-Interventii Psihoterapeutice Cu Copii Si Adolescenti

INTERVENTII PSIHOTERAPEUTICE CU COPII SI ADOLESCENTI SPERANTA POPESCU Doctor in psihologie Psiholog principal clinician Psihoterapeut Specialist

MODEL PENTRU PRACTICAREA PSIHOTERAPIEI CU COPII SI ADOLESCENTI

 Tulburarile de dezvoltare: evaluarea pe mai

multe dimensiuni ale dezvoltarii si mai putin in manifestarea unor simptome specifice.  Evalurea se va raporta la nivelul stadiului de dezvoltare specific etapei de varsta a copilului.  Importanta contextului social si educational privind stimularea.  Diferente privind subiectivitatea celor care informeaza.

EVALUAREA IN VEDEREA PSIHOTERAPIEI  Parintii relateaza explicit unele manifestari

comportamentale.  Copiii exteranalizeaza emotii si manifesta jena fata de abuzuri exercitate de adult.  Includerea parintilor in evaluare este importanta pentru realizarea aliantei terapeutice si pentru realizarea consilierii de familie.  Este importanta intelegerea in cadrul evaluarii a sentimentelor, emotiilor, cognitiilor care insotesc comportamentele problema.

EVALUAREA IN VEDREA PSIHOTERAPIEI  Decizia de tratament va fi adaptata nivelului cognitiv,   



de limbaj si social al copilului. Metode: jocul interactiv, tehnicile proiective, desenul faciliteaza comunicarea cu interventionistul. Jocurile de rol, papusile, animalele, micile figurine permit exprimarea spontana. Desenul reprezinta o fereastra prin care se poate privi lumea interna a copilului si prin care se pot evalua anumite functii non-verbale. Se indica aceste tipuri de evaluari copiilor cu varste pana la 10 ani.

PSIHOTERAPIA  Psihoterapia individuala: indicata pentru copii care manifesta

  

 

simptome ego-distonice (anxietatea, depresia, denegarea abuzului), alte retarduri care privesc diferite arii comportamentale. Terapia de familie: in cazul modificarilor comportamentale ca rezultat al distorsiunilor de comunicare in familie. Schimbarea indusa prin terapie se face prin activarea tuturor verigilor care compun sistemul de familie. Terapia de grup: orice suferinta psihiatrica care interfereaza cu cognitia sociala sau comportamentala, de la depresie la tulburarea de invatare poate forma o baza pentru terapia de grup. Terapia in mediul de viata al copilului: asistarea infara institutiei. Riscurile dependentei terapeutice: confirmarea neputintei, intretinerea castigului secundar fata de comportamentul regresiv al copilului.

PSIHOTERAPIA  Tratamente combinate: terapia individuala si

cea de familie alaturi de medicalizarea suferintei.  Decizia privind psihoterapia si tehnica cea mai potrivita este ghidata de scopurile terapeutice.  Comportamentul este in general influentat de o anumita dinamica interpersonala : ex: bucemisarul, disciplina inconsistenta, ajutorul neconditionat, etc.

PSIHOTERAPIA  Carl WITHEAKER: « Pentru a deveni

matur,trebuie sa fii mai intai imatur »  Comportamentele copiilor in cadrul intalnirilor terapeutice sunt adevarate mesaje metaforice privind comportamentul familiei.  Mara SELVINI: rolul terapeutului este acela de a stimula rolurile parentale.  Eric BERNE: sugereaza jocul in cadrul povestilor impreuna cu parintii.

FUNCTIILE TERAPEUTICE ALE JOCULUI  Rolul central al jocului in terapia copilului a fost comparat cu

 

  

hipnoza, asociatia libera si fantezia in psihiatria adultului (HugHELMUTH, ERICKSON, 1950). EKSTEIN si FRIEDMAN (1957): jocul este calea regala prin care se ajunge la inconstientul copilului. Jocul serveste patru functii: descarcarea energiei, dominarea anxietatii, experimentarea si dezvoltarea unor noi deprinderi pe calea modelarii. Prin joc copilul intoarce pasivul in activ si rearanjeaza realitatea astfel incat trauma poate fi prelucrata la nivel constient. Jocul de rol implicand alte persoane sau interpretarea mai multor personaje ilustreaza aspectul comunicativ al acestuia. Categorii ale terapiei de joc: terapeutul participa direct in joc, joc de societate, observator prin interventii non-directive.

STABILIREA GRANITELOR IN JOC  Descarcarea impulsivitatii copilului si rolul

contratransferului.  Restrictia.  Gesturi si cuvinte care linistesc.  Inabilitatea de a tolera spontaneitatea poate conduce la reactii punitive premature din partea terapeutului.

SCOPURILE TERAPIEI DE JOC  Relatia de joc hraneste dezvoltarea de noi

identificari, prelucreaza transferul distorsiunilor si corecteaza experientele emotionale (ex.: psihodrama copilului).  Catharsis-ul permite descarcarea afectelor reprimate.  Dobandirea unui nou comportament.  Ridicarea blocajelor care impiedica dezvoltarea.  Atenuarea distorsiunilor adaptarii.

EVALUAREA TERAPIEI PRIN JOC

AFFECT PLAY SCALE (APS)  Play Therapy Observation Instrument (PTOI),  Adaptat de PERRY (1991), evalueaza planul

de interventie initiat pentru copil si are valoare prognostica.  Subscale: (1) inadecvare sociala; (2) disconfort emotional; (3) implicarea fanteziei.  PTOI este eficient in evaluarea schimbarilor care au loc in urma efectuarii psihoterepiei la copil (psihodinamica, centrata pe client.)

PLAY THERAPY OBSERVATION INSTRUMENT  Subscala evaluarii emotionale identifica valorile

dispozitiei: teme agresive, conflicte, anxietate.  Inadecvarea sociala cuprinde evaluarea: bizareriilor comportamentale, excluderea terapeutului din activitati, rigiditatea gesturilor, raspunsuri ostile la interventii sau retragere.  Implicarea fanteziei este evaluata prin: implicarea fantasmatica a copilului in construirea povestirilor, raportul dintre refugiul copilului in fantezie si pastrarea simtului realitatii, rolurile pe care le joaca.

THE AFFECT PLAY TASK

THE AFFECT PLAY TASK  Cuprinde sarcini standardizate de joc pentru

copii de varste cuprinse intre 6-10 ani.  Doua papusi umane: un baiat si o fata.  Sedinta se filmeaza.  Instructaj: « Am aici doua papusi , mie imi  place sa privesc copiii cum se joaca. Poti sa  faci papusile sa vorbeasca tare. Sunt si  cuburi cu care poti sa construiesti.Joaca-te  cum iti place tie. »

THE AFFECT PLAY TASK

EVALUAREA CU APT  Se evalueaza o varietate de categorii de afect: fericire, placere,

    

tristete, ura, agresivitate, teama, frustrare, dezamagire, competitie, oralitate (codificare:1-5) Fantezia in joc: organizare, complexitate, imaginatie (codificare:1-5) Se obtine un scor de integrare afectiva, se poate evalua integrarea cognitiva a copilului. Predictivitate privind dezvoltarea gandirii divergente. Relatia dintre scorurile semnificativ pozitive la APT si exprimarea emotiei in cadrul memoriei narative. Unii copii pot exprima raspunsuri complexe la intrebari care privesc situatii, ex.: « Povesteste-mi un moment in care tu ai fost trist? »

EXPRIMAREA AFECTELOR IN JOC: COPIL, 6, ani, scor inalt la APT, calitate inalta a fanteziei Daialog intre papusi

 « Hai sa construim un bloc inalt »  « Nu, nu vreau. » (agresivitate )  « Eu vreau » (agresivitate)  « Hei, da-mi cuburile »(agresivitate)  « Ei bine am sa incep fara

tine. »(frustrare,dezamagire)  « Nu este vina mea, este a ta. » (agresivitate )  « Oh, mai bine ma apuc de lucru, sa pun scara. »(frustrare, dezamagire)  « Haide,fii sora mea » (afectiune).

Exprimarea afectelor in joc Caz clinic « Daca o pui in varf te spun mamei. »(agresivitate) « Dar cum sa fac altfel? » (teama, anxietate) « Bine, atunci construim impreuna. » « Vom construi un bloc ». (bucurie, placere) « Ce mai facem acum? » « Nu stiu ». « Hai sa facem o piata ». « Sa facem o piata este plictisitor ».(frustrare) « Nu, nu este, putem face multe lucruri dragute in piata » (fericire, placere)  « Intotdeauna m-am zgariat pe maini. »(tristete,ranire )  « Bine, dar daca vei fi atenta, nu se va mai intampla. »(compasiune)         

CREATIVITATEA

INVATAREA PRIN JOC  Abilitati de exprimare a emotiilor.  Abilitati comportamentale.  Jocul are functie de adaptare in viata reala,

dezvolta imaginatia, stimuleaza creativitatea (SMITH, SUTTON, 1994)  Play terapia plasata in contextul teoriei lui LESLIE (1997) asupra cunoasterii: subiectii  manipuleaza meta-reprezentari pentru a face  inferente si predictii, pentru a intelege lumea,  pentru a distinge intre fantezie si realitate.

TERAPIA PRIN JOC  In timpul jocului se dezvolta manipularea reprezentarilor 



 

(SINGER, 1994). Terapia prin joc este asumata in cadrul unor training-uri care se desfasoara in contextul clinic/terapeutic si in contextul academic. SIMLANKY (1968), Izrael a experimentat jocul socio-dramatic cu copii de varste cuprinse intre 5-6 ani, 90 min./zi, 5 zile/sapt., 9 sapt.si a constatat schimbarea semnificativa a abilitatilor de cunoastere prin noi achizitii raportat la lotul martor. DANSKY (1980): »Antrenamentul prin joc dezvolta imaginatia copilului, imbogatind-o prin noi deprinderi de cunoastere. » D.SINGER si J.SINGER (2002),au scris un manual pentru parinti si profesori in care prezinta metode de interventie prin joc pentru dezvoltarea imaginatiei la copil si dobandirea unor noi comportamente.( Ex.: « Mersul la restaurant »: invata sa socoteasca, sa manance singur, deprinderi de autoservire,s.a.)

TERAPIA PRIN JOC  HELENDOORN (1994), a elaborat un program de joc imaginativ       

cu copii si adolescenti retardati (v.m.=2-3 ani).Durata: 3 luni Programul cuprindea opt teme de joc, fiecare tema respectand 6 pasi consecutivi: 1. Material de joc functional fara pretentie, folosit zilnic. 2. Activitati de joc realizate cu personaje simbolice. 3. Introducerea unor elemente speciale atunci cand jocul simuleaza o situatie reala, creeaza noi credinte. 4. Extinderea acestor credinte, valori asupra unor persoane simbolice. 5. Extinderea numarului schimbarilor. 6. Legarea temelor de joc, una de cealalta, dezvoltand o poveste in joc.

PROGRAM PILOT-MODELE DE INTERVENTIE PRIN JOC  MELISSA MOORE, MAUREEN WILLIAMS

(SANDRA W. RUSS, 2004, Play Child  Developement and Psychotherapy, LEA).  Studiul s-a realizat pe 13 copii de 6-7 ani.  Lucrul cu copii, individual, 30 min., 5  sedinte/saptamana, durata: 4-5 saptamani.  Se folosesc o varietate de jucarii: animale,  papusi umane, lego.  Se cere copiilor sa construiasca povesti care  au un inceput, o intriga si un deznodamant. 

PROGRAM-PILOT

PROGRAM-PILOT

PROGRAM-PILOT

PROGRAM-PILOT GRUPUL 1  Grupul este un grup de joc si fantezie.  Scopul: organizarea fanteziei si imaginatiei.  Se vor aborda teme variate pentru imaginarea unor

povestiri, folosind jucarii.  Exemple: « Prima zi de scoala », « La culcare », « La  zoo », « Esti un vrajitor », »Zana cea buna », »O  plimbare pe vapor « , s.a.  Terapeutul va repovesti cu voce tare ceeea ce se intampla in timpul jocului.  Se va incepe cu povestiri simple, continuand cu cele mai complexe.

PROGRAM-PILOT GRUPUL 2  Grupul 2 este un grup de joc emotional.  Se urmareste cresterea gradului de exprimare al

emotiilor.  Copiii sunt incurajati sa construiasca povesti cu teme care contin tristete: « Prietenul tau pleaca din cartier », « Cainele tau s-a ratacit ».  Teme fericite: « Ai o bicicleta noua », « Este ziua ta de nastere », « La picnic ».  Teme de impartasire: « Pregatesti un cadou pentru prietenul tau », « Faci un desen pentru ziua mamei », « Faci prajituri impreuna cu mama », s.a.

INTERVENTIA PRIN JOC  Se pot crea teme care privesc sentimente de

dezamagire, de furie, de teama.  Studiile confirma dezvoltarea prin joc a organizarii imaginatiei si afectivitatii.  Dezvoltarea abilitatilor de invatare si adaptare in scoala si gradinita.  Utilizand evaluarea efectelor jocului in psihoterapie se pot fixa scopuri terapeutice clare si de lunga durata.

INTERVENTII PRIN JOC DE LUNGA DURATA  Programele de interventie prin joc sunt incurajatoare

prin efectele demonstrate in ceea ce priveste dezvoltarea abilitatilor de joc la copil care influenteaza evolutia altor procese psihice si calitati ale acestora precum creativitatea.  Christie (1994) sugereaza : folosirea acestui tip de tratament pe timp indelungat de cateva luni sau cativa ani, astfel asigurandu-se dobandirea deplina a unor aptitudini.  Folosirea pe scara larga a unor variabile dependente.  Varsta, nivelul de dezvoltare al unor abilitati, valorile educationale, sunt cateva variabile care pot media efectele unui program de interventie prin joc.

TERAPIA PRIN ARTA  Interventia prin joc si arta este privita prin

prisma dezvoltarii incepand cu cele mai timpurii faze ale exprimarii artistice (faze senzoriomotorii si preoperationale ale lui Piaget de la 0 la 7 ani).  Pentru copiii cu tulburari in dezvoltare de ordin cognitiv, fizic, emotional se pot folosi materiale care apartin pre-artei (apa, nisip, lut)  Selectarea materialelor se poate face in functie de anumite variabile ale dezvoltarii.

TERAPIA PRIN ARTA

EVALUAREA  Evaluarea structurala a materialelor pre-artei,

observand modul in care subiectul utilizeaza mediile in termenii orientarii, manipularii si ai organizarii.  Evaluarea orientarii: se face prezentand medii diferite calitativ (fluid, solid) si se noteza raspunsul (aversiv, pozitiv).  Alte sarcini examineaza aptitudini manipulative (scoaterea, turnarea, lovirea) si organizationale (combinarea,continera).  Evaluarea ofera informatii privind: nivelul de dezvoltare al subiectului in utilizarea materialelor, utilizarea formatelor structurate/nestructurate si capacitatea de a exprima afecte.

CAPACITATEA DE EXPRIMARE A AFECTULUI  Nivelele exprimarii afective sunt evaluate verbal si

non-verbal.  Pentru a identifica modalitatea preferata se pot prezenta experiente vizuale, tactile,kinestezice, olfactive si gustative. Se noteaza raspunsurile pentru a dezvolta strategiile de tratament care vor atrage interesul subiectului.  Ex.: pentru forma auditiva de autostimulare a subiectului (scoate sunete nearticulate) se pot declansa stimuli auditivi facuti de terapeut (lovirea lutului de masa, batut din pame,lovirea cu creionul).

Terapie: faza senzoriomotorie  Piaget: prima faza a dezvoltarii intre 0-2 ani.  Corpul, « prima jucarie », Freud.  Eu versus non-eu, Winnicott (diferentierea dintre

imputurile kinestezice si cele senzoriale).  Miscarile practicate fara materilale(inchiderea si deschiderea mainii) pot fi folosite in manipularea materialelor.  Se poate incepe cu mediile pre-artei, avand ca obiectiv dezvoltarea capacitatilor senzoriale, perceptuale si motorii.  Materialele pre-artei includ elemente sigure, digerabile si manipulabile (blana, faina, pene, nisip, apa,etc.)

FAVORIZAREA ATASAMENTULUI, DIFERENTIEREA SINELUI, A CELUILALT SI A OBIECTULUI.  Dezvoltarea interventiilor terapeutice potrivite pentru subiectii cu 



 

tulburari in dezvoltare se pot identifica trei faze de lucru potrivit acestui stadiu senzoriomotor: 1. Subiect cu dependenta extrema si dezorientare: terapeutul foloseste materiale simple(fasole,frunze) favorizand investigarea(prin auz, miros, gust). 2. Subiect care raspunde semnelor interpersonale, terapeutul favorizeaza imitatia in procesul jocului (ex.:miscarea in « oglinda » a mainii inainte-inapoi in manevrarea lutului, a plastelinei). 3. Subiect cu initiativa si reciprocitate in joc:terapeutul este activ ajutand pacientul sa foloseasca materialele (culori, lut) In faza senzoriomotorie terapeutul integreaza informatia senzoriala prin rafinarea schemelor motorii simple: desenzibilizarea emotionala a subiectului utilizand texturi graduate asociate cu afecte ale vocii si gesturilor diferentiate.

Terapie: faza preoperationala  Subiectul functioneza intre varstele de 2-7 ani.  Aspecte psihologice: progres intre reprezentare si simbolism,  

   

dezvoltarea limbajului, a afectivitatii si gandirii preoperatorii. Materilale: nisipul, apa, culorile, investigarea materialelor artistice cu ajutorul jocului dramatic. Erikson: « pastrarea si renuntarea »sinonim cu separarea de mama si dependenta de ea si actiuni de picurare a apei si pastrarea in vase. Este importanta promovarea autonomiei la subiecti cu deteriorari severe. Se clarifica sentimente ca:frica, furia, ura. Ex: lovirea lutului : « esti foarte suparat pe lut astazi ». Fotografii folosite pentru a indica stari sufletesti.

DISCRIMINAREA SENZORIALA SI FORMAREA IMAGINII PERCEPTIVE  Identificarea caracteristicilor de « gol » si      

« plin », »ud », »uscat » cu ajutorul lutului, semintelor, containerelor. Insotirea unor actiuni de cantece care contin cuvinte privind pasii activitatii (lipire cuburilor colorate pe o plansa). Capacitatea de simbolizare se poate dezvolta prin imitatie, asociatie si aproximatie. Imitatia: prin joc dramatic terapeutul poate ajuta subiectul sa  imite actiuni (mancatul) sau oameni (mama). Asociatia: atingerea cu creionul aminteste de picaturile de  ploaie, culorea maro este asociata cu jeleul. Aproximarea: ansamblarea unei figuri de jucarie folosind aluat,  apoi sectionarea pe parti ale corpului. CONCLUZIE: abordarea art-terapiei din punct de vedre al dezvoltarii , bazata pe intelegerea maturizarii cognitive, emotionale si artistice a subiectului.

ART-TERAPIA

DEZVOLTAREA ABILITATILOR COGNITIVE PRIN ARTA SI EXPLORAREA EMOTIILOR  Arta poate fi un limbaj al cognitiilor similar limbajului

expresiv.  Abilitatile cognitive pot fi evidente in uzante deopotriva vizuale si verbale.  Abordarea prin arta a psihoterapiei poate identifica si trata deopotriva tulburarile emotionale ale copiilor si adolescentilor in etapa de dezvoltarea gandirii operationale.  Abordarea prin arta exploreaza emotiile si gandurile slabind tensiunile si reconstruind increderea in sine.

CAZ CLINIC  Copil in varsta de 13 ani diagnosticat cu tulburare de     



comportament. Relatiile sale sociale alteranau intre sfidare si apatie. Conflicte violente cu egalii. Provine dintr-o familie dezorganizata, parintii biologici dependenti de droguri si alcool. La varsta de 4 ani a fost abuzat de tatal biologic. Dupa varsta de 7 ani face numeroase fugi de acasa si este preluat de catre serviciile de Protectia minorilor. Prezenta cosmaruri si atacuri de panica.

CAZ CLINIC  Incapabil sa-si gestioneze si sa-si exprime emotiile.  Proiectie masiva a agresivitatii alternand cu reactii de

dependenta.  A pierdut increderea in sine si in mediul inconjurator.  Neputand comunica verbal temerile si emotiile lui se intervine terapeutic la nivel simbolic cu accent pe proiectia fantasmelor in constiente.  Terapeutul ia rolul unui adult suportiv care poate « repara » suferintele copilariei, poate oferi speranta, atenuand disperarea si crescand controlul asupra impulsivitatii.

CAZ CLINIC  Copilul a fost integrat in sedinte de terapie prin arta

combinate cu tehnici narative in care era ajutat de terapeut.  El lucra singur cu terapeutul intr-o camera.  A inceput prin a modela personaje din lut care traiau pe o insula (asocierea cu sentimentele abandoniace si asprimea suferintei supravietuitorului in singuratate.)  Subiectul este foarte interesat de aceasta activitate si creeaza personalitati distincte carora le da nume.

Tom,Tib, elefantul, ursul, broasca testoasa, maimuta si dragonul.

Insula « Paradis »

Proiectia  Fiecare personaj din povestea imaginata de

copil, reprezinta subiectul in diferite etape de varsta, idealizat.  Apar temele de abandon, de rejectie, de implinire magica a dorintelor.  Manifestari ale super-ego-ului.  Insula « Paradis » este populata cu personaje care au fost nedorite pe continent.  Insula satisface dorinte primare si pulsiuni timpurii.

Insula « Paradis » repovestita

Obiectivele istoriei repovestite  Scopurile in viata nu se pot atinge prin simple dorinte,  

 

vise sau sperante ci prin actiune. Tema istoriei repovestite este: cooperarea si impartasirea emotiilor cu ceilaltIi. Se construiesc astfel in terapie abilitati emotionale si cognitive care permit trecerea spre stadiul latentei si al adolescentei. Sunt contracarate sentimentele de abandon legate de rejectie care au condus la agresivitate si izolare. Terapia a durat 4 saptamani.

INTERVENTII PSIHOPEDAGOCICE PENTRU COPII CARE PREZINTA DIFICULTATI PSIHOLOGICE GRAVE  Copii cu dificultati psihologice grave :  1. Copii care prezinta o stagnare in

dezvoltare,retarduri majore si psihotici, dificultatile lor afective importante au inhibat dezvoltarea cognitiva si a limbajului.  2. Copii care prezinta dificultati mult mai nuantate in dezvoltare: retard usor in dezvoltarea limbajului, dificultati de integrare sociala, nivel intelectual fluctuant, in unele perioade inhibat.  3. Adolescenti psihotici care nu au putut fi ameliorati in perioada latentei.

GRUPURI DE EXPRESIE  Activitatea « dau si primesc »: copii care manifesta

    

interes pentru obiecte, nu retin jucaria sau cei care dimpotriva se ataseaza de jucarie ca de un obiect fetis. Copii care retin o sfoara si o pun pemosor intreaga zi, devine extrem de angoasat daca i se ia mosorul. Obiectul face parte din corpul sau, « self object » Schema acestei activitati este schimbarea obiectului. Terapeutul/educatorul cere cu perseverenta interesul copilului pentru obiect. Plasarea copiluli in situatii care-l constrang sa actioneze.

Activitatea « dau si primesc »  Plasarea unui colac in jurul corpului pentru ca el sa-l scoata.  I se pune o bagheta in mana si tinandu-i mana  

  

terapeutul/educatorul il face sa bata pe o tamburina. Activitatea unui desen « mazgaleala » tinand mana copilui in care s-asezat un creion. Suspendarea unei mingi/tamburine in fata copilului si balansarea cu mana pana ce acesta o impinge la randul lui spre terapeut/educator. Insotirea copilului pe un traseu cu obstacole: pasesta peste o treapta, sare peste o masa mica, trece pe sub o coarda…etc. Concluzie: activitate comuna, copil-terapeut/educatorobiect intermediar= trei termeni legati prin actiune cu valoare de joc. Nu presupune conditionare ci imaginarea unor varietati de  situatii si obiecte.

Activitatea « adun si umplu »  Copii cu investitii fractionate, « flash-uri »care privesc

interesele lor fata de lumea exterioara, oameni si obiecte.  Copii instabili care par foarte activi, traducand o veritabila incoerenta in cunoasterea lumii exterioare si a lor insisi.  Acesti copii sunt invitati sa duca la bun sfarsit o sarcina fragmentata.  Coiplul va putea parasi activitatea in orice moment cu conditia sa revina si sa continue cu alta secventa, pana la finalizarea ei.

Activitatea « adun si umplu »  Copilul poate aduna intr-un singur bulgare bucati de    

lut, lipindu-le unele de altele. Copilul poate umple un borcan cu margele de diferite culori, o cutie cu cuburi, un vas de sticla cu apa colorata. Copilul poate umple cu acuarela o foaie de hartie fixata de o masa sau un panou. Activitatile pot deveni mai complexe: un contur al unui desen simplu poate fi colorat sau construi un puzzle din bucati mari. Concluzie: copilul este ajutat sa organizeze intr-o activitate de ansamblu , multiple gesturi aparent nelegate intre ele. El experimenteaza sentimentu securizant de coerenta .

Activitatea « demolez si reconstruiesc »  Activitate dezvoltata initial cu copii agresivi prezentand un      

pericol sau nu. Acest tip de invatare prin joc poate permite integrarea agresivitatii intr-o manifestare de aspect combativ. Actiunea de distrugere a lumii externe este inlocuita cu transformarea ei. Se pune in fata copilului un turn de cuburi astfel incat el sa-l demoleze si apoi este invitat sa-l reconstruiasca. Materialele folosite pot fi alese intentionat zgomotoase: conserve. Este dificil sa se obtina colaborarea copilui dar terapeutul/educatorul va insista neacceptand un final dezolant. Concluzie: activitatea se desfasoara pe o lunga perioada si conduce la ameliorarea investitiilor, debutul socializarii si emergenta limbajului.

Activitatea « faci ca lupul »  Activitatea cere din partea copilului anumite     

posibilitati de simbolizare, chiar latente. In cursul invatarii, copilul exprima emotiile, secundar le simbolizeaeza si le evacueaza prin punerea in scena si jucand. Obiectivul: transformarea angoasei in joc. Lupul este ales pentru simbolismul sau privind agresivitatea orala. Copilul este « agresat » folosind o masca cu cap de lup, imitand strgatul acestuia. Terapeutul/educatorul are grija permanent sa fie perceput de copil ca se joaca »de-a lupul » pastrand aspectul teatral.

Etapele activitatii « faci ca lupul »  La inceputul invatarii, copilul prezinta vii reactii de angoasa,

 

  

poate somatiza efectul.Terapeutul/educatorul va diminua situatia cu mangaieri si alte acivitati neutre. Intr-o alta etapa copilul va fi agresiv, rupand masca, muscand-o. In a treia etapa, angoasa scade iar masca devine un simbol antrenand copilul in joc, uneori dublu, cand agresor, cand agresat. In final, jocul se socializeaza, copilul cauta masca in dulap pentru a rejuca jocul. Concluzie: aceasta activitate stimuleaza simbolizarea agresivitatii, angoasei si favorizeaza emergenta limbajului. Se adreseaza copiilor psihotici care nu-si neaga emotiile si realitatea .

Jocul « mana cea rea »  Jocul este de o utilitate mai restransa, se adreseaza unor copii    



psihotici care prezinta un simptom precis: automutilarea. Comprtamentul acestor copii sugereaza imaginea unei fiinte fragmentate, compusa din parti bune si parti rele. Acesti copii se lovesc, se musca cu violenta, totul se petrece ca si cum la nivelul persoanei lor se lupta doi protagonisti distincti. Unii copii isi ascund un brat ca si cum ar dori sa izoleze partea cea rea. Aceste comportamente pun in evidenta o insuficienta manifestare a proiectiei care in mod normal permite copilului la un anumit moment al dezvoltarii sa exteriorizeze partile « rele » pastrand in interior « partile bune » In cele mai frecvente situatii partea mutilata sau automutilanta este mana.

« Mana cea rea »  Terapeutul/educatorul confectioneaza dintr-o manusa

de cauciuc umpluta cu diverse materiale (bule de polistiren expandat) o mana care are un aspect suficient de amenintator.  Monteaza un scenariu : cu aceasta mana agreseaza in mod simbolic copilul sau un reprezentant al sau, o papusa, un ursulet…si intr-un mod caricatural joaca o scena de violenta: « mana cea rea, ataca,sparge, ea trebuie distrusa, rupta, omorata… »  « Mana cea rea »este pusa apoi la dispozitia copilului si este in curajat sa o rupa….. »  Scenariile se repeta si se modifica in functiie de reactiile copilului.

Concluzii  Experientele avute cu acest joc (Spitalul de psihiatrie

Brassens-Chambery,Franta) au demonstrat schimbari semnificative in comprtamentul acestor copii.  S-au produs deblocaje care au permis accederea la nivele rudimentare de limbaj in cadrul carora au trecut de la « tu » la « eu » pentru a se numi pe ei insisi.  Unii copii au acceptat sa fie mangaiati pe mana sau s-au angrenat intr-un joc cu papusa in care tema era legata de servitul unei prajituri sau suc.

Jocuri care au ca teme: nasterea, moartea, separarea.  Pentru copilul psihotic separarea de mama reprezinta totodata un  

 



pericol extrem si o a doua nastere. « Jocul de-a moartea » se poate pune in scena cu ajutorul a doi terapeuti/educatori. Principiul jocului este de a da copilului o arma imaginara (cuburi, o sabie de plastic, pistolet cu apa) cu care « omoara » simbolic pe unul dintre terapeuti si apoi cu ajutorul celui de-al doilea il resusciteaza (il mangaie, aduce salvarea, prietenii….etc.) Principiul jocului este acelasi cu cel al « demolarii si reconstructiei ». Se pot de asemeni instrumenta jocuri care privesc »nasterea » sau abandonul de catre mama-substitut (terapeutul/educatorul) cu papusi, personaje modelate din lut sau plastelina; Concluzie: copilul este ajutat sa metabolizeze angoasa separarii.

Activitati care pun in joc « clivajul »  Clivajul reprezinta succesiunea unei realitati bune si a   



uneia rele. Aceste doua faze au particularitatea de a nu putea functiona in acelasi timp. Ex: o masina cu doua faruri: unul cu lumina roz (cea buna) si altul cu lumina neagra (cea rea). Cele doua pt lumina impreuna schimband imaginea. Terapeutul/educatorul prezinta pe rand copilului o marioneta « lup » (rau) pe care o agreseaza si o marioneta « porcusor » (roz si bun) pe care o mangaie. Concluzie: asimilarea clivajului permite copilului sa iasa din pozitia de fragmentare si sa acceada catre unitate interioara si a obiectelor.

Activitati alternate  Schema relationala utilizata este : «este randul tau, 

este randul meu », dupa principiul jocului-test a lui  Winnicott, « squiggle » sau a « istoriei repovestite »  sau desene completate impreuna cu copilul.  Ex: copilul deseneaza un vapor cuprins de furtuna si  devine anxios din cauza pericolului, terapeutul  deseneaza capitanul de vas care redreseaza vaporul  si-l conduce in port.  Copiii psihotici au teme monotone in desene dar  terapeutul/educatorul va introduce in desen elemente  noi legate de tema principala : soare, nori, pasari, ….etc;  Se pot folosi marionete, lutul, plastelina pentru modelaj.

Transformarea unui simptom intrun mod de exprimare  Este bine cunoscut faptul ca un simptom integrat in modul de a

    



se comprta al copilului are o semnificatie care trebuie elaborata la nivel constient. Ex: o fetita lansa un geomotoc de harie spre usa ori de cate ori un membru al personalului parasea sala de joc. In joc a fost evocata plecarea fetitei din orasul in care locuia spre spital. Copilul mima numai intoarcerea acasa de la spital. Gheomotocul de hartie o reprezenta pe mama care pleca lasand-o la spital. Jocul ei reprezenta o madalitate de a domina angoasa de separare, inversand rolurile, fiind unul din cei doi parteneri care il lasa pe celalalt sa plece. Numerose alte jocuri au simbolizat situatia.

Grupuri de « Realitate »  Toti copiii aflati intr-un program de recuperare vor  

  

trebui sa participe la aceste grupuri. Toti copiii sunt educabili, fie ei psihotici sau nu. MAUD MANONI si BRUNO BETTELHEIM, afirma pericolul etichetarii in ceea ce periveste debilitatea sau psihoza. Este important pentru copiii psihotici sa se ridice nivelul eficientei. Copiii cu tulburari afective vor participa in grupuri de expresivitate. Individualizarea unui program care sa tina cont de dizarmoniile enorme intre diversele sfere de achizitii.

Gradina copiilor  In acest grup participa copii cu un retard moderat al   

 

limbajului si copii autisti. Varsta mentala: 3-4 ani. Activitati: coloratul, puzzle, incastre.Se favorizeaza activitatile individuale. Limbajul oral este cel care domina atmosfera, educatorii repeta cuvinte pronuntate clar, repeta fraze scurte, folosesc cantecele, miscari, gesturi care intaresc anumite expresii. Se urmareste achizitionarea schemei corporale si a spatialitatii. Se compun jocuri libere si recreative.

Gradina copiilor  Grupul de nivel inferior corespunde nivelului mental

de 2-3 ani.  Exrecitii de imitatie: educatorul arata un gest simplu copilului , atrage atentia asupra lui, determinandu-l ca acesta sa-l imite: ex., atingerea mainilor, gestul de ramas bun, etc.  Exercitii senzorio-motorii : descompunerea si compunerea incastrelor, se folosesc materiale simple.  Repetitia este necesara in sensul asigurarii indispensabile achizitiilor.

Grupul autistilor mari sau al « falsilor adolescenti »  Varste cuprinse intre 10 si 18 ani.  Puberi si prepuberi care nu au progresat din cauza    

unor erori educative sau prin carente de ingrijire. Acesti tineri prezinta ritualuri comportamentale ca aparari obsesionale impotriva psihozei. Pot prezenta agresivitate. Pot fi utilizate tehnici de genul: « primeste si da », « Umple si aduna ». Folosirea limbajului chiar in fata unor tineri aparent necomunicativi, intr-o maniera lenta , repetitiva.

Grupuri de « realitate » si grupuri de « descoperire »  Copiii in numar de 5-6 pot beneficia de scolarizare   



cateva ore pe zi dupa programme specializate. Aplicarea metodei INHELDER de invatare cu scopul de a accelera invatarea operatorie. Se evita punerea in dificultate a copilului, respectarea unor interese particulare. Realizarea de catre educatori a unei atitudini care sa respecte anumite particularitati ale copiilor in timpul invatarii. In grupurile de « descoperire » se fac activitati variate:plimbari, innot, picina, intreceri, etc.

Alte tipuri de ingrijiri specializate  Ortofonia  Reeducarea limbajului scris.  Psihomotricitatea.  Meloterapia  Atelierul de « lut »  Echitatia  Activitati de expresivitate particulare: copilul

povesteste cum a petrecut ziua sau biografia sa.  Maternajul  Baia terapeutica

Copilul izolat

Ajutorul psihopedagogic acordat parintilor cu copii autisti  Ajutorul este acordat pe urmatoarele planuri:  Continut  Trairea psihica  Trairea cotidiana  Atitudini pedagogice  Copilul ca « subiect »

Continutul  « Receptacul al suferintei umane » (HOUZEL,

1991)  Parintii manifesta: revolta, sentimente de nedreptate, culpabilitate, disperare in fata unui copil « ciudat »  Profesionistii manifeste intelegere, ascutare empatica care favorizeaza alianta terapeutica.  Evaluarea creeaza: asteptari, anxiettate, sperante.

Trairea psihica  Posibilitatea creata parintilor de a-si putea exprima     

trairile, angoasele, negarea. Construirea unui spatiu de discutie pentru ca fiecare parinte sa poata spune istoria personala. Comunicarea deschisa a adevarului, menajand pe cat posibila latura narcisica a fiecarui parinte. Evitarea capcanei prin care parintii sunt descalificati. Impartasirea ingrijorarilor legate de moduri in care anturajul manifesta ostilitate fata de acesti copii. Implicarea altor membrii din familie in ingrjirea copilului autist (fratrie).

Trairea cotidiana si atitudini pedagogice  Parintii se confrunta cu dificultati majore:

conduite stereotipe, tulburari de somn, crize de epilepsie, angose nejustificate.  Parinti care accentueaza numai progresele, amplificandu-le pe cele minore.  Parinti care accentueaza numai aspectele negative.  Investirea copilului cu cele mai modeste progrese intareste alianta terapeutica.

Copilul ca « subiect »  Schimbul de cuvinte si activitati reale intre

parinti si copii.  Copilul este ajutat sa exprime anumite trairi personale autentice.  Copilul autist trebuie privit ca o fiinta care poate intelege sensul unor gesturi, ale unei priviri sau semnificatia unor evenimente.  Parintii vor fi ghidati intr-o relatie care implica reactii firesti fata de copilul autist.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA  KLEIN M., (1994), Povestea unei analize de copil,     

Editura Sigmun Freud, Cluj MOSCHINI, LISA B., (2005), Drawing the line: arttherapy with a difficult client, Hoboen, New Jersey MIDENET M., FAVRE J.P., (1979), Psychiatrie infantile à l’usage de l’equipe medico-sociale, Masson RUBIN A.J., (2009), Art-terapia, teorie si tehnica, Editura trei SCHOPLER E., MESIBOV G.,(1994), The Effects of Autism in the Family, New York, Plenum Press WINNICOTT D.W.,(2002), Consultatia terapeutica a copilului, Editura Fundatia Generatia