri ale m o d u l u i în care gîndirea politică engleză a înglobat, începînd cu secolul al XVII-lea, concepţia istoricului florentin, o gîndire care potrivit lui J o h n P o c o c k se bazează în formarea sa pe trei c o n c e p t e fundamentale, custom, grace, and virtute/fortune3. în acelaşi t i m p , B u r k e este un gînditor c o n ­ servator care păstrează valorile liberale. în m ă s u r a în care acest lucru este adevărat, aceste valori liberale sînt aceleaşi cu cele pe care J o h n L o c k e însuşi, întemeietorul liberalismului clasic, le-a cultivat. Voi încerca, în cele ce u r m e a z ă , să schiţez un profil ai gîndirii filozofului englez în jurul ideii potrivit căreia el aparţine unei altfel de modernităţi, cea a Contra-Luminilor. Pentru B u r k e , vita activa este miezul moralei şi al politicii, î n ţ e l e p c i u n e a p r a c t i c ă fiind a d e v ă r a t a m ă s u r ă a p r o b l e m e l o r morale şi politice. Spiritul teoriei trebuie ţinut prin urmare departe de tărîmul m o r a l e i şi al politicii. E x p e r i e n ţ a este c e a pe care raţiunea politică trebuie să se sprijine, şi nu concluziile a priori 6

care pot fi trase dintr-o presupusă ordine universală. Pe de altă parte, atunci cînd critică i n t r u z i u n e a teoriei în p r o b l e m e l e de latură m o r a l ă şi politică, B u r k e r e s p i n g e atît r a ţ i o n a l i s m u l dogmatic al lui H o b b e s 4 , cît şi tradiţia raţionalistă a secolului al X V 111-lea5, dar nu şi importanţa principiilor, a u n o r p u n c t e stabile pe care orice e x p e r i e n ţ ă se b a z e a z ă . Prin u r m a r e , B u r k e nu respinge orice fel de t e o r i e 6 , ci n u m a i acel m o d e l care îşi are sor­ gintea fie în raţionalismul de tip h o b b e s i a n fie în c e e a ce I. Berlin ni uneşte Iluminism, ideologia celei de-a d o u a j u m ă t ă ţ i a secolului al XVIII-lea. Indiscutabil, B u r k e este, în tradiţia engleză, un filozof pragmatic, n u m a i că, aşa c u m apreciează Francis Canovan, t l t e vorba de un „principled p r a g m a t i s m " 7 . De aceea, pentru gîndilorul englez „without the guide and light of sound well-understood pi inciples, all reasoning in politics, as in every thing else, would hc only a confused j u m b l e of particular facts and details, without the m e a n s of d r a w i n g o u t any sort of theoretical or practicai conclusion."8 Pentru a înţelege m o d e l u l de teorie pe care B u r k e îl admite M valid în p r o b l e m e l e de n a t u r ă m o r a l ă şi politică, trebuie lămurite d o u ă aspecte ale gîndirii sale: natura problemelor morale si politice şi rolul pe care îl j o a c ă raţiunea în a b o r d a r e a acestora. Problemele de n a t u r ă m o r a l ă şi politică nu sînt de n a t u r ă abstractă, de aceea ele nu pot fi soluţionate pe b a z a speculaţiilor abstracte şi metafizice. E l e sînt adînc î n r ă d ă c i n a t e în n a t u r a Umană, c e e a ce î n s e a m n ă că ele sînt ancorate î n t o t d e a u n a în si­ tuaţii concrete, specifice, schimbătoare, adică în c e e a ce B u r k e (Uimeşte în m o d generic „ c i r c u m s t a n ţ e " . A c e a s t ă idee face din Uurke un apărător al ideii de diversitate. Caracterul, n a t u r a şi tradiţiile u n u i p o p o r t r e b u i e să constituie cel dintîi obiect de studiu al u n u i politician, astfel încît orice formă de guvernare să reflecte particularităţile şi specificul valorilor şi experienţei isto­ rice ale acelei c o m u n i t ă ţ i . Pe b a z a u n e i astfel de idei îşi constru­ ieşte Burke, printre altele, a r g u m e n t u l în favoarea coloniştilor englezi din America. Trăsătura fundamentală a americanilor, ne spune Burke, este dragostea de libertate. O r i c e politician britanic care ignoră acest lucru se va lăsa c o n d u s , ca şi revoluţionarii francezi de m a i tîrziu, nu de natura, înclinaţiile şi felul de a fi al unui popor, de tradiţiile acestuia, ci de imaginaţia sa şi de ideile abstracte de drept. De aceea, Burke pledează, formulînd astfel u n a 7

dintre ideile f u n d a m e n t a l e ale c o n c e p ţ i e i sale politice, pentru păstrarea păcii în Imperiul Britanic printr-o unitate de spirit, dar printr-o diversitate de m e t o d e . 9 în acelaşi t i m p , p e n t r u B u r k e „things are right or wrong, morally speaking, only by their relation and connexion with other t h i n g s " . 1 0 Aceasta î n s e a m n ă c ă c e e a c e î n ţ e l e g e m prin b i n e atît din p u n c t de v e d e r e m o r a l , cît şi din p u n c t de vedere politic este foarte c o m p l e x şi trebuie abordat în m o d holist, niciodată analitic. A p a r e aici o altă idee caracteristică pentru Contra-Lumini, o idee care v a d e v e n i fundamentală pentru B u r k e î n abordarea m o d u l u i în care t r e b u i e s c h i m b a t ă o constituţie (în speţă cea engleză), întotdeauna prin considerarea ei ca î n t r e g . 1 1 Este vorba de respin­ g e r e a m e t o d e i g e o m e t r i c e , a m a t e m a t i c i i în general, ca fiind adecvată p e n t r u a b o r d a r e a p r o b l e m e l o r care ţin de e x p e r i e n ţ a m o r a l ă şi politică a individului şi a comunităţilor u m a n e . 1 2 „ T h e world of c o n t i n g e n c y a n d political c o m b i n a t i o n is m u c h larger than we are apt to imagine...", ne spune B u r k e , prin u r m a r e a diseca, a separa această realitate şi a o î n c h i d e într-un sistem care nu reflectă decît imaginaţia şi diviziunile arbitrare ale filozofului, ale raţiunii î n s e a m n ă a i g n o r a m i e z u l însuşi al realităţilor m o r a l e şi politice, a i g n o r a caracteristica lor f u n d a m e n t a l ă . Aşadar, raţiunea practică trebuie să p e n d u l e z e între ceea ce oferă expe­ rienţa (instanţă absolută pentru B u r k e , invocată de m u l t e ori în critica pe care o face Revoluţiei franceze) şi istoria, pe de o parte, şi aspectele de n a t u r ă teoretică, pe de altă parte, între scopurile u r m ă r i t e prin acţiune şi l u m e a actuală în c a r e acestea sînt de realizat. R a ţ i u n e a politică se manifestă întotdeauna în cadrul u n e i anumite tradiţii. F u n c ţ i a ei este aceea de a purifica, de a adopta şi de a dezvolta această tradiţie, nu de a o d i s t r u g e . 1 3 Această tra­ diţie, reprezentînd atît cadrul de acţiune al raţiunii politice ca an­ corare a acesteia în afara sa, cît şi substanţa ideilor, a scopurilor şi a regulilor acţiunii politice, este denumită de Burke prejudecată.

14

Se m a i conturează astfel alte d o u ă idei caracteristice Contra-Luminilor: ancorarea raţiunii în afara sa şi conceperea raţiunii teoretice însăşi, m a i d e g r a b ă d u p ă m o d e l u l celei practice. Romanticii resping ideea u n e i raţiuni care îşi ascultă doar propriul său glas, a u n e i filozofii p u r i m a n e n t e , a u n u i sistem care se susţine prin sine însuşi. U n a dintre p r o b l e m e l e esenţiale pentru gîndirea r o m a n t i c ă este legată de m o d u l în care poate raţiunea să

iri/.bată dincolo de propriile sale f r u n t a r i i . B u r k e p r o c e d e a z ă aidoma. P e n t r u el, raţiunea reprezintă n u m a i o p a r t e din n a t u r a umană, în nici un caz cea m a i c u p r i n z ă t o a r e . 1 5 Astfel limitată, i aţiunca reflectă incapacitatea o m u l u i de a atinge perfecţiunea, de .i descifra misterul ultim al realităţii. Rădăcinile raţiunii c o b o a r ă mai adînc decît poate cuprinde raţiunea însăşi; de aceea, o raţiune I tine întrebuinţată îşi va admite limitarea în cel puţin trei sensuri: I I ) va extrage şi va formula cît m a i clar cu putinţă înţelepciunea i oiilinută în ceea ce B u r k e n u m e ş t e prejudecăţi; b) se va m u l ţ u m i doar să î m b u n ă t ă ţ e a s c ă structurile deja e x i s t e n t e , fără a-şi IH i iptine să r e n o v e z e temeliile înseşi ale acestor structuri; şi c) va I I msidera c a u n criteriu a l b u n e i sale utilizări n u propria c o e r e n ţ ă li Igică, ci efectele probabile pe care p u n e r e a ei la lucru le-ar p u t e a avea asupra u n e i vieţi virtuoase şi asupra instituţiilor care fac posibil acest m o d d e v i a ţ ă . 1 6 Avînd în v e d e r e această limitare p r e c a u t ă a raţiunii (teorei u c ) şi preferinţa lui B u r k e p e n t r u un a n u m e tip de raţiune, ra­ ţiunea politică, se p o a t e spune că p e n t r u gînditorul şi politicianul faglez n u n u m a i c ă există u n p r i m a t al î n ţ e l e p c i u n i i p r a c t i c e asupra ştiinţei teoretice, dar şi că el este î n c l i n a t să transfere asupra raţiunii speculative s t a n d a r d e l e prin c a r e activitatea Udesteia este testată pe t ă r î m u l p r a c t i c i i . 1 7 A c e s t i n t e r e s a n t li ansfer aminteşte de concepţia de sorginte kantiană a lui O'Neill. I Vntru acesta, autonomia raţiunii î n s e a m n ă exercitarea raţiunii de ral re fiinţe finite. A c e a s t ă l i m i t a r e r a d i c a l ă a r a ţ i u n i i face ca principiile acesteia să fie lipsite d e u n f u n d a m e n t absolut, şi d e aceea „construcţia raţiunii trebuie v ă z u t ă ca proces, m a i degrabă decît ca p r o d u s , ca practici de legare şi integrare decît ca aşezare odată p e n t r u t o t d e a u n a a f u n d a m e n t e l o r . " 1 8 M i e z u l r a ţ i u n i i umane este prin u r m a r e această construcţie recursivă a princi­ piilor, prin intermediul u n o r practici de legare şi integare. Această asociere a d u c e î m p r e u n ă , într-un m o d - cred - foarte sugestiv, a m b i g u i t a t e a î n s ă ş i a m o d e r n i t ă ţ i i , s c i n d a r e a acesteia î n t r e I .umini şi Contra-Lumini, pe care B u r k e o reflectă într-o oarecare măsură: p r i n d e r e a fiinţei u m a n e î n t r e efortul c o n s t r u c t i v al individului raţional şi a u t o n o m , efortul de a e x p r i m a - în pofida limitării radicale a u n e i fiinţe finite -, efortul de a unifica - prin instituirea u n o r principii -, şi imposibilitatea de a e x p r i m a în loialitate, imposibilitatea de a unifica în m o d absolut, deoarece

8

9

raţiunea nu poate c a p t a acest inexprimabil care scapă mereu din limitele fragile ale oricărui act u m a n (fie individual fie al unei generaţii) de explicitare şi f i x a r e 1 9 . L i m i t a r e a raţiunii, faptul că a c e a s t a t r e b u i e să p e n d u l e z e între principii şi varietatea şi diversitatea experienţei, nu exclude, în viziunea lui Burke, existenţa u n e i ordini universale inteligibile şi a unei legi naturale, a u n e i exigenţe m o r a l e înscrise în însăşi n a t u r a u m a n ă . N u m a i c ă B u r k e , dintr-un a n u m e punct d e vedere m a i utilitarist decît L o c k e , pare să fie interesat, în acord cu m o d u l în care el însuşi defineşte teoria şi relaţia acesteia cu practica, m a i degrabă de efectele pe care credinţa în această ordine universală l e are a s u p r a c o m p o r t a m e n t u l u i m o r a l a l o a m e n i l o r 2 0 . A c e s t interes vine şi din faptul că, pentru B u r k e , o m u l este o fiinţă d e o ­ potrivă imperfectă şi failibilă. Capacitatea o m u l u i de a înţelege binele este imperfectă (limitarea raţiunii), în v r e m e ce dorinţa sa de a face binele nu este niciodată suficient de puternică (o limitare a v o i n ţ e i ) . 2 1 Această d u b l ă limitare a raţiunii şi a voinţei explică de ce pentru Burke miezul naturii u m a n e , pe care o invocă m e r e u î m p o t r i v a speculaţiilor metafizice şi abstracte, p u r logice, este conferit de relaţia dintre n a t u r ă şi istorie, dintre r a ţ i u n e şi experienţă, dintre o r d i n e şi libertate, dintre individ şi comunitate; o relaţie care nu înclină niciodată, în m o d decisiv, în favoarea vreunuia dintre t e r m e n i , o relaţie care îşi dobîndeşte sensul toc­ m a i din balansul necontenit între fiecare dintre cele d o u ă ele­ m e n t e c o m p o n e n t e . A c e s t balans nu este altceva decît expresia repulsiei pe care B u r k e o are pentru extreme. El denotă de altfel unul dintre sensurile c o n c e p t u l u i de prudence, atît de i m p o r t a n t pentru autorul Reflecţiilor. E x i s t ă prin u r m a r e o o r d i n e u n i v e r s a l ă pe care o p u t e m înţelege. Ea este de sorginte divină. N u m a i că d u b l a limitare a raţiunii şi a voinţei, imperfecţiunea şi failibilitatea nu-i permit o m u l u i să acceadă în m o d absolut şi decisiv la această ordine, cu atît m a i m u l t să o reprezinte în cuprinsul u n u i sistem filozofic 2 2 . Această ordine, din care n a t u r a u m a n ă este o parte c o m p o n e n t ă , se dezvăluie treptat în cuprinsul istoriei u m a n e , prin intermediul creaţiilor u m a n e , al experienţei u m a n e care este locală, condiţio­ nată de spaţiu şi timp, diversă şi variabilă. O m u l este a creature of its own making, c o n s i d e r ă B u r k e . N u m a i că acest lucru, ne asigură autorul Reflecţiilor, nu i m p l i c ă libertatea o m u l u i de a 10

|l ţiona n u m a i pe b a z a voinţei sale. A ş a c u m rădăcinile raţiunii Boboară m a i adînc în straturile e x p e r i e n ţ e i i s t o r i c e , l o c a l e şi Lingente, în prejudecăţi, în înţelepciunea practică depozitată de i1' iinalii, la fel n a t u r a u m a n ă este creaţia istoriei. Capacitatea i linului de a se face pe sine este adevărata sa natură. O m u l se face li sine, dar în acest proces el este condiţionat de natura sa. N u m a i 11 natura u m a n ă reprezintă t o c m a i ansamblul creaţiilor u m a n e , al prejudecăţilor, al deprinderilor, al m o d u r i l o r de a face şi de a 1'iinli, consacrate şi testate de istorie. Istoria este pentru B u r k e presia şi actualizarea naturii u m a n e . 2 3 I)c aceea, societatea civilă este pentru el d e o p o t r i v ă naturală l] convenţională, spaţiul în c a r e pasiunile şi dorinţele u m a n e , M-iilimcntele naturale, care r e p r e z i n t ă f u n d a m e n t u l moralităţii naturale în viziunea lui B u r k e , sînt limitate de către raţiune, în fermele î n care aceasta se manifestă, în instituţiile u m a n e , la loc «Ic frunte situîndu-se legile şi religia. R o l u l raţiunii în societate H t e acela de a recunoaşte n e v o i l e şi relaţiile u m a n e în forma lor l&ctivă şi d e a l e formula astfel c a lege morală. P r o c e d î n d în a r e s t mod, raţiunea u m a n ă şi, implicit, societatea sînt cele care formulează regulile acţiunii u m a n e , c a limite m o r a l e ale vieţii în COmun. P e n t r u B u r k e , spre d e o s e b i r e d e R o u s s e a u , starea d e Hfttură nu este perfectă, ci doar condiţia de posibilitate a adevălalci dezvoltări a o m u l u i prin istorie şi societate. Societatea nu Hte cea care îl corupe pe o m , ci cadrul în care adevărata natura a oinului dobîndeşte expresie, se actualizează. „ T h e state of civil socicty... is a state of n a t u r e ; a n d m u c h m o r e truly so than a \avagc and i n c o h e r e n t m o d e o f life. F o r m a n i s b y n a t u r e i easonable; and he is n e v e r perfectly in his natural state, but w h e n Iu- is placed w h e r e r e a s o n m a y be best cultivated, and m o s t lui'dominates."24 Prin u r m a r e , fiinţă creată de D u m n e z e u , înzestrată cu o im­ perfecţiune Şi ° inferioritate c a r e , în r a p o r t cu D u m n e z e u , reprezintă o constantă a gîndirii lui B u r k e 2 5 , a fost totuşi dotată cu capacitatea de a se dezvolta ca fiinţă morală. O r d i n e a m o r a l ă ualurală - simpatia, imitaţia şi ambiţia, pasiunile care îi leagă pe 26 i l a i n e n i - îl poate d e t e r m i n a pe om să devină o fiinţă virtuoasă. Parte a acestei deveniri m o r a l e , al cărei p u n c t de p o r n i r e îl reprezintă ordinea m o r a l ă naturală, este c o m u n i t a t e a politică sau Matul. Politica este astfel o prelungire a moralei, iar ambele sînt 11

expresii ale u n e i naturi u m a n e care se dezvoltă, care creşte, o n a t u r ă care nu se a s c u n d e dincolo de civilizaţie, ci care constă t o c m a i în civilizaţie, în diferenţele de tradiţie, în invenţiile o m u l u i , în gust, în c a r a c t e r . 2 7 A c e s t m o d de a înţelege natura şi relaţia dintre aceasta şi istorie şi civilizaţie explică de ce, pentru B u r k e , nu este admisibilă nici o s c h i m b a r e radicală, nici o inovaţie totală. Acest lucru ar î n s e m n a însăşi distrugerea naturii u m a n e , t r u n c h i e r e a ei, a m p u t a r e a u n e i părţi a acesteia, întrepătrunderea stabilităţii şi a schimbării ţine de însăşi esenţa ordinii universale, care este un m o d e l pentru ordinea socială. De aceea, cuvîntul-cheie pentru B u r k e , din acest p u n c t de vedere, este a reforma. A r e f o r m a este acel m o d de a acţiona care î m b i n ă s c h i m b a r e a şi stabilitatea sau, altfel spus, care s c h i m b ă întot­ d e a u n a în limitele naturii u m a n e , şi nu pe b a z a u n e i cunoaşteri absolute a naturii u m a n e . A s c h i m b a în limitele naturii u m a n e î n s e a m n ă a s c h i m b a în limitele tradiţiei, i d e e p r o f u n d con­ servatoare. C u m se î m p a c ă această idee profund conservatoare cu valorile liberale pe care le păstrează conservatorismul lui B u r k e ?

lltOrită perfecţiunii, cît şi imperfecţiunii, datorită u n e i limitări I in o face să fie ceea ce este, creînd în acelaşi timp u:i spaţiu intru celelalte e l e m e n t e c o m p o n e n t e ale întregului. în virtutea n i H I astfel d e concepţii, B u r k e optează pentru ideea potrivit căreia iflecare reprezentant este u n î m p u t e r n i c i t {trustee) c o m u n pentru i/i//ci; ansamblul, şi nu doar p e n t r u fiecare dintre părţile s a l e " , 3 2 Idee conservatoare prin fapUtl că accentuează i m p o r t a n ţ a u n u i m i H în care sunt incluse inegalitatea şi diferenţa dintre părţile i'omponente ale societăţii, dar şi p r i n faptul că a d m i t e p u t e r e a şi c paritatea puterii legislative, în u l t i m ă instanţă, de a înţelege, II MI bine decît poporul, interesele acestuia, de a j u d e c a şi de a iln;ide în n u m e l e său, deoarece înţelege m a i b i n e decît el valorile

B u r k e foloseşte în m a r e m ă s u r ă limbajul teoriei contractului social, în special în v e r s i u n e a lui L o c k e . 2 8 Pe de altă parte, el critică şi r e s p i n g e o r i c a r e dintre teoriile c o n t e m p o r a n i l o r săi despre „drepturile n a t u r a l e " ale o m u l u i . 2 9 B u r k e îţi însuşeşte, este drept, o m a r e parte din limbajul teoriei contractului social, n u m a i că el conferă un sens n o u , deosebit de cel dat de filozofii francezi sau de către H o b b e s , L o c k e şi R o u s s e a u , u n o r noţiuni p r e c u m cele de „ d r e p t u r i " , „contract social", „stare de n a t u r ă " . A r g u m e n t u l c o n s e r v a t o r p e care î l c o n s t r u i e ş t e B u r k e , u n a r g u m e n t care păstrează valorile liberale, trebuie înţeles, printre altele, pe fundalul criticii pe c a r e B u r k e o face „ d e m o c r a ţ i e i p u r e " . în tradiţia engleză a secolului al X V I I - l e a 3 0 , B u r k e este'un apărător al „constituţiei m i x t e " (mixed government)3''. în cadrul unei astfel de constituţii, ideea de ordine este esenţială. Ca u r m a r e a acestui lucru, i d e e a î n s ă ş i de u n i t a t e , de r e p r e z e n t a r e a întregului, devine importantă. Acesta este un întreg în care fiecare parte are de jucat rolul ei, datorită atît virtuţilor, cît şi viciilor sale,

i . c o p u r i l e care reflectă întregul. I'c de altă parte, aceeaşi idee afirmă valori liberale în m ă s u r a ui care este o limitare a democraţiei, a ceea ce L e o Strauss n u ­ meşte egalitarism permisiv, o idee care cultivă, în spirit republi• an, valorile civice, o idee care p u n e , m a i presus de orice, valorile BOrale pe c a r e figura legislatorului t r e b u i e să le î n c a r n e z e ca model pentru întreaga societate. Avertizînd î m p o t r i v a u n e i superI iiiale. false şi periculoase adulări a p o p o r u l u i , a p o p u l i s m u l u i şi | d e m a g o g i e i , gînditorul şi p o l i t i c i a n u l e n g l e z c o n s i d e r ă în luilrcţii că „atunci cînd conducătorii î n c e p să rivalizeze între ei Beri I ru a-şi creşte acţiunile de popularitate, talentele lor nu vor m a i II de nici un folos în edificarea statului. Ei vor d e v e n i linguşitori ai poporului, şi nu legislatorii lui, instrumentele, şi nu călăuzele poporului. D a c ă s-ar întîmpla ca v r e u n u l dintre ei să p r o p u n ă u n plan de libertate înţelept c o n c e p u t , o libertate ale cărei limite şi i undiţii sînt bine definite, acesta va fi imediat supralicitat de către i ivalii lui, care vor p r o d u c e c e v a şi m a i atrăgător şi m a i m u l t pe gUStul popular. Fidelitatea lui faţă de c a u z ă va fi i m e d i a t p u s ă la îndoială. M o d e r a ţ i a va fi stigmatizată ca virtute a celor laşi, iar c o m p r o m i s u l ca p r u d e n ţ ă a trădătorilor; astfel încît acest conducalor popular se va vedea obligat, în cele din u r m ă - în speranţa do a păstra creditul care îi va permite ca într-o împrejurare sau alta sil joace rolul de m o d e r a t o r -, să se i m p l i c e în răspîndirea d o c ­ trinelor şi în instituirea puterilor, c a r e îl v o r î m p i e d i c a m a i tîrziu |fl atingă scopurile rezonabile pe c a r e şi le p r o p u s e s e iniţial." (luvcrnanţii, ne s p u n e B u r k e , t r e b u i e să fie capabili să reflecte prtt) deciziile lor atît întregul, binele c o m u n al societăţii, cît şi

12

13

Valori liberale dintr-o perspectivă conservatoare?

diversitatea care c o m p u n e acest întreg. Interesele o p u s e şi aflate în conflict, ne asigură Burke, „introduc o frînă binevenită în calea tuturor deciziilor precipitate. E l e fac din deliberare nu o problemă de alegere, ci u n a de necesitate. Ele fac din orice schimbare un subiect al compromisului, care, în m o d natural, aduce cu sine moderaţie. E l e formează t e m p e r a m e n t e l e , ferindu-le, în acelaşi t i m p , de acele rele şi suferinţe pe care le p r o d u c schimbările ra­ dicale, violente şi făcute la întîmplare. E l e fac astfel ca toate iniţiativele pripite ale oricărei p u t e r i arbitare să fie pentru totdeauna imposibile, fie că este vorba de puterea u n u i a sau a m a i multora. Prin această diversitate a m e m b r i l o r şi intereselor, i se oferă libertăţii generale tot la fel de m u l t e garanţii ca şi c u m ar exista opinii separate ale u n o r ordine diferite", apreciază B u r k e în Reflecţii. Sensul noţiunii de libertate pentru B u r k e nu poate fi prin u r m a r e înţeles decît prin p r i s m a importanţei pe care o au pentru el ordinea şi inegalitatea în conturarea întregului care se n u m e ş t e commonwealth. Din inegalitate şi diversitate vine puterea fiecărei părţi c o m p o n e n t e a comunităţii politice, a poporului înţeles nu după criterii m a t e m a t i c e , g e o m e t r i c e sau metafizice, ci morale. Substanţa acestor criterii m o r a l e este conferită de diversitate, diferenţă, limitare şi, m a i presus de orice, de tradiţie. De aceea, pentru Burke, între p o p o r şi modalitatea de guvernare există o relaţie c o m p l e m e n t a r ă . Pe de o parte, „it was o u r duty... to con­ form our g o v e m m e n t to the character and c i r c u m s t a n c e s " . Pe de altă parte, a izola „the doctrine of free government, as if it w e r e an abstract question c o n c e r n i n g metaphysical liberty and necessity, and n o t a matter of m o r a l p r u d e n c e and natural f e e l i n g " 3 3 este un lucru c o m p l e t hazardat. E s e n ţ a m o r a l ă a p o p o r u l u i este r e p r e z e n t a t ă d e „ t h e a n c i e n t o r d e r i n t o w h i c h w e are b o r n " . Puterea şi libertatea se p r e s u p u n reciproc. Centralizarea excesivă a puterii de care s-a făcut v i n o v a t ă R e v o l u ţ i a franceză a avut ca rezultat anularea libertăţii, dar şi a puterii. D e o a r e c e Revoluţia franceză a distrus în p r i m u l rînd o r d i n e a socială şi, o d a t ă cu aceasta, însăşi sursa autorităţii prin c a r e interacţiunea dintre libertate şi p u t e r e este posibilă. D i s t r u g e r e a ordinii sociale e c h i v a l e a z ă pentru B u r k e cu distrugerea tuturor criteriilor consacrate de tradiţie prin care este posibilă conferirea autorităţii pe baza „virtuţii active şi a înţelepciunii". 14

In felul acesta, egalitatea d e v i n e o n i v e l a r e , libertatea o IlUZic, iar majoritatea un simulacru prin care n u m a i o facţiune llunge să deţină controlul întregii puterii; puterea însăşi devine iiuihie, capacitatea guvernanţilor de a lucra în v e d e r e a binelui mi n u n se perverteşte în scopul nelegitim al acestora de a lucra lOU in vederea interesului personal sau a celui de grup, toate y H t e a pe fundalul unei societăţi atomizate, în care valorile civice -n morale şi-au pierdut orice p u t e r e de a ţine î m p r e u n ă diferitele . Lese ale societăţii, altfel decît geografic. L i b e r t a t e a adevărată nu • (Istă pentru B u r k e decît acolo u n d e sunt evidente limite m o r a l e •a |>olilice^imitele politice vin t o c m a i din balansarea şi controlul n i Lproc al puterilor pe care le instituie existenţa u n e i constituţii •a a unei guvernări m i x t e . L i m i t e l e m o r a l e v i n din existenţa Hainii, a unor m o d u r i de a acţiona consacrate de traditig§?prin i a n - fiecare m e m b r u a l c o m u n i t ă ţ i i d e p r i n d e c e e a c e B u r k e iiiiiiii'şle „the equality o f r e s t r a i n " . A ş a c u m r e m a r c ă F r a n c i s i aimvan, „it is plain, then, that B u r k e ' s ideal social order was n o t i monoliţii, but a m i x e d a n d t e m p e r e d structure, in w h i c h the UVeral classes of t h e c o m m u n i t y c h e c k e d a n d restrained e a c h nil K M . "

3 4

„Permit m e then...to tell y o u " , n e invită B u r k e î m p r e u n ă c u . el căruia i-a adresat această l u n g ă scrisoare care este Reflecţiile MUpra Revoluţiei din Franţa „what the freedom is that I Iove, and 11iai Io which I think all m e n entitled. T h i s is the m o r e necessary, Btcause, of all the l o o s e t e r m s in t h e world, liberty is t h e m o s t Indefinite. It is n o t solitary, u n c o n n e c t e d , i n d i v i d u a l , selfish Iil TI iy, as if every m a n w a s to regulate the w h o l e of his c o n d u c t hy his o w n will. T h e liberty I m e a n is social freedom. It is that I t l t e of things in w h i c h liberty is secured by t h e equality of I.-.haint. A constitution of things in w h i c h the liberty of no o n e m a n , and no body of m e n , and no n u m b e r of m e n , can f i n d m e a n s in trespass on the liberty of any person, or any description of MrSt ms, in the society. T h i s kind of liberty is, indeed, but another BUTie lor justice; ascertained by w i s e laws, and secured by welli enstructed i n s t i t u t i o n s . . . " 3 5 . In acest c o n t e x t trebuie înţeleasă 111111/arca de către B u r k e a noţiunii de „contract s o c i a r ^ Ş o c i e t a t e a • ir pentru el un contract, dar nu doar un simplu parteneriat 11 imercial, ci unul morajr D e asemenea, c e e a c e B u r k e n u m e ş t e nldevăratele drepturi ale o a m e n i l o r " , pentru a evita implicaţiile 15

metafizice ale noţiunii de „drepturi ale o m u l u i " 3 6 , nu îşi dobîndeşte sensul decît în contextul relaţiei dintre libertate şi ordine socială. în caz contrar, acestea nu sînt decît o pură speculaţie metafizică ce p o a t e fi folosită p e n t r u a confisca puterea, în n u m e l e unei aşa-zise majorităţi, de către o m i n o r i t a t e a cărei putere este arbitrară şi a cărei autoritate este lipsită de orice temei, o m i n o r i t a t e c a r e , m a i d e v r e m e sau m a i tîrziu. va sacrifica interesele întregului şi ale diferitelor părţi c a r e îl c o m p u n în favoarea propriului interes. B u r k e a fost u n u l dintre cei c a r e a militat p e n t r u c a u z a coloniştilor englezi din America. în acest, scop, el a invocat n o ­ ţiunea de libertate. Şi tot e! a militat - cauză pierdută de astfel î m p o t r i v a lui Warren H a s t i n g s care susţinea că p o p o r u l Indiei nu are nici un fel de drepturi în faţa celor care îl c o n d u c , invocînd n o ţ i u n e a de „drepturi ale o a m e n i l o r " . „ T h e rights of men - that is to say, the n a t u r a l rights of m a n k i n d - are indeed sacred things; a n d if any public m e a s u r e is p r o v e d mischievously to affect t h e m , the objection o u g h t to be fatal to that m e a s u r e , even if no charter at all could be set up against it. If these natural rights are further affirmed and declared by express c o v e n a n t s , if they are clearly defined and secured against c h i c a n e , against p o w e r and authority, b y written instruments and positive e n g a g e m e n t s , they are in a still better condition: they p a r t a k e n o t only of the sanctity of the object so secured, but of that solemn public faith itself which secures an object of such i m p o r t a n c e . I n d e e d this formal recognition, by the sovereign power, of an original right in' the subject, can never be subverted, but by rooting up the h o l d i n g radical principles of government, and even of society itself. T h e charters w h i c h we call by distinction great are public instruments of this nature: I m e a n the charters of K i n g J o h n and K i n g H e n r y the Third. T h e things secured by these instruments may, without any deceitful ambiguity, be very fittly called t h e chartered rights of men. T h e s e charters h a v e m a d e the very n a m e of a charter dear to the heart of every E n g l i s h m a n . But, sir, there m a y be, and there are, charters, n o t only different in nature, but formed on principles the very reverse of t h o s e of the Great Charter. Of this k i n d is the charter of the East I n d i a C o m p a n y . Magna Charta is a charter to 16

• li .un power and to destroy m o n o p o l y . T h e East India charter U ii charter to establish m o n o p o l y and to create power... Those w h o carry the rights and claims of the Company...they numi j'.rant to m e , in m y turn, that all political p o w e r w h i c h is set i i men, and that all privilege claimed or exercised in exclusion ..l ihcm, being wholly artificial, and for so m u c h a derogation in un ihc natural equality of m a n k i n d at large, o u g h t to be s o m e i\ or other exercised ultimately for their benefit. II this is true w i t h r e g a r d to every s p e c i e s of political I. ui un ion and every description of c o m m e r c i a l privilege, n o n e of linii can be original, self-derived rights, or grants for the m e r e private benefit of the holders, then such rights, or privileges, or luievcr else you c h o o s e to call t h e m , are all in the strictest usc a trust: and it is of the very essence of every trust to be fOndered accountable, - and e v e n totally to cease, w h e n it Ubstantially varies from t h e purposes for w h i c h alone it could 37 h . i v c a lawful e x i s t e n c e . " ^ I k i r k e defineşte, prin u r m a r e , d r e p t u r i l e o a m e n i l o r c a 'licpturi n a t u r a l a ^ d a r , aşa c u m a m arătat, deja n o ţ i u n e a d e II ai ui a l " este legată, în v i z i u n e a gînditorului englez, de cea de r ; i o r i e " şi „ s o c i e t a t e " ,^5eea ce le este dat o a m e n i l o r în m o d 11 a 1111 al nu îşi află expresia completă şi autentică decît în societate/'' (Prin u r m a r e , d r e p t u r i l e n a t u r a l e ale o a m e n i l o r î n s e a m n ă drepturile oamenilor aşa c u m există ele şi aşa c u m sînt definite în •Ur. ursul istoriei în cadrul u n e i a n u m i t e ordini sociale^ M o t i v pentru care B u r k e vorbeşte despre „the chartered rights of m e n " , drepturi consfinţite în d o c u m e n t e scrise şi r e c u n o s c u t e ca atare în ' m o d public. Aceste drepturi reprezintă c o n t r a p o n d e r e a oricărei DUleri politice, ceea ce justifică de fapt p u t e r e a în cauză, scopul in vederea căreia aceasta există şi se exercilă^lPuterea în c a u z ă I Jr condiţionată şi, în acelaşi timp, ea p o a t e fi trasă la răspundere dacă se întâmplă să nu m a i servească scopurilor în v e d e r e a cărora jxistă, fericirii celor asupra cărora se e x e r c i t i p D e aceea, p e n t r u l l u r k e , orice formă de g u v e r n a r e sau de exercitare a puterii nu • '.ic altceva decît „a practicai thing, m a d e for the h a p p i n e s s of mankind, and n o t ^ i u f f i f s h 6ut' : a spectacle o f u n i f o r m i t y t o gratify the schenf«asjf .yisipnary; p p j j ^ i a i b k " 3 8

A ş a c u m spune B u r k e în Reflecţii,^ocietateă „este o instituţie ce acţionează în v e d e r e a binelui o m u l u i ; în v r e m e ce legea însăşi există în v e d e r e a înfăpturii binelui, acţionînd în v e d e r e a acestui scop prin mijlocirea ordinii. O a m e n i i au dreptul de a convieţui po b a z a acestei ordini; ei au dreptul la justiţie; astfel încît, în relaţiile dintre indivizi, indiferent de poziţia lor în societate, fie aceasta o funcţie politică sau o îndeletnicire de rînd, n i m e n i nu este mai presus de lege. Ei au de asemenea dreptul la rezultatele muncii lor şi la mijloacele de a face ca această m u n c ă să prospere. Ei au dreptul de a-şi m o ş t e n i părinţii, dreptul de a-şi ajuta şi de a-şi face urmaşii să prospere; dreptul de a se instrui pe toată durata vieţii lor şi de a primi c o n s o l a r e pe patul de m o a r t e . Fiecare om estfl îndreptăţit să se b u c u r e de tot ceea ce poate face singur în măsura în c a r e nu î n c a l c ă astfel d r e p t u l celorlalţi; d u p ă c u m el estej îndreptăţit să pretindă o parte echitabilă din tot ceea ce societatea, prin toate alcătuirile ce c o m p u n î n d e m n i are a şi forţa sa, poate să p r o c u r e în avantajul lui.'^) A c e s t e a sînt deci adevăratele drepturi ale oamenilor, cele pe care tradiţia constituţională şi istoria engleză le-au consfinţit în decursul timpului. A ş a c u m r e m a r c ă P o c o c k , societatea engleză este nu atît o societate tradiţională, cît m a i degrabă u n a tradiţio­ nalistă. Tradiţionalismul acestei societăţi face din conservare un m o d de acţiune şi chiar de a fi. „ T h e E n g l i s h m a n w h o saw his realm as a fabric of c u s t o m , and himself as a custom-generating animal, saw proprietar, litigant, j u d g e , counselor, and prince as. engaged in a constant activity, o n e of preserving, refining and transmitting t h e u s a g e s and c u s t o m s that m a d e h i m and England w h a t they w e r e . " 3 9 ( C o n s e r v a t o r i s m u l lui B u r k e , şi, ca o expresie a acestuia, critica la adresa R e v o l u ţ i e i franceze, nu face decît să reflecte tradiţionalismul societăţii engleze, definirea diferitelor roluri şi categorii sociale] Acest m o d de acţiune este însă, într-o m a r e m ă s u r ă , c o n s e r v a r e a valorilor liberale înseşi care se îm­ pletesc cu tradiţia constituţională engleză, cu devenirea însăşi a instituţiilor şi a gîndirii politice e n g l e z e i A r g u m e n t u l lui B u r k e împotriva Revoluţiei franceze p a r e astfel să se desăvîrşească. în m ă s u r a în care este un conservator, în m ă s u r a în care pledează pentru continuitatea tradiţiilor, B u r k e este un liberal, deoarece aceste tradiţii consacră, în m a r e m ă s u r ă , valorile liberale. 18

Sc ridică însă, dintr-o astfel de perspectivă, cel puţin d o u ă nun băii. Cea dintîi se formulează pe fundalul apartenenţei lui ftllrkc la C o n t r a - L u m i n i Ea se referă la m ă s u r a în c a r e este i Hi ii ' l a construirea u n u i a r g u m e n t pentru principiile şi valorile lllii mie, pornind de la alte premise decît cele a l e L u m n i l o r . Altfel ' iu ce m ă s u r ă C o n t r a - L u m i n i l e p o t servi d r e p t fundal iih'.niic pentru liberalism? în ce m ă s u r ă liberalismul, pentru a I I mai bine propria-i cauză, pluralismul ş i individualismul, Bunii' incorpora în bagajul său c o n c e p t u a l idei p r e c u m c e l e || I I i c d e Burke? A m î n v e d e r e m o d u l î n care B u r k e î n ţ e l e g e n iluiii umană, m o d u l în care el c o n c e p e r a ţ i u n e a şi rolul pe care li i i ,ia il joacă în cazul p r o b l e m e l o r de n a t u r ă m o r a l ă şi politică; 1 1 H " InI ui care el defineşte libertatea ca libertate socială; m o d u l în M. el c o n c e p e n o ţ i u n e a de p o p o r p o r n i n d î n t o t d e a u n a de la periclita locală, de la comunităţile locale şi subliniind diver|| Meu de interese care formează ceea ce se n u m e ş t e popor; m o d u l in i urc cl argumentează pentru noţiunea de drepturi ale oamenilor i .i II II ui de la tradiţia istorică şi constituţională a u n e i c o m u n i t ă ţ i Belllicc; într-un cuvînt, m o d u l în c a r e B u r k e evită falsul u n i . i ilisin al raţiunii iluministe. ( ci dc-a d o u a întrebare se referă la m o d u l în care o cultură : l I I li.idilic politică, p r e c u m cea autohtonă, p o a t e , luînd c a m o d e l icului conservator al lui B u r k e , să a p e l e z e la c e e a ce acesta i i i s i c prejudecăţi, din care să deceleze, cu ajutorul raţiunii, li i li valori care ţin î m p r e u n ă societatea ca un posibil f u n d a m e n t Bl ulm regulile şi principiile de acţiune politică. D o u ă iluzii par să (fftVi rseze societatea r o m â n e a s c ă din această perspectivă: iluzia || i Incsciană a revoluţiei şi cea a păstrării valorilor tradiţionale, Ultlvtuă de Iorga. A păstra însă j u s t a m ă s u r ă între a s c h i m b a şi a i • i n i . între a reforma şi a inova, între a distruge şi a corecta, pe i laiul unei viziuni de ansamblu a realităţii în cadrul căreia se Operează ajustarea respectivă, este u n a dintre ideile fundamentale ||i r indicii morale, politice şi legale a lui B u r k e . D i n p e r s p e c t i v a |ul Burke, aceasta este o cerinţă f u n d a m e n t a l ă şi e l e m e n t a r ă în li laşi li mp, un tip de echilibru, cuvînt n e s p u s de drag lui B u r k e , i n i (Ic care orice tip d e e x p e r i e n ţ ă m o r a l ă ş i politică, adică Umană, riscă să eşueze. T o c m a i acest m e c a n i s m p a r e să nu fi fost dl pi ins de societatea r o m â n e a s c ă , echilibrul fără de care istoria il scă în utopie, iar utopia devine obligaţia de a inventa istoria. 19

/ C o n s e r v a t o r i s m u l lui B u r k e ne-ar p u t e a oferi astfel o lecţie elementară: în orice întreprindere politică, un politician nu poate „inventa o situaţie", aşa c u m un p o p o r nu se poate inventa altfel decît l-au făcut istoria si tipul de experienţă morală şi politică care i-au modelat „ n a t u r a l Există dar limite de nedăpăşit pentru sco­ purile pe care ni le p r o p u n e m . D a r a accepta aceste limite înseam­ nă a intra în istorie, a deveni vizibili pentru ceilalţi, a le putea co­ m u n i c a ceva, a n u m e partea de „ n a t u r ă " u m a n ă pe care a constraito respectiva cultură şi comunitate, experienţa morală şi politică în care existăm, acţionăm şi din care ne adresăm celorlalţi. I NOTE 1. Leo Strauss, Natural Right and History, The University of Chicago Press, 1953, 1965, p. 295. 2. Idem, p 296 şi p. 316. 3. John G.A. Pocock, The Machiavellian Morrent: Floretine Political Thought and the Atlantic Republican Tradition, Princeton University Press Princeton, 1975, p. 349. 4. Peter J. Stanlis, Edmund Burke. The Enlightenment and Revolution, Transaction Publisher, New Brunswick, New Jersey, 1991, p. 124. 5. Francis P. Cano van, The Political Reason of Edmund Burke, Duke University Press, 1960, pp. 16-17 6. „I do not vilify theory and specuiation: no, because that would be to vilify reason itself... no,-whenever I speak against theory, I mean always a weak, erroneous, fallacious, unfounded, or imperfect theory; and one of the ways of discovering that it is a fals*: theory is by comparing it with practice." (Burke, „Speech on the Reforrr. of the Representation of the Commons in Parliament" (1782), citat în Joseph L. Pappin III, The Metaphysics of Edmund Burke, Fordham University Press, NY, 1993, p. 19) 7. Idem, p. 26 8. Burke, „Notes for a Speech in the Commons", 1792; citat în Canovan p. 24. 9. The Philosophy of Edmund Burke, ed. Louis I. Bredvold şi Ralph G. Ross, „Speech on Conciliation with America", pp. 88-90. 10. „Notes for a Speech in the Commons", în The Philosophy of Edmund Burke. 11. Vezi îa acest sens Burke, „Letter to the Buckinghamshire Meeting on Parliamentary Reform", în The Philosophy of Edmund Burke, p. 179. 12. Vezi în acest sens Isaiah Berlin, The Magus of the North. J.G. Hatnann and the Origins of Modern Irrationalism, şi TheRoots of Romanticism. 13. Canovan, op. cit., p. 79. 14. Andrew Bowie, From Romanticism to Criticai Theory. The Philosophy of German Literary Theory, Routledge, London, New York, 1997, pp. 39-48.

20

L

i • „Polilicks ought to be adjusted not to human reasonings, but to human ol which the reason is but a part, and by no means the greatest part." i Hmi ki\ .,«ibservations on the State of the Nation", 1796, citat în Canovan, p. 50) 16, Vezi şi Bruce Frohnen, Virtue and the Promise of Conservatism. The N \> «I llurice and Tocqueville, University Press of Kansas, 1993, p. 44. I /, < 'anovan, pp. 51-53. 18, Onora O'Neill, „Vindicating Reason", în Cambridge Companion to < 'nmbridge University Press, 1992, 1993, p. 292. Vezi de asemenea MII, ('onstructions of Reason. Explanations ofKant's Practicai Philosophy, < |||iliri(lj>,e University Press, 1989. I •> Vezi în acest sens I. Berlin, The Roots of Romanticism, p. 124, modul 'Berlin interpretează concepţia lui Burke despre societate ca o comunitate |i 'i morţi, a celor în viaţă şi a celor încă nenăscuţi, ca o expresie a ideii | miHlilice despre incapacitatea raţiunii de a formula în mod absolut ceea ce este liipl inexprimabil. 20. „Not contended with shewing, what is but too evident, the narrowness .ml Imbccility of the human understanding, they (the sceptics) have denied that , i | | calculated for the discovery and comprehension of truth; or what unis io Ihe same, that no fixed order existed in the world so corespondent K) om iileas, as the afford the least ground for certainty in any thing...It is IriYnl Ihat, if such an opinion should prevail the pursuit of knowledge, both im Ihe design and the end, must the greatest folly...It is evident too, that morality • MI i uluire ihe fate of knowledge, and every duty of life became precarious, if li |m Impossible for us to know that we are bound to any duties or that the i. Itttli I U N which gave rise to them have any real existence."( „Review of Beattie's iy < >n Truth" in The Annual Register, XIV, 1771, citat în Canovan, p. 19 ) .', I. Joseph Papin III, op. cit., p. 22. 22. Pentru Burke, apreciază Isaiah Berlin, „ideea că am putea descoperi o | |fel dc entitate, precum natura umană pură, prin darea la o parte a tuturor n liniilor de civilizaţie şi creaţie, că am putea ajunge astfel la omul natural, KJIi i III ceea ce este comun şi adevărat pentru toţi oamenii în toate locurile şi in Ionic (impurile, această idee este falsă." {I. Berlin. En toutes libertes. t Mretiens avec Ramin Jahanbegloo, Editions du Felin, Paris, 1990, p. 97) 23. Canovan, op. cit., p. 86. 24. Burke, „Appeal from the New to the Old Whigs", citat în Canovan, t 61-62. 25. „That great chain of causes, which linking one to another even to the 1111. me of God himself, can never be unravelled by any industry of ours. When • r go but one step beyond the immediately sensible qualities of things, we go PUI "I our depth." (A Philosophical Enquiry into the Origin of our Ideas of the lubllme andBeautiful, Oxford University Press, 1990, IV, i) sau „we can never wiilk sure but by being sensible of our Blindness" („A Vindication or Natural |0l lety", în Burke, Pre-Revolutionary Writings, Cambridge University Press, i'"> I, p. 11) 26. A Philosophical Enquiry into the Origin of our Ideas of the Sublime i n, l Beautiful, Oxford University Press, 1990, sec. XI-XIV. 27. Berlin, op. cit, p. 97.

21

28. Canovan, op. cit., p.88 29. Printre aceştia se numără Priestley, Richard Price, Th. Paine. 30. Aşa cum spune Pocock, „Government in England is no more conceived as being a direct emanation of divinely or rationally enjoyed authority; it is a contrivance of human prudence, a sharing of power, blending together three modes of government..., each of which possesses its characteristic virtues and vices...This blend is a balance, an association in which each partner contributes its particular virtue, while inviting the others to check its particular vice...English government was a balance of the only three elements out ol which government could be constructed, and that outside that balance lay only disorder." (Pocock, op. cit., pp. 362-363) 3 1 . „A plan of favoritism for our executory government is essentially at variance with the plan of our legislature. One great end undoubtedly of a mixed government like ours, composed of monarchy, and of controls, on the part of the higher people and the lower, is that the prince shall not be able to violate the laws. This is useful indeed and fundamental. But this, even at first view, is no more than a negative advantage; an armor merely defensive. It is therefore next in order, and equal in importance, that the discretionary powers which are necessarily veşted in the monarch, whether for the execution of the laws, or for the nomination to magistracy and office, or for conducting the affairs of peace and war, or for ordering the revenue, should all be exercised upon public principles and naţional grounds, and not on the Hkings or prejudices, the intrigues or policies of a court." („ Thoughts on the Cause of the Present Discontents", în Burke, Pre-Revolutionary Writings, Cambridge University Press, 1993, pp.143-144) 32. „To govern according to the sense and agreeably to the interests of the people is a great and glorious object of governement. This object cannot be obtained but through the medium of popular election; and popular election is a mighty evil. It is such and so great and evil, that, though there are few nations whose monarchs were not originally elective, very few are now elected. They are, the distempers of elections that have destroyed all free states. To cure these distempers is difficult, if not impossible. The only thing, therefore, left to save the commonwealth is, to prevent their return too frequently. The objects in view are, to have Parliaments as frequent as they can be without distracting them in the prosecution of public bussines: on one hand, to secure their dependence upon the people; on the other, to give them that quiet in their minds and that ease in their fortunes as to enable them to perform the most arduous and most painful duty in the world with spirit, with efficiency, with independency, and with experience as real public consellors, not as the canvassers at a perpetuai election...Faithful watchmen we ought to be over the rights and privileges of the people. But our duty, if we are qualified for it as we ought, is to give them information and not to receive it from them: we are not to go to school to them, to learn the principles of law and governement. In doing so, we should not dutifully serve, but we should basely and scandalously betray the people, who are not capable of this service by nature, nor in any instance called to it by the Constitution..." („Speech on the Duration of Parliments", 1780, în The Philosophy of Edmund Burke, pp. 151-152)

22

i \ i «iier to the Sheriffs of Bristol", în The Philosophy of Edmund Burke, , | . Ufi ')/. 11 i '.inovan, op. cit., pp. 101-102. r, I ,elter Io Mons. Dupont", în The Philosophy of Edmund Burke, p. 7 1 . In De comparat cu modificare pe care o face Rawls în formularea Imului principiu al dreptăţii, de la „libertate", care poate trimite la conotaţii ||| i ill/li c. I;i „libertăţi". i / „Speech on Mr. Fox's East India Bill", în The Philosophy of Edmund HH(Af, |i|i.68-70. IK „I ,cller lo the Sheriffs of Bristol", în The Philosophy of Edmund Burke. 19 Pocock, op. cit., p. 341.

REPERE CRONOLOGICE

A. EDMUND BURKE

1729

1 ianuarie. Se naşte la Dublin E d m u n d Burke. Deşi tatăl său a fost un notar protestant, se prea poate ca tînărul B u r k e să fi primit o educaţie catolică (cato­ licismul era religia m a m e i ) .

1741

B u r k e părăseşte oraşul D u b l i n pentru a m e r g e la Colegiul Ballitore din comitatul Kildare, u n d e va studia sub î n d r u m a r e a lui A b r a h a m S h a c k l e t o n , quaker.

1744

B u r k e intră la Trinity Col lege în Dublin.

1748

îşi obţine licenţa în drept.

1750

Soseşte la L o n d r a , u n d e se p a r e că a exercitat meseria de avocat.

1756

D e b u t u l carierei lui literare: A Vindication of Natural Society (operă satirică la adresa lordului Bolingbroke).

1757

A Philosophical Inquiry into the Origin of our Ideas of the Sublime and the Beautiful

1756-1757

Burke se căsătoreşte cu Jane Nugent. Soţii B u r k e vor avea doi fii: Richard (1758-1794) şi Christophcr, mort la o vîrstă fragedă. 24

1758-1759

B u r k e iniţiază r e d a c t a r e a şi l a n s a r e a publicaţiei „Animal R e g i s t e r " la care va lucra v r e m e de treizeci de ani, dczvăluindu-şi în paginile sale talentele de scriitor şi de om politic. începe redactarea lucrării (neterminate) Abridgement ofEnglish History.

1759

B u r k e d e v i n e secretarul lui W i l l i a m G e r a r d Hamilton (1729-1796), el însuşi secretar al lordului Halifax, vice-re-ge al Irlandei. Cu această ocazie, Burke revine în Irlanda.

1765

Despărţirea de H a m i l t o n . B u r k e d e v i n e secretarul particular al m a r c h i z u l u i de R o c k i n g h a m ( 1 7 3 0 1782), p r i m lord al Trezoreriei. B u r k e va primi n e ­ contenit, p î n ă la m o a r t e a protectorului său, n e n u ­ m ă r a t e d o v e z i de prietenie şi de g e n e r o z i t a t e din partea acestuia. B u r k e este deja m e m b r u al c e l e b r u l u i C l u b din Gerrard Street, grupul literar şi intelectual cel m a i ales din A n g l i a . O p r i e t e n i e d u r a b i l ă îl l e a g ă de Garrick, actorul, p e care B u r k e î l p o m e n e ş t e î n Reflecţii, R e y n o l d s , pictorul, d o c t o r u l J o h n s o n , Boswell, H u m e , Walpole şi C r a b b e , poetul.

1766

(14 ianuarie) D a t o r i t ă influenţei lordului Verney (17127-1791), B u r k e este ales î n C a m e r a C o m u ­ nelor ca reprezentat al oraşului Wendover. El activează aici sub flamura w h i g a marchizului de R o c k i n g h a m , prim-ministru din iulie 1766 pînă în iulie 1767.

1767

D e m i s i a guvernului R o c k i n g h a m . Burke i se alătură în opoziţie. El a d e r ă la c a u z a aristocraţiei care d o m i n ă scena politică a epocii (oligarhia whig).

1768

Burke cumpără domeniul Beaconsfield în B u c k i n g h a m s h i r e care îi va aduce pînă la sfîrşitul vieţii venituri substanţiale. 25

Observations on a late publication Present State of the Nation

intituled:

drepturilor comerciale ale Irlandei şi acuzaţia (falsă) că ar aparţine Bisericii Catolice. R o c k i n g h a m îl ajută să fie ales ca reprezentant al oraşului M a l t o n , funcţie pe care o va deţine p î n ă la retragerea sa din viaţa politică.

The

Thoughts on the Cause of the Present Discontents\ un violent pamflet politic la adresa Curţii (George al III-lea), c a r e p u n e în p e r i c o l libertăţile pe care 1 englezii le-au m o ş t e n i t de la „ M a r e a R e v o l u ţ i e " . B u r k e este ales reprezentat al Statului N e w York la Londra. B u r k e călătoreşte în Franţa. Vizitează Parisul u n d e este p r i m i t d e către d o a m n a d u Deffand. E s t e p r o f u n d şocat de opiniile Enciclopediştilor. în 1 t i m p u l acestei călătorii o v e d e pe M ă r i a Antoaneta,, lucru care îl i m p r e s i o n e a z ă în m o d deosebit, aşa c u m stau m ă r t u r i e paginile din Reflecţii în care o descrie pe viitoarea, pe-atunci, r e g i n ă a Franţei. E s t e ales m e m b r u al C a m e r e i Comunelor, ca repre­ zentant al oraşului Bristol. E x p u n e cu această ocazie principiul potrivit căruia u n r e p r e z e n t a n t p a r l a m e n t a r îşi trădează alegătorii dacă îşi sacrifică propria j u d e c a t ă în favoarea opiniei acestora.

1782

oprimaţi. M o a r t e a lordului R o c k i n g h a m . B u r k e îşi păstrează funcţia î n n o u a coaliţie formată d e l o r d u l P o r t l a n d (1783). 1784

Victoria electorală a lui Pitt. B u r k e trece din n o u în opoziţie. Se d e d i c ă cu ardoare p u n e r i i sub acuzare (impeachment) a lui Warren H a s t i n g s (1732-1818) pentru m o d u l în care a g u v e r n a t India.

1784-1786

P u n e r e a sub acuzare a lui H a s t i n g s va spori lipsa de popularitate a lui B u r k e . începutul procesului lui Hastings, care se va încheia în 1794 prin achitarea acestuia. R e g e n ţ a lui G e o r g e al III-lea. F o x este însărcinat cu f o r m a r e a g u v e r n u l u i . B u r k e n u este invitat s ă p a r t i c i p e l a f o r m a r e a acestui n o u g u v e r n . î i este oferit, în schimb, postul de Paymaster-General of the Forces şi o p e n s i e regală.

1788

Speech

1789

î n c e p u t u l R e v o l u ţ i e i franceze. B u r k e , o figură deja n e p o p u l a r ă , se simte frustrat în ambiţiile sale politice. Greutăţile finaciare nu-1 ocolesc, în v r e m e ce izolarea de prietenii şi colegii săi din P a r l a m e n t d e v i n e t o t m a i adîncă. D i n p u n c t d e v e d e r e a l carierei sale politice, se p o a t e s p u n e că B u r k e este un om în declin.

II întîlneşte pe Charles-James F o x care îi va d e v e n i p r i e t e n şi aliat politic. î m p r e u n ă cu acesta se va o p u n e v e h e m e n t politicii lordului North, favorit al regelui G e o r g e al III-lea. B u r k e denunţă atitudinea iresponsabilă a guvernului în d o u ă discursuri: On American Taxation (1774) şi On Moving his Resolutions for Conciliation with the Colonies (1775). El p r e c o n i z e a z ă o conciliere imposibilă. P a c e a din 1781 va ratifica j u d e c a t a sa. Prietenii lui R o c k i n g h a m de orientare whig părăsesc P a r l a m e n t u l datorită p r o b l e m e i americane. B u r k e îşi justifică această atitudine în Lefter to the Sheriffs of Bristol. B u r k e îşi p i e r d e locul de reprezentant al oraşului Bristol din P a r l a m e n t , din d o u ă m o t i v e : apărarea 26

R o c k i n g h a m e s t e c h e m a t să f o r m e z e un g u v e r n . B u r k e nu face parte din guvern, dar o c u p ă poziţia de Payma-ster-General of the Forces. M i l i t e a z ă în f a v o a r e a I r l a n d e i şi a catolicilor

-

in

Opening

27

against Hastings

1790

Reflecţii asupra Revoluţiei din Franţa. în Mar< Britanie, succesul nu va fi imediat, dar el va fi imei p r i n t r e cei c a r e s e o p u n î n E u r o p a R e v o l u ţ i franceze. Speech

1791

on

the Army Estimates

T h o m a s P a i n e scrie în replică la Reflecţii lucrare The Rights of Men. M a r y Wollstonecraft publică A Vindication of tk Rights of Men. J a m e s M a c k i n t o s h publică Vincidae Gallicae und c a r a c t e r i z e a z ă Reflecţiile d r e p t „ u n manifest z contra-revoluţiei". Letter to a Member of the National Assembly Appealfrom the New to the Old Whigs; Thoughts ot French Affairs.

II. EVENIMENTELE REVOLUŢIONARE DIN ANII 1789-1790

1789 mai H mai

(6 mai) Prietenia dintre B u r k e şi F o x este afectată dc opiniile diametral o p u s e pe care cei doi le au despre R e v o l u ţ i a franceză.

D e s c h i d e r e a Stărilor G e n e r a l e . Alegătorii Stării a treia p r o t e s t e a z ă î m p o t r i v a hotărîrii C o n s i l i u l u i de Stat, care „ v i o l e a z ă libertatea presei pe care î n t r e a g a F r a n ţ ă o c e r e " .

11 mai

1792

Letter

IH mai

Clerul p r o p u n e celorlalte d o u ă O r d i n e n u m i r e a comisarilor conciliatori. D e b u t u r i l e lui R o b e s p i e r r e de la tribuna parla­

1793

Se v o t e a z ă „Irish Catholic Relief Act".

I'» mai

1794

(iunie) Afacerea H a s t i n g s se încheie prin achitarea acestuia şi astfel printr-un eşec pentru B u r k e . El sei retrage din P a r l a m e n t . Fiul său Richard îi ia locul,' pentru un t i m p foarte scurt î n s ă deoarece m o a r e în august.

' I mai ' I mai

1791

1796-1797

1797

to

Sir

Hercules Langrishe

Letter to a Noble Lord şi Letters on a Regicide Peace Burke, m u l ţ u m i t de acţiunea prietenului său, lordul F i t z w i l l i a m , vice-rege al Irlandei, în favoarea emancipării catolicilor, este din ce îh ce m a i alarmat de victoriile Franţei revoluţionare şi de situaţia din c e î n c e m a i a l a r m a n t ă din Irlanda, u n d e revolta v a izbucni în m o d definitiv în anul 1798. (9 iulie) B u r k e m o a r e la Beaconsfield, locul în care a adăpostit n u m e r o ş i emigranţi francezi. 28

27 mai I iunie I mai h i iunie I l iunie I I iunie 17 iunie 20 iunie 21 iunie

mentară. Li se permite ziarelor să prezinte o dare de s e a m ă a şedinţelor Stărilor, dar fără a face comentarii. î n c e p e r e a conferinţelor comisarilor conciliatori. Deputaţii Stării a treia din Paris îşi fac apariţia la Stările G e n e r a l e . Stările G e n e r a l e i m p l o r ă clerul să li se alăture. Bailly este ales d e c a n al C o m u n e l o r . Eşecul conferinţelor comisarilor conciliatori M o a r t e a p r i m u l u i Delfin. Sieyes î i invită d e deputaţi s ă confirme puterile tuturor reprezentanţilor naţiunii. P r i m i i trei p r e o ţ i se alătură Stării a treia. Abatele Gregoire îşi o c u p ă locul în Starea a treia. Starea a treia se p r o c l a m ă A d u n a r e Naţională. Jurămîntul din S a l a j o c u l u i cu m i n g e a . L u d o v i c al XVI-lea p r i m e ş t e o delegaţie a n o ­ bilimii.

29

22 i u n i e

23 iunie

25 iunie

27 Iunie

30 iunie

L u d o v i c al XVI-lea s e m n e a z ă ordinul de cc v o c a r e care c h e a m ă la Paris regimentul elveţi încartiruit la Soissons. D e p u t a ţ i i Stării a treia | Iulie întrunesc în biserica Saint-Louis de la Versaill^ C i n c i sute de m e m b r i i ai clerului se reunesc cadrul C o m u n e l o r . | ( | Iulie Ş e d i n ţ a A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e : M i r a b e a u îl apa t r o f e a z ă pe m a r c h i z u l de D r e u x - B r e z e . Es i Iulie v o t a t ă inviolabilitatea m e m b r i l o r Adunării. Patruzeci d e reprezentanţi a i nobilimii s e a l ă t J Stării a treia. C r e a r e a la P a r i s a u n e i m i l i l burgheze. '-' Iulie R e g e l e c h e a m ă la Paris trei r e g i m e n t e de i n f a ţ terie şi trei r e g i m e n t e de cavalerie. R e u n i u n generală şi totală a celor trei Ordine. Populaţia Parisului i n v a d e a z ă închisoarel |1 iulie l ' A b b a y e şi eliberează gărzile franceze deţinu pentru nesupunere.

I iulie 3 iulie 4 iulie

6 iulie 8 iulie I I iulie 12 iulie

13 iulie

14 iulie

R e g e l e c h e a m ă la Paris regimentul elveţian afl^ i n u j M i s t în g a r n i z o a n a de la M e t z . Alegerea lui Lefranc de P o m p i g n a n ca preşedint I Hllţţust al Adunării. Mareşalul de Broglie primeşte funcţia de coman III august d a n t s u p r e m al trupelor reunite în jurul Parisulu şi al Versailles-ului. I * august A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă creează u n C o m i t e t constituire. M i r a b e a u d e n u n ţ ă de la tribuna Adunării NaţioJ ) I QUgust n a l e măsurile speciale luate de Curtea regală. D e m i t e r e a lui Necker. La Paris are loc o manifestaţie de susţinere a Iul I i .îngust Necker. L a Palais-Royal, Camille D e s m o u l i n f c h e a m ă la arme. ' I august Este trimisă la rege o delegaţie a Adunării N a ţ i o l •'(> august n a l e p e n t r u a-i cere acestuia să demobilizezi t r u p e l e şi să î n c r e d i n ţ e z e miliţiei burghezi 17 august sarcina de a apăra capitala. Se distribuie a r m e populaţiei pariziene. L u a r e Ş XH august cu asalt şi cucerirea Bastiliei. Uciderea g u v e r n a 30

torului acesteia, Launay. M o a r t e a lui Flesselles, conducătorul neguţătorilor din Paris. Bailly este p r o c l a m a t p r i m a r al Parisului, iar La Fayette c o m a n d a n t al G a r d e i N a ţ i o n a l e . î n c e p e d e m o l a r e a Bastiliei. R e g e l e o r d o n ă d e m o b i l i z a r e a trupelor a d u n a t e în jurul Parisului. C h e m a r e a lui Necker. î n c e p u t u l emigrării. Contele d ' A r t o i s părăseşte palatul Versailles. Ludovic al XVI-lea se întoarce l a Paris ş i p r i m e ş t e o m a g i u l s u p u ş i l o r săi. L a Lyon sînt jefuite m a g a z i n e l e de a r m e . M o a r t e a i n t e n d e n t u l u i P a r i s u l u i , B e r t h i e r şi a consilierului de stat F o u l o n , s u c c e s o r al lui Necker. C e l e şaizeci de districte pariziene sînt invitate să aleagă fiecare cîte doi comisari p e n t r u a forma administraţia m u n i c i p a l ă a Parisului. Şedinţa n o c t u r n ă a A d u n ă r i i prin care este abolit regimul feudal. L a n s a r e a p r i m u l u i î m p r u m u t de treizeci de milioane. Instituirea p e n t r u ofiţeri şi soldaţi a j u r ă m î n t u l u i de credinţă către naţiune, rege şi lege. A d u n a r e a îi a d u c e la c u n o ş t i n ţ ă r e g e l u i că în cadrul şedinţei din 4 august i-a fost decernat titlul de „Restaurator al libertăţii franceze". Comitetul de poliţie al municipalităţii pariziene interzice toate întrunirile care au loc într-un cadru public. A d u n a r e a decretează că nici un cetăţean nu poate fi persecutat pentru opiniile sale. E s t e decretată libertatea presei. Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. A d u n a r e a d e c r e t e a z ă un n o u î m p r u m u t de opt­ zeci de m i l i o a n e P r o b l e m a d r e p t u l u i regal de veto este p u s ă pe ordinea de zi. 31

29 a u g u s t

30 a u g u s t 31 a u g u s t 1 septembrie 2 septembrie 4 septembrie 19 s e p t e m b r i e 22 s e p t e m b r i e 23 s e p t e m b r i e 29 s e p t e m b r i e 2 octombrie 5 octombrie 6 octombrie 10 octombrie 12 o c t o m b r i e 15 o c t o m b r i e

19 o c t o m b r i e 21 o c t o m b r i e 2 noiembrie 3 noiembrie 7 noiembrie

A d u n a r e a Naţională decretează libera circulaţie grînelor în interiorul regatului şi interzice expc tul acestora. A r e loc l a P a l a i s - R o y a l o m i ş c a r e î m p o t r h „trădătorilor care vor dreptul de veto". încărcare eşuată a parizienilor de a mărşălui în potriva Versailles-ului. Discursul lui M i r a b e a u în favoarea dreptului c veto. B a m a v e se p r o n u n ţ ă în favoarea dreptului d v e t o al regelui. D i s c u r s u l lui M o t t n i e r asupra necesităţii sanc ţiunii regale. Districtele Parisului aleg o n o u ă municipalitat alcătuită din trei sute de m e m b r i . A d u n a r e a votează p r i m u l articol al Constituţiei g u v e r n ă m î n t u l francez este m o n a r h i c . R e g i m e n t u l d e F l a n d r a soseşte l a Versailles T h o u r e t prezintă un raport asupra noii împărţir teritoriale a regatului. îi este prezentată regelui Declaraţia drepturilo omului. F e m e i l e din P a r i s m ă r ş ă l u i e s c î m p o l r i v Versailles-ului. R e g e l e şi familia regală sînt aduşi la Paris. Doctorul Guillotin propune Adunării un noi m o d d e execuţie. A d u n a r e a decretează m u t a r e a sa de la Versailie la Paris. U l t i m a şedinţă a A d u n ă r i i la Versailles. Ea de cretează că de a c u m încolo regele Franţei se vă n u m i regele Francezilor. P r i m a şedinţă a A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e la Paris. A d u n a r e a votează legea marţială. B u n u r i l e clerului sînt declarate b u n u r i naţionale A d u n a r e a decretează că P a r l a m e n t e l e regatului v o r c o n t i n u a să r ă m î n ă în vacanţă. Un decret al A d u n ă r i i le interzice deputaţilor să devină miniştri. 32

« noiembrie

Prima şedinţă a Adunării la M a n e g e des Tuilleries.

i I noiembrie N e c k e r cere de urgenţă 170 de milioane. |f decembrie C r e a r e a asignatelor. V î n z a r e a b u n u r i l o r ecle­ ziastice p î n ă l a s u m a d e 4 0 0 d e milioane. i l decembrie

D e c r e t a s u p r a împărţirii r e g a t u l u i în d e p a r t a ­ m e n t e . „Aceste departamente sînt de la 75 la 8 5 . "

11 decembrie

A d m i t e r e a protestanţilor la dreptul de a l o c u i în oras. Arestarea „ m a r c h i z u l u i " de F a v r a s .

1790 I liimiarie

H i.imiarie I"! ianuarie 21 ianuarie '(• ianuarie

'H ianuarie i

februarie

I ) februarie 16 februarie 19 februarie 20 l'cbruarie

R e g e l e este rugat să fixeze el însuşi „partea din veniturile publice pe care n a ţ i u n e a doreşte să le consacre întreţinerii casei sale". A d u n a r e a d e c i d e t r i m i t e r e a c o m i s a r i l o r însăr­ cinaţi cu instalarea noilor autorităţi. N u m ă r u l departamentelor este fixat la 8 3 . A d u n a r e a decretează egalitatea p e d e p s e l o r din p u n c t de v e d e r e juridic a pedepselor. A d u n a r e a decide că nici u n u l dintre m e m b r i i săi nu p o a t e p r i m i vreo slujbă la Curte sau favorurile acesteia, n i c i m ă c a r î n c a z u l î n care şi-ar d a demisia. Evreii obţin dreptul de a l o c u i în oraş. Instituirea j u r ă m î n t u l u i civic pentru deputaţi. Un decret interzice j u r ă m i n t e l e m o n a s t i c e . Catolicii din U z e s cer ca religia catolică să fie declarată religie de stat. F a v r a s e spînzurat. Sînt c r e a t e p e n s i i î n t r e 7 0 0 şi 1200 de livre pentru călugări. M o a r t e a împăratului Iosif al II-lea, fratele reginei Măria-Antoaneta.

28 februarie i martie

Li,

D e c r e t asupra noii organizări a armatei. P r o p r i e t a t e a p e r s o n a l ă a r e g e l u i este d e c l a r a t ă proprietate naţională. 33

15 m a r t i e

17 martie 21 martie 1 aprilie 9 aprilie 13 a p r i l i e 14 a p r i l i e 29 aprilie 5 mai 8 mai 9 mai 14 m a i 21 mai 22 mai 28 mai 30 m a i 12 iunie 19 iunie 27 iunie 4 iulie 9 iulie 12 iulie 14 iulie 24 iulie

A d u n a r e a Naţională desfiinţează toate distincţiile onorifice. D e c r e t asupra răscumpărării dreptu­ rilor feudale. Adunarea ordonă vînzarea bunurilor ecleziastice. Abolirea gabelei şi a altor drepturi legate de vîn­ zarea sării. P u b l i c a r e a Cărţii roşii u n d e sînt c o n s e m n a t e pensiile acordate de rege. Datoriile clerului sînt declarate datorii naţionale A d u n a r e a declară că ataşamentul său la c u i n i apostolic, catolic şi roman nu va fi pusă la îndoială. N a ţ i u n e a ia în grija ei cheltuielile cultului catolic, D e c r e t asupra liberei circulaţii a grînelor. A d u n a r e a decretează că judecătorii vor fi aleşi de către popor. D e c r e t care stabileşte u n i t a t e a greutăţilor şi s măsurilor. A d u n a r e a declară că d o m e n i i l e C o r o a n e i pot fi vîndute. R e g l e m e n t a r e a vînzării bunurilor naţionale L e g e a organică asupra municipalităţilor A d u n a r e a declară că „dreptul de pace şi de război aparţine n a ţ i u n i i " . C o c a r d a tricoloră d e v i n e obligatorie pentru ofiţeri. E s t e interzisă arborarea cocardei albe. D e c r e t asupra disparţiei cerşetoriei. Deschiderea la Paris a u n o r n o i ateliere de ajutor. Serviciul în G a r d a Naţională devine obligatoriu pentru orice cetăţean activ. Abolirea nobleţei ereditare. D e c r e t referitor la r e g l e m e n t a r e a organizării m u n i c i p a l e a Parisului. D e c r e t a s u p r a organizării forţelor n a v a l e ale regatului. D e c r e t de r e g l e m e n t a r e a înstrăinării bunurilor naţionale. Constituţia civilă a clerului. Sărăbătoarea Federaţiei naţionale. A d u n a r e a fixează m o d u l de tratare a clerului. 34

13 a u g u s t 15 a u g u s t

A d u n a r e a desfiinţează privilegiile. Elveţienii din r e g i m e n t u l de la C h a t e a u v i e u x , aflaţi în g a r n i z o a n ă la N a n c y . se revoltă î m p o ­ triva ofiţerilor lor. 16 a u g u s t Excesele la care s-au dedat soldaţii revoltaţi sînt declarate „ c r i m e de lese-nation". I s e p t e m b r i e D e m i s i a lui N e c k e r . A d u n a r e a îşi atribuie direcţia Trezoreriei publice. (»septembrie D i z o l v a r e a parlamentelor. 7 septembrie D e c r e t asupra organizării Arhivelor Naţionale. •9 s e p t e m b r i e E m i t e r e a a 1 200 de m i l i o a n e de asignate. f i ) s e p t e m b r i e A r h i d u c e l e L e o p o l d este p r o c l a m a t î m p ă r a t a l Sfîntului Imperiu. H octombrie Instalarea la Paris a primei municipalităţi consti­ tuţionale alese conform legii organice din 21 m a i 1790. 12 o c t o m b r i e II o c t o m b r i e ) i noiembrie noiembrie

Crearea funcţiei de acuzator public. Drapelul alb este înlocuit cu drapelul tricolor. Crearea u n e i contribuţii funciare. L u d o v i c al XVI-lea îl î m p u t e r n i c e ş t e pe b a r o n u l de Breteuil pentru a n e g o c i a cu Curţile străine condiţiile intervenţiei acestora. |7 n o i e m b r i e Toţi clericii trebuie să j u r e credinţă Constituţiei civile a clerului. 11 d e c e m b r i e A d u n a r e a o r d o n ă r i d i c a r e a u n e i statui lui Jean-Jacques R o u s s e a u . |0 d e c e m b r i e L u d o v i c al X V I - l e a s a n c ţ i o n e a z ă C o n s t i t u ţ i a civilă a clerului.

AVERTISMENTUL AUTORULUI

Ar fi poate de folos să-1 i n f o r m ă m pe cititor că Reflecţiile II c urmează şi-au avut originea într-o c o r e s p o n d e n ţ ă între autor •ii un foarte tînăr g e n t l e m a n din Paris, c a r e i-a făcut acestuia •in i.uca de a-i cere părerea asupra importantelor e v e n i m e n t e care | |ll situat, la v r e m e a respectivă, atît de m u l t în centrul atenţiei iiiiuior o a m e n i l o r şi c a r e , î n t r e t i m p nu au î n c e t a t d e l o c să-i i ' I . i K u p e . U n p r i m r ă s p u n s a fost scris u n d e v a î n l u n a o c t o m b r i e | linului 1789; n u m a i că trimiterea lui a fost întîrziată din raţiuni • li prudenţă. La această p r i m ă scrisoare se face aluzie în p r i m e l e i' ij'ini ale acestei scrieri. î n t r e t i m p , ea a ajuns în mîinile celui • n u i a îi era destinată. M o t i v e l e acestei întîrzieri au fost e x p u s e mu o scurtă scrisoare ce a fost adresată acestui g e n t l e m a n , ceea Dl 1 a determinat pe tînărul nostru să îi solicite din n o u autorului, iu Icrmeni presanţi, e x p r i m a r e a sentimentelor sale. Autorul a iniţiat o a d o u a discuţie, m u l t m a i întinsă, asupra ICestui subiect. S-a gîndit, m a i întîi, să p u b l i c e u n e l e dintre ii'l'lccţiile sale p r i m ă v a r a trecută; dar captivat de subiectul său, el a constatat nu n u m a i că î n t r e p r i n d e r e a l u i d e p ă ş e a cu m u l t întinderea unei scrisori, dar că aceasta i m p u n e a , prin i m p o r t a n ţ a ei, un e x a m e n ceva m a i detaliat pe care t i m p u l de care d i s p u n e a la vremea respectivă nu îi p e r m i t e a însă să-1 realizeze. Cu toate acestea, avînd deja p u s e pe hîrtie p r i m e l e g î n d u r i în forma u n e i scrisori şi c u m îşi propusese, o dată p u s pe treabă, să scrie o scri­ soare particulară, i s-a p ă r u t o a r e c u m dificil, atunci cînd senti­ mentele lui au dobîndit o a m p l o a r e m a i m a r e şi o altă direcţie, să schimbe forma epistolară. El este conştient de faptul că un alt plan 37

Irlncipii în c e a m a i d e p l i n ă puritate a lor şi vigoare. Şi d e o a r e c e moccdez astfel, consider că este n e c e s a r să înlătur orice echivoc IU ceea ce mă priveşte. C e i c a r e cultivă m e m o r i a R e v o l u ţ i e i L o n d r a , 1 n o i e m b r i e 1791 ntmstre, p r e c u m şi cei c a r e sunt ataşaţi Constituţiei acestui regat, II li precauţi în c e e a ce priveşte relaţiile lor cu p e r s o a n e care, 1 illh pretextul rîvnei lor pentru R e v o l u ţ i e şi p e n t r u Constituţie, se Dragă domnule , uliul, prea adesea, de la adevăratele principii ale acestora; fiind Utila în orice situaţie să r e n u n ţ e la spiritul ferm, d a r p r u d e n t si ş Aveţi b u n ă v o i n ţ a de a mă solicita din nou, cu atîta ardoan lljţctat, care a produs-o pe u n a dintre ele, şi care o p r e z i d e a z ă pe c u privire l a g î n d u r i l e m e l e d e s p r e u l t i m e l e e v e n i m e n t e d i ilaltă. înainte de a răspunde la cele m a i i m p o r t a n t e şi deosebite Franţa. Nu vă voi oferi prilejul de a vă i m a g i n a că acord o atît dj i II ii ale scrisorii dumneavoastră, vă v o i cere p e r m i s i u n e a de a vă m a r e v a l o a r e s e n t i m e n t e l o r m e l e , încît să î m i d o r e s c să fii împărtăşi informaţiile pe c a r e le-am putut obţine d e s p r e cele d o u ă solicitat în privinţa lor. E l e au o p r e a m i c ă i m p o r t a n ţ ă pentru a • tuburi care au considerat de cuviinţă să se a m e s t e c e , în pretinsa atît de nerăbdător să vreau fie să le c o m u n i c , fie să le păstre: bl calitate de organisme, în p r o b l e m e l e Franţei; asigurîndu-vă, pentru m i n e . C e e a ce m-a făcut să ezit atunci cînd aţi dorit p e n t ni.ii întîi, că nu sînt şi n i c i nu am fost v r e o d a t ă m e m b r u al nici prima dată să vi le ofer a fost n u m a i grija pe care v-o port şi n i m i uncia dintre aceste societăţi. altceva. In p r i m a scrisoare pe care am avut o n o a r e a să v-o scriu şi pe care m-am învrednicit, în cele din urmă, să v-o trimit, nu fost p u r t ă t o r u l de c u v î n t al n i m ă n u i şi n i c i nu m - a m adresa: v r e u n u i grup a n u m e ; acelaşi lucru se va întîmpla şi în cazul cele de faţă. E r o r i l e m e l e , în m ă s u r a în c a r e există, î m i aparţin Singură, reputaţia m e a r ă s p u n d e pentru ele. A ş a c u m singur puteţi vedea, d o m n u l e , din lunga scrisoar pe care v-am trimis-o, în pofida faptului că doresc din toată i n i m ca în F r a n ţ a să d o m n e a s c ă un spirit de libertate raţională, şi deşiţ vă consider angajaţi, printr-un c o m p o r t a m e n t onest, în încercarea de a oferi un organism p e r m a n e n t , în care acest spirit să rezide, şi un instrument adecvat, prin care să poată acţiona, n e n o r o c u l m e u este acela de a p e r p e t u a m a r i îndoieli cu privire la m u l t e dintre aspectele i m p o r t a n t e ale celor m a i recente e v e n i m e n t e . Atunci cînd mi-aţi scris ultima dată, deoarece s-a întîmplat ca d o u ă cluburi l o n d o n e z e , Societatea Constituţională 2 şi Societatea R e v o l u ţ i e i 3 să-şi afirme în m o d public şi solemn aprobarea la adresa u n o r a dintre acţiunile săvîrşite în Franţa, aţi crezut că şi eu aş putea fi catalogat printre cei care îşi dau asentimentul în această privinţă. Desigur, am o n o a r e a de a aparţine m a i m u l t decît unui singur club în care C o n s t i t u ţ i a acestui regat şi principiile G l o r i o a s e i Revoluţii sînt venerate; d u p ă c u m mă consider printre cei dintîi, în zelul m e u pentru m e n ţ i n e r e a acestei Constituţii şi a acelor ar fi putut să servească m a i b i n e organizării şi expunerii subiej tului său.

38

('ca dintîi, care se autointitulează Societatea Constituţională, H I Societatea d e Informare Constituţională, sau ceva d e genul li i Nla, există, cred, de vreo şapte sau opt ani. M o t i v u l instituirii li'CSlci societăţi pare să fie de n a t u r ă caritabilă, prin u r m a r e I llldabil: el are în vedere înlesnirea circulaţiei - pe cheltuiala -n mbrilor - a m a i m u l t o r cărţi, pe care, în caz contrar, n u m a i • I | I V ; I şi-ar fi putut permite să le c u m p e r e ; care altfel ar fi rămas in vindute, spre m a r e a p a g u b ă a majorităţii celor care ar fi putut I I i p - vreun folos d e p e u r m a lor. N-aş putea s ă v ă spun însă dacă !• i •ic cărţi şi-au găsit v r e o d a t ă cititori la fel de caritabili. Este I ' " il>il ca unele dintre ele să fi fost exportate în Franţa; găsind • Itoi, în calitate de bunuri care nu sînt cerute aici, o piaţă de 1 facere acolo. Am auzit vorbindu-se m u l t despre luminile pe i' le-au revărsat cărţile trimise de aici. Nu pot să spun dacă II .ir cărţi au devenit m a i b u n e prin trecerea lor dintr-un loc în Jiul (aşa c u m se spune că u n e l e băuturi devin m a i b u n e prin H I crea mării): dar ceea c e este sigur este c ă n u a m auzit niciodată viriui om de bun simţ, sau care să fie m ă c a r cît de cît informat, i laude cărţile care au circulat prin b u n ă v o i n ţ a acestei societăţi; • l u | i , i c u m nici nu am auzit vreodată p e cineva - cu excepţia d o a r i u n o r a - care să considere acţiunile ei ca avînd v r e o consecinţă I

t

ă de luat în seamă. A d u n a r e a voastră N a ţ i o n a l ă p a r e s ă î m i î m p ă r t ă ş e a s c ă părerea în privinţa acestui biet c l u b caritabil. Ca n a ţ i u n e , v-aţi • (primat o apreciere e l o c v e n t ă faţă de S o c i e t a t e a R e v o l u ţ i e i ; i m u r i cînd cei din Societatea Constituţională erau, în m o d echiiiibil, îndreptăţiţi la aceeaşi recunoaştere. întrucît aţi făcut însă din 41

.

S o c i e t a t e a R e v o l u ţ i e i o b i e c t u l m u l ţ u m i r i l o r şi al aprecierilor voastre naţionale, mă veţi ierta dacă voi face din comportamentul recent al acesteia subiectul observaţiilor m e l e . Adoptîndu-i pe m e m b r i i Societăţii R e v o l u ţ i e i , A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă a Franţei le-a conferit importanţă; iar ei vă întorc favoarea, acţionînd în Anglia ca un comitet pentru p r o p a g a r e a principiilor A d u n ă r i i Naţionale. N e v e d e m deci obligaţi s ă î i c o n s i d e r ă m c a p e u n fel d e persoane privilegiate; ca m e m b r i i - deloc lipsiţi de importanţă - ai corpului d i p l o m a t i c . A c e a s t a este u n a dintre revoluţiile care a conferit splendoare obscurităţii şi excelenţă meritului p î n ă atunci neştiut de n i m e n i . Nu î m i a m i n t e s c să fi auzit, p î n ă de curînd, de acest club. în orice caz, vă pot asigura că el nu a făcut niciodată obiec­ tul reflecţiilor m e l e ; şi, cred, de a s e m e n e a , că nu a făcut vreodată obiectul gîndurilor v r e u n e i p e r s o a n e , cu excepţia, poate, a celor din propriul lor grup. Aflu dar, ca rezultat al investigaţiilor, că o societate de disidenţi, al cărei n u m e nu îl ştiu însă, aniversează R e v o l u ţ i a din 1688 p r i n î n t r u n i r e a într-una dintre bisericile lor, pentru a asculta o predică; pentru ca, d u p ă aceea, aşa c u m şi alte cluburi obişnuiesc, să îşi petreacă ziua într-un m o d vesel în vreo tavernă. D a r n u a m auzit n i c i o d a t ă c a v r e o m ă s u r ă publică s a d v r e u n sistem politic, cu atît m a i puţin meritele u n e i Constituţii] care aparţine unei n a ţ i u n i străine, să fi format subiectul activită-j ţilor formale care c o m p u n festivităţile lor; p î n ă în ziua în c a r e J spre m a r e a m e a s u p r i n d e r e , a m descoperit c u m această societate! îşi atribuie un fel de c o m p e t e n ţ ă p u b l i c ă sancţionînd, pe b a z a au-j torităţii sale, printr-o adresă de felicitare, actele A d u n ă r i i Naţio-I n a l e din F r a n ţ a . Nu d e s c o p ă r n i m i c în principiile şi în comportamentul^ anterior al acestui club, cel puţin în c e e a ce priveşte ceea ce a fosd declarat public, c a r e să justifice o a s e m e n e a excepţie. Mi se p a r a însă foarte probabil că, din a n u m i t e m o t i v e , n o i m e m b r i i să se fu alăturat celor deja existenţi; şi că u n i i politicieni cu adevărafl creştini, c ă r o r a le place să î m p a r t ă favoruri, dar care au grijă să a s c u n d ă m î n a care î m p a r t e actele de caritate, i-au transformat pe aceştia în i n s t r u m e n t e pentru planurile lor pioase. Oricare ar fi însă motivul suspiciunilor m e l e în c e e a ce priveşte administrarea internă a acestei societăţi, v o i c o n s i d e r a sigur n u m a i c e e a ce este public recunoscut. 42

în ceea ce mă priveşte, mi-ar p ă r e a rău să se creadă că aş avea MVu dc-a face, direct sau indirect, cu activităţile acestora. Mărtu' i losc însă că, la fel ca şi restul l u m i i , î m i exercit d i n plin capai Hulea individuală şi privată de a specula pe m a r g i n e a a ceea ce i înlreprins sau se î n t r e p r i n d e pe scena publică: în orice loc, ItUii sau m o d e m , în R e p u b l i c a R o m e i sau în cea a Parisului. Numai că, neavînd nici o m i s i u n e apostolică g e n e r a l ă şi fiind numai un cetăţean al u n u i a n u m i t stat, condiţionat, într-o m ă s u r ă apreciabilă, de către voinţa lui publică, aş c o n s i d e r a puţin i m p r o l>nii si contrar legii ca eu să î n c e p o c o r e s p o n d e n ţ ă publică şi " l i u a l ă cu g u v e r n u l actual al u n e i naţiuni străine, fără să fi fost, m mod explicit, împuternicit în acest scop de către g u v e r n u l sub ilatea căruia trăiesc. Aş fi cu atît m a i puţin d i p u s să iniţiez această c o r e s p o n d e n ţ ă iv II ni în vedere ambiguitatea poziţiei m e l e , care pe m u l ţ i dintre • ii .irc nu sînt obişnuiţi cu u z a n ţ e l e noastre, i-ar face să creadă I | miletul de v e d e r e căruia îi subscriu e m a n ă de la p e r s o a n e care H ţloncază în n u m e l e u n u i a n u m i t o r g a n i s m constituit ca atare, 1 . i inioscut de către legile acestui regat şi autorizat să vorbească in numele u n e i a n u m i t e p ă r ţ i a lui. C a m e r a C o m u n e l o r ar ' i linge, fără u r m ă de ezitare, cea m a i m o d e s t ă petiţie referitoare II COl mai n e î n s e m n a t lucru din l u m e , dacă ea ar fi înaintată sub I • i i fel de semnătură; şi aceasta nu din p r i c i n a u n o r consideraţii |l uutc de formă, ci datorită ambiguităţii şi caracterului indeterI I I II i.ii al u n o r d e n u m i r i neautorizate, la care u n e l e grupuri recurg, i D .il mzului de încredere pe care această situaţie îl generează. Şi, [Silişi, unui astfel de gen de s e m n ă t u r ă voi i-aţi deschis larg uşile 11 oare ale A d u n ă r i i v o a s t r e N a ţ i o n a l e , salutînd p r i m i r e a u n u i II Ifel de d o c u m e n t cu atîta c e r e m o n i e şi paradă, cu o aşa explozie I ni lunoasă de aplauze, de parcă ar fi fost vorba de primirea, la cel ui II oficial nivel, a reprezentanţilor întregii naţiuni engleze. D a c ă II eastă societate ar fi c o n s i d e r a t n i m e r i t să vă t r i m i t ă o deiiiinisiiaţie, atunci n-ar fi c o n t a t foarte m u l t sursa ei, d e o a r e c e il'i.iica demonstraţiei nu ar fi crescut în felul acesta. D a r este "i I KI de o simplă moţiune. Iar orice m o ţ i u n e se bazează, în întreI •, pe autoritatea celor care au votat-o; iar în cazul de faţă este POrba n u m a i d e s p r e a u t o r i t a t e a indivizilor, iar d i n t r e a c e ş t i a numai cîţiva sînt cunoscuţi. în opinia mea, semnăturile lor trebuia H Re a n e x a t e i n s t r u m e n t u l u i lor. A t u n c i l u m e a î n t r e a g ă ar fi 43

putut şti cît de m u l ţ i sînt, cine a n u m e sînt; şi care ar p u t e a 1 valoarea opiniilor lor, stabilită pe b a z a capacităţilor lor personali a cunoştinţelor lor, a experienţei lor, ca şi a e x e m p l u l u i şi auto rităţii lor în acest stat. Pentru mine, care sînt n u m a i un om obişnuil m o d u l lor de a acţiona are un aspect puţin c a m prea rafinat şi prej ingenios; el are, p r e a m u l t chiar, aerul u n e i stratageme politici adoptate pentru a conferi i m p o r t a n ţ ă , s u b un n u m e r ă s u n ă t c J declaraţiilor publice ale acestui club - o importanţă pe care a c e s d atunci cînd lucrurile au ajuns să fie cercetate î n d e a p r o a p e , ni p a r e deloc să o m a i m e r i t e . Un a s e m e n e a m o d de a acţion prezintă, într-o m a r e măsură, caracterul u n e i fraude. î m i place să cred despre m i n e c ă iubesc o libertate barba tească, m o r a l ă şi în conformitate cu a n u m i t e reguli (regulated)i la fel de m u l t ca oricare m e m b r u al Societăţii R e v o l u ţ i e i fie elj cine-o fi, şi probabil că am oferit, în toate acţiunile publice pe caii le-am întreprins, dovezi destul de clare ale ataşamentului m e u fân de această cauză. C r e d că invidiez, la fel de puţin ca şi ei, liben tatea altei naţiuni. N u m a i că nu p o t să susţin şi să laud sau să critij c e e a ce are legătură cu acţiunile şi interesele u m a n e , pe b a z a unei perspective simple a s u p r a obiectului, aşa c u m acesta se înfăţfl şează, lipsit de orice relaţie, 5 în toată goliciunea şi solitudine! abstracţiei m e t a f i z i c e 6 . C i r c u m s t a n ţ e l e (care p e n t r u unii 1 î n s e a m n ă nimic) conferă, în realitate, fiecărui principiu politic ci loarea sa distinctivă şi efectul său discriminator 7 . Circumstanţe] sînt cele care conferă fiecărei s c h e m e civile şi politice un caracte benefic sau d ă u n ă t o r pentru u m a n i t a t e . Vorbind în m o d abstrac atît guvernarea cît şi libertatea sînt lucruri b u n e ; cu toate aceste, mi-ar fi p e r m i s o a r e bunul-simţ să felicit Franţa, cu zece ani î u r m ă , pentru faptul că are o formă de g u v e r n a r e (pentru că pl atunci m a i avea încă una), fără a cerceta care era natura ei şj m o d u l în care era administrată? C u m p o t eu să felicit această nai ţiune pentru libertatea ei? P o t eu, n u m a i pentru că libertatea e s t l c o n s i d e r a t ă î n m o d abstract p r i n t r e binefacerile o m e n i r i i , s i felicit, în m o d serios, un n e b u n , care a evadat din detenţia protecJ toare şi din întunericul total al celulei lui, pentru recuperarea b u c u r i e i de a trăi la l u m i n ă şi în libertate? Voi felicita eu un ho] de d r u m u l m a r e sau un criminal e v a d a t din închisoare, pentru r e d o b î n d i r e a d r e p t u r i l o r lor n a t u r a l e ? A c e a s t a ar î n s e m n a sa 44

|ucăm d i n n o u s c e n a c r i m i n a l i l o r c o n d a m n a ţ i la galere şi a eroicului lor salvator, Cavalerul Metafizic al Tristei Figuri. Atunci cînd văd spiritul libertăţii în acţiune, v ă d un principiu IHiiernic în mişcare; şi aceasta este, pentru o vreme, tot ceea ce pot 'A i despre el. G a z u l dezlănţuit, aerul ţinut sub p r e s i u n e scapă de Mib control: trebuie dar să aşteptăm pînă cînd întîia efervescenţă •.c domoleşte cît de cît, pînă c î n d b ă u t u r a se limpezeşte, p î n ă cînd pulcm p ă t r u n d e cu privirea puţin dincolo de agitaţia u n e i supra­ feţe convulsive şi î n s p u m a t e . înainte de a mă a v e n t u r a să felicit oamenii în m o d public pentru c e e a ce au cîştigat, trebuie să mă nsigur cît de cît că este cu adevărat vorba de o binefacere. L i n g u liala c o r u p e atît p e cel care linguşeşte, cît şi p e c e l care se lasă linguşit. Ar t r e b u i deci să a m î n o r i c e felicitări p e n t r u n o u a 111 iertate a Franţei, pînă cînd v o i fi informat despre m o d u l în care libertatea a fost c o m b i n a t ă cu guvernarea; cu forţa publică; cu disciplina şi s u p u n e r e a armatelor; cu colectarea şi distribuirea corectă u n u i i m p o z i t real; cu m o r a l a şi religia; cu s i g u r a n ţ a proprietăţii; cu p a c e a şi o r d i n e a ; cu c o m p o r t a m e n t u l civic şi •.odăi. Toate acestea sînt şi ele (în felul lor) lucruri b u n e ; iar fără i'K-, libertatea, atîta v r e m e cît durează, nu este o binefacere; d u p ă i iun fără ele, şansele ca libertatea să existe sînt m u l t p r e a mici. I [fectul libertăţii asupra indivizilor este acela că ei pot face c e e a • c vor: trebuie deci să v e d e m ce ar v r e a ei să facă, înainte de a ne l'i.ibi cu felicitările, c a r e se pot, foarte r e p e d e , t r a n s f o r m a în I omloleanţe. Aceasta este ceea ce prudenţa^ ne-ar dicta în cazul O.mieriilor c o n s i d e r a ţ i în sfera lor privată, a indivizilor ce utţionează în m o d izolat şi separat u n i i de alţii; n u m a i că atonei • nul o a m e n i i acţionează laolaltă (in bodies), libertatea devine liniere. De aceea, o a m e n i i prudenţi, înainte de a se p r o n u n ţ a , vor observa m o d u l în care puterea este întrebuinţată; m a i cu s e a m ă iiunci cînd este v o r b a de p u n e r e a la încercare a u n u i lucru atît de d e l i c a t p r e c u m p u t e r e a n o u ă , încredinţată u n o r o a m e n i n o i (ale i . n o r principii, t e m p e r a m e n t e şi dispoziţii le c u n o a ş t e m în m o d limitat sau deloc), în situaţii în care este posibil c a aceia care par II I io cei m a i influenţi pe scena politică să nu fie cei care trag, cu idcvărat, sforile. O r i c u m , toate aceste consideraţii se situau sub d e m n i t a t e a a b s o l u t ă (transcendental) a Societăţii R e v o l u ţ i e i . în î n t r e a g a perioada în care am r ă m a s la ţară, de u n d e am avut o n o a r e a de a 45

vă scrie, am avut n u m a i o i m a g i n e incompletă asupra activităţilor lor. De la sosirea m e a în oraş, m i - a m procurat o prezentare a activităţilor lor, p u b l i c a t ă c h i a r prin grija şi autoritatea lor, conţinînd o predică a dr. P r i c e 9 , î m p r e u n ă cu scrisoarea Ducelui de R o c h e f o u c a u î t şi a A r h i e p i s c o p u l u i de Aix si cu multe alte d o c u m e n t e anexate. întreaga publicaţie, manifestîndu-şi intenţia d e s c h i s ă de a l e g a afacerile F r a n ţ e i de cele ale Angliei, prin antrenarea noastră într-o acţiune de imitare a c o m p o r t a m e n t u l u i A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e , mi-a p r o d u s a stare de vie nelinişte. Efectele acestui c o m p o r t a m e n t asupra puterii, reputaţiei, prosperităţii şi liniştii F r a n ţ e i devin, pe zi ce trece, tot mai evidente, în vreme ce tipul de C o n s t i t u ţ i e c a r e este pe cale de a fi instituit, pentru viitoarea ei formă de g u v e r n ă m î n t (polity), se c o n t u r e a z ă tot m a i clar. Ne aflăm astăzi în situaţia de a discerne, cu o exactitate m u l ţ u m i t o a r e , adevărata n a t u r ă a modelului ce ne a fost oferit spre imitaţie. D a c ă există situaţii î n care prudenţa rezervei şi a demnităţii dictează tăcere, există altele în care prudenţa care ţine d e o ordine, superioară n e îndreptăţeşte să n e rostim g î n d u r i l e 1 0 . E s t e cert faptul că, l a noi, confuzia se află încn mir o fază d e î n c e p u t , şi î n c ă u n u l timid; dar, î n cazul vostru, am văzut o copilărie încă şi m a i plăpîndă, dar care n-a încetat N . I crească de atunci şi care n e apare astăzi c a avînd o putere capabila" să arunce munte peste m u n t e şi să p o a r t e r ă z b o i î m p o l n v . i < Ierului însuşi. Nu este atunci n o r m a l ca, ori de cîte ori casa vecinului este în flăcări, să ne verificăm t u l u m b e l e din propria noaslril locuinţă? E s t e m a i bine să fii luat în derîdere pentru griji prea temătoare, decît să fii distrus de o s i g u r a n ţ ă p r e a încrezătoare Interesat c u m sînt, în principal, de pacea piopi iei mele ţări dar, în nici un caz, indiferent faţă de p a c e a ţării VOUtre - doresc să împărtăşesc u n u i cerc m a i larg ceea ce, iniţial, ,i . u n t m vedere n u m a i satisfacţia voastră personală. Nu voi încet.i tOtUfi să am în vedere propriile voastre p r o b l e m e (affairs) şi sa m.i adresoz vouă. C o m p l ă c î n d u - m ă în libertatea formei epistolaic, v.i cer permi­ siunea de a accepta să-mi dau Mu liber g î n d u n l o i ,-a de a mi e x p r i m a sentimentele, exact aşa c u m acestea se Lytl spiritul meu, f ă r ă a m ă p r e o c u p a p r e a m u l t d e clasificau-.i Im potrivit unei m e t o d e . A m să î n c e p c u activităţile Societăţii Revoluţiei; dar n u 7 mă v o i limita la acestea. C u m e posibil acest l u c i u Am impresia c ă asist l a o m a r e criză, n u n u m a i în ceea ce privtltl treburile 46

Franţei, dar şi cele ale întregii E u r o p e ; şi poate chiar m a i mult decît ale E u r o p e i . C o n s i d e r î n d toate c i r c u m s t a n ţ e l e la un loc, R e v o l u ţ i a franceză este cel m a i u i m i t o r lucru care s-a întîmplat v r e o d a t ă în l u m e . Cele m a i surprinzătoare lucruri sînt deseori p r o d u s e în situaţiile cele m a i absurde şi ridicole; şi, aparent, prin instrumentele cele m a i d e m n e de dispreţuit. Totul p a r e să fi forţat graniţele n a t u r i i 1 1 în acest h a o s straniu al uşurinţei şi ferocităţii, în v r e m e ce toate soiurile de c r i m e se amestecă, în m o d confuz, cu tot soiul de nebunii. La v e d e r e a aceastei scene tragi-comice, cele m a i contradictorii sentimente se derulează u n u l după celălalt, năvălind uneori chiar toate d e o d a t ă : t r e c e m de la desconsideraţie la indignare, de la rîs la lacrimi, de la dispreţ la groază. O r i c u m , nu se p o a t e n e g a faptul că acest straniu spectacol a fost privii de unii dintr-un alt p u n c t de vedere. El nu le-a inspirat acestora decît sentimente de b u c u r i e , triumf şi delectare. D i n tot ceea ce se face în Franţa, ei nu au văzut decît o exercitare hotărîtă şi m o d e r a t ă a libertăţii atît de conformă, în întregul ei, cu m o r a l a şi pietatea, încît ea merită, în viziunea lor, nu n u m a i elogiile seculare ale celor m a i înverşunaţi adepţi ai lui Machiavelli, dar şi toate efuziunile ce se cuvin elocvenţei sacre. în dimineaţa zilei de 4 n o i e m b r i e a anului trecut, doctorul R i c h a r d Price, un e m i n e n t p a s t o r non-conformist, a pronunţat la templul disident al Vechii Evreimi, în faţa m e m b r i l o r clubului sau societăţii sale, o predică în forma u n u i amestec excepţional de b u n e sentimente, m o r a l e şi religioase, destul de bine exprimate, topite într-un fel de terci de diferite opinii şi reflecţii politice - în care R e v o l u ţ i a din F r a n ţ a este m a r e l e i n g r e d i e n t din c a z a n 1 2 . C o n s i d e r că a d r e s a pe care S o c i e t a t e a R e v o l u ţ i e i a trimis-o Adunării Naţionale, prin intermediul contelui S t a n h o p e , îşi are originea în principiile e x p u s e în această predică, al cărei coroiat îl şi reprezintă. M o ţ i u n e a a fost prezentată de predicator însuşi şi a fost adoptată de către cei care, pătrunşi de efectul predicii, au votat-o fără c e a mai m i c ă modificare sau rezervă, explicită sau implicită. D a c ă se găsesc, totuşi, printre cei vizaţi o a m e n i care ar dori să separe predica de revoluţie, ei ştiu c u m să o accepte pe u n a şi c u m să o dezavueze pe cealaltă. Ei pot să o facă, eu n u . în c e e a ce mă priveşte, am c o n s i d e r a t a c e a p r e d i c ă ca o declaraţie publică a u n u i om care are legături foarte strinse cu 47

societăţile literare secrete şi c u filozofii Intriganţi; ' 11 k " ° ' o g i i politici şi cu politicienii teologi, atît în ţ.ii.i oft fi ta Utrftinătate. Ştiu că aceştia îl consideră pe acest pastOl 01 pi un fel dc oracol; d e o a r e c e , şi aceasta c u c e l e m a i bune lin lume, el sfătuieşte în m o d natural şi psalmodiază i fntl OUl N lu profetic, l a unison cu planurilor lor. A c e a p r e d i c ă este expresia unui slil,« m t \ i m l , nu a mai fost exprimat de l a n i c i u n u l dintre amvoai ic Ic ire aparent o dispreţuiesc prin acţiunile lor. A c e s t o r a nu le poate scăpa faptul că, dacă prin c o m p o r t a m e n t u l lor (singurul gen de limbaj care rareori minte) ei par să considere m a r e l e principiu C-da 66 coala JO

145

diriguitor al l u m i i n a t u r a l e şi m o r a l e ca pe o simplă invenţie m e n i t ă să ţină vulgul în stare de s u p u n e r e , ei v o r trăda astfel scopul politic pe care îl au în vedere. Le va veni greu să-i facă pe ceilalţi să creadă într-un sistem pe care, în m o d manifest, ei înşişi nu îl iau în serios. O a m e n i i de stat creştini ai acestei ţări au ca p r i m ă datorie a lor aceea de a se îngriji de nevoile celor mulţi, t o c m a i pentru că sînt mulţi. A c e s t a este, de fapt, primul obiectiv al instituţiei ecleziastice şi al oricărei alte instituţii. Ei au fost deprinşi, de multă vreme, să considere că u n a dintre marile dovezi ale adevărului misiunii lor evanghelice este aceea de a propo­ v ă d u i celor săraci Scriptura. Ei socotesc, prin u r m a r e , că aceia care refuză să p r e d i c e Evanghelia celor săraci nu cred în aceasta. D a r c u m caritatea nu se aplică n u m a i u n e i singure categorii de o a m e n i , ci ea trebuie să se reverse asupra tuturor oamenilor ce se află în n e v o i e şi suferinţă, ei nu p o t fi insensibili la nefericirea celor mari, ale căror suferinţe trezesc, pe b u n ă dreptate, în ei un sentiment de milă şi c o m p a s i u n e . Ei nu se dau înapoi, dintr-un exces de delicateţe, de la a înfrunta d u h o a r e a pe care o e m a n ă a r o g a n ţ a şi îngîmfarea acestor nefericiţi ai soartei, gîndindu-se, dimpotrivă, la îngrijirea de care au n e v o i e plăgile spiritului care îi d e v o r e a z ă pe aceştia. Ei ştiu că instrucţia religioasă este m a i importantă pentru aceşti o a m e n i decît este pentru alţii; din pricinaJ puterii ispitei care îi încearcă; din pricina consecinţelor gravor c a r e p o t d e c u r g e din greşelile lor; d e o a r e c e e x e m p l u l lor rău p o a t e fi imitat; deoarece stindardul n e î n g e n u n c h i a t al mîndriei şi ambiţiei lor trebuie să se plece şi să accepte j u g u l cumpătării şi al virtuţii; din pricina prostiei crase şi adîncii i g n o r a n t e despre ceea ce c o n t e a z ă cu adevărat în cunoaşterea u m a n ă , care d o m n e ş t e la curţile princiare, printre capii armatei şi în senate la fel de m u l t ca în ateliere sau pe ogoare.

mai diferite soiuri şi forme, pe care regiunile o b s c u r e şi lipsite de restricţii ale imaginaţiei le diversifică î n c ă şi m a i mult, c o m binîndu-le în m o d infinit. A c e s t e este m o t i v u l p e n t r u care aceşti oameni, care deseori ne sînt fraţi întru nefericire, au n e v o i e de c o m p a s i u n e caritabilă, p e n t r u a u m p l e g o l u l s u m b r u care le stăpîneşte sufletele inerte, pe care n i m i c de pe suprafaţa acestui p ă m î n t ' n u le u m p l e de s p e r a n ţ ă sau de t e a m ă ; c e v a care să-i despovăreze de lenea care îi u c i d e şi de m o l e ş e a l a cotropitoare a celor care nu au n i m i c de făcut; c e v a care să le trezească pofta pentru o viaţă în care ghiftuiala a stins farmecul pe care îl p o a t e oferi plăcerea cumpărată, în care cursul proceselor naturale este deturnat, printr-o anticipare chiar şi a dorinţei, astfel încît orice satisfacţie este distrusă din pricina s c h e m e l o r şi combinaţiilor care urmăresc p r o c u r a r e a plăcerii; astfel încît nici un interval, nici un obstacol nu se m a i i n t e r p u n e între dorinţă şi îndeplinirea acesteia.

P o p o r u l e n g l e z este fericit să ştie că, pentru cei m a r i , consolările religiei sînt la fel de necesare ca şi instrucţia oferită de aceasta. Şi ei se n u m ă r ă printre cei nefericiţi. A i d o m a celorlaţi, şi ei sînt încercaţi de suferinţe personale şi de griji domestice. în cazul acestor p r o b l e m e , ei nu beneficiază de un tratament diferit, fiind nevoiţi să plătească, ca şi ceilalţi, obolul care revine oricărui m u r i t o r de rînd. Şi ei au n e v o i e de alinarea suverană a religiei pentru supărările şi temerile care îi rod, care, întrucît au m a i puţin de a face cu nevoile limitate ale vieţii animale, se prezintă în cele

Poporul Angliei ştie cît de slabă va fi, fără îndoială, influenţa reprezentanţilor religiei asupra celor care au m o ş t e n i t o avere şi o putere de o v e c h i m e considerabilă, d u p ă c u m ştie că aceasta va fi cu atît m a i slabă asupra celor parveniţi de curînd, dacă ei nu se vor plia deloc d u p ă felul de a fi al p e r s o a n e l o r pe care trebuie să le frecventeze şi asupra cărora trebuie să exercite, în u n e l e cazuri, un a n u m e fel de autoritate. Ce părere vor avea astfel de o a m e n i despre grupul celor ce răspîndesc învăţătura Scripturii, dacă, în ochii lor, locul pe care aceştia îl o c u p ă în societate nu este m a i presus de cel al propriilor servitori? D a c ă sărăcia ar fi voluntară, poate că lucrurile ar sta altfel. E x e m p l e l e m a r c a n t e de n e g a r e de sine acţionează, cu putere, asupra spiritelor n o a s t r e ; un om care a îndepărtat de la sine toate dorinţele cîştigă, în felul acesta, o mare libertate, o m a r e fermitate şi chiar d e m n i t a t e . D a r c u m marea majoritate a oricărui grup u m a n este c o m p u s ă din o a m e n i de rînd şi, prin urmare, sărăcia lor nu p o a t e fi voluntară, dispreţul care planează asupra sărăcimii laice se va răsfrînge şi asupra celei ecleziastice. De aceea, Constituţia noastră p r e v ă z ă t o a r e a avut, prin u r m a r e , grijă ca a c e i a c a r e t r e b u i e să e d u c e i g n o r a n ţ a i'ngîmfată, şi să p u n ă stavile viciului insolent, să nu atragă asupra lor dispreţul acestora, şi n i c i să trăiască n u m a i din p o m e n i l e oferite de acestea. D u p ă c u m ea s-a îngrijit ca b o g a ţ i i să nu

146

147

neglijeze a d e v ă r a t a m e d i c i n ă a spiritului. D i n aceste m o t i v e , avînd în p r i m u l rînd grijă, cu o atenţie părintească, de cei săraci, nu am surghiunit religia (ca pe un lucru la a cărui v e d e r e ne ruşinăm) în tîrguri obscure sau în cătune uitate de D u m n e z e u . N u ! N o i am păstrat-o lîngă n o i p e n t r u ca ea să-şi ridice fruntea î n c u n u n a t ă cu mitra în tribunale şi parlamente. N o i v r e m ca ea să se întreţeasă cu toate aspectele vieţii şi să fie prezentă în sînul fiecărei clase sociale. P o p o r u l Angliei le va d o v e d i trufaşilor potentaţi ai lumii şi guralivilor lor sofişti că o n a ţ i u n e liberă, generoasă şi instruită îi cinsteşte pe înalţii demnitari ai Bisericii sale; că ea nu va permite niciodată ca insolenţa averii şi a titlului sau a oricărei alte specii de pretenţie orgolioasă să privească, de sus şi cu dispreţ, la ceea ce ea priveşte cu veneraţie, sau să îndrăz­ nească să calce în picioare acea nobleţe personală dobîndită, care ar trebui să fie întotdeauna, şi care deseori chiar şi este, fructul nu recompensa, căci ce altceva ar putea să fie - învăţăturii, pietăţii şi virtuţii. O r i c a r e dintre n o i p o a t e să vadă, fără d u r e r e sau ranchiună, c u m un arhiepiscop este m a i important decît un duce. N u n e m i n u n ă m atunci cînd v e d e m c u m u n episcop d e D u r h a m sau un episcop de W i n c h e s t e r are un venit anual de zece m i i de lire sterline; şi nu v e d e m de ce o avere de o a s e m e n e a valoare ar fi mai rău plasată în mîinile lor decît în cele ale nu ştiu cărui conte sau boiernaş (squire) de ţară; chiar dacă episcopul nu ţine atît de m u l ţ i cîini şi cai şi nu le dă acestora h r a n a care s-ar c u v e n i copiilor poporului. Este adevărat, că întregul venit al Bisericii nu este î n t o t d e a u n a folosit, p î n ă la u l t i m u l şiling, în s c o p u r i caritabile; şi p o a t e că nici nu s-ar cuveni astfel; dar măcar o parte a acestuia este astfel întrebuinţată. Este m a i b i n e să preţuieşti virtutea şi umanitatea, lăsînd în acelaşi timp un spaţiu deschis pentru manifestarea libertăţii de voinţă - chiar dacă există astfel riscul de a nu atinge, în întregime, obiectivul vizat - decît să î n c e r c i să faci din o a m e n i s i m p l e m a ş i n i şi i n s t r u m e n t e ale binefacerii politice. L u m e a întreagă va cîştiga de pe u r m a acestei libertăţi fără de care virtutea nu poate exista. O dată ce statul a stabilit că bunurile bisericii reprezintă o proprietate, nu m a i p o a t e fi acceptată, fără a fi acuzaţi de incon­ secvenţă, discuţia a s u p r a î n t i n d e r i i m a i m a r i sau m a i m i c i a acesteia. A p r o c e d a astfel ar reprezenta o trădare a proprietăţii. Căci ce rău poate să a p a r ă din cantitatea de proprietate deţinută 148'

de te m i r i cine, dacă autoritatea s u p r e m ă d e ţ i n e p u t e r e a de a veghea, în m o d suveran şi deplin, asupra acestei proprietăţi ca şi asupra altora, reuşind astfel să p r e v i n ă orice fel de abuz? Şi de a a d u c e această proprietate pe d r u m u l cel b u n , ori de cîte ori ea se îndepărtează, în m o d vizibil, de la scopurile ei legitime? In Anglia, mulţi dintre n o i consideră că ceea ce îi face pe unii să se uite strîmb la distincţiile, onorurile şi veniturile care, fără a leza pe n i m e n i , sînt r e z e r v a t e virtuţii, nu sînt decît invidia şi răutatea faţă de cei cărora le datorează deseori propriile lor averi şi nu iubirea pentru virtuţile r e n u n ţ ă r i i şi ale ascezei pe c a r e Biserica le-a practicat din c e l e m a i v e c h i t i m p u r i . N u m a i c ă poporul Angliei are un auz fin, care ştie să d e o s e b e a s c ă adevărul de fals. A c e s t e acuzaţii se p o t r e c u n o a ş t e d u p ă a c c e n t u l lor. Limbajul pe care îl folosesc le trădează. El constă într-un patois62 al fraudei; în limbajul prefăcut şi păsăresc al ipocriziei. C u m altfel ar p u t e a să gîndească p o p o r u l Angliei atunci cînd aceşti palavragii se prefac că v o r să t r a n s p u n ă clerul în acea stare de sărăcie evanghelică de la începuturi care, cu siguranţă, s-a păstrat neschimbat în spiritul acestora (şi în al nostru, fie că ne p l a c e sau nu), dar care se prea p o a t e să fi î m b r ă c a t diferite forme în l u m e a exterioară, atunci cînd relaţia dintre instituţia bisericească şi stat s-a schimbat; atunci cînd m o r a v u r i l e , c î n d m o d u r i l e de viaţă, cînd întreaga ordine a l u m i i u m a n e a suferit o revoluţie totală? în ochii noştri, aceşti reformatori v o r fi animaţi de un entuziasm onest - lucru pe care nu p u t e m să-1 spunem despre cei de azi, care sînt pentru n o i n u m a i nişte şarlatani şi nişte amăgitori - atonei cînd îi v o m v e d e a c u m îşi p u n în c o m u n propriile b u n u r i şi c u m se supun, în p e r s o a n a lor, rigorilor disciplinei severe a Bisericii clin primele veacuri. Aceste idei fiind b i n e întipărite în minţile noastre, nu veţi vedea niciodată C a m e r a C o m u n e l o r a Marii Britanii c u m încearcă să recurgă, în cazuri de criză naţională, la confiscarea b u n u r i l o r Bisericii sau ale săracilor. Sacrilegiul şi proscripţia nu se n u m ă r ă printre modalităţile şi mijloacele c o m i s i e i n o a s t r e de finanţe, fivreii din C h a n g e Alley nu au î n d r ă z n i t î n c ă să rîvnească la bunurile arhiepiscopului de Canterbury, în speranţa că vor p u t e a ipoteca d o m e n i u l acestuia. Nu î m i e t e a m ă că spusele î m i vor fi c u m v a tăgăduite dacă vă voi asigura că în acest regat nu există o 149

Sper ca niciodată să nu ne p i e r d e m atît de c o m p l e t orice sens al datoriei, aşa c u m acesta ne este i m p u s de către legea u n i u n i i sociale, î n c î t să ajungem, s u b pretextul serviciului public, să confiscăm bunurile fie ele şi n u m a i ale u n u i singur cetăţean care nu s-a făcut v i n o v a t de nici o ofensă. Care o m , dacă nu un tiran (un n u m e care r e d ă întreaga esenţă a ceea ce viciază şi c o r u p e n a t u r a u m a n ă ) , s-ar p u t e a g î n d i să confişte p r o p r i e t a t e a altor o a m e n i , fără a formula, în prealabil, o acuzaţie, fără a le oferi acestora şansa unei audieri şi a u n u i proces, şi aceasta în cazul u n o r sute, m i i de o a m e n i , chiar a u n o r clase întregi? Care o m , dacă nu cel care a pierdut orice u r m ă de o m e n i e , s-ar p u t e a gîndi să a r u n c e în mrejele nefericirii o a m e n i de rang înalt şi cu funcţii sacre, unii dintre ei de o vîrstă care i m p u n e respect şi compasiune, să-i arunce astfel din înaltul celor m a i de s e a m ă poziţii în stat, în care p ă m î n t u l pe '-are îl p o s e d a u le p e r m i t e a să se m e ţ i n ă într-un m o d d e m n , într-o stare de sărăcie, tristeţe şi desconsiderare? E s t e a d e v ă r a t că, d u p ă ce i-au s m u l s într-un m o d atît de violent pe demnitarii Bisericii de la propria lor masă, pentru a oferi în mod atît de generos un festin harpilor cametei, confiscatorii le-au oferit victimelor lor firimituri şi cioburi drept consolare.

Este însă o m a r e c r u z i m e să-i î m p i n g i pe o a m e n i i obişnuiţi să trăiască, în m o d independent, în ghearele u n e i vieţi trăite din p o ­ m e n i . C e e a ce pentru o a m e n i i de o a n u m i t ă condiţie, n e d e p r i n ş i să trăiască altfel, ar p u t e a fi o situaţie acceptabilă, poate să reprezinte, pentru cei care văd c u m totul se s c h i m b ă în viaţa lor, o revoluţie îngrozitoare, o schimbare la care nici un om virtuos nu a r c o n d a m n a p e n i m e n i decît d a c ă este v o r b a d e c i n e v a care merită p e d e a p s a c u m o a r t e a . N u m a i că, pentru m u l ţ i o a m e n i , această p e d e p s ă a d e g r a d ă r i i şi a infamiei e s t e m a i r e a decît moartea. Nu este oare evident că p e n t r u cei care şi-au dezvoltat o dublă înclinaţie (prejudice) în favoarea religiei, prin educaţia lor şi prin funcţiile pe care le-au îndeplinii în administrarea bisericii, suferinţa lor necruţătoare este infinit m a i accentuată atunci cînd primesc c e e a ce a m a i r ă m a s din proprietatea lor, sub formă de p o m a n ă , din mîinile profane şi n e v r e d n i c e ale celor care i-au jefuit de lot ceea ce au avut; atunci cînd primesc aceste p o m e n i (dacă se p u n e c u m v a p r o b l e m a de a le primi), nu din contribuţiile caritabile ale celor care le sînt devotaţi, ci din grija insolentă a susţinătorilor unui ateism c u n o s c u t şi aprobat; a t u n c i cînd îşi datorează mijloacele p e n t r u m e n ţ i n e r e a religiei celor care o dispreţuiesc şi care vor m ă s u r a aceste mijloace d u p ă întinderea dispreţului lor, astfel încît să-i înjosească şi să-i d e z o n o r e z e în ochii lumii pe cei care p r i m e s c această pensie? D a r acest act de acaparare a proprietăţii, ni se spune, este o judecată efectuată pe b a z a legii, şi nu o confiscare. D u p ă toate aparenţele, ei au descoperit în A c a d e m i i l e de la Palais R o y a l e şi în cele ale Iacobinilor că a n u m i ţ i o a m e n i nu aveau nici un drept asupra posesiunilor pe care le deţineau pe b a z a legii, a folosinţei, ă deciziilor tribunalelor şi a prevederilor a c u m u l a t e în decurs de 0 mie de a n i 6 3 . în viziunea lor, clerul este c o m p u s din p e r s o a n e fictive, creaţii ale statului, pe care le poţi distruge d u p ă plac şi ale căror d r e p t u r i p o t fi l i m i t a t e şi m o d i f i c a t e în orice privinţă; bunurile pe care ei le p o s e d ă nu sînt cu adevărat ale lor, ci aparţin statului care a creat ficţiunea; şi, prin u r m a r e , nu trebuie să ne preocupe ceea ce le p o a t e afecta în p e r s o a n a lor şi în sentimentele lor naturale, deoarece c e e a ce li se întîmplă afectează d o a r carac­ tere fictive. D a r ce contează n u m e l e ce se dau p r o c e d e e l o r prin care o a m e n i i sînt insultaţi şi lipsiţi de r e c o m p e n s e l e binemeritate ale u n e i profesii, în care nu n u m a i că statul Ie-a p e r m i s să se

150

151

singură p e r s o a n ă publică printre cei pe care vă place să-i m e n ­ ţionaţi, nici m ă c a r una, vă asigur, în vreun partid sau în vreo gru­ p a r e c a r e s ă n u d e z a p r o b e , c a d e z o n o r a n t ă , perfidă ş i crudă, confiscarea proprietăţii la care a fost n e v o i t ă să recurgă Adu­ narea voastră Naţională, atunci cînd cea dintîi datorie a ei ar fi fost aceea de a o proteja. î m i veţi permite, poate, să vă spun, cu pieptul puţin umflat de m î n d r i e pentru ţara m e a , că aceia dintre n o i care au dorit să ridice c u p a ticăloşiilor lor în o n o a r e a societăţilor din Paris şi-au văzut aşteptările înşelate. Jefuirea Bisericii voastre s-a dovedit a fi o m ă s u r ă de siguranţă pentru bunurile Bisericii noastre. Ea a pus în m i ş c a r e poporul, care a privit cu g r o a z ă şi nelinişte actul de neînchipuit şi lipsit de ruşine al prescripţiei. P o p o r u l a deschis ochii, şi îi va deschide tot m a i mult, asupra e g o i s m u l u i care a a c a p a r a t spiritele şi a s u p r a lipsei de s e n t i m e n t e g e n e r o a s e a acestor o a m e n i perfizi, care, d e b u t î n d printr-o ipocrizie şi o fraudă m a s c a t ă au sfîrşit printr-o v i o l e n ţ ă şi printr-un jaf la d r u m u l m a r e . Se pare că şi la n o i acasă există debuturi asemă­ nătoare, n u m a i că noi ne p ă z i m î m p o t r i v a u n o r fin aluri similare.

angajeze, dar i-a şi încurajat în acest sens; r e c o m p e n s e pe care ei Ie credeau sigure şi pe b a z a cărora îşi croiseră planul de viaţă, contractaseră datorii, făcînd astfel ca o m u l ţ i m e de o a m e n i să depindă de ei.

Pentru a m a s c a această violare a tuturor drepturilor la p r o ­ prietate, confiscatorii au început prin a i n v o c a unul dintre cele m a i e m o ţ i o n a n t e pretexte, dacă e să ne g î n d i m la principiile din care se inspiră c o m p o r t a m e n t u l lor - grija p e n t r u r e s p e c t a r e a angajamentelor statului. D u ş m a n i i proprietăţii a u m i m a t , m a i întîi, o p r e o c u p a r e p l i n ă de grijă, delicateţe şi scrupulozitate p e n t r u r e s p e c t a r e a a n g a j a m e n t e l o r r e g e l u i faţă de creditorii publici. Aceşti profesori ai drepturilor o m u l u i sînt atît de preocu­ paţi să-i înveţe pe alţii, că nu m a i au deloc v r e m e pentru a învăţa ei înşişi ceva; ar fi ştiut altfel că angajamentul iniţial şi originar al societăţii civile are în v e d e r e respectarea proprietăţii cetăţea­ nului, şi nu a pretenţiilor creditorilor statului. D i n perspectiva acestui angajament, dreptul cetăţeanului este anterior în timp şi p o s e d ă p r e e m i n e n ţ a titlului şi e x c e l e n ţ ă în c e e a ce priveşte echitatea. Averile indivizilor, indiferent dacă au fost dobînditc,

moştenite sau p o s e d a t e în virtutea u n e i participări la b u n u r i l e unei anumite c o m u n i t ă ţ i nu au făcut parte, nici explicit, şi nici implicit, dintre garanţiile oferite creditorilor statului. I d e e a u n e i a s e m e n e a garanţii nici m ă c a r nu le-a trecut prin m i n t e celor care au făcut î m p r u m u t u l , atunci cînd au căzut la învoială. Ei ştiau prea b i n e că publicul, fie că este reprezentat de către un m o n a r h , fie de către un senat, nu p o a t e să ofere d r e p t zălog decît venitul public; şi că nu p o a t e avea nici un alt venit public cu excepţia celui care provine dintr-o i m p o z i t a r e dreaptă şi proporţională a tuturor cetăţenilor. Acesta şi n u m a i acesta p u t e a fi folosit ca zălog pentru creditorul p u b l i c ' C ă c i n i m e n i n u v a p u t e a face din nedreptatea sa zălogul rectitudinii lui de caracter. Nu se poate să nu fac u n e l e observaţii cu privire la contra­ dicţiile provocate atît de către rigiditatea e x t r e m ă , cît şi de către extrema flexibilitate a noii noţiuni de respectare a angajamentelor publice, care şi-au p u s a m p r e n t a asupra acestei operaţiuni - şi care au influenţat-o, nu în conformitate cu n a t u r a obligaţiei faţă de stat, ci în conformitate cu n a t u r a caracterului persoanelor faţă de care statul s-a angajat. A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă nu priveşte n i c i unul dintre actele vechii guvernări a regilor Franţei ca fiind valid, cu excepţia angajamentelor pecuniare. R e s t u l actelor guvernării regale sînt privite într-o l u m i n ă atît de defavorabilă, încît a pretinde c e v a pe b a z a lor este privit ca un fel de crimă. F ă r ă d o a r şi poate, pensia oferită ca o r e c o m p e n s ă pentru serviciile aduse statului este un titlu de proprietate tot atît de sigur ca şi oricare dintre formele de garanţie acordate pentru banii oferiţi statului. Şi chiar m a i b u n ă încă, deoarece pentru a obţine serviciul sînt oferiţi bani, ş i încă s u m e m a r i . A m văzut, totuşi, u n m a r e n u m ă r d e persoane pensionate în Franţa, pe care cei m a i samavolnici dintre miniştri le-au lăsat, în vremurile cele m a i năpăstuite, să se b u c u r e în pace de veniturile lor, pe care această a d u n a r e a drepturilor o m u l u i le-a jefuit fără m i l ă . A t u n c i c î n d şi-au c e r u t p î i n e a cîştigată cu preţul sîngelui lor, li s-a spus că serviciile lor nu au fost aduse naţiunii care există în prezent. Caracterul nestatornic al credinţei p u b l i c e nu îi afectează doar pe aceşti nefericiţi. A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă - trebuie să recu­ noaştem, perfect c o n s e c v e n t ă cu ea însăşi - este angajată într-o deliberare respectabilă p e n t r u a stabili limitele, obligaţiilor care reies din tratatele p u b l i c e s e m n a t e cu alte n a ţ i u n i , în t i m p u l

152

153

Sper că nu vă veţi imagina, d o m n u l e , că v o i m a i zăbovi m u l t asupra acestei nefericite distincţii, între persoane reale şi fictive. A r g u m e n t e l e tiraniei ne trezesc dispreţul în aceeaşi m ă s u r a în care forţa ei ne inspiră teamă. De nu ar fi dobîndit confiscatorii voştri, prin crimele pe care le-au c o m i s la început, o p u t e r e care să le asigure i m u n i t a t e a pentru toate crimele de care s-au făcut vinovaţi pînă atunci şi de toate acelea pe care le m a i pot c o m i t e încă, atunci nu silogismul logicianului, ci biciul călăului ar fi fost acela care să r e s p i n g ă o sofistică ce se înrudeşte cu furtul si crima. Tiranii sofişti de la Paris sînt gălăgioşi în declamaţiile pe care le proliferează la adresa tiranilor regali înlăturaţi, care, în vremurile trecute, au ofensat lumea. Ei îndrăznesc acest lucru deoarece nu se simt ameninţaţi de închisorile şi cuştile de fier ale v e c h i l o r lor stăpîni. Să ne p u r t ă m , atunci, cu blîndeţe faţă de tiranii t i m p u l u i n o s t r u , a t u n c i c î n d ei oferă privirilor n o a s t r e spectacolul u n o r tragedii şi m a i înfricoşătoare? Să nu recurgem, atunci, la aceeaşi libertate la care au recurs ei, dacă ne p u t e m folosi de aceasta cu aceeaşi siguranţă cu care s-au folosit şi e i , a t u n c i c î n d a s p u n e a d e v ă r u l pe şleau trezeşte n u m a i d i s p r e f pentru opiniile celor ale căror acţiuni ne r e p u g n ă ?

g u v e r n ă r i i anterioare; p r i n u r m a r e , un c o m i t e t a fost instituit pentru a raporta care dintre acestea trebuie ratificate şi care nu. In felul acesta, echilibrul a fost restabilit: credinţa publică a acestui stat neîntinat valorează, în afara sa, la fel de m u l t ca şi înlăuntrul său. N u este deloc u ş o r d e închipuit care a n u m e este principiul raţional pe b a z a căruia ar trebui să fie m a i degrabă întemeiată g u v e r n a r e a regală: acela de a p o s e d a p u t e r e a de a r e c o m p e n s a serviciile şi de a s e m n a tratatele în virtutea prerogativului ei, sau acela de a zălogi creditorilor venitul efectiv şi cel posibil al statului. D a c ă există un l u c r u c a r e a s c ă p a t de sub p u t e r e a exclusivă a Coroanei, atît în Franţa, cît şi în oricare altă m o n a r h i e e u r o p e a n ă , acesta este c a p a c i t a t e a de a d i s p u n e de Trezoreria publică. A zălogi venitul public presupune dominaţia suverană, în cel mai deplin sens al cuvîntului, asupra fondurilor publice. Dar acest lucru trece cu m u l t dincolo de ceea ce îndreptăţeşte C o r o a n a să i m p u n ă un impozit t e m p o r a r şi ocazional. Şi totuşi, actele care rezultă din această putere periculoasă (semnul distinctiv al u n u i despotism nelimitat) sînt singurele care au fost considerate ca fiind sacre. De u n d e v i n e această preferinţă pe care o manifestă o a d u n a r e democratică p e n t r u o m a s ă de b u n u r i care îşi derivă titlul de p r o p r i e t a t e din c e a m a i criticabilă şi o d i o a s ă dintre expresiile autorităţii m o n a r h i c e ? R a ţ i u n e a n u p o a t e contribui c u n i m i c l a v i n d e c a r e a d e tarele i n c o n s e c v e n ţ e i ; d u p ă c u m n i c i favorurile nu pot fi justificate pe b a z a u n o r principii ale dreptăţii. D a r contradicţia şi parţialitatea care nu admit nici o justificare nu îşi au m a i puţin cauzele lor adecvate; şi aceste c a u z e nu cred să fie atît de greu de descoperit. Ca u r m a r e a datoriei foarte m a r i a F r a n ţ e i s-a format o m a r e proprietate financiară (moneyed interest) şi o dată cu ea o m a r e putere. Pe b a z a vechilor uzanţe care au dominat în acest regat, cir­ culaţia generală a proprietăţii, şi în special convertirea reciprocă a b a n i l o r în p ă m î n t , a fost î n t o t d e a u n a o p r o b l e m ă dificilă. Tranzacţiile familiale, m a i generale şi m a i stricte decît sînt în Anglia, jus retradus (dreptul de retragere), m a r e a m a s ă a pro­ prietăţii Coroanei, considerată printr-una dintre m a x i m e l e drep­ tului francez ca fiind inalienabilă, m a r i l e proprietăţi ale corpo­ raţiilor ecleziastice, - toate acestea au făcut ca în Franţa interesele proprietăţii funciare şi interesele capitalului financiar să fie relativ

m a i separate, m a i puţin apte să interfereze u n a cu celălaltă, iar deţinătorii celor două feluri distincte de proprietate să fie m a i puţin binevoitori unii faţă de ceilalţi decît sînt în această ţară. Pentru un timp îndelungat, proprietatea în b a n i a fost privită cu reavoinţă de către popor, căci a văzut în ea c a u z a nefericirilor sale şi a agravării lor. A c e a s t a a fost nu m a i puţin invidiată de către proprietarii de pămînt de m o d ă v e c h e , parţial din aceleaşi m o t i v e pentru care ea era n e p l ă c u t ă în ochii poporului, dar şi m a i m u l t deoarece ea mtuneca, prin splendoarea şi fastul u n u i lux ostentativ, genealogiile aduse la sapă de l e m n şi titlurile d e p o ­ sedate ale u n e i b u n e părţi a nobilimii. Chiar şi atunci c m d n o b i ­ limea, care reprezenta interesele m a i durabile ale proprietarilor de p ă m î n t , s-a aliat prin căsătorie (aşa c u m a fost cazul uneori) cu cealaltă categorie a proprietarilor, s-a considerat că averea care a salvat familia de la ruină a p r o v o c a t c o n t a m i n a r e a şi d e c ă d e r e a acesteia. Astfel că d u ş m ă n i i l e şi invidiile dintre aceste părţi au fost sporite chiar şi prin acele mijloace p r i n care, de regulă, discordia încetează, iar disputele sînt transformate în prietenii. In acest răstimp, m î n d r i a celor avuţi, nu a celor n o b i l i sau de curînd înnobilaţi, a crescut o dată cu p r o p r i a sa cauză. Ei au resimţit, cu ranchiună, o inferioritate ale cărei t e m e i u r i refuzau să le accepte. Ei nu respingeau nici o m o d a l i t a t e dintre cele care ar fi putut să-i ajute să se r ă z b u n e pentru jignirile aduse de m î n d r i a categoriei rivale şi să ridice din n o u averea lor la r a n g u l şi stima, care, în opinia lor, le reveneau în m o d natural. Ei au ţintit n o b i l i m e a prin mijlocirea C o r o a n e i şi a Bisericii. Ei şi-au î n d r e p t a t atacurile asupra noblimii în direcţia în care aceasta le p ă r e a a fi cea m a i vulnerabilă, adică, în p o s e s i u n i l e biserică, care, sub patronajul Coroanei, cădeau m sarcina nobilknii. E p i s c o p a l e şi marile abaţii erau deţăiute, cu cîteva e x c e p t a , de către m e m b r u acesteia. în această stare de adevărat război, nu î n t o t d e a u n a percepută ca atare, între v e c h e a n o b i l i m e proprietară de p ă m î n t u r i şi n o u a categorie a deţinătorilor de capital (monied interest), forţa cea m a i mare, şi cel m a i u ş o r de aplicat, s-a aflat în mîinile celor din urmă. Categoria deţinătorilor de capital este, p r i n n a t u r a ei, m a i aplecată înspre aventură şi m a i dispusă să se angajeze în acţiuni de acest fel. D e o a r e c e achiziţiile lor au o natură relativ recentă, ei sînt, în m o d natural, m a i deschişi către noutăţi. Prin u r m a r e , toţi cei care doresc schimbarea vor recurge la acest gen de avere.

154

155

Alături de posesorii capitalului s-a dezvoltat o n o u ă categorie de o a m e n i . î m p r e u n ă au format o coaliţie strînsă şi remarcabilă; mă refer la o a m e n i i de litere şi la o a m e n i i politici. O a m e n i i de litere, p r e o c u p a ţ i de i d e e a de a se r e m a r c a , sînt rareori ostili inovaţiei. î n c ă din v r e m e a d e c l i n u l u i m ă r e ţ i e i lui L u d o v i c a l XlV-lea, ei au încetat să m a i fie în m o d deosebit cultivaţi, de către rege însuşi şi de către regent, dar şi de către succesorii la tron; ei nu au m a i fost implicaţi într-un m o d atît de sistematic în viaţa de la curte, prin favoruri şi prin remuneraţii, aşa c u m se întîmplase în t i m p u l acelei p e r i o a d e strălucitoare de d o m n i e fastuoasă, care nu a fost î n s ă şi lipsită de c a r a c t e r p o l i t i c . Ei au î n c e r c a t să r e c u p e r e z e c e e a ce au p i e r d u t o dată cu protecţia pe care le-o a c o r d a v e c h e a C u r t e p r i n faptul că s-au asociat într-un fel de corporaţie proprie; cele d o u ă A c a d e m i i ale Franţei şi, ulterior, m a r e a întreprindere a Enciclopediei, c o n d u s ă de către o societate formată din aceşti o a m e n i de litere au contribuit, într-un m o d deloc neglijabil, la formarea acestei corporaţii. Cu cîţiva ani în u r m ă , cabala literară a formulat ceva în g e n u l u n u i plan exact, pentru distrugerea religiei creştine. Membrii ei au u r m ă r i t realizarea acestui plan cu un zel atît de m a r e c u m nu se m a i văzuse p î n ă la ei, cu excepţia, poate, a apostolilor unui sistem religios. Ei erau posedaţi de un spirit de prozelitism dintre cele m a i fanatice şi, generat d e acesta într-un m o d a p r o a p e natural, d e un spirit de persecutare a celorlalţi, atît cît le permiteau mijloacele de care d i s p u n . 6 4 Tot c e e a ce nu se p u t e a face în m o d direct şi dintr-o dată pentru a atinge nobilul scop pe care şi-1 propuseseră, trebuia să fie realizat printr-un p r o c e s m a i îndelungat, folosindu-se de o p i n i a publică. C e l dintîi p a s ce trebuia făcut pentru a p r e l u a c o m a n d a a s u p r a o p i n i e i p u b l i c e e r a acela de a stabili d o m i n a ţ i a a s u p r a celor c a r e o c o n d u c . Ei au reuşit astfel să p u n ă stăpînire, într-un m o d riguros şi perseverent, pe toate căile care c o n d u c la gloria literară. E s t e adevărat că mulţi dintre ei s-au situat pe cele m a i înalte c u l m i ale literaturii şi ştiinţei. L u m e a întreagă le-a făcut dreptate; şi, în n u m e l e talentelor lor generale, le-a iertat r ă u l c ă t r e c ă t r e t i n d e a u p r i n c i p i i l e lor p a r t i c u l a r e . A c e a s t a a fost o autentică generozitate, răsplătită de ei prin aceea că au d e p u s toate eforturile p e n t r u a acapara, pentru ei şi pentru adepţii lor, reputaţiile de inteligenţă, c u n o a ş t e r e şi gust. Aş în­ d r ă z n i să spun că acest spirit exclusiv şi limitat nu a d ă u n a t 156

literaturii şi gustului m a i puţin decît m o r a l e i şi adevăratei filo­ zofii. Aceşti părinţi ai a t e i s m u l u i 6 5 îşi au propriul lor bigotism; şi ei au î n v ă ţ a t să v o r b e a s c ă î m p o t r i v a c ă l u g ă r i l o r cu spiritul călugărilor. Deşi, în alte privinţe, ei sînt o a m e n i de l u m e . Mijloa­ cele intrigii sînt necesare pentru a suplini defectele argumentului şi ale inteligenţei. A c e s t sistem de m o n o p o l literar a fost consolidat printr-o rîvnă neostoită, cheltuită în slujba ponegririi şi discreditării prin orice mijloace posibile a tuturor celor care nu aparţin facţiunii lor. T u t u r o r celor care au observat spiritul care a n i m ă c o m p o r t a m e n t u l lor le-a fost d e m u l t clar c ă aceştia n u doreau altceva decît p u t e r e a de a transforma intoleranţa cuvînl ului şi a p e n e i într-o persecuţie care să l o v e a s c ă proprietatea, libertatea şi viaţa. Atacurile sporadice şi slabe î n d r e p t a t e î m p o t r i v a lor, m a i degrabă din d o r i n ţ a de a r e s p e c t a f o r m a şi d e c e n ţ a decît ca expresie a u n u i serios resentiment, nu le-au slăbit forţa, şi nici nu le-au î n m u i a t eforturile. E l e m e n t u l d o m i n a n t , atît în cazul o p o ­ ziţiei, cît şi al succesului, a fost un zel violent şi distructiv, de un Ici n e c u n o s c u t l u m i i p î n ă atunci, c a r e a p u s cu totul stăpînire pe minţile lor şi care a făcut astfel ca întregul lor discurs, care altfel ar fi putut să fie plăcut şi instructiv, să devină cu totul dezgustător. I Jn spirit de cabală, intrigă şi prozelitism a invadat toate gîndurile, cuvintele si acţiunile lor. Si, d e o a r e c e zelul controversei d u c e la înlocuirea gîndurilor cu întrebuinţarea forţei, ei au î n c e p u t să se apropie de prinţii străini, intrînd în c o r e p o n d e n ţ ă cu aceştia, în speranţa că, prin autoritatea acestora, pe c a r e la î n c e p u t i-au linguşit, v o r p u t e a realiza schimbările pe care le aveau în vedere. I 'entru ei nu avea nici o i m p o r t a n ţ ă d a c ă aceste schimbări aveau să se petreacă prin trăsnetul despotismului sau prin cutremurul agitaţiei populare. C o r e s p o n d e n ţ a dintre această c a b a l ă şi ultimul icge al Prusiei va a r u n c a suficientă l u m i n ă a s u p r a spiritului acţiunilor lor în g e n e r a l . 6 6 în v e d e r e a aceloraşi scopuri, pentru care au uneltit cu prinţii, ei s-au îngrijit, într-o m a n i e r ă atentă, de interesele puterii financiare în F r a n ţ a ; şi astfel, prin intermediul instrumentelor p u s e lor la dispoziţie de către cei ale căror poziţii le au oferit cele m a i c u p r i n z ă t o a r e şi m a i sigure mijloace de c o m u n i c a r e , ei au p u s stăpînire, cu meticulozitate, asupra tuturor Canalelor ce contribuie la formarea opiniei. 157

Scriitorii, în special atunci cînd acţionează în grup şi într-o singură direcţie, au o m a r e influenţă a s u p r a spiritului public; loialitatea acestor scriitori faţă de interesul capitalului financiar 6 7 a avut ca efect, deloc neglijabil, d i m i n u a r e a sentimentelor de ură şi invidie a poporului faţă de această formă de bogăţie. Aceşti scriitori, p r e c u m toţi cei care răspîndesc noutăţile, au afişat un m a r e zel pentru cei săraci şi pentru cei din clasele cele m a i de j o s ale societăţii, în v r e m e ce. prin satirele lor în care au exagerat fiecare aspect, au făcut ca greşelile curţii, ale nobilimii şi clerului să ajungă să fie urile. Ei au devenit un fel de d e m a g o g i , au jucat rolul unui liant care uneşte, în favoarea unui singur scop: bogăţia care r e p u g n ă şi sărăcia turbulentă şi disperată. Pe m ă s u r ă ce aceste d o u ă categorii de oameni - o a m e n i i de litere şi oamenii finanţelor - apar ca principalii c o n d u c ă t o r i ai tuturor tranzacţiilor ulterioare, unirea dintre ei şi politica lor este cea care explică (nu ca f u n d a m e n t în virtutea u n o r principii ale legii şi acţiunii, ci în calitate de cauză) furia generală cu care a fost atacată întreaga proprietate funciară a Bisericii şi a comunităţilor religioase; dar şi deosebita atenţie cu care, contrar tuturor princi­ piilor pe care ei le invocă, s-a avut grijă de interesul capitalului financiar care îşi are o r i g i n e a în autoritatea C o r o a n e i . T o a t ă invidia faţă de bogăţie şi putere a fost, în m o d artificial, orientată î m p o t r i v a altor categorii ale celor avuţi. Ce alt principiu decît cel pe care 1-ani formulat ar p u t e a fi invocat p e n t r u a explica un lucru atît de extraordinar şi nenatural p r e c u m alocarea posesiu­ nilor bisericii - care au rezistat de-a lungul atîtor generaţii si a n e n u m ă r a t e l o r şocuri ale violenţei civile, fiind protejate d e o p o ­ trivă de către justiţie şi de către prejudecată - pentru plata dato­ riilor, relativ recente, infamante şi contractate de către o guver­ n a r e denigrată şi coruptă? A fost averea p u b l i c ă o garanţie suficientă pentru datoria publică? Presupuneţi că nu a fost şi că, undeva, a intervenit, în m o d necesar, o pierdere - A t u n c i cînd se întîmplă ca u n i c a avere legal posedată - singura pe care părţile contractante o au în vedere în m o m e n t u l în care au încheiat înţelegerea - să lipsească, cine trebuie să fie, potrivit principiilor echităţii naturale şi legale, cel care trebuie să sufere? Cu certitudine că trebuie să fie sau partea care a avut încredere, sau c e a care a indus încrederea, sau chiar ambele; şi nicidecum alte părţi care nu au avut nici o legătură cu

tranzacţia. în cazul incapacităţii de plată sînt afectaţi, în m o d necesar, atît cei care au fost suficient de slabi p e n t r u a nu se asigura îndeajuns, dar şi cei care au oferit, în m o d fraudulos, o garanţie care nu era validă. L e g i l e nu p e r m i t nici un alt fel de reguli de luare a deciziei. N u m a i că, în conformitate cu n o u l Cod al drepturilor omului, singurele p e r s o a n e care, în m o d echitabil, ar trebui să sufere sînt t o c m a i cele lăsate să scape b a s m a curată: acestea trebuie să dea socoteală de datoria p e n t r u care nu există nici î m p r u m u t ă t o r i , şi nici î m p r u m u t a ţ i , pentru care n i m e n i nu a dat sau acceptat vreo ipotecă. Ce a avut clerul de-a face cu aceste tranzacţii? Ce au avut ei de-a face cu orice a n g a j a m e n t p u b l i c c a r e e x c e d a î n t i n d e r e a propriei lor datorii? Cu siguranţă că, p e n t r u a a c o p e r i această datorie, averile lor erau angajate p î n ă la cel din u r m ă acra. N i m i c nu dezvăluie m a i bine spiritul u n e i adunări, care p r e z i d e a z ă în virtutea n o i i sale justiţii şi a n o i i sale m o r a l i t ă ţ i acţiunile de confiscare publică, decît e x a m i n a r e a conduitei sale faţă de această datorie a clerului. Grupul confiscatorilor, fidel intereselor capi­ talului financiar pentru care a trădat orice alte interese, a constatat abilitarea juridică a clerului de a contracta o datorie. D e s i g u r că lc-au recunoscut astfel dreptul de a poseda, în m o d legal, pro­ prietatea pe care o p r e s u p u n e a puterea lor de a c o n t r a c t a datoria si de a ipoteca bunurile; ei r e c u n o ş t e a u astfel drepturile acestor cetăţeni persecutaţi prin chiar actul prin care acestea erau, în m o d flagrant, violate. Dacă, aşa c u m am spus, îi r e v i n e cuiva, din afara ansam­ blului c o r p u l u i social, r o l u l de a da s o c o t e a l ă în legătură cu deficitul creditorilor statului, atunci nu p o a t e fi vorba decît de cei care au stabilit condiţiile c o n t r a c t u l u i . De ce nu sînt, atunci, confiscate bunurile tuturor controlorilor g e n e r a l i ? 6 8 D e c e n u acelea ale lungului şir de miniştri, o a m e n i ai finanţelor şi bancheri care s-au îmbogăţit, în v r e m e ce n a ţ i u n e a era sărăcită din pricina operaţiilor şi sfaturilor lor? De ce nu este confiscată, m a i degrabă, averea dl. L a b o r d e decît cea a arhiepiscopului Parisului, care nu a avut n i m i c de-a face cu crearea sau specularea fondurilor pu­ blice? Sau, d a c ă este n e v o i e să confiscaţi averile vechilor proprietari de p ă m î n t în locul celor ce s p e c u l e a z ă cu capital, atunci de ce trebuie ca această sancţiune să fie aplicată n u m a i unei singure categorii? Nu ştiu dacă, de pe u r m a cheltuielilor ducelui

158

159

de Choiseul, a m a i r ă m a s c e v a din s u m e l e e n o r m e de care acesta a beneficiat ca u r m a r e a gratificaţiilor o b ţ i n u t e din b u n ă t a t e a stăpînului său, în t i m p u l u n e i d o m n i i care, prin cele m a i diverse forme ale dărniciei sale, atît în v r e m e de război, cît şi în v r e m e de pace, a contribuit, într-o m a r e măsură, la actuala datorie a Franţei. D a c ă a m a i r ă m a s ceva de acest fel, de ce nu este confiscat? î m i amintesc să fi fost la Paris în timpul vechii guvernări. Am fost acolo imediat d u p ă ce ducele de Aiguillon a fost salvat (aşa c u m se p a r e că l u m e a a crezut îndeobşte) de la eşafod, de către m î n a protectoare a despotismului. El a fost ministru şi se pare că a fost amestecat în afacerile acelei rispitoare perioade. De ce nu v ă d c u m averea lui este restituită municipalităţilor în cuprinsul cărora aceasta este situată? N o b i l a familie de Noilles a servit (recunosc, într-un m o d merituos) v r e m e îndelungată C o r o a n a Franţei, şi este de la sine înţeles că s-a împărtăşit din favorurile acesteia. De ce n u a u d n i m i c d e s p r e utilizarea averilor e i p e n t r u r e d u c e r e a datoriei publice? De ce este averea ducelui de Rochefoucault m a i sacră decît cea a cardinalului de R o c h e f o u c a u l t ? Nu mă îndoiesc că cel dintîi este un om de merit; şi că el întrebuinţează, în m o d adecvat, veniturile sale ( a d a u g acest lucru ca şi c u m nu ar fi nepotrivit să se înţeleagă că întrebuinţarea proprietăţii ar p u t e a afecta titlul prin care aceasta este posedată); dar a spune despre el - şi deţin această informaţie dintr-o sursă de încredere - că fratele lui, c a r d i n a l u l a r h i e p i s c o p de R o u e n 6 9 , a î n t r e b u i n ţ a t bunurile sale, posedate în m o d tot atît de îndreptăţit, într-un m o d m a i d e m n de laudă şi călăuzit m a i m u l t de grija pentru interesul public, nu este o d o v a d ă a lipsei de respect. Se poate oare să auzi despre proscrierea u n o r astfel de p e r s o a n e şi despre confiscarea bunurilor lor fără să fii cuprins de indignare şi de groază? Cel care, în astfel de situaţii, nu este încercat de aceste emoţii nu se p o a t e considera o m . Cel care nu e x p r i m ă astfel de emoţii nu merită n u m e l e de om liber. N u m a i unii dintre cuceritorii barbari au provocat o schimbare atît de radicală a proprietăţii. Nici unul dintre conducătorii facţiu­ nilor r o m a n e , atunci cînd au scos la m e z a t fructul jafurilor lor î m p l î n t î n d în p ă m î n t suliţa n e c r u ţ ă t o a r e - crudelem illam Hastam70- nu a p u s la v î n z a r e , într-o cantitate atît de m a r e , bunurile cetăţenilor pe care i-a cucerit. T r e b u i e spus, în favoarea acestor tirani ai antichităţii, că n u m a i cu greu se poate admite că 160

faptele lor au fost săvîrşite cu s î n g e r e c e . P a s i u n i l e lor erau aprinse, firea le era înveninată, mintea le era întunecată de spiritul răzbunării, de n e n u m ă r a t e l e atacuri atît ale u n e i părţi cît şi ale celeilalte şi de represaliile la c a r e se r e c u r g e a , fără î n c e t a r e , într-un şuvoi de sînge şi de jafuri. C e e a ce îi m î n a dincolo de orice limite ale moderaţiei era t e a m a că, odată cu r e d o b î n d i r e a p r o ­ prietăţii, familiile celor pe care i-au prejudiciat într-un m o d ce nu admite reparaţie şi iertare îşi v o r r e d o b î n d i şi puterea. Aceşti confiscatori r o m a n i , care acţionau încă în limitele elmentelor tiraniei şi care nu fuseseră instruiţi î n c ă în drepturile omului pentru a exercita toate soiurile de c r u z i m i u n u l asupra celuilalt, în absenţa v r e u n e i provocări, considerau că n e d r e p t a t e a lor trebuie să fie, în m o d n e c e s a r învăluită în c u l o r i atrăgătoare. Ei considerau partea î n v i n s ă ca fiind alcătuită din trădători care au p u r t a t a r m e l e sau care au acţionat cu ostilitate î m p o t r i v a statului. în viziunea lor, aceste p e r s o a n e îşi p i e r d u s e r ă dreptul la proprietate din pricina crimelor c o m i s e . P e n t r u voi, în stadiul dezvoltat în care se află spiritul u m a n , această formalitate nu a existat. Voi aţi p u s m î n a pe un venit anual de cinci m i l i o a n e de lire sterline şi aţi izgonit, din casele lor, patruzeci sau cincizeci de mii de o a m e n i deoarece „ a ş a aţi vrut v o i " . T i r a n u l , H e n r i c al VUI-lea la Angliei, deşi nu a fost m a i luminat decît erau în R o m a Marius şi Sylla şi deşi nu a studiat în noile voastre şcoli, nu a ştiut ce instrument efectiv al despotismului poate să găsească în marele arsenal a l a r m e l o r ofensive c e p o a r t ă n u m e l e d e d r e p t u r i l e omului. Atunci cînd s-a hotărît să jefuiască abaţiile, aşa c u m şi clubul Iacobinilor a jefuit toate c o m u n i t ă ţ i l e ecleziastice, el a început prin a institui o c o m i s i e c a r e ' s ă e x a m i n e z e crimele şi abuzurile din c u p r i n s u l acestor c o m u n i t ă ţ i . A ş a c u m este d e aşteptat, această c o m i s i e a a m e s t e c a t în r a p o r t u l ei adevăruri, exagerări şi minciuni. N u m a i că, adevărat sau fals, ea a raportat abuzuri şi ofense. D a r aşa c u m abuzurile pot fi îndreptate, aşa c u m pentru crimele c o m i s e de unii m e m b r i ai grupului nu p o a t e li c o n d a m n a t grupul în întregul său, şi d e o a r e c e în acea e p o c ă întunecată proprietatea nu era î n c ă privită ca o creaţie a preju­ decăţii, toate acele abuzuri (şi au existat suficiente) n u m a i cu greu p u t e a u fi c o n s i d e r a t e ca r e p r e z e n t î n d un t e m e i suficient pentru o confiscare a pămînturilor m o n a s t i c e , p r e c u m cea avută in vedere de rege. Acesta, prin u r m a r e , a făcut în aşa fel încît să C-da 66 coala 11

161

obţină de la abaţii un act de r e n u n ţ a r e formală la bunurile lor. La toate aceste eforturi o b o s i t o a r e a r e c u r s u n u l dintre cei m a i hotărîţi tirani din cuprinsul istoriei, ca acţiuni preliminare fără de care nu se gîndea că ar p u t e a î n d r ă z n i (mituind membrii celor d o u ă C a m e r e care îi erau în m o d servil devotaţi prin promisiunea u n e i părţi din p r a d ă şi prin s p e r a n ţ a u n e i scutiri p e r p e t u e de impozit) să ceară P a r l a m e n t u l u i o consfinţire, printr-un act legal, a acţiunilor sale n e d r e p t e . D a c ă ar fi fost ca soarta să-1 fi dăruit 1 impuri lor noastre, patru noţiuni tehnice ar fi r e z u m a t m o d u l lui de acţiona şi l-ar fi scutit de orice bătaie de cap; el nu ar fi avut nevoie decît de această simplă incantaţie - „Filozofie, L u m i n ă , Libertate şi Drepturile o m u l u i " . Nu pot spune nici un cuvînt de l a u d ă despre aceste acte de tiranie, care, în pofida falselor lor culori, nu au fost elogiate de n i m e n i pînă acum; şi totuşi, prin aceste false culori, despotismul a plătit tribut dreptăţii. P u t e r e a care se situează deasupra fricii şi a mustrărilor de conştiinţă nu s-a putut situa şi deasupra Ruşinii. Atîta v r e m e cît R u ş i n e a v e g h e a z ă asupra puterii, Virtutea nu este, în întregime, stinsă în inimă; d u p ă c u m nici M o d e r a ţ i a nu va fi, în întregime, izgonită din spiritele tiranilor. C r e d că este suficient p e n t r u fiecare om integru să reflec­ teze a s u p r a acestor e v e n i m e n t e î n d e p ă r t a t e p e n t r u a î m p ă r t ă ş i s e n t i m e n t e l e p e c a r e a c e s t e a le-au i n s p i r a t p o e t u l u i p o l i t i c . Astfel încît, de fiecare dată cînd vederii sau imaginaţiei sale i se î n f ă ţ i ş e a z ă astfel d e a c ţ i u n i ale d e s p o t i s m u l u i r a p a c e , e l v a i m p l o r a cerul s ă î n d e p ă r t e z e n e n o r o c i r i l e p e care a c e s t e a l e 71 prevestesc : F i e ca nici o astfel de furtună, U n d e pieirea doar m a i poate s c h i m b a r e a s-o aducă, Să nu se-abată asupra vremurilor noastre. Spune-mi (muza m e a ) ce monstruoasă, de neimaginat, ofensă, Ce crime, să fi î m p m s un r e g e creştin Către o astfel de furie dezlănţuită? Să fi fost splendoarea sau dorinţa deşartă? Fost-a el msuşi atît de cumpătat, de p u r şi de drept? Să fi fost acestea c r i m e l e pentru care au fost pedepsiţi? E l e au fost, într-o şi m a i m a r e măsură, ale lui. Dar, pentru cel sărac, c r i m ă este însăşi b o g ă ţ i a . 7 2 162

Aceeaşi bogăţie care este întotdeauna, m cadrul tuturor formelor de regim politic, trădare şi c r i m ă de lese-nation13 în ochii despotismul lipsit de mijloace şi rapace, a j u c a t şi pentru voi rolul ispitei de a viola, m acelaşi t i m p şi ca un obiect u n i c , p r o ­ prietatea, legea şi religia. Să se fi aflat F r a n ţ a într-o astfel de stare de m i z e r i e şi părăsire încît jaful să fi fost s i n g u r u l mijloc de supravieţuire care i-a m a i r ă m a s ? A s u p r a acestei p r o b l e m e aş dori s ă p r i m e s c c e v a m a i m u l t ă i n f o r m a ţ i e . A u fost c u m v a finanţele în Franţa, atunci c î n d Stările G e n e r a l e s-au întrunit, într-o situaţie atît de dezastruoasă încît, d u p ă ce s-au străduit să facă e c o n o m i i , pe b a z a principiilor dreptăţii şi ale milei, ăi toate d e p a r t a m e n t e l e , a fost i m p o s i b i l ă refacerea a c e s t o r a printr-o repartizare echitabilă a sarcinilor între diferitele Stări? D a c ă o astfel de i m p u n e r e egală ar fi fost suficientă, sînteţi primul care ar fi ştiut cît de uşor ar fi fost de făcut. D l . Necker, m b u g e t u l pe care 1-a prezentat celor trei ordine întrunite la Versailles, a făcut o prezentare detaliată a situaţiei financiare a F r a n ţ e i . 7 4 D a c ă este să ne l u ă m d u p ă acesta, nu a fost necesar, p e n t r u a echilibra veniturile Franţei cu cheltuielile acesteia, să se recurgă la n o i impuneri, de orice n a t u r ă ar fi fost ele. El a stabilit s u m e l e de b a n i permanente ce trebuie plătite de fiecare categorie, ăiclusiv d o b m d a unui nou î m p r u m u t de patru sute de milioane, la 531,444,000 de livre; venitul fix la 475,294,000, cu un deficit de 56,150,000, ceea ce î n s e a m n ă ceva m a i puţin de 2,200,000 de lire sterline. D a r pentru a echilibra acest deficit, el a făcut uz de e c o ­ n o m i i şi de creşterile de venit (considerate ca fiind absolut sigure) care au totalizat o s u m ă puţin p e s t e cea a deficitului; m c h e i n d cu aceste cuvinte emfatice (p. 39): „ C e ţară, d o m n i l o r , decît cea care, fără impozite şi cu lucruri de m i c ă v a l o a r e pentru care nu a fost p e r c e p u t impozit, p o a t e face să d i s p a r ă un deficit care a produs atîta z g o m o t î n E u r o p a . " 7 5 î n c e e a c e priveşte r a m b u r ­ sarea, stingerea datoriei, toate celelalte obiecte i m p o r t a n t e ce sînt de interes pentru datoria publică şi m o d a l i t a t e a de rezolvare a acestei probleme la care se referă discursul d-lui Necker, n i m e n i nu s-ar fi îndoit că era suficientă d o a r o cotizaţie foarte moderată, proporţională, şi care revenea, în m o d egal, tuturor cetăţenilor pentru a furniza, din plin, necesarul pentru acoperirea cheltuielilor care decurgeau de aici. 163

D a c ă această e x p u n e r e a d-lui N e c k e r a fost falsă, atunci A d u n a r e a este, în cel m a i înalt grad, vinovată pentru a fi forţat regele să accepte ca ministru al său, şi, în plus, potrivit depoziţiei regelui, să angajeze ca ministru al lor, un om care a fost în stare să abuzeze, într-o m a n i e r ă atît de notorie, de confidenţa celor care i-au încredinţat m a n d a t u l ; şi aceasta, într-o p r o b l e m ă de cea m a i m a r e importanţă şi care ţinea, în m o d direct, de resortul său. D a r dacă e x p u n e r e a a fost corectă (şi înalta stimă pe care, ca şi voi, am avut-o î n t o t d e a u n a p e n t r u dl. N e c k e r î m i interzice să mă îndoiesc de acest lucru) atunci ce s-ar putea spune în favoarea celor care, în locul unei contribuţii m o d e r a t e , rezonabile şi g e n e ­ rale, au recurs, cu sînge rege şi fără a fi forţaţi de nici o necesitate, la o confiscare parţială şi crudă? A fost acea contribuţie refuzată, fie de partea clerului, fie de cea a nobilimii, sub pretextul privilegiului? D e s i g u r că nu. în c e e a ce priveşte clerul, s-ar p u t e a spune chiar că a alergat în întîmpinarea dorinţelor Stării a treia. Anterior reunirii Stărilor Generale, clerul a prescris, în m o d expres, prin toate instrucţiunile date deputaţilor săi, să r e n u n ţ e la orice imunitate, care ar fi p u t u t aşeza o a m e n i i Bisericii într-o poziţie deosebită de cea a celorlaţi supuşi francezi. Prin această r e n u n ţ a r e la privilegii, clerul a fost chiar m a i explicit decît nobilimea. D a r să p r e s u p u n e m că deficitul ar fi r ă m a s ia 56 de m i l i o a n e (sau 2,200,000 de lire sterline), aşa c u m a fost pentru p r i m a dată estimat de către dl. Necker. Să a d m i t e m că toate resursele care acopereau, în viziunea lui, deficitul erau ficţiuni crase şi lipsite de temei; şi că adunarea (sau Lorzii Articolelor^ 6 acesteia la Iacobini) a fost, în c o n s e c i n ţ ă , î n d r e p t ă ţ i t ă să p u n ă în spatele clerului întreaga p o v a r ă a deficitului - acceptînd toate acestea, un necesar de 2,200,000 de lire sterline nu justifică o confiscare care u r c ă p î n ă la s u m a de cinci milioane. O i m p u n e r e a clerului doar la s u m a de 2,200,000 de lire sterline ar fi fost opresivă şi nedreaptă, dar nu ar fi dus la ruinarea celor cărora le-a fost impusă; şi, prin u r m a r e , nu ar fi servit scopului real al celor care au p u s la cale acest lucru.

statului. Aceasta este o m a r e greşeală. Este sigur că ele nu au contribuit, în m o d egal, u n a în c o m p a r a ţ i e cu cealaltă, şi n i c i ambele în comparaţie cu Starea a treia. O r i c u m , a m b e l e au avut o contribuţie apreciabilă. N i c i n o b i l i m e a şi n i c i clerul nu s-au bucurat de v r e o scutire de la p l a t a accizelor p e n t r u mărfurile destinateconsumului, şi nici de la plata taxelor v a m a l e , şi nici de la plata impozitelor indirecte care, în Franţa, ca şi aici, formează o p a r t e atît de m a r e a v e n i t u r i l o r p u b l i c e . N o b i l i m e a a plătit capitaţia. Ea a plătit, de a s e m e n e a , i m p o z i t u l funciar, numit douăzecimea, care se ridica, uneori, pînă la s u m a de trei şi chiar patru şilingi pe lira sterlină. A c e s t e d o u ă i m p o z i t e , atît u n u l cît şi celălalt directe, nu erau deloc neglijabile, iar p r o d u s u l lor era de o i m p o r t a n t ă deloc insignifiantă. Clerul provinciilor cucerite şi anexate de F r a n ţ a (care formează ca întindere a opta parte din întreg, dar ca bogăţie f o r m e a z ă un p r o c e n t m u l t m a i m a r e ) a plătit, de asemenea, capitaţia şi d o u ă z e c i m e a , la rata plătită de nobilime. Clerul din vechile provincii nu a plătit capitaţia; dar el s-a r ă s c u m p ă r a t printr-o s u m ă de aproximativ 24 de milioane, c e e a c e reprezintă ceva m a i m u l t d e u n m i l i o n d e lire sterline. E l era scutit de o d o u ă z e c i m e ; dar atunci, a oferit în s c h i m b donaţii benevole; el a contractat datorii p e n t r u stat şi a fost supus şi altor cheltuieli. Astfel încît, contribuţia totală a cierului s-a ridicat la a treisprezecea parte din venitul lor net. Pentru a egala contribuţia n o b i l i m i i ar fi fost n e v o i e ca el să p l ă t e a s c ă a n u a l c a m cu patruzeci de mii de lire sterline m a i mult.

Se p o a t e ca p e r s o a n e c a r e nu sînt familiarizate cu starea Franţei să ajungă să-şi i m a g i n e z e , auzind că n o b i l i m e a şi clerul au fost privilegiate în m a t e r i e de i m p o z i t e , că aceste g r u p u r i sociale nu au contribuit cu n i m i c , anterior revoluţiei, la sarcinile

A t u n c i cînd grozăviile acestei proscrieri au planat asupra clerului, acesta a făcut o ofertă de contribuţie, prin arhiepiscopul de Aix, care, din c a u z a extravaganţei sale, nu ar fi trebuit să fie acceptată. Cu toate aceastea, oferta în c a u z ă a fost evident m a i ' avantajoasă pentru creditorul public decît orice s-ar fi putut spera (să se obţină), în m o d raţional, prin confiscare. De ce nu a fost acceptată? M o t i v u l este evident - Nu a existat nici o dorinţă ca Biserica să fie adusă în situaţia în c a r e să p o a t ă servi statul. Servirea statului a devenit un pretext pentru a distruge Biserica. Si dacă p e n t r u a distruge Biserica trebuia să se distrugă m a i întîi ţara, atunci nici un s c r u p u l nu-i p u t e a r e ţ i n e : şi au distrus-o. A d o p t a r e a planului de j e c m ă n i r e , în locul celui de confiscare, ar fi echivalat cu r e n u n ţ a r e a la u n u l dintre cele m a i i m p o r t a n t e scopuri ale proiectului. în felul acesta nu s-ar m a i fi ajuns la

164

165

crearea noii clase a proprietarilor de pămînt, solidară cu n o u a re­ publică, care a ajutat la n a ş t e r e a sa şi de care însăşi această naşte­ re a depins. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care nu a fost acceptată extravanganta r ă s c u m p ă r a r e p r o p u s ă de către cler. N e b u n i a p r o i e c t u l u i de confiscare, aşa c u m acesta a fost formulat iniţial, a devenit, curînd, evidentă. A a r u n c a astfel, dintr-o dată, pe piaţă această m a s ă imensă şi nepreţuită de pămînt, sporită î n c ă şi m a i m u l t prin vastele d o m e n i i confiscate ale Coroanei, avea ca scop evident dispariţia profiturilor scontate ca u r m a r e a confiscărilor, prin deprecierea valorii acelor pămînturi şi chiar a întregii proprietăţi funciare franceze. Acestui rău i s-a adăugat un altul: cel al deturnării neaşteptate a întregului n u m e r a r ce circula în Franţa, dinspre c o m e r ţ înspre proprietatea funciară. Ce s-a întreprins atunci? S-a aplecat atunci A d u n a r e a , percepînd efectele negative ale proiectelor sale de vînzare, către ofertele clerului? N i c i o nenorocire nu ar fi putut-o forţa să m e a r g ă pe un d r u m care făcea de ocară chiar şi cea m a i n e î n s e m n a t ă aparenţă de d r e p t a t e . T o a t e s p e r a n ţ e l e legate de o v î n z a r e g e n e r a l ă şi imediată fiind spulberate, se pare că A d u n a r e a s-a simţit atrasă de către un alt proiect care i n c l u d e a schimbarea bunurilor Bisericii pentru fondurile publice. în cadrul acestui proiect au apărut însă mari dificultăţi în ceea ce priveşte valoarea egală a obiectelor ce trebuia schimbate. S-au ivit şi alte obstacole, care au determinat A d u n a r e a să reconsidere proiectul de vînzare. Ca urmare, municipalităţile s-au alarmat. Ele nu v r o i a u să a u d ă de transferarea tuturor rezultatelor jafului p r a c t i c a t în c u p r i n s u l ţării în mîinile deţinătorilor de fonduri p u b l i c e din P a r i s . M u l t e dintre aceste m u n i c i p a l i t ă ţ i au fost aruncate (de către sistem) în ghearele celei m a i crunte sărăcii. Banii nu erau de găsit nicăieri. Astfel încît, acestea au ajuns în situaţia de a avea nevoie, în m o d arzător, de bani. Ele tînjeau după o m o n e d ă , de orice fel, care le-ar fi putut ajuta să-şi revigoreze industria aflată pe moarte. Municipalităţilor li s-a permis atunci să participe la pradă, ceea ce a făcut ca, în m o d evident, primul plan (dacă acesta a fost v r e o d a t ă luat în serios) să d e v i n ă imprac­ ticabil. N e v o i l e publice apăsau din toate părţile. Ministrul finan­ ţelor a reamintit n e v o i a urgentă de fonduri, cu o voce dintre cele m a i preocupate şi alarmante. în această situaţie, strînsă cu u ş a din toate părţile, Adunarea, în loc să dea curs primului său plan, acela

de convertire a bancherilor în episcopi şi abaţi, în loc să plătească vechea datorie, a contractat u n a n o u ă , de trei la sută, creînd o nouă m o n e d ă de hîrtie, acoperită prin viitoarea vînzare a b u n u ­ rilor Bisericii. Ea a e m i s această m o n e d ă de hîrtie pentru a satisface, în primul rînd, exigenţele formulate de către B a n c a de Sconturi (Bank of discount) - această mare maşinărie sau, m a i degrabă, m o a r ă de hîrtie, izvor al unei bogăţii fictive. Jefuirea Bisericii a d e v e n i t astfel singura sursă a t u t u r o r operaţiunilor financiare ale Adunării; principiul vital al întregii sale politici; singura garanţie a m e n ţ i n e r i i puterii sale. A devenit atunci necesar ca, prin toate mijloacele, chiar şi prin cele m a i violente, toţi cetăţenii să fie reduşi la aceeaşi condiţie şi întreaga naţiune să fie cointeresată în susţinerea v i n o v a t ă a acestui act şi a autorităţii celor care 1-a c o m i s . P e n t r u a-i determina chiar şi pe cei m a i îndărătnici să ia parte la jaful său, A d u n a r e a a i m p u s ca fiind obligatorie. în orice tranzacţie, acceptarea m o n e d e i sale de hîrtie. F a p t u l că zăbovesc p r e a m u l t a s u p r a acestei părţi a lucrărilor Adunării Naţionale le va p ă r e a de la sine înţeles acelor observatori care acordă un rol centrai acestei tendinţe prezente în toate proiectele lor, din care au e m a n a t ulterior toate măsurile pe care le-au luat. Pentru a elimina orice impresie că ar exista v r e o legătură între Coroană şi justiţia publică şi pentru a aduce întreaga ţară sub dominaţia absolută a dictatorilor din Paris, au fost complet abolite acele vechi şi i n d e p e n d e n t e c o r p u r i j u r i d i c e care au fost, îm­ preună cu toate meritele şi greşelile lor, p a r l a m e n t e l e . 7 7 Atîta timp cît au existat parlamentele, a fost evident că p o p o r u l poate, mai d e v r e m e sau m a i tîrziu, să apeleze la acestea şi să se u n e a s c ă astfel sub stindardul vechilor legi. U n e o r i a trebuit î n s ă să fie luat în considerare faptul că magistraţii şi alţi funcţionari ai tribu­ nalelor şi-au cumpărat slujbele la un preţ foarte ridicat, pentru care, ca şi p e n t r u serviciile î n d e p l i n i t e , nu au primit decît o dobînda foarte mică. S i m p l a confiscare a fost un hatîr acordat doar clerului; - în ceea ce îi priveşte pe oamenii legii, trebuie spus că au existat u n e l e s e m n e de echitate, considerând că aceştia au beneficiat de o compensaţie care s-a ridicat la o s u m ă e n o r m ă . Compensaţia lor a fost inclusă în datoria naţională, pentru a cărei lichidare există un singur fond nelimitat. O a m e n i i legii vor fi despăgubiţi cu aceste n o i hîrtii ale Bisericii, cu n o u a m o n e d ă , al

166

167

cărei rol este acela de a m e r g e alături de n o i l e p r i n c i p i i ale competenţei judecătoreşti şi ale legislaturii. Magistraţii demişi vor avea de ales între a se alătura întru suferinţă feţelor bisericeşti şi necesitatea de a-şi primi p r o p r i a proprietate dintr-un fond consti­ tuit printr-o astfel de modalitate şi în astfel de circumstanţe care i-ar face să se îngrozească pe toţi cei formaţi în spiritul vechilor principii ale jurisprudenţei şi care au jurat să păzească proprie­ tatea. C h i a r şi clerul are de ales între a accepta mizerabila sa pensie, formată din acea hîrtie devalorizată, purtînd a m p r e n t a caracterului de neşters al sacrilegiului şi simbolurile ruinei sale, şi a m u r i de foame. Alianţa dintre faliment şi tiranie nu a oferit, niciodată în decursul istorie şi în nici o ţară, un e x e m p l u de atac atît de violent la adresa creditului, proprietăţii şi libertăţii, p r c u m cel al c u r s u l u i i m p u s , în m o d artificial, de către A d u n a r e a Naţională, m o n e d e i sale de hîrtie. La sfîrşitul tuturor acestor operaţii, se dezvăluie m a r e a taină: aceea că, în realitate (cel puţin atît cît se poate conta pe deliberări­ le Adunării) şi pe b u n ă dreptate, pămînturile Bisericii nu trebuie să fie deloc vîndute. Potrivit ultimelor hotărîri ale Adunării Naţio­ nale, acestea trebuie să fie cedate celui care oferă cel m a i mult. T r e b u i e observat î n s ă că se a c o r d ă facilitatea de a vărsa la cumpărare numai o parte din preţ. Pentru plata restului sumei s-a acordat un termen de doisprezece ani. Este, prin u r m a r e , de ajuns pentru c u m p ă r ă t o r i i filozofici să p l ă t e a s c ă un fel de a m e n d ă fictivă la î n c e p u t pentru a intra, imediat, în p o s e s i a averii. Dintr-un a n u m e punct de v e d e r e li se face un dar, pe care îl pot păstra în virtutea dreptului feudal creat de zelul lor pentru n o u a ordine. Scopul acestui proiect este, evident, acela de a permite accesul u n u i grup de c u m p ă r ă t o r i lipsiţi de bani. Consecinţa va fi aceea că aceşti c u m p ă r ă t o r i sau m a i degrabă deţinători ai u n o r beneficii (grantees) se vor achita de c e e a ce datorează, nu n u m a i din rentele ce sporesc treptat, care ar p u t e a să fie la fel de bine primite din partea Statului, dar şi din ceea ce vor obţine din jaful materialelor de construcţie, din devastarea pădurilor şi din orice fel de bani pe care vor reuşi să-i stoarcă, cu mîinile lor deprinse cu c a m ă t ă l a c o m ă , de la ţăranii năpăstuiţi. A c e ş t i a se află la discreţia schimbătoare şi arbitrară a u n o r o a m e n i care se vor afla în situaţia de a-i j e c m ă n i în toate m o d u r i l e posibile, pentru a putea face faţă exigenţelor care cresc o dată cu profiturile obţinute

din pămînturile lor - averi pe care nu le deţin decît în condiţiile precare ale unui n o u sistem politic. A t u n c i cănd toate fraudele, imposturile, violenţele, jafurile, incendierile, crimele, confiscările, etalonul m o n e t a r forţat şi toate celelalte întruchipări ale tiraniei şi ale cruzimii folosite pentru a incita în d ă e c ţ i a acestei r e v o l u t ă şi pentru a o susţine îşi v o r fi produs efectul natural, a n u m e acela de a ofensa s e n t i m e n t e l e morale ale tuturor spiritelor virtuoase şi m o d e r a t e , instigatorii acestui sistem filozofic îşi v o r r i d i c a i m e d i a t c a p u l p e n t r u a denunţa v e c h e a guvernare m o n a r h i c ă a Franţei. A t u n c i cînd vor fi ponegrit îndeajuns această p u t e r e ce a fost răsturnată, ei îşi vor continua raţionamentul, ca şi c u m toţi cei care d e z a p r o b ă noile abuzuri ar fi partizani ai celor vechi; astfel încît, cei care nu sînt de acord cu concepţiile lor c r u d e şi v i o l e n t e d e s p r e libertate trebuie să fie trataţi ca avocaţi ai servitutii. R e c u n o s c faptul că poziţia lor îi c o n d u c e , în m o d necesar, către această înşelătorie josnică şi vrednică de dispreţuit. Singura m o d a ă t a t e de a-i face pe oameni să cadă de acord asupra acţiunilor şi proiectelor lor este supoziţia că nu există nici o terţă o p ţ i u n e mtre ei şi tirania c e a m a i înfiorătoare despre care mărturisesc î n s e m n ă r i l e trecutului sau invenţia poeţilor. M o d u l lor de a îndruga verzi şi uscate cu greu ar putea fi privit ca o sofistică. El nu este decît o neruşinare crasă. Să nu fi auzit, niciodată, aceşti gînditori, în t o a t ă î n t i n d e r e a lumilor lor teoretice şi practice, de n i m i c care să se situeze între despotismul m o n a r h u l u i şi despotismul mulţimii? Să nu fi auzit ci, niciodată, de m o n a r h i a g u v e r n a t ă de legi, controlată şi contra­ balansată de bogăţiile şi demnităţile ereditare ale naţiunii, ce sînt, l a r î n d u l lor, supuse controlului j u d i c i o s al raţiunii şi sentimen­ tului p o p o r u l u i , c a r e a c ţ i o n e a z ă prin i n t e r m e d i u l u n u i organ reprezentativ adecvat şi permanent? Este cu adevărat imposibil să găsim un om care, fără intenţii c r i m i n a l e şi r ă u v o i t o a r e şi ăi absenţa unui m o d de a gîndi care să inspire milă prin absurditatea sa, sa prefere o astfel de formă de guvernare, m i x t ă şi moderată, oricăreia dintre cele d o u ă extreme? Un om care să considere că o naţiune care, reuşind cu u ş u r i n ţ ă să aleagă o astfel de formă de guvernare - sau să o consolideze, deoarece o p o s e d a deja - a preferat să c o m i t ă m i i de c r i m e şi să-şi s u p u n ă ţ a r a la m i i de n e n o r o c ă i pentru a evita o astfel de formă de guvernare, nu poate decît să fie cu totul lipsită de orice înţelepciune sau virtute? Este

168

169

oare un adevăr universal r e c u n o s c u t acela că o democraţie pt|M este singura formă d e r e g i m politic acceptabilă pentru o s o i i r u i u m a n ă , astfel încît u n u i om nu îi poate fi p e r m i s să ezite asupi meritelor acesteia fără a fi b ă n u i t că este un prieten al tiranii | c e e a ce î n s e a m n ă un d u ş m a n al omenirii? Nu ştiu c u m să clasific autoritatea ce g u v e r n e a z ă acum In Franţa. A c e a s t a pretinde că este d e m o c r a ţ i e pură, deşi, în opinii) m e a , ea se m i ş c ă în linie dreaptă şi cu r e p e z i c i u n e în direi ţin u n e i oligarhii dăunătoare şi înjositoare. R e c u n o s c însă că, în i lipi de faţă, aceasta este creaţia şi expresia naturii a ceea ce prclinilp că este. In ceea ce mă priveşte, nu resping o formă de guvernft« m î n t n u m a i pe b a z a u n o r principii abstracte. Este posibil să exi,i|| 1 situaţii în care să d e v i n ă n e c e s a r ă f o r m a p u r democratică. HNIC» posibil să e x i s t e u n e l e situaţii (deşi d o a r c î t e v a şi legate de c i r c u m s t a n ţ e specifice) în c a r e aceasta să fie, în m o d clar, dezint* bilă. N u m a i că nu acesta este cazul F r a n ţ e i sau al oricărei alte ţări mari. P î n ă în clipa de faţă, nu ne-au fost oferite nici un fel do I e x e m p l e de democraţii importante. Anticii erau m a i bine faml» 1 liarizaţi decît n o i cu acestea. D e o a r e c e nu sînt cu totul neştiutor în ceea ce priveşte autorii care au observat cel m a i b i n e aceste constituţii şi care le-au înţeles cel m a i bine, nu mă pot abţine sil nu le împărtăşesc părerea că o d e m o c r a ţ i e absolută, la fel ca şi o m o n a r h i e absolută, nu p o a t e fi considerată printre formele legi­ t i m e de guvernămînt. P e n t r u aceştia, d e m o c r a ţ i a î n s e a m n ă mai d e g r a b ă corupţie şi d e g e n e r a r e decît o Constituţie b i n e întocmită a u n e i republici. D a c ă î m i aduc b i n e aminte, Aristotel constata că o d e m o c r a ţ i e prezintă m u l t e şi r e m a r c a b i l e p u n c t e de asemănare c u o t i r a n i e . 7 8 N u m ă î n d o i e s c , cîtuşi d e p u ţ i n , d e faptul că, într-o democraţie, majoritatea cetăţenilor p o a t e oprima, în m o d u l cel m a i crud, minoritatea, ori de cîte ori această formă de regim politic este puternic divizată, c e e a ce, în m o d inevitabil, se în­ tîmplă deseori prin însăşi n a t u r a lucrurilor. D u p ă c u m este de aşteptat ca o p r i m a r e a minorităţii să cuprindă un n u m ă r tot m a i m a r e de cetăţeni şi să se exercite cu o î n v e r ş u n a r e m u l t m a i m a r e decît c e a care este de t e m u t în cazul d o m n i e i u n u i singur sceptru, în cazul u n e i persecuţii de sorginte populară, indivizii care suferă se află într-o condiţie m u l t m a i deplorabilă decît în oricare altă situaţie. S u b j u g u l u n u i p r i n ţ crud, aceştia s e b u c u r ă d e c o m p a ­ siunea omenirii, al cărei b a l s a m le alină durerea provocată de r ă n i 170

•tj »t i m n Ir de admiraţie v e n i t e d i n partea p o p o r u l u i , care îi im | ir r e v e r e n ţ a cu c a r e î n d u r ă suferinţele la c a r e sînt ! > ii i ci ( a r e îndură n e d r e p t ă ţ i din p a r t e a celor m u l ţ i nu se o iu i ili nu i o consolare v e n i t ă d i n afară. Ei par să fie părăsiţi i|M o m e n i r e ; fiind striviţi de o c o n s p i r a ţ i e î n d r e p t a t ă H i Im de către întreaga specie. i idmilem că d e m o c r a ţ i a nu este caracterizată de această iim i i n e v i t a b i l ă , pe care eu p r e s u p u n că o are, de a c o n d u c e , I u n e s a r , l a tirania părţii. S ă a d m i t e m , d e asemenea, c ă i i I II c e d ă , în stare p u r ă , tot atît d e m u l t e avantaje a s e m ă n ă i , n . i r li II de care sînt sigur că se b u c u r ă atunci cînd este c o m b i i i I I a l i c forme de g u v e r n a r e . D a r , î n c e e a ce priveşte m o n a r n i i i i n e oare n i m i c care să p l e d e z e în favoarea ei? N u îl 79 it ' . c o r i pe B o l i n g b r o k e , d u p ă c u m n i c i o p e r e l e lui, î n i il nu m i - a u m a r c a t spiritul în m o d de neşters. El este un illliu p l i n de sine şi superficial. C u t o a t e acestea, el face o Imn a ie care, în opinia m e a , nu este lipsită de t e m e i n c i e şi de Hm m i c . FI spune că preferă o m o n a r h i e altor f o r m e de guver1111111, (leoarece v a fi posibil m a i degrabă să altoieşti orice formă ii'publică pe o m o n a r h i e decît orice fel m o n a r h i e pe o formă piiblicană. C o n s i d e r că el are dreptate. A c e s t fapt este, de aseIIM'iiea, confirmat istoric şi nu este contrazis de speculaţie. .Şi ui cît de lesne se p o a t e b r o d a pe m a r g i n e a greşelilor u n e i ni puteri care a dispărut. G r a ţ i e u n e i revoluţii în stat, sicofanţii rviii de ieri se transformă în criticii severi ai zilei de azi. D a r ||l!li|ile independente, cele care n u s e răzgîndesc d u p ă c u m b a t e m i i i l , atunci cînd li se oferă spre consideraţie un subiect atît de Important pentru u m a n i t a t e p r e c u m guvernarea, v o r refuza, cu l l l ' . p i e i , să j o a c e rolul celor c a r e satirizează şi al celor care deiliună emfatic. E l e v o r j u d e c a instituţiile u m a n e d u p ă c u m j u d e c ă •a caracterele u m a n e . E l e v o r alege între binele şi răul amestecate iu instituţiile muritoare, la fel ca şi în o a m e n i i muritori. Deşi consider, d e r e g u l ă ş i p e b u n ă d r e p t a t e , c ă v e c h i a vi lastră guvernare în F r a n ţ a a fost apreciată ca fiind c e a m a i b u n ă dintre m o n a r h i i l e n o n - m o d e r a t e sau r ă u - m o d e r a t e , ea a fost, lotuşi, plină de abuzuri. Aceste abuzuri s-au a c u m u l a t în timp, aşa cum ele se acumulează, în m o d necesar, în fiece m o n a r h i e care nu se află s u b c o n t r o l u l c o n s t a n t al u n e i r e p r e z e n t ă r i p o p u l a r e . (ireşelile şi defectele r e g i m u l u i care a fost d e t r o n a t în F r a n ţ a nu 171

î m i sînt străine; d u p ă c u m nu cred să fiu înclinat, prin natura m e a sau prin politică, să fac panegiricul vreunui lucru care merită, pe b u n ă dreptate şi în m o d natural, să facă obiectul cenzurii. N u m a i că, în acest m o m e n t , p r o b l e m a nu este aceea a viciilor acelei monarhii, ci a existenţei sale. Este atunci adevărat că vechia voastră g u v e r n a r e din F r a n ţ a a fost de aşa n a t u r ă încît a fost incapabilă sau n e d e m n ă de reformă; astfel încît a fost absolut n e c e s a r ca î n t r e a g u l eşafodaj al societăţii să fie d e m o l a t din temelii, pentru a înălţa, în locul lui, un edificiu experimental, î n t e m e i a t î n î n t r e g i m e p e teorii? L a î n c e p u t u l a n u l u i 1789, întreaga Franţă era de altă părere. în toate districtele regatului, instrucţiunile date deputaţilor din Stările G e n e r a l e erau pline de proiecte de reformare a guvernării, fără a exista nici m ă c a r cea m a i v a g ă sugestie de distrugere a acesteia. D a c ă un astfel de proiect ar fi fost atunci fie şi n u m a i sugerat, cred că el ar fi fost respins în unanimitate, cu dispreţ şi groază. U n e o r i o a m e n i i fie alunecă treptat, fie sînt î m p i n ş i către situaţii pe care dacă le-ar fi putut p r e v e d e a dinainte şi în întregul lor s-ar fi m e n ţ i n u t la o distanţă considerabilă de ele. La v r e m e a cînd deputaţii au primit instrucţiunile, n i m e n i nu-şi p u n e a p r o b l e m a existenţei abuzurilor şi a faptului că acestea necesitau o reformă; d u p ă c u m ea nu se p u n e nici a c u m . î n intervalul d e t i m p c u p r i n s între p r i m i r e a instrucţiunilor şi r e v o l u ţ i e , lucrurile s-au modificat; şi ca o consecinţă a acestei schimbări, adevărata întrebare a prezentului este: cine are dreptate, cei care ar fi vrut să reformeze sau cei care au distrus? Cînd îi auzi pe unii c u m vorbesc despre m o n a r h i a din Franţa, ai zice că descriu Persia care sîngerează sub spada înfricoşătoare a lui T a h m a s p Q u l i K h a n 8 0 sau m ă c a r d e s p o t i s m u l barbar şi anarhic al Turciei, u n d e cele m a i frumoase ţinuturi din lume, ce se bucură de climatul cel m a i benefic, sînt devastate de pace m a i rău decît au fost alte ţări devastate de război; u n d e nu s-a auzit de arte şi meşteşuguri, u n d e manufacturile lîncezesc, u n d e ştiinţa piere, agricultura d e c a d e , u n d e însăşi r a s a u m a n ă se d e s c o m p u n e sub ochii privitorului. A fost aceasta situaţia Franţei? S i n g u r a m o d a l i t a t e de a r ă s p u n d e la întrebare p r e s u p u n e raportarea la fapte. Faptele însă nu susţin analogia. Alături de rău există, în r e g i m u l m o n a r h i c , şi c e v a b u n ; iar m o n a r h i a franceză a putut a m e l i o r a răul cu ajutorul religiei, al legilor, al moravurilor, al

opiniilor - toate aspecte c a r e făceau ca v e c h e a C o n s t i t u ţ i e a Franţei (care, cu siguranţă, nu era nici o Constituţie liberă şi, prin urmare, nici u n a bună) să fie n u m a i în aparenţă caracterizată de despotism, nu şi în realitate. Cred că starea populaţiei este u n u l dintre criteriile cele m a i sigure care ne permit estimarea în fiecare ţară a efectelor u n e i forme de guvernămînt. N i c i o ţară în care p o p u l a ţ i a prosperă, situaţia sa ă n b u n ă t ă ţ i n d u - s e în m o d treptat, nu se p o a t e afla sub o g u v e r n a r e m u l t p r e a d ă u n ă t o a r e . A c u m v r e o şaizeci de ani intendenţii circumscripţiilor financiare din F r a n ţ a au e l a b o r a t rapoarte, printre altele, şi asupra populaţiei din districtele lor. Nu posed aceste rapoarte care, d u p ă părerea m e a , sînt p r e a v o l u m i ­ noase, şi nici nu am vreo idee despre c u m aş p u t e a ăntra ăi posesia lor. Săit, prin urmare, nevoit să vorbesc din m e m o r i e şi în absenţa faptelor care să asigure certitudinea. Cred, cu toate acestea, că populaţia F r a n ţ e i era estimată, d e către aceştia, c a m l a v r e o douzeci şi d o u ă de m i l i o a n e de suflete. La sfirşitul secolului Irecut, aceasta a fost calculată ca ridicîndu-se, în m a r e , la optspre­ zece milioane. Potrivit a m b e l o r estimări nu se p o a t e spune că Franţa era o ţară slab p o p u l a t ă . D l . N e c k e r - c a r e r e p r e z i n t ă pentru timpul său o autoritate cel puţin la fel de m a r e p r e c u m cea reprezentată de i n t e n d e n ţ i la v r e m e a lor - e s t i m e a z ă , pe b a z a unor p r i n c i p ă aparent solide, populaţia Franţei ca ridicăidu-se, în anul 1780, la douzeci şi patru de m i l i o a n e şase sute şaptezeci de mii. D a r a fost acesta ultimul t e r m e n probabil al progresiei s u b vechiul regim? Dr. Price este de părere că, în acel an, creşterea populaţiei ăi F r a n ţ a era departe de a fi atins p u n c t u l său m a x i m . In aceasta privinţă săit gata să mă ă i c l ă i ăi faţa autorităţii dr. Price m u l t m a i repede decît săit gata să fac acest lucru în ceea ce priveşte speculaţiile lui ăi materie de politică. Plecăid de la datele oferite de dl. Necker, acest d o m n nu are nici o ă i d o i a l ă că, dm v r e m e a din care d a t e a z ă calculele m i n i s t r u l u i şi p î n ă a c u m , populaţia franceză a crescut în m o d rapid; atît de rapid ăicît n i m i c nu îl poate face să c o n s i m t ă la o estimare a populaţiei Franţei, în 1789, l a m a i p u ţ ă i d e treizeci d e milioane. D a c ă p o n d e r ă m ă i mare măsură - şi cred că nu trebuie să ezităm deloc în a face acest lucru - caîculeie optimiste ale dr. Price, atunci nu mă îndoiesc, nici o clipă, de faptul că p o p u l a ţ i a Franţei a crescut considerabil, în decursul ultimilor ani. D a r chiar şi p r e s u p u n î n d că p o p u l a ţ i a

172

173

F r a n ţ e i nu a crescut cu m a i m u l t de diferenţa dintre 25 şi 24,670,000 de milioane, o astfel de populaţie, care pe d e a s u p r a c o n t i n u ă să sporească, pe un teritoriu de d o u ă z e c i şi şapte de m i i de l e g h e pătrate, este negreşit i m e n s ă . A c e a s t a reprezintă, de pildă, proporţional m a i m u l t decît populaţia insulei noastre, şi chiar m a i m u l t decît p o p u l a ţ i a Angliei, care este partea cea m a i populată a Regatului Unit. Nu este adevărat că F r a n ţ a este pretutindeni la fel de fertilă. Ea c u p r i n d e vaste ţinuturi n e p r o d u c t i v e , ce sînt expuse şi altor dezavantaje naturale. P o t să spun, atît cît î m i este la î n d e m î n ă să j u d e c , că, în regiunile u n d e n a t u r a este cea m a i generoasă, n u m ă ­ rul populaţiei este pe m ă s u r a dărniciei n a t u r a l e 8 1 . Circumscripţia finaciară a oraşului Lille (pe care o consider ca fiind cel m a i elocvent e x e m p l u ) , a cărei suprafaţă este de patru sute patru şi j u m ă t a t e de leghe pătrate, cuprindea, cu aproximativ zece ani în urmă, 7 3 4 600 de suflete, c e e a ce î n s e a m n ă 1 772 de locuitori pe fiecare leghe pătrată. M e d i a pentru restul Franţei este de 900 de locuitori pe leghe pătrată. N u atribui meritul existenţei acestei p o p u l a ţ i i guvernării demise, deoarece nu î m i place să p u n pe s e a m a eforturilor o a m e ­ nilor c e e a ce, în b u n ă măsură, se datorează îndurării Providenţei. N u m a i că, acea g u v e r n a r e defăimată nu a î m p i e d i c a t , ci m a i degrabă a favorizat, acţiunea acelor cauze (oricare ar fi ele) n a t u r a solului, deprinderile laborioase ale p o p o r u l u i - care au produs, pe întreaga c u p r i n d e r e a regatului, o a s e m e n e a creştere a speciei, iar, pe alocuri, chiar o adevărată explozie a populaţiei. Nu am să pot a d m i t e n i c i o d a t ă că un r e g i m politic despre care s-a constatat, pe baza experienţei, că ar conţine un principiu favorabil (oricît de latent ar fi acesta) sporirii speciei u m a n e , p o a t e fi cel m a i rău dintre toate formele de organizare politică. Un alt criteriu, deloc neglijabil, pe b a z a căruia p u t e m j u d e c a dacă, în ansamblul său, o a n u m i t ă formă de g u v e r n ă m î n t tinde să acţioneze favorabil sau distructiv, este bogăţia u n e i naţiuni. Franţa întrece, de departe, Anglia, în ceea ce priveşte numărui populaţiei; dar mă t e m că, sub raportul bogăţiei, ea ne este m u l t inferioară. B o g ă ţ i a Franţei nu este atît de egal distribuită, şi nici atît de m o ­ bilă în circulaţia ei. Cred că, printre cauzele care înclină c o m p a ­ raţia în favoarea Angliei, se n u m ă r ă şi diferenţa, în forma de g u v e r n ă m î n t , a c e l o r d o u ă ţări. Mă refer la Anglia, şi nu la

ansamblul posesiunilor britanice; care, dacă sînt c o m p a r a t e cu cele ale Franţei, avantajul nostru în c o m p a r a ţ i e cu F r a n ţ a va fi, într-o oarecare măsură, diminuat. D a r bogăţia Franţei, chiar dacă nu suferă comparaţie cu c e a a Angliei, prezintă totuşi un grad de o p u l e n ţ ă deloc neglijabil. C a r t e a d-lui N e c k e r , p u b l i c a t ă în 1 7 8 5 8 2 , cuprinde un m a r e n u m ă r de fapte exacte şi interesante despre e c o n o m i a publică şi artimetica politică; iar speculaţiile sale a s u p r a acestor aspecte d o v e d e s c î n ţ e l e p c i u n e şi o m i n t e deschisă. El oferă, în această lucrare, o i m a g i n e a s u p r a stării Franţei care nu se aproprie, nici pe departe, de portretul u n e i ţări a cărei guvernare a reprezentat n u m a i o serie de abuzuri şi un rău absolut, p e n t r u care singurul r e m e d i u nu p u t e a fi decît c a l e a violentă şi nesigură a u n e i revoluţii totale. El afirmă că, între anul 1726 şi anul 1784, M o n e t ă r i a Franţei a bătut m o n e d e din ar­ gint şi aur, în v a l o a r e de a p r o a p e o sută de m i l i o a n e de lire sterline.83 Este imposibil ca dl. N e c k e r să se înşele a s u p r a cantităţii de lingouri fabricate la M o n e t ă r i a Franţei; acest lucru face obiectul unei înregistrări oficiale. R a ţ i o n a m e n t e l e acestui b a n c h e r talentat asupra cantităţii de aur şi de argint, r ă m a s ă în circulaţie la v r e m e a cînd el scria - adică în 1785, aproximativ cu patru ani înainte ca regele Franţei să fie destituit şi trimis la î n c h i s o a r e - nu p o s e d ă acelaşi caracter de certitudine; dar ele se î n t e m e i a z ă pe baze ce par atît de solide încît este foarte greu să nu accepţi gradul m a r e de credibilitate al calculelor sale. D l . N e c k e r e s t i m e a z ă că, la vremea respectivă, exista în realitate, în Franţa, un n u m e r a r (ceea ce n o i n u m i m specie) de aproximativ optzeci şi opt de m i l i o a n e de lire sterline. F r u m o a s ă a c u m u l a r e de bogăţie pentru o singură ţară, chiar şi atît de întinsă p r e c u m este aceasta! în anul 1785, atunci c î n d îşi elabora lucrarea, D l . N e c k e r e r a d e p a r t e de a considera că este p r o b a b i l ca această afluenţă de b o g ă ţ i e să înceteze, prevăzînd, în consecinţă, o creştere a n u a l ă de d o i la sută pentru totalitatea banilor aduşi în Franţa, în intervalul de limp ce a servit ca b a z ă pentru calculele sale. T r e b u i e să fi existat o c a u z ă î n t e m e i a t ă c a r e să fi stat la originea intrării în regat a î n t r e g i i cantităţi de m e t a l b ă t u t ca monedă; şi o altă cauză, cu un i m p a c t tot atît de m a r e , trebuie să fi determinat reţinerea sau returnarea în ţară a acelui impresionant şuvoi de c o m o r i , pe care dl. N e c k e r îl alocase pentru circulaţia

174

175

internă. Chiar şi re du cînd estimările, d-lui N e c k e r la limite r e z o n a b i l e , s u m e l e r ă m a s e sînt î n c ă e n o r m e . C a u z e atît d e puternice încît să d e t e r m i n e achiziţionarea şi reţinerea nu pot rezida într-o industrie lipsită de elan, într-o proprietate ameninţată şi într-o guvernare care nu acţionează decît în vederea distrugerii, într-adevăr, atunci cînd am în vedere imaginea regatului Franţei m u l t i t u d i n e a şi o p u l e n ţ a oraşelor ei, m ă r e ţ i a plină de folos a drumurilor şi podurilor sale spaţioase, eficacitatea canalelor sale şi a altor căi artificiale care înlesnesc navigaţia maritimă spre părţile cele mai îndepărtate ale u n u i i m e n s teritoriu continental; atunci cînd îmi îndrept privirile către realizările uimitoare ale porturilor şi bazinelor sale, către întreaga dotare a marinei sale, atît militară, cît şi comercială; atunci cînd mă gîndesc la n u m ă r u l fortificaţiilor sale, ridicate cu o pricepere îndrăzneaţă şi savantă, construite şi întreţinute cu cheltuieli atît de mari, care înalţă, din toate părţile, în faţa d u ş m a n i l o r săi un front î n a r m a t şi o barieră de n e p ă t r u n s ; cînd î m i a m i n t e s c cît de r e d u s ă este suprafaţa necultivată de pe acest teritoriu întins şi la ce grad de perfecţiune a ajuns, în Franţa, cultura u n o r a dintre cele mai minunate produse ale p ă m î n t u l u i ; a t u n c i cînd m e d i t e z a s u p r a înaltului grad de dezvoltare al manufacturilor şi fabricilor sale, care sînt m a i prejos doar în comparaţie cu ale noastre, şi care, în unele privinţe, sînt chiar deasupra tuturor; atunci cînd c o n t e m p l u marile fundaţii ale carităţii, publice şi private; atunci cînd trec în revistă realizările tuturor artelor care înfrumuseţează viaţa şi îi dau strălucire; atunci cînd îi e n u m ă r pe toţi oamenii iluştri pe care i-a produs si care i-au sporit faima fie prin p r i c e p e r e a într-ale r ă z b o i u l u i , fie prin calităţile lor de c o n d u c ă t o r i politici, m a r e l e n u m ă r de jurişti şi teologi profunzi, filozofii săi, criticii, istoricii şi colecţionarii săi de antichităţi, poeţii şi oratorii săi sacrii şi profani - întrezăresc, în toate acestea, ceva care i m p u n e respectul şi captează imagi­ naţia, care struneşte mintea, împiedieînd-o să se aventureze într-o c e n z u r ă p r e a grăbită şi lipsită de discernămînt, şi care i m p u n e o examinare serioasă a ceea ce ar putea să constituie viciile ascunse care ar îndreptăţi distrugerea violentă a acestui edificiu, demola­ rea lui din temelii. N i m i c din aceasta p a n o r a m ă nu î m i aminteşte de despotismul Turciei. D u p ă c u m nu disting n i m i c din ceea ce ar putea caracteriza o g u v e r n a r e care să fi fost, în întregul ei. atît de opresivă, atît de coruptă şi atît de neglijentă încît să nu poată 176

fi deloc reformată. D i m p o t r i v ă , nu pot decît să consider că o ase­ m e n e a guvernare merita ca înaltele ei performanţe să fie sporite, greşelile ei îndreptate, după c u m merita să se ofere posibilităţilor ci o şansă m a i m a r e de manifestare printr-o constituţie c o n c e p u t ă în m a n i e r a engleză. Oricine a studiat acţiunile vechii guvernări a Franţei din anii care au precedat c ă d e r e a sa, nu se poate să nu fi observat dincolo de capriciile şi fluctuaţiile de aşteptat în cazul unei Curţi regale - încercarea serioasă de a asigura prosperitatea şi progresul ţării. Această persoană nu va p u t e a n e g a că v e c h e a g u v e r n a r e s-a angajat, de m u l t ă v r e m e , în acţiunea fie de eradicare completă, în unele cazuri, fie de corijare, în m u l t e altele, a practicilor şi deprinderilor abuzive care au ajuns să d o m i n e în Stat; d u p ă c u m ea va trebui, de a s e m e n e a , să r e c u n o a s c ă că p î n ă şi p u t e r e a nelimitată a s u v e r a n u l u i a s u p r a persoanei supuşilor săi, c a r e , negreşit, a fost incompatibilă cu libertatea şi legea, a devenit tot mai blîndă cu timpul, pe m ă s u r a exercitării sale. D e p a r t e de a se opune ideii de reformă, v e c h e a guvernare a fost, în fapt, dispusă să încurajeze în anumite limite tot felul de proiecte şi de autori de proiecte care aveau în vedere t o c m a i acest lucru. S-ar p u t e a chiar spune că spiritul de inovare a fost m u l t prea încurajat, ceea ce a făcut ca acesta să se întoarcă curînd î m p o t r i v a celor care l-au cultivat, dueîndu-i la ruină. A spune că această m o n a r h i e decăzută a p ă c ă t u i t ani de-a r î n d u l prin neglijenţa şi p r i n lipsa ei de d i s c e m â m î n t în alegerea proiectelor sale m a i d e g r a b ă decît prin vreun cusur în ceea ce priveşte sîrguinţa sa şi p r e o c u p a r e a p e n t r u binele public î n s e a m n ă a j u d e c a lucrurile la rece şi a face dreptate în m o d obiectiv, şi nu linguşitor. A c o m p a r a g u v e r n a r e a Franţei din ultimii cincisprezece sau şaisprezece ani cu acele cîrmuiri u rînd uite în m o d temeinic şi înţelept, fie c o n t e m p o r a n e ei, fie din alte epoci, î n s e a m n ă a p r o c e d a într-un m o d lipsit de onestitate. Dar dacă ar fi să o c o m p a r ă m în ceea ce priveşte risipa în chel­ tuirea banilor sau excesul de rigoare în e x e r c i t a r e a puterii cu oricare dintre d o m n i i l e care au precedat-o. atunci, nu cred că judecătorii imparţiali vor învesti p r e a multă î n c r e d e r e în bunele intenţii ale celor care revin, fără încetare, asupra donaţiilor făcute favoriţilor, asupra cheltuieîor Curţii sau asupra grozăviilor de la Bastilia din v r e m e a d o m n i e i lui L u d o v i c al X V I - l e a 8 4 . ( -da 66 coala 12

177

D a c ă sistemul (în c a z u l în care merită să fie n u m i t astfel) construit astăzi pe ruinele acestei vechi m o n a r h i i se va învrednici să dea m a i bine socoteală de p o p u l a ţ i a şi de bogăţia ţării, pe care o are în grijă, este un lucru e x t r e m de îndoielnic. în loc să fi cîştigat ceva prin schimbare, tare mă tem că vor m a i trece mulţi ani p î n ă c î n d F r a n ţ a se va r e d r e s a în v r e u n fel de pe u r m a efectelor resimţite d u p ă această revoluţie filozofică şi pînă cînd n a ţ i u n e a va reveni la starea ei anterioară. D a c ă dl. Price crede de cuviinţă să ne fericească, în cîţiva ani de a c u m î n c o l o , cu o n o u ă estimare a populaţiei Franţei, cu greu el va p u t e a să m a i soco­ tească treizeci de milioane de suflete, aşa c u m stabilise în 1789, sau d o u z e c i şi şase de m i l i o a n e , aşa c u m A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă stabilise în acelaşi an, sau chiar douzeci şi cinci de milioane, aşa c u m dl. Necker stabilise în 1780. A u d că în F r a n ţ a au loc emigrări considerabile; şi că mulţi lasă în u r m a lor plăcerile u n u i climat blînd şi indiferent la farmecele de Circe ale libertăţii pentru a afla adăpost în regiunile îngheţate ale C a n a d e i şi în braţele despo­ tismului britanic. N i m e n i nu ar m a i s p u n e despre această ţară, din care a dispă­ rut orice numerar, că este aceeaşi cu cea în care ministrul actual al finanţelor a putut să d e s c o p e r e pe puţin douăzeci şi patru de m i l i o a n e de lire sterline b a n i peşin. S-ar p u t e a trage concluzia, pornind de la felul în care ea se înfăţişează astăzi, că a trecut ceva v r e m e de cînd se află sub tutela specială a învăţaţilor acade­ 85 micieni de L a p u t a şi B a l n i b a r b i . P o p u l a ţ i a Parisului a scăzut deja atît de m u l t încît dl. N e c k e r a precizat în A d u n a r e a Naţională că necesarul de provizii pentru subzistenţa acesteia trebuie stabilit 86 cu o c i n c i m e m a i puţin decît ceea ce se cerea a n t e r i o r . Se spune (şi nu am auzit ca acest lucru să fie contrazis vreodată) că o sută de m i i de o a m e n i sînt lipsiţi de lucru în oraş, în pofida faptului că P a r i s u l a d e v e n i t r e z i d e n ţ a u n e i Curţi şi sediul u n e i A d u n ă r i Naţionale, ambele prizoniere în egală măsură. N i m i c , şi ştiu acest lucru din surse d e m n e de încredere, nu p o a t e fi m a i şocant şi mai dezgustător decît spectacolul de cerşetorie care şe desfăşoară în capitală. Ş i , într-adevăr, voturile A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e nu au m a i lăsat v r e o î n d o i a l ă a s u p r a faptului. E l e au creat, de curînd, o comisie p e r m a n e n t ă însărcinată cu cerşetoria. Pentru a o combate, ei au creat un corp de poliţie puternic şi, pentru p r i m a dată, o taxă destinată ajutorării şi alinării săracilor; m o t i v pentru care, printre

cheltuielile publice de anul acesta, figurează m a r i s u m e de b a n i alocate în acest s c o p 8 7 . în acest t i m p , capii cluburilor legislative şi ai cafenelelor sînt î m b ă t a ţ i de a d m i r a ţ i a p e n t r u p r o p r i a lor înţelepciune şi pricepere. Ei vorbesc cu cel m a i desăvîrşit dispreţ d e s p r e restul lumii. Ei le s p u n oamenilor, cu i n t e n ţ i a de a le îndulci amarul provocat de zdrenţele în care i-au înveşmîntat, că sînt o n a ţ i u n e de filozofi. Ei recurg astfel, u n e o r i , la tertipurile de p a r a d ă ale şarlataniei, la spectacol, la gălăgie şi agitaţie, alteori, la temerile p r o v o c a t e de c o m p l o t u r i şi invazii, î n c e r e î n d astfel să astupe g u r a celor care se văietă din c a u z a sărăciei şi să abată privirile observatorului de la r u i n a şi starea j a l n i c ă a statului. Cu siguranţă, un p o p o r curajos va prefera libertatea, însoţită de o sărăcie virtuoasă, servitutii îmbelşugate, dar vicioase. D a r înainte de a r e n u n ţ a la îmbelşugare şi confort trebuie să ne asigurăm că ceea ce am obţinut este o libertate autentică şi că acesta este sin­ gurul preţ ce trebuie plătit pentru ea. în c e e a ce mă priveşte, v o i considera î n t o t d e a u n a că acea libertate care nu este însoţită de înţelepciune şi de dreptate nu se p o a t e înfăţişa decît ca o libertate e x t r e m de î n d o i e l n i c ă , c a r e nu c o n d u c e la p r o s p e r i t a t e şi abundenţă. A p ă r ă t o r i i acestei revoluţii, care nu se m u l ţ u m e s c cu îngroşarea viciilor vechii guvernări, atacă însăşi faima ţării lor, zugrăvind tot ceea ce ar fi putut să fie de interes pentru străini, mă refer la n o b i l i m e şi cler, ca obiecte ale groazei. D a c ă ar fi fost vorba doar de calomnie, atunci nu ar fi fost atît de grav. Dar, acest atac are consecinţe practice. Dacă m a r e a şi m i c a voastră n o b i l i m e cea care a format nucleul clasei proprietarilor de p ă m î n t şi care a constituit întreg corpul ofiţerilor militari - s-ar fi purtat p r e c u m n o b i l i m e a G e r m a n i e i , în v r e m e a în care oraşele h a n s e a t i c e au fost obligate să se constituie, în v e d e r e a apărării proprietăţii, într-o confederaţie î m p o t r i v a nobililor; dacă ea ar fi fost a i d o m a celor din n e a m u l Orsini sau Vitei li din Italia, care obişnuiau să ţîşnească din bîrlogurile lor fortificate pentru a-i jefui pe negustori si călători; dacă fi fost a i d o m a M a m e l u c i l o r din Egipt sau 88 Nairilor de pe coasta M a l a b a r u l u i , r e c u n o s c atunci că o critică prea severă a mijloacelor folosite pentru a elibera l u m e a de o astfel de p a c o s t e ar fi fost nelalocul ei. Să a c o p e r i m cu un voal pentru o clipă, statuile N e p ă r t i n i r i i (equity) şi ale î n d u r ă r i i . Spiritele c e l e m a i sensibile, d e r u t a t e d e e x i g e n ţ e l e e x t r e m d e

178

179

severe care pot d e t e r m i n a moralitatea să renunţe, m ă c a r pentru o v r e m e , la regulile sale pentru a-şi salva principiile, pot să se d e a la o p a r t e atunci cînd nelegiuirea şi violenţa duc la b u n sfîrşit distrugerea u n e i î n c h i p u i t e nobilimi care, persecutînd oamenii, a dezonorat n a t u r a u m a n ă . P e r s o a n e l e care nu pot suporta sîngele, trădarea şi confiscările arbitrare se pot resemna, rămînînd n u m a i spectatori m u ţ i ai acestui război civil dintre vicii. D a r merită n o b i l i m e a privilegiată, care s-a întrunit ca u r m a r e a ordinelor regelui, la Versailles, în 1789, şi cei pe care aceasta îi reprezintă să fie priviţi ca Nairi sau M a m e l u c i ai acestui timp, sau ca Orsini şi Vitelli ai timpurilor apuse? D a c ă aş fi pus o astfel întrebare în 1789, aş fi trecut drept nebun. De ce a n u m e s-au făcut ei v i n o v a ţ i între t i m p astfel încît să fie obligaţi să se exileze, astfel încît persoanele lor să fie vînate, hăcuite şi torturate, astfel încît familiile lor să fie alungate în cele patru zări, casele să le fie arse pînă în temelii, t a g m a lor desfiinţată, şi, pe cît posibil, însăşi amintirea ei ştearsă, prin ordinul de a-şi s c h i m b a n u m e l e d u p ă care erau ştiuţi pînă în acel m o m e n t ? Citiţi instrucţiunile pe care le-au dat r e p r e z e n t a n ţ i l o r lor. A d i e r e a libertăţii este în aceste instrucţiuni, ca şi în cele date de oricare alt ordin, tot atît de mîngîietoare p r e c u m este de puternic î n d e m n u l către reformare. Ei au renunţat de bunăvoie la privilegiile lor în materie de impozite; aşa c u m şi regele a renunţat, de la b u n început, la orice revendicare a dreptului de a ridica i m p o z i t e l e d u p ă plac. în F r a n ţ a exista în limitele i m p u s e de o Constituţie liberă, n u m a i o singură opinie. M o n a r h i a absolută îşi trăia sfîrşiml, cu răsuflarea aproape stinsă, fără m u r m u r , fără a o p u n e rezistenţă, fără a se zbate. Orice luptă, orice scindare a apărut ulterior, ca u r m a r e a preferinţei pentru un regim despotic în locul u n e i guvernări în care exista un control r e c i p r o c al diferitelor puteri. P a r t e a victorioasă şi-a r e p u r t a t triumful în detrimentul principiilor unei Constituţii b r i t a n i c e 8 9 .

acestuia: un prinţ a c ă r u i n a t u r ă este cel p u ţ i n la fel de b u n ă p r e c u m c e a a predecesorului său, la fel de ataşat de p o p o r u l său ca şi acesta, şi care a făcut infinit m a i mult decît a făcut acest m a r e m o n a r h , care nici m ă c a r nu şi-a p r o p u s v r e o d a t ă aşa ceva, p e n t r u a îndrepta vechile m e t e h n e ale statului. A fost o u ş u r a r e a pentru adulatorii săi faptul că nu au avut de-a face cu el, deoarece Henric de N a v a r a a fost un prinţ hotărît, activ şi politic. El a fost dăruit cu un spirit o m e n o s şi blînd, cu toate că u m a n i t a t e a şi blîndeţea nu i-au afectat niciodată interesele. El nu a căutat niciodată să se facă iubit fără a se fi p u s m a i întîi în situaţia de a fi temut. El a î m b i n a t v o r b a d u l c e cu fermitatea purtării. El şi-a i m p u s şi m e n ţ i n u t autoritatea într-un m o d d e neştirbit, î n v r e m e c e concesiile pe care le-a făcut nu au avut în v e d e r e decît aspectele de detaliu ale acesteia. El s-a împărtăşit cu n o b l e ţ e din venitul pe care îl datora prerogativelor de care se b u c u r a , fără a secătui sursa acestuia; el nu a r e n u n ţ a t n i c i m ă c a r p e n t r u o clipă la vreunul dintre drepturile de care se b u c u r a în virtutea legilor de căpătîi, şi nici nu a vărsat v r e o d a t ă sîngele celor care i s-au opus, nici pe c î m p u l de bătălie, nici la eşafod. D e o a r e c e a ştiut c u m să-şi facă virtuţile respectate de către cei n e r e c u n o s c ă t o r i , el a meritat laudele celor care, dacă ar fi trăit pe v r e m e a sa, ar fi sfîrşit închişi la Bastilia şi pedepsiţi î m p r e u n ă cu regizicii pe care i-a spînzurat, d u p ă ce a făcut ca Parisul să îi c e d e z e prin înfometare.

Am observat că se afişează de m u l t ă v r e m e , la Paris, cu o insistenţă într-adevăr puerilă, o atitudine de idolatrizare a m e ­ moriei lui Henric al IV-lea. D a c ă există ceva care ar putea g e n e r a ostilitate la adresa acestui prinţ care a făcut gloria regalităţii, atunci acesta este stilul exgerat al acestor panegirice insidioase. P e r s o a n e l e care au d e p u s cel m a i m a r e zel în folosirea acestui instrument sînt cele care şi-au î n c u n u n a t l a u d a la adresa regelui H e n r i c al IV-lea cu d e t r o n a r e a succesorului şi a descendentului

D a c ă aceşti adulatori sînt sinceri în a d m i r a ţ i a lor p e n t r u Henric al IV-lea, atunci ei trebuie să îşi a d u c ă a m i n t e că nu îl p o t preţui m a i m u l t decît el însuşi preţuia n o b i l i m e a Franţei; a cărei virtute, onoare, curaj, patriotism şi loialitate obişnuia să le l a u d e necontenit. Se spune însă că, de atunci, din zilele lui H e n r i c al IV-lea, nobilimea Franţei a decăzut. Se p o a t e . Nu cred totuşi că această degenerare a m e r s atît de departe. Nu pretind că ştiu F r a n ţ a atît de bine p r e c u m alţii; dar m - a m străduit pe p a r c u r s u l întregii m e l e vieţi să aflu cîte ceva despre n a t u r a u m a n ă : în caz contrar, aş fi cu lotul n e d e m n chiar şi de rolul m o d e s t care î m i r e v i n e printre cei care slujesc cauza omenirii. în acest studiu nu am putut trece cu vederea modificările la care fusese supusă o parte considerabilă I omenirii care locuieşte într-o ţară aflată la o depărtare nu m a i mare de douzeci şi patru de m i l e de ţărmul acestei insule. Pe baza observaţiilor pe care le-am făcut şi pe care le-am c o m p a r a t

180

181

d o m n u l e , că o m a r e parte a guvernării civile şi poliţia regatului, în cele m a i importante dintre aspectele ei, nu s-a aflat în m a n i l e acelei părţi a n o b i l i m ă pe care o l u ă m în considerare m a i î n t ă , anume nobilimea militară. A c e a s t a nu a participat, în nici un fel, la administrarea fiscului - a acelui sistem de i m p u n e r e şi a acelor metode de percepere care reprezentau partea c e a m a i deplorabilă a v e c h i u l u i regim; d u p ă c u m e a n u e r a r ă s p u n z ă t o a r e p e n t r u viciile principiului ce p r e z i d a asupra acestui sistem sau p e n t r u daunele care p u t e a u însoţi aplicarea lui.

cu c e l e m a i strălucite investigaţii a s u p r a acestui subiect, am constatat că n o b i l i m e a voastră este, în c e a m a i m a r e parte a ei, alcătuită din o a m e n i de m a r e calitate, dotaţi cu un simţ ascuţit al onoarei, şi în ceea ce-1 priveşte pe fiecare dintre ei în parte, şi în c e e a ce priveşte a n s a m b l u l t a g m e i lor, asupra căruia au v e g h e a t cu o stricteţe m a i m a r e decît se obişnuieşte în alte ţări. Aceşti o a m e n i erau relativ b i n e crescuţi; foarte săritori, o m e n o ş i şi ospitalieri; ei erau direcţi şi deschişi în conversaţia lor; arborînd un a n u m e ton militar; îndulcit, în acelaşi timp, de unele cunoştinţe de literatură, î n d e o s e b i din autorii francezi. M u l ţ i dintre ei se situau cu m u l t chiar d e a s u p r a acestei categorii; dar aici vorbesc n u m a i despre cei pe care i-am întîlnit. în c e e a ce priveşte c o m p o r t a m e n t u l lor faţă de clasele inferioare, ei au fost m i n a ţ i , d u p ă m i n e , de b u n e intenţii, şi chiar de c e v a care se î n v e c i n e a z ă cu atitudinea familiară într-o m ă s u r ă m a i m a r e decît cea care se cultivă î n d e o b ş t e la noi, în relaţiile dintre cei cu ranguri diferite. A lovi un o m , chiar şi de c e a m a i u m i l ă condiţie, era în F r a n ţ a un lucru n e c u n o s c u t şi foarte prost văzut. Alte e x e m p l e de purtare n e c o r e s p u n z ă t o a r e faţă de p a r t e a c e a m a i năpăstuită a comunităţii erau rare. în c e e a ce priveşte atacurile a s u p r a p r o p r i e t ă ţ i i sau a s u p r a libertăţii p e r s o n a l e a o a m e n i l o r de rînd, n i c i o d a t ă nu am auzit p o m e n i n d u - s e de ele; trebuie spus, de a s e m e n e a , că, atîta v r e m e cît legile erau î n c ă în v i g o a r e în t i m p u l v e c h i u l u i r e g i m , o a s e m e n e a c o m p o r t a r e tiranică a supuşilor nu ar fi fost permisă. Cît priveşte purtarea lor în calitate de proprietari funciari, nu am n i m i c de reproşat, deşi i-aş p u t e a m u s t r a în m u l t e privinţe şi mi-aş dori o s c h i m b a r e substanţială a m u l t o r a dintre titlurile de posesiune. A c o l o u n d e pămînturile lor au fost arendate, nu am descoperit nici o u r m ă de asuprire în contractele de mchiriere; d u p ă c u m nu am auzit ca ei să-şi fi însuşit partea leului acolo u n d e , aşa c u m s-a întîmplat de m u l t e ori, s-au asociat cu fermierii. Se p a r e că termenii înţelegerii au fost echitabili. Se p o a t e să fi existat excepţii; dar, cu siguranţă, ele au fost doar excepţii. Nu am nici un motiv să cred că n o b i ­ l i m e a proprietară de p ă m î n t din F r a n ţ a a fost m a i rea în această privinţă decît cea d ă i această ţară; cu siguranţă că purtarea ei nu a fost, m nici o privinţă, m a i ofensatoare decît cea a altor proprie­ tari de pămînt, nenobili, din Franţa. N o b i l i m e a nu a avut nici un fel de p u t e r e în oraşe; la ţară, p r e a p u ţ i n ă . Ştiţi p r e a b i n e ,

N e g î n d , aşa c u m săit îndreptăţit să o fac, că n o b i l i m e a ar fi participat într-un m o d considerabil la asuprirea poporului, săit gata să r e c u n o s c că aceasta nu era nici nevinovată, şi nici nesu­ pusă greşeln, ăi cazurile ăi care o p r i m a r e a a existat cu adevărat. Desigur, ă n i t a r e a p r o s t e a s c ă a celor m a i n e d e m n e aspecte ale manierelor engleze, care i-a alterat natura fără a-i oferi, ăi s c h ă n b , ceea ce ea spera să d o b ă i d e a s c ă , a făcut ca n o b i l ă n e a să d e c a d ă şi mai mult. N o b i l i m e a v o a s t ă e r a m u l t m a i d e p r i n s ă decît a noastră în a prelungi degradarea obişnuită a manierelor dăicolo de vasta la care a s e m e n e a greşeli se iartă; d u p ă c u m purtarea ei a avut m a i p u ţ i n e şanse de î n d r e p t a r e , fiind, t o t u ş i , m a i puţin periculoasă, deoarece efectele sale d ă u n ă t o a r e au fost atenuate mai m u l t decît la n o i , de către un a n u m e respect pentru c o n v e ­ nienţele exterioare. Ea a sprijinit p r e a m u l t a c e a filozofie i m o r a l ă care a contribuit la ruăiarea ei. Ea a c o m i s însă o eroare şi m a i fatală. ( ) a m e n ă de rînd care deţineau la fel de m u l t ă avere, sau chiar m a i multă decît nobilimea, nu au fost cu totul a d m i ş i la r a n g u l şi stima pe care, pe b u n ă dreptate şi ca u r m a r e a u n e i politici adec­ vate, bogăţia le conferă în fiecare ţară - deşi, d u p ă p ă r e r e a m e a , nu în aceeaşi măsură p r e c u m cele ce r e v ă i n o b i l i m ă de săige. în I i a n ţ a , cele d o u ă feluri de aristocraţie au fost ţinute la distanţă una de cealaltă într-un m o d m u l t prea m i n u ţ i o s , deşi m a i puţin decît ăi G e r m a n i a sau în alte ţări. Consider această separare, aşa c u m deja m i - a m luat libertatea «le a vă sugera, ca fiind u n a dintre principalele c a u z e ale distru­ gerii vechii n o b i l i m ă m d e o s e b i cariera militară a fost, ăitr-un mod prea exclusiv, rezervată celor n o b i ă prin naştere. Dar, la u r m a urmei, aceasta a fost doar o eroare de opinie, pe care u n a contrară

182

183

ar fi putut-o corecta. O a d u n a r e p e r m a n e n t ă , în care oamenii de rînd ar fi participat la p u t e r e , ar fi s u p r i m a t oricare dintre aspectele, m u l t prea n e p l ă c u t e şi insultătoare, pe care le prespun aceste distincţii; astfel încît chiar şi neajunsurile din moravurile nobilimii ar fi putut fi, probabil, îndreptate de către o m a i m a r e varietate a ocupaţiilor şi îndeletnicirilor pe care ar fi generat-o o Constituţie pe ordine {a constitution by orders). P e n t r u m i n e , toate aceste proteste la adresa nobilimii sînt n u m a i o simplă creaţie artificială. O n o r u r i l e şi privilegiile t r a n s m i s e prin legi, opiniile şi practicile î n c e t ă ţ e n i t e ale ţării noastre, care s-au n ă s c u t din prejudecăţile zămislite de secole, nu c o n ţ i n n i m i c din c e e a ce ar p u t e a trezi o r o a r e a şi i n d i g n a r e a v r e u n u i o m . D u p ă c u m nici a fi, în m o d perseverent, devotat acestor privilegii nu este, în m o d absolut, o crimă. L u p t a aprigă a fiecărui individ pentru a păstra ceea el a descoperit că-i aparţine şi că-1 singularizează printre ceilalţi este u n u l dintre mijloacele pe care natura ni le-a pus la dispoziţie pentru a ne p u n e la adăpost de nedreptate şi despotism. Ea acţionează ca un instinct de apărare a proprietăţii şi de conservare a comunităţilor din cuprinsul u n u i stat durabil. Ce ar p u t e a să şocheze aici? N o b i l i m e a reprezintă o p o d o a b ă delicată a o r d i n i i civile. Ea î n t r u c h i p e a z ă c o l o a n a corintică a unei societăţi rafinate. Omp.es boni nobilitati semper 90 favemus , spunea un om înţelept şi bun. A te înclina în faţa ei cu reverenţă este, cu adevărat, semnul unei minţi deschise şi binevoi­ toare. Cel care doreşte să n i v e l e z e toate instituţiile artificiale adoptate pentru a întruchipa opinia şi pentru a conferi permanenţă stimei trecătoare, nu-şi simte i n i m a însufleţită de nici un principiu înălţător. Cel care priveşte cu b u c u r i e prăbuşirea nemeritată a ceea ce a înflorit timp îndelungat în splendoare şi onoare nu poate avea decît o dispoziţie acră, răuvoitoare, invidioasă, lipsită de gustul realităţii şi de orice i m a g i n e sau reprezentare a virtuţii. Nu î m i p l a c e să v ă d ceva distrus; nici un fel de gol p r o d u s în societate; nici o ruină pe suprafaţa pămîntului. Astfel se explică de ce nu am fost nici dezamăgit, nici n e m u l ţ u m i t atunci cînd cercetările şi observaţiile m e l e nu mi-au arătat, în n o b i l i m e a franceză, nici vicii incorigibile, şi nici abuzuri care să nu poată fi îndepărtate printr-o r e f o r m ă care nu are n i m i c de-a face cu abolirea ordinului, în întregul său. N o b i l i m e a voastră nu a meritat să fie pedepsită; dar a d e g r a d a î n s e a m n ă tocmai a pedepsi. 184

Cu aceeaşi satisfacţie am constat că cercetările mele privind clerul vostru in-au c o n d u s la un rezultat asemănător. F a p t u l că există grupuri importante de o a m e n i , în m o d incurabil corupte, nu prezintă veşti îmbucurătoare pentru urechile mele. D u p ă c u m nu î m i aplec u r e c h e a cu p r e a m u l t ă credulitate, atunci cînd îi aud pe unii c u m îi vorbesc de rău pe cei pe care au de gînd să-i jefuiască. Sînt m a i degrabă înclinat să cred că viciile sînt n ă s c o c i t e sau exagerate atunci cînd prin p e d e a p s ă se are în vedere un profit personal. Nu este deloc bine să ai un duşman ca martor; dar a avea un hoţ este şi m a i rău. Este dincolo de orice îndoială că viciile şi abuzurile ţin de natura ordinului clerical, şi nici că ar trebui să fie altfel. Acest ordin a fost întemeiat cu mult timp în u r m ă , şi nici nu a fost revizuit prea des. D a r nu mi-a fost dat să văd că m e m b r i i clerului s-ar fi făcut, în m o d individual, v ă t o v a ţ i de crime pentru care să fi meritat confiscarea bunurilor lor sau acele insulte şi umilinţe crude şi acele persecuţii anormale la care s-a recurs în locul u n o r m ă s u r i care să p r o m o v e z e amelirorarea treptată. D a c ă această n o u ă persecuţie religioasă ar fi fost exercitată în n u m e l e fie şi al celei m a i n e î n s e m n a t e c a u z e î n t e m e i a t e , calomniatorii atei, cei care j o a c ă rolul de trîmbiţaşi care incită populaţia la jaf, nu ar fi dat d o v a d ă de atîta caritate încît să renunţe la plăcerea de a perora pe marginea viciilor clerului din ziua de azi. N u m a i că ei nu au procedat astfel. Ei se v ă d astfel obligaţi să scotocească prin istoriile vremurilor trecute (pe care le-au răscolit cu o ardoare răuvoitoare şi distructivă) pentru a dezvălui toate actele de asuprire şi de persecuţie de care clerul s-a făcut vinovat sau de pe u r m a cărora a profitat, pentru a justifica astfel, pe b a z a unor principii de represalii - ce săit cu atît m a i nedrepte cu cît sînt mai lipsite de orice logică - propriile lor persecuţii şi cruzimi. D u p ă ce au distrus toate celelalte genealogii şi distinctă moştenite prin naştere, ei inventează un fel de genealogie a crimelor. Dacă a pedepsi oamenii pentru greşelile strămoşilor lor nu e deloc un act de m a r e justiţie, atunci ce să m a i s p u n e m d e s p r e justiţia care pedepseşte pe b a z a u n e i d e s c e n d e n ţ e fictive, în cadrul unei aceleiaşi corporaţii? A pedepsi oameni care nu au nici o legătură cu actele criminaie, cu excepţia faptului că poartă acelaşi n u m e şi acelaşi titlu cu cei care le-au c o m i s cu adevărat reprezintă un fel de rafinament în cultivarea injustiţiei ce aparţine filozofiei acestei epoci luminate. Adunarea pedepseşte oameni care, mulţi dintre ei, 185

dacă nu majoritatea lor, detestă c o m p o r t a m e n t u l violent al feţelor bisericeşti din trecut cu aceeaşi intensitate cu care îl detestă şi cei care îi persecută astăzi, o a m e n i care ar exprima, în m o d răspicat şi cu tărie, acest lucru, dacă s-ar întîmplă să nu fie conştienţi de scopurile pentru care sînt folosite toate aceste declamaţii. Corporaţiile (corporate bodies) sînt nepieritoare atunci cînd au în vedere binele m e m b r i l o r lor, nu pedepsirea acestora. Naţiu­ nile însele sînt astfel de corporaţii. Sîntem n o i astfel îndreptăţiţi, î n Anglia, s ă g î n d i m c ă p u t e m p o r n i u n r ă z b o i n e c r u ţ ă t o r î m p o t r i v a tuturor francezilor pentru relele pe care aceştia le-au abătut asupra noastră în diferitele p e r i o a d e în care ne-am războit unii cu alţii? în ceea ce vă priveşte, vă puteţi considera îndreptăţiţi să năvăliţi asupra tuturor englezilor pe temeiul nenorocirilor de n e i m a g i n a t pe care invaziile n e d r e p t e c o n d u s e de diferiţii noştri regi, H e n r y şi E d w a r d , le-au adus p o p o r u l u i Franţei? La drept vorbind, ar trebui să ne simţim reciproc îndreptăţiţi să p u r t ă m acest război exterminator unii î m p o t r i v a celorlalţi, pe cît de în­ dreptăţiţi vă simţim voi în a-i persecuta, în m o d gratuit, pe conce­ tăţenii voştri d e azi, p e t e m e i u l faptelor c o m i s e î n trecut d e o a m e n i care poartă acelaşi n u m e . Nu ştim să tragem din istorie toate învăţămintele m o r a l e pe care aceasta le poartă cu sine. D a c ă nu sîntem atenţi, istoria poate chiar să fie folosită p e n t r u a ne c o r u p e minţile şi pentru a ne distruge fericirea. Istoria ni se deschide ca o m ă r e a ţ ă carte în v e d e r e a instruirii noastre, c e e a ce face posibilă extragerea din erorile trecutului şi din n e p u t i n ţ e l e o m e n i r i i a e l e m e n t e l o r de înţelepciune viitoare. D a r d a c ă ea este pervertită, atonei p o a t e servi drept arsenal ce furnizează diferitelor facţiuni din cuprinsul Bisericii şi al statului a r m e l e ofensive şi defensive, p u n î n d la dispoziţie mijloacele pentru a păstra vii sau pentru a resuscita neînţelegerile şi a n i m o z i t ă ţ i l e , a l i m e n t î n d astfel furia civilă. Istoria este constituită, în m a r e parte, din suferinţele ce s-au abătut asupra lumii din pricina mîndriei, ambiţiei, zgîrceniei, răzbunării, poftei dezlănţuite, răzmeriţei, ipocriziei, fervorii nestrunite, din pricina întregului lanţ de dorinţe d e z o r d o n a t e , care z g u d u i e sfera publică cu aceleaşi furtuni agitate care răscolesc viaţa personală, răpindu-i dulceaţa. 186

A c e s t e vicii sînt cauzele acelor furtuni. Religia, m o r a l a , legile, prerogativele, privilegiile, libertăţile, drepturile o m u l u i nu sînt decît pretexte. Pretextele acestea sînt î n t o t d e a u n a prezentate sub forma amăgitoare a u n u i b i n e autentic. Credeţi că îi puteţi p u n e pe o a m e n i la adăpost de tiranie şi răzmeriţă smulgînd din sufletele lor principiile sub e g i d a c ă r o r a f u n c ţ i o n e a z ă aceste pretexte frauduloase? Nu - căci altfel aţi s m u l g e tot ceea ce este de valoare în sufletul o m u l u i . D a c ă acestea sînt pretextele invo­ cate în cazul marilor nenorociri publice, actorii şi instrumentele, de regulă implicaţi în săvîrşirea lor, sînt regii, preoţii, magistraţii, senatele, p a r l a m e n t e l e , A d u n ă r i l e N a ţ i o n a l e , j u d e c ă t o r i i ş i căpitanii. D a r v o i nu veţi v i n d e c a răul hotărînd să nu m a i fie nici m o n a r h i , n i c i miniştrii ai statului sau ai E v a n g h e l i e i ; nici interpreţi ai legii; nici m a r i funcţionari publici; nici consilieri ai Statului. Puteţi să schimbaţi n u m e l e , dar, sub o f o r m ă sau alta, lucrurile vor r ă m î n e la fel. E s t e n e c e s a r ca o a n u m i t ă cantitate de putere să existe î n t o t d e a u n a în c o m u n i t a t e , oricare ar fi cei care o deţin şi indiferent de n u m e l e s u b c a r e este ea exercitată. O a m e n i i înţelepţi se v o r strădui să r e m e d i e z e viciile, nu n u m e l e acestora; ei v o r î n c e r c a să r e m e d i e z e c a u z e l e p e r m a n e n t e ale răului, şi nu instrumentele ocazionale prin care acţionează acestea şi formele schimbătoare sub care se înfăţişează ele. A p r o c e d a altfel î n s e a m n ă a fi un înţelept într-ale istoriei, dar un ageamiu în problemele de natură practică. R a r e o r i se î n t î m p l ă ca d o u ă e p o c i să aibă acelaşi stil în construirea pretextelor şi a modalităţilor de producere a răului. R ă u l este însă ceva şi m a i inventiv. în t i m p ce voi m a i discutaţi încă despre forma sub care el se înfăţişează, el a încetat deja să m a i existe. Acelaşi viciu se î n c a r n e a z ă într-o n o u ă formă. Spiritul t r a n s m i g r e a z ă ; şi, d e p a r t e de a-şi p i e r d e suflul vital prin schimbarea formei, el este reînsufleţit în noile sale o r g a n e de v i g o a r e a p r o a s p ă t ă a u n e i activităţi j u v e n i l e . El continuă să circule peste tot, să facă ravagii, în v r e m e ce voi îi executaţi d o a r forma exterioară, sau doar îi distrugeţi m o r m î n t u l . Vă lăsaţi înfricoşaţi de f a n t o m e şi apariţii, în v r e m e ce casa vă este bîrlog al hoţilor. La fel se întîmplă cu toţi cei care, oprindu-se la nivelul carcasei şi al î n v e l i ş u l u i superficial al istoriei, îşi închipuie că poartă război î m p o t r i v a intoleranţei, a mîndriei şi cruzimii, cînd de fapt, sub pretextul luptei în n u m e l e stîrpirii principiilor putrezite ale facţiunilor decrepite ale trecutului, ei 187

autorizează, în cadrul diferitelor facţiuni ale prezentului, dîndu-le apă la moară, aceleaşi vicii înspăimîntătoare, poate chiar şi m a i rele. Cetăţenii voştri din Paris n-au ezitat în trecut, în sîngeroasa n o a p t e a Sfîntului Bartolomeu, să d e v i n ă instrumentele masa­ crării adepţilor lui Calvin. Ce ar trebui să le s p u n e m celor care se gîndesc să reverse astăzi asupra parizienilor grozăviile şi ororile acelui timp trecut? Cu certitudine, parizienii anului 1789 au ajuns să deteste acel masacru. Socotind cît sînt de crînceni, acest lucru nu a fost deloc greu, deoarece politicienii şi demagogii zilei nu au n i c i un interes în a i m p r i m a p a s i u n i l o r e x a c t aceeaşi direcţie p r e c u m cea din n o a p t e a Sfîntului Bartolomeu. Cu toate acestea, este încă în interesul lor să m e n ţ i n ă vii aceste pasiuni sălbatice. Nu m a i m u l t decît alaltăieri, ei au făcut ca acest masacru să fie reprezentat pe scenă, pentru amuzamentul urmaşilor celor care au c o m i s masacrul. în cadrul acestei farse tragice, ei l-au înfăţişat pe cardinalul de L o r e n a în hainele sale pontificale dînd ordinul de m a s a c r a r e totală. Care să fi fost intenţia acestoi spectacol? A c e e a de a-i face pe parizieni să deteste persecuţia? A c e e a de a-i face să simtă n u m a i dezgust pentru sîngele vărsat? -- N u ! Intenţia a fost aceea de a-i învăţa c u m să-şi persecute proprii lor pastori; aceea de a le stîrni, prin dezgustul şi g r o a z a de cler pe care le-au trezit în ei, înverşunarea în prigonirea şi distrugerea u n u i ordin care, d a c ă este să existe, atunci trebuie să o facă în condiţii nu doar de siguranţă, dar şi de veneraţie. Intenţia a fost aceea de a le accen­ t u a dorinţa şi gustul pentru sînge (cu care s-ar p u t e a considera că s-au adăpat din belşug), prin oferta variată şi adecvată ce li s-a făcut; şi de a-i zori, fără de zăbavă, înspre n o i c r a n e şi masacre, d a c ă acestea ar fi m e n i t e să servească scopul puternicilor zilei. O A d u n a r e în care şi-au ocupat locul o m u l ţ i m e de preoţi şi prelaţi a fost obligată să sufere această înjosire c h i a r în pragul său. Autorul acestei înjosiri nu a fost trimis la galere, şi nici actorii nu au ajuns la casa de corecţie. Nu mult d u p ă acest spectacol, actorii care au participat la el s-au prezentat în faţa A d u n a r ă pentru a r e c l a m a binefacerile acelei religii, pe care au îndrăznit să o p u n ă în discuţie, şi pentru a-şi arăta în Senat feţele prostituate, în v r e m e ce arhiepiscopul Parisului, a cărui funcţie era cunoscută poporului n u m a i prin rugile şi binecuvăitările lui şi despre a cărui avere nu se ştia decît din p o m e n i l e pe c a r e le făcea, era forţat să îşi

abandoneze casa şi să-şi părăsească t u r m a (ca şi c u m ar fi fost vorba despre nişte lupi hămesiţi), deoarece istoria ne arată că, ăi secolul al XVI-lea, cardinalul de L o r e n a a fost un rebel şi un criminal91. A c e s t a este efectul pervertirii istoriei de către cei care, în vederea aceloraşi scopuri abjecte, au pervertit, de asemenea, toate celelalte d o m e n i i ale cunoaşterii. Dar cei care se vor înălţa p ă i ă acolo u n d e d o m n e ş t e raţiunea, cea a cărei privire îmbrăţişează totul şi care rînduieşte secolele în r a z a privirii; r a ţ i u n e a care măsoară lucrurile d u p ă adevăratele lor dimensiuni, cea care dă la 0 parte n u m e l e n e î n s e m n a t e şi adumbreşte culorile facţiunilor lipsite d e i m p o r t a n ţ ă , astfel î n c î t n i m i c a l t c e v a n u m a i p o a t e pătrunde decît spiritul şi calitatea m o r a l ă a acţiunilor u m a n e , ei Ie vor spune învăţătorilor de la Palais-Royal: „Cardinalul de L o r e n a a fost criminalul secolului al XVI-lea, dar v o u ă vă revine gloria de a fi criminalii secolului al XVIII-lea; şi aceasta este singura diferenţă dintre el şi v o i " . Vreau, totuşi, să c r e d că istoria secolului al XlX-lea, care sper că va fi m a i b i n e înţeleasă şi m a i bine folosită, va învăţa o posteritate civilizată să deteste faptele greşite atît ale unuia, cît şi ale celuilalt secol barbar. Ea îi va învăţa pe p r e o ţ ă şi m a g i s t r a t ă viitorului să nu îi facă pe ateiştii speculativi şi pasivi ai timpului lor să plătească pentru grozăviile comise în zilele noastre de către adepţii activi şi de către fanaticii 1 uroşi ai acelei erori funeste care, atîta v r e m e cît nu este p u s ă la lucru, conţine deja în sine propria-i pedeapsă, prin simplul fapt că a fost îmbrăţişată. Ea va ă i v ă ţ a posteritatea să nu poarte r ă z b o i împotriva religiei sau a filozofiei din pricina m o d u l u i abuziv în care cei ipocriţi pun la lucra aceste d o u ă b u n u r i de o i n e s t i m a b ă ă valoare, pe care Ie d a t o r ă m b u n ă t ă ţ ă P r o t e c t o r u l u i universal, Cel care prin toate lucrările lui favorizează şi protejează, m a i presus de orice, n e a m u l o m e n e s c .

188

189

D a c ă vreodată clerul vostru, sau oricare altul, se va d o v e d i a fi vicios, d i n c o l o de limitele a c c e p t a b i l e pe c a r e le i m p u n e imperfecţiunea umană, şi supus acelor greşeli profesionale care ar putea cu greu să fie despărţite de virtuţile profesionale - deşi viciile lor n u p o t justifica n i c i o d a t ă r e c u r g e r e a l a asuprire - , atunci sînt de acord că toate aceste greşeli vor c o n d u c e , în m o d natural, la domolirea apreciabilă a indignării pe c a r e o r e s i m ţ i m împotriva tiranilor care nu c u n o s c nici o m ă s u r ă şi dreptate în

m o d u l lor de a pedepsi. Mă pot î m p ă c a cu ideea că, indiferent de g r u p a r e a căreia îi a p a r ţ i n e , cierul îşi p r o p a g ă opiniile cu o oarecare tenacitate şi cu un a n u m e exces de zel; că el manifestă t e n d i n ţ a de a favoriza p r o p r i a lui grupare şi poziţie, dînd d o v a d ă de un a n u m e ataşament faţă de interesul propriei lui comunităţi, preferîndu-i pe cei care ascultă cu docilitate de doctrinele lor şi neluîndu-i în seamă pe cei care le dispreţuiesc şi le iau în derîdere. Cu toate acestea mă pot împăca, deoarece sînt un om care are de-a face cu o a m e n i şi care ar refuza, prin u r m a r e , să treacă de partea intoleranţei, i n v o c î n d o v i o l e n ţ ă care se exercită în n u m e l e acesteia. Infirmităţile pot fi suportate pînă în m o m e n t u l în care ele degenerează în c r i m e . E s t e n e î n d o i e l n i c că m i ş c a r e a n a t u r a l ă a pasiunilor de la slăbiciune la viciu, trebuie să fie î m p i e d i c a t ă printr-o suprave­ ghere atentă şi printr-o vigilenţă care să nu a d m i t ă ezitarea. E s t e adevărat atunci că g r u p a r e a clerului vostru a trecut dincolo de limitele u n e i toleranţe p r e c u m cea pe care o am în vedere? D i n stilul pe care îl respiră, în general, cele mai recente dintre publica­ ţiile de tot felul din F r a n ţ a , s-ar p u t e a c r e d e că feţele voastre bisericeşti nu sînt decît un soi de monştrii: un amestec înfiorător de superstiţie, ignoranţă, lene, fraudă, avariţie şi tiranie. Este oare însă acest lucru adevărat? Să nu fi acţionat scurgerea timpului, încetarea conflictului de interese, experienţa neplăcută a relelor rezultate din înverşunarea cu care s-au ciocnit pasiunile partizane, în direcţia unei îmbunătăţiri treptate a stării lor de spirit? Este oare adevărat că aceştia îşi r e î n n o i a u zilnic atacurile la adresa puterii civile, deranjînd p a c e a interioară a ţării lor şi subminînd impactul real şi fermitatea acţiunilor de g u v e r n a r e a ţării? E s t e o a r e adevărat că feţele bisericeşti ale timpurilor noastre i-au asuprit pe laici în m o d brutal, aprinzînd peste tot focurile unei persecuţii sălbatice? Şi-au sporit ei averile prin fiecare fraudă comisă? Au pretins ei, cumva, că au obţinut mai mult decît li se c u v e n e a din pămînturile pe care le deţineau? Au transformat ei, cumva, prin­ tr-o folosire abuzivă a c e e a ce le revine de drept, o cerinţă legală, într-un jaf insultător? E s t e oare adevărat că o a m e n i i Bisericii, a t u n c i c î n d n u erau î n v e ş m î n t a ţ i c u î n s e m n e l e puterii, e r a u afectaţi de toate viciile care îi m a c i n ă pe toţi cei care rîvnesc la ea? Erau ei oare aţîţaţi de spiritul violent şi litigios al controver­ sei? M i n a ţ i de ambiţia de a exercita suveranitatea intelectuală

asupra celorlalţi, au fost ei o a r e în situaţia de a î n t o a r c e spatele oricărei autorităţi, de a i n c e n d i a bisericile, de a m a s a c r a preoţii altor confesiuni, de a distruge altarele şi de a îşi înălţa propriul imperiu doctrinar pe ruinele guvernărilor distruse - r e c u r g î n d u n e o r i la linguşire, forţînd alteori c o n ş t i i n ţ e l e o a m e n i l o r să respingă jurisdicţia instituţiilor publice pentru a accepta supu­ nerea faţă de autoritatea lor personală? Au început ei, cumva, prin a invoca libertatea pe care, mai apoi, au trădat-o pentru a-şi însuşi, în m o d abuziv, puterea? Acestea, sau m ă c a r unele dintre ele, erau viciile care le-au fost reproşate, nu fără o o a r e c a r e îndreptăţire, m u l t o r a dintre oamenii Bisericii din trecut, aparţinînd celor d o u ă m a r i grupări care au divizat şi destrămat E u r o p a . D a c ă a existat în m o d vizibil, în Franţa, ca de altfel şi în alte ţări, m a i degrabă o d i m i n u a r e decît o creştere a acestor vicii, atunci în loc să se p u n ă pe s e a m a clerului crimele c o m i s e de alţii în spiritul caracterului reprimabil al altor vremuri, acesta ar trebui să fie m a i degrabă lăudat, încurajat şi sprijinit în u n a n i m i t a t e , în încercarea lui de a se î n d e p ă r t a de un m o d de a acţiona, care i-a înjosit pe predecesorii săi, şi de a-şi însuşi o a n u m e m o d e r a ţ i e a spiritului şi a manierelor, m u l t m a i adecvată funcţiei sacre pe care o îndeplineşte. Atunci cînd împrejurările mi-au purtat paşii în F r a n ţ a 9 2 , către sfîrşitul ultimei domnii, o m a r e parte a curiozităţii m e l e a fost captată de cler, sub toate înfăţişările sale. Astfel, d e p a r t e de a constata existenţa (doar cu excepţia u n u i singur g r u p de o a m e n i , care, deşi nu foarte n u m e r o s , era totuşi foarte activ) plîngerilor şi a n e m u l ţ u m i r i l o r la adresa acestui ordin, la care unele publicaţii m ă î n d r e p t ă ţ e a u s ă m ă aştept, n u a m p e r c e p u t nici u n fel d e agitaţie publică sau privată la adresa clerului. Cercetînd m a i în adîncime, am descoperit c u m , în general, clerul este alcătuit din persoane cu spirite m o d e r a t e şi m a n i e r e civilizate - mă refer aici atît la clerul de mir, cît şi la cel de a m b e l e sexe, ce aparţine or­ dinelor monastice. Nu am avut n o r o c u l de a-i c u n o a ş t e pe mulţi dintre cei care alcătuiesc clerul de parohii; dar relatarea ce mi sa făcut despre m o r a l a lor şi despre m o d u l în care îşi îndeplinesc datoriile a fost cît se p o a t e de favorabilă. Cu u n i i dintre repre­ zentanţii clerului superior am făcut cunoştinţă în m o d personal; cît despre restul acestei categorii, am avut mijloace de informare

190

191

foarte b u n e . Cei m a i m u l ţ i dintre ei erau p e r s o a n e de viţă nobilă, s e m ă n î n d cu alţii de rangul lor; iar acolo u n d e existau diferenţe, acestea acţionau în favoarea clerului. Ei erau mult mai educaţi decît n o b i l i m e a militară; astfel încît nu puteau să-şi facă de ruşine profesia prin i g n o r a n ţ a lor sau prin lipsa calificării n e c e s a r e p e n t r u exercitarea autoritatăţii. Ei mi-au apărut, d i n c o l o de caracterul lor bisericesc, ca spirite liberale şi deschise; cu inimi de gentleman i şi de o a m e n i de o n o a r e ; nici insolenţi, şi nici servili în m a n i e r e l e şi c o m p o r t a m e n t u l lor. Ei mi s-au înfăţişat m a i degrabă ca o clasă superioară: un grup de o a m e n i , printre care nu ai fi fost suprins d a c ă ai fi aflat vreun abate F e n e l o n . Am văzut, în rîndurile clerului din Paris, o a m e n i de m a r e cultură şi sinceritate, o a m e n i aparţinînd acestei categorii, pe care nu te-ai aştepta să-i afli nici u n d e în l u m e . F a p t u l că ei sînt de găsit ia Paris, m-a îndreptăţit să cred că sînt şi în afara acestuia. Sînt conştient de faptul că c e e a ce am aflat în alte părţi s-a datorat întîtnplării, de aceea p r e s u p u n că este un eşantion concludent. Am petrecut cîteva zile într-un oraş de provincie, u n d e , în absenţa episcopului, mi-am întreţinut serile cu trei clerici, asistenţii şi reprezentanţii acestuia în m a t e r i e de p r o b l e m e administrative (vicars-general), persoane care ar fi făcut cinste oricărei Biserici. A c e ş t i a erau toţi trei b i n e i n f o r m a ţ i : d o i dintre ei fiind de o erudiţie dintre cele mai profunde, generale şi atotcuprinzătoare, atît în chestiuni antice şi m o d e m e , cît şi în cele orientale şi occi­ dentale - cu deosebire în d o m e n i u l lor profesional. Ei p o s e d a u o cunoaştere a teologilor englezi m a i cuprinzătoare decît m-aş fi aşteptat să o aflu pătrunzînd, cu acurateţe critică, în specificul gîndirii (genius) acestor scriitori, cu o acurateţe critică. U n u l dintre aceştia p o a t e fi n u m i t aici, deoarece el a m u r i t între t i m p : abatele M o r a n g i s . A d u c d e b u n ă v o i e u n o m a g i u m e m o r i e i acestei persoane nobile, venerabile, învăţate şi m i n u n a t e . D u p ă c u m ar trebui să procedez la fel. cu aceeaşi tragere de inimă, şi în cazul meritelor celorlalţi, care cred că m a i sînt î n c ă în viaţă, dacă nu m-aş teme c u m v a că aş putea să provoc vreun rău celor pe care nu îi p o t ajuta deloc. Unii dintre aceşti clerici de rang sînt, prin toate titlurile lor, p e r s o a n e ce merită un respect u n a n i m . Ei sînt d e m n i de grati­ tudinea m e a şi a multora dintre englezi. D a c ă această scrisoare va ajunge vreodată în mîinile lor, sper ca ei să nu se îndoiască de 192

faptul că printre englezi se află şi unii cărora le pasă, din toată inima, de declinul lor n e m e r i t a t şi de confiscarea c r u d ă a averilor lor. C e e a ce spun despre ei reprezintă o m ă r t u r i e pe care trebuie să o fac - atît cît v o c e a m e a c e a slabă îmi p e r m i t e - în n u m e l e adevărului. De cîte ori va veni v o r b a despre p r o b l e m a acestei persecuţii nefireşti, v o i plăti acest tribut adevărului. N i m e n i nu mă va p u t e a opri să acţionez în n u m e l e dreptăţii şi al recu­ noştinţei. A sosit t i m p u l pentru săvîrşirea a c e s t e i datorii; iar dreptatea şi recunoştinţa n o a s t r ă v o r fi cu atît m a i binevenite cu cît cei care le m e r i t ă cu prisosinţă de la-noi şi de la o m e n i r e suferă sub apăsarea abuzurilor p o p u l a r e şi a persecuţiilor puterii opresive. Aţi avut înainte de revoluţie aproximativ o sută d o u ă z e c i de episcopi. Cîţiva dintre ei erau o a m e n i de o e x c e p ţ i o n a l ă sfinţenie şi de o m i l ă fără margini. A t u n c i cînd v o r b i m d e s p r e virtutea eroică este de la sine înţeles că v o r b i m despre o virtute rară. De aceea cred că, în rîndul acestor epsicopi, e x e m p l e l e de adîncă depravare sînt tot atît de rare p r e c u m cele de s u b l i m ă bunătate. Ii las, fără a f o r m u l a nici o obiecţie, pe cei c a r e află p l ă c e r e în investigaţia care c o n d u c e la astfel de descoperiri, să s e m n a l e z e exemplele de avariţie şi imoralitate. Nici u n u l dintre cei de o vîrstă cu m i n e nu va fi surprins să constate că, în rîndurile fiecărei clase sociale, există o a m e n i care nu duc acea viaţă perfectă de renunţare la bogăţii şi plăceri; o viaţă pe care toţi îşi doresc ca ei să o îmbrăţişeze, unii chiar sperînd că acest lucru s-ar p u t e a întâm­ pla cu adevărat, dar pe care n i m e n i nu o cere cu atîta severitate precum cei care se dedică cel m a i m u l t propriilor lor interese sau care c e d e a z ă cu atîta uşurinţă propriilor lor pasiuni. Sînt sigur că, atunci cînd am fost în Franţa, n u m ă r u l prelaţilor vicioşi nu era mare. U n i i dintre ei, care nu se r e m a r c a u prin caracterul o r d o n a t al vieţii lor, au încercat să c o m p e n s e z e lipsa virtuţilor disciplinei prin cultivarea celor liberale; fiind astfel dotaţi cu calităţi care îi făceau folositori bisericii şi statului. Mi s-a spus că, doar cu cîteva excepţii, L u d o v i c al XVI-lea a c o r d a o atenţie m a i m a r e caracte­ rului la p r o m o v a r e a în rang decît regele de d i n a i n t e a lui; şi cred că acest lucru ar putea fi adevărat, dacă e să c o n s i d e r ă m spiritul de reformă de care a fost p ă t r u n s ă întreaga lui d o m n i e . In v r e m e ee actuala p u t e r e c o n d u c ă t o a r e s-a arătat d i s p u s ă n u m a i să I jefuiască Biserica. Ea i-a pedepsit pe toţi prelaţii, ceea ce înC-da 66 coala 13

193

P e scurt, d o m n u l e , a m i m p r e s i a c ă a c e a s t ă n o u ă o r d i n e ecleziastică este menită să fie n u m a i o etapă temporară pentru mai b u n a pregătire a distrugerii c o m p l e t e a religiei creştine în toate formele sale, pretutindeni u n d e minţile o a m e n i l o r sînt pregătite prin a d u c e r e a la îndeplinire a acestui plan de c o m p r o m i t e r e universală a slujitorilor săi - pentru a-i da această u l t i m ă lovitură. Cei care vor refuza să c r e a d ă că filozofii fanatici, c a r e d a u tonul acestor maşinaţiuni, lucrează de m u l t în această direcţie se vor dovedi a fi extrem de neştiutori în ceea ce priveşte caracterul şi m o d u l lor de a acţiona. Aceşti exaltaţi (entusiasts) nu se vor sfii să-şi declare, în m o d făţiş, credinţa că este m a i b i n e pentru Stat să r e n u n ţ e la religie decît să o păstreze. Ei se bizuie astfel pe capacitatea lor de a înlocui binele pe care îl p r e s u p u n e religia cu u n u l inventat de ei - adică, cu un fel de educaţie i m a g i n a t ă de ei pe t e m e i u l u n e i c u n o a ş t e r i a n e v o i l o r fizice ale o a m e n i l o r . Această educaţie va c o n d u c e , treptat, individul la o concepţie luminată despre interesele sale personale, care, o d a t ă pătrunse în înţelesul lor, se vor identifica, aşa c u m ne asigură aceşti filozofi, cu un interes m a i cuprinzător care nu este altul decît interesul public. S c h e m a acestui tip d e e d u c a ţ i e este, d e m u l t ă v r e m e , cunoscută. N u m e l e sub care ea apare în u l t i m u l t i m p (în spiritul noii nomenclaturi de termeni tehnici pe care ei au inventat-o) este acela de educaţie civică.

s e a m n ă că cei vicioşi au fost favorizaţi, m ă c a r în ceea ce priveşte reputaţia. Ea a dotat Biserica cu un sistem înjositor de pensii, astfel încît nici un om cu spirit elevat sau de condiţie n o b i l ă (liberal) să nu-şi poată î n d r u m a copiii către ordinul ecleziastic. Acest ordin era astfel m e n i t să îi atragă n u m a i pe cei din clasele cele m a i de jos ale societăţii. D a r c u m la voi clerul inferior nu este suficient de n u m e r o s pentru sarcinile pe care le are de îndeplinit, c u m acestea sînt peste m ă s u r ă de multe, m i n u ţ i o a s e şi trudnice, şi c u m nu aţi creat vreo înlesnire pentru clasele de mijloc ale clerului, în viitor nu va m a i exista nimic în cadrul Bisericii Galice, din c e e a ce î n s e a m n ă ştiinţă sau erudiţie. Şi pentru a desăvîrşi această operă, A d u n a r e a , fără să-i pese cîtuşi de p u ţ i n de drepturile celor ce dispun de beneficiile clerului, a hotărît ca pe viitor, clerul să fie ales. A c e a s t ă decizie va d u c e la alungarea tuturor spiritelor m o d e s t e din rîndurile celor ce exercită profesia de cleric, a tuturor celor care sînt în stare să-şi păstreze inde­ p e n d e n ţ a funcţiei şi a c o m p o r t a m e n t u l u i ; aruncînd astfel întreaga grijă pentru b u n a orientare a spiritului public în mîinile u n u i grup de mizerabili linguşitori, scindaţi în facţiuni, imorali, îndrăzneţi şi dibaci, de o a s e m e n e a condiţie şi cu un astfel de m o d de a trăi încît p e n s i a de n i m i c ce însoţeşte funcţiile lor (în comparaţie cu care salariul ultimului accizar pare avantajos şi onorabil) devine obiectul u n o r intrigi dintre cele m a i josnice şi reprobabile. Cît îi priveşte pe acei funcţionari cărora li se atribuie încă n u m e l e de episcopi, ei vor c o n t i n u a să recurgă la aceleaşi m a n e v r e n e d e m ­ ne - un fel de hocus-pocus electoral - pentru a fi aleşi de către o a m e n i care aparţin tuturor confesiunilor religioase cunoscute, sau care p o t fi inventate. N o i i voştri legislatori nu au precizat n i m i c cu privire la calităţile pe care trebuie să le aibă candidaţii la funcţia de episcop, atît din p u n c t de vedere m o r a l , cît şi din p u n c t de v e d e r e al atitudinii lor faţă de doctrina religioasă; d u p ă c u m ei nu au formulat n i c i condiţiile care se referă la clerul subordonat; aşa d u p ă c u m se pare că m e m b r i i n o u l u i cler p o t practica s a u p r e d i c a , de la cel m a i m a r e pînă la cel m a i mic, d u p ă b u n u l lor plac, orice le c o n v i n e ca fiind religie sau absenţă a acesteia. Nu îmi este încă l i m p e d e în ce ar putea consta jurisdicţia pe care episcopii o exercită asupra subordonaţilor lor, şi nici dacă ei exercită m ă c a r o a s e m e n e a jurisdicţie.

Sper că adepţii lor din Anglia (cărora le reproşez m a i degrabă conduita nesăbuită decît v o i n ţ a de a acţiona d u p ă scopul pe care şi-1 p r o p u n autorii acestui detestabil plan) nu vor reuşi nici să-i d e p o s e d e z e pe clerici, şi n i c i să i n t r o d u c ă p r i n c i p i u l alegerii populare pentru o c u p a r e a scaunelor episcopale şi parohiale. în starea actuală a lucrurilor, aceasta ar echivala cu c e a din u r m ă etapă a coruperii Bisericii, cu ruinarea totală a caracterului bise­ ricesc; acesta fiind şi şocul cel m a i p u t e r n i c c a r e a z g u d u i t vreodată Statul, din c a u z a u n e i greşite organizări a religiei. Stiu prea bine că se întîmplă ca funcţiile episcopale şi cele preoţeşti, atunci cînd ele se află sub patronaj regal sau seniorial - aşa c u m este cazul în Anglia şi c u m a fost, p î n ă de curînd, în F r a n ţ a - să fie dobîndite prin mijloace nu dintre cele m a i respectabile; dar celălalt principiu care îl constrînge pe candidat să solicite voturile, supune dobîndirea funcţiei, într-un m o d m u l t m a i sigur şi m a i general, celor mai murdare maşinaţiuni pe care le p o a t e angaja

194

195

ambiţia cea m a i josnică; şi c u m , în acest caz, n u m ă r u l oamenilor Bisericii care sînt obligaţi să solicite voturile este m a i m a r e , şi dezordinile p r o d u s e în rîndul populaţiei sporesc pe măsură. A c e i a dintre voi care aţi furat clerul vă închipuiţi că naţiunile p r o t e s t a n t e vor trece u ş o r cu v e d e r e a c o m p o r t a m e n t u l vostru, d e o a r e c e clerul pe care l-aţi deposedat, pe care l-aţi înjosit şi pe care l-aţi lăsat pradă batjocurii şi dispreţului aparţine Bisericii Catolice, adică aceleiaşi religii pe care pretind că o practică şi ei înşişi. Nu mă îndoiesc cîtuşi de puţin că se vor găsi, ici şi colo, unii bigoţi infami, care urăsc sectele şi grupările diferite de ale lor, m a i m u l t decît iubesc c o n ţ i n u t u l î n s u ş i al religiei; şi care se înverşunează m a i curînd î m p o t r i v a celor care nu le împărtăşesc planurile şi sistemele lor particulare decît î m p o t r i v a celor care atacă temeiurile speranţei n o a s t r e c o m u n e . Aceşti o a m e n i v o r vorbi şi v o r scrie despre acest subiect într-o m a n i e r ă de aşteptat de la t e m p e r a m e n t u l şi caracterul lor. B u r n e t ne spune că atunci cînd a fost în Franţa, în anul 1683, „ m e t o d a care îi convertea la p a p i s m p e o a m e n i i cei m a i m e r i t u o ş i e r a u r m ă t o a r e a : e i s e hotărau să p u n ă la î n d o i a l ă întregul religiei creştine. O d a t ă acest lucru săvîrşit, nu m a i c o n t a atît de m u l t de ce parte erau sau în ce formă continuau ei să practice, în exterior, religia". D a c ă aceasta era la v r e m e a respectivă politica ecleziastică a Franţei, au avut de atunci suficient timp să se căiască. Ei au preferat însă ateismul unei forme de religie care nu se potrivea cu ideile lor. Ei au reuşit să distrugă acea formă; în v r e m e ce ateismul a reuşit să-i distrugă pe ei. Sînt gata să dau crezare mărturiei lui B u m e t , deoarece am observat prea m u l t din acest spirit (căci, într-o astfel de situaţie, oricît de puţin ar exista, este deja p r e a mult) printre noi. Şi totuşi, în pofida exitenţei sale, el nu se face simţit chiar peste tot.

înfiorare de mizerabilii care pretindeau că ar avea c e v a în c o m u n cu ei, pe motivul că i-ar fi d e p o s e d a t pe cei ale căror doctrine ei le c o m b ă t e a u şi pentru a fi dispreţuit o religie a cărei puritate au apărat-o cu un zel ce stă mărturie pentru respectul profund pe care l-au d o v e d i t faţă de e s e n ţ a s i s t e m u l u i pe c a r e d o r e a u să-1 reformeze. M u l ţ i dintre u r m a ş i i lor au păstrat acelaşi zel, d a r într-o tonalitate m a i m o d e r a t ă , deoarece s-au aflat m a i puţin în situaţii conflictuale. Ei nu uită că d r e p t a t e a şi î n d u r a r e a sînt elemente esenţiale ale religiei. O a m e n i i lipsiţi de pietate nu îşi vor d o v e d i afinitatea lor spirituală în ochii credincioşilor prin acte de nedreptate şi c r u z i m e la adresa semenilor lor.

învăţaţii care au reformat religia noastră în Anglia, nu se a s e a m ă n ă deloc cu doctorii care reformează a c u m la Paris. P o a t e că ei s-au aflat (ca şi cei c ă r o r a li se o p u n ) m a i m u l t decît ar fi de dorit sub influenţa u n u i spirit partizan. Cu toate acestea, credinţa lor e r a u n a dintre cele m a i sincere, pietatea lor fiind dintre cele m a i exaltate şi arzătoare. Toţi erau gata să m o a r ă (aşa c u m s-a şi întîmplat cu unii dintre ei), p r e c u m eroii adevăraţi, în apărarea ideilor lor despre creştinism, tot aşa c u m ei s-au sacrificat cu aceeaşi tărie, dar cu sufletul m a i împăcat, pentru marile adevăruri c o m u n e tuturor ramurilor religiei. Aceşti o a m e n i s-ar fi dezis cu

îi a u z i m pe aceşti n o i d o c t o r i c u m se fălesc n e î n c e t a t cu spiritul lor de toleranţă. D a r a tolera toate opiniile atunci cînd crezi că nici u n a dintre ele nu este d e m n ă de stimă nu e un merit prea m a r e . A le trata pe toate cu egală indiferenţă nu î n s e a m n ă a le trata cu indulgenţă sau imparţialitate. Tipul de b u n ă v o i n ţ ă care se naşte din dispreţ nu reprezintă un act de caritate autentică. Există printre noi, în Anglia, o m u l ţ i m e de o a m e n i care tolerează în adevăratul spiritul al toleranţei. Ei c o n s i d e r ă că d o g m e l e religiei sînt toate importante, deşi în grade diferite. Există pentru ei în cazul religiei, aşa c u m e cazul cu toate lucrurile de valoare, temeiuri p e n t r u a prefera u n e l e d o g m e altora. Afirmîndu-şi preferinţele, ei îşi arată toleranţa faţă de cei care nu aleg ca ei. Ei tolerează nu pentru că dispreţuiesc opiniile, ci pentru că respectă dreptatea. Ei înţeleg să protejeze cu respect şi afecţiune toate religiile, deoarece ei iubesc şi venerează m a r e l e principiu asupra căruia sînt cu toţii de acord, şi marele scop către care ţintesc cu toţii. Ei î n c e p să întrezărească, cu tot m a i m a r e claritate, faptul că avem cu toţii o cauză c o m u n ă ce trebuie apărată de un d u ş m a n c o m u n . Minţile lor nu vor fi atît de întunecate de spiritul partizan încît să nu deosebească între măsurile ce favorizează grupul lor particular şi actele de ostilitate, care, sub a p a r e n ţ a că vizează o altă confesiune, sînt o r i e n t a t e de fapt î m p o t r i v a î n t r e g u l u i ansamblu al Bisericii, în care şi ei sînt incluşi sub o altă denumire, î m i este imposibil să spun care ar p u t e a să fie specificul fiecăreia dintre categoriile pe care le alcătuiesc o a m e n i i din j u r u l m e u . Mă refer, totuşi, la m a r e a majoritate a concetăţenilor m e i , şi trebuie să vă spun că, în ochii lor, acel sacrilegiu nu este inclus în concep-

196

197

ţia pe care o au despre faptele b u n e . D e o a r e c e ei sînt departe de a c r e d e că vă puteţi alătura lor întru credinţă pe b a z a u n u i astfel de titlu, ar fi m a i bine ca profesorii voştri să nu lase la vedere acea doctrină care afirmă caracterul legitim al proscrierii o a m e n i l o r inocenţi şi să restituie celor năpăstuiţi toate bunurile furate. P î n ă în acel m o m e n t , ei nu vor putea să facă parte din rîndurile noastre. S-ar p u t e a să credeţi că n o i nu a p r o b ă m confiscarea de către voi a veniturilor episcopilor, decanilor, ale adunărilor de canonici şi ale clerului parohial, care se b u c u r ă de venituri i n d e p e n d e n t e , rezultate din pămîntul pe care îl posedă, deoarece Biserica are în Anglia aceleaşi surse de venituri. S-ar putea să spuneţi că această obiecţie nu se susţine în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor călugărilor şi călugăriţelor, şi a abolirii o r d i n u l u i lor. E s t e adevărat că, pentru a c o n d a m n a confiscarea, nu ne p u t e m referi în această privinţă la e x e m p l u l Angliei; d a r acest lucru nu afectează deloc motivul pentru care aceasta este condamnabilă, iar acest m o t i v este adînc înrădăcinat. P a r l a m e n t u l cel lung a confiscat pămînturile decanilor şi clerului parohial din Anglia, în virtutea aceloraşi idei pe b a z a cărora A d u n a r e a voastră Naţională scoate la vînzare pămînturile ordinelor monastice. N u m a i că pericolul rezidă în chiar n e d r e p t a t e a pricipiului, şi nu în categoria de p e r s o a n e asupra c ă r o r a el se exercită întîia dată. V ă d dar c u m într-o ţară vecină n o u ă este adoptat un m o d de a acţiona care sfidează dreptatea, i n t e r e s u l c o m u n al u m a n i t ă ţ i i . P e n t r u A d u n a r e a Naţională din Franţa, p o s e s i u n e a nu reprezintă n i m i c , legile şi uzanţele sînt desconsiderate. Văd c u m A d u n a r e a Naţio­ nală respinge, în m o d deschis, doctrina prescripţiei, care, aşa c u m p e b u n ă dreptate n e s p u n e u n u l dintre c e i m a i m a r i jurişti a i n o ş t r i 9 - , este înscrisă în dreptul natural (the law of nature). El ne spune, că necesitatea de a fixa într-o m a n i e r ă pozitivă limitele prescripţiei şi de a o garanta contra oricărei încălcări se n u m ă r ă printre cauzele care au d u s la instituirea societăţii civile. O dată ce prescripţia nu a fost respectată, nici o f o r m ă de proprietate nu se m a i află în siguranţă, fie şi pentru simplul motiv că aceasta atinge proporţii suficient de m a r i pentru a atrage cupiditatea unei puteri nevoiaşe. Constat, în Franţa, existenţa unei practici care reflectă dispreţul pentru această parte fundamentală a dreptului natural. Văd c u m confiscatorii atentează m a i întîi la b u n u r i l e episcopilor, ale clerului parohial şi ale mînăstirilor; n u m a i că nu

îi văd oprindu-se acolo. V ă d c u m , fără a-şi da m ă c a r osteneala de a discuta într-o manieră cît de cît serioasă asupra acestei p r o ­ bleme, prinţii de sînge, care potrivit celor m a i v e c h i u z a n ţ e ale acestui regat deţineau vaste d o m e n i i ereditare, sînt d e p o s e d a ţ i de ele, astfel încît în loc să se b u c u r e de proprietatea lor stabilă şi independentă sînt reduşi la condiţia celui care speră să primească o pensie nesigură şi oferită din milă. d u p ă b u n u l plac al u n e i Adunări, care, desigur, se va sinchisi p r e a puţin de drepturile celor c a r e sînt la discreţia sa, a t u n c i c î n d ea dispreţuieşte drepturile proprietarilor legitimi. î m b ă t a t ă d e insolenţa p r i m e i sale victorii d e z o n o r a n t e şi p r e s a t ă de dificultăţile c a u z a t e de setea sa de cîştig obţinut prin mijloace n e c u r a t e , dezamăgită, dar nu şi descurajată, A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă a sfîrşit prin a se dedica, în întregime, subminării, de la un c a p ă t la celălalt al r e g a t u l u i , tuturor formelor de proprietate, indiferent de categoria socială căreia îi aparţine proprietarul. Ea i-a constrîns pe toţi francezii să accepte ca în toate tranzacţiile c o m e r c i a l e , în toate actele de vînzare a pămînturilor, în toate problemele de interes personal, ca si în toate aspectele care ţin de viaţa comunităţii, să folosească drept i n s t r u m e n t e l e g a l - r e c u n o s c u t e de efectuare a plăţilor b a n c n o t e l e care simbolizează cîştigul p l ă n u i t a fi o b ţ i n u t din vînzarea a c e e a ce au jefuit. Ce vestigii ale libertăţii şi ale proprietăţii au mai putut ei să lase d u p ă aceasta? P a r l a m e n t u l nostru a c o r d ă mai m u l t ă atenţie d r e p t u l u i de a r e n d ă al u n u i grădinar, chiriei pentru o cocioabă, v a d u l u i unei cîrciumi sau al unei brutării - tot ceea ce seamănă, m a i mult sau m a i puţin, cu un bun mobil sau imobil - decît acordaţi voi p a t r i m o n i u l u i funciar, cel m a i v e c h i şi m a i important, aparţinînd p e r s o a n e l o r cel m a i demne de respect sau întregului ansamblu al intereselor financiare şi c o m e r c i a l e din ţara voastră. N o i r e s p e c t ă m foarte m u l t autoritatea corpului legislativ; dar nu ne-a trecut niciodată prin minte, nici m ă c a r prin vis, că P a r l a m e n t u l ar avea vreun drept de a viola proprietatea, de a n e s o c o t i prescripţia sau de a i m p u n e cu forţa, în locul unei m o n e d e reale şi recunoscute de legile naţiunii, una creată de fantezie. N u m a i că voi, care aţi început prin a refuza să vă s u p u n e ţ i celor m a i m o d e r a t e restricţii, aţi sfîrşit prin a institui un despotism nemaiauzit. Constat că fundamentul pe b a z a căruia acţionează confiscatorii voştri p o a t e fi r e z u m a t astfel: este adevărat că măsurile pe c a r e le-au luat nu v o r fi sancţionate de

198

199

către nici o curte de justiţie, n u m a i că regulile de prescripţie nu p o t a v e a v a l o a r e de o b l i g a ţ i e p e n t r u o a d u n a r e l e g i s l a t i v ă . 9 4 Astfel încît această a d u n a r e legislativă a u n e i naţiuni libere nu v e g h e a z ă la apărarea proprietăţii, ci la distrugerea ei; şi nu doar proprietatea, dar şi oricare altă regulă sau m a x i m ă care îi poate oferi acesteia stabilitate, şi acele i n s t r u m e n t e care, ele singure, îi pot garanta circulaţia. Atunci cînd în secolul al XVI-lea anabaptiştii din Munster au s e m ă n a t confuzie în G e r m a n i a , prin sistemul lor de nivelare şi prin opiniile lor lipsite de sens despre proprietate, care a fost ţara din E u r o p a care să nu se alarmeze, pe b u n ă dreptate, din pricina răspmdirii furiei lor? Dintre toate lucrurile, cel care terorizează cel m a i mult înţelepciunea este fanatismul epidemic, deoarece, dintre toţi duşmanii înţelepciunii, acesta este cel împotriva căruia ea este cel m a i puţin c a p a b i l ă să se apere. Nu p u t e m să r ă m î n e m indiferenţi la spiritul f a n a t i s m u l u i ateu pe care îl inspiră o m u l ţ i m e de scrieri răspîndite cu o perseverenţă şi cu o cheltuială incredibilă, şi de predici rostite pe toate străzile şi în toate locurile publice din Paris. Aceste scrieri au aprins, în sînul populaţiei, o furie sălbatică şi oarbă, care reprimă în ea sentimentele naturale, ca şi pe cele ale moralei şi religiei, cu atît m a i m u l t cu cît aceste n e n o r o c i r i sînt provocate t o c m a i pentru a suporta, cu o răbdare amară, convulsiile violente şi schimbările ce au afectat proprie­ 95 t a t e a . Spiritul prozelitismului însoţeşte acest spirit al fanatismu­ lui. Propagatorii noii credinţe au societăţi care c o m p l o t e z ă şi, în acelaşi timp, corespondează atît în Franţa, cît şi în străinătate. U n a dintre ţintele principale pe care o vizează atacul lor distructiv este Republica Bernei, u n a dintre cele m a i fericite, prospere şi bine g u v e r n a t e ţări din l u m e . Mi s-a s p u s că, într-o a n u m i t ă măsură, ei au reuşit să răspîndească acolo seminţele nemulţumirii. E i acţionează, d e a s e m e n e a , p e întreg c u p r i n s u l G e r m a n i e i . S p a n i a şi Italia nu au fost nici ele lăsate deoparte. Nici Anglia nu a r ă m a s în afara planului lor atotcuprinzător de caritate răuvoi­ toare; iar în Anglia ne este dat să-i aflăm pe cei care îi primesc cu braţele deschise, care îi dau drept exemplu, şi aceasta nu de la un singur a m v o n , şi care aleg, în m o d public, în m a i m u l t e dintre şedinţele lor periodice, să c o r e s p o n d e z e cu ei, care îi aplaudă şi care îi p r o p u n ca obiecte d e m n e de a fi admirate; o a m e n i care

primesc de la ei î n s e m n e ale fraternităţii şi stindarde consacrate în cadrul ritarilor şi misterelor l o r 9 6 ; care le p r o p u n să schimbe jurăminte de prietenie eternă - în chiar m o m e n t u l în care puterea, căreia Constituţia noastră i-a delegat, în m o d exclusiv, capacitatea de a acţiona în n u m e l e acestui regat, p o a t e c o n s i d e r a oportun să înceapă războiul împotriva lor. Lucrul de care mă t e m nu este acela că, u n n î n d e x e m p l u l Franţei, v o m proceda la confiscarea proprietăţilor Bisericii, deşi cred că acesta nu este cel m a i m i c dintre rele. C e e a ce mă îngri­ jorează totuşi este faptul că am putea, într-o b u n ă zi, să ajungem să c r e d e m , în Anglia, că Statul este îndreptăţit să recurgă, în vederea procurării de resurse, la confiscări de orice natură; sau că orice c a t e g o r i e de c e t ă ţ e n i s-ar p u t e a c r e d e î n d r e p t ă ţ i t ă să le privească pe celelalte ca fiind p r a d a sa n a t u r a l ă . 9 7 Naţiunile se adîncesc, din ce în ce m a i mult, într-un ocean de datorii nesfîrşite. Datoria publică, iniţial reprezentînd un mijloc de securitate pentru guvernare prin faptul că îi implica pe m a i m u l ţ i în m e n ţ i n e r e a liniştii p u b l i c e , ar p u t e a foarte b i n e , d a c ă ar atinge p r o p o r ţ i i exagerate, să devină mijlocul de s u b m i n a r e a acesteia. D a c ă o guvernare ajunge însă să-şi plătească datoria prin i m p u n e r e a u n o r impozite mari, ea piere prin aceea că ajunge să fie de nesuferit pentru popor. D a c ă ea nu îşi onorează datoria, atunci va fi distrusă prin eforturile celei m a i periculoase dintre toate facţiunile, a n u m e vasta coaliţie a capitalului financiar, ale cărui interese au fost lezate, dar nu şi r e d u s e la tăcere. O a m e n i i care reprezintă acest interes v e g h e a z ă asupra securităţii lor, pe c a r e o garantează, în primul rînd, b u n a credinţă a guvernării debitoare şi, în al doilea rînd, forţa ei. D a c ă ei constată că au de-a face cu o guvernare slăbită, d e s t r ă m a t ă şi i n c o m p e t e n t ă , pe p u n c t u l de a-şi p i e r d e vigoarea necesară pentru a le servi scopurile, atunci se p r e a poate Bă încerce înlocuirea ei cu o p u t e r e a m u l t m a i dinamică. E n e r g i a noii guvernări va veni nu din achiziţionarea de n o i resurse, ci dintr-o nesocotire a legii (justice). Revoluţiile favorizează eon­ ii scarea; şi este imposibil de ştiut sub ce n u m e vor fi autorizate confiscările u r m ă t o a r e . Sînt sigur că principiile care d o m n e s c astăzi în F r a n ţ a se aplică, în toate ţările, u n u i m a r e n u m ă r de indivizi - din cele m a i diferite categorii - care cred că i n d o l e n ţ a lor inofensivă este garanţia securităţii lor. Se v e d e însă, prin ce fel de argumente, acest tip de i n o c e n ţ ă a proprietarilor este r e d u s ă la

200

201

inutilitatea ei; iar de la inutilitate la incapacitatea de a se bucura de proprietatea sa nu este decît un p a s . M u l t e părţi ale E u r o p e i se află, în m o d deschis, p r a d ă dezordinii. In m u l t e altele se aude un m u r m u r dogit ce vine din adîncuri; o mişcare confuză se face simţită, ameninţînd astfel cu un cutremur general l u m e a politică. Se formează deja, în n e n u m ă r a t e ţări, confederaţii şi corespon­ d e n ţ e de c e a m a i extraodinară n a t u r ă . 9 8 într-o a s e m e n e a stare a lucrurilor trebuie să fim vigilenţi. în toate transformările care vor veni (dacă ele se vor p r o d u c e cu adevărat) atitudinea care va servi cel mai bine la d i m i n u a r e a celor mai d ă u n ă t o a r e consecinţe şi la p r o m o v a r e a a c e e a ce ar p u t e a fi b u n în ele este aceea de a ne m e n ţ i n e spiritele dîrze, în apărarea dreptăţii, şi respectuoase faţă de proprietate.

casele lor şi confiscarea tuturor b u n u r i l o r lor, atunci trebuie să admit că nu sînt suficient de p e r s p i c a c e pentru a descoperi c u m mai p o a t e fi d e o s e b i t acest j o c d e s p o t i c , care p u n e la b ă t a i e sentimentele, conştiinţele, prejudecăţile şi proprietăţile oamenilor, de tirania cea m a i crasă.

Ni se va argumenta că aceste confiscări la care s-a recurs în F r a n ţ a nu trebuie să alarmeze celelalte naţiuni. Ni se spune că ele nu au fost făcute dintr-o l ă c o m i e dezlănţuită, ci ca o expresie a interesului naţional, politica adoptată avînd ca scop îndepărtarea u n o r rele adînc înrădăcinate şi abolirea superstiţiei. N u m a i că eu nu pot decît cu foarte m a r e dificultate să separ politica (policy) de d r e p t a t e (justice), d e o a r e c e d r e p t a t e a este însuşi f u n d a m e n t u l politicii pe care o practică societatea politică. De aceea, orice abatere de la ea, indiferent de circumstanţe, riscă să trezească suspiciuni la adresa a c e e a ce pretinde să fie n u m i t ă politică. Atunci cînd o a m e n i i sînt încurajaţi de către legile existente să cultive un a n u m e m o d de viaţă, fiind protejaţi de către acestea în cultivarea acelui m o d de viaţă considerat ca fiind o ocupaţie legitimă; atunci ei şi-au adecvat toate ideile şi deprinderile la acest m o d de viaţă; atunci cînd, de o b u n ă bucată de vreme, legile au făcut din aderarea o a m e n i l o r la regulile acestui m o d de viaţă un t e m e i al reputaţiei şi din abaterea lor de la acestea un t e m e i al dezonoarei, şi chiar un m o t i v de sancţiune - sînt sigur că este n e d r e p t ca în cadrul u n u i a n u m e sistem legislativ minţile şi spiritele oamenilor să fie zdruncinate în m o d violent şi neaşteptat printr-un act arbitrar; ca ei să fie deposedaţi prin forţă de poziţia şi titlurile lor, a r u n e î n d astfel stigmatul infamiei şi al ruşinii asupra acelui fel de caracter şi asupra acelor obiceiuri de viaţă în conformitate cu care ei s-au d e p r i n s să îşi m ă s o a r e gradul de fericire şi onoare. D a c ă la toate acestea se a d a u g ă izgonirea din

D a c ă p u t e m v e d e a c u l i m p e z i m e caracterul n e d r e p t a l politicii actuale a Franţei, atunci obiectul acestei politici, adică beneficiul public care este de aşteptat ca u r m a r e a aplicării ei, irebuie să fie tot atît de transparent şi de important. U n u i om care nu acţionează sub influenţa vreunei pasiuni, care nu are în vedere, în cadrul planurilor sale, decît binele c o m u n i se va i m p u n e de la sine şi fără ezitare o distincţie fundamentală: cea dintre ceea ce ar dicta înţelepciunea politică originară care însoţeşte instituţiile în cauză din clipa în care ele au fost m a i întîi create şi c e e a ce această politică r e c o m a n d ă în clipa de faţă, a n u m e abolirea totală a acestor instituţii, a solului în care ele se î n r ă d ă c i n e a z ă adînc, în care, prin practici î n d e l u n g consacrate, n e n u m ă r a t e lucruri, m a i importante decît aceste instituţii, s-au adaptat acestora, într-un mod atît de puternic întrepătruns, încît dacă u n e l e ar fi distruse atunci acest lucru le-ar afecta, în m o d apreciabil, şi pe celelalte. Acest om neafectat de pasiuni nu s-ar simţi deloc în largul lui dacă p r o b l e m a s-ar p u n e într-adevăr aşa c u m este ea prezentată de către sofiştii noştri, în demonstraţiile lor d e m n e de milă. N u m a i că aici, ca şi în cea m a i m a r e parte a p r o b l e m e l o r de Stat, există un termen m e d i u . Lucurile nu se r e d u c la simpla alegere dintre distrugerea absolută şi existenţa n e s u p u s ă nici unei schimbări. Spartani nactus es; hanc exorna." în opinia m e a , aceasta este o regulă cu un sens adînc, şi ea nu trebuie să lipsească niciodată din mintea u n u i reformator onest. î m i este imposibil să înţeleg c u m poate u n o m s ă ajungă l a u n a s e m e n e a grad d e îngîmfare încît să-şi c o n s i d e r e ţ a r a ca nefiind altceva decît o s i m p l ă carte 100 blanche , pe care p o a t e să mîzgălească d u p ă b u n u l lui plac. Un om animat de o capacitate speculativă bine intenţionată şi atentă nu poate dori ca societatea căreia îi aparţine să fie altfel decît este. Dar un b u n patriot şi un adevărat politician va căuta î n t o t d e a u n a să folosească, în cel m a i b u n m o d cu putinţă, materialele deja existente în ţara lui. D a c ă ar fi să definesc m o d e l u l u n u i om de stat în v i z i u n e a m e a atunci acesta ar fi alcătuit din î m b i n a r e a

202

203

dintre o dispoziţie naturală de a păstra şi talentul de a ameliora. O r i c e altceva este vulgar în concepţie şi periculos în aplicare. E x i s t ă m o m e n t e î n destinul statelor c î n d a n u m i ţ i indivizi sînt c h e m a ţ i să g ă s e a s c ă , printr-un m a r e efort al m i n ţ i i , calea către m a i b i n e . In a c e s t e m o m e n t e , aceşti o a m e n i - c h i a r si a t u n c i cînd, d u p ă t o a t e a p a r e n ţ e l e , s e b u c u r ă d e î n c r e d e r e a prinţului şi a ţării lor, fiind învestiţi cu c e a m a i deplină autoritate - nu au î n t o t d e a u n a la î n d e m î n ă c e l e m a i potrivite i n s t r u m e n t e . P e n t r u a săvîrşi lucruri m ă r e ţ e , un politician are n e v o i e de un mijloc de acţiona, c e e a ce lucrătorii n o ş t r i n u m e s c un punct de sprijin; iar d a c ă va afla acel mijloc de a acţiona, el nu va avea decît de cîştigat, în politică ca şi m e c a n i c ă , d a c ă îl va p u n e la lucru. D u p ă părerea m e a , instituţiile m o n a s t i c e au reprezentat un astfel de mijloc de a c ţ i u n e angajat în slujba binelui c o m u n . Au existat a c o l o venituri folosite în v e d e r e a b i n e l u i p u b l i c ; au existat în cadrul lor o a m e n i care, în î n t r e g i m e izolaţi de restul l u m i i , s-au d e d i c a t slujirii s c o p u r i l o r p u b l i c e , n e r e c u n o s c î n d alte legături şi alte p r i n c i p i i decît c e l e de ordin public; o a m e n i lipsiţi de p o s i b i l i t a t e a de a c o n v e r t i b u n u r i l e c o m u n i t ă ţ i i în a v e r e p e r s o n a l ă ; o a m e n i c a r e au dat la o p a r t e i n t e r e s u l lor p e r s o n a l , n e g î n d i n d u - s e d e c î t l a c e e a c e p o t strînge p e n t r u c o m u n i t a t e ; o a m e n i p e n t r u care sărăcia p e r s o n a l ă este o o n o a r e , iar j u r ă m î n t u l d e s u p u n e r e ţine loc d e libertate. î n z a d a r v a c ă u t a c i n e v a să facă să se i v e a s c ă aceste lucruri prin s i n g u r ă p u t e r e a v o i n ţ e i sale. V î n t u l suflă d u p ă c u m v r e a el. A c e s t e instituţii sînt p r o d u s u l e n t u z i a s m u l u i , dar n u m a i cei înţelepţi le p o t folosi. î n ţ e l e p c i u n e a nu p o a t e să fabrice m a t e r i a l e . A c e s t e a sînt darul n a t u r i i sau al î n t î m p l ă r i i . I a r m e r i t u l î n ţ e l e p c i u n i i c o n s t ă în m o d u l în c a r e ea le foloseşte. E x i s t e n ţ a n e î n t r e r u p t ă a i n s t i t u ţ i i l o r c o r p o r a t i v e şi d e s t i n u l lor sînt l u c r u r i c a r e se p o t r i v e s c î n d e o s e b i cu opiniile u n u i om de stat care are v e d e r i d e perspectivă; c a r e m e d i t e a z ă a s u p r a u n o r p r o i e c t e c e necesită t i m p pentru a fi c o n c e p u t e şi o b u n ă b u c a t ă de v r e m e p e n t r u a fi realizate. Cel c a r e - o b ţ i n î n d c o n d u c e r e a şi strunirea u n e i p u t e r i p r e c u m c e a pe c a r e o p r e s p u n e a u bogăţiile, disciplina şi practicile u n o r c o r p o r a ţ i i m o n a s t i c e la fel ca cele pe care voi v-aţi grăbit să le distrugeţi - nu p o a t e afla un m o d de a folosi această putere p e n t r u beneficiul real şi de d u r a t ă al ţării sale, acela n u m e r i t ă u n loc d e frunte printre m a r i i o a m e n i d e stat. E l 204

nu m e r i t ă n i c i m ă c a r sa fie p o m e n i t . La v e d e r e a acestui mijloc de acţiune, o minte inventivă va născoci mii de modalităţi pentru a-1 folosi. A v r e a să distrugi o a s e m e n e a forţă, ţîşnită din capacitatea p r o d u c t i v ă şi a b u n d e n t ă a m i n ţ i i u m a n e , reprezintă, în lumea morală, aproape acelaşi lucru cu încercarea de a distruge, în l u m e a m a t e r i a l ă , proprietăţile fizice ale corpurilor. Ar fi ca şi î n c e r c a r e a de a distruge (dacă ar sta c u m v a în p u t e r e a noastră să facem aşa c e v a ) forţa e x p a n s i v ă a aerului fixat în azotat de potasiu sau p u t e r e a a b u r u l u i , a electricităţii sau c e a a m a g n e t i s m u l u i . A c e s t e e n e r g i i au existat î n t o t d e a u n a în n a t u r ă , fiind î n t o t d e a u n a posibilă d e t e c t a r e a lor. U n e l e dintre ele s-au dovedit a fi de nefolosit, altele s-au d o v e d i t a fi d ă u n ă t o a r e , altele ca nefiind b u n e decît să distreze copiii, p î n ă în clipa în care c a p a c i t a t e a c o n t e m p l a t i v ă a o m u l u i , c o m b i n a t ă cu î n d e m î narea p r a c t i c ă a î m b l î n z i t n a t u r a lor s ă l b a t i c ă , g ă s i n d u - l e o utilizare şi făcînd din ele agenţii cei m a i p u t e r n i c i şi m a i docili ai m ă r e ţ e l o r p l a n u r i ale o m u l u i . Să fi c r e z u t v o i că s a r c i n a de a vă î n d e l e t n i c i cu g h i d a r e a m u n c i i i n t e l e c t u a l e şi m a n u a l e a cincizeci de m i i de p e r s o a n e şi utilizarea u n u i venit anual de m a i multe sute de m i i de livre - v e n i t c a r e nu era n i c i e x p r e s i a l e n e i şi n i c i a s u p e r s t i ţ i e i - e s t e cu m u l t p e s t e p u t e r i l e v o a s t r e ? Aceasta să fi fost s i n g u r a v o a s t r ă m o d a l i t a t e de a u t i l i z a oamenii: c e a de a converti călugării în p e n s i o n a r i ai Statului? Să nu fi existat altă cale de a beneficia de pe u r m a acestui v e n i t decît trucul nesăbuit al u n e i vînzări r a p i d e a b u n u r i l o r ? D a c ă aţi fi fost lipsiţi în acel m o m e n t de r e s u r s e s p i r i t u a l e , a t u n c i lucrurile n i c i că ar fi p u t u t să d e c u r g ă altfel. P o l i t i c i e n i i voştri n u înţeleg n i m i c din n a t u r a m e s e r i e i lor: a c e s t a fiind m o t i v u l pentru c a r e p u n la v î n z a r e i n s t r u m e n t e l e lor. N u m a i că toate aceste instituţii au izul superstiţiei în chiar principiul lor; zămislind-o printr-o influenţă p e r m a n e n t ă şi fundamentală. Nu acesta este aspectul pe care intenţionez să-1' atac; dar acest lucru nu trebuie să vă î m p i e d i c e să trageţi din această superstiţie orice fel de foloase ar fi de obţinut în avantajul interesului public. M u l t e foloase se pot obţine din cele m a i felu­ rite dispoziţii şi pasiuni ale sufletului o m e n e s c , pe care j u d e c a t a morală le apreciază ca fiind de o n a t u r ă la fel de î n d o i e l n i c ă precum c e a a superstiţiei. Vouă v-a revenit sarcina de a î n d r e p t a şi domoli oricare dintre aspectele dăunătoare care sînt de aflat atît 205

în superstiţie, cît şi în celelalte pasiuni. D a r este, într-adevăr superstiţia cea m a i gravă dintre toate viciile? Sînt de acord căj prin excesele la care p o a t e c o n d u c e , superstiţia se înfăţişează cai u n rău n e m ă s u r a t . N u m a i că, î n calitatea e i d e obiect m o r a l , superstiţia se înfăţişează în grade diferite şi sub toate formele posibile. Superstiţia este religia spiritelor slabe, astfel încît trebuie trecut cu v e d e r e a faptul că ele se hrănesc parţial cu aceasta într-o formă sau alta, fie ea inofensivă, fie. sub influenţa entu­ ziasmului, în caz contrar, aceste spirite sînt lipsite de o resursă la care apelează uneori chiar şi cei puternici. Este indiscutabil faptul că, în ceea ce are ea esenţial, orice religie adevărată constă în s u p u n e r e a faţă d e v o i n ţ a S u v e r a n u l u i l u m i i , î n c r e d i n ţ a î n cuvîhtul L u i şi în imitarea perfecţiunii Lui. Restul depinde de noi, astfel încît el p o a t e să ne îndepărteze de m a r e l e scop către care] t i n d e m sau ne p o a t e ajuta. Cei înţelepţi, care, prin felul lor de a fi, nu sînt ataşaţi de n i m i c (şi în primul rînd nu sînt ataşaţi de Munera Terrae^01) nu d o v e d e s c nici o atitudine de pasionată dăruire faţă de cele ale acestei lumi, dar nici u n a de ură atroce laj adresa ei. î n ţ e l e p c i u n e a nu este cel m a i sever îndreptar al n e b u ­ niei. A c e s t a este oferit chiar de nebuniile rivale care se înfruntă între ele, într-un r ă z b o i fără sfîrşit. E l e sînt cele care întrebuin­ ţează, într-un m o d atît de crud, avantajele pe care le obţin din antrenarea vulgului lipsit de m o d e r a ţ i e , de o parte sau de alta a disputelor lor. P r u d e n ţ a ar fi neutră. Şi totuşi, d a c ă ar fi ca, prins între ataşamentul cel m a i devotat şi antipatia cea m a i adîncă faţă d e lucrurile care p r i n n a t u r a lor n u sînt h ă r ă z i t e s ă a p r i n d ă spiritele, o m u l p r u d e n t să fie obligat să aleagă pe care a n u m e dintre erorile şi excesele de entuziasm să le c o n d a m n e şi pe care le să tolereze, atunci poate că el ar considera că superstiţia care are un rol constructiv va fi de preferat celei care doar distruge. El o va prefera pe cea care înfrumuseţează şi sporeşte bogăţia u n e i ţări celei care o d e f o r m e a z ă şi o sărăceşte. El va alege superstiţia c a r e încurajează spiritul de binefacere, fie el şi greşit conceput, celei c a r e î m p i n g e î n direcţia u n e i n e d r e p t ă ţ i reale, c e a care î n d e a m n ă oamenii să-şi refuze plăcerile, chiar şi cele legitime, celei care smulge de la ceilalţi sărmana lor pîine de toate zilele cu c a r e se m u l ţ u m e s c în d e z i n t e r e s u l lor. A c e ş t i a sînt, în m a r e m ă s u r ă , termenii în care se p u n e , d u p ă p ă r e r e a mea, p r o b l e m a alegerii dintre cei care în v e c h i m e au p u s b a z e l e superstiţiei 206

monahale şi superstiţia pe care o cultivă cei care se consideră filozofi ai vremurilor de astăzi. Amin pentru m o m e n t considerarea presupusului profit public rezultat din vînzarea bunurilor bisericeşti, care are, de altfel, d u p ă părerea m e a , un caracter iluzoriu. îl v o i trata î n s ă ca şi c u m ar fi vorba despre un transfer de proprietate, reţinîndu-vă atenţia doar prin cîteva gînduri asupra principiului (policy) care a stat la b a z a acestui transfer. în cadrul fiecărei comunităţi prospere se produce întotdeauna mai mult decît necesarul pentru subzistenţa producătorului. Acest surplus formează venitul capitalistului funciar. El va fi cheltuit de către u n proprietar care n u m u n c e ş t e . N u m a i c ă această trîndăvie este ea însăşi rezultatul m u n c i i , d e o a r e c e ea este i m b o l d u l în direcţia hărniciei. S i n g u r a p r e o c u p a r e a Stalului este aceea ca produsul obţinut din renta asupra pămîntului să revină, la sfîrşitul procesului, la p u n c t u l de p o r n i r e , cel al m u n c i i ; astfel încît modalitatea de a-1 cheltui să afecteze, cît m a i p u ţ i n cu putinţă, moravurile tuturor participanţilor la p r o c e s . U n legislator chibzuit v a c o m p a r a î n t o t d e a u n a c u atenţie c o m p o r t a m e n t u l - în m a t e r i e de încasări, cheltuieli şi ocupaţie proprietarului, pe care a fost sfătuit să îl e v a c u e z e , cu cel al veneticului ce i-a fost p r o p u s spre înlocuire. î n a i n t e să apară difi­ cultăţile ce însoţesc, în mod necesar, orice distrugere violentă a proprietăţii, cauzată de a m p l e confiscări, trebuie să existe o b a z ă raţională pentru a considera că cei care au c u m p ă r a t proprietatea confiscată v o r fi, în m a r e m ă s u r ă , m a i m u n c i t o r i , m a i virtuoşi, mai frugali decît cei dinaintea lor; m a i puţin dispuşi să stoarcă un i'îstig disproporţionat de m a r e de la cei care m u n c e s c pentru ei sau să c o n s u m e ei înşişi m a i m u l t decît este d e c e n t pentru un om cumpătat; sau că ei v o r fi m a i capabili să d i s p u n ă de surplus, într-un m o d regulat şi egal, astfel încît să v i n ă m a i bine în întîmpinarea scopurilor prosperităţii publice decît în c a z u l vechilor proprietari, fie ei episcopi sau preoţi, abaţi venerabili, sau călu­ gări, sau orice altceva aţi dori. Se s p u n e despre călugări că sînt leneşi. A ş a să fie. Să zicem că ei nu fac n i m i c altceva decît să cînte în cor. N u m a i că, în felul acesta, ei sînt p u ş i la t r e a b ă într-un m o d la fel de folositor p r e c u m cei care nici. nu cîntă, nici nu vorbesc; şi chiar m a i folositor decît cei c a r e cîntă pe scenă. 207

Folosul m u n c i i lor este tot atît de m a r e ca şi c u m ar trudi din zori şi p î n ă în seară în acele n e n u m ă r a t e ocupaţii servile, degradante, indecente şi n e d e m n e , de m u l t e ori n e s ă n ă t o a s e şi dăunătoare la care sînt c o n d a m n a ţ i , fără scăpare, de către e c o n o m i a socială mulţi dintre nefericiţii soartei. D a c ă , în general, nu ar fi atît de d ă u n ă t o r să deranjezi cursul î n c e t ă ţ e n i t al lucrurilor şi să stăijeneşi astfel în orice fel mişcarea acestei m a r i roţi a căculaţiei bunurilor, î n v ă t i t ă de către n e o b i ş n u i t a trudă a acestor nefericiţi o a m e n i , aş fi cu m u l t m a i înclinat să-i s m u l g pe aceştia din ăijositoarea lor i s t o v ă e decît să tulbur, în m o d violent, zăbava liniştită a î m p ă c ă r ă m o n a s t i c e . O m e n i a , şi poate şi înţelepciunea politică, vor justifica această alegere m a i m u l t decît oricare alta. Aceasta este o p r o b l e m ă asupra căreia am reflectat deseori, şi niciodată fără a mă i m p l i c a e m o ţ i o n a l . Sînt sigur că ăitr-un stat b a i e întocmit, n i c i o c o n s i d e r a ţ i e - decît p o a t e c e a ivită din necesitatea s u p u n e r ă la j u g u l luxului sau la despotismul capricios al imaginaţiei, ăitr-o a s e m e n e a m ă s u r ă încît acesta să ajungă să ă n p u n ă , ă i m o d imperios, d i s t r i b u ă e a excedentului d e p r o d u s e obţinute dăi m u n c a p ă m î h t u l u i - nu p o a t e justifica tolerarea u n o r a s e m e n e a ăideletniciri şi ocupaţii. N u m a i că, dacă este vorba de asigurarea c ă c u l a ţ i e i b o g ă ţ i ă o r , atunci cheltuielile gratuite ale călugărilor sînt tot atît de justificate p r e c u m cele ale trîndavUor noştri laici. D a c ă avantajele pe care le p r o c u r ă actualii proprietari sînt egale cu cele pe c a r e le-ar crea p o t e n ţ i a l ă lor ăilocuitori, atunci nu văd nici un m o t i v de schimbare. Se p a r e ă i s ă că, în cazul de faţă, ele nu sînt egale, balanţa ăiclinînd ăi favoarea actualilor proprietari. In o p ă i i a m e a , cheltuielile celor pe care aveţi de gînd să-i expluzaţi nu p a r a fi orientate ăitr-un m o d atît de d ă e c t şi de general î n s p r e vicierea, d e g r a d a r e a şi nefericirea celor prin m î i n ă e cărora ele trec, într-o m ă s u r ă aşa de mare, p r e c u m chel­ tuielile acelor favoriţi pe care u strecuraţi, în m o d fraudulos, m casele lor. Ce m o t i v am avea, voi sau eu, să considerăm această cheltuială a m a r ă o r proprietari de p ă m î n t - care nu este decît r e v ă r s a r e a u n u i s u r p l u s a l b o g ă ţ i i l o r rezultate d ă i m u n c a pămîntului - ca fund intolerabăă, cînd ea este astfel redistribuită ăicît d u c e la a c u m u l a r e a de vaste biblioteci, care depozitează istoria forţei şi slăbiciunii s p ă i t u l u i u m a n ; la formarea de mari colecţii de d o c u m e n t e , m e d a l ă şi m o n e d e străvechi care atestă şi 208

lămuresc legi şi obiceiuri; la colectarea de picturi şi statui care, prin imitarea naturii, p a r să lărgească limitele creaţiei; la ridicarea de m o n u m e n t e în m e m o r i a celor morţi, care prelungesc, dincolo (le m o r m ă i t , legăturile şi grija atentă a c o r d a t ă vieţii; la a c u m u ­ larea de specimene ale n a t u r ă , înjghebăid astfel o colecţie repre­ zentativă a tuturor speciilor şi claselor din această l u m e , care, prin lacăităţile pe care le p u n e la î n d e m ă i ă şi prin curiozitatea pe care 0 trezeşte, deschide calea către ştănţă? D a c ă toate aceste achiziţă sînt m a i b i n e protejate, în aceste m a r i instituţii cu c a r a c t e r permanent, de capriciile şi extravaganţele persoanelor particulare, sint ele atunci m a i de b l a m a t decît d a c ă s-ar fi întîmplat să fie creaţia u n o r indivăă care ar fi acţionat doar ăi vederea propriei lor satisfacţii? Nu curge s u d o a r e a zidarului şi c e a a tîmplarului, care Irudesc alături de ţăran, tot atît de plăcut şi de sănătos în construi­ rea şi în repararea măreţelor edificii ale religiei ca şi atunci caid injgheabă m a g h e r n i ţ e poleite şi v i z u a l i sordide ale viciului şi destrăbălării? Nu curge ea tot atît de onorabil şi de profitabă ăi 1 epararea acelor c r e a ţ ă sacre, care d o b ă i d e s c , o d a t ă cu trecerea inilor, un aspect venerabil, ca atunci cînd sînt înălţate acele trecă­ toare adăposturi ale v o l u p t ă ţ ă o r risipite ca un fum, fie că înalţă sali de operă sau bordeluri, case de j o c u r i de n o r o c sau obeliscuri pe Cîmpul lui M a r t e ? Este c u m v a surplusul produsului obţinut din livezile de măslini sau din p o d g o r ă m a i rău întrebuinţat atunci cînd asigură subzistenţa frugală a c e l o r pe c a r e c r e a ţ ă l e u n e i imaginaţii pioase ă înalţă la demnitatea de servitori ai D o m n u l u i , decît atonei cînd acesta este m e n i t să ă ghiftuiască pe cei mulţi, ((iborîţi la condiţia d e g r a d a n t ă de lachei al c ă r o r singur scop este necla de a gîdila m î n d r i a stăpînilor lor? Sînt c u m v a , în ochii unui uni înţelept, decoraţiile din temple o cheltuială m a i puţin onoraI ii Iii decît panglicăe, dantelele, cocardele naţionale, m i c ă e case şi '.iipcuri şi toate celelalte n e n u m ă r a t e n e b u n i i şi extravaganţe prin care o p u l e n ţ a încearcă să scape de p o v a r a superficialităţă ei? N o i tolerăm, totuşi, chiar şi aceste n e b u n ă . Nu pentru că le iubim, ci pentru că ne t e m e m de m a i rău. Le tolerăm, deoarece, pînă la un punct, respectul pentru proprietate şi libertate i m p u n e ncest lucru. D a r atunci, de ce să p r o s c r i e m cealaltă m o d a l i t a t e de II Ic b u c u r a de propriile b u n u r i - ea care este, din toate p u n c t e l e , mai lăudabilă? De ce să t r e c e m , prin forţă, p r o p r i e t a t e a şi i

da (>6 coala 14

209

care ar p u t e a să le ia locul ca proprietari ai b u n u r i l o r de care i-au deposedat. Este atunci m a i b i n e ca aceste b u n u r i să fie deţinute de cei care nu au nici o î n d a t o r i r e de îndeplinit sau de către cei cărora le revine această sarcină; de către cei al căror caracter şi a căror destinaţie indică în direcţia virtuţilor sau de către cei care nu respectă nici o r e g u l ă şi n i c i o direcţie în m o d u l în care îşi cheltuiesc averile, decît ceea ce le dictează propria voinţă şi dorin­ ţele lor? De altfel, aceste bunuri, prin m o d u l în care sînt deţinute, nu prezintă în caracterul lor i n c o n v e n i e n t e l e pe care le prezintă bunurile ce nu pot fi înstrăinate. Ele circulă dintr-o m î n ă într-alta, într-un m o d m a i rapid decît altele. E x c e s u l nu este niciodată b u n ; d u p ă c u m se poate î n t î m p l ă ca o p o r ţ i u n e m u l t p r e a m a r e de proprietate funciară să fie în m o d oficial deţinută pe viaţă. Cu toate acestea, nu v ă d c u m interesul public ar fi afectat dacă ar exista b u n u r i ce ar p u t e a fi achiziţionate prin alte mijloace decît cel al vărsării prealabile a u n e i s u m e de bani.

libertatea în mîini m a i puţin d e m n e de acestea, violînd astfel atît dreptul la proprietate cît şi principiul libertăţii? A c e a s t a c o m p a r a ţ i e , dintre n o i i şi v e c h i i proprietari ai bunurilor monastice, consideraţi atît individual, cît şi colectiv, are la b a z ă presupoziţia potrivit căreia cei din u r m ă nu pot fi, sub nici o formă, schimbaţi. N u m a i că, în materie de reformă, am fost î n t o t d e a u n a de părere că un a s e m e n e a corp politic (sau ansamblu de corpuri politice) va fi m a i dispus să accepte implicarea puterii Statului în a-1 orienta către scopuri de interes public în ceea ce priveşte întrebuinţarea proprietăţii şi m o d u l în care sînt regle­ m e n t a t e m o d u r i l e de viaţă şi deprinderile m e m b r i l o r săi decît ar fi vreodată dispuşi să accepte cetăţenii particulari, p r o b l e m ă care, de altfel, nici nu se p u n e . P e n t r u m i n e , acesta este un aspect foarte important care merită să fie luat în seamă de oricine se angajează în activităţi care merită să fie n u m i t e politice. Atît în c e e a ce priveşte b u n u r i l e m o n a s t i c e . în ceea ce priveşte bunurile posedate de episcopi, de canonici şi de venerabilii abaţi, nu pot înţelege de ce a n u m e unele d o m e n i i funciare nu p o t fi deţinute decît pe b a z ă de moştenire. Mă întreb d a c ă v r e u n u l dintre filozofii distractivi ar p u t e a să d e m o n s t r e z e că este un lucru rău (fie în sine, fie în m o d relativ) ca de o anumită parte de proprietate funciară - de u n a considerabilă chiar - să se b u c u r e în m o d succesiv m a i m u l t e persoane al căror titlu de pro­ prietate este, î n t o t d e a u n a în teorie, deseori în realitate, un m o d de a se distinge prin pietate, prin m o r a l ă şi prin cunoaştere; p r o ­ prietate care, prin destinaţia ei, este menită, în schimb, să ofere familiilor nobile, ca răsplată pentru meritele lor, resurse pentru a se m e ţ i n e şi revigora, iar familiilor m a i m o d e s t e resurse care să le asigure demnitatea şi înălţarea în rang; o proprietate care este d e ţ i n u t ă în virtutea î n d e p l i n i r i i u n e i î n d a t o r i r i (oricare ar fi valoarea pe care acceptaţi să o atribuţi acestor îndatoriri), şi care cere de la caracterul c e l o r care se b u c u r ă de ea cel p u ţ i n o înfăţişare decentă şi m a n i e r e serioase; obligîndu-i să manifeste o ospitalitate generoasă, dar temperată; să considere o parte a veni­ tului oferit de această proprietate ca pe un fond dedicat operelor de caritate, astfel încît, chiar d a c ă ei nu reuşesc să se m e n ţ i n ă la î n ă l ţ i m e a acestor e x i g e n ţ e , delăsîndu-se de la respectarea regulilor i m p u s e de caracterul lor, coborîndu-se pînă la nivelul u n o r simpli nobili laici, nu vor i m p u n e m a i puţin respect decît cei

Am trecut deja în revistă c e e a ce a înfăptuit p u t e r e a c o n d u ­ cătoare în Franţa. Fără îndoială că m i - a m exprimat, în m o d liber, opiniile despre acest lucru. Cei al căror principiu este acela de a

210

211

Această scrisoare are deja o l u n g i m e considerabilă, deşi ea este scurtă, dacă este să o c o m p a r ă m cu întinderea infinit de m a r e a subiectului. Din timp în t i m p , alte obligaţii mi-au îndepărtat atenţia de la acest subiect. N - a m regretat î n s ă această întîrziere deoarece ea mi-a permis să observ dacă noile acţiuni ale Adunării Naţionale nu î m i oferă m o t i v e pentru a modifica sau pentru a face mai exacte primele m e l e impresii. Tot ceea ce s-a întîmplat mi-a întărit însă, şi m a i mult, primele păreri. S c o p u l m e u iniţial a fost acela de a e x a m i n a principiile A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e în c e e a ce priveşte instituţiile f u n d a m e n t a l e ale Statului şi de a c o m p a r a ansamblul instituţiilor pe care le-aţi aşezat în l o c u l a c e e a ce aţi distrus, c u diferitele părţi c a r e c o m p u n C o n s t i t u ţ i a n o a s t r ă engleză. N u m a i că acest plan a fost m u l t m a i a m p l u decît am presupus iniţial, şi constat că v o i doriţi p r e a puţin să profitaţi de p e u r m a exemplului nostru. D e aceea, m ă voi m u l ţ u m i pentru m o m e n t să fac cîteva observaţii pe m a r g i n e a n o i l o r v o a s t r e instituţii. Rezervînd pentru altă ocazie c e e a ce am de spus despre spiritul care animă, în Anglia, m o n a r h i a , aristocraţia şi d e m o ­ craţia, aşa c u m există ele în practică.

dispreţui experienţa v e c h e şi de durată a g e n u l u i u m a n şi de a re­ face societatea pe b a z e în î n t r e g i m e n o i este n o r m a l să se aştepte ca aceia dintre noi, care au o părere m a i b u n ă decît a lor despre j u d e c a t a rasei u m a n e , să se p r o n u n ţ e atît asupra lor cît şi asupra instrumentelor lor aşa c u m se decide, de regulă, asupra oamenilor şi a proiectelor: pe b a z a dovezilor oferite. Ei trebuie să accepte, ca pe un lucru de la sine înţeles, că deşi sîntem gata să le ascultăm v o c e a raţiunii nu acordăm nici un credit autorităţii lor. In favoarea lor nu acţionează nici m ă c a r u n a dintre marile prejudecăţi care acţionează asupra omenirii. Nu se declară ei, de altfel, ca fiind ostili la adresa oricărei opinii? D a r e n o r m a l ca ei să nu se aştepte la sprijin din partea nici u n e i opinii, deoarece ei au alungat-o din d r e p t u r i l e ei, aşa c u m au p r o c e d a t , de altfel, cu orice fel de autoritate. P e n t r u m i n e , A d u n a r e a voastră va fi î n t o t d e a u n a d o a r o asociaţie voluntară de o a m e n i , care au profitat de împrejurări pentru a cuceri p u t e r e a în Stat. Ei nu beneficiază nici de sanc­ ţiunea, nici de autoritatea ce revin caracterului sub care ei s-au înfăţişat iniţial. Ei au îmbrăţişat un caracter de o natură cu totul diferită, denaturînd astfel şi inversînd toate raporturile care au justificat iniţial m a n d a t u l lor. Ei nu deţin autoritatea pe care o exercită p e b a z a nici u n e i a dintre legile c o n s t i t u ţ i o n a l e ale Statului. Ei s-au îndepărtat de la instrucţiunile p o p o r u l u i care i-a învestit - instructiuni care, în m ă s u r a în care A d u n a r e a nu acţiona în virtutea nici u n e i practici vechi şi a nici u n e i legi încetăţenite, reprezentau singura sursă a autorităţii ei. Cele m a i importante decizi ale Adunării nici m ă c a r nu au fost luate de m a r e a majo­ ritate; iar în cazul acestei distribuiri egale a voturilor, care nu face decît să reprezinte autoritatea abstractă a întregului, cei din afară vor trebui să ia în considerare atît raţiunile cît şi deciziile. D a c ă ei au instituit această n o u ă guvernare experimentală ca p e u n substituit n e c e s a r a l u n e i tiranii p e c a r e a u izgonit-o, u m a n i t a t e a va trebui să anticipeze în favoarea ei acel m o m e n t în c a r e guvernările, care au d e b u t a t s u b s e m n u l violenţei, îşi vor dobîndi, ca u r m a r e a trecerii timpului, dreptul de a se exercita în m o d legitim. Toţi cei pe c a r e sentimentele îi poartă către conser­ v a r e a ordinii civile vor şti să recunoască, î n c ă din leagăn, legiti­ m i t a t e a u n u i copil care îşi datorează existenţa acelor principii 212

care, i m p u n î n d u - s e î n v i r t u t e a practicii, p r e z i d e a z ă n a ş t e r e a tuturor guvernărilor întemeiate, justificînd dăinuirea lor în v r e m e . Cei care apară societatea civilă v o r întîrzia, pe cît e cu putinţă, în a sancţiona - şi acesta cu i n i m a îndoită - acţiunile unei puteri care n u îşi d a t o r e a z ă e x i s t e n ţ a n i c i legii, ş i n i c i n e c e s i t ă ţ i i ; c a r e , d i m p o t r i v ă şi-a avut o r i g i n e a în acele vicii şi î n d e l e t n i c i r i de neînchipuit prin care liantul social este deseori afectat şi, uneori, chiar distrus. D r e p t u l de funcţionare a acestei A d u n ă r i abia dacă se întinde pe durata u n u i an de zile. M ă r t u r i a A d u n ă r i i stă che­ zăşie pentru faptul că ea a înfăptuit revoluţia. N u m a i că a face o revoluţie este o m ă s u r ă care necesită, m a i întîi (prima fronte), o explicaţie. A face o revoluţie î n s e a m n ă a r ă s t u r n a v e c h e a ordine a lucrurilor; de aceea, nici un fel de explicaţii obişnuite nu pot da socoteală de acest lucru. O p i n i a c o m u n ă a omenirii ne îndrep­ tăţeşte să e x a m i n ă m mijloacele ce au fost folosite p e n t r u a cuceri această n o u ă putere şi să criticăm m o d u l în care ea a fost p u s ă la lucru, cu m a i puţin respect şi m a i p u ţ i n ă r e v e r e n ţ ă decît ar fi necesare dacă ar fi vorba despre o autoritate încetăţenită şi recu­ noscută ca atare. A d u n a r e a acţionează, în dorinţa de a-şi cuceri şi c o n s o l i d a puterea, pe b a z a u n o r principii diametral o p u s e celor care par să 0 fi c o n d u s în p u n e r e a la lucru a puterii astfel cucerite. O privire aruncată asupra acestei diferenţe ne va i n t r o d u c e în adevăratul spirit ce a n i m ă c o n d u i t a ei. Tot c e e a ce A d u n a r e a a întreprins şi continuă să întreprindă în v e d e r e a cuceririi şi păstrării puterii ei este conform regulilor tradiţionale ale artei de a m a n i p u l a puterea politică. Ea acţionează m i n a t ă de ambiţie, p r e c u m au p r o c e d a t şi înaintaşii ei. U r m ă r i ţ i A d u n a r e a în toate şiretlicurile la care a recurs, în fraudele şi v i o l e n ţ e l e pe c a r e le-a c o m i s , şi nu v e ţ i descoperi n i m i c n o u din acest p u n c t de v e d e r e . Ea se confor­ mează precedentelor şi e x e m p l e l o r cu toată minuţiozitatea exactă < Ic care dă d o v a d ă un avocat. Ea nu se abate nici m ă c a r un pic de la adevăratele formule ale tiraniei şi uzurpării. N u m a i că, în toate măsurile pe care le-a luat referitor la binele c o m u n , spiritul care 1 animat-o a fost î n t o t d e a u n a o p u s u l acestora. în acest caz, ea a Ifisat totul în v o i a speculaţiilor c e l o r m a i n e f o n d a t e , c e l e m a i Importante interese publice fiind lăsate pe s e a m a celor m a i vagi iji mai abstracte teorii - la care n i c i u n u l dintre m e m b r i i A d u n ă r i i nu ar fi recurs pentru a se îngriji de interesele lui personale. Ei 213

o p e r e a z ă această distincţie d e o a r e c e A d u n a r e a se dedică, cu c e a m a i m a r e seriozitate, satisfacerii dorinţei de cucerire şi de păstrare a puterii. în această privinţă, ea m e r g e pe d r u m u r i deja bătute. D e o a r e c e p r e a puţin le p a s ă de interesele publice, acestea sînt în î n t r e g i m e lăsate l a v o i a î n t î m p l ă r i i ; s p u n l a v o i a î n t î m p l ă r i i d e o a r e c e proiectele e i n u îşi află n i c i u n p u n c t d e sprijin î n experienţă, care să d o v e d e a s c ă intenţia lor de a acţiona p e n t r u binele public. T r e b u i e să p r i v i m î n t o t d e a u n a cu un sentiment de milă, care nu e x c l u d e respectul, greşelile celor care ezită şi se îndoiesc de ei î n ş i ş i 1 0 2 în c e e a ce priveşte p r o b l e m e l e referitoare la fericirea omenirii. N u m a i că, în cazul acestor indivizi, nu există nici o u r m ă din acea grijă părintească, atentă să nu p r o v o a c e o n e m ă ­ surată suferinţă c o p i l u l u i , d e d r a g u l u n u i e x p e r i m e n t . P r i n imensitatea p r o m i s i u n i l o r lor şi prin î n c r e d e r e a pe care o au în predicţiile lor, ei d e p ă ş e s c cu m u l t o r i c e e m f a z ă a c e l o r c a r e practică ştiinţele e m p i r i c e 1 0 3 . A r o g a n ţ a însăşi a pretenţiilor lor este un fel de sfidare care ne p r o v o a c ă să e x a m i n ă m t e m e i u l însuşi pe care acestea l-ar p u t e a avea. Sînt convins că printre c o n d u c ă t o r i i partidei p o p u l a r e din cadrul A d u n ă r i i se află o a m e n i de m a r e talent. Unii dintre ei fac d o v a d a elocvenţei în discursurile şi scrierile lor. Acest lucru nu ar fi posibil în absenţa u n o r talente v i g u r o a s e şi cultivate. N u m a i că se p o a t e ca elocvenţa să existe fără o î n ţ e l e p c i u n e pe m ă s u r a ei. A t u n c i cînd este v o r b a de talent, trebuie distinse m a i m u l t e feluri. C e e a ce ei au făcut în sprijinul sistemului lor indică p r e z e n ţ a u n o r o a m e n i ieşiţi din c o m u n . N u m a i că, în cadrul sistemului luat ca atare, c o n c e p u t în f o r m a p l a n u l u i u n e i republici constituite în v e d e r e a p r o c u r ă r i i p r o s p e r i t ă ţ i i şi siguranţei c e t ă ţ e a n u l u i şi a p r o m o v ă r i i vigorii şi măreţiei statului, trebuie să mărturisesc că î m i este imposibil să d e s c o p ă r c e v a c a r e să dovedească, fie şi cîtuşi de puţin, o p e r a u n u i spirit cu adevărat cuprinzător, capabil să îmbrăţişeze şi să o r d o n e z e lucrurile în ansamblul lor, şi nici m ă c a r un singur e x e m p l u de respectare a celor m a i c o m u n e reguli ale prudenţei. Se p a r e că, pretutindeni, scopul lor a fost acela de a evita şi de a se feri de orice dificultate. N u m a i că t o c m a i de aici a p o r n i t g l o r i a t u t u r o r c e l o r p r i c e p u ţ i în arta de a înfrunta dificultăţile şi de a le depăşi. Iar atunci cînd p r i m a dificultate a fost învinsă ei au ştiut să o transforme într-un instrument care să 214

le a d u c ă victoria asupra u n o r n o i dificultăţi, care să le p e r m i t ă extinderea imperiului ştiinţei lor, şi chiar să î m p i n g ă , dincolo de gîndurile pe care le-au nutrit iniţial fruntariile înseşi ale înţelegerii u m a n e . Obstacolele reprezintă un preceptor aspru, i m p u s n o u ă de către voinţa suverană şi paternă a u n u i legislator, care ne cunoaşte m a i b i n e ş i n e iubeşte m a i m u l t decît a m p u t e a s ă o facem n o i . Pater ipse colendi haudfacilem esse viam voluit.104 Cel c a r e se luptă c u n o i n e î n t ă r e ş t e n e r v i i ş i n e a s c u t e î n d e m î n a r e a . Adversarul nostru ne întregeşte. A b o r d a r e a dificultăţii în spiritul acesta, al unei lupte amicale, ne obligă la o b u n ă cunoaştere a obiectului şi ne constrîhge să-1 a b o r d ă m în întregul relaţiilor lui. E a n u n e v a p e r m i t e s ă fim superficiali. R ă s p u n d e r e a p e n t r u crearea, în atît de m u l t e părţi ale lumii, a u n o r guvernări arbitrare revine lipsei u n e i vigori a spirimlui, n e c e s a r ă p e n t r u a face acest efort, acestei degenerări a caracterului care d u c e la preferarea unor scurtături înşelătoare şi a u n o r m i z e r e şiretlicuri, m e n i t e să facă lucrurile m a i lesnicioase. A c e s t e a au dus la crearea recentei monarhii arbitrare în Franţa, dar şi a arbitrarei republici din Paris. Atunci c î n d se r e c u r g e la ele, defectele inteligenţei se c e r a fi suplinite de către caracterul covîrşitor al forţei. Cei care p r o c e ­ dează astfel nu obţin î n s ă n i m i c . Iniţiindu-şi lucrarea pe b a z a principiului trîndăvelii, ei sfîrşesc p r i n a a v e a soarta pe care o au, de regulă, oamenii trîndavi. Ei se ciocnesc din n o u , pe parcursul acţiunii lor, de dificultăţile pe care le-au ocolit m a i degrabă decît să le d e a la o parte. Ei le î n m u l ţ e s c şi le agravează m a i curînd, fiind prinşi, graţie u n u i labirint de detalii încîlcite, într-o trudă fără sfîrşit şi fără direcţie. Astfel încît, în cele din u r m ă , î n t r e g ansam­ blul m u n c i i lor ajunge să se clatine, să se vicieze şi să fie nesigur.' Această incapacitate de a lupta cu dificultatea este cea care a obligat A d u n a r e a arbitrară a F r a n ţ e i să-si iniţieze planurile de reformă prin abolire şi distrugere t o t a l ă 1 0 5 . D a r sînt distrugerile şi d e m o l ă r i l e cele care fac d o v a d a capacităţilor cuiva? G l o a t a voastră poate la fel de bine să facă cel p u ţ i n tot atît cît a înfăptuit şi A d u n a r e a voastră. C e a m a i superficială cunoaştere şi m o d u l cel mai grosolan de a p r o c e d a sînt m a i m u l t decît suficiente p e n t r u a înfăptui această sarcină. F u r i a şi frenezia p o t distruge într-o jumătate de ceas, m a i m u l t decît p o t ridica, într-o sută de ani, prudenţa, capacitatea de a d e l i b e r a şi p r e v e d e r e a . Greşelile şi defectele vechilor instituţii sînt vizibile şi palpabile. Nu e n e v o i e 215

de p r e a m u l t ă pricepere pentru a le semnala; şi acolo u n d e există putere nu e nevoie decît de un singur cuvînt pentru a aboli cu totul atît viciul, cît şi instituţia. Aceeaşi dispoziţie pentru lene, dar şi p e n t r u agitaţie, care iubeşte t r î n d ă v e a l a şi căreia îi r e p u g n ă liniştea, îi d o m i n ă pe politicienii voştri atunci cînd se pun pe treabă pentru a înlocui c e e a ce au distrus. Ei fac fiecare lucru pe dos, cu aceeaşi uşurinţă cu care distrug, deoarece nici o piedică nu se p o a t e ivi în calea a c e e a ce nu a m a i fost v r e o d a t ă încercat. Spiritul critic aproape că este luat în dcrîdere în încercarea de a descoperi defectele a c e e a ce nu a m a i existat niciodată, în v r e m e ce entuziasmul nesăbuit şi speranţa înşelătoare se simt în largul lor în l u m e a vastă a imaginaţiei. A conserva şi a r e f o r m a în acelaşi t i m p este însă cu totul a l t c e v a 1 0 6 . Atunci cînd părţile folositoare ale unei instituţii vechi sînt păstrate astfel încît c e e a ce este adăugat să se armonizeze cu c e e a ce a fost lăsat la locul său, este necesară p u n e r e a la lucru a unei minţi viguroase, a unei atenţii calme şi susţinute, a diferitelor talente de a c o m p a r a şi de a combina, şi resursele u n u i inteligenţe inventive în găsirea u n o r soluţii practice. Toate acestea trebuie p u s e la lucru în conflictul neîntrerupt cu forţele conjugate ale viciilor care li se o p u n : cu î n c ă p ă ţ î n a r e a c a r e r e s p i n g e orice ameliorare şi cu frivolitatea care este obosită şi dezgustată de tot c e e a ce se află în p o s e s i a ei. E s t e posibil cu toate acestea să obiectaţi că: „un a s e m e n e a p r o c e s este lent. El nu se potriveşte u n e i A d u n ă r i care se l a u d ă a fi înfăptuit în cîteva luni o m u n c ă de secole; că pentru a efectua aceste reforme este n e v o i e de m a i m u l ţ i a n i . " Este dincolo de orice îndoială că aşa s-ar cere şi chiar s-ar i m p u n e . U n a dintre cele m a i admirabile calităţi ale acestei m e t o d e , în care t i m p u l j o a c ă un rol important, este aceea de 1 a c ţ i o n a lent şi, în u n e l e cazuri, chiar într-un m o d insesizabil. D a c ă atunci cînd l u c r ă m cu o materie neînsufleţită, înţelepciunea p r e s u p u n e c i r c u m s p e c ţ i e şi p r u d e n ţ ă , cu atît m a i m u l t de­ vine aceasta o datorie m o r a l ă atunci cînd obiectul demolării şi al construcţiei n o a s t r e sînt nu c ă r ă m i z i l e şi l e m n u l , ci fiinţe însufleţite, pe care transformarea bruscă a stării lor, a condiţiei şi obiceiurilor lor le-ar arunca într-o m a r e nefericire. Se pare însă că, în Paris, opinia d o m i n a n t ă este aceea, că o i n i m ă nesimţitoare şi o încredere n e m ă s u r a t ă sînt singurele atribute pe care ar trebui să le posede un legislator perfect. O p i n i a m e a despre această înaltă

poziţie diferă însă în m o d substanţial. A d e v ă r a t u l făcător de lege Irebuie să aibă o i n i m ă plină de simţire. El trebuie să îşi iubească şi să-şi respecte semenii, şi să se t e a m ă de ei însuşi. El poate, în mod liber, să-şi urmeze intuiţia, avînd astfel o vedere de ansamblu a obiectului său ultim, dar m o d u l în care ajunge să abordeze acest obiect trebuie să fie de n a t u r ă reflexivă. C u m toate instituţiile politice există în v e d e r e a satisfacerii s c o p u r i l o r societăţii, ele trebuie, prin urmare, să fie fasonate cu mijloace sociale. De aceea, din acest punct de vedere, minţile o a m e n i l o r trebuie să lucreze împreună. Iar pentru a p r o d u c e această c o n l u c r a r e a minţilor este nevoie d e t i m p , singurul c a r e p o a t e z ă m i s l i b i n e l e către care aspirăm. Prin răbdare v o m d o b î n d i m a i m u l t decît prin forţă. Dacă aş p u t e a îndrăzni să recurg la acel lucru care este atît de m u l t demodat la ora actuală în Paris, mă refer la experienţă, ar trebui atunci să vă spun că, în decursul vieţii m e l e , am c u n o s c u t şi, pe măsura capacităţilor m e l e , a m c o o p e r a t c u o a m e n i mari. D a r n u am văzut niciodată vreun proiect care să nu fi avut de cîştigat din observaţiile făcute de cei m a i puţin dotaţi decît autorul acestuia. Printr-un progres încet, dar bine-asigurat este observat fiecare dintre paşii făcuţi: succesul sau eşecul p r i m u l u i p a s ne ajută să înţelegem m a i bine c u m să facem cel de-al doilea pas; şi astfel, progresînd în înţelegerea noastră, î n a i n t ă m în d e p l i n ă siguranţă către scopul avut în vedere. V e d e m astfel că părţile sistemului nu intră în conflict u n a cu cealaltă. Relele care p î n d e s c în cele m a i promiţătoare dintre realizările noastre sînt îndreptate pe măsură ce apar. N o i facem astfel încît fiecare dintre avantajele obţinute să fie cît m a i p u ţ i n sacrificat d e d r a g u l altuia. N o i c o m p e n s ă m , 107 conciliem şi b a l a n s ă m . S î n t e m astfel capabili să u n i m într-un întreg a r m o n i o s diferitele idiosincrazii şi principii o p u s e c a r e caracterizează minţile şi acţiunile oamenilor. R e z u l t ă de aici nu o perfecţiune a simplităţii, ci c e v a cu m u l t superior, o perfecţiune a compoziţiei. Acolo u n d e interesele omenirii sînt avute în vedere pc durata m a i m u l t o r generaţii, succesiunea însăşi a generaţiilor irebuie să aibă un cuvînt de spus în consiliile care vor afecta, în mod profund, interesele acestora. D a c ă dreptatea cere acest lucru, atunci înfăptuirea lui necesită participarea m a i m u l t o r m i n ţ i decît poate oferi o singură generaţie. D e o a r e c e s-au situat pe poziţiile unui a s e m e n e a p u n c t de vedere asupra lucrurilor, cei m a i b u n i legislatori au fost, deseori, m u l ţ u m i ţ i cu aşezarea guvernării pe

216

217

b a z a u n u i principiu sigur, solid şi d o m i n a n t ; acel tip de putere activă şi formatoare pe care u n i i dintre filozofi îl caracterizează ca avînd o natură plastică. Temeinic aşezînd acest principiu, ei l-au lăsat apoi să acţioneze în virtutea propriei lui naturi. Acest m o d de a acţiona, u r m î n d un principiu c o n d u c ă t o r şi în virtutea unei energii creatoare, reprezintă pentru m i n e criteriul înţelepciunii. C e e a c e r e p r e z i n t ă p e n t r u politicienii voştri însemnele u n u i geniu întreprinzător şi curajos nu sînt decît dovezi ale u n e i deplorabile incapacităţi. Prin g r a b a lor intempestivă şi prin sfidarea p r o c e s u l u i naturii, ei se lasă orbeşte în s e a m a oricărui plăsmuitor de proiecte, a oricărui aventurier, a oricărui alchimist sau practicant al ştiinţelor empirice. Ei nu îşi imagi­ n e a z ă c ă s-ar p u t e a cîştiga c e v a d e p e u r m a lucrurilor obişnuite: dieta nu o c u p ă nici un loc în terapia lor. D a r cel m a i rău dintre toate lucrurile este acela că lipsa lor de î n c r e d e r e în m e t o d e l e obişnuite de vindecare a maladiilor c o m u n e vine nu n u m a i dintr-o i n c a p a c i t a t e de a î n ţ e l e g e , dar, a ş a c u m mă t e m , din caracterul m a l i g n al dispoziţiilor lor. Se s p u n e că legislatorii voştri şi-au cules opiniile d e s p r e toate profesiile, rangurile şi demnităţile din declamaţiile şi bufoneriile satiricilor, care ei înşişi ar fi surprinşi să constate că vederile l o r sînt luate în litera lor. Aplecîndu-şi u r e c h e a n u m a i la ceea ce spun aceştia, conducătorii v o ş t r i c o n s i d e r ă lucrurile n u m a i din p e r s p e c t i v a viciilor şi a defectelor care le apar s u b t o a t e culorile exagerării. Negreşit că aşa este, deşi poate p ă r e a p a r a d o x a l , dar, în general, cei care sînt, de regulă, angajaţi în identificarea şi punerea pe tapet a defectelor ordinii în vigoare nu sînt calificaţi pentru m u n c a de reformare. A c e a s t a d e o a r e c e m i n ţ i l e l o r n u n u m a i c ă n u sînt d o t a t e c u m o d e l e , a ceea ce este b u n şi frumos, dar ele nu află nici o plăcere în c o n t e m p l a r e a acestor lucruri. Urînd p r e a m u l t viciile, ei ajung să iubească p r e a puţin oamenii. Nu este, de aceea, de mirare că ei se d o v e d e s c a fi incapabili şi n e d o r n i c i de a-i servi. Aceasta este c a u z a pentru care unii dintre mentorii voştri manifestă dispoziţia î n n ă s c u t ă de a d e m o n t a totul în cele m a i m ă r u n t e părţi. In cadrul acestui j o c crud, e i îşi m a n i f e s t ă î n î n t r e g i m e activitatea lor quadr-umană.108 Cît priveşte restul, toate paradoxurile scriitorilor elocvenţi, create prin simplul j o c al imaginaţiei lor şi ca o p u n e r e la î n c e r c a r e a talentelor lor în v e d e r e a trezirii atenţiei şi a p r o v o c ă r i i suprizei, sînt p r e l u a t e d e către aceşti d o m n i n u î n 218

spiritul în care acestea au fost create de autorii lor, ca mijloace de cultivare a gustului şi de perfecţionare a stilului, ci în calitate de f u n d a m e n t e serioase ale a c ţ i u n i i l o r de r e g l e m e n t a r e a c e l o r m a i i m p o r t a n t e p r o b l e m e ale Statului. Cicero îl descrie pe C a t o într-o tentă ridicolă, ca pe u n u l care acţionează în cetate pe b a z a p a r a d o x u r i l o r folosite în şcoală p e n t r u a a n t r e n a m i n ţ i l e învăţăceilor în ale filozofiei stoice. D a c ă acest lucru e r a adevărat despre C a t o , atunci aceşti d o m n i îl copiază în m a n i e r a u n o r a care au trăit c a m în aceeaşi perioadă - pede nudo Catonem.^09 Dl. H u m e mi-a mărturisit că p o s e d ă de la R o u s s e a u însuşi secretul principiilor lui de c o m p o z i ţ i e . A c e s t observator penetrant, deşi excentric, a înţeles că, pentru a m i ş c a publicul şi p e n t r u a-i trezi interesul, este n e c e s a r m i r a c u l o s u l . N u m a i c ă m i r a c u l o s u l mitologiei păgîne şi-a pierdut de mult efectul. Uriaşii, magicienii, zînele ş i eroii d e r o m a n c a r e i-au u r m a t a u e p u i z a t porţia d e credulitate proprie epocii lor. Tot ce i-a m a i r ă m a s în ziua de azi u n u i scriitor nu sînt decît speciile de m i r a c u l o s c a r e m a i pot fi î n c ă p r o d u s e cu un efect tot atît de m a r e ca şi celelalte, n u m a i că obţinut într-o m a n i e r ă diferită. E s t e v o r b a d e m i r a c u l o s u l din viaţă, încorporat în m a n i e r e , în caractere şi în situaţiile extraor­ dinare, cel care dă naştere u n o r efecte frapante, n o i şi neaşteptate, în politică şi în morală. Cred că, dacă R o u s s e a u ar m a i fi trăit î n c ă şi ar fi fost într-unui din m o m e n t e l e sale de luciditate, el însuşi ar fi fost şocat de frenezia creatoare a discipolilor săi, care nu sînt decît servili imitatori în paradoxurile pe care le p r o d u c , şi care dovedesc chiar şi în credulitatea lor p r e z e n ţ a u n e i credinţe oarbe. O a m e n i i care întreprind lucruri i m p o r t a n t e , chiar dacă într-o m a n i e r ă obişnuită, trebuie să ne ofere m o t i v e p e n t r u a p r e s u p u n e c ă e i p o s e d ă această capacitate. N u m a i că, î n c e e a cel priveşte p e medicul Statului, care, nesatisfăcut de vindecarea relelor, încearcă să regenereze constituţii, acesta trebuie să d o v e d e a s c ă puteri cu adevărat ieşite din c o m u n . N e g r e ş i t î n s ă c ă î n s e m n e l e u n e i inteligenţe neobişnuite trebuie să se arate în proiectele celor care se îndepărtează de la practica obişnuită şi care lucrează în absenţa u n u i m o d e l . S-a arătat oare aşa c e v a în proiectele A d u n ă r i i ? Voi e x a m i n a (pe scurt în raport cu întinderea subiectului) c e e a ce a făcut A d u n a r e a cu privire, m a i întîi, la alcătuirea puterii legisla­ tive; în cel de-al doilea rînd, cu privire la alcătuirea puterii execu219

tive; în cel de-al treilea, referitor la alcătuirea sistemului judiciar; în cel de-al patrulea rînd, cu privire la alcătuirea armatei, încheind cu o considerare a s u p r a alcătuirii sistemului finanţelor. S c o p u l m e u fiind acela de a v e d e a dacă se p o a t e descoperi în v r e u n a dintre părţile acestor proiecte u r m e l e acelui geniu politic, care ar p u t e a să justifice aceste acţiuni î n d r ă z n e ţ e în superioritatea pe care ele şi-o arogă în c o m p a r a ţ i e cu restul omenirii. G e n i u l lor trebuie să se fi arătat în toată strălucirea lui în c o n c e p ţ i a despre partea suverană şi d o m i n a n t ă a noii republici puterea legislativă. A i c i este de aşteptat ca ei să fi dovedit ceea ce pot. P e n t r u a n s a m b l u l proiectului propriu-zis şi pentru m o t i v e l e c a r e îl f u n d a m e n t e a z ă , trimit la dările de s e a m ă ale şedinţei A d u n ă r i i din 29 septembrie 1789 şi la textele care au modificat, ulterior, acest plan. Atît cît pot să v ă d l i m p e d e într-o p r o b l e m ă atît de încîlcită, sistemul continuă să rămînă, în m o d considerabil, aşa c u m a fost conceput. C e l e cîteva observaţii pe care le v o i face se vor referi la spiritul sistemului, la tendinţa lui şi la cît de adecvat este el pentru a servi ca b a z ă instituirii u n e i republici populare {popular commonwealth); căci a c e s t a este sistemul pe c a r e ei pretind că l-au adoptat ca fiind cel m a i potrivit pentru scopurile în virtutea cărora există fiecare S t a t 1 1 0 şi, în particular, acest fel de Stat popular. în acelaşi timp, intenţionez să apreciez dacă acest sistem este consistent cu el însuşi şi cu principiile pe b a z a cărora a fost aşezat. Vechile instituţii sînt j u d e c a t e pe b a z a efectelor lor. D a c ă p o p o r u l este fericit, unit, p r o s p e r şi puternic, atunci restul este u ş o r de imaginat. A j u n g e m astfel la c o n c l u z i a că este b u n acel lucru din care decurg efecte b u n e . în cazul vechilor instituţii s-au găsit diferite corective p e n t r u a r e m e d i a abaterea lor de la teorie, într-adevăr, ele sînt rezultatul diferitelor necesităţi şi e x p e d i e n t e de toate felurile. De cele m a i m u l t e ori, ele nu sînt construite pe baza nici u n e i teorii, teoriile fiind, m a i curînd, cele care derivă din instituţiile astfel întemeiate. Situaţia în care acestea îşi ating cel m a i b i n e scopul este a c e e a în care mijloacele nu par să fie în a r m o n i e perfectă c u c e e a c e n e î n c h i p u i m n o i c a fiind p l a n u l originar. Mijloacele la care ne-a c o n d u s experienţa se potrivesc m a i b i n e pentru atingerea scopurilor politice decît cele ce au fost c o n c e p u t e în conformitate cu un proiect iniţial. A c e s t e mijloace acţionează, la rîndul lor, a s u p r a alcătuirii iniţiale a instituţiilor şi, 220

de m u l t e ori, î m b u n ă t ă ţ e s c structura însăşi de la c a r e p a r să se fi abătut. C r e d că toate aceste lucruri p o t fi ilustrate prin e x e m p l e interesante din istoria Constituţiei engleze. în cel m a i rău caz, erorile şi abaterile de calcul de orice fel sînt depistate şi corectate astfel încît n a v a să nu se abată de la cursul ei. A ş a stau lucrurile în cazul vechilor instituţii. D a r într-un sistem n o u şi aşezat n u m a i pe b a z e teoretice este de aşteptat ca fiecare p a r t e a lui să fie perfect adecvată pentru a-şi îndeplini funcţia, î n d e o s e b i acolo unde cei care au proiectat sistemul nu-şi bat deloc capul cu aflarea unei modalităţi prin care n o u l edificiu să se p o a t ă armoniza, fie în privinţa zidurilor, fie în cea a temeliilor, cu cel vechi. Constructorii francezi - îndepărtînd ca şi c u m ar fi fost gunoi tot ceea ce a exista înaintea lor şi, ca şi artizanii grădinilor lor, aşezînd totul la acelaşi nivel - p r o p u n ca întreg a n s a m b l u l puterii legislative, atît la nivel local cît şi la nivel general, să fie aşezat pe trei b a z e distincte: u n a geometrică, u n a aritmetică şi, cea din urmă, financiară. Pe p r i m a dintre ele, ei o n u m e s c baza teritorială, pe c e a de-a doua, b a z a populaţiei, iar pe c e a de-a treia, b a z a contribuţiei. în v e d e r e a definirii bazei teritoriale, ei î m p a r t aria tării lor în optzeci şi trei de păiţi sau pătrate regulate, de optspre­ zece pe optsprezece leghe. A c e s t e m a r i diviziuni sînt d e n u m i t e departamente. La r î n d u l lor, acestea sînt subdivizate, u r m î n d aceeaşi m e t o d ă a împărţirii pe pătrate, în o m i e şapte sute două­ zeci de districte, n u m i t e c o m u n e . A c e s t e a sînt, din n o u , subdiv izate, pe b a z a aceleiaşi m e t o d e , în districte şi m a i mici, n u m i t e cantoane, al căror n u m ă r se ridică, în total, la şase m i i patru sute. La p r i m a vedere, n i m i c nu pare a fi de lăudat, dar nici de blamat în această bază g e o m e t r i c ă a lor. Ea nu p r e s p u n e nici un lei de talente legislative ieşite din c o m u n . P e n t r u a î n t o c m i un plan ca acesta nu e n e v o i e decît de un topograf care să-şi folo­ sească, cu precizie, lanţul şi teodolitul. în vechile diviziuni ale Brii, diferitele accidente produse în decursul t i m p u l u i şi mişcările de oscilaţie ale proprietăţii şi ale suveranităţii au fost singurele care au stabilit graniţele. N e g r e ş i t , aceste g r a n i ţ e nu au fost stabilite pe b a z a v r e u n u i sistem fix. E l e p r e z e n t a u a n u m i t e neajunsuri. N u m a i că erau neajunsuri p e n t r u c a r e întrebuinţarea lor practică aflase remedii, în v r e m e ce obiceiul formase răbdarea de a le suporta ca atare. în cadrul acestei divizări a teritoriului în pătrate şi a acestei organizări şi semiorganizări făcute pe b a z a 221

sistemului lui E m p e d o c l e şi a lui Buffon, şi nu pe b a z a u n u i principiu politic este imposibil să nu apară n e n u m ă r a t e neajunsuri locale, cu care o a m e n i i nu sînt obişnuiţi. Pe acestea le voi trece î n s ă cu vederea, deoarece ele necesită o b u n ă cunoaştere a ţării, pe care nu o am, pentru a le identifica. A t u n c i cînd aceşti topografi aflaţi în slujba Statului au venit p e n t r u a e x a m i n a rezultatele m u n c i i lor de m ă s u r a r e , ei au constatat foarte curînd că, în politică, cel m a i înşelător dintre, toate lucrurile era o demonstraţie geometrică. Ei au recurs atunci la o altă bază - sau m a i degrabă la un alt p u n c t de sprijin - pentru a susţine edificiul c a r e stătea să se p r ă b u ş e a s c ă pe acea falsă temelie. A fost evident că fertilitatea solului, n u m ă r u l oamenilor, b u n ă s t a r e a lor şi m ă r i m e a constribuţiei lor, sînt cele c a r e au introdus variaţii foarte m a r i de la un pătrat la altul. Aceasta a dovedit că m ă s u r a r e a este cel m a i ridicol dintre toate standardele ce ar putea fi folosite pentru a m ă s u r a distribuirea puterii în cadrul statului şi că, aplicată oamenilor, egalitatea geometrică este cea m a i inegală dintre toate măsurile. O r i c u m , ei nu ar fi putut săi r e n u n ţ e la această bază. N u m a i că, divizînd reprezentarea lor politică şi civilă în trei părţi, ei au repartizat u n a dintre ele măsu­ rării pe bază de pătrate, fără a se osteni să verifice, în practică sau prin calcul, dacă această proporţie teritorială a reprezentării fusese corect atribuită, şi nici dacă, în principiu, aceasta era, cu adevărat, a treia. Acordînd, totuşi, geometriei această p o r ţ i u n e - o treime din dotarea ei - ca un o m a g i u , p r e s u p u n , adus acestei ştiinţe sublime, ei au lăsat celelalte d o u ă baze, a populaţiei şi a contri­ buţiei, să-şi dispute cele d o u ă treimi r ă m a s e . Cînd s-a p u s însă p r o b l e m a populaţiei, ei nu au m a i fost în stare să procedeze cu aceeaşi uşurinţă ca pe terenul geometriei. în acest caz, aritmetica le-a afectat metafizica juridică. D a c ă ar fi fost să fie c o n s e c v e n ţ i principiilor lor metafizice, atunci procesul aritmetic ar fi fost, într-adevăr, simplu. P e n t r u aceştia, oamenii sînt, în m o d strict, egali între ei, posedînd drepturi politice egale. In conformitate cu acest sistem, fiecare om d i s p u n e de un vot, d e s e m n î n d în m o d direct reprezentantul său în cadrul corpului legislativ. „ D a r încetişor, vă rog - pas cu pas, nu î n c ă " . 1 1 1 Acest principiu metafizic, în faţă căruia totul trebuie să cedeze - legea, obiceiul, înţelepciunea politică şi raţiunea -, trebuie el însuşi să 222

cedeze atunci cînd vine v o r b a de plăcerea lor. T r e b u i e să existe mai m u l t e grade şi m a i m u l t e e t a p e p î n ă cînd reprezentantul să poată veni în contact cu cel care 1-a ales. Căci, într-adevăr, aşa c u m v o m v e d e a curînd, între aceste d o u ă p e r s o a n e n u trebuie s ă existe nici un fel de contact direct. M a i întîi, alegătorii din canton, care formează c e e a ce ei n u m e s c adunări primare, trebuie să aibă o a n u m i t ă calificare. Care a n u m e , deci? O calificare pe b a z a drepturilor imprescriptibile ale o m u l u i ? D a , dar o calificare minimă, căci nedreptatea n o a s t r ă nu va fi foarte opresivă: pentru a fi alegător, nu va fi necesară decît o contribuţie directă, avînd o valoare egală cu trei zile de m u n c ă la preţul tarifelor practicate la nivel local. într-adevăr, aceasta nu e prea mult, sînt de acord, d a c ă prin această s i n g u r ă c o n d i ţ i e a calificării n u aţi n e g a t complet principiul vostru egalitar. în calitatea ei de condiţie a calificării, ea poate fi lăsată deoparte, deoarece nu satisface deloc '.copurile în vederea cărora sînt stabilite condiţiile calificării. Iar d a c ă e să n e referim la ideile voastre, atunci e a îi e x c l u d e d e la v o t jBcmai pe aceia care, dintre toţi, au cel m a i m u l t n e v o i e de egalil a l e a naturală pentru a se proteja şi apăra. Mă refer la cei care nu au decît această egalitate n a t u r a l ă p e n t r u a se proteja. Voi îi oi donaţi acestui om să îşi c u m p e r e votul, despre care i-aţi spus mai înainte că i-a fost conferit de către n a t u r ă prin naştere şi de • a i e nici o autoritate de pe suprafaţa p ă m î n t u l u i nu îl p o a t e i leposeda. în ceea ce-1 priveşte pe acela care nu p o s e d ă mijloacele lentru a-şi c u m p ă r a dreptul de a v o t a la preţul i m p u s de voi, el se loveşte, de la b u n început, de o aristocraţie tiranică, instituită de IfOi, cei care pretindeţi că sînt d u ş m a n i i ei juraţi. Gradaţia nu se opreşte însă aici. A c e s t e a d u n ă r i p r i m a r e ale i auionului aleg deputaţii pentru c o m u n e : cîte u n u l pentru d o u ă Bite de locuitori calificaţi p e n t r u a vota. Aici se situează primul intermediar între alegătorul primar şi reprezentantul lui în corpul legislativ. Acesta fiind p u n c t u l în care o n o u ă barieră este instii m i a pentru a i m p u n e , asupra drepturilor o m u l u i , o n o u ă condiţie: • II i n i m e n i nu p o a t e fi ales în c o m u n ă d a c ă nu a plătit o s u m ă - 1 1 1 1 valenţă cu valoare a zece zile de m u n c ă . Şi aceasta nu e totul: i aci mai există încă un g r a d . 1 1 2 D e s e m n a ţ i de către alegătorii din . auloane, aleşii c o m u n e l o r îşi d e s e m n e a z ă la rîndtil lor repre/•i lianţii în departament. L a r î n d u l lor, deputaţii departamentului II aleg pe cei care îi vor reprezenta în A d u n a r e a Naţională. Aici 223

apare o a treia barieră care instituie o n o u ă calificare lipsită de sens. Fiecare dintre deputaţii pentru A d u n a r e a Naţională trebuie să plătească o contribuţie directă, avînd valoarea u n e i mărci de argint. D e s p r e toate aceste bariere şi condiţii care fixează capacitatea de alegător nu putem decît să gîndim acelaşi lucru: ele sînt incapabile să asigure independenţa, avînd puterea doar să distrugă drepturile o m u l u i . In cadrul acestui proces, sistemul, care pretinde că este în î n t r e g i m e î n t e m e i a t , î n e l e m e n t e l e lui f u n d a m e n t a l e , d o a r p e dreptul natural şi pe reprezentarea populaţiei, acordă proprietăţii o atenţie considerabilă. în cadrul altor sisteme, acest lucru nu ar p u t e a decît să fie prefect îndreptăţit şi rezonabil, dar, în cadrul sistemului lor, el este absolut inadmisibil. Ajunşi la cea de-a treia bază de apreciere, cea a contribuţiei, c o n s t a t ă m că ei au p i e r d u t şi m a i m u l t din v e d e r e drepturile o m u l u i . A c e a s t ă u l t i m ă b a z ă de r e p r e z e n t a r e se sprijină, în întregime, pe proprietate. Este admis, în felul acesta, un principiu c o m p l e t diferit de cel al egalităţii o a m e n i l o r şi în î n t r e g i m e incompatibil cu a c e s t a . N u m a i că, doar ce a fost admis, că acest principiu este (ca de obicei) subminat. De altfel - aşa c u m se va v e d e a din cele ce u r m e a z ă - el nu este subminat pentru a adecva m a i b i n e inegalitatea d e b o g ă ţ i i l a condiţiile naturii. P a r t e a adiţională din cea de-a treia clasă a reprezentării (clasă ce are în v e d e r e , în exclusivitate, contribuţiile cele m a i mari) nu este rezervată indivizilor ca atare, ci n u m a i districtului. Este uşor de văzut, urmînd firul judecăţilor lor, cît de stînjeniţi sînt de ideile lor contradictorii despre drepturile omului şi privilegiile celor bogaţi. C o m i t e t u l constituţional al A d u n ă r i i r e c u n o a ş t e de altfel că acestea sînt, în întregime, incompatibile. A ş a c u m ne spun ei: „Raportul, în ceea ce priveşte contribuţiile, este, fără îndoială, n u l atunci cînd este v o r b a de b a l a n s a r e a drepturilor politice între diferiţi indivizi, fără de care egalitatea personală ar fi distrusă şi s-ar institui o aristocraţie a celor bogaţi. N u m a i că acest incon­ venient dispare în î n t r e g i m e atunci cînd raportul proporţional al contribuţiei este considerat n u m a i la nivelul marilor mase, fiind astfel n u m a i un raport între provincii. în acest caz, el serveşte n u m a i pentru a forma o proporţie reciprocă, echitabilă între oraşe, fără a afecta, prin u r m a r e , drepturile p e r s o n a l e ale cetăţenilor." 224

Aici, principiul contribuţiei, considerat de la om al o m , este respins ca fiind n u l , ca distrugător al egalităţii şi ca dăunător, deoarece d u c e la instituirea u n e i aristocraţii a celor bogaţi. Cu toate acestea, el nu trebuie abandonat. Iar felul în care se p o a t e scăpa de dificultate este acela de a stabili inegalitatea între depar­ tamente, meţinînd o deplină egalitate între indivizi în interiorul fiecărui departament. E s t e d e m n de r e m a r c a t că această egalitate între indivizi a fost distrusă anterior, atunci cînd au fost stabilite, în interiorul departamentelor, condiţiile care îi califică ca ale­ gători. Se pare î n s ă că nu c o n t e a z ă p r e a m u l t faptul că egalitatea oamenilor, atît la nivelul maselor, cît şi la nivel individual, p o a t e fi distrusă. I m p o r t a n ţ a pe care o are un individ nu este aceeaşi în cadrul u n e i m a s e d e o a m e n i , reprezentată n u m a i d e cîţiva, c a î n cazul u n e i a ce este reprezentată de o m u l ţ i m e . Spuneţi-i dar u n u i om care este gelos pe egalitatea lui că alegătorul care v o t e a z ă pentru trei deputaţi se b u c u r ă de aceeaşi libertate ca şi cel care votează pentru zece! Să c o n s i d e r ă m a c u m lucrurile dintr-o altă perspectivă şi să presupunem că principiul reprezentării pe b a z a contribuţiei este conform cu bogăţiile p o s e d a t e de fiecare individ, că el este un principiu b i n e conceput şi un t e m e i necesar p e n t r u republica lor. Ei p o r n e s c în cadrul celei de-a treia b a z e de la p r e m i s a că bogăţiile t r e b u i e să fie r e s p e c t a t e şi că, în c o n f o r m i t a t e cu dreptatea şi experienţa politică, cei avuţi sînt îndreptăţiţi, într-un fel sau altul, să se b u c u r e de o participare m a i largă la a d m i ­ nistrarea treburilor publice. Se p o a t e v e d e a a c u m m o d u l în care Adunarea asigură p r e e m i n e n ţ a şi chiar securitatea celor bogaţi, conferind districtului în care ei l o c u i e s c p a r t e a a d i ţ i o n a l ă de putere, care le este refuzată în calitatea lor de persoane. A d m i t , fără u r m ă de ezitare (lucru pe care ar trebui de altfel să îl institui ca principiu fundamental), că, în cadrul u n e i guvernări republi­ cane, cu o bază democratică, este necesar ca celor bogaţi să le fie garantat un grad suplimentar de securitate în c o m p a r a ţ i e cu cel necesar în cadrul monarhiilor. Ei sînt e x p u ş i invidiei şi, prin aceasta, opresiunii. P o r n i n d de la proiectul p r e z e n t al Adunării, este imposibil de prezis ce avantaj ar p u t e a să d e c u r g ă pentru cei bogaţi din preferinţa aristocratică pe temeiul căreia este aşezată reprezentarea inegală a departamentelor. Ea nu îşi face simţită prezenţa pentru cei bogaţi nici ca sprijin al d e m n i t ă ţ i i lor, şi nici C-da 66 coala 15

225

ca garanţie a averii lor. Acest lucru se datorează faptului că m a s a aristocratică este generată pe b a z a u n o r principii p u r democratice şi că prevalenta ei în cadrul reprezentării generale nu se referă în nici un fel, neavînd de altfel nici o legătură, la persoanele a căror proprietate constituie criteriul pe b a z a căruia este stabilită această superioritate a m a s e i celor bogaţi. D a c ă cei care au c o n c e p u t acest p r o i e c t au i n t e n ţ i o n a t să îi favorizeze pe cei b o g a ţ i ca u r m a r e a contribuţiei l o r m a i mari, ei ar fi trebuit să a c o r d e privilegiul fie individului bogat, fie u n e i a n u m i t e clase formate din o a m e n i bogaţi (aşa c u m ne arată istoricii că ar fi p r o c e d a t Servius Tullius în cadrul p r i m e i Constituţii a R o m e i ) . M o t i v u l ar fi acela că lupta dintre cei săraci şi cei bogaţi nu este o luptă între departamente, ci u n a între o a m e n i , o competiţie care are loc nu între districte, ci între categorii sociale. O inversare a sistemului ar face ca proiectul să îşi servească m a i b i n e scopul. în felul acesta, fiecare d e p a r t a m e n t ar avea un n u m ă r egal de voturi, în v r e m e ce distribuirea voturilor în cadrul fiecăruia s-ar face în funcţie de proprietate. S ă p r e s u p u n e m (lucru u ş o r d e făcut) că, î n cadrul u n u i district, un om contribuie tot la fel de m u l t cît o sută dintre vecinii lui. El nu posedă decît un singur vot contra tuturor acestora. D a c ă acel district nu ar avea decît un singur reprezentant, atonei toţi vecinii săi săraci ar avea cu o sută de voturi la u n u m a i m u l t decît el, pentru alegerea acelui reprezentant. C e e a ce nu este prea bine. Lucrurile trebuie să fie îndreptate în această privinţă. D a r c u m ? Districtul trebuie să aleagă, să spunem, în virtutea bogăţiilor sale, zece m e m b r i în loc de u n u l . Altfel spus, o m u l nostru, ca u r m a r e a plătirii u n e i contribuţii foarte mari, va avea privilegiul de a fi învins la voturi de către cei săraci cu o sută de voturi la u n u , pentru alegerea a zece reprezentanţi, în loc să fie învins în aceeaşi proporţie, pentru alegerea u n u i a singur. într-adevăr, cel bogat, în loc să beneficieze de pe u r m a acestei creşteri a n u m ă r u l u i celor aleşi din districtul lui, va fi s u p u s u n e i n o i suferinţe. Această creştere are ca rezultat nu n u m a i instituirea a î n c ă n o u ă persoane în calitatea de reprezentanţi ai districtului, d a r şi a u n u i n u m ă r p r o p o r ţ i o n a l d e c a n d i d a ţ i d e m o c r a t i c i , care v o r conspira, v o r p u n e la cale intrigi şi v o r linguşi p o p o r u l , pe cheltuiala şi în detrimentul celui bogat. în felul acesta, o m u l ţ i m e de o a m e n i de condiţie inferioară ajung să fie p r o m o v a ţ i , obţinînd un salariu de

optsprezece livre pe zi (pentru ei o s u m ă e n o r m ă ) , fără a m a i socoti plăcerea de a locui la Paris şi de a l u a parte la g u v e r n a r e a regatului. Cu cît ajung să fie m a i n u m e r o a s e obiectele ambiţiei şi m a i la î n d e m î n a poporului, cu atît m a i m u l t p l a n e a z ă pericolele asupra celor bogaţi. Iată c u m se stabilesc raporturile dintre cei săraci şi cei bogaţi în d e p a r t a m e n t e l e c o n s i d e r a t e aristocratice, d a r c a r e sînt, din punctul de vedere al relaţiilor lor interne, t o c m a i o p u s u l acestei calităţi. în privinţa relaţiilor sale externe, adică a relaţiilor cu alte departamente, nu pot să văd c u m reprezentarea inegală, atribuită m a s e l o r pe b a z a averii, d e v i n e un mijloc de m e n ţ i n e r e a echilibrului şi liniştii Statului. Căci, dacă u n u l dintre scopurile republicii voastre este acela de a-i feri pe cei săraci de p u t e r e a celor bogaţi - aşa c u m este, neîndoielnic, cazul în orice socie­ tate - , atunci c u m s e v a p u t e a c a cele m a i sărace ş i m a i puţin populate dintre aceste d e p a r t a m e n t e să fie salvate de tirania celor m a i bogate? Să fie oare prin d o t a r e a celor m a i sărace cu mijloace m a i n u m e r o a s e şi m a i s i s t e m a t i c e de o p r i m a r e a c e l o r m a i bogate? D a r atunci cînd este v o r b a de b a l a n s a r e a reprezentării între copurile politice, este posibil ca interesele locale, rivalităţile şi geloziile să-şi facă simţită prezenţa tot atît de m u l t ca şi în cazul indivizilor. D u p ă c u m în acest caz, diferenţa de interese p o a t e să c o n d u c ă la încingerea conflictelor şi a rivalităţilor, creînd o stare de spirit înrudită cu războiul. Constat că aceste departamente aristocratice sînt alcătuite pe b a z a a ceea ce se c h e a m ă principiul contribuţiei directe. N u - m i pot i m a g i n a o u n i t a t e de m ă s u r ă m a i i n e g a l ă decît aceasta. Contribuţiile indirecte, cele care rezultă din drepturile de c o n s u m , sînt, cu adevărat, o u n i t a t e de m ă s u r ă m a i b u n ă . E l e p e r m i t cunoaşterea şi m ă s u r a r e a averii prin mijloace m u l t m a i naturale decît o face contribuţia directă. E s t e , într-adevăr, dificil să se stabilească un standard c a r e să i n d i c e ce preferinţă p o a t e fi acordată departamentelor pe b a z a u n e i a sau a celeilalte dintre cele d o u ă contribuţii sau a ambelor, deoarece se p o a t e ca u n e l e d e p a r t a m e n t e să plătească m a i m u l t dintr-una, sau din cealaltă, sau chiar din a m b e l e contribuţii, nu în v i r t u t e a u n o r c a u z e intrinseci, ci în virtutea relaţiilor pe care ele le au cu alte departa­ m e n t e faţă de care deţin superioritatea, ca u r m a r e a contribuţiei aparente pe care au plătit-o. D a c ă departamentele ar fi corpuri

226

227

i n d e p e n d e n t e şi suverane m e n i t e să alimenteze, fiecare la rîndul ei, o trezorerie federală c o m u n ă , şi dacă Trezoreria publică nu ar depinde (aşa c u m prea b i n e se întîmplă) de m u l ţ i m e a de impozite care grevează asupra întregii ţări, care îi afectează pe o a m e n i individual, şi nu ca grupuri, şi care prin natura lor depăşesc orice limite teritoriale, atunci am p u t e a spune despre b a z a de contri­ buţie că se sprijină pe d e p a r t a m e n t e . Dar, într-o ţară în c a r e districtele sînt considerate ca părţi ale u n u i sigur întreg, n i m i c nu este m a i dificil de aşezat pe baze echitable ca această reprezentare m ă s u r a t ă prin intermediul contribuţiei. Să l u ă m exemplul u n o r oraşe mari ca Bordeaux şi Paris: acestea par să plătească impozite foarte mari, aproape disproporţionat de mari, în comparaţie cu alte locuri, greutatea lor în cadrul corpului politic fiind apreciată în consecinţă. D a r sînt aceste oraşe adevăraţii contribuabili, din p u n c t u l de vedere al proporţiei avute în vedere? N u . Deoarece cei care c o n s u m ă mărfurile importate în Franţa prin B o r d e a u x şi care sînt risipiţi pe tot cuprinsul Franţei sînt cei care plătesc drepturile de i m p o r t percepute în B o r d e a u x . O altă sursă de care B o r d e a u x d i s p u n e pentru a-şi plăti impozitele ridicate este comerţul pe care îl face cu vinurile p r o d u s e în G u y e n n e şi L a n g u e d o c . Proprietarii de m o ş i i care îşi cheltuiesc veniturile la Paris, şi care contribuie astfel la măreţia acestui oraş, sînt cei care sporesc averea Capitalei pe s e a m a provinciilor din care provin aceste venituri. A r g u m e n t e a p r o a p e similare ar p u t e a fi a d u s e î m p o t r i v a sistemului care d e t e r m i n ă reprezentarea pe b a z a contribuţiei directe. Aceasta se p o a t e sprijini fie pe o avere reală, fie pe u n a închipuită. N u m a i că bogăţia locală nu rezultă ea însăşi din c a u z e locale; de aceea, ea nu trebuie, astfel, să fie sursa u n o r privilegii locale. E s t e cu adevărat remarcabil că, în această reglementare fun­ damentală care stabileşte m o d u l de reprezentare a departamentelor pe b a z a contribuţiei directe, A d u n a r e a nu a prevăzut şi m o d u l în care acea contribuţie directă va fi fixată şi repartizată. Se prea poate ca acest m o d de a acţiona să se explice prin preocuparea Adunării actuale de a asigura perpetuarea puterilor sale. O r i c u m ar fi, pînă cînd nu va rezolva această p r o b l e m ă ea va fi lipsită de o constituţie sigură. Existenţa acesteia va d e p i n d e cel puţin de sistemul de taxare - d u p ă c u m ea va varia cu fiecare modificare a acestui sistem. Apreciind însă d u p ă felul în care ea a conceput acest lucru, sistemul de taxare nu depinde de Constituţie în acelaşi grad în care 228

depinde aceasta de el. De u n d e rezultă că acest lucru creează, în m o d necesar, m u l t ă confuzie în circumscripţiile electorale, deoarece variaţiile în condiţiile de exercitare a votului vor genera, în fiecare canton sau c o m u n ă - în cazul în care ar avea loc alegeri cu adevărat disputate -, un n u m ă r nesfîrşit de controverse interne. D a c ă v o m c o m p a r a cele trei b a z e , n u din perspectiva ra­ ţiunilor politice, ci din a c e e a a ideilor ce g h i d e a z ă acţiunile Adunării, verificînd astfel cît de consistentă este A d u n a r e a cu propriile ei principii, va fi imposibil să nu o b s e r v ă m că principiul pe care c o m i t e t u l îl n u m e ş t e b a z a populaţiei nu î n c e p e să acţioneze din acelaşi p u n c t ca şi celelalte d o u ă principii, n u m i t e bazele teritoriului şi ale contribuţiei, ambele p o s e d î n d o natură aristocratică. Rezultatul este că, în punctul în care toate trei ajung să acţioneze î m p r e u n ă , se p r o d u c e c e a m a i a b s u r d ă inegalitate produsă de acţiunea p r i m u l u i principiu a s u p r a celorlalte două. Fiecare canton are o suprafaţă de patru leghe pătrate, populaţia estimată fiind, î n m e d i e , d e p a t r u m i i d e locuitori, c e e a c e î n s e a m n ă şase sute optzeci de alegători în adunarea primară; numărul acestor alegători variază î n s ă în funcţie de p o p u l a ţ i a fiecărui c a n t o n . L a fiecare d o u ă sute d e alegători, a d u n a r e a d e s e m n e a z ă cîte un deputat în comună. O comună se c o m p u n e din nouă cantoane. Să l u ă m a c u m un canton în care se găseşte un oraş-port comercial sau un mare oraş manufacturier. P u t e m p r e s u p u n e că populaţia acestui canton se ridică la patru m i i de locuitori, dintre care d o u ă m i i o sută n o u ă z e c i şi trei de alegători, care formează trei adunări primare, r e p r e z e n t a t e la nivelul comunei p r i n zece deputaţi. Să l u ă m a c u m , prin opoziţie cu acest singur c a n t o n , alte două c a n t o a n e din cele opt r ă m a s e în cadrul aceleiaşi c o m u n e . Ftitem p r e s u p u n e că populaţia fiecărui canton se ridică la patru inii de locuitori, dintre care şase sute optzeci de alegători, ceea ce conduce la un total de opt m i i de locuitori, dintre care o m i e trei sute şaizeci de alegători. Aceştia vor forma n u m a i două adunări primare şi vor trimite n u m a i şase deputaţi la nivelul comunei. Arunci cînd va fi ca a d u n a r e a comunei să v o t e z e pe bază teritorială - acesta fiind cel dintîi principiu căruia i s-a p e r m i s să acţioneze în cadrul acelei a d u n ă r i - primul dintre cele trei can229

toane, care o c u p ă jumătate din suprafaţa pe care o au celelalte două c a n t o a n e la un loc, va d i s p u n e de zece voci contra şase în alegerea celor trei deputaţi în a d u n a r e a departamentului, ce a fost constituit pe t e m e i u l explicit al reprezentării teritoriale. Această inegalitate, frapantă aşa c u m este, se va adînci şi m a i m u l t d a c ă p r e s u p u n e m , aşa c u m avem m o t i v e întemeiate să o facem, că n u m ă r u l estimat al populaţiei din celelalte cantoane ale comunei va fi m a i m i c decît media, într-o proporţie egală cu c e a prin care populaţia c a n t o n u l u i principal depăşeşte această m e d i e . A j u n g e m a c u m la baza populaţiei, care este, de asemenea, u n u l dintre cele dintîi principii cărora li s-a p e r m i s să acţioneze în ca­ drul adunării comunei. Să luăm, de asemenea, un singur canton, a s e m ă n ă t o r celui dinainte. D a c ă ar fi ca totalul contribuţiilor directe plătite de un m a r e oraş comercial sau manufacturier să fie, în m o d egal, divizate între locuitorii săi, atunci, potrivit aceleiaşi m e t o d e de calcul, partea plătită de fiecare individ va fi m a i m a r e decît cea plătită de u n u l care locuieşte la ţară. Totalul plătit de cei de la oraş va fi m a i m a r e decît totalul plătit de locuitorii cantoa­ n e l o r rurale: p u t e m , fără t e a m a de a greşi, să e s t i m ă m că el va fi cu o t r e i m e m a i m a r e . Atunci, cei doisprezce m i i şapte sute de locuitori, sau d o u ă m i i o sută n o u ă z e c i şi trei de alegători ai cantonului, vor plăti tot la fel de m u l t ca şi n o u ă s p r e z e c e m i i cincizeci de locuitori, sau trei m i i d o u ă sute optzeci şi n o u ă de alegători din alte cantoane, c e e a ce reprezintă aproximativ p r o ­ p o r ţ i a estimată a l o c u i t o r i l o r şi a alegătorilor din alte cinci cantoane. A c u m , aşa c u m am spus m a i înainte, cei d o u ă mii o sută n o u ă z e c i şi trei de alegători v o r trimite n u m a i zece deputaţi în adunare, iar cei trei m i i d o u ă sute optzeci şi n o u ă de alegători'vor trimite şaisprezece. în felul acesta, pentru o contribuţie egală la visteria c o m u n e i , va exista o diferenţă de şaisprezece contra zece v o c i în votarea deputaţilor care vor fi aleşi în conformitate cu principiul reprezentării pe b a z a contribuţiei generale a întregii comune.

A c e a s t a este n e î n c h i p u i t a ş i n e d r e a p t a i n e g a l i t a t e dintre circumscripţii, care rezultă din această nemaiîntînlită repartizare a drepturilor de reprezentare pe b a z a teritoriului şi a contribuţiei. Drepturile care se obţin astfel sînt, de fapt, negative, deoarece ele sînt invers proporţionale cu î n t i n d e r e a teritoriului şi cu partea de contribuţie.

P r i n acelaşi m o d de a calcula v o m constata că cincisprezece m i i optsute şaptezeci şi cinci de locuitori sau d o u ă m i i şapte sute patruzeci şi u n u de alegători din alte cantoane, a căror contribuţie la totalul c o m u n e i este m a i m i c ă cu o şesime, vor avea cu trei voci m a i m u l t decît cei doisprezece m i i şapte sute de locuitori, sau d o u ă m i i o sută nouăzeci şi trei de alegători ai u n u i singur canton.

în această invenţie a celor trei baze, indiferent de l u m i n a în care aţi dori să o judecaţi, nu v ă d o varietate de obiecte care să fie a r m o n i o s î m b i n a t e într-un î n t r e g c o e r e n t , c i d o a r m a i m u l t e principii contradictorii care au fost, în m o d forţat şi de neîmpăcat, puse î m p r e u n ă şi m e n ţ i n u t e ca atare de către filozofii voştri, a i d o m a u n o r fiare sălbatice închise într-o cuşcă p e n t r u a se zgîria şi m u ş c a u n a pe cealaltă, p î n ă la distrugerea totală. M ă t e m c ă a m m e r s prea departe î n prezentarea m o d u l u i lor de a c o n c e p e formarea u n e i constituţii. Ei p u n la lucru m u l t ă metafizică, n u m a i c ă n u din c e a m a i bună; m u l t ă geometrie, care nu este însă rectilinie; m u l t ă aritmetică, n u m a i că regula lor de calculare a proporţiilor este falsă. C h i a r şi p r e s u p u n î n d că metafizica, geometria şi artimetica lor ar fi pe cît de posibil exacte si că proiectele lor ar fi absolut consistente în toate părţile lor c o m p o n e n t e , rezultatul ar fi numai o ficţiune m a i frumoasă şi m a i atrăgătoare. Este remarcabil faptul că, într-un plan de o a s e m e n e a anvergură, care are ca obiect organizarea vieţii oamenilor, nu se face nici un fel de referinţă la lucrurile de n a t u r ă m o r a l ă sau politică, la n i m i c din c e e a ce ar p u t e a a v e a v r e o legătură cu preocupările oamenilor, cu acţiunile lor, cu p a s i u n i l e lor, cu interesele lor. Hominem non sapiuntM3 Puteţi v e d e a că unghiul din care consider această Constituţie este n u m a i u n u l electoral: cel al diferiţilor paşi care c o n d u c la A d u n a r e a Naţională. Nu intru în e x a m i n a r e a guvernării interne a d e p a r t a m e n t e l o r şi a formării lor p l e c î n d de la c a n t o a n e şi c o m u n e . în conformitate cu proiectul lor iniţial, toate aceste guvernări locale trebuiau să fie alcătuite, pe cît posibil, în acelaşi mod şi pe b a z a aceloraşi principii ca şi adunările elective. Fiecare dintre ele este un corp în î n t r e g i m e c o m p l e t şi suficient sieşi. Este imposibil să nu vedeţi că există în acest proiect tendinţa directă şi imediată de a scinda F r a n ţ a într-o varietate de republici si de a face ca ele să fie în întregime independente u n a de cealaltă, în absenţa u n o r mijloace c o n s t i t u ţ i o n a l e d i r e c t e care să facă

230

231

posibilă coerenţa lor, legătura dintre ele sau s u b o r d o n a r e a u n o r a în raport cu altele, cu excepţia doar a ceea ce p o a t e fi derivat din a c c e p t a r e a deciziilor luate de c o n g r e s u l a m b a s a d o r i l o r lor. A c e a s t a este, în realitate, A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă şi r e c u n o s c că există în l u m e astfel de g u v e r n ă r i , d e ş i în f o r m e infinit m a i adecvate la circumstanţele locale şi la deprinderile acelui popor. N u m a i c ă aceste asociaţii, p e care n u l e p u t e m n u m i corpuri politice, au fost, de regulă, rezultatul necesităţii şi nu al u n e i alegeri. Şi cred că F r a n ţ a ne oferă astăzi p r i m u l e x e m p l u al unei puteri f o r m a t e dintr-un g r u p de cetăţeni care, întrucît p o s e d ă autoritatea deplină de a face ceea ce vor cu ţara lor, au ales să o fragmenteze într-un m o d atît de barbar. N u s e p o a t e s ă n u o b s e r v a ţ i că, s u b e g i d a u n u i spirit d e distribuţie geometrică şi de organizare aritmetică, aceşti pretinşi cetăţeni tratează F r a n ţ a ca pe o ţară cucerită. Purtîndu-se ca nişte cuceritori, ei imită m o d u l de a acţiona al celor m a i neîmblînziţi dintre barbari. C o m p o r t a m e n t u l acestor învingători barbari, care dispreţuiesc p o p o r u l pe care l-au subjugat şi căruia îi insultă simţirile, a fost întotdeauna, atît cît le-a stat în putere, acela de a n.'mici toate vestigiile u n e i ţări vechi, în religia ei, în instituţiile ei politice, în legile ei, în moravurile ei. Ei au distrus toate limitele teritoriale, i-au adus pe toţi la sapă de lemn, au scos la vînzare prin licitaţie toate proprietăţile, i-au strivit pe prinţi, pe nobili şi pe pontifi, i-au făcut u n a cu p ă m î n t u l pe toţi cei care au îndrăznit să-şi ridice c a p u l sau pe toţi cei care i-ar fi putut u n i sau alia, în n u m e l e vechilor valori, pe o a m e n i i nefericiţi şi răzleţiţi. Ei au eliberat F r a n ţ a în acelaşi fel în care r o m a n i i , acei neprefăcuţi prieteni ai drepturilor n e a m u l u i omenesc, i-au eliberat pe greci, pe m a c e d o n e n i şi alte p o p o a r e . Ei au distrus, prin u r m a r e , legăturile care s u d a u unitatea lor sub p r e t e x t u l asigurării i n d e p e n d e n ţ e i fiecăreia dintre cetăţile lor. A t u n c i cînd m e m b r i i acestor n o i corpuri locale ale cantoa­ nelor, c o m u n e l o r şi departamentelor - diviziuni teritoriale în m o d intenţionat create pentru a p r o d u c e confuzia generală - vor începe să acţioneze, ei vor constata că, într-o m a r e măsură, sînt străini u n u l în r a p o r t cu celălalt. î n d e o s e b i în cantoanele rurale, alegă­ torii şi aleşii vor fi deseori lipsiţi de orice deprinderi civile şi legături c o m u n e , în general de acea disciplină naturală care este sufletul u n e i a d e v ă r a t e r e p u b l i c i . Magistraţii şi colectorii de

impozite nu m a i sînt a c u m familiarizaţi cu districtele lor, episco­ pii nu-şi m a i c u n o s c diocezele şi nici preoţii nu m a i sînt apropiaţi de parohiile lor. A c e s t e n o i c o l o n i i ale d r e p t u r i l o r o m u l u i se aseamănă, într-o m a r e m ă s u r ă , cu acel tip de colonii militare a căror existenţă în perioada de d e c ă d e r e a politicii r o m a n e a fost remarcată de Tacit. în v r e m u r i l e unei politici m a i b u n e şi m a i înţelepte, r o m a n i i (indiferent care a fost c o m p o r t a m e n t u l lor faţă de alte popoare) au avut grijă ca e l e m e n t e l e u n e i s u b o r d o n ă r i metodice şi ale creării de n o i instituţii să coexiste; aşezînd însăşi disciplina militară pe temeiuri c i v i c e . 1 1 4 D a r atunci cînd toate principiile sănătoase de guvernare s-au prăbuşit, r o m a n i i au ajuns să acţioneze, ca şi A d u n a r e a voastră, pe b a z a egalităţii o a m e n i l o r şi tot atît de necugetat şi de dezinteresat în c e e a ce priveşte acele lucruri care fac ca o r e p u b l i c ă să fie a c c e p t a b i l ă şi durabilă. Numai că, în această privinţă, ca şi în oricare alta, n o u a voastră guvernare este născută, formată şi întreţinută de toate tipurile de corupţii care fac ca o r e p u b l i c ă să fie d e g e n e r a t ă şi lipsită de putere. Odrasla voastră v i n e pe l u m e cu toate s i m p t o m e l e morţii; facies hippocratica115 îi m a r c h e a z ă deja fizionomia, prevestindu-i, în acelaşi t i m p , destinul.

232

233

Legislatorii care au pus bazele republicilor de altă dată au şliut că sarcina lor era mult prea dificilă pentru a fi înfăptuită cu mijloacele oferite de metafizica u n u i student şi de m a t e m a t i c a unui accizar. Ei au avut de-a face cu o a m e n i , şi de a c e e a s-au simţit obligaţi să studieze n a t u r a u m a n ă 1 1 6 . Ei au avut de-a face cu cetăţeni, şi de aceea s-au simţit obligaţi să studieze efectele pe care le are viaţa în cetate asupra deprinderilor u m a n e . Ei erau conştienţi de faptul că acţiunea pe care această cea de-a d o u a natură o exercită asupra celei dintîi este m e n i t ă să p r o d u c ă o nouă combinaţie. Apar, în felul acesta, diferenţe notabile în rîndul oamenilor, în funcţie de naştere, de educaţia lor, de profesie, de v u sta lor, de rezidenţa u r b a n ă sau rurală, de diversele m o d u r i de achiziţionare şi păstrare a proprietăţii şi de natura însăşi a acesteia toate acestea avînd rolul de a-i diviza în tot atîtea specii diferite. I 'c această bază, ei au crezut de cuviinţă să-i orînduiască pe aceşti cetăţeni în clase şi să-i aşeze în acele poziţii în stat p e n t r u care deprinderile lor îi califică ca atare, şi să le r e p a r t i z e z e acele pi ivilegii care le-ar putea servi p e n t r u a-şi satisface p r o p r i i l e

n e v o i , oferind astfel fiecărei categorii sociale forţa n e c e s a r ă pentru a se proteja de conflictele pe care le p r o v o a c ă diversitatea d e interese care există, î n m o d necesar, i n fiecare societate c o m p l e x ă . Legislatorul de altă dată s-ar fi simţit umilit de faptul că un fermier de rînd ştie p r e a bine c u m să-şi orînduiască t u r m a de oi, cai şi boi şi c u m să tragă foloase de la fiecare în m o d dife­ rit, avînd îndeajuns bun-simţ pentru a nu se pierde în abstracţii, ajungînd să le considere pe toate ca fiind, în m o d nediferenţiat, animale pentru care nu e n e v o i e , de la caz ia caz, de alt fel de hrană, de un alt m o d de a le îngriji şi de un m o d diferit de a le p u n e la m u n c ă . N u m a i că el, e c o n o m i s t u l de astăzi, cel care îi orînduieşte şi păstoreşte pe cei a s e m e n e a lui, transfigurîndu-se într-un metafizician care subtilizează totul, s-a hotărît să v a d ă în t u r m e l e lui d o a r o c o l e c ţ i e de o a m e n i abstracţi. A c e s t a este m o t i v u l pentru care, pe b u n ă dreptate, M o n t e s q u i e u " 7 a observat că m o d u l de clasificare a cetăţenilor, înfăptuit de marii legislatori ai Antichităţii, reflectă c e a m a i b u n ă c u n o a ş t e r e şi c e a m a i desăvîrşită artă a acestora, întrecîndu-se astfel chiar pe ei înşişi. A c e s t a este aspectul în privinţa căruia legislatorii voştri m o d e r n i au oferit m ă s u r a absolută a m o d u l u i lor negativ de a acţiona, scufundîndu-se chiar m a i adînc decît propria lor nimicnicie. In v r e m e ce primul fel de legislatori a ţinut cont de diferenţele dintre cetăţeni, c o m b i n î n d u - i într-un singur stat, legislatorii metafi­ zicieni şi alchimişti au p r o c e d a t exact pe dos. Scopul lor a fost acela de a contopi diferitele categorii de cetăţeni, atît de bine cît au putut, într-o singură m a s ă o m o g e n ă , divizînd, m a i apoi, acest a m a l g a m într-un n u m ă r oarecare de republici lipsite de orice c o e z i u n e . Ei i-au r e d u s pe o a m e n i la condiţia de j e t o a n e , din simplul m o t i v de a-i p u t e a n u m ă r a m a i uşor, în loc să-i v a d ă p r e c u m nişte figuri a căror putere vine tocmai din locul pe care îl o c u p ă pe m a s a de joc. Ar fi fost cazul ca elementele propriei lor metafizici să-i fi instruit m a i bine. S i m p l a lectură a tabelei lor de categorii ar fi trebuit să-i informeze că m a i există şi altceva în afară de substanţă şi cantitate. Ei ar fi t r e b u i t să înveţe din catehismul metafizicii lor că orice operaţie c o m p l e x ă de gîndire p r e s u p u n e opt diviziuni în p l u s 1 1 8 , opt m o d u r i la care ei nu s-au gîndit. niciodată, cu t o a t e că acestea fac, din t o a t e cele zece, subiectul asupra căruia se poate exercita cel m a i m u l t priceperea umană.

D e p a r t e de a se c o n f o r m a b u n u l u i e x e m p l u al u n o r a dintre vechii legislatori r e p u b l i c a n i , c a r e cu o p r e c i z i e e x a c t ă s-au conformat situaţiilor şi dispoziţiilor m o r a l e ale oamenilor, aceştia au nivelat şi înghesuit, u n a peste cealaltă, toate categoriile sociale care erau de găsit, chiar şi sub o b l ă d u i r e a necioplită şi primitivă a m o n a r h i e i - un m o d de g u v e r n a r e în cadrul căruia clasificarea cetăţenilor nu este atît de i m p o r t a n t ă p r e c u m în cazul republicii. Este adevărat, totuşi, că fiecare dintre aceste clasificări, dacă este adecvat orînduită, este un lucru b u n în toate formele de guvernă­ mînt. Fiecare dintre aceste clasificări ale cetăţenilor formează o barieră p u t e r n i c ă în calea exceselor despotismului, oferind, în acelaşi t i m p , mijloacele necesare pentru acţiunea şi durabilitatea unei r e p u b l i c i . Astfel încît, d a c ă se va î n t î m p l ă ca p r o i e c t u l actualei republici să eşueze din p r i c i n a absenţei u n e i astfel de clasificări a cetăţenilor, a t u n c i t o a t e garanţiile la a d r e s a u n e i libertăţi m o d e r a t e se vor prăbuşi o dată cu acesta. Vor fi date la o parte şi toate obstacolele indirecte care îmblînzesc despotismul, în aşa fel încît, d a c ă va fi ca v r e o d a t ă m o n a r h i a să cîştige din n o u teren în Franţa, sub această dinastie sau sub o alta, aceasta va exercita, probabil, puterea cea m a i arbitrară care a apărut vreodată pc suprafaţa p ă m î n t u l u i - doar dacă nu se va î n t î m p l ă ca aceasta să fie t e m p e r a t ă încă de la debutul său, prin v o i n ţ a consiliilor înţelepte şi virtuoase ale prinţului. A c e a s t a î n s e a m n ă să j o c i u n u l dintre cele m a i lipsite de speranţă jocuri.

234

235

Cei care fac şi desfac totul astăzi în Franţa, în m o d u l atît de confuz care caracterizează acţiunile lor, m e r g p î n ă într-acolo încît să declare că acesta este u n u l dintre obiectivele lor şi că speranţa consolidării Constituţiei lor este hrănită de t e a m a că acele rele care le-au însoţit înfăptuirea ar p u t e a reveni. „Prin aceasta, spun ei, distrugerea ei va fi dificil de realizat de către autoritate, căci d e z m e m b r a r e a ei ar atrage d u p ă sine c o m p l e t a dezorganizare a întregului stat." Ei p r e s u p u n că, d a c ă va fi ca această autoritate să ajungă vreodată la acelaşi grad de putere p r e c u m cea dobîndită de ci, ea o va utiliza într-un m o d m a i m o d e r a t şi mai circumspect, şi iu m o d respectuos se va teme să dezorganizeze statul în acelaşi fel lipsit de scrupule în care au procedat ei. Ei aşteaptă de la virtuţile revenitului despotism garanţiile şi siguranţa de care se va b u c u r a progenitura viciilor lor p o p u l a r e .

Această hotărîre de a-şi diviza ţara în republici separate este a c e e a care i-a c o n d u s în cele m a i m u l t e dintre dificultăţile şi contradicţiile în c a r e se află. în absenţa acestei hotărîri, toate aceste p r o b l e m e legate de o egalitate cît m a i precisă, toate aceste balanţe care oscilează între drepturile individuale, populaţie şi contribuţie ar fi fost cu totul inutile. R e p r e z e n t a r e a , deşi derivată din părţi, ar fi fost o datorie care ar fi antrenat, în m o d egal, toate părţile întregului. F i e c a r e deputat din A d u n a r e ar fi fost repre­ zentantul întregii F r a n ţ e şi al tuturor categoriilor ei, al celor m u l ţ i şi al celor puţini, al celor săraci şi al celor bogaţi, al districtelor m a r i şi al celor mici. Toate aceste districte ar fi fost ele însele s u b o r d o n a t e unei autorităţi neclintite, care ar fi existat indepen­ dent de ele - o autoritate în care s-ar fi originat şi către care ar fi indicat atît reprezentarea, cît şi tot ceea ce ţine de ea. Această g u v e r n a r e de neclintit, de n e s c h i m b a t şi fundamentală ar fi putut

sii facă şi a făcut ca teritoriul să fie, cu adevărat şi în m o d p r o priu-zis, u n întreg. î n c a z u l n o s t r u , a t u n c i c î n d n e a l e g e m reprezentanţii p o p o r u l u i îi t r i m i t e m u n u i consiliu, în care fiecare dintre ei, luat individual, este un supus şi ascultă de o guvernare care este desăvîrşită în ansamblul funcţiilor pe care le îndepli­ neşte, în cazul vostru, a d u n a r e a electivă este singura care este suverană în m o d absolut, fiecare m e m b r u al ei fiind o parte inte­ grantă a acestei unice suveranităţi. în ceea ce ne priveşte, lucrurile stau cu totul altfel. La n o i , cei ce reprezintă p o p o r u l nu au, în absenţa legăturilor cu celelalte părţi, nici p u t e r e a de a acţiona şi nici m ă c a r pe aceea de a exista. P u n c t u l de referinţă al diferiţilor membri şi al diferitelor districte care alcătuiesc r e p r e z e n t a r e a noastră este guvernarea. Ea formează centrul unităţii noastre. In această guvernare care reflectă t e n d i n ţ a c o m u n ă , fiecare repre­ zentant este un î m p u t e r n i c i t (trustee) c o m u n p e n t r u întreg ansamblul, şi nu doar p e n t r u fiecare dintre părţile s a l e . 1 1 9 La fel stau lucrurile şi pentru cealaltă r a m u r ă a consiliului nostru public, mă refer la C a m e r a Lorzilor. Aici, r e g e l e şi lorzii sînt, atît individual, cît şi î m p r e u n ă , garanţi ai egalităţii fiecărui district, ai fiecărei provincii, ai fiecărui oraş. C î n d s-a întîmplat să auziţi că în M a r e a Britanie există vreo p r o v i n c i e care să sufere din c a u z a inegalităţii reprezentării sale, sau v r e u n district care să nu fie reprezentat deloc? La noi, nu n u m a i m o n a r h i a şi nobilimea, dar chiat şi spiritul Camerei Comuneloreste cel care asigură egalitatea de care d e p i n d e u n i t a t e a n o a s t r ă . I n e g a l i t a t e a însăşi a r e p r e ­ zentării, la adresa căreia se aud plîngeri atît de nesăbuite, este, poate, adevărata cauză care ne împiedică să gîndim şi să acţionăm ca m e m b r i ai u n u i singur district. Cornwall alege tot atît de m u l ţ i membri în Parlament, ca şi Scoţia. D a r se are m a i m u l t grijă de Cornwall decît de Scoţia? N u m a i cîţiva îşi frămîntă minţile, şi aceia sunt m e m b r i ai u n o r a dintre acele cluburi frivole, cu v r e u n a dintre cele trei b a z e ale voastre. în v r e m e ce, m u l ţ i dintre cei care doresc o schimbare care să se p r o d u c ă pe t e m e i u r i credibile fac acest lucru în n u m e l e u n o r idei diferite. N o u a voastră Constituţie este, în principiul ei, exact o p u s u l Constituţiei noastre. Mă u i m e ş t e de aceea faptul că există u n e l e persoane care au visat că ar p u t e a p r o p u n e ca e x e m p l u pentru Anglia unele dintre lucrurile pe care le-aţi făcut. La v o i nu există decît o foarte m i c ă legătură, a p r o a p e inexistentă, între u l t i m u l

236

237

î m i doresc ca d u m n e a v o a s t r ă , d o m n u l e , şi ceilalţi cititori ai m e i să faceţi o lectură atentă a cărţii d o m n u l u i de C a l o n n e asupra acestui subiect. Ea este, într-adevăr, nu n u m a i o lucrare elocventă, dar şi o realizare edificatoare şi instructivă. Mă voi limita la ceea ce el s p u n e despre c o n s t i t u ţ i a u n u i n o u stat şi d e s p r e n a t u r a venitului său. Cît priveşte disputele acestui ministru cu rivalii săi, nu doresc să mă p r o n u n ţ asupra lor. Tot la fel de puţin inten­ ţionez să mă aventurez în a mă p r o n u n ţ a asupra mijloacelor de care el se serveşte, atît din punct de vedere financiar, cît şi politic, pentru a-şi scoate ţara din deplorabila situaţie actuală de servitute, anarhie, faliment şi sărăcie în care aceasta se află. Nu p o t săi speculez a s u p r a acestui subiect cu atîta simţire (sanguinely) p r e c u m o face el. El este francez, iar obligaţiile sale îl fac să fie m a i aproape de aceste p r o b l e m e , pentru care p o s e d ă şi mijloace, m a i b u n e decît ale m e l e , de a le j u d e c a . î m i doresc ca angaja­ m e n t u l formal la care el se referă şi care a fost făcut de unul dintre principalii c o n d u c ă t o r i ai A d u n ă r i i , referitor la intenţia p r o i e c t u l u i lor, nu d o a r de a face ca F r a n ţ a să t r e a c ă de l ă | m o n a r h i e la republică, dar şi de la republică la confederaţie, să fie cu atenţie studiat. El sporeşte forţa observaţiilor mele, iar cartea d o m n u l u i de C a l o n n e v i n e , cu adevărat, să î n d r e p t e scăpările m e l e cu argumente n o i şi frapante asupra celor m a i multe dintre subiectele acestei scrisori.

reprezentant şi p r i m u l alegător. Cel care este ales ca m e m b r u al A d u n ă r i i Naţionale nu este nici d e s e m n a t de către popor, şi nici r e s p o n s a b i l faţă de acesta. A l e g e r e a lui este p r e c e d a t ă de trei etape electorale: între el şi a d u n a r e a p r i m a r ă se interpun d o u ă g r a d e de magistratură, astfel încît el devine, aşa c u m am spus, un a m b a s a d o r al u n u i stat, şi nu reprezentantul p o p o r u l u i în cadrul u n u i stat. Prin aceasta, întregul spirit al alegerii este modificat şi nici u n u l dintre corectivele pe care le-au născocit negustorii voştri de Constituţie nu p o a t e face ca acest spirit să fie altul decît cel c a r e este de fapt. S i m p l a î n c e r c a r e de a face acest lucru val introduce, în m o d inevitabil, o confuzie şi m a i teribilă, dacă acest lucru e posibil, decît c e a p r e z e n t ă . Singurul m o d de a crea o legătură între alegătorul iniţial şi reprezentant este prin ocolul care îi p e r m i t e candidatului să se adreseze, în primul rînd, alegătorilor iniţiali, astfel încît aceştia să p o a t ă determina, prin autoritatea instrucţiunilor lor (şi p o a t e chiar prin ceva m a i m u l t ) , cele două corpuri electorale superioare să facă o alegere care să v i n ă în prelungirea dorinţelor lor. N u m a i că acest lucru ar submina, în m o d evident, întregul lor proiect. S-ar r e c ă d e a astfel în tumultul şi confuzia alegerilor p o p u l a r e , pe care ei şi-au p r o p u s să le evite t o c m a i prin aceste alegeri treptate. Ar î n s e m n a , de asemenea, caI întreaga soartă a statului să fie ameninţată prin aducerea în fruntea lui a celor care ştiu cel m a i puţin despre el şi cărora le pasă cel mai puţin de el. Aceasta este o d i l e m ă eternă în care ei sînt prinşi ca u r m a r e a principiilor vicioase, slabe şi contradictorii pe care le-au ales. P î n ă cînd p o p o r u l nu va distruge şi nu va a d u c e la acelaşi n u m i t o r aceste gradaţii, este clar că el nu alege de fel, în m o d efectiv, A d u n a r e a . în fapt, p o p o r u l alege tot atît de puţin în aparenţă ca şi în realitate. Care este scopul pe care îl u r m ă r i m cu toţii prin alegeri? Pentru a atinge adevăratele scopuri ale u n e i alegeri, se cere, mai întîi, să posedaţi mijloacele prin care să puteţi c u n o a ş t e gradul de calificare al o a m e n i l o r voştri. în cel de-al doilea rînd, trebuie ca j voi să puteţi exercita un a n u m e control asupra acestora fie prin recunoaşterea de către aceştia a obligaţiilor lor faţă de cei care i-au ales, fie prin simplul fapt că ei depind de alegători. Care să fie scopul pentru care aceşti alegători iniţiali sînt fie onoraţi, fie m a i degrabă batjocoriţi prin faptul că li se acordă dreptul de a alege? Ei nu vor putea să ştie niciodată n i m i c despre calităţile 238

celui care se va afla în slujba lor, d u p ă c u m acesta nu are nici un fel de obligaţie faţă de ei. D i n t r e toate puterile care nu p o t să fie delegate de către cei care posedă capacitatea reală de a judeca, cea care poate fi delegată cel m a i puţin este cea referitoare la alegerea personală. C o r p u l alegătorilor iniţiali nu p o a t e să-i ceară nicio­ dată socoteală reprezentantului său în A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă pentru c o m p o r t a m e n t u l lui, în c a z u l în c a r e se î n t î m p l ă ca acesta să comită v r e u n abuz: e l este m u l t p r e a d e p a r t e î n lanţul r e p r e ­ zentării. D a c ă î n s p r e sfîrşitul m a n d a t u l u i său de d o i ani el abuzează de î n c r e d e r e a care i-a fost acordată, acest lucru nu este menit să îl neliniştească deloc cu privire la u r m ă t o r i i doi ani. Potrivit noii Constituţii franceze, atît cei m a i b u n i şi m a i înţelepţi dintre reprezentanţi, cît şi cei m a i răi m e r g d e o p o t r i v ă în acest l.imbus Patrum.120 Ei sînt trataţi a i d o m a u n o r n a v e a căror carenă este m u l t p r e a avariată şi, de aceea, trebuie să fie a n d o c a t e pentru a putea fi reparate. Oricine a servit într-o a d u n a r e nu m a i poate fi ales în u r m ă t o r i i doi ani. în c h i a r m o m e n t u l în c a r e aceşti magistraţi au ajuns să î n c e a p ă a-şi d e p r i n d e slujba, ei sînt, ca şi micii coşari care cresc p r e a r e p e d e , i m e d i a t descalificaţi de la exercitarea acesteia. Caracterul ce p a r e m e n i t tuturor viitorilor voştri guvernanţi va fi u n u l format în m o d superficial, schimbător şi avid de noutate, u n u l care se va sprijini pe o m e m o r i e scurtă, discontinuă, c o m o d ă şi fragmentată. Constituţia v o a s t r ă e x p r i m ă prea m u l t ă g e l o z i e p e n t r u a p u t e a să fie r a ţ i o n a l ă . Violarea încrederii de către reprezentant este atît de i m p o r t a n t ă pentru voi, la nivel principial, încît ajungeţi să pierdeţi a p r o a p e cu totul din vedere capcitatea acestuia de a-şi î n d e p l i n i m a d a n t u l . Şederea în acest purgatoriu îi p r i n d e b i n e u n u i r e p r e z e n t a n t lipsit de credinţă, care se p o a t e să fie un agent electoral b u n în aceeaşi m ă s u r ă în care a fost un c o n d u c ă t o r prost. în decursul celor doi ani de aşteptare, el se p o a t e dedica în voie intrigilor, astfel încît să cîştige un ascendent a s u p r a celor m a i înţelepţi şi mai virtuoşi. C u m , la u r m a u r m e i , Constituţia voastră face din alegători personaje la fel de trecătoare ca şi aleşii lor, care există numai în v e d e r e a alegerii, se p r e a p o a t e ca în m o m e n t u l în care reprezentantul lipsit de credinţă solicită un n o u m a n d a t , el să aibă de a face cu alte persoane decît cele care l-au ales şi faţă de i-are el nu are deci nici o responsabilitate. A-i trage la r ă s p u n d e r e pc alegătorii secundari ai comunei ar fi ridicol, impracticabil şi 239

nedrept. Se prea p o a t e ca ei înşişi să se fi înşelat în alegerea pe c a r e au făcut-o, la fel ca şi cel de-al treilea grup de alegători, cei] ai departamentului. A l e g e r i l e v o a s t r e electorale nu includ responsabilitatea. Neaflînd nici un principiu care să asigure coerenţa tuturor n o i l o r republici ale Franţei, nici în natura, şi nici în Constituţia lor, am încercat să d e t e r m i n care a n u m e sînt e l e m e n t e l e de â n a t u r ă externă pe care le-au folosit legislatorii pentru a consolida u n i u n e a acestor republici. Nu mă interesează confederaţiile lor, spectacolele lor, sărbătorile lor civice şi e n t u z i a s m u l lor. Acestea nu sînt decît s i m p l e ş m e c h e r i i ale m e s e r i e i lor. C r e d î n s ă că] încercând să ajung la principiile care au stat la b a z a acţiunilor lor, luînd ca b a z ă de p o r n i r e t o c m a i aceste acţiuni, pot să disting mijloacele prin care ei îşi p r o p u n să m e n ţ i n ă aceste republici î m p r e u n ă . Primul mijloc este cel al confiscării şi al cursului forţat al banilor de hîrtie care îi este anexat. Cel de-al doilea este cel al puterii s u p r e m e a oraşului Paris. Cel de-al treilea mijloc este cel al armatei generale a statului. D e s p r e acesta din u r m ă voi păstra c e e a ce am de spus p î n ă în clipa în care v o i ajunge să abordez a r m a t a ca element de sine stătător. Cît priveşte p u n e r e a la lucru a p r i m u l u i dintre aceste mijloace (confiscarea şi banii de hîrtie) ca principiu al uniunii diferitelor republici, trebuie să r e c u n o s c că cele d o u ă cauze, care] d e p i n d u n a de cealaltă, pot acţiona pentru o v r e m e ca un liant, dacă nu se întîmplă ca n e b u n i a şi n e s ă b u i n ţ a de care ei dau dova­ dă în administrarea şi a r m o n i z a r e a părţilor nu va produce, chiar de la b u n început, rezultatul contrar, cel al respingerii reciproce a acestora. Chiar şi creditînd acest plan cu o oarecare coerenţă si durată am impresia că dacă, d u p ă o v r e m e , valoarea bunurilor confiscate se va d o v e d i a fi insuficientă pentru a sprijini banii de hîrtie (aşa c u m sînt m o r a l m e n t e sigur că se va întîmplă), atunci, în loc să unească, acest plan va spori în m o d infinit disoluţia, separarea şi confuzia acestor republici confederate, atît în relaţia u n e i a cu cealaltă, cît şi în ceea ce priveşte stabilitatea internă a diferitelor părţi. N u m a i că, în m ă s u r a în care confiscarea va reuşi să devalorizeze banii de hîrtie, liantul se va spulbera odată cu circulaţia. î n t r e t i m p , forţa de liant va d e v e n i foarte slabă, 240

crescînd sau reducîndu-se cu fiecare variaţie în creditul acordat acestei hîrtii. • Un singur lucru este sigur în acest plan. El p a r e să fie n u m a i un efect colateral, dar care, nu mă îndoiesc, reprezintă intenţia expresă a celor care pun în mişcare această acţiune. Este vorba de crearea u n e i oligarhii în cadrul fiecărei republici. Circulaţia u n o r simple hîrtii a căror valoare nu este acoperită de b a n i reali în forma depozitului sau a u n o r plăţi ce u r m e a z ă să fie încasate, a căror valoare se ridică deja la patruzeci şi patru de m i l i o a n e de livre englezeşti, şi a c e a s t ă m o n e d ă care a î n l o c u i t prin forţă vechile etaloane m o n e t a r e ale regatului, d e v e n i n d astfel substanţa venitului său şi mijlocul prin care se p r o d u c toate tranzacţiile comerciale şi civile nu poate decît să p u n ă în mîinile celor care administrează şi r ă s p u n d de această circulaţie tot ce a m a i r ă m a s din putere, autoritate şi influenţă, în oricare dintre formele pe care acestea le m a i p o t lua. Influenţa băncii se face simţită în Anglia, în pofida faptului că ea este doar central u n o r acţiuni ce e x p r i m ă v o i n ţ a indivizilor. ('el care nu v e d e forţa celor care administrează interesul financiar - care acoperă o arie atît de m a r e şi care d e p i n d e prin n a t u r a lui, m a i m u l t decît alte interese, de cei care îl m a n i p u l e a z ă - nu şl ie nimic despre influenţa b a n i l o r asupra omenirii. N u m a i că aici nu este vorba doar despre interesul financiar. M a i există, în cadrul sistemului un element care este, în m o d indisolubil legat ele a d m i n i s t r a r e a banilor. El este format din mijloacele de a extrage, d u p ă bunul plac, bucăţi din pămînturile confiscate pentru a Ic p u n e în vînzare şi de a p e r p e t u a astfel un p r o c e s de c o n t i n u ă transformare a hîrtiei în pămînt, şi a p ă m î n t u l u i în hîrtie. Cînd parcurgem acest proces pînă acolo u n d e ne c o n d u c efectele sale, ne putem face o idee despre intensitatea forţei cu care trebuie ca el să opereze. Prin intermediul acestor mijloace, spiritul tranzac­ ţiilor şi al speculaţiilor financiare p e n e t r e a z ă însăşi m a s a p ă m î n ­ tului şi se contopeşte cu acesta. P r i n acest gen de operaţie, acea specie de proprietate se volatilizează. Ea ajunge să fie purtătoarea unei activităţi nenaturale şi monstruoase. Vedem astfel c u m , pe de o parte, o b u n ă parte a acestei hîrtii ce ţine loc de m o n e d ă şi, pe de altă parte, o zecime, poate, din totalul p ă m î n t u r i l o r F r a n ţ e i ajung să fie deţinute de diferiţii agenţi ai sistemului, principali sau subordonaţi, parizieni sau provinciali. în felul acesta, proprietatea C-da 66 coala 16

241

funciară ajunge să fie afectată de cel m a i m a r e şi m a i dăunător dintre relele care însoţesc circulaţia banilor de hîrtie, cel al insta­ bilităţii valorii ei. Legislatorii voştri au făcut p e n t r u pămînturile F r a n ţ e i exact o p u s u l a c e e a ce iubitul L a t o n e i a făcut, odată, pentru insula plutitoare a Delos-ului: le-au lăsat să plutească în voia bătăii vîntului, p r e c u m rămăşiţele u n u i vas care a naufragiat, or as et littora circum}2^ Toţi aceşti noi profitori, aventurieri lipsiţi, prin natura lor, de orice deprinderi încetăţenite şi preferinţe pentru un loc anume, vor î n c e p e să speculeze din n o u , în clipa în care fluctuaţiile pieţei banilor de hîrtie, a m o n e d e i reale sau a pămîntului se vor dovedi a fi profitabile pentru ei. în pofida faptului că un sfînt e p i s c o p 1 2 2 crede că agricultura va trage mari foloase de pe u r m a cămătarilor , J u m i n a ţ i " care vor c u m p ă r a bunurile confiscate ale Bisericii, eu care, chiar dacă nu sînt un b u n fermier, sînt m ă c a r u n u l bătrîn, î m i voi permite să-i spun, cu respect, acestui episcop u n s de curînd, că agricultura nu se poate face d u p ă îndrumările cametei. Iar dacă ar fi să înţelegem sensul cuvîntului ,J.uminat" după noile dicţionare, aşa c u m este întotdeauna cazul în noile voastre şcoli, atunci nu pot înţelege cum, dacă un om nu crede în D u m n e z e u , poate fi m a i priceput în cultivarea pămîntului, fără a avea nevoie pentru aceasta de p r e a m u l t ă ştiinţă sau tragere de inimă. ,JDiis imortalibus sero"^23, a spus un r o m a n din vechime în timp ce ţinea plugul de unul dintre c o a m e l e sale, în v r e m e ce m o a r t e a îl înşfăcase pe celălalt. Un bătrîn ţăran cu experienţă valorează m a i mult decît toţi directorii celor d o u ă a c a d e m i i şi directorii de la Caisse d' Escompte124 pe care i-aţi reunit într-o comisie. Am obţinut, dintr-o scurtă conversaţie pe care am avut-o cu un călugăr al ordi­ n u l u i de la Chartreuse, m a i m u l t ă informaţie despre o r a m u r ă interesantă şi curioasă a agriculturii decît mi-au putut oferi conversaţiile pe care le-am avut cu toţi directorii de bancă. în ciuda acestui lucru nu trebuie să ne t e m e m că traficanţii de bani îşi vor băga vreodată nasul în e c o n o m i a rurală. Ei sînt cu mult deasupra acestui gen de activitate. S-ar p u t e a ca, la început, plăsmuirile lor delicate şi sensibile să fie captivate de deliciile inocente şi gratuite ale vieţii pastorale; dar, în scurt timp, ei vor constata că agricultura este o activitate mult prea istovitoare şi prea puţin profitabilă în comparaţie cu cea la care au renunţat. D u p ă ce vor fi făcut panegiricul agriculturii, ei îi vor întoarce spatele p r e c u m marele lor

înaintaş şi model. - Se prea poate ca ei să înceapă, ca şi Alfius, prin a cînta Beatus iile125 - dar care va fi finalul?

242

243

Haec ubi locutus foenerator Alphius Jam jamfuturus rusticus Omnem relegit idibus pecuniam Quaerit calendis ponereX2^ Ei v o r cultiva caisse d'Eglise^21', s u b auspiciile sacre ale acestui prelat, cu un profit m u l t m a i m a r e decît le-ar a d u c e podgoriile şi cîmpurile de grîne ale Bisericii. Ei îşi vor p u n e la lucru talentele, în conformitate cu deprinderile şi interesele lor. Ei nu vor ţine u r m a plugului de v r e m e ce pot p r e z i d a trezorerii şi guverna provincii. Legislatorii voştri, care i n o v e a z ă pretutindeni, sînt cei dintîi care au întemeiat un stat pe risc şi speculaţie şi care au făcut din acest spirit însăşi respiraţia lui vitală. M a r e l e obiect al politicii lor este acela de a m e t a m o r f o z a F r a n ţ a dintr-un m a r e regat într-o m a r e m a s ă de j o c ; de a-i transforma locuitorii într-o n a ţ i u n e de cartofori; de a face ca speculaţia să îmbrăţişeze viaţa în întregul ei, afectînd toate interesele acesteia; şi de a abate întreg ansamblul speranţelor şi temerilor p o p o r u l u i de la făgaşul lor n o r m a l înspre cel al impulsurilor, pasiunilor şi superstiţiilor caracteristice celor care trăiesc d u p ă c u m v i n e n o r o c u l . Ei îşi trîmbiţează cu putere opinia conform căreia prezentul lor sistem, cel al u n e i republici, nu e cu putinţă să existe în absenţa acestui gen de fonduri publice obţinute prin speculaţii (gaming fund). Pentru ei, firul însuşi al vieţii acestui sistem se toarce din m a t e r i a acestor j o c u r i de n o r o c . Vechile speculaţii bursiere asupra fondurilor erau, cu siguranţă, suficient dc dăunătoare; dar ele îi afectau n u m a i pe indivizi. Chiar şi acolo u n d e au avut c e a m a i m a r e arie de r ă s p î n d i r e , în Mississippi şi în M a r e a Sudului, ele i-au afectat n u m a i pe cîţiva. Şi chiar şi atunci cînd ele se răspîndesc m a i departe, la fel ca şi loteriile, spiritul lor acţionează n u m a i a s u p r a u n u i singur obiect. N u m a i că, atunci cînd legea, c a r e i n t e r z i c e î n m u l t e situaţii jocurile şi care nu le încurajează niciodată, este ea însăşi c o r u p t ă pînă într-acolo încît natura şi principiile ei ajung să fie n e g a t e şi oamenii ajung să fie obligaţi, în m o d expres, să se aşeze la această masă de j o c distructivă, atonei spiritul şi simbolurile j o c u l u i de

n o r o c sînt importate în cele m a i m ă r u n t e p r e o c u p ă r i ale vieţii. în felul acesta, î m p i n g î n d u - i pe toţi, în toate aspectele vieţii lor, să ia p a r t e la aceste j o c u r i de n o r o c , o epidemie, m a i teribilă decît oricare din cele apărute în l u m e , c u p r i n d e F r a n ţ a în aburii ei m a l a d i v i . La voi, n i m e n i nu p o a t e nici să-şi cîştige nici să-şi c u m p e r e o cină fără a specula. C e e a ce el primeşte la începutul z ă e i nu va m a i avea aceeaşi valoare la sfăşitul ei. C e e a ce el este forţat să p r i m e a s c ă ca plată pentru ceea ce altă îi datorau de m a i d e m u l t nu va m a i avea aceaşi valoare atunci cînd el însuşi va achita o datorie pe care a contractat-o faţă de alţă, şi nici atunci cînd, pentru a evita contractarea u n e i datorii, el va plăti cu banii pe m a s ă . într-un a s e m e n e a sistem, industria se va risipi în aer, iar e c o n o m i a va dispărea din ţară. Prevederea va înceta să m a i existe. C i n e va m a i m u n c i fără să ştie s u m a de b a n i cu care va fi plătit? C ă i e va m a i studia pentru a spori ceea ce n i m e n i nu poate estima? Căie va mai acumula, în absenţa unei certitudăii în ceea ce priveşte valoare a c e e a ce economiseşte? D a c ă d ă m la o parte foloasele pe care le poate avea în jocurile de n o r o c , atunci acumu­ larea banilor voştri de h ă t i e va d o v e d i nu prevedere, ci instinctul orb al u n e i stăncuţe. P a r t e a cu adevărat tristă a acestei acţiuni ce urmăreşte să creeze o naţiune de cartofori este u r m ă t o a r e a : deşi sînt forţaţi să j o a c e cu toţii, n u m a i cîţiva p o t înţelege j o c u l , şi ă i c ă şi m a i puţini au ocazia de a trage v r e u n folos de pe u r m a acestei cunoaşteri. Cei m u l ţ i sînt fraieriţi de către cei cîţiva care se află la cîrma acestei maşinării de speculată. Efectul pe care acest lucru ă are asupra c e l o r de la ţară este vizibil. L o c u i t o r i i de la oraş îşi p o t face calculele de la o zi la alta, nu şi cei de la ţară. Atunci cînd ţăranul îşi a d u c e grînele la piaţă, funcţionarul de la oraş îl obligă să p r i m e a s c ă un preţ m e d i u . D a r atunci cînd ţăranul nostru m e r g e la p r ă v ă l i e cu b a n i i lui, el constată, n u m a i traversînd strada, că v a l o a r e a acestora a scăzut cu şapte la sută. El nu va m a i recurge din n o u la această piaţă. C e i de la oraş se v o r înfuria. Ei îi v o r forţa pe cei de la ţară să vină cu grînele lor la oraş. Aceştia v o r î n c e p e să se împotrivească, şi astfel asasinatele de la Paris şi St. D e n i s vor reveni p r e t u t i n d e n i î n Franţa. C a r e este atunci semnificaţia avantajului iluzoriu acordat celor de la ţară, cărora le rezervaţi, în teoria voastră a reprezen­ tării, un rol m a i m a r e decît cel care le r e v ă i e în m o d n o r m a l , în 244

realitate? U n d e aţi plasat p u t e r e a veritabilă a s u p r a circulaţiei banilor şi asupra pieţei p ă m î n t u l u i ? U n d e aţi plasat mijloacele prin care valoarea fiecărui p a t r i m o n i u poate să crească sau să scadă? C e i ale căror o p e r a ţ i u n i p o t să scadă sau să sporească posesiunile fiecărui om din F r a n ţ a cu zece la sută trebuie să fie stăpînii fiecărui om din Franţa. Totalitatea puterii cucerite, prin această r e v o l u ţ i e se va î n r ă d ă c i n a în oraşe, p r i n t r e b u r g h e z i (burghers) şi printre o a m e n i i finanţelor c a r e îi c o n d u c . M i c i i proprietari rurali, yeomen-ii, şi ţăranii nu p o s e d ă , nici unii, şi nici ceilalţi, obiceiurăe, î n c l i n a ţ ă l e sau experienţa care le-ar p u t e a permite să j o a c e un rol cît de cît în cadrul acestei u n i c e surse de putere şi ăifluenţă care m a i există a c u m în Franţa. G r u p a r e a şi organizarea o a m e n i l o r de la ţ a r ă sînt a p r o a p e i m p o s i b i l e din perspectiva n a t u r ă înseşi a v i e ţ ă la ţară, a naturii înseşi a p r o prietăţă funciare, a îndeletnicirilor şi plăcerilor care le însoţesc; n u m a i că acestea sînt s i n g u r e l e mijloace c a r e fac p o s i b i l ă d o b î n d ă e a şi exercitarea ăifluenţei. Vă puteţi p u n e în j o c întreaga îndemînare şi s ă g u i n ţ ă p e n t r u a-i grupa. C e e a ce se va î n t î m p l ă este că ei vor sfîrşi î n t o t d e a u n a prin a r e v e n i la ăidividualitatea lor. Nici u n u l dintre elementele încorporării nu p o a t e fi aproape deloc aplicat printre ei. Speranţa, teama, panica, gelozia, istoria efemeră care, atingîndu-şi scopul, nu durează m a i m u l t de o zi, loate aceste lucruri ce r e p r e z i n t ă hăţurile şi p ă t t e n i i prin care conducătorii ţin în frîu şi î n d e a m n ă la galop m i n ţ i l e celor care îi urmează nu sînt deloc uşor de p u s la lucru, aproape imposibil, printre cei risipiţi. Aceştia se adună, se î n a r m e a z ă , acţionează cu cea m a i m a r e greutate şi cu costurile cele m a i m a r i . Eforturile lor, dacă ar p u t e a fi vreodată iniţiate, nu p o t fi m e n ţ i n u t e . Ei nu pot să acţioneze ăi m o d sistematic. î n c e r c a r e a nobililor de ţară de a-şi exercita influenţa n u m a i prin intermediul venitului o b ţ ă i u t din proprietatea lor nu suportă comparaţie atunci cînd vine v o r b a de influenţa pe care o pot exercita cei care pot dispune de un venit dc zece ori m a i m a r e din c e e a ce scot la vînzare, şi care le p o t ruina p r i m i l o r v a l o a r e a proprietăţii prin s c o a t e r e a pe piaţă a I amurilor pe care le-au jefuit. D a c ă proprietarul funciar vrea săşi i p o t e c h e z e p ă m î n t u l , a c e a s t a d u c e la s c ă d e r e a valorii pămîntului sau şi la creşterea valorii preţului lui (assignats)^. El sporeşte astfel puterea d u ş m a n u l u i său prin aceleaşi mijloace pe care le angajează pentru a lupta î m p o t r i v a lui. în felul acesta, 245

nobilul de ţară, militarul, marinarul şi o m u l cu idei şi deprinderi liberale care nu este legat de nici o profesie v o r fi tot atît de m u l t excluşi de la g u v e r n a r e a ţării lor, pe cît vor fi de proscrişi din p u n c t d e v e d e r e legislativ. E s t e e v i d e n t că, î n oraşe, t o a t e aspectele care conspiră î m p o t r i v a nobilului de ţară lucrează în avantajul celui care m a n i p u l e a z ă b a n i i şi al administratorului financiar. In oraşe, g r u p a r e a şi asocierea o a m e n i l o r este ceva n a t u r a l . Obiceiurile b u r g h e z i l o r (burghers), îndeletnicirile lor, distracţiile lor, afacerile lor, chiar şi lenea lor îi aduc, neîntrerupt, în contact u n u l cu celălalt. Virtuţile şi viciile lor sînt sociabile. Ei sînt m e r e u în g a r n i z o a n ă . Astfel încît ei ajung î n t o t d e a u n a încorporaţi şi pe j u m ă t a t e disciplinaţi în mîinile celor urmăresc să-i formeze pentru acţiunea civilă sau militară. T o a t e aceste c o n s i d e r a ţ i i nu au m a i lăsat nici o u r m ă de îndoială în m i n t e a mea: d a c ă acest m o n s t r u de Constituţie va m a i p u t e a să existe, F r a n ţ a va fi în întregime c o n d u s ă de agitatorii din c a d r u l corporaţiilor, de societăţi formate în oraşe de către directorii de b ă n c i (assignats), de curatori însărcinaţi cu vînzarea p ă m î n t u r i l o r Bisericii, de p r o c u r o r i , de agenţi, de b a n c h e r i şi speculanţi, de aventurieri, c a r e alcătuiesc cu toţii o oligarhie josnică, întemeiată pe distrugerea Coroanei, a Bisericii, a nobili­ mii şi a poporului. Aici sfîrşesc toate visurile şi viziunile înşelă­ t o a r e d e s p r e egalitate si d r e p t u r i l e o m u l u i . D i s p a r cu toţii în „mlaştinile serboniene^29" ale acestei oligarhii m î r ş a v e : sînt absorbiţi, înghiţiţi şi pierduţi pentru totdeauna. D e ş i de n e v ă z u t p e n t r u ochii minţii u m a n e , s-ar p u t e a crede că F r a n ţ a a atras, prin nu ştiu ce c r i m e îngrozitoare, mînia cerului asupra ei, care a crezut de cuviinţă să o pedepsească prin aducerea ei sub o dominaţie ticăloasă şi umilitoare, în care nu e de aflat nici un fel de alinare sau c o m p e n s a ţ i e , nici m ă c a r în falsele splendori care, înconjurând î n c ă alte tiranii, î m p i e d i c ă o m e n i r e a să se simtă dezonorată, chiar şi atunci cînd este oprimată. Trebuie să mărtu­ risesc că mă simt încercat de regrete amestecate cu ceva indignare v ă z î n d c o m p o r t a m e n t u l câtorva o a m e n i , o d a t ă m a r i î n r a n g , d o v e d i n d î n c ă un m a r e caracter, care, înşelaţi de n u m e amăgi­ toare, s-au implicat într-o ântreprindere m u l t p r e a adîncă pentru a p u t e a fi s o n d a t ă de p u t e r e a m i n ţ i i lor, şi care au î m p r u m u t a t proiectelor u n o r o a m e n i cu care reputaţia lor nepătată şi auto­ ritatea n u m e l o r lor r ă s u n ă t o a r e nu s-ar fi cuvenit să aibă de-a

face. Ei au făcut p r i n a c e a s t a ca virtuţile lor să c o n t r i b u i e la ruinarea ţării lor. Atît ân ceea ce priveşte p r i m u l principiu de unificare. Cel de-al doilea e l e m e n t folosit p e n t r u unificarea noii lor republici este superioritatea oraşului Paris; iar acesta, recunosc, este p u t e r n i c legat de celălalt p r i n c i p i u de unificare, cel al m o n e d e i de hîrtie şi al confiscării. In această parte a proiectului lor trebuie să ne u i t ă m p e n t r u a afla c a u z a distrugerii tuturor vechilor limite ale provinciilor şi jurisdicţiilor, atît ecleziastice cît şi seculare, şi a disoluţiei tuturor vechilor rânduieli ale lucrurilor, ca şi a formării u n o r atît de m u l t e republici mici, lipsite de orice legătură între ele. P u t e r e a oraşului Paris este, în m o d evident, m a r e l e i z v o r al întregii lor politici. P r i n mijlocirea puterii Parisului, devenit a c u m centrul şi focarul speculaţiilor financiare, capii acestei facţiuni î n d r u m ă sau m a i d e g r a b ă c o m a n d ă întreaga putere legislativă şi executivă. Prin urmare, se i m p u n e înfăptuirea oricărui lucru care confirmă autoritatea acestui oraş asupra altor republici. Parisul este un centru c o m p a c t . El are o forţă e n o r m ă , teribil de disproporţionată în r a p o r t cu forţa oricăreia dintre cele­ lalte republici pătrate; iar această forţă este adunată şi concentrată într-un spaţiu atît de m i c . Diferitele părţi ale Parisului au între ele raporturi naturale şi lesnicioase, c a r e nu p o t fi afectate de nici un proiect de aranjare geometrică. In plus, nu c o n t e a z ă d a c ă gradul său de reprezentare va fi m a i m a r e sau m a i m i c , întrucît Parisul oricum c u p r i n d e tot peştele în n ă v o d u l lui, dintr-o dată. Celelalte diviziuni ale regatului fiind ciopârţite, destrămate şi separate de modurile şi de principiile lor tradiţionale de asigurare a unităţii nu sînt în stare, cel puţin p e n t r u o v r e m e , să îşi u n e a s c ă forţele împotriva Parisului. A c e s t o r m e m b r i s u b o r d o n a ţ i n u le-a m a i rămas decît slăbiciunea, d e z m e m b r a r e a şi dezordinea. Venind să confirme ancă o dată această parte a planului, A d u n a r e a a hotărît recent că acelaşi c o m a n d a n t nu p o a t e c o n d u c e d o u ă republici. Pentru cineva care priveşte lucrurile în a n s a m b l u l lor, forţa astfel constituită a Parisului se va înfăţişa ca un efect al slăbiciunii întregului sistem. A fost ridicat ân slăvi faptul că a d o p t a r e a principiilor geometrice de acţiune ar fi dus la dispariţia tuturor ideilor locale şi a oricărei definiri de sine a indivizilor ca gasconi, picarzi, bretoni sau n o r m a n z i , ei fiind, de-acum î n c o l o , francezi care au o singură patrie, o singură i n i m ă şi o singură A d u n a r e .

246

247

N i m e n i însă nu a fost n i c i o d a t ă ataşat printr-un sens de mîndrie, de părtinire sau de afecţiune reală de un dreptunghi sau de un pătrat. El nu s-a mîndrit niciodată cu faptul că aparţine pătratului n u m ă r u l şaptezeci şi u n u sau oricărei alte etichetări ce ar putea fi inventate. Originea afecţiunilor n o a s t r e p u b l i c e se află în sînul familiei; de aceea, relaţiile de familie reci nu vor da niciodată n a ş t e r e u n u i cetăţean devotat. D e l a familiile noastre t r e c e m l a relaţiile de v e c i n ă t a t e , şi apoi la legăturile pe care le a v e m î n d e o b ş t e cu c e i din p r o v i n c i a noastră. A c e s t e a reprezintă p e n t r u s e n t i m e n t e l e n o a s t r e t o t atîtea l o c u r i de adăpostire şi răgaz. A s e m e n e a diviziuni ale ţării noastre, aşa c u m au fost ele formate printr-o îndelungată obişnuinţă, şi nu prin administrarea de către autoritate a u n u i şoc violent, au întruchipat tot atîtea i m a g i n i mi­ niaturale ale ţării noastre mari, din care i n i m a şi-a luat preaplinul ei de iubire pentru ţară. Astfel încît iubirea pentru întregul ţării nu s-a stins din pricina acestor afilieri subordonate. Dimpotrivă, ele p a r a fi un fel de pregătire e l e m e n t a r ă p e n t r u a ajunge, treptat, la i n t e r e s e m a i înalte şi m a i c u p r i n z ă t o a r e , singurele prin c a r e o a m e n i i ajung să se p r e o c u p e , ca şi c u m ar fi vorba de interesele lor personale, de prosperitatea u n u i regat atît de întins p r e c u m cel al Franţei. Căci, ceea ce îi leagă pe o a m e n i atît de ansamblul teritoriului, cît şi de n u m e l e vechilor lor provincii este un corp de v e c h i prejudecăţi şi deprinderi al căror t e m e i nu este de n a t u r ă raţională şi nu proprietăţile geometrice ale configuraţiei acestui t e r i t o r i u 1 3 0 . Este evident că p u t e r e a şi p r e e m i n e n ţ a Parisului, atît cît durează, apăsă în j o s aceste republici, menţinîndu-le într-un fel de u n i u n e . N u m a i că, din m o t i v e pe care vi le-am oferit deja, nu cred că acest lucru va d u r a foarte mult. D u p ă ce am e x a m i n a t principiile creatoare de ordine şi de unitate civilă ale acestei Constituţii, să trecem a c u m la A d u n a r e a Naţională, care trebuie să se înfăţişeze şi să acţioneze ca o putere suverană. Ceea ce v e d e m este un corp care dispune, prin m o d u l lui de alcătuire, de toate puterile posibile, în absenţa unui posibil con­ trol exercitat din afară. Vedem un c o i p lipsit de legi fundamentale, de m a x i m e consacrate, de reguli de acţiune respectate, pe care n i ­ m i c nu-1 poate menţine, în m o d ferm, pe o cale determinată. Ideea pe care această A d u n a r e şi-o face despre puterile ei se sprijină întotdeauna pe concepţia cea m a i atotcuprinzătoare despre compe­ tenţa puterii legislative; în v r e m e ce precedentele pe care ea le 248

invocă pentru a rezolva cazurile cele m a i obişnuite sînt întotdeauna măsuri de excepţie i m p u s e de către necesitatea cea m a i presantă. Viitoarea A d u n a r e nu va p u t e a decît să semene celei prezente, p î n ă în cele m a i mici amănunte. N u m a i că, prin m o d u l de desfăşurare al noilor alegeri şi prin tendinţa noii circulaţii a bogăţiilor, ea va fi epurată de infimul grad de control intern care este exercitat de către o minoritate de deputaţi, iniţial aleşi ca reprezentanţi ai u n o r interese diferite, şi care m a i păstrează î n c ă c e v a din spiritul acestora. D a c ă aşa c e v a ar m a i fi posibil, atunci u r m ă t o a r e a Adunare va fi mai rea decît cea actuală. Distrugînd şi schimbînd lotul, prezenta A d u n a r e nu îi va m a i lăsa nimic de făcut celei care îi va succede, care să îi asigure acesteia un caracter popular. N u m a i că, stimulată de exemplele oferite, aceasta se va lansa în acţiunile cele m a i nesăbuite şi m a i lipsite de sens. A prespune că o asemenea Adunare va sta absolut liniştită este absurd. în g r a b a lor de a face totul dintr-o dată, legislatorii voştri atotştiutori au uitat un singur lucru care p a r e a fi esenţial, şi care nu cred să fi fost vreodată o m i s î n a i n t e a lor, nici în teorie, nici în practică, de către cei care au proiectat o republică. Ei au uitat să formeze un senat sau c e v a c a r e să p o s e d e c e v a din n a t u r a şi caracterul acestuia. Nu s-a m a i auzit niciodată, pînă în ziua de azi, de vreun corp politic alcătuit dintr-o singură a d u n a r e legislativă şi activă, asistată de agenţii ei executivi, d a r lipsită de un aseme­ nea consiliu - adică de un organ cu care puterile străine p o t intra în legătură şi căruia o a m e n i i i se pot adresa în p r o b l e m e legate de treburile cotidiene ale guvernării, un organ care să confere un caracter de unitate acţiunilor statului, o direcţie şi un caracter stabil. Un astfel de corp funcţionează, de regulă, în calitate de consiliu al regilor. O m o n a r h i e p o a t e să existe fără el, d a r el face parte din însăşi esenţa u n e i guvernări republicane. El deţine un fel de poziţie intermediară între puterea supremă exercitată de popor, fie direct, fie delegată u n o r reprezentanţi imediaţi, şi p u t e r e a p u r executivă. D a r în Constituţia voastră, nu e de găsit nici o u r m ă din acest organ. N e i n s t i t u i n d un astfel de c o r p politic, S o l o n i i şi Numizii voştri au dezvăluit, la fel de m u l t ca şi în orice alt aspect, o incapacitate covîrşitoare. S ă n e î n t o a r c e m a c u m privirile î n s p r e c e e a c e e i a u făcut î n ceea ce priveşte constituirea u n e i puteri executive. Au ales pentru 249

aceasta un r e g e d e c ă z u t (degraded). Astfel, p r i m u l dintre magistraţii lor nu va fi decît o m a ş i n ă lipsită de orice capacitate de a delibera şi de a decide în privinţa oricăruia dintre actele pe care le p r e s u p u n e exercitarea funcţiei lui. El nu va fi, în cel m a i b u n caz, decît un canal de p r o p a g a r e către A d u n a r e a Naţională a acelui tip de i n f o r m a ţ i e de care are n e v o i e un astfel de c o r p politic. D a c ă el ar fi fost singurul canal de p r o p a g a r e a acestei informaţii, a t u n c i acest fel de p u t e r e nu ar fi fost lipsită de importanţă, cu toate că ea ar fi fost extrem de periculoasă pentru cei care ar fi ales să o exercite. N u m a i că informaţiile şi rapoartele de interes public p o t ajunge la A d u n a r e , păstrîndu-şi acelaşi grad de autenticitate, prin o r i c e alte căi. Se p o a t e c o n s i d e r a că, de aceea, puterea executivă nu este în m ă s u r ă să influenţeze deciziile A d u n ă r i i prin transmiterea de informaţii autorizate. R o l u l ei în această privinţă este n u l . Să c o n s i d e r ă m proiectul francez al u n u i magistrat cu puteri e x e c u t i v e în d u b l a lui funcţie, civilă şi politică. T r e b u i e să o b s e r v ă m m a i întîi că, potrivit noii Constituţii, regele nu are nici o p u t e r e în cadrul c e l o r d o u ă r a m u r i s u p e r i o a r e ale c o r p u l u i judiciar (Judicature). R e g e l e Franţei nu este izvorul justiţiei. Nici j u d e c ă t o r i i de prim-resort nici cei de apel nu sînt n u m i ţ i de el. El nici nu p r o p u n e candidaţii, şi nici nu-i p o a t e refuza pe cei aleşi. E l n u este nici m ă c a r acuzator public. E l serveşte n u m a i c a notar, p e n t r u a autentifica alegerea făcută de j u d e c ă t o r i i din diferitele districte; el t r e b u i e să e x e c u t e î n s ă p r i n agenţii l u i sentinţele p r o n u n ţ a t e d e către aceşti j u d e c ă t o r i . A t u n c i c î n d p r i v i m l a adevărata natură a autorităţii lui, el ne apare ca nefiind m a i m u l t decît un şef peste aprozi, sergenţi, j a n d a r m i , gardieni şi călăi. Nici că se p o a t e ca acel lucru n u m i t regalitate să fie p u s într-o l u m i n ă m a i proastă. Ar fi fost de o m i e de o r i m a i b i n e p e n t r u acest p r i n ţ nefericit d a c ă el nu ar fi avut d e l o c de-a face cu administrarea justiţiei, avînd în vedere cît de deposedat este de tot ceea ce este venerabil şi consolator în această funcţie: el nu p o a t e iniţia nici o acţiune în justiţie, nu are puterea de a suspenda, de a atenua, de a ierta. Tot c e e a ce este respingător şi odios în justiţie este a r u n c a t asupra lui. Nu d e g e a b a A d u n a r e a a găsit atît de dificilă îndepărtarea o p r o b i u l u i care plana asupra u n o r funcţii, cînd e a e r a hotărîtă s ă a ş e z e p e r s o a n a care fusese p î n ă n u d e curînd regele ţării lor într-o situaţie care nu era decît cu o idee m a i 250

presus de c e a a u n u i călău şi într-o funcţie care îl apropia, cali­ tativ, foarte m u l t de acesta. Este î m p o t r i v a naturii faptul că regele francezilor, în situaţia în care se află a c u m , nu p o a t e nici să se respecte pe el însuşi şi nici să fie respectat de către ceilalţi. Priviţi-1 pe acest n o u reprezentant al puterii executive, din perspectiva capacităţii lui politice, c u m acţionează s u b ordinele Adunării Naţionale. A p u n e la lucru (execute) legile este o funcţie regală. A îndeplini (execute) o r d i n e nu ţine de n a t u r a u n u i rege. Cu toate acestea, d u b l a funcţie politică a regelui, c e a executivă şi cea judecătorească, fie şi redusă n u m a i la atît, se î n t e m e i a z ă pe o m a r e d o z ă de încredere publică. Această î n c r e d e r e d e p i n d e , în m a r e măsură, de îndeplinirea devotată şi cu conştiinciozitate a acestei funcţii, atît de către p e r s o a n a care o exercită, cît şi de către cei care îi sînt subordonaţi. E s t e n e v o i e ca mijloacele de îndeplinire a acestei îndatoriri să fie fixate prin r e g u l a m e n t e , în v r e m e ce dispoziţiile generale faţă de ea trebuie să fie inculcate d e către acele î m p r e j u r ă r i c a r e p r e s u p u n p r e z e n ţ a î n c r e d e r i i . Aceasta funcţie trebuie să fie înconjurată de demnitate, autoritate şi respect, d u p ă c u m ea este m e n i t ă să c o n d u c ă la glorie. Poziţia celui care deţine p u t e r e a executivă p r e s u p u n e forţa de acţiona, î n d e p l i n i r e a sarcinilor c e r e v i n p u t e r i i n u p o a t e s ă v i n ă din neputinţă. Ce fel de p e r s o a n ă p o a t e să fie acel r e g e care, t r e b u ă i d să prezideze asupra ramurii executive a puterii, este lipsit de orice mijloace de r e c o m p e n s a r e . C a r e nu p o a t e , în această calitate, nici să a c o r d e posturi p e r m a n e n t e , n i c i să c o n c e s i o n e z e p ă m î n t u r i , nici m ă c a r să acorde o pensie, fie ea şi de căicizeci de l ă e pe an sau să ofere fie şi cel m a i n e î n s e m n a t şi lipsit de i m p o r t a n ţ ă titlu, î n Franţa, regele n u m a i este sursa onoarei, d u p ă c u m n u m a i este nici cea a dreptăţii. Toate r e c o m p e n s e l e şi toate d i s t ă i c ţ ă l e se află ăi alte mîăii. Cei ce se află în serviciul regelui nu m a i pot fi stimulaţi prin nici un m o t i v natural, cu excepţia frică p r o v o a c a t e de orice lucru, m a i puţin de stăpânii lor. F u n c ţ ă l e de constrîngere ataşate acestei puteri sînt tot atît de detestabile ca şi cele pe c a r e el le exercită în c a d r u l d e p a r t a m e n t u l u i de justiţie. D a c ă se î n t î m p l ă ca v r e o î n l e s n ă e să fie a c o r d a t ă u n e i m u n i c i p a l i t ă ţ i , atunci A d u n a r e a este cea care are această putere. D a c ă se întîmplă să fie trimise trupele pentru a readuce municipalităţile la supunere faţă de A d u n a r e , atunci r e g e l e este cel c a r e t r e b u i e să î n d e ­ plinească acest ordăi. Şi, cu fiecare ocazie, el este cel care trebuie 251

să fie împroşcat cu sîngele p o p o r u l u i . El nu are nici un drept de v e t o . Cu toate acestea, n u m e l e şi autoritatea lui sînt folosite pentru a întări orice decret apăsător. Ba m a i mult, el trebuie să fie de acord cu măcelărirea celor care vor î n c e r c a să-1 elibereze din t e m n i ţ a în care se află sau care v o r d o v e d i fie şi cel m a i m i c ataşament faţă de p e r s o a n a lui şi de străvechea lui autoritate. P u t e r e a executivă trebuie să fie în aşa fel formată încît cei care o exercită să fie înclinaţi către iubirea şi către respectarea celor faţă de care sînt datori să se supună. O neglijenţă p r e m e ­ ditată sau, c e e a ce este şi m a i rău, o s u p u n e r e cu totul conformă, dar coruptă şi rău intenţionată, nu p o a t e decît să distrugă p î n ă şi cele m a i înţelepte consilii. în zadar va încerca legea să anticipeze sau să dejoace a s e m e n e a neglijenţe calculate şi a s e m e n e a preocu­ p ă r i frauduloase. Nu este de c o m p e t e n ţ a legii să-i facă pe o a m e n i să acţioneze cu dăruire. Regii, chiar şi cei c a r e sînt cu adevărat astfel, p o t şi chiar sînt obligaţi să accepte libertatea supuşilor lor, chiar şi a celor care nu le sînt pe plac. Ei pot, de asemenea, fără a abdica de la d e m n i t a t e a lor, să accepte chiar şi autoritatea u n o r p e r s o a n e care nu le sînt pe p l a c , d a c ă acest lucru le serveşte interesul. L u d o v i c al X l I I - l e a 1-a urît de m o a r t e pe cardinalul de Richelieu, cu toate acestea gloria d o m n i e i lui şi stabilitatea de nezdruncinat a tronului său şi-au avut sursa în sprijinul pe care 1-a acordat acestui ministru î m p o t r i v a rivalilor săi. A t u n c i cînd s-a u r c a t p e t r o n , n i c i L u d o v i c a l XlV-lea nu-1 a v e a l a i n i m ă p e c a r d i n a l u l M a z a r i n . D a r , p e n t r u că e r a în i n t e r e s u l lui, el 1-a m e n ţ i n u t la putere. La bătrîneţe, L u d o v i c 1-a detestat pe L o u v o i s , dar, pentru că acesta servise ani de zile cu credinţă întru măreţia regelui, 1-a suportat ca atare. A t u n c i cînd G e o r g e al II-lea 1-a luat pe dl. Pitt, pe care, cu siguranţă, nu-1 agrea, în consiliul lui, el nu a făcut nici un gest c a r e ar fi p u t u t să u m i l e a s c ă un suveran înţelept. N u m a i că aceşti miniştri aleşi pe b a z a c o m p e t e n ţ e i lor, şi nu în virtutea sentimentelor regelui faţă de ei, au acţionat în n u m e l e acestuia şi ca împuterniciţi ai săi, nu ca stăpîni declaraţi în m o d făţiş şi pe o b a z ă constituţională. Mi se pare imposibil ca v r e u n rege, o dată refăcut d u p ă şocul p r i m e l o r terori, să p o a t ă v r e o d a t ă p u n e suflet în îndeplinirea energică şi v i g u r o a s ă a u n o r m ă s u r i despre care ştie că sînt dictate de către cei în privinţa cărora nu are nici o î n d o i a l ă în ceea ce priveşte ostilitatea lor la adresa persoanei lui. Cît îi priveşte pe miniştrii ce servesc un 252

astfel de r e g e (sau orice alt n u m e aţi dori să îi daţi) fie şi n u m a i m i m î n d respectul pe care d e c e n ţ a îl i m p u n e , se vor s u p u n e ei, în m o d sincer, ordinelor celor pe care n u m a i ieri îi trimiteau, în n u m e l e lui, la Bastilia? Se v o r s u p u n e ei ordinelor celor pe care credeau că îi tratează cu î n d u r a r e , în v r e m e c e , de fapt, exercitau asupra lor o dreptate despotică şi despre care erau convinşi că î n t e m n i ţ î n d u - i n-au făcut decît să le ofere un azil? D a c ă vă aşteptaţi ca o astfel de s u p u n e r e să a p a r ă ca rezultat al altor inovaţii şi regenerări pe care le-aţi făcut, atunci t r e b u i e să faceţi o revoluţie în n a t u r ă şi să oferiţi o n o u ă alcătuire a spiritului uman. în caz contrar, forma v o a s t r ă s u p r e m ă de g u v e r n a r e nu se poate a r m o n i z a cu sistemul ei executiv. E x i s t ă c a z u r i în care n u m e l e şi abstracţiile nu sînt îndeajuns. Sînteţi liberi să n u m i ţ i „ n a ţ i u n e " o m î n ă d e o a m e n i c a r e v ă c o n d u c , d e care, p e b u n ă dreptate, vă temeţi şi pe care îi urîţi. Rezultatul va fi acelaşi, căci noi ne v o m t e m e de ei şi îi v o m urî şi m a i mult. D a c ă ar fi fost drept şi folositor să săvîrşiţi o revoluţie prin a s e m e n e a mijloace şi cu astfel de o a m e n i , aşa c u m aţi procedat v o i în cazul revoluţiei voastre, atunci ar fi fost m a i înţelept să desăvîrşiţi c e e a ce aţi început în zilele de 5 şi 6 o c t o m b r i e . N o u l reprezentant al puterii executive şi-ar datora atunci poziţia celor care sînt creatorii şi stăpînii lui. El ar fi atunci obligat - în virtutea intereselor care îl leagă de societatea c r i m e i şi (în cazul în c a r e u n i v e r s u l crimei conţine virtuţi) a recunoştiinţei - să-i servească pe cei care l-au înălţat într-o poziţie atît de profitabilă şi de favorabilă plăcerilor senzuale. El ar datora chiar şi m a i m u l t acestei poziţii, căci trebuie să fi primit, cu siguranţă, şi m a i m u l t de la cei care, ridicîndu-1 atît de sus, nu i-ar fi limitat defel puterea aşa c u m ar fi p r o c e d a t în cazul u n u i adversar pe care l-ar fî r e d u s la s u p u n e r e . D a c ă un rege aflat în situaţia celui de faţă ajunge să fie, în întregime, năpădit de nenorocirile lui, astfel încît ajunge să creadă că a m î n c a şi a dormi, fără a-i p ă s a de glorie, sînt nu o expresie a necesităţii biologice, ci î n c u n u n a r e a şi privilegiul vieţii, atunci el nu este niciodată potrivit pentru funcţia lui. D a c ă sentimentele lui sînt a i d o m a cu cele ale o a m e n i l o r în general, atunci el va înţelege că, într-o astfel de poziţie, el nu p o a t e o b ţ i n e nici faimă şi nici reputaţie. Nici un sentiment generos nu îl m î n ă în direcţia acţiunii, în cel m a i b u n caz, c o m p o r t a m e n t u l lui va fi pasiv şi defensiv. Pentru o a m e n i i de rînd, o astfel de poziţie ar î n s e m n a o o n o a r e ; 253

Ştiu bine că se va spune că această tulburare a spiritelor (humours) în t r i b u n a l e şi în c a d r u l guvernării e x e c u t i v e va c o n t i n u a să afecteze n u m a i această generaţie şi că regele a fost deja forţat să declare că Delfinul va fi educat potrivit rangului său. N u m a i că, dacă va fi ca el să fie astfel educat, atunci el va fi cu totul lipsit de educaţie. F o r m a r e a lui va lăsa de dorit chiar m a i

m u l t decît cea a u n u i m o n a r h arbitrar. De va citi sau nu, un geniu fie el b u n sau rău îi va spune că strămoşii lui au fost regi. Ca urmare, scopul lui va fi trebui să fie acela de a se i m p u n e pe m ă s u r a rangului său şi de a-şi r ă z b u n a părinţii. Veţi spune, poate, că nu aceasta este datoria lui. S-ar p u t e a să fie aşa, n u m a i că aceasta este natura. De aceea, nu este deloc înţelept să vă p u n e ţ i contra naturii în v r e m e ce vă lăsaţi cu totul pe s e a m a datoriei. în cadrul acestui proiect lipsit de t e m e i n i c i e , de o r g a n i z a r e a corpului politic (polity), statul hrăneşte la sînul lui, în clipa de faţă, g e r m e n i i slăbiciunii, ai confuziei, ai c o n t r a r e a c ţ i u n i i , ai ineficientei şi ai decăderii, pregătind, în acelaşi t i m p , mijloacele care vor d u c e la distrugerea lui definitivă. Pe scurt, nu v ă d în actuala forţă executivă (pe care nu pot să o n u m e s c autoritate) nimic care să indice fie şi n u m a i o aparenţă de vigoare sau care să posede fie şi cel mai n e î n s e m n a t grad de c o r e s p o n d e n ţ ă sau simetrie, de colaborare cu puterea supremă, fie aşa c u m aceasta există în clipa de faţă, fie aşa c u m este ea proiectată în guvernarea vătoare. Voi aţi instituit, printr-o e c o n o m i e tot atît de greşită ca şi politica voastră, d o u ă 1 3 1 instituţă ale g u v e r n a r ă (establishments of government); u n a reală şi u n a fictivă. A m b e l e m e n ţ i n u t e cu mari cheltuieli, deşi cred că cea fictivă costă m a i mult. Astfel încît o maşinărie ca aceasta din u r m ă nu m e r i t ă uleiul care îi p u n e în mişcare r o ţ ă e . Aceasta cheltuială este exorbitantă; de aceea, nici m o d u l în care ea se înfăţişează, şi nici folosul pe care ă aduce nu merită nici a zecea partea din ceea ce se cheltuieşte pentru ea. D a r vai! mi se va spune, cîtă nedreptate faceţi talentelor legislatorilor, nefăcînd loc pentru ceea ce s-a i m p u s ca o necesitate. M o d u l în care ei au proiectat forţa executivă nu a fost expresia alegerii lor. Ei au fost nevoiţi să păstreze acest aspect de c e r e m o n i e fastuoasă a puterii executive, căci altfel p o p o r u l nu ar fi consimţit să se despartă de ea. De acord, vă înţeleg. Se p a r e că ştiţi, în pofida măreţelor v o a s t r e teorii prin c a r e vreţi să subjugaţi cerul şi pămîntul, să vă adaptaţi la n a t u r a lucurilor şi a circumstanţelor particulare. N u m a i că, d a c ă aţi fost obligaţi p î n ă a c u m să vă adaptaţi la c ă c u m s t a n ţ e , s-ar fi cerut să î m p i n g e ţ i această adec­ vare şi m a i departe, s ă v â ş i n d p ă i ă la capăt c e e a ce se i m p u n e a a fi făcut, a n u m e un ăisrrument adecvat şi folositor scopului său. Iar acest lucru a stat în puterea voastră. De pildă, a stat, printre altele,

254

255

dar e cu totul altceva să fii înălţat la ea şi apoi să fii dat j o s - acest lucru trezeşte sentimente cu totul diferite. N u m e ş t e el cu adevărat miniştrii? D a c ă da, atunci aceştia ar fi de partea iui. îi sînt aceştia impuşi? D a c ă da, atunci întrega interacţiune dintre ei şi cel care este rege doar cu n u m e l e se va r e d u c e la o rezistenţă reciprocă. în toate celelalte ţări, funcţia de ministru de stat reprezintă u n a dintre cele m a i înalte demnităţi. în Franţa, ea este însă plină de pericole şi incapabilă să c o n d u c ă la glorie. Atîta v r e m e cît ambiţia deşartă există în lume, sau atîta v r e m e cît o plată de mizerie stimulează avariţia care nu v e d e departe, se vor găsi, în pofida nimicniciei lor, unii care să le fie rivali. Acestor rivali ai miniştrilor li se permite, prin Constituţia voastră cea n o u ă , să îi atace pe aceştia în punctele lor vitale, în v r e m e ce ei nu p o s e d ă mijloacele de a le respinge acuzaţiile decît în postura infamantă de acuzaţi. Miniştrii de stat din Franţa sînt singurele persoane din aceea ţară care nu au dreptul de a lua parte la consiliile naţionale. Ce m a i miniştrii! Ce m a i c o n s ă ă ! Ce m a i n a ţ i u n e ! - Cu toate acestea, ei sînt respon­ sabili. D a r ce altceva p o a t e să ofere responsabilitatea, decît un serviciu de nimic? î n ă l ţ a r e a s p ă i t u l u i ce se iveşte dm frică nu va a d u c e niciodată gloria u n e i naţiuni. R e s p o n s a b ă i t a t e a î m p i e d i c ă crimele. Ea face să p l a n e z e pericolul asupra tuturor încercărilor de a atenta la lege. D a r n u m a i un ă n b e c i l ar p u t e a crede că ea poate să reprezinte principiul unui serviciu activ şi plin de zel. P o a t e să fie încredinţată c o m a n d a unui război unui om care îi va a n u l a principiile, care, cu fiecare p a s în d ă e c ţ i a d o b î n d i r i i victoriei, nu face decît să confirme puterea celor care îl oprimă? Vor trata celelalte state, în m o d serios, cu cel care nu p o s e d ă puterea de a face pace sau război - care nu poate să decidă asupra acestor chestiuni nici prin votul lui personal şi nici prin cel al miniştrilor lui sau al oricărei alte persoane asupra căreia el ar p u t e a exercita vreo influenţă? Această n e d e m n ă condiţie nu este pe m ă s u r a u n u i prinţ, de aceea ar fi m a i bine să vă descotorosiţi pe loc de e l .

în p u t e r e a voastră să-i lăsaţi regelui vostru dreptul de a face pace şi război. C u m ! Să-i laşi celui însărcinat cu puterea executivă cel m a i periculos dintre toate prerogativele? N i c i că ştiu vreun alt drept m a i periculos decît acesta, dar, în acelaşi timp, nici că ştiu pe altcineva m a i de încredere căruia să-i p o a t ă fi conferit acest | drept. Nu spun că acest drept s-ar cu- veni să fie acordat regelui vostru fără a-i atribui în acelaşi timp şi u n e l e mdatoriri auxiliare, pe care el nu le-a îndeplinit pînă acum. N u m a i că, dacă aceste îndatoriri ar fi revenit regelui - aşa periculoase c u m sînt ele -l atunci această Constituţie ar fi dat naştere la avantaje, care ar fi c o m p e n s a t riscul. Nu există, prin u r m a r e , alt m o d de a împiedica diferitele capete încoronate ale E u r o p e i să ţeasă intrigi particulare şi personale cu m e m b r i i A d u n ă r i i voastre, de a le împiedica să-si 1 b a g e nasul în toate afacerile care vă privesc şi de a aţîţa, în chiar I i n i m a ţării voastre, c e a m a i periculoasă dintre toate facţiunile - \ care acţionează în interesul şi sub controlul puterilor străine. D i n I fericire, D u m n e z e u ne-a ferit pînă în clipa de faţă de acest rău, cel m a i m a r e dintre toate cele posibile. Priceperea voastră, dacă aveţi c u m v a vreuna, ar fi trebuit să fie folosită pentru a afla modalităţi i n d i r e c t e prin care să p o a t ă fi î n d r e p t a t şi controlat acest prerogativ periculos. D a c ă mijloacele pe care'le-am ales noi, în Anglia, nu vă plac, atunci conducătorii voştri trebuie să-şi fi p u s la lucru talentele pentru a n ă s c o c i u n e l e m a i b u n e . D a c ă mi s-ar 1 cere să ilustrez consecinţele u n e i a s e m e n e a guvernări executive, p r e c u m este cea a voastră, asupra m o d u l u i în care au fost chiver­ nisite cele m a i importante treburi publice, v-aş trimite atunci la ultimele rapoarte ale dl. de M o n t m o r i n către A d u n a r e a Naţională şi la toate celelalte acţiuni întreprinse în c e e a ce priveşte diferen­ dele dintre M a r e a Britanic şi Spania. A vă atrage atenţia asupra lor ar fi însă o d o v a d ă de lipsă de respect din partea m e a pentru capacitatea voastră de a raţiona.

A u d spunîndu-se că acele p e r s o a n e pe care voi le n u m i ţ i miniştri şi-au declarat intenţia de a demisiona. Sînt m a i degrabă uluit că nu au făcut acest lucru cu mult t i m p în u r m ă . în ceea ce mă priveşte, n i m i c în această l u m e nu m-ar fi convins să rămîn în situaţia în care se află ei de m a i bine de un an. Nu mă îndoiesc de I faptul că ei n-au dorit decît binele revoluţiei. O r i c u m ar sta însă I lucrurile, ei nu ar fi putut, ridicaţi c u m erau pe astfel de culmi, ] 256

deşi acestea erau c u l m i ale umilinţei, să nu fie p r i m i i care să vadă atît la nivel colectiv, cît şi fiecare la nivelul p r o p r i u l u i său departament, relele care au fost p r o d u s e de acea revoluţie. Este imposibil ca ei să nu fi perceput - cu fiecare pas pe care l-au făcut sau pe care au evitat să-1 facă - situaţia de c o n t i n u ă decădere a ţării lor şi n e p u t i n ţ a lor covîrşitoare de a o servi. Ei se află astfel într-un fel de servitute în care n i m e n i n-a m a i fost v ă z u t înaintea lor. Lipsiţi de încrederea suveranului lor, căruia i-au fost impuşi, sau de cea a Adunării, care i-a i m p u s suveranului, toate nobilele funcţii ale poziţiei lor sînt exercitate de către c o m i t e t e ale Adunării, care nu acordă nici un fel de atenţie nici p e r s o a n e i lor, şi nici demnităţii lor oficiale. Ei trebuie să execute, fără a dispune însă de putere. Ei trebuie să fie responsabili, fără a p u t e a însă să acţioneze d u p ă c u m cred ei de cuviinţă. Ei trebuie să delibereze, fără a p u t e a î n s ă să aleagă. în situaţia c o m p l i c a t ă în care se află, supuşi la d o i suverani şi n e p u t î n d să exercite nici o influenţă asupra nici u n u i a dintre ei, se v ă d nevoiţi să acţioneze într-un m o d în care (indiferent care ar fi intenţiile lor) u n e o r i îl trădează pe unul, alteori pe celălalt, pentru ca î n t o t d e a u n a să se trădeze pe ei înşişi. A c e a s t a a fost situaţia lor, şi ea nu p o a t e să fie alta p e n t r u cei care le v o r urma. îl respect foarte m u l t pe dl. Necker, căruia îi doresc n u m a i binele. îi sînt îndatorat pentru dovezile de atenţie pe care mi le-a oferit. Am considerat atunci cînd d u ş m a n i i lui l-au îndepărtat de la Versailles că exilul lui ar fi trebuit să constituie obiectul u n e i adevărate bucurii - sed multae urbes et publica 132 vota vicerunt. El stă a c u m pe r u i n e l e finanţelor şi ale monarhiei Franţei. M u l t e ar m a i fi de spus despre c i u d a t a organizare a puterii executive î n cadrul acestei n o i g u v e r n ă r i , n u m a i c ă o b o s e a l a impune limite în discutarea u n o r subiecte care, prin ele însele, nu cunosc aşa ceva. Tot atît de puţin geniu şi talent este de d e s c o p e r i t şi în proiectul sistemului judiciar aşa c u m a fost acesta c o n c e p u t de către A d u n a r e a Naţională. Potrivit m o d u l u i lor invariabil de a proceda, cei care au creat Constituţia voastră au î n c e p u t prin abo­ lirea, p u r şi simplu, a Parlamentelor. Aceste venerabile corpuri, ca de altfel şi restul vechii guvernări, aveau n e v o i e de unele reforme, chiar dacă m o n a r h i a nu se afla în aceeaşi situaţie. E l e necesitau unele modificări pentru a le a d a p t a la sistemul u n e i constituţii C-da 66 coala 17

257

libere. N u m a i că, în alcătuirea vechilor Parlamente, existau u n e l e e l e m e n t e particulare, deloc puţine, pe care cei înţelepţi s-ar fi cuvenit să le aprobe. E l e p o s e d a u , în m o d deosebit, o a n u m i t ă calitate: erau i n d e p e n d e n t e . C e a m a i îndoielnică dintre trăsăturile ce le erau proprii, c e a a caracterului v a n d a b i l al funcţiei, a contribuit totuşi la i n d e p e n d e n ţ a lor. E l e erau funcţii pe c a r e magistraţii le deţineau pe viaţă şi, cu adevărat, prin moştenire. D e ş i n u m i ţ i de către rege, aceştia se situau în afara incidenţei puterii regale. C h i a r şi cele m a i serioase eforturi prin care autoritatea regală a încercat să se instituie împotriva lor dovedesc t o c m a i această i n d e p e n d e n ţ ă radicală. E i alcătuiau c o r p u r i politice p e r m a n e n t e , astfel c o n c e p u t e încît să o p u n ă rezistenţă inovaţiei arbitrare. Pe b a z a acestei alcătuiri corporatiste şi a m u l t o r a dintre formele pe care ea le-a îmbrăcat, ei au urmărit, întro m a n i e r ă adecvată, asigurarea atît a validităţii, cît şi a stabilităţii legilor. Parlamentele au oferit astfel un azil sigur legilor care se aflau, în acest fel, la adăpost de toate revoluţiile în caracter şi opinie. Ele au salvat, în timpul d o m n i i l o r prinţilor arbitrari, şi al luptelor dintre facţiunile arbitrare, tezaurul sacru al ţării. E l e au păstrat vie atît m e m o r i a Constituţiei, cît şi m o ş t e n i r e a acesteia. E l e au reprezentat m a r e a garanţie la adresa proprietăţii private, care se p o a t e s p u n e că a fost (atunci cînd libertatea personală nu exista încă) tot la fel de b i n e apărată în Franţa, p r e c u m în oricare altă ţară. Indiferent care ar fi puterea s u p r e m ă într-un stat, se cere ca autoritatea judiciară în cadrul acestuia să fie, atît cît se poate, astfel constituită, încît nu n u m a i să existe în m o d i n d e p e n d e n t de acesta, dar şi să funcţioneze ca un fel de c o n t r a p o n d e r e a lui. Statul trebuie să ofere garanţia că justiţia se află la adăpost de p r o p r i a lui putere. Statul trebuie să c o n c e a p ă sistemul judiciar ca şi c u m acesta s-ar situa în afara lui. Aceste p a r l a m e n t e au adus astfel u n e l e corective exceselor şi viicilor monarhiei: se p r e a poate ca acestea să nu fi fost dintre cele m a i b u n e , dar, cu siguranţă, au j u c a t un rol important. Un astfel de sistem judiciar i n d e p e n d e n t a fost de zece ori m a i n e c e s a r a t u n c i cînd d e m o c r a ţ i a a d e v e n i t p u t e r e a absolută în ţară. Judecătorii aleşi, temporari şi locali, aşa c u m Constituţia voastră i-a conceput, care, d e p e n d e n ţ i fiind în exercitarea funcţiilor lor, acţionează într-un cerc atît de limitat, formează, cu certitudine, cele m a i d e dispreţuit dintre toate t r i b u n a l e l e . î n zadar v o m

aştepta de la ei fie şi u m b r a u n e i dreptăţi în favoarea străinilor, a celor de nesuferit pentru bogăţia lor, a celor ce aparţin u n e i m i n o ­ rităţi învinse sau a celor care au votat, în alegerea judecătorilor, împotriva lor. Va fi, de aceea, imposibil, ca aceste n o i tribunale să fie ţinute departe de d u h u l dezbinării. Ş t i m din experienţă că tot ceea ce s-a născocit în privinţa m o d u l u i de a v o t a încearcă, în v a n şi în m o d pueril, să î m p i e d i c e dezvăluirea preferinţelor alegăto­ rilor. Iar acolo u n d e aceste invenţii p a r să servească cel m a i b i n e scopurile de m a s c a r e a opţiunilor celui care votează, ele nu fac decît să p r o d u c ă neîncredere, ceea ce lucrează, într-un m o d şi m a i dăunător încă, în direcţia u n e i părtiniri.

258

259

D a c ă p a r l a m e n t e l e ar fi fost păstrate în loc să fie dizolvate, p r o d u c î n d u - s e astfel o s c h i m b a r e atît de distructivă p e n t r u naţiune, ele ar fi putut să servească în această n o u ă republică (commonwealth) d a c ă nu exact aceleaşi scopuri (căci nu am în vedere o paralelă exactă), m ă c a r u n e l e apropiate de cele pe care tribunalul şi senatul A r e o p a g u l u i le-au îndeplinit în Atena. E l e ar 11 putut să j o a c e rolul de c o n t r a p o n d e r i şi corective ale relelor pe care le generează o d e m o c r a ţ i e n e d r e a p t ă şi lipsită de f u n d a m e n t (light). O r i c i n e ştie că acest t r i b u n a l a fost m a r e l e sprijin al statului atenian. Oricine ştie cu cîtă grijă a fost susţinut şi cu cît respect religios a fost consacrat. R e c u n o s c că p a r l a m e n t e l e nu au fost cu totul străine de d u h u l dezbinării. Iar acest neajuns a fost mai degrabă exterior şi accidental, decît un defect al m o d u l u i lor de alcătuire, aşa c u m el p a r e să fie, în m o d inevitabil, în cazul tribunalelor elective cu o durată de şase ani pe care voi le-aţi inventat. E x i s t ă u n i i e n g l e z i care p r e s c r i u a b o l i r e a v e c h i l o r tribunale pe temeiul faptului că acestea au săvîrşit totul pe b a z a mitei şi a corupţiei. N u m a i că aceste tribunale au trecut cu b i n e toate testele la care au fost s u p u s e atît de către m o n a r h i ş t i , cît şi de către republicani. De aceea, tot ce a p u t u t C u r t e a regală să ceară în c e e a ce le priveşte a fost d o v e d i r e a c a r a c t e r u l u i lor, oarecum corupt, atunci c î n d ele au fost dizolvate, în 1 7 7 1 . C e i care le-au dizolvat din n o u nu s-ar fi dat î n a p o i de la a p r o c e d a la fel dacă acest lucru ar fi fost posibil, n u m a i că a m b e l e investigaţii au eşuat, ceea ce mă c o n d u c e la concluzia că acea severă corupţie financiară trebuie să fi fost m a i d e g r a b ă un lucru rar p r i n t r e magistraţii acestor p a r l a m e n t e .

Ar fi fost p r u d e n t ca î m p r e u n ă cu vechile p a r l a m e n t e să fi păstrat şi v e c h e a lor p u t e r e de a înregistra decretele sau m ă c a r pe aceea de a se o p u n e tuturor decretelor A d u n ă r i i Naţionale, aşa c u m era cazul c u e d i c t e l e p r o m u l g a t e î n v r e m e a m o n a r h i e i . A c e a s t a ar fi fost o modalitate de a face ca decretele ocazionale ale democraţiei să c o n c o r d e cît de cît cu u n e l e dintre principiile j u r i s p r u d e n ţ e i generale. D e f e c t u l v e c h i l o r d e m o c r a ţ i i , ş i u n a dintre cauzele ruinării lor, a fost acela că ele au fost guvernate, aşa c u m faceţi şi voi, prin decrete ocazionale, psephismata.133 Nu a d u r a t m u l t p î n ă c î n d această p r a c t i c ă a afectat c o n ţ i n u t u l şi c o e r e n ţ a corpului de legi, a d i m i n u a t respectul p o p o r u l u i faţă de ele, sfîrşind prin a le distruge, în cele din u r m ă , cu totul. Investirea principalului vostru reprezentant al puterii execu­ tive, pe care, în pofida b u n u l u i simţ, continuaţi să îl n u m i ţ i rege, cu această putere de a protesta, care pe v r e m e a monarhiei r e v e n e a P a r l a m e n t u l u i din Paris, este c u l m e a absurdului. Este imposibil p e n t r u v o i să acceptaţi d r e p t u l de a p r o t e s t a al celui care se p r e s u p u n e că trebuie n u m a i să execute. A c e a s t a dovedeşte că nu înţelegeţi nici ce î n s e a m n ă a delibera, şi nici ce î n s e a m n ă a exe­ cuta, nici ce este autoritatea, şi nici ce este supunerea. Cel pe care îl n u m i ţ i rege s-ar cere fie să nu p o s e d e această putere, fie să p o s e d e m a i multă. A c t u a l a voastră î n t o c m i r e este în întregime juridică. în loc să vă imitaţi m o n a r h i a şi să vă situaţi judecătorii pe o poziţie de i n d e p e n d e n ţ ă , scopul vostru este acela de a-i r e d u c e la cea m a i o a r b ă dintre s u p u n e r i . A ş a d u p ă c u m aţi s c h i m b a t totul, aţi inventat şi noi principii ale ordinii. M a i întîi aţi n u m i t judecătorii, care, prespun, trebuie să j u d e c e în conformitate cu legea şi abia d u p ă aceea i-aţi informat că, la un m o m e n t dat, intenţionaţi să le daţi legi pe b a z a cărora ei trebuie să j u d e c e . P r i n u r m a r e , orice studii ar fi făcut ei (atîtea cîte au făcut) nu le sînt de nici un folos. De aceea, pentru a înlocui aceste studii, ei trebuie să j u r e că se vor s u p u n e tuturor regulilor, ordinelor şi instrucţiilor pe care le v o r p r i m i , din cînd în cînd, de la A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă . N u m a i că, dacă ei se vor s u p u n e acestor legi, atunci ce t e m e i va m a i exista pentru a face dreptate supuşilor pe b a z a legii? Judecătorii sfîrşesc prin a d e v e n i cu totul i n s t r u m e n t e l e cele m a i p e r i c u l o a s e ale puterii guvernante, care - prinsă în viitoarea u n e i cauze sau n u m a i la g î n d u l ei - ar p u t e a schimba, în î n t r e g i m e , regula pe b a z a 260

căreia decide. D a c ă se va î n t î m p l ă ca aceste o r d i n e ale A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e să se o p u n ă voinţei p o p o r u l u i care alege j u d e c ă t o r i i la nivel local, atunci se va p r o d u c e o a s e m e n e a d e z o r d i n e încît n i c i că se p o a t e imagina. C ă c i j u d e c ă t o r i i îşi d a t o r e a z ă funcţia auto­ rităţii locale, în v r e m e ce ordinele pe care au j u r a t să le respecte sînt e m i s e de către cei care nu j o a c ă nici un rol în n u m i r e a lor. î n t r e t i m p , le stă la dispoziţie, p e n t r u a-i î m b o l d i şi călăuzi în exercitarea funcţiilor lor, e x e m p l u l tribunalului de la Chatelet. Sarcina acestui tribunal este a c e e a de a-i j u d e c a pe criminalii ce i-au fost trimişi de către A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă sau care i-au fost deferiţi pe alte'căi. Judecătorii lui se află sub protecţia u n e i gărzi care trebuie să le apere viaţa. Ei nu au h a b a r pe b a z a cărei legi deliberează, n i c i s u b i n c i d e n ţ a c ă r e i autorităţi îşi desfăşoară acţiunile şi nici sub ce titlu îşi exercită funcţiile. Se crede că sînt, uneori, obligaţi să d e a sentinţa sub ameninţarea cu moartea. Acest lucru este, probabil, nesigur şi nici nu p o a t e fi ca atare constatat. Cu toate acestea, ştim că ei i-au v ă z u t atîrnînd spînzuraţi de u ş a tribunalului lor pe cei pe care i-au achitat - şi aceasta fără ca autorii acestei fapte să fi fost v r e o d a t ă cercetaţi. A d u n a r e a a p r o m i s , într-adevăr, că va elabora un corp de legi, care va fi scurt, simplu şi clar şi aşa m a i departe. Altfel spus, A d u n a r e a a urmărit ca, prin legile ei scurte, să lase cît m a i m u l t în s e a m a deciziei judecătorilor, în condiţiile în care ea a discreditat orice cunoştinţe care ar fi făcut ca decizia judecătorilor (lucru periculos chiar şi în c e e a ce are el cel m a i b u n ) să m e r i t e calificativul de bună. Este d e m n ă de observat grija cu care corpurile administrative au fost lăsate în afara j u r i s d i c ţ i e i acestor n o i t r i b u n a l e . Sînt sustrase astfel de la p u t e r e a legii exact acele p e r s o a n e care ar trebui să i se s u p u n ă cel m a i mult. Or, dintre toţi cetăţenii, cei cărora le revine cel m a i m u l t această datorie sînt t o c m a i cei cărora le-a fost încredinţată a d m i n i s t r a r e a fondurilor p u b l i c e . S-ar fi putut crede - în cazul în care intenţia voastră nu era de a face ca acele corpuri administrative să fie cu a d e v ă r a t instituţii inde­ p e n d e n t e şi s u v e r a n e - că printre cele dintîi dintre grijile voastre trebuie să fi fost aceea de a crea un tribunal impunător, aşa c u m , pînă de curînd, au fost P a r l a m e n t e l e voastre sau c u m este K i n g ' s B e n c h în cazul nostru, în care toţi demnitarii publici să se b u c u r e de protecţie în situaţia în care îşi exercită funcţiile în limitele 261

legii şi în care să r e s i m t ă rigorile legii atunci cînd s-ar abate de la datoria lor. N u m a i că m o t i v u l acestei sustrageri (exemption) este evident. Aceste corpuri administrative sînt pricipalele instrumente de care se folosesc actualii c o n d u c ă t o r i p e n t r u a efectua trecerea de la democraţie la oligarhie. Ele trebuie, de aceea, sa se situeze deasupra legii. Se va s p u n e că tribunalele legale pe care v o i le-aţi creat nu sînt potrivite p e n t r u a-i c o n s t r î n g e în acţiunile lor. Negreşit că ele sînt nepotrivite. E l e nu sînt de altfel potrivite p e n t r u aducerea la îndeplinire a nici u n u i scop raţional. Se va spune, de asemenea, că aceste corpuri administrative trebuie să d e a socoteală A d u n ă r i i Naţionale. M ă t e m î n s ă c ă acest lucru n u î n s e a m n ă decît a vorbi, fără prea m u l t respect, despre natura Adu­ nării şi a acestor c o r p u r i administrative. O r i c u m ar sta lucrurile, a fi supus b u n u l u i p l a c al acelei A d u n ă r i nu î n s e a m n ă a fi s u p u s legii - fie că este v o r b a de protecţia pe care legea o oferă, fie că este vorba de limitele pe care aceasta le instituie. Ceva îi lipseşte î n c ă acestei noi instituţii judiciare pentru a putea să fie desăvîrşită. Este vorba de încoronarea ei de către un nou tribunal - care să o c u p e cel m a i înalt rang în sistemul judiciar şi care să j u d e c e crimele ce au fost c o m i s e î m p o t r i v a naţiunii, adică împotriva puterii Adunării. S-ar putea crede că ei, atunci cînd au conceput această înaltă instanţă judiciară, au avut în vedere ceva în genul înaltei Curţi de Justiţie din Anglia, aşa c u m aceasta a fost instituită la v r e m e a m a r i i uzurpări. C u m însă această parte a proiectului lor nu este încă în întregime înfăptuită, este imposibil să te pronunţi asupra acestui lucru. Oricum, dacă în constituirea acestui n o u tribunal nu se va proceda cu mare grijă astfel încît el să reflecte un alt spirit decît cel care a însufleţit p î n ă a c u m A d u n a r e a în acţiunile ei îndreptate împotriva crimelor la adresa statului, atunci el va ajunge sub controlul celor din A d u n a r e (al comitetului de investigaţii). Aceasta va d u c e la stingerea ultimelor scîntei de libertate în Franţa şi la instituirea celei m a i îngrozitoare şi m a i arbitrare tiranii, aşa c u m nici o altă naţiune n-a m a i cunoscut vreo­ dată. D a c ă Adunarea are c u m v a intenţia de a conferi acestui tribunal fie şi n u m a i aparenţa libertăţii şi a dreptăţii, atunci ea nu trebuie să i n v o c e sau să aducă în faţa lui, d u p ă b u n u l ei plac, cauze ce îi privesc pe proprii ei membri. Ea trebuie, de asemenea, să plaseze un asemenea tribunal în afara graniţelor Republicii din P a r i s . 1 3 4 262

D e z v ă l u i e c u m v a m o d u l î n c a r e v-aţi organizat a r m a t a m a i multă înţelepciune decît m o d u l în care v-aţi c o n c e p u t sistemul judiciar? O a s e m e n e a sarcină nu este deloc uşoară. Ea necesită cea m a i m a r e î n d e m î n a r e ş i atenţie, n u n u m a i p e n t r u c ă î n sine este un lucru i m p o r t a n t dar, m a i mult, pentru că a r m a t a este cel de-al treilea p r i n c i p i u d e u n i t a t e a l a c e s t u i n o u a n s a m b l u d e republici, pe care voi îl n u m i ţ i naţiunea franceză. Este cu adevărat greu să prezici ce ar putea să devină, în cele din u r m ă , armata. Voi aţi votat în favoarea u n e i a r m a t e foarte m a r i , pe care aţi dotat-o foarte bine, fără ca acest lucru să afecteze solda militarilor. D a r care este principiul disciplinei militare pentru voi? Sau c u i a n u m e trebuie să i se s u p u n ă a r m a t a ? A ţ i reuşit să p r i n d e ţ i l u p u l de urechi şi vă doresc să vă bucuraţi de fericita poziţie în care aţi ales să vă situaţi; o poziţie în care sînteţi bine plasaţi pentru a delibera, în deplină libertate, asupra a r m a t e i sau a s u p r a oricărui alt lucru. Ministrul şi secretarul vostru de stat la d e p a r t a m e n t u l de război este dl. de la Tour du Pin. Acesta, la fel ca şi colegii lui din administraţie, este u n u l dintre partizanii cei m a i plini de rîvnă ai Revoluţiei şi un admirator înfocat al noii Constituţii, c a r e a fost zămislită de acest e v e n i m e n t . D a r e a de s e a m ă pe care el a prezentat-o referitor la o r g a n i z a r e a m i l i t a r ă a F r a n ţ e i este importantă nu n u m a i datorită poziţiei pe care o o c u p ă autorul ei şi datorită autorităţii lui p e r s o n a l e , dar şi p e n t r u că prezintă, în mod foarte limpede, condiţia actuală a armatei în F r a n ţ a şi pentru c ă a r u n c ă l u m i n ă a s u p r a principiilor care f o r m e a z ă b a z a d e acţiune a A d u n ă r i i în administrarea acestui o b i e c t cu adevărat dificil şi esenţial. S-ar p u t e a ca această d a r e de s e a m ă să ne permită f o r m a r e a u n e i p ă r e r i d e s p r e cît de profitabil ar fi să imităm la n o i în ţară politica militară a F r a n ţ e i . Pe data de 4 iunie 1790, dl. de la Tour du P i n a oferit o d a r e de s e a m ă asupra stării în care se află d e p a r t a m e n t u l lui, aşa c u m acesta există sub auspiciile A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e . N i m e n i n u cunoaşte această stare m a i b i n e decît el şi n i m e n i nu p o a t e să o e x p r i m e m a i b i n e decît el. A d r e s î n d u - s e e l î n s u ş i A d u n ă r i i Naţionale, iată ce spune: Maiestatea sa m-a trimis astăzi pentru a vă informa despre multiplele dezordini despre care primeşte, în fiecare zi, cele mai dezolante ştiri. Corpul militar ameninţă să cadă în cea mai turbulentă anarhie. Regimente întregi au îndrăznit să violeze 263

respectul pe carejl datorează legii, regelui, ordinii ce s-a stabilit prin decretele voastre şi jurămintelor pe care le-au depus cu cea mai impunătoare solemnitate. Constrîns de datoria mea să vă aduc la cunoştinţă aceste excese, inima mea sîngerează atunci cînd mă gîndesc cine sînt cei care le-au comis. Aceşti oameni, împotriva cărora nu mă pot împiedica să nu răspîndesc plîngerile cele mai amare, fac parte dintre acei soldaţi care au dovedit atîta onoare şi loialitate pînă în ziua de astăzi şi al căror camarad şi prieten am fost preţ de cincizeci de ani. Care să fie duhul cu neputinţă de neînţeles care ameţindu-i şi conducîndu-i pe căi greşite i-a făcut să se rătăcească? în vreme ce voi nu prididiţi să lucraţi pentru a face să domnească uniformitatea în această ţară şi pentru a face din ea un întreg solid şi coerent; în vreme ce francezii învaţă de la voi atît respectul pe care legile îl datorează drepturilor omului cît şi cel pe care cetăţenii îl datorează legilor, administraţia armatei nu reflectă altceva decît dezordine şi confuzie. Văd cum, în mai mult de un singur corp militar, legăturile disciplinei s-au slăbit şi se desfac, cum sînt exprimate, în mod direct şi fără nici o precauţie, pretenţii de care nimeni n-a mai auzit vreodată, cum, în mod trufaş, sînt sfidate ordonanţe cărora le lipseşte orice forţă, şefi care nu dispun de nici o autoritate, fonduri militare ce sînt jefuite, drapele fluturînde,pînă şi autoritatea regelui (risum teneatis); cum ofiţerii dispreţuiţi, degradaţi, hăituiţi, unii chiar prizonieri ai trupelor lor, duc o viaţă precară în mijlocul dezgustului şi al umilinţei; şi pentru ca groaza să fie deplină, văd cum comandanţii locului sînt decapitaţi sub ochii şi aproape în braţele propriilor lor soldaţi. Aceste nenorociri sînt mari, numai că insurecţiile militare pot avea consecinţe şi mai dăunătoare: mai devreme sau mai tîrziu, naţiunea însăşi ajunge să fie ameninţată. Natura lucrurilor cere ca armata să nu acţioneze niciodată decît ca instrument. Din momentul în care ea, erijîndu-se în corp deliberativ, va acţiona în conformitate cu hotărîrile pe care le-a luat, guvernămîntul, de orice natură ar fi el, va degenera imediat într-o democraţie militară, o specie de monstru politic care a sfîrşit întotdeauna prin a-i devora pe cei care i-au dat naştere. După toate acestea, care va fi acela care să nu se sperie de aceste adunări neregulate şi de aceste comitete turbulente, formate în unele regimente de către soldaţi şi subofiţeri, fără

ştirea sau chiar în ciuda ordinelor superiorilor lor, a căror pre­ zentă şi participare nu ar putea să legitimeze aceste monstruoase adunări democratice (comices)?" Nu este necesar ca acestui tablou, pe de-a întregul închegat, să i se m a i adauge ceva: un tablou atît de c o m p l e t cît p e r m i t e întinderea pînzei, care, d u p ă c u m m ă tem, n u i n c l u d e e n u m e r a r e a luturor dezordinilor, de orice n a t u r ă ar fi ele şi orice grad de complexitatea ar avea, care se petrec în cadrul acestei d e m o c r a ţ i i militare; democraţie care, aşa c u m pe b u n ă dreptate şi cu înţelep­ ciune constată ministrul războiului, o r i u n d e există şi oricare ar fi denumirea formală care i se dă, sfîrşeşte prin a d e v e n i adevărata natură a statului. Căci, deşi el informează A d u n a r e a că partea cea mai m a r e a armatei nu a refuzat î n c ă să se s u p u n ă , fiind î n c ă devotată datoriei ei, nu este m a i puţin adevărat că acei călători care au văzut corpurile militare care se c o m p o r t ă cel m a i bine, au remarcat m a i degrabă absenţa revoltei decît existenţa disciplinei. Nu mă p o t î m p i e d i c a să nu mă opresc aici pentru o clipă pentru a reflecta asupra expresiilor de surpriză care i-au scăpat ministrului în v r e m e ce relata aceste excese. P e n t r u el, abaterea trupelor de la vechile principii de loialitate şi o n o a r e p a r e să fie cu totul de neconceput. Cu siguranţă, cei cărora li se adresează ştiu m u l t p r e a b i n e c a u z e l e acestei abateri. Ei ştiu c a r e sînt doctrinele pe care le-au p r o p o v ă d u i t , decretele pe care le-au dat şi practicile pe care le-au încuviinţat. Soldaţii îşi amintesc de 6 octombrie. E i păstrează î n c ă î n m e m o r i e gărzile franceze. E i n u au uitat o c u p a r e a castelelor regelui de la P a r i s şi Marsilia. In m e m o r i a lor, m a i este î n c ă p r e z e n t ă i m a g i n e a g u v e r n a t o r i l o r ambelor oraşe, ucişi fără ca făptaşii să se t e a m ă de pedeapsă. Ei nu r e n u n ţ ă la principiile egalităţii oamenilor, cu atîta osteneală formulate şi p r o c l a m a t e în m o d atît de ostentativ. Ei nu p o t să închidă ochii în faţa m o d u l u i în care este d e z o n o r a t ă întreaga nobilime a Franţei şi a m o d u l u i în care este distrusă însăşi ideea de nobleţe prin naştere şi caracter. Totala abolire a titlurilor şi a distincţiilor nu a p u t u t să t r e a c ă cu t o t u l n e o b s e r v a t ă în garnizoane. C u m p o a t e atunci să deplîngă dl. de la Tour du P i n lipsa de loialitate a armatei, cînd doctorii în drepturile o m u l u i din Adunarea Naţională i-au dăscălit pe soldaţi în privinţa respectului pe care îl datorează legilor? E s t e uşor de estimat care dintre cele două lecţii va m a i uşor de învăţat de către cei care poartă în mîini

264

265

armele. Cît priveşte autoritatea regelui, p u t e m afla de la ministrul războiului însuşi (dacă m a i era n e v o i e de o astfel de confirmare) că aceste trupe, ca de altfel şi alţi cetăţeni, nu mai au nici un fel de c o n s i d e r a ţ i e p e n t r u ea. ,Jtegele, ne s p u n e el, a repetat de nenumărate ori ordinele necesare pentru a pune capăt acestor excese: numai că, într-o criză atît de adîncă, concursul vostru (al Adunării) a devenit absolut necesar pentru a stăvili relele care ameninţă statul. Voi adăugaţi la forţa puterii legislative forţa opiniei, care este chiar mai importantă." Cu siguranţă, armata nu p o a t e avea nici o p ă r e r e despre p u t e r e a sau autoritatea regelui. D u p ă c u m se prea p o a t e ca p î n ă a c u m ea să fi p r i c e p u t că A d u n a r e a însăşi nu se b u c u r ă de m u l t m a i multă libertate decît cel care face figură de r e g e la voi. A c u m se poate v e d e a ce a n u m e şi-a p r o p u s A d u n a r e a să săvîrşească într-una dintre cele m a i critice situaţii în care se poate afla un stat. Ministrul îi cere A d u n ă r i i să se înveşmîhteze în toată măreţia puterii ei şi să se î n a r m e z e cu toate fulgerele. El îşi doreşte ca prin toate acestea şi prin principiile importante şi severe pe care le-a anunţat, A d u n a r e a să d e a forţă proclamaţiei regelui. D u p ă toate acestea, ne-am fi aşteptat ca A d u n a r e a să dezbată p r o b l e m a tribunalelor civile şi militare, a desfiinţării u n o r corpuri de trupă şi a decimării altora, a tuturor mijloacelor de excepţie pe care necesitatea le i m p u n e în astfel de cazuri pentru a stăvili înaintarea celei m a i teribile dintre toate nenorocirile. In m o d particular, ar fi fost de aşteptat să se facă o investigaţie serioasă a cazurilor de u c i d e r e a c o m a n d a n ţ i l o r în p r e z e n ţ a soldaţilor lor. N u m a i că, despre aceste lucruri ca şi despre altele asemănătoare, A d u n a r e a nu a pomenit nici m ă c a r un cuvînt. D u p ă ce a fost informată că soldaţii au călcat în picioare decretele pe care le-a dat şi pe care regele le p r o m u l g a s e , A d u n a r e a a formulat n o i decrete şi 1-a autorizat pe rege să facă n o i proclamaţii. D u p ă ce ministrul de r ă z b o i a constatat că r e g i m e n t e l e nu au p u s nici un preţ pe j u r ă m i n t e l e „depuse cu cea mai impunătoare solemnitate", ceS p r o p u n e Adunarea? M a i m u l t e jurăminte. E a reînnoieşte decrete şi proclamaţii, pe m ă s u r ă ce le constată insuficienţa şi multiplică jurămintele, în aceeaşi proporţie în care îşi intensifică eforturile pentru a slăbi respectul datorat religiei în sufletele oamenilor. Sper că, trimiţîndu-le soldaţilor textul jurămintelor lor civice, Adunarea nu va uita să adauge şi textele prescurtate ale excelentelor predici

ale lui Voltaire, d'Alambert, Diderot şi Helvetius despre nemurirea sufletului, despre m o d u l în care o Providenţă atotputernică ve­ ghează asupra acţiunilor noastre şi despre r e c o m p e n s e şi p e d e p s e care ne v o r fi date într-o viaţă viitoare. Lucru de care nu mă în­ doiesc, ştiind că o categorie a n u m e de lecturi o c u p ă un loc consi­ derabil în pregătirea rnilitară a soldaţilor, aprovizionaţi cu pamflete tot atît de m u l t pe cît sînt dotaţi cu gloanţe.

266

267

Cred că, pentru a p r e î n t î m p i n a relele cărora le dau naştere conspiraţiile, reuniunile clandestine, comitetele în care dospeşte sămînţa revoltei şi m o n s t r u o a s e l e adunări d e m o c r a t i c e (comitia, comices) ale soldaţilor ca şi toate dezordinile ce apar din lene, lux, desfrînare şi i n s u b o r d o n a r e s-a recurs la cele m a i de n e i m a g i n a t mijloace de care o a m e n i i s-au folosit vreodată, chiar şi în această perioadă care s-a întrecut pe sine în c e e a ce priveşte astfel de invenţii. E s t e vorba, nici m a i m u l t nici m a i puţin, d e u r m ă t o r u l mijloc: printr-o scrisoare circulară adresată tuturor regimentelor, regele le autorizează şi le încurajează să se asocieze cu cluburile şi confederaţiile din diferitele municipalităţi şi să participe, alături de ele, la sărbătorile şi d i v e r t i s m e n t e l e lor c i v i c e ! Se p a r e că această zglobie disciplină b a h i c ă este m e n i t ă să î m b l î n z e a s c ă dispoziţiile sălbatice ale soldaţilor, să-i concilieze cu camarazii lor de p a h a r din alte stări, c o n t o p i n d astfel diferitele c o n s p i r a ţ i i particulare în asociaţii m a i c u p r i n z ă t o a r e . 1 3 5 N u - m i v i n e greu să cred că acest r e m e d i u este pe placul soldaţilor, aşa c u m aceştia sînt descrişi de către dl. de la T o u r du P i n şi că, oricît de rebeli ar fi, ei se vor supune cu conştiinciozitate acestor proclamaţii regale. Ceea ce î n s ă ar trebui să p u n la îndoială este d a c ă toate aceste manifestări ale spiritului civic, p r e c u m j u r ă m i n t e l e , asocierile şi festivităţile, îi v o r face să fie m a i înclinaţi decît sînt astăzi către supunere faţă de ofiţerii lor, sau îi v o r învăţa, într-un m o d m a i lemeinic, să se s u p u n ă austerelor reguli ale disciplinei militare. Pile vor face din ei admirabili cetăţeni d u p ă m o d a franceză, dar nu şi soldaţi la fel de buni, indiferent d u p ă ce m o d ă . O altă îndoială ar putea apărea în legătură cu m ă s u r a în care conversaţiile care se poartă în j u r u l acestor m e s e sînt adecvate p e n t r u a pregăti, m a i bine, a r m a t a pentru rolul de „simplu instrument", pe care n a t u r a lucrurilor - aşa c u m în m o d î n t e m e i a t r e m a r c ă m i n i s t r u l de

război, care este, în acelaşi t i m p , şi un ofiţer veteran - îl i m p u n e în c a z u l armatei, indiferent de împrejurări. Cît priveşte probabilitatea ca aceste conversaţii libere pe care soldaţii le p o a r t ă în t i m p u l activităţilor şi al festivităţilor so­ cietăţilor m u n i c i p a l e - participare ce este autorizată şi încurajată prin ordinul regelui - să contribuie la creşterea disciplinei mili­ tare, trebuie j u d e c a t p r i n p r i s m a a c e e a ce municipalităţile însele ne spun, aspect pe care îl reflectă discursul însuşi al ministrului de război. El consideră - p o r n i n d de la s e m n e l e încurajatoare ce vin din partea u n o r r e g i m e n t e - că eforturile lui de a restaura ordinea vor fi încununate de succes, cel puţin pentru clipa de faţă, cît priveşte viitorul acesta îi apare ca fiind o a r e c u m întunecat. Vorbind despre mijloacele de preîntîmpinare a revenirii dezor­ dinilor, el declară: administraţia nu va putea niciodată să răspundă de prevenirea pentru totdeauna a revenirii dezordinilor, atît vreme cît va vedea că muncipalităţile îşi arogă asupra trupelor o putere care, prin constituţie, revine în întregime monarhului. Voi aţi fixat limitele autorităţii municipale; sfera de acţiune, pe care aţi acordat-o acesteia din urmă în comparaţie cu cealaltă, este circumscrisă de dreptul de a rechiziţiona. Dar niciodată decretele voastre, nici în litera, şi nici în spiritul lor, nu au autorizat comu­ nele să destituie ofiţerii, să-i judece, să dea ordine soldaţilor, să-i izgonească din posturile ce le-au fost încredinţate, să-i oprească în marşurile ce au fost ordonate de către rege, sau, într-un cuvînt, să aservească trupele capriciilor fiecărui oraş sau fiecărui burg pe care ele trebuie să-l străbată." Iată dar care sînt caracterul şi dispoziţiile municipalităţilor cărora le-a revenit sracina de a-i r e a d u c e pe soldaţi la adevăratele p r i n c i p i i ale s u p u n e r i i m i l i t a r e şi de a face din ei a d e v ă r a t e i n s t r u m e n t e ale puterii s u p r e m e a ţării! A c e s t e a sînt dezordinile din trupele franceze şi, pe m ă s u r a lor, r e m e d i u l avut în v e d e r e ! Situaţia din m a r i n ă nu este departe de c e a din armată. Municipa­ lităţile n u u r m e a z ă o r d i n e l e d a t e d e A d u n a r e , d u p ă c u m nici m a r i n a pe cele ale municipalităţilor. Deplîng din i n i m ă situaţia în care se află un respectabil servitor al ordinii publice p r e c u m acest ministru de război, care se v e d e obligat, la vîrsta lui înaintată, să ţină isonul A d u n ă r i i şi să toasteze ori de cîte ori aceasta ridică c u p a ei civică, plecîndu-şi, în acelaşi t i m p , fruntea lui mcărunţită 268

în faţa tuturor acestor fantezii bizare ale politicienilor imaturi. Astfel d e planuri n u p o t v e n i d e l a u n o m c a r e , d e m a i b i n e d e cincizeci de ani, c u n o a ş t e frecuşurile lumii. E l e s e a m ă n ă m a i degrabă cu ceea ce ne p u t e m aştepta de la aceşti abili alchimişti ai politicii, care îşi scurtează d r u m u l către onorurile publice şi care abordează toate p r o b l e m e l e cu o fanatică siguranţă de sine şi ca şi c u m soluţia acestora li s-ar fi revelat pe dată. Ce să ne m a i mirăm că ei p r o c e d e a z ă astfel c î n d u n u l dintre d o c t o r i i lor a considerat de cuviinţă, înconjurat fiind de aplauze şi de un m a r e succes, să avertizeze A d u n a r e a ca nu c u m v a să r e c u r g ă la sfatul celor în vîrstă sau al oricărei p e r s o a n e ce îşi î n t e m e i a z ă j u d e c a t a pe experienţă. P r e s u p u n d a r că toţi miniştrii de stat din F r a n ţ a trebuie astăzi să se s u p u n ă acestui test şi să abjure cu totul erorile şi ereziile experienţei şi ale observaţiei. F i e c a r e om are prefe­ rinţele lui. D a r eu cred că, d a c ă nu mi-ar fi dat să ating înţelep­ ciunea pe care vîrsta o a d u c e cu ea, aş păstra cel puţin ceva din rectitudinea şi din d e m n i t a t e a de n e c o n t e s t a t a acesteia. A c e ş t i indivizi cultivă regenerarea; n u m a i că, în c e e a ce mă priveşte, nu mi-aş oferi, pentru n i m i c în l u m e fibrele întărite de vîrstă pentru a fi regenerate de către ei şi nici că aş î n c e p e , în m a r e l e an de răscruce al vieţii m e l e (grand climateric^36), să ţip pe l i m b a lor sau să g î n g ă v e s c , în al d o i l e a l e a g ă n al vieţii m e l e , s u n e t e l e primitive ale metafizicii lor b a r b a r e 1 3 7 . Si isti mihi largiantur ut repueriscam, et in eorum cunis vagiam, valde recusem. E s t e i m p o s i b i l să nu d e s c o p e r i a b s u r d i t a t e a (imbecility) acestui sistem pueril şi pedant, pe care ei îl n u m e s c o constituţie, fără a d e s c o p e r i ăi acelaşi t i m p insuficienţa crasă şi tarele tuturor celorlalte părţi cu care ea v m e în contact sau cu care are fie şi cea mai îndepărtată legătură. E s t e ă n p o s i b i l s ă p r o p u i u n r e m e d i u pentru i n c o m p e t e n ţ a C o r o a n e i fără a p u n e , în acelaşi t i m p , în evidenţă ă i c a p a c i t a t e a A d u n ă r i i . N u s e p o a t e s ă n u reflectezi asupra talmeş-balmeşului d ă i a r m a t a n a ţ i o n a l ă fără a scoate la vedere cele m a i cumplite dezordini din trupele municipalităţilor. Măitarii favorizează anarhia civilă, în v r e m e ce civilii t r ă d e a z ă anarhia militară. Mi-aş dori ca fiecare să c i t e a s c ă cu atenţie discursul (cu siguranţă) elocvent al dl. de la T o u r du P i n . El p u n e salvarea m u n i c i p a l i t ă ţ ă o r pe s e a m a b u n e i purtări a u n o r a dintre trupe. R o l u l acestor trupe este de a m e n ţ i n e ăi cadrul acestor municipalităţi facţiunea care, bine-ăitenţionată fiind, este c e a m a i 269

slabă, şi de a o proteja de ostilitatea facţiunii rău-intenţionate, care este cea m a i puternică. D a r municipalităţile sînt ataşate de suve­ ranitatea lor şi vor să le o r d o n e acestor trupe de care au n e v o i e pentru a le proteja. C e e a ce le rămîne de făcut este fie să c o m a n d e , fie să curteze aceste trupe. De aceea, datorită situaţiei în care se află şi în virtutea p u t e r i l o r r e p u b l i c a n e pe care le-au obţinut, municipalităţile nu au de ales în relaţia lor cu armata: ele trebuie fie să-i c o m a n d e , fie'să-i slujească, fie să se alieze cu ea, iar aceasta fie succesiv, fie în acelaşi t i m p , în funcţie de împrejurări. Cărei autorităţi ar p u t e a să i se s u p u n ă armata, d a c ă nu celei a municipalităţilor, d u p ă c u m cărei autorităţi ar p u t e a să se s u p u n ă municipalităţile decît celei a armatei? P e n t r u a m e n ţ i n e a r m o n i a acolo u n d e autoritatea a dispărut, A d u n a r e a încearcă, în pofida consecinţelor care ar p u t e a apărea, să v i n d e c e dezordinile prin dezordini, sperînd ca astfel să se ferească de o democraţie pur mi­ litară, deturnînd interesul armatei înspre o democraţie municipală. O d a t ă deprinşi să se amestece prin cluburi, cabale şi adunări m u n i c i p a l e , soldaţii v o r fi purtaţi de către afinităţile lor elective către straturile cele m a i de j o s şi cele m a i radicale. Obiceiurile lor, afecţiunile şi simpatiile lor se v o r situa de această parte. Toate himerele unei politici m o n s t r u o a s e şi aducătoare de rele - c u m sînt conspiraţiile militare ce se cer a fi r e m e d i a t e prin mijlocirea confederaţiilor civice, municipalităţile rebele ce nu p o t fi făcute să se s u p u n ă decît oferindu-le mijloacele de seducere a însăşi armatei statului, care ar trebui de fapt să le ţină în frîu - nu p o t decît să m ă r e a s c ă dezordinile pe care însăşi această politică le-a provocat. Trebuie ca sîngele să curgă. Iar el va curge datorită lipsei de bun-simţ care se manifestă pretutindeni în m o d u l în care au fost orînduite forţele şi toate tipurile de autoritate civilă şi juridică. Se poate ca, pe alocuri şi pentru o v r e m e , dezordinile să fie reduse, n u m a i că ele v o r i z b u c n i în alte părţi, deoarece răul este radical şi intrinsec. Toate aceste proiecte de a-i amesteca pe soldaţii rebeli cu cetăţenii înclinaţi spre rebeliune nu p o t decît să slăbească, din ce în ce m a i mult, legăturile de natură militară care îi unesc pe soldaţi cu ofiţerii lor, conferind, în plus, o n o t ă de î n d r ă z n e a l ă soldăţească turbulenţei meşteşugarilor şi ţăranilor. Pentru a avea o adevărată armată, se cere ca ofiţerul să fie pentru soldat autoritatea s u p r e m ă , astfel î n c î t î n t r e a g a lui atenţie, ascultare şi stimă să se î n d r e p t e n u m a i către acesta. N u m a i că se 270

pare că, d e - a c u m î n c o l o , calităţile p r i n c i p a l e ale u n e i ofiţer trebuie să fie blîndeţea şi răbdarea. P e n t r u a-şi struni trupele, ei se văd nevoiţi să recurgă la artificii electorale, astfel încît, în loc să se poarte ca nişte c o m a n d a n ţ i , trebuie să j o a c e în s c h i m b rolul unor candidaţi în alegeri. N u m a i că, dacă astfel de procedee le pot conferi p u t e r i c o n s i d e r a b i l e din c î n d î n c î n d , p r o b l e m a c u adevărat de o i m p o r t a n ţ ă capitală este de care autoritate a n u m e depinde n u m i r e a lor în post. Nu se ştie încă ce decizie finală veţi lua în această privinţă. D u p ă c u m această decizie nu p a r e să aibă o i m p o r t a n ţ ă tot atît de m a r e ca păstrarea n e s c h i m b a t ă a raporturilor ciudate şi contradic­ torii care există între a r m a t a voastră şi toate celelalte părţi ale republicii sau a raporturilor încurcate ce există între aceste diferite părţi şi republică în întregul ei. Se pare că, iniţial, i-aţi conferit regelui dreptul de a-i n u m i pe ofiţeri, în m o d p r o v i z o r i u şi sub rezerva confirmării lor, de către A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă . N u m a i că oamenii care au un interes de u r m ă r i t sînt e x t r e m de iscusiţi în descoperirea adevăratului loc în care rezidă puterea. De aceea, ofiţerii armatei franceze v o r ajunge să înţeleagă foarte r e p e d e că aceia care p o s e d ă un drept indefinit de veto sînt cei care conferă, de fapt, posturile. Ei v o r fi astfel obligaţi să c o n s i d e r e intrigile care se ţes în cadrul A d u n ă r i i ca singura cale sigură către p r o ­ m o v a r e . D e altfel, n o u a v o a s t r ă C o n s t i t u ţ i e î i o b l i g ă s ă facă primele d e m e r s u r i în acest sens la curtea regală. în ochii m e i , această dublă negociere, n e c e s a r ă pentru a obţine p r o m o v a r e a în ranguri militare, este o invenţie c u m nu se poate m a i b u n ă pentru a s e m ă n a d i s c o r d i a în c a d r u l A d u n ă r i i înseşi, cu privire la distribuirea posturilor militare şi pentru a afecta corpul ofiţerilor printr-o dezbinare şi m a i periculoasă î n c ă pentru siguranţa guvernămîntului, oricare ar fi forma acestuia, care d u c e , în cele din urmă, la distrugerea eficienţei armatei înseşi. în m o d inevitabil, ofiţerii care ratează p r o m o v ă r i l e p r o m i s e de către C o r o a n ă se vor coaliza într-o facţiune o p u s ă celei care a respins, în cadrul A d u ­ nării, cererea lor. în felul acesta, vor fi alimentate în cadrul ar­ matei n e m u l ţ u m i r i la adresa celor aflaţi la putere. Pe de altă parte, acei ofiţeri care, lucrând ân avantajul lor prin i n t e r m e d i u l u n e i facţiuni din A d u n a r e , v o r simţi că meritele lor nu sunt suficient preţuite de Curte, vor ajunge să dispreţuiască o autoritate care nu 271

va avea n i m i c de-a face cu p r o m o v a r e a lor. D a c ă pentru a evita aceste rele veţi a d o p t a singur criteriul vîrstei pentru n u m i r e a în posturi de c o m a n d ă sau p e n t r u p r o m o v a r e , atunci veţi avea o a r m a t ă n u m a i c u n u m e l e . î n acelaşi t i m p , e a v a d e v e n i m a i i n d e p e n d e n t ă şi se va apropria m a i m u l t de o republică militară. D a r instrumentul nu este armata, ci regele. Un rege nu poate fi detronat n u m a i pe jumătate. D a c ă el nu deţine în întregime c o m a n d a armatei, atunci el nu este n i m i c . Ce efect p o a t e să aibă o putere care nu deţine decît în m o d n o m i n a l c o m a n d a armatei, care nu-i inspiră acesteia nici recunoştinţă, şi nici frică? O astfel de nulitate nu este potrivită pentru administrarea u n u i astfel de obiect, dintre toate cel m a i dificil, c u m este c o m a n d a s u p r e m ă a militarilor. Aceştia trebuie să fie constrînşi (lucru către care ei se simt înclinaţi prin chiar n a t u r a lor) de către o autoritate personală reală, viguroasă, efectivă şi care să nu a d m i t ă ezitare. Autoritatea însăşi a A d u n ă r i i este afectată şi slăbită deoarece ea se transmite printr-un canal a s e m ă n ă t o r celui pe c a r e 1-a ales. A r m a t a nu va m a i respecta, pentru m u l t t i m p , u n c o r p care n u acţionează decît prin mijlocirea u n u i organ de p a r a d ă şi care practică la vedere impostura. Ea nu se va m a i supune, în m o d sincer, u n u i prizonier. Ea va ajunge fie să dispreţuiască toată această falsă p o m p ă , fie să d e p l î n g ă u n rege captiv. Ş i d a c ă n u c u m v a m ă înşel, această relaţie a a r m a t e i cu regele se va i m p u n e ca o gravă d i l e m ă a politicii voastre. Pe lîngă toate acestea, trebuie văzut d a c ă o A d u n a r e p r e c u m a voastră, chiar şi p r e s u p u n î n d că s-ar afla în posesia u n u i alt organ de transmitere a ordinelor decît cel pe care îl are, p o a t e să p r o m o v e z e s u p u n e r e a şi disciplina u n e i armate. Se ştie că, pînă acum, armatele nu au arătat decît o supunere foarte precară şi nesigură oricărui senat sau oricărei autorităţi populare. De aceea, ele v o r fi cu atît m a i puţin dispuse să arate supunere unei Adunări care nu există decît de doi ani. D a c ă e ca ofiţerii să accepte, fără să crîcnească şi căzuţi într-o admiraţie totală, d o m n i a avocaţilor, atunci trebuie să ne aşteptăm ca ei să-şi piardă, cu totul, starea de spirit marţială. Cu atît m a i m u l t atonei cînd ei se văd obligaţi să-şi reînnoiască, fără încetare, omagiile la adresa unei succesi­ u n i eterne de avocaţi, a căror politică militară şi al căror talent de a c o m a n d a (dacă se p o a t e vorbi, în cazul lor, de aşa ceva) sînt tot 272

atît de precare pe cît de trecătoare este autoritatea de care ei se bucură. Ca u r m a r e a slăbiciunii de care dă d o v a d ă u n a dintre puteri şi a instabilităţii care le afectează pe toate, este de aşteptat ca ofiţerii u n e i armate să fie divizaţi şi stăpîniţi de d u h u l revoltei pînă în clipa în care un general popular, care înţelege arta de a a d u n a soldaţii în jurul lui şi care dă d o v a d ă de un adevărat spirit de c o m a n d ă , va atrage pirivirile tuturor asupra lui. A r m a t e l e i se vor supune atunci ca o recunoaştere a meritelor lui personale. A ş a c u m stau lucrurile a c u m în Franţa, nici că există un alt m o d de a asigura s u p u n e r e a militară. N u m a i că, î n c l i p a î n c a r e acest eveniment se va produce, cel care va c o m a n d a cu adevărat armata va deveni stăpînul ei, dar şi stăpînul regelui (ceea ce nu este î n c ă nimic), al Adunării voastre, al întregii voastre republici. C u m a ajuns A d u n a r e a să aibă această putere asupra armatei? Fără îndoială că în principal prin coruperea soldaţilor, care au fost î n d e p ă r t a ţ i de ofiţerii lor. A d u n a r e a a î n c e p u t p r i n c e a m a i îngrozitoare dintre operaţii. Ea a atins punctul central, cel în j u r u l căruia gravitează, într-o stare de echilibru, toate particulele c a r e c o m p u n armata. A d u n a r e a a distrus principiul s u p u n e m exact în punctul în care acesta îi u n e ş t e pe ofiţer şi pe soldat, în locul în care lanţul subordonării militare î n c e p e şi de care întreg sistemul depinde. I se spune soldatului că el este cetăţean şi că el se b u c u r ă astfel de drepturile o m u l u i şi ale c e t ă ţ e a n u l u i . I se s p u n e că dreptul omului constă în autoguvernare şi în a fi c o n d u s n u m a i de către cei pe care el i-a delegat ca u r m a r e a acestei autoguvernări. Este, de aceea, foarte n o r m a l ca el să c r e a d ă că acolo u n d e , de fapt, trebuie să se supună în cel m a i înalt grad este liber să aleagă. Este, de aceea, foarte probabil ca, drept rezultat, t r u p a să ajungă să facă în m o d sistematic c e e a ce a c u m face n u m a i ocazional: a n u m e să exercite cel puţin un drept de veto în alegerea ofiţerilor. Se ştie că în prezent ofiţerii sînt, în cel m a i b u n caz, toleraţi şi aceasta pe m o t i v de b u n ă purtare. în realitate, au existat m u l t e situată în care ofiţerii au fost p u r şi simplu destituiţi de către trupele lor. Acesta este un al doilea drept de v e t o exercitat a s u p r a numirilor făcute de rege - un veto tot la fel de eficace ca şi cel al Adunării. S o l d a t ă ştiu deja că ăi cadrul A d u n a r ă s-a p u s p r o ­ blema dacă nu e c u m v a cazul ca ei să-şi aleagă în m o d d ă e c t ofiţerii sau m ă c a r o parte a acestora - sugestie care, de altfel, nu < -da 66 coala 18

273

într-o ordine p o l i t i c ă p r e c u m a voastră, totul d e p i n d e de armată. A c e a s t a d e o a r e c e nu aţi cruţat n i c i un efort pentru a distruge toate opiniile, prejudecăţile şi, în m ă s u r a în care aţi putut, toate instinctele care acţionează în favoarea ordinii politice. De aceea, în m o m e n t u l în care o disensiune apare între A d u n a r e a voastră Naţională şi o parte oarecare a naţiunii, nu aveţi de ales

decît să recurgeţi la forţă. Nu aveţi nici o altă o p ţ i u n e sau, m a i exact, aceasta este singura care v-a m a i r ă m a s . A ş a c u m puteţi vedea din raportul ministrului de r ă z b o i distribuţia armatei se face, în m a r e măsură, din raţiuni legate de asigurarea securităţii i n t e r n e 1 3 8 . Pentru a g u v e r n a aveţi n e v o i e de armată, n u m a i că aţi inculcat în această armată, de care guvernarea voastră depinde, ca de altfel în întreg corpul naţiunii, principii care vor ajunge - d u p ă o v r e m e - să vă obstrueţioneze în realizarea scopurilor în vederea cărora le-aţi instituit. L-aţi î n s ă r c i n a t pe rege să m o b i l i z e z e trapele pentru a acţiona î m p o t r i v a p o p o r u l u i . în condiţiile în care întreaga l u m e v-a auzit cuvintele - care ne m a i r ă s u n ă încă în urechi - prin care declaraţi că t r u p e l e nu t r e b u i e să tragă în cetăţeni. In cazul în care coloniile v o a s t r e şi-ar p r o c l a m a o constituţie independentă şi libertatea c o m e r ţ u l u i , nu aţi trimite atunci trupele î m p o t r i v a lor? în care capitol al codului vostru al drepturilor o m u l u i pol aceste colonii să citească c u m că m o n o ­ polizarea şi limitarea c o m e r ţ u l u i în beneficiul altora este p e r m i s ă ca parte a drepturilor o m u l u i ? O revoltă a creolilor î m p o t r i v a voastră va aduce după ea o revoltă a negrilor î m p o t r i v a acestora. Vom v e d e a atunci din n o u trupe, m a s a c r e , tortură, execuţii prin spînzurare! Acestea sînt drepturile omului aşa c u m le conceperi v o i ! 1 3 9 Acestea sînt rezultatele declaraţiilor voastre metafizice pe care le-aţi făcut cu atîta uşurinţă, pentru ca ulterior să le retractaţi încărcaţi de ruşine! Nu m a i puţin decît alaltăieri s-a întîmplat ca fermierii dintr-una din provinciile voastre să refuze să plătească nu ştiu ce fel de rentă de p ă m î n t stăpînului. Ca u r m a r e a acestui lucru, v o i decretaţi că ţăranii vor plăti toate rentele şi redevenţele, cu excepţia celor pe care le-aţi recunoscut ca n e d r e p t e şi le-aţi abolit. Iar în cazul în care ei refuză, îi ordonaţi regelui să trimită trupele î m p o t r i v a lor. Voi începeţi prin a stabili principii m e t a ­ fizice, pornind de la care inferaţi concluzii cu caracter universal, pentru ca, în cele din u r m ă , să încercaţi să limitaţi logica prin despotism. Conducătorii voştri le spun o a m e n i l o r că este dreptul lor sacru acela de a l u a cu asalt fortăreţele, de a omorî gărzile, de a captura regii, fără a fi autorizaţi în acest sens, nici m ă c a r în mod aparent, fie şi de către A d u n a r e , care, în calitate de, corp legislativ suprem, acţionează în n u m e l e întregii naţiuni. Cu toate acestea, aceşti conducători nu se dau înapoi de la a c o m a n d a trupelor, care au fost implicate în crearea acestor dezordini, să exercite presiuni

274

275

a fost în m o d defavorabil primită. A t u n c i cînd astfel de subiecte sînt supuse deliberării, nu trebuie să ne mire că soldaţii vor mclina î n s p r e acea opinie care vine cel m a i b i n e în întîmpinarea preten­ ţiilor lor. Ei nu vor suporta să fie luaţi drept armata u n u i rege prizonier, în v r e m e ce, în aceeaşi ţară, un alt corp militar - cu care sînt invitaţi să fraternizeze în festivităţi şi să se u n e a s c ă în confederaţii - este luat drept armata liberă a unei constituţii libere. Ei vor p u n e ochii pe cealaltă armată, m a i p e r m a n e n t ă decît a lor - vreau să spun a r m a t a municipală. Ei ştiu p r e a bine că acest corp militar îşi alege în realitate proprii ofiţeri. Să nu fie ei capabili să î n ţ e l e a g ă m o t i v u l p e n t r u care, spre d e o s e b i r e de celălalt corp militar, ci nu îl p o t alege pe marchizul de la Fayette (sau oricare este n o u l lui n u m e ) drept c o m a n d a n t al propriei lor armate? D a c ă e ca alegerea unui c o m a n d a n t general să facă parte din drepturile o m u l u i , atunci de ce să nu facă parte şi din drep­ turile lor? Ei v ă d c u m sînt aleşi judecătorii de pace, magistraţii, preoţii, episcopii, funcţionarii municipali şi c o m a n d a n ţ i i armatei pariziene. De ce n u m a i ei să fie excluşi? Să fie bravii soldaţi ai Franţei singurii care să nu fie în stare să j u d e c e meritul militar şi ce calităţi a n u m e se cere să aibă un c o m a n d a n t general? îşi pierd ei c u m v a drepturile o m u l u i ca u r m a r e a faptului că sînt plătiţi de stat? Şi, totuşi, ca parte a acestei naţiuni ei înşişi contribuie la această plată. R e g e l e însuşi, A d u n a r e a N a ţ i o n a l ă şi toţi cei care o aleg nu sînt şi ei plătiţi la fel? în loc să v a d ă c u m toţi aceşti o a m e n i sînt î m p i e d i c a ţ i să-şi exercite drepturile ca u r m a r e a faptului că p r i m e s c un salariu, ei c o n s i d e r ă , mai degrabă, că salariul în cauză este oferit tocmai în vederea exercitării acestor drepturi. Nu aţi prididit nici un efort pentru a p u n e în mîinile lor toate hotărîrile voastre, toate decretele, dezbaterile şi lucrările doctorilor voştri în religie şi politică, iar a c u m vă aşteptaţi ca ei să aplice la situaţia în care se află exact acele doctrine şi e x e m p l e care sînt cel m a i m u l t pe placul vostru.

asupra celor care v o r j u d e c a pe b a z a acelor principii şi care v o r u r m a acele e x e m p l e pe care ei înşişi le-au mcuviinţat în m o d atît de încurajator. Conducătorii îi învaţă pe o a m e n i să r e s p i n g ă feudalitatea şi să se lepede pe de-a întregul de ea ca fiind barbarismul tiraniei, d u p ă care le spun cît de m u l t t r e b u i e să î n d u r e din această tiranie barbară fără să crîcnească. Ei sînt generoşi cînd vine v o r b a de d e n u n ţ a r e a nedreptăţilor, dar m a i d e g r a b ă zgîrciţi î n c e e a c e priveşte mijloacele de corectare a acestora. P o p o r u l ştie că u n e l e arenzi şi îndatoriri personale care au fost răscumpărate (dar pentru care nu s-au oferit nici un fel de bani) sînt n i m i c în comparaţie cu alte corvezi pe care trebuie să le î n d u r e şi în legătură cu care nu aţi hotărît n i m i c . El ştie că aproape întreg sistemul proprietăţii funciare este de origine feudală. Că el rezultă dintr-o distribuire a pămînturilor ce au fost s m u l s e de la proprietarii lor originari de către un cuceritor barbar care le-a oferit m a i apoi ajutoarelor lui barbare. D u p ă c u m el este conştient de faptul - asupra căruia ni­ m e n i nu are nici c e a m a i m i c ă î n d o i a l ă - că efectul cel m a i nedrept al acestei cuceriri este reprezentat de arenzile funciare de orice fel.

feudală şi aristocratică. A c e ş ă ţărani îţi vor spune că ei nu văd nici o d e o s e b ă e între un trîndav cu pălărie şi c o c a r d ă naţională şi unul care p o a r t ă m a n t i e c u g l u g ă sau stihar. D a c ă p e n t r u v o i dreptul pe care îl aveţi de a p e r c e p e rentă se b a z e a z ă pe m o ş t e n ă e şi prescripţie atunci ei vă vor trimite la discursul d-lui C a m u s , publicat de către Adunare în vederea informării lor, u n d e se spune că c e e a ce a î n c e p u t p r o s t nu p o a t e n i c i o d a t ă să facă uz de prescripţie. Prin u r m a r e , titlul acestor seniori este u n u l fraudulos prin origăiea pe care o revendică, f o l o s ă e a forţei f ă n d tot atît de c o n d a m n a b i l ă ca şi frauda. Cît priveşte transmiterea titlului de proprietate pe cale ereditară, ţ ă r â n ă îţi v o r s p u n e că ş â u l celor care au cultivat pămîntul este adevărata lăiie g e n e a l o g i c ă a pro­ prietăţii şi nu p e r g a m e n t e l e putrezite de v r e m e şi s u b s t i t u ţ ă l e necugetate. S e n i o r ă s-au b u c u r a t p r e a m u l t de această uzurpare. Iar d a c ă adevăraţii p r o p r i e t a r i , adică ei, ţ ă r a n i i , a c c e p t ă din bunătatea i n i m ă lor să li se a c o r d e călugărilor laici o pensie cît de cît, aceştia t r e b u i e să le fie r e c u n o s c ă t o r i d o n a t o r i l o r p e n t r u generozitatea pe care o manifestă faţă de cei care îşi î n c h i p u i e că ar avea v r e u n drept asupra b u n u r i l o r care le revin.

D u p ă toate probabilităţile, ţăranii sînt urmaşii acestor vechi proprietari, atît r o m a n i , cît şi galezi. N u m a i că, în cazul în care nu reuşesc să stabilească titlul lor de p r o p r i e t a t e pe b a z a u n o r d o c u m e n t e istorice şi juridice, ei se retrag în citadela drepturilor o m u l u i . Aici se prea p o a t e ca ei să afle că oamenii sînt egali şi că p ă m î n t u l , această m a m ă b u n ă . aceeaşi pentru toţi, n u trebuie acaparat pentru a întreţine doar m î n d r i a şi luxul unora, care nu sînt prin natura lor mai b u n i decît ei şi care, întrucît nu-şi cîştigă p î i n e a c e a de toate zilele cu s u d o a r e a frunţii p r e c u m ei, nu valorează nici m ă c a r atît. Ei află că, potrivit legilor naturii, cel care o c u p ă şi cultivă p ă m î n t u l este adevăratul proprietar şi că, prin u r m a r e , nu există prescripţie care să fie î m p o t r i v a naturii. A c e a s t a î n s e a m n ă că înţelegerile (acolo u n d e există unele) pe care le-au făcut cu proprietarii de pămînt în v r e m e a sclaviei sînt doar rezultatul constrângerii şi al forţei. Rezultă de aici că, odată ce p o p o r u l reintră în p o s e s i a drepturilor o m u l u i , aceste înţelegeri devin n u l e şi neavenite ca şi orice alt aranjament care s-a î n t ă n plat să fie făcut la v r e m e a în care a p r e c u m p ă n i t v e c h e a t ă a n i e

A t u n c i cînd ţăranii vă plătesc cu aceeaşi m o n e d ă , oferindu-vă, într-un m o d care vă reflectă stilul, sofism p e n t r u sofism, voi vă revoltaţi şi protestaţi î m p o t r i v a proastei calităţi a acestui tip de argumentare, ameninţîndu-i că, pe vător, le v e ţ i întoarce plata în gărzi franceze, d r a g o n i şi h u s a r i . P e n t r u a-i p e d e p s i , v o i împingeţi în faţă autoritatea de m î n a a d o u a a regelui, care nu este decît o unealtă a distrugerii, lipsit c u m este de orice p u t e r e de a proteja fie poporul, fie p r o p r i a lui p e r s o a n ă . Vă închipuiţi că vă veţi face ascultaţi prin m i j l o c ă e a lui. N u m a i că ţ ă r â n ă v-ar p u t e a da u r m ă t o r u l răspuns: „Voi sînteţi cei care ne-au învăţat că nu există nici un fel de gentleman!. Care să fie acel principiu dintre cele pe care ni le-aţi predicat care să ne înveţe să ne p l e c ă m în faţa u n o r regi pe care nu n o i i-am ales? Nu a v e m n e v o i e de lecţiile voastre pentru a şti că pămînturile au fost la origine oferite ca sprijin p e n t r u d e m n i ­ tăţile, titlurile şi rangurile feudale. A c u m , d a c ă tot aţi distrus cauza nedreptăţilor, de ce să m a i c o n t i n u ă m să suferim din c a u z a efectului care este î n c ă şi m a i n e d r e p t ? D a c ă a c u m nu mai există nici un fel de onoruri ereditare şi nici u r m ă de familii nobile, atunci de ce să mai fim taxaţi p e n t r u a m e n ţ ă i e c e e a ce voi ne

276

277

spuneţi că nu trebuie să existe? Lipsindu-i de orice calitate şi titlu, v o i i-aţi r e d u s p e v e c h i i n o ş t r i seniori l a u n i c u l rol d e colectori de taxe ce acţionează sub singură autoritatea voastră. V-aţi î n v r e d n i c i t c u m v a să faceţi în o c h i i n o ş t r i p e r s o a n e onorabile din aceşti strîngători de taxe? N u . I-aţi trimis la n o i cu e m b l e m e l e inversate, cu b l a z o a n e l e sparte, cu culorile şterse şi c o m p l e t lipsiţi de p o d o a b e l e lor, înjosiţi şi metamorfozaţi, de n e r e c u n o s c u t sub înfăţişarea acestui straniu biped fără p e n e . Ei sînt pentru noi nişte străini, care nu m a i poartă nici măcar n u m e l e vechilor noştri seniori. Se p r e a p o a t e ca, din p u n c t de vedere, fizic, ei să fie aceiaşi o a m e n i , deşi, din perspectiva noii voastre doctrine filozofice a identităţii personale, nu sîntem prea siguri de acest lucru. In toate celelalte privinţe ei sînt c o m p l e t schimbaţi. Nu v e d e m , dar, de ce nu p u t e m să fim la fel de îndreptăţiţi în a refuza să le plătim rentele c u m şi v o i aţi fost în a abroga toate o n o r u r i l e , titlurile şi distincţiile lor. Nu v - a m dat n i c i o d a t ă dezlegare să acţionaţi în acest sens - acesta nefiind decît un alt e x e m p l u , printre m u l t e l e altele, în care v o i aţi uzurpat o putere care nu v-a fost delegată. îi v e d e m pe cetăţenii (burghers) din Paris c u m vă c o n d u c d u p ă b u n u l lor plac prin cluburile, gloatele şi gărzile l o r n a ţ i o n a l e , dictîndu-vă legile pe care voi, p r i n autoritatea pe care o aveţi, ni le dictaţi la rîndul vostru. Aceşti cetăţeni dispun, p r i n i n t e r m e d i u l vostru, de vieţile şi averile n o a s t r e ale tuturor. De ce să nu vă aplecaţi u r e c h e a şi la dorinţele pe care u n u l care trudeşte pe c î m p le are despre rentele ce sînt de plătit - aspect care ne priveşte pe toţi în m o d u l cel m a i serios tot la fel de m u l t c u m o faceţi în cazul cererilor de desfiinţare a distincţiilor lor şi titlurilor de onoare pe care le emit aceşti cetăţeni insolenţi - aspect care, de altfel, nu-i interesează nici pe ei şi nici p e n o i ? Aflăm însă c ă acordaţi m a i m u l t ă atenţie mofturilor lor decît n e v o i l o r n o a s t r e . S e n u m ă r ă c u m v a printre drepturile o m u l u i şi acela de a plăti tribut celor ce ne sînt egali? Am fi putut să c r e d e m înainte ca v o i să luaţi această m ă s u r ă că nu există o egalitate perfectă î n t r e o a m e n i . Am fi p u t u t c o n t i n u a să m e n ţ i n e m în favoarea seniorilor noştri vechile noastre prejudecăţi lipsite de sens care ne-au fost transmise în m o d tradiţional. D a r ne este imposibil să î n ţ e l e g e m care altul ar fi putut să fie m o t i v u l pentru care aţi făcut această lege care îi d e z o n o r e a z ă decît acela de a distruge orice respect pe care am p u t e a să li-1 datorăm. Ne-aţi

interzis să ne p u r t ă m cu ei d u p ă tipicul oricăreia dintre v e c h i l e forme de respect, trimiţînd î m p o t r i v a n o a s t r ă trupe care să ne treacă prin sabie şi b a i o n e t ă p e n t r u a ne î m p i n g e la s u p u n e r e în faţa forţei şi a fricii - căci altfel nu aţi fi suportat să vedeţi c u m ne p l e c ă m în faţa blîndei autorităţi a o p i n i e i " . O r i c e om rezonabil va fi izbit de caracterul revoltător şi ri­ dicol al tuturor acestor r a ţ i o n a m e n t e . N u m a i că, pentru politi­ cienii speculaţiilor metafizice care au deschis şcoli de sofistică şi care au creat un teren p r o p i c e anarhiei, ele sînt r a ţ i o n a m e n t e solide şi convingătoare. E s t e evident că n u m a i o simplă luare în c o n s i d e r a r e a d r e p t u l u i nu i-ar fi d e t e r m i n a t pe c o n d u c ă t o r i i A d u n ă r i i să ezite în a abroga rentele o dată cu titlurile n o b i l i a r e şi e m b l e m e l e de familie. In luarea acestei decizii ei nu au făcut decît s ă u r m e z e p r i n c i p i u l p e b a z a c ă r u i a şi-au desfăşurat raţionamentele şi pe care, în m o d analog, îl reflectă c o m p o r t a m e n t u l lor. N u m a i că ei înşişi au ajuns să p o s e d e , ca u r m a r e a confiscă­ rilor, o suprafaţă întinsă de proprietate funciară. Intrucît au p u s la vînzare toate aceste p ă m î n t u r i , piaţa s-ar fi prăbuşit cu totul d a c ă ei ar fi p e r m i s şi ţăranilor să participe la speculaţiile cu care ei se îmbătau în voie. In Franţa, m a i există protecţie la adresa oricăreia dintre formele de proprietate n u m a i în m ă s u r a în care interesele dictate de rapacitatea lor îi fac să se intereseze de alţii. Singurul criteriu care d e t e r m i n ă ce formă de proprietate va fi protejată şi care va fi lăsată în v o i a sorţii este n u m a i b u n u l lor plac.

278

279

E i a u distrus, d e a s e m e n e a , t o a t e p r i n c i p i i l e p r i n c a r e municipalităţile lor p o t fi aduse la s u p u n e r e sau chiar obligate în t e r m e n i de datorie m o r a l ă să nu se separe de întreg şi să d e v i n ă i n d e p e n d e n t e sau să se u n e a s c ă cu v r e u n alt stat. Se p a r e că, recent, locuitorii din Lyon au refuzat să-şi plătească impozitele. Şi pentru ce să o facă? Ce autoritate legitimă m a i există p e n t r u a i m p u n e impozite? U n e l e dintre ele au fost i m p u s e de rege, cele m a i vechi au fost i m p u s e de către Stările G e n e r a l e , organizate pe b a z a ordinii. P o p o r u l ar p u t e a atunci să-i s p u n ă Adunării: „ C i n e sînteţi v o i care nu sînteţi nici regii noştri, şi nici Stările pe care n o i le-am ales, v o i care nu vă r e z e m a ţ i pe principiile pe b a z a c ă r o r a v-am ales? Şi cine sîntem n o i care am asistat la refuzul categoric al impozitului pe sare (gabelle), a cărei plată v o i aţi ordonat-o, totuşi, ratificînd m a i apoi actul însuşi de n e s u p u n e r e ? Cine oare sîntem n o i cărora nu li se r e c u n o a ş t e d r e p t u l de a j u d e c a ce

i m p o z i t e trebuie să fie plătite şi care n u ? De ce oare atunci să nu ne folosim şi n o i de aceleaşi puteri pe care v o i le-aţi validat în cazul altora? L a aceasta v o i r ă s p u n d e ţ i : ' V o m trimite t r u p e " . R a ţ i u n e a u l t i m ă l a c a r e r e c u r g e u n r e g e este p r i m a p e n t r u A d u n a r e a voastră. Intervenţia militară va fi salutară pentru un t i m p , atîta timp cît se m e n ţ i n e i m p r e s i a armatei că soldele se m ă r e s c şi atît v r e m e cît este satisfăcut orgoliul acesteia de a fi arbitru în toate disputele. N u m a i că această a r m ă necredincioasă se va frînge în m î n a celui care o foloseşte. A d u n a r e a întreţine o şcoală în care p r e d ă în m o d sistematic şi cu o p e r s e v e r e n ţ ă neobosită principii şi formulează reguli care distrug orice spirit de subordonare civilă şi militară - pentru ca apoi să creadă că p o a t e ţine î n M u u n p o p o r a n a r h i c , b i z u i n d u - s e î n acest scop p e o armată anarhică.

L a c a p ă t u l acestor cîteva aprecieri a s u p r a m o d u l u i d e organizare a puterii s u p r e m e , a puterii executive, a justitiţiei şi armatei, ca şi asupra relaţiilor r e c i p r o c e dintre aceste diferite

instituţii, voi avea ceva de spus despre talentul de care legislatorii voştri au dat d o v a d ă în organizarea finanţelor publice. în acţiunile pe care aceştia le-au întreprins în această privinţă sînt de descoperit u r m e încă şi m a i slabe - d a c ă aşa ceva este posibil - ale existenţei unei judecăţi politice sau ale u n e i priceperi financiare. S-a crezut atonei cînd s-au întrunit Stările G e n e r a l e că marele obiectiv este acela de a î m b u n ă t ă ţ i sistemul fiscal, de a lărgi b a z a de impozitare, de a elimina abuzurile, nedreptăţile şi măsurile asupritoare şi de a-1 aşeza astfel pe t e m e l i a c e a m a i solidă cu putinţă. M a r i au fost speranţele pe care aceste proiecte le-au nutrit în cuprinsul întregii E u r o p e . De reuşita lor d e p i n d e a mărirea sau căderea Franţei. D u p ă m i n e , aceasta a devenit piatra de î n c e r c a r e a priceperii sau a p a t r i o t i s m u l u i c e l o r care au prezidat A d u n a r e a n a ţ i o n a l ă . C ă c i v e n i t u l statului este statul însuşi. Că e v o r b a de conservare sau de reformă, totul d e p i n d e de finanţele p u b l i c e . D e m n i t a t e a fiecărei o c u p a ţ i i d e p i n d e î n întregime de natura şi de î n t i n d e r e a virtuţilor pe care aceasta le p u n e la lucru. A ş a c u m toate marile calităţi ale spiritului care se exercită în sfera p u b l i c ă şi care nu sînt p u r şi s i m p l u p a s i v e necesită forţă pentru a fi exprimate (aş spune chiar pentru a exista cu adevărat), tot aşa şi venitul, care este sursa oricărei puteri, devine în cuprinsul administrării lui aria de manifestare a unei virtuţi active. Vitotea publică, a cărei natură este sublimă şi impu­ nătoare, care există în v e d e r e a u n o r înfăptuiri m ă r e ţ e şi p o s e d ă o b u n ă cunoaştere a marilor interese, necesită un orizont vast de acţiune, d u p ă c u m nu se p o a t e răspîndi şi nu p o a t e creşte acolo u n d e este îngrădită sau în împrejurări care o slăbesc, o limitează sau o diminuează. Venitul este singurul care îi p e r m i t e corpului politic s ă acţioneze într-un m o d c a r e să-i p u n ă î n e v i d e n ţ ă adevăratul potenţial (genius) şi caracter. In consecinţă, c o r p u l politic n u îşi v a d o v e d i v i r t u t e a c o l e c t i v ă ş i v i r t u t e a c a r e î i caracterizează pe cei care îl p u n în m i ş c a r e şi care sînt, ca atare, viaţa şi principiul lui călăuzitor decît în m ă s u r a în care va fi în stare să asigure un venit public echitabil. C ă c i aceasta este sursa din care îşi iau seva, făcîndu-şi astfel posibilă înflorirea deplină, generozitatea, dărnicia, binefacerea, tăria de caracter, clarviziunea şi protecţia care este oferită tuturor artelor d e m n e de acest n u m e . Tot aici - adică în asigurarea şi repartizarea surselor statului - îşi au izvorul şi reţinerea, n e g a r e a de sine, m u n c a şi p r e c a u ţ i a ,

280

281

A r m a t a m u n i c i p a l ă - care îndeplineşte în conformitate cu n o u a lor politică rolul de a contrabalansa a r m a t a naţională - are, dacă e să o c o n s i d e r ă m în ea însăşi, o alcătuire m u l t m a i simplă şi, în toate privinţele, m a i puţin criticabilă. Ea este, p u r şi simplu, un corp democratic, care nu are n i m i c de a face cu C o r o a n a sau cu celelalte puteri naţionale. Ea este un corp înarmat, antrenat şi dotat cu ofiţeri la libera alegere a districtelor de care aparţin diferitele corpuri militare. Aceeaşi autoritate locală este cea care decide care cetăţeni v o r efectua serviciul militar şi la ce s u m ă a n u m e se va ridica a m e n d a în caz de s c u t i r e . 1 4 0 Pe scurt, o unifor­ mitate desăvârşită. Şi, totuşi, d a c ă acest sistem este considerat în relaţia lui cu C o r o a n a , cu A d u n a r e a Naţională, cu tribunalele publice sau cu o altă a r m a t ă sau, dacă se p u n e c u m v a p r o b l e m a coerenţei sau a relaţiilor dintre diferitele lui părţi, atunci armata m u n i c i p a l ă se înfăţişează ca un m o n s t r u ale cărui mişcări dezor­ donate vor c o n d u c e , cel m a i probabil, la o m a r e calamitate naţio­ nală. Ca mijloc de apărare a u n e i constituţii este m a i rău decît coaliţia cetăţilor Cretei sau decît confederaţia P o l o n i e i sau decît oricare dintre corectivele prost-concepute care au fost inventate p î n ă a c u m p e n t r u a r e m e d i a defectele de construcţie ale u n u i sistem de guvernare.

sobrietatea şi toate celelalte virtuţi prin care o m u l îşi disciplinează dorinţele. Nu este, de aceea, un lucru deloc lipsit de t e m e i acela că ştiinţa teoretică şi practică a finanţelor, în al cărei ajutor vin tot atîtea ramuri auxiliare ale cunoaşterii, este atît de m u l t preţuită nu n u m a i de o a m e n i i de rînd, dar şi de minţile cele m a i înţelepte şi m a i virtuoase. Şi, pe m ă s u r ă ce această ştiinţă s-a dezvoltat în acelaşi timp cu obiectul căreia i se aplică, s-a putut constata, ca o regulă generală, că bogăţiile şi progresul naţiunilor au m e r s m î n ă în m î n ă cu sporirea venitului lor public. D u p ă c u m acestea v o r continua să sporească şi să înflorească atît v r e m e cît partea care este lăsată indivizilor pentru a-şi multiplica eforturile personale si p a r t e a care este d e s t i n a t ă statului p e n t r u a susţine eforturile c o m u n e se vor m e n ţ ă i e într-o proporţie echitabilă şi într-o străisă c o r e s p o n d e n ţ ă şi c o m u n i c a r e u n a cu cealaltă. De altfel, se prea p o a t e ca i m p o r t a n ţ a veniturilor statului şi caracterul presant al n e v o i l o r lui să fie c e l e c a r e să p e r m i t ă d e s c o p e r ă e a v e c h i l o r abuzuri din administrarea finanţelor publice, ducînd astfel la m a i b u n a cunoaştere a n a t u r ă adevărate a acestora şi la m a i b u n a înţelegere a principiilor lor teoretice. Se va p u t e a astfel constata că o impozitare m i c ă la un a n u m e m o m e n t poate să fie m a i greu de suportat decît u n a m a i m a r e la un alt m o m e n t (chiar şi atunci cînd proporţia dintre venitul public şi cel privat nu se s c h ă n b ă ) . In această stare a lucrurilor, A d u n a r e a voastră a descoperit în veniturile ţ ă r ă u n e l e părţi care să fie păstrate, u n e l e care să fie consolidate şi în m o d înţelept administrate, d u p ă c u m a descoperit că u n e l e trebuie abrogate şi modificate. D e ş i îngîmfarea m î n d r ă a legislatorăor voştri ar p u t e a justifica aplicarea celor m a i severe criterii, cu toate acestea mă voi limita aici la j u d e c a r e a talentului lor aşa c u m acesta a fost p u s la lucru, la a le c o m p a r a o p e r a cu c e e a ce se aşteaptă ă i d e o b ş t e de la un m ă i i s t r u de finanţe şi nu cu un m o d e l de perfecţiune ideală. Sarcinile u n u i astfel de m ă i i s t r u sînt clare: să asigure un venit m a r e al statului, să stabilească i m p o z i t e l e în m o d judicios şi e c h i t a b ă , să folosească în m o d înţelept acest venit şi, atunci caid necesitatea ă constrânge să recurgă la credit pentru a asigura b a z e l e acestuia atît p e n t r u prezent, cît şi p e n t r u viitor prin claritatea şi loialitatea acţiunilor lui, prin exactitatea calculelor şi prin soliditatea fondurilor statului. P u t e m pe b a z a acestor p u n c t e f u n d a m e n t a l e , să ne facem o i m a g i n e clară a m e r i t e l o r şi 282

talentelor celor care s-au angajat în A d u n a r e a Naţională âi această dificilă acţiune de a d m i n i s t r a r e a finanţelor. Constat, dintr-un raport prezentat p e doi august anul trecut ă i n u m e l e comitetului de F a i a n ţ e al A d u n ă r i i de către dl. Vernier că, d e p a r t e de a spori în m î i n i l e lor, veniturile a n u a l e ale statului s-au d i m i n u a t în comparaţie cu ceea ce s-a p r o d u s înaăite de revoluţie cu d o u ă sute de n ă l i o a n e , adică, opt m i l i o a n e de l â e sterline - diferenţă care depăşeşte cu m u l t o treime din total! D a c ă acesta este r e z u l t a t u l u n u i m a r e talent, a t u n c i c u siguranţă că talentul nu s-a arătat niciodată într-o modalitate atît de distinsă sau avînd un efect atît de p u t e r n i c . E s t e clar că prostia de rînd, ăicapacitatea vulgară, nici u n a dăitre neglijenţele oficiale obişnuite, nici m ă c a r c r i m a oficială, corupţia, delapidarea, nici m ă c a r ostilitatea d ă e c t ă p e c a r e a m p u t u t - o v e d e a î n l u m e a m o d e r n ă , nici u n a dintre acestea nu ar fi p u t u t într-un timp atît de scurt să distrugă âi m o d radical finanţele şi, o d a t ă cu ele, forţa u n u i m a r e regat - Cedo qui vestram rempublicam tantam amisistis tam c ă o 1 4 1 ? D i n clipa în care A d u n a r e a s-a reunit, sofiştii şi declamatorii voştri a u î n c e p u t s ă critice î n m o d făţiş v e c h i u l s i s t e m d e impozite, cu precădere u n e l e dintre aspectele lui esenţiale, c u m ar fi m o n o p o l u l public al sării. Ei au acuzat, pe cît de just, pe atît de imprudent, ă n p o z i t u l pe sare ca fiind prost c o n c e p u t , opresiv şi nedrept. N u m a i că ei nu s-au m u l ţ u m i t să ă i t r o d u c ă aceste critici în discursul de prezentare preliminară a u n u i p l a n de reformă. Ei le-au consemnat, ca âitr-o j u d e c a t ă , âitr-o hotărîre s o l e m n ă sau ăitr-o sentinţă publică, care se cerea să fie a d o p t a t ă de către A d u ­ nare şi apoi făcută să c ă c u l e de la un capăt la altul al regatului. Simultan cu adoptarea acestui decret, A d u n a r e a a ordonat, cu aceeaşi gravitate, ca acest i m p o z i t absurd, opresiv şi n e d r e p t să continue să fie plătit p â i ă ăi z i u a în care va fi aflat o altă sursă de venituri care să-1 î n l o c u i a s c ă . R e z u l t a t u l a fost inevitabil. Provincăle care au fost întotdeauna scutite de plata impozitului pe sare, dintre care â i s ă u n e l e suportau alte c o n t r i b u ţ ă care erau probabil echivalente, nu erau deloc înclinate să contribuie ăi nici un fel la plata u n u i n o u impozit, care, printr-o distribuţie egală, i-ar fi uşurat pe alţă. Cît priveşte A d u n a r e a , o c u p a t ă c u m era cu declararea şi violarea drepturilor o m u l u i şi cu organizarea dezor­ dinii generale, nu a avut n i c i r ă g a z u l , n i c i c a p a c i t a t e a şi n i c i 283

autoritatea de a c o n c e p e şi de a i m p u n e v r e u n înlocuiască taxa sau să o î m p a r t ă într-o m a n i e r ă încît să acorde provinciilor care se considerau saţiile pe care acestea le cereau sau pentru a-şi treabă, astfel încît să ajungă la o înţelegere cu u r m a u să fie scutite de plata impozitului.

plan destinat să uniformă, astfel lezate c o m p e n ­ p u n e minţile la provinciile care

O a m e n i i din provinciile care plăteau impozitul pe sare, sătui să m a i suporte o t a x ă respinsă chiar de autoritatea celor care ordonaseră plata ei, au ajuns foarte curînd la capătul răbdării. Ei s-au considerat tot la fel de pricepuţi ca şi A d u n a r e a în a distruge prin u r m a r e , refuzînd, pur şi simplu, să m a i plătească impozitul pe sare, ei au respins întreg sistemul. încurajate de acest exemplu, toate provinciile sau părţi din ele, considerîndu-se capabile să j u d e c e ele însele temeinicia doleanţelor, pe b a z a sentimentelor lor, şi remediilor de rigoare, d u p ă m ă s u r a opiniei lor, au făcut fiecare d u p ă c u m au considerat de cuviinţă în c e e a ce priveşte celelalte contribuţii. Am ajuns a c u m la examinarea mijloacelor pe care legislatorii voştri le-au c o n c e p u t pentru a stabili egalitatea impozitelor, în conformitate cu veniturile cetăţeanului, şi pentru a evita supraîn­ cărcarea acelei părţi active a capitalului care este destinată şi utilizată pentru a crea bogăţia privată de care d e p m d e ăi m o d necesar prosperitatea faianţelor p u b ă c e . Lăsînd fiecărei p r o v ă i c ă , ca şi diferiţăor indivizi din fiecare p r o v i n c i e , libertatea de a j u d e c a de la plata cărei părţi a n u m e din vechiul impozit s-ar putea sustrage, s-a ajuns, ăi locul u n o r m a i b u n e p r i n c i p ă ale egalităţă, la ă i s t i t u ă e a u n e i n o i ăiegalităţi şi m a i opresive încă. în felul acesta plata i m p o z i t u l u i d e v ă i e o p r o b l e m ă de b u n ă v o i n ţ ă şi de caracter. P ă r ţ ă e cele m a i supuse ale regatului, cele m a i ordonate şi cele care sînt c e l e m a i devotate binelui c o m u n ajung să p o a r t e întreaga p o v a r ă a impozitelor. N i m i c nu se dovedeşte a fi m a i opresiv şi m a i n e d r e p t decît o g u v e r n a r e slabă. La ce p o a t e să recurgă un stat lipsit de autoritate pentru a suplăii atît deficitul rezultat din n e p l a t a v e c h i l o r c o n t r i b u ţ i i , cît şi toate celelalte deficite d e o r i c e n a t u r ă l a c a r e s e p o a t e aştepta? A d u n a r e a Naţională a decis să apeleze la b u n e l e sentimente ale c e t ă ţ e n ă o r : ea a cerut fiecăruia o contribuţie v o l u n t a r ă care se ridică la o pătrime d ă i veniturile lui, exactitatea estimării fiăid lăsată pe 284

s e a m a o n o a r e i fiecăruia. S-a obţinut astfel c e v a m a i m u l t decît se p u t e a aştepta î n m o d raţional d e l a u n astfel d e p r o c e d e u , n u m a i că totalul a r ă m a s cu m u l t în u r m a nevoilor reale ale statului şi cu mult în u r m a speranţelor iniţiatorilor. O r i c e om de b u n s ă n ţ nu ar fi aşteptat prea m u l t de la un impozit p r e c u m acesta, prezentat sub forma unei acţiuni de caritate - un i m p o z i t slab, ineficient şi inegal, un impozit căruia i se puteau sustrage luxul, avariţia şi e g o i s m u l şi care p u n e a î n t r e a g a p o v a r ă pe s e a m a capitalurilor p r o d u c t i v e , a integrităţii, g e n e r o z i t ă ţ i i şi spiritului p u b l i c , pe scurt, un impozit care penaliza virtutea. Această generozitate patriotică, odraslă debilă a slăbiciunii, trebuia să fie susţăiută, în v i z i u n e a Adunării, de o soră g e a m ă n ă , rezultat al aceleiaşi prolifice imbecilităţi. T r e b u i a ca donaţiile patriotice să c o m p e n s e z e eşecul contribuţiei patriotice. Trebuia ca John D o e s ă devină garanţia lui R i c h a r d R o e 1 4 2 . Prin acest plan, s-au primit de la d o n a t o r i obiecte care aveau o m a r e v a l o a r e pentru ei, dar care nu reprezentau m a r e lucru pentru stat. M a i multe r a m u r i ale c o m e r ţ u l u i au fost r u i n a t e . C o r o a n a a fost deposedată de toate podoabele ei, bisericăe de vasele lor sacre, iar poporul de p o d o a b e l e lui personale. Invenţia acestor î n c e p ă t o r i într-ale libertăţă nu a fost în realitate decît o slabă ănitaţie a u n e i a dintre cele m a i jalnice practici ale despotismului decrepit. Ei s-au pus să caute în g a r d e r o b a uitată de timp a lui L u d o v i c al XlV-lea cea m a i i m p u n ă t o a r e dintre perucile lui pătrate pentru a acoperi calviţia timpurie a A d u n a r ă Naţionale. Ei nu au ezitat să a d u c ă din n o u la l u m ă i ă această e x t r a v a g a n t ă n e b u n i e a s e c o l e l o r trecute, în pofida a tot c e e a ce spusese dăi plăi despre ea ducele de Saint-Simon în Memoriile lui, care în o c h ă o a m e n i l o r rezon a b ă i nu ar m a i fi avut n e v o i e de nici o d e m o n s t r a ţ i e pentru a c o n v i n g e de răul şi insuficienţa u n u i astfel de expedient. î m i amăitesc că L u d o v i c al XV-lea a făcut o tentativă a s e m ă n ă t o a r e , dar care nu a fost, ca şi cele care au precedat-o, ă i c u n u n a t ă de succes. C u toate acestea, n e v o i l e c r e a t e d e r ă z b o a i e l e c a r e ruinează pot reprezenta, într-o oarecare m ă s u r ă , o scuză p e n t r u proiectele disperate. N u m a i c ă hotărîrile l u a t e î n v r e m u r i d e restrişte sînt rareori înţelepte. în cazul vostru, a fost ă i s ă vorba de un timp propice reflecţiei, prudenţei şi prevederii. Legislatorii voştri au recurs la aceste neserioase şi disperate expediente întrun t i m p de a d ă i c ă p a c e - care dura de c ă i c i ani şi care p r o m i t e a 285

Cît priveşte celelalte inovaţii ale lor în materie de impozitare, este imposibil de spus ceva despre ele cu certitudine, deoarece ele nu au fost încă p u s e la încercare. N u m a i că n i m e n i nu este atît de nesăbuit încît să îşi i m a g i n e z e că ele v o r p u t e a să u m p l e vreodată breşa i m e n s ă pe c a r e i n c a p a c i t a t e a A d u n ă r i i a deschis-o în finanţele statului. în clipa de faţă, trezoreria lor sărăceşte pe zi ce trece în materie de b a n i lichizi, pentru a deveni tot m a i bogată în m a t e r i e de r e p r e z e n t ă r i simbolice. în această situaţie, c î n d în cuferele statului, ca şi în cuprinsul întregii ţări nu se m a i găseşte decît hîrtie - simbol nu al opulenţei, ci al penuriei, creaţie nu a creditului, ci a puterii - legislatorii voştri îşi imaginează că starea înfloritoare a Angliei se datorează b a n c n o t e l o r în loc să înţeleagă

că bancnotele noastre îşi datorează existenţa condiţiei prospere a comerţului nostru, solidităţii creditului nostru şi totalei excluderi a oricărei intervenţii a puterii politice în orice fel de tranzacţie. Ei uită că, în Anglia, cel m a i m i c şiling de hîrtie este acceptat ca plată n u m a i ca rezultat a u n e i libere alegeri, că s u m e i totale de m o n e d ă de hîrtie aflată în circulaţie îi c o r e s p u n d e un depozit în numerar cu o valoare egală şi că fiecare b a n c n o t ă este convertibilă în b a n i lichizi la cerere, pe m o m e n t şi fără cea m a i m i c ă pierdere. Hîrtia noastră are valoare în tranzacţiile comerciale t o c m a i pentru c ă este lipsită d e v a l o a r e legală. E a este p u t e r n i c ă l a B u r s ă deoarece nu are nici un fel de p u t e r e la Westminster Hali. Un creditor este îndreptăţit să refuze, la plata u n e i datorii de douăzeci de şilingi, toată hîrtia Băncii Angliei. D u p ă c u m nu există la n o i nici o garanţie şi securitate publică pe care statul să ne forţeze să o a c c e p t ă m . De altfel, nu ar fi d e l o c greu de d e m o n s t r a t că m o n e d a noastră de hîrtie, în loc să r e d u c ă cantitatea de n u m e r a r în circulaţie, tinde de fapt să o sporească; că, în loc să se substimie banilor, le î n l e s n e ş t e intrarea, ieşirea şi circulaţia; că ea este simbolul prosperităţii şi nu î n s e m n u l lipsei. N i c i o d a t ă în această ţară raritatea n u m e r a r u l u i sau supra-abudenţa de hîrtie nu a fost un motiv de plîngere. De acord, mi se va spune, dar r e d u c e r e a cheltuielilor risipi­ toare si e c o n o m i a pe care a introdus-o această virtuoasă şi înţe­ leaptă A d u n a r e c o m p e n s e a z ă d i m i n u a r e a p r o d u s u l u i care rezultă din contribuţii. M ă c a r în această privinţă A d u n a r e a s-a achitat de datoria u n u i a care se o c u p ă de finanţe. S-au uitat cei care spun acest lucru la cheltuielile A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e , ale m u n i c i p a ­ lităţilor, ale oraşului Paris, la creşterea soldei celor d o u ă armate, a noii poliţii, a noilor tribunale? Au c o m p a r a t ei cu atenţie n o u a listă de pensii cu cea v e c h e ? Aceşti politicieni au fost cruzi, nu economi. C r e d că, dacă se va stabili raportul dintre cheltuieli şi venituri din v r e m e a risipitoarei guvernări a vechii m o n a r h i i şi dacă se va c o m p a r a cu acelaşi r a p o r t astăzi, se va constata că avantajul acestei comparaţii înclină de departe în favoarea celui din u r m ă şi că n o u l deficit este de departe m a i m a r e decît cel vechi.143 N u m a i r ă m î n d e e x a m i n a t decît talentele d e c a r e n o i i administratori ai finanţelor Franţei au dat d o v a d ă în procurarea de resurse prin intermediul creditului. Aici mă simt puţin încurcat,

286

287

să dureze încă şi m a i m u l t de atît. Era, totuşi, evident că, dedîndu-se, în situaţia serioasă în care se aflau, acestor m i c i j o c u r i şi trucuri financiare - a căror descriere o c u p ă j u m ă t a t e din ziarele voastre -, reputaţia lor era atît de adînc afectată încît tot ceea ce obţineau în m o d trecător de pe u r m a acestor bagatele financiare nu ar fi putut, nici pe departe, să ofere o compensaţie. Se pare că cei care au adoptat astfel de planuri au fost în întregime ignoranţi în c e e a ce priveşte î m p r e j u r ă r i l e în c a r e se aflau şi d e l o c la înălţimea a c e e a ce le cerea m o m e n t u l . Oricare ar fi avantajul acestor expediente, este evident că nu se va m a i putea niciodată recurge nici la darurile şi nici la contribuţia patriotică. Resursele nebuniei publice se epuizează repede. întreaga politică financiară a legislatorilor voştri c o n s t ă în a crea, prin orice fel de artificiu, aparenţa că p e n t r u p r e z e n t statul d i s p u n e din plin de resurse, pentru ca, în acelaşi t i m p , să sece toate izvoarele şi fîntîinile vii c a r e are p u t e a s ă l e a l i m e n t e z e î n m o d indefinit. R a p o r t u l prezentat nu cu m u l t t i m p în u r m ă de dl. N e c k e r era cu siguranţă destinat să prezinte situaţia într-un m o d favorabil. Ministrul oferă o i m a g i n e flatantă a mijloacelor care au făcut ca lucrurile să m e a r g ă pe durata întregului an. în acelaşi t i m p , el e x p r i m ă însă, aşa c u m ar fi fost şi n o r m a l să o facă, o oarecare îngrijorare pentru anul care va u r m a . în loc să ia în consideraţie acest ultim p r o n o s t i c al d o m n u l u i N e c k e r , în loc să î n c e r c e să p ă t r u n d ă temeiurile temerilor acestuia şi să ia măsurile de rigoare pentru a preîntîmpia dificultăţile prevăzute, A d u n a r e a s-a m u l ţ u m i t ca, prin v o c e a preşedintelui ei, să îl certe prieteneşte pe acesta pentru aprehensiunile lui.

deoarece ei nu avut niciodată un credit veritabil. Creditul de care se b u c u r a v e c h e a g u v e r n a r e a Franţei lăsa într-adevăr de dorit, cu toate acestea m o n a r h i a reuşea î n t o t d e a u n a să găsească b a n i într-un fel sau altul, fie în Franţa, fie în cele m a i m u l t e din ţările E u r o p e i care aveau u n e x c e d e n t d e capital; iar creditul e i s e î m b u n ă t ă ţ e a p e z i c e trece. E r a d e aşteptat c a instituirea u n u i sistem al libertăţii să d e a şi m a i m u l t ă forţă acestei tendinţe - şi cu siguranţă că acest lucru s-ar fi p r o d u s dacă s-ar fi instituit un r e g i m al libertăţii. Ce oferte a primit acest pretins guvernămînt al libertăţii din p a r t e a O l a n d e i , a H a m b u r g u l u i , a Elveţiei, a Genevei, a Angliei? C i n e a vrut hîrtia lui? De ce ar intra aceste naţiuni ale c o m e r ţ u l u i şi ale e c o n o m i e i în relaţii financiare cu un p o p o r care încearcă să răstălmăcească n a t u r a însăşi a lucrurilor; cu o ţară în care debitorul îi i m p u n e creditorului său, cu vîrful baionetei, mijloacele de plată prin care pretinde că se achită faţă de el; cu un g u v e r n ă m î n t care se eliberează de o obligaţie prin contractarea u n e i a n o i , care nu este decît c a u z a propriei lui lipse şi care îşi plăteşte dobînzile cu zdrenţe. încrederea fanatică a filozofilor voştri în faptul că jefuirea Bisericii ar rezolva totul i-a făcut să piardă din vedere grija pentru finanţele publice, tot la fel c u m a v i s a la piatra filozofală amăgeşte, făcîndu-i pe cei care se lasă seduşi de iluziile filozofiei hermetice să neglijeze toate mijloacele raţionale de îmbunătăţire a soartei lor. P e n t r u aceşti metafizicieni ai finanţei, b u n u r i l e Bisericii secretă balsamul m u m i e i ce este capabil să vindece toate relele statului. F ă r ă î n d o i a l ă că ei nu cred p r e a m u l t în miracolele religiei, dar credinţa lor în m i n u n i l e sacrilegiului nu p o a t e fi p u s ă la îndoială. Sînt ei presaţi de v r e o datorie? - E m i s i e de asignateT r e b u i e să fie i n d e m n i z a ţ i sau p e n s i o n a ţ i cei care au fost d e p o s e d a ţ i de b u n u r i l e lor sau e x p u l z a ţ i din profesia lor? Asignate. Trebuie î n a r m a t ă o flotă? - Asignate. D a c ă şaisprezece m i l i o a n e de line sterline de asignate, i m p u s e prin forţă naţiunii, lasă cuferele statului la fel de goale ca şi înainte, atunci, spune u n u l , nu trebuie decît să e m i t e m treizeci de m i l i o a n e de lire sterline de asignate, în t i m p ce altul e de p ă r e r e că trebuie emise optzeci de milioane. S i n g u r a diferenţă care există între facţiunile lor financiare are de a face cu cantitatea m a i m a r e sau m a i m i c ă de asignate care să fie i m p u s ă răbdării publice. Sînt cu toţii maeştrii în p r o b l e m a asignatelor. Chiar şi cei cărora filozofia nu 288

le-a distrus bunul simţ natural şi cunoaşterea regulilor comerţului şi care caută să risipească iluziile prin a v a n s a r e a u n o r a r g u m e n t e decisive îşi î n c o r o n e a z ă a r g u m e n t a ţ i a p r o p u n î n d o e m i t e r e de m o n e d ă de hîrtie. î m i î n c h i p u i că nu au î n c o t r o şi trebuie să v o r b e a s c ă despre această m o n e d ă n o u ă d e hîrtie d e o a r e c e alt limbaj nu ar fi înţeles. E x p e r i e n ţ a ineficacităţii lor nu îi descura­ j e a z ă în nici un chip. S-au depreciat c u m v a , pe piaţă, vechile asignate? C u m poate fi îndreptat acest lucru? P r i n emiterea de n o i a s i g n a t e . - D a r d a c ă maladia opiniatra non vuit se garire, quid illi facere? Assignare; postea assignare; ensuita assignare^4 Textul m e u este u ş o r modificat. S e p o a t e c a l a t i n a doctorilor voştri de a c u m să fie m a i b u n ă decît c e a a vechii voastre c o m e d i i , n u m a i că înţelepciunea lor şi varietatea resurselor lor sînt aceleaşi. Ei nu au în cîntecul lor m a i m u l t e n o t e decît cucul; n u m a i că v o c e a lor, departe de a avea dulceaţa acestui vestitor al verii şi al abundenţei, este tot atît de aspră şi de prevestitoare de rău augur, ca şi c e a a corbului. C ă r o r altora decît celor m a i nesocotiţi aventurieri într-ale filozofiei şi finanţei le-ar fi putut trece prin cap să distrugă venitul stabil al statului - s i n g u r a g a r a n ţ i e a c r e d i t u l u i acestuia - în speranţa de a-1 înjgheba din n o u din m a t e r i a l e l e o b ţ i n u t e din confiscarea proprietăţii? D a c ă , totuşi, un p i o s şi venerabil prelat (unul dintre aceia p e care i-am p u t e a n u m ă r a î n viitor printre Părinţii Bisericii) s-ar angaja, dintr-un exces de zel în servirea statului, în jefuirea propriului său ordin; d a c ă acesta ar l u a asupra lui, p e n t r u binele Bisericii şi al p o p o r u l u i , rolul de m a r e m a g n a t al confiscărilor şi de controlor general al sacrilegiului, cred că atunci el şi cei care l-ar ajuta ar trebuie să arate, în c e e a ce v o r întreprinde ulterior, că ştiu cîte c e v a despre funcţia pe care şi-au a s u m a t - o . Pe scurt, d u p ă ce legislatorii v o ş t r i au hotărît să anexeze la visteria publică o parte din p ă m m t u r i l e ţării pe care au cucerit-o, sarcina lor era aceea de a face din n o u a lor b a n c ă un veritabil instrument de credit, în m ă s u r a în care o a s e m e n e a b a n c ă poate servi u n o r astfel de scopuri. î n t o t d e a u n a a fost e x t r e m de dificilă (pentru a nu s p u n e m a i mult) instituirea u n e i adevărate circulaţii a creditului prin mij­ locirea u n e i b ă n c i funciare sau ipotecare (land-bank); şi aceasta chiar şi în condiţiile cele m a i favorabile. A c e s t g e n de încercare a sfîrşit de regulă prin a c o n d u c e la faliment. D a r atunci cînd C-da 66 coala 19

289

A d u n a r e a a ajuns, prin dispreţuirea oricărei morale, la sfidarea oricăror principii e c o n o m i c e , era de aşteptat ca ea să facă m ă c a r tot posibilul pentru a r e d u c e aceste dificultăţi şi pentru a p r e v e n i orice înrăutăţire a acestui faliment. E r a de aşteptat, pentru a face ca această b a n c ă să fie acceptată, ca v o i să faceţi totul pentru a specifica garanţiile în m o d u l cel m a i clar şi m a i loial şi pentru a facilita recuperarea creanţelor. P r e z e n t î n d lucrurile din c e a m a i l u m i n o a s ă perspectivă: situaţia voastră era c e a a u n u i proprietar de m a r e domeniu care v r e a să se descotorosească de acesta pentru a p u t e a să se achite de o datorie şi pentru a p u t e a face faţă u n o r obligaţii. C u m nu aţi p u t u t să-1 vindeţi imediat, v-aţi dorit să îl ipotecaţi. Ce ar face în locul vostru un om b i n e intenţionat şi cu o m i n t e sănătoasă şi limpede? D u p ă m i n e , el ar începe prin a d e t e r m i n a v a l o a r e a b r u t ă a d o m e n i u l u i său: cheltuielile de administrare şi de evaluare; şi ipotecile permanente sau temporare c a r e g r e v e a z ă a s u p r a lui. A p o i , d e s c o p e r i n d surplusul n e t a r c a l c u l a v a l o a r e a a d e v ă r a t ă a g a r a n ţ i e i i p o t e c a r e . C î n d acest surplus (care este singura garanţie a creditorului) a fost determinat în m o d clar şi a fost în m o d corect d e p u s în mîinile depozitarilor lui conveniţi, atonei proprietarul nostru va stabili lista parcelelor de vînzare, data şi condiţiile vînzării. D u p ă care, el va p u t e a să a c c e p t e , d a c ă acest l u c r u îi c o n v i n e , angajarea capitalurilor creditorilor publici în aceste fonduri n o i , d u p ă c u m el p o a t e să p r i m e a s c ă p r o p u n e r i de la cei dispuşi să avanseze b a n i contra u n o r asignate garantate prin aceste parcele.

p r i m angajament solemn faţă de subiectul acesta al pămînturilor, ea t r e b u i a să arate că înţelege să-1 respecte şi astfel să ofere pe b a z a lui g a r a n ţ i a loialităţii ei v i i t o a r e într-o p r o b l e m ă atît de delicată. Ca u r m a r e , atunci cînd A d u n a r e a s-a decis, d u p ă ce a deliberat î n d e l u n g , să a l i m e n t e z e r e s u r s e l e s t a t u l u i din jaful Bisericii, ea a adoptat pe 14 aprilie 1790 o rezoluţie s o l e m n ă prin care ea se angaja în faţa Franţei întregi: „ c a în bugetul public din fiecare an să ia în calcul o s u m ă suficientă p e n t r u a subven­ ţ i o n a n e v o i l e religiei catolice, a p o s t o l i c e şi r o m a n e , p e n t r u a întreţine slujitorii altarului, p e n t r u a u ş u r a v i a ţ a c e l o r săraci, pentru pensiile ecleziastice, seculare şi r e g u l a t e atît p e n t r u un sex, cît şi pentru celălalt, astfel încît proprietăţile şi bunurile care sînt la dispoziţia naţiunii să fie degajate de toate taxele care grevează asupra lor şi folosite de către reprezentaţii corpului legislativ pentru nevoile cele mai mari şi mai presante ale statului." în aceeaşi zi, A d u n a r e a s-a m a i angajat ca s u m a necesară pentru anul 1791 să fie fără întîrziere stabilită.

C a m aşa ar p r o c e d a o a m e n i i de afaceri, adică m e t o d i c , şi raţional, şi pe b a z a singurelor principii confirmate ale creditului public şi privat. N e g u s t o r u l va şti astfel exact ce a c u m p ă r a t şi singura îndoială care ar p u t e a p l a n a asupra minţii lui, singura teamă, ar fi aceea de a v e d e a ivindu-se ziua în care s-ar putea cere restituirea nelegiuitei prăzi şi p o a t e chiar şi pedepsirea mizera­ bililor care au profitat de pe u r m a scoaterii la m e z a t a inocenţilor lor concetăţeni. Pentru a r e d u c e pe cît posibil desconsideraţia care a î n c o n ­ j u r a t î n t o t d e a u n a băncile ipotecare de tot felul, se cerea deci ca valoarea netă a proprietăţilor confiscate să fie stabilită şi declarată în m o d u l cel m a i clar şi m a i exact, la fel ca şi data, locul şi condiţiile vînzării. A c e s t lucru era, de asemenea, necesar şi în virtutea unui alt principiu: în m ă s u r a în care A d u n a r e a îşi luase un

Prin această rezoluţie, A d u n a r e a recunoaşte că este de datoria ei să a d u c ă la cunoştinţă cu claritate s u m a cheltuielilor care s-au făcut pentru aceste obiecte - cheltuieli pe care ea s-a angajat, prin alte rezoluţii, să le aşeze printre p r i m e l e în o r d i n e a sarcinilor publice. Ea recunoaşte că îi revine sarcina de a stabili v a l o a r e a bunurilor Bisericii prin d e g r e v a r e a lor de orice i m p o z i t şi î m p o ­ vărare şi de a proceda imediat în consecinţă. A făcut ea acest lucru imediat sau m ă c a r vreodată? A furnizat ea v r e o d a t ă un inventar al veniturilor bunurilor imobiliare ale Bisericii sau a p r o d u s ea v r e o d a t ă o listă a b u n u r i l o r m o b i l e pe c a r e le-a confiscat de a s e m e n e a î n avantajul a s i g n a t e l o r ei? L e las a d m i r a t o r i l o r e i englezi grija de a explica c u m înţelege ea să-şi ţină angajamentele de a folosi pentru nevoile statului „ b u n u r i l e degrevate de toate t a x e l e " fără a stabili într-un m o d clar valoarea acestor b u n u r i sau pe c e a a t a x e l o r de c a r e erau grevate. A d u n ă r i i i-a fost î n s ă îndeajuns să dea această asigurare pentru ca i m e d i a t să treacă pe b a z a doar a acestei n o b i l e declaraţii şi înainte de a lua fie şi cea m a i n e î n s e m n a t ă m ă s u r ă pentru a-i conferi realitate - emiterea de şaizeci de milioane de lire sterline în b a n i de hîrtie. A c e s t a a fost un act de curaj. C i n e , dar, se m a i p o a t e î n d o i , d u p ă a c e a s t ă lovitură de maestru, de talentele A d u n ă r i i în m a t e r i e de finanţe? A avut ea grijă măcar, înainte de a emite alte a s e m e n e a indulgenţe

290

291

financiare, să-şi ţină p r i m a promisiune?Dacă s-a efectuat vreodată în F r a n ţ a vreo estimare a proprietăţilor şi bunurilor Bisericii sau vreo estimare a taxelor care le grevau, acest lucru mi-a scăpat. Nu am auzit niciodată vorbindu-se despre aşa ceva. Legislatorii voştri şi-au dat în cele din u r m ă a r a m a pe faţă: prin faptul că au oferit bunurile Bisericii drept garanţie p e n t r u t o a t e datoriile şi obligaţiile statului, de orice n a t u r ă ar fi fost acestea, ei au dezvăluit, în plină l u m i n ă a zilei, îngrozitoarea lor fraudă. Ei nu au furat, prin u r m a r e , decît p e n t r u a-şi p r o c u r a mijloacele de a înşela. N u m a i că, puţin d u p ă aceasta, ei şi-au distrus propriile speranţe prin p u b l i c a r e a u n o r rapoarte - întoc­ m i t e în alte scopuri - care le-au aruncat în aer dintr-o lovitură întreg aparatul de violenţă şi înşelătorie. A c e s t fapt extraordinar este d o v e d i t d e u n u l dintre d o c u m e n t e l e p e care l e citează î n lucrarea lui d o m n u l de C a l o n n e : îi sînt cu atît m a i îndatorat cu cît acest fapt nu ştiu c u m de mi-a scăpat. C î n d am spus că A d u n a r e a şi-a încălcat angajamentul din 14 aprilie 1790 nu era deloc n e v o i e de o demonstraţie pentru a d o v e d i acest lucru. în clipa de faţă, un raport al comitetului A d u n ă r i i ne dezvăluie că s u m a totală care reprezenta necesarul p e n t r u întreţinerea instimţiilor ecleziastice (aşa împuţinate c u m sînt), celelalte cheltuieli relative la nevoile religiei, n e c e s a r u l p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a p e r s o n a l u l u i religios de ambele sexe, activ sau pensionat, ca şi alte cheltuieli de acelaşi fel pe care statul trebuie să le suporte ca u r m a r e a confiscării p r o ­ prietăţii - această sumă, ni se spune în raport, depăşeşte venitul o b ţ i n u t din b u n u r i l e astfel d o b î n d i t e c u u r i a ş a s u m ă d e d o u ă m i l i o a n e de lire sterline pe an; fără a m a i calcula o datorie de cel puţin şapte milioane. Iată dar c o m p e t e n ţ a financiară a imposturii! Iată dar la ce se r e d u c faianţele filozofiei! Iată rezultatul tuturor a m ă g ă ă o r care au i n d u s în eroare un biet popor, împingîndu-1 la revoltă, c r i m ă şi sacrilegiu, c a r e au făcut din el ă i s t r u m e n t u l eficient şi devotat al ruăiării propriei ţări! N i c i o d a t ă un stat, în nici o împrejurare, nu s-a îmbogăţit prin confiscarea bunurilor c e t ă ţ e n ă o r lui. A c e s t n o u e x p e r i m e n t a c o n d u s şi el la acelaşi rezultat. Orice om onest, oricine iubeşte libertatea şi u m a n i t a t e a t r e b u i e s ă j u b i l e z e a t u n c i c î n d v e d e c ă n e - d r e p t a t e a n u este î n t o t d e a u n a cea m a i b u n ă politică, şi nici jaful nu este d r u m u l regal către î m b o g ă ţ ă e . î m i face plăcere să citez aici, într-o notă,

observaţiile c o m p e t e n t e ş i p l i n e d e v i g o a r e ale d o m n u l u i d e C a l o n n e asupra acestui s u b i e c t 1 4 5 . Pentru a convinge l u m e a întreagă de caracterul inepuizabil al resurselor oferite de exproprierea Bisericii, A d u n a r e a a p u r c e s şi la alte confiscări ale p r o p r i e t ă ţ i i celor c a r e d e ţ ă i e a u funcţii lucru pe care ea nu p u t e a să-1 facă fără a c o m p e n s a proprietarii de această pierdere, apelînd, î n c ă o dată, la ce altceva d a c ă nu la pămînturile confiscate de la Biserică? Iată c u m A d u n a r e a a grevat cu n o i cheltuieli aceste fonduri care trebuiau să reprezinte o soldă d i s p o n i b ă ă d u p ă ce toate aceste cheltuieli erau d e d u s e . Ea trebuia astfel să ofere i n d e m n i z a ţ ă întregului corp judiciar, ca şi tuturor titularilor ale căror funcţii fuseseră desfăiţate. Nu p o t să determin s u m a totală pe c a r e au atins-o aceste c o m p e n s a ţ i i , dar fără îndoială că ea s-a ridicat la m a i m u l t e m ă i o a n e de livre franceze. Printre aceste cheltuieli suplimentare trebuie socotită şi o rentă de patru sute optzeci d e m ă d e l ă e sterline care trebuia s ă fie plătită (evident aceasta în cazul în care A d u n a r e a ar fi decis să-şi ţ ă i ă cuvîntul dat), prin plăţi zilnice, cu titlul de dobînzi pentru primele e m i s i u n i d e asignate. P e d e altă p a r t e , s-a ostenit v r e o d a t ă A d u n a r e a să facă cunoscut, fără ocolişuri, costul administrării bunurilor confiscate ale B i s e r i c ă , pe care ea a lăsat-o pe s e a m a grijă pline de sâguinţă şi pricepere a municipalităţăor şi a legiurăi fără n u m ă r a acelor n e c u n o s c u ţ i care acţionează în s u b o r d i n e a lor? N o i ştim deja, datorită m o d u l u i p e r t i n e n t în care ne-a atras atenţia episcopul de Nancy, ce a rezultat d ă i această înţeleaptă măsură. D a r este inutil să z ă b o v i m asupra acestor diferite categorii de cheltuieli, care se v ă d cu o c h i u l liber. A făcut A d u n a r e a m ă c a r o listă c o m p l e t ă a celor care trebuie să figureze la categoria chel­ tuieli principale, mă refer la s u m e l e n e c e s a r e p e n t r u întreţinerea administraţiilor n a ţ i o n a l e şi m u n i c i p a l e de t o a t e felurile? A c o m p a r a t ea această cheltuială cu venitul care se obţine în m o d regulat din impozite? Orice deficit de acest g e n va greva, la rîndul lui, asupra proprietăţăor confiscate - î n a ă i t e chiar ca p r i m ă cre­ ditori publici să-şi p o a t ă planta varza pe p r i m ă acrii ai p ă m î n t u l u i astfel dobîndit. Bunurile B i s e r i c ă reprezintă temelia întregului stat: lipsit de acest stîlp de susţinere el se va prăbuşi. în această situaţie, legislatorii v o ş t r i a u î n v ă l u i t ă i t e n ţ i o n a t într-un n o r impenetrabil tot ceea ce s-ar fi cuvenit să se străduiască să a d u c ă

292

293

la l u m i n a zilei. P e n t r u ca d u p ă aceea, ei înşişi orbiţi, ca şi taurul care î n c h i d e ochii a t u n c i cînd î m p i n g e , să-şi forţeze sclavii, cu vîrful baionetei, să-şi acopere ochii ca şi ei şi să ia hîrtia lor drept m o n e d ă , înghiţind treizeci şi patru de m i l i o a n e de lire sterline dintr-o dată. P e n t r u ca d u p ă aceea, întărită de acest succes şi de violarea tuturor angajamentelor anterioare, A d u n a r e a să pretindă cu m î n d r i e un n o u credit într-o v r e m e în care este l i m p e d e (dacă se p o a t e ca în astfel de p r o b l e m e să existe c e v a l i m p e d e ) că v a l o a r e a netă a bunurilor confiscate nu va fi suficientă pentru a o degreva de primele ei ipoteci, adică pentru a acoperi s u m a de patru sute de n ă l i o a n e pe care o reprezintă p r i m a e m i s i u n e de asignate, In toate aceste maşinaţiuni, nu descopăr nici bunul-simţ ferm care îi este p r o p r i u loialităţii şi nici rapiditatea şi i n g e ­ niozitatea u n e i fraude d e m n e de acest n u m e . Nu s-a răspuns nici pînă a c u m o b i e c ţ ă l o r c a r e au fost aduse de la tribuna A d u n ă r i i contra deschiderii ecluzelor care au lăsat să se reverse valurile acestea de hîrtie falsă; se vor găsi însă pe stradă sute de mă de b a n c h e r i care să le r e s p i n g ă de la un capăt la altul. A c e s t e a sînt n u m e r e l e pe care le folosesc pentru a calcula aceşti artimeticieni ai metafizică. Acestea sînt n e m a i p o m e n i t e l e calcule pe care este ă i t e m e i a t în F r a n ţ a creditul public de sorginte făozofică. Ele nu p o t ridica impozitele, dar p o t ridica gloatele. Să lăsăm A d u n a r e a să se b u c u r e de aplauzele p r i m i t e la clubul D u n d e e pentru m o d u l în care şi-a p u s la lucru înţelepciunea şi patriotismul pentru a a d u c e un profit statului din j e f u ă e a cetăţenăor. Nu mi-a fost dat î n s ă să aud că şi d ă e c t o r i i de la B a n c a A n g l i e i i-ar fi făcut A d u n ă r i i acelaşi c o m p l i m e n t ; sau p o a t e că, în balanţa creditului, a p r o b a r e a lor cîntăreşte m a i puţin decît cea a clubului D u n d e e . Dar, pentru a-i face dreptate clubului, cred că m e m b r ă lui sînt m a i înţelepţi decît lasă să pară, că ei sînt m a i p u ţ ă i darnici cu b a n ă lor decît p a r să fie cu laudele şi că nu ar da nici m ă c a r un sfanţ din b a n c n o t e l e lor scoţiene cele m a i boţite şi m a i zdrenţuite pentru cea m a i n e t e d ă şi m a i frumoasă d m t r e asignatele voastre. La începutul acestui an, A d u n a r e a a e m i s s u m a de şaispre­ z e c e n ă l i o a n e d e b r e sterlăie î n b a n i d e hîrtie. M ă întreb care trebuie să fi fost starea în care A d u n a r e a a adus afacerăe voastre d a c ă o s u m ă atît de m a r e va fost de atît de puţin ajutor? De altfel, această hîrtie a fost i m e d i a t afectată de o depreciere de cinci la 294

sută; care la puţin timp a devenit de şapte la sută. Efectul pe care 1-a avut emiterea acestor asignate asupra colectării ă n p o z i t u l u i a fost r e m a r c a b i l . D l . N e c k e r nu a întârziat să c o n s t a t e că per­ ceptorii, care erau plătiţi în n u m e r a r , se achitau către Trezorie ăi asignate; altfel spus, preceptorii cîştigau şapte la sută din s u m a totală a âicasărilor lor. Ei p r i m e a u ăi b a n i c e e a ce calculau apoi în hîrtie depreciată. Rezultat inevitabil şi u ş o r de prevăzut, c e e a ce nu îl face m a i p u ţ ă i p e n i b ă . D l . N e c k e r s-a v ă z u t deci obligat să c u m p e r e pentru M o n e t ă r i e aur şi argint (pe care cred că 1-a c u m p ă r a t m cea m a i m a r e parte de pe piaţa L o n d r e i ) , ceea ce 1-a costat ă i j u r d e d o u ă s p r e z e c e m ă d e l â e sterline p e s t e v a l o a r e a metalului. Ministrul faianţelor era deci de p ă r e r e că, oricare ar fi fost valoarea nutritivă ascunsă a asignatelor, este imposibil ca statul să subziste n u m a i pe b a z a acestora; că acesta are n e v o i e de argint curat, â i d e o s e b i pentru a le da satisfacţie celor care, avâid fierul âi m a n i l e lor, era puţin p r o b a b i l să exceleze prin răbdare atunci caid ar fi realizat că beneficiul unei creşteri a soldei âi bani reali le-ar fi fost ăi m o d fraudulos retras ca u r m a r e a plăţilor efectuate âi h â t i e Upsită de valoare. în contextul acestei calamităţi naturale, măiistrul i-a cerut A d u n ă r i i să o r d o n e perceptorilor să plătească în b a n i p e ş ă i ceea ce p r i m e a u sub această formă. E r a i m p o s i b i l ca m ă i i s t r u l u i să-i scape faptul că, d a c ă T r e z o r e r i a accepta o d o b â i d ă de trei la sută pentru f o l o s k e a asignatelor şi dacă aceasta u r m a să-i r e v â i ă cu o pierdere de şapte la sută - m a i rău chiar decît scontase el - atunci această afacere nu era deloc menită să d u c ă la î m b o g ă ţ i r e a statului. N u m a i că A d u n a r e a nu s-a săichisit deloc de această r e c o m a n d a r e . Ea se afla, prin urmare, în următoarea d ă e m ă : sau Trezoreria continua să âicaseze asignate astfel încît cuferele ei s-ar fi golit de orice n u m e r a r , sau aceasta ar fi refuzat aceste hîrtii amuletă (ori m ă c a r ar fi âicetat să le sprijăie âi orice fel), astfel âicît ar fi distrus creditul de care se m a i bucura, săigura resursă de care m a i dispunea. Se pare că A d u n a r e a a ales. Ea a estimat că pentru a conferi cît de cît valoare m o n e d e i sale trebuie ca ea însăşi să o accepte. In acelaşi timp, aceasta a d a t a p ă la m o a r ă u n o r o r a t o r i c a r e au declarat, âi d i s c u r s u r ă e lor de fanfaronadă despre faimoasele asignate, că nu există nici o diferenţă de valoare â i t r e h â t i e şi n u m e r a r - lucru care, âi opinia m e a , depăşea c o m p e t e n ţ a legislatorului. Aceasta a 295

r e p r e z e n t a t p u r şi s i m p l u un b u n şi solid articol de credinţă, pronunţat sub ameninţarea anatemei de către venerabilii Părinţi ai sinodului filozofic. Credat cine va v r e a - n u m a i că acesta nu va fi cu siguranţă Iudaeus Apella^46. O n o b i l ă i n d i g n a r e îi c u p r i n d e pe c o n d u c ă t o r i i voştri p o p u l a r i atunci cînd aud de î n d r ă z n e a l a de a c o m p a r a lanterna m a g i c ă a spectacolului lor financiar cu imaginile înşelătoare ale d o m n u l u i Law. Ei nu suportă î n d r ă z n e a l a de a c o m p a r a nisipul din Mississippi în care s-a î m p o t m o l i t b a n c h e r u l de altădată cu piatra de Biserică pe care ei şi-au înălţat sistemul lor financiar. Spuneţi-le, vă rog, că ar face mai bine să-şi tempereze acest ton triumfător pînă în clipa în care îi v o r arăta lumii întregi care a n u m e sînt p ă m î n t u r i l e c a r e le servesc d r e p t garanţie p e n t r u asignatele lor, şi care să nu fie deja g r e v a t e de tot felul de angarale. La drept vorbind, mi se p a r e că nedreptatea care se face este la adresa marii fraude inspiratoare a domnului Law în măsura în care aceasta este c o m p a r a t ă cu imitaţia lor degenerată. Nu este adevărat că sistemul lui L a w a fost ridicat doar pe b a z a specu­ laţiilor cu pămînturile din Mississippi. El le-a adăugat acestora c o m e r ţ u l din Indiile orientale şi pe cel din Africa, ca şi toate arenzile generale din Franţa. Negreşit că nici măcar toate acestea la un loc nu ar fi reprezentat un fundament suficient de solid pentru structura pe care entuziasmul public, şi nu L a w însuşi, a ales să o ridice pe aceste baze. N u m a i că, în acest caz, în c o m ­ paraţie cu ceea ce aţi făcut voi, era vorba de iluzii generoase. Se p r e s u p u n e a că scopul acestor iluzii era acela de a creşte c o m e r ţ u l F r a n ţ e i . Şi ele chiar au e x t i n s c o m e r ţ u l Franţei în cele d o u ă emisfere. Nu era v o r b a de a hrăni F r a n ţ a din p r o p r i a ei substanţă. O i m a g i n a ţ i e a m b i ţ i o a s ă p u t e a găsi în această î n a r i p a r e a c o m e r ţ u l u i ceva care să o captiveze. E x i s t a c e v a în sistemul lui L a w care să orbească privirea unui vultur, sistemul vostru î n s ă este făcut pentru a a d e m e n i cîrtiţa, căreia nu îi place decît să se g h e m u i a s ă şi să se adîncească şi mai mult în pămîntul ei natal. Pe v r e m e a aceea, o a m e n i i nu a b a n d o n a s e r ă cu totul dimensiunile naturale ale existenţei lor pentru a se î n c h i d e în graniţele unei filozofii degradante şi sordide, care nu agreează decît iluziile de rînd şi vulgare. Amintiţi-vă, m a i p r e s u s de orice, că, adresîndu-se imaginaţiei o a m e n i l o r pentru a p u t e a să abuzeze m a i bine de ei, cei care erau pe atunci p r o m o t o r i i sistemului, au adus astfel

un o m a g i u libertăţii acestora. F r a u d a lor nu a fost n i c i o d a t ă însoţită de forţă. I-a fost dat epocii n o a s t r e să stingă în acest fel micile pîlpîiri ale raţiunii care au reuşit să p e n e t r e z e tenebrele acestui secol luminat.

296

297

î m i amintesc c ă n u a m spus î n c ă n i m i c despre u n alt m a r e proiect financiar care p o a t e fi invocat în favoarea talentelor legislatorilor voştri. Prezentat cu o atît de m a r e p o m p ă Adunării, el nu a fost adoptat nici pînă în clipa de faţă. Acest proiect a d u c e ceva solid pentru a sprijini creditul m o n e d e i de hîrtie şi s-a vorbit mult nu atît despre utilitatea, cît despre e l e g a n ţ a lui. Mă refer, desigur, la p r o i e c t u l de a bate m o n e d ă din c l o p o t e l e t u t u r o r bisercilor care au fost închise pentru cult. Aceasta este alchimia lor. Există extravaganţe care îşi rid de orice raţionament, care d e p ă ş e s c chiar şi limitele ridicolului şi care nu ne trezesc alt sentiment decît dezgustul. Cred, de aceea, că am spus suficient despre acest subiect. Cred, de asemenea, că nu este mai p u ţ i n inutil să mai z ă b o ­ vesc asupra tuturor acestor m i c i m a n e v r e financiare, operaţiunile de tipărire a banilor, de punere a lor în circulaţie şi de retragere a lor, menite să întîrzie cît m a i mult ziua fatală, mişcările de fonduri şi de hîrtie care se desfăşoară î n t r e T r e z o r e r i e şi Caisse d'Escompte - pe scurt, toate aceste v e c h i expediente d e m o d a t e ale fraudei mercantile care au fost transformate a c u m în politică de stat. Cu venitul public nu este de glumit. Toate frumoasele discursuri despre drepturile o m u l u i nu v o r plăti nici o raţie de biscuiţi şi nici o livră de praf de puşcă. P î n ă şi metafizicienii voştri au înţeles acest lucru: c u m v i n e v o r b a de plată, ei îşi lasă în v o i a soartei speculaţiile lor r u p t e de realitate şi iau cu conştiin­ ciozitate pildă la e x e m p l e . Ce e x e m p l e ? Cele ale falimentelor... D a ! N u m a i că, chiar şi înfrînţi, luaţi în derîdere, acoperiţi de ruşine, cu respiraţia tăiată, lipsiţi de forţă, lipsiţi de idei şi la capătul resurselor, ei nu îşi pierd o iotă din încrederea de sine. Eşecul evident al talentului lor este p e n t r u ei o d o v a d ă în p l u s a iubirii de popor. Chiar şi atunci cînd banii publici dispar în mîinile lor, m a i există încă, în unii dintre ei, aşa c u m am văzut că s-a întîmplat recent de la t r i b u n a Adunării, t u p e u l de a-şi atribui lor inşilor meritul de a fi alinat p o p o r u l . Nu ei sînt cei care au alinat poporul. D a c ă ei au avut v r e o d a t ă astfel de intenţii, atunci de ce

au o r d o n a t plata acestor t a x e insuportabile? P o p o r u l î n s u ş i este cel care şi-a găsit alinarea în pofida Adunării. L ă s î n d însă d e o p a r t e discuţia a s u p r a cui a n u m e î i r e v i n e meritul acestei false alinări, mă întreb d a c ă p o p o r u l a beneficiat cu adevărat de o oarecare îmbunătăţire a situaţiei lui? D-l. Bailly, u n u l dintre marii p r o m o t o r i ai m o n e d e i de hîrtie, ne va lămuri din plin asupra acestui subiect. D i s c u r s u l pe care 1-a ţinut în faţa A d u n ă r i i Naţionale c o n ţ i n e a un panegiric sublim şi b i n e conceput d e d i c a t locuitorilor P a r i s u l u i p e n t r u c o n s t a n ţ a şi hotărîrea n e s t r ă m u t a t ă cu c a r e aceştia şi-au suportat mizeria şi nefericirile. A h ! ce frumoasă i m a g i n e a fericirii p u b l i c e ! Trebuie dar un curaj atît de m a r e şi o rezistenţă atît de neînfrîntă pentru a î n d u r a bine­ facerile şi suferinţele alinării? J u d e c i n d d u p ă discursul acestui savant L o r d P r i m a r s-ar zice că, de m a i m u l t de d o u ă s p r e z e c e luni, parizienii trec prin toate grozăviile u n e i n o i b l o c a d e ; că H e n r i c al IV-lea i-a î n c e r c u i t şi le-a tăiat toate căile de aprovizionare, în v r e m e ce artileria lui Sully b u b u i e la porţi - pe cînd, în realitate, ei nu sînt asediaţi de alţi d u ş m a n i decît propria lor n e b u n i e şi prostie, p r o p r i a lor c r e d u l i t a t e şi perversitate. N u m a i că d-l Bailly ar topi m a i degrabă gheaţa eternă a regiunilor lui atlantice decît să-i r e d e a P a r i s u l u i c ă l d u r a lui vitală, atîta v r e m e cît b u n u l lui oraş va r ă m î n e ca „doborît de m a s a rece, uscată şi care împietreşte t o t u l 1 4 7 " a u n e i filozofii false şi lipsite de orice simţire. La c e v a v r e m e d u p ă acest discurs, m a i exact pe 13 august anul acesta, acelaşi d e m n i t a r prezentînd de la tribuna A d u n ă r i i un raport asupra administraţiei lui a declarat d u p ă c u m u r m e a z ă : „In l u n a iulie 1789 (o e p o c ă de eternă c o m e m o r a r e ) finanţele oraşului Paris erau încă în stare bună; cheltuielile erau balansate de încasări, şi exista în acel m o m e n t un milion (patruzeci de m i i de lire sterline) în casă. Cheltuielile care au t r e b u i t să fie făcute ca urmare a revoluţiei se r i d i c ă la d o u ă m i l i o a n e cinci sute de m i i de lire. Ca u r m a r e a acestor cheltuieli şi a m a r i i reduceri a darurilor gratuite a rezultat nu d o a r o lipsă accidentală, ci u n a absolută de b a n i . " A c e s t a este Parisul pentru a c ă r u i h r ă n i r e s-au cheltuit, în d e c u r s u l u l t i m u l u i an, s u m e i m e n s e de bani, care au curs din toate colţurile Franţei. Atîta v r e m e cît Parisul v a j u c a rolul v e c h i i R o m e , e l v a c o n t i n u a s ă fie întreţinut de către provinciile supuse. A c e s t a este un rău care 298

însoţeşte în m o d necesar suveranitatea republicilor democratice. Se p o a t e , de a s e m e n e a , ca, aşa c u m s-a î n t î m p l a t şi în c a z u l R o m e i , acest rău să supravieţuiească r e g i m u l u i republican o d a t ă cu care s-a născut. în acest caz, d e s p o t i s m u l însuşi va trebui să se supună viciilor regimului popular. R o m a imperială a reunit tarele a m b e l o r sisteme; şi a c e a s t ă c o m b i n a ţ i e n e n a t u r a l ă a fost u n a dăitre cauzele ă n p o r t a n t e care au dus la r u ă i a ei. A-i s p u n e p o p o r u l u i că soarta lui va fi î m b u n ă t ă ţ i t ă prin d e l a p i d a r e a v e n i t u l u i său p u b l i c este o i m p o s t u r ă c r u d ă şi insolentă. M a i înainte de a-şi face un titlu de glorie din alinarea soartei poporului prin distrugerea venitului său public, o a m e n ă de stat t r e b u i e să reflecteze m a i întîi cu grijă la soluţia acestei p r o b l e m e : d a c ă este m a i avantajos p e n t r u p o p o r s ă p l ă t e a s c ă m u l t e impozite, dar să cîştige pe m ă s u r ă sau să cîştige puţin sau chiar deloc, fiind însă scutit de la orice contribuţie? m c e e a ce mă priveşte, nu ezit deloc, eu optez în favoarea p r i m e i p r o p o z i ţ ă . Experienţa, şi îndrăznesc să sper, şi opiniile cele m a i înţelepte, săit d e p a r t e a m e a ă i a c e a s t ă alegere. U n u l d ă i t r e a s p e c t e l e fundamentale ale artei u n u i om politic este acela de a păstra un echilibru băie-cumpănit între capacitatea cetăţeanului de a o b ţ ă i e un cîştig şi nevoile statului cărora acesta trebuie să le r ă s p u n d ă . Capacitatea şi mijloacele de achiziţie sînt p r i m e l e atît în o r d ă i e a timpului, cît şi în c e a a lucrurilor. B u n a rînduiala este t e m e l i a t u t u r o r lucrurilor b u n e . P e n t r u ca p o p o r u l să fie c a p a b i l să achiziţioneze, el nu trebuie să se arate slugarnic, ci să fie maniabil şi supus. Este necesar ca magistraţii să fie respectaţi, iar legile să fie respectate. Nu trebuie ca p r i n c i p a l e n a t u r a l e ale s u b o r d o n a r ă să fie smulse, prin nu ştiu ce artifică, din s p ă i t u l poporului. M a s a poporului trebuie să respecte acea proprietate la care nu are acces. Ea trebuie să muncească pentru a obţine prin m u n c ă ceea ce p o a t e fi astfel obţinut; şi d a c ă se întîmplă, aşa c u m de r e g u l ă se petrece, să descopere că fructele trudei nu săit pe m ă s u r a efor­ turilor depuse, atunci p o p o r u l trebuie deprins să afle m ă i g î i e r e ăi j u d e c a t a u l t i m ă a justiţiei e t e r n e . O r i c i n e se ă i t î m p l ă să îl lipsească d e această m ă i g ă e r e c u r m ă î n p o p o r aplecarea către m u n c ă , l o v ă i d astfel c h i a r la r ă d ă c i n a o r i c ă r e i achiziţii şi a oricărei conservări. Cel care face acest lucru este un opresor crud, i n a m i c u l lipsit de scrupule al celor săraci şi nefericiţi; el e x p u n e , î n acelaşi t i m p , prin speculaţiile lui c r i m i n a l e , fructele u n e i 299

sîrguinţe ce a fost î n c u n u n a t ă de succes şi acumulările datorate fortunei jafului c e l o r c a r e nu au r e u ş i t n i c i o d a t ă fie datorită neglijenţei, fie pentru că a lipsit şansa. U n n u m ă r p r e a m a r e dintre cei care a u c a profesie f i n a n ţ e l e nu sînt în stare să v a d ă în venitul public decît bani, circulaţie, rente viagere şi p e r p e t u e , t a n t i e m e şi toate celelalte detalii ale meseriei. într-un stat în care lucrurile sînt b i n e rînduite, toate acestea au i m p o r t a n ţ a lor, d u p ă c u m î n d e m î n a r e a celor care se o c u p ă cu ele este preţuită pe m ă s u r ă . E l e sînt utile - dar n u m a i în cadrul unei ordini b i n e stabilite şi n u m a i atunci cînd ele se sprijină pe o astfel de ordine. N u m a i că, atunci c î n d o a m e n i i cred că aceste biete artificii p o t să î n d r e p t e relele c a r e r e z u l t ă din distrugerea temeiurilor ordinii publice şi din s u b m i n a r e a tuturor principiilor proprietăţii, atunci ele ajung să lase, în procesul de ruinare a ţării lor, un m o n u m e n t trist şi durabil al efectului pe care îl are o politică absurdă şi o înţelepciune p r e a plină de sine, cu v e d e r i înguste şi incapabilă să v a d ă p r e a departe. Efectele incapacităţii pe care au demonstrat-o conducătorii voştri în toate r a m u r i l e i m p o r t a n t e ale activităţii de stat sînt ascunse sub n u m e l e sacru al libertăţii, care purifică totul. Este drept că î m i este dat să v ă d c u m unii dintre aceşti o a m e n i se bucură la voi de o m a r e libertate; dar mulţi, dacă nu majoritatea lor, sînt supuşi unei servituti opresive şi degradante. D a r ce este 148 libertatea în absenţa înţelepciunii şi a v i r t u ţ i i ? Ea este cel m a i m a r e dintre toate relele posibile, căci nu este altceva decît prostie, viciu şi nebunie, lipsite de orice î n d r u m a r e sau limită care să le înfrîneze. Cei care ştiu ce este libertatea animată de virtute nu p o t î n d u r a să vadă c u m aceasta este degradată de cei incapabili, care o reduc la retorica cuvintelor sforăitoare şi z g o m o t o a s e care le ies din gură. Credeţi-mă că aş fi u l t i m u l care să dispreţuiască sentimentele cele m a i elevate şi m a i exaltate de libertate. E l e ne încălzesc inima, ele ne lărgeasc şi ne înnobilează spiritele, ele ne animă curajul în m o m e n t e l e de înfruntare. A ş a bătrîn c u m sînt, mă m a i încîntă încă lectura plăcutelor fragmente din L u c a n şi Corneille. Nu c o n d a m n n i c i d e c u m în m o d absolut arta de a place celor mulţi, cu micile ei artificii. Ea înlesneşte ducerea la b u n sfîrşit a multor treburi de m o m e n t , ea îi ţine pe o a m e n i î m p r e u n ă , împrospătează spiritul în eforturile lui şi uneori răspîndeşte veselie pe fruntea severă a libertăţii morale. Fiecare om politic trebuie 300

să-şi a d u c ă tributul Graţiilor şi să u n e a s c ă maleabilitatea cu raţiunea. N u m a i că, într-o întrerprindere ca c e a care se desfăşoară astăzi în Franţa, toate aceste artificii şi sentimente secundare sînt de prea puţin ajutor. A î n t o c m i o guvernare nu pare să necesite prea m u l t ă prudenţă: puterea se cere a fi aşezată pe b a z e solide, supunerea trebuie să fie deprinsă şi iată c u m totul a fost p u s la punct. A da libertate este chiar m a i uşor: î n d r u m a r e a nu este necesară, a da frîu liber hăţurilor este singura cerinţă. N u m a i că a întocmi o guvernare liberă, adică a înfrîna u n u l prin celălalt aceste elemente opuse ale libertăţii şi ale constrângerii într-un ansamblu coerent, necesită multă gîndire si o reflecţie profundă, un spirit perspicace, puternic şi p r i c e p u t 1 4 ^ . Toate acestea par să lipsească la cei care c o n d u c A d u n a r e a voastră Naţională. î m i place să cred că poate ei nu sînt chiar aşa de prost dotaţi c u m p a r să fie, căci altfel s-ar situa sub nivelul obişnuit de inteligenţă. N u m a i că atunci cînd conducătorii încep să rivalizeze între ei p e n t r u a-şi creşte acţiunile de popularitate, talentele lor nu vor m a i fi de nici un folos în edificarea statului. Ei vor deveni linguşitori ai p o p o r u l u i şi nu legislatorii lui, instrumentele şi nu călăuzele p o p o r u l u i 1 5 0 . D a c ă s-ar întîmplă ca vreunul dintre ei să p r o p u n ă un plan de libertate înţelept conceput, o libertate ale cărei limite şi condiţii sînt bine definite, acesta va fi imediat supralicitat de către rivalii lui, care vor p r o d u c e ceva şi m a i atrăgător şi m a i m u l t pe gustul popular. Fidelitatea lui faţă de c a u z ă va fi i m e d i a t p u s ă la îndoială. Moderaţia va fi stigmatizată ca virtute a celor laşi, iar compromisul ca prudenţă a trădătorilor; astfel încît acest c o n d u c ă t o r p o p u l a r se va vedea obligat, în cele din u r m ă - în speranţa de a păstra creditul care îi va permite ca într-o împrejurare sau alta să j o a c e rolul de moderator - să se implice în răspîhdirea doctrinelor şi în instituirea puterilor, care îl vor î m p i e d i c a m a i tîrziu să a t i n g ă scopurile rezonabile pe care şi le propusese iniţial. Să fiu eu oare atît de nerezonabil încît să nu văd n i m i c care să merite lauda în eforturile neobosite ale Adunării? Nu neg faptul că printre nenumăratele acte de violenţă şi de n e b u n i e se prea poate să se fi strecurat şi unele lucruri b u n e şi utile. Cu siguranţă că cei care distrug totul se prea poate să îndepărteze şi unele nedreptăţi. Este posibil ca cei care refac totul din temelii să p u n ă bazele şi u n o r lucruri de b u n augur. Pentru a p u t e a să-i l ă u d ă m pe conducătorii voştri pentru c e e a ce au făcut în virtutea autorităţii pe care au 301

uzurpat-o sau pentru a-i p u t e a scuza pentru crimele pe care le-au comis pentru a dobîndi acea autoritate ar fi trebuit să existe m a i întâi certitudinea că aceleaşi lucruri nu ar fi putut să fie săvîrşite fără o astfel de revoluţie. Or, este evident că ele s-ar fi putut produce, deoarece, exceptând măsurile al căror caracter întemeiat lasă de dorit, toate celelalte reglementări efectuate de Adunare fuseseră fie deja acordate în m o d v o l u n t a r de către rege cu ocazia reunirii Stărilor Generale, fie c o r e s p u n d e a u opiniilor pe care alegătorii celor trei ordine şi le exprimaseră la unison. Unele uzanţe fuseseră deja abolite într-un m o d nu lipsit de justificare, n u m a i că, dacă ar fi fost ca ele să existe pînă la sfîrşitul timpului, ele nu ar fi fost de natură să dăuneze în m o d vizibil fericirii şi prosperităţii nici u n u i stat. îmbunătăţirile pe care le-a adus A d u n a r e a sînt superficiale, iar greşelile pe care le-a c o m i s sînt fundamentale. Aş vrea să cred că, oricare ar fi ei, compatrioţii m e i ar prefera m a i degrabă să le p r o p u n ă drept exemplu vecinilor lor Constituţia n o a s t r ă decît să se inspire de la ei pentru a o î m b u n ă t ă ţ i pe a noastră. Ei posedă, în Constituţia engleză, o nepreţuită c o m o a r ă . Nu mă îndoiesc că ei nu ar avea m o t i v e să se plîngă şi să acuze; n u m a i că aceste m o t i v e ţin de c o n d u i t a şi nu de constituţia lor. Cred că fericita noastră situaţie se datorează Constituţiei noastre; dar constituţiei în întregul ei, şi nu u n e i a sau alteia dintre părţile s a l e 1 5 1 ; e a s e d a t o r e a z ă , într-o m a r e m ă s u r ă , tuturor acelor e l e m e n t e pe care le-am conservat în n e n u m ă r a t e l e revizuiri şi reforme pe care aceasta le-a suferit, ca şi tuturor elementelor pe care le-am m o d i f i c a t sau adăugat. P o p o r u l n o s t r u va afla întotdeauna în apărarea acestui bun împotriva oricărei încercări de a-1 distruge tot c e e a ce are n e v o i e pentru a-şi satisface din plin aspiraţiile u n u i spirit cu adevărat patriotic, liber şi independent. Nu că aş exclude cu totul schimbarea, n u m a i că nu aş vrea să s c h i m b n i m i c decît cu scopul de a păstra totul m a i bine. M o t i v u l pentru care aş ajunge să s c h i m b nu ar fi decît îndepărtarea u n e i m a r e nedreptăţi. In încercarea m e a de a afla un remediu, aş u r m a e x e m p l u l strămoşilor noştri, şi m-aş îngriji ca reparaţiile pe care ar u r m a să le fac să se î n c a d r e z e cît m a i m u l t cu putinţă în stilul edificiului. Chiar şi în împrejurările în care au dat dovadă de o hotărâre n e s t r ă m u t a t ă , strămoşii n o ş t r i au avut ca principiu călăuzitor acela de a nu avansa decît purtaţi de p r u d e n ţ ă politică

şi ferindu-se cu grijă de orice exces. Ezitarea lor era rezultatul re­ flecţiei şi nu o tară de caracter. Lipsiţi de luminile din care vecinii noştri din F r a n ţ a pretind că s-au adăpat din plin, ei au acţionat stăpîniţi fiind de sentimentul puternic al ignoranţei şi failibilităţii u m a n e . C e l care i-a creat să fie failibili a ştiut să-i răsplătească pentru faptul că s-au supus naturii prin c o m p o r t a m e n t u l lor. Să i m i t ă m dar p r u d e n ţ a lor, dacă v r e m să m e r i t ă m soarta lor fericită sau dacă v r e m să c o n s e r v ă m m o ş t e n i r e a pe care ne-au lăsat-o. Să le desăvârşim o p e r a d a c ă v r e m , dar să f a c e m astfel âncât să o conservăm; şi să rămânem pe terenul solid al constituţiei engleze, m u l ţ u m i n d u - n c să-i a d m i r ă m de departe m a i d e g r a b ă decît să î n c e r c ă m să-i u r m ă m pe aeronauţii Franţei ân z b o r u l lor disperat către înalturi. V-am vorbit ân m o d u l cel m a i deschis despre sentimentele m e l e . M i s e p a r e puţin p r o b a b i l c a ele s ă l e s c h i m b e p e ale voastre. N i c i m ă c a r nu ştiu d a c ă aşa c e v a s-ar i m p u n e . Sînteţi tânăr; nu puteţi să c o n d u c e ţ i destinele ţării voastre, tot ce puteţi face este să le urmaţi. D a r se p o a t e ca reflecţiile m e l e să vă fie de c e v a folos ân viitor atunci c î n d guvernământul vostru va âmbrăca altă formă. El nu p o a t e de fel să rămână ân actuala formă, dar, ânainte ca el să-şi afle locul definitiv, se p r e a p o a t e să treacă, aşa c u m spune u n u l dintre poeţii noştri, „printr-o m a r e varietate de situaţii nemaiîncercate de f i r e " 1 5 2 şi cu fiecare transmigrare să fie purificat p r i n foc şi sînge. Nu p o t să i n v o c ân sprijinul opiniilor m e l e decît un şir ândelungat de observaţii şi o m a r e imparţialitate. E l e sînt opiniile unui om care nu s-a făcut n i c i o d a t ă instrumentul vreunei puteri şi nici linguşitorul celor mari, şi care nu vrea ca prin ultimele lui acţiuni, să-şi ia ân răspăr sensul ântregii lui vieţi. E l e vin de la un om a cărui existenţă publică a fost a p r o a p e în î n t r e g i m e dedicată luptei pentru libertatea celorlalţi; de la un om care nu a nutrit niciodată în pieptul lui o m î n i e de durată sau u n a v e h e m e n t ă decît î m p o t r i v a a ceea ce el a considerat ca fiind tiranie; un om care a furat din orele dedicate participării lui la eforturile d e p u s e de cetăţenii adevăraţi pentru a discredita o p r i m a r e a exercitată de opulenţă, pentru a se consacra e x a m i n ă r i i afacerilor voastre - şi care încearcă să se c o n v i n g ă pe sine că procedând astfel nu se abate p r e a m u l t de la rolul lui obişnuit; de la un om care doreşte prea puţin onorurile, distincţiile şi remuneraţiile, şi care nici nu se

302

303

aşteaptă să le primească, un om care nu dispreţuieşte faima şi care n u s e t e m e d e defăimare; u n o m c a r e evită disputa, dar care îndrăzneşte să s p u n ă c e e a ce gîndeşte. E l e vin de la un om care se străduieşte să păstreze, în tot c e e a ce face, o a n u m i t ă unitate şi armonie, dar care înţelege să facă acest lucru printr-o varietate de mijloace. Un om care atunci cînd vasul cu care n a v i g h e a z ă ame­ n i n ţ ă să se a p l e c e p r e a m u l t într-o p a r t e datorită u n e i supra­ încărcări la u n u l din b o r d u r i , caută î n t o t d e a u n a să restabilească echilibrul a d u c î n d din p a r t e a o p u s ă m i c a c o n t r a p o n d e r e a argumentelor lui.

Cuprins

Edmund Burke: un conservator în slujba valorilor liberale Burke şi Contra-Luminile Valorile liberale dintr-o perspectivă conservatoare? Repere cronologice A. Edmund Burke B. Evenimentele revoluţionare din anii 1789-1790 Avertismentul autorului Textul scrisorii Note

5 6 12 24 24 29 37 41 305