1. Evolutia Calculatorului (2)

Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălţi, Catedra de Informatica aplicată şi Tehnologii informaţionale

Referat

Evoluţia calculatoarelor electronice

2013

CUPRINS Introducere..................................3 Evoluţia calculatoarelor..........................4 Generaţiile de calculatoare...........6 Structura calculatorului……8 Clasificarea calculatoarelor……………….11

Evoluţia spaţiului de memorie portabil…………………12 Securitatea calculatoarelor: viruşii………….13 Bibliografie………………………………………………………..20

2 Lucrare individuală la compartimentul Word

INTRODUCERE Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte şi tehnici care să-i ajute să numere cu mai multă acurateţe, să măsoare mai precis, să ţină un raboj sau să facă însemnări care să se poată păstra mai mult timp, să transmită cu mai multă precizie; ei au folosit în acest scop, de exemplu, rigle, sextante, cîntare şi balanţe, ceasuri etc. Calculatorul nu e decît cel mai nou din acest şir lung de maşini de calculat şi de înregistrat. Doar atît - nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula şi înmagazina rezultatele calculelor. Totuşi, acest principiu e mascat de un lucru: ceea ce fac ele poate că e simplu, dar fac lucrul respectiv în cantităţi impresionante şi incredibil de bine. Azi, viteza calculatoarelor se măsoară în milioane de operaţii pe secundă. Operaţiile pot să fie simple, dar ele pot fi combinate în foarte multe feluri pentru a rezulta un şir enorm de funcţii utile. Acestea s-au întîmplat în ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completă a calculatoarelor comerciale. Un calculator poate fi definit ca un echipament electronic de prelucrare automată a datelor, pe bază de program. Un program reprezintă un set de instrucţiuni executate de către calculator într-o ordine prestabilită. Calculatorul este un sistem electronic ce cuprinde circuite şi plăci conectate între ele şi închise într-o carcasă. În linii mari un calculator este format din componente hardware şi componente software. Elemente hardware reprezintă totalitatea componentelor electronice şi mecanice ale unui calculator, mai precis partea fizică. Software-ul cuprinde totalitatea programelor utilizate într-un calculator. Cel mai important software dintr-un calculator se numeşte sistem de operare şi are rolul de a asigura interconectarea tuturor componetelor calculatorului, transformandu-le într-o entitate şi tot sistemul de operare asigură interconectare calculatorului cu mediul exterior. 3 Lucrare individuală la compartimentul Word

EVOLUŢIA CALCULATOARELOR Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din Antikythira, datînd din anul 65 î. Hr. și folosit aparent pentru calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută. Charles Babbage a propus în anul 1830 o Maşină Analitică care a anticipat în mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilităţiile tehnologice ale vremii sale. Înainte a mai fost încercări în acest domeniu ale lui Leibnitz şi Pascal (sec al XVII-lea) . Următorul moment de referinţă este anul 1937, cînd Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secvenţă de Comandă Automată, bazat pe o combinaţie între ideile lui Babbage şi calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM. Construcţia acestuia a început în anul 1939 şi s-a terminat în anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost în principal primul calculator electromecanic, fiind alcătuit din comutatoare şi relee. O semnificaţie aparte o are faptul că în arhitectura calculatoarelor Mark I intrau mai multe elemente de calcul, ce lucrau în paralel la o problemă comună, fiind dirijate de o singură unitate de comandă . Această soluţie a fost aleasă datorită vitezei reduse a fiecărei unităţi de calcul, în parte. La versiunea următoare s-a renunţat la această structură paralelă de calcul, deoarece s-a considerat că viteza unei unităţi de calcul, realizată cu circuite electronice, este suficientă. Soluţia prelucrării paralele a fost reluată ulterior după anii 80’ pentru mărirea performanţelor unui sistem de calcul; astfel în 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce foloseşte peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizînd tehnica „de calcul masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, în cercetări genetice, spaţiale, meteorologice).

4 Lucrare individuală la compartimentul Word

La realizarea calculatorului EDVAC (primul calculator cu circuite electronice) matematicianul John von Neumann a stabilit 5 caracteristii principale ale calculatorului cu program memorat : 1. Trebuie să posede un mediu de intrare, prin intermediul căruia să se poată introduce un număr nelimitat de operanzi şi instrucţiuni; 2. Trebuie să posede o memorie, din care să se citească instrucţiunile şi operanzii şi în care să se poată memora rezultatele; 3. Trebuie să posede o secţiune de calcul, capabilă să efectueze operaţii aritmetice şi logice, asupra operanzilor din memorie; 4. Trebuie de asemenea să posede un mediu de ieşire, prin intermediul căruia un număr nelimitat de rezultate să poată fi obţinute de către utilizator; 5. Trebuie să aibă o unitate de comandă , capabilă să interpreteze instrucţiunile obţinute din memorie şi capabilă să selecteze diferite moduri de desfăşurare a activităţii calculatorului pe baza rezultatelor calculelor .

-Figura reprezintă Organizarea unui calculator numeric -

5 Lucrare individuală la compartimentul Word

Primul calculator comercializat a fost UNIVAC în anul 1951.

GENERAŢIILE DE CALCULATOARE Generaţia I (1946-1956) caracterizată prin: • Hardware: relee, tuburi electronice; • Software: programe cablate, cod maşină, limbaj de asamblare. Generaţia a II–a (1957-1963) marcată de apariţia tranzistorului: • Hardware: tranzistoare, memorii cu ferite, cablaj imprimat; • Software: limbaj de nivel înalt (Algol, Fortan). Generaţia a III–a (1964- 1981) caracterizată prin: • Hardware: circuite integrate (la început pe scară redusă, apoi pe scară medie şi largă; scara de integrare se referă la numărul de componente electronice pe unitatea de suprafaţă); • Software: limbaje de nivel foarte înalt, programare orientată pe obiecte B.Pascal, programare structurată LISP, primele programe pentru grafică şi baze de date. 6 Lucrare individuală la compartimentul Word

Generaţia a IV-a (1982-1989) caracterizată prin: • Hardware: circuite integrate pe scară foarte mare (VLSI), sisteme distribuite de calcul, apar microprocesoarele de 16/32 biţi, primele elemente optice (discurile optice); • Software: Pachete de programe de largă utilizare, sisteme expert, sisteme de operare. Generaţia a V-a (1991- 2002) în curs de dezvolatare: • Hardware: circuite integrate pe scară ultralargă ULSI (proiectare circuite integrate 3D arhitecturi paralele, alte soluţii arhitecturale noi (reţele neurale etc.), proiectele galiu-arsen; • Software: limbaje concurente, programare funcţională, prelucrare simbolică, baze de cunoştiinţe; • Memorie: de la zeci, sute de Mocteţi pînă la Gocteţi.

7 Lucrare individuală la compartimentul Word

STRUCTURA CALCULATORULUI

În baza oricărui calculator stau două componente fundamentale: Hardware şi Software. Hardware sunt componente tari, solide care pot fi pipăite. Din componentele hardului fac parte următoarele dispozitive: vizualizatorul, tastatura, mouse-ul, imprimanta, scanerul, boxe audio şi altele. Toate acestea sunt conectate la unitatea centrală (blocul de sistem). Blocul de sistem, la rîndul său, este compus din mai multe blocuri: blocul de alimentare, CD-ROM, DVD-RW, dischieră, memoria hard.

Componenetele calculatorului Termenii “calculator” sau “computer” desemnează un mare număr de sisteme electronice, pornind de la calculatoarele personale şi ajungînd la calculatoarele de bord din cadrul avioanelor de luptă sau la cele integrate în cuptorul cu microunde sau maşina de spălat. În sens general, prin calculator, se înţelege un întreg sistem de calcul compus dintr-o mulţime de dispozitive. 1. MONITORUL. Are rolul de a afişa imagini texte etc. Prin intermediul său calculatorul transmite mesaje şi rezulate utilizatorului. Monitoarele sunt de două feluri: a. Monitoare CRT, folosesc o tehnologie mai veche, dar care se utilizează şi astăzi. Imaginile se obţin prin dirijarea unui fascicol de electroni într-un tub, care conţine gaz inert aflat la o presiune foarte scăzută, către un dispozitiv cu sarcină pozitivă. În drumul lor aceştia se lovesc de o placă fosforescentă care produce imaginea. b. Monitoare LCD au la bază o tehnologie bazată pe cristale lichide. Ele echipează laptop-urile. Laptop-ul este un calculator portabil, extrem de util pentru persoanele care se deplasează.

8 Lucrare individuală la compartimentul Word

2. UNITATEA CENTRALĂ. În interiorul ei se găsesc plăci de bază şi anumite componente care permit stocarea şi regăsirea informaţiei. Pe acesta se amlpasează microprocesorul (acea piesă dreptunghiulară de cîţiva centimetri pătraţi care are rolul de a efectua toate operaţiile aritmetice şi logice), memoria internă (care are rolul de a memora temporar programele aflate în execuţie sau aşteptare şi anumite date) şi plăci de extensie (care se amplasează prin intermediul unor sloturi de extensie). 3. TASTATURA. Este principala componentă prin care utilizatorul dă comenzi calculatorului şi introduce date. Comenzile sunt date prin scrierea unor instrucţiuni specifice. 4. MOUSE-UL. Este folosit pentru ca utilizatorul să dea comenzi calculatorului. Mişcarea mouse-ului pe o suprafaţă plană determină ca un cursor grafic să se deplaseze pe ecranul monitorului. Deplasarea mouseului determină o anumită mişcare a unei mici bile plasate în partea de jos. La rîndul ei, aceasta antrenează în mişcare nişte cilindri care transmit impulsuri către calculator. Acestea sunt interpretate drept comenzi de deplasare a cursorului pe ecran. Atunci cînd acesta ajunge în dreptul, unor anumite imagini, se dau comenzile prin apăsarea butoanelor mouseului. În fincţie de tip, mouse-ul are două sau trei butoane. De regulă se utilizează doar două, cel stîng şi cel drept. 5. IMPRIMANTA. Cu ajutorul ei se listează documente şi imagini. În funcţie de tipul imprimantei, listarea se poate face color sau alb negru. În practice se folosesc trei tipuri de imprimante: a. Imprimante matriceale – au un cap de tipărire de tip mecanic care se deplasează înainte şi inapoi. Capul are, la rîndul lui, mai multe ace, prin care se realizează tiparirea. Între hîrtie şi ace «circulă » o bandă impregnată cu cerneală specială. Atunci cînd acele ating banda cerneala este transferată asupra hartiei. 9 Lucrare individuală la compartimentul Word

b. Imprimante cu jet de cerneală (inkjet) – scriu prin faptul că aruncă un jet de cerneală către hîrtie. Cerneala este pulverizată prin niste duze (mici orificii). Mecanismul de tipărire este activat prin intermediul unui cristal piezoelectric care se contractă la primirea unui impuls electric şi permite trecerea cernelii prin duză. c. Imprimante laser – folosesc prin imprimare tehnologia laser. Iniţial un tambur, realizat din substanţe speciale, are o animită sarcină electrică pe toată suprafaţa. Asupra lui este dirijat un fascicol de lumină corespunzător unei anumite imagini care urmează a fi tipărită. Sarcina dispare de pe suprafeţele atinse de lumină. În continuare, asupra tamburului este împrăştiat un colorant special. Acesta «umple» suprafeţele care au sarcină electrică. Ulterior el este transferat asupra hîrtiei prin încălzire, obţinîndu-se imaginea. 6. MODEM-UL. Se foloseşte pentru a avea acces la poşta electronică şi, în general, la internet. El se cuplează la calculator şi la cablul telefonic. Modem-urile sunt de două feluri: externe – sunt plasate în afara unităţii cenrtrale şi interne – se găsesc în interiorul unităţii centrale. Ele au rolul de a converti semnale analogice de pe reţeaua telefonică, în semnale discrete de pe caculator, şi invers. 7. SCANNER-UL. Este un dispozitiv care permite să fie citite pagini obişnuite care conţin imagini, texte. Acestea sunt stocate în memoria calculatorului şi pot fi transmise prin poşta electronică, că pot fi prelucrate, inserate în alte documente etc.

10 Lucrare individuală la compartimentul Word

CLASIFICAREA CALCULATOARELOR Clasificarea sistemelor de calcul se poate face după mai multe criterii şi anume: din punct de vedere al funcţiilor pe care le îndeplineşte, al structurii, al performanţelor, al generatiei căreia îi aparţine, al familiei de calculatoare, etc. Prima clasificare a calculatoarelor poate fi făcută după familia de calculatoare căreia îi aparţine: 1. Mainframe-uri; 2. Minicalculatoare; 3. Microcalculatoare. Mainframe-urile, sunt calculatoare mari şi foarte scumpe, specifice anilor 1960-1970. Aceste calculatoare prezintă următoarele avantaje:  Procesează date la viteze superioare, astfel încît pot rezolva sarcinile complxe mult mai rapid;  Drive-urile pot stoca mult mai multe date si manipula fisiere mai mari decat o pot face sistemele mai mici;  Sistemele de operare permit utilizarea simultană a acestora de către mai mulţi utilizatori, prin intermediul utilizării tehnicii multiprogramării (utilizatorii sunt conectaţi la calculator prin unităţi de tastatura şi ecran, numite terminale şi unităţi vizuale de afişare,VDU-visual dysplay units. Minicalculatoarele: sunt calculatoare cu vitze de 10 la treia-10 la a cincea operaţii pe secundă, cu o lungime a cuvîntului mică (8,12,16 biti). În general sunt calculatoare ieftine şi sunt recomandate pentru companiile mai mici. Un asemenea calculator este mai mic decît un mainframe, capacitatea de stocare este mai mică şi nu permite atît de mulţi utilizatori simultan ca un mainframe. Primul minicalculator cu adevarat popular a fost PDP 8, lansat în 1965, şi produs de firma DEC-Digital Eqipament Corporation.

11 Lucrare individuală la compartimentul Word

Microcalculatoarele: sunt calculatoare de birou, foarte răspîndite în ultimul deceniu, datorită gradului lor de accesibilitate dar şi preţului relativ scăzut. Datorită faptului că acestea sunt destinate unui singur utilizator, se mai numesc şi calculatoare personale (personal computer-PC). Printre cele mai cunoscute şi răspîndite microcalculatoare se numără IBM PS 2, Apple Maclntosh, Hewlett Packard,Vectra, etc.

EVOLUŢIA SPAŢIULUI DE MEMORIE PORTABIL

Cred că imaginea vorbeşte de la sine. Este foarte interesant cum în timp dimensiunea a scăzut, iar spaţiul de stocare a crescut considerabil. Prima imagine este o dischetă M2HD. Acestea sau folosit în jurul anilor 7080. 12 Lucrare individuală la compartimentul Word

A 2-a dischetă este cea care sa folosit şi acum recent. Aveau o capacitate de stocare de pînă la 1.44 MB. Al 3-lea este un card compact flash. Aceste carduri au fost foarte utilizate la camerele foto, şi aveau un cost de producţie relativ scăzut faţă de celălalte carduri de pe piaţă. Cel din imagine este de 128 MB, dar există şi carduri de dimensiuni mai mari. Penultimul este un card SD (secure digital) de 1 GB. Acestea sunt în prezent utilizate în special la aparatele foto şi camerele video, dar şi la alte dispozitive. Majoritatea laptop-urilor vin dotate standard cu un cititor pentru un astfel de card. Cardul SD are o capacitate maxima de 2 GB însă există şi variante mai noi ale acestui card (SDHC – pînă la 32 GB, SDXC pînă la 2 TB). Ultimul card este varianta mini a SD-ului (microSD sau transflash). Are toate caracteristicile enumerate mai sus, singura diferenţă fiin dimensiunea.

SECURITATEA CALCULATOARELOR:VIRUŞII

Viruşii ne arată cît de vulnerabili suntem, iar un virus scris de un cunoscător poate avea efecte devastatoare, întrerupînd producţia şi provocînd pagube de miliarde de dolari. Pe de altă parte, ne arată cît de interconectaţi am devenit, şi dependenţi de calculatoare.

13 Lucrare individuală la compartimentul Word

Viruşii informatici pot provoca adevărate coşmaruri. Unii pot şterge informaţii de pe hard disk, pot bloca accesul la internet şi pot face ca o maşină inocentă să devină un zombi ce se va replica iarăşi şi iarăşi, infectînd şi alte calculatoare. Cu toţii am experimentat asta şi ştim cum este dacă virusul a apucat să infecteze diverse aplicaţii din sistemul de operare, inserînd un cod în fiecare program, astfel ca la rularea acestuia să se execute şi codul virusului. Fred Cohen, un student doctorand, a fost primul care a descris programele care se pot copia singure numindu-le “viruşi”. In anii 80 viruşii depindeau de oameni pentru a se înmulţi şi a infecta alte calculatoare. Practic un programator salva virusul pe o dischetă, iar apoi distribuia discheta altor persoane. Asta pînă ce modemurile au devenit ceva obişnuit, iar prin acestea viruşii puteau “călători”. În ziua de astăzi problema a devenit serioasă. Internetul este cea mai mare sursă de astfel de programe, după anumite statistici, peste 50 % din calculatoarele din lume sunt infectate în acest moment de cel puşin un virus. Multe companii au pierdut sume importante de bani datorită acestor mici programe maliţioase. Virusul Mydoom a infectat aproximativ 250 de milioane de calculatoare doar într-o singură lună. În martie 1999, virusul Melissa a fortat Microsoft şi alte companii să oprească sistemele de comunicare prin e-mail pînă ce virusul a fost înlăturat. Programatorul care a scris virusul a primit 20 de luni de închisoare. Virusul IloveYou a avut în anul 2000 un efect asemănător. În 2007, un virus numit Storm a infectat peste 50 de milioane de calculatoare din întreaga lume. Este un lucru destul de impresionant ţinînd cont de faptul că majoritatea viruşilor sunt incredibil de simplii. Evoluţia viruşilor Cînd existau conexiuni la internet prin linia de telefon, existau şi viruşii de tip “dialer”. Calculatoarele se conectau la internet făcînd un apel la un număr. Viruşii de tip “dialer” schimbau acest număr, conectînd calculatorul la un număr

14 Lucrare individuală la compartimentul Word

cu supra-taxă. Odată cu dispariţia conexiunii de tip dial-up au disparut şi aceşti viruşi. Un truc important a fost abilitatea de a încărca viruşii în memorie pentru a rămîne deschişi şi rulînd în background atîta timp cît calculatorul este pornit. În acest mod viruşii au devenit mai eficienţi în a se multiplica. Alt truc era avantajul de a infecta sectorul de boot al floppy disk-urilor şi a hard disk-urilor. Sectorul de boot conţine un mic program ce spune calculatorului ce şi cum să încarce restul sistemului de operare. Punînd un cod în acest sector, virusul cu siguranţă putea rula la pornirea calculatorului, impiedicînd chiar şi un anti-virus să pornească, sau să funcţioneze normal. Acest tip de virus nu mai reprezintă o ameninţare majoră în ziua de astăzi.

Ce sunt Viruşii?

Viruşii sunt nişte programe mici, ce se pot infecta şi alte aplicaţii sănătoase pentru a se răspîndi. De fiecare dată cînd programul rulează, va rula şi acea porţiune de cod care a fost introdusă de către virus. Codul respectiv putînd efectua diverse comenzi, printre care – la rîndul ei – şi infectarea altor aplicaţii. Propagîndu-se în acest mod, virusul va ajunge să distrugă practic sistemul de operare pe care rulează. Depinzînd de “creativitatea” programatorului, viruşi pot face orice. Pot face programele infectate să nu mai funcţioneze, afişîndu-ne erori peste erori şi lucruri ciudate ce în mod normal nu ar trebui să se întîmple. Viruşii sunt de mai multe tipuri. Viruşii de tip “worms” folosesc găurile de securitate din reţea, scanează reţeaua şi se copiază într-un calculator gazdă, unde

15 Lucrare individuală la compartimentul Word

găseşte o gaură de securitate. Acolo va incepe să se înmulţească, începînd din nou scanarea reţelei pentru noi gazde. Viruşii de tip “troieni” par a fi programe sau jocuri ce par sigure, în schimb, la rularea aplicaţiei provoacă diverse pagube. Troienii nu au nevoie să se răspîndească singuri, vor pica şi alţii în plasă crezînd că sunt aplicaţii sigure. Viruşii de tip adware (advertising – supported software) pot afişa sau downloada diverse reclame şi avertismente în timp ce rulează. Anumiţi viruşi de tip adware pot fi şi spyware, putînd trimite din calculatorul infectat diverse informaţii. Au existat chiar şi viruşi realizaţi de programatori pentru a-şi vinde produsul, respectiv propriul anti-virus. Utilizatorii erau atenţionaţi că le este infectat calculatorul chiar de către virus, afişîndu-le diverse oferte de antiviruşi. Persoanele din spatele viruşilor Orice programator poate realiza un virus. Cel mai simplu mod de a distruge un calculator, şi informaţiile conţinute, chiar dacă e dotat cu cel mai bun antivirus, firewall şi alte măsuri de securitate. Scriind doar o singura linie de cod, se poate şterge permanent conţinutul unui folder. Exemplu scris în Visual Basic: Kill = “c:\windows\test\*.*” Partea bună a lucrurilor este ca viruşii care şterg fişiere din calculator sunt foarte rari. În cel mai rău caz, dacă un antivirus nu a rezolvat problema, se poate formata partiţia unde este instalat sistemul de opereare, salvînd celelalte documente importante pe o altă partiţie. De ce au plăcerea de a scrie viruşi? Ei bine, aceeaşi plăcere pe care o au şi vandalii. De multe ori, viruşii sunt realizaţi de tineri. Precum unora le place să arunce lucruri în aer, să distrugă maşini, sau să facă glume proaste. Creînd un virus ce infectează cît mai multe calculatoare, poate aduce şi o plăcere mai mare. Mai există şi un alt motiv. Precum alpiniştii vor să cucerească cele mai înalte vîrfuri, aşa şi unii programatori vor să descopere noi găuri de securitate pentru a le exploata înaintea altora. Mulţi tineri nu-şi dau seama că pot provoca pierderi mari 16 Lucrare individuală la compartimentul Word

persoanelor obişnuite care nu au legătură cu Microsoft sau alte companii împotriva cărora acţionează. După 1990, programele maliţioase au fost scrise cu scop material. Creatorii de viruşi puteau prelua controlul calculatoarelor infectate şi să transforme acest control într-o sursă de venit. Programele de tip spyware au fost produse în scopul de a prelua informaţii despre anumiţi utilizatori, afişîndu-le diverse ferestre, reclame, sau modificînd comportamentul browserului în favoarea creatorului. Internet Explorer este recunoscut pentru găurile sale de securitate. Astfel de viruşi puteau prelua controlul asupra browserului de internet, direcţionînd utilizatorul către pagini cu un conţinut comercial pentru a vinde un antivirus realizat tot de creatorii virusului sau către diverse pagini care obţineau un venit din reclamele afişate. Programele de tip spyware sunt cateodată instalate de Troieni. Programatorii mai pot profita de pe urma aplicaţiilor de tip malware. Calculatoarele infectate sunt folosite pentru a trimite spam-uri, avantajul fiind că aceştia rămîn anonimi. Există şi malware ce fură informaţii de pe calculatorul infectat (key logger). Aceştia pot intercepta tot ce scrie utilizatorul la tastatură, precum parole, card de credit, sau orice altă informaţie ce poate fi exploatată. Programul trimite apoi în mod automat informaţiile către creator. Un alt mod de a fura bani de la o persoană este de a prelua controlul unui modem de tip dial-up. Virusul se conecta la un număr cu supra-taxă şi lasă linia deschisă. Viruşii “dial-up” nu mai există deoarece nu mai exista nici astfel de conexiuni. În ziua de astăzi, cei mai raspîndiţi viruşi sunt cei de tip spyware. Antivirusul – cum funcţioneaza? Scopul unui program antivirus este să prevină şi să distrugă viruşii de calculator, viermii, troienii, sau chiar şi adware, spyware şi alte forme de malware. Antivirusul se bazează pe nişte semnături. Atunci cînd scanează calculatorul de 17 Lucrare individuală la compartimentul Word

viruşi, aceştia caută după anumite paternuri ce se află deja în baza de date a antivirusului. Dezavantajul acestei metode e că toţi viruşii noi apăruţi nu vor fi recunoscuţi. Există şi viruşi de tip “heuristic” schimbăndu-şi forma la fiecare multiplicare şi păcălind antivirusul. Antiviruşii mai noi, pot să emuleze un program, monitorizîndu-i comportamentul pentru a observa dacă este măliţios sau nu. Compania Symantec a avut nişte probleme, din această cauză, soft-ul ei recunoscînd nişte aplicaţii sigure drept viruşi, făcînd sute de calculatoare să nu mai pornească. Detectarea pe baza unor semnături este cea mai comună metodă. Pentru a identifica un virus sau orice alt malware, antivirusul compară conţinutul unui fişier cu dicţionarul unde se află semnăturile viruşilor. Deoarece viruşii se pot insera întrun fişier existent sănătos, tot fişierul este scanat după anumite porţiuni de cod recunoscute ca malitioase. Detectarea unei activităţi malitioase este o altă metodă de a identifica programele de tip malware. Pentru asta, antivirusul monitorizează sistemul pentru a gasi programe care se comportă dubios. Daca un program se comportă ciudat, atunci va fi investigat, folosind semnături bazate pe detecţie. Acest tip de detecţie poate fi folosit pentru a identifica viruşii necunoscuţi, ce nu se află în baza de date a antivirusului. Detecţia heuristică, la fel ca şi detectarea unei activităţi malitioase, poate fi folosită pentru viruşii necunoscuţi, sau noi apăruţi. Această metodă poate fi folosită în două moduri, prin analiza fişierului, sau prin emularea lui. Analiza fişierului este un proces în care se caută un fişier suspect ce ar putea conţine instrucţiuni malitioase. De exemplu, dacă un program are instrucţiuni pentru a reformata partiţia C, antivirusul va investiga fişierul (aplicaţia). Un dezavantaj ar fi că ocupă multe resurse pentru a analiza fiecare fişier, rezultînd o îngreunare a operării calculatorului. Emularea unui fişier este o altă metodă destul de eficientă. Prin această metodă, antivirusul crează o listă cu toate acţiunile unei aplicaţii, iar pe baza 18 Lucrare individuală la compartimentul Word

acestora poate observa dacă programul este periculos, ca mai apoi să-l dezinfecteze – dacă este cazul. Din păcate, viruşii sunt mereu cu un pas înaintea antiviruşilor şi mereu se vor găsi mijloace ce ocolesc chiar şi cel mai bun antivirus. Măsuri de precauţie În primul rînd, nu folosiţi Internet Explorer pentru navigarea pe internet. Datorită găurilor de securitate este ca un magnet pentru viruşi, chiar dacă nu descărcaţi nicio aplicaţie de pe internet. Simpla navigare este suficientă pentru infectare. Cu un browser bun şi un firewall sunt şanse destul de mici de a fi infectaţi. Site-urile gen “xxx”, şi parcă din ce în ce mai multe domenii cu extensia “.ru” conţin mallware, spyware sau alte forme de softuri malitioase. Site-urile ce contin “warez”, sau “key generator” pentru a juca anumite jocuri gratuit, cele cu “crack-uri”, sunt de asemenea, în mare majoritate, infectate cu viruşi. Nu downloadaţi programe nesigure de pe aceste site-uri. După anumite statistici, unul din zece site-uri conţine viruşi de tip mallware sau spyware. Pentru o siguranţă totală, singura metodă este să nu introduceţi în calculator niciun CD, DVD, stick etc şi să-l deconectaţi de la internet sau reţea. Să fie lipsit de orice contact cu alte calculatoare. Însă e clar că nu putem sta izolaţi.

19 Lucrare individuală la compartimentul Word

BIBLIOGRAFIE http://ru.scribd.com

http://www.descopera.org/securitatea-calculatoarelor-virusii/

http://dabijatatiana.blogspot.com/p/structura-calculatorului.html

http://dabijatatiana.blogspot.com/p/privet.html

http://www.piesecalculatoare.ro/cum-evoluat-memoria-portabila/

20 Lucrare individuală la compartimentul Word