10 Daunatorii Culturilor de Sfecla

Dăunătorii culturilor de sfeclă

10

Ordinul Homoptera

Ordinul Homoptera

 p s a ae cop. – păduchele negru al sfeclei de zahăr        

Ordinul: Homoptera Subordinul:Sternorhyncha, Aphidin Aphidinea ea Familia: Aphididae Genul:  Aphis

 

 

 

   

Specie cosmopolită, Aphis fabae afectează mai ales culturile de sfeclă, dar şi cele de bob. Este o specie polifagă, dezvoltânduse de asemenea pe specii spontane de chenopodiacee şi polygonacee etc. !emelele aripate au corpul lung de ",# $ %,% mm, de culoare &nchisă $ neagră lucioasă, brunnegricioasă sau brunverzui &nchis.  Antenele şi picioarele sunt negre, iar corniculele sunt scurte. !emelele aptere au corpul globulos, lung de ",' $ %,( mm, de culoare neagră sau neagră verzuie mată.

 

 

 

 

 

 Antenele sunt colorate negru la bază şi vârf şi verzui &n zona mediană. )icioarele au femurele de culoare brună, tibiile galbene, cu e*tremitatea distală fumurie şi tarsele negre. +orniculele sunt scurte, negre, cilindrice, iar e*tremitatea codală, conică, este scurtă. asculii au corpul mai &ngust, triunghiular. +iclul de dezvoltare are similarită-i cu cel al altor afide, prezentând la noi &n -ară până la "% genera-ii. Specia este migratoare, dezvoltându se la &nceput pe Viburnum, Phyladelphus, Evonymus iar mai apoi pe o serie de plante cultivate sau spontane $ sfeclă, fasole, bob, salată, floarea soarelui, pălămidă, lobodă.

 

 

 

 

!emelele fundatri* apar &n luna aprilie, iar ulterior pe planta gazdă primară se dezvoltă mai multe genera-ii de fundatrigene aptere, partenogenetice şi vivipare.  in a doua genera-ie de fundatrigene &ncep să apară genera-ii de virginogene aripate care migrează pe plante ierboase, unde se vor dezvolta circa / $ ' genera-ii de virginogene aptere sau aripate. upă lignificarea lăstarilor plantelor lemnoase, afidele se mută pe plantele ierboase. 0oamna apare genera-ia se*upară iar apoi genera-ia se*uată. !emelele genera-iei se*uate depun &n crăpăturile scoar-ei copacilor sau arbuştilor 1 $ # ouă de rezisten-ă din care vot ieşi primăvara femelele fundatri*.

 

 

Dăunar  Afidele formează colonii compacte pe fa-a inferioară a e frunzelor, iar &n-epăturile determină răsuciri ale frunzelor 2acestea formează pseudocecidii3.  4n culturile semincere, &n urma atacului florile rămân sterile, iar datorită e*crementelor dulci, pe frunzele de sfeclă apar ciuperci din genul Capnodium care produc fumagină. e asemenea, prin &n-epăturile afidelor sunt vehiculate o serie de boli virale.

Combatere  

 

 

+ombaterea păduchelui negru al sfeclei implică aplicarea asolamentelor de lungă durată, practicarea arăturilor adânci de toamnă, distrugerea buruienilor din familiile )olygonaceae şi +henopodiaceae, ca a arbuştilor din genurile men-ionate anterior. Este recomandată instalarea culturilor departe de păduri. intre tratamentele chimice, se recomandă cele asupra plantelor gazdă primare, cu insecticide organofosforice de contact sau sistemice, de tip piretroid.

Duşmani naturali:  Aphis fabae este atacat

 

de o serie de specii prădătoare $ coleoptere coccinelide şi stafilinide, diptere sirfide, neuroptere chrysopide, himenoptere parazitoide afidiide pot reduce efectivele de păduche negru5 &n urma ac-iunii duşmanilor naturali, până la /(6 din popula-iile acestui dăunător pot fi distruse.

Ordinul Coleoptera

Blitophaga undulata Mull. (sin. Aclypea undulata Mull., Blitophaga reticulata F. – g!ndacul negru al sfeclei      

Ordinul: +oleoptera Familia: Silphidae Genul: Blitophaga

 

 

 

 

 

 

Specie palearctică, Blitophaga undulata este răspândită larg &n Europa, ca şi la noi &n -ară, fiind mai comună &n 0ransilvania.  Adul-ii au corpul lung de "7 $ "( mm, apro*imativ dreptunghiular, de culoare negrumat. )e partea dorsală a corpului e*istă o pubescen-ă deasă formată din peri scur-i gălbui sau albicioşi.  Antenele au capătul distal uşor  &ngroşat. )e protorace e*istă punctua-ii fine iar pe elitre sunt prezente trei carene longitudinale din care cea e*ternăprezintă terminal un tubercul caracetristic. 8ul este albgălbui, de formă ovală, lung de ",( mm.

 

 

 

 

 

 

 

9arvele sunt de tip oligopod, atingând la maturitate "7 $ "# mm.  Au corpul oval, mai lat anterior, turtit dorsoventral, colorat negrucenuşiu lucios. )enultimul segment abdominal prezintă doi cerci scur-i.  4n condi-iile -ării noastre, Blitophaga undulata dezvoltă o singură genera-ie anuală.  Adul-ii hibernează sub resturi vegetale, &n crăpăturile scoar-ei copacilor sau &n frunzarul de pădure. :n aprilie adul-ii &şi fac apari-ia, hrăninduse cu o serie de plante spontane din familiile +henopodiaceae, ;rasicaceae, Solanaceae, entral, corpul are culoare neagră. 9arvele au corpul oval alungit, uşor  &ngusta posterior, de culoare verdepal. +apul este brun prezentând lateral apofize membranoase cu peri scur-i, groşi şi ramifica-i.

 

 

 

 

?ltimul segment abdominal prezintă un picior abdominal fals, iar dorsal perzintă două apofize lungi. e aceste apofize se prinde sacul stercoral, format din e*uvii şi e*cremente. 9a maturitate larvele ating /,1 mm lungime. Cassida nebulosa poate dezvolta una sau două genera-ii pe an $ ultimul caz  &nregistrânduse &n anii secetoşi.  Adul-ii iernează sub frunzar, &n sol sau sub resturile vegetale de pe sol. 9a sfârşitul lunii aprilie adul-ii ies din hibernare, &ncepând să se hrănească cu frunzele unor plante spontane sau cultivate din familia +henopodiacee. :mperecherea are loc după circa o săptămână de la apari-ie, iar ulterior femelele &ncep să depună ouăle &n grupe de ( $ "7 pe fa-a inferioară a frunzelor, ouăle fiind lipite &ntre ele cu o substan-ă care se &ntăreşte &n aer.

 

 

 

 

 

)onta poate con-ine până la "777 de ouă, o femelă putând depune până la 17 de ouă pe zi. upă "7  $ "% zile apar larvele, care se hrănesc de asemenea pe plante spontane sau cultivate. ezvoltarea larvară durează %" $ %% de zile, ulterior larvele fi*ându se pe fa-a inferioară a frunzelor unde se &mpupează. Stadiul nimfal durează una sau două săptămâni.  Adul-ii noii genera-ii apar &n luna iulie, care se hrănesc activ timp de "@ $ "/ zile, iar mai apoi se retrag pentru hibernare. :nainte de a se retrage pentru hibernare, culoarea lor se &nchide.

 

 

Dăunar )roduc daune larvele e secundare care migrează pe culturile de sfeclă după o perioadă de hrănire pe plantele spontane. 9arvele şi adul-ii consumă mezofilul foliar, la atacuri puternice, poate fi distrus &n  &ntregime aparatul foliar, cu e*cep-ia nervurilor principale.

Combatere  

 

Se recomandă distrugerea buruienilor din familia +henopodiacee din culturile agricole, ca şi efectuarea de arături adânci de toamnă. 9a atacuri puternice se pot aplica tratamente cu insecticide de sinteză $ +arbeto*, Sinorato* etc. Duşmani naturali: )opula-iile de Cassida nebulosa sunt controlate de o serie de parazitoizi, ca Closterocercus ovulorum, Trichogramma evanescens $ pe ouă, Tetrastychus bruzonnis, Tetractychus rhosaces, Brachimeria vitripennis, Brachysicha pungens $ pe larve, Chalcis punctulata, Pteromalus sp. $ pe pupe.

Tanymecus palliatus Fa"r. (sin. Tanymecus graminicola Ol., T. reveilieri  #ourm. – ră$i%oara sfeclei        

Ordinul: +oleoptera

Suprafamilia +urculionoidea Familia: +urculionidae Genul: Tanymecus

 

 

 

 

Tanymecus palliatus are o

răspândire generală la noi &n -ară, apărând adesea &mpreună cu Tanymecus dilaticollis şi Bothynoderes punctiventris, fiind mai frecventă &n sudul -ării şi 0ransilvania. Specie polifagă, putânduse dezvolta pe plante spontane $ diferite graminee, Convolvulus $ sau cultivate $ porumb, floarea soarelui, tutun, plante din familia 9eguminosae $ produve cele mai mari daune la sfecla de zahăr şi sfecla fura=eră.  Adul-ii au corpul de "7 $ "% mm lungime, de culoare neagră. )e toată suprafa-a corpului se află solzi deşi de culoare gricafenie. +apul prezintă un rostru scurt şi lat, cu o carenă mediană dispusă longitudinal.

 

 

 

 

 

)e elitre se observă unele zone cu solzi albicioşi, ceea ce determină formarea unui desen de dezagregare. +a formă, elitrele au baza lată şi vârful &ngustat.  Aripile posterioare sunt reduse, adul-ii fiind incapabili de zbor. 8uăle sunt eliptice, lungi de 7,B $ ",% mm, galbenepal la depunere şi mai apoi cafenii. 9arvele sunt eucefale, apode, alb, atingând la maturitate "% $"# mm lungime. +apsula cefalică este gălbuicafenie. +orpul este subcilindric, curbat dorsal. Tanymecus palliatus prezintă &n zona -ării noastre o genera-ie la doi ani.

 

 

 

 

 Adul-ii iernează &n sol 2uneori iernarea poate fi efectuată şi de larve3. :n lunile aprilie şi mai, adul-ii &şi fac apari-ia, la &nceput pe vegeta-ia spontană şi apoi pe plantele cultivate. :n această perioadă are loc acuplarea şi &ncepe depunerea pontei $ o femelă putând depune până la 177  /77 de ouă $ fenomen care durează până &n luna iulie. 8uăle sunt depuse &n grupe de %7 $ 17 la % $ # cm adâncime &n sol, &n apropierea plantelor gazdă. 9arvele apar după "' $ %( de zile şi se hrănesc cu rădăcinile plantelor, la adâncimi de "(  "@ cm. Stadiul larvar durează "1 $ "# luni, &n care este intercalată o hibernare &n stadiul larvar.

 

 

)rimăvara celui deal doilea an larvele &şi reiau activitatea şi se hrănesc până n iunie sau iulie, când se &ngroapă &n sol la adâncime mare $ pâna la " m adâncime, unde &şi sapă camere de &mpupare ovale. Stadiul nimfal durează % $ 1 săptămâni, adul-ii apărând &n ultimele zile ale lunii iulie5 ei rămân &n adăposturile de &mpupare până anul următor când  &şi &ncep activitatea.

 

 

 

Dăunar aunele cele mai importante cele pe care le produc esunt adul-ii primăvara, aceştia putând să distrugă complet aparatul foliar al tinerelor plantule de sfeclă, sau le pot reteza coletul. :n cazul unor atacuri puternice poate fi distrusă &n  &ntregime recolta. )agubele produse de larvele care se hrănesc pe seama aparatului radicular al plantelor mari sunt nesemnificative.

Combatere  

 

)entru evitarea pagubelor produse de Tanymecus  palliatus se recomandă practicarea asolamentelor, efectuarea de arături de toamnă adânci şi distrugerea buruienilor prin praşile repetate. :n ce priveşte combaterea chimică, se pot utiliza prăfuiri cu 9indato* 2sau săparea de şan-uri cu acest insecticid &n  =urul culturilor la atacuri puternice3, administrarea de insecticide granulate la  &nsămân-are.

Bothynoderes punctiventris &erm. (sin. Cleonus  punctiventris &erm. – gărgări$a cenu%ie a sfeclei        

Ordinul: +oleoptera

Suprafamilia +urculionoidea Familia: +urculionidae Genul: Bothynodores

 

 

 

 

Bothynoderes punctiventris este

larg răspândită &n Europa +entrală, 8rientală şi de sudest, la noi &n -ară fiind prezentă mai ales &n sudul şi sudvestul -ării.  Adul-ii au corpul de "7 $ "1 mm lungime, de culoare cenuşie 2datorită solzilor3 pe partea dorsală5 pe partea ventrală apar pete de culoare neagră. Costrul este relativ scurt, cu trei carene longitudinale, cea mediană continuânduse cu o carenă similară pe protorace, care este alungit. Elitrele au vârful rotun=it, prezentând stria-ii longitudinale formate din "7 şiruri de solzi mai &nchişi la culoare. :n treimea posterioară se observă o bandă negricioasă oblică şi o pată albă rotundă.

 

 

 

9arvele sunt eucefale apode, cu corpul gros, curbat dorsal, lung de "% $ "# mm, de culoare albgălbuie şi cu capsula cefalică brună. +iclul de dezvoltare al acestei specii se desfăşoară cu o genera-ie anuală. :ernarea se face ca adult, &n sol, la %7 $ %( cm adâncime, &n interiorul camerelor de &mpupare. :n luna aprilie, adul-ii apar la suprafa-a solului, hrăninduse la &nceput cu plante spontane din familia +henopodiacee $ lobodă, ştir, ştevie, iar ulterior migrând pe vulturile de sfeclă. igrarea se face prin zbor &n zilele calde şi &nsorite şi prin mers &n cele răcoroase, adul-ii putând a=unge astfel la 17 $ #7 Dm de locul de iernare.

 

 

 

 

 Acuplarea are loc tot &n luna aprilie, femelele &ncepând să depună ulterior ponta. Aceasta, formată din "(7 $ 177 de ouă, este depusă pe durata a #7 $ @7 zile. 8uăle sunt depuse &n sol, la mică adâncime, &n apropierea plantelor gazdă. upă apari-ie, larvele pătrund mai adânc &n sol şi atacă rădăcinile, săpând cavită-i laterale sau consumând vârful. upă un stadiul larvar de @( de zile, larvele &şi construiesc camerele de &mpupare &n sol.  Aici, după "@ $ "' zile apar adul-ii care rămân &n sol până primăvara următoare.

 

Dăunar aunele sunt produse eatât de adul-i $ care pot reteza coletul plantulelor abia răsărite sau pot distruge aparatul foliar al acestora $ cât şi de larve, care rănesc rădăcinile, fapt ce produce tulburări de creştere şi favorizează instalarea unor ciuperci care provoacă putrezirea.

Combatere  

 

intre măsurile agrotehnice se recomandă efectuarea arăturilor adânci de toamnă şi practicarea asolamentelor 2cu toate că adul-ii sunt capabili să străbată distan-e mari3. intre metodele chimice men-ionăm folosirea de sămân-ă dra=ată sau prăfuirea cu 9indato*5 de asemenea, sunt eficiente măsurile chimice de combatere a ră-işoarei sfeclei $ Tanymecus palliatus .

 

Du%mani naturali' )opula-ile de Bothynoderes  punctiventris sunt controlate de o serie de duşmani naturali, &ncepând cu ciuperci ca Beauveria bassiana, Metarrhyzium anisopliae, Tarichnium cleoni, orosporella uvella, !usarium sp. şi continuând

cu coleoptere carabide $ Pterostichus melas, "phonus griseus , histeride  $ #ister bipustulatus  etc.

Ordinul epidoptera

Scrobipalpa ocellatella )*d. – molia sfeclei      

Ordinul: 9epidoptera Familia: