Managementul Riscului de Creditare La BCR

Managementul riscului de creditare

Coordonator proiect: Prof. Univ. Dr. Vasile Cocris

Masterand: Andrei Cristian Naiman

Iasi, martie 2011

Managementul riscului de creditare

Cuprins: Introducere.............................................................................................................3 1. Gestionarea riscurilor bancare………………………………………………3 1.1.

Definirea riscurilor bancare…………………………………………………….3

1.2.

Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................4

1.3.

Gestionarea sau managementul riscurilor bancare..............................................7

1.4.

Abordări teoretice ale riscului de credit………………………………………..7

2. Supravegherea şi reglementarea bancară-condiţie esenţială pentru prevenirea riscurilor..........................................................................................................8 3. Studiu de caz :Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A. ................................................................................................11 3.1.

Activitatea de creditare a B.C.R. ......................................................................11

3.2.

Administrarea riscului în cadrul B.C.R. ...........................................................12

3.3.

Activitatea de creditare a Băncii Comerciale Române şi gestionarea riscurilor aferente acesteia în perioada 2005-2010……………………………..…14

3.4.

Analiza riscului de credit în cadrul BCR Erste.................................................18

3.5.

Expunerea la riscul de credit a BCR Erste……………………………………21

Concluzii ……………………………………………………………………….23 Bibliografie……………………………………………………………………..26

Page 2

Managementul riscului de creditare

Introducere Evoluţia sectorului financiar-bancar pe parcursul ultimelor decade a fost marcată de schimbări majore ale mediului de afaceri, datorate în principal privatizării, diminuării restricţiilor legislative şi modificărilor tehnologice survenite în cadrul acestui sector economic, în multe ţări europene, inclusive în România. Schimbările apărute în cadrul ofertei de produse şi servicii financiar-bancare au fost stimulate de modificările coordonatelor cererii, constând în creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare a consumatorilor, precum şi de un nivel îmbunătăţit de informare a consumatorilor cu privire la noile instituţii financiare intrate pe piaţă şi oferta acestora. Aceste aspecte au suferit însă modificări drastice datorita urmărilor atât de mediatizatei crize economice. Lucrarea de faţă, abordează problematica complexă a riscului bancar, mai exact a riscului de creditare, care însoţeşte ca o umbră dezvoltarea şi prosperitatea băncilor, în contextul dinamic şi diversificat al mecanismelor economiei de piaţă. Creditul bancar, principalul produs al societăţilor bancare, reprezintă modalitatea esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a dorinţei de participare a acestora la dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Pornind de la etimologia cuvântului credit, activitatea de creditare are la bază încrederea şi cunoaşterea reciprocă între parteneri, respectiv client şi bancă. Acest lucru nu elimină însa riscul ce stă la baza activităţii de creditare. Este adevărat că cine nu riscă nu câştigă, dar tot atât de adevărat este că asumarea superficială sau parţială a riscului nu înseamnă întotdeauna garanţia câştigului aşteptat. Incertitudinea şi riscul însoţesc orice activitate. De aceea singura alternativă realistă pentru indivizi şi societate este de consolidare a abilităţii de a accepta şi a înfrunta realitatea riscurilor.

1. Gestionarea riscurilor bancare 1.1. Definirea riscurilor bancare: În activitatea pe care o desfăşoară orice bancă într-o economie de piaţă, aceasta se confruntă cu probleme de risc şi incertitudine. Scopul activităţii băncilor, ca societăţi comerciale, este maximizarea profitului în condiţiile minimizării riscurilor. Cum relaţia riscprofit este indisociabilă, trebuie ca băncile să-şi asume o doză oarecare de risc, cu condiţia ca mărimea acestuia să fie menţinută în limite controlabile. Riscul există permanent, el insoţeşte ca o umbră toate operaţiunile băncii şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile care i se oferă. Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere. Noţiunea de risc poate fi definită şi ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilităţii de câştig sau pierdere. Francezii Michael Rouch şi Gerard Naullen, în cartea lor “Le control de gestion bancaire et financiere”, definesc riscul ca un angajament purtând o incertitudine dată, cu o probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea din urmă degradare sau pierdere. Riscul bancar are două componente: Page 3

Managementul riscului de creditare

 

Incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor; Expunerea la pierdere. Dacă nu se manifestă ambele componente, nu putem vorbi despre risc. De exemplu, o bancă ce acordă un împrumut se confruntă cu incertitudinea rambursării la scadenţă, chiar dacă există garanţia, datorită posibilităţii reducerii valorii acesteia în timp şi/sau a mărimii costurilor de execuţie a acesteia. Banca îşi asumă riscul deoarece este expusă la incertitudine. Putem afirma că riscul descrie situaţiile prin care factorii externi sau interni băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia. În activitatea de conducere şi supraveghere a riscului bancar, se recomandă folosirea unei metodologii care utilizează o procedură în patru etape: identificarea şi analiza riscului, controlul sau eliminarea riscului, asumarea riscului şi transferul riscului. Această metodologie pleacă de la ideea că riscul este un fenomen care poate apărea pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor bancare şi poate provoca efecte negative asupra activităţilor, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea funcţionalităţii băncii. Managementul riscului trebuie să ţină seama că acesta poate fi provocat atât în interiorul băncii, de către clienţi, cât şi din cauza mediului concurenţial extern. Managementul riscului se manifestă într-o anume proporţionalitate între volumul profitului şi nivelul riscului. În acest sens există două strategii clasice. O bancă poate sa-şi asume conştient riscuri mari atunci când are ca obiectiv pentru anul următor dublarea profiturilor. Acest lucru se poate realiza prin creşterea marjei dobânzii şi prin creşterea depozitelor la vedere în totalul resurselor. Există şi o a doua alternativă, in care o bancă poate să decidă realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizării riscurilor, asigurându-şi, în consecinţă, profituri mici, dar sigure.

1.2. Clasificarea riscurilor bancare: 1.2.1. In functie de gradul de expunere la risc: 



riscuri pure - expunerea este generata de activitatile si procesele bancare cu potential de a se produce evenimente care sa se soldeze cu 525d318f piedri. Astfel de evenimente pot fi fraudele in efectuarea unor plati, accidentarea in cadere a unui client intr-una din agentiile bancii( ceea ce da nastere unei raspunderi civile a bancii) sau degradarea mediului ambient de catre active dobandite de banca in urma exercitarii unor drepturi de ipoteca( incalcarea normelor de poluare,etc.). riscuri lucrative(speculative) - expunerea este generata de incercarea de a obtine profit mai mare. Aceasta expunere poate genera si cheltuieli suplimentare si de ci potential si pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuasa a activelor bancare.

1.2.2. In functie de caracteristica bancara: a. riscuri financiare: Page 4

Managementul riscului de creditare

 riscuri in sistemele de plati: 



riscul de creditare - este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase daca expunerea la risc este substantiala. Indicatorii traditionali sunt mai putin folositi deoarece ei afecteaza negativ rentabilitatea bancii. Ei se pot dovedi utili in analize temporale si comparatii interbancare. Indicatorii obiectiv, monitorizati atent, pot semnaliza in avans aparitia unor probleme pe parcursul procesului daca limitele sunt depasite pentru mai multi dintre ei. riscul de lichiditate - indicatorii traditionali ai riscului de lichiditate tind sa se concentreze asupra lichiditatii activelor bancare.Indicatorii obiectiv urmaresc indeosebi evolutia corelata a activelor lichide si a pasivelor immediate. Din practica rezulta ca cel mai bun este indicatorul derivat ce raporteaza diferenta dintre activele lichide si imprumuturi (de PE piata si de la banca centrala) la o marime care sa reprezinte nevoile potentiale de lichiditate( de exemplu depozitele volatile).  riscuri de piata:





riscul ratei dobanzii - reprezinta riscul diminuarii veniturilor bancare si deci si a profitului ca urmare a miscarii ratei dobanzii. Riscul dobanzii afecteaza PE toti participantii la relatiile de credit, dar angajarea bancii deopotriva si in calitate de debitor si in calitate de creditor determina o angajare extrem de riscanta a bancilor. Pe de alta parte bancile se angajeaza nu numai in operatiuni curente sau PE termen scurt, ci si in operatiuni PE termen lung, in conditiile in care nivelul dobanzii stabilit parcurge numeroase momente in care sa aduca situatii dezavantajoase pentru banci. riscul ratei de schimb - riscul de a inregistra pierderi decurgand din evolutia cursului de schimb. In epoca moderna, stabilirea cursului de schimb are la baza teoria paritatii puterii de cumparare conform careia un bun identic, produs oriunde, are acelasi pret. Rezulta ca modificarile preturilor interne vor determina modificari ale cursului de schimb.  riscul de faliment - riscul de capital sau riscul de indatorare exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii. Intre toate aceste grupe de risc se exercita o interactiune permanenta deoarece ele exprima doar aspecte diferite ale aceluiasi potential de risc - operatiile bancare curente. b. riscuri de prestare  riscul operational - exprima probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil. In acest context sunt importante atat oferta de servicii cat si capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii. Page 5

Managementul riscului de creditare

 riscul tehnologic - este asociat calitatii si structurii ofertei de produse financiare care au si ele un ciclu de viata propriu si tind sa fie inlocuite de produse mai performante. Alegerea incorecta a momentului scoaterii de PE piata a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative si exista in permanenta riscul ca momentul ales sa nu fie cel mai adecvat din punctul de vedere al maximizarii profitului bancar.  riscul produsului nou - este asociat inovarilor in sfera produselor financiare. Exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor evenimente adverse, precum: situarea cererii sub nivelul anticipat sau depasirea nivelului planificat al costurilor specifice, lipsa de profesionalism a echipei manageriale etc.  riscul strategic - exprima probabilitatea de a nu alege strategia optima in conditiile date. Este inerent oricarei selectii de piete, produse si zone geografice PE care o implica definirea strategiei bancii intr-un mediu complex. c. riscuri ambientale  riscul de frauda - este un risc de ordin intern si exprima de fapt probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor bancii de catre angajatii acesteia.  riscul economic - riscul economic este asociat evolutiei mediului economic in care actioneaza banca si clientii acesteia. Exprima probabilitatea diminuarii performantei bancii ca urmare a unei evolutii adverse a conditiilor de mediu. Aceasta influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea resurselor si potentialul de risc.  riscul concurential - exprima probabilitatea reducerii profitului in conditiile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. Este inerent activitatii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite PE piata de o banca sunt oferite si de alte institutii financiare.  riscul legal - reflecta faptul ca bancile trebuie sa opereze in contextul stabilit de reglementarile legale in vigoare chiar daca acestea le creaza un dezavantaj competitiv fata de alte institutii financiare concurente. 1.2.3. In functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar: 



riscuri diversificabile - ajung sa fierelativ nesemnificative atunci cand sunt combinate suficient de multe pozitii bilantiere pentru ca legea numerelor mari sa fie activata. Problema principala este ca niciodata nu putem spune ce inseamna "suficient de multe pozitii", dar este demn de retinut faptul ca putem reduce expunerea globala a unei banci la un anume tip de risc, marind suficient numarul operatiilor si partenerilor susceptibili a genera acel risc. riscuri nediversificabile - raman relativ semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.

Page 6

Managementul riscului de creditare

1.3. Gestionarea sau managementul riscurilor bancare: Ştiinta managementului se bazează pe acumularea unei experienţe trecute şi pe necesitatea stringenta a găsirii unor soluţii pentru o mai buna organizare şi conducere a proceselor din ce în ce mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasă a societăţii umane în ansamblul său. Americanii Reece şi O’Grady definesc managementul ca fiind” procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopului organizării”. Unul din pionierii care reuşesc să facă o sintetizare a proceselor de management şi care au şi definit pentru, prima data 5 funcţii ale managementului (previziunea, organizarea, comanda, conducerea şi controlul) este Henry Fayol. Managementul bancar se supune şi el legităţilor generale ale ştiinţei managementului, dar are, în acelasi timp, sisteme, tehnici şi metode specifice, precum şi modalităţi de conducere adecvate. Activitatea bancară comportă un risc, ceea ce conferă, de asemenea, o anumită specificitate procesului de management. În cazul băncilor, adoptarea deciziilor privind relaţia rezultat-risc constituie un obiectiv central al managementului, care se consideră rezolvat în măsura în care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea şi consolidarea băncii. Punând în discuţie structura managementului bancar, există cinci domenii ale managementului băncii care redau esenţa activităţii bancare : Primele doua domenii, respectiv managementul activelor şi pasivelor bancare, redau de fapt întreaga cuprindere a bilanţului băncii. Gestionarea activelor şi pasivelor bancare constă, pentru o bancă, în determinarea unei situaţii ideale exprimate prin dimensiune şi structură, precum şi în luarea deciziilor ce-i permit să atingă această situaţie ideală ; Managementul riscurilor bancare este foarte important pentru că orice operatiune bancară are o doză de risc şi aceasta trebuie să intre obligatoriu în atenţia managerilor din activitatea specifică ; Resursele umane reprezintă în bănci resursa cea mai importantă, care produce, prin prestaţia proprie, valori şi profit ; Marketingul este indispensabil în bănci, pentru că pe această cale banca poate cunoaşte cerinţele pieţei, respectiv ale clienţilor, şi poate organiza corespunzător procesul de vânzare a produselor şi serviciilor proprii şi poate monitoriza concurenţa ; Managementul performanţelor proprii este un domeniu foarte important şi necesar oricărei bănci, scopul final al acesteia fiind obţinerea de profit. 1.4. Abordări teoretice ale riscului de credit Având în vedere că principala operaţiune efectuată de băncile comerciale este acordarea de credite, riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituţie financiară. Riscul de credit se defineşte prin pierderile suferite de un agent economic datorită neîncasării la scadenţă a fluxului de venituri anticipat, ca urmare a deteriorării calităţii de creditare al debitorului. Din această perspectivă, riscul de credit are două coordonate: Page 7

Managementul riscului de creditare



Dimensiunea riscului ce denotă mărimea pierderii suferite de creditor ca urmare a imposibilităţii debitorului de a rambursa creditul  Calitatea riscului ce rezultă atât din posibilitatea ca neplata să aibă loc, cât şi din garanţiile care pot reduce pierderea, în cazul neplăţii. Neachitarea unei datorii reprezintă un eveniment nesigur. În plus, expunerile viitoare nu sunt cunoscute cu certitudine decât la scadenţă deoarece acordarea creditelor pe baza unor programe de rambursare stabilite pe baze contractuale ferme sunt aplicabile numai într-un număr redus de cazuri. Rambursarea anticipată a creditelor contractate prezintă un risc de credit, deoarece în această situaţie banca trebuie să-şi asigure refinanţarea venitului nerealizat şi să-şi acopere cheltuielile ocazionate de acordarea împrumutului respectiv. Incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de:  Mediul înconjurător al firmei debitoare (totalitatea factorilor de natură economică, politică, socială, situaţia sectorului în care activează firma);  Factori interni ai firmei : calitatea şi moralitatea managementului, incapacitatea firmei de a se adapta cerinţelor pieţei ;  Dereglări în activitatea firmei ca urmare a neîncasării creanţelor de la beneficiari .

2. Supravegherea şi reglementarea bancară-condiţie esenţială pentru prevenirea riscurilor 2.1. Reglementări bancare internaţionale - Acordul Basel II Comitetul de la Basel de Supraveghere Bancară este un organism internaţional format din reprezentanţii autorităţilor de supraveghere bancară şi ai băncilor centrale din principalele ţări industrializate (grupul celor 10), care-şi desfăşoară activitatea prin întruniri periodice efectuate la sediul Băncii Reglementelor Internaţionale de la Basel. Comitetul de la Basel a elaborat proiectul unui nou Acord privind capitalul minim al societăţilor bancare ca fiind 5 milioane euro. În plan macroeconomic, se doreşte o stabilitate a pieţei financiare internaţionale printr-un management al riscului mai eficient. Faţă de Acordul Basel I, care lua în calcul doar riscul de credit şi de piaţă, Basel II introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de credit, cât mai ales pentru riscul operaţional pentru determinarea nivelului de capital adecvat. Astfel, Noul Acord de la Basel se axează pe trei piloni: cerinţe privind capitalul minim, procesul de supraveghere prudenţială şi disciplina de piaţă. Pilonul 1 - Cerinte minime de capital În Noul acord se menţine definiţia capitalului şi a necesarului minim de 8% din activele ponderate la risc, calculate ţinând cont atât de riscul de credit, cât şi de riscul de piaţă şi cel operaţional, însă se perfecţionează metodele de evaluare ale riscului. Astfel încât cerinţa de capital va avea trei componente care se determină separat: cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de credit (CR), cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de piaţă (MR) şi cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional (OR). Page 8

Managementul riscului de creditare

sursa : Revista BCR ” NR 1-2/2006

Din figura anterioară se deduce că rata minimă de capital a băncii sau rata de adecvare a capitalului se va calcula după formula :

Aşa cum se poate observa din această formulă, pentru stabilirea ratei de adecvare a capitalului este nevoie să se măsoare efectele fiecărei categorii de risc asupra capitalului, iar pentru evaluarea fiecărei categorii de risc, noul Acord prevede mai multe variante: Pentru riscul de credit, Basel II pune la dispoziţia băncilor trei abordări pentru calcularea capitalului minim necesar acoperirii riscului, şi anume: abordarea standardizată (prin ratinguri, evaluări externe băncii), abordarea de bază IRB (sistemul intern de rating al băncii-internal ratings-based) şi abordarea avansată IRB (bazată, de asemenea, pe sistemul intern de rating, dar într-o mai mare masură ca cea anterioară). Abordarea standard este din punct de vedere conceptual aceeaşi ca şi în vechiul acord, dar este mai sensibilă la risc: banca acordă un coeficient de risc fiecărui element de activ şi elementelor extrabilanţiere şi însumează activele în funcţie de aceşti coeficienţi de risc. Aceştia depind de categoria împrumutatului: state suverane, bănci, companii. Băncile vor putea utiliza propriile estimări şi metode de evaluare privind credibilitatea debitorului. Sunt prevăzute metode analitice distincte pentru diferitele tipuri de expunere la risc. Banca estimează credibilitatea fiecărui debitor şi rezultatele sunt transformate în probabilităţi ale pierderilor viitoare, care formează baza cerinţelor de capital minim. Gradele de risc pentru bănci vor fi stabilite pe baza a două opţiuni aflate la dispoziţia autorităţii de supraveghere naţională. În conformitate cu prima opţiune, băncile dintr-o anumită ţară vor primi un grad de risc inferior cu o categorie celui atribuit ţării respective. Va exista o limită maximă de 100% a gradului de risc aferent unei bănci, cu excepţia celor din ţări cu un rating sub “B-“, unde acesta va fi de 150%.

Page 9

Managementul riscului de creditare

sursa : ”Revista BCR ” NR 1-2/2006

Cele două abordări IRB prevăd un tratament similar pentru expunerile faţă de agenţi economici, bănci şi entităţi suverane, precum şi un cadru separat pentru expunerile retail, finanţarea de proiecte şi participaţii. Elementul de bază al abordărilor pe baza ratingului intern (IRB) este faptul că băncile posedă sisteme de rating intern care diferenţiază debitorii din portofoliu în funcţie de riscurile fiecăruia. Pe lângă stabilirea riscului de neplată al debitorului, se au în vedere şi caracteristicile tranzacţiei respective, care pot influenţa severitatea pierderii în situaţia în care datoriile debitorului devin restante. De asemenea pentru fiecare clasă de expunere (corporate, retail etc.) ponderile de risc sunt stabilite pe baza unei formule specifice. Prin metodele de bază se estimează probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor, iar autorităţile monetare vor furniza celelalte informaţii. Conform metodelor avansate, o bancă cu un proces de alocare a capitalului suficient de dezvoltat va putea oferi alte informaţii necesare. Sistemele de rating performante trebuie să aibă în vedere un set de minim 6 până la 9 grade de rating pentru clienţii performanţi şi minim 2 grade pentru clienţi neperformanţi. Prin ambele metode coeficienţii de risc vor fi mai diversificaţi decât cei din abordarea standard. Pentru riscul de piaţă sunt prevazute 2 abordari: varianta standardizată prevede calculul cotei de capital aferente riscului de piaţă prin aplicarea unor coeficienţi stabiliţi de autoritatea de supraveghere la valoarea expunerii băncii la riscul de piaţă si cea pe baza modelelor interne; Riscul operaţional - reprezintă riscul unei pierderi directe sau indirecte rezultată din procese interne, personal sau sisteme inadecvate care au căzut/eşuat/dat greş sau din cauza unor evenimente externe. Pentru el sunt prevazute 3 abordari : abordarea de baza, cea standardizata si cea determinata pe baza estimarilor interne ale bancilor. Pilonul 2 - Procesul de supraveghere a activităţii bancare Comitetul consideră că procesul de supraveghere este un element strâns legat de cerinţele minime de capital şi disciplina de piaţă. Noul Acord are în vedere patru principii:  băncile trebuie să aibă procese şi proceduri interne pentru evaluarea capitalului total al băncii, în conformitate cu profilul de risc al acesteia şi o strategie pentru menţinerea capitalului la un nivel acoperitor;  autorităţile de supraveghere trebuie să evalueze procedurile interne ale băncilor referitoare la adecvarea capitalului, strategiile aferente ca şi capacitatea acestora de a monitoriza şi respecta cerinţele stabilirii ratelor de capital reglementate;  autorităţile de supraveghere trebuie să se aştepte ca băncile să-şi desfăşoare activitatea peste ratele minime de capital reglementate şi trebuie să aibă abilitatea de a solicita băncilor să dispună de capital superior valorii minime;  autorităţile de supraveghere trebuie să intervină din timp pentru a preveni scăderea capitalului sub nivelurile minime solicitate pentru a acoperi caracteristicile de risc ale unei anumite bănci şi trebuie să solicite acţiuni de remediere rapidă în condiţiile în care volumul capitalului nu este menţinut corespunzător. Page 10

Managementul riscului de creditare

Pilonul 3 - Disciplina de piaţă Comitetul de la Basel subliniază faptul că disciplina de piaţă reprezintă un element important în promovarea siguranţei şi solidităţii băncilor şi a sistemului finaciar bancar în ansamblu. În consecintă, publicarea anumitor informaţii de catre bănci va contribui la informarea mai bună a participanţilor la piaţă, investitori, depunători şi va facilita realizarea unei discipline de piaţă eficiente. Comitetul se aşteaptă ca toate băncile să dezvăluie informaţiile de bază, respectiv acelea care transmit date esenţiale privind profilul de risc pentru toate instituţiile şi sunt importante pentru o bună disciplină de piaţă. Noul Acord propune ca publicarea acestor informaţii să se facă de doua ori pe an, iar anumite categorii de informaţii privind anumiţi indicatori care se pot degrada rapid în timp, de exemplu, expunerea la risc, precum şi informaţiile privind băncile cu activitate internaţională să fie publicate trimestrial.

3.Studiu de caz : Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A.

3.1. Activitatea de creditare a B.C.R. Pârghie importanta în dezvoltarea consumului, creditul bancar a contribuit la realizarea echilibrelor macroeconomice din ţara noastră. Lider al pieţei bancare româneşti, Grupul BCR şi-a lăsat puternic amprenta asupra mediului de afaceri din România, dezvoltând în special cultura creditului corporate, banca fiind recunoscută ca principal finanţator al economiei reale. Linia funcţională Corporate Banking include toate activităţile legate de clienţii corporate: creditarea, dezvoltarea produselor, finanţarea activităţilor de comerţ exterior, precum şi activităţi suport cum ar fi studii sectoriale sau aspecte legate de protecţia mediului. Baza de clienţi corporate a fost segmentată în conformitate cu realităţile economice, principalele segmente de clienţi corporate fiind redefiniţi ca fiind "Blue chips" - clienţii strategici şi mari, IMM-uri şi municipalităţi. Anul 2004 a fost anul consolidării relaţiilor deja tradiţionale cu clienţii blue chips şi IMM-uri şi de dezvoltare a sprijinului oferit municipalităţilor. BCR şi-a reiterat dedicarea faţă de administraţiile publice locale şi crezul său de a fi banca acestora. Grupul BCR este cel mai important partener bancar al comunităţilor locale în procesul lor de dezvoltare socială şi economică, cu o cotă de piaţă de 75% din creditarea către administraţiile publice locale, suma totală a creditelor acordate acestui segment depăşind 6.000 miliarde lei în anul 2004. În anul urmator, 2005, Creditul corporate a crescut cu 34% comparativ cu 2004, motorul acestei creşteri fiind creditele pentru IMM-uri care au avansat cu 43%. Liniile de credit reprezintã 40% din totalul creditelor corporate, creditele de investiţii fiind cele mai dinamice, cu o creştere de 49% în 2005.

Page 11

Managementul riscului de creditare

sursa: Raport anual 2004, B.C.R, pag. 20

sursa : Raport anual 2005, B.C.R, pag.38

Din graficul anterior putem observa o creştere a numărului de clienţi corporate cu aproximativ 31,4 % din 1999 până în 2004, de la 227.467 de clienţi corporate la 298.899 în 2004. De asemenea se observă o creştere a ponderii creditelor acordate companiilor private în total credite acordate şi o scădere a celor către companii de stat şi guvern. Beneficiind de o reţea extinsă de unităţi, oferind o gamă largă de produse, BCR s-a orientat cu profesionalism şi spre zona retail, reuşind să domine o bună parte din piaţa de profil. Linia funcţională Retail Banking coordonează toate activităţile asociate clienţilor retail, şi anume, creditarea, emiterea cardurilor, dezvoltarea de produse şi activităţile suport, ca administrarea reţelei de marketing şi vânzări. Pentru atingerea scopului său fundamental, satisfacţia clientului, BCR dezvoltă în continuare principalul canal de distribuţie, reţeaua de sucursale, care la sfârşitul anului 2004 a ajuns la 315 unităţi, fără a neglija însă dezvoltarea altor canale alternative de distribuţie. Creditul bancar, principalul produs al societăţilor bancare, reprezintă astfel modalitatea esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a dorinţei de participare a acestora la dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Actvitatea de creditare implică însă un risc. Riscul este un fenomen care apare pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care poate provoca efecte negative care se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi imaginii băncii. Administrarea riscurilor se impune ca o activitate de prima importanţă în viaţa băncii. 3.2. Administrarea riscului în cadrul B.C.R. Riscurile sunt administrate printr-un proces de continua identificare, măsurare şi monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale. Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional. Consecvenţa administrării riscului este realizată printr-o abordare integrată şi coerenta din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată

Page 12

Managementul riscului de creditare

ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi, atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv. 3.2.1 Structura şi responsabilităţile administrării riscului  









Consiliul de Supraveghere aproba şi revizuieşte profilul de risc al băncii şi strategia băncii referitoare la administrarea riscului. Comitetul de Risc al Consiliului de Supraveghere este responsabil de aprobarea implementării principalelor politici de împrumut şi de risc, a procedurilor şi regulilor interne, de aprobarea delegării autorităţilor de credit cât şi de aprobarea implementării aprobărilor din partea Comitetului Director de acordare a creditelor cu o valoare ce depăşeşte autorităţile de credit delegate. Comitetul Executiv este responsabil de implementarea strategiilor de risc aprobate de Consiliul de Supraveghere, menţinerea unei raportări adecvate de expunere la risc, cât şi de menţinerea limitelor de risc, inclusiv în cazul situaţiilor de criza. Comitetul de Risc al Comitetului Executiv dezvoltă politicile adecvate şi procedurile de identificare, evaluare, monitorizare şi control al riscurilor semnificative, propune limitele de expunere la risc conform complexităţii situaţiei financiare ale băncii, informează Consiliul de Supraveghere în legătura cu problemele şi direcţiile semnificative care pot apărea şi influenta profilul de risc al bănci. Linia funcţionala de risc: activităţile de administrare a riscului sunt consolidate sub linia funcţionala de risc, alcătuită din 4 direcţii: Administrarea Riscului Persoane Fizice, Administrarea Riscului Persoane Juridice, Workout şi Control Risc. Auditul Intern: Procesele de administrare a riscurilor în întreaga bancă sunt auditate anual de funcţia de audit intern care examinează atât corectitudinea procedurilor, cât şi conformarea băncii cu procedurile. Auditul intern discută despre rezultatele tuturor evaluărilor împreuna cu managementul şi raportează observaţiile şi recomandările Comitetului de Audit.

3.2.2 Integrarea în standardele Erste Bank Group În 2007, Banca a luat măsurile necesare pentru alinierea standardelor de administrare a riscurilor la standardele Erste Bank Group (EBG) şi la Acordul Basel II, pe baza câtorva proiecte începute în colaborare cu EBG:  Proiectul Basel II ce va asigura implementarea metodelor avansate reglementate de acest acord internaţional în domeniul administrării riscului;  Proiectul de administrare a riscului ce a dus la implementarea principiilor de administrare a riscului la nivel de grup. BCR a continuat şi în anul 2008 implementarea măsurilor necesare:  Proiectele de implementare a ratingurilor KRIMI APS pentru persoane fizice şi clienţi Corporate;  Proiectul Default Data Base, pentru crearea şi administrarea la nivel BCR a unei baze de date cu clienţi aflaţi în default; Page 13

Managementul riscului de creditare

 Demararea procesului de colectare a informaţiilor de risc într-o bază de date la nivelul BCR, care va constitui sursa raportărilor prudenţiale de risc ale băncii. Implementarea acestor standarde presupune consolidarea riscurilor de credit aferente persoanelor fizice şi persoanelor juridice, riscurile de piaţa, riscurile operaţionale, riscurile de ţara şi bancare cât şi evaluarea garanţiilor colaterale şi a workout-ului etc. de sub linia funcţionala de risc şi financiară. În aceste condiţii, specialiştii în administrarea riscurilor s-au delimitat în mod clar, din punct de vedere organizaţional, de personalul cu responsabilităţi în domeniul dezvoltării afacerilor. Aceasta delimitare clara de zona de Front Office a reprezentat fundamentul pentru implementarea principiului de grup referitor la cele 2 voturi necesare pentru aprobarea expunerilor faţă de clienţi (primul vot se acorda de personalul din Front Office, iar ce ce-al doilea este acordat de personalul de la administrarea riscului); un nou sistem de autoritate a fost implementat în acest scop. Obiectivele principale ale acestor noi standarde ale grupului de administrare a riscurilor sunt în număr de două: liniile de suport ale afacerilor trebuie să îşi atingă ţintele de business prevăzute prin asigurarea luării unor decizii de creditare rapide şi eficiente şi protejarea băncii de riscurile bancare prin utilizarea unor metode şi principii avansate de administrare a riscurilor. Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi, banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi, unităţi teritoriale, zone geografice, sectoare de activitate şi produse bancare. Astfel, banca stabileşte, pe baza unor sisteme de analiză de tip scoring, limitele de expunere la risc a portofoliului de plasamente pe sectoare de activitate şi pentru principalii clienţi faţă de care înregistrează expunere. Banca stabileşte limite de autoritate valorice/competenţe de aprobare care reprezintă limite maxime referitoare la aprobarea de credite, acorduri de garantare, avaluri etc, competenţa de aprobare fiind în funcţie de totalul expunerii/ client/ un singur debitor, precum şi limite de autoritate referitoare la aprobare în funcţie de performanţa clientului. 3.3. Activitatea de creditare a Băncii Comerciale Române şi gestionarea riscurilor aferente acesteia în perioada 2005-2010 În conformitate cu legea contabilităţii Nr.82/1991, o societate-mamă trebuie să întocmească atat situaţii financiare individuale proprii cât şi situaţii financiare consolidate ale grupului. Ordinul nr.5/2005 al Bancii Naţionale a României aduce clarificari suplimentare în sensul că situaţiile financiare consolidate ale instituţiilor de credit trebuie intocmite în conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiară (IFRS). În consecinţă, situaţiile financiare consolidate şi individuale ale Grupului BCR pentru anul încheiat la 31 Decembrie 2006, respectiv 2007 şi 2008 au fost întocmite în conformitate cu IFRS, respectându-se în acelasi timp politicile contabile specifice de grup ale Grupului Erste Bank, din care face parte. Anexa nr.1 şi anexa nr.2 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2005, respectiv 31 decembrie 2006, Anexa nr.3 şi anexa nr.4 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2006, respectiv 31 decembrie 2007, Anexa nr.5 Page 14

Managementul riscului de creditare

şi anexa nr.6 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2007, respectiv 31 decembrie 2008. 3.3.1.Rezumatul activităţii Băncii Comerciale Române în perioada 2005-2010 Anul 2006 faţă de anul 2005 Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :  profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 16,4% la 756,3 milioane lei ( 214,5 milioane euro), atingand nivelul cel mai înalt din istoria băncii până la acea vreme, în pofida unor costuri de restructurare ;  Principala forţă motrice a evoluţiei pozitive de mai sus a fost creşterea puternică a creditelor acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 56,5%, generând o bună creştere a veniturilor nete din dobânzi, cu 20%. Ritmul de creştere mai redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează scăderii semnificative pe piaţă a ratelor de dobandă la leu în anul 2006 ;  Creditele şi avansurile acordate instituţiilor de credit au cunoscut şi acestea o uşoară creştere de 16,3%, de la 3.877,6 milioane lei în 2005, la 4.509,1 milioane lei la sfarşitul anului 2006 ;  Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut cu 54,1% la 157,6 milioane de lei, incluzând în principal o ajustare la standardele Grupului Erste Bank de 56,7 milioane de lei. Excluzând această suma, provizioanele ramân aproape neschimbate comparativ cu 2005 datorită îmbunătăţirii calităţii portofoliului de credite şi creşterii sumelor recuperate din credite scoase anterior în afara bilanţului ;  Activele totale au crescut cu 38,6%, de la 34.229,6 milioane lei (10.127,1 milioane euro) în 2005, la 47.435,7 milioane lei (14.027,2 milioane euro) la sfârşitul anului 2006. Acesta a inclus creşteri de 56,5% ale creditelor şi avansurilor acordate clienţilor şi de 26,8% ale depozitelor atrase de la clienţi ;  Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 54%, de la 102.325 milioane lei în 2005, la 157.595 milioane lei în 2006. Aceste valori ar putea sugera o mai slabă gestionare a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 56,5% a creditelor şi avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2005. Anul 2007 faţa de anul 2006 Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :  Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 22,3% la 924,8 milioane lei (276,5 milioane euro), atingând nivelul cel mai înalt din istoria băncii, în pofida unor costuri atribuibile în mod direct reorganizării în urma privatizării. Profitul net, excluzand costurile de restructurare, a crescut de fapt cu 35,1%, la 1.210,6 milioane lei ;

Page 15

Managementul riscului de creditare





 

Principala fortă motrice a acestei evoluţii pozitive a fost creşterea puternică a creditelor acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 50,3%, generând o bună creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 16,4% şi a veniturilor nete din comisioane cu 51,4%. Ritmul de creştere mai redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează scăderii marjei ratelor dobânzii de pe piaţa, împreuna cu nivelurile ridicate ale rezervelor minime obligatorii la BNR. Creştera din 2007 a veniturilor nete din comisioane cu 51,4% este semnificativ mai mare decat cea din anul trecut de doar 5,5% ; Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut uşor, cu 4,3 %, la 164,4 milioane lei (49,2 milioane euro), ce reflectă o bună calitate a portofoliului de credite ; Activele totale au crescut cu 33,6% de la 47.436 milioane lei (14.020 milioane euro) în 2006 la 63.359 milioane lei (17.562 milioane euro) la sfarşitul anului 2007 ; Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 4,16%, de la 157.595 milioane lei în 2006, la 164.444 milioane lei în 2007. Aceste valori ar putea sugera o mai slaba gestionare a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 50,3% a creditelor şi avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2007, ceea ce înseamnă o mult mai buna gestionare a portofoliului de credite comparativ cu anii precedenţi.

Anul 2008 faţa de anul 2007 Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :  Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 119,8% de la 924,8 milioane lei (276,5 milioane euro) la 2.032,7 milioane lei (541.0 milioane euro), atingând nivelul cel mai înalt din istoria băncii până în acest moment ;  Creditele şi avansurile acordate clienţilor deşi au crescut uşor cu doar 21%, au generat o foarte bună creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 54,9%, de la 1.962,9 milioane lei la 3.040,4 milioane lei şi o creştere mai uşoară a veniturilor nete din comisioane. Acestea din urmă au crescut cu 6,7%, atingând valoarea de 915,2 milioane lei. Ritmul de creştere mai ridicat al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează creşterii marjei ratelor dobânzii de pe piaţa ;  Raportul cost-venituri s-a îmbunătăţit semnificativ de la 57.5% în 2007 la 41,4% în 2008 ;  Activele totale au crescut cu 9,0% de la 63.358,8 milioane lei 31 decembrie 2007 la 69.080,6 milioane lei la 31 decembrie 2008.  Cheltuielile din pierderi aferente creditelor înregistrează o creştere uriaşă de 282,36%, de la 164.444 milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008. Având în vedere deteriorarea mediului macroeconomic din cursul ultimelor luni, BCR a decis în mod proactiv să majoreze provizioanele de risc pentru credite şi avansuri, în conformitate cu abordarea sa conservatoare a managementului riscului;  In întreg anul 2008 profitul operaţional a crescut cu 66,8%, susţinut de o diminuare cu 1,4 % a cheltuielilor administrative generale şi de o excelentă creştere a veniturilor operaţionale de aproape 37% faţă de anul precedent. Page 16

Managementul riscului de creditare

Anul 2009 fata de 2008 Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :  Pentru anul 2009 la nivelul Grupului se înregistrează o expunere la riscul de credit de 74.432.572 mii RON, în creştere cu 418.502 mii RON faţă de anul precedent. În chimb, la nivelul băncii totalul expunerii la riscul de credit a înregistrat o scădere de 624.433 mii RON, de la 70.895.878mii RON în anul 2008 la 70.253.445 mii RON în anul 2009.  Cel mai înalt nivel în înregistrează creditele cu risc scăzut cu o valoare de 38.918.230 mii RON, urmate de creditele în observaţie, la o diferenţă de 25.240.216 mii RON. Comparativ cu anul 2008, creditele cu risc scăzut înregistrează o creştere, faţă de creditele în observaţie care înregistrează o scădere. Dar, în ceea ce priveşte valoarea creditelor sub-standard şi cele neperformante, în anul 2009 se înregistrează creşteri majore în cazul ambelor clase de credite. Cu toate acestea totalul creditelor acordate creşte din anul 2008 de la o valoare de 61.473.925 mii RON la o valoare de 67.781.666 mii RON în anul 2009, o creştere de 6.307.741 mii RON.  Totalul creditelor neperformante înregistrează o valoare de 4.567.752 mii RON, reprezentând 9,8% din totalul creditelor acordate. Creditele care înregistrează întârzieri de până la 30 de zile ajung la valoarea de 2.723.489 mii RON, adică 5,9% în total credite acordate, în timp ce creditele cu întârzieri între31 şi 90 de zile ating valoarea de 2.141.852 mii RON, adică 4,6% din total credite acordate. Clienţilor corporate li s-au acordat credite în sumă de 23.949.019 mii RON, urmate îndeaproape de volumul creditelor acordate clienţilor retail 22.565.048 mii RON, la o diferenţă de 1.383.971 mii RON. Anul 2010 fata de 2009 Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii :  Venitul net din dobânzi aferent operaţiunilor de retail şi IMM din România s-a diminuat în anul 2010 cu 38,2 mil. EUR sau 4,6% (exprimat în valuta de referinţă: 5,2%), de la 836,8 mil. EUR la 798,6 mil. EUR, pe fondul modificării structurii operaţiunilor de creditare – creditele noi pentru segmentul retail au fost preponderent credite ipotecare cu garanţii de stat, în timp ce creditele de consum şi-au diminuat ponderea – precum şi al vânzării de credite neperformante şi introducerii unei legislaţii de protecţie a consumatorilor mai restrictive. Acest ultim factor a avut impact şi asupra venitului net din comisioane care s-a diminuat cu 30,4 mil. EUR, respectiv 18,4% (exprimat în valuta de referinţă: -19,0%), de la 164,8 mil. EUR la 134,4 mil. EUR.  Venitul net din tranzacţionare a scăzut cu 2,6 mil. EUR sau 10,1% (exprimat în valuta de referinţă: -10,7%), de la 26,6 mil. EUR în 2009 la 24,0 mil. EUR. Ca urmare, cheltuielile de exploatare s-au diminuat cu 2,1% (exprimat în valuta de referinţă: 2,8%), de la 383,3 mil. EUR în anul 2009 la 375,2 mil. EUR. Raportul cost/venit a înregistrat valoarea de 39,2%, faţă de 37,3% în anul anterior. Page 17

Managementul riscului de creditare





Profitul operaţional s-a diminuat de la 644,9 mil. EUR la 581,7 mil. EUR, în scădere cu 63,2 mil. EUR, respectiv 9,8% (exprimat în valuta de referinţă: -10,4%). Provizioanele de risc s-au redus la 506,7 mil. EUR în 2010, în scădere cu 25,7 mil. EUR sau 4,8% (exprimat în valuta de referinţă: -5,5%) faţă de anul 2009. Poziţia „alte venituri” a scăzut cu 67,2 mil. EUR, de la 17,0 mil. EUR la -50,2 mil. EUR în 2010, în principal pe fondul efectelor pozitive singulare din exerciţiul 2009, dar şi al necesarului de re-evaluare 14 negativ din 2010, în special pentru operaţiunile de leasing. Profitul net după plata intereselor minoritare s-a diminuat cu 65,0 mil. EUR (-88,5% sau, exprimat în valuta de referinţă, -88,6%), de la 73,5 mil. EUR la 8,5 mil. EUR. Rentabilitatea capitalului angajat a atins valoarea de 1,6%, faţă de 13,4% în anul anterior.

3.4. Analiza riscului de credit în cadrul BCR Erste Riscul de credit este asociat tuturor tranzactiilor care pot duce la aparitia unor cereri de despagubiri reale, contingente sau potentiale fata de clientii Bancii. Riscul de credit rezida in riscul de nerespectare a obligatiei de plata – riscul ca o contrapartida sa nu poata sa isi indeplineasca obligatiile financiare, riscul de tara - reprezinta riscul pe care banca il poate suporta, in orice tara, din cauza nationalizarii, exproprierii de bunuri, repudierii datoriei de catre guvern si riscul de rascumparare - reprezinta riscul ca rascumpararea sau compensatia tranzactiilor sa esueze. Referitor la riscul de credit, limitele de risc sunt stabilite pentru diferite segmente de clienti: banci, tari, suveranitati, institutii financiare afiliate grupurilor bancare, companiilor de factoring, clientilor/grupurilor persoane juridice. Banca a stabilit competente de aprobare (puteri) pentru fiecare tip de clienti/grup de clienti (persoane juridice, persoane fizice, banci etc.) reprezentand limita maxima pentru aprobarea creditelor si a altor tipuri de produse de creditare. Banca acorda credite clientilor persoane juridice ce pot genera fluxuri de numerar corespunzatoare, cu o reputatie solida in mediul de afaceri, cu un rating de credit corespunzator si persoanelor fizice cu venituri stabile si de incredere in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de Banca. In procesul de aprobare a creditelor, Banca este in principal interesata de sursa primara de rambursare a creditului, adica de capacitatea clientului de a genera fluxuri de numerar (in ceea ce priveste clientii persoane juridice) si de a obtinea venituri stabile (in ce priveste clientii persoane fizice). Pentru evaluarea performantelor si statutului financiar al clientilor sai, Banca utilizeaza sisteme, ratinguri, metode de analiza a performantelor financiare (SABINE – in cazul persoanelor juridice si micro-intreprinderilor, CARLA – pentru banci si institutii financiare). Pentru evitarea concentrarii riscului de credit la un numar redus de clienti, Banca monitorizeaza dispersia riscului de credit la categoriile de clienti, sucursale, regiuni geografice, sectoare de activitate si produse bancare.

Page 18

Managementul riscului de creditare

3.4.1. Credit-scoring-ul - modelul utilizat de BCR Erste

Metoda constă într–o notaţie de apreciere a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului, care sunt apoi agregate într-o notă totală. Page 19

Managementul riscului de creditare

Aplicarea sistemului credit scoring are în vedere compararea punctajului obţinut de solicitant cu limita stabilită pentru acordarea creditului. Acest rezultat constituie numai o bază pentru decizia de creditare, aceasta din urmă revenind Comitetului de Credite. Stabilirea punctajului minim pentru acordarea creditului se realizează pornind de la o bază de date ce cuprinde clienţii băncii care au beneficiat de credite în trecut. Pentru stabilirea ierarhiei debitorilor banca utilizează 1000 dosare de credit din trecut, care cuprind 900 clienţi solvabili şi 100 clienţi insolvabili. Convenţional se consideră că un client solvabil aduce o unitate profit, iar un client nesolvabil 9 unităţi pierdere. Punctajele care s-ar obţine, pe o scală de 100 puncte, sunt:

Se stabileşte punctajul minim de la care clienţii pot obţine credite. Vom calcula pentru fiecare punctaj rezultatul obţinut de bancă şi se va considera ca prag minim acel nivel peste care banca înregistrează profit:

Pentru clienţii ce au punctaj de pănă la 40 de puncte banca ar suferi o pierdere de 405 u.m. Renunţând la aceşti clienţi, banca obţine 405 u.m. profit. Renunţând la clienţii cu punctaj sub 50 de puncte profitul ar fi de doar 369 u.m. Se observă că dacă banca creşte plafonul de puncte peste 40 atunci profitul înregistrat se reduce. Deci, profitul maxim este de 405 u.m. şi se obţine prin creditarea clienţilor cu un punctaj superior limitei de 40 de puncte.

Page 20

Managementul riscului de creditare

3.5. Expunerea la riscul de credit a BCR Erste

Expunerea maxima a creditului la un client la 31 decembrie 2009 a fost de 807.747 mii RON (800.522 mii RON la 31 decembrie 2008).

Pentru anul 2009 la nivelul Grupului se înregistrează o expunere la riscul de credit de 74.432.572 mii RON, în creştere cu 418.502 mii RON faţă de anul precedent. În chimb, la nivelul băncii totalul expunerii la riscul de credit a înregistrat o scădere de 624.433 mii RON, de la 70.895.878mii RON în anul 2008 la 70.253.445 mii RON în anul 2009. Activele financiare, inainte de luarea in consideratie a oricarei garantii colaterale pastrate sau a oricaror imbunatatiri ale creditelor sunt distribuite pe urmatoarele regiuni geografice (*):

Page 21

Managementul riscului de creditare

O analiza pe sectoare de activitate a activelor financiare inainte si dupa luarea in calcul a garantiilor detinute si a altor imbunatatiri ale creditelor este prezentata mai jos:

Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ. Ĩn ceea ce priveşte profilul de risc de credit al BCR, acesta este de asemenea mediu, fiind bazat pe următoarele elemente:  Creşterea portofoliului de credite al băncii cu 21% la 31.12.2008 faţă de anul 2007, în principal pentru persoane fizice (+ 24,9%)  Majorarea ponderii creditelor acordate clientelei nebancare la cca. 66,5% din totalul activelor bilanţiere la 31.12.2008 faţă de 59,7% la 31.12.2007  Calitatea bună a portofoliului de credite, un portofoliu diversificat, cu un risc de concentrare moderat  Niveluri corespunzătoare ale colateralizării expunerilor

Page 22

Managementul riscului de creditare

  

Un sistem de avertizare timpurie şi de monitorizare a deprecierii performanţei economico-financiare a clienţilor Eficienţa procesului de selecţie a clienţilor eligibili pentru contractarea de credite şi a procesului de monitorizare a portofoliului de credite Determinarea şi analiza expunerilor consolidate atât la nivelul BCR cât şi pentru grupul BCR.

Concluzii Banca este o instituţie de credit definită ca ,,o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu”. Activitatea bancară presupune înainte de toate, asumarea unor riscuri specifice. Orice demers privind controlul şi/sau auditul intern trebuie să pornească de la aprecierea riscurilor şi a modalităţilor de gestionare eficientă a acestora. Riscul este un fenomen care apare pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care poate provoca efecte negative care se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi imaginii băncii. Administrarea riscurilor se impune ca o activitate de primă importanţă în viaţa băncii. Un bun management bancar poate evita acceptarea unor riscuri excesive şi poate obţine un profit rezonabil pentru instituţia sa. Riscul de creditare este considerat cea mai periculoasă categorie de risc bancar, cu un potenţial de producere supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale societăţilor comerciale. În vederea prevenirii riscurilor bancare, băncile trebuie să respecte o serie de reglementări. În general, aceste reglementări privind desfăşurarea activităţii bancare au un mesaj de protecţie faţă de risc cu rezonanţă multilaterală. Exemplificând, se protejează în fapt în principal: băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi acţiunile lor potrivnice; clienţii împotriva unui management bancar incompetent; interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a băncii; interesele societăţii faţă de instabilitea băncilor decurgând dintr-un management neechilibrat şi cu un apetit foarte mare de risc. Astfel, stabilitatea economiei privită în ansamblul său are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor în toate atribuţiile lor importante în vederea evitării dereglărilor din activitatea unei bănci, care poate reprezenta un pericol de contagiune şi pentru celelalte bănci care activează în cadrul economiei. Creşterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporană, concomitent cu intensificarea relaţiilor de colaborare a condus la internaţionalizarea reglementărilor în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupurilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene în sistemul Uniunii Economice Europene. În ceea ce priveşte Banca Comercială Română aceasta are o abordare integrată, la nivelul întregului Grup, dedicată identificării, înţelegerii, evaluării şi administrării riscului de Page 23

Managementul riscului de creditare

afaceri, inclusiv a riscului de credit. Politica BCR privind riscurile este conceputã pentru creşterea sistematică şi continuă a valorii corporaţiei şi îndeplinirea obiectivelor strategice în cadrul unui management orientat către crearea de valoare. În plus, promovarea numelui şi reputaţiei, precum şi a brand-ului său reprezintă priorităţi cheie pentru BCR, a cărui conduită faţă de clienţi este caracterizată prin corectitudine şi simţ de răspundere.

Topul băncilor in functie de nivelul creditelor neperformante martie 2010

Având în vedere ca BCR Erste desfăşoară cea mai vastă activitate bancară în România, deţinând un total active de 16 mld euro, a şi acordat cele mai multe credite , valoarea lor ajungând la 11 mld. Euro, din care credite neperformante 13,1 %. Totuşi , cel mai mare profit este deţinut tot de BCR, atingând suma de 206,3 mil euro. Riscurile sunt administrate printr-un proces de continuă identificare, măsurare şi monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale. Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional. Consecvenţa administrării riscului este realizată, aşa cum am amintit şi mai sus, printr-o abordare integrată şi coerenta din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi, atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv. BCR stabileşte limitele de expunere la riscul de credit pentru instituţiile de credit. Asemenea limite sunt calculate pe baza analizei aspectelor financiare şi nefinanciare ale acestor instituţii. Noul sistem de punctare care utilizează un sistem de clasificare granulară este de asemenea un model de rating previzional şi un instrument pentru evaluarea riscului de Page 24

Managementul riscului de creditare

credit în vederea realizării unui proces precis de luare a deciziilor. BCR foloseşe variabile cantitative, calitative şi de risc de ţară, calculând un scor final (grad final de risc) pentru fiecare entitate financiară. Scopul analizelor bazate pe ratingul de credite este acela de a diferenţia nivelurile de risc în cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii, pentru :  evitarea unei concentrări a creditelor în categoriile cu risc major ;  determinarea unui trend al standingului financiar al clientelei, astfel încât să se întreprindă din timp măsurile necesare pentru a evita deteriorarea calităţii portofoliului de împrumuturi;  asigurarea managementului riscului de credite şi protecţia corespunzatoare a băncii şi clienţilor faţă de riscurile specifice După cum am putut observa BCR a înregistrat pe toată perioada 2006-2008 o evolutie pozitivă a „Profitului net dupa impozitare şi interese minoritare”, acesta cunoscând o creştere de 16,4% în 2006 faţă de anul 2005, 22,3% în 2007 faţă de anul 2006, pentru a atinge in anul 2008 o creştere de 119,8% înregistrând nivelul cel mai înalt din istoria băncii până în acest moment (însă această performanţă trebuie coroborată şi cu pierderile aferente creditelor, care au înregistrat o creştere uriaşă de 282,36%, de la 164.444 milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008). Din totalul creditelor acordate pe anul 2006 doar 2,49% se află în categoria creditelor neperformante şi 5,07% în categoria sub-standard. Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite pe anul 2006. În ceea ce priveste anul 2007, obervăm o scădere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 1,94%, în timp ce creditele sub-standard au o pondere de 9,13%. Din tabel se poate observa că în ceea ce priveşte anul 2008 faţă de situaţia anului 2007, întâlnim o mică creştere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 2,29%, în timp ce creditele sub-standard înregistrează o pondere uşor mai mică de 8,70%.Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite atât pe anul 2007 cât şi pe anul 2008. Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ. De asemenea ca urmare a calculării şi interpretării unor indicatori privind riscul de credit, se observă că portofoliul de credite este gestionat eficient, banca fiind expusă unui risc de credit mic. Putem spune fără urmă de indoială că B.C.R deţine un management al riscurilor de o calitate superioară, lucru demonstrat de rezultatele financiare foarte bune precum şi de menţinerea în cotinuare a poziţiei de lider pe piaţa bancară românească.

Page 25

Managementul riscului de creditare

Bibliografie: 1. Cocriş, Vasile, Chirleşan, Dan - Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare. Teorie şi cazuri practice ,Ed. Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, 2007 2. Roşca, Teodor, Monedă şi credit, ediţia a II-a, Alba Iulia, Editura Altip, 2003, pp. 353354. 3. Trenca, I., Ioan, Tehnica bancară – principii, reglementări, experienţă, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2004, pp. 218-219. 4. Norma metodologică a Băncii Comerciale Române, nr. 1/2004 privind creditarea persoanelor juridice. 5. Rădulescu, Magdalena, Managementul performanţelor şi riscurilor bancare în contextul crizelor bancare şi configurării sistemelor bancare actuale, Ed. Sitech, Craiova, 2009 6. Niţu, Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, 2000 7. Iuga, Iulia, Riscul în activitatea de creditare bancară. În: Revista de Finanţe, Bănci, Asigurări, nr. 3, martie 2005, 8. Stoica, Maricica, „Management bancar, Editura Economică”, Bucureşti 1999 9. Dedu, Vasile, „Gestiune şi audit bancar, Editura Economică”, Bucureşti, 2003 10. Nitu, Ion, „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, Bucureşti, 2000 11. Jucan, Cornel, Nicolae, „Managementul activelor şi pasivelor bancare”, Editura AlmaMater, Sibiu 2009 12. www.bcr.ro 13. www.ectap.ro 14. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 227/2007 15. Revista BCR NR 1-2/2006 16. Raport anual 2005, Banca Comercială Română 17. Raport anual 2006, Banca Comercială Română 18. Raport anual 2007, Banca Comercială Română 19. Raport anual 2008, Banca Comercială Română 20. Raport anual 2009, Banca Comercială Română 21. Raport anual 2010, Banca Comercială Română

Page 26