- CUM SA TE COMPORTI CU PERSONALITATILE DIFICILE.pdf

•••

A-PDF MERGER DEMO

Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

A TReI

,

recomandari

p'sihoterap.euti,

ISB}J:978-973-8291-76-8

www.edituratrei.ro

III 911789738

291768

Psihologie practica Coordonarea colectiei: Vasile Dem. Zamfirescu

Frani caisele erau tot ce mâncam. A izbutit încet-încet sa ma îmblânzeasca ~i am început sa ma comport iara ca o fetita de patru ani, sa ma joc, sa vorbesc ... Dupa pase luni, au venit parintii dupa mine. A fost ceva îngrozitor, caci nu-i mai recunopteam pi nu voiam sa ma despart de in-

Personalitatile dependente

193

firmiera. Parintii mei s-au simtit într-atât de vinovati încât, mai apoi, au intrat în jocul meu ;;i în angoasa mea: nu faceam nici cel mai mic gest fara încuviintarea lor. De atunci nu suport nici cea mai mica despartire ;;i ve;;nic am nevoie de sprijinul ;;i aprobarea celorlalti.

CÂND DEPENDENTA

APARE MASCATA ...

Ca si în cazul altor tipuri de personalitate, si aici exista forme de dependenta, mai discrete, ce transpar numai în anumite situatii, amintind de regula circumstantele în care respectiva persoana s-a dovedit dependenta. S-o ascultam pe Martine, treizeci si opt de ani, functionara. Sunt o fiinta autonoma, mai cu seama în relatiile cu prietenii, ori la slujba. Superiorii nu ;;ovaie sa îmi încredinteze sarcini importante i'i aceasta nu ma înspaimântâ deloc. Toate problemele mele vin însa din viata sentimentala. Atâta timp cât nu ma implic prea mult, totul este bine; dar în clipa în care cineva începe sa Însemne enorm pentru mine, ma fortez sa nu devin lin crampon. Si întotdeauna a trebuit sa lupt cu dorinta de a avea o relatie fuzionala. Nu este nici un secret: tata a parasit-o pe mama, care nu era îndeajuns de tandra cu el. Copiii i-au fost încredintati mamei, numai ca nici cu noi nu era prea afectuoasa, aiia ca eu cautam mereu afectiunea profesorilor, a colegilor de clasa i'i a tuturor adultilor pe care îi i'tiam, ca sa ma încredintez ca eram totui'i o fetita interesanta, dei'i mama nu-mi acorda mare atentie ...

Î~ alte cazuri, tocmai refuzul exagerat al dependentei, al oricarei forme de regresie, chiar temporara, poate dezvalui faptul ca, în fond, subiectul se simte vulnerabil si se îndoieste de el. Iata destainuirea lui Eric, cincizeci de ani, director al unei mici întreprinderi. Stiu ca este ceva în neregula cu mult prea impetuoasa mea dorinta de independenta: de doua ori în viata am avut probleme serioase:o data când am ramas i'0mer vreme de un an, i'i a doua oara când m-am îmbolnavit destul de grav. În ambele cazuri a trebuit

194

Franc;ois Lelord si Christophe Andre

sa ma las în seama celorlalti, a prietenilor ~i afamiliei. Ei bine, va asigur ca departe de a ma lini~ti, gândul de a fi ajutat ma panica. Mi se parea ca sunt un parazit, ca situatia se prelungea la nesfâr~it, fara ca eu sa mai pot ie~i vreodata din ea. Cei din jur nu izbuteau sa înteleaga de ce eram atât de morocanos ... Mult mai târziu, când am chibzuit la toate acestea, le-am putut explica de ce... Dar acum ~tiu ca nu mai trebuie sa cultiv independenta ca unica valoare ~i semn al fortei unui individ ...

În fine, câteodata personalitatile dependente apar ca niste persoane amabile, complezente, care nu te contrazic niciodata, gata oricând sa-ti faca un serviciu, chiar daca aceasta le incomodeaza ... Schitând portretul celui pe care-l numeste "complezentul" Ieophrast descrie acest comportament astfel: "Cel care are aceasta pasiune, oricât de departe s-ar afla, în clipa în care zareste pe cineva în piata, se napusteste catre el strigând: «Iata un om de bine!», îl abordeaza, îl admira pâna si în cele mai marunte lucruri, îl tine cu mâinile amândoua, de frica sa nu-i scape; si dupa ce a facut câtiva pasi cu el, cu multa curtenie îl întreaba când îl mai poate vedea si, în fine, se desparte de el, aducându-i laude mii ... " Dar încetul cu încetul, interlocutorului i se dezvaluie inepuizabila nevoie afectiva a acestor persoane, dar si faptul ca sunt exigente si acaparatoare uneori ... Si atunci cauta sa se îndeparteze ...

CÂND DEPENDENTA

DEVINE MALADIE

Daca tendintele de dependenta sunt prezente, în mod normal, în fiecare din noi, uneori acestea reprezinta tot atâtea feluri patologice de a fi si au consecinte deosebit de neplacute pentru individ. Când aceasta tendinta este exacerbata, ea face ca exigentele subiectului fata de propriul anturaj sa creasca. Fata de ceilalti, poate fi exercitata o presiune puternica extrem de culpabilizanta, gen: "Nu poti sa ma parasesti, caci daca mi se întâmpla ceva, tu vei fi raspunzator." Studiile facute în

Personalitatile dependente

195

rândul persoanelor supuse unui consult psihiatrie au aratat ca între 25 si 50% din acestea prezentau trasaturi de personalitate dependenta2, în timp ce se estimeaza ca, în rândul întregii populatii, acest procent este de numai 2,5%, majoritatea femei. Trasaturile de personalitate dependenta sl.mt extrem de des întâlnite3 la pacientii deprimati si la agorafobi care, de altminteri, ridica numeroase probleme terapeutilor. Trasaturi de personalitate dependenta pot fi regasite si în multe alte tulburari de personalitate, precum si la personalitatile histrionice si evitante, de care vom vorbi ceva mai încolo. Terapeutii de familie au mai observat ca personalitatile dependente îsi aleg de multe ori parteneri patologiei, posesivi si dominatori. Multe femei batute, barbati alcoolici s-au dovedit a fi personalitati dependente. În fine, mai trebuie aratat ca persoana dependenta, convinsa fiind ca nu se poate descurca singura, dupa o perioada de timp sfârseste prin a deveni într-adevar incapabila. Sa o ascultam pe Lucie, saizeci si sase de ani, pensionara. Dupa ce mi-a murit sotul, viata mea a devenit un adevarat co~mar: caci realizasem ca eram o infirma din punct de vedere social. Niciodata nu fusesem la o banca ori la notar singura. Nu ~tiam sa folosesc carnetul de cecuri, sa ma uit pe o harta rutiera, sa completez o declaratie de impozit. Caci sotul meu era cel ce se ocupa de tot. A~a ca a trebuit sa învat totul singura. Si eram tentata sa ma agat iar de cineva, sa caut sprijin în afara, sa chem întreaga lume în ajutor. Dar psihiatrul meu, la care apelasem din cauza depresiei grave pe care o facusem, m-a sfatuit ferm sa nu fac aceasta ~i m-a ajutat sa învat sa îmi port singura de grija. Mi-au trebuit mai multi ani, dar cred ca am izbutit. L. C. Morey, "Personality Disorders în DSM III and DSM IIIR: Convergence Coverage and Internal Consistency", American foumal of Psychiatry, 1988, pp. 145,573-578. 3 R. J. Reich, R. Noyes. E. Troughton, "Dependant Personality Associated with Phobic Avoidance in Patients with Panic Disorders", American foumal of Psychiatry, 1987, pp. 323-326. 2

196

Franinade spalat vase ;>ile spala chiar ea pe cele care nu intra în ma;>ina.Numai ca trânte;>te obiectele ;>i face un zgomot infernal. Când, enervat, ma ridic din fotoliu ;>i-ipropun sa o ajut, ea, cu un aer ursuz, îmi raspunde ca nu este nevoie, ca se descurca ;>i singura ;>ide altminteri nici nu a;>;>tisa aranjez lucrurile la fel de bine pe cât o face ea. A;>aca îmi reiau locul în fotoliu, iar ea sfâr;>e;>te treabajacând ceva mai putin zgomot, numai ca în seara urmatoare o ia de la capat. Când îi spun ca face prea mult zgomot, îmi raspunde ca nu am decât sa ma plimb un pic daca nu-mi convine. Am sfâr;>itprin a aborda aceasta problema într-una din ;>edintele de terapie. A trecut multa vreme pâna când am reu;>itsa o fac pe Martine sa marturiseasca ca serile era nervoasa pe mine pentru ca nu-i prea vorbeam. Asta-i chiar culmea, caci eu eram cel care încerca zadarnic sa scoata câteva cuvinte de la ea. Si am înteles ca zgomotul pe care-l facea spalând vasele "era un mod de a ma pedepsi" ;>ica era plina de resentimente împotriva mea, iar încercarile mele de a ameliora lucrurile nu vor duce nicaieri caci îmi purta mult prea multa ranchiuna .. Cred ca nu sunt sotul pe care ;>i-ldorea ;>ica oricât ne-am chinui nu vom reu;>isa ne întelegem. Acum suntem în divort, iar terapeutul încearca sa ne ajute pentru ca nici unul din noi sa nu fie afectat prea tare.

Acest exemplu aminteste, înainte de toate, ca o terapie de cuplu nu are drept unic tel acela de a face ca doi oameni sa ramâna cu orice pret împreuna, ci sa-i si ajute sa se desparta câteodata. Exemplul Martinei ne arata ca uneori comportamentele pasiv-agresive îndeplinesc rolul de represalii si ca respectiva persoana nu doreste neapara~ o explicatie care ar priva-o de acest mijloc de a se razbuna. In cazul acesta atra-

Personalitatile pasiv-agresive

219

geti-i atentia asupra comportamentului ei, si atunci nu va putea sustine ca nu o face intentionat. Daca Herve i-ar fi spus Martinei: "faci un zgomot infernal, am impresia ca în felul acesta încerci sa-mi spui ceva", ea ar fi negat, desigur, dar ar fi simtit o anume retinere în a continua sa faca zgomot. O alta varianta a acestei situatii este binecunoscuta: "De ce esti bosumflata?" "Ti se pare, nu sunt deloc bosumflata." (Dar am sa fiu 1.'1.treaga seara, si aceasta pentru ca nici nu te-ai uitat la mine în tim pul cinei cu prietenii tai.) • Sa le reamintiti regulile jocului În prezent, copiii sunt educati într-o maniera mai putin autoritara decât acum una sau doua generatii. Comparati educatia pe care ati primit-o de la parintii vostri, cu cea pe care o dati copiilor vostri. Veti constata ca le lasati mai multa libertate micutilor vostri decât cea care va era acordata voua, când aveati aceeasi vârsta ca ei. Le mai interzice, oare, cineva copiilor sa vorbeasca când sunt la masa sau le cere sa raspunda numai când sunt întrebati? În acelasi fel se desfasoara lucrurile si la scoala: pedepsele sunt din ce în ce mai rare, profesorii si faimosul pedagog nu mai trezesc spaima nimanui, cum se întâmpla generatii de-a rândul. În clasa copiii sunt gata sa discute ce le propune profesorul, care-i invita, de altminteri, sa o faca, si ei se exprima mai mult. Chiar în armata, bastionul istoric al autoritatii, povestile cu subofiteri autori tari nu mai stârnesc hazul nimanui, caci corespund din ce în ce mai putin realitatii. Altfel spus, noile generatii s-au deprins înca din copilarie sa se exprime si sa participe. Dar ce se întâmpla atunci când pasesc într-o alta lume, o data cu angajarea si când se confrunta cu un sef autoritar? Nu încape îndoiala ca vor tolera aceasta situatie mai putin bine decât generatiile precedente, care înca din copilarie erau deprinse cu parinti autoritari, mai apoi cu profesori autoritari si apoi cu un subofiter autoritar. Astazi, pentru multi tineri, lumea în care pasesc o data cu angajarea constituie o prima experienta de constrângeri ce trebuie acceptate fara discutie.

220

Franc;:oisLelord 9i Christophe Andn§

Deci, nu este de mirare ca multi subalterni nu suporta sa fie "comandati" 9i pun în chestiune chiar legitimitatea superiorului lor. Mai mult, deseori tinerii salariati au un nivel de calificare pe care ;;efullor nu-l avea când era la vârsta lor, ;;i acesta este înca un motiv pentru care ei discuta deciziile. A;;a se face ca ei î;;imanifesta nemultumirea prin comportamente pasiv-agresive, o exprimare directa parându-li-se mult prea riscanta, data fiind situatia de pe piata muncii. Prin urmare, nu putem decât sa încurajam un management participativ, caci acesta corespunde deprinderilor ;;i nevoilor tinerei generatii, dar ;;i valorilor unei societati ce favorizeaza raporturi mai egalitare, în familie, la ;;coala, în cuplu, chiar ;;i în relatia medic-pacient, în care acesta din urma dore;;te sa-i fie explicate deciziile medicale3. Acest lucru nu este întotdeauna posibil, iar comportamentele pasiv-agresive vor continua sa existe câta vreme vor exista ;;i relatiile de autoritate. Când va confruntati cu repetate comportamente cu rea-vointa, poate fi util sa-i reamintiti respectivei persoane regulile jocului. Va propunem un mic discurs managerialla care puteti recurge în cazul în care va aflati în fata unui colaborator pasiv-agresiv, ;;i când toate tentativele de conciliere au dat gre;;. Obiectivul esential este de a elibera raportul de autoritate de pasiuni. "Atitudinea pe care o aveti la lucru de câteva saptamâni îmi da de gândit: ;;i iata câteva exemple ... (faceti o descriere a unor comportamente precise). Mi se pare ca nu acceptati faptul ca eu a;;tept sa va îndepliniti sarcinile pe care vi le-am încredintat (va exprimati punctul de vedere). V-am dat ocazia sa va exprimati punctul de vedere, dar nu ati facut-o (descrierea unui comportament anume), îmi dau seama ca nu va este u90r sa faceti o munca ce nu este întotdeauna placuta, pe care poate o considerati ca fiind devalorizanta (expresia empatiei). Dar tre3

C. Andre, F. Lelord, P. U'geron, Chers Pacients - Petit tmite de communication il l'usage des medicins, Paris, Edition de Quotidien du medicin, 1994.

Personalitatile pasiv-agresive

221

buie sa va reamintesc una din regulile acestui joc. Sunteti platit ca sa va faceti treaba cât mai bine (reamintiti regula jocului). Nu este o regula tocmai simpla ori placuta, ~i aveti tot dreptul sa va gânditi ca ati merita o alta slujba, ceva mai interesanta (expresia empatiei). Este posibil. Poate considerati ca nici nu sunt îndeajuns de competent pentru a va fi ~ef ~i aveti libertatea de a gândi acest lucru (expresia empatiei). Dar daca doriti sa lucrati în continuare cu mine, este de preferat sa acceptati regula (îi reamintiti regula jocului). Prin urmare, iata ce a~tept de la dvs. pe viitor ... " Acest discurs contine doua mesaje: - îi aratati celuilalt ca îi acordati atentie, ca îl priviti ca pe o fiinta care î~i are propriile emotii ~i gânduri; - îi reamintiti ca relatia de autoritate dintre voi nu este personala, nu are la baza presupusa voastra superioritate, ci este o regula de joc independenta de el ~i de voi, o regula impusa de situatie. Nu suntem într-atât de naivi încât sa credem ca UIl discurs de acest gen va rezolva toate problemele, dar va recomandam sa încercati. N erecomandabil • Sa va prefaceti ca nu le-ati remarcat împotrivirea Daca partenerul de viata sau colaboratorul vostru sta bosumflat, puteti fi tentati sa nu reactionati în nici un fel, a~teptând sa-i treaca. În majoritatea cazurilor însa, adoptarea unei asemenea atitudini se dovede~te a fi o gre~eaIa. Nu uitati ca un comportament pasiv-agresiv reprezinta un mod de a va transmite ceva. Daca va prefaceti ca nu percepeti nici un mesaj, celalalt va fi înclinat sa-~i intensifice represaliile, pâna când va trezi o reactie. A~adar, daca ati remarcat ceva ce aduce a rea-vointa, îmbufnare, a represalii mascate reactionati imediat printr-o întrebare. De pilda, când sotul sau sotia are un aer posac, întrebati: "Mi se pare ca e~ti suparat(a), ma în~el?" Prin aceasta întrebare îl împiedicati pe celalalt sa se instaleze confortabil în propriul comporta-

222

Fran~ois Lelord si Christophe Andre

ment pasiv-agresiv. În cazul unei relatii de durata (sot sau sotie, colaborator) în felul acesta îl veti determina pe celalalt sa-si exprime deschis punctele de· dezacord. • Sa le criticati aidoma unui parinte Comportamentul pasiv-agresiv este o forma de revolta împotriva autoritatii. Primul nostru model de autoritate a fost al parintilor, ceea ce explica doua lucruri: - avem tendinta de a ne formula criticile în felul în care o faceau si parintii nostri, folosindu-ne adica de un discurs moralizator, care face apel la notiunile de bine si de rau. - ne irita criticile astfel formulate, tocmai pentru ca nu suportam sa fim tratati ca niste copii. Când va formulati criticile, încercati, asadar, sa evitati formule precum: "Comportamentul dvs. este inadmisibil", "Este rusinos", "Nu este bine ce faceti". În loc de a face uz de notiunile de bine si de rau, este preferabil sa mentionati consecintele comportamentului pe care-l criticati. Nu-i spuneti: "Iar ati întârziat. Este inadmisibil. Sunteti nepoliticos cu toata lumea" (discurs moralizator). Spuneti-i: "Iar ati întârziat la sedinta. Deranjati astfel întreaga echipa de la lucru (consecintele asupra muncii), iar pe mine ma supara acest lucru" (consecintele asupra voastra).

Problema este ca discursul moralizator este cel ce ne vine spontan pe buze, pentru ca am fost deprinsi cu acest tip de discurs întreaga copilarie si adolescenta. • Sa va lasati antrenat în jocul represaliilor reciproce Sa O ascultam pe Marie-Paule, saisprezece ani, povestindu-i terapeutului ei despre relatia cu propria mama, care a divortat si are un nou partener. Cum ma scoate din sarite faptul ca mama îsi petrece atâtea seri cu noul ei iubit, fac în asa fel încât sa ma întorc acasa mai târziu ca ea, ceea ce o nelinisteste. Urmarea este ca îmi da mai putini bani de buzunar, sperând, cred, ca voi sta mai mult pe-acasa. (Se însa-

Personalitatile pasiv-agresive

223

Ia caci am un prieten care ma invita mereu sa iepim.) Eu ripostez "uitând" sa o ajut la treburile casnice. Mama rrlspunde "uitând" sa-mi spele rufele. Stau ore întregi de vorba la telefon, pi ptiu ca m-a anuntat ca va lipsi tot aceasta o enerveaza. Rezultatul: week-end-ul, caci pleaca cu prietenul ei. Adevarul este ca atmosfera de-acasa este irespirabila.

Marie-Paule ~imama ei sunt antrenate într-un joc al represaliilor reciproce, cum se întâmpla adesea în viata familiala sau conjugala. De remarcat este faptul ca adevarata miza a întregii situatii - Marie-Paule ar dori ca mama ei sa-i acorde mai multa atentie - n-a fost niciodata re cunoscuta ~i exprimata deschis de aceasta adolescenta rebela. Fara îndoiala pentru ca ea refuza sa-si recunoasca nevoia de afectiune si de a i se acorda interes, considerându-se pesemne o persoana adulta. În aceasta situatie terapeutul a ajutat-o sa constientizeze ca avea înca nevoie de mama ei si, apoi, a îndemnat-o sa-i marturiseasca acest lucru si mamei. Cum sa ne purtam cu personalitatile

pasiv-agresive

Recomandabil • • • •

Sa fiti amabil. Sa le cereti parerea de câte ori este posibil. Sa le ajutati sa se exprime deschis. Sa le reamintiti regulile jocului.

N erecomandabil • Sa va prefaceti ca nu i-ati remarcat împotrivirea. • Sa le criticati aidoma unui parinte. • Sa va lasati antrenati în jocul represaliilor reciproce. Daca va este sot sau sotie: încercati sa-I(o) determinati sa se

exprime deschis. Daca va este patron: schimbati-va locul de munca, caci va poate târî si pe dvs. în caderea lui. Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol înainte de a va întâlni cu el.

sa ne-I

224

Fran