Insolventa transfrontaliera

www.referat.ro

INSOLVENŢ INSOLVENŢA TRANSFRONTALIERĂ TRANSFRONTALIERĂ

1. Aspecte introductive Dezvoltarea f ără  precedent a comerţ comerţului pe plan mondial, a dus în mod proporţ proporţional la multiplicarea falimentelor internaţ internaţionale (insolvenţ (insolvenţa transfrontalieră transfrontalieră) în ipoteza în care subiecţ subiecţii raportului juridic de comerţ comerţ  internaţ internaţional î şi desf ăşoar ăşoarăă activitatea în mai multe state dar şi în ipoteza când relaţ relaţiile de afaceri ale acestora se realizează realizează  cu parteneri stră străini. Pentru soluţ soluţionarea unor astfel de situaţ situaţii, pe plan mondial a fost

creată creată  Legea

model

referiotare

la

insolvenţţa insolven

transfrontalieră transfrontalieră  adoptată adoptată  de Comisia Naţ Naţiunilor Unite pentru Dreptul comerţ comerţului internaţ internaţional (UNCITRAL), în anul 1997, iar în spaţ spaţiul comunitar s-a nă născut Regulamentul Consiliului Uniunii Europene numă numărul 1346/2000 cu privire la procedurile de insolvenţă insolvenţă ambele  ambele tratate anterior de că către noi. Amplificarea eforturilor de soluţ soluţionare a falimentelor transfrontaliere sub aspectul competen competenţţei jurisdicţ jurisdicţionale şi legislative,

recunoaş recunoaşterea

şi

exequatorul

hotă hotărârilor

 juridicţ  juridicţionale stră străine s-au materializat şi în ţara noastră noastră  prin apariţ apariţia Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea

www.referat.ro

raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei. Înainte de a prezenta acest mecanism juridic, se impune să precizăm care sunt raporturile Legii nr. 637/2002 cu unele acte normative ce au vizat procedura judiciară de lichidare şi falimentul internaţional. a. Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei se interferează  cu Legea nr. 105 /1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Astfel, acest din urmă  text legal cuprinde o dispoziţie cu privire la competenţa instanţelor judiciare române abilitate să  judece falimentul ori altă  procedură  judiciară  privind  încetarea plăţilor în cazul unei societăţi comerciale străine care-şi are sediul social în ţara noastră. În această  situaţie competenţa este stabilită  potrivit principiului actor seguitur forum rei care este consacrată şi de art. 5 din codul de procedură  civilă. În situaţia în care societatea comercială străină î şi are numai un sediu secundar în România ori comerciantul persoană  fizică  desf ăşoară  o activitate cu caracter permanent vom vorbi de o competenţă  relativă reglementată  prin norme dispozitive, instanţele judiciare

www.referat.ro

române pot declara falimentul chiar şi dacă în ţara în care se găseşte sediul principal, ori după  caz domiciliul ori reşedinţa, s-a deschis o procedură de faliment cu precizarea că procedura deschisă în ţara noastră  va viza numai bunurile existente în ţara noastră. Legea nr. 637/2002 se completează în măsura compatibilităţii sale cu dispoziţiile Legii nr. 105 /1992 ţinând seama de faptul că Legea nr. 637/2002 este o lege specială (specialia generalibus derogant). b. Raportul dintre Legea nr. 637/2002 şi Legea nr. 187/2003 privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea  în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunşate în statele membre ale UE. Cu toate că atât Legea 187 din 2003 care a preluat prevederile regulamentului Comunităţii Europene nr.44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor  în materie comercială şi civilă, exclud din sfera lor de aplicare falimentele, concordatele şi alte proceduri similare unele prevederi ale Legii nr. 187/2003 se aplică  în completarea Titlului II din Legea nr. 637/2002 (raporturile cu stale membre ale UE).

www.referat.ro

Punerea în executare a hotărârilor prevăzute de art. 25 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1346 din 2000 privind procedurile de faliment se face în conformitate cu dispoziţiile art. 38-56 din Regulamentul Comunităţii Europene. c. Raporturile dintre Legea nr. 637/2002 şi OG nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine adoptată la Haga în 1961 şi aporbată prin Legea nr. 52/2000. Legea nr. 637/2002 acordă  dreptul instanţei de judecată  de a considera documentele prezentate în scopul sprijinirii cererii de recunoaştere ca fiind valabile şi în situaţia în care nu sunt legalizate. Şi ultima precizare Legea nr. 637/2002 este adaptarea Legii model privind insolvenţa transfrontalieră  prezentată  anterior apărută sub egida UNCITRAL la 30 mai 1997. 2. Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei Prin adoptarea Legii model mai sus menţionate, ţara noastră a ţinut să  armonizeze legislaţia autohtonă  în domeniul insolvenţei

(la

vremea

respectivă  Legea

nr.

64/1995

actulamente Legea nr. 85/2006) cu Convenţia internaţională respectivă.

www.referat.ro

În textul Legii nr. 637/2002 s-a înlocuit sintagma din Legea model „procedura neprincipală” cu sintagma „procedură secundară”, care este utilizată şi în Regulamentul nr. 1346/2000 al UE pentru a crea o uniformitate lingvistico juridică. De asemenea, în ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor străine, sub aspectul reciprocităţii efectelor hotărârilor străine  între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea (aspect prevăzut şi de Legea nr. 105/1992), prin adaptarea textului Legii model la sistemul nostru naţional s-a f ăcut corelaţie cu dispoziţiile Legii nr. 105/992. Cu toate că  Legea UNCITRAL nu statuează  procedura de soluţionare a cererii de recunoaştere, Legea nr. 637/2002 stabileşte că aceasta va fi soluţionată cu precădere şi celeritate,  judecata putând continua, când procedura de citare este legal  îndeplinită, în ziua următoare ori la termene scurte date în cunoştinţa părţilor. Ţara noastră, prin Legea nr. 637/2002 a preluat unele din efectele Legii UNCITRAL cu excepţia suspendării cursului de prescripţie a cererilor şi acţiunilor cu carcter individual privind bunurile, drepturile şi obligaţiile debitorului.

www.referat.ro

a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei; b) norme de procedura in litigii privind raporturile de drept international privat in materia insolventei; c) norme privind conditiile in care autoritatile romane competente solicita si, respectiv, acorda asistenta cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul Romaniei sau al unui stat strain. In sensul Legea nr. 637/2002, raporturile de drept international privat in materia insolventei reprezinta acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa si in conditiile stabilite de aceasta. Legea nr. 637/2002 se aplica in urmatoarele situatii: a) in cazul in care este solicitata asistenta in Romania de catre o instanta straina sau de catre un reprezentant strain, in legatura cu o procedura straina de insolventa; b) in cazul in care este solicitata asistenta intr-un stat strain in legatura cu o procedura care se desfasoara potrivit Legii nr. 85/2006, denumita in continuare procedura romana de insolventa;

www.referat.ro

c) in cazul desfasurarii concomitente a unei proceduri romane de insolventa si a unei proceduri straine de insolventa referitoare la acelasi debitor; d) in cazul in care creditorii sau alte persoane interesate dintrun stat strain sunt interesate sa solicite deschiderea in Romania a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, sau sa participe in cadrul unei proceduri deschise. Legea nr. 637/2002 nu se aplica in cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect: a) banci, cooperative sau alte institutii de credit; b) societati si agenti de asigurare; c) societati de servicii de investitii financiare, organisme de plasament

colectiv

in

valori

mobiliare,

societati

de

administrare a investitiilor; d) societati de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de marfuri, societati de brokeraj, traderi.

www.referat.ro

Definitii Legiuitorul român, în dorinţa de a evita orice confuzie terminologică, a definit termenii care sunt utilizaţi, astfel : a) procedura straina este procedura colectiva, judiciara sau administrativa, care se desfasoara in conformitate cu legislatia in materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura provizorie, in care bunurile si activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante straine, in scopul reorganizarii sau lichidarii activitatii acelui debitor; b) procedura straina principala este procedura straina de insolventa care se desfasoara in statul in care se situeaza centrul principalelor interese ale debitorului; c) procedura straina secundara este procedura straina de insolventa, alta decat cea principala, care se desfasoara in statul in care debitorul isi are stabilit un sediu, in sensul prevazut la lit. p) ; d) centrul principalelor interese ale debitorului este, pana la proba contrarie, dupa caz: - sediul principal al persoanei juridice; - domiciliul profesional al persoanei fizice care exercita o activitate economica sau o profesiune independenta;

www.referat.ro

- domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economica sau o profesiune independenta; e) reprezentant strain este persoana fizica sau juridica, incluzand persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, in cadrul unei proceduri straine, sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor si a activitatii debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei proceduri straine; f) lichidator european este reprezentantul strain al unei proceduri straine de insolventa care este deschisa intr-un stat membru al Uniunii Europene; lista denumirilor lichidatorilor europeni este prevazuta in anexa nr. 3 la lege; g) procedura europeana de insolventa este procedura colectiva determinata de insolventa debitorului, care se deschide intr-un stat membru al Uniunii Europene, antrenand desistarea partiala sau totala a debitorului de conducerea activitatii sale, precum si desemnarea unui lichidator european; lista denumirilor acestor proceduri europene de insolventa este prevazuta in anexa nr. 1 la lege; h) procedura de lichidare este acea procedura de insolventa europeana in care se realizeaza lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci cand procedura respectiva se finalizeaza printr-un concordat, plan de reorganizare sau o

www.referat.ro

alta masura ce pune capat starii de insolventa ori in cazul in care procedura se inchide din cauza lipsei bunurilor; lista denumirilor acestor proceduri este prevazuta in anexa nr. 2 la lege; i) creditor strain este creditorul al carui domiciliu sau, dupa caz, sediu este stabilit intr-un stat strain;  j) reprezentant roman este persoana fizica sau juridica desemnata ca administrator sau lichidator judiciar, in cadrul unei proceduri romane de insolventa, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; k) instanta straina este autoritatea judecatoreasca sau de alta natura, abilitata sa deschida si sa controleze sau sa supravegheze o procedura straina ori sa adopte hotarari in cursul derularii unei asemenea proceduri; l) hotarare - atunci cand este vorba de deschiderea unei proceduri de insolventa sau de desemnarea unui reprezentant - este hotararea oricarei instante competente prin care se deschide o asemenea procedura sau se desemneaza un reprezentant; m) momentul deschiderii procedurii este momentul la care hotararea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar daca aceasta nu are caracter definitiv;

www.referat.ro

n) sediul principal este locul in care se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare a persoanei juridice, chiar daca hotararile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociati din alte state; o) sediul profesional este locul in care functioneaza conducerea activitatii economice ori a exercitarii profesiei independente a persoanei fizice; p) sediul este orice punct de lucru in care debitorul exercita, cu mijloace umane si materiale si cu caracter netranzitoriu,

o

activitate

economica

sau

o

profesie

independenta; q) statul in care se gaseste un bun este: - pentru bunurile corporale - statul pe teritoriul caruia este situat bunul; - pentru bunurile si drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie sa le inscrie intr-un registru public - statul sub a carui autoritate este pastrat registrul; - pentru creante - statul pe teritoriul caruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului creantei, astfel cum este determinat la lit. d).