Poetica Lui Aristotel

Aristotel 1. Conc Concep eptu tull de artă artă la Aris Aristo tote tell are are un înţe înţele les s mai mai exti extins ns decât decât cel cel platonician, având sensurile de producţie conştientă (întemeiată pe cuno cunoaş aşte tere re şi fami famili liar arit itat atea ea cu regu reguli lile le gene genera rale le), ), de ail ailit itat ate e productivă şi de lucru produs. 2. Astfel, arta a!unge să "e interpretată dinamic (căci producţia devine mai importantă decât produsul),  produsul),   să fe văzută ca find determinată de raţionamente intelectuale şi cunoaştere şi să se manieste ca proces psihofzic fzic,, find find diri dirija jată tă că cătr tre e un proc proces es natu natura rall prin prin pune punerrea în relaţ elaţie ie a intenţionalităţii intenţionalităţii artei şi naturii. 3. Concep Conceptul tul aristot aristoteli elicc de artă artă a ost ost modif modifcat cat,, însă, însă, în moder modernit nitate ate,, lund lund frumoasă$,  find conceput mai curnd ca sens sensul ul mai mai res estr trn nss de #artă frumoasă$,  produs, dect ca a!ilitate sau activitate de a produce şi lund accentul de pe cunoaştere sau re"uli. #. $etoda $etoda sa nu se limita la deducţi deducţiii "enerale "enerale ale "ndirii "ndirii lo"ice lo"ice şi metafzice, metafzice, ci studia şi enomenele particulare ale vieţii naturale şi sociale. %rin aplicarea metodei sale, Aristotel a încercat să stailească relaţii între artă şi material, prin modi"carea formei %adău"are, %adău"are, înlăturare, înlăturare, sintetizare& sintetizare& şi să identi"ce condiţiile de posiilitate ale artei, respectiv cunoaşterea, e"cienţa şi talentul înnăscut. înnăscut . &. 'ris 'risto tote tell clas clasif ifcă că arte artele le în unc uncţi ţie e de crit criter eriu iull relaţ elaţie ieii arte arteii cu natu natura ra,,  împărţind artele în arte care desăvârşesc natura şi arte care imită natura, natura, acestea din urmă find considerate arte (mimetice) , de considerate  arte imitative (mimetice), frumoase$. "enul picturii, sculpturii şi muzicii, descrise mai trziu ca #arte frumoase$. 'mitaţ 'mitaţia ia era consid considera erată tă o funcţi funcţie e înnăsc înnăscută ută,, natura naturală, lă, a omului omului,, respectiv respectiv o cauă a activităţi activităţiii şi satisfacţiei satisfacţiei lui. Ca atare, conceptul de imit imitaţ aţie ie ajun ajun"e "e să stea stea la !aza !aza clas clasif ifcă cări riii arte arteii şi a defn defniţ iţii iilo lorr arte artelo lorr efuâ ând nd înţe înţele lesu sull de #cop #copie iere re "d "del elă$ ă$ al imit imitaţ aţie iei, i, part partic icul ular are. e. efu Aristotel susţine că artistul ar avea la dispoiţie trei modalităţi de imitare a lucrurilor, respectiv cum au fost şi sunt, cum se spune sau par a " şi cum ar treui să "e. (n "e.  (n consecinţă, arta are posi!ilitatea de a Arta nu  înăţişa lucrurile ca find mai !une sau mai rele dect sunt. Arta  înseamnă copiere. *. (n accepţia lui 'ristotel, arta tre!uie să prezinte lucrurile sau evenimentele tipice %cu semnifcaţie "enerală& şi necesare. 'stel, 'stel , într+o lucrare de artă nu ar mai conta conta lucrur lucrurile ile şi eveni evenimen mentel tele e partic particula ulare, re, culori culorile le şi formele iolate, ci compoiţia şi armonia lor. lor . )ot astel, nu ar mai conta o!iectul particular imitat de artist, ci noua totalitate pe care o realieaă din oiecte. . 'ristotel discută despre mimesis în conte*tul teoriei sale despre tra"edie. imes esis is era era înţe înţele les s ca acti activi vita tate te a un unui ui mim mim (act (actor or)) de a 'stel,m 'stel,mim simu simula la,, a crea crea "cţi "cţiun unii şi a le inte interp rpre reta ta util utili iân ând d drep dreptt mode modell realitatea.

+. )ocmai de aceea, în artă se pot reprezenta şi lucrurile imposi!ile, dacă urmăreşte alt scop dect acela de reprezentare a realităţii caz în care imposi!ilităţile plauzi!ile ar f de preerat posi!ilităţilor neplauzi!ile. . iscutnd elurile imitaţiei, Aristotel aduce în discuţie ritmul, melodia şi lima!ul şi vede activitatea imitativă ca o creaţie, respectiv o invenţie a artistului care se inspiră din realitate. /0.(n defnirea imitaţiei, pe de o parte 'ristotel a ost in1uenţat de înţelesul platonician alm imesis-ului, conorm căruia #imitaţia ne place pentru că îi recunoaştem originalul$ (etorica), iar pe de altă parte a păstrat vec-iul înţeles al imitaţiei ca expresie şi înfăţişare a caracterelor (%oetica). 'stel, spre deose!ire de înţelesul ei modern, imitaţia avea două aspecte acela de reprezentare a realităţii, în eluritele sale modalităţi de la repetarea fdelă la adaptarea li!eră, şi acela de e*presie li!eră a realităţii. //.'ristotel a renunţat la distincţia "recească dintre artă %înţeleasă ca producţie şi pricepere& şi poezie %înţeleasă ca proeţie şi ne!unie divină&, inte"rnd poezia în rndul artelor. i aceasta deoarece poeia ar ţine de darurile native, mai curând decât de neunie, s+ar produce prin talent, pricepere şi exerciţiu şi ar " supusă regulilor ca suiect al unui studiu ştiinţi"c, numit poetică. 'ristotel a reunit poezia cu artele plastice, incluzndu-le într-un concept de artă unic şi eliminnd astel vechea opoziţie dintre poezie şi artă, opoziţie pe care a redus-o la distincţia întredouă tipuri de poeţi şi artişti cei care se pricep şi cei care sunt inspiraţi. /2.Aristotel realieaă o tipologie a artelor imitative, folosind drept criterii mi!loacele întreuinţate, oiectele acestor arte şi metodele de imitare. Astfel, după mi!loacele întreuinţate, ritmurile sunt folosite în dans, lima!ul în tragedie, comedie şi ditiram, iar melodia e folosită în muică. upă o!iectele lor, în cazul a!ordării no!ile, avem de-a ace cu tra"edia, iar în cazul a!ordării vul"are, avem de-a ace cu comedia. 4ar după metodele de imitare, atunci cnd e olosită vor!irea directă avem de-a ace cu arta epică, iar cnd e olosită vor!irea indirectă, prin intermediul eroilor, avem de.a ace cu arta dramatică. /3.ilosoful grec introduce şi un alt concept determinant în teoria artei, respectiv conceptul de /at-arsis (puri"care). Astfel, de"nind tragedia şi comedia ca imitaţii ale unor acţiuni, care stârnind mila şi frica, în caul tragediei, respectiv desfătarea şi râsul, în caul comediei, determină puri"carea de patimi şi pasiuni. 0n acest ca, Aristotel de"neşte scopul şi efectele artei ca "ind determinate de c-atarsis şi m imesis. /#.istin"nd un 5"rup catartic6 în rndul 5artelor imitative6, 'ristotel menţionează poezia, muzica şi dansul, însă nu include aici şi artele plastice. /7.%entru Aristotel, scopul artei este acela de a puri"ca emoţiile, a oferi plăcere şi distracţie, a contriui la perfecţiunea morală şi a stârni emoţii. Ca atare, arta contri!uie la realizarea celui mai înalt scop al omului, ericirea, prin intermediul ră"azului în care e trăită distracţia no!ilă, unde se com!ină plăcerea cu rumuseţea morală.

/8.acă în natură ne afecteaă oiectele, în artă am " afectaţi de asemănările lor %ei9:nes&. in această pricină, plăcerile resimţite în identifcarea asemănării provin din recunoaşterea similitudinilor cu ori"inalele şi din aprecierea priceperii e*ecuţiei pictorului, sculptorului sau arhitectului. /;.%lăcerile variate furniate de artă, care reultă din eliminarea emoţiilor, imitaţia ailă, execuţia excelentă şi culorile frumoase sunt  împărţite în plăceri intelectuale  %care predomină în poezie& şi plăceri senoriale %care predomină în muzică şi în artele plastice&. /+.Arta e văută ca "ind autonomă în raport cu legile morale şi cele naturale, precum şi în raport cu virtutea şi adevărul.