La Inceput a Fost Sumerul - Vojtech Zamarovsky

D ESC O P E R IR E A SUM ERIENILO R • Ruine între Tigru şi Eufrat • Enig­ mele

cărţilor

de

lut

•

Cel

mai

vechi popor din istoria omenirii • LUMEA VECHIULUI SU M ER • milenare deşertului

sub dunele •

Oraşe

de nisip ale

„Leagănul

civilizaţiei

om eneşti” • Faima şi căderea Sum erului • CULTURA SU M E R IA N Ă • C on­ strucţii, statui, bijuterii • „Cuvinte, cuvinte, c u vin te ...” #

Lei 11

Vojtech Zamarovsky NA POCIATKU BOL SUMER Mlaide letâ, 1968, Bratislava 0 Vojtech Zamarovsky, 1968

Vojtech Zamarovsky

LA ÎNCEPUT A FOST

SU M E R U L Traducere din limba slovacă HELLIANA lANCULESCU Note de RADU lANCULESCU

t4ISiSl

EDITURA ALBATROS • BUCUREŞTI

Grafica copertei: GH. MARINESCU

NOTA

tradu cătoru lu i

Traducerea de faţă s-a făcut după ediţia slovacă „Na pociatku bol Sumer“ , Mlade Letă, Bratislava, 1969, ţinînd cont de modificările şi actualizările indicate de autor care vor fi incluse în ediţia în limba cehă a cărţii ce va apare anul viitor. Pentru numele proprii şi geografice am adoptat forma şi grafia încetăţenită în literatura ştiinţifică apărută pînă acum în limba română. De aceea nu a fost nevoie să pro­ cedăm la transcripţie fonetică sau transliteraţie. Cuvintele cehe şi slovace care au trebuit să fie păstrate în text s-au transcris în grafia originală.

Lector: LILIANA GHEORGHIU Tehnoredactor: GABRIELA ILIOPOLOS Bun de tipar: 12. X. 1981. Apărut: 1981. Comanda nr. 1730. Coli de tipar: 17 + 4 pag. planşe color + hartă pliată. Tiparul executat sub cCMnanda nr. 238, la întreprinderea Poligrafică „Crlşana", Oradea, str. Moscovei nr. 5.

PREFAŢA LA EDIŢIA ROMÂNEASCĂ

Am scris această carte cu aproape 15 ani îh urmă. De atunci s-au schimbat multe în ţinutul populat odinioară de sumerieni. Mă gîndesc înainte de toate la transformările revoluţionare ce au avut loc în politică şi economie, la dezvoltarea culturii şi a civilizaţiei, precum şi la îmbunătăţirea considera­ bilă a nivelului de viaţă a populaţiei, de care m-am putut convinge şi personal cu ocazia şederii mele de anul trecut în această ţară. Şi cercetarea arheologică a Sumerului antic a progresat, dar nu în asemenea măsură încît să fie nevoie să modific esenţial această carte cu caracter general. De aceea au fost suficiente doar unele mici schimbări şi modificări. Mă bucur foarte mult că „La început a fost Sumerul“ apare în traducerea şi în limba română. Nutresc faţă de România şi de oamenii ei vechi sentimente prieteneşti. I-am cunoscut nu numai în timpul concediilor petrecute la mare, dar şi în expe­ diţiile arheologice pe care le-am întreprins pentru cunoaşterea monumentelor arheologice şi istorice care, la fel ca şi colecţiile din muzee, au exercitat asupra mea o puternică atracţie. Mă bucur, de ase­ menea, că am putut contribui la popularizarea lor în Cehoslovacia, prin cărţile pe care le-am scris despre Grecia şi Roma antică. Şi sper că această a doua întîlnire cu publicul roman nu va rămîne, poate, ul­ tima. Praga, mai 1980

2.

PREFAŢĂ

Cu 100 de ani în urmă nu se ştia aproape nimic despre sumerieni, iar în urmă cu cincizeci de ani se cunoştea prea puţin despre existenţa lor. Astăzi se ştie că sumerienii au jormat primul popor istoric de pe planeta noastră şi, mai mult, că ei au avut cea mai mare contribuţie iniţială la dezvoltarea culturii universale. Sumerienii au fost primii inventatori ai scrierii, omenirea trecînd astfel din preistorie în istorie. Sumerienii sînt primii edili cunoscuţi de oraşe, cei dinţii agricultori şi primii făuritori cunoscuţi ai statului. Ei au inventat roata, care reprezintă cea mai importantă descoperire tehnică a omului după descoperirea focului. Sumerienii au plăsmuit opere măreţe din argilă, piatră şi metale, iar poeziile lor marchează debutul istoriei li­ teraturii universale. Mai mult de o mie de ani ei au fost deschizători de drumuri pe arena istoriei: au intrat pe scena ei, cînd piramidele egiptene încă nu fuseseră ridicate şi au dispărut cînd pînă la începutul erei noastre mai lipseau atîtea veacuri, cîte s-au scurt de atunci pînă acum. Sîntem copleşiţi de uimire în faţa realizărilor acestui popor care nu a numărat poate niciodată mai mult de un milion de locuitori, populînd un teritoriu cu o suprafaţă egală cu cea a unei regiuni din Cehoslovacia. Mersul istoriei şi progresul civilizaţiei au aşternut uitarea asupra sume­ rienilor. Dar oamenii care au cartografiat regiunile polare, au măsurat abisurile oceanului şi au pătruns în interiorul materiei şi în imensitatea universului, nu i-au lăsat pe sumerieni într-un imperiu necunoscut. I-au descoperit. Istoria descoperirii sumerienilor constituie obiectul primei părţi a acestei cărţi. Cea de-a doua ne conduce direct în ţara sumerienilor, în deşertul cuprins între Tigru şi Eufrat în care arheologii au scos la iveală din negurile mileniilor vestigiile oraşelor sumeriene şi comorile lor de artă. Dar călătoria noastră nu se opreşte aici: oamenii de ştiinţă ne conduc prin lăcaşuri de cultură şi vizităm colecţii de artă de pe cele două coaste ale Atlanticului, unde monumentele sumeriene se studiază şi se conservă. Poate că pe cititor îl interesează mai mult istoria Sumerului decît istoria descoperirii sumerienilor; totul depinde de gust. Ultima parte a cărţii se

ocupă de cultura sumeriană şi de patrimoniul ei, oferind, printre altele, un răspuns la întrebarea: cu cît ar fi fost sărăcită astăzi omenirea, dacă creaţiile culturii sumeri&ne nu ar fi intrat în moştenirea ei? Această carte {întocmM ca şi cărţile precedente despre hitiţi şi Troia sau ca Jurnalul de călătorie istoric prin cele şapte minuni ale lumii se încadrează în genul literar pentru care s-a acreditat denumirea de „lite­ ratura faptelor". Este vorba, prin urmare, de ştiinţă şi de fapte; litera­ tura de acest gen nu se limitează numai la popularizarea cunoştinţelor ştiinţifice, ci îl atrage pe cititor direct în procesul de investigare şi de descoperire. Relatînd fapte despre ştiinţă, această literatură vorbeşte despre oameni, fiindcă ştiinţa şi soarta celor care i se dedică sînt legate în mod inseparabil. Misiunea acestei literaturi este de a furniza cele mai importante in­ formaţii asupra situaţiei actuale a cunoştinţelor ştiinţifice şi asupra căilor folosite pentru dobîndirea lor. In acelaşi timp ea îmbină metoda ştiinţifică cu reprezentarea artistică şi nu ascunde faptul că încearcă să-l amuze pe cititor, dacă uneori creează impresia „lecturii unui roman de aventuri", aceasta se explică prin aceea că în cercetarea ştiinţifică aventura ari- un drept legitim constant, iar problemele pe care şînt nevoiţi să le eluci­ deze oamenii de ştiinţă sînt, în esenţă, identice cu problemele detectivilor (dar ^muJi mai complexe). Această literatură este întotdeauna o literatură de fapte, fără născociri ale autorilor, al cărei ţel declarat este cel de a transforma cărările nu prea umblate ce leagă lumea ştiinţei de viaţa so­ cietăţii — în căi largi ale cunoaşterii şi înţelegerii. Menţionez toate acestea pentru a da un răspuns la numeroasele întrebări care mi se pun în legă­ tură cu ce procent de „autenticitate^ şi ce procent de „literatură" conţin cărţile de acest gen. în timp ce scriam această carte, m-am gîndit la cititorul care nu este familiarizat mai îndeaproape cu descoperirile arheologice din Orientul Apropiat şi care nu cunoaşte aceste ţinuturi din proprie experienţă. Citi­ torul mai avizat îmi va scuza, desigur, unele amănunte, sau poate îi va face plăcere o întîlnire cu vechi cunoştinţe. De acest criteriu m-am con­ dus şi în selecţionarea fotografiilor, schiţelor şi desenelor, dintre care, o mare parte, au fost executate special pentru această carte. Dacă am izbutit să scriu această carte şi am avut acces la cele mai noi informaţii (chiar şi la probleme neelucidate încă), trebuie să mulţu­ mesc înainte de toate autorilor menţionaţi in „Bibliografie". Totodată îmi manifest recunoştinţa faţă de cei ce mi-au înlesnit accesul la British Museum din Londra, la Luvru din Paris, la Muzeele de Stat din Berlin, Mu­ zeul Irakian din Bagdad ca şi la alte colecţii, mai ales la Muzeul Metropo­ litan din New York. Pentru sfaturile şi ajutorul pe care mi le-au acordat, se cuvine să mulţumesc, înainte de toate, profesorului L. Matous de la 8

Universitatea din Praga şi doc. J. KUma de la Institutul de Orientalistică al Academiei de Ştiinţe a R.S.C., din Praga. Mulţumesc domnului profesor A. Parrot, de la muzeul din Paris, pentru amabilitatea cu care mi-a răs­ puns la numeroase întrebări. De asemenea aduc mulţumirile mele direc­ torului general al Direcţiei monumentelor din Irak, domnului Fajsal al-Waillim pentru informaţiile pe care mi le-a furnizat în legătură cu si­ tuaţia actuală a descoperirilor arheologice sumeriene; în acelaşi timp mul­ ţumesc lui J. Knudstad şi R. Biggs, membrii ai expediţiei întreprinse la Nippur de Institutul Oriental al Universităţii din Chicago, pentru infor­ maţiile pe care mi le-au dat asupra celor mai recente săpături arheologice americane. O recunoştinţă deosebită mă leagă de profesorul H. J. Lenzen din Berlin care, împreună cu colaboratorii săi, mi-a furnizat informaţii inaccesibile mie, iar în primăvara lui 1965 mi-a oferit găzduire în tabăra Institutului arheologic german din Warka, Uruk-ul sumerian. Octombrie 1967 V. Z.

I DESCOPERIREA SUMERIENILOR

CAPITOLUL 1

Ruine între Tigru şi Eufrat

Dintre toate numele pe care le-a avut de-a lungul istoriei ţinutul cuprins între Tigru şi Eu!frat, unul singur a rămas pentru totdeauna: Mesopotamia. I l-au dat grecii şi înseamnă ..Pămîntul dintre rîuri“. Astăzi el se numeştde ilustraţii din basmele orientale şi prospecte de reclamâ” âTe 'arKîtecturii moderne; faţă de Praga, Bagdadul este situat la o depărtare de 3 300 km şi la zece ore de zbor cu avionul. După ce coboară din munţii sălbatici ai Kurdistanului, ţinutul devine neted ca în palmă; trei sferturi din suprafaţa tării este acoperită de stepă şi de pustiul catifelat, de culoare cenuşiu-gălbui, rareori atins de un nor de umbră, iar restul de cîmpii şi crînguri; patruzeci de milioane de co­ roane ale palmierilor zvelţi primenesc aerul supraîncălzit |de soare şi produc 8Q_%_jiin-«xpertul-m«Hdiai-de-.xairrQale.--în nord, în regiunea Mo­ şul, aromele mirodeniilor se amestecă cu mirosul de ţiţei; cu cele trei­ zeci de milioane de tone anual, Jrakul este al cincilea producător de ţiţei din lume. Mai la sud de Basrah, considerat Veneţia Orientului, rîurile pe ţărmurile cărora oamenii şi-au durat viaţa se varsă într-un fluviu uriaş; astăzi ca; şi cu mii de ani în urmă apele se revarsă din matca rîurilor din 7 martie pînă-în 8 septembrie, transformînd (stepa din jurul canalelor de irigaţie artificială înţr-o grădină înfloritoare.. * IraK----- Republica Irak (Al-Jiimhouriya Al Iraqlya) avea o populaţie 12 770 000 locuitori în 1979» şi o densitate de 24 loc./km^.

de

13

Pînă în epoca modernă, Mesopotamia constituia pentru europeni unul dintre cele mai misterioase ţinuturi ale liunii. Columb a descoperit Ame­ rica, iar Amerigo Vespucci a descris-o, Marco Polo a adus informaţii din China, Vasco da Gama a făcut cunoştinţă lumii cu boşimanii şi hotentoţii^; despre Mesopotamia însă, Europa deţinea cele mai recente ştiri de la grecii antici şi de la prorocii Bibliei. în acelaşi timp, fiecare aflase, în felul lui, despre existenţa ei: sa­ vanţii din lucrările lui Herodot, părintele istoriei, şi ale lui Strabon, pă­ rintele geografiei, oamenii de rînd din Biblie. Aipi s-a găsit marele oraş Babilon, „cuibul tîlharilor", dar totodată „şi cel mai superb dintre oraşele regale"; aici s-a aflat fastuoasa cetate Ninive, întemeiată de Nimrod, „vînătorul cel puternic din faţa Domnului"; aici s-au înălţat oraşele celebre Assur, Uruk şi Ur-ul caldeean; aici au suferit evreii în captivi­ tatea babiloniană şi sub jugul regilor asirieni, aici a amestecat Dumnezeu limbile oamenilor, atunci cînd ei au vrut să ridice un turn care să străptmigă teorii cu vîrful său; aici a trimis Dumnezeu Ipe lume un potop groaznic, căruia i-a supravieţuit numai'tata Noe şi familia l u i . .. şi mai ales': aici l-a creat pe Adam, iar din coasta lui a zămislit-o pe Eva, aici s-a aflat raiul biblic! Nu a tînjit oare nimeni să viziteze acest ţinut? Fără îndoială că da. Doar că Mesopotamia nu constituia numai tmul dintre cele mai enigmatice ţinuturi, dar era şi una dintre cele mai greu accesibile zone din lume. La vest se întindea deşertul fără margini, la nord se înălţau munţii de nestrăbătut, la sud era blocată de piraţi. Şi mai mult decît atît: în urma cuceririi ei de către mongoli şi după stabi­ lirea turcilor în aceste locuri, ea a fost înconjurată ermetic de armată din cauza revoltelor neîntrerupte ale populaţiei care iubea cel mai mult liber­ tatea şi mînuia în mod desăvîrşit armele. Raiul s-a găsit probabil cîndva pe aceste meleaguri, dar, după dispa­ riţia imperiului califilor de la Bagdad, el s-a transformat într-un iad, în­ grădit de săbii. Cine vroia să pună piciorul în acest ţinut, trebuia să fie un bărbat adevărat, pe deasupra şi aventurier. Desigur, că au existat asemenea oameni.

Primul potamia (şi din Toledo. Bagdad, iar

om din mileniul nostru despre care ştim că a plecat în Meso­ s-a întors teafăr de acolo) a fost rabinul sefardit Benjamin El a pornit-o la drum în anul 1160, după cinci ani a ajuns la în 1173 se afla din nou în Europa. Cu excepţia călătoriei pe

^ Boşimani şi hotentoţi — populaţii negroide din sudul Africii, deşertul Kalahari.

14

Apele ţluvliilni Eu­ frat la sud de Babilon — astăzi la fel ca in urmă cu nUlenii.

mare, el a parcurs întregul drum pe jos, performanţă pe care nici Richard Halliburton nu s-ar fi încumetat s-o repete. Benjamin din Toledo a scă­ pat de trei ori de tîlhari, de două ori de holeră, iar o dată de o straşnică iurtună de nisip, care l-a surprins în deşert. După ce s-a întors, a scris o carte despre călătoria pe care a întreprins-o, dar contemporanii săi nu au aflat din ea prea multe lucruri despre Mesopotamia; cartea a fost edi­ tată abia în anul 1543 la Istanbul (în limba ebraică) şi doar după treizeci de ani a fost publicată la Anvers (în traducere latină). Astăzi ea face parte dintre cele mai remarcabile „Jurnale istorice de călătorie". în această primă Călătorie modernă în Mesopotamia, întreprinsă însă în timpul evului mediu, nu toate lucrurile descrise sînt la fel de inte­ resante, dar multe din ele ne iuimesc. Cînd autorul a ajuns la Tigridă, lîngă Moşul, a recunoscut în colina de pe înalul stîng al ,rîului depunerile de argilă de pe ruinele anticului Ninive. In anul 612 î.e.n., acest oraş a fost cucerit de mezi^ şi de babilonieni, dar regele lui, Şinşarişkun, în loc să capituleze s-a lăsat ars de viu îm­ * Mezii — popor iranian amintit prima oară sub domnia lui Salmahasar al IlI-lea (855—824 î.e.n.) Cyaxare a aşezat imperiul med în jurul Ectabanei şi a cuce­

15

preună cu toate comorile şi soţiile sale. Oraşul a căzut ca „un colos cu picioarele de lut“ şi nu s-a mai ridicat niciodată. La două sute de ani după distrugerea Ninivei, Herodot a făcut o că­ lătorie în Mesopotamia, aflînd despre oraşul în care „numai pruncii ce nu cunosc diferenţa dintre mîna stingă şi cea dreaptă, erau în număr de o sută douăzeci de mii“, doar că „se întindea pe malul drept al Tigrului". Dibdoros^ a descoperit în lucrarea lui Ktesia Knid din secolul al IV-lea î.e.n. (pierdută astăzi) xm pasaj unde se menţionează că oraşul ar fi fost aşezat ,,pe rîul Eufrat". Iar Strabon, care a vizitat Mesopotamia cu aproape 1165 ani înaintea lui Benjamin din Toledo nu a aflat nimic altceva despre Ninive decît că ar fi fost cîndva capitala Asiriei, care „îndată după cu­ cerirea ei ar fi dispărut pentru totdeauna de pe suprafaţa pămîntului“. «i. Temerarul rabin a căutat, fireşte, şi Babilonul şi l-a găsit. L-a desco­ perit printre ruinele neacoperite încă de praful deşertului, dar nu a în­ drăznit să intre printre ele, „fiindcă acolo îşi făcuseră cuibul balauri şi şerpi veninoşi". Doar cavalerul bavarez Schiltberger a reuşit să se stre­ coare printre aceste ruine în jurul anului 1400, evadînd în acest fel din „captivitatea musulmană păgînă“ . în cartea sa, care poartă un titlu foarte lung, el scria: „Acest oraş Babilon are un zid de două sute de coţi înălţime şi cincizeci lăţime . . . Apele rîului Eufrates curg prin mijlocul lui; acum este în întregime distrus şi nu există nici urmă de locuinţă omenească“ . După cavalerul bavarez, în Mesopotamia a ajuns medicul şi bota­ nistul Rauwolff din Suabia; se pare că pe acesta l-a adus aici interesul pentru cercetarea ştiinţifică a florei. „Babilonul se mai poate vedea“, scrie el în Jurnalul său din anul 1583, dar e atît de părăginit şi distrus, înpît nu mai 'e foarte înalt, iar dihănii şi monştri de toate felurile l-au năpădit într-atît că un om nu se poate apropia de el mai mult de o ju­ mătate de milă. Vieţuiesc aici, în special animale mici (Tierleinf, foarte veninoase, numite în persană eglo; după cîte mi s-a zis sînt mai mari decît şopîrlele şi au trei capete". Pentru un naturalist, această descriere a micilor animale ni se pare destul de suprinzătoare, dar teama lui de a intra în Babilon nu ne miră; chiar şi în zilele noastre abaterea de la „traseul turistic" în această mare de ruine este relativ primejdioasă, din cauza micilor vieţuitoare (chiar rit cetatea Ninive (612 î.e.n.). în anul 550 î.e.n. Cyrus cel Mare înfrînge pe Astyage, efemerul imperiu med încbeindu-şi astfel existenţa. 1 Diodoros din Sicilia (80—21 î.e.n.) — istoric roman de origine greacă. A scris Biblioteca istorică, care cuprinde istoria lumii antice de la origini pînă la războiul galic (58—51 î.e.n.), 2 Tierlein — diminutiv de la Tier (animal, în Ib. germană).

16

dacă ele nu au trei capete). Cu atît mai mult se cuyine să admirăm te­ meritatea unui alt cunoscut vizitator al Babilonului, care scria: „Am în­ conjurat aceste ziduri mărunte din toate părţile şi l-am escaladat pe cel mai înalt; apoi am coborît de pe el în mijlocul ruinelor şi am studiat totul foarte temeinic” . Autorul acestor cuvinte este Pietro della Valle (1586— 1652), im no­ bil roman foarte înstărit care a ajuns în Mesopotamia nicidecum din mo­ tive ştiinţifice. Pietro della Valle se îndrăgostise de o nobilă, dar fiind refuzat de ea, a luat în anul 1614, drumul Pămîntului sfînt pentru a o da uitării. Ajuns aici s-a îndrăgostit din nou de o tînără creştină caldeeană, Sitti Maani din Bagdad. De data aceasta nu s-a mai lăsat respins şi a urmărit-o cu tenacitate prin deşertul Siriei, ajungînd pînă în ţinutul ei natal, unde s-au căsătorit. A avut de întîmpinat multe dificultăţi legate în special de educaţia ei (de pildă a durat mult timp pînă ce a dezvăţat-o să poarte un inel în nas), dar toate eforturile i-au fost răsplătite. Sitti Maani i-a devenit nu numai soţie, dar şi o însoţitoare curajoasă în drumurile sale temerare prin lumea arabă. După moartea ei, în anul 1624, a dat ordin ^ i se mumifice trupul, iar după ce s-a întors din Orient, unde a stat

I

i li.

- • ' _____ , '

,

'

• '!?-V

K uinele Bauiitmului.

Palatul lui Nabncodonosor în care a murit Alexandru cel Mare.

17

în total douăzeci de ani, a transportat mumia la Roma, unde a îngropat-o în cripta familiei. Am relatat aceste amănunte nu numai pentru faptul că sînt interesante, ci şi pentru a nu nedreptăţi femeile: cînd se vorbeşte despre explorarea Mesopotamiei, se amintesc întotdeauna numai meritele bărbaţilor uitîndu-se de Sitti Maani della Valle. Sitti Maani della Valle l-a adus pentru prima oară pe soţul ei în Babilon în decembrie 1616; mai apoi, el a revenit aici încă de două ori. Fără sprijinul lui Sitti, Pietro della Valle ar fi descoperit cu greu Babilonul; de fapt pînă şi-n zilele noastre mulţi locuitori din cătunele înve­ cinate nu ştiu că ruinele către care se îndreaptă numeroase automobile şi autobuze sînt rămăşiţele unui oraş ce s-a numit Babilon. în anul 1617, Pietro della Valle împreună cu soţia au străbătut din nou zona cea mai sudică a Mesopotamiei vizitînd vestigiile unor locuri străvechi, despre care nimeni n-avea idee cum se numiseră cîndva (astăzi ştim că unul din ele, aflat pe colina Mukajjar, se numea, cu mii de ani în urmă, Ur). In anul 1625 a întreprins împreună cu slujitorul său o lungă expediţie la răsărit de Golful Persic, unde a descoperit ruinele anticului Persepolis* — fosta reşedinţă fastuoasă a regilor persani din dinastia Ahemenizilor — pe care Alexandru cel Mare a incendiat-o în urma victoriei obţinută asupra lui Darius al IlI-lea, în anul 330 î.e.n. („în mod mişelesc, de vreme ce nu era stăpîn pe simţurile sale“ , scrie Diodoros). L-au fascinat îndeosebi sălile hipostile^ ale palatului aşezat pe o terasă artificială la care duceau „trepte de marmură, largi cit să încapă doisprezece călăreţi, unul lîngă altul“ ; şi mai mult însă i-au captat atenţia inscripţiile ciudate ce acope­ reau pereţii palatului şi „pentru orice eventualitate le-a copiat cu multă sîrguinţă“ . Acţiunea lui s-a dovedit salutară, aceste copii devenind, mult mai tîrziu, un punct de pornire nu nxunai pentru cunoaşterea istoriei Persepolis-ului, dar şi a întregii Mesopotamii. Pietro della Valle îşi făcea însemnări din călătoriile sale, pe care le trimitea apoi prietenului său Schippa din Neapole (primele copii după inscripţiile de la Persepolis i le-a trimis în ianul 1626), păstrîndu-şi o copie şi pentru el. Revenit în Europa, el a prelucrat aceste note în Jurna­ lul unui călător (1650— 1658) apărut în trei volume, bogat ilustrat. Aceste ilustraţii nu îi mai aparţineau însă lui Pietro della Valle, ci călătorilor 1 Persepolis — una din capitalele imperiului persan (518-^330 î.e.n.), ridicată de Darius I şi Xerxe. A fost distrusă de Alexandru Macedon. Numele său, Parsa, a fost transformat printr-un joc de cuvinte în ^eri^pol^ — oraşul ruinelor (în lîîn b a greacăpersis=nM3ig). ^ Sală hipostilă — sală cu plafonul susţinut de coloane. Prima dată apare în Urartu şi Erebuni, în arhitectura ahemenidă la palatul Pasargade, apoi la Persepo­ lis. în Egipt este celebră sala hipostilă a templului de la Karnak.

18

TELL. tipic in deşertul Mesopotamiei. Nu se ştie dacă !n adincurile lui se ascunde un mormint sau un templu străvechi — sute de asemenea coline artificiale au rămas ^neexplorate pină astăzi.

care se încumetaseră să ajungă în aceste ţinuturi, în ciuda straşnicelor zvonuri care circulau pe seama lor. La scurtă vreme după Pietro della VaUe, englezul Thomas Herbert a plecat în Mesopotamia, ca însoţitor al diplomaţilor englezi Sherley şi Cotton trimişi, în anul 1626, la şahul Persiei. Cei doi diplomaţi au murit însă pe drum în împrejurări neelucidate încă (poate de insolaţie, poate de dizenterie), astfel încît Herbert s-a întors la Londra, făcînd un ocol prin India şi Ceylon (Sri Lanka). Mai tîrziu el a devenit valetul lui Carol slujindu-1 pină la moarte (în anul 1649, pe eşafod). Din călătoria sa a adus desene, pe care însă neconsiderîndu-le suficient de exacte le-a dat spre prelucrare celebrului gravor în aramă Văclav Hollar^ din Londra. Acestui exilat ceh îi datorăm, prin urmare, primele imagini desăvîrşite din punct de vedere artistic (chiar dacă, fireşte, nu totdeauna foarte pre­ cise) ale „locurilor_hiblice“ dintre Tigru şi Eufrat. * Carol I (1625—(1649) — rege al Angliei din dinastia Stuart. După izbucnirea Revoluţiei burgheze, este înfrînt de armata revoluţionară condusă de Oliver Cromwel. A fost prins, judecat şi executat în 1649. 2 Văclav Hollar (1607—1677) — desenator şi gravor ceh. A lucrat mult timp la Londra. Este autor al ilustraţiilor la operele lui Homer, Vergiliu, Esop.

19

Alte descrieri au fost aduse din Mesopotamia de către francezii Jean Baptiste Tavernier şi Jean Chardin care s-au dovedit însă a fi animaţi mai degrabă de dorinţa de a face avere cît mai repede — tradiţie europeană care se menţine aici pînă în zilele noastre — decît de monumentele an­ tice. Chardin, care în anul 1666 a devenit expert giuvaergiu al sultanului Suleiman al IlI-lea, l-a luat într-unul din drumurile sale pe desenatorul Grelot (în locul aparatului de fotografiat care nu se descoperise încă^); tablourile lui au trezit în Franţa o atenţie neobişnuită, păstrîndu-se în reproducere pînă în secolul trecut. Alţi doi francezi, misionarii VinCent Mărie şi Emanuel de Saint Albert s-au preocupat, la rîndul lor, mai mult de posibilitatea răspîndirii religiei catolice printre arabii musulmani şi caldeeni. Ca preoţi ei cu­ noşteau însă foarte bine istoria biblică a Mesopotamiei. Vincent Mărie a descoperit „turnul din Babilon“, nu în Babilon, ci la Birs Nimrud, nu departe de Bagdad, iar Emanuel de Saint Albert mărturisea, sceptic, că e greu de aflaţ locul Unde se înălţa turnul „fiindcă tradiţiile biblice şi in­ digene sînt atît de încîlcite şi de confuze, încît nimeni nu le înţelege” . După ei a sosit în Mesopotamia compatriotul lor, Jean Otter, orientalist notoriu, care a rămas aici zece ani (între 1734— 1744) perioadă care in­ clude şi călătoriile prin Turcia şi Persia), fără să descopere însă nimic remarcabil. Otter cunoştea opera geografului arab Abdulfed în care este menţionată poziţia geografică a cetăţii Ninive şi a Assur-ului (cu pre­ cizie, după cîte ştim astăzi), dar nu a înţeles-o, astfel încît nu a descoperit colinele cu ruine, deşi la poalele uneia a luat prînzul, iar pe cealaltă ş-a urcat! Aproape în acelaşi timp cu primii francezi a sosit în Mesopotamia medicul german Engelbert Kămpfer care, în anul 1683, a vizitat Persepolis, copiind de pe ruinele ei numeroase inscripţii. Olandezul Cornelis de Bruin a repetat această operaţie, dar cu mai multă precizie, englezul Thomas Hyde a numit apoi această scriere liţeraa-cimeiformes. sau „litere cuneiforme", denumire care s-a păstrat pînă în zilele noastre. Dar toţi aceştia nu au fost decît -„primde rîndunele" venite din Europa în Meso­ potamia. Adevărata ei explorareşSînţîfică a început abia prin expediţia lui Carsten Niebuhr. Carsten Niebuhr (1733— 1855), german, de profesie geodez, aflat în serviciul regelui danez^, a fost un om cu aptitudini excepţionale. La 20 de ani primeşte invitaţia de a participa împreună cu alţi patru oameni de ştiinţă la o expediţie ştiinţifică întreprinsă în ţinuturile Orientului Apro­ ‘ Aparatul de fotografiat — a fost inventat de Jaques Daguerre în 1839. 2 Friderich al V-lea (il746—-1766) — rege al Danemarcei şi Norvegiei. Spirit ilu­ minist, a impulsionat mişcarea de modernizare a Danemarcei.

20

piat. La începutul lui 1761, Niebuhr sie îmbarcă pe o havâ militară la Copenhaga, iar la sfîrşitul lui 1767 se reîntoarce aici după ce a trecut în pelegrinările sale prin Egipt, Yemen, Mesopotamia şi Turcia^ Greu s-ar putea zice că a fost o expediţie izbutită; în timpul lungii călătorii i-au pierit, rînd pe rînd, toţi tovarăşii de drum, rămînînd astfel singur în acele ţinuturi îndepărtate şi primejdioase. Dar ca un om cu voinţă de fier ce era şi-a îndeplinit cu succes misiunea încredinţată. în al său Jurnal de călătorie în Arabia şi ţările vecine (1772), el scria:, „Deşi moartea a secerat aproape în întregime expediţia noastră, cred că alţii n-ar trebui opriţi de a călători în Arabia". Pentru noi mai importante sînt, îndeosebi, două din rezultatele ex­ pediţiei lui Miebuhr: în primul rînd, el a determinat cu precizie locurile unde se găsesc vestigiile Ninivei şi ale Babilonului, iar în al doilea rînd a adus din Persepolis lungi texte cuneiforme copiate cu multă minuţiozi­ tate. Dar, să nu uităm încă o consecinţă cu valoare de-a dreptul istorică: cartea lui, ajunsă în mîinile tînărului general francez Napoleon Bonaparte, l-a îndemnat să organizeze expediţia militară din Egipt (1798— 1799). Cu toate că pentru armata franceză expediţia s-a soldat cu o înfrîngere, ea a înlesnit un mare triumf al ştiinţei, deschizînd calea către descoperirea vechiului Egipt, a unui ţinut la fel de misterios ca Meso­ potamia. întrebat în anul 1900, asupra cauzelor care, după opinia lui, i-au mînat pe europeni spre acest ţinut inaccesibil şi primejdios, profesorul Delitzsch cel mai mare cunoscător din acea vreme al istoriei Mesopotamiei antice, a declarat: ___ „Există un singur răspuns Biblia^ Delitzsch avea dreptate. De­ sigur, "însaTriuin mffegiraHr tJ^tase^îtemna dintre însuşirile cele mai fi­ reşti ale omului, dorinţa lui de cunoaştere. Sau mai simplu:-'curiozitâîgay

Cu Niebuhr a fost inaugurată o nouă epocă de explorare a Mesopotamiei. Fireşte, o explorare nicidecum sistematică, dar nici întru-totul întîmplătoare. A sporit numărul călătorilor, după ei au sosit negustori, misionari, agenţi secreţi, împuterniciţi personali ai guvernelor, uneori şi oameni de ştiinţă. Mesopotamia stîrnea îndeosebi interesul englezilor, care se înve­ cinau cu ea (India şi Persia) şi al tradiţionalilor lor rivali — francezii. Guvernul turc le-a permis în cele din urmă atît francezilor, cît şi englezilor să instituie cîte o reprezentanţă consulară la Bagdad, Basrah şi Moşul. Spre deosebire de Egipt, a cărui explorare ştiinţifică au deschis-o ar­ mele, calea spre Mesopotamia a fost deschisă de negocierile diplomatice: 21

Paul Eimll Botta (1802—1870).

desigur nu pentru toată lumea, dar cel puţin pentru diplomaţi şi prote­ jaţii lor. De aceea nu e de mirare că primul om care a înfipt tîrnăcopul în pămîntul cuprins între Tigru şi Eufrat, animat fiind de intenţii ştiin­ ţifice, a fost consulul francez la Moşul, Paul Emile Botta (1802— 1870). Botta era un om interesant; conform unui chestionar completat cu meticulozitate, el nu avea nici cea mai mică predispoziţie pentru diplo­ maţie şi cercetările arheologice. Avea în primul rînd o origine de clasă necoreispunzătoare: nu era nobil,, ceea ce constituia o lipsă pentru un diplomat al acelor vremuri. Trecutul lui diplomatic era puţin suspect; se născuse în Italia (la Torino), şi înainte de a intra în serviciul francez lucrase pentru guvernul egiptean ostil. Nici pregătirea lui nu era întru totul corespunzătoare: nu-şi încheiase nici studiile de arheologie, nici cele de istorie, nici pe cele de medicină. Pe acestea din urmă, de fapt, nici nu le-a luat în serios; căci după susţinerea te^ei de doctorat în loc să-şi efectueze practica într-un spital, a pornit într-o călătorie în jurul lumii pe im vas cu pînze. După ce a colindat lumea vreme de trei ani, dobîndind experienţa cuvenită s-a stabilit în Egipt. Profesiunea de medic a îm­ binat-o cu pasiunea de colecţionar de insecte şi cu întreţinerea relaţiilor cu potentaţii societăţii egiptene. Amănuntul acesta nu a trecut neobser­ vat serviciului de informaţii 'francez, astfel încît guvernul s-a deds să se folosească de relaţiile lui, oferindu-i postul de consul la Alexandria. Botta a acceptat şi s-a dovedit omul potrivit; l-au trimis apoi în Ye­ men, unde şi-a îmbogăţit experienţa, iar în ianuarie 1842 i s-a încredin­ ţat, ca unui specialist deja consacrat al Orientului Apropiat, conducerea consulatului nou înfiinţat la Moşul. 22

Moşul era pe atunci un orăşel uitat de lume, a cărui singură atracţie o constituia un minaret înclinat, datînd din secolul al Xll-lea, perechea orientală a turnului înclinat din Pisa. în perspectivă însă putea deveni important: prin aşezarea sa într-un ţinut în care se intersecta lumea arabă cu cea turcă şi kurdă, oraşul constituia un centru ideal pentru in­ trigile politice. După cum s-a dovedit mai tîrziu, importanţa lui era mult mai mare — pe vremeai aceea însă nimeni nu se preocupa de acea bogă­ ţie subterană care ţîşnea la suprafaţă, formînd băltoace de lichid uleios — petrolul. In calitate de consul, Botta dispunea de suficient timp liber şi fiind un om de acţiune simţea mereu nevoia „să întreprindă ceva". Strînsese o bogată colecţie de insecte şi întrucît în condiţiile igienice existente, ca medic era neputincios împotriva ciumei şi a holerei, se hotărî să studieze folclorul şi religiile locale. J.-a stîrnit interesul, în special, secta numită „adoratorii diavolului", ai cărei membrii se străduiau să cîştige în mod „logic", de partea lor, spiritele rele şi dăunătoare, ignorîndu-le pe cele bune. în drumurile pe care le-a întreprins prin împrejurimi, atenţia i-a . fost atrasă de colinele ciudate care se înălţau, pe neaşteptate, din şesul de pe malul Tigrului, fără un motiv evident. I-a venit ideea că aceste muşu­ roaie uriaşe, crăpate, numite de indigeni tell-uri^ ar putea fi troienele pe care scurgerea mileniilor le-a aşternut peste ruinele oraşelor străvechi şi fiindcă acest ţinut se numise în antichitate Asiria, ele puteau fi prin ur­ mare vestigiile cetăţilor asiriene. S-a hotărît, deci, să le exploreze. Mai întîi le-a dat înconjur călare, iscodindu-i pe băştinaşi, dacă nu au făcut aici săpături; a studiat apoi crăpăturile de pe povîrnişurile lor şi în cele din urmă a escaladat una dintre coline. Şi-a mai adus aminte şi de cuvintele unui arheolog fran­ cez dio_ Egipt că cine vrea şă pătrundă în tainele ajungă mai întîi în vîr£uL..umu-Tnunte dp nă.rţL.,Pînă să comande aceste cărţi (în Moşul nu exista librărie), Botta a primit vizita imui musafir din Franţa. Numele lui era Julius Mohl, de origine germană, stabilit la Paris, unde era secretarul societăţii franceze pentru Asia, un adevărat dicţionar enciclopedic, viu, al celor mai vechi şi mai noi cunoştinţe despre Mesopotamia antică. Mohl sosise la Moşul, făcînd im ocol prin Londra unde rămăsese cinci luni. Acolo îl captivaseră obiectele descoperite în urma săpăturilor pe care, guvernul englez le cumpărase în schimbul a 1 000 livre, de la moşteni1 Tell — nume care indică în ţările arabe o colină apărută prin acumularea anor vechi ruine. După distrugerea unei clădiri se păstra partea inferioară a zidu­ rilor peste care se ridica un nou edificiu. După o succesiune de niveluri rezulta o supraînălţare a terenului.

23

torii fostului consul general al Marii Britanii la Bagdad, Claude J. Rich. Aceste obiecte proveneau din Babilon şi printre ele se găseau tăbliţe de lut şi cilindri acoperiţi cu scriere cuneiformă, exact de tipul celei apă­ rute în jurnalele de călătorie din Mesopotamia, şi pe aşa numita Piatră a lui Michaux. (Botanistul francez Andre Michaux a dus-o în Europa, în anul 1786, la întoarcerea sa din Persia). Piatra era acoperită şi cu ima­ gini ale „balaurului din BabiIon“ despre care se pomeneşte în Biblie. J. Mohl mai în sacul'sau Te dfum~Jiirnălui de călătorie In Arabia al lui Niebuhr şi Intîmplările din timpul şederii in Kurdistan ale lui Rich, care cuprindeau o descriere amănunţită a cercetărilor întreprinse în ţinutul Moşul. Printre altele se menţiona că dealul Kuyundjik de pe ma­ lul stîng al Tigrului, exact de partea cealaltă a Mosul-ului, ascunde rui­ nele anticei Ninive. „Vestigiile anticei ISTinive?" se întrebau nedumeriţi savanţii. „Dacă aceste ruine n-au fost dezgropate nici de Herodot, nici de Strabon cine le-ar mai putea găsi două sau două milenii şi jumătate mai tîrziu? Pînă şi savanţii de renume afirmau că Ninive nu a existat niciodată. „Din antichitate nu au ajuns la noi nici un fel de informaţii autentice despre Ninive; în afara prorocilor Bibliei nimeni nu a văzut-o; autorii antici scriu despre ea numai din auzite şi fiecare în alt fel. Ea face parte în mod cert din domeniul legendelor şi al miturilor. Ca Troia lui Homer!“ Botta nu ştia nimic despre existenţa acestor îndoieli, neavînd de fapt pregătirea de specialitate corespunzătoare. Cu puţină vreme înainte el primise vizita a doi englezi (despre care vom mai vorbi), din ale căror relatări, cum că în colina de deasupra Tigrului se ascimde Ninive a aflat că se pregăteau să înceapă săpăturile aici. Inţelegîndu-se cu Mohl, Botta a plecat într-acolo, spre a o lua înaintea englezilor. Nu a găsit însă nimic ce ar fi putut dovedi existenţa vestigiilor vreunui oraş. Cu toate acestea a decis să-şi încerce norocul. In decembrie 1842 Botta şi-a înfipt tîrnăcopul în Kuyundjik. Com­ portarea lui li s-a părut lucrătorilor pe ciare-i angajase o pură nesăbuinţă, dar primindu-şi leafa în mod regulat, nimic altceva nu-i mai interesa. Timp de o săptămînă au lărgit un şanţ ce cădea perpendicular pe coasta colinei, negăsind nimic. Peste încă o săptămînă au dezgropat cîteva cio­ buri acoperite cu zgîrieturi care îl bucurară nespus de mult pe Botta. Lucrătorii începuseră să dea din cap afirmativ (ceea ce în ţinuturile turcomane înseamnă lipsă de înţelegere sau dezacord), iar unii dintre ei îl părăseau spre o mai mare siguranţă. într-o zi un felah îi dezvălui ceea ce săpătorii îi tăinuiau de mult din cauza simbriei mari pe care o primeau şi anume că oamenii din împrejurimi îşi construiesc case şi grajduri pentru animale din cărămizi cu inscripţii pe care le fură „vino beiule, să vezi 24

satul nostru. Se numeşte Khorsabad şi se află la numai o oră de mers călare spre miazănoapte!". Botta avea deja experienţă cu asemenea sfătuitori: singurul scop al informaţiilor lor, era cel de a obţine un bacşiş . . . A continuat deci să lucreze. Muncitorii lui au săpat o lună, două luni, trei luni — „aproape complet inutil“ . La mijlocul lui martie, cînd insuccesul începuse să-i pro­ voace insomnii, şi-a adus aminte întîmplător de acel felah. Trimise cîţiva lucrători la Khorsabad. După două zile, unul din ei se întoarse: „Am dat de ziduri, stăpîne!“ Insuccesul conduce la pesimism. Botta nu a dat crezare vestei. A dat însă ordin slujitorului său personal să meargă într-acolo să vadă care e situaţia. „Au sfîntă dreptate, stăpîne, pe barba Prorocului, au sfîntă dreptate! Oamenii tăi au descoperit cele mai înalte ziduri din lume! Cu desene de o mie de ori mai frumoase decît cele din palatul paşei!“ Botta sări pe cal, dîndu-i pinteni şi se opri doar cînd ajunse’ „în faţa celor mai mari ziduri din lume“ . Aveau o înălţime de circa trei metri şi erau placate cu plăci din piatră. Pe aceste plăci se aflau gravate reliefuri, cum nu mai întîlnise nici în Grecia, nici în Egipt, nici în India şi nică­ ieri în lume. Intre 20 şi 30 martie 1843 consulatul francez din Moşul a fost în­ chis, şeful lui aflîndu-se într-o febrilă activitate. Din excelenţă se trans­ formase în şeful echipei de săpători: murdar, asudat, neras el lua cu asalt împreună cu detaşamentul său zidurile, în spatele cărora dormeau mi­ leniile. Rezultatul a fost uluitor. Au ieşit la iveală, rînd pe rînd, reliefuri cu animale fantastice şi bărbaţi cu barbă, înveşmântaţi în straie lungi, plăci cu scene de vînătoare şi inscripţii cu litere cuneiforme, ihici ornamente din faianţă şi statui uriaşe de alabastru^ reprezentînd tauri înaripaţi cu capete omeneşti. Opere de sculptură pe care nici un ochi de european nu le văzuse vreodată, înfăţişînd vieţuitoare pe care imaginaţia lui nu o putuse zămisli nicicînd. Opere executate în mod magistral şi într-un număr impresionant şi care se aflau îngropate abia în stratul superficial al acestui telll Astăzi ştim că Botta a dezgropat Dur-Şărrukin, palatul de vară al regelui asirian Sargon II care a domnit între anii 721— 705 î.e.n. Uh palat construit pe o terasă artificială cu peste două sute de încăperi, două temple şi treizeci de curţi. Un palat datînd din vremuri, cînd nimeni încă nu bănuia că la Rbma^ se va înălţa Capitoliul, iar la Atena, Partenonul. Un an şi jumătate a trebuit Botta să sape pînă ce a scos la iveală palatul. Fireşte, nu în întregime (zece ani mai tîrziu săpăturile au fost 1 Alabastru — varietate de gips, cu aspect de marmură albă, străbătută de vine transparente.

25

continuate de compatriotul său Victor Place, iar în perioada 1928— 1935, ele au fost preluate de Institutul Oriental al Universităţii din Chicago) şi nu fără greutăţi, deşi guVernul francez i-a oferit uri ajutor generos (ministrul învăţămîntului şi — de mirare — ministrul de interne i-au trimis imediat, la aflarea succesului, cîte 3 000 franci de aur). A fost ne­ voit să biruie înainte de toate intrigile guvernatorului oraşului Moşul, Mehmed-Paşa, care se simţea păgubit că nu primise jumătate din aurul qăsit (paşa nu putea să creadă că cineva face săpături numai de dragul cîtorva pietre vechi“) şi anunţase la Istanbul că „francezii construiesc la Khorsabad o cetate“ . A trebuit să-i convingă pe lucrători că săpăturile pe care le întreprind nu 'profanează memoria strămoşilor lor şi nu le jig­ neşte religia. A fost obligat să rezolve sute de alte probleme tehnice şi organizatorice de care nu e cruţat nici un arheolog pe şantier. A biruit toate aceste greutăţi cu tenacitatea caracteristică de altfel diplomaţilor, dar manifestată îintr-un tip de activitate cu totul diferit.

Taur înaripat cu cap de om, străjuit, pro­ venind din Kliorsabad. Este executat din alabastru, are o înălţime de trei metri şi datează din veacul al IX-lea î.e.n. (British Museum, Lon­ dra).

26

La 15 octombrie 1844 Botta a încheiat săpăturile la Khorsabad. Gu­ vernul l-a somat să trimită obiectele descoperite în Franţa. Uşor de spus, dar greu de înfăptuit, fiindcă unele statui cîntăreau mai mult de trei­ zeci tone. Le-a ales pe cele mai reprezentative şi mai bine conservate (celelalte au fost desenate de colaboratorul său Eugene N. Flandin), a ordonat să i se construiască im car uriaş cu şasiu cilindric şi le-a trans­ portat pînă la malul Tigrului; coloşii cei mai mari au fost căraţi de mai bine de două sute de oameni. Apoi a încărcat aceşti coloşi pe plute spe­ ciale, legate între ele; în timpul încărcării, unele s-au răsturnat şi doi regi asirieni care tocmai ieşiseră din străfundul pămîntului, au luat calea fără de întoarcere a adîncurilor Tigrului. Celelalte obiecte dez­ gropate au ajuns cu bine la Bagdad, unde au aşteptat mai bine de xm an o corabie maritimă, special amenajată, care a ancorat la Basrah. Doi tauri înaripaţi au fost înghiţiţi de vîltorile estuarului Tigrului şi Eufra­ tului, unde expediţia lui Botta a fost atacată de piraţi. Restul încărcăturii a făcut înconjurul Africii, ajungînd în cele din urmă în portul Le Havre, iar de aici, pe Sena, la Paris. La 1 mai 1847 a avut loc la Luvru vernisajul expoziţiei cu trofeele descoperite de Botta. Fostul palat al regilor francezi s-a umplut de uimire. Oamenii din Occident se aflau pentru prima oară, faţă în faţă, cu creaţiile artistice ale unui imperiu oriental de mult dispărut. Măreţia lor i-a cutremurat. „Sînt opere de artă care pot sta fără îndoială în ve­ cinătatea celor mai izbutite opere ale antichităţii şi renaşterii europene, mîndria Luvrului." La întrebările referitoare la originea şi clasificarea lor în timp, Botta răspundea; „cred că sculpturile pe care le-am des­ coperit, pot fi încadrate în perioada de apogeu a înfloririi cetăţii Ninive!“ . Botta a avut dreptate; cercetările ulterioare au confirmat justeţea evaluărilor lui, dar nu în totalitate; el a descoperit ceva mai mult decît sculpturile, datînd din perioada înfloririi cetăţii Ninive — el a relevat oamenilor din epoca modernă Asiria antică. Iar prin opera sa în cinci volume Descoperiri în Ninive, cu ilustraţii de Flandin (1843— 1850) a întemeiat o nouă ştiinţă — asiriologia. Botta a fost încununat cu toate onorurile care pe drept i s-au cuvenit. Dar, după revoluţia din 1848, o comisie de revizuire din cadrul ministe­ rului de externe a apreciat că Botta, cu descoperirile sale, a acoperit de glorie vechiul regim şi l-a mutat disciplinar la Tripoli, în Siria.^ Astfel a fost înlesnit accesul la teZZ-urile din împrejurimile Mosul-ului, a celui pe oare englezii îl vor onora cu titlul de „întemeietorul asiriologiei“ .

* Tripoli — port pe ţărmul estic al Mării Mediterane (azi în Liban).

27

Austen Henry Layard (1817— 1894).

Numele acestui bărbat a fost Austen Henry Layard (1817— 1894). Era de origine englez, născut la Paris şi crescut în Italia şi Elveţia, de pro­ fesie jurist. Peruca şi roba îl plictisiră curînd, fiindcă îi promiteau o carieră lentă. Layard năzuia să ajungă pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale şi se hotărîse să le urce cît mai curînd. Trebuia însă să biruie un „mic“ obstacol: nu avea relaţii şi nici bani. A înţeles că dacă vrea să ajungă, în aceste împrejurări, în vîrful pirami­ dei sociale trebuie să atragă atenţia asupra sa. Şi fiindcă din copilărie îl ispitise Orientul despre care aflase prima oară din O mie şi una de nopţi — şi-a pus întrebarea: ce-ar fi să-şi încerce aici norocul? James S. Buckingham a devenit celebru prin cartea Călătorie în Mesopotamia (1827), Claudius J. Rich prin Veşti despre ruinele Bahilonului (1812), Francis R. Chesney prin lucrarea sa Navigaţie pe Eufrat (pe care a întreprins-o cu două vapoare, plecînd din Scoţia şi ajungînd la es­ tuarul fluviului Oronte^ Aici a demontat vapoarele, le-a transportat pe umerii hamalilor pînă la Eufrat, imde le-a montat la loc; unul dintre va­ poare s-a scufundat, într-un sfert de oră, în timpul unei furtuni dintr-o noapte, iar cu celălalt a ajuns, în octombrie 1836, în Golful Persic). Citind Jurnalul de călătorie al pictorului Robert K. Porter (1822), ilustrat cu imagini ale oraşelor străvechi (al căror nume le cunoştea din Biblie) lui Layard îi veni ideea să exploreze unele dintre ele. 1 Oronte — fluviu cu o lungime de 570 km în Orientul Apropiat. Izv-'răşte din munţii Antiliban. Străbate Libanul, Siria şi Turcia şi se varsă în Marea Mediterană.

28

Ca să transforme gîndul în faptă, Layard n-a stat mult pe gînduri. Seara învăţa araba şi persana, în week-end făcea exerciţii de tragere şi învăţa să folosească compasul. A urmat chiar şi un curs de însuşire a ba­ zelor practicii medicale. In primăvara lui 1839 şi-a luat rămas bun de ia biroul de avocatură sufocant din „Templul“ Işndonez, luînd calea Orien­ tului împreună cu puşca, biblia şi prietenul său Mitford. Cei doi prieteni au ajuns cu vaporul în Palestina, de unde s-au în­ dreptat prin Siria către Eufrat. „Sfidam pericolele; Mergeam singuri, fără călăuză. Armele noastre ne erau singura apărare, tolbele din spatele şeii constituiau singura noastră garderobă. Hoinăream la voia întîmplării, pînă ce apusul soarelui ne oprea lîngă o ruină în care un nomad îşi ridicase o colibă sau în vreun s a t' părăsit de lume“ . La Moşul au sosit în mai 1842, exact în perioada cînd Botta preluase conducerea consulatului francez; cei doi au fost primii musafiri ai lui Botta. Au discutat împreună despre ieZZ-urile din împrejurimi şi despre faptul că ar merita să fie explorate. „De la prima vedere ne-au legat relaţii cordiale" scriau mai tîrziu Botta şi I^ayard, exprimîndu-se aproape cu aceleaşi cuAdnte, „dar viaţa ne-a despărţit". Botta avea bani şi putea să înceapă săpăturile, Layard îşi cheltui rapid modestele economii, fiind astfel ne­ voit să se întoarcă. „Uneori e nevoie să rişti o retragere pentru o nouă biniiaţă.“ Nu s-a întors însă la Londra, ci s-a oprit la Constantinopol (de unde Mitford şi-a continuat drumul în India), unde îl cunoscu pe sir Stratford Canning ministru rezident britanic, şi-şi oferi serviciile. Acesta putea să aibă nevoie de tînărul cutezător, fiindcă guvernul îi solicita informaţii din ţinuturile străine cuprinse între Turcia şi Persia, pe care tînărul tocmai le străbătuse. Vreme de doi ani, Layard a lucrat în funcţia, nu foarte bătătoare la ochi, de interpret al legaţiei britanice, cîştigînd încrederea ambasadorului prin capacitatea sa de a obţine toate informaţiile ce nu puteau fi aflate pe cale oficială. S-a folosit de încrederea dobîndită pentru a-1 convinge de necesitatea inevitabilă ca englezii să facă săpături în Mesopotamia. Sir Stratford nu i-a acordat la început atenţie, dar după răspîndirea veştii că „Botta a acoperit Franţa de glorie prin descope­ ririle sale“ , chestiunea a dobîndit, dintr-odată, caracter politic. A obţinut cu greu autorizaţia necesară de la autorităţile turce şi fiincă englezii nu au fost de acord să-i acorde lui Layard o anumită sumă pentru săpă­ turi, sir Stratford îi dădu 60 lire din propriu-i buzunar. Era o sumă deri­ zorie, dar Layard i-a mulţumit, şi-a cumpărat un cal şi a pornit-o la drum. In septembrie 1845, „după trei ani pierduţi în zadar", Layard se afla din nou la Moşul. Făcînd o trecere în revistă a săpăturilor de la Khorsabad, a trăit, probabil, aceleaşi sentimente ca J. Glenn la aflarea veştii 29

despre zborul lui Gagarin. A trecut apoi pe la Kuyundjik care „exerci­ tase asupra lui o atracţie irezistibilă" încă de la prima vizită la Moşul. Convingîndu-se că lui Botta nu i-a surîs aici norocul, l-a părăsit imediat. Căzînd la învoială cu un luntraş, acesta îl transportă 50 km în amontele fluviului Tigru, unde se înălţa o colină pe care de multă vreme inten­ ţiona s-o exploreze: numele ei suna bizar, „vînătorul cel puternic din faţa Domnului". Ajuns la ţărm s-a îndreptat către cel mai apropiat sat. Corturile negre ale beduinilor nu i-au inspirat încredere, dar nu a avut de ales. îl căută pe şeful tribului, îl salută ceremonios şi în timp ce sorbea din ceaşca cu ceai foarte tare, temerile lui se adeveriră: se afla în faţa căpe­ teniei tîlharilor, a lui Awad, „spaima deşertului". îşi păstră calmul engle­ zesc, îi dărui cîteva mărunţişuri din sacul său şi făcu exerciţii de con­ versaţie în limba arabă. Se pare că vorbea bine: Awad l-a proclamat în faţa întregii adunări a bărbaţilor din sat, cel mai bun prieten al său, şi-i făgădui că. îi va pune la dispoziţie o jumătate de duzină de indi­ geni, care îl vor ajuta, în schimbul unei mici recompense, să exploreze „burta muntelui". A doua zi, în zori, Layard era pe colina Nimrud pe care o scruta, aşa precum generalul îşi examinează viitorul cîmp de bătălie. Nu-i venea să-şi creadă ochilor: pretutindeni descoperea cărămizi acoperite cu in­ scripţii cuneiforme, în formă de peceţi. S-au prezentat şase oameni trimişi de Awad, care împreună să sape o tranşee în coasta colinei, acolo unde din pămînt ieşea o lespede mare de piatră. După un ceas au dezgropat-o, descoperind şi alte cîteva. Toate erau decorate cu reliefuri şi se părea că placaseră cîndva pereţii unui edificiu. Uimit de acest noroc neaşteptat, Layard a împărţit echipa în două şi trimise trei oameni să sape pe coasta opusă a dealului. Curînd, des­ coperi aici colţul unui zid înalt. Au săpat vreme de o săptămînă şi Layard îşi dădu seama că aveau în faţa lor o colină care, prin bogăţia de obiecte descoperite, întrecea cu mult Khorsabad-ul. Dupâ ce a degajat argila lipită pe plăcile dezgro­ pate, a avut revelaţia unor superbe scene de vânătoare, ce testau faptul că oamenii care populaseră odinioară aceste ţinuturi trăiseră cu adevărat „în spiritul lui Nimrod“ . Alte reliefuri înfăţişau scene de luptă. Entu­ ziasmul l-a copleşit în asemenea măsură, încît pe moment a uitat de gloria pentru care venise aici: „Am privit cu uimire eleganţa şi bogăţia ornamentelor, desenul fidel şi delicat al oaselor şi muşchilor, atît la oameni, cît şi la animale, arta grupării persoanelor şi cea a compoziţiei în general". 30

Assurbanipal la vînătoare de lei. Reliefuri cu scene de vînătoare, provenind de la Ninive, aproximativ din al treilea pătrar al secolului al VH-lea î.e.n. (British Museum, Londra).

Săpăturile lui Layard începuseră însă sub auspicii prea bune pentru a putea continua astfel. Mehmed Paşa avea „urechi lungi“ (traducerea ad literram a cuvîntului arab folosit pe atunci pentru iscoadă) şi aflase că un anume Frank caută în paşalîcul său comori. Negăsind un motiv mai plauzibil şi fiindcă Layard avea firman de la Constantinopol pentru săpături, s-a hotărît să facă uz de mijloace mai rafinate (Mehmed Paşa era un om inventiv: odată răspîndise zvonul morţii sale, iar pe cei ce s-au bucurat prea mult la aflarea acestei veşti i-a pedepsit „pentru rea in­ tenţie faţă de o autoritate -publică", confiscîndu-le averea). A poruncit, prin urmare, să se transporte pe colina Nimrud pietre din cimitirul mu­ sulman aflat în apropiere, după care a trimis ţăranii din satele învecinate să se răfuiască cu „profanatorul mormintelor" — răfuială pe care, spunea el, nu o va interzice. Layard a aflat de trucul paşei de la căpitanul trupei de soldaţi care transportau în taină pietre pe colină; cum a izbutit să cîştige inima acestui om, numai el a ştiut. în cele din urmă se hotărî să plece la Moşul: paşa îl asigură că îl consideră cel mai drag prieten al său, că n-are, fireşte, nimic comun cu pietrele de mormînt, ş.a.m.d. nu poate face nimic împotriva sentimentelor religioase ale populaţiei. In cele din urmă, lucrurile luară o întorsătură cu totul neaşteptată: în ţinut izbucni o răs­ coală, una dintre cele obişnuite, dar întrucît Mehmed Paşa nu a izbutit să o înăbuşe, a fost destituit de sultan pentru incapacitate. Cînd Layard dădu curs ultimei sale invitaţii şi ajunse din nou la Moşul, îl găsi deja în temniţă. Noul paşă a fost întrucîtva mai bun: nu a transportat pietre 31

funerare pe colina Nimrud, dar aflînd că Layard a dezgropat o sta­ tuie uriaşă care înfăţişează un bărbat cu barbă, „pe însuşi Nimrod",* i-a interzis să continue săpăturile, pînă ce nu se află ,oficial dacă Nimrod a fost un drept credincios sau un cîine păgîn.“ Toate acestea nu-1 făcură pe Layard să-şi schimbe intenţiile» Cu puşca pe umăr, el îşi continuă săpăturile, iar atunci cînd în jurul lui începură să bîntuie luptele în care trupele guvernului şi cele răsculate se întreceau în violenţă, iar tabăra lui Awad fu atacată prin suprindere de tîlharii rivali, el îşi apără obiectele găsite cu puşca în mînă. Şi avea ce să apere; din străfunduri ieşeau la iveală, una cîte una, statui şi reliefuri. Apogeul descoperirilor sale l-au constituit 13 perechi de lei şi tauri uriaşi înaripaţi, cu chip omenesc. „Ceasuri întregi priveam aceste opere simbolice, pline de mister şi meditam la semnificaţia lor“ . înţelepciunea şi forţa nu puteau fi mai bine simbolizate decît de chipul omului, puterea, de trupul leului sau al taurului, omniprezenţa de aripile păsării. „Expresia lor era maiestuoasă şi, în special, modul de prelucrare al chipului lor dovedea o forţă şi maturitate artistică, cum greu te puteai aştepta la opere din acele vremuri străvechi". Un singur lucru îl neliniştea pe Layard; nu împuşcăturile, ci între­ barea; ce oraş a descoperit, propriu-zis? Desigur un oraş asirian, poate chiar unul dintre cele mai vestite — dar care să fi fost numele lui? Dacă ar fi ştiut, să descifreze inscripţiile în scriere cuneiformă care acopereau statuile şi reliefurile. . . Cînd a părăsit colina Nimrud pentru a transporta cu ajutorul arabi­ lor, kurzilor şi caldeenilor obiectele găsite la Moşul, nu ştia ceea ce noi ştim astăzi, anume că dezgropase Kalakh, Calach-ul biblic®, capitala rege­ lui asirian Assurnarsipal al Il-lea, care îşi mutase aici reşedinţa de la Assur. Un oraş, datînd din secolul al IX-lea î.e.n., cu 100 de ani mai vechi decît Dur-Şarrukin al dinastiei Sargonizilor. Succesul l-a îmboldit pe Layard la o faptă de-a dreptul hazar­ dată: după depozitarea obiectelor găsite la Moşul, el a aduâ la Kuyundjik, în primăvara lui 1846, o echipă de lucrători şi s-a întîmplat ceea ce nimeni nu se aştepta; în colina în care Botta săpase în zadar patru luni, Layard se izbi, la prima lovitură de tîrnăcop, de un zid. Guvernul englez i-a trimis 2 000 livre, ceea ce-i permise să angajeze 200 de muncitori. ^ Nimrod — unul dintre urmaşii lui Ham (vezi nota despre iMatusalem) mare vînător, considerat a fi întemeietorul statului asiro-babilonian, constructor al mai multor oraşe şi edificii, printre care Turnul din Babilon; identificat cu regele Ninurta, a înfrînt „balaurul rîului Tigru“ prin construirea de canale şi diguri. ^ Kalakh — oraş amintit în Biblie, cap. X din Geneză, cînd se vorbeşte des­ pre Nimrod.

32

Şi, pînă la sfîrşitul lunii octombrie ieşeau la iveală fundamentele cetăţii Ninive! De data aceasta nu se mai înfrînează: vede că are o carte norocoasă şi se hotăreşte să o folosească. La sfîrşitul lui 1846, organizează o expe­ diţie la nord de Moşul, iar la Bavian, descoperă uriaşele reliefuri ale regilor asirieni săpate în stîncă. în primăvara lui 1847 se îndreaptă spre sud, de-a lungul fluviului Tigru şi scoate la iveală, din adîncurile colinei Kallah-Şergat, ruinele unui oraş despre care s-a aflat ulterior că era Assur — prima capitală a Asiriei. A ajuns pînă la Babilon care numai trebuia însă descoperit. Apoi chibzui că se poate întoarce în Anglia; după spusele consulului britanic la Bagdad, numele lui apărea în Times mai des decît cei al primului ministru. Fireşte, nu a vrut să se întoarcă cu mîinile goale. Pe un teren nisipos, a transportat către fluviu coloşii (care ar fi fost prea grei şi pentru re­ morca unui camion „Tatra“ 138) şi i-a încărcat apoi pe un vas. Norocul care i-a surîs la Kuyundjik nu 1-ă părăsit nici în timpul navigaţiei pe o distanţă de 1 000 km pe Tigru, căci, spre deosebire de Botta nu a avut nici o pierdere. Statuile au ajuns toate la Londra, tmde au stîrnit acelaşi entuziasm ca şi celelalte piese descoperite de Botta şi expuse la Paris. Layard nu s-a lăsat copleşit de slavă şi de onoruri, el ştia că ziua cea mare încă nu sosise. îşi concentră forţele asupra popularizării des­ coperirilor sale, şi se dovedi că are talent literar» lucrarea lui; în două volume, Ninive şi vestigiile ei (1849) devenind curînd best-seller-ul pieţii engleze de carte. (Acelaşi succes l-a dobîndit şi cu o altă carte Ninive şi Babilon apărută mai tîrziu, în 1853). In felul acesta şi-a asigurat inde­ pendenţa financiară necesară pentru continuarea activităţii spre ca­ riera rîvnită. Aşa se face că în octombrie 1849, se afla din nou la Moşul: de data aceasta din însărcinarea administraţiei British Museum-ului şi in­ vestit cu titlul de ataşat al ambasadorului britanic la Isţanbul. împreună cu Hormuzd Rassam, fiul consulului britanic la Bagdad, Layard şi-a desăvîrşit descoperirile de la Ninive. In palatul care după cum s-a dovedit mai tîrziu, fusese reşedinţa regelui Assurbanipal (668— 631 î.e.n.), el a des­ coperit două încăperi tixite de cărţi; de cărţi adevărate, dar pe tăbliţe de lut. Aceste tăbliţe compuneau o bibliotecă cu 20 000 de volume. Layard era conştient că pentru cunoaşterea istoriei şi culturii anticei Mesopotamii, această descoperire este mai importantă decît toţi taurii înaripaţi şi reliefurile decorative pe care le descoperise pînă atunci. Des­ coperise cea mai veche bibliotecă din lume, biblioteca conducătorului unui popor puternic şi instruit, despre care nu se aflase pînă atunci nimic din documentele originale. A împachetat tăbliţele şi le-a expediat 33

la Londra^ la British Museum, unde vor aştepta să fie descifrate. Dar aceasta va fi treaba altcuiva . . . La finele lui aprilie 1851 a părăsit Mosul-ul pentru a schimba reşe­ dinţa de pe Tigru cu cea de pe Tamisa. De acum înainte totul se va des­ făşura cu stricteţe conform planului pe care şi-l făurise tînărul de numai 20 de ani. In anul 1852 a devenit membru în Parlament, a fost ales apoi de două ori subsecretar de stat şi o dată ministru (al lucrărilor publice), în 1869 a fost trimis ambasador la Madrid, iar în 1877 la Istanbul (unde a sosit la timpul oportun pentru a-1 ajuta pe Heinrich Schliemann^ să obţină autorizaţia de a-şi termina săpăturile la Troi'a). In anul 1880 s-a retras din viaţa politică, stabilindu-se în Italia unde şi-a consacrat restul vieţii colecţionării de tablouri ale vechilor maeştrii veneţieni. Cercetările asirologice din vremea „tinereţii sale aventuroase" au fost abandonate. Dealtfel Layard a făcut pentru asirologie mai mult decît un întreg institut al vreunei academii.

* Asiria şi monumentele ei, pe care Botta şi Layard le-au scos la iveală de sub depunerile milenare, relevîndu-le contemporanilor lor, reprezenta numai o parte din Mesopotamia, şi anume partea ei de nord, cuprinsă, aproximativ, între Bagdadul de astăzi şi graniţa cu Turcia. Par­ tea de sud se numea Babilonia. Babilonia a. ajuns în programul de cercetări arheologice după Asi­ ria, cu o singură, dar importantă excepţie; Babilonul propriu-zis. Explora­ torul lui a păşit în acest oraş încă din anul 1811. Cu numele lui ne-am mai întîlnit: este englezul Claudius James Rich (1786— 1821). El a plecat în Mesopotamia pentru ca să nu-şi ducă traiul în sărăcie şi monotonie. A învăţat araba, persana, turca, puţin chi­ neza, singur, din manualele pe care şi le-a cumpărat cu banii cîştigaţi din munca de comisionar, asigurîndu-şi aistfel un post la Compania Indiilor Orientale*. La vîrsta de 18 ani a plecat, ca angajat al Companiei la Istanbul, apoi la Bombay, după care ajunge la Bagdad. Se pare că apti­ tudinile sale nu se limitau numai la limbile orientale: la numai 20 de âni ^ Heinrich Schliemann (1822—1890) — arheolog german autodidact, a făcut săpături pe cheltuială proprie la Troia, Mieenne şi Tirint. Cele mai mari succese; găsirea „Tfezaurului lui Priam“ explorarea mormintelor regale de la Mieenne şi a palatului, din Tirint. 2 Compania Indiilor Orientale — companie comercială engleză, întemeiată în 1600, pentru comerţul cu India, Asia de sud-est şi China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii. A fost desfiinţată în 1858.- Companii similare au fost înfiinţate în acelaşi timp şi de Franţa şi Olanda.

34

deţinea în oraşul califilor — Bagdad — o avere onorabilă, o soţie din so­ cietatea cea mai înaltă şi titlul de consul general al Marii Britanii. La început, Rich nu a manifestat interes pentru monumentele isto­ rice: la Bagdad, principala lui preocupare a fost legată de apărarea inte­ reselor Marii Britanii. Situaţia aceasta a durat trei ani, după care in­ fluenţat de informaţiile diverşilor cercetători, se hotărî să viziteze Babilonul. A pornit la drum într-o dimineaţă de decembrie a anului 1811 şi ,8 ajuns acolo a doua zi, spre seară. Ceea ce a văzut de pe o mică înălţime, aşezată pe malul Eufratului, întrecea tot ce-şi închipuise el. In lumina rece lunii, în faţa lui.r se întindea un oraş mort. Un oraş imens, în ruine, care ieşeau la iveală de sub dunele de nisip şi apoi se pierdeau iar printre ele. Dărîmăturile zidurilor străluceau de un alb livid, depresiunile aveau culoarea întunecată a sîngelui uscat, umbrele negre ale dunelor păreau fără sfîrşit, apa mlaştinilor strălucea prin cicatricele canalelor secătuite. Nici o mişcare nu tulbura liniştea acestui cimitir şi numai din depărtare răsuna urletul şacalilor şi strigătul bufniţelor de deşert. Acesta era prin urmare Babilonul! Un oraş vestit, crîncen bleste­ mat de mii de ori şi preaslăvlt de mii de ori, metropola unuia dintre cele mai vechi imperii ale antichităţii. Da, proorocul leremia^ a avut dreptate cînd a spus: „Şi Babilonul va fi o grămadă de r u in e ... şi-şi vor găsi în el cuibul fiare şi dihănii îngrozitoare, bufniţe tinere şi nu va mai fi locuit de-a pururea!". Dar, desigur, avea dreptate şi Herodot care, după ce vizitase Babilonul cu 25 de veacuri în urmă, scria: „Babilo­ nul este nu numai cel mai mare, dar şi cel mai frumos oraş din cîte cu­ noaştem". A doua zi Rich a intrat printre ruine. Şerpii şi scorpionii mişunau, din găuri hienele îşi iţeau capetele, folosea puşca numai pentru auto­ apărare. A rămas uluit de coincidenţa denumirilor din Biblie şi istorie pe care le-a aflat de la călăuza arabă. Este oare Tell Băbili, într-adevăr, un munte de argilă care se înalţă deasupra ruinelor turnului din Babilon? Zidurile de lîngă Eufrat sînt oare într-adevăr vestigiile „zidului Babilonului“, ale imeia din cele şapte minuni ale lumii? Sînt oare ruinele de pe colina Amrdji ib n -A li vestigiile palatului lui Nabucodonosor® în care a muriţ Alexandru cel Mare? In noianul atîtor întrebări, i-a venit în gînd, ceea ce nimănui nu îi venise pînă atunci: să cerceteze unele dintre 1 Ieremia — unul dintre prorocii din Vechiul Testament (secolul al VH-lea î.e.n.), mare autoritate religioasă şi politică a statului iudeu. 2 Nabucodonosor — rege al Babilonului (605—562). A cucerit Ierusalimul în 598, iar în 587 l-a distrus, deportînd populaţia evreiască în Bahilon. A întreprins gigantice lucrări de construcţii în Babilon, care devine o adevărată metropolă a lumii orientale.

3*

35

aceste ruine. Trimise deci călăuza în satul apropiat Djudjum după oameni cu tîrnăcoape şi lopeţi. Timp de zece zile Rich a săpat împreună cu o duzină de felahi în dărîmăturile Babilonului. Zece zile numai, dar ceea ce a descoperit aici a dat de lucru savanţilor din Europa pentru decenii întregi. A dezgropat o sumedenie de tăbliţe acoperite de scriere cuneiformă, fragmente de cărămizi smălţuite, amprente de sigilii cu personaje săpate în relief şi aco­ perite din nou cu scriere cuneiformă. Multe din ele i s-au dezagregat în mină, dar pe altele a reuşit să le transporte la Bagdad. Şi mai mult decît atît, pe un bloc de însemnări compus din două coli acoperite de scriere măruntă, a adus prima schiţă a unei hărţi modeme a Babilonului. Comu­ nicarea privind ruinele Babilonului (1812) scrisă de Rich a stîrnit în Europa un asemenea interes, încît s-a hotărît să organizeze alte expediţii (îndreptate în special către nord, şi despre care am mai vorbit). In Babilon a revenit abia în 1817, însoţit de secretarul său, Karl Bel^ lin, german din Tiibingen, dar nu a izbutit să ducă la bun sfîrşit cercetă­ rile. în primăvara lui 1821 a fost nevoit să plece la Şiraz, în Persia, unde îl chemau îndatoririle de serviciu; cînd se pregătea să se întoarcă, a iz­ bucnit aici o epidemie de holeră. A considerat că este unfair^ să pără­ sească oraşul, care avea nevoie de orice mînă de ajutor, şi a iniţiat orga­ nizarea serviciului sanitar. La 5 octombrie 1821 a căzut răpus şi el de holeră. Rich s-a prăpădit la numai 35 de ani şi tot 35 de ani au avut de aşteptat, ruinele Babilonului pînă să ajungă la ele primii succesori ai lui Rich. Aceştia au fost membrii „Expediţiei ştiinţifice şi artistice" tri­ misă în Mesopotamia de guvernul francez, la sfîrşitul anului 1851. Expe­ diţia era condusă de Fulgence Fresnel, consulul francez la Djedda^, emi­ nent cunoscător al lumii arabe, asirologul expediţiei era Jules Oppert de la universitatea din Reims, iar ca arhitect participa Felix Thomas, lau­ reat al Marelui Premiu al Romei pentru arhitectură. Expediţia avea tot ce-i trebuia pentru a-şi desfăşura activitatea cu suc­ ces; era perfect dotată cu cadre (avea pînă şi un secretar pentru probleme economice). Adunarea naţională franceză votase alocarea a 78 000 franci, iar din partea autorităţilor turce primise toate aprobările necesare. Un singur lucru i-a lipsit: norocul. Membrii expediţiei au făcut săpături în ruinele Babilonului din martie pînă în iulie 1852, dar singurul lor rezul­ tat a fost acela că Fresnel a hotărît să „transfere săpăturile pe tell-urile din valea inferioară a Eufratului, care vor fi cu siguranţă mai productive". La 15 iiilie însă expediţia a descoperit marea statuie a L e u l u i d e 1 Unfdir — neloial (engl.) * Djedda — portul oraşului Mecca la Marea Roşie.

36

Leul din Babilon. Provine aproximativ din veacul al XVI-lea l.e.n. Este singura statuie care se mal află pe locul unde a (ost descoperită. Pos­ tamentul este nou.

B a b i l o n , statuie care a rămas pe locul descoperirii. Nici această desco­ perire nu a alungat ghinionul, iar Fresnel a înnebunit din cauza insucce­ sului. în condiţiile unei călduri infernale şi a unei groaze permanente de şerpi şi scorpioni îi cedară nervii şi lui Thqpias: într-o criză de nebunie, el a început să împuşte în jm-ul său, omorîndu-1 pe primarul din Djudjum. In aceste împrejurări, Oppert a apreciat că cel mai bine ar fi „să o şteargă englezeşte" din Babilon. îşi luă rămas bun de la Fresnel (în scris) şi hotărî să facă explorări pe cont propriu. Se întoarse lai Paris abia după doi ani, — în iulie 1854 — ce-i drept cu însemnări şi cunoştinţe bogate, dar „singur ca Odiseu, fără prietenii cu care plecase la drum, în îndepărtatele ţinuturi ale Asiei". Sfîrşitul catastrofal al expediţiei care avusese cele mai favorabile premize a îndepărtat mult timp pe arheologi de Babilon; se fereau de el ca dracul de tămîie. Din nou a trebuit să treacă alţi 35 de ani, pînă ce un cercetător să intre în Babilon cu sapa şi tîrnăcopul, chiar dacă, deocamdată, numai pentru o vizită preliminară: acesta a fost profesorul german Robert Koldewey (1855— 1925). Cînd Koldewey a sosit prima oară la Babilon (în iunie 1887) nu avea nici cea mai mică presimţire că îl aşteaptă aici „cea mai gigantică minune care a stat vreodată în faţa vreunui arheolog". In acelaşi timp Koldewey era un om cu o fantezie bogată şi cu o pregătire desăvîrşită. îşi făcuse studiile la universităţile din Berlin, Miinchen şi Viena (arhi­ tectura, arheologia şi istoria artei), iar după obţinerea diplomei de doctor a plecat cu o ambarcaţiune pe Marea Egee împreună cu doi americani (pentru ca să cunoască cît mai bine monumentele Greciei antice); a făcut 37

Robert Koldewey

(1855—1925)

săpături în insula Lesbos, în Italia de sud, Sicilia şi Siria (cu ajutorul mercenarilor şi fără salariu fix), în cele din urmă devenind profesor la şcoala de arhitectură din Gorlitz (fiindcă trebuia să-şi cîştige existenţa într-un fel); pe lîngă aceasta, a scris poezii, foiletoane umoristice şi o carte despre istoria canalizării. Cînd, în iunie 1898, directorul muzeelor regale din Berlin l-a anunţat că vrea să-i încredinţeze conducerea săpă­ turilor din Babilon a exclamat: „Sînt nebun de bucurie. . . dacă, acum şaisprezece ani, cineva mi-ar fi spus că eu voi fi acela care va între­ prinde săpături în Babilon, desigur că l-aş fi considerat nebun!“ 18 ani a săpat Koldewey în Babilon — din martie 1889, cînd a înfipt prima oară sapa, pînă în martie 1907, cînd a plecat într-o brişcă de lemn sub protecţia armatei britanice care intrase în Mesopotamia „ca un bun prieten şi protector". 38

A suportat toate chinurile climei şi ale mediului, a. învins toate bolile posibile şi toate obstacolele din partea autorităţilor, nu o singură dată şi-a pus viaţa în primejdie, dar niciodată nu şi-a pierdut dorinţa şi pofta de lucru. „La două ceasuri după ce am trecut de Muradieh ne-au întîmpinat împuşcături dintr-un cătun situat la dreapta drumului pe care mergeam. Bravii lui locuitori ne-au luat, desigur, d r ^ t nişte arabi montefik puşi pe jaf: în asemenea cazuri nu-ţi pierzi timpul cu vorbe. Pentru a-i convinge că s-au înşelat am intrat direct în foc pînă ce gloanţele ne-au găurit şeile. . . Apoi au încetat focul şi s-au lăsat înju­ raţi în modul cel mai nelegiuit: „Bufniţe chioare, ce vă închipuiţi sînteţi? Şacali sau ce altceva? Ce neruşinare să vă apucaţi să trageţi, ca şi cum tot deşertul ar fi numai al vostru! „Numai o singură dată Koldewey s-a plîns: „Veşnicile schimburi de focuri sînt o plagă a acelui ţinut!" Două milioane de mărci vechi, din fondurile Muzeelor berlineze,^ a cheltuit Koldewey pentru săpături, dar nu a fost în zadar (o mare parte au fost recuperate şi financiar, din biletele de intrare la muzeul Pergamon, imde au fost reconstituite, în mod grandios, construcţiile des­ coperite de el în Babilon). împreună cu un grup de specialişti germani şi cu o armată de muncitori arabi, el a scos la iveală, de sub dărîmăturile lipsite de viaţă, atît de multe documente privind viaţa acestui oraş, încît, pe drept cuvînt, şi-a intitulat cartea sa, apărută în 1914, Băbilonul învie din morţi. Cu greu se poate face o sumară trecere în revistă a descoperirilor sale. A dezgropat toate „minxmile lumii" din Babilon: vestigiile f o r t ă ­ r e ţ e 1 o r uriaşe ale l u i N a b u c o d o n o s o r , fundaţiile legendarului T u r n d i n B a b i l o n , D r u m u l d e s t i n a t p r o c e s u l u i lui M a r d u k şi promontoriile G r ă d i n i l o r s u s p e n d a t e a l e S e mi r a m i d e i (pe care ştiinţa de atunci le considera de domeniul legendei). A dezgropat temeliile a 3 palate regale, a 4 temple, a zeci de turnuri de apărare şi, pe lîngă alte construcţii, poarta zeiţei Iştar, străjuită de mai mult de 500 de dragoni (ca să ajungă la fundaţia ei, a trebuit să străpun­ gă un strat de depuneri gros de 30 metri). A dezgropat mai bine de o sută de mii de monumente, artistice şi literare (majoritatea în fragmente) în oraşul regelui Nabucodonosor, de la a cărui domnie au trecut 2 500 ani — oraş care a fost centrul politic şi cultural al unuia dintre cele mai mari imperii ale lumii încă cu 1 250 ani înaintea regelui Nabucodonosor . . . A smuls vălul de prejudecăţi cu care prorocii Bibliei acoperîseră Babi* Muzeele de Stat din Berlin — complex muzeal situat pe aşa-numita „Insulă a muzeelor". Cuprinde Galeria Naţională, Muzeul Vechi şi Pergamonul — celebru prin colecţiile sale arheologice de valoare deosebită.

39

Ionul şi a precizat informaţiile ce ne-au parvenit de la istoricii greci. A dovedit incredibilul, a oferit oamenilor din secolul al XX-lea date mai pre­ cise despre Babilon decît cele de care dispuneau călătorii din antichitate care îl vizitaseră pe timpul cînd strălucea încă în toată splendoarea şi măreţia sa!

* Succesul lui Koldewey în Babilon a fost încununarea descoperirilor arheologice începute în secolul al XlX-lea care au schimbat complet „harta istorică a lumii“ . Astăzi cu greu ne-am putea închipui cît de puţin ştia omenirea despre trecutul său. Să nu ne referim, deocamdată, la Mesopotamia. Nu cunoş­ teau istoria Egiptului antic, fiindcă nu exista un singur om care să fi citit o inscripţie egipteană. Nu bănuiau că existase regatul hitiţilor^ sau im stat Urartu®. Nu ştiau nimic despre culturile antice din delta fluviului Ind. Nu aveau cunoştinţă de un singur monument din Creta minoică.® Nu ştiau nici măcar de ţara unde se aflase Olimpia, Sparta şi T roia. . . Şi în loc de alte exemple, astăzi orice elev de şcoală medie e obligat să ştie despre toate acestea, mai multe decît puteau să ştie Goethe, Voltaire sau Lomonosov. Oamenii care au degajat drumul către această lărgire şi adîncire ui­ mitoare a cunoştinţelor noastre s-au asemănat în multe privinţe cu des­ coperitorii de noi continente din secolul al XV-lea şi al XVI-lea. Ei au fost bărbaţi dîrji care s-au bazat pe tenacitatea lor şi erau deprinşi să rişte. Ei au fost mînaţi pe acest drum al explorărilor nu de dorinţa de a îm­ bogăţi ştiinţa, ci de setea de glorie, de aventură, de bani (British Museum din Londra şi Luvru din Paris plăteau bine pentru descoperiri). Unii din‘ Hitiţii — popor indoeuropean care în jurul anului 1600 î.e.n. a înfiinţat în Asia Mică un mare stat militar cu capitala la Hattuşas pe rîul Halys. Către sfîrşitul secolului al XlII-lea coaliţia „popoarelor mării“ (locuitorii bazinului egeean) dis­ truge statul hitit. O ramură a hitiţilor care scriau cu hieroglife, îşi mai păstrează un stat propriu în nordul Siriei pînă în anul 600 î.e.n. cînd dispar din istorie. 2 Urartu — regat al cărui centru îl constituia bazinul lacului Van din Arme­ nia. Urartu este pomenit ca stat în timpul domniei lui Salmanasar al llll-lea. Po­ porul său de origine necunoscută a dispărut în secolul al Vl-lea. 3 Creta Minoică — străveche civilizaţie, prima cultură europeană majoră. Denumită astfel după numele legendarului rege Minos. In evoluţia civilizaţiei cretane se deosebesc trei perioade: epoca Minoică veche, începutul mileniului al IlI-lea şi sfîrşitul secolului al XXI-lea, marcată de o maximă înflorire, epoca Minoică mijlocie (2000—1600) din care datează palatele din Cnossos şi apar scrierea hie­ roglifică şi Linearul A, epoca Minoică recentă (1600—1200). Din secolul al XV-lea în Creta se instalează o dinastie aheeană şi palatele sînt distruse rind pe rînd. în anul 1380 Cnossos-ul este distrus.

40

„Babilonul trezit din morţi".

tre ei au ajuns la activitatea de cercetare numai din întîmplare, alţii de teairia de a nu se plictisi, toţi însă au îndrăgit această muncă de cercetare şi i s-au consacrat cu pasiune. Calificarea lor ştiinţifică o constituia, de multe ori, numai curiozitatea; metodele folosite de ei nu ar rezista astăzi nici în faţa diletanţilor, iar atitudinea lor faţă de descoperiri era în prin­ cipiu aceea a căutătorilor de aur (îndeosebi în Egipt). Moraliştii pot fi in­ dignaţi: progresul însă îl datorăm nu numai oamenilor care se conduc după lozinca „nici cîştig, nici glorie", iar în ştiinţă rezultatele sînt cele care dovedesc justeţea metodelor. In Mesopotamia aceşti oameni au descoperit, de-a dreptul, o nouă lume veche: fără trofeele lor, omenirea ar fi fost mai neştiutoare şi mai săracă. Generaţia deschizătorilor de drumuri a lui Botta şi Layard a fost succedată de o altă generaţie, de cea a specialiştilor, reprezentată de Koldewey. După ea a urmat altă generaţie care a început să valorifice avan­ tajele specializării şi ale colaborării colective, pentru ca cercetările ţinu­ tului cuprins între Tigru şi Eufrat să fie duse la bun sfîrşit. Ar fi interesant să urmărim celelalte descoperiri făcute în Mesopo­ tamia. Englezul Loftus a descoperit în sud, la Warka, vestigiile unui stră­ vechi templu cu turn, compatriotul lui, Taylor a repurtat aceleaşi succese la Mukajjar şi Tello, Walter Andrae, fostul asistent al lui Koldewey, a dezgropat capitala Asiriei, oraşul Assur. . , Totuşi, vom întrerupe ex­ punerea.

41

vţ-;-

Poarta zeiţei Iştar din Babilon. Reconstituire efectuată de Administraţia monumen­ telor din Irak, după descoperirile lui Koldewey.

în cunoaşterea istoriei şi a culturilor veacurilor străvechi au merite nu numai cercetătorii care au folosit hîrleţul şi lopata şi la care ne-am referit pînă acum. In umbra lor, îşi desfăşoară; munca savanţii care con­ servă, investighează şi explică monumentele descoperite. La prima vedere aceştia sint oameni neinteresanţi, ei n-ar şti să in­ staleze un cort înaintea unei furtuni de nisip, n-ar şti să cadă la învoială cu căpetenia beduinilor, nici să împuşte un şarpe. Fără aceşti savanţi care lucrează în cabinetele de lucru ale universită­ ţilor şi muzeelor nu am cunoaşte din adîncurile trecutului decît obiecte; dar ei ne ajută să citim istoria din aceste obiecte.

CAPITOLUL 2

Enigmele cărţilor de lut

Statioile şi reliefurile aduse de Botta la Paris şi de Layard la Londra erau ilustraţii la marea oarte a istoriei Mesopotamiei. Ele înfăţişau chi­ pul locuitorilor ei, veşmintele pe care le purtau, hrana lor, itemperalmentul, arme*!© cu care luptau; imaginile fiinţelor fantastioe ilustrau pînă şi lumea fanteziei lor. Aveau deopotrivă valoare documentară şi artlistică — dar unde se afla textul acestor ilustraţii? Textul se afla pe tăbliţele cuneiforme adăpostite în încăperile bol­ tite ale depozitelor Luvrului şi British Museum-ului. El trebuia doar reconstituit: din informaţiile istoricilor asirieni şi babilonieni, din convenţiile de stat ale regilor, din legile şi documentele literare. Doar că acest lucru nu era de loc simplu. Nimeni nu ştia să ci­ tească scrierea cuneiformă. Vizitatorii expoziţiei lui Botta şi Layard dădeau din cap în faţa mostrelor acestei scrieri. Era oare aceasta o scriere? Nu reprezenta ea numai nişte ornamente? Arăta ca „urmele" de păsări adîncite în nisipul umed. Păreau mai neinteligibile decît hieroglifele egiptene: hieroglifa egipteană reprezenta o imagine, semnul cuneiform era o abstracţie. Cel miai curios lucru, în legătură cu această scriere bizară, e faptul că în timp ce vizitatorii expoziţiei de la Luvru şi British Museum discu­ tau despre ea, savanţii descoperiseră cheia pentru a o descifra. Şi aproape cu o jumătate de veac înainte! Mult timp înainte ca Botta să descopere prima tăbliţă cuneiformă la Kuyundjik, iar Layard colina Nimrud, ba cu mult înaintea Im Rich oare a intrat prima oară printre dărîmăturile Babilonului! Dar de ce în pofida acestui fapt, textele cuneiforme păstrau tăcere?

* Modul cum a fost descoperită cheia pentru descifrarea scrierii cu­ neiforme face parte dintre acele istorioare care par să fi fost inventate anume pentru a puncta cu culoare is-toria unei ştiinţe atît de serîo^e cum e asirologia. Eroul ei este un profesor suplinitor, la un gimnaziu din 43

oraşul german Gottingen, un tînăr de 28 de ani, pe nume Georg Friedrich Grotefend (1775— 1853). Grotefend era un tip de om pe care nu l-am mai intîlnit pînă acum. Ducea traiul cel mai modest cu putinţă, al unui funcţionar de stat cu definitivat, singura lui distracţie fiind descifrarea rebusurilor, iar unioa lui ambiţie aceea de a inventa o scriere universală care să înlocuiiască toate alfabetele. Cariera lui a culminat prin ocuparea postului de direc­ tor al uniii gimnaziu din Hannovra. Niciodată nu a fosit în Miesopotamia, niciodată nu a. văzut originaltil unei inscripţii cuneiforme şi despre scrie­ rea cuneiformă ştia doar că a eixistat cîndva. Odată, cînd prietenul lui Fiorillo, secretarul bibliotecii universitare, a declarat că această scriere nu poate fi descifrată, a făcut pariu cu el (fiind, se zice, într-o dispoziţie bahică) că va reuşi să o descifreze: în toamna aceluiaşi an, cînd frunzele copacilor începuseră să se îngălbenească, Grotefend cîştiga pariul. Se poate afirma că în orientalistică, Grotefend era un 'diletant, care poseda în schimb o cultură universitară solidă, avînd Situdii de cultură filologică clasică şi germanistică. Metoda lui nu era lînsă categoric dile­ tantă; el dispunea, în special, de copii ale textelor cuneiforme cunoscute pe atunci, mai ales de copii ale inscripţiilor din Persepolis luate din căr­ ţile lui Pietro della VaUe şi Carsten Niebuhr. în zadar îşi bătuse capul: n-avea nici măcar idee de limba în care sînt scrise, dacă se citesc de la dreapta spre Sitînga sau de la S'tînga spre dreapta, dacă pe un rmd. sînt notate două cuvinte sau zece. Grotefend a studiat apoi temeinic toate cărţile accesibile despre scrierea cuneiformă pe oare i lena adus Fiori'llo. Nu erau foiarte multe îşi majoritatea lor nu erau serioase, excepţie făcînd lucrările orientalistului francez Isac de Sacy, ale profesorului Olaf Tychsen din Gottingen şi ale academicianului danez Fridrich Miinter. Din păienjenişul de erori şi teorii plate el şi^a ales cîteva ipoteze, în primul rînd, aceea că în inscripţiile din Persepolis există trei tipuri de scriere şi prin urmare texte în trei limbi; în al doilea rînd, că aceste inscripţii datează aproximativ din vremea dinasti'â persane vechi; a Ahemenizilor, care a domnit din primul pătrar al secolului al Vl-lea î.e.n. pînă la sfîrşitul celei de a doua treimi a secolului al IV-lea î.e.n.; în al treilea rînd, că una dintre aceste inscripţii este sci^isă, probabil, în persana veche şi, în al patrulea rînd, că scrierea acestei inscripţii în per­ sana veche e alfabetică (adică im semn reprezintă o literă) şi că, semnul cuneiform oblic care se repe'tă frecvent este probabil un semn de ptmctuaţie între cuvinte. La acestea a alăturat premisa că aceste inscripţii au fost elaborate de regii care şi-au avut reşedinţa în Persepolis — cine altcineva decîit un rege iar fi putut să ordone să i se sape o inscripţie 'pe pereţii palatului regal? 44

Georg Friedrich Grotefend (1775—^1853).

Hi Cu această „ipoteză de lucru“ a început studierea inscripţiilor propriuzise. A procedat ca un detectiv şi din fiecare amănunt s-ia străduit să ci­ tească cit miai mult. A constatat că inscripţiile erau scrise, probabil, de la stînga ia idreapta, altfel, de pildă, scribul şi-^ar fi murdărit textul scris deja pe tăbliţa de lut, prin urmare semnele se şi citeau 'dtei la stînigai l'a dreapta. A băgait de sealnă că o grupă de semne tamia, deoarece Babilonul era oraşul cel mai mare şi mai important al acestei ţări. Nu era însă singurul: fiecare oraş mesopotamian îşi avea ziguratul său. Şi nu era nici cel mai vechi, chiar dacă presupunem că exista încă din timpul lui HammuraM, adică din seco­ lul al XVIII-lea î.e.n. (aipoi a fost distrus de circa cind ori în timpul războaielor, dar totdeauna a fost ridicat din nou; ultima oară în timpul regelui Nabucodonosor în secolul al Vl-lea î.e.n.). Babilonienii şi asirienii au preluat ziguratele, după cum arată săpăturile de la Nippui (şi apoi din alte locuri) de la sumeriieni. Nu ştim în mod sigur de ce sumerienii au construit asemenea temple sub formă de turnuri în trepte; nu ne-au lăsat informaţii despre aceasta, deci nu putem să emitem iţxjteze. S-au emis multe teorii în legătură cu acest fapt. Numai două rezistă însă azi în literatura de specialitate. Con­ form primei teorii, ziguratele erau „trepte spre cer“ ceea ce sună întrutotul plauzibil, iar conform celei de-a doua teorii erau „munţi arti­ ficiali*. Această a doua teorie se sprijină pe ipoteza că sumerienii au 6*

83

migrat idin regiunile muiai»ase ale Orientului şi negăsinid în cîmpiile dintre Tigru şi iEufnalt munţii pe care sălăşluiau, după înehipuicea lor zeii, i-au construit pur şi simplu pentru ei. Rezolvarea acestor probleme este de competenţa specialiştilor; pen­ tru noi important e faptul că Peters şi Hayn'es au desoaperit în Nippur un zigurat sumerian. Explorarea lui 'amănunţită arată că era format din trei straturi; stratul superior, din cărămizi, cu sigiUile regelui din Ur, Ur-Nammu, din* secolul al XXII-lea^ î.e.n., ce r mijlociu provenind din timpul regelui- akkadian Naramsin, respectiv de la începutul secolului ai XXIV-lea î.e.n;, iar cel interior din secolul al XXVIII-lea î.e.n. în­ seamnă că această construcţie datează din aceeaşi perioiadă cu piramida lui Djeser^ din Sakkarah — prima piramidă egipteană! Opinia publică din America era mulţumită cu activitatea digger-ilor^ săi din Mesopotamia; M au descoperit principalul centru religios şi cultural al sxmierienilor, iar în el cel mai vechi zigurat. Savasiţii altori popoare aveau însă rezerve faţă de munca colegilor americani, dar au re-i cunoscut- în un'animitate faptul că ea a dus la descoperirea celui mai vechi zigurat. Astăzi ştim că toţi s-au înşelat în ceea ce priveşte „recor­ dul absolut“ al vechimii acestuia. In 1920 englezul C. Woolley a desco­ perit pe o altă colină un zigurat şi mai vech i. . . Nu vom ^anticipa însă; De cei nu s-au găsit nici un fel de opere artistice în acest Vaticahsumerian? Unde s-au pierdut statuile? Unde a dispărut ornamentaţia' templelor? Răspunsul a venit mult mai tîrziu: întreaga bogăţie a Nippurului a căzut pradă războiului, jafului şi focului. Au rămas numai morminte devastate şi tăbliţe. Au trebuit să treacă decenii ca să se demonstreze că de fapt nu a rămas atît de puţin. Pe tăbliţele de la Nippur s-au păstrat opere artis­ tice de o valoare surprinzătoare. Cele mai vechi documente ale litera­ turii şi poeziei sumeriene! Şi nu numai sumeriene — ci şi universale! * Săpăturile întreprinse pe Tello şi Niffar au fost primele mari sonde arheologice® forate în adîncurile Sumerului. Ele au condus la descoperi1 Piramida lui Djeser (Zoser) — piramidă în trepte construită de arhitectul Imhotep pentru faraonul Djeser, întemeietorul celei de-a IlI-a dinastii egiptene (2800—2700 î.e.n.), în întregime din calcar, acest monument se ridică pînă la 61 m, îîi şase trepte gigantice pe cele patru laturi. Din piramida lui Djeser a evoluat forma de piramidă clasică (cu feţe netede, continue) a faraonilor care au urmat. ^ Digger (engl.) — săpător. 3 Metoda sondelor arheologice constă în forarea unui puţ pentru a căuta un punct bogat în obiecte preţioase întregi. Metoda a fost folosită în secolul trecut şi mai ales de Schliemarin.

84

figurat !n Ur. Sus, aspectul ziguratului după descoperirea lui de către Woolley în 1925, jos, ziguratul reconstruit parţial în 1965.

rea a două importante oraşe sumeriene despre a căror existenţă nimeni mu ştia înainte nimic. Aceasta nu a fost însă totul. Cînd savanţii au început să citească şi să traducă textele cuneiforme din Lagaş şi Nippur au aflat nume noi ale oraşelor vechilor sumerieni, 85

Nume de oraşe despre care nu auziseră niciodată, dar şi nume pe care le cunoşteau sute de milioane de oameni. Pe cărămizile ziguratului din Nippur se întîlnea, de pildă, de multe ori numele Ur-Nammu, iar lîngă el titlul „ensi din XJr“ . Oraşul Ur era cunoscut din istorie şi nu ca un oraş oarecare: din Ur-ul caldeenilor se trăgea străbunul Abraham! Pe tăbliţele din Lagaş, la fel ca şi pe cele din Nippur, apăreau nu­ mele Urningir, Urgigir, Urbaba şi altele, numele regilor din Uruk în care filologii au recunoscut fără greutate Erech-ul biblic. Acest oraş era cunoscut nu numai din Biblie, dar şi din legendele asiro-babiloniene. Domnea în el eroul Gilgameş, o treime om şi două treimi zeu! Pe alte tăbliţe au citit despre conflictele dintre Lagaş şi oraşul pînâ acum necunoscut, Umma, pe care le-*a aplanat regele Mesilim din Kjş, Şi în legătură cu Kiş au aflat, printre alţele, că aici a domnit regina Kubaba (sau Baba-Ellit) care fusese cîrciumăreasă. Au aflat însă şi numele unor oraşe necvinoscute din Biblie, dar cu­ noscute din lucrările istoricilor greci (de pildă despre Barziba pe care Strabon o numeşte Borsippa> şi din inscripţiile regilor babilonieni. Pe unul din ele l-au citit Şuruppak, pe altul Larsa, altul Adab; în oraşul Erldu ar fi trăit zice-se, primul om, care spre deosebire de Adam din Biblie, se numea Adapa. Textele descifrate au adus şi alte informaţii geografice: de pildă că imele dintre aceste oraşe se găseau pe Eufrat, care în sumeriană se nu­ mea Buramun (iar în arabă se numeşte azi Furat) sau pe Tigru, numit în sumeriană Idignu (în arabă Didjlat). In legătură cu oraşele mari Ur şi Eridu, textele cuneiforme afirmau chiar faptul că se aflau pe malul mă­ rii. Nicăieri însă pe malurile acestor fluvii, nici pe ţărmul mării nu au fost găsite ruine . . . A durat mult timp pînă cînd sumerologii (cum au început să se nu­ mească aceşti cercetători) au izbutit să rezolve aceste dileme. Oameni de ştiinţă, de la care nu aşteptau nimic la început, le-au fost de un mare ajutor. Aceştia au fost geologii, care în vreme ce căutau petrol şi-au găsit puţin timp liber să constate că, din antichitate, albia Eufratului s-a de­ plasat spre vest, iar cea a Tigrului spre est şi că marea pătrundea cîndva cu 100, ba chiar cu 200 km mai adînc în continent decît în zilele noastre. Fireşte că s-au găsit şi alte oraşe sumeriene nu numai în texte, ci şi pe teren. In anul 1904 arheologul francez V. Scheil a prospectat colina Abu-Habba, identificînd-o cu Sippar-ul antic; Koldewey a săpat pe cîteva coline la sud de Babilon, descoperind, în 1902, la Birs (Birs-Nimrud nu departe de Hilla) ruinele Barzibei. Expediţia Universităţii din Chicago, condusă de E. J. Banks, a prospectat, între anii 1903— 1904, co­ lina Bismaya, găsind în ea ruinele oraşului sumerian Adab. Nu a fost în­ 86

totdeauna atît de uşor cum s-ar părea, deşi în această a doua fază, cerce­ tătorii erau mult inai bine pregătiţi decît au fost Sarzec, Peters sau Haynes. Cînd astronomii descoperă o planetă sau o cometă îi dau numele unui zeu antic sau pur şi simplu numele lor şi totul e în ordine. Cînd chimiştii descoperă un compus nou, îi dau numele pe care ei îl cred de cuviinţă, dacă se poate un nume pe care nespecialiştii îl pronunţă greu, Ce-i drept, asirologia nu ducea lipsă de asemenea nume (de pildă, fra­ tele regelui Assurbanipal, marele preot al zeului Lunii Sin se numea Assuretilşameirsitiubalitsu), dar problema era alta. S-ar considera o glumă dacă cineva ar spune: „Bine, înţeleg cum au descoperit steaua aceea, au telescoape. Dar cum au constatat că ea se numeşte tocmai Venus?“ In ar­ heologia sumeriană aceasta surprindea însă prin exactitatea realităţii. Pietro della Valle a vizitat în secolul al XVII-lea colina Mukajjar (în delta Eufratului inferior), ba chiar în secolul al X lX -lea consultă englez Taylor a săpat aici; nici unul din ei nu bănuia că ea ascimde ruinele ora­ şului Ur. Sumerologii ştiau de Ur, dar n-aveau idee de locul imde se află ruinele lui. Englezii Loftus şi Churchill au săpat încă din 1849 pe colina Warka (de asemenea pe Eufratul inferior), iar asirologii ştiau dinainte de Uruk; a fost însă nevoie de mult efort pentru a se constata cu siguranţă că Warka şi Uruk sînt unul şi acelaşi oraş. Koldewey ă prospectat, în anul 1902, colina Fara, iar americanii au continuat cercetările lui în anml 1931, dar abia de curînd s-a constatat că aceasta este o dună deasupra oraşu­ lui Şuruppak- Mai există încă tell-uri pentru care nu s-au găsit denumiri sumeriene şi mai cunoaştem nume sumeriene pentru care nu s-au găsit tell-urile corespunzătoare. Ba chiar pînă azi nu ştim unde se află as­ cunsă capitala primului mare regat al Mesopotamiei, oraşul lui Sargon Akkadianul! Aceste probleme (şi insuccesele parţiale în rezolvarea lor) arată ce obstacole au trebuit să înfrîngă oamenii de ştiinţă care au vrut să întoc­ mească primul crochiu al hărţii şi istoriei Sumarului. Aceasta a necesitat noi expediţii în pustiu, noi dispăruţi în timpul schimburilor de focuri cu tîlharii, noi victime ale holerei; expediţii şi victime nu numai din rîndul arheologilor dar şi al lucrătorilor din muzee care cumpărau tăbliţe şi obiecte de artă din „săpăturile clandestine" spre a le salva în folosul ştiin­ ţei. Au fost necesari ani de viaţă pe care zeci de savanţi din Europa şi America i-au sacrificat cercetării textelor cuneiforme. Această activitate a ajuns atît de departe' încît abia la începutul secolului nostru au putut să apară primele lucrări complete despre Sumer. în anul 1905, francezul F. Thureau Dangin a publicat lucrarea Inscripţii sumerieni şi akkadiene, în anul 1908, rusul M. V. Nikolski, Documente din epoca cea mai veche caldeeană, în anul 1909 francezul H. de Genouillac Tăbliţele arhaice sii87

meriene iar în anul 1910 englezul L. W. King a publicat chiar Istoria Sumerului şi Akkadului! Acesta constituie un triumf incontestabil al ştiinţei ale cărei prime cunoştinţe fuseseră decretate în urmă cu o juinătate de veac drept „o in­ sultă la adresa inteligenţei omeneşti". A fost tocmai un triumf al acestei inteligenţe umane şi al partenerului ei — curajul! Că în pofida acestui fapt au rămas probleme neelucidate? Că pe harta Sumerului au mai rămas locuri goale? Că determinarea în timp a epocilor istoriei sumeriene nu a fost sigură? Toate acestea reprezentau pentru sa­ vanţi motive în plus pentru a-şi continua activitatea. Dar tocmai cînd această muncă mergea mai bine a survenit ceva ne­ aşteptat. Cercetătorii englezi şi francezi au fost nevoiţi să părăsească Mesopotamia. Peste puţină vreme i-au urmat şi cercetătorii germani. Cer­ cetarea în muzee a trebuit să fie întreruptă. Izbucnise războiul mondial. * In împuşcături, haos şi foc s-a încheiat prima etapă de cercetare a Sumerului, se poate afirma etapa „descoperirilor". Ea a scos din adîncurile uitării xm popor străvechi, confirmînd ipotezele teoretice cu probe scoase la lumină de lopată. Existenţa istorică a sumerienilor a devenit o informaţie cuprinsă în orice manual de istorie. Cartea despre istoria ţinutului care a fost leagănul de cultură al ome­ nirii a primit un început. Filele ei albe s-au acoperit cu cuvintele sume­ rienilor: cronicile istoricilor lui şi versurile poeţilor, numele regilor şi al eroilor lor, descrierile războaielor şi ale construcţiilor canalelor, scene din viaţa de zi cu zi în care nu s-a făcut istorie. Şi cuvintele acestor oa­ meni de mult dispăruţi au însoţit imaginile statuilor şi ale construcţiilor ca să dovedească că în urma sumerienilor nu a rămas numai vîntul ce adie deâsupra turnurilor templelor l o r . . . După ce s-a încheiat pacea, a început un nou asalt asupra tainelor Sumerului antic pe care descoperitorii lui nu apucaseră să le scoată la iveală. Această a doua etapă de cercetare, pe care războiul a întrerupt-0 din nou, nu s-a încheiat pînă azi; ea poate fi numită etapa „de adiHci*me“ . Este la fel de dramatică ca prima: dar desigur, numai pentru cel fascinat de cunoaşterea necunoscutului. Vrem să ne convingem? Să pornim atunci printre ruinele oraşelor sumeriene - din deşertul Irakului de sud, unde răsună tîrnăcoapele arheologilor! Şi să-i rugăm pe cei ce se simt acasă în abisul istoriei să ne înso­ ţească prin Sumerul antic!

II LUMEA VECHIULUI SUMER

CAPITOLUL 4

Oraşe milenare sub dunele de nisip ale deşertului

Lumea vechiului Sumer ocupa aproape a douăzecea parte din supra­ faţa Irakului de astăzi; nucleul său îl forma regiunea cuprinsă între Eufra­ tul de jos şi Tigru, mărginită la nord de deşert, iar la sud de mare. Pe acest teritoriu care însuma circa 10 000 km^ s-au constituit şi au dispă­ rut aproape zece state-cetăţi sumeriene. Numărul total al sumerienilor, incluzînd aşezările de pe valea mijlocie a Eufratului nu a depăşit, pro­ babil, niciodată un milion. Pe hartă apare ca o lume în miniatură, dar vizitarea lui implică anu­ mite dificultăţi. Nu din partea guvernului irakian . . . nici din partea popu­ laţiei locale; ospitalitatea arabă o depăşeşte pe cea slovacă, iar „focurile continue de arme“ reprezintă folclorul inofensiv al beduinilor. Greută­ ţile încep odată cu transportul, fiindcă oraşele sumeriene sînt pierdute astăzi în deşert, departe de vreun aeroport sau de o cale ferată. O altă problemă o constituie gradul lor de populare; în mare parte cetăţile sume­ riene sînt părăsite astăzi pînă şi de către arheologi. Hrana este, în gene­ ral, suportabilă, fără să aibă consecinţe, după o vaccinare preventivă; mai greu este cu rezistenţa la soare şi la arşiţă. In timpul veriit,Jn, nisip se poate fierbe un ou moale, pe vreme de acalmie te sufoci ca un coşar în canalul de încălzire centrală, iar la adierea vîntului nisipul pătrunde în ochi, scrîşneşte între dinţi şi opreşte mecanismul ceasului. în acelaşi timp omul trebuie să fie bine îmbrăcat şi în special bine încălţat: să calci pe un şarpe e tot atît de neplăcut pentru şarpe, cit şi pentru om, iar contra veninului viperei nu s-a descoperit pînă în prezent nici un ser eficace. Prin urmare, călătorul prin aceste ţinuturi trebuie să se gîndească la toate acestea. Prin oraşele sumeriene se circulă, de obicei, cu automobilul; ce-i drept, e un drum la fel de ispititor ca cel făcut pe măgar sau dromader, dar o oră de călătorie cu maşina este echivalentă cu o zi de mers cu ca­ ravana. Drumul prin deşert nu este însă plictisitor, fiindcă pustiul nu e monoton, dimpotrivă are un farmec al sau aparte. Toţi cunoaştem munţii şi mulţi am văzut marea. La pbiecţia că deşertul este pînă la urmă nu­ mai nisip, s-ar putea răspunde: „Dar marea nu e numai apă?“ Cei care 91

afirmă că „pustiul este exasperant de plicticos" nu au asistat, probabil, niciodată la un revărsat de zori argintii, nu au văzut pîcla ce coboară în arşiţa de după-aoniază şi apusul auriu de soare; desigur, ei n-au petrecut nici o noapte sub bolta înstelată a deşertului şi n-au supravieţuit nici unei furtuni subite de nisip. Ciudat, dar în deşert omul se simte om: eliberat de gînduri şi receptiv la impresii, departe de cătuşele inevitabile ale so­ cietăţii moderne, dar totodată apropiat de prietenul său — omul, fie de cel ce şade în spatele volanului, fie de cel de la mare distanţă, căruia îi e recunoscător pentru funcţionarea ireproşabilă a motorului. Pe stradă rar zăreşti vreun om; întîlnindu-1 într-o oază sau pe coasta dealului îl saluţi; dacă îl observi ca un punct mişcător în zare, nu regreţi că ai străbătut kilometri, ca să-i întinzi mîna şi să ditecuţi cu el într-tm amalgam ciudat de limbi, deşi pînă atunci nu l-ai văzut niciodată şi probabil nici nu o să-l mai vezi vreodată. Altfel, în deşert şacalii sînt mai puţin primejdioşi decît motocicletele care circulă pe şosele, iar probabilitatea de a-ţi ieşi în cale im tîlhar este astăzi la fel de mică cu cea de a întîlni un ban­ dit pe valea Vratnei^. Punctul de pornire al călătoriei în Sumer îl constituie de obicei Bag­ dadul. Covorul zburător al societăţii aeriene irakiene ne transportă într-o oră la^asEgh. Din oraşul marinarului Sindbad ne mai rămîn apoi 200 km de străbătut cu trenul spre nord-vest şi o, jumătate de oră de mers cu jeep-ul pe un drum ce a fost şi va deveni cîndva din nou drum. După ce coborîm din avion, putem începe vizitarea unuia dintre cele mai accesi­ bile şi totodată mai vechi oraşe-cetăţi ale Sumerului. * După Biblie această cetate se numea Ur-ul caldeenilor, după documen­ tele sumeriene Ur, iar colina ce ă acoperit slava lui se numeşte Mukajjar. Cetatea se află în întregime în ruine, dominate de un zigurat uriaş; în rest este formată numai din dune de nisip, labirinturi de şanţuri, ziduri din cărămizi nearse şi dintr-o linişte înspăimîntătoare. Nimic nu aminteşte aici de viaţa şi forfota de pe cîmpul piramidelor de la Gizeh^, de şopîrlele şi fluturii ce mişună în dărîmăturile oraşului Pompei, de agatele care înfloresc deasupra frescelor colorate ale labirintului lui Minos® din Creta; * Vrătna — rîu mic în Slovacia. 2 Ghiseh — celebru centru arheologic din deşertul occidental egiptean, la 8 km de Cairo. Aici se găsesc marile piramide ale lui Cheops, Chefren şi Mikerinos, ma­ rele Sfinx şi nenumăratele mastabale ale nobililor din dinastia a lY -a şi a celor care i-au urmat pînă la sfîrşitul Imperiului Vechi. (2280 î.e.n.) 3 Labirintul lui Mînos — palat cu sute de încăperi legate prin culoare întor­ tocheate. Construit de Dedal la porunca regelui Minos pentru a închide în el mi­ notaurul. Minotaurul a fost ucis de Teseu. ajutat de fiica regelui Minois, Ariadna: ea i-a dat un ghem al cărui fir l-a călăuzit spre ieşirea labirintului.

92

castelele sumbre din Scoţia sînt faţă de Ur nişte oraşe turistice pline de viaţă. Şi cu toate acestea, există ceva care ne tulbură; ne simţim mici în faţa măreţiei istoriei şi a grandorii unui popor căruia trebuie să-i mulţu­ mim pentru mult mai multe decît am fi bănuit. . . ..Salem- aleikum“ ^ se aude în urma noastră glasul sentinelei arabe care ţine o puşcă şi surîde. Răspundem într-o topică inversă, îacem schimb de ţigări şi de cîteva amabilităţi, după care ne apropiem îm­ preună de ziguratul ce se proiectează întunecat pe cerul senin, făcînd parcă şi mai strălucitor nisipul; masivitatea lui greoaie ne apasă şi în acelaşi timp ne atrage; pe măsură ce ne apropiem de el tulburarea noas­ tră se transformă în stinghereală, pentru că în cele din urmă să nu ne vină să dăm crezare ochilor; în dreptul nostru se înalţă de fapt o con­ strucţie modernă! Literatura de specialitate cea mai recentă nu a avut timp să menţioneze că Administraţia monumentelor din Irak a dispus reconstituirea lui pînă la înălţimea primului nivel. „Era unica soluţie posibilă, astfel s-ar fi prăbuşit după degajarea lui din nisip". Nucleul ziguratului şi încă două nivele sînt, la origine, zidite din cărămizi arse şi nearse provenind din vremuri cînd europenii îşi înjghebau primele adăposturi din crengi rupte sau vieţuiau în peşteri. O sută treizeci de trepte conduc spre vîrf, imde se află platforma cea mai înaltă a ziguratului (fundamentul lui măsoară 62,5X43 metri). Toate treptele sînt restaurate la fel ca şi scările laterale de la primul nivel. în timpul sumerienilor pe cea mai înaltă terasă se ridica tem­ plul zeului Lunii, Nannar, care, cu multe veacuri înainte, a căzut pradă furtunilor şi vîntului. Petro della Valle, primul european care a ajuns în Ur, în anul 1625, nu a mai găsit, nici o urmă a acestui templu; nu i-a mai rămas decît să se bucure de priveliştea care şi-a păstrat gran­ doarea pînă-n zilele noastre. Pretutindeni, de jur împrejur, se întinde deşertul acoperit de o pulbere alb-gălbuie, tulburat ici colo de ruinele dezgropate şi străfulgerat în depărtare de şine strălucitoare. Verdeaţa crîngurilor de palmieri, în spatele căreia se ascunde Eufratul, se con­ topeşte cu orizontul, înainte de a intra în oraşul Nasiriya. Cîndva acest fluviu curgea chiar în preajma zidului de incintă al Ur-ului, alimentînd canalul artificial săpat în acesta; părăsindu-1, fluviul a hotărît moartea oraşului. Vestigiile acestui canal şi parţial ale zidurilor se păs­ trează pînă-n zilele noastre; depresiunile şi proeminenţele din jurul ziguratului ar putea înscrie cu puţină imaginaţie o elipsă al cărui dia­ metru mare să măsoare circa 1,5 km iar cel mic aproape 1 km. Prin urmare, Ur-ul propriu-zis nu era mai mare decît, să zicem. Oraşul Vechi * Salem aleikum (Pace ţie! — în limba arabă). Fonmulă de salut la care se răspunde Aleikum salem — Şi ţie pace!

93

din Praga, sau din Bratislava; în jurul lui însă se întindeau casepe o rază de 2 pînă la 6 km, formînd „marele Ur“ . Vestigiile oraşului-cetate Ur dovedesc că el avea dimensiunile unei adevărate metropole: întîlnim ruine de temple şi palate impozante, de străzi populate şi fortificaţii puternice. In interiorul „zidurilor înalte ale Ur-ului“ se aflau cel puţin 8 temple, 6 grandioase palate (unul din­ tre ele avea patru curţi şi optzeci de încăperi), cîteva hambare mari, pu­ blice, pentru depozitarea grînelor şi cimitire sfinte. în exteriorul acestor ziduri de incintă, existau două porturi, unul de „apus“ la Eufrat, şi celă­ lalt de „nord“ , la canalul artificial. Temeliile acestor edificii sînt astăzi acoperite de nisip, dar se poate pătrunde în interiorul lor prin ttmele, coborîndu-se ^ tfe l pînă în străfimdurile istoriei, pînă în anii 3 500—3 200 î.e.n., potrivit adepţilor aşa-^numitei cronologii lungi, sau pînă în anii 2 800— 2 500 î.e.n., conform adepţilor cronologiei scurte. în orice caz, pe scara timpului se pătrunde la o adîncime mult mai mare decît cea explorată în cele mai vechi oraşe europene, cu aproape 2 000 de ani mai în adînc decît la Atena şi cu circa 2 500 de ani decît la Roma. Scoaterea la lumină a acestor ruine este rezultatul muncii de 12 ani a sute de săpători arabi, conduşi de echipele reunite ale arheologilor englezi şi americani conduse de Leonard Woolley. A fost o muncă febrilă, care s-a desfăşurat în perioada 1922— 1934 şi care i-a adus renumele de „expediţia arheologică încununată cu cele mai multe succese' ale seco­ lului al X X -lea“ . Englezii Loftus şi Taylor au descoperit oraşul Ur şi au descris ziguratul lui între anii 1849 şi 1853. Prima explorare serioasă a acestuia a fost întreprinsă abia în anul 1917 de către compatriotul lor Campbell Thompson — căpitan în serviciul de informaţii britanic, dar care lu­ crase înainte de război la British Museum; colina i-a atras atenţia şi, împreună cu prietenul său King, a început s-o exploreze. Nu multă vreme după aceea, comunica la Londra ştirea că: „locul acesta numit Mukajjar este deosebit de potrivit pentru săpături, mai ales pentru faptul că în împrejurimi domneşte liniştea" (în nordul Mesopotamiei se purtau încă lupte pe vremea aceea)^ „şi se află în apropierea bazei mili­ tare engleze de la Nasirya“ . Aceste argumente, confirmate ulterior de expertiza arheologică a lui H. R. Halla, împuternicitul British Museumului pe lîngă serviciul politic al armatei de ocupaţie britanic, s-au do­ vedit a fi în cele de urmă hotărîtoare. Primele lovituri de sapă au fost date însă după îndelungi tergiversări, fiindcă nimeni nu bănuia pe atunci că în colina Mukajjar se află cetatea Ur şi abia după ce Muzeul Univer‘ Autorul se referă la luptele de la Kut-el Amara, din ianuarie—februarie 1917, în care armata turcă este înfrîntă de corpul expediţionar britanic.

94

sităţli" aîM Philadelphia a promis ajutor Britisii Museum*‘ului în -explora­ rea acestei coline. Leonard C." Woolley (1880— 1960), căruia i-a fost încredinţată con­ ducerea acestei „Expediţii aliate", era perfect pregătit pentru a-şi duce misiunea la bun sfîrşit. Woolley era absolvent al Universităţii Oxford, fusese apoi asistent la Muzeul -Ashmolean, între 1907— 1911, făcuse să­ pături în Nubia, în perioada 1912— 1914, luase parte la săpăturile de la KarKemiş, pe cursul Eufratului superior (printre alţii, alături de T. E. Lawrence, viitorul „Lawrence din Arabia“), iar după începutul răz­ boiului a lucrat în serviciul de informaţii al armatei britanice. După proclamarea păcii, a pus mîna din nou pe tîrnăcop, iar la începutul lui noiembrie 1922, sosea la Mukajjar. A sosit la Mukaj jar nu numai cu hîrleţul, dar mai ales însoţit de o echipă de specialişti remarcabili; s-au succedat alternativ în rîndurile ei asirologii Gold şi Burrows, arheologii Fitz-Ger^d, domnişoara Keeling. (devenită din anul 1927 doamna Woolley) şi Mallowan (cu soţia lui, Agatha Cristie, care prin romanele şale poliţiste „ a cîşţigat din crime mai^ mulţi bani decît a-obţinut Caterina de Medici prin mijlocirea crinţelor s^e^). Mijloacele financiare i-au permis lui Woolley să angajeze două sute pînă la patru sute de lucrători într-un seizon. !Pe lîngăjucrători şi bani a avut însă şi noroc — acel noroc care se ţine num ai^upă cei

ce^ i^ K egătiţi. Şi-a început activitatea prin prospectarea terenului, fiindcă în ar­ heologie este valabil principiul că înainte de toate „trebuie examinate

95

Planul oraşului Ur.

indicaţiile de suprafaţă". Ele erau de asemenea natură că s-a hotărît să-şi ridice aici o casă, să recruteze lucrători şi să-i instruiască cu spe­ cialişti chemaţi din Siria. După care şi-a stabilit, ca principal punct de atac, prospectarea unui zigurat, fiindcă „cel mai înţelept e să porneşti de la cunoscut la necunoscut, iar o asemenea colină constituie X> realitate extrem de serioasă." Dar fiindcă atacarea unui punct nu înseamnă ne­ glijarea celorlalte posibilităţi de spargere a frontului, a dat ordin să se întreprindă săpături şi în împrejurimile ziguratului: „curăţirea trebuie începută de sus“ . Pînă în februarie 1923, lucrătorii lui au scos la iveală vestigiile a două edificii. Unul se numea Enunmach şi constituia fie sanctuarul zeului sumerian al lunii Nannar, fie un depozit de ofrande; din inscripţii, s-a aflat că la construirea şi întreţinerea acestui edificiu au contribuit în total zece regi de la Bursin în secolul al XXI-lea î.e.n. pînă la Nabucodonosor în secolul al Vll-lea î.e.n. Cel de-al doilea edi­ ficiu se numea Echursag şi reprezenta palatul regilor Ur-ului, Ur-Nammu şi- Şulgi, care au trăit în secolele al XXII-lea şi al XXI-lea î.e.n., pe vremea cînd egiptenii începeau să întemeieze Imperiul mijlociu şi să ridice capitala Veset (Theba). Pentru primul sezon de săpături rezul­ tatul era de-a dreptul onorabil. In al doilea sezon, hîrleţele sutelor de lucrători arabi au dezgropat un zigurat pînă la fimdament, iar în imediata lui apropiere au degajat o clădire înaltă cu cazemate şi un portal monumental denumită C u r t e a z e u l u i N a n n a r . în dărâmăturile ei, a fost găsit un sul aparţinînd ultimului rege babilonian Nabonide, pe care era săpată în scriere cunei­ 96

formă istoria ziguratului: a fost consacrat zeului Lunii, Nannar, şi a fost construit din ordinul lui Ur-Nammu şi Şulgi. Cercetările au arătat că nu­ mai în straturile superficiale se găsesc cărămizi care poartă sigiliile aces­ tor regi ai Ur-ului, dovedind că ei au poruncit probabil numai recon­ struirea sau restaurarea lui. Sondele forate în profunzimea ziguratului au scos la iveală cărămizi mult mai vechi, judecind după forma şi modul lor de prelucrare. Nici Woolley, nid colaboratorii lui nu au izbutit să estimeze cu precizie perioada din care datează; abia în urma descope­ ririlor ulterioare au stabilit că acest nucleu provine din vremea aşa-numitei prime dinastii ururite. Cînd a domnit însă prima dinastie ururită? Potrivit adepţilor cronologiei lungi, în jurul secolelor al XXXII-lea şi al XXXI-lea î.e.n., iar potrivit adepţilor cronologiei scurte, cu 400 de ani mai tîrziu. Dar indiferent de perioada în care a fost el ridicat, acest zigurat constituia cel mai vechi edificiu monumental păstrat pe teritoriul Mesopotamiei. Şi fiindcă data dintr-o epocă anterioară celei în care ,a fost construită cea mai veche piramidă din Egipt, iar o construcţie mai veche decît aceasta din urmă nu a fost descoperită, însemna că acest zigurat era cel mai vechi edificiu monumental cunoscut în lume! Trei superlative cuprinse în două propoziţii ar putea să pară exa­ gerate; dar, în acest caz, ele sînt justificate. Totuşi descoperirea din mă­ runtaiele colinei Mukajjar nu a fost nici pe departe cea mai veche, nici cea mai semnificativă: Woolley şi-a rezervat aceste superlative pentru o altă descoperire. Mai mult decît atît, în ultima sa lucrare (Istoria dez­ gropată din pămînt, 1958), în care un capitol întreg este consacrat Ur-ului caldeenilor, nu pomeneşte nici măcar o singură dată de ziguratul lui Nannar. Care a fost, prin urmare, descoperirea care a eclipsat scoaterea la iveală a celui mai vechi edificiu monumental din lume? Nu trebuie să uităm că ţelul arheologiei nu constă în obţinerea de recorduri în prospectarea adîncimii veacurilor şi nici în aflarea unor comori. Arhe­ ologul înscrie cu plăcere în activul său un record la fel ca şi im spor­ tiv; om fiind, se bucură cînd scoate la lumină obiecte arătoase şi fru­ moase, pe care nu le consideră însă cel mai important lucru. Woolley şi-a apreciat descoperirile după alte criterii decît cele folosite, spre pildă, de către Botta şi Layard, „Misiunea arheologului pe teren constă în dez­ văluirea şi ilustrarea desfăşurării istoriei omenirii" scria el în anul 1930 „şi de a da categoric prioritate dobînidirii de cxmoştinţe faţă de găsirea de obiecte". Dar, în ciuda acestor constatări, Woolley descoperise o co­ moară. O comoară formată din atîta aur, bijuterii şi obiecte artistice, incit putea stîmi invidia tuturor jefuitorilor de morminte şi arheologilor. Era vorba de o descoperire atît de neaşteptată şi de cutremurătoare prin 97

mărturia documentară pe care o implică, încît lumii i s-a tăiat răsufla­ rea la aflarea ei! Al treilea şi al patrulea sezon (1924— 1926) s-a desfăşurat într-un ritm de activitate normală care aduce rezultatele scontate. Fireşte, nor­ ma acestor rezultate scontate era neobişnuit de mare: pe vremea aceea toţi membrii expediţiei ştiau deja că scot la lumină oraşul Ur. în al cincilea sezon (ianuarie 1927), săpătorii au început să găsească schelete omeneşti. Un arheolog descoperă cu plăcere oseminte, fiindcă acolo unde le descoperă există de obicei morminte, iar acolo unde sînt morminte există de obicei ofrande fimerare. Woolley a dezgropat primele urme ale aces­ tor schelete şi morminte încă din timpul „examinării de suprafaţă", în primăvara lui 1922. Cu un spirit de sacrificiu demn de întreaga admiraţie şi-a condus echipa în altă parte, fiindcă membrii ei nu erau încă sufici­ ent de bine pregătiţi profesional :pentru această descoperire. De data aceasta s-a aşternut împreună cu ei la lucru şi pînă la sfîrşitul lui febru­ arie 1934, cînd s-a încheiat ultimul sezon, au degajat morminte, desco­ perind în total 1 850 de morminte. Cea mai mare parte a lor fusese jefuită probabil încă din anti­ chitate; în cele mai vechi, însă, la o adîncime de 20 metri sub nivelul solului, au găsit obiecte de cult funerar. Ele au constituit o dovadă uimi­ tor de grăitoare nu numai despre datinile funerare ale sumerienilor, dar şi despre modul lor de viaţă. Ele au stat mărturie în special asupra tra­ iului sumerienilor şi asupra artei lor, o artă care a atins culmi nebănuit de înalte pentru această străveche antichitate. 16 morminte au fost numite de Woolley „regale“ ; după obiectele găsite, inscripţii şi alte elemente s-a putut aprecia că adăposteau osemintele regilor din Ur. Unele dintre ele erau formate din două sau trei încăperi, iar un mormînt era constituit din patru camere, zidite din piatră şi că­ rămizi de formă plan-convexă; încăperea cea mai mare din cel mai mare mormînt măsura peste 13X9 metri. Woolley a numerotat mormintele şi le-a inventariat cu grijă; lista de obiecte descoperite şi descrierea lor din lucrarea Cimitirul regal din Ur (1934) reprezintă pentru specialist un izvor nesecat de informaţii despre vechii sumerieni, dar şi cititorul care nu este sumerolog află în ele multe lucruri interesante. Să lăsăm de o parte 99o/o din numerele de inventar, limitîndu-ne la ce este mai interesant şi totodată mai im­ portant. In „mormîntul 800“ , în care a fost îngropată regina Şubad sau Pu-ali (după cum s-a constatat din inscripţia săpată pe un cilindru de lîngă braţul ei drept) s-au găsit în total 270 obiecte, printre care vase, pahare şi farfurii plate, lucrate superb în aur, urme de harfe împodo98

Harfă din „Cimitirul regal" din Ur. Reconstrucţie. Incrustaţia şi capul de aur al taurului de pe cutia de rezonanţă sînt originale (British Museum. Londra).

bite cu capete aurite de taur, statuete din aur şi argint reprezentînd lei, o cingătoare de argint cu un lanţ executat dintr-un aliaj de magneziu şi aluminiu şi, printre altele, un joc „de-a lupul şi oile“ , care pesemne ur­ ma să o ajute pe regină să-şi petreacă timpul în lumea cealaltă. Capul reginei era împodobit cu o cunună de frunze şi flori pe lujeri zvelţi, reliefate fin în aur (sumerienele aveau păr negru mătăsos şi, deci, asemenea podoabe le şedeau bine), în jurul gîtului avea un colier din pietre semipreţioase şi perle de diferite culori, lîngă mînă s-a găsit o pudrieră în formă de scoică şi o cutiuţă cu urme de diferite farduri (printre altele, fard verde şi negru pentru machierea ochilor). Lîngă osemintele ei s-au găsit cercei mari de aur, superb lucraţi, inele de aur, un pumnal de aur şi o sapă. „Nici o epocă şi nici o ţară“ , — scria Woolley, nu sub impulsul unui entuziasm de moment, ci după 30 de ani — nu a creat opere lucrate în aur de o mai mare fineţe decît cele sumerien e. . . “ într-un mormînt mare purtînd numărul 789, în care se odihnea un rege necunoscut, s-au descoperit obiecte asemănătoare, dar „puţin mai bărbăteşti" şi într-un număr mai mare; în locul pudriereloir şi al colierelor, s-a găsit o adevărată colecţie de arme şi o barcă de argint, 7*

99

de 60 cm lungime. Desigur ea trebuia să ajute sufletul regelui să călă­ torească în cealaltă lume, la fel ca şi „bărcile morţilor" din mormintele faraonilor egipteni. Era de acelaşi tip cu barca pe care o folosesc în zilele noastre locuitorii acestui ţinut pentru a naviga pe fluviul Eufrat. în mormîntul numărul 755 se afla scheletul regelui Meskalamdug, „un erou bun al ţinutului*. Printre obiectele de cult fxmerar care îl în­ soţeau, a fost găsită şi casca lui, o operă artistică desăvîrşită, confecţionată din aur de cincisprezece carate. în mormîntul numărul 1 237 — M a r e a g r o a p ă a m o r ţ i i — s-au descoperit cele mai multe obiecte de cult funerar, printre care statuete antice în două exemplare executate din aur, argint şi lazurit^, cunoscute astăzi din orice manual de istorie sub denu­ mirea de B e r b e c î n a r b u s t . Poate că descoperirea cea mai valo­ roasă e cea care provine din mormîntul numărul 799 — S t i n d a r d u l d e m o z a i c d i n Ur. Acesta nu este nici din aur, nici din argint, ci nu­ mai din sidef şi scoici prinse cu asfalt pe un fond de lapislazuli; valoarea acestui mozaic constă în excepţionala lui mărturie documentară. In faţa ochilor noştri viaţa sumerienilor se desfăşoară ca într-un film cu două secvenţe: una care ar putea fi numită „de pace", iar cealaltă „de război". Vedem aici, stilizat într-un mod desăvîrşit, tipul fizic al sumerienilor, veşmintele lor, instrumentele lor muzicale, armele, animalele domes­ tice, carele lor de luptă. Pentru prima oară în istoria omenirii întîlnim aici animale domesticite, prima oară întîlnim^îoât^ Se îndoieşte oare cineva că aceste descoperiri au fost mai în­ semnate din punct de vedere ştiinţific şi artistic decît cunoştinţele izvorîte din introducerea sondei în interiorul ziguratului? Sau decît desco­ perirea altor palate, temple, ziduri, turnuri de apărare şi a celor două porturi la fluviu? Dar cimitirul regal din Ur ascundea şi altceva. Săpînd din nou în mormîntul reginei Şubad, Woolley a găsit, ală­ turi de scheletul ei (şi obiecte de cult funerar) şi osemintele altor oameni: 10 doamne de onoare culcate pe două rînduri, iar la capătul rîndului harfistul cu degetele atingînd strunele tremurătoare ale harfei, 5 sentinele cu coifurile aşezate lîngă cranii, 2 vizitii alături de scheletele boilor înhă­ maţi la car; ba mai mult, în cripta funerară, lîngă năsălia reginei se aflau întinse scheletele a două femei ce păstrau urmele unor vestminte somp­ tuoase. Toţi fuseseră sacrificaţi şi îngropaţi odată cu regina! în mormîntul numărul 789, Woolley a numărat în afara regelui, 59 de schelete, în mormîntul numărul 1 050 a găsit în afara scheletu1 Lazurit (Lapislazuli) — piatră semipreţioasă opacă de un albastru intens. în Orientul Apropiat se aducea din Afganistan încă din mileniul al Vl-lea î.e.n. Se confecţionau mărgele, cilindri, pietre sau incrustaţii. A avut cea mai mare căutare în epoca protodinastică sumeriană.

100

Schema desccQteririlor din „Cimitirnl re­ gal" din tJr.

lui regelui alte 50, în mormîntul numărul 1157 în afara scheletului regelui a aflat 58 de schelete, în „Marea groapă a morţii" 74 de schelete fără cel al regelui (dintre care 68 de femei); ba chiar şi în cel mai mic mormînt al unui rege („numărul 1 648“) s-au găsit alte 3 schelete. Toţi îngropaţi împreună cu regii! Ce semnificaţie aveau aceste descoperiri înfiorătoare? Nu putea exista decît o singură explicaţie; aceşti oameni au fost udşi. Au fost ucişi unul cîte unul pentru a-i urma pe stăpînii lor în lumea cealaltă! Au fost omorîţi din voinţa regilor şi a preoţilor imei religii îngrozitoare care îi obliga pe aceşti oameni să devină pînă la urmă proprii lor uci­ gaşi! Woolley a încercat să reconstituie succesiunea acestui înfiorător ce­ remonial religios. „La înmormîntarea regilor se aduceau jertfe omeneşti atît de numeroase, încît fundul criptelor era acoperit de cadavrele fe­ meilor şi ale bărbaţilor aduşi aici şi masacraţi pe loc“ . Continuînd inves­ tigaţiile, el a ajuns la concluzia că aceste victime erau „voluntare": morţii îşi acopereau gura, scheletele lor erau răsucite convulsiv, iar lingă ei se aflau pahare. „Să ne închipuim că înmormîntarea regelui în criptă s-a terminat deja şi că uşa spre criptă a fost sigilată; dar mormîntul cu rogojini pe podea şi pe pereţi este încă deschis, gol şi fără nici o amena­ jare. Auzim apropiindu-se o procesiime care coboară în criptă; demnitarii curţii, garda personală, valeţii şi slujitorii, doamnele de la curte, învest101

mmtaţi în straie preţioase, cu podoabe de aur, argint şi lazurit în păr şi, alături de el, muzicanţii cu harfe, lire, ţimbale, fluiere . . . Sosesc care trase de tauri şi măgari conduşi sau împinse de vizitii. Fiecare bărbat şi fiecare femeie duce cu sine un mic pahar, singurul lucru de care are nevoie pentru sumbra ceremonie. Muzicanţii cîntă. Apoi fiecare îşi toarnă băutura — în mijlocul criptei se află un cazan mare din care fiecare poate să-şi toarne — se întinde în ţărînă, aşteptîndu-şi moartea". Care au fost concluziile ştiinţei? „Nu se cunoaşte nici un document", scrie Woolley, „în care să se facă aluzie la asemenea sacrificii ome­ neşti — arheologii nu au aflat nici o altă urmă de asemenea obicei şi nici o supravieţuire a lui într-o epocă mai recentă. Dacă aceste sacrificii ar putea fi explicate prin divinizarea primilor regi, se poate riposta că în perioda istorică, pînă şi cele mai mari divinităţi nu pretindeau o ase­ menea ofrandă. Iată prin urmare o dovadă că mormintele din Ur sînt neobişnuit de vechi". Neobişnuit de vechi? Woolley, căruia nu-i plac „datele precise" (la fel ca şi altor arheologi din domeniul lui), le-a clasificat în „perioada predinastică". La întrebarea, cînd încadrează perioada predinastică, el a răspuns că, dacă trebuie să-şi exprime opinia, atunci o situează „apro­ ximativ între anii 3500— 3100 î.e.n.“ . , Astăzi reducem aceste date cu o jumătate de mileniu. Dar numai aceste date, nu şi importanţa descoperirilor lui Woolley şi nici valoarea lor artistică şi istorică. * Activitatea desfăşurată în Cimitirul regal din Ur nu a fost uşoară. Terenul nisipos din jurul zidurilor, templelor, porturilor din lungul flU’viului şi din celelalte locuri ale oraşului Ur a înlesnit efectuarea săpă­ turilor, dar de data aceasta însă a creat mari dificultăţi. Se făceau săpă­ turi la o adîncime de 10, 15, 20 m, adică la adîncimea fundamentului unui zgîrie nori; în groapă era zăpuşeală, iar pericolul ca pereţii să se surpe era inerent. Mai mult de două sute de săpători şi hamali se îmbulzeau într-un spaţiu mare cît un teren de volei. Fiecare descoperire se plătea cu nervi şi sub ameninţarea unui pericol. „Trebuie să fii mereu cu oichii în patru şi să urmăreşti toate detaliile cu o atenţie maximă. Trebuie să observi şi firul de praf alb, care repre­ zintă uneori tot ce a rămas din rogojina de pe fundul criptei, şi găurile săpate în pămînt, care sînt de multe ori unicele amintiri ale nervurilor verticale ale unui coş împletit din trestie, sau gura unui vas de lut în cazul în care greutatea pămîntului nu l-a zdrobit. Cînd se descoperă aşa ceva, fiecare lucrător arab instruit opreşte imediat săpatul şi îl anunţă 102

„stindardul de mozaic" din Ur. Datează aproximativ din al doilea pătrar al mileatnliii al IlI-lea şi reprezintă „o carte ilustrată" din viaţa sumerienilor. Se intilneşte aici pentru prima oară o imagine a roţii (British Museum, Londra).

pe şeiui ae ecmpa ca a lost aescoperit un mormînt. Locul tiîrleţului este lu^t de cuţit, iar conducătorul săpăturilor îşi aduce bloc-notes-ul şi un metru". Obiectul găsit se degajează cu atenţie din pămînt, arheologul îl mă­ soară cu grijă, îşi notează poziţia lui iniţială, face o schiţă şi fotografiază locul unde l-a găsit, fiindcă „valoarea istorică a obiectului nu depinde atît de obiectul în sine cît de context. . . de cunoaşterea condiţiilor în care el a fost găsit". Abia după aceea se poate răzui pămîntul de pe el, poate fi curăţat cu o perie sau se poate degaja, suflîndu-se printr-un 103

balon; uneori imediat după arheolog îşi începe activitatea consenraţprul, care foloseşte ceară, vată, spirt şi substanţe chimice speciale. într-un fel se procedează, de pildă, la descoperirea unui obiect din aur sau argint care nu e ameninţat de o distrugere directă (în schimb de jaf), altfel la găsirea unui vas spart, altfel la descoperirea unor obiecte din lemn sau din materiale textile care se pot descompune imediat în contact cu aerul proaspăt; o metodă specială este necesară la găsirea tăbliţelor de lut cu scriere cuneiformă (acestea se degajază din pămînt cu atenţie păstrîndu-se şi argila lipită pe ele, se usucă la soare şi apoi se ard în cutii de tablă deasupra unui vas cu ulei care arde încet). „Nimeni dintre cei ce admiră un asemenea obiect în vitrina unui muzeu, nu-şi poate închipui cîte eforturi au fost depuse pentru ca el să ajungă aici“ . Publicul a aflat despre această latură a activităţii lui Woolley abia dia lucrarea lui Săpături în trecut (1930), una dintre cele ,mai bune cărţi ştiiaţifice de popularizare a arheologiei din acele vremuri. Cînd a apărut cartea, numele lui Woolley era deja cunoscut în întreaga lume. La drept vorbind, Woolley nu devenise celebru nici prin explorarea ziguratului din Ur, nici prin descoperirea tezaurelor din cimitirul regal ururit (abia mai tîrziu vizitatorii British Museum-ului şi ai Muzeului Irakian au făcut cuaoştinţă cu mostrele de frescă găsite), ci pentru o descoperire care a Stk-nit o adevărată senzaţie: a.pntnpiilijj-pămXnJjJ1ni“ ■ „Şiblia_m;e_dreptate!‘‘ Ştiinţa confirmă Bjblial .Astfel scriau cu litere de 9 şchioapă ziareleŢ ce folosesc caractere latine, despre săpăturile lui Woolley din anul 1927. Ce-i drept, nu toate ziarele s-au exprimat în le­ gătură cu acestea, dar nici unul nu a ocolit problema „Potopului". Despre ce era vorba de fapt? în Biblie, prima carte a lui Moise, intitulată Genesis, se vorbeşte desjH-e potop. Pe pămînt oamenii s^au înmulţit, ei au devâiit „bărbaţi adevăraţi", dar odată cu ei, s-a proliferat şi „răutatea oamenilor pe pămînt“ . Dumnezeu a regretat că l-a creat pe om şi şi-a zis: „Voi stîrpi de pe faţa pămîntului toţi oamenii pe care i-am creat, voi stîrpi tot, de la om pînă la vite şi tîrîtoare şi pînă la stolurile de vrăbii ce .zboară pe bolta cerească, îi voi stârpi, fiindcă regret că i-am creat“ . Singur Noe, un om drept, a aflat har în faţa Domnului. A pus să i se construiască o co­ rabie, lungă de 300 coţi, lată de 50 şi înaltă de 30 coţi, cu o fereastră, în partea superioară şi uşa pe o latură; era din lemn şi smolită cu asfalt. După aceea şi-a încărcat corabia cu provizii, a mînat în corabie numărul de animale de uscat dictat de Dumnezeu şi s-a îmbarcat împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi soţiile fiilor lui. „S-a întîmplat apoi că după şapte zile, apele potopului au năvălit asupra pămîntului. în ziua aceea îşi desfăciiră toate izvoarele adîncului celui mare şi stavilele cerului se deschi­ seră şi ploaia căzu pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“ . 104

Sosise potopul pămmtul'ui. „Şi a crescut apa mereu, înmulţindu^se foarte tare pe pămînt, incit a acoperit toţi munţii cei înalţi care erau sub cer. Apele au urcat la cincisprezece coţi deasupra munţilor. Au pierit astfel toate vietăţile ce mişunau pe pămînt şi toţi oamenii". Şi apele au dăinuit asupra pămîntului o sută cincizeci de zile. Apoi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de tot ce se afla în corabia lui şi opri apele. După o sută cincizeci de zile apele au început să se retragă şi, după un episod la care ne vom mai întoarce, Noe şi-a oprit coraWa^pe o fîşie de pămînt uscat — pe muntele Nisir din masivul muntoş^A^rat^i Trei capitole (al şaselea, al şaptelea şi al optulea din prima carte) din Biblie se ocupă de povestirea potopului pămîntului. Episodul este

Săpături arheologice in «cimitinil regal" din Ur. In mijlocul stratului inferior se află C. Ii. Woolley.

' Ararat — masiv muntos vulcanic pe teritoriul Turciei, la graniţa cu U.R,S.S. înălţimea vîrfului principal 5165 m. Se află în cuprinsul vechiului stat Urartu.

105

dramatic şi nu i se poate contesta valoarea poetică. Potrivit explicaţiei oficiale evreieşi şi creştine (toate bisericile creştine sînt de acord cu aceasta), această descriere a potopului lumii şi tot ce s-a petrecut înainte şi după el, trebuie considerat ca atare. Deci nu într-un mod figurativ sau simbolic, ci ca un fapt. Ca un fapt de dogmă, ce nu trebuie dovedit, fiindcă autorii Bibliei au fost inspiraţi — potrivit aceleiaşi credinţe — de însuşi Dumnezeu. Şi tocmai acest fapt de credinţă „ce nu trebuie dovedit" a fost demonstrat ştiin­ ţific de Woolley prin săpăturile sale. La prima vedere a fost o descoperire cu adevărat uluitoare. Săpînd din nou din primăvara lui 1927, în „Marea groapă a morţii“ , la o adîncime de aproape 13 m, Woolley a început să nu mai găsească morminte şi fragmente de obiecte de cult funerar. A dat dispoziţie să se continue să­ păturile, fiindcă cercetarea complexă a şantierului arheologic cere să se pătrundă pînă la „pămîntul virgin". Săpătorii lui au dat peste un strat de nisip fin şi de argilă. Era complet „curat“ , fără urmă omenească, chiar

3T.rsxr

— c.___ „ A lu viu n ile

potopului

— —

„Potopul pămintului". Secţiune prin straturile din partea de SV (după Woolley).

106

a

oraşului Ur

şi fără cenuşă. După ce au mai săpat încă 2— 5 metri, au dat din nou de pămînt tare. Woolley a ordonat să se sape în el un puţ mare de formă pătrată. Şi a găsit fragmente de ceramică! Expertiza geologică i-a confir­ mat că stratul curat de nisip şi argilă, care se deosebea şi prin culoare de stratul superior şi inferior în care au fost găsite obiecte, era format prin depunere. Cum au putut ajunge aici asemenea aluviuni? O aluviune groasă în unele locuri de doi metri, în alte locuri de cind metri? Numai printr-un potop uriaş, în timpul căruia a plouat de parcă s-ar fi deschis zăgazurile cerului, iar marea s-ar fi revărsat peste maluri, inundînd pămîntul. în urma potopului despre care vorbeşte Biblia! La această descoperire a lui Woolley au aderat în scurt timp şi alţi cercetători. Expediţia anglo-americană condusă de francezul Ch. Watelin, care îşi desfăşura activitatea concomitent cu Woolley în Sumerul de nord, a descoperit un strat asemănător de aluviimi sub colina el-OheJmir, care ascundea vestigiile oraşului Kiş. Un al treilea asemenea strat a fost gă­ sit, în anul 1931, de arheologii americani sub colina Fara. Geologii, în colaborare cu arheologii, au constatat că straturile aluvionare din el-Ohejmir şi Fara nu datează din aceeaşi perioadă şi că amîndouă sînt cu mult mai vechi decît straturile aluvionare din Ur şi el-Obeid, pe care le-au datat în jurul anilor 2 900—2 800 î.e.n. Au fost, prin urmare, trei potopuri ale lumii? Biblia vorbeşte numai despre unul singur şi anume despre „potopul pămîntului". S-a dovedit însă că acest „potop al pămîntului" nu a cuprins nici întreaga lume a sumerienilor, cu toate că aceasta nu era deosebit de mare. In celelalte oraşe sumeriene nu s-au găsit straturi aluvionare asemănătoare. Care au fost concluziile ştiinţei? Să dâm cuvîntul lui E. Sollberger, au­ torul uneia dintre cele mai noi cărţi despre această problemă intitulată Legende babiloniene despre potop, editată de British Museum, în anul 1962 şi să cităm din ea: „Sir Leonard Woolley a afirmat că depunerea aluvionară a potopului, pe care a descoperit-o în Ur, constituie o reminis­ cenţă materială a potopului pămîntului. Desigur că s-aU găsit depuneri asemănătoare şi în alte locuri, iar datarea lor nu coincide întotdeauna. E mult mai sigur să afirmăm că aici avem de-a face mai degrabă cu urme ale unor mari inundaţii locale, decît cu o probă concretă a mult prea ipoteticului «potop al pămîntului»“ . Formularea foarte prudentă a lui E. Sollberger, desigur, nu ne stin­ ghereşte; pentru condiţiile^dia Maî'ear-Britanie unde şi astăzi se jură pe Biblie la judecată, ea sună aproape univoc. Autorii cărţilor editate de instituţii, mai puţlrToliciăre 3ecît British Museum, dau dovadă de p fran­ cheţe şi mai mare; geologii exclud, de pildă, complet potopul pămîntului 107

în sensul în care se scrie despre el în Biblie. Desigur că nu îl exclud, ci mai degrabă consideră probabil faptul că asupra unor ţinuturi din sudul Mesopotamiei s-au abătut în vremuri, străvechi, inundaţii catastrofale. Aceste inundaţii s-au reflectat în miturile şi legendele sumeriene şi apoi babiloniene, iar din ele în Biblie. Aceasta este, prin urmare, o explicaţie foarte succintă a descope­ ririlor lui Woolley în Ur, socotite drept „dovada potopului lumii". Ex­ plicaţie ce a fost opera multor oameni de ştiinţă, recunoscută şi de Wool­ ley, care în ultima sa lucrare Ur-ul caldeean (1958) nu a mai revenit la tezele sale despre descoperirea „dovezii potopului pămîntului“ . Woolley s-a referit doar la aspectul arheologic al potopului biblic. Latura lui literară este poate şi mai interesantă şi desigur merită o scurtă digresiune: cu atît mai mult cu cît la cercetarea ei s-a făcut una dintre cele mai tulburătoare descoperiri din adîncurile Mesopotamiei. Dar despre aceasta vom discuta în capitolul referitor la literatura sumeriană. Expunerea lui Woolley mai are încă o anexă şi nu lipsită de impor­ tanţă. Woolley a întreprins săpături nu numai în oraşul Ur. Lingă groapa în care a săpat pînă ce a descoperit „cultura anterioară potopului" (stra­ turile aluvionare se pot recunoaşte bine şi astăzi pe zidurile ei) s-a for­ mat o colină artificială din argila scoasă în urma săpăturilor. Călăuza se urcă pe ea şi indică cu mîna direcţia spre apus, zicînd: „el-Obeid!". Este numele unui tell care se profilează în zare, la o depărtare de circa 10 km, în care Woolley a întreprins, în anul 1923, săpături paralele. Primele prospecţiuni în această mică colină de nisip, lungă de 300 metri şi înaltă de 10 metri, au fost întreprinse în 1919 de Hali. Săpă­ turile lui Woolley au arătat că ea ascunde vestigiile unei periferii sau ale unui loc de pelerinaj al oraşului sumerian Ur. în centrul lui erau îngropate ruinele imui mare templu, înconjurat de un zid oval, singurul de acest fel din ţara sumerienilor. Ce-i drept, nu Woolley a dezgropat acest zid (l-au scos la iveală, în anii '30, colegii lui americani de la Insti­ tutul de orientalistică din Chicago, care au descoperit un zid asemănător şi în colina Hafadj de lîngă Bagdad), dar în schimb el a descoperit alt­ ceva. O perlă de aur! A fost cu adevărat o perlă de aur — în sensul adevărat şi figurat al cuvîntului. A găsit-o la începutul anului 1924, la o mică adîncime, în partea de apus a treptelor templului. Curăţind-o, a observat o mică in­ scripţie miniaturală, gravată pe ea: „Aannipadda, regele Ur-ului“ , Ime­ diat după aceea a scos la iveală tăbliţa de fondare a templului: „Aanni­ padda, regele Ur-ului, fiul lui Mesannipadda, regele Ur-ului a ridicat acest templu zeiţei sale Minhursage". 108

Inscripţia lui Aannipada. Sus, tăbliţa acestui rege, unul dintre cei mai vechi regi cu­ noscuţi din istorie, care şi-a dovedit existenţa printr-o in­ scripţie ce-i poartă numele. Jos, transcrierea ei (originalul se află la British Museum, Londra).

Lui Woolley nu-i venea să-şi creadă ochilor. Cum s-ar fi comportat V

oare un arheolog ceh, dacă ar fi găsit sub Rip^ un document scris al strămoşului cehilor? Conform vechilor mituri sumeriene cu Mesannipadda începe „cea de a treia dinastie ururită“ — prima dinastie a regilor după potopul pămîntn1ui“ . Iar Aannipadda a fost fiul lui: cei doi regi ieşeau din lumea miturilor ca două personalităţi istorice! Punctul cul­ minant al descoperirilor l-a constituit însă găsirea sigilului lui Mesanhipadda! Cînd a domnit Aannipadda şi cind a domnit Mesannipadda, doi din­ tre cei mai vechi regi de pe pămîntul nostru, care şi-au atestat existenţa printr-un document scris? Poate în veacul al XXXII-lea, poate în veacul al XXXI-lea î.e.n., a emis Woolley prezumţia. Probabil însă că, mai de­ vreme cu cîteva sute de ani, nu ştim deocamdată cu precizie. în aceste adîncimi ale timpului domneşte o beznă mai mare decît în adîncurile mării. ^ RIP — munte cu o înălţime de 459 m la 50 km nord de Praga, cu o surprin­ zătoare formă de clopot. Pe RlP_&=a-'05rit legendarul Ceh, întemeietorul de ţară al cehilor.

109

Sigiliul regelui ururit Mesanaipadda din prima dinastie de după „potopul lumii" (origina­ lul se allă la British Muşeum, Londra).

Un singur lucru este cert: în el-Obeid se află fosa Marianelor^ a oceanului istoriei omenirii, iar el-Obeid a dat numele celei mai vechi perioade a preistoriei „sumeriene“ . * Cel mai sudic oraş al sumerienilor a fost Eridu, Abu Shahrein din zilele noastre. El se află la 20 kilometri sud de Ur şi la- 40 kilometri sud de Nasiriya: aici cît vezi cu ochii găseşti un singur rest-house, unde poţi dormi într-un pat şi nu pe divan (adică pe o banchetă de lemn), sau în cort. Pînă acolo nu există drum, numai simţul de orientare te poate ajuta. Din fericire, şoferii araibi au acest simţ. Astăzi Eridu este complet pustiu; nu există nici măcar un paznic, nici o urmă de tabără a vreunui beduin nomad, nu ajunge aici nici chiar un vultur rătăcit. Ziguratul este mai mic decît cel din Ur, dar mai atră­ gător: s-a păstrat în întregime cel original. De pe terasa superioară se zăreşte Ur-ul, un punct întunecat, la marginea pustiului strălucind în arşiţă. Pămîntul din jurul ziguratului este brăzdat de şanţuri care con­ duc în catacombele subterane. Este singurul loc imde se poate observa că există viaţă, de sub cărămizi ies scorpioni galbeni, iar în nisip se tîrăsc şerpii de nisip. Căldura toridă aminteşte de o turnătorie de fontă, iar cărămizile de lingourile de cupru. Ceea ce se vede în Eridu sînt vestigiile măreţiei lui de odinioară şi rezultatele săpăturilor întreprinse de Administraţia irakiană a monumen­ telor. Primul care a săpat aici a fost Taylor în anul 1854, urmat de Campbell-Thompson în anul 1918; apoi această colină a fost părăsită pînă în 1946— 1949, cînd irakienii şi-au instalat aici prima lor tabără arheo­ logică. Campbell-Thompson scosese la iveală din măruntaiele lui Abu Shahrein tăbliţe cu scriere cuneiformă, care au permis să se constate că această dună se' înalţă deasupra ruinelor oraşului Eridu. Potrivit tra‘ Fosa Marianelor — cea mai mare adincime cunoscută pe glob. în arhipelagul insulelor Mariane — Oceanul Pacific, nava de cercetări Viteaz a măsurat adincimea de 11022 m.

110

Zigurat in Eridu (reconstrucţie după S. Lloyd).

diţiei sumeriene, Eridu era unul dintre cele mai vechi oraşe, iar săpă­ turile au confirmat aceasta: s-au găsit în el urme ale unei colonizări presumeriene, cu o populaţie care nu cunoştea nici scrierea ideografică şi după diferite indicii (de pildă, tipul de ceramică şi ornamente) se înrudea cu cea mai veche populaţie cunoscută, cea din oraşul Susa din Iranul în­ vecinat. Fiecare oraş sumerian era închinat unui zeu protector. Eridu era oraşul lui Enki, zeul sumerian al apelor şi al înţelepciunii. E firesc că ar­ heologii irakieni, conduşi de Fuad Safar, s-au concentrat, înainte de toate, asupra săpăturilor din zona templului. L-au găsit: era format în total din 18 straturi aşa cum şi l-au închipuit şi l-au construit cu milenii în urmă locuitorii oraşului Eridu. S-a dovedit că cel mai vechi strat datează apro­ ximativ de la jumătatea mileniului al V-lea î.e.n. „Este, fără îndoială, un fapt unic în istoria arheologiei — scria Parrot — de acum se poate vorbi pentru prima oară de o arhitectură monumentală". Dar mai mult decît descoperirea primului templu din lume a stîrnit uimire descoperi­ rea fundaţiilor unui templu din stratul al paisprezecelea. Acest templu data, cel tîrziu, de la sfîrşitul mileniului al V-lea î.e.n. şi avea o singură încăpere ca o navă dreptunghiulară, împărţită în trei părţi. Este vorba de aceeaşi concepţie după care a fost construit, un mileniu mai tîrziu^ llî

templul lui Solomon din Ierusalim^ concepţie ce s-a păstrat pînă în zi­ lele noastre în arhitectura bicericilor creştine! Eridu, troienit astăzi de nisip în mijlocul deşertului, se găsea, con­ form informaţiilor sumeriene, pe ţărmul mării. Cercetările au arătat însă că aceasta era mare numai în sensul figurat al cuvîntului: era o lagună întinsă legată de Golful Persic printr^in canal natural. Acest golf, care se numea „Marea interioară", nu se afla prea departe. (Cît de repede înaintează pămîntul în mare în această parte a lumii o dovedeşte cazul oraşului Basrah: înfiinţată cu mii de ani în urmă pe ţărmul Golfului Per­ sic, astăzi ea se află la o depărtare de 80 kilometri de el.) Sumerienii au populat acest loc pînă aproape de anul 2 000 î.e.n.; în ultimele veacuri ei l-au folosit numai ca cimitir pentru morţii lor. După ce valurile de nisip au împins laguna spre sud, Eridu a încetat să mai fie şi cimitir. în urma lui, a rămas numai amintirea din poemele babiloniene, cum că aici a trăit primul om — Adapa. în pofida vechimii incontestabile a oraşului Eridu, nu a fost găsită în ruinele lui nici o inscripţie care să îl ateste ca „unul dintre cele mai vechi“ sau de-a dreptul ca „cel mai vechi oraş“ . O asemenea inscripţie a fost descoperită în oraşul cel mai nordic al Sumerului, într-un oraş care mai tîrziu a făcut parte din Akkad. Se afla ascuns în colina el-Ohejmir şi pînă să se transforme în ruine acoperite de nisip s-a numit Kiş. în el-Ohejmir a săpat, pentru prima oară francezul Henri de Genouillac (1881— 1941). A venit aici în anul 1912, săpînd numai cîteva săptămîni: apoi a sistat lucrările din pricina „unor perspective foarte nepro­ miţătoare". Sondele lui au fost găsite 10 ani mai tîrziu de către ameri­ canul Herbert Weed, care, pe drumul de înapoiere din Mesopotamia, s-a oprit în Anglia unde a propus profesorului de la Oxford, Herbert S. Langdon, să-şi încerce acolo norocul. Rezultatul înţelegerii celor doi a fost „Expediţia unită" a Universităţii din Chicago. Primul ei conducă­ tor a devenit americanul Ernest Mackay (1880— 1943), succedat mai tîrziu, de francezul Charles Watelin (1874— 1934). * Templul lui Solomon — construit din porunca regelui Solomon (970—933 î.e.n.) cu ajutorul meşterilor fenicieni trimişi de Hiram, regele Tyrului. De dimen­ siuni modeste, avea 31 m lungime şi 10,5 m lăţime, interiorul era compus din 3 încăperi: pridvorul, templul propriu-zis pentru oficieri şi „sfînta sfintelor". Acea­ sta din urmă era o cameră care adăpostea Arca Legămîntului cu cele două table ale lui Moise. Templul lui Solomon a fost distrus de Nabucodonosor al Il-lea în anul 587 î.e.n. şi apoi reconstruit după întoarcerea evreilor din exilul babilonian. în timpul stăpînirii romane, în urma unei puternici răscoale, Ierusalimul este asediat de viito­ rul împărat Titus în anul 69 e.n. iar templul este incendiat, marcînd astfel sfîrşitul epocii antice a Palestinei.

112

Tăbliţă cu cea mai veche scriere sumeriană (pictografică). A fost descoperită la Kiş, datează din jurul anului 3300 î.e.n., iar conţinutul ei nu a fost descifrat pină în prezent (Muzeul Ashmolean, Oxford).

Săpăturile la el-Ohejmir au început în ianuarie 1923 şi au durat în total 10 ani. S-au desfăşurat fără probleme speciale, dovedind justeţea prognozei lui Genouillac: „După bogăţia din Ur, Kiş părea jalnic de sărac. Nici un templu, nici un palat care să răsplătească, cum se cuvine, eforturile săpătorilor" (Parrot). S-au găsit, ce-i drept, morminte jefuite încă din antichitate, precum şi fundaţiile unor edificii, datînd în mare parte din vremea he­ gemoniei părţilor (în jurul anilor 150 î.e.n. — 226 e.n.). S-a descoperit şi ceramică din atelierele sumeriene, dar nicăieri nu a sclipit vreun vas de aur sau de argint. Cu toate acestea, două descoperiri au meritat toate eforturile. Prima a constituit-o o prismă sumeriană cu scriere cuneiformă, cuprinzînd lista „celor zece regi dinaintea potopului Itmiii". A doua a fost tocmai acea „cea mai veche urmă scrisă a omului"! Această mărturie scrisă s-a găsit pe o tăbliţă de calcar, care se păstrează astăzi în Muzeul Ashmolean din Oxford şi cine n-ar şti nimic despre ea, ar scăpa-o din vedere în puhoiul de obiecte expuse, străluci­ toare, descoperite în Orientul Apropiat, Grecia şi mai ales în Egipt. Este o inscripţie foarte discretă: o prismă plană, de culoare gri mat, avînd colţuri rotunjite şi dimensiunile 68X68X10 milimetri. O parte este di­ vizată în cinci cîmpuri, iar cealaltă parte în trei cîmpuri. Pe ambele părţi ale tăbliţei se pot distinge imagini stilizate de capete omeneşti, picioare, mîini, bărci şi ideograma sumeriană a cuvîntului „bărbat“ ; totodată pe ea sînt marcate distinctiv semnele pentru numerale. Scrierea acestei in­ scripţii este pictografică, respectiv foloseşte ideograme din care a evoluat scrierea cuneiformă. Este singurul lucru incontestabil al acestui monu­ ment scris. Conţinutul ei rămîne însă o enigmă. Un lucru se poate afirma şi anume că cel mai vechi document scris al omenirii nu începe prin cuvin­ tele; „Vai, numai e în lume atît de bine cum a f o s t ! c e e a ce de fapt este spirituala născocire a vreunui pesimist, nereprezentînd desigur un fapt dovedit ştiinţific. Langdon, de pildă, presupune că partea cu cele trei 113

cîmpuri, poate fi citită astfel: „Trei muncitori, unul a fost mutat, doi au rămas". Sună cu siguranţă logic, dar e suficientă în acest caz numai lo­ gica? în ceea ce priveşte stabilirea momentului apariţiei acestei inscripţii^ a existat la început o diferenţă de aproximativ o mie de ani. Langdon a încadrat-o „în perioada anterioară anului 4000“ , Mackay „în perioada din jurul anului 3500' î.e.n.“ , Parrot „probabil la începutul mileniului al treilea". Astăzi această diferenţă s-a redus cu aproximativ jumatate, iar indicaţia oficială a Muzeului Ashmolean sună astfel: „Cea mai veche inscripţie sumeriană cu scriere pictografică. Conţinut necitit pînă în prezent. Locul de provenienţă: Kiş de lîngă Babilon. Perioada de apariţie: aproximativ 3300 î.e.n.“ . La Kiş, Mackay a mai făcut o descoperire: la o depărtare de circa 25 km nord se află o colină arheologică interesantă Djemdet-Nasr. Despre existenţa ei a aflat de la un precupeţ din Hilla care l-a vizitat în martie 1925, oferindu-i după multe ocolişuri şi cîteva tăbliţe şi cioburi pictate. Ar putea să le vîndă în America drept obiecte descoperite de el, iar în schimbul unei „mici recompense" el ar tăcea ca mormîntul. Mackay era dispus să cumpere tăbliţele, dar numai cu condiţia să-i spună de unde provin. Cum precupeţul nu voia să destăinuie secretul, Mackay se arăta indiferent; dacă va cumpăra tăbliţele, le va citi şi va avea din ele ce-1 interesează; astfel va economisi bacşişul pe care inten­ ţiona să i-1 dea. Capcana destul de străvezie a reuşit, iar Mackay a trimis la Djemdet-Nasr pe cel mai bun brigadier arab al său. „Există acolo gropi făcute de săpători şi de o mie de ori mai multe tăbliţe decît în această colină blestemată unde un săpător fraier nu cîştigă nici cît cerşetor păduchios din Hilla! “ După obiceiul local, brigadierul exagera puţin, dar în principiu avea dreptate. Au fost găsite aici „mostre de-a dreptul elegante de ceramică de cel mai vechi tip“, s-au găsit vase şi obiecte de uz casnic cu orna­ mente geometrice şi liniare necunoscute pînă atunci şi, îndeosebi, tăbliţe cuneiforme. Printre ele erau şi tăbliţe ale căror inscripţii constituiau o altă treaptă de evoluţie, de la scrierea pictografică la cea cuneiformă. De data aceasta se putea determina cu precizie conţinutul şi data apariţiei lor. Pe una dintre cele mai vechi tăbliţe era înscris un inventar de cîm­ puri cu recolta şi fructele lor. Data aproximativ din jurul anului 3100 î.e.n. Prima însemnare scrisă pe care a citit-o un om nu a fost, prin urraare, nici un ditiramb închinat unui zeu, nici o poezie pentru glorifica­ rea regelui, ci un document economic; dar să nu mergem prea departe cu concluziile şi să constatăm numai ceea ce este interesant. In DjemdetNasr s-au găsit şi alte curiozităţi. In straturile cele mai de jos ale aoes114

Tăbliţă cu cea mai veche scriere cunei­ formă, derivată direct din scrierea pictografică. Provine de la Djemdet-Nasr, din jurul anului 3100 !.e.n.; conţine un inventar de cîmpuri cu indicarea ran­ damentului lor (British Museum, Londra).

tei mici coline s-au găsit, la fel ca şi în Eridu, urmele unei populaţii mai veehi decît sumerienii. A unei populaţii de origine necunoscută, dar după aprecierea unanimă a savanţilor în nici un caz semită. După osemintele găsite, antropologii au apreciat că era din grupa raselor euro-africane cu influenţe armenoide, iar arheologii au denumit Djemdet-Nasr unul dintre oele mai vechi straturi culturale din Mesopatamia, imediat după stratul el-Obeid. * De la Nasiryja, punctul de plecare cel mai bun pentru o călătorie în sudul Sumerului, pînă la colina Senkere sînt 30 km, dintre care o bună parte trece pe un drum asfaltat şi prin stepă. De aici mai rămîne de mers încă 60 km prin deşertul nepăzit, în nord, spre Tello, şi spre Djoch-ul aflat nu departe. Toate aceste locuri sînt astăzi părăsite şi nu­ mai rareori beduinii îşi instalează corturile în apropierea lor. Din punct de vedere arheologic ele fac parte din aşa-numita „zonă franceză“ . Tello, Lugaş-ul de odinioară, exercită pentru noi o atracţie deo­ sebită: este locul în care au fost găsite primele monumente arheologice ale sumerienilor. După Sarzec şi Heuzey mult timp au lucrat aici săpători clandestini, care între timp au scos la iveală o nouă statuie a lui Gudea şi a fiului acestuia Urningirsu pe care au vîndut-o, pe bani grei. Muzeului Luvru din Paris în 1924. Aceste descoperiri i-au îndemnat pe francezi 8*

115

să facă noi săpături; le-a început, în 1929, Henri de Genouillac, iar după 3 ani le-a continuat R. Ghirshman. Spre deosebire de predecesorii lor, care căutau în special statui pentru muzee, aceştia s-au orientat către o investigare arheologică sistematică, în special arhitectonică. Au scos la iveală vestigiile palatului regal, ale templului Ningizzid, ale mausoleului lui Urningirsu şi Ugme şi ale altor edificii; o pradă deosebit de preţioasă (în special tăbliţe cuneiforme şi ceramică) au găsit în Casa roadelor şi pe Colina tăbliţelor. După douăzeci de campanii (începute din anul 1877) administraţia Muzeului Luvru a decis să încheie săpăturile pe Tello în primăvara lui 1933; acelaşi lucru este valabil şi pentru sondele lansate în Djoch în care a fost găsit vechiul oraş sumerian Umma, rival crîncen al oraşului Lagaş. „Nu ne rămînea prin urmare decît să plecăm steagul şi să ridicăm tabăra“, scria Andre Parrot, colaboratorul lui Ghirshman. Dar imediat a adăugat; „ . . . şi să instalăm corturile în alt loc în care să începem o nouă cercetare sistematică"! Acest „alt loc“ îl constituia poalele colinei Senkere. încă din 1853, aici făcuse săpături englezul Loftus, continuate 50 de ani mai tîrziu de Andrae, descoperitorul oraşului Assur; abia în anul 1933, Parrot a con­ statat că aici se ascunde „oraşul regal Larsa". A sosit la momentul potri­ vit: „împrejurimile oraşului arătau de parcă ar fi fost scurmate de obuze luni în şir“ . Şeicii din împrejurimi descoperiseră că Senkere este o adevărată „mină de aur“ cu monumente arheologice şi săpau aici claie peste gră­ madă cu triburi întregi; guvernul irakian a fost nevoit să trimită împo­ triva lor armata şi neputînd să instaleze un detaşament de pază lîngă colina singuratică a ordonat, începînd din anul 1931, să fie controlat din avion (misiune pe care a acceptat-o cu plăcere comandantul corpului de aviaţie al armatei de ocupaţie britanice). Săpăturile de mare anvergură au fost conduse la început de Parrot, un singur sezon, după care le-a întrerupt, în urma unor conflicte cu guvernul irakian. Nu se ştie prin ur­ mare ce se ascunde în măruntaiele acestei coline. „Vom afla mai tîrziu", ne-a încredinţat Parrot, în cabinetul său de lucru de pe malul Senei. „Vom relua săpăturile acolo!" Parrot nu a irosit timpul care s-a scurs între sistarea şi reluarea cer­ cetărilor la Larsa. Dacă nu a putut să sape în Irak, a plecat în Siria, aflată pe atunci sub administraţie franceză. Din adîncurile colinei Hariri a scos la iveală, aici, un alt oraş regal — Mari. Astăzi Andre Parrot^ (născut în anul 1901 la Desandans, departa­ mentul Doubs) este un savant de renume mondial. El a fost profesor de ‘ Celebrai arheolog a încetat din viaţă la Paris, în august 1980, în vîrstă de 79 de ani.

116

Andr€ Parrot (Paris, 1964> '

arheologie orientală şi de istorie a artelor la Ecole du Louvre şi secretar general al comisiei franceze pentru cercetări arheologice. Pentru merite ştiinţifice a fost numit, în anul 1958, cavaler al Legiunii de Onoare, iar în anul 1964 a fost ales membru al Academiei Franceze de ştiinţe, de­ venind astfel unul dintre „cei patruzeci de nemuritori", şi în măsura în care onorurile şi distincţiile pot să creioneze profilul unui om, să mai menţionăm o singură distincţie: crucea militară pentru participarea la mişcarea de rezistenţă între anii 1939— 1945. A sosit la Hariri ca un tînăr de 32 de ani, cu o cultură de specialitate desăvîrşită şi cu o practică ar­ heologică solidă (între anii 1926— 1927 a săpat în Nejrab din Siria\ între 1927— 1928 a fost conducător al expediţiei franceze la Baalbek, apoi la Tello şi Larsa). Desigur nu bănuia ce va descoperi acolo şi cu atît mai puţin că-şi va sărbători la Hariri ce-a de a 60 aniversare! Hariri este o mică colină la aproximativ trei kilometri vest de Eufrat; are o lungime de circa un kilometru, o lăţime de mai mult de o jumă­ tate de kilometru, punctul cel mai înalt atingînd cincisprezece metri. Pen­ tru arheologi l-a descoperit întîmplarea: nomazii arabi îşi îngropau aici morţii, iar în timp ce săpau un mormînt au descoperit, în primăvara lui 1933, „o piatră mare ce amintea de o statuie mutilată". Am anunţat au­ torităţile franceze, iar locotenentul serviciului personal, E. Cabanne, * în perioada 11020—1941^ Siria a fost teritoriu sub mandat al Ligii Naţiunilor, administrat de Franţa. La 17.04.1946, Siria şi-a căpătat independenţa deplină.

117

chemat să o vadă, a prezentat un raport superiorului său, generalul Huntzinger şi, pentru orice eventualitate, a asigurat colina. în aceeaşi vară, raportul a ajuns la Paris, iar în toamnă a pornit spre Siria, conser­ vatorul muzeului Luvru, R. Dussaud, care după întoarcere a propus Hariri spre cercetare arheologică. Luvrul a decis să trimită acolo o expe­ diţie şi, fiindcă Parrot tocmai era liber, i-a încredinţat conducerea ei. „Lucrările au început la 14 decembrie 1933. încă de la 13 ianuarie, din pămînt au început să iasă la iveală statuete cu inscripţii. Una dintre ele a confirmat identitatea tell-ului Hariri cu oraşul Mari, reşedinţa re­ gală, conform Listelor regale al noulea oraş după potop. Apoi proiectele provizorii au fost înlocuite cu proiecte definitive şi s-a hotărît examinarea sistematică a acestui „oraş regal“. Ministerul culturii a oferit mijloace financiare, muzeul Luvru — cadre, iar armata franceză din Siria ajutor tehnic. Echipa a fost reînnoită (doi membri ai ei P. Francois şi A. Bianquis, „cei mai entuziaşti şi mai talentaţi" au pierit, în anul 1936, într-un accident de automobil în pustiu), dar săpăturile au continuat cu acelaşi succes pînă în septembrie 1939. După terminarea războiului, Parrot s-a întors la Mari, încheindu-şi cercetările în anii 1951— 1963. „Colina s-a dovedit a fi o adevărată mină de tăbliţe": s-au găsit aici mai mult de 20 000 dintre care unele foarte lungi. „La fel de bogată s-a dovedit a fi în statui şi statuete"; ele reprezentau zeii şi regii acestui oraş, războinicii şi preoţii, funcţionarii de stat, animale, în special lei. Cele mai vechi statui erau de acelaşi tip cu cele din oraşele sumeriene meridionale („se puteau schimba uşor între ele“), iar pe cele datînd din epoca mai tîrzie se observau influenţe semite. „Ceramica era deosebit de bogată, iar exemplarul cel mai valoros era împodobit cu 50 de elemente decorative cu motive geometrice, combinate cu motive zoomorfe (cîini, şacali, capre, tauri, păsări, peşti ş.a.m.d.); în unele scene sînt reprezen­ tate şi chipuri de oameni. Vasele, în care se servea la masa regală erau atît de decorative, încît vederea lor bucura, pesemne, atît ochiul, pe cit conţinutul ei bucura stomacul". în Mari, Parrot a degajat patru temple mari; ca orice oraş mesopotamian. Mari a avut ziguratul său. Cea mai mare surpriză a oferit-o însă întinderea palatului regal; ocupa o suprafaţă de două hectare iumătate. avea două sute şaizeci de încăperi şi curţi” s-au păstrat ziduri“ pînă la o înălţime de cinci metri, iar unele părţi păreau neatinse; pentru scoaterea lor la iveală au fost necesari patru ani. „In unele încăperi s-au găsit in­ stalaţii de uz casnic (bucătării, băi din ceramică, depozite de alimente) care ar fi putut fi folosite aproape fără nici o reparaţie, deşi edificiul fusese distrus de patru mii de ani. Acesta era un palat de la sfîrşitul mileniului al IlI-lea, iar ultimxil lui stăpîn a fost Zimrilin, rege din Mari şi duşman al lui Hammurabi. Jefuit şi ars, acest palat se ascundea sub 118

dărîmăturile zidurilor din cărămizi arse care îl înconjurau. Apoi pustiul l-a protejat pînă la sosirea arheologilor". Parrot şi-a descris săpăturile îndeosebi în două lucrări: Arheologia Mesopotamiei (1946) şi Sumer (cu o prefaţă de Andre Malraux, 1960). Lucrările cuprindeau nu numai un referat asupra activităţii lui, dar şi istoria oraşului Mari pe care a reconstituit-o din inscripţiile de pe tă­ bliţe şi statui, din urmele rămase după distrugerea şi restaurarea edi­ ficiilor, din tipul de ceramică şi de arme. Această istorie s-a terminat aproximativ la începutul erei noastre, în vremea hegemoniei părţilor. Sub „stratul part“ a descoperit, în Mari, un strat asirian şi neobabilonian; abia cel de-al patrulea strat data din „perioada regilor din Mari“ (circa din secolul al XX-lea î.e.n.), iar cel de-al cincilea din „perioada ensz-ilor din Mari“ (aproximativ din secolele al XXII—XXI-lea î.e.n.). Al optulea strat era contemporan cu aşa-numita fază Djemdet-Nasr; din acest strat provin şi fundamentele celui mai vechi edificiu public din Mari, templul zeiţei Iştar. Parrot le-a situat în perioada „din jurul anului 3 100 î.e.n.“ — prin urmare aproximativ în timpuri la fel de străvechi ca zigurat-ul din Ur dezgropat de' Woolley. „Fără arabii, care au venit aici în 1933 să-şi îngroape morţii şi au descoperit o statuie în timp ce săpau un mormînt, tell-ul Hariri ar mai fi păstrat probalbil vreme îndelungată taina oraşului Mari“ . Astfel îşi în­ cheie Parrot, pe ultima pagină a lucrării Arheologia Mesopotamiei, capi­ tolul privind săpăturile pe care le-a întreprins. „Fără îndoială nimeni nu regretă că a fost ridicat vălul de pe această minunăţie . . . “ * Să ne întoarcem însă de pe Eufratul superior, în patria propriu-zisă a sumerienilor. Ea reprezintă un rai pentru călătorul peste milenii; nu există ţinut în lume în care să se fi succedat şi să fi lăsat urme un nu­ măr mai mare de culturi. Stratul superficial este cel arab modern, iar sub el stratul de cultură arabă veche; din secolul al Vll-lea în jos continuă straturile culturale sasanid, part, seleucid, ahemenid, neobabilonian sau caldeean, neoasirian şi paleoasirian, kassit, paleobabilonian şi abia după aceste straturi urmează cel sumerian. Mai întîi neosumerian, apoi akkadian, apoi paleosumerian; sub aceste straturi culturale se află alte stra­ turi pe care nu le putem denumi după numele popoarelor care le-au creat, sau al regilor lor; cultura sumeriană cuprinde secolele al X X X V — XX-lea î.e.n. în acelaşi timp sîntem martorii unei prezenţe continue a acestor cul­ turi, sau cel puţin a elementelor şi reminiscenţelor lor; şi nu numai ale acestor culturi, ci şi a celor mai noi influenţe venite din America şi Eu­ ropa, din Grecia şi Roma antică, din Egipt şi India. Cele mai evidente 119

influenţe se pot observa, fireşte, la Bagdad, fără să ne gîndim însă numai la colecţiile adunate în muzeele de aici. în oraş există clădiri care ar putea sluji ca exemplu de arhitectură modernă din Paris şi Roma, în ime­ diata lor vecinătate existînd case în stil turcesc şi cocioabe din cărămizi nearse care ar fi putut fi construite în vechiul Babilon. Moscheile da­ tează din vremea califilor şi din ultimii ani; aurul mineratelor celor mai vechi străluceşte ca turnurile catedralei „Adormirea Maicii Domnului"* din Kremlin, iar cele mai noi sînt iluminate cu neon. în vitrinele libră­ riilor sînt expuse tomuri din Codul de legi al lui Hammurabi, romane poliţiste englezeşti, traduceri din operele clasice ale literaturii europene» exemplare frumos ornamentate ale Coranului. în sălile de concert se cîntă muzică de Beethoven şi Britten^, pe malurile Tigrului răsună me­ lodii populare arabe, strigările muessinului din minarete sînt înlocuite de benzi de magnetofon şi de difuzoare. Universitatea® cea nouă strălu­ ceşte de prospeţime întocmai ca şi fabricile ridicate la periferia oraşului,, ori ca spitalele construite în noile cartiere de locuinţe, pretutindeni întîlnim experţi din ţările socialiste, veniţi să acorde asistenţă tehnică. Nu rareori drumurile ni se încrucişează cu medici sau ingineri care au învă­ ţat limba rusă în timpul unei specializări efectuate la Moscova, sau Umba cehă la Praga, încetul cu încetul ne deprindem cu faptul că studentele ale căror mame purtau işmacf nu se deosebesc ca vestimentaţie de cole­ gele lor europene. în bazarele de pe stradă se vînd tranzistoare de fabri­ caţie japoneză şi rogojini împletite din trestie cu modele ale căror am­ prente au fost găsite pe podelele caselor de locuit sumeriene. Femeile poartă pe cap ulcioare de aceeaşi formă cu cele pe care le cunoaştem din a treia dinastie ururită, fireşte nu pe bulevardele largi, ci pe ulicioarele cu canalizare de suprafaţă de lîngă aeroport; în spatele turnului radar se găseşte mormîntul prinţesei Zubaida, soţia lui Harun al-Raşid. La marginea Bagdadului se înalţă dealurile Harmal şi Hafadj imde au fost dezgropate obiecte din vremurile sumero-akkadiene, puţin mai la sud se profilează Akakurf cu vestigiile ziguratului kassit, la periferia de sud a oraşului se află Ctesiphon® cu ruinele palatului regilor sasanizi, sub a cărui boltă din cărămizi nearse ar încăpea uşor Arcul de Triumf din Paris. ' Biserica „Adormirea Maicii Domnului" — una din cele cinci biserici ale ce­ tăţii Kremlinului din Moscova, construită în secolul al XV-lea. ® Britten, Benjamin (n. 1913) — compozitor, pianist şi dirijor englez. * Vniversitatea „Al. Mustansirya“ a fost înfiinţată în 1963. ‘ Işmac — văl negru purtat de femeile musulmane pentru a-şi acoperi taţa^ ® Ctesiphon — oraş antic, la 35~En de~ Bagdad. Aici se află cea mai mare boltă din lume, construită din cărămizi nearse, al cărei punct culminant se află la 35 m înălţime, grosimea zidului fiind de 5 m.

120

Salt peste milenii. Sas, Ktesiphon, ruinele palatnlui Sasanlzilor. Jos, Bagdadul de astăzi — o geamie şi monumentul soldatului necunoscut.

Nu putem însă urmări toate straturile culturale ale acestui ţinut, nici vestigiile lor; cel puţin nu în această călătorie. Ţinta noastră este Sumerul. Aceasta înseamnă că trebuie să iei trenul la Bagdad, să călă­ toreşti cu el 200 km spre sud pînă la Divanya, aici să-l schimbi cu un autobuz şi să străbaţi alţi 30 km '(în condiţii mai grele) spre răsărit la 121

Afadj. Acesta este un orăşel pierdut în stepa mărginită de crîngurile de palmieri în care şi-au instalat cortul principal cercetătorii americani ai Sumerului. Americanii au făcut foarte multe pentru cercetarea Sumerului (şi în general a Mesopotamiei), îndeosebi în ultimii ani de dinaintea celui de-al doilea război mondial. începând din anul 1933, ei au fost de fapt singurii arheologi în afară de cei germani care s-au stabilit aici. La începutul lui 1933, guvernul irakian a decretat o nouă reglemen­ tare a regimului săpăturilor arheologice şi conform principiului că bogă­ ţiile subsolului Irakului aparţin Irakului (indiferent că era vorba de ţiţei, asfalt sau monumente culturale) a hotărit ca arheologii străini să predea Muzeului Irakian o bună parte din obiectele găsite de ei. Englezii s-au opus şi întrudt guvernul irakian nu a cedat, şi-au rechemat arheo­ logii. Francezii au aderat şi ei la această hotărîre în cadrul conferinţei ce a avut loc la Londra, în august 1933 (de aceea Parrot a părăsit Larsa, iar Woolley, după o amînare de un an, a părăsit Ur-ul). Americanii şi germanii s-au supus legii irakiene. Au putut, prin urmare, să continue să lucreze nestingheriţi. Centrul de greutate al cercetărilor întreprinse de americani se afla concentrat în colinele din împrejurimile Bagdadului: la Tell Asmar ei au scos la iveală vestigiile oraşului antic Eşnunnahb, la Hafada au descoperit un templu înconjurat de xm zid oval datînd din vremea sumero-akkadiană, la Adjarab au dezgropat ruinele unui oraş al cărui nume antic nu a fost încă stabilit. Pe lîngă aceasta, americanii au făcut săpături şi în partea de nord a Mesopotamiei. Figura centrală a acestor arheologi a fost Henry H. Frankfort (1897— 1954) de la Institutul de orientalistică al Uni­ versităţii din Chicago. în Sumer americanii au rămas pe „vechile locuri"; săpăturile au fost întreprinse de „Expediţia unită a Institutului de orientalistică al Uni­ versităţii din Chicago şi a Muzeului Universităţii din Philadelphia" con­ dusă de Erich Schmidt. în Nippur ei au terminat dezgroparea „cartierului scribilor" şi a altor părţi ale oraşului pînă la fundaţie, găsind mii de tăbliţe. Au făcut săpături şi la Bismaya, la 20 km sud-est în deşert, unde se află „oraşul pierdut Adab“ al lui Banks cu un zigurat şi un templu închinat zeiţei Ninchursaga. în colina Fara, la 30 km mai la sud, unde au început săpăturile din anul 1931, au descoperit că se ascunde oraşul Şuruppak, în care a domnit Ziusudra, eroul potopului sumerian. Astăzi cele două coline sînt părăsite, şi de aceea cu atît mai tare se aude scrîşnetul căii ferate înguste care duce spre Nippur şi spre tell-ul Abu Sabih din apropiere. Arheologii americani au revenit aici după terminarea celui de-al doilea război mondial, la fiecare doi ani, ca să continue opera începută 122

de Peters şi Haynes. Fireşte la nivelul ultimului cuvînt al ştiinţei; astăzi nimeni nu poate repeta cuvintele pe care le-a rostit Budge cu o jumă­ tate de veac înainte: „cine a vizitat săpăturile americane de la Nippur, nu a văzut nici o- probă de săpături ştiinţifice". 30 000 de dolari îi costă o asemenea campanie şi în schimbul acestei sume, ei trebuie să ducă în America roadele muncii lor. Nu sub formă de statui unicat şi tăbliţe (pe care le predau Muzeului Irakian), ci sub formă de cunoştinţe. Aşa se face că o mare parte din ceea ce cunoaştem din literatura şi poezia sume­ riană provine tocmai din aceste săpături. Numărul mare de obiecte găsite, îndeosebi tăbliţe, depăşesc pînă la urmă posibilităţile de prelucrare ne­ mijlocită a acestora. Cel care ar căuta la Nippur o tabără americană dotată cu frigidere, duşuri şi instalaţii de climatizare ar rămîne surprins, ea există numai pe hîrtie. în realitate arheologii americani trăiesc în case modeste la Afadj şi merg la lucru în fiecare zi străbătînd 15 km cu Land-Rover-ul. în acelaşi timp lucrează în condiţii pe care şi lucrătorii locali le consideră grele (numărul lor este de şaptezeci). Ţinutul are cea mai înaltă tem­ peratură medie din întreaga Mesopotamie, la soare şarpele moare într-o oră, iar pustiul din jur este declarat oficial ca „regiune nepăzită“. Dacă îi întrebăm cum rezistă să stea luni în şir aici, se simt stin­ gheriţi. Nu le vin în ajutor nici măcar cuvintele din autobiografia lui Chaplin oare tocmai s-a epuizat: „Printr-o tenacitate dusă pînă la nebu­ nie! Omul trebuie să fie capabil să suporte vreme îndelungată chinurile, dar şi entuziasmul!". Trebuie să menţionăm că în timp ce astronauţii americani sînt „relativ bătrîni", team-ul arheologic american din Sumer, condus de profesorul Donald Hansen din Chicago, are media de vîrstă sub 30 de ani (arhitectul şef James Knudstad are 33 de ani, asirologul Robert Biggs — 30 de ani, iar membrele expediţiei sînt mult mai tinere). Este probabil cea mai tînără expediţie din istoria arheologiei. * „Treci peste praful său, adus de pe meleaguri îndepărtate! apropie-te de Eanna, lăcaşul zeiţei Iştar şi află că nimic asemănător nu va putea dura vreun rege al viitorimii sau vreo altă fiinţă omenească / Suie-te pe meterezele Uruk-ului şi cutreieră-le în lung şi-n lat / preţuieşte-le temeliile, cercetează-le cu de-amănuntul zidăria din cărămizi / vezi dacă zidăria este toată din cărămidă arsă / şi dacă temelia nu le-a fost pusă de către cei şapte înţelepţi?^" Astfel este cîntat în Epopeea lui Ghilgameş — oraşul Uruk, cu a cărui vizitare se încheie călătoria noastră în lumea sumeriană. Este într-adevăr un oraş demn de cel mai mare erou * Citat din Epopeea lui Ghilgameş (trad. V. Şerbănescu, Al. Dima) — E.P.L.U., Bucureşti, 1966, p. 32.

123

al poemelor mesopotamiene: ruinele lui se întind pe o suprafaţă de 9 km®, iar promontoriile groase ale zidurilor lui ating-în unele locuri 9 m înăl­ ţime. Secole de-a rîndul a fost cel mai important şi mai mare oraş din Sumer; în el şi-au avut reşedinţa cinci dinastii de regi sumerieni, im număr foarte mare de guvernatori ai regilor de mai tîrziu şi în cele din urmă dţiva episcopi creştini. Numele lui biblic este Erech, iar numele grecesc este Orchoe; arabii îl numesc Warka, Astăzi Uruk se află în pustiul nisipos, la 15 km nord de fluviul Eu­ frat; cîndva era înconjurat de livezi de palmier ce creşteau pe malul stîng al Eufratului. Din Nippur se ajimge aici după 6 ore de mers cu maşina, mereu în direcţia sud-est, printr-im pustiu în care nu există stîlpi indi­ catori de culoare albastră-verde, singurele puncte de orientare fiind nu­ mai soarele şi colinele care ascund locuri necunoscute. După ce am ajuns la ultima colină Djidd, direcţia ne este indicată de ziguratul din Ur. Dintre ruinele galben-cenuşii se detaşează apoi o clădire scundă, cu aco­ periş plat şi cu un turn pătrat în colţ care aminteşte de o clădire scundă cu acoperiş plat şi fortăreaţă în mijlocul deşertului. Este tabăra arheo­ logilor germani. „H er^ ch Willkommen“ ne întîmpină Am d von Haller, seniorul săpă­ torilor urukeni şi face prezentările: „Colaboratorii noştrii: arhitectul Jur-

Ziguratnl lui Innan. In prim plan, secţiune din oraşul sfînt Eanna.

124

gen Schmidt se află printre noi de un an, înainte a săpat în Mexic şi Spania; asirologul Hansjorg Nissen este de la Universitatea din Heidelberg. . Expediţia germană din .oraşul lui Ghilgameş numără în total 12 membri (dintre care 5 femei) şi a angajat 250 de lucrători, cea mai mare parte din tribul beduin tobi. Conducătorul expediţiei este profeso­ rul Heinrich J. Lenzen din Berlin. Uruk este de mulţi ani principalul şantier arheologic din întreaga Mesopotamie; germanii lucrează aici, cu unele întreruperi, de mai bine de o jumătate de veac. Primele săpături au fost efectuate la mijlocul veacului trecut, ce-i drept de către englezii W. J. Loftus şi H. A. Churchill, care transportînd sarcofagele găsite i-au întărîtat atît de'mult pe beduinii vecini, încît numai norocul i-a salvat de săgeţile şi suliţele lor. Pentru ştiinţă Warka a fost descoperită abia în anul 1902 de către asis­ tentul lui Koldewey, Walter Andrae. 10 ani mai tîrziu, în noiembrie 1912, a început să sape aici alt asistent al lui Koldewey, lulius Jordan; lui şi colaboratorului său le revine meritul de a fi întreprins, primii, o explo­ rare sistematică a acestui tell uriaş. Ocuparea Irakului de către englezi a întrerupt săpăturile germanilor; în anul 1928 Jordan le-a reluat. 11 cam­ panii ale Societăţii germane de orientalistică şi ale Muzeelor de Stat din Berlin au fost organizate pînă la izbucnirea celui de-al doilea război mondial; după Jordan ele au fost conduse de A. Noldeke, E. Heinrich şi în cele din urmă de H. J. Lenzen, care a condus şi săpăturile de după război, reluate din anul 1954. Andrae, Jordan şi Noldeke sînt astăzi figuri aproape legendare; nu există seară petrecută la lumina lămpii cu petrol în cantina taberei fără să nu fie amintit numele lor. Aceşti arheologi pot sluji ca exemplu şi celor ce nu sînt arheologi! Ei au fost oameni cu un vast orizont, spe­ cialişti desăvîrşiţi, care au ştiut să îmbine teoria cu practica şi să orga­ nizeze activitatea; aveau atît tact, cît şi energie şi îşi conduceau cola­ boratorii în sF>ecial prin forţa exemplului personal; au lucrat întotdeauna sprijinindu-se pe o echipă de specialişti de înaltă calificare şi nu s-au temut să meargă pe drumuri necălcate, atunci cînd cele vechi s-au do­ vedit greşite. Pentru arheologi au creat o metodă care îmbină „cercetarea de-a dreptul microscopică a detaliilor" cu „aprecierea lor complexă în conexiuni de ansamblu", metodă pe care au perfecţionat-o în timpul săpăturilor „pînă la limita posibilului", după cum se exprimă Parrot. Profesorul Heinrich J. Lenzen (născut în 1900, la Essenberg în regiunea Rhinului de jos) a aplicat, desigur, această metodă; el a fost la timpul său cel mai mare arheolog care a lucrat la sud de Bagdad dar a refuzat să fie citat împreună cu predecesorii săi în acelaşi paragraf: „Andrae a fost totuşi profesorul meu, Jordan şi Noldeke au fost supe­ riorii mei!“ De arheologie s-a ocupat din fragedă tinereţe, precum alţii 125

Heinrich J. Lenzen (Warka, 1965).

de sport sau de colecţionarea timbrelor; a putut să o studieze însă numai ca domeniu secundar, fiindcă din motive de existenţă a fost nevoit să se ocupe „de ceva mai practic", cum era considerată a fi arhitectura. Pro­ fesorul Hobschein i-a propus să îmbine cele două specialităţi şi i-a găsit un loc de arhitect în expediţia arheologică din Egipt; conducerea ame­ ricană a expediţiei l-a refuzat din cauza originii germane. După termi­ narea studiilor (1926) lucra ziua la o firmă de construcţii, iar serile şi le petrecea desenînd schiţe pentru Muzeele de Stat din Berlin. în anul 1928 i-a căzut prima oară în mînă planul oraşului Warka, unde a ajuns pentru prima oară în 1930. „ Mi-am pierdut aici inima, dar mi-^m găsit sensuL-vieţiL Nu vreau să fac nimic altceva; am săpat la Sinope, am săpat la Rusaf, am predat cursuri la facultate — dar întotdeauna m-am întors la Warka. Anul acesta trebuie să ies la pensie; am plecat însă la Warka. Voi rămîne aici pînă . . . Aş vrea să termin măcar Eanna!“ . Eanna — Casa cerurilor din Uruk! Este invocată deja într-una din cele mai vechi poezii create de o m . . . Merită să sacrifici o viaţă de om pentru cercetarea ei? Profesorul Lenzen crede că da. Să încercăm să ne convingem: s-a încetăţenit regula că în studierea unui oraş sumerian se începe de la zigurat. în Uruk există două zigurate, cel mai înalt aflîndu-se tocmai în Eanna. 126

„Casa cerurilor" nu a fost un singur edificiu, după cum s-ar părea din traducerea numelui lui sumerian. Acesta era o zonă sfîntă, strict delimi­ tată, închinată zeiţei sumeriene a cerului, Inanna, care s-a transformat mai tîrziu în zeiţa babiloniană a dragostei, Iştar (ea sălăşluia pe un astru ce poartă pînă azi numele zeiţei romane a dragostei, Venus), în această zonă s-au păstrat vestigiile a 4 temple mari, săli cu coloane apoi curţi interioare şi porţi, între care se înalţă, dominant, ziguratul. El a stat părăsit de oameni şi de zei vreme de 1 500 ani; în acest răstimp şi-au găsit ascunzătoare în el, netulburaţi de nimeni, şacalii şi vulpile, iar vulturul de deşert se odihnea din cînd în cînd pe vîrful lui. 22' de ani au săpat arheologii germani, cu ajutorul săpătorilor arabi, pînă l-au dezgropat şi au ajuns la temelie; au constatat atunci că datează din aceeaşi epocă cu ziguratul din Ur. Edificiile din zona de apus a Eannei, decorate cu mozaicuri din conuri şi cu frize reprezentînd reliefuri de animale şi oameni sînt chiar mai vechi, ele fiind contemporane cu con­ strucţiile de la Djemdet-Nasr! 127

Ziguratol Ini An cu „Templul alb“. In prim plan trepte ce conduc spre o terasă cu straturi de cărămizi.

Profunzimea istoriei îţi provoacă o senzaţie de ameţeală, dar aceasta nu este totul. Dacă ne aşezăm în vîrful ziguratului Eanna cu spatele la soarele de amiază, zărim în partea dreaptă ruinele altei zone sfinte. Se numeşte Bitreş, iar în mijlocul ei se înalţă ziguratul zeului sumerian An (numele zeului babilonian este Anu). Este vorba, de fapt, de o terasă uriaşă cu urmele unui templu pe care s-a conservat pînă în zilele noastre tencuiala originală albă; după preoţii sumerieni, acest templu era vizitat de zeul An şi de soţia sa Antuma. Terasa are o suprafaţă de 70X60 me­ tri şi o înălţime de 14 m; spre terasă conduc două scări laterale. Urcînd pe una din aceste scări, găsim între pereţii celei centrale a templului o prismă mare din cărămizi nearse; pe o parte însă ele au fost arse pînă la roşu în holocausturi^: aici se află altarul cel mai vechi cunoscut din ‘ Holocausturi (de la grecescul holokaustos) — cuvînt ce semnifică arderea completă. Holocausturile erau sacrificii prin foc îiLjjinîa. cărora' căfnesT ofrandelor nii se împărţea asistenţei, ci era complet arsă,, preoţij taiprimînd asistenţei o su­ premă teroare, care marca astfel suveranitatea absolută a divinităţii asupra a tot ce este viu.

128

Reconstrucţia ziguratului lui An din Uruk (după Noideke şi Lenzen).

lume. Iar terasa cu „Templul alb“ este probabil cel mai vechi zigurat su­ me rian — prototipul tuturor ziguratelor mesopotamiene şi al biblicului Turn din Babilon! în imediata vecinătate a „Templului alb“ se întinde cea de a treia zonă sfintă din Uruk. Se numea Irigai — „Marele oraş“ — şi a fost în­ chinat zeiţei babiloniene a dragostei, Iştar. Construcţiile din acest peri­ metru datează dintr-o epocă ceva mai recentă (cu mai puţin de 3 500 de ani) şi de aceea vizitarea lor nu ne tulbură prea mult. Ruinele palatului regelui paleobabilonian Şinkaşid sînt şi mai recente, iar vestigiile templu­ lui zeului persan al soarelui, Mithra, datează din ultimele veacuri dinain­ tea erei noastre. Dintre aceste edificii mai „tinere“, templul zeului part

Planul ziguratului lui An cu templu şi scări (după Noideke şi Lenzen).

129

Templul zeului Gaxe. Este ultima construcţie monumentală din Uruk, cu o vechime de cel mult 1800 de ani.

Gareus, din partea de sud-vest a oraşului (secolul al Il-lea î.e.n.), prezintă interes din două motive: în primul rînd în arhitectura lui întîlnim prima oară elemente mediteraneene, iar în al doilea rînd nici pînă astăzi nu se ştie al cui zeu a fost acest Gareus (conform unei ipoteze el ar fi fost zeul tămăduirii, iar conform alteia — zeul protector al caravanelor). în Uruk nu se aflau, desigur, numai zone sfinte şi temple, pe în­ treaga lui suprafaţă se găsesc ruine de case de locuit, magazine, depozite, grădini publice, străzi şi cimitire. Există şi case ale căror nume de pro­ prietari le cunoaştem; de pildă, una dintre cele mai impunătoare (datînd din vremea regelui Tiglatpilesar al IlI-lea, care conform Bibliei, i-a chi­ nuit pe evrei) aparţine familiei de bancheri evrei Egibi, care a stăpînit bunuri imobiliare şi în Nippur şi în Babilon. în unele case s-au găsit cămine şi băi (cu căzi în care un om putea să şadă şi să-şi rezeme bra­ ţele), în altele s-au descoperit amprente sau resturi de rogojini împletite din trestie (cu un model ce se păstrează pînă astăzi în acest ţinut). Intr-o casă au fost găsite două recipiente pline cu oase de peşte şi s-a con­ statat că erau peşti ce proveneau din Eufrat, iar casa aparţinea probabil unui negustor de peşte. în depozite s-au. găsit rămăşiţe carbonizate de cereale, în curţi şi pe străzi — resturi de asfalt pentru caldarîm de o calitate cel puţin similară cu cea a asfaltului folosit astăzi pentru şosele. Interesant este faptul că în cămine şi bucătării nu s-au găsit urme de 130

cenuşă. Se pare că locuitorii ce trăiau în vremuri_ îndepărţMfi- J b Uruk utilizau combustibil lichid, probabil ţiţei, care se găsea în împrejurimi în cantităţi mai mari decît lemnul. Abia în ultima vreme a început să se descopere avantajele acestui combustibil pentru încălzit în America şi Europa. Cele mai mari' şi mai însemnate descoperiri provin însă din tem­ plele şi zonele sfinte, îndeosebi din Eanna. Casele de locuit sumeriene erau relativ simple, magaziile uimesc doar prin caracterul lor raţional, în timp ce templele sumeriene se distingeau prin dimensiuni şi monu­ mentalitate. Faţada templului Inanna era ornamentată, de pildă, cu şase stîlpi uriaşi de cărămidă, iar pereţii susţineau o boltă grea semiarcuită. Coloanele şi pereţii erau îmbrăcaţi, de obicei, într-un mozaic fin, alcătuit din conuri de argilă, negre, roşii şi albe, la fel de strălucitoare în ploaie cît şi în lumina soarelui. Terasele ziguratelor erau tivite din toate păr­ ţile cu rînduri de cercuri mici din sticlă de argilă secţionată; resturile acestor ornamente impresionează încă şi acum prin strălucirea lor. în zonele sfinte s-au găsit şi cele mai multe tăbliţe cuneiforme, de ordinul a cîtorva mii, dintre care unele avînd tipul cel mai vechi de scriere. Ma­ joritatea acestor tăbliţe a fost depozitată, cu grijă, în arhive cu „adevă­ rate instalaţii de climatizare"; pentru ca tăbliţele nearse să nu se descom­ pună în aer uscat, arhitecţii antici au introdus în aceste arhive conducte deschise prin care curgea apă, astfel încît în încăperi era menţinută în mod constant umiditatea necesară. Toate aceste edificii şi temple precum şi cele două zigurate sînt construite din cărămizi nearse. In zonele sfinte şi în imediata lor vecinătate s-au găsit şi cele mai cunoscute opere artistice din Uruk: o placă din bazalt reprezentînd V î n ă t o a r e a d e l e i , un fragment al celui mai vechi relief monu­ mental din Mesopotamia (aproximativ secolul al XXVIII— XXVII-lea î.e.n.) o mare V a z ă d e c u l t din alabastru (circa secolul XXIX-lea şi al XXVIII-lea î.e.n.) şi pe lîngă altele celebrul C a p^ti i n W a r k a din ala­ bastru, datînd din timpuri mai vechi, cel puţin de la sfîrşitul mileniului al IV-lea sau la începutul mileniului al IlI-lea î.e.n.! Ar fi foarte interesant să relatăm cum a fost găsită această operă antică care rămîne pînă astăzi una dintre creaţiile de culme ale sculp­ turii mondiale. „Era în timpul ultimei campanii de dinaintea războiului, la începu­ tul anului 1939“ , ne relatează profesorul Lenzen. ,.Făceam schiţe pe terasa din spatele taberei, care este orientată spre Eanna iar mai jos de mine săpau lucrătorii arabi. La un moment dat o bucată de argilă s-a sfărîmat şi a apărut o gaură. Unul dintre lucrători şi-a vîrît mina în golul format şi a exclamat: tic o limbă care să fi fost înrudită cu sumeriana — nimeni nu a găsit-o pînă acum. Nu e oare de-a dreptul uimitor că pînă astăzi ştiinţa a studiat atît de temeinic această limbă, cu desăvîrşire izolată, moartă şi dată uitării cM mii de ani în urmă, cu un procedeu deosebit de complicat de expri­ mare scrisă şi lexicală, încît a stabilit şi fazele ei evolutive („paleosumeriana“ pînă la mijlocul veacului al XXIV-lea î.e.n., „neosumeriana“ cam din secolul al XXII-lea pînă în secolul al XX-lea î.e.n. şi „sumeriana tîrzie“ pînă la sfîrşitul secolului al XVI-lea î.e.n.), a elaborat pentru fie­ care dintre ele un dicţionar şi o gramatică? Nu este formidabil că astăzi înţeleg această limbă circa 200 de oameni de pe planeta noastră şi că, în ciuda tuturor problemelor rămase nerezolvate, ei pot să traducă din această limbă pînă şi prescripţii juridice şi poezii? Nu ne mai rămîne decît să răspundem la o singură întrebare: care a fost principala motivaţie care a determinat pe sumerieni să-şi făurească o scriere? „Cea mai veche scriere s-a format din punctele, virgulele şi semnele primare folosite în însemnările şi documentele cu caracter eco­ nomic", relatează (de acord cu toţi cercetătorii sumerologi) profesorul Hartmut Schmockel din Stuttgart. „Arta scrisului a luat naştere nu pen­ tru a-i preaslăvi pe regi şi a-i glorifica pe zei, ci din nevoile economice de |-d cu zi ale unui popor harnic şi foarte dotat, care în noua lui ţară lupta pentru existenţă. Această descoperire a scrierii, ale cărei conse­ cinţe nu pot fi subapreciate, avînd o importanţă fundamentală şi pentru dezvoltarea culturii spirituale a Occidentului, este poate cea mai impor­ tantă realizare a sumerienilor".

„Scrierea este cea mai frumoasă, mai plină de spirit şi mai utilă in­ venţie a omenirii", declara Bodoni^, creatorul tiparului modern. Se pare că şi sumerienii au împărtăşit aceeaşi părere. Ei considerau scrierea „un dar al zeilor", atribuindu-i după imaginaţia lor, cea mai nobilă pro^^ nienţă şi cea mai mare însemnătate: a fost adusă pe lume de regele din Uruk, Enmerkar, fiul primului rege după potopul pămîntului, Meskingaşer şi Utua nepotul zeului Soarelui. în schimb considerau numărătoa­ rea ca o invenţie omenească; nu ştim însă nimic, despre inventatorul ei. Semne numerice se întîlnesc deja pe cele mai vechi tăbliţe sumeriene pictografice; ele erau simple puncte şi virgule, dintre care fiecare ‘ Bodoni — „rege al tipografilor" italieni din secolul al XVIII-lea. Literele gravate şi turnate de Bodoni au rămas pînă în zilele noastre un model pentru ca­ racterele anticva.

148

însemna o unitate. Pe tăbliţele de mai tîrziu se găsesc aceste semne nu­ merice, ordonate deja într-un sistem, respectiv în numere. Analiza aces­ tor numere arată că sumerienii foloseau două sisteme: zecimal şi sexazecimal (cifra 100 se scria în sistemul sexazecimal sub forma „60 + 40“). Combinaţia acestor două sisteme constituie expresia celei mai neobişnuite ingeniozităţi, ea înlesnind împărţirea unor numere întregi ffără un rest de 2 şi 3. Din documentele babiloniene se constată că în Mesopotamia se folosea încă din mileniul al Il-lea î.e.n. aşa-numitul sistem poziţional, adică un procedeu de exprimare a numerelor în care una şi aceeaşi cifră avea o valoare diferită în funcţie de locul pe.care îl ocupa într-un com­ plex de cifre (de pildă, o unitate aşezată pe primul loc într-un număr format din 4 cifre desemnează 1 000, aşezată în poziţia a doua — 100 etc.). Principiul acestui sistem poziţional pe care nu l-au găsit nici mă­ car romanii, a fost descoperit de sumerieni, după cum o dovedesc inven­ tarele administrative găsite în Uruk şi Nippur. Orice copil cunoaşte astăzi cele patru operaţii matematice: este un lucru atît de firesc, încît aproape nu ne mai dăm seama că ele au tre­ buit să fie descoperite. Să admitem că pentru adunare şi scădere nu este necesară o capacitate intelectuală ieşită din comun; nu se poate afirma acelaşi lucru cu certitudine despre înmulţire şi împărţire. Primii oameni ■da^e au descoperit că adunarea unor cifre identice poaţe_ fi_ri(^cată la rangi^Ide înmulţire au fost, de asemenea, sumerienii. Ei sînt, prin urmare, inventatorii- tablei înmulţirii, invenţie pe care au completat-o încă de la începutul mileniului al IlI-lea î.e.n. (dacă nu şi mai devreme) cu inventar ea împărţirii. Descoperiri la fel de importante au realizat şi în geome­ trie; se poate presupune, încă din cele mai vechi tăbliţe cuneiforme (datînid în mod cert de la sfîrşitul primei jumătăţi a mileniului al IlI-lea î.e.n.), că ştiau să calculeze suprafaţa, unui _pătraţ,_dreptunghi, triunghi, mai tîrziu şi a unui trapez, precum şi volumul cubului şi al prismei. Au încercat şă_galculeze suprafaţa cercului şi volumul sferei (au estimat numărijl"^ lg.,'Arei) şi dacă ,jiu,,-ati izbutit să o facă cu precizie nu li se poate reproşa nimic; în realitate nu ştim să îl calculăm nici astăzi ^ — cu toate că au încercat Pitagora, Euelid, Arhimede, Descartes, Leibniz şi Einstein. Odată cu aceste cuceriri numerice fundamentale, sumerienii au dez­ voltat şi aşa-numita fixare a unităţilor de măsură. Ei au creat unităţi pen­ tru măsurarea lungimii, suprafeţei, volumului şi greutăţii. Aceste unităţi nu erau aceleaşi pentru tot Sumerul (noi am început să folosim unităţi de măsură unitare abia cu două sute de ani înainte, după adoptarea sis­ temului zecimal francez), dar important e că în anumite oraşe şi în anu­ mite perioade mai lungi, ele au fost fixe. Baza unităţilor de măsură pen­ tru lungime a fost cotul (aproximativ 0,495 m) care se diviza in 24 (res­ 149

pectiv 30) de ţoii; distanţele mari se măsurau însă cu altă unitate, nu­ mită danna, mai tîrziu biru (aproximativ 8 550 m). Unitatea pentr\i mă­ surarea suprafeţei o constituia sar-ul (circa 35,28 m^) care se diviza în 60 de gini şi 180 de şe; pentru suprafaţa terenurilor se folosea unitatea gan (circa 35 ari). Unitatea pentru măsurile de capacitate era sila (circa 0,4151), iar pentru măsurile de greutate foloseau mana (circa 1/2 kg), care se diviza în 60 de gin (şekelii de mai tîrziu) şi 180 de şe. Sumerienii şi-au făurit toate aceste unităţi singuri, fără nici un model. Dacă pare surprinzător că scrierea a luat naştere din necesităţile ad­ ministrative ale omului şi şocietăţii, în ceea ce priveşte crearea cifrelor, a unităţilor de măsură şi de greutate nu a existat niciodată vreo îndoială, în acest caz, de la numărătoare s-a evoluat la măsurătoare, iar de la mă­ surătoare s-a ajuns la scriere şi nu invers. Ca timp, această evoluţie poate fi plasată aproximativ în perioada cuprinsă între aşa-numitele prima şi a doua d'iviziune socială a muncii, respectiv în vremea cuprinsă între despărţirea triburilor de păstori de restul populaţiei şi desprinderea meş­ teşugurilor de cultivarea pămîntului. în cazul sumerienilor, o influenţă hotărîtoare asupra „trecerii de la analfabetism la ştiinţa de carte“ a exercitat-o, după cum se pare, descoperirea agriculturii. Ce-i drept, sună neobişnuit, dar cuvintele „descoperirea agriculturii^ îşi găsesc locul în cazul nostru. Sumerienii reprezintă primul popor isto­ ric cunoscut care a trecut de la păstoritul nomad la cultivarea statornică a pămîntului. Primele lor urme găsite în Mesopotamia, datînd aproxima­ tiv de la mijlocul mileniului al IV-lea î.e.n. nu dovedesc în nici un fel că ei ar fi cunoscut aratul pămîntului; conform mărturiilor scrise şi ma­ teriale de la începutul mileniului al IlI-lea, ei erau deja plugari, grădi­ nari şi pomicultori. Şi nu numai atît: în decursul acestei jumătăţi de m ilepniu, ei au domesticit şi unele animale, le-au înhămat la jug şi le-au silit să tragă plugul! Sumerienii au descoperit posibilitatea practicării agriculturii, observînd probabil procesul de creştere, maturizare şi uscare a cerealelor săl­ batice ce existau în bazinul Tigrului şi al Eufratului; este aproape sigur că spre deosebire de cunoscutul proverb omul de aici „mai întîi a secerat şi numai apoi a semănat". Foarte curînd, ei au descoperit şi legătura dintre umiditate şi creşterea cerealelor; consecinţa acestei descoperiri a reprezentat-o construirea canalelor de irigaţie. Fiindcă apa nu ajută nu­ mai, dar şi dăunează, ei au inventat un procedeu de apărare contra forţei ei nimicitoare: au construit diguri (din nuiele împletite şi din argilă). în timpul acestor activităţi au descoperit sapa, mai apoi şi hîrleţul (cele două unelte ei le numeau mar). Şi aşa cum ziguratul are un vîrf al său, şi aceste descoperiri deschizătoare de drumuri au avut o culme ce a înles­ nit dezvoltarea culturii pămîntului: descoperirea plugului — a primului 150

Sus, coasă de lemn cu dinţi din piatră şlefuită de origine sumeriană. Recon­ strucţie. Jos, plug de semănat, după o imagine reprezentată pe o pecete-cilindru paleobabiloniană (ori­ ginalul se află la Mu­ zeul Irakian din Bag­

f) 1 i!i 1V V ,•

!

dad).

plug cunoscut din istorie! Iniţial acest apin sumerian avea numai un brăzdar pentru aratul pămîntului, dar treptat el a evoluat într-un „plug de semănat" care avea deasupra brăzdarului o pîlnie cu un gît îngust şi lung, prin care se scurgea sămînţa direct în brazdă; „o inovaţie" de-a dreptul onorabilă pentru nişte oameni care, numai cu cîteva generaţii înainte, descoperiseră că un grăunte însămînţat încolţeşte! Imaginea agriculturii în Sumer poate fi astăzi reconstituită cu o exactitate remarcabilă, din însemnările de pe tăbliţe (fie că ele sînt in­ ventare de recoltă, liste cu jertfele aduse zeilor ş.a.m.d. sau diferite poe­ zii), din reprezentările muncilor de plugărit şi de grădinărit de pe peceţile cilindru şi din descoperirile arheologice ale uneltelor, folosite pentru cultivarea pămîntului, din urmele canalelor de irigaţie, şi ale magaziilor de cereale. Din aceste izvoare, aflăm că sumerienii cultivau, cel puţin de la sfîrşitul mileniului al IV-lea şi începutul celui de-al IlI-lea mileniu 151

î.e.n., grîul cu seminţe duble din care produceau făină, inul din ale că­ rui fire ţeseau pînză, susanul din,care obţineau prin stoarcere ulei; cul­ tivau de asemenea linte, fasole, mazăre, ceapă şi castraveţi. Dintre pomii fructiferi cultivau în primul rînd curmali, dar şi smochini, meri, peri, creşteau de asemenea rodii şi viţă de vie. Pupă cum a constatat Bedrich Hrozny, încă din anul 1913 (în lucrarea sa Cerealele din Babilonia care îşi păstrează importanţa pînă în zilele noastre), sumerienii cunoşteau orzul şi malţul din care produceau berea; pe lîngă.vin din struguri ei preparau şi vin din curmale. Dintre animalele domestice creşteau în special vite cornutie, apoi asini, oi şi porci (cai înu creşteau); aceste animale le îm blînzeau probabil singuri, respectiv le domesticeau. Prin urmare, agricul­ tura sumerienilor a fost relativ demult diversificată şi remarcabil de in­ tensivă. în ceea ce priveşte indicii cantitativi şi calitativi, mulţi dintre ei nu pot fi deocamdată menţionaţi, dar unul singur este în mod cert sufi­ cient: producţia normală a terenului era de 30 ori mai mare decît canti­ tatea de grăunţe însămînţate. Detalii interesante despre agricultura sumeriană am aflat, nu de mult, dintr-o tăbliţă pe care cei ce au descoperit-o (Kramer, Landsberger şi Jacobsen) au denumit-o Căleib~dJixM~'L,aQ_ricol. Ea provine din timpuri destul de tîrzii, de prin secolul al XVIII-lea î.e.n., (dar şi aşa este mai veche cu mai bine de o mie de ani decît Munci şi zile ale poetului grec Hesiod^ considerată pînă acum cel mai vechi „manual de agricul­ tură") şi a fost descoperită la începutul anului 1950 de către expediţia americană în Nippur. „Odinioară, în vremuri străvechi, gospodarul îl în­ văţa pe fiul său“ se poate citi la începutul textului de pe tăbliţă: „Dacă vei dori să ari pămîntul, fii atent să deschizi canalul de irigare atît cît apa să nu curgă din el la prea mare înălţime (pe dmp). Cînd îl vei iriga, bagă de seamă ca terenul umezit să rămînă neatins, nu lăsa vitele să-l calce în picioare. Goneşte de pe el animalele sălbatice şi pregăteşte-l pentru a-1 lucra. Curăţă4 cu zeci de sape înguste. . Cu aceeaşi meti­ culozitate pe care o întîlnim în lucrarea lui Cato^ Despre agricultură şi în Georgicele lui Vergiliu® din secolul al Il-lea şi I-iul î.e.n., ţăranul antic sumerian dă sfaturi asupra felului cum trebuie procedat cu cerealele * Hesiod — poet grec care a trăit în secolul al V ll-lea î.e.n. Autor de poeme didactice în hexametri, printre care „Munci şi zile“, cuprinzînd indicaţii cu privire la agricultură, navigaţie. Cartea sa Teogonia cuprinde o încercare de clasificare şi sistematizare a miturilor despre geneza lumii şi genealogia zeilor. 2 Cato cel Bătrîn (234—149 î.e.n.) — om politic şi scriitor roman. A scris prima lucrare istorică în limba latină şi un tratat de agricultură. 3 Vergiliu (Publius Vergilius Majro) (70—19 î.e.n) — poet latin, autor al Georgicelor, Bucolicilor şi al epopeii Eneida.

152

pînă „în ziua ce prind putere“ , cînd trebuie să se secere, să se vînture, să se usuce, să se treiere, şi să se macine ca să se abţină pîine. . . Sumerienii şi-au dat seama de măreţia descoperirii că grăunţa însămînţată în pămînt „piere şi din nou se ,naşte“ , atribuind-o zeilor, celor doi zei care au adus-o oamenilor direct, fără mijlocitori: zeului apelor şi înţelepciunii Enki şi zeului văzduhului Enlil. „Plugul şi jugul le-a trimis marele rege Enki“ se poate citi pe o tăbliţă pe care Kramer a reconsti­ tuit-o din mai mult de o jumătate de duzină de fragmente aflate la Phi­ ladelphia şi Istanbul şi a completat-o cu un alt fragment din această tă­ bliţă găsită în anul 1952 la Nippur. „Cu sfinţenie a arat brazdele, a pus sămînţa să crească pe cîmpul veşnic, domn, giuvaer şi podoabă a unui ţinut vast înveşmîntat cu puterea sa, ţăranul ,lui Enlil, pe Enkim zeu al canalelor şi al digurilor l-a desemnat prin menire Enki“. Poate că aceste ultime rînduri nu sînt întrutotul clare, dar cunoaştem cu multă precizie ce a vrut să spună autorul sumerian al acestui Imn către Enlil, şi cu aceeaşi precizie ştim că acest imn se adresa poporului sumerian, care prin descoperirea agriculturii a inaugurat o nouă epocă în istoria ome­ nirii.

Agricultura a fost cea mai importantă ramură de producţie a sume­ rienilor, care încă de la începutul mileniului al IlI-lea î.e.n. a dobîndit o superioritate hotărîtoare asupra vînătoarei şi pescuitului. Agricultura s-a dezvoltat pe baza irigaţiilor artificialei Reţeaua de canale pe care su­ merienii au construit-o între Tigru şi Eufrat (iar după ei babilonienii) au transformat stepa în cîmp şi grădini. Irakul contemporan face mari in­ vestiţii pentru construcţiile hidrotehnicte, uEîlTzînă în acelaşi timp tehnica modernă; dar nu trebuie să ne mire că, cu toate acestea, nu a reuşit să atingă nivelul de acum trei milenii. De la căderea ultimului regat babi­ lonian, acest ţinut a cunOScuf numai cuceritori şi devastatori — hegemo­ nia persană, ocupaţia macedoneană şi romană, indolenţa partă, distruge­ rea mongolilor şi economia turcească, care au transformat în pustiu nouă zecimi din terenul agricol de odinioară al Mesopotamiei. Odată cu dezvoltarea agriculturii, în Sumer s-au dezvoltat, la fel ca şi în alte ţări, meşteşugurile. Cu ajutorul tăbliţelor, se poate aprecia că ia sumerieni, separarea acestor două ramuri de producţie, respectiv „cea ^ Irigaţie — Tigrul şi Eufratul, spre deosebire de Nil, se revărsau în perioada cea mai neprielnică pentru agricultură. Era nevoie de îndiguirea fluviilor pentru a controla inundaţiile, de drenarea zonelor inundabile şi de construirea de rezervoare pentru păstrarea apei pînă în anotimpul secetos. Prima irigare avea loc imediat după seceriş. Toamna se semănau şi se udau ogoarele în mod regulat. în Babilonia irigarea permitea mai multe recolte pe an.

153

de-a doua mare diviziune socială a muncii“ s-a produs aproximativ la începutul mileniului al IlI-lea î.e.n. Cea mai veche ramură a meşteşu­ gurilor a fost, fără îndoială, olăritul, după el au urmat, probabil, arhitec­ tura, confecţionarea armelor şi a uneltelor, construcţia, de bărci şi care, şi în cele din urmă prelucrarea metalelor. în acelaşi timp între meşteşuguri şi artă nu a existat niciodată o delimitare strictă, sumerienii asemuindu-se cu egiptenii şi grecii. Roata, care a înlocuit străvechea placă a olarului, era cunoscută în Sumer încă de la sfîrşitul mileniului al IV-lea; despre existenţa acesteia nu aflăm, ce-i drept, din descoperirile arheologice, ci din ceramica ce se producea cu ajutorul ei. (In Egipt, produsele fabricate cu ajutorul roţii olarului apar abia la începutul mileniului al IlI-lea, în India la sfîrşitul mileniului al IlI-lea, în Europa — apar pentru prima oară, în insula Creta, abia la mijlocul mileniului al Il-lea î.e.n.) Aflăm despre existenţa în Sumer, aproximativ în aceeaşi perioadă, şi a producţiei de rogojini din trestie, care se foloseau în loc de covoare şi la căptuşirea pereţilor. Cele mai vechi locuinţe sumeriene erau construite din trestie (în ţi­ nuturile mlăştinoase fiind ridicate pe stîlpi). Nu aveau ferestre, în interior nu erau separate, în loc de uşă atîrna o rogojină. Pentru descrierea lor nu trebuie să apelăm la reconstituiri. Erau colibe de acelaşi tip cu cele care sînt reprezentate pe tăbliţele pictografice de la sfîrşitul mileniului al IV-lea î.e.n., pe care le putem înttlni şi astăzi în bazinul Eufratului, în secolul nostru intrînd într-o asemenea colibă, încercăm o senzaţie cu totul neobişnuită: în semiîntunericul care domneşte în interiorul ei, ni s-ar părea că timpul s-a oprit în loc şi dacă n-ar fi radioul cu tranzistori, căruia gazda primitoare îi dă drumul tare, am crede aceasta. Un alt material natural folosit în Sumer pentru construirea locuinţe­ lor l-a constituit argila. Cele mai vechi „case zidite" imitau căsuţele din trestie: oamenii le construiau aproape la fel ca rîndimelele cînd îşi fac cuibul. Dar ca în aproape toate domeniile, sumerienii au ajuns şi aici la o descoperire epocală — la descoperirea- cărămi^lşf. Iniţial, probabil, îşi confecţionau cărăîSzile ~din Tâolurî de lut îrămîntat, pe care le tăiau la margini cu o plăcuţă; acestea sînt aşa-numitele cărămizi planconvexe, plate ' în partea de jos şi rotunjite în partea de sus. O altă treaptă de evoluţie le-au constituit cărămizile dreptunghiulare cu secţiune pătrată care se puteau rîndui mult mai bine una peste cealaltă. Cărămizile erau uscate la soare; descoperirea că prin ardere se întăresc, dobîndind o rezistenţă mai mare la intemperii au făcut-o aproximativ în primul pătrar al mileniului al IlI-lea î.e.n. Cărămizile le lipeau cu lut sau asfalt. Foloseau rar lemnul, fiindcă ţinuturile lor nu aveau păduri; cel mai frecvent îl întrebuinţau la grinzile pentru construcţiile de trepte (cam de la mijlocul mileniului al IlI-lea î.e.n.). în cele din urmă, au ajuns să construiască din cărămizi şi 154

coloanele. „Casa de piatră" constituia pentru ei o construcţie de basm, de pildă, de felul „castelului de aur“ de la noi. Sumerienii îşi confecţionau din lut şi mai ales din huilă (care în Mesopotamia se găseşte în cantitate mare şi de bună calitate) chiar şi unelte de lucru, ca de pildă coase dinţate pentru cereale. Evident că o asemenea unealtă avea o rezistenţă mai mică (îecît una de piatră, de os sau (mai tîrziu) de metal, dar ea era mai ieftină. Un produs remarcabil, confecţionat din lut, îl constituia penele conice şi cuiele curbate cu ajutorul cărora sumerienii fixau pereţii edificiilor şi ale fortificaţiilor. Ele se foloseau de asemenea şi la prinderea rogojinilor. Sumerienii ardeau cu grijă coasele din argilă, de foarte multe ori ardeau şi penele şi cuiele pe care le vopseau prin cufundare în asfalt, sau le acope­ reau cu un strat de email. Descoperirea lor oferă totdeauna arheologului prilej de bucurie, îndeosebi ■fiindcă penele mari păstrează frecvent am­ prente de peceţi sau însemne care înlesnesc stabilirea perioadei şi a sco­ pului construcţiei, uneori chiar a constructorului ei. Tăbliţele sumeriene cuprind multe menţiuni despre metale (în special despre aur, argint, bronz şi cupru, nu însă despre fier), iar obiectele me­ talice de provenienţă sumeriană descoperite în urma săpăturilor arheolo­ gice sînt nenumărate. în aluviunile din Mesopotamia nu s-au găsit însă minereuri, iar mineritul nu este pomenit în tăbliţele sumeriene. Există o singură explicaţie a acestei situaţii: sumerienii îşi procurau metalele din alte ţinuturi — prin comerţ sau război. „Este clar că metalurgia nu a putut să ia naştere în cîmpiile aluvionare din Babilonia, şi prin urmare originile ei trebuie căutate în nord,- cel mai degrabă în Caucaz, Transcaucazia, Ar­ menia şi în nordul Irakului“ , scrie Bedrick Hrozny în Istoria străveche a Asiei Mici, Indiei şi Cretei. Hrozny atribuie însă sumerienilor o impor­ tanţă deosebită în prelucrarea metalelor: „Cuvîntul pe care sumerienii îl întrebuinţau pentru ■eriră de apă, iar zeii ca nişte câini s-au igtiemuit chirciţi pe rampa cerului. . . şi întreaga omenire s-a transformat în mocirlă, iar o mlaştină adîncă şi întinsă sluji pămîntului drept acoperiş“ . Apoi potopul s-a oprit, apele au scăzut, iar Utanapilştita a pqposit cu barca sa pe un pămînt uscat — pe mimtele Nisir. 239

Toate acestea sunau foarte asemănător cu ce se afla scris în Biblie. Ce a făcut străbunul Noe dnd ooralbia lui a acostat pe un teren ^iid, pe muntele Nisir, din masivul muntos Ararat? „A deschis o fereastră pe care a tăiat-o în corabie şi a dat druimul unui corb. Acesta a tot 2iburat şi nu s-a mai întors pînă ce au seoat apele de pe pămînt. Ajpoi a dat drumul unei porimibiţe ca să afle dacă apele s-au retras de pe suprafaţa pământu­ lui. Aceasta, negăsind un loc în care picioruşele ei să se poată odihni, s-a întors pe corabie. Şi a mai aşteptat încă 7 zile şi din nou a dat drumul unei porumbiţe. Şi porumbiţa se întoarse pe corabie spre seară şi uite, purta în cioc h ramură de m^lin. Atunci. Noe şi-a dat seama că apele s-au retras de pe faţa pămîntului. Şi a mai aşteptat încă 7 zile, şi din nou a dat drumul unei .porumbiţe care nu s-a mai întors la el“ . Trecuse vre­ mea potopului, iar Noe adiuse ofrande lui Dumnezeu. Ce a făcut însă Utanapiştim după ce corabia lui a acostat pe un terejn arid şi s-a fixat solid pe muntele Nisir? Iată ce povesteşte el lui Ghilgameş: „Şi după ce a trecut a 7-a zi, am trimis o porumbiţă şi d-am dat drumul să zboare în libertate, afară. Porumbiţa şi-a luat zborul, dar s-a întors înapoi, fiindcă nu a găsit un loc unde să se poată odihni. Am trimis o rîndunică şi i-am dat drumul în libertate. Rîndunica şi-a luat zborul, dar s-a întors din nou, fiinidcă nu a găsit ioc unde să se poată odihni. Am trimis un corb şi i-am dat drumul în libertate. Corbul şi-a luat zborul şi a zărit apele care se retrăgeau. Priveşte, zboară, croncăne, dar înapoi nu se mai întoarce”. Trecuse potopul, iar Utanapiştim aduse ofrande zeilpr. In aceste 2 pasaje, asemănarea versiunilor este cea mai şocantă, desi­ gur oele 2 versiuni nu sînt textual identice, dar în punctele principale şi esenţiale corespund atît de mult încît este absolut exclus, ca fiecare din­ tre ele să fi apărut de sine stătător. Care a fost, prin urmare, modelul celeilalte? Răspunsul este lipsit de edhivoc; versiunea asiro-babilonianâ este mai veche, iar evreii au făcut cunoştinţă cu ea, cel mai devreme, în timpul „captivităţii baibilonien©“ , pe vremea regelui Nabucodonosor al Il-lea (604— 562 î.e.n.). Tăbliţele pe care le-au descoperit Layard, Rassam şi apoi Smith da­ tau din vremea regelui Assurbani,pal, respectiv din anii 668— 631 î.e.n. Ele constituiau, după cum se menţionează textual, în inscripţiile lui Assurbanipăl, numai „o copie bună“ a 'textelor mai vedhi. Mai tîrziu au fost , desco,perite şi alte texte; a fost găsită în cele din urmă şi traducerea hitită a Epopeii lui Ghilgameş, care provine aproximativ din secolul al XlV-lea. î.e.n., adică cu 100 ani mai înainte de perioad;a în care a trăit după tradi­ ţia biblică Moise, menţionat ca autor al cărţii Genezei. Cea mai veche versiime a ei, ounosoută pînă astăzi, datează din vremea retg^ui babiioniaa. Ammisadvik, care a domnit între anii 1 702— 1 681 î.e.n. (prima ei parte a 240

fost publicată în anul 1898 de englezul T. G. Pinches la Londra, a doua a fo^t publicată în anul 1922 de către americanul A. T. Clay la Yale, iar a treia part© a puiblicat-o francezul A, Boissier la faris. Un ma­ terial complet al întregii epopei, din care se pot compune circa 3 500 da versuri, a fost publicat în anul 1930 de către englezul R. CampbellThompson. Profesorul Lubor Matouş a tradus această epopee în limba cehă cu precizie filologică şi sensibiliitate poetică; cartea a apărut la Praga în anul 1958). Noile cercetări au arătat însă', că nici cea mai veche versiune a Epo peii lui Ghilgameş, datînd din vremuri cînd nici Biblia nu plasează apa­ riţia Cărţii Genezei, nu a fost cea originală. Nucleul ei sumerian, respec­ tiv Epopeea lui Ziusudra, este cu cel puţin 500 ani mai veche. Această epopee străveche s-a păstrat pe o tăbliţă foarte deteriorată, care a fost găsită la sfînşitul secolului trecut la Nippur, de către arheolo­ gii americani. Ea era formată din circa *300 de versuri, dintre care 150 sînt mai mult sau mai puţin deteriorate. Partea ei cea mai bine păstrată a fost editată şi tradusă în anul 1914, de către sumerologul din Philadel­ phia, de origine germană, Am o Poebel. Pe această tăbliţă se poate citi: „Apoi Ziusudra, rege ^n Şuruppak), a construit o uriaşă (corabie) . . . (Apoi) toate furtunile cu vînturi deosebit de puternice s-au năpustit de­ odată, iar în clipa aceea, potopul s-a revărsat asupra tuturor locurilor jertfite. Apoi, după 7 zile şi 7 nopţi, potopul a inundat pămîntul iar barca oea mare se zvîrcolea din cauza furtunii pe apele umflate". După ce potopul s-a oprit, iar Ziusudra a acostat cu corabia sa pe un pămînt uscat, el a adus ofrande zeilor An şi Enlil. „An şi Enlil l-au îndrăgit şi i-au dat viaţă ca zeilor: au insuflat în el spiritul veşnic pe care îl au zeii. Apoi regele Ziusudra, salvatorul florei şi al seminţei ome­ neşti, s-a hotărît să se aşeze (pentru totdeauna) în ţinutul (vieţii?) pe pămîntul Dilmam, în locul de unde răsare soarele". Prin urmare numai atît în legătură cu cea mai mare operă poetică asiro-'babiloniană, cu modelul ei sumerian străvechi şi cu copia ei biblică mai slabă; numai atît în legătură cu drumul urmat de ştiinţă, pentru dez­ legarea uneia dintre cele mai mari enigme literare ale istoriei.

* Povestirea despre potopul pămînitului nu a fost însă singura poves­ tire pe baza căreia s-a constatat l^ătura dintre poezia sumeriană şi Bi­ blie. O serie întreagă de conexiuni similare au fost descoperite de sumerologi în ultimele decenii. Cel mai interesant este însă faptul că ei nu le-au căutat. în timp ce descifrau tăbliţele, au trăit un moment de stu­ poare: la fel ca atunci cînd pe pimtea ambarcaţiunii Kon Tiki, ou care 241

Thor Heyerdahl^ traversa Oceanul Pacific, a sărit un peşte necunoscut pînă atunci, sau ca Ernest Denis, care în timpul exipediţiei in căutarea păsării paradisului a descoperit în Noua Guinee tribul himbu, necunoscut fână atunci. Un incident asemănător s-a întîmplat, cu un episod din Cartea lui lov^, apreciat de evrei şi creştini ca o pildă a încrederii şi dragoste^ de nezdruncinat pentru Dumnezeu, şi care este unul dintre episoadele cele mai valoroase, din punct de vedere artistic, ale Bibliei. Trăia în ţinutul numit Uz un bărbat pe nume Iov, un ibăribat cinstit şi drept, devotat lui Dumnezezul A avut noroc şi bogăţii; 7 fii buni şi 3 fiice, 7 000 de oi şi 3 000 de dromaideri, mulţi bivoli, măgari şi slugi, multă altă avere şi mulţi prieteni. Şi s-a întîmplat ca într-o zi Dumnezeu să se certe pentru el cu Satana: Satana a afirmat că lui Iov îi va pieri frica de Dumnezeu, dacă îşi va pierde copiii, averea şi prietenii. Dumnezeu avea însă încredere în Iov şi i-a îngăduit Satanei săi facă orice cu el, dar fără să aibă voie să-i ia viaţa. Cu permisiunea divină, Satana se apucă de treabă: la început îi luă lui Iov averea, apoi copiii, apoi sănătatea şi aşa mai departe. Dar Iov, după fiecare lovitură, îl premărea pe Dumnezeu şi nu încetă să-l prea­ mărească nici atunci cînd soţia s-a îndepărtat de el, iar prietenii l-au. re­ negat: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat!“ în cele dn urmă Satana a capitulat, iar Dumnezeu i-a redat lui Iov tot ce-i luase Satana (mai muîlt decît atît, i-a diiiblat averea) şi a transformat tristeţea lui în bucurie. Despre faptul că acest episod are un model sumerian am aflat abia în anul 1954, dnd S. N. Kramer a descoperit şi a descifrat tăbliţele (poe­ mul are circa 135 de versuri şi s-a păstrat pe 6 tăbliţe, dintre care 4 se găsesc’ la Philadelphia, iar 2 la Istanbul). începutul poemului sună astfel: „Fie ca omul să preamărească de-a pururi pe zeul său; fie ca slujitorul să respecte icu veneraţie cuvîntul zeu^ lui s ău. . El nu atinge, ce-i drept, un nivel artistic echivalent Cărţii lui Iov, dar ideea ei fundamentală este identică: dacă omul suferă, este pentru că zeul i-a îngăduit aceasta şi omul se comportă corect dacă, fără să ţină seama de nedreptatea aces'tei suferinţe, nu-şi pierde curajul şi continuă să-l preamărească pe zeu, pînă cînd acesta bi’nevoieşte să se îndure de el. Acest „a nu-şi pierde ourajiil“ sună actual, ce-i drept şi în zilele noastre, dar analiza învăţăturii care se desprinde din cele două povestioare este

* Thor Heyerdahl — celebru explorator norvegian (n. 1914). Pentru a dovedi că Polinezia a fost populată cu oameni care au venit de pe coasta peruviană, Heyer­ dahl a întreţprins expediţia Kon Tiki traversind Oceanul Pacific de la Callao (Peru) pînă în insula Paştelui pe o plută din lemn de balsa. ^ Cartea lui Iov — carte de învăţăminte din Vechiul Testament care tratează problema suferinţei oamenilor nevinovaţi.

242

în acest caz secundară: importantă este constatarea că modelul sumerian este, cu mai mult de 1 000 ani, mai vechi decit cel biblic.

Păstorul cel drept m-a atins pe mine, cel viteaz, cu mînia sa şi m-a privit strîmb, iar eu nu-i sînt duşman! Tovarăşul meu nu-mi spune vorbe drepte, prietenul meu îşi rîde de cuvintele mele, bărbatul cel viclean îmi întinde o capcană iar tu, domnul meu, nu te împotriveşti! Hrană e pretutindeni, hrana mea e însă foam ea. . . . . . . Stăpînul meu (aş vrea să stau umil) în faţa ta, aş vrea să vorbesc cu tine: vorbele mele sînt un bocet! Ziua străluce pe pămînt, dar pentru mine, ea e întunecată, Plînsul, vaietele, teama, mîhnirea îmi sînt oaspeţi, mă cuprinde frica, soarta mea sînt lacrimile! O soartă rea mă înăbuşe, tăindu-mi răsuflarea şi o boală nimicitoare îmi macină trupul! Stăpînul meu, tatăl meu, creatorul meu, ridică-ţi privirea Cît timp încă nu vrei să mă vezi, fără de ocrotire să mă laşi? Zeul a primit lacrimile lui, urechea lui i-a auzit vaietele Zeul a ascultat vorbele lui, vorbe cinstite şi fără înconjur L-a alungat pe duhul cel rău al bolii ce-şi fîlfîia aripile deasupra lui l-a schimbat soarta rea pe care el i-o hotărîse. tristeţea ira schimbat-o în bucurie, îi aduse duhuri bune, protectori să-îi fie şi îngeri de pază cu chip fericit.

Jov sumerian. Fragment dintr-o poezie datînd aproximativ din secolul al XXII-lea î.e.n. (după S. N. Kramer şi J. Klima).

După cum observăm din micul fraigment al acestei poezii sumeriene ne întîlnim aici cu 1 000 ani mai devreme decît în Biblie şi cu „pro­ tectorii de strajă“, cu îngerii. în alte poezii sumeriene ne întîlnim din nou cu „arborele vieţii", în legătură cu care se fac multe menţiuni în Bi­ blie: pe o pecete-cilindru de la sfirşitul mileniului al IlI-lea şi începutul mileniului al Il-lea î.e.n. ne întîlnim şi ou o ilustraţie la incidentul biblic de mult mai tîrziu al „ispitidi Bvei“ . Imaginea că omul a fost creat din 1‘Ut, după asemănarea lui Dumnezeu, ^ te, de asemenea, de origine sume­ riană, la fel cu imaginea că omul a fost creat pentru a sluji lui Dumnezeu (după sxmierieni zeilor): întîlnim această imagine de dteva ori, cel mai elocvent pe 2 tăbliţe descoperite la Nippur, care se găsesc astăzi la Muzeul universitar din Philadelphia şi pe o tăbliţă sumeriană de pro243

,^pitirea Evd“ . Amprenta unui cilindru-pecete care re­ prezintă un arbore sfînt, o di­ vinitate şi o femeie în urma căreia se tirăşte un şarpe (in stînga). Cilindrul provine din jurul anului 2 000 i . e ( B r î t i s b Museum, Londra).

venienţă necunoscută (cumpărată de la săpătorii clandestini) aflată as­ tăzi la muzeul Luvru din Paris. „Poate că rezultatul cel mai interesant al analizei noastre compara­ tive o constituie explicaţia f>e oare ne-o oferă poezia sumeriană pentru unul dintre cele mai enigmatice motive din povestirea biblică despre rai — despre acel pasaj celelbru şi cunoscut în care este descrisă zămislirea Bvei — «a mamei întregii vieţi» — din coasta lui A'dam“ . înainte să ci­ tăm din nou cuvintele lui S. M. Kramer, dorim să facem o mică menţiune. Este vorba de poezia Enki şi Ninchursag, a cărei acţiune se petrece în „raiul zeilor sumerieni", în Dilmiun. Acest Dilmun a fost „ţinutul vieţii" care avea tot ce-şi doreau zeii, numai apa lipsea din el. Zeul apei şi al înţelepciunii, Enki, i-a ordonat, de aceea, zeului soarelui, Utu, să-l apro­ vizioneze cu apă; cînd Utu i-a îndeplinit porunca, mama zeilor, Ninch­ ursag, a pus 8 plante să crească în apă. Eniki a ruipt însă aceste plante şi le-a mîncat. Zeiţa Nindhursag a abătut de aceea asupra lui 8 boli, care i-au atacat 8 organe diferite şi a plecat din Dilmun. Cînd pe Enki îl ame­ ninţa deja moartea, iar ceilalţi zei nu-1 mai puteau ajuta, s-a ivit o vulpe, care i-a spus că dacă o va răsplăti cum se cuvine, o va aduce pe Ninchur­ sag înapoi şi o va îndupleca să-i redea lui Enki sănătatea. Cum a adus-o vulpea înapoi pe mama zeilor, ce a primit ea recompensă şi cum s-a lăsat Ninchursag înduplecată, nu ştim; versurile respective sînt deteriorate. Ştim însă că Ninchursag a creat 8 zeiţe-tămăduitoare dintre care fiecare a preluat cîte un organ bolnav al lui Enki: gingia, dinţii, gura, mîinile, coas­ tele etc. Am ajuns astfel din nou la coastă, ce-i drept la coasta lui Enki, nu a lui Adam, dar să-i dăm cuvîntul în continuare lui Kramer: „De ce coasta? De ce autorul evreu a considerat cel mai convenabil să aleagă tocmai o coastă şi nu un alt organ al corpului lui Adam penixu zămislirea femeii, al cărei nume Eva îngeamnă, după imaginile biblice, mai degrabă «cea care dă viaţă»? Cauza acestui fapt se elucidează, /dacă admitem că fundalul literaturii sumeriene, aşa cum îl reprezintă compo­ ziţia despre Dilmun, a constituit baza pentru povestirea biblică d e^ re rai. După poezia sumeriană, um^ dintre oiTganele bolnave ale lui Enki a fost tocmai coasta. Cuvîntul sumerian pentru «coastă» este ti. Zeiţa care a fost 244

zămisilită pentru a vindeca coasta lui Enki se numeşte Nin-ti, «doamna coastei"\ Dar expresia sumeriană ti înseamnă, de asemenea,